MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU
Facultatea Psihologie şi Psihopedagogie Specială
Catedra Asistenţă Socială
Specialitatea Asistenţă Socială

Iordan Cristina
IMPLICAȚIILE ASISTENTULUI SOCIAL ÎN CAZURILE DE VIOLENȚĂ
DOMESTICĂ A FEMEII
Teză de licența

Conducător ştiinţific:
Lapoșina E., conf.univ.

Chişinău, 2015

Declaraţia privind asumarea răspunderii

Subsemnatul (a), _____________________________________________________
absolvent al Facultăţii _______________________________________________a
Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea
_______________________________________________________________________
____________________________________________________________, declar pe
propria răspundere că teza de licenţă cu
tema______________________________________________________________
___________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituţie de învățămînt superior din ţară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinînd
referinţa precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa
precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

Numele, prenumele Semnătura

2
 CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………….. 4
1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND FENOMENUL DE VIOLENŢĂ
INTRAFAMILIALĂ A FEMEII ÎN REPUBLICA MOLDOVA………… 9
1.1 Delimitări conceptuale și teoriile fenomenului de violență domestică… 9
1.2 Etiologia violenței intrafamiliale, formele și cilcul ei. Riscuri și consecințele
asupra femeii și copiilor săi……………………..…...….. 12
1.3 Strategii de prevenție și intervenție în cazurile de violență în familie a femeii,
repere legislative internaționale și naționale ………...……….... 20
1.4 Rolul asistentului social în lucrul cu femeile-victime ale violenței
domestice………………………………………………………………. 28
2. STUDIUL EMPIRIC PRIVIND CERCETAREA FENOMENULUI DE
VIOLENŢĂ INTRAFAMILIALĂ A FEMEII ÎN REPUBLICA
MOLDOVA………………………….…………………….…………………. 30
2.1 Organizarea studiului empiric, scopul şi metodele de cercetare. Menţionarea
eşantionului de lucru……………………………………… 30
2.2 Analiza rezultatelor obţinute şi interpretarea datelor din chestionarul
destinat femeilor-victime ale violenţei domestice ............................... 32
2.3 Analiza rezultatelor obţinute şi interpretarea datelor din chestionarul
destinat cercetării nivelului de cunoaștere de către populației a conceptului de
violență intrafamilială a femeii……………………………………… 45
2.4 Analiza rezultatelor şi interpretarea datelor interviului cu asistenţii
sociali ............................................................................................... 52
2.5 Metoda neparametrică – Testul Mann-Whitney U…………………… 55
2.6 Prezentarea studiilor de caz…………………………..………………. 58
CONCLUZII …………………………………..………..................................... 67
3
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….…....……. 70
ANEXE ……………………………………………………..…..……………….. 73

,,Violența este ultimul refugiu al omului incompetent”. Isaac Asimov

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Violența este una dintre cele mai grave probleme care tulbură
profund întreaga omenire. Prin multiplele sale forme de manifestare, violența ia
amploare în ultimul an, aducînd mari prejudicii morale și punînd în pericol echilibrul
tuturor societăților, indiferent de gradul lor de dezvoltare și nivelul de viață. Violența și
frica de a fi victimizat afectează neîndoielnic calitatea vieții fiecărui individ, dar în
special femeile, copiii și persoanele vîrstnice sunt considerate ca fiind ținte predilecte ale
actelor de violență.
Expunerea la violenţă reprezintă una dintre cele mai importante cauze care
generează degradarea calităţii vieţii fiinţei umane, implicînd costuri sociale, economice,
psihice şi umane majore.
Violenţa dintotdeauna a fost parte a existenţei umane, iar impactul acesteia poate
fi văzut peste tot în lume. Violenţa în familie a femeii este una dintre formele cel mai des
întîlnite, dar și cel mai greu de depistat, deoarece are loc în intimidate, ,,ascuns în spatele
ușilor închise” și este cel mai puţin vizibilă acolo, unde autorităţile nu pot interveni. De
aici și percepţia autorităţilor statului că violenţa în familie este de natură privată și prea
puţine se pot face.
Situaţia este dificilă reieșind și din percepţia tolerantă faţă de violenţa în familie a
societăţii și chiar a victimelor. Astfel, „femeile în Moldova în general se jenează să
vorbească despre abuzul în familie. Acest lucru se întîmplă datorită unor percepţii

4
general-acceptate despre faptul că violenţa este permisă pentru a pune femeile la locul
lor sau că de fapt ele sînt cele care provoacă violenţa”. [30]
Violenţa domestică este un fenomen care poate fi asociat cu o maladie socială. Cu
toate acestea, luarea în considerare a violenţei domestice ca o problemă de sănătate
publică, necesitînd o politică şi servicii sociale adecvate, s-a petrecut relativ recent. [14,
p.685]
Adoptarea Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în familie, intrată
în vigoare începînd cu 18 septembrie 2008, este un pas important în vederea stopării
actelor de violenţă și marchează recunoașterea și implementarea de către Republica
Moldova a angajamentelor internaţionale de respectare a drepturilor omului. Legea
conţine noţiuni importante privind violenţa în familie și formele ei, stabilind un cadru
instituţional cu responsabilităţi detaliate pentru autorităţile competente, prevede crearea
centrelor de asistenţă pentru victimele violenţei și un mecanism eficient de soluţionare a
cazurilor de violenţă prin posibilitatea depunerii plîngerilor, aplicarea ordinului de
protecţie și izolarea agresorului.
Violenţa faţă de femei şi violenţa în familie prevalează în întreaga lume şi
Republica Moldova nu este o excepţie. Deşi sunt disponibile unele cunoştinţe şi statistici
cu privire la aspectele problemei date, totuşi, studiile şi datele disponibile, bazate pe un
număr limitat de sondaje, relevă nu numai existenţa fenomenului violenţei faţă de femei,
ci şi o creştere a amploarei acesteia în perioada de tranziţie, care este marcată de nivele
înalte de sărăcie, situaţie politică instabilă şi sisteme juridice imperfecte. Cu toate
acestea, informaţia disponibilă nu oferă evidenţe suficiente privind cauzele ce stau la
baza acestei probleme, rolul inechităţii de gen, factorii care ar putea determina
fenomenul violenţei, dar şi posibilele consecinţe ale violenţei asupra sănătăţii şi
nivelului de bunăstare al victimelor, inclusiv şi a societăţii în general. [26, p.12]
Caracteristic pentru societatea noastră este dominarea opiniei conform căreia
violența are drept cauze : abuzul de alcool, agresivitatea crescută în general, sărăcia și
5
stresul vieții cotidiene, dezechilibrul de forță între femeie și bărbat, toleranța femeii față
de comportamentul agresiv al partenerului, comportamentul cicălitor al femeilor,
intervenția nefastă a părinților soților sau perpetuarea comportamentului agresiv dintr-o
generație în alta. Aceste prejudecăți reprezintă „suprafața lucrurilor” reflectînd cel mai
adesea o anumită reprezentare socială și care atrage atenția în mod indirect asupra bazei,
cel mai adesea neconștientizată, a fenomenului și anume tradiția patriarhală a relațiilor
interpersonale. Acest patriarhat cuprinde și funcționează la nivelul întregii societăți, iar
sesizarea și încriminarea lui ca și cauză a fenomenului violenței domestice este o sarcină
foarte dificilă. Violenţa împotriva femeii constituie o problemă a societăţii noastre. În
ultimii ani în Moldova au fost organizate un şir de acţiuni orientate spre recunoaşterea
violenţei domestice, drept o problemă social importantă, dar şi alarmantă.
Studiul teoretic a fost realizat în baza lucrărilor mai multor autori: Păunescu
Constantin, Neamțu George, Sîmboteanu-Popescu Daniela, Muntean Ana, Munteanu
Emilia, Bulgaru Maria etc., am studiat articole, rapoarte anuale ale Ministerului Muncii,
Protecției Sociale și a Familiei, acte normative și resurse electronice.
Problema cercetării este detereminată de contradicţia existentă între dreptul
fundamental al femeii privind protecția împotriva violenței intrafamiliale, pe de o parte,
comportament vulnerabil al partenetului şi dependența femeii, pe de altă parte, ceea ce
impune aplicarea unui sistem de servicii pentru recuperarea familială.
Scopul de bază al cercetării: studierea problemelor cu care se confruntă victima
violenţei intrafamiliale şi analiza implicaţiilor profesionale ale asistentului social în
vederea soluţionării cazurilor.
În vederea realizării scopului am delimitat următoarele obiective:
1. Acumularea, studierea şi analiza literaturii de specialitate privind
amploarea, formele şi caracteristicile principale ale fenomenului violenţei intrafamilile
în Republica Moldova.

6
 2. Determinarea pe cale empirică a cauzelor care au generat violenţa în
familie.
3. Evidențierea problemelor cu care se confruntă femeile victime ale violenței
domestice.
4. Identificarea serviciilor adresate victimelor violenţei domestice.
5. Examinarea posibilităților de protecție și susținere a femeilor supuse
violenței în familie în Republica Moldova.
Studierea problemei abordate s-a realizat prin aplicarea unui complex de metode
de cercetare:
1. Analiza documentară (studierea teoriilor generale şi specifice ale asistenţei
sociale, literaturii stiinţifice de specialitate, legislaţiei în vigoare ).
2. Metodele aplicate pentru colectare datelor:
 Chestionar pentru femeile victime ale violenţei domestice;
 Chestionarul destinat populației;
 Interviul pentru asistenţii sociali;
 Studii de caz (2 studii).
3. Metoda neparametrică - Testul Mann-Whitney U.
4. Metodele statistice - prelucrarea datelor, compararea datelor și reprezentări
grafice.
Studiul empiric a fost axat pe chestionarea a 60 de persoane pentru a studia
nivelul de informare a populației despre fenomenul de violență domestică care persistă
în țara noastră. Am anchetat 13 femei-victime ale violenței intrafamiliale care erau
cazate în Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane (CAP) și 7 femei-victime care erau la evidență cu cazuri de
violență în familie la primăria comunei Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni. Am interviat
specialiștii din centrul CAP și am realizat 2 studii de caz.
Eşantionul cercetării a cuprins 85 de persoane dintre care: 20 victime ale
violenţei domestice cu vîrsta cuprinsă între 18-65 ani, 5 specialiști care activează în
cadrul centrului respectiv și 60 persoane din societate care activează în diverse domenii.
7
 Cercetarea a fost realizată în perioada 15.09.2014-30.04.2015 și s-a desfășurat în
următoarele etape:
1. Etapa de selectare a persoanelor;
2. Aplicarea chestionarului cu scopul de a determina nivelul de cunoaștere de
către populație a conceptului de violență intrafamilială;
3. Aplicarea chestionarului destinat victimelor violenței intrafamiliale cu
scopul de a determina problemele cu care se confruntă, cauzele, consecințele acestui
fenomen și măsurile asistențiale acordate acestora;
4. Intervievarea a cinci specialiști din domeniu asistențial ce sunt implicați în
procesul de intervenție în cazurile de violență;
5. Aplicarea testului neparametric Mann-Whitney cu scopul de a determina
frecvența și gravitatea cazurilor de violență domestică în mediul urban și cel rural;
6. Selectarea a două cazuri de violență intrafamilială a femeii;
7. Etapa de prelucrare și interpretarea datelor.
Valoarea practică a cerectării:
Rezultatul investigaţiei contribuie la asigurarea bazei ştiinţifico-metodice a
activitaţilor serviciilor de asistenţă socială prin posibilitatea aplicării strategiilor de
intervenție în cazurile de violență intrafamilială a femeii, prin evidențierea cauzelor ce
generează acțiunile de violență și prin utilizarea rezultatelor empirice în activitatea de
prevenire a comportamentului deviant al agresorului.
Termeni cheie: violenţa intrafamilială, victimă, factori, maltratare, act de
violenţă, agresor, ajutor, frică, izolare, dependență, conflict, consiliere, prevenire,
susținere.
Structura și volumul lucrării constă din: introducere, două capitole, concluzii,
bibliografie (31 surse) și anexe (5). Volumul tezei – 72 pagini.
Introducerea reprezintă o analiză succintă a tematicii abordate şi dezvăluite în
conţinutul lucrării pe care am elaborat-o pe parcursul anului. În ea este argumentată
8
actualitatea temei cercetate, este dezvoltată importanța teoretică și practică a lucrării,
sunt formulate scopul, obiectivele, metodologia de cercetare și baza experimentală.
Capitolul I cuprinde 4 paragrafe în care sunt relatate aspectele generale și
delimitările conceptuale ale fenomenului violenței domestice. Sunt descrise tipurile și
formele violenței. Se dă o explicație asupra ciclului violenței și se evidențiază
principalele cauze ale violenței intrafamiliale. Sunt precizate riscurile și consecințele
violenței asupra femeii și copiilor săi. Sunt descrise măsurile de combatere a violenței
domestice, servicii de prevenire a abuzului femeii și rolul asistentului social în vederea
tratării traumelor individuale și sociale create de violența domestică.
Capitolul II reprezintă cercetarea empirică a fenomenlui de violență
intrafamilială în Republica Moldova realizată la primăria comunei Cîrnățenii Noi,
raionul Căușeni și la Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor
Victime ale Traficului de Fiinţe Umane din or. Chișinău.
1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND FENOMENUL DE VIOLENŢĂ
INTRAFAMILIALĂ A FEMEII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1 Delimitări conceptuale și teoriile fenomenului de violență domestică

Violența intrafamilială reprezintă o patologie relaţională, o conduită
comportamentală deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice și
economice, agresiunea intrafamilială devine o problemă de importanţă majoră pentru
actuala societate. [3, p.316]
Noţiunea de violenţă poate fi tratată destul de amplu. În principiu, orice
constrîngere, atît în societate cît şi în familie poate fi calificată drept violenţă. Se ştie
însă, că respectarea normelor sociale poartă un caracter benevol–forţat acesta fiind un
principiu inevitabil de susţinere a ordinii publice în sistemul social de orice proporţie de
la grupa mică pînă la sociumul global. Violenţa se răsfrînge asupra a mai multor tipuri

9
de categorii de persoane cum ar fi: asupra copiilor, asupra adolescenţilor, asupra
femeilor, asupra bătrînilor. [8, p.410]
În lucrare ne vom referi la violenţa asupra femeii, deoarece este o problemă acută
şi frecvent întîlnită în Republica Moldova, şi nu numai. Aşadar, violenţa împotriva
femeii este orice acţiune sau inacţiune în viaţa socială precum şi în viaţa privată, ce se
înfăptuieşte împotriva voinţei femeii, provocîndu-i pagubă fizică sau psihică, suferinţe
ori disconfort de altă natură.
E necesar de subliniat faptul că violența împotriva femeilor încalcă grav și
compromite sau anulează posesia de către femei a drepturilor omului, în special a
drepturilor fundamentale la viaţă, securitate, libertate, demnitate, integritate fizică și
emoţională, și că acest fenomen nu poate fi deci ignorat de către stat. Mai mult, e
recunoscut faptul că violența nu afectează doar femeile, ci societatea în ansamblu, fiind
necesare așadar măsuri urgente. Unele grupuri de femei, precum femeile și fetele cu
dizabilități, sunt adesea mai expuse riscurilor de violenţă, vătămare fizică, abuz,
neglijare sau tratament neglijent, maltratare sau exploatare, atît acasă cît și în afara
domiciliului. [20, p.47]
În tratarea fenomenului agresiunii intrafamiliale sunt utilizate aşa noţiuni
similare ca:
 violenţa familială;
 violenţa domestică;
 heteroagresiunea intrafamilială;
 violenţă în familie;
 abuzul domestic. [3, p.319]
Declaraţia asupra eliminării violenţei împotriva femeilor [24] defineşte violenţa
ca: ,,orice act de violenţă bazat pe gen care generează, sau poate genera, răni sau
suferinţă fizică, sexuală sau psihologică femeilor incluzînd ameninţări cu asemenea acte,

10
constrîngere sau deprivare arbitrară de libertate, indiferent dacă are loc în viaţă publică
sau privată”.
Din perspectiva naturii violenței, Păunescu Constantin [16, p.58] precizează o
definiție mult mai cuprinzătoare: ,,Violența domestică se referă la orice act comis sau
omis de către membrii familiei și orice consecințe ale acelor acțiuni sau inacțiuni prin
care alți membri ai familiei sunt deprivați de drepturi și libertăți egale și care împiedică
asupra dezvoltării lor optime și asupra exercitării libertătii la alegere”.
Din perspectiva juridică, violenţa este utilizarea forţei fizice sau altor mijloace
pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau vătămarea integrităţii unei persoane. Este un
act premeditat. Iar din perspectivă psihologică, violența reprezintă comportamentul
agresiv manifestat ca urmare a unei frustrări. Violenţa este un abuz de putere (impunerea
puterii asupra celorlalţi). [8, p.171-172]
Sociologii propun o definiție operațională a violenței: ,,Acțiunea asupra unor
persoane în vederea obținerii unui răspuns conform anumitor interese”. Operînd această
definiție, se consideră violența ca o ,,relație socială”. Această relație presupune existența
a trei elemente:
a) Cel care exercită violenţa-autorul violenţei – poate fi un individ, un grup de
indivizi sau o organizaţie, o instituţie. La acest nivel există anumite interese şi scopuri a
căror realizare este urmărită prin diverse mijloace. Cel care exercită direct violenţa poate
acţiona în vederea realizării intereselor şi scopurilor proprii sau a intereselor şi
scopurilor altor indivizi sau grupuri;
b) Cel care suportă violenţa-victima violenţei – poate fi un individ, un grup, o
categorie socială sau o societate în majoritatea ei. Şi la acest nivel există o serie de
interese, scopuri, care sunt diferite de ale celui care exercită violenţa sau cel puţin sunt
percepute altfel. În cazurile în care scopurile sunt percepute ca fiind identice, nu ar mai
fi necesară recurgerea la violenţă.

