1.

Pascal Bruckner
Luni de fiere
 Pascal Bruckner

LUNI DE FIERE

T raducere din lim ba franceză

de Vasile Zincenco

C u o postfaţă de
Vasile Dem. Zamfirescu

EDITURA
TREI
 Editori: MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM.
ZAMFIRESCU

T ehnoredactarea com puterizată şi coperta

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

D escrierea C IP a B ibliotecii N aţionale

BRUCKNER, PASCAL
Luni de fiere / Pascal Bruckner; trad.: Vasile Zincenco.
B ucureşti; E ditura T rei, 2001
p;cm
ISBN 973-9419-88-7

1. Zincenco, Vasile (trad)

821.135.1-3
1

@ Editions de Seuil, 1981 @

Editura Trei, 2001

ISBN:
973-9419-88-7
V eghează să nu dispari În
personalitatea altcuiva, băr-
bat sau femeie.
Scott Fitzgerald
Pentru
Brigitte
CUPRINS

Ziua întâi: ... , .... .... ................... .. .......................... .. ...11

Ziua a doua: ................................................................. .53

Ziua a treia: .................................................................. 95

Ziua a patra: ............................................................. ..151

Ziua a cincea: ................. .......................................... .20 1

Epilog. .............. ...................................................... .211

P ostfaţă:Dilemele cuplului contemporan
(Vasile Dem. Zamfirescu ........................................... 217
 Ziua Întâi:

F arm ecul înclinaţiilor ce se-nfiripă.

 ternitatea, domnule, începu pentru mine într-o seară
de iulie în autobuzul 96 care face naveta între Mont-
E, parnasse şi P orte des L ilas. E ra acum patru ani. L a
intersecţia de la O deon, veni să se aşeze în faţa m ea o fată
îmbrăcată cu o fustă neagră cu volane, cu şosete albe lungi
întinse pe glezne. Instantaneu privirile mi se fixaseră asupra
ei. Fui literalmente uluit de acest chip pe care-l contemplam .
ţinându-m i răsuflarea. N u ştiu ce adm iram m ai m ult în el:
obrajii care păreau o pastă frăm ântată în lapte sau genele
care m ângâiau nişte ochi verzi făcând în acelaşi tim p o
stavilă în
calea privirilor indiscrete. Nu o vedeam, eram orbit,
hipnotizat şi aveam o singură dorinţă: să o abordez; o
singură groază: să o las să plece. Se prea poate ca
adm iraţia m ea să fi fost lipsită de m ăsură căci necunoscuta
întoarse curând capul cu un suspin excedat şi îm i fu team ă o
clipă să nu -şi schim be locul. D ar această reticenţă căreia îi
găseam un anum it rafinament mi-o făcu şi m ai dragă.
N u râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune pentru
o dragoste la prim a vedere. C hiar şi o cutie pe roţi poate
deveni anticamera paradisului atunci când crezi în
hazard. P referinţa m ea se va Îndrepta întotdeauna spre
fiinţa întâlnită Întâm plător şi nu spre cea pe care m i-o
prezintă prietenii: căci soarta care a favorizat conjuncţia
noastră va continua în chip m isterios, Îm i Închipui, să o
fecundeze. Iar neprevăzutul răm âne singura putere în
stare să dea căldură vieţii.
G roaza îm i venea aşadar din aceea că nu găseam nici un
cuvânt ca să rup tăcerea, că iroseam ocazia acestui
faţă-În-faţă rap id. C um să eviţi prim ele cuvinte veşnic
aceleaşi, cum să te arăţi În acelaşi tim p delicat, original,
sedu
cător, ispititor? Întrebare gravă care fu, presupun, cea a D ia -
volului în ultim a seară a F acerii.
Îmi veni în ajutor controlorul: niciodată nu -i voi m ulţum i
îndeajuns RATP-uluil pentru cooperarea acestuia. Ne ceru bi-
letele. F rum oasa m ea vecină pretinse că şi-a pierdut tichetul
pe jos. E ram cu toţii aplecaţi ca să căutăm printre gunoaie
micul carton galben. Funcţionarul îşi pregătea deja proce-
sul-verbal. E a îşi lăsase ochii în jos roşie de ruşine: înţelesei
că m inte. A ceastă tulburare îm i m erse drept la inim ă. F ără să
m ă vadă nim eni, îi strecurai în m ână propriul m eu tichet pe
care tocmai i-l arătasem controloru lui. Ea avu un moment de
stupoare apoi îm i surâse. C ontrolorul se îndepărtă. E ram sal-
vat: aveam am ândoi o întâm plare. Înţelegi de ce după asta
spun nu gratuităţii transporturilor în com un. C ontravenienta
m ea îm i m ulţum i printr-o apăsare de m ână dar com ise
greşeala teribilă de a -m i restitui tichetul. O doam nă care ne
supraveghea, o curcă grasă cu perm anent, ne reperă tertipul
şi-l strigă pe controlor. A utobuzul tocm ai se oprise în staţia
Saint-P aul: avui doar tim pul să -i dau cu tifla delatoarei noas-
tre şi să cobor. E ram pierdut, aş fi plâns de turbare: îi adresai
complicei mele mari semne cu mâna dar vehiculul o smulse
curând vederii m ele. R ătăceam ca un dam nat: P arisul nu este
m are dar fiinţele pot dispărea în el ca într-un puţ. N u m ai
aveam decât o singură dorinţă: să o revăd cu orice preţ, chiar
dacă ar fi trebuit să -m i petrec toată vara căutând -o.

B ărbatul care-m i spunea aceste vorb e se afla lângă m ine

într-o cabină de pacheb ot, în plină M editerană. E ra noapte. C u
picioarele acop erite de u n pled, aşezat într-un fotoliu, îşi
plimba de colo colo nişte ochi neliniştiţi şi şovăitori p e care
şi-i punea din când în când p e ai m ei. A vea un chip răvăşit pe
care nu puteai pune nici o vârstă dar în care răm âneau totuşi
câteva urm e de tinereţe. Întreaga sa persoană respira o stranie
ne
linişte, o nervozitate stăpânită. În seara aceea, deşi distant căci l-am
urât pe F ranz Încă de la prim a noastră convorbire,
cu o ură proporţională cu ascendentul p e care-l exercita asu
I R A T P , R egia A utonom ă a T ransporturilor
Pariziene (n.t.).

--
pra mea, - eram încă departe de a fi ghicit gândurile acestu i
om p ervers. A scultam pur şi sim p lu deb itul regu lat al frazelor
lui, vocea sa de zăvor scârţâi tor pe care o însoţea susurul m e-
lancolic al unui ceainic. .
D ar să-m i fie îngădu it să precizez îm prejurările în care
ne-am întâlnit. T ocm ai îm plinisem treizeci de ani şi plecam
în India cu B eatrice, prietena m ea. E ram fericiţi, siguri că
mergem în întâm pinarea unui adevăr. E ra 28 decem brie
1979. P ărăsisem M arsilia în dim ineaţa aceea la bordu l
feribotului turc Truva care asigura, via Neapole-
V eneţia-P ireu, ultim a legătu ră m aritim ă între F ranţa şi
Istanbul. D acă evidente raţiuni ne îm p ingeau să părăsim
pentru câteva luni plictiseala unei meserii devalorizate - eram
profesor de litere într-un liceu parizian, B eatrice profesoară
de italiană, - fugeam m ai ales atraşi ca de un m agnet d e
Orient. Era în acest cuvânt o pulbere de aur fin, o auroră
strălucitoare care m ă răpeau. V ibram la splendoarea sa
imprecisă, iar preju decata m ea pentru acest pământ
îndepărtat ţinea, cred, de fervoare. M ă duceam în A sia în
întâmpinarea unei dezordini sacre pe care Europa nu mi-o
m ai oferea, pentru ca să abandonez tot ce nu -mi era
indisp ensabiI. P entru această călătorie, pe care B eatrice şi cu
m ine o pregăteam de m u ltă vrem e, luasem un an de concediu
fără plată de la M inisterul E ducaţiei naţionale şi lucrasem
toată vara la o com panie de asigurări. D orinţa de a aju ng e
până-n India în m ici etap e şi de a nu ne grăbi la încep utul unui
lung periplu motivase alegerea unui vapor, cu atât mai mult
cu cât această linie, ieftină şi deficitară, era sortită să dispară.
S ă ne închipu im atm osfera de speranţă, de indeterm inare a
unei traversări la începutul ei. U n pacheb ot, oricât de m o dest
ar fi el, este mai mult decât un mijloc de transport: o stare de
spirit. O dată trecută pasarela, viziunea despre lu m e se
schimbă, devii cetăţeanu l unei repub lici deosebite care este
un loc închis ai cărui ocupanţi sunt cu toţii fără ocupaţie.
Mi-a plăcut im ediat felu l în care cu loarele Înăbuşeau
zgom otele, şi grelele du hori care zăceau aici, am estec de
m irosuri m arine şi de cauciuc Încins. Truva, vechi vas de
linie norvegian reparat de turci, n-avea nimic dintr-un
m astodont cu m icu l său coş de fu m înfipt pe şira spinării ca
un degetar răsturnat. P rinsă între
 doi p ereţi m etalici, cabina noastră era un dulap strâm t m ob ilat
cu două paturi suprapuse şi cu un m inuscul lavabou. "C e cavou
frumos, spusese Beatrice intrând, ia tu sarcofagul de sus, eu îl
iau pe cel de jos." P aharul pentru periuţa de dinţi trem ura lângă
arm ătura de fier a lavaboulu i şi întreaga noastră căm ăruţă
frem ăta de trepidaţiile m otorulu i. A veam un canto nament
m odest dar perspectiva unor surâzătoare prom iscu ităţi
am oroase ne consola de absenţa luxului şi a spaţiului. Ş i pe
urm ă era hublou l, iar eu am găsit întotdeau na hublourilor un
farm ec deoseb it: farm ecu l de a vedea tot fără să fii niciodată
văzut. E m ica gaură a cheii prin care o să surprinzi secretele
m ării, o confruntare fără pericol cu m onstrul sărat, un renghi
jucat adversităţii elem entelor lichide.
Im ensitatea are nevoie să fie abordată prin această lucarnă,
şi m ai em oţionantă atunci când este încadrată de p erdele şi dă
cabinei înfăţişarea unei case d e păpuşi. Iar în spatele fiecărui.
gem u leţ ex ista o locu inţă, fiinţe vii, m ii de destine încrucişate.
D e altfel, în dim ineaţa plecării noastre, la M arsilia era o
vrem e de o m iraculoasă frum useţe: soarele bătea în flancurile
vasului, iar sub focul lui bastim entu l nostru scorojit strălu cea
ca o bucată de zahăr. E ram fericit, aveam aprobarea lu m inii,
adică a zeilor şi vedeam în aceasta un bun augur pentru
restul călătoriei. S avuram consistenţa îngheţată a aerulu i,
asem ănătoare cu a şerb etulu i, pe care u n vânt dinspre uscat îl
impregna cu parfum uri de plante arom ate şi de pini silveştri.
În
depărtare, alte pacheb oturi, jucării alb e, tăiau m ătasea orizon -
tului. N iciodată nu sim ţisem asem enea im presie de b eatitudi-
ne. Tulburat de sentimente pure, privind cum coastele france-
ze se estom p ează într-un abur luminos, temându-m ă încă
uneori că sunt jucăria unui vis, cu greu îm i stăpâneam
exaltarea.
A ceastă prim ă zi dintr-o traversare care trebuia să num ere
cinci zile fu extraordinară prin im presia de vid fericit pe care
mi-o lăsă. T oată lum ea ştie că la bordul unei nave nu se-ntâm-
plă niciodată nim ic, dar că sim ţi aici o p lictiseală de calitate
superioară care seam ănă a euforie. C ea m ai m ică platitudin e
dintre B eatrice şi m ine căpăta în contextu l plecării valoare d e
talism an. A ceastă odisee ne scotea sufletul la iarbă verde p e

..
--

lu ngile câm p ii ale pu nţilor, fără să vedem p e nim eni, absorbiţi

cu totul u nul p e către celălalt. E ra prim a noastră escapadă de
cinci ani de când trăiam îm preu nă: trăiserăm puţin şi totuşi
m ult dar prin procură, prin interm ediul sutelor de cărţi pe care
le citiserăm . C uplul nostru era o bibliotecă, in1olio-urile ne
ţineau loc de copil şi de călătorii. Ş i ezitaserăm m u ltă vrem e
Înainte de a întreprinde această peregrinare care ne dădea
peste cap cele m ai dragi ob işnuinţe. B eatrice avea frum useţea
m arcată a unei anglo-saxone şi, deşi de vârsta m ea, ştiuse
să-şi păstreze u n farm ec de adolescentă. C hiar corpul ei ezita
între fetiţă şi fem eie, iar dacă n-ar fi fost lunga cascadă de
valuri roşcate care încadra un chip încântător, grav uneori, i-ai
fi dat doar douăzeci de ani. Ii spuneam "hărăzita m ea" şi n e
spuneam la ureche secrete p e care le cu noaşte toată lum ea dar
pe care noi nu voiam să le îm prăştiem .
L a m asă eram puţini, doar treizeci, într-un restaurant care
putea să conţină cel puţin două sute de p ersoane; strânsă la pa-
tru m ese, m ica trupă sim patiză rep ede. M esele sunt m arile
distracţii ale croazierelor: la ele îţi insp ectezi tovarăşii de
drum ca
să ghiceşti cine sunt, ce fac, ce-o să faci cu ei. În această viaţă
Închisă, necu noscuţii capătă o im p ortanţă extrem ă iar în
mintea pasagerilor bântuie dorinţa de a lega cunoştinţe
agreabile. S e aflau aici, în afară de inevitabilele contingente
de nem ţi şi de olandezi, câţiva italieni şi un m ic grup de
studenţi greci şi turci. C redeam că plutesc pe o arcă în care
vor fi fost îngrăm ădiţi un specim en din fiecare ţară lim itrofă
cu Mediterana. N eştiind cu m să conversăm şi după ce am
încercat m ai m ulte lim b i latine, convenirăm să ne oprim la
engleză ca idiom com u n. C um foarte puţini o vorbeau corect,
rezultau de aici lungi întârzieri în debitul cuvintelor,
quiproquo-uri care ne făceau să râdem , iar fiecare m ânca, bea
ca şi cum nu m ai trebu ia să ni se servească altă m asă până la
sosire. M ă lăsam fără reţinere În voia plăcerii de a ne
descop eri unii p e alţii, fie nu m ai din ochi, gândindu -m ă că
mâine, poate, le vom spune, tuturor acestor oameni pe nume.
T ocm ai ne scu laserăm de la m asă când B eatrice îm i ceru să
o aştept două m inut~ în faţa uneia din uşile de la lavabou~
riIe rezervate fem eilor. Intârzia să vină; pătrunsei în silă la
rân

.
 du l m eu în acest loc. O găsii aplecată asupra unei tinere înlă-
crim ate al cărei m achiaj îi înnegrise obrajii. .
- Ce s-a-ntâmplat?
- A fu m at prea m ult haşiş, îm i răspunse B eatrice.
N u putui să ascund o ridicare din u m eri.
N ecu noscuta îşi înteţea hohotele. E ra îm brăcată cu un hanorac
căptuşit şi cu blu gi. N -o văzuserăm la prânz. L am entaţiile ei m ă
iritau. L a întrebările noastre răspundea cu m onosilabe ca şi cu m
curiozitatea noastră o deranja, vorb e confu ze din care reieşeau
furia ei că se afla la bord şi nerăbdarea de a părăsi nava. N e
spuse că se cheam ă R eb ecca. A jun sese într-o stare de abrutizare
în care încetează orice grijă pentru aparenţe.
- U nde m ergeţi? reuşi ea să articuleze cu o voce încIeia tă.
- Istanbul m ai întâi, după aceea India şi poate T hailanda. -
India, dar e o chestie com plet dem odată!
Nu-i rep licai nim ic, punând această reflecţie p e socoteala
beţiei.
- Te conduc la cabina ta, îi spuse Beatrice.
- E şti... eşti drăguţă... părul tău îm i am inteşte de... prăjitura
cu miere de Roch Hachanah.
- V ino p e punte, aerul proaspăt o să-ţi facă bine.
T rebui să o susţin de-a lungul cu loarului; soarele făcu să-i
sclip ească la gât u~ lanţ şi un pandantiv: două degete întinse
contra deochiulu i. Începuse din nou să delireze, trecând de la
râs la plâns, m orm ăind fraze fără şir care o făceau să pufnească
în râs. Mi-era ruşine şi m ă tem eam să nu fim văzuţi în to vărăşia
ei. S im ţindu -m i rezerva, B eatrice îm i ceru frum os să le las.
L a întoarcerea ei făcui u n com entariu dezabuzat asupra
II am ărăciunii de a-i găsi în plină m are p e cop iii prib egi ai străzii
Huchette si ai bulevardului Saint-Michel.
'- N u spune asta, D idier, e fru m oasă şi pare foarte nefericită.
- N efericirea ei nu m ă interesează şi nu m -a izbit frumuseţea ei.
Incidentul fu închis printr-o serie de săruturi, şi începu o
după-am iază la fel de calm ă şi de încântătoare ca dim in eaţa.
 ~
M ica punte p e care ne lu ngiserăm ca să citim , eu Bhagavad
Gita, B eatrice u n rom an de M ircea E liade, era o adevărată
terasă tăiată cu briciu l pe cer şi adăpostită de vânt de coşu l de
fu m . D oar zgom otu l făcut de paginile întoarse de prietena
m ea întretăia îndepărtatul frecuş al apei de coca navei şi
gâfâitul m aşinilor. O rice voinţă pierea, ne cuibăream în
căldură, am orţiţi de lu m ina care se izb ea, din proră până la
pupa, de acest im ens palat de oţel alb.
L a apusul soarelu i şi în tim p ce cădea o noapte rece, gus-
tarăm în a1covu l nostru o sfântă oră de voluptate. C opleşit de
atâtea em oţii, aş fi adorm it im ediat dacă B eatrice n -ar fi
insistat să o însoţesc la cină. C om parată cu senin ătatea
im p ozantă de afară, vasta sală de m ese, deşi cam goală,
zu m zăia ca un stup; şi ai fi zis că m ica încărcătură care o
popula, înscrisă în tre p ereţii săi frem ătători, scotea din
ostilitatea rece a m ării co m ori de intim itate şi voie bu nă. L a
m asă, făcurăm cunoştinţă cu unicu l pasager indian de la bord -
un sikh naturalizat englez, m edic de profesie, care trăia la
L ondra şi se ducea la Istanbul la un congres de acupu nctură.
R aj T iw ari, acesta era num ele lu i, râse tare când m ă văzu cu
Bhagavad Gita sub brat.
- Ş tiţi că nim eni nu m ai citeşte aşa ceva în India. În afară de
nostalgici.
- E totuşi baza culturii du m neavoastră.
- N u m ai m u lt decât B ib lia pentru dum neavoastră. Ş i apoi
atenţie: zeii suportă foarte prost exp ortul. D ivinitate terifiantă
la Calcutta, Kali este doar un idol de ghips la Paris.
- D idier vrea să se retragă într-un ashram, spuse Beatrice,
înţepătoare.
- C a să m ulgă vacile toată ziua? C e idee ciu dată când ai
o sotie atât de fru m oasă ca dum neavoastră!
R âserăm toţi trei şi con versaţia alunecă spre altceva. R aj
T iw ari, îm brăcat într-un costu m de tw eed, vorbea o engleză
elegantă şi avea acea nobleţe a trăsăturilor proprie indienilor
adulţi. E ntuziasm u l nostru pentru India îl m iră şi de trei ori ne
întrebă de ce nu ne ducem m ai degrabă în S ingapore sau în
T aiw an, ţări curate şi m oderne. A ceste restricţii m ă descu m -
păneau dar m aniere le lu i afabile, com p lim entele p e care nu
înceta să i le adreseze lu i B eatrice ne încurajară să-I urm ăm
după

.
 r

cină la barul de la clasa Întâi, Îm brăcat În Întregim e În lam -

briuri de o culoare caldă, ca m ierea, cu banchete de piele groa să
şi un pian alb acoperit cu o husă. N oi care beam rareori in trarăm
curând, m u lţu m ită bunei calităţi a ginulu i şi a burbo nului, Într-o
veselă ebrietate, iar B eatrice se arăta cea m ai zgo m otoasă şi m ai
exub erantă dintre noi trei. O aspetele nostru era În vervă, şi ca
s-o facă să râdă şi m ai m u lt spunea cele m ai nebuneşti lucruri.
- C hiar înainte de a părăsi India, englezii, ca s-o occi-
dentalizeze pentru totdeauna, au presărat pe peninsu lă coteţe de
găini ultram oderne. S elecţionate, bilingve, absolvente ale celor
m ai bune colegii, aceste găini aveau particularitatea că ouau
ouă gata pregătite, fierte, tari, m oi, care plecau direct pe m asa
colonilor. Ş tiind galinaceele puţin receptive la propaganda
politică, guvernul britanic conta pe aceste realizări spec-
taculoase ca să facă să eşu eze m işcarea atutonom istă a lui
G andhi. U rm a să fie creată găina om letă, o de-abia schiţată
contorsiune a bazinului pe o melodie de ragtime era de-ajuns ca
să am estece albuşurile cu gălb enuşurile - găinile alese luaseră
cursuri de step -, când propaganda non violentă le atin se şi p e
păsări, care declanşară faim oasa grevă a m icu lu i de
jun, "bacon and eggs strike". Indep endenţa din 1947 făcu să le
bată ceasul acestor crescătorii: găinile colaboraţioniste trebuiră
să abandoneze engleza şi să se Întoarcă sub am eninţarea unor
sancţiu ni la ouatul ouălor crude.
D eşi perfect nebu nească, această istorioară şi altele câteva
declanşară În noi valuri de veselie p e care le favoriza alcoo lul.
Ş i ne despărţirăm de T iw ari În cea m ai bună disp oziţie după ce
mi-a cerut perm isiu nea să o sărute pe B eatrice pe obraji. A cest
m ic chef ne distrase: Îm i culcai prietena cu o grămadă de
dezm ierdări şi, prom iţându -i că m ă Întorc im ediat, ieşii p e
punte ca să-m i piară beţia. A erul rece Îm i ardea nările, era lună
plină şi priveam vibraţia fosforescentă a siajului care În ciu da
Întu nericu lu i lu m ina m area În urm a noastră Înain te de a
dispărea În noapte. O pânză lăptoasă se scurgea pe p ereţi şi p e
bărcile de salvare, un vânticel uscat făcea să trosnească
cordajele. P aşii m ă purtau cu totul firesc la etajele su perioare
ale pacheb otulu i care adăposteau, în afară de o pisci
nă, Închisă iarna, un m ic bar care slu jea şi de discotecă. Intrai
jurându-m i să nu răm ân decât câteva m inute. S e aflau aici
vreo zece m asculi, şi o fată care dansa singură în m ijlocul
ringului, Într-un pantalon de satin negru m u lat pe corp. M ă
aşezai şi m ă uitai la ea, pătrunzându -m ă de sp ectacolu l sânilor
săi tari, al coapselor cam brate, al braţelor care băteau spaţiul
ca o pereche de aripi. Silueta sa care se învârtea, rapiditatea
aeriană a gesturilor alcătuiau un desen ataşant. C ine putea fi?
N u se uita la nim eni, aluneca pe p odele cu uşurinţa unu i voal,
prinsă sub cupola de lu m inozitate care o aspira în sus, când,
deodată, în cetând să se m ai învârtă, părăsi ringul şi m erse să
se aşeze la bar. S pre surprinderea m ea, crezui că o recunosc
pe tânăra În lăcrim ată de după-am iază. M ă dusei la ea. P e cât
de fadă şi de ridicolă o găsisem după prânz, pe atât de
atrăgătoare m i se
păru În acea seară. Îşi lungise pleoap ele cu fard, îşi acoperise
pom eţii cu carm in iar dunga foarte dreaptă a nasului, părul
său Întunecat tras spre spate îi dădeau o uşoară notă orientală.
- C um vă m ai sim ţiţi?
- C e vă interesează?
- B ine dar... plângeaţi la toaletă, nu vă am intiţi?
- A r trebui să găsiţi altceva, ca să abordaţi fetele.
A ceastă brutalitate m ă descu m păni; iar când sunt stinghe-
rit, orice se p oate spune, nu m ai că îm i găsesc rep licile nu. În -
ciu dat, m ă Îndepărtai. M ă strigă înap oi:
- Vino, te-am recunoscut, bineînţeles; dar recunosc p e cine
am chef.
În această frază, nu auzisem tutuitu l: şi totuşi, în ciuda
fam iliarităţii ei, vorb ea cu un fel de bravadă tristă. O chii ei
prelungi, m igdalaţi, zidiţi în spatele tăieturilor lor, m ă priveau
fără să m ă vadă ca şi cum ea lăsa transparentă ideea existenţei
mele.
- De-a ce vă jucaţi?
- M ă joc de-a conduce jocul.
Izbucni În râs. E ra în acelaşi tim p burlesc şi p enib il.
- Dansezi?
- O h... ah nu, dansez foarte puţin.
M ă sim ţeam deja atât de stingherit încât aş fi m urit de frică
să m ă arăt cu ea: sunt strălucit u neori când ar fi de-aju ns să
 ... ~

fiu m ediocru, însă întotdeauna paralizat în locurile u nde veselia

e obligatorie.
- N u m ă m iră, eşti ţeapăn ca un boy-scout.
Izbucni iar într-un râs uşor iar ochii traşi spre tâm ple îi co-
rectară o clipă severitatea chipu lui. M i se înghesu iau în m in te
m ii de banalităţi, de întrebări convenţionale. V ru să afle cu m
m ă cheam ă şi nu m ele m eu păru să o decepţioneze. N u m ai
ştiam ce vrea şi nu găseam nim ic ce să-i repIic. Atitudinea mea
jalnică era fără doar şi poate com ică.
- Didier, spune-m i ceva nostim , distrează-m ă.
A ceastă cerere m ă lăsă buim ac. E ram nem u lţu m it că nu pot
continua conversaţia. M ă sim ţeam nervos şi anx ietăţii m ele
ob işnu ite veni să i se adauge noţiu nea exasp erantă de a nu şti să
m ă p ort cu acest gen de femeie. Badineria se transforma într-o
încercare de forţă. M ă lăsai în voia acestei încurcături: sunt un
tim id iar când soarta îm i este defavorabilă spun M ek toub 1:
aprob ireversib ilul, nu vreau să ştiu că totul se p oate răsturna,
modifica. Insolenţa acestei fete, întorsăturile ei bruşte m ă iritau.
A cu m se u ita în depărtare fără să-i mai pese de mine.
- Te-ai. .. te-ai îmbufnat, o întrebai, încercând la rândul
m eu să, o tutuiesc, cu vaga speranţă de a o drege p oate.
D ădu din u m eri.
V rând să fac o glu m ă, una m ăcar, o m ai întrebai subliniind
flecare silabă:
- E şti o-fus-ca-tă?
- Ce-i aia?
- O fuscată? A sta-nseam nă supărată.
S e sculă.
- E şti prea haios pentru m ine, scu m pule, am un ju nghi în
coaste de atâta râs.
- Te... te-ntorci sus deja?
- D a. B ună seara. V ă las în seam a ghiduşei şi captivantei .
du m neavoastră personalităţi.
A ceste ultim e cu vinte m ă răniră m ai m ult decât orice. N u
nu m ai că restabili se pronu m ele de p oliteţe adică distanţa, dar
vorbind de ghiduşiile şi de p ersonalitatea m ea, sublinia

1 În arabă: (aşa a fost) scris

(n.t.).
 ,.

cu cruzim e cât eram de lipsit şi de u nele, şi de cealaltă. C e

im b ecil păream ! Ş i totuşi "ofuscat" este u n cu vânt din lim ba
franceză şi nu e vina m ea dacă noile generaţii folosesc un
vocabular restrâns. L a treizeci de ani, să m ă las derutat de
provocările u nei adolescente care ar fi putut să-mi fie elevă,
când prim ul venit cu faţa încă plină de coşuri ar fi pus-o la
locu l ei în câteva cuvinte! D eodată, îm i dădu i seam a că nici
m ăcar nu o întrebasem u nde se duce, dacă e singură la bord.
Nu mai mi-era som n, com andai ceva de băut şi lăsai să m ai
treacă ° oră tot rum egând incidentul. C ând m ă în torsei spre
cabină, cufundat în gânduri le m ele, am greşit pro babil
dru m ul căci m ă pom enii curând în culoarul de la cla sa întâi.
Aceste lungi coridoare pustii cu luminile pâlpâitoare, tăcerea
pe care o rupeau nişte lovituri distante de cio cane, umbrele pe
care le vedeam defilând p e p ereţi, toată
această noapte p este toată această viaţă gata să nască făcu ră
asupra m ea o im presie stranie. D eschisei la întâm p lare o uşă
şi dădu i p este o pasarelă: frigu l era tare şi nu vedeai la un pas.
D eodată auzii în spatele m eu parcă un plânset. M ă întorsei
fără să desluşesc nim ic în întuneric. A celaşi sunet se făcu
auzit din nou : scrutând întunericu l crezu i că zăresc o form ă.
O silu etă se afla acolo la pândă. T resării şi m ă pregăteam să
m ă întorc înăuntru când o m ână puternică m ă strânse de braţ.
- D um neata eşti D idier?
S olem nitatea acestei întrebări, aceste vorbe şoptite şi
şuierătoare m ă em oţionară foarte tare. Ş i m ai presus de orice,
forţa acelei m âini! A şteptam un agresor: cel care apăru fu un
handicapat în scaunul lui pe rotile. Nu-l văzusem niciodată.
C u faţa răvăşită, cu părul rar, m ă fixa cu nişte ochi pierduţi
care în întu neric căpătau o dim ensiu ne aproape
înspăim ântătoare.
- D um neata eşti D idier, nu -i aşa? F ereşte-te, fereşte-te de
ea...
- D espre ce, de cine vorbiţi?
C u greu îm i stăpâneam senzaţiile care năvăleau în m ine.
A ş fi vrut să plec dar m âna cu gheare de granit m ă bloca
într-o m enghină: ai fi zis că acest trup se răzbunase pe atrofia
sa dez
voltându-şi fără m ăsură extrem ităţile. D e-a lungul încheietu-
rilor mâinilor, prin reţeaua reliefată a venelor, curgea o forţă ce
părea să poată zdrobi tot ceea ce îi opu nea rezistenţă. In firmul
îşi apropiase de m ine tristul său facies gălb ejit. Începu să
vorbească cu o voce ţipătoare:
- De ea, de Rebecca bine-nţeles, tânăra cu care ai discutat
adineauri. N u te lăsa m istuit de focu l pe care-l aprinde: sea-
m ănă capcane p este tot pe unde trece. U ită-te ce-a făcut din
m ine: câţiva ani au fost de-ajuns pentru acest rezultat.
Ş i dând la o parte un pled de lână care-i acoperea genunchii,
îm i arătă cele două picioare m oarte care-i atârnau.
- D ar... de u nde ştiţi că am văzut-o, de unde îm i ştiţi nu
mele?
- Tocmai mi-a povestit întrevederea voastră şi m i te-a de
scris. Te-am identificat imediat.
- C e vreţi de la m ine la urm a urm ei, daţi-mi drumul, e ri
dicol.. .
- M ult m ai puţin decât crezi. A i rem arcat, dom nu le, că
fem eile îi doresc m ai ales pe bărbaţii bine, însoţiţi? O persoa nă
frum oasă lângă ei le dă îndată o valoare incom parabilă, chiar
dacă sunt urâţi sau dizgraţioşi. E ceea ce a sim ţit R eb ecca
văzându -te cu prietena dumitale.
- C ine sunteţi p entru ea, îm i spuneţi sau nu?
- Iartă-m i im p oliteţea. S ă m ă prezint: m ă cheam ă F ranz,
şi sunt soţul ei.
Îm i dădu dru m u l la braţ ca să-m i strângă m âna cu o efu -
ziu ne ce m i se păru dep lasată. M ă treceau fiori: ceaţa şi noap tea
m ă îngheţau până la os iar acest dialog în întuneric m i se părea
culm ea absurdităţii.
- Ţ i-e frig, nu-i aşa? S ă intrăm .
F ăcu să-i pivoteze scaunul mecanic pe care-l acţiona cu
m âna şi îm p inse o uşă de p e palier. Îl urm ai m aşinal. O dată
ajunşi în culoar, reluă:
- D idier, îm i dai voie să-ţi spun p e nu m e? D idier (m arcă
un m om ent de ezitare), ce crezi despre soţia m ea?
T resării.
- O găsesc... o găsesc foarte seducătoare.
- Nu-i aşa? Ş i ce bine e făcută!
 - S igur că da.
-A h, şm echere! îţi place, te-ai zgâit la ea cu nişte ochi
lacomi.
- Da de unde...
- H ai, fără falsă ruşine, m -ai vexa. D e altfel, sunt sigur că
te intrigăm . D a, da, sim t eu. Ş tii cine este R eb ecca, nu ştii însă
tot ce e ea. Ţ i-ar plăcea să cunoşti m ai m u lte în legătură cu ea?
N u ştiu cu m de ridicolul acestei propu neri nu m i-a sărit în
ochi pe loc. T rebuie să fi fost paralizat de ora târzie. M ai în tâi
dec1inai propu nerea, căci încep întotdeauna prin a spune nu,
argum entând că treburile lor particulare nu m ă privesc. R e-
fuzul m eu trebuie că n-a fost prea convingător.
- Ai un fel atât de gentil de a spune nu în timp ce privirea
du m itale spune da! V ezi du m neata, abia te cunosc şi totuşi
cele m ai m ici particularităţi ale p ersoanei du m itale m i-l
revelează pe confidentu l p e care îl aştept de ani de zile. Ş i pe
urm ă, eu am u n princip iu în viaţă: trebuie să n -ai încredere în
fem eile care te iub esc căci tot ele îţi sunt cei m ai m ari
duşm ani. D e aceea nu m ă destăinu iesc total decât
necunoscuţilor. A tenţia pe care m i-o arăţi este spre onoarea
du m itale căci îm i dau seam a de puţinele şanse de a te m işca
pe care le are o aventură care nu te priveşte... doar dacă nu
cu m va te priveşte deja?
- N u. văd în ce fel.
- N u ştiu, o intu iţie. A tunci, accepţi?
E m isei câteva ob iecţii apoi, fără să opinez cu adevărat,
con
sim ţii fără entuziasm . D e ce n-aş m ărturisi-o, latura
romanescă a situaţiei îm i flata creierul de profesor um p lut cu I
o grăm adă de fleacuri literare. Îl urm ai, aşadar, pe F ranz în
cabina sa, o încăpere de dim ensiuni m ijlocii, tapisată cu
şipcă de lem n şi găurită de două hublouri. D eşi era la clasa
întâi, nimic de aici nu-m i putea lua ochii. L a lum ină, chipul
infirm ulu i sem ăna cu o oglindă plu m burie în care odinioară
se reflectase poate bucuria de-a trăi, dar pe care irem ediabil o
acop erise o albeaţă. O chii lu i de un albastru pal erau două
băltoace reci şi am are.
- D ecepţionat, nu -i aşa? C hiar şi clasa întâi seam ănă cu un
drugstore! U n decor ca la G aleries L afayette şi în chip de
bună societate nordici graşi şi m u ncitori im igraţi. B un,
ne-am lam entat destu l! V rei puţin ceai? E D arjeeling.
 D arjeeling: oraşul în care visam să ne ducem , B eatrice şi cu
m ine. N u era oare o coincidenţă în asta? Infirm u l scoase dintr-o
valiză un fierbător electric pe care-l u m plu cu apă şi îl băgă în
priză. M ă aşezai pe pat. O chii lu i m ob ili şi strălucitori treceau
cu vioiciune de Ia un obiect la altul. Privirea sfredelitoare a unui
bărbat a cărui soţie încercase să m ă seducă cu puţin tim p în
urm ă îm i cauza totuşi o oarecare indisp oziţie. C a să m ă
liniştească parcă, îm i spuse:
- T răiesc singur aici, R eb ecca are propria ei cabină trei
uşi m ai încolo: aşa e conv enţia.
A tu nci începu confesiu nea redată m ai sus, o întrerupse ca să
servească un ceai fierb inte şi foarte îndu lcit. D upă prim ele
înghiţituri, continuă astfel:

A şteptai trei seri la rând în staţia autobuzului 96 de la in-

tersecţia de la O deon la aceeaşi oră. In zadar. Neresemnân-
du-m ă, m ă hotărâi să iau cartierul stradă cu stradă, cu toată
ardoarea unui câine de vânătoare. T ot ce avusesem înainte nu
m ai conta, conta num ai această fem eie pe care n -o aveam.
U nica m ea speranţă era ca ea să lucreze sau să locuia scă în
perimetrul Odeonului, în care eu însumi locuiam pe atunci.
A veam tot tim pul, îm i term inam nişte studii de m edicină în do -
m eniul parazitologiei şi tocm ai îm i dădusem ultim ele exam ene
cu succes. Luai la rând magazinele, cursurile de dans, de yoga,
de ceram ică, şcolile şi liceele la ora de ieşire, cafenelele, cele
m ai probabile locuri ale prezenţei fem inine. T recu ră două
săptăm âni şi aproape că renunţasem . Intre tim p fă cusem
cunoştinţă cu o coafeză la intersecţia de la B uci, o iapă înaltă,
roşcată, decolorată care-m i plăcea doar în chip m ediocru dar
care-m i popula singurătatea, o pară de sete care va asigura un
interim aşteptând să găsesc ceva m ai bun. U neori, seara,
veneam s-o iau - răm ânea până la închidere - dar nu-i zărisem
colege le de lucru.
Într-o zi în care sosisem m ai devrem e şi făceam câţiva paşi
pe trotuar, crezui că o văd ieşind din salonul de coafu ră pe
pasagera din autobuz. M ai întâi m ă frecai la ochi, crezând că
sunt jucăria im aginaţiei. D ar nu, ea era! E ra fericită să m ă
revadă, îm i lansă num ele ei, R ebecca, îm i spuse
 ..

că lucrează aici şi Îm i sugeră să o sun a doua zi. Îm i Înţelegi

bucuria: o căutasem pe această fată peste tot În afară de
locul În care puteam s-o găsesc; exultam şi cu greu îi
ascunsei roşcatei Încântarea pe care o luă drept o m anifes-
tare de ataşam ent faţă de ea.
A şteptai cu anxietate răsăritul soarelui şi, Încă de la pri-
m ele ore ale dim ineţii, o sunai pe tandra, pe adorabila R e-
becca. De patru ori telefonai În zadar: nu sosise sau ieşise.
L a al cincilea apel, o găsesc În sfârşit şi convenirăm asupra
unei
Întâlniri seara, la ora 8. La 8 fix soseşte, eu fiind sosit de 10
m inute deja; e la fel de frum oasă şi de em oţionantă ca prim a
dată; schim băm câteva banalităţi, Încerc să reînsufleţesc
incidentul din autobuz, inim a Îm i bate să -m i spargă pieptul.
V om m erge m ai Întâi la cinem a şi apoi la restaurant? C ând
deodată debarcă, aterizează im pozanta roşcată care ~ e
preface, şireata, că e m irată şi cere autorizaţia să se aşeze.
Inţeleg prea târziu că am căzut Într-o capcană şi că s-au
Înţeles pe soco teala m ea ca să m ă pedepsească pentru că
alerg după doi iepuri deodată. M ai Întâi m ă clatin sub
zeflemelile lor apoi, Încolţit, Încerc o ieşire. G hicesc că sunt
rivale În secret, că sub aparenţa unei pseudocom plicităţi se
urăsc, şi joc tare pe această dezbinare, m ontându -le fără
Încetare, prin m ici tuşe, pe una Îm potriva celeilalte.
Stratagem a Îm i reuşi şi, curând, Îm preu nă cu R ebecca
m oartă de râs, fac front Îm potriva nepoftitei. D ar aparenţele
trebuie salvate. L e invit să cinăm Într-un restaurant
am erican din cartierul H alelor: trebuie să -i fac conversaţie
fiecăreia dar pe furiş nu m ă adresez decât uneia sin gure,
zbătându -m ă-, cu problem a atroce de a m ă descotorosi de
cea stânjenitoare. Inmulţesc glum ele, bătându -mi joc pe
ascuns de iapa Înaltă care râde În hohote din convenienţă la
fiecare săgeată pe care i-o trim it. Sim ţind partida pierdută,
m ă ceartă că proferez prostii dar continui şi m ai şi pentru ca
s-o scandalizez, Încântat să aud răsunându -i nechezatul,
ciocnindu-i-se dinţii m ari, pocnindu -i lim ba ca o lovitură de
bici pe crupa unui cal de povară.
M iezul nopţii ne prinse um blând pe străzile din cartierul
Marais, sunând la porti, jucându-ne de-a v-aţi ascunselea,
pe după lăzile de gu noi. In sfârşit, extenuanta viţică, obosită
de
a se cram pona, m anifestă dorinţa de a se culca: o aplaud pen -
tru asta dar m ă tem ca R ebecca să nu o şteargă şi ea. D upă
sărutările de rigoare, gloaba noastră ia un taxi; R ebecca tra-
versează strada ca să ia altul În sens invers. Dar abia a dat
colţul cerberul nostru că ea şi traversează lnapoi râzând, m ă
apucă de braţ şi-m i propune să continuăm să ne plim băm .
F u una din cele m ai frum oase nopţi din viaţa m ea. Ştiui
Îndată că această fată va conta m ai m ult decât o sim plă
aventură. E ra atât de plină de farm ec, de copilărie, de spirit
încât te Întrebai, potrivit formulei consacrate, cum de-ai putut
să iubeşti pe cineva Înaintea ei. T oate cele anterioare păreau
nişte schiţe ale acesteia care va fi apoteoza lor. Pe vremea
aceea, ieşeam dintr-o legătură de doi ani pe care o
ghilotinaseră plictiseala şi rutina. R egăseam Întinerirea care
este legată de inceputuri. F ără s-o cunosc, iubeam deja în
R ebecca iubirea pe care urm a să m i-o inspire. P uteam oare să
pretind că voi găsi drum ul spre inim a ei? Încă de la Început, fu
pentru m ine una din acele fiinţe esenţiale care te duc spre
limite, pe când celelalte, ghicim noi, nu ne vor scoate din noi
niciodată. A vea un aer nebunesc şi m ângâie tor, ga ta de orice
ca să -m i placă, strălucea cu un fel de a se lăsa în voia m ea care
în acelaşi tim p o făcea de neatins şi care m ă răscolea. A ceastă
distanţă subtilă, căreia fi atribuiam ţeluri extravagante, avea
darul să m ă captiveze neliniştindu-m ă. C e im portă, o făceam să
râdă, născocind vorbe de duh, celebrând opulenţa celor m ai
anodine fapte, scoţând din banalitate o facultate de reînnoire
infinită. A devăratele întâlniri ne aruncă În afara noastră. ne
pun În stare de transă, de creaţie perm anentă. O am uzam şi o
uim eam pentru că m ă am uzam , şi m ă uim eam pe m ine Însum i.
Seara a fost num ai gânguriri, galanterii, Îm brăţişări, ge-
nuflexiuni, dulcegării, voluptăţi insignifiante. D e la R ebecca
aflai că are optsprezece ani, cu zece ani m ai puţin decât m ine.
E vreică arabă, originară din A frica de N ord, venea dintr-un
mediu modest - tatăL ei ţinea o băcănie la B elleville -, pe când
eu, cu o ascendenţă germ anică îndepărtată, m ă trăgeam
dintr-o familie din burghezia mijlocie. Vei vedea la timpul
potrivit, dacă Îmi faci onoarea să m ă asculţi până atunci, im
II
portanţa acestor detalii. R ebecca avea drept experienţă cele I j I
câteva zeci de bărbaţi pe care-i luase am anţi - viaţa sa am o -
roasă începuse la vârsta la care eu îmi abandonam ultimele
anim ale de pluş -, două sau trei şederi în O rientul M ijlociu şit !
în Israel, şi acel aliaj deconcertant de m aturitate sexuală şi. I
de idealism copilăresc care constituie bagajul m etafizic al.1 I!
adolescenţilor de azi. Se fălea cu cuceririle ei dintr-o
provocare naivă care ţinea atât de sfidare cât şi de scuză,. '
parcă pentru a -m i spune: iartă -m ii, nu te cunoşteam încă. ,
D intru început legătura noastră se plasă sub auspicii bu -l'I
fone: um orul este plăcerea pe care şi-o acordă cele două
sexe convenind să uite o clipă ceea ce le separă. G usta toti
atât ca şi m ine lapsusurile infantile, frazele lungite,
anagramele, calam bururile, bancurile pipe rate, cunoştea J
toate poezioarele şi cântecele de copii, ştia să im ite
majoritatea personajelor din benzile desenate, îndeosebi
pe T iti şi G ros M inet pe care-i reda la perfecţie. M ă
m inunam de prospeţim ea puştească pe care o punea în
vorbele sale, şi găseam în ea o diversitate gene
roasă, o ardoare pentru viaţă care m ă em oţionau foarte
adânc.
Nu-m i m ai răm ânea nim ic, nici m ăcar experienţa pe care
vârsta m ea superioară vârstei sale îm i îngăduise s-o
dobândesc. Şi deşi cu două luni m ai devrem e îi m ai
spuneam "te iubesc" unei alte fete care îmi .inspirase
sentim ente identice, m i se pă
rea că stătusem ani de zile fără să iubesc. G ăsisem o fiinţă
care prin tuşe succesive răspundea aşteptării m ele
depăşind -o şi ale cărei afinităţi şi diferenţe fckeau din ea
simultan o parte din m ine însum i şi o parte exterioară.
Ţ i-am spus că în ochii m ei R ebecca era frum oasă: m ai
puţin prin arm onia cât prin puritatea trăsăturilor sale care
îi aureolau chipul cu o dim ensiune de prezenţă strălucită.
Z orii prim ei nopţi ne af/ară aşezaţi pe o bancă din
scuarul Archeveche, în spatele catedralei Notre-Dame, în
tovărăşia num eroşilor hom osexuali care vin aici de m ulţi
ani să aducă prinos Sodom ei. Îm i plăcea proxim itatea
ace~tor trupuri industrioase în spatele tem plului credinţei:
dădeau iubirii noastre un mic parfum de clandestinitate
atât de rară azi. O legătură care debutează astfel lâng ă
aceste fiinţe de la m arginea societăţii, într-un decor de
spasm e frem ătătoare, nu putea fi
~
..

decât m arginală şi rom anescă. U m bra caldă încă părea plină

de sărutări. T oţi aceşti oam eni îm perecheaţi răspândeau în
jurul lor o febră însufleţită de aceeaşi ardoare.
F erm ecător spectacol P arisul văzut dinspre această grădi-
nă la prim ele luciri ale unei zile de vară! Soarele stătea să
apară: o lum ină foarte albă făcea să se reliefeze în mod viu
toate planurile malurilor Senei, acoperite în acest loc cu o
haină de iederă. O raşul începea să se m işte, răsuna deja de
huruitul primelor metrouri. Acela fu momentul în care Re-
becca, îm i am intesc, îm i ceru să -i încălzesc picioarele; de la
gam bă urcai până la gură, potrivit acelei bune-cuviinţe care îţi
cere să onorezi susul pentru a avea cheia josului. D ar râ deam
atât de tare încât dinţii noştri m ai întâi, m ai apoi nasu riie se
izbiră m ultă vrem e m ai înainte ca prim a noastră săru tare să
cunoască form a sa adultă şi canonică.
- A scultă, îi spusei după ce gurile noastre se dezlipiră,
trebuie să m ă duc să văd un m edic. M i se întâm plă un lucru
straniu. .
Luându-i m âna, o făcui să atingă erecţia pe care contactul
nostru o provocase în m ine. M ica ridicătură o flată dar nu -i
provocă vreo em oţie deosebită. D e fapt, nu prea eram grăbiţi
să sfârşim . N u aveam nevoie de grosolanele dovezi carnale pe
care ard de nerăbdare să şi le dea un bărbat şi o femeie de
îndată ce intră în relaţie. A lături de focul de artificii care-l
precedase, actul am oros, în seara aceea, ne părea su perfluu
sau cel puţin fără urgenţă. P lanam într-o năucă seducţie care
se îm băta cu ea însăşi, era uim ită de isprăvile sale, îşi bătea
joc de rezultat. Şi apoi, să ţi-o mărturisesc, R ebecca făcea
parte dintre acele fiinţe atât de frum oase încât nu ţi le închipui
sexuate ca celelalte. Atât de departe de specia umană curentă
prin siluetă şi prin trăsături, presupuneam că e la
fel de diferită în intim itatea sa. M intea m ea în flăcărată îi
atribuia cine ştie ce organ nem aipom enit, o incongruitate
minunată la fel de derutantă ca frum osul său chip. Şi dacă, îm i
spuneam, n-are sex în josul pântecului? N atura trebuie să fi
plăsm uit pentru ea o soluţie nouă!
Şi doar spre dim ineaţă, către orele 8, după o noapte de
rătăcire, intră acasă la m ine. Ştii că, dezbrăcându -se, bărbaţii
....-- ~ ',..

şi fem eile îşi pierd deseori graţia de care au dat dovadă îm -

brăcaţi: nuditatea este un veşm ânt prost croit în care înoată
încurcaţi. R ebecca scăpa acestei coruperi. Im brăcată, avea
deja aerul că e goală atât de m ult îi ieşeau în relief form ele
cu o exuberantă afirm are, în tim p ce goală indecenţa sa o
proteja, precum un m uşchi perfect 'neted; se m ulţum ea să
schimbe un artificiu cu un altul, jucându-se cu pielea sa
precum cu o draperie, cu o parură în care se înfăşura.
Reabilita ostentaţia, întreţinea o m are alură în jurul
farm ecelor sale, întărind culoarea celei mai neînsemnate
cârpe cu care se împopoţona, iar presta nţa sa m ă intim idă
atât încât mai multe zile nici n-am văzut-o bine, nici n-am
cunoscut-o.
T rebui, aşadar, câtva tim p înainte ca raporturile noastre
trupeşti să .fie la înălţim ea~ vieţii tum ultuoase şi variate pe
care o cunoşteam îm preună. Im i plăcuse im ed iat corpul
opulent care nu culm ina la brâu ci se sfărâm a în m inuni
distincte precum tot atâtea centre de atracţie. D e la coafură
la degetele de la picioare, păstra ondulaţia precisă a volum e
lor care îi umflau sânii ridicaţi: cele două coloane ale
picioarelor sale se sm ulgeau din păm ânt într-un singur jet,
deschizându-se asupra unui spate care nu m ai sfârşea să se
desfăşoare până la m asa craniului, fină şi m ititică. li
veneram mai ales abundenţa la vrem ea când parcă
năpârlea: atunci form ele i se umflau şi roşea de această
exuberanţă; sânii se apucau să trăiască propria lor viaţă,
căpătau un aspect anim alic, frem ătător, se
acopereau cu vinişoare care îi albăstreau ca pe nişte valuri.
Îşi ridicau m arile corale în m ijlocul torsului, asem enea unor
corturi de nomazi, iar acest piept majuscul, hiperbolic pe un
corp de adolescentă m ă băga în extaz: se găseau în ea două
vârste, sărutam un copil pe gură, o fem eie pe sfârcurile
sânilor, m am a şi fiica se întâlneau într-o singură persoană.
Şi o respiram ca pe un luxos m agazin de m ătăsuri care
îm prăştia parfum uri bogate şi tari, până şi transpiraţia
care-i lichefia subsuorile, um oare înţepătoare şi sărată
după care m ă dădeam în vânt într-atât încât adormeam
deseori în acest rug aprins.
P oseda şi alte com ori m ai intim e dar la fel de surprinză -
toare. D e exem plu, dacă o priveam neatent, găseam că are,
iartă-m i am ănuntul, fanta discretă, tim idă ca şi cum ar fi
vrut
---.

să -i ascundă im pudoarea disim ulând -o în cutele pântecelui.

