MINISTERUL EDUCAȚIEI DIN REPUBLICA MODOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA PEDAGOGIE
CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE ȘI EDUCAȚIE PREȘCOLARĂ

Domeniul general de studii:

Științe ale Educației

Specialitatea:
Psihologia socială şi a familiei

TEZA DE LICENŢĂ

IMPACTUL VIOLENŢEI DOMESTICE ASUPRA STIMEI DE SINE A FEMEII

Autor:
studenta ciclului II, Iordan Nina
Conducător științific:
dr.,conf.univ. Lungu Viorelia

Chișinău, 2018
 CUPRINS
Introducere ………………………………………………………………………3
I. Abordări conceptuale privind fenomenul violenţei domestice a femeii
1.1. Delimitări conceptuale şi teoriile fenomenului de violenţă domestică
1.2.Formele şi ciclul violenţei domestice
1.3. Riscurile şi consecinţele violenţei asupra femeii

II. Particularităţile dezvoltării stimei de sine la femei

2.1 Caracteristici ale stimei de sine la femei
2.2 Factorii ce favorizează formarea stimei de sile la femei
2.3 Strategii de provinienţă şi intervenţii în cazurile de violenţă în familie asupra
femeii

III. Demers experimental în vedere determinării impactul violenţei

domestice asupra stimei de sine la femeii
3.1. Determinarea impactului violenței asupra stimei de sine la femei;
3.2 Interpretarea statistică a rezultatelor privind nivelul stimei de sine la femei;
3.3 Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la
femeile
supuse violenței

Concluzii

Bibliografie general

anexe

2
 ,,Violența este ultimul refugiu al omului incompetent”. Isaac Asimov

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Violența este una dintre cele mai grave probleme care tulbură
profund întreaga omenire. Prin multiplele sale forme de manifestare, violența ia amploare în
ultimul an, aducînd mari prejudicii morale și punînd în pericol echilibrul tuturor societăților,
indiferent de gradul lor de dezvoltare și nivelul de viață. Violența și frica de a fi victimizat
afectează neîndoielnic calitatea vieții fiecărui individ, dar în special femeile, copiii și
persoanele vîrstnice sunt considerate ca fiind ținte predilecte ale actelor de violență.
Expunerea la violenţă reprezintă una dintre cele mai importante cauze care generează
degradarea calităţii vieţii fiinţei umane, implicînd costuri sociale, economice, psihice şi
umane majore.

Violenţa dintotdeauna a fost parte a existenţei umane, iar impactul acesteia poate fi
văzut peste tot în lume. Violenţa în familie a femeii este una dintre formele cel mai des
întîlnite, dar și cel mai greu de depistat, deoarece are loc în intimidate, ,,ascuns în spatele
ușilor închise” și este cel mai puţin vizibilă acolo, unde autorităţile nu pot interveni. De aici
și percepţia autorităţilor statului că violenţa în familie este de natură privată și prea puţine se
pot face.

Situaţia este dificilă reieșind și din percepţia tolerantă faţă de violenţa în familie a
societăţii și chiar a victimelor. Astfel, „femeile în Moldova în general se jenează să vorbească
despre abuzul în familie. Acest lucru se întîmplă datorită unor percepţii general-acceptate
despre faptul că violenţa este permisă pentru a pune femeile la locul lor sau că de fapt ele sînt
cele care provoacă violenţa”. [30]
3
 Violenţa domestică este un fenomen care poate fi asociat cu o maladie socială. Cu toate
acestea, luarea în considerare a violenţei domestice ca o problemă de sănătate publică,
necesitînd o politică şi servicii sociale adecvate, s-a petrecut relativ recent. [14, p.685]

Adoptarea Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în familie, intrată în

vigoare începînd cu 18 septembrie 2008, este un pas important în vederea stopării actelor de
violenţă și marchează recunoașterea și implementarea de către Republica Moldova a
angajamentelor internaţionale de respectare a drepturilor omului. Legea conţine noţiuni
importante privind violenţa în familie și formele ei, stabilind un cadru instituţional cu
responsabilităţi detaliate pentru autorităţile competente, prevede crearea centrelor de asistenţă
pentru victimele violenţei și un mecanism eficient de soluţionare a cazurilor de violenţă prin
posibilitatea depunerii plîngerilor, aplicarea ordinului de protecţie și izolarea agresorului.

Violenţa faţă de femei şi violenţa în familie prevalează în întreaga lume şi Republica

Moldova nu este o excepţie. Deşi sunt disponibile unele cunoştinţe şi statistici cu privire la
aspectele problemei date, totuşi, studiile şi datele disponibile, bazate pe un număr limitat de
sondaje, relevă nu numai existenţa fenomenului violenţei faţă de femei, ci şi o creştere a
amploarei acesteia în perioada de tranziţie, care este marcată de nivele înalte de sărăcie,
situaţie politică instabilă şi sisteme juridice imperfecte. Cu toate acestea, informaţia
disponibilă nu oferă evidenţe suficiente privind cauzele ce stau la baza acestei probleme, rolul
inechităţii de gen, factorii care ar putea determina fenomenul violenţei, dar şi posibilele
consecinţe ale violenţei asupra sănătăţii şi nivelului de bunăstare al victimelor, inclusiv şi a
societăţii în general. [26, p.12]

Caracteristic pentru societatea noastră este dominarea opiniei conform căreia violența
are drept cauze : abuzul de alcool, agresivitatea crescută în general, sărăcia și stresul vieții
cotidiene, dezechilibrul de forță între femeie și bărbat, toleranța femeii față de
comportamentul agresiv al partenerului, comportamentul cicălitor al femeilor, intervenția
nefastă a părinților soților sau perpetuarea comportamentului agresiv dintr-o generație în alta.
Aceste prejudecăți reprezintă „suprafața lucrurilor” reflectînd cel mai adesea o anumită
reprezentare socială și care atrage atenția în mod indirect asupra bazei, cel mai adesea
neconștientizată, a fenomenului și anume tradiția patriarhală a relațiilor interpersonale. Acest
patriarhat cuprinde și funcționează la nivelul întregii societăți, iar sesizarea și încriminarea lui
ca și cauză a fenomenului violenței domestice este o sarcină foarte dificilă. Violenţa împotriva

4
femeii constituie o problemă a societăţii noastre. În ultimii ani în Moldova au fost organizate
un şir de acţiuni orientate spre recunoaşterea violenţei domestice, drept o problemă social
importantă, dar şi alarmantă.

Studiul teoretic a fost realizat în baza lucrărilor mai multor autori: Păunescu
Constantin, Neamțu George, Sîmboteanu-Popescu Daniela, Muntean Ana, Munteanu Emilia,
Bulgaru Maria etc., am studiat articole, rapoarte anuale ale Ministerului Muncii, Protecției
Sociale și a Familiei, acte normative și resurse electronice. Stima de sine a fost studiată mai
profund de savanții străini: Ch. Andre, W.James, M.Rosenberg, Ch.Cooley .
Savanți români: C. M. Țuțu, M. Golu, I.Dafinoiu, P. Popescu-Neveanu, U.Șchiopu,
E.Verza. – au cercetat trăsăturile personalității și caracteristicile stimei de sine.
Un aport deosebit în studierea dezvoltării personalității și a stimei de sine la adolescenți
în Moldova, în opinia noastră sunt profund ilucidate de L.Cuznețov – adolescența, I.Racu,
L.Trofaila- personalitate.
Această enumerare a numelor unor savanți vine să susțină ideea că problematica tezei
a suscitat interesul unui număr mare de cercetători, care au contribuit la analiza influenții
personalității în formarea stimei de sine cu comentariile și explicațiile de rigoare, uneori
contradictorii, iar alte ori oferind posibilitatea unor multiple interpretări.
Obiectul cercetării: procesul de dezvoltare a stimei de sine a femeii
Scopul ceercetării: Elaborarea programului/trainigul stimei de sine a femeii.
Ipotezele cercetării:
1. Se prezumă că violenţa asupra femeii contribuie la scăderea stimei de sine la femei.
Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile
supuse violentei

În vederea realizării scopului am delimitat următoarele obiective:

1. Studierea şi analiza literaturii de specialitate privind amploarea, formele şi
caracteristicile principale ale fenomenului violenţei intrafamilile.
2. Determinarea cauzelor care au generat violenţa în familie.
3. Evidențierea problemelor cu care se confruntă femeile victime ale violenței domestice.
4. Selectarea setului de metode necesare pentru determinarea impactului violenţei asupra
stimei de sine la femei;
5. Determinarea experimentală a nivelului stimei de sine la femei;

5
6. Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile
supuse violenței
7. Interpretarea statistică a rezultatelor privind impactul violenţei și nivelul stimei de sine
la femei;
8. Prelucrarea și generalizarea datelor, elaborarea concluziilor și a recomandărilor
psihologice.

Studierea problemei abordate s-a realizat prin aplicarea unui complex de metode de
cercetare:

1. Analiza documentară (studierea teoriilor generale şi specifice ale asistenţei sociale,

literaturii stiinţifice de specialitate, legislaţiei în vigoare ).

2. Metodele aplicate pentru colectare datelor:

 Chestionar destinat populației cu scopul de a cerceta nivelul de

cunoaștere a conceptului de violență domestică de către societate.
 Chestionar pentru femeile victime ale violenţei domestice

 Scala de evaluare a stimei de sine(Rosenberg),

3. Metodele statistice - prelucrarea datelor, compararea datelor și reprezentări grafice.

Studiul empiric a fost axat pe chestionarea a 60 de persoane pentru a studia nivelul de

informare a populației despre fenomenul de violență domestică care persistă în țara
noastră. Am anchetat 20femei-victime care erau la evidență cu cazuri de violență în
familie la primăria comunei Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni, dar şi personae chestionate
pe reţelele de socializare.

Eşantionul cercetării a cuprins 60 de persoane dintre care: 20 victime ale violenţei

domestice cu vîrsta cuprinsă între 18-65 ani.

Cercetarea a fost realizată în perioada 20.11.2017-22.12.2017.și s-a desfășurat în

următoarele etape:

1. Etapa de selectare a persoanelor;

6
 2. Aplicarea chestionarului cu scopul de a determina nivelul de cunoaștere de către
populație a conceptului de violență intrafamilială;

3. Aplicarea chestionarului destinat victimelor violenței intrafamiliale cu scopul de a

determina problemele cu care se confruntă, cauzele, consecințele acestui fenomen și
măsurile asistențiale acordate acestora;

4. Aplicarea scalei de evaluare a stimei de sine (Ronsenberg);

5. Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile

supuse violenței

6. Aplicarea testului neparametric Mann-Whitney cu scopul de a determina frecvența și

gravitatea cazurilor de violență domestică în mediul urban și cel rural;

7. Selectarea a două cazuri de violență intrafamilială a femeii;

8. Etapa de prelucrare și interpretarea datelor.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

Problemele care au făcut obiectul cercetării se referă la impactul violenţei domestice
asupra stimei de sine a femeii
O continuitate logică a cercetării problemei în cauză o constituie elaborarea unor
recomandări practice ce au caracter de principiu și recomandările de eficientizare a procesului
de creştere a stimei de sine la femei.

Cuvinte-cheie: violenţa intrafamilială, stimă de sine,victimă, factori, maltratare, act de

violenţă, agresor, ajutor, frică, izolare, dependență, conflict, consiliere, prevenire, susținere.

Structura și volumul lucrării constă din: introducere, 3 capitole, concluzii, bibliografie

(……..

Introducerea reprezintă o analiză succintă a tematicii abordate şi dezvăluite în conţinutul

lucrării pe care am elaborat-o pe parcursul anului. În ea este argumentată actualitatea temei
cercetate, este dezvoltată importanța teoretică și practică a lucrării, sunt formulate scopul,
obiectivele, metodologia de cercetare și baza experimentală.

7
 Primele două capitole abordează o serie de probleme teoretice legate de aspectele generale
și delimitările conceptuale ale fenomenului violenței domestice. Sunt descrise tipurile și
formele violenței. Se dă o explicație asupra ciclului violenței și se evidențiază principalele
cauze ale violenței intrafamiliale. Sunt precizate riscurile și consecințele violenței asupra
femeii și copiilor săi. Sunt descrise măsurile de combatere a violenței domestice. La fel sunt
si caracterizate impactul violenţei asupra stimei de sine.
În cea de-a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia
utilizată, precum şi rezultatele unei cercetări, prin care am comparat stima de sine evaluate pe
un lot de adolescenţi.
În a 3 parte am reprezentat cercetarea empirică a fenomenlui de violență intrafamilială în
Republica Moldova. Am elaborat și implementat trainingul de dezvoltare a stimei de sine la
femeile supuse violentei.

I. Abordări conceptuale privind fenomenul violenţei domestice a femeii

1.1. Delimitări conceptuale şi teoriile fenomenului de violenţă domestic

Violența intrafamilială reprezintă o patologie relaţională, o conduită comportamentală

deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice și economice, agresiunea
intrafamilială devine o problemă de importanţă majoră pentru actuala societate. [3, p.316]

Noţiunea de violenţă poate fi tratată destul de amplu. În principiu, orice constrîngere,

atît în societate cît şi în familie poate fi calificată drept violenţă. Se ştie însă, că respectarea
normelor sociale poartă un caracter benevol–forţat acesta fiind un principiu inevitabil de
susţinere a ordinii publice în sistemul social de orice proporţie de la grupa mică pînă la
sociumul global. Violenţa se răsfrînge asupra a mai multor tipuri de categorii de persoane
cum ar fi: asupra copiilor, asupra adolescenţilor, asupra femeilor, asupra bătrînilor. [8, p.410]

În lucrare ne vom referi la violenţa asupra femeii, deoarece este o problemă acută şi
frecvent întîlnită în Republica Moldova, şi nu numai. Aşadar, violenţa împotriva femeii este
orice acţiune sau inacţiune în viaţa socială precum şi în viaţa privată, ce se înfăptuieşte

8
împotriva voinţei femeii, provocîndu-i pagubă fizică sau psihică, suferinţe ori disconfort de
altă natură.