11
 c) Acţiunea coercitivă-actul de violenţă – prin exercitarea ei, prima categorie
urmăreşte să obţină de la a doua categorie (victima violenţei) un răspuns (o atitudine, un
comportament, bunuri, servicii) care să-i permită să-şi realizeze scopurile şi interesele.
Scopurile violenţei pot consta în apropierea unor resurse sau obţinerea controlului
asupra acestora, în dobîndirea de putere, de prestigiu, de afecţiune, în impunerea
simbolurilor și valorilor ce aparţin unor raporturi de forţă, în obţinerea acceptării şi
conformării la aceste simboluri şi valori. Astfel, acţiunea coercitivă poate fi întreprinsă
prin mijloace directe şi indirecte. [17, p.120]
Violenţa intrafamilială poate fi exercitată de orice persoană aflată pe o poziţie de
putere faţă de ceilalţi membri ai familiei. În termeni generali, violenţa include orice act
de violare a conceptului de sine al individului, de la violenţa verbală şi emoţională pînă
la violenţa fizică şi sexuală. Aspectul emoţional al comportamentelor violente este
probabil cel mai grav, avînd în vedere loialităţile existente în interiorul nucleului
familial, reacţiile de ambivalenţă afectivă generate de declanşarea unui comportament
violent şi înăbuşirea disfuncţiei, în vederea păstrării unei imagini care să asigure
menţinerea statutului social (familia tradiţională, ca unica formă acceptată de
convieţuire).
La momentul încheierii căsătoriei, fiecare dintre cei doi parteneri are anumite
concepţii şi deprinderi. De asemenea, au anumite păreri formate despre viaţă, despre
muncă, despre relaţiile cu sexul opus. Aşadar, formarea noului cămin este influenţată de
psihologia fiecărui soţ care în multe cazuri este alta decît a celuilalt, punîndu-şi amprenta
asupra viitorului familiei închegate.
În esenţă, violenţa familială constituie orice formă de agresiune, abuz, sau
intimidare dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sînge sau
contra altei persoane din mediul familial în scop de constrîngere şi supunere a propriei
voinţe. Ea reprezintă o problemă socială, o problemă de sănătate şi, în acelaşi timp, o
încălcare a drepturilor omului. [15, p.145]
12
 1.2 Etiologia violenței intrafamiliale, formele și ciclul ei. Riscuri și
consecințele asupra femeii și copiilor săi
Miturile existente în ceea ce privește etiologia violenței domestice a femeii
continuă să atragă atenţia, în mod indirect, asupra bazei cel mai adesea neconştientizată a
fenomenului care este: tradiţia patriarhală a relaţiilor interpersonale. Astfel o cauză
relevantă a violenţei intrafamiliale sunt ,,stereotipurile privind genurile”, care conduc la
diversitatea de tipuri de violenţă şi constau în agresarea femeilor doar pentru faptul că
sunt femei. Fiind prinşi în acest patriarhat generalizat care funcţionează la nivelul întregii
societăţi, sesizarea şi incriminarea lui, ca şi cauză a fenomenului de violenţă domestică,
devine o sarcină dificilă. [7, p.235]
Autorul C. Ciupercă [7] enumeră următoarele cauze ale violenţei în familie:
a. Redefinirea rolurilor masculine şi feminine - soţii se raportează unii la alţii
prin preluarea modelelor de relaţionare ale părinţilor lor. Partenerii raportează reacţiile şi
acţiunile soţului la părinţii săi, din această cauză pot apărea reproşuri, critici, înjosiri
care distorsionează stabilitatea emoţională a persoanei.
b. Lipsa comunicării între parteneri – este esenţială în viaţa cuplului.
Acumularea în timp a neliniştilor, nemulţumirilor crează terenul violenţei, care ar fi
putut fi evitat dacă problemele respective ar fi fost discutate la timp.
c. Divergenţele motivaţionale – sunt cauzate de neînţelegerea ideii că un
cuplu funcţional este atunci cînd fiecare dintre parteneri contribuie atît la satisfacerea
propriilor dorințe, cît şi a celuilalt.
d. Discrepanţa mare între dorinţe şi aşteptări – apare odată cu ideile
divergente de a iubi şi a fi împreună, de a fi soţ şi părinte, împărţirea muncii în
gospodărie, folosirea timpului liber. Probabilitatea conflictelor creşte cu cît este mai
mare distanţa dintre rolul sperat şi cel realizat.

13
 e. Insatisfacţia sexuală – incapacitatea individului de a-şi satisface partenerul
provoacă stări de nemulţumire, în prima perioadă, dar acut se manifestă dacă
insatisfacţia se menţine un timp mai îndelungat.
f. Relaţiile tensive cu familia de origine – tensiunea dintre noră şi soacră,
ginere şi socru sunt destul de frecvente, din care cauză apar şi conflicte între soţi. [7,
p.228]
Violenţa nu este determinată de o singură cauză, ci reprezintă un efect de
interacţiune între o serie întreagă de factori:
 Sociali - inrădăcinarea tradiţiei potrivit căreia ,,bărbatul este capul familiei”
şi el decide toate problemele legate de aceasta, la care se adaugă obiceiul educării
copilului prin bătaie.
 Economici - situarea a mai mult de jumătate din familii sub pragul minim
de săracie duce la amplificarea stresului cotidian. Nu trebuie uitat că violenţa domestică
se manifestă la fel de des şiî familiile cu un nivel ridicat de educaţie şi bunăstare.
 Politico-legislativi – considerarea familiei şi a spaţiului său de vieţuire ca
fiind tabu.
 Individuali – personalitatea, temperamentul şi caractelul indivizilor sunt
factori psihologici ai violenţei în familie. De regulă, în condiţiile existenței unei
personalităţi dezechilibrate, cel puternic îşi descarcă agresivitatea asupra celui slab,
părinţii asupra copiilor, tinerii asupra vîrstnicilor. Gelozia rămane o cauză principală a
violenţei în familie.
La acest ansamblul de cauze se mai adaugă:
 deficienţe ale sistemului educaţional;
 criza de autoritate în familie și şcoală;
 existenţa unor medii de subcultură violentă. [10, p.32]
Aşadar, violenţa domestică are multiple cauze care combină factori: biologici,
psihologici, sociali, economici şi politici, dar baza fenomenului o reprezintă însă
inegalitatea de gen. Din acest motiv în culturi conservatoare, rigide, cu roluri de gen

14
puternic cristalizate, în care controlul şi dominarea sînt apanajul elementului masculin,
apare de obicei o mai mare prevalență a fenomenului de violenţă domestică.
Vom vorbi în continuare despre diversele forme pe care le poate lua violenţa
asupra femeii în familie. Violenţa domestică include o varietate de tipuri de abuz care se
deosebesc prin natura lor, prin modul de manifestare etc.
După clasificarea făcută de Stark&Flitcraft [21] se deosebesc următoarele tipuri
de violență a femeii : emoțională, fizică, sexuală, socială și economică.
 Abuzul fizic constă în atingeri sau contacte fizice dureroase îndreptate
asupra victimei sau celor dragi victimei: copii, părinţi, fraţi, şi de asemenea constă în
intimidarea ei fizică. Violenţa fizică începe cu gesturi şi loviri care ţintesc victima şi pot
duce pînă la crimă. Abuzul fizic ia multe forme, incluzînd: împingerea, plesnirea, trasul
de păr, răsucirea braţelor, provocarea de vînătăi, desfigurare, contuzii, arsuri, bătăi,
lovituri de pumn, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, folosirea armelor, izbirea de
pereţi şi mobilă etc. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei
sau pe care cei doi parteneri le stăpînesc şi le utilizează împreună. În cele mai grave
situaţii, abuzul fizic poate duce pînă la deces. Din nefericire pentru multe femei, viaţa
lor se află într-un pericol real şi constant.
Scopul violenţei fizice este de a pedepsi partenera, de a o impune să se dezică de
propriile dorinţe, de a o constrînge să acţioneze împotriva voinţei sale, a o speria, a o
forţa să nu-l părăsească, a-i reaminti mereu cine este capul familiei, a se răzbuna.
 Abuzul emoţional este cel mai des întîlnit şi se regăseşte ca parte
componentă a tuturor formelor de abuz. Deşi precedă şi însoțește celelalte forme de
abuz, acesta se poate manifesta şi izolat prin: înjurări, ameninţări, intimidări, uciderea
animalele domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esenţiale
(mîncare, somn etc.). Dacă această violenţă pare mai puţin criminală, mai uşor de
suportat de victimă, efectul trăirii ei de durată este dezastruos la nivelul stimei şi
încrederii în sine al victimei. Din punct de vedere psihologic, există o varietate de

15
situaţii abuzive cum ar fi: ironii, jocuri răutăcioase, umilire, ignorare, gelozie,
ameninţări, terorizări, izolare, blamarea victimei, etichetarea, impunerea dependenţei,
lovirea mesei sau a pereţilor cu pumnul de către partener. Imaginea de sine se
construieşte la confluenţa cu ceea ce cred ceilalţi despre tine, ce crezi tu despre ceilalţi şi
ce crezi tu despre tine. [11, p.70]
 Abuzul sexual începe cu comentarii degradante la adresa femeii şi continuă
cu atingeri neplăcute şi folosirea diverselor cuvinte necenzurate adresate victimei în
timpul sau în legătură cu actul sexual. Violul marital este o formă de violenţă sexuală pe
care femeia o suportă adesea, suferind în tăcere, plătind tribut normelor sociale care
consideră că relaţiile intime sunt în primul rînd un drept al bărbatului, un teritoriu unde
el este stăpînul care decide. Anume această mentalitate determină femeia să nu
vorbească despre suferinţa ei.
Majoritatea tinerilor şi bărbaţilor formaţi în mediul nostru sunt agresivi sexual. Ei
cuceresc femeile ca pe nişte obiecte menite să le satisfacă libidoul. Violatorul forţează
fizic victima, o umileşte, o impune şi nu este exclus să practice masohismul. [19,p.131]
 Abuzul economic - se manifestă asupra femeii prin două forme: abuzul
financiar și abuzul asupra proprietății în care se limitează accesul la finanțele familiei,
devenind astfel dependentă de partener. Controlul financiar generează dependență,
izolare și neputința de a alege, de a lua decizii și de a-și păstra stima de sine.
 Abuzul social este rezultatul rolului sexual rigid conturat de aşteptările
sociale faţă de femeie şi bărbat, o barieră în calea valorizării resurselor femeii în afara
familiei şi un cadru care favorizează agresarea ei pe planul vieţii private şi intime. În
căutarea unor soluţii pentru a evita agresiunile şi în lipsa unui sprijin din afară, femeia îşi
va sista activităţile şi relaţiile sociale, care nu plac partenerului său. De fapt, această
situaţie este un cerc vicios: pentru a evita violenţa, ea se izolează în situaţia de victimă a
violenţei şi devine tot mai vulnerabilă şi expusă. Violenţa socială este o barieră în calea
valorizării resurselor femeii în afara familiei. Agresorul în acest tip de violenţă fiind
societatea. [19, p.132]

16
 Ciclul violenţei domestice a femeii
Multe femei agresate descoperă că se află într-un ciclu al abuzului care are trăsături
comune în multe relaţii de acest gen. Dacă femeia nu întreprinde nimic pentru a
întrerupe acest ciclu, accidentele de violenţă vor deveni peste un timp mai frecvente şi
mai grave.
În figura 1.1 este ilustrată descrierea ciclică a violenţei, autor al căreia este Lenore
Walker. Autorul distinge mai multe faze şi paşi, astfel oferind o viziune dinamică. [31]

Figura nr.1.1. Teoria violenţei a lui Lenore Walker

Lenore Walker –psiholog, susținătoare a femeilor agresate, a realizat teoria
violenței care cuprinde toate fazele și etapele prin care femeile ajung să accepte traiul cu
un partener agresiv, demonstrînd faptul că o relație agresivă trece, de regulă, prin trei
faze diferite:
 Faza I – creșterea tensiunii
Între parteneri certurile sunt din ce în ce mai grave și mai frecvente. Pentru a
justifica violența comisă asupra femeii, partenerul poate invoca că: victima este
dezordonată, gătește groaznic, este neîngrijită, prea grasă sau prea slabă, are păr prea
lung sau prea scurt, întîrzie, flirtează cu bărbații, deseori jignind-o cu cuvinte urîte,
înjosind-o, îmbrîncind-o. Agresorul ține victima captivă cu forța, la victimă apare
17
sindromul neputinței învățate, agresorul crește controlul treptat și brutal, victima devine
tot mai incapabilă să se protejeze împotriva durerii și suferinței, devine tot mai închisă în
sine, apar tensiuni de nesuportat.
În timpul acestei faze, femeia agresată va face eforturi pentru a-l satisface pe
partenerul său ori pentru a-l calma. De obicei, eforturile sale de prevenire a conflictelor
sunt inutile şi doar amînă violenţa. [19, p.141]
 Faza II – evenimentul declanșator
Violența izbucnește, bărbatul rămîne fără argumente în exercitarea controlului
asupra femeii și recurge la acte de violență, o lovește, o pălmuiește, aruncă cu obiecte în
partenera sa, o violează supunînd-o și altor presiuni fizice, folosind unele obiecte ca
bastoane, centuri, iar în lipsa controlului și a anticipării poate apărea și abuzul sexual,
bătăi crunte cu efecte distructive.
Durează, de obicei, între 2 și 24 ore, uneori chiar o săptămînă sau mai mult.
Numai agresorul poate pune capăt acestei faze, riscul apariției crimelor e sporit, iar
victimele consideră scăparea ca inutilă. Victima are un colaps emoțional între 24 și 48 de
ore după bătaie. Ea caută izolare, de aceea doctorul nu o vede decît după ce s-a vindecat.
 Faza III - ,,luna de miere” sau faza „iubirii şi căinţei”
Urmează o perioadă neobișnuit de calmă. Partenerul este extrem de afectuos,
drăguț și chinuit de remușcări. Bărbatul regretă cele întîmplate, cere iertare femeii, își
mărturisește vina și rușinea, îi promite că nu se va mai repeta, îi cumpără cadouri, o
asigură de iubirea lui. Uneori agresorul încearcă să diminueze violența, învinuind-o pe
parteneră precum că ea ar fi fost cauza provocătoare a comportamentului său violent.
Femeia se întoarce la el cu noi speranțe. Ea vede că agresorul este sincer şi iubitor.
Începe să creadă că aşa sunt ei cu adevărat, este ceea ce a căutat într-un partener. Victima
crede că dacă îl va ajuta, partenerul se va schimba. Apare o simbioză între parteneri:
fiecare e dependent de celălalt. În timpul fazei III, cînd dragostea este intensă, se naşte o

18
legătură sufletească între parteneri. În această fază apar toate avantajele unei căsnicii
sau a unui cuplu, victimei fiindu-i foarte greu să plece sau să pună capăt relaţiei.
Anume aici se produce legătura simbolică. Femeia primeşte toate „bunurile”
căsătoriei; astfel, agresorul o cumpără şi ea devine complicele lui. Ea este supusă în
întregime voinţei lui. [3, p.325]
Atitudinea calmă şi iubitoare lasă loc incidentelor mărunte din nou. Faza I
reapare. Un nou ciclu al violenţei, al bătăilor reîncepe. Rar se întîmplă ca violența asupra
femeii să fie una singulară. Incidentele se repetă din ce în ce mai frecvent și devin din ce
în ce mai grave de-a lungul timpului. Agresiunile de orice tip sunt alegeri și ele se
desfățoară ciclic, episodul de violență survinind după ce agresorul epuizează toate
argumentele prin care ține sub control victima. [1, p.153]
Violența în familie constituie o problemă pentru femeile din Republica Moldova,
de toate vîrstele, păturile social-economice şi nivelurile de studii. Chiar înregistrîndu-se
un nivel înalt al violentei în familie, femeile nu manifestă prea mare dorinţă să solicite
ajutorul poliţiei fie de rușine, fie de teama de a se expune public. Majoritatea cazurilor
de violență în familie nu sunt aduse la cunoștinţa poliţiei. Aşadar vom menţiona nişte
obstacole frecvente atunci cînd o femeie ia decizia de a se adresa la poliție sau în alte
organe:
1. concepția care le îngăduie barbaţilor să-şi agreseze soţiile;
2. lipsa unei alte locuinţe;
3. înţelegerea faptului că mulţi opresori nu sunt sancţionaţi dacă vătămările nu
sunt grave;
4. teama la gîndul că bărbaţii, nesuportînd o sancţionare eficientă, se vor
întoarce şi le vor maltrata pe femei şi mai necruţător;
5. preţul înalt al serviciilor juridice;
6. situaţia economică complicată, etc. [6, p.180]
Extrem de afectați sunt copiii cuplului care asistă la actele de violență sau devin la
rîndul lor victime. Astfel relaţia mamei cu copiii are de suferit:

19
 - se simt inadecvate ca mame, neajutorate şi vinovate;
- au fost etichetate ca mame rele ;
- se simt judecate;
- se simt vinovate că nu pot pleca de lîngă agresor,devenind agresivă cu
copiii săi.

Tabelul nr.1.1. Consecinţele privind sănătatea femeii-victime a violenţei intrafamiliale

Dizabilităţi parţiale sau permanente, vătămări
Sănătatea
corporale, migrene, arsuri neobişnuite de ţigară, dureri de
fizică
cap, consum de alcool şi droguri, deces etc.
Depresii, frică, anxietate, insomnie, sentiment de
neajutorare, plînsete dese, comportament nesigur, stări
Sănătatea periodice de frică, respect de sine scăzut, disfuncţii sexuale,
mintală tulburări de nutriţie şi somn, tulburări obsesive de stres
post-traumatic, suicid etc.

Sarcini nedorite, probleme ginecologice, naşteri

premature, greutate mică la naştere, contuzii ale
Sănătatea
abdomenului, sînilor, în regiunea perineului, boli
reproductivă
inflamatorii pelviene, mortalitate maternă, morbiditate
maternă.

Labilitatea emoțională, depresia și culpa pot duce la un comportament

autodistructiv sau la acțiuni de suicid. Se dezvoltă o hipersenzitivitate la violența
potențială și femeia, dacă nu găsește modalități de apărare, atunci adoptă mecanisme
prin care să facă față și să mențină potențialul violenței la in nivel minim. Dar unele
femei se simt incapabile de a face acest lucru și atunci adoptă o atitudine pasivă, de
20
neajutorare. Acest comportament este numit ,,neputința învățată”. Conceptul dat a fost
folosit pentru a explica reacțiile femeii abuzate, sau mai degrabă lipsa de reacții la
repetatele abuzuri fizice, psihice și sexuale. Femeile declară că se simt copleșite de
aceste acte violente și de aceea le este dificil să reacționeze altfel decît așteptînd să
treacă ,,furtuna”. Unele victime renunță la orice apărare și se așteaptă oricînd să moară.
Multe dintre ele însă se adaptează la ceea ce se întîmplă în viața lor și își schimbă modul
de a gîndi și de a reacționa pentru a fi cît mai în siguranță. [2, p.16]

1.3 Strategii de prevenție și intervenție în cazurile de violență

intrafamilială a femeii, repere legislative internaționale și naționale

,,Faptele care nu se văd, continuă existența”. Huxlei.

