Responsabilitate sociala – Responsabilitate juridica

Responsabilitatea reprezinta - aptitudine a persoanei de a-si da seama de sensul,

importanta si urmarile actiunilor pe care le savarseste, precum si de a-si dirija liber
vointa, potrivit cu scopurile urmarite.
Ansamblu de reglementari privind consecintele care decurg in sarcina unei
persoane din incalcarea unei obligatii si care in indatorirea ei de a repara prejudiciul
cauzat si de a suporta, cand este cazul, o sanctiune.
Dictionarul "Larousse"1, consemneaza pentru termenul de "responsabilitate" mai
multe sensuri:
"Obligatia de a repara daunele altuia, cauzate de el insusi ori de catre o persoana
care depinde de el sau de un animal ori un lucru aflat in paza sa; obligatia de a suporta
pedeapsa prevazuta pentru infractiunea comisa; capacitatea de a lua o decizie fara avizul
prealabil al autoritatii superioare; necesitatea pentru un ministru de a-si abandona functia
atunci cand parlamentul ii refuza increderea...; responsabilitatea colectiva - faptul de a
considera pe toti membri unui grup ca responsabili solidari pentru actul comis de catre
unul din membrii grupului" .
Din aceasta definitie desprindem ideea ca responsabilitatea constituie o obligatie
impusa sau recunoscuta de lege, persoanei private sau publice, de a face ori de a da
socoteala pentru ea sau pentru altul aflat in grija sa.
De asemenea din definitie reiese caracterul general declarativ, dar in mod
eronat in definitia data, se arata ca responsabilitatea opereaza dupa savarsirea faptului
declansator al acesteia, si in baza unei actiuni a celui vatamat.
Acelasi dictionar pentru termenul de "responsabil" consemneaza doua sensuri:
"cel care trebuie sa raspunda", sa fie garantat pentru propriile sale actiuni sau ale altuia pe
care le determina; persoana care are capacitatea de a lua decizii, dar care trebuie sa dea
socoteala unei autoritati superioare sau celor care i-au acordat mandatul . Se observa prin
urmare ca responsabilitatea este anterioara raspunderii care este de fapt o
materializare a responsabilitatii.
Dictionarul explicativ al limbii romane, pune semnul egalitatii intre
"responsabilitate" si "raspundere", definind "responsabilitatea" ca o obligatie de a efectua
un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva.2
Prof. C.G. Dissescu in studiul "Putere si responsabilitate guvernamentala" trateaza
"responsabilitatea" ca un principiu si o asociaza cu principiul separatiei puterilor, aratand
ca "responsabilitatea juridica" este "fixarea, masurarea consecintelor unui act" ipotetic,
prin lege. Tot prof. C.G. Dissescu, afirma ca in Grecia, libertatea s-a nascut - odata cu
responsabilitatea - si in special odata cu raspunderea.3

RESPONSABILITATEA SOCIALA

1
Dictionarul Larousse
2
Dictionarul explicativ al limbii romane
3
C.G. Dissescu "Putere si responsabilitate guvernamentala"
 Responsabilitea este un fenomen social ce exprimă un act de angajare a
individului în procesul interacţiunii sociale; conceptul responsabilitaţii se raportează la
libertarea acţiunii omului într-un context social-isoric determinând responsabilitatea unui
fenomen pe care agentul şi-l asumă; responsabilitatea agentului se instituie în raport cu
colectivitatea şi cu întreaga societate şi ea consta în aderarea agentului în mod conştient şi
liber la idealurile colectivitaţii1.
O alta definire a responsabilitatii atribuie termenului de responsabilitate,
semnificaţia de asumare conştientă şi deliberată în faţa colectivitaţii şi a propriei
conştinţe, a unei atitudini faţă de colectivitate, a griji faţă de succesul sau riscul, rezultând
şi eficienţa, consecinţele şi valoarea activitaţii pe care agentul o desfăşoară sau o conduce
în beneficiul colectivităţii din care face parte şi care este afectată de rezultatul acestei
acţiuni2.
Din perspectiva sociologiei juridice, responsabilitatea reprezinta o asumare a
raspunderii fata de rezultatele actiunii sociale a omului, in acest context, actiunea sociala
este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, pe de-o parte iar pe de alta parte,
reiese ca libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii…responsabilitatea este
un fenomen pe care agentul şi-l asumă; responsabilitatea agentului se instituie în raport cu
colectivitatea şi cu întreaga societate şi ea consta în aderarea agentului în mod conştient şi
liber la idealurile colectivitaţii
Tipurile de responsabilitate se structureaza in realitatea sociala in functie de natura
relatiilor interumane, existand practic, atatea forme de responsabilitati sociale, cate tipuri
de raporturi se structureaza intr-o societate data.3
Responsabilitatea sociala are diferite forme de manifestare:
- responsabilitate morala;
- responsabilitate religioasa;
- responsabilitate politica
- responsabilitate profesionala
- responsabilitate politica;
- responsabilitate juridica .
- responsabilitate stiintifica, artistica, etc.

