ABSTRACT

În contextul modificărilor de ordin legislativ,

având în vedere schimbările de ordin economic
și social din acest an prin impunerea unor
perioade de izolare și distanțare fizică dar și
implicațiile de ordin psihologic, am încercat și
sper că am reușit să adun în această analiză cele
mai importante informații legate de subiectul
violenței domestice.
VIOLENȚA DOMESTICĂ Donatela Stoica
"Cred că aș fi făcut orice, dacă aș fi știut unde
anume să merg". (femeie, 50 de ani, România)

Donatela Stoica
Introducere

Omul este o ființă socială și oricât de singuratici am fi, tot ni se face dor de o întâlnire cu
prietenii, o ieșire numai noi fetele (sau băieții), o seară de filme sau orice altceva eram obișnuiți să
facem și acum nu mai putem. Punând împreună cu aceste frustrări pe cele de ordin economic,
planuri date peste cap, lucrul de acasă care, conform celor relatate de o majoritate covârșitoare,
ocupă mai mult timp și este mai obositor, toate acestea și multe altele pot declanșa în casele noastre
conflicte mai mici sau mai mari, care, pot degenera.
Mai mult decăt atât, în spațiul public, pe rețelele sociale, au apărut diverse mesaje ale
instituțiilor statului, ale O.N.G.-urilor sau ale personelor publice care transmit semnale de alarmă
în legătură cu amploarea pe care a luat-o violența domestică. Citind comentariile, mi-a atras atenția
faptul că un domn aprecia un mesaj referitor la violența împotriva femeilor discriminatoriu,
invocând egalitatea dintre sexe. Am înțeles ulterior faptul că domnia sa nu făcea diferența dintre
violență în general, violența domestică și violența împotriva femeilor.
În documentarea mea, am găsit printre concluziile rapoartelor pe care le-am citit, această
afirmație:
În mod dureros, victimele nu își cunosc drepturile și acest lucru le face să nu cunoască
rolul fiecărei instituții și mai ales al poliției. Lipsa de informații cu privire la drepturile lor și
sistemul de susținere foarte slab de stat și, adesea, eșecul interacțiunii cu poliția, fac ca victimele
să fie mai puțin exigente față respectarea drepturilor lor sau să le scadă așteptările în materie de
ajutor și sprijin1.
I. Date statistice
1. Violența domestică în U.E.
O anchetă2 realizată la nivelul Uniunii Europene în 2014 estimează că 13 milioane de femei
din UE au fost supuse violenței fizice în decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din
cadrul anchetei. Acest număr corespunde unui procent de 7 % dintre femeile cu vârsta între 18 și
74 de ani din UE

1
Raport national de cercetare http://www.crj.ro/wp-content/uploads/2019/03/VICATIS-Romania-
national-report-_RO_2019.pdf accesat on lione 14.12.2020
2
Violența împotriva femeilor:o anchetă la nivelul UE, realizat de FRA – Agenția pentru Drepturi
Fundamentale a Uniunii Europene, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-
glance-oct14_ro.pdf accesat on line 14.12.2020,
1
 De aeemenea, se estima că 3,7 milioane de femei din UE au fost supuse violenței sexuale
în decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din cadrul anchetei – ceea ce corespunde unui
procent de 2 % dintre femeile cu vârsta între 18 și 74 de ani din UE.
Din aceeași anchetă aflăm că
- una din trei femei (33 %) a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale după vârsta de 15
ani.
- circa 8 % dintre femei au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale în cele 12 luni
premergătoare interviului din cadrul anchetei (figura 1 a).
- dintre toate femeile care au un partener de viață (actual sau anterior), 22 % au fost supuse
violenței fizice și/sau sexuale de către un partener, începând cu vârsta de 15 ani.

2 Violența domestică în România

La începutul anului 1990 România a moştenit din regimul comunist un sistem de protecţie
socială catastrofal.
Preocuparea privind violența domestică, statutul femeii în societate, criticile aduse sexismului
manifestat în societate în diferite domenii ale vieţii politice, sociale şi culturale a problemele legate
de statutul copilului, de problematica socială a copilului, abandonul, copiii străzii, absenteism
şcolar, abuzul şi exploatarea copilului, situaţia copilului instituţionalizat, drogurile conturând un
conţinut în care femeile şi copiii se reunesc în mod predilect în categoria victimelor s-a impus după
anul 1995 iar acest lucru s-a petrecut în bună parte datorită presiunilor externe, nevoii de aliniere
la spiritul şi standardele europene şi internaţionale şi, mai ales, în dimensiunea ei de protecţie şi
ajutor acordat victimei, fie ea copil sau femeie. Un studiu național asupra violenţei în familie,
realizat în iulie-august 2003, a arătat că “în ultimele 12 luni aproape un milion de romance au
suportat în mod frecvent violenţa în familie sub diferite forme, 370.000 copii, sub 14 ani, au asistat
la insulte şi înjurături frecvente între părinţi”3.
Statisticile oficiale ale autorităților publice centrale arată că în perioada 2004-2011 au existat
raportate un număr de aproximativ 82.000 de cazuri de violență în familie și 800 decese, aceste
valori fiind însă mult mai mari deoarece nu toate au fost raportate și deci n-au putut intra în
statistici4.

3
Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ştefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, Vîolența domestică și
criminalitatea feminină, Institutul Naţional de Criminologie, Bucureşti 2004,
http://criminologie.org.ro/wp-content/uploads/2015/08/Violenta-domestica-Studiu.pdf, accestat on-line
14.12/2020
4
Maria Banciu, Sorina Lucreția Drăgan, Considerații în legătură cu evoluția în România a reglementărilor
privind combaterea și prevenirea actelor de violență în familie
http://oaji.net/articles/2015/2064-1432815040.pdf , accesat on line 14.12.20202
2
 Violența domestică este întâlnită în toate mediile sociale, atât la oraș cât și la sat, este și nu este
influențată de consumul de substanțe de orice fel ori de anturaj. Puteți consulta un raport al Agenției
Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, date statistice pentru primul semestru
al anului 20195, iar în ceea ce privește numărul cazurilor de violență domestică înregistrate și
centralizate de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ANES 6
în baza rapoartelor înaintate de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
(DGASPC) putem constata că este în creștere.

Numărul de victime 2017 - 13.201 2018- 13.182 pers., 2019 S I - 6.731 pers.
care au beneficiat de pers.
servicii sociale
specializate
Fapte penale sesizate 2017 - 36.245 2018 - 38.445 2019 - 7 luni 23.830

Ordine de protecție 2017- 2.894 / 2018- 3.775 / 1.424 2019 (7 luni) – 4.166 /
(OP) cu valabilitate de 1.011 766 (5 luni)
până la 6 luni emise/
infracțiuni de
nerespecatre a OP
Ordine de protecție 2019 – 7986, un nr. de 2958 fiind transformate în ordine de protecție.
provizorii (OPP) (cu Infracțiuni de nerespectare a OPP – 2019 (5 luni): 236.
valabilitate de 5 zile)
emise

Vă redau în continuare un material preluat din ”Studiul privind violența domestică„

realizat în 2016 de către Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității.7
“Desluşirea complexului etiologic care determină apariţia unor comportamente violente
împotriva femeii în familie/cuplu este un proces destul de dificil. Fără a încerca o ierarhizare
riguroasă a factorilor criminogeni ai acestui fenomen, o departajare ar trebui făcută între factorii

5
https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2020/02/SEM-I-2019-STUDIU-NA%C8%9AIONAL-VD.pdf
accesat on-line 14 12.2020
6
https://anes.gov.ro/ accesat on-line 14.12.2020
7
https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/violenta-domestica/cauzele-violentei-domestice, accesat on-
line 14.12.2020

3
exogeni şi endogeni. Primii comportă, la rândul lor, o clasificare în funcţie de natura lor şi de
influenţa pe care o au la nivel general (culturali, socio-economici, juridici, politici).
Factorii culturali Una din principalele cauze care determină apariția violenței conjugale
se referă la atitudinile și stereotipurile sociale care legitimează rolul dominant al bărbatului și pe
cel subordonat al femeii care s-au perpetuat de-a lungul istoriei omenirii. Astfel, mentalitatea
privind superioritatea masculină reprezintă un principal factor responsabil în manifestarea
fenomenului de violență domestică. Nu trebuie uitat faptul că în România, mai ales în mediul rural,
familia este văzută ca o sferă privată, aflată sub controlul bărbaților, având la bază modelul
patriarhal de relaționare, în care bărbatul decide și femeia ascultă, se conformează și îl urmează.
O altă problemă este cea a percepției asupra desfacerii căsătoriei. Există încă, moștenită
prin educație, perspectiva conform căreia divorțul este recunoașterea unui eșec, de multe ori al
femeii, considerată a fi principala responsabilă de unitatea familiei. În starea psihică de teamă
provocată de agresiunile partenerului, victima se îndreaptă, în primă instanță, către familia de
proveniență și către vecinătate, unde, din păcate se poate lovi de o reacție de dezaprobare față de
intenția de a-și destrăma casa. Din păcate, multe dintre victime, descurajate, se resemnează în
acest moment și nu mai speră că situația lor se mai poate schimba sau că cineva le mai poate
ajuta.
Permisivitatea socială față de violența în cuplu - Conflictele violente din familie, în care
femeia este victimă, devin într-o oarecare măsură cunoscute în rândul anturajului, în rândul
comunității în care trăiesc iar lipsa de reacţie a celor din jur denotă indiferenţă sau chiar o
aprobare tacită.
Un alt aspect cultural care contribuie în mod decisiv la apariția unor comportamente
violente în cuplu este reprezentat de faptul că violența este văzută ca o formă de soluționare a
situațiilor tensionate/conflictuale. Acest lucru este vizibil nu numai la nivelul familiei/cuplului, ci
și la nivel comunitar și în modul de abordare a altor tipuri de situații conflictuale. Prin violență
se încearcă impunerea unei viziuni proprii asupra unor aspecte care ridică divergențe.
În acest sens, familia de provenienţă, anturajul, grupul de prieteni, grupul de colegi sunt
tot atâţia factori ce determină comportamentul individului, ce transmit modalităţi de acţiune și de
soluţionare a conflictelor.
Mijloacele de comunicare în masa Nu se poate spune că mass-media creează violenţă, dar
contribuie la întreţinerea ei şi, fără îndoială, are un rol în creşterea nivelului de agresivitate. Este
dificil de cuantificat măsura în care mass-media este responsabilă de intensificarea unor
comportamente violente, dar putem observa că tendinţa este de liberalizare a activităţilor

