EXCLUZIUNEA SOCIALĂ LA

POPULAȚIA DE ROMI

CUPRINS

1.POPULAȚIA ROMĂ DIN ROMÂNIA....................................................................................3

2. IMPORTANȚA INCLUZIUNII ROMILOR ÎN SOCIETATE............................................4
3. DISCRIMINAREA-TIPURI....................................................................................................5
4. IMPEDIMENTE ÎN ANGAJAREA ROMILOR ÎN CÂMPUL MUNCII...........................6
5. INTERESUL SCĂZUT PENTRU ȘCOALĂ..........................................................................8
6. ATITUDINILE NEGATIVE ALE NON-ROMILOR FAȚĂ DE ROMI...........................11
7. EXCLUDEREA DE PE PIAȚA ÎMPRUMUTURILOR.....................................................12
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................13
1.POPULAȚIA ROMĂ DIN ROMÂNIA
Populaţia romă din România reprezintă un grup minoritar mare. Dată fiind lipsa datelor
din noile state membre UE defalcate pe categorii etnice şi având în vedere faptul că familiile
rome sunt adesea reticente să-şi declare apartenenţa etnică reprezentanţilor statului, este în
continuare greu de evaluat cu exactitate dimensiunea populaţiei rome din România. Circa
613.000 de români, aproximativ 3,3% din populaţie, au declarat că sunt de etnie romă în cadrul
recensământului din 2011. Dar chiar şi această estimare minimă poziţionează romii ca fiind a
doua mare minoritate etnică din România, după maghiari. Experţii estimează că numărul romilor
este mult mai mare: conform datelor Consiliului Europei, populaţia romă din România în 2010 a
fost estimată la o cifră situată între 1,2 milioane şi 2,5 milioane sau între 6,5% şi 13,5% din
totalul populaţiei.

Fig.
1
Surse: Studiul regional privind Situaţia Romilor realizat de PNUD/Banca Mondială/ CE,
2011; United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World
Population Prospects: The 2012 Revision, DVD, 2013.
Romii sunt o populaţie tânără, o proporţie crescândă a debutanţilor de pe piaţa muncii
provenind din familiile rome. Copiii şi tinerii între 0-14 ani – noua generaţie de debutanţi pe
piaţa muncii – reprezintă circa 40% din totalul populaţiei rome, comparativ cu 15% din populaţia
generală. În acelaşi timp, circa 17% din populaţia generală din România este în vârstă de cel
puţin 65 de ani, ceea ce constituie o proporţie care se estimează că va creşte rapid în viitorul
apropiat. În funcţie de estimările populaţiei rome, între 6% şi 20% dintre debutanţii de pe piaţa
muncii din România sunt în prezent romi. În timp ce se estimează că populaţia generală cu vârstă
de muncă din România va scădea cu 30% până în 2050, se estimează că acest segment al
populaţiei rome va creşte.