Fenomenul de violență domestică cuprinde un număr mare din populația țării și
diverse categorii sociale (religie, nivelul intelectualității, rasă, statut social etc.). Pentru
combaterea și ameliorarea fenomenului de violență domestică în limitele posibilului în
afara de politicile sociale trebuie de intervenit direct în societate pentru a explica și
elucida gravitatea lui. Programul de lucru trebuie să conțină două aspecte:
 prevenire;
 intervenție.
Fiecare dintre aspectele menţionate prezintă o importanţă deosebită. Intervenţia
este un proces dificil, care începe în momentul semnalizării unui caz de violenţă
domestică şi ia sfîrşit în momentul reabilitării şi reînserării sociale a femeii ca individ cu
drepturi depline al comunităţii, trecînd prin procesul de reabilitare și agresorul, precum
şi prin protejarea intereselor copiilor. [19, p,151]
Programele de prevenire a violenței sunt ierarhizate în raport cu gradul de
violență manifestat. Acestea sunt:
21
  Prevenirea primară: urmăreşte scăderea numărului de cazuri de violenţă
domestică prin schimbarea unor comportamente ce ţin de mediul în care apar cazurile.
[14, p.719]
Măsuri de prevenire primară sunt:
- educarea comunităţii pentru recunoaşterea fenomenului;
- conştientizarea de către femeia victimă a gravităţii situaţiei;
- evaluarea gradului de siguranţă a victimei care a renunţat la o relaţie abuzivă;
- informarea femeilor despre riscurile şi consecinţele agresiunilor. [15, p.179]
 Prevenirea secundară: această formă este inclusă în activitatea serviciilor
sociale și are ca obiectiv identificarea persoanelor care se află în situație de risc sau a
identificării factorilor de risc în producerea violenței. [14, p.719]
Elementele specifice intervenţiei la acest nivel sunt:
- identificarea cazurilor de violență intrafamilială;
- validarea cazurilor;
- tratamentele medicale pentru victimă;
- evaluarea aspectelor de sănătate psihologică;
- colectarea informaţiilor despre victimă, partener, copii, familie în general;
- evaluarea gradului de siguranţă în care se află victima;
- referirea cazului pentru aplicarea legii;
- referirea către serviciile comunitare specializate în violenţa domestică.
 Prevenirea terțiară: vizează diminuarea condițiilor de producere a abuzului
în cuplurile care se confruntă cu violența. Această ultimă formă este îndreptată mai mult
spre intervenție.
Principiile de bază ale prevenirii și combaterii violenței în familie [25,art.5]
sunt:
a) legalitatea;
b) egalitatea;
c) confidențialitatea;
d) accesul la justiție;
e) protecția și securitatea victimei;

22
 f) cooperarea autorităților administrației publice cu societatea civilă și cu
organizațiile internaționale.
Serviciile specializate trebuie să dispună de :
- personal specializat şi cu experienţă în abordarea violenţei domestice;
- sistem de înregistare a datelor privind cazurile;
- colaborări cu alte servicii în reţea. [15, p.179]
Serviciile de prevenire au o natură indirectă și prevăd informarea populației.
Aceste servicii sunt la dispoziția comunității și constă în proiecte și programe educative
care constau în dezvoltarea unor deprinderi generale de cooperare în situații dificile.
Programele educative sunt orientate să schimbe percepția femeilor față de situația lor,
precum și față de restul comunității și chiar mentalitatea comunității față de astfel de
situații.
Intervenția în violența domestică presupune un plan cu două tipuri de obiective
precise:
de scurtă durată – necesare pentru ieșirea din criză (consiliere în cazurile
urgente cînd victima se află în pericol de moarte, din cauza abuzului soțului, sau
tentative de suicid ca reacție a victimei la actele violente);
de lungă durată – urmăresc reabilitarea profundă (începe de la înlăturarea cauzei
pînă la rezolvarea cazului integral).
Intervenția în cazurile de violență domestică necesită lucrul echipei
multidisciplinare: asistenți sociali, medici, juriști, psihologi, polițiști etc. Indiferent de
specializarea de bază, profesioniștii acționează în baza cunoștințelor teoretice și a
deprinderilor practice în domeniul violenței domestice și au o atitudine față de situație și
față de beneficiar. Indiferent de metodele utilizate în intervenție, obiectivele trebuie să
rămînă aceleași: salvarea victimei, a copiilor și a familiei.
Domeniile de intervenție în violența domestică sunt:
1. recîștigarea sănătății fizice și psihice a femeii și copiilor;
23
 2. recîștigarea încrederii și a valorilor de sine a femeii și copiilor;
3. întreruperea trecerii comportamentelor violente la generația copiilor.
Pașii de intervenție pentru pregătire și îngrijire în situație de violență sunt:
- analiza situației;
- colectarea de date utilizînd o metodologie calitativ-participativă;
- plan/strategie multisectorială națională care cuprinde două terenuri.
Primul teren conține următoarele direcții:
1. Сomitetul Național Multisectorial de Prevenire a Violenței;
2. rețeaua comunitară de ONG și companii de avocați;
3. informare, comunicare, educație.
Al doilea teren vizează:
1. sistem de supervizare în violență și ingrijiri;
2. training-uri disponibile pentru profesioniști;
3. servicii de sprijin și consiliere integrală.
Ambele terenuri sunt monitorizate și evaluate. [12, p.19]
Un rol important în procesul intervenției constă în lucrul cu agresorul. Aceste
servicii sunt prestate de unicul centrul de reabilitare pentru agresori care activează în
ţară - Centrulul de Asistenţă şi Consiliere pentru Agresorii Familiali din Drochia,
director - Simion Sîrbu. Spre fericire, colaboratorul Centrului de Asistenţă și Protecție a
Victimelor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane, Lilia Gorceag, a
declarat despre semnarea unui acord între Centrul de Asistenţă și Protecție a Victimelor
şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane şi Asociaţia ,,Promo-LEX” de
înfiinţare la Chişinău a unui alt serviciu de consiliere şi reabilitare a agresorilor. [29]
Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a
violenţei în familie sunt:
1. Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a familiei care au rolurile:

24
 - oferirea protecţiei şi asistenţă persoanelor în situaţie de criză, în special victimelor
violenţei în familie şi copiilor acestora;
- plasarea, după caz, a victimii în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa
corespunzătoare;
- desfăşoară activitate de consiliere psihosocială a victimelor, în vederea lichidării
consecinţelor actelor de violenţă în familie prin mijloace proprii sau redirecţionînd cazul
către specialiştii din centrele de reabilitare;
- apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor
minore;
- monitorizează cazurile victimelor şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele
de reabilitare.
2. Instituţiile medicale care examinează persoanele identificate drept victimă
în familie acordă:
- asistenţă medicală;
- sprijin emoţional;
- documentare minuţioasă;
- poate informa victimele despre alte servicii.
3. Organele afacerilor interne care au rolul de a:
- identifica, înregistra şi raporta cazurile de violenţă în familie;
- examina cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor cu privire la
conflictele familiale;
- vizita familiilor ai căror membri sunt luaţi la evidenţă, efectuînd lucrul de
prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
- în situaţii de criză reţinerea administrativă a agresorlui, în funcţie de gravitatea
cazului;
- adresarea către autorităţile judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie
în situaţie de criză în baza cererii depusă de victimă sau a sesizării de caz şi de a asigura
executarea ordonanţei;
- asigurarea agresorilor accesului la serviciul de reabilitare.
4. Centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor care oferă:
cazare, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi
protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor. [23, p.12-15]

25
 Repere legislative internaționale și naționale
Pentru a contribui la diminuarea flagelului în cauză, Consiliul Europei a solicitat
statelor membre, să adopte măsuri preventive și să elaboreze măsuri penale pentru ca
autorii unor astfel de violențe să fie aspru pedepsiți. Printre măsurile propuse figurează,
în special, îndepărtarea imediată a partenerului violent de la domiciliu și din mediul
cotidian al victimei înainte de luarea deciziei în acest sens de către instanța de judecată.
Astfel, pe plan internațional există un șir de documente care definesc politica în
domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie după cum sunt:
 Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare împotriva femeilor, adoptată în 1979 și ratificată de Republica Moldova
conform HG nr.87 din 28 aprilie 1994,intrată în vigoare din 31 iulie 1994;
 Recomandările Consiliului Europei nr.4/1985 – cu privire la violența în
familie; nr.11/1985 – privind protecția victimei; nr.21/1987 – privind asistența victimelor
și prevenirea victimizării lor; nr. 2/1990 – pentru adoptarea unor măsuri sociale privind
violența în familie; nr. 11/1991 – privind exploatarea sexuală, pornografia, prostituția și
traficul cu copii și tineri și nr.5/2002 – privind protecția femeilor împotriva violenței;
 Declarația Națiunilor Unite cu privire la eliminarea violenței împotriva
femeilor – adoptată în anul 1993, unde la definiția violenței în familie a mai fost inclusă
și violența psihologică.
În Republica Moldova cadrul legislativ care prevede politica, strategia și măsurile
de prevenire și combatere a violenței domestice include:
 Constituția Republicii Moldova – prin art.24 ,,statul garantează fiecărui om
dreptul la viață și la integritate fizică și psihică” iar prin art. 48 ,,familia se întemeiază pe
căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul
și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”;
 Codul Penal al Republicii Moldova - pînă în anul 2010 conținea prevederi
prioritar cu referință la fenomenul violenței doar prin prisma acțiunilor de violență fizică
26
cu caracter sexual: violul - art.171; acțiunile violente cu caracter sexual – art.172;
hărțuirea sexuală – 173; raportul sexual cu persoana minoră – art.174; acțiuni perverse –
art.175;
 Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova –art.215 prevede
măsurile de protecție aplicate victimelor violenței în familie;
 Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova –capitolul XXXI
(art.3181 - 3186 ) definește aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în
familie;
 Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie nr.45 din
01.03.2007 – stabilește bazele juridice și organizatorice ale activității de prevenire și de
combatere a violenței în familie, autoritățile și insitutțiile abilitate cu funcții de prevenire
și de combatere a violenței în familie și mecanismul de sesizare și soluționare a cazurilor
de violență;
 Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului
informațional automatizat ,,Registrul de stat al cazurilor de violență în familie” nr. 544
din 09.09.2009;
 Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-Cadru de
organizare și funcționare a centrelor de reabilitare a victimelor violenței în familie nr.
129 din 22.02.2010;
 Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Standardelor minime de calitate
privind serviciile sociale prestate victimelor violenței în familie nr.1200 din 23.12.2010;
 Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.1 din 28.05.2012 cu privire
la aplicarea de către instanțele de judecată a prevederilor Capitolului XXXI din Codul de
Procedură Civilă (aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie). [22,
p.5-6]
Tipuri de servicii prestate victimilor violenței domestice
Serviciile necesare de intervenție sunt:
27
 1. Serviciile de caritate vor funcționa alături de servicii de reabilitare într-o
societate lipsită de servicii de prevenție și sprijin, dar și într-o comunitate unde tendința
de a-i ajuta pe cei suferinzi este evidentă. Aceste servicii au la bază compasiunea umană,
empatia și dorința de a veni în ajutor. Serviciile pot fi oferite de către o persoană sau de
către o organizație sau agenție. Caritatea poate fi dorința unei persoane apropiate sau
îndepărtate care intervine cu un sfat, un gest, o rugăciune, un adăpost, ajutor material
acolo unde se consideră că sărăcia este cauza violenței. Intervenția de acest tip poate fi
salvatoare în situții limită, dar nu poate conduce la rezolvarea problemei. [15, p.170]
2. Servicii de reabilitare vizează în special sănătatea fizică și mintală,
capacitățile de adaptare scăzute, distorsionate și aspectele de dezinserție socială ale
victimei. Ținta acțiunilor de reabilitare este în primul rînd femeia victimă, copiii precum
și agresorul. Serviciile de reabilitare acționează pentru restabilirea femeii victimă și a
celorlalți membri ai familiei afectați de violență, prin intrevenții specializate a echipei
multidisciplinare.
Tipurile de intervenție de care beneficiază victima sunt:
educație;
terapie;
consiliere;
participări la grupuri de sprijin.
Centrele [28] unde se pot adresa femeile-victime ale violenței intrafamiliale:
- ONG ,,La strada”, telefonul de încredere: 0 8008 8008;
- AO ,,Casa Mărioarei”, Chişinău, tel.: (022) 725 861;
- Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane, Chişinău, tel.: (022) 553 042;
- Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei ,,AMICUL“ Chişinău,
tel.: (022) 758 806;

28
 - Unitatea Naţională de coordonare a sistemului naţional de referire în domeniul
protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane,
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Chişinău, tel.: (022) 727 274;
- Centrul maternal ,,PRO Femina” pentru cuplul mamă-copil - victime ale violenţei
în familie, Hînceşti;
- Centrul de criză familială ,,SOTIS” pentru victimele violenţei în familie/traficului
de fiinţe umane, Bălţi, tel.: (0231) 92541;
- Centrul de plasament temporar pentru copii în situaţie de risc ,,Drumul spre
Casă”, Bălţi, tel./fax: (0231) 32164;
- Centrul maternal „ÎNCREDERE”, Cahul, tel.: (0299) 44080/22918;
- Centrul maternal „PRO FAMILIA”, Căuşeni, tel.: (0243) 26721/26835;
- Centrul maternal „ARIADNA”, Drochia, tel.: (0252) 20308/23487;
- Centrul de asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane, Căuşeni, tel.: (0243)
26975;
- Centrul de drept, Căuşeni, tel.: (0243) 23680.
3. Servicii de sprijin (suport) sunt rețele de sprijin care se constituie în jurul
femeii victime pentru a o asista în procesul de reabilitare. Aceste servicii sunt de durată,
permanente și în ele sunt implicate persoane disponibile pentru nevoile victimei. [18,
p.9]
4.Serviciile de prevenire Aceste servicii pot fi numite servicii de intervenţie, dar
ele vizează de obicei informarea opiniei publice cu scop de a demonstra adevăratele
cauze şi consecinţe a violenţei domestice. [19, p.155-156]

1.4 Rolul asistentului social în lucrul cu femeile-victime ale violenței

domestice
Asistentul social este persoana cheie care îndeplinește următoarele sarcini:
să fie persoana de legătură între membrii echipei;
să fie persoana de contact direct și permanent pentru caz;
să refere cazul la serviciile existente în comunitate;

29
 să fie persoana de contact pentru profesionistul care intervine într-un anumit
moment, legat de problemele care pot apărea;
să asigure corecta colectare și înregistrare în documente a informațiilor rezultate
din intervențiile tuturor membrilor echipei;
să convoace și să organizeze întîlnirile pentru discuțiile de caz;
să aibă în pemanență o inventariere actualizată a nevoilor și resurselor existente la
indivizii implicați, dar și în comunitate, pentru cazul dat;
să monitorizeze cazul.
Asistentul social promovează și susține schimbarea socială, rezolvarea
problemelor din cadrul relațiilor umane, împuternicirea și eliberarea oamenilor pentru a
spori bunăstarea acestora. [4, p.22]
Folosind teorii ale comportamentului uman și ale sistemelor sociale, asistența
socială intervine acolo unde oamenii interacționează cu mediile proprii. Asistenții sociali
sunt persoanele responsabile care coordonează activitatea persoanei în jurul cazului și
supraveghează corect înregistrarea datelor, se ocupă de organizarea și desfășurarea unor
întîlniri ale echipei multidisciplinare în vederea discutării cazului. Abilitățile sociale a
unui asistent social competent e să facă managementul cazului, fiind persoana de
legătură între caz și echipa de intervenție care presupune anumite servicii comunitare. În
același timp, el face educație și dacă dispune de abilitățile necesare, poate face
consilierea cazului. El răspunde de implicarea în caz, precum și de organizarea și
formarea voluntarilor. [13, p.3]
Conducînd cazul cu profesionalism și flexibilitate, persoana responsabilă de caz
(asistent social) va putea sesiza nevoia unor servicii comunitare care sunt încă verigi
absente în rețeaua serviciilor comunitare destinate violenței domestice. Asistentul social
e obligat să cunoască cele mai adecvate modalități de intervenție și serviciile unde
femeia poate beneficia de aceste tipuri de intervenție. Primul suport acordat clientului
este cel emoțional, asistentul social trebuie să posede empatie față de victimă, deoarece
30
suportul moral acordat în momentul crizei duce la liniștirea clientului. Rolul asistentului
social este de a explora toate serviciile, de a alege și recomanda serviciile necesare unui
anumit caz.
În serviciile de prevenție rolul asistentului social este de a organiza membrii
echipei multidisciplinare pentru informarea populației cu scopul de a schimba
concepţiile sociale privind comportamentul agresiv. Reducerea semnificativă a violenţei
depinde de punerea în aplicare a metodelor de soluţionare a violenţei domestice și de
informare a comunităţii privind modalităţile de protecţie, acestea fiind susţinute de
specialişti şi fundamentate legal.
Putem să menţionăm că problema violenţei domestice este recunoscută drept un
fenomen social grav pentru comunitatea noastră, fapt ce este demonstrat și de aportul
teoretic al autorilor precum Bulgaru Maria, Păunescu Constantin, Muntean Ana etc.
Această analiză a fenomenului, concretizată în capitolul dat al lucrării, constituie
fundamentul în elaborarea cercetării prezentate în următorul capitol.

II. STUDIUL EMPIRIC PRIVIND CERCETAREA FENOMENULUI DE

VIOLENŢĂ INTRAFAMILIALĂ A FEMEII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Organizarea studiului empiric, scopul şi metodele de cercetare.