4
mediatice, fără a fi dublate însă de un control sau autocontrol eficient asupra calităţii şi
responsabilităţii impactului difuzării informaţiei, raportat la nivelul de înţelegere al publicului.
Violența este o formă a agresivității care se învață, iar cea mai ușoară formă de învățare
este imitația. În acest domeniu, mijloacele de comunicare în masă au un rol esențial. Chiar dacă
în familia de proveniență nu au avut loc acte de agresiune, în societate, în școli, în programele de
televiziune de la știri, la desene animate, violența abundă.
Factorii socio-economici Sărăcia este unul dintre cei mai des incriminați factori
responsabili în apariția și proliferarea violenței în familie. Incapacitatea de a-și satisface anumite
trebuințe materiale determină frustrarea individului, frustrare care generează, la rândul ei, o
energie negativă care se răsfrânge asupra vieții familiale.
Dependența financiară a femeii, existentă în multe dintre cazurile de abuz în cuplu,
favorizează lipsa de reacție a victimei. Femeia rămâne lângă partenerul său pentru că nu se poate
întreține singură, nu are cu ce să plătească o locuință, nu are cu ce să își întrețină copiii și, astfel,
alege să rabde.
Deoarece femeia nu are resursele să se întrețină pe ea și pe copiii săi, nu are cum să își
asume o viață independentă. Chiar dacă este angajată și beneficiază de un venit mic sau mediu,
cel mai adesea acesta nu îi va permite să-și susțină copiii și, în același timp, să susțină cheltuielile
de chirie și întreținere a unei locuințe.
Totuși, nu trebuie să concluzionăm că violenţa domestică este o caracteristică a familiilor
sărace, fără să atingă clasele medii sau superioare din punct de vedere economic. Acest tip de
comportament se manifestă în toate mediile.
Factorii juridici Procedurile legale greoaie aplicabile în cazul solicitării custodiei
copiilor, lipsa de pregătire a specialiștilor din instituțiile publice – asistenți sociali, procurori,
psihologi sunt alți factori care îngreunează activitatea de prevenire și combatere a fenomenului.
Totodată, criza încrederii în sistemul juridic poate constitui un factor agravant al acestui fenomen.
Factorii politici Lipsa interesului politic pentru problematica femeilor, în general, și
pentru violență domestică, în particular, valorizarea excesivă ca spațiu privat a familiei, prin
limitarea intervenției statului în viața cuplului, neimplicarea femeilor în viața politică, favorizează
perpetuarea violenței domestice în societate.
Factorii endogeni - caracteristici ale personalității
Agresorul Această explicație a violenței domestice mută accentul pe trăsăturile de
personalitate ale persoanei abuzatoare, fiind considerate un important factor de risc. Abuzatorii
sunt deseori descriși ca având stimă de sine scăzută, gelozie excesivă, personalități agresive și
ostile, au abilități scăzute de comunicare, abilități sociale scăzute, nevoia intensă de putere sau
5
sentimente de neputință, anxietate sau teamă puternică de abandon, personalități narcisice,
egoism etc. De cele mai multe ori, persoanele violente în cuplu par a nu fi conştiente sau
responsabile de acţiunile lor sau au personalităţi neechilibrate, neputându-şi controla furia sau
accesele nervoase. Totuși, exceptând cazurile patologice, agresorii sunt oameni normali din punct
de vedere psihic, ce aparţin tuturor categoriilor sociale, fără deosebiri esenţiale sub aspectul
educaţiei sau situării în ierarhia socială.Concepţia lor despre viaţă şi familie este bazată pe
mentalitatea tradiţională de superioritate a bărbatului asupra femeii, conform căreia dreptul de
control asupra membrilor familiei le aparţine.
Interviurile realizate cu agresorii, în cadrul cercetării noastre, au pus în evidență, în aproape
toate cazurile, o atitudine disfuncțională față de parteneră și față de situație, caracterizată prin:
- Minimalizarea responsabilității pentru propriul comportament. Ne referim, în primul rând,
la consumul de alcool, declarat ca fiind normal, acești indivizi fiind incapabili să vadă
legătura dintre consumul regulat de alcool și tulburările lor de comportament;
- Transferul responsabilității pentru starea de violență asupra partenerei. Agresivitatea a
fost justificată ca fiind o urmare firească a stării de tensiune produsă de parteneră.
- Transferul responsabilității asupra altor persoane sau situații care au influențat negativ
conviețuirea cu partenera: părinții acesteia, frații sau alte rude, prietenele acesteia, starea
de sărăcie, pierderea locului de muncă etc.
Victima Totodată, un rol important în apariția și proliferarea comportamentelor violente în
cuplu îl au și caracteristicile de personalitate ale victimei. Teoria învățării sociale explică de ce
femeilor le este dificil să iasă dintr-o relație violentă, pentru că, așa cum comportamentul agresiv
se învață, așa se învață și atitudinea și comportamentul de neajutorare, comportamentul pasiv,
lipsa de reacție față de violență. Femeile învață că violența este în afara controlului lor sau, că
este ceva normal și, astfel, devin deprimate, depresive și incapabile să se ajute. Ajung să considere
violența ca un dat al destinului lor, să o accepte ca pe o consecință a unei alegeri greșite și să nu
mai încerce altceva decât să reducă intensitatea ei, pentru că nu-și mai pot imagina o altfel de
viață.
Ceea ce este specific victimei violenței în cuplu este dependența materială și emoțională de
agresor, interiorizarea unor concepții tradiționale cu privire la rolul femeii în cuplu precum și
prezența unor caracteristici de personalitate ce o predispun la o astfel de victimizare (fragilitate
psihică, tendința de autoînvinovățire, docilitatea, obediența, anxietatea, conformismul, starea de
irascibilitate, pot fi persoane fără inițiativă sau le poate lipsi percepția obiectivă asupra realității).
Pe lângă acești factori cauzali, există o serie de circumstanţe care determină sau favorizează
apariția violenței domestice, cum ar fi:
6
- consumul excesiv de alcool – în general, numeroase incidente între soți apar atunci când unul sau
ambii parteneri au consumat alcool;
- gelozia partenerilor;
- infidelitatea partenerilor;
- problemele sexuale ale cuplului;
- certurile cu privire la copii, existența unor copii nedoriți, sau divergențele în legătură cu
modul de creștere și educație al acestora;
- dorința partenerei de a deveni independentă din punct de vedere financiar - consolidarea
statutului femeii în familie, negocierea necooperantă a poziției sale în familie;
- existența unor dificultăți care vulnerabilizează cuplul:
• sărăcia/deprecierea nivelului de trai asociată cu sentimente de eșec și frustrare;
• lipsa locurilor de muncă/șomajul asociat cu sentimente de insecuritate;
• stresul asociat cu diverse evenimente neplăcute (pierderea serviciului, accident etc.);
• starea de sănătate a unuia sau a ambilor parteneri.
Descrierea procesului abuzator Exceptând unele cazuri atipice, în cazul violenței domestice
există un anumit pattern al procesului abuzator. Primele manifestări violente se pot manifesta
destul de repede, începutul relaţiei debutează cu certuri, care foarte ușor, în lipsa unor
argumentări valide din partea partenerilor, în cele mai multe cazuri, se pot transforma în violență
fizică.
Procesul abuzator asupra victimei poate începe cu apariția unor tensiuni, cereri de
explicaţii, cu dorinţa progresivă de control a abuzatorului, cu abuzuri verbale, emoționale, fizice,
cu restricţii/limitări impuse victimei și poate ajunge până la depăşirea limitelor umane de
securitate şi conservare. Într-o prima fază, victima nu conştientizează sau nu dă importanţă
diverselor tipuri de agresiuni care se îndreaptă spre propria persoană. Acest proces poate produce
o devalorizare personală a victimei, însoțită de o scădere graduală a stimei de sine. Treptat, viaţa
sentimentală a victimei se degradează, apar o serie de disfuncționalități chiar și în ceea ce privește
viața socială, îi pot fi afectate relaţiile cu prietenii, cunoştinţele, rudele, cu colegii (se poate izola
la locul de muncă - mai ales când gelozia este motivul conflictelor), victima poate ajunge la
depresii şi chiar la tentative de sinucidere. Adesea, la început, victima găseşte/inventează
numeroase scuze pentru manifestările violente ale partenerului (oboseala/stresul, consumul de
alcool, provocare din partea sa, s-a întâmplat etc.). După „prima palmă”, se gândeşte că „îl va
putea schimba” sau se ghidează după convingerea că toate femeile „au mai luat câte o
palmă”, încercând să se raporteze mental la această stare de lucruri ca la o stare de normalitate.
Victima nu reacționează adecvat, tace sau evită partenerul, poate fi plină de înțelegere, calmă etc.
7
Se activează un mecanism de negare, de refuz de a recunoaște realitatea existenței unei probleme.
În felul acesta, feedback-ul pe care-l transmite spre partener este cel de acceptare a abuzului,
mesaj ce este transmis fără ca victima se realizeze că își dă de fapt acordul asupra unor astfel de
comportamente. În această etapă, femeile abuzate dețin încă un oarecare control, dar nu asupra
partenerului, ci asupra situației în sine. Repetarea acestor incidente va genera însă supărare,
furie, apoi frică femeii abuzate, ceea ce va alimenta continuu tensiunea din cuplu și va determina
scăderea progresivă a controlului victimei asupra situației.
Acceptarea pasivă a comportamentului agresiv al partenerului precum și stereotipurile legate
de drepturile bărbatului în familie, îl pot încuraja pe agresor să nu se mai controleze și să devină
din ce în ce mai violent. El poate deveni din ce în ce mai posesiv, mai brutal, va recurge la umilire,
batjocură, iar femeia va deveni incapabilă pe parcurs să restabilească echilibrul relației și să se
mai apere. Permisivitatea aparentă a victimei față de agresiune, reacția defensivă a acesteia,
tendința de retragere din fața partenerului pot fi factori care pot declanșa un comportament și mai
agresiv al agresorului. Nu este însă o regulă absolut generală. La fel, o atitudine ofensivă a
victimei poate declanșa un comportament și mai agresiv al abuzatorului.
Există un cerc vicios al violenței. Deși totul debutează cu acceptarea unui prim act de agresiune
(“prima palmă”) din păcate însă, cu timpul, episoadele violente pot deveni tot mai frecvente și
mai intense, mai grave. Adesea, după astfel de situații agresorul își cere iertare sau încearcă să
justifice propriul comportament. Nu de puține ori acuză victima și o convinge că a avut partea ei
de vină. Victima poate fi copleșită, mai mult sau mai puțin, cu diverse atenții/cadouri pentru a-i
ierta comportamentul. Această fază, cea a pocăinței partenerului, se caracterizează prin
comportamentul afectuos al abuzatorului. Este perioada în care agresorul poate manifesta
disponibilitate față de parteneră și nevoile acesteia, inducându-i impresia că relația lor este
funcțională, ceea ce poate adânci dependența dintre victimă și agresor. Este faza denumită “luna
de miere”, în care episodul petrecut este ignorat și iertat. Tensiunile au fost eliberate prin
comportamentele violente, iar perioada de regret și de implorare a iertării pot determina victima
să vadă partenerul ca fiind fragil și nesigur, ca are nevoie de ea. Se structurează astfel o dublă
dependență, victimei fiindu-i dificil să părăsească relația abuzivă. Specialiștii psihologi atrag
atenția asupra faptului că în situația în care această perioada de „iubire” este urmată rapid de o
alta de „intensă tensiune conflictuală”, victima poate să-și piardă controlul, să se apere, să-și
rănească grav sau să-și omoare partenerul.
Procesul abuzator poate începe chiar înainte de formarea cuplului respectiv. Există o
predispoziție, un rol învățat din copilărie, de victimă pasivă. Astfel de persoane au tendința
inconștientă de a căuta în partenerul de viață un model văzut în familia de bază, care poate fi unul
8
abuziv și astfel se creează falsa impresie că își cunoaște foarte bine partenerul. Altele își
proiectează un partener ideal într-o persoană de-abia întâlnită, refuzând să vadă adevărata
personalitate a acestuia, trăind în propria fantezie, interpretează idealizat unele trăsături ale
acestuia. Adesea, persoanele abuzatoare sunt iertate, dar, pe parcurs, o dată cu creșterea
frustrării, crește nivelul de tensiune, iar actele violente devin din ce în ce mai frecvente și mai
grave.
Dependența emoțională și financiară a victimei față de agresor determină însă victima să își
reprime instinctele de conservare, să găsească scuze agresorului și să rămână în această relație
abuzivă. Există chiar situații în care femeia își poate modifica/adapta personalitatea,
comportamentul pentru a nu mai provoca comportamentele agresive din partea partenerului de
viață. Acestea sunt cazurile care se înscriu în zona de lungă durată a violenței domestice. Victimele
din aceasta categorie ezită multă vreme până se hotărăsc să ceară sprijin sau doresc efectiv să
iasă din relația disfuncțională. Dacă se întâmplă acest lucru, se întâmplă destul de târziu, după
câțiva ani de la apariţia problemei la nivelul acelui cuplu, existând tendinţa de a amâna cât mai
mult acest moment.
Conform celor relatate de specialiști, există însă și situații extreme, mai puțin frecvente,
de abuzatori de risc ridicat, cărora nu le este specific un proces etapizat/gradual al
comportamentelor violente în cuplu, acestea fiind foarte grave de la început și finalizându-se
adeseori cu spitalizarea sau chiar cu decesul victimei.”

