Violen n familie

O caricatur de JJ Grandville care ilustreaz dou cazuri de violen domestic: un

om care i plmuiete copilul i alt om care i lovete nevasta. Caricatura a fost
publicat n lucrarea Les cent proverbes, avnd subtitlul "Qui aime bien chtie
bien" (cine iubete bine, pedepsete bine).
Violena
n
familie cunoscut
i
sub
numele
de violena
domestic (abreviat VD)
, abuz
domestic, abuz
familial, abuz
marital/conjugal sauviolen intim (abreviat VI), poate fi definit pe larg ca
fiind un model comportamental abuziv al unuia sau al ambilor parteneri dintr-o
relaie
intim
precum mariajul,
concubinajul, familia,
prietenia
sau
convieuirea. Violena domestic are mai multe forme precum agresiunea fizic
(efectiv sau sub form de ameninare), abuzurile sexuale, abuzurile emo ionale,
controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmrirea, abuzurile pasive/ascunse (de
exemplu, neglijena) i privarea economic.[1]
Contientizarea, percepia, definirea i documentarea violenei domestice difer
substanial, n funcie de ar i epoc. n anul 2009 n Romnia, numrul
victimelor violenei domestice era de 12.161 de persoane.
Definiie
n Romnia exist o lege - Legea 25/2012 privind modificarea si completarea
Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Lege nr.
25/2012[3] - care se adreseaz acestei probleme. Definiia legal a violenei in
familie din articolul 2 al acestei legi este:
"In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune
intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic
sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al
aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice,

psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea

acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate."
Legea recunoaste urmatoarele tipuri de violenta in familie: violenta verbala,
violenta psihologica, violenta fizica, violenta sexuala, violenta economica, violenta
sociala, violenta spirituala.
Perspectiv feminist
Violena domestic include toate actele de violen aprute ntr-o relaie de tip
familial ntre rude de snge, rude prin alian, soi sau concubini. Indiferent de
factori ca etnia, mediul cultural de provenien, educaia, culoarea pielii, starea
economic, femeile sunt victime predilecte ale violenei domestice, sintagma
folosindu-se n vorbirea curent pentru a desemna, de obicei, violen a brbatului
mpotriva partenerei sale.
Violena domestic se poate manifesta prin:
abuz fizic, de orice form, de la btaie la omucidere, de la mutilarea genital
feminin la uciderea soiei dup moartea soului sau infanticidul feminin;
abuz sexual viol marital, obligarea partenerei s se prostitueze;
abuz psihic i emoional intimidri, ameninri (inclusiv la adresa copiilor sau
altor rude apropiate), agresiune verbal, umilire constant, folosirea poreclelor,
distrugerea demonstrativ a unor obiecte, lovirea animalelor domestice,
confiscarea obiectelor personale, afiarea ostentativ a armelor, antajul, izolarea
de familie, prieteni;
abuz economic lipsirea de mijloace de subzisten (hran, medicamente), refuzul
de a contribui la susinerea familiei, mpiedicarea femeii s mearg la slujb sau s
lucreze, luarea cu fora de ctre partener a banilor ctigai de femeie, lipsirea
femeii de orice control asupra bugetului comun.
Istoric
Dei violena domestic are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public n
Statele Unite i n Europa Occidental drept o problem general grav a societ ii
abia n ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii 90 au adus recunoa terea
violenei domestice drept o nclcare a drepturilor omului. (Sewall et alii, 1996).
n domeniul sociologiei, cercettorii lipsii de perspectiva de gen i-au limitat
studiile la identificarea i explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenei
domestice (consum de alcool sau droguri, probleme de sntate mintal) i a
cauzelor generale de natur social i economic (srcie, lipsa educaiei, omaj,
apartenen la grupuri sociale defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leag
violena domestic de zona pauper a societii, ignornd cu desvrire faptul c
ea se produce i n familiile cu un nivel de trai decent sau n cele foarte bogate.
Numeroase studii nu au fcut altceva dect s investigheze relaiile de familie,
considernd violena domestic o problem a cuplului (Jones, 1994: 5).
Teoriile feministe vd ns acest tip de violen ca fiind reflectarea unei structuri

