CUPRINS

Introducere ....................................................................................................... 3

Capitolul 1. Aspecte general – teoretice ......................................................... 5

1.1 Grupuri vulnerabile – aspecte europene și naționale ............................. 5

1.1.1 Conceptul de vulnerabilitate ........................................................ 5

1.1.2 Grupurile vulnerabile la nivel european ...................................... 6

1.1.3 Grupurile vulnerabile în România ................................................7

1.1.4 Consumatorii de droguri ca grup vulnerabil în România .............7

1.2 Aspecte teoretice privind adicțiile de substanțe .................................... 8

1.2.1 Consumul de droguri ................................................................... 8

1.2.2 Psihologia adicției ...................................................................... 12

1.2.3 Personalitatea adictivă ................................................................. 13

1.2.4 Comportamente adictive .............................................................. 15

1.2.5 Modelele teoretice ale adicției .................................................... 16

1.2.6 Modalități de prevenție și tratament ........................................... 18

1.3 Imaginea de sine ......................................................................................... 19

1.3.1 Teorii ale imaginii de sine ........................................................... 19

1.3.2 Formarea și evoluția imaginii de sine ......................................... 23

1.3.3 Structura imaginii de sine ........................................................... 25

1.3.4 Funcțiile imaginii de sine ............................................................ 27

1.3.5 Stima de sine .............................................................................. 27

Capitolul 2. Aspecte concrete ale imaginii de sine și adicției de droguri .... 32

2.1 Imagine de sine versus potențial adictiv ...................................................... 32

2.2 Grupuri vulnerabile și potențialul adictiv .................................................... 37

2.3 Grupuri vulnerabile, imagine de sine și adicții ............................................ 38

2
Capitolul 3. Metodologia cercetării ............................................................... 39

3.1 Obiectivele cercetării .................................................................................... 39

3.2 Ipotezele cercetării ........................................................................................ 39

3.3 Metode și tehnici .......................................................................................... 39

3.3.1 Prezentarea instrumentelor de lucru .......................................................... 40

3.3.2 Modul de aplicare a probelor ..................................................................... 52

3.3.3 Interpretarea rezultatelor cercetării ............................................................ 53

Capitolul 4. Concluzii ....................................................................................... 63

Anexe ................................................................................................................... 66

Bibliografie .......................................................................................................... 73

3
INTRODUCERE

“În fiecare zi, faceți progrese. Fiecare pas poate fi rodnic. Totuși,
înaintea voastră se va întinde un drum tot mai lung, tot mai abrupt și
infinit perfectibil. Știți că nu veți ajunge niciodată la capătul acestei
călătorii. Însă asta, departe de a vă descuraja, nu face decât să
contribuie la bucuria și gloria urcușului vostru.” Winston Churchill

Evoluția, sub toate formele sale, reprezintă o provocare continuă și constantă atât
la nivelul relațiilor interumane, cât și la nivel științific, tehnologic, economic, politic sau
social. Prin prisma acestui proces complex, aflat permanent în desfășurare, dar și al
domeniilor conexe angrenate în schimbare, se nasc de foarte multe ori disparități și
dezechilibre, ale căror efecte pot fi remediate sau combătute făcând apel tot la
instrumente oferite de progresul diverselor arii de dezvoltare.

Vulnerabilitatea a fost privită din variate unghiuri pe parcursul existenței

umanității, evoluând ca aspect al unei reprezentări negative, liniar, de-a lungul timpului.
Sub aspect psihologic, ultimele decade au explorat și ideea unei vulnerabilități ca punct
forte depinzând de circumstanțele și cadrele în care este expusă. Cu toate acestea,
majoritatea teoriilor, fie ele socio-umane sau științifice, postulează existența unui
anumit grad de risc asociat vulnerabilității și caută metode de suport sau înlăturare a
acesteia.

La nivel european, începând cu anul 1957, au fost implementați pași multipli în

vederea combaterii vulnerabilității sub forma disparităților și excluziunii sociale, într-un
context al unei economii bazate pe cunoaștere și al creșterii competitivității economiei
comunitare. România, ca stat membru al Uniunii Europene, a realizat o serie amplă de
programe și proiecte într-o abordare integratoare, destinate categoriilor sociale
defavorizate și vulnerabile: romi, persoane cu handicap, femei, copiii străzii, tinerii care
ies din sistemul instituționalizat, bătrânii, persoanele ieșite din detenție, șomeri de lungă
durată, persoane dependente de droguri. Există, însă, în acest moment, un focus intens
pe creșterea ocupării forței de muncă, în timp ce măsurile privind asistența socială și

4
psihologică integrată sunt teoretizate, însă implementarea acestora se află la un nivel
destul de redus.

Printre aspectele de interes general în ceea ce privește vulnerabilitatea în fața

consumului și dependenței de droguri, o problemă care preocupă în mod constant
comunitățile la nivel internațional, în special în rândul grupurilor vulnerabile, se află și
imaginea de sine, ca factor de risc sau protectiv.

Lucrarea de față se concentrează asupra valențelor psihologice și corelațiilor

dintre doi factori de impact major având drept cadru de referință grupurile vulnerabile:
imaginea de sine și adicția de droguri, cu scopul de a identifica modalități de prevenire
și gestionare a situațiilor cu nivel de risc ridicat în cadrul unei populații aflate în afara
sistemului.

5
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE TEORETICE

1.1 Grupuri vulnerabile – aspecte europene și naționale

1.1.1 Conceptul de vulnerabilitate

Vulnerabilitatea, în sens larg, este un concept care implică pe de o parte,

slăbiciune, lipsa unor mijloace adecvate și, pe de altă parte, un anumit nivel de risc
pentru ca anumite evenimente cu conotație negativă să se producă. Ea poate rezulta din
interacțiunea dintre resursele disponibile indivizilor sau comunităților și provocările pe
care aceștia le înfruntă. Valorile unei societăți sunt cele care dictează viziunea asupra
vulnerabilității, și împart populația în „victime” sau „păcătoși”. De cele mai multe ori,
tendința de a oferi ajutor și asistență este mai plauzibilă în cazul celor care nu sunt
văzuți drept responsabili pentru propria vulnerabilitate. Vulnerabilitatea presupune, în
sens restrâns, atât factori personali, cât și sociali sau de mediu, în interacțiunile lor:
probleme de dezvoltare, lipsa capacităților personale, statut social dezavantajat,
inadecvarea relațiilor interpersonale și, de aceea, trebuie adresată prin politici de
intervenție adecvate – sociale și economice, educaționale sau individuale, fie ele
medicale sau psihologice.

Deși sunt un domeniu de interes prioritar atât la nivelul politicilor sociale,

publice, cât și la nivelul societății civile, grupurile vulnerabile nu comportă o definiție
clară, unanim acceptată, ele sunt mai degrabă conceptualizate cu ajutorul unor
indicatori. Din punct de vedere al drepturilor omului, ele pot fi asociate unor categorii
de populație care se confruntă adesea cu discriminare sau au nevoie de atenție specială
pentru a evita exploatarea. La nivel european, indicatorii incluziunii sociale precum rata
sărăciei relative, rata șomajului pe termen lung sau rata deprivării privind locuința sunt
utilizați pentru delimitarea grupurilor vulnerabile. La nivel național, se utilizează
indicatori precum rata sărăciei, participarea pe piața muncii sau ponderea populației cu
studii superioare.

6
 1.1.2 Grupurile vulnerabile la nivel european

La nivelul Uniunii Europene, politicile sociale își au originea în anul 1957, o

dată cu semnarea tratatului de la Roma – odată cu libera circulație a muncitorilor pe o
piață comună, nou creată, s-a instituit și Fondul Social European ca instrument de
finanțare a politicii sociale. În 1986, prin Actul Unic European, a fost introdus
conceptul de coeziune economică și socială. În 1990, prin Tratatul de la Maastricht au
fost setate standardele de calitate a vieții, iar în anul următor, a fost semnat Protocolul
Social pentru combaterea excluziunii sociale. Unul dintre cele mai relevante acte în
domeniul protecției grupurilor vulnerabile a fost Strategia Lisabona din 2000, care a
impus modelul social european pentru creșterea competitivității economiei comunitare,
cu accent major pe investiția în resurse umane și adâncirea luptei împotriva excluziunii
sociale. Promovarea conceptului de responsabilitate socială corporativă este un domeniu
de interes începând cu anii ’90 și care are potențial de impact semnificativ în viața
comunităților1. Nu în ultimul rând, este important de menționat că premisele tuturor
dezideratelor la nivel european și internațional sunt capacitatea de inovație, economia și
societatea bazate pe cunoaștere, durabilitatea și sustenabilitatea.

Excluziunea socială comportă mai multe ramuri, începând de la cea economică,

și continuând cu cea de la servicii de educație sau de sănătate și asistență socială, de la
locuințe, datorată delincvenței sau consumului de droguri, acesta din urmă explodând în
ultimii pe ani în condiții de incapacitate insituțională de prevenție și recuperare. 2

Focusul prioritar al politicilor sociale pare să rămână ridicarea nivelului de

ocupare a forței de muncă, măsură ce sugerează creștere economică la o primă vedere,
însă impactul este covârșitor la o analiză aprofundată – unul dintre aspectele facil de
observat fiind eforturile sistematice de reintegrare profesională a persoanelor provenind
din grupuri vulnerabile, care poate conduce la scăderea nivelului sărăciei, șomajului și
poate impacta pozitiv individul la nivelul stimei de sine. Economia socială, fenomen
care tinde să ia avânt în România, este esențială în acest sens, întrucât grupurile
vulnerabile sunt publicul țintă al acestui tip de economie.

1
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (2004). Politici de incluziune socială pentru
grupurile vulnerabile. București, pag. 9-12
2
Geamănu, F. (2011). Barometrul serviciilor incluzive al grupurilor vulnerabile în Judetul Timiș,
Timisoara, pag. 13

7
 1.1.3 Grupurile vulnerabile în România

În România, politicile sociale de protecție a grupurilor vulnerabile se află într-un

stadiu incipient de punere în practică a mecanismelor existente la nivel european și
facilitate prin diverse instrumente de finanțare internaționale, menite să promoveze
incluziunea socială și reducerea disparităților economice, educaționale, sanitare și
sociale. Excluziunea socială se poate manifesta în aceleași forme în România ca și în
țările europene, însă cauzele, amploarea și nivelul de intensitate sunt specifice.
Provocările pe care România le are de înfruntat în aplicarea unor metode a căror
eficiență este dovedită la nivel internațional derivă din perioada de tranziție post-
comunistă, instabilitatea reformelor și politicilor, din dinamica semnificativă pe piața
muncii privind mobilitatea geografică internă, calitatea educației din ce în ce mai
scăzută. Mai mult decât atât și fapt destul de îngrijorător, specificul național include și
grupuri sociale cu risc asociat, excluse din viața socială, economică și politică – copiii,
vârstnicii, șomerii, victime ale delincvenței, lipsa actelor de identitate.

Grupurile vulnerabile, așa cum sunt identificate în Planul Național de Dezvoltare

– documentul necesar în vederea aderării României la Uniunea Europeană dar și în
Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, axa prioritară
6, Promovarea incluziunii sociale, sunt formate din: populația roma, persoane cu
dizabilități, tinerii postinstituționalizați, familiile monoparentale, persoanele care au
suferit o condamnare, persoanele dependente de droguri, persoanele fără adăpost sau
victimele violenței domestice.3 Ele acoperă o arie vastă atât de categorii
sociodemografice, cât și de problematici sociale.

1.1.4 Consumatorii de droguri ca grup vulnerabil în România

Consumatorii de droguri sunt grupul vulnerabil care a beneficiat, la o analiză

cantitativă a programelor implementate în România, susținute fie de surse bugetare sau
fonduri structurale, de atenție relativ scăzută comparativ cu alte dimensiuni ale
fenomenului. Instituția națională coordonatoare în domeniul prevenirii şi combaterii
traficului şi consumului ilicit de droguri din România este Agenția Națională Antidrog
(ANA). Funcționarea acestei agenții a facilitat și primele studii ale populației
consumatoare de droguri, abia începând cu anul 2004. Printre inițiativele desfășurate în

3
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (2004). Politici de incluziune socială pentru
grupurile vulnerabile. București, pag. 53

8
domeniul acestui grup vulnerabil, pot fi menționate Programul național de prevenire a
consumului de tutun, alcool și droguri 2009-2012, Programul național de asistență
medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2009-2012 și subprogramul
de preveniere și tratament al toxicodependențelor din cadrul Programului Național de
Sănătate Mintală 2008 și un proiect PHARE cu beneficiar ANA4. Majoritatea
inițiativelor curente în acest domeniu aparțin instituțiilor societății civile – organisme
non-guvernamentale, iar finanțarea programelor și proiectelor care vizează prevenția sau
tratamentul provine fie din finanțări europene, fie din implicare corporatistă sau civică.

1.2 Aspecte teoretice privind adicțiile de substanțe

1.2.1 Consumul de droguri

Conform studiului realizat în 2007 de Agenția Națională Antidrog, privind

prevalența consumului de droguri ilegale de-a lungul vieții, în rândul populației de 15-
64 de ani, circa 1,7% sau 300.000 de persoane din România au consumat cel puțin o
dată în viață droguri.5 În Europa, conform Raportului anual privind situația drogurilor în
2007, peste 21,8% din populația cu vârsta cuprinsă între 15-64 de ani au consumat
substanțe psihoactive cel puțin o dată în viață. Astfel, fenomenul are o amploare care îl
situează printre primele priorități în politicile publice atât la nivel european, cât și la
nivel național.

Conform informațiilor aflate pe website-ul Poliției Române, în cadrul campaniei

de informare adresată atât părinților, cât și tinerilor: “Informează-te pentru siguranța
ta!”, consumul de droguri are drept cauze: curiozitatea, plictiseala, teribilismul,
presiunea grupului de prieteni, probleme în familie, la școală, cu prietenii), neintegrarea
în colectivitate și societate.6 Aceste concepte conțin o serie de cauze mai ușor de înțeles
de către publicul țintă al campaniei de informare, dar nu sunt comprehensive sau
suficient de elocvente pentru explicarea exhaustivă a cauzelor ce conduc la consumul de
droguri. Astfel, printre modelele explicative ale consumului de droguri, modelul bio-
psiho-social pare a fi cel mai adecvat si complet la ora actuala.

4
http://www.ana.gov.ro/
5
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ANA (2007), Studiu privind prevalența consumului de
droguri în România, Studiu în populația generală, pag..2
6
http://ms.politiaromana.ro/prevenire/droguri/droguri.html - Traficul și consumul ilicit de droguri

9
 În ceea ce privește consecințele consumului de droguri, putem regăsi cel puțin
trei planuri afectate: în plan medical – diverse afecțiuni care variază ca grad de
complexitate, ajungând până la efecte letale; în plan psihologic – anxietate, depresie,
panică, agresivitate, labilitate emoțională, afectarea imaginii de sine, tulburări de
comportament, tendințe paranoice; în sfera socială, unde apar diverse disfuncționalități
– creșterea riscului de excludere socială, cu diminuarea șanselor de reintegrare, o
deteriorizare progresivă a relațiilor sociale sau implicarea în activități ilicite.7

Conform lui Arthur Blume8, sintetizarea problemelor legate de droguri poate

conduce la trei factori, numiți și 3c – ultilizarea compulsivă, pierderea controlului în
baza profețiilor autoîndeplinite și utilizarea continuă în pofida consecințelor negative.

Există o delimitare conceptuală, încă în stadiu nedefinitivat și care presupune

multe controverse, pentru termenii implicați în consumul de droguri. Conform Cicu,
Georgescu și Moldovan, 9 distincția se poate face între:

 Consumul unei substanțe psihoactive, utilizare, uz, fără semnificație clinică

sau socială, consum izolat, episodic, fără dependență
 Obișnuința sau obiceiul de a consuma o substanță psihoactivă întrucât apare
adaptarea la efectele acesteia. Aici putem diferenția dorința pentru substanță,
însă fără implicarea unor tulburări fizice sau psihologice importante în
absența utilizării substanței, fără tulburări comportamentale
 Abuzul, vazut ca un consum inadecvat datorită cantității, frecvenței și
finalității. Este, de asemenea, definit in DSM IV-TR ca un pattern
dezadaptativ de uz de substanțe psihoactive care conduce la o deteriorare
clinică, cu o simptomatologie care nu satisface însă criteriile pentru
dependență de o substanță. Abuzul comportă consecințe negative ale
conumului în așa măsura încât cel puțin un domeniu al funcționării
existențiale a individului să fie afectat. Cu toate acestea, abuzul reprezintă un
fenomen care prezintă un risc evolutiv, progresiv, către dependență și nici nu
trebuie sa implice vreo dovadă a acesteia

7
http://www.antidrog.weboas.ro/efecte.php - Efectele consumului de droguri
8
Blume, A.(2011) Consumul și dependența de droguri, București, Editura Polirom, pag. 27-35
9
Cicu, G. &, Georgescu D & Moldovan, A. (2007). Concepte de bază privind tulburările datorate
consumului de substanțe. București, Editura Agenției Naționale Antidrog, pag. 3-8

10
  Dependența, a cărei definiție comportă actualizări continue, și care este
văzută ca o stare produsă de un consum repetat al unei substanțe psihoactive
cu tendință de continuare a consumului, creștere a dozei, dependență fizică și
psihologică, efecte nocive pentru persoana și cei din jur. De asemenea,
dependența de substanțe este văzută, conform Asociației Americane de
Psihiatrie, ca având drept caracteristică esențială “un grup de simptome
cognitive, comportamentale și fiziologice care indică faptul că individul
continuă să consume substanța, în ciuda apariției unor probleme
semnificative relaționate cu acea substanță”10, dar și prezența unui pattern de
autoadministrare care poate implica toleranță sau administrare compulsivă.

Dependența fizică – poate fi denumită și neuroadaptare. Prezintă două

componente principale: toleranța și sindromul de abstinență acut, în contextul
existenței unei relații drog - organism.

Dependența psihologică – determinată de convingeri și de apariția

craving-ului, o dorință imperioasă de a repeta administrarea drogului pentru mai
multe efecte, cum ar fi trăirea de efecte plăcute, sentimentelor de recompensă
sau evadare sau evitarea efectelor neplăcute care ar apărea în absența utilizării
drogului.

