VIOLENTA IN FAMILIE

factor favorizant in dezvoltarea fenomenului traficului de fiinte umane

Violenta domestica si traficul de fiinte umane sunt doua preocupari majore

contemporane ce tin de domeniul drepturilor omului si care preponderent afecteaza categoriile cu o
vulnerabilitate mai mare precum femeile si copiii.

Violenţa domestică, împreună cu sărăcia, este unul din principalele motive care
determină femeile din Moldova să plece în căutarea unui loc de muncă peste hotare, ceea ce des
duce la un nou „statut” şi mai dramatic – victimă a traficului de fiinţe umane.

Prin urmare violenta in familie este un factor semnificativ care influenteaza decizia femeilor de a pleca
peste hotare.

Obiectivul general al proiectului este cresterea capacitatii autoritatilor din Romania si

Republica Moldova si a organizatiilor din regiunea de granita de a raspunde mai bine nevoilor
sociale ale persoanelor aflate in situatii de risc.

Violenţa împotriva femeilor constituie un fenomen inadmisibil, ilegal şi anormal.

Aceasta nu poate fi îndreptăţită în nici un mod şi nu poate fi tolerată. Ea poate fi şi trebuie
eliminată.Este o problema grava acare afecteaza foarte multe persoane,fie in mod direct in cazul
celor care sunt supuse situatiilor de violenta in familie fie in mod indirect,in cazul persoanelor care
asista sau cunosc situatii de violenta in familie.

Violenta in familie este una dintre cele mai cunoscute forme de violenta,chiar daca e
adesea trecuta sub tacere.In cele mai multe dintre cazuri actele de violenta au loc in spatele usilor
inchise si sunt ascunse de victima, din cauza sentimentului de teama fata de agresor si de jena fata
de ceilalti

DEFINITIA VIOLENTEI DOMESTICE

Consiliul Europei,Comitetul de Ministri

Violenta in familie reprezinta ,,orice act sau omisiune comisa in interiorul familiei de
catre unul din membrii acesteia si care adduce atingere vietii,integritatii corporale sau psihologice
sau libertatii altui membru al acelei familii,si vatama in mod serios dezvoltarea personalitatii lui/ei”

(Recomandarea Nr R(85)4 cu privire la violenta in familie.

Legea romana (Legea nr.217/2003)

(1) In sensul prezentei legi violenta in familie reprezinta ,,orice actiune fizica sau
verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru
al aceleiasi familii,care provoaca o suferinta fizica,psihica,sexuala sau un prejudiciu
material

(2) Constituie ,de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita
drepturile si libertatile fundamentale.

Violenta in familie –nu este o problema privata, ,,de familie”, asa cum a fost
considerata multa vreme,ci este o problema de interes social, a societatii.

Violenta in familie incalca o serie de drepturi ale fiintei umane, precum :

− dreptul la viata,

− dreptul la integritate fizica si psihica,

− dreptul la libertate individuala,

− dreptul de a nu fi supus torturii,pedepselor sau tratamentelor inumane sau

degradante,

− dreptul la sanatate si la ocrotirea sanatatii,etc

Datorita faptului ca actele de violenta in familie incalca flagrant drepturi fundamentale

ale omului,scoaterea acestui fenomen din sfera privata si impunerea sa ca o problema a sferei
publice a constitutit o prioritate,initial pentru comunitatea internationala neguvernamentala,fiind
apoi adusa in atentia sectorului guvernamental.

Violenta nu trebuie tolerata,cu atat mai mult cu cat actele de violenta in familie nu sunt
fapte izolate.Ele sunt fenomene care se repeta,si, in timp,devin din ce in ce mai dese si mai
grave.Actele de violenta apar in cicluri producandu-se initial ca faza de tensiune
care,maximizata,explodeaza in manifestari violente.In cazul violentei in familie,actul de violenta
propriu zis este urmat de multe ori de ceea ce se numeste ,,luna de miere”,aceasta fiind etapa in care
persoana care a agresat regreta,doreste sa isi schimbe comportamentul si comunica acestea
victimei,incercand sa o determine sa nu inceteze relatia care exista intre ei.

Violenta in familie este tratata ca fiind in principal o forma de violenta impotriva

femeilor.Aceasta nu pentru ca barbatii nu ii pot cadea victime sau pentru ca numai barbatii sunt
agresori,ci pentru ca violenta in familie afecteaza in prinicipal femeile,dupa cum indica cercetari
efectuate atat la nivel global,cat si la nivel national.
Cadru legislativ international privind violenta impotriva femeilor

1. Organizatia Natiunilor Unite(ONU)

1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului - 10 Decembrie 1948

2. Pozitia Romaniei: aderare

3. Declaratia de la Beijing - 1995

4. Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei

5. Pozitia Romaniei: ratificare - 1981

6. Declaratia privind eliminarea discriminarii fata de femei - 7 Noiembrie

1967

7. Declaratia privind eliminarea violentei impotriva femeilor - 1993

2. Uniunea Europeana (UE)

1. Carta Uniunii Europene asupra Drepturilor Fundamentale -7 Decembrie 2000

3. Consiliul Europei

1 Conventia Europeana privind protectia drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale,inclusiv cele 11 Protocoale ale sale .

Pozitia Romaniei: primele 10 Protocoale au fost ratificate in 20 Iunie 1994 prin

Legea nr. 30/1994,al 11-lea Protocol a fost ratificat prin Legea nr. 79/1995

2 Conventia Europeana pentru despagubirea victimelor infractiunilor de violenta -24

Noiembrie 1983

Pozitia Romaniei:semnata
Tipuri de violenta in familie

Violenta in familie poate sa imbrace diferite forme,mai mult sau mai putin vizibile
precum violenta fizica,psihologica,economica,sociala,sexuala.

Fizica: palmuire,lovituri,bataie

Psihologica: insulte verbale,intimidare,sfidare,umilire

Economica: acces limitat la bani sau posibilitati de a munci

Sociala: control,izolarea de familie si prieteni,interzicerea accesului la

informatie

Sexuala: impunere fortata la activitati sexuale nedorite

Violenta fizica

− se manifesta prin comportamente precum, darnu limitate la: lovire cu sau fara
obiecte,imbrancire,zgariere,arsuri,rasucire a bratelor,tras de par,izbire a
victimei,aruncare de obievte inspre victima.

Violenta fizica poate avea drept consecinta uciderea victimei,poate conduce la vatamari
grave sau se poate constitui intr-o tentativa de omor.

Violenta psihologica

− consta in agresiuni verbale: insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la

capacitatile intelectuale si la indeplinirea responsabilitatilor pe care le are victima in
cadrul familiei), amenintari, intimidare, santaj emotional, inducerea fricii, presiune
continua, teroare, privare de alimente si de somn, discreditare in fata celorlalti, etc

Violenta psihologica are ca rezultat tulburari emotionale si conduce la degradarea

psihica continua a victimei.

