Aceasta violența în familie este o încălcare a drepturilor omului.

De cele mai multe ori

violența la care agresorul apelează este cea fizică, folosindu-se de puterea mai mare pe care o
are un bărbat spre exemplu față de o femeie. Agresorul dorește să își impună superioritatea, să
intimideze victima sau să o sperie (Gătej, 2021).
Acest tip de violența este diferit față de violența de stradă, spre exemplu, pentru că
participanții au o relație emoțională, nu sunt străini și prin acest comportament violent se
remarcă dorința de afirmare a superiorității agresorului față de victimă, umilință dar și
batjocură la adresa acesteia în mediul familial al acestora în majoritatea cazurilor(Gătej,
2021).
Violența în familie nu se rezumă doar la violența fizică întrucât atunci când se apelează la
violența se folosesc cel puțin două forme, spre exemplu de la violența verbală se reflectă în
violența fizică. Totodată, violența familială este și atunci când agresorul controlează victima
si o monitorizează fără a-i permite libertatea de care are nevoie, în unele situații chiar
interzicându-i să lucreze pentru a depinde în totalitate de agresor (Budușan et. Al., 2016) .
Față de alte țări, românii nu oferă atât de multa importanță violenței în familie pentru că li se
pare că este un lucru firesc, săvârșită ca o pedeapsă. Oamenii care recunosc că violența în
familie nu este gravă caută diverse motive pentru care să dovedească că au dreptate.
Problemele cu violența în familie sunt tratate cu indiferența „întrucât patru din zece români
consideră că violența fizică în familie nu reprezintă un act foarte grav” (Gătej, 2021, pag 17).
Există mai mulți factori care influențează violența. Cel mai des întâlnit în rândul violenței
familiale este alcoolul. În urma consumului excesiv de alcool, comportamentul nu mai este
unul conștient, astfel se apelează la violența fizică prin lovituri puternice, dar și prin violența
verbală și chiar și alungare. Totodată relațiile toxice, cu neînțelegeri, tensionate conduc la
violența.(Gătej, 2021).
Se constată mai multe forme de violența, dar în ceea ce privește violența în familie cele mai
întâlnite sunt contra femei, contra copiii sau contra bătrâni. (Gătej, 2021).
Există mai multe comportamente prin care se aruncă vina pentru apelarea la violență în
familie. Smartphone-urile sunt unele motive care conduc la sentimentul de gelozie,
neîncredere în partener din cauza mesajelor primite de la persoane de sex opus, interacțiuni pe
rețelele de socializare, învinovățirea partnerului pentru flirt, petrecerea timpului cu diverse
persoane indiferent de sex. Prin intermediul geloziei se observă faptul că unul din parteneri nu
are încredere în celălalt pe motiv că acesta l-ar înșela și din acest motiv ar putea conduce la
acte violente. Monitorizarea timpului femei este de asemenea un alt comportament care
conduc la actele violente întrucât deseori partenerul controlează ora la care a răspuns celălalt
partener, vestimentația sau ora de plecare sau de sosire. Așteptările mărețe de la partener
pentru a fi un om perfect, de a ii oferi partenerului toate nevoile pe care acesta le are
indiferent de natura lor. De asemenea manipularea partenerului pe plan sentimental, folosirea
acestora pentru a sensibiliza partenerul și învinovățirea acestuia pentru propriile sentimente.
Apelarea la actele sexuale forțate, fără voia partenerului este un alt comportament violent
folosit în familie. Acest comportament degenerează relația celor doi parteneri întrucât acesta
nu se gândește la celălalt partener, la plăcerea sau dorința acestuia în ceea ce privește actul
sexual și îl folosește abuziv (Bulgaria, 2016).
Violența este un act împotriva drepturilor omului, cele mai multe victime fiind agresate în
spațiul privat al acestora de către propriul soț sau concubin și actul violent se răsfrânge și
asupra copiilor din acea familie, dacă este vorba de aceștia (Rațiu&Miloș, 2016).
În ceea ce privește combaterea violenței, în România există adăposturi, dar și centre de
recuperare specifice. Aceste centre sunt particulare, neavând locațiile expuse astfel încât
victimele împreună cu copiii dacă este cazul să se simtă în siguranță în aceste locuri, fără a
avea temeri că vor fi din nou abuzate. Totodată în aceste centre victimele au la dispoziție tot
suportul de care au nevoie: pshilog, medic, astfel încât să se simtă departe de orice pericol
(Budușan et al., 2016).
În concluzie, acceptarea acestui comportament deviant conduce „într-o cursă de supraviețuire
de dragul copiilor”. Copiii de cele mai multe ori sunt martori ale acestori lovituri, înjurături,
amenințări, alungări și acestea le marchează copilăria astfel închizându-se în ei, având drept
exemplu comportamentul de acasă și cel mai probabil să săvârșească si ei la rândul lor aceste
acte pe viitor. Acest act de violența este o deosebită problemă națională (Rațiu&Milan, 2016).

Potrivit Codului penal violența domestică este considerată ca fiind o contravenție și astfel se
pedepsește prin lege (Rațiu&Milan, 2016).
S-a remarcat faptul că cele mai multe acte de violența se răsfrâng asupra copilului,
partenerului de viață sau ambelor persoane (Bulgaria, 2016).
Probabilitatea în care bărbatul manifestă un comportament agresiv precede în urmă actelor
violente petrecute în familia acestuia, consideră că prin violență oferă o lecție familiei în
binele acesteia sau prin intrarea peste parteneră deodată, fără a îi respecta initimitatea.
Caracteristicile femeilor care apelează la violență fizică sunt: creșterea într-o familie în care
au mai fost văzute acte de violență, acceptă toate faptele greșite asupra ei, are impresia că
atunci când apelează la comportamentul violent se vor rezolva toate problemele familiei, se
gândește la lucruri neobișnuite, cum ar fi omorârea partenerului (Bulgaria,2016).
Există mai multe motive pentru care victima nu părăsește agresorul, acestea ar fi: obișnuița și
acceptarea acestuia din motivul că acesta se va schimba și nu va mai repeta actele de violență,
nesiguranța în ceea ce privește divorțul pentru că victima se gândește că având un alt partener
și acesta la rândul lui va manifesta același comportament violent, considerarea că toate aceste
acte de violența provin din sentimentele de iubire pe care agresorul le are față de victimă sau
unul din parteneri este dependent din punct de vedere financiar față de celălalt si astfel fără
acesta nu ar face față achitarea bunurilor (Bulgaria, 2016).
În momentul în care victima s-a decis să părăsească agresorul trebuie să ia în considerare mai
multe aspecte cum ar fi locul în care se va muta dacă este în siguranță acolo, cu cine ar trebui
să ia legătura atunci când pleacă de acasă, cine ar putea ajuta victima pentru a depăși acest
moment sau care ar fi riscurile la care s-ar predispune în momentul părăsirii partenerului
(Bulgaria, 2016).