D ar încă de la primele mângâieri, acest mic animal se întin-
dea, dădea la o parte leagănul de ierburi în care dorm ea, îşi
înălţa capul, devenea o floare lacom ă, o gură de copil m ic
m âncăcios care îm i sugea degetul. A doram să zgândăresc cu
limba boticul clitorisului, să-l excit şi apoi să -l las, um ed şi
lucitor, în seam a iritării lui, rătuscă bălăcindu -se într-un val
de carne roz. Îm i plăcea să -mi netezesc obrajii de lenjeria
preţioasă a pântecelui ei, să -mi cufund nasul în cutele lui
onctuoase, uneori încordate, alteori destinse ca nişte pânze de
proră de către vânt, să boţesc cu degetul im ensa draperie cu -
prinsă de înfiorări şi de suspine. A lteori aş fi vrut să m ă aşez,
cu picioarele atârnând, pe m arginea acestui orificiu şi să ob -
serv m inut cu m inut evoluţia m adreporului gigant, să înregis-
trez fiecare palpitaţie, fiecare respiraţie a petalelor sale inun -
date de un nectar irezistibil.

o aversiune naturală pentru confidenţele licenţioase făcu să

nu-mi pot reprima o întoarcere a stomacului pe dos pe care
Franz o observă.
- N-o fă pe ruşinosul, nu insist asupra acestor detalii fer-
m ecătoare - dar poate că n -ai iub it niciodată îndeaju ns ca să
m ergi până la detalii -, nu insist decât ca să-ţi arăt cât de m ult o
acceptam atunci pe Rebecca printr-o elecţiu ne m asivă şi in-
diviză.

o găseam pur şi sim plu adorabilă, oricât de naivă ţi-ar

putea părea profesiunea m ea de credinţă. A cest entuziasm
care avea să m ă conducă m ai târziu la anum ite excese nu
răm ânea pentru m om ent decât la stadiul de exaltare drăgălaşă
şi m ă îm pingea doar la om agiile tandre şi înflăcărate pe care
şi le aduc în fiecare zi toţi am anţii din lum e. F oarte repede
Rebecca jucă în folosul oi cu această fascinaţie înţelegând că
era în m ine o aplecare spre idolatrie care nu cerea decât să fie
cultivată. A veam zece ani m ai m ult decât ea dar căutam un stă -
pân care să m ă poată subjuga.
În societăţile noastre, nuditatea fem eii este m ăsura tutu ror
lucrurilor: recom pensa şi visul fiecăruia de la naştere
 ....

până la moarte. Am exaltat pentru dumneata silueta Rebec-

căi, i-am lăudat proporţiile adm irabile, pântecele ei răsco -
litor; dar n-am spus Încă nim ic despre ceea ce Într-adevăr
m ă uluia la ea: fesele ei, cele m ai frum oase ce m i-a fost dat să
văd vreodată. E ra u n bloc tare, un giuvaer perfect Închis pe
lângă care Îm i pledam cauza cu succese variate, un dos
rotund, dolofan, foarte gras care ţâşnea ca o bom bă fără ca
această rotunjim e să -i strice cu ceva farm ecul. A ş vrea să am
elocinţa unui poet ca să redau acest duplicat de minuni,
această pilotă sublim ă aşezată la m ijlocul corpului, şi de-
senând o crăpătură atât de adâncă Încât ai fi putut să stre-
cori în ea o scrisoare. N u văzusem nim ic atât de viu, de ex-
presiv. A ceste două perne de dragoste Îm i ofereau contrastul
enigm atic al enorm ităţii lor străpunsă de un m inuscul puţ de
santal: ca şi cum cel m ic era substanţa celui m are. A xa
coapselor, partea de sus a gambelor, rotunjimea Grupei
constituiau un ansam blu surprinzător, o pură bucată de linii
de care metresa mea era excesiv de m ândră şi pe care nu
scăpa nici o ocazie să o pună În valoare, să o afişeze, să o
dezgolească chiar În public pentru a nu lipsi pe nim eni de
acest răpitor spectacol. A m fese prea frum oase, spunea ea,
ca să m ă aşez pe ele, m erită să fie expuse Într-un muzeu În
vârful unei coloane.
G ăseam în aceste două sfere o bonom ie surâzătoare care
m ă înduioşa. C ea m ai m ică Încreţire a acestui balon tăiat în
două îm i era subiect de adm iraţie: văzându -l nu puteai decât
să te extaziezi, să -I săruţi, şi iar să te extaz iezi, să -I gâdili,
să-I m ănânci. M ai versat În ştiinţa tricotat ului, aş fi
îm pletit pentru această prom iţătoare um flătură scutece,
baveţele, brasiere de dantelă, m ici acoperitoare din satin şi
m ătase, aş fi Înfăşat-o În panglici şi broderii ca pe un prunc
regal, tăind un tipar diferit pentru fiecare em isferă, rezer-
vând un găitan de aur şi de argint pentru brazda din m ijloc.
N ici una din sărutările m ele nu constituia un om agiu
suficient pentru albeaţa em oţionată a pielii. A rm onia dintre
aceste fragm ente şi restul m ă uim ea m ai m ult decât orice:
corpul era o sum ă de m ici splendori, şi te m inU 1iai să
găseşti in ansam blul lor desăvârşirea fiecărui detaliu. M
editam ca
~

un filozof asupra acestor două globuri, cu ochii pierduţi în

curbele lor: câte milioane de ani i-au trebuit oare speciei
înainte de a ajunge la această perfecţiune a conturului şi a
proporţiilor?
C iudat era că fesele m etresei m ele nici nu se topeau nici nu
se deform au: fie că le lăsa într-un pat, fie că le lăsa pe un
scaun, le regăsea ca -nainte, consistente, tari, ştrengare; două
adevărate m ic-burgheze confortabile, nebunatice şi bucălate,
m aliţioase dom nişoare de com panie, zeiţe binevoitoare şi dur-
du/ii, santinele ale sanctuarului, preţioase perniţe, Sesam al
unei peşteri a lui A li B aba cu patruzeci de m irosuri; blânde şi
duioase fete băieţoase, înalte glorii, joase abundenţe răspun -
zându-le gem enelor lor din faţă, frum oase coci, frum oase pro -
re, frumoase scoici, caroserii indeformabile, una la dreapta şi
alta la stânga fără nici o inversare niciodată, fructe m ereu
proaspete, consum abile atât vara cât şi iarna căci perfecţiu nea
merge întotdeauna în doi. Dar emana mai ales din acest fund
un fel de bună dispoziţie, o am enitate faţă de fiinţe şi de lucruri
care te invita la înţelegeri idilice. E rau doi îngeraşi râ zând în
hohote şi care îşi băteau joc de tine, te provocau; cele m ai
vrăjm aşe popoare s-ar fi reconciliat uşor sub auspiciile
lor surâzătoare, căci făceau dreptate cu atât m ai m u ltă echi-
tate cu cât natura îi plasase de o parte şi de alta a şanţului
m edian. Iar când faţa se încrunta, m ă întorceam spre funda -
m ent, sigur că aici prim esc prietenie şi alinare. D acă m i-era
foam e sau sete, dacă sufeream de vreo supărare sau de vreo
durere, îm i era de ajuns să le evoc căldura lum inoasă, să m ă
cuibăresc lângă ei ca să m ă sim t restabilit. D e altfel făcui un
acord secret cu un brutar din cartier ca să -m i coacă pâini
după tiparul din ghips al posteriorului R ebeccăi pe care i-l
d,ădui, şi în fiecare zi m âncam popoul am icei m ele făcut din
pâine cu coajă, cu tărâţe, cu secară, din cozonac şi chiar, du -
minica, din corn uri.
F esele sunt o im agine a paradisului, un sim bol de bogăţie,
o C ocagnel vie: de aici atracţia pe care o exercită asupra
credincioşilor şi a săracilor. N eavând în m ine nim ic din aceste

1 C ocagne: ţară im aginară unde ai de toate din

apundenţă (n.t.).
 I
rotunjim i adorabile, m ă închinam în faţa celor ale R ebeccăi
ca În faţa centrului vieţii m ele. E le era u soarele, izvorul de la
care m ă lum inam . P e acest altar afabil, făceam sacrificii m ai
m ult decât trebuia, neîncetând să -l botez cu toate numele,
spunându-i B unul P ăstor, Im periul de M ijloc, Sferele C eleste,
Ingenuele, Fantastele, Sculpturalele, Nevestele Dragostei,
Meteorii, B razda R oditoare, B aloanele de M ătase, P ara cu
Parfum uri, sau Stan şi B ran, Surorile M arx, T om şi Jerry,
B onny and C lyde şi chiar 39/40 pentru că făceau să -mi
crească tem peratura şi pentru că, precum cele două blocuri
din ultimul război, m ă puneau în stare de revoluţie. R ebecca
îmi acordase titlu bucolic de cioban al anus ului, de păstor al
clitorisului, de paznic al Ierusalim ului său ceresc. A stfel
m ângâind acest fund siderant, îm i spuneam rugăciunea de
seară şi de dim ineaţă, cu ardoarea unui fanatic, iar din
im pozanta sa m aiestatea făcui un zeu al cărui habotnic m ă
instituii. Şi nu -m i m ai Închipuiam să trăiesc departe de
groasele sale ziduri, fără
ca să fiu Încălzit în fiecare clipă de radiaţia lor difuză.
În faţa iubitei m ele eram deci o m odestie m aladivă, m ă
consideram drept un sex dizgraţios. "Ii plâng pe bărbaţi,
spunea Rebecca, sunt virgini de aceste nenorociri
îm bătătoare: m aternitatea şi juisa rea. N u văd cum vor putea
învinge acest handicap." Ce este un orgasm? Un fel ca
atâtea altele în care corpul nostru răspunde unor em oţii
externe. T rebuie să credem că trupul m asculin nu prea este
im presionabil căci orgasm ele m ele erau invariabile şi
sărm ane zgâlţâituri a căror am plitudine abia dacă varia de
la o dată la alta. Im i era ruşine de hrana m ea posom orâtă
faţă de căutarea orgiacă a R ebeccăi si-mi treceam sub
tăcere plăcerea atât de repede săturată
pentru că era m om entul separării trupurilor, al
singurătăţii
regăsite. D ispreţuiam acele flori albe pe care i le
expediam în pântece, buchet mizerabil care, oferindu-mi
plăcerea, m ă priva de obiectul ei. B ucuria R ebeccăi era cea
pe care m ă străduiam să o onorez, servitor al voluptăţii
am antei constrâns să -i im it fastul, să -i plagiez abandonul,
nefiind în stare să -I simt cu adevărat. Şi vai, biet plugar pe
păm ânturile ei roz şi roditoare, nu m ă înălţam niciodată la
nivelul delirului ei. Rebecca era cum se spune o natură
generoasă şi bogată, un pom
 Încărcat cu prea m ulte fructe, aplecându -se sub greutatea
poftelor. B ineînţeles, noi suntem cei care atribuim o asem enea
valoare juisării fem eilor, cei care transpunem În ea neliniştea
şi slăbiciunile noastre căci această juisare Îşi trage o parte din
infinita sa putere din invizibilitatea sa. Şi totuşi: Rebecca nu
falsifica, nu m ă lăsa să ignor nim ic din em oţiile ei, ţipându -le
până la a -mi sparge timpanul În momentul slobozirii.
M uzicalm ente, erotism ul ei era cea m ai subtilă parură
născocită pentru a m ă seduce, o m anevră şarlatană care m ă
aservea prin monodia continuă a vocii ei. N u m ă puteam
sustrage acestor arm onii plângătoare, erau lungi concerte
care mergeau de la introit la K yrie, şiruri de gângurituri,
vocalize amestecându-se cu răsuflări m ai grave, o broderie de
sonorităţi Înnebunitoare ca pentru m area m esă. A ceastă
cântăreaţă a dragostei paroxistice avea În gâtlej o gam ă
pentru fiecare senzaţie. Strângeam În braţe o voce nu num ai un
trup, un târg de sunete care m ă Înfricoşa şi m ă excita, şi a
cărui fanfară im pudică Îţi dădea senzaţia că eşti pe o scenă al
cărei public va
fi fost constituit din im obil, din vecini şi din m ine Însum i. R e-
becca dram atiza cele m ai m ici Îm brăţişări ale noastre cu o
tandreţe teatrală care părea şi sim ulată, şi trăită. C a să iu -
bească, avea nevoie de excese şi de exag erări, şi se arăta m ai
autentică În artificiu decât Într-o sinceritate de com andă care
ar fi făcut ca afecţiunea să se lase ca un sufleu. C ât despre
ochii ei, În ceasurile de dragoste băteau În verde ca şi cum un
soare interior exploda În ea şi Îi ieşea culo area pe pupile; cri-
za odată trecută, pleoapele grele băteau Încet, descoperind un
pic m ai m ult privirea arzătoare, pierdută care m ă Înnebunea.
P e scurt, a nu cunoaşte noaptea orbitoare care cade peste
fem ei În tim pul Înlănţuirii m ă făcea să m or de ruşine. Dar În
tim p ce cu acest sentim ent deja Încercat cu altele m ă resem -
nasem fără greutate, cu R ebecca m ă hotărâsem să -i fac faţă
într-un m od inedit. N u m ai voiam să consim t la sim plitatea
dorinţei m asculine şi Îm i prom iteam să introduc În ea vreo
rotiţă de natură să o com plice. P recum un catehum en care se
pătrunde de o dogm ă, Îm i repetam : acest corp este perfect, nici
o extravaganţă nu va fi prea m are pentru a -l omagia, merită să
m ă distrug pentru el printr-o em oţionantă nebunie a

....
cărei dorinţă sălbatică şi religioasă o aveam . C u ea m ă
simţeam în zorii unei existenţe nervoase şi sfâşietoare.
Oh! minunata fraternizare a Începuturilor când fiecare
cuvânt, fiecare gest curge ca dintr-un izvor, ca o creaţie con-
tinuă! D in căutările şi din decepţiile m ele succesive era pe
cale să se nască o m are, o arzătoare pasiune. A tunci cre-
deam asta, între noi nu era posibil decât ceva nobil, ea-mi
va deruta defectele, Îmi va eschiva ghearele pe care le sco-
sesem În legă turile m ele precedente. A ceastă fem eie m ă
ducea m ai sus decât fusesem obişnuit vreodată. M ă leg m ai
ales de fiinţele care n -au nevoie de m ine şi pe care deodată
le înIănţui prin cea m ai puternică legătură. Sunt gata să dau
totul cui nu cere nimic, dar nu vreau să cedez nim ic cui
aşteap tă totul de la celălalt. M ă îndrăgostisem de R ebecca
pentru că întim pinase legătura noastră ca pe un prisos de
fericire Într-o existenţă senină şi nu ca pe colacul de salvare
al unei
singurătăţi descum pănite.
F eeria prim ei dăţi dură o lună întreagă. N e întorceam
acasă către ora trei-patru dim ineaţa, fum am o pipă de
haşiş sau trăgeam pe nas o dâră de heroină când ne
permiteau mijloacele să o cum părăm , apoi plecam iar fără
să fi dorm it Înainte ca arborii să se fi scuturat de noaptea
de pe ei. U m blările noastre se Întretăiau la Întâm plare cu
itinerariile unui Întreg
popor aventuros care se înveselea pe străzi la adăpostul
întunericului. D eseori, escaladam grilele grădinilor
publice
mai ales pe cele ale parcului Montsouris pe vremea aceea
smulse În mai multe locuri - şi ne alungeam pe frum oasele
peluze tunse scurt, învăluite În calda noapte de iulie, Îm -
proşcată de stele. Intr-un cadru de roman-foileton sau de
co
m edie poliţistă, ne ofeream acest cadou princiar:
diamantul
negru al P arisului, im ensitatea teatrului său frem ătător.
Gustam complicitatea zorilor de zi, a oboselilor extreme, a
situaţiilor periculoase, acea tresărire de a fi doar doi
contra tuturor, contra obişnuinţei im em oriale care
decupează viaţa Într-o bucată diurnă şi o bucată nocturnă:
astfel ţineam de natura o două lum i distincte, iar am anţii
care se despărţeau dim ineata nu erau cei care se
Întâlniseră cu o seară înainte. T oti zorii, toate m om entele
când se crapă de ziuă şi când oraşul se
scutură şi alungă ultim ele urm e de som n, noi le-am cunoscut.
Aerul era curat şi viu ca un pahar de apă şi ne impregna cu o
rouă care ne am eţea cu seva sa. D espre această epocă păstrez
amintirea unei extraordinare energii iar diversele excitante de
care ne foloseam ca să ne m enţinem nu erau nim ic pe lângă
dinamismul care ne Împingea În fiecare zi să ne inventăm
relaţia. A devăratul nostru drog era noutatea. D egajam deja un
dispreţ com un pentru tradiţie şi ne trăiam Întâlnirea ca pe o
exaltare pe care nu o ştirbea Încă nici o m ohorâre.
C ătre jum ătatea lui august, R ebecca plecă În concediu În
Maroc. Începusem să lucrez Într-un spital şi Îmi luam concediu
abia În septembrie. Fiecare ignora ce sim ţea celălalt pen tru el,
nici m ăcar o dată nu fusese form ulat vreun" te iubesc ". A-l
pronunţa ar fi Însem nat să Închizi această uniune deloc
prem editată Într-un soi de sentimente prea comune pentru
starea care ne ţinea sub farm ecul ei. D eci cu o m ărturisire
ascunsă ne despărţirăm Într-o seară ploioasă În faţa unei staţii
de taxi. A vui totuşi curajul să -i cer un gaj de prietenie. Atunci,
fără să ezite, Îşi ridică rochia În plină stradă şi cu dibăcie se
descotorosi de m icul său slip pe care m i-l strecură În m ână.
"P ăstrează -1 până m ă -ntorc", fură ultim ele sale cuvinte. E ram
nefericit, abătut. D espărţirea este o anticipare a rupturii pen -
tru că ne obişnuieşte cu ideea că poţi trăi fără celălalt.
Miracolul Încetase de pe o zi pe alta. N u m ai ştiam ce să
fac cu lungile m ele nopţi vacante şi m ă ofeream voluntar
aproape În fiecare seară ca să asigur garda la urgenţe. In ima-
ginaţia m ea posom orâtă, Îm i populam tim pul m ort din viaţa de
celibatar cu tim pul intens din viaţa R ebeccăi. A tâtea ore
pierdute pentru mine cu sarcini monotone nu puteau fi pentru
ea decât infinit de bogate. O dată am prins-o la telefon: părea,
cum se spune, că se distrează bine. M im ai şi eu fericirea, vic-
tim ă a acelei nem iloase dezinvolturi care-i obligă pe am anţii
moderni să considere suferinţa drept o dizgraţie şi gelozia
drept o lipsă de educaţie. A dm iteam cu greu ca absenţa să se
traducă prin sim ptom e diferite la oam eni şi ceream o aceeaşi şi
vizibilă durere pentru toţi. A ş fi vrut s-o ştiu pe R ebecca dra -
m atic de disperată din cauza despărţirii noastre, torturând u-se
de supărare. E ra cu putinţă să nu-i lipsesc decât cu intermiten
II
I'
"

ţe? D upă tot ce trăisem am ândoi? Îm i venea o oribilă bă -

nuială: şi dacă ea trăieşte tot în ritm ul ăsta? D acă sim ţisem
drept excepţie ceea ce nu era pentru ea decât banalitate?
Pasăre de noapte, R ebecca îi luase ochii m icului m edic
muncitor si devrem e culcat care eram . N ici o îndoială: fusese
o maldonă şi sufeream doar eu. P erspectiva m ă îngrozea:
blestemam
cuplul care, cu mult înainte de a-ţi da o siguranţă, înfăşoară
viaţa în jurul unei singure fiinţe, şi te face dependent de cele
m ai m ici capricii ale acesteia. A iubi înseam nă să -i dau ce-
luilalt, cu propriul m eu consim ţăm ânt, o putere infinită asu -
pra mea. Cum de putusem contribui la propria mea
servitute?
M ă străduiam să o uit: dar eram şi m ai neliniştit. D e fiin ţa
care ne este cea m ai dragă ne tem em cel m ai m ult. Iar gelozia
este doar o form ă a im aginaţiei terorizate care transform ă în
certitudine cea m ai m ică bănuială. T oate aceste răni m ă
învăţau ce e sentim entul, ştiinţă de care m -aş fi lipsit foarte
bine. De-ar putea am anţii, odată sfârşită legătura lor; să -şi
m ărturisească cât de m ult au suferit unul din cauza celuilalt
din incertitudinea în care i-a ţinut pasiunea lor com ună, in -
somniile, minutele dureroase petrecute întrebându-se asupra
enigm ei celuilalt! D ar vai, atunci când o fac, m ărturisirea nu
m ai are putere, nu se m ai iubesc, prea m ulţum iţi că s-au
descotorosit de o afecţiune care-i hărţuia. T recu deci vara.
Plecai ca şi ea în M aroc dar o lună m ai târziu şi fără să o fi
revăzut. V izitarea acestui păm ânt pe care ea tocm ai îl
părăsise îm i dădu im presia dezagreabilă de a face o anchetă
privind
purtarea ei. U n cuplu întâlnit din întâm plare şi care o
cunoscuse accentuă im presia dureroasă iar sem ialuziile pe
care le făcură despre ea nu făcură decât să -m i sporească
tulburarea.
A vui câteva aventuri: îm i trebuia acest m eterez de trupuri şi
de num e ca să m ă apăr de R ebecca şi, la m om entul potrivit,
să o pot schim ba pe pro priile ei aventuri. C ăci am anţii,
asem enea naţiunilor; iau ostateci pe care-i negociază, din
team a de a se regăsi goi unul în faţa altuia. A ceste scurte
întâlniri îm i potoliră neliniştile şi îm i îngăduiră să rezist
până la reîntâlnirea noastră.
Aceasta se petrecu mai bine decât credeam. Rebecca nu
m ă uitase şi, în ciuda câtorva infidelităţi asupra cărora
insis
 tă cu cam prea m ultă com plezenţă după m ine, continuam să
ocup în inima ei un loc preponderent. Rana primei sfâşieri se
închise fără greutate şi profitai de această întoarcere ca să -mi
potolesc fără m ăsură setea pe care o aveam de fem eia care m ă
încurcase atât de m ult cu absenţa ei. L a cel m ai m ic pretext, o
strângeam de m ine, talia, carnea ei m ă atrăgeau ca o po runcă.
O găseam frum oasă, ferm ecătoare, im penetrabilă şi i-o
m ărturiseam . Ţ i-am mai spus: iubisem deja, încercasem eşecul
oricărei relaţii de dragoste; căsătorit tim p de doi ani, aveam
chiar un copil în vârstă de nouă ani la începutul acestei poveşti
şi care, trăind cu m aică -sa, m ă vizita o dată sau de două ori pe
săptăm ână. D ragostea înseam nă evident două solitudini care
se îm perechează ca să creeze o neînţelegere. E xistă însă
neînţelegere m ai seducătoare? Iar adevărata înţelepciune nu
rezidă oare în tr-o capacitate neîncetată de a te îndrăgosti din
nou? Inceputul unei legături Îşi im prim ă stilul asupra a tot
ceea ce va urm a: clipă m agică asupra căreia vorbele
am anţilor vor reveni neostoit pentru a povesti până la tocire
dulceaţa prim elor zile. D e fap t, prim ul contact se află de
partea speranţei, el repune pe linia de plutire visul nebunesc al
unei iubiri autentice, definitive. Iată de ce există întâlniri prea
frumoase care ucid sentimentul, întâlniri banale care emit o
judecată prem atură asupra josn iciei relaţiilor, altele în sfârşit
purtătoare de exigenţe cărora am anţii nu li se pot sustrage
fără să decadă.
N e reluarăm , viaţa; dar iarna care sosea, prim ele ploi ne
Îngreunară expediţiile nocturne. N e închiserăm deci la m ine
acasă (R ebecca trăia cu pă rinţii ei) ca să cunoaştem acea
fericire tipică a cuplului care este cea a repetiţiei şăgalnice, a
afecţiunilor recurente, a grijilor am ânate, o fericire de
dulceţuri în borcan şi de foc cu lem ne în care te încui îm potriva
rafalelor de afară. B analitate pe care o gustam amândoi cu
atât m ai m ultă inocenţă cu cât, fiind nou -nouţi unul pentru
ceIălalt, o trăiam ca pe o abatere. E ram destul de bogaţi, de in -
ventivi ca să ne perm item un pic de conjungo1, să alegem m e.

1 C uvânt latinesc însem nând "u nesc" şi desem nând, în glu m ă,

căsătoria
(n.t.).

II.....
..
diocritatea în loc să o suportăm . Sim plul fapt de a deschide
televizorul, de a găti la foc m ic câte o m âncărică era pentru
noi un lux. U n anotim p rece şi un sentim ent în expansiune se
coalizau ca să ne aglutineze unul de altul. O vrem e-ntreagă
de lene şi de indolenţă se desfăşură în acest unul-lângă-altul
al nostru. E xistenţa com ună secreta încredere şi linişte. M o -
m ente unice care nu se povestesc: că ci fericirea are o p oveste
care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia m em oriei cu
uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt
şterse de însăşi perfecţiunea lor, încrem enite într-o
estompare veşnică.
Foarte repede, calda, supla, opulenta Rebecca deveni
sum a tuturor acelora care o precedaseră în inim a m ea. E ra
pentru m ine un izvor nesecat de reflecţii şi de entuziasm . O
coroană de lum ină o urm a peste tot, cerc ferm ecat la care
aveam să -mi ard aripile precum un fluture fascinat de lampa
care-l va calcina. Învăţai să o cunosc m ai bine şi o des-
chideam ca pe un fruct frumos în toate dimensiunile aparte-
nenţelor sale. D acă între noi exista cea m ai m are prăpastie
culturală posibilă - prăpastie de clasă şi de religie -, eram
departe de a m ă văita de asta. N u concep altfel dragostea
decât ca pe o m ezalianţă şi găsesc că e sinistru să iubeşti în
m ediul tău şi în religia ta de origine. In loc de a ierarh iza
clasele şi culturile, de ce să nu le vedem ca pe nişte blocuri
de diferenţă pură care se atrag şi se respin g? La Rebecca îmi
plăcea distanţa care ne separa şi pasarela pe care o lan sam
pentru a trece dincolo de această distanţă. P entru că, fiică de
băcan şi coafeză, era înzestrată după m ine cu acea
calitate aristocratică prin excelenţă, pe care nici o dom -
nişorică îm bogăţită sau cultivată n -o putea atinge: stranie-
tatea. Iar ea-mi spunea în felul metaforic al literaturii an-
daluze: "Sunt întreaga poezie a fructelor şi legum e lor, sunt
fiica lui F auchon din B ellevilleI, prinţesă de H arissa, regină
a coriandrului şi zeiţă de cardam om ă, am prospeţim ea
roşiilor. verdele unei Iăptuci, aciditatea piperului, pielea
mea
1 Fauchon. băcănie de lux din centrul P arisului, piata
Madeleine; Belle
ville. cartier popular din estul Parisului, arondismentul 20
(n.t.).

......
.
 are dulceaţa şi arom a unui strugure m uscat, saliva m ea este
m ierea pe care o păzesc cu străşnicie albinele, pântecele m eu o
plajă de nisip fin iar sexul m eu o bucăţică de rahat sucu lent
care plânge cu lacrim i de, zahăr." °, scum pa şi duioasa mea,
m ărturisindu -le cu ruşine profesia ei tuturor acelor burghezi
de stânga pe care-i frecventam şi care işi astupau nasul când le
strecura la ureche m eseria tatălui său! "F ranz se golăneşte,
suspinau aceştia, întotdeauna a avut o predilecţie pentru
coafeze şi vânzătoare. " D ă-m i voie să precizez: prietenii m ei şi
cu m ine, toţi foşti m ilitanţi reconvertiţi la profesiunile liberale,
aparţineam acelei stângi de caşm ir care locuieşte în centrul
P arisului şi dispreţuieşte tot atât de m ult pop orul pe cât de
m ult se tem e de el dreapta. E ram acei băieţi de fam ilie in blugi,
tari la m arxism dar pe care tovă răşia unui m uncitor ii
indispunea şi care nu -i tolerau pe m uncitorii im igraţi decât la
locul lor, adică in rigolă şi in lăzile de gunoi. Formam deci
acea confrerie atât de prosperă, atât de influentă azi, a
staliniştilor disco: ex-m ilitanţi care şi-au deplasat sectarismul
asupra celor m ai futile subiecte şi pun in discuţiile despre
m odă, baruri de noapte sau piep tănături aceeaşi intransigenţă
ca altădată când analizau o linie politică. D in scurta noastră
pasiune pentru revoluţie nu păstraserăm decât gustul de a
com anda şi a tranşa, dorinţa tenace de a ne dom ina
interlocutorii şi de a le închide pliscul. Eram cu atât mai
tranşanţi cu cât ne ştiam frivoli, avizi de a ne răscum păra, prin
dogm atism , păcatul nostru de uşurătate. A ni întregi de
propagandă socialistă sfârşeau, în narcisism ul nostru delirant,
prin această com pulsiune m aniacă de putere şi de autoritate.
Iar eu o împingeam pe Rebecca să-şi ascundă originile
fam iliale, să nu vorbească de m eseria ei, încurajându -i
contrabanda prins intre două focuri şi prea laş ca să -i trădez
pe cei din casta mea: cu atât mai mult cu cât ne aflam in acei
ani in care dispreţul pentru plăcerile populare şi pentru
m ajorităţile tăcute devenise tem a centrală a stângii oficiale. Şi
totuşi îmi plăcea profesia ei, îmi plăcea aparenţa de lux şi
strălucirea salonului de coafură in care era angajată,
uniform ele albe, căştile lunguieţe
ale uscătoarelor, lum inatul excesiv care dădea ansam blului

.....
.,.

aspectul unei nave cosmice; iar dintr-un gust pentru frivoli-

tate pe care studiile m ele de m edicină n -o satisfăcuseră,
aveam nostalgia fastului m odei şi al confecţiilor şi rătă ceam
cu Rebecca prin magazinele pentru femei, buticurile specia-
lizate, palpând ţesăturile cele m ai strălucitoare, com parând
croielile, cu febra unui novice în pragul iniţierii.
Şi pe urm ă m etresa m ea m ă făcea să râd, iar în câteva luni
afecţiunea noastră deveni o m aşină de fabricat jocuri de cu -
vinte, locuţiuni hazlii, bufonerii din care ne făceam o hrană
ca şi cum am fi fost coalizaţi ca să sfidăm gram atica şi vor-
birea adultă. A m ploarea sentim entelor noastre, pofta de a le
exprima într-un strigăt care să nu ia nimic din limbajul
curent ne îm pingeau să născocim un jargon de onom atopee
şi de intonaţii copilăreşti, o am estecătură ciripitoare care ne
era m ai preţioasă decât înlănţuirile noastre pentru că ne
îngăduia să intervertim sexele, să anulăm rolurile de bărbat
şi de fem eie. A se iubi înseam nă a aduce fără încetare
dicţionarul la zi în num ele unei aceleiaşi libertăţi de a fi
îm preună pentru a fi proşti cu toată nevinovăţia. N u eram
pretenţioşi, râdeam din
nim ic, de la m ici cuvinte încărcate m ai m ult de prestigiu şi de
tandreţe decât de sens: de exem plu, de m ult num ele de R e-
becca dispăruse sub toate num ele de alint pe care i le
dădeam fără încetare: D oudounette, B iquette,
Ninouchinounette, Chouchoute, Bouloute, Poupounette,
Pitchoune, Choupette, Cabarette (anagrama numelui ei), o
întreagă galerie de porecle ridicole care constituiau tot
atâtea nuclee dense de intim itate. N u sim ţeam ridicolul,
num ai dim inutivele. Sau botezaserăm
defectele noastre respective cu cuvinte arabe: Rebecca era
dom nişoara lnch 'A llah din cauza supunerii ei în faţa
fatalitătii, doam na K if-K ifpentru că răspundea întotdeauna
"mi-e totuna" şi refuza să decidă. E u care eram m ereu
grăbit, eram dom nul F issa şi de asem enea dom nul C houff
pentru că îm i puneam ochii pe fiecare siluetă ca re trecea.
Vorbeam precum copiii m ici şi cu cât intonaţia vocilor era
m ai infantilă, frazele m ai alungite, silabele m ai intervertite,
cuvintele m ai supte ca nişte bom boane, cu atât m ai m ult ne
apropiam de fericire. D a, aceste drăgăIăşenii constituiau
armura noastră de ne-nvins, universul feeric în care totul
este iertat pentru că ne regăsim
 în el îm preună frate şi soră siam ezi. Şi ne reactivam prostiile
aşa cum sufli în jăratic, ţânci gângurind dobitocii, recreân -
du-şi, prin sim ple vorbării, un paradis de copilărie la care ni-
meni nu avea acces.
Toate-m i plăceau la surioara m ea pueril incestuoasă,
voiam să cunosc totul, şi în m âinile ei, m i se părea că adevă -
ratul lux al dragostei este să trăiesc cu o persoană ale cărei
neînţelegeri şi paşi greşiţi vor fi în stare să m ă bucure prin
calitatea lor. C um să nu adori popoarele, continentele care
răsunau în ea şi până şi pe am anţii care păstraseră ceva din
lumina sa? Iubind-o pe R ebecca m ă converteam la o religie
nouă. E ra , cum ţi-am spus, evreică arabă de origine tunisia nă.
M ă făleam cu alianţa strălucită dintre frum useţea şi co -
m unitatea sa, şi nu m ai puteam să o înconjur decât am este-
cându-m ă în tot ceea ce o preocupa, printr-o devoţiune arză -
toare faţă de inteligenţa p oporului său. O iubisem mai întâi pe
R ebecca pentru că nu era nici franţuzoaică, nici blondă, nici
catolică, nici protestantă, nu puţea a apă sfinţită cu care
~ fusesem stropit de la naştere până la şaisprezece ani, şi m ai
ales nu era una din acele prăjini b londe şi fade, din acele
G retchen, din acele W alkirii diafane, acele fetişcane din paie
uscate care, copil, m ă orbeau cu paloarea lor de grâu spălă.
cit. M ă sufocam sub blondul nordic, albastrul arian, pieile
gălbejite pe care le asim ilam naiv cu lipsa de temperament,
voiam tonalităţi calde şi închise la culoare, tonuri m ate,
aspiram la m etisaj după infam a puritate germ anică a fam iliei
m ele. Şi avui im ediat faţă de prietena m ea atracţia unui om din
nord pentru m irajele sudului. L ângă ea, cel puţin, nu sim ţeam
dând târcoale hoitul cristic tolănit pe spânzurătoarea lui,
infanteria în sutană, canaliile iezuitice şi rom ane care m ă
educaseră. Şi pe urm ă m ă sim ţeam prea strâm torat în F ranţa,
înţepenit între o absenţă de istorie şi lipsa unui proiect,
penalizat de apatia unui popor prea bătrân şi m ediocritatea
unei politici lipsită de grandoare. C a acele peisaje din
R enaştere care, privite sub un anum it unghi, revelă un cap de
om , contem plând chipul R ebeccăi, vedem de-a-ndoaselea
apărând o întreagă societate, o succesiune de tablouri
m editeraneene, un întreg m iraj de nisip şi de soare. Iudaism ul
ei m ă fascina:

~
n-avea decât optsprezece ani dar cinci mii de ani de istorie în
spatele ei: sub speţele finite ale unei fiinţe şi ale unui corp,
eram solicitat să integrez o m em orie infinită. Iar dacă
avusesem m ai m ulte fem ei unice înaintea ei, această fem eie
unică va fi ultim a căci era m ai m ulte. L asă -m ă să frunzăresc
o clipă insipidul album de fam ilie: la originea
filosemitismului meu, nu trebuie să subestim ez plăcerea de a
o rupe cu tradiţia: acasă la noi, evreul era ţapul ispăşitor,
ţinta constantă a resentim entului parental; nici o m asă, nici o
reuniune de familie la care să nu aud din gura paternă sau
m aternă im precaţii vărsate îm potriva "jidanilor, asasinilor
lui Hristos, apatrizilor din Sion, plutocraţilor,
iudeobolşevicilor, internaţionalei sioniste, lobbyului
american ", aşa încât din contradicţie m ă pasionam pentru
poporul căruia îi atribuiam extraordinare calităţi judecând
după m âniile pe care le provoca la noi în casă. ludeofobia
noastră, înţelesei repede, se întem eia pe ado rarea secretă a
evreilor care reprezentau ansam blul a tot ceea ce noi, bieţi
papişti m ărginiţi la evangheliile noastre, nu eram în stare să
înfăptuim . A tunci m ă cuprindea adm iraţia şi ajungeam să m ă
identific cu cei care erau îm proşcaţi în fiecare zi cu torente
de duşm ănie.
H azardul îm i ajută curiozitatea: sosind din provincie la
Paris, nu-ntâlnii decât ashkenazi şi sefarzi, iar curând cei
m ai m ulţi dintre prietenii m ei, cu câteva excepţii, se
întâm plară să fie de religie israelită. T ot ce-m i plăcea de
aproape sau de departe, tot ce m ă intriga, m ă atrăgea, m ă
uim ea era legat de poporul ales. V iaţa, coincidenţele m ă
evreizaseră din cap până -n picioare. Devenind nebun după
R ebecca, desăvârşeam transform area, deturnam generaţii
întregi de antisem iţi. E a -m i sfărâm a copilăria, frângea
direcţia unei existenţe predestinate, apropia lumi disperat de
îndepărtate de spaţiu şi de ură.
F iică a trei m am e - vorbea curent araba, ebraica şi fran -
ceza -, sim boliza o diaspora radiantă deschisă pe viu între
A sia şi O ccident. N u -i puţin lucru, crede-m ă, să te
căsătoreşti cu A frica de nord şi cu O rientul M ijlociu reunite
într-o singură persoană când tu însuţi te tragi dintr-o spiţă
restrânsă. A shkenază, R ebecca m -ar fi fascinat m ai puţin
fără îndoială ca fiind încă prea nordică; şi întotdeauna
accentuam natura
sa arabă de care eram copilăreşte de m ândru. C eea ce-mi
aducea această m editeraneană 'in coşul să u de nuntă era m ai
m ult decât un oarecare patrim oniu sau o sim plă frum useţe: ea
întrupa o em oţie istorică, 'ii reconcilia 'intr-o singură
persoană pe Israel, pe Ism ael şi E uropa. D otată, după m ine,
cu o constelaţie psihică preem inentă, com bina atracţia
nom azi/or şi uşurinţa cosm opoliţilor. Intre ea şi m ine, nu se
aflau num ai două clase, ci trei culturi, trei continente care
dialogau şi-şi luau unul altuia locul.
În m od paradoxal, eram 'in căutarea acestui exotism atât
din gustul depeizării cât şi din nevoia de a fi înrădăcinat.
C ăutam o fiinţă care să aibă 'in sfârşit justeţea obiceiurilor,
eternitatea gesturilor şi a cuvintelor. Şi pentru că m inorităţile
au o m em orie pe care m ajorităţile au pierdut-o, vene ram în
această fem eie o identitate puternică, călită de secole de
suferinţă. O interogam fără 'incetare despre ritualurile cele
m ai m inuţioase ale Sabatului şi ale K ippurului, despre
interdictele m âncărurilor cuşer, o întrebam m ereu sensul
cutărui sau cutărui cuvânt din arabă, sim ţind o adevărată
jubilaţie la auzul acestei lim bi vorbite de gura ei ca şi cum ,
prin vraja unui
sunet, se ridica deodată 'in faţa m ea o străină absolută. A stfel
legat printr-o legătură de iubire de o naţiune - fie ea una de
apatrizi - puteam să m ă închipui, m ăcar o clipă, m em brul ei
onorific, gata să înţeleg rădăcinile acestui popor fără rădăcini
căruia rătăcitul prin lum e sfârşeşte prin a -i conferi însuşi
chipul stabilităţii. Im i înhăm am carcasa goală la coada
acestui convoi m aiestuos, luam şi eu parte la tunica pestriţă pe
care o ţese em igraţia evreiască îm prăştiată 'in cele patru
colţuri ale lum ii. F ranţa era patria m ea, dar iubind -o pe
R ebec. ca, făceam legăm ânt de supunere poporului C ărţii.
P entru că era leagănul am antei m ele, iudaism ul deveni patria
m ea spi. rituală, creanga m istică a inim ii m ele. U neori îm i
închipuiam că m -am născut cu un suflet de evreu şi că eram
adus înapoi la origini de metresa mea; Moise fericit,
strângeam prin ea în braţe păm ântul făgăduit şi regăsit.
Îm i am intesc de o seară de arm onie excepţională: se dă.
dea la televizor serialul Holocaustul; după film ul la care ne
uitaserăm îm preună cu fiul m eu acasă la m ine 'in seara aceea,
cel m ic cu lacrim i În ochi o luă pe R ebecca de gât şi îi spuse;
"D in fericire nem ţii nu ţi-au omorât şi ţie fam ilia, altfel nu
te-am fi cunoscut niciodată. D acă se Întorc, o să te ascun -
dem. H R âzi, dacă vrei, dar m ă sim ţeam em oţionat până la
lacrim i, m i se părea că atunci legaserăm o alianţă veşnică
Împotriva răului şi a dem onilor. D acă avem un copil, o
Întrebam eu pe R ebecca, o să fie evreu? B ineînţeles că o să -I
circumcidem dar o să -I şi botezăm după ritul catolic şi poate
de asem enea o să -I Învăţăm C oranul. In felul ăsta vom fi pus
tot norocul de partea lui.
Un incident survenit Într-o cafenea de pe strada Saint-An-
dre-des-A rts o să -ţi dea m ăsura stării m ele de spirit de
atunci. Sprijiniţi cu coatele pe bar, R ebecca şi cu m ine ne
sărutam când un tânăr vagabond care se uita la noi ne trată
cu voce tare de "jidani Îm puţiţi H. În mod curios, insulta Îmi
făcu o bucurie perversă: prin m iracolul unui cuvânt, m ă
Întrona În rândurile fiilor lui A braham , m ă spăla de păcatul
de a m ă fi născut creştin! M ă Îndreptai spre insultător,
acesta Îşi Închipui că aveam să -I pălm uiesc dar îl sărutai.
C rezuse că m -a scuipat în faţă: Îm i redăduse inocenţa.
U neori, noaptea, presăram străzile din jurul locuinţei
m ele cu inscripţii: "T răiască evreii", sau m ergeam să
depunem buchete de flori la uşile sinagogilor, la picioarele
Memorialului Martiriului evreiesc.
Pentru mine stranietatea iubitei se confunda cu
stranietatea iudaism ului: apartenenţa sa la fam ilia ebraică
o transform a pe această fem eie deja depărtată Într-o fiinţă
ilim itată; m ă sim ţeam exilat lângă această exilată. C hiar
părând că m i se supune, păstra o poziţie de em inenţă din
care nu puteam s-o dau la o parte. Iar eu Îm i sim ţeam
neputinţa la sim pla evoca re a lumii fastuoase pe care o târa
după ea; cu o singură privire avea acces la imensitate pe
când eu Încercam să o reduc la dim ensiunile dorinţei mele.
M ă sufocam sub bogăţia ei şi turbam că m ă aflu În faţa ei
atât de lipsit de toate.
A ceastă rană care supura m ereu şi pe care o deschidea În
mine, o concretizam amândoi Într-un com un ataşam ent
pentru m uzica arabă. O m K alsoum . F airuz, A bdel H alim
Afez, Fa
rid el-A trache deveniră im nul naţional al duoului nostru.
 Ascultam cele mai frumoase pasaje pe care Rebecca mi le
traducea ca şi cum exprim au stări sufleteşti fidele poveştii
noastre, iar ritmul lor convulsiv fixa momente privilegiate pe
care alte armonii n-ar fi ştiut să le redea. A doram m onotonia
pasionată a acestor m elopei care prin contrast puneau în
valoare claritatea cântului. A ceste cadenţe pasionate ne
aruncau în transe apropiate de hipnoză, punând în dragostea
noastră născândă o tuşă nostalgică, aproape funebră. E ste
paradoxal, ştiu, că o m uzică de tristeţe şi suferinţă ne-a sudat
unul de celălalt într-atât încât să o alegem drept em blem ă:
oam enii se m ângâie cu nefericirea exprim ată, lucru ce îi
scuteşte de suferinţă şi îi fereşte de nefericirea trăită.
P referinţa noastră pentru tot ce atesta fragilitatea era
încântată îndeosebi de frisonul flautului derviş: ştii că, în
tradiţia islam ică, păm ătuful de stuf a fost prim ul lucru creat de
Dumnezeu. Nu cunosc instrum ent m ai răscolitor prin
m elancolie. C ântul său, de o extrem ă puritate, ne cufunda
într-un extaz de dincolo de orice bucurie sau nenorocire. Se
sufla atunci în propriile noastre oase, trupul nostru evada în
lungi trem urături, în înfiorări delicioase din cauza cărora ni
se făcea pielea de găină şi-m i dădeau lacrimile. Vocile stranii,
dureroase ale vedetelor arabe, sfâşiate între disperarea
infinită şi pasiunea de a trăi, atingeau registre pe care vocile
occidentale nu le acoperă. Sorbeam până ne am eţea m din
acest doliu im aginar pentru a ne consolida prim ăvara, vrăjiţi
cu totul de incantaţiile răscolitoare. M uzică a despărţirii, a
iubirii im posibile, sonorităţile orientale ne curăţau de
suferinţă cântând -o. E le o invocau pe fiinţa iubită şi
străpungeau această prezenţă cu posibila ei pierdere; nu
auzeam decât invocarea şj uitam pierderea.
Să nu te înşele tabloul: în această idilă cloceau furtuni
care nu aveau să întârzie să izbucnească. V irtuţile pe care i le
atribuiam R ebeccăi datorită dublei sale origini erau prea
exterioare ca să o definească pe ea însăşi. O rice evreică din
Africa de N ord ar fi beneficiat în m intea m ea de aceleaşi
calităţi. Şi apoi, ea n -avea decât o apartenenţă pasională,
negândită, la com unitatea sa, ignorând cvasitotalitatea
istoriei şi textelor acesteia. Exact în clipa în care eu îi exaltam
exotismul, cerându-i aproape să i se conform eze, ea n -avea
altă intenţie

......
decât să -i trădeze statutul, să se asim ileze. N u -şi renega iu -
daismul cât originile nord-africane, temându-se mai presus
de orice, într-o F ranţă intolerantă, să nu fie confundată cu o
arabă. Îi lăudam o distincţie pe care ea voia s-o ascundă, o
felicitam că se deosebeşte când ea nu aspira decât să sem ene.
Pe scurt, exista în ea o nevoie de respectabilitate legată de
statutul său de em igrantă care uneori o făcea m ai
conform istă decât te-ai fi aşteptat din partea unei tinere de
vârsta ei.
R ebecca era de asem enea posedată de un ideal de iubire
rom antică pe care eram departe de a-l îm părtăşi. Iubind
pentru prim a oară, tot ce nu era pasiune i se părea a fi
dantelărie, absurdităţi, palavre, preziceri de oam eni slabi.
A dera fără rezerve la sentim entele ei fără ca vreo um bră de
perplexitate să -i frâneze elanurile. V eselă, dinam ică,
suferind uneori că nu este decât o fem eie frum oasă curtată
pentru farm ecul său, se lansă în aventura noastră cu o
aprindere care repudia orice calcule, orice placiditate:
pretindea să trăiască intens în ca drul menajului, utopie
absurdă după m ine. D ar voinţa de a îm bina intensitatea cu
cuplul m ă em oţiona atât de m ult încât sfârşii prin a iubi, m ai
m ult decât R ebecca însăşi, pasiunea pe care m i-o purta.
D eja deci încolţeau boabele discordiilor noastre.
U n diferend, care atunci m ă im presionă foarte m ult,
aruncă o prim ă um bră asupra înţelegerii dintre noi. T recutul
m eu zgom otos şi cu care m ă lăudasem , o speriase pe
Rebecca care îmi atribuia un tem peram ent uşuratic. E ram
într-o seară la nişte prieteni; închipuindu -şi greşit - dar asta
n-am ştiut-o decât mai târziu - că vreau s-o seduc pe stăpâna
casei nu găsi altceva m ai bun de făcut decât să aibă un flirt
foarte stăruitor, sub ochii m ei, cu unul din invitaţi; băuse,
era beată, spunea vrute şi nevrute şi pentru prim a dată îm i
lansă răutăţi În public, iar auditoriul, cu urechile ciulite, se
desfăta. D evenea o altă fiinţă pe care n -o văzusem niciodată,
deschidea uşa unor obişnuinţe pe care nu i le cunoşteam .
Îl săruta pe filfizon pe gură, chicotea la tot ce spunea el,
vărsa un torent de expresii deocheate, bea din toate
paharele, se lăsa m ângâiată de nem ernicul am eţit care o
zorea să ducă lucrurile la ultim a lor lim ită. Să o văd cum
m im ează uitarea
 -= --- .

de sine cu un altul - scenă care întotdeauna m -a fascinat din nu

ştiu ce cauză obscură, poate fiindcă în dragoste pun trăda rea
mai presus de orice - să o văd astfel deci îm i înfierbântă nervii
şi raţiunea; fantasm a m ea aplauda, gustul m eu de scan dal
exulta, am orul m eu propriu se burzuluia. E vident, nu lăsai să
se vadă nim ic din toate astea, afişând cea m ai totală indi-
ferenţă. C ând se sfârşi petrecerea, către ora 5 dim ineaţa şi o
văzui pe R ebecca, în faţa taxi ului, sărutându -şi cucerirea şi
com parând vigoarea reacţiilor lui virile cu a m ea, nu m ă l1U li
gândii decât la răzbunare. A bia sosit acasă, făcurăm dragoste
ultim a oară şi o părăsii a doua zi, rece, foarte decis să n -o
l1U li revăd. T recură două zile. M ânia care m ă susţinuse
lăsase locul unei anum ite descurajări. P entru nim ic în lum e
n-aş fi făcut eu primul pas, socotindu-m ă cel ofensat. R ebecca
trim ise pe o prietenă ca am basadoare. M ă arătai intransigent.
M ai m ult: m ă afişai cu o fată Întâlnită într-o cafenea din faţa
salonului ei de coafură, de care dom iciliul m eu nu era departe,
şi m ă străduii să o sărut lung pe gură În plină stradă. A doua
zi, R ebecca m ă sună chiar ea. Se scuză pentru scena din seara
trecută cu lacrim i în glas. E ram calm , trium fător şi îi
confirm ai hotărârea m ea de a nu o m ai revedea. D upă încă o
zi, m ii sună iar im plorându -m ă să -i acord o întâlnire. Acceptai
din vârful buzelor, preafericit să o văd um ilindu -se în faţa
mea: în sfârşit, această fafă trufaşă m uşca ţărâna. V eni
îm brăcată mi negru din cap până -n picioare ca pentru un
doliu şi-mi explică raţiunile actului său. M ărturisesc că
sinceritatea sa, tonul'
um il al vocii sale m ă m işcară; eram chiar încântat că ţinea
atât
. de m ult la m ine. A cel ceva nesigur şi fragil care m -ar fi
speriat la oricare alta pe ea o înfrum useţa la culm e. D ar nu
voiam să cedez înainte de a o fi făcut să-şi plătească foarte
scump afrontul; ce vrei, aşa sunt eu de îndată ce îm brăţişez,
prevăd şi clipa în care o să zgârii. li povestii deci cu
de-am ănuntul aven turile m ele din vară şi fi detaliai unul câte
unul defectele sale atât fizice cât şi m orale; fiecare cuvânt o
făcea să tresară şi declanşa un aflux de lacrim i. C u toate
astea, nefiind foarte sigur de poziţia m ea, dădui dovadă de o
cruzim e tem perată.
D upă ore de rugăm inţi şi de im precaţii în care aproape că
fi m ări sem greşeala la dim ensiunile unei crime, o strânsei
lân-
...
gă m ine şi o asigurai că am uitat totul. Îm i jură că n -o să m ai
Înceapă niciodată ceea ce fusese rodul unei neînţelegeri m ai
m ult decât al unei voinţe deliberate de a -m i face vreun ră u.
F apt e că m ă speriase cu reacţiile ei neaşteptate: cum să te
bazezi pe o fiinţă atât Luni
de de fiere
im previzibilă? Inţelesesem cât51de
m ult ţineam la ea: până într-atât încât să o iert că m ă batjo -
corise - cel mai grav ultragiu pentru mine care dintre toate
sim ţurile nu-l am decât pe cel al ridicolului. Înţelesesem de
asem enea cât de m ult ţinea ea la m ine: până -ntr-atât încât să
se prosterneze la picioarele mele. Fiecare pusese la
încercare rezistenţa celuilalt, fiecare se înclinase nu fără a -l
face să cedeze pe cel din faţa sa: bun exem plu de capitulare
reciprocă În aşteptarea altor lupte; tocm ai făcusem un galop
de încercare şi această prim ă înfruntare prefigura tot ceea ce
s-a Întâm plat după aceea.
N e speriaserăm , trebuia să punem capăt chinurilor noas-
tre, să ne legăm unul de altul prin plasa unui contract reci-
proc. D upă această ciocnire, eram gata pentru" te iubesc ".
Jurăm ântul fu pronunţat două săptăm âni m ai târziu în
tim pul unei plim bări cu bicicleta pe un drum din P rovenţa
unde petreceam câteva zile cu ocazia sărbătorii tuturor
sfinţilor. L a m ărturisirea m ea, R ebecca fu cât pe-aci să cadă
de pe bicicletă. Şi eu eram foarte em oţionat şi accelerai ca şi
cum viteza putea lua un pic din seriozitatea revelaţiei;
R ebecca m ă puse să repet de m ai m ulte ori de team ă că n -a
auzit bine. Astfel ireversibilul se comisese: iar acel ;,te
iubesc" odată
m ărturisit cu corolarul său im perativ "iubeşte-m ă", nici că
m ai poţi să te dezici, trebuie să absorbi datoria până la
epuizarea ei. Înlăturasem incertitudinea, acum aveam să-i
plătim preţul.

Infirm u l se opri brusc. A vea ochii înfu ndaţi în orbite,

obrajii palizi de efort.
- Îţi fac oroare, nu -i aşa?
- Oroare, deloc.
- B a da, îţi arunc în faţă m ărturisirile m ele, du m itale
onorabilul turist, şi îţi spun: iată, ăsta sunt eu.
- V ă asigur că. . .

