Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializare: Sociologie

VIOLENȚA DOMESTICĂ
FACTOR DE RISC ÎN
DELINCVENȚA JUVENILĂ

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Cristina Gabriluță

Studentă: Alexandra Vilcinschi

1
Cuvinte cheie: violență domestică, agresiune, copii, femei, victime,

Violența domestică nu reprezintă un fenomen social nou, acesta având consecințe

semnificative asupra victimelor și ridică probleme psihologice, mdicale, juridice, economice,
sociale ș.a. Pentru a înțelege impactul pe care îl are asupra societății și invers, este important să
definim violența domestic. Violența domestică reprezintă o serie repetată de comportamente
coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în
scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de
apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip
economic şi social.1
Din punct de vedere istoric, violența domestică a fost trecută cu vederea mult timp iar
statul nu și-a asumat nicio responsabilitate. Odată cu amploarea infracțiunilor de acest tip, s-au
dezvoltat diverse cercetări și teorii pentru a înțelege mai bine cauzele violenței domestice dar
și metode de prevenire.
În literatura de specialitate s-au identificat mai multe tipuri de violență și anume:
- Violența directă: include violența fizică, sexuală, socială, economică și psihologică;
- Violența structurală: inclusă în sisteme politice, sociale, economice (inegalitatea de
gen);
- Violența culturală: aspecte legate de cultură care consideră violența a fi un act obișnuit.
Privind violența fizică, aceasta se manifestă prin forme de împingere, vânătăi, bătăi,
lovituri, aruncare cu diverse obiecte în victimă, utilizarea armelor, precum și distrugerea
bunurilor pe care le deține victima.
Violența sexuală se manifestă prin atingeri neplăcute, injurii, intimidări în legătură cu
actul sexual sau în timpul acestuia, implicând și violul marital.2
Violența psihologică sau violența emoțională se poate manifesta de asemenea prin
injurii, amenințări, intimidări. Acest tip de violență implică 6 componente:
depersonalizare, frică, supraîncărcare cu responsabilitate, degradare și distorsionarea
realității.3

1
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, Analiză de situație, (citat 17.11.2019) p. 1.
Ediție online https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-glance-oct14_ro.pdf
2
Alina Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș, Violența domestică. Aspecte generale, Vol. I, Cluj, Editura Napoca
Star, 2016, p. 10. http://www.asociatia-atena.ro/docs/Colectia-Violenta-Domestica.pdf

3
Alina Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș, op. cit., p. 11.

2
 În ceea ce privește violența economică, se manifestă prin controlul bunurilor aparținând
victimei, precum și hrana, telefonul sau alte surse de îngrijire și protecție.4
În cadrul violenței sociale victima este izolată de sfera publică din cauza presiunii
familiei, prietenilor sau agresorului, afându-se în continuare în risc de agresare. Izolarea
victimei are drept scop exercitatea unui control total, aceasta neavând puteri de a cere ajutor.
Există trei abordări teoretice care explică fenomenul violenței domestice: teoria
feministă, teoria conflictului și teoria învățării sociale. Teoria feministă susține că violența
asupra femeii este în strânsă legătură cu organizarea patriarhală a societății, ceea ce se reflectă
și în comportamentul și atitudinea față de comportamentul feminin. În general, masculinitatea
este asociată cu deținerea controlului și a puterii. Așadar, violența este privită ca o expresie a
puterii sociale și reprezintă un instrument de dominare a partenerelor. În acest sens, instituțiile
sociale au acceptat utilizarea forței în vederea obținerii controlului.
Teoria conflictului descrie familia și societatea ca un loc în cadrul căruia există conflicte
între membrii și intereselor lor divergente. Atunci când apar acestea, violența este cel mai
comun și utilizat mod de rezolvare.
Dacă primele două teorii au în atenție condițiile sociale structurale în societate și familie,
teoria învățării sociale se focusează pe tiparele de interacțiune familială care favorizează
violența și abuzul. Această teorie susține că, comportamentul este învățat în mare parte prin
observare, imitație și consolidare. În acest sens, învățarea are loc adesea prin interacțiuni cu alte
persoane semnificative. Dacă un tată folosește un comportament agresiv asupra soției sau a
copilului, copii la rândul lor sunt mai susceptibili să modeleze acest comportament cu frații.
Sau un exemplu de imitație îl putem observa la desenele animate promovate de media ce conțin
scene violente, agresive, cu un impact major asupra populației vulnerabile de copii.
În interiorul abuzului psihologic găsim intimidare, depreciere constantă și umilitoare și
unele comportamente de control, cum ar fi izolarea unei persoane de familia și prietenii săi. Alte
forme de control vizează monitorizarea mișcărilor unei persoane și limitarea accesului la
informații sau asistență. Agresiunea fizică include palmele, lovirea, lovirea, bătaia și alte
comportamente violente. Violența sexuală privește actul sexual forțat și alte forme de
constrângere sexuală.

