Violența asupra femeii în familie

Bontaș Ioana-Monalisa

Ivan Andreea-Loredana

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Sociologie, anul II

pg. 1
I. Introducere
Violenţa umană are nenumărate forme de manifestare. „Securitatea personală este
ameninţată cotidian în diferite locuri şi diferite circumstanţe: acasă sau în alte locuinţe, la
şcoală, la locul de muncă, în cursul desfăşurării unor evenimente sportive, pe stradă. O
clasificare generală ar urma distincţia între spaţiul privat şi cel public – locuinţe şi spaţii
publice - pe de o parte şi combinaţia acestora: spaţiul public-privat ca spaţii comune în clădiri
rezidenţiale. Violenţa şi frica de a fi victimizat afectează neîndoielnic calitatea vieţii oricărui
individ, dar diferite grupuri – femeile, copiii şi persoanele vârstnice – sunt deobicei
considerate drept ţinte predilecte ale actelor de violenţă” (Liiceanu, Saucan & Micle, 2004, pg
4).

Conform legilor din România, reprezintă „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu
excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de
către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori
poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice,
inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și
libertățile fundamentale. “ - Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie (Centrul Filia, 2018).

Am ales să cercetăm această temă pentru că mult prea multe femei sunt victime ale
violenței din partea bărbaților. Atât de multe, încât am ajuns să privim violența împotriva
femeilor ca pe ceva firesc sau cel mult ca pe o problemă privată, un destin greu pe care nu l-
am ales noi, însă pe care trebuie să îl ducem. Ne gândim cu resemnare la mamele noastre,
surorile noastre, la prietenele noastre, vecinele noastre și chiar la noi. Nu credem că se va
schimba ceva, așa că alegem să închidem ochii, să ne prefacem că totul este bine, însă uităm
că, în cele din urmă, femeile sunt ucise în propria casă. Ameninţându-ne direct sau indirect
siguranţa de fiecare zi în mod dureros, violenţa ţine de viaţa cotidiană a societăţii
noastre, dar şi de o realitate culturală, de o parte a discursurilor care privesc societatea
umană.

pg. 2
 Realizăm această cercetare prin intermediul unui chestionar online, deoarece în
opinia noastră, pentru tema aleasă se pretează mai degrabă o abordare cantitativă.

Obiectivele cercetării noastre sunt:

 Identificarea percepției și atitudinilor față de multiplele forme de violență în

familie;
 Identificarea tipurilor de violență domestică;
 Identificarea modului în care acționează femeile la actul de violență împotriva
lor;
 Analiza factorului de influență al comportamentului agresiv;
 Evaluarea încrederii în autoritățile statului răspunzătoare de prevenirea
cazurilor de violență domestică;

Universul cercetării: Populația țintă a cercetării noastre în domeniul violenței

domestice este reprezentată de femeile care sunt/au fost victime ale violenței în familie, sau
care din diferite motive doresc să-și expună în mod anonim părerea în legătură cu diferitele
forme de abuz.

Eșantion: Chestionarele sunt aplicate femeilor cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani,
în mediul online. Am ales să utilizăm metoda „Bulgărelui de zăpadă”. Am împărțit
chestionarele câtorva femei dornice să ne ajute, care ulterior ne-au condus spre alte
respondente ce s-au încadrat în limita de vârstă pe care cercetarea noastră o impune. Spre
surprinderea noastră, chestionarul a fost completat de mult mai multe persoane decât am
anticipat inițial, dar care din păcate depăsesc vârsta de 35 de ani, neîncadrându-se în cerințele
noastre, astfel încât am fost nevoite să selectăm doar chestionarele completate de respondente
cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani.

Întrebarea cercetării este: Care este percepția și atitudinea femeilor despre

multiplele forme de violență domestică?

Teoria care stă la baza cercetării: Pentru realizarea cercetării, am decis să studiem
Teoria Feministă. Dima și Beldianu (2015, pg 41-42) menționează faptul că „Teoria feministă
a adus o contribuţie importantă în explicarea fenomenului violenţei prin atragerea atenţiei