52
Pascal Bruckner
- Iartă-m ă, sunt epuizat: reînsufleţirea acestui trecut m i-a
pus nervii la păm ânt. P ot oare spera c-o să te întorci m âine?
- Da, poate, de ce nu?
Elocventa furie a invalidului se prelungise foarte mult în
noapte şi era ora trei dim ineaţa când m ă întorsei buim ac până
la cabina m ea, străbătând cu loarele pustii. U şile se succedau
la nesfârşit ca în acele im ense clinici în care angoasa capătă o
strălucire albă. A ceastă confesiu ne p e cât de m elancolică pe
atât de licenţioasă m ă pusese la-ncercare, aproape că m ă
şocase: la drept vorbind, prostul gust al acestei istorisiri şi al
procedeu lui născocit ca să m ă facă s-o ascult ar fi trebuit să
m ă avertizeze încă de la-nceput. Cedasem numai din
deferenţă pentru acest handicapat. E ram nerăbdător să-i
povestesc totul lui B eatrice şi să-i cer sfatul, dar dormea.
L iniştea cabinei înecată în albul lu nii m ă însenină. S ânii
tovarăşei m ele erau două m ere coapte în cuptor pe care îm i
pusei capul. M ă m ai gândii o u ltim ă dată la prosteasca
depreciere a blondelor pe care o încercase Franz în seara
aceea şi, cuibărindu -m ă în căldura aşternutului, adorm ii,
fericit de sănătatea noastră, de tinereţea noastră atât de
departe de u niversu l acrit, nesănătos al acestui om .
..
Ziua a doua:
P isica salvată din apă. P erverşi rizibili.
D
e cu m m ă trezii, îi îm părtăşii lu i B eatrice eveni-
m entele din cursul nopţii. S urâse de întrevederea
m ea cu R eb ecca şi m ă im p loră să nu iau câteva
spume verbale drept injurii. Când ajunsei la episodul cu
F ranz, păru m ai interesată.
- C e ţi-a povestit de fapt?
- M ă face să gust din soţia lui prin cu vinte, îm i com u ni
că inform aţii intim e despre ea, îm i face ex egeza lirică a
înlăn tuirilor lor.
- N u eşti jenat că un necu noscut îşi deschide inim a în faţa ta,
că nu te scuteşte de nici un am ănu nt din viaţa sa?
- A proape că m -a înrolat cu forţa ca să-l ascult; vezi, cam
în stilul din E ternul soţ 1 . Ş i apoi n-a încetat să se scuze, să se
învinovăţească.
- C a să se ponegrească atâta, trebuie să aibă ceva de
ascuns.. .
- N u cred în viciile lu i; ca să-ţi m ărturisesc totu l, l-am găsit
m ai degrabă patetic. N u sunt sigur că o să m ă-ntorc să-l
ascult.
- D e ce nu? E o distracţie pentru tine, faci un serviciu unui
paralitic şi o să poţi oricu m să-m i rep eţi şi m ie ce-ţi va fi spus.
A cest târg şi m ai ales indiferenţa cu care B eatrice întâm -
pină ceea ce pentru m ine era aproape un incident m ă liniştiră.
C e naiv eram ca să m ă alarm ez de atâta lucru!
I Mic roman de Fiodor Dostoievski, publicat În 1870, pe
tema triunghiului erotic. a geloziei. a dragostei şi urii ca
veşnice antinom ii ale sufletu lui omenesc (n. t).
 E ra încă devrem e. N e îndreptam spre pupă, partea cea m ai
fem inină dintr-un vap or pentru că în rotunjim ea ei
acreditează aproape ideea unu i fund. N ici o briză nu încreţea
apa, ziua i se anunţa la fel de fru m oasă ca cea dinainte.
Balansul navei,
ţip etele p escăruşilor - navigam de-a lungu l coastelor şi f
depăşisem N eapole în zori -, în fine huruitul cvasinarcotic al
m aşinilor m ă um p leau de o bucurie irezistib ilă. C e-i mai
frum os decât să fugi cu cea pe care o iub eşti, să uneşti
fantezia [
nom adulu i cu constanţa afectivă? F iecare m inut ne aprop ia
de
A sia, iar im aginaţia noastră pe care nim ic n-o refuta încă pu - ,
tea după voia ei să îm p odob ească acest tărâm îndepărtat cu I
cele m ai strălucitoare culori. D eodată, pe solariu, în
m ijlocu l şezlongurilor, zărirăm un bărbat făcând yoga.
Drept ca o tulpină, Îm brăcat cu un colant şi cu o căm aşă
desfăcută, adopta cu o infinită încetineală posturi dificile,
asemenea unei flori care ar fi crescut ca prin minune printre
interstiţiile pu nţii. D e îndată ce term ină, ne apropiarăm de
el. N e întim p ină fără efu zii. Urcase la Neapole în timpul
nopţii. D e naţionalitate italiană, se chem a M arcello şi
vorbea franceza curent. P retindea că-i place această oră
m atinală şi acest loc ca să-şi practice gim nastica: "E ste
singurul m om ent în care pot să-mi pun picioarele pe cer."
A vurăm o scurtă conversaţie: p etrecuse deja doi ani în
India unde se du cea şi de data aceasta, într-un ashram de
lângă B om bay. T ot despre India ne spuse că nu este un
punct în spaţiu ci un nivel al conştiinţei u m ane, şi ne reco -
m andă să ne ducem acolo într-un spirit de lipsă şi de
u m ilinţă totală. C onsim ţii cu aviditate, sorbindu -i vorbele
ca pe un nectar. P rofitai de prilej ca să-i enu m ăr im ediat
toate cărţile p e care le citisem despre această ţară. Im i
răspunse cu scepticism că nu erau cărţile esenţiale şi că
oricum a citi nu slujeşte la nimic. Atunci ce-i de făcut? S e
sculă şi ne spuse:
- R abindranath T agore îi cerea lu i D u m nezeu să facă din
el o trestie p e care să o poată um ple cu m u zica lui. S ă
aspirăm la a nu fi decât cel m ai bu n instru m ent cu putinţă în
mâinile Lui.
C u aceste cu vinte enigm atice şi aproape dep lasate în
acest loc profan, ne părăsi. M ă tem eam să nu fi spus vreo
prostie. Beatrice izbucni în râs:
 - E xistă într-adevăr tot ce vrei p e pacheb ot: un sikh in -
dian care vrea să treacă drept un lord englez, un guru
napolitan care o face pe profetul, un hemiplegic care se
crede într-un rom an rusesc şi chiar doi profesori fu gari care
se iau drept aventurieri !
L a prânz, un soare adm irabil intra prin peretele de sticlă
al sălii de m ese, reflectându-se p e albul im aculat al feţelor
de m asă. Încăperea era liniştită, cu excepţia unui grup de
studenţi greco-turci care se înfruntau în engleză pe
chestiunea cipriotă. T onu l lor ridicat te făcea să te tem i de o
ceartă dar veni să-i despartă un m embru al echipajulu1. Ne
aflam la mijlocul mesei când F ranz îşi făcu intrarea, îm pins
cu căruciorul lui de o
R eb eccă deghizată în bonă austeră şi rece. E ra prim a lor
apariţie În pub lic: disparitatea halucinantă a acestui cuplu
avea în şchiopătarea ei ceva şocant, ceva ce te-ngheţa şi care
im pu nea tăcere tuturor. P araliticu l îşi plecă privirile într-o
atitudine plină de u m ilinţă, jenat parcă să-şi dezvăluie
m izeria condiţiei. P răbuşit în scaunu l său, cu gulerul prea
larg al căm ăşii absorbindu-i gâtui, părea atât de fragil, de
m icşorat încât m ă sim ţii
pătruns de o m ilă instinctivă şi-m i păru rău de
condescendenta m ea cu o seară înainte. R eb ecca ne salu tă cu
un ton zeflem itor. Infirm ul îşi întinse m âna spre B eatrice:
- A greabila ruină care vă vorbeşte poartă num ele de
Franz.
- O ruină nu e niciodată agreabilă, i-o tăie R eb ecca. A poi
întorcându-se spre mine:
- S e pare, "dom nu le O fuscat", că v-a prins cu harponul
ieri seară. V ă plâng căci asta nu e un plocon.
L a această reflecţie, invalidu l tresări ca un copil chemat la
un ordin a cărui severitate o ştie dar pe care nu -l condam nă.
Era Într-adevăr o biată m izerie de om , şi totuşi chiar în sânul
nenorocirii, păstra în ochi o lucire de răutate. M i-era ruşin e
că particip ca m artor la înjosirea lui dar nu găseam nici un cu -
vânt ca să abat discuţia.
- L-aţi luat pe D idier drept confident, e oficială treaba?
întrebă B eatrice.
- D idier a făcut un pact cu m ine.
- Ş i ce-i daţi în schim b ?
 - Îi insuflu stări sufleteşti, nu e oare de-ajuns? Rebecca nu
a stat cu noi, reţinută la o altă m asă unde-l re
cunoscu i pe com andantul de bord precu m şi pe R aj T iw ari.
A b ia i se îndepărtase soţia că F ranz îşi şi veni în fire şi
manifestă o bu nă dispoziţie aproape jovială. A tu nci începu
un straniu dialog la jum ătate de dru m între glu m ă şi
agresiune, exemplu prem onitoriu a ceea ce aveau să devină
raporturile noastre în tim pul urm ătoarelor patru zile. Infirm ul
ne explică m otivele călătoriei lor la Istanbul: un congres
mondial de acupunctură la care veneau cei m ai m ari
specialişti din C hina populară, şi de la care spera o am eliorare
a stării lui. C u B eatrice se arăta de o am abilitate excesivă,
lăudându -i farm ecu l şi frum useţea lucru ciudat din m om ent
ce-m i m ărturisise cu o seară înainte aversiunea lui pentru
blonde. D ar între două com p lim ente nu scăpă nici o ocazie d e
a-şi scoate ghearele ca şi cu m ar fi vrut să ne p edepsească că a
fost u m ilit în public de soţia sa. Însoţea fiecare du lcegărie cu
lucruri pline de fiere care îi stricau imediat efectul,
jucându-se cu starea sa ca să-şi inocenteze vorb ele. Vorbea
atât de rep ede, am estecând drăgălăşenii şi răutăţi, în cât
n-aveam tim p să facem o triere, să dăm o replică la cutare
sau cutare punct precis. A stfel, ne întreba de pildă:
- Cum v-aţi cu noscut?
B eatrice îi răspundea cu toată candoarea fără să se fereas
că.
- L a biblioteca S orbonei, D idier îşi pregătea capesul, iar
eu licenţa.
- D estul de convenţional ca întâlnire, dar, bineînţeles, pen -
tru nişte cadre didactice nu poţi cere ceva mai original.
D acă era să-l credem , eram am eninţaţi de cele m ai m ari
nenorociri şi m ergeam p e m arginea prăpastiei. A stfel afirm a
că:
- C eva în cuplu l vostru, poate o anu m ită jubilare, procla-
m ă că n-aveţi nevoie de nim eni şi de nim ic.
A fabilă constatare pe care o corectă îndată:
- O rice form ă de iub ire, oricât de arm onioasă ar fi ea, adă
posteşte o dram ă sau o farsă latentă. Iar în om ul cel m ai cin 1
C .A .P .E .S ., certificat de aptitudine p edagogică pentru
învăţăm ântul secundar (n.t.).
 stit oricând răm âne destulă stofă ca să devină un ticălos. D ar
nu vă nelinişţiti: aveţi aerul unui cup lu foarte cu m inte, un
pic desu et chiar. Îm preu nă vă stă la fel de bine ca unei
cravate negre cu un costu m gri. O spun fără răutate, a fi
retro e la m odă azi.
S au ne bom barda cu subînţelesuri despre o pretinsă infi-
delitate din partea mea:
- C u o prietenă ca du m neata, acest lib ertin afurisit (şi m ă
arăta cu capul) n-ar trebui niciodată să se uite la o altă
femeie.
- Nu se uită la nici una şi nu se arată lib ertin decât în
braţele m ele, replica B eatrice.
Îi aplaudam dezinvoltura, dar F ranz nu se dădea niciodată
bătut: continua prin m ici tuşe sau întrebări abil orientate să
lanseze săgeţi privind viaţa noastră m ărginită, naivitatea
proiectelor noastre. N e spuse apoi că soţia lui nu lua m asa
cu noi pentru că avea un cavaler servant printre ofiţerii de la
bord.
- A re u n succes nebu n, se înghesu ie bărbaţii în jurul ei ca
m uştele. D ar dum neata, B eatrice, cum se face că m ascu lii de
pe această navă nu sunt la picioarele du m itale?
C rezui că avea să se scoale atât de palidă se făcuse.
- N u ştiu, răspunse ea până la urm ă, fără îndoială că nu -i
m agnetizez atât de m u lt ca soţia dum neavoastră.
P ână la urm ă, această avalanşă de înţepături m ă irita. P ot
fi socotite m inore; la urm a urm ei, în fiecare zi, necu noscuţi
te provoacă fără nici o noim ă vădită. T otuşi, eram
inexp licabil de vexat de absenţa R eb eccăi de la m asa
noastră. M ă întrebam de ce ea, şi nu B eatrice, devenise
răsfăţata echipaju lu i. Ş i de ce T iw ari, atât de atent cu o seară
înainte cu prietena mea, o neglija acum pentru soţia lui
F ranz? A veam oare drept m etresă o fem eie la care nu se uita
nim eni? N im ic nu afla îngădu inţă În ochii infirm ulu i care
distribuia blam uri şi satisfecit-uri precum un preot împarte
ostia credincioşilor săi. C ând term ină cu disecatul cup lulu i
nostru se puse să ne atace călătoria:
- C e idee să pleci în India, la m ai m u lt de zece ani de la
m area vogă. Ş tiţi că sunteţi com p let în afara evenim entelor?
C ălătoria în Orient e un gen condamnat.
- M oda, replicai eu sec, a trecut poate. D ar India persistă şi
pentru m ine nu şi-a pierdut nim ic din fascinaţie.
 - Iartă-m i brutalitatea, dragul m eu, dar încetează de a
m ai lua aerul ăsta serafic când evoci A sia; nu eşti decât un
ageam iu în ale călătoriei, o să te întorci ca toţi ceilalţi. N -aş
vrea să-i fac un duş rece entuziasm u lu i du m itale dar
Iasă-m ă să-ţi povestesc câteva întâm plări. A cu m trei ani
m ă aflam cu R eb ecca la B om bay. Ieşisem din T aj M ahal,
unul din cele m ai m ari palate ale Indiei, şi ne îndreptam
spre un muzeu de miniaturi moghole nu departe de el. La o
intersecţie, zărim o m ulţim e de gură cască. S ă fie vorba
oare de un accident, de un fachir, de-un îmblânzitor de
şerpi? N e oprim şi n oi. In centrul cerculu i, o fem eie p oartă
în braţe un cop il m ic care scoate nişte ţip ete stridente.
C erşeşte. P e ochii copilu lui e pusă o fâşie de pânză strâns
legată. C opilaşul m eu bolnav, spune fem eia într-o engleză
aproximativă şi întinde m âna spre noi. M ă prezint drept
doctor şi întreb de ce boală suferă copilu l. F em eia nu
răspunde nim ic. Insist: sunt m edic, lăsaţi-m ă să văd despre
ce este vorba, sunt aici ca să vă ajut. F em eia refuză cu
îndârjire să-mi încredinţeze p e cel m ic care urlă şi m ai tare
pradă clară a unor dureri insup ortabile. M ulţim ea încep e
s-o insu lte pe m am ă şi atunci îi sm u lg copilu l din braţe şi-i
scot legătura: pe orbitele lui sunt lip ite două libarci m ari
care cu foarfecele şi ghearele lor rod fără încetare m icile
pleoape însângerate. F urioasă, fem eia o ia la fugă şi-l
abandonează pe bietu l co pil în braţele m ele. I
Îm i pusei furculiţa în farfurie. F ranz ne observa, savurând
im pactul infam ei sale istorisiri, m orm ăind uneori fără a putea
şti daca era un sughiţ sau icnete de râs. C ea dintâi îşi reveni
I
Beatrice:
- Cred c-am m ai auzit întâm p lare a asta. A veţi aerul că
adoraţi clevetirile. :
- D a' de unde, protestă F ranz, vreau doar să vă deschid
ochii. A cest faim os p op or hindus de care se spune că e
pătruns de spiritualitate, este corupt de sus şi până jos pe
scară socială: de la brahm an la paria, de la m inistru la
cerşetor, toţi se întrec în cupiditate; m uzica, obsedanta
m uzică indiană care te însoţeşte p este tot, ştiţi car.e e:
bacşiş. Sir, give me bakchich.
 N e făcu după aceea hatârul altor câtorva istorisiri la fel de
ignob ile ca prim a: această acum ulare de sordid ne tăiase
pofta de mâncare.
- V ă luaţi inform aţiile din lăzile de gu noi, îi spusei eu cu
stomacul întors pe dos.
-Ah! ce naivi delicioşi sunteţi! T rebuie într-adevăr să vii
pe o rablă de vapor ca să dai de nişte nătăfleţi ca voi. N u -nţe-
leg, vă aruncaţi pe O rient ca pe un trup de fem eie. D ar ca să
căutaţi ce anu m e, D u m nezeu le m are? C e-o să faceţi în
această m aree u m ană de zdrenţăroşi?
Îm i înghiţii saliva şi pronu nţai cât m ai solem n cu pu tinţă:
- O să caut în India ceea ce am pierdut noi în E uropa: pa-
tria F iinţei. P lec acolo aşa cum te duci spre esenţial: din
ob oseala unei vieţi zadanice şi profane...
- D e fapt, India ar fi pentru voi spaţiul sacrului...
C rezând că l-am im presionat, îi dădu i dru m u l cu pom p ă:
- D acă vreţi. Ş i bănuiesc că nu -i e dat oricui să se m enţină
la nivelu l exaltant al m arilor m om ente p e care le oferă o
asem enea ţară.
- M enţine-te m ăcar la nivelul m ării, ironiză infirm ul, te-ar
îm p iedica să delirezi. P e m ine o singură raţiune m -ar împinge
să căIătoresc: şi anu m e că după treizeci de ani de viaţă în
F ranţa, nu ştiu nici m ăcar num ele celor m ai elem entari
copaci şi flori. D ar nu vreau să vă influ enţez. G lum eam
bine-nţeles: toată lu m ea ştie prea bine că O rientu l este sum a
neînţelegerilor care încolţesc în m intea occidentalilor. D e
altfel, nu văd ce li se reproşează turiştilor; ei însufleţesc ţări
m uri bun de, ei sunt viaţa unor ţări sinistre care nu se trezesc
decât în lunile în care trec aceştia şi se întorc după aceea la
torop eala lor. D acă turiştii m asacrează culturile, e pentru că
aceste culturi erau gata să m oară. E i hai, m ă sim t atras spre
du m neata precu m şi spre în soţitoarea du mitale de o simpatie,
obscură desigur, dar ale cărei raţiuni nu vom putea să nu le
descoperim mai devreme sau mai târziu.
C um puteam , după asem enea declaraţii de prietenie, să m ă
supăr sau m ăcar să m ă duelez cu o fiinţă în care aveam ,
totuşi, toate m otivele să nu m ă încred. M ă duceam în India cu
certi
tudinea de a im presiona şi team a de a nu fi înţeles. Îm i pro -
m iteam să alcătuiesc fraze frum oase, treceam în revistă
diverse citate, fenom ene b izare a căror ciudăţenie scontam
că-m i va face onoare. Iar acest invalid îm i răpea efectele!
N u m ăsu ram răsunetul clevetirilor lui în m ine. M irajul
oriental nu se fisurase încă dar aveam deja sentim entul
că-m i schim basem dru m u l fără a putea să de sem nez clipa
exactă în care avusese loc escrocheria şi nici să localizez
punctul în care se situa devierea. G reşisem că-m i arătasem
susceptibilitatea iar el nu scăpase ocazia să m uşte din ea.
C um de descop erise toţ ce m ă agasa? E ram supărat că
fusesem atât de uşor accesib il. In acest
tim p, R eb ecca se întoarse ca să-l condu că înapoi p e F ranz. Îl
strigă cu o voce tăioasă şi fără replică ca şi cu m ar fi strigat
un servitor.
- S per că nu v-a deranjat prea tare cu veşnicile lu i poveşti.
N eputând să m eargă are picioare în gură.
S oţul îşi reluase aerul de şcolar care-a greşit, de djinn
ascultător, dar continua să sporovăiască, însoţindu -şi
pălăvrăgeala cu o gesticu laţie vehem entă. Ş i deşi nu -i
ascultam vorbele decât cu o ureche neatentă, persista în
paradoxurile lui, mare pelican hidos şi sinistru care se
am eţea cu vorb e aşa cum alţii o fac cu băuturi. V ăzându -l cu
soţia lui aveai o ciu dată bănuială privind bizareria traiului
lor îm preu nă iar cu cât voi intra m ai m u lt în intim itatea lor,
cu atât acest sentim ent avea să m i se im pună. În tim p ce el
perora, R eb ecca ne m ăsura cu un surâs pe care nu -l puteam
califica decât zeflem itor. O observam pe furiş, neîndrăznind
să o privesc în faţă. E xista în ea o latură de
fem eie de pradă care nu -m i apăruse încă. Ieri fusesem prost
şi
neîndem ânatic faţă de ea. E ra deci m ai bine să n-o m ai văd,
să riu m ai vină să-m i am intească prin prezenţa sa cât de
lipsit de apropo fusesem . D e altfel, în acea clipă m i se păru
foarte obişnu ită, foarte diferită de portretul som ptu os pe
care i-l făcuse F ranz în ajun, şi m ă sim ţii uşurat.
- N oroc că suntem patru şi nu trei, exclam ă infirm ul, trei-
m e ridicolă care n-ar trebui să se arate decât cu o bonetă de
m ăgar şi cu coarne p e cap.
Spuse asta fixându-m ă, şi m ă sim ţii tulburat ca şi cum ar fi
încercat să creeze între noi vreo oarecare solidaritate.
 În clipa aceea, R eb ecca se aplecă pentru a ridica şervetul
soţulu i ei şi îm i apăsă m âna sub m asă. R ăm ăsei înlem nit,
fără să 'm işc, fără să-i răspund la apăsare. N u ştiu cât a durat
atingerea căci, în timpul celor câteva secunde ale acestei
strângeri de m ână, tim pul m i se păru suspendat, la fel d e
nem işcat ca aerul din salon. C ând se ridică, spuse doar:
- H ai, palavragiu bătrân, încetează de a m ai im p ortuna
acest ferm ecător m ic cuplu, au altceva m ai b un de făcut
decât să te asculte pe tine.
E nu nţarea acestei fraze făcu să se nască pe chipu l ei o
bruscă explozie de veselie. S e desfăta că ne-a fixat ca pe
cele două
braţe ale u nui cu ier. C el puţin asta îm i dicta m elancolia
mea.
- "F erm ecătorul cuplu " nu se simte deloc importunat, re-
plică B eatrice, iar stângăcia răspunsului îm i dovedi că era,
ca şi m ine, rănită.
D e îndată ce handicapatul şi soţia sa plecară, făcui
exp lozie: eram sătul de acei oam eni care au la activu l lor
două sau trei ţări m ai m u lt decât noi şi nu scapă ocazia de-a
face din asta un m otiv de superioritate. B eatrice m ă calm ă;
după ea fiecare îşi avea raţiunile lui; îl găsea pe F ranz iritant
dar trebuia ţinut seam a de infirm itatea lui; cât despre soţia
sa, probabil că suferea din cauza calvarului soţulu i ei. C eea
ce m ă m âhnea în realitate, era că ne duceam într-o ţară pe
care toată lum ea o cu noştea înaintea noastră şi că pierdeam
privilegiu l originalităţii.
- Nu, Beatrice, nu e o chestiune de amor-propriu. Pentru
m ine, există un alt O rient, vorbă goală poate, dar a cărui sim -
plă evocare posedă deja graţia unei incintări, frum useţea unui
m iracol. A cest O rient al inim ii, această cealaltă latură a lu m ii
noastre nu se va stinge niciodată, chiar dacă fiecare stat din
A sia se m odernizează, se alin iază după E uropa. O rient
nemuritor, care nu este localizat aici sau dincolo, scapă
capriciilor Istoriei şi e singurul care favorizează acele
consp iraţii ale en tuziasmului propriu sufletelor noastre. ..
- De ce nu i-ai spus-o lui Franz?
- P entru că nu discut cu un im b ecil şi pentru că-i las săr-
mana fericire de a avea dreptate!
În înciudarea mea se amestec au mânia de a-mi vedea bat
jocorit visul asiatic şi exasperarea pe care m i-o cauza Rebec
ca. A ceastă fată rece şi provocatoare m ă chinu ia aşa cum
poate chinu i im aginea unei fem ei a cărei legendă e ţesută de
o terţă persoană. Iar acest m ijlocitor, departe de a constitui
un obstacol Între ea şi m ine, Îi dub la valoarea În ochii m ei.
C ă ea exista În carne şi oase, iată ce m ă agasa: personajul
imaginar mi-ar fi fost de-aju ns. D ar de ce această strângere
de m ână sub m asă?
O oră m ai târziu, de la M estre, portul de ancorare al
navei noastre, soseam la V eneţia cu taxiul În tovărăşia lui
Raj Tiwari. A veam În faţa noastră o lungă după-am iază,
Truva neplecând decât seara către ora 23. E ra o vrem e
splendidă pe care abia dacă o strica o briză iodată
provenită din larg. T uriştii erau puţin nu m eroşi; la R ialto,
T iw ari ne părăsi ca să viziteze sin gur bazilica şi palatul
D ogilor, şi convenirăm să ne Întâlnim m ai târziu la
cafeneaua Florian. Nu mai fusesem aici de la vârsta de
doisprezece ani: m ă aşteptam să văd u n oraş uzat, un oraş
m uzeu şi descop eream tinereţea Însăşi, un paradis Între
văzut, iar senzaţia de a m ă găsi În prezenţa unei minunate
nebunii îm i risip i tristeţea. C ălătoria noastră Încep ea aici; la
V eneţia eram deja În A sia, nici m ăcar nu puseserăm piciorul
pe păm ânt ci doar schim baserăm am barcaţiunea! :
Ţ inându -ne tandru după um eri, B eatrice şi cu m ine
evocam acea puerilitate Înfierbântată a celor entuziaşti,
secolele trecute În care oraşul era atât de vesel cu
carnavalurile şi lungile sale insom nii de plăcere şi, m ai
ales, binecuvântam apa omniprezentă, străzile lichide,
confu zia savant Întreţinută Între habitatul plutitor, mergând
până la a presupune că seara la V eneţia sim ţi u n tangaj În
patul tău şi că trebuie să fii legat de el ca să nu cazi. Ş i
hoinăream astfel, ferm ecaţi, În m ijlocu l zgo motelor
liniştitoare prin Însăşi regu laritatea lor, cele ale păsărilor
din nenu m ăratele grădini, ale clop otelor bisericilor răsu -
nând m ereu. P ătrunsă de atm osfera rom antică a cetăţii
amanţilor, B eatrice Îm i ream intea prim ul nostru an de viaţă
comună. C um ajunsesem s-o iubesc? Asta n-are nevoie de
exp licaţii: era frum oasă, cultivată iar noi Îm părtăşeam
aceeaşi atracţie p entru lucrurile scrise. N u aveam cop ii dar
plănu iam să facem unu l Ia Întoarcerea din A sia. U niu nea
noastră era bazată pe principii sim p le şi solide, aleseserăm
fidelitatea din ură pen
 tru disp erare, şi abandonaserăm aventurile în voia
inesenţialulu i ca tot atâtea ex istenţe p osib ile şi refuzate. N u
m ă sim ţeam constrâns: am socotit întotdeau na lib ertinajul
drept o dovadă de dezechilibru, şi asta ne scutea de
josniciile, compromisurile şi m inciu nile m enaju rilor
dezbinate. D eşi stabiliţi în con cubinaj, răm âneam
credincioşi u nul altu ia din dispreţ p entru adulterul burghez.
R efuzaserăm căsătoria acceptându -i constrângerile. Ş i câtă
dreptate ne dădea V eneţia!
Pe când soseam într-o piazza pustie, zgom otele încetară
brusc. O m elancolie foarte du lce, aproape neliniştitoare
răspândea pe toate lucrurile o lu m ină fără viaţă, acea lum ină
galbenă şi palidă a soarelu i de iarnă. E ra o asem enea tăcere
încât abia îndrăzneam să o tulburăm cu zgom otul paşilor
noştri.
- A scu ltă acest m utism , e cel al consp iratorilor şi al în-
drăgostiţilor, cel care precedă m arile înfiorări.
A b ia ce spusesem asta că din im ob ilitatea plină de larm ă a
lucrurilor se ridică un ţipăt de durere. C rezui m ai întâi că
sunt plânsetele u nu i copil m ic. D ar rep etarea lor insistentă,
scurtim ea lor erau fără nici o îndoială de origine anim ală. N e
călăuzirăm paşii după gem ete: proveneau de la podu l
A cadem iei. U n cârd de ştrengari şi de puşti, înfofoliţi cu
fulare multicolore, erau aplecaţi p este parapet şi îşi arătau cu
degetu l un pu nct p e m arele canal. In fine, zării ob iectul
curiozităţii lor: era un pisoi negru m inuscu l care căzuse în
apă şi se zbătea să nu se înece. L a fiecare trecere a unei
vedete sau a unui vaporetto, micul anim al înghiţea apă şi
scheu natul i se îneca în gură. D e fiecare dată ne aşteptam să
se ducă la fu nd dar, tenace, rezista şi îşi relua lam entabil ele
orăcăie Ii. E ra în el o în căpăţânare stupefiantă: nu chem a în
ajutor, dădea un ordin căruia era greu să i te sustragi. In
rom anţa unei Italii nepăsătoare, era vocea unei fiinţe care
protesta îm p otriva indiferenţei, groaznica singurătate a unu i
animal uitat într-o lu m e în care şi oam enii sunt singuri. C ând
încerca să se apropie de m al şi se căţăra printr-un salt,
u m iditatea algelor îi dejuca încercările şi iar cădea în apă.
Înota în cercuri care nu-l duceau nicăieri, se epuiza repede.
C u cât se îndepărta, cu atât urcuşurile lu i aveau aerul unu i
m iracol, al unei reuşite a întâm plării im
posibil de reînnoit. O m ică m u lţim e de gură-cască se adunase
să privească naufragiul: salvarea pisoiu lu i nu era posibilă de
cât pe calea apei, o grădină particulară făcea inabordabil
accesu l pe uscat; dar am barcaţiunile, asurzite de zgom otul
motoarelor lor, nu-i auzeau urletele. Anxietatea strângea de
gât pe toată lum ea p entru că pisoiu l se m icşorase până la o
subţirim e care părea să-l condam ne fără recurs. In m o d
evident era pierdut: asistam cu toţii la o agonie.
A tu nci, în faţa pasivităţii gen erale şi ca să fac să înceteze
acel zbieret care m ă exaspera ca o rem uşcare, m ă lansai în
ajutorul înecatului. N-am totuşi nim ic dintr-un temerar.
Coborâi sub arcurile p odulu i u m p lute cu cioburi de sticlă,
m ă căţărai pe parapet şi m ă izb ii de grilaju l grădinii
m enţionate. O placă sem nala cancelaria elveţiană închisă de
altfel (era într-o sâm bătă). T recu i peste gard,
strecurându-m ă printre două ţep e, cu riscul de a răm âne
înfipt în ele. A ş fi putut fi arestat, băgat poate în închisoare:
pericolul în care se afla pisica m i se părea că prevalează
asupra tuturor legilor protectoare ale proprietăţii private, şi
în m od naiv îm i spu neam că o ţară neutră ca E lveţia nu putea
urm ări pe cineva care venea în ajutorul unu i anim al în
pericol. Ş i apoi n -aveam oare dorinţa secretă de a o
im presiona p e însoţitoarea m ea? N u era puţină fanfaronadă
în hotărârea m ea? C urând ajunsei la pon tonul cancelariei, o
m ică punte de lem n sprijinită pe p iloţi în m arele canal; îl
strigai p e pisoi, întinsei m âna spre el: am eţit de groază, se
ducea în direcţia opusă să-şi înalţe în depărtare lam entaţiile
m iorlăitoare cărora alţi pisoi răguşiţi le adăugau plânsetele
lor. N u puteam face m ai m u lt şi turbam că eşuez atât de
aproape de ţintă. V ăzută de pe uscat, apa leneşă şi pu tridă,
care din înaltul m alurilor strălucea de viaţă solară a m ar-
m urelor, căpătase aproape consistenţa unei m elase. M iasm e
de descompunere emanau din acest bulevard lichid, ceva
suspect, scufundat putrezea aici sub opulenţa palatelor şi a
reşedinţelor. D in poziţia în care eram , citii o inscripţie
făcu tă în italiană cu o bom bă de vopsea pe un zid: "P rea
mult trecut, nu destul prezent, nici un viitor". Curentul gras,
încărcat de gu noaie, m ă sfida de a-i putea sm ulge vreodată
acel vacarm cu păr şi m ustăţi care se scufu nda inexorabil.
D e p e pod, trecătorii m ă încurajau: felina era doar la o
distanţă de u n braţ
 dar tot nu răspundea la apelurile m ele form u late totuşi p e
tonul cel m ai blând. M ă întindeam cât puteam : nişte m u şchi
sub talpă m ă făcură să alunec şi în chip stupid căzui la rându l
m eu în apă. U n trem urat îngheţat m ă cuprinse prin haine,
înghiţii o gură de apă, o scuipai, m ă scuturai. C red că înecul
mi s-ar fi părut de preferat atunci acestei bălăciri în
dedesubturile mucegăite ale oraşului. C um , nedreptăţi
flagrante sfâşiau om enirea, milioane de copii mureau de
foam e, douăsprezece secole de istorie m ă precedaseră aici
iar eu îm i riscam viaţa pen tru un pisoi! A ceastă form idabilă
disproporţie m ă înspăim ân tă si m ă văzui im ediat în ch ip de
saint-bemard ridicol, cavaler nenorocos al unei cauze
absurde. D oar frica, cred, m ă îm p iedică să m ă duc la fund de
ruşine în clipa aceea în canalul de du hori puturoase. In două
înotături, îl apucai pe ţânţarul ţipător, îl aruncai pe ponton
unde urcai şi eu. O jerbă de aplau ze ţâşni deasupra capului
m eu. A ceastă aprobare îm i calm ă am orul-propriu. Eram
îngheţat până la oase şi-l răsturnai pe pisoi ca să-l golesc de
apa pe care începu să o verse ca un burduf. Nu mai era o
pisică ci o pastă, un burete plin care palpita în ritmul unei
inim i înnebu nite. C u m uşchii tetanizaţi, cu
ghearele şi cu colţii scoşi, vibrând de o nervozitate electrică,
continua să m iaune, să se zbată ca şi cum preju diciul suferit
depăşea sim plu l p ericol al unui înec, dovedea o du rere
imensă, irem ediabilă, pentru care nu ex ista nici o reparaţie.
La întoarcerea m ea pe stradă, B eatrice îm i sări de gât, îşi
desfăcu fu larul, îl înfăşură în el p e b eb eluşu l vociferant. A ş fi
vrut să-l îngrijesc, să-l iau cu noi poate; Beatrice se opunea,
nici nu putea fi vorba să-l ţinem , anim alele erau interzise la
bordul lui Truva. E a însăşi de altfel era alergică la feline. N u
ne răm ânea decât să-l înapoiem coloniei de pisici sălbatice
care-ş alesese dom iciliu l sub un arc al podu lu i si care va avea
grija de el. S alvatul continua să plângă sfâşietor şi m ultă
vreme sirena sa de gem ete ne urm ări pe străzi pe când ne
îndreptam spre F lorian unde eram grăbit să beau o cacao
fierbinte ca să m ă încălzesc. E ram plin de o sentim entalitate
prostească si
aproape că-m i părea rău că n-am putut s-o înm oi pe tovarăsa
m ea ca să-1 ia pe cel m ic cu noi. L a cafenea îl regăsirăm p e
R aj T lw an şI, in ciu da condescendenţei sale am uzante, nu -l
scutii de nici u n am ănunt privind isprava mea. Mai exaltat
poate decât s-ar fi cuvenit, peroram:
- A m dezm inţit legenda V eneţiei. A colo unde alţii
celebrau m oartea, noi am redat viaţa. Ş i acesta va fi oraşul
în care, la Întoarcere, m ă voi duce să-mi port amintirile ca
pe un tribut adus comorilor sale inepuizabile.
S pre sfârşitul după-am iezii, hainele m i se uscaseră,
păşeam p e cheiu l degli S chiavoni, pe care ţâşnea lu m ina
sidefie a m ă. rii, când soarele deodată fu acop erit de nori
care se strângeau deasupra Lidoului. Cupolele,
m arm urele, dom urile, aurul se stinseră dintr-o dată în tim p
ce apa căpătặ o nuanţă lividă. C erul se întu neca, căzu o
noapte prem atură. Încreţituri subite aco pereau blana
înm u iată a m arelu i canal care se întindea nervos
arcuindu-şi spinarea. U n vânt rece, m uşcător, ne îngheţă
sângele în vine. In câteva m inute piaţa S an M arco, golită
de ocupanţi, fu acoperită de o reţea de zăpadă care se
depunea pe dalele îngheţate; în loc să se scufunde În m are,
V eneţia, cea friguroasă, se îneca pe sus, într-un ocean de
albeaţă, V eneţia cădea în letargia iernii.
C onvenirăm să ne întoarcem la vapor: îm p otriva părerii
lui B eatrice, insistai să-I revedem o ultim ă oară pe acel
pisulică salvat din apă. M ergeam cu paşi rep ezi, zburătăcind
printre fu lgii de zăpadă, aruncându -ne cu bulgări. G ondolele
păreau nişte m elci negri ce alunecau pe vată însoţind cortegii
funerare. Z ăpada, care pudra acop erişurile cu un uşor covor
de argint, întindea p e pieţe şi p e străzi o im ensă cu vertură
m oale care îngroşa tăcerea nopţii tulburată nu m ai de fâşâitul
fulgilor care se top eau în apă. A rcul podu lui A cademiei
dispărea în întuneric; aprinsei o brichetă; un grup de jivine o
luă la fugă în faţa flăcării, cu boturile rânjite ca şi cu m le-aş fi
alungat de la m asă; în locu l lor, nu văzui m ai în tâi decât un
ghem de lână m ototolită, cutele fu larului lu i B eatrice; nu
departe zăcea, cu burta în sus, un m ic hoit pe care-l luai mai
întâi drept un sac de piele cu partea din spate pe jum ătate
devorată, scăldat într-o băltoacă de sânge. S ub degetele mele,
cedă cu o elasticitate flască: îl scosei la lu m ină şi recunoscu i
pisoiu l cu lim ba roz uşor ieşită dezvelind nişte dinţi
asem ănători cu cei ai unui p ieptene. C hipu l îi era tor
 turat de o expresie de indicib ilă groază. ÎI Înfăşurai în fular
şi-I aruncai În apă.
B eatrice căută cuvintele potrivite ca să m ă consoleze dar
nu-i fui deloc recu noscător pentru delicateţea sa. O voce
pernicioasă îm i şoptea că operaţia eşuase din vina ei. F ără
stupida sa fobie de p isici, m otănelu l ar fi Încă în viaţă la ora
asta. Degeaba se scuza ea, nu-i găseam nici o circu m stanţă
atenuantă. Întorşi la bord, m ă dusei, singur, să sim t, în
spatele vaporulu i, m irosul zăpezii cu gust de sare. Îm i
impusei, în ciuda frigu lu i, o veghe atentă, m ăsurând cu
piciorul pasarele şi scări, blestem ându -le cu aceeaşi tărie p e
m etresa m ea şi V eneţia, oraş al viselor frum oase şi al celor
m ai rele treziri. S tătui aşa m u ltă vrem e, nem işcat, pradă
unor vise reziduale, dom inat de decepţie şi descurajare,
privind p ortul presărat cu am barcaţiuni indistincte, cu
lu m ini m işcătoare, Înecat sub vraja vineţie a fulgilor ce
înăbuşeau zgom otele. C ât de m ult Îm i reproşam de a fi
atribuit unui episod mai mult decât banal culorile unui
eveniment, ale unei-sfidări aproap e. Eram cufundat în
această visare posom orâtă când o m ână m ă bătu sec pe
u m ăr: un m arinar. M ă căuta de o ju m ătate de oră să-mi
remită un bilet de la F ranz, redactat după cum urm ează:
"A m aflat de la B eatrice nefericita du m itale aventură de
azi după-am iază. Crede-m ă că te com pătim esc din toată
inim a şi te invit să te consolez În cabina m ea ascultând
urmarea istorisirii mele."
A bătut cum eram , m i-ar fi convenit orice propunere: lipsa
m ea de ocupaţie şi de chef de a m ă afla faţă În faţă cu
Beatrice m ă Îm p inseră să m erg să ascult balivernele
paraliticu lui. P ărea bine dispus, m ă întâm p ină cu un zâm b et
larg şi, ca şi cu o zi înainte, îm i oferi un ceai.
- Crede-m ă, D idier, Îm i spuse, că nu te chem la m odeştii
m ei p enaţi decât ca să-m i deschid În faţa du m itale inima în
chipu l cel m ai sim plu cu putinţă. Ş i nu aştept În schim b decât
puţină recu noştinţă că te-am distrat şi pus În gardă îm p otriva
acestei vrăjitoare de R eb ecca.
Z âm b ii de acest avertism ent şi, rezem ându -m ă de p erne le
de pe pat, ascultai mai întâi cu o ureche neatentă urm area dra-
gostelor lor.
P erverşi rizibili
lartă-i dintru Început unui bătrân nebun, ţintuit pe patul
lui de suferinţă, şi sentim entalism ul desuet şi trivialitatea
poveştii. T e rog însă să nu judeci dezordinile pe care le aduce
cu sine un sentim ent excesiv. A flă, aşadar că după nouă luni
de viaţă În com un, R ebecca şi cu m ine ne Întâlnirăm Încă o
dată, Într-un brusc acces de tem peratură care ilum ină legă.
tura noastră cu o lum ină fără egal. Pe vremea aceea deci
m etresa m ea m ă lăsă să Înţeleg că avea Încă din copilărie
fantezii care erau legate de apă, de plăcerea de a o vedea
ţâşnind, de a stropi cu ea, de a o răspândi şi că aştepta fiinţa
destul de disponibilă, afectuoasă care i-ar Îngădui să com ită
aceste vise. Îm i spunea că vrea să dea viselor sale
conţinuturile cele m ai nebuneşti şi pretindea că sub aparenţa
sa paşnică som nola un vulcan. N u prea dădusem atenţie
acestor remarce.
T rebuie spus că pe atunci eram nebuni unu1 după celălalt
şi nu pierdeam nici o ocazie de a ne-o dovedi. Rivalizam
am ândoi În Îndrăzneală, fiecare trasând despre sine Im
portret form idabil care nu era decât justa Înălţim e la care
voiam să ne plasăm sentim entele. L a orice oră din zi, de
îndată ce avea cinci m inute, R ebecca se repezea la mine
acasă - tocmai deschisesem cu un grup de medici, în imobilul
m eu, un cabinet în care asiguram consultaţii de boli
tropicale. A vea m işcări de dorinţă în fustele ei albe, ieşea din
ea ceva călduţ şi parfum at. P retextam o urgenţă şi ne
înlănţuiam acolo pe jos sau pe m asa de consultaţii, caldă
încă de am prenta ultim ului pacient, ca doi dem enţi cărora
tim pul le este m ăsurat şi nu le este de-ajuns fiecare secundă
ca să se sature unul de celălalt. M icul păcat al R ebeccăi era
că venea incredibil de încărcată de desuuri, purtând din
cochetărie două sau trei jupoane, pe care le num ea m odestul,
nebunaticul şi secretul, încadrate de un sistem com plicat de
jartiere cu o m ulţim e de obstacole din dantele, uneori doi
chiloţi ajuraţi suprapunându -se, prezervând misterul pe
care-l voia absolut, apoi deodată, lăsând libere conducte
prin lenjeria ei intim ă, dând la o parte porţi şi deschizături,
Îm i lăsa cale liberă spre L ocurile Sfinte, răm â nând totuşi
Îm brăcată, dem nă şi onorabilă. Să o văd era pen
 tru m ine o m inune; în această fem eie se am estecau
secolele: curvă, m am ă, sotie, m uză, lolita, copilă, ea jongla
cu rolurile fem inităţii şi, în adoraţia m ea, o veneram ca pe
un atom radiind de omenie.
În sânul acestei plenitudini izbucni acea febră care avea
să arunce febra dintâi în lim buri. A baterile noastre
începură într-o seară de iarnă într-o cam eră de hotel la
Londra unde ne petreceam weekend-ul. Ne uitam la
televizor: lartă -mi prozaism ul, aşa sunt vrem urile: se dădea
unul din acele programe inodore dar captivante care fac
farmecul blestemat al acestei invenţii, fără să bănuim nici o
clipă că curând aveam să deturnăm această paşnică
contemplare. Cu ochii clipind, îngreunat de o cină
consistentă, era m gata să m oţăi stând pe jos în tim p ce
R ebecca, aşezată oblic în faţa aparatului,îm bră cată cu un
simplu tee-shirt m ov era goală de la buric la vârful
picioarelor. D eodată, pe când se tot hâţâia deja de câteva
m inute, Îşi desfăcu picioarele şi lansă În ecran un mic jet ca
pe/ltru a-i stinge vorbăria însufleţită. A ceastă uitare de sine
m ă electriză. F u ca un detonator a cărui zguduire răsună în
m ine la nesfârşit. D intr-o dată, fui dezm ortit. M ă apropiai
de ea şi fără nici un cuvânt m ă lungii pe jos. N e priveam cu
una din acele priviri grele de furtună care determ ină acte
esenţiale. E a însăşi, ca şi cum rolul îi era fam iliar din
totdeauna, se Iăsă pe vine deasupra toraxului m eu, îşi
răsuci tee-shirt-ul până la sâni şi prin scurgeri scurte dar
violente îşi ab andonă udul pe trupul m eu. M ă inundă cu
totul ţinându -mi capul strâns între genunchii ei,
obligându-m ii să beau bunătăţile ei lichide cu lungi
sorbituri până la saţietate. M ă tem că nu pot reda em oţia ce
m ă cuprinse atunci: fu o com oţie, o cutrem urare a tu turor
nervilor m ei, o lovitură în creier. N u cunoscusem până la
asta o juisare m ai sublim ă: această cataractă de aur care
curgea tare, nem iloasă. îm i biciuia pielea, îm i astupa
nările, îm i ardea ochii, m ă înfăşura sub o pânză caldă în
care m ă scăldam , m ân jit, zdrobit, plin de acest element care
lăsa în gură savoarea acrişoară a m ăcrişului.
T oate felurile de ape participă la sfinţirea noastră. odată
Dumnnezeu invocat asupra 1or: Dar urina Reheccâi era
preţioasă din m ai m ulte m otive: m iere de aur şi azur; luminâ
vivace
şi strălucitoare, ea com punea o sabie de foc care m ă sfrede-
lea cu lam a sa fierbinte, un astru fluid şi căzător care m ă
ţintuia la capătul com etei sale. E ra un pârâiaş ironic, o
cascadă de o veselie zgom otoasă , un ciripit pueril, un gâlgâit
de licori nebune care trăiau, cântau, respirau. În această
fântână credeam ca aud bâiguind un copil, un ştrengar care
m ă invita să facem zarvă îm preună. Scăpându -se pe mine,
R ebecca se dota cu un penis efem er şi viguros ca re-şi clam a
puterea înainte de a m uri şi de a renaşte. N ăscută din carnea
ei, această coardă blondă era sufletul palpabil al acesteia, şi
m ă strângea sub ploaia ei ca o cavernă uterină. A ceastă
m ană Iăptoasă m ă spăla de greşeli, m ă năştea a doua oară,
era G angele m eu,N ilul m eu intim , în care m ă despuiam de
atingerile vârstei, sfidam m oartea şi decrepitudinea. Ieşită
din adm irabila centură
fem inină, aducea din ea um iditatea unei m ări arhaice,
preţiosul m ucus, elem entul universal al vieţii. D acă adaug în
fine că acest curent o inocenta de orice im puritate, vei
înţelege sen tim entele pline de delicii care m ă cuprinseră în
timpul acestei aspersiuni magice.
D e aceea această prim ă oară inaugură o lungă serie de
ţâşniri m iraculoase. C ăpătasem viciile R ebeccăi aşa cum
capeţi o boală prin contagiune din dragoste, într-atât
celălalt, de îndată ce-l idolatrizezi, îţi inoculează până şi
gusturile sale cele m ai intim e. F ăurea din nim ic pe pielea
mea aceste înclinaţii despre care nu bănuiam nim ic,
elibera în mine pulsiuni necunoscute. N ecrofilă sau
fetişistă, R ebecca m -ar fi contam inat în acelaşi fel,
prinţesă ispititoare venind să trezească
forţe care fără ea ar fi dorm it pentru veşnicie. D eja
îm i înflăcăra im aginaţia cu alte nebunii pe care le
sugera cu jum ătate de glas şi ale căror aluzii erau
de-ajuns ca să m ă scoată din fire. E a însăşi,
puternic com oţionată de această experien ţă a cărei
densitate îi depăşise fantasm a, ardea de nerăbdare
să m eargă dincolo de ea. A ngajaţi în dom nia
fanteziei pure, nu puteam ajunge în mod logic decât
la extremism.
Şi pe bună dreptate: aveam o concepţie prea
sfântă despre dragoste ca să ne m ulţum im cu
atitudini atât de curente precum coitul, sodomia sau
felaţiunea. P erversiunea nu este form a bestială a
erotismului ci partea sa civilizată: copulaţia este
 dem nă de anim al, num ai devianţa este um ană, im punând o
m ăsură barbariei organelor, şi construieşte o artă
com plexă altoită pe o natură sim plistă. In perverşi există
un artist, un artist care-şi Îm parte domeniul cu un preot
Într-o aceeaşi fervoare pentru artificiu.
P e scurt, cu tim pul se născu m ândria; totul ne deosebea
de celelalte cupluri, nu eram am anţi obişnuiţi. L ărgiserăm
sensul cuvântului desfrâu: asta ne făcu În acelaşi tim p
distanţi şi vanitoşi. A veam acest vis 4.e m idinetă: să trăiesc
o pasiune din
care să nu -m i m ai revin. In sfârşit, îm i spuneam , o să
cunosc un erotism inspirat, departe de stupida bestie cu
două spinări: voiam să dobândesc vicii durabile, la fel de
spontane ca ritmul cardiac şi care vor cere să fie
Îndeplinite fără întârziere. A cum , totul se făcea sub
dictarea R ebeccăi şi adm iram la ea acea aptitudine pentru
invenţie care o depăşea pe a m ea de o sută de ori. D e-acum
Înainte, m i se părea că -m i dau viaţa ca o m iză de fiecare
dată când m ă dedam la îm perechere. R ebecca m ă lăsa să
sper m ult, cedând m ai puţin, târguială care m ă exaspera.
D acă prelim inariile erau eschiva te, dacă o pă trundeam
obişnuit În m aniera cretinilor, aveam un sentim ent de
incompletudine, pe care-l asim ilam cu o pedeapsă. P entru
m ine era vorba de dresaj subtil: am Învăţat să am ân cât m ai
m ult posibil, iar excita rea sfârşi prin a ţine loc de potolire.
M ulţum ită acestui lucru Înlănţuirile noastre se succedau
fără să sem ene Între ele. F iecare duş de aur era precedat de
o severă corecţie: să nu crezi că ajunsesem m asochist: dar
nu poţi trezi o fantezie fără să le zdruncini pe toate
celelalte, Într-atât acest tufăriş pasional este Întrepătruns
de crăci, tulpini, trunchiuri şi răm urele. Jocurile noastre
rechiziţionau ca aliat un fel de m asochism care le slujea
drept ram pă de lansare. B ineînţeles, totdeauna consideram
drept o fericire suprem ă posibilitatea de a fi trup şi suflet
robul unei fem ei frum oase şi m ândre, gustând o legătură de
netăgăduit Între voluptate şi um ilire. O voiam pe această
fem eie dură şi pretenţioasă, obişnuită să prim ească precum
un tribut tot ce-i era datorat. În Înlănţuire şi num ai În
Înlănţuire pretindeam să răscum păr greşelile speţei virile,
să repar injustiţiile pe care le pune p e fem ei să le îndure
dintotdeauna. Îmi plecam de asemenea
capul în faţa unei culturi pe care străm oşii m ei voiseră să o
subjuge, m ă prosternam în faţa iudaism ului genocidat, a
IsIam ului colonizat, reuneam două suferinţe într-o singură
persoană, iar această concentrare îm i era m ai preţioasă
decât orice.
Susţinând aceasta, m ă expun zeflem elelor: totuşi durerea
îm i îngăduia să găsesc un loc, eu care nu m ă sim ţeam nică -
ieri. A stăzi, desigur, în spatele acestor bune m otive, m iros o
culpabilitate de teatru, o tartufferie de pur orgoliu; dar pe
vremea aceea, celebram saturnaliile noastre cu de/ectare,
căutând de la această fem eie un tratam ent cu atât m ai brutal
cu cât îi acordam o putere efem eră care înceta de îndatâ ce
ne desprindeam unul din braţele celuilalt. În acest
com prom is,conştiinţa m ea găsea satisfacţii fără să se pună
în pericol. C âştigam pe toate planurile, eram cel crucificat
în pat, tiranul dom estic în rest şi îm i trăiam fronda
voluptoasă la m odul unei pasiuni autentice. Rebecca se
delecta şi m ai m ult, prea fericită poate de a -şi lua în
dragoste o revanşă asupra vieţii. Severitatea unui
ceremonial inflexibil ne regla toate zbenguielile: mai întâi ne
am eţeam cu haşiş sau cu m arijuana,beam abundent şi
puneam tare m uzică arabă. R ebecca purta tocuri înalte căci
doream ca picioarele să - i fie încălţate cu tocuri cui al căror
num e exprim a atât de bine înţepătura, persecuţia;
îm podobită cu toate bijuteriile din aur şi argint pe care le
purta la urechi, la picioare, pe braţe, pe piept şi până şi pe
pântece, cu pleoapele fardate, genele subliniindu-i, când
clipeau, im pasibila faţă de idol, sofisticată, preţioasă,
severă, acoperită doar de un m ic triunghi de aur; m ă făcea
să m ă învârt in jurul ei, obligându-m ă să gânguresc ca un
porum bel, să cotcodăcesc ca o găină. O rugam să se
slujească de m ine
ca de un taburet, ca de o carpetă, eram sub jugul ei, m â
1ovea, m ă zgâria,îm i lega m âinile la spate. I
M ă târam ca un şarpe pe covor; pe carelajul îngheţat din
bucătărie, din baie, scoţâ nd lim ba ca un câine, şi m ă ridicam
în genunchi până la furca ei. Situaţia insufla m uşchilor ei un
m agnetism care m ă înlem nea de stupoare: văzându -i pânte-
cele um flat, rotunjit ca un sân, cuirasa densă şi frem ătătoare,
gata să -şi rupă digurile, num ai eram decât o plantă aspirând
 la apa cerului. A tunci. Îm i ordona să o ling. apoi când nu
m ai aşteptam nim ic. apucându -m ă de păr cu am ândouă
m âinile, Îm i dădea capul pe spate şi se descărca pe m ine,
dar sălbatic, obligându-m ă să o beau ca din ploscă până
nu-m i m ai era sete. A ceastă ploaie era carburantul erotic
care ne ajuta să luăm foc. P rizonier al m em branei lichide
care nu lăsa nici o deschidere pentru văz. auz sau gură,
rupt de lum e de această perdea caldă, m ă sufocam , m ă
ştrang ulam . nem aiştiind dacă aveam de-a face cu o femeie
sau cu un zeu. pierzându-mi identitatea, uitându-mi
lim itele, gâfâind de adoraţie pentru oficianta care
îndeplinea deasupra m ea ritualul sacru. A ceastă
desfăşurare urinară înfăţişa o sărbătoare de lum ină .
răsfrângere care se m etam orfoza în bule scăpărătoare în
cascade de fosfor. Iar când eram inundat de baia fierbinte,
ne frecam unul de altul. pieile noastre umede alunecând ca
solzii um ezi a doi peşti ce se m ângâie pe fundul m ărilor, ne
cufundam în universalul ocean al fem inităţii ei. A poi prea
graţioasa m ea zeiţă se înfigea pe m ine şi căuta plăcerea
aşa cum un cer încărcat caută fulgerul care-I va despica,
erau convulsii fără sfârşit, o serie de tunete pe care le cerea
cu ţipete m ari im plorându -m ă să m ă m işc. C ât despre m ine,
m ă sfârşeam de fericire şi, la paroxism . visam să fiu
fulgerat În extaz.
A stfel, bând secreţiile eroinei m ele, sugându -i membrul de
aur, legam prietenie cu natura sa luxoasă, cu ea,
purtătoarea de ape al cărei corp îm i plăcea să m i-I închipui
presărat de heleştee. de pungi acvatice. de bazine de decan
tare: Izvorul R ebeccăi se bucura de un m icroclim at
subtropical În care musonii n-aveau sfârşit. A bundenţa
precipitaţiilor explica proliferarea înaltelor bălării care
creşteau de jur împrejur. Pielii, înainte de a se catifela la
extrem, îi trebuie dovada contrariului ei: un covor aspru
înconjoară m ucoasa cea fragedă. natu ra a creat aici. din
dorinţă de poezie, un pur contrast. bun de înşelat m âinile
braconiere sau nedelicate. Misterul m icţiunii se confunda
pentru mine cu misterul meteorologic al ploii şi al cursurilor
de apă. Im aginaţia făcea ca bietele incidente ale vie fii m ele
particulare să urce până la nivelul cosm ic, eram participant
la un ritm universal care m ă sm ulgea din singu rătate. Şi
astfel. prin devoţiune. devenii clim atologul licorilor
intim e ale R ebeccăi. A lcoolul, m âncărurile suculente le
alterau gustul şi m irosul. F iecare em isie era pentru m ine
ocazia unei plăceri şi a unei învăţă turi. O puneam să bea
ceai cu arom ă de iasom ie, de portocale, de caise, ceaiul cel
mai parfum at, cel m ai diuretic, ţeseam corespondenţe între
zahărul propriu fiecărui fruct şi diluţia sa într-un curent
puternic, apoi m ergeam să gust la fântână am estecurile,
m odificările pe care corpul făcuse ca această băutură să le
sufere. În felul m eu, devenisem gustător de apă aşa cum
încă m ai există câţiva la Istanbul: o criză de ficat
răspândea o savoare specială de acetonă, o anxietate dădea
aroma peste cap, o febră o infecta, m ersul îndelungat pe jos
accelera debitul. A junsei să -i pot prezice boala prin simpla
sorbire a câtorva picături cotidiene. Şi pe urm ă, când
R ebecca se uşura în natură, adm iram frum u seţea acestei
fem ei pe vine ale cărei buze îm brăţişau solu l încât nu mai
ştiai cine, păm ântul sau pântecele, îi trim itea celuilalt
gheizerul său. P e scurt, îm proşcăturile am icale ale R e-
beccăi le m obilizau în m ine pe cele trei personaje: am antul,
copilul şi savantul.
D ar curând, îm i trebui şi m ai m ult: m i se pă ru că
dragostea pentru conductele secrete ale fem eii trebuia să se
întindă până la produsele pe care le em it ele; acolo unde noi
disocie,,!, trebuie să asam blăm printr-un lanţ de sim patii
succesive. In virtutea acestui principiu, trecurăm la o nouă
etapă a deşănţărilor noastre. C a să vorbesc în term eni
m edicali, eram deja ondinist, devenii scatofil. D e m ultă
vrem e R ebecca, voind să m ă îm pace cu dejecţiile sale, îm i
reproşa că -i adulez vulva şi că neglijez vecinul de palier al
acesteia. Admisei acest favoritism abuziv şi consim ţii în m od
dem ocratic să -I extind. Iată în ce fel m ă obişnui tandra m ea
prietenă să m ă îm părtăşesc cu ea sub cele două specii, solidă
şi lichidă: m ai întâi, m ă puse să -i m iros, să -i palpez căcaţii
când se ducea la closet. li depunea pe o farfurie şi m ă punea
să-i miros, familiarizându-m ă cu com pania lor. A poi,
progresiv, ceru să vin să o şterg cu lim ba după em isie,
socotind cu bun sim ţ că prezenţa orificiu lui îm i va înfrânge
ezitările. C ând consideră că prevenţiile m ele - pe care le
num ea prejudecăţi - sunt în parte depăşite,se hotărî pentru o
iniţiere totală. E u însum i, de frică de a fi
 scârbit, o rugai să sfârşească o dată pentru totdeauna şi să
m ă elibereze, avertizând -o că nu voi sim patiza cu poluţiile
ei decât Într-o stare de m are euforie senzuală. În ziua şi la
ora fixată, R ebecca, care organizase totul, m ă legă ca să
nu fiu ispitit să fug, m ă am eţi cu drog şi cu alcool, îşi puse
podoabele sale cele m ai ferm ecătoare, îşi trase părul pe
spate încât acesta Îi cuprindea capul ca-ntr-o cupă de
satin, şi m ă m ângâie Îndelung ca să m ă destind. A poi,
întorcându-mi spatele se puse pe vine peste mine, cu
fundul suspendat deasupra capului m eu, am eninţându -m ă
să m ă strivească, o uşoară piesă de lenjerie
descoperindu-i doar fanta: o im plorai să m ă bată, să m ă
sfâşie pentru ca excitaţia să -m i ţină în şah repulsia, îi
cerui o punere în scenă sălbatică, grandioasă care să m ă
scape de oroare, de o pornire plină de panică de a m ă
eschiva. R ebecca m ă pregătea verbal de îm părtăşanie,
însoţind fieca re efort cu o vorbă, com entând fiecare
m işcare a viscerelor sale. "M ănâncă, şoptea ea, sunt
rotundă şi lucitoare, desfată-te cu m ăruntaiele m ele,
degustă -m ă încet, m ănâncă noroiul care o să fii într-o
bună zi, m ănâncă -ţi viitorul cadavru. "
E ram În transă ca în faţa m orţii, pe un tăiş de brici gata să
basculez În înfricoşare sau extaz, conştient că înfăptuiesc o
experienţă capitală. P robabil că aveam nişte ochi de
halucinat; prin aceste orificii de unde îmi sosea o întreagă
lum e de excese, sim ţeam proxim itatea unor pofte
monstruoase, o chem are obscură spre m ateriile băgate sub
pielea caldă şi cred că m aşinal deschideam gura şi salivam .
D acă duhnelile de aversiune m i se retrăgeau în creier, le
alungam gândindu-m ă la florile negre care se des făceau în
intestinele m etresei m ele, la toată această noapte pe care
avea să m i-o dăruiască sub form ă de buchete fabuloase. F u
ceva înfricoşător când ochiul orb al fundului ei se deschise
fără m ăsură şi când cei doi fesieri se des fă cură Într-un efort
teribil pentru a da afară deodată, precum o săgeată neagră,
un căcat gigantic. O clipă, avui sentim entul, com ic la drept
vorbind, că fundul ei îm i scotea lim ba, că un om uleţ îm i
dădea cu tjfla, apoi lucrul acela Îm i căzu pe bărbie cu u n
zgom ot m at şi flasc. D usei la buze un fragm ent din această
brânză de spurcăciuni care m i se scurgea pe gât, era caldă,
vâscoasă, infam ă, eram scârbit dar
salvat, făcusem acest pas, Îm i depăşisem frica, m ă bă tusem
cu un clei negricios şi îm puţit.
Aici, îl oprii pe infirm, auzisem deja prea multe, nu mai
aveam chef să-i tolerez divagaţiile orduriere. N u atât subiec-
tul m ă revolta cât căldura cu care-l înconjura. Nu avea dreptul
să vorbească de aceste lucruri respingătoare cu fervoarea
cvasireligioasă a unui credincios p entru D u m nezeul său. M ă
sculai, cu braţele m oi, încercând să ies din acest noroi, dar
m âinile lu i F ranz, crabi cu c1eşti ascuţiţi, m ă şi încercuiseră
iar el îm i spuse, cu acea autoritate care m ă impresiona:
- N-o fă p e pudib ondul. N u caut decât să-ţi com u nic o
pasiune excesivă, să-ţi îm părtăşesc o ilu m inare. S labă scuză,
ştiu, dar în com paraţie cu m onstruozităţile istoriei, cât atârnă
turpitudinile noastre? T e sup eri p e m ine p entru că dezvălu i
un rafinam ent p e care sim ţurile du m itale grosolane nu -l
percep; Înm u lţesc căile de abordare a dragostei în locu l celor
două sau trei feluri p e care le autorizează m oravurile şi
convenienţele. O h, bănuiesc că trântelile cu B eatrice trebu ie
să fie convenab ile şi igienice...
- C u ce drept ne ju decaţi? C el puţin noi avem pu doarea
de a nu ne etala zbenguielile în public.
- P udoarea? S pune m ai degrabă că le ascundeţi p entru că
nu e nimic de spus despre ele, atât sunt de conforme. Gân-
deşte-te b ine, depăşeşte aparenţele.
N im ic nu era m ai puţin libertin decât jocurile m ele cu
Rebecca; nu cădeam În ele decât din sfidare: fiecare o
făcea pe curajosul cu frica intensă ca celălalt să nu -l ia În
serios şi să nu m eargă prea departe; iar când celălalt
m uşcase din m om eală , m iza era pusă din nou pe m asă cu
speranţa că nu va exista nici o plusare. N e m ăsuram prin
dispute senzuale aşa cum alţii se provoacă prin exerciţiul
fizic sau prin poezie. A ceastă idee este ea digestibilă
pentru stomacul dumitale de
pedagog? Te rog, nu mă m ai Întrerupe, curând voi term ina
de altfel.
P entru m ine cel m ai stupefiant lucru în această
experienţă fusese m etam orfozarea anusului. C unoşti
pudicitatea lui la fe- I

I
 m ei contrastând cu luxurianţa sexului. E un trandafir
minuscul, secret, dar care se um flă la cea m ai m ică
împingere, devine ca un peştişor roşu care îşi cască gura
într-un bocal. E xistă în acest inel tot m isterul poetic al
disproporţiei care este cel al poveştii orientale cu căm ila
ce trece prin urechile unui ac. Şi apoi acest aspect
obstinat, încăpăţânat, disperat de fatalist al scârnăviei
care atârnă şi ştie că trebuie să cadă, că /lu -i este dat să
zboare pentru că nu e un porum bel ci un Întuneric
consistent sortit căderii. P e scu rt, începând din acea zi,
devenii oala de noapte a R ebeccăi, latrinele ei, hârdău1,
câm pul ei de îm prăştiat bălegar,cloaca ei; la cea m ai
m ică nevoie, deversa în gura m ea abundenţa
m ăruntaielor sale bine hrănite. P ălm uit de m âinile ei,
vânturat de băşinile ei, stropit de ploile ei, îngrăşat de
dejecţiile ei, devenii paznicul intragambei, observatorul
binevoitor al rărunchilor săi. P recum excreţiile lui
A fahom et potrivit C oranului, cele ale R ebeccăi erau
parfum ate, două nu degajau acelaşi m iros după ceea ce
m âncase cu o zi Înainte şi după durata tranzitului. Şi apoi
fiecare dintre noi lasă un pic din suflet, din tem peram ent
în fecalele sale: la fiecare exoneraţie, gustam întunecata
lucrare a m aşinăriei organice, cântăream , evaluam
frumoasele lingouri de ciocolată pe care le ouase.
Privind-o m âncând, m ă gândeam cu înfiorare la toate
delicatesele savuroase care aveau să devină între stom ac
şi m arele colon un tren de orduri fetide şi hidoase.
A deseori, dacă nu puteam să ne vedem decât seara, se
gândea să nu facă, prea sentim entală ca să m ă priveze,
păstrându -şi com orile în interiorul frum oasei sale
caverne, zăvorându -şi cuptorul păros pe care-l deversa cu
lăcom ie de îndată ce sosea. P entru m ine era o bucurie de
nespus să -i servesc drept ştergător, m ă lingea m pe buze de
această cioacă iar buzele m ele sărbătoreau spum a purului
ei negru şi asprele săruturi erau tari ca vinul.
V ăd că te-ngălbeneşti de dezgust. Înţelege-m ă totuşi: nu
iubeşti nim ic dacă nu iubeşti totul; iar aceste divine porcării
le înfăptuiam din dragoste, pentru că trupul R ebeccăi avea
pentru mine densitatea unui giuvaer; tot ce venea de la ea
era Însem nat cu ceva sacru, iubeam această proză plină de
tenebre pentru că -i iubeam autorul. Consacrând un cult
acestor
 materii abjecte, le transfiguram; într-un decor de depozit
de gunoaie deveneam angelic tot făcând -o pe animalul.
A dm iterea noastră în cercul ardenţilor cerea
recomandarea celor mai înalte instanţe: ghiceam că C erul
şi Infernul asistau gâfâind la cele m ai m ici zvâcnituri ale
căderii noastre şi îi garantau fervoarea unei elevaţii. Şi cu
cât m ă delectam m ai m ult cu suprafaţa, cu atât doream
m ai m ult să aduc om agiile m ele interiorului, să apuc
rădăcinile; să sărut ficatul, viscere le, sângele, lim fa
pentru ca nici o tresărire a acestui organism să nu scape
devoţiunii m ele scrupuloase. A ceastă practică avea
farm ecul tocurilor de scris din copilăria noastră: îţi lipeşti
ochiul de o găurică m inusculă ca să vezi m ai bine
desfăşurându -se o întreagă panoram ă. L ipindu -mi gura
de craterul R ebeccăi, deveneam m artorul m isterelor
dinăuntrul ei, trăiam viaţa pereţilor ei ventrali, a ţesutului
ei m uscular, a bătăilor sale de inim ă. D ragostele noastre
m iroseau a bălegar dar din acest bălegar făceam
încântări. P artea cea m ai de jos arăta intim e raporturi cu
partea cea m ai de sus, ceea ce ar fi trebuit să -m i displacă
îm i era suav, dezgustul m ă galvaniza, un sim ţ superior
tuturor celorlalte îm i depăşea repulsia. P e cele cinci
bariere întredeschise şi lăcătuite care sunt num ite cele
cinci sim ţuri, le zgâlţâiam cu toată puterea m ea,
răsturnam frontiere. le care ţin prizonier sistem ul nervos.
E xista şi orgoliu în apetitul m eu. N im ic nu este m ai
vertiginos decât să trium fi asupra dezgustului: obţii un
spor de putere, te dotezi cu noi antene, faci să dea înapoi
lim itele propriului tău corp. C e este repulsia dacă nu o
suită de injurii adresate m ateriei? V ictoria asupra acestei
scârbiri este întotdeauna şarniera unei am bivalenţe.
"Sictir, pare că spunem , n -o să m ă m ai intim idezi, o să te
dom esticesc, o să -mi întind puterea asupra ta." E o
provocare canibală, înghiţi ceea ce-ţi repugnă ca să nu
mai trebuiască să te tem i de aşa ceva.
În ceea ce o priveşte pe R ebecca, era flatată de zorul
m eu de a culege perfecţiunile succesive ale individualităţii
sale. Şi pe urm ă, înfăşurându -m ă în lava sa intestinală,
îm plătoşându -m ă cu ea din cap până -n picioare, deveneam
copilul pe care tocm ai îl expulzase din pântecele ei şi care
scâncea mânjit încă de placentă. Iar eu m ă obişnuiam cu
această m ân
 gâiere păstoasă, cu acest glod care se strecura în m ine,
deşeuri preaiubite care m ă eliberau de originea m ea de jos
aruncându-m ă în ea. C orpul nostru se balcanizase,
concediase erotismele periferice asemenea unui imperiu
care se dezmembrează la m oartea N apoleonului său şi ale
cărui provincii se proclam ă regate. E ram unul din acele
cupluri "m oderne” care pornesc la asaltul vechii
perversiuni m edicale ca să -şi condimenteze hrana
obişnuită şi cad în această experienţă din gust pentru
necunoscut. Pe vremea aceea, îmi repetam în mod naiv
luând o poză: cine nu şi-a văzut, nu şi-a m âncat până la
beţie iubita, nu şi-a supus trupul celor m ai de nem ărturisit
fantezii ale ei, acela n-a iubit niciodată din dragoste. Şi
eram m ândru că aparţin castei de aleşi care credeau că au
cunoscut infernul si-l numeau pasiune.
C e puteam să facem ? N -aveam nici repere, nici modele.
În lipsa oricărei arte de a iubi în O ccident, actul am oros
devine sum a tuturor felurilor licite şi ilicite de a te înlănţui.
Din mom ent ce în dragoste nim ic nu e m urdar, aşa cum
spun sufletele bune, principiul noutăţii înlocuia pentru noi
principiul plăcerii. A parent buni cetăţeni, tandem
îndrăgostit dar, în taina alcovului, rebeli, slobozi, brigan zi
ce dau convenţiile peste cap, sfidând ordinea stabilită. F aţă
de prietenii noştri, practicam astfel ambiguitatea
sistem atică: fără să le dezvăluim nimic din obiceiurile
noastre intim e, îi lăsam să înţeleagă că ele nu erau lipsite de
originalitate. Când cereau detalii, R ebecca şi cu m ine ne
priveam cu un aer de A com pătim ire şi ne retră geam În
spatele obligaţiei pudorii. Îm părţiţi între dorinţa de a face
paradă şi frica de a decepţiona, răm âneam aluzivi. A lţii au
dus desigur mai departe decât noi această explorare şi n -au
ezitat în faţa celor m ai rele situaţii extrem e. P e lângă
perverşii profesionişti nu eram decât nişte gnom i care se
bâlbâie. Şi totuşi, de la înălţim ea acestor juisări
fragmentare, îi dispreţuiam pe am anţii sim pli, ţepeni În
voluptatea lor mecanică. N u ne sim ţeam urâţi, cu acea
urâţenie care este grim asa puritanului în faţa plăcerii, ci
diferiţi: În avans faţă de epocă, apropiaţi de sublim . C eva
eroic din mine spunea: a admite ceea ce este abject, obscen,
vulgar este unicul mijloc de a evita adevărata obscenitate
care este ignorarea ordurii, atitudi
nea sufletelor frum oase. A tinseserăm o culm e de unde
umilele bucurii din vale ne revulsau. Excluzându-ne din ce
e com un, anom aliile ne făceau să creştem, confirmau
caracterul excepţional al ataşam entului nostru.
C e crezi, de pildă, că făceam după ce gustasem până la
nebunie intim ităţile noastre indigeste? Iţi dau oricât dacă
ghiceşti: o tandră îm brăţişare. N e strângeam unul de altul
şi frem ătam încet într-o caldă linişte, abia gândind,
înfiorându-ne uneori cu un sărut, legănându -ne Într-o
dilatare lum inoasă a fiinţei noastre. F iecare m em brii era
un halo de căldură specifică, um ărul, şoldurile, braţele
aveau propria lor temperatură care se com unica pielii.
A ceste îm brăţişări introduceau în zbenguielile noastre
pauze de tăcere, un calm de ape stătă toare în care ne
regăseam forţele. A poi em oţia tem perându -se, sângele
regăsindu -şi .fluxul, am orţeam , lăsându -ne răsuflările să
dialogheze în ritmul potolit al respiraţiei. A doua zi, rea -
mintindu-ne seara dinainte. ne apuca un râs nebun:
repetam cuvintele extrem de dezam ăgitoare ale juisării;
acele fraze bâlbâite în gâfâituri le spuneam iar la rece pe
un ton de comedie. L ingvişti ai viciului grotesc, ne băteam
joc unul de altul, eu de ţipetele ei în stare să -l scoale şi pe
un mort, ea de plânsetele m ele de porum bel răguşit. A stfel,
clovni de voluptate, retrăiam , prin nâzbâtiile noastre,
pentru a-l exorciza mai bine, marele chin care În ajun ne
făcuse sâ trecem pe lângă abisuri.
C ăci am atorii de bizarerii sexuale sunt pândiţi de un risc:
acela de a cultiva aspectul blestem at, de prinţ al tenebrelor
de înger negru, în tim p ce în partea cea m ai profundă a
abjecţiei subzistă ceva m eticulos, ordonat, un aspect de
cam eristă, de celibatar bătrân care-şi şterge m obilele de
praf P erversiunea are nevoie de ordine, iar această ordine
îi interzice să ia o poză de m are răsturnare. P e scurt, foarte
departe de a fi roşi de acest libertinaj, ne alesesem
domiciliul în el precum alţii în bucătărie. C iripeam în
luxură, ne iubeam închişi la căldurică în cercul fanteziilor
noastre. V oiam absolut să învăţăm rubricile cele m ai de jos
ale corupţiei dar fără să fim păcăliţi de ele. În tim p ce toate
iubirile tind spre echilibru tot atât de iremediabil precum
un am estec de apă caldă şi de apă rece dă o apă călduţă,
noi ne pusesem În iubire o fortă antagonis
 tă, un principiu al com plicării care drena energiile
îm prăştiate şi le revărsa în circuitul pasio nal. V oiam să ne
protejăm povestea de m izeria de a fi inteligibilă şi sim plă.
N e aruncam în intem peranţă cu o francheţe energică,
bravându-ne dezgustările, punând un fel de orgoliu în a le
brava. Inutil să ne dram atizăm proasta conduită: prin
toate mijloacele nu încetam să ne dăm dovezile unei
pasiuni reciproce şi crescânde. A scensiunea noastră spre
cele mai elaborate trepte ale bucuriei senzuale nu
traducea ea oare faimosul adagiu: un pic mai mult decât
ieri. un pic m ai puţin decât m âine?
Aceste vremuri de nebunie şi de febră aprinsă durară
aproape opt luni În tim pul cărora nu avurăm decât un
singur gând. un singur obiectiv, un singur subiect de
conversaţie. A ceste înclinaţii îm i schim baseră culoarea
vieţii: nu puteam să/ac un pas, să Întâlnesc pe cineva, să
prescriu o reţetă, să citesc o revistă fără ca o asociaţie de
idei să m ă readucă la deliciile som ptuoase în care m ă
cufundam cu R ebecca. D in aceste poziţii extrem e nu puteam
reveni la regiunile m ijlocii ale vieţii. trebuia să m ă afund,
deci să continui. Iar eu care În specialitatea mea mânuiam,
cât era ziua de lungă. analize de fecale contam inate sau de
urine infectate, n-aveam în m inte decât un gând: să m ă
cufund seara în adorabilele excreţii ale m etresei m ele, să
reiau, cum spunea ea, şedinţele noa stre de gură la cur.
C am era m ea, în care interziceam prietenilor să intre,
devenise un arsenal de sex-shop, era presărată cu penisuri
artificiale, pere pentru spălături, clistere, bice, cor sete din
piele, cătuşe, chiloţi de dam ă sfâşiaţi, inele cu zim ţi sau cu
buline, o adevărată Încăpere de tortură m edievală din care
nu lipsea decât um bra sfâşiată a lui H ristos pe cruce. C ând
fiul m eu venea o dată pe săptăm ână să m ă viziteze, le
băgam pe foate Într-un dulap Închis cu cheia şi ne
abţineam . R estul tim pulu i, am abila m ea torţionară lăsa să -i
izbucnească toate I1stinctele de fem eie nervoasă cu o
violenţă nem aipom enită:
Reductie a celebrelor versuri de Rosemonde Gerard (1871 - 1
953) din poemul C ând o să fii bătrân (voI. Fluierele, 1889):
"Vezi tu, în'fiecare zi te iubesc tot mai mult.! Azi mai mult
decât ieri şi m u lt m ai putin decât m âine". (n. 1.).
sângele părinţilor săi, acel sânge arab care-i clocotea în
vine, începea să -i curgă, să -i bată furios în trup. Întruchipa o
vitalitate brutală de care eram lipsit şi care-mi pricinuia
lungi frisoane din cap până -n picioare. Ii pândeam
îm brăţişările cu o obstinaţie de anim al înfom etat, iar ea -mi
lansa îm proşcături de foc în piele, oferindu -mi-se
inalterabilă şi sem ea ţă, fascinându -m i toate aspiraţiile de a
trăi m ai sus decât în calm ul sim ţurilor sătule. Îm i plăcea
îndeosebi, după ce făcusem dragoste, chipul ei obosit,
învăluit de rouă ca un fruct frum os. O boseala îi um fla şi-i
îndulcea trăsăturile iar pe aceste m ase rotunde şi netede se
citea plăcerea copilărească şi profund de a fi m ers atât de
departe şi de a se fi întors intactă. fericită, uşurată.
P roastele noastre obiceiuri ne îm pinseră să inventăm
tot felul de mici libertinaje indecente. De exemplu, se
întâmpla ca noaptea R ebecca să urineze lângă
piciorul m eu şi să m ă trezesc ud, în frig, auzindu -i
râsul m ititel sub cearşaf, certându -m ă că am făcut
pipi în pat ca un copil mic. Sau, la o petrecere, m ă
trăgea după ea la toaletă, m ă îm pingea cu capul sub
coapsele ei, se uşura peste el şi fără să -m i lase tim p să
m ă şterg m ă readucea în plină lum ină, cu părul lipit,
cu faţa um edă, şi m ă adulm eca cu dezgust de faţă cu
toţi. C ând eram singuri la ţară şi ne apuca brusc
cheful, răspândea pe fruntea m ea o m ică aversă de
prim ăvară iar eu m ă uitam cu în. cântare la picăturile
lim pezi şi cristaline ce trem urau ca nişte
perle pe genele adorabile ale sexului său. A ltă dată.
într-un. tren de noapte - ne duceam la V eneţia cu Sim plon
Express- m ă obligă în gara D om odossola să trec su b
vagon şi să beau prin ţeava de evacuare a closetului unda
pe care era pe cale să o em ită m ai sus. În ciuda
întunericului şi-a peroanelor pustii, m ă tem eam în orice
clipă să nu fiu surprins de vreun feroviar; ba chiar zdrobit
de vreo m anevră a trenului, şi niciodată frica nu s-a
am estecat în m ine atât de strâns cu plăcerea. Sau
amestecam alimente, licori pe orificiile amantei mele, iar
sexul său devenea m asa pe care m ă delectam . C onfirm ând
natura canibală a dorinţei m ele pentru R ebecca, reţete de
dragoste şi reţete de bucătărie tindeau să se confunde. N e
elaboram singuri propriile m eniuri, şi nu era prăjitură,
băutură, fel