Violenta economica

− apare atunci cand un membru al familiei controleaza total resursele financiare

ale familiei.
 Violenta economica se manifesta prin comportamente precum,dar nu limitate
la:interdictia din partea agresorului ca victima sa se angajeze sau sa isi pastreze locul de
munca,refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesitatile de baza si neimplicarea in nici
un fel a victimei in deciziile legate de administrarea bugetului familiei,etc

Violenta sociala

− se manifesta prin comportamente precum, dar nu limitate la: abuz verbal in

fata altor persoane, umiliri, glume, critici referitoare la aspectul fizic si capacitatile
intelectuale ale victimei, controlul continuu al activitatilor sociale ale victimei,
controlul oricarui tip de comunicare cu ceilalti, restrangerea accesului la informatie.

Violenta sociala este tipul de violenta in familie care conduce la izolarea victimei si care
face procesul de iesire din situatia de violenta mult mai dificil pentru victima.

Violenta sexuala

Violenta sexuala in familie presupune fortarea victimei sa aiba orice contact sau
activitate sexual ape care aceasta nu le doreste.

Violenta sexuala se manifesta prin comportamente precum, dar nu limitate la: viol
marital, insulte cu caracter sexual, sadism, folosirea de obiecte sau arme in cadrul actului sexual,
avort fortat, sarcina fortata, etc.

Cauzele violentei in familie

Partea vizibila: Neintelegerile care exista in familie, incapacitatea agresorului de a rezolva pe cale
pasnica conflictele, saracia, somajul, alcoolul sau drogurile.

Partea invizibila: Neacceptarea faptului ca o alta persoana are dreptul la viata personala sau ca
poate face greseli, obisnuinta de a utilize forta pentru a atinge un scop, considerarea
problemelor de familie si a actelor de violenta in familie drept un tabu social, lipsa
protectiei sociale si/sau legale pentru victimele violentei in familie, inegalitatile de gen
din societate, inclusiv cele economice, si faptul ca barbatul este considerat a fi
principalul factor decizional in familie.

Sub aspect juridic, in Republica Moldova,pana de curand, mai concret pana la

propunerea proiectului legislativ nu exista o lege specifica care sa reglementeze violenta in
familie, ceea ce facea ca fenomenul sa nu fie penalizat, astfel fiind mentinut.

PROIECT LEGISLATIV

Adoptarea unei legi cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie a fost

dictata si de participarea Republicii Moldova, in particular, la Conventia privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare fata de femei. Necesitatea elaborarii unui atare proiect este dictata si de
amploarea acestui flagel in Republica Moldova. De asemenea, este foarte important sa fie gasite
resursele umane si financiare necesare pentru implementarea acestei legi.

Prin acest proiect legislativ Guvernul a propus inasprirea pedepselor pentru agresorii din
familie. Potrivit unui proiect de lege initiat de Executiv, agresorii din familie vor fi izolati de
victima violentei pe un termen de pina la un an.

Proiectul Legii cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie este

primul act legislativ ce defineste exhaustiv notiunea de violenta in familie si stabileste bazele
juridice si organizationale in prevenirea si combaterea acestui fenomen.

Potrivit acestui document, instanta de judecata, in maxim 24 de ore din momentul

depunerii cererii privitor la un caz de violenta, ii va putea interzice agresorului sa comunice cu
victima abuzului, sa vina la locul ei de munca, sa se intilneasca cu proprii copii sau sa stabileasca un
regim special de vizitare a copiilor minori. De asemenea, agresorul va fi impus sa urmeze un
tratament sau consultatii specializate si nu va avea dreptul sa poarte sau sa pastreze arma. Comisia
pentru probleme sociale, care urmeaza sa fie creata de catre consiliul local, va verifica felul in care
agresorul respecta restrictiile impuse. Aceste restrictii pot fi impuse pe un termen de pina la un an si
pot fi incetate, la solicitarea Comisiei pentru probleme sociale, o data cu disparitia pericolului de
abuz asupra victimei. Aplicarea masurilor de contracarare nu impiedica initierea procedurii de
divort, de partajare a averii, de decadere din drepturile parintesti si a altor actiuni prevazute de
legislatia in vigoare.

Cererea privind comiterea actelor de violenta in familie poate fi depusa de victima

violentei in familie, de membrii majori ai familiei, de persoanele cu functii de raspundere, de
autoritatea tutelara si de alte persoane care detin informatii despre pericolul iminent de savirsire a
actelor de violenta sau despre faptul savirsirii lor. Cererea va fi depusa la locul de trai: la politie, in
instanta de judecata, la organul de asistenta sociala si de protectie a familiei, la Directia Generala de
educatie, tineret si sport sau la primarie.

Insa, in proiectul propus de Executiv, sunt mentionate doar principiile de baza ale
prevenirii violentei, lipsind in schimb mecanismele de realizare a prevederilor legislatiei, precum si
resursele financiare necesare.

Violenta intrafamiliala îsi are originea în structura socialã, în traditii, obiceiuri si

mentalitati care subînteleg superioritatea bãrbatului asupra femeii.

Principiul egalitatii si deplina respectare a drepturilor fundamentale trebuie sa reprezinte

o problema de maxima importanta pentru comunitate, tinând cont de faptul ca egalitatea de sanse
este o parte inseparabila a procesului de dezvoltare si evolutie a societatii. Acest fapt, recunoscut de
majoritatea tarilor, întâmpina, în practica, obstacole create si reproduse de sistemul de valori si de
conceptele sociale.

In acest context vom discuta si despre egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în
Republica Moldova

Discriminarea femeilor persistă în multe societăţi contemporane, inclusiv şi în Republica

Moldova, unde acest fenomen preia diferite forme.

În Republica Moldova femeile constituie 53% din populaţie, totuşi condiţia femeii în
societate este încă destul de dificilă, fiind afectată de consecinţele crizei economice, cât şi de
statutul ei de mamă şi soţie pe care deseori trebuie să îl combine şi cu statutul său de întreţinător al
familiei.