2. IMPORTANȚA INCLUZIUNII ROMILOR ÎN SOCIETATE

Incluziunea romilor nu este imperativă doar din punct de vedere moral, ci reprezintă şi
crearea unei economii inteligente pentru România. Având o populaţie pe cale de îmbătrânire, în
viitorul apropiat costurile aferente pensiilor şi sănătăţii vor creşte cu siguranţă. Şansele egale pe
piaţa muncii ar putea favoriza o creştere mai rapidă a productivităţii şi ar putea contribui la
beneficiile fiscale prin venituri mai mari din impozite şi cheltuieli mai mici pentru asistenţă
socială. Conform unei estimări a Băncii Mondiale bazată pe date din 2008, presupunând un
număr egal de bărbaţi şi femei rome de vârstă activă, şi presupunând că salariile medii rămân
neschimbate, egalizarea veniturilor de pe piaţa muncii din România pentru romi ar putea duce la
avantaje economice potenţiale. România se va confrunta cu o creştere semnificativă a proporţiei
de populaţie vârstnică şi cu o reducere a dimensiunii generale a populaţiei de vârstă activă.
Incluziunea pe piaţa muncii a populaţiei rome mai tinere poate fi un avantaj.
Excluziunea socio-economică a romilor din România este rezultatul mai multor factori
corelaţi care conduc la o discrepanţă evidentă la nivelul şanselor, începând de la o vârstă fragedă.
În încercarea de a corela recomandările de politici şi de a sublinia cele mai promiţătoare domenii
de intervenţie, acest raport se concentrează pe trei dimensiuni ale excluziunii: dezvoltarea
abilităţilor (în principal prin dezvoltarea timpurie a copiilor şi prin învăţământul de bază),
câştigarea şanselor pentru familiile rome şi servicii şi condiţii de locuit de bază. Aceste trei
dimensiuni subliniază provocarea aferentă efortului de a obţine şanse egale pentru romi, atât
pentru generaţia actuală cât şi – absolut esenţial – pentru generaţia următoare.
3. DISCRIMINAREA-TIPURI
Noţiunea de discriminare, pe cât de des este aplicată în viaţă, pe atât de diverse reacţii și
atitudini stârnește când este discutată ori analizată în forme mai mult sau mai puţin oficiale, mai
mult sau mai puţin știinţifice, mai mult sau mai puţin publice. Puţini sunt și aceia care, la
cuvântul discriminare, își pot depăși atitudinea și comportamentul emoţional în favoarea
discursilui analitic, raţional și echidistant asupra unui fenomen cu care convieţuim de la naștere
și cu care trăim cotidian.
Discriminare directă și indirectă
Din perspectiva modului în care se produce, discriminarea este directă și indirectă. Cu
privire la acest aspect, Organizaţia Internaţională a Muncii(OIM), analizând fenomenul
discriminării în muncă în România, apreciază că „discriminările directe se bazează pe
caracteristici fizice sau caracteristici morale presupuse, ca, spre exemplu, ţiganilor nu le place
munca pe când discriminările indirecte privesc formarea și accesul la angajare: unii rromi sunt
marginalizaţi din cauza veniturilor lor scăzute; în consecinţă, copiii lor nu pot obţine o pregătire
tehnică sau profesională în cadrul sistemului educativ. Rezultă de aici, pentru acești copii,
dificultăţi de acces la slujbe calificate și o marginalizare care tinde la reproducerea schemei
începute cu generaţia precedentă“
Discriminarea în drept sau discriminarea prin lege
 Se referă la discriminări conţinute în prevederile diferitelor acte normative sau în
aplicarea acestora datorită ambiguităţilor interpretabile pe care le conţin. Sunt legi sau alte acte
