Marchiş Amalia-Georgiana

Categorii de populaţie şcolară vulnerabile.Copiii rromi.

1.Caracteristici demografice.

Ca să putem aborda acest subiect,consider că se impune mai înâi o scurtă incursiune în

istoria acestui popor,dar şi o scurtă prezentare a istoriei şi tradiţiilor,obiceiurilor şi neamurilor care
formează poporul rrom.
Cele mai raspandite denumiri sub care sunt cunoscuti romii se datorează perioadei
petrecute pe teritoriul Imperiului Bizantin. Astfel, potrivit uneia dintre ipotezele larg acceptate, la
sosirea lor în Europa, rromii au fost confundaţi cu membrii unei secte creştine originare din Asia
Mică şi care aveau reputaţia de magicieni şi ghicitori. Numele atribuit acestora, ,,atsiganos"
(“neatins”, “de neatins” sau “care nu se ating de alţii”) , a fost deci transferat grupurilor de rromi şi
stă şi astazi la baza denumirii utilizate în mai multe limbi pentru a-i desemna pe rromi.
Alte denumiri: ,,ţigani" în română, bulgară şi maghiară, ,,tsiganes" în franceză, ,,zingari" în italiană,
,,zigeuner" în germană, ,,gipsies" în engleză, ,,gitanos" în spaniolă.
Cuvântul “rom” îşi are şi el originile conform unei teorii, în perioada petrecută în Imperiul Bizantin.
Astfel, termenul provine din denumirea generică utilizată pentru populaţia Imperiului în perioada
respectivă: “romaios”.
Principalele neamuri de rromi din România sunt:
1.Argintari - se ocupau cu prelucrarea aurului şi argintului şi făceau în special bijuterii şi alte
obiecte de podoabă.
2.Florari - pe vremuri se ocupau cu confecţionarea florilor artificiale,iar astăzi vând flori şi se ocupă
cu negustoria în general.
3.Căldărari- meseria lor tradiţională este prelucrarea aramei/cuprului din care confecţionează
diverse obiecte de uz casnic.
4.Ursari - pe vremuri se ocupau cu ,,plimbatul ursului".
5.Gabori - rromi unguri,în mod tradiţional se ocupau cu tinichigeria,dar în prezent fac şi comerţ
ambulant cu covoare,cuverturi,obiecte casnice.Sunt aşezaţi mai ales în Transilvania şi Banat.
6.Lovari- rromi unguri,vorbitori de limbă maghiară,se ocupau cu negustoria(geambăşia) de cai,
aşezaţi mai ales în Transilvania şi Banat.

1
7.Spoitori- în trecut se ocupau cu cositorirea vaselor de metal,în prezent recuperează metale feroase
şi neferoase.
8.Lăutari - muzicieni.
9.Rudari- se ocupă cu prelucrarea lemnului.
10.Fierari- se ocupau cu prelucrarea fierului.
Cel puțin 3% din cetățenii României sunt romi, potrivit cifrelor oficiale, deși mulți consideră
această cifră o subestimare. Însă istoria romilor este tratată superficial în manualele și la orele de
istorie din România. 
2.Romii în Europa

Istoria romilor în Europa începe cu sosirea strămoșilor acestora în Europa, veniți dintr-o regiune a
Indiei zilelor noastre. Ei au sosit în Sud-Estul Europei în jurul secolului XIV. De acolo, unii din ei
au continuat să migreze către vest.
Inițial acceptați sau tolerați în Europa Centrală și de Vest, ei au fost supuși în timp la din ce în ce
mai multe restricții de mișcare și de activitate, care în cele din urmă s-au materializat în politici de
relocare sau asimilare forțată, dar chiar și de exterminare. Abuzurile la care au fost supuși romii au
atins un apogeu în anii 1940. În timpul Holocaustului, se estimează că până la jumătate de milion de
romi au murit în ghetouri, lagăre de muncă sau execuții în masă. Data de 2 august a fost aleasă
pentru comemorarea victimelor la nivel european în parte pentru că în noaptea din 2 spre 3 August
1944, aproape 3000 de romi au fost uciși în lagărul Auschwitz II-Birkenau.
În deceniile ce au urmat celui de-al doilea război mondial, romii au continuat să fie supuși la
politici discriminatorii. Spre exemplu, în Suedia și Norvegia, copii romi au fost luați de lângă
familiile lor, iar femei rome au fost sterilizate forțat până în anii 1970. Programele de ajutorare au
avut până acum un succes limitat, în reducerea dezavantajelor pe care continuă să le aibă romii la
nivel de grup, în mod disproporționat față de alte grupuri. Iar aceștia încă se confruntă cu
prejudecăți și discriminare.

