Testul1 1. descriei premisele obiective i subiective ale apariiei victimologiei ca tiin.

Secolele XVIII-XIX au fost dominate de legile mersului fires al omenirii pe calea progresului civilizator. Apare postulatul conform cruia omul este o fiin social, iar aciunile lui bune sau rele sunt determinate cauzal. Pe de alt parte se observ o cretere a forelor de producie i dezvoltare a proprietii, iar ca rezultat are loc, obiectiv o cretere accentuat a fenomenului criminal. Ca urmare a acestor mprejurri, s-a simit nevoia organizrii pe baz tiinifice a luptei mpotriva criminalitii. Premisele subiective sunt date de ideiile unor savani, juriti, oameni de tiina etc. n perioada revoluiilor burgheze.

Studiul sistematic al victimei a fost propus, pentru prima oara, de catre avocatul roman Beniamin Mendelshon in anul 1940 care, in lucrarea sa "The Victimology" propune constituirea unei noi discipline stiintifice numite victimologie. Mendelshon isi incepe cercetarile in acest nou domeniu pornind de la studiul victimelor infractiunii de viol, adoptand conceptele si teoria psihanalizei freudiene. El pleaca de la constatarea ca toate disciplinele care au legatura cu delincventa studiaza numai partial realitatea pentru ca au in vedere doar agresorul, nu si victima. Or, victima exista, de multe ori independent de infractor. Autorul introduce notiunea de "complex criminogen" care se compune din studiul criminalului in corelatie cu studiul victimei, si cea de "cuplu penal", format din cuplul antagonist criminalvictima in permanent conflict si adversitate. Cea mai interesanta teza introdusa de Mendelshon este "receptivitatea victimala" a unor persoane, adica predispozitia innascuta a unora de a deveni victime. Profesorul german de drept penal Hans von Hentigin volumul "The Criminal and His Victim", aparut in anul 1948, si in lucrarile sale ulterioare1[4]s-a ocupat de vulnerabilitatea presupusa a unor categorii de indivizi cum ar fi cei foarte tineri, cei foarte batrani, imigranti recenti, membrii unor grupuri minoritare, cei cu tulburari mentale. El a analizat fenomenul concret al victimei, stabilind prenotiuni si concepte utilizate in victimologie, evidentiind posibilitatile de interactiune dintre infractor si victima, precum si rolul victimei in desfasurarea actiunii infractionale. Din aceste cosiderente unii autori il considera pe H. von Hentig initiatorul victimologiei ca stiinta distincta2[5]. Intre 1947-1961, Scoala de la Mainz dezvolta caracteristicile victimale, continutul specific al individualitatii victimale, esenta etica a conflictului agresional desprins din actiunile comunitatii, necesitatea reintegrarii sociale a victimei, cercetarea caracteristicilor infractorilor. In anul 1961, italianul Filippo Gramatica, in volumul "Principi di difesa sociale", elaboreaza profilaxia victimala dupa gradul de victimizare si capacitatea de recuperare individuala, restabilirea unor relatii sociale si a interactiunii noi stabilite cu comunitatea, edificarea unei structuri pentru aplicarea sistematica a tratamentului victimal. In anul 1966, Ezzat Abdel
1 2

Fattah, in studiul "Quelques problemes poss la justice pnale par la victimologie", evidentiaza modul in care actul agresional exercita o presiune constanta si puternica asupra victimei, obligand-o sa participe, in orice mod, la actul agresional. Cercetarile in domeniu au continuat si s-au diversificat, victimologia devenind, cu adevarat, o siinta individuala. In 1973 are loc, in Israel, primul Colocviu International de Victimologie, dupa care au urmat si altele, punanduse bazele acestei stiinte noi. Cercetarile continua si individual, remarcandu-se nume importante ca: T. Sellin si M. Wolfgang - "The Resurement of Delinquency" (1970), S. Schafer "Victimology. The Victim and His Criminal" (1977), W. Middendorf - "Die Opfer des Betruges" (1988) etc. Scoala romaneasca de victimologie continua drumul inceput de Mendelshon. Astfel, in 1985 criminologul Vasile Stanciupublica la Paris volumele "Les droits de la victime" si "Criminalitatea Parisului". El considera ca exista victime prin definitie: saracii, bolnavii, imigrantii, persoanele cu un instinct slab de conservare si propune o strategie de prevenire a crimei prin preceptul defensivei si al revendicarii drepturilor deoarece indivizii sunt victime ale mediului social. In anul 1988, psihologul Tiberiu Bogdan editeaza, in colaborare, volumul "Analiza psihologica a victimei. Rolul ei in procesul judiciar". Aici analizeaza pe larg conceptele de victima, victimizare si riscuri victimale, si elaboreaza o conceptie structurala despre identificarea agresorilor. Cercetarile de specialitate sunt continuate de alte nume importante din domeniu, criminologi, psihologi, medici legisti, profesori universitari in stiinte juridice, magistrati etc.: Aurel Dincu, Ion GheorghiuBradet, Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Constantin Paunescu, Iancu Tanasescu, Rodica Mihaela Stanoiu, Gheorghe Nistorescu, Costica Paun si altii, dovedind ca victimologia este o stiinta aflata in permanenta evolutie.
2.analizai obiectul de studiu, sarcinile i scopul victimologiei ca tiin .