normative în a căror conţinut există prevederi care favorizează ori defavorizează unele grupuri
sau categorii sociale, ori membri ai acestora. Dacă în perioada anilor `70-`80, până în 1989 nu
cunoaștem decât un act normativ prin care se producea discriminări pe criterii etnice (Ordinul
Inspectorului General al Miliţiei, prin care se interzicea persoanelor de etnie română să conducă
mașinile proprietate personală aparţinând etnicilor rromi), după 1989 au apărut destule acte
normative, chiar la nivel de lege votată de Parlament, care adăpostesc nedorite și numeroase
discriminări.
Cultura romilor prezintă un caz tipic din acest punct de vedere. Ea poate fi considerată a
reprezenta mai degrabă un amalgam, desigur relativ structurat, a unor elemente eterogene pe care
istoria aspră a acestei populații le-a generat. Putem identifica în tradiția lor culturală alături de
componente de care orice cultură este mândră și dorește să le cultive și componente tipice ale
culturii sărăciei (moduri culturale de adaptare la o situație economică cronic caracterizată prin 16
sărăcie), ale culturii marginalizării și oprimării Fiecare comunitate este critică fată de propria ei
moștenire culturală și selectivă în raport cu diferitele ei componente: pe unele vrea să le cultive si
amplifice, pe altele să le elimine.
Putem identifica în central modul de viață tradițional, specific populației de romi, o
strategie de viață de tip simbiotic. Această strategie de viață pare a reprezenta în mai mică
măsură produsul unei dezvoltări culturale originare, al unor opțiuni culturale distincte, ci mai
mult rezultatul, sedimentat sub formă de strategie de viată, a unei situații de excepție
caracterizată prin: marginalizare, oprimare, menținere în profesii/funcții marginale, discriminare,
sărăcie. Condițiile sociale si economice ale Europei medievale i-au transformat însă pe romi într-
o populație marginalizată. Este dificil a determina contribuția diferitilor factori ai acestui proces
de marginalizare. Pot fi enumerați mai mulți asemenea factori care probabil au acționat.
Atitudinea de superioritate a populațiilor europene fată de o populație venită în condiții de
dependență cu valurile migratoare și care, de la început, a împins pe romi la marginea
comunităților europene.
Faptul că romii au fost mult timp robi în România a reprezentat cu siguranță o sursă a
statutului lor social scăzut. Este însă clar că multe dintre componentele modului de viață
tradițional al grupurilor de romi s-au cristalizat exprimând situația socială specială a acestora. Ele
sunt pattern-uri culturale ale sărăciei, marginalizării, discriminării. Specific comunității de romi a
fost că ea, în întregime si timp de secole, a fost mentinuță într-o asemenea situație de
marginalitate.
Peste tot în lume romii sunt percepuți ca o populație asociată cu un statut social inferior,
în raport cu care populația majoritară manifestă, în grade diferite, o atitudine mai degrabă
negativă. Ar fi însă absolut greșit a spune că romii au stârnit în colectivitatea românească în mod
exclusiv sentimente negative. Am putea spune că reacția a fost mai degrabă ambivalență. "țigan"
a reprezentat un termen cu o semnificație nu exclusiv negativă. Nu de puține ori el ascundea și o
doză importantă de simpatie și prețuire. Expresia "al dracului țigan", întâlnită frecvent în
limbajul comun, exprimă o secretă apreciere