pg. 3
asupra acelor fenomene socio-culturale care permit apariţia şi perpetuarea violenţei
interpersonale şi, în special, a violenţei împotriva femeilor. Violenţa este definită ca fiind
instrumentală: scopul ei fiind menţinerea puterii bărbatului în familie atunci când acesta simte
că ascendentul, dominanţa îi sunt subminate, slăbite, ameninţate. Statutul social al femeii
determină ca ele să fie dependente de bărbaţi şi incapabile de a scăpa din situaţiile abuzive.
Statutul social al bărbaţilor îi favorizează să domine femeile prin violenţă. Termenul de putere
este un concept cheie în discursul feminist. Bărbaţii şi femeile au un acces diferit la resursele
structurale, deoarece societatea alocă valori diferite anumitor caracteristici şi le clasifică ca
fiind superioare sau inferioare. În majoritatea societăţilor genul este un atribut care determină
statutul.” .
Aceleași autoare atrag atenția asupra faptului că „De aproape 40 ani, cercetătoarele
feministe susţin că pentru a opri experienţele de violenţă ale femeilor în relaţiile lor intime la
nivel personal trebuie schimbate structurile care perpetuează inegalitea de gen la nivelul
societăţii. Deşi multe studii de caz şi multe cercetări care s-au efectuat pe indivizi şi familii au
adus o contribuţie importantă înţelegerii fenomenului, există foarte puţine cercetări empirice
care să susţină teoria că societatea dominată de bărbaţi tinde să folosească violenţa pentru a
ţine femeile subordonate. Aşa cum am mai amintit, din perspectiva feminismului, eliminarea
violenţei împotriva femeilor ar însemna redistribuirea puterii, schimbarea structurilor sociale
care suprimă accesul femeilor la acestea. Intervenţia feministă capacitează, întăreşte femeile
ca să poată ieşi din rolurile prescrise, le educă în privinţa drepturilor lor, le ajută să-şi asume
responsabilitatea pentru propria siguranţă.”. (Dima, Beldianu. 2015, pg. 42-43)
R.E Dobash și R.P Dobash (1992, pg 15), în capitolul intitulat „The rise of the
movement. Orientations and issue.” aduce în discuție conceptul de „mobilizare” a femeilor,
argumentând astfel: „Marea mobilizare a femeilor a început cu o viziune susținută de acțiune.
Viziunea era a unei lumi transformate, a unei societăți în care femeile ocupau un loc
care nu mai este subordonat și participă pe deplin în toate fațetele societății. O lume în care
femeile erau revalorizate, complet integrate și eliberate de dominația masculină era o noțiune
îndrăzneață. Această viziune transformatoare nu ar putea fi realizată fără schimbări sociale
majore în toate aspectele vieții culturale, politice și economice.

Ipotezele cercetării noastre sunt următoarele:

1. Dacă membrii familiei consumă alcool, atunci crește riscul violenței în familie.
2. Cu cât nivelul de trai al familiei este mai scăzut, cu atât riscul violenței
domestice crește.

pg. 4
 3. Dacă bărbatul este favorizat în miturile legate de rolurile de gen, atunci
violența va lua amploare.
4. Cu cât este mai mare neîncrederea în autoritățile române, cu atât crește
posibilitatea neraportării abuzurilor.
5. Dacă o femeie este victima diferitelor forme de violență domestică, atunci
aceasta va suferi consecințe pe termen lung.

Concepte și indicatori:

1. Violență: „Utilizarea forţei şi a constringerii de către un individ, grup sau clasă

socială in scopul impunerii voinţei asupra altora.” (Zamfir, Vlăsceanu 1998, pg. 658).
Indicatori: tipuri de violență, abuz.

2. Violența domestică(familială): „Ansamblul conflictelor din grupul familial care

au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului.” (Zamfir, Vlăsceanu, 1998, pg. 659)
Indicatori: cauzele comportamentului violent, persoanele predispuse la un
comportament violent, consecințele violenței domestice.

3. Educație: „Ansamblu de acţiuni sociale de transmitere a culturii, de generare,

organizare şi conducere a invă1ării individuale sau colective” (Zamfir, Vlăsceanu 1998, pg.
197).
Indicatori: nivelul de educație, efectele lipsei de educație.

4. Nivel de trai: „Grad de satisfacere a necesităţilor umane, specific unei

colectivităţi, grup social, localităţi sau persoane.” (Zamfir, Vlăsceanu, 1998, pg. 387).

Indicatori: efectele sărăciei.

5. Feminismul: ,,Mișcarea care pledează pentru egalitate socială, politică și

economică a femeilor cu bărbații. Acesta susține oportunitățile egale, promovarea,
emanciparea și dezvoltarea femeilor. Feminismul reclamă dezechilibrul de putere care există
între femei și bărbați și se opune subordonării femeii de către bărbat atât în familie cât și în
societate” (Curic, Văetiși, 2005, pg. 133).
Indicatori: egalitate socială, dezechilibru între sexe.

pg. 5
 6. Sexismul: ,,Reprezintă credința sistematică că femeile sunt inferioare bărbaților
și este exprimat prin limbaj, politici și practice cotidiene. Ca efect, apare o desconsinderare a
experiențelor feminine și inteiorizarea credințelor ca ceea ce fac femeile este lipsit de
importanță. Aceasta apare în domenii ca religia, filosofia, mituri, legi, politica și în reacții
cotidiene în ceea ce privește genul. De asemenea este o idiologie care împiedică eliminarea
discriminărilor pe bază de sex și subminează măsurile legale care asigură egalitatea de șanse”
(Curic, Văetiși, 2005, pg. 134).
Indicatori: inferioritatea femeilor, discriminare.

