VIOLENȚA DOMESTICĂ

Studenta: Mitrică Daniela-Maria

Profesor coordonator: Șoroagă Larisa

 Violența domestică

Conform Legii 217/2003, Articolul 3 “violența domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune
intenţionată de violenţă verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală sau
cibernetică care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi
între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu
victima.”

Conform Legii 217/2003, Articolul 4, violența domestică se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală se manifestă prin adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de
insulte, ameninţări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

b) violența psihologică se manifestă prin impunerea voinței sau a controlului personal,

provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin
amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor
și animalelor, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea
locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă;

c) violenţa fizică se manifestă prin vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire,
trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice
intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum
și alte acțiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală se manifestă prin agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire,
intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol
conjugal;

e) violenţa economică se manifestă prin interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace

economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente,
obiecte de primă necesitate, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile
comune;
f) violenţa socială se manifestă prin impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de
prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună,
privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de
acces la informaţie

g) violenţa spirituală se manifestă prin subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii

necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor
membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase,
interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba
maternă;

h) violența cibernetică se manifestă prin hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe
bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și
conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă
formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul
calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc
telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau
de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.

Există o serie de circumstanţe care determină sau favorizează apariția violenței domestice, cum
ar fi:

 consumul excesiv de alcool – în general, numeroase incidente între soți apar atunci când
unul sau ambii parteneri au consumat alcool
 gelozia partenerilor;
 infidelitatea partenerilor;
 problemele sexuale ale cuplului;
 certurile cu privire la copii, existența unor copii nedoriți, sau divergențele în legătură cu
modul de creștere și educație al acestora;
 dorința partenerei de a deveni independentă din punct de vedere financiar - consolidarea
statutului femeii în familie, negocierea necooperantă a poziției sale în familie
Existența unor dificultăți care vulnerabilizează cuplul:

 sărăcia/deprecierea nivelului de trai asociată cu sentimente de eșec și frustrare;

 lipsa locurilor de muncă/șomajul asociat cu sentimente de insecuritate;
 stresul asociat cu diverse evenimente neplăcute (pierderea serviciului, accident etc.);
 starea de sănătate a unuia sau a ambilor parteneri.

Violenţa domestică afectează:

 starea de sănătate fizică şi mentală a victimelor

 viaţa profesională
 statutul economic
 relațiile sociale

Ieșirea dintr-o relație violentă nu este ușoară. Agresorul fie nu recunoaște cât de grav este
comportamentul lui, fie promite că se va schimba dacă este iertat și sprijinit de familie. De cele
mai multe ori, recurge la șantaj emoțional și învinovățește pe alții pentru situația în care a ajuns
familia.

De reținut că:

 Partenerul abuzator nu se poate schimba singur, fără ajutorul unor specialiști. El trebuie
să-și asume întreaga responsabilitate pentru comportamentul său, să caute tratament
profesionist și să înceteze să mai învinuiască victima, să dea vina pe copilăria lui
nefericită, pe stresul de la muncă, băutură sau temperamentul vulcanic moștenit de la
părinți.
 Victima nu are puterea de a-l schimba pe agresor. Rămânând și acceptând în continuare
abuzurile repetate, în speranța că el va conștientiza într-un final că a greșit și se va
schimba, victima îi consolidează acestuia convingerea că își poate permite și mai mult.
Răbdarea victimei contribuie, în fapt, la perpetuarea problemei.
 Promisiunile de schimbare nu valorează nimic dacă nu sunt respectate. Chiar dacă
abuzatorul merge la consiliere psihologică, nu există nicio garanție că se schimba. Mulți
dintre abuzatori, după terminarea orelor de terapie impuse de victimă sau judecător,
continuă să fie violenți.
Impactul violenței de gen asupra copiilor, în special a violenței domestice, este foarte dăunător.

Copiii sunt întotdeauna afectați de abuzurile comise împotriva mamelor și pot ajunge, la rândul
lor, victime ale agresorului care, în cele mai multe situații, este tatăl lor natural sau vitreg.

Rezultatele studiului realizat de Agenția Drepturilor Fundamentale UE (ADF), evidențiază

legătura dintre actele de violență suferite în copilărie și riscul de a deveni ei înșiși
victime/agresori odată ce ajung adulți. Pentru a întrerupe ciclul violenței, este crucial să sprijinim
copiii care se confruntă sau care sunt martorii unui eveniment de violență domestică îndreptată
asupra mamei lor. (informații preluate din studiul WAVE, “Away from Violence: Guidelines for
Setting up and Running a Refuge” (2004), p. 10-14)

Mai mult, copiii pot fi afectați direct de violența în familie, prin supunerea la un act de violență
similar. Personalitatea lor poate suferi modificări profunde în urma violenței domestice trăite în
copilărie: băieții au o probabilitate mai ridicată să devină agresori, iar fetele victime.

Este esențial ca ei să primească sprijin pentru a face față experiențelor legate de violență și să
înțeleagă că nu este normală conviețuirea în teroare și abuzuri.

Simptomele copiilor expuși la violență:

 tulburări de somn și tulburări alimentare;

 urinare în timpul somnului;
 tulburări de vorbire;
 tulburări comportamentale: agresivitate față de colegi, prieteni, profesori sau pasivitate la
agresiunile celorlalți;
 depresie, anxietate, introvertire, frică de abandon, frică de răniri și de moarte;
 dificultăți de învățare și socializare întâmpinate la școală;
 gânduri sau tentative de suicid.

Copiii crescuți în familii în care se manifestă violență verbală sau fizică învață că, prin violență,
poți obține tot ce vrei, poți să-ți impui punctul de vedere și să te faci ascultat. Bărbații care
pedepsesc femeile sunt prezentați ca masculi adevărați, care știu să fie încrezători, care nu-și
exprimă sentimentele și sunt întotdeauna ascultați și respectați.
Într-o familie afectată de comportamente agresive, copiii trăiesc într-o atmosferă în care nevoia
de siguranță, securitatea emoțională sunt profund alterate. În locul autorității părintești, într-un
astfel de cămin se instalează teroarea care nu educă, nu formează un adult echilibrat și care poate
frâna dezvoltarea mentală și afectivă normală a copilului.
Bibliografie:

 Informații preluate din studiul WAVE, “Away from Violence: Guidelines for Setting up
and Running a Refuge” (2004), p. 10-14
 Legislație

Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie cu modificările și

completările ulterioare;

 Fenomenul violenței: de la delimitări conceptuale, la prevenire și intervenții eficiente,

2019, București, Editura CATHARSIS