E necesar de subliniat faptul că violența împotriva femeilor încalcă grav și compromite

sau anulează posesia de către femei a drepturilor omului, în special a drepturilor fundamentale
la viaţă, securitate, libertate, demnitate, integritate fizică și emoţională, și că acest fenomen
nu poate fi deci ignorat de către stat. Mai mult, e recunoscut faptul că violența nu afectează
doar femeile, ci societatea în ansamblu, fiind necesare așadar măsuri urgente. Unele grupuri
de femei, precum femeile și fetele cu dizabilități, sunt adesea mai expuse riscurilor de
violenţă, vătămare fizică, abuz, neglijare sau tratament neglijent, maltratare sau exploatare,
atît acasă cît și în afara domiciliului. [20, p.47]

În tratarea fenomenului agresiunii intrafamiliale sunt utilizate aşa noţiuni similare ca:

 violenţa familială;

 violenţa domestică;

 heteroagresiunea intrafamilială;

 violenţă în familie;

 abuzul domestic. [3, p.319]

Declaraţia asupra eliminării violenţei împotriva femeilor [24] defineşte violenţa ca:
,,orice act de violenţă bazat pe gen care generează, sau poate genera, răni sau suferinţă fizică,
sexuală sau psihologică femeilor incluzînd ameninţări cu asemenea acte, constrîngere sau
deprivare arbitrară de libertate, indiferent dacă are loc în viaţă publică sau privată”.

Din perspectiva naturii violenței, Păunescu Constantin [16, p.58] precizează o definiție
mult mai cuprinzătoare: ,,Violența domestică se referă la orice act comis sau omis de către
membrii familiei și orice consecințe ale acelor acțiuni sau inacțiuni prin care alți membri ai
familiei sunt deprivați de drepturi și libertăți egale și care împiedică asupra dezvoltării lor
optime și asupra exercitării libertătii la alegere”.

Din perspectiva juridică, violenţa este utilizarea forţei fizice sau altor mijloace pentru
a aduce prejudicii unor bunuri sau vătămarea integrităţii unei persoane. Este un act premeditat.
Iar din perspectivă psihologică, violența reprezintă comportamentul agresiv manifestat ca
9
urmare a unei frustrări. Violenţa este un abuz de putere (impunerea puterii asupra celorlalţi).
[8, p.171-172]

Sociologii propun o definiție operațională a violenței: ,,Acțiunea asupra unor persoane

în vederea obținerii unui răspuns conform anumitor interese”. Operînd această definiție, se
consideră violența ca o ,,relație socială”. Această relație presupune existența a trei elemente:

a) Cel care exercită violenţa-autorul violenţei – poate fi un individ, un grup de

indivizi sau o organizaţie, o instituţie. La acest nivel există anumite interese şi scopuri a căror
realizare este urmărită prin diverse mijloace. Cel care exercită direct violenţa poate acţiona în
vederea realizării intereselor şi scopurilor proprii sau a intereselor şi scopurilor altor indivizi
sau grupuri;

b) Cel care suportă violenţa-victima violenţei – poate fi un individ, un grup, o categorie

socială sau o societate în majoritatea ei. Şi la acest nivel există o serie de interese, scopuri,
care sunt diferite de ale celui care exercită violenţa sau cel puţin sunt percepute altfel. În
cazurile în care scopurile sunt percepute ca fiind identice, nu ar mai fi necesară recurgerea la
violenţă.

c) Acţiunea coercitivă-actul de violenţă – prin exercitarea ei, prima categorie urmăreşte

să obţină de la a doua categorie (victima violenţei) un răspuns (o atitudine, un comportament,
bunuri, servicii) care să-i permită să-şi realizeze scopurile şi interesele. Scopurile violenţei
pot consta în apropierea unor resurse sau obţinerea controlului asupra acestora, în dobîndirea
de putere, de prestigiu, de afecţiune, în impunerea simbolurilor și valorilor ce aparţin unor
raporturi de forţă, în obţinerea acceptării şi conformării la aceste simboluri şi valori. Astfel,
acţiunea coercitivă poate fi întreprinsă prin mijloace directe şi indirecte. [17, p.120]

Violenţa intrafamilială poate fi exercitată de orice persoană aflată pe o poziţie de putere

faţă de ceilalţi membri ai familiei. În termeni generali, violenţa include orice act de violare a
conceptului de sine al individului, de la violenţa verbală şi emoţională pînă la violenţa fizică
şi sexuală. Aspectul emoţional al comportamentelor violente este probabil cel mai grav, avînd
în vedere loialităţile existente în interiorul nucleului familial, reacţiile de ambivalenţă afectivă
generate de declanşarea unui comportament violent şi înăbuşirea disfuncţiei, în vederea
păstrării unei imagini care să asigure menţinerea statutului social (familia tradiţională, ca
unica formă acceptată de convieţuire).

10
 La momentul încheierii căsătoriei, fiecare dintre cei doi parteneri are anumite concepţii
şi deprinderi. De asemenea, au anumite păreri formate despre viaţă, despre muncă, despre
relaţiile cu sexul opus. Aşadar, formarea noului cămin este influenţată de psihologia fiecărui
soţ care în multe cazuri este alta decît a celuilalt, punîndu-şi amprenta asupra viitorului
familiei închegate.

În esenţă, violenţa familială constituie orice formă de agresiune, abuz, sau intimidare
dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sînge sau contra altei
persoane din mediul familial în scop de constrîngere şi supunere a propriei voinţe. Ea
reprezintă o problemă socială, o problemă de sănătate şi, în acelaşi timp, o încălcare a
drepturilor omului. [15, p.145]

1.2.Formele şi ciclul violenţei domestic

Miturile existente în ceea ce privește etiologia violenței domestice a femeii continuă să

atragă atenţia, în mod indirect, asupra bazei cel mai adesea neconştientizată a fenomenului
care este: tradiţia patriarhală a relaţiilor interpersonale. Astfel o cauză relevantă a violenţei
intrafamiliale sunt ,,stereotipurile privind genurile”, care conduc la diversitatea de tipuri de
violenţă şi constau în agresarea femeilor doar pentru faptul că sunt femei. Fiind prinşi în acest
patriarhat generalizat care funcţionează la nivelul întregii societăţi, sesizarea şi incriminarea lui,
ca şi cauză a fenomenului de violenţă domestică, devine o sarcină dificilă. [7, p.235]

Autorul C. Ciupercă [7] enumeră următoarele cauze ale violenţei în familie:

a. Redefinirea rolurilor masculine şi feminine - soţii se raportează unii la alţii prin

preluarea modelelor de relaţionare ale părinţilor lor. Partenerii raportează reacţiile şi acţiunile
soţului la părinţii săi, din această cauză pot apărea reproşuri, critici, înjosiri care
distorsionează stabilitatea emoţională a persoanei.
b. Lipsa comunicării între parteneri – este esenţială în viaţa cuplului. Acumularea
în timp a neliniştilor, nemulţumirilor crează terenul violenţei, care ar fi putut fi evitat dacă
problemele respective ar fi fost discutate la timp.

11
 c. Divergenţele motivaţionale – sunt cauzate de neînţelegerea ideii că un cuplu
funcţional este atunci cînd fiecare dintre parteneri contribuie atît la satisfacerea propriilor
dorințe, cît şi a celuilalt.
d. Discrepanţa mare între dorinţe şi aşteptări – apare odată cu ideile divergente
de a iubi şi a fi împreună, de a fi soţ şi părinte, împărţirea muncii în gospodărie, folosirea
timpului liber. Probabilitatea conflictelor creşte cu cît este mai mare distanţa dintre rolul
sperat şi cel realizat.
e. Insatisfacţia sexuală – incapacitatea individului de a-şi satisface partenerul
provoacă stări de nemulţumire, în prima perioadă, dar acut se manifestă dacă insatisfacţia se
menţine un timp mai îndelungat.
f. Relaţiile tensive cu familia de origine – tensiunea dintre noră şi soacră, ginere
şi socru sunt destul de frecvente, din care cauză apar şi conflicte între soţi. [7, p.228]
Violenţa nu este determinată de o singură cauză, ci reprezintă un efect de interacţiune
între o serie întreagă de factori:

 Sociali - inrădăcinarea tradiţiei potrivit căreia ,,bărbatul este capul familiei” şi

el decide toate problemele legate de aceasta, la care se adaugă obiceiul educării copilului prin
bătaie.
 Economici - situarea a mai mult de jumătate din familii sub pragul minim de
săracie duce la amplificarea stresului cotidian. Nu trebuie uitat că violenţa domestică se
manifestă la fel de des şiî familiile cu un nivel ridicat de educaţie şi bunăstare.
 Politico-legislativi – considerarea familiei şi a spaţiului său de vieţuire ca fiind
tabu.
 Individuali – personalitatea, temperamentul şi caractelul indivizilor sunt factori
psihologici ai violenţei în familie. De regulă, în condiţiile existenței unei personalităţi
dezechilibrate, cel puternic îşi descarcă agresivitatea asupra celui slab, părinţii asupra
copiilor, tinerii asupra vîrstnicilor. Gelozia rămane o cauză principală a violenţei în familie.
La acest ansamblul de cauze se mai adaugă:

 deficienţe ale sistemului educaţional;

 criza de autoritate în familie și şcoală;
 existenţa unor medii de subcultură violentă. [10, p.32]

12
 Aşadar, violenţa domestică are multiple cauze care combină factori: biologici,
psihologici, sociali, economici şi politici, dar baza fenomenului o reprezintă însă inegalitatea
de gen. Din acest motiv în culturi conservatoare, rigide, cu roluri de gen puternic cristalizate,
în care controlul şi dominarea sînt apanajul elementului masculin, apare de obicei o mai mare
prevalență a fenomenului de violenţă domestică.

Vom vorbi în continuare despre diversele forme pe care le poate lua violenţa asupra
femeii în familie. Violenţa domestică include o varietate de tipuri de abuz care se deosebesc
prin natura lor, prin modul de manifestare etc.

După clasificarea făcută de Stark&Flitcraft [21] se deosebesc următoarele tipuri de

violență a femeii : emoțională, fizică, sexuală, socială și economică.

 Abuzul fizic constă în atingeri sau contacte fizice dureroase îndreptate asupra
victimei sau celor dragi victimei: copii, părinţi, fraţi, şi de asemenea constă în intimidarea ei
fizică. Violenţa fizică începe cu gesturi şi loviri care ţintesc victima şi pot duce pînă la crimă.
Abuzul fizic ia multe forme, incluzînd: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor,
provocarea de vînătăi, desfigurare, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri de pumn, aruncarea în
victimă cu diverse obiecte, folosirea armelor, izbirea de pereţi şi mobilă etc. Violenţa fizică
include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpînesc
şi le utilizează împreună. În cele mai grave situaţii, abuzul fizic poate duce pînă la deces. Din
nefericire pentru multe femei, viaţa lor se află într-un pericol real şi constant.
Scopul violenţei fizice este de a pedepsi partenera, de a o impune să se dezică de
propriile dorinţe, de a o constrînge să acţioneze împotriva voinţei sale, a o speria, a o forţa să
nu-l părăsească, a-i reaminti mereu cine este capul familiei, a se răzbuna.
 Abuzul emoţional este cel mai des întîlnit şi se regăseşte ca parte componentă
a tuturor formelor de abuz. Deşi precedă şi însoțește celelalte forme de abuz, acesta se poate
manifesta şi izolat prin: înjurări, ameninţări, intimidări, uciderea animalele domestice
preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esenţiale (mîncare, somn etc.). Dacă
această violenţă pare mai puţin criminală, mai uşor de suportat de victimă, efectul trăirii ei de
durată este dezastruos la nivelul stimei şi încrederii în sine al victimei. Din punct de vedere
psihologic, există o varietate de situaţii abuzive cum ar fi: ironii, jocuri răutăcioase, umilire,
ignorare, gelozie, ameninţări, terorizări, izolare, blamarea victimei, etichetarea, impunerea
dependenţei, lovirea mesei sau a pereţilor cu pumnul de către partener. Imaginea de sine se

13
construieşte la confluenţa cu ceea ce cred ceilalţi despre tine, ce crezi tu despre ceilalţi şi ce
crezi tu despre tine. [11, p.70]
 Abuzul sexual începe cu comentarii degradante la adresa femeii şi continuă cu
atingeri neplăcute şi folosirea diverselor cuvinte necenzurate adresate victimei în timpul sau
în legătură cu actul sexual. Violul marital este o formă de violenţă sexuală pe care femeia o
suportă adesea, suferind în tăcere, plătind tribut normelor sociale care consideră că relaţiile
intime sunt în primul rînd un drept al bărbatului, un teritoriu unde el este stăpînul care decide.
Anume această mentalitate determină femeia să nu vorbească despre suferinţa ei.
Majoritatea tinerilor şi bărbaţilor formaţi în mediul nostru sunt agresivi sexual. Ei
cuceresc femeile ca pe nişte obiecte menite să le satisfacă libidoul. Violatorul forţează fizic
victima, o umileşte, o impune şi nu este exclus să practice masohismul. [19,p.131]
 Abuzul economic - se manifestă asupra femeii prin două forme: abuzul financiar
și abuzul asupra proprietății în care se limitează accesul la finanțele familiei, devenind astfel
dependentă de partener. Controlul financiar generează dependență, izolare și neputința de a
alege, de a lua decizii și de a-și păstra stima de sine.
 Abuzul social este rezultatul rolului sexual rigid conturat de aşteptările sociale
faţă de femeie şi bărbat, o barieră în calea valorizării resurselor femeii în afara familiei şi un
cadru care favorizează agresarea ei pe planul vieţii private şi intime. În căutarea unor soluţii
pentru a evita agresiunile şi în lipsa unui sprijin din afară, femeia îşi va sista activităţile şi
relaţiile sociale, care nu plac partenerului său. De fapt, această situaţie este un cerc vicios:
pentru a evita violenţa, ea se izolează în situaţia de victimă a violenţei şi devine tot mai
vulnerabilă şi expusă. Violenţa socială este o barieră în calea valorizării resurselor femeii în
afara familiei. Agresorul în acest tip de violenţă fiind societatea. [19, p.132]

Ciclul violenţei domestice a femeii

Multe femei agresate descoperă că se află într-un ciclu al abuzului care are trăsături
comune în multe relaţii de acest gen. Dacă femeia nu întreprinde ni mic pentru a întrerupe
acest ciclu, accidentele de violenţă vor deveni peste un timp mai frecvente şi mai grave.

În figura 1.1 este ilustrată descrierea ciclică a violenţei, autor al căreia este Lenore
Walker. Autorul distinge mai multe faze şi paşi, astfel oferind o viziune dinamică. [31]

14
 Figura nr.1.1. Teoria violenţei a lui Lenore Walker

Lenore Walker –psiholog, susținătoare a femeilor agresate, a realizat teoria violenței

care cuprinde toate fazele și etapele prin care femeile ajung să accepte traiul cu un partener
agresiv, demonstrînd faptul că o relație agresivă trece, de regulă, prin trei faze diferite:

 Faza I – creșterea tensiunii

Între parteneri certurile sunt din ce în ce mai grave și mai frecvente. Pentru a justifica
violența comisă asupra femeii, partenerul poate invoca că: victima este dezordonată, gătește
groaznic, este neîngrijită, prea grasă sau prea slabă, are păr prea lung sau prea scurt, întîrzie,
flirtează cu bărbații, deseori jignind-o cu cuvinte urîte, înjosind-o, îmbrîncind-o. Agresorul
ține victima captivă cu forța, la victimă apare sindromul neputinței învățate, agresorul crește
controlul treptat și brutal, victima devine tot mai incapabilă să se protejeze împotriva durerii
și suferinței, devine tot mai închisă în sine, apar tensiuni de nesuportat.