3.Romii în România

În mod excepțional la nivel european, în teritoriile ce fac parte azi din România, romii au fost în
sclavie pentru aproximativ cinci secole. Unii au migrat către vest, în timp ce alții au practicat

2
diferite meșteșuguri și s-au stabilit în comunități, adesea la marginea localităților deja existente, în
vreme ce alții au optat pentru un stil de viață mai nomadic.
În 1942, autoritățile române au deportat zeci de mii de romi în Transnistria. În lipsa adăposturilor și
resurselor adecvate, mulți au murit de frig, foame sau diferite boli până să ajungă să fie puși la
muncă în diferite ferme și ateliere. Alții au ajuns în tabere de concentrare. Supraviețuitorilor le-a
fost permis să se întoarcă în România în 1946. Abuzurile comise împotriva lor nu au primit, însă,
mare atenție. Doar începând din 2003 statul a recunoscut oficial că și romii au fost victime ale
Holocaustului.
În perioada regimului comunist, statul nu a recunoscut romii ca fiind o minoritate în mod oficial,
dar au fost implementate politici de „integrare”, care au inclus „sedentarizarea”. Romii, ca și alte
grupuri, au fost supuși la relocări forțate.
Nu este clar câți romi mai sunt încă în România. Recensământul din 2011 a înregistrat prezența a
peste 620.000 de romi (cca. 3% din populație), dar sunt estimări conform cărora numărul de romi ar
fi mult mai mare, poate chiar dublu. Romii rămân un grup dezavantajat comparativ cu alte grupuri
etnice, mai expuși la sărăcie și la risc ridicat de discriminare și excludere și cu un acces mai redus la
drepturi și beneficii de care se bucură alți cetățeni (cum ar fi educația sau sănătatea).

4.Aspecte demografice:

Populaţia de romi are o structură demografică foarte tânără,determinată de valorile mai

ridicate ale mortalităţii şi fertilităţii,comparativ cu restul populaţiei.De exemplu,în
1998,aproximativ o treime din populaţia de romi era reprezentată de copii( 0-14 ani).În prezent
însă,ponderea copiilor este în scădere,datorită tendinţelor de scădere a fertilităţii.Cele mai multe
familii de romi sunt caracterizate de:căsătorie precoce,nelegalizată, locuire a tinerelor familii cu una
din familiile de origine.„Căsătoria” la romi este înca în multe cazuri încheiată doar dupa normele (locale)
ale comunitătţi de apartenenţă, fără să fie legalizată.
Numărul mediu de copii născuţi de femeile rome este uşor mai ridicat în mediul rural decât în mediul
urban. Problemele de sănătate ale populaţiei de romi sunt complexe, dar nu au o determinare etnică ci,
mai degrabă, culturală (stilul de viaţă) şi socio-economică (nivelul de trai scăzut).