II. Ocrotirea persoanei fizice în România

Conform definiției date de către codul civil, persoana fizică este omul, privit individual, ca
titular de drepturi și de obligații civile (art.25 al. 2), iar drepturile si libertățile civile ale
persoanelor fizice sunt ocrotote și garantate de lege (cod civil art 26.)
Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor și orice persoană are capacitate de
folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu.( art 28) Nimeni nu
poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu,
decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte,
la capacitatea de folosință sau la capacitatea de exercițiu (art 29)
Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații
civile începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile
și începe la data când persoana devine majoră, adică atunci când împlinește vârsta de 18 ani. Nu
9
au capacitate de exercițiu, în afara altor cazuri prevăzute de lege, minorul care nu a împlinit vârsta
de 14 ani și interzisul judecătoresc. Persoanele lipsite de capacitatea de exercițiu pot încheia
singure anumite acte prevăzute de lege, acte de cobnservare, acte de dispoziție de mica valoare, cu
character current și care se execute la momentul încheierii lor.
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă. Pentru motive
temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea
deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau tutorele minorului, luându-se, când
este cazul, și avizul consiliului de familie. Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină
de exercițiu8.
În materia dreptului penal, trebuie să să facem referire la regimul răspunderii penale9,
întrucât minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi tras la răspundere penală, minorul
care are vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a savârșit
fapta cu discernământ. Răspunde penal, conform legii, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani.
Față de minorii care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani
se ia o măsură educativă neprivativă de libertate10, excepție făcând urmăroarele două cazuri:
1. dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care I s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este
judecat
2. atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7
ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Revenind la ocrotirea persoanei fizice, Codul civil prevede la art.104 și următoarele faptul
că orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai în interesul acesteia, iar la
luarea unei astfel de măsuri trebuie să se țină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-și
exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile cu privire la persoana și bunurile sale. Sunt
supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii și cei care, deși capabili, din cauza batrâneții, a
bolii sau a altor motive neprevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere
interesele în condiții corespunzătoare.

8
Art 34 cod civil și următoarele. Pentru a consulta regimul unor acte ale minorului accesați
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/regimul-unor-acte-ale-minorului-codul-civil?dp=gu3dmnbwgiyt
9
Cod penal https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art-113-limitele-raspunderii-penale-codul-
penal?dp=gqytsojthe3di
10
Referitor la procedurile speciale aplicate minorilor, puteți consulta lucrarea Rolul Probațiunii în
procedura specială a cauzelor cu infractori minori
https://www.academia.edu/35911078/ROLUL_PROBA%C5%A2IUNII_%C3%8EN_PROCEDURA_SP
ECIAL%C4%82_A_CAUZELOR_CU_INFRACTORI_MINORI
10
 Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei11, prin darea în
plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție special anume prevăzute de lege. Tutela
minorului se instituie atunci când ambii părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul
drepturilor părintești, puși sun interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați morți pe cale
judecătorească, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța hotărăște că este în
interesul minorului instituirea unei tutele. Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție
judecătorească a persoanei care care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele
sale, din cauza alienației ori debilității mintale sau prin instituirea curatelei,, în condițiile prevăzute
de codul civil12 în cazurile prevăzute de leges sau
a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă,
nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții
corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici
personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă
amânare;Jurisprudență
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat
un mandatar sau un administrator general;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar
sau un administrator general.
Respectul datorat ființei umane și drepturilor inerente, - prevederile Codului civil român
Orice persoană are dreptul la viață , sănătate , la integritate fizică și psihică, la demnitate,
la propria imagine, la respectarea vieții private precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de
lege. Aceste drepturi nu sunt transmisibile.
Persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile
altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Viața , sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei personae sunt garantate și ocrotite
în mod egal de lege. Interesul și binele ființei uname trebuie să primeze asupra interesului unic al
societății sau al științei.

11
A se vedea art. 106 și următoarele pentru mai multe informații legate de instituirea tutelei
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/ocrotirea-persoanei-prin-tutela-codul-civil?dp=gu3dmnbwgq4ta,
accesat on line 14.12.2020
12
Respectiv curatelei https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/curatela-codul-civil?dp=gu3dmnbwhaydm,
accesat on line 14 12 2020
11
1 Codul penal

Art. 199 Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie13

Violența în familie
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui
membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de
familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea
penală.
De fapt, violența în familie reprezintă o variant agravantă pentru fiecare din infracțiunile
la care se raportează; omor, omor calificat, lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau
vătămari cauzatoare de moarte. Ceea ce distinge violența în familie față de infrațiunile la care se
referă, este reprezentat de raportul dintre victim și aggressor, astfel încât subiectul pasiv al
infracțiunii trebuie să aibă calitateqa de membru de familie.
Prin Legea nr. 233 /2020 pentru modificarea art.199 al 2 Cod penal s-a eliminat propoziția
Împăcarea înlătură răspunderea penală astfel, încăt în cazul infracțiunilor prevăzute și de art
19314( loviri sau alte violențe ) și de art 196 (vătămarea corporală din culpă) săvârșite asupra unui
membru de familie, acțiunea penală păoate fi pusă în mișcare și din oficiu.

13
https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-199
14
Art. 193 Lovirea sau alte violenţe(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice
se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate
este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 196 Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa
băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea
însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a
condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se
aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
12
 În opinia mea, modificarea este binevenită, întrucăt pentru cele două infracțiuni la care
facem referire acțiunea penală se punea în mișcare doar la plângerea prealabilă15 a victimei, iar
retragerea acestei plângeri reprezenta cauză care înlătura răspunderea penală și, de asemenea,
împiedica pinerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

2 Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea

violenței domestice Republicată 16

Violența domestică este definită în art.3 al Legii nr 217/2003 pentru prevenirea și

combaterea violenței domestice, republicată și desemnează orice inacțiune sau acțiune
intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau
cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și
între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu
victima și se manifestă sub următoarele forme, descriesîn art 4:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte,
amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări
de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau
în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare
ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice
fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate
de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de
transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează
temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire,
tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate,
inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni
cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru
viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);

15
A se vedea analiza instituției plângerii prealabile
https://www.academia.edu/28475617/pl%C3%A2ngerea_prealabil%C4%83
16
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014

13
 d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare,
manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice,
inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă
necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a
poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor
comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății,
inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni,
interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea
realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul
de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și
alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților
moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de
familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de
a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la
credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau
cu repercusiuni similare;
h) violența cibernetică - hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen,
urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic
intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de
utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor,
telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se
pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a
face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
O subliniere importantă se regăsește la alineatul 2:
În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot
fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege.
Drepturile victimei violenței domestice sunt prevăzute în art. 6 al Legii 217/2003 R, astfel
a) la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;

14
 d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală
gratuită, în condițiile prezentei legi;
e) la consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.

Instituţiile și autorităţile publice centrale cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei în

familie:

- Ministerului Muncii și Justiției Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează
politica de asistenţă socială şi promovează drepturile victimelor violenţei domestice.
Instituția, prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi
aplică măsuri speciale, inclusiv de integrare pe piața muncii a victimelor.
- La propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale şi a Ministerului Afacerilor Interne,
ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului violenţei domestice, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi
monitorizare a activităţilor întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
- Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin
structurile lor teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei domestice.
- Ministerul Educaţiei Naționale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în
colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative
pentru părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei domestice.
- Serviciul de probaţiune din cadrul tribunalului, în colaborare cu organizaţiile
neguvernamentale care desfăşoară activităţi specifice în domeniu sau cu specialişti,
desfăşoară activităţi de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de
violenţă în familie.

Serviciile sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice pot fi organizate în

regim rezidențial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de
interes local sau județean17.
Serviciile sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice organizate în regim
rezidențial, destinate victimelor violenței domestice, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:

17
Pentru o descriere detaliată a acestor centre , Capitolul III Servicii sociale pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice art 16 și urm. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014

15
 a) centre de primire în regim de urgență;
b) centre de recuperare;
c) locuințe protejate.
Serviciile sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice organizate în regim
de zi sunt:
a) centre pentru prevenirea și combaterea violenței domestice;
b) centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației;
c) centre de asistență destinate agresorilor.
Serviciile sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice cu program
continuu sunt:
a) servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie
telefonică de urgență - help-line;
b) servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale.
Serviciile sociale destinate agresorilor sunt organizate în regim de zi și au ca obiectiv
reabilitarea și reinserția socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educație și consiliere. În
condițiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicțiilor.
Serviciile sociale specializate pentru prevenirea și combaterea violenței domestice sunt
oferite în mod gratuit victimelor..
Una din obligațiile autorităților publice centrale și locale, cea care ne interesează cel mai
mult, este aceea de a asigura exercitarea dreptului la informare al victimelor violenței domestice,
potrivit competențelor ce le revin, după caz, cu privire la:
a) instituțiile și organizațiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau
orice alte forme de asistență și protecție a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui
drept;
d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părții vătămate și ale părții civile;
f) condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat, potrivit
legii;
Art. 5 definește noțiunea de membru de familie astfel:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele
devenite rude prin adopţie, potrivit legii;

16
 b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai
soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii
şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana
copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate
intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea
sarcinilor profesionale.
De asemenea în sensul acestei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă
uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme
de violenţă.
Pe site-ul Poliției române puteți găsi modul în care puteți sesiza o faptă de violență
domestică18.
În cazul violențelor intrafamiliale, poliţia poate acţiona în urma depunerii unei sesizări
scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei (dacă e făcută de victimă se
numește plângere, dacă e făcută de un martor se numește denunț), în urma unui apel telefonic la
ofiţerul de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie din zona respectivă, a unei solicitări la Serviciul
Unic de Apel de Urgenţă 112 (care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de
evenimente), a unei sesizări verbale făcută direct la agentul de poliţie care patrulează sau, poliția
poate afla cu ocazia intervenției la un alt caz sau chiar din presă.
Sesizări despre astfel de fapte de violență domestică pot fi făcute și de persoanele cu funcții
de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice,
instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și de orice persoană cu
atribuții de control care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei
infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Ele sunt obligate să sesizeze
de îndată organul de urmărire penală și să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte
și orice alte mijloace de probă să nu dispară. (art. 291 Cod procedură penală)
Victima trebuie să ştie că poate sesiza cu plângere prealabilă19 organul de cercetare penală
sau procurorul. Dreptul de a depune o astfel de plângere are caracter personal şi aparţine părţii

18
https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/violenta-domestica/despre-violenta-domestica
19
Puteți consulta o analiză asupra instituției plângerii prealabile aici:
https://www.academia.edu/28475617/pl%C3%A2ngerea_prealabil%C4%83
17
vătămate. Plângerea penală prealabilă poate fi depusă şi de un mandatar, caz în care procura trebuie
întocmită special pentru acest scop şi trebuie să rămână anexată la plângere pe parcursul
procedurilor.
Acţiunea penală în cazul infracţiunilor sancţionabile la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate,
- lovire sau alte violențe (art.193 CP)
- amenințare (art. 206 CP)
- viol în forme neagravante (art. 218 alin 1 și alin 2 CP)
- agresiune sexuală în forme neagravante (art.219 alin 1 CP)
- furt între membrii de familie (art.231 alin 1CP)
- distrugere (art. 253 alin 1 și alin 2 CP)
este guvernată de principiul disponibilităţii: victima poate decide retragerea plângerii, situaţie
care stinge acţiunea penală începută în prealabil și agresorul nu mai este pedepsit.
În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie,
acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu (adică nu la solicitarea victimei), și în acest
caz, voința victimei de a opri pedepsirea agresorului nu se mai poate manifesta.
Pentru celelalte categorii de infracţiuni (pentru care legea nu solicită introducerea unei
plângeri penale prealabile), organele de anchetă penală nu au nevoie de manifestarea expresă de
voință a persoanei vătămate pentru tragerea la răspundere penală a autorului faptei, indiferent de
modalitatea prin care au aflat de faptă.

