CUPRINS

Introducere

Forme ale violenței domestic

Violenţa domestică - aspecte specifice

Concluzii

1
 VIOLENȚA DOMESTICA

Introducere
Fenomenul violentei domestice a devenit, din păcate, unul reprezentativ pentru multe
dintre mediile sociale caracterizate de deprivare social-economica (sărăcie, șomaj, lipsa de
educație). Corespunzător studiilor efectuate asupra familiei ca instituție sociala, violenta
domestica se manifesta si in contexte familiale care nu prezintă trăsăturile menționate mai sus,
deci îngrijorarea specialiștilor sporește odată cu diversificarea itemilor luați în discuție:
comportament necontrolat, expectații nerealiste, tendințe de izolare, blamare reciproca,
manifestări violente in cazul relațiilor intre membrii familiei si, in special, utilizarea forței în sex,
admonestări verbale, personalitate duala, violența fizică1.
Violenta domestică este orice act violent comis de către o persoană de pe poziţia unui rol
marital, sexual, parental de ocrotire, asupra altor persoane, cu roluri reciproce.

Forme ale violentei domestice

Violenta intrafamiliala poate sa apare sub diverse forme, mai mult sau mai putin vizibile,
ca: violenta fizica, psihologica, sexuala, economica si sociala. Persoanele violente manifesta o
serie de comportamente agresive repetitive (în puține cazuri violența se manifesta printr-un
singur incident). Violenta in familie diferă de alte tipuri de violenta apărute incidental sau in alte
contexte, având o dinamica de manifestare aparte ce au la baza tipul de relație care exista intre
victima si agresor.
Violenta in familie, ca forma de comportament poate avea caracter instrumental
(agresorul controlând victima, comportamentele devenind funcționale și, dacă au rezultatul
scontat, vor persista), caracter intențional (exista intenția de control si dominare, de menținere a
puterii, intenție nerecunoscuta de către făptuitor dar care poate fi identificata prin rezultatele
produse) sau caracter dobândit (este învățată prin imitație).

1
Violenţa, Aspecte generale - volum coord. de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau Dicţionarul Enciclopedic Român -
vol. IV, Editura Politică, Bucureşti 1966, p. 124

2
 Violenta fizica consta in atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizica
a victimei. Abuzul fizic se manifesta prin comportamente precum: lovire cu palma, cu piciorul,
cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de par, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocare de
hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereți/mobilă, aruncare de obiecte
si folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reținerea victimei, lăsarea victimei
intr-un loc periculos. De asemenea, include si distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe
care cei doi parteneri le stăpânesc si le utilizează împreună.
In general, victimele violentei fizice familiale sunt supuse mai multor acte de agresiune in
decursul timpului. Efectele imediate ale violentei fizice sunt: vătămări corporale, provocarea de
handicapuri sau chiar moartea victimei. În timp, victimele violentei in familie contractează
afecțiuni cronice, gastrointestinale, psihosomatice, tulburări alimentare si stres post-traumatic.
Violenta psihologica include atât violenta verbala, cat si violenta emoțională: insulte,
jigniri, amenințări, intimidare, șantaj emoțional, inducerea fricii, presiune continua, teroare,
privare de alimente sau de somn, discreditare in fata celorlalți. Violența psihologică sau abuzul
emoțional, este folosită pentru a manipula și a controla, având efect cumulativ in timp si
consecințe grave pe termen lung pentru victimă 2. In literatura de specialitate acest tip de violenta
apare ca factor central in abuzul intrafamilial.
Violenta sexuală sau abuzul sexual consta in orice contact sexual fără consimțământul
partenerului sau cu privire la care nu își poate exprima consimțământul valabil format. Contactul
sexual fără consimțământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital (atunci când
relațiile dintre parteneri sunt oficializate) si violul in general, pentru alte tipuri de relații sexuale
obținute fără consimțământ prin forță, amenințare și/sau constrângere. Ca forme, violenta sexuala
apare atunci când:
- se continua activitatea sexuală atunci când victima nu este pe deplin constientă,
nu consimte sau îi este teamă să refuze;
- victima este vatamata fizic in perioada actului sexual sa ii sunt vatamate organele
genitale, inclusiv prin utilizarea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal;
- victima este obligata sa intretina relatii sexuale fara protecție impotriva sarcinii
sau a bolilor cu transmitere sexuală;
2
Muntean A., Popescu M., Popa S., Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile, Editura Euroştampa,
Timişoara 2001, p. 215