Asigurarea protecţiei drepturilor femeilor în Republica Moldova s-a început odată cu

ratificarea în 1994 a Convenţiei cu privire la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare faţă de
Femei (CEDAW). Conform acestui document, lichidarea discriminării faţă de femei şi promovarea
egalităţii genurilor sunt principii de bază ale Naţiunilor Unite şi constituie obiectul
responsabilităţilor pentru statele membre. Ca urmare a ratificării Convenţiei, Guvernul Moldovei
cât şi reprezentanţii societăţii civile prezintă Comitetului privind Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare faţă de Femei rapoarte periodice, în care se evaluează implementarea CEDAW. În
perioada 7-25 august 2006, Comitetul s-a întrunit pentru cea de-a 36-a sesiune. Raportul alternativ
prezentat de către societatea civilă din Moldova descrie principalele realizări ale guvernului, cât şi
principalele obstacole care mai persistă în asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Principalele realizări în promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în

Republica Moldova sunt următoarele:

− Adoptarea la 09 februarie 2006 de către Parlamentul Republicii Moldova a

Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi aprobarea
recentă de către Guvernul Republicii Moldova a Planului naţional pentru
promovarea egalităţii genurilor in societate pentru 2006-2007. Adoptarea acestor
două documente reprezintă un pas enorm în promovarea egalităţii genurilor şi în
 garantarea oportunităţilor egale pentru femei, dar, în acelaşi timp, insuficienţa
resurselor financiare le oferă o natură formală şi declarativă şi le reduce din
eficienţă;

− Excluderea treptată a stereotipurilor patriarhale din societate, mai ales din

programele de învăţământ;

− Creşterea treptată a numărului femeilor la toate nivelele ale procesului de

luare a deciziilor şi în toate sferele de activitate;

− Luarea unor măsuri concrete în vederea reducerii violenţei împotriva

femeilor în familie şi societate;

− Constituirea în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, prin

Hotărîrea Guvernului din 2001, în Departamentul oportunităţi egale şi politici
familiale, a unităţii gender, iar în cadrul tuturor Ministerelor au fost create aşa-
numitele focare gender;

− Instituirea unor noi organizaţii neguvernamentale ale femeilor, care activează

în diferite domenii şi contribuie la rezolvarea multiplelor probleme cu care se
confruntă în perioada de tranziţie femeile;

− Crearea unui mecanism naţional special pentru redresarea statutului femeii şi

implementarea conceptului egalităţii genurilor.

Principalele neajunsuri în promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în

Republica Moldova sunt următoarele:

− Eforturile guvernului şi a parlamentului privind protecţia drepturilor

femeilor, eradicarea violenţei şi a discriminării faţă de acestea au o natură singulară
şi formală şi se realizează separat de procesele care decurg la nivel de politici de stat.
Legislaţia în Republica Moldova rămâne declarativă în ceea ce priveşte funcţionarea
mecanismului de stat destinat asigurării şanselor egale femeilor de a participa real în
procesul de luare a deciziilor. Politica de stat privind respectarea principiului
egalităţii genurilor este inconsecventă, iar prevederile Convenţiei cu privire la
eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei se implementează parţial;

− Lipseşte strategia abordării integrate a politicii gender, care ar promova

egalitatea dintre bărbaţi şi femei în toate sferele;

− Există un deficit de resurse umane şi financiare;

 − Femeile sunt implicate în activităţi cu un grad redus de calificare şi sunt mai
puţin plătite;

− Ignoranţa fenomenului de violenţă împotriva femeilor; fenomenului de

hârţuire sexuală, a proceselor migraţionale;

− În cadrul sistemului de învăţământ, elevilor nu li se dezvoltă o sensibilitate de

gen, nu li se oferă un minim de cunoştinţe pentru a aborda problematica de gen;

− Se resimte necesitatea efectuării unei analize a cauzelor sărăciei prin prisma

genurilor, cât şi identificării factorilor ce determină impactul politicilor de stat
asupra vieţii şi bunăstării femeilor şi bărbaţilor.

Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, aduce

următoarele schimbări pozitive:

− Au fost definite noţiunile de hărţuire sexuală, discriminare directă şi indirectă

pe criterii de gen, şanse egale şi abordare integrată a politicii gender;

− Au fost specificate acţiunile care se consideră şi acţiunile care nu se

consideră discriminatorii. Acţiunile care nu se consideră discriminatorii sunt
măsurile care au drept scop asigurarea unor condiţii speciale femeii în perioada
sarcinii, lăuziei şi alăptării; cerinţele de calificare pentru activităţi în care
particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului
activităţilor respective; precum şi anunţurile speciale de angajare ale persoanelor de
un anumit sex la locurile de muncă în care, datorită condiţiilor de muncă,
particularităţile de sex sînt determinante;

− A fost specificat rolul avocatului parlamentar în asigurarea egalităţii

genurilor;

− A fost stabilit Cadrul instituţional naţional de asigurare a egalităţii de şanse

între femei şi bărbaţi, inclusiv competenţa şi resursele fiecărui organ. Autorităţile
abilitate cu atribuţii în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi sunt: Parlamentul;
Guvernul; Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi; Ministerul
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale; ministerele şi alte autorităţi administrative centrale
(unităţile gender); cât şi autorităţile administraţiei publice locale (unităţile gender).

− Noua lege prevede că femeile şi bărbaţii beneficiază de drepturi şi libertăţi

egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor. În acelaşi timp,
acţiunile care limitează sau exclud sub orice aspect tratarea egală a femeilor şi
 bărbaţilor se consideră discriminatorii şi sânt interzise. Orice act juridic care conţine
prevederi discriminatorii după criteriul de sex se declară nul de către organele
competente.

Astfel, există un mare decalaj între conţinutul legislaţiei, strategiile potenţiale şi

realitatea vieţii publice şi politice ale Republici Moldova în domeniul gender, ca de altfel şi în alte
domenii. Următoarele măsuri sunt necesare de a fi luate în vederea promovării egalităţii gender în
Republica Moldova:

− ajustarea legislaţiei naţionale la prevederile noii Legi cu privire la asigurarea

egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;

− adoptarea urgentă a Legii privind prevenirea şi combaterea violenţei în

familie în a doua lectură;

− organizarea campaniilor pentru reabilitarea şi re-socializarea persoanelor,

care au comis acte de violenţă în familie, cât şi a victimelor violenţei domestice;

− organizarea campaniilor informaţionale cu privire la drepturile victimelor

violenţei domestice, mai cu seamă în regiunile rurale;

− crearea mecanismelor şi condiţiilor juridice, necesare pentru diminuarea

fenomenului hârţuirii sexuale la locul de muncă, în familie şi în cadrul educaţional;

− o măsură importantă ar fi îmbunătăţirea legislaţiei în vederea acordării unor

credite preferenţiale femeilor în scopul promovării lor în activitatea de
antreprenoriat;

− promovarea femeii la nivelul luării deciziilor;

− elaborarea şi implementarea programelor educaţionale pentru prevenirea

violenţei împotriva femeilor şi pentru educarea populaţiei în domeniul gender;

− dezvoltarea unor servicii sociale suplimentare care ar da posibilitatea

părinţilor să combine obligaţiile de familie cu responsabilităţile de serviciu şi
participarea în viaţa publică;

− revizuirea legislaţiei protective în privinţa angajării femeilor.