patriarhale, care are drept scop subordonarea femeilor. Violena domestic este o
form de control social care are la baz mituri i prejudeci legate de modul n
care trebuie s se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele
consider, de asemenea, c instituiile importante ale societii (justiia, poli ia,
Biserica, sistemul sanitar etc.) ncurajeaz i menin violena domestic,
trivializnd sau ignornd actele de violen suferite de femei. (Marin; Russo, 1999:
20). Rspunsul societii se manifest deseori prin blamarea victimei, care este
considerat a fi vinovat pentru c a nclcat diferite norme de comportament.
Violena domestic este perpetuat de o serie de factori, evideniai de numeroase
studii feministe:
culturali socializarea de gen (care presupune atribuirea de roluri precise femeilor
i brbailor), considerarea brbailor ca superiori a priori femeilor, considerarea
familiei ca sfer privat, controlat de brbat, capul familiei
economici dependena economic a femeilor de partenerii lor; accesul limitat al
femeilor la resurse finaciare; accesul limitat la slujbe i la educaie;
legali lipsa unor reglementri legislative adecvate, care s sancioneze violen a n
interiorul cuplului i discriminarea femeii n societate; proceduri legale greoaie i
defavorizante n cazul divorului i solicitrii custodiei copiilor; neimplicarea
poliiei n cazurile de violen domestic;
politici subreprezentarea femeilor n parlamente, instituii publice; considerarea
violenei domestice, n particular, i a problemelor femeilor, n general, ca fiind
subiecte de minim interes politic; valorizarea excesiv a familiei, prin limitarea
interveniei statului n viaa acesteia; neimplicarea femeilor n viaa politic.
Pedepsirea actelor de violen domestic a nsemnat ns dep irea dihotomiei
public/privat, care justifica n mod tradiional neintervenia autoritilor statului n
conflictele din familie. Discutnd celebra sintagm ceea ce este personal, e
politic, Susan Moller Okin (1989: 125-129) a constatat faptul c la fel ca sfera
public, cea privat (domestic) este controlat tot de relaii de putere; n ambele
cazuri, dominaia masculin este considerat a fi natural. De aceea, oamenii tind
s fie mai tolerani atunci cnd brbatul i bate partenera, pentru c violena este
considerat o modalitate de manifestare a dominaiei masculine n cadrul familiei
patriarhale. n aceste condiii, dreptul la via privat a fost mult timp n eles ca
fiind libertatea tailor i soilor de a-i disciplina copiii i soiile.
Violena domestic are efecte devastatoare asupra femeii. i afecteaz sntatea
fizic, i pericliteaza sntatea mental, i scade ncrederea n sine i n ceilal i.
Efectele pe termen lung se circumscriu tulburrilor post-traumatice de stres,
ntlnite, de obicei, la victimele rzboaielor sau ale dezastrelor naturale. Extrem de
afectai sunt i copiii cuplului care asist la actele de violen sau devin la rndul
lor victime (Marin, Russo, 1999: 24). Ca orice fenomen social de mare amploare,
violena domestic implic nite costuri importante pentru societate:

costuri directe valoarea serviciilor destinate tratrii victimelor violen ei

(spitalizare, consiliere, procese juridice)
costuri sociale creterea mortalitii, scderea nivelului de sntate, scderea
calitii vieii
costuri economice scderea productivitii muncii, scderea numrului adulilor
activi pe piaa muncii, creterea numrului concediilor medicale etc.
n Romnia
n Romnia de dinainte de 1989 nu a existat nicio statistic oficial sau cercetare
tiinific privind violena domestic. Dei cazurile de violen domestic erau
destul de rspndite, fenomenul a fost ignorat din motive pur ideologice. Dup
1990, au fost realizate studii de mic ntindere, care nu ofer ns o viziune de
ansamblu asupra acestui tip de violen. n raportul organizaiei americane
Minnesotta Advocates for Human Rights, Lifting the Last Curtain (1995), se
constat faptul c violena domestic este o problem frecvent n Romnia; statul
romn apare ca nendeplinindu-i obligaiile privind protejarea femeilor de
violenele comise n familie sau sancionarea adecvat a soilor violeni i
dezvoltarea unor programe juridice, politice, administrative i culturale, cu scopul
de a preveni violena mpotriva femeilor. Dei ntre anii 1997 1999 au fost
propuse numeroase modificri ale Codului Penal, nici pn n acest moment
violena domestic nu este distinct reglementat, ea putnd fi sanc ionat doar prin
dispoziiile generale care incrimineaz actele de violen. La rndul su, Poliia
intervine doar pentru a aplana conflictul i pentru a aplica amenzi contraven ionale
agresorului. n aceste condiii, n Romnia, femeile prefer s continue s locuiasc
mpreun cu soul violent, dect s cear ajutor instituiilor statului.
La nivelul societii romneti, se observ faptul c actele de violen domestic
sunt considerate probleme ale cuplului i privite drept comportamente tolerabile.
Un exemplu concludent este dat de compararea rezultatelor a dou sondaje de
opinie: unul realizat n Romnia Barometrul de Gen (2000) i unul n rile
Uniunii Europene Eurobarometrul 51.0 (1999). La ntrebarea cu rspuns multiplu
Ce instituii/organizaii ar trebui s ajute femeile care devin victime ale violen ei
domestice?, romnii au rspuns astfel: cuplul trebuie lsat s-i rezolve singur
problemele (35%), ar trebui s intervin rudele (28%), Poliia (28%), vecinii
(13%), etc.; la aceeai ntrebare, europenii au dat urmtoarele variante de rspuns:
familia i prietenii (96%), serviciile sociale (93%), serviciile medicale (93%),
Poliia (90%).
n anul 2012, statisticile artau c 75%-80% dintre femei sunt abuzate n spa iul
domestic (verbal, psihologic, fizic, sexual).
Referine
Jones, Ann, 1994, Next Time Shell Be Dead: Battering and How to Stop It,
Boston: Beacon Press.