Dependența socială – determinată de nevoia de a aparține unui grup

social, prin consumul drogului, iar absența consumului se poate traduce în crize
de relaționare care pot determina reluarea consumului pentru a restabili
echilibrul social anterior.11

Cauzele dependenței de droguri, așa cum sunt analizate în Seria de

rapoarte tehnice a Organizației Mondiale a Sănătății, numarul 460, din 1970,
pagina 12, luând în considerare aspectele farmacologice, psihologice și sociale,
ar putea fi următoarele12:

10
Tulburările datorate consumului de substanțe – Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria
Moldovan, București, 2007, Agenția Națională Antidrog, pag. 8
11
Tulburările datorate consumului de substanțe – Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria
Moldovan, București, 2007, Agenția Națională Antidrog, pag. 12
12
A Manual on Drug Dependence – J. F. Kramer, D. C. Cameron, World Health Organization, Geneva,
1975, pag. 48

11
  că dependența poate fi o manifestare a unei tulburări de personalitate
prin care se caută răsplata în pofida posibilității apariției unor
consecințe adverse pe termen lung
 că aceste cauze pot fi determinate de către un comportament deviant-
delincvent care nu ține cont de convențiile sociale în căutarea
propriei plăceri
 că pot deriva din încercări de auto-medicație ale persoanelor care
suferă de tulburări psihice, fizice
 că pot apărea ca parte dintr-un comportament de revoltă împotriva
valorilor sociale convenționale despre plăcere sau tradiție, că pot
deriva din achiziția sau învățarea unor comportamente
 că se pot traduce într-un mod de obținere a acceptării sociale într-o
subcultură
 că pot apărea ca urmare a pierderii emoționale a unei persoane față de
care consumatorul era dependentă emoțional, ca urmare a tranziției
către un rol mai solicitant sau a diverselor circumstanțe adverse sau
afecțiuni fizice.


Figura nr. 1 Tipuri de dependență și mecanisme de consolidare13

13
Cicu, G. &, Georgescu D & Moldovan, A. (2007). Concepte de bază privind tulburările datorate
consumului de substanțe. București, Editura Agenției Naționale Antidrog, pag. 13

12
  Adicția – termenul de adicție comportă în mod uzual înțelesul de a provoca
răul sau o stare profundă de rău consumatorului sau societății și implică, de
asemenea, necesitatea unui control.14

1.2.2 Psihologia adicției

Adicția cuprinde comportamente repetitive, iar parte constitutivă a acesteia este

dependența de o „situație sau un obiect material, care este căutat și consumat cu
aviditate”15. Astfel, se poate vorbi despre adicții și comportamente adictive care au ca
obiect atât substanțe (de exemplu toxicomanii, alcoolism), cât și anumite situații
(exemple fiind bulimia, jocul patologic sau comportamente sexuale). În această lucrare
se tratează cu precădere dependența de substanțe – droguri, toxicomanii.

Adicția este în principal determinată psihologic, cu toate că adicția, ca și

definire, conține referiri la schimbări fiziologice din corp și este considerată, de
asemenea, un proces cu valențe social-culturale, genetice sau experiențiale.

Caracteristica primordială a adicției este dependența extremă, fiziologică și

psihologică, de o anumită substanță, fără de care persoana consideră că nu poate trăi
normal.

Utilizarea substanțelor adictive stimulează neurotransmițătorii din creier prin

eliberarea plăcerii, iar dependența față de acest sentiment de plăcere poate conduce la un
comportament de căutare a unei cantități și mai mari de plăcere, până la pierderea
controlului asupra comportamentului său, creând un cerc vicios, astfel încât persoana
ajunge să fie controlată de către adicția sa.

Atunci când persoana nu utilizează substanța adictivă, pot interveni simptome de

sevraj sau abstinență, traduse în depresie, iritabilitate, poftă puternică, anxietate,
neliniște.

14
Kramer, J. F., & Cameron, D. C. (1975), A Manual on Drug Dependence - World Health Organization,
Geneva, pag. 16
15
Tudose, F. (2007). Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. București, Editura Fundației
România de Mâine, pag. 252

13
 Printre consecințele psihologice ale adicției, putem regăsi schimbările de dispoziție,
probleme de memorie, percepție sau cognitive, anxietate, stres post-traumatic, tulburare
bipolară, depresie, toleranță și dependență psihologică.

1.2.3 Personalitatea adictivă

Deși nu există definită clar și definitiv o personalitate adictivă, în general, se

remarcă faptul că persoanele care dezvoltă adicții sunt mai predispuse la afecțiuni
mintale sau probleme psihologice. De asemenea, statisticile indică un risc mai mare la
tineri decât la adulți de a începe consumul de droguri și a evolua spre adicție.

Adicția este asociată cu comportamentul compulsiv sau nevoia de a repeta un

anumit comportament într-o manieră anormală, dependentă.16 Trăsăturile asociate
personalității adictive includ, printre altele, și alegeri impulsive, căutarea constantă și
persistentă de noi senzații și experiențe, lipsa răbdării – spre exemplu în cazul în care se
așteaptă o recompensă întârziată, valorizarea comportamentelor deviante sau
nonconformiste, sentimentul de alienare față de tendințele generale ale societății.

Printre tipurile de tulburări de personalitate cel mai frecvent asociate cu adicția

se numără personalitatea anti-socială și personalitatea borderline. Totuși, motivul pentru
care o adicția poate trece neobservată sau nediagnosticată în foarte multe cazuri este
faptul că fiecare persoană este diferită.17

În teoretizarea conceptelor asociate cu consumul de droguri, adicție și

personalitate, există o delimitare între două tipuri de factori – cei de risc și cei
protectivi, adică influențe care pot crește șansele ca o persoană să abuzeze de substanțe,
respectiv care le pot diminua. De subliniat este faptul că o persoană care prezintă factori
de risc poate sa nu ajungă să devină dependentă de substanțe, iar un factor de risc pentru
o persoană poate sa nu ajungă un factor de risc pentru o alta.

a) Factori protectivi18
a. Care țin de persoană și particularitățile sale
i. Cunoștințe privind riscurile asociate cu adicția de droguri

16
http://ezinearticles.com/?The-Psychology-of-Addiction&id=1393598
17
http://addiction.lovetoknow.com/wiki/Personality_Traits_of_Addiction
18
National Institute on Drug Abuse, (2003) Preventing Drug Abuse among Children and Adolescents - A
Research Based Guide, 2nd edition, NIDA, pag. 6-11

14
 ii. Atitudini negative cu privire la consumul de droguri și la
droguri
iii. Competențe sociale
iv. Relații pozitive cu cei din jur
v. Încredere în sine, stimă de sine ridicată, imagine de sine
pozitivă
vi. Competențe sociale
vii. Planuri de viitor optimiste
b. Care țin de mediul familial
i. Relații apropriate cu și între membrii familiei
ii. Educația este încurajată în cadrul familiei
iii. Limite clare și așteptări cu privire la consumul de droguri
iv. Împărțirea responsabilităților familiale între membri
c. Care țin de grupul de socializare
i. Activități care nu includ utilizarea de substanțe
ii. Prieteni care resping utilizarea de substanțe
d. Care țin de mediul social / comunitar
i. Oportunități de implicare în comunitate
ii. Control social informal
iii. Disponibilitatea de servicii comunitare
iv. Existența programelor care adresează factorii de risc
b) Factori de risc19
a. Care țin de persoană și particularitățile sale
i. Anumite trăsături de personalitate sau emoționale
ii. Vulnerabilitate genetică
iii. Stimă de sine scăzută
iv. Tulburări psihologice
v. Violență, agresivitate
vi. Impulsivitate
vii. Lipsa implicării în activități de socializare
b. Care țin de mediul familial

19
National Institute on Drug Abuse, (2003) Preventing Drug Abuse among Children and Adolescents - A
Research Based Guide, 2nd edition, NIDA, pag. 6-11

15
 i. Membrii familiei ai istoric de consum sau dependență de
substanțe
ii. Nu petrec mult timp împreună
iii. Lipsa regulilor clare și a consecințelor cu privire la utilizarea
de droguri
iv. Conflict sau abuz familial
v. Pierderea locului de muncă
c. Care țin de grupul de socializare
i. Norme și așteptări negative în cadrul grupului
ii. Atitudini pozitive cu privire la consumul de droguri
d. Care țin de mediul social / comunitar
i. Disponibilitatea imediată a drogurilor
ii. Dezorganizare socială
iii. Sărăcie
iv. Nu există norme și legi clare sau aplicate suficient
v. Promovare înșelătoare, inadecvată în media
vi. Lipsa instituțiilor sociale puternice

1.2.4 Comportamente adictive

Comportamentul adictiv poate fi tradus ca orice tip de comportament care

generează o anumită plăcere pe termen scurt sau temporar sau care oferă diminuarea sau
înlăturarea unui disconfort, cu toate că, pe termen lung, pot exista efecte adverse.

Tipurile de comportamente adictive au ca trăsătură distinctivă faptul că pentru

persoana în cauză, substanța devine esența a tot ceea ce face, mai important decât
aproape orice altceva. Printre manifestările comune ale acestor comportamente se pot
regăsi înșelăciunea și minciuna pentru a putea continua comportamentul fără a fi
descoperiți de cei din jur, cheltuirea veniturilor și bunurilor personale, ale familiei și
prietenilor pentru procurarea drogului, defensiva și mânia în cazul în care sunt
confruntați de către cei din jur, vină și remușcare dacă decid să ceară ajutor, însă
ajungând la recidivă ulterior.

Modelele psihologice ale comportamentelor adictive cuprind mai multe

perspective:

16
  Perspectiva behavioristă – comportamentul adictiv este învățat
 Perspectiva cognitivă – comportamentul adictiv este bazat pe convingeri
iraționale
 Perspectiva bio-psiho-socială – propune o interdependență nelineară între
factorii biologici, psihologici și sociali care determină comportamentul
adictiv. Factorii biologici implică o predispoziție la dependența de droguri,
prin anumite disfuncții la nivelul neurotransmițătorilor, dar și prin anumite
caracteristici structurale ale sistemului nervos central. Factorii psihologici
pot fi considerați ca având cel mai mare impact, în special prin prisma
faptului ca prin intermediul acestora se pot identifica atât cauze pentru
dependență, cât și soluții terapeutice potrivite. Factorii sociali implică, de
asemenea, anumite caracteristici asociate cu dependența de droguri, pornind
de la subsistemul familial și până la cel al culturii grupului de apartenență,
cum ar fi gradul de coeziune socială sau existența dificultăților de exprimare
a emoțiilor. Comportamentele adictive sunt influențate atât de factori externi,
cât și de personalitatea subiecților.

Trăsăturile comune identificate în cadrul comportamentelor adictive sunt

următoarele: persoana devine obsedată de substanță, o va căuta chiar dacă îi provoacă
reacții adverse, se angajează compulsiv în activitatea de utilizare a substanței, dacă se
întrerupe utilizarea, apare sevrajul, persoana pare să nu mai dețină controlul asupra
cantității sau perioadei de timp în care utilizează substanța, neagă orice problemă
asociată, își ascunde comportamentul dacă cei din jur își exprimă îngrijorarea, stima de
sine scade și intervin anxietatea din pierderea controlului, dar și depresia.20

1.2.5 Modelele teoretice ale adicției

În literatura privind adicțiile și modalitățile de tratament, există numeroase

încercări de definire și teoretizare, istoric vorbind. Printre modelele conceptuale,
dezvoltate și teoretizate de-a lungul timpului, conform Chalmers et al.21 se remarcă
următoarele:

20
http://www.indiana.edu/~engs/hints/addictiveb.html
21
Chalmers, J. & Cayen, L. & Snowshoe, S. & Colin, E. (2002). A state of emergency - A report on the
Delivery of Addiction Services in North West Territories, Canada, pag. 9-10

17
 Modelul adicției ca boală, independentă de orice alte cauze. Unul dintre
avantajele acestui model este înlăturarea stigmatului și concentrarea pe
tratare, însă este un model incomplet, care ignoră aspecte multiple.
Dezavantajul net este lipsa de complexitate a modelului, întrucât problemele
fiziologice sunt doar o parte din manifestări.
 Modelul adicției ca problemă morală, care pune accentul pe alegerea
individuală, individul fiind capabil să ia decizii și să fie conștient de
consecințe
 Modelul adicției ca disfuncționalitate a creierului, care presupune o cauză
biologică pentru formarea adicțiilor. Practic, responsabilitatea instalării
adicției revine unor circuite în care sunt implicați neurotransmițătorii, prin
sistemul de recompensă mezo-limbic, care se întinde de la aria ventrală a
tegmentului mezencefalic către baza creierului, având drept punct central
nucleul accumbens, zonă puternic populată cu neuroni dopaminergici, în care
se intersectează comportamentele adictive. Descărcarea dopaminei la acest
nivel favorizează întărirea comportamentelor asociate plăcerii provocate de
aceasta, în vederea repetării experienței sau a comportamentului care a
cauzat-o
 Modelul socio-cultural, care ia în considerare ca factor primordial rolul
societății și al culturii în stabilirea patternului de utilizare sau a problemelor
asociate
 Modelul familial sau al sistemelor generale, în care comportamentul
individual este o parte dintr-un sistem social mai mare, iar adicția nu poate fi
înțeleasă fără a lua în considerare relațiile cu ceilalți membri ai grupului din
care individul face parte
 Modelul sănătății mentale, în care adicția este considerată un simptom al
unei probleme de sănătate mentală
 Modelul biopsihosocial, cel mai complet până în acest moment,
combinându-le pe toate cele de mai sus, care integrează interacțiunile dintre
variabile biologice, psihologice, cognitive, sociale, de mediu, culturale sau
de dezvoltare pentru a explica adicția. Astfel, pe lângă vulnerabilitatea
persoanei, comportamentul este influențat de un complex de factori
biopsihosociali. Construit ca o alternativă la modelul biomedical, modelul
biopsihosocial a fost dezvoltat în câteva decenii de către o serie de specialiști

18
 și conectat ulterior cu adicțiile – atât ca model explicativ, cât și ca influență
în tratamente și intervenții.

Figura nr. 2 Dependența și schimbarea22

1.2.6 Modalități de prevenție și tratament

În vederea tratării dependenței de droguri, la nivel teoretic există o serie de

alternative, care pot fi programe, intervenții sau alte modalități care implică tehnici
diverse de schimbare, consiliere și training-uri pentru prevenirea recidivelor, dar și
sesiuni de instruire pentru abilități sociale, terapie de familie sau îngrijiri medicale. În
practică, majoritatea programelor cuprind o combinație de metode de tratament, iar
dezideratul este acela de a aplica fiecărui individ metoda care răspunde cel mai bine
nevoilor sale. Eficiența fiecăreia dintre metode este relativ subiectivă, întrucât unele
dintre acestea au fost utilizate și studiate îndelung, în timp ce altele se află relativ la
început. Printre indicatorii unui program eficient, putem include comportamentul de
utilizare a substanței în termeni de frecvență, cantitate, sănătatea fizică și mentală, dar si
partea de relaționare socială. Spre exemplu, din punct de vedere al problemelor
psihologice, s-a constatat că anxietatea și depresia sunt mult mai prezente în rândul
persoanelor dependente aflate în tratament decât în cadrul populației generale.23

22
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&ved=0CEwQFjAE&url=http%3A
%2F%2Fcasat.unr.edu%2Fdocs%2FAddiction_Change.pag.t&ei=j_6sUf2cJKOn4gT2joDYDw&usg=AFQjCN
EUsYnU1KonwdkVilcz9YXv03KGBA&sig2=mkcqhuJ29sBuxNYqCnniyA&bvm=bv.47244034,d.bGE - Carlo
DiClemente, Dependența și schimbarea, Curs al Universității din Nevada, 2001
23
Gossop, M. (2006). Treating drug misuse problems: evidence of effectiveness, National Addiction
Center Kings College London, pag. 5

19
 Printre intervențiile de natură psihologică, majoritatea pornind de la ideea că
dependența de droguri este un comportament învățat social, pot fi menționate cele de
natura cognitiv-comportamentală sau psiho-sociale, cum ar fi interviul motivațional,
expunerea repetată la stimuli asociați drogurilor, managementul contingențelor, analiza
funcțională, învățarea de competențe, intervenții de auto-ajutorare, prevenirea
recidivelor. Terapia cognitiv-comportamentală pare a fi cea mai eficientă întrucât ajută
pacientul într-un termen relativ scurt să ajungă abstinent, este structurată, orientată către
îndeplinirea de obiective, concentrată pe problema concretă, dar este și compatibilă cu o
serie largă de tratamente.

La baza acestor intervenții, există mai multe teorii ca punct de plecare24:

 Teoria acțiunii planificate, propusă de Azjen și Fishbein, stipulează că

predictorul proximal al comportamentului este intenția, văzută fie ca o normă
subiectivă sau ca o atitudine individuală. Este totuși o teorie reducționistă,
întrucât de cele mai multe ori, comportamentul este determinat de o serie
vastă de factori
 Teoria comportamentului planificat, propusă de Azjen, care, față de teoria
acțiunii planificate, aduce o variabilă suplimentară, controlul perceput al
comportamentului. Astfel, persoana își va modifica comportamentul dacă ia
în considerare că acea schimbare este posibilă
 Modelul transteoretic al lui Prochaska și DiClemente, care relevă șase stadii
de modificare a comportamentului, fiecare cuprinzând anumite atitudini și
comportamente

1.3 Imaginea de sine

1.3.1 Teorii ale imaginii de sine

Imaginea de sine, conceptul de sine, conștiința de sine, stima de sine sunt

concepte care în literatura de specialitate se regăsesc fie ca sinonime, fie diferit, prin
diverse delimitări conceptuale.

