COLECŢIA CĂRŢILOR DE SEAMĂ

SERIA EDIŢII DEFINITIVE

RENE DESCARTES
EXPUNERE DESPRE METODĂ

RENATI DES-CARTES
DISSER TATIO DE 1v1ETHODO

RENE DESCARTES
DISCOURS DE LA METHODE
 Redactor: E ugenia Petre
Tehnoredactare computerizată: Marcel C ălinoaia

Coperta I - ilustraţie din RENAîl DES CARTES OPERA PHILOSOPHICA,

Francofurti ad Moenum Sumptibus FRIDERICI KNOCHll Bibliop. Anno MDCXCll
Lucrare aflato în patri moniul Bibliotecii Naţionale a României

Ediţia latină: RENATI DES-CARTES, PRINCIPIA PHILOSOPHIA:, AMSTELODAMI,

Apud JOHANNEM JANSONIUM Juniorem, Anna MDCLVI

Ediţia franceză: Oeuvres philosophiques de Descartes, publiees d'apres

Ies textes originaux avec notices, sommaires et eclaircissemens par
Adolphe Garnier, Tome I, Librairie Classique et Elementaire
de L. Hachette, Paris, 1835

Ediţia latină citată de ediţia franceză: Specimen Philosophic:e, seu

Disser:tatio de Methodo, Dioptrice et Meteoris e gallico sermone translata,
Amsterdam, Elzevier, 1644, in-4°

© 1995 Editura PAIDEIA

Şos. Ştefan cel Mare nr. 2
71216, Bucureşti 2
tel.: (0040)-1-2 l 04593
fax: (0040)-1-2 l 06987
România

Toate drepturile asupra prezentei ediţii

sunt rezeNate Editurii Paideia

Printed in ROMANIA

ISBN 973-9131-37-9
 RENE DESCARTES
EXPUNERE DESPRE METODĂ

REN ATI DES-CARTES

DISSERT ATIO DE METHODO

RENE DESCARTES
DISCOURS DE LA METHODE

Traducere din limba latină

şi note lexicale de
DAN NEGRESCU

PAIDEIA
 CUVÂNT DESPRE TITLU

Parcurgând textul latin al lucrării carteziene, trebuie să acceptăm parafrazarea

vechiului" Non es t idem si duo dicunt idem" în forma" Non est idem si u nus
<licit idem "; şi aceas ta pentru că, aşa cum ne avertizează dintru început a utorul,
faţă de varianta franceză, a căutat să-şi îndrepte /1 propria gândire" ; d eci aceeaşi
lucrare nu mai este aceeaşi, iar acest lucru se constată deja din titlu; Descartes
nu mai scrie un d iscurs (dacă o făcea, a vea la îndemână pe discursus,-us) ci o
expunere (dissertatio), adică înfăţişează înlănţuit idei (a se vedea com para tiv
verbele discurro,-ere- a alerga în sau d in diferite părţi, şi dissero,- ere- a înfăţişa
înlănţuit idei, a expune).

Trecerea de la discurs la expunere, în accepţiunea de mai sus a termenilor, este

tocmai rodul străd uinţei de îndreptare a /1 propriei gândiri "; nu trebuie uitat
că între cele d ouă trecuseră şapte ani, perioadă în care îndoiala adusese în mod
necesar schimbări. Sunt doar câteva consideraţii, care nu numai că justifică, d ar
chiar cer în m od obiectiv editarea trilingvă a lucrării carteziene.

DAN NEGRESCU
 DISSERTATIO EXPUNERE DESPRE
DEMETHODO METODĂ

recte Htenoi rntione, de a ne folosi drept raţiunea

et veritt1tem in scientiis inv�sti@L111i'li. şi a căuta adevărul în ştiinţe

R. D E 5 - C A RT E 5 R. DESCARTES

LECTOR/SUD Urează sănătate

5. D. Cititorului său

Hcec spe c i m i n a Gal l i c e a me s c ri p ta, & A c e s t e încercări s cr i s e d e m i ne în

ante se ptem annos vulgata, paul lo post
a b a m i c o i n l i nguam Lati n a m versa
fu ere, ac versio m i h i tradita, ut qui c­
q u i d i n ea m i n us place ret, p ro meo j u re
muta rem.
Quod va r i i s i n l o c i s fe ci: sed fo rsan
etiam a l i a m ulta prcetermisi; hcec que ab
i llis ex eo d ignos centur, q u o d u b i q u e
fe re fi d u s i n terpres v e r b u m v e rbo red­
dere co natus s i t; ego vero sentent ias
i p sas scepe mutari m, & non ejus verba,
sed meum s e n s u m e m e n dare u b i q u e
studueri m. Vale.
franceză şi făcute cunoscu te tuturor cu
şapte a ni în urmă, au fost tra duse cu
puţin după aceea în limba la tină d e un
prieten, iar traducerea mi- a fost trim isă
pentru ca, dacă ceva din ea mi-ar place
mai puţin, să modific după chibzuinţa
mea. Acest lucru l-am şi făcut în nu­
meroase locuri, dar poate că multe altele
le-am scăpat din vedere; acestea s e
deosebesc însă de celelalte prin faptu l că
traducă toru l fid e l s-a stră d uit sa redea
cuvânt cu cuvânt; eu însă am modificat
adesea cugetările însele, căci m-am stră­
duit pes te tot sa-mi îndrept propria
gândire şi nu cuvintele lui. Ramâi cu
bine.

"7
I
 I.
Vd ride ciru.1 ,„cienl ic1s consioerd! imies.
NULLA res a:: q ua b i l ius in te r h o m i n es
e s t di stri b u ta q u a m b o n a m e n s: ea
e n i m un u s q u i s q u e ita abun dare s e pu­
tat, ut ne q u i d e m illi qui maxi m e i n ex­
p l e b i l es c u p i d itate s h a bent, & qui bus i n
n ulla u n q ua m al ia r e Nat u ra sati sfecit,
m e l io rem m e n t e m - q u a m po s s i d eant
optare consuev e ri nt.
Qua in re pariter omnes fa l i i non videtu r
e s s e cre d e n d u m ; s e d potius vi m in cor­
rupte j u d i candi, & verum a fa lso di stin­
guend i , (quam p roprie bonam m e ntem
seu rectam rati o n e m appe llam us) n atura
aequalem omnib us nobis in natam esse.
Atq u e i ta nostraru m opini onum diversi­
tatem, non ex eo manare q u od simus a l iis
alii majore rationis vi donati, sed tantum
ex eo quod cogi tatio n e m non per eas­
dem vias d ucamus, neque ad eas dem res
atte n da m u s. Q u i ppe inge n io pal i ere
haud sufficit, sed eo dem recte uti pal­
marium est. Excels iores anima=, ut ma­
jorum vi rtutum ita & vitioru m capaces
sunt: Et plus promovent qui rect.am per­
petuo viam insi ste ntes, l e nti ssimo tan­
tu m gradu incedunt, quam qui scepe a­
be rrantes cele rius gradiu ntur.
Ego s a n e nun quam exi s t i m av i p l us
e s s e i n me i n g e n i i q u a m i n q u o l i b e t e
v u l go: qu i n i m o etia m n o n raro v e i
c o g i ta n d i c e l eri tate, vei d i sti n cte
i m ag i n a n d i fa c ilitate, v e i m e m o r i a= ca­
p a c i tate atque u s u, q u o s d a m a l i o s
ce q u a re exo ptavi.
I.
Diverse consideraţii referitoare la ştiinţe
Nici un lucru nu este mai egal ă rţitîrr\p
între oameni decâ t înţelepciunea ; căci
fiecare socoteşte că o are într-atât d in
belşug, încâ t nici aceia care au d orinţe
nesăţioase, sau pe care natu ra nu i-a
mulţumit vreod a tă în vreo altă privinţă,
nu obişnuiesc să-şi dorească o minte
ma i bună decât cea pe care o au.
Se pare că în această problemă nu tre­
buie crezut că toţi se înşeală în egală
măsură, ci mai curând, că pu terea d e a
j u d e c a i m p a r ţ i a l ş i de a d i s t i n g e
adevărul de fals (pe care o n urnim l a
p r o p r i u în ţ e l e p c i u n e s a u d r e a p t ă
raţiune) ne-a fost înnăscută ega lă, nouă
tuturor, d e la natură. Şi astfel diversi­
tatea părerilor noastre nu decurge din
aceea că unii am fi fos t dota ţi cu o mai
mare putere a ra ţiunii d ecât alţii, ci d oar
din faptul că nu ne conducem gândirea
pe aceleaşi căi şi nici nu tindem că tre
aceleaşi lucruri. Căci nu e suficient să te
prevalezi de spiritul înnăscut 2, ci meri­
toriu este să te foloseşti drept de el. Su­
fletele mai distinse sunt încăpătoare atât
pentru virtuţile superioare cât şi pentru
vicii; şi, mai mult înaintează cei care,
ţinând mereu calea cea dreaptă, vin cu
pas foarte liniştit, decât cei care, adesea,
rătăcind, paşesc mai repede.
Eu, de bună seama, n-am considerat
nici odată ca în mine a r fi mai mult sp irit
înnăscu t decâ t în oricine din mulţime;
ba dimpotrivă, nu a rareori mi-am dorit
să-i egalez pe alţii fi e în ra pidita tea
gândirii, fie în uş urinţa de a imagina
d istinct, fie în ca pa citatea şi folosirea
9
memoriei. Nici nu cunosc, în afară de
aces tea, să existe alte calităţi prin care
s piritul înnăs cu t să se facă mai distins.
Eu cred cu uşurinţă că, ceea ce se referă
la raţiune - d eoarece prin aceasta sin­
gură suntem oameni - există în mod
egal în toţi; şi nici nu am vreun motiv să
mă îndepărtez de cugetarea comună a
filosofilor care s pu n că doar între acci­
dente şi nu între formele substanţiale
ale indivizilor aceleiaşi specii se poate
dovedi mai mult, sau mai puţin.
Dar nu mă voi teme să afirm că eu s o­
cotesc ca pe o fericire individuală faptul
că încă din primii ani am pornit pe acele
că i ale gândirii prin care nu a fost greu
să ajung la cunoaşterea anumitor reguli
şi a xiome care comp u n m e t o d a cu
aju torul că reia, pas cu pas, s poreşte
cunoaşterea pe care nădăjduiesc s-o pot
obţine şi pe care e îngăduit să o sper ca
maximă în raport cu slăbiciunea spiritu­
lui meu şi cu scurtimea vieţii.
Căci din aceasta am obţinut remarcabile
roade, chiar dacă aveam obiceiul să simt
în legătură cu mine însumi că prin soartă
aş fi modest. În timp ce privesc cu ochi d e
filosof diferitele griji ale oamenilor, abia
dacă îmi par unele - care se arată adesea
- ca nefiind deşarte şi inutile; n-aş putea
să spun de ce, dar apreciez că prin pro­
gresul pe care l-am făcut în; cercetarea
ad evărului, sunt cuprins de o supremă
plăcere; ia r în legătură cu cele ce mi-au
rămas spre a fi cercetate, am simţit o atât
d e mare speranţă, încât, dacă printre pre­
ocupările acelora care sunt oameni cu
3 h o m i n e s sunt, qua:: d am s o l i d e bona
adevărat , este oferită temeinic vreuna
bună şi serioasă, aş îndrăzni să cred că ea
este aceeaşi cu cea pe care am ales-o eu.
S-ar putea într-a devăr ca gândul să mă
înşele, iar ceea ce caut să pun în vânzare
ca aur şi pietre preţioase, să nu fie nimic
altceva decâ t aramă şi sticlă.
10
Nec u l l as ab h i s alias dotes esse novi
qui bus ing e n i u m pra:: s tanti us re d datur.
Nam rati o n e m quo d atti n et, q uia per
illam soiam homines sumus, aequalem
i n omnibus esse fac i l e c red o: n e q u e hic
discedere l i b et a co m m u n i sententia
Ph ilosophorum, qui dicunt, inter acci­
dentia soia, non aute m i nter formas
substantiales individuorum ejus­
dem speciei, plus & m i n u s re periri .
S e d profiteri non verebo r m e s i ngulari
deputare fe l i citati, quod a p ri mis an nis
i n eas cogitan di vias inci deri m, per quas
non d i fficile fu it p e rve n i re ad cogn i ­
tionem q u a r u n d a m regu l a r u m s i v e a ­
x i o matu m , qui bus constat M ethod us,
cujus ape gradatim augere sci entiam,
i l l a mque tan dem, quam pro inge n i i mei
ten uitate & vitae brev itate maximam
sperare l i c eat, acqui re re posse co nfido.
Ja m e n i m ex ea ta l e s fructus perc e p i , ut
q uamvis de m e i pso satis d e m i sse sen­
ti re co n s u e ve ri m ; & du m varias
h o m i n u m cu'ras o c u l o P h i l o s o p hico i n ­
tueor, vix u l l ce u n q u a m occu rrant quae
non va nae & i n u ti l e s v i d eantur; n o n
poss i m q u i n d i cam, m e e x progressu
quem in v e r i t a t i s i n dagati o n e j a m
fe cisse arbitro r, sum m a vo l u ptate per­
f u n d i; t a l e m q u e de iis q u ae m i h i
q ua:: r enda restant s p e m concepisse, ut
si i nter oc cupatio nes eorum qui m e ri
&
s e ria d etur, credere a u s i m i l la m ean­
dem esse q u am e l egi.
Me vero fortasse fallit opin i o, n e c ali u d
e s t quam o r i c h alcu m & vitru m , quod
pro au ro & gem m i s hic ven dito .
N ovi quam proclives s i m u s in e r rorem
cum de n o b i s i p s i s j u d i ca mus, & quam
sus p e cta etiam esse deb eant a m icorum
testi m o n i a, cum nobis fav e n t.
Se d in h o c l i b e l l o d e c l arare i n stitui
q u a l es vias in q u ce renda ve ritate seq uu­
tus s i m , & vitam o m n e m m eam tan­
quam in ta b e l l a del i n e are, ut cui l i bet ad
re p re h e n d endum pateat accessus, &
ipse post ta b ulam delitescens l i be ras
homi num voces i n m e i i p s i u s emen da­
ti o n e m exaud iam, atque h u n c a d h u c
d i s c e n d i m o d um c cete r i s q ui bus uti
soleo adjunga m .
N e q u i s igitu r putet me h i c traditurum
ali quam Metho d u m , quam u n u s q u i s q u e
seq u i d e beat ad recte regendam ra­
tion e m ; i l l am e n i m tantum quam i pse­
met se quutus sum exponere dec rev i .
Q u i a l i i s p rcecepta dare aud ent, hoc
i p s o osten dunt, se sibi prud enti o res i i s
qui b u s e a prces c r i b unt, vicieri: i d e o q u e
s i vei i n m i n i m a re falla ntu r, magna re­
p re h e n s i o n e d i gni su nt.
Cum aut e m h i c n i h i l a l iud pro m ittam
quam h i sto rice, vei, si maliti s, fa bula=
na rrati o n e m , qua i n ter n o n n ullas res
q u as non i n uti l e e r it i m itari, plures ali ae
fortas se e runt q u ce fug1e ndae videb un­
tur, spero illam a l i q u i b u s ita profu­
tura m , ut n e m i n i i n te ri m n o c e re pos s it,
& o m n es a l i quam i n genuitati me;:e gra­
tiam s i nt h a b i turi.
A b i n e u nte cetate ad l itera rum stu d i a
a n i mum adjeci; & q u o n ia m a Prcecepto­
ribus a u d i e b a m , i l la ru m ope ce rtam &
e v i d e ntem cog n i ti o n e m e o ru m om­
nium q u ae ad vitam uti l i a sunt acquiri
posse; i n cred i b ili d e s i d erio d i s c e n d i fla­
gra b a m .
Cunosc câ t d e înclinaţi su ntem spre
eroare când judecăm despre noi înşine;
şi cât de suspecte ar trebui să ne fie
d ov e z i l e prie tenil or, câ nd s un t fa­
vorabile. Dar am hotărâ t ca în aceas tă
cărţulie sa arăt care sunt căile pe care
le-am urmat în cercetarea adevărului şi
să-mi schiţez întreaga via ţă ca într-un
tablou, încâ t să i se arate oricui posibili­
ta tea de a o cr i tica, iar eu îns umi,
adă postindu-mă în dosul tabloului, să
ascult vocile neîngrădite ale oame nilor
în privinţa înd reptă rii mele, şi acest
mod d e a învăţa să îl adaug ce l orlalte d e
care obiş nuiesc s ă m ă fo l o sesc .
Aşadar, să nu socotească cineva că am
de gând să-i transmit vreo metodă p e
care trebuie fiecare să o urmeze pentru
a-şi conduce drept ra ţiunea, căci am
hotărâ t s-o expun d oar pe cea pe care am
urma t-o eu însumi. Cei ca re îndrăznesc
să le ofere alto ra precep te, par a se con­
sid era mai cunoscători decâ t cei că rora
le prescriu şi tocmai de aceea, dacă
greşesc, fie şi în cel mai mărunt lucru, ei
sunt demni de un mare reproş. Cum
însă eu nu promit aici nim ic altceva
decâ t ceea cc ţine de istoris ire, sau dacă
prcfera ţi, o p o v c s tire mora lizatoa re 4 din
ca re, printre multele fa pte, une le n-ar fi
inutil să fie urmate, în ti mp ce mu lte
altele vor părea, p robabil ca trebuind s ă
fi e ocolite; s per c ă aceasta l e v a f i d e folos
unora, astfel încât să nu dăuneze între
timp nimănui şi toţi să fie în măsură să-i
aducă v re o m ulţumire si ncerităţii mele.
Încă din vârst.:l copilăriei mi-am în dr e p ­
ta t gândul către studiul lite re lor; ş i,
deoarece de l a învăţătorii:> mei auze11m
că p rin aj uto rul acelora se poate o bţi n e
cunoaşterea sig ură şi clară a tuturor
celor cc sunt folositoare în viaţă, ardeam
de o incredibila do rin ţ .l de a învăţa.
11
Dar, de îndată ce am absolvit ac:el curs al
studiilor, după parcurgerea căruia există
obiceiul să fii primit în rândulînvăţaţilor, am
început să gândesc de-a dreptul altfel. Mi­
am dat seama că am fa>tîntr-atâtdeîncolăcit
şi de îndoieli şi de greşeli, încât aş aprecia că
toate încercarile mele de a învăţa nu mi-au
folosit la nimic altceva decât să-mi fi desccr
perit tot mai mult propria-mi ignoranta.
Şi totuşi, atunci îmi duceam viaţa într­
una din cele mai renumite şcoli din în­
treaga Europă, în care gândeam că, dacă
undeva în lumea mare există aşa ceva,
apoi acolo trebuie să fie bărbaţii învăţaţi.
Am fost îmbibat de toate cele în care se
iniţiau şi ceilalţi în orice împrejurare. Ba
c hiar, nemulţumit cu ştiintele ce ne erau
predate, citisem cărţi tratând despre altele
mai ciudate şi străine vulgului, oricâte îmi
căzuseră în mână. Ascultam chiar judecăţile
celorlalţi despre mine şi vedeam că nu sunt
considerat inferior vreunuia dintre colegi,
chiar din rândul acelora care erau meniţi să
ocupe locurile maeştrilor. În sfârşit, eu
apreciam că secolul acesta nu era mai puţin
înfloritor şi fecund în spirite deosebite
decât vreunul din cele anterioare. Toate
acestea îmi dădeau curajul de a judeca
despre ceilalţi pornind de la mine şi de a
crede ca nu este dată în lume nici o ştiinţă
egală aceleia despre care eu îmi făcusem o
anumită speranţă.
Totuşi n-am neglijat din acest motiv toate
studiilepentru careîmi dădusem ostcneala
în ş co l i; căci mărtur i s e am că a c e a
cunoaştere a limbilor care a fost însuşită
acolo, este necesară pentru înţelegerea scri­
erilor celor vechi; că povestirile iscusite ale
fabulelor cultivă şi stimulează spiritul într­
un anumit fel; că întâmplările deosebite ale
scrierilor istorice îndeamnă gândul spre
aswnarea lucrurilor mari, şi că, citite cu
prudenţa, ele însele duc într-o măsură
remarcabilă la formarea judecăţii.
12
Sed s i m u l ac i l l u d stu d i o rum curricu­
lum abso lvi, q u o decurso mos est in
eruditorum num erum coo ptari, plane
a l iud coepi cogita re. Tot e n i m m e du­
biis totque e rro ribus i m plicatum esse
a n i m a d v e r t i , ut o m n e s d i s c end i
co natus n i h i l a l i u d m i h i profuisse judi­
care m quam quod ign o ranti a m m eam
magis magi s q u e detexissem.
Atta m e n tune degebam i n una ex c e l e­
berri m i s totius Europ ce sch o l is, in qua,
s i cubi i n un iverso terraru m o rbe, doc­
tos v i ros esse debere cogitaba m. Om­
n i bu s i i s q u i bus a l i i i b i d e m i m b u ebantur
ut cun que tin ctus e ra m . N e c co ntentus
s c i e n t i i s q u as doceba m u r, l i b ros de
quibus l i b et a l i i s m agis curi o s i s atq ue a
vulgo rem otis tractantes quotq uot i n
manus m e as i n c i d e r a n t evo l v e r am.
Ali o rum eti a m d e m e jud icia audiebam,
n ec v i d e ba m m e quo qua m cond i s c i pu­
lo rum i n fe ri o re m aesti m ari: quamv i s
jam e x e o r u m n u m ere n o n n ul l i ad
Praec eptoru m l oca i m p l e n da d estina­
rentu r. Ac den ique hoc saecul u m non
m i n us fl o r i d u m , & b o n o rum i n­
gen iorum ferax qua m ul l um p raec e d e n ­
tium esse arbitra bar. Quae o m n i a m i h i
audaciam dabant de a l i i s ex me judi ­
ca n d i , & c red e n d i nul l a m i n mundo
sci e n tiam dari, illi parem cuju s spes
facta m i h i erat.
Non ta men i d c i rco stud ia o m n i a q u i bus
o peram ded eram i n s c h o l i s negligebam;
fatebar e n i m, li nguarum p e riti a m q u ae
i b i acqui ritur, ad veterum s c ri pta i ntel­
ligenda re q u i ri: Artifi c i osas fabularum
n a r rati o n e s i n ge n i u m q u o d a m m o d o
expo l i re, & excitare; Casus h i sto riarum
memora b i l e s a n i m u m ad magna sus­
cipienda i m pe l l e re, & i p sas cum p ru­
dentia l e ctas non parum ad fo rmand u m
j u d i c i u m confe rre:
O m n e m d e n i q ue bonorum l i brorum
l e ctio n e m e o d e m fe re modo n o b i s
p r o d e s s e , a c s i fa m i l i a r i c o l l o q u i o
p raestan ti s s i m o r u m toti us an ti quitati s
i n g e n i o ru m, q u orum i l l i mo num e nta
s u nt, utere m u r; & q u i d e m co l l oquio ita
p raemeditato, ut non n i s i o pti mas &
s e l ectis s i m a s quas que ex suis cogita­
tion ibus n o b i s decla rent; E l oquen tiam
vi res habe re permagnas, & ad ornatum
vita: m u l t u m co nfe rre; Poes i n i h i l esse
amcen i u s aut d u l c i us; multa i n M athe­
mati cis d i s c i p l i n i s h a b e ri acuti s s i m e in­
ve nta, quaeque cum curi osos o b l ectant,
turn etiam i n o p e ri b us q u i bus l i b et p e r­
ficiend is, & A rt i fi c u m l a b o re m i n u e n d o,
p l u ri mum ju v ant: m u lta i n s c ri p tis q u ae
d e m o ri bus tracta nt p rcece pta, mul ­
ta s q u e ad v i rt u t e m c o h o r ta t i o n e s
uti l i s s i m a s, c o n t i n e r i . Th e o l og i a m
Ca;lo potiun d i rati o n e m doce re: P h i ­
l oso phiam veri s i m i l i ter d e o m n i bus dif­
f e re n d i copia m dare, & non parvam sui
a d m i rati o n e m a pud s i m plici ores exci­
ta re; J uri s p r u d e n ti a m , Medici nam &
scientia rum re l i quas, h o n o res & d i vitias
in c u l to r e s suo s c o n g e r e r e ; nec
o m n i n o u l l a m esse, etiam e x m ax i m e
s u p e rstiti osis & fa l s i s , c u i a l i q u a m ope­
ram d e d isse non sit uti l e , saltem ut
p o s s i m u s quid va l e ant ju d i care , & non
fac i l e ab ul l a fal l amur.
Verum jam satis tempori s l i n guarum
stu d i o, & l e ctio n i l i bro ru m veterum,
eorumque h i s to riis & fa b u l i s me im­
p e n di sse arbitrabar. Idem en i m fere est
age re cum viris p ri s c i aev i, q u od a pud
extera s gen tes pe regrina ri.
Expedit al iquid nosse de moribus alioru m
popul orum, u t inco rruptius d e nostris
judice mus, nec quidquid ab iis ablud it
În sfârşit, că orice lectură a cărţilor bune
ne este de folos în acelaşi fel ca şi cum
ne-am folosi de o conversaţie familiară cu
spiritele cele mai distinse ale întregii
vechimi, cărora le aparţin aceste monu­
mente scrise; că, desigur, conversaţia a
fost astfel gândită dinainte încât ele nu ne
dezvăluie decât gândurile cele mai bune
şi cele mai alese dintre cugetările lor; că
elocinţa are puteri foarte mari şi con­
tribuie mult la împodobirea vieţii; că
nimic nu e mai plăcut sau mai scump
decât poezia; că, în legătură cu ştiinţele
matematice, se consideră că multe din
cele inventate în modul cel mai subtil şi
care celor curioşi le fac plăcere, ajută mult
în desăvârşirea oricăror altor lucrări,
micşorând în acelaşi timp truda celor
ocupaţi cu artele6; mărturiseam de ase­
menea că multe din preceptele scrierilor
tratând despre moravuri conţineau şi
multe îndemnuri foarte utile la virtute; că
teologia ne învaţă raţiunea de a dobândi
cerul; că filosofia ne dă bogăţia de a fi
discursivi în mod verosimil legat de
orice, şi, deloc neînsemnată, stârneşte la
oamenii mai neinstruiţi admiraţie faţă
de ea; că jurisprudenţa, medicina şi
celelalte ştiinţe le aduc laolaltă celor ce le
practică, şi onoruri şi bogăţii; că nu poate
fi vreuna, chiar şi dintre cele legate în cel
mai înalt grad de superstiţii, şi deci,
falsă, faţă de care să nu fie util să ne fi dat
vreo osten eală, măcar ca să putem
judeca cât valorează şi să nu putem fi
uşor înşelaţi de ea. Socoteam pe bună
dreptate că mi-am dedicat suficient
timp studiului limbilor, lecturii cărţilor
celor vechi şi istoriilor şi fabulelor lor.
Căci a discuta cu bărbaţii timpului tre­
cut e aproape la fel cu a călători la nea­
muri străine.
E bine să cunoaştem ceva despre mora­
vurile altor popoare spre a judeca mai
nepărtinitor despre ale noastre şi ca sa nu
13
considerăm d intr-o dată ca ridicol şi fără statim pro ri diculo atque inepto habea­
sens orice nu ni se potriveşte dintre mus, ut solent ii qui nunquam ex natali
acelea, după cum obişnuiesc cei ce nu au solo discesserunt. Sed qui nimis diu pere­
părăsit niciodată pământul natal. Dar, cei grinantur, tandem velut hospites & extra­
ce călătoresc prea mult devin în patria lor nei in patria fi unt, quique nimis curiose illa
precum oaspeţii şi străinii; iar cei care quce olim apud veteres agebantur inves­
cercetează cu prea multă curiozitate cele tigant, ignari eorum quce nune apud nos
ce-i interesau pe cei vechi odinioară, aguntur esse so lent. Prceterea fabulce plu­
·
obişnuiesc să fie neştiutori faţă de cele ce rimas res quce fieri m inime possu nt, tan­
ne interesează acum pe noi. Pe lângă
quam si aliquando contigissent repr<esen­
aceasta, fabulele prezintă numeroase în­
tant, invitantque nos hoc pacto vei ad ea
suscipienda quce supra vi res, vei ad ea
tâmplări - ce pot avea loc în cea mai mică
speranda quce supra so rtem nostram
măsură - ca şi cum ele ar fi avut vreodată
sunt.
loc, iar prin această convenţie ne îmbie fie
să ne asumăm cele ce ne depăşesc puteri­
le, fi� să s�erăm la unele ce sunt deasupra
Atq ue ipsce etiam hi storice, quantumvis
destmulm nostru. Scrierile istorice însele
verce, s i preti um re rum non augent nec
oricât de adevărate, dacă nu sporesc şi n � imm utant, ut lectu digniores habean­
schimbă valoarea întâmplărilor spre a fi
tur, earum saltem vili ores & minus il­
considerate mai demne de lectură, omit
lustres ci rcu mstantias om ittu nt: unde
cel puţin circumstanţele lor mai neînsem­
fit ut ea quce narrant, nu nquam omnino
nate sau mai puţin ilustre; de aici se face
qualia sunt exhi beant, & qui s uam vi­
că acelea ce ne redau povestirea nu sunt
d e n d i rationem ad i l l a ru m exem p l a
cu totul după cum se arată, iar cei ce se
� �
s tr d uiesc s ă-ş i al ăt uiască propria
componere n i m i um stu de nt; proni sint
raţmne de a percepe , raportându-se la
in deliria antiquoru m He roum, & tan­
exemplele lor, sunt înclinaţi către delirul
tum hyperbo lica facta med itentu r.
unor eroi din vechime şi pregătesc fapte
de dimensiuni hiperbolice.
Preţuiam mult elocinţa şi eram în­
Eloqu entiam valde cestimabam, & non
�lă�ărat de o dragoste nu toanai negli­ parvo Poeseos amore incendebar: sed
Jab1lă pentru poezie; dar le socoteam pe
utramque i n te r natu rce dona poti us
amândouă, mai curând, printre darurile
quam inter disciplinas nu merabam. Qui
naturii, decât printre învăţături. Cei care
ratione plurimum valent, quique ea quce
su nt mai puternici prin raţiune îşi or­
cogitant q u a m fa ci l l i m o o rd i n e d i s­
donează într-o ierarhie cât mai simplă
ponu nt, ut clare & distincte intell igantur,
cele cugetate, încât să fie înţelese cu
aptissime semper ad persuadendum di­
claritate şi disti ncţie; pot vorbi întot­
�
deau�a în m ul cel mai potrivit spre a
cere possu nt, etiamsi barbara tantum
Gothorum lingua uterentur, nec ullam
convinge, chiar de s-ar folosi doar de
barbara vorbire a goţilor şi fără să fi
unquam Rethoricam didicissent.
învăţat niciodată nici un fel de retorică.
Şi cei care s-au născut spre a născoci Et q u i ad i ngeniosissima figmenta ex­
plăsmuirile cele mai ingenioase şi a le cogitanda, eaq ue cum maximo ornatu