Okin, Susan Moller, 1989, Justice, Gender, and the Family, New York: Basic
Books.
Marin, Amy J., Russo, Nancy Felipe, 1999, Feminist Perspectives on Male
Violence Against Women: Critiquing ONeil and Harways Model, n Michle
Harway; James M.ONeil (ed.),What Causes Mens Violence Against Women?,
Sage Publications, Thousand Oaks.
Sewall P. Rebeca., Vasan Arati, Schuler Margaret A. (ed.), (1996), States
Responses to Domestic Violence: Current Status and Needed Improvements, The
Institute for Women, Law & Development, Washington, D.C.
Barometrul de Gen, (2000), studiu realizat de Gallup Romnia, pentru Fundaia
pentru o Societate Deschis, Romnia.
Eurobarometru 51.0, (1999), Europenii i punctul lor de vedere privind violen a
casnic mpotriva femeii, Comisia European
Lifting the Last Curtain: A Report on Domestic Violence in Romania, 1995,
Minnesota Advocates for Human Rights.
Forme ale violentei in familie
Formele violentei sunt conturate clar in cadrul cercetarilor. Astfel, potrivit
CNVFLM formele violentei sunt :
Violenta psihologica (agresiuni verbale, intimidare, batjocura, umilire)
Violenta fizica (vatamari produse prin palmuire, lovire cu sau fara obiecte sau
bataie)
Violenta sociala (izolarea fata de familie si prieteni, monitorizarea
activitatilor, restrangerea accesului la informatie)
Violenta economica (oprirea accesului la resurse financiare sau alte mijloace
economice)
Violenta sexuala (fortarea victimei pentru activitati sexuale nedorite)
Daca specialistii in sociologie, criminologie, psihologie, medicina si asistenta
sociala sustin ca fiind grave consecintele si mari costurile sociale ale violentei
asupra femeii si copiilor acesteia, in constiinta publica exista grade diferite de
acceptare a violentei. In Europa, 62% dintre europeni considera violenta asupra
femeii in acceptabila in orice conditii, in timp ce 2% apreciaza violenta acceptabila
in anumite conditii si 0,7% apreciaza violenta acceptabila in orice circumstante.
In Romania, potrivit CNVFLM situatia in care o femeie este batuta de catre
partenerul ei este apreciata ca fiind nu prea grava 252c25c de 2% din esantionul
de femei si 2% din esantionul de victime. De altfel, potrivit CNVFLM, 2% din
esantionul national apreciaza ca femeia ar trebui batuta atunci cand in mod
frecvent nu gateste sau in mod frecvent nu-i tace gura, iar 3% apreciaza ca
bataia este necesara atunci cand femeia nu are grija de copii. Datele sunt