2.1 Ordinul de protecție provizoriu20

Ordinul emis de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Muncii și Justiției Sociale nr

146/2578/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de către
polițiști stabilește:
- procedura de intervenție a polițiștilor în cazurile de violență domestică și de cooperare cu
celelalte instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice;
- metodologia de utilizare a formularului de evaluare a riscului;
- procedura de emitere a ordinului de protecție provizoriu;
procedura de punere în executare a ordinului de protecție provizoriu
(1) Intervențiile polițiștilor la cazurile de violență domestică se realizează ca urmare a
sesizărilor:

20
Legea 217/20113 R http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014
18
 a) prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență;
b) formulate în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităților de poliție de către
persoanele implicate în actele de violență domestică, de către persoanele care au asistat la
producerea actelor de violență domestică sau de către alte persoane;
c) din oficiu.
În situația prevăzută la alin. (1) lit. b), polițistul care preia sesizarea va gestiona intervenția
și emiterea ordinului de protecție provizoriu, indiferent dacă victima reclamă sau nu săvârșirea
unei fapte prevăzute de legea penală, aplicând în mod corespunzător prevederile prezentului ordin.
Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane
să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc. Polițiștii
constată existența riscului iminent pe baza evaluării situației de fapt care rezultă din:
a) probele obținute ca urmare a verificării sesizărilor privind violența domestică, atunci
când actele de violență domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni;
b) probele strânse potrivit prevederilor Codului Penal, atunci când actele de violență
domestică fac obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor fapte care intră sub incidența
prevederilor art. 19921
Pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică, aflarea adevărului și soluționarea
justă a sesizării, polițiștii au dreptul să obțină probe prin următoarele mijloace:
a) constatarea prin propriile simțuri și consemnarea celor constatate într-un înscris ori
înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuțiilor de serviciu și
consemnarea celor constatate într-un înscris;
c) declarațiile persoanelor implicate în actele de violență domestică, ale persoanelor care
au asistat la producerea actelor de violență domestică și ale altor persoane care pot comunica
informații cu privire la persoanele implicate în actele de violență domestică;
d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;
e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de
telefonie mobilă.

21
Art 199 Cod penal (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra
unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie,
acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
19
 Pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică și în scopul obținerii de probe cu
privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau
reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane
juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că
actele de violență domestică au loc sau au avut loc în spațiile respective.
Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a
pătrunde în spațiile prevăzute anterior.
Acțiunile polițiștilor în spațiile prevăzute de lege inclusiv cele de pătrundere, pot fi
înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor,
înregistrările sau fotografiile constituind probe și urmând regimul probelor prevăzute de Codul de
procedură civilă, su Codul Penal, după caz
Polițiștii strâng probele potrivit dispozițiilor legale atunci când, în cursul verificării
sesizărilor privind violența domestică, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru
ca actele de violență domestică săvârșite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor
infracțiuni.
În cazul în care, ca urmare a evaluării situației de fapt, se constată că sunt întrunite condițiile
pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, prevăzute polițiștii emit ordinul de protecție
provizoriu,
În cazul în care, ca urmare a evaluării situației de fapt, se constată că nu sunt întrunite
condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii au obligația de a informa
persoanele care susțin că sunt victime ale violenței domestice cu privire la posibilitatea formulării
unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție și de a pune la dispoziția acestora formularul de
cerere.
Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe
măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele
obligații sau interdicții22:

Legea 217/2003 R Art 31 (2) Măsurile de protecție prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se dispun
22

împreună.(3) Măsura de protecție prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții:a) a fost dispusă măsura prevăzută la alin. (1) lit. c); b) atunci când s-a dispus obligarea
agresorului de a păstra o distanță minimă față de victimă și, după caz, membrii familiei acesteia,
persoanele protejate își exprimă acordul de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită
verificarea respectării obligației agresorului.(4) Ordinul de protecție provizoriu va cuprinde și mențiunea
că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse la alin. (1) constituie infracțiune, potrivit prevederilor art.
47 alin. (2).(5) Dacă prin ordinul provizoriu de protecție s-a luat măsura evacuării temporare a
agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea și
orientarea, la cererea sa, către centrele rezidențiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau
20
 a) evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună;c) obligarea agresorului
la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia,
astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor legale ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea
de învățământ a persoanei protejate;
d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
e) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.
Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecție provizorii
devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui
termen. Perioada de 5 zile se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, și începe să curgă
de la momentul la care s-a emis ordinul de protecție provizoriu. Polițiștii pot folosi forța și
mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru punerea în aplicare a măsurilor de
protecție dispuse prin ordinele de protecție provizorii.
Ordinul de protecție provizoriu se comunică agresorului și victimei23, se înaintează de către
unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe

adăposturile de noapte, gestionate de autoritățile administrației publice locale, sau orice alt loc adecvat. În
situația în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidențial din categoria celor menționate mai sus,
acesta va fi orientat și condus de îndată către centrele rezidențiale gestionate de autoritățile administrației
publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către echipa mobilă prevăzută la art.
51.(6) În cazul în care agresorul nu dorește să beneficieze de cazarea pusă la dispoziție potrivit alin. (5) și
optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declarație privind adresa
la care va locui și persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agresorul refuză să dea respectiva
declarație, se va consemna acest fapt în procesul-verbal întocmit potrivit prevederilor art. 33 alin.
(4).(7) Autoritățile și instituțiile publice competente au obligația ca, din oficiu sau la solicitarea unităților
de poliție ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecție urgente și specifice cu
privire la minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție
provizoriu. Condițiile de formă pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu se regăsec în cuprinsul
art 30 (1) Ordinul de protecție provizoriu cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la:a) data, ora
și locul unde este emis;b) numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție din care face parte polițistul
care îl emite;c) date care să asigure identificarea agresorului/agresorilor împotriva căruia/cărora se dispun
obligații sau interdicții prin acesta;d) date care să asigure identificarea victimei/victimelor sau a altor
persoane în favoarea cărora se dispun măsuri de protecție prin acesta;e) descrierea motivelor de fapt care
au determinat dispunerea acestuia și indicarea probelor pe baza cărora a fost evaluată situația de
fapt;f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;g) data și ora la care începe aplicarea măsurilor de
protecție dispuse potrivit art. 31, precum și data și ora la care acestea încetează;h) dreptul de a contesta
ordinul de protecție provizoriu, termenul de exercitare a acestui drept și instanța la care se poate depune
contestația.(2) Ordinul de protecție se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl emite.
23
Art 33 (2) Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, după
caz, al ordinului de protecție provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.(3) Ordinul de
21
lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la
data emiterii24 poate fi contestat25 la instanța de judecată competentă, în termen de 48 de ore de la
comunicare.
2.2 Ordinul de protecție
Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-
un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării
stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una
ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune
atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de
asistență

protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în următoarele situații:a) agresorul refuză să

primească o copie sau refuză să semneze de primire;b) agresorul părăsește locul emiterii ordinului de
protecție, după ce i s-a adus la cunoștință că este necesar să aștepte comunicarea rezultatului verificărilor
ce se efectuează în legătură cu sesizarea privind violența domestică.(4) Polițistul care emite ordinul de
protecție provizoriu întocmește un proces-verbal în care consemnează situațiile prevăzute la alin.
(3).(5) Ordinul de protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în situația în care acesta nu a
fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind violența domestică sau la emiterea
ordinului de protecție provizoriu, însă se poate face dovada, cu declarații de martor, cu înregistrări video
sau audio, indiferent de proveniența acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau
postărilor în mediul electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat agresorului faptul că a fost emis
un ordin de protecție provizoriu, precum și conținutul măsurilor de protecție dispuse prin acesta.(6) În
cazurile prevăzute la alin. (3) și (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de valabilitate a ordinului de
protecție provizoriu, să solicite și să obțină, de la unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a
emis, o copie a acestuia.
24
Art 34 (2) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin.
(1) însoțit de formularul de evaluare a riscului și de mijloacele de probă obținute potrivit prevederilor art.
29 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările
ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.
25
Art 35 Contestația se judecă cu citarea părților. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea
cauzei.(3) Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră
termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea
organului constatator.(4) Participarea procurorului este obligatorie.(5) Hotărârea prin care se soluționează
contestația este definitiv
22
 e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față
de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor legale, ori față de
reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod,
cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora (3) Prin aceeași hotărâre,
instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința
temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască
din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.26
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse, instanța poate dispune și obligarea agresorului să
urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz,
poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor
cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de
substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un
program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată,
cu modificările și completările ulterioare. Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune luarea unei
măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia,
precum:
a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit
împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
b) obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul
în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei;
c) verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile
dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune, conform art.

.(2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. g) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:a) a fost
26

dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);b) atunci când s-a dispus obligarea
agresorului de a păstra o distanță minimă față de victimă și, după caz, membrii familiei acesteia,
persoanele protejate își exprimă acordul de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită
verificarea respectării obligației agresorului.
23
 Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea
depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind
durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii
ordinului.
Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza
teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, se întocmește potrivit formularului de
cerere special prevăzut de lege, poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant
legal. Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de procuror, reprezentantul autorității sau
structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției
victimelor violenței domestice, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în
domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei
și, foarte impostant, este scutită de taxa judiciară de timbru.
Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă în camera de consiliu, cu
participarea obligatorie a procurorului, asistența juridică a părților (a persoanei care solicită și a
persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție) este obligatorie. Judecata se face de
urgență și cu precădere. În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și
fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără
concluziile părților. În soluționarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită
timp îndelungat. Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție
asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii. Pronunțarea se poate amâna cu
cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția
cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta
este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere
a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.
Ordinul de protecție este executoriu, executarea hotărârii se face fără somație sau fără
trecerea vreunui termen. Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana
protejată prin intermediul său.
Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă
numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la
comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Instanța de apel poate suspenda executarea până la
judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către
aceasta. Apelul se judecă cu citarea părților.

24
 O copie a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de
protecție se comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției
Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și/sau a agresorului, precum și Direcției
pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date. Ordinul de protecție prin care se
dispune oricare dintre măsuri se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub
supravegherea poliției. Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra
în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă,
al altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se
respectă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecție și să sesizeze organul de
urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Odată cu comunicarea ordinului de protecție prin care s-a luat măsura evacuării temporare
a agresorului, organul de poliție are obligația de a-l informa pe acesta cu privire la dreptul de a
avea posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidențiale pentru persoanele fără
adăpost sau al adăposturilor de noapte, care funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr.
292/2011 privind asistența socială sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în
centrele pentru persoanele fără adăpost și adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării
încadrării agresorului în definiția prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/201127, cu modificările
și completările ulterioare, fiind exceptate situațiile în care agresorul reprezintă un risc pentru
siguranța beneficiarilor.
În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecție, organele de
poliție pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea
de vizite inopinate la locuința persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a
victimei/agresorului, solicitarea unor informații din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă
al victimei/agresorului, de la unitatea de învățământ frecventată de victimă/agresor sau din partea
altor persoane care ar putea furniza informații relevante, precum și orice alte modalități specifice
activității polițienești. În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de
protecție, va fi sesizat organul de urmărire penală.

