UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
Tema: Violența în familie

Conducător : ______________ Rotari Oxana

semnătura
Autor: ______________ Țînțari Elena
semnătura

CHIȘINĂU 2022

1
 CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 3
Actualitatea și importanța problemei abordate ............................................................................. 3

CAPITOLUL I . VIOLENȚA ÎN FAMILIE:VARIABILE CRIMINOLOGICE ȘI DATE

STATISTICE ............................................................................................................................ 5
1.1 Consideraţii introductive .Forme de manifestare ale violenţei în familie ............................... 5

CAPITOLUL II . PROFILUL FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENȚA ÎN FAMILIE ...... 8

2.1 Tipologia şi portretul criminologic al victimei ...................................................................... 8
2.2 Tipologia şi portretul criminologic al agresorului .................................................................9

CAPITOLUL III.DINAMICA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE .................................................. 11

3.1 Teorii criminologice care pot explica cauzalitatea fenomenului de violentă în familie ........ 11
3.2 Modele şi strategii privind combaterea violenței în familie ................................................ 13

CAPITOLUL IV.INCRIMINAREA ACTELOR DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE ȘI

MĂSURI DE PROTECȚIE PENTRU VICTIME ÎN DIFERITE LEGISLAȚII
NAȚIONALE. ......................................................................................................................... 15
4.1. Practica judiciară ................................................................................................................ 16

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ....................................................................................... 17

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 18

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate . Referatul pe care l-am redactat este
riguros structurat în 15 pagini distincte, în cuprinsul cărora prin ambițioasă temă: ,,Violența ÎN
familie-aspecte criminologice,,, am drept scop de a analiza conceptul de violenţă domestică din
punct de vedere criminologic asupra tuturor membrilor familiei.
Necesitatea abordării acestei teme a fost determinată în primul rînd de faptul că
aprofundarea studiului asupra violenței în familie va ilustra cauzele și condiţiile care contribuie
la săvârșirea actelor violente , fiindcă există o serie de factori agravanţi ai manifestărilor violente
în familie, ex: starea de stres, creşterea consumului de alcool, infidelitatea, gelozia. Un factor des
întâlnit în ultima perioadă îl reprezintă proliferarea violenței prin mijloace mass-media, precum
și atitudinea de indiferență a opiniei publice față de comiterea actelor de violență în familie. De
asemenea la descrierea cauzelor aparitiei acestui fenomen voi face referire la date statistice
pentru ca am observat ca situatia este destul de alarmantă. Pe plan mondial violenţa domestică
deţine 25% din totalul infracţiunilor violente. Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor
sunt raportate la Poliţie si mai puţin de 1% sunt pedepsite. Violenţa domestică e mult mai des
întâlnită decât violenţa pe stradă sau la locul de muncă. Peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi,
82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei, iar 19% sunt chiar rude, 85% dintre violatori
sunt bărbaţi, cunoscuţi ai victimelor, 61% dintre violuri sunt comise în casa cuiva, de regulă a
victimei.De asemenea am drept scop compararea legislațiilor diferitor state. In S.U.A spre
exemplu, la fiecare 6 minute o femeie este agresată sexual, iar în Canada la fiecare 4 minute. În
Europa, prevalenţa violenţei domestice între celelalte forme de infracţiuni ale căror victime sunt
femeile este de 14% (Moldova) și de 58% în Turcia. Un studiu întocmit de Banca Mondială arată
că 20% din totalul bolilor de care suferă femeile şi fetele cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani
din multe ţări ale lumii se datorează violenței domestice.
Am optat pentru această temă deoarece violenţa domestică este un fenomen prezent în
societatea noastră avînd un caracter continuu, ciclic şi creşte în timp ca frecvenţă şi severitate.
Violenţa în familie are efecte devastatoare pe termen lung asupra copiilor care sunt victime sau
martori ai violenţei în familie astfel un alt obiectiv al temei tine neapărat de caracterizarea
profilului familiei afectate de violenta domestica.Cum se manifestă agresorul în actul de
violența,pe de altă parte în ce ipostază apare victima,care este tipologia și portretul acesteia.
Din alt punct de vedere prin intermediul temei date voi elucida care este de fapt rolul
negativ al violenței ca fenomen social,fiindca trebuie să conştientizăm comportamentul și să
tindem spre schimbare, îmbunătăţire, să nu acceptăm molestarea, să nu ignorăm atacurile verbale
sau învinuirile, să fim mai sensibili, să nu toleram și să perpetuăm violența domestica.

3
 Gradul de investigare a temei. Pentru a realiza o investigaţie multilaterală a temei
propuse şi a dezvălui esenţa categoriilor de drept constituţional utilizate în referat, am apelat la
lucrările mai cercetători din Republica Moldova şi nu numai, precum şi de acte legislative şi
normative din Republica Moldova. Acestea şi multe alte lucrări studiază impactul violenței
domestice, care deşi este foarte agravant este şi actual societăţii noastre, fiind totodată şi destul
de important de studiat.
Scopul și obiectivele lucrării rezidă deasemenea în identificarea principalelor metode și
tehnici de prevenire a violenței domestice, fiindca dupa cum observam maltratarea membrilor în
familie nu este un caz sporadic sau de ocazie, ci este un model de comportament deja sistematic,
aproape la nivel de tradiţie în unele familii defavorizate social, iar marea majoritate a actelor de
violenţă în familie împotriva părinţilor sunt săvârșite în localităţile rurale, unde persistă practici
de acest gen acceptate.
Fără a avea pretenția de a epuiza problematica atât de actuală și de complexă a cheltuielilor
publice, prin prezentul referat, am dorit să aduc un aport personal cu privire la analiza uneia
dintre cele mai importante.