7. Egalitate de gen: ,,Reprezintă protecția, promovarea și respectarea drepturilor

umane ale bărbaților și femeilor. Ea implică asigurarea și oferirea șanselor egale pentru femei
și bărbați, care se implică în mod activ și voluntar în diverse activități, în funție de
caracteristicile incividuale, fără a fi constânși de conotațiile culturale și sociale date de
apartenența la o categorie de sex sau alta” (Curic, Văetiși, 2005, pg. 133).
Indicatori:drepturi umane, egalitate.

8. Rolurile de gen: ,,Sunt învățate în procesul de socializare și cuprind

comportamente feminine și masculine pe care membrii unei societăți sunt încurajați săle
adopte: comportamentul de soț sau soție, tată sau mamă etc. Rolurile au câteva funcții
importante: ghidează comportamentul personal și social; servesc ca standarde permițând
membrilor să fie siguri în legatură cu lucruri care altfel nu ar fi ambigue; permit identificarea,
satisfăcând o nevoie de cunoaștere de sine și a celorlalți” (Curic, Văetiși, 2005, pg. 133).
Indicatori: mituri de gen, roluri sociale.

9. Consumul de alcool: ,,Prin consum se înțelege folosirea unui bun, alcool pentru
satisfacerea nevoilor personale.” (Șchiopu, 1997)
Indicatori: efectele consumului de alcool

10. Autorități: „Relaţie prin care o persoană sau grup acceptă ca legitim faptul ca
decizii te şi acţiunile sale să fie ghidate de o instanță exterioară (persoană, grup, organism).”
(Zamfir, Vlăsceanu, Lazăr 1998, pg. 59).
Indicatori: încrederea în autoritățile române

pg. 6
II. Documentare teoretică

Centrul de Drept al Femeilor precizează într-un articol intitulat „Ce este violența în
familie?” faptul că „violenţă în familie este reprezentată de orice act vătămător, fizic sau
emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau
mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea
controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie
este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane. Violența este folosită
pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența împotriva
partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere.
Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra unei alte
persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care partenerul
intim aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și abuzul
emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt
partener. Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care ai o
relație, chiar și dacă nu locuiți împreună.” (Centrul de Drept al femeilor, articolul Ce este
violența în familie?).

De asemenea, realizatorii articolului intitulat „Ce este violența în familie?” Ne aduce

în atenție Cercul Puterii și Controlului, care demonstrează „relația dintre violența fizică, cea
sexuală și intimidarea, coerciția și manipularea soției și copiilor care sunt deseori folosiți de
abuzator. Abuzatorul folosește aceste tactici pentru a menține puterea și controlul obținut prin
violența fizică și sexuală. Chiar și un singur incident de violență fizică sau amenințare cu
violența fizică poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra partenerei.
Acest control și putere este apoi susținut de abuzul non-fizic și coerciție. De exemplu, un abuz
verbal urmat de un abuz fizic dispune de pericolul producerii unui nou abuz fizic și astfel ar
putea să fie suficient pentru a asigura puterea și controlul abuzatorului chiar și fără aplicarea
violenței fizice propriu-zise. Violența în familie nu depinde de condiția socială, de educație,
de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate femeile: tinere sau în etate, căsătorite sau
într-o relație, cu copii sau fără copii, bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt casnice.”
(Centrul de Drept al Femeii, articolul Ce este violența în familie?).

Turliuc, Huțuleac și Dănilă (2009, pg. 18-19) menționează faptul că „educate mult
timp să fie supuse, dependente şi pasive în relaţia cu soţii lor, femeile au fost încurajate să
menţină unitatea şi climatul familial armonios. În ultimul deceniu, s-au înregistrat schimbări

pg. 7
radicale în ceea ce priveşte familia, valorile sale şi rolurile de gen maritale. Schimbările
sociale determinate de procesele de mobilitate, industrializare, urbanizare, modernizare au
antrenat această ruptură faţă de modelele 19 tradiţionale. Ieşirea în spaţiul public şi
profesional, accesul la tot mai multe resurse a modificat balanţa puterii dintre partenerii
intimi. Femeia a devenit mai activă, mai asertivă, dar şi mai agresivă, mai puţin implicată în
realizarea funcţiilor de creştere şi socializare a copiilor sau de menţinere a armoniei familiale.
Violenţa în cadrul familiei poate fi privită şi ca produsul unei violenţe generalizate la scară
socială; ea reproduce tendinţele de creştere a agresiunilor în societate. Studiile indică exista
unei corelaţii pozitive semnificative între nivelul violenţei familiale şi cel al violenţei
societale sau între frecvenţa violenţei familiale grave, de tip infracţional, şi cea
comportamentelor infracţionale realizate în afara acestui context. De asemenea, în perioadele
de tranziţie, caracterizate prin anomie şi printr-o mai mare instabilitate economică există o
tendinţă de creştere a numărului de conduite antisociale, fapt vizibil la noi după 1989, inclusiv
a violenţei domestice.” Organizația „Casa Ioana” (Efectele violenței domestice asupra
femeilor, 2016) recunoaște curajul enorm pe care o femeie îl are pentru a scăpa de violența în
familie drept pentru care „o sprijinim pe ea şi pe copiii ei cu fiecare pas pe care trebui să îl
facă, împuternicindu-i astfel să îşi reconstruiască viața.”.