În timpul acestei faze, femeia agresată va face eforturi pentru a-l satisface pe
partenerul său ori pentru a-l calma. De obicei, eforturile sale de prevenire a conflictelor sunt
inutile şi doar amînă violenţa. [19, p.141]

 Faza II – evenimentul declanșator

Violența izbucnește, bărbatul rămîne fără argumente în exercitarea controlului asupra
femeii și recurge la acte de violență, o lovește, o pălmuiește, aruncă cu obiecte în partenera
sa, o violează supunînd-o și altor presiuni fizice, folosind unele obiecte ca bastoane, centuri,
iar în lipsa controlului și a anticipării poate apărea și abuzul sexual, bătăi crunte cu efecte
distructive.

15
 Durează, de obicei, între 2 și 24 ore, uneori chiar o săptămînă sau mai mult. Numai
agresorul poate pune capăt acestei faze, riscul apariției crimelor e sporit, iar victimele
consideră scăparea ca inutilă. Victima are un colaps emoțional între 24 și 48 de ore după
bătaie. Ea caută izolare, de aceea doctorul nu o vede decît după ce s-a vindecat.

 Faza III - ,,luna de miere” sau faza „iubirii şi căinţei”

Urmează o perioadă neobișnuit de calmă. Partenerul este extrem de afectuos, drăguț și
chinuit de remușcări. Bărbatul regretă cele întîmplate, cere iertare femeii, își mărturisește vina
și rușinea, îi promite că nu se va mai repeta, îi cumpără cadouri, o asigură de iubirea lui.
Uneori agresorul încearcă să diminueze violența, învinuind-o pe parteneră precum că ea ar fi
fost cauza provocătoare a comportamentului său violent. Femeia se întoarce la el cu noi
speranțe. Ea vede că agresorul este sincer şi iubitor. Începe să creadă că aşa sunt ei cu
adevărat, este ceea ce a căutat într-un partener. Victima crede că dacă îl va ajuta, partenerul
se va schimba. Apare o simbioză între parteneri: fiecare e dependent de celălalt. În timpul
fazei III, cînd dragostea este intensă, se naşte o legătură sufletească între parteneri. În această
fază apar toate avantajele unei căsnicii sau a unui cuplu, victimei fiindu-i foarte greu să plece
sau să pună capăt relaţiei.

Anume aici se produce legătura simbolică. Femeia primeşte toate „bunurile” căsătoriei;
astfel, agresorul o cumpără şi ea devine complicele lui. Ea este supusă în întregime voinţei
lui. [3, p.325]

Atitudinea calmă şi iubitoare lasă loc incidentelor mărunte din nou. Faza I reapare. Un
nou ciclu al violenţei, al bătăilor reîncepe. Rar se întîmplă ca violența asupra femeii să fie una
singulară. Incidentele se repetă din ce în ce mai frecvent și devin din ce în ce mai grave de-a
lungul timpului. Agresiunile de orice tip sunt alegeri și ele se desfățoară ciclic, episodul de
violență survinind după ce agresorul epuizează toate argumentele prin care ține sub control
victima. [1, p.153]

1.2. Riscurile şi consecinţele violenţei asupra femeii

16
 Violența în familie constituie o problemă pentru femeile din Republica Moldova, de
toate vîrstele, păturile social-economice şi nivelurile de studii. Chiar înregistrîndu-se un nivel
înalt al violentei în familie, femeile nu manifestă prea mare dorinţă să solicite ajutorul poliţiei
fie de rușine, fie de teama de a se expune public. Majoritatea cazurilor de violență în familie
nu sunt aduse la cunoștinţa poliţiei. Aşadar vom menţiona nişte obstacole frecvente atunci
cînd o femeie ia decizia de a se adresa la poliție sau în alte organe:

1. concepția care le îngăduie barbaţilor să-şi agreseze soţiile;

2. lipsa unei alte locuinţe;
3. înţelegerea faptului că mulţi agresori nu sunt sancţionaţi dacă vătămările nu sunt
grave;
4. teama la gîndul că bărbaţii, nesuportînd o sancţionare eficientă, se vor întoarce
şi le vor maltrata pe femei şi mai necruţător;
5. preţul înalt al serviciilor juridice;
6. situaţia economică complicată, etc. [6, p.180]
Extrem de afectați sunt copiii cuplului care asistă la actele de violență sau devin la
rîndul lor victime. Astfel relaţia mamei cu copiii are de suferit:

- se simt inadecvate ca mame, neajutorate şi vinovate;

- au fost etichetate ca mame rele ;
- se simt judecate;
- se simt vinovate că nu pot pleca de lîngă agresor,devenind agresivă cu copiii
săi.

Tabelul nr.1.1. Consecinţele privind sănătatea femeii-victime a violenţei intrafamiliale

Sănătatea Dizabilităţi parţiale sau permanente, vătămări corporale,

migrene, arsuri neobişnuite de ţigară, dureri de cap, consum de
fizică
alcool şi droguri, deces etc.

17
 Depresii, frică, anxietate, insomnie, sentiment de
neajutorare, plînsete dese, comportament nesigur, stări periodice
Sănătatea
de frică, respect de sine scăzut, disfuncţii sexuale, tulburări de
mintală nutriţie şi somn, tulburări obsesive de stres post-traumatic, suicid
etc.

Sarcini nedorite, probleme ginecologice, naşteri

Sănătatea premature, greutate mică la naştere, contuzii ale abdomenului,
sînilor, în regiunea perineului, boli inflamatorii pelviene,
reproductivă
mortalitate maternă, morbiditate maternă.

Labilitatea emoțională, depresia și culpa pot duce la un comportament autodistructiv

sau la acțiuni de suicid. Se dezvoltă o hipersenzitivitate la violența potențială și femeia, dacă
nu găsește modalități de apărare, atunci adoptă mecanisme prin care să facă față și să mențină
potențialul violenței la in nivel minim. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru
și atunci adoptă o atitudine pasivă, de neajutorare. Acest comportament este numit ,,neputința
învățată”. Conceptul dat a fost folosit pentru a explica reacțiile femeii abuzate, sau mai
degrabă lipsa de reacții la repetatele abuzuri fizice, psihice și sexuale. Femeile declară că se
simt copleșite de aceste acte violente și de aceea le este dificil să reacționeze altfel decît
așteptînd să treacă ,,furtuna”. Unele victime renunță la orice apărare și se așteaptă oricînd să
moară. Multe dintre ele însă se adaptează la ceea ce se întîmplă în viața lor și își schimbă
modul de a gîndi și de a reacționa pentru a fi cît mai în siguranță. [2, p.16]

II. Particularităţile dezvoltării stimei de sine la femei

18
 2.1 Caracteristici ale stimei de sine la femei

Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înșine și care poate avea
diferite forme (globale sau multidimensionale, de stare sau dispoziție, personale sau
colective). De exemplu M. Rosenberg (1979) face distincție dintre stima de sine ridicată
(pozitivă) și stima de sine scăzută (negativă).
Imaginea de sine reprezintă un sistem de montaje ale individului orientate la sine,
care includ concepțiile, aprecierile și tendințele comportamentale proprii. Ea se
constituie în ontogeneză, parcurgînd anumite trepte și devenind relative stabilă în
adolescență. Stima de sine este expresia integrală a modului în care se reprezintă pe sine
un individ uman, „produsul final” al procesului de percepție și conștientizare a persoanei
de sine și de alții, constituind trăirea aspectului unificator de coeziune a personalității.
Imaginea de sine se formează în procesul activității și comunicării subiectului prin
identificare și comparație cu alții, analiza gîndurilor, sentimentelor și activității proprii,
autoapreciere și conștientizare a aprecierilor celor din jur. [13, p. 9 ]
J. Lutanen și B. Crocker (1992), vorbesc de stima de sine personal – cu trimitere la
evaluarea subiectivă a atributelor care îi sunt proprii, specifice individului și stima de sine
colectivă – cu trimitere la judecățile de valoare asupra caracteristicilor grupului sau
grupurilor cu care persoana se identifică. Pornind de la ”Scala stimei de sine” a lui M.
Rosenberg, T. Heatherton și T. Polivy, construiesc în (1991) un instrument pentru a
măsura stima de sine general sau ca ”trăsătură” și stima de sine ca ”stare” sau momentană.
Cei mai mulți cercetători psihologi definesc stima de sine ca fiind evaluarea globală a
valorii proprii în calitate de persoană. Este vorba de evaluare pe care o persoană o face cu
privire la propria sa valoare, cu alte cuvinte, asupra gradului de mulțumire față de propria
persoană. Stima de sine poate fi definită și ca totalitatea afectivă reprezentării conceptului de
sine. M. Rosenberg definește stima de sine ca o sinteză cognitivă și afectivă complexă. El
consideră că stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puțin bună a individului față
de propria persoană. R. Baumeister definește stima de sine utilizînd termeni sinonimi ca:
mîndrie, egoism, aroganță, narcism, un fel de superioritate.

19
 Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind
confundată în evoluția sa cu dezvoltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la nivelul
psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare.
Ch. Cooley avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o construcție socială.
Evaluarea proprie personae este dirijată de interacțiunile sociale și lingvistice cu cei din jur,
începînd încă din copilărie. Cei din jur reprezintă o ”oglindă socială” în care persoana se
privește pentru a-și face o idee despre părerea altora cu privire la el. Această părere, odată
aflată, va fi rapid încorporată în percepția sa despre sine. Stima noastră față de sine crește în
măsura în care cei din jur au o părere cît mai bună despre noi. Și invers, dacă ceilalți nu au o
părere cît mai bună despre noi, vom integra opinia lor negativă și vom dezvolta o stimă de
sine scăzută. O persoană cu o stimă de sine echilibrată va avea un mod stabil de a gîndi despre
sine și nu va risca a fi destabilizat de aprobări sau de critici.
Modelul construit de Ch. Cooley (împreună cu M. Mead) conform căruia o atitudine
pozitivă din partea celor din jur este un determinant important pentru stima de sine a fost
validat prin cercetări empirice. La această opinie se aderă J. Codol care susține că stima de
sine este elaborată social plecînd de la evaluările făcute de cei din jur, evaluări pe care
individul le interiorizează. Valorizarea propriei persoane are la bază percepția individului
asupra evaluărilor pe care le primește de la cei din jur.
Există o multitudine de termeni și expresii folosite în limbajul curent pentru a desemna
stima de sine: a avea încredere în sine, a fi sigur pe sine, a fi mulțumit de sine, a fi mîndru de
sine etc.
Conform Dicționarului de psihologie, stima de sine reprezintă ”o trăsătură de
personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale ”.
Stima de sine după Ch. Andre înseamnă:
1. Ce părere am despre sine;
2. Cum mă simt cu această părere;
3. Ce fac cu viața mea avînd această părere;
William James, unul din fondatorii psihologiei științifice, printer alte multiple
contribuții la studiul Eu-lui, a fost și un pioner al analizei psihologice a stimei de sine. Scrierile
sale conțin cel puțin două mari definiții ale acesteia, definiții care-și păstrează relevanța și
pînă astăzi.

20
 Conform definiții ”matematice”, stima de sine este rezultatul unei fracții în care
”numărătorul - succesele obținute”, iar la numitor ”aspirațiile sau pretențiile inițiale” (James,
1890-1950).
Stima de sine = succese/aspirații
Altfel spus, conform acestei fracții, stima de sine reflectă rezultatul autoevaluării
performanței în domenii relevante pentru eul sau sinele unei peroane.
Dintr-o astfel de perspectivă, stima de sine global ne apare ca fiind media
autoevaluărilor particulare pe dimensiunile de relevanță personală. Implicit, o astfel stimă de
sine este ușor maliabilă, variind în funcție de performanța obținută și relevanța dimensiunilor,
ambele componente schimbîndu-se relativ în timp. Pe de altă parte, conform celei de a doua
definiții de W. James (1850/1950), stima de sine reflect „o anume raportare afectivă globală
la propriul eu, independentă de rațiuni obiective ce țin de satisfacții sau dezamăgiri
personale”. Conform acestei definiții stima de sine nu mai este legată de eul personal care
poate fi după caz pozitivă, echilibrată sau negativă.
Stima de sine este reflectarea asupra propriei personae. Aceasta este abilitatea unui
individ de a-și evalua în mod adecvat propriile calități, statutul său social, potențialul,
personalitatea sa în ansamblu. Interacțiunea cu lumea, procesele socializării secundare și
primare, adaptabilitatea în societate, este condiționată de atitudinea față de propria persoană.
Printre femeile de azi sunt cele mai des întâlnite oameni cu stima de sine scăzută.
Scăderea stimei de sine este periculoasă, deoarece în viitor poate duce la nemulțumirea față
de aspectul, nemulțumirea față de ei înșiși, incertitudinea cu privire la potențialul și abilitățile
lor.
Una dintre proprietățile importante ale unei personalități o constituie stima de sine
adecvată, care depinde de natura individului și se formează în funcție de opinia poporului
înconjurător, statutul social al individului.
O femeie cu stima de sine scazută nu realizează întotdeauna de ce colegii ei şi
cunoscuţii nu sunt foarte prietenoşi cu ea în comunicare. Nu înțelege de unde să caute acest
motiv. Subestimarea stimei de sine a femeilor este deseori născută din copilărie. Motivele
pentru o stimă de sine scazuta pot fi, de asemenea o experiență dureroasă. Asemenea femei
sunt în frică constantă că societatea nu le va înțelege și nu va accepta pacea interioară.
Femeile cu stima de sine scăzută adesea işi amintesc de esecurile lor din viată. Treptat, acest
lucru duce la dezvoltarea incapacității de a trăi viața proprie. Toată viața devine supusă

21
părerii celorlalți

https://hotmedlist.com/ro/self-esteem-female_low-high-on/ vazut 31.01.2018

15:32

2.2 Factorii ce favorizează formarea stimei de sile la femei

Tendinţa către reflectare asupra propriei vieţi sufleteşti, asupra însuşirilor psihice,
asupra comportamentului şi acţiunilor proprii, apare odată cu preadolescenţa. Sunt însă autori
(Şchiopu, U., Verza, E., Zisulescu, Şt.) care numesc această tendinţă nu imagine de sine, ci
conştiinţă de sine.
Adolescenţa se manifestă prin autoreflectare, prin conştiinţa că existenţa proprie se
deosebeşte substanţial de a celorlalţi oameni, reprezentînd o valoare ce trebuie preţuită şi
respectată.
Dacă luăm în consideraţie aspectele generale ale întregii perioade, se pot evidenţia o
serie de caracteristici ce îi dau o notă de specificitate în raport cu celelalte etape ale vârstelor
umane. Astfel, printre cele mai semnificative sunt dezvoltarea conştiinţei şi a conştiinţei de
sine, în care sunt implicate identitatea egoului şi plasarea subiectului în realitate.
Imaginea de sine se formează din evoluţia şi interacţiunea factorilor externi şi
factorilor interni.
Factorii externi se constituie din evenimentele, experienţele şi consecinţele ce
structureză din exterior imaginea de sine. Există o serie de evenimente care influenţează felul
în care ne percepem pe noi, felul în care abordăm lumea. Putem suferi intervenţia lor directă,
trăind consecinţele directe ale propriilor acţiuni şi participînd la evenimente sau putem învăţa
indirect, observînd comportamentul şi rezultatele obţinute de alţii.
Factorii interni, reacţiile interioare ce reprezintă un răspuns la evenimentele externe.
Acestea sunt procese concrete care au loc în interiorul nostru şi care determină modul în care
ne percepem locul în ierarhia acestei lumi şi dreptul nostru la ceva mai bun.
Factorii interni cuprind lucrurile pe care ni le spunem, lucrurile pe care le credem despre noi
înşine, tot dialogul interior care influenţează imaginea de sine. Aceşti factori interni includ şi
conţinutul adevărului personal.