Legislatie nationala(ROMANIA)
1. Prevederile constituţionale

Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor

publice fără privilegii sau discriminări(articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor
persoanelor.

Articolul 22 din capitolul 2 privind drepturile şi libertăţile fundamentale garantează,

prin aliniatul 1, dreptul la viaţă,dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei. Aliniatul 2 al
aceluiasi articol stipulează în mod expres că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui
alt fel de pedeapsă sau tratament degradant ori inuman.

Articolul 23 al capitolului 2 declară inviolabile libertatea individuală şi siguranţa

persoanei, dreptul la apărare al persoanei fiind garantat prin articolul 24.

Conform artciolulului 26,alin 2, orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea

însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altuia, ordinea publică sau bunele moravuri.

Consacrerea prin Constituţie a acestor drepturi presupune în mod automat respectarea

libertăţilor şi drepturilor femeii în calitatea sa de persoană şi interzice supunerea acesteia la orice act
de violenţă sau tratament degradant de natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul
violării unuia din aceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia
legii.

2. Prevederile Codului Penal

Prevederi legislative

Pâna în anul 2000, Codul penal român trata nediferentiat violenta în familie si violenta
în exteriorul acesteia. Odata cu promulgarea Legii 197/2000, Codul penal a fost modificat si
completat, prin înasprirea pedepselor privative de libertate pentru autorii violentelor în familie,
indiferent de sexul acestora. În esenta, noul act normativ prevede urmatoarele:

− defineste notiunea de membru de familie ca fiind ,, sotul sau ruda apropiata,

daca acesta din urma locuieste sau gospodareste împreuna cu faptuitorul.”- cf art.
149 /CP. Definirea este într-adevar larga si urmareste sa cuprinda toate persoanele
care locuiesc împreuna cu agresorul, însa în baza aceleiasi definitii sunt exclusi
concubinii care, desi gospodaresc împreuna, nu sunt rude;

− pornirea actiunii penale din oficiu pentru infractiunile de violenta(art. 180-

181). Ratiunea legiuitorului prin introducerea acestei garantii este similara cu
cea în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restrânsa, si anume, pozitia de inferioritate psihica fata de faptuitor si cea
fata de consecintele faptei careia i-a cazut victima. Pornirea actiunii penale din oficiu
conduce la avantaje de ordin procedural:

a. organele de urmarire penala sau instanta pot fi sesizate fara verificarea

îndeplinirii conditiilor pentru existenta plângerii prealabile;

b. sesizarea se poate face prin orice mod, iar neprezentarea la doua termene
consecutive nu atrage nici o sanctiune;

c. sesizarea adresata organelor de urmarire penala nu este conditionata de

termenul de doua luni si, mai mult, aceasta prevedere acorda posibilitatea
societatii civile sa nu mai trateze violenta în familie ca o problema stricta a
familiei, astfel ca orice persoana care are cunostinta de orice forma de abuz,
poate sesiza organul în drept.

− Introduce o noua masura de siguranta si anume ,,interdictia de a reveni în

locuinta familiei pe o perioada determinata”si care presupune ca instanta poate lua
aceasta masura împotriva unui condamnat la cel putin un an de închisoare pentru
lovire sau orice alt act de violenta. Ea poate fi luata pe o perioada de pâna la 2 ani.
Aceasta masura este o noutate absoluta si este o încercare a legiuitorului, timida ce-i
drept, în concordanta cu scopul masurilor asiguratorii din Codul Penal de înlaturare a
unei stari de pericol. Legiuitorul a încercat prin aceasta masura sa echivaleze ordinul
de restrictie din legislatia internationala, dar lipsa unor modificari complementare în
Codul de Procedura a dus la o totala inaplicabilitate a sa. Desi este prevazuta de atâta
timp în lege, aceasta masura nu si-a gasit aplicarea în nici un proces penal. Intentiile
legiuitorului sunt laudabile dar practic nu au nici o relevanta deoarece:

a. masura se ia daca agresorul este condamnat deja la pedeapsa

închisorii de cel putin un an dupa care ar urma executarea masurii asiguratorii;

b. nu poate fi luata decât în cazul infractiunilor grave deoarece pentru

agresiunile curente si relativ tipice violentei domestice, pedepsele sunt mai mici
de un an, amenzi penale sau sunt pedepse cu închisoarea carora li se aplica
suspendarea;

c. durata mare a proceselor care poate ajunge pâna la un an sau chiar

mai mult timp, perioada în care agresorul nu poate fi împiedicat de a locui cu
victima.

− se aduce o recunoastere a infractiunii de viol în timpul casatoriei prin

introducerea ca agravanta a savârsirii acesteia împotriva unui membru de familie;

− sunt agravate infractiunile care au drept subiect pasiv minorii, batrânii sau
 persoanele cu handicap, prin marirea pedepselor la infractiunile: act sexual cu un
minor, coruptie sexuala, abandon de familie, rele tratamente aplicate minorului,
punerea în primejdie a unei persoane în neputinta de a se îngriji.

În cazul alungarii din locuinta comuna a sotului, a sotiei sau a copiilor, precum si a
oricarei alte persoane aflate în întretinere, Legea 61/1991 prevede plata unei amenzi al carei
cuantum este situat în intervalul 4-21 Euro, sau închisoarea contraventionala de la 15 zile la 3 luni.
Amenda poate fi platita ori de câte ori se produce fapta mentionata mai sus si ea afecteaza bugetul
întregii familii. În timp ce statistica arata ca mai mult de jumatate dintre familiile din România sunt
sub nivelul minim de subzistenta, aceste amenzi pot crea dezechilibre bugetare majore familiilor
sarace, fiind, la rândul ei, o sursa de acutizare si de întretinere a fenomenului violentei în familie.

Ca o dovada a interesului Guvernului fata de situatia familiei în general, si în ceea ce

priveste manifestarile cu violenta în special, poate fi mentionata noua lege speciala de prevenire si
combatere a violentei în familie, Legea 217/2003, care a fost adoptata de Parlamentul României
în luna mai 2003.

Prin aceasta lege s-au completat lacunele Legii 197/2000 astfel:

− calitatea de membru de familie include si categoria persoanelor aflate în

relatie de concubinaj(art.4)

− masura interzicerii de a reveni în locuinta familiei (în sensul stipulat de

Codul penal modificat prin legea 197/2000) se poate lua în cursul urmaririi penale
sau al judecatii, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exista probe sau
indicii temeinice ca un membru de familie a savârsit un act de violenta cauzator de
suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru al familiei (art.26, alin 1).

Legea statueaza,de asemenea,colaborarea dintre sectorul public si cel neguvernamental

in ceea ce priveste situatiile de violenta in familie.