Obiectul de studiu. Potrivit lui G. Gulotta victimologia asigura studiul victimei unui delict, al personalitatii sale, al caracteristicilor biologice, psihologice, morale si socio-culturale, al relatiilor sale cu delincventul si al rolului pe care l-a jucat in geneza delictului. Ea releva cauzalitatea si efectele agresiunii asupra victimei, ordinea in care se produc actele agresionale si limita reducerii acestora, respectiv actele agresionale cu un continut clar: lezarea intereselor unei victime identificate sau care se va individualiza in perioada producerii actului agresional prin legatura de cauzalitate si efectul victimal. E. A. Fattah considera ca victimologia are ca obiect elaborarea printr-un studiu aprofundat al victimei, al unui ansamblu de reguli generale, de principii comune si de un alt tip de cunostinte, putand contribui la dezvoltarea, evolutia si progresul fenomenului criminal, al procesului criminogen, a personalitatii si caracterului periculos al delincventului.

Obiectul victimologiei este reprezentat de tulburarile psiho-fizice (cu exceptia celor de tip maladiv) - efecte ale actului agresiv care afecteaza in mod direct echilibrul dinamic (biologic si psihologic) al victimei. Analiza victimologica se refera la situatiile cand agresorul are capacitatea de comportare neafectata de boli (fizice sau psihice) in sensul ca este constient si responsabil de actul agresiv produs, dovedeste o corecta auto-perceptie, o capacitate buna de relationare sociala, de rezolvare a conflictelor, de a trai vinovatia. Dincolo de aceasta situatie intereseaza psihopatologia sau psihiatria.
Sarcinile: 1. studierea procesului de victimizare i a rolului victimei n mecanismul actului infracional 2.stabilirea pronosticului victimal, deoarece cunoscnd mecanismul de victimizare, metodele i tipurile i caracterul victimilor este posibil de a preciza nivelul de victimizare n plan statistic. 3.informativ- practic de informare a potenialelor victimedespre metodele de comitere a infraciunilor 4.recuperarea prejudiciului cauzat i nlturarea consecinelor infracionale. 5. victimoterapia ce ar include elaboararea metodelodiei de comportare cu victime, de audierea a acesteia i crearea unui sistem de reabilitare a victimei. Deoarece v-gia are un caracer mai mult sociologie i anume de detrminare a cicumstanelor n care s-a produs infraciunea i calitile victimei care ntr-o anumit msur a oferic condiii pentru declanarea acestui, rezult c scopul principal ar fi reabilitarea victimei i prentmpinarea svririi infraciunilor. Sistemul victimologiei: - v-gia criminal - v-gia traumatic -v-gia domestic i a petrecerii timpului liber - v-gia psihiatricv-gia catastrifelor, calamitilor naturale/ecologice -v-gia securitii tehnice 3. formulai metode i tehnici de investigaie victimologic .

Victimologia este o stiinta care foloseste procedeele de investigare comune celorlalte stiinte sociale, pentru o cercetare juridica interdisciplinara. Metodele de cercetare vor prezenta complexele interindividuale dintre victima si agresor, actiunea grupurilor sociale asupra fiecaruia dintre acestia si chiar relatiile dintre grupurile sociale cunoscute, scopurile acestor grupuri. Consecintele metodologice constau in explicarea fenomenelor globale, corelatia acestora si perceperea evolutiei starii agreso-victimale, creandu-se posibilitati de previziune care definesc aceasta stare. Metoda logica. Metoda logica este reprezentata de procedeele si operatiile specifice utilizate pentru stabilirea genezei si a structurii raporturilor interindividuale sau sociale aparute in sistemul de fenomene agresovictimale ca realitati obiective. Orice actiune-inactiune agresionala se refera la un principiu de identitate, de aparare a unor interese care vor califica actiunea ca fiind pozitiva sau negativa, a carui finalitate o individualizeaza. Rezulta ca la conflicte de valori si atitudini asemanatoare vor aparea efecte victimale asemanatoare. Cand actiunile-inactiunile agresive se degradeaza sau se amplifica, pentru a permite aparitia altor atitudini din partea