Menţionarea eşantionului de lucru

Violenţa dintotdeauna a fost parte a existenţei umane, iar impactul acesteia poate
fi văzut peste tot în lume, Republica Moldova nefiind o excepție. Violenţa în familie a
femeii este una dintre formele cel mai des întîlnite, dar și cel mai greu de depistat,
31
deoarece are loc în intimidate ,,ascuns în spatele ușilor închise” și este cel mai puţin
vizibilă.
Organizațiile ce desfățoară acțiuni de stopare a violenței intrafamiliale depun din
ce în ce mai mult efort pentru schimbarea formei de masculinitate care promovează
violența.
Contradicţia existentă între dreptul fundamental al femeii privind protecția
împotriva violenței intrafamiliale, pe de o parte, comportament vulnerabil al partenetului
şi dependența femeii, pe de altă parte constituie problema cercetării, iar scopul de bază
rezidă în studierea problemelor cu care se confruntă victima violenţei intrafamiliale şi
analiza implicaţiilor profesionale ale asistentului social în vederea soluţionării cazurilor.
Astfel, pe baza literaturii de specialitate am inițiat un studiu cu următoarele
obiective:
1. determinarea pe cale empirică a cauzelor care au generat violenţa în familie;
2. evidențierea problemelor cu care se confruntă femeile victime ale violenței
domestice;
3. identificarea serviciilor adresate victimelor violenţei intrafamiliale;
4. examinarea posibilităților de protecție și susținere a femeilor supuse
violenței în familie în Republica Moldova.
Pentru realizarea obiectivelor am selectat un set metodic de cerectare a
fenomenului:
1. Metodele empirice pentru colectare datelor:
 Chestionarul pentru femeile victime ale violenţei domestice;
 Chestionarul destinat populației;
 Interviul pentru asistenţii sociali;
 Studii de caz (2 studii).
2. Metoda neparametrică -Testul Mann-Whitney (U).
3. Metodele statistice - prelucrarea datelor, compararea datelor și reprezentări
grafice, analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute.

32
 Studiul teoretic a fost realizat în baza lucrărilor mai multor autori precum
Păunescu Constantin, Neamțu George, Sîmboteanu-Popescu Daniela, Muntean Ana,
Munteanu Emilia, Bulgaru Maria etc., am studiat articole, rapoarte anuale ale
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și a Familiei, acte normative și resurse
electronice.
Studiul empiric a fost axat pe chestionarea a 60 de persoane pentru a studia
nivelul de informare a populației despre fenomenul de violență domestică care persistă
în țara noastră. Am anchetat 13 femei-victime ale violenței intrafamiliale care erau
cazate în Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane și 7 femei-victime care erau la evidență cu cazuri de violență
în familie la primăria comunei Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni. Am interviat specialiștii
din centrul și am realizat 2 studii de caz.
Eşantionul cercetării a cuprins 85 persoane dintre care: 20 victime ale violenţei
domestice cu vîrsta cuprinsă între 18-65 ani, 5 specialiști care activează în cadrul
centrului respectiv și 60 persoane din societate care activează în diverse domenii.
Cercetarea a fost realizată în perioada 15.09.2014-30.04.2015 și s-a desfășurat în
următoarele etape:
1. Etapa de selectare a persoanelor;
2. Aplicarea chestionarului destinat victimelor violenței intrafamiliale cu
scopul de a determina problemele cu care se confruntă, cauzele, consecințele acestui
fenomen și măsurile asistențiale acordate acestora;
3. Aplicarea chestionarului cu scopul de a determina nivelul de cunoaștere de
către populație a conceptului de violență intrafamilială;
4. Aplicarea metodei neparametrice testul Mann-Whitney cu scopul de a
determina frecvența și gravitatea cazurilor de violență domestică în mediul urban și cel
rural;
5. Selectarea a două studii de caz de violență intrafamilială a femeii;
33
 6. Etapa de prelucrare și interpretarea datelor.
Obiectivul cercetării este femeia supusă violenței intrafamiliale.
Subiectul cercetării este violența intrafamilială – o problemă comunitară, socială
și de sănătate publică ce afectează în special femeile.

2.2 Analiza rezultatelor obţinute şi interpretarea datelor din chestionarul

destinat femeilor-victime ale violenţei domestice
În urma cercetării empirice am realizat o analiză la tema: ,,Femeia-victimă a
violenței intrafamiliale, cauze, consecințe și măsuri asistențiale acordate acestora” care
s-a desfășurat în comuna Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni și în Centrul de Asistenţă şi
Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane din
municipiul Chișinău. Acest studiu a fost elaborat cu participarea a 20 de subiecți femei-
victime ale violenței domestice, cu vîrsta cuprinsă între 18-65 ani.
Am utilizat chestionarul destinat femeii – victime a violenței intrafamiliale (anexa
nr.1) pentru a obţine informații cu privire la situaţia agresivă din familia victimei, a
comportamentului agresorului şi cel al victimei.
Chestionarul este alcătuit din 23 întrebări cu variante de răspuns și a fost aplicat
confidențial. Întrebările sunt create astfel pentru a putea identifica modul în care victima
înţelege fenomenul de violenţă şi consecinţele lui asupra climatului familial, în deosebi
asupra ei. De asemenea ele permit de a identifica care este rolul asistentului social și
necesitatea prevenției și intervenție în cazurile de violență intrafamilială a femeii.
Din rezultatele analizei întrebărilor 1-6 a chestionarului (anexa nr.1), am constat
caracteristica generală a femeii-victime a violenței intrafamiliale. În cele din urmă am
depistat că persoanele ce au fost supuse unor forme ale violenței domestice au vîrste
cuprinsă între 18 și 65 de ani, fenomenul violenței persistînd la vîrsta cuprinsă între 25 și
40 de ani (Figura nr.2.1).

34
 Object 3

Figura nr.2.1. Vîrsta victimilor supuse violenţei

Object 5

Object 7 Figura nr.2.2. Mediul de trai și

nivelul educațional al victimei
Din cercetarea realizată pe acest eșantion, 60% dintre femei provin din mediul
rural și 40% din mediul urban. Pregătirea şcolară a victimilor lotului chestionat este de
32% - studii gimnaziale, 45% - studii medii şi 23% - studii superioare (Figura nr. 2.2).

35
Femeile cu studii superioare manifestă mai multă frică și rușine, apelînd doar la
persoanele necunoscute sau psiholog, pe cînd femeile cu studii medii apelează mai des la
polițistul de sector sau medic și mai rar la psiholog.

Object 9

Figura nr. 2.3. Starea civilă a victimilor

Dintre victimile chestionate, majoritatea erau căsătorite (57%), avînd familii şi
chiar copii. În concubinaj trăiau 23%, petrecînd mai mulţi ani cu agresorul în aceeaşi
casă și 13% au fost căsătorite, dar la moment erau divorțate (Figura nr.2.3). La
întrebarea nr. 7 din chestionar (anexa nr.1) ,,Aveţi copii?” 28% din respodente au răspuns
că nu au copii, iar 72% au răspuns că au copii, ceea ce agravează și mai mult
consecințele violenței intrafamiliale (Figura 2.4). Copilul, fiind martor al violenţei şi a
stării tensionate care are loc în familie, devine indirect victimă a violenţei domestice.

36
 Object 11 Object 13

Figura nr.2.4. Prezența copiilor în familie Figura nr.2.5. Familia de origine a victimei
Din totalul numărului de femei chestionate (Figura nr.2.5) șaizeci și opt la sută
provineau din familie funcțională, pe cînd doar 32% aveau familia de origine
disfuncțională (divorț, părăsire, decesul unuia dintre părinți, infidelitate, consumul de
alcool/drog, jocuri de noroc etc.).

Object 15

Figura 2.6. Ocupația de bază a femeii-victime

În figura 2.6 este reprezentat domeniul de activitate al victimei, și ceea ce este de
mirare e faptul că cel mai înalt procent de violență o suportă femeile salariate – 45%,
după care urmează femeile casnice – 29%, iar cel mai puțin suportă violența domestică
femeile trecute peste vîrsta de pensionare – 9%.

37
 Datele prezentate în tabelul nr.2.1 ilustrează răspunsurile respondentelor la
întrebarea: ,,S-a întîmplat vreodată să fiți în una/cîteva din situațiile enumerate?”.
Astfel, cele mai multe femei suportă violența psihologică – 73%, după care urmează
violența fizică cu frecvența de 66%. Doar 5% din victime au răspuns că au fost impuse
să întrețină relații sexuale.
Tabelul nr. 2.1. Formele de violență
Forma de violență suportată Frecvența
Violența psihologică (jignire și înjosire) 73%
Violența fizică (îmbrînceli, loviri) 66%
Violența economică (restricții financiare) 25%
Violența socială (izolare) 20%
Violența sexuală (relații sexuale forțate) 5%

Actele violente în familiile victimelor chestionate (Figura nr.2.7.) au apărut mai

mult de un an în urmă în 72% din cazuri, 23% din respondente au răspuns că suportă
violența timp de 6 luni, iar 5% au zis că totul a început cu o lună în urmă. Nu a fost
indicat în nici un chestionar faptul că semnele violente ar fi apărut cu o săptămînă în
urmă. Acest lucru ne demonstrează că femeile de cele mai dese ori se supun agresorului
și numai atunci cînd nu mai suportă încearcă să stopeze agresiunea.

Object 17

38
 Figura nr.2.7. Apariția primelor semne de violență

Object 20

Figura nr.2.8. Reacția agresorului după actul violent

În urma săvîrșirii actului violent, majoritatea agresorilor (31% și 58%) regretă și,
respectiv, devin afectuoși (Figura nr. 2.8). Cu părere de rău, există agresori care pot
deveni și mai violenți (4%), înrăutățind considerabil starea fizică și psihologică a
victimei.
Abuzul asupra femeii este declanșat de un set de factori determinanţi. Printre cei
mai frecvenți se enumeră consumul de alcool/droguri (93%), emoțiile negative/furia
agresorului (65%) și sărăcia (48%). Totuți, violența intrafamilială poate fi comisă chiar
și atunci cînd soțul/concubinul nu suferă de anumite probleme, iar importanța educației
sociale și culturale, caracteristicele individuale ale bărbaților și statutul femeiilor joacă
un rol nu mai puțin important în declanșarea acțiunilor de violență domestică.
Douăsprezece la sută din respondente au indicat ca factor declanșator al agresiunii
problemele de serviciu a agresorului, iar zece la sută din respondente au afirmat că
singure i-au provocat (Figura nr.2.9). Nici una din victimele chestionate nu au menționat
doar o singură cauză – majoritatea au specificat un set întreg de motive complexe.

39
 Object 23

Figura nr. 2.9. Factorii declanșatori ai violenței intrafamiliale

Și cum orice act de violență aduce după sine anumite urmări și consecințe, în
cazul violenței domestice aceste urmări se răsfrîng atît direct asupra victimei, cît și
indirect asupra întregii societăți. Astfel , cele mai frecvente consecințe ale actului de
agresivitate au fost declarate efectele psihologice (84%), și anume anxietate, frică și
chiar depresie. Apoi urmează efectele fizice (72% și 38%), acestea incluzînd dureri,
leziuni, hematoame, și respectiv uneori se ajungea pînă la plăgi severe, fracturi de oase
etc. Impactul maltratării asupra sănătății victimelor este foarte mare, deoarece pot apărea
gînduri despre suicid și, uneori, tentative de suicid (Figura nr.2.10).
Prezintă interes și percepția femeilor – victime ale consecințelor
comportamentului violent din partea soțului/concubinului asupra sănătății fizice și
psihice. Practic 17 femei din 20 au declarat că au suferit foarte mult din cauza acțiunilor
violente ale soțului. Și doar 5% consideră că nu au avut de suferit în rezultatul
agresivității. Există două explicații a acestui fapt: acțiunile violente s-au produs doar o
singură dată sau femeile nu conștientizează gravitatea urmărilor violenței asupra
sănătății fizice și psihologice proprii.

40
 Object 25

Figura nr. 2.10. Consecințele actelor violente

Object 27

Figura nr. 2.11. Tipul de ajutor necesar victimei

La întrebarea nr.13 ,,De ce fel de ajutor ați avut/aveți nevoie?” din chestionarul
destinat femeilor-victime a violenței intrafamiliale (anexa nr.1), 22% din victime au
răspuns că au avut nevoie de îngrijire medicală, de adăpost temporar și consiliere
psihologică au avut necesitate 20% și respectiv 13%. Altele 16% au nevoie să
primească suport pentru copiii ei, iar ajutor în găsirea unui loc de muncă îl solicită 10%
din victime (Figura nr. 2.11). În rezulatul acestei analize, putem afirma că victimile au
nevoie de ajutor în dependenţă de problemele cu care se confruntă.

41
 Object 30 Fig
ura nr. 2.12. Solicitarea ajutorului din partea victimelor violenței
Din datele Figurii nr. 2.12 constăm că multe din personele supuse violenţei
domestice (16%) nu doresc să-şi împărtăşească durerea, motivele fiind diverse: rușinea,
frica și amenințările din partea agresorului, speranța că nu se va mai repeta. Astfel,
femeile din Republica Moldova în general se jenează să vorbească despre abuzul în
familie și acest lucru se întîmplă datorită unor percepţii general-acceptate despre faptul
că violenţa este permisă pentru a pune femeile la locul lor sau că de fapt ele sînt cele
care provoacă violenţa. După ajutor s-au adresat 84% din respondente. Ele au relatat
despre comportamentul agresiv al soțului/partenerului membrilor de familie extinsă,
prietenilor și vecinilor (33%). Au cerut ajutor organelor de poliție și centrelor
specializate doar cîte 15%, motivul fiind neîncrederea de a putea schimba ceva în viața
lor. De îngrijire medicală au avut nevoie 10% și numai 3% au apelat la linia
fierbinte/telefonul de încredere.

42
 Object 32

Figura nr. 2.13. Efectivitatea ajutorului primit de victimă

Object 34 Object 36

Figura nr.2.14. Cunoașterea legii Figura nr.2.15. Cunoașterea organizațiilor

Fiind întrebate dacă au rămas mulțumite de ajutorul care li s-a acordat, trei
pătrimi din respondente au răspuns afirmativ, pe cînd 18% au negat (Figura nr.2.13).
Dacă comparăm nevoile victimelor și asistența de care au beneficiat, observăm că ele se
mulțumesc de puținul care i-au fost oferit, împotriva faptului că o mare parte din nevoile
lor rămîn nesatisfăcute.
Una din cele mai dezirabile măsuri de protecție a femeilor-victime a violenței
intrafamiliale este ordonanța de protecție ce poate fi emisă de instanța de judecată. Din
totalul respondentelor, 68% au afirmat că știu despre Legea nr.45 cu privire la prevenirea
și combaterea violenței în familie, iar 32% nu cunosc despre existența acestei legi, ceea
ce denotă limitarea accesului la informație sau dezinteresul din partea victimei (Figura

43
nr.2.14). În ceea ce privește organizațiile/instituțiile care desfășoară diverse activități de
prevenire și combaterea violenței, fie din lipsa unei structuri de coordonare sau din
cauza furnizării ineficiente a informațiilor cu privire la caracterul activităților și
serviciile acordate, un număr impunător de 29% au recunoscut faptul că nu cunosc
despre existența unor organizații nonguvernamentale

Object 38 care ar
oferi asistență psihologică, medicală, juridică și socială (Figura nr.2.15).
Figura nr.2.16. Studiile agresorului

44
 Object 40

Figura nr.2.17. Atitudinea agresorului față de persoanele de sex feminine

Analizînd figura nr. 2.16, constatăm că majoritatea abuzatorilor au studii
gimnaziale sau medii (44% și respectiv 37%), și 19% au studii superioare. Diferența
mică dintre aceste valori ne relevă despre faptul că în mare parte studiile agresorului nu
influențează săvîrșirea unui act violent. Dar este recunoscut și acceptată ideea conform
căreia diferența nivelului de studii al femeilor și bărbaților poate juca un anumit rol în
declanșarea acțiunilor de violență intrafamilială.
Prezintă interes și atitudinea agresorului față de persoanele de sex feminin precum
mamă, surori, vecine, colege de serviciu etc. Astfel 56% din respondente nu au observat
nici o atitudine neobișnuită, afirmînd că soțul/partenerul are o comportare bună cu mama
sa, vecinele și colegele de serviciu. Altele 15% și 6% au afirmat că atitudinea
agresorului față de persoanele de sex feminin este una disprețuitoare și, respectiv,
violentă (Figura nr. 2.17).
În urma actelor violente din partea soțului/partenerului, 28% din respondente sunt
separate sau divorțate de agresor, 11% sunt în proces de divorț și, spre regret, un număr
impunător de 63% au rămas să locuiască cu agresorii (Figura nr. 2.18). Cele mai
45
frecvente motive ale unei astfel de decizie au fost frica de amenințări și teama de gura
lumii.

Object 42

Figura nr.2.18. Consecințele violenței asupra familiei

Object 44

Figura nr. 2.19. Decizia femeii-victime cu privire la agresor

Din întrebarea nr.22 ,,Dacă ați lua o hotărîre, ce sunteți disponibilă să faceți?”
din chestionarul destinat femeilor-victime a violenței intrafamiliale (anexa nr.1),
majoritatea respondentelor (53%) au răspuns că îl iartă pe agresor și se întorc la el.
Această situaţia se datorează percepţiei tolerante faţă de violenţa în familie a societăţii și

46
chiar a victimelor. Doar 34% doresc să divorțeze/să se dispartă de soț/partener (Figura
nr. 2.19).

Object 46

Figura nr. 2.20. Dorințele femeii-victime pentru viitor

Fiind întrebate ce își doresc cel mai mult în viitor, 39% din femei-victime
chestionate (Figura nr.2.20) își doresc să-și educe adecvat copiii, oferindu-le un trai
decent. Aceasta denotă faptul că violența intrafamiliale are consecințe nu doar asupra
femeii, ci și asupra copiiilor din familie în mod indirect. Altele 42% din respondente își
doresc și speră la modificarea comportamentului agresiv din partea soțului/partenerului.
Reieșind din analiza rezultatelor obținute în baza chestionarului destinat femeilor-
victime a violenței intrafamiliale, conștientizăm că violența împotriva femeii din partea
soțului/concubinului are un impact negativ grav asupra sănătății fizice ce presupune
apariția durerilor, hematoamelor și leziunilor în 72% din cazurile de abuz. Asupra stării
emoționale influențează prin provocarea în 84% din cazuri fricii și anxietății, ajungînd
pînă la depresie.