22
 Modul cum se percepe un individ pe el însuşi este extrem de important. Informaţiile
despre sine stocate în memorie reprezintă conceptul de sine. Conceptul de sine al indivizilor
este în cea mai mare parte complex, numărul schemelor de sine este relativ mare. Schemele
despre sine reprezintă cantitatea de impresii formate despre sine. Deţinem trei tipuri de
scheme despre sine:
● sinele real – informaţii despre felul în care ne percepem şi ne evaluăm în mod real la un
moment dat;
● sinele ideal – informaţii despre cum ar trebui să fim în viitor;
● sinele cuvenit – ceea ce credem că ar trebui să devenim.
Eşecul în rezolvarea prăpastiei dintre sinele real şi sinele ideal poate produce
dezamăgire, insatisfacţie sau tristeţe. Eşecul la închiderea prăpastiei dintre sinele real şi cel
ideal va avea ca rezultat frica, anxietatea sau mînia .
Conceptul de sine al unei persoane ia naştere din interacţiunile cu alţi oameni, rezultate
din condiţiile de valoare interiorizate. Abordarea umanistă a conceptului despre sine pune
accent pe recompensa pozitivă condiţionată din partea altor persoane importante. Cînd un
individ primeşte o recompensă pozitivă condiţionată, sinele său real este în concordanţă cu
sinele ideal şi rezultatul constă într-o bună stare de echilibru mental. Dacă un individ nu s-a
bucurat de o recompensă pozitivă condiţionată, el va căuta în mod continuu să obţină
aprobarea altor indivizi. Aceasta va duce la o apreciere de sine scăzută.
Aprecierea de sine este considerată o altă faţetă a sinelui şi reprezintă evaluările pe
care le facem despre noi înşine, putînd să aibă o influenţă profundă asupra comportamentului.
[15,p.117 ]
Consecinţele unei stime de sine ridicate sau scăzute provin, deci, din maniera în care
oamenii se raportează la evenimentele cotidiene. Cercetările arată că indivizii cu un nivel
ridicat al stimei de sine sunt mai satisfăcuţi de viaţa lor (Diener, 1984), au un nivel mai scăzut
al anxietăţii sau depresiei şi sunt caracterizaţi de o afectivitate pozitivă.
În opoziţie, cei cu o stimă de sine scăzută sunt deprimaţi, anxioşi, pesimişti în legătură
cu viitorul lor se simt incompetenţi şi mai degrabă supuşi eşecului din cauza unui cerc vicios
ce determină profeţii care se autoîndeplinesc. Indivizii cu un nivel ridicat al stimei de sine
tind să se autoevalueze în termeni dezirabili social, prezentându-se ca fiind sociabili, stabili
emoţional, creativi, amabili, binevoitori, tendinţă care ar putea afecta măsurătorile efectuate
asupra stimei de sine.

23
 Dacă aceste afirmaţii pot fi făcute cu o oarecare siguranţă, se ştiu însă puţine lucruri
despre caracteristicile de personalitate care disting indivizii cu un nivel scăzut de cei cu un
nivel ridicat al stimei de sine. Înţelegerea legăturii dintre stima de sine şi trăsăturile de
personalitate este esenţială în primul rând pentru că cele două constructe au aceleaşi baze ale
dezvoltării. Pe de o parte, la fel cum temperamentul este înnăscut, 30% din varianţa stimei de
sine este explicată de diferenţele genetice, iar pe de altă parte, caracteristicile temperamentale
de bază înfluenţează tendinţele comportamentale ale indivizilor, precum şi sentimentele
referitoare la propria persoană. Mai mult, se pare că stima de sine şi personalitatea au o
influenţă directă una asupra celeilalte, ceea ce înseamnă că paternurile comportamentale
influenţează autopercepţia şi autoevaluarea, iar stima de sine joacă un rol
important în alegerea strategiilor de abordare a situaţiilor şi de adaptare la noi condiţii de
mediu.
Robins et al. (2001) exemplifică această idee: un individ cu un nivel scăzut al stimei
de sine nu are încrederea necesară pentru a se implica într-o paletă mai largă de
comportamente sociale, devenind, în consecinţă, introvertit.
Multe din studiile recente subliniază tot mai puternic existenţa unor corelaţii între stima
de sine şi dimensiunile modelului pentafactorial, în principal corelaţii puternice cu factorul
stabilitate emoţională (nevrozism), corelaţii medii cu extraversiunea şi conştiinciozitatea şi
slabe cu agreabilitatea şi deschiderea la nou.
Una dintre criticile cercetărilor amintite este aceea că relaţiile descoperite între stima
de sine şi trăsăturile de personalitate sunt mediate de dezirabilitatea socială, dar chiar şi în
condiţia în care tendinţa răspunsului de faţa a fost controlată, corelaţiile puternice ale stimei
de sine cu extraversiunea, stabilitatea emoţională şi conştiinciozitatea au continuat să apară.
Explicaţia oferită de autori a făcut referire la definiţia dată de Coopersmith stimei de sine şi
la procesul de construire a autoevaluării, stima de sine şi dezirabilitatea socială fiind aproape
imposibil de separat conceptual. [8,p. 26]
O influenţă puternică se pare că o are şi genul biologic. Bărbaţii au un nivel mai ridicat
al stimei de sine comparativ cu femeile (Robins 2002); stima de sine corelează mai puternic
cu extraversiunea şi conştiinciozitatea în cazul bărbaţilor şi cu agreabilitatea în cazul femeilor,
patern care sugerează o influenţă a stereotipului de gen.

O altă categorie de factori ce influențează formarea stimei de sine la femei sunt:

24
 1. Eriditatea;
2. Mediul;
3. Educația.
Eriditatea - este acea însuşire fundamentală a materiei vii, care se referă la transmiterea
de la o generaţie la alta, sub forma codului genetic, a mesajelor de specificitate ale speciei,
grupului şi individului. Identitatea genetică este practic imposibilă între antecesori şi
descendenţi, fiecare individ fiind, practic, unic. Ereditatea reprezintă un ansamblu de
predispoziţii native.
Mediul - reprezentă temelia,fundamentul pe care se construieşte personalitatea,
mediul este implicat şi el profund în determinarea psihicului, reprezentând "materialul" de
construcţie. Mediul reprezintă cadrul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă individul şi se
referă la totalitatea elementelor externe cu care individual interacţionează direct sau indirect,
stabileşte interrelaţii pe parcursul dezvoltării sale. Mai mult, organismul se integrează în
mediul său înconjurător şi îi foloseşte resursele şi energiile în propriul său avantaj.
Interacţiunea dintre organism şi mediu se desfăşoară la diferite nivele: fizico-chimic, psiho-
fizic şi socio-cultural.
Educaţia - este o formă deliberată, organizată, sistematică şi continuă de formare şi
modelare a personalităţii umane, conferindu-i omului o a doua "natură" – cea axiologică,
strîns legată de dimensiunea socială şi culturală a matricii sale existenţiale. Scopul educaţiei
este acela de a forma şi modela personalităţi umane, generaţii, în concordanţă cu idealul
societăţii promovat într-o perioadă istorică.
Spre deosebire de ereditate, care este o dimensiune implicită a dezvoltării şi, spre
deosebire de mediu, care constituie sursa obiectivă din care se extrage substanţa dezvoltării,
educaţia îşi propune intenţionat să aleagă argumentat şi să configureze cu precizie perspectiva
impusă dezvoltării.
Orice trăsătură psihică este o unitate a interacţiunii dintre factorul genetic şi cel de
mediu. Factorul genetic se află într-o stare potenţială, dar sub influenţa factorului de mediu
se transformă într-o stare manifestă, devenind fenomen psihic, care va depinde atît de direcţia
imprimată de factorul ereditar, cît şi de forţa declanşatoare a factorului de mediu. Rolul
educaţiei este acela de a stimula potenţialul ereditar, de a acţiona asupra tuturor
componentelor ce vor alcătui personalitatea, de a interveni în ameliorarea condiţiilor de

25
mediu, în anihilarea unor influenţe negative exercitate din partea unui mediu nefavorabil şi în
crearea unui climat educaţional favorabil, cu multiple influenţe educative benefice asupra
personalităţii.
Fiecare dintre cei trei factori are rolul său specific, dezvoltarea nefiind posibilă fără
acţiunea unuia sau altuia; ereditatea este premisa, "temelia", "fundamentul" edificiului,
mediul este cadrul, iar educaţia este liantul, care corelează acţiunile celorlalţi doi factori,
deţinând rolul conducător înformarea personalităţii umane. [17,p.217 ]
În general, radacinile stimei scazute de sine se afla in copilarie, perioada in care
integrăm comportamentele celor din jur, pe care le luam ca punct de reper. Pe parcursul vieţii
ea continuie să se formează şi se conturează bine la adolescenţă. Atunci individul este bine
format ca personalitate. Stima de sine poate fi foarte uşor influenţată de anumiţi factori, mai
ales dacă persoana are un caracter mai slab. De aceea multe femei în urma căsătoriei suferă
schimbări în sfera imaginei de sine. Asta se întâmplă în special în familiile violente. Femeile
care suferă de violenţă din partea soţului au riscul de a-şi pierde din valoarea stimei de sine.
Pe termen lung, stima de sine scăzută duce la tulburări ce au nevoie de consiliere pentru a fi
depăşite. Gândurile negative şi convingerile distorsionate despre propria persoană duc la
anxietăţi, la depresii, la pierderea chiar a oamenilor dragi, a locului de muncă, etc.

2.3. Strategii de provinienţă şi intervenţii în cazurile de violenţă

în familie asupra femeii

,,Faptele care nu se văd, continuă existența”. Huxlei.

Fenomenul de violență domestică cuprinde un număr mare din populația țării și diverse
categorii sociale (religie, nivelul intelectualității, rasă, statut social etc.). Pentru combaterea
și ameliorarea fenomenului de violență domestică în limitele posibilului în afara de politicile
sociale trebuie de intervenit direct în societate pentru a explica și elucida gravitatea lui.
Programul de lucru trebuie să conțină două aspecte:
 prevenire;
 intervenție.
Fiecare dintre aspectele menţionate prezintă o importanţă deosebită. Intervenţia este
un proces dificil, care începe în momentul semnalizării unui caz de violenţă domestică şi ia

26
sfîrşit în momentul reabilitării şi reînserării sociale a femeii ca individ cu drepturi depline al
comunităţii, trecînd prin procesul de reabilitare și agresorul, precum şi prin protejarea
intereselor copiilor. [19, p,151]
Programele de prevenire a violenței sunt ierarhizate în raport cu gradul de violență
manifestat. Acestea sunt:
 Prevenirea primară: urmăreşte scăderea numărului de cazuri de violenţă
domestică prin schimbarea unor comportamente ce ţin de mediul în care apar cazurile. [14,
p.719]
Măsuri de prevenire primară sunt:
- educarea comunităţii pentru recunoaşterea fenomenului;
- conştientizarea de către femeia victimă a gravităţii situaţiei;
- evaluarea gradului de siguranţă a victimei care a renunţat la o relaţie abuzivă;
- informarea femeilor despre riscurile şi consecinţele agresiunilor. [15, p.179]
 Prevenirea secundară: această formă este inclusă în activitatea serviciilor sociale și
are ca obiectiv identificarea persoanelor care se află în situație de risc sau a identificării
factorilor de risc în producerea violenței. [14, p.719]
Elementele specifice intervenţiei la acest nivel sunt:
- identificarea cazurilor de violență intrafamilială;
- validarea cazurilor;
- tratamentele medicale pentru victimă;
- evaluarea aspectelor de sănătate psihologică;
- colectarea informaţiilor despre victimă, partener, copii, familie în general;
- evaluarea gradului de siguranţă în care se află victima;
- referirea cazului pentru aplicarea legii;
- referirea către serviciile comunitare specializate în violenţa domestică.
 Prevenirea terțiară: vizează diminuarea condițiilor de producere a abuzului în
cuplurile care se confruntă cu violența. Această ultimă formă este îndreptată mai mult spre
intervenție.
Principiile de bază ale prevenirii și combaterii violenței în familie [25,art.5] sunt:
a) legalitatea;
b) egalitatea;
c) confidențialitatea;

