Violenta in familie

Motto:

“Violenta naste violenta”

 Omul este chemat spre asemănarea cu Dumnezeu,
printr-un efort care pesupune eliberarea de patimi şi
unirea cu Hristos.
Una dintre cele Zece Porunci interzice uciderea,
iar Domnul Iisus Hristos în Predica de pe Munte
condamnă manifestările de mânie, jignire a aproapelui,
minciuna, răsplătirea răului cu rău .
Aşadar, dragostea şi compasiunea faţă de aproape,
nondiscriminarea şi acceptarea acestuia,
responsabilitatea pentru sănătatea proprie şi a altora au
devenit datorii pentru fiecare creştin.
« Eu insa va spun voua : ca oricine se manie pe
fratele sau vrednic va fi de osanda ; si cine va zice :
nebunule, vrednic va fi de gheena focului »

(Matei 5,22-23)
 Violenta – este
considerata violarea
generala a drepturilor
fiintei umane: dreptul la
viata, la demnitate, la
securitate si la integritate
fizica si mentala.
 Violenta domestica – este
un act sau un ansamblu de
acte la savarsirea carora se
foloseste un anumit grad de
forta realizat in cadrul unui
grup care indeplineste
functii familiale.
 Termenii-ancorã în
problematica violentei
sunt: agresivitatea,
violenta,
abuzul, puterea, violenta
în familie.
Mituri despre violenta
Femeile provoacã violenta si
o meritã!
Violenta nu este o cale de rezolvare a
conflictelor. Bãrbatii nu au nici
un drept sã abuzeze în vreun fel o
femeie, indiferent de „provocare“!
Nu este violentã, ci doar o
ceartã.
Existã o diferentã clarã între ceartã si
violentã: în timp ce în ceartã
nivelul puterii este aproximativ egal,
în cazul violenþei, raporturile de
putere sunt diferite.
 Violenta apare numai în
familiile sãrace sau cu nivel
scãzut de educatie.
 Toate cercetãrile aratã cã frecventa si
gradul de manifestare a violentei
nu depind nici de nivelul socio-
economic, nici de cel educaþional, cãci
violenþa apare în toate straturile sociale
si la toate nivelele economice si
de educatie.
 Violenta în familie este o
problema privatã, nimeni nu
ar trebui sã se amestece!
 Extinderea fenomenului demonstratã
statistic si complexitatea consecinþelor
asupra femeilor, copiilor si relaþiilor
între adulti fac din acest fenomen social
o problemã care ne priveste pe toti,
societatea în ansamblul ei.
De fapt, femeile se complac
în aceste relaþii violente,
altfel ar pleca.
 Sunt foarte multe obstacole din
cauza cãrora femeile nu îsi pãrãsesc
soþul: lipsa mijloacelor financiare,
frica, mentalitatea, lipsa unui
adãpost ulterior etc.
 Bãrbatii violenti invocã drept
scuzã pentru comportamentul
lor faptul cã au fost
abuzati / maltratati în
copilãrie sau provin din
familii violente.
Desi un procent semnificativ din
bãrbaþi au suferit abuzuri în
copilãrie,
nu toti, devenind adulti, repetã
abuzul în relaþiile lor.
Bãrbatii violenti sunt bolnavi
psihic.
Realitatea studiilor infirmã acest mit.
 Bãrbatii abuzeazã femeile
deoarece nu cunosc un alt
mod de a-si exprima emotiile.
Realitatea infirmã aceastã idee, printre
altele chiar prin însusi
comportamentul abuzatorului din aºa-
zisa „fazã de miere“, care
urmeazã de obicei episodului de
violentã. În aceasta perioadã, bãrbatul
pare cã regretã, îsi cere iertare,
promitând cã nu se va mai repeta.
Alcoolul este cauza violentei
în familie.
Realitatea aratã cã doar în jumãtate
din cazurile de violenþã, bãrbatul
este sub influenþa alcoolului.
Violenta se va opri odatã si o
datã!
 Studiile aratã cã, o datã ciclul
violentei pornit, sunt realmente
sanse
minime ca violenþa sã se opreascã.
Cauzele violentei in familie
1. existenta unor emotii negative
care se rãsfrâng si asupra
celorlalti:
furia – este o emotie fundamentalã,
care se manifestã atunci
când o persoanã se considerã
nedreptãtitã, înselatã, mintitã,
agresatã etc. sau atunci când nu
obtine ceva la care se asteaptã;
 frica – este un rãspuns la o
amenintare, iar comportamentele
care urmeazã fricii sunt fuga sau
atacul, astfel cã o persoanã
amenintatã poate deveni foarte
agresivã;
tristetea – este sentimentul care apare în
momentul unei
pierderi, care poate fi: umanã
(despãrþirea de cineva apropiat,
moartea unei persoane dragi), materialã
(pierderea unor
obiecte, bani) sau simbolicã (pierderea
statutului, pierderea
stimei de sine).
 Existenta unor modele de
comportament violent si
învãtarea
acestora (psihologii sustin cã actele
violente se învatã):
 în urma observãrii
comportamentului celor din jur;
· din mass-media;
· din relatãrile unor povestiri cu
continut privind diferite aspecte
ale violentei.
Existenta unor conditii care
faciliteazã descãrcarea
agresivitãtii:
 consumul de alcool/ droguri;
· cãldura excesivã;
· situatiile frustrante sau cele care cresc potentialul
agresiv al persoanei
(privarea de libertate, sãrãcia, lipsa medicaþiei în
cazul anumitor boli,
rãzboaiele, calamitãþile naturale, situaþiile socio-
politice);
· tipurile de violentã tolerate social (bãtaia
administratã de
pãrinti copiilor).
Tipuri de acte de violenta asupra
femeii
acte de violentã fizicã
acte de violentã
emoþionalã
acte de violentã socialã

acte de violentã sexualã

acte de violentã
economicã
Forme de abuz asupra copilului
- abuz fizic – constã în administrarea
de pedepse fizice, precum:
lovirea, rãnirea, aºezarea în genunchi,
legarea, punerea la colþ cu
mâinile ridicate etc.;
abuz emoþional
abuz sexual
abuz economic
neglijarea