sustinute de faptul ca 17,8% din esantionul de femei au indicat cel putin o forma de
abuz.[1]
Sub aspectul prevalentei, statisticile arata ca forma fizica a violentei este cea mai
raspandita si cea mai grava prin limitele extreme pe care poate sa le atinga. Intr-un
studiu realizat in 48 de tari, intre 1982-1999 (WHO, 2007), s-a constat ca intre
10% si 60% dintre femei au declarat ca au suferit, pe parcursul vietii, forme de
violenta fizica din partea partenerului. Intre femeile care declara abuzul fizic, 70%
dintre ele declara forme severe de abuz fizic (WHO, 2007).
Studiile realizate in Australia, Canada, Israel, Africa de Sud si SUA au aratat ca 4070% dintre femeile ucise au fost victimele partenerului (sot sau iubit), suferind
perioade lungi de violenta (WHO, 2002). Daca ar fi sa comparam ponderea
femeilor ucise de catre parteneri cu ponderea barbatilor ucisi de catre partenere, in
SUA, doar 4% dintre barbatii ucisi intre 1976-1996 fusesera victime ale partenerei
(sotie sau iubita), in timp ce in Australia procentul barbatilor ucisi de partenera este
de 8,6%, intre 1989-1996 (WHO, 2007).
In demersul de operationalizare a conceptului de violenta fizica exista un dezacord
al specialistilor si al juristilor; din prisma incadrarii comportamentelor in registrul
violentei fizice, se discuta inca includerea palmuirii alaturi de acte, cum ar fi
folosirea unui cutit sau pistol. In cazurile de violenta sau abuz fizic s-a constatat ca
este asociata in majoritatea cazurile forma de violenta verbala; cele mai intalnite
forme sunt poreclele care transforma femeia in obiect, astfel ca, violenta asupra
partenerei este perceputa de catre agresor ca violenta asupra obiectului creat
(Lambert & Firestone, 2000). De asemenea, degradarea personalitatii femeii prin
utilizarea violentei verbale, in cazul abuzului fizic, face ca femeia sa justifice
actiunile partenerului violent prin greseli personale sau prin incapacitate de a-si
exercita rolurile in cuplu.
Studiul panel realizat de National Research Council (SUA) ca si Raportului
Mondial al Sanatatii arata ca desi studiile realizate pana acum, privind violenta in
familie, au fost focalizate cu precadere asupra violentei fizice, continua sa existe
lipsa unui acord al specialistilor asupra definitiei si modalitatilor de masurare a
violentei fizice. Dezvoltarea unor instrumente de masurare a violentei fizice se
impun in special din cauza dezacordului asupra continutului definitiei violentei;
multe dintre definitiile utilizate de catre cercetatori, ca si definitiile intalnite in
legislatie, cuprind o gama larga de comportamente; violenta fizica poate fi
incadrata de la forme relativ minore, cum ar fi palmuirea, la forme extreme care
produc moartea. De asemenea, incadrarea culturala a violentei impune claritate
asupra actelor violente accidentale sau intentionate.
Pana acum cel mai cunoscut instrument de masurare a violentei fizice este Conflict
Tactic Scale[2] (CTS) (Straus, 1979, 1990), dezvoltata in Statele Unite. CTS este
conceputa sub forma mai multor sub-scale care sa masoare violenta fizica si

verbala precum si actiunile desfasurate in cursul conflictului, incluzand indicatori

de masurare a abilitatilor de negociere. Subscala privind agresiunea fizica, spre
exemplu, este conceputa in asa fel incat sa fie posibila masurarea frecventei si
severitatii unor actiuni specifice de violenta fizica in familie (incluzand itemi de
masurare a violentei asupra femeii si violentei asupra barbatului in relatia de cuplu,
a violentei asupra copilului si asupra persoanei varstnice). CTS poate fi folosita
pentru masurarea violentei pe o perioada lunga de timp sau in ultimele 12 luni.
CTS este limitata prin faptul ca nu face referire la context sau consecintele
violentei. O noua versiune a CTS a fost elaborata si denumita CTS2, ce include noi
aspecte ale violentei cum ar fi abuzul sexual. Subscalele CTS si CTS2 pot fi
folosite impreuna sau independente unele de altele (Ellsberg, 2000). In Europa nu
au fost dezvoltate scale de masurare a violentei fizice. Majoritatea cercetatorilor au
adaptat si validat Conflict Tactic Scale pentru diferite evaluari.
In ceea ce priveste forma violentei psihologice asupra femeii in relatia de cuplu,
putem spune ca, datorita vizibilitatii scazute a modului de manifestare dar si a
posibilitatilor de a identifica consecintele asociate, putini cercetatorii au realizat
studii pentru intelegerea mecanismelor violentei psihologice, comparativ cu
interesul pentru studiile privind violenta fizica. Cercetarile asupra tipurilor de
violenta cel mai des semnalate de catre victime sau de catre persoane din anturajul
victimei au aratat ca nu exista cazuri de semnalare a violentei psihologice in relatia
de cuplu; formele de violenta psihologica sunt adesea identificate in cazurile
semnalate de violenta fizica sau sexuala.
In ultimii ani, violenta psihologica a intrat in atentia specialistilor si o serie de
cercetari au fost orientate spre definirea si identificarea efectelor acestei forme de
violenta asupra victimelor, apreciindu-se chiar ca violenta verbala si psihica este
mult mai daunatoare decat violenta fizica. Violenta psihologica a fost definita ca in
cluzand acele acte care provoaca suferinta psihica insa nu a fost elaborat un
registru al conduitelor care sa contureze forma violentei psihologicice.
Cercetatorii in domeniul psihologiei si sanatatii mentale apreciaza ca violenta
acopera o gama larga de comportamente, care in clude in multe situatii formele de
violenta verbala si psihica. In urma interviurilor cu victimele violentei privind
experientele pe care acestea le-au trait, The National Committee on Family
Violence of the National Institut of Mental Helth (1992), au inclus in definitia
violentei orice actiune care poate dauna fizic si psihic, cum ar fi: constrangerea
sexuala, intimidarea fizica, restrangerea activitatilor normale sau a libertatii si
impiedicarea accesului la resurse.
Prin inhibarea capacitatii victimei de a se apara, violenta psihologica pare sa fie
mai eficienta in mentinerea controlului asupra victimei decat violenta fizica. In
cazul violentei fizice victima percepe clar forma de atac din partea partenerului
violent si se apara prin diferite strategii, pe cand vitimele abuzului psihologic