4
 CAPITOLUL I . VIOLENȚA ÎN FAMILIE:VARIABILE CRIMINOLOGICE ȘI
DATE STATISTICE
1.1 Consideraţii introductive .Forme de manifestare ale violenţei ÎN FAMILIE
Violenţa în familie/domestică este una dintre formele de violenţă cel mai frecvent întâlnite,
dar şi una din cele mai îngrijorătoare, pentru că este prea puţin vizibilă. 1
Conform Legii Nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, violenţă
în familie sunt acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau economică, cu excepţia
acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv ameninţarea cu asemenea
acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al aceleiaşi familii, prin
care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral;2 În descrierea violenței domestice, punctul
de plecare îl poate constitui, definiţia generală a violenței 3:„utilizarea forţei și a constrângerii de
către un individ, grup sau clasă socială în scopul impunerii voinţei lor asupra altora” sau 4
„conduita și atitudine care constau în contragerea fizică sau psihică exercitată de unele persoane
asupra altora pentru a le impune voinţa, opresându-le”
Ca orice fenomen social, violenţa se manifestă în raporturile sociale. Subiecţi ai actului de
violenţă pot fi indivizi izolaţi şi grupuri sociale. 5
Potrivit datelor Poliţiei R. Moldova, pe parcursul anului 2020 în adresa Inspectoratelor de
Poliţie au parvenit 3300/2884;+14,42% adresări înregistrate în Registrele de evidenţă a altor
informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente ale Inspectoratelor de Poliţie teritoriale (R-2), ce
vizează conflictele în cadrul relaţiilor familiale. Printre aceste informaţii, 238/278;- 14,38% cazuri
au fost înregistrate ca urmare a autosesizării ofiţerului de sector.
Astfel, 378/339;11,5% cazuri de violenţă în familie au fost examinate prin prisma art. 274
Cod de procedură penală, pentru care fapt prin ordonanţa procurorului a fost dispusă iniţierea a 34
proceduri contravenţionale, pentru alte 237 cazuri a fost iniţiată procedura penală în baza
elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzută de art. 2011 (Violenţa în
familie) Cod penal, iar în cazul a 33 sesizări a fost refuzat în pornirea urmăririi penale din lipsa
elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune, prevăzută de art. 2011 Cod penal și 44
procese penalede află în gestiunea ofițerilor de urmărire penală.

Dinamica adresărilor către organele de poliţie, referitor la cazurile de violenţă în

familie, pe parcursul anilor 2012- 2020:
11840
10459 10871 11026
9203
7338
6569 6706

3300

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 3 luni

2020

1
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-11, 2011
2 Legea Nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie din 01.03.2007 art.2
3 Zamfir, Vlasceanu, „Dicționar de sociologie‖, ed. Babel, București, 1998
4 Schiopu, Ursula(coord), „Dicționar de psihologie‖, ed. Babel, București, 1997, pg 721
5 Valeriu Bujor, Ion Miron. Violenţa: abordare socio-criminologică a problemei. În Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică. nr. 3-4,

Chişinău, 2004, 55 p. (pp. 3-10). ISSN 1810-729x

5
Totodată pe parcursul anului 2020, din
cele 32956 infracţiuni înregistrate în total
956 crime au fost referite la categoria
celor ce atentează la valorile familiei, ceea
ce constituie 2,90%.6

Vorbind despre formele de manifestare a violentei domestice avem:

 Violenţa fizică care este „nucleul dur al violenţei, care se manifestă prin: împins, bruscare,
pişcare; lovirea peste faţă, alte loviri; lovirea cu diferite obiecte, inclusiv cu cuţitul. 7
 Cu referinţă la aplicarea violenţei psihologice femeile divorțate sau separate (83,3%),
văduvele (60,3%) și femeile căsătorite (56,8%) se confruntă cu cele mai multe experiențe de
violență psihologică pe parcursul vieții, iar cele mai puține - femeile ce trăiesc în concubinaj
(51,1%). Astfel, se poate constata că, lipsa unui statut oficializat al relațiilor maritale constituie
într-o oarecare măsură un factor psihologic de abținere pentru agresor în producerea acestei
forme de violență8
 Violenţă culturală – face referire la acele aspecte ale culturii care fac din violenţă un
lucru normal, o modalitate acceptabilă de a face faţă conflictelor, maniera prin care violenţă
directă şi cea structurală devin legitime. 9
 Violenţa sexuală este mai puţin frecventă, dar se atestă cazuri. Circa 19% din femei au
declarat că au suferit în urma violenţei sexuale cel puţin o dată pe parcursul vieţii, iar 4% în
ultimele 12 luni. 10Copiii abuzaţi sexual rămân cu traume şi urme care mai târziu, la maturitate,
le poate influenţa viaţa. Moartea copilului din această cauză este de neiertat11 .Abuzul sexual
împotriva copilului presupune implicarea de către adult a copiilor dependenţi / imaturi, a
adolescenţilor în activităţi sexuale pe care nu le înţeleg şi la care ei nu sunt în măsură să
consimtă în cunoştinţă de cauză sau care violeză normele tradiţionale ale vieţii de familie. „Se
consideră că brutalitatea masculină şi actul sexual este o expresie a puteri bărbatului asupra
femei manifestată prin furie.12
 Violenţa economică constă în diminuarea resurselor şi a autonomiei victimei prin
controlul resurselor financiare şi a accesului victimei la bani, lucruri personale, hrană, mijloace
de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia aceasta. e)
Cele mai înalte rate ale prevalenței fenomenului sînt atestate în rîndul femeilor de 55-59 ani
(16%), iar cele mai joase în rîndul femeilor de 25-34 ani (5,6%), ceea ce se poate explica prin

6
Final NOTĂ INFORMATIVĂ privind la starea infracţionalităţii contra vieţii şi sănătăţii persoanei, precum şi celor
comise în sfera relaţiilor familiale pe parcursul a 12 luni ale anului 2020
7
Fundatia Pulse,Bulgaria .,,Violenta domestica vol.III Aspecte psihologice -ce stim despre violenta domestica.,,
Napoca Star 2016 pag .9
8
http://www.statistica.md/public/files/Cooperare_internationala/PNUD/10_tablouri_femei_RM/prof_7_victime.pdf
9
Ina Curic şi Lorena Văetişi, Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă, 2005, Editura Eikon, Cluj Napoca
10
VIOLENŢA faţă de femei în familie în Republica Moldova Ediţia 1, 2011
11
Bartky.S, 1990,Feminity and domination.Studies in the phenomenology of operession, Routhge, New
York&London
12
Doworkin A, 1978, The Free Press, Macruillan, New York
6
 nivelul mai ridicat al activității economice în rîndul acestora și dependenței economice mai
mici față de soț/partener.13

Conform datelor unui

sondaj, rata totală de
prevalenţă a violenţei
din partea
soţului/partenerului pe
parcursul vieţii
(psihologică, fi zică
sau sexuală) este de
63,4% (vezi , tabelul 1)
sau, altfel spus, 6 din
10 femei s-au
confruntat, de la vîrsta
de 15 ani, cel puţin cu
o formă de violenţă.

