Introducere

Violenta domestica reprezinta una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta
societatea contemporana, inclusiv Republica Moldova. Ea include toate formele de agresiune care se exercita
in cadrul familiei: maltratarea parteneri sau a partenerului de cuplu, abuzul asupra copiilor, parintilor,
batranilor sau a altor rude, incestul, violul marital etc. Pe lângă aceste forme de agresiune, violența familială
presupune limitarea independenței partenerului, nerespectarea drepturilor, comportamente necontrolate,
asteptări nerealiste de la ceilalți membri ai familiei, blamare reciprocă, tendințe de izolare.
Efectele si consecintele violentei in familiei se regasesc pe mai multe planuri, afectand calitatea vietii
si securitatea victimelor. Consecintele sale negative, grave, pe termen scurt sau lung, se refera la afectarea atat
a starii fizice, cat si, mai ales, a celei psihologice.
In toate cazurile, violenta lasa urme greu de vindecat, atat asupra victimei cat si a agresorului.
Violenta intrafamiliala reprezinta o conduita comportamentala devianta, o patologie relationala cu
implicatii psiho-biologice, sociojuridice, economice, devenind o problema de maxima importanta pentru
societatea actuala.
In ultimii ani, numeroase organizatii nonguvernamentale, fundatii, asociatii, coalitii au desfasurat
actiuni cu scopul de a intari capacitatea de interventie a institutiilor publice abilitate sa rezolve aceste cazuri,
s-au desfasurat campanii de constientizare si informare asupra fenomenului, s-au capacitat resurse locale in
ideea de a oferi servicii sociale victimelor violentei domestice.

Violenta domestica – definitii si forme

Definitii si acceptiuni

Ca arie de cuprindere, violenta domestica se refera la: abuzul copilului in familie; violenta la nivelul
relatiei de cuplu; violenta intre frati; abuzul si violenta asupra parintilor/membrilor varstnici ai familiei.
Conform legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, definitia violentei
domestice este:
„(1) Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un
membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica,
sexuala sau un prejudiciu material.
 (2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si
libertatile fundamentale.
(3) In sensul legii, prin membru de familie se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care au
stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”
Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Ministri al Consiliului
Europei Nr. R (85) cu privire la violenta in familie, violenta in familie reprezinta „orice act sau omisiune
comisa in interiorul familiei de catre unul dintre membrii acesteia si care aduce atingere vietii, integritatii
corporale sau psihologice sau libertatii altui membru al acelei familii si vatama de maniera grava dezvoltarea
personalitatii sale”.
Violenta in familie este un concept amplu ce cuprinde violenta domestica (intelegandu-se ca violenta
intre parteneri – sori sau concubini), dar si violenta asupra copiilor, batranilor sau altor rude.
Studii efectuate de catre unele organizatii guvernamentale privind acest fenomen in Romania, au
concluzionat ca violenta domestica reprezinta o serie repetata de comportamente coercitive si de atac fizic,
sexual si psihic pe care o persoana le manifesta fata de partener, in copul controlarii si dominarii acestuia,
utilizand forta si/sau profitand de incapacitatea de aparare a victimei, ce apare in cadrul unei relatii de cuplu.
Aceasta include si abuzurile de tip economic si social. De asemenea, se considera violenta domestica si cea
asupra fostei sotii/partenere si in relatii consensuale.

Forme ale violentei domestice

Violenta intrafamiliala poate sa apare sub diverse forme, mai mult sau mai putin vizibile, ca: violenta
fizica, psihologica, sexuala, economica si sociala. Persoanele violente manifesta o serie de comportamente
agresive repetitive (in putine cazuri violenta se manifesta printr-un singur incident). Violenta in familie difera
de alte tipuri de violenta aparute incidental sau in alte contexte, avand o dinamica de manifestare aparte ce au
la baza tipul de relatie care exista intre victima si agresor.
Violenta in familie, ca forma de comportament poate avea caracter instrumental (agresorul controland
victima, comportamentele devenind functionale si, daca au rezultatul scontat, vor persista), caracter
intentional (exista intentia de control si dominare, de mentinere a puterii, intentie nerecunoscuta de catre
faptuitor dar care poate fi identificata prin rezultatele produse) sau caracter dobandit (este invatata prin
imitatie).