Aceasta lege prevede ca elemente de noutate:

 ¨ înfiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, a centrelor de asistenta

destinate agresorilor si a celor de recuperare pentru victimele violentei în familie. Unul
dintre obiectivele acestora este asistarea agresorilor prin tratament si consiliere de
specialitate;

 ¨ internarea victimelor sau agresorilor în centre de tratament si reabilitare se face numai

cu acordul acestora. Pentru minori, acordul este dat de parinti sau de tutorele legal (art.
25);

 ¨ persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta

 adapostului unde se gasesc victimele. Orice încercare a acestora în sensul aratat anterior
constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda între 132-264 Euro, reprezentând
de la 1,5 la de 3 ori salariul mediu pe economie;

 ¨ introduce institutia asistentilor sociali ca persoane calificate în activitatile de asistare a

victimelor;

 ¨ instituie abordarea fenomenului violentei în familie(prevenire si combatere) pe baza

cooperarii interinstitutionale si cu sprijinul comunitatii;

 ¨ introducerea medierii în cazurile violentei în familie care poate avea loc la cererea
partilor, prin intermediul consiliului de familie sau a unui mediator specializat;

 ¨ obligativitatea autoritatilor locale de înfiintare a adaposturilor pentru victimele

violentei în familie(art. 23)

Prin Ordonanta nr. 95 din 24 dec. 2003 s-au adus modificari si completari la
Lg.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie. Prin aceasta Ordonanta, în cadrul
directiilor pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie un compartiment cu
atributii în combaterea violentei în familie.

Ordinul Inspectorului General al Politiei privind prevenirea si combaterea violentei

domestice din 07.03.2001 abordeaza modalitatile de cunoastere si interventie a politistilor în
cazurile de violenta domestica.

Prin Legea 202/2002 Republicata ,, privind egalitatea de sanse” - se garanteaza accesul

la educatie, cultura si la informare fara discriminare si se înfiinteaza Agentia Nationala pentru
Egalitatea de Sanse între Femei si Barbati (ANES) al carei presedinte coordoneaza activitatea
Comisiei nationale în domeniul egalitatii de sanse între femei si barbati (CONES).

Prin Legea 116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale - se faciliteaza accesul la

un loc de munca, la o locuinta, la asistenta de sanatate si la educatie.

Prin Ordinul Min. Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei Nr. 383 din 12.07.2004 se
aproba standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei
în familie.

Prin Ordinul comun între Min. Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Administratiei
si Internelor si Min. Sanatatii Nr. 384/306/993 din 12 iulie 2004 a fost aprobata Procedura
conlucrarii în prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta în familie.

Prin Hotarârea Guvernului Nr. 686 din 12 iulie 2005 a fost aprobata Strategia nationala
în domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei în familie care are drept scop
promovarea, respectarea si garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenta în familie.

Strategia urmareste îmbunatatirea cadrului legislativ existent prin implementarea si

dezvoltarea unor programe si servicii sociale specializate destinate persoanelor afectate de violenta
în familie cât si prin initierea unor politici de prevenire si combatere a violentei domestice la nivel
national. De asemenea, în Anexa 2 a Strategiei, este prevazut Planul de masuri pentru
implementarea strategiei nationale în domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei în
familie pe perioada 2005-2007, în care se regasesc responsabilitatile pentru fiecare din institutiile
implicate.

Solutii pentru prevenirea violentei domestice:

− in primul rind, ar trebui sa functioneze un mecanism de sustinere a victimelor

violentei in familie si de pedepsire a agresorilor

− ar trebui ca femeile sa-si schimbe atitudinea fata de aceasta problema si sa nu

permita aplicarea actelor violente, pe care ea le accepta ca pe ceva firesc

− sensibilizarea opiniei publice în legatura cu amploarea si gravitatea acestei

probleme sociale (campanii de constientizare în rândul populatiei, programe de
educatie comunitara prin care s-a urmarit schimbarea mentalitatii si prejudecatilor
populatiei, prin cristalizarea unor curente favorabile prevenirii si combaterii violentei
în familie);

− identificarea, înregistrarea si monitorizarea cazurilor de violenta în familie;

− pregatirea politistilor pentru tratarea corespunzatoare a plângerilor victimelor

violentei în familie;

− elaborarea unei strategii comune în scopul de a asigura un sprijin efectiv

victimelor, care sa implice toate institutiile cu care este nevoie sa se coopereze
(Parchetul, Instantele, organizatiile neguvernamentale, institutiile de îngrijire
medicala);

− propuneri în domeniul legislativ, fie pentru elaborarea unor acte noi, fie
pentru completarea celor existente.

Modalitati de prevenire si de combatere a violentei domestice

Conform art. 16. din Legea 217/2003

(1) Persoanele desemnate de autoritatile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta in

familie vor avea urmatoarele atributii principale:

a) monitorizarea cazurilor de violenta in familie din sectorul sau unitatea teritoriala

deservita; culegerea informatiilor asupra acestora; intocmirea unei evidente separate; asigurarea
accesului la informatii la cererea organelor judiciare si a partilor sau reprezentantilor acestora;

b) informarea si sprijinirea lucratorilor politiei care in cadrul activitatii lor specifice

intalnesc situatii de violenta in familie;

c) identificarea situatiilor de risc pentru partile implicate in conflict si indrumarea acestora

spre servicii de specialitate;

d) colaborarea cu institutii locale de protectie a copilului si raportarea cazurilor, in

conformitate cu legislatia in vigoare;

e) indrumarea partilor aflate in conflict in vederea medierii;

f) solicitarea de informatii cu privire la rezultatul medierii;

g) instrumentarea cazului impreuna cu asistentul familial.

(2) In cazul comiterii actelor de violenta in familie, organele de politie intervin la sesizarea victimei,
a altui membru de familie sau a unei autoritati.

(3) Lucratorul de politie va anunta imediat autoritatea competenta la nivel local, in legatura cu
situatia victimei.

Ministerul Sanatatii si Familiei impreuna cu Ministerul de Interne elaboreaza si

difuzeaza materiale documentare privind cauzele si consecintele violentei in familie.

Ministerul Educatiei si Cercetarii realizeaza, cu sprijinul celorlalte ministere implicate si

in colaborare cu organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniu, programe educative
pentru parinti si copii, in vederea prevenirii violentei in familie.