14
& suavitate exprimenda sunt nati, op­
timi Poet<e d icend i essent, etsi omnia
Poeti c� Arti s, pr�cepta ignorarent.
M a t h e m a t i c i s d i s c i p l i n i s p r cec i p u e
del ectabar, o b certitudinem atque evi ­
dentiam rationum quibus n ituntu r, sed
nondum prcecipu u m earu m usum ag­
noscebam; & cum ad a rtes tantu m
Mecha nicas uti les esse mihi viderentu r,
m i rabar fu n d a m e ntis adeo fi rm i s &
solidis nihil p r�stanti us fu isse super­
structu m.
Ut e contrario vete rum Eth nicorum
mora l i a sc ri pta palatii s s u pe rbis ad­
modum & magnificis, sed aren� tantum
aut a::e n o i n ce d ificatis, co mparabam.
Vi rtutes summis laudibus i n ccelum tol­
l u nt; easq u e c�te ris omnibus re bus
longe anteponendas esse recte conten­
d u nt; sed non satis explicant quidnam
pro vi rtute sit habendum, & scepe quod
tam illustri nomine dignantur, i mman itas
poti us & durities, vei superbia, vei des­
peratio, vei parricidium dici debet.
Theologiam nostram reverebar, nec
m i n u s quam qu ivis al i u s beati tu dinis
<ete rn � compas fi e ri exoptabam. Sed
cum p ro certo atque explorato ac­
cepis sem, iter quod ad i l lam ducit doc­
tis non magis patere quam indoctis,
ve ritatesq ue a Deo revelatas humani
ingenii captum excedere, verebar ne in
te meritatis cri m en inciderem si il las im­
beci l l ce rat i o n i s me� exa m i n i s u b­
j icerem.
exprima cu suprema împodobire şi
suavitate, ar trebui numiţi poeţi foarte
buni chiar d acă ar ignora toate precep­
tele artei poetice.
Eram încântat mai ales de învăţăturile
ma tematice, datorită siguranţei şi evi­
denţei raţionamentelor pe care se spri­
jineau; încă nu-mi dădeam seama de
fo l os i r e a d e o s e b i t ă a a c e s t o r a ş i ,
deoarece m i s e păreau a fi utile doar în
artele mecanice, mă miram că d in fun­
damentele lor sigure şi temeinice nu s-a
construit nimic mai deosebit.
8
Dimpotrivă, scrierile vechilor păgâni
despre moravuri le com param cu nişte
palate mând re, chiar magnifice, dar
înă lţate doar pe nisip sau mâl. Prin
laude supreme, ele înalţă virtuţile până
la cer şi se s trăd uiesc pe d rept pentru
aşezarea lor necesară, de d eparte, înain­
tea tuturor celorlalte lucruri; dar nu ne
ara tă suficient ce anume trebuie consi­
derat ca virtute şi, adesea, ceea ce este
socotit demn de o a tât de strălucită de­
numire, ar trebui numit mai curând
cruzime şi lipsă de sensibilitate, sau or­
goliu, sau disperare, sau paricid .
9
Respectam cu sfială teologia noastră şi
îmi doream - cu nimic mai puţin decât
oricare altu l - să d evin deţinător a l
fericirii e terne. Dar, c u m aflasem ca
sigur şi recunoscut, că d rumul care duce
la ea nu le este m ai a ccesibil celor
înv ă ţ a ţ i d e c â t n e ş tiut o r i l o r ş i că
adevărurile revelate d e la D umnezeu
depăşes c capacitatea s p iritu l u i ome­
nesc, mă temeam, d in respect, să nu cad
în p ăcatu l temerită ţii, s upunându-l e
balanţei plăpândei mele ra ţiuni.
15
Şi mi se părea că oricin e ar încerca să se
dedio.:� cunoaşterii ş i interpretării lor ar
avea nevoie pentru aceas ta de ajutorul
personal al lui Dum nezeu şi ar trebui să
fie aşezat d e a s u pra d es t i nu l u i
oam.cnilor de rând.
Despre filosofie nu vo i spune nimic
decât că, deoarece ştiu că, d eş i a fost
culti vată de cele mai alese s p i ri te din
toa te veacurile, p â nă acum nu mi s-a
dezvăluit în ea ceva despre ce să nu se
d iscute în contradictoriu , adică ceva ce
să nu fie înd oielnic şi nesi g u r; nu mă
încred într-atât în sp ir i t ul meu încât să
sper că cu aş putea descoperi în ca ceva
mai bun d ecâ t au d e sc ope ri t alţii. Şi,
deoarece am observa t cât de diferite
sunt opini ile despre unul şi acelaşi lu­
cru , fi e c a re fiind susţinută de bărbaţi
î n vâţ a ţ i , dar neputând fi adevă rată
t otuşi niciodată ma i mult de u na, orice
apărea ca \·erosimil doar, socoteam că
trebuie considerat aproape ca fals.
În p ri v i n ţa celorlalte ş tiinţe, deoarece îşi
împrumuta principiile de l a filosofie,
a preci a m că ele nu puteau clădi nimic
prea solid şi s igur pe fundamente atât
de nestatornice. !\ ic i gloria, nici profitul
pc c a re îl promit, nu a v e a u suficientă
vuloarC' în faţo mea spre a mă îndemna
la prac t i carea lor. În ceea ce priveşte
pro fit ul, consid eram că nu sunt într-o
asemenea si tua ţi e încât să fiu silit de
s oarta să t ra ns fo rm artele liberale într-o
10
rutina nedemnă de un om libcr . Mar­
turiscsc că, deşi nu d ispr e ţu ie sc gloria
întru totul, precum un cinic, totuşi nu o
socoteam de mare pre ţ pe aceea care mi
se pa r c a ca pu teil fi obţinută d oar ca un
titlu fa l s, a d ic ă pornind de
cunoaşterea fa lselor ştiinţe.
Et quicu nque iis recognoscendis atq ue
interp retandis vacare aude nt, pec u l i a ri
ad hoc Dei gratia i n d igere ac supra
vu lgarium ho m i n u m so rtem pos iti esse
debere m i h i vid eb antu r.
De Philosophia n i h i l dicam, nisi quod,
cum sci rem il lam a p rcestantissimis om­
nium sceculorum inge niis fu isse excu l­
tam, & nihil tamen adhuc i n ea reperi ri,
de quo non in utramque parte m dis­
putetu r, hoc est, quod non sit d u b i u m
& incertu m: n o n tantum i ngenio meo
confidebam, ut aliq uid in ea melius a me
quam a ccete ris inveniri posse spera­
rem. Et cum atte nderem q uot divers�
de eadem re op i n i ones scepe s i n t,
quarum singu lce a viris doctis defendun­
tur, & ex q u i b us ta men nu nquam plu s
una vera esse potest; q uidquid ut pro­
babile ta ntu m affertu r, propemodum
pro falso habendum esse existimabam.
Quod ad cete ras sci en tias, quoniam a
phi losophia pri n c ipia sua m utuantu r,
nihil illas valde solid um & fi rm um tam
insta bili bus fu ndamentis su pe rstru ere
potu isse arbitrabar. Nec gloria nec l u ­
crum q u o d p romittunt satis ap u d m e
valebant; ut ad i l larum c u l t u m imp elle­
re nt. Nam lucrum quod atti net, non in
eo me statu esse putabam ut a fortuna
coge re r li berales disciplinas i n i l l i be­
ralem usum co nuertere.
G l o riam ve ro etsi non p lane ut Cyn icus
aspernari me profite re r; il lam ta men
non magni fa ci ebam, quce non nisi falso
nomine, hoc est ob sci entiaru m non
vera rum cogn itio nem, acq u i ri posse
la vid ebatu r.
Ac denique jam satis ex omnibus, etiam
maxime vanis & falsis degu stasse me
ju dicabam, ut facil e caverem ne me un­
quam vei Alchymi stce promissa, vei As­
t r o I o g i p r ce d i c t i o n e s v e i M a g i
impostur�. vei cuju slibet alterius ex iis
q u i videri vol unt ea se s c i re qu� igno­
rant inanis jactantia faliere posset.
Quapropter ubi pri mum mih i l icuit per
�tat e m , e p r �c ept o ru m c u s t o d i a
exi re, lite rarum studia p rorsus re liqui.
Captoque co nsilio n u l lam i n posterum
qu cerendi sci entiam, nisi vei q u am in me
ipso, vei in vasto m u n d i vol u m i n e
possem rep e ri re, i n sequ entes aliq uot
annos variis pe regri nationibus impend i ;
Atq ue interea te mporis, exercitus, u r­
bes aulasque exte ro ru m Principum in­
vise ndo, cum hom i ni b us d iversorum
morum & ordinis conve rsando, varia
hinc inde experi menta coll igend o, &
m e ipsum in diversis fo rtunce cas i b u s
p robando, s i c ad o m n i a qu� i n vita
occu rrebant attendebam, ut n i h i l ex
q uo eruditior fieri possem mihi vid erer
omittere.
Qui ppe mu lto p l us veritati s inve n1n
a r b itra b a r i n i i s r a t i oci nati o n i b u s
q u i bus singu li homines a d sua negotia
utu ntu r, & quorum m a l o succes su
paulo post puni ri sole nt, quum non
recte judicaru nt, q uam i n iis quas doc­
tor al iquis , oti osus in Mu s�o sedens,
excogitavit circa entia ratio nis, aut
similia quce ad usum vi� nihil j uvant; &
ex q u i bus nihil a l i ud expectat, nisi forte
quod tanto plus i nanis gloriae sit habi­
turus, quo iii� a veritate ac sensu com­
muni erunt remotiores; quia nempe
tanto plus ingenii atq u e· industri� ad
eas verisimiles redd endas debuerit im­
pend ere.
În sfârşit, socoteam că am gustat sufi­
cient din toate, chiar din cele cu totul
deşarte şi false, încât să mă feresc cu
uşurinţă de promisiunile alchimistului,
sau de prezicerile astrologului, sau de
impostura magicianului, sau a oricărui
altuia dintre aceia ce vor să pară că ştiu
ceea ce ignoră, şi a căror lăudăroşenie
goală m-ar putea înşela.
De aceea, îndată ce mi-a fost îngăduit
prin vârstă să ies de sub tutela învăţăto­
rilor, am părăsit cu totul studiul litere­
lor. După ce am luat hotărârea de a nu
mai căuta pe viitor nici o altă ştiinţă, în
afara celei pe care aş putea-o descoperi
în mine însumi sau în uriaşa carte a
lumii, mi-am petrecut următorii ani în
felurite călătorii; în tot restul timpului,
cercetând armate, oraşe şi curţi ale con­
ducătorilor străini, conversând cu
oameni de diverse obiceiuri şi condiţii
şi culegând de aici felurite experienţe,
punându-mă pe mine însumi la încer­
care în diferitele împrejurări ale sorţii,
eram atât de atent la toate cele ce-mi
apăreau în viaţă, încât mi se părea că nu
am ocolit nimic prin care să pot deveni
11
mai priceput . Socoteam că pot găsi
mai mult adevăr în acele calcule de care
se folosesc în ocupaţiile lor oamenii de
rând, şi de a căror înlănţuire obişnuiesc
să fie de îndată pedepsiţi când nu au
judecat drept, decât în cele scornite în
legătură cu fiinţările raţiunii de vreun
în văţat �ezând inacti v în lă caş ul
1
muzelor , sau altele asemănătoare,
care nu ajută cu nimic uzului vieţii şi din
care nu reiese nimic altceva, decât că el
este socotit ca având o glorie cu atât mai
deşartă cu cât acele cugetări sunt mai
îndepărtate de adevăr şi de simţirea'
comună; şi pentru că trebuie să chel­
tuiască atât de multă ingeniozitate şi
s t r ă d u i n ţ ă p e ntru a le r e d a c a
verosimile.
17
Am căutat întotdeauna, cu cea mai mare
strădanie, ştiinţa deosebirii adevărului
de fals, ca să văd mai clar drumul drept
al vieţii şi ca să-1 urmez cu mai mare
siguranţă.
Mărturisesc totuşi că, în timp ce cer­
cetam obiceiurile celorlalţi oameni, abia
dacă am învăţat ceva sigur, căci desccr
peream în ele aproape tot atâtea felu­
rimi precum înainte în o piniile
filosofilor. Iar singurul rod pe care l-am
însuşit din acestea şi l-am reţinut a fost
că există multe lucruri care, chiar dacă
din perspectiva obiceiurilor noastre par
a fi neobişnuite şi ridicole, totuşi la alte
neamuri sunt dovedite ca drepte prin
consensul general; am mai învăţat că nu
trebuie crezut deloc cu îndârjire în ceea
ce ne oferă spre convingere doar exem­
plul sau tradiţia. Am simţit astfel că mă
eliberam de multe greşeli, şi că-mi
aduceam mintea într-o stare mai aptă
pentru a recunoaşte raţionamentele
adevărate.
Dar, după ce astfel am cercetat cu
atenţie ceea ce se întreprinde în lume de
către alţii şi am cules de aici numeroase
experienţe, mi-am pus deodată în gând
să mă cercetez cu seriozitate pe mine
însumi şi să caut pe cât posibil, cu în­
treaga forţă a spiritului, să devin prin
mine foarte bun. După cum cred, acest
lucru mi-a reuşit în mod mai .fericit
decât dacă nu m-aş fi retras vreodată
din patria mea sau de la studiile mele
şcolăreşti.
18
Ac semper sci entiam veru m a falso dig­
noscendi summo stu dio qucerebam, ut
rectum iter vitce clarius viderem, & ma­
j ori cum secu ritate persequerer.
Fateor tamen me vix quidquam certi
didicisse quamdiu sic tantu m aliorum
hominum mores consideravi, tot enim
in iis propemodu m diversitates ani­
madvertebam, q u ot a ntea i n opini­
onibus Phi losophoru m. Atq ue h u nc
tantum fere fructum ex iis perci pie­
bam, quod cum notarem, m u lta esse,
quce licet mori b u s nostri s plane i nso­
lentia & ridicula vi deantu r co mmuni
tamen assensu ap u d quasdam alias gen­
tes, comprobantur, discebam nihil, ni­
mis obsti nate esse cred end um quod
solum exemplum vei consuetu do per­
suaserit: Et ita sensim m u ltis me errori­
bus liberabam, mentemque veris
rationibus agnoscendis aptiorem red­
debam.
Sed postquam sic aliquandiu quidnam
i n mundo ab aliis age retur inspexissem,
& nonnulla i n de experimenta col legis­
sem, semel etiam mihi proposui se rio
me ipsum exami nare, & omni inge nii vi
q uid nam a me optimum fi e ri pos set
inqui rere.
Quod felicius, ut opinor, m i h i s u ccessit,
quam si pri u s nec a patria, nec a scho­
lasticis studiis unquam recessissem.
 li.
Prcccipua iUius MetboDi quam
investif:}'rvit Autbor1 re9ula.
Eram tune in Germania, quo me cu­
riositatis videndi ejus belli, quod non­
dum hod i e fi n itu m est, invitarat; Et
q u u m ab i n au gurati one lmperato ris
versus castra reve rte re r, hyeman dum
forte mihi fu it in quodam loco. Ubi quia
n u l los habebam cum quillus libente r
coloquere r, & p rospero quodam fato
omnibus curis l i ber eram, totos dies
solus in hypocausto morabar, i bique
varii s meditationibus placid issime va­
ca bam. Et i nter ccetera, primum fe re
quod m i h i venit in mentem, fuit, ut
notarem, illa opera q u i b us diversi arti­
fi c e s , i n t e r se n o n co n s e n t i e n t e s ,
man u m ad hibuere, ra ro t a m perfecta
esse quam illa quce ab una absoluta
su nt.
Ita videmus, cedificia quce ab eodem
Architecto in ce pta & ad summum us­
que perducta fu ere, ut p l u ri m um ele­
ga ntiora esse & concin niora, quam illa
quce, diversi diversis te mpori bus novos
pari etes vete ri b u s adju nge ndo con­
struxe ru nt.
tta antiq uce i l l ce civitates, quce, cum 1n1-
tio ignobiles tantum pagi fu issent, in
magnas pau lati m u rbes creveru nt, si
conferantur cum novis illis quas totas
simul metator al iquis in planicie libere
designavit, admod u m ind igestce atque
inord i natce reperiuntu r.
II.
Regula proprie acestei metode pe care a
cercetat-o autorul
Mă aflam atunci în Germania, încotro
mă îndemnase curiozitatea de a vedea
acel război ce nu s-a încheiat încă nici
azi; şi, când mă întorceam de la în­
coronarea împăratului, către tabăra
militară, a trebuit întâmplător să iernez'
într-un loc oarecare. Deoarece acolo nu
aveam pe nimeni cu care să conversez
plăcut şi, printr-o fericită întâmplare
eram liber de toate grijile, zăboveam
de-a lungul tuturor zilelor în încăperea
încălzită unde mă dedicam în cea mai
mare linişte diverselor cugetări. Printre
altele, primul lucru ce mi-a venit în
minte să-l remarc, a fost că acele opere
de care s-au atins diferiţi maeştri, ce nu
se înţeleg între ei, rar sunt atât de per­
fecte precum cele desăvârşite de câte
unul singur. Vedeam astfel că edificiile
ce au fost începute şi duse până la capăt
de acelaşi arhitect sunt cu mu!t mai
distincte şi mai elegante decât cele pe
care le-au construit di verşi în di verse
vremuri, adăugând pereţi noi celor
vechi. Astfel, acele vechi cetăţi, care
iniţial fuseseră doar nişte sate nesemni­
ficative şi s-au dezvoltat cu încetul în
mari oraşe, ne apar totuşi ca amestecate
şi dezordonate dacă sunt comparate cu
cele noi pe care le-a trasat în câmpie, în ,
întregime şi în acelaşi timp, în mod
neîngrădit, vreun inginer.
19
Chiar dacă privitorului îi apare fiecare
edificiu în parte ca fiind adesea mai ar­
tistic şi împodobit, comparativ cu ma­
joritatea sau cu unele din celelalte,
totuşi, celui ce le priveşte cu atenţie pe
toate deodată şi modul cum cele mari
adăuga te celor mici formează străzi
inegale şi întortocheate, i se va părea că
acestea au fost aşezate mai curând
printr-o întâmplare oarecare, oarbă şi
neprevăzută, decât prin voinţa unor
oameni ce se folosesc de raţiune. Dacă
adăugăm la acestea că au existat totuşi
întotdeauna în aceste oraşe câţiva edili
a căror datorie era să poarte de grijă ca
edificiile particularilor să servească po­
doabei publice, în măsura în care se
putea face aceasta, atunci vom înţelege
mai clar cât este de dificil ca îndrep­
tându-ţi mâna spre operele altora să faci
ceva cu totul desăvârşit. Astfel, se poate
considera că acele popoare, care odi­
nioară fuseseră complet barbare şi
necivilizate şi care nu au atins urbani­
tatea decât cu trecerea timpului şi nici
nu şi-au întemeiat legi decât constrânse
fiind de neplăcerile pe care le resimţeau
din crime şi neînţelegeri, acestea deci nu
obişnuiesc să se folosească de un stat
atât de bine organizat precum acelea ce
dintr-acel început din care au format un
tot, au respectat hotărârile unui legiui­
tor prudent.
Astfel, e neîndoielnic că şi statutul
adevăratei religii, care se conduce prin
legi consfinţite de Dumnezeu însuşi,
este cel mai bine rânduit dintre toate şi
nu trebuie comparat cu nici un altul.
20
Et quamvis singula earum cedificia in­
spicienti, scepe plus artis atque ornatus
in plerisque appareat quam in ullis
aliarum; consideranti tamen omnia si­
mul, & quomodo magna parvis adjuncta
plateas incequales & curvas efficiant.
cceco potius & fortuite quodam casu,
quam hominum ratione utentium vo­
luntate, sic disposita esse videntur.
Quibus si addimus, fuisse tamen sem­
per JEdiles aliquos in istis urbibus quo­
r u m off i c i u m erat p r o c u r a r e ut
privatorum cedes publico ornatui quan­
tum fieri posset inservirent; perspicue
intelligemus, quam difficile sit, alienis
tantum operibus manum admovendo,
aliquid facere valde perfectum. Ita
etiam putare licet, illos populos, qui
cum olim valde barbari atque inculti
fuissent, non nisi successu temporis ur­
banitatem asciverunt, nec ullas leges,
nisi prout ab i n comodis, quce ex
criminibus & discordiis percipiebant,
fuere coacti, condiderunt, non tam
bene instituta republica solere uti,
quam illos qui a primo initio quo simul
congregati fuere, prudentis alicujus le­
gislatoris constitutiones observarunt.
Sic certe non dubium est quin status
vera= religionis, qui legibus a Deo ipso
sancitis gubernatur, sit omnium optime
constitutus; & cum nullo alio com­
parandus.
Sed ut de rebus qua: ad homines soios
pertinent potius loquamur, si olim
La ceda:moniorum r espublica fuit
florentissima, non puto ex eo con­
tigisse, quod legibus uteretur, qua:
singillatim spectatte meliores essent
aliarum civitatum institutis; nam contra
multte ex iis ab usu communi abhorre­
bant, atque etiam bonis moribus ad­
versabantur, sed ex eo quod ab uno
tantum legislatore conditte sibi omnes
c o n s e ntiebant, a t que in eundem
scopum collimabant. Eodem modo
mihi persuasi, scientias, qua: libris con­
tinentur, illas saltem qua: perspicuis de­
monstrationibus carentes, verisimilibus
tantum argumentis fulciuntur, quia non
nisi ex variis diversorum hominum sen­
tenti is simul collectis confiata: sunt,
non tam prope ad veritatem accedere,
quam opiniones quas homo aliquis soia
ratione naturali utens, & nullo pra:judi­
cio laborans, de rebus quibuscunque
obviis habere potest. Eodemque etiam
modo cogitavi, quoniam infantes om­
nes ante fuimus, quam viri, & diu vei
cupiditatum vei pra:ceptorum consilia
sumus sequuti, qua= ut plurimum inter
·se pugnabant, & forte, neutra quod op­
timum erat, semper suadebant, jam fi­
eri vix posse ut judicia nostra tam recta
sint & firma, quam si ratio in nobis
a:que matura atque nune, ab ineunte
a:tate exstitisset, eique soli nos regen­
dos tradidissemus.
Verumtamen insolens foret, omnia ur­
bis alicujus a:dificia diruere, ad hoc so­
lum, ut iisdem postea meliori ordine & pentru ca reconstruite fiind aceleaşi, dar
forma extructis, ejus platea: pulchri­
ores evaderent. At certe non insolens
est, dominum unius dom)dS illam des­
trui curare, ut ejus loco meliorem a:di­
ficet:
Dar, ca să vorbesc mai degrabă de cele
ce ţin numai de oameni, dacă odinioară
statul lacedemonienilor a fost foarte în­
floritor, nu cred că aceasta s-a întâmplat
pentru că se folosea de legi care, privite
separat erau mai bune decât ale altor
cetăţi, căci dimpotrivă, multe din ele nu
se potriveau cu uzajul comun şi erau
chiar contrare bunelor moravuri, ci din
aceea că erau întemeiate doar de un
singur legiuitor căruia îi consimţiseră
toţi şi toate tindeau către acelaşi scop. În
acelaşi mod m-am convins că ştiinţele
cuprinse în cărţi - cel puţin acelea care,
lipsindu-le demonstraţiile clare, se spri­
jină doar pe argumente verosimile,
deoarece au fost alcătuite doar din felu­
ritele păreri ale diferiţilor oameni, adu­
nate la un loc - nu ajung atât de CU:rând
la adevăr precum judecăţile pe care ori­
care om ce se foloseşte doar de raţiunea
naturală, nechinuit de vreo prejudecată,
le poate avea în legătură cu toate lu­
crurile ce-i vin în cale. În acelaşi fel mă
gândeam că - deoarece înainte de a de­
veni bărbaţi, toţi am fost copii şi am
urmat sfaturile dascălilor sau ale
poftelor noastre, care cel mai adesea se
contraziceau şi poate nici unele, nici al­
tele nu ne sfătuiau mereu cum era cel
mai bine, - cu greu pot fi judecăţile noas­
tre atât de drepte şi de solide, ca şi cum
raţiunea ne-ar fi fost la fel de matură ca
şi acum, încă din vârsta copilăriei, şi
ne-am fi încredinţat doar ei spre a fi
conduşi drept.
E adevărat totuşi că ar fi ciudat să se
dărâme toate clădirile unui oraş, doar
într-o ordine şi încadrare nouă, străzile
lui să fie mai frumoase. Dar, în mod
cert, nu este ciudat ca stăpânul unei
case să se îngrijească să-i fie dărâmată
casa, pentru a-şi înălţa una mai bună în
locul ei.
21
 Ba chiar, unii sunt adesea siliţi să facă
aceasta, mai ales când au clădiri crăpate
din cauza vechimii, sau, care, înălţate pe
f u nda ţii şubrede, ameninţ ă c u
prăbuşirea. M-am convins în acelaşi
mod că n-ar fi potrivit cu raţiunea ca
vreo persoană particulară, cugetând la
necesitatea reformării instituţiilor pu­
blice, să vrea să le răstoarne din temelii
pentru a le rândui apoi mai bine. De
asemenea socoteam că nici ştiinţele pre­
date şi ordinea învăţării lor în şcoli, ac­
ceptată prin practică, nu trebuie astfel
schimbate vreodată. Dar în ceea ce
priveşte acele păreri pe care însumi le-am
îmbrăţişat până în acea zi, apreciam că
nu pot face nimic mai bun decât ca în
acelaşi timp şi dintr-o dată să le dărâm
pe toate în mintea mea, pentru ca apoi
să accept altele mai bune, fie cel puţin
aceleaşi, dar după ce le-am supus
balanţei raţiunii mature; şi, mai cre­
deam că prin această convenţie puteam
m uit mai bine să mă formez spre a-mi
conduce drept viaţa, decât dacă aş fi
menţinut fundaţiile vechii clădiri şi
dacă m-aş fi bizuit doar pe acele prin­
cipii cărora vârsta mea tânără le-a acor­
dat creditul ei, fără a-şi dovedi printr-o
cercetare dacă ele corespund adevăru­
lui. Deşi îmi dădeam seama în această
problemă de variatele dificultăţi, ele îşi
aveau totuşi remediile.lor şi nu trebuiau
nicidecum comparate cu cele ce apar în
reformarea vreunei instituţii publice.
Corpurile mari, dacă au fost odată dis­
truse, abia dacă pot fi ridicate din nou,
cu mare sforţare, sau abia pot fi păstrate
după zdruncinare, iar prăbuşirea lor
completă este violentă.
22
lmo s�pe m ulti hoc face re coguntu r,
nempe cu m �des habent vetu state jam
fatiscentes, vei qu� infi rmis fundamen­
tis s u p erstru ct<e ru i n a m m i n a n tu r.
Eodemque modo mihi pers uas i, non
quidem rationi esse con sentan eum, ut
privatus aliquis d e publici s rebus refor­
mand i s cogitando, eas prius a fu nda­
mentis velit evertere, ut postea melius
i nstituat. Nec qui dem scie ntias vul­
gatas, ordin emve eas docend i i n scholis
usu receptu m, sic debere immutari un­
quam putavi.
Sed quod ad eas opi niones atti net, quas
ego ipse in eum usque diem fu eram
ampl exu s, nihil melius face re me posse
a rb itrabar, q uam s i omnes s i m u l & se­
mel e mente mea delerem, ut deinde
vei alias mel io res vei certe easdem, sed
postq ua m matu r� rati o n i s exa m e n
su biissent, adm itterem: credebamque,
hoc pacto longe mel i u s me ad vitam
regen dam pos se info rmari, quam si
vete ris �dificii fu n damenta reti nere m,
i i s q u e ta n t u m p ri n c i p i i s i n n i t e r e r,
quibus olim juveni l i s �tas m ea nullo
u nquam adhibito examine an veritati
congru erent, credul itatem suam addi­
xerat.
Quamvis enim in hoc varias difficultates
agnosce rem, remedia tamen i i i � sua
habebant, & nullo modo erant com­
parand� cum iis, qu� i n reformatione
public� alicujus rei occu rrunt.
Magna corpora si semel prostrata su nt,
vix magno mol i m i ne rursus erigu ntu r,
& concussa vix reti ne ntur, atque om­
nis il l orum lapsus est gravis.
Deinde inter publicas res si qu<e forte
imperfecta sunt, ut vei soia varietas
quce in iis apud varias gentes reperitur,
non omnia perfecta esse satis ostendit,
longo illa usu tolerabilia sensim red­
duntur, & multa s<epe vei emendantur
vei vitantur, quibus non tam facile esset
humana prudentia subvenire.
Ac denique illa fere semper ab assuetis
populis commodius ferri possunt quam
illorum mutatio.
Eodem modo quo videmus, regias vias
quce inter amfractus montium deflexce
& contortce sunt, diuturno transeun­
tium attritu tam planas & commodas
reddi solere, ut longe melius sit eas
sequi, quam juga montium transcen­
dendo & per prcecipitia ruendo rectius
iter tentare.
Et idcir�o leves istos atque inquietos
homines maxime odi, quicum nec a
genere nec a fortuna vocati sint ad
publicarum rerum administrationem,
semper tamen in iis novi aliquid refor­
mare meditantur.
Et si vei minimum quid in hoc scripto
esse putarem, unde quis me tali genere
stultitice laborare posset suspicari,
nullo modo pati vellem ut vulgaretur.
Nu n quam u l t er i u s mea cogit atio
provecta est, quam ut proprias opinio­
nes emendare conarer, atque in fundo
qui totus meus est cedifidarem.
Et quamvis, quia meum opus mihi ipsi
satis placet, ejus exemplar hic vobis
proponam, non ideo cuiquam author
esse velim, ut simile quid aggrediatur.
Apoi, unele dintre instituţiile publice,
chiar dacă unele sunt imperfecte - după
cum singură ne-o dezvăluie varietatea
lor la feluritele neamuri, este vădit că nu
sunt toate perfecte - prin uzul îndelun­
gat devin, încetul cu încetul, la rândul
lor, mai suportabile, multe fiind fie
corectate, fie eliminate, rezultat la care
n-ar fi fost atât de uşor să ajungă inteli­
genţa practică a omului. În cele din
urmă, acelea pot fi aproape întotdeauna
suportate mai lesne de popoarele de­
prinse cu ele, decât schimbarea lor.
Vedem astfel că drumurile importante
care au fost abătute şi întoarse de-a curme­
zişul munţilor, obişnuiesc să devină atât
de accesibile şi comode prin îndelun­
gata bătătorire de către trecători, încât e
mult mai bine să le urmezi pe acestea
decât să încerci drumul mai drept,
trecând peste crestele munţilor sau
năpustindu-te prin prăpăst ii. Din
această cauză eu îi urăsc în cea mai mare
măsură pe acei oameni neserioşi şi
agitaţi care, deşi nici prin descendenţă,
nici prin soartă nu sunt chemaţi la ad­
ministrarea treburilor publice, totuşi
plănuiesc mereu să schimbe în nou ceva
din acestea. Iar dacă aş socoti că în
această scriere există ceva, fie şi cât de
mic, prin care să mă poată bănui cineva
de un asemenea fel de nebunie, nu aş
su porta nicidecum să fie publicată.
Gândirea mea nu a fost întinsă niciodată
mai în afară decât m-am străduit eu să-şi
îndrepte ea propriile păreri şi să-mi con­
struiesc pe domeniul care este în în­
tregime al meu. Şi totuşi, deoarece
această lucrare a mea îmi place sufi­
cient, v-o înfăţişez aici ca model; dar , nu
pentru că aş vrea astfel să mă impun
cuiva încât să se a puce de c e v a
asemănător.
23
Poate alţii, cărora Dumnezeu le-a dăruit
s p i r i t e m a i r e m a rcab ile, ar p u t e a
desăvârşi lucrări mai mari; eu însă m ă
tem c a n u cumva aceasta p e care mi-am
asumat-o să fie atâ t de semeaţă şi difi­
cilă, încât să le fie utilă doar câtorva s-o
urmeze. Dar fie şi acest singur lucru -
adică să renunţăm la toate părerile cu care
am fost deprinşi odinioară - nu trebuie
încercat de către oricine. Prin origine
chiar, cea mai mare parte a oamenilor este
formată din două soiuri cărora nu le poate
conveni ceea ce am spus. Mai întâi sunt
foarte mulţi cei care, deoarece se încred în
propriile idei mai mult decât s-ar cuveni,
obişnuiesc să emită foarte repede judecăţi
şi niciodată nu-şi iau suficient timp spre
a-şi examina toate raţionamentele; din
această cauză, dacă ar îndrăzni vreodată
să pună la îndoială toate părerile asimilate
din toate părţile şi s-ar retrage ca de pe un
drum bătătorit, nu le-ar fi uşor să o ţină
mereu pe acel drum îngust, care te duce
mai direct, ci mai curând vor rătăci nesta­
tornici şi nesiguri în tot restul vieţii.
Ceilalţi însă, aproape toţi, pentru că au
suficientă judecată şi modestie spre a
aprecia că există mulţi în lume care să-i
depăşească prin inteligenţă şi de care să
poată fi învăţaţi, trebuie mai curând să­
şi însuşească de la aceia părerile pe care
au de gând să le urmeze, decât să cer­
ceteze altele prin propria capacitate de
gândire. În ce mă priveşte, nu mă îndo­
iesc că m-aş fi numărat printre aceştia,
dacă aş fi avut măcar un dascăl şi n-aş fi
cunoscut acele diverse păreri, care din
cele mai vechi timpuri i-au opus pe
învăţaţi unul altuia.
24
Poterunt fortasse alii, quibus Deus
prcestantiora ingenia largitus est, ma­
jora perficere; sed vereor ne hoc ip­
sum hod suscepi ta m arduum & difficile
sit; ut valde paucis expediat im itari.
Na m vei hoc unum, ut opiniones om­
nes quibus olim fuimus imbuti depona­
mus, non unicuique est tentandum. Et
maxima pars hom inum sub duobus
generibus continetur, quorum neutri
potest convenire.
Nempe permulti sunt, qui cum plus
cequo propriis ingeniis confidant, nimis
celeriter solent judiciare, nunquamque
satis temporis sibi sumunt ad rationes
omnes circumspiciendas, & idcirco si
semel ausint opiniones omnes vulgo
receptas in dubium revocare, & velut a
trita via recedere, non facile illi s e m it�
quce rectius ducit sem per insistent, sed
vagi potius incerti in reliquam vitam
aberrabunt;
Alii vero fere omnes cum satis judicii
vei modestice habeant ad existimandum
nonnullos esse in mundo qui ipsos sapi­
entia antecedant & a quibus possint
doceri, debent potius ab illis opiniones
quas sequuturi sunt accipere, quam
alias proprio ingenio investigare.
Quod ad me, procul dubio in horu m
n u m e r o fu is s e m , si unu m tantu m
prceceptorem habuissem, & nunquam
d iversas illas opiniones cognovissem
quce ab omni mem oria doctissimos
quosque colliserunt.
Sed dudum in scholis audiveram, nihil
tam absurde dici posse quod non dica­
tur ab aliquo P hilosophorum; No­
taveramque inter peregrinandum, non
omnes eos, qui opinionibus a nostro
sensu valde remotis sunt imbuti, bar­
baros idcirco & stolidos esse putandos;
sed pl�rosque _ex iis vei �que bene, vei
etiam melius quam nos ratione uti;
consideraveram pr�terea, quantum
idem homo cum eadem sua mente, si a
primis annis inter Gallos aut Germanos
vivat, diversus evadat ab eo, qui foret,
si semper inter Sinas aut Americanos
educaretur; Et quantum etiam in multis
rebus non magni momenti, ut circa ves­
tium quibus induimur formam, illud
idem quod nobis maxime placuit ante
decern annos, & forte post decern an­
nos rursus placebit, nune ridiculum
atque ineptum videatur, adeo ut exem­
plo potius & consuetudine quam ulla
certa cognitione ducamur. Ac denique
adve rtebam, circa ea quorum veritas
non valde facile investigatur, nulli rei
esse minus credendum quam multitu­
dini suffragi orum; longe enim veri­
similius est, unum aliquem illa inuenire
potuisse, quam multos. Et quia nemi­
nem inter cceteros eligere poteram, cu­
jus opiniones dignce viderentur, quas
potissimum amplecterer, aliisque om­
nibus anteferrem, fui quodammodo
coactus, proprio tantum consilio uti ad
vitam meam instituendam.
Sed ad exemplum eorum qui noctu &
in tenebris iter faciunt, tam lento &
suspenso gradu incedere decrevi, ac
tam diligenter ad omnia circumspicere,
ut si non multum promoverem, saltem
me a lapsu tutum servarem.
Auzisem însă de multă vreme prin şcoli
că nu se poate spune nimic atât de absurd
încât să nu fi fost spus de vreun filosof, şi
am reţinut din timpul călătoriilor că nu
toţi cei care au fost deprinşi cu păreri total
depărtate de înţelegerea noastră, trebu ie
consideraţi din această cauză barbari şi
proşti, şi că mulţi dintre aceia se folo sesc
de raţiune fie la fel de bine, fie chiar mai
bine decât no i; remarcasem în plus cât de
diferit devine acelaşi o m, cu aceeaşi
minte, dacă din primii săi ani tră ieşte
printre francezi sau germani, de ceea ce
ar fi fost dacă ar fi crescut printre chinezi
3
sau amer icani 1 . La fel se întâmplă în
multe lucruri lipsite de mare importanţă,
precum cel legat de forma hainelor cu
care ne îmbrăcăm, acelaşi lucru care ne-a
plăcut foarte mult acum zece ani - şi poate
peste alţi zece ne va place din no u - acum
poate să ni se pară ridicol şi nepotrivit,
astfel că exemplul şi obiceiul ne conduc
în timp mai mult decât o cunoaştere
sigură. Dar în cele din urmă am observat
că în legătură cu cele al căror adevăr nu
este cercetat prea uşor, nu trebuie să-i
credem mai puţin nici unui singur lucru
decât majorităţii opţiunilor, căci este cu
mult mai verosimil să poată fi ajuns la
acela vreun individ decât o co lectivitate.
Şi, deoarece nu-mi puteam alege dintre
ceilalţi pe cineva ale cărui o pinii să-mi
pară corespunzătoare şi pe care să le
cuprind cu totul şi să le aşez înaintea
tuturor celorlalte, am fost constrâns, într­
un fel, să mă folosesc doar de propriul
meu sfat pentru a-mi orândui viaţa.
Dar, după exemplul cel or ce-şi u rmeaz ă
dr umul în t im p u l n o p ţ i i p r i n î n­
tunecimi, am hotărât să calc cu un pas
atât de încetinit şi şovăitor şi să le măsor
pe toate atât de grijuli u încât dacă nu
înaintez mult, măcar să mă păstrez
nevătămat de cădere.
25
Nici nu am vrut să încerc dintr-o dată să
mă eliberez de acele opinii pe care le
acceptasem odinioară fără o convingere
raţională; ci, după cum locatarii care
nu-şi dărâmă casa veche înainte de a
înălţa în locul ei una nouă mi-au fost un
exemplu de premeditare, tot astfel mă
gândeam înainte de a putea dovedi prin
raţiune ceva sigur şi am ezitat suficient
de mult timp în căutarea adevăratei me­
tode care să mă conducă la cunoaşterea
tuturor acelor lucruri de care spiritul
meu era capabil.
Studiasem înainte în şcoli, dintre com­
ponentele filosofiei - logica, - iar dintre
d isciplinele matematice - geometria
analitică şi algebra; păreau trei arte sau
ştiinţe care pot contribui mult la proiec­
tul meu . Dar, în ce priveşte logica, am
observat cercetând mai atent acele for­
mulări ale silogismelor, că ele, precum
şi aproape toate celelalte precepte ale
sale, nu folosesc atât la cunoaşterea
celor ce nu le ştim, cât la explicarea celor
deja ştiute; precum acea artă a lui Lullus
de a trăncăni fără măsură şi fără jude­
cată despre cele ce nu le ştim. Şi, deşi
conţine multe lucruri foarte adevărate şi
foarte bune, totuşi printre atât de multe
i-au fost adăugate şi unele inutile, ba
chiar dăunătoare, pe care a le cunoaşte
şi a le separa ar fi adesea la fel de dificil
precum să faci ca dintr-un bloc de mar­
mură inform să iasă Diana sau Minerva.
Î n ce priveşte analiza celor vechi şi alge­
bra celor noi, acestea s-au extins doar
asupra unor speculaţii care mi se păreau
a nu fi de nici un folos; analiza mai ales
răsuceşte mintea neîntrerupt în jurul
s tudiului figurilor, în asemenea măsură
încât, în timp ce ascute şi ţine încordat
spiritul, oboseşte şi vatămă capacitatea
de imaginaţie.
26
Nec st:atim conari volui me iis opinionibus,
quas olim nulla suadente ratione admi­
seram, liberare; sed, ut veterem domum
inhabitantes non eam ante diruunt, quam
novce in ejus locum exstruend::e exemplar
fuerint prcemeditati; sic prius qua ratione
certi aliquid possem invenire cogitavi; &
satis multum temporis impendi in
qu::erenda vera Methodo, quce me duceret
ad cognitionem eorum omnium quorum
ingenium meum esset capax.
Studueram antea in scholis, inter Phi­
loso ph i ce pa rtes, Log icce, & i nter
M a themati c as disciplinas, Analysi
Geometric::e atque Algebrce, tribus ar­
tibus sive scientiis qu::e nonnihil ad
meum institutum facere posse videban­
tur. Sed illas diligentius examinando,
animadverti, quantum ad Logicam, syl­
logismorum formas, aliaque fere omnia
ejus prcecepta, non tam prodesse ad ea
qu::e ignoramus investiganda, quam ad
ea quce jam scimus aliis exponenda; vei
etiam, ut ars �uliii, ad copiose & sine
judicio de iis, quce neşcimus garrien­
dum. Et quamvis multa quidem habeat
verissima & optima, tam multis tamen
aliis, vei supervacuis vei etiam interdum
noxiis, adjuncta esse, ut illa dignoscere
& separare non minus fcepe difficile sit,
quam Dianam aliqua aut Minervam ex
rudi marmore excitare.
Quantum ad veterum Analysin atque
ad Algebram recentiorum, illas tantum
ad speculationes quasdam, quce nullius
usus esse videbantur, se extendere; Ac
prceterea Analysin circa fi gurarum con­
siderationem tam assidue versari, ut
dum ingenium acuit & exercet, imagi­
nandi facultatem defatiget & l::edat
Algebram vero, ut solet doceri, certis
regulis & numerandi formulis ita esse
contentam, ut videatur potius ars
qucedam confusa, cujus usu ingenium
quodammodo turbatur & obscuratur,
quam scientia qua excolatur & perspi­
cacius reddatur. Quapropter existi­
m avi qucerendam mihi esse quandam
aliam Methodum, în qua quicquid bani
est în istis tribus, ita reperiretur, ut
omnibus interim earum incommodis
careret.
Atque ut legum multitudo scepe vitiis
excusandis accomodatior est; quam iis­
de m pro h i bendis; adeo ut illorum
populorum status sit optime constitu­
tus, qui tantum paucas habent, sed quce
accuratissime observantur: Sic pro im­
mensa ista multitudine prceceptorum,
quibus Logica referta est, sequentia
quatuor mihi suffectura esse arbitratus
s u m , modo firmiter & con stanter
statuerem, ne semel quidem ab illis
toto vitce mece tempore deflectere.
Primum erat, ut nihil unquam veluti
verum admitterem, nisi quod certo &
evidenter verum esse cognoscerem;
h o c est, ut omnem prcecipitantiam
atque anticipationem in judicando dili­
gentissime vitarem; nihilque amplius
conclusione complecterer, quam quod
tam clare & distincte rationi mece
pateret, ut nullo modo în dubium
possem revocare.
Alterum, ut difficultates, quas essem
examinaturus, in tot partes dividerem,
quot expediret ad illas commodius re­
solvendas.
Algebra, după cum se obişnuieşte a fi
predată, a fos t într-atât păs tra tă în
reguli precis e şi formule de socotire,
încât pare mai curâ n d o artă confuză
prin a cărei folos ire spiri tul este în­
vălmăşit şi întunecat, d ecât o ştiinţă
prin care acesta să fie cultivat şi să
d evină mai pătrunză tor. Din această
cauză consideram că trebuia să-mi
c a u t o a l t ă m e t o d ă în c a r e să s e
regăsească ceea ce este bun î n acestea
trei, în aşa fel încât, simultan, să fie
lipsită de toate n eajunsurile lor.
Şi, d upă cum multitudinea legilor este
adesea mai potrivită pentru a scuza vi­
ciile decât pentru a le împiedica, fapt
pentru care statul acelor popoare este
cel mai bine rânduit, care are legi puţine
dar pe care le respectă foarte strict, astfel
eu am apreciat că, în locul imensei mul­
titudini a regulilor din care se compune
l o g i c a , m i e î m i e r a u d e aj uns ur­
mă toarele patru, cu cond iţia să-mi im­
pun hotărât şi constant ca nu cumva să
mă abat vreodată de la ele de-a lungul
întregii mele vieţi.
Prima era să nu admit vreodată ceva ca
adevărat, d ecât dacă am cunoscut în
mod cert şi evident că este a devărat;
adică, să mă feresc cu cea mai mare grijă
de orice grabă şi anticipare în procesul
judecării; să nu cuprind mai larg cu
mintea într-o concluzie decât ceea ce i se
arată atât de clar şi distinct raţiunii mele,
încât să nu poată fi readus în nici un fel
sub semnul îndoielii.
A d oua era ca dificu lt ă ţile pe care
aveam de gând să le cercetez, să le
împa rt în atâtea fragmente, câte era
a va n t a j o s s p r e a le r e z o l v a m a i
corespunzător.
27
A treia era ca toate gând urile pe care le
consacram căutării adevărului, să le fac
să înainteze mereu într-o ordine sigură,
începând desigur de la lucrurile cele mai
simple şi cele mai uşor de cunoscut, pen­
tru ca încetul cu încetul, precum pe
trepte, să mă înalţ către cunoaşterea celor
mai d i ficile şi mai complexe, îm­
părţindu-le cu mintea într-o anumită or­
dine, chiar şi pe acelea care prin natura
lor nu se succed una pe alta.
Şi ultima, ca atât în cercetarea mij­
loacelor cât şi în parcurgerea fragmen­
telor dificultăţilor, să le enumăr atât de
complet una câte una şi să am o viziune
atât de generală asupra lor, încât să fiu
sigur că nimic nu a fost omis. de mine.
Acele lungi înlăntuiri ale raţionamen­
telor celor mai simple şi uşoare, cu
ajutorul cărora geometrii conduc la de­
monstraţiile celor mai dificile lucruri,
mi-au dat prilejul să consider că toate
cele ce păbund în gândirea omului, îşi
urmează una alteia în acelaşi fel, cu
condiţia să nu admitem printre ele ceva
fals ca fiind adevărat, şi să menţinem
mereu ordinea prin care unele pot fi
deduse prin altele; nu există nici un lu­
cru a tât de îndepărtat încât să nu
ajungem în cele din urmă la el, şi nici atât
de ascuns încât să nu-l descoperim. Nici
nu mi-a fost greu să descopăr cu cercetarea
cărora ar trebui să încep: ştiam că dintre
toate lucrurile trebuiau cercetate întâi cele
mai simple şi cele mai uşor de cunoscut;
deoarece vedeam că dintre toţi care cău­
taseră până acum adevărul în ştiinţe, doar
matematicienii au putut ajunge la nişte
demonstraţii, adică la nişte raţionamente
sigure şi evidente, înţelegeam în suficientă
măsură că ei s-au învârtit în jurul celui mai
simplu lucru dintre toate; de aceea şi eu
trebuia să cercetez în jurul aceluiaşi prim
lucru; chiar dacă de aici nu vedeam alt
folos decât că, încetul cu încetul, îmi
obişnuiarnspiritul să recunoască adevărul
şi să nu consimtă la raţionamentele false.
28
Tertium. ut cogit:ationes omnes, quas veri­
tati qucerendce împenderem, certo semper
ordine promoverem: incipîendo scilîcet a
rebus sîmplicissîmis & cognitu facillîmis, ut
paulatim & quasî per gradus ad difficiliorum
& magis composit:arum cognitionem as­
cenderem; în alîquem etiam ordinem illas
mente dîsponendo, quce se mutuo ex na­
tura sua non prcecedunt.
Ac postremum, ut turn in qucerendis
mediis, turn in difficult:atum partibus per­
currendis, t:am perfecte sîngula enume­
rarem & ad omnîa circumspîcerem, ut nihil
a me omîttî essem certus.
Longce illce valde simplicium & facilium
r a t î o n u m c a t e n ce , quarum ope
Geometrce a d rerum difficî llimarum
demonstrationes ducuntur, ansam mîhi
dederant existimandî, ea omnia, quce in
homînîs cognitîonem cadunt, eodem
pacto se mutuo sequi; & dummodo
nihil în illis falsum pro vero admittamus,
semperque ordinem, quo una ex alîis
deduci possunt, observemus; nulla esse
tam remota ad quce tandem non per­
veniamus, nec tam occulta, quce non
detegamus, Nec mihi difficile fuit ag­
noscere a quarum investigatione de­
berem incipere. Jam enim sciebam, res
sîmplicissimas, & cognitu facillimas, pri­
mas omnîum esse examinandas; & cum
viderem, ex omnibus, quî hactenus în
scientiîs veritate qucesiverunt soios
Mathematicos demonstrationes aliquas,
hoc est certas & evidentes rationes, inve­
nire potuîsse, satis intelligebam, illos circa
rem omnium facillimam fuisse versatos;
mihique idcirco illam eandem primam
esse examinandam, etiamsi non aliam
inde utilitatem expectarem, quam quod
paulatim assuefacerem îngenium meum
ver itat i agnosce n dce, f a lsisqu e ra­
tîonibus non assentiri.
Neque vero idcirco statim omnes istas
pa rticulares scie ntias, quce vulgo
Mathematic� appelantur, addiscere
conatus sum; sed quia advertebam, ii­
las, etiamsi circa diversa objecta ver­
sa r e ntur, in h o c ta m e n o m n e s
convenire, quod nihil aliud quam rela­
tiones sive proportiones quasdam qu�
in iis reperiuntur examinent; has pro­
portiones solas mihi esse consideran­
d as putavi, & quidem maxime
generaliter sumptas, in iisque tantum
obje ctis spectatas, quorum ope facilior
earum cognitio redderetur; & quibus
eas non ita alligarem, quin facile etiam
ad alia omnia quibus convenirent,
possem transferre. Ac deinde quia ani­
madve rti, ad e a qu� circa istas propor­
ti o n e s qu�runtur agnoscenda,
interdum singulas separatim esse con­
siderandas, & interdum multas simul
comprehendendas & memoria retinen­
das: existimavi, optimum fore, si tan­
tum illas în lineis rectis supponerem,
quoties singilla tim es sent conside­
rand�; quia nempe nihil simplicius, nec
quod distinctius turn phantasice turn
sensibus ipsit posset exhiberi, occurre­
bat; atque si easdem characteribus sive
notis quibusdam quam brevissimis fieri
posset designarem, quoties tantum es ­
sent retinend�. pluresque simul com­
pl ectendce. Hoc enim pacto, quicquid
habent boni Analysis Geometrica & Al­
gebra, mihi videbar assum ere, & unius
defe ctum alterius ope emendand o,
quicquid habent incommodi, vitare.
Pentru aceasta însă nu am încercat să
învăţ dintr-o dată toate acele ştiinţe par­
ticulare numite de obicei matematici;
dar, deoarece observasem că acelea,
deşi sunt legate de obiecte diverse,
totuşi converg prin aceea că examinează
numai anumite raporturi şi relaţii ce se
dovedesc în ele, m-am gândit că ar tre­
bui să cercetez numai acele proporţii,
care sunt însuşite la modul cel mai gene­
ral şi sunt privite doar în raport cu acele
obiective cu al căror ajutor mi s-ar oferi
o cunoaştere mai uşoară; şi, fără ca astfel
să le înlănţui de acestea, să pot să le aplic
tuturor celorlalte, cu care se potrivesc.
Apoi, pentru că am observat în legătură
cu ceea ce trebuie cunoscut în jurul aces­
tor proporţii, că ele trebuie cercetate
uneori separat, una câte una, iar alteori
trebuie cuprinse şi reţinute în memorie
mai multe deodată, am socotit că va fi
cel mai bine dacă le voi separa între linii
drepte doar pe acelea care ar trebui cer­
cetate fiecare în parte; aceasta, pentru că
nu-mi venea nimic mai simplu şi nici
ceva mai distinct care să i se poată arăta
când fanteziei, când simţurilor mele; ca
şi când s-ar fi putut face să însemn cu
aceleaşi caractere sau semne oarecare
cât mai scurte, ori de câte ori trebuiau
reţinute atât de multe, şi în acelaşi timp
să fie cuprinse şi mai multe. Mi se părea
că prin această convenţie mi-am asumat
ceea ce au bun geometria analitică şi
algebra, îndreptând lipsa uneia cu
ajutorul celeilalte, şi că pot să ocolesc
ceea ce au nepotrivit.
29
Aş îndrăzni chiar, pe bună dreptate, să
spun că prin acele puţine reguli pe care
mi le-am selectat, respectându-le cu
grijă, am obţinut o atât de mare uşurinţă
în a rezolva toate dificultăţile care se
pun în jurul celor două ştiinţe, încât în
două sau trei luni pe care le-am d ed icat
acelui studiu, nu numai că am răspuns
la întrebările pe care le apreciam ca fiind
cele mai dificile, dar am ajuns chiar ca,
referitor la cele ce nu le cunoşteam, să
consider că eu pot determina prin ce căi
şi până unde pot fi ele dezlegate de
spiritul înnăscut al omului. De vreme ce
începusem cu cele mai simple şi de
maximă generalitate, păstrând ordinea
de la început, adevărurile pe care le
d ovedeam unul câte unul deveneau
reguli de care mă foloseam apoi spre a
le cerceta pe altele mai dificile. Dar, ca
nu cumva să creadă cineva că îi spun,
aici, plin de sine, lucruri de necrezut,
trebuie reţinut că fiecare lucru îşi" are
unicu l adevăr pe care îl poate afla
oricine cu claritate şi despre care ştie atât
cât poate şti şi altul. Astfel, copilul după
ce a învăţat în şcoală primele reguli arit­
metice şi le-a folosit corect în adunarea
numerelor, poate să afirme fără teamă
că, referitor la rezultatul obţinut prin
adunare, el a găsit tot ceea ce poate fi
găsit de către spiritul u man. Căci, acea
metodă care ne învaţă să urmăm ordi­
nea adevărată şi să efectuăm enumerări
exac te, n u lipseşte d i n sig uranţa
matematicii .
Dar mie îmi plăcea această metodă mai
ales pentru că prin ea mi se părea că sunt
sigur de folosirea raţiunii, dacă nu chiar
perfect, măcar a tât cât puteam mai bine,
şi simţeam că prin folosirea ei, încetul cu
încetul întunecimile spiritului meu se
risipeau, iar el se obişnuia tot mai clar şi
distinct cu a devărul ce trebuia perceput.
30
Ac revera dicere au sim, per pauca illa
prcecepta, q u ce sel egeram accu rate o b­
serva n d o tantam m e facil itatem ac­
quisivisse ad difficultates omnes ci rca
quas illce d u ce_sci entice versantur extri­
candas, ut intra d uos aut tres m enses
quos i l l i studio i m pendi, non modo
m u ltas qucestiones invenerim quas an­
tea difficillimas judicaram, sed etiam
tandem eo perve nirem, ut ci rca illasip­
sas quas igno rabam putarem me posse
determi nare quibus viis & quousque
a b h u m a n o i n g e n i o s o lvi p o s s ent.
Qu ippe cum a s i m plicissimis & maxi me
generalibus in cepiss em, ordinem; dein­
ceps o b s e rvarem, s i ngu l ce ve ritates
q uas inven iebam regulce erant, q u i bus
postea ute bar ad alias difficil iores in­
vestigandas. Et n e me forte quis putet
incred i bilia hic jactare, notan dum est
cuj usque rei unicam esse veritatem,
q uam quisq uis cl are perci pit, de illa tan­
tumdem scit quantu m u l l u s alius sci re
potest. Ita postq uam puer, qui primas
ta ntum Arithm eti ce regulas în l u d o
didi cit, i l l as i n n u m eris aliq uot simul
col l igend i s recte observavit, potest
absque teme ritate affirmare, se ci rca
rem per additionem i stam q u cesitam, id
omne in ven isse quod ab hu mano in­
genio poterat inveniri. Method us au­
tem i l la q u ce veru m ordinem sequi &
enumerationes accu ratas facere d ocet,
Arithm eti cce certitudine non ced it.
Atq u e h ce c m i h i M e t h o d u s in eo
prceci p u e p l ace bat, q u od per i l lam
viderer esse certus in omnibus me uti
rati one, si non perfecte, saltem qu am
opti me ipse possem; senti remque ej us
usu pau lati m ingenii mei te nebras dissi­
pari, & i l l u d ve ritati distinctius & clarius
pe rcipiendce assu efie ri.
 Cumque illam nulli special i materice al­
ligassem, s perabam me non minus fe­
li citer ea e s s e us u r u m î n a l i a r u m
scientiarum difficultati bus resolvend is,
quam în Geometricis vei Algebrai cis.
Quanquam non idcirco statim omnes
quce occu rrebant examinandas suscepi:
nam în hoc ipso, ab ordine q uem illa
p raescri bit desciviss em: sed quia vide­
bam il larum cogn iti onum a principiis
quibusdam, quce ex Phi losophia peti
debere nt, depe ndere, în Phi l osophia
autem nulla hactenus satis certa prin­
cipia fuisse i nventa; non d u bitavi quin
de iis quceren dis mihi ante omnia esset
cogitandum. Ac prceterea quia videbam
i l l orum disquisitionem quam maxi mi
esse momenti, nul lamque aliam esse in
qua precipitantia & anticipatio opini­
on u m dilige nti us essent cavendce, non
existimavi me prius illam aggredi de­
bere, q uam ad matu riorem cetate m
perve nissem: tune enim vigi nti tres an­
nos ta ntu m n at u s e ram. Nec pr i­
usq uam m u ltum temporis in
prceparando ad id ingen io impendis­
sem; turn erron eas opiniones q uas ante
ad mis erat evell endo, turn varia expe ri­
me nta rati ocinationibus meis mate riam
prcebitura colligendo, turn eti am magis
& magis eam Method u m quam mihi
prcescri pseram excol endo, ut in ea
confirmatior evaderem.
Deoarece nu o subordonasem nici unei
materii în mod deosebit, speram că mă
voi folosi de ea într-un mod nu mai puţin
fericit, în dezlegarea dificultăţilor altor
ştiinţe, decât o făcusem în cele geome­
trice sau algebrice. Totuşi nu mi-am
asumat dintr-o dată spre a fi cercetate
toate ce îmi apăreau în faţă, căci prin
chiar aceasta aş fi deviat de la ordinea
prescrisă de metodă; fiindcă vedeam că
în acele cunoaşteri eu depind de anu­
mite principii ce trebuie preluate din
filosofie - deşi până atunci nu fuseseră
dovedite nici un fel de principii sufi­
cient de sigure - nu m-am îndoit că
înainte de toate trebuie să cuget la obţi­
nerea lor. Şi, deoarece vedeam că cer­
cetarea acelora este de cea mai mare
importanţă şi că în nimic altceva nu
trebuie ocolite cu mai mare grijă graba
şi anticiparea opiniilor, am apreciat că
nu trebuia să mă apuc înainte de a fi
ajuns la o vârstă mai matură, căci atunci
am împlinit doar 23 de ani; şi nici înainte
de a mă fi î n d e m n a t la a c eas ta,
pregătindu-mi mai mult timp spiritul,
când îndepărtând opiniile greşi te pe
ca r e le a c c e p t a s e m î na i n t e , c â n d
adunând diferite experimente oferite
apoi ca materie raţionamentelor mele,
când perfecţionând tot mai mult me­
toda pe care mi-o prescrisesem, încât să
ajung mai demn de crezare în ceea ce o
priveşte.
31
 III.
Câteva reguli ale ştiintel moralei, deduse
din această metodă
Apoi, după cum cei ce vor să înalţe o
nouă casă în locul celei în care locuiesc,
nu numai că trebuie înainte de a o de­
m ol a pe c e a veche, s ă-ş i procure
cărămizi, material lemnos, mortar şi al­
tele necesare construirii, să consul te
arhitectul sau înşişi să se exerseze în ale
a r h i t e c t urii, d es e nâ n d cu precizie
planul casei ce urmează a fi făcută, ci şi
să-şi pregătească o alta în care să poată
locui comod în timp ce aceea se con­
struieş te, tot astfel, pentru a nu rămâne
nehotărât şi neliniştit, fixat în jurul celor
ce trebuia să le înfăptuies c, mai ales că
raţiunea mă sfătuia să fiu nesigur în
legătură cu cele ce trebuia să le judec, şi
pentru ca deja de a tunci să încep să
trăiesc pe cât se putea mai fericit, mi-am
conceput o etică, pentru o perioadă de
timp, care consta doar din trei sau patru
reguli pe care nu mă voi ruşina să le
descriu aici.
Prima era să mă supun legilor şi rân­
14
duielilor patriei şi să-mi păstrez cu
fermitate acea religie pe care o socoteam
cea mai bună şi în care, printr-o binefa­
cere a lui Dumnezeu, fusesem crescut
15
încă din fragedă copilărie ; apoi, în
toate celelalte să mă conduc după opinii
cât mai moderate şi îndepărtate de orice
extremism, care să fie aplicate în prac­
tica generală de către cei mai înţelepţi
dintre aceia cu care trebuia să convieţu­
iesc.
32
III.
Qa!�am Moralis scientia! regula!, ex bac
Metbo�o Oeprompt�.
Ac denique ut illi qui novam domum,
în locum ej us quam i n habitant volunt
extrue re, non modo veterem prius
eve nu nt, lapides, ligna, ccementu m, alia
q ue ::ed ificanti utilia sibi comparant, Ar­
ch itectum cons u l u nt, vei ipsimet se în
Architectu ra exercent, & exemplar do­
mus faciendce accu rate describu nt; sed
etiam aliam al iquam sibi parant, q uam
interim d u m illa ::ed ificab itur poss i nt
non incommode habitare: sic ne dubius
& anxi us h::ererem ci rca ea, qu::e mihi
erant agenda, quamdiu ratio suaderet
incertu m esse ci rca ea de qu ibus debe­
bam j udicare; atque ut ab i l l o tempore
vivere inciperem q uam felicissi me fieri
posset, Ethicam q uandam ad te mpus
mihi effinxi, qu::e tribus tantum aut qua­
tuor regu lis continebatu r; q uas hic non
pigebit adscri bere.
Pri ma erat; ut legibus atque i nstitutis
patri � obtemperare m, fi rm iterque il­
lam religionem reti nerem quam opti­
mam j udicabam, & in qua Oei ben eficio
fu era m ab in e u n te ::etate in stitutus;
atq ue me în c�te ris omn i bus guber­
narem juxta opiniones q uam maxi me
moderatas, atque ab omni extremitate
rem otas, qu� communi usu recepta::
essent a p u d p ru dentissi mos eorum
cu m qui bus m ihi esset vivendum.
Cum enim jam inde i nciperem iis omni­
bus quibus ante addictus fueram diffi­
dere; utpote quas de integro examinare
deliberabam; certus eram nihil melius
facere me posse, quam si interea tem­
poris prudentiorum actiones imitarer.
Et quamvis forte non u l l i si nt apud Per­
sas aut Sinas non minus prud e ntes
quam apud nos, util ius ta men ju di­
cabam illos sequi cum quibus mihi erat
vidend um: Atque ut recte i ntelligerem,
quidnam illi revera opti m u m esse sen­
tirent; ad ea potius qua: ajebant, quam
ad ea q ua: loquebantur, attendebam:
non modo quia hom inum mores eo
usque corru pti sunt, ut perpauci quid
, puţini vor să spună ceea ce cred, ci şi
sentiant dicere vel int, sed etiam q u ia
permulti sa:pe i ps i m et ignorant: est
enim alia actio menti s per q uam aliquid
bonum vei mal u m esse judicamus, &
alia per quam nos ita judi casse agnos­
cim us; atque u na sa:pissime absque al­
tera reperitur.
Ex pl uri bus autem sententiis a:qual iter
usu receptis m oderatissi mas semper
el ige bam; tu rn q uia ad executionem fa­
ci li ma:, atque ut pl u ri m u m optima:
sunt; omne qui ppe nimium vitiosum
esse solet; turn etiam, ut si forte aber­
rarem, minus saltem a recta via deflec­
terem med iam te nendo, quam s i unam
ex extremis elegissem cum altera fu is­
set seq uenda. Et quidem inter extre­
mas vias, sive {ut ita loqu ar) inte r
nimietates, reponebam promis siones
omnes q u i b u s nobis met ipsis li ber­
tate m m u ta n d ce postea vo l u ntat i s
adimim us.
Deoarece începeam din acel moment
să-mi pierd încrederea în toate cele ce le
aprobasem înainte şi pe care hotărâsem
să le cercetez în întregime, eram sigur că
nu puteam face ceva mai bun decât ca
între timp să urmez făptuirile celor mai
înţelepţi. Şi, chiar dacă ar fi posibil să
existe şi printre chinezi şi persani mulţi
la fel de înţelepţi ca printre noi, am so­
cotit totuşi mai util să-i urmez pe cei cu
care trebuia să convieţuiesc. Şi, pentru a
înţelege corect ce consideră aceia ca fi­
ind cel mai bun, eram atent mai curând
la ce susţineau, decât la ce spuneau; nu
numai pentru că moravurile oamenilor
s-au corupt în aşa măsură încât foarte
pentru că foarte mulţi nu ştiu ce cred;
căci unul este actul minţii prin care
judecăm dacă ceva este bun sau rău, şi
altul - prin care ne dăm seama că astfel
am judecat; şi cel mai adesea una este
dată la iveală fără cealaltă.
Dintre mai multe judecăţi admise uzual
în mod egal, mi le alegeam mereu pe
cele mai moderate, atât pentru că erau
cel mai uşor de pus în practică şi, cel mai
adesea, cele mai bune - tot ceea ce e prea
mult fiind de obicei nesănătos - cât şi
pentru că, dacă întâmplător m-aş fi
rătăcit, m-aş fi depărtat mai puţin de la
calea dreaptă după ce am ţinut-o pe cea
de mijloc, decât dacă aş fi ales una ex­
tremă pe care să trebuias că să o urmez
apoi prin alta la fel. Printre căile ex­
treme, sau (ca să zic aşa) excese, aşezam
toate făgăduielile prin care ne răpim
nouă înşine libertatea de a ne schimba
ulterior voinţa.
33
Nu pentru că aş dezavua legile, care
venind în ajutor slăbiciunii şi nestator­
niciei umane, ori de câte ori avem ceva
bun de propus, fac posibil să ne obligăm
pe noi înşine la a persevera în aceeaşi
fă g ăduială, sau ne constrâng să înde­
plinim pentru buna credinţă a relaţiilor
cele promise altora, cu condiţia să nu fie
contrare bunelor moravuri, ci fiindcă
vedeam că nu există în lume nimic care
să rămână veşnic în aceeaşi stare, iar în
privinţa mea, îmi aranjam astfel viaţa
încât să p ot spera că judecăţile mele vor
fi zi de z1 mai bune şi nicidecum mai rele
decât înainte; şi aş fi socotit că păcătuiesc
grav faţă de înţelepciune dacă anumite
lucruri, pe care le-am însuşit ca bune,
m-aş fi obligat să le tratez ca atare chiar
şi după ce poate că încetau să mai fie
bune sau eu însumi nu le mai gândeam
ca bune.
Alta regulă era să fiu în permanenţă cât
mai hotărât şi tenace în ceea ce mi-am
propus; şi să perseverez în a urmări la fel
de neîndoios şi fără şovăială cele ce, fie
din cauza unor raţiuni foarte îndoiel­
nice, fie întâmplător, nu le acceptasem
nicidecum, ca şi pe cele de care eram
foarte sigur. În această privinţă urmam
chibzuiala drumeţilor care, dacă întâm­
plător se rătăcesc în mijlocul unei păduri
şi nu recunosc vreun drum călcat de alţii
şi nici în ce parte ar trebui să meargă, nu
trebuie să o ia într-o parte sau alta, rătăci­
tori şi nesiguri, şi cu atât mai puţin să
stea într-un loc, ci să înainteze cât pot pe
calea dreapta, mereu în aceeaşi direcţie;
şi să nu devieze de la ea din cauza unor
cons ideraţii uşura tice, chiar dacă la
început nu le-au avut de locîn vedere pe
cele din cauza cărora au ales-o pe aceasta
în locul oricărei alteia; căci, în acest mod,
chiar dacă nu vor ajunge, desigur, la acel
loc spre care şi-au propus să meargă, vor
ajunge totuşi într-un altul unde vor
putea rezista, oricum mai bine, decât în
mijlocul pădurii.
34
Non quod improbarem leges quz hu­
manz fragilitati atque inconstantiz sub­
venientes, quoties borum aliquod propo­
situm habemus, permittunt ut nos ad sem­
per in eodem perseverandum voto ad­
stringamus, vei etiam quz ob fidem com­
merciorum quzcumque aliis promisimus,
modo ne bonis moribus adversentur,
cogunt nos przstare. Sed quia videbam,
nihil esse in mu ndo, quod semper in
eodem statu permaneret, quantumque ad
me, vitam sic instituebam, ut judicia mea in
