Vulpea

Vulpea este mamifer omnivor, de dimensiune mic spre medie, ncadrat

sistematic n familia Canidae, alturi de lup, cine, acal, enot .a.
Dei de obicei vulpea e considerat - automat - a fi ro cat, de fapt coloritul
su prezint o mare varietate (de la rocat aprins pn la alb i cenuiu). Se
vorbete, ca urmare, de existena a trei varieti de vulpe: de mesteacn (cu pieptul,
partea ventral i vrful cozii albicioase, iar prile laterale glbui), cu cruce (care
are o dung neagr pe spinare, care se ncrucieaz cu cea de pe membrele
anterioare; cea mai rspndit) i crbunreas (cu pieptul, gtul, abdomenul i
vrful cozii cenuii sau negru-cenuiu i picioarele negre). Exist ns i varieti
intermediare, n multe cazuri fiind foarte greu de deosebit vulpea de anumite
varieti de cini.

Caracteristici generale
Denumiri: Vulpoi, vulpe si pui sau catel de vulpe.
Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, de culoare
roscata sau rosie, cu coada lunga bogat imbracata in par si cu urechile ascutite,
indreptate in sus. Nuantele culorii variaza mult de la rosu deschis, cu nuante
galbene sau alburii, pana la brun-inchis, inspicat sau nu. Varfurile urechilor si
picioarele prezinta pete negre. La nastere puii sunt de culoare cenusie-inchis, insa
din primele saptamani de viata nuanta parului devine roscata. Dimorfismul sexual
nu este evident.
Longevitate: Traieste 12-14 ani. Aprecierea varstei se poate face, cu oarecare
aproximatie, dupa tocirea dentitiei.
Sunete: Puii flamanzi scancesc. Juvenilii ramasi singuri latra, asa cum latra si
masculii in timpul imperecherii. Cel mai puternic si frecvent latrat este cel de
chemare, care se aude in perioada imperecherii, scos de ambele sexe, si latratul
insistent scos de ambii parinti pentru distragerea atentiei potentialilor dusmani de
la puii mici aflati in pericol. In caz de pericol iminent, precum si atunci cand se bat
intre ei, masculii scot un mormait. Cand este prinsa de dusmani, vulpea tipa. Foarte
rar chefneste dupa iepurii fugariti.
Simturi: Vulpea are auzul exceptional, mirosul foarte bun si vazul bun.
Urme: Urma-tipar a vulpii poate fi asemuita cu cea a unui caine de talie mica, dar
prezinta, ca si sacalul, o forma mai alungita (eliptica) si degetele mijlocii mai
strans pozitionate, cu unghiile imprimate mai apropiat.

Urma-partie este rectilinie, spre deosebire de cea de caine care este

imprimata in zig-zag. Imprimarea urmelor difera la mersul normal, cand vulpea
calca urma in urma, fata de deplasarea la trap, cand urmele se imprima doua cate
doua, si fata de deplasarea in goana, cand urmele picioarelor din spate le depasesc
pe cele ale picioarelor anterioare.
Excrementele sunt caracteristice, contin hrana partial nedigerata si sunt
depuse de vulpoi pe ridicaturi, pietre si altele asemenea locuri vizibile, in scopul
marcarii teritoriului. Teritoriul este marcat insa, in si mai mare masura, prin
urinare, ca si in cazul lupului.
Habitat: Vulpea este intalnita din golul alpin pana pe malul marii, in paduri, in
tufisuri, in stufarisuri sau in camp deschis. Vizuina, pe care o sapa singura, are de
regula mai multe iesiri si este amplasata pe versanti insoriti, in diguri, in maluri de
paraie, in ridicaturi de pamant, dar si in camp plan. Poate fi sapata si in locuri
acoperite de vegetatie, dar si in teren absolut descoperit.
In multe cazuri ocupa vizuinile sapate de viezure, pe care le poate chiar
imparti cu acesta sau cu pisica salbatica. Deosebirea intre vizuinile sapate de
vulpe, care sunt mai inguste si pornesc orizontal, fata de cele sapate de viezure,
care sunt mai largi si pornesc indreptate oblic in jos, este evidenta. De altfel si
curatenia exemplara in cazul viezurelui, deosebeste vizuinile ocupate de cele doua
specii. Este considerata fidela fata de locul obisnuit de trai, raza ei de activitate
fiind 3-5 km, foarte rar de 10 km. Numai in mod exceptional se deplaseaza la
distante mai mari.
Hrana: Este foarte variata, insa in spectrul alimentar al vulpii predomina categoric
soarecii si alte rozatoare mici. Mananca insecte, larve, rame, broaste, pesti morti,
pasari, cadavre, dar si fructe si chiar cereale la nevoie. Lista sortimentelor
alimentare explica larga raspandire a vulpii in Romania si in Europa.
Dusmani: Lupul, rasul, sacalul, cainele si mai ales diversele boli comune
canidelor. Sunt periculoase pentru puii de vulpe, dar in mai mica masura, si
pasarile rapitoare mari: acvilele, vulturul codalb, buha si chiar uliul gainilor.
Sociabilitate: Vulpea este, in cea mai mare parte a anului, un animal solitar. Numai
in timpul imperecherii vulpoiul cauta vulpea, cu care ramane pana la cresterea
progeniturii. In cazul in care vulpea moare dupa ce puii au 4-5 saptamani, vulpoiul
ii preia sarcina cresterii puilor. Dupa intarcare, vulpile mature si cele tinere traiesc
solitar. Se intalneste insa frecvent situatia in care mai multe vulpi folosesc aceeasi
vizuina.
Reproducere: Maturitatea sexuala este atinsa la 8-10 luni. Perechile se cauta din
luna decembrie, imperecherea are loc in luna februarie, iar fatarea dupa 52-53 de
zile, in aprilie. Sunt si femele care se imperecheaza la sfarsitul lunii ianuarie si
femele care se imperecheaza in martie. Vulpea fata o singura data pe an, cate 4-7
pui orbi, de culoare cenusie inchis. La 10-14 zile puii vad, la 4 saptamani ies la