3
 - sexualitatea victimei este criticata sau se invoca apelative denigratoare sexual la
adresa ei.
Violenta economica reprezintă scăderea resurselor si autonomiei victimei prin control
asupra resurselor financiare si a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrana, mijloace de
transport, telefon si alte surse de protecție sau îngrijire de care ar putea beneficia. Acest tip de
violenta se manifesta prin comportamente ca: interdicția din parte agresorului ca victima sa se
angajeze sau să își păstreze locul de munca, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru
necesitățile de baza și neimplicare în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea
bugetului familiei. Victima este astfel menținută într-o stare de dependenta fata de agresor.
Violența socială este o forma de violenta pasivă, constând în controlul victimei, izolarea
acesteia de familie sau de prieteni, monitorizarea activităților acesteia, având drept rezultat
întreruperea sau insuficienta relațiilor sociale, precum și restrângerea accesului la informație sau
asistenta3.
Prin urmare, violenta in familie reprezintă o problema sociala, o problema de sanatate si,
în același timp, o încălcare a drepturilor omului.
Concluziile cercetătorilor și datele statistice 4 au stabilit anumite coordonate de timp,
spațiu, stări afective etc. ce influențează apariția și evoluția abuzului in familie. De regula,
evenimentele nefericite debutează seara, in jurul momentului cinei, când toți membrii se adună în
casa, in jurul mesei.
În familiile sărace, se pare ca apariția celui de-al doilea copil determina o crestere a
incidentelor violente, iar prezenta in familie a unei persoane cu deficiente sau cu o boala cronica
reprezintă un factor agravant. De asemenea, sărbătorile sunt momente de escaladare a violentei
Violenta in familie, prin amploarea si formele grave in care se manifesta, pune in pericol
însăși existenta familiei, ca grup social.
Violenţa domestică are două dimensiuni: violenţa bărbatului împotriva femeii – realitate
încetăţenită şi mult mediatizată la popoarele cu orientări patriarhale, în ţările conservatoare, şi
violenţa femeii îndreptată împotriva bărbatului, realitate puţin cunoscută, dar confirmată de
studiile efectuate în ultimele trei decenii.
3
Gabriela Irimescu, Violenta in familie si metodologia intervenției in Asistenta sociala. Studii și aplicații, Editura
Polirom, Iași, 2005, p. 147.
4
Iacob D., Cismaru, D.M., Relaţiile publice, eficienţă prin comunicare, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2003,
p. 42

4
 Violenţa împotriva femeii
Violenţa domestică implică o manifestare de putere, în mod compensatoriu din partea
unor indivizi ce se simt mici şi neputincioşi în alte cercuri, ajungând să refuleze în contextul unor
relaţii protejate, în cadrul cărora puterea le este legitimată prin atribuirea unor poziţii şi roluri în
relaţie (ideologie patriarhală). Cercetările efectuate arată că, pe măsură ce scade puterea victimei
în relaţie, creşte probabilitatea abuzului, decalajul de putere generând şi potenţând violenţa în
relaţie5.
Direcţionarea violenţei în contextul unui conflict conjugal poate lua ambele sensuri:
fiecare dintre participanţi la unirea conjugală fiind potenţial agresor, respectiv victimă. Se
constată că bărbaţii îşi vânează şi ucid adesea soţiile când ele îi părăsesc, femeile se comportă
astfel doar în cazuri excepţionale. Bărbaţii îşi ucid, de regulă, soţiile, după ce le-au supus pentru
un timp îndelungat unor abuzuri sau agresiuni care implicau violenţa fizică: reciproca, în astfel
de cazuri, este foarte rar valabilă.
Violenţa împotriva bărbatului
Bărbaţii sunt victimele violenţei domestice tot atât de des ca şi femeile. Violenţa femeilor
împotriva bărbaţilor este un fenomen bine documentat, de altfel ignorat deopotrivă de mass-
media şi societate. În urma unor studii s-a raportat că in majoritatea cazurilor de violenţă a
femeilor împotriva bărbaţilor s-a folosit armă. Acest fenomen se explică prin faptul că femeia
conştientizează puterea fizică a bărbatului şi de aceea foloseşte preponderent arma ca mijloc de
apărare.
Violenţa domestică nu trebuie tolerată. Trebuie să o recunoaştem şi să o prevenim. Din
păcate, mai este o lungă cale până să învăţăm lecţia responsabilităţii mutuale în relaţiile de lungă
durată, indiferent de dinamica lor. Şi de aceasta este nevoie pentru a preveni violenţa domestică.
Femeile şi bărbaţii sunt responsabili în aceeaşi măsură pentru violenţa domestică.
Violenţa domestică nu este din vina bărbaţilor sau a femeilor. Este a amândorura – o problemă.
Amândoi, bărbatul şi femeia, sunt angajaţi în acest joc al distrugerii reciproce, al incapacităţii de
a crea intimitate şi de a aprecia diferenţele.