dies meliora, nuncquam antem deteriora
fore sperarem; graviter me in bonam men­
tem peccare putassem, si ex eo quod tune
res quasdam ut bonas amplectebar, obli­
gassem me ap easdem etiam postea am­
plectendas, cum forsan bonz esse desiis­
sent. vei ipse non amplius bonas judicarem.
Altera regula erat. ut quam maxime con­
stans & tenax propositi semper essem; nec
minus indu bitanter atque incunctanter in
iis peragendis perseverarem, quce ob ratio­
n e s val d e d u b i a s , v e i fo rte n u l l a s
susceperam, quam in iis d e quibus plane
eram certus. Ut in hoc viatorum consilium
imitarer, qui, si forte in media aliqua silva
aberrarint, nec ullum iter ab aliis tritum,
nec etiam versus quam partem eundem sit
agnoscant, non ideo vagi & incerti modo
versus unam, modo versus alteram ten­
dere debent, & multo minus uno in loco
consistere, sed semper recta quantum
possunt versus unam & eandem partem
progredi; nec ab ea postea propter leves
rationes deflectere, quamvis forte initio plane
nullas habuerint. propter quas illam potius
quam aliam quamlibet eligerent hoc enim
pacte, quamvis forte ad ipsum locum ad
quem ire destinaverant non accedent, ad
aliquem tamen tandem devenient, in quo
commodius quam in media silva poterunt
subsistere.
Eodem modo quia multa în vita agenda
sunt quz differre plane non licet, certis­
simum est, qu oties ci rca i l la quid revera
sit optimum agnoscere non possumus,
illud debe re nos sequi quod optimum
videtur, vei certe si quzdam talia sint, ut
nulla nos vei minima ratio ad unum potius
quam contrarium fa.ciend um impellat, al­
te rutru m tame n d ebemus e l igere &
postquam unam semel sententiam sic su­
mus amplexi, non amplius illam ut du­
biam, în quantum ad praxim refertur, sed
ut plane veram & certam, debemus spec­
tare; quia nempe ratio propter quam illam
elegimus vera & certa est.
Atque hoc sufficiens fuit ad me libe ran­
dum omnibus istis anxietatibus & con­
scientiz morsibus, quibus infirmiores
animz torqueri solent; quia multa szpe
uno tempore ut bona amplectuntur, quz
postmodum vacillante judicio mala esse
sibi persuadent.
T ertia regula erat, ut semper me ipsum
p o ti u s q u am F o rtu n a m v i n c e r e
stu derem, & c u pid itates proprias quam
ordinem mundi mutare. Atque în uni­
ve rsum ut mihi fi rmite r persuaderem
n i h i l extra proprias cogitatio n es abso­
lute esse in nostra potestate; adeo ut
q u idquid non evenit, postquam omne
quod in nobis erat egimus ut eveni ret,
inter ea quz fi eri plane non possunt, &
Philosophico vocabulo impossibilia ap­
pellantur, sit a nobis n u merandum.
Quod sol u m sufficere mihi, videbatu r,
ad imped iend u m ne quid în posterum
optarem quod non adipi scerer, atque
ad me hoc pacto satis fel icem redd en­
dum.
Tot astfel, deoarece în viaţă trebuie
făcute multe ce nu îngăduie amânarea,
este cel mai sigur, ori de câte ori nu
putem să recunoaştem ce ar fi într­
adevăr cel mai bun legat de acelea, că
trebuie urmat ceea ce pare a fi cel mai
bun; sau, desigur, dacă unele sunt astfel
încât nici un gând, nici cel mai nesem­
nificativ, nu ne îndeamnă să o facem
mai degrabă pe una decât contrarul ei,
totuşi trebuie să o alegem pe una sau pe
alta. Şi, după ce am cuprins astfel o
părere, nu trebuie să o mai privim ca
îndoielnică în raport cu practica, ci ca
adevărată şi sigură; desigur, deoarece
raţiunea, mulţumită căreia am ales-o pe
aceea, este adevărată şi sigură. Acest
lucru mi-a fost de ajuns spre a mă elibera
de toate acele nelinişti şi remuşcări de
care obişnuiesc să fie chinuite sufletele
debile, deoarece îmbrăţişează adesea
multe, ca bune la un moment dat, pe
care apoi, clătinându-li-se judecata, se
conving pe ele însele să le creadă rele.
A treia regulă era să mă străduiesc
mereu să mă înving pe mine însumi,
mai curând d ecâ t s oarta, şi să-mi
schimb mai degrabă propriile dorinţe
decât ordinea lumii; şi să mă conving
ferm că în univers nu există nimic, în
· afara propriilor cugetări, care să stea
absolut în puterea noastră; astfel încât
ceea ce nu s-a împlinit, după ce ne-am
străduit cu tot ce e în noi spre a-l împlini,
trebuie socotit de noi printre cele ce nu pot
exista evident şi care sunt numite prin
termenul filosofie de imposibile. Mi se
părea că doar acest lucru îmi este sufi­
cient spre a mă împiedica să doresc pe
viitor ceva ce nu voi dobândi, şi spre a
mă face suficient de fericit prin această
înţelegere.
35
Căci, deoarece îi este proprie prin natură
voinţei noastre să nu fie purtată spre vreun
lucru decât dacă intelectul nostru i-l pre­
zintă pe acesta ca posibil în vreun fei şi
dacă toate bunurile din afara noastră sunt
astfel aşezate încât să le considerăm în
egală măsură ca imposibile nouă, faptul că
ne lipsesc întâmplător şi cele ce ni se pare
că ni se cuvin de la naştere, nu ne va
îndurera mai mult decât faptul că nu sun­
tem regi ai chinezilor sau ai mexicanilor.
Şi, adaptându-ne cu mare grijă propria
voinţă la necesitatea lucrurilor, să nu ne
întristăm că trupurile noastre nu sunt atât
de puţin expuse alterării pr ecum este
fierul, sau că nu suntem dotaţi cu aripi de
pasăre pentru a zbura dintr-o dată; astfel,
nici nu vom fi chinuiţi de dorinţa sănătăţii
cândsuntem bolnavi, nici decea a libertăţii
când suntem în închisoare. Mărturisesc
însă că e nevoie de o foarte îndelungată
exersare şi de o ades repetată meditaţie,
spre a putea să ne obişnuim gândirea să
privească astfel toate lucrurile. Şi sunt con­
vins că în aceasta a constat întreaga măie­
strie a acelor filosofi care, odinioară, se
eliberau de sub stăpânirea sorţii şi, chiar
printre chinurile corpului şi neplăcerile
sărăciei, se luptau cu zeii lor pentru
fericire. Că ci, deoarece cerceta u cu
atenţie limitele puterii oferite lor de
natură, s-au convins într-atât că nici un
lucru nu este aşezat dincolo de aceasta,
şi că nimic nu le aparţine în afara propri­
ilor cugetări, încât, nu-şi doreau nimic
mai mult, şi au obţinut, prin folosirea
aces tei meditatii, o p u tere a tât d e
desăvârşită în ceea c e l e priveşte, adică
s-au obişnuit să-şi stăpânească astfel
dorinţele şi cel�lalte tulburări ale spiritu­
lui, încât, nu fără dreptate, se considerau
a fi sin $urii bogaţi, singurii puternici şi
singurii fericiţi; căci nimeni, lipsit de
această filosofie, nu poate avea într-atât
de partea sa întotdeauna natu ra şi
soarta, încât să i se împlinească toate
rugăciunile.
36
Nam cum ea sit volu ntatis nostrce natura.
ut erga nullam rem unquam feratur, nisi
quam illi noster intell ectus ut aliquo
modo possibilem reprzsentat; si bona
omnia quz, extra nos posita sunt tan­
quam zqualiter nobis impossibilia con­
sideremus; non magis dolebimus quod ea
forte nobis desint, quz natalibus nostris
deberi videntur, quam quod Sinarum vei
Mexicanorum reges non sumus. Et rerum
necessitati voluntatem nostram accura­
tissime accommodantes, ut jam non
tristemur quod nostra corpora non sint
tam parum corruptioni obnoxia quam est
adamas, vei quod alis ad volandum instar
avium non simus instructi: ita neque sani­
tatis desiderio torquebimur, si zgrote­
mus, nec libertatis, si carcere detineamur.
Sed fateor longissima exercitatione, &
meditatione scepissime iterata opus esse,
ut animum nostrum ad res omnes ita
spectandas assuefa.cere possimus. Atque
în hoc uno mihi persuadeo positam fuisse
omnem artem illorum Philosophorum,
qui olim fortunce imperio se eximebant,
& inter ipsos corporis cruciatus ac pau­
pertatis incommoda de felicitate cum suis
Diis contendebant. Nam cum assid ue ter­
minos potestatis sibi a Natura concessz
contemplarentur, tam plane sibi per­
suadebant nul lam rem extra se positam,
sive nihil prceter suas cogitationes ad se
pertinere, ut nihil etiam amplius optarent
& tam absolutum în eas impe rium istius
meditationis usu acqui rebant, hoc est cu­
piditatibus aliisque animi motibus re­
gendis ita se assuefa.ciebant, ut non sine
aliqua ratione se soios divites, soios po­
tentes, soios liberos, & soios felices esse
jactarent; quia nempe nemo hac Philoso­
phia destitutus, tam fa.ventem sempe r
Naturam atque Fortunam habere potest,
ut votorum omnium quemadmodum illi
compos fiat.
Ut autem hanc Ethicam meam con­
cl uderem, dive rsas occupationes quibus
in hac vita homines vacant, aliquandiu
expendi, atque ex iis optimam eligere
conatus sum: Sed non opus est, ut quid
de aliis mi hi visum sit h ic referam, dicam
tantum, nihil me invenisse, quod pro me
ipso melius videretur, quam si in eodem
institute în quo tune eram perseverarem;
hoc est, quam si totum vitce tempus in
ratione mea excolenda, atqu e in veritate
juxta Methodum quam mihi przscrip­
seram investiganda consumerem.
Tales quippe fructus hujus Methodi jam
degustaram; ut nec suaviores ullos nec
magis innocuos în hac vita decerpi posse
arbitrarer; Cumque illius ope quotidie
aliquid detegerem, quod & vulgo ignotum
& alicujus momenti esse existimabam,
tanta delectatione animus meus imple­
batur, ut nu!lis aliis rebus affici posset. Ac
przterea tres regulz mox expositce satis
rect.z mihi visz non fuissent, nisi în veri­
tate per hanc Methodum investiganda
perseverare decrevissem.
Nam cum Deus unicuique nostrum,
aliquod rationis lumen largitus sit ad
ve rum a fa.Iso distingu endum, non putas­
sem, me, vei per unam diem, totum alienis
opi nionibus regendum tradere debere,
nisi statuissem easdem proprie ingenio
examinare, statim atque me ad hoc recte
faciendum satis parassem. Nec quamdiu
il las sequebar, absque errandi metu fuis­
sem, nisi sperassem, me nullam interim
occasionem. meliores si quz essent in­
veniendi, prcetermissurum. N ec denique
cupiditati bus imperare, ac rebus quz in
potestate mea sunt contentus esse po­
tuissem, nisi viam illam fuissem sequutus,
per quam considebam me ad omnem
rerum cognitionem perventurum cujus
essem capax, s i m u l q u e ad o m n i u m
ve rorum bonorum possessionem ad
quam mihi l iceret aspirare.
Ca să trag o concluzie la etica mea, am
încercat să cântăresc cu mintea diversele
preocupări cărora li se dedică oamenii în
această viaţă şi dintre acestea să o aleg
pe cea mai bună; nefii nd însă nevoie să
prezint aici ce părere aveam despre
celelalte, voi spune d oar că nu mi-a
apărut în cale nimic care să-mi pară mai
bun pentru mine, decât să perseverez în
ceea ce atunci fusese hotărât deja; adică,
să-mi petrec întregul timp al vieţii cul­
t i v â n d u-mi r a ţ i u nea ş i cerc e tâ nd
adevărul conform metodei pe care mi-o
prescrisesem.
Gustasem deja fructele deosebite ale
acestei metode, încât apreciam că în
această viaţă nu pot culege altele mai
plăcute şi mai nevinovate. Deoarece cu
ajutorul ei descopeream zilnic ceva ce con­
sideram că e necunoscut în general şi de o
oarecare importanţă, spiritul mi-a fost
cuprins de o atât de mare plăcere, încât nu
putea fi afectat de nici un alt lucru. Apoi,
cele trei reguli de curând expuse nu mi
s-au părut suficient de corecte, decât
raportate la hotărârea mea de a persevera
în cercetarea adevărului prin această me­
todă. De vreme ce Dwnne:zeu i-a dăruit
fiecăruia dintre noi ceva din lumina
raţiunii pentru a distinge adevărul de fals,
nu socotisem că ar trebui să mă conduc
într-o bună zi. şi dintr-o data după opiniile
altora, decât să fi hotărât să le cercetez pe
aC'eStea într-o bună zi şi să mă fi pregătit
suficient pentru a o face oorect. Şi cât timp
nu le urmam pe acelea, aş fi fost departe de
teama de a greşi, dacă nu aş fi sperat că
nu-mi va scăpa nici o ocazie de a găsi altele
mai bune, dacă există. în sfârşit, nu mi-aş fi
putut porunci dorinţelor şi nici să fiu
mulţumit de lucrurile re stau în puterea
mea, dacă nu aş fi urmat acea cale prin care
aveam încredere, că sunt capabil să ajung
la întreaga cunoaştere a luaurilor şi, în
acelaşi timp, la p osedarea tuturor
bunurilor adevărate, posedare la care
îmi era îngăduit să aspir.
37
Deoarece voinţa noastră nu este deter­
m ina tă să urmeze sau să se ferească de
ceva, decât în măsura în care acesta este
16
arăta t ca bun sau rău de către intelect ,
e sufici.ent dacă judecăm mereu drept
pentru a acţiona drept, şi dacă judecăm
cel mai bine cu putinţă ca să acţionăm
cel mai bine cu puti nţă; adică astfel încât
să dobândim toate virtuţile şi în acelaşi
timp toate acele bunuri care pot ajunge
la noi; iar când cineva e încredinţat că
şi-a obţinut toate acelea, nu poate să nu
fie fericit ş i mulţumit cu ale sale.
După ce m-am înarmat cu aceste reguli,
şi în acelaş i timp cu temeiurile credinţei,
care, în ceea ce mă priveşte, mi-au fost
întotd ea una cele mai importante, le-am
pus toate deoparte, iar legat de celelalte,
cu care fusesem îmbibat odinioară, nu
mă îndoiam că îmi este permis să le fac
s ă d i s p ară toate din s p i r i t ul m eu;
deoarece mi se părea mai potrivit să le
pot evidenţia p r i n tre oameni ,
păs trâ ndu-le, decâ t în acea singură tate
în care zăbovisem până atunci; iarna
nici nu se sfârşise încă şi eu m-am apu­
ca t din nou să călătoresc: în cei nouă ani
ca re au urmat, n-am făcut nimic altceva
decât, cutreierând lumea în lung şi în
lat, să mă dovedesc mai mult un specta­
tor decât un actor al comediilor ce ni se
prezintă zilnic. Şi, fii n d atent mai ales la
fiecare lucru ce ne-ar putea readuce la
îndoială şi ne-ar oferi ocazia de a judeca
greşit, încetul cu încetul am înlătura t
toa te opiniile greşite cu care fusese con­
fruntată gâ ndirea mea. Totuşi, nu-i imi­
tam în acea sta pe scep tici care se înd o­
iesc doar pen tru a se îndoi, şi, în afara
n e s i g u r a n ţ e i î n s ă ş i , nu ca u t ă s ă
găsească nimic. Dimpotrivă, eram cu
totul pentru a descoperi ceva sigur.
Şi, cum se obişnuieşte să se facă atunci
câ nd se construieşte pe pământ nisipos,
doream să sap atât de adânc încât să
38
Quippe cum volu ntas nostra non deter­
minetur ad aliquid vei persequendum vei
fugiendum, nisi quatenus ei ab intellectu
exhibetu r tanquam bonum vei malum,
sufficiet, si semper rectej udicemus, ut
recte faciamus, atq ue si quam optime
possumus judicemus, ut etiam quam op­
time possumus faciamus; hoc est, ut nobis
virtutes omnes simulque alia omnia bona
qua: ad nos possunt perven i re, compare­
mus; q u isquis autem se illa sibi com­
parasse confidit, non potest non esse suis
contentus ac beatus.
Postq u am vero me h i s reg u l i s i n stru­
xissem, i l lasq ue simul cum rebus fi dei,
q u a: s e m p e r a p u d me p o ti s s i m a:
fu erunt, reservassem, q uantum ad re­
liqua q u i b us o l i m fu eram imbutu s non
d u bitavi quin mihi liceret o m n ia ex ani­
mo meo delere quod quia mihi videbar
co m m o d i u s p r a: s ta r e p o s s e i n t e r
homines con servando, quam in i l l a soli­
tu d i n e in qua eram di utius commo­
rando, vix dum hyems erat exacta cum
me ru rsus ad pe regri nandum acci nxi:
nec per insequ entes novem an nos aliud
egi, quam ut hac il lac orbem te rrarum
p e ram b u l a n d o, s p ectato re m poti u s
quam acto rem com�diarum, q u ce in eo
quoti d ie exh ibentu r, me pra:berem.
Cumqu e pra:cipue circa res singulas
observarem quidnam posset i n dubium
revocari & quidnam nobis occasionem
male j ud icandi p rcebe ret, omnes paula­
tim opin iones e rroneas qu ibus mens
m ea o bs e ss a e r at av e l l e ba m . N e c
tamen in eo Sc epti cos imitabar, qui du­
bitant tantu m ut d u bitent, & pra:te r
i nc e rtitud i n e m i psam n i h i l q u ce ru nt.
Nam con tra totus in eo eram ut aliquid
certi re p e ri r e m .
E t qu emadmodum fi eri solet, c u m in
arenoso solo ced ificatur, tam alte fodere
cupiebam ut tandem ad saxum vei ad
argillam perven irem: Atque hoc satis fe­
liciter mihi succedere videbatur. Nam
cum ad falsitatem vei incertitudinem pro­
positionum quas exami nabam detege n ­
dam, ·non vagis tantum & debilibus con­
jecturis, sed firmis & evide nti b us argu­
mentis uti conarer, nulla tam dubia occur­
rebat, quin ex ea semper aliquid certi
colligerem; nempe vei hoc ipsum , nihil în
ea esse certi. Et sicut veterem domum
di ruentes multam ex ea materiam ser­
vant, nova: extruenda: i doneam; ita male
fu nd atas op in ione s meas dej icien do ,
varias res obse rvabam, & multa experi­
menta colligebam, quc:e postea certiori­
bus stabi l i endis u s ui mihi fu ere . Ac
pra:terea pe rgebam semper in ea quam
mihi pra:scripseram Methodo exercenda
nec tantum modo ge neraliter om nes
meas cogitationes juxta ej us pra:cepta
regere studebam, sed etiam nonnullas
interdum horas mihi assumebam, quibus
illa expressius in qua:stionibus Mathe ­
maticis resolvendis utebar; vei e ti a m in
qua:stionibus ad alias quidem scien tias
pertin entib us , sed quas ab earum non
satis firmis fi.mdamentis sic abd ucebam, ut
propemodum Mathematica: dici possent;
quocl satis ap pa rebit me fecisse in multis
quc:e in hoc volumine continentur.
Ita non aliter in speciem me gerendo,
quam illi qui vitze suaviter & innoxie tra­
ducenda: studentes , omnique alio mu­
nere sol uti, volu ptates a vitiis secernu nt,
& nulla honesta delectatione sibi inter­
dicunt, ut otium sine tzedio ferre possint;
propositum interim meum semper urge­
bam, mag isque ut existimo in veritatis
cognitione promovebam, quam si in libris
evolvendis , vei litteratorum sermonibus
audiendis omne tempus consu mpsissem .
ajung cel pu ţin la stâncă sau la argilă; mi
se părea că şi acest lucru îmi reuşeşte
suficient de bine. Căci, atunci când mă
străduiam să descopăr falsitatea sau ne­
siguranţa propoziţiilor pe care le exami­
nam - nu fol o s i n d u - m ă d oa r d e
argumente neclare şi inconsistente, c i de
unele puternice şi evidente - nu apărea
totuşi nici una atât de îndoielnică încât
să nu culeg din ea mereu ceva sigur; fie
măcar şi aceasta - că în ea nu se află nimic
sigur. Şi, precum cei ce demolând casa
veche se folosesc de mult material din ea
pentru a o înălţa pe cea nouă, mai
potrivită, tot astfel şi eu, respingându- �i
opiniile rău întemeiate, foloseam fel un te
lucru ri şi adunam multe experimente,
care ulterior mi-au fost spre folosinţă în
a consolida altele mai sigure. Pe lângă
aceasta, continuam să mă exersez în ceea
ce îmi prescrisesem prin metodă, căci nu
mă străduiam doar să-mi conduc toate
gând urile conform preceptelor ei, ci îmi
atribuiam între timp chi ar mai multe ore
în care o foloseam spre a rezolva mai
evident dificultăţile matematice, sau
chiar alte dificultăţi ţinând de alte ş tiinţe,
pe care însă astfel le-am separat ?e fun­
damentările insuficient de solide ale
acelora, încât să nu poată fi numite
matematice; ceea ce se va vedea suficient
că am fă cut în l egătur ă cu multe care
sunt cuprinse în acest volum . Astfel, fără
a mă purta pe faţă altfel - decât cei ce se
străduiesc să-şi ducă viaţa în mod plăcut
şi nevinovat şi, liberi de orice îndatorire
exterioară despart plăcerile de vicii şi
nu-şi interzic nici o plăcere curată spre
a-şi putea purta fără dezgust tihna - îmi
urmam cu stăruinţă în permanenţă ţelul,
socotind că progresam în cunoaş terea
adevărului mai mult, decât dacă mi-aş fi
cheltuit tot timpul răsfoind cărţi sau as­
cultând dezbaterile literaţilor.
39
T o t uşi a ceşti nouă ani s - a u scurs
înainte ca eu să fi îndrăznit să judec în
mod h o tă râ to r ceva despre vreuna din
acele probleme ce obişnuiesc să apară
în di s put ele învă ţa ţi l or, sau să caut în
filos ofie ni şte principii mai sigure
decâ t cele obişnuite. Exemplele mul­
tor bărbaţi de un spirit deosebit, care
p ăr e au a fi încercat pân ă acum, la fel,
fără succes, mă învăţau că sunt într-o
atât de mare dificultate î,ncât, p oate că
aş mai fi amânat mult timp, dacă nu aş
fi auzit de la unii că în public se crede
că aş fi desăvârşit deja ceva, de care
însă nici nu mă apucasem încă .
Nu ştiu ce le-ar fi dat ace lo ra ocazia să
se co n v i ng ă de aceasta; nu o putuseră
deduce s igur nici din vorbele mele,
afară de cazul că mă vedeau mărturi-
sind u-mi n eştiinţa, mai n e s t ânje nit
decât obişnuiesc unii dintre a cei a ce
vor să fie consideraţi în vă ţ a ţ i ; sau
chiar pentru că între timp îmi făceam
cu noscute ra ţ io nam en t e l e, din cauza
cărora mă îndoiam de multe care erau
adm ise ca s igure de alţii; nu însă pen­
tru că m - a r fi a uzit vreodată ri di ­
cându-mă pe mine însumi în slăvi în
leg ă tură cu vreo ştii nţă referitoare la
problemele fi losof ic e , ci pentru c ă
spi ri tul meu era as tfel încât nu doream
să fi u considerat altceva decât eram în
rea litate, am socotit că trebuie să lu pt
din toate pu t eri le , pentru a ajung e
demn de acea la udă ce-mi era oferită
de mulţi.
40
Ve rumtam en isti novem anni effl u xe­
r u n t, anteq uam de ulla ex i i s
q u c:estio n i b u s q u c:e apud eruditos î n
con troversi am adduci solent, dete r­
minate j u d i care , atq ue a l i q ua în Phi­
losop h i a pri ncipia v u lga ribus certi ora
q u zrere ausus fu i ssem. Tantam en i m
in hoc difficultatem esse, d ocebant
exempla perm ultorum s u m m i ingen i i
virorum, q u i s i ne s uccessu hacte n u s
id em suscepisse videbantu r; ut for­
tasse d i utiu s ad h u c fu issem cu nctatu s,
n i s i au d iv i s s e m a q u i b u s d a m , j a m
vulgo credi, me hoc i psum q u o d n o n­
d u m agg r e s s u s fu e ra m , pe rfec i s s e .
N escio q u id nam i l l i s dedisset occa­
s i o n e m istu d s i b i p e rs u aden di; n e c
c e rte u l l a m ex m e i s s e r m o n i b u s
cap ere potue rant, n is i forte quia vide­
·
bant me l i be ri u s ign orantiam meam
profi teri, q u am soleant a l i i ex iis qui
d o cti haberi volu nt; vei etiam q u i a
i nte r d u m ratio nes expo nebam , p rop­
te r q u as de m u ltis d u b itabam, q u c:e ab
al i i s ut ce rta adm ittu ntur; non autem
quod me u n q u am au d ivissent de u l l a
circa res P h i losophicas scientia glori­
antem: Sed c u m tal i s an i m us î n me
ess et, ut pro alio quam revera eram
haberi nol l e m, putavi mihi vi ri b us om­
n i b u s e s s e c o n t e n d e n d u m , u t ea
lau de dign u s evad erem q u c:ejam m i h i a
m u lti s tribu ebatu r.
Qua re i m p u l s u s ante octo a n n os, ut
o m n i b u s me avocatio n i b u s q u ::e inter
notos & fam i l i ares d egentibus occu r­
ru nt l i b e rarem, secessi i n hasc e re­
gi on es in q u i b u s d i u tu r n i be l l i
necessitas i n vexit m i l itarem d i scip l i­
nam tam bonam, ut magn i în ea exer­
citu s n o n ob a l i am causam al i
v i d ea n tu r, q u.a m ut o m n i b u s pac i s
com m o d i s s e c u r i u s i n c o l z f r u i p o s ­
s i n t; E t u b i in magna n egoti o r u m
h om m i n u m tu rba, magis a d res pro­
prias atte n d e ntium q u am în a l i e n i s
c u riosorum, nec earu m rerum u s u
c a r u i q u ::e î n fl o re ntis s i m i s & popu­
losiss i m i s u rb i b u s tantu m habentu r,
n ec inte ri m m i nu s s o l u s vixi & q u i e­
tus, quam si fu issem i n locis maxi m e
deserti s & i ncu ltis.
Îndemnat de acest lucru cu opt ani
înainte, pentru a mă elibera de toate
d istragerile ce apar, trăind printre
cunoscuti şi r u d e , m-am retras în
aceste tinuturi unde strâmtoarea unui
război îndelungat a impus o di sciplină
militară atât de bună, încât în cadrul
ei, mari armate par să fie hrănite, nu
pentru altceva ci pentru ca locuitorii să
se poată folosi mai sigur d e toate bine­
facerile păcii; ac olo, într-o m a r e
multime d e oameni veşnic activi şi
preocupati mai curând de propriile
probleme decât curioşi d e ale altora,
nu am fos t lipsit nici de fol osi nta
acelor lucruri ce sunt considerate pro­
prii doar oraşelor celor mai înflori­
toare şi populate, dar nici nu am trăit
între timp mai singur şi liniştit decât
dacă m-aş fi aflat în locurile cele mai
pustii şi necivil izate.
41
 IV.
Raţionamente pr in care este dovedită
existenta lui Dumnezeu şi a sufletului
omenesc, şi care sunt fundamente ale
metafizicii
Nu vă prezint cu plăcere aici primele
cugetări de care mi-am proptit spiritul
după ce am venit acolo; căci sunt atât de
metafizice şi de îndepărtate de uzul
comun, încâ t mă tem că multora nu le
vor fi pe plac; dar, pentru a se putea
înţelege dacă fun damentele filosofi ei
mele sunt suficient de solide, îm i pare
că sunt cons trâ ns să vorbesc d espre ele
într- u n a nu m i t fel. Observa sem d e
multă vreme c ă există numeroase opinii
pe care, deşi foarte îndoielnice şi nesigu­
re, trebuie să le urmăm constant şi fără
teamă ca şi cum ar fi sigure şi deja cer­
cetate, deoarece ţin de practica vieţii,
d upă cum s-a mai afirmat înainte. Dar,
pentru că atunci voiam să mă ocup de
cerceta rea a d ev ă r u l u i , nu însă
ocupând u-mă d e lucruri, a m considerat
că trebuie să fac de-a dreptul contrariul
şi să resping pe faţă, ca fi ind false, toate
acelea în care aş putea descoperi fie şi
u n gând minim de îndoială, încât să pun
la încerca re dacă, d upă respingerea
celor de acest fel, ar mai rămâne apoi
ceva de care să nu mă pot înd oi pe bună
d re pta te . As tfel, deoarece simţuri l e
noastre ne înşală adesea, aşezam printre
lucru rile false orice-mi însuşeam de la
ele.
42
IV.
� tio11es c1ui l1us exsiste11tia Dei & m1imtc
b until 11.a! pro(,,1 tur,
cfH� sunt MetiqJbJsictc
{irnDmne11ta.
Non l i b ente r hic refere p rimas cogi ta ­
ti o nes, q u i b u s a n i m u m app l i cui
postq uam h u c veni: tam M etaphysicc:e
enim su nt & a communi usu remotce, ut
verear ne mu ltis non sint pla c i tu rc:e ; sed
ut possit intell ig i an satis firma sint Phi­
los o p h i a: m e ce fu n dame nta, v i d e o r
aliquo modo coactu s de i l l is l oq u i.
D u d u m obse rvaveram, perm u ltas esse
opiniones, quas, etsi valde dub ia: sint &
i nc ert a: , non minus con stanter & i n­
trepide sequi deb emu s , quatenus ad
u su m vita: referuntur, quam si certce
essent & exploarata:; ut jam ante dic­
tum es t.
Sed q u ia tu n e v e ri tati q ua: re nd ce, non
autem re bus agendis, totum me tra­
dere vo l e b a m, p uta v i mihi plan e con­
trarium e ss e faciendum, & i l l a omnia in
q u i b u s v e i m i n i mam d u b i ta n d i ra­
ti o n e m p o s s e m re pe ri re, ta n q u a m
aperte fals a esse r ej i cie nda; u t e x p er ie r
an i l l i s ita rejectis, n i h i l pra:terea su pe­
res se t de q u o d u bitare p l a n e n o n
possem.
Sic qui a nonnu nquam sensus nostri nos
fa l l u n t , q u i d q u i d u n q u a m ab i l l i s
hauseram in ter falsa numeravi;
Et q u ia videram aliq uando non n u llos
eti am circa res Geometria: fac i l l imas
errare, ac paralogi s m o s adm itte re,
sciebamque idem mihi posse accid ere
quod cu iquam alii potest, il las etiam
rati ones omnes, quas an tea pro de­
monstratio n i b u s habueram, ta nq uam
fa lsas rejici. Et denique qui a notabam,
n u l lam re m unq uam nobis videri dum
vigi lam us, quin eadem d o rmie ntibus
pos sit occu rre re, cum ta men tune
sem per aut fe re semper sit fa lsa; sup­
pos u i , n u l la eorum qua: unquam vigi­
lans cogitavi , veriora esse quam sint
l u d i bria somnioru m.
Sed stati m postea ani madverti, me,
q u i a c a:te ra o m n i a u t fa lsa sic rej i c i ­
ebam, du bitare plane n o n posse q u i n
ego ipse i nterim essem. E t q u i a vide­
bam veritatem hujus pronu ntiati: Ego
cogito, ergo sum sive existo, adeo cer­
tam esse atq ue evid entem, ut nulla tam
enorm is dubitan d i causa a Scepti cis
fi ngi poss it, a qua i l la non eximatu r;
credidi, me tuto i l lam posse, ut pri m u m
ej us, q u am q u c:e r ebam, Phi losop h ia:
fu n damentum, adm itte re.
Deinde attente examinans quis essem, &
videns, fingere quidem me posse corpus
meum nihil esse, itemque nullum plane
esse mundum, nec etiam locum in quo
essem: sed non ideo ulla ratione fi ngere
posse me non esse; quin imo ex hoc ipso
quod reliqua falsa esse fingerem, sive
quidlibet aliud cogitarem, manifeste sequi
me esse: Et contra, si vei per momentum
temporis cogitare desi nerem, quamvis in­
terim & meum corpus, & mundus, &
caetera omnia quae unquam imaginatus
sum, revera existerent, nullam ideo esse
rationem cur credam me durante illo tem­
pore debere existere.
Şi, pen tru că observasem că m u l ţ i
greşesc uneori chiar î n legătură cu cele
mai uşoare probleme ale geometriei şi
îngăduie paralogismele, şi ştiam că mi
se poate întâmpla şi mie ceea ce i se
poate întâmpla oricui, am respins ca
false chiar toate acele raţionamente pe
care înainte le luasem d rept demon­
stra ţii . În sfârşit, deoarece observam că
nici un lucru nu ni se arată vreodată
câ n d suntem treji, astfel încât să nu
poată apărea la fel când dormim, fiind
d eci totuşi întotdeauna sau aproa pe în­
totdeauna fals, am presupus că nimic
din cele ce le-am gândit treaz vreodată
nu este mai adevărat decât înşelăciunile
viselor. Dar, îndată după aceea mi-am
dat seama că, deoarece respinsesem
toate celelalte ca false, nu pot să mă
îndoiesc de fa ptul că eu însumi exist
între timp; şi, deoa rece vedeam că
adevărul acestei formulări Eu gândesc
deci sun t sau exist este atât de s igur şi
evid ent, încât nu putea fi imaginat de
s c e p t i c i p r i n n i c i o ca u z ă a t â t d e
nemăsurată a înd oiel ii, ş i nici s ă fie în­
depărtat de ea, am crezut că pot să-l
admit cu siguranţă ca prim fu ndament
al filosofiei pe care o căutam.
Apoi, cercetând cu atenţie cine eram şi
văzând că-mi pot înch ipui că trupul
meu nu este nimic, ba chiar că lumea nu
există în mod evident, nici chiar locul în
care mă aflam, totuşi nu-mi puteam
închipui prin vreun raţionament ·c ă eu
nu exist, ci d im potriva prin însuşi fap tul
că-mi închipuiam că toate sunt fa lse, sau
că gândeam orice altceva, reieşea evi­
dent că eu exist; şi invers, dacă pe mo­
ment încetam să gândesc, corpul meu,
lumea şi toa te celelalte pe care le imagi­
nasem îna inte, chiar dacă ar fi existat în
realitate, nu era nici o raţiune ca eu să
cred în acel moment că ar trebui să exist.
43
De aici am înţeles că eu sunt un lucru
sau o substanţă a cărei întreagă natură
sau esenţă constă doar în aceea că
gândeşte şi care pentru a exista nu are
nevoie de vreun loc şi nici nu depinde
de vreun lucru material sau corporal .
Astfel încât eul, adică mintea - singura
prin care eu sunt cel care sunt - este un
lucru cu totul distinct de corp şi chiar
mai uşor de cunoscut decât corpul şi
care poate fi clar acelaşi cu cel ce e acum,
chiar şi când acela nu există.
După aceasta am cercetat ce se cere în
general pentru ca enunţul unei judecăţi
să fie cunoscut ca adevărat şi sigur; căci,
deoarece chiar descoperisem unul pe
care-l cunoşteam ca fiind astfel, m-am
gândit că aş putea afla de aici în ce
constă această siguranţă. Şi, deoarece
observasem că în aceste cuvinte eu gân­
desc, deci exist nu se află nimic evident
care să mă facă sigur de adevărul lor, în
afară de faptul că vedeam foarte clar, că
e imposibil să cugete cineva dacă nu
există, am crezut că-mi pot asuma, ca o
regulă generală, că tot ceea ce con­
c e p e a m foa r t e clar şi d istinct era
adevărat şi că ar mai fi totuşi o singură
dificultate în a stabili corect ce este ceea
ce ştim distinct.
Astfel fiind pusă problema, am observat
că eu mă îndoiesc în legătură cu multe
şi, la fel, că natura mea nu este cu totul
perfectă; înţelegeam foarte clar că în­
doiala nu este un argument al unei prea
m a r i p erfe c ţ i u ni, p r e c u m e s t e
cunoaşterea. Şi, deoarece căutasem mai
departe de acolo de unde ştiam să gân­
desc despre o natură mai desăvârşită
decât a mea, am înţeles foarte clar că eu
nu pot obţine acest lucru decât de la
acela a cărui natură este într-adevăr mai
perfectă.
44
lnde i ntellexi, me esse rem q uandam
sive substantiam, cuj us tota nat u ra sive
e s s e ntia in eo tan t u m co n s i stit ut
cogitem, quceque ut exsistat, nec loco
ullo ind iget, nec ab ulla re material i sive
corporea dependet. Adeo ut Ego, hoc
est, mens per quam soiam sum is qui
sum, sit res a corpore plane distincta,
atque etiam cognitu faci lior quam cor­
pus, & quce plane eadem, quce nune est,
esse posset, quamvis i l l u d non exs is­
teret.
Post hcec inquisivi, quidnam in genere re­
quiratur ut aliqua enuntiatio tanquam vera
& certa cognos-catur: cum enim jam unam
invenissem, quam talem esse cognosce­
bam, putavi me posse etiam inde perei pere
in qua re ista cercitudo consistat. Et quia
notabam, nihil plane contineri in his verbis,
Ego cogito, ergo sum, quod me certum
redderet eorum veritatis, nisi quod mani­
festissime viderem fieri non posse ut quis
cogitet nisi exsistat. credidi, me pro regula
generali sumere posse omne id quod val de
dilucide & distincte concipiebam verum
esse; Et tantummodo difficultatem esse
nonnullam, ad recte advertendum q uid­
nam sit quod distincte percipimus.
Qua re posita, observavi me de multis
dubitare, ac proinde naturam meam
non esse omnino perfectam; evidentis­
sime enim intel l igebam dubitationem
non esse argumentum tanta: perfec­
tionis quam cogn itionem. Et cum ul­
terius inq uirerem, a quonam haberem
ut de natura perfectiore quam mea sit
cogitarem, clarissime etiam intell exi,
me hoc habere non posse, nisi ab eo
cujus Natu ra esset revera perfectior.
Quantu m attinet ad cogitationes. quz
de variis al iis rebus extra me positis
occurrebant, ut de ccelo, de terra, d e
l u mi n e. d e calare. ali isqu e rebus innu­
meris, non eadem ratione quzrendum
esse putabam, a qu onam illas haberem:
cu m enim nihil în illis reperi rem quod
supra me positum esse videretur, facile
poteram credere, illas, si quidem vene
e s s e n t, ab i p s a m e t N at u r a m e a
quatenus aliquid perfectionis în s e ha­
bet, d e pendere; si vero falsz, ex nihilo
pro c e d e re ; h o c est, non aliam o b
causam i n me esse q uam q u i a deerat
aliquid Naturz mez, nec e rat plane
perfecta. Sed non idem j u dicare pa­
te ra m de C og i tat i o n e , s i v e I d e a
Natu rz, q u z p e rfecti o r erat q uam
mea.
Nota, hoc in loco, & ubique in sequentibus,
nomen Idea! generaliler sumi pro omnire
cogitata, quatenus habet tantum esse quod­
dam objectivum in intellectu.
Nam fieri plane non poterat ut il lam a
nihilo accepissem. Et quia non magis
potest id quod perfecti us est, a minus
perfecto procedere, quam ex nihilo ali­
quid fieri, non poteram etiam a me ipso
illam habere; Ac proinde supererat ut
i n me posita esset a re, cujus natura
esset perfectior, imo etiam quz omnes
in se conti neret perfectiones, quaru m
I d eam aliquam in me haberem; hoc est,
ur verbe absolvam, quz Deus esset.
Addebam eti am, q uando q u i d em ag­
noscebam ali quas perfectiones quarum
expers eram, n ecessari u m esse ut exis­
teret przter me a l i q uod al i u d ens,
(liceat hic, si placet uti vocibus în schela
tritis) ens, inquam, me perfectius, a quo
penderem & a quo quidquid în me e rat
accepissem.
în ceea ce priveşte celelalte gânduri care
apăreau în legătură cu feluritele alte lu­
cru� situate în afara mea, precum cerul,
pământul, lumina, căld ura ş i alte
nenumărate lucruri, consideram că nu
trebuie să cercetez prin acelaşi raţiona­
ment de unde le am; căci, dacă nu
descopăr în ele nimic care să pară a fi
situat deasupra mea, aş putea crede cu
uşurinţă că acelea, dacă sunt chiar
adevărate, depind de natura mea, în
măsura în care ea are ceva perfect; dacă
sunt false, provin din nimic; adică sunt
în mine nu din vreo altă cauză decât
pentru că naturii mele îi lipseşte ceva, ea
nefiind cu totul perfectă. Dar nu puteam
judeca la fel despre un gând sau despre
ideea unei naturi care era mai perfectă
decât a mea .
(Noteaza ca fn acest loc şi fn toate cele ce urmeaz.a,
denumirea de Idee este folosita fn mod general
pentru orice lucru gândii, fn mitsura fn care are
vreo as tfel de fiinţare obiectiva fn intelect).
Căci, evident, nu se putea să-l fi pus pe
acela pe seama nimicului. Şi, deoarece nu
se poate ca de la ceva mai puţin perfect
să provină ceea ce este mai perfect şi nici
ca din nimic să se facă ceva, nu puteam
să am acel gând din mine îns urni;
rămânea deci că fusese aşezat în mine de
un lucru a cărui natură era mai perfectă,
ba chiar care avea la un loc în sine toate
perfecţiunile despre care aveam în mine
o idee, adică, într-un cuvânt, de cel care
era Dumnezeu Adăugam chiar că, de
.
vreme ce cunoşteam unele perfecţiuni de
care eram însă lipsit, era necesar să existe
în afara mea şi o altă fiinţă (să-mi fie
îngăduit aici, dacă sunteţi de aceeaşi
părere, să folosesc termenii scolastici),
fiinţă, zic, mai perfectă decât mine, de
care să depind şi de la care să fi dobândit
tot ce este în mine.
45
Căci, dacă aş fi fost singur şi inde­
pendent de oricine altcineva, încât acel
esenţial - oricât de puţin ar fi - la a cărui
perfecţiune eram părtaş, să-l am de la
mine însumi, chiar şi pe toate celelalte -
ce înţelegeam că-mi lipsesc - le-aş fi pu­
tut obţine prin mine însumi şi astfel eu
însumi aş fi fost infinit, veşnic, imuabil,
atoateştiutor, atotputernic şi, în sfârşit,
aş fi posedat toate perfecţiunile pe care
le înţelegeam ca fiind în Dumnezeu.
De altfel, ca să cunosc natura lui Dum­
nezeu (desigur a aceluia pe care raţiona­
mentele tocmai prezentate îl dovedesc
ca existând), atât cât poate fi cunoscută
de mine în mod natural, nu trebuia să
fac altceva decât să cercetez în legătură
cu toate lucrurile la ale căror idei
ajungeam, dacă a le poseda însemna
(oare) perfecţiunea; şi eram sigur că nici
unul din cele ce prezentau vreo imper­
fecţiune, nu se găsea în El şi nici unul
din celelalte nu-I lipsea; vedeam astfel
că nici nestatornicia, nici îndoiala, nici
tristeţea, nici altele asemănătoare nu
ajungeau în Dumnezeu; căci eu însumi
cu drag m-aş fi lipsit de ele. În afară de
a c easta, aveam idei des pre nu­
meroasele 1 ucruri sensibile şi corporale;
căci, deşi presupuneam că visez şi că
orice îmi imaginez sau văd este fals,
totuşi nu puteam să neg că acele idei
existau într-adevăr în minte'l mea. Dar,
deoarece cunoscusem clar în mine în­
s u m i că natura i ntelectuală este
distinctă de cea corporală precum o
parte de alta în fiecare compus şi obser­
vam că totul1 7 este dependent de părţi
şi că nu poate fi perfect ceva care de­
pinde de altceva; din această cauză deci,
judecam că perfecţiunea în Dumnezeu
nu poate fi aceea ca El să fie compus din
acele două naturi, prin urmare El nu
este compus din ele.
46
Nam si solus & ab omni alia inde­
pendens fu issem, adeo ut totum id,
quantulum cunque sit, perfectionis cu­
jus particeps eram a me ipso habu is­
sem, rel i qua etiam om nia quce mihi
deesse sentiebam, per me acqui rere
potuissem, atque ita ipsemet esse infi­
nitus, ceternus, immutab i l i s, omniscius,
omnipotens, ac denique omnes pe rfec­
tiones possid ere quas în Deo esse in­
telligebam.
Etenim ut Naturam D i e, (ej us nempe
quem rationes modo allatce probant
existere) quantum a me natu ral iter ag­
nosci potest, agnoscerem, non aliud
agendum mihi erat quam ut conside­
rarem circa res omnes, quarum l d eas
aliquas apud me inven iebam, essetne
pe rfecti o, i l l as pos s i d e re; certusque
eram, nullas ex iis quce i m p e rfectionem
aliquam de notabant, in illo esse, ac nul­
las ex rel iquis i l l i deesse; sic videbam,
nec du bitationem, nec inconstantiam,
nec tristitiam, nec similia in Qeum ca­
dere: nam ego met ipse illis l i benter
caruissem. Prceterea multarum rerum
sen sibilium & corporearu m ldeas habe­
bam: quamvis enim me fingerem som­
n i a re, & q u i d q u i d vei v i d e bam vei
imaginabar falsum esse, negare tamen
non poteram, ld eas il las în mente mea
revera exsistere. Sed q u ia jam în me
ipso perspicue cognoveram, naturam
intel l igentem a corporea esse d istinc­
ta m, in o m n i autem co m p o s i t i o n e
unam partem ab altera, totu mque a
parti bus pendere advertebam, atque i i ­
l u d quod a b ali q u o pendet perfectum
non esse; idcirco judicabam, în Deo ·
perfectionem esse non posse, quod ex
istis duabus natu ris esset compositus,
ac proinde ex i l l is compositum non
esse.
Sed si quce res corporece in mundo es­
sent, vei si aliquce res intelligentes, aut
cujuslibet alterius naturce, quce non essent
omnino perie� illarum exsistentiam a fecte, existenţa lor depinde în mod nece­
Dei potentia necessario ita pendere, ut ne
per minimum quidem temporis monumen­
tum absque eo esse possent.
Cum deinde ad alias veritates qucerendas
me accingerem, consideraremque in
primis illam rem circa quam Geometria
versatur, quam nempe concipiebam ut
corpus cuntinuum, sive ut spatium indefi­
nite longum, latum, & profundum, divisi­
bile în partes turn magnitudine, turn f igura
omnimode diversas, & quce moveri sive
transponi possint omnibus modis, (hcec
enim omnia Geometrce în eo quod exa­
minant esse supponunt) aliquas ex simpli­
cissimis eorum demonstrationibus in me­
moriam mihi revocavi. Et primo quidem
notavi, magnam illam certi tudinem quce iis
omnium consensu tribuitur, ex eo tan­
tum procedere quod valde clare &
distincte intelligantu r, juxta regulam
paulo ante traditam; Deinde etiam notavi,
nihil plane in iis esse, quod nos certos
reddat illam rem ci rca quam versantur
existere: Nam quamvis satis viderem, si,
exempli causa, supponamus, dari aliquod
triangulum, ejus tres angulos necessario
fore cequales duobus rectis; ni hil tamen
vi debam quod me certum redderet,
aliquod triangulum in mundo esse.
At contra, cum reverterer ad Ideam entis
perfecti quce in me erat, statim intellexi,
existentiam in ea contine ri, eadem rati­
one qua in Idea trianguli cequalitas trium
ejus angulorum cum duobus rectis con­
tinetur; vei, ut in idea cir culi, cequalis a
centra distantia omnium ejus circumfe­
rentice partium: vei etiam adhuc eviden­
tius, ac proinde ad minimun ceque certum
esse, Deum, qui est illud ens perfectum,
existere, quam ulla Geometrica demon­
stratio esse potest.
Dar, dacă în lume existau lucruri corpo­
rale, sau altele intelectuale, de orice altă
natură, care însă nu sunt cu totul per­
sar de puterea lui Dumnezeu, astfel încât
nici o fracţiune de timp ele nu pot exista
în afara ei.
Deoarece apoi m-am apucat de cer­
cetarea altor adevăruri şi eram atent mai
întâi la acel obiect de care se ocupă
geometria şi pe care îl concepeam ca pe
un corp continuu, sau un spaţiu nedefi­
nit de fung, lat şi adânc, divizibil în părţi
diverse atât ca mărime cât şi ca figură,
care puteau fi mişcate sau transpuse în
toate felurile (căci geometrii presupun ca
existând toate acestea în privinţa obiec­
tului pe care îl cercetează), mi-am reche­
mat în memorie câteva dintre cele mai
simple demonstraţii ale lor. Şi am obser­
vat în primul rând că acea mare sigu­
ranţă care, prin consensul tuturor, le este
atribuită lor, provine doar din aceea că
sunt gândite foarte clar şi distinct con­
form regulii arătate mai înainte; apoi am
observat că în ele nu există nimic evi­
dent, care să ne ofere certitudinea lucru­
lui a cărui existenţă constituie obiectul
lor; căci, oricât de suficient vedeam că,
dacă, presupunem spre exemplu, că se
dă un triunghi, cele trei unghiuri ale sale
trebuie în mod necesar să fie egale cu
două unghiuri drepte, totuşi nu vedeam
nimic care să mă facă sigur că în lume
există vreun triunghi. Dimpotrivă însă,
când mă întorceam la ideea fiinţei per­
fecte, care era în mine, înţelegeam dintr­
o dată că existenţa e cuprinsă în ea, prin
acelaşi raţionament prin care în ideea de
triunghi este cuprinsă egalitatea celor
trei unghiuri ale sale cu două unghiuri
drepte; sau precum în ideea de cerc -,
distanţa ega1ă de la centru a tuturor
părţilor circumferinţei sale; sau, mai evi­
dent, şi este cel puţin la fel de sigur, că
Dumnezeu, care e acea fiinţă perfectă,
există, mai mult decât o poate dovedi
vreo demonstraţie geometrică.
47
Dar întreaga idee, din cauza căreia
mulţi sunt convinşi că atât existenţa lui
Dumnezeu cât şi natura sufletului ome­
nesc sunt lucruri foarte greu de cunos­
cut, porneşte din aceea că nu-şi în­
depărtează niciodată spiritul de simţuri
şi nu-l înalţă peste lucrurile corporale;
aceiaşi sunt obişnuiţi să nu cerceteze
nimic ce nu este imaginat, adică ceva a
cărui imagine nu şi-o plăsmuiesc în
propria fantezie ca pe a unui lucru cor­
poral, încât li se pare că nu poate fi
inteligibil ceva despre care nu pot plăs­
mui o imagine. Acest lucru se arată sufi­
cient prin aceea că în general în şcoli
filosofii au stabilit ca axiomă că în in­
telect nu există nimic care să nu fi fost
înainte în simţ; este totuşi foarte sigur că
ideile de Dumnezeu şi de suflet ra ţi.anal
nu au fost niciodată în el, iar cei ce vor
să se folosească de propria facultate
imaginativă pentru ele, mi se pare că fac
la fel ca şi cum s-ar străd ui să-şi
fol oseas că ochii p e ntru auz irea
sunetelor sau identificarea mirosurilor;
diferenţa constă doar în aceea că simţul
văz4lui nu este mai puţin sigur în noi
decât mirosul sau auzul, în timp ce dim­
potrivă, facultatea imaginativă sau cea
senzorială nu ne pot face siguri vreo­
da tă de un lucru, dacă intelectul sau
raţiunea nu ar opera împreună cu ele.
Dacă, în sfârşit, mai sunt unii pe care
raţionamentele afirmate până aici nu
i-au convins că Dumnezeu există şi că
într-adevăr sufletele lor sunt privite ca
lucruri existând separat de corp, aş vrea
să ştie că toate celelalte expuse, de care
nu obişnuiesc să se îndoiască în nici un
fel, precum că ei înşişi au corp, că în
lume există astrele, pământul şi altele
asemănătoare, acestea deci sunt cu mult
mai nesigure.
48
Sed tota ratio propter quam mu lti sibi
persuadent, turn Dei existentiam, turn
anim� h uman� naturam, esse res cog­
nitu valde d ifficiles, ex eo est quod
nunquam an imum a sens i b u s abducant,
& supra res corporeas attollant; sin­
tq ue tam assueti nihil unquam conside­
rare quod non imagi nentur, hoc est
cujus aliquam imaginem tan quam rei
corporez in phan tasia sua non fingant,
ut i l l u d omne de quo nu lla talis imago
fingi potest, intel l igi etiam non posse
illis videatu r. Atque hoc ex eo satis
patet, quod vulgo Philosophi în scholis
pro axiomate posueri nt, n i h i l esse in
i ntel l ectu quod non p ri u s fu erit in
sensu: în quo tamen certissimum est
ldeas Dei, & an im� rationalis nunquam
fuisse: mi hique idem facere illi vid entur
qui sua imaginan di facultate ad il las uti
vol unt, ac si ad sonos au d i end os vei
odores perci pien dos o c u l i s s u is uti
conarentu r; nisi quod în eo etiam dif­
ferentia sit, quod sensus ocu lorum în
nobis non m i n u s c e rt u s s i t quam
odoratus vei auditus; cum e contra, nec
imagi nandi facu ltas, n ec sentiendi, u l l ius
unquam rei nos c e rtos r e d d e r e pos­
sint, nisi intelectu sive ratione coope­
rante.
Q u o d si den i q u e a d h u c a l i q u i s i n t
q u i b u s rationes j a m diete nondum satis
persuaseri nt, Deum esse, ipsorumque
ani mas absque corpore spectatas esse
res revera existentes velim sciant alia
omnia pronunc iata, de q u i bus n u l l o
modo solent d u bitare, ut quod ipsimet
hab eant corpora, quod în m u n do sint
sidera, terra, & simi lia, multo magis
esse incerta.
Quamvis enim istorum omnium sit
ce rtitudo, ut l oq u u n tu r P h i l o sop h i ,
moralis, q u ce tanta est, u t nemo n isi
deli ret, de i i s dub itari posse videatur;
n emo tamen etiam, n i s i sit rationis ex­
pers, potest negare q uoti es de certitu­
dine M etaphys ica q ucestio est quin satis
sit cau sce ad d u bitan d u m de i l l is, quod
advertamus, fi eri posse, ut i nter dor­
miendum eodem plane modo creda­
mus nos alia habere corpo ra & alia
sidera viciere, & al iam te rram, & c. quce
tamen omnia falsa si nt. Unde enim sci­
tu r eas cogitationes quce occurrunt dor­
mientibus poti us falsas esse, quam illas
quas habemus vigilantes, cum scepe non
mi nus vividce atque expressce videantur.
l n q u i rant prcestanti s s i ma quceque i n­
ge nia quantum li bet, non puto il los ra­
tio nem al i qu am posse inve n i re, quce
huic dn bitandi causce tol l e ndce sufficiat,
n i s i e x s i st e n t i a m D e i s u p p o n a n t .
Etenim hoc i ps u m quod pau l o ante pro
regu la ass u mpsi, nempe l i l a omn ia, quce
cl are & disti ncte conci pimus, vera esse,
non al iam ob cau sam sunt certa, q uam
quia Deus exsi stit, est q ue Deus ens
s u m m u m & p e rfe c t u m , a d e o ut
qu idquid enti s in nobis est, ab eo ne­
c e s s a r i o p r o c e d at; U n d e s e q u itu r,
ldeas nostras s ive notiones, cum în
omni eo i n quo sunt c larce & distinctce,
entia qucedam s i nt atque a Deo pro­
cedant, non posse in eo non esse veras.
Ac p roi n de q u o d m u ltas scepe ha­
beamas, în quibus aliquid fal sitatis con­
ti netu r, non al i u n d e conti ngit qu am
q u ia eti am in iisdem al iquid est obscu­
rum & confusum; atque in hoc non ab
ente s u m mo sed a nihilo procedu nt;
hoc est, obscurce s u nt & co nfusce, qu ia
n o b i s al i q u i d d e est, s ive q u i a n o n
omnino perfecti sumus.
Căci, chiar dacă există o certitudine a
tu turor acestora, morală, cum spun
filosofii, care e astfel încât pare că nimeni
n-ar putea sa se îndoiasca de ele decât
dacă ar delira, totuşi nimeni nu ar putea
nega - decât dacă ar fi lipsit de raţiune -
că, ori de câte ori este vorba de o certitu­
dine metafizică, exista suficiente motive
ca să ne îndoim de acelea, căci, să ob­
servăm că se poate întâmpla ca în timp ce
dormim să credem în acelaşi fel că avem
alte corpuri, să ved em alte as tre, alt
pământ şi altele ce sunt totuşi toate false.
Căci, de unde se ştie ca acele gânduri care
ne apar în timp ce dormim, sunt mai
degrabă false, decât cele pe care le avem
treji fiind, chiar dacă acelea par adesea la
fel de vii şi expresive? Oricât le-ar fi îngă­
duit celor mai distinse spirite să cer­
ceteze, nu cred că vor putea descoperi
vreun raţionament, care să fie suficient
spre a înlătura această cauză a îndoielii,
dacă nu presupun existenţa lui Dum­
nezeu. Mai întâi, chiar ceea ce am consi­
derat eu puţin mai înainte ca regulă,
anume că toate cele pe care le concepem
clar şi distinct sunt adevărate, sunt sigure
nu dintr-o altă cauză, decât pentru că
Dumnezeu există şi Dum nezeu este
fiinţa supremă şi perfectă, astfel încât tot
ceea ce aparţine în noi fiinţei, provine în
mod necesar de la El; ele unde rezultă că
ideile noastre şi noţiunile, prin tot ceea ce
sunt clare şi distincte, sunt fiinţe anumite
şi provin de la Dumnezeu, deci prin
aceasta nu pot să nu fie adevărate. Dar,
pentru că avem adesea multe idei în care
este cuprins ceva fals, aceasta se întâmplă
doar pentru că în ele există ceva obscur şi
confuz; iar în acest caz ele nu provin de
la fiinţa supremă, ci din nimic; adică sunt
obscure şi confuze pentru că nouă ne
lipseşte ceva, sau pentru că nu suntem cu
totul desăvârşiţi.
49
Este însă evident, că tocmai în măsura
în care există o imperfecţiune, nu se
poate ca ideea de fals şi imperfecţiune
să fie de la Dumnezeu, după cum că
adevărul şi perfecţiunea ar fi din nimic.
Dar, dacă nu am şti că tot ce este în noi
fiinţă şi adevăr provine de la o fiinţă
supremă şi infinită, oricât de clare şi
distincte ar fi ideile noastre, nici un
raţionament nu ne-ar face siguri că ele
sunt ad evărate.
Dar, după ce cunoaşterea 1 ui Dumnezeu
şi a minţi i noastre ne-a dovedit direct
această regulă, înţelegem uşor că nu tre­
buie, din cauza rătăcirilor din vise, să
punem sub semnul îndoielii gând urile
pe care le avem treji fiind; căci, dacă
cineva are vreo idee foarte dis tinctă, în
timp ce doarme, încât, spre exemplu,
geometru fiind, descoperă vreo nouă
demonstraţie, desigur că som nul nu îm­
p i e d i c ă cu n i m i c ca a c e e a să fi e
adevărată. Cât despre greşeala cea mai
obişnuită din visele noastre, adică aceea
care constă în faptul că ne redă diverse
obiecte în acelaşi fel în care ne sunt ele
arătate de către simţuri când suntem
treji, nu ne dăunează prin faptul că ne
da ocazia să nu· credem deloc în ideile
pe care le-am obţinut prin simţuri sau
considerăm că le obţinem astfel; căci ele
pot ad esea să ne înşele ş i în timp ce
su ntem treji, astfel încât cei chinuiţi de
gălbenare văd toate schimbate în cu­
loarea galbenă, sau, când astrele sau alte
corpuri foarte îndepărtate ne apar mult
mai mici decâ t sunt.
În general, fie că suntem treji, fie ca
dormim, judecăţile noastre trebuie să
urmeze doar evidenţa raţiunii.
50
Man ifestu m autem est, non magi s fieri
posse ut fa ls itas sive imperfectio a Deo
sit, quatenus imperiectio est, quam ut
ve ritas s ive pe rfectio a nih ilo. Sed si
nesciremus quicquid entis & veri i n no­
bis est, totu m i l l u d ab ente s u m mo &
infi n ito proce dere, quantu m vis clar� &
distinc� essent Ide� nostr�. nulla nos
ratio certos re dderet i l l as idcirco esse
veras.
At postquam Dei & mentis nostr� cog­
nitio nobis hanc regulam plane pro­
bavit, fa cile i n tel ligi m u s , ob erro res
somniorum, cogitationes quas vigilan­
tes habemus i n dubi u m vocari non de­
bere: Nam si quis etiam dormiendo
i d e a m a l i q u a m val d e d i s ti n c tam
h a b e ret, u t exe m p l i cau sa, s i q u i s
Geometra novam aliquam demonstra­
tionem inven i ret, ej us profecto som­
n us non impediret q uo minus i l la vera
esset. Qu antu m autem ad erro rem
som niis nostris maxime famil iarem, il­
l u m nempe qui in eo consi stit, quod
varia nobis abjecta repr�sentet eodem
plane tnodo quo i psa nobis a sensibus
externis in te r vigilan d u m exhibentu r,
non in eo nobis oberit quod occa­
si onem det, ej usmodi i d eis qu as a sen­
s i b u s ve i a c c e p i m u s v e i p u t a m u s
acc i p e re , paru m c r e d e n d i ; pos s u n t
enim i i i� etiam dum vigi lamus non raro
nos fal ie re, ut cum ii qui mo rbo regia
laborant omnia col are flavo invecta
cernu nt, aut cum no bis astra, vei alia
corpora val de remata, mu lto min ora
quam sint appa rent.
Omn ino enim, sive vigi lemus sive dor­
miamus, soiam evid entiam rationis ju­
d i cia nostra seq ui debent.
N otandu mque est hic me loqui de evi­
d e nt i a n ostr� rat i o n s , non au tem
imagi nationis, nec sensuum.
Ita exe m p l i c a u s a , q u a mv i s So l e m
clarissime videam us, non ideo d ebe­
m us j u d i care i l l u m esse ej us tantu m
magn itu d i n i s quam oculi nobis exhi­
bent; & quamvis d i sti n cte imagi nari
possi m u s, caput Leonis capr� corpori
adjunctu m, non i nde concl udendum est
chi m�ram i n m u n do exi stere. Ratio
enim nobis non dictat ea quce sic vei
videmus vei imagi na m u r, i d c i rco revera
existe re.
Sed plane nobis d i ctat, omnes nostras
l deas sive notiones al iquid se ve ritatis
conti nere; alioqui enim fi eri non posset
ut Deus qui summe perfectus & verax
est, i l las i n nobis posui sset. Et q u ia nos­
tr� ratio cinatio nes sive jud icia nun­
quam tam cl ara & distincta sunt dum
dormimus qu am dum vigilamus, etiamsi
n o n n u n q u a m i mag i n a ti o n e s no str�
magi s vivid� & express� s i nt, ratio
etiam nobi s di ctat, cum omnes nostr�
cogitatio n es ve r� esse non possi nt,
quia non s u m u s omnino perfecti, veris­
si mas ex iis il las esse poti us quas habe­
mus vigil antes, quam qu� dormi enti bus
occurru nt.
Trebuie reţinut aici că eu vorbesc de
evidenţa raţiunii noastre şi nu de a
imaginaţiei sau a s im ţurilor.
Astfel, de exemplu, chiar dacă vedem
foarte clar soarele, nu trebuie de aceea
să judecăm că el ar fi de mărimea pe care
ne-o arată ochii noştri; şi chiar dacă
putem să ne imaginăm distinct capul
unui leu unit cu trupul unei capre, nu
trebuie să tragem de aici concluzia că ar
exis ta himere în lume. Raţiunea nu ne
dictează că acelea pe care le vedem ast­
fel sau le imaginam, exista din această
cauză în realitate.
Ci ne spune direct că toate ideile noastre
sau noţiunile au în sine ceva adevăr;
altminteri, nu ar fi posibil ca Dumnezeu,
care este cel ma i desăvârşit şi adevărat,
să le fi aşezat în noi. Şi, pen tru că
raţionamentele noas tre, sau judecăţile,
nu sunt nicio dată atâ t de c l are ş i
distincte când dormim, c a şi c â n d sun­
tem treji, chiar dacă adesea imaginările
noas tre s u n t m a i v i i şi expres i ve,
raţiunea ne dictează - căci toate gâ n­
durile noas tre nu pot fi ad evărate
deoarece nu suntem cu totul desăvârş iţi
- că mai curând pot fi cele mai adevărate
dintre ele acelea pe ca re le avem treji
fiind, decât cele ce ne apar în timpul
somnului.
51
 V.
Ordinea pro blemelor de fizică cercetate
de autor; explicarea, mai ales, a
bătăilor i n i mii şi a u nor păreri neclare
referitoare la medicin ă ; apoi, ce
di fere nţă e xistă între sufletul n ostru şi
al a ni malelor.
Aş continua cu cea mai mare plăcere în
această direcţie şi aş arăta întregul lanţ al
adevărurilor pe care le-am dedus din
primele; dar, pentru că în legătură cu
acest lucru ar fi necesar să mă ocup d e
felurite probleme controversate printre
�
învăţa , cu care nu doresc să întind funia
luptei , cred că va fi mai potrivit să mă
abţin de la acelea şi să spun doar în gene­
ral care sunt ele, pentru a putea să judece
înţelepţii dacă este recomandabil ca pu­
19
blicul cititor să fie învăţat în mod mai
deosebit în legătură cu acestea.
Am rămas în continuare la hotărârea de
a nu presupune nici un alt principiu în
afara celui de care m-am folosit pentru a
demonstra existenţa lui Dumnezeu şi a
sufletului, şi de a nu accepta ca adevărat
nici un lucru dacă nu mi se pare mai clar
şi mai sigur decât îmi păruseră înainte
demonstraţiile geometrilor. Aş îndrăzni
întru totul să afirm, nu numai că am
descoperit calea prin care în scurt timp să
îmi rezolv toate problemele deosebite ce
obişnuiesc să fie tratate în filosofie, ci
chiar că am observat anumite legi astfel
stabilite de Dumnezeu în natură şi ale
căror noţiuni ni le-a imprimat în suflet,
încât după ce am reflectat suficient la ele,
nu ne-am mai putea îndoi că nu sunt
respectate cu stricteţe în toate cele ce sunt
sau se fac în lume.
52
V.
Qi.uBstionum �sic.arum ab Authore
inve.stigatarum orOoj ac in specie lffitus c.or3i�
& quarun&lm aliarum a3 Me.llicinam
spectantium perplexarum opinionum
eno&Itioj turn qUte sit inter J10Stram &
brnwrum animam 3ifferentia.
Li bentissime h i c pergerem, & totam
catenam veritatum quas ex his primis
ded uxi ex h i b e re m; Sed q u o n iam ad
hanc rem opus n u n e esset, ut de variis
qu�stionibus age rem inte r doctos con­
trov e r s i s , cum q u i b u s co ntentionis
fu nem trahere n o lo, satius fare crede
ut ab iis absti neam, & sol um î n genere
qu�nam sint dicam, quo sapi entiores
judicare possi nt, utrum expediat rem­
publ icam l i te rariam de iis speci ali us
edoceri.
Pe rstiti s e m p er in proposito n u l l um
al iud principium supponendi, pr�ter ii­
l u d q u o modo usus sum ad existentiam
D e i & an i m � d e m o n stra n d u m n u l­
la ni que rem p ro vera accipiendi, nisi
mihi clari o r & certior vi d e retur, qu am
antea Geometrarum demonstrationes
6
fu erant vis�. Nihilominus ausim dicere,
me non solu m reperisse viam, qua
brevi tempore m i hi satisfacerem în
omnibus pr�cipuis qu�stionibus qu�
în Phil osophia tractari solent; sed etiam
quasdam l eges observasse, ita a Deo în
natu ra constitu tas, & quaru m ej usmodi
în ani mas nostris notiones i m p ressit, ut
postq uam ad eas satis attendimus, du­
bitare n eq u eamu s, quin in omni bus
qu� s u nt aut fi unt î n m u n do, acc urate
observe ntu r.
Deinde l egu m istaru m seriem perpen­
des, animadvertisse mihi videor mu ltas
majorisque momenti veritates, quam
sint ea omnia quce antea didiceram, aut
etiam discere posse speraveram.
Sed quia prceci puas earum peculi ari
tractatu expli care s u m conatu s, quem
ne in l ucem edam, rationes al iquce pro­
hi bent, non possum qucenam i l l ce sint
commodius patefacere, quam si trac­
tatus i l l i u s su mmam hic paucis enar­
r e m . P r o p o s i t u m m i h i fu i t î n i l l o
complecti omn ia, quce d e rerum mate­
rial i u m natu ra scire putabam antequam
me ad eum scri bendum accingerem.
Sed quemad modum pi ctores, cum non
possint omnes corporis solidi facies in
tabula plana cequal irer spectandas ex­
hi bere, u n a m e p rce c i p u i s d el igu nt,
quam soiam l uci obvertu nt, cceteras
vero opacant, & eatenus tantu m vicieri
sinu nt, quatenus prcecipuam i l lam in­
- doar în măsura în care acest lucru
tuendo i d fi eri potest Ita veritus ne
dissertati one mea, omnia quce anima
volvebam compre h endere
posse m, statui solum in ea copiase ex­
ponere quce de lu cis natura concipie­
bam; deinde ej us occas ione al iquid de
Sole & stellis fixis adji cere, quod ab iis
tota fere p ro ma n et; item de crel is,
quod eam transm ittant: de Planetis, d e
Cometis & d e Terra, q u o d e a m reflec­
tant; & in specie de omnibus corpori­
bus quce in te rra occu rrunt, quod sint
aut colorata, aut pell ucida, aut lumi­
n osa; tan demque d e h o m i ne, q u od
eorum sit spectator.