Statutul social şi economic al victimei şi mediul de reşedinţă determină într-o anumită

măsură probabilitatea survenirii cazurilor de violenţă din partea soţului/partenerului. Astfel,
rata prevalenţei violenţei pe parcursul vieţii în rîndul femeilor din mediul rural (68,2%) este
mai mare decît în cazul femeilor din mediul urban (57,4%). Vîrsta este un alt factor care
determină riscul expunerii la violenţa din partea partenerului. Deşi violenţa din partea
soţului/partenerului este pe larg răspîndită în toate grupurile de vîrstă, cel mai mare număr de
femei, care au suferit de violenţă din partea soţului/partenerului, se regăseşte în rîndul femeilor
cu vîrsta de 45-54 ani (70,3%), urmate de femeile din grupul de vîrstă de 55-59 ani (69,1%) şi
60-65 ani (64,3%). Totuşi, datele relevă faptul că peste jumătate dintre femeile mai tinere, de
asemenea, au raportat cazuri de violenţă psihologică, fi zică sau sexuală (vezi fi gura 1). Starea
civilă a victimei este corelată cu experienţa cazurilor de violenţă. Femeile divorţate sau separate
raportează mai multe cazuri de violenţă din partea soţului/ partenerului (84%), iar cea mai mică
prevalen ţă a violenţei se atestă în rîndul femeilor afl ate în concubinaj (53,1%). Datele
sondajului mai sugerează că experienţa cazurilor de violenţă din partea soţului/partenerului
tinde să fi e mai puţin frecventă odată cu sporirea nivelului de studii al femeii. Cu cît e mai înalt
nivelul de studii al femeii, cu atît e mai mică probabilitatea ca ea să sufere de violenţă din
partea soţului/partenerului. Dacă femeile cu studii superioare au raportat cazuri de violenţă în
proporţie de 58 la sută, atunci cele cu studii gimnaziale complete şi medii speciale au suferit de
cel puţin o formă de violenţă în proporţie de 69 şi, respectiv, 68 la sută. Relaţia între violenţa
din partea soţului/partenerului şi statutul ocupaţional al victimei indică anumite infl uenţe
asupra expunerii violenţei din partea partenerului. Femeile casnicele şi cele fără un loc de
muncă raportează mai puţine cazuri de violenţă din partea soţului/partenerului (57,7% şi
59,9%) decît femeile care sunt angajate şi dispun de surse proprii de venit. În rîndul femeilor
angajate, cea mai mică rată a prevalenţei este în cazul femeilor angajate pe cont propriu în
activităţi neagricole (63%), a femeilor cu statut de salariate (65%), cel mai mult fi ind afectate
de violenţă femeile care activează pe cont propriu în sectorul agricol (67%).
13
http://www.statistica.md/public/files/Cooperare_internationala/PNUD/10_tablouri_femei_RM/prof_7_victime.
pdf pag.11
7
 CAPITOLUL II . PROFILUL FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENȚA ÎN FAMILIE
2.1 Tipologia şi portretul criminologic al victimei

 Copilul.Violenţa domestica asupra copiilor duce la tulburări comportamentale ale

copiilor (agresivitate, fugă de acasă, consum de drog si alcool), probleme emoţionale şi mentale
(sentimente de vinovăţie, anxietate, izolare, mânie, depresie, nivel intelectual scăzut, deficit de
atenţie şi concentrare, randament şcolar scăzut). Agresarea copiilor se întâlneşte mai ales în
cadrul familiilor în care este prezentă violenţa în familie. Studiile arată că 50% dintre bărbaţii
care îşi agresează în mod frecvent soţiile îşi agresează de asemenea şi copiii.
 Bărbatul.Victime-bărbaţi există numai în măsura şi cazul în care victimele-femei
răspund la violenţa masculină ca reacţie de autoapărare, devenind astfel agresoare. În orice
statistică realizată cazurile de abuz al femeii asupra bărbatului sunt sub 10%.A. Browne (1987)
prezintă factorii care favorizează apariţia violenţei feminine: - frecvenţa actelor de violenţă ale
bărbatului; - abuzul de alcool şi alte substanţe; - severitatea abuzului produs asupra femeii; -
abuzuri sexuale asupra femeii; - abuzuri repetate asupra copiilor; - tendinţa de suicid a femeii. 14
 Femeia. Un studiu „Femeile în situaţie de risc în Republica Moldova”, realizat în 2005, a
relevat că 41% dintre femeile intervievate cu vîrsta cuprinsă între 16-35 de ani au suferit de
violenţă în familie pe parcursul vieţii. Conform acestui studiu, femeile din grupul de vîrstă 16–
24 ani sunt supuse, mai cu seamă, violenţei din partea tatălui, iar femeile din grupul de vîrstă
25-35 ani, mai cu seamă din partea soţului sau a partenerului. Studiul a mai demonstrat că peste
o treime dintre toate femeile intervievate cu vîrsta între 30-40 ani au suferit de abuz fi zic, pe
cînd 30% dintre femeile şi fetele tinere, cu vîrsta între 16-19 ani, au suferit de violenţă
sexuală.15 Există o probabilitate mai mică de survenire a cazurilor de violenţă pentru femeile
care nu sunt angajate în cîmpul muncii, decît cele care au o sursă de venit (23% comparativ cu
30%). Mai multe cazuri de violenţă au fost raportate de către femeile din gospodăriile cel mai
puţin asigurate, comparativ cu femeile din gospodăriile mai înstărite (33% faţă de 22%).
Principalii agresori în cazurile de violenţă faţă de femei sunt soţii (69%) şi mai puţin taţii/taţii
vitregi (14%) şi
mamele/mamele
vitrege (7%)16

În ceea ce privește
consecinţele
violenţei din partea
soţului/partenerului
curent sau cel mai
recent asupra
sănătăţii
femeii,cazurile de
violenţă sexuală, au

14
https://www.scribd.com/document_downloads/direct/93002499?extension=pdf&ft=1539427197&lt=1539430807
&show_pdf=true&user_id=213732894&uahk=GQLU6GMTTIREYs2lQTLExF-TqGc
15
IMAS inc., Winrock International, 2005, Femeile în situaţie de risc în Republica Moldova. Studiu naţional
reprezentativ http://www.atnet.md/public/46/en/ Women%20At%20Risk_eng.pdf , p.63
16
Studiul Demografic şi de Sănătate, Moldova, 2005, p. 209
8
fost însoţite de acţiuni fizice violente din partea soţului/partenerului, dar, spre deosebire de
violenţa fizică, mai des au fost declarate fracturi şi leziuni grave ca urmare a violenţei sexuale
(11,4%), inclusiv şi pierderea sarcinii (10,9%). Totuşi, consecinţele cel mai des raportate de către
victimele violenţei sexuale sunt vînătăile sau durerile (58,4%) şi rănile la ochi, luxaţiile sau
dislocaţiile de oase (20,9%).17

2.2 Tipologia şi portretul criminologic al agresorului

Ca urmare acţiunilor violente comise de către agresori în cadrul familiei, victime au devenit 762
femei dintre care 59 copii de gen feminin şi 45 femei cu vîrsta peste 50 ani, 194 bărbaţi dintre
care 31 copii de gen masculin, iar agresori sunt 864 bărbaţi şi 92 femei. 18