Violenta fizica consta in atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizica a victimei.
Abuzul fizic se manifesta prin comportamente precum: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, imbrancire,
 tras de haine, de par, zgariere, plesnire, desfigurare, provocare de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, batai,
izbirea victimei de pereti/mobila, aruncare de obiecte si folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea,
legarea, retinerea victimei, lasarea victimei intr-un loc periculos. De asemenea, include si distrugerea
bunurilor care apartin victimei sau pe care cei doi parteneri le stapanesc si le utilizeaza impreuna.
In general, victimele violentei fizice familiale sunt supuse mai multor acte de agresiune in decursul
timpului. Efectele imediate ale violentei fizice sunt: vatamari corporale, provocarea de handicapuri sau chiar
moartea victimei. In timp, victimele violentei in familie contracteaza afectiuni cronice, gastrointestinale,
psihosomatice, tulburari alimentare si stres post-traumatic.

Violenta psihologica include atat violenta verbala, cat si violenta emotionala: insulte, jigniri,
amenintari, intimidare, santaj emotional, inducerea fricii, presiune continua, teroare, privare de alimente sau
de somn, discreditare in fata celorlalti. Violenta psihologica sau abuzul emotional, este folosita pentru a
manipula si a controla, avand efect cumulativ in timp si consecinte grave pe term lung pentru victima. In
literatura de specialitate acest tip de violenta apare ca factor central in abuzul intrafamilial.
Violenta sexuala sau abuzul sexual consta in orice contact sexual fara consimtamantul partenerului
sau cu privire la care nu isi poate exprima consimtamantul valabil format. Contactul sexual fara consimtamant
este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital (atunci cand relatiile dintre parteneri sunt
oficializate) si violul in general, pentru alte tipuri de relatii sexuale obtinute fara consimtamant prin forta,
amenintare si/sau constrangere. Ca forme, violenta sexuala apare atunci cand:
- se continua activitatea sexuala atunci cand victima nu este pe deplin constienta, nu consimte sau ii este teama
sa refuze;
- victima este vatamata fizic in perioada actului sexual sa ii sunt vatamate organele genitale, inclusiv prin
utilizarea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal;
- victima este obligata sa intretina relatii sexuale fara protectie impotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere
sexuala;
- sexualitatea victimei este criticata sau se invoca apelative denigratoare sexual la adresa ei.

Violenta economica reprezinta scaderea resurselor si autonomiei victimei prin control asupra
resurselor financiare si a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrana, mijloace de transport, telefon si
alte surse de protectie sau ingrijire de care ar putea beneficia. Acest tip de violenta se manifesta prin
comportamente ca: interdictia din parte agresorului ca victima sa se angajeze sau sa isi pastreze locul de
munca, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesitatile de baza si neimplicare in nici un fel a
victimei in deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima este astfel mentinuta intr-o stare de
dependenta fata de agresor.

Violenta sociala este o forma de violenta pasiva, constand in controlul victimei, izolarea acesteia de
familie sau de prieteni, monitorizarea activitatilor acesteia, avand drept rezultat intreruperea sau insuficienta
relatiilor sociale, precum si restrangerea accesului la informatie sau asistenta.