I
.
.
J
.
.
.
 de m âncare, sufleu cu care să nu fie am estecată o parcelă
din splendidul corp al scumpei mele metrese. Te vei mira
poate că nici o singura data n -am intervertit rolurile;
pentru m ine răceala şi violenţa R ebeccăi constituiau
virtutea sa cardinală. D acă acest obiect de adoraţie m -ar
fi tratat la fel şi-ar fi pierdut prestigiul ca să devină o
povară.
A r fi trebuit să ne oprim aici: am anţii ar trebui să se des-
partă în cel m ai puternic m om ent al pasiunii lor, să se pă -
răsească din exces de arm onie precum alţii se sinucid din
exces de fericire. N e credeam în dim ineaţa lumii dar
trebuia să fii surd ca să nu auzi zgom otul valurilor sparte
care arăta căderea nopţii. P rin varietatea fantasm elor cu
care m ă obişnuia, R ebecca pusese în m işcare în m ine
singurul gust care era latent din tim pul copilăriei, gustul
de nou pentru nou. D e la ea, aşteptam m ereu m ai m ult,
cerându-i să m ă uim ească, să m ă surprindă cu piruete, cu
născociri strălucite. A tunci îm i răspundea, căci se folosea
de o oarecare apărare ca să -m i aţâţe dorinţa: "O să vezi,
nu fi grăbit, am în cap destule idei ca să te ocup tim p de un
secol. " M ă dădeam în vânt după aceste prom isiuni
care-m i făceau pielea de găină si-mi aprindeau
im aginaţia. Într-o zi totuşi, printr-o intuiţie dezagreabilă,
înţelesei că văzusem tot. R ebecca îşi epuizase com oara,
im aginaţia ei istovită încetase să m ai dea naştere la utopii
senzuale.
Se rupsese vraja; ne secătuiserăm resursele, sfârşiserăm
exegeza poftelor noastre inavuabile. V iaţa noastră
am oroasă, după ce fusese o sum ă de m inunări, deveni o
sum ă de nelinişti, şi începu să m anevreze între angoasă şi
oboseală, în căutarea riscului necesar excitaţiei. N u
indignare ci surâs ar trebui să suscite în dum neata
confidenţele m ele. C e e m ai com ic decât un tânăr cuplu
căutând superlativul viciu lui şi constatându-şi falim entul?
Supravieţuim juisărilor noastre aşa cum supravieţuim
anotim puri/or: acest sim plu fapt ar trebui să ne interzică să
luăm în serios excesele fizice. N u riscam nim ic, e vina
călduţei golăniri din vrem uri/e noastre care a dedram a tizat
totul, lipsindu-se chiar prin aceasta de m ijloacele de a sim ţi
ceva m ult tim p. C iudată epocă: cel m ai greu lucru nu e să
îndepărtezi din ea obscenitatea ci să o faci să se ivească.
T oleranta a dezam orsat cele m ai licenţioase situaţii. sexul
este un biet sacrilegiu care nici nu m ai are m ăcar virtuţile
sacrului. N u decăderea îl am eninţă pe libertinul m odern ci
plictiseala.
D e fapt. eram prea sănătos pentru aceste practici
extrem e; credeam că trecusem de partea cealaltă dar
nici llll mă m işcasem . P rea m ult căutasem pitorescul,
neaşteptatul ca să m ă leg realm ente de fiecare din
episoadele care ne jalonaseră experienţa. C unoscusem o
vară de anarhie sexuală, acu1J1ulasem un capital de
em oţii excentrice care Îm i m ângâiaseră o clipă
sensibilitatea dar nu coborâseră destul de adânc ca să se
poată înscrie în arhivele pielii. E şuasem să m ă
transform , răm âneam m ic-burghezul care, după
îm părtăşania unei m ari abateri, se întoarce la
voluptăţile lui convenţionale. Şi eram şi m ai supărat pe
Rebecca pentru că m -a lăsat să sper o m etam orfoză şi că
am dat falim ent. T răiserăm prea sus pentru slabele
noastre tem peram ente şi ne sim ţeam ruşinaţi. ca săracii
care sunt invitaţi într-o seară la un festin şi trim işi după
aceea Înapoi la cocioabe le lor. Şi apoi, nimic nu-i mai
descurajant pentru un individ decât să descopere
banalitatea propriilor lui fantasm e; când aflarăm că la
L ondra, N ew Y ork şi B erlin existau cluburi În care se
practica pe scară largă ceea ce noi făceam În doi, fui
dintr-o dată sătul de obiceiurile noastre: un bulevard
atât de frecventat nu m ai era dem n să pun piciorul în el.
A ceastă viată în vas închis, aş zice în oală de noapte
închisă, care ne constrângea să ne rupem de lum e,
această viaţă casnică, în papuci pentru că e perversă, nu
mai avea nici un sens. Şi încă dacă am fi adm is o
oarecare societate la zbenguielile noastre asta ne-ar mai
fi scos din singurătate, dar R ebecca nu era dispusă să
lase o terţă personală sau un cuplu Între noi. C ufundaţi
În depravare, duceam o existentă de rentieri, fugind, cu
toate perdelele trase, de aventuri şi de întâm plări
neprevăzute. D ar lum ea alungată îşi relua drepturile: .şi
cu cât ne Încuiam m ai m ult, cu atât o auzeam bătând la
uşi,şoptind la ferestre, suflând în perdele, incitându -ne
să ieşim din casă, să ne pierdem În ea Înainte de a nu fi
prea târziu. '
Saturat de voluptate, de opulenţă, Încheiam distrugerea I
sortilegiului. Mi-era foam e de zgom ot, de anim aţie, de m ulţi
 m e, de vacarm . C urând .între R ebecca şi m ine se stabilit un
clim at de iritare surdă: m ă răceam , caracterul m eu
nestatornic, înăbuşit o clipă de am eţitoarea personalitate a
prietenei m ele, ieşea din nou la iveală. R ebecca fusese pentru
m ine ceea ce fusesem eu pentru ea: un fel de şoc brutal, un
sufIu încins care m ăturase tot. A ceastă energie sălbatică.
vacantă de acum înainte. se întoarse îm potriva noastră.
F urtunile. fluidele puternice pe care le strânseserăm nu
aveau să întârzie să izbucnească sub form a unor adevărate
vijelii. D upă ce-mi cocoţasem metresa pe un piedestal o
dădeam jos violent. în căutarea unui nou idol de adorat.
P entru că trezesc forţe de obicei aţipite m om entele de m are
luxură se pot converti de îndată în cruzim e. Şi întotdeauna
există m ânie într-o dezm eticire. E ram supăra t pe tovarăşa
m ea că nu -m i m ai inspira destulă pasiune, şi m ă apucai să
doresc să aibă pudoarea să se eclipseze. lubind -o m ai puţin.
aproape că o detestam , iar cum perversiunea fusese forma pe
care o luase ura noastră. perversiunea o dată dispărută se
transform ă în răutate.
D escoperii în R ebecca fisuri: rem arcai de pildă că
anumite glum e, pe care alţii le suportau fără să se supere
sau le făceau să înceteze cu o ridicare din um eri, o afectau
ca nişte injurii grave a căror am intire o tortura. A ceastă
fată trufaşă care m ă supusese tuturor capriciilor ei era
lipsită de cea m ai elem entară încredere în sine. P rofitam
fără ruşine de acest lucru, nu încetam să ridiculizez tot
ceea ce considerasem mai înainte drept sacru. Rebecca se
necăjea. izbucnea în plâns:
bacanalele noastre se transform au în război. C e vrei, nu le
răneşti bine decât pe fiinţele dragi, nu există1nici o plăcere
în a supăra necunoscuţi. Şi pe urm ă, tot ceea ce num im
civilizaţie se sprijină pe aprofundarea cruzim ii. F erocitatea
prosperă azi în cuvinte. se spiritualizează din cauza
discreditului aruncat asupra violentei .fizice. Generatia
noastră, care găseşte un orgoliu în faptul că a elim inat
sălbăticia a constrâns-o să se întoarcă m ascată. N u -ţi m ai
dozezi forţa cu pum nii sau cu m uşchii .O asculţi cu m intea
sau cu lim ba. Societatea noastră a câştigat astfel în
rafinament dar n-a stabilit încă pedepse pentru repararea
im enselor daune com ise de persifIaj şi de calom nie. M ai
adaugă că toate-s bune pentru
 a-l intimida pe celălalt, inclusiv m ultiplele ideologii ale
eliberării care au înflorit pe m eleagurile noastre de un
secol în. coace: este chiar unul din farmecele deosebite
ale epocii noastre acela de a-i putea răni pe indivizi în
num ele libertăţii lor. Inutil să -ţi m ai precizez că
Rebecca, spre deosebire de mine, n-avea obişnuinţa
acestor dueluri oratorice: dacă există copii crescuţi cu
textul biblic sau cu recitarea T alm udului, alţii hrăniţi cu
laptele aventurii, alţii crescând încă în sânul naturii sau
al unui ocean sălbatic, m uzica m ea de copil, de m ic
parizian, fuseseră ţipetele şi scenele părinţilor m ei între
ei sau împotriva mea - eram unicul lor copil -, umilirile
tatălui m eu care îm i înfipsese în cap, ca pe un cui, ideea
persistentă a inferiorităţii m ele. O asem enea educaţie
creează odrasle şirete", revanşarde, pline de
resentimente pentru întreaga omenire. Intr-un cuvânt,
sluga dum itale. A ceastă anecdotă ca să -ţi explic reivirea
în m ine a unor tendinţe reale, o predilecţie,deosebită
pentru loviturile sub centură pe care prospeţim ea
începuturilor am oroase ştiuse să o stăpânească.
Se sfârşea un ciclu, iqr eu sim ţeam nedesluşit că un
altul trebuia să -l înlocuiască. îm i făcusem m etresa
redutabilă ca să pot m ai bine s-o găsesc insignifiantă
după aceea. Să adm iri înseam nă deja să urăşti, să
destitui dinainte pe cel sau pe cea căreia îi ridică o
statuie: după opt luni de furie erotică, ne aflam străini
unul de altul, crezând că ne cunoaştem şi nem aiavând să
ne spunem nim ic. A cestei noi situaţii R ebecca îi rezistă
mai întâi în m od violent, cu toată forţa unei fem ei care
şi-a pierdut privilegiile dar înţelege să -şi păstreze m ăcar
demnitatea. A vuserăm m ai m ulte certuri. Situaţia
înveninându-se, încercarăm să facem calea -ntoarsă şi
plecarăm Într-o călătorie de mai multe luni în Asia unde
cerui să fiu detaşat de O rganizaţia m ondială a sănătăţii.
V arietatea culturilor şi a persoanelor; frum useţea
locurilor acţionară ca un panaceu al ne
fericirilor noastre conjugale. Dar la înapoiere
reîncepură toate. Sentimentele noastre se rupseseră sub
propria lor greutate şi nu m ă m ai gândeam decât să m ă
distanţez. Înlănţuirile noastre, am spus o se rarefiaseră;
odată term inată proasta conduită, n -aveam nici un chef
să reiau copulaţia clasică a la tăticu' m ai ales cu o
femeie care-m i era fam iliară până la :
I
I
.
 greaţă. C e indecenţă poate rivaliza cu prospeţim ea unui
trup nou? R ebecca a înţeles, se pare, căci îm i m ărturisi
într-o zi: "N-ar fi trebuit să facem niciodată asta, te-ai
schimbat. " D ădui din um eri, găsind ridicolă revenirea la
pudoare, vestigiu al unei educaţii rigoriste, dar încă
nu-ndrăzneam să -i spun adevăratele m otive ale răcelii.
In faţa dezinvolturii m ele, uneori, o apucau sufocări de
m ânie, pofta de a m ă strânge de gât, de a m ă doborî, de a
m ă face să m ărturisesc, strângându -m ă de gât, toate
tainele inimii.
îmi amintesc un episod deosebit de izbitor: e vorba de
a doua noastră m are ceartă; prim a, cum ţi-am spus ieri,
având loc cu ocazia unui dineu. D in com oditate, o să fac
distincţie Între hărţuielile cotidiene şi m arile opere de
ură, m ai rare, m ai lungi, m ai greu de suportat. P e vrem ea
aceea, deci, era prim ăvara, plecasem în călătorie o
săptăm ână, invitat să iau cuvântul la un congres de
parazitologie de la Viena. Rebecca, care se instalase la
m ine, profitase de acest interval ca să aranjeze cochet
apartam entul m eu parizian de două cam ere.
Îi făcuse plăcere să zugrăvească pereţii, să vopsească
uşile, să pună la ferestre perdele de culoare deschisă, să
umple toate vazele cu flori m ari, să coasă vreo douăzeci de
pernuţe de satin care alcătuiau o tandră grăm adă de
rotunjimi primitoare În m ijlocul salonului. Îm i cum părase
un nou televizor în culori precum şi două frum oase lăm pi
în stil 1900 şi transformase acel bârlog de celibatar în
cuib de tineri şi proaspeţi îndrăgostiţi. E ram încântat de
m etam orfoză. em oţionat de gest, m ai ales când R ebecca
îm i spusese că cheltuise cu această re
novare trei sferturi din salariul ei plus toate economiile.
F ireşte, la prim a supă rare pe care o avurăm îm preună,
adică la două zile după întoarcerea m ea, nu m ă lăsai să
nu-i critic aspru iniţiativa; bătându -mi joc de prostul ei
gust, un prost gust de coafeză, arătându -i nepotrivirea
dintre zugrăveală şi m obile, acuzând -o în fine că m i-a
răscolit apartam entul, că a făcut din el un lux de tort cu
frişcă, o vizuină de cocotă. Îm i am intesc, eram Într-o
cafenea, R ebecca plângea, era prim a oară că o atacam în
m eseria ei. Şi ca să adaug la răutate o m itocănie, m ă
sculai spunând că nu -i mai suport lacrimile.
V eni după m ine în stradă, avea o faţă crispată şi îm i fu
deo
dată frică de violenta care-i schim onosea trăsăturile. F ără
să-mi form ulez gândul presim team o catastrofă.
- A şadar nu -ti place decoratia apartamentului?
A vea vocea şuierătoare .sufocată parcă de indignare.
- N-am spus aşa ceva.
- Ba da. apartamentul e groaznic,nu încerca să m ă
menajezi
- D e ce te iei după m ine?
, - C a să -m i repar greşelile, o să vezi I
D eschisei uşa. vag neliniştit: Înainte de-a fi putut să
schiţez un gest. R ebecca se năpustise înăuntru, apucase
televizorul şi-l aruncase în casa scării. M ă repezii la ea. dar
aparatul se disloca deja pe trepte. vomându-şi m ăruntaiele
de turbine şi de fire. Într-un zgomot de nedescris care trezi
tot imobilul/.
- E şti com plet nebună?
- Nu, scumpule, îţi restitui apartam entul aşa cum era.
C u un pas hotărât, se Înarm ă cu un cuţit de bucătărie şi.
m etodic spintecă una câte una toate pernuţele pe care le
confecţionase, Înecând salonul sub o aversă de puf alb.
Paralizat de puterea acestui uragan. stăteam nem işcat,
stăpânit poate de obscurul sentim ent că m erit această
corecţie. T e scutesc de am ănuntele acestei lam entabile
afaceri; e de-ajuns să ţi spun că acest colt fericit şi cald a
fost devastat tim p de o jum ătate de oră o parte din cărţile
m ele rupte. accesoriile erotice aruncate pe fereastră tapetul
sfâşiat. cele două lăm pi făcute zob pe um ărul m eu. R ebecca
cauzase ea singură tot atâtea stricăciuni cât o percheziţie a
politiei. iar când plecă apartam entul
meu distrus nu mai era decât un câmp de ruine. Eram
zdrobit şi cred că -mi plângeam atât apartamentul devastat
cât şi dragoste le noastre com prom ise. P robabil că vecinii
auziseră tot, şi aşa tolerau cu greu ţipetele de am or ale
R ebeccă i noaptea, reputaţia m ea În im obil era ruinată
D ouă ore m ai târziu. printr-una din inconsecventele care-i
erau fam iliare, m etresa m ea m ă cheam ă plângând la telefon
ca să se scuze. M ă im plora s-o las să-şi repare stricăciunile,
se oferea să cureţe tot, chiar dacă trebuia să-şi petreacă
toată noaptea cu asta.
- A lungă -m ă dacă vrei, dar lasă -m ă Întâi să pun toate la
loc.
 A cceptai. Se puse pe treabă cu m ătura şi făraşul În
m ână. E u, căţărat pe un taburet, Îi dădeam ordine, m ă
desfătam cu această predare, o copleşeam cu sarcasm e,
cu reproşuri, cârtind asupra trebii prost făcute,
supunând-o arbitrariului celor m ai m ărunte capricii ale
m ele. A ceastă idioată care crezuse că m ă intim idează se
târa acum În faţa m ea. D upă ce, după mai multe ore,
curăţă tot, deschisei uşa şi-i urai noapte bună.
- V rei să plec?
- Prefer
- N-am chef să plec.
- E m ai bine aşa: hai, cară -le!
- F ranz, te iubesc, Îţi cer iertare, am greşit. N u te iubesc
decât pe tine, pentru tine o să fac orice.
- N-am decât o singură dorinţă, să -ţi iei valea.
O Înăbuşeau deja lacrim ile care, un m inut după aceea, Îi
ieşiră din piept Într-o explozie de plânsete, de gemete convul-
sive şi furioase. C ăzu În genunchi Înaintea m ea,
sărutându -m i m âinile şi pantofii.
- Te iubesc, repeta ea, te im plor, ţine-m ă cu tine din m ilă.
Îm i strângea frenetic genunchii În braţe, În tim p ce cu
lovituri de picior o respingeam spre uşă, prefăcându -m ă
că hotărârea m ea e de nezdruncinat. V oiam să văd până
unde poale m erge o fem eie Îndră gostită În poziţie de
inferioritate; din rugăm inţile, din im plorările ei scoteam
tone de vanitate şi-m i um flam pieptul ca un paşă. P lânse
Încă m ult tim p, pe jos, cu faţa În m ochetă, cu m âinile
trem urând, descărcându -se de o durere nesfârşită.
A şteptai să se atenueze criza şi pusei pentru Întoarcerea
ei condiţii draconice: ceream să ne vedem m ai puţin, să m ă
lase liber să um blu după cine vreau, să Înceteze să -mi mai
scotocească prin lucruri şi prin scrisori. A cceptă cu un aer
copleşit.
- Sunt În stare să În dur orice num ai să fii un pic cu m ine.
M i se pare chiar că ai putea s-a iubeşti pe alta dacă asta s-ar
petrece lângă m ine şi dacă m -ai ţine la curent. T e-aş urm ări
până la capătul lum ii chiar dacă m -ai respinge sau m-ai
alunga. N ici o suferinţă venind de la tine nu poate egala
suferinţa ce i-ar pricinui-o pierderea ta.
 A scultam aceste cuvinte ferm ecat, m ăgulit prosteşte,
nebănuind niciodată că această fem eie m ă iubea cu o
asem enea putere de convingere. Îi răspunsei:
- A i face toate astea pentru m ine? G reşeşti; dram a, vezi
tu, e că m ă iubeşti prea m ult, m ult prea m ult. P entru că n -ai
cu ce să te ocupi, n -ai o m uncă în care să te im plici. Îţi cer
să m ă iubeşti m ai puţin: pasiunea ta m ă încurcă. N u ştii că
dragostea nebună este un m it opresiv creat de bărbaţi ca să
le aservească pe fem ei?
jubilam : o făceam pe fem inistul, o zdrobeam pe R ebecca în
num ele dem nităţii ei, îm i găseam un anum it talent de
nem ernic lum inat. O clipă, îm i fu frică: la ideea că această
fericire, acest surâs erau la cheremul meu. Apoi îmi alungai
scrupulele şi o altă idee se insinuă în m ine: puteam să le fac
şi să le desfac pe toate în privinţa acestei fiinţe care-şi
pusese soarta sub regenţa m ea. R evelaţia fu teribilă. E a nu
m ă m ai părăsi şi hotărî întregul curs al legăturii noastre.
R ebecca nu îndrăzni să obiecteze nim ic. Seara, afişă pe uşa
exterioară, în atenţia ocupanţilor im obilului: "N u vă
neliniştiţi, n -a fost decât o ceartă. "
M ă puse să -i prom it că n -o voi m ai um ili şi îm i jură să
nu se m ai enerveze cum făcuse. B ineînţeles, m ă sim ţeam in -
capabil să -m i ţin lim ba de viperă şi bănuiam că furia R e-
beccăi, cealaltă fată a dragostei sale intransigente, se va
reaprinde la prim a alertă, îm i plăcea această stare de criză;
ador să -i fac pe oam eni să -şi iasă din fire, să -i exasperez, să
le răsucesc nervii până ce m ă ard de ei. Încerc în asta
aceeaşi beţie experim entală ca în focurile erotismului. Scena
de menaj este o prelungire cu alte mijloace a voluptăţii. Şi pe
urm ă, în fam ilia noastră , întotdeauna am fost
aproape de nebunie prin fem ei. T atăl m eu, bunicul m eu şi
propriul lui tată avuseseră toţi trei darul de a -şi îm pinge
soţiile în pragul alienării. A veam o altă victim ă de sacrificat
pe altarul tradiţiei, această lungă linie de despoţi domestici
m ă încuraja să preiau făclia. Iar cel care nu învaţă nim ic din
trecutul lui, din trecutul străm oşilor lui, se condam nă să
retrăiască nenorocirile acestora.
 O pală de aer veni deodată să ne izb ească feţele înroşite
de infam a confidenţă: fără să bată, R eb ecca deschise uşa
cu brutalitate.
- B ună seara.
L a auzul vocii, infirm u l îşi oprise scurt vorbăria dem entă.
L argi plăci roşii îi ţâşniseră pe faţă ca nişte bucăţele de
vermillon lipite drept pe piele.
- A , dar e "dom nu l O f uscat" , pronu nţă ea făcând o ple-
căciu ne în faţa m ea. M ai sunteţi la fel de iritat?
- N u, nu, corectă F ranz cu un surâs rău, nu m ai este
"dom nu l O fuscat", e don Q uichat, salvator de m otănei,
apărătorul văduvei şi al pisoiu lu i.
- Ce-a m ai făcut iar? exclam ă R eb ecca gata s-o apuce un
râs nebun. .
Acest "ce-a m ai făcut iar" m ă dădu gata. F ui cuprins de un
puternic resentim ent. În forul m eu interior, se înţelege, căci
în exterior continuam să arborez un surâs larg care-mi crispa
gura. A rdeam de nerăbdare să sfârşesc o dată cu aceste
bruftuiri dar nu putui decât să bâlbâi câteva cuvinte
inaudibile. E ram aşezat în locu l în care se încrucişa,!
răsuflările celor doi soţi, iar aceste răsuflări erau un curent
de aer fetid. Aveam nevoie de aer, aspiram la aerul din larg,
ca să m ă descotorosesc de m ocirla în care eram cufu ndaţi de
atâta vrem e. F ugii, ruşinat, iar când trântii uşa în urm a m ea,
crezu i că aud râsete batjocoritoare. P robabil că se ţineau cu
m âinile de burtă de atâta râs, că-şi băteau joc de înfrângerea
m ea. M ă sim ţeam îm proşcat, m urdărit. A trebuit într-adevăr
pantom im a derizorie a lui F ranz, m ila laşă pe care ţi-o
inspira un handicapat ca să suport aceste vu lgarităţi. A lergai
la cabină aşa cum o vu lp e în colţită se-nfu ndă în vizuina ei.
Beatrice dormea deja, iar respiraţia ei regu lată, m irosu l ei u n
pic dulceag monopolizau patul cu o insistenţă aproap e
greţoasă: "O h, iartă-m ă" îi spusei
cu voce joasă, ruşinat de gându l m eu, "sunt atât de răscolit". .
V oiam să reflectez, să dau frâu liber ciudei mele dar un val de
ob oseală m ă dob orî. E f1lm copleşit, o am orţeală în întregul
trup îm i poru ncea să dorm . C ăzui într-un somn adânc. Avui
un vis: R eb ecca stătea pe pu ntea navei, cu pisoiul din V eneţia
în braţe, şi-mi repeta mângâindu-l: "M eriţi ceva m ai bun
decât Beatri
'
ce, faci m ai m u lt decât viaţa pe care ţi-o rezervă ea." A p oi
aruncă pisica în m are şi încep ea să profereze obscenităţi cu
un atroce accent nem ţesc. T rebui să m ă trezesc lac de sudoare
din acest coşm ar, în plină noapte, ca să-m i dau în sfârşit
seama ce era cabina lui Franz: un atelier de detracare
sentim entală.
Ziua a treia:
Întâlnirea infidelilor.
U nde am anţii se unesc, se prefac în scrum.
doua zi, când deschisei ochii, B 6ltrice ieşise deja. O ploaie
violentă biciuia hublou l, îţi îm păienjenea vederea, ca o
închisoare cu m ii de zăbrele lichide. O dată cu am intirea serii
trecute îm i reveni şi m ânia. Sentimentele mele pentru Franz,
cantonate până atunci într-un am algam de curiozitate şi de
dezgust, culm inau în dim ineaţa aceea în ran chiună.
C onfesiunea sa respingătoare, rânjetele soţiei sale îm i
deveniseră intolerabile. Încetasem de a le m ai dori prietenia,
nu m ai voiam nici să-i văd, nici să-i aud. L a nevoie, m ă voi
Închide În cabină ca să scap de zeflem elile lor. T rebuia să-i
împărtăşesc lui B eatrice hotărârea m ea.
O găsii aşezată la m asă, în sufrageria pustie a vasului, în
faţa lui M arcello. M irat şi fericit de această discuţie În
doi, cu un individ pe care-l critica cu o seară Înainte,
hotărâi, din p oliteţe, să aştept puţin înainte de a-i
m ărturisi proiectu l. D upă ce îi strecurai la ureche că nu
m ai eram supărat pe ea pentru incidentu l cu pisica, m ă
amestecai într-o conversaţie făcută nu mai din aluzii
despre Orient În care italiana alterna cu franceza. D acă
ex ista o persoană cu care eram fericit să com u nic
gânduri care să d~ păşească gam a ob işnu itelor
banalităţi, aceasta era Marcello. In ciuda puţinelor
lucruri pe care ni le spusesem , m ă im presiona, dusese
până la capăt o exp erienţă în care eu eram doar novice,
m ă sim ţeam în faţa lui plin de întrebări,
plin de curiozitate. Ş i pe urm ă, avea o facultate de a
propaga entuziasm u l care m ă cucerea. Îmi amintesc bine,
vorbea de dru m u l spre Indii când B eatrice se plânse că i-e
frig. Cu amabilitate, îi propusei să m ă duc să-i aduc un
pulover din cabină. L a Întoarcere, m ă opri sem o clip ă în
hol în faţa unei hărţi
maritime a M editeranei: deodată, o m ică tuse sonoră lângă
m ine m ă făcu să tresar. E ra R eb ecca, foarte palidă,
nep ieptănată.
- Didier, te... te rog nu gândi despre mine lucruri josnice.
V orbise p e un ton de im plorare şi m ă apucase de braţ cu
un aer de rătăcire pe faţă. C rezu i m ai întâi că este o nou ă
farsă şi m ă pregăteam s-o las înfiptă acolo.
- N u voiam să-m i bat joc de du m neata ieri seară. A m râs
pentru că eram enervată. N u ţine seam a de ororile p e care
F ranz le deb itează despre m ine. S tarea lui de bolnav îl împin-
ge să fabuleze, ar vrea ca toţi să-i suporte ascendentul.
Încercă să surâdă, dar un trem ur preschim bă surâsul
într-un hohot de p lâns înăbuşit. E ram agasat, nu m ai
reuşeam să ajustez imaginile pe care fata aceasta le emitea
în direcţia m ea, atât erau de nepotrivite unele cu altele.
- T rebuia să te văd, ţin la stim a du m itale.
- Ţ ii la stim a m ea? îi spusei, afectând o răceală care spe-
ram să n-o păcălească, stim a unui individ aşa de şters ca
mine, a unui "domn Ofuscat"?
:- D a, ţin la ea. Ş i încetează, te rog, n-o să-ţi m ai spun
aşa.
Încercam să o tachinez ca să-mi minimalizez vacarmul
inim ii, căci eram descu m pănit. F aptul că această fem eie,
ieri dom inatoare, astăzi m ă im plora, m ă lăsa cu răsuflarea
tăiată. N u reuşeam să-i desluşesc intenţiile, sp unându-mi
căn-avea poate nici una. D eja îm i reproşam că păcătuisem
prin exces de neîncredere, că fusesem naiv din prea m ulte
bănu ieli. V ina îi revenea lu i F ranz, născociri lor lui
extravagante şi-l suspectam acum de oarecare exagerare
dacă nu chiar de m itom anie. C ăinţa R ebeccăi schim ba tot,
ea nu m ai era decât o fată fragilă care ţinea să-şi salveze
reputaţia m ân jită de u n soţ nedelicat. C oborând vocea, îm i
spuse cu o uşurătate m ângâietoare:
- D idier, aş vrea să-ţi vorbesc du m itale singur..'.
- Dar suntem singuri.
- Nu aici, în cabina mea.
U n val de sânge m i se urcă în obrajii p e care aş fi vrut să-i
acopăr cu palm ele, ex ecutai o negociere dificilă între
indispo
 zitia m ea şi necesitatea de a o ascunde. R eb ecca îşi
ridicase
capul şi m ă privea cu o fix itate ardentă.
B uzele ei Întredeschise lăsau să se zărească dinţii foarte
albi; strălucirea lăptoasă a acestor perle Îm i dădu o
zguduire pe care n-o putui disimula.
- De ce În cabina dumitale?
- A colo o să fim m ai liniştiţi, o să-ţi exp lic tot.
- Nu acum, nu pot
- Ş tiu, vino după-m asă la ora 5, num ărul 758.
M ă Înăbuşii sub brutalitatea acestei propuneri şi trebui să
m ă ţin de ram pă ca să nu m ă clatin. A ceastă Întâlnire m ă în -
tors~ se p e dos; instantaneu uitai m ânia care m ă însufleţea
abia cu o oră m ai devrem e. C red că aş fi răm as m ultă vrem e
în picioare În hol să m editez la această invitaţie dacă
Rebecca nu m-ar fi readus la realitate.
- Repede, Didier, te-aşteaptă B eatrice. P resupun că pulo-
verul e pentru ea din moment ce p orţi deja unu l pe
dumneata. Pe curând.
U rcai în sala de m ese izbit parcă de lu m ină. În
entuziasm ul m eu, o sărutai pe B eatrice de faţă cu M arcello
şi le oferii la am ândoi Încă o cafea. In loc să-mi
m ulţu m ească, M arcello spuse doar aceste vorbe:
- "Cel care dă, spunea V ivekananda, trebuie să îngenu n -
cheze şi să-i m u lţu m ească celui care prim eşte că i-a oferit
posibilitatea să dea."
Italianul avea un citat pentru fiecare împrejurare, manie
ridicolă care pe m om ent m i se păru culm ea bunelor m aniere.
Vorbea tot despre India dar num ai întâlnirea dată de
Rebecca
Îşi continua în capul m eu insistenta m ică m uzică. Ş i când te
gândeşti că fusese de-ajuns un moment pentru ca rezervele
m ele să se transform e în consim ţăm ânt! C u m de căpătase
această fem eie în două zile atâta im p ortanţă? C ine îm i
dăruise un sentim ent, o percepţie nouă pentru ea? C iudată
întâmplare: asemenea acelor vecini de palier care-şi vorbesc
prim a oară la zece m ii de kilom etri de casa lor, trebuia să m ă
duc în A sia ca să intru în ceea ce nu cu noscusem niciodată în
F ranţa: un vodevil! B ineînţeles, n-o să m ă duc în cabina
R eb eccăi; nu, În schim b, o să m ă închid la m ine ca să citesc
R evoluţia spi
rituală de K rishnam urti. Ş i îm i reproşam ca pe o p erfidie toa.
na neaşteptată pentru ea, căutam să o uit enu m erând farm ece.
le lui B eatrice, frum useţile care m ă aşteptau în O rient,
A veam să stric o viată ce prom itea cele m ai profu nde b ucurii
pentru.., pentru ce de fapt?
Citindu-m i parcă gândurile, B eatrice m ă chem ă la ordine
încruntând din sprâncene. M ustrarea m ută avu darul să m ă
Îngrozească; avui dintr-o dată intuiţia nep lăcută că totul se
schim base în chip subtil, pe nesim ţite. C ă intram într-o nouă
constelaţie care avea să ne m odifice raporturile. Ş i, departe
de a-l asculta pe Marcello, o exam inai fix : niciodată n -o
găsisem atât de puţin frum oasă. N u se fardase, ceea ce lăsa să
se vadă im p erfecţiu nile u nui ten m arcat de cei treizeci de ani
ai săi' bijuteria care-i atârna pe piept avea drept efect
principal de a-i sublinia slăbiciu nea patetică. N u se m ai
străduia să-m i p lacă şi se arăta în stare naturală; cu părul ei
blond în dezordine şi cu rochia-sac care-i cădea până la
glezne, m i se părea lipsită de acea fem initate neliniştită,
abundentă care constituia atracţia R eb eccăi. B eatrice,
femeie-cop il cu anatom ia neîm p linit~ cerea o afecţiun e
senină, m ângâieri fără surprize, în tim p ce
R eb ecca m ă obseda prin nu ştiu ce ispită de dragoste
enervantă şi brutală. P e prim a o găseam prea sim p lă pe lângă
supleţea felină, frum useţea m ai rară a acestei necunoscute.
D e ce să nu m i-o m ărturisesc: B eatrice era o fem eie p e care o
clasezi din capul loculu i printre p ersoanele cu m inţi. Însăşi
fantezia acestei călătorii nu putea prevala asupra im presiei de
seriozitate şi de rezonabil p e care parc-o dădea. Doamne, cât
era de rezonabilă!
L a prânz, având grijă să nu m ănânc cu F ranz, îi jucai o
festă de care m ă felicit şi acu m . S osii în avans cu B eatrice şi
alesei o m asă la care nu m ai răm ăseseră decât două locuri.
E rau prezenţi, în afară de R aj T iw ari, m ereu punctual, doi
studenţi turci şi un student iranian. S e vorbea, într-o engleză
bâlbâită, de viitoarea escală la A tena, de furtuna prevăzută
pentru noaptea urm ătoare, de p etrecerea de A nu l N ou, a
doua zi seara. D iscuţia nu prea era afectată de diferenţele
naţionale şi nici o sin. gură dată nu fu abordat dom eniu l
politic, deoseb it de spinos după afacerea iraniană. F ericit de
a putea, sub acoperirea aces
 tui zu m zăit de vorb e, să m ă gândesc în voie la ce avea să
fie după-am iază, m ă lăsai uşurat în voia fantom ei
provizorii şi relaxante a conversaţiei. C ând sosi F ranz,
împins de un marinar - recunoscusem de departe oribilul
scârţâit al roţilor asem ănător cu clop oţelu l unu i lepros -
îmi terminam desertul.
D ădea târcoale m esei noastre, ca o m uscă în jurul unui
hoit, căutând cu disp erare un colţ lib er în care să se
strecoare, sudat de scaunul lui într-o grim asantă
copu laţie.
- P oftiţi, îi spusei ridicându -m ă, vă cedez locul m eu. -
P leci deja? M uream de poftă să stau de vorbă cu du m-
neata!
- P rea târziu, F ranz, îm i daţi voie să vă spun pe nu m e?
A m term inat m asa. V a trebui să vă găsiţi o altă victim ă.
- Ce-nseam nă asta? C redeam că suntem cam arazi.
- Camarazi! Cuvântul mi se pare într-adevăr prea slab:
spuneţi m ai degrabă că n-au existat prieteni mai buni de la
C astor şi P ollux încoace.
- De ce aceste sarcasme între voi? ne întrerupse Beatrice.
F ranz îşi reluase surâsul răutăcios.
- D idier este cam nervos p entru că m ă ştie prezent între
du m neata şi el atunci când nu sunt de fată.
D ădui din u m eri. D ar o reflecţie a lui T iw ari, care-i cerea
lui F ranz veşti despre R eb ecca, puse capăt bunei m ele
dispoziţii: îm i reveni în m inte că nim eni nu se u itase la
B eatrice, că nim eni nu -i făcuse m ăcar un com p lim en t în
tim pu l m esei. Ş i m i se părea că toţi, în tim p ce eu m ă
îndreptarn spre uşă, îi pu neau a notă proastă şi m ă priveau
cu o m ilă răutăcioasă. B ineînţeles, aveam probabil aerul
cam naiv al acelor cupluri în blu gi care se deghizează în
luptători ca să facă să se creadă că
au trăit m ultă vrem e la tropice.
- Ai raporturi curioase cu Franz, îmi spuse Beatrice. -
T ipul ăsta m ă exasp erează. .. D inadins m -am aşezat la
o m asă plină de lu m e, ca să scap de grim asele şi de
subînţelesurile lu i.
- Te formalizezi prea repede. Apropo, nu mi-ai povestit
ce-a fost aseară.
- A fost m ârşav.
 Îi rezu m ai în două vorb e confesiu nea infirm ulu i, având
bine grijă să-i înglob ez şi soţia în reproşuri. D ar în sinea
m ea m ă gândeam nu m ai la întâlnirea de după-am iază,
singurul element fericit din ziua aceea.
D ar şi aici eram îndoit. P e de-o parte, voiam să fiu elib e-
rat de chinul de a-l auzi si de a-l revedea pe Franz. Pe de
altă parte, eram atras de R eb ecca. C u această întâlnire
credeam căle-am conciliat pe toate: voi avea-o p e soţie şi
m ă voi desco torosi de soţ. R ăm ânea B eatrice. T rebuia s-o
mint. Dar am spus-o: novice în acest dom eniu, m ă tem eam
să nu fac o gafă.
E zitam , m ă gândeam îndelu ng la cât o să coste o trădare.
Cuplul nostru se baza pe clauze tacite; consolidate de timp,
şi tot atât de severe cu un contract de căsătorie. B ineînţeles,
reprobarea care este legată de m inciu nă avea de ce să m ă
facă să tresar; dar din m om ent ce în fond era vorba de prim a
m ea "înşelăciu ne", şi folosesc dinadins acest cuvânt desuet,
nu prea aveam de ce să m ă neliniştesc. Ş i pe urm ă, cu un pic
de îndem ânare, speram să ţin secretă m ica m ea intrigă. L a
urma urm ei, nu m ai răm âneau decât patruzeci şi opt de ore
până la Istam bul, iar riscurile de a vedea povestea
dezvăluită erau astfel reduse.
E i hai, de ce să-mi fac atâtea griji? Nu era vorba decât de a
o împrumuta pe Rebecca! N-aveam să m or şi nici păm ântul
n-avea să se răstoarne din cauza unui flirt nesocotit. E senţia-
lul era ca totul să se p etreacă în afară de F ranz; şi pe urm ă
ideea de a-i face u n rău, m om eala de a-ţi bate joc de u n soţ le-
gitim care încercase să m ă înjosească dădeau de zece ori m ai
m ultă valoare dem ersulu i m eu şi luau cu sine acea parte ne-
decisă din m ine care cerea prudenţă.
D istrat de hărţuielile A de la m asă, nu putusem născoci
nim ic ca să-m i ex ecut planu l. Îm prejurările îm i veniră în
ajutor. D in cauza vrem ii proaste, direcţiu nea navei organiză
un loto şi diverse jocuri de noroc pentru după-am iază.
P etrecu i aici cu B eatrice, pasionată de cărţi, două ore bune în
tim pu l cărora elaborai tot felu l de m inciu ni. P ână la urm ă, m ă
oprii la cea a cărei banalitate îm i garanta reuşita: către ora
cinci fără un sfert, pretextând o m ică nevoie, m ă eclipsai din
salon. Nu-m i prea păsa de felu l în care o să-m i exp lic absenţa
îndelungată, fiind
 cu totul cuprins de intensitatea momentului. La gândul de a
o vedea p e R eb ecca între patru ochi, îm i sim ţeam p icioarele
înmuindu-se şi de m ai m u lte ori fui pe punctul de a m ă
întoarce la m asa de joc: bănu iam eu că m ă convocase în
cabină cu intenţii precise. E ram sp eriat, nici m ăcar nu
avusesem tim p să m ă m ângâi cu im aginea unei aventuri că
îi şi grăbea dezno dăm ântul.
C ât de m u lt regretam că nu luasem nim ic de pus pe m ine!
Însoţind-o p e B eatrice, nu sim ţisem nevoia să fac alte chel-
tuieli şi n-aveam cu ce să par bine îm brăcat. C a să
compensez, petrecu i lu ngi m inute la chiu vetă să m ă pieptăn
şi să-m i trag căm aşa în pantaloni. F ără să vreau îm i
aminteam de revelaţiile p e care m i le făcuse F ranz despre
soţia sa, despre fesele ei m aiestuoase, despre sărutările ei
u m ede, despre gustul său pentru situaţiile neobişnu ite, şi
m ărturisesc că aceste in decenţe îm i excitau curiozitatea. Im i
închipuiam îndrăzneli alături de care ale m ele cu B eatrice,
convenţionale, m i se păreau puerile. D acă m urdăriile
infirm ulu i erau adevărate, prezenţa R eb eccăi la bord le
conferea deodată a redutabilă realitate; şi m ă tem eam că nu
voi fi la înălţim e, că voi face fi
gură de naiv.
În sfârşit, sosii la ora fixată în culoarul cabinelor de clasa
întâi, începând să-m i p ierd curajul, sim ţindu -m i inim a b ătând
într-un fel neob işnuit. Izbirea discordantă a valurilor de coca
vasului frângea trem urul continuu al m aşinilor ale căror vi-
braţii erau repercutate de etajele sup erioare. G ăsii cabina
758, remarcând cât e de aproape de cea a lui Franz. Numai de
n-ar ieşi infirm u l acum şi de nu m -ar surprinde
strecurându-m ă la soţia lu i! In m om entu l în care trebu i să bat
în uşă, em oţia îm i spori. D oream această clipă m ai m u lt decât
orice, şi m ă temeam de ea. Im i lip ii urechea de uşă: nici un
zgom ot. N ici o rază de lu m ină nu se strecura pe sub uşă. C u o
m ână trem urătoare bătui încet de două ori. N ici un răspuns.
B ătui m ai tare. T ot nim ic. A păsai pe clanţă: uşa era
descu iată. Intrai pe ju m ătate: cabina era cufundată în
întuneric. O perdea uşoară în faţa hublou lui se zbătea încet ca
un văI. Ş optii:
- Rebecca.
Din patul situat în fund îmi parveni foarte încet un "Sst".
 - S unt eu, D idier, pot să intru?
Vocea îmi tremura.
- Sst, Sst.
A ceastă delicateţe m ă m işcă - stinsese lumina, presupu-
neam eu, ca să nu -m i sporească tim iditatea - închisei u şa
în urm a m ea şi, băgând de seam ă să nu răstorn nim ic, m ă
dusei
drept la pat ca un m âncăcios la bucătărie.
- U nde eşti?
- Aici, îm i răspunse ea cu o voce de nerecu noscut care m i
se păru că vine din altă parte.
P robabil că era la ~ fel de em oţionată ca şi m ine. A cest
gând îm i dădu curaj. In ciu da întunericu lui, îi zăream formele
as~ unse sub plapum ă şi puteam aproape să-i desluşesc
chipu l. Îşi trăsese părul pe spate căci nu i-l vedeam. Ezitând,
m ă aşezai p e m arginea cuşetei şi, neştiind ce să fac cu pal-
m ele, le frec am u na de alta. L e găseam u m ede şi îngheţate şi
încercam să le încălzesc. C urând, sim ţii braţele tinerei femei
ieşind d e sub cu verturi, căutându -m ă în întu neric, m ân-
gâindu-m i genu nchii. A dm iram că totul se p etrece atât de
sim p lu şi, dintr-o dată tem erar, m ă aplecai asupra acelor
m âini înfierbântate, le dusei la gură. Îi sărutai m ai întâi de-
getele curios de late şi de gro ase - apoi lunecai spre în-
cheieturi: asprim ea lor, firele de păr care le acop ereau m ă
surprinseră în m od neplăcut. Îm i veni o bănu ială care-mi în-
lătură orice reţinere. P al m ai capul partenerei m ele şi scosei
un ţipăt: acel craniu p e ju m ătate chel, acei obraji scorţoşi...
Dar înainte de a-m i da pe dep lin seam a, din baie ţâşni un
hohot de râs şi se aprinse o lam pă lu m inând o scenă pe care
n-o voi uita toată viaţa: F ranz era cel p e care, cu cuverturile
trase până la bărbie, îl ţineam în braţe în tim p ce R eb ecca în
picioare în pragul băii u nde se ascunsese râdea în ho hote fără
ruşine de faţa m ea pleoştită.
M ă dezintegrai într-o m u lţim e de em oţii violente, m ă ri-
dicai îngrozit, urlând "ticăloşilor, ticăloşilor", cum de în -
drăzniseră, drept cine m ă luau? D e n -ar fi fost infirmitatea lui
Franz, l-aş fi luat la pum ni, şi eram atât de dezgustat de
contactul cu el încât scuipai de mai multe ori pe jos. Eram
indignat de trădarea R ebeccăi, dar ea fugise fără să-mi lase
 tim p să-i vorbesc. E ram pe punctul de a m ă duce după ea
când handicapatul m ă apucă de braţ cu o asem enea violenţă
Încât gemui de durere.
- N-o fă pe cop ilul, şuieră el, ia lucrurile cu um or. C re-
de-m ă, n-am sim ţit nici o plăcere în aceste pipăieli. D ar
trebuia s-o fac ca să asculţi urm area rom anu lui nostru: a
cerut-o R eb ecca, dorea să rectifice im aginea p e care ţi-ai
făcut-o despre ea; căutăm nu m ai să te instruim .
- D aţi-m i drum u l, strigai, căutând să m ă încurajez cu pro
priile m ele exclam aţii, nu vreau nici să vă văd nici să vă aud.
- N u te încăpăţâna într-o intransigenţă juvenilă. O vrei
sau nu pe Rebecca?
E ram zdrob it: iată că acum infirm ul m i-o propunea pe ne-
vastă-sa. C rezusem că o seduc dar el era cel care m i-o
oferea ca un codoş. C um de putusem să cad atât de jos?
- N u vreau nim ic, nici pe ea, nici pe du m neavoastră, lăsaţi-m ă
să plec sau chem p e cineva.
- ,,L ăsaţi-m ă să plec sau o chem p e m am a."
L uase tonu l plângăreţ al unui cop il care bate din picior. -
Atunci, du-te.
Îm i dădu drum u l şi m ă trezii liber.
- H ai, şterge-o, du-te să-ţi regăseşti m ărunta dum itale
viaţă conju gală sub form ă de înm orm ântare, rep ede, te
aşteaptă B obonne.
A tât cinism etalat cu atâta dezinvoltură m ă lăsă fără grai:
eu eram cel ofensat iar el îşi m ai perm itea să 'm ă insulte!
D oam ne, m ă gândeam în sinea m ea, erau ei o tovărăşie pen -
tru m ine? D e data asta o să pun lucrurile la punct, de data
asta plec, n-or să m ă m ai vadă. F ireşte răm ăsei. F ranz se topi
îndată într-un surâs mieros:
- Ş ovăi, te prefer aşa! D acă o doreşti pe Rebecca, trebuie
să-ţi asiguri m ijloacele. M i-a prom is că ţi se va dărui de înda-
tă ce îm i voi fi term inat istorisirea.
D ar ce voia de fapt de la m ine această canalie? C e însem nau
aceste vorbe incoerente ?
- V ezi, ţintesc să-ţi cadă în braţe. D ar dup ă anu m ite reguli.
Ş tii ce-a spus K ierkegaard: natura fem inină este un aban don
sub form ă de rezistenţă.
- P uţin îm i pasă de confidenţele şi de soţia du m neavoastră,
îmi sunt complet indiferente.
- M ărturiseşte că m ai degrabă te interesează, altfel ai fi
plecat deja.
- Îm i propu neţi u n adevărat târg, nu?
- S ă spunem m ai degrabă un joc p e care l-am instituit
pentru propria-m i plăcere. N u -ţi cer m are lucru: să fii doar
un auditor atent. Le cer ceva doar urechilor dumitale, nu
rişti nim ic.
E ram foarte agitat şi aproape fără replică; şi m ă întrebam
vag dacă citisem deja în vreo carte echivalentu l acestei
situaţii.
- D ar de ce eu m ai degrabă decât altcineva, de ce nu
Bea.trice?
- C u dum neata am început, cu du m neata o să termin. -
N u sunteţi gelos?
- N u m ă supăr pe R eb ecca că se duce să caute în altă par
te ceea ce nu-i m ai ofer. P ur şi sim plu coop erez cu abaterile
ei în loc să le suport.
Gâfâiam:
- Fie, m-aţi păcălit, de data asta o adm it. D ar credeţi-m ă
că răm ân doar din vrerea m ea. N u m ă speriaţi, vă cunosc,
ştiu că nu risc nim ic şi eu, şi nu m ai eu, F ranz, vă dau
autorizaţia de a vă spune povestea, auziţi? D epindeţi cu
totul de bunul meu plac.
- Nu m-am îndoit niciodată de asta, D idier, sunt robul
hotărârilor du m itale. V rei să m ă ajuţi?
A vea o lucire şm echeră în ochi. O dată în plus m ă
lăsasem prins în capcană de josnica lu i tactică: m ă sim ţeam
prada unei com plete descurajări, şi deşi replici indignate,
percutante continuau să-mi asalteze mintea, sufeream de o
oboseală a tuturor m em brelor ca după o m are şi ireparabilă
înfrângere. Începui să detest vaporul care m ă făcea
prizonierul unui anturaj indezirabil, şi aproape că regretam
avionul care ne-ar fi dus la lim an În câteva ore. F ără să m ă
gândesc, îl ajutai pe Franz să se aşeze: era incredib il de greu
şi de m uşchiulos, şi trebui să-m i dau o osteneală
nem aip om enită ca să-l sprijin de perne.
Nu exista nici un fotoliu disponibil iar patul era prea
strâm t ca să m ă instalez p e el. S pre m area m ea nep lăcere,
trebui să
 scot scaunul rulant ascuns în baie, să-i desfac rezem ătoarea
de cap şi să m ă aşez în el blocându -i com anda direcţională
din cauza tangajulu i. A ceastă răstunare de roluri îm i spori şi
mai mult stânjeneala. Eram epuizat dinainte la gândul
aventurilor lui F ranz. U rm a să continu e istorisirea lor cu
fanfaronadă, sigur că şi-a situat viaţa dincolo de înţelegerea
mea, rezervându-m i sarcina pasivă a auditorulu i. C abina
R eb eccăi era m ai cochetă, m ai îngrijită decât cea a soţului ei.
Puteai vedea chiar ~ i nişte flori. P e o etajeră se aflau ca şi
alături un fierbător electric, ceşti şi pliculeţe de ceai aranjate
pe o tavă de eb onită.
- O să vezi, n-o să ţină m u lt, o să term in până la ora cinei.
F ă-ne un ceai.
Ş i ca şi cu o seară înainte, clocotitul apei însoţi sporovăia
la handicapatului.
U nde am anţii se unesc, se prefac în scrum
A şa cum ţi-am spus ieri, R ebecca şi cu m ine tocm ai
pierduserăm obişnuinţa acelor dezgustătoare m inunăţii
care ne zăpăciseră m ai m ult de un an de zile. A cel sabat
carnal îi dăduse cuplului nostru un al doilea suflu fără ca
prin asta să -l salveze de destinul său perisabil.
Creditul-lubricitate pe care-l aveam expira şi ne ducea
drept la falim ent. A cum , ştiam că iluzia unei vieţi în com un
trebuia să fie spulberată. A veam de
dat o bătălie: să m ă descotorosesc de o fem eie care încă m ă
m ai iubea. Sufeream de acea nenorocire atât de frecventă la
mic-burghezi, aceea de a nu m ă accepta pe m ine însum i, şi
credeam prea m ult în dragoste ca să m ă m ulţum esc cu
nivelul relativ la care căzuse legătura noastră. F idelitatea
faţă de o persoană este un preţ prea scum p plătit ca să nu fie
compensată printr-o excitaţie egală: fiinţa căreia i se
adresează o preferinţă exclusivă are sarcina zdrobitoare de
a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate fem eile pe care prezenţa
sa îi exclude. Sarcină im posibilă: nim eni nu este divers şi
m ultiplu precum e lum ea. Începui să urăsc fidelitatea
anxioasă a dragostei pasionale căreia îi opuneam
febrilitatea veselă a zborului din
floare-n floare sau pur şi sim plu atonia em oţională a celiba
tarului. R egăseam sentim entul conjugal prin excelenţă,
încercat cu tovarăşele m ele anterioare: congelarea
entuziasmul i în oboseală.
Şi pe urm ă, există o epocă a vieţii în care orice legătură
devine previzibilă, inclusiv degradarea ei: experienţa ne
interzice regăsirea unui sentim ent nou, ucide în noi
prospeţim ea! ignoranţei prea fericite. Ţ i-am mai spus:
aspiram la schim b re pentru schim bare. Să ştiu că la orice
oră din zi şi din noapte, în tim p ce eu m ă consum am între
patru ochi cu R ebecca alţii se distrau, se îm bătau, dansau,
asta-m i biciuia sim ţurile m ă făcea să turbez din pricina
situaţiei m ele captive. P arisul m ă rodea prin ritm urile lui
frenetice, care constituiau tot atâtea îndem nuri de a m ă
agita, de a m ă m işca. R ebecca se Speria de poftele m ele
turbulente iar pentru a le contracara des desfăşura tot
atâta încăpăţânare câtă arătam eu pentru a le satisface;
căuta ceartă sub cele m ai futile pretexte şi ne certam în
înăbuşitorul alcov al cuplului nostru ca două viespi care
Se om oară una pe cealaltă într-un borcan de miere.
P uţin a lipsit ca m elodram a să nu ni se transform e într-o I
dram ă: ca R ebecca să -şi bată joc de m ine, să -şi ia un am ant
oficial, să se arate m ai independentă. D ar intransigenţa,
naivitatea sa îi grăbiră căderea. L a. început, cruzim ile m ele
n-aveau un caracter voit, o testam , răsfiram m ăgăriile aşa
cum răsfiri m ărgelele unor m ătănii, fără un scenariu
pregătit. L ansam la întâm plare săgeţi despre care nu ştiam
dacă -şi vor atinge ţinta. A rătând supărarea pe care i-o
pricinuiau vorbele m ele,încurajă prostul m eu caracter şi se
făcu instrum entul propriei sale decăderi. U ra, se spune
adesea, este celălalt versant al iubirii. Şi dacă ar fi valabil
contrariul? D acă afecţiunea n -ar fi decât o paranteză între
două bătălii, un răgaz, tim pul cât să -ţi tragi sufletul? Şi pe
urm ă, m onotonia în aparenţă lugubră a răului abundă în
excitări m ai intense decât cele ale voluptăţii. Scena de
m enaj capătă o dim ensiune ideală atunci când devine un
scop în sine care precipită acţiunea, creează tot felul de
îm prejurări şi de detalii pe care trebuie să le aştepţi m ultă
vreme într-o viaţă senină. A tingi un asem enea grad de
excelenţă în oroare încât ceea ce a precedat capătă un iz de
poncif. Cum
 concepeam dragostea sub form a unei supralicitări
permanente doar peripeţiile reînnoite loviturile de teatru,
certurile, împăcările puteau să -m i reţină inim a neliniştită.
A veam asupra R ebeccă i avantajul de a fi asediatorul; se
apăra pas cu pas, dar cel care nu ia iniţiativa sfârşeşte prin
a da înapoi. Întreaga m ea fiinţă era pregătită pentru
violenţă; cea m ai uşoară contrariere, niţel scrum de ţigară
căzut pe m o chetă, telefonul deranjat, un p ahar vărsat,
degenera în brutalitate, se îngroşa în chip nem ăsurat. N u
exista nici o proporţie între cauză şi efectul produs asupra
nervilor m ei iritaţi. Im ediat, vedeam negru înaintea
ochilor. R ebecca îm i răspundea. Izbucneam am ândoi în
fanfare belicoase. M ânia îi dădea un aer vulgar, dezlănţuit
care m ă îngrozea şi îi strica frum useţea.
Ne azvârleam în cap snopi de injurii, vorbelor le urmau
loviturile, cearta degenera în bătaie, ne sfâşiam scrisorile,
hainele, cărţile, apoi, enervaţi la culm e, vibrând de turbare şi
de ură, apostrofaţi de vecinii deranjaţi de altercaţiile
noastre, că deam pe pat ca doi vagabonzi extenuaţi.
V eselia unuia era afront pentru celălalt, bănuiam în ea un
atac şi nu ne toleram decât într-o îm bufnare com ună.
Îmbufnarea la rândul ei, atunci când se prelungea prea mult,
devenea ofensă. U neori la m asă, la cafenea, la restaurant, se
instala o tăcere, un alb apăsător, ostil, lung cât o jum ătate
de secol, care se întindea ca un gaz, urca până la tavan, ne
înţepenea, ne ţinea prizonieri: războiul era declarat. A ceste
tăceri pline de plângeri am are, de vii reproşuri, concretizau
năruirea legăturilor noastre.
- H ai repede să ne uităm la televizor, spuneam eu atunci,
cel puţin aşa nu vom fi siliţi să ne vorbim .
C a toate cuplurile, dădeam o întrebuinţare cvasinarcotică
m icului ecran şi cinem aului, plăceri m atrim oniale care
îngăduie soţilor să se suporte m ai m ult tim p fără a trebui
să-şi vorbească.
O vedeam prea m ult, m ult prea m ult. D acă totuşi ne-am fi
despărţit uneori, ar fi recăpă tat departe de mine acea
densita
...
te fastuoasă pe care o pierdea în contact cu m ine. D ar nu ne
despărţeam . U ram hrana fadă a zilelor noastre m uribunde,
alternanţa insuportabilă a m uncii cu corvoada am oroasă .
Ea-mi spunea caracterul meu, egoismul meu, maniile mele,
eu îi răspundeam cu fatalitatea cuplului, cu eşecul
inevitabil al vieţii conjugale; pe scurt, vorbindu -mi de o
situaţie particulară, o trimiteam la probleme metafizice, o
împingeam înspre un zid de netrecut. Ca s-o înfund şi m ai
mult, s-o fac să m ă părăsească, îi arătam fără încetare
întreaga falsitate a stării conjugale:
- R om anţa noastră se hrăneşte din ea însăşi: această
autarhie se în trudeşte cu foam etea. A ltădată existau
obstacole, conflicte religioase sau sociale, care valorizau
cuplul făcându-l precar. A ltădată cea m ai m agnifică sursă
de dragoste era
chiar pericolul dragostei. Im prudenţa aprindea pasiuni pe
care epoca noastră de siguranţă nu le va cunoaşte niciodată:
fericite vremuri, nu atât de îndepărtate, în care a iubi era
sinonim cu a risca. A stăzi, iubirile noastre [fior de saţietate
înainte chiar de a fi cunoscut foam ea. Iată de ce am anţii sunt
atât de trişti: ştiu că n -au alt duşm an decât pe ei înşişi, că
sunt în acelaşi tim p izvo rul şi secătuirea unirii lor. P e cine să
acuzi, vai, dacă nu "pe noi doi" şi ce am ărăciune e m ai m are
decât să -I ucizi pe cel pe care-l adori prin simplul fapt de a fi
îm preună?
R ebecca nu ceda la argum entele m ele şi găsea
întotdeauna ceva de obiectat. Atunci insistam:
- Nu-ţi spui niciodată că ne jenăm unul pe celălalt, că ai
duce o altă existenţă, m ai bună poate, dacă n -aş fi aici? T u
nu întrevezi în acest unul-lângă -altul al nostru un viitor
înspăim ântător de m onotonie, un deznodăm ânt sinistru?
A ceste discuţii n -aveau ieşire: fiecare răm ânea pe
poziţiile lui, fiecare ceartă se term ina cu o falsă plecare a
R ebeccăi care se întorcea o oră sau o zi. m ai târziu, um ilă şi
plină de căinţă.
R ebecca avu încă frum oase izbucniri, îndeosebi noaptea;
pe m ăsură ce se lăsa seara, îi creştea exaltarea,
incontrolabilă şi dezlănţuită. A tunci, dacă trebuia să ne
ducem la nişte prieteni, într-un loc public, m ă tem eam de
reacţiile ei. P entru cea m ai m ică reflecţie, pentru cea m ai
m ică privire prea insis
 tentă asupra unei alte fem ei, era în stare să m ă
pălm uiască, să -m i arunce cu o farfurie în cap, să m ă
înjure de faţă cu toată lum ea, să m ă am eninţe cu un cuţit.
R idicolul unei altercaţii în public n -o speria, dim potrivă.
Îmi am intesc de o serată dansantă la care băuse m ai
m ult decât de obicei, excitată până la a turna apă în capul
persoanelor care-i displăceau, rostogolindu -se pe jos,
chicotind ca o curvă la cea m ai m ăruntă vorbă de duh,
făcând ochi dulci bărbaţilor, izbucnind în râsul ei isteric
care m ă indispunea atât de tare, ca să sfârşească leşinată
la toaletă în m ijlocul vărsăturilor pe care i le sm ulsese
stom acul său supraîncărcat de alcool.
T rebuie să -ţi spun că prietenii m ei n -o acceptaseră nicio -
dată pe R ebecca; îi reproşau ţinutele ei prea ţipătoare şi
frum useţea ei care le eclipsa pe palidele lor iubite, de înaltă
spiţă si de fam ilie bună totuşi. E rau supăraţi pe această
copilă din popor că nu -şi vede lungul nasului, că se
pretinde egala lor şi chiar că rivalizează cu ei. T oţi aceşti
falşi declasaţi pseudoliberali, foşti goşişti, foşti com batanţi
ai cauzelor drepte îşi revelau adevărata natură de burghezi
în contact cu ea: răm ânea exilată în m ijlocul acestei lum i
bune care o prim ea din vârful degetelor. L ângă aceşti
snobi, se arăta sem eaţă, fantască, reproşându -le că joacă
un joc dublu, că nu se recunosc drept ceea ce sunt; nişte
sim pli privilegiaţi. D e aceea, când doza de dispreţ, de
desconsideraţie devenea în aceste reuniuni mondene prea
tare pentru ea, Rebecca se îm băta ca în tim pul acelei serate
despre care îţi vorbesc. O aduceam acasă beată m oartă,
furios de spectacolul în care se bălăcise, de zeflem elile şi de
batjocurile unei asistenţe puţin înclinată spre indulgenţă.
In pat, de îndată ce-şi veni în fire, o copleşii cu reproşuri;
Îm i răspunse că toate avuseseră loc din vina m ea şi că nu -i
m ai suporta pe oam enii bogaţi şi îm puţiţi pe care-i frecven-
tam. O contracarai, ea persistă în acuzaţii şi drept încheiere
m ă pălm ui. O lovii şi eu. E a -m i dădu cu picioarele în burtă
atât de violent încât m ă rostogolii pe jos. E xcedat de
brutalitatea sa, îi aplicai cu dosul mâinii mari lovituri pe
faţă. A poi m i-o acoperii pe-a m ea, aşteptând o ripostă. N u
veni nimic.
M ai aşteptai. N ici un zgom ot. O chem ai. N ici un răspuns. O
zgâlţâii. N u opunea nici o rezistenţă. In fine, aprinsei
lum ina: zăcea cu ochii închişi, foarte palidă, com plet
înfăşurată în cearşafurile m ototolite. Începui să urlu, să
plâng, strângând-o de m ine cu tandreţe, conjurând-o să se
trezească, să deschidă m ăcar un ochi, să m anifeste un sem n
de viaţă. E ra atât de inertă încât aş fi putut s-o îndoi, s-o
sfâşâi fără ca ea să se m işte. li luai pulsul: bătea slab şi
neregulat. A lergai după apă şi îi um ezii faţa ridicându -i
capul. N ici o reacţie, leşinul era profund. C unoşteam prea
bine acest gen de stare ca să nu m ă tem de ce e m ai rău. D eja
îm i închipuiam viaţa com prom isă, fam ilia ei urm ărindu -m ă
cu o ranchiună im placabilă. Şi asta pentru un gest de
nervozitate. În machiavelismul m eu, m ă speria m ai puţin
frica de a o fi omorât cât teama de a-mi vedea
reputaţia întinată. M ă pregăteam să -i fac o injecţie ca s-o
reanim ez. D ar nu era decât am eţită: în fine se trezi. E ram
totuşi doar pe jum ătate liniştit: era vânătă şi sudoarea îi
curgea pe frunte. Se plângea cu o voce abia auzită de o
violentă durere de cap. O pusei să ia două aspirine dar nu
putui să -nchid ochii toată noaptea. E ram tetanizat,
frăm ântat de angoasă, încercând o dulceaţă aproape
senzuală în a -i cere iertare, temându-m ă să nu se supere pe
mine, cerându-i să-m i transm ită căldura sa, viaţa sa.
P aloarea ei m ă speria, îi ştersei încet obrajii încă um ezi cu
o batistă fină. C ât de m ult o iubeam ; acum era a m ea, o
dusesem la frontierele m orţii ~ i o readuceam uşurel spre
regiunile m ai elem ente ale vieţii. Ii savuram tota la
docilitate, şi vegheai asupra ei până la m icul dejun.
B rutalitatea îm i dicta o sentim entalitate de circum stanţă în
care m i se făcea m ilă atât pentru ea cât şi pentru teribilul
pericol din care scăpasem .1.dou a zi şi în urm ătoarele două
zile nu avurăm nici o scenă.
"Flipantele" 1: prin acest neologism, împrumutat din jar-
gonul epocii, înţelegeam am ândoi sum a m ârşăviilor şi a m in
1 Din verbul intranzitiv flipper care În limbaj familiar
Înseam nă a te sim ti abătut când drogu l şi-a Încetat efectul
şi, prin extindere, a fi deprim at sau, dim p otrivă. exaltat. (n.
t.)
 ciunilor a căror revelaţie i-o rezervam R ebeccăi pentru
marile ocazii. M ic tezaur de răutăţi, provizie de orori,
rezervă de scorneli cu care îm i protejasem extravaganţe
le şi a căror sim plă m ărturisire, în anum ite zile alese, îi
pricinuia profunde şi violente suferinţe. In legătură cu
asta, îm i vine în m inte un alt episod. E ram la V eneţia în
luna m ai, aşezaţi la terasa F lorian. In acest oraş al
uniunilor efem ere şi nefericite, gânguream amândoi,
bătându -ne joc, ca dum neata ieri, de legenda blestem ată a
cetăţii. N u ştiu de ce conversaţia a degenerat, dar după
câteva m inute, îi distilai R ebeccăi ura din "flipantele"
mele, povestindu-i cu de-am ănuntul cum , cu două
săptăm âni înainte, în tim p ce m ă credea de gardă la
spital, m-am culcat cu R., una din prietenele ei. Savuram
consecinţele confesiunii m ele, aşteptând s-o văd
descompunându-se şi izbucnind în lacrim i. M ă înşelam .
Cu un gest brutal îm i expedie ceaşca sa de cafea în plină
figură. A bia avui tim p să m ă şterg că -şi şi desfăcuse
cordonul de piele cu care m ă şfichiui tare peste faţă. U n
grup de turişti aplaudă. Încercai s-o opresc dar glumele,
fluierăturile trecătorilor m ă reţinură s-o fac. Îmi era prea
frică de scandal ca s-o pălmuiesc în public: optai pentru
fugă sub hohotele de râs ale gondolierilor şi ale
vânzătorilor am bulanţi. T raversai piaţa San -M arco şi o
luai pe calea pietonală care duce la Stazio ne. Şi pe
această stradă italiană, în care P roust alerga după m am a
sa ca să -i spună la revedere înainte ca aceasta să ia
trenul, eu, m ărunt m edic francez, îm i luam picioarele la
spinare urm ărit de acea furie care voia să m ă bată de faţă
cu m artori. Sfârşii prin a scăpa d e ea, iar seara ne
îm păcarăm ,dar furios că am fost ridiculizat în faţa atâtor
oam eni, aşteptai să adoarm ă şi capturai de pe jos doi
gândaci de bucătărie pe care-i strecurai în chiloţeii pe
care-i purta şi noaptea. Ţ ipetele ei de groază când îi
descoperi, traum atism ul care urm ă în tim p ce m ă
prefăceam că dorm m ă consolară în chip delicios de
umilirile din cursul zilei.
Crede-m ă, D idier, nu fără disperare am fost crud cu ea.
C el puţin la început, în străfundul m eu exista groaza surdă a
unei revanşe.
, A plecat oarecum asupra propriei m ele răutăţi
ca asupra unui abis care în acelaşi tim p m ă respingea şi m ă
atrăgea, m ă lăsam dus de înclinaţia de-a face rău cu un
vertij de voluptate.
E ram fără apărare împotriva tarelor mele ereditare. Desi
îl urâsem pe tatăl m eu şi m ă tem usem de el, tot porunca lui o
perpetuam . M ă îm piedicam de cordonul m eu om bilical,
aveam ochii arşi de placentă. B ătrânul îşi cerea partea,
zvârlea cu copitele, îm i lăsa m oştenire fieca re din defectele
lui îngroşare la extrem ca de o lupă.
În chinurile pe care m i le dădea R ebecca, zăcea un vis