24
http://psychology4a.com/Addictive%20behaviour.htm

20
 Imaginea de sine este asemănătoare unui puzzle și poate fi înțeleasă ca
modalitatea în care o persoană își percepe propriile sale caracteristici fizice, emoționale,
cognitive, sociale sau spirituale, ce crede despre sine și ce loc își atribuie în relațiile cu
ceilalți. Astfel, imaginea de sine reprezintă un rezultat al unui „proces de autoevaluare a
personalității, fiind totalitatea cerințelor, reprezentărilor, ideilor individului despre
propria sa personalitate.” (Totolan Mircea, 2009, pag. 2)

Cel mai important aspect cu privire la imaginea de sine constă în cunoașterea

proprie, întrucât imaginea de sine are o influență covârșitoare în tonusul trăirilor
afective, conduce la formarea stimei de sine, ajută la autocunoștere prin intermediul
raportării la ceilalți, dar și contribuie la organizarea acesteia într-o schema de sine.
Imaginea de sine reflectă trasăturile individuale de personalitate, abilități, valori și
credințe, relația cu cei din jur.

Imaginea de sine apare ca și construct în cadrul conștiinței și al eului. Conștiința,

ca mod procesual superior al sistemului psihic uman, constă în reflectarea cognitivă,
codificată prin cunoștințe, autoreglaj și autoorganizare, și este elaborată prin activitate
socială și enculturație, în baza unui proces de comunicare internă și intern-externă25.
Reflectarea psihică poate exista doar în raport cu relația subiectului cu obiectul reflectat,
cu înțelesul și semnificația pe care i-o conferă. Astfel, conștiința poate fi explicată în
unitate cu adaptarea de tip uman și poate fi transpusă în conștiința despre sine – formată
pe modelul eului și al trăsăturilor personale – și conștiința despre lume – formată pe
imagini din realitatea obiectivă. A fi conștient poate fi tradus în realizarea individului că
este parte integrantă din propria experiență, iar, prin socializare, descoperind lumea,
subiectul se descoperă pe sine26. Eul, ca ansamblu al însușirilor personalității, include
cunoștințele și imaginea despre sine, atitudini conștiente și inconștiente față de propriile
interese și valori, și este alcătuit din: eul fizic, eul spiritual și eul social.

Conform lui Gordon Allport27, conștiința conține o serie de stări ale eului,
printre cele mai importante numărându-se respectul față de sine și imaginea de sine,
care se formează și evoluează gradual, în cursul dezvoltării personalității. El utilizează

25
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/ZAHARIA%20ALINA%20-
%20Aspecte%20psihosociale%20ale%20imaginii%20de%20sine%20si%20integrarii%20sociale%20la%20
adolescenti/REZUMAT%20teza%20doctorat%20Zaharia%20Alina.pdf pag. 11
26
Ey, H (1983), Conștiința, București, Editura Științifică și enciclopedică, pag. 250-290
27
Allport, G. W. (1991), Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, pag. 122-123

21
ideea de „proprium” pentru a cuprinde unitatea individului în demersul evolutiv,
acoperind identitatea de sine și conștiința de sine, în evoluție. Proprium-ul are o
stadialitate compusă din opt etape, întrepătrunse, care conduce la realizarea de sine, și
care cuprind: copilăria timpurie, simțul corporal, identitatea de sine, stima de sine,
extensia eului, imaginea de sine, Eul ca factor rațional și efortul personal central.

Structura eului poate fi prezentată ca fiind compusă din conceptul de sine – o

componentă cognitivă care însumează totalitatea percepțiilor și cunoștințelor pe care
persoanele le au despre caracteristicile lor, stima de sine – o componentă de evaluare
pozitivă sau negativă a persoanei și autoprezentarea – cumul de strategii folosite de
individ pentru modelarea percepțiilor celorlalți despre sine.

Mielu Zlate abordează cunoașterea personalității umane prin intermediul unor

factori de mare importanță: ce este omul în realitate, ce crede omul că este, ce își dorește
să fie, ce consideră că alții gândesc despre el și abordează personalitatea din mai multe
perspective – personalitatea reală, ideală, autoevaluată, percepută, proiectată sau
manifestată.28 Cele șase fațete ale personalității au drept corespondent șase ipostaze ale
Eului - Eul real (cum este), Eul autoperceput (cum crede ca este), Eul ideal (cum ar
vrea sa fie), Eul perceput (cum percepe eurile celorlalti), Eul reflectat (cum crede ca il
percep altii), Eul actualizat (cum se manifestă). 29

Imaginea de sine poate fi considerată un proces de integrare și organizare a vieții

psihice a individului, cu o influență determinantă în deciziile privind valorile și
obiectivele individuale. Are valoare de reper și constantă orientativă și este un element
de maximă importanță în definirea statutului și rolului social.

Dupa V. Ceaușu30, omul se confruntă cu existența mai multor oglinzi care

generează imagini diferite pentru același obiect, aceste imagini fiind: imaginea lumii
despre individ, imaginea despre sine, imaginea despre sine atribuită lumii, iar forța
psihismului constă în integrarea acestora și reducerea la o singură imagine sau
congruența lor, printr-o serie de confruntări.

28
Zlate M (1999), Eul și personalitatea, Editura Trei, București, pag. 51-62
29
http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-personalitatii/
30
Ceaușu, V. (1983). Autocunoaștere și creație, București, Editura Militară, pag.11

22
 Carl Rogers31 este unul dintre psihologii umaniști care au continuat ideile lui
Abraham Maslow cu privire la dezvoltarea personalității și care a elaborat teoria auto-
actualizării ca motivație principală a modului în care oamenii se comportă. Această
teorie are două ipoteze principale – fiecare persoană are o tendință spre auto-actualizare
și fiecare persoană are nevoie de apreciere pozitivă pentru a se dezvolta și a crește.
Tendința de auto-actualizare este o tendință înnăscută și inerentă a organismului prin
care acesta își dezvoltă toate capacitățile astfel încât să contribuie la menținere și
îmbunătățire. La nivel psihologic, aceasta se manifestă prin dobândirea de autonomie,
dezvoltare personală sau expansiunea experiențelor, iar tendința este pozitivă,
constructivă către comportamente sănătoase. Conceptul de sine (self-concept) ca
percepție globală și organizată pe care persoana o are despre sine, conține, în
accepțiunea sa, două percepții – cea asupra lumii și valorile și atitudinile omului privind
aceste percepții. Umaniștii operează și o diferențiere între Eul real – modul în care
persoana se percepe și cel ideal – modul în care persoana și-ar dori sa fie. Abordarea
rogersiană teoretizează conceptul de sine ca având trei dimensiuni: stima de sine,
imaginea de sine și sinele ideal. Auto-actualizarea se poate produce în momentul în care
Eul ideal este în congruență cu imaginea de sine sau comportamentul real.

În definirea conceptului de sine, are o mare relevanță testul propus de M. H.

Kuhn, care presupune douăzeci de răspunsuri la întrebarea „Cine sunt eu?”.
Răspunsurile la această întrebare pot fi clasificate în două grupuri mari – trăsăturile de
personalitate și roluri sociale asumate ale individului.

Lewis32 teoretizează în dezvoltarea tematicii conceptului de sine că acesta

conține doi factori principali: sinele existențial, care realizează o delimitare între
persoană ca fiind diferită de alții, dar și permanența sinelui și sinele categorial, care
presupune că persoana devine conștientă de propriile experiențe și trăsături.

Teoria comparării sociale33, propusă de Festinger, afirmă că individul obține

informații despre sine comparând calitățile proprii cu cele identificate la cei din jur,

31
Rogers, C. (1959). A Theory of Therapy, Personality and Interpersonal Relationships as Developed in
the Client-centered Framework. In (ed.) S. Koch, Psychology: A Study of a Science. Vol. 3: Formulations of
the Person and the Social Context. New York: McGraw Hill
32
Lewis, M. (1990). Self-knowledge and social development in early life. In L. A. Pervin (Ed.), Handbook
of personality (pag.. 277-300). New York: Guilford
33
Mitrofan, L (2009), Introducere în psihologie socială, Universitatea din București, Editura Credis, pag.
20

23
similari cu ei. Această teorie explică paradoxul prin care în cadrul unor grupuri
defavorizate sau discriminate, deși primind constant evaluări negative, stima de sine
este crescută, întrucât membrii acestor grupuri nu se compară cu majoritatea, ci cu cei
care sunt defavorizați ca și ei.

Din punctul de vedere al teoriei evoluționiste, imaginea de sine conferă un

avantaj evolutiv, prin orientarea către viitor. Percepțiile de sine sunt încastrate și
păstrate în memoria semantică ca imagine de sine, independent de aceste percepții.
Deținerea acestei imagini face posibilă planificarea comportamentelor, prin intermediul
unor analize mentale34, care înlesnește luarea de decizii, diminuând energia consumată
de acest proces, dar care și oferă posibilitatea de a previziona comportamentele altora, și
de a acționa în consecință pentru atingerea intereselor proprii.

Cooley si Mead35 au cercetat din perspectiva interacționistă formarea imaginii de

sine. Ei au propus ipoteza că imaginea de sine se dezvoltă din interiorizarea schemei
unei alte persoane, proces care se produce constant, pe tot parcursul vieții, în cadrul
interacțiunii cu ceilalți. Cooley abordează sinele privit în oglindă – looking glass self,
prin trei componente: cum crede persoana că apare celorlalți, cum își imaginează
persoana că ceilalți evaluează modul în care ea apare celorlalți și sentimentul de sine
rezultat din integrarea judecăților celorlalți cu privire la propria persoană. Astfel,
imaginea de sine este văzută ca un rezultat al unui proces social, sinele neputând exista
fără societate. Mead merge mai departe cu analiza și se diferențiază prin accentul pus pe
procesul de constituire a imaginii de sine prin cogniție, limbaj și procese mentale,
raționalizând concluziv că persoana, pentru a deveni sau a fi sine, trebuie să fie membru
al unei comunități.

1.3.2 Formarea și evoluția imaginii de sine

Imaginea de sine are o traiectorie specifică sub raport evolutiv, formată din mai
multe etape, din copilărie și până în tinerețe, atunci când consecințele propriilor
compotamente sunt conștientizate deplin.

Dacă în copilărie, ea este strict dependentă de ideal, de ceea ce subiectul își

dorește să fie, ulterior ea se actualizează și se construiește conform experiențelor prin

34
Focquaert, F., Breackman, J. & Platek, S. M. (2008). An evolutionary cognitive neuroscience
perspective on human self-awareness and theory of mind. Philosophical Psychology, 21(1), pag.. 47-68
35
http://www.roebuckclasses.com/socialtheory/resources/meadedeflem.htm

24
care subiectul a trecut, pe care le experimentează sau prin ceea ce este sau a fost. Prima
dintre etape are loc în prima copilărie, atunci când copilul se recunoaște pe sine în
oglindă, iar majoritatea descoperirilor se efectuează prin intermediul simțului tactil.

Următoarea etapă apoi prin dezvoltarea schemei corporale, ca proces activ de

interacțiune cu mediul – mai întâi copilul identifică propriile atribute la altcineva, iar
ulterior le recunoaște la el însuși. Eul corporal poate fi considerat prima componentă
importantă a identității de sine. Mediul familial are un aport deosebit în formarea
imaginii de sine. Prin intermediul identificării, copiii adoptă comportamentul și
atitudinile celor din jur, prin replicare. De asemenea, părinții sunt cei care oferă
copilului un sistem de valori și aprecieri cu privire la comportamentele acestuia sau
chiar la aptitudinile și atitudinile sale. Astfel, copilul se descoperă pe sine și descoperă
rezultatele acțiunilor și comportamentelor sale asupra celor cu care intră în contact.

Acest proces se continuă și în perioada școlară, când copilul, în cadrul grupului,

primește feedback și se evaluează pe sine însuși. Succesele sau insuccesele școlare
influențează imaginea de sine într-o măsură destul de mare, iar dacă imaginea de sine nu
este aceeași cu imaginea celorlalți despre copil, acesta va dezvolta complexe de
inferioritate și chiar izolare și interiorizare.

În preadolescență și adolescență, interesul pentru cunoaștere este trăsătura cea

mai vizibilă și definitorie în formarea imaginii de sine, iar grupul din care face parte
individul ia amploare ca importanță, întrucât satisface nevoile de afiliere, valorizare a
potențialului36 sau socializare. Tot în cadrul acestei etape, individul are tendințe
puternice de afirmare și emancipare, de originialitate și autonomie, devine conștient de
propriile forțe și capacități.

Conform lui Laurențiu Mitrofan37, imaginea de sine este latura cognitivă a eului
social, iar sursele formării acesteia sunt interiorizarea schemei de manifestare a unei
persoane semnificative, dinamica succeselor și eșecurilor proprii, comparația cu altul și
opinia grupului ca matrice de cristalizare a imaginii de sine. De-a lungul vieții,
psihologia socială consideră că influența celorlalți asupra formării și evoluției imaginii
de sine poate fi explicată și prin comparare sau reflectare socială.

36
http://www.mihaelaluca.ro/2011/07/imaginea-de-sine/
37
Mitrofan, L (2009), Introducere în psihologie socială, Universitatea din București, Editura Credis, pag.
18

25
 Figura nr. 3 Nivelul mediu al stimei de sine pentru bărbați (triunghiuri) și pentru femei
(cercuri) pe durata vieții38

1.3.3 Structura imaginii de sine

Ca și structură a imaginii de sine, există doua categorii de elemente –

reprezentările corporal-dinamice și cele asupra posibilităților proprii de acțiune, implicit
asupra rolului social.39

Ontogenetic, formarea reprezentărilor corporal-dinamice reprezintă un proces

continuu pe parcursul vieții. Ele se referă atât la caracteristicile fizice observabile, cât și
la caracteristici care conduc la transpunerea în acțiune a energiei potențiale a
individului. Ele sunt constituite în special prin comparare, în cadrul interacțiunilor din
mediul social.

Reprezentările potențialului de acțiune se formează începând cu perioada

preșcolară, mai ales prin prisma aprecierilor pozitive sau negative percepute de la cei
din jur, iar ulterior evoluează în perioada școlarității prin autoidentificare și definirea

38
Robins, R & Trzesniewski K & Tracy, J & Gosling S & Potter, J (2002). Global Self Esteem across the life
span, in Psychology and Aging, APA, pag. 428
39
Ceaușu, V. (1983). Autocunoaștere și creație, București, Editura Militară, pag.11

26
unor poziții proprii în raport cu afirmațiile celorlalți în relație cu rezultatele activităților
desfășurate de individ.

Conform lui Mihai Golu, valențele imaginii de sine ca un construct mental sunt
conferite de trei aspecte interconectate40:

 Autoperceperea, autoanaliza și autointerpretarea realității fizice proprii – omul

își formează o imagine mai mult sau mai puțin obiectivă cu privire la Eul său
fizic, căreia îi asociază judecăți de valoare. Fluxurile de informație corelate în
formarea imaginii Eului fizic conțin surse din propriul corp și surse din lumea
externă
 Autoperceperea, autoanaliza și autointerpretarea realității psihologice proprii –
omul își formează o imagine despre capacitățile, aptitudinile, posibilitățile,
trăsăturile sale, imagine mai mult sau mai puțin obiectivă cu privire la Eul său
psihic, căreia îi asociază judecăți de valoare
 Autoperceperea, autoanaliza și autointerpretarea realității realității sociale
proprii – omul își constituie imaginea Eului social, fiind membru al unei
colectivități în care își asumă o serie de roluri și statute și în care are atât
drepturi, cât și obligații.

Incongruență Congruență

Imaginea Sinele Ideal Imagine Sinele

de sine a de sine Ideal

Imaginea de sine este diferită de Imaginea de sine este similară sinelui

sinele ideal, nu se intersectează decât ideal, se intersectează mai mult,
foarte puțin, autoactualizarea este autoactualizarea nu este dificil de
dificil de realizat realizat

Figura nr. 4 Congruența imaginii de sine cu sinele ideal41

40
Golu, M. (2009), Fundamentele Psihologiei, Vol.II, Editia a VII-a, București, Editura Fundației România
de Mâine, pag. 817-821

27
1.3.4 Funcțiile imaginii de sine

Conform lui Golu42, funcția imaginii de sine constă în dobândirea și menținerea

identității, care are un rol major în a delimita solicitările interne de cele externe și a
stabili punctele de concordanță sau de discordanță dintre acestea. Astfel, identitatea
presupune o serie de operații și procese care permit integrarea biografiei personale în
imaginea de sine odata cu conștiința integralității personalității de-a lungul dezvoltării
ontogenetice, conștiința apartenenței la o descendență familială, integrarea rolurilor și
statutelor din cadrul societății din care face parte individul. O altă funcție a imaginii de
sine este aceea de autoreglare a sistemului personalității fiind, în același timp, un filtru
prin care se perindă solicitările interne ale individului dar și cele externe și care
condiționează practic comportamentele în fiecare caz particular. De asemenea, imaginea
de sine poate fi fie un factor protector al sănătății mintale, fie un factor de risc.

Imaginea de sine are o influență deosebită asupra comportamentelor. „Imaginea

de sine nu este un construct static, care să-și mențină aceeași structură internă pe tot
parcursul vârstei adulte a individului; dimpotrivă, ea este un construct înalt dinamic,
care-și modifică și-și îmbogățește conținutul inițial, sub influența noilor experiențe de
viață acumulate și a raportului dintre reușite și eșecuri, dintre împliniri și realizări.”
(Golu, pp. 819)

Imaginea de sine pozitivă generează premisele sănătății mintale și emoționale

prin posibilitatea de atingere a obiectivelor, întrucât conferă energie și determinare și
facilitează relaționarea armonioasă cu cei din jur și adaptarea optimă la mediul social.

Imaginea de sine negativă poate scădea motivația, poate anihila încrederea în

forțele proprii, și, de asemenea, poate conduce la comportamente de evitare, numai
pentru a întări un cerc vicios al convingerilor negative.

1.3.5 Stima de sine

Dacă imaginea de sine reprezintă modul în care persoana se vede pe sine,

conținând aspecte cognitive, stima de sine reprezintă ceea ce aceasta crede despre sine
ca evaluare a valorii, cuprinzând atât aspecte cognitive, cât și afective sau

41
http://www.simplypsychology.org/carl-rogers.html
42
Golu, M. (2009), Fundamentele Psihologiei, Vol.II, Editia a VII-a, București, Editura Fundației România
de Mâine, pag. 817-821

28
comportamentale. Din anumite perspective ale psihologiei sociale, stima de sine
corespunde valențelor afective ale Eului social, și conține credințe și emoții, prin care se
evaluează sinele pozitiv sau negativ, fiind foarte des asociată cu conștiința de sine.
Stima de sine este privită ca o trăsătură constantă de personalitate de-a lungul vieții
individului. Stima de sine este corelată43 atât cu starea de bine psihologică, dar și cu
determinarea anumitor comportamente.