gura vizuinii, iar dupa 60 de zile pot parasi vizuina. Sunt insa alaptati pana la
varsta de 3 luni, vulpea trecandu-i treptat pe hrana regurgitata, apoi pe hrana adusa,
inclusiv in stare vie, pentru a-i invata sa vaneze.
Obiceiuri: Are activitate nocturna, dar si crepusculara si aurorala. In locurile
linistite, cand hrana devine deficitara, poate fi vazuta soricand toata ziua.
Vanarea: Se poate face in timpul anului, la panda, la dibuit si la goana, cu sau
faracaini de vanatoare. O vanatoare aparte este vanatoarea cu cainii la vizuina, dar
la fel de interesanta este si vanatoarea cu chematoarea. Data fiind vigilenta
proverbiala a vulpii, dobandirea acesteia nu este intotdeauna usoara. Se impusca
folosind arma lisa si alice de 3,5-4,00 mm. Este sportiva insa si vanarea vulpii cu
arma cu glont, din categoria 5,6 maximum 6,5 mm. Trofeu neconventional este
considerata blana, iar conventional craniul.
Pagube: Judecand dupa contributia pe care o are in combaterea micilor rozatoare,
se apreciaza de multe ori ca acest carnivor este mai mult folositor (agriculturii)
decat daunator (cinegeticii). In realitate, in terenurile cu vanat mic (fazani,
potarnichi, iepuri) vulpea este un daunator de temut. Stau marturie, in aceasta
privinta, resturile de iezi de caprioara, de pui de iepuri, de pui de fazani si chiar de
vitei de cerb si de purcei, carati la vizuina in perioada cresterii puilor. Prejudicii
mari produce si gospodariilor de la sate, prin uciderea pasarilor domestice, mai ales
in aceeasi perioada de crestere a progeniturii. Doar in terenurile de dealuri inalte si
de munte vulpea trebuie protejata, fiindca aici prejudiciile cauzate nu sunt demne
de luat in seama.

Clasificare tiinific
Regn:
Animalia
ncrengtur: Chordata
Clas:
Mammalia
Ordin:
Carnivora
Familie:
Canidae

Vulpea polar (Alopex lagopus) este o specie de animale carnivore din

familia canide care triesc n regiunile polare de tundr. Animalul este adaptat la
clima rece, avnd o blan deas, iar talpa labelor fiind acoperit cu blan.
Lungimea vulpilor este ntre 65 i 90 de cm, avnd nl imea de ca. 30 cm. i o
greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea
vulpilor difer dup anotimp, vara avnd culoarea blnii neagr pe spate i
picioarele fiind de culoare brun, pe cnd iarna, culoarea de camumflaj alb, albcenuie. Vulpile polare au botul i urechile scurte, blana deas le permite vulpilor
s supravieuiasc la temperaturi sczute ce ating -80 C.

Arealul de rspndire
Vulpele polare traiesc de obicei n emisfera nordic, la nord de cercul
polar (Scandinavia, Insula
Spitzbergen, Islanda, Rusia de
Nord,Canada de
Nord, Alaska i Groenlanda). Habitatul lor fiind regiunile de tundr, putnd fi

vzute i pe gheaa Oceanului Arctic, se presupune c n cutare de hran, vulpile

pot parcuge distane de peste 2000 de km.
Mod de viata
Hrana vulpilor const din lemingi (Lemmus lemmus) sau alte roztoare
polare (Lemmus sibiricus, Microtus oeconomus, Myodes rufocanus). Mai consum
i insecte, fructe, ou i pui de psri, ca i cadavre de animale, fiind un nsoitor al
urilor polari.