4. IMPEDIMENTE ÎN ANGAJAREA ROMILOR ÎN CÂMPUL MUNCII

Angajarea romilor în câmpul muncii este periclitată de următoarele impedimente:
 lipsa de pregătire profesională/educaţie; Nivelul de instruire a romilor le permite
angajarea şi profesarea unor poziţii limitate, cu precădere cele care nu necesită
studii: măturător sau personal tehnic, comerciant stradal. În acest context, lipsa
instruirii reprezintă un impediment important în angajarea în câmpul muncii a
romilor.
 nedorinţa de a fi angajat, lipsa tradiţiilor în acest sens; Non-romii consideră că
romii nu manifestă dorinţă de a munci, ceea ce determină lipsa interesului faţă de
angajarea în câmpul muncii.
 lipsa actelor de identitate; Angajarea romilor este dificilă din cauza lipsei actelor
de identitate. În unele cazuri pentru soluţionarea acestei probleme se implică
mediatorul şi unele ONG-uri locale.
 eschivarea de la munci fizice şi prost plătite; De obicei, romii se eschivează de la
munci fizice şi prost plătite, precum sunt cele din agricultură, construcţii,
salubrizare etc.
 preferinţa romilor de a munci pe cont propriu în defavoarea angajării oficiale,
manifestânduse elemente de automarginalizare;
 reticenţa angajatorilor de a avea romi în calitate de muncitori. Angajatorii, de
obicei, manifestă o atitudine rezervată faţă de romi, aceasta fiind determinată de
 lipsa încrederii în ei şi a stereotipurilor. Angajatorii sunt îngrijoraţi de securitatea
bunurilor şi de competenţele profesioanlă a romilor, la angajarea acestora.
Excluziunea de pe piaţa muncii va continua şi la nivelul generaţiilor următoare de romi,
dacă nu se rezolvă problema inegalităţii de șansă.  Inegalităţile încep într-o fază incipientă în
viața romilor şi continuă să se manifeste în perioada preşcolară şi de-a lungul ciclului de
învăţământ secundar superior. Cercul vicios nu se manifestă doar în detrimentul sănătăţii şi
mijloacelor de subzistenţă ale romilor din România, dar subminează şi robusteţea economiei
României, în ansamblul său. În condiţiile în care populaţia majoritară este în curs de îmbătrânire,
iar populaţia tânără romă se află în creştere, România nu-şi poate permite să lase în urmă copii,
tinerii şi familiile lor de etnie romă.
După cum s-a menţionat mai sus, femeile şi bărbaţii romi nu au acces în general la
oportunităţile existente pe piaţa muncii din România. Romii sunt angajaţi mult mai puţin decât
ne-romii, chiar şi când comparăm romii cu vecinii ne-romi care se raportează la aceleaşi pieţe
regionale de muncă. Acest lucru reflectă o prezenţă scăzută pe piaţa muncii care, la rândul său,
provine din neîncrederea că vor găsi un loc de muncă. Participarea la forţa de muncă a romilor de
vârstă activă (57% dintre bărbaţi şi 34% dintre femei) este mai mică decât cea a vecinilor ne-
romi (67% dintre bărbaţi şi 42% dintre femei). Pe lângă participarea scăzută, romii din România
se confruntă şi cu rate mai ridicate de şomaj, ceea ce înseamnă că mulţi dintre ei 15 caută un loc
de muncă, dar nu găsesc. În plus, majoritatea celor angajaţi au locuri de muncă instabile şi
informale. Datele din studiul realizat la nivelul gospodăriilor arată că doar circa 35% dintre
angajaţii romi lucrează oficial (cu contract de muncă sau pe baza altor documente legale scrise)
şi au asigurări sociale şi de sănătate, spre deosebire de 81% din angajaţii ne-romi din vecinătate.
Multe din locurile de muncă deţinute de romi necesită doar niveluri scăzute de competenţă – cel
mai probabil ca urmare a decalajelor la nivelul competenţelor acestora – şi sunt plătite slab. De
exemplu, mulţi din angajaţii romi desfăşoară activităţi slab plătite în agricultură.