27
z) persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii care,
din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiareconomic, juridic ori din cauza unor
situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate
de a susține o locuință în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituții sau
penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate și nu au
domiciliu ori reședință; http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/223966

25
 În cazul în care persoana protejată prin ordinul de protecție încalcă dispozițiile acestuia, ea
va fi obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea și punerea în executare a ordinului.
Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia
dintre măsurile prevăzute de lege și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin
de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau
psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă
poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse. Revocarea se poate dispune dacă
sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a) agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori
orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost
recomandată sau a respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competențelor de către un
serviciu de probațiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut și faptul că agresorul nu mai
prezintă un real pericol pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum
este definită de lege
Cererea de revocare se soluționează cu citarea părților și a unității de poliție care a pus în
executare ordinul de protecție a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este
obligatorie. Dacă, odată cu soluționarea cererii, instanța constată existența uneia dintre situațiile
care necesită instituirea unei măsuri de protecție specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea
publică locală cu atribuții privind protecția copilului.
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor a realizat la începutul
anului 2019 un raport privin devoluția indicatorilor statistici28, la un an de la introducerea Ordinului
de protecție, folosind statisticile realizate de IGPR și obținute de Centrul FILIA în baza Legii 544
din 2001. Anii pentru care au făcut analiza sunt 2017 și 2018 dar pentru unele cifre au luat în
considerare și comparația cu anul 2014. Statisticile IGPR prezintă cifre segregate după gen, mediu
de proveniență, vîrstă, agresor / victimă, locul infracțiunii și evidențiază de asemenea și numărul
de cazuri în care autorii s-au aflat sub influența alcoolului pentru fiecare tip de infracțiune.

28
https://violentaimpotrivafemeilor.ro/primul-an-de-aplicare-a-ordinului-de-protectia-provizoriu-ce-ne-
spune-despre-violenta-domestica-evolutia-indicatorilor-statistici/ accesat on-line 14.12.2020
26
 Totalul infracțiunilor a crescut în 2018 față de 2017 cu 2.200 de cazuri. Cea mai mare
frecvență o au faptele încadrate la art. 193 CP Loviri sau alte violențe, respectiv 56% din total în
2017 și 58% din total în 2018 iar creșterea numărului acestor infracțiuni între ultimii doi ani este
de 2.336 de cazuri. Din punctul de vedere al locului de desfășurare spațiul publlic / spațiu privat
constatăm că 81% dintre infracțiuni se petrec în domiciliu. Doar 2.647 de victime din totalul de
23.001 sunt rude mai îndepărtate, cu alte cuvinte 88% dintre victime sunt soții / soți, concubine /
concubini, fiice / fii sau părinți. Dar creșterea numărului de cazuri, conform cu studiile de
specialitate internaționale, reflectă deocamdată doar o creștere a vizibilizării fenomenului ca
urmare a conștientizării situațiilor, a accesului la informațiile despre soluțiile existente și a
încrederii în instituții.
Din cifrele din perioada 2014 – 2018 reiese că agresorii s-au aflat în stare de ebrietate doar
într-o proporție între 10% – 13% (variații anuale de 1 – 2 procente) raportat la totalul faptelor
înegistrate. Dacă pentru loviri și alte violențe procentul de fapte pe fond de consum de alcool este
de 20%, faptele de viol au un procent de 11% autori aflați sub influența alcoolului, în cazul
agresiunilor sexuale procentul este de 3,9% iar la actul sexual cu un minor nici un agresor nu a
făcut fapta pe fondul consumului de alcool. Aceste cifre arată că alcoolul nu poate fi considerat o
cauză a faptelor, ci doar un factor favorizant.

2.3 Intervenția de urgență 29

Intervenția de urgență se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin

intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanți ai Serviciului Public de Asistență Socială,
denumit în continuare SPAS. Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare inițială
și de realizare a demersurilor necesare pentru depășirea riscului imediat, constând în transport
la unitatea sanitară cea mai apropiată în situațiile în care victima necesită îngrijiri medicale,
sesizarea organelor de cercetare penală, sesizarea organelor competente pentru emiterea unui ordin
de protecție provizoriu, orientarea către Direcția generală de asistență socială și protecția copilului,
denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la SPAS, în vederea găzduirii în centre
rezidențiale adecvate nevoilor și aplicării managementului de caz pentru victime și agresori.
Semnalarea situațiilor urgente de violență domestică pentru care este necesar sprijinul din
partea serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale instituțiilor publice
abilitate să intervină în cazurile de violență domestică, inclusiv al liniilor telefonice de urgență.

29
Legea 217/2003 R http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014
27
 Pentru verificarea semnalărilor privind violența domestică, reprezentanții SPAS au drept
de acces în sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum și la domiciliul
persoanelor fizice. Managementul de caz se asigură de către compartimentul violență domestică
din cadrul DGASPC. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situațiile de urgență,
precum și la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenței domestice, precum și
pentru agresori, DGASPC depune diligențele necesare pe lângă SPAS și furnizorii privați de
servicii sociale de pe raza teritorială a județului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social
cu această destinație, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.

III. Legea 211/2004 actualizată privind unele măsuri pentru

asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor 30

Această lege se adresează tuturor victimelor infracțiunilor, stabilind drepturile acestora și

condițiile de acordare a măsurilor de sprijin și protecție.
Orice persoană victimă a une infracțiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul
identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecție și sprijin
individualizate, de a obține compensații financiare și de a i se restabili drepturile. Membrii familiei
victimei beneficiază de aceleași drepturi. Măsurile de informare, sprijin și protecție, (inclusiv
evaluarea) acordate în condițiile legii nu sunt condiționate de introducerea unei plăngeri în fața
organelor de urmărire penală.31

30
În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificație:a) victimă a infracțiunilor -
persoana fizică ce a suferit un prejudiciu, de orice natură, inclusiv o vătămare a integrității sale fizice,
mintale sau emoționale sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracțiune, precum și
membrii familiei unei persoane decedate ca urmare a unei infracțiuni și care au suferit prejudicii în urma
decesului persoanei respective;b) membru de familie - soțul/soția, persoana care conviețuiește cu victima,
și care se gospodărește împreună cu aceasta de o manieră stabilă și continuă, rudele în linie directă, până
la gradul II inclusiv, frații și surorile, precum și persoanele aflate în întreținerea victimei;c) identificarea
victimelor infracțiunilor - procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a
infracțiunilor, în sensul prezentei legi;d) referirea victimelor infracțiunilor - procesul de direcționare a
victimelor către serviciile de sprijin și protecție, în conformitate cu nevoile lor specifice;e) victimizare
secundară - trauma suferită de victimă, care nu apare ca un rezultat direct al faptei penale, ci prin reacția
față de victimă a instituțiilor și a persoanelor cu care aceasta intră în contact.
31
Legea 211/2004 A http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52468
28
 În cazul copiilor victime ale violenței, evaluarea și acordarea serviciilor de sprijin și protecție
prevăzute în prezenta lege se face de către compartimentele specializate de intervenție în situații
de abuz, neglijare, trafic, migrație și repatrieri din cadrul direcției generale.32
În cazul victimelor violenței în familie, serviciile de sprijin și protecție prevăzute în prezenta
lege se acordă de către instituțiile specializate potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul victimelor traficului de persoane, identificarea, referirea, asistența și protecția sunt
asigurate și de către instituțiile specializate potrivit Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, și Mecanismului
național de identificare și referire a victimelor traficului de persone 33.
Informarea, sprijinirea și protecția victimelor infracțiunilor se realizează cu respectarea
următoarelor principii generale:
a) respectarea nevoilor victimei - activitatea de informare, sprijin și protecție a victimelor
infracțiunilor este subordonată scopului atenuării efectelor negative ale infracțiunii și reparării
prejudiciilor de orice tip, inclusiv de ordin psihic, suferite de către victimă ca urmare a comiterii
infracțiunii;
b) evitarea victimizării secundare și respectarea demnității umane - activitatea de informare,
sprijin și protecție se va realiza cu respectarea demnității victimelor și evitarea victimizării
secundare;
c) respectarea siguranței victimei - activitatea de informare, sprijin și protecție se desfășoară
în așa fel încât aceasta să nu afecteze siguranța victimei și să nu o expună la comiterea de noi fapte
prevăzute de legea penală;
d) parteneriatul - autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice,
organizațiile neguvernamentale și cultele recunoscute de lege cooperează pentru asigurarea
accesului victimelor infracțiunilor la serviciile de sprijin și protecție necesare;
e) nediscriminarea - recunoașterea statutului de victimă și asigurarea accesului la serviciile de
sprijin și protecție se realizează fără discriminare pe baza criteriilor precum: rasa, naționalitatea,

32
De asistență socială și protecție a copilului, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anexei nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă
multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și violență în familie și
a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în
situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români
migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.
33
Agenția Națională împotiva Traficului de Persoane ANTIP https://anitp.mai.gov.ro/recomandari-2/
TELVERDE 0800.800.678
29
cetățenia, originea etnică sau socială, limba, religia sau credința, opiniile politice sau de oricare
altă natură, bunurile de care dispune, dizabilitatea, vârsta, sexul, orientarea sexuală, statutul
acestora din punctul de vedere al reședinței sau sănătatea;
f) complementaritatea și abordarea integrată - pentru asigurarea unui răspuns rapid și eficient
la nevoile speciale ale victimelor infracțiunilor, măsurile de informare, de sprijin și de protecție a
victimelor infracțiunilor trebuie corelate și abordate integrat cu alte măsuri și servicii din domenii
conexe: economic, de ocupare, educațional, sănătate;
g) participarea în procesul de luare a deciziei - victimele sunt consultate cu privire la toate
deciziile/măsurile care le vizează, în toate etapele procedurilor de referire/furnizare a serviciilor de
sprijin și protecție, conform prezentei legi;
h) interesul superior al copilului - în cazul în care victima este un copil, se asigură luarea în
considerare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual, așa cum
este acesta definit în Legea nr. 272/2004, republicată,34 cu modificările și completările ulterioare;
i) confidențialitatea - activitatea de informare, sprijin și protecție a victimelor se realizează cu
păstrarea confidențialității asupra datelor personale și informațiilor referitoare la viața privată și
situația de dificultate în care se află;
j) siguranța victimei - procedura de referire, precum și furnizarea serviciilor de informare,
sprijin și protecție sunt realizate astfel încât să se asigure securitatea personală a victimei și a
membrilor familiei în situațiile în care se impune;
k) celeritatea - victimele infracțiunilor au dreptul la asigurarea serviciilor de informare, sprijin
și protecție conform prezentei legi în mod prompt, astfel încât efectele negative ale comiterii
infracțiunii să nu se agraveze.