cam dem ent: ca din întunecatele ape ale um ilirii să ţâşnească
am prenta unui sentim ent nou şi bine călit. C um refuzam să
cred în împotmolirea himere lor noastre, ferocitatea era tot o
tactică perversă de seducţie. Înţeleagă cine poate.
N-o m ai doream . T rebuia doar să întindem braţele ca să
ne cuprindem într-o strânsoare pasională, dar braţele ni se
păreau m oi, sătule parcă de dragoste. Orice obstacol fiind
îndepărtat, dorinţa devenea fadă. C ăci dorinţa este fiica
şireteniei: ea vrea căile încâlcite ale oblicului, linia dreaptă
o plictiseşte. D e exem plu, când ne culcam : după ochi, după
m ers,după langoare vedeam bine că treb uia o dată în plus să
plătesc cu propria-m i persoană; căscam zgom otos,
ostentativ, niciodată nu fusesem doborât de un asem enea
chef de a dorm i; ea, bineînţeles, se cuibărea lângă m ine, îm i
zgândărea organele cu genunchii. Gândul de-a face un efort
m ă înspăim ânta: era goală, opulentă, frum oasă. A tunci de ce
oare nu eram cuprins de o m are dorinţă de a m ă topi în ea?
Z ăcea acolo cu pântecele ei care cerea de m âncare, cu
organele ei în panică.
Îm i întindea o gură care nu pândea decât consim ţăm ântul
ca să m ă înghită. Sărută -m ă: îi acordam un sărut. Inc-o
dată: iar îi sărutam boticul. Şi m ai bine. L im ba ei m ă
importuna, era un sfredel care-mi perfora cerul gurii,
cobora prin bulbul digestiv, trecea de pâlnia gastrică, se
ducea să trezească nervii pântecelui şi le striga:
"Sculaţi-vă, sculaţi-vă, îm i datoraţi datoria de dragoste!
C ăci sărutarea în sine nu era nim ic pe lângă ceea ce
inaugura: acel ceva prostesc şi convenţional care se
cheam ă îm
 perechere. D in laşitate, adesea, cedam. Îmi striveam buzele
de ale ei aşa cum striveşti o ţigară într-o scrum ieră şi ne
amestecam , ea hotărâtă să scoată de aici un m axim de
plăcere, eu să sfârşesc cât m ai repede. Închideam ochii şi
m ăi achitam fără elan de datoria conjugală. Îm i reluai un
obicei din adolescenţă: calculul m intal. Îm i fixam o lim ită,
de exemplu 1 000 sau 2 000, şi num ăram în tranşe de 200,
încet, în ritm ul unui secundar, schim bând poziţia la fiecare
tranşă. N um erele erau m artorele plictiselii m ele şi-mi
îngăduiau să -mi umplu tim pul. C ând atingeam cifra fixată,
m ă term inam în câteva zbateri. B rutalul ac al sim ţurilor,
departe de a trium fa asupra saţietăţii, nu înceta s-o
confirme. Uneori, ceream ajutor imaginii altor femei ca
să-m i îndeplinesc. corvoada, dar această sub stituire se
oprea brusc, realitatea nu se lăsa uitată. C u tim pul, totuşi,
ardoarea m i se răci de tot: nu m ă m ai atingeam de R ebecca
şi îi im puneam o castitate de oboseală.
A stfel, partea de m itologie cu care o îm bogăţisem pe R e-
becca, stranietatea sa care m ă terorizase tot atât pe cât m ă
îm bătase îm i deveniseră excesiv de fam iliare. O prevedeam
în toate, îşi pierduse facultatea de a m ă surprinde: paradele,
şiretlicurile, cochetăriile de care se folosea şi care m ă
fermecaseră nu m ai aveau curs pentru m ine. P reţul
farm ecului se spărgea ca un balon, dezvăluind slabul schelet
al unui truc. Şi pe urm ă frum useţea ei taciturnă nu m ai
trezea nim ic în m ine: înfăţişările, suspine le, îm bufnelile ei,
tot ceea ce m ă ţinuse cu sufletul la gură acum m ă exaspera.
R ebecca era com plicată pentru că explora m inuţios toate
ungherele acelei cuşti pe care o num ea pasiunea sa pentru
m ine; în schim b, nu era com plexă; neexplorând decât aceste
unghere n-avea a-mi oferi nici un mister. În locul elanului
creator, se usca în analiza nefericită a 'sentim entelor sale.
O rice îi ierţi unei fiinţe, îi spuneam , vulgaritatea, prostia,
orice, în afară de a te plictisi cu ea.
În dragoste, contrar adm inistraţiei, principiul vechim ii
este un handicap, avansarea se efectuează de-a-ndoaselea.
D e fapt m ă plictiseam de m oarte cu ea. Iar plictisul este un
tovarăş pe care nu -l suporţi decât în singurătate: pentru că
nu vrei
m artori în acele clipe blestem ate, de frică să nu capeţi de Ia I
ei o im agine infam antă. L ângă R ebecca, zilele m i se păreau
de o lungim e insuportabilă: fiecare dintre ele aducea
aceleasi angoase, aceleaşi m om ente apăsătoare care ne
copleşeau ia ore fixe cu o regularitate zdrobitoare. A i
remarcat oare cât de mult ne descompune lipsa de
evenimente prin calmul ei, la fel ca cele mai violente
catastrofe? C a să scap de casă băteam cafenelele, cercurile,
conferinţele, îm i născocearn colocvii, întâlniri, fiecare m inut
sm uls vieţii noastre în com un fiindu -mi un izvor de delecta
re. M onotonia serilor asem ănă toare, a aceloraşi prieteni
regăsiţi la aceleaşi m ese, în jurul aceloraşi discuţii, evocând
aceeaşi proiecte avortate cu aceeaşi lipsă de entuziasm ,
aceleaşi glum e ieşind din aceleaşi guri, toate astea m ă
scârbeau într-atât încât îm i dădeau adevărate dorinţi de
fugă anim ală, adolescentă. N u m ai suportam să duc acea
~ iată regulată şi seacă, atât de banală, atât de uşoară şi atât
de grea în acelaşi tim p, şi doream ceva dinam izant, agitat,
viu, fără să ştiu ce anum e. A cest m ers pe loc de m ici fapte,
aceste anecdote jalnice o încântau pe Rebecca: le numea
"peripeţiile vieţii în doi".
R ecunoşteam foarte bine în ea sim ptom ele cuplului: cu
cât trăieşti m ai puţin, cu atât ai m ai puţin chef să trăieşti.
Soţii sunt doi fraţi siam ezi pentru care universul, oricâ t de
paşnic ar fi, este încă plin de am eninţări şi de dezordini: de
aceea nu-şi perm it decât o singură îndrăzneală: să deschidă
radioul, să -şi pună papucii, să treacă la m asă. P entru m ine
adevărata angoasă rezida m ai puţin în certitudinea că
trebuie să m or cât în incertitudinea că am trăit cu adevărat:
uram acea atmosferă de poltronerie cultă care em ana din
duoul nostru, nu m ai era dom nul şi doam na, era P oltronul şi
Poltrona. Ni se tot repetase că dragostea poartă în ea un
principiu în afara legii, un simţ irepresibil al delictului. N u
vedeam însă în ea decât cum inţenie, conform ism , plecăciuni,
frică deghizată în frumosul nume de sentimente, iar
pasiunilor lega le nu le dădeam num ele de dragoste. Ştiam
că deviza m ic-burghezilor: "paharul meu e mic dar beau din
paharul m eu" este chiar cea a am anţilor care răm ân
îm preună doar fiindcă nu găsesc ceva m ai bun. N u există soţ
iubitor, iubită castă care să nu aban
doneze pe loc slaba sa fiertură m onogam ă dacă i s-ar
gqranta abundenţa de parteneri şi reînnoirea materialului
am oros. R arele excepţii de la această regulă confirm ă
principiul general. C hiar dum neata, D idier; o iubeşti pe
B eatrice, dar dacă ar apărea o alta, m ai frum oasă, m ai
m isterioasă, n -ai părăsi-o pe loc? Protestezi? Atunci
explică -m i atracţia dum itale pentru R ebecca...
C e este un cuplu? R enunţarea la existenţă în schim bul si-
guranţei, chipul fără atracţie al dragostei legitim e. A cest
spaţiu Închis le banalizează şi pe fiinţele cele m ai puţin
dota te pentru banalitate, le îngreuiază pe cele m ai
mercuriale. Vedeam în jurul meu indivizi cufundându-se în
m ediocritate, îm bătrânind, resemnându-se,
abandonându-şi unul câte unul elanurile tinereţii pentru
m laştinile funcţionariatului conjugal. V edeam bărbaţi
îndrăzneţi, fem ei libere pe care viaţa în doi îi demobilizase,
îi făcuse serbezi, a căror coabitare le tocise acuitatea.
Uram mimetismul concubinilO1; docilitatea lor în a adopta
defectele consortului, com plicitatea lor lipicioasă şi până şi
trădarea care-i uneşte încă. Nu exista nici unul din
prietenii m ei care să nu fie exem plul grim asant al condiţiei
mele.
N u puteam să scap de certitudinea că adevărata viaţă se
află În altă parte, departe de m izerabilele expediente ale
cuplului şi de virtuoasele nerozii ale dragostei nebune (care
este de fapt summum-ul atitudinii călduţe din m om ent ce
vizează să ne facă să suportăm pe viaţă tovărăşia aceleiaşi
persoane. G ândul că va trebui să trag de această legătură
flască în tenebrele fără sfârşit ale unei existenţe stricate m ă
îngrozea.
Voiam s-o părăsesc pe R ebecca aşa cum face şarpele:
Iăsân du-i În m ână o răm ăşiţă care nu m ai eram eu, un
F ranz care năpârlise, abandonându -i o aparenţă care nu
m ai era locuită de m ine.
R ebecca era dezolată de intenţiile m ele, sim ţindu -m ă tot
mai aproape de a iubi pe oricine m ai degrabă decât pe ea.
O rice altă fem eie pe vrem ea aceea m i se părea preferabilă
prin sim plul fapt că era alta. În anumite seri în care putre
zeam în puşcă ria conjugală, îm i spuneam : trebuie să m ă
vadă lum ea, trebuie să circul, nu pot răm âne închis în casă
ca o haină cu o croială frum oasă uitată într-un dulap. M ă
apucai din nou, ca înainte, să le urm ăresc pe fete pe stradă,
în m etrou, să le abordez, uluit de chipul lor, fiecare fiind
parcă cheia unei lum i vertiginoase. R ebecca nu -mi
înţelegea com pleta schim bare: considerându -şi frum useţea
obţinută odată pentru totdeauna, nu înceta să se com pare
cu fem eile la care râvneam şi deci să le deprecieze:
- D acă treb uie să m ă înşeli, m ăcar fă -o cu una mai
frum oasă decât m ine!
Refuzam târgul.
- N u te văd nici frum oasă, nici urâtă ci m ereu aceeaşi
iar această constanţă m ă m âhneşte. C hiar dacă toate fem eile
din lum e ar fi nişte urâţenii, aşa cum doreşti tu, tot le-aş fa ce
curte din sim pla plăcere de schim bare, de a gusta din alte
trupuri. A devărata frum useţe este o plăcere a num ărului, ea
rezidă în diversitatea carnaţiilor, în m ulţim ea chipurilor;
cele m ai frum oase fem ei sunt cele pe care încă nu le cunoşti.
Mi-aş fi da t cei doi ani de viaţă com ună pentru una sin -
gură din acele clipe sufocante în care o străină care te des-
preţuia până atunci şi pe care o fixai de o bună bucata de
tim p începe să te privească, angajează cu tine un duel
voluptuos al ochilor. Apoi când această producătoare de
ravagii îţi surâde, îi iese din gura dintr-o dată răpitoare o
vorbă inefabilă, ceva neverosim il de suav, de dulce încât te
face să plângi: însăşi chem area rom anescului.
C ei m ai m ulţi bărbaţi văd trecând fem ei pe care le doresc,
pe care nu le vor avea niciodată şi se resem nează; eu nu m ă
consolam cu aceste trecătoare fugace, fiecare din ele îm i era
o rană care sângera la nesfârşit: ocaziile pierdute m ă dureau
aşa cum pe am putat îl doare braţul ce-i lipseşte. M ergeam pe
bulevarde, prin baruri şi cafenele cu o aviditate rătăcită, cu o
lăcom ie de copil pentru toate trupurile a căror carne palpi-
ţândă o adulm ecam aşa cum un anim al sim te proxim itatea
apei sau a prăzii. M ă sim ţeam înfom etat, asem enea unui
ocnaş care nu va fi gustat din dragoste de douăzeci de ani.
Pentru
 mine, Rebecca nu mai avea nici forme, nici farmece, era în
afara omenirii sexuate, manechin dinainte de divizarea
fiinţei om eneşti în m asculin şi fem inin.
P rietenii îm i reproşau adeseori că ies, fă ră nici o
deosebire, cu fem ei dizgraţioase sau prost făcute. U nele
erau într-adevăr aşa. N u că aş fi m ai puţin selectiv, m ai
puţin atras de frum useţe decât alţii, dar eram atât de
m ăgulit că o persoană de sex fem inin se poate interesa de
mine încât ultim a urâţenie, dacă m ă privea, căpăta graţia
unei regine; şi m ai ales, cum am spus-o, în fiecare din ele
salutam irupţia hazardului, fiecare era sfinţită prin chiar
faptul că era nouă. N u venerez decât întâlnirile, aceste
epifanii ale vieţii profane, care transfigurează existenţa
sfâşiind-o.
P e vrem ea aceea, pregătind o teză despre virusul
hepatitei, lucram mult iar Rebecca îmi fura cele câteva
momente libere care-m i răm âneau. C a să m ă apăr un pic
de neprevăzut, o m inţeam . Întotdeauna m inţisem , copil, ca
să-m i salvez liniştea, adolescent, ca să prelungesc
beneficiile copilăriei, adult, din obişnuinţă şi din nostalgie.
A spune adevărul m i se părea o dezastruoasă lipsă de
im aginaţie, m inţeam pe toată lum ea, în legătură cu orice,
fără m otiv, aşa, pentru plăcerea de a dezorienta, de a avea
secrete, de a clădi ficţiuni credibile. T răgeam din asta o
bucurie cu atât m ai puternică cu cât viaţa cuplului m odern
se ridică pe un im perativ de sinceritate care cere celor doi
consorţi o francheţe com pletă. E u preferam s-o înşel pe
R ebecca, m ărturisirea sistem atică având, în ochii m ei,
îngrozitoarea facilitate de a aplatiza viaţa. P referam cel
m ai prost vodevil, dacă -m i era subiect de em oţie, frustei
convenţii de loialitate a cuplului exem plar. Îm i plăcea
frauda pentru că este arm a celor slabi, a fem eilor şi a
copiilor care îşi asigură astfel un spaţiu de libertate într-o
lum e care nu le acordă nici o libertate. Îm i acordam deci
toate libertăţile şi, prin renghiurile m ele, cum ulam toate
rolurile, protejându-m i plăcerile fără să -I pun în pericol
pe cel de-alături.
B ineînţeles, um blam după curve: m ă dam în vânt după
felul lor de-a fi păşune, anim ale frem ătătoare de viaţă, cu
sânii pe jum ătate goi, cu coapsele dezgolite, cu josul
pântecelui înhăm at în dantele şi jartiere, chem ându -i pe
trecători la o plăcere grosolană în vizuini întunecoase. L e
apreciam din epicureism , din dragoste de viteză. m ijloc
rapid de a avea cât m ai m ult trup în cât m ai puţin tim p
posibil. A plăti nu -mi slujea decât la scurtarea distanţei
dintre poftă şi satisfacere. M ă bucuram de acest lux, a face
econom ie de seducţie, şi binecuvântam banii care,
corupându-i pe indivizi, îi deschid spre com binaţii erotice
incom parabile. A plăti îm i îngăduia de asem enea să gust
din toate tipurile de fem eie după care m ă dădeam în vânt şi
pe care viaţa nu m i le oferea decât în doze m ici.
C oncentrare de chipuri şi de anatom ii, prostituţia prezintă
acel aspect oniric pe care-l deţin doar m arile adunări de
oam eni: voluptate a ochilor şi a expunerii înainte de orice
altă bucurie. În salariatul erotic celebram m area epopee a
dragostei, aproape independentă de sex, scoţându -ne în
cale fiinţe cu care segregaţia socială nu ne îngăduie
niciodată să ne încrucişăm pe stradă. M ă cu fundam în
vulgaritate din gust pentru amestecuri: bordelul este,
îm preună cu m etroul, unul din ultim ele locuri publice care
apropie universuri şi condiţii sociale diferite. În ghetoul
cartierelor fierbinţi încetează, pentru câteva clipe.
ostracism ele cartierelor obişnuite. D eparte de a fi un duş
rece pentru entuziasmul meu, aspectul uneori sordid al
acestei m eserii m ă fascina peste m ăsură ca şi cum ar
conferi o altă dim ensiune unui act la urm a urm ei infantil.
P ândeam nu atât plăcerea cât posibilităţile ei. M ă
amestecam în m ulţim ea prăpădiţilor care o pândesc la
porţile im obilelor, cu aerul unui câine bătut, pe fem eia
virilă şi surâzătoare care-i va goli cu o m işcare din şale.
A tingeam din m ers cu o profundă tulburare zidurile vechi
ale hotelurilor de prostituţie ca şi cum a r fi fost îmbibate de
luxura tristă pe care o adăposteau. P rostituţia era pentru
m ine un rit de com plicitate între producători independenţi,
o experienţă de m ic carto for care are drept teatru strada şi
drept principiu cheltuiala. Pânditoare sau mesaline,
indiferenţa, ba chiar dispreţul.' acestor fem ei faţă de noi le
revela esenţa supraom enească: r. eram fascinat de
dragostea lor pentru copii şi pentru câini,
de sentimentalismul lor excesiv, de tutuitul lor republican
care instituie între fiecare client şi ele dem ocraţia am orului
venal.
- N u respecţi nim ic, spunea R ebecca, nici m ăcar cele m ai
frumoase amintiri ale noastre!
- A i dreptate, nu prea m ai putem să ne întâlnim decât în
trecut. A tunci, să evocăm aceste fericite am intiri: sutele de
m ese luate îm preună în sute de restaurante, de hoteluri, de
00nuri, de snack-uri, sutele de sticle de apă m inerală şi de
vin M ute îm preună, sutele de feluri de m âncare com anda te,
de reţete, de cafele degustate. Iată am intirile noastre: un
gigantic m eniu, un alm anah de G oult şi M illau. F rum os
palm ares pentru o viaţă! .
C ând eram pe stradă, depăşind -o cu un cap, mergeam în-
totdeauna cu paşi m ari ca şi cum aş fi fost grăbit să fug de ea.
1 se tăia răsuflarea să se ţină după m ine, să m ă ajungă din
urm ă:
- Hai, labe-scurte, îi strigam , vii odată!? C e scundă eşti.
C ât despre excesele noastre erotice, le denunţam acum ca
pe nişte dovezi de chircire asupra celulei conjugale.
Intimitatea noastră abjectă de anul trecut, îi spuneam
R ebeccăi, îşi avea originea doar în team a noastră de cei
de-afară. N e jucam cu excrem entele noastre ca să ne rupem
şi m ai m ult de lum e. ca să ne fim de-ajuns nouă înşine. A m
îm pins am ândoi gustul pentru claustrare până la ultim ele lui
consecinţe. C e-ţi răm âne de făcut în d oi decât să te adulm eci,
să râzi stupid de băşini, să te adaptezi la bietul ritm al
m aşinăriei tale organice. Iată unde duce erotism ul conjugal:
la un imens gust pentru căcat de team a largului m ării.
R ebecca, înţelesei asta, avea să treacă .curând în rân dul
fostelor m ele iubiri, pasiuni pleoştite, am oruri râncede, vechi
delicii cocârjate, cu totul interschimbabile. Memoria mea nu
m ângâia cu plăcere decât aventurile efem ere, sclipind de în -
treaga strălucire a scurtim ii lor. R elaţiile m ai lungi însă.rui
nate de rachiune şi de m ăgării, nu m eritau decât uitarea,
preafericita amnezie.
Şi pe urm ă, tuturor dezam ăgirilor pe care le aduce o
viaţă am oroasă norm ală li se adaugă aceasta, im parabilă,
universală: să nu placi la toată lumea. Oricât de frumos, de
fermecător, de inteligent ai fi, va exista întotdeauna o
fem eie care să -ţi urască talentul, reuşita şi care să -ţi
prefere fiinţe m ai puţin norocoase; sau, păguboas şi
nefericit, alte fem ei care să -ţi reproşeze această urâţenie,
acest eşec, A plăcea este deci negativ, nu -i plac uneia sau
alteia decât lăsându -le indiferente pe cele mai multe. E o
experienţă sfâşietoare să fii adorat de câţiva, detestat de
alţii şi neglijat de m ajoritate. A cest popor care n-are ochi îţi
strică cele m ai frum oase cuceriri. A şa şi cu R ebecca: o
cunoşteam de m ultă vrem e: m ai eram oare seducă tor?
Oricât de bine s-ar vorbi despre noi, nu ni se spune nimic
nou şi ne trebuie m ereu altă confirm are, alte certitu dini ele
însele gata să se clatine. A fi prim ul în inim a unui bărbat
sau a unei femei este o familiaritate derizorie. Sunt oare
rege pentru că sunt regele tău? E xistă deci o neînţelegere:
afecţiunea pe care ţi-o poartă o fiinţă te lasă perplex de
două ori: m ai întâi te m iri că nu toţi te iubesc cu acceaşi
adoare, apoi ajungi s-o bănuieşti pe fem eia care te adoră că
are vreo slăbiciune. D acă m ă iubeşte, înseam nă că -i
pierdută: cine ar putea să -l aprecieze pe un individ atât de
lipsit de calităţi ca m ine dacă nu cineva şi m ai rătăcit,
m ulţum it că se agaţă de epava care sunt eu? D e fapt,
tandreţea R ebeccăi, departe de a o re valoriza în ochii m ei,
m ă îm pingea să caut la nesfârşit stim a unor noi fem ei.
În această iudeo -tunisiană, crezusem că unesc A frica de
N ord şi păm ântul Sionului. D ar iudaism ul ei nu reprezenta
nim ic, nici patrim oniu, nici fidelitate faţă de un teritoriu
spiritual, şi o găseam tot atât de vulnerabilă şi de lipsită de
apărare ca şi m ine: într-un cuvânt franţuzoaică sută la sută.
O închisesem în ghetoul singularităţii sale şi nu -ncetam să o
confrunt cu acest ideal ca să -i înregistrez mai bine lipsurile.
D upă m ine, uzurpase un titlu la care nu avea dreptul: cel de
membru al Poporului ales. La asta-m i răspundea furioasă:
 -"Îi iubeşti atât de m ult pe evrei în general şi nu eşti în
stare să iubeşti o evreică în particular. F ac ceva pe
adm iraţia ta pentru casa lui Israel, nu -i decât un pretext ca
să m ă persecuţi. T atăl tău era antisem it din ură, tu eşti din
dragoste: el le reproşa evreilor că sunt prea evrei, tu-mi
reproşezi că nu sunt destul de evreică. R evendic dreptul la
o indentitate ambiguă, revendic dreptul de a fi com plicată.
A vea dreptate, bineînţeles! E ram din acei creştini care,
ca să -şi ispăşească un trecut stânjenitor, au zeificat
entitatea iudaică Într-atât încât acuză de trădare pe orice
evreu care nu se conform ează acesteia. C erându -i fiecărui
israelit să -şi exhibe diferenţa ca pe un fetiş, ne arătam la fel
de sectari ca pă rinţii noştri care pe vrem uri îi cereau să şi-o
ascundă. P e vremea aceea însă, stăpânit cu totul de orbirea
mea de goy, eram impermeabil la asemenea argumente.
D oar un lucru, unul singur, m ă m âhnea: s-o părăsesc
le-ar face plăcere părinţilor m ei. A ceştia ar crede într-o
victorie a bunului sim ţ francez când pentru m ine era vorba
de o înfrângere suferită de sistem ul conjuga!. U n evenim ent
foarte ciudat Îm i Înlătură scrupule le. P e vrem ea aceea, tatăl
m eu, care efectua cercetări genealogice asupra fam iliei
noastre, descoperi din Întâmplare, în mijlocul secolului al
X/X-lea, căsătoria la Aix-la-C hapelle a unuia din străm oşii
noştri cu o dom nişoară E sther R osenthal, evreică poloneză
de la care avusese patru copii, cel mai mic nefiind nimeni
altul decât străbunicul lui direct. A ceastă picătură de sânge
semit în dinastia noastră ariană i se urcă la cap: făcu o
congestie care-i fu fatală. Îm i am intesc ultim ele lui cuvinte
la serviciul de reanimare:
- F ranz, toată viaţa m -am înşelat: evreii au dreptate, sunt
adeyăraţii precursori ai E uropei m odem e.
Il urâsem pe tatăl m eu an i de zile; ura se transformase în
dispreţ la vârsta m aturităţii, dispreţul în m ilă atunci când
acest despot se revelase drept un bătrân fragil şi fricos. D ar
după aceste ultim e cuvinte, acest om redevenea tatăl m eu.
Şi-i sărutai mâinile acestui Drept pe care R evelaţia îl izbise
în pragul m orţii. Şi plângeam de disperare, când, cu o voce
foarte Înceată de agonizant, şopti:
- T icăloşii sunt arabii, cu petrolul lor.
N-o m ai iubeam pe R ebecca şi-m i părea rău. Sătul,
chemam în zadar o pasiune care fugise de mine. Nu mai
sim ţeam nim ic, nu m ai trem uram , nu m ai eram gelos, iar
acest calm m ă întrista. Mi-o închipuiam pe Rebecca în
braţele altor bărbaţi, sărutându-i, primindu-le mângâierile,
om agiile, iar aceste im agini m ă L ăsau nesim ţit01: E xistă
oare m ai m are sfâşiere decât aceea de a sim ţi focul pasiunii
retrăgându -se din tine aşa cum m area se retrage de pe plajă
în tim pul refluxului? A veam cochetării de bărbat bogat: oh,
îm i spuneam , să suferi pentru o fem eie, să fii cel neiub it, ce
bine trebuie să fie! V ed eam ochii R ebeccăi im plorându -m ă,
cerându-m i explicaţii raţionale când aşa ceva nu exista.
D orinţa m ea de ruptură era la fel de arbitrară ca dragostea
la prima vedere pentru ea cu doi ani înainte.
- Dar spune-mi, spune-mi ce ţi-am făcut, dacă te-am
vexat, dacă te-am rănit?
- Ce mi-ai făcut? N im ic: greşeala ta e că exişti, şi-atât.
P entru o nim ica toată, o privire, un lapsus, un num ăr de
telefon m âzgălit, o hârtie uitată într-un buzunar, îm i făcea
scene de gelozie groteşti, insipide, repetate. Furia ei era o
încercare m agică de a sim plifica o situaţie pe care n -o
stăpânea. E ram supus cenzurii cotidiene a m etresei legitim e
care-ţi pândeşte căm aşa, lenjeria, detectează cel m ai m ic fir
de păr, îţi scotoceşte prin buzunare, în carnete, telefonează
la num erele pe care le găseşte în ele în speranţa că va da
peste o voce fem inină. Se străduia să reconstituie anum ite
scene, conexiuni, reţele, cu toată m igala unui detectiv. C ăci
nu există poliţişti m ai im placabili unii faţă de alţii decât
am anţii. In agendă, îm i tăia num erele sau adresele suspecte
ca să nu le m ai pot reciti. L a spital, încercă chiar s-o
cumpere pe-o infirm ieră ca să m ă pună sub supraveghere!
O rice străin devenea pentru ea o persoană a priori echivocă
şi deci periculoasă. Şi cu cât se arăta m ai intransigentă, cu
atât se cufunda mai mult în neîndem ânare. P e stradă, era o
spioană pe urm ele m ele, pândind cea m ai m ică siluetă de
femeie ca s-o evalueze înaintea mea, s-o deprecieze, " Inutil
să te întorci după asta, m ârâia ea, e-un
 adevărat cârnat. " Ca s-o fac să turbeze, m ă am uzam fixând
intens m ici bătrânei, doam ne în vârstă, copilaşi, ceea ce o
dezorienta, o obliga să răm ână constant la pândă şi drept
încheiere îi dădea adevărate înţepeneli ale gâtului. Zborul
m eu din floare în floare o agasa: de îndată ce identificase o
complice, eram deja cu alta, aşa încât, crezând că a apucat
prada, nu avea decât resturile. P rin investigaţiile sale căuta
o rivală în carne şi oase, unică şi solidă, cu care să -ar fi
putut m ăsura, confrunta. D ar nu abandonam cuplul nostru
ca să
form ez altul, eram m ereu în altă parte, m ereu în avans cu o
cucerire faţă de ea. I-o spuneam cu o sifdare puerilă: n -o să
te pără sesc pentru o femeie anume ci pentru toate femeile.
- M ă iubeşti, îi spuneam , oare asta m ă priveşte pe m ine?
Suferă în tăcere: discreţia este form a m odernă a dem nităţii.
R itm ul certurilor se intensifică până la a deveni
pâinea noastră cea de toate zilele: puteam num ăra orele
dintr-o săptăm ână în care nu ne certaserăm .
A partam entul răsuna de ecourile neîncetate ale
altercaţiilor noastre violente. Z ile întregi se petreceau în
m ijlocul unor crize sfâşietoare, toate deveneau pentru
noi spaim ă şi suferinţă şi m ă tem eam m ai presus de orice
de week-end-uri care ne lăsau patruzeci şi opt de ore
întregi unul în faţa celuilalt. F iecare ceartă era urm ată
de lungi îm bufnări încheiate prin îm păcări pe cât de
grăbite pe atât de fragile. R econcilierea: aceasta este
obscenitatea scenei de m enaj! C ă după atâtea invective,
atâţia
pum ni, atâtea blestem e, consorţii sunt tot proaspeţi şi
bine dispuşi, ca şi cum nim ic nu s-ar fi petrecut, iată
m urdăria, abjecta gaură de m em orie. C urând chiar
îm păcările m ă exasperară: eram sătul de acest scenariu
reglat ca un balet de orologiu, de tot acest zgomot de vase
sparte, mai codificat decât eticheta regelui la curte.
A ceste excese de violenţă
ar fi trebuit să fie supapa unei tensiuni prea puternice. D ar
supapa deveni însăşi pasiunea, scena regimului nostru nor-
mal iar excesul modul nostru afectiv.
Rebecca îmi spunea:
 - Îţi trăieşti pubertatea la treizeci de ani, nu eşti decât un
obsedat sexual.
- E i şi? O asem enea obsesie n -ar avea nimic vulgar. Dar
ai greşit drum ul. Sunt f:4nul care nu vrea să renunţe la
nim ic, care refuză să aleagă. Îm i arunci în faţă ca pe-un
scuipat don-juanism ul m eu. A ccept. D on Juan aspiră la
darul de a fi ubicuu: el vrea să fie am antul pasionat al uneia
singure şi fluturele uşuratic al tuturor, vrea să ardă pentru
cea urâtă şi să ardă pentru cea frum oasă, aspiră să
îm brătişeze Într-o singură existenţă totalitatea destinelor
posibile. Iată de ce este un erou al nerăbdării, nu un m ilitant
al plăcerii. T u ai visuri de grizetă. A spiri la fericirea unui
căm in stabil; eu nu apreciez decât num ărul partenerelor
mele. Tu suferi de libertinajul meu, eu sufăr de tiraniile
sentim entalităţii tale. În loc să ne copleşim cu
reproşuri, m ai bine să ne recunoaştem înclinaţiile divergente
iar din această diversitate să tragem consecinţele logice.
R ebecca şi cu m ine a/cătuiam acel duo heterosexual
standard pe care-l vezi peste tot, în parcuri, cafenele,
dancing-uri, cu ochii umezi, cu mâinile uscate, cu fundul
săpunit, cu sexul m ereu gata să -şi doved ească ataşam entul,
pe scurt, perfecta cochilie închisă. Îm i contem plam ursuza
jum ătate care-mi propunea la fiecare oră din zi şi din noapte
să-m i schim b grija exclusivă de m ine însum i cu un egoism în
doi în care am face bloc împotriva tuturor! Ah, frumosul
ideal blindat, splendida încarcerare în casa de fier
m atrim onială! E venim entele din viaţa publică, m arile dram e
care zdruncinau lum ea nu ne m ai atingeau decât înăbuşite de
coconul nostru şi, prin urm are, nu ne atingeau. Ţ esuserăm în
jurul nostru o tunică solidă care ne proteja de exterior, iar
R ebecca voia acum să elaboreze o a doua. P entru ea,
universul se reducea la o m ână de fiinţe om eneşti departe de
care se ofilea. N u se sim ţea am estecată În ceva m ai vast.,
Ignora chestiunile fundamentale ale epocii, trăia înecată în
problem ele ei personale, în înspăim ântătoa rea apăsare a
frivolităţii sale.
N u suporţi viaţa în doi decât denigrând -o, singurul mijloc
ce m ai răm âne pentru a o înfrum useţa. M ultă vrem e, bârfa
îmi
'
ţinu loc de distracţie: a o vorbi de rău pe R ebecca, a o
face bucăţele În faţa prietenilor m ei m ă oprea s-o
părăsesc, era de-ajuns ca să -m i lichideze supărările;
trădarea ca substitut al dezertării. Intr-o dum inică
după-am iază, În care ne spuseserăm vorbe grele ca de
obicei, ieşii să -m i cum păr un pachet
de ţigări. L a Întoarcere, nu m ai era acasă: scotocii în cele
două cam ere, strigai: nim ic. Supărat de perspectiva unei
lungi după -amieze solitare, îmi contactai un prieten la
telefon: Îm i revărsai În urechea lui binevoitoare toate
reproşurile m ele pentru ea şi, cu acea nelipsită
lăudăroşenie a holteilor, Îi istorisii o oarecare aventură
galantă survenită cu două zile Înainte. D upă un sfert de
oră de conversaţie, convenirăm să ne în tâlnim Într-o
cafenea şi închisei telefonul.
F u clipa în care R ebecca ţâşni din patul desfăcut: se
ascunsese sub plapum ă, confundându -se cu aceasta.
R evelaţia unui anum it adevăr despre m ine însum i pe
care-l bănuia dar nu -ndrăznea să -l creadă avu asupra ei
efectul unui revulsiv. Cu ghearele scoase, se puse să urle
ca din gură de şarpe, începând să răstoarne scaune şi
obiecte după obiceiul ei. C rezui că avea să -m i scoată
ochii dar fu m ai abilă. C u o furie de-abia retinută, ceru
să m ă însoţească la întâlnire; nebănuind m otivele
acceptai, jurându-m i să fiu atent. P rietenului stupefiat că
o vede îi explică m ai Întâi stratagem a sa şi apoi îi spuse:
- Ştiu că F ranz îţi face confidenţe foarte intim e despre
mine. Te-ar interesa poate să auzi ce-mi spune el despre
tine.
ar, se întâm pla că m ă aflam cu acest cam arad, m edic ca
şi m ine, În situaţie de rivalitate profesională în cadrul
serviciului nostru, fiecare ţin tind cel m ai bun post, cel m ai
bun loc În stima profesorului nostru. Urma de aici o
concurenţă sigură care se deversa când prin glume, când
prin ranchiună şi despre care m etresele noastre nu ignorau
nim ic. D egeaba îm i afirm ai buna credinţă, confratele m eu se
arătă curios să afle ce debitam pe socoteala lui. R ebecca,
foarte în vervă, nu -l scuti de nici un am ănunt din calom niile
mele despre el, începând cu fizicul lui dizgraţios şi sfârşind
cu naivitatea sa sexuală, trecând prin tem peram entul său de
linguşitor. P e m ăsură ce aceste divulgări erau debitate,
pălea, convins că ea nu putea scorni detalii atât de precise.
D upă o oră, se sculă, vânăt la
faţă, şi ne părăsi fără un cuvânt. În după -amiaza aceea Î1~i
făcui un duşm an de m oarte şi nici una din înjuriile cu care o
copleşii după aceea pe R ebecca nu m ă putu consola de
pierderea acestui prieten.
- Spune-mi, o întrebai, în trei ani de existenţă, ce uşi m i.ai
deschis tu, pe cine mi-ai prezentat tu? Coafeze,
vânzătoare,negustorese, retuşeze, m anechine, stiliste,
negustori de haine vechi, şam poneze, fotografi,
pedichiuriste, cosm eticiene; iată -ti relaţiile, tot acest popor
m ărunt al futilului şi al vanului, pifanii m odei şi ai aparenţei.
B ineînţeles, am fi putut opta pentru soluţiile nobile. D in
m om ent ce m uream de prea m ult stat îm preună, ar fi trebuit
să ne luăm o distanţă, să ne lăsăm în voia farm ecului
indirectului, să ne rărim vizitele. D ar cu cât ne rarefiam
m ai m ult întrevederile, cu atât m ai puţin aveam chef să m ă
întorc lângă ea. Ştiam că există m ai m ulte şiretlicuri ca să
salvezi sau să prelungeşti uniunea: să alegi sfâşierea, să
rişti dragostea celuilalt, să -l ajuţi să-şi regăsească
consistenţa. A m fi putut să ne dăruim în orgie unei m ulţim i
de urm ăritori şi prin asta să consolidăm contractul, să
m im ăm o pierdere în scopul de a ne regăsi m ai bine. A ceste
opţiuni sufereau însă de a nu fi decâtform ale şi de a
întreţine un compromis pe care nu-l mai voiam. Mi se
 grea, nu m ai e vorba să reparăm sau să plătim , trebuie să
spargem abcesul şi să ne despărţim . M ă m ai iubeşti încă:
n-aştepta să nu m ă m ai iubeşti; dacă pleci la m om entul
potrivi/ vom suferi am ândoi m ai puţin. A jută -m ă să scap de
tine, redă -mi demnitatea pe care o pierd degradându-te. Să
ne trăim am ândoi fisurările respective fără să le agravăm
una prin cealaltă.
Îm i răspunse:
- V reau să trăiesc ca toată lum ea lângă cineva plin de gri-
jă, vreau copii, asta -i tot. Ţ i-am dat substanţa m ea şi
doresc să -ţi consacru întreaga viaţă.
- Nu-m i consacra nim ic, te rog. N u vreau să m i te sacri-
fici. U răsc asta dinainte din cauza dobânzilor pe care le-ai
cere Într-o zi sau alta. N-aştepta recunoştinţă din partea
mea.
- M-am exprim at greşit, F ranz, degeaba sunt nefericită cu
tine, voi răm âne fiindcă nu -m i pierd speranţa de a te
schimba.
- Nu visa, altele au încercat s-o facă înaintea ta şi şi-au
rupt dinţii. U n fel de m are obstacol Îm i ruinează cu regulari-
tate Întreprinderile sentim ent ale. In elanul m eu către tine,
am avut parţialitatea de a le uita pe toate fem eile pe care le
cunosc şi de a reuşi ceea ce ratasem cu ele, o dragoste
nebună care să dureze. M inunea a ţinut doi ani. A zi plătim
pentru că am vrut să repunem pe linia de plutire o iluzie.
Lumea e plină de agitaţie: oam enii, lucrurile respiră, se
m işcă, alcătuiesc o lungă perspectivă dezirabilă, preţioasă
în care am poftă să fiu am estecat.
- F ranz, prea m ult analizezi ca să fii cu -adevărat sincer.
D ar din m om ent ce nu m ă m ai vrei, m ă înclin.
C u lacrim i în ochi, R ebecca îşi strânse lucrurile şi plecă.
D eşi n -o iubeam , eram em oţionat. O dată închisă uşa după
această tovarăşă care de M acum se topea în trecut, putui să
m ă cred liber. L egătura de fier era ruptă, lanţul, slăbit, zăcea
pe jos; în sfârşit m ă odihneam , izbit de o stupoare nervoasă.
D ar lanţul avea să se strângă iar în m od violent şi să ne
transm ită o asem enea zguduitură încât ne vom sim ţi pentru
totdeauna legaţi unul de celălalt.
A doua zi, R ebecca se întoarse şi îm i spuse:
 - N u pot să trăiesc fără tine: culcă -te cu toate femeile, dar
păstrează -m ă aici.
A r fi trebuit să fiu fără m ilă. D ar această fată avea încă.
păţânarea m ută a celor um ili îm potriva căreia nu poţi face
ni. m ic, m ă uza prin prezenţa ei pasivă şi o anum ită laşitate
m ă făcu s-o accept din nou. De data aceasta, eram foarte
hotărât să m ă port fără scruple: era vorba de un război. D in
m om ent ce ea nu sim ţea infernul conjugal, aveam s-o fac să
atingă cu m âna infernul pur şi sim plu.
Reflectai asupra celor mai bune mijloace de a o umili si
le clasai în ordine de şase: sexul, rasa, clasa socială,
fizicul, vârsta, inteligenţa. D intru -nceput, eliminai sexul,
rasa şi vârsta, um iliri prea vagi ca să atingă o persoană
precisă. R ebecca, de exem plu, aştepta cu o speranţă
neliniştită s-o tratez într-o zi drept "jidoafcă îm puţită ",
insultă în care ar fi găsit confirm area m ârşăviei mele.
T âm pita! A r fi vrut să insult singurul lucru pe care-l
respectam în ea: iudaism ul! E u care căutam injurii eficace
m-aş fi ridiculizat adresându -i-o pe aceasta: însemna s-o
inocentez înjurându-i poporul; însemna s-o onorez prea
mult confundând-o cu o com unitate prestigioasă.
Înţelege-m ă: rasism ul e stupid, atacă în individ com unitatea
şi com ite o dublă eroare: îl lasă neatins pe cel ofensat şi
provcacă solidaritatea poporului căruia îi apartine, adună
când ar trebui să dezbine. In întreprinderea de demolare în
care m ă angajasem cu R ebecca, lucram la un nivel mult mai
subtil şi m ai operant: îi atacam cele m ai intim e fibre, şi
anum e inteligenţa, pe care i-o puneam la îndoială, şi fizicul,
pe care-l criticam , com oară preţioasă pentru o fem eie care
şi-a însuşit im perativul m odern al societăţilor noastre,
acela de a fi înainte de orice vizibil. L a asta, adăugam
condiţia socială, bună tem ă de vexaţii în epoca noastră de
reflux care a restaurat arivism ul, ierarhia claselor şi a
averilor. Pe scurt, alegeam toate terenurile care nu puteau
da loc unui răspuns politic sau ideologic, loveam în
pântecele fragilităţii persona le. O voiam pe Rebecca
absolut neputincioasă în faţa suferinţei sale, adu să la
ultimele limite.
 Cât despre m etodă, optai pentru inconsecvenţă: trebuia
să sfarm în jurul ei orice certitudine, s-o fac să trăiască în
spaim ă şi în angoasă, s-o sim t că se încordează şi se
consum ă puţin câte puţin, iar pentru asta trebuia să com bin
atacul cu surpriza, adică să iau iniţiativa, s-o hărţuiesc
fără-ncetare, să nu fiu niciodată acolo unde m ă aştepta (la
nevoie să fac chiar dovadă de clem enţă când se tem ea de
severitate şi invers).
P entru ca să nu considere nim ic drept câştigat, nici m ăcar
cafeaua pe care-o luam împreună, pentru ca totul, până şi
aerul pe care-l respiră, să fie saturat de bruftuluieli, de ură
şi să sim tă atârnându -i deasupra capului am eninţarea
perpetuă a unei brutalităţi neaşteptate. Scopul era să recreez
în jurul ei lum ea de spaim e arhaice în care trăiesc copiii
bătuţi. Ii confecţionam pe m ăsură o existenţă cu ochii-n
patru pentru ca să nu m ai fie nici m ăcar alim entul m âniei
mele, ci un m artor vrednic de dispreţ şi fără im portanţă al
vieţii m ele de zi cu zi.
F oarte repede, boala de a nu fi iubită întinse pe chipul
metresei mele ceva mohorât, atenuându-i relieful
frum useţii, devenită posacă şi inexpresivă. D e îndată ce i se
altera farmecul, îi făceam o rem arcă în acest sens. Se
năpustea înaintea oglinzii şi crezându -se dizgraţioasă
sfârşea prin a se urâţi în m od efectiv. Iată puterea răutăţii:
îi m odelează şi-i form ează
pe indivizi. D ar ce talent cere asta! N u bănuim cât e de greu
să fii odios; răul este o asceză ca şi sfinţenia, trebuie să în -
vingi m ai întâi prejudecăţile unei societăţi m ereu înclinată
spre m ilă, să zdrobeşti fără încetare poporul palid al
bunelor sentim ente, să ai în fine un sim ţ teatral ascuţit, o
cunoaştere
psihologică a sufletului care nu este dată tuturor.
C ulm ea ghinionului, sărm ana m ea m etresă m ai şi
somatiza la extrem, pedepsindu-se în corpul său pentru
înfruntările noastre. C ea m ai m ăruntă contrarietate scotea
din ea erupţii de coşuri, m ari plăci roşii cărora le trebuiau
ore-ntregi ca să dispară şi pe care se ducea să le ascundă
într-o cam eră întunecată. D e exem plu, cinam la n işte
prieteni, oam eni de felul m eu, tineri burghezi înstăriţi,
încărcaţi de ură şi bineînţeles "de stânga". L a începutul
mesei, pe ascuns, îi strecurai scurte remarce acide despre
felul său ridicol de a se îm brăca, despre
nasul său care luceşte, tenul gras, ochii roşii. C ei de faţă
credeau că sunt şoapte de tandreţe şi se extaziau de
ataşam entul m eu. R ebecca avea să se scoale de la m asă
ca să plângă si păstră după aceea faţă de m ine o atitudine
ostilă. A stfel fiecare îşi în chipuia că sunt inocent şi blând
suportând o fem eie vindicativă şi m ânioasă. Iar urm area
o ştiam : iradierea nu avea să Întârzie să -şi facă urâta ei
treabă pe figura R ebeccăi. O pustulă m are i se năştea În
mijlocul obrazului.
- D ragă, ai un coş pe faţă, exclamam cu voce tare.
R ebecca pălea, plim ba un deget trem urător pe regiunea
atacată, m ă trata atunci de "cap de dovleac" sau de
"m utră de căm ilă". L uându -i pe toţi m artori, îi râdeam În
nas:
- N u e vina m ea totuşi dacă eşti plină de coşuri, toată
lum ea ştie că nu există o vârstă anum e pentru acnee.
T oată lum ea de la m asă râdea, m ai ales fem eile,
fem iniste bineînţeles, prea fericite să -şi vadă pusă la punct
o rivală care nici m ăcar nu era de rangul lor. D acă fii fi
văzut faţa R ebec. căi În clipa aceea: lividă ca o mumie. In
câteva secunde, frum useţea ei perem ptorie se prăbuşise ca
un teanc de farfurii. C onversaţia se relua În tim p ce ea
făcea grevă de cuvinte, stă. tea bosum flată Într-un colţ,
ascunzându-şi stângaci obrazul cu o m ână în tim p ce răul
evolua, ataca şi partea cealaltă, se căţăra spre tâm ple, îşi
întindea subtilele alterări până la gură şi la gât. R ebecca
era atât de panicată, de fiecare dată când cinam m ai m ulţi
îm preună, încât alergia apărea chiar şi când eram drăguţ,
dovadă că nu m ai aveam nevo ie să intervin ca să fiu
eficient.
Şi pe urm ă, scum pa m ea concubină era îngrozitor de
com plexată În faţa acestei um anităţi superioare În care o
târam şi al cărei tapaj distins o fascina. O botezaserăm
"M uta" pentru că nu -ndrăznea să ia parte la conversaţiile
noastre şi stătea, ţeapănă şi tăcută, pe scaunul ei. Şi
întotdeauna o instalam la coada m esei, spre bucătărie, la o
parte de toţi, din m om ent ce n -avea nim ic de spus. Şi nu
lipsea niciodată un suflet bun ca s-o facă să -şi rem arce
tim iditatea şi s-o cufunde şi m ai m ult În m utism ul ei. C ăci
R ebecca putea foarte bine să m ă Înnebunească de gelozie,
să m ă strivească sub cei douăzeci de ani prim ăvăratici ai
săi, îi va lipsi întotdeauna
 acea bună cultură burgheză, acea copilă rie visătoare În
m ari case un pic dărăpăna te, ei care avea drept singură
vilegiatură curtea blocului drept singură am intire din
copilărie K ouskous-ul' de vineri seara şi ca unic breviar
televizorul. Sărmana, n-asigura pe nim eni: se străduia să fie
la curent dar sim ţeai cunoştinţele noi de tot, spoiala
proaspătă a unei ştiinţe fragile, ingerată În grabă. D egeaba
se voia de m are clasă, era lipsită pentru totdeauna de acea
uşurinţă a copiilor de burghezi cărora le-a fost inculcat de
m ici că au dreptate să existe. N u putea nici m ăcar să
conteze pe solidaritatea evreiască: sefardă şi proletară, era
dispreţuită de prietenii m ei ashkenazi pentru care
consideraţiile de avere şi de educaţie prim au asupra
legăturilor com unitare.
R euşisem deci această m inune de a o urâţi pe R ebecca, de
a o îm bătrâni prem atur.
- C e slută eşti. cum de-am putut să -mi întorc privirile spre
tine, mi-e ruşine să fim văzuţi îm preună, eşti urâtă şi plină de
coşuri pentru că eşti proastă în interiorul tău.
R ebecca îm i răspundea cu blândeţe:
- F iecare pată de pe faţa m ea este una din răutăţile tale.
D acă vrei să devin iar frum oasă ca înainte încetează cu
perfidiile.
P rogresele răului erau fulgerătoare: În câteva
săptăm âni,tânăra m ea prietenă cum ulă toate bolile
psihosomatice imaginabile şi deveni o enciclopedie de
simptome. Suferea de anorexii, de migrene, de dureri de
stom ac, de tulburări renale, de tahicardie, de colită. A cum ,
aproape după fiecare m asă, se du cea să verse şi să se
zvârcolească de durere în pat; slăbi, Îşi pierdu puterile.
P ărul îi căzu, cearcăne negre îi devorau obra jii. Nu-i mai
răm ânea decât o singură aliată: ţigara pe care o fum a fără
nici o m oderaţie m ergând până la trei pachete în zilele de
mare tensiune. Asta-i dădea o răsuflare îngrozitoare şi
noaptea o obligam să doarm ă întoarsă, cu un tifon fixat la
gură. D e altfel supărarea, cram pele o Îm piedicau să Închidă
ochii. O auzeam oftând. plângând iar starea ei proastă Îm i
făcea şi m ai dulce voluptatea de a fi cuprins de som n.
Epuiza
I S pecialitate arabă pe bază de carne de oaie, de vită şi griş (n.
t.).
tă de lungile insom nii, era încontinuu bolnavă,
pricopsindu-se cu toţi m icrobii din preajm ă. E ram doctorul
ei şi m ă am uzam s-o înşel asupra m edicam entelor,
prescriindu-i droguri inadaptate sau periculoase: de
exem plu, o sfătuisem să ia aspirină pentru a opri un început
de ulcer când e ştiut că acest rem ediu atacă m ucoasa
gastrică şi o roade: agravându -se durerile, un farmacist
indiscret, din întâmplare, într-o conversatie, îi dezvălui
înselăciunea. D ar R ebecca se înclină si persistă să facă apei
la serviciile mele.
D acă există un m od nobil de a -l iubi pe celălalt până în
fragilităţile sale, există şi o m anieră m eschină de a -i slăbi pu
terile insistând pe cele m ai m ici deficienţe ale sale. In acest
. fel instalasem în R ebecca îndoiala asupra capacităţilor sale,
făcând să -i lucească în faţa ochilor eşecul vieţii ei. B ănuiala
prinsese ca o grefă şi izbutisem s-o fac să creadă că este o ra
tată, în ciuda vârstei sale tinere. Încă de la începutul
legătu rii noastre, pusesem degetul pe carenţele sale
culturale, lingvistice (n-avea nici m ăcar bacalaureatul); şi,
departe de a o ajuta să le dea de capăt, i le am inteam fără
încetare ca pe o hotărâre a destinului. T eam a de a m ă
vedea c-o ridiculizez, când vorbea englezeşte, de exem plu,
sau când se lansa într-o discuţie "intelectuală", o
încrem enea în rezervă, o înrădăcina în ideea propriei sale
inferiorităţi. A şa de m ult o tratasem de prostănacă şi de
ignorantă încât se prostise şi se blocase pentru totdeauna.
A stfel, îm piedicată de tot în handicap urile sale ca într-o
haină prost croită, bătea pasul pe loc pe aceleaşi făgaşe.
Sub m otiv că -i dezvolt darurile lăsate în paragină, i le
afundam şi m ai m ult, resortul politicii m ele fiind să se-
cretez culpabilitatea de care pretindeam că o eliberez.
D in această fată inteligentă şi vioaie făcusem , tot
scormonindu-i prin m ăruntaie, o fiinţă plină de spaim e, un
pitic care trem ură.
- N-ai dreptul să m ă judeci astfel, să -mi deschizi
pântecele, îmi spunea ea, asta-i dem n de un poliţai, nu de un
amant.
D ar nu protesta decât de form ă. C e vrei? F ericirea ei era
să facă parte din inventarul bunurilor m ele. P entru ea, gravi-
tam în ordinea superioară care coincidea cu via ţa, în vrem e
ce ea însăşi, ocupată cu funcţii subalterne, înlănţuită în re-
giunile de jos ale existenţei, nu prim ea de la viaţă decât
palide luciri. şi com para incoerenţa cu orgoliul m eu,
slăbiciunea cu reuşita m ea. F em eie, coafeză, fiică de oam eni
săraci: trei umilinte se înclinau înaintea statutului meu de
bărbat strălucitor, instărit, cultivat. Îşi interiorizase
sentinţele m ele: declarând-o neinstruită, idioată, supusă şi
incapabilă, se cram ponase de aceste dictate ca de propriul
său adevăr.
De-acum înainte, mânia nu-mi mai avea nevoie de motive
ca să izbucnească şi nici resentim entul m eu de cauze ca să
fie definitiv. M ai presus de orice m ă exaspera la R ebecca
ceea ce numeam felul ei "trage apa ", aerul ei de câine
bătut, când, frem ătătoare şi sm iorcă itoare, îşi puncta
fiecare din fraze cu un hohot de plâns reţinut ca să le dea un
accent dureros. Martira se strâm ba, încerca să m ă facă
să-m i fie ruşine printr-o uşoară um iditate a ochilor, o cută
am ară a gurii. N u m ă lăsam dus de durerea care mi-o făcea
şi m ai m eprizabilă. B iciuit de lacrim ile care m ă enervau
mai mult decât orice de îndată ce le vedeam gata să curgă, o
zgâlţâiam cu furie, o băteam , o pălm uiam , îi ceream să dea
şi ea palm e. C um nu -ndrăznea, continuam s-o bum băcesc
cu pum nii până ce cădea, cu corpul plin de echimoze. Se
prăbuşea cu un ţipăt scurt
şi răm ânea prostrată pe jos. T răgând -o de păr o sileam să ri-
dice capul, ca să descopăr în ochii ei o supunere absolută.
Nebuna s-ar fi lăsat om orâtă pentru plăcerea de a m ă pierde
împreună cu ea. Sclavia lua proporţii cu atât m ai grave cu
cât consim ţea la ea în m od liber.
P e această fem eie care m ă iubea, pe această fem eie care
m ă iubise m ai m ult decât oricare alta, o devastam aşa cum le
devastasem pe fiinţele care se apropiaseră de m ine ca să le
pedepsesc pentru tandreţea lor pentru m ine. C elelalte ple-
caseră la tim p în vrem e ce R ebecca, răm ânând, consim ţea la
propria ei dem olare. D ocilitatea ei oarbă m ă convingea că
se născuse ca să fie victim ă. Iprocrit, o îndem nam la dem -
nitate, îi veştejeam lipsa de orgoliu şi de am or-propriu. Dar
 persistam în purtările m ele abjecte. N im ic spectaculos: o
presiune constantă, cotidiană care lucra într-un singur
scop: a o face să se sim tă vinovată, fie că vorbeşte, fie că
tace, se m işcă sau doarm e: pentru ca să nu m ai vadă în m ine
decât un judecător pe cale să -i facă un proces perpetuu. Să
nu crezi că acţiona, 24 de ore din 24. Alternam, potrivit celor
m ai bune reguli ale cazuisticii, clipele de blândeţe cu crizele
de ferm itate. A şteptam ca R ebecca să atingă o anum ită
culm e de destindere şi de speranţă ca s-o sfărâm m ai bine,
bucurându-m ă de acele denivelări bruşte care zgârie nervii
şi dezarticulează m ai bine decât o scenă tem peram entele
cele m ai tari. D evenea o jucărie p e care-o desfăceam în
bucăţi, un crab căruia îi sm ulgeam foarfecii unul câte unul
ca să văd ce face. Şi pe urm ă, ce-i m ai bun decât să răneşti
un suflet care sângerează deja?
M etresa m ea răm ase însărcinată; urm are a unei copulări
pripite, într-o seară de beţie în care ne îm perecheasem brutal
luând-o drept alta. V ru să păstreze copilul şi m ai întâi îm i
ascunse asta. C ând am băgat de seam ă si deşi era târziu -
două luni deja -, am cerut cu tărie avortul. lntârzierea îi fu
fatală: o com plicaţie post operatorie făcu să intre in ea un
rău care o debarasă fără recurs posibil de capacitatea de a
procrea. Începutul sarcinii destinsese ţesuturile pântecelui şi
ale sânilor: pielea se lăsase ca acele căm ăşi ieftine care nu
rezistă la spălat, apăruseră vergeturi pe bust şi pe centura
abdom inală. A dolescenta care îşi disputase aprig cu celelalte
fem ei estetica sa perfectă se văzu deposedată în câteva săptă -
m âni. R ezultat probant al noii sale ruşini: nu se m ai plim ba
goală de tot prin apartam ent şi dorm ea acoperită întotdeau-
na cu o pijam a sau o căm aşă.
N u ştiam ce să m ai născocesc ca să -i dăunez, adiţionam
m icile torturi: nu trebuie neglijată acum ularea unor cruzim i
insignifiante care epuizează m ai bine decât o m are supărare.
P rim ele m ele atacuri fuseseră brutale, zdro bitoare, dar Re-
becca suferea mai mult de loviturile repetate, de
electroşocu rile care o dezaxau de fiecare dată un pic m ai
mult.
 A stfel, se apucase de băut. O încurajam în viciul ei, cum-
părându -i în fiecare seară o sticlă de w hisky sau de vodcă.
D e fiecare dată, se îm băta şi ador1}lea pe jos, în m ijlocul
vărsă turilor şi a duhorii de băutură. Intr-o noapte,
dezgustat de atitudinea sa. îi arsei picioarele în mai multe
locuri cu ţigara. In anum ite puncte, i-o înfipsei atât de
adânc încât mirosea a carne friptă. D acă ai şti ce curioasă
senzaţie e să arzi o fiinţă neînsufleţită: suferă, se strâm bă,
dar abrutizarea e prea tare ca s-o trezeşti şi te bucuri în
acelaşi tim p de starea sem iconştientă şi de im unitate. A
doua zi, îi susţineam că se calcinase singură în tim pul
beţiei şi că evitasem chiar un început de incendiu în
apartam ent. F ără dovezi, n -avu altceva de făcut decât
să-m i adm ită versiunea şi să -şi îngrijească plăgile dintre
care unele nu dispărură niciodată.
A ltă dată, îşi luase un concediu de boală de o săptăm ână
pentru o nim ica toată. Ştii că acordarea unui asem enea
concediu presupune să stai casă în caz că te vizitează un
inspector. Într-o după -m iază, ştiind -o pe R ebecca ieşită
după cum părături, telefonai din ca binetul meu la casa
locală de Secu ritate socială ca să le sem nalez greşeala.
R ebecca nu ştiu niciodată cine o pârâse, prim i un blam ,
pierdu beneficiul alocaţiilor zilnice şi trebui să se întoarcă
încă de a doua zi la salonul ei de coafură.
Lucru curios: fiinţele nenorocite atrag nenorocirea.
P loua cu m izerii asupra R ebeccăi care era deja ţintuită de
suferinţe; situaţia sa se degradă pe plan profesional. A b -
senta prea m ult, lucra prost, şi într-o stare de prostraţie
cvasiperm anentă, se prăbuşea uneori în lacrimi în timp ce
făcea un şam pon, abia le răspundea clientelor. se arăta
iritabilă la culm e cu colegele. P atronii se gândeau s-o
concedieze şi îi trim iseseră chiar două avertism ente. P rofitai
de situaţia ei precară ca să -i dau lovitura de graţie: îi furai
salariul pe o lună îm pingând cinism ul până acolo încât îi
oferii o pereche de cercei de aur ca s-o consolez. N ici o clipă
nu bănui adevărul căci îşi îndreptă bănuielile spre cea m ai
bună prietenă a sa cu care băuse un ceai în ziua furtului.
Trebui să îm prum ute banii pe o lună de la patronii săi; dar
întristată de pierdere, coafând fără plăcere, răzbunându -se
de nenorocul său pe cranii, fu concediată puţin după aceea
fiindcă o uitase sub uscător pe o clientă al cărei păr se car-
bonizase pe jum ătate. A ceastă concediere m arcă o dată în
deteriorarea raporturilor noastre: în loc să -mi temperez re-
proşurile, m ă făcui extrem de dur.
P e m ăsură ce ne afundam în m ocirlă, R ebecca cerea
îndurare, crezând că atinge fundul infam iei, dar o făceam
să coboare şi m ai m ult. În fiecare zi îi descopeream vreun
detaliu nou cu o rigoare în abjecţie de care nu m -aş fi crezut
niciodată capabil. E a credea că ştie totul despre grozăvie:
ignora însă o trăsătură deosebit d e revoltătoare, un
rafinament inedit născocit de inepuizabila m ea răutate. Îm i
plăcea specta colul acestei vieţi care se prăbuşea. N -o
torturam decât purtat de certitudinea inocenţei sale
absolute: candoarea şi naivitatea, doar ele îm i aţâţau
voluptatea de-a face să sufere. D eveneam mai violent în
speranţa unei reacţii, dar dacă reacţiona furia m ea nu m ai
cunoştea m argini.
A deseori, nenorocirea o făcea să înnebunească: atunci
erau ţipete, strâm bături, m işcări rătăcite, buzele îi trem urau,
se sufoca, crize de tetanie îi izbeau picioarele între ele ca pe
două cârje de lem n. O femeie este un bloc dur în care nu in-
tri: într-atât o fisurasem pe Rebecca încât nu mai strângeam
în braţe decât o grăm adă de ruine. D eţineam asupra ei o
putere fără m argini. li sfă râm asem resortul voinţei, o
ţintuisem de m ine printr-un carcan de fier. li de lăsasem
trupul pentru a m ă instala ca stăpân în creier unde făceam să
dom nească teroarea. Îi dominam sufletul, îi modulam
gândurile, îi regăseam în gură fraze pe care le pronunţasem
cu o oră m ai înainte, şi sistem ul său nervos era în m âinile
m ele o jucărie a cărei claviatură o m anipulam în toate
sensurile ca pe un calculator.
Era caricatura mea vie, umbra mea, reflexul meu grotesc, iar
victim a coopera cu călăul la propria sa distrugere. Devenea
o creatură frenetică, m ereu atârnată de braţele m ele. Se
agăţa de m ine ca verm ina, găsind în coşm ar un fel de im undă
raţiune de a trăi care o m enţinea pe linia de plutire.
P ersecuţia îi îngăduia să scape de singurătate, iar team a de
a mii pierde se
insinuase în ea într-atât încât o făcea să m ăsoare întregul vid
al unei existenţe din care eu aş fi absent.
C um de sunt cu putinţă asem enea lucruri astăzi? Şi
de ce nu? Trecutul cu viciile lui este cu atât mai
pregnant cu cât epoca noastră liberală l-a decretat
abolit; astfel, barbaria, nem aifiind com bătută, îşi
continuă lucrarea în um bră, aducând extrem ul
arhaism în inim a m odernităţii. P entru m ine, situaţia
era şi m ai sim plă: totul în educaţia m ea - îţi am intesc
că eram fiu unic - m ă m odelase pentru cea m ai rea lege
a junglei: să -l m ănânci pe celălalt ca să nu fi m âncat.
O bişnuinţa de a nu îm părţi nim ic unită cu cea de a
prim i totul, folosirea disim ulării sistem atice, o nevoie
de ajutorare perm anentă legată de o ură nu m ai puţin
puternică pentru cei care m ă ajutorau sunt tot atâtea
elem ente care contribuiseră să m ă coru pă până -n
m ăduva oaselor. Slăbit pentru că fusesem răsfăţat,
avusesem totul în afară de esenţial: perceperea
celuilalt. Înconjurat de curtezani, de servitori sau
linguşitori, nu cunoscusem din sentim entele om eneşti
decât gam a infantilă a invidiei, a capriciu lui şi a
bosum flării. O bişnuit să fiu servit, consideram omagiul
R ebeccăi ca pe un serviciu care-mi era cuvenit.
N eputând trăi fără să m artirizez pe cineva, prieten,
rudă sau m etresă - am nevoie de o victim ă aşa cum o
locom otivă are nevoie de cărbune -, făcui din acest
suflet ardent şi drept o sucursală a propriului m eu eu.
R ebecca m ă tratase drept un ticălos: recunoşteam în
mine acest defect. O ptasem pentru rău, din com oditate,
ca să fiu ceva m ai degrabă decât nim ic. D in orgoliu,
ţineam în m od absolut ca eu să port toată vina. L um ea
şi-i închipuie pe oamenii răi ca pe nişte m onştri,
străduindu -se încontinuu să vatăme. Dar nu-i aşa, sunt
fiinţe obişnuite, buni taţi, buni funcţionari cărora
slăbiciunea unei fiinţe aflată în faţa lor le oferă dintr-o
dată căile unei cariere interm itente în tortură. A stfel
m izeria celorlalţi m ă electrizează: de îndată ce sunt
chemat
în ajutor, în loc să ajut, lovesc, zdrobesc, calc în picioare.
M ă băIăceam în num ele execrabile pe care m i le dădea
R ebecca precum un porc în m ocirla lui, străduindu -m ă să le
m erit, înăIţându -m ă astfel la nivelul m arilor infam i ai
istoriei.
 Ultim a m ea lovitură de m aestru fu să -l montez pe fiul
m eu îm potriva ei. Ştii cât de m aleabili sunt cei m ici, cât de
receptivi la propaganda psihologică. D e îndată ce-l certa,
pentru o neglijenţă oareccare, îi luam apărarea cu voce
tare, m ai ales dacă greşise. Ii ofeream tot ce dorea,
subliniind însă că R ebecca n-ar fi făcut-o. 1-o prezentam
drept o uzurpatoare care luase locul mamei lui. Îi detaliam
cele mai mici defecte, mai qles ura ei pentru copii pe care
i-o descriam drept viscerală. Îl sfătuiam să se ferească şi să
nu răm ână niciodată singur cu ea. P e ascuns, m ă duceam
în cam era lui să -i rup revistele, să -i sparg jucăriile,
acuzând-o după aceea pe R ebecca. D egeaba protesta ea,
fiul m eu se convingea că nu -l iubeşte şi că voia să -l
despartă de m ine. A tunci, din instinct, potrivit acelei legi
tribale care-i uneşte pe bărbaţi îm potriva fem eilor, trecea
de partea m ea şi se ridica de la înălţim ea pintenilor lui ca
s-o insulte cu orice prilej. "T ata e prea bun, ar trebui să te
alunge. " A-l şti pe acest copil, p e care-l cocoloşise ca pe
propriul său copil, trecut în tabăra m ea o cufunda pe
dulcea m ea prietenă în crize nesfârşite de lacrim i. Iar în
ziua în care îi aruncă În plină figură cu acea cruzim e
nem iloasă a m ucoşilor: "U n m edic n-ar trebui niciodată să
iasă cu o băcăniţă... ", se prăbuşi literalm ente pe jos şi făcu
o criză de epilepsie care ne înspăim ântă.
D ar uita totul căci pentru ea a ierta era o plăcere in
finită: ca şi cum ar fi găsit în absoluţiune ultim a resursă a
sărăciei sale. L epra lirică a dragostei-pasiune o pervertise
până-n m ă duva oaselor. Degeaba comiteam în fiecare zi
ireparabilul, avea o asem enea propensiune spre clem enţă