Organizația non-guvernamentală „Centrul de Drept al Femeilor” enumeră diferitele

forme ale violenței. Conform acesteia, avem:

 Violența fizică: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele

sau cu pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, sugrumare, etc.
 Violența psihologică: umiliri şi înjurături, batjocorire, criticarea opiniilor sau
sentimentelor, ameninţări cu bătaia, ameninţare că o să ia copiii, folosirea copiilor pentru a
trezi sentimente de vină, neglijare, amenințare, distrugere demonstrativă a obiectelor,
manipulări psihologice sau izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală și/sau
serviciu,etc. Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece foarte greu.
 Violența sexuală: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite, contactul
sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să se supună la o relație sexuală
neprotejată sau umilitoare.
 Violența economică: interzicerea de a avea sau păstra un serviciu, limitarea
accesului la veniturile și bunurile familiei, de a avea bani proprii, lipsire de mijloace de
existență precum hrană, medicamente, etc.

pg. 8
  Abuz economic: Încercarea de a face persoana dependentă financiar, de
exemplu menținerea unui control total asupra resurselor financiare, îngrădirea accesului la
bani, interzicerea frecventării școlii/continuării studiilor sau angajării la un post de muncă.

Organizația „Women’s aid” (Ce este abuzul fizic?) arată că abuzul fizic este probabil
cea mai recunoscută formă de abuz. Poate duce la răni fizice, și în unele cazuri la amenințarea
vieții. Nu întotdeauna lasă semne sau cicatrici vizibile. Dacă vă trage de păr sau aruncă cu un
ou în dumneavoastră, este tot violență domestică. Nu subestimați ceea ce vi se întâmplă.
Adesea, în timp se înrăutățește.

Consecinţele abuzului şi violenţei asupra victimelor variază în funcţie de natura

incidentului, relaţia victimei cu agresorul şi contextul particular în care se produce. Efectele
sunt resimţite la nivelul sănătăţii fizice şi mentale, situaţiei economice şi sociale, relaţiilor
femeii cu copiii, familia şi anturajul.

Dima și Beldianu (2015, pg 72-73) arată că în planul sănătăţii fizice, victima poate
suferi:

 Vătămări: traumatisme craniene, fracturi osoase şi/sau articulaţii dislocate,

afecţiuni invalidante locomotor; rupturi de organe, pierderi de organe, mutilări, dinţi sparţi ori
lipsă; vânătăi, contuzii; tulburări de auz etc.
 Afecţiuni psihosomatice; afecţiuni gastrointestinale, hipertensiune, astm,
migrene, dureri de spate.

În sfera sănătăţii mentale,cele mai frecvente efecte ale abuzului şi violenţei din partea
partenerului sunt:

 Depresie
 Teamă, anxietate, fobii, atacuri de panică
 Tulburări de atenţie, concentrare, memorie
 Simptome de stres posttraumatic
 Disfuncţii sexuale
 Insomnii, coşmaruri
 Tulburări alimentare

pg. 9
 În sfera comportamentală apar tendinţe autodistructive, de la fumat excesiv la
consum de medicamente şi alcool, la neglijare; resentimente şi ostilitate manifestate agresiv,
inclusiv faţă de copii; slăbiciune, încetineală, greutate de a lucra; izolare, evitare.

Copiii din familiile în care există violenţă domestică cred că trebuie să păstreze
secretul familiei. Uneori nu vorbesc nici fraţii între ei despre acest subiect. Conform
autoarelor Alina Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș și Luiza Budușan, „unii pot părea
absolut normali pentru cei din exterior, dar înăuntrul lor este o durere foarte mare. Familiile
lor sunt haotice şi lucrurile o iau razna. Unii copii se învinovăţesc pentru bătăile primite de
mamă, ca şi cum dacă nu ar fi spus sau nu ar fi făcut un anumit lucru, violenţa din casă nu s-ar
întâmpla. Unii copii pot deveni furioşi pe fraţii sau pe mama lor pentru că au cauzat abuzul şi
l-au întărâtat pe tată să-i bată. Pot să se simtă furioşi, ruşinaţi şi umiliţi. Se simt izolaţi şi
vulnerabili. Cerşesc după atenţie, afecţiune şi aprobare. Pentru că mama lor se luptă să
supravieţuiască, de cele mai multe ori nu este prezentă pentru copilul ei. Pentru că tata este
mult prea preocupat să controleze totul în jurul lui, nu este nici el prezent în viaţa copilului.
Aceşti copii devin psihic, emoţional şi fizic abandonaţi.” (Rațiu, Miloș, Budușan 2009-2024,
pg 8)

Conform Centrului de Drept al Femeii (Ce este violenta in familie?), majoritatea

abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane delicate, să fie răutăcioși,
gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi. Există probe care sugerează că băieții care
cresc în cămine unde are loc violența în familie, deseori devin abuzatori la maturitate, totuși
sunt mulți bărbați violenți care nu au crescut în familii violente, iar mulți băieți din familii
violente nu devin abuzatori la maturitate.