27
 d) accesul la justiție;
e) protecția și securitatea victimei;
f) cooperarea autorităților administrației publice cu societatea civilă și cu organizațiile
internaționale.
Serviciile specializate trebuie să dispună de :
- personal specializat şi cu experienţă în abordarea violenţei domestice;
- sistem de înregistare a datelor privind cazurile;
- colaborări cu alte servicii în reţea. [15, p.179]
Serviciile de prevenire au o natură indirectă și prevăd informarea populației. Aceste
servicii sunt la dispoziția comunității și constă în proiecte și programe educative care constau
în dezvoltarea unor deprinderi generale de cooperare în situații dificile. Programele educative
sunt orientate să schimbe percepția femeilor față de situația lor, precum și față de restul
comunității și chiar mentalitatea comunității față de astfel de situații.
Intervenția în violența domestică presupune un plan cu două tipuri de obiective
precise:
 de scurtă durată – necesare pentru ieșirea din criză (consiliere în cazurile urgente
cînd victima se află în pericol de moarte, din cauza abuzului soțului, sau tentative de suicid
ca reacție a victimei la actele violente);
 de lungă durată – urmăresc reabilitarea profundă (începe de la înlăturarea cauzei pînă
la rezolvarea cazului integral).
Intervenția în cazurile de violență domestică necesită lucrul echipei multidisciplinare:
asistenți sociali, medici, juriști, psihologi, polițiști etc. Indiferent de specializarea de bază,
profesioniștii acționează în baza cunoștințelor teoretice și a deprinderilor practice în domeniul
violenței domestice și au o atitudine față de situație și față de beneficiar. Indiferent de
metodele utilizate în intervenție, obiectivele trebuie să rămînă aceleași: salvarea victimei, a
copiilor și a familiei.
Domeniile de intervenție în violența domestică sunt:
1. recîștigarea sănătății fizice și psihice a femeii și copiilor;
2. recîștigarea încrederii și a valorilor de sine a femeii și copiilor;
3. întreruperea trecerii comportamentelor violente la generația copiilor.
Pașii de intervenție pentru pregătire și îngrijire în situație de violență sunt:
- analiza situației;

28
 - colectarea de date utilizînd o metodologie calitativ-participativă;
- plan/strategie multisectorială națională care cuprinde două terenuri.
Primul teren conține următoarele direcții:
1. Сomitetul Național Multisectorial de Prevenire a Violenței;
2. rețeaua comunitară de ONG și companii de avocați;
3. informare, comunicare, educație.
Al doilea teren vizează:
1. sistem de supervizare în violență și ingrijiri;
2. training-uri disponibile pentru profesioniști;
3. servicii de sprijin și consiliere integrală.
Ambele terenuri sunt monitorizate și evaluate. [12, p.19]
Un rol important în procesul intervenției constă în lucrul cu agresorul. Aceste servicii
sunt prestate de unicul centrul de reabilitare pentru agresori care activează în ţară - Centrulul
de Asistenţă şi Consiliere pentru Agresorii Familiali din Drochia, director - Simion Sîrbu.
Spre fericire, colaboratorul Centrului de Asistenţă și Protecție a Victimelor şi Potenţialelor
Victime ale Traficului de Fiinţe Umane, Lilia Gorceag, a declarat despre semnarea unui acord
între Centrul de Asistenţă și Protecție a Victimelor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de
Fiinţe Umane şi Asociaţia ,,Promo-LEX” de înfiinţare la Chişinău a unui alt serviciu de
consiliere şi reabilitare a agresorilor. [29]
Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a
violenţei în familie sunt:
1. Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a familiei care au rolurile:
- oferirea protecţiei şi asistenţă persoanelor în situaţie de criză, în special victimelor
violenţei în familie şi copiilor acestora;
- plasarea, după caz, a victimii în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa
corespunzătoare;
- desfăşoară activitate de consiliere psihosocială a victimelor, în vederea lichidării
consecinţelor actelor de violenţă în familie prin mijloace proprii sau redirecţionînd cazul către
specialiştii din centrele de reabilitare;
- apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
- monitorizează cazurile victimelor şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de
reabilitare.

29
 2. Instituţiile medicale care examinează persoanele identificate drept victimă în
familie acordă:
- asistenţă medicală;
- sprijin emoţional;
- documentare minuţioasă;
- poate informa victimele despre alte servicii.
3. Organele afacerilor interne care au rolul de a:
- identifica, înregistra şi raporta cazurile de violenţă în familie;
- examina cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor cu privire la conflictele
familiale;
- vizita familiilor ai căror membri sunt luaţi la evidenţă, efectuînd lucrul de prevenire a
comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
- în situaţii de criză reţinerea administrativă a agresorlui, în funcţie de gravitatea cazului;
- adresarea către autorităţile judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în
situaţie de criză în baza cererii depusă de victimă sau a sesizării de caz şi de a asigura
executarea ordonanţei;
- asigurarea agresorilor accesului la serviciul de reabilitare.
4. Centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor care oferă: cazare,
hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum
şi asistenţă pentru contactarea rudelor. [23, p.12-15]
Repere legislative internaționale și naționale
Pentru a contribui la diminuarea flagelului în cauză, Consiliul Europei a solicitat
statelor membre, să adopte măsuri preventive și să elaboreze măsuri penale pentru ca autorii
unor astfel de violențe să fie aspru pedepsiți. Printre măsurile propuse figurează, în special,
îndepărtarea imediată a partenerului violent de la domiciliu și din mediul cotidian al victimei
înainte de luarea deciziei în acest sens de către instanța de judecată. Astfel, pe plan
internațional există un șir de documente care definesc politica în domeniul prevenirii și
combaterii violenței în familie după cum sunt:
 Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor, adoptată în 1979 și ratificată de Republica Moldova conform HG nr.87
din 28 aprilie 1994,intrată în vigoare din 31 iulie 1994;

30
  Recomandările Consiliului Europei nr.4/1985 – cu privire la violența în familie;
nr.11/1985 – privind protecția victimei; nr.21/1987 – privind asistența victimelor și prevenirea
victimizării lor; nr. 2/1990 – pentru adoptarea unor măsuri sociale privind violența în familie;
nr. 11/1991 – privind exploatarea sexuală, pornografia, prostituția și traficul cu copii și tineri
și nr.5/2002 – privind protecția femeilor împotriva violenței;
 Declarația Națiunilor Unite cu privire la eliminarea violenței împotriva femeilor
– adoptată în anul 1993, unde la definiția violenței în familie a mai fost inclusă și violența
psihologică.
În Republica Moldova cadrul legislativ care prevede politica, strategia și măsurile de
prevenire și combatere a violenței domestice include:
 Constituția Republicii Moldova – prin art.24 ,,statul garantează fiecărui om
dreptul la viață și la integritate fizică și psihică” iar prin art. 48 ,,familia se întemeiază pe
căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul și
îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”;
 Codul Penal al Republicii Moldova - pînă în anul 2010 conținea prevederi
prioritar cu referință la fenomenul violenței doar prin prisma acțiunilor de violență fizică cu
caracter sexual: violul - art.171; acțiunile violente cu caracter sexual – art.172; hărțuirea
sexuală – 173; raportul sexual cu persoana minoră – art.174; acțiuni perverse – art.175;
 Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova –art.215 prevede măsurile de
protecție aplicate victimelor violenței în familie;
 Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova –capitolul XXXI (art.3181 -
3186 ) definește aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie;
 Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie nr.45 din
01.03.2007 – stabilește bazele juridice și organizatorice ale activității de prevenire și de
combatere a violenței în familie, autoritățile și insitutțiile abilitate cu funcții de prevenire și
de combatere a violenței în familie și mecanismul de sesizare și soluționare a cazurilor de
violență;
 Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului
informațional automatizat ,,Registrul de stat al cazurilor de violență în familie” nr. 544 din
09.09.2009;

31
  Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-Cadru de
organizare și funcționare a centrelor de reabilitare a victimelor violenței în familie nr. 129 din
22.02.2010;
 Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind
serviciile sociale prestate victimelor violenței în familie nr.1200 din 23.12.2010;
 Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.1 din 28.05.2012 cu privire la
aplicarea de către instanțele de judecată a prevederilor Capitolului XXXI din Codul de
Procedură Civilă (aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie). [22, p.5-
6]
Tipuri de servicii prestate victimilor violenței domestice
Serviciile necesare de intervenție sunt:
1. Serviciile de caritate vor funcționa alături de servicii de reabilitare
într-o societate lipsită de servicii de prevenție și sprijin, dar și într-o comunitate
unde tendința de a-i ajuta pe cei suferinzi este evidentă. Aceste servicii au la
bază compasiunea umană, empatia și dorința de a veni în ajutor. Serviciile pot fi
oferite de către o persoană sau de către o organizație sau agenție. Caritatea poate
fi dorința unei persoane apropiate sau îndepărtate care intervine cu un sfat, un
gest, o rugăciune, un adăpost, ajutor material acolo unde se consideră că sărăcia
este cauza violenței. Intervenția de acest tip poate fi salvatoare în situții limită,
dar nu poate conduce la rezolvarea problemei. [15, p.170]
2. Servicii de reabilitare vizează în special sănătatea fizică și
mintală, capacitățile de adaptare scăzute, distorsionate și aspectele de dezinserție
socială ale victimei. Ținta acțiunilor de reabilitare este în primul rînd femeia
victimă, copiii precum și agresorul. Serviciile de reabilitare acționează pentru
restabilirea femeii victimă și a celorlalți membri ai familiei afectați de violență,
prin intrevenții specializate a echipei multidisciplinare.
Tipurile de intervenție de care beneficiază victima sunt:
 educație;
 terapie;
 consiliere;
 participări la grupuri de sprijin.
Centrele [28] unde se pot adresa femeile-victime ale violenței intrafamiliale:

32
 - ONG ,,La strada”, telefonul de încredere: 0 8008 8008;
- AO ,,Casa Mărioarei”, Chişinău, tel.: (022) 725 861;
- Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de
Fiinţe Umane, Chişinău, tel.: (022) 553 042;
- Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei ,,AMICUL“ Chişinău, tel.:
(022) 758 806;
- Unitatea Naţională de coordonare a sistemului naţional de referire în domeniul
protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane,
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Chişinău, tel.: (022) 727 274;
- Centrul maternal ,,PRO Femina” pentru cuplul mamă-copil - victime ale violenţei în
familie, Hînceşti;
- Centrul de criză familială ,,SOTIS” pentru victimele violenţei în familie/traficului de
fiinţe umane, Bălţi, tel.: (0231) 92541;
- Centrul de plasament temporar pentru copii în situaţie de risc ,,Drumul spre Casă”,
Bălţi, tel./fax: (0231) 32164;
- Centrul maternal „ÎNCREDERE”, Cahul, tel.: (0299) 44080/22918;
- Centrul maternal „PRO FAMILIA”, Căuşeni, tel.: (0243) 26721/26835;
- Centrul maternal „ARIADNA”, Drochia, tel.: (0252) 20308/23487;
- Centrul de asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane, Căuşeni, tel.: (0243) 26975;
- Centrul de drept, Căuşeni, tel.: (0243) 23680.
3. Servicii de sprijin (suport) sunt rețele de sprijin care se constituie în jurul femeii
victime pentru a o asista în procesul de reabilitare. Aceste servicii sunt de durată, permanente
și în ele sunt implicate persoane disponibile pentru nevoile victimei. [18, p.9]
4.Serviciile de prevenire Aceste servicii pot fi numite servicii de intervenţie, dar ele
vizează de obicei informarea opiniei publice cu scop de a demonstra adevăratele cauze şi
consecinţe a violenţei domestice. [19, p.155-156]

33
 III. Demers experimental în vedere determinării impactul violenţei
domestice asupra stimei de sine la femeii

3.1. Determinarea impactului violenței asupra stimei de sine la femei;

Violenţa dintotdeauna a fost parte a existenţei umane, iar impactul acesteia poate
fi văzut peste tot în lume, Republica Moldova nefiind o excepție. Violenţa în familie a
femeii este una dintre formele cel mai des întîlnite, dar și cel mai greu de depistat,
deoarece are loc în intimidate ,,ascuns în spatele ușilor închise” și este cel mai puţin
vizibilă.
Organizațiile ce desfățoară acțiuni de stopare a violenței intrafamiliale depun din
ce în ce mai mult efort pentru schimbarea formei de masculinitate care promovează
violența.
Obiectul cercetării: procesul de dezvoltare a stimei de sine a femeii
Scopul ceercetării: Elaborarea programului/trainigul stimei de sine a femeii.
Ipotezele cercetării:
1. Se prezumă că violenţa asupra femeii contribuie la scăderea stimei de sine la femei.
Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile
supuse violentei
În vederea realizării scopului am delimitat următoarele obiective:
1. Studierea şi analiza literaturii de specialitate privind amploarea, formele şi
caracteristicile principale ale fenomenului violenţei intrafamilile.
2. Determinarea cauzelor care au generat violenţa în familie.
3. Evidențierea problemelor cu care se confruntă femeile victime ale violenței domestice.
4. Selectarea setului de metode necesare pentru determinarea impactului violenţei asupra
stimei de sine la femei;
5. Determinarea experimentală a nivelului stimei de sine la femei;
6. Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile
supuse violenței
7. Interpretarea statistică a rezultatelor privind impactul violenţei și nivelul stimei de sine
la femei;
34
 8. Prelucrarea și generalizarea datelor, elaborarea concluziilor și a recomandărilor
psihologice.

Pentru realizarea obiectivelor am selectat un set metodic de cerectare a

fenomenului:
1. Metodele empirice pentru colectare datelor:
 Chestionar destinat populației cu scopul de a cerceta nivelul de
cunoaștere a conceptului de violență domestică de către societate.
 Chestionarul pentru femeile victime ale violenţei domestice;
 Scala de evaluare a stimei de sine(Rosenberg);
2. Metodele statistice - prelucrarea datelor, compararea datelor și reprezentări
grafice.

Studiul empiric a fost axat pe chestionarea a 60 de persoane pentru a studia nivelul de

informare a populației despre fenomenul de violență domestică care persistă în țara
noastră. Am anchetat 20 femei-victime care erau la evidență cu cazuri de violență în
familie la primăria comunei Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni, dar şi în urma chestionării
pe reţelele de socializare.

Eşantionul cercetării a cuprins 60 de persoane dintre care: 20 femei-victime ale

violenţei domestice cu vîrsta cuprinsă între 18-65 ani.

Cercetarea a fost realizată în perioada 20.11.2017-22.12.2017.și s-a desfășurat în

următoarele etape:

9. Etapa de selectare a persoanelor;

10. Aplicarea chestionarului cu scopul de a determina nivelul de cunoaștere de către

populație a conceptului de violență intrafamilială;

11. Aplicarea chestionarului destinat victimelor violenței intrafamiliale cu scopul de a

determina problemele cu care se confruntă, cauzele, consecințele acestui fenomen și
măsurile asistențiale acordate acestora;

12. Aplicarea scalei de evaluare a stimei de sine (Ronsenberg);

35
 13. Elaborarea și implementarea trainingului de dezvoltare a stimei de sine la femeile
supuse violenței

14. Selectarea a două cazuri de violență intrafamilială a femeii;

15. Etapa de prelucrare și interpretarea datelor.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

Problemele care au făcut obiectul cercetării se referă la impactul violenţei domestice
asupra stimei de sine a femeii

Pentru început ne-am propus să aflăm cât de cunocut este fenomenul de violenţă
domestic în Republica Moldova. Am făcut cercetarea pe persoane din mediul urban şi
cel rural.
În urma cercetării am realizat o consemnare la tema: ,,Nivelul de cunoaștere de
către populației a conceptului de violență intrafamilială a femeii” prin aplicarea
chestionarului destinat populației (anexa nr.2). Cercetarea dată s-a desfășurat în
comuna Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni și municipiul Chișinău. Eșantionul a cuprins
60 de persoane de ocupație, sex, nivelul de studii și statut diferit cu scopul de a preciza
cît mai real nivelul de conștientizare de către societate a fenomenului de violență
domestică. Studiul include 71% de respondenți din mediul rural și doar 29% din mediul
urban. Mai multe persoane de sex feminin (63% sau 38 respondenți), comparativ cu
37% de sex masculin (Figura nr.1.1).