47
 Este regretabil faptul că fiind supuse actelor violente, totuși un număr impunător
de victime (63%) locuiesc în continuare împreună cu agresorul. Această indecizie de a-l
părăsi se datorează temerii de gura lumii și de amenințările agresorului. Astfel, violența
intrafamilială durează mai mult de un an în aproximativ 3/4 din cazurile chestionate.
În consecință, violența domestică agravează nu doar starea generală a femeii, dar
se răsfrînge asupra bunăstării familiale în general și asupra întregii societăți prin două
efecte alarmante: în primul rînd acest fenomen pereclitează demografia țării, deoarece
majoritatea femeilor supuse abuzului (75%) au vîrsta ,,ideală” de concepere a unui copil
(20-35 ani). Și mai alarmant e riscul transmiterii comportamentului abuziv din generație
în generație, deoarece în 72% din familiile cu soți abuzatori există copii, ceea ce
sporește pericolul răspîndirii în comunitate a deprinderilor de maltratare.
Să nu uităm că femeia poate evita să fie victima violenței intrafamiliale dacă se
lucrează profund în domeniul educației culturale a femeii, este asigurată încrederea în
propriile forțe, se garantează posedarea unui loc de muncă și se susține afirmarea în mod
corect în fața soțului, toate acestea împreună pot împiedica apariția actelor de violență.
2.3 Analiza rezultatelor obţinute şi interpretarea datelor din chestionarul
destinat cercetării nivelului de cunoaștere a populației a conceptului de violență
intrafamilială a femeii

În urma cercetării am realizat o consemnare la tema: ,,Nivelul de cunoaștere de

către populației a conceptului de violență intrafamilială a femeii” prin aplicarea
chestionarului destinat populației (anexa nr.2). Cercetarea dată s-a desfășurat în comuna
Cîrnățenii Noi, raionul Căușeni și municipiul Chișinău. Eșantionul a cuprins 60 de
persoane de ocupație, sex, nivelul de studii și statut diferit cu scopul de a preciza cît mai
real nivelul de conștientizare de către societate a fenomenului de violență domestică.
Studiul include 71% de respondenți din mediul rural și doar 29% din mediul urban. Mai

48
multe persoane de sex feminin (63% sau 38 respondenți), comparativ cu 37% de sex
masculin (Figura nr.2.21).

Object 48 Object 50

Figura nr.2.21. Sexul și mediul de trai a respondenților

Object 52

Figura nr.2.22. Vîrsta respondenților

Eșantionul cuprinde cinci categorii de vîrstă: 18-24 ani, 25-30 ani, 31-40 ani, 41-
50 ani și peste 50 ani. O atenție deosebită s-a acordat persoanelor cu vîrsta cuprinsă între
18-24 ani, constituind 35% din eșantion (Figura nr.2.22). Pregătirea şcolară a
respondenților chestionați este de 42% - studii gimnaziale, 33% - studii medii şi 25% -
studii superioare (Figura nr. 2.23).
Clasificînd respondenții în dependență de ocupația de bază, e evident faptul că cei
mai mulți participanți – 30% și 23% - sunt studenții/elevii și respectiv salariații, iar
șomerii (4%) și antreprenorii (5%) dețin procentajul cel mai mic (Figura nr. 2.24).
49
 Object 54

Figura nr. 2.23. Nivelul educațional al respondenților

Object 56

Figura nr. 2.24. Ocupația de bază a respondenților

Datele prezentate în tabelul nr.2.2. ilustrează răspunsurile respondenților la
întrebarea nr. 6 din chestionarul destinat cercetării nivelului de cunoaștere de către
populație a conceptului de violență intrafamilială a femeii (anexa nr.2): ,,Ce înțelegeți
prin violența intrafamilială asupra femeii?”. La această etapă am constatat că
participanții posedă cunoștințe incomplete privind acest subiect. Astfel, la determinarea
conceptului de violență domestică, optzecișiopt la sută din respondenți asociază
fenomenul de violență cu tortura fizică și psihică din partea unui membru al familiei cu
anumite consecințe. Observăm că doar 29% din participanți consideră controlul
economic o formă a violenței, iar ponderea respondenților ce consideră violența
50
intrafamilială o atitudine de corecție a greșelilor sau o reacție firească atunci cînd te
indispune partenera constituie 13% și respectiv 10% din totalul respondenților.
Tabelul nr. 2.2. Definirea violenței de către populație
Ponderea
Definiția violenței intrafamilială
respondenților
Atitudine de corecție a greșelilor partenerului/partenerei 13%
Bătaie/abuz fizic din partea bărbatului asupra femeii 83%
Agresiune psihologică din partea bărbatului asupra femeii 71%
Control economic din partea bărbatului asupra femeii 29%
Abuz sexual din partea bărbatului asupra femeii 18%
Abuz emoțional din partea bărbatului asupra femeii 54%
Tortura fizică și psihică 88%

Reacție firească atunci cînd te supără/indispune partenerul 10%

Object 58

Figura nr.2.25.Violența domestică este/nu este o problemă pentru Republica Moldova

Datele menționate în figura de mai sus (figura nr. 2.25) relevă faptul că mai mult
de o treime din respondenți (37%) afirmă că violența intrafamilială este o problemă
actuală pentru țara noastră. Ponderea persoanelor ce au auzit despre acest fenomen, însă
nu știu prea multe constituie 26% și 28% susțin că sunt bine informați și cred că situația
se exagerează. Spre regret exiztă 9% din respondenți ce nu consideră violența în familie
o problemă pentru Republica Moldova.
51
 Object 60

Figura nr.2.26. Mediul în care se întîlnește cel mai des violența domestică
Tabelul nr. 2.3. Cauzele violenței
Ponderea
Cauzele violenței intrafamiliale
respondenților
Este cea mai simplă metodă pentru a te impune 46%
Sărăcia 59%
Datorită viciilor (consum de alcool, droguri) 82%
Șomajul 23%
Emanciparea femeii (comportament provocător al femeii) 6%
Nivel scăzut de educație 8%
Preluarea modelului de comportament agresiv din familia de
14%
origine a agresorului
Printre cauzele cele mai frecvente a violenței în familie se enumeră alcoolismul și
consumul de droguri, fapt recunoscut de 82% dintre persoanele ce au fost chestionate
(tabelul nr.2.3). Printre pozițiile de frunte se enumeră și sărăcia – 59%. Ponderea
semnificativ mai mică o au următoarele cauze: preluarea modelului de comportament
agresiv din familia de origine a agresorului (14%), nivelul scăzut de educație (8%) și
emanciparea femeii sau comportamentul provocător al femeii (6%).
52
 Majoritatea respondenților (63%) consideră că violența domestică nu depinde de
mediu și nici de nivelul economic al familiei (figura nr.2.26). Doar 8% consideră că
violența se întîlnește cel mai des în familiile bogate, localități rurale și respectiv 3% cred
că abuzul este prezent cel mai frecvent în familiile bogate, localitățile urbane.

Object 62 Object 64

Figura nr. 2.27. Incidența violenței în Figura nr.2.28.Cunoașterea Legii nr. 45

familiile rudelor, colegilor, prietenilor cu privirea la prevenirea și combaterea
respondenților violenței în familie
Analizînd figura nr. 2.27, constatăm că majoritatea persoanelor chestionate (58%)
cunosc cazuri de violență intrafamilială în rîndurile prietenilor, rudelor, colegilor,
cunoscuților etc. Dar, datorită cadrului privat în care survine violenţa, proporţiile ei sunt
foarte greu de estimat, astfel 30% din respondenți nu au observat nici o atitudine
neobișnuită ce le-ar da de bănuit faptul că ar exista acte violente, iar 12% susțin că nu
știu dacă există sau nu abuz în familii rudelor, pritenilor, colegilor.
Nivelul de cunoaștere a Legii nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și
combaterea violenței în familie (figura nr.2.28) este unul mic (de doar 37%), ceea ce
denotă necesitatea informării mai ample a populației cu privire la legislația în vigoare.
Prezintă interes și opinia societății în privința cauzelor și motivelor violenței
intrafamiliale asupra femeii. Respondenților a fost adresată întrebarea nr.11 (anexa
nr.2) ,,Sunteți de acord cu afirmațiile?” deoarece stereotipurile constituie un factor
53
important în fenomenul violenței domestice (tabelul nr.2.4). Convingerile oamenilor cu
privire la rolurile și stereotipurile tradiționale de gen conțin informații importante despre
valorile și regulile culturale existente în societate, facilitîndu-ne să înțelegem motivele
discriminării bazate pe gen și abilitatea femeilor de a se proteja.
Tabelul nr.2.4. Afirmații

acord Parțial de

Dezacord
De acord

Nu știu
Afirmația

15
,,Femeile provoacă violența și o merită„ 24% 28% 3%
%
29
,,Dacă mă bate, înseamnă că mă iubește” - 9% 2%
%
,,Femeia nebătută e ca casa nemăturată” - - 6% 94%
,,Violenţa în familie este de natură privată, 35
11% 26% 28%
nimeni nu ar trebui să se amestece” %
,,Violența nu este o metodă de soluționarea
91% 7% 2% -
problemelor”
Majoritatea persoanelor chestionate (77%) consideră că victima violenței
intrafamiliale ar trebui să se adreseze după ajutor în primul rînd la poliție. Pe locul doi se
situează necesitatea unei consultații medicale (67%), și doar mai apoi destăinuirea la
rude/prieteni (53%) sau consultația psihologului (39%). Cote semnificativ mai mici au
obținut categoriile: secțiile de asistență socială (25%) și Administrația Publică Locală –
primăria (12%). Aproximativ 34% din participanții la sondaj sunt de părerea că victima
trebuie să se adreseze la ONG-le specializate. Printre acestea au fost numite: ONG ,,La
strada”, AO ,,Casa Mărioarei” și Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi
Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane, municipiul Chișinău (figura
nr.2.29).

54
 Object 66

Figura nr. 2.29. Unde ar putea să se adreseze victimele violenței

Object 68

Figura nr.2.30. Sfaturi pentru femeile-victime ale violenței domestice

La finalul chestionarului, respondenții au fost rugați să dea un sfat victimelor
violenței în familie. Astfel, a patra parte din paricitanți îndeamnă femeile-victime să se
adreseze în primul rînd la poliție/procuror pentru a stopa acest fenomen. Aproxiamtiv

55
fiecare a 5 persoană chestionată ar sfătui victima să plece la rude, prieteni (23%) sau să
se adreseze la un centru specializat/ONG (18%).
Alte 10% din respondenți consideră că pentru stoparea violenței e necesar
schimbarea comportamentului victimei, deoarece ea singură e vinovată de declanșarea
acestui abuz. A existat și opinia că nu ar trebui să se întreprindă ceva (3%), deoarece
nimic nu ar dimiua violența din partea abuzatorului căci aceasta este soarta femeii
(Figura nr.2.30).
Rezultatele aplicării chestionarului cu scopul de a determina care este nivelul de
cunoaștere de către populație a conceptului de violență intrafamilială a femeii au
relevant faptul că, în general, respondenții nu sunt bine informați privind fenomenul
violenței intrafamiliale. O pătrime din persoanele chestionate au afirmat că au auzit
despre fenomenul maltratării domestice a femeii, însă nu știu detalii despre această
problemă. E alarmant faptul că, deși 58% din respondenți cunosc cazuri de violență
intrafamilială în rîndurile prietenilor, rudelor, colegilor, cunoscuților, doar 37% din ei
apreciează violența intrafamilială ca o problemă acută a societății noastre și 28% afirmă
că cunosc situația fenomenului dat și consideră exagerarea lui.
Doar prin consolidarea eforturilor și printr-o individualizare a fenomenului de
către fiecare dintre noi putem ajunge la schimbarea atitudinii și comportamenrului
violent față de femei și la formarea culturii relațiilor non-violente între genuri.

2.4 Analiza rezultatelor şi interpretarea datelor interviului cu asistenţii

sociali

Prin utilizarea eficientă a metodelor de cercetare contribuim util la culegerea şi

analiza datelor cu privire la violenţa intrafamilială a femeii. Am intervievat 5 specialiști
ce activează în domeniul asistențial cu scopul de a cerceta amplu fenomenul dat.
În acest proces am utilizat un ghid de interviu creat din 12 întrebări (anexa nr.3).
Din cei 5 specialiști, 4 activează în domeniul asistenței sociale mai mult de cinci ani, și
56
doar un specialist activează de aproximativ doi ani. Petru a stabili o relație de încredere
și a interacționa cît mai eficient cu clienții, cel mai des specialiştii au răspuns că folosesc
metoda interviului pentru a obţine cît mai multe informaţii şi pentru a observa
comportamentul victimei în timpul discuţiei. La fel de importantă este şi ancheta socială
care se efecuiază în majoritatea cazurilor. Chestionarul este folosit şi el de specialişti în
dependenţă de caz.
La întrebarea nr.2 ,, Ce servicii oferiți beneficiarilor centrului?”, specialiștii au
răspuns că femeilor-victime ale violenței intrafamiliale le sunt oferite o gamă largă de
servicii precum:
 Servicii de intervenţie în criză- servicii sociale care oferă victimelor
violenţei domestice consiliere în situaţii de criză, suport imediat şi informaţiile necesare
contactării altor servicii după depăşirea fazei acute a crizei;
 Servicii de protecţie socială - adăpost de urgenţă, protecţia legii (prin
intervenţia serviciilor de poliţie), servicii de protecţie şi plasament de urgenţă pentru
copiii afectaţi de violenţa domestică;
 Consiliere pe termen lung - servicii terapeutice pentru victime şi pentru
familie;
 Sfat juridic;
 Asistenţă medicală.
Specialiștii centrului au afirmat că în din experiența de lucru pe care o au cu
femeile-victime ale violenței intrafamiliale, au observat că cel mai frecvent sunt supuse
violenței femeile cu studii medii și cu vîrsta cuprinsă între 25-40 ani. La întrebarea nr.5
,,Care sunt tipurile de violenţă domestică cel mai frecvent întîlnite?”, toți specialiștii au
răspuns că cele mai dese întîlnite tipuri de violenţă sunt violenţa verbală care presupune:
ţipete, ridicarea vocii pentru intimidare, utilizarea unui ton brusc şi autoritar, folosirea de
cuvinte grosolane, umilitoare. Apoi urmează violenţa fizică care cuprinde : împingere,
îmbrîncire, loviri etc. Mai sunt evidenţiate şi alte tipuri de violenţă cum ar fi: violenţa
economică, violenţa sexuală, violenţa spirituală şi violenţa socială.

57
 Fiind rugați să enumere care sunt factorii declanșatori ai violenței în familie,
răspunsul specialiştilor diferă: unii susţin că principala cauză este alcoolul, afirmînd că
toate formele de violenţă se produc sub efectele alcoolului. Alţii susţin că cauza este
nivelul de educaţie a agresorului, aceştia avînd de cele mai multe ori un nivel scăzut de
educaţie. O altă cauză destul de frecventă este sărăcia - majoritatea agresorilor devin
nervoşi din motive economice şi se ,,răzbună” pe soţie. Indiferent de factorul declanșator
al violenței, pentru prevenirea și soluţionarea cazurilor de violenţă domestică specialiștii
au enumerat următoarele măsuri: intensificarea activităţilor de prevenire a actelor
violente în familie prin activitatea permanentă şi sistematică de prevenire individuală cu
subiecţii abuzului; sensibilizarea şi familiarizarea societăţii civile în vederea prevenirii şi
combaterii violenţei în familie; desfăşurarea activităţilor de prevenţie în colaborare cu
medicii de familie, instituţiile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale
ect. Iar pentru o intervenție cît mai productivă, specialiștii au menționat că e necesar de
lucrat intensiv atît cu victima abuzului, cît și cu agresorul.
În majoritatea cazurilor de violenţă specialiştii au zis că apelează la echipa
multidisciplinară, deoarece aceasta le oferă posibilitatea soluţionării cît mai grabnice a
cazurilor și doar conlucrînd cu alți specialiști (psiholog, medic, jurist) se obțin rezultate
pozitive.
Întrebați dacă au sesizat unele modificări în frecvența fenomenului de violență
intrafamilială în comparație cu anii precedenți, specialiștii au relatat că societatea
prezentă respectă libertatea de a alege și a promova acele concepţii care favorizează
dezvoltarea neîngrădită a personalităţii femeilor în sfera economică, politică, socială și
culturală. Iar reducerea semnificativă a violenţei depinde de punerea în aplicare a
metodelor de soluţionare a violenţei domestice și de informarea comunitaţii privind
modalităţile de protecţie.
La întrebarea nr.12 ,,Sunteţi mulţumit/ă de rezultatele obţinute în urma acivităţii
dumneavoastră?”, specialiștii intervievați au răspuns că de fiecare dată cînd rezultatele
58
obținute sunt pozitive primesc o enormă satisfacţie ce le dă încredere în forțele proprii și
le demonstrează încă o dată că au ales una din cele mai nobile profesii, desfășurîndu-și
activitatea în continuare cu o mai mare dăruire de sine.
Pe zi ce trece opiniile specialiştior ce activează în domeniul asistenței sociale
acordate victimelor violenței domestice sunt tot mai sensibile şi active în ceea ce
priveşte acest fenomen. Realitatea noastră socială este caracterizată printr-o explozie a
problemelor sociale, culturale, morale, dar şi printr-o cronică frustrare generată de
incapacitatea în mare masură moştenită din trecut de a face fată acestora. Prevenirea
violenţei intrafamiliale este schimbarea concepţiilor sociale privind comportamentul
agresiv. Reducerea semnificativă a violenţei depinde de punerea în aplicare a metodelor
de soluţionare a violenţei domestic, acestea fiind susţinute de specialişti şi fundamentate
legal, de informare a comunitaţii privind modalităţile de protecţie.