percep mai greu forma de violenta din actele partenerului si deseori nu

reactioneaza. Pentru a mentine controlul asupra femeii, deseori actele de violenta
psihologica sunt impletite cu actiuni de iubire, ceea ce creaza o confuzie a femeii
asupra propriei persoane si asupra capacitatii ei de a analiza actiunile
partenerului.
Violenta psihologica este prezenta pe tot parcursul dezvoltarii si manifestarii
violentei asupra femeii in relatia de cuplu si afecteaza atat modul in care femeia
percepe violenta si se percepe pe sine, cat si capacitatea femeii de a raspunde la
violenta sau de a se separa de partenerul violent. Studiile au aratat ca: (1) violenta
psihologica precede deseori alte forme de violenta; istoria multor cazuri arata ca in
primii ani dupa casatorie este dezvoltata mai intai forma psihologica a violentei
dupa care violenta escaladeaza in forma fizica sau sexuala (OLeary, Malone &
Tyree, 1994).
Studiile au aratat insa ca violenta psihologica poate fi prezenta si independent de
alte forme de violenta. Follingstad si col. (1990) aprecia ca cea mai intalnita forma
de violenta psihologica este ridiculizarea femeii ceea ce duce la devalorizare
personala si la capacitatea redusa de a face fata ulterior abuzului fizic sau sexual ;
(2) violenta psihologica insoteste alte forme de violenta; diferite forme de
manifestare a violentei psihologice sunt semnalate in cazurile de violenta fizica
sau sexuala; (3) violenta psihologica continua si dupa ce alte forme de violenta au
incetat in cazul separarii femeii de partenerul violent, iar consecintele violentei
psihologice sunt prezente pe termen lung afectand starea de sanatate si
functionalitatea psihosociala a femeii (Lauer, 1995).
Pentru violenta psihologica au fost dezvoltate scale de masurarea doar in SUA,
care sunt fie pe baza unor teorii referitoare la violenta, fie pe baza marturiilor
vitimelor care au fost identificate de catre serviciile de specialitate. Cea mai
cunoscuta scala de masurare a violentei psihologice folosita in SUA este The
Psichological Maltreatment of Women Inventory elaborata de Tolman (1988), fiind
bazata pe doua categorii de factori: verbali/emotionali si dominare/izolare. Au fost
aduse mai multe critice acestei scale: specialistii au apreciat fie ca scala masoara
un comportament ca facand parte din registrul violentei numai daca actiunea de
control si dominare a victimei a avut succes, fie ca itemii nu fac referire clara la
distinctia dintre formele violentei psihologice si un comportament in terpersonal
problematic, fie ca nu face clar distinctia intre perceptia partenerului si perceptia
comportamentului partenerului (Follingstad & DeHart, 2000).