5. Educaţia formală la romi

În ceea ce priveşte şcoala, participarea romilor este mai scăzută cu 15-25% decât participarea pe
3
ansamblul populaţiei în cazul ciclului primar şi cu aproape 30% pentru ciclul gimnazial. Referitor la
frecventarea liceului, participarea romilor în învaţamântul liceal ar fi cu aproape 40% mai scăzută decât
în ansamblul populaţiei. În învaţamântul superior prezenţa romilor reprezintă mai degraba o excepţie,
procentul de romi care urmează o facultate fiind nesemnificativ. Desi redusă, participarea şcolară a
copiilor romi s-a îmbunătăţit faţă de începutul anilor‘90. S-a diminuat într-o proporţie semnificativă
ponderea copiilor neşcolarizaţi, iar cazurile de întrerupere a şcolarizării au scăzut aproape la jumătate.
Această ameliorare a participării şcolare a romilor este un efect al condiţionării alocaţiei pentru copii
dar şi a altor ajutoare sociale de prezenţa şcolară. Deşi criticabilă moral şi socio-economic această
măsură a produs efecte dezirabile în planul participării şcolare a romilor.Faptul că aproape 90% dintre
copiii neşcolarizaţi provin din familiile sărace demonstrează cât de puternic este condiţionat accesul la
învaţământ de resursele economice ale familiei de origine. Dincolo de acest aspect, corelează cu
neşcolarizarea şi o serie de determinanţi precum: vecinătatea (influenţa culturală), limba vorbită în familie,
naţionalitatea declarată. Astfel, în comunităţile compacte de romi, unde se foloseşte preponderent
limba romani în familie şi comunitate şi unde romii îşi declară ca atare naţionalitatea, participarea şcolară
este mai redusă. Putem presupune că în aceste comunităţi există o neîncredere mai mare faţă de şcoală
sau acţionează un model cultural diferit dar nu putem exclude nici ipoteza izolării geografice a acestor
comunităţi. În fine, nu trebuie ignoraţi factorii sistemici, din interiorul sistemului. Existenţa unor şcoli cu
majoritate a elevilor de etnie romă este o realitate deşi pâna în prezent nu există o imagine cantitativă a
fenomenului. Este de presupus totuşi ca, dat fiind rolul familiei în finanţarea unor cheltuieli legate de
şcoală (fondul clasei, rechizite, caiete speciale, manuale, meditaţii etc.) şi în susţinerea directă sau
indirectă a şcolii copiilor, aceste şcoli dispun de resurse financiare cu mult mai scăzute decât cele ale
şcolilor “normale” şi implicit de resurse umane inferioare;trebuie să avem în vedere şi finanţarea ,,per
capita" din sistemul educaţional românesc,lucru care dezavantajează din nou aceste şcoli.

6.Meserii şi ocupaţii la romi

Pregatirea profesională reprezintă un important indicator al participării romilor la viaţa socială şi

economică a României. În funcţie de aceasta se pot integra mai uşor pe piaţa muncii şi pot susţine
financiar familiile din care provin. Puţin peste jumătate din romi nu au nici o meserie sau practică activităţi
care nu necesită o calificare prealabila prin sistemul formalizat de pregatire profesionala. Astfel, cei mai
mulţi dintre romi nu au nici o calificare, cei mai mulţi fiind zilieri sau angajaţi ai serviciilor de
salubrizare,mai ales în mediul urban. În schimb,barbatii sunt calificaţi într-o proporţie mai mare decât
femeile, ponderea femeilor fară meserie fiind semnificativ mai mare decât a bărbaţilor .