2.5Metoda neparametrică – Testul Mann-Whitney U

Testul Mann-Whitney U este una din cele mai puternice probe neparametrice.
Poate fi utilizat atît cu eșantioane mici de subiecți, cît și cu eșantioane mari. Este utilizat
de preferință pentru pentru identificarea diferențelor semnificative între două variabile
ce provin din eșantioane independente (în cazul nostru victimele violenței intrafamiliale
din mediul rural și cele din mediul urban).
Am aplicat testul Mann-Whitney U cu scopul de a afla dacă există diferențe între
două categorii de femei – din mediul rural și cel urban – în ce privește gravitatea și
frecvența suportării violenței din partea soțului/concubinului.
Pașii în rezolvarea problemei:
1. Stabilirea ipotezei: considerăm că există o diferență semnificativă între
femeile din mediul rural și cele din mediul urban în ceea ce privește violența din partea
soțului/concubinului, femeile din mediul rural suportînd mai frecvent asemenea

59
maltratări. Am stabilit și pragul de semnificație de 0,05. Ipoteza de lucru putem să o
luăm în considerare numai după respingerea ipotezei nule.
2. Elaborarea și aplicarea chestionarului (anexa nr.4).
3. Analiza datelor obținute:

Valoarea
Mediul
punctajului
rural/urban
acumulat
2 11
2 12
2 14
2 15
1 16
1 16
1 17
2 18
1 18
2 19
2 19
1 19
1 21
1 21
1 22
1 22
2 23
1 25
1 26
1 28

4. Pentru a respinge ipoteza nulă, vom trece la calcularea lui U, luîndu-se în

considerare atît tendințele centrale cît și cele dispersionale. Am separat rezultatele
obținute a acetor două grupuri, atrinuindu-le cîte un rang:

60
 Valoarea Rang Valoarea Rang
Mediul Mediul
punctajulu ,,Punctaj” punctajului ,,Punctaj”
rural urban
i acumulat acumulat
1 16 15,5 2 11 20
1 16 15,5 5.
2 12 19
1 17 14 Am 2 14 18
1 18 12,5 2 15 17
1 19 10 2 18 12,5
1 21 7,5 2 19 10
1 21 7,5 2 19 10
1 22 5,5 2 23 4
1 22 5,5 n2=8 ƩR2=110,5
1 25 3
1 26 2 calculat U1 si U2 pentru fiecare dintre grupe
1 28 1
n1=12 ƩR1=99,5 după formula:

Unde:
n1= numărul de subiecți din prima grupă;
n2= numărul de subiecți din a doua grupă;
ƩR1=suma rangurilor din prima grupă;
ƩR2=suma rangurilor din a doua grupă.
Am obținut U1=74,5 și U2=21,5.
6. După calcularea celor doi U am ales acea valoarea absolută mai mică. În acest
caz U1 este 74,5, iar U2 - 21,5. Am ales a doua valoare de 21,5 care devine generic U.

61
 7. Următorul pas am consultat din tabel valorea lui U pe diagonală ținînd cont de
n1=12 și n2=8 la un prag de 0,05. Valoarea corespunzătoare este U=22 pentru p=0,05.
8. Pentru a respinge ipoteza nulă U obținut trebuie să fie mai mic sau egal cu
valoarea corespondentă din tabel. În problema dată am obținut un U de 21,5 care este
mai mic decît valoarea corespondentă din table (22), ca urmare ipoteza nulă este
respinsă.
Concluzie: există o diferență semnificativă în ce privește suportarea violenței
intrafamiliale de către femeile din mediul rural și a celor din mediul urban, femeile din
mediul rural fiind supuse mai frecvent și mai grav maltratării, avînd un acces mai limitat
la protecție din partea organelor și serviciilor specializate.

2.6Prezentarea studiilor de caz

Studiu de caz nr.1

1. Agenţia.
Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane a fost deschis în Chișinău în septembrie 2001 de către
Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova (OIM), în subordinea
MMPSF, iar în 2008 a fost fondat în baza H.G. Nr. 847 din 11.07.2008 cu privire la
crearea instituţiei publice.
Scopul centrului este să ofere plasament temporar, asistenţă medicală, psihologică,
juridică şi socială în vederea reabilitării, socializării şi pregătiri pentru (re)integrarea
beneficiarilor în familie şi/sau în comunitate.
Grupul ţintă al instituţiei: centrul oferă servicii de asistenţă şi protecţie nu numai
victimelor traficului de fiinţe umane şi familiilor lor, dar şi persoanelor vulnerabile –
potenţiale victime, prin intermediul prevenirii pro-active – abordarea multidisciplinară a
cauzelor şi evidenţierea violării drepturilor omului.

62
 Potenţialele victime sunt considerate a fi persoanele vulnerabile cu un profil
similar al victimei înainte de a trece prin experienţa de trafic, cum ar fi: victime ale
violenţei domestice, copii lăsaţi fără îngrijire părintească, minori neînsoţiţi, precum şi
migranţii în dificultate care se află în situaţie dificilă la întoarcerea acasă.
Oportunităţi egale şi abordare individuală este furnizată tuturor beneficiarilor,
indiferent de statutul acestora.
Strategia de lucru a centrului este bazată pe următoarelor principii:
 Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
 Asigurarea accesului la informaţia privind măsurile legale de protecţie,
precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
 Respectarea opiniei beneficiarului adult/copil;
 Respectarea libertăţii de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială,
oferirea serviciilor numai cu consimţămîntul persoanei în baza contractului de asistenţă
semnat între beneficiar şi centru;
 Asigurarea accesului la servicii sociale în condiţii de tratament egal prin
excluderea privilegiilor şi eliminarea oricărei forme de discriminare;
 Asigurarea gratuită a serviciilor de calitate adaptate nevoilor sociale ale
beneficiarilor;
 Dezvoltarea parteneriatului dintre părţile implicate în procesul de acordare a
serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.
Serviciile oferite de centru:

 Cazare temporară
 Consiliere psihologică
 Suport social
 Asistenţă medicală
 Asistenţă juridică
 Activitaţi creative, etc.

63
 Echipa din care face parte studentul în procesul de elaborare a studiului de caz
este formată din:
 Directorul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor
Victime ale Traficului de Fiinţe Umane – Diana Muntean,
 Psiholog –Lilia Gorceac,
 Asistent social - Nadejda Radu.
2. Referirea clientului.
Doamna V.N., anul nașterii 1966, originară din or. Chişinău, domiciliată pe str.
Traian s-a adresat la centru pe data de 26.09.14, motivul fiind fuga de la soţul ei care o
abuza fizic şi psihologic. Femeia a suportat zece ani de căsnicie asemenea situaţii, dar la
susţinerea prietenilor s-a decis să se adreseze după ajutor. Doamna V.N. petrece foarte
mult timp în centru discutînd cu alte victime şi diferiţi specialişti care sunt gata de a o
ajuta.
Soţul beneficiarei - M.N. (1962), este muncitor la uzină. Au un fecior de 30 de ani
ce trăiește în concubinaj, dar care nu se răspunde cu familia sa, motivul fiind tatăl
agresiv. Mai au o fetiţă de 14 ani care învaţă la şcoală în clasa a opta, dar am aflat că în
ultimul timp nu prea frecventează lecţiile, din cauza problemelor din familie. Locuiesc
într-un apartament cu o odaie, care e bine îngrijită. Cu paisprezece ani în urmă, cînd s-a
născut fiica, soţul a început să consume alcool în exces, iar de 10 ani, sub influența
mamei sale, a început să-și agreseze soția atît verbal, cît și fizic.
Etapa de evaluare iniţială
Metodele şi tehnicile utilizate în evaluarea inițială acestui caz au fost:
documentarea, observaţia și întrevederea.
La momentul cercetării, femeia-victimă, se afla în centru, împreună cu fiica sa. Nu
este vizitată de nici o rudă, iar soţul ei nu dă nici un semn.
Prezentarea scopurilor propuse:
 Contactarea soțului femeiei pentru a desfășura consiliere psihologică cu el.
64
  Organizarea și desfășurarea terapiilor ocupaţionale cu femeia-victimă și fiica sa.
 Reintegrarea femeii în familie şi societate.
Documentarea este un proces care se desfăşoară pe toată perioada de
instrumentare a cazului și reprezintă o metodă distinctă de evaluare a beneficiarului.
Astfel, în cazul nostru, asistentul social a folosit tehnica documentării cazului, stabilind
inițial un plan de documentare ce cuprinde resursele cheie din sistemul beneficiarei care
pot oferi informaţii relevante despre ea.
Documentarea cazului a fost începută la data de 27.09.2014 şi a durat aproximativ
o luna. Documentele relevante ce au fost culese pentru cunoaşterea beneficiarei sunt:
acte de stare civilă, documente medicale, rapoarte, evaluări psihologice, fotografii,
anchetă socială, „cartea vieţii”, reclamaţii la poliţie etc. Aceste documente au fost
solicitate de la beneficiară și Direcția de Asistență Socială sectorul Botanica.
Altă metodă utilizată în rezolvarea acestui caz a fost observaţia.
Observaţia are o mare importanţă în mod deosebit în primele etape ale
instrumentării cazului, deoarece ea permite culegerea informaţiilor cu valoare de fapte,
necesare pentru a le completa/confirma pe cele rezultate în urma tehnicilor:
documentarea, interviul, întrevederea.
Observaţia directă: asistentul social a stat faţă în faţă cu victima V.N. (fiica sa
nefiind prezentă la această întrevedere), şi şi-a făcut concluziile necesare în vederea
rezolvării cazului (plasarea temporară a victimei și fiicei sale în Centrul de Asistenţă şi
Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane,
examinarea medicală și psihologică).
În procesul de evaluarea inițială a cazului, întrevederea reprezintă modalitatea
prin care, în cursul unei întâlniri între asistentul social şi beneficiar, se stabilesc relaţii
care facilitează obţinerea informaţiilor primare necesare explorării problemei şi stabilirii
modalităţilor de rezolvare.

65
 În cazul nostru, asistentul social, pentru a cunoaşte problema, a solicitat pe data
de 4.10.2014 o întrevedere programată cu V.N., stabilind o relaţie non-directivă care îi
va permite să obţină informaţiile necesare în vederea soluționării acestui caz.
3. Deschiderea cazului. Etapa de evaluare complexă
Metode și tehnici utilizate în etapa de evaluarea complexă a cazului: pe tot
parcursul etapei de evaluarea cazului, asistentul social a utilizeazat o serie de metode,
tehnici şi instrumente specifice tipului de caz și etapei date.
A doua întrevedere a avut loc pe data de 06.10.2014. La această etapă, pentru
rezolvarea cazului prezentat, asistentul social a utilizat următoarele metode, tehnici și
instrumente: documentarea, întrevederea, observația directă și indirectă, convorbirea
telefonică, ancheta socială, genograma și ecomapa familiei N..
Împreună cu asistentul social, am aplicat metoda întrevederii cu scopul de a obţine
cît mai multe informaţii, ajustînd limbajul nivelului scăzut de dezvoltare educativă a
beneficiarei. Am încercat prin discuţie, manifestînd răbdare și toleranţă, evitînd criticile
și discuțiile contradictorii, să schimbăm modul de gîndire şi de comportament a victimei
V.N., am încercat să formăm deprinderi de a se autoapăra și de a-și proteja fiica, în
sensul utilizării ca armă de protecţie - cuvîntul şi comportamentul calm în cazul discuţiei
cu soţul, cunoașterea serviciilor de care poate beneficia și specialiștii la care poate apela
în orice moment.

Genograma familiei beneficiarei V.N.

75 ani

58 ani 57 53 49 ani
ani ani

66

28 ani 30 14 ani
ani
 . . .

Legenda: persoană de sex masculin

persoană de sex feminin
bărbat decedat
feemeie decedată
relaţie de căsătorie
divorţ
relație de concubin . .

Beneficiara V.N. este de 49 ani, căsătorită cu M.N. de 53 de ani. Au doi copii: un

băiat de 30 de ani și o fată de 14 ani. Părinții și unicul frate ai victimei sunt decedați.

Ecomapa familiei N.

Asistentul
social al CAP

V.N. 49 Fiul
Soțul ani său
său 67
 Fiica sa
Soacrasa

Legenda
Relaţie echilibrată, normală
Relaţie foarte puternică
Relaţie stresantă
Relaţie încordată
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală
Conform ecomapei date putem conchide că V.N. are relaţii bilaterale foarte
puternice cu fiica sa de 14 ani și o relaţie echilibrată şi normală cu asisetntul social al
Centrului de Asistență și Protecție al Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de
Ființe Umane, or.Chișinău – doamna Nadejda Radu. Cu fiul său beneficiara V.N. are o
relație stresantă , iar o relație foarte încordată victima V.N. are cu soacra sa. Cea mai
încordată și stresantă relație o are cu soțul său.
Conținutul informației colectate:
Doamna V.N., anul nașterii 1966, este originară din or. Chişinău, domiciliată pe
str. Traian. Părinții săi sunt decedați. Apartamentul părinților beneficiarei a fost lăsat
moștenire fratelui său mai mic care s-a stins din viață cu 16 ani în urmă din cauza unei
boli incurabile. După moartea sa, apartamentul a revenit în posesia cumnatei
beneficiarei, victima neavînd nici un drept de a pretinde la el. Femeia a suportat zece ani
de căsnicie violență fizică și psihică din partea soțului.
Soţul beneficiarei - M.N., în vîrstă de 53 ani este muncitor la uzină privată. Au un
fecior de 30 de ani ce trăiește în concubinaj, dar care nu se răspunde cu familia sa,
motivul fiind tatăl agresiv. Mai au o fetiţă de 14 ani care învaţă la şcoală în clasa a opta,

68
dar am aflat că în ultimul timp nu prea frecventiază lecţiile, din cauza problemelor în
familie. Locuiesc într-un apartament cu o odaie, care e bine îngrijită. Cu paisprezece ani
în urmă, cînd s-a născut fiica, soţul a început să consume alcool în exces, iar de 10 ani a
început să-și agreseze soția atît verbal, cît și fizic. O relație foarte încordată victima V.N.
are cu soacra sa, deoarece de cele mai multe ori ea își îndeamnă fiul să o maltrateze,
cauza acestei dușmănii din partea soacrei față de victimă nefiind cunoscută.
4. Planul de intervenţie
Metode și tehnici utilizate în monitorizarea cazului dat: în cazul beneficiarei V.N.
a fost necesar aplicarea unor metode particulare de intervenţie, deoarece ea se afla într-o
situaţie dificilă, nu avea la cine apela după ajutor, nu avea nici rude, nici persoane de
încredere în afara fiicei sale care este minoră. În acelaşi timp ea era încărcată cu un
spectru larg de nevoi: lipsa familiei şi a domiciliului, factori dificili în adaptarea la
condiţii existente în societate şi în găsirea unui loc de muncă pentru a putea supravieţui
și a-și asigura fiica cu necesarul elementar.
În cadrul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime
ale Traficului de Fiinţe Umane i se vor oferi următoarele servicii: plasarea temporară;
petrecerea şedinţelor de consiliere psihologică; adaptarea la condiţii existente în
societate; găsire unui loc de muncă, asistență juridică și medicală după necesitate.
Problema: stoparea violenței din partea soțului asupra victimei V.N. și
reintegrarea sa în familie
Obiectivul: reabilitare socială şi psihologică, acordarea suportului
emoţional, încurajarea în propriile forţe, consilierea psihologică, găsire unui loc
de muncă, plasarea temporară la Centru de Asistență și Protecție a Victimilor şi
Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane, restabilirea legăturii și o
relație echilibrată cu fiul beneficiarei, consilierea psihologică a abuzatorului.

69
Acțiunile care
trebuie realizate Cine trebuie să Când va fi Monitorizarea
pentru atingerea facă aceste acțiuni realizată acțiunea activităților
obiectivului
Reabilitarea Asistentul social şi În fiecare zi în Managerul de
psihologică şi socială psihologul decurs de o lună caz
Consilierea
Psihologul De 3 ori în Managerul de
psihologică și
centrului săptămână în caz
acordarea suportului
decurs de 1 lună
emoțional
Informarea Poliţistul de sector
beneficiarei asupra și Managerul de
Când este cazul
serviciilor la care asistentul caz
poate apela social
Lucrătorii CAP
împreună cu
Găsire unui loc de angajații Agenției Când se va găsi un Managerul de
muncă Naționale de loc de muncă caz
Ocuparea Forței de
Muncă
Restabilirea legăturii Polițistul de sector
La începutul Managerul de
și o relație echilibrată și asistentul
intervenției caz
cu fiul beneficiarei social
Consilierea Asistentul social O dată în Managerul de
psihologică a împreună cu săptămînă timp de caz
abuzatorului psihologul și o lună
polițistul de sector

70
 5. Concluzii
Reieşind din cele expuse mai sus putem spune că munca depusă de către echipa
din cadrul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane pentru rezolvarea acestui caz sa încheiat cu succes, şi anume
beneficiara V.N.:
 victima a fost plasată temporar împreună cu fiica sa la Centru de Asistență
și Protecție a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane;
 au fost desfășurate ședințe de consiliere psihologică cu beneficiara și a fost
acordat suport emoțional atît victimei, cît și fiicei sale;
 a fost angajată oficial în câmpul muncii în funcție de deridicătoare la o
întreprindere de stat;
 au fost desfășurate de către asistentul social împreună cu psihologul și
polițistul de sector ședințe de consiliere psihologică cu soțul agresiv;
 femeia-victimă și fiica sa au fost reintegrate cu succes în familie, iar acest
caz va fi supravegheat în continuare timp de un an de către Direcția de Asistență Socială
sectorul Botanica.
Am observat că fenomenul violenței poate fi diminuat prin efortul și sprijinul
specializat acordat acestor persoane pentru a depăși situațiile de criză. Aceste eforturi
trebuie să vizeze în egală măsură armonizarea și corelarea dintre domeniile precum
sănătatea, educația, justiția, în vederea asigurării unui plan comun de măsuri care a avut
ca scop reintegrarea în societate a femeii-victime și copiilor ei care au fost afectați de
violența intrafamilială.