O alta scala cunoscuta de masurare a

violentei psihologice este The
Abusive
Behavior
Inventory
(Shepard si Campbell, 1992), ce
include un numar de 20 de itemi
referitori la violenta psihologica
ceea ce face ca aceasta scala sa
acopere o sfera redusa a formelor
violentei psihologice. Un exemplu
de scala elaborata pe baza
marturiilor victimelor violentei este
cea a lui Hoffman (1984). In urma in
terviurilor cu femeile care s-au identificat ca fiind victime ale abuzului psihologic,
Hoffman a elaborat o lista cu actele incluse in violenta psihologica. Scala cuprinde
insa itemi pe care nu toti cercetatori ii considera reprezentativi pentru masurarea
violentei psihologice, cum ar fi pierderea interesului femeii fata de mariaj sau
insomnii datorate ingrijorarii.
Cercetatorii sunt de parere ca in masurarea violentei psihologice ar trebui
considerate variabilele circumstantiale, intrucat analiza subiectiva a violentei este
limitata de faptul ca un comportament poate avea conotatii diferite pentru
partenerii unui cuplu (Follingstad & DeHart, 2000). Intrucat impactul pe care un
comportament violent poate sa-l aiba asupra unei persoane depinde de
caracteristicile personale, cerectatorii considera ca posibilitatea de masurare
standardizata a violentei psihologice este necesara. Cercetarile arata ca se impune
standardizarea masurarii violentei psihologice, atat pentru ca victima nu incadreaza
deseori atitudinile si comportamentele in registrul violentei psihologice, dar si
pentru ca specialistii pot utiliza definitii diferite ale violentei psihologice
(Follingstad & DeHart, 2000).
In ceea ce priveste violenta sexuala, s-au facut modificari numeroase in ultimii ani
asupra definitiei si continutului formelor abuzului sexual; pana acum nu exista un
consens al cercetatorilor in aceasta problematica. La nivelul acceptarii si
aprecierii violentei sexuale Eurobarometrul arata ca 90% dintre europeni apreciaza
violenta sexuala asupra femeii in relatia de cuplu ca fiind o problema foarte
serioasa. In Romania, potrivit CNVFLM, 14% din esantionul de femei si 6% din
esantionul de victime au declarat ca daca o femeie este fortata de partenerul ei
sa aiba relatii sexuale nu este prea grav. [3]
Sub impactul conventiilor internationale, majoritatea legislatiilor care recunosc
violenta asupra femeii in relatia de cuplu, in clud in definitia violentei forma de
violenta sexuala, insa exista putine tari care au mecanisme de identificare si
masurare a abuzului sexual in relatia de cuplu. De aceea, o dificultate majora in

semnalarea cazurilor este data de definitia si intelegerea violentei, atat de catre

victima, cat si de catre specialisti, din perspectiva culturala si sociala.
Nu se cunoaste numarul real al cazurilor de violenta sexuala si sunt foarte putine
studiile care trateaza tema violentei sexuale in relatia de cuplu. Cercetatorii s-au
confruntat cu o dubla problema in cercetarea abuzului sexual: pe de-o parte exista
o semnalare redusa a cazurilor de abuz sexual, marea majoritate fiind identificata
accidental in consultarile medicale sau constatata de catre specialisti in urma
semnalarii abuzului fizic; pe de alta parte, delimitarea lotului de persoane care
legal erau victime ale abuzului sexual, desi ele nu se considerau in acest fel. In
SUA si Mexic, spre exemplu, se estimeaza ca 40-52% dintre femeile victime ale
abuzului fizic au fost, de asemenea, victime ale abuzului sexual. Violenta sexuala
apare, insa, si in dependent de alte forme de violenta; astfel, in in dia, un sondaj
care a in clus un numar de 6000 de barbati arata ca 22% dintre ei au declarat ca
foloses violenta sexuala asupra partenerei, iar in Anglia (Londra de Nord), 23%
dintre femei au declarat ca au fost victime ale violului in relatia de cuplu;
prevalenta cazurilor de violenta sexuala in relatia de cuplu arata ca in Canada 8,0%
dintre femei sunt victime ale violentei sexuale, in Regatul Unit (Anglia, Tara
Galilor si Scotia) 14,2%, in Finlanda 5,9%, iar in Elvetia 11,6% .
Alaturi de violenta fizica, psihologica si sexuala apare in registul violentei, atat in
estimarile specialistilor, cat si in opinia publica, amenintarea cu violenta. 58%
dintre cetatenii statelor membre ale UE apreciaza amenintarea cu violenta ca fiind
o problema foarte serioasa; numai 6% dintre ei nu o apreciaza ca forma de
violenta. Cu 3.76 din 4 puncte maxim, suedezii au scorul cel mai inalt in aprecierea
amenintarii cu violenta ca fiind o problema foarte serioasa, urmati de irlandezi
cu un scor de 3.74 (Eurobarometrul )
O alta forma de violenta des intalnita este cea verbala; aceasta consta in utilizarea
unor expresii jignitoare, porecle si insulte care induc o devalorizare a femeii; ea
este acuzata de incompetenta, este declarata inferioara si lipsita de atractivitate. In
raport cu gradul de persistenta si frecventa, violenta verbala distruge increderea
femeii in ea insasi si ii afecteaza stima de sine. Amenintarea, spre exemplu, este o
forma de violenta verbala folosita cu scopul de a stabili controlul asupra femeii.
Unii cercetatori sustin ca, datorita lipsei claritatii si capacitatii femeii asupra
relatiei dintre actiune si raspuns, violenta verbala ar avea ca efect, in timp,
invatarea neputintei de a actiona impotriva violentei (Lambert & Firestone, 2000).
Izolarea sociala si reducerea accesului la resurse sunt forme de violenta regasite in
studiile nationale in procente ridicate; aceste forme de violenta contribuie si
favorizeaza dezvoltarea altor forme de violenta. In Israel, spre exemplu, mai mult
de 56% dintre femeile care s-au declarat victime ale formei de abuz fizic au
declarat, de asemenea, ca sunt urmarite in afara locuintei si le sunt limitate
libertatile de in teractiune cu prietenii sau vecinii. Potrivit Eurobarometrului,