Poliția română (Cauzele violenței domestice) ne pune la dispoziție o serie de

circumstanţe care determină sau favorizează apariția violenței domestice, cum ar fi:

 consumul excesiv de alcool – în general, numeroase incidente între soți apar

atunci când unul sau ambii parteneri au consumat alcool;
 gelozia partenerilor;
 infidelitatea partenerilor;
 problemele sexuale ale cuplului;
 certurile cu privire la copii, existența unor copii nedoriți, sau divergențele în
legătură cu modul de creștere și educație al acestora;

pg. 10
  dorința partenerei de a deveni independentă din punct de vedere financiar -
consolidarea statutului femeii în familie, negocierea necooperantă a poziției sale în familie;
 existența unor dificultăți care vulnerabilizează cuplul:
 sărăcia/deprecierea nivelului de trai asociată cu sentimente de eșec și frustrare;
 lipsa locurilor de muncă/șomajul asociat cu sentimente de insecuritate;
 stresul asociat cu diverse evenimente neplăcute (pierderea serviciului, accident
etc.);

Rațiu și Miloș (2016, pg 24) menționează câteva mijloace de prevenție a violenței, ,

printre care se anumeră apelarea la instituțiile care se ocupă cu protecția cetățenilor. Chiar
dacă este evident că sunt necesare îmbunătăţiri şi completări ale sistemului şi mecanismului
care luptă împotriva violenţei domestice în România, şi nu numai, există o serie de instituţii
care asigură serviciile necesare victimelor violenţei şi o varietate de entităţi şi actori care
contribuie la informarea şi conştientizarea comunităţii cu privire la subiect. Astfel, dintre
instituţiile implicate menţionăm:

 Poliţia Română
 Institutele/Serviciile de Medicină Legală
 Furnizorii de servicii de sănătate
 Direcţia şi Serviciile de Asistenţă Socială și Protecția copilului
 Parchet, instanţe
 Serviciul de Probaţiune
 Organizaţiile non-guvernamentale

Conform unui proiect finanţat de Fondul ONG prin granturile SEE 2009 – 2014
(Dezvoltarea și consolidarea rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva
femeilor, pg 7), drepturile unei victime a violenței în familie sunt cele prevăzute în Legea 217
din 2003 Republicată cu modificări și completări (2015), coroborate cu cele prevăzute în
Legea 211 din 2004 cu modificări, privind unele măsuri pentru asigurarea protecției
victimelor infracțiunilor. Acestea sunt:
• Dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;

Toate persoanele funcționari publici, funcționari publici cu statut special, magistrați,

specialiști dinserviciile publice sau private vor acționa numai conform cu deciziile luate de

pg. 11
victimă, vor utilizanumai informația pusă la dispoziție de către victimă și vor respecta nevoile
specifice individualeale acesteia. Orice informație primită de la victimă pe parcursul furnizării
de informații sau deservicii este confidențială la fel ca și datele personale ale acesteia.

• Dreptul la informare;

Organele judiciare au obligaţia de a înştiinţa victimele infracţiunilor cu privire la

drepturile lor de îndată ce victima solicită ajutor. Informarea trebuie să fie făcută într-o limbă
pe care victima să oînțeleagă. Informațiile privind drepturile sale pot fi obținute de către
victima violenței în familie șide la telefonul unic 0800 500 333.

• Dreptul la consiliere psihologică gratuită;

Acest tip de consiliere poate fi oferit gratuit de către furnizorii de servicii autorizați
publici sauprivați. Furnizorii publici (Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția
Copilului, Direcțiilede Asistență Socială de pe lângă primării sau Serviciile Publice de
Asistență Socială - care suntservicii locale) iau în considerare uneori legea 211 din 2004 și
acordă consiliere gratuită numaidupă sesizarea de către victimă a organelor de urmărire
penală sau a instanţei de judecată cu privirela săvârşirea infracţiunii.

• Dreptul la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;

Victimele violenței domestice pot beneficia de un ordin de protecție prin care

agresorului i se interzice să se apropie de ele.