încât sfârşea prin a -m i dezam orsa cele m ai m ari ticăloşii.
A cea plăcere de a o
vedea dezagregându-se, ei bine ea reuşea să m i-o fure
eludând orice plângere, luându-mi capul în mâini,
mângâindu-m ă pe
păr. E ram descum pănit ca şi cum aş fi insultat o statuie,
sarcasm ele m ele se prăbuşeau unul după altul şi nu -mi mai
răm ânea decât să tac sau să dau în ea.
C u dezam ăgire, bă gai de seam ă că găsea un fel de recon -
fort în poziţia ei de ţap ispăşitor. A supra ei nici
aversiunea-m i declarată, nici brutalitatea m ea usturătoare
n-aveau nici cel
 m ai m ic efect. Se îm păcase cu decăderea. C apitulase fără
conditii: m ă sim ţeam rătăcit, m ai învins de acest trium f
decât dacă ea m -ar fi zdrobit. A tinseserăm un punct în
care m ângâierile, sărutările m ele o jenau: nu le m ai
înţelegea, aşteptând m uşcături şi sfâşieturi când îi
ofeream o dezmierdare, temându-se cu bună dreptate că
un acces de bunătate este preludiul unei dezlănţuiri. E ram
stăpân pe ea: chircită, gem ând, îşi depusese viaţa în
m âinile m ele. A ş fi putut orice în acea clipă: s-o
prostituez, s-o aduc la sinucidere, la furt, la delincvenţă.
Dar nu aveam puterea să devin peşte sau gangster, şi cu
greu puteam m erge m ai departe fără s-o nimicesc.
F erocitatea m ea era o legătură prea puternică: prea
m ult aveam nevoie de această fem eie pe care o supliciam
ca să nu devin la rândul m eu, deşi schingiuitor, sclavul
sclavei m ele. U n sordid fără strălucire, sordidul
situaţiilor irem ediabil ruinate, ne rodea viaţa în com un.
O stilitatea m ea sucom bă la rându-i în cenuşiu: bulă pe
un eleşteu, convulsie m ijlocie a unei vieţi atone, începu
să facă pe nesim ţite casă bună cu mediocritatea. M ă
săturai de sadism ul m eu nu din docilitate sufletească ci
din plictis. G ăsindu -i obiectul atât de slab, atât de jalnic,
sfârşii prin a -m i urÎ sălbăticia. R ebecca nu m ai repre-
zenta nim ic: abia o cârpă de spălat pe jos aruncată
într-un ungher.
Pierzându-m i speranţa de a m ă descotorosi de ea,
născo cii urm ătoarea stratagem ă. Ii propusei să plecăm în
călătorie îm preună departe de toate acele lucruri care
fuseseră pe punctul de a ne distruge. A lesei o destinaţie
exotică: F ilipinele. În ce m ă priveşte, luai toate dispoziţiile:
închiriai un apartam ent, obţinui un transfer de spital,
demisionai de la cabinetul de medici. C um părai biletele -
îm pinsesem bunătatea până la a -i oferi călătoria -, rezervai
hotelurile, m ă ocupai de vize. C rezând că iese în sfârşit din
coşm ar, R ebecca îşi regăsea culorile şi chiar, de ce să n -o
m ărturisesc, o anum ită frum useţe. In ziua fixată, ne duserăm
îm preună la R oissy: cu bagajele înregistrate, valiza mea
fiind plină de hârtii vechi înfăşurate în rulouri, furăm primii
care s-au instalat la bordul aparatului.
A bia aşezaţi, îi cerui R ebeccăi să ne păzească lucrurile, cât
să m ă duc la toaletă. In realitate tăiai în contra curentului
va
--
lui de pasageri care se îm barcau, o apucai pe pasarelă,
alergai pe trotuarul rulant, traversai aeroportul, trecui din
nou prin vam ă şi m ă aruncai într-un taxi.
D e ce am adăugat la cruzim ea plecării m ele m ârşava
şiretenie? P entru că R ebecca avea nevoie de o aversă de
sadism ca să -m i înţeleagă voinţa de a term ina o dată. P entru
că râ deam în sinea mea de surpriza ei, de spaima ei, de
îngrozitoarea suferinţă la descoperirea capcanei. P entru că
ruptura este un evenim ent prea rizibil ca să -l înfăptuieşti în
ritualurile obişnuite şi pentru că doream , adăugându -i o idee
de sordid, să scap de prostia sa lipicioasă.
E ram în sfârşit singur. O uitasem oare pe R ebecca?
C red că pot spune că da, râdeam de terorile m ele trecute,
de adm iraţiile m ele aţipite. O succesiune de cicluri m ă
vindecase de cancerul conjugal de care m ă ştiam im unizat
pentru m ultă vrem e. N iciodată nu voi m ai gândi viaţa în
term eni de pact, de jurăm inte, niciodată nu voi m ai încerca
să sondez o fiinţă până în străfundul rărunchilor. D e-acum
înainte ştiam că dragostea nu există, că suntem singuri.
O sm oza este o păcăleală: tăiasem cordonul ombilical cu
cuplul care, la ieşirea din adolescenţă, prelungeşte
căldura şi securitatea fam iliei. M ă pregă team să trăiesc
aşa cum voi m uri: singur în tovărăşia altor singurătăţi ale
căror zum zet şi afecţiune, departe de a m ă reconforta, m ă
trimiteau la propria mea izolare.
M ă aruncai în desfrâu cu o turbare fără scrupule. Inapt
să stăpânesc elanurile lăcom iei m ele poligam e, alergam
după aventuri erotice şi sim ţeam că am o teribilă voracitate
de a lua, de a strica, de a m ă îm perechea cu tot ceea ce-mi
putea aduce o bucurie prom ptă şi brutală, voracitatea pe
care o înteţea recenta m ea postire m onogam ică. D ebarasat
de orice zorzoană sentim entală, ricoşam de la o cucerire la
alta, fugind de orice ataşam ent durabil. E ram departe de a
le seduce pe toate fem eile pe care le doream , dar plăceam
atunci prin voinţa m ea de a place. O biect al fanteziei a
numeroase creaturi, nedomnind asupra nici uneia,
părăsindu -Ie fără a le cunoaşte ca să m ă dăru iesc altora,
de fiecare dată îm i puneam din nou viaţa în joc.
 A plicând cu sfinţenie principiul evanghelic: iubiţi-vă
aproapele, din moment ce în fiecare femeie n-o iubeam
decât pe cea care avea să urm eze, m ă aplecam cu o egală
tandreţe asupra oricărui corp, oricărui chip, cu un elan de
gratitudine care m ă Îm pingea să strâng prea m ult În braţe
ca să şi pot Îm brăţişa totul. E xistă de o parte m icul num ăr
de femei pe care le iubim de-a lungul vieţii noastre, iar de
cealaltă fem initatea, inaccesibilul însuşi; eu aruncam
pasarele dintr-o parte În cealaltă, îi ceream fiecărei
persoane să fie expresia parţială, instantanee a unei
esenţe care o depăşea. Intoxicat de schim barea În sine,
eram grăbit să consum , neuitându -m ă nici la condiţia
socială, nici la frum useţe, legătura cea m ai prom p tă m i se
părea şi cea m ai bună. P e scurt, suspinând după m ari
evenim ente, m ă consacram dragostei cu îndârjirea unui
neofit, fericit de aceste intrigi care trezeau În m ine forţe pe
care rutina sentimentală le înăbuşise.
R efuzam să dobândesc o m em orie am oroasă şi nu
existam decât prin privirea m obilă şi versatilă a celorlalţi.
N u m ai voiam ca o fiinţă, una singură, să Îm brăţişeze
totalitatea vieţii m ele, nu voi avea acel confident unic şi
deosebit care va depune m ărturie, pentru posteritate, de
ceea ce am fost. A nu trăi În cuplu Înseam nă să renunţi la
propria-ţi legendă, Înseam nă să pierzi unitatea unei istorii
pentru a dobândi neîngrijirea unui zvon. D e această
căutare a constanţei în dragoste, asem ă nătoare cu căutarea
unui Dumnezeu unic În religie, suferisem prea m ult ca să -i
m ai accept seducţiile. P referam să trăiesc dispersat, fără să
las urm e după m ine pentru că an gajam entul am oros m ă
cufunda Într-o m em orie care sem ăna cu am nezia, dădea
destinului m eu o coerenţă pe care o asim ilam cu rătăcirea.
F iinţele fidelităţii sunt m ai întâi fiinţele atitudinilor călduţe,
ceea ce le face inacceptabile pentru mine. Nu mai eram
decât un num e propriu Încrucişându -se cu alte nume
proprii pe care le anula aproape de Îndată cu altele noi. Şi
savuram această dezancorare, plată pentru cel m ai frum os
dintre daruri: libertatea.
P ăianjen celibatar, ţesând m ii de fire întretăiate, ştiam că
am capacitatea de a crea peste tot m ici societăţi m işcătoare,
versatile, pe când cuplul m ă cufunda Într-o singurătate ire
m ediabilă şi ca să spun aşa m etafizică: m ai singur în doi
de.
cât solitar. În starea de disponibilitate absolută în faţa
vieţii,
bivuacam din loc în loc: fiecare necunoscută întâlnită îmi
dă. dea sentim entul că sunt un necunoscut pentru m ine
însum i. A tinsei un grad de excelenţă atât de înalt încât tot
ceea ce sim ţise înainte căpătă un gust de m ediocritate.
P entru m ine, toate lucrurile erau încărcate de aceeaşi
poezie, o uzină era 101
lina cu o plajă, o panoram ă rom antică tot una cu străduţa
cea m ai infectă, cu condiţia ca o fem eie râvnită să se afle pe
ea.
F rum useţile lum ii m ă lăsau rece dacă o prezenţă fem inină
nu venea să. le însufleţească, nu cunoşteam decât peisajele
dorinţei m ele, peisaje umane.
V oltija m ea era lipsită de aroganţă: fem eile m ă
solicitau tot atât cât le chemam eu. De când donjuanismul
este împărţit de cele două. sexe, şi-a pierdut aureola
blestem ată, a încetat de a -şi m ai exhiba libertatea ca pe o
sfidare. Nu mai există des frânaţi din m om ent ce există
desfrânate. F iinţele se dăruiau, plecau, soseau fără să
ceară explicaţii, prin consim ţăm ânt sau refuz instantaneu,
şi această sim plitate m ă încânta.
F iecăreia îi spuneam nişte" te iubesc" dezinvolţi a căror
intensitate ele o întâm pinau fără să se ataşeze de contract.
D ăruit cu totul splendorii acestor destine încrucişate, nu
cunoşteam din relaţiile am oroase decât frum useţea
începuturilor. M ă încrucişam cu un eşantion um an
nemaipomenit, pluteam într-o succesiune de clipe
pregnante care m ă m enţineau într-o stare de
im ponderabilitate. F ericirea de a sim ţi o pu ternică
tensiune, un fel de poftă barbară pentru diversitate îm i
dădeau sentim entul - naiv fără -ndoială - de a-mi potrivi pa.
sul după parcursul form idabil al societăţii. O dată trecut
prim ul tim p al dezlănţuirii senzuale, m ă gândii să m ă
expatriez. F ranţa este o ţară care doarm e şi în care nu poţi
scăpa de aplecarea asupra ta; ea este patria vieţii
particulare: de aceea aici înfloreşte m ai m ult decât în altă
parte sifilisul conjugal, dragostea egoistă a soţilor;
baricadaţi, cu toate obloanele trase, când lumea în jurul lor
se răscoală. P rofitând de specialitatea mea de parazitolog,
luai contact cu "Medecins sansfrontieres" şi cerui să fiu
afectat într-o tară. săra că dar liberă pe
 planul m oravurilor, precum A frica neagră sau A sia de
sud-est, ştiind că voi sluji m ai bine dacă înclinaţiile m ele
erotice nu găseau obstacole. P e scurt, după treizeci de ani
de dibuieli, credeam că am ajuns în sfârşit să -mi articulez
mica mea istorie la istoria anim ală a celorlalţi oam eni.
Îţi văd strâm b strâm bătura, D idier. Iţi spui: porcul se gro -
zăveşte cu m ârşăviile lui şi îm i debitează orori cu surâsul pe
buze. Ei da, ponegrindu-m ă, îţi las privilegiul indignării. D ar
totodată m ă eliberez: din urechile dum itale fac lada de gunoi
În care-m i abandonez păcatele.
P rivirea lui ilu m inată de o hidoasă sagacitate îm i
întoarse stom acu l p e dos. F ără un cuvânt m ă sculai.
N u m ai un om care Încearcă o adevărată plăcere în a se
flagela singur poate cob orî cu o asem enea b eţie până la
m ărturisiri atât de im pudice. E ra oare cu putinţă să se
ponegrească din plăcere? N u prea avui tim p să-mi pun
întrebări căci abia închisesem uşa cabinei şi m ă şi
izb eam de o p ersoană pe culoar: era Rebecca, şi în m od
vădit ascultase prin perete. L ucru ciudat:
nu scoase nici un ţipăt. eram am ândoi m uţi. ea surprinsă
în flagrant delict de spionare. eu înlem nit de m irare şi
încă
am eţit de confesiu nile paraliticu lu i. R eb ecca avea - se
pare - ceva să-m i spună, ascundea şi ea poate un secret.
S e trăsese înapoi până sub lu m ina unu i spot: acest ecleraj
care-ar fi fost nemilos pentru o alta îi sublinia chipul fru-
m os prins încă într-o vagă cop ilărie. P ărul îi u ndu ia uşor
sub
briza aerului condiţionat. lungile ei gene îi făceau ochii şi
mai mari dându-le m ai m ultă strălucire. M ă sim ţeam
cuprins de resp ect în faţa acestei guri închise atât pentru
scuză cât şi pentru regret. nu m ai ştiam dacă eram supărat
pe ea, dacă trebuia să-i port ranchiu nă pentru trădare.
- Ş tii acum cât de nefericită am fost!
A ceastă tutuire brutală m ă m işcă: intim itatea era,
aşadar,
restabilită şi am inaugurat fără întârziere dovada de
prietenie. - N u reuşesc să cred că aţi... că ai îndurat toate
astea. - N u m ă judeca după im presia de forţă pe care o
răspândesc în exterior... Dar spune-m i, nu eşti supărat
pentru întâlnirea din după-amiaza asta?
 - B a da, ba nu, în sfârşit...
- Era un banc idiot, de-acord, dar, crede-m ă, D idier; era
singurul mijloc ca să afli.
- D ar de ce să te laşi în seam a lui, şi să nu -m i p ovesteşti
viţa tu însăţi? .
- Ii las lui Franz cuvintele, nemaiputându-se folosi de
trup. E ultim a lui plăcere. D e fiecare dată când se află m ai
m ult de douăzeci şi patru de ore cu cineva, e cuprins de
dorinţa irezistibilă de a povesti totu l. C el m ai adesea este
trim is să se p lim b e. A tunci, ca să-şi adem enească auditorii,
îi am ăgeşte că o să m ă dăruiesc lor dacă-l ascultă cu
răbdare. E pură divagaţie din partea lui, nu m arşez niciodată
la astfel de lucruri.
- Ş tiu, m i-a spus-o. Dar nu de-asta îl ascult, rectificai gri-
juliu să nu par prea interesat.
- La tine e într-adevăr din m ilă?
O hărţuii atunci cu întrebări dezordonate asupra straniilor
obiceiuri pe care le întreţinea cu soţu l ei, dar fiecare dintre ele
îi am intea p erspective de suferinţă şi de glorie p e care le
considera dobândite deja şi nu voia să le dezvălu ie. P ână la
urm ă,
obosit, o întrebai:
- P ot oare spera o altă întâlnire? A devărată de data asta? -
M-ai iertat deci. .. Du-te şi ascultă m âine u ltim a confe-
siune a lui F ranz şi-ţi prom it că după aia. .. D ar scuză-m ă,
trebuie să te las, e ora injecţiilor lui.
C um m ă întorceam , îl zării pe T iw ari care ne observa de
departe de la un cot al culoarului. Văzându -se rep erat, plecă
iute capul şi intră într-o cabină. C e se-am esteca şi ăsta?
Reveneam spre cabinele de clasa a doua, frecându-mi
mâinile, cuprins de bucuria egoistă, vanitoasă a celui care o
să reuşească şi o să culeagă curând fructul la care râvneşte d e
m ultă vrem e. N u eram deci supărat pe R eb ecca; deşi nu
obţinusem nim ic tangib il din partea ei, eram liniştit. P actul
insolit al soţului nu era decât fantasm ă de om b olnav făurită
în singurătate. N u ex ista nici o alianţă între ea şi el, iată ce era
important pentru m ine, nu eram decât eu şi R ebecca, cea
care-m i pătrunse se în inim ă aşa cum intri prin efracţie
într-un apartam ent, hoaţă frum oasă cu care pactizam .
 C ând sos ii în cabina noastră, înţelesei de îndată că
Beatrice îm i plăcea m ai puţin. S au m ai curând că era aceeaşi
în tim p ce toate se schim baseră în jurul ei:
- De ce nu te-ai întors, lansă ea cu obrajii roz de excitaţie.
A m făcut echipă cu M arcello şi T iw ari şi-am câştigat de
patru an.
- Eram la Franz, spusei sec, preferând francheţea unei
m inciu ni devenită inutilă.
- L a F ranz? D ar credeam că nu m ai vrei să-l vezi.
E ra atât de fericită de după-am iaza sa încât nici m ăcar
nu-m i ascultă răspunsul.
C inarăm uşor, departe de ceilalţi. M ă uitam la sala de
m ese, populată de persoane m ohorâte şi transpirate, ca şi
cum n-o văzusem încă niciodată, sensib il p entru prim a oară
la îngrozitoarea urâţenie a acestu i pacheb ot. A devărul este
că foarte pu tini pasageri îm i deveniseră cunoscuţi, în tim p
ce m ajoritatea celorlalţi îm i răm âneau indiferenţi, grupaţi
confu z îm preu nă fără ca m ăcar să-i calific cu o p oreclă sau
cu un semn distinctiv. D egeaba m ă sileam să sper
gândindu-m ă la ziua urm ătoare, ideea acelei veghi între
patru ochi în care nu voi putea s-o văd pe R eb ecca îm i
înăbuşea optim ism u l în gât. P rintr-o alunecare m onstruoasă
şi pe care nu eram stăpân, istorisirea lui F ranz, departe de a-i
deprecia soţia, derapa asupra relaţiei m ele cu B eatrice. D e
data aceasta, desluşeam un raport direct între această istorie
şi dezinteresul m eu progresiv pentru însoţitoarea mea. Iar
dispreţul p e care se lăuda că l-a avut pentru metresa lui, îl
transferam acu m asupra m etresei m ele. S im plă co incidenţă,
bineînţeles, şi totuşi m ă bătu gândul că infirm u l era
pe cale să m ă infecteze cu gusturile lui, să instaleze în m in e
un suflet parazit.
N u, m ă-nşelam , F ranz n-avea nimic de-a face cu deza-
fectarea m ea; călătoria catalizase o nem u lţu m ire care izbuc-
nea sub presiu nea îm prejurări lor. A ltfel cu m să explic acest
fulger într-un cer atât de senin? Plecând în Orient, nu eram
noi oare p e cale de a ne p etici cup lu l? S tăteam îm p reună
pentru că aşa începuse şi aşa trebuia să continu e, fără altă
raţiune m ai nobilă, din ascultare faţă de rutina pe care o
decreta
"
serăm . E ra ceva absurd în această continuitate. N -o mai
luam pe B eatrice ca atare, îi cântăream calităţile şi
defectele ca un vulgar negustor. Iar eu care-o numeam
"hărăzita m ea" cu două zile înainte, aveam chef să rectific
acum asta prin "dezam ăgirea m ea".
- C e ai, m ă-ntrebă ea, eşti ciudat, nu spui nim ic, am
im presia că fugi de m ine. .
- De ce-aş fugi de tine?
- Nu mi-ai citit nim ic astăzi, s-ar spune că uiţi de călătoria
noastră.
- C ălătoria noastră! V orb eşti de ea ca de-un sugar.
- P referi p oate sugarul lui F ranz şi rom anul în ep isoade
despre dulcineea sa.
E ra prim a oară că vorb ea despre R eb ecca pe acest ton. -
De ce-o tratezi drept dulcinee? C e ţi-a tăcut?
- M ă agasează, pur şi simplu. Ii detest privirea care te
detaliază din cap până-n picioare, nu-mi place felul ei de a in-
stitui un raport de concurenţă cu celelalte fem ei.
M itocanul care dorm ea în m ine răspunse:
- A i pică pe ea pentru că e frum oasă şi m ai tânără decât
tine.
S e uită la m ine surprinsă, ca şi cum nu se aştepta totuşi la
aşa ceva!
- P oate sunt urâtă şi bătrână?
- N u voiam să spun asta.
- G ăsesc că o aperi cu prea m u ltă căldură. Ş tiu că e fru -
m oasă şi că-ţi place. O atacam tocm ai ca să văd ce
reacţie ai. - Încercarea ta "e-o tâmpenie.
E ram um ilit că fusesem atât de rep ede descop erit. D ar
Beatrice spuse simplu:
- Ş tii, cred că nu m ai facem dragoste destu l.
D ocil la această invitaţie, m ă ex ecutai după cină în spaţiul
strâm t al catacom b ei noastre plutitoare. T otuşi, chiar goală,
tovarăşa m ea nu se degaja de furou l fem eii legitim e. Ş i cu cât
o priveam ocupându-se cu abluţiunile toaletei sale intime -
avea m ania igienică de a se spăla înainte de a face dragoste -,
cu
--~.atât
-. . sim ţeam că-mi scade apetitul. Toate mer
 geau de-a-ndoaselea în această m orfologie şi trebu i să
închid ochii ca să n-o profanez cu o delectare m orbidă, atât
de contrară indulgenţei m ele.
În sfârşit, cu ajutorul obişnuinţei, ne îm p erechearăm cu
stângăcie. D ar totul în m ine se retracta în faţa acelu i abis alb
a cărui geografie îm i era cunoscută până la cea m ai intim ă
cută; şi pe urm ă ruliu l care creştea din oră-n oră nu făcu ni-
m ic ca să ne înfru m useţeze încleştarea. P e nesim ţite, im agi-
nea unei R eb ecca nervoasă şi aprigă se interpunea între acea
carne previzibilă şi dorinţa m ea care nu m ai ştia la ce obiect
să se închine. D egeaba o alungam , se ridica între noi ca un
irezistibil m agnet, terţă persoană inop ortună care m ă
distrăgea.
Îmi mângâiam partenera cu neglijenţă, străduindu -m ă să
stârnesc din pielea sa un răspuns al cărui cel m ai m ic episod îl
cunoşteam în detaliu dar care în seara aceea nu veni. A p oi,
grăbit să fiu deja a doua zi, adorm ii dintr-o dată aşa cu m te
duci la fundul apei.
Ziua a patra:
A m ărăciunea sim patiilor trucate. M âna întinsă.
 În dim ineaţa celei de-a patra zile, ieşind dintr-un vis în1
care Beatrice se strâmba ca sub efectul unei
intolerabile dureri, m ă sculai cu o singură idee în cap:
să m ă unesc cu R eb ecca în urm ătoarele douăzeci şi
patru de ore. T oată noap tea bântuise furtuna şi în tim p
ce intram în strâmtoarea Corint, valuri plumburii mai
galopau de-a lungul cocii vasului, luau cu asalt
orizontul livid. O lu m ină tem ă, accentuată de cascade
de p loaie, îndolia plaje joase, cătune de p escari dispuse
în semicerc de-a lungul micilor cricuri. Beatrice era la
fel de posom orâtă ca vrem ea. F ardul de u n deget nu
reuşea să m ascheze banalitatea chipulu i său tras de un
som n chinu it. T rebuia să ajungem la A tena spre prânz,
dar nu m ă gândeam decât la seara de Anul Nou de care
nu m ă îndoiam nici o clipă că va fi decisivă.
P rom isiunea unei idile la bord depăşea cu m ult intere-
sul meu pentru Orient care era în punctul său cel m ai
jos; la drept vorbind, sătul de vorbele de la m asă spuse
pe această tem ă, obosit de litaniile lu i M arcello, eram
deja blazat asupra unei ţări pe al cărei păm ânt nici
m ăcar nu călcasem .
Îm i lăsai locu lu i m etresa cu chipu l trist şi ieşii să m ă
plimb. Norocul, pe care-l favorizasem m ult, făcu să dau nas
în nas cu soţia lui F ranz în barul de Ia clasa întâi. M ă
întâm p ină cu o pasiune care m ă surprinse, m ă sărută de patru
ori p e obraji şi strângându -m i m âinile m ă aşeză lângă ea.
P rezenţa sa dădea încăp erii o intim itate ferm ecătoare. E ra
prim a m ea adevărată întâlnire în doi cu o fem eie despre care
ştiam tot şi care totuşi îm i răm ânea străină. N u m ai avea aerul
dispreţuitor care m ă intim ida atât de m u lt în prim ele zile:
privirea sa dreaptă, plină de o insolenţă voioasă, îi ilu m ina
chipul strunjit ca o figu
ră de p orţelan. În faţa a atâta graţie, redevenii m ai întâi
timid
şi bâlbâit. D ar vorbăria noii m ele prietene, surâsul ei
luminos
încântarea în care m ă cufundă primul ei compliment - găsea
că am ochi fru m oşi - îm i dădură puţin câte puţin încredere în
mine.
- T oată lu m ea e b olnavă pe vaporul ăst~ , dacă o ţine tot
aşa, va trebui anulată petrecerea.
În ce m ă priveşte, îi dădui veşti despre cabinele de clasa
a doua fără să om it nici un detaliu asupra stew arzilor şi a
băieţilor de cabină. N -aveam nim ic precis să-i spun, şi
totuşi nu -ncetam să-i vorbesc; cuvintele-m i ieşeau în valuri
de p e bu zele grăbite şi m ă m iram de op ortunitatea
spirituală a spuselor m ele. S im ţeam născându -se între noi o
familiaritate instantanee, unul din acele curente de
încredere care cim entează în câteva m inute o afecţiu ne de
m ai m u lţi ani. N e priveam învălu iţi cu totu l de farm ecul
unei simpatii care începe, flirtând deja din ochi, din
zâmbet.
- D ar ai până şi um or, spuse R ebecca, şi atrăgându -m ă
încet spre ea, m ă sărută pe frunte.
A ceastă m ângâiere îm i incendie sângele din vine, gura ei
era călduţă şi regretai că nu am prins din zb or cele două
m uşte ale buzelor sale. Îşi ridicase părul, descoperindu-şi
urechile m icuţe şi roz străpunse de safire.
- A jută-m ă să-m i term in cu vintele încrucişate, lansă ea
deschizând un nu m ăr din Marie Claire pe bar.
Apoi, întinzându-m i u n pachet p e ju m ătate gol de M arlbo -
ro:
- V rei o ţigară?
- M ulţum esc, nu fumez.
- N ici m ăcar acest viciu? A prop o, ştii ce-i spune loco
motiva cu aburi locomotivei electrice?
-Nu.
- Cum te-ai lăsat de fu m at?
Izbucni în râs. A ceastă tandră tâm p enie m ă încântă.
- N u eşti ob ligat să râzi, fie şi din m ilă. B ine, spune-mi,
orizontal, culmea pentru un japonez?
D ar vai, trebui ca B eatrice să intre chiar în clipa aceea şi
să ne surprindă. C âteva secunde, nim eni nu spuse nim ic: te-ai
 fi crezut într-un teatru de bu levard (e stup efiant să constaţi
cât de m ult ratifică viaţa cele m ai proaste convenţii ale
vodevilulu i). N u ştiam cu m să evit m uţenia noastră de
consp iratori şi totuşi nu încercam s-o scurtez.
- S per că nu vă deranjez, spuse intrusa, stăpânindu -şi cu
greu un trem ur al bărbiei.
- Deloc, răspunse R eb ecca, e-o p lăcere să te vedem . F ă
ceam-lista noutăţilor zilei.
- A cest gen de actualitate nu m ă interesează.
- F ără-ndoială tocm ai te-ai scu lat, ai ochii încă u m flaţi. -
Nu, m-am sculat de la şase. R uliul m ă îm p iedică să
dorm.
- A h, scuză-m ă, aveai aerul că te-ai dat jos din pat.
a acreală politicoasă ~ e punea în vorbele lor şi risca să se
transform e în invectivă. Îm i veni ideea vanitoasă, reconfor-
tantă, că cele două fem ei se sfâşiau pentru m ine.
- Ce-ţi pui diseară? întrebă R eb ecca.
- N u ştiu, nu prea am chef să vin.
- P ot să-ţi îm pru m ut diverse lu cruri, ar trebui să avem
aceeaşi talie, deşi pari m ai m are îl) şolduri.
B eatrice tresări; îm i venea să râd.
- N-am nevoie de hainele tale. Am luat cu mine ce-mi
trebuie.
- Îţi spuneam asta ca să te scutesc să pari neglijentă. B ine,
poru m b eilor, vă las, m ă duc să-i dau în cioc porumbelului
m eu. P e diseară.
U n lu ng m inut de tăcere trecu p este barul pustiu dintr-o
dată. "P orum b eii" evitau să se privească, şi m ai stânjeniţi de
brusca absenţă a străinei.
- V-am deranjat, nu-i aşa?
- D eloc, stăteam de vorbă...
- N u m inţi, D idier, se citea pe faţa ta când am intrat. -
Incetează cu bănuielile tale!
- D idier, re luă ea (iar vocea îi era o im plorare
trem urătoare), spune-i lui B eatrice a ta că-i o neînţelegere,
că visez.
R ăm âneam surd la sem nalele de naufragiu. S e uita la m ine
cu ochi m iraţi, descop erind puţin câte puţin un adevăr în care
nu voia să creadă. G hicise totul şi se bâlbâia, gata să plângă.
Nu-mi mai amintesc de platitudinile schimbate atunci, îi
spuneam lucruri obişnu ite neavând nim ic ce să-i spun, iar
stereotipurile, proscrise în principiu între două persoane care
se iubesc, se acumulau între noi ca tot atâtea cadavre. Aceste
nimicuri, p e care le găseam atât de drăguţe în gura R eb eccăi
în cea a lui B eatrice m ă exasperau: încă o dată ieşea învinsă
din confruntare.
- U ită-te la m ine, reluă ea cu un trem ur de durere în glas,
nu sunt nu m ai fru m oasă, ci vie, sclipitoare. E a-i o capcană se-
xuală, o creatură făurită de bărbati. N u -ti înteleg nevoia pe
care o ai de a distruge totul între noi doar pentru că ai poftă de
această fată.
Cu greu îmi reprimai un hohot de râs: ea sclipitoare? Da,
ca o tinichea ruginită! Îşi dădea în sfârşit seam a că prezenţa ei
nu era departe de a m ă indispu ne. U n cu vânt era de-ajuns ca
să-i redau speranţa, dar tăcui.
- Franz ti-a sucit capul, nu te ştiam atât de influ enţabil.
Ş tii, nu -i aşa de fru m oasă, R ebecca ta, e prea studiată, artifi-
cială. . .
C u ea alături trecusem p e lângă voioasa nesocotinţă a
vieţii,
era vrem ea să lichidez întârzierea.
- D ar răspunde-m i o dată, nu vezi că sunt pe cale să-şi
bată joc de noi, să te excite îm p otriva m ea ca să ne dezbine?
- Iată cel puţin ce au în com u n prefecţii de p oliţie şi fe-
meile geloase: fantasma complotului, spusei eu, cu ironie,
fericit să dezvolt o idee p e care F ranz m i-o suflase cu o seară
în urm ă.
- B ineînţeles, delirez...
Întregu l său trup frem ăta, zgâlţâit de violenţa em oţiei; nă
rile i se u m flau şi răm ânea agitată de hohote, plângându-se că
nu ne m ai iub eam . B arm anu l ne privea fără să înţeleagă.
A cest dialog m ă plictisea ca de fiecare dată când n -ai dreptate
şi trebuie să te justifici. A devărul este că B eatrice nu m ai era
pe piaţă şi nu voia să accepte asta. A fi pe piaţă: nu ştiu de ce
expresia asta îm i p lăcea atât de m ult în dim ineata aceea. Îm i
închipuiam lumea dragostei ca pe un vast bazar în care unii se
ofereau în tim p ce alţii alegeau. P e m ăsură ce fiinţele înaintau
în vârstă, erau tot m ai înclinate să se ofere şi din ce în ce m ai
 puţin dificile asupra obiectulu i ales. Ş i m ă gândeam la
prietenele pariziene ale lui Beatrice, de treizeci de ani ca
ea, odinioară P assionnarii sem eţe, în jurul cărora roiau
bărbaţii, şi al căror chip era acum o constantă suplică
implorând: "iubiţi-m ă", biete colete în aşteptare gata să
plece cu oricare nu m ai ;ă fie sm u lse din părăsire şi
delăsare. Ş i m ă sim ţeam departe, cu totul departe de
această fată care nu m ai aparţinea actualităţii mele
sentim entale: dacă m ăcar ar putea să elib ereze scena timp
de douăzeci şi patru de ore!
M ai târziu, sub o ploaie deasă, în tovărăşia lui M arcello, a
lui R aj T iw ari şi a vreo douăzeci de alte p ersoane,
debarcam la P ireu. P entru m ine, care m ă du ceam în Asia,
Atena nu putea fi decât ceea ce se cheam ă la jocu l gâştii o
penitenţă, o rem iniscenţă de clasă secu ndară. A cele
faimoase izvoare ale culturii noastre îmi erau aproape la fel
de străine ca m itologiile bantu sau ca panteonu l triburilor
siberiene. Îm i păsa m u lt m ai m u lt de intrigile m ele din
momentul respectiv decât de acea acumulare de
monumente care exhibau nostalgia splendorii lor trecute.
P lecam să descopăr nu să com em orez. U râţenia P ireului
îm i confirm ă reticenţele: rare fiinţe vii bântu iau această
catastrofă estetică, în im p erm eabil sau acop erite de u m b rele
negre, la piciorul unor case hidoase care-şi îm proşcau
răsuflarea îm puţită. V ântul îngheţat care îm p ingea în faţa
lui ziare m ototolite, în sfârşit agresivitatea autom obiliştilor
care din
joacă se năpusteau asupra noastră claxonând sfârşiră prin a
m ă face să m ă zbârlesc îm p otriva escalei. Ş i când trebui să
luăm m etrou l ca să ne ducem în piaţa O m onia şi să ajungem
pe Acropole - adică să pierdem o oră, o oră şi jum ătate cu
transporturile în comun -, renu nţai şi făcui calea-ntoarsă în
ciu da rugăm inţilor lui B eatrice. C e-mi trebuiau capodoperele
Greciei antice, m ie care eram gata să dau P artenonul, D elti şi
Delas pentru o singură sărutare!
U rcai iar la bord vesel de tot de această recreaţie. Marea
era furtunoasă, o auzeai fierbând în port, plesnind navele la
chei, o hu lă lucind ca uleiu l ridica neîncetat vedetele şi re-
morcherele. Truva, cu fălcile larg desfăcute şi sus cu un grilaj
cu dinţi ascuţiţi, înghiţea câteva zeci de turism e, cele m ai
multe olandeze şi germ ane. M ă Îndreptai spre cabina lui
F ranz căci
trebuia, potrivit dorinţei R eb eccăi, să-i ascult o u ltim ă oară
istorisirea. S peram că avea să recapituleze cu o crudă m inutie
toate am ănu ntele decăderii sale, şi m ă bucuram dinainte de
istoria prăbuşirii lui aşa cum te bucuri de eşecurile unui con -
curent nefericit. Infirm u l nu se înşelă în această pirivinţă din
moment ce-mi spuse, la câteva minute de la sosirea mea:
- V oi fi scurt, căci o să-ţi vorbesc azi de înfrângerea mea,
iar această nenorocire răsunătoare îţi va m ăgu li, cred, într-un
fel oarecare, amorul-propriu.
M âna întinsă
lată aşadar ~ fârşitul jalnicei noastre saga aşp cum ţi-o
redau fragm ent cu fragm ent de trei nopţi înco ace. In a
noua lunii a celibatului m eu voluntar, în plină viaţă de
risipă şi de plăceri, la capătul unei nopţi de petrecere şi de
alcool, fui lovit de o m aşină pe o trecere de pietoni şi m ă
pom enii la spital cu o fractură de tibie. M eseria m ea de
medic îmi îngădui să solicit o cam eră num ai pentru m ine şi
m ă gândeam nu fără plăcere la cele două săptăm âni de
repaus forţat, urm ate de o lunii de convalescenţă şi de
reeducare, cântărind deja sum a de bani pe care voi putea
s-o extorchez ca despăgubire de la şoferul cu accidentul.
T recuse o săptăm ână; pe la m ijlocul unei după -amieze,
uşa se deschise tim id înaintea unei persoane de sex fem inin.
T im p de cel puţin un m inut, nu -m i reveni în m inte această
frumoasă fem eie bronzată, de tip uşor oriental. N -o
identificai fără
decepţie: era R ebecca.
- Tu, aici, nu te-ai sinucis aşadar?
P ălise sub insultă şi evita să m ă privească în faţă.
- N u, încă nu... am aflat că eşti bolnav, printr-un prieten
comun, M., întâlnit pe bulevardul Saint-Germain. Atunci
am venit să -ţi fac o vizită.
C um de putea să m ă m ai revadă după festa groaznică pe
care i-o jucasem ? D ar nu vorbirăm despre subterfugiul
m eu şi nici despre scenele de disperare la care dăduse
probabil loc. R ebecca îm i spuse num ai că tocm ai petrecuse
şase luni într-un kibbutz, în Israel, la frontiera libaneză.
Era mult mai frumoasă decât am intirea pe care-o
păstrasem despre ea, m ai slabă, cu o gam ă subtilă de noi
gesturi şi de noi expresii care sugerau o bruscă şi
tulburătoare m aturitate.
 kibbutz, în Israel, la frontiera libaneză. E ra m ult m ai
frumoasă decât am intirea pe care-o păstrasem despre ea,
m ai slabă, cu o gam ă subtilă de noi gesturi şi de noi
expresii care sugerau o bruscă şi tulburătoare m aturitate.
Reveni a doua zi apoi în fiecare zi. N-aveam ce să -i spun
l11f1i mult ca-nainte li curând o tratai cu m orga şi
dispreţul din zilele de altădată. Intr-o dum inică în care îm i
bătusem joc de
asiduitatea cu care-m i făcea vizite, se înfurie:
- N-o să reîncepi cu insultele?
- Ia te uită, zeiţa rasolului se revoltă?
F aţa 'ii căpătase o expresie dură iar ochii i se închiseră
până la a nu m ai fi decât nişte lam e de jaluzea.
- Adio, spuse ea rece, n-o să m ă m ai vezi niciodată.
Se aplecă asupra m ea ca să m ă sărute. Îi sim ţii m âinile
care pipăiau m ontanţii patului - eram protejat de-o parte şi
de alta de două tăblii fixate cu nişte cârlige, - dar
uitându-m ă num ai la ochii ei, nu văzui nim ic din rest. T onul
frazei îm i dădu un fior ciudat. A poi, se-ndreptă spre uşă.
Reacţie de bolnav sau slăbiciune trecătoare, nu ştiu, dar o
chemai înapoi.
- Stai, vino-napoi.
Şi îi întinsei m âna, s1?rijinindu -m ă de barieră cu toată
greutatea mea. Se-ntoarse şi-mi întinse la rândul ei mâna.
În mom entul în care degetele noastre urm au să se prindă,
şi le retrase pe ale ei. M ă aplecai şi m ai m ult, ea s~ dădu
iar înapoi. a priveam : un surâs îi desfigura trăsăturile. Îşi
râdea de m ine, îndrăznea să -şi râdă de m ine fiindcă eram
bolnav! Îm i retră sei braţul. A proape îndată, m i-l apucă
iar şi-l trase spre ea.
T ot corpul îm i basculă pe m arginea patului.
- N u m ai trage! E şti nebună? M ă doare.
D ar cu am ândouă m âinile, îm i apucase braţul gata să -l
sm ulgă din um eri. A tunci tăblia care m ă proteja cedă cu un
pârâit sinistru - ea-i desfăcuse balam a lele - şi m ă zdrobii de
păm ânt de la întreaga înălţim e a patului de spital.
O im ensă durere m ă înşfăcă de m ijlocul şale lor 'in plină
m ăduvă, alergă de la picioare la cap ca un fulger de gheaţă
şi m ă frânsei în două ca o cupă de cristal. P e carelajul rece,
înainte de a cădea 'in com ă, auzii o voce fem inină care-mi
şoptea la ureche:
 - B iet im becil, credeai, aşadar, că am uitat?
G hiceşti fără greutate consecinţele acestui accident:
atins
la coloana vertebrală, m ă aflam paralizat de la mijloc în jos,
lipsit de picioare şi de nervii erectili. F ui operat de două ori,
m ari specialişti se perindau la căpătâiul m eu; în zadar,
fractura era prea brutală, hem iplegia irem ediabilă. R ăm ăsei
două luni la spital, culcat între două plăci de oţel, plin de
drene, suportând zi şi noapte pom pa rea injecţii/or şi a
perfuzii/or de plasm ă. L egat de aceste santinele ale
supravieţuirii, aveam im presia că sunt un standard telefonic
supraîncărcat, şi avui tot tim pul ca să blestem m edicin a şi pe
falşii arhangheli care-i alcătuiesc clerul. D eşi o ştiam
vinovată pe R ebecca, intentai un proces A sistenţei publice
pentru neglijenţă, acuzând -o pe infirm iera de gardă de a fi
fixat prost tacheţii tăbliei, cauză a căderii. N ici m ăcar o dată
nu-mi trecu prin minte s-o denunţ pe adevărata vinovată;
poate pentru că ceva în m ine adm ir~ m ârşava ei răzbunare.
C âştigai procesul şi obţinui despăgu biri: A dm inistraţia
spitalelor fu condam nată să -mi verse o indem nizaţie de m ai
m ulte m ilioane pe lună pe tot tim pul vieţii. D e-acum eram
bogat: doi m etri pătraţi de pat şi un fotoliu ru lant cu
frum oase tuburi de oţel alcătuiau întregul m eu univers.
R ebecca m ă făcuse să m uşc din ţărână, fem eia um ilită obţi-
nuse satisfacţie pentru relele im ense pe care i le pricinu isem.
L ucru curios: ţinu să m ă îngrijească şi se ocupă de m ine
cu uh adm irabil devotam ent, nescăpându -i să m ă asiste nici
un m inut, zi şi noapte; asta pentru că degradarea fizică nu -i
era de-ajuns acestei prefăcute care avea şi alte planuri.
C âştigase chia r şi inim a m am ei m ele care o binecuvânta şi o
ridica în slăvi cu fiecare ocazie. P rocesul de aservire era în
plină desfăşurare. C ăpătă asupra m ea o influenţă
asem ănătoare celei pe care o capătă asupra unui bătrân o
fată tânără si perversă. În m od naiv, m ă credeam încă destul
de puternic ~a s-o capturez şi s-o resping după voia m ea şi
m ă străduiam să o fac. D ar poziţiile se inversaseră: acum , eu
eram învinsul. A ceastă răsturnare a fost dram a m ea.
D a, continuă F ranz oftând ca şi cum voia să m ă ia m artor
la instabilitatea m ăririlor păm ânteşti. prea m ultă vrem e
crezusem . că poţi trăi nepedepsit iar pedeapsa odată venită,
nu putui s-o suport. M ă în crezusem în dragostea R ebeccăi ca
în soliditatea unei m onede. D ar ceilalţi nu sunt niciodată nici
atât de îndrăgostiţi, nici atât de indiferenţi pe cât îi crezi.
Exclus din cercul celor sănătoşi, întreaga m ea vitalitate m i
se refugia în gură, în această glotă vorbăreaţă şi băloasă
aflată deasupra unui deşeu. R ăm ăşiţă de viaţă pâlpâitoare pe
o proteză, m ă priveam stând adunat pe m icul m eu form at
toracic cu capul prea m are cocoţat pe un bust m inuscul, cu
picioarele inerte şi subţiri, cu sexul m ort, rulou veştejit
zăcând în cuibul firelor lui de păr. L um ea exterioară încetase
să m ai existe din m om ent ce încetasem să m ai exist pe lum e.
Unde erau siguranţa şi orgoliul m eu de om abil, credinţa
m ea în reuşită, certitudinea că pot să parvin la aceasta?
T oate astea dispăruseră. Iluzia unei vieţi trepidante se
transform a în această infirm itate. Începea o im ensă noapte
de lacrim i şi de rem uşcări.
putui s-o suport. M ă în crezusem în dragostea R ebeccăi ca în
soliditatea unei m onede. D ar ceilalţi nu sunt niciodată nici
atât de îndrăgostiţi, nici atât de indiferenţi pe cât îi crezi.
Exclus din cercul celor sănătoşi, întreaga m ea vitalitate m i
se refugia în gură, în această glotă vorbăreaţă şi băloasă
aflată deasupra unui deşeu. R ăm ăşiţă de viaţă pâlpâitoare pe
o proteză, m ă priveam stând adunat pe m icul m eu form at
toracic cu capul prea m are cocoţat pe un bust m inuscul, cu
picioarele inerte şi subţiri, cu sexul m ort, rulou veştejit
zăcând în cuibul firelor lui de păr. L um ea exterioară încetase
să m ai existe din m om ent ce încetasem să m ai exist pe lum e.
Unde erau siguranţa şi orgoliul m eu de om abil, credinţa
m ea în reuşită, certitudinea că pot să parvin la aceasta?
T oate astea dispăruseră. Iluzia unei vieţi trepidante se
transform a în această infirm itate. Începea o im ensă noapte
de lacrim i şi de rem uşcări.
Şi pe urm ă, anum ite răni sunt sem nul unei
slăbiciuni sufleteşti m ult m ai grave. T oate lucrurile de
care m ă tem usem în spaim ele m ele de copil se
întâmplau acum: accidentul confirm a un eşec înscris
în mine dintotdeauna. Eram învins cu mult Înainte de
a m ă fi zdrobit de carelajul acelei cam ere de spital. În
fond, nu visam eu oare la înfrângere, de la origine?
Jar aviditatea m ea de a m ă bucura de viaţă,
nerăbdarea m ea pentrufiinţe şi fem ei nu veneau ele
oare din presentimentul catastrofei? Destinul se
îm preuna cu coşm arul din care ieşisem . C om pararea
dezolată a celor două părţi ale existenţei m ele
Înainte, plenitudinea glorioasă a tim pului fără nici o
fisură; acum , vidul, captivitatea în m âinile unei
temnicere - m ă băga Într-o furie neputincioasă.
A rm ura de nepăsare, de violenţă, de cinică bucurie
care-m i asigura fericirea ceda la prim a m oleşeală: m ă
prăbuşeam de groază la o am eţeală, la un spasm ,
doborât de ascultarea anxioasă a celor m ai m ărunte
tulburări. L ipsa de ocupaţie făcea ca neliniştile să -mi
fie şi m ai crude, Iăsându -m i toate orele ca să m ă
gândesc la ele, să le aprofundez asprim ea. M urdărit,
înjosit de chinul m ediocru şi totuşi ireparabil, ros de
femeia pe care încercasem atât de mult s-o uit,
supravieţuiam , căzând m ereu m ai jos decât că zusem.
 E ra ca şi cum ar fi dispărut cheia de boltă a unui arc de
pod. P rim ul an fu groaznic: îm i lăsam aparenţa să se
calchieze pe cea a unei case părăsite. B oala sculptă chiar
în substanta m ea această m ască de care e azi desfigurată.
F aţa m ea încetă pentru totdeauna să m ai em ită lum ină şi,
sem nând un corn. prom is cu corpul, se făcu cenuşie. N u -mi
m ai stăpâneam nervii, ei m ă stăpâneau pe m ine, făceau
să-m i sară m em brele afară din încheieturi. Dintre toate
felurile de falim ente m ă procopsii cu cel m ai rău, aşa încât
ruptura fu com pletă. L a treizeci de ani, devenii un bătrân
uşor îndobitocit de rutinele unei existenţe fără hazard.
Mi-era ruşine de puterea m ea ruinată, ruşine de a m ă lăsa
îngrijit de către cea pe care o dispreţuisem atât de profund.
V iaţa m ea era un cim jtir în care se odihneau speranţe ce nu
vor renaşte niciodată. Îm i dorisem o
soartă considerabilă şi nu recoltam decât o pedeapsă
com ică: m arele bărbat rău sfârşea pe un pat de scânduri.
D ar cel m ai rău lucru era în altă parte: acum că eram
învins, R ebecca fem eia, R ebecca cea săracă, R ebecca
imigrata organiza În juru-mi asediul urii: îl aflase în mine,
burghez arogant, pe duşm anul răspunzător şi-l dobora cu
bunul drept al celui care îşi socoteşte uşa dreaptă, lăudabilă
şi se sim te astfel consolat. D upă abjecţia călăului o
cunoşteam pe cea a victim ei aşa încât nici un aspect al
experienţei om eneşti să nu -mi scape. Veni atunci pentru mine
vrem ea ispăşirii. E stropiindu-mă, m etresa m ea găsi m ijlocul
de a evada din mine, de a-şi continua creşterea pe care
cruzim ea m ea o frânase. R evenea la viaţă: frum useţea sa
lacom ă se reînsufleţea pe zi ce trecea prin m ese planturoase
pe când eu nu m ai aveam decât una sau două înghiţituri.
A scensiunea sa spectaculoasă se întărea din propriul m eu
declin. R ebecca: acest num e făcea de-acum înainte să răsune
tunetul angoasei.
R ece, cu acea im punitate orgolioasă a m arilor crim inali,
îm i ceru să m ă căsătoresc cu ea. V oia să profite de sum a de
bani a asigurării ca să trăiască din salariul m eu, să
abandoneze m uncile ei m ercenare şi să -şi reia studiile de
dans. Se angaja în schim b să -mi acorde din plin toate
îngrijirile necesare stării m ele. Sim ţind partida pierdută,
primii cu atât mai mult cu cât m am a, care nu se refăcuse
niciodată după pierderea sotului său, căzu bolnavă şi fu
închisă la rândul ei într-un ospiciu. N e căsătorirăm la ieşirea
din spital şi luarăm un apartament cu trei camere pe malul
drept al Senei, pe care R ebecca îl am enajă singură
rezervându-şi o cam eră cu decor oriental. E ram uniţi sub
regim ul com unităţii de bunuri; ea gira finan tele casei,
neacordându-m i decât nişte bani de buzunar pe săptăm ână.
D upă o lună, invocând raţiuni de econom ie, dar în rea litate
din voinţa de-a A dom ni singură, o concedie pe infir
 sotului său, căzu bolnavă şi fu închisă la rândul ei într-un
ospiciu. N e căsătorirăm la ieşirea din spital şi luarăm un
apartament cu trei camere pe malul drept al Senei, pe care
R ebecca îl am enajă singură rezervându -şi o cam eră cu decor
oriental. E ram uniţi sub regim ul com unităţii de bunuri; ea
gira finantele casei, neacordându-m i decât nişte bani de
buzunar pe săptăm ână. D upă o lună, invocând raţiuni de
economie, dar în realitate din voinţa de-a A dom ni singură, o
concedie pe infir
m iera care m ă -ngrijea. Iii fiecare dim ineaţă îm i făcea baie,
m ă transporta din pat în fotoliu, m ă îm brăca. Şi, în fiecare
dim ineaţă, trebuia să suport lista interm inabilă a
reproşurilor
pe care le enum era m ergând prin casă, vorbind cu o beţie
sacră, fortificată de luni de zile de furie şi de postit vocal.
E rau discursuri pline de ţepi care m ă copleşeau prin
elocvenţa lor răzbunătoare şi m ă sileau să -mi plec capul,
zăpăcit, sub defilarea vertiginoasă a păcatelor m ele:
,,- °, om m are ce eşti, spunea ea (iar aceste cuvinte şi, m ai
m ult încă, intonaţia lor m ă zăpăceau de parcă s-ar fi tras o
îm puşcătură la urechea m ea), credeai că aveam s,.ă m or
departe de tine, înfom etată de prezenţa ta refuzată. Iţi
închipuiai că sunt m ortiftcată, biată coafeză rum egând
asupra nenorocirilor sorţii şi a m ediocrităţii castei sale de
jos. Idioată a cărei singură vină era că te iubeşte şi că se
născuse um ilă, departe de favorurile bogăţiei şi de com orile
culturii. Iar tu, junele prim , strălucitul m edic, îţi um flai
pieptul, îţi continuai cursa de m eteor, uitând deja acel plă -
pând obstacol pe care-l îndepărtaseşi cu dosul m âinii, fir de
praf în pragul drum urilor pe care călcai cu un pas nobil şi
egal. A cum , nu eşti decât o legum ă, o râm ă. V ulgară, nu,
prinţesa ta orientală, nem făşurându -şi m ăgăriile în hârtie
de m ătase, nedelicată, neieşită dintr-o lungă stirpe! A scul-
tă-m ă bine, curule: visasem un înger pe păm ânt, un înger de
care să m ă fi îndrăgostit nebuneşte şi în care aş fi putut să
am o încredere fără m argini. P e vrem ea întâlnirii noastre,
m i se părea că întreaga m ea viaţă nu va fi de-ajuns ca să te
epuizez. Iar acum m ă uit la tine, m izerabil, dim inuat:
probabil că am fost nebună ca să -ţi consacru viaţa, inteli-
genţa şi m unca. T e credeam la fel ca m ine. eram gata să -mi
sudez viaţa de a ta fără altă condiţie decât loialitatea m ea,
dar m-ai strivit, m-ai acoperit de scuipatul tău într-atâta
încât mi-am pierdut num ele şi identitatea.
 sudez viaţa de a ta fără altă condiţie decât loialitatea m ea,
dar m-ai strivit, m-ai acoperit de scuipatul tău într-atâta
încât mi-am pierdut num ele şi identitatea.
D upă m ârşava ta stratagem ă de la aeroportul R oissy,
am crezut că înnebunesc, că m i s-au făcut farm ece: am
făcut o criză de nervi în avion, apoi am tras la un hotel din
A tena, prim a escală, unde am stat într-o stare de prostraţie
fără să m ă m işc şi să dorm tim p de o săptăm ână. E atroce
ce-am putut suferi atunci, eram bolnavă, aveam să m or de
supărare, te iubeam de nu m ai aveam nici un gând, nici o
răsuflare, nici o
bătaie a inim ii care să nu tindă spre tine, de nu m ai puteam
pronunţa nici un cuvânt fără să m ă tem că-ţi voi spune nu -
m ele. M ă sim ţeam legată ca -ntr-un sac, îm i strecuraseşi o
otravă care m ii paraliza şi stăteam zile-ntregi aşezată pe un
scaun m orm ăind. N u libertatea o căutam , ci o ieşire. N ici
m ăcar nu m ă gândeam la sinucidere: la ce bun să om ori o
femeie care era m oartă de m ultă vrem e? Z i de zi, tim p de trei
ani, câte o m ică bucăţică fusese sm ulsă din m ine. N u -mi mai
aparţineam destul ca să am chef să m ă suprim .
A tunci, din fundul abisului, îm i veni voinţa de a
supravieţui ruşinii, de a -ţi învinge devastarea. Şi pentru că în
cea m ai m are nenorocire există ceva în om ce nu poate fi
sfărâm at de nim eni, nu m ă m ai gândeam decât la răzbunare,
decât la a întoarce îm potriva ta săgeţile pe care le trăseseşi
în mine. Numai certitudinea pe care o aveam de a-ţi produce
o rană ega lă, ba chiar superioară răului pe care-l
com iseseşi, m ă ţinu în viaţă. R ăzbunarea este m inuţioasă,
caută am ănuntele, infectează plăgile: universul câştigă prin
ea o abom inabilă bogăţie. A tât de m ult visasem revanşa încât
fu un poem în capul meu
înainte de a deveni o crim ă contra ta. C oceam în cap form i-
dabile atentate; ironie a sorţii, cel care te-a secerat mi-a fost
oferit din întâmplare. O ştii sau n -o ştii: există o tradiţie a du -
rerii fem inine, în jurul fem eilor părăsite se form ează îndată o
solidaritate; ştiindu -m ă singură, foste prietene au venit să
m ă vadă, să m ă înconjoare, ca şi cum tu ai fi constituit un
ecran în relaţiile noastre. M ultă vrem e am avut nevoie de
cineva care să m ă găzduiască, să m ă hrănească; la urm a
urmei eram tânără, doar optsprezece ani. M ultă vrem e am
avut faţă de m arginali, de rebeli, o atitudine negativă de
refuz, de respingere. M ă tulburau, m i se părea că insultă
dem nitatea existenţei. Ştiu că m -am înşelat: la aceste fiinţe
care luptă, oricât de stângaci ar face-o, caut vitalitatea
care-i face independenţi, creatori. L ibertatea, bănuiam eu,
nu se obţine decât cu preţul unor târguieli nemaipomenite cu
propriii tăi dem oni, după lupte, că deri interminabile.
ginali, de rebeli, o atitudine negativă de refuz, de respingere.
M ă tulburau, m i se părea că insultă dem nitatea existenţei.
Ştiu că m -am înşelat: la aceste fiinţe care luptă, oricât de
stângaci ar face-o, caut vitalitatea care-i face independenţi,
creatori. L ibertatea, bănuiam eu, nu se obţine decât cu preţul
unor târguieli nem aipom enite cu propriii tăi dem oni, după
lupte, căderi interminabile.
Mi-au trebuit luni de zile ca să scap de vraja ta şi să te
văd cum erai; nu un astru ci o exagerare, o carcasă spartă
pe care num ai team a m ea de viaţă o făcea de tem ut.
Crede-m ă, niciodată n -aş fi acceptat sla~ ajul dacă n -aş fi
păstrat certitudinea că m ă pot elibera de el. In secret, te
demontasem deja; în fond,
n-ai fost niciodată decât o creaţie a m inţii m ele, un idol pe
care-l susţineam cu braţele; vedeam num ai idolul nu şi efor-
tul braţelor m ele. A veam nevoie doar de nevoia pe care o
aveai tu. Te-am sedus fascinându-te asupra propriei tale
puteri, dându-ţi iluzia că eşti invincibil. T inereţea m ea e cea
care ţi-a dat atâta valoare; cinci ani în plus şi aş fi fost
im ediat dezam eţită. A ceşti cinci ani i-am câştigat în şase
luni.
Tu nu m-ai iubit niciodată, pe de-o parte m-ai redus la
viscere, iar pe de alta la un fetiş exotic. T e prefăceai ci}
respecţi În m ine fem eia, dar nu venerai decât nişte orijicii.
Iţi trebuia un prototip perfect pentru a -ţi potoli gustul pentru
O rient, o fiinţă care dim ineaţa să te trezească cu
salam alecuri şi care În tim p ce făcea dragoste să scoată
gemete. Dar pe fata care eram ai ratat-o întotdeauna.
Pentru ce anume m-ai părăsit? P entru o idee, o biată idee
pe care ai încercat s-o întruchipezi cu stângăcie, în m od ri-
dicol. În tine nu era decât visul vag şi prostesc de a părea, de
a părea orice, seducător, zburând din floare-n floare,
donjuanesc. M-ai părăsit în am intirea adolescentului tim id
care scosese lim ba, ani de zile, după toate purtătoarele de
fese şi care nu se consolase niciodată în urma acestei foa-
m ete, ca acele persoane care se îndoapă în am intirea pri-
vaţiunilor din tim pul războiului; m -ai părăsit ca să epatezi
galeria, să -i im presionezi pe cei câţiva prieteni ai tăi pri-
zonieri ai sistem ului conjugal, ai făcut-o din lipsă de g lorie
tangibilă pe lângă cele zece persoane care constituie antu
rajul tău. D ragostea m ea pentru tine a fost o lungă eroare
care şi-a aflat adevărul. "
A cest frum os rechizitoriu m ă năucea. Sigură de cauza
sa, m uşcătoare şi cu o com bativitate realm ente adm irabilă,
gardiana m ea m ă priva de orice posibilitate de replică
pentru că avea asupra m ea un avantaj suprem , radical:
integritatea fizică. P oţi să m ă crezi ori nu: pierzându -mi
raţiunea de-a trăi, îm i regăseam raţiunea de-a iubi. Ii
adm iram reuşita, deşi se exercita pe socoteala m ea. M ă
bucuram că m -am înşelat asupra ei. Şi pe urm ă nu prea
aveam mijloace de-a visa; o fiinţă plină de sevă şi de forţă
visează lucruri m ari; jum ătatea de porţie nu visează;
mutilat, cuplul îmi redevenea dezirabil, căm inul atrăgător.
Sentimentul este ceva ce se poate pierde ca un ceas, epuiza
încet ca un cont în bancă şi regăsi ca o pălărie. Îm bătrânit
înainte de vrem e, înăcrit de soarta m ea, cu trupul chinuit de
plăcerile cu noscute, blestemând speţa um ană, soarele,
păsările, copiii, dar tem ându -m ă de singurătate m ai m ult
decât de-orice, hotărâi să -m i sfârşesc zilele cu R ebecca,
oricare ar fi fost preţul ce trebuia plătit. A cest preţ, D idier,
este astronom ic, dar nu m ă voi m ai resem na acum ca ea să
dispară din viaţa m ea.
În faţa acuzaţiilor procurorului m eu, încercai, aşadar, o
dare înapoi sentim entală. U m pleam casa cu ierem iadele
mele. Încercam s-o înduioşez cu darul lacrim ilor, m ai întâi
m ă concentram ca să m ă gândesc la nenorocirea m ea, îm i
întorceam faţa spre ea ca să -i arăt ochii m ei um ezi, scăldaţi
în lacrimi, apoi, într-un acces de falsă pudoare, m ă
ascundeam ca să dau frâu liber hohotelor m ele de plâns, ca
să m ă las cu totul în voia cascadei de lacrim i. R ăspândeam
kilograme întregi de lacrim i, cu m ulte sm iorcăituri, sigur de
rezervele m ele, accelerând debitul şi vacarm ul trom petei
nazale ca să atrag atenţia. D ar nim ic n -o putea înduioşa pe
judecătoarea m ea care ieşea ca să nu -m i audă plânsul.
Stângaci, ca să -i recâştig un pic stim a, încercam să m ă de-
preclez:
- A scultă, m ă urăsc cum nim eni nu m -a urât vreodată.
 - N u, o tăia ea, nu nutri speranţe în această privinţă, te
urăsc de-o m ie de ori m ai m ult decât nu vei putea tu să te
deteşti vreodată. A ntipatia pe care ţi-o porţi este încă prea
prostesc sentim entală ca să fie sinceră.
- M ă disec fără com plezenţă, m ă dispreţuiesc. Sunt ros
de rem uşcări, m i-e ruşine de actele com ise. Ştiu că n -am
dreptul să trăiesc, m ă biciuiesc cu o severitate fără egal.
- T aci din gură, exploda ea, n-ai dreptul să te critici, e
Încă o dovadă a orgoliului tău nebun. N um ai eu am
dreptul să te învinuiesc; num ai eu, fiindcă am suferit din
cauza asta şi ştiu adevărul despre tine.
- R ebecca, te rog, ştiu toate astea. E u sunt m eschin, tu
eşti generoasă, eu sunt o um bră, tu eşti lum ina. A m m eritat
să-m i pierd sănătatea pentru răul com is.
- Nu, n-ai m eritat, dragă neglijabilule, găsesc pedeaspa
perfect nedreaptă. D a, da, într-adevăr, n -ai noroc. În
fond, eu eram o im becilă, eu răm âneam când nu -mi doreai
tovărăşia, era firesc să m ă torturezi. N u ai a -ţi reproşa
nimic.
A ceste sofism e m ă iritau: renunţam cu greu la singura
prerogativă care-m i răm ânea, cea de a figura drept vinovat
absolut.
- R ebecca, tu ai fost cea m ai abilă. M i-ai întors forţa
împotriva m ea şi-ai transformat-o în slăbiciune, te-ai servit
de arm ele m ele ca să m ă învingi.
- D oam ne, ce com plicat eşti! D e ce aceste teorii fum iste
dacă nu ca să -ţi dai iluzia că dirijezi încă totul, că afacerea
nu ţi-a scăpat din m ână?
Când acest gen plângăreţ eşua, încercam registrul liric şi
treceam la im plorări:
- O R ebecca, învată -m ă viata, pe m ine care am învătat-o
atât de prost. Învaţă -m ă s-o iubesc m ai bine, în felul tău.
C e brută sălbatică şi stupidă am fost! C e delicateţe în felul
tău de a te a dapta exact zilelor şi nopţilor! C e rău am trăit
înainte de tine! M ă înclin în faţa superiorităţii tale, a
geniului tău fem inin. M i-ai dăruit ani m inunaţi care sunt
printre cei m ai frum oşi din existenţa m ea. C orpul m eu e
bolnav, ruinat, dar e stăpânit de amintirea bucuriilor
nem aipom enite cunoscute cu tine. N iciodată n -o să-ţi m ai fac
nici un rău, te voi iubi aşa
cum nimeni nu te-a iubit vreodată, nu va m ai fi nici o scenă
între noi.
- N ici o scenă! D ar eu vreau scene, le-am prins gustul,
închipuie-ţi, nu m ă m ai pot lipsi de ele. N -o să-mi mai faci
nici un rău? D ar ce rău m i-ai putea face acum când eşti
scos din uz, sărm ană ploşniţă? N -o să m ă înduioşezi cu
elogiile tale cu apă cu săpun, prea am încă în m inte injuriile
cu care m-ai adăpat acum un an, ca să m ă las prinsă în
lam entabilele tale linguşeli. N u vreau să uit nim ic din răul
pe care mi l-ai făcut, vreau să m ă gândesc la fiecare cuvânt
care m-a rănit, vreau să trăiesc încărcată de această
m urdărie respingătoare ca să
am un m otiv de a te urî în fiecare clipă. Sunt poate incultă
dar nu aşa de proastă ca să cad în capcana galanteriilor tale
răsuflate. Intr-o zi orice fiinţă îşi întâlneşte stăpânul care-o
face să plătească răul făcut: căci răul vrea răul celui rău.
Erai deja sclavul m eu fără s-o ştii, îm i aparţineai aşa cum
învingătorul aparţine prăzii sale.
A cum , înţelege-m ă bine: îţi acord viaţa nu din m ilă ci ca
pe o pedeapsă. V ei răm âne aici, claustrat în această cam eră,
în acest apartam ent, nu eşti făcut să trăieşti cu oqmenii. Prea
m ult ai dorit com pania, zgom otul, m ulţim ea. Întregii curţi
care te înconjura îi vor fi interzise aceste încăperi. V ei putea
să-ţi vezi prietenii la cafenea, dacă reuşeşti să cobori singur
cu scăunelul tău. D acă te-aş lăsa să ieşi, te-ai duce iar să te
amesteci cu oameni care n-ar fi precauţi şi pe care i-ai
distruge. N u te aştepta la iertare. Ştiu, clem enţa este o
frum oasă virtute care rupe curenţii m âniei, dar pentru m ine
nu m ai eşti bărbatul pe care l-am iubit mai presus de orice,
nu eşti o fiinţă om enească pe care .'1 -0 poţi ierta. E şti o
ruşine, un gând am ar, un anim al răufăcător pe care trebuie
să-l ţin deoparte.
Degeaba încercam s-o îm bunez, vanitatea, m ânia sa ră
m âneau totalm ente insensibile la adoraţia unui am ant
de-acum înainte fă ră resurse şi fără frum useţe. Şi de fiecare
dată când m ă înjoseam sau o im ploram cu acel lirism
prostesc al îndrăgostiţilor; răspundea cu hohote de râs:
fiecare din argum entele m ele era pătat de ororile înfăptuite,
iar cele m ai bune hotărâri se prăbuşeau în faţa defilării
capetelor de acuzare pe care m i le plim ba prin faţă ca pe-o
flam ură de îndată ce încercam s-o înduplec.
zare pe care m i le plim ba prin faţă ca pe-o flam ură de îndată
ce încercam s-o înduplec.
- E şti şi vei răm âne m ereu un şacal, nu -ncerca să te
deghizezi în miel.
M ă uitam la ea, aiurit, pradă acelui farmec dureros care
poartă cu sine senzaţia unei pierderi ireparabile.
- O m oară -m ă, îi ceream eu atunci, încurcă doze le, fă -mi
o injecţie.
- N u, nu, spunea ea (şi avea m ultă grijă să îndepărteze de
m âna m ea toate m edicam entele sau obiectele tăioa se). Îmi
eşti m ai preţios viu decât m ort pentru sim plul m otiv că un
m ort nu suferă.
A stfel în m ai puţin de un an, reuşi să -mi debiliteze pute
rile, să-m i frâneze speranţele, să -m i deprecieze bucuriile, să
pervertească ceea ce era în m ine orgolios, cuceritor. Deve-
nisem un bătrân prem atur care nu m ai avea dreptul să
plângă şi se pom enea totuşi trist ca un copil. C um să înţelegi
revirimentul cuiva care te-a acceptat sub lumina ta cea mai
proastă, ţi-a întărit obiceiurile rele, cu care apoi crezi că
totul ţi-e îngăduit în afară de a te arăta sub o lum ină m ai
bună? G ardiana m ea refuza să m i-i dea pe prieteni la telefon
afirmându-le că dorm : instalase aparatul în cam era ei pe
care-o încuia cu cheia când pleca. D acă din întâm plare unul
dintre ei trecea de barajul uşii, îl prim ea cu atâta răceală
încât nu se mai întorcea. Îmi controla de asemenea
scrisorile şi, prin m agia acestui cordon sanitar, în câteva
luni m ă pom enii singur în faţa ei, la cherem ul celor m ai m ici
capricii ale ei transformate în lege.
Dar Rebecca îşi orientase m ai ales răzbunarea asupra
