Universitatea “OVIDIUS” Constanţa

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Specializarea: Asistenţă Socială, Anul II

Violenţa în familie,
Violenţa domestică
 Cuprins

1. Ce este violenţa domestică?

2. Istoricul violenţei domestice
3.Tipuri de abuz
4. Care sunt cauzele violentei in familie?
5.Caracteristici principale ale violenței în familie.
6 . Este abuzul o normalitate într-o relație?
7. Cine poate fi supus violenței?
8. Efectele violentei domestice asupra victimelor femei
9.Consecinţele psiho-comportamentale ale violenţei domestice asupra
copilului
10. Caracterul ciclic al violenței în familie
11. Mituri și realități despre violența în familie
12. Legislația română
13. Bibliografie
 1. Ce este violenţa domestică?
Violența domestică este actiunea prin care o persoană încearcă să controleze și
să-și impună puterea asupra partenerului său într-o relație intimă. Poate fi
vorba de abuz fizic, abuz emoțional sau abuz financiar. În majoritatea cazurilor
este săvârșită de bărbați și experimentată de femei. Orice femeie poate fi
afectată și se poate întâmpla în orice cămin.

Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență,
formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului.
Violența este un comportament intenționat. Scopul violenței este stabilirea și
exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane.
 2. Istoricul violenţei domestice

Deși violența domestică are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele
Unite și în Europa Occidentală drept o problemă generală gravă a societății abia în
ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea violenței
domestice drept o încălcare a drepturilor omului (Sewalletalii,1996).

În domeniul sociologiei, cercetătorii

lipsiți de perspectiva de gen și-au
limitat studiile la identificarea și
explicarea cauzelor individuale ale
fenomenului violenței domestice
(consum de alcool sau droguri,
probleme de sănătate mintală) și
a cauzelor generale de natură socială
și economică (sărăcie, lipsa educației,
șomaj, apartenență la grupuri sociale
defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leagă violența domestică de zona
pauperă a societății, ignorând cu desăvârșire faptul că ea se produce și în familiile
cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate. Numeroase studii nu au făcut
altceva decât să investigheze relațiile de familie, considerând violența domestică
o problemă a cuplului (Jones, 1994).
 3.Tipuri de abuz
Ce este abuzul fizic?
Abuzul fizic este probabil cea mai recunoscută formă de abuz. Poate duce la răni
fizice, și în unele cazuri la amenințarea vieții. Nu întotdeauna lasă semne sau
cicatrici vizibile.
Aceasta include:
 A fi împinsă
 A fi lovită și pălmuită.
 A fi bătută cu bețe, bâte de golf, bâte de hurley, ciocane și curele.
 A fi înjunghiată cu cuțite și bucăți de sticlă.
 A vă astupa gura pentru a nu țipa în timpul atacurilor fizice.

Ce este abuzul emoțional?

Abuzul emoțional este un mod mult mai eficient de a stabili un dezechilibru de
putere într-o relație. Adesea nu este văzut cu ochiul liber sau nu poate fi definit de
către cei din afara relației. Abuzul emoțional este la fel de dăunător ca și violența
fizică. Adesea implică amenințări cu abuz sexual și fizic.
Aceasta include:
 A fi înjosită
 A fi criticată în mod constant
 A fi controlată și monitorizată în mod constant
 Ce este abuzul sexual?
Atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație intimă, există un risc
foarte mare să apară și abuzul și intimidarea sexuală. Este mai greu pentru femeile care
sunt abuzate de către partenerul lor să negocieze o relație sexuală egală și liberă cu acest
partener.
Aceasta include:
 A fi violată și bătută în mod repetat: a fi dezbrăcată cu forța și violată; a i se spune că e
datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul.
 A fi violată în fața copiilor.
 A fi violată în cazuri deosebite de vulnerabilitate fizică, de exemplu, chiar după nașterea
unui copil.

 Ce este abuzul financiar?

Abuzul financiar este o formă de violență domestică prin care abuzatorul folosește banii
ca un mod de a-și controla partenerul. Este o tactică pe care abuzatorii o folosesc pentru
a câștiga putere și dominare asupra partenerilor lor și are ca scop de a izola femeia într-o
stare de dependență financiară completă.
Aceasta include:
 Controlul asupra finanțelor familiei.
 A nu avea permisiunea de a avea un venit independent.
 Obligația de a da socoteală pentru toate cheltuielile inclusiv să aduci chitanțe și
socoteală pentru tot ce s-a cheltuit.
 4. Care sunt cauzele violenței în familie?

Deopotrivă, bărbații și femeile pot deveni atât

agresori cât și victime. Statisticile arată că
numărul femeilor care devin victime este
însă mai mare. Cauzele sunt multiple.
Cea mai frecventă cauza care duce
la violență în familie sunt modelele
parentale. Modul în care se desfășurau
relațiile în familia agresorului, în care
membrii își rezolvau conflictele au
fost "modelele" de relaționare pentru actualul abuzator. Practic el a ales, mai mult mai
puțin constient, să ducă mai departe acest tipar de comportament și în familia lui.