5
Muntean A., Popescu M., Popa S., Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile, Editura Euroştampa,
Timişoara 2001, p. 210

5
 Abuzul fizic din partea părinţilor asupra copiilor
Fiecare tip de civilizaţie selecţionează un anumit tip de comportament normativ acceptat
ca „tratarea bună a copilului”, dincolo de care începe, însă, maltratarea, respectiv
comportamentul abuziv. Noţiunea de maltratare reprezintă în general o acţiune deliberată, care
face rău copilului, afectându-i sănătatea fizică şi psihică. Se consideră că maltratarea ca fenomen
apare în momentul în care părinţii sau educatorii le aplică copiilor tratamente dăunătoare,
putându-le provoca lezări organice sau tulburări psihice6. Variaţiile abuzului se înscriu pe o gamă
largă de intensităţi, de la maltratarea lejeră, simpla neglijare (indiferenţă față de nevoile
fundamentale ale copilului şi faţă de îngrijire), ori diferite forme ale abuzului emoţional (injurii,
ironie, umilire, exigenţe sau constrângeri nerealiste, violenţă verbală), până la formele de abuz
fizic (bătaie, schingiuire, exploatare prin supunere la munci nepotrivite cu vârsta), şi abuzul
sexual. Părinţii care îşi maltratează copiii sunt în majoritatea cazurilor persoane vulnerabile, cu o
serie de probleme psihologice şi educaţionale pe care sunt incapabili să le rezolve singuri 7.
Copiii se simt neglijați fizic, emoțional sau educațional mai puțin decât declara părinții,
iar efectele negative pe care aceste forme de neglijare le pot avea asupra dezvoltării copilului
sunt resimțite mai slab de copii decât de părinții lor8.
Deci, la baza comportamentelor violente sta aceasta lupta pentru poziția de superioritate
care, din păcate, este cea mai folosita metoda de raportare la celalalt in societatea actuala si, la
prima vedere, pare cel mai ușor de folosit.
Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta în familie reprezintă "orice acţiune fizică sau
verbală, săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi
familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material" 9. Aceasta
lege contribuie în mod semnificativ la evoluţia legislaţiei româneşti în ce priveşte protecţia
drepturilor omului, ţinând cont de frecvenţa cazurilor de violenţă în familie şi consecinţele fizice

6
Gabriela Irimescu, Violenta in familie si metodologia intervenției in Asistenta sociala. Studii și aplicații, Editura
Polirom, Iași, 2005, p. 156.

7
Muntean A., Popescu M., Popa S., Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile, Editura Euroştampa,
Timişoara 2001, p. 181

8
In interesul copilului, art. Abuzul si neglijarea copilului in Romania, nr. 1, 2001, p. 6.

9
Iacob D., Cismaru, D.M., Relaţiile publice, eficienţă prin comunicare, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2003,
p. 42

6
şi psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violenţei şi
Sănătăţii, rezultă că, anual, peste un milion şi jumătate de persoane îşi pierd viaţa în urma unor
acte de violenţă (procentual înseamnă că 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) şi multe alte
victime suferă din cauza comportamentelor de acest gen.

Violenţa casnică a crescut alarmant în contextul unei societăţi generatoare de

nemulţumiri şi frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie. Femeile sunt,
în mod evident, parte vulnerabila din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media şi
de statisticile existente.

Violenţa domestică asupra femeilor reprezintă o ameninţare permanentă, însoţită sau nu

de o rănire fizică sau psihică în cadrul relaţiei cu partenerul, indiferent dacă sunt sau nu căsătoriţi
legal sau dacă există raporturi de familie între ei, dacă au acelaşi domiciliu. Conform legii,
violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un
membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică,
psihică, sexuală sau un prejudiciu material şi, în acelaşi timp, împiedicarea femeii de a-şi
exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea
bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin;
ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor;
furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor,
telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie.

Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului
la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot
duce la moartea unuia dintre parteneri10.

Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg
răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplul motiv că unele fapte nu sunt
raportate poliţiei sau spitalelor. în aceste familii este evidentă izolarea socială a soţiei de către

10
Violenţa, Aspecte generale - volum coord. de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau Dicţionarul Enciclopedic Român -
vol. IV, Editura Politică, Bucureşti 1966, p. 124

7
soţul violent, care nu doreşte ca soţia lui să aibă relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată
mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin.

Conform legii, aceste cazuri de violenţă în familie trebuie supuse medierii la cererea
părţilor, mediere realizată de către persoane specializate, prin consiliul de familie format din rude
sau de către mediatori autorizaţi. Această mediere însă nu opreşte desfăşurarea procesului penal
sau aplicarea de sancţiuni pentru cei care au săvârşit abuzuri. De asemenea, legea prevede şi
înfiinţarea de Centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, care sunt unităţi de
asistenţă socială ce asigura protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în
familie, nevoite să fugă de acasă. În acelaşi timp, este interzis accesul în incinta adăpostului a
agresorului, această izolare a victimelor se face cu consimţământul acestora.

Adăposturile publice sau private asigură gratuit atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în
îngrijirea acesteia: protecţie împotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă
psihologică şi consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situaţiei
familiale. În cazul persoanelor care nu îşi pot asigura singure cazarea şi hrana, acestea vor avea
drept de şedere în adăpost până la rezolvarea acestor probleme de către stat sau de către
organizaţiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională 11. La primirea în adăpost,
victima este ajutată din punct de vedere legal să-şi protejeze bunurile rămase la agresor. Acest
ajutor este gratuit, la fel ca şi îngrijirea medicală şi psihiatrică, oferită victimei pentru a o ajuta să
treacă peste şocul şi trauma unei astfel de violenţe12.

Deşi violenţa domestică e un fenomen care a însoţit dintotdeauna construirea şi dinamica

familiei, intrarea ei în atenţia ştiinţelor juridice şi sociale este de dată recentă. Doar în ultimii 20
de ani, ştiinţele sociale şi reglementările legale internaţionale fac referinţă la violenţa domestică.

Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut, ulterior generalizării, în

rândurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind prevenirea maltratării
copilului. Este interesant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o relaţie

11
Gabriela Irimescu, Violenta in familie si metodologia intervenției in Asistenta sociala. Studii și aplicații, Editura
Polirom, Iași, 2005, p. 147.
12
Violenţa, Aspecte generale - volum coord. de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau Dicţionarul Enciclopedic Român -
vol. IV, Editura Politică, Bucureşti 1966, p. 136

8
violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă, abia în momentul în
care manifestările copiilor le trezesc sentimentul responsabilităţii parentale.

Violenţa domestică - aspecte specifice

1. Accesul permanent al agresorului la victimă.

În spaţiul privat al căminului nu există locuri sigure, de „adăpostire” şi tocmai de aceea

agresorul are control total asupra victimei sau victimelor. Se evidenţiază aici un aspect de
terorizare şi de neputinţă a victimelor.

2. Desfăşurarea previzibilă a evenimentelor de violenţă, în forma ciclică, cu episoade

multiple, inevitabile şi tot mai frecvente şi severe în timp.

3. Angrenarea întregului sistem al familiei.

Toţi membrii familiei violente devin victime - directe şi indirecte - ale agresorului

1. În cazul violenţei domestice apar modificări de structură a personalităţii tuturor celor

implicaţi.

Victima îşi va pierde încet stima de sine şi va dezvolta indezirabile mecanisme defensive
prin care va încerca să facă faţă situaţiei.

Riscul de a ceda într-un anumit moment creşte pe măsură ce situaţia se cronicizează. El

poate ajunge un şomer cronic, un alcoolic păstrând relaţii cu mediul social din afara familiei doar
în grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburări de integritate socială.

Cât despre modificările de personalitate ale copiilor sub influenţa atmosferei de violenţă
în familie, statisticile care arată o trecere a comportamentelor violente de la o generaţie la alta în
proporţie de 75%, sunt probabil cea mai convingătoare şi crudă mărturie.