virilităţii m ele înfrânte. A rgum entul era josnic, dar,
personaj josnic şi m eschin eu însum i, nu puteam cere si!
m ă trateze cu m ai m ultă consideraţie decât o tratasem eu
altădată. C a să -m i înlocuiască deficienţa, încă din
prim ele săptăm âni recurse la cohorte de suplinitori care
veneau să -şi petreacă noaptea la noi. Ii plăceau în m od
deosebit adolescenţii cu şliţ m ânios, cu voce de şm echer.
L a început, nu trebuia să -i suport decât ţipetele. A poi
ceru să asist la scene, ţinând să m ă iniţieze în m isterele
am orurilor ei actuale. D acă refuzam ,
venea cu galantul să funcţioneze în cam era m ea. În clipele
acelea, D idier, nu ştia ce să m ai născocească pentru a m ă
înjosi: în general beată sau sub influenţa drogului, urla cât o
ţinea gura, se punea în cele m ai provocante posturi, cân ta
indecenţe. Sau îm i agăţa o pancartă de gât: "A tenţie, erecţie
excepţională". Im aginează -ţi supliciul, acele nopţi lungi
fără să dorm , arterele care-mi fierbeau, inima care-mi urca
la gât, m âinile pe care m i le m uşcam ca să le calm ez. U neori,
m ă vedeam insultat de rival; unii m ă provocau sau îm i luau
o carte cu împrumut când nu era chiar Rebecca cea car~ le
dădea un obiect personal la care ţineam .
Intr-o seară, glum ele um ilitoare luară o întorsătură
cvasidram atică şi m ă aduseră în culm ea disperării. L a
întoarcerea sa de la cursurile de dans, Rebecca luase de pe
stradă doi rockeri de vreo douăzeci de ani, stilul răi şi duri,
gorile cu bluzoane cu ţinte, cu m oţ pe frunte, santiago cu
vârf urile ascuţite, badge cu E lvis şi ineluş în ureche, pe
scurt, toată panoplia babuinilor gom inaţi. M ă adulm ecară
cu o aroganţă rea şi avură un rânjet bizar când R ebecca le-a
revelat identitatea m ea. P ăreau iritaţi de prezen ţa m ea,
parcă m iroseau în infirm itatea m ea o capcană care îi
intriga. F rum oasa m ea se arăta în faţa lor m ai prim itoare, şi
se alinta m ai m ult ca niciodată, iar contrastul între cuvintele
ei şăgalnice şi chiorăiturile lor argotice îm i sfâşia inim a.
D upă o cină rapidă la care aceşti ţopârlani de suburbie nu
scăpară nici o ocazie ca să -şi etaleze grosolănia, ea -i luă în
prim ire senzual şi îi aduse fiecăruia om agiul gurii ei. Să -ţi
spun că brutele profitară de acest chilipir: îşi puseră în
minte s-o sodomizeze pe infirmiera mea. Degeaba se opuse
ea, ei scoaseră un brici pe care i-l puseră la gât şi o siliră să
se execute. Farsa se transformase în oroare. In timp ce
.oficiau, o pălm uiau şi o trăgeau de păr. Şi râ deau,
strigându-i ororile pe care imaginarul masculin le-a putut
născoci ca să le înjosească pe fem ei. O dată violul consu mat,
m ă răsturnară de pe scaun, îm i agitară picioarele ca pe nişte
foarfece, m ă obligară să m ă scol în picioare, prinzân du-m ă
de fiecare dată cqnd cădeam .
- Scoate-ţi serviciul din trei piese, arată ce-ţi m ai răm âne,
urlau ei excitându-se cu mari plesnituri.
 D eşi m ă aşteptam la orice, eram distrus ca şi cum brusc
mi s-ar fi prezentat în toată urâţenia sa răul absolut. N u
puteam crede ce mi se întâmpla şi m -aşteptam la ce e m ai
rău. N -aveam puterea nici să -i insult, nici m ăcar să dau
drum ul groaznicului geam ăt de care m i-era plină gura. B iet
scarabeu căzut pe spate, pedalând din cioturile lui,
schelălăiam : "L ăsaţi-m ă, vă rog, duceţi-vă". N e-ar fi tratat
cu m ai m ultă consideraţie, vai, dacă R ebecca i-ar fi pus s-o
plătească ca pe o târfă. D ar această ofrandă fără bani
trezise în creierul lor de barbari cele m ai rele instincte. Şi
devastau metodic cu lovituri de cizm ă şi de brici
apartamentul, smulgând etajerele şi perdelele, spărgând
vesela, oglinzile, geam urile, spintecând saltelele, găurind
dulapurile, sfâşiind tapetul, răsturnând m esele şi, ca să
term ine, luând cu ei toţi banii lichizi de care dispuneam şi
câteva obiecte de valoare. Şi R ebecca ce crezi că
făcea?
. C urva plângea prăbuşită pe jos, cu un ochi învineţit,
cu hainele de pe ea rupte, cu picioarele tremurând,
zgâlţâite de spasm e şi repeta între două hohote: "E din
vina ta, totu-i din vina ta, mereu va fi vina ta".
Astfel îm i petreceam zilele în aşteptarea festelor rele pe
care soţia m ea le născocea ca să se răzbune. Într-o
dim ineaţă, m ă trezii în sem iobscuritate: perdelele erau
trase, pe o uşă era Întins un giulgiu şi pe o m asă ardeau
două candelabre. O cruce neagră, una d in acele
scârnave cruci de cimitir, îmi era
pusă între m âini iar R ebecca plângea încet lângă pat. A n
goasat de această atm osferă funebră, o întrebai:
- Ce se petrece?
- Sst, făcu ea, ai m urit aseară, te priveghez.
-Am murit...?
- Da, de-o em bolie cerebrală în tim pul nopţii, o să fii
pus in coşciug peste-o oră.
A tunci, paralizat de groază, im presionat de punerea în
scenă, urlai până ce leşinai în tim p ce m etresa m ea
izbucnea într-un râs sălbatic.
Instituise de asemenea un întreg sistem de pedepse şi
vexaţiuni după cum m ă socotea docil sau nu. D e exem plu,
neglija să m ă spele şi să m ă transporte tim p de o
săptăm ână, lăsându-m ă să m ă scald în propriile-mi
excrem ente. Şi de fiecare dată când trecea pe lâng ă m ine,
îşi astupa nasul, îm i spunea "Pute-a căcat", Îm puţiciune" şi
aştepta să m ă um plu de escare şi de plăgi, ca m irosul să
devină într-atât de insuportabil încât s-o incomodeze chiar
şi pe ea. Sau m ă înfom eta tim p de două, trei zile,
neconcedându-mi decât câteva pahare de apă. In tim pul
îngrijirilor, se prefăcea că e neîndem ânatică, se am uza să
reînceapă de cinci sau şase ori aceeaşi injecţie, rupând
uneori acul în derm ă. D e fiecare dată, trebuia să îndur
supliciile fără să crâcnesc.
care dată când trecea pe lâng ă m ine, îşi astupa nasul, îm i
spunea "Pute-a căcat", Îm puţiciune" şi aştepta să m ă
um plu de escare şi de plăgi, ca m irosul să devină într-atât
de insuportabil încât s-o incom odeze chiar şi pe ea. Sau m ă
înfom eta tim p de două, trei zile, neconcedându -mi decât
câteva pahare de apă. In tim pul îngrijirilor, se prefăcea că
e neîndem ânatică, se am uza să reînceapă de cinci sau şase
ori aceeaşi injecţie, rupând uneori acul în derm ă. D e
fiecare dată, trebuia să îndur supliciile fără să crâcnesc.
Îţi m ai am inteşti poate: ieri m ă Iăudam că, pe vrem ea
splendorii mele, îl ridicasem pe fiul meu împotriva
R ebbecăi; în m od curios, în ciuda blocadei pe care-o făcea
în jurul m eu, soţia m ea nu -i interzisese niciodată celui m ic
să m ă viziteze;
legăturile m ele cu el slăbiseră de altfel, im aginea tatălui
atotputernic se scorojise în m intea lui după accident. Se uita
acum la m ine cu o vagă m ilă şi, văzându -m ă m altratat, prin
acel autom atism de puşti care-i adulează pe cei puternici, îşi
îndreptă întreaga afecţiune asupra R ebeccăi. M atthieu, aşa
îl cheam ă, tocm ai îm plinise treisprezece ani, bărbatul şi
copilul îşi disputau încă acest corp în P lină creştere în care
pubertatea îşi afirm a deja drepturile. Intr-o seară pe când
lua masa cu noi - înainte de a pleca înapoi la m am ă -sa -,
Rebecca s-a dedat asupra lui la o veritabilă întreprindere de
seducţie. Îm brăcată cu o rochie ultrascurtă şi cu un decolteu
ultragiant, nu înceta să -l ia de m ână, să -l aţâţe etalându -şi
farmecele sub nasul lui. Fulminam:
- T erm ini odată să -l exciţi pe ăsta m ic?
Dar ce n-am spus? A tâta a aşteptat ca să acţioneze.
- Sărm an trunchi îm puţit, gândac pe rotile, nu vezi de
cât răul peste tot. U ită -te la taică -tău, M atthieu, e atât de
obsedat de sex încât pentru el toate sunt m urdare şi du bioase.
- E-adevă rat, aprobă băiatul, acasă n -a vorbit niciodată
decât de sex.
- Vrei într-adevăr să -l excit pe-acest băiat, vrei să -ţi arăt
de ce sunt în stare? M atthieu, sărută -m ă pe gură.
Adolescentul rânji mai întâi uitându-se la mine, apoi, in-
curajat de Rebecca, liniştit de infirm itatea m ea, se execută.
 U rm area o bănuieşti: natura nouă de tot nu Întârzie să se
trezească la fiul m eu În ciuda ruşinii pe care o Încerca.
- O h, ce drăguţ bastonel se sim te aici, susura R ebecca
privindu-i pulpele, ce dezvoltat pare!
- Destul, strigai eu.
- Nu-l asculta, spunea Rebecca Încet, subliniindu-mi În
nebunirea prin stăpânirea de sine a ei, vrea să te ţină copil,
dar tu nu m ai eşti un copil, M atthieu, eşti un adult acum , şi
poţi s-o dovedeşti spunându -i nu tatălui tău.
E xcitat de această zgripţuroaică, fiul m eu m ă m ăsura din
priviri cu dispreţ.
- Matthieu, du-te acasă, te aşteaptă m aică -ta.
- T aci din gură, suflă el, n -ai nici un drept să -mi dai or
dine, nu mai sunt un copil, mănâncă şi taci din gură.
Rebecca exulta:
I - E şti m agnific, M atthieu. A şteptam clipa asta cu nerăb -
dare, Întotdeauna am crezut că eşti m ai bun decât tatăl tău,
oricum , eşti m ai frum os ca el. Spune-mi, n-ai dormit nicioda
tă cu o fem eie? V rei să cunoşti p lăcerea, dulceaţa absolută?
H ai vino, o să -ţi fac cel m ai frum os cadou care există, o să
devii un bărbat, să -l lăsăm pe acest bolnav cu ranchiunele lui.
Şi Întorcându -se spre m ine, adăugă pe tonul cel m ai firesc:
- F ranz strânge m asa şi uită -te la televizor dacă vrei. D ar
m ai ales să nu uiţi niciodată că ne calci pe nervi, că eşti na
sol şi bătrân şi că puţi!
E u care Întotdeauna le făcusem pe toate În faţa fiului
m eu, punând chiar un fel de bravadă În această exhibiţie,
trebui să suport m u rm urele, suspinele am anţilor incestuoşi
din spatele uşii abia Îm pinsă. N oaptea aceea, cred, am atins
fundul.
A stăzi, coşm arul a pălit ca să lase să iasă la iveală o lum e
m ai cenuşie, m ai neclară. N e-am rezervat o viaţă În inter-
stiţiile disperării şi ale infam iei. D orinţele răzbunătoare ale
R ebeccăi, Însăşi ura ei, În cea m ai m are parte dom olită, au
făcut loc unei coexistenţe reci Im i supravieţuiesc şi nu m ai
cunosc decât fericirea hipnotică a injecţiilor de m orfină
care-m i sunt făcute aproape În fiecare zi pentru a-mi calma
suferinţele. P recum acele fiinţe care repetă -ntruna unica
aventură a existenţei lor, îm i povestesc istoria cui vrea să o
asculte, nu m ai am decât resursa cuvintelor ca să -mi
exorcizez destinul, să reînnod fibrele pe care le-a rupt
accidentul. O P enelopă pe dos, reconstituind o tapiserie
deşirată, V orbesc ca să continui să fiu. A ud rum oarea
oraşului, zum zetul străzilor; drum urile, câm piile le
adresează m esaje tandre picioarelor m ele cangrenate şi îl
invidiez pe ultim ul bătrân care păşeşte pe trotuar.
Toate-s pierdute dintr-o viaţă pe care extrem a !utilitate,
extrem ul egoism au făcut-o să devină atroce. U răsc această
societate care ne condam nă să fim liberi şi lasă să apese
asupra fiecărui om greutatea şi responsabilitatea
destinului lui. Timp de treizeci de ani voi fi încercat prin
nestatornicie, perversiune, m uncă să scap de cleiul
m ediocrităţii, de josniciile vieţii curente, şi de fiecare dată,
pe nesim ţite, voi fi fost adus înapoi p! ţărm urile platitudinii,
şi m ai jos decât de unde plecasem. In orice caz, îmi voi fi
dus până la capăt gustul pen tru m artiriu: am plătit pentru
sexul masculin în întregimea sa
datoria m ea faţă de fem ei, am luat asupra m ea întreaga
oroare a brutei virile ca să curăţ păm ântul de ea.
C e im portanţă are: o iubesc din nou pe R ebecca. N -o mai
văd decât pe ea, nu m ai am în m inte decât gândul ei, iar nu -
m ele ei îm i urcă fără -ncetare pe buze aşa cum pe buzele
credinciosului urcă m iile de num e ale lui D um nezeu. A cest
îngrozitor interval între vârsta ei şi-a m ea se accentuează: în
fiecare zi ea întinereşte şi-m i dă m ie ani în plus. Ştiu că nu
voi regăsi cu nici o altă fem eie acest elan în dragoste şi
această îndârjire în cruzim e. N u m ai am de ales: sunt
constrâns la tovărăşia ei. M ă tem să nu se îndrăgostească de
un altul. N u rămâne cu mine decât pentru pensia mea de
invalid. D e aceea prefer, cum să spun, să -i aranjez legăturile
cu acordul ei m ai degrabă decât să le ignor. A crezut că -i
iubeşte pe unii dintre am anţii ei dar s-a detaşat de ei.
U rgenţa răzbunării slăbind,o sim t m ult m ai disponibilă
pentru langorile sentim entale; şi trăiesc cu această sabie a
lui D am ocles suspendată deasupra m ea. C e paradox,
D idier: îţi m ărturisesc această team ă poa te chiar în
momentul în care ai să m i-o răpeşti pe R ebecca. D a, da, nu
protesta, pentru m ine eşti un rival de tem ut. T e sim t
atât de fin, atât de complex! Dar te plictisesc cu nenorocirile
m ele, puţin îţi pasă de poveştile astea.
A vea ochii p ierduţi, vocea i se stingea, rep etă încă de câ -
teva ori m aşinal "p oveştile astea" ca un clopot care-şi
prelungeşte u ltim a vibraţie. N u -m i dădeam osteneala să-I
dezm int. B ătrânul şm echer sperase să-m i treacă m ie lista
necazurilor dar îi socoteam nenorocirile pe deplin meritate.
Ş i secret în colţea în m ine dispreţu l pentru această fiinţă
care se lăsase în vinsă de o fem eie după ce încercase s-o
strivească. T otuşi, cum s-o crezi pe R eb ecca vinovată de o
asem enea crim ă? D acă F ranz m inţise în u nicul scop de a-şi
calom nia soţia, dacă avu sese pur şi sim p lu un accident?
Eram pe punctul de a-l părăsi pe infirm , pierdut în
im ensitatea propriei sale com izeraţii, când m ă întrebă:
I - Nu te temi c-o m âhneşti pe B eatrice angajând u n flirt
j cu Rebecca?
A ceastă solicitudine m ă uimi.
Îi răspunsei cu dezinvoltură:
- C e vă pasă dum neavoastră?
Se uita la mine. Luase-n m ână un tranzistor cu casete m a-
nipulându-i cu nervozitate butoanele.
- N u ştiu... B eatrice e drăguţă totuşi.
- C ând o vezi prim a dată, e-adevărat.
- Sigur, nu-i o pin-up...
- E xact cum spuneţi!
- E xistă însă o com p licitate între voi?
- A vem anu m ite obişnu inţe, asta e principala noastră con -
venienţă.
- S unt sigur că exagerezi: atunci de ce această călătorie? -
O nevoie de a o rupe cu rutina ca s-o întărim după
aceea, o hotărâre nesocotită.
- De patru ori, spuse infirmul.
- Ce, de patru ori?
- De patru ori ai renegat-o pe Beatrice.
A cest vocabular evanghelic m ă agasa. .
- N-am renegat pe nim eni. C e m ai înseam nă şi asta?
F ranz îşi puse tranzistorul la loc.
 - U ită-m i cu vintele. B u nă seara, D idier, pe m ai târziu
pentru petrecere.
P ărăsisem A tena fără să-m i dau seam a. M ă dusei să
respir aerul de la proră şi regăsii afară m urm urul valurilor
cop leşite şi înspu m ate ca şi cu m zeii ar fi îm prăştiat pe ele
puful dintr-o pernă. F urtuna era aproape iar rafalele tot m ai
violente ale vântului galopau la suprafaţa apei ridicându -i
flancurile. U n zid de aer rece parcurse puntea superioară, şi
brutal vântul se înteţi, lansându -şi furios croşeurile de
dreapta şi de stânga. C u răsuflarea tăiată de bătaia vântului,
m ă întorsei rep ede în zo nele protejate. Dar nu prea eram
grăbit să m ă-ntorc în cabina în care B eatrice m ă aştepta
probabil cu ochii u m ezi, cu nasul um flat de a şi-l fi tot
suflat. Cum s-o pu n între paranteze cât să-mi potolesc
foam ea de această străină? S ă fiu ferm , da, să nu cedez,
ferm şi politicos. S ă-i spun: R eb ecca m ă interesea ză dar
asta nu te priveşte. L a urm a urm ei, la dracu, nu m ai sun tem
în secolul al XIX-lea, să fim u n cup lu m odem , să ne trăim
dorinţele în m od lib er. D acă tu însăţi ai o înclinaţie p entru
vreun bărbat, nu te jena, voi şti să m ă arăt lib eral: R aj
T iw ari de ex em plu, are um or; M arcello a trăit exp erienţe
interesante. D oar dacă nu -l prefera pe vreun membru al
echipajului. Hai, curaj!
P rost dispus, nesigur, deschisei uşa căm ăruţei noastre.
Beatrice, verde la faţă, zăcea pe cuşeta ei. U n m iros acru de
vom ă depu nea m ărturie fără vreo posibilă contestaţie în
favoarea unu i elem ent nou: răul de m are. S ă crezi că-mi
auzise chemarea şi se îm b olnăvise ca să nu m ă încurce.
- C el puţin, nu te voi deranja, gem u ea cu voce scăzută. -
Nu m-ai deranjat niciodată.
L ividă, m ă apucă de braţ cu m âinile ei glaciale:
- O h, ce rău se term ină anul, îm i vine să m or.
Puteam prea bine să o fac pe neliniştitul, să trag pătura pe
ea, s-o întreb de Acropole, s-o sărut pe frunte, să sun u n
stew ard ca să chem e m edicu l, îm i ascundeam prost însă
fericirea. E xultam , trepidam . P uteam oare visa boală m ai
oportună? A veam pentru m ine nu nu m ai seara şi toată
noaptea ci şi im punitatea şi inocenţa. A şadar, nici o
exp licaţie de dat, nici o ranchiu nă, nici o urm ă: crim a
perfectă. M ulţum esc, furtună,
 m ulţu m esc, vrem e rea, m u lţu m esc, doctore, că i-ai
prescris bolnavei un som nifer, odihnă şi dietă până a
doua zi. In sfârşit, aveam să zbor cu propriile m ele aripi,
să dansez cu cea m ai fru m oasă fem eie de la bord fără să
risc dezaprobarea supărată a bătrânei m ele doam ne.
B iata B eatrice: nu m ai era În cursă;
treizeci de ani dar mintal si fizic cu zece mai mult decât
mine.
Îm i u m pleam p ieptu l cu aer, asaltat de speranţe, ridicat pe
sus de apropierea unei fericiri p e cât de preţioasă pe atât
de neaşteptată. Im aginea infirm u lui Îm i trecu prin m inte
şi, pen tru prim a dată, Îl găseam aproape sim patic. P ână la
urm ă tipul ăsta n-avusese noroc, era mai mult nefericit
decât rău şi aproap e că-m i venea să m ă duc să-i strâng
m âna, să-l bat prieteneşte p e spate. In această adm irabilă
dispoziţie, restul după-am iezii fu scurt şi m i se fărâm iţă
Între degete fără să lase altceva de cât un gol. Cu gândul
doar la fericita clipă, făcui un duş, m ă
îm brăcai sobru cu o căm aşă albă şi un pantalon curat de
catifea reiată, îm i pusei un pu lover subţire, îm i lustruii
pantofii, asta după ce, sub ochii daţi p este cap ai scu m p ei
şi dragei m ele, m ă răsesem atent, flu ierând,
parfumându-m i obrajii cu o apă de toaletă bună.
In sfârşit, clop otu l navei sună, anunţând Începutul
Sfântului Silvestru.
- E şti sigură că nu poţi să te scoli? o întrebai cu un
imens surâs pe du lcineea m ea albă ca varul.
- L asă-m ă, du -te şi te distrează.
- O să-m i lipseşti să ştii.
- O să m ă înlocu ieşti rep ede, spuse ea cu un suspin şi
Începu iar să geam ă.
M urm urai un preventiv "B u nă seara, draga m ea" şi
Închisei încet uşa. Venise deci ceasul de a fi pus la
încercare. G ata, eb oşa fusese de-aju ns, era tim pu l să
consum. Scurtimea traversării m ă obliga să fiu prom p t.
Ş i îm i prom iteam să duc afacerea la bun sfârşit, sigur că
norocul era de partea mea.
Ş i-n ce fel Începu această fatală seară: cu ce perfidă fru -
m useţe! Ilu m inat ca un im ens tort de aniversare, cu punţile
răsunând de m u zică şi de râsete, Truva celebra Anul Nou
între A tena şi Istanbul sub un cer negru şi am eninţător. P a
chebotul luase acel aer şm echer şi frivol al vaselor de croa-
zieră a căror vocaţie este să îm partă plăcere şi nepăsare.
A vea aerul unu i accesoriu de teatru plutind p e o im ensă sce-
nă lichidă. C hipurile se ilu m inau, feţele cele m ai rebarbati-
ve încep eau deodată să existe în funcţie de privirea celor-
lalţi. A ceşti pasageri care se plictisiseră de m oarte o zi În -
treagă într-o cabină sau la bar căscând, bând şi bătând căr-
ţile, soseau aranjaţi şi ferchezu iţi, în m area sală de m ese,
transform ată pentru această ocazie în sală de petrecere, Îm-
podobită cu ghirlande. O energie nervoasă, o nerăbdare abia
ascunsă se transm iteau de la cei m ai tineri la cei m ai bătrâni
şi din ele ieşea anul cel nou. S cara cea m are care ducea la
festivităţi, fără încetare urcată şi cob orâtă de un du blu cu-
rent, se revărsa ca o cascadă într-un lac. Sub efectul ruliului,
călătorii aveau m ersul şchiopătat al celu i care vede cu m îi
fuge păm ântul de sub picioare. Iar dacă n -ar fi fost ora
precoce, i-ai fi luat, cu şchiopătatul lor rizib il, drept o tru pă
de b eţivi în echilibru pe nişte m ontagnes russes. D atorită
vrem ii urâte, direcţiu nea înlocu i se tradiţionalu l dineu de
revelion cu un bufet rece, m ai com od de servit, şi golise
im ensa sală de m ese să lase m ai m u lt loc dansatorilor. O
orchestră italiană trebuia să anim e seara.
În sală, în jurul m eu, excitarea creştea şi deb orda în con
versaţii futile şi strălucitoare ca nişte cup e de şam panie. F e-
m eile palpitau şi zu m zăiau, acop erite de cu lori strălucitoare
sau cum inţi, m oda fiind în seara aceea, cel puţin la europene,
cu decolteuri adânci. Oamenii umblau de colo colo cu schi-
m onoseli cop ilăreşti, îşi surâdeau în sfârşit după ce se
ignoraseră tim p de patru zile. T oate aceste dialoguri, toate
aceste pălăvrăgeli sporeau volu m ul sonor al încăperii până la
a acoperi m u getul m ării.
O găsii pe R eb ecca la bar, sorbind u n cocteil, înconjurată
deja de o m u lţim e de adm iratori care, în toate lim bile
păm ân tului, încercau s-o captiveze. P urta colanţi negri şi o
rochie scurtă de satin roz care strălucea în spate printr-un
dezabie adânc până la jum ătatea şalelor, degajând un spate
gol de culoarea m ierii. A gita un ţigaret lung din sidef şi
surâdea la glum ele u nui levantin burtos pe care alţi m asculi
încercau să-) dea
 la o parte prin grimase sau observaţii făcute cu voce tare cu
singurul scop de a atrage atenţia idolu lui lor.
F rum useţea ei, în seara aceea, m ă stupefie într-atât încât
m i se tăie răsuflarea. A şezată pe taburetul ei, picior peste
picior, răspândea un fel de lu m ină care m ai întâi m ă ulu i.
L u m ina acest loc bizar, înecat de lăm p i şi de lustre p e care
le eclipsa într-atât încât treceau drept u m bră. P ărul legat la
spate îi elibera puritatea m inerală a chipulu i. A proap e că te
făcea să te sim ţi prost, ridicând între ea şi cei vii zidu l
perfecţiu nii sale. F igurând printre curtezanii care făceau
cerc în jurul el, înţelesei cu o strângere dureroasă de inim ă
distanţa care m ă separa încă de realizarea dorinţelor m ele.
Mi-era frică să nu -i par nătăfleţ, prea tim orat, sim ţeam în ea
o ob işnu inţă a luxurii, o in teligenţă a dorinţei care m ă
stinghereau. M işcarea taliei sale înalte înclinându -se ca să
lege la loc o cureluşă de la cizm e, elasticitatea m ijlocului
său, vertiginoasa certitudine că în sânu l acestei p opulaţii de
vilegiatură doar ea era interesantă m ă luau pe nepregătite.
Inaintam către ea cu încetineala som nam bulică a celu i pe
care-l hip notizează un obiect m inu nat, de o bogăţie p e care
n-o va epuiza niciodată. D e îndată ce m ă zări, îndepărtă
cercul galanţilor şi-m i adresă un surâs de tânără cochetă
care-l încurajează pe un pretendent prea tim id.
- V ino, D idier, oferă-m i un pahar. E şti singur?
Îi îm părtăşii starea proastă a lui B eatrice şi păru înveselită
in secret de această absenţă. C om p licitatea im ediată m ă în -
cântă. D ar vai, norocu l m eu se izb ea de răceala celorlalţi
concurenţi care se uitau la m ine fără am enitate. Iar
înghesuiala din seara aceea, nu m eroşii adu latori care veneau
să ne-ntrerupă convorbirea ca să debiteze tâm p enii nu p uteau
decât să-mi frâneze demersurile. Înconjurat de fiinţe ce
orăcăiau de-m i spărgeau tim panele, aspiram la nu colţ retras,
m ai discret şi-i sugerai R eb eccăi o plim bare.
- D e acord. H ai să-l luăm p e F ranz din cabină. O să m -ajuţi
să-l transport.
D esp ică în două m u lţim ea cu o insolenţă delicioasă, sim -
ţindu -se sigură pe ea, şi adm iram sângele rece al acestei
fem ei care nu se arăta pe ju m ătate goală decât ca să
îndepărteze m ai b ine dorinţele prea îndrăzneţe: m u lată în acel
satin roz şi în
acel colant care-i sublinia picioarele, era m ai indecentă decât
dacă n-ar fi purtat nim ic. Ş i nu era un roz congestionat, vul-
gar, de patiserie, ci o culoare delicioasă, atât căldură cât şi
drapaj: un roz de cutie de ciocolată scum pă şi som ptuos
garnisită.
Erau doar cinci minute între salon şi etaju l de clasa întâi,
dar aceste m inute îm i erau esenţiale. E ra ocazia, acum sau
niciodată, să o atac pe R eb ecea departe de curioşi. C u toate
astea, oricât curaj aveam , abia m ă văzui singur cu ea pe
culoar că m ă şi cuprinse groaza şi-ncepui să trem ur. N u sunt
din rasa celor care "agaţă"; inapt de îndrăzneală ca şi d e
apropo, team a face ca prim ul gest să-mi fie oribil de dificil.
Pun în actele simple mult mai mult decât majoritatea
oam enilor; şi pe urm ă priveam afrontul de a fi respins drept
cel mai crud cu putinţă. L ăsat singur, fără sprijinul unui
ex citant oarecare, toate poftele care m ă însufleţeau cedară în
faţa nehotărârilor unei adolescenţe care sim ţeam că nu
murise, în ciuda vârstei mele.
Întinsei mâna ca s-o apuc pe-a ei dar o trăsei înapoi:
nu-ndrăzneam. A o atinge, ceea ce nu-nsemna nimic, nu
putea părea redutabil decât unuia atât de puţin cutezător ca
mine. Acea apropiere într-un loc singuratic m ă făcea să
m ă-nfior. Din fericire, o zdruncinătură a vaporului m ă aruncă
lipit de ea: cu un curaj nesocotit, de timid, o apucai de mijloc
şi-m i lip ii gura de a ei. C rezui că va fi o luptă, o rezistenţă
înaintea predării, dar, departe de a se zbate, o făcu p e m oarta
în braţele m ele, m âinile atârnându-i inerte de-a lungul
trupului. A probarea ei m ă copleşea m ai m u lt decât un refuz
franc. S ărută-m ă, dacă vrei, părea să spună, dar eu sunt în altă
parte, îţi suport cu răbdare tentativele. A tu nci, îi sărutai
nebu neşte u m erii goi şi-i şoptii:
- Mi-e tare team ă că sunt îndrăgostit de tine. Ş i nu e cel
m ai bun lu cru ce ar putea să m i se întâm p le. D e câteva zile
sunt într-o stare im p osibilă.
M ai întâi nu spuse nim ic, ţinând o m ână pe pieptul m eu ,
dar deodată, desprinzându -se, m ă respinse cu u n aer plictisit.
- Încetează, D idier, îţi curg balele pe rochia m ea şi-o s-o
m urdăreşti.
E ram decepţionat, dar, cuprins cu totul de o exub eranţă pe
care azi o găsesc bufonă, adăugai:
 - N u cunosc nim ic m ai răcoritor ca buzele tale.
Pufni în râs.
- V orbeşti ca o reclam ă de pastă de dinţi!
R ănit de această judecată, îi dădui dru m ul şi, până la ca
bina lui F ranz, o urm ai în tăcere, ca un câine bătut, furios că
n-am găsit replica potrivită, nesigur o dată în plus de in -
tenţiile ei. D acă m ă voia, de ce n-o spunea. D acă nu m ă voia,
de ce acea reacţie entuziastă când m ă vedea? D ar în seara
aceea, nu m ă resem nam să-m i scape, chiar dacă trebuia să ţin
seam a de caracterul ei fantast. P oate nu aştepta' sem destul,
nu resp ectasem term enele. M ă linişteam cu acest
gând: uza de puţină apărare doar ca să-m i înflăcăreze m ai
m ult dorinţa.
Franz n-arăta bine: adus pe spate, sfinx com prim at pe
micul lu i scaun, părea abătut. P aloarea sa aproape alb ăstrie
trăda o m are oboseală. N ici m ăcar nu m ă salută, absorbit cu
totul de Rebecca.
- A m venit să te luăm , spuse ea,
pregăteşte-te. C apul infirm u lu i se ridică
deodată.
- S tai cu m ine, im p lora el, să nu ne ducem .
Ea-l bătu pe obraz.
- N-o fă pe beb eluşu l.
C redeam că sunt obiectul care o îndepărta pe această
fem eie de soţu l ei şi, stânjenit, îm i plecai capul. N u m ă
putui îm piedica să nu m ă uit la picioarele m oarte ale
handicapatulu i, acoperite de un pantalon subţire de
flanelă, şi ridicai ochii spre faţa lui p e care rugăm intea
se lupta cu panica. Im i era m ilă de acest om care purta în
el oboseala tuturor certurilor violente pe care le avusese
cu soţia sa. T icuri îi întindeau gura într-un rictus şiret.
În angoasa sa, ştia doar să repete:
- Stai, stai...
- T aci din gură, nu încep e iar cu com ediile
tale.
R eb ecca îl dezbrăcă p e infirm , îi puse o căm aşă: se lăsa
m anipulat cu o docilitate perfectă, avea torsul slab,
disproporţionat faţă de m uşchii braţelor, şi avui o m işcare
de recul în faţa acestui scut strâm t cu blazon de păr blond.
D eodată, bolnavu l, cu pofta deschisă de acel trup tânăr
care se înălţa în faţa lui, îşi opri sm iorcăielile şi începu să-l
pipăie,
să-l atingă fără ruşine. R eb ecca îl lăsa. P asivitatea ei m ă
oripilă, m ai puţin totuşi decât ceea ce avea să urm eze.
Franz Îi ridicase R eb eccăi rochia până la jum ătatea
şoldu rilor, trăsese colantul până În josu l pulp elor şi elib erase
un chilot alb răscroit care avea deasupra un lanţ. C redeam că
visez: acest strip-tease În faţa m ea strica tot. Im i Închideam
ochii, Îi deschideam . O pată Întunecată sub ţesătură lăsa să se
ghicească un pubis luxuriant. Infirm u l Îşi aplica febril gura pe
el, m alaxând cu m âinile fesele soţiei sale. In acea clip ă ar fi
trebuit să ies; dar eram hip notizat de lipsa de jenă a acestui
individ ale cărui degete se băgau În carne, lim acşi indecenţi şi
vâscoşi. R eb ecca, cu ţigara În gură, se lăsa m ângâiată fără să
se clintească, pieptănând În acelaşi tim p părul rar al soţu lui
său. A i fi zis că e o m am ă Îngădu itoare dichisindu -şi co pilul.
Atâta familiaritate m ă scârbi. C ine eram eu p entru ca ea să se
dezgolească În felu l ăsta În faţa m ea? N u m ai m ult decât un
sclav În faţa reginei lu i... A ceastă derogare de la ordinea
firească a sedu cţiei nu era spre onoarea m ea. Im pu nân du-mi
nuditatea sa, Rebecca frânsese tulburarea şi, ca să con tinue să
m ă em oţioneze, trebuia să se-mbrace la loc. Ocupat numai cu
scabrozităţile lui, soţul ei o pipăia, o sugea cu o lăcomie de
sugar, şi găseam scârbos contrastul dintre acel cap pe
ju m ătate chel şi acea gură care cerşea plăcere. R eb ecca m ă
fixa cu obrăznicie.
- A i inlem nit, nu, să te vezi Înaintea fantasm ei tale În
carne şi oase? P oate vrei şi tu partea ta? O să fii m ai liniştit
după aceea.
Desprinzându-se din îm brăţişarea soţului ei, se apropie de
m ine, ţinându -şi rochia ridicată cu am ândouă m âinile.
- N u, nu aşa, exclam ai înainte ca ea să se apropie.
- O face p e pretenţiosu l, zău! Ş i totuşi p entru asta te-nvârţi
în jurul meu de la-nceput.
Im i pierdu i tot aplom bul şi bâiguii:
- De ce-ţi baţi joc de m ine?
- C um , Îţi ofer ceea ce toţi la bord visează să atingă şi tu
o faci pe delicatul!
- Dar nu-nţelegi, Întări F ranz, că acest tânăr ţine la pro-
tocol, i-ai dat peste cap ritualul, e panicat.
 - C u atât m ai rău pentru el!
Îşi trase colantul, îşi lăsă rochia-n jos şi se duse să se piep -
tene în faţa oglinzii. F urios de lipsa m ea de apropo,
conştient că trec în ochii acestu i cuplu de lib ertini drept un
puţoi, m ă blestemai în sinea mea.
- G răbeşte-te Franz, aud deja orchestra cântând. Infirmul,
care-şi încheia nasturii de la haină, se uita la m ine
cu un zâmbet zeflemitor:
- Z ău, D idier, ai un şic ca să le faci să capituleze! D acă-aş
fi Beatrice, n-aş dorm i toată noaptea din cauza asta.
- L asă-l, spuse R eb ecca, ascunzând cu greu că-i vine să
râdă, o să-l blochezi şi m ai m u lt.
Îi observam p e am ândoi şi-i descop eream întrepătrunşi ca
ochiurile unei plase din care eram exclus. Îi suda un pact
obscur de viciu şi de sânge, în ciuda duşm ăniei dintre ei, ca
pe cele două bucăţi ale u nui cleşte. Ş i eu care sp erasem în
m od naiv un locşor pentru un al treilea în intim itatea lor
infernală! A runcam însă asupra lui F ranz răspunderea pentru
sarcasmele R eb eccăi. Îm prejurările im ediate îm i îngădu iră
să-mi potolesc resentimentul.
Nava, cum am spus, se tot înclina. Când aju nserăm în cu -
loar, fu foarte greu să conduci scaunul rulant. A tunci puse
stăpânire p e m ine u n gând rău: dădu i drum u l ghidonu lu i de la
sprijinitoarea capului: vaporul tocm ai plonjase, fotoliul plecă
înainte, se izbi de o uşă şi pom i înap oi. E ra o m in u ne că
infirm ul nu căzuse.
- D ar fiţi atenţi, ţipă el.
Im i încrucişai braţele şi lăsai scaunul să treacă prin faţa
m ea. R eb ecca, aderând im ediat la joc, îl apucă, şi-l trimise
spre m ine. F ranz gem ea: vehicu lul se izb ea la dreapta şi la
stânga la fiecare denivelare a pacheb otulu i, gata m ereu să se
răstoarne, iar noi ni-l pasam ca pe-o minge într-un prodigios
m eleu în care esenţialul era să-ţi păstrezi echilibrul. F ranz
încercă să-şi controleze scaunul frânând janta exterioară cu
mâinile, dar înclinarea cursivei, împingerile noastre
viguroase erau m ai tari decât el. C ând ne înţelese jocu l, ochii
i se îm păienjeniră ca o apă nesănătoasă invadată de năm ol.
N u ştiu ce cruzim e trecuse de la acest cuplu la m ine, dar eram
încântat să-l văd
pe paralitic luptând îm p otriva fricii; nu el îm i suflase această
acţiune rea? Ş i pe urm ă R eb ecca râdea, râdea fără-ncetare, şi
puneam m ai presus de orice aprobarea ei, aş fi făcut orice ca
să-i plac. A m fi putut să-l rănim p e F ranz, să-l omorâm poate.
P uţin îm i păsa: îi scădeau puterile din clipă în clipă, avea
acea faţă suptă şi albă a agonizanţilor crispaţi de o durere
Îngrozitoare. T rem ura din tot trunchiu l iar spaim a părea că se
com u nicase până şi m em brelor sale m oarte. Întoarse spre noi
o faţă liv idă şi spuse cu voce sacadată:
- Incetează. .. R ebecca... te rog.. .
A ceasta era, aşadar, m ica grăm adă de gu noi care m ă jigni-
se: un olog care gem ea ca o fem elă. Ş i-mi spuneam cu o bu-
curie răutăcioasă: o să te fac să-ţi treacă gustul ironiei, o să
plăteşti foarte scu m p reflecţiile tale. tânăra, zgâlţâită de u n
râs nebu n, se sprijinea de p erete ca să-şi tragă sufletu l.
- O h, e prea nostim . D acă ţi-ai vedeai mutra, Franz!
M izerabilu l îşi pusese m âna înaintea ochilor ca să nu m ă
vadă şi scotea suspine de tu rbare care-i ridicau tot pieptul.
Mâni a, ura, disp erarea, team a se disputau în el: sim ţindu -se
la cherem u l nostru; întreaga oroare a vechiu lu i său chin îl
acoperise până-n vârful unghiilor. Nu mai avea buze atât erau
de alb e, în obraji avea două găuri, faţa lui goală şi căzută îi
dădea aspectul unei păsări de noapte speriate. L am entaţiile
lui, stăpânite până atunci, izbucniră ca cele ale b ocitoarelor la
înm orm ântări.
- Ajutor, gemea el jalnic, ajutor!
M ă bucuram să-l văd sm iorcăindu -se, aplatizându-se;
umilindu-se ca o fiinţă dem nă doar de dispreţ, dar un m arinar
care ieşi dintr-un cu loar întrebă în engleză cine strigase.
- Nu-i nim ic, făcu R eb ecca, l-am scăpat pe soţul m eu din
neatenţie şi s-a speriat.
M atelotul ne propuse să ne ajute. In câteva clip e, F ranz îşi
recăpătase sângele rece, dar continua să trem ure şi se cram -
pona de fotoliu, mai temându-se încă să nu -şi piardă echili-
brul.
- Nu-i frumos, Didier, ce-ai făcut adineauri...
- A fost o glu m ă, nu era nici un risc pentru du m neavoastră.
 - Ş i totuşi, ţi-a făcut plăcere să fii rău cu m ine ca şi când
ti-as fi făcut vreodată vreun rău...
, V ag ruşinat, ridicai din u m eri, rem arcând deodată că de pa-
tru zile îi vorb eam cu du m neavoastră acestui om care avea
vârsta mea deşi părea cu zece ani m ai m are: tutuiala
răm ânea de neînchipu it între noi.
În sala de m ese, p etrecerea era deja în toi. D upă intim i ta-
tea noastră în trei, această regăsire cu poporul ţipător al pe-
trecăreţilor m ă zăpăci; erau voci nenu m ărate, flu ierături,
rum oarea necunoscută şi veselă a unei m u lţim i căreia i s-a
dat frâu lib er să se distreze şi care se îm băta cu alcool, cu
zgom ot şi cu m u zică. Iar deasupra acestui vacarm dom ina
vibrato-ul chitarelor electrice amplificate de o sonorizare
agresivă. O rchestra cânta m ai m u lt sau m ai puţin fericit un
repertoriu internaţional în care dom inau m arile com p oziţii
englezeşti sau am ericane de m uzică rock şi pop. T rupurile,
lip ite, absorbeau cu înghiţituri m ari sudoarea care plutea în
suspensie în vasta încăpere. C irculaţia neîncetată între sală,
toaletă şi bar provo ca numeroase ambuteiaje.
D e îndată ce-şi depuse soţul într-un colţ, aproape de
bufet, R eb ecca se puse să alerge de la o p ereche la alta,
sărutând p e fiecare bărbat sau băiat ca o m are pasăre care
ciugu leşte. L a fiecare m işcare, atrăgea atenţia, crea un nim b
care-i învălu ia pe spectatori, privirile se pu neau pe ea ca
viespile fără să o înţep e şi cu atât m ai puţin s-o sperie.
Îm brăcată de m ângâieri, de ochi languroşi, era regina care
târa un bufon într-un scaun rulant şi dom nea p este u n regat
m are cât o sală de m ese, po pulat de cincizeci de supuşi. C e
bine şţiuse să depăşească în cercările şi să-şi recapete
dem nitatea! Începu să danseze. S u bit ai fi zis că un fir
invizib il atrăsese toţi ochii spre pistă, nu eram singurul care
trăiam sub încântarea acestei drăcoaice care atrăgea p oftele
cu cea m ai m ică torsiune din şale. O veselie profundă îi
ilu m ina chipul, o bucurie sinceră de a se şti adm irată, iar ea
distribuia surâsuri adresate de atât de departe încât nu
îndrăzneai să le răspunzi. D eşi eram sub farm ecu l ei, turbam
din cauza acestui magnetism, spunându-m i că nu voi pu tea
s-o recup erez când se îm băta cu om agiile publice: să m ă
recom p enseze ar însem na p entru ea o pierdere, o scădere.
M ă
sim ţeam totuşi gata să înghit orice ca s-o am . A proape că fă-
ceam din asta o chestiu ne de onoare, nefiind supărat pentru
capcanele, pentru acele curse care-m i aţâţau dorinţa în loc
s-o stingă. In fond, adoram acest infern delicios pe care nu-l
cunoscusem niciodată şi-m i descop eream o altă fire. N -o
mai iubeam p e B eatrice care m ă accepta aşa cum eram şi o
doream p e R eb ecca, pe cea care nu m ă voia.
B ăui un pahar m are de w hisky, strânsei distrat câteva
m âini prieteneşti şi înaintai. M ă îm p ingea o forţă spre pista
de dans tu m ultu oasă şi pestriţă cu atât m ai m u lt cu cât m u -
zica - un rythm and blues celebru din anii '60 - făcea să-mi
ardă tălpile. M ă aruncai fără grijă într-o îm bulzeală de
m arinari Îm p opoţonaţi, de nordici pletoşi, d e orientali
oacheşi sau blonzi care se bâţâiau atât de lib er încât
stângăcia lor m ă linişti: m ăcar n-o să pot dansa m ai p uţin
bine decât ei. Z âm bii unor perechi, adresai o vorbă unor fete
drăguţe aflate faţă-n faţă, m ă sim ţeam în largul m eu. Ş i p e
nesim ţite, croindu-m i dru m în această pădure de trupuri, m ă
apropiai de Rebecca:
- Cucu, Travolta, te lansezi?
A vu i un surâs nătâng. A junsesem să iau batjocura drept
un com p lim ent! D eodată, m ă sim ţii ridicol că eram în faţa ei:
siluetele noastre apropiate, form ând aproape o pereche, alcă-
tuiau cu siguranţă o alianţă bizară care te făcea să râzi. P om pa
ei intim idantă era subliniată de stângăcia m ea. C opie neîn -
dem ânatică şi stângace, încercam să-mi inserez
personalitatea m ediocră alături de baletu l picioarelor ei ce
sfârâiau pe pistă. Îm i trecu prin gând regretu l că nu ştiu să
dansez, contrapondere a unor triste studii de litere. Dansul,
muzica pop sau disco constitu iau o lu m e de care B eatrice şi
cu m ine ne ţinuserăm cu grijă deoparte, închipuindu -ne-o
perisabilă şi m ai ales prea com u nă. N u ascultam decât m uzică
clasică şi-n ultim a vrem e m ai ales op eră italiană şi M ahler,
lăsând varietăţile inesenţialulu i, şi iată că acest univers
dispreţuit din preju decată se ridica drept singurul valabil.
D egeaba afişam o u şurinţă dezinvoltă, degeaba tricotam
acorduri com p lex e între genunchi şi pulp e, eram stânjenit.
M ă sim ţeam exam inat, inspectat, ju decat din cap până-n
picioare. C a să-m i sporească încurcătu
 ra, Rebecca avu o izbucnire de râs a cărei sp ontaneitate m ă
exasp eră:
- M ă faci să m ă doară burta de râs cu felu l tău de-a dansa.
T e băIăngăni ca B alu din Cartea junglei de Walt Disney.
A fişai un dispreţ flegm atic, dar pe trăsături m i se citea
probabil foarte clar dezam ăgirea. P icioarele-mi erau
paralizate în tim p ce R eb ecca ex ecuta întoarceri uşoare apoi
reapărea, afişând în ochii tuturor că era cu m ine fără să fie cu
mine, partener întâm p lător şi nu stabilit.
- U ită-te, până şi F ranz se am uză văzându -ne dansând. M ă
întorsei şi, printr-o gaură în m ulţim e, îl zării p e invalid
care ne făcea m ari sem ne, cu m utra aprinsă, bătându -se pe
burtă şi arătându -m ă cu degetu l lu i M arcello şi lui T iw ari
strânşi În jurul lu i. A ceste gesturi de conivenţă făcură să
m ă zbârlesc. C u o sim plă privire, infirm u l putea îm brăţişa
toată pista şi" în ciu da opreliştii trupurilor în m işcare,
eram la cheremul lui. Impietrit de acei ochi cunoscuţi care
m ă scrutau, îi propusei R ebeccăi să-i aduc ceva de băut.
F ranz căruia nu -i scăpă nim ic din m işcările m ele m ă
abordă la bar unde îm i turnă chiar el o
porţie ~ are de gin. Îl sim ţeam reîncărcat ca o puşcă, gata de
invective, de sarcasme:
- Didier, ai ritmul în proteze.
- N-am pretins niciodată că ştiu să dansez.
- În tot cazul, asta nu-ţi ia nim ic din şansele p e lângă Re-
becca.
Injuria m ă atinse în carne vie.
- S ărm ane F ranz, fără calom nii nu puteţi susţine uşor o
conversaţie.
Ş i, fără să iau paharul pe care m i-l întindea, îl lăsai acolo,
băgându -m ă din nou în îm bu lzeală. O rchestra începea o serie
de slow-uri. P erechile se apropiau şi se-ndepărtau. U nele
evolau flirtând, le auzeam fream ătul m âinilor, râsetele
înăbuşite. F ără să ezit, o invitai p e R eb ecca şi ea accep tă: se
strânse de mine, înconjurându-m i u m erii cu am ândouă
braţele, eşarfă de carne fierb inte şi vibrantă pe ceafa m ea. M ă
privea atât de frum os încât eram convins că voi culege curând
roadele răbdării m ele. P ieptul ei ferm era delicios pus pe
bustul m eu, părul ei îm i atingea obrajii, îşi freca încet
pântecele de mine, cu un su
râs de o tulbure senzualitate. Nu-i m ai păsa că e văzută
într-o stare de tandră abandonare, această înlănţuire ne
oficializa perechea. M ă lipii de ea, gâfâind şi am eţit,
sorbindu-i cu reculegere răsuflarea. V enind de la această
fată adm irabilă, totul era pentru m ine graţie, deliciu,
surpriză: chiar şi sudoarea care i se brob onea p e ceafă era
parfum ată. N u vedeam p e nim eni, n -auzeam nim ic în afară
de bătăile inim ii m ele făcând ecou notelor am plificate ale
contrabasului şi tropăitului a sute de picioare. R eb ecca m ă
strângea tare şi fredona uşor m elodia pe care evident n -o
ştiam . S ub m âinile m ele, spatele i se întindea în goliciunea
lui elastică şi îm p insei îndrăzl1 eala până la a-mi plimba
degetele p e el. D acă va consim ţi la această fam iliaritate, va
ceda în toate, îm i spuneam . A cceptă. C u fluiditatea unei
ape, se lăsa în voia m ea, stabilind contactul cu întregul ei
corp. D egetu l m eu cel m are îi pipăia m arginea om op latului
iar cu cealaltă m ână apăsam pe m ijlocu l ei fin, flexibil care
ceda fără să reziste. P alm a m ea um edă se apropia de crupa
ei magnifică. L a câţiva m ilim etri de degetele m ele se etala
maiestuosul pivot al lum ii. A ici rezida adevărul, pe acest
tron eminent şi nu în cetăţile suprapopulate ale O rientului şi
ale Chinei
C ât de josnic ferm ecat eram atunci, gata de orice ca să
cerşesc nişte bucate pe care im aginaţia m ea înflăcărată le
zugrăvea drept un festin. T oate cele despre care-mi vorbise
F ranz, îm i reveneau în m inte precu m o am eţeală, o ispită du -
reroasă Îm i şi închipu iam pielea ei netedă şi m oale, pântecele
care-i cădea abrupt descop erind tandra rană, strânsoarea
lichidă şi sălbatică, un loc strâm t înşelător dând într-o am-
ploare în care îm i va fi am ar şi sfâşietor să m ă îm prăştii. Îi
şopteam la ureche tâmpenii, râdea dându-şi capul pe spate,
alcoolu l o am eţise poate şi făcea să-i pară picante fraze care
nu erau. O sărutai pe gât şi p e u m eri; aceste sărutări făcură să
mi se taie picioarele, în tot trupul mi se transmitea vestea din
nerv în nerv; atunci, pierzând orice noţiune de decenţă şi re-
găsind o practică din anii m ei de adolescenţă, îm i lu necai în -
cet obrazul p e al ei şi cu o uşoară înclinare încercai să-i prind
gura. E a tresări:
- Ce-s lib ertăţile astea ciudate?
 O chii ei m ă pătrunseră ca o lam ă de oţel fără să găsesc în
ei nici o lucire de tandreţe sau de indu lgenţă.
- N u ţi-e ruşine, de faţă cu soţul m eu?
Îngheţat de aceste cu vinte, bâiguii:
- B ine dar... F ranz nu contează.
A vu un surâs dispreţu itor care m ă făcu să sim t ce puţin
caz făcea de pretenţiile m ele.
- D rept cine ne iei? S untem căsătoriţi, închipuie-ţi, nu
trăim în concubinaj ca alţii!
Îşi desfăcu strânsoarea şi lăsă să-i atârne mâna de-a
lungul coapsei, gest de suprem plictis. Eram ultragiat de
ip ocrizia ei şi m ă rodeam în sinea m ea că nu găsesc nim ic
original să-i spun.
- C e idioată şi B eatrice asta... suflă ea.
A ceastă frază era prăjina pe care m i-o întindea ca să m ă
răscum păr. E ram atât de fericit că am un subiect de care să
vorbesc încât m ă cufundai în calom nie. Ş i oricât m -ar fi
costat să-m i calom niez tovarăşa, m ă pretam cu laşitate la aşa
ceva, nescutind-o de nici un epitet peiorativ.
- Nu m-ai înţeles bine, rectifică parten era m ea. V oiam să
spun, ce idioată şi B eatrice asta de te iub eşte, de te suportă!
M ă crispă un fior, era prea târziu ca să-m i repar greşeala,
şi rânjii:
- N u e vina m ea că are rău de m are.
- În timp ce geme pe patul ei gândindu-se la tine, nu
găseşti nim ic altceva m ai bun de făcut decât s-o demolez.
Îm i veneau p e buze rep lici, am intiri de lectură, rară să le
găsesc potrivite şi eram incapabil să inventez eu altele. P radă
unei nervozităţi m isterioase, dădu i dru m u l, în u ltim ă
instanţă,la aceasta.
- Încetează, R eb ecca, te iub esc.
- V ăd cu plăcere că ai sim ţul u m orulu i; încerci într-adevăr
orice. A r trebui să ştii că de m u ltă vrem e nu se m ai agaţă
cineva spunându-i: "te iub esc". G ăseşte altceva.
- Ă sta-i adevărul totuşi.
- Ba nu, pentru tine nu sunt decât o fantezie în cursul unei
traversări plicticoase.
 O ricine cu noaşte senzaţia dezagreabilă pe care o avem
de îndată ce o fiinţă dragă ne acuză chiar de lucrul cu care o
să ne lovească şi o ia înaintea reproşului nostru întorcându-l
împotriva noastră. Ş tiam că m inte, iar această şiretenie m i
se părea nedem nă de noi. E ram scârbit de tonu l rece,
artificial al frazelor ei şi-i spusei:
- Încetează de a te m ai proiecta pe m ine...
- D oam ne, ce scai... S cuză-m ă, sunt însărcinată, trebuie
să m ă asez.
- Însărcinată? D e când?
- De-o ju m ătate de oră, bineînţeles, de când m -ai sărutat
pe culoar.
P ărăsi pista de dans cu un aer ex cedat: închisese de tot
robinetul farm ecu lu i. O urm ai, caniş certat, cu capul plecat,
neîndrăznind să cred în dizgraţia m ea atât de rapidă. C a
pentru a-m i spori ghinionu l, se aşeză lângă F ranz. Infirm ul
era beat, tolănit m ai curând decât aşezat pe scaunul lui,
plimbându-şi botul alcoolizat la dreapta şi la stânga, legănând
o sticlă de scotch la capătul braţului, revărsându -şi exaltarea
în vorbe orduriere, cu şuviţele de păr m urdare lipite d e
transpiraţie p e frunte. .
- A , iată-l pe irezistibilu l nostru sedu cător! E i, cu m m er-
ge?
N u voiam să-i răspund şi, culm e-a umilirii, o vedeam pe
Rebecca pufnind în râs la m ăgăriile soţu lui său. E ram plin d e
acea tristeţe grea ce însoţeşte pierderea unu i bun p e care ai
crezut că-l prinzi şi care ţi-a scăpat. N im ic nu aţâţă supărarea
ca o simpatie trucată. In câteva m inute, R eb ecca dăduse cu
piciorul la zile-ntregi de răbdătoare aşteptare, de speranţe
nebune.
- N u te m ai u ita aşa la m ine, îm i spuse torţionara m ea, o
să m ă înghiţi cu ochii tăi rotunzi.
- Te-am decepţionat, nu -i aşa?
- B a nu, îm i plac bărbaţii care eşu ează, asta-i apropie de
mine.
Atunci, jucând tot ce-aveam, şi judecând cu vintele m ai
puţin preju diciabile decât m utism u l, îi deb itai, într-un jargon
sacadat, un confuz discurs despre India şi m agicien ii ei,
rezum at al unu i articol citit cu două zile înainte, vorbind încet
pen
 tru ca F ranz să nu m ă audă. M ă asculta fără să spună nim ic,
cu privirea fixată asupra scrum ulu i ţigării care creştea în
m âna ei, m uşcându -şi buzele p e dinăuntru ca să nu caşte.
Noile dovezi de indiferenţă îm i străpunseră inim a de tot.
P retendenţii de m ai-nainte, constatându-mi înfrângerea cu
ironie, se apropiau din nou, m ari cărăbuşi bâzâind d e
vanitate. C a şi cum o nenorocire ar atrage alta, M arcello luă
loc lângă noi. Intim idat brusc, tăcui. G ravă eroare:
văzându -ne tăcuţi, o invită în dată pe R eb ecca la dans.
O ricine ar sim ţi în aceste îm prejurări ceea ce sim ţeam eu
atunci: o im presie de singurătate subită. S eria de jerk -uri
disco reîncepuse. Eram scârbit cu atât mai mult cu cât acest
guru napolitan, p e care îl credeam devotat nu m ai p oziţiilor de
yoga, dansa cu o abilitate diabolică. D e la începutul serii m ă
tem eam să nu se producă un accident care să-m i răpească
cucerirea iar acesta tocm ai avea loc. O invidie am ară îm i
cădea pe u m eri p icătură cu picătură şi-mi strica toate
bucuriile. S im ţeam prin nefericirea m ea ce fericit trebuie să
fie acest rival care părea contrariul a ceea ce eram eu: adică
sigur de el, vesel, înalt. Rebecca îi arunca priviri pline de
prom isiu ni care m ă înlem neau: între ei se năştea o
com p licitate cu m nu se născuse între ea şi m ine. Lipsa de
atenţie p e care m i-o arăta îm i confirm ă tem erile. Se aplecau
unul p este celălalt de se atingeau, apoi se în torceau, dansând
spate în spate şi aşteptau clipa în care aveau să se sărute.
E vident, nu arătasem tot atâta originalitate în con torsiunile
m ele; dacă trebuia să te dedai la asem enea vulgarităţi ca să-i
placi, preferam să m ă abţin. D ansul este u n spaţiu fără legi
dar în care p oliţia este asigurată de privirea fiecăruia asupra
tuturor. C ea m ai m ică înţep eneală constituie aici un păcat al
ochiu lui, greşeală de neiertat într-o artă în întregim e m enită
suprafeţei şi vederii. U n sp ectacol atât de crud îm i m ină cu
totul speranţele şi trăgeam nervos dintr-o ţigară. N -aş fi cre-
zut niciodată că această im itaţie de yoghin p oate constitui
pentru mine un concurent serios. De ce intra la rându-i într-un
joc şi aşa com p licat?
- O să ţi-o sufle de sub nas, clăm păni infirm ul răsuflân -
du-m i în plină faţă.
Era deja serios cherchelit.
 - A ceastă vrăjitoare te-a subjugat completamente. Te
prevenisem. Nu-ţi ridica ochii la cer: du m neata îi atribui
calităţi poetice extravagante p e când singura ei plăcere este
să-i îndob itocească pe bărbaţi; nu uita niciodată că a răm as
fem eia u m ilită, vertiginos secretă din anii nefericiţi, e o
încurcă-lu m e şi nim ic altceva.
A vu un surâs deoseb it de veninos; ce tare se bucura să
constate eterna şi profunda infam ie a oam enilor.
- L ăsaţi-m ă, îi cerui.
- D upă părerea m ea, e de prisos să te încăpăţânezi, pen tru
că eşti o cantitate neglijabilă.
Îm i înghiţii o înjurătură: depăşise lim itele adm ise. T oate
în m ine erau date p este cap, îm i pierdu i cu m pătul şi-i mârâii
sub nas:
- D acă n-aţi fi handicapat, v-aş da un pum n să m ă ţineţi
minte.
- F ără injurii grosolane, păstrează-ţi sângele rece.
M ă ridicai. De-abia m ă ţineau picioarele, care păreau
umplute cu cauciu c m oale, şi trebui după câţiva paşi să m ă ţin
de spătarul unui scaun ca să nu cad. R ătăceam prin sală în
cău tarea unui pahar umplut cu orice-ar fi nu m ai să ardă şi să
zăpăcească. T oate sticlele erau goale - oam enii se îm bătau de
m oarte ca să sărbătorească ultim a noapte a anului -, coborâi
la al doilea bar care fusese am enajat în josul scărilor. Înghiţii,
unul după altul, două ginuri seci, un brandy şi un fu nd d e
sticlă de coniac. P rosteşte, m editam la o răzbunare pe care aş
fi vrut s-o înec într-o m are de alcool. Îm pinsei o uşă şi
deodată izbucni bubuitoarea respiraţie a m ării.
O ploaie ob lică, deasă ca o perdea, îm i şfichiu i faţa. F ăcui
câţiva paşi pe puntea biciuită de furtună, fum ând şi visând,
pierdut într-o vagă furie u m ilită. F rânturi de rock îm i
ajungeau purtate de vânt. V rem ea era groaznică, şi fui udat
din cap până-n picioare în câteva secunde. M ă înfiorai şi m ai
tare când m ă văzu i singur pe această coajă de nucă care se
înfunda în groaznica noapte de decem brie, în această
chiu vetă neagră fIagelată de vânturi polare. P arcă în m are
erau nişte găuri: vapo rul cădea într-un puţ fără fund, se ridica
aproape la verticală, deget întins spre cer, după care cădea cu
vârful în jos. In ne
fericirea m ea, m ă gândeam iar la B eatrice găsindu -i din nou
ceva plăcut: era departe de a fi perfectă dar cel puţin ea m ă iu -
bea. M ai bine vrabia din m ână decât cioara de p e gard. T rebui
să m ă întorc înăuntru, ar fi fost periculos să răm ân prea m ult
pe puntea lu necoasă.
C lătinându -m ă încă, răm ăsei un m om ent în pragul m arelui
salon care urca şi cob ora în ritm u l hulei, nedesluşind m ai în -
tâi decât silu ete, baloane de cop ii şi serp entine într-o lu m ină
albastră cernută. Jum ătate din plafoniere erau stinse, aerul
coagula fu m u l şi m irosu l de trupuri devenea din ce în ce m ai
greu de respirat. U nele p erechi se sărutau cu toată gura, altele
se m ângâiau în m od ostensibil în tim p ce furtuna am eninţa.
S pre uşurarea m ea M arcello o ab andonase şi R eb ecca dansa
singură. începu i iar să capăt speranţă şi, prin asta, o uitai din
nou pe tovarăşa m ea legitim ă, B eatrice. N iciodată R ebecca
nu evoluase cu o asem enea prestanţă. C hipul său enigm atic le
domina p e toate celelalte. N u căutam decât acest astru şi nu
cău tam să-m i ascund em oţia care m ă răscolea la vederea sa.
Evolua palpitând, cu capul dat pe spate, cu ochii închişi p e
ju m ătate, pradă extazelor unei stigm atizate. C am douăzeci d e
bărbaţi şi de fem ei o fixau ca şi m ine, asem enea unor copii în
jurul pom ulu i de C răciun. A du na asupra ei toate visele îm -
prăştiate care pluteau între acei p ereţi de oţel. G ăsise u n
legata interior care exprim a perfect m u zica brutală, energică
a orchestrei; ridicată pe vârfurile picioarelor sau frântă, cânta
din trupul său ca dintr-un instrument care-i implica pe
ceilalţi. S e afla înăuntrul violenţei electrice, îi croia o cale
regală prin în drăzneţe pantom im e. C orpul ei tras în sus,
încordat de dorinţa de a străpunge, evoca supleţea unu i clovn
sfâşiind pânza de cort. S urprins, îm bătat, ferm ecat, iertându -i
cochetăriile cu M arcello, m ă lăsam purtat de răpitorul
spectacol. T rem urul pieptulu i, extazul bazinu lu i m ă sufocau.
N u m ai eram decât un m ic m ascu l sp eriat în faţa frum oasei
pantere sângeroase şi futile, u n puşti extaziat de o stea; o
contem p lam cu gura căscată când o m ână m ă bătu pe um ăr.
E ra B eatrice arătând foarte bine, cu un m achiaj discret,
strânsă în nişte blu gi adorabili. R ăm ăsei încrem enit ca la ve-
derea unui sp ectru; chiar dacă nava s-ar fi rupt în două tot
n-aş
fi fost m ai înspăim ântat. A vea ochi răuvoitori, irascibili.
Îm i băgai capul între u m eri şi-l plecai.
- S urprins că m ă vezi? E i da, m edicam entele doctorului
şi-au făcut efectul. A m vărsat şi sufletu l din m ine şi m ă sim t
cu totul repusă pe p icioare. E i hai, dragu l m eu, nu -ţi
ascunde bu curia; scum pu l tău prieten F ranz e cel care a pus
un stew ard să m ă trezească, am sentim entu l că intruziunea
m ea o să pipăreze serata.
- Franz! Dar de ce te-a trezit Franz?
- M-a prevenit că te plictiseşti fără m ine şi că-i faci curte
soţiei sale ca să-ţi înşeli plictiseala. M -a pus de asem enea să
ascult sfârşitul conversaţiei voastre de azi după-am iază din
cabina lu i p e care o înregistrase pe o casetă fără ştirea ta.
Foarte instructiv!
E m isei o bâlbâială încâlcită şi răm ăsei înlem nit, cu respi-
raţia tăiată ca şi cum aş fi prim it o lovitură în diafragm ă.
- E un m are ticălos, acest infirm , dar cel puţin m i-a des-
chis ochii.
- A scu ltă, m -am purtat ca un...
- lat-o deci pe minunata ta, pe drăguţa ta, farul tău, prin -
ţesa ta, pentru care erai gata să m ă arunci la lada de gu noi.
Spune-m i, nu pare să m eargă prea bine?
- Beatrice, te iubesc...
- Îndrăzneşti să-mi spui asta! Na, uite pentru minciuna ta.
Ş i-m i trase din toate puterile o palm ă.
E ram dărâm at, zăpăcit de tot. M area înfuriată se potrivea
cu furia m etresei m ele şi, fără ca aceasta să-şi dea seam a, o
amplifica.
- D idier, o să fiu sinceră cu tine; m -ai decepţionat, sunt
îm prejurări care ţi-l arată m ai bine p e cineva decât doi ani d e
viaţă în com u n. T ot văzându -te c-o doreşti pe R eb ecca m i-ai
făcut-o dezirabilă; dar m ă întreb dacă avem aceleaşi şanse
lângă ea.
D upă pum nii ei strânşi şi după m ersul solem n, o sim ţii
hotărâtă la o întreprindere insolită. L ăsându -m ă înfipt aco lo,
m ai m ult m ort decât viu, trecu prin zidul curioşilor care
făceau cerc în jurul soţiei lui F ranz şi începu să danseze în
faţa ei. R eb ecca o prim i cu un surâs larg. In m ine se făcu un
 mare gol, ca un presentiment a ceva iremediabil. Cele
două rivale se transform aseră în com p lice. N u -mi mai
recunoşteam tovarăşa: fem eia ştearsă făcuse loc u nei
aventuriere îndrăzneţe. A ceastă blondă şi această brună
erau m orala lu m inoasă a zilei u nindu -se cu mistica nop ţii,
nordu l şi su dul reconciliindu-se împotriva mea care
încercasem să-i dezbin.
F rum useţea lor diferită se accentua din această
confruntare şi făcea din ele cea m ai fru m oasă pereche a
serii. D e data asta, totul era pierdut. V ăzându -le trepidând
în cadenţă, spectatorii luau foc. M uzicienii din orchestră
flu ierau la ele şi în treaga sală se prăbuşi sub aplauze. C ele
două prietene se deschideau sub strigătele de bravo ca nişte
flori la soare, încântate să vrăjească lu m ea, şi m ai
ferm ecătoare în voinţa lor de a-şi place una alteia. F iecare
din paşii lor ridica aclam aţii, recon cilierea lor se întărea în
această baie de m u lţim e entu ziastă. D ar unde învăţase
B eatrice să danseze? L a rarele p etreceri la care eram
invitaţi avea o evoluţie de o m odestie care friza ridicolul.
A ceastă oribilă veselie îm i îngheţă inim a: clătinându -m ă
de am eţeală, căutai un scaun şi m ă prăbuşii pe o sofa. Îm i
venea să m ă năpustesc în cercul lor, să le despart, să le păl-
m uiesc, dar m ă opri ruşinea. S oseşte o clipă în care ev eni-
m entele venite din diverse puncte ale orizontu lui converg şi
astupă ieşirile. M i se părea dintr-o dată că oam enii şuşoteau
în spatele m eu, că îşi vorb eau încet uitându -se la m ine. B ăui
două sau trei pahare de nu ştiu ce fără să-m i dau seam a că
aterizam iarăşi lângă F ranz.
- D ar trem uri! Ţ i-e frică de B eatrice? E u le găsesc for-
m idabile, întotdeau na ar trebui să avem încredere în fem ei.
- D e ce... D e ce aţi făcut-o pe m ijlocitorul dacă nu era
decât ca să-m i înfingeţi un cuţit în spate?
- Amicul meu, insistenţa du m itale p e lângă soţia m ea era
lipsită de nob leţe. C u toate că sunt m odem , nu m ă-mpac cu
com p lezenţa.
F u cât pe ce să izbucnesc în plâns. E ram atât de distrus
încât nu m ai aveam puterea să m ă supăr pe F ranz deşi el urzi
se în parte odiosul complot. N u prea puteam să-l plac şi încă
şi