Masculin Urban
37% Feminin
29%
63% Rural
71%

Figura nr.1.1. Sexul și mediul de trai a respondenților

36
 35%
35%
30%
25% 18-24 ani
23%
20% 18%
25-30 ani
15% 15%
10% 31-40 ani
5%
9%
41-50 ani
0%
18-24 ani peste 50 ani
25-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
peste 50 ani

Figura nr.1.2. Vîrsta respondenților

Eșantionul cuprinde cinci categorii de vîrstă: 18-24 ani, 25-30 ani, 31-40 ani, 41-
50 ani și peste 50 ani. O atenție deosebită s-a acordat persoanelor cu vîrsta cuprinsă
între 18-24 ani, constituind 35% din eșantion (Figura nr.2.22). Pregătirea şcolară a
respondenților chestionați este de 42% - studii gimnaziale, 33% - studii medii şi 25%
- studii superioare (Figura nr. 1.2).

Clasificînd respondenții în dependență de ocupația de bază, e evident faptul că

cei mai mulți participanți – 30% și 23% - sunt studenții/elevii și respectiv salariații, iar
șomerii (4%) și antreprenorii (5%) dețin procentajul cel mai mic (Figura nr. 1.3).

Studii superioare
25%
Studii gimnaziale
42%

Studii medii
33%

Figura nr. 1.3. Nivelul educațional al respondenților

37
 Șomer(ă) 4%

Pensionar(ă) 18%

Casnic(ă) 20%

Antreprenor 5%

Angajat 23%

Elev(ă)/student(ă) 30%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%

Figura nr. 1.4. Ocupația de bază a respondenților

Datele prezentate în tabelul nr.1.2. ilustrează răspunsurile respondenților la

întrebarea nr. 6 din chestionarul destinat cercetării nivelului de cunoaștere de către
populație a conceptului de violență intrafamilială a femeii (anexa nr.2): ,,Ce înțelegeți
prin violența intrafamilială asupra femeii?”. La această etapă am constatat că
participanții posedă cunoștințe incomplete privind acest subiect. Astfel, la
determinarea conceptului de violență domestică, optzecișiopt la sută din respondenți
asociază fenomenul de violență cu tortura fizică și psihică din partea unui membru al
familiei cu anumite consecințe. Observăm că doar 29% din participanți consideră
controlul economic o formă a violenței, iar ponderea respondenților ce consideră
violența intrafamilială o atitudine de corecție a greșelilor sau o reacție firească atunci
cînd te indispune partenera constituie 13% și respectiv 10% din totalul respondenților.
Tabelul nr. 1.2. Definirea violenței de către populație
Ponderea
Definiția violenței intrafamilială
respondenților
Atitudine de corecție a greșelilor partenerului/partenerei 13%
Bătaie/abuz fizic din partea bărbatului asupra femeii 83%
Agresiune psihologică din partea bărbatului asupra femeii 71%
Control economic din partea bărbatului asupra femeii 29%
Abuz sexual din partea bărbatului asupra femeii 18%
Abuz emoțional din partea bărbatului asupra femeii 54%

38
 Tortura fizică și psihică 88%

Reacție firească atunci cînd te supără/indispune partenerul 10%

9%
Nu este o problemă
37%
26%
Am auzit, dar nu știu prea multe

Sunt bine informat și cred că

situația este exagerată
28%
Este o problemă actuală

Figura nr.1.5.Violența domestică este/nu este o problemă pentru Republica Moldova

Datele menționate în figura de mai sus (figura nr. 1.5) relevă faptul că mai mult
de o treime din respondenți (37%) afirmă că violența intrafamilială este o problemă
actuală pentru țara noastră. Ponderea persoanelor ce au auzit despre acest fenomen,
însă nu știu prea multe constituie 26% și 28% susțin că sunt bine informați și cred că
situația se exagerează. Spre regret exiztă 9% din respondenți ce nu consideră violența
în familie o problemă pentru Republica Moldova.

În familii sărace, localități urbane

11%

În familii sărace, localități rurale

15%

În familii bogate, localități urbane

3%
63% În familii bogate, localități rurale
8%

Violența în familie nu depinde de

mediu urban/rural și nivelul
economic al familiei

39
 Figura nr.1.6. Mediul în care se întîlnește cel mai des violența domestică
Tabelul nr. 1.2. Cauzele violenței
Ponderea
Cauzele violenței intrafamiliale
respondenților
Este cea mai simplă metodă pentru a te impune 46%
Sărăcia 59%
Datorită viciilor (consum de alcool, droguri) 82%
Șomajul 23%
Emanciparea femeii (comportament provocător al femeii) 6%
Nivel scăzut de educație 8%
Preluarea modelului de comportament agresiv din familia de
14%
origine a agresorului
Printre cauzele cele mai frecvente a violenței în familie se enumeră alcoolismul
și consumul de droguri, fapt recunoscut de 82% dintre persoanele ce au fost chestionate
(tabelul nr.1.2). Printre pozițiile de frunte se enumeră și sărăcia – 59%. Ponderea
semnificativ mai mică o au următoarele cauze: preluarea modelului de comportament
agresiv din familia de origine a agresorului (14%), nivelul scăzut de educație (8%) și
emanciparea femeii sau comportamentul provocător al femeii (6%).
Majoritatea respondenților (63%) consideră că violența domestică nu depinde de
mediu și nici de nivelul economic al familiei (figura nr.1.6). Doar 8% consideră că
violența se întîlnește cel mai des în familiile bogate, localități rurale și respectiv 3%
cred că abuzul este prezent cel mai frecvent în familiile bogate, localitățile urbane.

40
 Nu știu
12%

Nu Da
30% 58%

Figura nr. 1.7. Incidența

violenței în familiile rudelor,
colegilor, prietenilor
respondenților Da
37%
Nu
63%

Figura nr.1.8.Cunoașterea Legii nr.

45 cu privirea la prevenirea și
combaterea violenței în familie

41
 Analizînd figura nr. 1.7, constatăm că majoritatea persoanelor chestionate (58%)
cunosc cazuri de violență intrafamilială în rîndurile prietenilor, rudelor, colegilor,
cunoscuților etc. Dar, datorită cadrului privat în care survine violenţa, proporţiile ei
sunt foarte greu de estimat, astfel 30% din respondenți nu au observat nici o atitudine
neobișnuită ce le-ar da de bănuit faptul că ar exista acte violente, iar 12% susțin că nu
știu dacă există sau nu abuz în familii rudelor, pritenilor, colegilor.
Nivelul de cunoaștere a Legii nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și
combaterea violenței în familie (figura nr.1.8) este unul mic (de doar 37%), ceea ce
denotă necesitatea informării mai ample a populației cu privire la legislația în vigoare.
Prezintă interes și opinia societății în privința cauzelor și motivelor violenței
intrafamiliale asupra femeii. Respondenților a fost adresată întrebarea nr.11 (anexa
nr.2) ,,Sunteți de acord cu afirmațiile?” deoarece stereotipurile constituie un factor
important în fenomenul violenței domestice (tabelul nr.1.3). Convingerile oamenilor
cu privire la rolurile și stereotipurile tradiționale de gen conțin informații importante
despre valorile și regulile culturale existente în societate, facilitîndu-ne să înțelegem
motivele discriminării bazate pe gen și abilitatea femeilor de a se proteja.

Tabelul nr.1.3. Afirmații

Parțial de

Dezacord
De acord

Nu știu
acord

Afirmația

,,Femeile provoacă violența și o merită„ 24% 28% 15% 3%

,,Dacă mă bate, înseamnă că mă iubește” - 9% 29% 2%
,,Femeia nebătută e ca casa nemăturată” - - 6% 94%
,,Violenţa în familie este de natură privată,
11% 26% 35% 28%
nimeni nu ar trebui să se amestece”
,,Violența nu este o metodă de soluționarea
91% 7% 2% -
problemelor”

42
 30%

25%

20%

15%

10%

5%

0%
Să-și
Să nu
schimbe
Să se Să plece la Să întreprindă
Să plece la comporta
adreseze la un centru Să telefoneze nimic,
rude, mentul,
poliție, specializat divorțeze la linia deoarece
prieteni deoarece
procuror /ONG fierbinte aceasta e
ea e
soarta ei
vinovată
. 23% 26% 18% 12% 8% 10% 3%

Figura nr.1.9. Sfaturi pentru femeile-victime ale violenței domestic

La finalul chestionarului, respondenții au fost rugați să dea un sfat victimelor

violenței în familie. Astfel, a patra parte din paricitanți îndeamnă femeile-victime să se
adreseze în primul rînd la poliție/procuror pentru a stopa acest fenomen. Aproxiamtiv
fiecare a 5 persoană chestionată ar sfătui victima să plece la rude, prieteni (23%) sau
să se adreseze la un centru specializat/ONG (18%).
Alte 10% din respondenți consideră că pentru stoparea violenței e necesar
schimbarea comportamentului victimei, deoarece ea singură e vinovată de declanșarea
acestui abuz. A existat și opinia că nu ar trebui să se întreprindă ceva (3%), deoarece
nimic nu ar dimiua violența din partea abuzatorului căci aceasta este soarta femeii
(Figura nr.1.9).

43
 Rezultatele aplicării chestionarului cu scopul de a determina care este nivelul de
cunoaștere de către populație a conceptului de violență intrafamilială a femeii au
relevant faptul că, în general, respondenții nu sunt bine informați privind fenomenul
violenței intrafamiliale. O pătrime din persoanele chestionate au afirmat că au auzit
despre fenomenul maltratării domestice a femeii, însă nu știu detalii despre această
problemă. E alarmant faptul că, deși 58% din respondenți cunosc cazuri de violență
intrafamilială în rîndurile prietenilor, rudelor, colegilor, cunoscuților, doar 37% din ei
apreciează violența intrafamilială ca o problemă acută a societății noastre și 28% afirmă
că cunosc situația fenomenului dat și consideră exagerarea lui.
Doar prin consolidarea eforturilor și printr-o individualizare a fenomenului de
către fiecare dintre noi putem ajunge la schimbarea atitudinii și comportamenrului
violent față de femei și la formarea culturii relațiilor non-violente între genuri.

Analiza rezultatelor obţinute şi interpretarea datelor din chestionarul

destinat femeilor-victime ale violenţei domestice
În urma cercetării empirice am realizat o analiză la tema: ,,Femeia-victimă a
violenței intrafamiliale, cauze, consecințe și măsuri asistențiale acordate acestora”
care s-a desfășurat în comuna Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni și alţi subiecţi ce au
ideplinit chestionarul prin reţelele de socializare. Acest studiu a fost elaborat cu
participarea a 20 de subiecți femei-victime ale violenței domestice, cu vîrsta cuprinsă
între 18-65 ani.

Am utilizat chestionarul destinat femeii – victime a violenței intrafamiliale

(anexa nr.1) pentru a obţine informații cu privire la situaţia agresivă din familia
victimei, a comportamentului agresorului şi cel al victimei.

Chestionarul este alcătuit din 23 întrebări cu variante de răspuns și a fost

aplicat confidențial. Întrebările sunt create astfel pentru a putea identifica modul în
care victima înţelege fenomenul de violenţă şi consecinţele lui asupra climatului

44
familial, în deosebi asupra ei. De asemenea ele permit de a identifica care este rolul
asistentului social și necesitatea prevenției și intervenție în cazurile de violență
intrafamilială a femeii.

Din rezultatele analizei întrebărilor 1-6 a chestionarului (anexa nr.1), am

constat caracteristica generală a femeii-victime a violenței intrafamiliale. În cele din
urmă am depistat că persoanele ce au fost supuse unor forme ale violenței domestice
au vîrste cuprinsă între 18 și 65 de ani, fenomenul violenței persistînd la vîrsta
cuprinsă între 25 și 40 de ani (Figura nr.2.1).

30%
30%
25%
20%
15%
20%
10%
10%

0%
18-24 ani 25-30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-65 ani

Figura nr.2.1. Vîrsta victimilor supuse violenţei

Rural Urban
60% 40%

45
 Studii Studii
superioa gimnazi
re ale
23% 32%
Studii
medii
45%

Figura nr.2.2. Mediul de trai și

nivelul educațional al victimei

Din cercetarea realizată pe acest eșantion, 60% dintre femei provin din mediul
rural și 40% din mediul urban. Pregătirea şcolară a victimilor lotului chestionat este
de 32% - studii gimnaziale, 45% - studii medii şi 23% - studii superioare (Figura nr. 2.2).
Femeile cu studii superioare manifestă mai multă frică și rușine, apelînd doar la
persoanele necunoscute sau psiholog, pe cînd femeile cu studii medii apelează mai
des la polițistul de sector sau medic și mai rar la psiholog.

60% 57%

50%

40%

30% 23%
20%
13%
10% 2%
5%
0%

Figura nr. 2.3. Starea civilă a victimilor

46
 Dintre victimile chestionate, majoritatea erau căsătorite (57%), avînd familii
şi chiar copii. În concubinaj trăiau 23%, petrecînd mai mulţi ani cu agresorul în aceeaşi
casă și 13% au fost căsătorite, dar la moment erau divorțate (Figura nr.2.3). La
întrebarea nr. 7 din chestionar (anexa nr.1) ,,Aveţi copii?” 28% din respodente au
răspuns că nu au copii, iar 72% au răspuns că au copii, ceea ce agravează și mai mult
consecințele violenței intrafamiliale (Figura 2.4). Copilul, fiind martor al violenţei şi a
stării tensionate care are loc în familie, devine indirect victimă a violenţei domestice.

nu Disfuncți
28% onală
32%
Funcțion
ală
da 68%
72%

Figura nr.2.4. Prezența copiilor în familie Figura nr.2.5. Familia de origine a victimei

Din totalul numărului de femei chestionate (Figura nr.2.5) șaizeci și opt la sută
provineau din familie funcțională, pe cînd doar 32% aveau familia de origine
disfuncțională (divorț, părăsire, decesul unuia dintre părinți, infidelitate, consumul de
alcool/drog, jocuri de noroc etc.).