Abraham Maslow include pe a patra treptă în piramida trebuințelor umane stima

de sine, atât ca factor de motivație intrapersonală – recunoaștere, respect și auto-
respect, independență, dar și interpersonală – respect față de alții, statut social, aprobare
socială. Din această perspectivă, rezultă ca stima de sine este imperios necesară
accesării următoarei etape cuprinse în piramidă, și anume auto-actualizarea.

Figura 4 Piramida lui Maslow44

Carl Rogers45 identifică în cadrul conceptului de sine, considerat drept nucleu al

experienței umane, trei componente – stima de sine, imaginea de sine și sinele ideal.
Dezvoltarea stimei de sine este concepută drept funcție primară a sinelui, mai întâi prin
reflectarea a ceea ce alții cred despre individ, acordându-se o importanță deosebită
aprecierii pozitive necondiționate. Apoi, influența majoră în cadrul dezvoltării stimei de
sine este exercitată de către atingerea sinelui ideal.

43
http://www.jstor.org/stable/2096350 pag. 143-145
44
http://www.cristianiosub.com/despre-autor/
45
http://psychlearningjournal.wordpress.com/2012/07/17/maslow-and-rogers-growth-and-
actualization/

29
 Morris Rosenberg46 a definit stima de sine în cadrul teoriei sinelui, ca unul dintre
cele două elemente constitutive ale acestuia. Stima de sine este văzută ca viața
subiectivă a individului, compusă din sentimente de valorizare de sine – provenite din
evaluările reflectate și sentimente de eficacitate – provenite din observațiile efectelor
propriilor acțiuni. Comportamentul social este produsul interacțiunii dintre aceste două
aspecte. Rosenberg a evaluat stima de sine în special din perspectiva pozitivă, astfel
încât persoana cu stimă de sine crescută este pasibilă de dezvoltare personală, creștere și
îmbunătățire, focusată pe atingerea și depășirea limitelor, fără a ajunge însă în
paradigma aroganței sau mândriei. Deficitul în stima de sine poate afecta
funcționalitatea psihologică a persoanei, sănătatea mentală și comportamentele
interpersonale, prin evitarea contactului cu alte persoane, hipersensibilitate la
respingere, comportamente inadecvate, lipsa încrederii în forțele proprii și adoptarea
unui stil de viață defensiv.

La fel ca în cazul imaginii de sine, există mai multe corelații între nivelul stimei
de sine și trăsături de personalitate, atitudini și comportamente. Stima de sine ridicată
este asociată cu raționalitatea, independența, creativitatea, capacitatea de a-și asuma
erorile. Stima de sine scăzută este corelată cu reacții defensive, teamă de nou, anxietate,
negarea realității.47

În formarea stimei de sine, o relevanță deosebită o au experiențele personale, fie

ele negative sau pozitive, care crează atitudini cu privire la sine, favorabile sau
nefavorabile, și, în final, consolidează fie o stimă de sine ridicată, fie scăzută. Sursele
acestor experiențe sunt mai întâi părinții, ulterior rezultatele academic și gradul de
comparare cu cei din jur și rezultatele acestora, grupurile sociale din care fac parte.

Stima de sine este influențată de rezultatele activității pe care individul le întreprinde.

Cei patru factori majori care influențează stima de sine, conform lui Argyle48, sunt:

 reacția celor din jur – dacă ceilalți admiră individul, îi caută compania și sunt în
acord cu el, atunci tendința individului este aceea de a dezvolta o imagine de

46
http://www.jstor.org/discover/10.2307/2778353?uid=3738920&uid=379981013&uid=2129&uid=2&ui
d=70&uid=3&uid=60&sid=21102280316961
47
Mitrofan, L (2009), Introducere în psihologie socială, Universitatea din București, Editura Credis, pag.
22
48
Argyle, M. (2008). Social Encounters: Contributions to Social Interaction. Aldine Transaction

30
 sine pozitivă, iar în cazul evitării sau neglijării, acesta va tinde sa dezvolte o
imagine de sine negativă
 compararea cu grupul de referință – imaginea de sine pozitivă va apărea în cazul
comparării cu persoane care sunt mai puțin bogate sau împlinite decât individul
 rolurile sociale – anumite roluri oferă un anumit prestigiu, în timp ce altele
conferă un stigmat social
 identificarea – individul se identifică cu rolurile și le integrează în structurile
personalității sale.

Traiectoria stimei de sine de-a lungul vieții a fost examinată de către mulți
cercetători. Din punctul de vedere al evoluției stimei de sine o dată cu vârsta
individului, un studiu transversal a fost întreprins de către un grup de psihologi din
Statele Unite – Robins, Tracy, Potter și Gosling. Studiul a cuprins peste 320.000 de
persoane cu vârste între 9 și 90 de ani. Concluziile acestui studiu au fost:

 că stima de sine este cea mai ridicată în timpul copilăriei – există o imagine de
sine pozitivă dar nerealistă. O dată cu creșterea și dezvoltarea cognitivă, copiii
încep să își fondeze evaluările în baza factorilor externi și ai comparărilor
sociale
 că scade dramatic la trecerea dinspre copilărie spre adolescență
În adolescență, apare imaginea corporală, dar și anumite probleme asociate
pubertății. De asemenea, apare și gândirea abstractă, care permite evaluări
despre sine în termeni de oportunități ratate sau așteptări neîmplinite
 continuă să scadă și pe perioada facultății
 crește în perioada următoare facultății sau la tinerii adulți
 atinge un nivel de platou în jurul vârstei de 30 de ani și mai crește între 50 și 60
de ani
În perioada adultă, individul experimentează roluri și statusuri de putere, ce
conduc la sentimente de valorizare personală, control, împlinire, stabilitate
emoțională
 iar între 60 și 80 de ani începe o traiectorie gradual descendentă.
Stima de sine scade întrucât schimbările datorate vârstei în roluri, relații, funcții
fiziologice sunt dramatice.

31
 De asemenea, acest studiu concluzionează în privința diferențelor de gen pentru
stima de sine că evoluția este similară, cu mici diferențe pe parcursul
adolescenței, când stima de sine a fetelor scade mult mai mult decât cea a
băieților49. Stima de sine poate fi văzută din două perspective – cea de trăsătură
stabilă relativ de-a lungul timpului sau de proces de stare care fluctuează
continuu. Rezultatele diverselor studii, ca și cel precizat mai sus, conduc la ideea
de trăsătură comparabilă ca stabilitate cu dimeniunile majore ale personalității.

49
Robins, R & Trzesniewski K & Tracy, J & Gosling S & Potter, J (2002). Global Self Esteem across the life
span, in Psychology and Aging, APA, pag.. 425-429

32
CAPITOLUL 2. ASPECTE CONCRETE ALE IMAGINII DE SINE SI ADICȚIEI
DE DROGURI

2.1 Imagine de sine versus potențial adictiv

În vederea realizării obiectivelor cercetării efectuate prin lucrarea de față, se vor

prelucra o serie de informații, studii și teorii care discută diverse corelații între
interacțiunile dintre imaginea de sine și adicții, factori de influență ai imaginii de sine și
ai adicțiilor care pot fi conectați, dar și anumite trăsături psihologice ale grupurilor
vulnerabile care pot fi modelate pentru schimbarea comportamentelor implicate în
adicții.

Vulnerabilitatea în privința dezvoltării adicțiilor relevă o conexiune cu imaginea de

sine. Imaginea de sine și comportamentele tind să funcționeze într-o strânsă legătură,
ambele deținând rolul de exteriorizare a personalității.

Astfel, Newcomb, în 1986, în cercetările realizate pe adolescenți, consideră că stima

de sine este al zecelea factor de influență pentru constituirea dependenței de droguri, în
căutarea senzațiilor noi de către tineri, dar și pentru devianță în general. În 1992, același
autor considera că o stimă de sine scăzută se traduce în susceptibilitate ridicată de a
ceda presiunilor grupului de a utiliza droguri.50

Arthur Blume a identificat o serie de factori importanți pentru anumite modalități de

exprimare a comportamentului, cu rol semnificativ și în schimbarea sau modelarea
acestuia în cazul persoanelor care întâmpină probleme legate de droguri, printre care cei
mai importanți pentru lucrarea de față sunt următorii:

 Factori de risc cognitiv pentru comportamentul adictiv sunt reprezentați de un

sistem de cogniții-convingeri privind drogurile, compus din așteptări pozitive
sau negative. Din cauza așteptărilor pozitive – care se referă în general la
rezultate cum ar fi scăderea anxietății prin utilizarea de droguri sau a depresiei
sau chiar îmbunătățirea relațiilor interpersonale, oamenii au o dificultate în
abordarea schimbării, întrucât ele se transformă de obicei în profețiile ce se
autoîndeplinesc. Aceste profeții care se autoîndeplinesc sunt practic expresia

50
http://books.google.ro/books?id=k4_0Z72teZwC&pg=PT2&lpg=PT2&dq=Drug+use+and+ethnicity+in+e
arly+adolescence,+William+Vega&source=bl&ots=jpo-
fzCdWH&sig=qpYTFHwmggG4irpgxkTk3nujp9Q&hl=en&sa=X&ei=TNetUcSeGaKC4gSS_YGQAg&ved=0CE
QQ6AEwBA , pag. 76

33
 faptului ca oamenii au anumite convingeri cu privire la o serie de rezultate care
îi determină sa acționeze într-un anume fel în viitor, iar prin acțiunile
întreprinse, își demonstrează de fapt că au avut dreptate previzionând acele
rezultate. Spre exemplu, în cazul unui consumator de droguri convins că dacă va
consuma, va fi mai puțin anxios, el va repeta consumul deoarece efectul se va
produce ca atare, bineînțeles, în tandem cu o serie de alte efecte, pozitive sau
negative. Aici mai poate interveni și teoria lui A. Bandura, care presupune
capacitatea eficientă a persoanei de a controla și a stăpâni o situație – auto-
eficiența.
 Factorii de risc emoțional presupun utilizarea adictivă a drogurilor fie pentru
alterarea stărilor și emoțiilor, fie pentru a mări capacitatea de exprimare sau
identificare. Se pare că vulnerabilitatea emoțională precede consumul, iar
emoțiile intense sunt premisa unui risc major de utilizare a drogurilor. Se
conturează astfel un cerc vicios, compus din utilizarea drogurilor cu efect
dezinhibator, care conduce la o exprimare inadecvată a emoțiilor, care generează
problema în sfera de relaționare interpersonală, ducând la izolare și consolidarea
ideii că persoana nu se integrează, ajungând în final tot la utilizarea drogurilor
cu efect dezinhibator. Astfel, consumul poate fi precedat de stări emoționale
intense, cum ar fi agresiune, durere, rușine, vinovăție, regret, tulburări depresive
sau anxioase. Sau consumul poate cauza consecințe nedorite – prin pierderea
unui loc de muncă sau pierderi existențiale, care generează stări emoționale
intense.

Conform lui Blume, diferența în schimbarea unui comportament adictiv o poate face o
imagine de sine pozitivă, care induce astfel capacitatea de a face față diferitelor rezultate
așteptate atât la nivel cognitiv, cât și emoțional.

Teoria cognitiv-socială dezvoltată de Bandura ia în considerare interacțiunile și

determinările reciproce dintre trei tipuri de factori: factorii personali, factorii de mediu
și factorii comportamentali – denumiți și acțiuni. Unul dintre conceptele principale
presupune capacitatea oamenilor de a învăța și de a se dezvolta prin observare – astfel
persoana învață observând comportamentele celor din jur și consecințele acestora, nu
doar prin propria experiență. Un alt concept vizează importanța stărilor mentale interne
în cadrul procesului de observare, prin prisma faptului că se formează un sentiment de
recompensă internă, un model de internalizare a acelor modele de comportament

34
efectuate de alții și consecințe ale acestora care sunt adecvate și utile, astfel încât vor
acționa în concordanță cu propriile credințe cu privire la rezultatele așteptate ale
acțiunilor. Acesta este de fapt modelul învățării sociale.

Schimbarea comportamentului poate fi definită de percepția auto-controlului, principiu

care susține menținerea comportamentului pe termen lung prin identificarea de
obiective și de strategii în vederea realizării acestor obiective, utilizând propriile
gânduri și acțiuni în acest sens. Procesele cognitive au o influență deosebită în achiziția
și retenția pattern-urilor comportamentale noi, prin modelarea informațiilor în cursul
învățării51. Reprezentările cognitive ale rezultatelor viitoare se traduc în factori
motivaționali ai comportamentelor, care au influență majoră în persistența acestora.52
Automotivarea are, de asemenea, un rol deosebit prin standarde auto-impuse de
evaluare care trebuie atinse printr-un efort continuu în vederea obținerii unui nivel
așteptat de satisfacție. Auto-eficiența ca principiu reglator și optimizator presupune
convingerea persoanei că va realiza un comportament cu succes pentru a produce un
anumit rezultat; ea reflectă abilitatea persoanei de a gestiona și implementa strategiile
mai sus-menționate cât mai eficient. Astfel, se poate concluziona o serie de aspecte cu
rol deosebit în dezvoltarea comportamentelor dar și în sustentabilitatea lor cu privire la
persoanele cu grad înalt de auto-eficiență – pot face față dificultăților ca provocări, nu
ca amenințări, în caz de eșec, își revin rapid, își setează obiective și dovedesc
perseverență în urmărirea lor, au o vulnerabilitate scăzută la stres și depresie.53 Desigur,
percepția auto-eficienței este formată dintr-o serie de factori: din realizările și
performanțele persoanei, experiența de observare, influențele sociale, dar și starea
fiziologică.54

Conform lui Smith & Seymour55, comportamentele adictive par a îndeplini trei
motive cu impact pentru imaginea și stima de sine: o recompensare psihică prin
schimbarea dispozițiilor, o recompensare recreațională prin creșterea gradului de
sociabilitate și astfel de percepție a sinelui ca parte a unui grup în care este acceptat și,

51
Bandura, A. (1977), Self-efficacy: Toward a Unifying Theory of Behavioral Change in Psychological
Review, Vol. 84, No. 2, pag. 192
52
Bandura, A. (1977), Self-efficacy: Toward a Unifying Theory of Behavioral Change in Psychological
Review, Vol. 84, No. 2, pag. 193
53
http://info.psu.edu.sa/psu/maths/007%20Social%20Cog%20Theory%2001.pdf – pag. 7
54
http://info.psu.edu.sa/psu/maths/007%20Social%20Cog%20Theory%2001.pdf – pag. 7
55
Smith, D & Seymour, R (2004). The nature of Addiction. Handbook of addictive disorders, Hoboken,
Wiley and Sons, pag. 3-30

35
nu în ultimul rând, o recompensare instrumentală de creștere a performanței cu influențe
în sporirea succesului, abilităților de gestionare crescută a diverselor arii sau a
bunăstării.

Nils Bejerot dezvoltă în studiile sale o teorie asupra adicțiilor pornind de la

premisa că un comportament repetitiv se va produce dacă rezultatul acelui
comportament este plăcut pentru subiectul care îl efectuează. Efectul plăcut poate fi
perceput de la prima doză sau poate apărea după utilizări repetate pe care persoana le
efectuează fiind subjugată presiunii sociale. Adicția se produce atunci când persoana
care consumă droguri simte că stimularea plăcerii obținute prin consum devine o forță și
o compulsie similară instinctelor primare, ajungând uneori la suprimarea chiar a
instinctului de autoconservare. Adicția este privită ca un fenomen de învățare, tradus
chiar în îndragostirea de substanța respectivă.56

Pentru efectuarea unei schimbări în ceea ce privește comportamentul adictiv,

adicția sau factorii ce le influențează, o serie de forțe trebuie să conveargă în direcția
acestui demers. Elocvent cu privire la complexitatea unui demers terapeutic, spre
exemplu, pentru toxicomani, este modelul transteoretic sau modelul stadiilor schimbării
produs de către Prochaska și DiClemente. Acest model a fost considerat drept baza mai
multor metode de intervenție eficientă pentru promovarea si sustenabilitatea
schimbărilor comportamentale pentru sănătate57, având aplicabilitate în zone care
variază de la dependența de droguri, diete și controlul greutății sau schimbări
organizaționale. Procesul schimbării este format din mai multe stadii complexe și
dinamice, care conțin printre altele și auto-reevaluarea și stima de sine, reevaluarea
mediului social, care asigură progresul persoanei către autoeficiență. Modelul presupune
evaluarea motivației pacienților, prin cele cinci stadii – precontemplativ, contemplativ,
preparativ, de acțiune, de menținere a abstinenței și prevenire a recăderilor, care pornesc
de la ignorarea influențelor negative exercitate de adicție si evoluează gradual până la
schimbarea comportamentelor și creșterea duratei de menținere a acestora.58

56
Bejerot, N. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary perspective, – A theory on
addiction, US National Institute on Drug Abuse, pag. 289-296
57
http://currentnursing.com/nursing_theory/transtheoretical_model.html
58
Tudose, F. (2007). Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. București, Editura Fundației
România de Mâine, pag. 271-272

36
 Teoria lui Howard B. Kaplan cu privire la relația dintre stima de sine și
dependența de droguri se bazează pe motivul stimei de sine prin care persoana se va
comporta astfel încât să își maximizeze experiențele care cuprind atitudini pozitive cu
privire la sine și minimizarea experiențelor negative. Aceste atitudini sunt răspunsuri
emoționale cu privire la propriile comportamente și trăsături.59 Astfel, în cazul
atitudinilor negative cu privire la sine, dezvoltate progresiv în trecut prin experiențe
nefaste de grup, persoana își va pierde motivația de a se conforma și se va îndrepta către
devierea de la pattern-urile grupului, care îi provoacă distresul. În același timp, motivul
stimei de sine nerealizate îl va îndruma în căutarea de alternative care să diminueze
atitudinile negative. În cazul dependenței de droguri, momentul în care probabilitatea de
a renunța la comportamentul adictiv este cea mai mare pare a fi cel în care atitudinile
negative sunt depășite de către cele pozitive, de valorizare a propriei ființe, de control
asupra sa și asupra mediului.