agresorului, acest fenomen se va repercuta si la nivelul efectelor victimale, pastrand continutul agresiunii. Metoda tipologica. Aceasta metoda stabileste o multime de trasaturi constante existente permanent in cadrul fenomenului agreso-victimal, analizand diferentierea calitativa si cantitativa a acestora si eliminand trasaturile neesentiale. Metoda stabileste prototipuri de victima in functie de diferite criterii: mediul socio-cultural, tipologia valorilor afectate (fizic, material, psihic, moral, religios, politic), modul de viata si tipul de civilizatie frecventat, calculul coeficientului de intensitate al participarii victimei la agresivitate, volumul si dinamica victimizarilor (global si pe sectoare de victimizare). Procesele de interactiune agresor-victima si comportamentele de grup ale victimelor vor fi apreciate si delimitate in categorii de victime dependente de: actiunile-inactiunile victimelor, particularitatile actelor si mijloacelor utilizate, consecintele actelor victimizatoare, structura de ansamblu a fenomenului victimal. Metoda clinica. Metoda explica fenomenul victimal ca fiind expresia generalizata a cazurilor individuale de victimizare pentru a se stabili un diagnostic si a se prescrie tratamentul corespunzator fiecarei victime. Aceasta formula se aplica pornind de la anamneza cazului de victimizare pentru a se intelege diversitatea cauzelor si conditiilor concrete pornind de la trasaturile de personalitate ale victimei. In baza diagnosticului se va stabili un tratament de natura psiho-sociala pentru reducerea efectelor victimale sau pentru eradicarea lor prin evitarea antagonismelor dintre agresori si victime urmand ca, intr-o faza ulterioara, sa se identifice si aplice masuri de integrare a victimei in raporturi normale, de natura familiala, sociala, juridica si religioasa. Metoda comparativa. Aceasta metoda propune ca dupa observarea, intelegerea si discutarea elementelor si factorilor inclusi in doua fenomene, acte, evenimente, sa se procedeze la evidentierea asemanarilor sau deosebirilor dintre ele. Metoda se bazeaza pe ipoteza ca esenta elementelor sau factorilor care compun un fenomen rezida in asemanarea sau deosebirea relativa sau radicala de un alt fenomen, in cadrul mai larg al relatiilor umane. Pentru explicarea fenomenului victimal potrivit acestei metode se recurge la urmatoarele procedee: procedeul concordantei presupune depistarea acelor elemente care se regasesc in doua sau mai multe fenomene agreso-victimale, constituind cauza generatoare sau conditia lor favorizanta; procedeul diferentelor identifica acele elemente specifice ale unui anumit act sau fenomen, care nu se regasesc in celelalte, constituind cauza generatoare sau conditia favorizanta unica; procedeul variatiilor concomitente impune investigarea evenimentelor anterioare producerii unui rezultat dupa criteriul ca, ori de cate ori fenomenul anterior se modifica in acelasi mod cu rezultatul sau, inseamna ca primul este cauza secundului. Metoda statistica. Metoda statistica apreciaza fenomenul victimal in functie de repetabilitatea cantitativa si numerica a anumitor categorii determinate

de cauze, conditii, evenimente etc. Studiind cazurile individuale din care va rezulta modul cum s-a produs efectul victimal, se ajunge la o cauzalitate singulara. Scopul metodei este de a culege informatii pentru compararea lor. Prin identificarea acestora se determina o anumita concluzie statistica privind coeficientii de dependenta a fenomenului victimal de
Testul 2 1. interpretai conceptul juridico-penal de victim i procesual-penal de parte vtmat. Cuvntul victima vine din latinescul "victima" care desemneaz "un animal de sacrificiu, care este expiat pentru greelile sale sau ale celorlai". n zilele noastre, orice persoan care a suferit un prejudiciu material, fizic sau moral, n urma unei aciuni ruvoitoare sau a unui accident este considerat victim, cu condiia ca un text de lege (o reglementare) s o defineasc ca atare i s-i permit accesul la anumite drepturi. Este vorba deci de un statut tranzitoriu, dar necesar i menit a fi depit ct mai curnd posibil. Conceptul juridico-penal de victim- Se consider victim orice persoan fizic sau juridic creia, prin infraciune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are dreptul ca cererea sa s fie nregistrat imediat n modul stabilit, s fie soluionat de organul de urmrire penal, iar dup aceasta s fie informat despre rezultatele soluionriiconform CPP RM conceptul procesual-penal de parte vtmat- Este considerat persoana fizic creia i s-a cauzat prin infraciune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscut n aceast calitate, conform legii, cu acordul victimei. Recunoaterea ca parte vtmat se efectueaz prin ordonana organului de urmrire penal, imediat dup stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea caliti procesuale. 2. clasificai victimile infraciunilor dup criteriu de vrst, ocupait, stare familial. O clasificare sau o tipologie victimal riguros tiinific poate constitui i un instrument deosebit de util pentru prevenirea victimologic individual i, bineneles, din perspectiva dat, obinerea, analiza i utilizarea informaiei victimologice devin deosebit de valoroase. Cu toate problemele pe care le ridic victima, numeroi autori au ncercat s realizeze diverse clasificri n funcie de o serie de criterii i variabile. Clasificarea victimelor trebuie efectuat n baza anumitor temeiuri i n corespundere cu diferite probleme ce stau n faa investigaiilor victimologice. Dup criteriu de vrst:1 victime nevrstnice n funcie de apartenena la o anumit categorie social , cercettorul american Karmen A.