Din numărul total de agresori în

cadrul relaţiilor de familie, aflaţi la
evidenţa organelor de poliţie,
5221/3995 persoane sunt bărbaţi şi
35/200 sunt persoane de gen
feminin.Totodata ponderea
participării minorilor la săvârşirea
infracţiunilor cu violenţă
reprezintă, de asemenea, o
constantă situată la nivelul fiecărui
an la peste 12%19
Conform unui sondaj CURS dat publicității în martie 2009, agresorii în cazurile de violență
domestică în mare măsură aparțin grupei de vârstă cuprinse între 30 și 40 ani, au un nivel de
colaritate scăzut ( coala generală și coala profesională), însă o treime dintre ei au și studii liceale
(17%), postliceale (5%) și superioare (13%). Sunt, preponderent, salariați. În rândul acestor
persoane sunt indivizi cu condamnări penale (4%) și indivizi cu internări în spitale și de boli
nervoase (5%). O treime dintre agresori erau sub influența alcoolului când au comis actele de
violență în familie. Dutton (1997,1998) urmărind caracteristicile generale întâlnite la majoritatea
subiecţilor abuzului în familie, prezintă următoarea tipologie a persoanelor violente:

a) tipul 1 – persoane violente/antisociale; acest grup cuprinde indivizii cei mai violenţi din
punct de vedere fizic, sunt manipulatori şi narcisişti, predispuşi la consumul de alcool şi drog;

17
RAPORT 2011 Violenţa faţă de femei în familie în Republica Moldova
18
Final NOTĂ INFORMATIVĂ privind la starea infracţionalităţii contra vieţii şi sănătăţii persoanei, precum şi
celor comise în sfera relaţiilor familiale pe parcursul a 12 luni ale anului 2020
19
Dr. Margareta FLEŞNER Ioana GAVRIL CRIMINALITATEA ÎN SCHIMBARE
9
 b) tipul 2 – personalităţi de limită; acest grup cuprinde indivizi cu ataşament deficitar,
impulsivi, nesociabili, capricioşi, hipersensibili, oscilează rapid între indiferenţă si furie;
c) tipul 3 – instabili emoţional; acest grup cuprinde 25% dintre persoanele violente şi este
alcătuit din indivizi al căror comportament este agresiv din punct de vedere emoţional.

Healy şi colaboratorii săi (1998, apud Cunningham et al.) realizează o altă clasificare a
agresorilor, în funcţie de riscurile la care este supusă victima:

a) agresor cu risc scăzut – este descris ca un individ pentru care ofensa reprezintă primul
incident violent confirmat de victimă; nu a abuzat emoţional în antecedent, nu a avut un
comportament haotic sau disfuncţional, nu a comis ofense pe perioada de separaţie; copiii nu
sunt implicaţi în dispute şi nu sunt prezenţi mai mult de doi factori de risc;
b) agresor cu risc mediu – este descris ca persoana la care se regăsesc mai mult de doi
factori de risc, de exemplu: abuz asupra copiilor separări multiple sau partener care a abandonat
familia, relaţii întâmplătoare multiple, plângeri ale victimei, amenzi sau arestări pe motiv de
violenţă în familie, alte infracţiuni în antecedent, fără prieteni, fără prieteni, fără loc de muncă;
c) agresorul cu risc înalt – poate fi orice agresor care prezintă unul din următorii factori de
risc: ofense comise în perioada separării, probleme medicale, arestări pe motive de violenţă
domestică, probe admise pe perioada arestării, tentative de suicid sau omor, abuz de substanţe în
antecedent, sau stări de intoxicaţie atunci când a fost comisă agresiunea, negarea oricărei
agresiuni sau infracţiuni, refuzul de a-şi elibera partenerul.

Există câteva trăsături care sunt definitorii pentru personalitatea agresivă. Acestea trebuiesc
recunoscute în vederea tratamentelor de reabilitare.

Caracteristicile mai importante sunt : istorie personală cu abuz în copilărie, nemulţumiri la locul
de muncă, consum de alcool sau droguri, atracţie pentru arme, neîncredere în sine, inabilitatea de
a-şi identifica sentimentele, instabilitate, maturitate emoţională, temperament violent, ironic,
critic, schimbă parteneri, învinovăţeşte pe alţii pentru eşecurile proprii, supărat pe lume, în
conversaţii încearcă să domine, gelos, posesiv, nu consideră că partenera-partenerul este egalul
lui, abilităţi scăzute în viaţa intimă, crede că puterea şi controlul, pot fi obţinute prin violenţă,
încredere în sine din ce în ce mai scăzută, tradiţionalist şi rigid privind rolul bărbatului şi al
femeii, îşi vede partenera ca pe o mamă, foloseşte sexul ca pe un act agresiv, atitudine negativă
faţă de femeie. 20

Așadar ,pentru cele 956 de infracţiuni în sfera familială înregistrate în 2020, au fost intentate
cauze penale în baza următoarelor articole din Codul Penal:

 omor: 31 de cauze, dintre care 2 au fost remise către procuror, 20 au fost remise în
judecată, alte 4 infracţiuni sunt până în prezent fără o decizie finală, iar în 2 cazuri
inculpatul a decedat şi respectiv, cauzele penale au fost clasate;
 vătămări grave a integrităţii corporale: 15 cauze, dintre care 3 sunt până în prezent fără o
decizie finală;
 viol: 34 de infracţiuni; acţiuni violente cu caracter sexual: 23 de infracţiuni;
 raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit 16 ani: 3 cazuri;
 acţiuni perverse: 1 infracţiune

20
Darlene T, 2000, Domestic violence, Center for women and families-Domestic Violence Program
10
 CAPITOLUL III.DINAMICA VIOLENTEI ÎN FAMILIE

