- VIOLENȚA CIBERNETICĂ/ HĂRȚUIREA /HĂRȚUIREA SEXUALĂ –

Î n primul rând, pentru a stii dacă am fost sau suntem victime ale violenței cibernetice,
trebuie să înțelegem ce presupune aceasta formă de violență, nou introdusă în legislația din
România.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin (1), litera g) din Legea nr. nr. 106 din 3 iulie 2020 privind
modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței
domestice, violența cibernetică este definită ca fiind orice formă de hărțuire online, mesaje
online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea
nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a
comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației
și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor
dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot
transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili,
speria, amenința, reduce la tăcere victima.
În al doilea rând, în cazul în care ai trecut sau treci printr-o formă de violență cibernetică sau
revenge porn, trebuie să știi că există norme legale și instituții menite să vină în ajutorul tău și
să te protejeze de aceste atacuri.
Înainte de a explica modalitatea de sesizare a instituțiilor competente să vină în sprijinul
victimei, este important ca aceasta să ia chiar ea primele măsuri și anume:
1. Întreruperea contactului între victimă și agresor prin blocarea accesului acestuia la
datele informatice ale victimei (blocarea accesului pe rețelele de socializare, pe mail,
telefon etc);
2. Menținerea victimei într-un mediu sigur pentru viața, sănătatea și integritatea fizică și
psihică a victimei;
3. Strângerea probelor – este important ca victima să poată dovedi caracterul infracțional
al faptelor agresorului, chiar dacă organele de cercetare penală au obligația de a
strânge probe în cadrul cercetării penale. Astfel, dacă victima dovedește că asupra sa a
fost comisă o faptă ce ține de violența cibernetică, șansele ca instituțiile competente să
acționeze de îndată și cazul să fie soluționat sunt mai mari.
Prin urmare este recomandat ca victima violenței cibernetice să păstreze mesajele,
fotografiile, videoclipurile și înregistrările audio intacte, fără a modifica în vreun fel
conținutul acestora, să realizeze capturi de ecran și sa le salveze pe un suport
electronic sigur (stick, CD, DVD) sau în Cloud (stocare online), astfel încât să poată fi
accesate cu ușurință.
4. În cazul în care există persoane care au asistat la momentul săvârșirii faptelor de
violență cibernetică, acestea vor fi arătate ca martori în cadrul plângerilor ce urmează a
fi formulate;
5. În cazul în care victima este contactată telefonic/fizic de către agresor, aceasta este
încurajată să înregistreze conversația/filmeze.
 Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă victima violenței cibernetice este
sesizarea organelor de politie prin formularea unei plângeri de către victimă.
Potrivit N. Cod Penal, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din
ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei . Când persoana vătămată
este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când persoana
îndreptăţită a reclama a aflat despre săvârşirea faptei.
Menționăm că plângerea prealabilă trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric
personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, indicarea reprezentantului legal ori
convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea
făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Plângerea prealabilă se poate face personal de persoana vătămată sau prin mandatar.
Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
În cazul în care victima este minoră, deci este lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea
se face de reprezentantul său legal (părinți, tutore). Persoana cu capacitate de exerciţiu
restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În
cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele
persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.
Hărțuirea/Hărțuirea sexuală
Potrivit prevederilor art. 208 Cod penal, fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără
drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă
sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă,
care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai
gravă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Totodată, conform art. 223 N. Cod penal, pretinderea în mod repetat de favoruri de natură
sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima
a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
De asemenea, în OUG 137/2000, hărțuirea sexuală este definită ca fiind o formă de
discriminare și intră sub incidența Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel,
se prevede că hărțuirea reprezintă „orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenența la o categorie
defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la
crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.
Din punct de vedere al legii penale, în ceea ce privește infracțiunea de hărțuire, menționăm că
în cazul în care o persoana este victimă a hărțuirii/hărțuirii sexuale, aceasta trebuie să alerteze
poliția/Parchetul prin formularea unei plângeri în termenul prevăzut de lege și anume 3 luni de la
data la care victima a aflat despre săvârșirea faptei, conform explicațiilor mai sus arătate.
Doar în acest fel agresorul poate fi tras la răspundere penală, iar victima poate fi despăgubită
pentru prejudiciul material/moral suferit.
Așadar, plângerea prealabilă este singurul instrument prin care organele penale pot fi
sesizate cu privire la săvârșirea infracțiunilor de hărțuire/hărțuire sexuală și ulterior acestea
să poată recurge la tragerea la răspundere penală a agresorilor. Per a contrario, atât lipsa
plângerii prealabile, cât și retragerea ulterioară a acesteia înlătură răspunderea penală a
agresorului.
Plângerea se depune personal, prin poștă electronică/ Poșta Română la secţia de poliție
sau la Parchetul de pe lângă judecătoria de la locul săvârşirii faptei, de la locul în care a
fost prins suspectul, de la locuinţa suspectului sau de la locuința ta. În cazul în care
plângerea este adresată unui alt organ judiciar decât cel competent, aceasta se va trimite
pe cale administrativă organului competent de către instituția care a înregistrat-o.
În situația în care persoana care se adresează politiei nu vorbește și nu înțelege limba
română, aceasta poate depune plângerea în limba pe care o înţelege și poate solicita
ca, atunci când va fi citat/ă, să primească şi o traducere a citaţiei.
După depunerea cererii, organul competent va comunica persoanei vătămate un număr de
înregistrare pentru plângerea depusă.
După înregistrarea plângerii, autoritățile vor contacta partea vătămată (telefonic sau prin
trimiterea unei citații la adresa de domiciliu sau la o altă adresă pe care aceasta a indicat-o
în mod clar, sau prin e-mail, dacă s-a cerut în scris acest lucru), în vederea prezentării la
audiere. Menționăm că aceasta are dreptul de a fi asistată de un avocat, iar acesta din
urmă poate solicita ca toate actele procedurale ulterioare să fie comunicate direct la adresa
formei profesionale în care acesta activează.
Important de reținut este că anterior audierii, organele de cercetare vor informa persoana
vătămată cu privire la următoarele drepturi:

- De a propune probe, formula cereri și apărări în scris și oral și de a contesta soluția

dată plângerii penale;
- De a primi în scris informații despre stadiul dosarului, inclusiv prin email;
- De a studia actele din dosar;
- De a fii prezent/ă când are loc audierea inculpatului, martorilor şi a experţilor și de a
adresa întrebări, fiind necesar să înregistrezi înainte o cerere în acest sens;
- De a primi gratuit un interpret, dacă este dificilă comunicarea în limba română.
Dacă persoana vătămată ești o persoană cu dificultăți de auz, de vorbire sau ambele,
audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica
prin limbajul special. În această situaţie, comunicarea se poate face şi în scris;
- De a primi traducerea soluției într-o limbă pe care partea vătămată o înţelege;
- De a fi asistat/ reprezentat de un avocat ales/din oficiu:
- De a fi informată dacă inculpatul a fost pus în libertate sau a evadat, atunci când
acesta este privat de libertate.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți dispune luarea unei măsuri preventive față
de inculpat, acesta poate interzice comunicarea inculpatului cu persoana vătămată pe o
anumită perioadă.

La finalul procesului, judecătorul poate aplica infractorului o măsură prin care să îi interzică,
pentru o anumită perioadă, să comunice și să se apropie de persoana vătămată și/sau de
membri de familie, sau de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri în care aceasta
își desfășoară activitatea.
!!! Rezumat
Dacă o persoană este victimă a hărțuirii, aceasta trebuie să sesizeze Poliția/Parchetul prin
formularea in scris/oral în fața organului de cercetare a unei plângeri prealabile care trebuie
să cuprindă în mod obligatoriu numele și prenumele victimei, adresa, datele de identificare,
descrierea faptei, data și semnătura, iar daca este posibil, indicarea probelor (inscrisuri,
mesaje, fotografii, martori, înregistrări audio-video) și indicarea făptuitorului.
Termenul în care poate fi introdusă plângerea prealabilă este de 3 luni din ziua în care
persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.
Persoana vătămată care nu înțelege limba română poate formula plângerea în limba pe
care o înțelege, are dreptul de a primi gratuit un interpret și de a fi reprezentată/asistată de
un avocat, precum și de a primi traducerea soluției într-o limbă pe care aceasta o înțelege.