• Dreptul la asistență juridică gratuită;

pg. 12
III. Rezultatele și concluziile cercetării:

Acest studiu a fost bazat pe o cercetarea cantitativă ce a avut drept scop informarea
cu privire la diferite aspecte ce ţin de violenţa faţă de femei în familie. Studiul fenomenului
violenţei faţă de femei a explorat cauzele, determinanţii şi consecinţele acestuia. Pentru a
ajunge la următoarele concluzii am aplicat chestionarul în mediul online, prin tehnica
„Bulgărelui de zăpadă”. Pentru început am rugat câteva prietene să ne completeze
chestionarul, apoi le-am rugat să îl dea mai departe unor femei, cu vârsta cuprinsă între 20 și
35 de ani, ce ar fi disponibile câteva minute pentru a răspunde întrebărilor din chestionar. În
cele din urmă, 40 de femei (28 locuind în mediul urban iar 12 în mediul rural) au răspuns
pozitiv la cercetarea noastră. Din ce am observat, marea majoritate au fost sigure pe ele și nu
au avut dubii în privința anonimatului datorită faptului că nu se simțeau expuse, cercetarea
facându-se online.
Ca rezultate finale, am avut păreri comune, datorită vârstei apropiate. Au apărut
diferențe având în vedere că femeile aveau starea civilă diferită (23 căsătorite, 13 aflate într-o
relație, 2 divorțate și 2 singure), dar și un nivel de studii diferit (19 având ultimul nivel de
studiu liceul, 16 facultatea și 5 masteratul sau doctoratul). Ocupațiile femeilor au variat de la
studente sau casnice până la cadre medicale, pictori, agenți de vânzări, antreprenori sau chiar
psihologi.
Pentru început, ne-am dorit să aflăm ce înseamnă „violența domestică” în viziunea
femeilor. Majoritatea au avut păreri comune și au considerat că violența se bazează pe
agresiune fizică, verbală și sexuală. Câteva dintre ele au considerat și că agresiunea
economică sau psihică fac parte tot din violența împotriva femeilor.

pg. 13
 Cu ajutorul răspunsurilor am aflat care sunt cauzele predominante pentru
comportamentul violent în familie. Cele mai întâlnite cauze sunt certurile în familie (42,5%)
și consumul excesiv de alcool (37,5%). Doar câteva dintre femei au considerat că gelozia
(2,5%), dorința femeii de a deveni independentă financiar (2,5%), lipsa banilor (7,5%) ar fi
cauzele comportamentului violent. Restul de 7,5% dintre femei au afirmat că toate cauzele de
mai sus duc la problemele familiale.

În urma cercetării am concluzionat care este categoria cea mai predispusă să aibă un
comportament violent față de femei. Au predominat două răspunsuri, cu un procent
pg. 14
asemănător: cei care provin din familii violente (42,5%) și cei care consumă alcool sau alte
substanțe (40%). Câteva femei au avut alte păreri: foste victime ale violenței (12,5%), cei fără
posibilități materiale (2,5%) sau persoanele foarte geloase (2,5%).
După toate acestea, am vrut să aflăm ce cred femeile despre eventualele consecințe
ale violenței în familie. Majoritatea au afirmat că violența domestică afectează cel mai mult
starea sănătății mentale (92,5%). Doar câteva dintre ele au afirmat că violența afectează starea
sănătății fizice (2,5%) sau relațiile sociale (5%). Cele mai întâlnite consecințe menționate de
femei sunt: tulburările de personalitate și comportamentale, stările de anxietate sau chiar
depresiile, izolarea față de persoanele dragi, refugiu în anumite substanțe precum alcoolul sau
drugurile și chiar tentativele de suicid.

Am încercat să aflăm și care este motivul pentru care femeile agresate refuză sau
evită să ceară sprijinul cuiva. Mai mult de jumătate dintre ele cred că femeile nu apelează la
ajutor din teama față de agresor (62,5%). Câteva consideră că rușinea față de prieteni sau rude
(20%), lipsa sprijinului emoțional (12,5%) și lipsurile financiare (5%) sunt cauzele
neraportării actului agresiv.

pg. 15
 În continuare am încercat să vedem câte dintre femei își cunosc drepturile și am
constatat că majoritatea dintre ele sunt destul de informate. Din păcate câteva femei au
considerat că violența domestică este permisă de lege (5 femei) și că este ceva normal într-o
familie (3 femei).
Având o importanță foarte mare în prevenirea actelor de violență domestică și în
combaterea lor, am dorit să aflăm câtă încredere au fameile în instituțiile competente din
România. În Poliția Română, majoritatea au puțină sau foarte puțină încredere. În Institutele
de Medicină Legală, ONG-uri, Parchet și Asistența Socială femeile au oscilat între puțină și
multă încredere. În ceea ce privește Biserica, femeile au foarte puțină încredere, spre deloc.