4
 Tipul de comunitate în care traiesc romii are implicaţii profunde în ceea ce priveşte calificarea lor.
Astfel,pentru romii care provin din comunităţi compacte şi oarecum izolate sunt specifice fie lipsa unei
calificări, fie existenţa unor competenţe în meserii de tip tradiţional. Pe masură ce se îndepărtează de
aceste comunităţi romii devin mai calificaţi, de regulă în meserii moderne.Din totalul populaţiei de romi
ocupate în muncă aproximativ 2/3 îl reprezintă barbaţii . Salariaţii provin în principal din comunităţile
în care romii locuiesc alături de români. Proporţia mare de zilieri indică faptul că romii se află într-o
situaţie dificilă în ceea ce priveşte ocuparea şi, implicit, procurarea veniturilor minime necesare satisfacerii
nevoilor de bază.Între meseriile pe care le au romii şi ocupaţiile există strânse legături, meseria pe care o
au determinând în multe cazuri şi ocupaţia sau lipsa de ocupaţie actuală. Pregătirea profesională scăzută
face ca romii să aibă puţine calificări menite să-i sprijine sa intre pe piaţa muncii şi de aceea cei mai mulţi
dintre ei exploatează resurse marginale pentru asigurarea veniturilor necesare traiului zilnic.Indicatorul
educaţiei are o creştere constantă cu creşterea venitului, atingând valorile maxime în aceleaşi grupe în care
veniturile salariale îşi fac sensibil prezenţa în bugetul gospodăriei. Prin urmare, creşterea nivelului de
instruire aduce cu sine creşterea veniturilor permanente prin faptul că facilitează intrarea indivizilor pe
piaţa formală a muncii..Dificultăţile materiale cu care se confruntă majoritatea gospodăriilor rome
sunt confirmate şi de destinaţia pe care ar primi-o un venit suplimentar: cumpărarea /repararea locuinţei ,
cumpărarea de alimente necesare familiei şi asigurarea strictului necesar /haine /dotarea locuinţei.
7. Situaţia locuirii la populaţia de romi
Faţă de populaţia majoritară, populaţia de romi din România deţine condiţii de locuit mai
proaste. În ceea ce priveşte numărul mediu de camere de locuit/ locuinţă, a suprafeţei medii a camerei de
locuit şi suprafeţei locuibile/ locuinţă, diferenţele dintre populaţia de romi şi populaţia României în
ansamblu nu sunt semnificative. În schimb, diferenţa apare extrem de pregnant în ceea ce priveşte
numărul mediu de persoane/ locuintă (aproape dublu la populaţia de romi), în condiţiile în care suprafaţa
locuibilă pe persoană este mai mică cu 33%, iar numărul mediu de persoane/cameră este de două ori mai
mare la populaţia de romi. După tipul formei de proprietate, cei mai ‘înghesuiţi’ (peste 3,01 persoane/
cameră) sunt cei care locuiesc, în general, cu chirie sau în casa unei rude. Mai puţin “înghesuiţi” sunt cei
care sunt proprietarii locuinţei, îndeosebi cei ce locuiesc la bloc. Un aspect extrem de interesant îl
constituie faptul că majoritatea persoanelor care locuiesc în “casă la curte – proprietate”, nu au acte
pentru terenul pe care e construită locuinţa în care locuiesc.

5
8.Despre diferenţe: între toleranţă şi prejudecăţi

În ultimii ani prejudecăţile populaţiei majoritare faţă de romi au scăzut

semnificativ. S-a trecut de la un consens în ceea ce priveşte atitudinea negativă faţă de
această minoritate, la controversa socială. Dupa un nivel crescut al prejudecăţilor faţă de
această populaţie înregistrat în 1993,se constată un trend descrescător al atitudinilor
negative faţă de romi. Cei care aprobă aplicarea unui tratament diferenţiat faţă de romi,
în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii, sunt cei cu un grad crescut de intoleranţă
faţă de „alteritate”, cu un nivel scăzut de instruire şi cei vârstnici.
9.Excluziunea socială a populaţiei de romi din România.
Specificul excluziunii sociale la populaţia de romi din România, constă tocmai în existenţa
unor surse de excluziune care la restul populaţiei României şi cu atât mai mult
în străinatate nu există (sau sunt întâlnite extrem de rar) precum lipsa actelor de identitate
care determină un lanţ de alte forme de excluziune. La populaţia de romi din România
există nu unul ci mai mulţi factori cauzatori ai excluziunii sociale. Daca analizăm natura lor
constatăm că, exceptând prezenţa pe piaţa muncii care poate fi determinată de condiţiile
din comunitatea locală şi din ţară, factorii cauzatori au o determinare preponderent
individuală şi într-o oarecare masură culturală (sau chiar comunitară în sensul comunităţii
culturale), fiind vorba de autoexcluziune într-o bună masură.