distinge: 1) copii disprui; 2) copii maltratai fizic sau sexual; 3) persoane n vrst; 4) femei maltratate; 5) victime ale atacului sexual; 6) victime ale accidentelor rutiere criterii factorii psihologici, biologici i sociali, contureaz treisprezece categorii de victime: 1) victime nevrstnice; 2) femei ca victim; 3) vrstnici; 4) consumatori de alcool i de stupefiante; 5) imigrani; 6) minoriti etnice; 7) indivizi normali, dar cu o inteligen redus; 8) indivizi (temporar) deprimai; 9) indivizi achizitivi; 10) indivizi destrblai i desfrnai; 11) indivizi singuratici i cu inima zdrobit; 12) chinuitori; 13) indivizi blocai i cei nesupui Vrsta victimelor - Categoriile de vrst predispuse a fi victime ale infraciunii de omor sunt persoanele cu vrsta peste 50 de ani (27,1%), tinerii cu vrsta ntre 19-30 ani (24,4%) i adulii cu vrsta ntre 31-40 ani (23,1%) Profesorul rus David Rivman propune urmtoarea clasificare a victimelor dup comportamentul acestora n mecanismul infraciunii: 1) victime agresive, comportamentul crora se manifest prin atac asupra victimizatorului sau asupra altor persoane (violatorii agresivi) sau prin alte forme ale agresiunii: insult, calomnie, batjocur etc. (provocatorii agresivi); 2) victime active, comportamentul crora nu se manifest prin atac sau imbold sub forma contactului de conflict, dar cauzarea de prejudicii acestora se realizeaz prin contribuia activ a viitoarelor victime: instigatori contieni, imprudeni, persoane care primesc pagube intenionat i din impruden; 3) victime cu iniiativ, comportamentul crora este pozitiv, dar care poate fi periculos pentru ele nsei: persoane cu iniiativ dup funcia deinut (exercitat), dup statutul social, n virtutea trsturilor personale; 4) victime pasive, care nu opun rezisten agresorului din diferite motive: obiectiv nu sunt capabile de a se opune (permanent sau temporar), obiectiv sunt n stare de a opune rezisten; 5) victime necritice, pentru care este caracteristic imprudena, impreviziunea, incapacitatea de a aprecia adecvat situaiile de via: persoane care au, de regul, nivelul redus de studii, intelect redus, vrst minor, vrst naintat, persoane bolnave, inclusiv psihic bolnave, necritice fr a se caracteriza prin particulariti conturate evident; 6) victime neutre, comportamentul crora n-a provocat aciuni criminale i nici n-a contribuit la derularea lor, n msura n care aceasta ar fi depins de victim [160, p. 10].

3. estimai rolul i vinovia victimei n declanarea atentatului criminal. Personalitatea i comportamentul victimei pot juca un rol destul de esenial n motivarea comportamentului infracional i n situaia n care acesta se realizeaz. Potrivit studiilor victimologice, mecanismul infraciunii este determinat de personalitatea i comportamentul victimei n fiecare al doilea sau al treilea caz de comitere a infraciunii violente, n fiecare al treilea caz de viol, n dou cazuri din cinci - la svrirea unui accident rutier penal, n opt cazuri din zece la comiterea escrocheriei ntr-adevr, cauzele i condiiile infraciunii pot fi determinate att de personalitatea infractorului, ct i de situaie (n particular de personalitatea i comportamentul victimei, pretext, circumstanele n care se comite infraciunea). Dar aceasta nu nseamn c personalitatea i comportamentul victimei, precum i pretextul, timpul i locul svririi infraciunii sunt cauze ale acesteia. Considerm c vinovia victimei poate fi doar condiie de realizare a orientrii antisociale i deficienelor contiinei juridice a individului care comite infraciunea, adic o circumstan ce favorizeaz svrirea acesteia [6, p. 116]. Prin urmare, particularitile personale i caracterul comportamentului victimei pot contribui la comiterea infraciunii, influennd asupra apariiei i realizrii inteniei subiectului infraciunii, determinndu-i orientarea i caracterul aciunilor acestuia sau atrgndu-l ntr-o situaie favorabil pentru comiterea faptei prejudiciabile. Astfel, personalitatea i comportamentul victimei au un rol de sine stttor n mecanismul cauzelor i condiiilor infraciunii i nu pot fi confundate sau identificate cu alte elemente componente ale situaiei. Alte soluii ale acestei probleme vor determina, n opinia noastr, subaprecierea sau chiar ignorarea personalitii i comportamentului victimei, negarea caracterului de sine stttor al circumstanelor date n componena infraciunii, n obiectul probatoriului i n interaciunea personalitate situaie - fapt. Personalitatea i comportamentul victimei au importan la incriminarea faptelor i individualizarea pedepsei penale. Legislaia penal n vigoare conine norme n structura crora sunt incluse semne ce caracterizeaz persoana vtmat i comportamentul acesteia: 1) particulariti ale personalitii victimei i statutului su (femeie, brbat, minor, funcionar, cetean,

martor etc.); 2) comportamentul victimei (licit, ilicit etc.); 3) starea victimei n momentul svririi infraciunii (neputin, femeie gravid, bolnav, stare periculoas pentru via); 4) relaiile dintre victim i infractor (rude, serviciu, dependen material etc.) n timp ce specialitii discut asupra acestor modele teoretice, chestiunea privind determinarea gradului de rspundere i pstreaz importana practic pentru sistemul de drept penal i, de regul, apare la toate etapele procesului penal. Totui problema vinoviei victimei nu trebuie supraapreciat n cadrul teoriei i practicii combaterii criminalitii. Supraestimarea acestei probleme poate duce la denaturarea perspectivei investigaiilor victimologice i aplicrii lor corecte n practic. Ar fi necesar de deplasat centrul de greutate de pe vinovia victimei asupra problemei mpotrivirii acesteia i aciunilor de curmare a atentatelor criminale, inclusiv, asupra autoaprrii, autoajutorului i autocontrolului, deoarece pentru majoritatea victimelor, incapacitatea de a se apra de agresiune este o nenorocire, dar nu o vinovie a acestora [4, p. 120]. Cercetarea victimologic a vinoviei victimei reprezint cheia de soluionare a problemei cauzalitii criminalitii i clarificrii mecanismului comportamentului infracional individual. Astfel, s-a stabilit c, cu ct este mai evident (provocator) rolul victimei la svrirea infraciunii concrete, cu att mai mult atenie trebuie acordat aprecierii personalitii subiectului infraciunii (n dreptul penal, dup cum s-a menionat, aceasta poate contribui la aplicarea unei pedepse mai blnde, iar uneori chiar la liberarea de pedeapsa penal). Totodat, abordarea problemei cu privire la vinovia victimei n aspect criminologic este deosebit de important nu numai la analiza mecanismului actului infracional, la individualizarea rspunderii i pedepsei penale a fptuitorului, dar i la elaborarea i realizarea msurilor de prevenire victimologic. Testul 3 1. numi-i i caracterizai cele mai vulnerabile categorii de persoane supuse riscului de victimizare. Una dintre primele tipologii ale victimelor infraciunilor aparine lui Hans von Henting care, utiliznd drept criterii factorii psihologici, biologici i sociali, contureaz treisprezece categorii de victime: 1) victime nevrstnice; 2) femei ca victim; 3) vrstnici; 4) consumatori de alcool i de stupefiante; 5) imigrani; 6) minoriti etnice; 7) indivizi normali, dar cu o inteligen redus; 8)