Conform lui R. A. Steffenhagen, care a inițiat și el o teorie despre stima de sine

și dependența de droguri, premisa acesteia este că individul efectuează toate
„comportamentele în mod mediat în încercarea de a-si proteja sinele în cadrul mediului
social.” 60
Stima de sine este mecanismul principal în comportamentul adictiv, iar
dependența este explicată prin intermediul acceptabilității sociale, disponibilității,
presiunilor sociale. Aceasta se dezvoltă prin experiențe directe de gestionare a
situațiilor, îndeplinire de obiective sau stăpânirea diverselor arii de dezvoltare. O stimă
de sine scăzută poate fi rezultatul setării unor obiective nerealizabile sau al nerealizării
unor obiective realiste – obiectivele sunt setate individual, de fiecare în parte, însă
normele sunt setate de către mediul social. Întrucât autoevaluările persoanei se
realizează tot relativ la normele sociale, dacă individul se simte inferior, există
probabilitatea că acesta va recurge la metode commpensatorii de protejare a sinelui, care
însă vor crea cercul vicios de probleme interpersonale.

O altă teorie interesantă din punctul de vedere al corelațiilor este teoria atribuirii
a lui Davies, din 1996. Conform acesteia, persoana evaluează comportamentul celuilalt
în funcție de predispozițiile interne, în timp ce pentru propriul comportament, utilizează
factori situaționali. Atribuirile funcționează ca factor protector al stimei de sine.

59
Kaplan, H. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary perspective, – Self Esteem, US
National Institute on Drug Abuse, pag. 128
60
Steffenhagen, R. A. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary perspective - Self-Esteem
Theory of Drug Abuse. US National Institute on Drug Abuse, pag. 157

37
Noțiunile au fost implementate și în cadrul modelului progresiv de dezvoltare a adicției
– având în vedere că aceste atribuiri îl ajută pe individ să se protejeze fără a recunoaște
problema de comportament – prin cinci stadii, marcate de intenționalitate, hedonism,
contradicții, auto-explicare a comportamentului adictiv. În primul stadiu, există
hedonism și intenționalitate. În al doilea, deja apar contradicții cu privire la atribuiri,
întrucât dependența se transformă într-o problemă. Stadiul trei presupune acceptarea iar
stadiul patru negarea. În ultima etapă, pot apărea fie atribuiri pozitive – dacă persoana a
renunțat la comportamentul pozitiv, prin comparația cu acesta în trecut – fie negative –
dacă persoana, deși nu mai abuzează de substanțe, își atribuie o imagine de neajutorare,
depresie.61

Taylor și alții, în 2007, au publicat rezultatele unui studiu longitudinal pe

aproximativ 900 de băieți de-a lungul a nouă ani, care precizau probabilitatea ca acei
băieți care la vârsta de unsprezece ani aveau un nivel scăzut al stimei de sine vor deveni
dependenți de droguri sau vor avea probleme similare până la vârsta de douăzeci de ani,
probabilitatea fiind de 1.6 ori mai mare decât cei de alte vârste.62

Dependența de droguri are un efect asupra imaginii de sine, erodând-o prin

plasarea atât a celorlalți, cât și a nevoilor individului, la un nivel scăzut de prioritate față
de căutarea substanței. În locul așteptării de consolidare a relațiilor interpersonale și a
încrederii în sine, dependența creează cercul vicios prin efectele sale preponderent
negative care cauzează eșecuri în toate planurile, de refugiere în consumul compulsiv al
substanței.

2.2 Grupuri vulnerabile și potențialul adictiv

Consumatorii de droguri constituie un grup vulnerabil la nivel național și

internațional, care „beneficiază” din partea societății din care face parte de o serie de
tratamente care creează disfuncții individuale – un nivel crescut de stigmatizare și
discriminare, abuz frecvent fizic sau psihologic, restricționarea drepturilor civile,
inclusiv la serviciile de bază – sănătate, dar și bariere în accesarea serviciilor
educaționale sau de ocupare a forței de muncă.63

61
http://www.basisonline.org/2004/03/the-wager-vol-2.html
62
http://psychology4a.com/Addictive%20behaviour.htm
63
http://www.who.int/mental_health/policy/development/en/index.html

38
 Asigurarea unui sistem integrat de asistență medicală, psihologică și socială este
esențială pentru prevenirea problemelor legate de dependența de droguri, dar și pentru
intervenții în cazul potențialului adictiv manifestat. Agenția Națională Antidrog pare a fi
singura instituție națională cu o strategie coerentă în acest sens, însă demersurile puse în
practică sunt insuficiente pentru magnitudinea problemei și ar trebui susținută atât de
stat, cât și prin implicarea cât mai multor instituții ale societății civile. Societatea civilă
devine din ce în ce mai capabilă și poate articula programe și direcții coerente, accesând
fonduri din exterior, pentru grupul vulnerabil al consumatorilor de droguri, în direcția
diminuării potențialului adictiv.

Conform standardelor sistemului național de asistență medicală, psihologică și

socială a consumatorilor de droguri64, consilierea psihologică și terapiile
comportamentale sunt esențiale pe tot parcursul acordării asistenței. Dezintoxicarea este
doar o etapă, iar recuperarea după adicție este un proces pe termen lung, care trebuie
susținut consistent de toate părțile implicate. Serviciile integrate și gradul de adecvare a
serviciilor de asistență constituie premise de îmbunătățire semnificative pentru reușita
tratamentului dependenței de droguri.

2.3 Grupuri vulnerabile, imagine de sine și adicții

În urma cercetărilor efectuarea pentru relevarea unor studii și concluzii privind

corelațiile integrate dintre grupurile vulnerabile, imaginea de sine și adicții, nu au fost
găsite suficiente informații, acesta fiind și motivul principal pentru demararea lucrării
de față.

64
Agenția Națională Antidrog (2005). Standardele sistemului național de asistență medicală, psihologică
și socială a consumatorilor de droguri, București, Editat de către ANA

39
CAPITOLUL 3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Obiectivele cercetării

1. Identificarea influenței imaginii de sine asupra potențialului adictiv în grupurile

vulnerabile
2. Identificarea factorilor protectivi și a factorilor de risc majori care predispun la
adicție în cadrul grupurilor vulnerabile
3. Identificarea unor trăsături caracteristice grupurilor vulnerabile cu privire la
potențialul adictiv în vederea influențării eficienței și calibrării metodelor de
prevenție și intervenție în cadrul acestor grupuri

3.2 Ipotezele cercetării

1. Cu cât imaginea de sine este mai negativă, cu atât crește predispoziția pentru
consumul și adicția de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile

2. Cu cât imaginea de sine este mai pozitivă, cu atât scade predispoziția pentru
consumul și adicția de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile

3. Influența genului / educației / statusului marital / conditiilor de statut social

a) Femeile cu o imagine de sine mai negativă sunt mai predispuse consumului și

adicției de droguri decât bărbații cu o imagine de sine negativă în cadrul grupurilor
vulnerabile

b) Persoanele cu o educație superioară au o imagine de sine mai bună și nu sunt

la fel de predispuse la consum și adicție de droguri ca și cele cu o educație medie sau
inferioară în cadrul grupurilor vulnerabile

c) Persoanele căsătorite au o imagine de sine pozitivă și sunt mai puțin

predispuse la consumul și adicția de droguri decât persoanele necăsătorite

3.3 Metode și tehnici

Metodele utilizate pentru realizarea cercetării prezente au fost interviul și testul

psihologic.

Interviul este o metodă de investigaţie planificată, care presupune „colectarea

organizată de informaţii cu valoare ştiinţifică, referitoare la un subiect determinat, prin

40
comunicare verbală interpersonală.” (M.Georgescu, pp 38, Test de Apercepţie
Muzicală) Conform lui Anastasi, testul psihologic este o măsură obiectivă și
standardizată a unui esantion de comportament.65 Scalele de auto-evaluare ajută în
discriminarea rezultatelor pentru grupurile cuprinse în cercetare.

3.3.1 Prezentarea instrumentelor de lucru

a) Interviul introductiv

Interviul a fost aplicat fiecărui participant, fiind construit cu scopul de a deschide seria
întrebărilor și afirmațiilor cuprinse în cercetare cu itemi la care subiecții nu aveau
dificultăți în a răspunde, fiind informații la care aveau acces facil. Obiectivul său a
constat în identificarea anumitor factori de risc sau factori protectivi pentru adicție
(nivelul educației, nivelul de ocupare, familie și relații interfamiliale, activități plăcute,
factori de stres).

Interviu introductiv

1. Cum va numiti?

2. Ce varsta aveti?

3. Cu ce va ocupati?

4. Care este ultima scoala absolvita?

5. Unde locuiti?

6. Sunteti casatorit/a?

7. Aveti copii?

8. Care este situatia dvs familiala? In ce tip de familie ati crescut?

9. Ce relatii aveti cu parintii / frati-surori?

10. Ce va place sa faceti in timpul liber?

11. Care este cel mai mare factor de stres pe care il resimtiti in viata de zi cu zi?

12. Ce va face fericit?

65
Anastasi, A. (1988), Psychological Testing, Macmillan, N.Y

41
b) Scala Rosenberg scala de evaluare a stimei de sine

Scala Rosenberg a fost elaborată inițial de către Morris Rosenberg în 1965, pentru a
măsura sentimentul global al valorii personale și autoacceptării. Este utilizată în
proporții foarte mari în psihologie, sănătate mentală și psihiatrie. Scala a fost investigată
cu ajutorul teoriei răspunsului la itemi, iar analiza factorială a relevat că este
unidimensională.

Scala este de tipul Likert, foarte ușor de administrat și cuprinde 10 itemi cu 4 posibilităţi
de răspuns între dezacord total (1 punct) și acord total (4 puncte). Itemii 3,5,8,9,10 se
cotează invers. Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40; scorurile ridicate indică o stimă
de sine crescută.

Coeficientul Alpha Cronbach = 0,89, raportat de autor, indica o buna consistenţă internă
iar fidelitatea test-retest este cuprinsă în studiile autorului cu valori între 0,85 (la o
săptamana interval) si 0,88 (la doua saptamani interval). Validitatea relativă la criteriu
este de 0,55, iar validitatea relativă la construct pozitivează corelații de 0,64 cu
anxietate, 0,54 cu depresie.66

La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între: 10-16 puncte – stima
de sine scazută; 17-33 puncte – stima de sine medie; 34-40 puncte – stima de sine înaltă.

Absolut Nu sunt Categoric

Nr. Item de acord De acord de acord nu
1 Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la fel de bun(ă) ca alţii.
2 Cred că am câteva calităţi remarcabile.
3 În general, înclin să cred că sunt un (o) ratat(ă), un (o) nerealizat(ă).
4 Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi oameni.
5 Nu cred că am prea multe lucruri cu care să mă pot mândri.
6 Am o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.
7 În ansamblu, sunt mulţumit (ă) de mine.
8 Aş vrea să pot avea mai mult respect faţă de propria persoană.
9 Din când în când am senzaţia că sunt inutil(ă)
10 Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic.

66
http://cyfernetsearch.org/sites/default/files/PsychometricsFiles/Self-
esteem%20scale,%20Rosenberg%20%28high%20school%29_0.pdf

42
c) Index de autoapreciere - ISE 67

Walter W. Hudson a realizat acest index pentru cuantificarea problemelor

privind autoaprecierea.

ISE este o scală cu 25 de itemi concepută pentru a cantifica gradul, severitatea şi

amplitidinea problemelor privind autoaprecierea. Autoaprecierea este considerată drept
componentă evaluativă a imaginii de sine. ISE este realizat într-un limbaj simplu, uşor
de administrat şi prelucrat. Deoarece problemele privind autoaprecierea sunt deseori
centrate pe dificultăţi sociale şi psihologice, instrumentul are o largă arie de utilizare
pentru numeroase probleme clinice.

ISE are două scoruri de limită; primul este scorul de 30 (+/- 5); valorile mai mici
ca acesta indică absenţa unor probleme clinice specifice semnificative; al doilea scor
este 70; valorile mai mari ca acesta arată aproape întotdeauna faptul că subiecţii trăiesc
un stress sever cu posibilitatea de a lua în consideraţie sau de a trece la un
comportament violent în rezolvarea problemelor.

Această scală derivă din testarea a 1748 de subiecţi cu diferite caracteristici:

căsătoriţi, necăsătoriţi, populaţie clinică şi nonclinică, liceeni, studenţi şi absolvenţi.
Deasemenea eşantionul cuprinde caucazieni, japonezi, chinezi americani şi un mic
număr de membri ai altor grupuri etnice. Limita inferioară de aplicare este vârsta de 12
ani.

ISE se cotează în prima etapă prin itemii cu scor inversat (3-7, 14, 15, 18, 21-
23, 25) care se însumează cu scorurile rămase; se scade numărul itemilor completaţi, se
înmulţeşte cu 100 şi se împarte la numărul itemilor înmulţit cu 6. Valorile rezultate vor
fi cuprinse între 0 şi 100; valorile mari indică probleme severe în sfera imaginii de sine.

ISE are o abatere standard de 0,93 indicând o bună consistenţă internă şi

stabilitate pe termen scurt cu o corelaţie test-retest la două ore de 0,92.

ISE are o bună validitate de grup, distingând semnificativ între subiecţii cu şi cei
fără probleme clinice. ISE are o bună validitate constructivă şi corelează înalt
semnificativ cu determinări ca: depresia, euforia, simţul identităţii.

67
Fischer, J., Corcoran, K., Measures for Clinical Practice, second Edition, vol.I, The Free Press, A Division
of Macmillan Inc., New York, 1987, p. 283

43
Chestionar de autoapreciere

Acest chestionar măsoară modul în care vă percepeţi. Nu este un test, de aceea nu

există răspunsuri corecte sau greşite. Vă rugăm să răspundeţi la fiecare punct cât mai
atent şi exact posibil, punând în stânga

enunţului o cifră după cum corespunde în cazul dumneavoastră.

1=niciodată; 2=foarte rar; 3=câteodată; 4=uneori; 5=deseori; 6=aproape

întotdeauna; 7= întotdeauna.

1. ___Dacă oamenii m-ar cunoaşte cu adevărat nu m-ar agrea.

2. ___Alţii se descurcă mult mai bine decât mine.

3. ___Sunt o personă frumoasă.

4. ___Când mă aflu împreună cu alţii, simt că prezenţa mea îi bucură.

5. ___Oamenilor le place realmente să vorbească cu mine.

6. ___Sunt o persoană foarte capabilă.

7. ___Fac o bună impresie celorlalţi.

8. ___Am nevoie de mai multă încredere în mine.

9. ___Când mă aflu în prezenţa unor persoane străine sunt foarte nervos(oasă).

10. ___Sunt o persoană morocănoasă.

11. ___Sunt o persoană urâtă.

12. ___Consider că alţii au mai mult umor decât mine.

13. ___Simt că plictisesc oamenii.

14. ___Prietenii mei mă consideră interesant(ă).

15. ___Am un simţ deosebit al umorului.

16. ___Mă simt foarte stingher în prezenţa unor persoane străine.

17. ___Dacă aş putea deveni mai asemănător cu ceilalţi aş face-o.

44
18. ___Oamenii se simt bine în compania mea.

19. ___Mă simt neobservat(ă) când ies în lume.

20. ___Mă simt dat(ă) la o parte mai mult decât alţii.

21. ___Sunt mai degrabă o persoană agreabilă.

22. ___Oamenii mă plac într-adevăr foarte mult.

23. ___Sunt o persoană care semăn cu ceilalţi.

24. ___Mi-e teamă că sunt ridicol(ă) în societate.

25. ___Prietenii mei vorbesc elogios despre mine.

d1) Scala MacAndrew – Revizuita (MAC-R)68

Scala MacAndrew a fost concepută pentru diferențierea pacienților alcoolici de

pacienții cu tulburări psihiatrice care nu țin de alcoolism. A fost dezvoltată prin
confruntarea răspunsurilor a 200 de pacienți de sex masculin la Inventarul Multifazic de
Personalitate Minnesota, care erau sub tratament în ambulatoriul unei clinici cu
răspunsurile oferite de 200 de pacienți de sex masculin cu probleme psihiatrice ai
aceleeași clinici. Analizele au relevat un număr de 51 de itemi care diferențiază între
cele două grupuri. Deși derivată din răspunsurile persoanelor de sex masculin, scala a
fost și este utilizată eficient pentru ambele sexe. Întrucât MacAndrew era interesat să
dezvolte o scală mai subtilă, doi dintre cei 51 de itemi care au legătură directă cu
comportamentul de consum excesiv de alcool au fost eliminați. Itemii sunt orientați în
direcția aleasă cel mai frecvent de către pacienții alcoolici. Dimensiunile de conținut
majore ale scalei MAC-R sunt tulburările cognitive, neadaptarea școlară, competențele
interpersonale, asumarea riscului, obiceiuri dăunătoare și interese masculine. Astfel, cei
49 de itemi au fost stabiliți și utilizați atât separat, cât și în MMPI-2. De asemenea,
datele diverselor cercetări relevă o corelație între rezultatele pe care le obțin dependenții
de droguri și persoanele care suferă de alcoolism, dar și ca această scală poate fi

68
Graham, J.R. (2000) - MMPI2 Assesing Personality and Psychopathology, Third Edition, Oxford
University Press, pag. 155-160

45
utilizată cu succes pentru identificarea persoanelor care au o probleme cu dependența de
droguri.

Coeficienții de stabilitate obținuți prin metoda test-retest sunt de 0,82 pentru

bărbați și 0.75 pentru femei. Scala a fost testată și pentru consistența internă și pentru
validitate relativă la construct și validitate relativă la criteriu.