Modalitati de cunoastere si interventie în cazurile de violenta în familie

− monitorizarea starilor conflictuale familiale existente, precum si identificarea

si luarea în evidenta a celor care apar, fata de care se va interveni prin supraveghere
si atentionare, inclusiv prin sanctionarea celor în cauza, când situatia o impune;

− identificarea si luarea în evidenta a minorilor aflati în dificultate, mai ales a

celor care au fost victimizati de catre parinti sau rude apropiate, a celor care fac parte
din familii dezorganizate, cu unul sau ambii parinti cunoscuti cu antecedente penale,
alcoolici, bolnavi psihic sau toxicomani, cunoscuti cu un comportament violent;
 − luarea în atentie a persoanelor cu antecedente penale, alcoolici, bolnavi psihic
sau toxicomani, care au comis sau despre care se detin date ca savârsesc fapte de
violenta în familie, fata de care se vor efectua activitatile specifice ce se impun;

− cercetarea operativa, temeinica si cu fermitate a cazurilor de violenta în

familie, la a caror instrumentare se va coopera cu parchetele si cu instantele
judecatoresti. Atunci când se impune se vor întreprinde demersurile necesare, atât
pentru arestarea preventiva a autorilor, internarea acestora într-o unitatea
spitaliceasca, cât si luarea masurilor de protectie sociala si acordarea îngrijirilor
medicale în vederea vindecarii vatamarilor corporale suferite, pentru victime.

Sfaturi pentru prevenirea violenţei domestice

Daca sunteti victima violentei in familie sau simtiti ca sunteti pe cale de a deveni victima
acestui tip de violenta, este bine sa stiti:

− Daca violenta fizica s-a produs, mergeti la Serviciul de Medicină Legală

Judetean, in maximum 48 ore de la producerea agresiunii, pentru constatarea acesteia
si eliberarea unui certificat medico-legal.

− Anuntati cea mai apropiata unitate de politie. Pentru ca politia sa va poata

apara de repetarea violentelor, este necesar sa depuneti o plangere. Daca numarul de
zile de ingrijiri medicale este sub 60 zile, chiar daca Politia demareaza cercetarile, va
puteti impaca in orice moment cu agresorul, iar impacarea inlatura raspunderea
penala a acestuia. Nu uitati: cu fiecare impacare, violenta va deveni tot mai mare.

− Daca in continuare va simtiti in pericol, Politia va poate indruma spre

adapostul cel mai apropiat. In fiecare judet sunt infiintate astfel de adaposturi. Acolo,
veti putea beneficia (dumneavoastra si copii dumneavoastra) de o cazare pe o
perioada determinata, masa, asistenta psihologica, medicala si chiar asistenta juridica
in instanta.

− In cursul urmaririi penale sau a judecatii, instanta de judecata, la cererea

victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista indicii sau probe temeinice ca un
membru al familiei a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau
psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, masura
interzicerii agresorului de a reveni in locuinta familiei.

Organizatiile neguvernamentale

In prezent,unele organizatii neguvernamentale ofera victimelor violentei in familie

servicii diversificate si specializate,dupa cum urmeaza:

 consiliere juridica

 reprezentare si asistare in instanta

 consiliere psihologica

 terapie de cuplu

 servicii medicale

 linie telefonica de criza

 adapost temporar pentru victima si copiii sai

 grupuri de suport

 servicii de asistenta sociala

 cursuri de pregatire si reconversie profesionala

 sustinere materiala si financiara pe termen limitat

Bune practici in lucrul cu victimele violentei in familie

Avand in vedere specificul lucrului cu victimele violentei in familie,este foarte

important ca acestea sa fie asistate de persoane cu pregatire speciala.

Pentru un prim contact cu victimele violentei in familie,exista un set de reguli care sunt
recomandate de specialistii in domeniu:

− este indicat ca asistarea sa fie facuta de catre femei

− problema victimei trebuie tratata cu seriozitate sin u minimizata.Persoanelor

care sunt victime ale violentei in familie le este adesea foarte greu sa depaseasca
starea de rusine,de neincredere si de teama sis a se adreseze unui serviciu specializat
pentru a cere ajutor,sa discute cu o persoana straina despre drama pe care o
traiesc.Daca victima va sesiza o atitudine neincrezatoare,motivatia sa si chiar
increderea in potentiala rezolvare a problemelor sale va descreste,ceea ce ar putea
avea in viitor,un impact negative asupra incercarii victimei de a iesi din situatia
abuziva.
 − atitudinea consilierului trebuie sa fie empatica,fara sa lase sa transpara
compasiunea si fara sa emita judecati asupra situatiei in care se gaseste victima.

Atentie!!!!!!!!! Atitudinea pe care a avut-o victima,modul in care a procedat in

situatiile de dinaintea sau de dupa actul de violenta ,motivele victimei pentru a
ramane in relatia abuziva,deciziile victimei luate in ceea ce priveste relatia cu
agresorul,nici unul dintre aceste lucruri nu trebuie sa fie judecate sau puse sub
semnul intrebarii de catre consilier.

− persoana trebuie sa primeasca asigurarea ferma din partea consilierului ca va

fi respectat principiul confidentialitatii,iar acesta trebuie respectat cu strictete,orice
abateri putand avea efecte deosebit de grave asupra victimei.

− este essential ca victimei sa nu i se transmita mesajul ca este o persoana

anormala,ci ca este o persoana absolute normala care se afla intr-o situatie
anormala,ca actele de violenta sunt anormale si ca agresorul este responsabil
pentru abuzurile pe care le comite,victima nefiind vinovata.

− consilierul trebuie sa incurajeze victima,manifestand incredere in

resursele ,capacitatea si calitatile persoanei in cauza.

− victima nu trebuie presata de catre consilier in a lua decizii majore.De obicei

o victima are incercari repetate de iesire din situatia de violenta.Ceea ce trebuie sa
faca un consilier este sa ii indice ceea ce trebuie facut in astfel de situatii
,modalitatile pe care le are la indemana avand in vedere cazul concret.Consilierea
victimei trebuie sa se faca foarte rapid,in situatiile de violenta intarzierile
putand fi fatale pentru victima.

ABORDĂRI LEGISLATIVE ALE VIOLENŢEI DOMESTICE ÎN DIFERITE

ŢĂRI ALE EUROPEI:

Diferenţele între prevederile sistemelor legislative ale ţărilor europene cu privire la

violenţa domestică pot fi analizate pe mai multe criterii:

− încadrarea juridică a violenţei conjugale, ca infracţiune specifică

− necesitatea depunerii unei plângeri de către victimă împotriva agresorului

pentru declanşarea procedurilor penale
 − protecţia oferită victimelor prin prevederile de drept civil

− ajutorul, asistenţa oferită victimelor

Legislaţia britanică şi cea austriacă permit victimelor să solicite protecţie împotriva

agresorilor.

În Anglia, violenţa în cuplu nu constituie o infracţiune specifică, fiind supusă normelor

de drept civil. În cadrul procesului, judecătorul poate ţine cont de legăturile dintre victimă şi agresor
pentru a stabili daunele. Unele acte de violenţă conjugală pot fi încadrate la hărţuire care constituie
o infracţiune specifică.