indivizi (temporar) deprimai; 9) indivizi achizitivi; 10) indivizi destrblai i desfrnai; 11) indivizi singuratici i cu inima zdrobit; 12) chinuitori; 13) indivizi blocai i cei nesupui 2. stabilii factorii de risc victimal n mecanismul victimizrii femeilor. ) Factorii de risc conjunctural (economici, politici, culturali), atat la nivel individual cat si la nivelul grupului au ca motivari discordantele dintre situatia economicosociala a individului si tendinta modificarii imediate a acesteia. Natura acestor factori poate rezulta si din nevoile obiective care preocupa victima (libertinajul comportamental, viata de familie, perfectionarea individuala sau profesionala), asigurand pluralitatea, coexistenta si similitudinea modurilor comportamentale victimale. b) Factorii de risc relational. Caracterul subiectiv al relatiilor individuale, in cadrul existentei umane determina concordanta dintre actul agresional si efectul victimal. In acest sens, relatia victimei cu agresorul e perceputa in mod diferit de fiecare dintre acestia, depinzand de conditiile sau de momentele variabile ale existentei. Efectul victimal este mijlocit de relatia anterioara, simultana sau posterioara dintre victima si agresor, reactiile victimei fiind rezultatul acceptarii sau refuzului scopului relatiei, a reflectarii acestui scop in psihicul victimei. In mod receptiv, atitudinea victimei si a agresorului devine esentiala in comportamentele individuale si in stimulii, imprejurarile sau starile care comanda aceste comportamente. c) Factorii de risc natural. Comportamentul victimei este justificat in mod obiectiv de modul de intelegere a exigentei sociale, modul de determinare in raporturile interindividuale, de calitatile individuale de natura psihica, morala si intelectuala. Existenta sociala determina un anumit comportament si un anumit grad de intelegere a existentei. Inzestrarea biologica, gradul de sanatate fizico-psihica si aparitia unor necesitati de natura materiala creeaza capacitatea sau incapacitatea de adaptare a victimei la mediul social, la un conflict interindividual si la urmarile lui. In situatie de incapacitate grava de adaptare este nevoie de interventia societatii cu masuri de recuperare victimala. Asadar factorii de risc natural isi au sorgintea in existenta sociala si in viata psiho-morala a victimei. Conditiile favorizante ale producerii efectului victimal trebuie analizate sub mai multe aspecte: psihologic, fiziologic, social, psihiatric si demografic. Cunoasterea conditiilor favorizante aparitiei victimizarii nu se reduce la analiza cauzelor (factorilor) ci trebuie stabilite si intentiile individuale constiente ale victimei de manifestare a acestora. Conditiile favorizante apar ca un produs al unui sistem complex de imprejurari care ajuta violenta si conflictul in dezvoltarea sa naturala, spre un anumit tip de fenomen victimal in care se 939f51j integreaza. Aceste conditii amplifica tensiunile, conflictele si antagonismele dintre victima si agresor, fara a declansa actul agresional, acest atribut revenind intotdeauna cauzelor. Continuitatea sau discontinuitatea conditiilor favorizante demonstreaza relativitatea aparitiei actului agresional si a particularitatilor fenomenului agresional. Victimizarea femeii. Femeia face parte din categoriile de victime cu cel mai mare grad de vulnerabilitate victimala, alaturi de copii si batrani. Spre deosebire de victimele de sex masculin care, datorita instinctului de conservare, incearca sa evite, sa combata sau sa anihileze efectele agresiunii practicand la randul lor o