Apreciind apoi cu exactitate înşiruirea
acestor legi, mi se părea că am desco­
perit multe adevăruri de o mai mare
importanţă decât toate acelea pe care le
învăţasem înainte, sau sperasem să le
pot învăţa.
Dar, pentru că am încercat să le explic
pe cele mai importante într-un tratat
20
personal , pe care anumite conside­
rente mă împiedică să-l public, nu pot
dezvălui mai potrivit care sunt acelea,
decât dacă redau pe scurt rezumatul
acelui tratat. Mi-am propus să cuprind
în el toate cele ce socoteam că le ştiu
d es pre natura l ucrurilor ma teriale
înainte de a mă apuca să-l scriu. Dar,
precum pictorii care, neputând expune
într-o suprafaţă plană toate feţele unui
corp solid spre a fi egal privite, o aleg pe
una dintre cele principale, singura pe
care o în torc că tre l umină, iar p e
celelalte l e umbresc, încât sunt vizibile
devine posibil privind-o pe cea princi­
non pală, tot astfel, îngrijorat că nu aş putea
cuprinde în expunerea mea toate cele ce
le frământam în gând, am hotărât să
expun doar în legătură cu cele pe care le
concepeam despre natura luminii; apoi
să adaug cu această ocazie ceva despre
soare şi stelele fixe, căci de la ele provine
aproape întreaga lumină; de asemenea
despre ceruri, căci ele o transmit, despre
planete, despre comete, despre pământ
- deoarece ele o reflectă; şi, în special,
despre toate corpurile ce se întâlnesc pe
pământ, căci sunt sau colorate, sau tran­
sparente, sau luminoase; şi, în s fârşit,
despre om, deoarece el este spectatorul
acestora.
53
Dar, pentru a le putea lăsa în umbră pe
unele şi a spune mai liber ce cred despre
celelalte, fără să fiu obligat totuşi să ur­
mez sau să resping opiniile acceptate
printre învăţaţi, am hotărât să las în
seama dispu telor lor toată această lume
şi să tratez doar despre cele ce s-ar
petrece în una nouă, dacă Dumnezeu ar
crea o mulţime de materie suficientă
spre a o alcătui undeva în spaţiile imagi­
nare, şi ar mişca diferitele părţi ale
acestei materii, în mod variat ş i fără
ord ine, as tfel încâ t să compună un haos
atât de confuz încâ t doar poeţii să aibă
puterea de a-l imagina, iar apoi să nu
facă altceva decâ t să-şi dea concursul
său obişnuit natu rii şi să-i îngăduie să
acţioneze ea însăşi conform legilor sta­
bilite de el.
Astfel, am descris întâ i această materie
şi am încerca t s-o reprezint în aşa fel,
încât cel pu ţin prin gâ ndirea mea să nu
existe în lume nimic mai clar sau mai
i n te l i g i bi l , cu e x cepţia celor spuse
despre Dumnezeu şi suflet. Căci eu am
presupus clar că în ea nu există nici una
d in formele sau calităţile asemănătoare
celor de care se discută în şcoli, şi nici
ceva a cărui cunoaştere să nu le fie atât de
firească minţilor noastre, încât să nu-şi
poată imagina cineva că o ignoră .
Î n afara de aceasta, am arătat care sunt
legile naturii şi, fără a-mi asuma vreun
alt principiu prin care să-mi consolidez
r a ţ i o n a m entele, d e câ t i n f i n ita per­
fecţiu ne a lui Dumnezeu, m-am străduit
să le demonstrez toate acelea în legătură
cu care s-ar pu tea naşte vreo îndoială şi
să dovedesc că ele sunt de o asemenea
na tură încât - şi dacă Dumnezeu ar fi
creat mai multe lumi - n-ar putea exista
totuşi vreuna în care să nu fie respectate
cu rigoare.
54
Quinetiam ut al iq uas his omnibus um­
b ram inj i cerem & l iberius, quid de iis
sentirem, dicere possem, nec tamen
receptas i nte r doctos opi niones aut se­
qui aut refu tare tene rer, totum hunc
Mundum d i sputationi bus ipsoru m re­
linquere decrevi & tantu m de Hs qu<e in
Novo contingerent tractare, si Deus
nune alicubi in spati is imaginariis suffi­
cientem ad eum componendum ma­
terice copiam crearet, vari eque & sine
ordine d iversas h ujus materi<e partes
agitaret, ita ut ex ea ceque confusum
Chaos atq u e Poetce fi ngere val ean t
compon eret; deinde n i h i l aliud ageret
q u am ord i nari u m s u u m con cu rsum
naturce commod are, ipsamque secu n­
d u m l e ges a se c o n s titutas agere
sine ret. Ita primum han c mate riam des­
c r i p s i , & eo modo eam d e pi nge re
conatus sum, ut nihil, mea quidem sen­
tentia, clarius aut intell igi b i l i u s sit in
m u ndo, exceptis iis q uce modo de Deo
& d e Anima dicta s u nt. Nam etiam ex­
presse supposui n u ll as in ea ejusmodi
formas aut qualitates esse, quales sunt
e<e de q u i bus in Scholis d i sp utatur, nec
quidquam in gen ere cujus cogn itio non
adeo menti bus nostris sit natu ralis, ut
n u l l u s i psam a se ign orari fi nge re pos­
s it.
Prcete rea qucenam essent naturce leges
osten di, n u l loque alio ass umpto prin­
cipio q uo rati on es meas sta bi l i rem,
pr<eter i nfi nitam Oei perfectionem, i l las
omnes demonstrare studui, de q u i bus
dubitatio al i q u a obori ri posset; pro­
bareque eas tal es esse, ut etiam si Deus
plures mu ndos creasset, n u l l us tamen
esse posset in quo non acc u rate obser­
varentu r.
Postea ostendi quomodo maxima pars
materi� isti us, Chaos, secundum has
leges, ita se dispositu ra & collocatura
esset, ut nostri s Ccelis s i m i l is evade ret.
Quomodo interea aliqu� il lius partes
Terram compos itu rce esse nt, qu c:edam
Plan etas, & Com etas, & qucedam alice
Solem & ste l l as fixas. Et hoc loco in
t r a c t a tio n em de L u c e d i g r e s s u s ,
proli xe expos ui qucenam ea esse de­
beret quce solem & stel las compone ret,
& quomodo inde temporis mo mente
im mensa ccelorum spatia traj iceret, & a
Plan etis Cometisque ad te rram refl ec­
te ret. I bidem etiam multa de su bstan­
tia, situ, motibus & omnibus d iversis
isto rum �lorum, astrorumque quali­
tatibus inserui; adeo ut me satis m u lta
d icere putarem, ad osten dendum, n i h i l
in h uj us Muncii Ccel is, astrisque obser­
vari, quod non deberet aut saltem non
posset similite r in mu ndo q ue m des­
cribebam apparere. l n de ad tractan­
d u m d e T e r r a p r og r e s s u s s u m ,
ostendiq ue, q uomodo, etiamsi, prout
expres se su pposu eram, Deus nul lam
gravitatem mate ric:e, e qua composita
e rat i n d i d i s s et, attamen omnes ej us
partes acc urate ad ce ntrum tenderen t;
ltem quomodo, cum ipsius superficies
aq uis & ae re operi retur, Caforu m &
Astrorum, sed prc:ecipue Lunce d isposi­
tio, in ea fl uxum, refl uxu m & efficere
debe ret, omnibus suis c i rcumstanti is illi
qui i n m a r i b u s n ostris ob se rvatu r
similem; nec non qu endam aq uarum &
aeris ab ortu ad occas u m motu m,
q ual is in te r Tropicos animadvertitu r;
Quomodo montes, maria, fontes & fl u­
vii i n ea natu ral iter p rod uci poss ent, &
metal ia i n fod i n i s enasci pl antceque in
ag ris crescere & in genere omnia cor­
pora, quce vu lgo mixta aut compofita
vocant. in ea ge nerari.
Apoi am arătat în ce fel, cea mai mare
parte a acestei materii, haosul, urma să
fie astfel rânduită şi aşezată conform
a c estor l e g i, încâ t să ajungă
asemănătoare cerurilor noastre; î n ce
mod unele părţi ale ei urmau să com­
pună pămâ ntu l, altele - planetele şi
cometele, iar altele - soarele şi stelele fixe.
În acest loc, tratând despre lumină, am
făcu t o digresiune şi am expus pe larg
cum trebuie să fie cea care compune
soarele şi stelele şi în ce fel străbate ea
într-o clipă imensele spaţii ale cerurilor
şi cum se reflectă de la planete şi comete
către pământ. În acelaşi loc am inserat
m u l t e d es p r e subs t a n ţ a , a ş ezarea,
mişcările şi toa te felur imile aces tor
ceruri, precum şi despre calităţile astre­
lor; de altfel, aş socoti că am spus sufi­
cient de multe pentru a arăta că în
cerurile acestei lumi şi printre as tre nu se
observă nimic care să nu trebuiască sau
să nu poată apărea în mod asemănător
în lumea pe care o descriam. De aici am
trecut să tratez despre pământ şi am
arătat în ce fel, chiar dacă presupusesem
pe cât de clar că Dumnezeu nu i-a dat
nici o greutate materiei din care a fost
alcătuit, totuş i toate părţile lui tindeau cu
exactitate către centru; de asemenea, de
vreme ce suprafaţa. acestuia e acoperită
cu ape şi aer, în ce fel poziţia cerurilor şi
astrelor, dar mai ales a lunii, trebuie să
determine fluxul şi refluxul, asemănător
cu toate circumstanţele specifice feno­
menului care se observă în mările noas­
tre; de asemenea, o anumită mişcare a
apelor şi aerului, dinspre răsărit spre
apus, precum se observă la tropice; în ce
fel pot să apară, în mod natural, mu nţii,
mările, izvoarele şi fluviile, şi să se for­
meze în mine metalele, să crească plan­
tele pe câmpii, şi, în general, cum pot să
se nască toate corpurile, pe care, în lim­
baj comun le numim amestecate sau
compuse.
55
Şi, printre altele, pentru că d incolo de
astre, nu cunoşteam în lume, - în afara
focului - nimic care să producă lumină,
m-am străduit să arăt cu claritate toate
cele ce ţin de natura focului, în ce mod
ia el naştere, în ce mod este întreţinut, şi
de ce se află în el uneori doar căldură
fără lumină, alteori doar lumină fără
căldură; în ce fel poate introduce di­
verse culori şi alte numeroase calităţi în
feluritele corpuri; în ce fel le topeşte pe
unele şi le întăreşte pe altele; în ce fel
poate să le mistuie pe aproape toate şi
să le transforme în cenuşă şi fum; în
sfârşit, cu m poate doar prin puterea
acţiu nii sale să facă sticlă din aceste
cenuşi. Deoarece această transformare a
cenuşilor în sticlă este la fel de mirabilă
ca orice altceva ce se petrece în natură,
am v r u t s ă - m i s a tis fa c o p l ă c e r e
zăbovind în descrierea deosebită a
aces teia.
Totuşi nu voiam să se deducă din toate
acestea că- lumea aceasta a fost creată
doar în fel ul în care mi-o reprezentam
eu. Căci e mult mai verosimil că Dum­
nezeu însuşi o făcuse de la început aşa
cum avea ea să fie. Î ntr-adevăr, este
sigur şi general acceptat printre teologi
că este aceeaşi acţiune prin care El nu o
păstrează neschimbată, cu aceea prin
care odinioară a creat-o, as tfel încâ t
chiar dacă de la început nu i-ar fi dat
nimic altceva decâ t forma de haos, sta­
tornicindu-i legile naturii şi oferindu-i
participarea sa spre a acţiona după cum
obişnuieşte, se poate crede fără nici o
jignire la adresa miracolului creaţiei, că
numai prin aceasta ar fi putut toate lu­
crurile materiale să devină în timp astfel
cum le vedem · că sunt. Şi natura lor
poate fi înţeleasă mult mai uşor când
sunt văz ute rid icâ ndu-se încetul cu
încetu l, d ecâ t dacă sunt privite ca
desăvâ rşite şi gata făcute.
56
Et inter c:etera, quia nihil aliud in mundo
post Astra, pr.:eter lgnem esse agnosco
quod lumen prod ucat, studui omnia qu�
ad ignis naturam perti nent perspicue de­
clarare, quomodo fiat, quomodo alatur, &
cur in eo aliq uando solus sine lumin e,
aliquando vero solum lu men sine caiere
deprehendatur; quomodo varios colores
in diversa corpora inducere possit, diver­
sasque alias qual itates; quomodo qu�dam
liquefaciat, qucedam vero induret:; quomo­
doque omnia propemodum consumere,
aut in cineres & fumum convertere possit;
& denique quomodo ex his cineribus soia
actionis suce vi vitrum efficere. Cum enim
ista cinerum in vitrum transmutatio non
min us admiranda quam qucevis alia quce in
natura contingat, vol ui me aliquantum in
ejus particulari descriptione obiectare.
Nolebam tamen ex hi s omni bus in­
fe rre, M u ndum h u nc eo quo propone­
bam modo fu isse creatu m. Mu lto enim
verisimilius est Deum ipsum ab in itio
tal em qualis futu rus erat fecisse. Verum
ta m e n c e r tu m e s t & v u l g o i n t e r
Theologos receptu m, eandem esse ac­
tionem qua ipsum non conservat, cum
ea qua olim creavit: ita ut, etiamsi nul­
lam ei al iam q uam Chaos fo rmam ab
initio dedisset, dummodo post natu rce
leges constitutas, i ps i con curs u m s u u m
ad agendum u t solet commodaret, sine
u l l a i n cr eati o n i s m i ra c u l u m i nj u ria
cred i poss it, eo solo res omnes pure
mate riales, cum tempore quales nune
esse videm us effici potuisse. Natura au­
tem i psarum multo faci lius capi potest,
cum ita paulatim orientes conspiciun­
tur, quam cum tantu m ut absol utce &
perfectce considerantu r.
A d e s c ri ptio ne c o r por u m i n ani ma­
to rum & plantarum tran sivi ad animal ia,
& speciatim ad hominem. Sed q u ia non­
d u m tan tam isto r u m adeptus eram
cogn itionem, ut de iis ead em qua de
c<Eteris methodo tractare possem, hoc
est, demon strando effectus per causas,
& oste n dendo ex quibus seminibus,
q uove modo natu ra ea prod ucere de­
beat, contentus fu i supp onere, Deum
formare corpus hominis uni e nostri s
omnino simile, tam in externa mem­
b roru m fi gura, quam in interna or­
gano r u m conformati one, ex ea d e m
cum i l la q u a m d escripseram mate ria,
nul lamq u e ei ab i n itio i nd ere ani mam
rationalem, nec qu icquam aliud quod
loco anim<E vegetantis aut sentientis
ess et; sed tan tum in ipsius corde ali­
quem sine l u m i n e ign em, qualem antea
d e s c r i p s e r am, exc itare; q u e m non
putabam d i v e rs u m e s s e ab eo q u i
f;:en u m congestu m an teq uam siccum sit
cal efacit; aut qui vina re centia ab acinis
nondum separata fervere facit. Nam
fu nctiones qu;:e consequentcr in hoc
hu mano corpore esse pote rant expen­
dens, inveniebam pe rfecte omnes qu;:e
nobis non cogitantibus inesse possu nt;
ac p r o i n d e a b s q u e c o o p e r at io n e
animCE, hoc est i l l i u s nostri partis a
corpore d i sti nctCE, cuj us ante dictum
est natu ram in cogi tatione tantu m si­
tam esse, easdemque in quibus potest
dici ani mal ia ratione destituta nobis­
cum conven ire; ita tamen ut nul lam
earum ani madverterem, qu;:e cum a
men te pend eant, sol;:e no strCE s u nt
q uatenus homines sumus; quas nihi l­
ominus omnes ibi postea re periebam;
cum Deum ani mam rationalem cre­
as se, eamque isti corpori certo quo­
d am q u e m d e s c r i b e b a m m o d o
conjunxisse, supposu issem.
De la descrierea corpurilor neînsufleţite
şi a p,lantelor, am trecut la cele însu-
. 21 . A . l l a om. D ar,
fl eţ1te ş1 m mo d specia
pentru că nu dobândisem încă o aseme­
nea cunoaştere a acestora încât să pot
trata despre ele prin aceeaşi metodă ca
şi despre celelalte, adică descriind efec­
te l e prin cauze şi arătând prin ce
seminţe şi în ce mod trebuie să le gene­
reze natura, m-am mulţumit să presu­
pun că Dumnezeu a modelat corpul
omului întru totul asemănător cu al
u n u ia d i ntre n o i , a tâ t în p r i v i n ţ a
înfăţişării exterioare a membrelor, cât şi
în alcătuirea internă a organelor - dintr-o
materie identică cu aceea pe care o de­
scrisesem - şi că nu i-a dat de la început
nici suflet raţional, nici altceva care să
reprezinte un suflet vegetativ sau senzi­
tiv; a aprins însă în inima aceluia doar o
flacără fără 1 umină, pe care o descrise­
sem înainte şi pe care nu o consideram
a fi diferită de cea care încălzeşte fânul
înainte ca acesta să se usuce, sau care
face să fiarbă mustul abia stors din
boabe. Căci, examinând funcţiile care
pu teau exista în consecinţă în acest corp
omenesc, am constatat că toate pot fi în
noi, fără ca noi înşine să le gândim şi fără
participarea sufletu lui, adică a acelei
părţi distincte din corp despre care s-a
spus înainte că-şi are situată natura nu­
mai în gândire, şi că sunt aceleaşi cu cele
prin care se poate spune că fiinţele lip­
site de raţiune se potrivesc cu noi; astfel,
totuşi, cum nu găseam nici o funcţie
dintre acelea care să depindă de gândire
şi care să ne fie proprie doar nouă în
măsura în care suntem oameni, cu atât
mai mult le-am descoperit pe toate
acelea după ce am presupus că Dum­
nezeu a creat sufletul raţional pe care l-a
adăugat acestui corp într-un anumit
mod pe care l-am descris deja.
57
Dar, pentru a se putea cunoaşte prin ce
r a ţi o n a m e n t a m t r a ta t a co lo ace s t .
subiect, vreau să adaug aici explicarea
mişcării inimii şi a arterelor; aceasta fi­
ind prima şi cea mai generală care se
observă la animale, cu atâ t mai uşor se
va judeca ce trebuie gândit despre ea în
privinţa tuturor celorlalte fiinţe. Şi, pen­
tru ca legat de cele ce am de gând să le
spun, să apară o ma i mică dificultate de
înţelegere, îi îndrum pe cei ce nu se
pricep de loc la ana tomie ca, înainte de
a se apuca să citească acestea, să se în­
grijească să le fie disecată, la vedere,
i n i m a u n u i a n i m a l m a r e c a re a r e
plămâ ni (căci la majoritatea este sufi­
cient de asemănătoare cu a omulu i): să
li se ara te cele d ouă ventricule sau
cavităţi existente în interior; întâi cea
care e în l a t u r a d re a p tă, căreia î i
cores pu nd d ouă tuburi foarte la rgi,
ad ică vena cavă care este principalul
recepta cul al s â ngelu i, precum u n
tru nch i d e arbore ale căru i ramuri sunt
toate celelalte vene ale corpului; şi vena
arterială, greşit numită astfel de vreme
ce în rea litate este o a rteră, avându-şi
punctul de plecare de la inimă, şi care,
după ce a ieş it de acolo, se împarte în
multe ramificaţii ce se împrăştie apoi
prin plămâni. Apoi, cea care e în latura
s t â n g ă şi c ă r e i a î n a c e l a ş i f e l î i
corespund două canale la fel de largi ca
şi precedentele - dacă nu şi mai largi;
ad ică artera venoasă, greşit numită ast­
fel căci nu este altceva decât o venă care
porneşte de la plă mâni, unde se împarte
în multe ramificaţii împletite cu rami­
fica ţiile venei arteriale şi ale unui tub cu
asperi tăţi prin care pătrunde aerul câ nd
inspirăm; şi artera mare care, ieşind din
inimă, îşi răspândeşte ramificaţiile prin
tot corpul.
58
Sed cognosci possit qua ratione illic
mate riam istam tractarem, volo hic
apponere explicationem motus cordis,
& arteriaru m; qui cum primus & ge­
neral issi mus sit qui in animalibus ob ser­
vatu r, ex eo facile jud icabitur quid de
reliquis omnibus sit sentiendum.
Et ut minor in iis quce dicturus sum
p e r c i p i e n d u s o c c u r r at d i ffi c u l t a s ,
auth or sum iis qui în Anatomia non
sunt ve rsati, ut anteq uam se ad hc:ec
legenda accingant, cor magn i alicujus
ani mal is, p u l mones habe ntis, co ram se
dissecari curent: (in omnibu s enim satis
est hu mano s i m ile) sibique duos qui
i n i bi sunt ventriculos sive cavitates os­
ten d i ; Primo i l lam quce in late re dextro
est, cui d uo val de ampli canales respon­
d e n t ; v i d e l i c et v e n a c a v a , q u ce
prcecipuum est sangu inis receptac u l um,
& vel uti trunc us arbo ris, cuj us om nes
al ice corporis vence s u nt rami; & vena
ar te rio s a , ma l e i ta a p p e l l ata, c u m
revera s i t arte ria, q u ce orig i n e m a
cord e habens, postq uam inde exiit, in
multos ramos divitu r, qui deinde per
pul mon es d i spergu ntu r.
Secundo i l lam quce est in latere sin is­
tro, cui eodem modo duo canales res­
p o n d e n t , ce q u e a m p l i atq u e
prcecede ntes, si non magis; scil icet ar­
teria venosa, male etiam ita nom inata,
cum n i h i l al iud sit quam vena, quce a
pul mon i b u s oritur, ubi in m u ltos ramos
divid itu r, cum venc:e arteriosce & as­
perce arterice, per quam aer quem spi­
ram us ingre di tur, ram is permixtos; &
magna arteria, quce e corde exi ens ra­
mos suos per totum corpus dispergit.
Vellem etiam, ipsi diligente r ostendi un­
decim pellicu l as qu� vel uti totidem
valvulae aperi unt & claudunt quatuor ostia
seu orificia qu� sunt in istis duobus cavis;
nimirum tres in ingressu venae cavae, ubi
ita sunt collocat<e, ut nullo modo im­
pedire · possint quominus sanguisquem
continet, in dextrum cord is ventriculum
fluat, li cet ne inde exeat accurate prohi­
beant. Tres in ingressu venae arterios<e,
qu<e contrario modo disposit<e, sin unt
quidem sangui nem in il la cavitate conven ­
tu m ad pulmones tran sire, sed non eum
qui in pu lmonibus est eo reverti. Etsi sic
duas al ias in orificio ateri<e venos<e, qu<e
permittunt ut sanguis e pulmonibus in
sinistrum cord is ventriculum fluat, sed
reditum ejus arcent. Et res in ingressu
magn<e arteriae, qu<e sin unt ipsum e corde
exi re, sed ne illuc redeat impediunt. Nec
opus est al iam qu<erere causam numeri
istarum pellicularum, nisi quod cum ar­
teri<e venosae orificium sit figur<e ovalis
ratione loci in quo est, duabus commode
claudi possit; cum alia qu<e rotunda sunt,
melius tribus obstrui queant.
Pr<ete ra cuperem ut ostende retu r ip­
sis, magnam arte riam, & venam arte­
r i o s a m , c o n s t i t u ti o n i s e s s e m u lto
d u r i o ri s & fi r m i o r i s q u am arte r i a
venosa & vena cava; & istas duas pos­
tremas d i l atari priusquam cor ingredi­
a n t u r ; i b i q u e duo v e l u ti mars u p i a
efficere, q u <e vu lgo cordis auricul� vo­
cantu r, & sunt ex s i m i l i cum ipso carne
c u m p os it<e : M u l to q u e s e m p e r p l u s
caloris esse in corde quam in u l l a alia
co rpo ris parte; Denique istum calorem
posse effi cere, ut, s i guttu la aliqua san­
guis i n ipsius cavitates i ngred iatur, sta­
ti m i n tu m e s c at & d i l a te t u r s i c u t
o m n i b u s in u n ivers u m l i qu o ri b u s
conti ngit, cum guttatim i n aliquod val d e
cal idum vas stil lant.
Aş vrea de asemenea să fie arătate cu
grijă cele unsprezece pieliţe care, pre­
cum tot atâtea valve, închid şi deschid
patru porţi sau orificii aflate în aceste
ca vităţi; şi anume trei la intrarea venei
cave, unde ele sunt astfel dispuse încât
să n u p o a t ă îm p i e d i c a nici d e c u m
sângele, pe care îl conţin, să curgă în
ventriculul drept al inimii, doar îl opresc
cu precizie să nu iasă de aici. Trei la
intrarea venei arteriale, care, dispuse fi­
ind invers, permit ca sângele adunat în
această cavitate să treacă spre plămâni,
dar celui aflat deja în plămâ ni nu-i per­
mit să se întoarcă. Î ncă două la orificiul
arterei venoase, care permit ca sângele
din plămâni să cu rgă în ventriculul
stâng al inimii, dar îi împiedică întoar­
cerea; şi alte trei la intrarea arterei mari,
care permit ieş irea sângelui din inimă,
dar împiedică întoarcerea lui în acelaşi
loc. Nu este necesar să căutăm o altă
cauză a numărului acestor pieliţe, decâ t
că orifi ciul arterei venoase, fiind oval
prin natura l ocului în care se află, poate
fi închis mai potrivit cu două, în timp ce
celelalte, care sunt rotunde, pot fi închise
mai bine cu trei.
Î n afară de acestea aş dori să se arate că
artera mare şi vena arterială au o al­
cătuire mult mai tare şi rezistentă decâ t
artera venoasă şi vena cavă ş i c ă acestea
două din urmă, se d ilată înainte de a
pătrunde în inimă, făcându-se ca două
pungi, care popular sunt numite ure­
chile inimii, şi sunt alcă tuite dintr-o
came asemănătoare cu aceasta. Î ntot­
deauna în inimă este mai multă căldură
decâ t în oricare pa rte a corpului; în
sfârşit, această căldură poate face astfel
încâ t, d a că vr eo pică t u r ă de s â ng e
pă trunde în cavităţi, s ă se umfle şi să se
dilate deodată; exact cum se întâmplă în
general, cu toa te lichidele câ nd sunt
lăsate să cadă strop cu strop într-un vas
foarte cald.
59
După acestea nu mai este necesar să
spun altceva pentru a explica mişcarea
inimii, decâ t că atunci când cavitătile ei
nu sunt pline de sânge, el curge în mod
necesar din vena cavă în cea dreaptă şi
d i n a r t era v e n o a s ă în c e a s tâ n g ă ,
d eoarece aceste d ouă vase sangui ne
sunt mereu pline, iar orificiile lor orien­
ta te spre inimă nu pot fi astupate. Dar,
înd ată ce două picături de sânge au
pătruns acolo, câte una în fiecare cavi­
tate, fiind în mod necesar cu atât mai
mari cu cât orificiile prin care au pătruns
sunt largi, iar vasele de unde provin,
pline de sânge, deodată se rarefiază şi
se dilată din cauza căldurii pe care o
întâlnesc acolo. Astfel se explică faptul
că fac să se umfle inima şi în acelaşi timp
împing şi deschid cele cinci valve care
sunt la intrarea vaselor de unde provin,
şi împiedică pătrunderea în inimă a
unei cantităţi mai mari de sânge. Şi, cu
cât se rarefiază mai mult, împing şi
deschid celelalte şase valve care se află
în orificiile celorlalte d ouă vase, prin
care ies; prin aceasta ele fac ca toate
ramificaţiile venei arteriale şi ale arterei
mari să se umfle deodată cu inima care,
imediat după aceea, ca şi aceste artere,
se dezumflă deoarece sângele adunat
acolo se răceşte, iar cele şase valve se
închid, iar cele cinci ale venei cave şi ale
arterei venoase se deschid oferind tre­
cere altor două picături de sânge, care
din nou fac ca inima şi arterele să se
umfle precum de la precedentele. Şi,
pentru că sângele, care astfel pătrunde
în inimă, trece prin cele două auricule
(urechiuşe) ale sale, rezultă că mişcarea
acestora este contrară mişcării inimii,
încâ t,- câ nd aceas ta se umflă, ele se
dezumflă.
60
P o s t h ce c e n i m n o n o p u s e s t u t
qu id quam al i u d dicam a d motu m cordis
explicand um, nisi quod cum ipsius cavi­
tates non sunt sang ui ne plence, illuc ne­
ces sario defl uat, e vena quidem cava in
dextram, & ex arte ria venosa in sinis­
tram; q uia hcec duo vasa sanguine sem­
per plena sunt, & ipsorum orificia qu;:e
cor spectant tune obtu rata esse non
possunt. Sed simul atq ue duce sangu inis
guttCE ita illuc sunt ingress;:e, nim irum in
unam quamque cavitate m una, cum ne­
cessario sint val de magn;:e, eo quod
ostia per quce ingreditu r ampla sint &
vasa unde p roced unt, plena sangu ine,
statim se ra refiunt & dilatantur, prop­
ter cal orem q uem illic inveniu nt. Qua
ratione fit ut totum cor intu mescere
facian t, s i m u l q u e pella nt & claudant
quinque valv ulas, q u;:e sunt in ingressu
vasorum unde maneant, impediantque
ne major sanguinis copia in co r descen­
dat; Et cum magisque rarefiant, simul
impel lant & aperiant sex reliq uas valvu­
l a s , q u ce s u n t in o r ifi c i i s d u o r u m
aliorum vas orum, p e r quas exeu nt; hac
ratione effici entes ut om nes ven;:e a rte­
riosce & magn;:e arteri<E ram i, eodem
pene cum corde momente intu mes­
cant; quod statim pos tea, sicut etiam
ista: arterice, detum escit, quia sanguis
qui eo ingressus est refrigeratur, & ip­
sarum sex valvul;:e clauduntur & quin­
que vence cavce & arte ri ce venosce
ape r i u n tu r, tran s i t u m q u e prce b e n t
d uabus aliis guttis sanguis, & quce it­
erum faciunt ut cor & arterice intumes­
cant sicut pr<Ecedentes. Et quia sanguis
qui ita in cor ingreditur, per i stas duas
ipsius auriculas tran sit, inde sit ut i p­
saru m motus cordis motui contrarius
s it, & cum in tu mescit d etu mescant.
Cceteru m ne ii qui vi m d emon stra­
tionum Mathematicarum ignorant, & in
disti ngue n d is veris ration i bu s a ve ri­
similibus non sunt exe rcitati au d eant
istu d s i n e prcevio exam ine negare ;
mon itos eos voie, motu m hunc quem
modo expl icavi, ad eo necessario sequi
ex soia organ orum d ispos itione, quam
suis in corde oculis ·i ntu eri possunt, &
ex ca i e r e q u i d i g i t i s p e r c i p i t u r ,
natu raq u e sanguini s q u c:e experientia
cognoscitu r; atq u e horologii motus, ex
vi, situ & figu ra ponderum & rotarum
quibus constat.
Sed si quaeratu r qua ratione fiat ut san­
guis venarum ita continuo in cor defl uens
non exhauriatur, & arteriae nimis plenae
non sunt, cum omnis sanguis qui per cor
transit in eas ingrediatur; Non opus est
ut aliud res pondeam prceter id quod jam
a quodam Medico Anglo scriptum est;
Hervceus de Matu Cordis.
cui laus haec tribuenda est q uod pri­
mam in ista mate ria glaciem fregerit;
p r i m u s q u e d o c u e r it, m u l t a s e s s e
exiguas vias in arte riaru m extre mita­
tibus, per quas sangu is quem a cord e
accipiunt in ramu l os vena rum ingred i­
tur; unde iterum ad cor redit; adeo ut
motu s ipsius n i h i l aliud sit quam per­
petua q ucedam circu latio. Id quod op­
ti me probat ex ordin aria experi entia
Chirurgo rum, qui brachio, med iocri
cu m adstrictione ligato su pra locum ubi
venam aperi unt, effi c i u nt ut sangu i s
inde copiosi us exs il iat quam s i non li­
gassent. Plane aute m contrari um eve­
ni ret, si brachium infra ligarent, inter
manum videlicet & aperturam aut si ii lud,
supra val de arcte adstringerent.
De altfel, pentru ca aceia, care ignoră
forta demonstratiilor matematice şi nu
au deprinderea distingerii rationamen­
telor adevărate de cele verosimile, să nu
îndrăznească să nege aceasta, fără o cer­
ce tare prea labilă, vreau să le atrag
atenţia că această mişcare, pe care am
explicat-o, rezultă cu atât ma i necesar
din dispunerea unică a organelor, pe
care o pot vedea în inimă cu propriii
ochi, din căldura ce poate fi simtită cu
degetele, precum şi din natura sângelui
ce poate fi cunoscută prin experientă, tot
aşa cum mişcarea orologiului rezultă
din forta, aşezarea şi forma greutătilor
şi rotilor din care e compus.
Dar, dacă s-ar pune întrebarea cum se
face că sângele venelor curgând încon­
tinuu în inimă, nu se epuizează, iar ar­
terele nu sunt prea pline, - deşi tot
sângele care trece prin inimă pătrunde
în ele - nu e necesar să răspund altceva
decât ceea ce a scris un medic englez:
[Herveus despre mişcarea inimii]; acestuia
trebuie să i se aducă laude, deoarece în
această problemă a spart primul gheaţa
şi ne-a învătat cel dintâi că la capetele
arterelor există numeroase căi strâmte
prin care sângele, pe care-l primesc de
la ini mă, pătrunde în ramificaţi ile
venelor; de unde se întoarce din nou
către inimă, încât mişcarea acestuia nu
ar fi nimic altceva decât un veşnic par­
curs circular. Aceasta o dovedeşte cel
mai bine prin practica obiş n uită a
chirurgilor, care după legarea suficient
de puternică a braţului deasupra locului
unde deschid vena, fac ca sângele să
tâşnească de acolo mai abundent decât
dacă nu l- ar fi lega t. S-ar întâmpla
desigur invers, dacă ar lega braţul mai
jos, adică între mână şi deschizătură sau
dacă l-ar strânge prea tare deasupra .
61
Căci este evident că legătura s trânsă
potrivit, poate împiedica sângele, - aflat
pe moment în braţ - să se întoarcă prin
vene la inimă, dar nu-l poate împiedica
să vină continuu din nou din artere,
deoarece ele sunt aşezate dedesubtul
venelor, iar peretele lor mai tare nu poate
fi aşa uşor presat pentru ca sângele, ve­
nind din inimă, să se forţeze să treacă
prin ele spre braţ, cu o forţă mai mare,
decât să se întoarcă de aici spre inimă,
prin vene. Deoarece acest sânge iese din
braţ prin deschizătura făcută într-una
din vene, în mod necesar trebuie să
existe unele trasee pe sub legătură, adică
spre extremitatea braţului, prin care el să
poa tă veni de la artere. Foarte bine
d o vedeşte el ceea ce spune d espre
mişcarea sângelui şi prin anumite pieliţe
care sunt astfel aşezate în felurite locuri,
de-a lungul venelor, ca nişte mici valve,
încât nu-i permit să curgă din mijlocul
corpului către extremităţi, ci doar să �e
întoarcă de la extremităţi la inimă. In
afară de aceasta, mai exis tă experienţa
care ne arată că tot sângele care se află în
corp, poate ieşi d in acesta în foarte scurt
timp, printr-o singura artera taiata, chiar
d acă ea e s te foarte s trâns legată şi
aproape de inimă şi ·tăiată între aceasta
şi legătură; astfel nu avem nici un motiv
să ne îndoim de faptul că sângele ce iese
ar veni de altundeva decâ t din inimă.
Există însă şi multe altele ce dovedesc că
adevăra ta ca uză a acestei m işcări a
sângelui este cea pe care am afirmat-o;
în primul rând, diferenţa care se observă
între sângele care iese din vene şi cel care
vine d in artere, nu poate proveni din
altceva decâ t din aceea că, trecând prin
inimă s-a rarefiat, ca şi cum s-ar fi distilat,
ajungând dintr-o dată să fie mai pătrun­
zător, mai viu şi mai cald, după ce a ieşit
de acolo - adică a tunci când se află în
artere - decât înainte de a intra în ele,
adică atunci când se găsea în vene.
62
M a n i fe s t u m e n i m e s t, v i n c u l u m
mediocriter adstrictu m posse quidem
imped ire ne sanguis quijam in brachio est,
ad cor per venas red eat: non autem ne
novus semper ex arte riis affluat; eo quod
infra venas sint col locaae, & durior ip­
sarum cutis non ita facile comprimi possit;
quodque etiam sangu is e co rde veniens,
majore cum vi per ipsas ad manum tran­
sire contendat, quam inde ad cor pe r
venas redi re. Quoniam ve ro sangu is iste
ex brachio exit per aperturam in una
venarum factam, necessario meatus aliqui
infra vin culum, hoc est circa brachii ex­
tremum, esse debent, per quos illuc ex
arteriis ven i re queat. Optime etiam id
quod de motu sangu inis dicit, probat ex
qui busdam pel liculis, ita variis in locis
valvularum instar circa venas dis positis, ut
ipsi a med io corporis ad extrema transire
non promittant, sed tantum ab extremis
ad cor redire: prceterea experientia, quae
ostendit, omnem qui in corpore est san­
gu inem inde brevissimo tempore exire
posse per u n i cam scissam arte riam,
etiamsi arctissime prope co r esset ligata,
atque. inte.r ips.um & vinculum sdssa.� a.dea
ut nulla ess et suspican di occasio, san­
guinem egredientem aliunde quam ex
corde venire.
Sed multa alia sunt quce hanc quam dixi,
veram isti us motus sangu inis causam
esse testantur; ut primo d iffe rentia
q uce obs ervatur inte r sanguine qui e
venis exit, & eum q u i ex arteriis proma­
nat; quae aliunde oriri non potest qu am
ex eo quod transeundo per cor rare­
factus & veluti d isti l latus fue rit, atq ue
i ta subti lior, vividior & calidior sit, sta­
ti m atq ue inde exit, hoc est cum in
arte riis contin etu r, quam esset pau lo
ante quam in eas ingrede retur, hoc est
cum i n venis stabulabatu r.
 Et, si probe atten datur, comperietu r,
hoc discrimen non apparere manifeste,
nisi in vicinia cord is; minus autem in
l ocis ab eo remotioribus. Deinde tuni­
caru m e quibus vena arteriosa & magna
arteria constant d urities, satis ostendit,
sangu inem ipsas majore cum vi quam
venas pu lsa re . Cur etiam sini stra cordis
cavitas & magna arte ria, am pliores es­
sent & latiores cavitate dextra & vena
arteriosa; nisi arte riosce vence sanguis
pulmones solum ingressus ex quo per
cor tran siit, subti lior ess et, & magi s,
fac ili usque rarefi e ret quam sanguis im­
med iate ex vena cava proced ens? Et
q u i d ex p u l s u s con trectatione con­
j icere po ssunt medici, nisi sciant san­
guinem prout natu ram mutat, magi s
aut minus celerius vei tardius quam an­
tea a cordis cai ere rarefi eri posse? Et,
si expendatur qu omodo iste ca ier aliis
membris co mmunicetu r, nonne faten­
dum est id fi eri ope sanguinis, qui per
cor tran siens ibidem cal efit, indeque
per totu m corpus d iffu nd itu r? Unde fi t
ut si ex aliqua parte sang uis d ematu r,
ead em opera dematu r caier. Et quam­
vis cor ard e re fe rrum cad ens ceq uaret,
non suffi ceret tamen ad pedes & man us
adeo ac senti mus calefaciendum; nisi
continuo i l l uc novum sang u i nem mit­
teret.
D e i n d e etiam ex eo cogn o s c i t u r ,
ve rum res pi ratio nis u s u m esse, satis
recentis aeris in pulmones i nfe rre, ad
effi ciendum u t sanguis qui eo ex dextro
cord is ve ntri cule deflu it, u bi rarefactus
& qu as i in vapores mutatus fu it, ibi in­
cras sescat & de nuo in sangu inem con­
vertatu r; p r i u s q u am i n s i n i s t r u m
refl uat; sine quo, alendo qui i l l i c est igni
aptus esse non posset.
Şi, dacă se va observa cu atenţie, se va
constata că această deosebire nu apare
evident decât în vecinătatea inimii şi
mult mai puţin în locurile îndepărtate de
ea. Apoi, d uritatea membranelor din
care sunt alcătuite vena arterială şi artera
mare, ne arată suficient că sângele le
apasă cu o forţă mai mare decât pe vene.
De ce ar fi cavitatea stângă a inimii şi
artera mare mai încapătoare şi mai largi
decât cavitatea dreaptă şi vena arterială,
dacă nu pentru faptul că sângele venei
arteriale, care a fost doar în plămâni de
unde trece prin inimă, este mai pătrun­
zător şi se rarefiază mult mai uşor decât
sângele care vine nemijlocit din vena
cavă? Şi ce pot ghici medicii din atin­
gerea pulsului, dacă nu ştiu că sângele,
după ce îşi schimbă natura, poate să se
rarefieze mai mult sau mai puţin repede
sau cu întârziere, decât înainte, de la
căldura inimii. Şi, dacă se cercetează în
ce mod este trimisă celorlalte membre
această căldură, oare nu trebuie să măr­
turisim că acest lucru se întâmplă cu
ajutorul sângelui care trecând prin inimă
se încălzeşte şi de aici se răspândeşte în
tot corpul? Ar rezulta de aici că din orice
parte s-ar da drumul sângelui, prin
aceeaşi operaţiune s-ar da drumul şi
căldurii. Şi, chiar dacă inima prin fier­
binţeală ar fi asemenea unui fier încins,
tot nu ar fi de ajuns ca să simţim că
mâinile şi picioarele ni se încălzesc; în
afară de fa ptul că trimite continuu sânge
proaspăt. Apoi, în legătură cu aceasta, se
ştie că adevăratul rol al respiraţiei este de
a introduce în plămâni suficient aer
proaspăt pentru a face ca sângele, care
curge acolo dinspre ventriculul drep t al
inimii - unde s-a rarefiat ca şi cum s-ar fi
transformat în vapori - să se întremeze
aici şi să se transforme din nou în sânge,
înainte de a curge în ventriculul stâng;
fără de aceasta el nu poate fi potrivit spre
a hrăni focul ce se află acolo.
63
Şi aceasta se verifică prin aceea că ob­
s er v ă m la anima lele lipsite de
plămâ ni, că au doar un s ingur ven­
tricul al inimii; iar la copiii care nu se
pot folosi d e plămâni, atâta timp cât
sunt încă în pântecele mamei, desco­
perim o desch izătură prin care curge
s â ngele d i n vena cavă în cavitatea
stângă a inimii, şi u n scurt tub prin
care din vena arterială curge în artera
mare, fără a traversa plămânul. Apoi,
cum s-ar face digestia în stomac, dacă
inima nu ar trimite acolo căldură prin
artere şi în acelaşi timp u nel e particule
mai fluide ale sângelui care să ajute la
dizolvarea hranei ajunse acolo? Oare
chiar acţiunea care transformă sucul
acestei hrane în sânge, nu e mai uşor
d e c u n os c u t d acă s e consid eră c ă
sâ ngele se purifică î n repetate rânduri,
trecând de mai mult de o sută sau
două su te de ori pe zi pri n ventriculele
i n i m i i ? Şi d e ce a l tc e v a am a v e a
nevoie, pentru a explica nutriţia ş i pro­
ducerea diferitelor umori care sunt în
corp, dacă nu de afirmarea faptului că
forţa cu care sângele - în timp ce se
rarefiază - trece de la inimă spre extre­
mităţil e arterelor, face ca. unele par­
t i c u l e ale s a l e s ă s e opre ască în
membrele spre care s-au îndreptat şi
să ocupe aici locul al tor particule pe
c a re l e î n d ep ă r t e a z ă ; şi c o nform
aşezării, formei sau subţirimii porilor
pe care îi întâlnesc, u nele di ntre ele să
curgă mai curâ nd spre locuri stabilite,
decâ t altele; din acelaşi motiv, din care
obişn uieşte să se întâmple ca anumite
site, care, doar prin aceea că sunt per­
forate în moduri feluri te, folosesc la
separarea râ nd pe râ nd a diferitelor
specii de grâne.
64
ldque ex eo confl rmatur, quod vi dea­
mus, animalia p u l m o n i b u s destituta,
unicum tantu m cordis ventricu l u m ha­
bere: quodque in infanti bus qui eo uti
non possunt quamdiu sunt in matrum
u t e r i s i n c l u s i , fo r a m e n q u o d d a m
d epre h e n dam us p e r quod sanguis e
vena cava in s i n i stram cordis cavitatem
defluit; & brevem tu b u m per quem e
vena a rteriosa i n magnam arteriam,
non trajecto pulmone tran sit. Deinde
,
q u o m o d o fi e r et con cocti o i n ven­
tri cul o, nisi cor eo calorem per arterias
i mmite ret, u naque fl ui di ores a l i q uas
sangu inis partes, quce inj ecti cibi com­
mu nitionem adj uvant? Nonne etiam ac­
tio, quce istius cibi succum in sangu inem
convertit, fac i l is est cogn itu, si con­
sideretu r, i l l u m iteratis vicibus, & forte
plus quam centi es aut ducenties, sin­
gulis diebus per cordis ventriculos to­
tum d isti l lare ?
Qua vero alia re indige mus ad explican­
dum n utriti onem & variorum qui in
,
corpore sunt humorum productionem;
nisi ut di camus, im petum quo sanguis,
dum rareflt, a corde ad extremitates
arteriarum trans it, efflcere ut aliquce
ipsius partes subsistant in membris ad
q uce accedu nt, ibique locum occu pent
aliquarum parti u m quas inde expellunt;
secundum situ m aut figuram, aut exi l i­
tatem pororum q u os offendu nt, quas­
dam potius in certa l oca confl u e re
quam al ias; ead em ratione qua fi e ri so­
lent qucedam cribra, q uce per hac u n u m
quod diversimode sint perforata, variis
fr u m e n t i s p e c i e b u s a se i n v i c e m
separandis inserviu nt.
Denique id q u od h i c s u per o m n ia ob­
servari meretu r, gen eratio est s p i ri­
tuu m a n i m al i u m , qui s u nt i n star ve nti
s u bti l lis s i m i , aut poti us fl am mce p u ris­
s i mce: quce conti n u e e cord e magna
copia in cerebrum asc e n d e n s, inde
per nervos in m u sc u los pen etrat, &
o m n i b u s membri s m otu m dat: ita ut
non opus s it aliam imaginari cau sam,
quce efficiat u t pa rtes sang u i n is, q uce,
eo q uo d sint mag i s ccete ris agitatce &
pen etrantio res , apti ss i m ce s u n t ad is­
tos spi ritus com p on e ndos, pot i u s ad
cere bru m q u am alio contendant; n i s i
q u od arte ri ce q u ce eas il luc d efe ru nt,
recti s s i m a om n i u m l i n ea a c orde pro­
c e d a n t; & quod secu ndum
Me chani ces regu l as, q u ce eced e m s u nt
atq ue regu l ce Natu rce, cum va ri ce re s
s i m u l ad ea ndem partem contendu nt,
u bi sati s spati i non est o m n i b us re­
c i piendis, sicut conti ngit i n pa rti bus
sangu inis, q u ce e s i ni stro c o rd i s ven­
tricu l o ex e u n t, & ad ce reb ru m te n­
d u n t, n e c e s s e sit ut d e b i l i o r es &
m i n u s ag i tatei: i n d e ave rtan tu r a
val i dioribus, quce hac rati one eo solce
perveniu nt.
Parti c u l atim satis i sta o m n i a expo­
sueram in tractu quem antea i n lu cem
ed ere cogitabam .
Î n sfârşit, ceea ce este demn de obser­
vat, mai presus de toate, este gene­
rarea spiritelor animalel or, care sunt
precum un vânt foarte pătrunză tor,
sau mai curând ca o flacără foarte pură
ce urcând încontinuu în cantitate mare
de la inimă la creier, pătru nde de aici
p r i n nervi în m u ş c h i şi p r o v o a că
miş care a în toate m embre le; as tfel
încât n u trebuie să ne imaginăm vreo
altă cauză care face ca pă rţi din sânge,
care - pri n aceea că sunt ma i dinamice
şi mai pătrunzătoare decât celelalte -
sunt cele mai potrivite pentru a alcătui
a c es t e s p i r ite, să se î n d r e p t e m a i
curând către creier decâ t î n alt loc,
d ecât că arterele care poartă acele părţi
pornesc în linie foarte dreaptă de la
inimă; şi conform regulilor mecanice,
care sunt aceleaşi cu regulile naturii,
câ nd d i verse lucruri tind s imul tan
către aceeaşi parte, în care însă nu este
spaţiu suficient pentru a le prim i pe
toate, cum se întâ mplă cu părţile
sângelui care ies din ventriculul stâng
al inimii şi tind către creier, devine
necesar ca cele mai slabe şi mai puţin
dinamice să fi e înlă turate de cele mai
puternice, care as tfel ajung acolo sin­
gure.
-
Toate acestea l e-am expus s uficient de
amă n u n ţ i t în t r a t a t u l p e care i n­
tenţionam să-l public mai de mult.
65
Arătam acolo în continuare care trebuie
să fie îmbinarea nervilor şi muşchilor
corpului uman, spre a face astfel încât
22
spiritele însufleţite a flate în el, să a ibă
puteri spre a-i mişca membrele; precum
vedem că., la puţin timp după ce au fost
tăiate, capetele se mişcă în continuare,
muşcâ nd pămâ ntul, d eşi nu mai sunt
însufleţite; ce schimbări trebuie să se
petreacă în creier pentru a avea loc starea
de veghe, somnul şi insomnia; în ce fel
lumina, sunetele, mirosurile, gusturile,
căldura şi toate celela l te îns uşiri ale
obiectelor exterioare pot imprima pe
creier d i verse idei prin intermed iul or­
ganelor senzoriale; în ce fel foamea, setea
şi alte senzaţii interioare se pot transmite
în el; am mai scris acolo ce trebuie înţeles
p r i n si mţu l comu n, cel în care sunt
cuprinse aces te idei; prin memorie, care
le păstrează; prin fa ntezie, care le poate
sch imba în felurite moduri şi alcătui al­
tele noi; de asemenea, că spiritele însu­
fle ţi te p ă t r u n zâ n d în m u ş c h i , p o t
provoca î n membrele acestui corp toate
acele mişcări care sunt în noi chiar fără
voie, şi în acelaşi mod, câ nd datorită
atingerii organelor senzoriale de către
obiecte externe, câ nd răspunzând chiar
senzaţiilor şi mă surilor exterioare. Acest
lucru nu le va părea nicidecum ciudat
celor ce, cu noscâ n d câ t d e v a r i a te
m işcări pot fi da te la iveală de către
maşinăriile alcătuite de strădania inteli­
gen tă a omului - şi aceasta cu ajutorul
unor rotiţe şi piese aflate în număr foarte
mic, dacă le comparăm cu multitudinea
aproape infinită a oaselor, muşchilor,
nervilor, arterelor, venelor şi altor părţi
orga ni ce ca r e se observă în corpul
oricărei fiinţe însufleţite, - vor considera
alcătu irea corpulu i omenesc ca pe o
maşinărie făcută de mâ inile lu i Dum­
nezeu, care a fost însă infinit mai bine
structurată şi are în sine mişcări mult
ma i uimitoare decât ar putea avea vre­
una d i n cele alcătuite de inventivitatea
omenească .
66
l n q u o c o n s e q u e n te r oste n d eram,
qucenam debeat esse fabrica nervorum &
musculorum corporis human i, ad effi­
ciendum ut spiritus animales ipso con­
tenti , v i r e s h ab e a n t e j u s m e m b ra
movendi; sicut videmus, capita, pau lo
post q u am abscissa fu e ru nt, ad h u c
moveri & terram mordere, etiamsi non
amplius sint animata: Qucenam mutatio­
nes in cerebro fieri debeant ad vigil iam,
somnum & i n somnia producendum:
Quomodo lumen, soni, odo res, sapores,
calor, & omnes al ice externorum obj ec­
tores qualitates, in eo per sensuum or­
gana diversas impri mere ideas possint
Quomodo fames sitis, aliique interni af­
fectus, suas etiam illuc immitte re valeant
Quid in eo p er sensum communem intel­
ligi debeat, in quo idece istce recipiuntu r;
per memoriam, quce eas conservat; & per
phantasiam, quce eas diversimode mutare
potest, & novas compone re, quceque
etiam spiritus animales varie in muscu los
immittendo, eosdem omnes motus qui
unquam absque vol u ntatis imperio in no­
bis fiunt. eod emque modo tu rn objectis
externis sens uum o rgan a pulsanti bus,
turn etiam affecti bus & temperamentis
externis respo nde ntes, in isti us corporis
mem b ris potest effice re. Quod nullo
modo videbitu r mirum iis, qui scientes
quam varii motus in automatis humana
industria fabricatis edi possint; idque ope
quarumdam rotu larum aliorumve instru­
mento rum, quce numero sunt pau cissi ma,
si conferantur cum mu ltitudine fere infi­
nita ossium, musculorum, nervorum, ar­
teriarum, venarum aliarumque partium
organ icarum, quce in corpore cujuslibet
animal is reperiuntu r; considerabant hu­
mani corporis machinamentum tanquam
automatum quoddam manibus Dei fac­
tum, quod infi nites melius sit ordi natum,
motusque in se adm irabiliores habeat,
quam ulla quce a rte hu mana fabricari
possint.
Et hic particu larite r immoratus eram in
ostendendo, si darentu r ejusmodi ma­
chi nce, figura externa organisque omn ibus
simice vei cuivis alteri bruto animali simil­
l i mce, nulla nos ratione agnituros ipsas
natura ab istis ani mantibus differre: Si
autem aliquce existare nt quce nostrorum
cor po ru m i m agi n e m refe rrent, n os­
trasque actiones quantum moral iter fieri
posset imitarentur: nobis semper duas
certi s simas vias rel i q uas fore ad ag­
noscen dum, eas non propterea veros
homines esse. Quaru m prima est, i llas
nunquam sermonis usum habituras, aut
u l l orum signorum, qualia adhi bemus ad
cogitati ones nostras aliis aperiendas.
Nam concipi quidem potest mach ina ita
composita ut vocabula aliqua proferat:
imo etiam ut qucedam en unciet quce
prcesentice objectorum, ips ius organa ex­
terna moventium, apposite respon deant:
vel uti si aliquo loco tangatur, ut petat quid
se velimus: si al io, ut clamet, nos ipsam
lcedere, & alia ej usmodi: Sed non ut voces
proprio motu sic coll ocet apte ad respon­
dendum omnibus iis quce coram ipsa pro­
ferentur: qu emadmod u m quil ibet homi­
nes, quantum vis obtusi ingenii, possunt
facere. Secunda est, quod etiamsi tales
machince, multa ceque bene aut forsitan
mel ius quam ullus nostrum facerent, in
qui busdam al iis sine dubio aberrarent; ex
quibus agnosci posset eas . cum ratione
non age re ; sed sol u m m o d o ex or­
ganorum suorum di spositione.
Cum enim ratio instrumentum sit un ive r­
sale, quod in omni occasione usui esse
potest, contra autem organa ista particu­
lari aliqua dispositione ad si ngulas suas
acti ones indigeant: inde sit ut plane sit
incredibi le, satis multa diversa organa in
machina ali qua reperi ri, ad omnes motus
exte rnos variis casibus vitce responden­
tes, soia eorum ope peragendos, eodem
modo quo a nobis rationis ope peragun­
tur.
Am stăruit de asemenea în a arăta în mod
distinct că, dacă unei asem enea maşinării
i s-ar atribui înfăţi.şarea exterioară şi or­
ganele maimuţei, sau a vreunei alte fiinţe
fărăjudecată, dar foarte asemănătoare, noi
nu am şti nicid ecum că acestea diferă prin
natură de acele fiinţe; dacă ar exista însă
maşinării care să reprod u că înfăţişarea
trupurilor noastre şi să imite acţiunile
noastre, atât cât e posibil moralmen te să se
facă aceasta, ne-ar rămâne veşnic două căi
foarte sigure pentru a recunoaşte că nu
sunt oameni reali. Prima dintre acestea
constă în faptul că ele nu vor avea nicio­
dată darul vorbirii sau al acelor semne pe
care le folosim noi spre a le dezvălui altora
gând i.:rue noastre. Căci se poate concepe
o maşmă astfel alcătuită încât să pronunţe
unele cuvinte; ba chiar să exprime unele,
care să răspundă potrivit prezenţei celor
ce îi pun în mi.şcare organele externe: pre­
cum dacă, atinsă fiind într-un loc, ar în­
treba ce vrem; sau, atinsă altundeva, să
strige că am lovit-o sau altele de acest fel;
dar ea nu va putea combina răspunsurile
în mod corespunză tor prin propriul efort,
pentru a răs pund e la toate cele ce se dis­
cu tă în faţa ei, aşa cum pot face toţi
oamenii, până şi cei mai stupizi. A doua
cale constă în faptul că acestei maşinării,
chiar dacă ar face unele lucruri la fel de
bine sau eventual mai bine decât vreunul
dintre noi, fără îndoială că în altele ar greşi
însă; se poa te recunoaşte d in aceasta că ele
nu acţionează cu ajutorul raţiunii, ci doar
prin structurarea organelor lor. În timp ce
raţiunea este un instrum ent universal ce
poate fi folosit în orice împrejurare, aceste
organe, dimpotrivă, au ne voie de câte o
structurare pentru fiecare acţiune; rezultă
de aici că este absolut de necrezut ca în
vreo maşinărie sa existe organe suficient
de diferite, care să răspundă la toate im­
pulsurile ex teme în varia tele împrejurări ale
vieţii, încât acestea să fie împlinite doar cu
ajutorul lor, în acelaş i fel în care le îm­
plinim noi cu ajutorul raţiunii .
67
Pe această cale simplă poate fi cunos­
cu tă şi deosebirea care apare între
oameni şi animale. E demn de remarcat
că nu se găsesc oameni atât de proşti şi
stupizi - fără a excepta nici pe nebuni -
încât să nu-şi poată aduna la un loc în
, m od potrivit diferitele cuvinte şi să-şi
alcătuiască din ele o comunicare prin
care să-şi dea la iveală propriil e gân­
duri; dimpotrivă însă, nu există nici o
altă fiinţă însufleţită - oricât de perfectă
sau născută sub o zodie fericită - care să
facă ceva asemănător. Şi aceasta n u
provine d i n lipsa organelor, căci vedem
coţofene şi papagali care rostesc aceleaşi
cuvinte ca şi noi, dar nu pot totuşi vorbi
asemenea nouă, adică astfel încât să
dovedească faptul că înţeleg ceea ce
spun. Î n acelaşi timp oamenii surzi şi
muţi din naştere - nu mai puţin, ci chiar
în mai mare măsură decât animalele -
lipsiţi de organele de care se folosesc
alţii spre a vorbi, obişnuiesc să inven­
teze prin propria strădanie unele semne
prin care să-şi dezvăluie gândirea faţă
de cei cu care convieţuiesc şi au timp să
le î n v e ţ e limbaj u l . A c es t fa pt n u
dovedeşte doar că animalele ar avea
parte de o mai mică forţă a raţiunii decât
oamenii, ci că ele sunt complet lipsite de
raţiune. Căci, vedem că pentru a vorbi e
nevoie de o raţiune modestă; şi, pentru
că se observă o anumită inegalitate a
s p ir i t u l u i î n n ă s c u t, între fi i n ţ e l e
aceleiaşi specii - n u mai puţin decât între
oameni - unele fiind mai potrivite pen­
tru dresură decât altele, e de necrezut că
o maimu ţă sau un papagal, cel mai
desăvârşit din specia sa, nu ar putea
prin acesta să-l egaleze pe un copil stu­
pid sau chiar zdruncinat mintal, dacă
sufletul nu i-ar fi de o natură total dife­
rită de a noastră.
68
Hac autem ead em publ ici via cognosci
etiam potest d i s c r i m e n quod inte r
homines & bruta interced it. Observatu
enim d ign um est, n u l l os rep eri ri homi­
nes ad eo hebetes & stupidos, ne am en­
tibus quidem exceptis, ut non possint
diversas voces apte con stru ere, atq ue
ex iis orationem componere, qua cogi­
tationes suas patefaciant: Contra vero
n u l l u m esse aliud ani mal, quantu mvis
perfectum aut feliei side re natu m, quod
simile quid quam fac iat. H ocque ex or­
gan orum defectu non contingit, vide­
m us enim, picas & ps ittacos easdem
quas n os voces proferre, nec tamen
sicut n os loqui posse, hoc est, ita ut
ostendant, se i nte l l igere quid dicant.
Cum nihilominus homines a nativitate
s u rdi & muti, sicque non minus, sed
poti us magis quam bruta, destituti or­
gan is quibus al ii in loquendo utu ntu r,
sol eant propria indu stria q ucedam signa
invenire quibus mentem suam aperiant
iis quibuscum versan tu r, & quibus vacat
linguam ipsorum addisce re. lstud au­
tem non tantum ind icat, bruta minore
rati onis vi pol l e re quam h omines, sed
i l la plane esse ration is expe rtia.
Videmus enim, exigua admod u m opus
esse ratione ad l oquen d u m & quia ob­
servatu r ingenii qucedam incequalitas in­
ter ej u s d e m s p eciei animantia, non
minus quam inter homi nes, & alia aliis
i n stitutionis ess e capaci ora: non est
cred ibile, simiam, aut psittacu m, in sua
specie perfectissi mum, in eo infantem
stupi dissi mum, aut saltem mente mo­
tu m, cequare non posse, nisi ipsoru m
anima, natu rce a n ostra plane discre­
pantis esset.
N otand u mque est, loqu elam, signaque
omnia quce ex hom i n u m instituto cogi­
tationes signifi cant, p l u ri m u m differre a
voci bus & signis natu ral ibus quibus cor­
porei affe ctus i n d i c antu r: nec cu m
veteri bus q uibusdam putandum, b ruta
loqui, sed n os ipsoru m sermonem non
intelligere. Si enim id veru m esset, cum
multis organ is praedita si nt, iis quce in
n o b i s s u nt a n a l ogis, m e ntem s u a m
ce q u e n o b i s patefacere possent a c sui
simil ibus. Si ngu l ari eti am ani madver­
sione dign um est, quod quamvis multa
s i nt a n i mantia, quce plus i n d ustrice
quam nos in qui busdam suarum ac­
ti onum patefaciant; eadem tamen nul­
lam omnino i n m u lti s al iis demonstrare
conspiciantu r. Ita ut id quod melius no­
bis faciu nt, non probet, ipsa esse rati­
one prced ita; i n d e e n i m sequ eretu r,
maj orem in i l lis in esse rationem quam
in u l l o nostru m, eaque nos in omni
etiam a l ia re d e b e re sup erare: sed
poti us probat, ipsa, rati one esse desti­
tuta, & natu ram in iis secu ndum or­
gano r u m d ispositionem agere: prout
videmus, horologi u m ex roti s tantu m &
p o n d e r i b u s c o m p o s i tu m , ce q u a l i u s
quam nos c u m omni nostra prudentia,
horas numerare & tempora meti ri .
Postea descripseram animam rati ona­
lem, ostend eramque, eam nullo modo
e materice potentia ed uci posse, sicut
al ia de quibus eg eram, s ed necesse
esse, ipsam c reari: Nec sufficere ut in­
sta r naute in nav i , i psa i n corpore
habitet, nisi forsan ad i l l ius me mbra
move n d a, sed requ i ri ut c u m ipso
arcti us jungatu r un iatu rq ue, ad sensus
& appetitus nostri s similes hab endos, &
ita verum hominem componendum.
Trebuie reţinut că vorbirea şi toate sem­
nele care prin convenţia dintre oameni
semnifică gând urile, diferă în cea mai
mare măsură de sunetele şi semnele na­
t u r a l e p r i n c a r e s u n t s em n a l i z a t e
simţămintele fizice; şi nici nu trebuie
considera t - precum o făceau unii dintre
antici - că animalele vorbesc, dar noi nu
le înţelegem graiul. Căci, dacă acest lu­
cru ar fi adevărat, de vreme ce sunt
dăruite cu organe ce există analog şi în
noi, ele ar putea să ne dezvăluie propria
lor gândire atât nouă câ t şi semenilor
lor. De asemenea, trebuie observat în
mod deosebit că, deşi există numeroase
fiinţe însufleţite, care demonstrează o
mai mare strădanie în unele acţiuni pro­
prii decât noi, totuşi în multe altele se
remarcă faptul că nu o dovedesc de loc.
Astfel încât şi ceea ce fac mai bine decât
noi, nu dovedeşte că ele ar avea raţiune;
căci ar rezulta de aici că în ele s-ar afla o
raţiune mai mare decât în vreunul din
noi şi că ele ar trebui să ne învingă în
ori c e d o m e n i u ; d a r, m a i c u r â n d
dovedeşte c ă ele sunt lipsite d e raţiune
şi că natura acţionează în privinţa lor
conform structurării organelor, precum
vedem că orologiul compus doar din
roţi şi greutăţi numără orele şi măsoară
timpul mai exact decât noi şi în ciuda
inteligenţei noastre.
Am descris apoi sufletul raţional şi am
arătat că el nu poate proveni în nici un
fel d i n p u t e r e a m a te r i e i , p r e c u m
celelalte despre care a m tratat, c i că, în
mod necesar el este creat; nu este sufi­
cient nici ca el să fie aşezat în corp cu
rolul cârmaciului pe corabie, d oar pen­
tru a-i mişca membrele, ci trebuie să fie
legat şi unit mai strâns cu corpul, pentru
a a v e a s i m ţ ă m i n t e şi d or i n ţ e
asemănătoare cu ale noastre, spre a al­
cătui astfel un om adevărat.
69
De al tfel am fos t ceva mai larg în argu­
mentarea sufletului, acest lucru fiind de
cea mai mare importanţă. Căci, după
greşea la acelor ce neagă existenţa lui
Dumnezeu, pe ca re consid er că am com­
bătut-o suficient în cele de mai sus, nu
există n ici u na care să abată mai uşor
sufletele sl abe de la calea d reaptă a
vir tu ţii, decât aceea prin care se so­
coteşte că s u fl etul animalelor ar fi de
aceeaşi natură cu al nos tru; şi de aici, că
după acea sta viaţa. nu ne rămâ ne nimic
p entru a ne teme sau a spera , oricum nu
mai mult d e câ t muştelor sau furnicilor.
Dacă însă se ştie corect câ t de mult d ifera
acelea, vor fi în ţelese mult mai bi ne
raţi o n a m e n t ele care d ovedesc ca su­
fletu l nostru este de o natura total i nde­
pen de ntă de corp şi că, în conseci nţă, nu
e nevoie ca el să moa ră o data cu acesta;
în sfârş i t deoarece n u ni se a ra t ă nici un
,
fel de ca uze care s ă - l d istrugă, s u n tem
determina ţi de natu ră să-l judecam ca
fii nd nem u ri t or .
7ll
Ccete rum copiosior pau l o hic fui i n ar­
gume nto de anima tractan do, quod sit
maxi mi ponderis. Nam post i l l orum er­
rorem q u i Deum esse negant, quem
me sati s s u p ra refutasse opinor, n u l lus
est qui facil ius debiles anima a re cto
vi rtutis tram ite ave rtat, quam si putent,
brutorum an i mam ej us dem esse cum
nostra natu r�; ac proi nde n i h i l nobis
post hanc vitam ti mendum aut spe ran­
dum superesse, non magis quam mus­
cis aut fo rmicis.
Cum autem recte cogn osc itur qu an­
tum d iffe rant, m u l to m e l i u s postea
capiuntur rationes quce pro bant ani­
mam nostram natu r� esse plane a cor­
pore independentis & ex consequ enti
opus non esse ut cum ipso moriatu r: ac
denique quia n u l l � animadvertu ntur
caus�. qu� eam d e struant, natu ra
fe rimur ad j u d i ca n d u m ipsam es se im­
mortalem.
 VI.
Qui(l rei j uiri p u l e ! A u 1 (10r1 d(l ulteri u.s
prog re(l ie 11oum i 11 Ncl t u rcr per.semii! ( io 11e1
1/1ttL1H1 bllctem1s f.ict u m sit ; & qucr rL1 t io11 e�
ips1w1 c1ll �cri['lem) u m i111p1,if e r i n 1 .
Terti us autem n u n e agi tur an nus, e x quo
perveni ad fi n e m tractatus q u o is ta omnia
continentu r, i n cipie bamq u e e u m recog­
noscere, ut postea typographo traderem;
cum rescivi, vi ros, quibus multu m defero,
& quorum authoritas non m u l to minus i n
meas actio nes potest, quam propria ratio
in cogi tati o n es , o p i n i o n e m q u anda m
Physicam i m p ro basse, pa u l o ante ab alio
in lucem ed itam; cui nolo dicere me ad­
h�sisse, sed tantum n i h i l in i l l a ante ip­
sorum censuram observasse, quod suspi­
cari possem aut rel igioni aut re i p ubl ic�
noxi u m esse; nec proi nde quod me im­
ped itu rum fu sset ipsam tu e ri , si ratio
ve ram esse persuas i s set; hocque mihi
metum i n c u ssisse, ne pariter i n ter meas
aliqua i nve n i retur i n qua a vero abe rras­
sem; Quanqu am sane magno semper stu­
d i o cu ravi , ne u l l i s n ovis opi n i o n i bus fi d e m
ad h i b e r e m . q u a r u m dem o n s trati ones