Violul în cadrul cuplului este definit ca infracţiune de la începutul anilor ’90, iar
sancţiunile variază în funcţie de durata căsniciei. Nu este necesară plângerea victimei pentru
începerea urmăririi penale împotriva agresorului. Dispoziţiile dreptului civil permit victimei să
solicite ordin de restricţie pentru agresor sau ordonanţe cu privire la ocuparea domiciliului conjugal.

Ordinele de restricţie pot prevedea măsuri generale sau specifice, cum ar fi interdicţia
pentru agresor de a contacta telefonic victima. Codul familiei prevede sancţiuni diferite în funcţie
de tipul de relaţie existent între victimă şi agresor: soţ-soţie, concubini, logodnici etc.

Prevederile legislative permit victimelor să solicite în instanţă ocuparea, în exclusivitate,

a domiciliului conjugal. Decizia este luată în funcţie de resursele financiare ale părţilor, de conduita
fiecăruia, de durata convieţuirii, de posibilele consecinţe asupra copiilor etc. O astfel de ordonanţă
este valabilă şase luni, cu posibilitatea de a o prelungi o singură dată, dacă nici unul dintre parteneri
nu are drepturi de proprietate asupra locuinţei. Dacă unul dintre parteneri are dpreturi asupra
locuinţei, tribunalul poate include anumite clauze, cum ar fi plata unei anumite sume titularului de
drepturi sau obligativitatea de a repara şi de a întreţine locuinţa.

În funcţie de gravitatea agresiunii şi dacă securitatea victimei o cere, agresorul poate fi

arestat chiar dacă nu s-a emis încă un mandat de arestare.

Victimele violenţei domestice beneficiază şi în Anglia de ajutor financiar. Totuşi,

victima nu poate beneficia de acest ajutor decât dacă agresorul a fost urmărit penal şi dacă victima
nu mai locuieşte cu el. Cuantumul ajutorului permite victimei realizarea de amenajări ale locuinţei
sau alegerea unui tip de asigurare de sănătate privat.

În ce priveşte asistenţa acordată victimelor, au fost create, în cadrul Ministerului de

Interne, la nivelul comisariatelor de poliţie, unităţi specializate în acordarea de asistenţă pentru
victimele violenţei domestice.

Legea locuinţei, intrată în vigoare în 1997, prevede oblgativitatea comunităţilor locale de

a asigura găzduire pentru victimele violenţei conjugale, pe o perioadă de maxim 2 ani.

În Austria, violenţa conjugală nu face obiectul unor prevederi legale specifice, ci este
încadrată la infracţiunile de lovire şi vătămare corporală.

Violul în cadrul cuplului face obiectul sancţiunilor penale începând din anul 1989.
Procedura penală se poate declanşa, în caz de violenţă domestică, la sesizarea oricărui cetăţean care
are dovezi că un astfel de act a avut loc. În cazul violului în cadrul cuplului, procedura penală se
declanşează în urma plângerii penale a victimei, dacă nu s-au produs vătămări grave. Legislaţia
austriacă permite integrarea agresorului în programe de reeducare.

Şi în Austria legislaţia permite judecătorului să ordone părăsirea domiciliului conjugal

de către agresor, chiar dacă acesta este proprietarul locuinţei. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în cazul
în care victima a fost doar ameninţată cu violenţa. Durata ordinelor de restricţie nu poate depăşi 3
luni. Pentru punerea în aplicare a acestor ordine tribunalul poate face apel la forţele de ordine, în
cazurile grave. Forţele de ordine au posibilitatea de a acţiona independent de decizia justiţiei,
imediat ce un act de violenţă a fost comis.

Din 1996, legislaţia permite poliţiei să interzică agresorului accesul în domiciliul

victimei, în cazul în care acesta pune în pericol viaţa, sănătatea sau libertatea acesteia. Interdicţia nu
se referă doar la accesul în locuinţa victimei, ci şi la delimitarea unei arii sau a unor locuri clar
specificate (de ex. în incinta şcolii în care învaţă copiii sau la locul de muncă al victimei) în care
agresorului îi este interzis accesul.

Legislaţia austriacă permite forţelor de ordine, în cazul actelor de violenţă care pun în
pericol sănătatea sau libertatea victimei, să interzică imediat agresorului accesul în locuinţa
victimei. O astfel de interdicţie este valabilă 10 zile, dar poate fi prelungită automat dacă victima a
solicitat ordin de restricţie.

Asistenţa acordată victimelor presupune obligativitatea forţelor de ordine de a furniza

victimei şi agresorului note informative cu privire la drepturile pe care le au şi de a informa despre
caz biroul de intervenţii care oferă asistenţă juridică gratuită.

De asemenea, sunt disponibile linii telefonice speciale pentru victime, cu program

permanent.

În Canada, unele categorii de violenţă, cum ar fi agresiunea sexuală sau hărţuirea

criminală, sunt crime sancţionate prin Codul penal. În ultimii ani, însă, au fost efectuate o serie de
măsuri privind violenţa conjugală. Printre aceste reforme, figurează legea C-15, C-79 et C-27.

Legea C-15 propune modificări ale Codului Penal pentru maximizarea pedepselor pentru
hărţuirea criminală de la 5 la 10 ani.
 Legea C-79 (promulgată la 1 decembrie 1999) modifică Codul Penal cu scopul de a
facilita participarea victimelor şi martorilor la pocesele de justiţie penală. Au fost întreprinse diferite
măsuri cu scopul de a proteja victimele., cum ar fi decizia de leiberare condiţionată.

Legea C-27 (promulgată la 26 mai 1997) modifică Codul Penal pentru a întări
dispoziţiile relative la hărţuirea criminală. Legea obligă tribunalele să considere violarea unei
ordonanţe preventive ca o circumstanţă agravantă în condamnarea unui contravenient pentru
hărţuire criminală.

În plus, pe lângă modificările aduse codului penal unele provincii au pus în acţiune
măsuri legislative specifice contra violenţei conjugale, asigurând măsuri adiţionale de protecţie a
victimelor, cum ar fi ordonanţe de urgenţă în profitul victimelor violenţei familiale domestice, care
prevede şi acordarea de ajutor material din partea statului.