CONCLUZII
Violenţa împotriva femeilor este larg răspîndită în toată lumea. Ea se
manifestă atît sub forme subtile, cît şi sub forme evidente, fiind adînc înrădăcinate în
practicele sociale, culturale şi astfel în ordinea ,,naturală" a lucrurilor. Iar despre cît de
71
uşor se acceptă ideea abuzului de forţă asupra femeii ne vorbesc proverbele şi zicătorile
acceptate şi valorizate de societate, ca de exemplu: O dragoste bună cere un bici bun. Cu
cît baţi mai mult femeia, nucul şi măgarul, cu atât mai mult rod vor aduce. Femeia
nebătută e ca şi casa nematurată, etc.
Fiecare caz de violenţă conjugală se desfaşoară în condiţii specifice şi are
cauze particulare, însă există o serie de factori comuni care definesc existenţa şi
tendinţele fenomenului la nivelul întregii societăţi. Factorul dominant în ceea ce priveşte
evoluţia problemei violenţei domestice, evidențiat în urma studiului empiric, afirmăm că
este problema alcoolismului (93% din cazurile chestionate) şi a nivelului slab de
dezvoltare al economiei țării noastre, problema șomajului şi a salariilor minime care se
oferă populaţiei încadrate în cîmpul muncii (48%). Aceşti factori generînd în viaţa
cotidiană a familii, alţi factori cum ar fi, factorii psihologici, vorbim aici despre stresul
care crează persoanelor disconfort şi nesiguranţă (65%), aceștia fiind şi unii dintre
factorii importanți ce generează actele de violenţă domestică.
Datorită aplicării metodei neparametrice – testul Mann-Whitney U, am
stabilit că există o diferență semnificativă în ce privește suportarea violenței
intrafamiliale de către femeile din mediul rural și a celor din mediul urban, femeile din
mediul rural fiind supuse mai frecvent și mai grav maltratării, avînd și un acces mai
limitat la protecție din partea organelor și serviciilor specializate.
Cercetînd fenomenul, am conștientizat cît de grav este situația actuală, cît de
grave sînt consecințele și manifestările actelor de violență. Abuzul împotriva femeii din
partea soțului/concubinului are un impact negativ acut asupra sănătății fizice ce
presupune apariția durerilor, hematoamelor și leziunilor în 72% din cazurile de
maltratare. Asupra stării emoționale influențează prin provocarea în 84% din cazuri fricii
și anxietății, ajungînd pînă la depresie.
În societatea contemporană femeia a pierdut din valoarea adevarată pe care o
reprezenta cu secole în urmă, rămînînd doar o „sclavă” și o „supusă” care nu-și poate
72
găsi locul, fiind maltratată și jignită de către partenerul cu care își împarte viața. Pentru
bărbați, respectul și dragostea față de femei nu a rămas decît o obligație și o modalitate
manipulativă de a obține un anumit lucru de la femeie, astfel adevărata dragoste și
adevăratul simț omenesc neavînd nici un rol. Este grav și dureros să ajungem la
asemenea concluzii, trăim într-o societate dură unde aceste două valori s-au pierdut.
În urma aplicării chestionarului pentru victimele supuse violenței domestice am
constatat că violenţa împotriva femeilor, în toate formele sale, este o consecinţă a
raporturilor inegale de putere care există între bărbaţi şi femei. Aceasta are loc nu pentru
că efectele inegalităţii de gen nu sunt evidente, ci pentru că mentalitaţile sunt bine
înrădăcinate în societate. Fiind supuse actelor violente, totuși un număr impunător de
63% din victime locuiesc în continuare împreună cu agresorul și 53% din femeile
abuzate sunt disponibile să-l ierte pentru faptele săvîrșite. Această indecizie de a-l părăsi
se datorează temerii de gura lumii și de amenințările agresorului, violența intrafamilială
durînd mai mult de un an în aproximativ 3/4 din cazurile chestionate.
De aceea intervenţia asistenţială este bine venită pentru a reduce violenţa şi a
proteja femeile. În acest caz trebuie schimbate condiţiile sociale şi politice care
contribuie la menţinerea acestei probleme şi structurile sociale care au instituţionalizat
violenţa.
Fiind un proces social şi istoric, violenţa poate fi în mod ipotetic eliminată sau
substanţial diminuată. Putem să ne imaginăm şi o posibilă societate lipsită de violenţă,
doar că acest lucru ține de domeniul ficțiunii. Deci nu se pune problema eliminării
complete a violenţei, un asemenea rezultat este practic imposibil.
Cu siguranță am putea afirma faptul că violenţa domestică este o problemă
globală cu care se confruntă nu numai mediile sociale caracterizate de deprivare
cultural-economică ( sărăcie, şomaj, lipsă de educaţie etc.), dar toate ţările lumii. Ea este
bine camuflată şi deghizată prin intermediul multor reprezentări greşite despre rolul
tradiţional al femeii şi al bărbatului în familie şi societate. Violenţa domestică apare ca
73
urmare a lipsei de cultură, a perceperii eronate a valorilor familiale şi sociale. Atît timp
cît violenţa domestică v-a fi ignorată, lăsată să-şi continue existenţa secretă şi
devastatoare, nu putem vorbi de o reală politică socială, tinzînd spre o bună calitate a
vieţii individului şi a familiei.
Rezultatele cercetării întreprinse în cadrul acestei lucrări au argumentat că
violenţa nu rezolvă tensiunile din familie, ci le amplifică. Expunerea de faţă accentuează
problematica transferului din generație în generație a comportamentelor violente în
familie: violenţa naşte violenţă şi o transmite prin socializare. Am subliniat pe întreg
parcursul acestei lucrări ideea că problema privată a violenţei domestic reprezintă de
fapt o problemă socială care nu poate fi prevenită şi soluţionată decît cu şi prin societate.

Bibliografie
1. Amirou R. Considerații psihologice asupra noțiunilor de agresivitate și frustrarea
comparativă. Violența. Aspecte psihologice. Iași: Ed. Polirom, 2003, p.153.
2. Bodrug-Lungu V. Violenţa domestică: strategii de prevenire și combatere.
Chişinău: CE USM, 2003, p.16.
3. Bulgaru M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău: CE
USM, 2003, p.316, 319, 325.
4. Bulgaru M, Dilon M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. Chișinău: CE
USM, 2000.,p.22.
5. Buzducea D. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Iaşi: Ed. Polirom, 2010,
p.223.
74
6. Chirsanov A. Violența - o problemă a sănătății publice. Chișinău: Ed. Pro-Noi,
2004, p.180.
7. Ciupercă C. Cuplul modern între emancipare şi disoluţie. Alexandria: Ed.
Tipoalex, 2000, p.235, 228.
8. Mihăilescu I. Sociologia generală: Concepte fundamentale şi studii de caz. Iași:
Ed. Polirom, 2003, p.410, 171-172.
9. Mitrofan I, Mitrofan N. Elemente de psihologie a cuplului. Bucureşti: Casa de
Editură şi Presă ’’Şansa’’, 1996, p. 124.
10.Monda D. Ghid de bune practici în lucrul cu victimele violenţei în familie.
Bistrița: Ed. Mesagerul, 2008, p.32.
11.Muntean A. Violenţa domestică şi maltratarea copilului. Timişoara: Ed.
Revoluţiei din 1989, 1999, p.70.
12. Muntean A. Popescu M. Violența domestic - de la o realitate importantă la
asumarea unei stări de fapt, în un deceniu de tranziție- situația copilului și a
familiei în România. București: UNICEF, 2000, p.19.
13. Munteanu E. Violența domestic: ghid de recunoaștere și asistare. Iași: Centrul de
Mediere și Securitate Comunitară, 2004, p.3.
14. Neamţu G. Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2003, p.22, 685, 716,
719.
15.Neamţu G, Stan D. Asistenţa socială. Studii și aplicații. Iaşi: Ed. Polirom, 2005,
p.145, 170, 179.
16.Păunescu C. Agresivitatea și condiția umană. București: Ed. Tehnica, 1994, p.58.
17. Popovici D. Elemente de psihopedagogia integrării. Bucureşti : Ed. Pro-
Humanitate, 1999, p.120, 131.
18.Spînu M. Introducere în asistenţă socială a familie şi protecţia copilului.
Chișinău: Ed. Tehnica, 1998, p. 9, 53-54.
19.Stratan V. Lapoşin E. Asistenţa socială a persoanelor în dificultate. Chişinău,
2002, p.131-132, 141, 151, 155-156.
20.Vidojevic A., Oboroceanu I. Violența în familie în Republica Moldova. Practică
judiciară și acte normative naționale și europene. Chișinău:OSCE Mission to
Moldova, 2014, p.47
21.Stark E, Flitcraft A. Women at risc. Oxford: Sage Publications, 1996, p.48.
75
22.Cazaciuc C . Violența domestică – un indicator al inegalității de șanse. Raport
tematic. Chișinău: Centrul pentru drepturile omului din Moldova, 2012, p.5-6.
23.Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Ghid juridic pentru victimele
violenţei în familie. Chișinău, 2013, p.12-15.
24. Declaraţia asupra eliminării violenţei împotriva femeilor, Chişinău, 1999.
25. Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței domestice: nr.45 din
01.03.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 55-56, art.5.
26. Violenţa împotriva femeilor în familie în Republica Moldova. Chişinău:
Tipar ,,Nova Imprim” SRL, 2011, p.12.
27. Centrul de consiliere împotriva abuzului sexual și violenței [online]. [accesat 25

septembrie 2014]. Available from: URL:

http://www.121.30/nu_violenta/infoclick3.php3.
28. Pliant. Violența față de femei în familie. Chișinău, 2011, [online]. [accesat 29

octombrie 2014]. Available from: URL:

http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Violenta_fam_dec_201
1/Pliant.pdf
29. Masa rotundă „Mecanisme de combatere a violenţei domestice în Republica

Moldova, probleme şi soluţii” desfășurată pe 25.11.2014 [online]. [accesat 08

februarie 2015]. Available from: URL:
http://www.ombudsman.md/ro/stiri/masa-rotunda-mecanisme-combatere-
violentei-domestice-republica-moldova-probleme-si-solutii
30. Opriţi violenţa împotriva femeilor, Raportul: O investigaţie asupra statutului

drepturilor femeilor în Europa de Sud-Est și CSI [online]. [accesat 27 ianuarie

2015]. Available from: URL: http://www.stopvaw.org/Moldova.html
31. From Wikipedia, the free encyclopedia [online]. [accesat 10 martie 2015].

Available from: URL: http://en.wikipedia.org/wiki/Lenore_E._Walker

76
 Anexa nr.1
Chestionar
Destinat femeii – victime a violenței intrafamiliale referitor la cauzele, riscurile,
consecințele violenței domestice și măsuri asistențiale acordate acestora.
1. Vîrsta:

o 18-24 ani o 31-40 ani

o 41-50 ani
o 25-30 ani o 51-65 ani

2. Mediul de trai:

o Urban

o Rural

77
3. Ocupația de bază:

o Salariată o Casnică
o Pensionară
o Șomeră

4. Nivelul educațional:
o Studii gimnaziale
o Studii medii
o Studii superioare

5. Starea civilă:

o Concubinaj o Divorțată / separată

o Celibatară o Văduvă
o Căsătorită

78
6. Familia de origine:
o Funcțională
o Disfuncțională (divorț, părăsire, decesul unuia dintre părinți,
infidelitate, consum de alcool, drog, jocuri de noroc)

7. Aveți copii?
o Da
o Nu

8. S-a întîmplat vreodată să fiți în una/cîteva din situațiile enumerate?

o Să fiți îmbrîncită/lovită (violență fizică)
o Să aveți restricții în ceea ce privește accesul la bani (violență
economică)
o Să vi se interzică să comunicați cu rudele, prietenii (violență
socială)
o Să vă numească cu cuvinte înjositoare (violență psihologică)
o Să întrețineți relații sexuale fără permisiunea dumneavoastră
(violența sexuală)

9. Cînd au apărut primele semne de violență?

o De o săptămînă o Cu 6 luni în urmă

o Cu o lună în urmă o Mai mult de un an
10. Care este reacția agresorului după actul de violență?

o Devine afectuos o Se comportă precum nimic nu

o Regretă
s-a întîmplat
o Devine și mai violent.

11. Cum credeți, care au fost cauzele care au declanșat acțiunile violente
din partea soțului/ fostului soț/ concubinului/ prietenului?
o Probleme la serviciu
o Sărăcia
o Emoțiile negative (venea furios acasă)
o Gelozia
o Boli psihice
o Consumul de alcool/droguri
o Stereotipurile (mă bate pentru că mă iubește, femeia nebătută e ca
casa nemăturată)
o Propriul comportament (eu singură îl provocam)
o Preluarea comportamentului agresiv din familia biologică

12. Care au fost consecințele actelor de violență?

o Zgîrîituri, dureri, hematoame (vînătăi)
o Anxietate, depresie, frică
o Leziuni severe, fracturi interne, oase rupte
o Nici o urmare
o Altele,
_____________________________________________________

13. De ce fel de ajutor ați avut/aveți nevoie?

o Consiliere psihologică oAdăpost temporar

o Îngrijire medicală oAsistență juridică

o Să-mi găsesc un loc de muncă

o Să primească ajutor copiii mei (specificați ce tip de ajutor)
14. Ați încercat să cereți ajutorul unei persoane pentru a preveni sau a
opri abuzul?
14.a Dacă DA, precizați la cine v-ați adresat:
o Vecini, prieteni, rude o Preot
 o Medic o Poliție
o Primărie

o La linia fierbinte/telefonul de încredere

o La centre specializate pentru victimele violenței intrafamiliale

o Altora________________________________________________

14.b Dacă NU, care a fost motivul ce v-a făcut să nu cereți ajutor?
o Nu am știut unde să mă adresez
oSperanța că nu se va mai repeta
oPot face față și soluționa problemele singură
oRușinea
oTeama de a-mi pierde copii
oDependența economică
oFrica de răzbunare a agresorului, amenințările
oNeîncrederea în organele de poliție
oNeîncrederea în sistemul de protecție social
oFamilia îmi acorda sprijinul de care aveam nevoie
oAltele
_____________________________________________________

15. Ați rămas mulțumită de ajutorul primit?

o Da o Nu.

16. Cunoașteți vreo lege referitoare la violența intrafamilială?

o Nu
o Da (vă rog să notați)
________________________________________________________
________________________________________________________

17. Cunoașteți vreo organizație/instituție care oferă ajutor victimelor

violenței intrafamiliale?
o Nu cunosc
o Cunosc (vă rog să notați)
________________________________________________________
_______________________________________________________

18. Ce studii are / a avut persoana care a comis actul / actele de violență?
o Studii gimnaziale
o Studii medii
 o Studii superioare

19. Ce atitudinea are/avea agresorul față de persoanele de sex feminin

(mamă, surori,vecine, colege de serviciu…)?

o Violentă o Bună
o Disprețuitoare o Alta____________________
o Amicală
_________________________

20. În prezent mai locuiți cu persoana respectivă?

o Da, locuim împreună o Suntem separați

o Da, dar suntem în proces de divorț

21. Nu plecați de lîngă el pentru că :

o Aveți frica să vă ia copiii o V-ați pierde serviciul

o Nu aveți banii necesari o V-ați pierde prietenii
o Vă este teamă de gura lumii o Vă este frică de amenințări

22. Dacă ați lua o hotărîre, ce sunteți disponibilă să faceți?

o Să-l iertați și să vă întoarceți la el
o Să divorțați
o Nu știu

23. Ce vă doriți cel mai mult în viitor?

o Să vă realizați ca femeie
o Să vă educați adecvat copiii, oferindu-le un trai decent
o Să cîștigați mulți bani
o Să plecați din țară
o Altă opțiune
______________________________________________________
______________________________________________________
 Anexa nr.2
Chestionar
Destinat populației cu scopul de a cerceta nivelul de cunoaștere a conceptului de
violență domestică de către societate.

1. Ce vîrstă aveți?

o 18-24 ani o 41-50 ani

o 25-30 ani o peste 50 ani
o 31-40 ani

2. Sex:

o Feminin o Masculin

3. Mediul de trai:

o Urban o Rural

4. Nivelul educațional:

o Studii gimnaziale o Studii medii

o Studii superioare

5. Ocupația de bază:

o Elev(ă)/student(ă) o Casnic(ă)
o Angajat o Pensionar(ă)
o Antreprenor o Șomer(ă)
 o Altele ________________________________________________

6. Ce înțelegeți prin violența intrafamilială asupra femeii?

oAtitudine de corecție a greșelilor partenerului/partenerei
oBătaie/abuz fizic din partea bărbatului asupra femeii
oAgresiune psihologică din partea bărbatului asupra femeii
oControl economic din partea bărbatului asupra femeii
o Abuz sexual din partea bărbatului asupra femeii
o Abuz emoțional din partea bărbatului asupra femeii
o Tortura fizică și psihică
oReacție firească atunci cînd te supără/indispune partenerul

7. Credeţi că violenţa intrafamilială este o problemă pentru Republica

Moldova?
o Nu
o Am auzit, dar nu ştiu prea multe despre această problemă
o Sunt bine informat şi cred că este o problemă exagerată/supramărită
o Da, este o problemă actuală pentru Republica Moldova

8. De ce credeți că oamenii recurg la violență?

o Este cea mai simplă metodă pentru a te impune
o Sărăcia
o Datorită viciilor (consum de alcool, droguri)
o Șomajul
o Emanciparea femeii (comportament provocător al femeii)
o Nivel scăzut de educație
o Preluarea modelului de comportament agresiv din familia de
origine a agresorului
9. În ce mediu se întîlnește mai des violența intrafamilială?
o În familii sărace, localități urbane
o În familii sărace, localități rurale
o În familii bogate, localități urbane
o În familii bogate, localități rurale
o Violența în familie nu depinde de mediu urban/rural și nivelul
economic al familiei

10. Printre prietenii, rudele, colegii dumneavoastră cunoașteți cazuri de

violență în familie?
o Da
o Nu
o Nu știu
84
11. Sunteți de acord cu afirmațiile:

Parțial de

Dezacord
De acord

Nu știu
Afirmația

acord
,,Femeile provoacă violența și o merită„
,,Dacă mă bate, înseamnă că mă iubește”
,,Femeia nebătută e ca casa nemăturată”
Violenţa în familie este de natură privată,
nimeni nu ar trebui să se amestece
Violența nu este o metodă de a soluționa
problemele

12.După părerea dumneavoastră, unde ar putea să se adreseze femeia –

victimă a violenței domestice?

o La rude, prieteni o La psiholog

o La poliție o La primărie

o La medic

o La secția de asistență socială

o La organizații nonguvernamentale, notațile pe care le cunoașteți

_____________________________________________________
o La centre specializate, notațile pe care le cunoașteți
_____________________________________________________
o Altele,
_____________________________________________________
13. Cunoașteți vreo lege referitoare la violența intrafamilială?

o Nu

o Da (vă rog să notați)

85
 ________________________________________________________
____________________________________________________

14.Ce sfaturi ați da unei femei – victime a violenței intrafamiliale?

o Să plece la rude, prieteni

o Să se adreseze la poliție/procuror

o Să plece la un centru specializat pe astfel de probleme

o Să divorțeze

o Să telefoneze la linia fierbinte

o Să-și schimbe comportamentul, deoarece ea singură e vinovată

o Să nu întreprindă nimic, deoarece aceasta e soarta ei

Anexa nr. 3
Interviu
pentru specialiștii Centrului de Asistență și Protecție a Victimelor și
Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane

1. De cît timp activați în domeniul asistenței sociale?

2. Ce servicii oferiți beneficiarilor centrului?

3. Ce metode de lucru folosiţi în interacţiunea cu clienții și stabilirea unei relații

de încredere?