După ce am aflat nivelul de încredere în instituțiile din țară, am făcut un exercițiu de

imaginație și am întrebat femeile ce ar face dacă ar fi victima unui act violent în familie. Cele
mai multe dintre ele au afirmat că ar părăsi domiciliul și ar merge la rude sau prieteni (40%),

pg. 16
ar contacta poliția (35%) și ar încerca să obțină un certificat medico-legal(17,5%). Doar 2,5%
dintre femei nu ar face nimic și tot 2,5% ar apela la preot.

Câștigându-le încredera prin intermediul întrebărilor anterioare care au avut un grad

general, am încercat să trecem la întrebări puțin mai personale, încercând să aflăm
experiențele proprii. Așadar, am aflat că 11 femei au fost umilite de partener, 14
desconsiderate, 14 amenințate sub diverse forme, 8 au fost lovite, 10 au fost spionate sau
verificate, 12 au fost acuzate de infidelitate fără motiv și altora 5 li s-a interzis să vorbească
cu familia sau prietenii. 13 femei s-au simțit inferioare partenerului, 6 dependente financiar, 4
nu au putut părăsi relația din cauza amenințărilor și 5 au fost ignorate de autorități când au
încercat să raporteze problema. Când au fost întrebate cum au reacționat în urma acestor
situații, câteva femei au precizat că au contactat prietenii sau rudele. Alte câteva au afirmat
faptul că fiind probleme familiale au preferat să rezolve totul singure, în intimitate. Au fost și
femei care au afirmat că au renunțat să mai contacteze autoritățile datorită nepăsării și
ignoranței de care au dat dovadă de-a lungul timpului.

pg. 17
 În cele din urmă am rugat cele 40 de femei să ne spună dacă sunt sau nu de acord cu
câteva afirmații ce se referă la rolurile de gen. Majoritatea au avut aceeași părere însă au fost
și mici excepții. De exemplu, la afirmația „Bărbatul are datoria să întrețină familia”, 9 femei
au fost de acord, 31 nu. Un alt exemplu ar fi în legătură cu mitul „Femeia trebuie să
îngrijească de casă și de copii”, unde 8 femei sunt de acord, dar 32 nu sunt.

În urma acestor rezultate, am reușit să tragem câteva concluzii referitoare la

interesele noastre despre această cercetare:

Înainte de a începe cercetarea am stabilit câteva ipoteze precum „Dacă membrii

familiei consumă alcool, atunci riscul violenței crește.” sau „Cu cât nivelul de trai al familiei
este mai scăzut, cu atât riscul violenței crește.” Putem deduce din răspunsurile celor 40 de
femei că principalele cauze ale violenței domestice sunt consumul excesiv de alcool (sau de
alte substanțe) și un nivel de trai mai scăzut. Astfel, putem spune, că prin răspunsurile date,
femeile au confirmat ipotezele cercetării. O ipoteză interesantă a fost „Dacă o femeie este
victima diferitelor forme de violență domestică, atunci aceasta va suferi consecințe pe termen
lung.” Ele și-au exprimat total acordul pentru această frază, menționând că numeroase
consecințe vor însoți femeia pe termen lung dacă aceasta ar fi supusă unor agresiuni. Câteva
consecințe cu care au fost de acord majoritatea sunt tulburările de personalitate, stări de
anxietate, depresii, tentative de suicid, refugiu in diferite substanțe și multe altele. O altă
ipoteză de care ne-am legat a fost „Cu cât este mai mare neîncrederea în autoritățile române,
cu atât crește posibilitatea neraportării abuzurilor”, ceea ce s-a dovedit a fi real. Femeile și-au
exprimat încrederea în autorități, iar majoritatea celor care au raportat afirmând că nu au fost
luate în serios. Astfel ele au preferat să își amâne sau să își rezolve singure problemele,
încrederea în autoritățile competente fiind foarte scăzută. Cele care nu au raportat cazurile de
pg. 18
violență au afirmat că aceasta este o problemă ce se rezolvă în cadrul familiei sau că le este
frică sau rușine să facă acest pas. O altă ipoteză importantă a fost „Dacă bărbatul este
favorizat în miturile legate de rolurile de gen, atunci violența va lua amploare”. În ceea ce
privește această ipoteză, majoritatea femeilor au dezaprobat afirmațiile precum „Femeia
trebuie să i se supună bărbatului”, „Bărbatul aduce banii în casă”, dar bineînțeles, au fost și
mici excepții care au fost de acord. Ținând cont de răspunsurile lor, marea majoritate a
femeilor nu țin cont de rolurile de gen.

Pe baza teoriei feministe și cu ajutorul răspunsurilor primite am constat că foarte

multe femei nu își pot părăsi partenerul violent din cauza amenințărilor sau din teamă că nu
sunt sprijinite de autorități. Multe dintre ele au afirmat că se simt inferioare partenerilor, că se
simt dependente din punct de vedere financiar și că bărbații își impun autoritatea prin
violență. Cu toate că suntem în anul 2020, unele femei încă trăiesc cu impresia ca problemele
legate de violență sunt de ordin privat și se rezolvă în interiorul familiei, sau chiar mai grav,
încă o văd ca pe o normalitate.