Un scor de 24 de puncte discriminează între aproximativ 82% dintre persoanele

dependente sau non-dependente. Scorurile mari sugerează posibilitatea unei probleme
de abuz de substanță (alcool sau droguri), în general aici fiind vorba de scoruri de 28
sau mai mari. Scorurile cuprinse între 24 și 27 pot sugera abuzul, dar pot crea rezultate
fals pozitive. Scorurile mai mici de 24 sugerează absența posibilității de a avea
probleme cu abuzul de substanțe. De remarcat este faptul că persoanele care au avut
probleme în trecut, abuzând de substanțe, tind să obțină scoruri înalte în prezent la
această scală.

Scorurile apropiate de limita superioară ar trebui să atragă atenția clinicienilor

pentru a obține informații coroborate în vederea posibilității de abuz de substanță. Scala
de evaluare poate indica potențialul de adicție al persoanei, riscul de a dezvolta abuzul
de substanțe, chiar dacă în acest moment nu există o problemă în acest sens.

Unul dintre riscurile asociate cu aplicarea acestei scale este că persoane

diagnosticate cu tulburări de personalitate antisocială pot fi identificate drept persoane
care au probleme cu dependența de substanțe.

d2) Scala de admitere a adicției (AAS – Addiction Acknowledgement Scale)69

Scala a fost creată și dezvoltată de către Weed, Butcher, McKenna și Ben-Porath

în 1992, utilizând itemi din inventarul de personalitate MMPI-2 care au un conținut
evident cu privire la o problemă legată de abuzul de substanțe (alcool sau droguri). Are
13 itemi, iar scorurile brute sunt transformate în scoruri lineare T utilizând date
normative din MMPI-2.

69
Graham, J.R. (2000) - MMPI2 Assesing Personality and Psychopathology, Third Edition, Oxford
University Press, pag. 160 - 162

46
 Coeficientul de consistență internă a fost confirmat pentru un eșantion combinat
format din dependenți de substanțe (832 bărbați, 380 femei), pacienți cu tulburări
psihiatrice (232 bărbați, 191 femei) și subiecți normativi (1138 bărbați, 1462 femei) cu
valoarea 0,74, iar coeficienții de stabilitate calculați prin metoda test-retest au fost 0,89
pentru bărbați și 0,84 pentru femei. Persoanele dependente de substanțe au avut cele mai
mari scoruri medii, urmați de cei cu probleme psihiatrice și pe ultimul loc s-au situat
pacienții din lotul normativ. Scorul care face discriminarea este delimitat la scorul T cu
valoarea 60. O valoare mai mare indică abuzul prezent de substanțe. În ceea ce privește
scorurile mai mici de 60, există o oarecare lipsă de certitudine cu privire la absența unei
probleme legate de abuzul de substanțe sau dacă a fost practicată negarea acesteia.

De menționat este covarianța cu Scala de Potențial Adictiv, de 0,57 pentru

eșantionul total, ceea ce determină concluzia că folosirea celor doua scale împreuna
permite o mai bună discriminare între persoanele care abuzează de substanțe și cele care
nu au această problemă.

d3) Scala de Potențial Adictiv (Addiction Potential Scale – APS)70

Scala de potențial adictiv a fost dezvoltată de către Weed și alții în 1992,

utilizând plaja de itemi existenți în MMPI-2. Cei 39 de itemi ai scalei sunt itemii care au
avut răspunsuri diferite la cei 434 bărbați și cele 164 de femei dintr-un program de
tratare a dependenței în cadru spitalicesc, față de cei 120 bărbați și cele 90 de femei cu
tulburări psihiatrice și față de cei 584 bărbați și cele 706 femie din eșantionul normativ
al MMPI-2.

Conținutul scalei este relativ eterogen, iar mulți itemi par a nu avea legătura
evidentă cu abuzul de substanțe. O serie dintre itemi se referă la extroversiune, căutarea
provocărilor sau asumarea riscului, în timp ce alții iterează auto-alienarea, nesiguranța
sau atitudini cinice față de alții. Sawrie, Kabat, Dietz, Greene, Arredondo și Mann au
identificat cinci categorii majore de clasificare a itemilor: satisfacția/insatisfacția cu
privire la sine, lipsa controlului / auto-eficienței, comportamente antisociale,
impulsivitate, asumarea de riscuri / nesăbuință.

70
Graham, J.R. (2000) - MMPI2 Assesing Personality and Psychopathology, Third Edition, Oxford
University Press, pag. 162 - 165

47
 Coeficienții de stabilitate calculați pentru această scală în lotul normativ al
MMPI-2 sunt de 0,69 pentru bărbați și 0,77 pentru femei.

Scorul de discriminare este scorul T cu valoare de 60. Scorurile cu valori mai

mari indică abuzul de substanțe.

Eticheta de potențial adictiv sugerează că scala evaluează un potențial pentru

vulnerabilitatea la abuzul de substanțe, indiferent dacă acest abuz are sau nu loc în
prezent.

Cele trei scale au fost combinate în chestionarul inventar al potențialului adictiv – IPA
Adult

Chestionar IPA - Adult

Aveți un chestionar format din 89 de afirmații. Citiți cu atenție fiecare afirmație și

decideți dacă, în ceea ce vă privește, este adevărat sau fals.

Răspunsurile pe care le dați, marcațiile cu un X pe foaia de răspuns. Dacă, în ceea ce

vă privește un enunț este adevărat sau aproape adevărat marcați căsuța dedesubtul
literei A. Dacă un enunț este, în ceea ce vă privește, fals sau nu este de regulă adevărat,
marcați căsuța dedesubtul literei F.

1. Cred că mi-ar plăcea munca de bibliotecar

2. Îmi să citesc articole din ziare despre crime

3. Spiritele rele mă posedă uneori.

4. Uneori simt nevoia să înjur.

5. Mai tot timpul tușesc.

6. Nu spun întotdeauna adevărul.

7. Judecata mea este mai bună ca oricând.

8. Sunt o persoană foarte sociabilă.

9. Nu am trăit viața pe care ar fi trebuit s-o trăiesc.

10. Cred că mi-ar fi plăcut munca de pădurar.

48
11. Uneori sufletul îmi părăsește corpul.

12. Cu siguranță îmi lipește încrederea în mine.

13. Îți trebuie multe argumente să convingi majoritatea oamenilor de adevăr.

14. Fac multe lucruri pe care apoi le regret.

15. Am fost exmatriculat din scoală cel puțin o dată din cauza indisciplinei.

16. Cel mai greu îmi este să mă lupt cu mine însumi.

17. Savurez mai mult un concurs sau un meci atunci când pariez.

18. Majoritatea oamenilor sunt cinstiți mai mult pentru că se tem să nu fie prinși.

19. Uneori, la scoală, am fost trimis la director pentru indisciplină.

20. Comportamentul meu la masă, acasă, nu este la fel de manierat ca atunci când iau
masa în oraș, în compania cuiva.

21. Știu cine este responsabil pentru majoritatea necazurilor mele.

22. Vedere sângelui nu mă sperie și nici nu-mi face rău.

23. Niciodată n-am vomitat sau expectorat sânge.

24. Simt frecvent că este necesar să susțin ceea ce cred că este drept.

25. Îmi place să gătesc.

26. Obișnuiam să țin un jurnal.

27. Nu mă deranjează ce gândesc alții despre mine.

28. Mi-a plăcut școala.

29. Îmi fac griji în legătura cu viața sexuală.

30. Am avut perioade în care am făcut unele lucruri, fără să știu mai târziu ce am făcut.

31. Deseori am observat că-mi tremură mâinile când încerc să fac ceva.

32. Nu-mi plac chiar toți oamenii pe care îi cunosc.

49
33. Îmi place să flirtez.

34. Deseori sunt îngrijorat de câte ceva.

35. Deseori părinții mei au avut obiecții față de cei cu care îmi petreceam timpul.

36. Am fost total independent și neconstrâns de reguli familiale

37. Aproape toate rudele mele mă simpatizează.

38. Nu sunt prea preocupat de înfățișarea mea.

39. Nu am niciodată sau am foarte rar dureri.

40. Am avut momente în care activitățile mele s-au întrerupt și nu știam ce se întâmplă
în jurul meu.

41. Transpir foarte repede chiar în zilele răcoroase.

42. Sunt pe deplin încrezător în mine.

43. O dată pe săptămână sau chiar mai des devin agitat.

44. Am simțit deseori că necunoscuții mă privesc critic.

45. Dacă aș fi fost reporter mi-ar fi plăcut foarte mult să prezint știrile sportive.

46. Câteodată râd la glume vulgare.

47. Am consumat alcool în mod excesiv.

48. N-am avut niciodată probleme cu legea.

49. Am perioade când mă simt deosebit de vesel fără să am nici un motiv special.

50. Mi se pare că-mi fac prieteni la fel de repede ca toți ceilalți.

51. Multe dintre visele mele sunt despre sex.

52. Părinții mei și familia mă învinovățesc mai mult decât ar trebui.

53. Nu mă pot concentra asupra unui singur lucru.

54. Nimănui nu-i pasă prea mult ce se întâmplă cu tine.

50
55. Singurul lucru interesant din ziare sunt paginile umoristice.

56. Îmi este mai greu să mă concentrez decât pare să le fie altora.

57. Uneori mintea mea pare să funcționeze mai încet decât de obicei.

58. În trenuri, autobuze etc deseori vorbesc cu străini.

59. Îmi place să pariez pe sume mici.

60. Nu mă simt niciodată mai fericit decât atunci când sunt singur.

61. Au fost momente când m-am prefăcut bolnav ca să scap de ceva.

62. Nu mă plac așa cum sunt.

63. Pot să-mi exprim adevăratele simțăminte doar atunci când beau.

64. Merit pedepse severe pentru păcatele mele.

65. Când eram tânăr, deseori lipseam de la scoală, chiar atunci când ar fi trebuit să
merg.

66. Uneori am fost dur cu oameni nepoliticoși și enervanți.

67. În tinerețe eram mare amator de distracții.

68. Niciodată nu iau alte medicamente sau somnifere, în afara celor prescrise de medic.

69. Dacă aș fi avut încurcături împreună cu niște prieteni, care să fi fost la fel de
vinovați ca mine, aș fi preferat să iau vina asupra mea decât să-i dau în vileag.

70. Sunt imediat adeptul unei idei bune.

71. De obicei reușesc să duc lucrurile la bun sfârșit singur, fără ajutorul cuiva.

72. Am lucrat adesea sub conducerea unor persoane care știau să aranjeze treburile
astfel încât să pară lucrători destoinici, iar greșelile lor să fie puse pe seama
subordonaților.

73. Mi-ar plăcea să port haine scumpe.

51
74. Persoana de care m-am simțit cel mai atașat și pe care am admirat-o cel mai mult
în copilărie a fost o femeie (mamă, soră, mătușă sau altă femei).

75. Mi-a plăcut să fumez marijuana.

76. Am probleme cu drogurile sau alcoolul.

77. Cred că oamenii ar trebui să-și păstreze problemele personale pentru ei.

78. Zilele acestea nu mă simt tensionat sau stresat.

79. Deși nu sunt mulțumit de viața mea, nu pot să fac nimic să schimb ceva.

80. Să discuți despre problemele sau grijile tale cu cineva, te ajută mai mult decât să iei
medicamente sau droguri.

81. Am unele obiceiuri care sunt cu adevărat dăunătoare.

82. Îmi dau seama că am mai multe defecte, dar voi fi în stare să le înlătur.

83. De curând m-am gândit să mă sinucid.

84. Cel puțin o dată pe săptămână mă amețesc sau mă îmbăt.

85. Nu-mi place să stau la coadă la cinematograf, la restaurant sau la spectacole

sportive.

86. După o zi proastă, de obicei simt nevoia să beau ceva ca să mă relaxez.

87. Când obișnuiam să beau mă înfuriam și distrugeam mobila sau farfuriile.

88. Oamenii îmi spun că am probleme cu băutura, dar eu nu sunt de acord.

89. În ultimul timp, în tot ce fac, simt că sunt pus la încercare.

Rezultatele au fost consemnate în foaia de răspuns:

52
3.3.2 Modul de aplicare a probelor

Primul pas în aplicarea probelor a constat în semnarea și datarea consimțământului

informat, care oferea date despre scopul cercetării, caracterul voluntar al participării,
confidențialitatea datelor oferite de către participanți, durata completării așa cum se
regăsește atașat în secțiunea Anexe a prezentei lucrări.

Pentru a asigura un plus de cooperare din partea participanților, în consimțământul

informat a fost introdusă o opțiune pe care aceștia o puteau alege și anume la sfârșitul
studiului aceștia vor beneficia de 2-3 consultații în care li se vor explica rezultatele cu
scopul de a înțelege și observa mai clar progresul tratamentului pe care-l fac cât și
importanța menținerii lui.

1 Ordinea de aplicare

a) Interviul factori protectivi – factori de risc

b) Scala stimei de sine Rosenberg
c) Indexul de autoapreciere a lui Hudson
d) Inventarul de potențial adictiv compus din cele trei scale – MAC-R, AAS, APS

2 Timpul şi modul de aplicare

53
Probele au fost aplicate fără limită de timp, deși estimarea duratei completării acestora a
fost de 30 de minute, în mod individual, cu suport creion-hârtie.

3. Modalitatea de colectare și prelucrare

Datele obținute în urma aplicării instrumentelor au fost prelucrate utilizând Microsoft

Office Excel și SPSS v.19.

4. Volumul lotului experimental

Volumul lotului de studiu este de 30 de pacienți care au probleme de adicție.

Volumul lotului de control este de 30 de subiecți fără probleme de adicție.

3.3.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Prezentarea loturilor

Pentru acest studiu au fost alese 60 de persoane (grup cu probleme adictive=30 și grup
de control, fără probleme de adicție=30).

Cazurile cu probleme de adicție au fost selectate din cadrul Policlinicii Sociale Regina
Maria. Pacienții Policlinicii Sociale sunt persoane fără venituri și fără asigurare
medicală, care se încadrează într-un grup vulnerabil, marginalizat, aflat în afara
sistemului și care beneficiază de îngrijiri medicale la stat doar în cazul urgențelor de
grad zero. În cadrul Policlinicii, ei sunt asistați medical cu consultații de medicină
generală și de specialitate, teste de laborator, investigații imagistice, tratament,
consiliere psihologică și psihoterapie. Un procent de 10% din pacienții policlinicii se
încadrează în zona de probleme cu drogurile – abuz, dependență sau tratament
substitutiv. Au fost incluși în studiu subiecții care se aflau sub tratament cu metadonă
pentru consum de droguri, iar cei care consumau alcool și droguri sau care nu erau sub
tratament au fost excluși. În București, predomină policonsumul de droguri,
predominant fiind dependența de heroină, iar cele trei centre de tratament substitutiv
sunt mai mult decât insuficiente.71

Vârsta participanților la studiu se încadrează între 22 și 44 de ani, media generală a

lotului total fiind de 30,07.

71
Agenția Națională pentru Romi (2010), Economia socială și grupurile vulnerabile, București, pag. 116-
117

54
 distributia pe sexe M F
16 14
lot experimental
53% 47%
11 19
lot control
37% 63%
27 33
total
45% 55%
Fig. 1 Distribuția pe sexe a participanților la studiu

În Fig. 2 se poate observa distribuția pe nivelul de educație al participanților, în grupul

de control domină nivelul ridicat de educație în timp ce în lotul celor cu adicție domină
nivelul mediu de educație, urmat de cel scăzut – cele două nivele reprezentând 93% din
total, iar doar doi participanți din grupul experimental au avut nivel ridicat de educație.

studii
Nivel educație scăzută medie
superioare
13 15 2
Lot experimental
43% 50% 7%
0 1 29
Lot control
0% 3% 97%
13 16 31
Total
22% 27% 52%
Fig. 2 Nivele de educație prezentate de participanții la studiu

În ceea ce privește nivelul ocupării forței de muncă, situația stă astfel – toți cei din
grupul de control sunt angajați, fiind în raport invers proporțional cu cei din grupul
experimental care sunt în proporție de 73% fără ocupație, conform Fig. 3 de mai jos.

Nivel angajare angajat fără ocupație

8 22
Lot experimental
27% 73%
30 0
Lot control
100% 0%
38 22
Total
63% 37%
Fig. 3 Nivelul ocupării forței de muncă

Statusul marital relevă similarități între cele două grupuri, cu o proporție mai mare de
persoane căsătorite în cadrul lotului experimental, iar copiii sunt prezenți în 57% din
cazurile din lotul experimental. Este foarte posibil ca acest fapt din urmă să poată
explica nevoia și complianța la tratament a pacienților care au probleme cu drogurile,
prin responsabilizarea și față de altcineva decât propria persoană.

55
 Status marital căsătorit necăsătorit divorțat
7 21 2
Lot experimental
23% 70% 7%
4 26 0
Lot control
13% 87% 0%
11 47 2
Total
18% 78% 3%
Fig. 4 Statusul marital

Copii da nu
17 13
Lot experimental
57% 43%
3 27
Lot control
10% 90%
20 40
Total
33% 67%
Fig. 5 Prezența copiilor

alte tipuri
Familie de
ambii părinți monoparentală (divorț, case de
proveniență
copii)
24 6 0
Lot experimental
80% 20% 0%
24 5 1
Lot control
80% 17% 3%
48 11 1
Total
80% 18% 2%
Fig. 6 Structura familiei de proveniență

Relații cu familia foarte

proaste bune
de proveniență bune
2 28 0
Lot experimental
7% 93% 0%
2 13 15
Lot control
7% 43% 50%
4 41 15
Total
7% 68% 25%
Fig. 7 Relația cu familia de proveniență

Conform figurilor nr. 6 și nr. 7, atât în grupul experimental, cât și în cel de control, 80%
dintre persoane provin din familii în care au crescut alături de ambii părinți, cu relații
bune cu acestea, diferența semnificativă fiind în grupul de control, în care relațiile cu
familia de proveniență sunt bune și foarte bune în proporție de 93%, demonstrând un
sprijin foarte valoros pentru dezvoltarea acestora.

56
Analiza statistică

Studiul a fost o comparație între două grupuri, unul de control (din populația
normală) și unul experimental (din populația cu probleme adictive), folosindu-se Mann-
Whitney-U. S-au identificat corelațiile bivariate între scalele IPA și Rosenberg, Indexul
de auto-apreciere. S-a analizat consistența internă a instrumentului IPA (s-a analizat
fiecare scala în parte).