3.1 Teorii criminologice care pot explica cauzalitatea fenomenului de violență

ÎN FAMILIE.
La 16.09.2016 au intrat în vigoare noile modificări operate la legislaţia privind prevenirea
şi combaterea violenţei în familie fiind reglementată sancţiune contravenţională a agresorului în
baza art.781 Cod contravenţional (violenţa în familie). Astfel, pe parcursul a 12 luni 2017, de
către angajaţii Serviciilor securitate publică, în calitate de agent constatator au fost iniţiate 1941
cauze contravenţionale, ca rezultat fiind supuşi arestului contravenţional 63 contravenienţi. În
privinţa a 599 persoane a fost aplicată sancţiunea sub formă de muncă în folosul comunităţii,
respectiv, 76 contravenţii au fost clasate şi 1453 cauze contravenţionale au fost remise conform
competenţe spre examinare în instanţe de judecată, 1203 fiind neexaminate. 21Totusi rămîne de
constatat care sunt cauzele acestor infraciuni/contraventi?
Așadar în legătură cu violenţa domestică au fost emise unele teorii sociologice, psihologice
şi feministe, care încearcă să explice cauzele apariţiei acestui fenomen. Comportamentul violent
şi violenţa extremă în abuzul intim domestic au fost ignorate pînă acum în criminologie,
explicaţiile violenţei intime tinzând a fi incluse în violenţă ca un fenomen mai larg. 22
Teoriile asupra violenţei familiale au evoluat în trei direcţii: 1.cele care explică abuzurile
împotriva copiilor; 2.cele care explică abuzurile împotriva soţiei/soţului; 3.cele care explică
abuzurile în general.
Teoria dezorganizarii sociale aduce in prim plan ideea conform careia geneza şi dinamica
delincvenţei sunt determinate sensibil de marile depresiuni sau crize sociale si economice, de
fenomenele de urbanizare şi exod rural. Rata delincvenţei este mai ridicată în ariile şi zonele
caracterizate prin deteriorarea fizică, declin de populaţie, dezintegrare culturală, ceea ce
împiedică exercitarea adecvată a controlului social al comunităţii, generând fenomene de
„dezorganizare socială”, marginalizare, devianţă. Din acest motiv, tinerii delincvenţi provin din
familii caracterizate printr-un nivel scăzut socio economic şi cultural, condiţii precare de locuinţă
şi confort şi care au un număr mare de copiii, nereuşind să asigure osocializare şi o
educaţieadecvate. Delincvenţii minori domiciliază, de regulă, în zonele periferice şi sărace ale
marilor oraşe şi provin din familii dezorganizate sau descompletate.
Teoria criminologică ne furnizeaza o varietate de explicatii ale comportamentului
violent,printre care cele referitoare la :
1. personalitate ,trasaturi de personalitate,profil psihologic.
2. apartenenta şi rolul familiei disfunctionale,natura instinctuala umană,expunerea la
violența
3. ca experienţă personală directă sau indirectă,inclusiv mass-media
4. abuzul de substanţe droguri,alcool
5. comportamentul colectiv şi individual,valori regionale şi nationale.

*Conform Agenției Naționale pentru Protecția Familiei (2009), cauzele specifice agresorului pot
fi:

21
https://politia.md/sites/default/files/ni_violenta_in_familie_3_luni_2020_pentru_pagina_web-
konvertirovan.pdf
22
Ellen Janosik-“Crisis Counseling: A Contemporary Approach”, Ed. Pa
11
 neîncredere în sine;
 temperament violent;
 gelozia / spiritul posesiv;
 atitudine negativă față de femeie;

Cauze care țin de caracteristicile individuale: 23

 Afectarea stării de sănătate a victimei sau agresorului;

 Consumul cronic de alcool sau substanţe nocive (droguri)- ce produc o stare de inhibare a
anumitor zone ale scoarţei cerebrale, manifestată prin pierderea controlului, a voinţei şi în
general a puterii de discernământ cu privire la acţiunile individului.
 Statut educațional scăzut;
 Status ocupaţional scăzut (lipsa unui loc de muncă);
 Graviditatea la victimă;

Cauze determinate de caracteristicile relației24

 Locuință comună după divorț ;

Asistarea la violenţă. Unii criminali în serie pretind ca expunerea la evenimente violente
a cauzat „setea lor de sânge”. 25

Primul lucru pe care ţin să-l remarc este faptul că, în opinia victimelor (atât a celor care au trecut
prin violenţă şi trafic, cât şi a celor care sunt victime numai a violenţei domestice), noţiunea de
violenţă domestica se reduce doar la violenţă fizică. Deşi, dacă sunt întrebate de violenţă
psihologică, cuvinte obscene, violenţă economică, majoritatea răspund că aceste lucruri sunt
ceva firesc, cu care se confruntă/se confruntau în fiecare zi şi nici nu încearcă să le schimbe 26 De
cele mai multe ori, motivele violenţei în familie invocate de victimele participante la investigarea
sunt alcoolismul (80% din răspunsuri) şi sărăcia (60%).

*În cazul victimelor minore, care au fost supuse violenţei în familie, motivul invocat de
respondente a fost acela că de fapt copilul ştia despre adulterul tatălui, iar ca să nu spună mamei,
tata o bătea. În unele cazuri de concubinaj, mama (fiind în stare de ebrietate) permitea
concubinului să violeze propriul copil. Toate minorele intervievate care au avut o experienţă de
trafic, motivul de bază pentru a pleca peste hotare a fost anume acela de a scăpa de teroarea din
familie şi de a rupe acel cerc vicios. Un alt motiv, invocat de respondente, a fost şi educaţia din
familia agresorului (circa 30% au menţionat că aşa e primit la el în familie – şi tatăl lui, şi
bunelul erau agresivi cu soţiile). 27 Un lucru ce nu poate fi trecut cu vederea sunt stereotipurile
care există încă în societatea din Moldova: circa 30% din respondente, în calitate de motiv al
violenţei, au menţionat: „Mă iubeşte, deaceea mă bate, iar circa 20% au indicat: „Aşa mă educă”

23
A Muntean, M Popescu, S Popa. Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile. 2001
24
Ibidem.
25
REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr. 2/2010 Pag.86
26
Evaluarea rapidă privind problema violenței în familie în RM 2020
27
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3507/1/Crudu_femeia.pdf
12
3.2 Modele şi strategii privind combaterea violenței în familie
Începând cu 16 martie 2017, pentru prima dată în R. Moldova, a fost introdus, prin lege,
ordinul de restricţie de urgenţă, care constituie o măsură provizorie de protecţie a victimei
violenţei în familie. Astfel, Poliţia are mai multe pârghii de influenţă, poliţiştii pot reacţiona
imediat la apelul persoanei supuse violenţei şi scoate imediat agresorul din familie, fără a mai fi
necesară intervenţia instanţelor de judecată sau cererea obligatorie a victimei, iar împăcarea
părţilor este imposibilă. Ulterior este emisă şi ordonanţa de protecţie, pentru încălcarea căreia
agresorul riscă încă un dosar penal.
În Republica Moldova deja sunt infăptuite anumite măsuri și programe de combatere a
violenței domestice.Spre exemplu ,au fost elaborate documente relevante privind politicile
pentru abordarea inegalităţii de gen şi violenţei în familie, cel mai important fiind Programul
Naţional de asigurare a egalităţii de gen pentru anii 2010 – 2015 şi Planul de Acţiuni 2010-2013
pentru implementarea acestuia 28
Totodată în RM a fost aprobat proiectul de lege cu privire la modificarea și completarea
unor acte legislative din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie. Proiect ce va
implementa recomandările oferite de către Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării
împotriva femeilor și experților internaționali în domeniul prevenirii și combaterii violenței.