agresiune, victimele de sex feminin, in general, sunt stapanite de sentimentul fricii, rezultata din amenintarile si agresiunea suferita care determina, de regula, acceptarea efectului victimal. La acestea se adauga si alte trasaturi favorizante ale actului agresional: sensibilitate, finete, emotivitate, forta fizica limitata. Dintre formele de victimizare a femeii cele mai des intalnite, violul ocupa un loc foarte important. Uneori acesta este insotit si de acte de cruzime sau urmat de moartea victimei. Reactia societatii fata de aceasta infractiune este duala: pe de o parte se considera ca femeia are intotdeauna un grad oarecare de vinovatie, fie sub forma precipitarii, fie chiar a provocarii directe, in timp ce tabara adversa considera ca agresiunea incepe atunci cand un barbat continua dupa ce femeia spune "nu". Uneori este destul de dificil de stabilit daca exista viol sau nu si care este responsabilitatea victimei in comiterea infractiunii.[4] Dar indiferent de gradul de implicare a victimei in savarsirea agresiunii, daca se stabileste existenta cu certitudine a delictului, infractorul este vinovat si trebuie sanctionat, fapta nefiind scuzabila pe motivul vinovatiei victimei. Dupa M. Minovici exista patru mari grupe de viol: prin constrangere fizica, prin constrangere morala, violul prin asa-zisele abuzuri de situatie si violul profitand de starile patologice fizice si mentale ale victimei. Exista si viol in timpul somnului hipnotic sau al somnului natural. Violul poate fi comis de catre un strain (55% din cazuri) sau de catre cineva care a avut relatii anterioare cu victima (40% din cazuri). Raportul real ar putea fi insa altul, avand in vedere ca victima unui viol comis de o cunostinta este inhibata in a face plangere penala. Dupa criteriul varstei, situatia statistica este urmatoarea: 20-24 ani - 27%, 16-19 ani si 25-34 ani - 25%, 12-15 ani 11%, 35-49 ani - 7%. Din datele statistice rezulta de asemenea ca sunt cu risc crescut femeile cu situatie materiala modesta, din medii sociale indoielnice precum si femeile care lucreaza in domeniul prostitutiei. De asemenea agresorii, in majoritatea cazurilor, au cu cel putin cinci ani mai mult decat victimele si antecedente penale. O alta forma de victimizare a femeii este maltratarea sau uciderea ei de catre sot. Cauzele sunt multiple: conflicte intraconjugale, infidelitate, gelozie, alcoolism, sotul bolnav psihic etc. Uneori ca urmare a agresiunii sotiile pot comite ele insele infractiuni, de regula asupra sotilor. Intr-o asemenea situatie stabilirea gradului de vinovatie a celor doi membrii ai cuplului penal este foarte dificila. Pentru aceasta operatie trebuie sa fie cunoscuta istoria relatiilor dintre cei doi, frecventa conflictelor dintre ei, motivatia acestora. Victimizarea sotiei se poate datora in intregime conduitei ostile a sotului, dar poate exista si o contributie, mai mica sau mai mare, a sotiei, in sensul ca ea poate provoca, direct sau indirect, prin raspunsurile sau atitudinile sale, comportamentul violent al sotului. O caracteristica a victimizarii in familie este refuzul victimei de a renunta la modul de viata agresiv impus de sot, renuntare ce s-ar putea produce prin separarea in fapt a sotilor, pe o anumita perioada, pana la solutionarea problemelor conjugale sau prin divort. Atitudinea pasiva a victimei are patru mari argumente: copiii au nevoie de ambii parinti, dificultatile financiare, opinia societatii si lipsa sprijinului real din partea autoritatilor si a legii. Intrucat familia este celula de baza a societatii, in cazul unor crize majore din viata unui cuplu este necesar sa se intervina cu psihoterapie conjugala si consiliere familiala.

Fireste ca femeile pot fi supuse oricarui tip de agresiune, aici fiind analizate cele mai intalnite dintre ele. Alte infractiuni care au cu precadere victime femei sunt: infractiunile privind viata sexuala (celelalte decat violul) si talharia. 3. estimai efectele sociale i psohologice ale victimizrii persoanelor strine. Testul 4 ( tratam penal i procesual penal al victimei) 1. descriei particularitile statutului procesual penal al prii vtmate la faza UP. 2. analizai rolul prii vtmate n faza examinrii cauzei n I.J. 3. da-i apreciere tratamentului psihologic al victimei, ulterior rezolvrii judiciare a urmrilor victimizrii. Testul 5 1. stabilii rolul victimei n cadrul legistaiei penale i importana acestuia la calificarea faptei penale. Analiza semnelor (trsturilor) ce caracterizeaz victima permite de a determina locul acesteia n componena de infraciune. Victima nu este un element de sine stttor al componenei, semnele acesteia fiind incluse de ctre legislator n componena de infraciune pentru a caracteriza alte elemente: obiectul i latura obiectiv a infraciunii. n msura n care semnele personalitii i comportamentului victimei sunt legate de relaiile sociale protejate de legea penal, ele se refer la obiectul infraciunii. Semnele personalitii i comportamentului victimei, care caracterizeaz situaia svririi infraciunii, cauzele i condiiile acesteia, se refer la latura obiectiv a infraciunii. Este necesar a ine cont c semnele victimei numai atunci au importan juridicopenal cnd au fost reflectate (sau puteau fi reflectate) n contiina vinovatului, adic cnd acestea au fost cuprinse (sau puteau fi cuprinse) de intenia ori imprudena acestuia. Aadar, importana juridico-penal a circumstanelor ce caracterizeaz personalitatea i comportamentul victimei const n: 1) determinarea gradului de pericol social att al infractorului, ct i al infraciunii comise de acesta; 2) clarificarea coninutului psihologic real al infraciunii (coninutul inteniei sau imprudenei, orientarea inteniei i orientarea aciunilor din impruden, motivul i scopul infraciunii etc.) i, prin urmare, stabilirea prezenei sau lipsei temeiului juridic al rspunderii penale, adic a componenei de infraciune; 3) calificarea corect a faptei comise. n lipsa datelor despre victim, frecvent este complicat a determina dac omorul a fost comis cu intenie sau persoana a fost lipsit de via din impruden, dac omorul a fost sau n-a fost comis n