Faptul că 3,1% dintre romi nu au nici un act de identitate exclude aproximativ 47.000 de
persoane (din care jumatate copii) de la toate drepturile de cetăţeni ai statului român: de la
educaţie şi servicii sanitare gratuite, de la alocaţie pentru copii, ajutoare de urgentă, alte
drepturi de asistenţă socială şi de asigurări sociale. Ei nu vor putea să fie alfabetizaţi, să
lucreze legal sau să fie asiguraţi; ei nu votează, nu pot sa devină membri ai unor organizaţii
sau să fie aleşi în funcţii de conducere. Nu vor putea nici măcar să se căsătorească legal
sau să le facă acte de identitate viitorilor copii. Desigur dezinteresul pentru demersuri
formale, ignoranţa, lipsa de educaţie pot fi cauze importante ale acestei situaţii dar nu
trebuie să ignorăm cauzele de natură structurală precum dificultăţile legale şi materiale cu
care s-ar confrunta persoanele fără acte dacă ar dori să-şi rezolve această problemă.În
succesiunea de forme de excluziune socială a romilor, nefrecventarea şcolii este de
asemenea generatoare de excluziuni în lanţ. Pe lânga factorul principal care este de natură
structurală, deşi unora şansele le sunt diminuate de cauze care ţin şi de deciziile personale,
de autoexcluziune (precum cele anterior amintite: lipsa actelor, nefrecventarea şcolii) nu

6
trebuie neglijată aici apartenenţa la anumite comunităţi locale şi chiar apartenenţa la etnie
care devin cu o bună probabilitate surse de excluziune socială. Pe fondul lipsei locurilor de
muncă (şi a celor cu carte de muncă în mod special) a face parte dintr-o comunitate
săracă, fără locuri de muncă devine o sursă suplimentară de excluziune socială, şansele de
a găsi o slujbă diminuându-se considerabil.

O situaţie de asemenea gravă o întâlnim la romii care locuiesc într-o casă pentru care nu
au acte de proprietate, casă construită sau chiar ocupată ilegal. Pe lânga problemele
juridice pe care această problemă le ridica (este vorba de multe zeci de mii de gospodării
de romi) riscul de excluziune socială este extrem de ridicat, practic sute de mii de
persoane fiind în pericol de a-şi pierde locuinţa dacă legea s-ar aplica în litera ei.
Este evident că analfabetismul este o sursa primară de excluziune extrem
de semnificativă pentru populaţia de romi din România. Cei 39% analfabeţi şi
semi- analfabeţi au în primul rând şanse minime de participare pe piaţa muncii.
Importanţa pe care şcoala o are pentru copiii de romi este fundamentală. Educaţia este în
multe cazuri, singurul mod prin care ei pot scăpa din cercul vicios al excluziunii sociale:
sărăcie – nefrecventarea şcolii - analfabetism - lipsa unei profesii şi a salariului - sărăcie.
Măsurile cu probabilitate mare de a fi eficiente sunt stimulentele directe, aşa cum este
alocaţia de stat şi/sau introducerea unei mese gratuite în şcoală (pentru toţi copiii săraci, nu
numai pentru cei de romi, aşa cum este prevăzut şi în Strategia Guvernului privind
Populaţia de Romi). Ele ar putea atrage la şcoală mulţi copii romi. De asemenea, s-ar putea
introduce în zonele cu mulţi romi un an pregătitor obligatoriu pentru copiii care nu cunosc
bine limba sau au dificultăţi de adaptare.
Fiind prea vulnerabili pentru a rezista pe piaţa muncii, prea mulţi pentru a putea
fi protejaţi de un stat aşa de lipsit de resurse, mulţi dintre romi rămân cu singura
alternativă posibilă pentru a-şi satisface nevoile de bază: familia şi comunitatea.
În România există o serie de grupuri sociale excluse şi procese de excluziune
evidente. Partea etniei romilor despre care am demonstrat că suferă procese grave de
excluziune este doar unul dintre aceste segmente sociale dar este, probabil, cel mai grav
afectat.