4
Alina Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș, op. cit., p. 12.

3
 Violența împotriva femeilor afectează drepturile fundamentale ale acestora, precum
demnitatea, accesul la justiție și egalitatea între femei și bărbați5, și cel mai important, nu este
resimțită doar de victimă, deoarece implică atât familia, prietenii cât și societatea în sine.
În anul 2012 Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a realizat cel
mai cuprinzător studiu privind violența împotriv femeii. Privind rezultatele anchetei efectuate
la nivel internațional, având la bază interviuri realizate cu 42.000 de femei din cele 28 de state
membre, s-a constatat că violența femeii reprezintă o încălcare neglijentă a drepturilor omului.
8% dintre femei au fost victime ale violenței fizice și/sau sexuale în ultimele 12 luni de la
realizarea interviului, una din trei femei au fost victimele unei agresiuni fizice și/sau sexuale
după vârsta de 15 ani, una din 10 femei a fost supusă agresiunii sexuale după vârsta de 15 ani
iar o femeie din 20 a fost violată după vârsta de 15 ani. Prin urmare, violul marital reprezintă o
realitate pentru multe femei, unele suferind aceste incidente în repetate rânduri.6
În ceea ce privește țara noastră, 30% dintre femei au suferit forme de violenţă fizică sau
sexuală la un moment dat în viaţă după vârsta de 15 ani. Legat de experienţa de violenţă în
copilărie, un procent de 24% dintre femeile din România spun că au fost supuse la violenţă
fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani. Violenţa psihologică afectează
între 30 şi 39% dintre femei. 6% dintre femei au suferit violenţă sexuală din partea partenerului
sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de violenţă sexuală agresorul fiind bărbat.7
Legislația statelor membre UE este constrânsă și obligată să aplice același tratament atât
femeilor necăsătorite cât și celor căsătorite, ambele categorii fiind victime ale violenței.8
Potrivit statisticilor naționale din anul 2013, s-au înregistrat 23.090 cazuri de violență
domestică iar în anul 2014 s-au înregistrat 28.204 infracțiuni de violență, 23.790 dintre persoane
fiind femei.
În ceea ce privește efectele violenței asupra victimei, femeile menționează cel mai
adesea teama, mânia dar și rușinea pe care o au în urma celor întâmplate. De asemenea, această
formă de violență are consecințe profunde în mentalul victimelor, acestea întâmpinând
probleme grave privind încrederea de sine, instalându-se în cele din urmă depresia și anxietatea.

5
Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Violența împotriva femeilor. O anchetă la nivelul
UE, p. 48. Ediție online https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-glance-oct14_ro.pdf
6
Ibidem, p. 10.
7
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, Analiză de situație, p. 15. (citat 17.11.2019)
Ediție online http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-7.pdf
8
Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, op. cit.

4
 De reținut, victimele violenței sexuale suferă cel mai adesea mult mai multe consecințe
psihologice.9
Violența împotriva femeii poate fi privită și studiată ca o problemă publică de interes
general, vizând în principal sexul feminin tânăr care reprezintă ținta violenței domestice ceea
ce afectează tot sistemul economic, cultural, social etc; măsura esențială fiind creșterea gradului
de conștientizare a publicului și a cooperării instituțiilor.
Consider că măsurile pe care trebuie luate în calcul constau în primul rând în
promovarea drepturilor victimelor violenței, informarea populației asupra metodelor de apărare,
introducerea asistenților sociali în instituții cu scopul de a ajuta victimele, crearea unor politici
sociale active; sunt doar câteva măsuri din imensele nevoi pe care ar trebui luate în calcul și
implementate.

9
Ibidem, p. 23.

5
Bibliografie
1. RAȚIU Alina Maria, HIZO-MILOȘ Laura Silvia, Violența domestică. Aspecte
generale, Vol. I, Editura Napoca Star, Cluj, 2016, http://www.asociatia-
atena.ro/docs/Colectia-Violenta-Domestica.pdf
2. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Violența împotriva
femeilor. O anchetă la nivelul UE, Ediție online
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-at-a-glance-oct14_ro.pdf
3. Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, Analiză de situație,
Ediție online http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-
situatie-2015-7.pdf