restrictionarea libertatii este apreciata de 64% dintre europenii din tarile membre
ale UE ca fiind o problema foarte grava, 28% o apreciaza ca o probema in mare
masura serioasa, 5% considera ca nu este o problema serioasa, iar 1% ca fiind o
problema deloc serioasa.
Diferentele in aprecierea restrictionarii libertatii ca fiind o problema foarte
serioasa apar in raspunsurile date de catre barbati (59,8%) si femei (67,3%),
precum si intre persoanele care au un loc de munca (62,7%) si persoanele care nu
au un loc de munca (58,6%). In Romania, izolarea sociala este apreciata de 42%
dintre femeile din esantionul national si 37% dintre femeile din esantionul de
victime ca fiind o problema foarte grava; 51% dintre femeile victime ale
violentei au apreciat izolarea sociala ca fiind destul de grava, in timp ce 45%
dintre femeile din esantionul national au raspuns ca este destul de grava[4].
Abuzul economic este o forma de violenta intalnita in tipologia formelor violentie
dar cu o prezenta mai redusa. Violenta economica implica controlul partenerului
asupra detinerii si folosirii resurselor financiare de catre femeie. Deseori abuzul
economic se manifesta prin controlul veniturilor financiare, limitarea participarii la
deciziile privind utilizarea banilor si refuzul de a-i pune la dispozitie resursele
financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor de baza (Lambert & Firestone,
2000). Violenta economica nu apare in eurobarometru, dar CNVFLM o apreciaza
intre formele de violenta intalnite in Romania. Astfel, violenta economica este
declarata de 72,5% dintre femei comparativ cu 27,5% declarata de catre barbati.
Potrivit CNVFLM femeile victime au apreciat situatia in care un barbat nu-i da
voie partenerei sa foloseasca banii familiei ca fiind foarte foarte grava in 29%
din cazuri, si destul de grava in 59% din cazuri; nici una dintre femei nu a
considerat aceasta problema ca fiind deloc grava. 38% dintre acestea au raspuns
ca acesta forma de violenta ar trebui pedepsita prin lege[5].
In majoritatea cazurilor de violenta, insa, parternul abuzului in clude formele
asociate ale violentei fizice, sexuale, psihologice, economice si izolarii sociale.
Dupa ce primul episod de violenta s-a produs, in diferent ca este un episod de
violenta fizica, psihologica, sau sexuala, violenta se repeta si escaladeaza ca
frecventa si severitate. Deseori abuzul se desfasoara pe perioade lungi de
convietuire a partenerilor de cuplu, facand posibila diversificarea si amplificarea
formelor de violenta.
Efecte asupra femeilor ale violentei in familie
In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile prezinta anumite efecte la
nivel psihic, fizic sisocial.
Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, prin inregistrarea
comportamentului lor.
Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii batute,
tratat ca si categorie separata in DSMIII[6] sub numele de stres post-traumatic.

Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape
oricine, si de regula este experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare.
Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa, fie a vietii, fie a integritatii
corporale proprii sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii
stresori produc frecvent tulburarea pe cand altii o produc ocazional.
Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. De
regula, persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise
terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait.
In afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a stimulilor
asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte
de trauma. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara, denumita 'insensibilitate
psihica' sau 'anestezie emotionala' incepe de regula curand dupa evenimentul
traumatic. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de
ceilalti oameni, ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile
placute anterior sau ca i-a scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice
tip, in special pe cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.
Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei
includ dificultati de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in
cursul carora evenimentul este retrait, acompaniate uneori de tulburari de somn
mediane sau terminale), hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. Unele
victime au dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor.
Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar in unele
cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau
tulburare depresiva. Pot exista simptome de tulburare mentala organica, ca de
exemplu scaderea memoriei, dificultate de concentrare, labilitate emotionala,
cefalee si vertij. Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau
severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala, depresia
si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv sau la actiuni suicidale.
Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia, daca nu gaseste
modalitati de aparare, atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina
potentialul violentei la un nivel minim. Dar unele femei se simt incapabile de a
face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva, de neajutorare. Acest
comportament este numit 'neputinta invatata', concept folosit pentru a explica
reactiile femeii abuzate, sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri
fizice, psihice si sexuale. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte
violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca
'furtuna'. Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara.
Multe dintre ele, insa, se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba
modul de a gandi, de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta.
1.
La nivel fizic, victimele pot prezenta

 rani
leziuni
fracturi
probleme de auz
probleme ginecologice
dinti sparti
vaginism
amenoree
tulburari de alimentatie
palpitatii
2.
La nivel social
v In ceea ce priveste munca sisarcinile
cotidiene:
probleme de concentrare a atentiei
multe zile de concediu medical
senzatia ca nu poate face fata
gandul ca nu ar trebui sa lucreze
minciuna
izolare
dificultati in a se scula din pat, a se spala, a se imbraca, a manca, a face
cumparaturi
v In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari:
sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie
dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja
ascund lucrurile de el
incep sa minta pentru a se proteja pe sine si pe copiii
devin distante
isi pierd interesul sexual
intretine relatii sexuale cu el ca sa ii schimbe dispozitia
v Comportamentul lor in societate si in familie are urmatoarele caracteristici:
inhibare
simt ca au dezamagit pe toata lumea
le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate
pot pierde familia si prietenii
nu mai au dispozitie pentru socializare
v Si relatia cu copiii are de suferit:
se simt inadecvate ca mame, neajutorate si vinovate
au fost etichetate ca mame rele
se simt judecate
se simt vinovate pentru ca nu pot pleca

 nu i-a putut controla

a devenit agresiva cu ei
Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca
si-au abuzat copiii in timpul convietuirii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu
5% cand femeile convietuiau cu un partener
non-violent.
Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta
anumite modele comportamentale, iar cel
mai frecvent intalnit este Sindromul
Stockholm:
Victimele violentei domestice au un
comportament asemanator cu cel al
ostaticilor. Sindromul Stockholm apare
in urmatoarele conditii:
viata victimei este in pericol
victima nu poate scapa sau crede ca nu are
scapare
abuzatorul este prietenos la un moment
dat
victima este izolata de lumea de afara
Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de
catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa
ii ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.
Atasament traumatic: ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele
adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub
impactul acestui 'atasament traumatic', propriile interese ale femeilor, nevoile si
parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Supunerea victimei
poate fi atat de puternica, incat dorintele lor pot fi anihilate. Doar (amenintarea cu)
violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. Oricum, daca
abuzul continua o perioada mai lunga, cele mai multe femei nu-si vor mai putea
proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunta. Unele pot avea
tentative de suicid. [7]
Strategii de confruntare si de a face fata violentei
In dorinta de a-si asigura supravietuirea si de a preveni actele violente tot mai
grave, victimele dezvolta un numar de strategii axate pe incercarea unei schimbari
de situatie. Aceste strategii de coping ar putea fi centrate pe problema sau centrate
pe emotii.
Strategiile centrate pe problema urmresc schimbarea practica a situatiei (ex.
separarea) si luarea in considerare a faptelor.
Strategiile centrate pe emotii incearca adaptarea la situatie la nivel interior.

In cele mai multe cazuri, victima va incerca adoptarea ambelor strategii, simultan
sau succesiv. Daca abuzatorul exercita o putere totala asupra victimei, aceasta, intro prima faza, se va centra pe emotii, dorind o adaptare la situatie (isi va pune
intrebari de genul cum as putea sa nu-l bag in seama), pregatindu-se pentru o
schimbare de situatie.
Contra-atacul
Daca femeile sunt cu adevarat speriate de amenintarile asupra vietii lor sau a
copiilor lor, ar putea sa foloseasca contra-atacul fizic. Daca ajung sa raneasca
agresorul, risca o intensificare a violentei din partea lui sau ca acesta sa raspunda
cu o chemare in judecata. Cateodata se intampla ca femeia sa-l raneasca mortal pe
agresor, conform studiilor americane acesta fiind un semn al lipsei de interventie
din afara.