RESPONSABILITATEA JURIDICA
Responsabilitatea juridica are mai multe forme de existenta respectiv: penala,
civila, administrativa, constitutionala etc.
Temeiul responsabilitatii juridice il constituie o suma de principii de drept,
general valabile pentru toate formele de responsabilitate juridica. Daca la principiile

1
Doru Silviu Luminosu, Vasile Popa , Sociologie juridică , Editura Helicon , Timisoara, 1995, p 204 - 206
2
Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura sţiintifica şi enciclopedica , Bucuresti , 1976, p
215-217
3
Dr. Iustin Stanca, Sociologie juridica, Editura ‘Concordia”, Arad, 2000, p 115
generale se mai adauga si reglementarile specifice unor ramuri de drept, se obtine
responsabilitatea juridica specifica ramurii respective4.
Principiile sunt ideile de baza general valabile ce se regasesc in normele care
reglementeaza institutiile dreptului. Acestea sunt:
Principiul legalitatii responsabilitatii juridice; care presupune recunoasterea ca
valori supreme a drepturilor si libertatilor cetatenesti, a dreptatii in primul rand, prin
Constitutie, si apoi prin legi organice, ordinare si acte normative emise in baza acestora
(art. 1 al Constitutiei din anul 1991). Exercitarea de catre stat a constrangerii a inlocuit
demult principiul barbar al razbunarii si al "dreptului individului de a-si face dreptate
singur", cu imputernicirea si obligarea exclusiva a statului de a infaptui actul de dreptate.
Asa cum rezulta din art. 3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, orice fiinta
umana are dreptul la securitatea sa, si Statul obligatia sa i-o asigure.
Egalitatea in drepturi, constituie un al doilea principiu important al
responsabilitatii juridice, care presupune ca: -toti oamenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, in sensul ca sunt si trebuie sa fie la fel de responsabili juridic;
Principiul personalitatii, in sensul ca se declara responsabila persoana fizica sau
juridica, care a savarsit fapta sau actul juridic; de la acest principiu exista si unele exceptii
dar numai cele prevazute de lege (de exemplu, responsabilitatea pentru fapta altuia sau
pentru fapta lucrului, iar a autoritatii sau institutiei publice pentru fapta functionarului sau
etc.).
Principiul libertatii de vointa, a actiunii ori inactiunii, constituie un alt principiu
al responsabilitatii juridice. Nu poate exista responsabilitate daca nu exista libertate de a
alege comportarea care ar evita responsabilitatea. Responsabilitatea juridica trebuie sa
existe numai atunci cand subiectul, de buna voie, a ales conduita contrara normei juridice.
Principiul umanismului - care presupune o ierarhizare facuta de legiuitor a
elementelor - scop ale responsabilitatii juridice, prin punerea accentului in primul rand pe
prevenire, apoi reparare si in ultimul rand pe represiune, ideea principala fiind de
protectie, ocrotire si educare. Acest principiu trebuie avut in vedere nu numai la
reglementarea responsabilitatii juridice, ci si in stabilirea procedurilor si a cauzelor de
inlaturare, agravare si atenuare a acesteia.
Principiul concordantei intre drepturi si obligatii, intre putere si
responsabilitate. Nu poti face responsabila o persoana decat numai pentru ceea ce
aceasta putea si era obligata sa faca, dar nu a facut. P de de alta parte, nu poate fi realizat
un drept, daca nu este reglementata o obligatie corelativa acestuia pentru o alta persoana,
situatie in care nu am putea vorbi de responsabilitate. Dupa sociologi, conflictele intre
oameni sunt manifestari ale "neintelegerilor" asupra naturii obiectului, scopului sau
mijloacelor de satisfacere a intereselor lor, divergente care, in ultima instanta sunt de
ordin motivational. Sensul autentic al actelor umane nu poate fi dezvaluit fara
cunoasterea mobilului si motivelor generatoare, in raport de care se stabileste si
responsabilitatea. In acest sens, pledeaza si ideea dupa cum, nevoile l-au format pe om ca
fiinta sociala si il fac sa existe si sa se dezvolte in continuare . Scara motivationala
cuprinde urmatoarele niveluri ale nevoilor: a) fiziologice b) de siguranta; c) de dragoste si
apartenenta, d) de afirmare si recunoastere sociala, e) de autodepasire.
Principiul existentei si dezvoltarii sociale impune satisfacerea nevoilor sociale
obiective care se realizeaza prin definirea si instituirea responsabilitatii, precum si prin
4
Doru Silviu Luminosu, Vasile Popa , Sociologie juridică , Editura Helicon , Timisoara, 1995, p 204 - 206
transformarea acesteia in raspundere concreta, a carei realizare se face si prin forta de
constrangere a Statului dupa caz.

FORMELE RESPONSABILITATII JURIDICE

In functie de tipul de principii si norme juridice ce o reglementeaza,
responsabilitatea este cunoscuta sub doua forme distincte:
a. responsabilitatea de drept public;
b. responsabilitatea de drept privat.
O alta impartire a responsabilitatii juridice se poate face in functie de modul
concret de reglementare a acesteia, care este specific fiecarei ramuri de drept dupa cum
urmeaza:
- responsabilitate constitutionala,
- responsabilitate civila,
- responsabilitate penala,
- responsabilitate administrativa,
- responsabilitate specifica dreptului muncii etc.
Dupa subiectul responsabilitatii, aceasta poate fi colectiva sau individuala.
Responsabilitatea individuala poate imbraca forma :
- responsabilitatii cetateanului,
- responsabilitatii functionarului,
- responsabilitatii functionarului public,
- responsabilitatea unor categorii speciale de functionari (medic, notar, politist etc.),
etc.

Bibliografie:
Dictionarul Larousse
Dictionarul explicativ al limbii romane
C.G. Dissescu "Putere si responsabilitate guvernamentala"
Doru Silviu Luminosu, Vasile Popa , Sociologie juridică , Editura Helicon , Timisoara,
1995
Dr. Iustin Stanca, Sociologie juridica, Editura ‘Concordia”, Arad, 2000
Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura sţiintifica şi enciclopedica ,
Bucuresti , 1976