34
Art.2 (6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin
următoarele:a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate
și apartenență la o familie;b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;c) istoricul
copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de
violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;d) capacitatea
părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde
nevoilor concrete ale acestuia;e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a
dezvoltat relații de atașament. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156097

30
 1 Identificarea, referirea și evaluarea victimelor

Organele judiciare, precum și orice alte instituții ale statului care, în exercitarea atribuțiilor,
intră în contact cu persoane care sunt potențiale victime ale infracțiunilor le vor informa pe acestea
cu privire la posibilitatea de a se adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracțiunilor
Evaluarea victimelor se realizează de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor
Infracțiunilor, respectiv compartimentele și furnizorii de servicii sociale, în vederea asigurării
accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistență socială, consiliere
juridică, în funcție de nevoile individuale ale victimei și reprezintă procesul de identificare a
nevoilor de asistență și protecție, precum și a serviciilor de sprijin și protecție adecvate.
Evaluarea se face pe baza următoarelor criterii:
a) tipul infracțiunii și circumstanțele comiterii acesteia în măsura în care acestea sunt
disponibile sau pot fi oferite de către organele abilitate;
b) impactul fizic și psihic pe care comiterea infracțiunii l-a avut asupra victimei;
c) caracteristicile personale ale victimei;
d) datele privind autorul infracțiunii, în măsura în care acestea sunt disponibile;e) tipul de
relație sau starea de dependență față de autorul infracțiunii;
f) eventualele dificultăți de comunicare ale victimei;
g) istoricul infracțional și, după caz, informații privind apartenența victimei la grupări
infracționale;h) orice alte aspecte relevante.
Victima poate fi însoțită pe durata evaluării de către o persoană pe care o consideră de
încredere, dacă solicită acest lucru, cu excepția cazului când acest lucru contravine intereselor sale.
Prevederile capitolului I1 referitoare la identificarea, referirea și evaluarea victimelor
infracțiunilor se aplică victimelor infracțiunilor, dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul
României sau dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului României și victima este
cetățean român sau străin care locuiește legal în România.
Rezultatele evaluării se consemnează într-un referat de evaluare care va conține:
a) datele de identificare a victimei;
b) tipul vătămării suferite de victimă prin comiterea faptei;
c) starea fizică și psihică a acesteia;
d) nevoile de protecție specifice ale victimei;
e) tipurile de servicii de sprijin și protecție de care victima poate beneficia și durata acestora.
Durata poate fi prelungită, atunci când este necesar;
f) decizia de referire a victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul
31
 Stocarea datelor de identificare se face pentru o perioada de 1 an, în scopul folosirii acestora în
activitatea de sprijinire și protecție a victimelor infracțiunilor sau al furnizării către organele
judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate vor fi șterse.
Instituția care a efectuat referatul de evaluare are obligația de a-l pune la dispoziția organelor
judiciare, la cererea acestora, în copie, în condițiile legii, atunci când victima participă la procesul
penal în calitate de martor, persoană vătămată sau parte civilă. Organele judiciare pot solicita
efectuarea unui nou referat de evaluare atunci când cel întocmit inițial nu mai este relevant pentru
starea actuală a victimei sau a fost distrus datorită împlinirii termenului pentru stocarea datelor de
identificare.

2 Informarea victimelor

Organele judiciare (sau, dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, Serviciul
pentru Sprijinirea Victimelor Infracțiunilor, respectiv compartimentele și furnizorii de servicii
sociale)
au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi și din partea cui, inclusiv, în cazul în care este
relevant, informații de bază privind accesul la asistență medicală, orice tip de asistență specializată,
inclusiv asistență psihologică și cazare alternativă;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate și ale părții civile;
f) condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile art. 113 din Codul de procedură
penală , precum și de dispozițiile Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor, cu modificările
ulterioare (notele 35 și 36)
g) condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat;
h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv
condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice
mod, conform Codului de procedură penală.
i) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
j) autoritatea judiciară la care se vor putea adresa pe viitor pentru obținerea de informații
privind stadiul cauzei, precum și datele de contact ale acesteia, dacă victima înțelege să depună o
plângere.
32
 k) în cazul în care victima își are reședința sau locuința permanentă pe teritoriul unui alt stat
membru UE, informații privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de
acordare a compensației financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum și
faptul că există posibilitatea, conform legislației privind cooperarea judiciară internațională, ca
aceasta să fie audiată de autoritățile judiciare române fără a fi prezentă pe teritoriul României.
Cu ocazia primului contact cu autoritățile, victima poate fi însoțită de către o persoană aleasă
de ea în vederea facilitării comunicării cu acestea. Informațiile aduse la cunoștință victimei de către
primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, într-o limbă pe care o înțelege, într-un limbaj
simplu și accesibil acesteia sunt cuprinse intr- un formular care i se înmânează sub semnătură.
Dacă victima este cetățean român aparținând unei minorități naționale, i se pot aduce la cunoștință
informațiile în limba sa maternă. În cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal cu privire la aceasta prevăzute la alin. Îndeplinirea acestor obligațiilor se
consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituția din care face parte organul
judiciar

33
Note 35, 36;

35
Art. 113 Protecţia persoanei vătămate şi a părţii civile
Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau
vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune
faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecţie prevăzute la art. 125-130, care se
aplică în mod corespunzător https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-113
Art. 125 Martorul ameninţat
În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau
activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a
datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia
statutul de martor ameninţat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecţie prevăzute la art. 126 sau 127,
după caz.
Art. 126 Măsurile de protecţie dispuse în cursul urmăririi penale
(1) În cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, procurorul dispune aplicarea uneia
sau a mai multora dintre următoarele măsuri:
a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;
b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor;
c) protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraţia sa;
d) audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea
şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părţi sau
a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicării măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), declaraţia martorului nu va cuprinde
adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar
organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa, în
condiţii de confidenţialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninţat şi aplicarea măsurilor de protecţie prin ordonanţă
motivată, care se păstrează în condiţii de confidenţialitate.
(5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menţin condiţiile care au determinat luarea măsurilor
de protecţie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se menţin pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat.
(7) Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară,
din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecţie prevăzute la art. 127. Dispoziţiile art. 128 se
aplică în mod corespunzător.
(8) Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea
în executare a măsurii.
Art. 127 Măsurile de protecţie dispuse în cursul judecăţii
În cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, instanţa dispune aplicarea uneia sau
a mai multora dintre următoarele măsuri:
a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;
b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul
deplasărilor;
c) nepublicitatea şedinţei de judecată pe durata ascultării martorului;
d) ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin intermediul mijloacelor
audiovideo de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt
suficiente;
e) protecţia datelor de identitate ale martorului şi acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune
mărturie.
34
 Art. 128 Dispunerea măsurii protecţiei martorului în cursul judecăţii(1) Instanţa dispune
aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părţilor sau a
persoanei vătămate.
(2) Propunerea formulată de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată şi faţă de care se doreşte dispunerea
măsurii de protecţie;
b) motivarea concretă a gravităţii pericolului şi a necesităţii măsurii.
(3) Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane prevăzute la alin. (1), instanţa poate dispune
ca procurorul să efectueze de urgenţă verificări cu privire la temeinicia cererii de protecţie.
(4) Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, care nu este supusă căilor de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune măsura de protecţie se păstrează în condiţii de confidenţialitate. Dacă
protecţia martorului este necesară şi după rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile dispoziţiile legii
speciale.
(8) Măsurile de protecţie prevăzute la art. 127 lit. a) şi b) se comunică autorităţii desemnate de lege cu
punerea în executare a măsurilor.
Art. 129 Audierea martorului protejat
(1) În situaţiile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) şi art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua
prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul
judiciar.
(2) Abrogat.
(3) Subiecţii procesuali principali, părţile şi avocaţii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în
condiţiile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.
(4) Declaraţia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în
formă scrisă.
(5) În cursul urmăririi penale declaraţia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de
judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului şi se depune
la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul
depus la parchet, într-un loc special, în condiţii de confidenţialitate.
(6) În cursul judecăţii, declaraţia martorului se semnează de preşedintele completului de judecată.
(7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau,
după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţii de
confidenţialitate. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la
terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi este păstrat în aceleaşi
condiţii privind confidenţialitatea.
Art. 130 Martorul vulnerabil
(1) Procurorul sau, după caz, instanţa poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor
categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului
ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului minor.
(2) Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul şi instanţa pot dispune măsurile de
protecţie prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. b) şi d) sau, după caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplică în mod
corespunzător. Distorsionarea vocii şi a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispoziţiile art. 126 şi 128 se aplică în mod corespunzător. https://legeaz.net/noul-cod-procedura-
penala-ncpp/
35
36
Art 2 a) martorul este persoana care se afla în una dintre următoarele situaţii:1. are calitatea de martor,
potrivit Codului de procedura penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter
determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de
infracţiuni;2. fără a avea o calitate procesuala în cauza, prin informaţii şi date cu caracter determinant
contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor
prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea
acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o alta cauza;3. se
afla în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter
determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la
prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea
unor astfel de infracţiuni;b) starea de pericol este situaţia în care se afla martorul, în sensul prevăzut la lit.
a), membrii familiei sale ori persoanele apropiate acestuia, a căror viaţa, integritate corporală sau libertate
este ameninţată, ca urmare a informaţiilor şi datelor furnizate ori pe care a fost de acord să le furnizeze
organelor judiciare sau a declaraţiilor sale;c) martorul protejat este martorul, membrii familiei sale şi
persoanele apropiate acestuia incluse în Programul de protecţie a martorilor, conform prevederilor
prezentei legi;d) membrii de familie ai martorului protejat sunt soţul sau sotia, părinţii şi copiii acestuia;e)
persoana apropiată martorului protejat este persoana de care respectivul martor este legat prin puternice
legături afective; f) Programul de protecţie a martorilor, denumit în continuare Program, reprezintă
activităţile specifice desfăşurate de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor prevăzut la art. 3, cu
sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul apărării vieţii, integrităţii corporale
şi sănătăţii persoanelor care au dobândit calitatea de martori protejati, în condiţiile prevăzute de prezenta
lege;g) măsurile urgente sunt activităţile specifice temporare care pot fi desfăşurate de unitatea de poliţie
care cercetează cauza sau, după caz, de organul care administrează locul de deţinere, de îndată ce constata
starea de pericol la care este expus martorul;h) infracţiunea grava este infracţiunea care face parte din una
dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului
sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile
privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spalarea banilor, falsificarea de monede sau de alte
valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la
regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra
patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice alta infracţiune pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii al carei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare; i)
Protocolul de protecţie reprezintă înţelegerea confidenţială între Oficiul Naţional pentru Protecţia
Martorilor şi martorul protejat privind protecţia şi asistenţa care trebuie acordate martorului protejat,
obligaţiile acestora, precum şi situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează;j) schema de sprijin
cuprinde ansamblul măsurilor de protecţie şi asistenţa luate cu privire la fiecare martor protejat;k)
prejudiciul deosebit este orice prejudiciu cauzat prin infracţiune, care depăşeşte echivalentul în lei a
50.000 euro;l) grupul sau organizaţia criminală reprezintă grupul structurat, alcătuit din trei sau mai multe
persoane, care exista de o anumită perioada şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai
multor infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau de alta natură.
Art 4 (1) Includerea unei persoane în Program se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:a) persoana are calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), d) sau e);b) persoana se afla în stare
de pericol, în sensul art. 2 lit. b);c) exista o propunere motivată din partea organelor abilitate.(2) Poate fi
inclusă în Program o persoană care are, într-o alta cauza, calitatea de:a) organizator ori conducător de grup
sau organizaţie criminală;b) instigator ori autor al infracţiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit
de grav.
36
 La depunerea plângerii conform art 289 Cod de procedură penală37 victima va primi o
confirmare scrisă a acesteia. Confirmarea va cuprinde numărul de înregistrare al plângerii, precum
și date cu privire la fapta pentru care plângerea a fost depusă. Dacă victima nu vorbește sau nu
înțelege limba română, aceasta poate cere să primească, ulterior, și traducerea confirmării scrise.