Modificările esențiale țin de:

- îmbunătățirea mecanismului de protecție a victimei prin intermediul unei noi instituții „ordinul
de restricție de urgență care este o măsură provizorie de protecţie a victimei violenţei în familie,
aplicată de poliţie pentru o perioadă de pînă la 10 zile. Conform acestui mecanism, agresorul va
fi înlăturat imediat din locuinţa familiei şi i se va stabili interdicţii, în vederea prevenirii
repetării/comiterii acţiunilor violente;
-includerea unei noi contravenții „Acte de persecuție”, care se referă la persecutarea în mod
repetat a unei persoane, căreia i s-a cauzat o stare de anxietate, frică pentru siguranţa proprie ori
a rudelor apropiate, fiind constrînsă să-şi modifice conduita de viaţă, savîrșite prin una din
următoarele fapte: urmărirea persoanei, contactarea sau încercarea de a contacta prin orice mijloc
sau prin intermediul altei persoane;
-extinderea cercului de subiecți în Codul Penal (Membru de familie) prin includerea persoanelor
aflate în concubinaj, părinţi şi copii, rudele şi afinii lor pe linie dreaptă care locuiesc împreună
sau separat;
- lărgirea spectrului de drepturi pentru victimele violenței în familie prin: stabilirea dreptului la o
compensaţie financiară din partea statului pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune în condițiile
stabilite de legislație, raportarea de către specialiști din domeniu a cazurilor de violență doar cu
acordul victimei, cu excepția cazurilor cînd victimele violenței sunt minore, cu grad sporit de
vulnerabilitate sau dacă au fost săvîrșite acte grave de violență.
- scutirea de taxă de stat pentru depunerea cererii de eliberare a ordonanței de protecție;
-instituirea serviciului de asistenţă telefonică gratuită pentru consilierea apelanţilor în regim de
24 din 24 ore și crearea pagini WEB pentru informarea publicului larg despre fenomen și
serviciile disponibile.

28
Legea privind asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi, Nr. 5-XVI, 9.02.2006, Monitorul Ofi cial Nr. 47-
50/200, 24.03.2006
13
 Așadar principalele măsuri de prevenire ar fi : 29
 Prevenire și intervenție timpurie prin informarea şi contribuţia la educarea publicului general şi a
tinerilor (băieţi şi fete) privind preluarea rolului proactiv pentru a reduce toleranţa faţă de
violenţa sexuală şi violenţa în familie;
 Protecţie, siguranţă şi justiţie prin extinderea capacităţilor de răspuns la nevoile informaţionale,
legale şi psihologice ale femeilor şi copiilor afectaţi de violenţa în familie şi violenţa sexuală prin
servicii directe şi prin referire la servicii specializate în întreaga ţară.
 Legislația trebuie modificată prin introducerea de măsuri cu aplicabilitate imediată iar sancțiunile înăsprite
acolo unde viețile omenești sunt puse în pericol și mă refer nu doar la raportul agresor bărbat – victimă femeie
dar și de părinte victimă – copii agresori sau chiar victime care devin agresori pentru copii.” Statul
trebuie să creeze mecanisme și să dezvolte servicii finanțate atât prin programe de interes
națioanal (PIN-uri) cât și de la bugetele locale cu încurajarea parteneriatului public-privat, iar
dacă aceste servicii vor fi implementate integrat la nivel național ar putea contribui la diminuarea
fenomenului. 30
 Prin adoptarea Legii Nr. 19631, legislatia R.M trebuie armonizată cu prevederile Convenției de
la Istanbul32 .
 Întărirea capacităţii instituţionale a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale de
gestionare a violenţei în familie corelat cu violenţa asupra copilului.
 Crearea unui sistem informaţional integrat de înregistrare, raportare şi management al cazurilor
de violenţă în familie şi violenţă asupra copilului la nivel naţional.
 Dezvoltarea relaţiilor de colaborare între partenerii interni şi între statul român şi statele sau
organismele internaţionale implicate în prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
 Monitorizarea şi evaluarea activităţilor întreprinse în vederea prevenirii şi combaterii violenţei
în familie.33

29
http://lastrada.md/rom/violenta-in-familie
30
Carmen Nemes .Giulia Grisan - Violenţa în familie. Practică judiciară comentată” Bucuresti 2017.
31
https://rm.coe.int/168046253e ConvenŃția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenŃei
împotriva femeilor şi a violenŃei domestice Istanbul, 11.V.2011
32
GHID PRACTIC PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE- https://violentaimpotrivafemeilor.ro/wp-
content/uploads/2016/04/Brosura-A4_01_.pdf
33
Anexa nr. 1 STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA FENOMENULUI VIOLENŢEI ÎN FAMILIE
14
 CAPITOLUL IV.INCRIMINAREA ACTELOR DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE ȘI
MĂSURI DE PROTECȚIE PENTRU VICTIME ÎN DIFERITE LEGISLAȚII
NAȚIONALE.
O analiză a diferitelor legislaţii din domeniul violenţei în familie relevă faptul că statele
europene au iniţiat reforme legislative pentru prevenirea acestui fenomen. Statele non-europene au
urmat aceeaşi tendinţă.
Analiza identifică două puncte comune: Toate actele de violenţă în familie sunt recunoscute
ca delicte ce cad sub incidenţa prevederilor legii penale (doar două ţări europene – Spania şi
Suedia – incriminează actele de violenţă în familie ca delicte specifice, în timp ce în altele, precum
Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Austria, Belgia, Bulgaria şi Turcia, relaţia dintre victimă
şi agresor constituie circumstanţă agravantă. În Franţa, o astfel de relaţie poate constitui
circumstanţă agravantă sau poate fi un element al delictului.
1. În Marea Britanie, violenţa în cuplu nu constituie o infracţiune specifică. În cadrul
procesului, judecătorul poate ţine cont de legăturile dintre victimă şi agresor pentru a stabili
eventualele daune. Unele acte de violenţă conjugală pot fi încadrate la hărţuire, care constituie o
infracţiune specifică.
2. In Austria – violența domestica este încadrata la infracţiunile de lovire şi vătămare
corporala, violul in cadrul cuplului face obiectul sancţiunilor penale începând cu anul
1989; procedura finala se pot declanşa , in caz de violența domestică, la sesizarea oricărui
cetăţean care are dovezi ca un astfel de act a avut loc . 34
3. În Portugalia, începând din 1991, există o lege care protejează victimele violenţei în
familie şi care prevede şi acordarea de ajutor material din partea statului. Din 1999, Portugalia
beneficiază de un plan naţional de acţiune împotriva violenţei în familie care include şi
constituirea unei reţele de adăposturi pentru victime şi acordarea de ajutor acestora. De asemenea,
este recunoscut violul marital. Autorii actelor de violenţă în familie pot fi pedepsiţi cu închisoare
de la 1 la 10 ani în funcţie de gravitatea faptei, iar în cazul decesului victimei, autorul este pedepsit
cu închisoare de la 3 la 10 ani. Autorul actului de violenţă poate fi obligat să părăsească domiciliul
conjugal.
4. În Canada, unele categorii de violenţă, cum ar fi agresiunea sexuală sau hărţuirea sexuală
sunt infracţiuni sancţionate de Codul penal. În ultimii ani însă, au fost luate o serie de măsuri noi
privind violenţa în familie, care maximizează pedepsele pentru hărţuire de la 5 la 10 ani.
5. Statele Americii Latine au adoptat o legislaţie extrem de severă în privinţa violenţei
conjugale împotriva femeii. Statele Americii Latine au fost primele care au ratificat Convenţia
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii şi primele care au formulat
un instrument legal special destinat eradicării violenţei. Totuşi, America Latină rămâne o regiune
cu un nivel înalt al incidenţei cazurilor de violenţă în familie. Statisticile Fundaţiei Mexicane
pentru Sănătate relevă faptul că 60% dintre cele 6 000 de femei care au murit în mod violent aveau
vârsta sub 13 ani, cea mai mare parte fiind victime ale violenţei în familie. Studiile fundaţiei au
arătat de asemenea că aproximativ 25 000 de copii mexicani au suferit abuzuri psihologice sau
fizice din partea părinţilor sau a rudelor.35