ce rtissimas non habe rem, aut q u idq uam
sc ri b erem quod i n u l l i us d a m n u m cede re
posset.
H oc ve ro satis fu it ad me move n d u m ut
a propos ito i l l as evulgan d i de si sterem.
Etiamsi enim rationes qu ibu s ad cogitatio­
n e s m e as e d e n d as i n d u c t u s fu e ram
val i dis sim� esse nt, ge nius tamen meus,
qui semper a libris scri bendis abho rru it,
fecit ut statim m u ltas al ias invenir em,
quibus me ad i l l o la bore su sci pie nd o ex­
cusare m .
VI .
Ce socoteşte autorul că trebuie căutat
spre a prog resa în continuare în
cercetarea naturii, săvârşită până aici, şi
ce consideraţii l-au determinat să scrie.
Se împlineşte al treilea an de când am
ajuns la sfârşitul tra ta tu l ui în care sunt
cu p r i n s e t o a t e a c e s t e p r o b l e m e şi
începeam chiar să-l revizuies c pentru a-l
încredinţa apoi tipografului, câ nd am
aflat că bărbaţii pe care îi respect şi a
că ror autoritate a re asupra acţiuni lor
mele o putere la fel de mare precum
propria-mi raţiune asupra gândurilor,
au dezaprobat o opi nie d i n fizică, publi­
cată cu pu ţin îna inte de al tcineva; nu aş
vrea să spun că mă ataşasem de ea, dar
nici nu observasem înaintea aprecierii
critice a acelora, nimic care să poa tă da
d e bănuit sau s ă fie dăună tor rel igiei sau
statului şi de aici că m-ar fi împie dicat să
o cercetez, dacă raţiunea m-ar fi convins
că este adevă ra tă.; acest lu cru m-a fă. cut
s ă mă tem ca nu cum va printre ideile
mele să fie descoperită vreuna prin care
într-adevăr eu sa fi greşit; aceasta în ciu­
da fa ptului ca m-am îngrijit mereu cu
mare i n teres să nu manifest încredere în
nici una din noile opinii ale căror de­
monstra ţii n u le posed ca foarte sigu re,
sau sa scriu ceva care sa poată duce la
dauna cuiva . Acest lu cru a fost s u ficient
s pre a mă determina sa mă opres c de la
i n ten ţia de a le publica pe ale mele; caci,
deşi raţiu nile de care fusesem determi­
na t să- mi public cugetările, erau foarte
temeinice, totuşi spiritul meu care a avut
întotd eauna oroare de scrierea cărţilor,
facea astfel încât dintr-o dată să descopăr
multe altele pri n care s ă- mi găsesc scuze
faţă de neasumarea acestei tn..ţ de.
71
Pe de altă parte aceste raţiuni sunt astfel
încât e de interes nu numai pentru mine
să le revăd ci şi pentru publicul cititor să
le cunoască.
Niciodată nu le-am considerat măreţe pe
cele ce porneau din spiritul meu şi - cât
timp n-am cules din metoda de car� mă
foloseam nici un alt rod decât că m1-am
lămurit câteva îndoieli legate de ştiinţele
speculative sau am încercat să-mi com­
pun moravurile conform raţionamen­
telor pe care mi le oferea spre învăţătură
- n-am cons iderat că ar trebui să fiu
preocupat să scriu ceva despre acest lu­
cru . Că ci, în ceea ce priveşte moravurile
fiecare îşi are din belşug propria părere,
încât p,ot apărea atâţia reformatori câte
23
capete , dacă le-ar fi permis şi altora -
în afara celor pe care Dumnezeu i-a
h o t ă râ t c o n d ucă t or i s u p remi a i
popoarelor lor, sa u a celor p e care i-a
dăruit cu o suficient de mare măsură a
harului şi zelului, încât să fie profeţi - să
încerce să schimbe ceva. Şi, deşi îmi
plăceau mult propriile mele speculaţii,
totuşi cre deam că şi alţii le aveau pe ale
lor, de care erau poate mai încântaţi.
Dar, d u pă ce mi-am îns uşit câ teva
noţ i u n i genera l e privind fiz ica, şi
punând u-le la încercare în di feri te
cazuri particulare dificile, am observat
până unde mă pot d uce ele şi cât de mult
diferă de principiile care au fost folosite
până acum, am considerat că nu pot să
le ţin ascunse, fără să păcătuiesc pro­
fund faţă de legea ce ne porunceşte ca,
atât cât ne stă în putinţă, să ne îngrijim
de binele general al tuturor oamenilor.
72
Et ista: rationes ab utraque parte tal es
sunt, ut non solum mea eas hic recensere
aliquate nus intersit, sed etiam fortasse
reipublica! literarice illas cognoscere.
Nu nquam ea magni feci quce ab ingenio
meo profici scebantur & quamd i u n u l l os
alios ex ea qua utor Methodo fru ctus
percepi, nisi q u od m i hi in qui busdam
du biis fatisfeci ad sc ientias specu lativas
perti nentib us, aut meos mores com­
ponere conatus sum secundum ratio­
nes q uas me docebat, non putavi me
q u i cq uam ea de re scri bere teneri.
Nam quod ad mores atti net, un usquis­
que adeo suo sensu ab un dat, ut tot
possent inven i ri reformatores q u ot
capita, si al iis lic eret, prceterquam iis
quos Deus su premos suoru m popu­
loru m Recto res constitu it, aut quos
satis magna gratice & z e i i mens u ra
donavit, ut Prophetce sint, aliq uid in eo
immutan dum susci pere. Et l i c et specu­
lationes me<e valde mihi arriderent,
cred idi tamen, al ios etiam habere suas,
quce forte magis ad huc ipsis placeant.
Sed stati m atque n otiones aliquas ge ne­
rales, Physi cam sp ectantes, mihi com­
paravi earu m q u e pericu l u m fa cere
,
incipie ns in variis parti cularibus difficul­
tatibus, observavi quousque i l lce me de­
ducere possint & quantu m a pri n cipiis
d ifferant quce hactenus in usu fu erunt;
cred idi, me eas occu ltas detinere non
posse, absque gravi peccato adversus
legem, jubentem ut, quantu m in n obis
est, ge ne ral e o m n i u m hominum bon um
p rocu re m us.
Et iis enim cogn ovi, ad not1t1as vitce
val de uti les posse pervenire; & l oco
Phi losophice i l l i u s spec ulativce quce in
s c h o l i s d o c e t u r, p o s s e P racti c a m
repe ri ri, q u a cogn iti s viribus & ac­
tion ibus ignis, aquce, aeris, astrorum,
ccelo rum aliorumque corporum quce
n os circum stant, adeo di stincte atq ue
diversas opifi c u m nostrorum, arte s
novimus; ad hi bere parite r ea possemus
ad omnes usus quibus inservi re apto
su nt; atque ita nos vel ut dominos &
possess ores naturce effi ce re. Q u od
sane esset optandum non tantum ad
infi n itoru m artificioru m inventionem,
quce efficerent ut sine labore fructi bus
terrce, & o mn i bu s ipsi u s commo d i s
fru e re m u r: s e d p rceci p u e e t i a m ad
valetudi nis conservationem, quce sine
d u b io pri m u m est hujus vitce bon um, &
ccete r o r u m o m n i u m fu n d a m e n t u m .
An imus e n i m a d e o a te mperam ento &
organoru m corporis dispos iti one pen­
det, ut si rati o aliqua possit i nven iri,
q u ce h o m i n e s s a p i e n t i o r e s & i n­
ge n i os i o r es red dat q u a m hacte n u s
fueru nt, c redam, i l l a m i n M e d i c i n a
quceri de bere. Verum quid em est, eam
quce nune est i n usu, pauca quorum
adeo insign i s sit utilitas conti nere. Sed
q u a mvi s i ps a m c o n tem n e re n u l l o
modo s i t animus, confido tamen, nu l­
lum fore, etiam inter eos qui i l l am
profitentu r, q u i n on confiteatur, omnia
quce hactenus in ea inventa su nt, n i h i l
propemod u m ess e, resp ectu eorum
quce sc i e n d a a d h u c restant: h o mi­
nesque ab infi n iti s tam corporis quam
an i m i morbis i m m u nes futu ros, i m o
etiam fortas sis a senectuti s debil ita­
tione, si satis magnam causarum a
q u i bus mala ista ori untu r, & omnium
re m e d i o r u m quibus natu ra nos i n­
struxit, notitiam haberent.
Şi, prin acestea, am aflat că putem ajunge
la cunoştinţe foarte utile vieţii şi că, în
locul acelei filosofii speculative care este
predată în şcoli, poate fi descoperită una
practică prin care, cunoscute fiind forţele
şi acţiunile focului, apei, aerului, astrelor,
cerurilor şi a celorlalte corpuri ce ne în­
conjoară, să cunoaştem distinct până şi
diferitele îndemânări ale meşteşugarilor
noştri; le putem aplica în egală măsură la
toate folosinţele cărora li se su pun în mod
corespunzător; astfel am deveni precum
stăpânii sau posesorii naturii. Acest lucru
trebuie dorit desigur nu doar pentru in­
ventarea nenumăratelor artificii ce fac să ne
bucurăm fără trudă de roadele pământului
şi de toate avantajele sale, ci mai ales pentru
păstrarea sănătăţii, care, fără îndoială, este
bunul cel mai important al acestei vieţi şi
temelia tuturor celorlalte. Căci şi spiritul
depinde într-atât de temperament şi de
structurarea organelor corpului, încât
dacă s-ar putea descoperi vreo raţiune
care să-i facă pe oameni mai înţelepţi şi
mai ingenioşi decât au fost până acum, aş
cred e că aceea ar trebui că utată î n
domen i u l m ed icinei. E ad evăra t că
aceasta care se practică acum, cuprinde
putine din cele ce ar avea o utilitate în­
semnată. Dar, chiar dacă nu am de gând
nicidecum să o dispreţuiesc, sunt totuşi
convins că nu există nimeni, nici chiar
printre cei care o profesează, care să nu
mărturisească faptul că toate cele ce au
fost descoperite până acum în domeniul
ei nu reprezintă aproape nimic în raport
cu cele ce rămân de cunoscut în con­
tinuare; şi că oamenii ar fi în viitor imuni
la nenumăratele boli ale corpului şi ale
sufletului, ba chiar şi la slăbiciunea
bătrânetii, dacă ar poseda în suficient de
mare măsură cunoaşterea cauzelor din
care se nasc aceste rele şi a tu tur or re­
mediilor cu care ne-a dăruit na tura.
73
Deoarece mi-am propus să-mi dedic în­
treaga via ţă căutării unei ştiinţe atât d e
necesare, ş i am ajuns pe o cal e care mie
mi se p ă rea as tfel încât, da că ar urma-o
cineva, fara îndoia l a că va ajunge la
scopul d orit - doar dacă nu l-ar îm­
piedica scurtimea vieţi i sau lipsa expe­
rienţelor - socoteam că nici un remediu
nu poate fi mai bun pentru aceste doua
impedimente, decât să com unic cu fide­
li t a te tuturor tot ce e a ce descoper i sem
oricâ t de puţin era, şi să îndemn s piritele
deoseb i te să se străd u iască pe n tru a
conti n ua pe viitor şi să co ntr ibu i e fiecare
în pa rte, con form ca paci tă ţii sale, la ex­
p e rie nţele ce trebu ie făcu te, şi chiar sa
facă p a rta ş publicu l la toa te cele cer­
cetate de ei, cu sco p u l ca u rm a ş i i să
î ncea pă de la p u n c tul de u nd e au între­
rupt îna i n ta ş i i , şi as tfe l u nind vieţi l e ş i
s tr ă d a n i i le m u l tora sa pttşim cu toţii îm­
p reună m a i de parte de câ t ar fi pu tu t sa
o facă fi eca re în pa rte.
Î n priv inţa ex perie n ţelor, am observat
ca e l e s u n t cu a tâ t m a i necesare cu câ t
c i n eva a d obâ nd i t o cu n o a ş tere m a i
avansata ; ca.ci , la încep u t e m a i b i n e s ă
ne folosim d e c e l e ce l i se î nfa ţiş c a z ă d e
la si n e s i m ţ u ri l or noas tre ş i pe care n u
p u tem s ă le ignoram - de câ t să. tind em
câ t de p u ţ i n s pre al tele, s pre a le cerceta
cu câ t s u n t ma i ra re şi m a i abstra cte.
Moti vu l aces tu i l u cru es te cZI a d es ea cele
ra re ne înşea b , î n timp ce cauzele celor
mai ge nera le ra mâ n necu nos cu te, iar
c i rcum s ta n ţe le de care de p i n d s u n t
a proa pe î n totd ea u na atâ t de particu lare
şi de restrâ nse, î ncâ t s u n t foorte d i ficil
de o bserv a t .
Cum autem proposuerim, totam
m eam vitam col l o care i n sci entice adeo
n e cessarice i n vestiga tio ne, & i n c i d e ri m
i n viam q u ce m i h i ta l i s vid etu r , ut s i q u i s
e a m se q u atu r, h a u d d u bie ad optatum
fi n e m s i t perve ntu r us, n i si aut b rev i tate
vitce aut experi m entoru m defectu i m ­
pedi atur: j u d i c a bam, nullum melius
esse adversus du o i s ta i m pe d i m e nta
rem e d i u m , quam si fi d e l i te r p u b l ic o
,
co m m u n i ca rem i d o m n e , quantu l u m
c u n q u e e s s et, q u o d reperi ssem, &
p rce c l a ra i ngenia i n c i tarem, ut u l terius
p ergere conte n d erent, s i ngu l i que quod
i n s u a fac u l tate e s s et ad experimenta
fa c i e n d a c o n fe r r e n t , a t q u e etiam
e o ru m o m n i u m q u ce a d d i s c e rent p u b l i ­
c u m pa rti ce ps fa cere n t, eo fi n e u t u l ­
ti m i incipi endo ubi p r ce c e d e n t e s
d e s i i s s e nt & i t a m u l to r u m vi tas &
l a b o r es c o nj u nge n d o o m n e s s i m u l
l o n gi us p rogre d erem u r q u am s i ng u l i
p rivati m p o s s e n t.
Quinetiam de experienti i s o b­
s e rvabam, eas tan to m ag i s necessarias,
q u a n t o q u i s m aj o r e m n o t i t i a m e s t
adeptu s. l n i t i o e n i m p rc:estat i i s ta n tum
uti quce sponte s e n s i bus nostris occu r­
runt, & q u a s i g n o ra r e non p o s s u m u s . s i
vei ta n ti l l u m ad e a s atte n d a m u s , q u am
ra r i o r es & a b s t r u s i o r e s i n ves tigare.
Cuj us rei ra tio est, quod ra rio res i l i ce
s c:e p i u s d e c i pi a nt, q u a m d i u vu lgati o r u m
c a u s c:e ig n o ra n tur; c i rcumstanti ce q u e a
q u i b u s p e n d e n t fe re s e m p e r adeo p a r­
t i c u l ares & exig u ce s i n t, ut observatu
s i n t d i ffi c i l l i m ce.
Sed ta l e m hac in re o r d i n e m s e c u t u s
s u m : P ri m u m c o n atus s u m gen erati m
i n v e n i r e p r i n c i pi a , s e u p ri m as causas
o m n i u m quc:e sunt aut p o s s e n t es s e 1n
m u n d o ; ad Deum so l u m qui ipsum
c reavit atte n d e n d o , ea s q u e a l i u n d e n o n
e d u c e n d o q u a m ex q u i b u s d a m ve ritatis
s e m i n i bus a n i m i s n o s tr i s a na tu ra i n d i ­
ti s . P o s tea expe n di quinam es s e n t
p r i m i & m a x i m e o r d i n ar i i effectus. q u i
ex h i s cau s i s d e d u c i p o s s e nt, v i d e o rq u e
m i h i h a c v i a cog n o v i s s e cc:elos, as tra,
t e r ra m , imo e ti a m in te rra aq u a m ,
aerem . ig n e m . m i n e ra l i a , & q u c:e d a m
ej u s m o d i alia: q u c:e s u nt omnium
ma x i me c o m m u n i a , simplicissimaque,
ac p rn i n d e c og n i t u fa c i l l i m a. Deinde
c u m v ol u i ad p a rt i cu l a r i o 1·a d e s c e n ­
d e re. tam m u l ta d i v e rsa m i h i occu r re ­
r u n t , u t c r e d i d e r i m , o p u s e s s e i n gen i o
p l u s q u a m h u m a n o, a d fo rmas a u t s p e ­
c i e s c o r p o r u m q u c:e i n te r ra s u n t, a b
i n fi n i t i s a l i i s q u c:e i n e a p o s s e n t e s s e , s i
D e o pl a c u i s s e t i l l a s i b i c o l l o c a re , d ig­
n o s c e n d a s ; i p s a s q u e d e i n d e ad u s u m
n o s t r u m r e fe 1· e n d as ; n i s i p e r effectus
ca u s i s obviam e a m u s , & m u l t i s pa rti c u­
l a ri b u s expe n m e n t i s a d j u v e m u r .
D e i n d e a n i m o r e v o l e n s o m n i a o b j e cta
q u c:e u n q u a m s e n s i b u s m e i s o c c U 1· re­
rant, d i c e 1·e n o n v e re b o r m e n i h i l in i i s
o b s e rva s s e , q u o d sa t i s c o m m o d e p e r
i n v e n ta a m e p r i n c i p i a ex p l i ca 1·e n o n
pos sem. Sed c o n fi t e r i me etiam
o p o net, pote n t i a rn N a t u r c:e e s s e a d e o
a m p l a m & d i ffu s a m , p r i n c i p i a hc:ec a d e o
e s s e s i rn p l i c i a & g e n e r a l i a , ut n u l l u m
fe re a m p l i us p a ni c u l a r e m e ffe c t u m o b­
s e r v e m . q u e m stati m v a 1· i i s m o d i s ex i i s
ded u c i po s s e n o n agn o s c a m ; n i h i l q u e
0 1·d i n a r i e m i h i d i ffi c i l i u s v i ci e ri , q u a m
i n v e n i 1·e q u o ex h i s m o d i s i n d e d e p e n ­
d e at.
În a cea stă probl emă însa am urma t
aceasta o rd i n e : am înce rcat întâi să
d escopă r laola lt ă prin cipiile sau ca uzele
prime ale tuturor celor ce su nt sau pot fi
în l u me, luân d u-l în co ns i d e ra re numai
pe Dumne z e u care le-a creat El î nsuş i , şi
făra a le d e d u ce d e al t u n d e v a decâ t d i n
a n u miţi genncni a i ad e v a ru l u i aşezaţi î n
m o d natural în s piri tele noas t re . Apoi,
exam inâ nd care s u nt prim el e şi cele mai
obL? n u i te efecte ce puteau fi d e d use d i n
aceste ca uze, mi s e pare că a m cu noscut
prin acea stă cale ceruri, astre, pă mâ n t, ba
ch iar pe păm â n t - aer, foc, m i nera le şi
al tele de a ces t fel, ca re, d i ntr e toa te, s u nt
cele mai comu ne, cel e m ai si m pl e şi în
c o n s e c i n ţ ă cele mai u ş o a r e p e n t r u
cu noaştere .
�fo i a p o i , câ nd a m v r u t să cobor l a ce le
mai p a r ticulare, m i - a u apăru t în fa ţa a t.î t
de multe d iversităţi, încât am. crez u t că e
nevoie de un spirit mai mult d e câ t u m a n
pentru a d i s tin g e pri nt re form ele sa u
sp e ciile co r p u rilor ce s u n t pc p t1 m â n t, d e
i n fin ita tea celor ce ar pu tea e >-. ista, da că
lu i Du mnezeu i-ar fi pl.icut să le a şez e
aici 1J olaltt1; de asem e n e a, ca ele pot fi
ra purta te la fu l u sin ţa noas tră, d oar dacă
prin efrcte a m merge în ca lea cauzel or şi
n e - a m folosi d e m u l te e x perim en te par­
ticul are.
A poi, în to rcâ nd u - m i gâ n d u l la t o a te
obiectele ca re a p ă ru s e r a vreod a tă î n
ca lea s im ţ u r i i u r mele, n u - m i v a f i t e a ma
s.l s p u n că nu am observat n im i c în ele,
ca re să nu poată fi s u fi cient e x p l ica t d e
m i ne p r i n pri n ci p iile d e s co p e r i t e . S e
ca d e totu � i să m ă r tu r is esc c ă p u t e rea
n a t u r i i e s t e a t â t de a rn p l c"l şi d e
ras p â nd i ta ş i că a ceste p ri n ci pii sunt u tâ t
d e simpl e ş i de gen e ra l e , încfl t n u observ
n i c i u n e fe ct p a r t ic u la r, în n1od d e u�d-, i t,
d espre ca r e si'I n u ş ti u d i n,1 i n t e ca poate
fi d e d us d i n acelcJ î n vari a t l' rn o J u r i şi
ca n imic nu m i se pa re dL' obicei mai
d i ficil, d e câ t să d e s copJ.r prin ca re d in
aces te mod u ri d e p in d e de acelea .
7:1
De aici nu pot deduce altceva d ecât să
caut d in nou alte experienţe care să fie
astfel încât rezultatul lor viitor să nu fie
acelaşi, d acă s-ar arăta când într- u n
mod, cân d în al tul . D e altfel , a m ajuns
acum astfel, încâ t mi se pare că înţeleg
d estul d e bi ne, prin ce raţionamen t
trebuie să vârşite celelalte experienţe
care pot sluji acestui scop. Văd însă că
ele sunt de o asemenea na tură şi atâ t
de multip le încâ t nici mâinile mele,
n ici averea mea, chiar de ar fi o mie de
ori pe câ t este, nu mi-ar ajunge pentru
toa te; de ci îmi propu n ca de acum
înai nte să ajung la progrese mai mari
sau mai m i ci în cunoaş terea naturii,
după cu m îmi va fi bogăţia făptuirii
mai largă sau mai săracă . Exact acest
lucru doream să-l ară t în tratatul a l­
cătuit de mine şi să dezvălui aici ce
folos prezi ntă pentru public ca pe toţi
aceia cărora le este drag binele comun
al oamenilor - a dică cei virtuoşi n u
doar în aparenţă - să-i determin să-mi
comu nice toate expe rienţele p e care le
înfă ptuiseră deja, pentru a mă aj uta în
cercetarea celor răm ase încă de fă cut.
Dar, din perioada aceea mi s-au arătat
alte motive de care am fost determin a t
să-mi schimb părerea şi să mă gâ ndesc
că trebuie să persev erez în a scri e
d espre toate cele pe care le consideram
ca fi ind de o oarecare importa nţă şi al
c ă r o r a d e v ă r îl a fl a s e m în m o d
obişnuit; ş i aceasta n u cu o mai mică
g rijă decât d a că aş fi vrut s ă le public,
a vâ nd a s tfel o ocazie mai potrivită
pentru a l e examina temeinic.
76
Hinc enim aliter me extricare non pos­
sum quam si rursus aliqua exp ri menta
q uceram; quce talia sint, ut eorum idem
non sit futu rus eventus, si hoc modo
quam si i l l o expl icetu r. Cceteru m eo
usque nune perve ni ut mihi satis bene
videar pe rc ipere, qua ratione pleraque
il lorum sint facienda quce huic fini in­
servire possunt. Sed video etiam, illa
esse talia & tam m u ltiplicia, ut neque
man us mece, neque fortunce, etiamsi
millecuplo majores essent, ad om nia
possent suffice re; prout autem dein­
ceps pl ura aut pauciora faciendi copia
erit, majores etiam, aut minores, in
N aturce cognitione pr ogresi u s mihi
prom itto. I d quod in com posito a me
Tra ctatu d ec l arare sperabam, ibique
adeo clare patefacere qucenam exinde
ad pu blicum uti litas esse red itu ra, ut
eos omnes quibus co mmune hominum
b o n u m est c o r d i , hoc e st o m nes
revera, & non in speciem tantu m ho­
nestos viros, inducturus essem turn ad
mecum co mmun ican da qucejam fecis­
sent experime nta, tu rn ad mejuvand um
in investigati one eoru m quce su persunt
facien da.
Sed ab illo temp ore alice mihi occu rre­
runt rati ones, q u i b u s ad mutandam
sententiam adductus sum, & ad cogi ­
tandum, me deb ere q uidem pergere in
scri bendis omni bus iis quce alicujus esse
momenti putarem, statim atque eorum
veritate m deprehen di ssem; idque non
min ore cum cura quam si ea in lucem
edere ve llem turn ut tanto majorem
hab erem ea bene examinandi occa­
sionem;
Nam sine d u bio acc u rati us semper id
elaboratur, q u o d a p l u ribus lectum i ri
creditur, qu am quod in privatum tan­
tum u s u m scribitur; & scepe quce mihi
visa sunt vera cum primum i l l a concepi,
fa lsa esse postea cognovi cum ipsa
chartce vol ui man dare; turn etiam ut
n u l l am amitte rem occasi onem publi­
cam util itatem quantu m in me esset
proc u ran d i, & si mea scripta alicuj us
sint preti i , i i in q u oru m man us post
ob itum meum d evenie nt, i l l i s pro ut
commodum videbitur uti queant Sed
me n u l l o m o do permittere debere ut
me vivo in l u cem exi re nt, ne vei op po­
sitio nes, & controversice q uibus forte
vexare ntu r, vei etiam q u a l i s c u n q u e
fama quam concil iare possent, aliq uam
mihi darent o ccasionem, tempus q uod
i n stitu tio ni mece desti naveram amit­
ten di. Etia msi enim verum sit, u n u m
q u e m q u e t e n e ri quantu m in se est
a l i o r u m bon u m procu rare; il l u mq u e
proprie nu l l i us esse preti i q ui n e m i ni
pro d e st; attam en veru m etiam est,
cu ras nostras u l tra tempus prcesens
debere extend i, bonumque esse, omit­
tere ea quce forte al i q uam viventi bus
uti litatem essent al latu ra, eo fi ne ut alia
faciam us quce mu lto magis nepoti bu s
nostris sunt profutu ra.
Q u e m a d m o d u m e t i a m d i ss i m u l a r e
n o l o , exigu u m id q u o d h uc usque d i d i ci,
n i h i l fere esse prce eo q u od ignoro, &
ad cujus cogn itionem pervenire non
despero. Eodem e n i m fere modo agi­
tu r cum iis q u i pau lati m ve ritatem i n
scientiis detegunt, atque c u m d itescen­
tibus, qu ibus facilius est magna lucra
face re, q uam antea mu lto m i n o ra cum
adhuc pauperes erant.
Căci, fără îndoială, ceea ce se crede că va
fi citit de mai mulţi, este întotdeauna
elaborat cu mai multă acurateţe decât
ceea ce se scrie pentru uzul personal;
adesea, cele ce mi-au părut adevărate,
de îndată ce le-am conceput, când am
vrut să le încredinţez scrisulu i, am
înţeles că sunt false; ba chiar, pentru a
nu pierde nici o ocazie de a mă îngriji -
atâ t cât sunt în stare - de utilitatea pu­
blică, şi, dacă scrierile mele au vreo
valoare, se pare că aceia în mâi nile
cărora vor ajunge după moartea mea, le
vor putea folosi în mod potrivit. Dar nu
trebuie să permit, în nici un fel, ca ele să
apară cât timp sunt eu în viaţă, ca nu
cumva opoziţiile sau controversele de
care ar pu tea fi zguduite, sau chiar
faima pe care mi-ar putea-o aduce, să­
mi dea vreo ocazie de a-mi neglija tim­
pul hărăzit propriei instruiri. Chiar dacă
este adevărat că fiecare e obligat să se
îngrijească de binele celorlalţi, atât cât e
în stare, şi că într-adevăr nu valorează
nim ic cel care nu-i e de folos nimănui,
totuşi la fel de adevărat este că pre­
ocupările noastre trebuie extinse din­
colo de timpul prezent şi că binele în­
seamnă şi a lăsa deoparte cele socotite
chiar acum de vreun folos celor în viaţă,
cu scopul de a săvârşi altele, care le vor
fi mult mai de folos urmaşilor noştri. Nu
vreau nicidecum să ascund că ceea ce
am învăţat până acum este nesemnifica­
tiv, aproape nimic, în comparaţie cu
ceea ce nu ş tiu, dar la a cărui cunoaştere
nădăjduiesc să ajung. Căci în acelaşi fel
se întâmplă cu cei ce descoperă, încetul
cu încetul, adevărul în ştiinţe, ca şi cu cei
ce se îmbogăţesc şi cărora le este mai
uşor să aibă profituri mai mari, decât le
era înainte, când erau săraci, să aibă
profituri mult mai mici.
77
Sau, pot fi comparaţi cu conducătorii
armatelor, ale căror forţe obişnuiesc sa
crească datorită victoriilor şi cărora,
după vreo înfrângere le este necesară o
mai mare prudenţă pentru păstrarea tru­
pelor rămase, decât pentru ocuparea
oraşelor şi provinciilor după ce fuseseră
învingători în lupta. Într-adevăr, acela
l ă mur eşte în lup tă lucrur ile, c are
încearcă să învingă toate dificultăţile şi
erorile, care îl împiedică să ajungă la
cunoaşterea adevărului; este învins însă
în luptă acela care admite o opinie falsă
despre un lucru de o anumită importanţă;
după aceea este nevoie de o mai mare
pricepere pentru a te întoarce la starea
anterioară, decât pentru a face progrese
mari când ai deja principii sigure.
În ceea ce mă priveşte, dacă am desco­
perit unele adevăruri în ştiinţe (am în­
credere că toate cele conţinute în acest
vo lum vor ară ta că am descoper it
câteva), pot zice că ele sunt consecinţele
a cinci sau şase dificultăţi deosebite pe
care le-am învins şi pe care le consider în
egală măsură lupte din care am ieşit în­
vingător. Ba chiar, nu mă tem să spun că
socotesc că nimic nu-mi lipseşte mai mult
spre a deveni împlinit în propria-mi
dorinţă, decât să mai obţin două sau trei
victorii de acest fel, şi că nu sunt atât de
înaintat în vârstă încât - conform mersu­
lui firesc al naturii - să nu-mi rămână
suficient răgaz pentru acest lucru. Dar
cred că trebuie să-mi veghez cu atât mai
mult timpul care îmi rămâne spre econo­
misire, cu cât mai mult am speranţa de
a-l folos i bine; şi, fără îndoială că aş avea
multe ocazii să-l risipesc, dacă aş publica
principiile fizicii mele. Deşi toate sunt
aproape atât de evidente încât e nevoie
doar să le auzi pentru a le aproba, şi nici
nu mă aştept să nu-i pot face demonstra­
ţiile vreunuia dintre ele, totuşi, deoarece e
imposibil să se potrivească cu toate felu­
ritele opinii ale celorlalţi, prevăd că voi fi
abătut adesea de la ceea ce mi-am propus,
din cauza opoziţiilor pe care le-au suscitat.
78
Vei poss unt cum exercituum prcefectis
conferri, quorum vires pro victoriarum
rati one inc rem enta sumere sol ent, &
q u i bus post cladem acceptam majore
prudentia opus est ad residuas copias
conservan das, quam cum prcelio supe­
riores fu erunt ad u rbes & provincias oc­
cupandas. Vere enim is prc:elio decernit;
qui conatur su perare omnes difficu ltates
& errores, a qu ibus impeditur ne ad cog­
nitionem ve ritatis perveniat; & prc:elio vin­
citu r, qui de re alicujus mome nti falsam
opinionem admitti t; majoreque postea
opus habet dexteritate, ad se in pristinum
statu m restituendum, q uam ad magnos
progressus faciendos cum jam pri ncipia
certa habet. Quod ad me attinet, si quas
in scientiis ve ritates inveni, (confi do au­
tem, ea quce hoc volumine continentur,
ostensu ra, me aliq uas inveni sse) possum
dicere, illas tantum esse consequ entias,
quinque au t sex prcecipuarum difficul­
tat u m q u as s u p e rav i, q u asq u e pr o
totidem pugn is numere in quibus victo­
riam re portavi. lmo non verebor dicere,
me putare, nihil mihi ampl ius deesse ut
voti compos fiam, quam duas aut tres
ej usmodi obti nere; & me non esse adeo
cetate provectum, quin fecundum o rdi­
nari um naturce cursum satis mihi ad hanc
rem otii superesse possit. Sed credo, me
eo plus teneri temporis quod mihi restat
parcum esse, quo plus spei illud bene
coll ocandi ha beo. Et multas procul dubio
illud amittendi occasiones haberem, si
mece Physicce fundamenta in lucem e­
derem. Etiamsi enim omnia fere adeo sint
evidentia, ut opus tantum sit ea intell igere
a.d assenti endum; nullumque inter illa sit,
cujus demonstrationes dare poss e non
sperem ; attamen quia fieri non potest, ut
cum omnibus al ioru m diversis opini­
onibus conven iant, scepius me a propo­
sito avo catum i ri prcevideo, opposi­
tion um quas excitabunt occasione.
Objici quidem po test, oppositiones istas
uti l es fore, cum ut erro res meos agnos­
cam, turn ut si q u i d boni habeam, alii
majorem i l l i u s hac ratione intell igentiam
co nsequantur; & q uia plures ocu li plus
vident uno, ut meis nu ne uti incipientes,
s u i s me vicissim i nventis juvent. Seci
etiamsi me val de errori obnox i u m agnos­
ca m, & nunquam fere fidam primis quce
mihi occu rru nt cogitationibus; experi en­
tia tamen quam habeo eorum quce mihi
obj ici possunt, impedit q u o m i n u s u l l u m
inde fructum sperem. Jam enim s�pe
expertus sum judi cia, tam eorum quos
pro amicis habui, q uam aliorum quorum­
d a m , q u i b u s m e i n d i ffe rent em e s s e
putabam; q u i n etiam n o n n u l lorum malig­
n o r u m & i n v i d o r u m , q u o s s c i e b am
conaturos in apertu m protrah ere id q u od
ami citice vel u m ab amicorum oc u l i s abs­
co ndebat. Sed raro accid it, ut aliquid mi h i
obj ectum s i t q u o d n u l l o modo prcevid i s­
sem, n i si id esset valde a meo argu mente
remotum; adeo ut fere n u l l u m un quam
offe n d e ri m o p i n i o n u m m ea rum C en­
so rem, qui m i h i non videretur aut minus
rigi d us, aut minus cequu s me i pso. Sicut
eti a m n u n q uam observav i , veritatem
al i quam, antea ignotam, disputati o n u m
Scholasticarum o p e in l u cem protractam
fu isse. Nam dum un usquisque contendit
vi ncere, pl erumque poti us ad verisimil itu­
d i nem, q uam ad ration u m utrimq ue al­
latarum momenta atte ndi sol et; & qui d i u
b o n i fu erunt advocati, n o n i d e o postea
mel io res sunt j u d icies.
Q u o d ad u t i l i t ate m , q u a m a l i i e x
m e a r u m m e d itati o n u m c o m m u n i ca­
tio n e p e rcept u ri essent, non posset
etiam va l d e magna esse; quia n o n d u m
eas eo u s q u e ded uxi, ut n u l l a su p e rs i n t
a d d e n da, anteq uam a d praxi m revo­
centu r.
S-ar putea adăug a chiar că aces te
opoziţii ar fi utile spre a-mi cunoaşte
propriile greşeli sau, dacă am ceva bun,
să urmărească ceilalţi - tocmai din acest
motiv - sensul sporit al acestuia; şi pen­
tru că mai mulţi od1i văd mai mult decâ t
unul - precum ai mei, începători acum -
ei ar putea să mă sprijine cu desco­
peririle lor. Dar, deşi mă ştiu foarte su­
pus greşelii şi aproape niciodată nu am
mcredere în primele gânduri ce-mi apar
în cale, totuşi experienţa pe care o am în
legătură cu cele ce-mi pot fi obiectate, mă
împiedică să sper cu atât mai puţin la
vreun folos din aceasta. Căci adesea am
pus la încercare judecăţile, atât ale celor
pe care i-am considerat prieteni, cât şi pe
ale altora cărora socoteam că le sunt in­
diferent; ba chiar şi pe ale multor răuvoi­
tori şi invidioşi, despre care ştiam că
încearcă să scoată la lumină ceea ce vălul
prieteniei ascundea din calea ochilor
prietenilor. Dar, rar s-a întâmplat să mi
se obiecteze ceva ce să nu fi prevazut eu
în nici un fel, exceptând ceva ce ar fi fost
foarte îndepărtat de argumentul meu;
astfel încât nu am dat peste nici un cen­
zor al opiniilor mele, care să nu mi se
pară fie mai puţin riguros, fie mai puţin
echitabil decât mine însumi. După cum
niciodată nu am observat ca vreun
adevăr, necunoscut înainte, să fie scos la
lumină cu sprijinul disputelor din şcoli.
Căci atunci când cineva se străduieşte să
învingă, obişnuieşte să fie atent mai
curând la aparenţă decât la greutatea
raţionamentelor aduse de ambele părţi;
iar cei ce odinioară au fost avocaţi buni,
nu sunt de aceea judecMori mai buni, pe
viitor.
În privinţa utilităţii pe care ar avea de
gând unii să o înţeleagă din comunicarea
gândurilor mele, aceasta nu poate fi prea
mare, deoarece încă nu le-am dus la bun
sfârşit, astfel încât să nu mai rămână nici
un lucru de adăugat înainte de a le pune
în practică.
79
Cons ider că pot afirma fără ostentaţi e
c ă , d a că c i n e v a a r fi c a p a b i l să le
d esăvârşească pe acelea, mai curâ nd
decâ t oricine altul, eu ar trebui să fiu; nu
pentru că în lume nu ar exista spirite
ca re să-l poa tă întrece pe al meu cu mai
24
m ulte lu ngimi , ci pentru că n u se
poate să conceapă şi să-şi însuşească un
lucru cel care l-a învăţat d e la altcineva,
precum ace la ce însuşi l-a i n ventat.
Acest aspect este atât d e adevărat în
problema d e fa ţă, încâ t chiar câ nd le
explicam unele din opi niile mele unor
bărbaţi foarte subtili şi care păreau să le
înţeleagă foarte d istinct chiar în timp ce
e u vorbeam, am observat totuşi că
a t u n c i c â n d l e - a u r e prod u s , le- a u
schimba t a proa pe întotdeauna, astfel
încât nu le mai puteam recunoaşte ca
fiind ale mele. Cu a ceastă ocazie vreau
să-i rog pe urmaşi să nu creadă vreodată
tot ce s-a spus ca fiind de la mine, în
afara a ceea ce voi fi editat. Şi nu mă miră
nicidecum a cele gânduri absurde care le
s u nt atribuite vechilor filosofi, ale căror
scrieri nu le mai avem; şi nici nu cred că
gândurile lor ar fi fost complet s trăine
d e r a ţi u ne - de vreme ce ei aveau
spiritele cele mai distinse din vremurile
lor - ci d oar că ne-au fost transmise
greşit. Şi, după cum vedem, nu s-a în­
tâmpla t niciod ată să fie depăşiţi de vre­
u nul dintre învăţă cei. Cred că ce i mai
înflăcăraţi d intre cei ce îl urmează acum
pe Aristotel, s-ar p utea considera fericiţi
dacă l-ar egala în cunoaşterea naturii;
chiar şi cu condi ţia ca ulterior să nu mai
înveţe nimic în plus. Î n această privinţă
sunt asemănători ied erei care niciodată
nu se străduieşte să crească mai înalt
decâ t copacul ca re o susţine; ba chiar
coboa ră d upă ce a ajuns la vârful până
la care a fost sprij inita .
80
Et puto me posse sine jactan tia dicere,
fi quis earum perfi ciendaru m sit capax,
me p o t i u s e u m e s s e q u a m a l i u m
q uemquam. Non qu od ingenia i n orbe
esse non poss int que meum m u ltis
parasangis s u pererent; sed quia fi eri
non potest ut rem ad eo bene concip iat
& suam red dat, qui eam ab al io d i scit,
atq ue i l l e q u i ipsemet eam i nven it.
Quod adeo in hac mate ria ve rum est,
ut quamvis scepe aliq uas ex meis opini­
onibus explicave rim viris acutissimis, &
q ui me loq uente eas videbantu r valde
distincte inte l l igere, attamen cum eas
retu lerun t, obse rvavi, ipsos fere sem­
per il las ita mutav isse, ut pro meis ag­
noscere amp l i us non possem. Qua
occas ione posteros hic oratos volo, ut
nunq uam credant, q u i d q uam a me esse
profectu m, q u o d ips e in l u cem non
edidero. Et nullo modo miror abs urda
i l la dogmata, quce veteri bus i l l i s Phi­
loso p h i s tribu untu r, q u o r u m sc ripta
non habemus, nec propte rea jud ico,
ipsorum cogitationes val de a ratione
fu isse alienas, cum hab u e ri nt prcestan­
tiss ima su orum sceculorum ingen ia; sed
tantu m, eas nobis pe rperam fu isse re­
latas. Si cut eti am videmus, nunq uam
fere contigisse ut ab al iquo suorum
sectato rum su perati fu eri nt. Et credo,
fe rvid i s simos eoru m qui n u n e Aris­
tot e l e m seq u u nt u r , s e beatos pu­
tatu ros si eum in natu rce cognitione
cequarent; etiam sub hac conditione, ut
postea n i h i l amplius ad di scerent. l n quo
s i m i l es s u n t h e derce, q u ce nun quam
contendit altius ascendere quam ar­
bores quce ipsam sustinent; imo scepe
desc endit, postquam ad fastigium us­
que su bl ata fu i t.
M i h i e n i m viden tu r etiam i l l i d escen­
d e r e, id est a l i q u o m o d o se indocti o res
red dere quam si a stu d i i s desistere nt,
q u i non conte nti o m n i a ea scir e q u ce
cl are & d i l u cid e a p u d s u u m Au thorem
exp l i cata su nt, vo l u nt p rcete rea i l l i c in­
ve n i re sol uti o n e m m u l tarum d i ffi c u l ­
tat u m , d e q u i b u s n e v e r b o q u i d e m
m e m i n it, & forte n u n q u am cogitavit.
Atta m e n i psoru m p h i l os o phand i ratio
val d e commoda est i n g e n i i s i nfra
m e d i o c ritatem p o s i t i s . Dis tinct i o n u m
en i m & p r i n c i p i o rum q u i b us utu ntu r
ob scuritas, causa est ut de o m n i b u s
ceque confidente r l o q u i poss i nt, a c s i
i l l a opti m e novissent; & i ta advers u s
s u b ti l i s s i m os acut i s s i m o s q u e o m n i a
q u ce d i cunt d e fe n d ere, u t fa l s i a rg u i
neq ue ant. Qua i n r e s i m i les m i h i v i d en­
tu r cceco, q u i ut ceq u o Ma rte advers us
v i d entem d e ce rtaret, e u m i n p rofu n­
dam & obscu ram a l i q u a m cellam d e ­
d u x i s set. A c possum d i ce re, i sto rum
inte resse ut a b edendis Phi l o s o p h i ce
q u a u t o r pri nci p i is absti n ea m . N a m
c u m s i m p l i c i s s i m a & evid enti s s i ma sint;
i d e m pro p e m od u m facerem, ea l u ce
d o nando, ac si a l iquas aperi re m fe nes­
tras, per q uas l u x i n i l l a m cel lam in­
g r e d eret u r, i n q u a m a d pugnan d u m
desc enderun t. l m o neque p rcestanti ora
i n g e n ia h a b e n t c u r optent ea cog­
nosc ere. Nam si vel i nt sci re de omni­
b u s l oq u i , & er u d itio n i s fa mam s i b i
com parare; eo fac i l i u s p e rv e n i ent, si
ver i s i m i l i tu d i n e contenti s i n t, q u ce sine
magno labore i n omni genere mate rice
inve n i ri potest; q ua m ve ritate m investi­
gan d o, quce paulati m ta ntum i n q u i bus­
dam patefit, & c u m d e a l i i s l o q u e n d u m
est, ad i ngenuam ign orati ce suce co nfes­
s i o n e m i m p e l l it.
Mie mi se pare chiar că merg în jos,
a d i c ă , î n t r- u n fel, se î n t o r c m a i
neînvăţaţi decât dacă s-ar fi abţinut de
la studii, cei care, nemulţumiţi să ştie
toate cele ce au fost explicate clar şi
limpede de �utor, vor, în afara acestora,
să mai g ă s e ască soluţia m u ltor d i­
ficultăţi despre care acela nu a amintit
cu nici un cuvâ nt şi la care, probabil, nu
s-a gândit niciodată. Totuşi modul de a
filosofa al acestora este foarte comod
pentru s p iritele situa te sub nivelul
mediocrităţii. Neclaritatea distincţiilor
şi principiilor pe care le folosesc este
cauza faptului că pot vorbi cu temeritate
despre toate, ca şi cum le-ar cunoaş te
prea bine; şi astfel susţin tot ceea ce spun
împotriva celor mai subtili şi pătrun­
zători Î J} Cât, deşi falşi, nu pot fi com­
bătuţi. In această situaţie mi se par
asemănători orbului ca re, pentru a-l
avea în egală măsură pe Marte de partea
sa, în luptă împotriva u nui văzător, l-ar
duce pe acesta într-o pivniţă adâncă şi
întunecoasă . Pot chiar să spu n că inte­
resul acestora este ca eu să mă abţin de
la publicarea filosofiei de ale cărei prin­
cipii mă folosesc. Căci, fiind foarte sim­
ple şi evidente, dându-le la lumină, aş
face ca şi cum aş deschide nişte ferestre
prin care lumina ar pătrunde în pivniţa
u nde au coborât ei pentru a lupta . Nici
chiar spiritele mai distinse nu au de ce
să-ş i dorească să le cunoască. Da că vor
să ştie să vorbească despre toate şi să
obţină faima erudiţiei, cu atât mai uşor
vor ajunge la aceasta dacă se mulţumesc
cu aparenţa ce poate fi întâ lnită, fără
mare efort, în orice domeniu material,
decât cercetâ nd adevărul ce se ara tă
încetul cu încetul, d oar în unele, şi care,
când trebuie să se vorbească despre al­
tele, te împinge către mărturisirea pro­
priei şi sincerei ignoranţe.
81
Dacă pr eferă ceva d in cunoaş terea
puţinelor adevăruri, în locul deşartei de­
claraţii după care ei nu ignoră nimic - ceea
ce, nu mă îndoiesc, că e preferabil - şi ar
vrea să urmeze planul meu, n-ar fi nevoie
să le spun acestora mai mult decât au aflat
de la mine din această expunere. Căci dacă
sunt capabili să înainteze mai departe
decât am făcut-o eu, vor fi în stare - so­
cotesc eu - să descopere prin sine tot ceea
ce am descoperit eu până aici; mai ales că,
examinând întotdeauna totul într-o or­
dine, este sigur că tot ceea ce mi-a rămas
de scos din întunecimi, este mult mai difi­
cil şi mai ascuns decât ceea ce am putut
descoperi înainte; iar aceia vor avea o
plăcere mult mai mică să înveţe aceasta de
la mine, decât de la ei înşişi. în afară de
aceasta, obiceiul pe care şi-l vor face, cer­
cetând întâi cele uşoare şi trecând apoi,
încetul cu încetul, pas cu pas, către altele
mai dificile, le va fi mai de folos decât toate
dovezile mele. În ceea ce mă priveşte, dacă
aş fi învăţat din tinereţe toate adevărurile
ale căror demonstraţii le-am căutat apoi şi
le-aş fi învăţat fără efort, consider că nicio­
dată nu aş fi avut de gând să cunosc cu
mult mai multe şi niciodată nu aş fi
dobândit deprinderea şi uşurinţa prin care
sper că voi descoperi noi şi noi adevăruri,
în măsura în care îmi voi îndrepta spiritul
înspre cercetarea lor. Şi, ca să spun într-un
cuvânt, dacă există în lume vreo lucrare
care să nu poată fi dusă la bun sfârşit atât
de bine de un altul precum de cel care a
început-o, aceea este cea de care mă ocup
şi cu care mă trudesc. E adevărat că, în ceea
ce priveşte experienţele care ar putea servi
acestui scop, un singur om nu este sufi­
cient pentru a le face pe toate. El însă nu
şi-ar putea folosi profitabil alte mâini decât
pe ale . sale, exceptându-l pe meşteşugar
sau pe alţii de acest fel, plătiţi, pe care îi
împinge speranţa câştigului (un mijloc de
mare eficacitate) să facă exact toate ce
le-ar fi indicate.
82
Si vero paucarum al iquot veritatum noti­
tiam prceferant vance nihil ignorandi pro­
fessioni, sicut procul du bio preferenda
est, & meu m institutum sectari velint, non
opus habent ut quidquam ipsis amplius
dicam prceter id quod jam in hac disser­
tatione a me audi eru nt. Nam si ulterius
quam fecerim progrediendi sint capaces,
mu lto potiori ratione erunt per se inve­
niendi id omne quod me hactenus in­
venisse puto; quoniam cum nihil unquam
nisi ordine examinaverim, certum est, id
quom mihi e tenebris eruendum restat,
multo ex se difficilius occu ltius esse, quam
id q uod antea reperire potui & minor
multo ipsis esset volu ptas id a me quam
a se ipsis discere. Prceterquam quod habi­
tus q u e m s i b i compara b u n t, fa c i l i a
primum qucere ndo, & paulatim atque per
gradus ad alia difficiliora transeu ndo, ipsis
plus omnibus meis docume ntis profutu­
rus sit. Sicut quod ad me attinet, si a
juventute edoctus essem omnes veri­
tates, quaru m postea demonstrationes
investigavi, & sine labore illas didicissem,
opinor, me fortasse nunquam multo
pl u res cogniturum fuisse, saltem nun­
quam acq uisiturum fuisse habitum, & fa­
cil itatem, qua me semp e r novas & novas
inve ntu rum spero, prout animum ad eas
investigandum appl icabo. Et ut verbo di­
cam, si quod in mu ndo est opus, quod ita
bene ab alio non possit absolvi, atque ab
eo qui inchoavit, illud est in quo versor &
labo ro.
Ve rum quidem est, qu antum ad experi­
menta spectat quce huic scopo inservire
queunt, unum hominem il lis omnibus fa­
ciendis non esse parem. Sed nullas etiam
alias utiliter adh ibere posset man us, quam
suas, nisi forte opificum, au t al iorum ejus­
modi mercenariorum, quos lucri spes
(magnce efficacice medium) impell eret ad
accu rate facie ndu m om nia quce ipsis
prcescriberet.
 Nam quod ad voluntarios atti net, qui
curiositate aut discendi stu d io moti,
sponte forsan operas suas ei offe rrent,
p rcete rquam q u od o r d i n a r i e m u lta
promittant & pauca: prcestent, nullumque
unquam fere ipsorum propositum, sinem
optatum sortiatur; procul dubio ve llent,
operam suam compensari aliquarum d if­
ficultatum explicatione, aut saltem i nuti li­
bus comitatis officiis & sermonibus, in
quibus sine magno detrimento partem
otii sui impendere possent. Et quod ad
experimenta jam ab aliis facta, etiamsi ea
cum ipso commu nicare vel lent, quod
nunquam facturi sunt qui ipsa pro secretis
habent, plerumque tot sunt comitata cir­
cumstantiis, rebusque superflu is, ut inde
veritatem, el icere difficillimum illi foret.
Przterquam quod omnia ferme adeo
male explicata inveniret, aut etiam falsa,
(quia qui illa fecerunt, ea tantu m in iis
videre volue runt, quce principiis suis con­
formia putabant) ut si aliqua proposito
ipsius accommoda essent, pretium tamen
temporis cequare non possent, quod in
delectu illorum faciendo impendendum
esset. Adeo ut si quis esset in hoc ter­
rarum orbe, quem constaret capacem
esse maxima quceque, & in publicum
utilissima inveniendi: & ea de causa cceteri
homi nes omnibus modis eum adjuvare
contend erent in proposito suo asse­
quen do; non videam, eos aliud in ipsius
gratiam facere posse, quam in experi­
menta quibus indigeret sumptus con­
·
ferre; & de ccetero impedire ne tempus
ipsi ullius importun itate eriperetur. Sed
prcete rq uam quod non tantu m mihi
tribuo, ut aliquid extraordinarium pol­
liceri velim , nec me adeo vanis cogita­
tionibus pasco, ut putem, rempubl icam
mu ltu m mea consilia cu rare debere; non
sum etiam adeo abjecto animo, ut a
quolibet accipere vellem beneficium, cu­
jus me indignum esse credi posset.
În ceea ce-i priveşte pe voluntari, care
îndemnaţi de curiozitate sau de dorinţa
de a studia, îşi oferă dintr-o dată toate
serviciile, în afara faptului că promit în
mod obişnuit multe şi dovedesc puţine
şi niciodată vreo inten �� de a lor nu
obţine nici prin hazard scopul dorit,
fără îndoială că ar vrea ca lucrarea lor să
fie recompensată prin explicarea unor
dificultăţi , sau măcar prin îndatorări
inutile şi discuţii prin care să poată face
ca, fără mare pagubă, să-ţi amenin!e
totuşi o parte a timpului tău tihnit. In
privinţa experienţelor făcute de alţii,
chiar dacă ar vrea să le comunice cuiva -
ceea ce niciodată nu au de gând să facă
cei ce le consideră secrete - ele au fost cel
mai adesea însoţite de circumstanţe şi
adaosuri inutile, încât îi va fi foarte greu
să dea la iveală adevărul. În afară de
faptul că le-ar găsi pe toate atâ t de rău
explicate sau chiar false (deoarece cei ce
le-au făcut, au vrut să vadă în ele cele
socotite de ei a fi conforme cu principiile
lor) încât, chiar dacă unele s-ar potrivi cu
intenţie aceluia, tot nu ar pu tea com­
pensa valoarea timpului de care ar de­
pinde efectiv alegerea lor. Deci, dacă ar
exista în lume cineva despre care să se
ştie că e capabil să descopere cele mai
mari şi utile lucruri pentru public şi
ceilalţi oameni s-ar strădui să-l ajute pen­
tru această cauză, ca să-şi urmeze in­
tenţia, nu văd ce altceva ar putea face
pentru ajutorarea aceluia, decâ t ca în ex­
perienţele de care are nevoie, să-i su­
porte cheltuielile, iar în rest să împiedice
ca timpul aceluia să fie răpit prin inopor­
tunitatea cuiva. Dar, în afara faptului că
nu-mi atribui mie atât încât să vreau să
promit ceva extraordinar, nici nu mă
hrănesc cu gânduri atât de deşarte încât
să socotesc că statul trebuie să se îngri­
jească de planurile mele, şi nici nu am un
spirit atât de josnic încât să vreau să obţin
de la oricine vreo binefacere, de care să
se poată crede că nu sunt demn.
83
Toate aceste cons ideraţii, legate între
ele, au cons tituit acum trei ani cauza
p e n tru care n u am vrut s ă public
tratatul ce-l aveam în mâi ni deja, ba
ch iar s ă hotărăsc să nu elaborez nici un
altul - câ t timp voi tră i prin judecata
publică. - care să fie atâ t de general, sau
din care să p oa tă fi înţelese fundamen­
tel e fizicii mele. Au apărut însă apoi,
din nou, alte dou ă cauze care m-au
determinat să adaug aici câ teva încer­
că ri d eosebite ş i să ofer publicului
ceva din raţionamentul acţiunilor şi
planurilor mele. Pri ma dintre ele es te
că , dacă aş ocoli publi carea, mulţi ca re
mi -au cu noscu t inten ţia de a supu ne
tiparului unele scrieri, ar pu tea sus­
pecta ca uzele care mă fac s ă m ă abţin,
ca fi ind mai puţin onorabile decâ t s un t
î n realitate. Căci, d eşi nu-mi doresc
nemăsurata glorie, ba chiar ( dacă mi-e
îngăduit să mărturisesc aceasta) mă
îngrozes c de ea, d eoarece socotesc că
este potrivnică. liniştii pe cil.re o pre ţu­
i esc mai mult de câ t orice, totuşi nu am
căutat niciodată să-mi ascu nd
acţiu nile, c a p e nişte fă rădelegi, ş i nu
am ma nifestat multe precauţii pe ntru
a rămâne necunoscu t; atâ t pentru că
m-aş fi cons i d e ra t nedrept fa ţă de
mine însu mi, cât şi pen tru că mi-aş fi
provocat o anume nel inişte, care i-ar fi
fos t d i n nou contrară perfec tei linişti a
spiritului pe care o căutam. Şi,
d eoarece - î n timp ce as tfel mă cons i­
d e ram ind iferent faţă de grija de a de­
v e n i c u n o s c u t s a u a mă p u n e l a
adă post - n u am putut îm pied ica s ă nu
ajung în gu ra oa meni lor, am cons i­
d e r a t că t r ebu ie să m ă s t ră d u i esc
md.ca r s ă n u-mi aud de ră u .
84
O m n e s istce confi d e rati o n es, s i m u l
j u nctce, i n causa fu erunt a tri bus an nis
cur noluerim i n lu cem ed ere tractatum
quem prce man ibus habebam; imo ut
statuerem, n u l l u m a l i u m quamdiu vive­
rem publici j u ris facere, qui adeo ge ne­
ralis esset, aut ex quo Physices mece
fu n d a m e nta i n t e l l ig i p o s s e n t . S e d
postea rurs u m d u ce ali ce cau s� fu eru nt
quce me moveru nt, ut hic particularia
q u ce dam s p eci m i na s u bj ungerem, &
p u b l i co a l i q u a m acti o n u m m e a ru m
consi l i oru mque rationem red de re m.
Quarum pri ma est,quod, s i i l l u d omit­
terem, m u lti qui resciverunt p roposi­
tum quod antea habui scripta al iqua
p relo subj i c i e n d i , s u s p i cari po ssen t,
c a u s a s p ro p t e r q u as ab eo a b sti­
n e r em , m i n u s m i h i h o n o r i ficas esse
quam revera su nt. Quam u i s enim im­
m o d i c e g l o r i a m n o n a ppetam, aut
etiam (si id effari li ceat) ab illa abhor­
rea m, quaten us ipsam contrariam esse
jud ico quieti, quam supra omn ia, magni
facio; attamen n u n quam etiam stud ui
actiones meas tanquam crimina occul­
tare; aut multas pr.ecauti ones adhibui
ut ignotus essem; turn quia cred idissem
adversus me ipsum injuri u s esse, turn
e t i a m q u i a id m i h i i n q u i e t u d i n e m
a l i q u a m attulis set, qua: rursum per­
fectce animi tranq u i l l i tati quam q ucere­
bam adversa fu isset.
Et qu ia, dum me ita ind iffe renter habui
inter i n not e s c e n d i aut d e l itescen d i
c u ra m , non potu i i m p e d i re q u i n
aliquaten us i n ore homi n u m versarer,
putavi de bere me al l:iborare saltem ne
male audirem.
 Altera ratio qu� me ad h�c scribendum
compulit est, quod quotidie magis ac
magis pe rspiciens moram quam patitur
illud quod de me erudiendo cepi consi­
lium, propter infinita experimenta qu ibus
ind igeo, & quce sine aliena ope facere non
possum, etiamsi non adeo suffenus sim ut
sperem publicum în partem consiliorum
meorum ven ire velle; attamen nolo etiam
mihi adeo deesse, ut occasionem dem
post victuris, mihi aliquando exprobrandi,
me potuisse ipsis varia mu lto meli ora
·reli nquere quam fecerim, nisi nimium ne­
glexissem ipsis significare, qua in re insti­
tuta mea possent promovere.
Et putavi, facile mihi esse eligere aliquas
materias, qu� neque essent mu ltis con­
trove rsiis obnoxice, neque me cogerent
pl ura quam velim ex meis principiis ex­
ponere; & tamen satis clare patefacerent
quid in scientiis prcestare possim aut non
possim. Q u od an fel i citer m i h i s uc­
cesserit, aliis judicandum relinq uo; at per­
gratum mihi erit si examin entur; & ut
tanto major sit ejus rei occasio, rogo
omnes eos qui adversus ea objectiones
aliquas facere volent, ut eas ad meum
bi bli opolam m ittant, a quo monitus,
meum responsum eodem tempore ad­
junge re conabor. Ista enim ratione lec­
tores, utraque scripta simul videntes,
tanto facilius de veritate judici um ferent.
Non en im prol ixa illis opponere responsa
polliceor, sed tantum mea errata ingenue,
si agnoscam, confiteri, aut si ea animad­
ve rtere non possim, simpliter dicere
quod putabo ad rerum a me scri ptarum
defensionem requiri; nulla addita nov�
alicujus materi� explicatione, ne me sine
fine ab u na ad aliam transire sit necesse.
Quod si qucedam eoru m, de quibus egi
initio Dioptrices & Meteororum, prima
fronte offen6ant, quia hypotheses vaco;
& nolle probare videor; rogo ut integri
tractatus cum attentione l egantu r, &
spera, h.esitantibus satisfactum iri.
Celălalt motiv care m-a obligat să scriu
acestea, este că, văzând zi de zi în­
târzierea tot mai mare pe care o suferă
planul meu de a mă ins trui, din cauza
nenumăratelor experienţe de care am
nevoie, deşi nu sunt atât de încrezut
încât să sper că publicul ar vrea să acorde
atenţie planurilor mele - totuşi nu vreau
să mă neglijez într-atât, încât să le dau
ocazia mai apoi urmaşilor să-mi re­
proşeze că aş fi putut să le las felurite
lucruri mult mai bune decât o făcusem,
doar pentru că am neglijat să le arăt şi
altora, fapt prin care planurile mele ar fi
putut să avanseze. M-am gândit că îmi
este uşor să aleg câteva probleme care să
nu fie supuse multor controverse şi să nu
mă oblige să expun dintre principiile
mele mai multe decât aş vrea, dar care
totuşi să dezvăluie clar ce pot să ofer eu
în ştiinţe, sau ce nu pot. Le las altora să
judece dacă am reuşit în mod fericit şi
mi-ar fi plăcut dacă ele ar fi cercetate; şi,
pentru ca o asemenea ocazie să fie mai
deplină, îi rog pe toţi cei ce vor să aducă
unele obiecţii împotriva acelora, să le
trimit ă libra rului meu, la a cărui
înştiinţare mă voi strădui să adaug răs­
punsul meu în acelaşi timp. Prin acest
procedeu, văzând simultan ambele scri­
eri, cititorii vor judeca cu atât mai uşor
în legătură cu adevărul. Căci nu mă stră­
duiesc să le opun acelora răspunsuri
prolixe, ci doar să-mi mărturisesc cu sin­
ceritate propriile greşeli, dacă le cunosc,
sau, dacă nu mi le pot observa, să spun
simplu ce voi socoti că trebuie să caut
pentru a-mi apăra cele scrise;· fără a
adăuga explica ţi.a vreunei noi probleme
pentru a nu fi necesar să trec la nesfârşit
de la una la alta.
Dacă unele din cele tratate la începutul
Dioptricii şi Meteorilor surprind la
prima vedere, deoarece le numesc ipo­
teze, şi pare că nu vreau să le dovedesc,
rog să fie citit cu atenţie întregul tratat şi
sper ca până la urmă să le aducă
mulţumirea şi celor neîncrezători.
85
Mi se pare că raţionamentele se leagă
între ele într-o asemenea înşiruire încât,
după cum ultimele sunt demonstrate
prin primele care sunt cauzele lor, astfel
în mod reciproc primele sunt dovedite
prin ultimele care sunt efectele lor. Nu
există vreun motiv să creadă cineva că
am căzut în viciul numit de către logi­
cieni cerc; căci de vreme ce experienţa
dovedeşte că cea mai mare parte a aces­
tor efecte este foarte sigură, cauzele din
care le deduc nu slujes c atât pentru a le
dovedi cât pentru a le explica; şi, dim­
po trivă, cauzele sunt d ovedite pri n
efecte.
Nu le-am numit ipoteze cu alt scop,
decâ t ca să se ştie că eu consider că le pot
deduce din acele adevăruri prime pe
care le-am prezentat mai s us; nu am
vrut să ofer de-a dreptul o lucrare,
tocmai pentru a împiedica unele spirite
- care consideră că pot învăţa într-o zi
cele la ca re eu am trudit d ouăzeci de ani,
numai pentru că le-am dezvăluit câte
ceva unora într-un cuvâ nt sau altul -
(aceste spirite sunt cu atâ t mai supuse
greşelii şi cu atâ t mai puţin capabile de
a percepe a devăru l, cu cât sunt mai
pătrunzătoare şi mai vii) să poată avea
ocazia să-şi construiască de aici vreo
filosofie absurdă pe baza acelor prin­
cipii pe ca re le vor considera ca fiind ale
mele şi s ă-mi fie atribuită greşeala
ac es t e i înfă p t u i ri . C ă ci în ceea ce
priveşte opiniile care sunt cu adevăra t
ale mele, nu vreau să pretextez noutatea
lor, d eoarece dacă le sunt analizate te­
meiurile, le sunt just apreciate, am în­
credere că vor fi găsite ca fiind atât de
simple şi conforme cu simţul comun,
încât vor părea mai puţin extraordinare
sau parad oxale decât altele, ce pot fi
luate în consid erare în legă tu ră cu
aceleaşi argumente.
86
Rationes enim mihi vid entu r in iis tali
serie conn exce, ut sicut u ltim� demon­
strantu r a primis qu� il larum caus�
su nt, i ta reciproce pri mce ab ultim is,
qu� ipsarum sunt effecta, probentu r.
Nec est quod quis putet, me hic i n
viti um quod Logici Circulum vocant,
incidere; nam cum experientia maxi­
mam effectuum istorum partem certis­
simam esse arguat, causce a quibus illos
elicio, non tam iis p roba ndis quam ex­
plican dis i n serviu nt; contraque i ps� ab
illis probantur.
Nec hypoth eses alio fi ne vocavi, qu am
ut sciatur, confidere, me eas posse de­
ducere ex p ri mis i l l i s veritati bus quas
su pra exposui; sed data opera nol uisse
fac ere, ad imped iendum, ne qu cedam
ingen ia, q u � u n o d i e ad d i s cere se
posse putant ea in quibus al ius vigenti
annos des udavi, statim atque i l la ipsis
uno ta ntu m aut altero verbo aperu i, (&
q u � eo m a g i s e r r o r i s u n t o b­
noxia,minusque veritatis percipi endce
capac ia, quo s u bti l iora & alacri ora
s u nt;) l n d e possint occasionem ar­
ripe re, abs u rdam a l i q u a m P h i l o s o­
ph i a m i l l i s p r i n ci p i i s q u � p ro m e i s
habebu nt, s uperstruendi, ej usque rei
mihi cu lpa trib uatu r.
Nam quod ad opiniones attinet quce in
solidum mece sunt, nolo ipsaru m novi­
tatem excusare; quo n iam s i rationes
quibus inn ituntu r, bene perpen dantu r,
confido, eas adeo simplices & sensui
communi conformes inventu m iri, ut
m i n u s extrao rdinarice & paradox�
videantu r, q u am ullce alice quce de iis­
dem argu me ntis possint haberi.
 Nec me etiam primum ullarum lnven­
torem esse jacto, sed tantum, me nun­
quam illas pro meis adoptasse, vei quod
ab aliis prius recept:e fuissent, vei quod
non fuissent; ve rum unicam hanc ob
causam, quod mihi eas ratio persuasisset.
Quod si artifices non ita cito possint
executi o n i mandare inventi o n e m in
Dioptrica explicatam, non credo, ipsam
idcirco cul pari merito posse. Magna enim
dexterite & exercitatione opus est ad
mach inas quas descripsi facien das, & ita ut
nulla circumstantia desit adaptandas; nec
minus mi rarer, si primo experimento id
ipsis succederet, quam si quis una die
exi m i e testu d i n e can ere addi scere
posset, eo sol o quod optimus canendi
modus ipsi desc riptus fuisset.
Cceterum nolo hic speciatim quidquam
dicere de progressibus, quos deinceps
me in scientiis spero facturum, aut erga
publicum ullo me devincire promi sso,
quod incertus sim impl ere necne valeam.
Sed tantum modo dicam, decrevisse me
quod su perest vit(e tempus ulla alia in re
col locare, quam in ej usmodi natur.e no­
titia mihi comparanda, e qua in Medicince
usum cen:iores regula:, quam hactenus
exstiterint, depromi possint: Geniumque
meu m adeo ab omni alio propositi genere
abho rrere, prceserti m quod aliquibus
prodesse non possit, nisi aliis noceat; ut
s i occasione aliqua ad id sectandum
adigerer, non credam me posse eximium
quid in eo pr.estare. Quod hic aperte
profiteor, etiamsi non ignorem, profes­
s i o n e m hanc inutilem esse ad m i h i
authoritatem aut existimationem aliquam
comparandam; quam etiam adeo non af­
fecto, ut me semper magis illis devinctum
arbitraturus sim, quorum favore otio
meo absque impedimento frui li cebit,
quam iis qui mihi dignitates ampliss imas
offerrent.
Nici nu pretind că aş fi primul inventator
al acestor opinii, ci doar că nu le-am
însuşit nicio d ată ca pe ale mele, fie că au
fost însuşite întâi de alţii, fie că nu, pen­
tru singurul motiv că raţiunea m-a con­
vins să fac astfel. Dacă meşteşugarii nu
se pot apuca imediat de înfăptuirea in­
venţiei explicate în Dioptrica, nu cred că
din această cauză lucrarea ar putea fi
demnă de învinovăţire. E nevoie de o
mare îndemânare şi de practică pentru a
face maşinile pe care le-am descris, astfel
încât să nu lipsească nici o circumstanţă
necesară alcătuirii corespunzătoare a aces­
tora. Şi, dacă de la prima încercare le-ar
reuşi, nu m-aş mira mai puţin decât dacă
cineva ar reuşi să înveţe din prima zi să
cânte la lăută, doar pentru că i-a fost de­
scrisă modalitatea optimă de interpretare.
Î n rest, nu vreau să spun nimic deosebit
despre progresele pe care sper că le voi
fa ce în continuare în ştii nţe, sau să
p romit în faţa publicului ceva de care să
fiu înlănţuit şi de care să nu fiu sigur că
voi avea puterea să-l împl inesc. Voi
spune doar că: am hotărât ca timpul
vieţii care m i-a mai rămas, să-l dedic
unei alte probleme, care să-mi ofere o
asemenea cunoaştere a naturii încât d in
ea să p o a tă fi d e d use pentru uzu l
medicinei reguli mai sigure decât am
avut până a cum; de asemenea că sp iritul
meu se îndepărtează într-atât de orice
intenţie ce nu le-ar fi folositoare altora şi
le-ar dăuna unora, încât dacă s-ar oferi
vreo ocazie să urmez aşa ceva, nu cred
că aş putea face ceva deosebit în acest
sens. Ceea ce, mărturisesc aici deschis,
deşi nu ignor că este o mărturisire inutilă
pentru a obţine autoritate şi consideraţie
- pe care nici nu le doresc într-atât - mă
face să mă socotesc mereu mai îndatorat
acelora prin a căror bunăvoinţă mi se
îngăduie să mă bucur fără nici o piedică
de tihna mea, decât celor ce-mi oferă cele
mai mari demnităţi.
87
 NOTE LEXICALE