Art 5 Organul de cercetare penală, în faza urmăririi penale, şi procurorul, în faza judecaţii, pot solicita
procurorului, respectiv instanţei, includerea în Program a unui martor, a unui membru de familie al
acestuia sau a unei persoane apropiate, după caz, formuland propuneri motivate în acest sens.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/41031
37
Art. 289. Plangerea (1) Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica,
referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. (2) Plangerea trebuie sa cuprinda: numele,
prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul petitionarului ori, pentru persoane juridice,
denumirea, sediul, codul unic de inregistrare, codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in
registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar, indicarea
reprezentantului legal ori conventional, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, precum si
indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.(3) Plangerea se poate face personal
sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.(4) Daca este
facuta in scris, plangerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.(5) Plangerea in forma
electronica indeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, in
conformitate cu prevederile legale.(6) Plangerea formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal de
catre organul care o primeste.(7) Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau
de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu isi insuseste plangerea.(8)
Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana
cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea
civila. In cazul in care faptuitorul este persoana care reprezinta legal sau incuviinteaza actele persoanei
vatamate, sesizarea organelor de urmarire penala se face din oficiu.(9) Plangerea gresit indreptata la
organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite, pe cale administrativa, organului judiciar
competent.(10) In cazul in care plangerea este intocmita de catre o persoana care locuieste pe teritoriul
Romaniei, cetatean roman, strain sau persoana fara cetatenie, si prin aceasta se sesizeaza savarsirea unei
infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat sa
primeasca plangerea si sa o transmita organului competent din tara pe teritoriul careia a fost comisa
infractiunea. Regulile privind cooperarea judiciara in materie penala se aplica in mod corespunzator.
(11) Persoana care nu vorbeste sau nu intelege limba romana poate depune plangerea in limba pe care o
intelege. Odata cu depunerea plangerii aceasta poate solicita ca, atunci cand este citata, sa primeasca si o
traducere a citatiei. https://www.legal-land.ro/cod-procedura-penala/art-289-plangerea/
37
 3 Servicii de sprijin și protecție acordate victimelor38

Serviciile de sprijin și protecție acordate victimei infracțiunii ori membrilor familiei

acesteia se asigură de către direcțiile generale, gratuit, la solicitarea victimei ori membrilor familiei
acesteia, putând fi furnizate și de serviciile publice de asistență socială de la nivelul orașelor,
municipiilor, comunelor, precum și de furnizorii de servicii sociale private.
Solicitarea se adresează direcției generale, dar poate fi adresată și direct unui furnizor
privat ori public de servicii sociale, situație în care furnizorul are obligația de a informa, în scris,
direcția generală pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința beneficiarul serviciului
respectiv. Victimele pot fi referite, în funcție de nevoile identificate, și către servicii sociale,
educaționale, medicale sau către alte servicii de interes general, existente în proximitate, acordate
în condițiile legii.
Serviciile de sprijin și protecție acordate atât victimelor infracțiunilor, cât și membrilor
familiei acestora pot fi:
a) informare privind drepturile victimei;
b) consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară și
repetată sau de intimidare și răzbunare;
c) consiliere privind aspectele financiare și practice subsecvente infracțiunii;
d) servicii de inserție/reinserție socială;
e) sprijin emoțional și social în scopul reintegrării sociale;
f) informații și consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv
pregătirea pentru participarea la proces.
Aceste servicii de informații și consiliere nu includ asistența juridică gratuită a victimelor
unor infracțiuni39 ori asistența juridică a persoanei vătămate prevăzută în Codul de procedură
penală40

38
se aplică victimelor infracțiunilor, dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României sau dacă
infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului României și victima este cetățean român sau străin care
locuiește legal în România
39
Vezi capitolul Asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni
40
Art. 93 Asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente
(1) În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile
civilmente are dreptul să fie încunoştinţat în condiţiile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act
de urmărire penală în condiţiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului şi de a formula cereri şi a
depune memorii. Dispoziţiile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(2) Avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul prevăzut
la art. 92 alin. (8).(3) În cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii
responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepţia celor pe care aceasta le exercită
personal, şi dreptul de a consulta actele dosarului.(4) Asistenţa juridică este obligatorie când persoana
38
 g) îndrumarea victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul: servicii
sociale, serviciile medicale, servicii de ocupare, de educație sau alte servicii de interes general
acordate în condițiile legii
Serviciile de sprijin și protecție pot fi acordate în:
a) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoțional și social în
scopul reintegrării sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică, consiliere privind aspectele
financiare, serviciile de inserție/reinserție socială etc.;
b) centrele rezidențiale cu găzduire pe perioadă determinată care oferă cazare provizorie
adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare
secundară și repetată sau de intimidare și răzbunare.
Procesul de acordare a serviciilor de sprijin și protecție parcurge etapele prevăzute de Legea
asistenței sociale nr. 292/201141. Serviciile sunt gratuite, se acordă în sistem integrat cu alte măsuri
de protecție prevăzute de legislație, se acordă în regim special cu eligibilitate și accesibilitate
extinsă, în regim de birocrație redusă, accesate doar în condițiile păstrării anonimatului, fără a

vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.(5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau
partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru
desemnarea unui avocat din oficiu. https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-93
41
Art.44(1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a reprezentantului său legal,
precum și din oficiu.(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de
asistență socială organizat în subordinea autorităților administrației publice locale.(3) Solicitarea pentru
acordarea de servicii sociale poate fi adresată și direct unui furnizor privat de servicii sociale, situație în
care, dacă se încheie un contract de prestări servicii cu persoana solicitantă, furnizorul are obligația de a
informa, în scris, autoritatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
reședința beneficiarul serviciului respectiv.
Art 75 (1) Prevenirea și combaterea violenței în familie constituie o componentă a politicilor de protecție
și asistență a familiei.(2) Serviciile sociale destinate victimelor violenței în familie sunt acordate în sistem
integrat cu celelalte măsuri de protecție legală, de asigurare a sănătății, de prevenire, identificare și
sancționare a faptelor de violență în familie, prevăzute de legislația specială în domeniu. Art.
76(1) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea înființării, organizării, administrării și
furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii și combaterii violenței în familie.(2) Pentru asigurarea
unor servicii sociale eficiente, autoritățile administrației publice locale colaborează cu alte instituții și
autorități cu competențe în acest domeniu, precum poliția, comandamentele de jandarmi județene,
serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătății, instituțiile de învățământ, serviciile de medicină legală
etc., în condițiile legii.(3) Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii violenței în familie se
adresează cu prioritate victimelor, dar și agresorilor acestora. Art.77(1) Serviciile sociale destinate
prevenirii și combaterii violenței în familie pot fi organizate în centre de zi și rezidențiale, cu sau fără
personalitate juridică, de interes local ori județean.(2) Principalele categorii de servicii sociale organizate
în centre rezidențiale cu găzduire pe perioadă determinată sunt:a) centre de primire în regim de urgență a
victimelor violenței în familie;b) centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;c) locuințe
protejate.(3) Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre de zi sunt:a) centre de consiliere
pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;b) centre pentru servicii de informare și sensibilizare
a populației.Art.78 Serviciile sociale destinate agresorilor prevăzuți la art. 76 alin. (3) sunt organizate în
centre de zi care au drept obiectiv reabilitarea și reinserția socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri
de educație, consiliere și mediere familială.http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/202845
39
încheia contract cu beneficiarii și se supun prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea
calității în domeniul serviciilor sociale 42.

4 Asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni

Asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită
- o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul
penal,
- o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal,
- o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei,
- o infracțiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a
minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal;
b) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea
infracțiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, precum și a
infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.
Condiții de acordare a asistenței juridice gratuite :
a) infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracțiunea a fost
săvârșită în afara teritoriului României, dacă victima este cetățean român sau străin care
locuiește legal în România și procesul penal se desfășoară în România.
Victimelor altor infracțiuni decât cele prevăzute anterior, cu respectarea condițiilor stabilite
de lege, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază
minim brut pe țară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistență juridică
gratuită.
b) se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanța de judecată în
termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii.
În cazul victimelor prevăzute la lit.b) termenul de 60 de zile se calculează de la data la care
victima a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii. Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică
sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data
la care a încetat starea de imposibilitate.
Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația de a
sesiza organele de urmărire penală sau instanța de judecată cu privire la săvârșirea infracțiunii.

42
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/142677

40
Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicție poate sesiza organele de
urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui
circumscripție domiciliază victima și se soluționează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru
acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni, prin încheiere, în termen de 15
zile de la data depunerii și trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, cetățenia, data și locul nașterii, domiciliul sau reședința victimei;
b) data, locul și circumstanțele săvârșirii infracțiunii;
c) dacă este cazul, data sesizării și organul de urmărire penală sau instanța de judecată,
sesizată potrivit legii;
d) calitatea de soț, copil sau persoană aflată în întreținerea persoanei decedate, în cazul
victimelor prevăzute la lit. b);
e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;
f) numele, prenumele și forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales
sau mențiunea că victima nu și-a ales un apărător.
Cererii se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere și
orice alte documente deținute de victimă, utile pentru soluționarea acesteia.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se soluționează prin încheiere, în
camera de consiliu, cu citarea victimei. În cazul în care victima nu și-a ales un apărător, încheierea
prin care s-a admis cererea de asistență juridică gratuită trebuie să cuprindă și desemnarea unui
apărător din oficiu
Încheierea prin care s-a soluționat cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se
comunică victimei.
Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite este
supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcționează Comisia pentru acordarea de
compensații financiare victimelor infracțiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la
comunicare. Reexaminarea se soluționează în complet format din doi judecători.
Asistența juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita
unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe țară, stabilite pentru anul în care
victima a formulat cererea de asistență juridică gratuită. Aceste dispozițiise aplică în mod
corespunzător și cererii pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii
judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracțiunii.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite și cererea pentru acordarea sumei
necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile
41
victimei infracțiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub
interdicție.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite și cererea pentru acordarea sumei
necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile
victimei infracțiunii pot fi formulate și de organizațiile neguvernamentale care își desfășoară
activitatea în domeniul protecției victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele
prevăzute de lege și au anexate documentele prevăzute de acesta.
Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite și cererea pentru acordarea sumei
necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile
victimei infracțiunii sunt scutite de taxa de timbru.

5 Acordarea de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni

Compensația financiară se acordă, la cerere următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită
- o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din
Codul penal,
- o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal,
- o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei,
- o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-
220 din Codul penal,
- o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din
Codul penal,
- o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu
violență
b) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea
infracțiunilor prevăzute anterior.
Condiții de acordare a Compensației financiare
1. dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României și victima este:
a) cetățean român;
b) cetățean străin ori apatrid care locuiește legal în România;
c) cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la
data comiterii infracțiunii;
d) cetățean străin sau apatrid cu reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracțiunii.
42
 În cazul victimelor care nu se încadrează în aceste categorii, compensația financiară se
acordă în baza convențiilor internaționale la care România este parte
Compensația financiară nu se acordă dacă:
a) se stabilește că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost
săvârșită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei, în condițiile legii43;
b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracțional organizat;
c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre următoarele infracțiuni:
- omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal,
- vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal,
- o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei,
- de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul
penal,
- de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal,
- de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență
d) instanța reține în favoarea făptuitorului circumstanța atenuantă a depășirii limitelor
legitimei apărări împotriva atacului victimei, sau circumstanța atenuantă a provocării.44.