Rezultate

Participanții cu probleme de adicție se aflau, la momentul evaluării, sub

tratament cu metadonă, fapt ce le inducea o stare de disconfort psiho-afectiv. În
continuare se pot regăsi rezultatele pentru fiecare grup în parte cu privire la scorurile
obținute la instrumentele de evaluare. Fig. 8 prezintă rezultatele obținute de grupul de
control, iar Fig. 9 rezultatele obținute de grupul adictiv. Prima observație se referă la
existența diferențelor între mediile grupurilor, acestea fiind explicate mai departe.
Indicele Kurtosis nu arată o distribuție normală a scorurilor (acesta este unul din
motivele pentru care s-a optat pentru t Mann-Whitney-U). Pentru grupul de control
scorurile pentru toate scalele indică o distribuție platikurtica (k<3) mai plată decât o
distribuție normală, având valori dispersate pe un interval mai mare in jurul mediei.
Probabilitatea pentru valori extreme este mai mică decât în cazul unei distribuții
normale. Același fenomen se poate observa și în rezultatele grupului adictiv, totuși,
există, în cazul scalei MAC-R la adictivi, o apropriere de o distribuție normală (k=3,
distribuție mezokurtica).

Rezultate grup control

Fig. 8 N Minimum Maximum Mean Std. Deviation Kurtosis

Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Std. Error

MAC-R 30 11 30 19.53 4.974 -.478 .833

AAS 30 0 9 2.73 2.258 .750 .833
APS 30 15 30 21.67 3.623 .185 .833
rosenberg 30 23 40 33.67 4.054 .034 .833
index_a 30 16 47 31.13 7.960 -.360 .833
Valid N (listwise) 30

57
Rezultate grup adictiv
Fig. 9 N Minimum Maximum Mean Std. Deviation Kurtosis

Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Std. Error

MAC-R 30 16 37 28.13 3.972 2.154 .833

AAS 30 1 8 4.83 1.913 -.877 .833
APS 30 13 28 23.03 3.211 1.869 .833
rosenberg 30 22 34 27.87 3.521 -1.023 .833
index_a 30 19 66 36.83 11.899 .278 .833
Valid N (listwise) 30

Mai departe sunt studiate comparațiile semnificative din punct de vedere statistic pentru
fiecare variabilă în parte (scale și variabile demografice - Fig. 10, 11, 12 și 13). Testul
Mann-Whitney a concluzionat că scorurile obținute la MAC-R, AAS de către gupul
adictiv sunt semnificativ mai mari decât grupul de control (U=88, N1=30, N2=30, p
two-tailed p< .001 și U=203.5, N1=30, N2=30, p two-tailed p< .001). Se pare că scala
APS nu prezintă aceeași diferență semnificativă statistic, deși se poate vedea o diferență
(U=327,5, N1=30, N2=30, p two-tailed p=0.68, p>0.05).

Pentru scala Rosenberg scorurile obținute de grupul adictiv sunt semnificativ mai mici
decât grupul de control (U=134, N1=30, N2=30, p two-tailed p< .001). În ceea ce
privește Indexul de auto-apreciere pare să fie o diferență marginal semnificativă între
scorurile celor două grupe (U=317, N1=30, N2=30, p two-tailed p two-tailed p=0.49, p<
.005). Pentru variabila sex nu există o diferență semnificativă (U=375, N1=30, N2=30,
p two-tailed p=.198, p>0.05) și nici pentru variabila status marital, care nu corelează
semnificativ cu nici unul dintre instrumente. În final pentru variabilele vârstă, educație,
copii există o diferență clară între grupuri (p<0.001), cu excepția variabilei sex care nu
prezintă o diferență semnificativă între grupuri (U=375, N1=30, N2=30, p two-tailed p
two-tailed p=0.198) și variabila status marital (U=431, N1=30, N2=30, p two-tailed p
two-tailed p=0.695, p>0.05).

58
 Fig. 10
grup N Mean Rank Sum of Ranks

grup control 30 18.43 553.00

MACR grup adict 30 42.57 1277.00

Total 60
grup control 30 22.28 668.50
AAS grup adict 30 38.72 1161.50
Total 60
grup control 30 26.42 792.50
APS grup adict 30 34.58 1037.50
Total 60
grup control 30 41.03 1231.00
rosenberg grup adict 30 19.97 599.00
Total 60
grup control 30 26.07 782.00

index de auto-apreciere grup adict 30 34.93 1048.00

Total 60

Fig.11

MACR AAS APS rosenberg index de auto-

apreciere

Mann-Whitney U 88.000 203.500 327.500 134.000 317.000

Wilcoxon W 553.000 668.500 792.500 599.000 782.000
Z -5.362 -3.674 -1.822 -4.683 -1.969
Asymp. Sig. (2-tailed) .000 .000 .068 .000 .049

a. Grouping Variable: grup

Fig 12
grup N Mean Rank Sum of Ranks

grup control 30 33.00 990.00

sex grup adict 30 28.00 840.00

Total 60
grup control 30 44.27 1328.00
educatie grup adict 30 16.73 502.00
Total 60
grup control 30 31.13 934.00
status_marital grup adict 30 29.87 896.00
Total 60

59
 grup control 30 37.50 1125.00
copii grup adict 30 23.50 705.00
Total 60
grup control 30 21.30 639.00

varsta grup adict 30 39.70 1191.00

Total 60

Fig 13
sex educatie status_marital copii varsta

Mann-Whitney U 375.000 37.000 431.000 240.000 174.000

Wilcoxon W 840.000 502.000 896.000 705.000 639.000
Z -1.287 -6.689 -.392 -3.802 -4.092
Asymp. Sig. (2-tailed) .198 .000 .695 .000 .000
a. Grouping Variable: grup

După analizarea diferențierii între grupuri, s-au analizat în continuare corelațiile

între variabile (scale și aspecte demografice Fig. 14). Există mai multe corelații de luat
în considerare, dar care sunt totuși scăzute sau moderate ca valoare, chiar dacă sunt
semnificative statistic (p<0.005). Mai întâi se analizează corelațiile între instrumente și
apoi se va trece la corelațiile demografice cele mai semnificative care se leagă pozitiv
cu scalele de evaluare.

Pentru scala MAC-R există o relație moderat-ridicată cu scala AAS și relativ scăzută cu
APS (r=0.67, DF=58, p<0.001 și r=0.35, DF=58, p=0.006). Cei care obțin scoruri
ridicate la scala MAC-R obțin scoruri relativ ridicate la scala AAS și APS (în cazul APS
ănu întotdeauna). Există o corelație relativ bună între scala AAS și APS (r=0.50,
DF=58, p<0.001). Există însă o corelație negativă semnificativă între scorurile scalei
MAC-R și scorurile scalei Rosenberg (r= -0.61, DF=58, p<0.001), același fenomen are
loc și pentru scala AAS (r= -0.44, DF=58, p<0.005. Cei care obțin scoruri ridicate la
aceste scale obțin scoruri scăzute la Rosenberg și viceversa.

Scala APS pare să prezinte aceeași tendință, dar este nesemnificativ statistic (r= -0.34,
DF=58, p=0.008).
În cazul Indexului de auto-apreciere nu există o corelație semnificativă statistic
cu scalele de evaluare a potențialului adictiv, aceasta corelează semnificativ negativ cu

60
scala Rosenberg (r= -0.57, DF=58, p<0.001), acest fenomen se datorează modului de
interpretare al scorurilor. În cazul scalei Rosenberg scorurile scăzute traduc o stimă de
sine scăzută, ceea ce în cazul Indexului de auto-apreciere este tocmai invers, scorurile
ridicate presupun o stimă de sine scăzută.
Se pare că în cadrul acestui studiu Scala Rosenberg pare să diferențieze mai clar stima
de sine între grupuri decât indexul de auto-apreciere.

Corelația dintre variabila educație și copii pare să fie puțin dificil de interpretat, întrucât
există o corelație pozitivă dar scăzută (r=0.43, DF=58, p<0.002). Acest output este
raportat prin următoarea speculație, ținând cont și de datele și frecvența raportului nivel
de educație/grup control versus grup adictiv): cei cu un nivel mediu/mediu-inferior de
educație tind să aibă copii mai mult decât cei cu un nivel ridicat de educație.

Variabila educație corelează negativ cu scala MAC-R și într-o măsură moderată cu scala
AAS (r= - 0.49, DF=58, p<0.001 și r=0.36, DF=58, p=0.002).
Nu există o corelație semnificativă cu scala APS și Indexul de auto-apreciere.

Totuși variabila educație corelează pozitiv cu scala Rosenberg (r=0.40, DF=58,

p<0.005). Persoanele cu un nivel de educație mediu/peste mediu au o stimă de sine
relativ ridicată.

Iar în cele din urmă variabila copii corelează negativ cu scala MAC-R (r=- 0.37,
DF=58, p<0.005), cei care au copii obțin scoruri mai scăzute la MAC-R și invers, aspect
favorabil dacă variabila copii se consideră ca fiind un factor protectiv în problemele de
adicție.

61
 Fig. 14
educatie copii MACR AAS APS rosenberg index de
auto-
apreciere

Pearson
1 .432** -.488** -.357** -.098 .407** -.164
Correlation
educatie
Sig. (2-tailed) .001 .000 .005 .458 .001 .209

N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
.432** 1 -.369** -.327* .010 .361** -.223
Correlation
copii
Sig. (2-tailed) .001 .004 .011 .938 .005 .087
N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
-.488** -.369** 1 .665** .349** -.614** .232
Correlation
MACR
Sig. (2-tailed) .000 .004 .000 .006 .000 .075
N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
-.357** -.327* .665** 1 .495** -.435** .313*
Correlation
AAS
Sig. (2-tailed) .005 .011 .000 .000 .001 .015
N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
-.098 .010 .349** .495** 1 -.340** .300*
Correlation
APS
Sig. (2-tailed) .458 .938 .006 .000 .008 .020
N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
.407** .361** -.614** -.435** -.340** 1 -.571**
Correlation
rosenberg
Sig. (2-tailed) .001 .005 .000 .001 .008 .000
N 60 60 60 60 60 60 60
Pearson
-.164 -.223 .232 .313* .300* -.571** 1
index de auto- Correlation

apreciere Sig. (2-tailed) .209 .087 .075 .015 .020 .000

N 60 60 60 60 60 60 60

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Având în vedere că este vorba de experimentare cu un instrument care are ca scop

identificarea și măsurarea potențialului adictiv, mai jos sunt prezentați indici de
consistență internă alpha pentru toate scalele folosite. Cu excepția scalei AAS toate
celelalte scale prezintă o consistență internă acceptabilă (de minimu 0.70). Se observă
că cea mai mare consistență internă o au scala Rosenberg și Indexul de auto-apreciere.

62
În general se poate spune că instrumentele folosite s-au dovedit a fi suficient de bune și
validate pentru a ne oferi informații clare cu privire la formularea concluziilor finale.

Scala α Nr de itemi
MAC-R 0.759 49
AAS 0,597 13
APS 0.736 39
Rosenberg 0.858 10
I A-A72 0.856 25

72
index de auto-apreciere

63
CAPITOLUL 4 - CONCLUZII

Astfel, în urma analizei statistice a datelor obținute în urma aplicării instrumentelor, se

vor relua ipotezele cercetării și, după caz, se vor confirma sau infirma.

1. Cu cât imaginea de sine este mai negativă, cu atât crește predispoziția pentru
consumul și adicția de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile

2. Cu cât imaginea de sine este mai pozitivă, cu atât scade predispoziția pentru
consumul și adicția de droguri în cadrul grupurilor vulnerabile

Primele două ipoteze au fost confirmate de analiza statistică a datelor cercetării,

potențialul adictiv fiind în relație invers proporțională cu stima de sine și, prin corelarea
cu aceasta din urmă, cu imaginea de sine.

3. Influența genului / educației / statusului marital / conditiilor de statut social

a) Femeile cu o imagine de sine mai negativă sunt mai predispuse consumului și

adicției de droguri decât bărbații cu o imagine de sine negativă în cadrul grupurilor
vulnerabile

Rezultatele cercetării indică faptul că diferența de gen nu oferă un impact

semnificativ statistic pentru stima de sine, motiv pentru care ipoteza se infirmă.

b) Persoanele cu o educație superioară au o imagine de sine mai bună și nu sunt

la fel de predispuse la consum și adicție de droguri ca și cele cu o educație medie sau
inferioară în cadrul grupurilor vulnerabile

Persoanele cu un nivel de educație mediu/peste mediu au o stimă de sine relativ ridicată,

respectiv o imagine de sine mai bună față de cele cu un nivel de educație mediu sau
mediu-inferior.
c) Persoanele căsătorite au o imagine de sine pozitivă și sunt mai puțin
predispuse la consumul și adicția de droguri decât persoanele necăsătorite

Conform rezultatelor analizei, nici statusul marital nu impactează semnificativ statistic

variabilele incluse în cercetare, astfel încât ipoteza se infirmă.

64
Pe lângă o imagine de sine și o stimă de sine ridicate ca factori protectivi, dar și nivelul
educației, a fost identificat și un alt factor de impact semnificativ pentru potențialul
adictiv în grupul experimental – copiii. Existența copiilor în cazul persoanelor cu
probleme de adicție pare a fi un factor care influențează pozitiv nevoia de tratament și
de complianță cu acesta. De asemenea, prin extrapolare, se poate afirma că tendința
către relații bune și mai ales foarte bune cu familia de proveniență are un impact pozitiv
asupra potențialului adictiv.

La nivelul trăsăturilor caracteristice grupului vulnerabil studiat prin prezenta lucrare,

putem concluziona că acesta are o stimă de sine și o imagine de sine relativ scăzută, că
nivelul educației este preponderent mediu spre inferior, nu are un loc de muncă în cele
mai multe dintre cazurile aparținând lui.

Se poate considera și îndeplinirea obiectivelor cercetării prin identificarea relației dintre

imaginea de sine și potențialul adictiv, identificarea factorilor protectivi și de risc pentru
acesta din urmă, dar și prin identificare unor caracteristici care pot susține dezvoltarea
unor programe de prevenție sau intervenție care să diminueze potențialul adictiv.

Vulnerabilitatea persoanelor din grupul studiat are mai multe cauze, conform datelor
obținute prin cercetare:

 starea financiară precară ce induce un sentiment constant de insecuritate

 starea foarte proastă de sănătate fizică, dar și mentală
o fie provenind din lispa mijloacelor materiale pentru apelarea la serviciile
medicale, care în cazul lor sunt cu plată indiferent dacă se ia în
considerare sistemul de stat sau privat
o fie din lipsa educației preventive pentru a nu ajunge la nivele înaintate
ale afecțiunilor de care suferă
o fie ca urmare a adicției de droguri – hepatitele de tip B și C fiind cele
mai frecvente, împreună cu grave probleme stomatologice

Metodele de prevenție și intervenție pot viza:

 îmbunătățirea și menținerea unei imagini de sine pozitive și a unei stime de sine

crescute prin terapie cognitiv-comportamentală

65
  programe de ocupare a forței de muncă în cadrul grupului vulnerabil studiat,
inclusiv tehnice de calificare/recalificare, dar și de dezvoltare a abilităților
sociale care să permită atât obținerea cât și menținerea unui loc de muncă
 programe de informare targetate grupurilor vulnerabile cu privire la impactul
responsabilității față de membrii familiei, în special copiii, cu scopul de a-i
responsabiliza pe părinții care se confruntă sau riscă să se confrunte cu
probleme adictive și a scădea potențialul de adicție
 programe de educare sau de promovare a educației în rândul grupului vulnerabil
ca factor care influențează pozitiv șansele de reușită în viață

Lucrarea de față ar trebui să reprezinte un punct de plecare pentru un demers integrativ

amplu, care să vizeze o populație mult mai mare, atât cu scopul de a demonstra
corelațiile prezentate aici, cât și cu scopul de a sta la baza unor programe de lungă
durată care sa reintegreze în societate grupul vulnerabil al consumatorilor și al foștilor
consumatori de droguri, care să îi ajute să se auto-susțină, să fie auto-eficienți pentru
siguranța, sănătatea și bunăstarea lor, în principal, dar și a celorlalți membri ai societății.

66
ANEXE

Anexa 1 - Consimțământ informat

Consimțământ informat

Scopul
Scopul acestui studiu este de a evalua impactul emoțional pe care îl are comportamentul
adictiv asupra potențialului pentru vindecare. Studiul face parte din lucrarea de licență,
elaborată sub supervizarea domnului profesor Matei Georgescu

Procedură
Dacă veți fi de acord să faceți parte din acest studiu va trebui să răspundeți la 3 chestionare
care evaluează starea dumneavoastră curentă. Durata totală de completare a studiului ar
trebui să fie de aproximativ 30 de minute.

Beneficii
Pentru cei interesați, la sfârșitul studiului, li se vor oferi 1-2 consultații de evaluare și
recomandări aferente pentru a le oferi un plus de informație cu privire la natura psihologică a
adicțiilor.

Natura voluntară a studiului/Confidențialitate

Participarea dumneavoastră la acest studiu este în întregime voluntară și puteți refuza să
răspundeți la întrebări care vă creează un disconfort. Aveți dreptul să întrebați psihologul
orice neclarități pe care le aveți în raport cu sarcina dumneavoastră. Numele dumneavoastră
nu va fi asociat cu rezultatele studiului sau cu răspunsurile date la chestionare; în schimb se
va folosi un cod în scopul gestionării statistice a datelor. Informații care pot duce la
identificarea dumneavoastră sau a altor participanți nu vor apărea în nici un fel de raport.
Datele studiului vor fi accesibile strict celor care elaborează lucrarea de licență.

Contacte și întrebări

Puteți obține informații suplimentare legate de acest studiu la nr de tel: 0733 337 449

67
-------------------------------------------------------------------------

Am citit informațiile de mai sus. Mi s-a clarificat totul despre natura studiului și sunt
mulțumit/ă de răspunsurile date. Consimt să particip la acest studiu.