47
 50% 45%

40% Salariată
29% Casnică
30%
Pensionară
17%
20% Șomeră
9%
10%

0%

Figura 2.6. Ocupația de bază a femeii-victime

În figura 2.6 este reprezentat domeniul de activitate al victimei, și ceea ce este

de mirare e faptul că cel mai înalt procent de violență o suportă femeile salariate –
45%, după care urmează femeile casnice – 29%, iar cel mai puțin suportă violența
domestică femeile trecute peste vîrsta de pensionare – 9%.

Datele prezentate în tabelul nr.2.1 ilustrează răspunsurile respondentelor la

întrebarea: ,,S-a întîmplat vreodată să fiți în una/cîteva din situațiile enumerate?”.
Astfel, cele mai multe femei suportă violența psihologică – 73%, după care urmează
violența fizică cu frecvența de 66%. Doar 5% din victime au răspuns că au fost impuse
să întrețină relații sexuale.

Tabelul nr. 2.1. Formele de violență

Forma de violență suportată Frecvența

Violența psihologică (jignire și înjosire) 73%

Violența fizică (îmbrînceli, loviri) 66%

Violența economică (restricții financiare) 25%

Violența socială (izolare) 20%

48
 Violența sexuală (relații sexuale forțate) 5%

Actele violente în familiile victimelor chestionate (Figura nr.2.7.) au apărut mai

mult de un an în urmă în 72% din cazuri, 23% din respondente au răspuns că suportă
violența timp de 6 luni, iar 5% au zis că totul a început cu o lună în urmă. Nu a fost
indicat în nici un chestionar faptul că semnele violente ar fi apărut cu o săptămînă în
urmă. Acest lucru ne demonstrează că femeile de cele mai dese ori se supun
agresorului și numai atunci cînd nu mai suportă încearcă să stopeze agresiunea.

72%
80%
70%
60%
50%
40%
23%
30%
20%
5% 0%
10%
0%
Mai mult de Cu 6 luni în De o lună De o
un an urmă săptămînă

Figura nr.2.7. Apariția primelor semne de violență

Devine și mai violent 4%

Se comportă precum nimic nu s-a

7%
întîmplat

Regretă 31%

Devine afectuos 58%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

49
 Figura nr.2.8. Reacția agresorului după actul violent

În urma săvîrșirii actului violent, majoritatea agresorilor (31% și 58%) regretă

și, respectiv, devin afectuoși (Figura nr. 2.8). Cu părere de rău, există agresori care pot
deveni și mai violenți (4%), înrăutățind considerabil starea fizică și psihologică a
victimei.

Abuzul asupra femeii este declanșat de un set de factori determinanţi. Printre

cei mai frecvenți se enumeră consumul de alcool/droguri (93%), emoțiile
negative/furia agresorului (65%) și sărăcia (48%). Totuți, violența intrafamilială poate
fi comisă chiar și atunci cînd soțul/concubinul nu suferă de anumite probleme, iar
importanța educației sociale și culturale, caracteristicele individuale ale bărbaților și
statutul femeiilor joacă un rol nu mai puțin important în declanșarea acțiunilor de
violență domestică. Douăsprezece la sută din respondente au indicat ca factor
declanșator al agresiunii problemele de serviciu a agresorului, iar zece la sută din
respondente au afirmat că singure i-au provocat (Figura nr.2.9). Nici una din victimele
chestionate nu au menționat doar o singură cauză – majoritatea au specificat un set
întreg de motive complexe.

100%
93% Consumul de alcool/droguri
90%

80% Emoțiile negative

70% Sărăcia
65%
60% Stereotipurile
48%
50% Gelozia
42%
40% 37%
Educația părinților
30%
Probleme la serviciu
20% 14%
12% 10% Comportamentul victimei
10% 5%
Bolile psihice
0%

50
 Figura nr. 2.9. Factorii declanșatori ai violenței intrafamiliale

Și cum orice act de violență aduce după sine anumite urmări și consecințe, în
cazul violenței domestice aceste urmări se răsfrîng atît direct asupra victimei, cît și
indirect asupra întregii societăți. Astfel , cele mai frecvente consecințe ale actului de
agresivitate au fost declarate efectele psihologice (84%), și anume anxietate, frică și
chiar depresie. Apoi urmează efectele fizice (72% și 38%), acestea incluzînd dureri,
leziuni, hematoame, și respectiv uneori se ajungea pînă la plăgi severe, fracturi de
oase etc. Impactul maltratării asupra sănătății victimelor este foarte mare, deoarece
pot apărea gînduri despre suicid și, uneori, tentative de suicid (Figura nr.2.10).

Prezintă interes și percepția femeilor – victime ale consecințelor

comportamentului violent din partea soțului/concubinului asupra sănătății fizice și
psihice. Practic 17 femei din 20 au declarat că au suferit foarte mult din cauza
acțiunilor violente ale soțului. Și doar 5% consideră că nu au avut de suferit în
rezultatul agresivității. Există două explicații a acestui fapt: acțiunile violente s-au
produs doar o singură dată sau femeile nu conștientizează gravitatea urmărilor
violenței asupra sănătății fizice și psihologice proprii.

84%
72%

38%

5% 3%

Dureri, Anxietate, Plăgi, fracturi Nici o urmare Altele

leziuni, depresie, frică osoase
hematoame

Figura nr. 2.10. Consecințele actelor violente

51
 16% 13% Consiliere psihologică

Îngrijire medicală
10% Adăpost temporar
22%
Asistență juridică

Încadrarea în cîmpul muncii

19%
Ajutor pentru copii
20%

Figura nr. 2.11. Tipul de ajutor necesar victimei

La întrebarea nr.13 ,,De ce fel de ajutor ați avut/aveți nevoie?” din chestionarul
destinat femeilor-victime a violenței intrafamiliale (anexa nr.1), 22% din victime au
răspuns că au avut nevoie de îngrijire medicală, de adăpost temporar și consiliere
psihologică au avut necesitate 20% și respectiv 13%. Altele 16% au nevoie să
primească suport pentru copiii ei, iar ajutor în găsirea unui loc de muncă îl solicită 10%
din victime (Figura nr. 2.11). În rezulatul acestei analize, putem afirma că victimile au
nevoie de ajutor în dependenţă de problemele cu care se confruntă.

52
 Nu s-au adresat
16%

Medic
10% Poliție
Linia fierbinte Rușinea
15%
3% 8%
Centre
specializate
15%

Preot Speranța că nu
8% se va repeta
5%
Vecini,
prieteni, Frica de răzbunare
rude a agresorului
3%
33%
Figura nr. 2.12. Solicitarea ajutorului din partea victimelor violenței

Din datele Figurii nr. 2.12 constăm că multe din personele supuse violenţei
domestice (16%) nu doresc să-şi împărtăşească durerea, motivele fiind diverse:
rușinea, frica și amenințările din partea agresorului, speranța că nu se va mai repeta.
Astfel, femeile din Republica Moldova în general se jenează să vorbească despre
abuzul în familie și acest lucru se întîmplă datorită unor percepţii general-acceptate
despre faptul că violenţa este permisă pentru a pune femeile la locul lor sau că de fapt
ele sînt cele care provoacă violenţa. După ajutor s-au adresat 84% din respondente.
Ele au relatat despre comportamentul agresiv al soțului/partenerului membrilor de
familie extinsă, prietenilor și vecinilor (33%). Au cerut ajutor organelor de poliție și
centrelor specializate doar cîte 15%, motivul fiind neîncrederea de a putea schimba
ceva în viața lor. De îngrijire medicală au avut nevoie 10% și numai 3% au apelat la
linia fierbinte/telefonul de încredere.

53
 Nu
18%

Da
82%

Figura nr. 2.13. Efectivitatea ajutorului primit de victimă

Nu
nu cunosc
32% 29%

Cunosc
da 71%
68%

Figura nr.2.14. Cunoașterea legii Figura nr.2.15. Cunoașterea organizațiilor

Fiind întrebate dacă au rămas mulțumite de ajutorul care li s-a acordat, trei
pătrimi din respondente au răspuns afirmativ, pe cînd 18% au negat (Figura nr.2.13).
Dacă comparăm nevoile victimelor și asistența de care au beneficiat, observăm că ele
se mulțumesc de puținul care i-au fost oferit, împotriva faptului că o mare parte din
nevoile lor rămîn nesatisfăcute.

Una din cele mai dezirabile măsuri de protecție a femeilor-victime a violenței

intrafamiliale este ordonanța de protecție ce poate fi emisă de instanța de judecată.
Din totalul respondentelor, 68% au afirmat că știu despre Legea nr.45 cu privire la

54
prevenirea și combaterea violenței în familie, iar 32% nu cunosc despre existența
acestei legi, ceea ce denotă limitarea accesului la informație sau dezinteresul din
partea victimei (Figura nr.2.14). În ceea ce privește organizațiile/instituțiile care
desfășoară diverse activități de prevenire și combaterea violenței, fie din lipsa unei

45%
40%
35%
30%
25%
20%
15%
10% 44%
5% 37%
0% 19%

Studii gimnaziale
Studii medii
Studii superioare

structuri de coordonare sau din cauza furnizării ineficiente a informațiilor cu privire la

caracterul activităților și serviciile acordate, un număr impunător de 29% au
recunoscut faptul că nu cunosc despre existența unor organizații nonguvernamentale
care ar oferi asistență psihologică, medicală, juridică și socială (Figura nr.2.15).

Figura nr.2.16. Studiile agresorului

55
 60%
56%
50%

40%

30%

20% 15% 21%

6%
10%
0%
2%
Violentă
Disprețuitoare
Amicală
Bună
Alta

Figura nr.2.17. Atitudinea agresorului față de persoanele de sex feminine

Analizînd figura nr. 2.16, constatăm că majoritatea abuzatorilor au studii

gimnaziale sau medii (44% și respectiv 37%), și 19% au studii superioare. Diferența
mică dintre aceste valori ne relevă despre faptul că în mare parte studiile agresorului
nu influențează săvîrșirea unui act violent. Dar este recunoscut și acceptată ideea
conform căreia diferența nivelului de studii al femeilor și bărbaților poate juca un
anumit rol în declanșarea acțiunilor de violență intrafamilială.

Prezintă interes și atitudinea agresorului față de persoanele de sex feminin

precum mamă, surori, vecine, colege de serviciu etc. Astfel 56% din respondente nu
au observat nici o atitudine neobișnuită, afirmînd că soțul/partenerul are o
comportare bună cu mama sa, vecinele și colegele de serviciu. Altele 15% și 6% au
afirmat că atitudinea agresorului față de persoanele de sex feminin este una
disprețuitoare și, respectiv, violentă (Figura nr. 2.17).

56
 În urma actelor violente din partea soțului/partenerului, 28% din respondente
sunt separate sau divorțate de agresor, 11% sunt în proces de divorț și, spre regret,
un număr impunător de 63% au rămas să locuiască cu agresorii (Figura nr. 2.18). Cele
mai frecvente motive ale unei astfel de decizie au fost frica de amenințări și teama de
gura lumii.

În proces de
divorț
11%

Locuiesc Teama de gura

împreună lumii Frică de
63% 28% amenințări
Separați 35%
28%

Figura nr.2.18. Consecințele violenței asupra familiei

Nu știu
13%

Să-l ierte
53%
Să divorțeze
34%

Figura nr. 2.19. Decizia femeii-victime cu privire la agresor

57
 Din întrebarea nr.22 ,,Dacă ați lua o hotărîre, ce sunteți disponibilă să faceți?”
din chestionarul destinat femeilor-victime a violenței intrafamiliale (anexa nr.1),
majoritatea respondentelor (53%) au răspuns că îl iartă pe agresor și se întorc la el.
Această situaţia se datorează percepţiei tolerante faţă de violenţa în familie a
societăţii și chiar a victimelor. Doar 34% doresc să divorțeze/să se dispartă de
soț/partener (Figura nr. 2.19).

Să se realizeze ca femeie 5%

Modificarea comportamentului 42%

agresorului

Să cîștige mai mulți bani 11%

39%
Să-și educe adecvat copiii

3%
Altă opțiune

Figura nr. 2.20. Dorințele femeii-victime pentru viitor

Fiind întrebate ce își doresc cel mai mult în viitor, 39% din femei-victime
chestionate (Figura nr.2.20) își doresc să-și educe adecvat copiii, oferindu-le un trai
decent. Aceasta denotă faptul că violența intrafamiliale are consecințe nu doar asupra
femeii, ci și asupra copiiilor din familie în mod indirect. Altele 42% din respondente își
doresc și speră la modificarea comportamentului agresiv din partea
soțului/partenerului.

58
 Reieșind din analiza rezultatelor obținute în baza chestionarului destinat
femeilor-victime a violenței intrafamiliale, conștientizăm că violența împotriva femeii
din partea soțului/concubinului are un impact negativ grav asupra sănătății fizice ce
presupune apariția durerilor, hematoamelor și leziunilor în 72% din cazurile de abuz.
Asupra stării emoționale influențează prin provocarea în 84% din cazuri fricii și
anxietății, ajungînd pînă la depresie.

Este regretabil faptul că fiind supuse actelor violente, totuși un număr

impunător de victime (63%) locuiesc în continuare împreună cu agresorul. Această
indecizie de a-l părăsi se datorează temerii de gura lumii și de amenințările
agresorului. Astfel, violența intrafamilială durează mai mult de un an în aproximativ
3/4 din cazurile chestionate.

În consecință, violența domestică agravează nu doar starea generală a femeii,

dar se răsfrînge asupra bunăstării familiale în general și asupra întregii societăți prin
două efecte alarmante: în primul rînd acest fenomen pereclitează demografia țării,
deoarece majoritatea femeilor supuse abuzului (75%) au vîrsta ,,ideală” de concepere
a unui copil (20-35 ani). Și mai alarmant e riscul transmiterii comportamentului abuziv
din generație în generație, deoarece în 72% din familiile cu soți abuzatori există copii,
ceea ce sporește pericolul răspîndirii în comunitate a deprinderilor de maltratare.

Să nu uităm că femeia poate evita să fie victima violenței intrafamiliale dacă se

lucrează profund în domeniul educației culturale a femeii, este asigurată încrederea
în propriile forțe, se garantează posedarea unui loc de muncă și se susține afirmarea
în mod corect în fața soțului, toate acestea împreună pot împiedica apariția actelor
de violență.

