Articolul 108 CPC RM, citarea publică a pârâtului.

În ipoteza în care reclamantul

învederează faptul că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul
pârâtului ori un alt loc unde pârâtul ar putea fi citat, instanța va dispune ca procedura de citare
şi de comunicare a altor acte de procedură cu pârâtul să se realizeze prin publicitate. 
Pentru a se obţine citarea prin publicitate, reclamantul trebuie să probeze diligențele
depuse în vederea identificării domiciliului pârâtului, nefiind suficientă afirmația că nu a
putut afla domiciliul acestuia. Dovada diligențelor se face de la caz la caz, în funcție de
circumstanțele concrete ale cauzei, prin orice mijloc de probă admis de lege. Sub acest
aspect, este greșită practica instanțelor care dispun citarea prin publicitate, la cererea
reclamantului formulată în cuprinsul cererii de chemare în judecată ori pe parcursul
soluționării cauzei, fără a solicita reclamantului dovada demersurilor făcute în vederea
identificării domiciliului pârâtului.
Citarea prin publicitate este o măsură de excepție justificată de imposibilitatea
obiectivă a reclamantului de a afla domiciliul părții adverse şi nu poate fi dispusă decât în
situațiile în care reclamantul prezintă demersurile întreprinse pentru aflarea domiciliului, din
care să rezulte că, deși a făcut tot ceea ce era cu putință, nu a reușit să afle domiciliul
pârâtului. Simpla susținere a reclamantului în sensul imposibilității aflării domiciliului
pârâtului nu este suficientă, și ea trebuie să fie confirmată prin probe corespunzătoare.