7
Analiză SWOT a unei unităţi şcolare în care sunt elevi romi:

În ceea ce urmează,voi prezenta analiza SWOT a Şcolii Gimnziale ,,Candiano

Popescu" Ploieşti,Prahova.

Prezentare generală:
Școala este situată în nordul orașului Ploiești, la 2 minute de spitalul Boldescu,
la 5 minute de Halele Centrale și la 5 minute de Gara de Nord, între cartierele
Radu de la Afumați și Dâmbu, pe Strada Nucilor, nr. 39 , stradă care unește două
străzi importante din partea de nord a orașului, și anume Strada Romană și Strada
Văleni. În apropiere sunt Școlile ”Sf. Vineri”, Nr. 13 (structură a școlii noastre),
Grădinița nr. 7 și Grădinița nr. 24, Colegiul Național ”I.L. Caragiale” și Grup
Școlar de Transporturi Ploieşti.

Efectivele şcolare
1.Învăţământ primar

Nr. Unitatea de învăţământ Număr clase Număr elevi

crt.
1. Şcoala Gimnazială ,,Candiano 5 114
Popescu”Ploieşti

2. Şcoala Gimnazială Nr.13 Ploieşti 6 5 ZI 119 87

1 ZI
ADS 32
ADS

Învăţământ gimnazial

Nr. Unitatea de învăţământ Număr clase Număr elevi

crt.
1. Şcoala Gimnazială ,,Candiano 5 111
Popescu”Ploieşti

2. Şcoala Gimnazială Nr.13 Ploieşti 6 4 114 ZI

ZI
42 FR
2 FR

Spaţii şcolare:

Nr. Unitatea de învăţământ Număr clase

crt.
1. Şcoala Gimnazială ,,CandianoPopescu”Ploieşti 10 - Sali de clasă funcţionale

8
 3 - laboratoare (informatică,
chimie-biologie, fizică)
1- cabinet geografie
1 - sală de sport şi 1 teren de
sport
1 - bibliotecă
1 - sală de festivitate
2. Şcoala Gimnazială Nr.13 Ploieşti 5- săli de clasă
1 - laborator (informatică)
1 - teren de sport
1 - sală de sport
1 - bibliotecă

 funcţionează într-un singur schimb – dimineaţă, Şcoala Gimnazială ,,Candiano

Popescu”Ploieşti ;
 funcţionează în două schimburi, Şcoala Gimnazială Nr.13 Ploieşti;
 37 cadre didactice calificate; 2 persoane-personal didactic auxiliar; 8 persoane –
personal nedidactic;
 formă de proprietate: publică, de interes naţional şi local;
 limba de predare: limba română

II. 2. ANALIZA SWOT

a ) Oferta curricularǎ:

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 Material curricular variat  Realizare insuficientă a cerinţelor
(metodologii, programe şcolare, practic-aplicative cuprinse în
auxiliare, manuale, softuri programele şcolare la unele discipline
educaţionale, ghiduri de aplicare ). de învăţâmânt.
 Oferta curriculară motivantă prin  Slaba implicare a unor cadre
CDŞ (valorificarea abilităţilor didactice,elevilor şi părinţilor în
individuale, motivare pentru învăţare); organizarea activităţilor extraşcolare.
 Activităţii extracurriculare /  Lipsa manualelor şi auxiliarelor
extraşcolare multiple; pentru elevii de la F.R. şi A.D.Ş.
 Număr mare de elevi dornici să se
implice în activităţi extraşcolare
 Programe de învǎţare remedialǎ /
de pregătire suplimentară (examene,
concursuri şcolare);

