Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
În antichitate, victima era considerată o ființă vie folosită ca sacrificiu pentru o
anumită zeitate.În prezent, prin victimă înțelegem orice persoană care suferă în mod direct sau
indirect repercusiuni morale, materiale sau fizice ale unei acțiuni sau inacțiuni criminale.
De asemenea, a avut loc în mod progresiv delimitarea victimologiei ca știință
autonomă(subordonată criminologiei)cu un obiect concis: comportamentul victimei în
procesul agresional .
Victimologia este știința despre activitatea și comportamentul specific prin care este
relevată trăirea victimei în cadrul raportului cu agresorul, respectiv știința despre etapele
procesului agresional pornind de la geneza, structura și finalitatea acestuia .
Guglielmo Gulotta,specialist în psihologie judiciară,precizează că orice act
agresional produce multiple efecte victimogene,prin urmare se asigură prin victimologie
,,studiul victimei unui delict, al personalității sale, al caracteristicilor sale biologice,
psihologice, morale și socio culturale, al relațiilor sale cu delincventul și ale relațiilor pe care
le-a jucat geneza delictului”.
Simplul gând nu poate constitui infracțiune, nefiind faptă.Numai actele de conduită
exterioară ale persoanei pot constitui infracțiuni, nu și simplele procese psihice care au loc în
forul interior al acesteia.
Fapta poate consta într-o acțiune sau o inacțiune.În ambele sale forme,ea reprezintă
exteriorizarea unor procese psihice caracteristice activității conștiente a ființei umane.Fapta
trebuie să aparțină omului, să-i fie imputabilă, altfel nu există infracțiune, ci o simplă
manifestare de energie fizică, fără relevanță juridico- penală.
INFRACTORUL-PSIHOLOGIE,COMPORTAMENT,PERSONALITATE
Studierea personalității criminale, activitate care include întregul complex de factori
care au contribuit la formarea personalității individului în cauză, permite să se facă unele
distincții nu numai între individul neinfractor și cel infractor, ci și între diferitele categorii de
infractori.
Cunoașterea personalității infractorului este absolut indispensabilă, pentru a putea
alege căile și mijloacele cele mai potrivite de combatere a fenomenului infracționalității, atât
în unele cazuri izolate cât și în ansamblu la nivelul întregii societăți.
Dacă studiem categoriile de infractori sub aspectul particularităților psihologice,
reușim să stabilim caracteristici care se regăsesc la majoritatea celor ce încalcă frecvent legea.
Una dintre cele mai frecvente particularități ale delicvenților( în special a delicvenților
minori) este instabilitatea emotiv-acțională.La omul normal reacțiile emotiv active sunt
stabilite relativ, adică sunt determinate de mediul înconjurător și de valorile etice și
sociale.Stabilitatea omului normal se realizează prin continuitatea acestor reacții.
Din cauza experienței negative a unei educații deficiente, a deprinderilor antisociale,
delincventul este instabil emotiv activ, un element care în reacțiile lui prezintă discontinuitate
și salturi de la o extremă la alta.
Orice criminal este un inadaptat din punct de vedere social.Educația inadaptaților s-a
efectuat în condiții neprielnice, în mod nesatisfăcător.De aceea, anamnezele infractorilor arată
că sunt proveniți din familii dezorganizate, unde nu există condiții sau pricepere
corespunzătoare pentru educația copiilor.
Acțiunea criminală, pe lângă faptul că e nocivă societății, favorizează infractorul într-o
anumită măsură din punct de vedere material sau moral. De la mica pungășie până la marile
escrocherii se pot vedea mobilele de interes imediat sau îndepărtat, tot așa de bine ca și în
crimele de mare violență(asasinatele din răzbunare și gelozie).
O altă caracteristică a comportamentului criminalului este duplicitatea .El joacă rolul
omului cinstit, al omului cu preocupări cu totul deosebite decât cele infracționale. Acest joc
dă un comportament artificial infractorului,îi denaturează chiar și faptele normale.