Chestionarul stimei de sine după scala Rosenberg:

59
 În continuare ne-am propus să analizăm dacă violenţa intrafamilială duce la
scăderea nivelului stimei de sine. În acest scop am aplicat Chestionarul Stimei de Sine
Rosenberg femeilor victim ale violenţei domestic(20 femei
Stima de sine a fost evaluată prin chestionarul elaborate de Rosenberg. Scala a
fost gîndită ca un instrument de evaluare unidimensională și globală alcătuită din 10
itemi cu variante de răspuns ca: total de acord, de accord, dexacord, total dezacord. Cei
10 itemi conțin aspect ca serie de calități bune itemul 3. Simț de inutilitate – itemul 6,
autorespect – itemul 8.
Calcularea rezulatelor se realizează în felul următor:
a) pentru răspunsurile la întrebările 1, 3, 4, 7, 10:
”Total de acord” – 4 puncte;
”De acord” – 3 puncte;
”Dezacord” – 2 puncte;
”Total dezacord” – 1 punct.
b) pentru răspunsurile la întrebările 2, 5, 6, 8, 9:
”Total de acord” – 1 puncte;
”De acord” – 2 puncte;
”Dezacord” – 3 puncte;
”Total dezacord” – 4 punct.
Calculați suma totală.
Rezultatele ce se pot obține la acest chestionar se situiază între 10(cel mai scăzut
punctaj al stimei de sine) și 40 (punctaj maximal al stimei de sine).
 Un scor cuprins între 10 și 16 puncte indică o stimă de sine scăzută;
 Un scor cuprins între 17-33 puncte indică o stimă de sine medie;
 Un scor cuprins între 34-40 puncte indică o stimă de sine înaltă.
Scala SS are o bună consistență internă, coeficientul alfa Cronbach fiind 89, iar
fedilitatea test- retest cuprinsă între 85- 88(Rosenberg, 1965). Datorită acestor proprietăți
psihomtrice scala este larg utilizată în domeniile psihologiei sociale, psihologiei sănătății,
psihologiei clinice.

60
 Subiecții au avut posibilitatea de a acorda întrebări examinatorului și de a
clarifica ceea ce nu înțelegeu.
În urma prelucrării rezultatelor a fost elaborată tabela în care sunt prezentate
punctajele pe care le-au acumulat subiecții în urma evaluării stimei de sine (Anexa 4).
Pentru a fi mai clar vizualizate rezultatele a fost elaborată figura 3.5.

Indicii obținuți pentru scala de evaluare a stimei de sine la

adolescenți.
75.00%
Nivel înalt nivel mediu nivel jos

20.00%

5%

Stima de sine

Fig.3.5. Rezultatele privind nivelul stimei de sine la adolescenții.

Din fig.3.5. putem observa că:

5% (1 femeie) are nivel înalt al stimei de sine. Aceste femei sunt încrezute în sine, nu se
lasă influenţate emoţional de critică şi situaţiile de conflict în care sunt implicate.
20% (4 femei) au nivel mediu al stimei de sine. Femeile ce au o stimă de sine medie sunt
persoane modeste, reţinute, ezitante şi prudente. Nu au mare incredere in propria opinie, tind
să se justifice după un eşec şi se simt respinse dacă sunt criticate în domeniile în care se
consideră competente. Se identifică cu omul de rînd şi au o bună capacitate de adaptare la
interlocutori. Eşecurile nu lasă urme emoţionale, reacţionează bine la critică şi nu caută să se
justifice după un eşec, ci perseverează.
75 % (15 femei) au nivelul scăzut al stimei de sine. Prin acest factor sunt descrise persoanele
cu o părere extrem de proastă despre sine, care se consideră limitate, ca fiind o povară pentru
sine şi pentru cei din jur; aşteaptă puţin de la propria persoană, le este frică de respingere, se
văd ca victime şi, deseori, le este milă de propria persoană. Manifestă o stare cronică de
anxietate, au multe frământări emoţionale fără rezolvare, sunt incapabile de a primi

61
complimente, îşi cer scuze pentru ceea ce fac, greşeli reale ori imaginare, pentru care se simt
vinovate.
Analizând datele obţinute în urma chestionarului am ajuns la concluzia că
femeile suferă nu doar fizic şi emotional în urma violenţei domestic, dar şi psihic.

62
ANEXE

Proba de evaluare a nivelului stimei de sine

(scala Rosenberg, în varianta oferită de Cristophe Andre și Francois Lelord)

Scopul: cercetarea nivelului stimei de sine.

Vîrsta: începînd cu vîrsta de 15 ani.

Instrucțiune: Chestionarul oferă o imagine despre nivelul stimei de sine. Citiți cu atenție
fiecare frază și marcați cu ”X” varianta care vi se potrivește mai bine.

Cotarea și interpretarea rezultatelor:

1. Calculați punctajul după următoarle indicații:

* Pentru răspunsurile la întrebările 1,3,4,7,10:

”Total de acord” – 4 puncte;

”De acord” – 3 puncte;

”Dezacord” – 2 puncte;

”Total dezacord” – 1 punct.

* Pentru răspunsurile la întrebările 2,5,6,8,9:

”Total de acord” – 1 puncte;

”De acord” – 2 puncte;

”Dezacord” – 3 puncte;

”Total dezacord” – 4 punct.

2. Calculați suma totală.

Rezultatele ce se pot obține la acest chestionar se situiază între 10(cel mai scăzut
punctaj al stimei de sine) și 40 (punctaj maximal al stimei de sine).

* Un scor cuprins între 10 și 16 puncte indică o stimă de sine mai degrabă scăzută:

* Între 17-33 puncte, sunteți în grupul subiecților cu stimă de sine medie;

* Între 34-40, aparțineți fără îndoială grupului de persoane cu înaltă stimă de sine.

63
 Fișă de răspuns

la proba de evaluare a nivelului stimei de sine

Nume prenume____________________________________
Vîrsta___________Data_____________

Nr. Întrebările chestionarului Total de Parțial de Dezacord Total

acord acord dezacord

1 În general, sunt mulțumit de

mine.

2 Uneori mă gîndesc că nu valorez

nimic.

3 Cred că am multe calități bune.

4 Sunt capabil să fac lucrurile la

fel de bine ca și alții.

5 Simt că nu am prea multă

încredere în sine.

6 Uneori mă simt realmente inutil.

7 Mă apreciez ca fiind un om de
valoare, cel puțin la fel ca și
majoritatea oamenilor.

8 Mi-ar place să pot avea mai mult

respect față de sine.

9 Ținînd cont de toate, am tendința

să cred că sunt un om bun.

10 Am o părere pozitivă despre

mine.

64
 Anexa nr.2

Chestionar

Destinat populației cu scopul de a cerceta nivelul de cunoaștere a conceptului de

violență domestică de către societate.

1. Ce vîrstă aveți?

18-24 ani 41-50 ani

25-30 ani peste 50 ani

31-40 ani

2. Sex:

Feminin Masculin

3. Mediul de trai:

Urban Rural

4. Nivelul educațional:

Studii gimnaziale Studii superioare

Studii medii

5. Ocupația de bază:

Elev(ă)/student(ă) Antreprenor

Angajat Casnic(ă)

65
Pensionar(ă) Șomer(ă)

Altele ________________________________________________

6. Ce înțelegeți prin violența intrafamilială asupra femeii?

Atitudine de corecție a greșelilor partenerului/partenerei

Bătaie/abuz fizic din partea bărbatului asupra femeii

Agresiune psihologică din partea bărbatului asupra femeii

Control economic din partea bărbatului asupra femeii

Abuz sexual din partea bărbatului asupra femeii

Abuz emoțional din partea bărbatului asupra femeii

Tortura fizică și psihică

Reacție firească atunci cînd te supără/indispune partenerul

7. Credeţi că violenţa intrafamilială este o problemă pentru Republica

Moldova?

Nu

Am auzit, dar nu ştiu prea multe despre această problemă

Sunt bine informat şi cred că este o problemă

exagerată/supramărită

Da, este o problemă actuală pentru Republica Moldova

8. De ce credeți că oamenii recurg la violență?

Este cea mai simplă metodă pentru a te impune

66
 Sărăcia

Datorită viciilor (consum de alcool, droguri)

Șomajul

Emanciparea femeii (comportament provocător al femeii)

Nivel scăzut de educație

Preluarea modelului de comportament agresiv din familia de

origine a agresorului
9. În ce mediu se întîlnește mai des violența intrafamilială?

În familii sărace, localități urbane

În familii sărace, localități rurale

În familii bogate, localități urbane

În familii bogate, localități rurale

Violența în familie nu depinde de mediu urban/rural și nivelul

economic al familiei

10. Printre prietenii, rudele, colegii dumneavoastră cunoașteți cazuri de

violență în familie?

Da

Nu

Nu știu

11. Sunteți de acord cu afirmațiile:

Dezacord
Parțial de
De acord

Nu știu
acord

Afirmația

67
 ,,Femeile provoacă violența și o merită„

,,Dacă mă bate, înseamnă că mă iubește”

,,Femeia nebătută e ca casa nemăturată”

Violenţa în familie este de natură privată,

nimeni nu ar trebui să se amestece
Violența nu este o metodă de a soluționa
problemele

12.După părerea dumneavoastră, unde ar putea să se adreseze femeia –

victimă a violenței domestice?

La rude, prieteni La psiholog

La poliție La primărie

La medic

La secția de asistență socială

La organizații nonguvernamentale, notațile pe care le cunoașteți

_____________________________________________________

La centre specializate, notațile pe care le cunoașteți

_____________________________________________________

Altele,
_____________________________________________________

68
13. Cunoașteți vreo lege referitoare la violența intrafamilială?

Nu

Da (vă rog să notați)

________________________________________________________
____________________________________________________

14.Ce sfaturi ați da unei femei – victime a violenței intrafamiliale?

Să plece la rude, prieteni

Să se adreseze la poliție/procuror

Să plece la un centru specializat pe astfel de probleme

Să divorțeze

Să telefoneze la linia fierbinte

Să-și schimbe comportamentul, deoarece ea singură e vinovată

Să nu întreprindă nimic, deoarece aceasta e soarta ei

69
 Anexa nr.1

Chestionar

Destinat femeii – victime a violenței intrafamiliale referitor la cauzele, riscurile,

consecințele violenței domestice și măsuri asistențiale acordate acestora.

1. Vîrsta:

18-24 ani 41-50 ani

25-30 ani 51-65 ani

31-40 ani

2. Mediul de trai:

Urban

Rural

3. Ocupația de bază:

Salariată Pensionară

Casnică Șomeră

4. Nivelul educațional:

Studii gimnaziale

Studii medii

Studii superioare

5. Starea civilă:

Concubinaj Celibatară

70
 Căsătorită Văduvă

Divorțată / separată
6. Familia de origine:

Funcțională

Disfuncțională (divorț, părăsire, decesul unuia dintre părinți,

infidelitate, consum de alcool, drog, jocuri de noroc)

7. Aveți copii?

Da

Nu

8. S-a întîmplat vreodată să fiți în una/cîteva din situațiile enumerate?

Să fiți îmbrîncită/lovită (violență fizică)

Să aveți restricții în ceea ce privește accesul la bani (violență

economică)

Să vi se interzică să comunicați cu rudele, prietenii (violență

socială)

Să vă numească cu cuvinte înjositoare (violență psihologică)

Să întrețineți relații sexuale fără permisiunea dumneavoastră

(violența sexuală)

9. Cînd au apărut primele semne de violență?

De o săptămînă Cu 6 luni în urmă

Cu o lună în urmă Mai mult de un an

10. Care este reacția agresorului după actul de violență?

71
 Devine afectuos Se comportă precum nimic

Regretă nu s-a întîmplat

Devine și mai violent.

11. Cum credeți, care au fost cauzele care au declanșat acțiunile violente
din partea soțului/ fostului soț/ concubinului/ prietenului?

Probleme la serviciu

Sărăcia

Emoțiile negative (venea furios acasă)

Gelozia

Boli psihice

Consumul de alcool/droguri

Stereotipurile (mă bate pentru că mă iubește, femeia nebătută e

ca casa nemăturată)

Propriul comportament (eu singură îl provocam)

Preluarea comportamentului agresiv din familia biologică

12. Care au fost consecințele actelor de violență?

Zgîrîituri, dureri, hematoame (vînătăi)

Anxietate, depresie, frică

Leziuni severe, fracturi interne, oase rupte

Nici o urmare

Altele,
 _____________________________________________________

13. De ce fel de ajutor ați avut/aveți nevoie?

Consiliere psihologică Adăpost temporar

Îngrijire medicală Asistență juridică

Să-mi găsesc un loc de muncă

Să primească ajutor copiii mei (specificați ce tip de ajutor)

14. Ați încercat să cereți ajutorul unei persoane pentru a preveni sau a
opri abuzul?
14.a Dacă DA, precizați la cine v-ați adresat:

Vecini, prieteni, rude Primărie

Preot Poliție

Medic

La linia fierbinte/telefonul de încredere

La centre specializate pentru victimele violenței intrafamiliale

Altora________________________________________________

14.b Dacă NU, care a fost motivul ce v-a făcut să nu cereți ajutor?

Nu am știut unde să mă adresez

Speranța că nu se va mai repeta

Pot face față și soluționa problemele singură

Rușinea

Teama de a-mi pierde copii

Dependența economică

Frica de răzbunare a agresorului, amenințările

 Neîncrederea în organele de poliție

Neîncrederea în sistemul de protecție social

Familia îmi acorda sprijinul de care aveam nevoie

Altele
_____________________________________________________

15. Ați rămas mulțumită de ajutorul primit?

Da Nu.
16. Cunoașteți vreo lege referitoare la violența intrafamilială?

Nu

Da (vă rog să notați)

________________________________________________________
________________________________________________________

17. Cunoașteți vreo organizație/instituție care oferă ajutor victimelor

violenței intrafamiliale?

Nu cunosc

Cunosc (vă rog să notați)

________________________________________________________
_______________________________________________________

18. Ce studii are / a avut persoana care a comis actul / actele de violență?

Studii gimnaziale

Studii medii

Studii superioare
19. Ce atitudinea are/avea agresorul față de persoanele de sex feminin
(mamă, surori,vecine, colege de serviciu…)?

Violentă Bună

Disprețuitoare Alta____________________

Amicală _________________________

20. În prezent mai locuiți cu persoana respectivă?

Da, locuim împreună Da, dar suntem în proces de divorț

Suntem separați
21. Nu plecați de lîngă el pentru că :

Aveți frica să vă ia copiii

Nu aveți banii necesari

Vă este teamă de gura lumii

V-ați pierde serviciul

V-ați pierde prietenii

Vă este frică de amenințări

22. Dacă ați lua o hotărîre, ce sunteți disponibilă să faceți?

Să-l iertați și să vă întoarceți la el

Să divorțați

Nu știu

23. Ce vă doriți cel mai mult în viitor?

Să vă realizați ca femeie

Să vă educați adecvat copiii, oferindu-le un trai decent

Să cîștigați mulți bani

Să plecați din țară

Altă opțiune
______________________________________________________
______________________________________________________