2. Relaţiile emoţionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violenţei
domestice.

9
 Poate că cea mai deviantă manifestare emoţională în relaţia agresor-victimă e sindromul
Stockholm. Sindromul, descris în situaţii de teroare în care victimele ajung să se simtă legate
emoţional de agresor, să fie de partea acestuia în cazul când s-ar lua măsuri din afara împotriva
lui, e o manifestare patologică a ataşamentului. Regulile după care se instaurează aceasta trăire
sunt: ameninţarea vieţii şi intercalarea unor momente de slăbire a ameninţării sau chiar de
îngăduinţă şi înţelegere, în cursul ameninţării.

3. Caracterul secret, privat, care face ca victima să aibă un acces mai mic la surse de
sprijin, apare invariabil în cazul violenţei în familie.

Dacă la început, victimele surprinse de agresor ar avea intenţia de a căuta ajutor, de a

spune celor apropiaţi, în timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau
mai puţin explicit al agresorului, acela de a-şi îndepărta familia şi prietenii, cei la care ar putea să
recurgă în momentele dificile.

4. Neintervenţionismul.

Reprezintă tendinţa celorlalţi de a trece sub tăcere astfel de manifestări şi e un specific

consemnat de toată literatura din domeniu.

5. Aspectele de tortură ale femeii victimă sunt cvasiprezente în violenţa domestică.

6. Violenţa domestică are un registru larg de manifestări: psihice, fizice, sexuale şi

sociale. Ele se pot combina într-un amalgam infernal şi cu anumite consecinţe evidente, de
suprafaţă, dar şi de profunzime asupra victimelor.

Femei care îşi pierd încrederea şi bucuria vieţii, copii care cresc învăţând violenţa ca pe o
metoda de schimb în relaţiile cu ceilalţi, sunt dramaticele dovezi ale modificărilor profunde ce
apar în cazul victimelor violenţei domestice13.

Principala funcţie în familie, aceea de a creşte tinerele generaţii, făcându-le capabile de o

viaţă autonomă şi de a-şi asuma responsabilitatea creşterii generaţiei următoare, este profund
alterată de violenţă.

13
Violenţa, Aspecte generale - volum coord. de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau Dicţionarul Enciclopedic Român -
vol. IV, Editura Politică, Bucureşti 1966, p. 164

10
 Concluzii

În concluzie, mediul emoțional al familiei este decisiv in procesul dezvoltării stimei de

sine, necesar construcției identitare, a formarii conceptului de sine pozitiv. Respingerea, izolarea,
ignorarea, neglijarea, amenințarea, umilirea, ironizarea, suprasolicitarea sunt expresii nuanțate
ale bogatei fenomenologii a abuzului emoțional asupra copilului, fie ca unele dintre ele au loc in
public, în prezenta unor martori, sau în mediul exclusiv al familiei. Vizibilitatea sociala a
abuzului emoțional în general, ca și a celui asupra copilului, este recenta în conștiința publică la
noi, ea nefiind încă asimilata pe deplin în realitățile juridice.
Indiferent dacă violența are loc în timpul copilăriei sau în viața de adult și formele sub
care se manifestă, există dovezi incontestabile ca victimele violenței domestice reprezintă un
grad crescut al riscurilor de ordin psihologic ca depresia, anxietatea, tulburarea de stres post-
traumatic și alte tulburări psihice cu consecințe grave asupra societății contemporane.
Multitudinea cazurilor de violență domestica și gravele sale consecințe sunt un semnal de
alarmă pentru societatea actuală, ducând la luarea unor decizii serioase pentru prevenția acestui
fenomen, cât și asistarea și sprijinirea familiei în care se întâlnește.

BIBLIOGRAFIE

1.Gabriela Irimescu, Violenta în familie și metodologia intervenției în Asistența socială.

Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2005.

3. D., Cismaru, D.M., Relaţiile publice, eficienţă prin comunicare, Editura

Comunicare.ro, Bucureşti, 2003.

3.Muntean A., Popescu M., Popa S., Victimele violenţei domestice: copiii şi femeile,
Editura Euroştampa, Timişoara 2001.

11
 5.Violenţa, Aspecte generale - volum coord. de Gilles Ferreol şi Adrian Neculau
Dicţionarul Enciclopedic Român - vol. IV, Editura Politică, Bucureşti 1966.

12