9
OPORTUNITǍŢI
 Interesul colectiv (cadre didactice,
elevi, părinţi) pentru crearea de
parteneriate cu şcoli din ţară ;
 Existenţa manualelor alternative;
b) Resurse umane:
PUNCTE TARI
 Cadre didactice cu o bună pregătire
profesională şi managerială,
calificate 97,21% (titulari -55,55%,
suplinitori -44,47%);
 Numǎr mare de cadre didactice
participante la stagii de formare;
 Existenta unui profesor itinerant
şcolar titular(0,5 normă)
 Climat educaţional deschis,
stimulativ.
OPORTUNITǍŢI
 Oferta de formare diversificată;
 Activităţi în cadrul cercurilor
pedagogice pentru realizarea
schimbului de bune practici;
10
AMENINŢǍRI
 Inadecvarea unor programe şcolare/
strategii de predare-învăţare-evaluare
la nevoile/ abilităţile individuale ale
elevilor cu cerinţe educative speciale;
 Există riscul micşorării numărului
de cereri de înscriere în şcoală,la clasa
pregătitoare şi nu numai;
 Creşterea nivelului de absenteism
şi violenţă datorită creşterii numărului
de familii monoparentale şi a cazurilor
de copii lăsaţi în grija rudelor;
PUNCTE SLABE
 Slaba impicare a unor cadre
didactice în îndeplinirea sarcinilor la
nivelul comisiilor metodice/de lucru;
 Rezistenţa la schimbare a unor
cadre didactice.
 Fluctuaţia cadrelor didactice,mai
ale s în cazul Şcolii Nr.13.
 Lipsa unui consilier psiholog,a
unui logoped.
 Lipsa de interes din partea unor
elevi pentru şcoală.
 Ponderea mare a familiilor
dezorganizate,a copiilor cu unul sau
ambii părinţi în sistem de detenţie şi
lăsaţi în grija rudelor;
AMENINŢǍRI
 Criza de timp a unor părinţi
datorită actualei situaţii
economice care reduce implicarea
familiei în viaţa şcolară;la aceasta
  Profesionalizarea carierei didactice
(selectarea membrilor corpului
naţional de experţi).
c) Resurse financiare:
PUNCTE TARI
 Existenţa cabinetelor,
laboratoarelor funcţionale pentru
anumite discipline: chimie,
biologie, geografie;
 Atragerea resurselor extrabugetare;
 Realizarea unui proiect de buget
adaptat nevoilor şcolii;
.  Fond de carte insuficient al
OPORTUNITǍŢI
 Identificarea de noi resurse
extrabugetare (agenţi ecomomici,
ONG-uri, etc);
 Programe guvernamentale/ ale
Consiliului Local (burse, rechizite
şcolare, ,,Cornul şi laptele”, Euro
200)/proiecte cofinanţate;
 existenţa unor spaţii (sala de sport,
11
se adaugă dezinteresul unor
părinţi faţă de şcoală;
 Reducerea populaţiei şcolare;
 Scǎderea motivaţiei/interesului
pentru activităţile profesionale în
contextul socio-economic actual;
 Renunţarea unor elevi de a
continua nivelele superioare de
şcolarizare din lipsa resurselor
financiare.
PUNCTE SLABE
 Cadru restrâns de resurse
financiare pentru motivarea
cadrelor didactice;
 Fonduri insuficiente pentru
modernizarea dotării sălilor de
clasă şi a cabinetelor cu mijloace
de învăţământ performante;
bibliotecii şcolii.
 Repartizarea de la buget a unor
sume insuficiente pentru
reparaţii(finanţarea per-capita).
AMENINŢǍRI
 Degradarea spaţiilor şcolare
datorită fondurilor insuficiente
alocate pentru întreţinerea şcolii;
 Ritmul accelat al schimbărilor
tehnologice care conduce la o
rapidă uzură a echipamentelor
existente;
 Costuri ridicate de achiziţionare a
 spaţii comerciale), ce pot fi
inchiriate în vederea obţinerii unor
fonduri băneşti.
d ) Relaţiile cu comunitatea:
PUNCTE TARI
 Parteneriate cu alte unităţi şcolare ,
MEN/ ISJ/ instituţii (Poliţie, Consiliul
Local, Biserică, ISU, instituţii culturale
etc.) / ONG-uri;
 Promovarea imaginii şcolii în mass-
media, site propriu.
 Existenţa cabinetului medical,cu
asistent medical şi medic şcolar
conform unui program stabilit;
 Existenţa unui mediator şcolar pentru
facilitarea legăturilor cu şcoala;
OPORTUNITǍŢI
 Disponibilitatea si responsabilitatea unor
instituţii de a veni in sprijinul şcolii ;
 Existenţa legislaţiei care reglementează
relaţia şcoală-comunitate.
 Disponibilitatea unor instituţii de a veni
în sprijinul
şcolii( Primărie,Biserică,Poliţie,Armata
Salvării.
Bibliografie:
1.Historia.ro
12
unor produse consumabile;
PUNCTE SLABE
• Insuficienta conştientizare
(din partea unor părinţi) a
rolului de parteneri în
procesul instructiv-educativ.
• Puţine activităţi organizate în
şcoală cu participarea
părinţilor;aceştia sunt mai
prezenţi în viaţa şcolii la
ciclul primar decât la
gimnaziu.
AMENINŢǍRI
 Agravarea problemelor
sociale/economice/
educaţionale în rândul unor
familii, cu efecte negative
asupra comportamentului,
frecvenţei şcolare, rezultatelor
elevilor.
 Nivelul scăzut de
educaţie,timpul limitat şi
dezinteresul unor părinţi poate
conduce la slaba implicare a
acestora în viaţa şcolii.
 Lipsa educaţiei de acasă şi
comportamentul necivilizat al
unor elevi.
2.Openpolitics.ro
3.Indicatori privind comunităţile de romi din România,Institutul de cercetare a calităţii
vieţii,Bucureşti,2002.
4.Acces egal la educaţie de calitate pentru romi, Open Society Institute,2007
5.PDI Şcoala Gimnazială ,,Candiano Popescu" Ploieşti ( 2017-2021)
6.www.asociaţiaproroma.ro