43
Art. 19 Legitima apărare
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct,
imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă
apărarea este proporţională cu gravitatea atacului .(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile
alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere,
dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte
asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-19 A se vedea lucrarea
https://www.academia.edu/28475550/LEGITIMA_AP%C4%82RARE_%C3%AEn_actuala_reglementare
_a_Codului_penal
44
Art. 75 Circumstanţe atenuante (1) Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante
legale:a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii
persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;b) depăşirea limitelor legitimei apărări; c) depăşirea
limitelor stării de necesitate. d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în
cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai
beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa
atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni: contra persoanei, de furt calificat,
tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj
judiciar, purtare abuzivă, infracţiuni contra siguranţei publice, infracţiuni contra sănătăţii publice,
infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra securităţii
naţionale, contra capacităţii de luptă a forţelor armate, infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de
război, a infracţiunilor privind frontiera de stat a României, a infracţiunilor la legislaţia privind prevenirea
şi combaterea terorismului, a infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie,
a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infracţiunilor privitoare la nerespectarea
regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul
43
 Victima care a beneficiat de compensație financiară sau de un avans din compensația
financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabilește existența unuia dintre cazurile
prevăzute anterior
Compensația financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de
urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii, în cazul victimelor
prevăzute lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoștință de
săvârșirea infracțiunii.
Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire
penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația
de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii. Reprezentantul legal al
minorului sau al persoanei puse sub interdicție poate sesiza organele de urmărire penală cu privire
la săvârșirea infracțiunii.
În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensația financiară poate fi acordată victimei
dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) victima a formulat cererea de compensație financiară în termen de un an, după caz:
- de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța penală a pronunțat
condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b)-d) din Codul de procedură
penală și a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16
alin. (1) lit. f) și h) din Codul de procedură penală
- de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit.
b), c), d), f) și h) din Codul de procedură penală45;

juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor,
privind activităţile aeronautice civile şi cele care pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi securitatea
aeronautică, privind protecţia martorilor, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter
fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni
contra păcii şi omenirii, a celor privind traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, privind
prevenirea şi combaterea pornografiei şi a celor la regimul adopţiilor.(2) Pot constitui circumstanţe
atenuante judiciare:a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor
infracţiunii;b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului. https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-75
45
Art. 16 Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale(1) Acţiunea
penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută
de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
44
 b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepția cazului în care
s-a dispus clasarea potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a)46 din Codul de procedură penală;
c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;
d) victima nu a obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de
asigurare.
Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensație financiară,
termenul de un an se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate. În cazul în care
instanța a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, termenul de un an prevăzut la curge
de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea civilă.
Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și cele puse sub interdicție nu au obligația
de a sesiza organele de urmărire penală. Dacă victima este un minor și reprezentantul legal al
acestuia nu a formulat cererea de compensație financiară în termenele prevăzute, acestea încep să
curgă de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani
În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensație
financiară în termen de 3 ani de la data săvârșirii infracțiunii, dacă este îndeplinită condiția
prevăzută lit. d). ca victima să nu fi obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o
societate de asigurare.
Compensația financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii
suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii:
a) în cazul victimelor directe ale infracțiunii
1. cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;
3. câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;
b) în cazul victimelor indirecte ale infracțiunii
- cheltuielile de înmormântare;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a
dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură
răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în
condiţiile prevăzute de lege. https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-16
46
Art. 315 (1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale
sesizării; https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-315
45
 - întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii.
Cererea de compensație financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripție
domiciliază victima și se soluționează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de
compensații financiare victimelor infracțiunilor, constituite în fiecare tribunal47 și trebuie să
cuprindă:
a) numele, prenumele, cetățenia, data și locul nașterii, domiciliul sau reședința victimei;
b) data, locul și împrejurările săvârșirii infracțiunii care a cauzat prejudiciul;
c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârșirea infracțiunii, care se încadrează în
dispozițiile legii
d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanța de judecată și data sesizării
acestora;
e) dacă este cazul, numărul și data hotărârii judecătorești sau a actului organului de
urmărire penală, prevăzute de lege
f) calitatea de soț, copil sau persoană aflată în întreținerea persoanei decedate, în cazul
victimelor indirecte;
g) antecedentele penale;
h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizația obținută de
victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea
infracțiunii;i) cuantumul compensației financiare solicitate.
Cererii de compensație financiară se anexează, în copie, documentele justificative pentru
datele înscrise în cerere și orice alte documente deținute de victimă, utile pentru soluționarea
cererii.
Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor
infracțiunilor un avans din compensația financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de
bază minime brute pe țară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul. Avansul se poate
solicita prin cererea de compensație financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată

47
Art 28 L211/2004 Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este
alcătuită din cel puțin doi judecători, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a
judecătorilor tribunalului. Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă
de 3 ani, și un număr egal de judecători supleanți ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea
de compensații financiare victimelor infracțiunilor.(4) Judecătorii supleanți prevăzuți la alin. (3) participă
la soluționarea cererilor de compensații financiare în cazul imposibilității de participare a unuia sau a
ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor
infracțiunilor (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor
infracțiunilor este asigurat de unul sau mai mulți grefieri, desemnați de președintele tribunalului.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52468

46
oricând după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată, dacă este cazul, și
cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensație.
Dispozițiile referitoare la cuprinsul cererii se aplică în mod corespunzător în cazul în care avansul
este solicitat printr-o cerere separată, în care se menționează și stadiul procedurii judiciare. Avansul
se acordă dacă victima se află într-o situație financiară precară.
Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensația financiară se soluționează
în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea
de compensații financiare victimelor infracțiunilor.
În cazul respingerii cererii de compensație financiară, victima este obligată la restituirea
avansului, cu excepția cazului în care cererea de compensație financiară a fost respinsă numai
pentru motivul că făptuitorul nu este insolvabil sau dispărut.
Victima care a beneficiat de un avans din compensația financiară este obligată la restituirea
acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensație financiară în termenele prevăzute,
Cererea de compensație financiară și cererea privind acordarea unui avans din compensația
financiară se soluționează în camera de consiliu, cu citarea victimei, iar participarea procurorului
este obligatorie.
În vederea soluționării cererii, Comisia pentru acordarea de compensații financiare
victimelor infracțiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite
documente și să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluționarea
cererii. Soluționând cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans
din aceasta,
Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor în complet
format din doi judecători poate pronunța, prin hotărâre, una dintre următoarele soluții:
a) admite cererea și stabilește cuantumul compensației financiare sau, după caz, al
avansului din aceasta;
b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru
acordarea compensației financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.
Hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind
acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei, poate fi atacată cu contestație la curtea de
apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor are obligația
de a informa organul de urmărire penală sau instanța învestită cu judecarea infracțiunii ori, după
caz, instanța învestită cu soluționarea acțiunii civile, cu privire la cererea de compensație financiară
ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensația financiară.
47
 Cererea de compensație financiară și cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot
fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicție. Cererea
de compensație financiară și cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate și
de către organizațiile neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniul protecției
victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute de lege și sunt anexate
documentele prevăzute de aceasta.
În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în cerere se menționează și
stadiul procedurii judiciare. Cererea de compensație financiară și cererea privind acordarea unui
avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru

5.1 Compensația financiară în situații transfrontaliere 48

Capitolul V1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din O.U. nr. 113 din 17 octombrie 2007 și
reglementează modul de obținere a compensației financiare în situația săvârșirii unei infracțiuni pe
teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care victima locuiește în mod
legal.
Cetățeanul român, apatridul sau străinul care locuiește legal în România, victimă a unei
infracțiuni intenționate comise cu violență pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene,
poate solicita, cu sprijinul autorității de asistență din România, o compensație financiară din partea
statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracțiunea, în condițiile prevăzute de legea acelui stat.
În aplicarea art. 3 alin. (1)49 din Directiva Consiliului 2004/80/CE privind despăgubirea
victimelor infracțiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august
2004, Ministerul Justiției este desemnat autoritate responsabilă cu asistența persoanelor prevăzute
de lege care doresc obținerea unei compensații financiare.
Ministerul Justiției furnizează solicitantului informațiile necesare privind posibilitățile de a
cere o compensație financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracțiunea,

48
Art.342 a) stat solicitant - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu locuiește în mod legal
victima care solicită o compensație financiară; b) stat solicitat - statul membru al Uniunii Europene pe al
cărui teritoriu a fost săvârșită infracțiunea;c) autoritate responsabilă cu asistența - autoritatea din statul
solicitant care are atribuții privind înregistrarea și transmiterea cererilor de compensație financiară,
informarea și consilierea solicitanților, precum și cooperarea cu autoritățile competente din statul
solicitat;d) autoritate de decizie - autoritatea din statul solicitat care soluționează cererile de compensație
financiară;e) solicitant - persoana care formulează o cerere de compensație financiară. Legea 211/2004
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52468
49
Statele membre înființează sau desemnează una sau mai multe autorități sau orice alt organism,
denumite în continuare „autorități responsabile cu asistența”, având competența necesară pentru aplicarea
articolului 1. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0080

48
formularele de cerere necesare, precum și informații și indicații despre modul de completare a
formularului de cerere și despre documentele justificative necesare.
Ministerul Justiției furnizează solicitantului date și informații generale pentru a-l ajuta să
răspundă la orice cerere de informații suplimentare formulată de către autoritatea de decizie din
statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a fost comisă infracțiunea.
La cererea solicitantului, Ministerul Justiției transmite direct autorității de decizie
informațiile și documentele în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării scrise în
acest
Informațiile pot fi solicitate:
a) prin audiență la sediul Ministerului Justiției sau prin telefon;
b) prin poștă, cu confirmare de primire, fax sau e-mail.

CONCLUZII
Ieșind din formatul academic și revenind la motto-ul acestei analize, putem constata că, la
nivel legislativ s-au făcut progrese, corectându-se anumite aspecte care îngreunau aplicarea în
practică a legislației speciale.
Dacă în trecut am fost interesată de funcționarea sistemului de probațiune din România, în
ultimii doi ani am avut ocazia să studiez mai în amănunt programele de asistență socială oferite la
nivelul DGASPC, programe ce par foarte interesante, cel puțin pe hărtie. Recomand tuturor
persoanelor aflate în situații dificile să apeleze la serviciile specializate ale statului d ela nivelul
Primăriilor.
Pe lângă legislație și implicarea activă a statului prin instituțiile și serviciile, a O.N.G-urilor
și a persoanelor publice rămâne, totuși, întrebarea:
Ce facem cu mentalitatea, cu educația, la nivel de individ?

49
CUPRINS
Introducere
I Date statistice
1 Violența domestică în U.E.
2 Violența domestică în România
II Ocrotirea persoanei fizice în România
1. Codul penal romîn , art 199
2. Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice
2.1.Ordinul de protecție provizoriu
2.2 Ordinul de protecție
2.3 Intervenția de urgență
III Legea 211/2014 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și
protecției victimelor infracțiunilor
1. Identificarea, referirea și evaluarea victimelor
2. Informarea victimelor
3. Servicii de sprijin și protecție acordate victimelor
4. Asistența juridică gratuită acordată victimelor unor infracțiuni
5. Acordarea de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni
5.1 Compensația financiară în situații transfrrontaliere
Concluzii
Referințe

50
REFERINȚE
Legislație
1. Codul civil al Romîniei
2. Codul penal al Romîniei
3. Codul de procedură penală al Romîniei
4. Legea 217/2003 republicată pentru prevenirea și combaterea violenței domestice
5. Legea 211/2004 actualizată privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și
protecției victimelor infracțiunilor
6. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, republicată
7. Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale
8. Legea nr 272/2004 privind protecția și promovarea dreturilor copilului
9. https://lege5.ro/
10. http://legislatie.just.ro/
11. https://legeaz.net/
12. Violența împotriva femeilor realizat de FRA – Agenția pentru Drepturi Fundamentale a
Uniunii Europene, European Union Agency for Fundamental Rights https://fra.europa.eu/
13. Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ştefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, Vîolența domestică
și criminalitatea feminină, Institutul Naţional de Criminologie, Bucureşti 2004, accestat on-
line 14.12/2020 http://criminologie.org.ro/
14. Maria Banciu, Sorina Lucreția Drăgan, Considerații în legătură cu evoluția în România a
reglementărilor privind combaterea și prevenirea actelor de violență în familie Open
Academy Journals Index http://oaji.net/
15. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/
16. AcademiaEdu https://www.academia.edu/
17. Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați https://anes.gov.ro/
18. Centrul de Resurse Juridice www.crj.ro
19. Poliția Romînă https://www.politiaromana.ro/

51