Personalitatea infractorului prezintă câteva elemente bio-psiho-sociale, care indică
nivelul de dezvoltare a individului:
-Vârsta ne indică în mare măsură gradul de dezvoltare fizică, de dezvoltare psihică
precum și poziția în familie și în societate, toate la un loc putându-ne oferi indicii ce ar putea
explica abaterile comportamentale ale celui în cauză.
-sexul infractorului-în ceea ce privește criminalitatea feminină, ponderea infracțiunilor
este cu mult mai scăzută în raport cu cele săvârșite de către bărbați
-Infirmitățile și bolile somatice ale infractorului-constituie, de regulă,prin ele însele
cauze ale comportamentului criminal
Cele grave, de durată, ireversibile, se pot repercuta în mod negativ asupra stării psihice
a celor în cauză și în consecință asupra atitudinii acestora față de cei din jur.
-Particularitățile etnice și rasiale are infractorului-Acestea dau naștere la inegalitate
socială, incultură, mizerie și șomaj.
În ceea ce privește disfuncțiile personalității (discernământul vizavi de
responsabilitatea penală), ele pot fi clasificate în: nevroze ,psihopatii și psihoze.
-nevroze:Tulburări, reacții foarte variate manifestate prin suferințe și conflicte
intrapsihice
-psihopatii:Deficiențe psihice;Psihopații și păstrează în întregime capacitatea de
cunoaștere dar prezintă comportamente antisociale de mare varietate ca formă și intensitate
-psihozele:Afecțiuni psihice foarte variate a căror caracteristică principală o constituie
alterarea profundă a vieții psihice, și cu consecința pierderii conștiinței
Este compus din cuplul antagonist criminal- victimă în permanent conflict. Are două
aspecte:
-în faza preinfracțională, elementele cuplului sunt indiferente sau se atrag reciproc
-În faza postinfracțională, cele două elemente ale cuplului se resping reciproc
Corelația dintre delincvent și victimă prezintă următoarele aspecte:
-Victima este cauza delictului(Infracțiune comisă de unul dintre soți când constată
adulterul în flagrant delict)
-Victima este pretextul infracțiunii(excrocheriile)
-victima este rezultatul unui consens între ea și infractor(sinuciderea în doi)
-victima este rezultatul unei coincidențe(Infractorul pândind o persoană, lovește pe
alta)
Din punct de vedere strict juridic, precizarea statutului celor doi membri ai cuplului se
face atât în baza stabilirii inițiativei în a comite o faptă antisociala, cat și în baza efectelor
acesteia. Persoana ucisă, vătămată corporal, apare în calitate de victimă, iar cea care a ucis, a
vătămat corporal, apare în calitate de infractor.
Deși există și cazuri în care între infractori și victimă nu există niciun fel de legătură
anterioară, din perspectiva strict psihologică, nicio victimă nu poate fi absolvită integral de o
anumită răspundere legată de actul infracțional.Victima unui viol într-un parc în timpul nopții
poartă vina ignorării pericolelor posibile atunci când încearcă să se plimbe singură la ore
târzii. Poștașul cu bani mulți asupra sa nu se asigură deloc și este atacat în scop de jaf.Chiar și
în cazul unor minori, victime ale unor infracțiuni, un anumit grad de vinovăție aparține
părinților sau persoanelor ce-i au în pază juridică.
În cazul în care între victimă și criminal există anumite legături anterioare, plecându-se
de la cunoașterea victimei se poate reconstitui relaționarea dintre infractor și victimă și astfel
se poate identifica cel ce a comis fapta criminală. Această situație este valabilă pentru cazul în
care victima este o persoană decedată. În cazul în care victima nu decedează,apare problema
măsurii în care ea este dispusă,voluntar sau involuntar, să-l demaște pe infractor.În toate
aceste cazuri, modul de reacție al victimei, psihologia ei vor informa asupra unor caracteristici
psihice și comportamentale ale infractorului.