34
https://www.americanbar.org/content/dam/aba/directories/roli/romania/romania-dv-in-romania-law-court-
system-rom.pdf

15
4.1 PRACTICA JUDICIARĂ. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=1698

Vîrlan I.L., la 13 aprilie 2013, în jurul orelor 15.00, aflîndu-se la domiciliul său în s. Cioburciu,
r-l Ştefan Vodă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără nici un motiv a tentat s-o lovească pe
fosta soţie, Vîrlan Nina, cu o ţeava metalică în regiunea capului, ultima reușind să fugă la vecini.
Tot el, la 26 mai ,fiind în stare de ebrietate alcoolică, i-a aplicat soției lovituri cu pumnii în spate,
, i-a sucit mâinile, cauzîndu-i dureri fizice şi suferinţe psihice. Astfel prin sentinţa Judecătoriei
Ştefan Vodă, Vîrlan Ivan Luchian, a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, –
violenţa în familie, adică acţiunea intenţionată manifestată fizic, comisă de un membru al
familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferinţă fizică şi psihică astfel fiind
condamnat la 1 an închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.
1.Sentinţa a fost contestată cu apel de către inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea apelului său a
invocat, că instanţa de fond a emis sentinţa de condamnare 1.fără probe directe şi pertinente.
2.la materialele cauzei lipseşte raportul de expertiză medico-legală, ce ar constata existenţa la
partea vătămată a leziunilor corporale de grad ușor ,3.la fel, nu există raportul sau concluzia
medicului psiholog, ce ar confirma survenirea suferinţelor psihice la partea vătămată.
2.Totodata ,partea vătămată, a solicitat numirea unei pedepse de 2 ani închisoare,motivind că
instanţa de fond a aplicat o pedeapsă prea blîndă inculpatului ne ținînd cont de faptul că ultimul
anterior a fost condamnat pentru săvîrşirea unei infracţiuni similare şi avînd antecedentele penale
nestinse din nou a comis o infracţiune analogică. Mai menţionează, că îi este frică de inculpat, se
află mai mulţi ani în stare de stres, este invalid de gradul doi, permanent se ascunde pe la vecini
ca inculpatul să nu o găsească.
3. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bender din 09 octombrie 2013, au fost respinse
ca nefondate apelurile declarate şi menţinută sentinţa ,considerînd că 1.motive de achitare a
inculpatului lipsesc, 2. motive de numire a unei pedepse mai aspre inculpatului lipsesc. 3.vina
acestuia este stabilită în baza probelor administrate şi anume declaraţiile părţii vătămate Vîrlan
N., martorilor Şavga E., Cebotari L., Vascan Z., Vătămărescu
4.Inculpatul a declarat recurs, solicită achitarea acestuia, invocînd că: 1.nu a bătut-o pe fosta
soţie, ce se dovedeşte prin lipsa raportului de expertiză medico-legală; 2. condamnarea sa este
bazată doar pe cuvintele părţii vătămate, care are scopul de a-l deposeda de propria casă.

5. Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează inadmisibilitatea recursului