5. INTERESUL SCĂZUT PENTRU ȘCOALĂ

Școala nu este percepută ca având o contribuție la formarea socială și profesională a
persoanei, ci mai degrabă ca o cale de a ieși din comunitate, de a se asimila populației majoritare
de neromi. Modalitățile de obținere a resurselor sunt învățate în familie/comunitate, iar nu în
forme organizate de școlarizare. Pentru modul tradițional de viață al romilor școala nu este
relevantă.
 Procesul de includere a copiilor romi în instituţiile preşcolare este dificil, marcat de
percepţii adânc înrădăcinate, potrivit cărora copiii mici trebuie să fie sub supravegherea mamei.
În opinia romilor, este ”ruşine” pentru familie să-şi dea copilul la grădiniţă din dublă perspectivă:
pe de o parte, familia este privită ca nefiind în stare din punct de vedere financiar să-şi crească
copiii, iar pe de altă parte, mama este percepută ca fiind iresponsabilă şi neglijentă. Totodată,
părinţii îşi manifestă îngrijorarea privind securitatea copiilor în grădiniţe. Alţi factori care
periclitează frecventarea instituţiilor preşcolare, se referă la: sărăcie, programul matinal,
respectarea unor reguli, timpul nefavorabil, vîrsta înaintată a educatorilor, etc. Şcolarizarea este
percepută de romi ca o etapă în care copiii învaţă să scrie şi să citească, iar marea majoritate se
limitează la ciclul primar de studii. Nefrecventarea instituţiilor preşcolare şi bariera lingvistică
contribuie la adaptarea dificilă a copiilor romi la programul şi cerinţele din instituţiile şcolare, la
pierderea interesului şi în cele din urmă, la abandonul şcolar.
Procesul de încadrare a copiilor romi în instituţiile educaţionale comportă unele
caracteristici comune pentru comunităţile investigate. Scoatem în prim plan faptul că familia şi
banii reprezintă valori fundamentale pentru comunitatea romă, astfel orice acţiune este orientată
spre realizarea acestor obiective.
Puţini copii romi au acces la învăţământ preşcolar de calitate. Doar 37% dintre copiii
romi între 3 şi 6 ani sunt înscrişi în învăţământul preşcolar, faţă de 63% dintre vecinii lor ne-
romi. Această rată mică de înscriere în învăţământul preşcolar împiedică posibilitatea copiilor
romi de a fi pregătiţi pentru şcoală şi le reduce şansele de a atinge niveluri de învăţământ
superior şi competenţe necesare pentru angajare mai târziu în viaţă. Dovezile pe care le-am
strâns la nivel internaţional sugerează că stimularea intelectuală timpurie acasă şi în învăţământul
preşcolar dezvoltă bazele competenţelor cognitive şi socio-emoţionale, îmbunătăţeşte şansele de
succes socio-economic mai târziu în viaţă, în special pentru grupurile vulnerabile. Faptul că nu-şi
permit să meargă la grădiniţă contribuie la ratele scăzute de înscriere în învăţământul preşcolar a
romilor.
Şansele copiilor romi de a-şi dezvoltarea abilităţile sunt afectate şi de nivelul ridicat de
segregare a copiilor romi în clasă. Aproape un sfert din copiii romi care sunt înscrişi în prezent în
învăţământul de bază se află în clase în care majoritatea copiilor sunt romi. Acest lucru este
îngrijorător date fiind dovezile conform cărora segregarea din şcoli are implicaţii negative
puternice asupra calităţii educaţiei şi dezvoltării competenţelor în rândul romilor. Concluziile
studiilor internaţionale sugerează că elevii din şcoli integrate obţin rezultate mai bune la teste
standardizate de înţelegere a textelor citite şi la dezvoltarea competenţelor necognitive şi a
toleranţei, atât în rândul romilor cât şi ne-romilor.
GENERAȚIA MATURĂ. Situația școlarității la generația matură, reprezentată în
eșantionul nostru de cuplurile de referință, este prezentată în tabelul 1.1.
Tabel 1.1 - Nivelul școlar al generației mature
Nivel școlar Bărbați Femei Total
% % %
Nici o clasă 233 14,5 507 28,7 740 22,0
Șc. primară 66 4,1 115 6,5 181 5,3
incompletă
Șc. primară completă 423 26,4 438 24,8 861 25,2

Gimnaziu incomplet 147 9,2 141 8,3 288 8,5

Gimnaziu complet 620 38,7 516 29,2 1136 33,7
Liceu 95 5,9 39 2,1 131 3,9
Postliceal 18 1,1 6 0,3 24 0,7

Din aceste date se pot desprinde câteva concluzii generale:

•Proporția analfabeților (cei care nu au mers deloc la școală sau, probabil forțați mai mult
de autoritățile locale, au urmat câteva clase, dar nu au terminat ciclul primar) este foarte ridicată:
27,3%.
•Datele sugerează o anumită planificare a participării școlare la nivelul generației mature
din prezent (și a părinților lor, evident) de a termina anumite cicluri școlare. Cei care merg la
școala primară, marea majoritate o termină. Același lucru este valabil și pentru ciclul gimnazial
sau liceu. Există deci dorința la o anumită parte a populației de romi de a orienta pe copii spre
realizarea unor cicluri școlare. Altfel, pierderile pe parcurs ar fi fost sensibil mai ridicate.
Cele mai multe pierderi au avut loc pe parcursul ciclului gimnazial (8,5%).
•Nivelul școlar al femeilor este sensibil mai scăzut decât cel al bărbaților. Numărul
analfabeților (cei care nu au urmat nici o clasă sau nu au terminat ciclul primar) este de 18,6% la
bărbați și de 35,2% la femei, deci aproape dublu. Absolvenții de liceu sânt 5,9% în cazul
bărbaților și 2,1% în cel al femeilor; de aproape trei ori mai ridicat deci. Există însă o tendință
clară și pentru o parte a populației feminine de a urma școala, cel puțin la nivelurile ei medii:
gimnaziu și liceu. O treime dintre ele (31 f %) au terminat gimnaziul sau mai mult. Pentru
bărbați, proporția este sensibil mai ridicată: aproape jumătate (45,6%).
•Învățământul postliceal/universitar este mai degrabă o excepție în populația studiată.
Eficiența participării úcolare poate fi estimată prin indicatorul sintetic cel mai elementar al
"științei de carte", fluența cititului.
NOUA GENERAȚIE. Apar sau nu diferențe în nivelul școlar între generația copiilor
actuali (persoanele sub 16 ani din familiile analizate) și părinții lor. Comparația este dificilă
pentru că noua generație de până la 16 ani nu are încă ciclul școlar încheiat. Unele concluzii pot
fi însă trase.
Tabel 1.2 - Participarea școlară a copiilor
Vârstă: Merg la școală
Regulat Când și când A întrerupt Nu a mers de
loc
7 ani 44 48,3% 6 6,6% 8 8,8% 33 36,3%
8 ani 108 44,8% 36 14,8% 17 7,0% 81 33,3%
9 ani 121 52,4% 32 13,8% 24 10,4% 54 23,4%
10 ani 152 51,3% 46 15,5% 42 14,2% 56 18,9%
11 ani 109 48,2% 34 15,0% 44 19,5% 38 16,8%
12 ani 133 42,2% 49 15,5% 65 20,6% 67 21,3%
13 ani 113 43,3% 45 17,2% 57 21,8% 46 17,6%
14 ani 109 38,1% 35 12,2% 100 35,0% 22 14,7%
15 ani 78 29,3% 25 9,4% 110 41,3% 52 19,5%
16 ani 18 30,5% 5 8,5% 27 45,8% 9 15,2%.

Nu se poate sesiza o schimbare semnificativă în participarea școlară la generația actuală

de copii față de generația matură. Participarea școlară se menține în continuare foarte scăzută, în
raport cu populația majoritară: aproximativ o cincime din ambele generații nu au fost niciodată la
școală.

6. ATITUDINILE NEGATIVE ALE NON-ROMILOR FAȚĂ DE ROMI

Atitudinile non-romilor faţă de romi În cadrul comunităţilor se atestă o slabă relaţionare
între romi şi non-romi. Atitudinile şi percepţiile non-romilor faţă de romi sunt rezervate, de cele
mai dese ori cu tentă negativă. Cu toate acestea, studiul a identificat atât atitudini pozitive, cât şi
negative ale non-romilor faţă de romi.
Atitudinile pozitive se referă la:
  în anumite situaţii romii, mai degrabă decât non-romii, pot oferi sprijin, relatându-
se situaţii în care romii au fost unicii ce au oferit primul ajutor, chiar dacă în
preajmă erau şi persoane non-rome;
 copiii romi sunt percepuţi ca fiind mai energici şi mai curioşi decât non-romii;
 romii reprezintă un popor vesel, ce iubesc petrecerile;
 modul specific de organizare a sărbătorilor. Romii în perioada sărbătorilor preferă
o diversitate de bucate, invitând uneori şi vecinii non-romi. Aceştia rămân
surprinşi de mesele bogate şi atmosfera de sărbătoare.

Atitudinile negative se referă la:

 romii sunt percepuţi adesea ca persoane care nu spun adevărul. Ei pot inventa
diferite motive şi scuze, doar ca să amelioreze situaţia creată şi să-şi justifice
acţiunile/comportamentele. Recurgerea la minciuni ar putea fi explicată prin slaba
încredere a romilor în persoane de altă etnie. Aceste comportamente ale romilor
afectează activitatea medicilor, profesorilor, asistenţilor sociali etc
 non-romii îi consideră pe romi ca persoane neataşate de stat, din considerentul
neachitării impozitelor/amenzilor de către marea majoritate a romilor,
neonorându-şi obligaţiile cetăţeneşti.
 mod de viaţă dezorganizat şi antisocial;
 persoane care aşteaptă ajutor şi intervenţia altora pentru a le îmbunătăţi viaţa;