Dacă ai vrea să mai afli câte ceva despre istoria romilor și situația lor de astăzi,
recomandăm următoarele resurse:
 Câteva episoade din ,, Istorie pe șleau "(o emisiune YouTube), despre istoria
romilor.

 Un scurt reportaj video despre deportarea romilor în Transnistria produs de

Europa Liberă. https://www.youtube.com/watch?v=MTCkJna_1

 Un reportaj despre segregarea școlară în ziua de azi în România (Dela0);

https://www.openpolitics.ro/invatati-ceilalti-egali-toleranta/

 O serie de reportaje despre problema oamenilor fără acte de identitate, fără de

care nu este posibil accesul la drepturi și servicii (inclusiv școală) (Dela0).

De asemenea, mai pot menţiona următoarele:

- imnul romilor este GELEM,GELEM: https://www.youtube.com/watch?
v=Hoo3e6sgok8 sau ttps://www.youtube.com/watch?v=23dW3H9yFSU
(dacă este cazul,pot pune şi versurile,inclusiv traducerea)
- ziua internaţională a romilor este 8 aprilie:în această zi,în anul 1971, a avut loc la
Londra primul congres internaţional al romilor.Cu această ocazie a fot stabilit imnul şi
steagul romilor de pretutindeni.
- personalităţi de etnie romă: domitorul Moldovei Ştefan Răzvan,cărturarii Ion Budai
Deleanu,Petru Maior,Anton Pann,dr.Victor Babeş;actori,cântăreţi,instrumentişti: Barbu
Lăutaru,Ştefan Bănică,Fărâmiţă Lambru,Ion Onoriu,Zavaidoc(Marin Puceanu),Cristian
Vasile,Johnny Răducanu,Mădălin Voicu,Marin Petrache Pechea,Marius
Mihalache,Damian Drăghici.Putem menţiona şi cercetători precum: sociolog Nicolae

13
Gheorghe,Gelu Duminică,antroplog lect.univ.dr.Delia Grigore,istoric Ion Sandu,etc.
Deci,iată că...se poate!!!

Şi,ca să vedem că,într-adevăr,se poate şi altfel,sau altceva,recomand:

- GORAN BREGOVIC
- BARCELONA GIPSY BALKAN ORCHESTRA
- ENRICO MACIAS- ZINGARELLA
- filmul ŞATRA.

14