Din 1999, în Portugalia există un plan naţional de acţiune împotriva violenţei familiale,
care include şi constituirea unei reţele de adăposturi pentru victime şi a sistemelor de ajutoare a
acestora. Codul penal pedepseşte violenţa conjugală şi violenţa exercitată asupra minorilor. De
asemenea, este recunoscut violul în interiorul cuplului. Autorii actelor de violenţă domestică pot fi
pedepsiţi cu închisoare de la 1 la 10 ani, în funcţie de gravitatea faptei (în cazul decesului victimei,
autorul este pedepsit cu închisoare de la 3 la 10 ani). Autorul actului de violenţă poate fi obligat să
părăsească domiciliul conjugal. Declanşarea procedurii penale trebuie precedată în mod obligatoriu
de o plângere din partea victimei. Totuşi, din 1998, procedura penală poate fi declanşată şi fără
existenţa acestei plângeri, dacă interesul victimei o cere şi dacă aceasta nu se opune începerii
urmăririi penale. Dacă nu s-a declanşat un proces de divorţ, judecătorul nu poate decide nici o
măsură de protecţie a victimei.

Ajutorul acordat victimelor:

Ajutorul material este acordat de stat, în situaţiile în care s-a provocat victimei o
incapacitate de muncă de cel puţin 30 de zile, dacă s-a atentat la viaţa victimei şi aceasta nu a
obbţinut plata daunelor prin intermediul justiţiei. Ajutorul material încearcă să acopere daunele
materiale. Sistemul legislativ prevede şi plata anticipată a unui ajutor material, în cazul în care
victima sau asociaţiile de protecţie a victimelor solicită acest lucru, în cazul în care victima se află
într-o situaţie economică dificilă. Statul poate solicita returnarea ajutorului oferit, dacă victima
obţine despăgubiri în instanţă.

Serviciile de asistenţă pentru victime include adăposturi, reprezentare în instanţă,

asigurată prin intermediul asociaţiilor de protecţie a victimelor.
 În Spania, prevederile cu privire la violenţa conjugală sunt cuprinse în Codul penal.
Codul penal spaniol prevede pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pentru cel care îşi supune
partenera/partenerul ,soţia/soţul la acte de violenţă fizică sau psihologică. La această pedeapsă se
adaugă şi cele pentru lovire, rănire, ca manifestări ale violenţei. De asemenea, judecătorul poate
interzice agresorului să se apropie de domiciliul victimei sau să intre în contact cu aceasta. Durata
interdicţiei nu poate fi mai mare de 5 ani. Judecătorul poate interzice agresorului accesul în
domiciliul conjugal.

În ce priveşte violul în interiorul cuplului, jurisprudenţa a fost stabilită în 1995, când

Tribunalul suprem a recunoscut, prin sentinţele pronunţate, violul în interiorul cuplului.

Declanşarea procedurii penale împotriva agresorului nu necesită, nici în Spania, o

plângere din partea victimei. Judecătorul poate lua măsuri de protejare a victimei sau de atribuire a
locuinţei numai dacă este iniţiat un proces de divorţ sau de separare.

Ajutorul acordat victimelor este de natură materială, de la stat, dacă s-a provocat
victimei o incapacitate de muncă pe o perioadă mai mare de şase luni, sau dacă victima nu
beneficiază de asigurare socială. În caz de deces al victimei drepturile materiale revin victimelor
indirecte ale violenţei, de regulă copiilor. Ajutorul este acordat numai după ce există o decizie
definitivă a instanţei şi se raportează la salariul minim pe economie şi de posibilităţile financiare ale
victimei. Există şi posibilitatea acordării de ajutoare provizorii în aşteptarea deciziei definitive a
instanţei de judecată, în cazul în care situaţia materială a victimei impune acest lucru. Statul poate
cere returnarea ajutorului material dacă tribunalul constată că nu s-a produs nici un delict sau dacă
victima a primit despăgubiri.

Ministerul de interne oferă asistenţă victimelor prin intermediul birourilor specializate

de asistenţă.

Cele mai importante comisariate de poliţie au în componenţă unităţi sepcializate în

cazurile de violenţă domestică. În marile oraşe există adăposturi pentru femeile agesate în familie
care au părăsit domiciliul conjugal.

În Suedia, începând cu 1998, a fost delimitată infracţiunea de “violare a integrităţii

femeii”, care este definită ca repetarea infracţiunilor împotriva vieţii, a libertăţii, sau a infracţiunilor
sexuale comise împotriva unei femei cu care agresorul a avut sau are o relaţie intimă. Această
infracţiune este sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 6 ani, putând fi mai mare în caz de
vătămare, rănire.

Violul în înteriorul cuplului constituie o infracţiune începând din anul 1965. Procedura
penală se poate declanşa la orice reclamaţie a unei persoane care deţine dovezi că s-a petrecut un act
de violenţă domestică, nefiind necesară o plângere din partea victimei. Pentru a se stabili ordine de
interdicţie pentru agresor şi pentru a proteja victima, este necesară începerea unui proces de divorţ.

Ajutorul acordat victimelor:

Fiecare comisariat de poliţie poate pune la dispoziţia victimelor un echipaj de intervenţie

în caz de urgenţă. Există chiar posibilitatea asigurării unei gărzi de corp pentru victimă şi I se poate
oferi şi posibilitatea de a-şi schimba identitatea.

Din 1994, în Suedia există Centrul naţional pentru femeile maltratate sau violate. Aici,
femeile pot primi ajutor medical de urgenţă şi pot beneficia de servicii sociale, de protecţie din
partea poliţiei şi de consiliere juridică.

În Germania, violenţa conjugală nu face obiectul unor prevederi legislative specifice. În

funcţie de circumstanţe, actele de violenţă conjugală sunt încadrate juridic ca infracţiuni împotriva
vieţii, a integrităţii corporale, sau împotriva vieţii private şi a intimităţii. Dacă infracţiunea comisă
este uşoară, agresorului îi poate fi impusă integrarea într-un program de terapie. Legea germană
recunoaşte şi sancţionează, începând din 1997, violul în cadrul cuplului.

În cazul constatării unei infracţiuni de violenă conjugală, procedura penală se poate

declanşa automat, indiferent de voinţa victimei. Aceasta nu este o practică absolută, pentru că există
şi situaţii în care se solicită o plângere din partea victimei pentru începerea urmăririi penale –
violarea de domiciliu, vătămarea corporală. Chiar şi în aceste situaţii însă, dacă se consideră că
interesul public o cere, se poate declanşa automat procedura de urmărire penală împotriva
agresorului. Împotriva agresorului, tribunalul poate emite ordine de restricţie, care variază de la
interdicţia de a pătrunde în domiciliul victimei, pâna la interdicţia de a intra în contact cu aceasta. O
astfel de restricţie poate fi emisă chiar în caz de simplă ameninţare fizică. Victimele violenţei
domestice au dreptul la o indemnizaţie specială, care să le permită acoperirea cheltuielilor medicale
necesare. De asemenea, există servicii specializate de asistenţă şi consiliere pentru victime, linii
telefonice tip hot-line,etc.