Consecinte si efecte psihosociale ale violentei domestice

Violenta domestica are numeroase efecte negative, grave, atat pe termen scurt cat si pe termen lung,
directe (asupra victimei) si indirecte (asupra persoanelor care asista la actele de violenta).
Din multitudinea de efecte negative ale violentei domestice, retinem: depresia si bolile psihice,
abandonul familial si divortul, devianta de fuga de la domiciliu, consumul de droguri, prostitutia, suicidul si
delincventa juvenila.
Efectele violentei domestice se refera atat la efectele fizice (rani, leziuni corporale, boli cu transmitere
sexuala etc.), cele psihologice (lipsa increderii si a stimei de sine, anxietate, depresie, frica de intimitate,
tulburari de somn, incapacitatea de concentrare, comportament suicidar etc.), cat si la cele sociale (izolare,
somaj, pierdere adapostului, delincventa etc.).
Violenta domestica are ca victime, mai ales femeilor si copiii, agresorul fiind de obicei
partenerul/sotul/tatal. Acest fenomen lasa rani adanci asupra femeilor abuzate si, in mod deosebit, asupra
dezvoltarii copiilor supusi acestor tipuri de comportamente.
In ceea ce priveste efectele violentei domestice asupra femeilor, acestea sunt departe de a fi doar
fizice. Abuzul in relatii poate avea efecte emotionale si psihologice pe termen asupra victimelor.
Din cauza abuzului, multe femei sunt fortate sa isi paraseasca caminul, ramanand astfel fara adapost,
acest lucru devenind o problema sociala tot mai frecventa in ultimii ani. De asemenea, datorita ranilor fizice
cat si emotionale sau psihologice, femeile victime ale violentei domestice isi pierd locul de munca.
Un alt efect al violentei domestice asupra femeilor este izolarea, ca rezultat al abuzului suferit.
Agresorii cauta de multe ori sa intrerupa orice retea de suport ale victimei sau interactiuni sociale ale acesteia,
astfel incat victimei ii va fi din ce in ce mai greu sa iasa din relatie.
Ca rezultat al abuzului suferit si efectele acestuia asupra vietii lor, majoritate victimelor sufera de
depresie clinica si anxietate. De asemenea, au un risc crescut de a suferi de tulburari de alimentatie si
disfunctii sexuale.
 Depresia si anxietatea pot face dificila socializarea, mentinerea locului de munca, agravand situatia si
perpetuand ciclul violentei domestice. Victimei ii este greu sa vorbeasca despre suferintele sale, indepartandu-
se de prieteni si de familie. Daca au suferit un abuz sever pe termen lung, atunci sansele ca ea sa sufere de
tulburare de stres post-traumatic cresc considerabil.
Efectele violentei intrafamiliale sunt, cu adevarat, nesfarsite. De aceea este important ca victimele sa
gaseasca o retea de suport in care sa se implice. Sentimentul ca nu sunt singure pot face o mare diferenta
pentru increderea si stima de sine si gasirea unor strategii de coping. De asemenea, este important ca victimele
sa gaseasca un consilier sau psihoterapeut cu care sa discute.
Dupa cum se observa, consecintele si efectele violentei domestice asupra femeilor sunt extrem de
grave si au un impact enorm atat asupra victimei, in mod direct, cat si a societatii, intr-un mod indirect.
O alta categorie importanta a victimelor violentei intrafamiliala este reprezentata de copii.
Copiii din familiile violente invata ca: este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie; violenta este
modul de a obtine ceea ce vrei; oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie; barbatii care
pedepsesc femeile si copiii sunt ”masculi adevarati”; exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune; nu
trebuie sa vorbeasca despre violenta, sa aiba incredere in sine, sa simta.

Consecintele violentei domestice sunt drastice asupra copiilor expusi la astfel de comportamente.
Copiii implicati in violenta intrafamiliala devin tematori si anxiosi. Ei se asteapta oricand si oriunde ca ceva
sa declanseze comportamentul violent al agresorului, astfel incat nu se simt niciodata in siguranta in sanul
familiei. Se tem pentru ei insisi, pentru mamele sau rudele lor. Ei au sentimente de neputinta si lipsa de
valoare.