1. întelepciunea î n text " bona mens"; n u numai contextul j ustifică traducerea

-

p entru care am optat, ci şi 11 istoria" sintagmei, în cadrul limbajului filosofie,

p ornind de la Seneca filosoful, care o foloseşte cu această semnificaţie,
opunând-o lui mala mens - lip sa înţelepciunii, nebunie.

2. spiritul înnăscut - în text 1 1 ingenium"; desemnează porni rile şi caracteristicile

umane înnăscute, definitorii d in na ştere, spre deosebire de animus care se
modelează în functie de lumea înconjurătoare individului uman.

3. oameni cu adevărat - în tex t 11 homines meri"; adjectivul merus (3) desemnează

p u ritatea, neam estecul (romanii înţelegeau p ri n merum, - i vinul curat,
neamestecat cu apă ); deci în context, oameni puri, nepervertiti spiritual, ad ică
oameni cu adevă rat, în măsu ra în care purita tea trebuie să definească sp iritu l.

4. poves tire mora lizatoare - în text " n a r ra t i o n e m fab u l � " ; d ej a antici i

comp useseră fabula c u nuantă m oral izatoare; p rin exten s i e însă " narratio
fabul�" este orice p ovestire cu sens m oral iza tor.

5. învăţătorii - în sens larg, deci cel ce te învaţă ceva; îl tra duce pe " p r�ceptores"
din text.

6. ocupat cu artel e - în text " artifex"; termenul trebuie raportat la sensul său mai
vechi de făuritor (chiar meşteşugar, în măsura în care ars, -tis desemna iniţial
dep rinderea de a făuri ceva, m eşteşugul); termenul de artă apare deci în
contextul cartezian şi cu sensul de tot ceea ce este rod al deprind erii.

7. de a percepe - în tex t " videndi"; deoa rece văzul este o formă a perceptiei (ex
visu, ex auditu - p ot fi forme ale p ercepţiei în general demne de disp ret) .

8. a l e vechilor păgâni - î n text " veterum Ethnicorum" p rin ethnicus scriitorii

antici creştini îi desemnau p e p ă gâni; aici referire la au torii greci şi latini ai
antichităţii clasice.

9. respectam cu sfială - în text " reverebar"; Descartes foloseşte cel mai potrivit
verb din categoria verba timendi p entru a-şi exprim a raportul personal cu
teologia; este un com p us al verbului vereri, exp rimând teama faţă de zei, dar,
în mod p aradoxal nu una iratională, ci una p ornind din respect şi sfială, de
unde şi sensurile verbului de a se sfii, dar şi a respecta reunite în comp usul
revereri.

10. rutină nedemnă d e un o m liber - î n text u s u illiberali"; prin ca re Descartes

11

pare să înţeleagă meseria în accepţiunea ei p ur mercantilă; adică practicată

din c ons t rânge re materială, ceea ce deja înseamnă absenţa libertăţii.

11. priceput - î n text " eruditus"; semnificativ este c ă Descartes nu-l foloseşte p e
doctus (capabil de a-l învăţa p e al tul), tocmai p entru că, după cum v a aminti
pe pa rcurs, el se instruieşte în primul rând pentru sine, apoi pentru a p utea
lăsa ceva urmaşilor.

89
12. inactiv în lăcaşul muzelor - în text " otiosus in Musceo"; sintagma trimite cert
la inactivitatea - de loc caracteristică lui Descartes - beneficia rilor lăcaşului din
Alexandria, cunoscut sub denum irea de Museion.

13. sau americani - în text "a ut Americanos"; p oate fi înteleasă şi ca referire la

pieile roşii, dar în acelaşi timp şi la cei pleca ţi peste ocean, într-o lume·
simbolizând sălbăticia şi aculturalitatea pentru cel care "trăieşte printre fran­
cezi sau germani " .

14. şi rânduielilor - î n text " institutis"; m a i p recis sunt rând uielile general accep­
tate de cetăteni şi reprezentate de institutiile statul u i .

15. fragedă copilărie - î n text "ineunte cetate"; deci foarte exact " la vârsta la care
încă nu mergea m"; tocmai p entru a sublinia temeinica ed ucaţie re l i gioasă
p rimită.

16. intelect - în text " intellectus"; folosit în accep tiunea etimologică de ca pacitate
de înţelegere, sau capacitate de a sesiza legătu ra d intre lucru ri (inter-legere) .

1 7. totul - în text "totum"; am optat pentru acea stă traducere şi nu pentru întregul,
deoarece totul are o conotaţie generală mai accen tuată.

1 8. să întind funia luptei - în text " contentionis funem tra here"; expresie
sugerând asumarea unei lupte sp irituale (de obicei) .

19. publicul cititor - în text " respublica literraria", se referă la cetăţenii ca re î nva tă
citind.

20. personal - în text " p eculiari"; adică un tratat pentru instruire individuală,
pentru uz personal.

21. cele însufletite - î n text " animalia "; termenul este folosit de Descartes în
ambele acceptiuni: în primul râ nd acela de p urtător de anima, deci în-sufletit
(în această categorie intră şi omul), ap oi animal, adică având anima, dar nu şi
ratio.

22. însufletite - în tex t "a nimales"; adjectivul trebuie înteles aici în sensul său
etimologic ca şi substantivul, adică p ornind de la anima (vezi nota 21).

23. câte capete - în text " tot reformatores quot capi ta"; pa rafrazare eviden tă a mai
vechiului " Quot cap ita tot sensus" (câte capete, atâtea întelesuri) .

24. lungimi - în text " parasangis"; este un cuvânt persan intrat în la tină, parasanga
(întâlnit la Plinius şi Festus), desemnând o unitate de lungime ap reciabilă la
aproximativ 5 km; în contextul cartezian "mai multe lungimi" ar reprezenta
modestia autorului, până la un anumit p unct.

25. nu obţine nici pri n hazard - în text verbul sortiri însemnând a trage la sorţi,
apoi a câştiga prin voia sorţii (verbul se raportează la sors,-tis - sorti, destin,
hazard).

90
 D I S COURS

DE L A M E T H O D E
 Ce discours a ete ecrit en frarn;ais par Descartes. Il fut imprime d'abord a
Leyde en 1637, in-4°, avec la Dioptrique, Ies Meteores et la Geometrie; puis a Paris,
in 4 , 1658, Legras. 1668, Angot; et in 1 2, 1 724, avec la Dioptrique, Ies Meteores,
- ° -

la Mecanique e t la Musique, et sans la Geometrie.

11 parut en 1 644 une traduction latine du Discours de la Methode, de la
Dioptrique et des Meteores. C ette traduction, composee par I' abbe de Courcelles,
fut revue par Descartes, qui la fit preceder de cet avertissement:

R. DESCARTES LECTORI SUO.

S. O.

Hcec specimina gallice a me scripta, et anno 1 637 vulgata, paulo post ab

amico in linguam latinam versa fuere, ac versio mihi tradita, ut quidquid in ea
minus placeret, pro meo jure, mutarem: quod variis in locis feci; sed forsan
etiam alia multa prretermisi, hcecque ab illis ex eo dignoscentur, quod ubique
fere fidus interpres verbum verbo red dere conatus sit, ego vero sententias ipsas
scepe mutarim, et non ejus verba, sed meum sensum emendare ubique
studuerim. Vale.
Nous aurons soin de noter au bas des pages Ies corrections et additions
faites par Descartes dans la traduction latine. ,
 DISCO URS
DE LA M E T H O D E

POUR BIEN CONDUIRE SA RAISON

ET CHERCHER LA VERITE DANS LES SCIENCES

Si c e d i scours semble trop l o n g pour etre l u en u n e fois, on le pourra d i st i nguer

en six parties: et e n la premiere on trouvera d iverses consid erations toucha n t Ies
scien ces; en la seconde, I es pri nci p ales regles d e la method e que l'auteu r a cherch ee;
en la troisieme, quelq ues-u nes de celles de la morale q u ' i l a tiree de cette method e;
en la q u a trieme, Ies raisons par lesqu elles ii prou ve I' exi s tence de Dicu et de I' a m e
h u m a i ne, q u i so n t I e s fondemens de s a Metaphysique; en la cinqu ieme, l'ord re d es
questions de physi q u e q u ' i l a cherchees, et pa rticu lierement I'expl ication d u
m o u vement d u cceu r et d e quelques a u tres d i ffi c u l tes qui a p parti ennent a l a
medecine, p u is a u ssi la d i fference q u i e s t en tre natre a m e et celle d es betes; e t e n
l a d erni ere, qu elles choses i i croit etre requ ises pou r a ller plus ava n t en l a recherche
d e la n a tu re qu' i l n' a ete, et qu elles ra isons I' ont fa i t ecri re.

PREMIERE PARTIE

CONSIDERA TIONS TOUCHANT LES SCIENCES

(1) Le bon sens est la chose du monde la mieux partagee; car chacun pense
en etre si bien pourvu, que ceux meme qui sont les plus difficiles a contenter en
toute autre chose n'ont point coutume d' en desirer plus qu'ils en ont. En quoi îl
n'est pas vraisemblable que tous se trompent: mais plutot cela temoigne que la
puissance de bien juger et distinguer le vrai d' avec le faux, qui est proprement ce
qu' on nomme le bon sens ou la raison, est naturellement egale en tous Ies
hommes; et ainsi que la diversite de nos opinions ne vient pas de ce que Ies uns
sont plus raisonnables que Ies autres, mais seulement de ce que nous conduisons
nos pensees par diverses voies, et ne considerons pas Ies memes choses. Car ce
n' est pas assez d' avoir I' esprit bon, mais le principal est de I' appliquer bien. Les
plus grandes ames sont capables des plus grands vices aussi bien que des plus
grandes vertus; et ceux qui ne marchent que fort lentement peuvent avancer
beaucoup davantage s'ils suivent toujours le droit chemin, que ne font ceux qui
courent et qui s' en eloignent.
93
 (2) Pour moi, je n' ai jamais presume que mon esprit flit en rien plus parfait
que ceux du commun; meme j'ai souvent souhaite d'avoir la pensee aussi
prompte, ou l'imagination aussi nette et distincte, ou la memoi re aussi ample
ou aussi presente, que quelques autres. Et je ne sache point de qualites que
celles-ci qui servent a la perfection de l' esprit: car pour la raison ou le sens\
d' autant qu' elle est la seule chose qui nous rend hommes et nous disti ngue des
betes, je veux croire qu' elle est tout entiere en un chacun; et suivre en ceci
l' opinion commune des philosophes qui disent qu'il n'y a du plus et du moins
qu' entre les accidens, et non point entre les formes ou na tures2 des individus d' une
meme espece.
(3) Mais je ne craindrai pas de <lire que je pense avoir eu beaucoup d'heur
de m' etre rencontre des ma jeunesse en certains chemins qui m' ont cond uit a
des considerations et des maximes dont j' ai forme une methode par laquelle il
me semble que j' ai moyen d' augrnenter par degres ma connai ssance, et de
l' elever peu a peu au plus haut point auquel la mediocrite de mon esprit et la
courte duree de ma vie lui pourront permettre d' atteindre. Car j' en ai deja
recueilli de tels fruits, qu'encore qu' au jugement que je fais de moi-meme je
tâche toujours de pencher vers le cote de la defiance plutot que vers celui de la
presomption, et que regardant d'un reil de philosophe Ies diverses actions et
entreprises de tous les hommes il n'y en ait quasi aucune qui ne me semble
vaine et inutile, je ne laisse pas de recevoir une extreme satisfaction du progres
que je pense avoir deja fait en la recherche de la veri te, et de concevoir de telles
esperances pour l' avenir, que si, entre l es occupations des hommes, purement
hommes, il y en a quelqu'une qui soit solidement bonne et importante, j' ose
croire que c' est celle que j' ai choisie.
(4) Toutefois il se peut faire que je me trompe, et ce n'est peut-etre qu'un
peu de cuivre et de verre que je prends3 pour de l'or et des diamans. Je sais
combien nous sommes sujets a nous meprendre en ce qui nous touche, et
combien aussi les jugemens de nos amis nous doivent etre suspects, lorsqu'ils
sont en natre faveur. Mais je serai bien aise de faire voir en ce discours quels
sont les chemins que j' ai suivis, et d'y representer ma vie comme en un tableau,
4
afin que chacun en puisse juger, et qu'apprenant du bruit commun les
opinions qu' on en aura ce soit un nouveau moyen de m'instruire, que
j'ajouterai a ceux dont j'ai coutume de me servir.
(5) Ainsi mon dessein n' est pas enseigner ici la methode que chacun doit
suivre pour bien cond uire sa raison, mais seulement de faire voir en quelle sorte
j' ai tâche de conduire la mienne. Ceux qui se melent de donner des preceptes
se doivent estimer plus habiles que ceux auxquels ils Ies donnent; et s'ils
manquent en la moindre chose, ils en sont blâmables. Mais ne proposant cet
ecrit que comme une histoire, ou, si vous l' aimez mieux, que comme une fable,
en laquelle, parmi quelques exemples qu' on peut imiter, on en trouvera peut­
etre aussi plusieurs autres qu' on aura raison de rie pas suivre, j' espere qu'il sera
1 Ces mots sont supprimes dans la traduction latine.
2 11 y a dans la traduction latine:formas substantiales.
3 11 y a dans la traduction latine: vendito.
4 11 y a de plus dans le latin: ipse post tabulam delitescens.

94
utile a quelques-uns sans etre nuisible a personne, et que tous me sauront gre
de ma franchise.
(6) ]' ai ete nourri aux lettres des mon enfance, et, pour ce qu' on me
persuadait que par leur moyen on pouvait acquerir une connaissance claire et
assuree de tout ce qui est utile a la vie, j' avais un extreme desir de Ies apprendre.
Mais sitât que j' eus acheve tout ce cours d' etudes, au bout duquel ou a coutume
d' etre re-;u au rang des doctes, je changeai entierement d' opinion. Car je me
trouvais embarrasse de tant de doutes et d' erreurs, qu' il me semblait n' avoir
fait autre profit, en tâchant de m'instrqire, sinon que j' avais decouvert de plus
en plus mon ignorance. Et neanmoins j' etais en l' une des plus celebres ecoles
de !'Europe, ou je pensais qu' il devait y avoir de savans hommes, s'il y en avait
en aucun endroit de la terre. J'y avais appris tout ce que Ies autres y apprenaient;
et meme, ne m' etant pas contente des sciences qu' on nous enseignai t, j' avais
parcouru tous Ies livres traitant de celles qu' on estime Ies plus curieuses et Ies
plus rares, qui avaient pu tomber entre mes mains. A vec cela je savais Ies
jugemens que Ies autres faisaient de moi; et je ne voyais point qu' on m' estimât
inferieur a mes condisciples, bien qu' il y en eut deja entre eux quelques-uns
qu' on destinait a remplir Ies places de nos maîtres. Et enfin notre siecle me
semblait aussi fleurissant et aussi fertile en bons esprits qu' ait ete aucun des
precedens. Ce qui me faisait prendre la liberte de juger par moi de tous Ies
autres, et de penser qu'il n'y avait aucune doctrine dans le monde qui fli t telle
qu' on m' avait auparavant fait esperer.
(7) J e ne laissais pas tou tefois d' estimer Ies exercices auxquels on s' occu pe
dans Ies ecoles. Je savais que Ies langues que I' on y apprend sont necessaires
pour l'intelligence des livres anciens; que la gentillesse des fables reveille
I' espri t, que Ies actions memorables d es histoires le relevent, et qu' etant lues
avec discretion elles aident a former le j ugement; que la lecture de tous Ies bons
livres est comme une conversation avec Ies plus honnetes gens des siecles
passes, qui en ont ete Ies auteurs, et meme une conversation etudiee en laquelle
ils ne nous decouvrent que Ies meilleures de leurs pensees; que I' eloquence a
des forces et des beautes incomparables; que la poesie a des delicatesses et des
douceurs tres ravissantes; que Ies mathematiques ont des inventions tres
subtiles, et qui peuvent beaucoup servir tant a contenter Ies curieux qu'a
faciliter tous Ies arts et diminuer le travail des hommes; que Ies ecrits qui
traitent des mceurs contiennent plusi eurs enseignemens et plusieurs exhorta­
tions a la vertu qui sont fort utiles; que la theologie enseigne a gagner le ciel;
que la philosophie d onne moyen de parler vraisemblablement de toutes
choses, et se faire admirer des moins savans; que la jurisprudence, la medecine
et Ies autres sciences apportent des honneurs et des richesses a ceux qui Ies
cultivent; et enfin qu'il est bon de Ies avoir toutes examinees, meme Ies plus
superstitieuses et Ies plus fausses, afin de connaître leur juste valeur et se garder
d'en etre trompe.
(8) Mais je croyais avoir deja donne assez de temps aux langues, et meme
aussi a la lecture des livres anciens, et a leurs histoires, et a leurs fables. Car
c' est quasi le meme de converser avec ceux des autres siecles que de voyager.
11 est bon de savoir quelque chose des mceurs de divers peuples, afin de juger
95
des nâtres plus sainement, et que nous ne pensions pas que tout ce qui est
contre nos modes soit ridicule et contre raison, ainsi qu' ont coutume de faire
ceux qui n' ont rien vu. Mais lorsqu' on emploie trop de temps a voyager, on
devient enfin etranger en son pays; et lorsqu' on est trop curieux des choses qui
se pratiquaient aux siecles passes, on demeure ordinairement fort ignorant de
celles qui se pratiquent en celui-ci. Outre que Ies fables font imaginer plusieurs
1
evenemens comme possibles qui ne le sont point ; et que meme Ies histoires Ies
plus fideles, si elles ne changent ni n' augmentent la valeur des choses pour Ies
rendre plus dignes d' etre lues, au moins en omettent-elles presque toujours Ies
plus basses et moins illustres circonstances, d' ou vient que le reste ne paraît
pas tel qu' il est, et que ceux qui reglent leurs mceurs par Ies exemples qu'ils en
tirent sont sujets a tomber dans Ies extravagances des paladins de nos romans,
et a concevoir des desseins qui passent leurs. forces.
(9) J' estimais fort I' eloquence, et j' etais amoureux de la poesie; mais je
pensais que l'une et I' autre etaient des dons de I' esprit plutât que des fruits de
I' etude. Ceux qui ont le raisonnement le plus fort, et qui digerent le mieu'x leurs
pensees afin de Ies rendre claires et intelligibles, peuvent toujours le mieux
persuader ce qu'ils proposent, encore qu'ils ne parlassent que bas-breton, et
qu'ils n' eussent jamais appris de rhetorique; et ceux qui ont Ies inventions Ies
plus agreables, et qui Ies savent exprimer avec le plus d' ornement et de
douceur, ne laisseraient pas d' etre Ies meilleurs poetes, encore que I' art
poetique leur fllt inconnu.
(10) Je me plaisais surtout aux mathematiques, a cause de la certitude et de
I' evidence de leurs raisons; mais je ne remarquais point encore leur vrai usage,
et, pensant qu' elles ne servaient qu' aux arts mecaniques, je m' etonnais de ce
que, leurs fondemens etant si fermes et si solides, on n' avait rien bâti dessus de
plus releve. Comme au contraire je comparais Ies ecrits des anciens paîens, qui
traitent des mceurs, a des palais fort Sl..1 p erbes et fort magnifiques qui n' etaient
bâtis que sur du sabie et sur de la boue: ils elevent fort haut Ies vertus, et Ies
font paraître estimables par dessus toutes Ies choses qui sont au monde, mais
ils n'enseignent pas assez a Ies connaître, et souvent ce qu'ils appellent d'un si
beau nom n'est qu' une insensibilite, ou un orgueil, ou un desespoir, ou un
parricide.
(1 1) Je reverais notre theologie, et pretendais autant qu' aucun autre a
gagner le ciel; mais ayant appris, comme chose tres assuree, que le chemin n' en
est pas moins ouvert aux plus ignorans qu'aux plus doctes, et que Ies verites
revelees qui y conduisent sont au-dessus de natre intelligence, je n' eusse ose
Ies soumettre a la faiblesse de mes raisonnemens, et je pensais que pour
entreprendre de Ies examiner et y reussir ii etait besoin d' avoir quelque
extraordinaire assistance du ciel, et d' etre plus qu'homme.
(12) Je ne <lirai rien de la philosophie, sinon que, voyant qu'elle a ete
cultivee par Ies plus excellens esprits qui aient vecu depuis plusieurs siecles, et
que neanmoins ii ne s'y trouve encore aucune chose dont on ne dispute, et par
consequent qui ne soit douteuse, je n' avais point assez de presomption pour
1 11,Y a de plus dans la traduction latine: invita ntque nos hoc pacto vei ad ea suscipienda quce supra
vrres, vei ad ea speranda quce supra sortem nostram sunt.

96
esperer d'y rencontrer mieux que Ies autres; et que, considerant combien il peut
y avoir de diverses opinions touchant une meme matiere, qui soient soutenues
par des gens doctes, sans qu'i l y en p uisse avoir jamais plus d'une seule qui
soit vraie, je rep utais presque pour faux tout ce qui n' etait que vraisemblable.
(13) Puis pour Ies autres sciences, d' autant qu' elles empruntent leurs
principes de la philosophie, je jugeais qu' on ne pouvait avoir rien bâti qui fut
soli de sur des fondemens si peu fermes, et ni l'honneur ni le gain qu' elles
promettent n' etaient suffisans pour me convier a Ies apprendre; car je ne me
sentais point, graces a Dieu, de condition qui m' obligeât a faire un m etier de la
science pour le soulagement de ma fortune, et, quoique je ne fisse pas profes­
sion de mepriser la gloire en cynique, je faisais neanmoins fort peu d' etat de
1
celle que je n' esperais point pouvoir acquerir qu'a faux titres • Et, enfin, pour
Ies mauvaises doctrines, je pensais deja connaître assez ce qu' el les valaient
pour n' etre plus sujet a etre trompe ni par Ies promesses d'un alchimiste, ni par
Ies predictions d'un astrologue, ni par Ies impostures d'un magicien, ni par Ies
artifices ou la vanterie d' aucun de ceux qui font profession de savoir plus qu' ils
ne savent.
(14) C' est pourquoi, sitât que I' âge me permit de sortir de la sujetion de mes
precepteurs, je quittai entierement l' etude des lettres; et me resolvant de ne
chercher plus d'autre science que celle qui se pourrait trouver en moi-meme,
ou bien dans le grand livre du monde, j' employai le reste de m a jeunesse a
voyager, a voir des cours et des armees, a frequenter des gens de diverses
humeurs et condi tions, a recueillir diverses experiences, a m' eprouver moi­
meme dans Ies rencontres que la fortune me proposait, et partout a faire telle
reflexion sur Ies choses qu i se presentaeint que j' en pusse tirer quelque profit.
Car il me semblait que je pourrais rencontrer beaucoup plus de veri te dans Ies
raisonnemens que chacun fait touchant Ies affaires qui lui importent, et dont
l' evenement le doit punir bientât apres s'il a mal j uge, que dans ceux que fait
un homme de lettres dans son cabinet, touchant des speculations qui ne
produisent aucun effet, et qui ne lui sont d'autre consequence sinon que
peut-etre il en tirera d' autant plus de vanite qu' elles seront plus eloignees du
sens commun, a cause qu' il aura du employer d' autant plus d' esprit et d' artifice
a tâcher de Ies rendre vraisemblables. Et j' avais toujours un extreme desir
d' apprendre a distinguer le vrai d' avec le faux, pour voir cl air en mes actions,
et marcher avec assurance en cette vie.
(15) II est vrai que pendant que je ne faisais que consid erer Ies mceurs des
autres hommes, je n'y trouvais guere de quoi m'assurer, et que j'y remarquais
quasi autant de diversite que j' avais fait auparavant entre Ies opinions des
philosophes. En sorte que le plus grand profit que j' en retirais etait que, voyant
plusie urs choses qui, bien qu' elles nous semblent fort extravagantes et
ridicules, ne l aissent pas d' etre communement re<;ues et approuvees par
d' autres grands peuples, j' apprenais a ne rien croire trop fermement de ce qui
ne m' avait ete persuade que par I' exemple et par la coutume; et ainsi je me
delivrais peu a peu de beaucoup d' erreurs gui peuvent offusquer natre lumiere
naturelle, et nous rendre moins capables d' entendre raison. Mais, apres que
1 Hoc est ob scientiarum non verarum cogn itionem (addi tion de la traduction la tine).

97
j' eus employe quelques annees a etudier ainsi dans le livre du m onde, et a
tâcher d' acquerir quelque experience, je pris un jour resolution d' etudier aussi
en moi-meme, et d' employer toutes Ies forces de mon esprit a choisir Ies
chemins que je devais suivre; ce qui me reussit beaucoup mieux, ce me semble,
que si je ne me fusse jamais eloigne ni de mon p ays ni de mes livres.

DEUXIEME PARTIE

PRINCIPALES REGLES DE LA METHODE

(1) J' etais alors en Allemagne, ou I' occasion des guerres qui n'y sont pas
encore finies m' avait appele; et comme je retournais du couronnement de
I' empereur vers I' armee, le commencement de l'hiver m' arreta en un quartier
ou, ne trouvant aucune conve_rsation qui me divertît, et n' ayant d' ailleurs, par
bonheur, aucuns soins ni passions qui me troublassent, je demeurais tout le
jour enferme seul dans un poele, ou j' avais tout le loisir de m' entretenir de mes
pensees. Entre lesquelles l'une des premieres fut que je m' avisai de considerer
que souvent ii n'y pas tant de perfection dans Ies ouvrages composes de
plusieurs pieces, et faits de la main de divers maîtres, qu' en ceux auxquels un
seul a travaille. Ainsi voit-an que Ies bâ timens qu' un seul architecte a entrepris
et acheves ont coutume d'etre plus beaux et mieux ordonnes que ceux que
plusieurs ont tâche de raccommoder, en faisant servir de vieilles murailles qui
avaient ete bâties a d' autres fins. Ainsi ces anciennes cites, qui, n' ayant ete au
commencement que des bourgades, sont devenues par succession de temps de
grandes villes, sont ordinairement si mal compassees, au prix de ces places
regulieres qu'un ingenieur trace a sa fantaisie dans une plaine, qu' encore que,
considerant leurs edifices chacun a part, on y trouve souvent autant ou plus
d' art qu' en ceux des autres, toutefois, a voir comme ils sont arranges, ici un
grand, la un petit, et comme ils rendent Ies rues courbees et inegales, on dirait
que c' est pl utât la fortune, que la volante de quelques hommes usant de raison,
qui Ies a ainsi disposes. Et si on considere qu'il y a eu neanmoins de tout temps
quelques officiers qui ont eu charge de prendre garde aux bâtimens des
particuliers, pour Ies faire servir a I' ornement du public, on connaîtra bien qu'iI
est malaise, en ne travaillant que sur Ies ouvrages d' autrui, de faire des choses
fort accomplies. Ainsi je m'imaginai que Ies peuples qui, ayant ete autrefois
demi-sauvages, et ne s' etant civilises que peu a peu, n' ont fait leurs lois qu' a
mesure que l'incommodite des crimes et des -querelles Ies y a contraints, ne
sauraient etre si bien polices que ceux qui, des le commencement qu'ils se sont
assembles, ont observe Ies constitutions de quelque prudent legislateur.
C omme il est bien certain que I' etat de la vraie religion, dont Dieu seul a fait
Ies ordonnances, doit etre incomparablement mieux regie que tous Ies autres.
Et, pour parler des choses humaines, je crois que si Sparte a ete autrefois tres
98
florissante, ce n' a pas ete a cause de la bonte de chacune de ses lois en
particulier, vu que plusieurs etaient fort etranges, et meme contraires aux
bonnes m<Eurs; mais a cause que, n' ayant ete inventees que par un seul, elles
tendaient toutes a meme fin. Et ainsi je pensai que les sciences des livres, au
moins celles dont I es raisons ne sont que probables, et qui n' ont aucunes
demonstrations, s' etant composees et grossies peu a peu des opinions de
plusieurs diverses personnes, ne sont point si approchantes de la verite que Ies
simples raisonnemens que peut faire naturellement un homme de bon sens
touchant Ies choses qui se presentent. Et ainsi encore je pensai que pour ce que
nous avons tous ete enfans avant que d' etre hommes, et qu'il nous a fal lu
long-temps etre gouvernes par nos appetits et nos precep teurs, qui etaient
souvent contraires Ies uns aux autres, et qui, ni Ies uns ni Ies au tres, ne nous
conseillaient peut-etre pas toujours le meilleur, il est presque impossible que
nos jugemens soient si purs ni si solides qu'ils auraient ete si nous avions eu
l' usage entier de notre raison des le point de notre naissance, et que nous
n'eussions jamais ete conduits que par elle.
(2) II est vrai que nous ne voyons point qu' on jette par terre toutes Ies
maisons d' une ville pour le seul dessein de Ies refoire d'au tre fac;on et d'en
rendre Ies rues plus belles; mais on voit bien que plusieurs font abattre Ies leurs
pour Ies rebâtir, et que meme quelquefois ils y sont contraints, quand el les sont
en danger de tomber d' elles-memes, et que Ies fondemens n' en sont pas bien
fermes. Ă I' exempl e de quoi je me persuadai qu' il n'y aurait veriţablement
point d'apparence qu' un particulier fit dessein de reformer un Etat, en y
changeant tout des Ies fondemens, et en le renversant pour le redresser; ni
meme aussi de reformer le corps des sciences, ou I' ordre etabli dans Ies ecoles
pour Ies enseigner; mais que, pour tou tes Ies opinions quej' avais rec;ues jusques
alors en ma creance; je ne pouvais mieux faire que d' entreprendre une bonne
fois de Ies en 6ter, afin d'y en remettre p ar apres ou d' autres meilleures, ou bien
Ies memes, lorsque je Ies aurais ajustees au niveau de la raison. Et je crus
fermement que par ce moyen je reussirais a conduire ma vie beaucoup mieux
que si je ne bâtissais que sur de vieux fondemens, et que je ne m' appuyasse que
sur Ies principes que je m' etais laisse persuader en ma jeunesse, sans avoir
jamais examine s'ils etaient vrais. Car bien que je remarquasse en ceci diverses
difficultes, elles n' etaient point toutefois sans remede, ni comparables a celles
qui se trouvent en la reformation des moindres choses qui touchent le public.
Ces grands corps sont trop malaises a relever etant abattus, ou meme a retenir
etant ebranles, et leurs chutes ne peuvent etre que tres rudes. Puis pour leurs
imperfections, s' ils en ont, comme la seule diversite qui est entre eux suffit pour
assurer que plusieurs en ont, l'usage Ies a sans doute fort adoucies, et meme ii
en a evite ou corrige insensiblement qu antite, auxquelles on ne pourrait si bien
1
pourvoir par prudence, et enfin elles sont quasi toujours plus supportables
que ne serait leur changement; en meme fac;on que Ies grands chemins, qui
tournaient entre des montagnes, deviennent peu a peu si unis et si commodes,
a force d'etre frequ entes, qu' i l est beaucoup meilleur de Ies suivre que
1 Ab assuetis populis (addition de la traduction latine).

99
d' entreprendre d' aller plus droit en grimpant au-dessus des rochers et descen­
dant jusques au bas des precipices.
(3) C' est pourquoi je ne saurais aucunement approuver ces humeurs brouil­
lonnes et inquietes, qui, n'etant appelees ni par leur naissance ni par leur
fortune au maniement des affaires publiques, ne laissent pas d'y faire toujours
en idee quelque nouvelle reformation; et si je pensais qu' il y eut la moindre
chose en cet ecrit par laquelle on me put soup<;onner de cette folie, je serais tres
marri de souffrir qu'il fut publie. Jamais mon dessein ne s' est etendu plus avant
que de tâcher a reformer mes propres pensees, et de bâtir dans un fonds qui
est tout a moi. Que si mon ouvrage m' ayant assez piu, je vous en fais voir ici
le modele, ce n' est pas, pour cela, que je veuille conseiller a personne de l' imiter.
Ceux que Dieu a mieux partages de ses graces auront peut-e tre des desseins
plus releves; mais je crains bien que celui-ci ne soit deja que trop hardi pour
plusieurs. La seule resolution de se defaire de toutes Ies opinions qu' on a rec;ues
auparavant en sa creance, n' est pas un exemple que chacun doive suivre. Et le
monde n' est quasi compose que de deux sortes d' esprits auxquels ii ne convient
aucunement: a savoir de ceux qui, se croyant plus habiles qu'ils ne sont, ne se
peuvent empecher de precipiter leurs jugemens, ni avo ir assez de patience pour
conduire par ordre toutes leurs pensees; d' ou vient que, s'il s avaient une fois
pris la liberte de douter des principes qu' ils ont rec;us, et de s' ecarter du chemin
commun, j amais ils ne pourraient tenir le sentier qu'il faut prendre pour aller
plus droit, et demeureraient egares toute leur vie; puis de ceux qui, ayant assez
de raison ou de modestie pour juger qu' ils sont moins capables de distinguer
le vrai d' avec le faux que quelques autres par lesquels ils peuvent etre instruits,
doivent bien plutât se contenter de suivre Ies opinions de ces autres, qu' en
chercher eux-memes de meilleures.
(4) Et pour moi j'aurais ete sans d ou te du nombre de ces derniers,
si je n'avais jamais eu qu' un seul maître, ou que je n'eusse point su Ies
differences qui ont ete de tout temps entre Ies opinions des plus doctes.
Mais ayant appris des le college qu' on ne saurait rien imaginer de si
etrange et si peu croyable, qu'il n'ait ete dit par quelqu' un des philosophes;
et depuis, en voyageant, ayant reconnu que tous ceu x qui ont des sen­
timens fort contraires aux nâtres ne sont pas pour cela barbares ni
sauvages, mais que plu sieurs usent autant o u plus que nous de raison;
et ayant considere combien un meme homme, avec son meme esprit,
etant nourri des son enfance entre des Fran<;ais ou des Allemands, devient
different de ce qu'il serait, s'il avait touj ours vecu entre des Chinois ou
des cannibales; et comment, jusques aux modes de nos habits, la meme
chose qui nous a piu ii y a dix ans, et qui nous plaira peut-etre encore
avant dix ans, nous semble maintenant extravagante et ridicule; en sorte
que c' est bien plus la coutume et I' exemple qui nous persuade, qu' aucune
connaissance certaine; et que neanm oins la pluralite des voix n' est pas
une preuve qui vaille rien pour Ies verites un peu malaisees a decouvri r,
a cause qu'il est bien plus vraisemblable qu' u n homme seul Ies ait
rencontrees que tout un p euple; je ne p ouvais choisir personne d ont I es
100
 op1mons me semblassent devoir etre preferees a celles des autres, et je
me trouvai comme contraint d'entre prendre moi-meme de me conduire.
(5) Mais, comme un homme qui marche seul et dans Ies tenebres, je me
resolus d' aller si lentement, et d' user de tant de circonspection en toutes choses,
que, si je n' avarn;ais que fort peu, je me garderais bien au moins de tomber.
Meme je ne voulus point commencer a rejeter tout-a-fait aucune des opinions
qui s' etaient pu glisser autrefois en ma creance sans y avoir ete introduites par
la raison, que je n 'eusse auparavant employe assez de temps afaire le projet de l 'ouvrage
que j'entreprenais 1 , et a chercher la vraie methode pour parvenir a la connais­
sance de toutes Ies choses d ont mon esprit serait capable.
(6) J' avai s un p eu etud ie, etant plus jeune, entre Ies parties de la
philosophie, a la logique, et, entre Ies mathematiques, a I' analyse des geometres
et a I' algebre, trois arts ou sciences qui semblaient devoir contribuer quelque
chose a mon dessein. Mais, en Ies examinant, je pris garde que, pour la logique,
ses syllogismes et la plupart de ses autres instructions servent plutât a expli­
quer a autrui Ies choses qu' on sait, ou m eme, comme I' art de Lulle, a parler sans
2
jugement de celles qu' on ignore, qu' a Ies apprendre; et bien qu' elle contienne
en effet beaucoup de preceptes tres vrais et tres bons, il y en a toutefois tant
d' autres meles parmi, qui sont ou nuisibles ou superflus, qu'il est presque aussi
malaise de Ies en separer, que de tirer une Diane ou une Minerve hors d'un
bloc de marbre qui n' est p oint encore ebauche. Puis pour I' analyse des anciens
et I' algebre des modernes, outre qu'elles ne s' etendent qu' a des matieres fort
abstraites, et qui ne semblent d' aucun usage, la premiere est toujours si
astreinte a la consideration des figures, qu' elle ne peut exercer I' en tendement
sans fatiguer beaucoup l'imagination; et on s' est tellement assujeti en la
derniere a certaines regles et a certains chiffres, qu' on en a fai t un art confus et
obscur qui embarrasse I' esprit, au lieu d'une science qui le cultive. Ce gui fut
cause que je pensai qu'il fallait chercher quelque autre methode, qui, com­
prenant Ies avantages de ces trois, fut exemp te de leurs defauts. Et comm� la
mul titude des lois fournit souvent des excuses aux vices, en sorte qu' un Etat
est bien mieux regi e lorsque, n' en ayant que fort peu, elles y sont fort
etroitement observees; ainsi, au lieu de ce grand nombre de preceptes dont la
logique est composees, je crus que j' aurais assez des quatre suivans, pourvu
que je prisse une ferme et constante resoi ution de ne manquer pas une seule
fois a Ies observer.
(7) Le premier etait de ne recevoir jamais aucune chose pour vraie que j e
n e l a connusse evidemment etre telle; c' est-a-dire d ' eviter soigneusement l a
precipitation et la prevention, e t d e n e comprendre rien d e plus e n mes
j ugemens que ce gui se presenterait si clairement et si distinctement a mon
esprit, que je n' eusse aucune occasion de le mettre en d oute.
(8) Le second, de diviser chacune des difficultes que j' examinerais, en autant
de parcelles qu'il se pourrait, et qu'il serait requis pour Ies mieux resoudre.
1 Au lieu de cette phrase, ii y a dans la traduction la tine: «Sed ut veterem domum inhabi tantes,
non eam ante diruunt quam novce in ejus locum exstruend<E exemplar fuerint prcemeditati, sic
prius qua ratione certi aliqui d possem invenire cogitavi, et satis in ul tum temporis impendi in
qu<Erenda vera methodo,» etc.
2 Et copiose (addition de la trad uction latine).