Data Semnătura

68
Anexa 2 – Scala MAC – R

Se vor puncta răspunsurile cu Adevărat la următorii itemi

1. Îmi să citesc articole din ziare despre crime

2. Spiritele rele mă posedă uneori.
3. Mai tot timpul tușesc.
4. Sunt o persoană foarte sociabilă.
5. Nu am trăit viața pe care ar fi trebuit s-o trăiesc.
6. Cred că mi-ar fi plăcut munca de pădurar.
7. Uneori sufletul îmi părăsește corpul.
8. Fac multe lucruri pe care apoi le regret.
9. Am fost exmatriculat din scoală cel puțin o dată din cauza indisciplinei.
10. Savurez mai mult un concurs sau un meci atunci când pariez.
11. Uneori, la scoală, am fost trimis la director pentru indisciplină.
12. Știu cine este responsabil pentru majoritatea necazurilor mele.
13. Vedere sângelui nu mă sperie și nici nu-mi face rău.
14. Îmi place să gătesc.
15. Am avut perioade în care am făcut unele lucruri, fără să știu mai târziu ce am
făcut.
16. Deseori am observat că-mi tremură mâinile când încerc să fac ceva.
17. Deseori părinții mei au avut obiecții față de cei cu care îmi petreceam timpul.
18. Am fost total independent și neconstrâns de reguli familiale
19. Nu am niciodată sau am foarte rar dureri.
20. Am avut momente în care activitățile mele s-au întrerupt și nu știam ce se
întâmplă în jurul meu.
21. Transpir foarte repede chiar în zilele răcoroase.
22. Dacă aș fi fost reporter mi-ar fi plăcut foarte mult să prezint stirile sportive.
23. Mi se pare că-mi fac prieteni la fel de repede ca toți ceilalți.
24. În trenuri, autobuze etc deseori vorbesc cu străini.
25. Îmi place să pariez pe sume mici.
26. Pot să-mi exprim adevăratele simțăminte doar atunci când beau.
27. Merit pedepse severe pentru păcatele mele.
28. Când eram tânăr, deseori lipseam de la scoală, chiar atunci când ar fi trebuit să
merg.

69
 29. Uneori am fost dur cu oameni nepoliticoși și enervanți.
30. În tinerețe eram mare amtor de distracții.
31. Dacă aș fi avut încurcături împreună cu niste prieteni, care să fi fost la fel de
vinovați ca mine, aș fi preferat să iau vina asupra mea decât să-i dau în vileag.
32. Sunt imediat adeptul unei idei bune.
33. Am lucrat adesea sub conducerea unor persoane care știau să aranjeze treburile
astfel încât să pară lucrători destoinici, iar greselile lor să fie puse pe seama
subordonaților.
34. Mi-ar plăcea să port haine scumpe.
35. Persoana de care m-am simțit cel mai atașat și pe care am admirat-o cel mai mult
în copilărie a fost o femeie (mamă, soră, mătusă sau altă femei).
36. Am unele obiceiuri care sunt cu adevărat dăunătoare.
37. De curând m-am gândit să mă sinucid.
38. În ultimul timp, în tot ce fac, simt că sunt pus la încercare.

Se vor lua în considerare răspunsurile cu Fals la următorii itemi

39. Cu siguranță îmi lipsește încrederea în mine.

40. Comportamentul meu la masă, acasă, nu este la fel de manierat ca atunci când
iau masa în oraș, în compania cuiva.
41. Nicioadată n-am vomitat sau expectorat sănge.
42. Obișnuiam să țin un jurnal.
43. Mi-a plăcut scoala.
44. Îmi fac griji în legătura cu viața sexuală.
45. Am simțit deseori că necunoscuții mă privesc critic.
46. N-am avut niciodată probleme cu legea.
47. Multe dintre visele mele sunt despre sex.
48. Nu mă pot concentra asupra unui singur lucru.
49. Îmi este mai greu să mă concentrez decât pare să le fie altora.

70
Anexa 3 – Scala AAS

Se vor puncta răspunsurile cu Adevărat la următorii itemi

1. Deseori am observat că-mi tremură mâinile când încerc să fac ceva.

2. Am consumat alcool în mod excesiv.
3. Părinții mei și familia mă învinovățesc mai mult decât ar trebui.
4. Au fost momente când m-am prefăcut bolnav ca să scap de ceva.
5. Pot să-mi exprim adevăratele simțăminte doar atunci când beau.
6. Mi-a plăcut să fumez marijuana.
7. Am probleme cu drogurile sau alcoolul.
8. Cel puțin o dată pe săptămână mă amețesc sau mă îmbăt.
9. După o zi proastă, de obicei simt nevoia să beau ceva ca să mă relaxez.
10. Oamenii îmi spun că am probleme cu băutura, dar eu nu sunt de accord.

Se vor lua în considerare răspunsurile cu Fals la următorii itemi

11. Câteodată râd la glume vulgare.

12. Niciodată nu iau alte medicamente sau somnifere, în afara celor prescrise de
medic.
13. Să discuți despre problemele sau grujile tale cu cineva, te ajută mai mult decât să
iei medicamente sau droguri.

71
Anexa 4 – Scala APS

Se vor puncta răspunsurile cu Adevărat la următorii itemi

1. Îmi să citesc articole din ziare despre crime

2. Uneori simt nevoia să înjur.
3. Nu spun întotdeauna adevărul.
4. Cel mai greu îmi este să mă lupt cu mine însumi.
5. Savurez mai mult un concurs sau un meci atunci când pariez.
6. Știu cine este responsabil pentru majoritatea necazurilor mele.
7. Simt frecvent că este necesar să susțin ceea ce cred că este drept.
8. Am avut perioade în care am făcut unele lucruri, fără să știu mai târziu ce am
făcut.
9. Nu-mi plac chiar toți oamenii pe care îi cunosc.
10. Îmi place să flirtez.
11. Deseori sunt îngrijorat de câte ceva.
12. Aproape toate rudele mele mă simpatizează.
13. O dată pe săptămână sau chiar mai des devin agitat.
14. Câteodată râd la glume vulgare.
15. Am perioade când mă simt deosebit de vesel fără să am nici un motiv special.
16. Uneori mintea mea pare să funcționeze mai încet decât de obicei.
17. În trenuri, autobuze etc deseori vorbesc cu străini.
18. Îmi place să pariez pe sume mici.
19. Nu mă plac așa cum sunt.
20. În tinerețe eram mare amtor de distracții.
21. Am unele obiceiuri care sunt cu adevărat dăunătoare.
22. Nu-mi place să stau la coadă la cinematograf, la restaurant sau la spectacole
sportive.
23. Când obișnuiam să beau mă infuriam și distrugeam mobila sau farfuriile.

Se vor lua în considerare răspunsurile cu Fals la următorii itemi

24. Cred că mi-ar plăcea munca de bibliotecar

25. Judecata mea este mai bună ca oricând.
26. Îți trebuie multe argumente să convingi majoritatea oamenilor de adevăr.
27. Majoritatea oamenilor sunt cinstiți mai mult pentru că se tem să nu fie prinși.

72
28. Obișnuiam să țin un jurnal.
29. Nu mă deranjează ce gândesc alții despre mine.
30. Nu sunt prea preocupat de înfățișarea mea.
31. Sunt pe deplin încrezător în mine.
32. Nimănui nu-i pasă prea mult ce se întâmplă cu tine.
33. Singurul lucru interesant din ziare sunt paginile umoristice.
34. Nu mă simt niciodată mai fericit decăt atunci când sunt singur.
35. De obcei reușesc să duc lucrurile la bun sfărșit singur, fără ajutorul cuiva.
36. Cred că oamenii ar trebui să-și păstreze problemele personale pentru ei.
37. Zilele acestea nu mă simt tensionat sau stresat.
38. Deși nu sunt mulțumit de viața mea, nu pot să fac nimic să schimb ceva.
39. Îmi dau seama că am mai multe defecte, dar voi fi în stare să le înlătur.

73
BIBLIOGRAFIE

1 Abraham, P – coordonator (2008). Repere științifice ale consumului de droguri în

societatea românească. Cluj Napoca. Editura Napoca Star
2 Abraham, P – coordonator (2005). Prevalența consumului de droguri în România
2004. București, Agenția Națională Antidrog
3 Agenția Națională Antidrog (2005). Standardele sistemului național de asistență
medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, București, Editat de
către ANA
4 Agenția Națională pentru Romi (2010), Economia socială și grupurile vulnerabile,
București
5 Allport G. W. (1991) Structura si dezvoltarea personalitatii, București, Editura
Didactică și Pedagogică
6 Anastasi, A. (1988), Psychological Testing, Macmillan, N.Y
7 Argyle, M. (2008). Social Encounters: Contributions to Social Interaction. Aldine
Transaction
8 Bandura, A. (1977), Self-efficacy: Toward a Unifying Theory of Behavioral
Change in Psychological Review, Vol. 84, No. 2
9 Bejerot, N. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary perspective, –
A theory on addiction, US National Institute on Drug Abuse
10 Bogatu, N. (1981). Implicatii psihosociale ale imaginii de sine, „Revista de
psihologie”, nr.4
11 Blume, A.(2011) Consumul și dependența de droguri, București, Editura Polirom
12 Carroll, K. (1998), A Cognitive Behavioral Approach Treating Cocaine Addiction,
Yale University, National Institute of Drug Abuse
13 Ceaușu, V. (1983). Autocunoaștere și creație, București, Editura Militară
14 Chalmers, J. & Cayen, L. & Snowshoe, S. & Colin, E. (2002). A state of emergency
- A report on the Delivery of Addiction Services in North West Territories, Canada
15 Cicu, G. &, Georgescu D & Moldovan, A. (2007). Concepte de bază privind
tulburările datorate consumului de substanțe. București, Editura Agenției
Naționale Antidrog
16 Cicu, G. &, Podaru D & Moldovan, A (2005). Standardele sistemului național de
asistență medicală, psihologică și socială. București, Editat de ANA

74
17 DiClemente, C. (2003) Addiction and Change: How Addictions Develop and
Addicted People Recover, NY: Guilford Press
18 European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (2008). Drugs and
vulnerable groups of young people, Belgium
19 European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, Outreach Work
Among Drug Users in Europe: Concepts, Practice and Terminology, Portugal
20 Ey, H (1983), Conștiința, București, Editura Științifică și enciclopedică
21 Fischer, J., Corcoran, K.(1987) Measures for Clinical Practice, Second Edition,
vol.I, New York, The Free Press, A Division of Macmillan Inc.,
22 Focquaert, F., Breackman, J. & Platek, S. M. (2008). An evolutionary cognitive
neuroscience perspective on human self-awareness and theory of mind.
Philosophical Psychology, 21(1)
23 Geamănu, F. (2011). Barometrul serviciilor incluzive al grupurilor vulnerabile în
Judetul Timiș, Timisoara
24 Golu, M. (2009), Fundamentele Psihologiei, Vol.II, Editia a VII-a, București,
Editura Fundației România de Mâine
25 Gossop, M. (2006). Treating drug misuse problems: evidence of effectiveness,
National Addiction Center Kings College London
26 Graham, J.R. (2000) - MMPI2 Assesing Personality and Psychopathology, Third
Edition, Oxford University Press
27 Iluț, P. (2001). Sinele și cunoașterea lui, București, Editura Polirom
28 Kaplan, H. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary perspective, –
Self Esteem, US National Institute on Drug Abuse
29 Kramer, J. F., & Cameron, D. C. (1975), A Manual on Drug Dependence - World
Health Organization, Geneva
30 Lewis, M. (1990). Self-knowledge and social development in early life. In L.A.
Pervin (Ed.), Handbook of personality. New York: Guilford
31 Mânzat, I. – coordonator (2000), Psihologia Sinelui – un pelerinaj spre centrul
ființei, București, Editura Eminescu
32 Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (2004). Politici de
incluziune socială pentru grupurile vulnerabile. București
33 Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ANA (2007), Studiu privind
prevalența consumului de droguri în România, studiu în populația generală

75
34 Minulescu, M. (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică,
București, Garell Publishing House
35 Mitrofan, I. – coordonator (2003), Terapia toxicodependenței, posibilități și limite,
București, Editura SPER
36 Mitrofan, L (2009), Introducere în psihologie socială, Universitatea din București,
Editura Credis
37 National Institute on Drug Abuse (1995). Adolescent Drug Abuse: Clinical
Assessment and Therapeutic Interventions, Rockville MD, NIDA
38 National Institute on Drug Abuse, (2003) Preventing Drug Abuse among Children
and Adolescents - A Research Based Guide, 2nd edition, NIDA
39 Robins, R & Trzesniewski K & Tracy, J & Gosling S & Potter, J (2002). Global
Self Esteem across the life span, in Psychology and Aging, APA
40 Rogers, C. (1959). A Theory of Therapy, Personality and Interpersonal
Relationships as Developed in the Client-centered Framework. In S. Koch,
Psychology: A Study of a Science. Vol. 3: Formulations of the Person and the
Social Context. New York: McGraw Hill
41 Smith, D & Seymour, R (2004). The nature of Addiction. Handbook of addictive
disorders, Hoboken, Wiley and Sons
42 Steffenhagen, R. A. (1980) - Theories on drug abuse, Selected contemporary
perspective - Self-Esteem Theory of Drug Abuse. US National Institute on Drug
Abuse
43 Totolan, M. (2009). Locul imaginii de sine în structurarea personalității
adolescenților – Rezumat. București
44 Tudose, F. (2007). Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie. București,
Editura Fundației România de Mâine
45 World Health Organization (2004). Advocacy guide: HIV/AIDS prevention among
injecting users: workshop manual / World Health Organization, UNAIDS,
Switzerland
46 Zlate, M. (1999), Eul și personalitatea, București, Editura Trei

Articole și studii online consultate în perioada 01.03.2013 – 01.05.2013

1. http://addiction.lovetoknow.com/wiki/Personality_Traits_of_Addiction

76
2. http://www.antidrog.weboas.ro/efecte.php
3. http://archives.drugabuse.gov/pdf/monographs/download30.html
4. http://books.google.ro/books?id=k4_0Z72teZwC&pg=PT2&lpg=PT2&dq=Drug
+use+and+ethnicity+in+early+adolescence,+William+Vega&source=bl&ots=jp
o-
fzCdWH&sig=qpYTFHwmggG4irpgxkTk3nujp9Q&hl=en&sa=X&ei=TNetUc
SeGaKC4gSS_YGQAg&ved=0CEQQ6AEwBA - Drug use and ethnicity in
early adolescence, William Vega, Andres Gil, Kluwer Academic Publishing
5. http://currentnursing.com/nursing_theory/transtheoretical_model.html
6. http://cyfernetsearch.org/sites/default/files/PsychometricsFiles/Self-
esteem%20scale,%20Rosenberg%20%28high%20school%29_0.pdf
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Substance_dependence
8. http://ezinearticles.com/?Self-Image-and-Addiction-Recovery&id=3111219
9. http://ezinearticles.com/?The-Psychology-of-Addiction&id=1393598 - The
Psychology of Addiction – Saberi Roy
10. http://info.psu.edu.sa/psu/maths/007%20Social%20Cog%20Theory%2001.pdf
11. http://jurnalul.ro/stiri/externe/studiu-care-este-legatura-dintre-facebook-
anxietate-stres-si-consumul-de-alcool-si-droguri-641179.html
12. http://ms.politiaromana.ro/prevenire/droguri/droguri.html - Traficul și consumul
ilicit de droguri
13. http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-personalitatii/
14. http://psychlearningjournal.wordpress.com/2012/07/17/maslow-and-rogers-
growth-and-actualization/
15. http://psychology4a.com/Addictive%20behaviour.htm
16. http://www.ana.gov.ro/
17. http://www.antidrog.weboas.ro/efecte.php - Efectele consumului de droguri
18. http://www.basisonline.org/2004/03/the-wager-vol-2.html
19. http://www.cdt-babes.ro/articole/imaginea-de-sine-stima-de-sine-si-increderea-
in-sine.php
20. http://www.cristianiosub.com/despre-autor/
21. http://www.drugfree.org/join-together/drugs/low-self-esteem-may-predict
22. http://www.economist.com/blogs/dailychart/2010/11/drugs_cause_most_harm
23. http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3403100023.html - Frosch, W.,
WILLIAM - Addictive Personality and Psychological Tests

77
24. http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&ved=0C
EwQFjAE&url=http%3A%2F%2Fcasat.unr.edu%2Fdocs%2FAddiction_Chang
e.ppt&ei=j_6sUf2cJKOn4gT2joDYDw&usg=AFQjCNEUsYnU1KonwdkVilcz
9YXv03KGBA&sig2=mkcqhuJ29sBuxNYqCnniyA&bvm=bv.47244034,d.bGE
- Carlo DiClemente, Dependența și schimbarea, Curs al Universității din
Nevada, 2001
25. http://www.indiana.edu/~engs/hints/addictiveb.html
26. http://www.indiana.edu/~engs/cbook/tabcont.html
27. http://www.integralworld.net/zimmerman.html
28. http://www.jstor.org/discover/10.2307/2778353?uid=3738920&uid=379981013
&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=3&uid=60&sid=21102280316961
29. http://www.jstor.org/stable/209635
30. http://www.mihaelaluca.ro/2011/07/imaginea-de-sine/
31. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1017907
32. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001522.htm
33. http://www.observator.mednet.md/droguri/consum/
http://www.promises.com/articles/self-esteem-after-drug-rehab/
34. http://www.roebuckclasses.com/socialtheory/resources/meadedeflem.htm
35. http://www.sciencedaily.com/releases/2011/09/110906121953.htm
36. http://www.self-esteem-international.org/content/5-research.htm
37. http://www.simplypsychology.org/carl-rogers.html
38. http://www.steppingstonecenter.org/5-self-esteem-building-skills-taught-in-
drug-rehab
39. http://www.thecabinchiangmai.com/archive/low_self_esteem_and_drug_and_al
cohol_addiction
40. http://www.trendconsultgroup.com/good-news/dezvoltare-personala/selfistimu-
cauza-sau-efect/
41. http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/ZAHARIA%20ALINA%
20-
%20Aspecte%20psihosociale%20ale%20imaginii%20de%20sine%20si%20inte
grarii%20sociale%20la%20adolescenti/REZUMAT%20teza%20doctorat%20Za
haria%20Alina.pdf
42. http://www.who.int/mental_health/policy/development/en/index.html

78