stare de afect etc; 4) stabilirea rolului real i gradului de vinovie al infractorului la comiterea infraciunii; 5) individualizarea pedepsei inndu-se cont de personalitatea i caracterul comportamentului victimei, deoarece semnele ce caracterizeaz victima, stipulate n legea penal, influeneaz nu numai asupra calificrii faptei, dar pot fi luate n consideraie ca circumstane atenuante (punctele f i i art. 76 C.P. al R.M.) sau circumstane agravante (punctele d, e, f, h art. 77 C.P. al R.M.). 2. analizai personal i comparativ victima n mecanismul actului infracional. 3. dai apreciere raportului infractor- victim. raportul infractor - victim este un concept de baz, bine elaborat la nivelurile teoretic i empiric, care are valoare deosebit, mai ales din punct de vedere al genezei comportamentului infracional. Relaiile dintre infractor i victim l determin uneori pe criminal s aleag metoda de comitere a infraciunii, precum i s-i selecteze victima. Raporturile reciproce existente determin i caracterul reaciei fa de comportamentul participanilor unei sau altei situaii. Astfel, relaiile familiale foarte frecvent determin o reacie pasiv a persoanei vtmate fa de comportamentul infracional care-i pricinuiete o daun. n alte cazuri ns anume contactul permanent (stabil) dintre persoana vtmat i infractor poate duce la o aa desfurare a evenimentelor, cnd victima iniial ia msuri preventive fa de cauzarea prejudiciului, transformndu-se ea singur n criminal. Aadar, raportul infractor - victim poate deveni din instrument al cunoaterii mijloc de prognozare a criminalitii prin structurarea comportamentului att a victimelor poteniale, ct i a infractorului, fapt ce ar permite prevenirea i combaterea infraciunilor. Testul 6 1 descriee tip de infraciuni contra persoanei conform legislaiei penale n vigoare Testul 7 1 caracterizati cauzalitatea victimologic la general Cauzalitatea victimala reprezinta o structura comportamentala complexa a victimei care a jucat un rol oarecare in savarsirea agresiunii, si care este determinata de interdependenta unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religiosi etc.) si a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile si relatiile interindividuale etc.). Cauzalitatea victimala este intotdeauna concreta si formeaza impreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind

modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale si ale integrarii victimei in mediul social. Factorii de risc conjunctural, relational si natural. Clasificarea factorilor de risc victimal este determinata de mediile socio-structurale de provenienta a victimelor, de tipologia valorilor lezate (fizice, morale, religioase, politice), de conditiile socioeconomice in care traiesc victimele, de regulile de conduita acceptate de victime. Factorii de risc releva si gradul concret de responsabilitate a victimelor in comiterea actului agresional. 2 stabiliti coraportul dintre agresivitate i violen Violenta poate fi coraportat la gresivitate Test 8 Violenta n familie FAMILIA nucleul societii, aprut prin conjugarea brbatului i a femeii, n temeiul sentimentului de dragoste.Tot acest sentiment condiioneaz evoluia omenirii, prin conceperea i creterea copiilor. Astfel, are loc fundamentarea unei funcii eseniale a cuplului. Practica demonstreaz, ns, c de multe ori pe parcursul timpului, aceast sarcin este distorsionat cu consecine largi i dramatice. Motivul, n acest sens, fiind apariia unui viciu social fundamental violena n familie. Ce reprezint aceasta? Care este influena sa asupra societii, membrilor familiei i a copiilor n special? O definiie larg acceptat n materie este cea oferit de Evan Stark i Anne Flitcraft, conform creia Violena n familie reprezint o ameninare sau provocare, realizat n prezent sau n trecut, a unei vtmri fizice n cadrul relaiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau cel sexual poate fi nsoit de intimidri sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte poteniale surse de sprijin, ameninrile realizate la adresa altor persoane semnificative pentru victim, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra surselor financiare, bunurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasrilor, telefonului i a altor surse de ngrijire i protecie. Studiile n materie relev faptul, c atmosfera de violen creat n planul habitatului domestic, provoac traume eseniale la copii, chiar dac acetia nu sunt victime directe. Pe lng relaiile tensionate ntre prini, are loc diminuarea de proporii a procesului de cretere i educare a urmailor, necesitile fundamentale ale crora sunt neglijate. Pe parcurs are loc aprofundarea unei crize psihologice. Copiii influenai de tensiunile intrafamiliare dezvolt caracter introvertit, manifestat prin probleme emoionale i mentale, dezvoltare fizic mai lent, dificulti de conduit n relaiile cu mediul, manifestate fie prin agresivitate sau pasivitate n colaborare, intrarea n cercuri cu influen negativ sau izolare complet de cei din jur, asumarea psihic a unui rol de personaj negativ, etc. Evideniem n acest sens tendina de formare a dou tipuri de personaliti, real periculoase pentru societate. Primul tip, l reprezint copiii nchii, izolai, timizi, care n planul violenei domestice au luat rolul de victim, o poziie slab de defensiv. Pericolul social al acestora nu deine o cot nalt, raportat la media general a crimelor i criminalilor. Un studiu relevant realizat de Noberto Galli, a stabilit c doar circa 18 % dintre tinerii cu astfel de caracter, acced la svrirea infraciunilor. Remarcant n