4. Din practica dumneavoatrsă, care categorii de persoane sunt supuse cel mai des
violenței?

5. Care sunt tipurile de violenţă domestică cel mai frecvent întîlnite?

6. Cum consideraţi, care sunt factorii declanșatori ai violenţei intrafamiliale?

7. Ce măsuri propuneţi în vederea soluţionării cazurilor de violenţă domestică?

86
 8. Cum credeți, cu care grup-țintă (agresor sau victimă) trebuie de lucrat mai
intensiv?

9. Cît de des apelaţi la echipa multidisciplinară în vederea soluţionării cazurilor

de violenţă domestică?

10.Dacă ar fi să comparăm cu anii precedenți, sunt înregistrate diferențe în

frecvența fenomenului de violență intrafamilială?

11.Credeți că în următorii ani amploarea fenomenului de violență intrafamilială

poate fi stopat?

12.Sunteţi mulţumit/ă de rezultatele obţinute în urma acivităţii dumneavoastră?

Anexa nr. 4
Chestionar pentru metoda neparametrică - Testul Mann-Whitney U
Mediul de trai: Ѻ urban Ѻ rural
1. S-a întîmplat vreodată să fiți maltratată de soțul/concubinul d-stră?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

2. Soțul/concubinul v-a interzis să comunicați cu rudele, prietenii d-stră?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

87
3. Aveți restricții în ceea ce privește accesul la bugetul familiei?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

4. Ați fost impusă să întrețineți relații sexuale fără permisiunea d-stră cu

soțul/concubinul d-stră?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

5. Ați încercat să cereți ajutorul unei persoane pentru a preveni sau a opri abuzul?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

6. Ați rămas mulțumită de ajutorul primit?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

7. De la prietenii, rudele, colegii dumneavoastră ați auzit/auziți despre cazuri de

violență în familie?

1) Niciodată 3) Frecvent

2) Uneori 4) Mereu

Anexa nr. 5
Studiu de caz nr.2
1. Agenţia.

88
 Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale
Traficului de Fiinţe Umane a fost deschis în Chișinău în septembrie 2001 de către
Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova (OIM), în
subordinea MMPSF, iar în 2008 a fost fondat în baza H.G. Nr. 847 din 11.07.2008 cu
privire la crearea instituţiei publice.
Scopul centrului este să ofere plasament temporar, asistenţă medicală,
psihologică, juridică şi socială în vederea reabilitării, socializării şi pregătiri pentru
(re)integrarea beneficiarilor în familie şi/sau în comunitate.
Grupul ţintă al instituţiei: centrul oferă servicii de asistenţă şi protecţie nu
numai victimelor traficului de fiinţe umane şi familiilor lor, dar şi persoanelor
vulnerabile – potenţiale victime, prin intermediul prevenirii pro-active – abordarea
multidisciplinară a cauzelor şi evidenţierea violării drepturilor omului.
Potenţialele victime sunt considerate a fi persoanele vulnerabile cu un profil
similar al victimei înainte de a trece prin experienţa de trafic, cum ar fi: victime ale
violenţei domestice, copii lăsaţi fără îngrijire părintească, minori neînsoţiţi, precum şi
migranţii în dificultate care se află în situaţie dificilă la întoarcerea acasă.
Oportunităţi egale şi abordare individuală este furnizată tuturor beneficiarilor,
indiferent de statutul acestora.
Strategia de lucru a centrului este bazată pe următoarelor principii:
 Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
 Asigurarea accesului la informaţia privind măsurile legale de protecţie,
precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
 Respectarea opiniei beneficiarului adult/copil;
 Respectarea libertăţii de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială,
oferirea serviciilor numai cu consimţămîntul persoanei în baza contractului de
asistenţă semnat între beneficiar şi Centru;
 Asigurarea accesului la servicii sociale în condiţii de tratament egal prin
excluderea privilegiilor şi eliminarea oricărei forme de discriminare;
 Asigurarea gratuită a serviciilor de calitate adaptate nevoilor sociale ale
beneficiarilor;

89
  Asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor, protejînd în acelaşi timp
şi interesele acestora, dar şi pe cele ale comunităţii;
 Atitudinea nondiscriminatorie faţă de beneficiari având în vedere
particularităţile culturale;
 Dezvoltarea parteneriatului dintre părţile implicate în procesul de acordare a
serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.
Serviciile oferite de centru:
 Cazare temporară  Asistenţă medicală
 Consiliere psihologică  Asistenţă juridică
 Suport social  Activitaţi creative, etc.

90
 Echipa din care face parte studentul în procesul de elaborare a
studiului de caz este formată din:
 Directorul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi
Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane – Diana Muntean.
 Psiholog –Lilia Gorceac.
 Asistent social - Nadejda Radu.
2. Referirea clientului.
Doamna L.C., anul nașterii 1979, nu are copii, trăiește în concubinaj din
2010 cu A.D. într-un sat din raionul Căușeni, împreună cu mama sa care este
imobilizată la pat. Casa este proprietate personală a femeii. L.C. s-a adresat la
centru pe data de 11.09.14, motivul fiind fuga de la partenerul ei care o abuza fizic
şi emoțional atît în familie, cît și în locurile publice.. Femeia a suportat timp de
patru ani comportamentele violentede din partea concubinului, dar după ultimul act
violent femeia a avut leziuni corporale grave. Adresîndu-se la medic, acesta a luat
legătura cu asistentul social din sat și împreună au îndrumat femeia-victimă să se
adreseze la Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime
ale Traficului de Fiinţe Umane din or.Chișinău.
Etapa de evaluare iniţială
Metodele şi tehnicile utilizate în evaluarea inițială acestui caz au fost:
documentarea, convorbirea telefonică, observaţia,întrevederea.
La momentul cercetării, femeia-victimă se afla în centru. Nu este vizitată de
nici o rudă, iar concubinul său este plecat la un prieten în satul vecin. Mama
victimei se află acasă în îngrijirea vecinei.
Prezentarea scopurilor propuse:
 Efectuarea investigațiilor medicale pentru a examina starea de sănătate a
victimei la moment;
 Organizarea și desfășurarea terapiilor ocupaţionale cu femeia-victimă;
 Înaintarea unui plîngeri și deschiderea unui proces de judecată;
 Contactarea concubinului femeiei pentru a desfășura consiliere
psihologică cu el;
  Reintegrarea femeii în familie şi societate.
Documentarea este un proces care se desfăşoară pe toată perioada de
instrumentare a cazului și reprezintă o metodă distinctă de evaluare a beneficiarei.
În cazul nostru asistentul social a folosit tehnica documentării cazului, stabilind
inițial un plan de documentare ce cuprinde resursele cheie din sistemul beneficiarei
care pot oferi informaţii relevante despre ea.
Documentarea cazului a fost începută la data de 11.09.2014. Documentele
relevante ce au fost culese pentru cunoaşterea beneficiarei sunt: documente
medicale, rapoarte, evaluări psihologice, fotografii, anchetă socială, „cartea vieţii”,
reclamaţii la poliţie etc. Aceste documente au fost solicitate de la beneficiară și
asistentul social din sat. Prin intermediul unei convorbiri telefonice cu asistentul
social din sat a fost întocmită ancheta social a familiei beneficiarei L.C.. A fost
solicitată de la Secția de Poliție din satul dat o caracteristică atît a victimei, cît și a
agresorului.
Altă metodă utilizată în rezolvarea acestui caz a fost observaţia directă.
Observaţia are o mare importanţă în mod deosebit în primele etape ale
instrumentării cazului, deoarece ea permite culegerea informaţiilor cu valoare de
fapte, necesare pentru a le completa/confirma pe cele rezultate în urma tehnicilor:
documentarea, interviul, întrevederea.
Observaţia directă: asistentul social a vorbit faţă în faţă cu victima L.C. şi şi
a evaluat nevoile primordiale ale beneficiarei ce trebuie satisfăcute în vederea
soluționării cazului dat (plasarea temporară a victimei în Centrul de Asistenţă şi
Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane,
examinarea medicală și psihologică a beneficiarei, înaintarea unui plîngeri și
deschiderea unui proces de judecată, asigurarea cu îngrijiri medicale și nursing
mama beneficiarii).
Următoarea metodă aplicată în etapa de evaluare inițială a cazului este
întrevederea ce a fost solicitată pe data de 12.09.2014 de către asistentul social din
centru, pentru a cunoaşte problema. În urma acestei întrevederi s-a stabilind o
relaţie non-directivă între victimă și asistent social care îi va permite să obţină
informaţiile necesare în vederea soluționării acestui caz.
3. Deschiderea cazului. Etapa de evaluare complexă
Aplicarea metodelor şi tehnicilor pentru studiul de caz prezentat oferă un
model de instrumentare a unui caz social, fără a exclude alte perspective sau
abordări, în funcţie de stilul de lucru al asistentului social din centru. Metodele,
tehnicile și instrumentele utilizate pe parcursul etapei de evaluare complexă în
soluționarea acestui caz au fost: documentarea, întrevederea, observația directă și
indirectă, convorbirea telefonică, ancheta socială, genograma și ecomapa familiei
beneficiarei.
A fost aplicată aplicat metoda întrevederii cu scopul de a obţine cît mai
multe informaţii, ajustînd limbajul nivelului de dezvoltare educativă a
beneficiarei. Am încercat prin discuţie, manifestînd răbdare și toleranţă, evitînd
criticile și discuțiile contradictorii, să schimbam modul de gîndire şi de
comportament a victimei L.C., am încercat să formăm deprinderi de a se autoapăra
și de a-și proteja mama, în sensul utilizării ca armă de protecţie - cuvîntul şi
comportamentul calm în cazul discuţiei cu concubinul, cunoașterea serviciilor de
care poate beneficia și specialiștii la care poate apela în orice moment.

Genograma familiei victimei L.C.

61 54 ani 58 ani
ani

35 34 29 33 ani
ani ani ani

25 ani 31 36 ani
ani
. .

8 ani
 Legenda: persoană de sex masculin
persoană de sex feminin
bărbat decedat
feemeie decedată
relaţie de căsătorie
divorţ
relație de concubinaj . .
Beneficiara L.C. este în vîrtsă de 36 ani, trăiește în concubinaj cu A.D. în
vîrtsă de 31 ani. Nu au copii. Concubinul său a fost căsătorit și are un băiat de 8
ani. Tatăl beneficiarei este decedat, iar mama sa de 58 de ani este țintuită la pat.
Victima are o soră de 33 ani.

Ecomapa familiei victimei L.C.

Asistentul
social al CAP

V.N. 49 Sora sa
Concubinul ani
său

Mama sa

Legenda
Relaţie echilibrată, normală
Relaţie foarte puternică
Relaţie stresantă
Relaţie încordată
Relaţie unilaterală
 Relaţie bilaterală
Conform ecomapei date putem conchide că L.C. are relaţii bilaterale foarte
puternice cu mama sa de 58 ani și o relaţie echilibrată şi normală cu asisetntul
social al Centrului de Asistență și Protecție al Victimelor și Potențialelor Victime
ale Traficului de Ființe Umane, or.Chișinău – doamna Nadejda Radu. Cu sora sa
beneficiara L.C. are o relație bilaterală bună, iar cea mai încordată și stresantă
relație o are cu concubinul său A.D..
Conținutul informației colectate:
Doamna L.C., anul nașterii 1979, este originară din satul Coșcalia, r.Căușeni.
Locuiește în casa părinților cu mama sa care este imobilizată la pat din cauza unui
Accident Vascular Acut suportat cu 8 ani în urmă. Tatăl său a decedat în anul 1995
într-un accident rutier. Are o soră mai mică de 33 de ani, s-a stabilit cu traiul în
Turcia unde s-a și căsătorit și are o fetiță de 5 anișori. Beneficiara L.C. a fost
angajată în calitate de dădacă la grădinița din sat, dar din cauza geloziei
concubinului, ea a fost nevoită să abandoneze serviciul și la moment este șomeră.
Femeia-victimă a violenței a suportat patru ani de concubinaj maltratarea fizică și
psihică din partea concubinului.
Concubinul beneficiarei – A.D., în vîrstă de 31 ani muncește în calitate de
paznic la o întreprindere privată. A fost anterior căsătorit și are un fiu de 8 ani. Fiul
este crescut de fosta sa soție.
Beneficiara L.C. și concubinul său A.D. au început să trăiască împreună din
2010. După o jumătate de an, din spusele victimei, s-au început certuri ce erau din
ce în ce mai frecvente, iar mai apoi concubinul său a început să o abuzeze fizic,
demonstrînd o gelozie nebună care provoca stresuri, frică, durere și rușine. Victima
era înjurată și în prezența rudelor, vecinilor și chiar a mamei sale ce nu putea
interveni din cauza imobilizării sale.
După prima intervenție a poliției (fiind solicitați de către vecini), concubinul
a fost reținut pe un termen de 15 zile, iar cînd s-a întors a devenit și mai agresiv,
plin de furie. Fiind bătută groaznic, lovită cu picioarele și trasă de păr, Victima
L.C. a leșinat. Cînd și-a revenit, abuzatorul A.D. era plecat de acasă, ea era plină de
sînge și toată în vînătăi, iar mama sa plîngea necontenit. A fost nevoită să se
adreseze medicului de familie, deoarece avea mîna fracturată.
4. Planul de intervenţie
Metode și tehnici utilizate în monitorizarea cazului dat
În cazul beneficiarei L.C. a fost necesar aplicarea unor metode particulare de
intervenţie, deoarece ea se afla într-o situaţie dificilă, unicele sale rude nu o putea
susține: sora era plecată peste hotare, iar mama sa este imobilizată la pat. În acelaşi
timp ea are un spectru larg de nevoi: lipsa familiei şi a unui domiciliu în care ea să
fie protejată de concubin, factori dificili în adaptarea la condiţii existente în
societate şi în găsirea unui loc de muncă pentru a putea supravieţui și a-și asigura
necesarul elementar.
În cadrul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor
Victime ale Traficului de Fiinţe Umane i se va oferi următoarele servicii: plasarea
temporară; examinarea medicală și acordarea îngrijirilor medicale; petrecerea
şedinţelor de consiliere psihologică; adaptarea la condiţii existente în societate;
susținerea la angajarea în cîmpul muncii; asistență juridică; constituirea unei rețele
de sprijin.
Problema: stoparea violenței din partea concubinului asupra victimei L.C. și
reintegrarea sa în familie și societate
Obiectivul: reabilitare socială şi psihologică, reabilitarea fizică, acordarea
suportului emoţional, încurajarea în propriile forţe, consilierea psihologică,
susținerea la angajarea în cîmpul muncii, asistență juridică, constituirea unei rețele
de sprijin, plasarea temporară la Centru de Asistență și Protecție a Victimilor şi
Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane, protecția victimei față de
agresor prin ordonanță de protecție.
Acțiunile care
trebuie realizate Cine trebuie să Când va fi Monitorizarea
pentru atingerea facă aceste acțiuni realizată acțiunea activităților
obiectivului

Reabilitarea socială Asistentul social şi În fiecare zi cît Managerul de

şi psihologică psihologul este necesar caz
 Medicul centrului De la începutul
Controlul și Managerul de
și alți specialiști procesului de
tratamentul medical caz
după necesitate intervenție
Consilierea
Psihologul De 2 ori în Managerul de
psihologică și
centrului săptămână în caz
acordarea suportului
decurs de 2 luni
emoțional
Informarea
beneficiarei asupra Poliţistul de sector Managerul de
Când este cazul
serviciilor la care și asistentul social caz
poate apela
Protecția victimei
Asistentul social
față de agresor prin Managerul de
împreună cu Cînd va fi emisă
ordonanță de caz
polițistul de sector
protecție.

Lucrătorii CAP
împreună cu
Găsire unui loc de angajații Agenției Când se va găsi un Managerul de
muncă Naționale de loc de muncă caz
Ocuparea Forței de
Muncă
6. Concluzii
Reieşind din cele expuse mai sus putem spune că munca depusă de către
echipa din cadrul Centrului de Asistenţă şi Protecţie a Victimilor şi Potenţialelor
Victime ale Traficului de Fiinţe Umane pentru rezolvarea acestui caz sa încheiat cu
succes, şi anume beneficiara L.C.:
 victima a fost plasată temporar la Centru de Asistență și Protecție a
Victimilor şi Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane;
 au fost desfășurate ședințe de consiliere psihologică cu beneficiara și a
fost acordat suport emoțional victimei;
 a fost restabilită la locul de muncă anterior în funcție de dădacă la
grădinița din sat;
 a fost emisă ordonanța de protecție și astfel agresorul A.D. nu are
dreptul să se apropie de victima L.C.,
  femeia-victimă a fost reintegrată cu succes în familie lîngă mama sa,
iar acest caz va fi supravegheat în continuare timp de un an.
În concluzie e de menționat faptul că situația beneficiarei L.C. s-a ameliorat
considerabil în urma acestei intervenții, ținînd cont de problemele cu care se
confrunta anterior și anume: lipsa încrederii în forțele proprii, dezichilibrul psihic,
frică și rușine. Lucrul cu această victimă a violenței intrafamiliale a condsul la
ameliorarea evidentă a problemeor enumerate, deoarece în centru au fost
dezvoltate încrederea și motivația de a se implica în luarea deciziilor de
soluționarea problemelor. Acest caz va fi în continuare monitorizat de către
asistentul social comunitar și polițistul de sector.