7. EXCLUDEREA DE PE PIAȚA ÎMPRUMUTURILOR

Romii sunt excluşi de pe piaţa imobiliară. O proporţie semnificativă a romilor trăieşte în
case de proastă calitate, cu infrastructură necorespunzătoare, supraaglomerate şi fără
siguranţaunui titlu de proprietate. Condiţiile de locuit pentru familiile de romi sunt din ce în ce
mai rele decât pentru familiile ne-rome : concluziile SRR sugerează că 30% din familiile de romi
trăiesc în case sărăcăcioase sau în mahalale, comparativ cu 4% din familiile de ne-romi care
trăiesc în apropiere. Doar circa jumătate din gospodăriile de romi din zona urbană au acces la
condiţii de locuit de calitate destul de bună – fie case recent construite, locuinţe realizate din
materiale tradiţionale în aşezări mai vechi sau locuinţe sociale oferite de autorităţile locale.
Restul de 40- 45% trăieşte în blocuri de proastă calitate sau periferii sau în tabere temporare cu
structuri de proastă calitate şi infrastructură necorespunzătoare; doar 20% din vecinii ne-romi
trăiesc în astfel 18 de condiţii de sărăcie. În zonele rurale, circa o treime din familiile de romi
trăiesc în case de proastă calitate.
Excluderea de pe piaţa împrumuturilor limitează capacitatea romilor de a-şi îmbunătăţi
condiţiile de locuit şi de viaţă. Multe gospodării cu venit mai mic din zonele urbane, inclusiv
gospodării de romi, ar putea fi debitori eligibili şi ar putea lua un împrumut pentru a cumpăra sau
a-şi construi o casă, dar nu au acces la finanţare deoarece nu sunt angajaţi legal sau nu deţin
afaceri legale şi nu au titluri de proprietate pentru a servi drept garanţie.
Lipsa accesului la mecanisme oficiale de deţinere a unei proprietăţi subminează
capacitatea romilor de a folosi valoare bunurilor deţinute pentru utilizare productivă şi creştere.
Conform SRR, practic niciuna din familiile de romi intervievate nu are acces la împrumuturi
ipotecare sau la microfinanţare. Acest lucru limitează semnificativ capacitatea gospodăriilor cu
venituri mic de a începe sau de a extinde o afacere sau de a-şi îmbunătăţi situaţia economică.
Mulţi romi nu dispun de documente de identitate, ceea ce le limitează şi mai mult accesul la
servicii şi împrumuturi. Alte obstacole includ analfabetismul, precum şi atitudinile
discriminatorii din rândul persoanelor responsabile de emiterea documentelor. Lipsa unei cărţi de
identitate împiedică accesul la multe servicii de bază, inclusiv îngrijirea medicală. Aceasta creşte
incidenţa naşterilor neasistate medical, ceea ce este la rândul său un alt obstacol în faţa
înregistrării identităţii. Printre altele, lipsa documentelor de identitate împiedică mulţi cetăţeni
romi să participe la vot.

BIBLIOGRAFIE
 Zamfir E., Zamfir C.,1993, Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Ed.
Alternative, Bucureşti 
 Zamfir C., Preda M., (coord.), 2002, Romii din România, Ed Expert, Bucureşti 
 Banton M., 1998, Discriminarea, Ed. DU Style, Bucureşti
 http://revistasferapoliticii.ro/sfera/180-181/pdf/180-181.09.Burtea.pdf?
fbclid=IwAR3txSFnQpYqr6SQCE2WlFkk1KF7FhCkecMp3BAD8eZq5fRJeqfhOLfay3
4
 https://www.unicef.org/moldova/media/851/file/Evaluarea-participativa-a-barierelor-
copii-romi.pdf?
fbclid=IwAR2w5OGQgSgo6ev__Uy7CuN5ffxyjI4xUR8jAcYk8YTFbVeI3aRKggzKIY
4
 https://www.econstor.eu/bitstream/10419/141816/1/786167602.pdf