În familiile în care unul din membri este alcoolic, ceilalți membri au șanse mari să
treacă prin mai multe forme de abuzuri. Practic alcoolicul, în momentul în care bea, își
va pierde inhibițiile și va face ceea ce simte atunci când nu bea, pentru a-și arăta
puterea.
 5. Cinci caracteristici principale ale violenței în familie
 Violența în familie este un comportament învățat;
 Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de
abuz care pot trece dintr-unul în altul sau în combinație;
 Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima
sau relațiile dintre ei;
 Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;
 Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a
aderat.
 6 . Este abuzul o normalitate într-o relație?
Relațiile sănătoase nu sunt abuzive. Membrii de familie trebuie să se respecte
reciproc și să se trateze cu respect reciproc. Este posibil că abuzatorul este
supus unui stres major, însă aceasta nu este o scuză pentru violență. Există
multe modalități sănătoase de a face față problemelor și conflictului. De
exemplu, poți apela la ajutorul unei persoane în care ai încredere. Este posibil
că abuzatorul te iubește și tu îl iubești, însă violența nu-și are locul în familie.
Abuzatorul trebuie să afle că multe tipuri de abuz sunt infracțiuni și că el poate
fi tras la răspundere de poliție.
 7. Cine poate fi supus violenței?
Violența se poate întâmpla oricui. Violența în familie nu depinde de condiția
socială, de educație, de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate
femeile: tinere sau în etate, căsătorite sau într-o relație, cu copii sau fără copii,
bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt casnice.
Majoritatea abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane
delicate, să fie răutăcioși, gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi.
În Moldova, 63% dintre femei sunt afectate de violența în familie din partea
soțului/partenerului pe parcursul vieții de la vârsta de 15 ani, iar o femeie din
10 a menționat că cel puțin o dată pe parcursul vieții a suferit din cauza
violenței economice. (BNS, 2011)
În întreaga lume, în medie cel puțin o femeie din trei este bătută, forțată
sexual sau abuzată în alt mod de partenerul său intim pe parcursul vieții.
(Comisia pentru Statutul Femeilor, 2000).
8. Efectele violenței domestice asupra
victimelor femei
 Efecte în plan fizic / fiziologic
◦ leziuni
◦ palpitații
◦ contuzii
◦ Afecțiuni medicale permanente

 Efecte în plan psihologic, nivelul emoțional

◦ nesiguranță
◦ singurătate
◦ anxietate crescută
◦ Neputință, neajutorare
 Efecte la nivelul cognitiv
◦ anticipare exagerată a pericolului
◦ confuzie
◦ distorsiuni cognitive
◦ incapacitatea de a identifica alternative ale situaţiei sale
 Efecte în plan relațional
◦ tinde să-i dea întotdeauna dreptate
◦ preferă să tacă
◦ caută să preîntâmpine izbucnirea unui nou episod violent
◦ ascunde lucruri față de el
8. Consecinţele psiho-comportamentale ale violenţei
domestice asupra copilului

 Într-o familie violentă, copiii cresc într-o atmosferă în

care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă
ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.
 Astfel, orice formă de violenţă asupra copilului poate
duce la retard în dezvoltarea intelectuală, la tulburări de
echilibru emoţional şi la consecinţe fizice pe plan psiho-
social.
 Structurarea personalităţii copilului va suporta efectele
abuzului şi va fi marcată de o atitudine reticentă în
relaţionarea socială, de sentimentul de stigmatizare şi de
imagine de sine negativă.
 8. Caracterul ciclic al violenței în familie
Violenţa în familie are un caracter ciclic, care nu se opreşte de la sine. După
„explozii de violenţă” vine o perioadă de împăcare, momente în care
agresorul promite că „nu se va mai întâmpla”, după care vine o altă „furtună”.
Cu timpul, actele de violenţă devin tot mai frecvente și mai grave, iar
perioadele blânde devin tot mai scurte sau dispar cu totul și ciclul de violenţă
continuă.
 9. Mituri și realități despre violența în familie
Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat.
Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva
normal într-o căsnicie.
Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne
împiedică să realizăm faptul că violența în familie este un act cu conotație
criminală îndreptat împotriva unei persoane și încălcând dreptul său
fundamental la protecție și libertate.

MIT:
Femeile provoacă violența și o merită!
REALITATE
Violența nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbații nu au nici un
drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de "provocare"!
MIT:
Nu este violență, ci doar ciondăneală
REALITATE
Există o diferență clară între ceartă și violență: în timp ce în ceartă nivelul
puterii este aproximativ egal, în acțiunea de violență raporturile de forță și
putere nu sunt la fel, căci unul are categoric mai multă putere decât celălalt.
MIT:
Violența se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educație.
REALITATE
Toate cercetările arată că frecvența și gradul de manifestare a violenței nu depind
nici de nivelul socio-economic, nici de cel educațional, căci violenta apare în toate
straturile sociale și la toate nivelele economice și de educație.
MIT:
Violența domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!
REALITATE
Extinderea fenomenului demonstrată statistic și complexitatea consecințelor asupra
femeilor, copiilor și relațiilor între adulți fac din acest fenomen social o problemă
care ne privește pe toți, societatea în ansamblul ei.
MIT:
De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relații violente, altfel ar pleca.
REALITATE
Sunt foarte multe obstacole datorită cărora femeile nu își părăsesc partenerul:
prezența copiilor și resursele limitate, lipsa unui adăpost ulterior, frica, rușinea, etc.
MIT:
Bărbații violenți sunt așa pentru că au fost abuzați/maltratați în copilărie sau provin
din familii violente.
REALITATE
Deși un procent semnificativ din bărbați au suferit abuzuri în copilărie, nu toți,
devenind adulți, repetă abuzul în relațiile lor.
 10. Legislația română
În România există o lege - Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea
violentei in familie, republicata 2014 - care se adresează acestei probleme.
Legea recunoaște următoarele tipuri de violență în familie: violenta verbala,
violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică,
violența socială, violența spirituală.
 11. Bibliografie

 https://www.womensaid.ie/ro/whatisdomesticv4.html
 http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Violen%C8%9B%C4%83_%C3%A
En_familie
 http://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-
familie-aproape-noua-mii-de-cazuri-de-lovire-si-alte-violente-si-80-
de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-anului/
 http://www.qbebe.ro/familia/probleme_familiale/violenta_in_famili
e%3A_un_semnal_de_alarma