101
 (9) Le troisieme, de conduire par ordre mes pensees, en commern;ant par Ies
objets Ies plus simples et Ies plus aises a connaître, pour monter peu a peu comme
par degres jusques a la connaissance des plus composes, et supposant meme de
I'ordre entre ceux qui ne se precedent point naturellement Ies uns Ies autres.
(10) Et le dernier, de faire partout des denombremens si entiers et des
revues si generales 1 que je fusse assure de ne rien omettre.
( 1 1 ) Ces longues chaînes de raisons, toutes simples et faciles, dont Ies
geometres ont coutume de se servir pour parvenir a leurs plus difficiles
demonstrations, m' avaient donne occasion de m' imaginer que toutes Ies
choses qui peuvent tomber sous la connaissance des hommes s' entresuivent
en meme fac;on, et que, pourvu seulement qu' on s' abstienne d' en recevoir
aucune pour vraie qui ne le soit, et qu' on garde toujours I' ordre qu' il faut pour
Ies deduire Ies unes des autres, il n' y en peut avoir de si eloignees auxquelles
enfin on ne parvienne, ni de si cachees qu' on ne decouvre. Et je ne fus pas
beaucoup en peine de chercher par lesquelles il etait besoin de commencer: car
je savais deja que c'etai t par Ies plus simples et Ies plus aisees a connaître, et,
considerant qu' entre tous ceux qui ont ci-devant recherche la veri te dans Ies
sciences il n'y a eu que Ies seuls mathematiciens qui ont pu trouver quelques
demonstrations, c' est-a-dire quelques raisons certaines et evidentes, je ne
2
doutais point que ce ne fut par Ies me mes qu'ils ont examinees ; bien que je
n' en esperasse aucune autre utili te, sinon qu' elles accoutumeraient man esprit
.
a se repaître de verites, et ne se contenter point de fausses raisons . Mais je n' eus
pas dessein pour cela de tâcher d' apprendre toutes ces sciences particulieres
qu' on nomme communement mathematiques; et voyant qu' encore que leurs
objets soient differens-elles ne laissent pas de s' accorder toutes, en ce qu' elles
n'y considerent autre chose que Ies divers rapports ou proportions qui s'y
trouvent, je pensai qu' il valait mieux que j' examinasse seulement ces propor­
tions en general, et sans Ies supposer que dans Ies sujets qui serviraient a m' en
rendre la connaissance plus aisee, meme aussi sans Ies y astreindre aucune­
ment, afin de Ies pouvoir d' autant mieux appliquer apres a tous Ies autres
auxquels elles conviendraient. Puis, ayant pris garde que pour Ies connaître
j' aurais quelquefois besoin de Ies considerer chacune en p articulier, et
quelquefois seulement de Ies retenir, ou de les comprendre pl usieurs ensemble,
je pensai que, pour Ies considerer mieux en particulier, je Ies devais supposer
en des lignes, a cause que je ne trouvais rien de plus simple, ni que je pusse
plus distinctement representer a mon imagination et a mes sens; mais que,
pour Ies retenir, ou Ies comprendre plusieurs ensemble, ii fallait que je Ies
expliquasse par quelques chiffres Ies p lus courts qu'il serait possible; et que,
par ce moyen, j' emprunterais tout le meilleur de l' analyse geometrique et de
I' algebre, et corrigerais tous Ies defauts de l'une par l' autre.
Tum in qucerendis mediis, tu m in difficultatum partibus percurrendis (a ddition de la traduction
latine).
2 C'est-a-dire je ne doutais point queje ne dusse commencer par I es choses rnemes qui son t l'objet
de I' etude des mathematiciens. La traduction la tine est ici plus claire que le texte fra nc;ais: «Sa tis
intell igeba m illos circa rem omniurn facillimam fuisse versa tos, mihique id circo et iii am eandem
primam esse examinandam».

102
 (12) Comme en effet j' ose dire que I' exacte observation de ce peu de
preceptes que j' avais choisis me d onna telle facili te a demeler toutes Ies ques­
tions auxquelles ces deux sciences s' etendent, qu' en deux ou trois mois que
j' employai a Ies examiner, ayant commence par Ies plus simples et plus
generales, et chaque verite que je trouvais etant une regie qui me servait apres
a en trouver d' autres non seulement je vins a bout de plusieurs que j' avais
jugees autrefois tres difficiles, mais il me sembla aussi vers la fin que je pouvais
determiner, en celles meme que j' ignorais, par quels moyens et jusqu' ou il etait
possible de Ies resoudre. En quoi je ne vous paraîtrai peut-etre pas etre fort
vain, si vous consid erez que, n'y ayant qu'une veri te de chaque chose, quicon­
que la trouve en sait autant qu' on en peut savoir; et que, par exemple, un enfant
instruit en l'ari thmetique, ayant fait une addition suivant ses regles, se peut
assurer d' avoir trouve, touchant la somme qu' il exa minait, tout ce que I' esprit
humain saurai t trouver: car enfin la methode qui enseigne a suivre le vrai ordre,
et a denombrer exactement toutes Ies circonstances de ce qu' on cherche,
contient tout ce qui donne de la certi tude aux regles d'arithmetique.
(13) Mais ce qui me contentait le plus de cette methode etai t que par elle
j' etais assure d' user en tout de ma raison, sinon parfaitement, au moins le mieux
qui fllt en mon pouvoir: outre que je sentais, en la pratiquant, que mon espri t
s' accou tumait peu a peu a concevoir plus nettement et plus distinctement ses
objets; et que, ne l' ayant point assujetie a aucune matiere particuliere, je me
promettais de I' appliquer aussi utilement aux difficultes des autres sciences
que j' avais fai t a celles de I' algebre 1 • Non que pour cela j' osasse entreprendre
d' abord d' examiner toutes celles qui se presenteraient, car cela meme eut ete
contrai re a l' ordre qu' elle prescrit: mais, ayant pris garde que leurs principes
devaient tous etre empruntes de la philosophie, en laquelle je n' en trouvais
point encore de certains, je pensai qu'il fallait avant tout que je tâchasse d'y en
etablir; et que, cela etant la chose du monde la plus importante, et ou la
precipitation et la prevention etaient le plus a craindre, je ne devais point
entreprendre d' en venir a bout que je n' eusse atteint un âge bien plus mur qu e
celui de vingt-trois ans que j'avais alors, et que je n'eusse auparavant employe
beaucoup de temps a m'y preparer, tant en deracinant de mon espri t toutes Ies
mauvaises opinions que j'y avais rec;ues avant ce temps-la, qu'en faisant amas
de plusieurs experiences, pour etre apres la matiere de mes raisonnemens, et
en m' exerc;ant touj ours en la methode que je m' etais prescrite, afin de m'y
affermir de plus en plus.

1 II y a dans la traduction latine: i n geometricis vei algebraicis.

103
 TROISIEME PARTIE

QUELQUES REGLES DE LA MORA LE TIREES DE CETTE

METHODE

(1) Et enfin, comme ce n' est pas assez, avant de commencer a rebâtir le logis,
ou on demeure, que de l' abâtre, et de faire provision de materiaux et d' architectes,
ou s'exercer soi-meme a l'architecture, et outre cela d'en avoir soigneusement
trace le dessin, mais qu'il faut aussi s'etre pourvu de quelque autre ou on puisse
etre loge commodement pendant le temps qu' on y travaillera; ainsi, afin que je
ne demeurasse point irresolu en mes actions, pendant que la raison m' obligerait
de I' etre en mes jugemens, et que je ne laissasse pas de vivre des lors le plus
heureusement que je pourrais, je me formai une morale par provision, qui ne
consistait qu' en trois ou quatre maximes dont je veux bien vous faire part.
(2) La premiere etait d'obeir aux lois et aux coutumes de mon pays, retenant
constamment la religion1 en laquelle Di eu m' a fait la grace d' etre instruit des mon
enfance, et me gouvernant en toute autre chose suivant les opinions Ies plus
moderees et Ies plus eloignees de I' exces qui fussent communement rec;ues en
pratique par Ies mieux senses de ceux avec lesquels j' aurais a vivre. Car,
commern;ant des lors a ne compter pour rien Ies miennes propres, a cause que je
Ies voulais remettre tou tes a I' examen, j' etais assure de ne pouvoir mieux que de
suivre celles des mieux senses. Et encore qu'ii y en ait peut-etre d' aussi bien senses
parrni Ies Perses ou Ies Chinois que parmi nous, il me semblait que le plus utile
etait de me regler selon ceux avec lesquels j'aurais a vivre; et que, pour savoir
quelles etaient veritablement leurs opinions, je devais plutât prendre garde a ce
qu'ils pratiquaient qu'a ce qu'ils disaient, non seulement a cause qu' en la corrup­
tion de nos mceurs ii y a peu de gens qui veuillent <lire tout ce qu'ils croient, mais
aussi a cause que plusieurs l'ignorent eux-memes; car l'action de la pensee par
laquelle on croit une chose etant differente de celle par laquelle on connaît qu' on
la croit, elles sont souvent l'une sans I' autre. Et, entre plusieurs opinions
egalement rec;ues, je ne choisissais que Ies plus moderees, tant a cause que ce sont
toujours Ies plus commodes pour la pratique, et vraisemblablement Ies meil­
leures, tous exces ayant coutume d' etre mauvais, comme aussi afin de me
detoumer moins du vrai chemin, en cas que je faillisse, que si, ayant choisi l'un
des extremes, c'eut ete l'autre qu' il fallu suivre. Et particulierement je mettais
entre Ies exces toutes Ies promesses par lesquelles on retranche quelque chose de
sa liberte; non que je desapprouvasse Ies lois, qui pour remedier a l'inconstance
des esprits faibles, permettent, lorsqu' on a quelque bon dessei � ou meme, pour
la surele du commerce, quelque dessein qui n' est qu'indifferent , qu' on fasse des
vceux ou des contrats gui obligent a y perseverer: mais a cause que je ne voyais
1 Quam_optimamjudicabam et, etc. (addition de la traduction latine).
2 Modo ne bonis moribus adversen tur (addition de la traduction latine).

104
au monde aucune chose qui demeurât toujours en meme etat, et que, pour mon
particulier, je me promettais de perfectionner de plus en plus mes jugemens, et
non point de Ies rendre pires, j' eusse pense commettre une grande faute contre
le bons sens, si, pour ce que j'approuvais alors quelque chose, je me fusse oblige
de la prendre pour bonne encore apres, lorsqu' elle aurait peut-etre cesse de l' etre,
ou que j' aurais cesse de I' estimer telle.
(3) Ma seconde maxime etait d'etre le plus ferme et le plus resolu en mes
actions que je pourrais, et de ne suivre pas moins constamment Ies opinions Ies
plus douteuses lorsque je m'y serais une fois determine, que si elles eussent ete
tres assurees: imitant en ceci Ies voyageurs, qui, se trouvant egares en quelque
foret, ne doivent pas errer en tou rnoyant tantât d' u n câte, tantât d'un autre, ni
encore moins s'arreter en une place, mais marcher toujours le plus droit qu' ils
peuvent vers un meme câte, et ne le changer point pour de faibles raisons,
encore que ce n'ai t peut-etre ete au commencement que le hasard seul gui Ies
ait determines a le choisir; car, par ce moyen, s'ils ne vont justement ou ils
desirent, ils arriveront au moins a la fi n quelque part ou vraisemblablement ils
seront mieux que dans le milieu d'une foret. Et ainsi les actions de la vie ne
souffrant souvent aucun delai, c' est une veri te tres certaine que, lorsqu'il n' est
pas en natre pouvoir de discerner Ies plus vraies opinions, nous devans suivre
Ies plus probables; et meme qu' encore que nou s ne remarquions point
davantage de probabili te aux unes qu' aux au tres nous devons neanmoins nous
determiner a quelques-unes, et Ies cons id erer apres, non plus comme
douteuses en tant qu' elles se rapportent a la pratique, mais comme tres vraies
et tres certaines, a cause que la raison qui nous y a fait determiner se trouve
telle. Et ceci fut capable des lors de me delivrer de tous Ies repentirs et Ies
remords qu i ont coutume d' agi ter Ies consciences de ces esprits faibles et
chancelans qui se laissent aller inconstamment a pratiquer comme bonnes Ies
choses qu' ils jugent apres etre mauvaises.
(4) Ma troisieme maxime etait de tâcher toujours plutât a me vaincre que
la fortune, et a changer mes desirs que l'ordre du monde, et generalement de
m' accoutumer a croire qu'il n'y a rien soit entierement en natre pouvoir que
nos pensees, en sorte qu'apres que nous avons fait notre mieux touchant Ies
choses qui nous sont exterieures tout ce qui manque de nous reussir est au
regard de nou s absolument impossible. Et ceci seul me semblait etre suffisant
pour m' empecher de rien desirer a l' avenir que je n' acquisse, et ainsi pour me
rendre content: car notre volante ne se portant naturellement a desirer que Ies
choses que natre entendement lui represente en quelque fac;on comme pos­
sibles, il est certain que si nous considerons tous Ies biens qui sont hors de nous
comme egalement eloignes de notre pouvoir, nous n'aurons pas plus de regret
de manquer de ceux qui semblent etre dus a natre naissance, lorsque nous en
serons prives sans natre faute, que nous avans de ne posseder pas Ies royaumes
de la Chine ou de Mexique; et que faisant, comme on dit, de necessite vertu,
nous ne desirerons pas davantage d' etre sains etant mala des, ou d' etre libres
etant en prison, que nous faisons maintenant d' avoir des corps d'une matiere
aussi peu corruptible que Ies diamans, ou des ailes pour voler comme Ies
oiseaux. Mais j'avoue qu'il est besoin d'un long exercice et d'une meditation
105
souvent reiteree, pour s' accoutumer a regarder de ce biais toutes les choses: et
je crois que c' est princip alement e n ceci que consistait le secret de ces
philosophes qui ont pu autrefois se soustraire de l' empire de la fortune, et,
malgre les douleurs et la pauvrete, disputer de la felicite avec leurs dieux. Car,
s' occupant sans cesse a considerer Ies bornes qui leur etaient prescrites par la
nature, ils se persuadaient si parfaitement que rien n' etait en Ieur pouvoir que
leurs pensees, que cela seul etait suffisant pour Ies empecher d' avoir aucune
affection pour d' autres choses; et ils disposaient d' elles si absolument qu'ils
avaient en cela queique raison de s'estimer plus riches et plus puissans, et plus
libres et plus heureux qu'aucun des autres hommes, qui, n' ayant point cette
philosophie, tant favorises de la nature et de la fortune qu' ils puissent etre, ne
disposent jamais ainsi de tout ce qu' ils veulent.
(5) Enfin, pour conclusion de cette morale, je m' avisai de faire une revue
sur Ies diverses occupations qu' ont Ies hommes en cette vie, pour tâcher a faire
choix de la meilleure; et, sans que je veuille rien <lire de celles des autres, je
pensai que je ne pouvais mieux que de continuer en cel le-la meme ou je me
trouvais, c' est-a-dire que d' employer toute ma vie a cultiver ma raison, et
m' avancer autant que je pourrai s en la connaissance de la veri te, suivant la
methode que je m' etais prescrite. J' avais eprouve de si extremes contentemens
depuis que javais commence a me servir de cette methode, que je ne croyais
pas qu' on en pO.t recevoir de plus doux ni de plus innocens en cette vie; et
decouvrant tous Ies jours par son moyen quel ques verites qui me semblaient
assez importantes et communement ignorees des autres hommes, la satisfac­
tion que j' en avais remplissait tellement mon esprit, que tout le reste ne me
touchait point. Outre que Ies trois maximes precedentes n'etaient fondees que
sur le dessein que j' avais de continuer a m' instruire: car Di eu nous ayant donne
a chacun quelque lumiere pour discerner le vrai d' avec le faux, je n'eusse pas
cru me devoir contenter des opinions d' autrui un seul mome nt, si je ne me fusse
propose d'employer mon propre jugement a Ies examiner lorsqu'il serait
temps; et je n'eusse su m'exempter de scrupule en Ies suivant, si je n'eusse
espere de ne perdre pour cela aucune occasion d' en trouver de meilleures en
cas qu' ii y en eut; et enfin je n' eusse su borner mes desirs ni etre content, si je
n' eusse sui vi un chemin par lequet pensant etre assure de I' acquisition de
toutes Ies connaissances dont je serais capable, je le pensais etre par meme
moyen de celle de tous Ies vrais biens qui seraient jamais en mon pouvoir;
d' autant que, natre volante ne se portant a suivre ni a fuir aucune chose que
selon que notre entendement la lui represante bonne ou mauvaise, il suffit de
bien juger pour bien faire, et de juger le mieux qu' on puisse pour faire aussi
tout son mieux, c'est-a-dire pour acquerir toutes Ies vertus, et ensemble tous
Ies autres biens qu' on puisse acquerir, et, lorsqu' on est certain que cela est, on
1
ne saurait manquer d' etre content .
(6) Apres m'etre ainsi assure de ces m aximes, et Ies avoir m ises a
part avec Ies verites de la foi, qui ont toujours ete Ies premieres en ma
creance, je jugeai que pour tout le reste de mes opinions je pouvais
1 II y a dans la traduction latine: contentus ac beatus. On verra dans Ies lettres sur la morale que
Descartes distingue entre le plaisir et la beatitude.

106
librement entreprendre de m' en defaire. Et d' autant que j' esp erais en
pouvoir mieux venir a bout en conversant avec Ies hommes qu'en
demeurant plus long-temps rer:iferme dans le poele ou j' avais eu toutes
ces p ensees, l'hiver n' etait pas encore bien acheve que je me remis a
voyager. Et en toutes Ies neuf annees suivantes je ne fis autre chose que
rouler c;a et la dans le monde, tâchant d'y etre spectateur plutât qu' acteur
en toutes Ies comedies qui s'y jouent; et, faisant p articulierement reflexion
en chaque matiere sur ce qui la pou vait rendre suspecte et nous donner
occasion de nous meprendre, je deraci nais cependant de mon esprit toutes
Ies erreu rs qui s'y etaient pu glisser auparavant. Non que j'imitasse pour
cela Ies sceptiques, qui ne doutent que pour do uter et affectent d' etre
touj ours irresolus; car, au contrai re, tout mon dessein ne tendait qu' a
m' assurer et a rejeter la terre mouvante et le sabie pour trouver le roc
ou l' argile. Ce qui me reussissait, ce me semble, assez bien, d' au tant que,
tâchant a decouvrir la faussete ou l'incertitude des proposi tions que
j' examinais, non par de faibles conjectures, mais par des raisonnemens
clairs et assures, je n' en rencontrai s point de si douteuse que je n' en
tirasse toujours quel que conclusion assez certai ne, quand ce n' eut ete qu e
cela m eme qu' elle ne contenait rien de certain. Et, comme en abattant
un vieux logis on en reserve ordinairemen t Ies demolitions pour servir
a en bâtir un nouveau, ainsi, en detruisan t tou tes celles de mes opinion s
que je jugeais etre mal fondees, je faisais diverses observations et acquerais
plusieurs experiences gui m' ont servi depuis a en etablir de plus certaines.
Et de plus, je continuais a m' exercer en la methode que je m' etais prescri te;
car, outre que j'avais soin de condu ire generalem ent toutes mes pensees
selon Ies regles, je me reservais de temps en tem ps quelques heures, que
j ' em p l oy a i s p a rti c ti l i e re ment a la p ratiquer en des d i ffi cu ltes d e
mathematiques, o u meme aussi e n quelques autres que je pouvais rendre
quasi sembl ables a cel les des mathematiques, en Ies detachant de tous
Ies principes des autres sciences qu e je ne trouvais pas assez fermes,
comme vous verrez que j ' ai fait en plusieurs qui sont expliquees en ce
volume. Et ainsi, sans vivre d'autre fa<;on en apparence que ceu x qui,
n' ayant aucun emploi qu' a passer une vie douce et innocente, s' etudient
a separer Ies plaisirs des vices, et qui, pour j ouir de leur l oisir sans
s' ennuyer, usent de tou s Ies divertissemens qu i sont honnetes, je ne
laissais pas de p oursu ivre en mon dessein, et de profiter en la connaissance
de la verite, peut-etre plus que si je n' eusse fait que lire des livres ou
frequenter des gens de lettres.
(7) Toutefois ces neuf annees s' ecoulerent avant que j' eusse pris aucun parti
touchant Ies difficultes qui ont coutume d' etre disputees entre Ies doctes, ni
commence a chercher Ies fondemens d' aucune philosophie plus certaine que la
vulgaire. Et l' exemple de plusieurs excellens esprits, qui, en ayant eu ci-devant le
dessein, me semblaient n'y avoir pas reussi, m'y faisait imaginer tant de
difficultes, que je n' eusse peut-etre pas encore sitât ose I' entreprendre, si je
n' eusse Vil que quelques-uns faisaient deja courre le bruit que j' en etais venu a
bout. Je ne saurais pas <lire sur quoi ils fondaient cette opinion; et, si j'y ai
107
contribue quelque chose par mes discours, ce doit avoir ete en confessant plus
ingenument ce que j'ignorais, que n' ont coutume de faire ceux qui ont u n peu
1
etudie , et peut-etre aussi en faisant voir les raisons que j' avais de do uter de
beaucoup de choses que Ies autres estiment-certaines, plutât qu' en me vantant
d' aucune doctrine. Mais, ayant le cceur assez bon pour ne vouloir point qu' on
me prît pour autre chose que je n' etais, je pensai qu'il fallait que je tâchasse par
tous moyens a me rendre digne de la reputation qu' on me donnait; et il y a
justement huit ans que ce desir me fit resoudre a m' eloigner de tous les lieux
ou je pouvais avoir des connaissances, et a me retirer ici, en un pays ou la longue
duree de la guerre a fait etablir de tels ordres, que Ies armees qu' on y entretient
ne semblent servir qu' a faire qu' on y jouisse des fruits de la paix avec d' autant
plus de surete, et ou, parmi la foule d'un grand peuple fort actif et plus soigneux
de ses propres affaires que curieux de celles d' autrui, sans manquer d' aucune
des commodites qui sont dans Ies villes Ies plus frequentees, j' ai pu vivre aussi
solitaire et retire que dans Ies deserts Ies plus ecartes.

QUATRIEME PARTIE

RAISONS QUI PROUVENT L'EXISTENCE DE D IEU ET DE L' AME

HUMAINE, OU FONDEMENS DE LA METAPHYSIQUE

(1) Je ne sais si je dois vous entretenir des premieres meditations que

j'y ai faites; car ell es sont si metaphysiques et si peu com munes qu'elles
ne seront peut-etre pas au golit de tour le monde: et, toutefois, afin
qu' on puisse j uger si Ies fondemens que j' ai pris sont assez fermes, je
me trouve en quelque fa<;on contraint d' en parler. J' avais, des long-temps,
remarque que pour Ies mceurs ii est besoin quel quefois de suivre des
opinions qu' on sai t etre fort incertaines, tou t de meme que si elles etaient
indubitabl es, ainsi qu' il a ete dit ci-dessu s: mais pour ce qu' al ors je
desirais vaquer seulement a la recherche de la verite, je pensai qu'il fallait
que j e fisse tout le contraire, et que je rejetasse comme absol ument faux
tout ce en quoi je pourrais imaginer le moindre dou te, afin de voir s'il
ne resterait p oint apres cella quelque chose en ma creance qui ffi t
2
entierement indubitable • Ainsi, a cause qu e nos sens nous trompent
quelquefois, je voulus supposer qu'il n'y avait aucune chose qui fU t telle
3
qu'ils nous la font i maginer ; et, parce qu'il y a des hommes qui se
meprennent en raisonnant, meme touchant Ies plus simples matieres de
geometrie, et y font des paralogismes, j ugeant que j' etais sujet a faillir
autant qu'aucun autre, j e rejetai comme fausses toutes Ies raisons que
1 II y a dans la traduction latine: qui docti haberi volunt.
2 Voyez eremiere Meditation, nr. 9.
3 Voyez 1bid. no. 2.
1 08
j' avais prises auparavant pour demonstrations 1; et enfin, considerant que
toutes Ies memes pensees que nous avans etant eveilles nous peuvent
aussi venir '1uand nous dormons, sa ns qu' ii y en ait aucune pour lors
qui soit vraie j e me resolus de feindre que toutes Ies choses qui m' etaient
I

jamais entrees en l' esprit n' etaient non plus vraies que Ies illusions de
mes songes. Mais aussitât ap res j e pris garde que, pendant que je voulai s
ainsi penser que tout etait faux, i l fallait necessairement que moi qui le
pensais fusse quelque chose; et remarquant que cette verite, je pense, dane
je suis, etait si ferme et si assuree, que tou tes Ies plus extravagantes
suppositions des scepti ques n' etaient pas capables de I' ebranler, je jugeai
que je pouvais la recevoir sans scrupule pour le premier principe de la
3
phi losophie que je cherchais .
(2) Puis exam inant avec attention ce que j' etais, et voyant que je pouvais
feindre que je n' avais aucun corps et qu' il n'y avait aucun monde ni aucun lieu
ou je fusse, mais que je ne pouvais pas feindre pour cela que j e n' etais point, et
qu'au contraire de cela meme que je p ensais a douter de la verite des au tres
4
choses il suivai t tres evidemment et tres certainement que j' etais; au lieu que
5
si j' eusse seulement cesse de penser, encore que tout le reste de ce que j' avais
6
imagine eut ete vrai, je n' avais au cu ne raison de croire que j' eusse ete , je connus
de la que j' etais une substance dont toute l' essence ou la nature n' est que de
penser, et Hui pour etre n' a besoin d' aucun li eu ni ne depend d' au cu ne chose
7
materielle , en sorte que ce moi, c' est-a-dire I' ame, par laquelle je sui s ce que je
suis, est entierement distincte du corps, et meme qu' elle est plus aisee a
connaître que lu i, et qu'encore qu'il ne fU t point elle ne lairrait pas d'etre tout
8
ce qu' elle est .
(3) Apres cela je considerai en general ce qui est requis a une proposition
pour etre vraie et certaine; car puisque je venais d' en trouver une que je savais
etre telle, je pensai que je devais aussi savoir en quoi consiste cette certitude.
Et ayant remarque qu' il n'y a rien du tout en ceci, je pense, dane je suis, qui
m' assure que je dis la veri te, sinon que je vois tres clairement que pour penser
ii faut etre, je jugeai que je pouvais prendre pour regie generale que Ies choses
que nous concevons fort clairement et fort distinctement sont tou tes vraies,
mais qu' il y a seul ement quelque difficulte a bien remarquer quelles sont celles
9
que nous concevons distinctement .
(4) Ensuite de quoi, faisant reflexion sur ce que je doutais, et que par
consequent mon etre n'etait pas tout parfait, car je voyais clairement que c'etait
une plus grande perfection de connaître que de douter, je m'avisai de chercher
d'ou j'avais appris a penser a quelque chose de plus parfait que je n'etais; et je
1 Voyez e remiere Meditation, no. 5.
2 Voyez ibid., no. 3 et 4.
3 Voyez seconde Meditation, no. 1-3.
4 Sive quidlibet aliud cogitarem (addition de la traduction latine).
5 II y a dans la traduction latine: «quamvis interim et meum corpus et mundus et cretera omnia
que unquam imaginatus sum revera existerent».
6 Durante illo tempore (addition de la traduction latine).
7 Voyez seconde Meditation, no. 4 et 5.
8 Voyez seconde Meditation, no. 12 et 13.
9 Voyez troisieme Medita tion, no. 1 et 2.

109
connus evidemment que ce devait etre de quelque nature qui ffi.t en effet plus
parfaite 1 . Pour ce qui est des pensees que j'avais de plusieurs autres choses hors
de moi, comme du ciel, de la terre, de la lumiere, de la chaleur, et de miile autres,
je n' etais point tant en peine de savoir d' ou elles venaient, a cause que, ne
remarquant rien en elles qui me semblât Ies rendre superieures a moi, je pouvais
croire que, si elles etaient vraies, c' etaient des dependances de ma na ture, en tant
qu'elle avait quelque perfection, et, si elles ne l'etaient pas, que je Ies tenais du
neant, c'est-a-dire qu'elles etaient moi pour ce que j'avais du defaut2 .
3
Mais ce ne pouvait etre le meme de l'idee d'un etre plus parfait que le mien:
car, de la tenir du neant, c' etait chose manifestement im possible; et pour ce qu' ii
n'y a pas moins de repugnance que le plus parfait soit une suite et une
dependance du moins parfait, qu'il y en a que de rien procede quelque chose,
je ne la pouvais tenir non plus de moi-meme: de fa<;on qu' il restait qu' elle efi.t
ete mise en moi par une nature qui flit veritablement pl U S parfaite que je n' etais,
et meme qui efi.t en soi toutes Ies perfections dont je pouvais avoir quelque idee,
c' est-a-dire, pour m' expl iquer en un mot, qui flit Dieu4. A quoi j' ajoutai que,
puisque je connaissais quelques perfections que je n' avais point, je n' etais pas
le seul etre qui existât U' userai, s' il vous plait, ici librement des mots de I' ecole);
mais qu' il fallait de necessite qu'il y en efi.t quelque autre plus parfait, duquel
je dependisse, et d uquel j' eusse acquis tou t ce que j' avais: car, si j' eusse ete seul
et independant de tout autre, en sorte que j' eusse eu de moi-meme tout ce peu
je participais de l' E tre parfait, j' eusse pu avoir de moi, par meme raison, tout
le surplus queje connaissais me rnanquer, et ainsi etre moi-rnerne infini, eternei,
irnmuable, tout connaissant, tout-puissant, et enfin avoir toutes Ies perfections
que je pouvais rernarquer etre en Dieu. Car, suivant Ies raisonnernens que je
viens de fair, pour connaître la nature de Dieu, autant que la mienne en etait
capable, je n' avais qu' a considerer, de toutes Ies choses dont je trouvais en moi
quel que idee, si c' etait perfection ou non de Ies posseder; et j' etais assure
qu'aucune de celles qui marquaient quelque irnperfection n'etait en lui, mais
que toutes Ies autres y etaient: comme je voyais qu e le doute, l'inconstance, la
tristesse et choses semblables, n'y pouvaient etre, Vil que j' eusse ete moi-meme
bien aise d' en etre exemp t5 . Puis, outre cela, j' avai s des idees de plusieurs
choses sensibles et corporelles; car quoique je supposasse que je revais et que
tout ce que je voyais ou imaginais etait faux, je ne pouvais nier toutefois que
Ies idees n' en fussent veritablement en ma pensee. Mais, pour ce que j' avais
deja connu en moi tres clairernent que la nature intelligente est distincte de la
corporelle: considerant que toute composition temoigne de la dependance, et
que la dependance est manifestement un defaut, je jugeais de la que ce ne
pouvait etre une perfection en Dieu d' etre compose de ces deux natures, et que
par consequent il ne l' etait pas; mais que s'il y avait quelques corps dans le
1 Voyez ibid., no. 10-12.
2 Voyez ibid., no. 13 et 14.
3 La traduction latine joint ici cette note: «Nota, hac in loco et ubique in sequentibus nomen ide�
generaliter sumi pro omni re, cogitata, quatenus habet tantum esse quoddam objectivum in
intellectu.»
4 Voyez ibid., no. 15-19.
5 Voyez troisieme Meditation, no. 20-24.

110
monde, ou bien quelqu es intelligences ou autres natures qui ne fussent point
toutes parfaites, leur etre devait dependre de sa puissance en telle sorte qu' elles
ne pouvaient subsister sans lui un seul moment.
(5) Je voulus chercher un instant d' autres verites; et m' etAnt propose l' objet
des geometres, que je concevais comme un corps continu, ou un espace
indefiniment etendu en l ongueur, largeur et hauteur ou profondeur, d ivisible
en diverses parties, qui pouvaient avoir diverses figures et grandeurs, et etre
mues ou transposees en toutes sortes, car les geometres supposent tout cela en
leur objet, je parcourus quelques-unes de leurs plus simples demonstrations,
et, ayant pris garde que cette grande certitude que tout le monde leur attribue,
n' est fondee que sur ce qu' on les com;oit evi demment, suivant la regle que j' ai
tantât dite, je pris garde aussi qu' il n'y avait rien du tout en elles qui m' assurât
de l' existence de leur obj et: car, par exemple, je voyais bien que, supposant un
triangle, il fal lai t que ses trois angles fussent egaux a deux droi ts, mais je ne
voyais rien pour cela qui m' assu rât qu'il y eO. t au mopde aucun triangle; au lieu
que, revenant a examiner l'idee que j'avais d'un Etre parfait, je trovais que
l' existence y etait comprise en m eme fa<;on qu' il est compris en celle d'un
triangle que ses trois angl es sont egaux a deux droi ts, ou en celle d'une sphere
que toutes ses parties sont egalement di stantes de son centre, ou meme encore
plus evidemment; et que par consequent il est pour le moins aussi certain que
Dieu, qui est cet etre si parfait, est ou existe, qu'aucune demonstration de
1
geometrie le saurait etre •
(6) Mais ce qui fait qu'il y en a plusieurs qui se p ersuadent qu' il y a de la
difficulte a le connaître, et meme aussi a connaître ce qu e c' est que leur ame,
c'est qu' ils n'elevent jamais leur espri t au dela des choses sensibles, et qu' ils
sont tellement accou tumes a ne rien considerer qu' en l'imaginant, qui est une
fac;on de penser particuliere p our Ies choses materielles, que tout ce qui n' est
pas imaginable leur semble n' etre pas intel ligible. Ce qui est assez manifeste
de ce que meme Ies philosophes tiennent pour maxime, dans Ies ecoles, qu'il
n'y a rien dans l'entendement qui n'ait premierement ete dans le sens, ou
2
toutefois ii est certain qu e Ies idees de Dieu et de I' ame n' ont jamais ete; et ii
me semble que ceux qui veulent user d e leur imagination pour Ies comprendre
font tout de meme que si pour ouîr les sons, ou sentir Ies odeurs, ils se voulaient
servir de leurs yeux: sinon qu' il y a encore cette difference, que le sens de la
vue ne nous assure pas moins d e la veri te de ses objets que font ceux de I' odorat
ou de I' ouîe; au lieu que ni natre imagination ni nos sens ne nous sauraient
jamais assurer d' aucune chose si natre entendement n'y intervient.
(7) Enfin, s'il y a encore des hom mes qui ne soient pas assez persuades
3
de l'existence de Dieu et de leur ame par Ies raisons que j'ai apportees,
je veux bien qu' ils sachent que toutes Ies au tres choses d ont ils se p ensent
peut-etre plus assures, comme d'avoir un corps, et qu'il y a des astres
et une terre, et choses semblables, sont m oins certai nes; car, encore qu' on
ait une assurance moral e de ces choses, qui est tell e qu' il semble qu' a
1 Voyez cinquieme Meditation, no. 1-5.
2 Ration.alis (addition de la traduction latine).
3 Animas absque corpore spectatas esse res revera existentes (trad uction latine).

111
moins d' etre extravagant on n' en p eut douter, toutefois auss1, a moins
qu e d' e t r e d e r a i s o n nabl e, l orsqu ' i l est qu e s t i o n d ' u n e certi tu d e
meta physique o n n e p eut nier que c e n e soit assez d e sujet pour n' en
etre pas entierement assure que d' avoir pris garde qu' on peut en meme
fac;on s' imaginer, etant endormi, qu' on a u n au tre corps, et qu' on vois
d'autres astres et une autre terre, sans qu'il en soit rien. Car d'ou sait-on
que Ies p ensees gui viennent en songe sont plu tât fausses que Ies autres,
vu que souvent ell es ne sont p as m oins vives et expresses? Et que Ies
meilleurs esprits y etudient tant qu' il leur plaira; je ne crois pas qu' ils
puissent d onner au cune raison qui soit suffi sante pour âter ce doute,
s'ils ne presupposent l' existence de Dieu. Car, premierement, cela meme
que j' ai tantât pris pour une regie, a savoir qu e Ies choses que nous
concevons tres clairement et tres distinctemen t sont toutes vrai es, n' est
assure qu'a cau se que Dieu est ou exi ste, et qu' il est un etre parfait, et
que tou t ce qui est en nous vient d e lui: d' ou ii suit que nos idees ou
notions etant des choses reelles et qui viennent de Dieu, en tout ce en
quoi elles sont claires et distinctes, ne p euvent en cel a etre que vraies.
En sorte que si nous en avons assez souvent qu i contiennent de la
fau ssete, ce ne peut etre que de celles qui ont quelque chose de confus
1
et obscur, a cause qu' en cela elles particip ent du neant , c' est-a-d ire
qu'elles ne sont en nous ainsi confuses qu' a cause que nous ne sommes
2
pas tout parfaits • Et il est evident qu' i l n'y a pas moins de repugnance
que la faussete ou l'imperfection procede de Dieu en tant que telle, qu' il
y en a que la verite ou la perfection procede d u neant. Mai s si nous ne
�avions p oint que tout ce qui est en nous de reel et de vrai vient d'un
Etre parfait et infini, pour claires et distinctes que fussent nos id ees, nous
n' aurions aucune raison qui nous assurât qu' elles eussent la p erfection
3
d' etre vraies .
(8) Or, apres que la connaissance de Dieu et de l'ame nous a ainsi rendus
certains de cette regie, il est bien aise a connaître que Ies reveries que nous
imaginons etant endormis ne doivent aucunement nous faire douter de la
verite des pensees que nous avons etant eveilles. Car s' il arrivait meme en
dormant qu' on eut quelque idee fort di stincte, comme, par exem ple, qu'un
geometre i nventât quelque nouve l l e demonstrati on, son s o m m e i l ne
l' empecherai t pas d' etre vraie; et p our l' erreur la plus ordinaire de nos songes,
qui consiste en ce qu'ils nous representent divers objets en meme fac;on que
font nos sens exterieurs, n'importe pas qu' elle nous donne occasion de nous
defier de la verite de telles idees, a cause qu' elles peuvent aussi nous tromper
assez souvent sans que nous dormions: comme lorsque ceux qui ont la j aunisse
voient tout de couleurjaune, ou que Ies astres ou autres corps fort eloignes nous
paraissent beaucoup plus petits qu'ils ne sont. Car enfin, soit que nous veil­
lions, soit que nous dormions, nous ne nous devons jamais laisser persuader
qu' a l' evidence de notre raison. Et il est a remarquer que je dis de notre raison,
1 Non ab Ente summo sed a nihilo procedunt (traduction latine).
2 Quia nobis aliqu id deest, sive quza non omnino perfecti sumus (trad uction latine).
3 Voyez cinquieme Meditation, no. 6-8.

1 12
et non point de natre imagination ni de nos sens: comme encore que nous
voyions le soleil tres clairement, nous ne devons pas juger pour cela qu'il ne
soit que de la grandeur que nous le voyons; et nous pouvons bien i maginer
distinctement une tete de lion entee sur le corps d'une chevre, sans qu'il faille
conclure pour cela qu' il y ait au monde une chimere: car la raison ne nous diete
point qu e ce que nou s voyons ou imagi nons ainsi soit veritable, mais elle nous
diete bien que toutes nos idees ou notions doivent avoir quelque fondement
de verite; car îl ne serait pas possible que Dieu, qui est tout parfait et tout
veri table, Ies eut mises en nous sans cela, et, pour ce que nos raisonnemens ne
sont jamais si evidens ni si entiers pendant le sommeil que pendant la veille,
bien que quelquefois nos imaginations soient alors au tant ou plus vives et
expresses, elle nous diete aussi que nos pensees ne pouvant etre toutes vraies,
a cause que nous ne somm es pas tout parfaits, ce qu' elles ont de verite doit
infailliblement se rencontrer en celles que nous avans etant eveilles plutât
1
qu' en nos songes .

CINQUIEME PARTIE

ORDRE DES QUESTI ONS DE PHYSIQ UE

(1) Je serais bien aise de poursuivre et de faire voir ici toute la chaîne des
autres verites qu e j'ai deduites de ces premieres; mais, a cause que pour cet effet
il serait maintenant besoin que je parlasse de plusieurs qu estions qu i sont en
controverse entre Ies doctes, avec lesquels je ne desire point me brouiller, je
crois qu'i l sera mieux que je m' en abstienne, et que je dise seulement en general
quelles elles sont, afin de laisserj uger aux plus sages s' il serait utile que le public
en flit plus particulierement informe. Je suis toujours demeure ferme en la
resolution que j' avais prise de ne supposer aucun autre principe que celui dont
je viens de me servir pour demontrer I' existence de Dieu et de I' ame, et de ne
recevoir aucune chose pour vraie qu i ne me semblât plus claire et plus certaine
que n' avaient fait au paravant Ies demonstrations des geometres; et neanmoins
j' ose dire que non-seulementj' ai trouve m oyen de me satisfaire en peu de temps
touchant toutes Ies principales difficultes dont on a coutume de traiter en l a
philosophie, mais aussi qu e j' a i remarque certaines lois q u e Dieu a tellement
etablies en la na ture, et dont ii a im prime de telles notions en nos ames, qu' apres
y avoir fait assez de reflexion nous ne saurions douter qu' elles ne soient
exactement observees en tout ce qui est ou qui se fait dans le monde. Puis, en
considerant la suite de ces lois, ii me semble avoir decouvert plusieurs verites
plus utiles et plus importantes que tout ce que j' avais appris auparavant ou
meme espere d'apprendre.
1 Voyez toute la sixieme Meditation, et particulierement le no. 23.

113
 (2) Mais pour ce que j'ai tâche d'en d'en expliquer Ies principales dans un
1
traite que quelques considerations m' empechent de publier , je ne Ies saurais
mieux faire connaître qu'en disant ici sommairement ce qu' il contient. ]'ai eu
dessein d'y comprendre tout ce que je pensais savoir, avant que de I' ecrire,
touchant la nature des choses materielles. Mais, tout de meme que Ies peintres,
ne pouvant egalement bien representer dans un tableau plat toutes Ies diverses
faces d'un corps solide, en choisissent une des principales, qu'ils mettent seule
vers le jour, et, ombrageant Ies autres, ne Ies font paraître qu' autant qu' on Ies peu
voir en la regardant; ainsi, craignant de ne pouvoir mettre en mon discours tout
ce que j' avais en la pensee, j' entrepris seulement d'y exposer bien amplement ce
que je concevais de la lu miere; puis, a son occasion, d'y ajouter quelque chose du
soleil et des etoiles fixes, a cause qu' elle en procede presque toute; des cieux, a
cause qu'ils la transmettent; des planetes, des cometes et de la terre, a cause
qu' elles la font reflechir, et en particulier de tous Ies corps qui sont sur la terre, a
cause qu'ils sont ou colores, ou transparens, ou lumineux; et enfin de l'homme,
a cause qu'il en est le spectateur. Meme, pour ombrager un peu toutes ces choses,
et pouvoir <lire plus librement ce que j' en jugeais, sans etre oblige de suivre ni
de refu ter Ies opinions qui sont re<;ues entre Ies doctes, je me resolus de laisser
tout ce monde ici a leurs disputes, et de parler seulement de ce qui arriverait dans
un nouveau, si Di eu creait maintenant quelque part, dans Ies cspaces imaginaires,
assez de matiere pour le composer, et qu'il agitât diversement et sans ordre Ies
diverses parties de cette matiere, en soite qu' ii en composât un chaos aussi confus
que les poetes en puissent feindre, et que par apres ii ne fit autre chose que preter
son concours ordinaire a la nature, et la laisser agir suivant les lois qu'il a etablies.
Ainsi premierement, je decrivis cette ma tiere, et tâchai de la representer telle qu' il
n'y a rien au monde, ce me semble; de plus clair ni pl us intelligible, excepte ce
qui a tantot ete dit de Dieu et de l'ame; car meme je supposai expressement qu' il
n'y avait en elle aucune de ces formes ou quali tes dont on dispute dans Ies ecoles,
ni generalement a ucu ne chose dont la connaissance ne rut si naturelle a nos ames
qu' on ne p f:tt pas meme feindre de l'ignorer. De plus, je fis voir quelles etaient Ies
lois de la nature; et, sans appuyer mes raisons sur aucun autre principe que sur
Ies perfections infinies de Dieu, je tâchai a demontrer toutes celles dont on eut pu
avoir quelque doute, et a faire voir qu' elles sont telles qu'encore que Dieu aurait
cree plusieurs mondes ii n'y en saurait avoir aucun ou elles manquassent d'etre
observees. Apres cela je montrai comment la plus grande part de la matiere de
ce chaos devait, en suite de ces lois, se disposer et s' arranger d'une certaine fa<;on
qui la rendait semblable a nos cieux; comment cependant quelques-unes de ses
parties devaient composer une terre, et quelques-unes des planetes et des
cometes, et quelques autres un soleil et des etoiles fixes. Et ici, m' etendant sur le
sujet de la lumiere, j' expliquai bien au long quelle etait celle qui se devait trouver
dans le soleil et Ies etoiles, et comment de Ia elle traversait en un instant Ies
irnmenses espaces des cieux, et comment elle se reflechissait des planetes et des
cometes vers la terre. ]'y ajoutai aussi plusieurs choses touchant la substance, la
1 II s' agit ici du Traite du Monde ou de Ia Lumiere, qui a ete publie par Clerselier dix-sept ans apres
Ia mort de Descartes (voyez Preface du Tra ite de l'Homme par Clerselier). Dans ce Traite ii
ad mettait le mouvement de la terre, et Gali lee venait d' etre condamne a Rome pour cette
opinion: telles sont les quelques considerations dont Descartes veut parler.

1 14
situation, les mouvemens et toutes les diverses qualites de ces cieux et de ces
astres; en sorte que je pensais en dire assez pour faire connaître qu' il ne se
remarque rien en ceux de ce monde qui ne dut ou du moins qui ne put paraître
tout semblable en ceux du monde que je decrivais. De la je vins a parler
particulierement de la terre: comment, encore que j' eusse expressement suppose
que Dieu n' avait mis aucune pesanteur en la matiere dont elle etait composee,
toutes ses parties ne laissaient pas de tendre exactement vers son centre; com­
ment, y ayant de I' eau et de I' air sur sa superficie, la disposition des cieux et des
astres, principalement de la l une, y devait causer un flux et reflux qui flit
semblable en toutes ses circonstances a celui qui se remarque dans nos mers, et
outre cela un certain cours tant de l'eau que de l'air, du levant vers le couchant,
tel qu' on le remarque aussi entre Ies tropiques; comment Ies montagnes, Ies mers,
les fontaines et Ies rivieres pouvaient naturellement s'y former, et Ies metaux y
venir dans Ies mines, et les plantes y croître dans Ies campagnes, et generalement
tous Ies corps qu'on nomme meles ou composes s'y engendrer: et, entre autres
choses, a cause qu'apres Ies astres je ne connais rien au monde que le feu qui
produise de la lumiere, je m' etudiai a faire entendre bien clairement tout ce qui
appartient a sa natu re, comment il se fait, comment il se nourrit, comment il n' a
quelquefois que de la chaleur sans lumiere, et quelquefois que de la lumie re sans
chaleur; comment il peu t introduire diverses couleurs en divers corps, et diverses
autres quali tes; comment il en fond quelques- uns et en durci t d' au tres; comment
il Ies peut consumer presque tous ou convertir en cendres et en fumee; et enfin.
comment de ces cendres, par la seule violence de son action, il forme du verre:
car cette transmutation de cendres en verre me semblant etre aussi admirable
qu' aucune autre qui se fasse en la na ture, je pris particulierement plaisir a la
decrire.
(3) Toutefois je ne voulais pas inferer de toutes ces choses que ce monde ait
ete cree en la fac;on que je proposais, car il est bien plus vraisemblable que des le
commencement Dieu I' a rendu tel qu'il devait etre. Mai s il est certain, et c' est une
op inion communement rec;ue entre les theologiens, que l' action par laquelle
maintenant il le conserve est toute la meme que celle par laquelle il I' a cree: de
fac;on qu'encore qu' il ne lui aurait point donne au commencement d'autre forme
que celle du chaos, pourvu qu' ayant etabli Ies lois de la nature il lui pretât son
concours pour agir ainsi qu' elle a de coutume, ou peut croire, sans faire tort au
miracle de la creation, que par cela seul toutes Ies choses qui sont purement
materielles auraient pu avec le temps s'y rendre telles que nous Ies voyons a
present; et leur nature est bien plus aisee a concevoir lorsqu' on Ies voit naître peu
a peu en cette sorte, que lorsqu' on ne Ies considere que toutes faites.
(4) De la description des corps inanimes et des p lantes je passai a cel le des
anim aux, et particulierement a celle des hommes .Mais pour ce que je n' en
avais pas encore assez de connaissance pour en parler du meme style que du
reste, c' est-a-dire en demontrant Ies effets par Ies causes, et faisant voir de
quelles semences et en quelle fac;on la nature Ies doit produire, je me contentai
de supposer que Dieu forinât le corps d'un homme entierement semblable a
1 Voyez Ies traites de l'Homme et de la Formation du fcetus que Descartes veu t designer ici, et gui
on t ete publies par Clerselier en 1664, qua torze ans apres la mort de l'auteur.

115
l'un des notres, tant en la figure exterieure de ses membres, qu' en la conforma­
tion interieure de ses organes, sans le composer d'autre matiere que de celle
que j'avais decrite, et sans mettre en lui au commencement aucune ame
raisonnable, ni a ucu ne autre chose pour y servir d' ame vegetante ou sensitive,
sinon qu' il excitât en son creur un de ces feux sans lumi ere que j' avais deja
expliques, et que je ne concevais point d' autre nature que celui qui echauffe le
foin lorsqu' on I' a renferme avant qu' îl fflt sec, ou qui fait bouillir Ies vi ns
nouveaux lorsqu' on Ies laisse cuver sur la râpe: car examinant Ies fonctions qui
pouvaient en suite de cela etre en ce corps, j'y trouvais exactement toutes celles
qui peuvent etre en nous sans que nous y pensions, ni par consequent que notre
ame, c'est-a-dire cette partie distincte du corps dont il a ete dit ci-dessus que la
na ture n' est que de penser, y contribue, et qui sont toutes Ies memes en quoi
on peut <lire que Ies animaux sans raison nous ressemblent; sans que j'y en
pusse pour cela trouver aucune de celles qui, etant dependantes de la pensee,
sont Ies seules qui nous appartiennent en tant qu'hommes: au lieu que je Ies y
trouvais .toutes par apres, ayant suppose que Dieu creât une ame raisonnable,
1
et qu'il la joignît a ce corps en certaine fac;on que je decrivais •
(5) Mais, afin qu' on puisse voir en quelle sorte j'y traitais cette matiere, je veux
mettre ici I' explication du mouvement du creur et des arteres, qui etant le premier
et le plus general qu'on observe dans Ies animaux, on jugera facilement de lui ce
qu' on doit penser de tous Ies autres. Et, afin qu' on ait moins de difficulte a
entendre ce que j' en dirai, je voudrais que ceux qui ne sont point verses en
I' anatomie prissent la peine, avant que de lire ceci, de faire couper devant eux le
creur de quelque grand animal qui ait des poumons, car ii est en tous assez
semblable a celui de l'homme, et qu'ils se fissent montrer Ies deux chambres ou
concavites qui y sont: premierement celle qui est dans son cote droit, a laquelle
repondent deux tuyaux fort larges; a savoir: la veine cave, qui est le principal
receptacle du sang, et comme le tronc de l'arbre dont toutes Ies autres veines du
corps sont Ies branches; et la veine arterieuse, qui a ete ainsi mal nommee, pour
ce que c' est en effet une artere, laquelle, prenant son origine du creur, se di vise,
apres en etre sortie, en plusieurs branches qui vont se repandre partout dans Ies
poumons; puis celle qui est dans son cote gauche, a laquelle repondent en meme
fac;on deux tuyaux qui sont autant ou plus larges que Ies precedens; a savoir:
I' artere veineuse, qui a ete aussi mal nommee, a cause qu' elle n' est autre chose
qu'une veine, laquelle vient des poumons, ou elle est divisee en plusieurs
branches entrelacees avec celles de la veine arterieuse, et celles de ce conduit
qu' on nomme le sifflet, par ou entre I' air de la respiration; et la grande artere qui,
sortant du creur, envoie ses branches par tout le corps. Je voudrais aussi qu' on
leur montrât soigneusement les onze petites peaux qui, comme autant de petites
portes, ouvrent et ferment Ies quatre ouvertures qui sont en ces deux concavites;
a savoir: trois a I' entree de la veine cave, ou elles sont tellement disposees qu' elles
ne peuvent aucunement empecher que le sang qu'elle contient ne coule dans la
concavite droit du creur, et toutefois empechent exactement qu'il n'en puisse
sortir; trois a l'entree de la veine arterieuse, qui etant disposees tout au contraire,
permettent bien au sang qui est dans cette concavite de passer dans Ies poumons,
1 Voyez Traite de l'Homme, no. 7.

116
mais non pas a celui qui est dans Ies poumons d'y retoumer; et ainsi deux autres
a I' entree de I' artere veineuse, qui laissent couler le sang des poumons vers la
concavite gauche du cceur, mais s' opposent a son retour; et trois a I' entree de la
grande artere, qui I ui permettent de sortir du cceur, rnais I' ernpechent d' y
retoumer: et ii n' est point besoin de chercher d'autre raison du nombre de ces
peaux sinon que l'ouverture de I' artere veineuse etant en ovale, a cause du lieu
ou elle se rencontre, peut etre comrnodement fermee avec deux, au lieu que Ies
autres etant rondes le peuvent mieux etre avec trois. De plus, je voudrais qu' on
leur fit considerer que la grande artere et la vei ne arterieuse sont d' une composi­
tion beaucoup plus dure et plus ferme que ne sont I' artere veineuse et la veine
cave; et que ces deux demieres s' elargissent avant que d' entrer dans le cceur, et
y font comrne deux bourses, nornmees Ies oreilles du cceur, qui sont composees
d'une chair semblable a la sienne; et qu'il y a toujours plus de chaleur dans le
cceur qu' en aucun autre endroit du corps; et enfin que cette chaleur est capable
de faire que s'il entre quelque goutte de sang en ses concavites, elle s' enfle
promptement et se dilate, ai nsi que font generalernent toutes Ies liqueurs
lorsqu' on Ies laisse tomber goutte a goutte en quelque vaisseau qui est fort chaud.
(6) Car, apres cela, je n' ai besoin de <lire autre chose pour expliquer le
rnouvement du cceur sinon que lorsque ses concavites ne sont pas pleines de
sang, ii y en coule necessairement de la vei ne cave dans la droit et de I' artere
veineuse dans la gauche, d' autant que ces deux vaisseaux en sont toujours
pleins, et que leurs ouvertures, qui regardent vers le cceur, ne peuvent alors
etre bouchees; mais que sitot qu'il est entre ainsi deux gouttes de sang, une en
chacune de ses concavites, ces gouttes, qui ne peuvent etre que fort grosses, a
cause que Ies ouvertures par ou elles entrent sont fort larges et Ies vaisseaux
d' ou elles viennent fort pleins de sang, se rarefient et se dilatent a cause de la
chaleur qu' elles y trouvent; au moyen de quoi, faisant enfler tout le cceur, elles
poussent et ferment Ies cinq petites portes qui sont aux en trees des deux
vaisseaux d' ou elles viennent, empechant ainsi qu' il ne descende davantage de
sang dans le cceur, et, continuant a se rarefier de plus en plus, elles poussent et
ouvrent Ies six autres petites portes qui sont aux entrees des deux au tres
vaisseaux par ou elles sortent, faisant enfler par ce moyen toutes Ies branches
de la veine arteri euse et de la grande artere, quasi au meme instant que le cceur;
lequel incontinent apres se desenfl e, comme font aussi ces arteres, a cause que
le sang qui y est entre s'y refroidit; et leurs six petites portes se referment, et Ies
cinq de la veine cave et de I' artere veineuse se rouvrent, et donnent passage a
deux autres gouttes de sang qui font derechef enfler le cceur et Ies arteres, tont
de meme que Ies precedentes. Et pour ce que le sang qui entre ainsi dans le
cceur passe par ces deux bourses qu' on nomme ses· oreilles, de la vient que leur
mouvernent est contraire au sien, et qu' elles se desenflent lorsqu'il s' enfle. Au
reste, afin que ceux qui ne connaissent pas la force des demonstrations
mathematiques, et ne sont pas accoutumes a distinguer Ies vraies raisons des
vraisemblables, ne se hasardent pas de nier ceci sans I' examiner, je Ies veux
avertir que ce rnouvement que je viens d' expliquer suit aussi necessairement
de la seule disposition des organes qu' on peut voir a I' ceil dans le cceur, et de
la chaleur qu' on y peut sentir avec Ies doigts, et de la na ture du sang qu' on peut
117
connaître par experience, que fait celui d' un horologe, de la force, de la situation
et de la figure de ses contre-poids et de ses roues.
(7) Mais si on demande comment le sang des vei nes ne s' epuise point, en
coulant ainsi continuellement dans le cceur, et comment Ies arteres n' en sont
point trop remplies, puisque tout celui qui passe par le cceur s'y va rendre, je
n'a pas besoin d'y rep ondre autre chose que ce qui a deja ete ecrit par un
medecin d' Angleterre , auquel il faut donner la louange d' avoir rompu la giace
en cet endroit, et d' etre le premier qui a enseigne qu' il y a plusieurs petits
passages aux extremites des arteres, par ou le sang qu' elles rec;oivent du cceur
entre dans Ies petites branches des vei nes, d' ou il va se rendre derechef vers le
cceur; en sorte que son cours n'est autre chose qu' u ne circulation perpetuelle.
Ce qu'il prouve fort bien par I' experience ordinaire des chiru rgiens, qui, ayant
lie le bras mediocrement fort, au-dessus de I' endroit ou ils ouvrent la veine,
font que le sang en sort plus abondamment que s'ils ne l'avaient point lie; et i l
arriverait tout l e contrai re s 'i l s l e liaient au-dessous entre la main e t I' ouverture,
ou bien qu' ils le liassent tres fort au-dessus. Car il est manifeste que le lien,
mediocrement serre, pouvant empecher que le sang qui est deja dans le bras
ne retourne vers le cceur par Ies veines, n' empeche pas pour cela qu'il n'y en
vienne toujours de nouveau par Ies arteres, a cause qu' elles sont situees
au-dessous des veines, et que leurs peaux, etant plus d ures, sont moins aisees
a presser; et aussi que le sang qui vient du cceur tend avec plus de force a passer
par elles vers la main, qu' il ne fait a retourner de la vers le cceur par Ies veines:
et puisque ce sang sort du bras par l'ouverture qui est en l' une des veines, ii
doit necessairement y avoir quelques passages au-d essous du lien, c' est-a-di re
vers Ies extremites du bras, par ou ii y puisse venir des arteres. II prouve aussi
fort bien ce qu'il dit du cours du sang, par certaines petites peaux, qui sont
tellement disposees en divers lieux le long des veines, qu' elles ne lui permettent
point d'y passer du milieu du corps vers Ies extremites, mais seulement de
retourner des extremites vers le cceur; et de plus par I' experience qui montre
que tout celui qui est dans le corps en peut sortir en fort peu de temps par une
seule artere lorsqu' elle est coupee, encore meme qu' elle flit etroi tement liee fort
proche du cceur, et coupee entre lui et le lien, en sorte qu' on n' eut aucun sujet
d'imaginer que le sang qui en sortirait vînt d' ailleurs.
(8) Mais ii y a plusieurs au tres choses qui temoignent que la vraie cause de
ce mouvement du sang est celle qu e j' ai dite: comme, prem ierement, la
difference qu' on remarque entre celui qui sort des veines et celui qui sort des
arteres ne peut proceder que de ce qu' etant rarefie et comme distille en passant
par le cceur, ii est plus subtil et plus vif, et plus chaud incontinent apres en etre
sorti, c' est-a-dire etant dans Ies arteres, qu'il n' est un peu devant que d'y entrer,
c'est-a-dire etant dans Ies veines; et si on y prend garde, on trouvera que cette
difference ne paraît bien que vers le cceur, et non point tant aux lieux qui en
sont Ies plus eloignes. Puis, la durete des peaux dont la veine arterieuse et la
grande artere sont composees montre assez que le sang bat contre elles avec
plus de force que contre Ies veines. Et pourquoi la concavite gauche du cceur
et la grande artere seraient-elles plus amples et plus larges que la concavite
1 Hervceus, De molu cordis.