Scopul nostru în această cercetare a fost să aflăm care este percepția și atitudinea
femeilor când vine vorba de violența domestică. Am rămas surprinse când femeile au răspuns
pozitiv rugâminților de a participa la acest chestionar. Credem că fiind în mediul online, s-au
simțit mai in siguranță și au răspuns cât se poate de sincer întrebărilor noastre. Astfel, după ce
ne-au câștigat încrederea, am aflat că peste 10 au fost umilite, spionate și acuzate de
infidelitate fără motiv, 8 din 40 de femei au fost agresate fizic ceea ce este foarte mult din
punctul nostru de vedere. Am realizat că majoritatea femeilor înțeleg violența domestică ca
fiind agresiune fizică, verbală, psihică și sexuală. Cele mai multe dintre ele consideră că
bărbații care provin din medii violente sau care consumă alcool sunt cei mai predispuși să
ajungă violenți. Cu toate că au fost câteva femei care au spus că nu ar face nimic în cazul unei
agresiuni, multe dintre ele au afirmat că ar părăsi domiciliul și ar merge la rude sau prieteni,
sau ar contacta poliția.

În concluzie, considerăm că ne-am atins obiectivele propuse inițial. Am reușit să

aflăm cum percep femeile în vârstă de 20-35 de ani actele de violență domestică și care este
atitudinea lor în raport cu acestea. Părerile lor au fost împărțite, dar cele mai multe dintre ele
au avut răspunsuri comune, ceea ce înseamnă că fenomenul de violență a ajuns să fie destul de
cunoscut și că femeile încep să ia atitudine. Dar nu este de neglijat nici faptul că sunt destul de

pg. 19
multe femei care sunt agresate în diverse moduri și refuză să raporteze faptele din teamă sau
rușine.

Bibliografie

1. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ştefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, Violența
domestică și criminalitatea feminină, Institutul Naţional de Criminologie Bucureşti, 2004
2. Gabriela Dima, Iolanda Felicia Beldianu, Violența domestică: Intervenția
coordonată a echipei multidisciplinare, Editura de Vest, Timișoara, 2015
3. R. Emerson Dobash , Russel P. Dobash, Women violence and Social Change,
simultaneusly published in USA and Canada by Routledge, 1992
4. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura
Babei, București, 1998

pg. 20
 5. Ina Curic, Lorena Văetiși, Inegalitatea de gen: violența invizibilă, Dicționar de
termeni, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005
6. Șchiopul Ursula (coord.), Dicționar de psihologie, Editura.Babel, București,
1997
7. Turliuc Maria Nicoleta, Adina Karner Huţuleac, Oana Dănilă, Violenţa în
familie. Teorii, particularităţi şi intervenţii specifice, Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2009
8. Alina Maria Rațiu și Laura Silvia Hizo-Miloș și Luiza Budușan, Violența
domestică. Aspecte generale. (vol IV), Editura Napoca Star, 2016
9. Alina Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș, Violența domestică. Ghidul
victimei. (vol I), Editura Napoca Star, 2016

Webografie
1. Centrul Filia (2018), Prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor,
disponibil la: https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2019/02/Material-info_VIF.pdf,
accesat la data de 23.03.2020, 15:00;
2. Centrul de Drept al Femeilor, Ce este violența în familie?, disponibil la:
http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie, accesat la data de 23.03.2020, 15:25;
3. Casa Ioana(2014), Efectele violenței domestice asupra femeilor, disponibil la
https://casaioana.org/about-domestic-violence/, accesat la data de 23.03.2020, 15:45
4. Women’s aid, Ce este abuzul fizic? Disponibil la
https://www.womensaid.ie/ro/whatisdomesticv4.html, accesat la data de (23.03.2020, 16:12)
5. Poliția română, Care sunt cauzele violenței domestice? Disponibil la
https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/violenta-domestica/cauzele-violentei-domestice,
accesat la data de 23.03.2020, 16:40
6. Fondul ONG, Ghid practic pentru victimele violenței în familie, disponibil la
https://violentaimpotrivafemeilor.ro/wp-content/uploads/2016/04/Brosura-A4_01_.pdf?
fbclid=IwAR0kp6gG9BYNEr573MwH6tlaJbzPT8Z6hnXbBAL0ZpZeBse95O_oLt7dKlU,
accesat la data de (23.03.2020, 18:25)

pg. 21
 Link-ul chestionarului nostru este:
 https://www.survio.com/survey/d/P3V7B3U3N8X6A9M7H?
fbclid=IwAR2kxlSZwaXCaBaNR8lc_791DNn4dFJrewuA3pyXPt2TA-GZRJHwF7kIkpQ

pg. 22