cazul dat este alt moment, i anume gravitatea faptei comise. Dei, de obicei aceste persoane manifest comportament domol, la apariia anumitor circumstane provocatoare, fie n copilrie, fie chiar pe ntreaga durat a vieii, ei momentan succed la comiterea actului violent, de obicei manifestat prin vtmare corporal sau omor violent. Aceasta este o schem-prototip creat n contiina persoanei la asistarea scenelor de violen ntre prinii si, unde el apare n calitate de aprtor sau o rzbunare pentru tratarea sa anterioar de ctre primte. n acest sens, practica actual, de examinare a omorurilor de ctre structurile de drept, denot faptul c sunt prezente tot mai dese cazuri, cnd nsui copiii produc leziunile cu efect letal asupra corpului unuia dintre prini, ca rezultat al aplicrii de ctre acesta a tratamentului violent asupra celuilalt. Tot la acest capitol se ncadreaz i copiii sau chiar tinerii, care au depit vrsta majoratului, dar al cror mod de sesizare a realitii este legat nemijlocit de violena din copilrie, i anume criminalii n serie. Un studiu realizat de cercettorii americani R.K. Ressler i T. Shachman, denot faptul c n 43 din 100 de cazuri, motivele care i-au determinat la comiterea crimelor au fost afeciunile psihice legate de mediul violent n care acetia i-au petrecut copilria, avnd firi timide de personalitate. n 23% din aceste cazuri, activitatea criminal a fost iniiat nc n perioada minoratului, ca ulterior pe parcursul timpului, s se acutizeze. Un al doilea tip de personaliti create ca rezultat al asistrii copilului la scenele oprimative a prinilor, l formeaz tinerii ce preiau tipul omului violent. Acetia de obicei, manifest agresivitate i lips de respect vizavi de cei din jur. Conform studiului realizat de Noberto Galli asupra a 297 de minori, 36% dintre acetia pleac de acas la vrste destul de fragede i n continuare desfurnd un mod de via tranant, se implic n activiti ilicite, de tipul consumului de droguri i alcool, sustragerea ilicit a bunurilor strine, violuri, vtmri a sntii persoanelor, lista crimelor n care se ncadreaz, fiind destul de larg, nectnd la vrsta minoratului. Evoluie asemntoare a lucrurilor identificm i n cazul copiilor care nu prsesc locul de habitat al prinilor. Factorii determinani n acest caz, fiind lipsa ateniei cuvenite din partea prinilor la faza educrii, urmrirea i preluarea modelului violent de comportament. Dei violena n familie are un efect distrugtor n procesul crerii personalitii la copii, fapt care i predetermin la depirea bucvei legii, nu ntotdeauna se ajunge ca finalitate la acest efect. Totui, astfel de cazuri sunt ntr-un numr limitat. De aceea, statul, comunitatea, fiecare dintre noi, urmeaz a depunde maximum eforturi pentru a preveni i diminua fenomenul violenei n familie, n eventualul scop al creterii unor noi generaii sntoase i non-violente. Testul 9 Violena scolara Cauze Studiile si cercetarile care au abordat tema violentei n general sau a violentei n scoala au propus diferite clasificari ale cauzelor sau factorilor de risc n aparitia fenomenului, uneori

considerndu-le identice, alteori opernd o distinctie ntre cauze si factori de risc. n continuare vom prezenta cteva tipologii ale cauzelor/factorilor de risc ai violentei. Una dintre clasificarile propuse specialistii n domeniu74 grupeaza cauzele violentei n: cauze biologice (factori genetici probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori de nutritie, 74 http://autarchic.tripod.com/files/cause_violence.html 97 efecte ale consumului de alcool si droguri s.a.), sociologice (conditiile socioeconomice, factori privind comunitatea si structura acesteia etc.) si psihologice (afectiuni psihice asociate si cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuala, dar, n special efectele, n plan psihologic, ale conditiilor de mediu familial n care se dezvolta copilul). Alte abordari75 considera ca principale cauze ale violentei sunt cele generate de: - violenta n familie (copiii care apartin unor familii n care se manifesta relatii de violenta preiau aceste modele de relationare); - conditiile economice (saracia extrema n care traiesc unele familii, inclusiv copiii, i mpinge pe unii dintre ei la comiterea unor acte de violenta); - mediul instabil (anumite evenimente intervenite n familie, de genul divortului sau decesului unui parinte, precum si climatul psihoafectiv instabil si insecurizant n care se dezvolta copiii n familie sau n afara acesteia pot conduce la manifestari de violenta ale acestora); - lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabila se implica n acte de violenta pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoana si pentru ca astfel obtin acceptarea grupului cu care comit actele de violenta); - imaginea violentei n mass-media (expunerea ndelungata la violenta propagata de catre media i desensibilizeaza pe copii, ajungnd astfel sa o accepte si sa o practice; aceasta cu att mai mult cu ct imaginea violentei n media nu insista pe consecintele asupra agresorului penale, sociale etc. si nici pe efectele asupra victimei); - sistemul legal (cadrul legal permisiv, n unele tari, privind violenta tinerilor, situatie care nu descurajeaza recidivarea); - alienarea (lipsa comunicarii si a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de apartenenta la aceasta a tinerilor, precum si lipsa sperantei de reusita n viata; violenta si aderarea la un grup violent creeaza acestora sentimentul de apartenenta la o anume comunitate si de ncredere n viitor); - rasismul, sexismul, homofobia, stratificarea sociala, etnocentrismul (discriminarea centrata pe diferentele ntre indivizi sau grupuri este o sursa de tensiune care poate genera

violenta; institutiile pot legitima violenta prin politici si practici institutionale, dnd dreptul indivizilor sa practice discriminarea la nivel individual, cu consecinte minime). 2.formele