1 18
droite et la veine arterieuse, si ce n' etait que le sang de I' artere veineuse, n' ayant
ete que dans Ies poumons dep uis qu' il a passe par le cceur, est plus subtil et se
rarefie plus fort et plus aisement que celui qui vient immediatement de la veine
cave? Et qu' est-ce qu e Ies medecins peuvent deviner en tâtant le pouls, s' ils ne
savent que, selon que le sang change de nature, il peut etre ran�fie par la chaleur
du cceur plus ou moins fort, et plus ou moins vite gu'auparavant? Et si on
examine comment cette chaleur se communique aux autres membres, ne faut-i l
pas avouer que c' est par le moyen d u sang, gui, passant par le cceur, s'y
rec h auffe, et se repand de la par tout le corps: d' ou vient que si on ote le sang
de quelque partie, on en âte par meme moyen la chaleur; et encore que le cceur
flit aussi ardent qu' un fer embrase, il ne suffirait pas pour rechauffer les pieds
et Ies mains tant qu'il fait, s'il n'y envoyait continuel lement de nouveau sang.
Puis aussi on connaît de la que le vrai usage de la respiration est d' apporter
assez d' air frais dans le poumon pour faire que le sang qu i y vient de la
concavi te droite du cceur, ou il a ete rarefie et comme change en vapeurs, s' y
epaississe et convertisse en sang derechef, avant que de retomber dans la
gauche, sans quoi il ne pourrait etre propre a servi r de nourri ture au feu qui y
est; ce qui se confirme parce qu' on voit que Ies animaux qui n' ont point de
poumons n' ont aussi gu'une seule concavite dans le cceur, et que Ies enfans,
qui n' en peuvent user pendant qu'ils sont renfermes au ven tre de leurs meres,
ont une ouverture par ou il coule du sang de la veine cave en la concavite
gauche du cceur, et un conduit par ou ii en vient de la veine arterieuse en la
grande artere, sans passer par le poumon. Puis la coction comment se ferait-elle
en I' estomac, si le cceur n' y envoyait de la chaleur par Ies arteres, et avec cela
quelgues-unes des plus coulantes pa rties du sang, gui ai dent a dissoudre Ies
viandes qu' on y a mises? Et l' action qui converti t le suc de ces viandes en sang
n' est-elle pas aisee a connaître, si on considere qu' il se distille, en passant et
repassant par le cceur, peut-etre plus de cent ou deux cents fois en chaque jour?
Et qu' a-t-on besoin d' autre chose pour expliquer la nutrition, et la production
des diverses humeurs gui sont dans le corps, sinon de dire que la force d ont le
sang, en se rarefiant, passe du cceur vers Ies extremites des arteres, fait que
quelques-unes de ses parties s' arre tent entre celles des membres ou elles se
trouvent, et y prennent la place de quelques autres qu' elles en chassent, et que,
selon la situation ou la figure ou la petitesse des pores qu' elles rencontrent, Ies
unes se vont rendre en certains lieux plutot que Ies autres, en meme fac;on que
chacun peut avoir vu divers cribles, qui, etant diversement perces, serven t a
separer divers grains Ies uns des autres? Et, enfin, ce qu'il y a de plus remar­
quable en tout ceci, c' est la generation des esprits animaux, qui sont comme un
vent tres subtil, ou plutot comme une flamme tres pure et tres vive, qui,
montant continuellement en grande abondance du cceur dans le cerveau, se va
rendre de la par .}es nerfs dans Ies muscles, et donne le mouvement a tous Ies
membres; sans qu' il faille imaginer d' autre cause qui fasse que Ies parties du
sang qui,etant Ies plus agitees et Ies plus penetrantes, sont Ies plus propres a
composer ces esprits, se vont rendre p lutot vers le cerveau que vers ailleurs,
sinon que Ies arteres qui Ies y portent sont celles qui viennent du cceur le plus
en ligne droite de toutes, et que, selon Ies regles des mecaniques, qui sont Ies
1 19
rnemes que celles de la nature, lorsque plusieurs choses tendent ensemble a se
mouvoir vers un meme cote ou îl n'y a pas assez de place pour toutes, ainsi que
Ies parties du sang qui sortent de la concavite gauche du cceur tendent vers le
cerveau, Ies plus faibles et moins agitees en doivent etre detournees par Ies plus
fortes, qui par ce moyen s'y vont rendre seules.
(9) J'avais explique assez particulierement toutes ces choses dans le traite que
j' avais eu ci-devant dessein de publier. Et ensuite j'y avais montre quelle doit etre
la fabrique des nerfs et des muscles du corps humain, pour faire que Ies esprits
animaux etant dedans aient la force de mouvoir ses rnembres, ainsi qu' on voit
que Ies tetes, un peu apres etre coupees, se remuent encore et mordent la terre
nonobstant qu'elles ne soient plus animees; quels changernens se doivent faire
dans le cerveau pour causer la veille, et le sommeil, et Ies songes; cornment la
lumiere, Ies sons, Ies odeurs, Ies gouts, la chaleur, et toutes Ies autres qualites des
objets exterieurs, y peuvent imprimer diverses idees par l'entremise des sens;
comrnent la faim, la soif et Ies autres passions interieures y peuvent aussi envoyer
Ies leurs; ce qui doit y etre pris pour le sens commun ou ces idees sont re�ues,
pour la memoire qui Ies conserve, et pour la fantaisie qui Ies peut diversement
changer et en composer de nouvelles, et, par merne moyen, distribuant Ies esprits
anirnaux dans Ies muscles, faire mouvoir Ies membres de ce corps en autant de
diverses fa�ons, et autant a propos des objets qui se presentent a ses sens et des
passions interi eures qui sont en lui, que Ies n6tres se puissent mouvoir sans que
la volante Ies conduise: ce qui ne semblera nullernent etrange a ceux qui, sachant
combien de divers automates, ou machines rnouvantes, !'industrie des homrnes
peut faire, sans y employer que fort peu de pieces, a comparaison de la grande
multitude des os, des rnuscles, des nerfs, des arteres, des veines et de toutes Ies
autres parties qui sont dans le corps de chaque animal, considereront ce corps
comme une machine qui, ayant ete faite des mains de Di eu, est incornparablement
mieux ordonnee et a en soi des mouvemens plus adrni rables qu' aucune de celles
qui peuvent etre inventees par· Ies hommes. Et je rn' etais ici particulierement
arrete a faire voir que s' il y avait de telles machines qui eussent Ies organes et la
figure exterieure d'un singe ou de quelque autre animal sans raison, nous
n' aurions aucun moyen pour reconnaître qu' elles ne seraient pas en tout de meme
nature que ces animaux; au lieu que s'il y en avait qui eussent la ressemblance de
nos corps, et im itassent autant nos actions que moralement îl serait possible, nous
aurions toujours deux moyens tres certai ns pour reconnaître qu' elles ne seraient
point pour cela de vrais hommes: dont le premier est que jamais elles ne
pourraient user de paroles ni d' autres signes en Ies composant, comme nous
faisons pour declarer aux autres nos pensees: car on peut bien concevoir qu'une
machine soit tellement faite qu' elle profere des paroles, et meme qu' elle en
profere quelques-unes a propos des actions corporelles qui causeront quelque
changement en ses organes, comme si on la touche en quelque endroit, qu' elle
demande ce qu'on lui veut <lire; si en un autre, qu'elle crie qu'on lui fait mal, et
choses semblables; mais non pas qu' elle Ies arrange diversement pour repondre
au sens de tout ce qui se <lira en sa presence, ainsi que Ies hommes Ies plus hebetes
peuvent faire: et le second est que, bien qu' elles fissent plusieurs choses aussi bien
ou peut-etre rnieux qu' aucun de nous, elles manqueraient infailliblement en
120
quelques autres, par lesquelles on decouvrirait qu' elles n' agiraient pas par con­
naissance, mais seulement par la disposition de leurs organes: car, au lieu que la
raison est un instrument universel qui peut servir en toutes sortes de rencontres,
ces organes ont besoin de quelque particuliere disposition pour chaque action
particuliere; d'ou vient qu'il est moralement impossible qu'il y en ait assez de
divers en une machine pour la faire agir en toutes Ies occurrences de la vie de
meme fac;on que notre raison nous fait agir. Or par ces deux memes moyens on
peut aussi connaître la difference qui est entre Ies hommes et Ies betes. Car c' est
une chose bien remarquable qu' il n'y a point d'hommes si hebetes et si stupides,
sans en excepter meme Ies insenses, qu'ils ne soient capables d'arrangerensemble
diverses paroles, et d' en composer un discours par lequel ils fassent entendre
leurs pensees; et qu' au contraire il n'y a point d' autre animal, tant parfait et tant
heureusement ne qu' il puisse etre, qui fasse le semblable. Ce qui n' arrive pas de
ce qu'ils ont faute d' organes: car on voi t que les pies et Ies perroquets peuven t
proferer des paroles ainsi que nous, et tou tefois ne peuvent parler ainsi que nous
c' est-a-dire en temoign ant qu'ils pensent ce qu'ils disent; au lieu que Ies hommes
qui etant nes sourds et muets sont prives des organes qui servent aux autres pour
parler, autant ou plus que les betes, ont coutume d'inventer d' eux-memes
quelques signes, par lesquels ils se font entendre a ceux qui etant ordinairemen t
avec eux ont loisir d' apprendre leur langue. Et ceci ne temoigne pas seulement
que les betes ont moins de raison que les hommes, mais qu'elles n'en ont point
du tout: car on voit qu' il n' en faut que fort peu pour savoir parler; et d' autant
qu'on remarque de l'inegalite entre les animaux d'une meme espece, aussi bien
qu' entre Ies hom mes, et que Ies uns sont plus aises a dresser que les autres, îl n' est
pas croyable qu'un singe ou un perroquet qui serait des plus parfaits de son
espece n'egalât en cela un enfant des plus stupides, ou du moins un enfant qui
aurait le cerveau trouble, si leur ame n' etait d'une nature toute differente de la
notre. Et on ne doit pas confondre les paroles avec Ies mouvemens naturels qui
temoignent les passions, et peuvent etre imites par des machines aussi bien que
par les animaux; ni penser, comme quelques anciens, que les betes parlent, bien
que nous n' entendions pas leur langage. Car, s'il etait vrai, puisqu' elles ont
plusieurs organes qui se rapportent aux notres, elles pourraient aussi bien se faire
entendre a nous qu' a leurs semblables. C' est aussi une chose fort remarquable
que, bien qu'il y ait plusieurs animaux qui temoignent plus d'industrie que nous
en quelques-unes de leurs actions, on voit toutefois que Ies memes n' en
temoignent point du tout en beaucoup d' autres: de fac;on que ce qu'ils font mieux
que nous ne prouve pas qu'ils ont de l' esprit, car a ce compte il en auraient plus
qu'aucun de nous et feraient mieux en toute autre chose; mais plutot qu' ils n'en
ont point, et que c' est la nature qui agit en eux selon la disposition de leurs
organes: ainsi qu'on voit qu'un horloge, qui n'est compose que de roues et de
ressorts, peut compter Ies heures et mesurer le temps plus justement que nous
avec toute notre prudence.
(10) ]' avais decrit apres cela l' ame raisonnable, et fait voir qu' ell e ne peut
aucunement etre tiree de la puissance de la matiere, ainsi que les autres choses
dont j' avais parle, m ais qu' elle doi t expressement etre creee; et comrnent îl ne
suffit pas qu' elle soit logee dans le corps humain, ainsi qu'un pilote en son·navire,
121
sinon peut-etre pour mouvoir ses membres, mais qu' il est besoin qu' elle soit jointe
et unie plus etroitement avec lui, pour avoir outre cela des sentimens et des
appetits semblables aux nâtres, et ainsi composer un vrai homme. Au reste je me
suis ici un peu etendu sur le sujet de I' ame, a cause qu' il est des plus importans:
car, apres l' erreur de ceux qui nient Di eu, laquelle je pense avoir ci-dessus assez
refutee, ii n'y en a point qui eloigne plutât Ies esprits faibles du droit chemin de
la vertu, que d'imaginer que I' ame des betes soit de meme nature que la notre, et
que par consequent nous n' avons rien a craindre ni a esperer apres cette vie, non
pl us que Ies mouches et Ies fourmis; au lieu que lorsqu' on sait combien elles
different, on comprend beaucoup mieux Ies raisons qui prouvent que la nâtre est
d' une na ture entierement independante du corps, et par consequent qu' elle n' est
point sujette a mourir avec lui; puis d'autant qu'on ne voit point d'autres causes
qui la detruisent, on est porte natu rellement a juger de la qu' elle est im mortelle.

SIXIEME PARTIE

QUELLES CHOSES S ONT REQUI SES POUR A LLER PLUS A V ANT

EN LA RECHERCHE DE LA NA TURE

(1) Or îl y a maintenant trois ans que j' etais parvenu a la fin du traite qui
contient toutes ces choses, et que je commen�ais a le revoir afin de le mettre
entre Ies mains d'un i mprimeur, lorsque j'appris que Ies personnes a qui j e
defere, e t dont I ' autorit e ne peut guere moins sur mes actions que ma propre
raison sur mes pensees, avaient desapr.rouve une opinion de physique publiee
1
un peu auparavant par quelque autre , de laquelle je ne veux pas dire que je
fusse, mais bien que je n'y avais rien remarque avant leur censure que je pusse
imaginer etre prejudiciable ni a. la reli gion ni a l' E tat, ni par consequent qui
m' eut empeche de I' ecrire si la raison me I' eut persuadee; et que cela me fi t
craindre qu' il ne s'en trouvât tout de meme quelqu' une en tre Ies miennes en
laquelle je me fusse mepris, nonobstant le grand soin que j' ai toujours eu de
n' en p o i nt recevo i r de nouvelles en ma crea nce dont je n' eusse des
demonstrations tres certaines, et de n' en point ecrire qui pussent tourner au
desavantage de personne. Ce qui a ete suffisant pour m' obliger a changer la
resolution que j'avais eue de Ies publier; car, encore que Ies raisons pour
lesquelles je l' avais prise auparavant fussent tres fortes, mon inclination, qui
m' a toujours fait ha'ir le metier de faire des livres, m' en fit incontinent trouver
assez d' autres pour m' en excuser. Et ces raisons de part et d' autre sont telles,
que non seulement j' ai ici quelque interet de les <lire, mais peut-etre aussi que
le public en a de Ies savoir.
1 Descartes veut parler du mouvement de la terre, opinion adoptee par Galilee.

122
 (2) Je n' ai jamais fait beaucoup d' etat des choses qui venaient de mon esprit;
et pendant que je n' ai recueilli d' autres fruits de la methode dont je me sers
si non que je me suis satisfait touchant quelques difficultes qui appartiennen t
aux sci ences speculatives, ou bien que j' ai tâche de regler mes mceurs par Ies
raisons qu' elle m' enseignait, je n' ai point cru etre oblige d' en rien ecrire. Car,
pour ce gui touche Ies mceurs, chacun abonde si fort en son sens, qu' il se
pourrait trouver autant de reformateurs que de tetes, s' il etait permis a d' autres
qu' a ceux que Di eu a etablis pour souverains sur ses peuples, ou bien auxquels
ii a donne assez de grâce et de zele pour etre prophetes, d' entreprendre d'y rien
changer; et bien gue mes speculations me plussent fort, j'ai cru que Ies autres
en avaient aussi qui leur plaisaient peu t-etre davantage. Mais sitât que j' ai eu
acquis quelgues notions generales touchant la physique, et que, commen�ant
a Ies eprouver en diverses difficul tes particulieres, j'ai remargue jusques ou
elles peuvent conduire, et combien elles different des principes dont on s' est
servi jusgues a present, j' ai cru que je ne pouvais Ies tenir cachees sans pecher
grandement contre la loi gui nous oblige a procurer autant qu' il est en nous le
bien general de tous Ies hommes: car el les m' ont fait voir qu' il est possible de
parvenir a des connaissances qui soient fort utiles a la vie; et gu' au lieu de cette
philosoph ie speculative gu' on enseigne dans Ies ecoles on en peut trouver une
pratique, par laguelle, connaissant la force et Ies actions du feu, de I' eau, de
I' air, des astres, des cieux et de tous Ies autres corps gui nous environnent, aussi
distinctement gue nous connaissons Ies divers metiers de nos artisans, nous Ies
pourrions employer en meme fa�on a tous Ies usages auxquels ils sont propres,
et ainsi nous rend re comme maîtres et possesseurs de la na ture. Ce qui n' est
pas seu lement a desirer pour l'invention d'une infinite d' artifices qui feraient
qu' on jouira i t sans aucune peine des fru its de la te rre et de toutes Ies
commod i tes gui s'y trouvent, mais principalement aussi pour la conservation
de la sante, laguelle est sans doute le premier bien et le fondement de tous Ies
au tres biens de cette vie; car meme l'esprit depend si fort du temperament et
de la disposition des organes du corps, gue, s'il est possible de trouver quelque
moyen gui rende communement Ies hommes plus sages et plus habiles gu' ils
n'ont ete jusques ici, je crois que c' est dans la medecine gu'on doit le chercher.
11 est vrai que celle qui est maintenant en usage contient peu de choses dont
l'utilite soi t si remarquable: mais, sans que j'aie aucun dessein de la mepriser,
je m' assure qu'il n'y a personne, meme de ceux qui en font profession, qui
n'avoue gue tout ce qu'on y sait n'est presgue rien a comparaison de ce gui
reste a y savoir; et qu'on se pourrait exempter d' une infinite de maladies tant
du corps que de I' esprit, et meme aussi peur-etre de I' affaiblissement de la
vieillesse, si on avai t assez de connaissance de leurs causes et de tous Ies
remedes dont la na ture nous a pourvus. Or ayant dessein d' employer tou te ma
vie a la recherche d'une science si necessaire, et ayant rencontre un chemin qui
me semble tel qu' on doit infailliblement la trouver en le suivant, si ce n' est
qu'on en soi t empeche ou par la brievete de la vie ou par le defaut des
experiences, je j u geais qu'il n'y avait point de meilleur remede contre ces deux
empechemens que de communiquer fidelement au public tout le peu que
j'aurais trouve, et de convier Ies bons esprits a tâcher de passer plus outre, en
123
contribuant, chacun selon son inclination et son pouvoir, aux experiences qu' il
faudrait faire, et communiquant aussi au plublic toutes Ies· choses qu' ils ap­
prendraient, afin que Ies derniers commenc;ant ou Ies precedens auraient
acheve, et ainsi joignant Ies vies et Ies travaux de plusieurs, nous allassions tous
ensemble beaucoup plus loin que chacun en particulier ne saurait faire.
(3) Meme je remarquais, touchant Ies experiences, qu' elles sont d' autant
plus necessaires qu' on est plus avance en connaissance; car, pour le comm en­
cement, il vaut mieux ne se servir que de celles qui se presentent d' elles-memes
a nos sens, et que nous ne saurions ignorer pourvu que nous y fassions tant
soit peu de reflexion, que d' en chercher de plus rares et etudiees: dont la raison
est que ces plus rares trompent souvent, lorsqu' on ne sait pas encore Ies causes
des plus communes, et que Ies circonstances dont elles dependent sont qua si
toujours si particulieres et si petites, gu'il est tres malaise de Ies remarqu e r.
Mais I' ordre gue j' ai tenu en ceci a ete tel: premierement j' ai tâche de trouver
en general Ies principes ou premieres causes de tout ce qui est ou qui peut etre
dans le monde, sans rien considerer pour cet effet que Di eu seul gui I' a cree, ni
Ies tirer d' ail leurs que de certaines sem ences de verites qui sont naturellement
en nos ames. Apres cela, j'ai examine quels etaient Ies premiers et plus or­
dinaires effets qu' on pouvait deduire de ces causes; et il me semble gue par-la
j' ai trouve des cieux, des astres, une terre, et meme sur la terre de I' eau, de I' air,
du feu, des mineraux et guelques autres telles choses gui sont I es plus com­
m unes de toutes et Ies plus simples, et par conseguent Ies plus aisees a
con naître. Puis l orsque j' ai voulu descendre a celles qui etai ent plus
particulieres, ii s' en est tant presente a moi de diverses, que je n' ai pas cru qu'il
fllt possible a l' esprit humain de distinguer Ies formes ou especes de corps qui
sont sur la terre, d'une infinite d' autres qui pourraient y etre si c' eut ete le
vouloir de Dieu de Ies y mettre, ni par conseguent de Ies rapporter a notre
usage, si ce n' est qu' on vienne au-devant des causes par Ies effets, et qu' on se
serve de plusieurs experiences particulieres. En sui te de guoi, repassant mon
esprit sur tous Ies objets qui s' etaient jamais presentes a mes sens, j' ose bien
dire que je n'y ai remargue aucune chose gue je ne pusse assez ţ:Ommodement
expliquer par Ies principes qu j' avais trouves. Mais il fa ut aussi gue j' avoue que
la puissance de la nature est si ample et si vaste, et que ces principes sont si
simples et si generaux, que je ne remarque quasi plus aucun effet particulier
que d'abord je ne connaisse gu'il peu t en etre deduit en plusieurs diverses
fac;ons, et que ma plus grande difficulte est d' ordinaire de trouver en laquelle
de ces fac;ons ii en depend; car a cela je ne sais point d' autre expedient que de
chercher derechef guelques experiences qui soient telles que leur evenement
ne soit pas le meme si c'est en l'une de ces fac;ons qu' on doit l'expliquer gue si
c' est en I' autre. Au reste, j' en suis maintenant la que je vois, ce me semble, assez
bien de quel biais on se doit prendre a faire la plupart de celles qui peuvent
servir a cet effet: mais je vois aussi qu' elles sont telles, et en si grand nombre,
que ni mes mains ni mon revenu, bien gue j' en eusse mille fois plus gue je n' en
ai, ne sauraient suffire pour toutes; en sorte que, selon gue j' aurai desormais la
commodite d'en faire plus ou moins, j'avancerai aussi plus ou moins en la
connaissance de la nature: ce gue je me promettais de faire connaître par le
124
traite que j'avais ecrit, et d'y montrer si clairement l' utilite que le public en peut
recevoir, que j' obligerais tous ceux qui desirent en general le bien des hommes,
c' est-a-dire tous ceux qui sont en effet vertueux, et non point par faux sembiant
ni seulement par opinion, tant a me communiquer celles gu' ils ont deja faites,
qu' a m' aider en la recherche de celles qui restent a faire.
(4) Mais j'ai eu depuis ce temps-la d'au tres raisons qui m'ont fai t changer
d' opinion, et penser que je devais veritablement continuer d' ecrire toutes Ies
choses que je jugerais de queique importance, a mesure que j' en decouvrirais
la verite, et y apporter le meme soin que si je Ies voulais faire imprimer, tant
afin d' avoir d' autant plus d' occasi on de les bien examiner, comme sans doute
on regarde toujours de plus pres a ce gu' on croit devoir etre vu par plusieurs
gu' a ce qu' on ne fait que pour soi-meme (et souvent Ies choses gui m ' ont semble
vraies Iorsgue j' ai commence a les concevoir, m' ont paru fausses lorsgue je les
ai voulu mettre sur le pa pier), gu' afi n de ne perdre a ucu ne occasion de profiter
au publ ic, si j' en suis capabl e, et gue si mes ecrits valent quelgue chose, ceux
gui Ies auront apres ma mort en puissent user ainsi gu' il sera le plus a propos;
mais que je ne devais aucunement consentir qu'ils fussent publies pendant ma
vie, afi n gue ni les opposi tions et controverses auxguelles ils seraient peut-etre
sujets, ni meme la reputation telle guelle gu' ils me pourraient acquerir, ne me
donnassent aucune occasion de perdre le temps gue j'ai dessein d'employer a
m'i nstruire. Car bien gu'il soit vrai gue chaque homme est oblige de procurer
autant qu' il est en lui le bien des autres, et que c' est proprement ne valoir rien
que de n' etre utile a personne, tou tefois il est vrai aussi gue nos soins se doivent
etendre plus loin gue le temps present, et qu'il est bon d' omettre les choses gui
apporteraient peut-etre quelque profit a ceux qui vivent, lorsque c' est a dessein
d' en faire d' autres qui en ap portent davantage a nas neveux. Comme en effet
je veux bien qu' on sache que le peu gue j' ai appris j usques ici n' est presgue rien
a comparaison de ce gue j'ignore et que je ne desespere pas de pouvoir
apprendre: car c'est quasi le meme de ceux qui decouvrent peu a peu la veri te
dans Ies sciences, que de ceux gui, commern;ant a devenir riches, ont moins de
peine a faire de grandes acguisiti ons, gu' ils n'ont eu auparavant, etant plus
pauvres, a en faire de beaucoup moindres. Ou bien on peut Ies comparer aux
chefs d' armee, dont Ies forces ont coutume de croître a proportion de Ieurs
victoi res, et gui ont besoin de plus de conduite pour se maintenir apres la perte
d' une bataille, gu'ils n'ont, apres I'avoir gagnee, a prendre des villes et des
provinces. Car c' est veritabl ement donner des batailles gue de tâcher a vaincre
toutes Ies difficultes et Ies erreurs qui nous empechent de parvenir a la connais­
sance de la verite, et c' est en perdre une gue de recevoir quelque fausse opinion
touchant une matiere un peu generale et importante; ii faut apres beaucoup
plus d' adresse pour se remettre au meme etat gu' on etait auparavant, gu'il ne
faut a faire de grands progres Iorgu' on a deja des principes qui sont assures .
Pour moi, si j' ai ci-devant trouve quelques verites dans Ies sciences ( et j' espere
que Ies choses qui sont contenues en ce volume feront juger que j' en ai trouve
queiques-unes), je puis dire que ce ne sont que des suites et des dependances
de cinq ou six principales difficultes que j' ai surmontees, et que je compte pour
autant de batailles ou j' ai eu l'heur de mon câte. Meme je ne craindrai pas de
125
dire gue je pense n' avoir plus besoin d' en gagner gue deux ou trois autres
semblables pour venir entierement a bout de mes desseins; et gue mon âge n' est
point si avance gue, selon le cours ordinaire de la nature, je ne puisse encore
avoir assez de l oisir pour cet effet. Mais je crois etre d' autant plus oblige a
menager le temps gui me reste, gue j' ai plus d' esperance de le pouvoir bien
employer; et j' aurais sans doute plusieurs occasions de le perdre, si je publiais
Ies fondemens de ma physigue: car encore gu'ils soient presgue tous si evidens
gu'il ne faut gue Ies entendre pour Ies croire, et gu'il n'y en ait aucun dont je
ne pense pouvoir donner des de monstrations, toutefois, a cause gu'il est
impossible gu'ils soient accordans avec toutes Ies diverses opinions des autres
hommes, je prevois gue je serais souvent diverti par les oppositions gu'ils
feraient naître.
(5) On peut dire gue ces oppositions seraient utiles, tant afin de me faire
connaître mes fautes, gu' afin gue, si j' avais guelgue chose de bon, Ies autres en
eussent par ce moyen plus d'intelligence, et, comme plusieurs peuvent plus voir
gu' un homme seul, gue, co mmenc;ant des maintenant a s' en servir, ils
m' aidassent aussi de leurs inventions. Mais encore gue je me reconnaisse
extremement sujet a faillir, et que je ne me fie quasi jamais aux premieres pensees
qui me viennent, toutefois l' experience que j' ai des objections qu' on me peut faire
m' em peche d' en esperer aucun profit: car j' ai deja souvent eprouve Ies jugemens
tant de ceux gue j' ai tenus pour mes amis gue de quelques autres a gui je pensais
etre indifferent, et meme aussi de quelques-uns dont je savais que la malignite et
I' envie tâcheraient assez a decouvrir ce que l' affection cacherait a mes amis; mais
il est rarement arrive qu' on m'ait objecte quelque chose que je n'eusse point du
tout prevue, si ce n'est gu'elle rut fort eloignee de mon sujet: en sorte gue je n' ai
quasi jamais rencontre aucun censeur de mes opinions qui ne me semblât ou
moins rigoureux ou moins equitable que moi-meme. Et je n' ai remarque non plus
que par le moyen des disputes gui se pratiquent dans Ies ecoles on ait decouvert
aucune veri te gu' on ignorât auparavant: car pendant que chacun tâche de
vaincre, on s' exerce bien plus a faire valoir la vraisemblance qu' a peser Ies raisons
de part et d' autre; et ceIDC gui ont ete long-temps bons avocats ne sont pas pour
cela par apres meilleurs juges.
(6) Pour l'utilite gue Ies autres recevraient de la communication de mes
pensees, elle ne pourrait aussi etre fort grande; d' au tant gue je ne I es ai point
encore conduites si loin qu'il ne soit besoi n d'y ajouter beaucoup de choses
avant gue de Ies appliguer a l'usage. Et je pense pouvoir dire sans vanite gue
s' il y a quelgu' un gui en soit capable, ce doit etre pl utât moi qu'aucun autre:
non pas qu'il ne puisse y avoir au monde plusieurs esprits incomparablement
meilleurs que le mien, mais pour ce qu' on ne saurait si bien concevoir une chose
et la rendre sienne, lorsqu' on l' apprend de quelque autre, que lorsqu' on
l' invente soi-meme. C e qui est si veri table en cette matiere, que bien que j' aie
souvent explique quelques-unes de mes opinions a des personnes de tres bon
esprit, et gui, pendant que je leur parlais, semblaient Ies entendre fort distincte­
ment, toutefois, lorsqu'ils Ies ont redites, j' ai remargue qu'ils Ies ont changees
presgue touj ours en telle sorte que je ne Ies pouvais plus avouer pour miennes.
A I' occasion de quoi je suis bien aise de p rier ici nos neveux de ne croire jamais
126
que Ies choses qu' on leur dira viennent de moi, lorsque je ne Ies aurai point moi
meme divulguees; et je ne m' etonne aucunement des extravagances qu' on
attribue a tous ces anciens philosophes dont nous n'avons point Ies ecrits, ni
ne juge pas pour cela que leurs pensees aient ete fort deraisonnables, vu qu' ils
etaient des meilleurs esprits de leurs temps, mais seulement qu' on nous Ies a
mal rapportees. Comme on voit aussi que presque jamais il n' est arrive
qu' aucun de leurs secta te urs Ies ait surpasses; et je m' assure gue Ies pi us
passionnes de ceux gui suivent maintenant Aristate se croiraient heureux s' ils
avaient autant de connaissance de la nature qu'il en a eu, encore meme que ce
flit a condition gu' ils n' en auraient jamais davantage. Ils son t comme le lierre,
qui ne tend point a monter plus haut que Ies arbres gui le soutiennent, et meme
souvent qui redescend apres qu' il est parvenu jusques a leur faîte; car ii me
semble aussi que ce ux-la re descend ent, c' est-a-dire se rendent en quelque fa<;on
moins savans que s' ils s' abstenaient d' etudier, lesquels, non contens de savoir
·
tout ce qui est intelligiblement e xplique dans leur auteur, veulent outre cela y
trouver la soluti on de plusieurs difficu ltes dont il ne dit rien, et auxquelles il
n' a peut-etre jamais pense. Toutefois l eur fa<;on de philosopher est fort com­
mode pour ceux qui n' ont gue des esprits fort mediocres; car I' obscuri te des
distinctions et des principes dont ils se serve nt est cause qu'ils peuvent parler
de tou tes choses aussi hardiment que s' ils les savaient, et soutenir tout ce qu'ils
en disent contre Ies plus subtils et Ies p lus habiles, sans qu' on ait moyen de Ies
convaincre: en quoi ils me semblent pareils a un aveugle qui pour se ba ttre sans
desavantage contre un qui voit, I' aurait fait venir dans le fond de quelque cave
fort obscure: et je puis dire qu e ce ux-ci ont interet gue je m' abstienne de publier
Ies principes de la philosophie dont je me sers; car etant tres si mples et tres
evidens, comme ils sont, je ferais quasi le meme en Ies publiant gue si j' ouvrais
quelques fenetres et faisais entrer du jour dans cet te cave ou ils sont descend us
pour se battre. Mais meme Ies meilleurs esprits n' ont pas occasion de souhaiter
de Ies connaître; car s' ils veulen t savoir parler de toutes choses, et acquerir la
reputation d' etre doctes, ils y parviendront plus aisement en se contentant de
la vraisemblance, qui peut etre trouvee sans grande peine en toutes sortes de
matieres, qu' en cherchant la veri te, qui ne se decouvre que peu a peu en
quelgues-unes, et gui, l orsqu'il est guestion de parler des autres, oblige a
confesser franchement qu' on Ies ignore. Que s'ils preferent la connaissance de
quelque peu de verite a la vanite de paraître n'ignorer rien, comme sans doute
elle est bien preferable, et gu' ils veuillent suivre un dessein semblable au mien,
ils n' ont pas besoin pour cela gue je leur die rien davantage gue ce gue j' ai deja
dit en ce discours: car s' ils sont capables de passer plus outre gue je n'ai fait, ils
le seront aussi, a plus forte raison, de trouver d'eux memes tou t ce que je pense
avoir trouve; d' au tant gue n' ayant jamais rien exami ne gue par ordre, ii est
certain que ce qui me reste encore a decouvrir est de soi plus difficile et plus
cache que ce que j' ai pu ci-devant rencontrer, et ils auraient bien moins de
plaisir a l'apprendre de moi que d'eux-memes: outre gue l'habitude qu' ils
acquerront, en cherchant premierement des choses faciles, et passant peu a peu
par degres a d' autres plus difficil es, leur servira plus que toutes mes instruc­
tions ne sauraient faire. C omme pour moi je me persuade gue si on m' eut
127
enseigne des ma jeunesse toutes les verites dont j' ai cherche dep uis Ies
demonstrations, et que je n' eusse eu aucune peine a Ies apprend re, je n' en
aurais peut-etre jamais su aucunes autres, et du moins que jamais je n'aurais
acquis l' habitude et la facili te que je pense avoir d' en trouver toujours de
nouvelles a mesu re que je m'applique a Ies chercher. Et en un mot s'il y a au
monde quelque ouvrage gui ne puisse etre si bien acheve par aucun autre que
par le meme gui I' a commence, c' est celui auquel je travaille.
(7) 11 est vrai que pour ce gui est des experiences gui peuvent y servir, un
homme seul ne saurait suffire a Ies faire toutes: mais ii n'y saurait aussi
employer utilement d' autres mains que Ies siennes, sinon celles des artisans,
ou telles gens qu' ii pourrait payer, et a gui I' esperance du gain, gui est un
moyen tres efficace, ferait faire exactement toutes l es choses qu'il leur
prescrirait. Car pour Ies volontaires gui, par curiosite ou desir d' apprendre,
s' offriraient peut-etre de lui aider; ou tre qu' ils ont pou r I' ordinaire p lus de
promesses que d' effet, et qu'ils ne font que de belles propositions dont a ucu ne
jamais ne reussit, ils voudraient infailliblement etre payes par I' explication de
quelques di fficultes, ou du moins par des complimens et des entretiens inutiles,
gui ne lui sauraient couter si peu de son temps qu' il n' y perdît. Et pou r Ies
experiences que Ies au tres ont dej a faites, quand bien meme i ls Ies lui
voudraient communiquer, ce que ceux gui Ies nomment des secrets ne feraient
jamais, elles sont pour la plupart composees de tant de circonstances ou
d'ingrediens superflus, qu' il lui serait tres malaise d'en dechi ffrer la veri te;
outre qu'il Ies trouverait presque toutes si mal expliquees, ou meme si fausses,
a cause que ceux gui Ies ont faites se sont efforces de Ies faire paraître conformes
a leurs principes, que s'il y en avait quelques-unes gui lui servissent, elles ne
pourraient derechef valoir le temps qu' il lui faudrait employer a Ies choisir. De
fa<;on que s' il y avait au monde quelqu' un qu'on sfit assurement etre capable
de trouver Ies plus grandes choses et Ies plus utiles au public gui puissent etre,
et que pour cette cause Ies autres hommes s' effor<;assent par tous moyens de
l'aider a venir a bout de ses desseins, j e ne vois pas qu'ils pussent au tre chose
pour lui sinon fournir aux frais des experiences dont ii aurait besoin, et du reste
empecher que son loisir ne lui fUt âte par l'importunite de personne. Mais ou tre
que je ne presume pas tant de moi-meme que de vouloir rien promettre
d' extraordinaire, ni ne me repais point de pensees si vaines que de m' i maginer
que le public se doive beaucoup interesser en mes desseins, je n' ai pas aussi
l' ame si basse que je voulusse accepter de gui que ce ffit aucune faveur qu' on
pfit croire que je n' aurais pas meritee.
(8) Toutes ces considerations jointes ensemble furent cause, ii y a trois ans,
que je ne voulus point divulguer le traite que j' avais entre Ies mains, et meme
que je pri s resolution de n' en faire voir aucun autre pendant ma vie gui fUt si
general, ni duquel on pfit entendre Ies fondemens de ma physique. Mais il y a
eu depuis derechef deux autres raisons gui m' ont oblige a mettre ici quelques
essais particuliers, et a rendre au public quelque compte de mes actions et de
mes desseins. La premiere est que si j'y manquais, plusieurs, gui ont su
l'i�tention que j ' avais eue ci-devant de faire imprimer quelques ecrits, pour­
raient s'imaginer que Ies causes pour lesquelles je m'en abstiens seraient plus
128
a mon desavantage qu' elles ne sont; car bien que je n' aime pas la gloire par
exces ou meme, si j' ose le dire, que je la haîsse en tant que je la juge contraire
au repos, lequel j'estime sur toutes choses, toutefois aussi je n'ai jamais tâche
de cacher mes act ions comme des cri mes, ni n' ai use de beaucoup de
precau tions pour etre inconnu, tant a cause que j' eusse cru me faire tort, qu' a
cause que cela m' aurait donne quelque espece d'inquietude, qui eut derechef
ete contraire au parfai t repos d' esprit que je cherche;_ et pour ce que, m' etan t
toujours ainsi tenu indifferent entre le soin d' etre connu ou de ne I' etre pas, je
n' ai pu empecher que je n' acquis se quelque sorte de reputation, j' ai pense que
je devais faire mon mieux pour m' exempter au moins de l' avoir mauva ise.
L' autre raison gui m' a oblige a ecri re ceci est que, voyant tous les jours de plus
en plus le retardement que souffre le dessein que j'ai de m' instruire, a cause
d'une infinite d' experiences dont j' ai besoin, et qu'il est im possible que je fasse
sans I' aide d' autrui, bien que je ne me fl atte pas tan t que d' esperer que le public
prenne grande part en mes intere ts, toutefois je ne veux pas aussi me defaillir
tant a moi-meme que de donner sujet a ceux qui me survivront de me reprocher
quelque jour que j'eusse pu leu r laisser plusieurs choses beaucoup meilleures
que je n' a urai fai t, si je n' eusse point trop neglige de leur faire entend re en quoi
ils pouvaient contribuer a mes desseins.
(9) Et j' ai pense qu' il m' etait aise de choisir quelques matieres qui, sans etre
sujettes a beaucoup de controverses, ni m'obliger a declarer davan tage de mes
princi pes que je ne desire, ne lairraient pas de faire voir assez clairement ce que
je puis ou ne puis pas dans Ies sciences. En quoi je ne saurais di re si j' ai reussi;
et je ne veux point prevenir Ies jugemens de personne, en parlant moi-meme
de mes ecri ts: mais je serai bien ai se gu' on Ies exam ine, et, afin qu' on en ait
d'autant plus d' occasion, je supplie tous ceux gui auront quelques objections
â y faire de prend re la peine de Ies envoyer a mon libraire, par lequel en etant
averti, je tâcherai d'y joind re ma reponse en meme temps; et par ce moyen Ies
lecteurs, voyant ensemble l'un et I' autre, jugeront, d' au tant plus aisement de
la verite: car je ne promets pas d'y faire jamais de longues reponses, mais
seulement d' avouer mes fautes fort franchement, si je Ies connais, ou bien, si je
ne Ies puis apercevoir, de dire simplement ce qu e je croirai etre requis pour la
defense des choses que j' ai ecrites, sans y ajou ter l' explication d' aucune
nouvelle matiere, afin de ne me pas engager sans fin de l'une en l'autre.
(10) Que si guelgues-unes de celles dont j' ai parle au commencement de la
Dioptrique et des Meteores choquent d' abord, a cause que j e Ies nomme des
suppositions, et que je ne semble pas avoir envie de Ies prouver, qu' on ait la
patience de lire le tou t avec attention, et j' espere qu' on s' en trouvera satisfait:
car il me semble que Ies raisons s'y entresuivent en telle sorte, que comme Ies
dernieres sont d emontrees par Ies premie res gui sont leurs causes, ces
premieres le sont redproquement par les dernieres gui sont leurs effets. Et on
ne doit pas imaginer gue je commette en ceci la faute gue Ies logiciens nomment
un cercle: car I' experience rendant la piupart de ces effets tres certains, Ies
causes dont je Ies deduis ne servent pas tant a Ies prouver qu' a Ies expliquer;
mais tout au contraire ce sont elles gui sont prouvees par eux. Et je ne Ies ai
nommees des su ppositions qu' afin qu' on sache que je pense Ies pouvoir
129
deduire de ces premieres verites que j' ai ci-dessus expliquees; mais que j' ai
voulu expressement ne le pas faire, pour empecher que certains esprits, qui
s' imaginent qu' ils savent en un jour tout ce qu'un autre a pense en vingt annees,
sit6t qu' il leur en a seulement dit deux ou trois mots, et qui sont d' autant plus
sujets a faillir et moins capables de la verite qu'ils sont plus penetrans et plus
vifs, ne puissent de la prendre occasion de bâtir quelque philosophie extra­
vagante sur ce qu'ils croiront etre mes principes, et qu' on m' en attribue la faute:
car pour les opinions qui sont toutes miennes, je ne Ies excuse point commes
nouvelles, d' autant que, si on en considere bien Ies raisons, je m' assure qu' on
Ies trouvera si simples et si conformes au sens commun, qu' elles sembleront
moins extraordinaires et moins etranges qu' aucunes autres qu' on puisse avoir
sur memes sujets; et je ne me vante point aussi d' etre le premier inventeur
d' aucunes, mais bien que je ne Ies ai jamais re<;ues ni pour ce qu' elles avaient
ete dites par d' autres, ni pour ce qu' elles ne l' avaient point ete, mais seulement
pour ce que la raison me Ies a persuadees.
( 1 1 ) Que si Ies artisans ne peuvent sit6t execu ter l'invention qui est
expliquee en la Dioptrique, je ne crois pas qu' on pu isse dire pour cela qu'elle
soit mauvaise; car, d' autant qu'il faut de l' adresse et de l'habitude pour faire et
pour aj uster Ies machines que j'ai decrites, sans qu'il y manque aucune cir­
constance, je ne m' etonnerais pas moins s'ils rencontraient du premier coup,
que si quelqu' un pouvait apprendre en un jour a jouer du luth excellemment,
par cela seul qu' on 1 ui aurait donne de la tablature qui serai t bonne. Et si j' ecris
en franc;ais, qui est la langue de mon pays, plut6t qu'en latin, qui est celle de
mes precepteurs, c' est a cause que j' espere que ceux qui ne se servent que de
leur raison naturelle toute pure jugeront mieux de mes opinions que ceux gui
ne croient qu' aux livres anciens; et pour ceux gui joignent le bon sens avec
I' etude, lesquels seuls je souhaite pour mes juges, ils ne seront point, je
m' assure, si partiaux pour le latin, qu'ils refusent d' entendre mes raisons pour
1
ce que je Ies explique en langue vulgaire .
(12) Au reste je ne veux point parler ici en particulier des progres gue j' ai
esperance de faire a I' avenir dans Ies sciences, ni m' engager envers le public
d' aucune promesse que je ne sois pas assure d' accomplir; mais je dirai seule­
ment que j'ai resolu de n'employer le temps qu i me reste a vivre a autre chose
qu'a tâcher d'acquerir quelque connaissance de la nature, qui soi t telle qu'on
en puisse tirer des regles pour la medecine, plus assurees que celles qu' on a
eues jusques a present; et que mon inclination m' eloigne si fort de toute sorte
d' autres desseins, principalement de ceux qui ne sauraient etre utiles aux uns
qu'en nuisant aux autres, que si quelques occasions me contraignaient de m'y
employer, je ne crois point que je fusse capable d'y reussir. De quoi je fais ici
une declaration que je sais bien ne pouvoir servir a me rendre considerable
dans le monde, mais aussi n' ai aucunement envie de I' etre; et je me tiendrai
toujours plus oblige a ceux par la faveur desquels je jouirai sans empechement
de mon I oi sir, que je ne serais a ceux qui m' offriraient Ies plus honorables
emplois de la terre.
1 Cette demiere phrase est supprimee dans la traduction latine.

1 30
 Postfaţă

1. Disco urs de la methode pour bien condu ire sa raison et clzercher la verite dans Ies sciences
apare în 1 637 ca o introdu cere la Dioptrica, Meteorii şi G eo me t ria scrise şi chiar tipări te
mai înainte. Peste 7 ani, tot în Olanda, la Ams terdam, de această da tă, se tipăreşte
Discursul în tra ducerea la tină a abatelui de Courcelles, cu o „ urare" de sănătate adresată
de Descartes însuşi, ci ti torului.
„Prietenul" ar fi făcut o traducere literală; „ eu însă am modificat adesea cugetările,
căci m-am străduit să-mi îndrept propria gândire şi nu cuvintele lui".
Aşa stând lu crurile şi mai ţinând seama de fa ptul că traducerea cu modificările
filosofului este ul teri oară şi Medita[iilor (1641), textul definitiv poate că trebui e socoti t
acesta, cel latinesc adică .
Ca spirit, Descartes era acelaşi în ambele versiuni, modernizând deopotrivă. Nu mai
că, în cea dintâi, prin clasicizarea tradi ţiei, trecu tă „d incoace" de o rup tură presupusă
metodic; în cea de a doua, însă, prin esen tia lizarea u nei mod erni tă ti, „mai înain te" de
tăietură, doar implicită. Sau, al tfel spus, în prima, d intr-un nou orizont de situare, se
înto rcea la filosofia „ş colii", în timp ce, în cea u rmă toa re, săvârşea m işcarea
complementară: replasând u-se „mai înainte" de tă ietura me todică, urma, în subtext, s-o
relativizeze, până la aneantizare, pentru a potenţa (sau desăvârşi) modernitatea „şcolii",
temei al u nei reînnoiri şi, nicidecum, ca termen de delimi tare antagonică.
Orice periodizare este parte a unei metode, ceea ce înseamnă că are mai multă
convenţiona litate decât rea li tate, cel pu tin în istoria filosofiei sau în ceea ce se numeşte
as tfel, din ce în ce mai greu de admis ca atare. Poa te mai opera ţională într-o „istorie" de
t i p evo luţionis t, p o a te ch iar di ncolo de această persp ectivă de în temeiere mai
funcţională în alte „istorii", în aceea a filosofiei pare a fi as tenică, la limită. Feno men mai
curâ nd în logică holis tică decâ t evol uţionis tă, filosofia se dezvoltă în cercuri concentrice,
fiecare, cel mult, putând fi asimilat cu un tip.
P a r t i cu l a rizâ n d, fi l o s o fia „ m e d i e v a l ă " faţă cu a ceea „ m od ern ă " , în tr-o
hermeneutică sistematicistă, nu poate fi admisă ca reprezentând „m ai înai ntele" valoric
depăşit de secvenţa urmă toare. Dogm a progresului, aici, este perfect neoperantă, în
lim itele a tât de strânse ale înaintării ascensioniste. Anterior istoric, „evul mediu" este
un cerc care îl produce pe celă lalt, i ntegrându-i-se. Se delimitează de el, dar în câmpul
lui, mai cuprinză tor.
De aceea, particularizâ nd mai mult, Descartes ca fenof!len de dezlegare, prin
opunere faţă cu filosofia şcolii, este aproape un nonsens; Etienne Gilson în Index
scolastico-cartesien (1 913) a demonstrat-o perfect. Prin supralicitarea ideologizantă a
modernităţii carteziene, în urmarea opunerii în raport cu tra diţia, în mod nega tiv,
aceeaşi demonstraţie aveau s-o fa că şi Lefebvre ori Asmus, chiar Jean La porte.
Gestul dublu al lui Descartes, aşadar, avea un rost (sau şi un rost) hermeneutic
preveni tor. Accentuat modernizant, şi într-o versiune şi în cealaltă filosoful le punea
într-o comunicanţă perfect verificatorie. Punând să se tra ducă textul francez (ceea ce
înseamnă, cel puţin „ tra nslatarea" în alt câmp semantic şi în altă mentalitate) şi
verificând, (modificând, pe alocuri), Descartes nu numai că măsura un limbaj prin altul
ci era mai atent la capacitatea traditiei de a se integra şi puterea noului orizont de a
asimila. Nu avea cum să ia cunoştinţă de resituare decâ t prin întoarcere (aparentă) la
celălalt orizont de situare. Venind dinspre u nul, instalându-se în altul. Filosoful se
determina, aşadar, ca o conştiin ţă modernă critică, nealegând să se despartă abstract de
tradiţie, pentru că altfel ar fi construit tot abstract, numai că în alt stil şi în alt câmp.
2. Ulterioară, versiunea latină are toată îndreptăţirea de a fi luată ca definitivă.
Totuşi ea este o revenire, chiar dacă după experimentarea în orizontul u nui nou (alt)
limbaj, nu neapărat prin aceasta şi valoric superior, dar, oricum, în măsură să aducă
modificări. Abia încercat, el putea să aibă stângăcii şi inabilită ţi, cu pierderi de subtil ită ţi,
lucru grav, pentru că, aşa zicând după poet, într-un fel, filosofia nu este decât o nuanţă.
Psihologic, se poate bănui că Descartes, prin tra ducerea la tină, şi-a luat toate
măsurile de precauţie, de înţeles la un filosof care îşi alesese ca direcţional de viaţă versul
ovidian: Bene qui latuit, bene vixit. Cine se retrage (s-ar interpreta: cine adoptă prudenţa,
aceasta ca plzronesis - prudentia, înţelepciune, n.n.) trăieşte (gândeşte) bine. Altfel spus, voind
să reducă la minim riscurile de inadecvaţie, se va fi hotărât să traducă implicit din latină în
franceză şi explicit din franceză în latină.
Nu este deloc exclus ca motivaţia psihologică să fi fost hotărâtoare. Oricum,
rezultatul contează şi el ne determ ină să acceptăm ca pe un întreg ambele versiuni, căci
ele nu au a se opune, nici chiar a se deosebi, ci se completează ca dimensiuni de tip
analitic ale acelu iaşi proiect. Lectura uneia o cere total pe a celeilalte, aici oricare ar fi
luată ca traducere ned ucând la ignorarea celei luate ca text de bază . De fapt, dacă ambele
sunt, fiecare în felul ei, şi text şi traducere şi text-tradus, obligativitatea luării, deopotrivă,
în seamă es te de tot evidentă. Ele se cheamă reciproc, nu pentru că uneia îi prisoseşte
ceea ce alteia îi lipseşte, ci, paradoxal, tocmai datorită perfectei lor individuali tă ţi.
Fiecare este exact posibilă ca adevăr, în referenţialul propriu, dar tocmai de aceea
participă (co-participă) la acelaşi Adevăr, instituit nu prin depăşire-devenire ci prin
complementare din situări distincte. Câteva trimiteri la cele două texte pot să dea
îndreptăţire ipotezei: le bons sens ou la raison - bona men tem seu rectam rationem; fonnes ou
natures des individus d'une meme espece - formas substan tiales individuorum eiusdem speciei
(I); fe pense, donc je suis - Ego cogito, ergo sum sive exista (IV) interpretând: eu gâ ndesc
-

(ceea ce da că, augustinian, cogito derivă din cogo - a strânge, înseamnă că mă ins titui)
deci sunt în primă asumare sau (mai departe) exist, capăt conştiinţa faptului de a fi ca
existenţă în ex-sistentia. Este de presupus că, în variantă franceză accentul este pus pe
identita tea fiinţei noas tre ca subiect: gândesc, deci sunt, sunt în trucât gândesc; totul se
strânge în Eu. Î n cea latină însă Ego este proiectat metafizic, de îndată ce se determină
ca existentia, deci stă în, vine din... Fiinţa în sine, fiinţa ca fiinţă (ens qua ens) este astfel
presupusă şi metafizica făcută posibilă.
3. Despre ideea publicării alăturate a textului francez, a celui latinesc şi despre
traducerea acestuia din urmă, lucrare a unui latinist eminent, prof. Dan Negrescu, impus
deja prin aducerea în spa ţiul limbii române, a Imnurilor Sf. Ambrozie, a Eticii lui Abelard,
a celor 900 de raţionamente şi oraţiei Despre demnitatea omului, ale lui Pico della Mirandola
nu este loc decât pentru încredinţarea celor ce le vor accepta că totul s-a pornit din bună
intenţie cărturărească. Şi, poate, şi din dorinţa de a participa la înfăptuirea unui corpus
filosofie, operă de durată şi de co-participare editorială, atâ ta de necesară la noi. Căci,
pentru a şti ceea ce suntem, este nevoie să ne aflăm în cărţile care au intrat în chiar
ontologia noastră.

Gheorghe Vlădutescu

132

CUV Â NT DESPRE TITLU .
DISSERTATIO DE METHODO . . .
I. Variae circa scientias considera-
tiones . . . . . . . . . . . . . . . . .
II. Prcecipua illius Methodi quam in­
vestigavit Au thor, regula. . . . . . . 1 9
III. Qcedam Moralis scientice regulce,
ex hac Methodo depromptce. . . . . 32
IV. Ra tiones quibus exsistentia Dei
animce humance probatur,
quce sunt Metaphysicce
fundamenta. . . . . . . . . . . 42
V. Qucestionum Physicarurn ab
Authore investigatarum ordo; ac in
specie motus cordis, & quaru ndam
aliarum ad Medicinam spectan tium
perplexarum opinionum enoda tio;
turn quce sit inter nostram & bru torum
animam d ifferentia . . . . . . . . . . 52
.
VI. Quid requiri putet Au thor, ad ul­
terius progrediendum in Natu rce
perscrutatione, quam hactenus factum
sit; & quce ra tiones ipsum ad scriben-
dum impulerint. . . . . . . . . . . . . 71
NOTE LEXICALE . . . . . . . .
DISCOURS DE LA M ETHODE
PREMI ERE P ARTIE
CONSID ERATIONS TOUCHANT LES SCIENCES . . . . . . . .
DEUXI EME PARTIE
PRINCIPALES RE GLES DE LA METHODE
CUPRINS
5
7 EXPUNERE DESPRE METOD A . . . 7
I. Diverse consideratii referitoare la
. 9 ştiinţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
II. Regula proprie acestei metode pe
care a cerce ta t-o autoru l . . . . .
. 19
I I I . Câteva reguli a l e ştiintei moralei,
deduse din această metodă . . . . . 32
& IV. Ra tionamente prin care este
dovedită existenţa lui Dum nezeu şi a
sufletului omenesc, şi care sunt funda­
mente ale me tafizicii . . . . . . . . 42
V. Ordinea problemelor de fizică cer­
ceta te de autor; explicarea, mai ales, a
bătăilor inimii şi a unor păreri neclare
referitoare la m edicină; apoi, ce
diferenţă există între sufletul nostru şi al
anima lelor. . . . . . . . . . . . . . . 52
VI. Ce soco teşte autorul că trebuie
că u tat spre a progresa în continuare în
cercetarea na turii, săvârşi tă până aici, şi
ce consideraţii l-au determ inat
să scrie. . . . . . . . . . . . . . . . . 71
89
91
. . . . . . . . . . 93
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
TROISIEME PARTIE
QUELQUES REGLES DE LA MORALE TIREES DE CETTE METHODE . . . . . . 1 04

QUATRIEME PARTIE
RAISONS QUI PROUVENT L'EXISTENCE DE DIEU ET DE L' AME HUMAINE,
OU FONDEMENS DE LA M E T APHYSIQUE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 08

CINQUI EME PARTIE

ORDRE DES QUESTIONS DE PHYSIQUE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

SIXIEME PARTIE
QUELLES CHOSES SONT REQUISES POUR ALLER PLUS A V ANT EN LA
RECHERCHE DE LA NATURE . . . .
. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . : . . 1n

Postfaţă de Gheorghe Vlăduţescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Tipărit la Atelierele Tipografice
Metropol
Apărut 1995
Coli de tipar 8,5