Copiii care cresc ca victime ale violentei in familie, pot aparea ca niste indivizi normali, sanatosi, care
nu au probleme, ei pastrand secretul asupra a ceea ce se intampla in familia lor, neavand incredere in nimeni
si fiindu-le teama si rusine sa dezvaluie acest lucru. De asemenea, ei se invinovatesc pentru ceea ce se
intampla, de multe ori spunand ca ei sunt cei care au declansat acest comportament al agresorului.
Copiii abuzati se simt izolati si vulnerabili. Ei tanjesc dupa atentie, afectiune si aprobare. Deoarece, de
obicei, mama lor se lupta sa supravietuiasca actelor agresive ale partenerului/sotului/concubinului agresiv, ea
nu este mereu prezenta pentru copil, astfel incat acesta se simte abandonat fizic, emotional dar si psihologic.
Fie ca sunt victime directe ale abuzului fizic sau nu, copiii sufera traume emotionale si psihologice,
traind in case unde tatal abuzeaza mama. Copiii care cresc fiind martori la abuzul asupra mamei lor, mai ales
din partea tatalui lor, vor avea un model de relatii intime in care o persoana foloseste intimidarea si violenta
asupra celeilalte persoane pentru a obtine ceea ce isi doreste. Deoarece copiii au o tendinta naturala de a se
identifica cu persoanele puternice, ei ar putea sa se alieze cu abuzatorul si sa piada respectul pentru mama
care pare neputincioasa.
Majoritatea expertilor cred ca acesti copii care sunt crescuti in familii in care violenta este prezenta,
vor invata ca violente este o cale eficienta de a rezolva conflictele si problemele. Ei vor putea reproduce
ulterior comportamentele agresive la care au fost martori, devenind adolescenti si apoi adulti care repeta sau
continua scenariul in care au trait timp de ani de zile.
Efectele psihosociale ale violentei domestice sunt astfel de o gravitate alarmanta. Copiii victime,
directe sau indirecte, ale violentei in familie, au un mare risc de: abuz de alcool sau de droguri, tulburari de
stres post-traumatic, delincventa.
O consecinta a violentei domestice o reprezinta divortul, ca solutia pasnic aleasa pe un fond de
violenta, un fenomen negativ in cadrul societatii, afectand inclusiv structura acesteia. Pe de alta parte, divortul
poate aparea ca un act de salvare a propriei persoane, a unuia sau mai multor copii, prin fuga de violenta fizica
si psihica din partea partenerului.
Pentru copii, divortul poate fi o drama cu grave urmari si cu riscul ca ei sa devina frustrati si agresivi.
Luand in considerare implicatiile sale la nivel individual dar si al intregii societati, divortialitatea afecteaza
viitorul multor persoane care, in urma destramarii propriilor familii, vor refuza sau evita sa se mai supuna
normelor morale si legale care guverneaza societatea, alegand solutii extreme (suicidul) sau savarsirea unor
fapte ilicite. Pentru a preveni divortialitatea este nevoie sa se identifice starile conflictuale si factorii de risc,
sa se reduca distanta intre parteneri prin comunicare si sincronizarea unor atitudini valide din comportamentul
fiecaruia. Este esentiala stimularea nevoii de dragoste si valorizare a vietii si initierea unor programe de
preventie a comportamentului disocial din cadrul familiei.
Un alt efect important al violentei domestice este suicidul. Conform lui Durkheim, exista doua cauze
majore ale suicidului: gradul ori prea mare ori prea mic (nu mediu) de integrare sociala si reglarea sociala,
care prespune interventie coercitiva a grupului sau a societatii asupra comportamentului membrilor sai.
Printre factorii de risc ai suicidului se numara: carenta afectiva, ce se manifesta atat la minori cat si la
adulti ca o consecinta a unei copilarii lipsita de afectivitate; factori psihorelationali – disperarea, sarcina
nedorita, imposibilitatea materiala de a recurge la serviciul sanitar; factori materiali; factori socio-culturali –
carente prinvind integrarea individului si acomodarea sa cu o noua situatie, incapacitata de a-si asuma sarcina
intretinerii unei familii, alcoolismul acut; factori economici; stresul acut provocat de situatii intrafamiliale
neplacute; mass-media, care, prin informatiile aduse la cunostinta membrilor societatii, influenteaza negativ
familia.
Suicidul copilului aduce in discutie probleme particulare, avand ca motivatie carenta afectiva si abuzul
din partea a unuia sau a ambilor parinti.
 Devianta infantilo-juvenila reprezinta, de asemenea, o consecinta a violentei domestice, fiind o
problema a societatii contemporane legata strand de caderea (dezorganizarea) familiei incarcata de angoase,
conflicte si violenta.
Cercetari efectuate au demonstrat ca familiile destramate si familiile in care violenta relatii dintre
membrii sai sunt caracterizate de violenta, constituie un element activ in sistemul de factori care alcatuiesc
structura determinismului delincventei juvenile in declansarea mecanismului infractional la un numar
considerabil de minori si tineri.
Devianta infantilo-juvenila este privita ca reactie comportamentala la frustrari familiale, generata de
lipsa modelelor parentale (carenta afectiva, abuz de alcool) sau modele psihologice (violente etilice sau
sexopatice). Copiii lasati sub influenta strazii sunt expusi predominant. Alteori, devianta infantilo-juvenila a
fost consecinta sanctiunilor abuzive sau frustrarilor in socializarea comportamentului. Devianta copilului s-a
supus analizei ca un dezechilibru intre structura familiei si climatul sau afectiv – o piramida cauzala a acestei
deviante incluzand, la baza, fenomenele macrosociale pe care se suprapun fenomenele microsociale ca:
dezintegrarea familiei, grupul patogen sau influenta strazii.
Manifestari ale deviantei infantilo-juvenile ca rezultat al violentei intrafamiliale sunt tulburarile de
orientare ale comportamentului sexual, neintelegerea si teama de actul sexual, devianta si tendinta de a se
satisface printr-o perceptie vizuala, prin afisarea organelor sexuale (exhibitionismul), prin acte de brutalizare a
partenerului (sadismul), ori prin provocare de suferinta proprie (masochismul), prin deviatii ale obiectului
sexual ca: fetisismul, homosexualitatea, zoofilia, necrofilia.
Cu alte cuvinte, copiii expusi la violenta in familie implica riscuri pentru o serie de probleme
psihosociale, chiar si atunci cand nu sunt ei insisi tina directa a agresorului. Aceste probleme sunt similare cu
cele observate la copiii abuzati fizic, sugerand ca violenta in familie, indiferent sub ce forma apare, poate
perturba dezvoltarea copilului. Totodata, riscul perpetuarii violentei ca mod de relationare creste odata cu
expunerea copiiilor la astfel de comportamente negative care sunt ulterior internalizate.