mentinind hotaririle instantei de fond si apel. 1.Ceea ce tine de probe ele sunt dovedite prin
declaraţiile părţii vătămate Vîrlan N., martorii Cebotari L., Şavga E., Vascan Z., Vătămărescu
Prin urmare instanţa de recurs menţionează că, acţiunile inculpatului săvîrşite asupra părţii
vătămate şi anume lovirea, sucirea mînilor se califică ca - violenţă fizică, iar provocarea stărilor
de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, înjurare, insultare, ameninţări verbale, fapt
confirmat prin declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în şedinţă de judecată, este apreciată ca -
violenţă psihologică. Referitor la argumentul inculpatului, precum că lipsesc expertizele medico-
legale pentru confirmarea existenţei leziunilor corporale, Colegiul precizează, că în cazul dat,
lipsa leziunilor corporale, nu exclude prezenţa elementelor infracţiunii imputate
Reieşind din cele sus indicate, Colegiul concluzionează că temeiurile indicate de recurent nu sînt
aplicabile din punct de vedere al prezenţei erorilor de drept, ce ar fi temei de implicare a instanţei
de recurs în sensul rejudecării hotărîrilor judecătoreşti şi potrivit legii, se impune
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
16
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Lucrarea de faţă cuprinde o abordare complexă a fenomenului violenței domestice din punct
de vedere criminologic.Axarea s-a făcut mai mult pe prezentarea studiului privind personalitatea
agresorului fie portretul victimei,cauzele care provoaca violența domestică iar prin prisma
comparării legislațiilor altor state cit și a programelor de combatere a crizei care se atestă în țările
cu capital dezvoltat am avut ca scop principal să identific perspectivele R.M . Drept rezultat,
privitor la situația R.Moldova pot spune faptul că societatea consideră violenţa în familie o
problemă ce ţine de interiorul familiei, preferând să nu ia o atitudine şi, evident, mai puţin
încearcă să întreprindă careva acţiuni împotriva acestui fenomen.Astfel am ajuns la concluzia că
există multe probleme în acest sens. În primul rind serviciile existente în prezent sunt puţine la
număr şi foarte slab promovate, din care cauză sunt cunoscute de un număr infim de potenţiali
beneficiari, mai ales în mediul rural.. In al doilea rind este o neîncredere a victimelor faţă de
structurile de stat, condiţionată de lipsa unei sensibilităţi faţă de problema violenţei în familie
(lipsa legii de multe ori era un paravan pentru a nu întreprinde absolut nimic). Astfel consider că
trebuie de elaborat un cadrul normativ care ar reglementa lucrul cu subiecţii violenţei domestice
similar proiectului de lege cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative din
domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie elaborate în baza raportului de
compatibilitate a legislației naționale cu prevederile Convenției Consiliului Europei care are
drept scop armonizarea cadrului legal naţional în domeniul prevenirii și combaterii violenței în
familie la standardele internaționale. Fie desfăşurarea unor campanii masive de sensibilizare a
publicului larg, care ar schimba atitudinea populaţiei faţă de problema dată şi mai ales atitudinea
factorilor de decizie. Mai mult de atit trebuie implicarea structurilor de stat în acordarea
serviciilor respective, consolidarea capacităţilor prestatorilor de servicii existente, ONG-urilor)
prin specializarea actorilor din domeniu cît și instituirea şi instruirea unor echipe
multidisciplinare care s-ar ocupa de cazurile de violenţă în familie. Preluarea experienţelor
pozitive în acest sens din alte ţări în acest domeniu.
În urma cercetării temei , elementele de noutate ştiinţifică pot fi concretizate în următoarele
teze principale, propuse spre susţinere:
Ceea ce ține de factorii care cei mai des duc la apariția violenței domestice sunt: statut
educațional scăzut; statut ocupațional scăzut (lipsa unui loc de muncă); venituri reduse; existența
unor abuzuri în copilăria agresorului; stima de sine scăzută; unele norme religioase; consumul
cronic de alcool sau substanțe nocive (droguri); dependența materială a soției de soț; toleranța
femeii față de violență; tradiția care favorizează poziția bărbatului. În acest aspect ,pot spune
faptul că motivele pentru care femeia agresată îşi acceptă situaţia sunt variate; de multe ori,
argumentul invocat este, existenţa copiilor şi imposibilitatea de a le asigura un trai decent.
Dependenţa emoţională şi obişnuinţa să trăiască pentru şi prin partenerul ei, victima va lua greu
decizia unei despăţiri.
Așasar , analizînd consecintele violenței domestice ,am stabilit că copii care sunt martori ai
cazurilor de violenţă în familie vor suferi şi ei de depresii şi boli ale sistemului nervos şi este
foarte posibil să devină şi ei violenţi.avem ca efecte gânduri suicide, dependenţă de alcool sau de
droguri, depresie, stimă de sine extrem de scăzută, stresul posttraumatic,chiar și tentative de
suicid.

17
 BIBLIOGRAFIE

Literatură
1. Carmen Nemes .Giulia Grisan - Violenţa în familie. Practică judiciară comentată” Bucuresti 2017.
2. A Muntean, M Popescu, S Popa. Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile. 2001
3. Dr. Margareta FLEŞNER Ioana GAVRIL CRIMINALITATEA ÎN SCHIMBARE
4. Ellen Janosik-“Crisis Counseling: A Contemporary Approach”, Ed. Pa
5. Darlene T, 2000, Domestic violence, Center for women and families-Domestic Violence Program
6. Fundatia Pulse,Bulgaria .,,Violenta domestica vol.III Aspecte psihologice -ce stim despre violenta domestica.,, Napoca
Star 2016.
7. Ina Curic şi Lorena Văetişi, Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă, 2005, Editura Eikon, Cluj Napoca.
8. GHID PRACTIC PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE- https://violentaimpotrivafemeilor.ro/wp-
content/uploads/2016/04/Brosura-A4_01_.pdf

Articole, studii
1. REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-11, 2011
2. REVISTA DE CRIMINOLOGIE, CRIMINALISTICĂ ŞI PENOLOGIE Nr. 2/2010 .
3. Valeriu Bujor, Ion Miron. Violenţa: abordare socio-criminologică a problemei. În Revista de criminologie, drept penal
şi criminalistică. nr. 3-4, Chişinău, 2004, 55 p. (pp. 3-10). ISSN 1810-729x
4. Zamfir, Vlasceanu, „Dicționar de sociologie‖, ed. Babel, București, 1998
5. Schiopu, Ursula(coord), „Dicționar de psihologie‖, ed. Babel, București, 1997.
6. Final NOTĂ INFORMATIVĂ privind la starea infracţionalităţii contra vieţii şi sănătăţii persoanei, precum şi celor
comise în sfera relaţiilor familiale pe parcursul a 12 luni ale anului 2017
7. VIOLENŢA faţă de femei în familie în Republica Moldova Ediţia 1, 2011
8. Bartky.S, 1990,Feminity and domination.Studies in the phenomenology of operession, Routhge, New York&London
9. Doworkin A, 1978, The Free Press, Macruillan, New York
10. IMAS inc., Winrock International, 2005, Femeile în situaţie de risc în Republica Moldova. Studiu naţional reprezentativ
http://www.atnet.md/public/46/en/ Women%20At%20Risk_eng.pdf , p.63
11. Studiul Demografic şi de Sănătate, Moldova, 2005, p. 209â
12. Evaluarea rapidă privind problema violenței în familie în RM 2007

Alte surse
1. Legea Nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie din 01.03.2007
2. Legea privind asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi, Nr. 5-XVI, 9.02.2006, Monitorul Ofi cial Nr. 47-
50/200, 24.03.2006
3. ConvenŃția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenŃei împotriva femeilor şi a violenŃei
domestice Istanbul, 11.V.2011
4. Anexa nr. 1 STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA FENOMENULUI
VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Resurse internet
1. http://lastrada.md/rom/violenta-in-familie
2. https://www.americanbar.org/content/dam/aba/directories/roli/romania/romania-dv-in-romania-law-court-system-
rom.pdf
3. https://politia.md/sites/default/files/ni_violenta_in_familie_3_luni_2020_pentru_pagina_web-
konvertirovan.pdf
4. https://politia.md/sites/default/files/ni_violenta_in_familie_3_luni_2020_pentru_pagina_web-
konvertirovan.pdf
5. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/3507/1/Crudu_femeia.pdf
6. https://rm.coe.int/168046253e
7. http://www.statistica.md/

18