Concluzii

In concluzie, mediul emotional al familiei este decisiv in procesul dezvoltarii stimei de sine, necesar
constructiei identitare, a formarii conceptului de sine pozitiv. Respingerea, izolarea, ignorarea, neglijarea,
amenintarea, umilirea, ironizarea, suprasolicitarea sunt expresii nuantate ale bogatei fenomenologii a abuzului
emotional asupra copilului, fie ca unele dintre ele au loc in public, in prezenta unor martori, sau in mediul
 exclusiv al familiei. Vizibilitatea sociala a abuzului emotional in general, ca si a celui asupra copilului, este
recenta in constiinta publica la noi, ea nefiind inca asimilata pe deplin in realitatile juridice.
Indiferent daca violenta are loc in timpul copilariei sau in viata de adult si formele sub care se
manifesta, exista dovezi incontestabile ca victimele violentei domestice reprezinta un grad crescut al riscurilor
de ordin psihologic ca depresia, anxietatea, tulburarea de stres post-traumatic si alte tulburari psihice cu
consecinte grave asupra societatii contemporane.
Multitudinea cazurilor de violenta domestica si gravele sale consecinte sunt un semnal de alarma
pentru societatea actuala, ducand la luarea unor decizii serioase pentru preventia acestui fenomen, cat si
asistarea si sprijinirea familiei in care se intalneste.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Liiceanu, Aurora – „Dimensiuni psihosociale ale violentei domestice”, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
2008;
Ropotica, Ina-Maria – „Violenta intrafamiliala”, Editura Pro Universitara, Bucuresti, 2007;
Durkheim, Emile – „Despre sinucidere”, Institutul European Iasi, 1993;

www.legalis.ro
divorcesupport.about.com
www.domesticviolenceroundtable.org
domesticviolenceuk.org
domesticviolence.com.au
VIOLENTA DOMESTICA:
EFECTELE PSIHOSOCIALE ASUPRA VICTIMELOR COPII SI FEMEI
 Adelina-Gabriela Rotaru

Master - anul I: Evaluarea, consilierea si psihoterapia

copilului, cuplului si a familiei

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Universitatea din Bucuresti