m ai puţin să-l adm ir. A ş fi dorit aproape în acea clip ă să-l

chem în ajutor dar avea surâsului rău care nu prevestea nim ic
bun.
- T oate cuplurile noastre sunt fragile, D idier, şi se pot
frânge uşor izbindu-se unele de altele. Nu sta îmbufnat,
lasă-ţi preju decăţile. D in m om ent ce soţiile noastre au aerul
că se înţeleg atât de bine, să le sărbătorim . N u suntem ,noi
acum o fam ilie de fraţi? F ă ca m ine: m ă ataşez de am anţii
nevestei m ele şi-mi fac din ei prieteni intimi. Am cu ce
m ă-nveseli acolo unde alţii îşi sm u lg pum ni de păr din cap.
S ă nu ne cioro văim , D idier, să ciocnim ca nişte buni
republicani între care totul este în comun.
În tim p ce infirm ul îşi ducea la gură un pahar ce trem ura,
furtuna îşi dublă intensitatea. D eodată, Truva se culcă pe tri-
bord cu o pantă de p este treizeci de grade, un geam se făcu
ţăndări şi cioburi de sticlă fură proiectate până-n mijlocul
încăperii. S ub asaltul talazurilor, vaporul gem ea ca un colos
epuizat de oboseală şi toată lem năria pârâi cu scârţâituri
sinistre. Valuri enorme bombardau coca vasului, explodau în
jerb e de spu m ă lăptoasă pe geam urile sălii de m ese ca să cadă
într-o ploaie de bule opalescente. S e făcu o hărm ălaie
îngrozitoare – pachebotul luneca pe pante vertiginoase
,pentru ca o clipă după aceea să se cocoaţe p e creste
"
indecente, ridicate, deasupra elem entelor furioase, ca nişte
alegorii ale dezordinii.
V ijelia m ă făcuse să-m i uit pe m om ent supărarea, dar
de-ndată ce o organizare calm ă şi eficace restabili ordinea
la bord - doi m arinari de pildă ţineau scaunul lui F ranz, -
căzui iar în m elancolie. C a această navă, şi eu pusesem
capul spre fundu l hăului. S entim entele m ele fuseseră
răsturnate la fel de rep ede ca şi situaţia. O uitasem deja pe
R eb ecca, iar B eatrice îm i redeveni dezirabilă aşa cum
reiei firul unui rom an întrerupt. În confu zia generală,
uitaserăm să ne urăm la m ulţi ani. U n stew ard veni să le
aducă am inte călătorilor su pravieţu itori îndatoririle şi
toată lum ea se felicită, se îm brăţişă: T iw ari şi M arcello
îm i prezentară urările lor cu acea nuanţă, de
condescendenţă pe care-o ai faţă de învinşi: ce e m ai rău j
nu e eşecu l ci sunt m artorii care îl confirm ă. B eatrice şi
Rebecca se sărutară pe gură pentru prim a oară. R âdeau,
păreau că-şi spun m ii de lucruri spirituale şi galante. A p oi
se amuzară să-m i sufle de departe sărutări pe dosu l m âinii;
niciodată nu -m i păruseră atât de frum oase, atât de vesele.
- Ce faci mutra asta? spuse Beatrice cu o voce pe care nu
i-o cu noşteam . N u n e urezi un an bun 1980?
E ram acolo îngheţat până la os, cu gâtleju l strâns
parcă de un ştreang, nereuşind nici m ăcar să înghit ca să
pot deschide gura.
- Îl invităm cu noi? întrebă R eb ecca.
- El m-ar fi invitat dacă tu l-ai fi acceptat?
- Nu cred.
- A tunci să-l lăsăm p e acest m ăgar singur. E o arm ă
clasică dar sigură.
D in gură îm i ieşeau silabe ca gâlgâiturile unei cade care
se goleşte.
- C e spui? A rticu lează, nu -nţeleg b ine... .
S e înţelegeau ca două gem ene care se distrează pe
socoteala unuia care strică petrecera. Ţ ineau sfat intim
şuşotind, iar urechea m ea cea m ai fină căuta în zadar să le
culeagă din zb or secretele; apoi, râseră am ândouă cu o
cadenţă din ce în ce m ai rapidă.
- N e pare rău, D idier, afişăm
complet.
- Înţelege-m ă, reluă B eatrice cob orând vocea, ai subm inat
toată încrederea pe care m i-o pusesem în tine. E m ârşav doar
actul pe care nu-l duci până la capăt: ţi-aş fi iertat o aven tură
cu Rebecca. Nu-ţi iert că ai ratat până şi asta. L a m ulţi ani
totuşi, D on Juan, pune-te rep ede p e vânat, altfel o să-ţi petreci
noaptea singur.
M ă sărutară fiecare p e câte u n obraz apoi se îndepărtară,
cu feţele întoarse u na spre cealaltă, strângându -se şold lângă
şold ca şi când n -ar fi vrut să facă decât un singur trup din ele
am ândouă.
- Ah, ce vipere sunt, spuse Franz care auzise tot. Asta,
Didier, se cheam ă sororitate ori atunci nu m ă pricep eu. E i
hai, acceptă cu graţie că nu eşti decât un erzaţ. D upă ce ai vrut
s-o faci p e C asanova, nu te băga iar în pielea unui cerber.
E ram distrus: această contrarietate, căzând peste beţia
mea, avea greutatea unui dezastru. Ultimele cuvinte ale lui
Beatrice îm i exasperaseră sentim entu l de slăbiciune. V edeam
în jurul m eu nu m ai adversari şi agresori iar la urechea m ea
hidosul, nedezlip itul olog îşi continua m onologu l lui jegos,
pleoscăitor şi putrid.
- C rezi că or să se...
F ăcu un gest obscen cu lim ba.
- A m ica du m itale e lacom ă, a m ea e ardentă, n -or să-ţi
lase nimic.
A ceastă rem arcă odioasă m ă revoltă. C uprins de u n acces
de aversiu ne grandilocventă, ţipai la el:
- V ă urăsc, vă urăsc.
- C u atât m ai bine: sunt laş, sunt urât, sunt infam : acestea
sunt pentru mine motive suplimentare, delicioase pentru a fi
odios. V reau să m erit dispreţul care m i se arată. Ţ i-o spun eu,
adău gă el cu un hohot de râs, cu un prieten ca m ine n -ai ne-
voie de duşm ani.
S ă răspund la aceste insulte era peste puterile m ele; cufu n -
dat în tristeţe, nu urm ăream evenim entele din salon decât
foarte neatent. T ocm ai se desfăcuseră sticlele de şam panie. O
veselie de catastrofă izbucni printre cei vreo.treizeci d e
pasageri valizi care stăteau în picioare. Între ei se stabilise
parcă o fraternitate de rezistenţă care-i înclina spre o simpatie
reciprocă.
 P e aceşti ultim i p etrecăreţi îi cuprinsese nebu nia; B eatrice
şi, R eb ecca erau vedetele hărm ălaiei de strigăte şi de
flu ierături. A tunci se produse apogeu l serii. T ânăra soţie a
lui F ranz, care tocm ai golise o cupă o m anipulă distrat şi
deodată o expedie în spatele ei, căzăceşte, unde se sparse
cu un clinchet cristalin. G estul provocă o exclam aţie
urm ată de o învălm ăşeală de voci, apoi veni o pauză
urm ată de o nouă învălm ăşeală.
B eatrice la rându l ei îşi aruncase cupa peste u m ăr,
strălucită absurditate care-i făcu să râdă pe toţi convivii.
"Incercaţi şi voi", spunea R eb ecca în engleză celor care o
înconjurau. V reo zece pahare fură expediate cu graţioase
hip erbole fie p e jos, fie de p ereţi într-o veselie irepresib ilă.
Apoi Rebecca alergă să apuce alte pahare de la bufet, le
goli stropindu-şi vecinii şi le aruncă în tavan. O ploaie de
cioburi căzu din cer iar hohotele de râs ale jucătorilor cu
nasturii desfăcuţi, cu un aer rătăcit, răspundeau detonaţiilor
cristalului făcut ţăndări. A cest ultim p luton de p etrecăreţi
era îmbibat de alcool şi nici un am uzam ent nu li se părea
destul de delirant. Stewarzii încercau ei să se interpună dar
nim ic nu oprea delicioasa nebu nie declanşată de cele două
tinere fem ei. O brăznicia lor nu m ai avea lim ite. N u m ai
ex ista nici o cupă, nici un păhărel, p ahar cu picior, sondă,
vază, carafă, bol, castronel care să fie cruţat de la m asacru,
proiectilele se încrucişau într-o furioasă hărm ălaie,
zgom otu l de sticlă spartă aproape că acoperea vuietu l
pachetelor de m are care se năpusteau asupra panourilor
salonului.
Clinchetele care-i încântau pe ceilalţi aveau pentru m ine
savoarea unui clopot de înmormântare. Apoi fu rândul
farfuriilor de carton, al resturilor de m âncare să slujească
drept bom b e, cartuşe şi săgeţi. Jocul se transform a într-o
bătălie de refectoriu. Incăp erea fu curând acop erită de o
reţea de bucăţi de pateu, de oase de pui, de fâşii de brânză,
de sărm ăluţe în foi de viţă, de frunze de ţelină, de castraveţi
cu sm ântână, de roşii coapte care se zdrob eau de ţintă
lăsând lu ngi îm proşcături ce se scurgeau. Epavele se
îngrăm ădeau pe jos iar faţa persoanelor atinse şiroia de suc,
de vin sau de sos.
R efu giat în celălalt capăt al sălii, neluând deloc parte la
tărăboi, îl contem p lam de departe, îndrăgostit şi cerşetor,
infirm
....
şi dispreţu it, trăgând p e nas du horile unei veselii zdravene la
care nu m ă aflam , răţuşcă urâtă alungată din volieră, singur în
colţul m eu de dezastru.
- V ino, îm i striga F ranz de departe, ne stricăm de râs.
A ceste agape de b eţivi m ă scârbeau, şi fugii chiar în toiul
acestor tiruri de artilerie, luând cu m ine o im agine confu ză de
fascicole de fu m , de faciesuri roşii ca focu l, de nechezături
haioase. C u m de putuse B eatrice să se lase antrenată în aceas-
tă grosolănie?
M ă uitai, o ultim ă dată, la sala de m ese ca să-mi fixez
pentru totdeauna în m em orie orib ila ei geografie: B eatrice şi
Rebec ca, cu părul ud, se ţineau de gât, strâm bându -se de râs
şi bătând p e burtă un grup de stew arzi am eţiţi. V ăzându -m ă
că plec, Franz pe care-l înconjurau o m ână de harpii
germanice, mugi la adresa mea:
- A tenţie la coarne când ieşi, uşa e joasă.
O clipă după aceea, pe cursivă, fui cuprins de o îngrozi-
toare m igrenă: capul îm i dădea im presia unei poveri în care
toate venele din corp se solidificau într-un singur cheag de
sânge m ai greu decât o stâncă. M ă prăbuşeam , cu nervii
distruşi ca după o m are m ânie. T otul, în clipa aceea, îm i păru
ignob il, abrutizant, cenuşiu. D ecepţia era prea m are şi
nu-mi-iertam că adun situaţii ridicole, că sunt pedepsit pentru
o greşeală neîn sem nată pe care nici m ăcar nu fusesem în stare
s-o comit. încercam zadarnic să-m i uit nevralgia şi le
urm ăream cu un gând vindicativ pe cele două trădătoare care
acolo sus îşi prem editau înlănţuirea. In m od pu eril, speram că
balansul navei le va îm p iedica să se înlănţu ie şi că un bagaj
căzând din plasă le va am eţi în p lină înfăptuire a păcatului.
M ă aruncai p e cuşetă plângând, rugându -m ă ca nava să se
scufunde sub tornadă şi să-i înghită o dată cu ea pe toţi
actorii sinistrei farse. B ău sem şi nu m ai aveam o noţiu ne
distinctă a lucrurilor. U nele se top iră într-un singur
coşm ar. R ând pe rând m ă trezeam şi adorm eam la loc. O
aştept ai pe B eatrice toată noaptea, tresărind la cel m ai
mic pas de pe culoar, plângând tot m ai tare după fiecare
alarm ă falsă.
........
Ziua a cincea:
Ceremonia ceaiului.
 C um de m ai puteam , după o asem en ea seară, să m ă
rad, să m ă îm brac cu haine curate, să beau cafea?
Z iua luneca pe noapte ca o cârpă udă pe un ochi de
geam m urdar, şi un soare ca de sfârşitul lu m ii încerca să iasă
tim id, lu m inând un spectacol dezolant. T otul încă dorm ea, în
afară de zu m zetul m otoarelor şi de bruştele pale de vânt care
făceau să trem ure carcasa pacheb otulu i. A scultam im -
precaţiile m ării izb ind în coca vasului şi-m i hrăneam tulbu -
rarea cu această larm ă ce urla îm preu nă cu m ine. A cu m nu
m ai răm âne a decât o vastă plictiseală de ape până la Istan -bul
unde trebuia să ajungem la începutul după-am iezii: încă cinci
ore de stat închişi în dricu l plutitor. M ă sim ţeam lu gubru:
Beatrice tot nu se întorsese.
T rebuia cu orice preţ să-i vorb esc. T ovarăşa m ea, de care
m ă lega am intirea atâtor m om ente fericite, reprezenta pentru
mine, în clipa aceea, cea m ai dezirabilă fem eie: o blestem am
pe R eb ecca, crudă intrigantă care ne dezb inase. O fiinţă apă-
rută la o încrucişare de dru m uri ţi se pare paradisul. G reşeala
e să vrei să fix ezi acest chip abia întrevăzut. C um de m ă
gândeam să repun totu l în cauză pentru câteva intim ităţi cu
această necu noscută? M ă trezeam dezm eticit parcă dintr-o
beţie rea. T rebuise acest loc închis ca să facă să urce la
suprafaţă drojdia pasiunii im pure ca o m âncare prea grasă;
acest vapor îm i făcuse sufletul să şchioapte.
A crede că toată nefericirea m ea ţinea de vreo înţelep ciune
trivială în stilu l "C ine îm brăţişează m u lte puţine adu nă" m ă
oripila. N-aveam curajul să aştept întoarcerea lui B eatrice:
trebuia s-o văd im ediat, să-i vorbesc, s-o im plor să m ă ierte.
Ieşii din cabină, urcai scările, străbătui punţile şi pasarelele,
m ă afundai în sala m aşinilor, trecui de m ai m u l
te ori prin faţa m icii trupe a stew arzilor netreziţi bine: nici
urm ă de B eatrice. U ram cuşca plutitoare care ne în tem niţa,
blestem am enigm atica m are care nu ne duce nicăieri, indică
m ii de direcţii p e care le susţine şi le trădează în egală
m ăsură. D e m ai m u lte ori, m ă întorsei în cabină. D e fiecare
dată lăsam un bilet indicându -m i poziţia, ora întoarcerii.
Degeaba.
A tu nci m ă hotărâi să fiu cu sufletul îm păcat. O putere de
nestăpânit m ă îm pingea să m ă-ntorc la etajul blestemat.
Urcai cu toată viteza spre clasa întâi. A propiindu -m ă fără
zgom ot de uşa R eb eccăi îm i lip ii urechea de ea. M ă aflam
acolo, as urzit de pulsaţiile propriei m ele inim i, când uşa se
deschise.
- Intră, spuse F ranz, te aşteptam .
T resării.
- D um neavoastră aici? A tu nci am greşit cabina. -
D eloc. V eghez som nu l soţiei m ele.
M ai întâi m ă gândii să fug. Infirm u l era ultim a persoană
pe care aveam chef s-o văd. Ş i el o ştia probabil. Intrai deci,
plin de m ânie, incapabil să em it vreu n sunet. R eb ecca dorm ea
în pat.
- P oţi să vorbeşti tare, a luat un som nifer.
- Unde e Beatrice?
- U ndeva pe vapor, dar nu ştiu unde, crede-m ă.
A erul său exagerat de candid îl făcea puţin credibil. R epe
rai repede în manierele lui prea amabile ceva deosebit.
- P ână la urm ă, D idier, eu sunt singurul care păstrez bune
raporturi cu ceilalţi trei. E şti trist?
O ricât m ă costa, socotii m ai cinstit să-m i m ărturisesc
ciuda. La urma urmei, îmi spuneam, nu-i decât un bufon iar
răutatea lui e mai ales prostie: nu-i dem n nici m ăcar să-i port
ranchiu nă.
- V reau să te-ajut s-o recucereşti pe B eatrice. N u din
prietenie, căci n-ai îngăduit să se dezvolte între noi un
sentim ent am ical, ci din solidaritate. E şti ca şi m ine din rasa
oropsiţilor şi îm i p lac cei ce pierd: le m ai răm âne p osib ilitatea
de a câştiga m ăcar o dată.
- N-am venit să cer ajutor: doar o inform aţie.
 - F ără-ndoiaIă, dar nu m ă lasă inim a să te părăsesc în
această situaţie. M ai întâi, eşti sigur că nevastă-mea nu-ţi
mai place?
B onom ia lu i nu m ă înşela.
- F ranz, nu încep eţi iar: o caut doar pe B eatrice.
- Beatrice se va-ntoarce la du m neata dacă o să aibă chef.
O să vorbim despre asta m ai târziu. M ai bine uită-te.
D ădu la o parte p erdeaua hublou lui, desfăcu cearşafurile
pe care le trase până la capul patului. R ebecca, goală,
dormea pe-o parte, cu un picior îndoit peste celălalt. S im ţii
dintr-o dată că pulsul îm i bate cu violenţă.
- D e ce faceţi asta?
- P entru du m neata, D idier, "îţi realizez visele.
N u înţelegeam . O u m flătură nesănătoasă îi deform a buza
de sus. O apucă pe R eb ecca de u m ăr şi o întinse p e spate.
- E frum oasă, nu găseşti? C e plăcere să te gândeşti că
acest trup de femeie, această piele satinată se pretează la toate
m işcările p e care îm i place să i le im prim . E a dum itale dacă o
doreşti.
- G lu m iţi?
- D eloc, sunt serios: adm iră um erii largi, sânii cărnoşi, în
călzeşte-te la tinereţea acestui chip frum os pe care poate nu -l
vei mai vedea, mângâie acest pântece, n-avea nici o team ă, e
drogată, sărută-l agaţă-ţi lim ba de aceşti m ărăcini.
R ăm ăsei ţeapăn ca un băţ, sigur că R ebecca se preface că
doarm e. Ş i dacă era vorba de o nouă capcană m ontată de
acest cuplu care întreţinea o aceeaşi predilecţie p entru
sordid?
- Încetaţi de a vă m ai lăuda m arfa; găsesc această com -
plezenţă dezgustătoare.
- C e m ărginit eşti, D idier! N u vezi că sunt fericit că
Îm părtăşim aceeaşi veneraţie pentru ea?
- Nu mai e vreme de vorbit despre asta: vreau s-o recu-
perez p e B eatrice, şi gata. U nde este?
- D acă aş fi avut toate facultăţile m ele, D idier, ţi-aş fi pro
pus să faci cu m ine ceea ce aceste două fete.. .
- U m orul du m neavoastră negru nu e de cel m ai b un gust.
- V ino să faci dragoste cu ea, te rog, vă voi privi de de
parte dacă prezenţa m ea te jenează, răsplăteşte-te.
 T oate astea spuse pe tonul cel m ai şăgalnic al cop ilului
care cere o b om b oană.
- S unteţi nebun de tot?
- C âtuşi de puţin. C u aceeaşi ocazie bagă fierbătorul în
priză, o să facem u n ceai.
- A scu ltaţi, F ranz, nu credeţi că aţi făcut destu le după tot
ce s-a petrecut ieri seară? S puneţi-m i unde se află B eatrice
sau plec.
- Beatrice doarme în cabina m ea, ceea ce explică de ce
doarm e R eb ecca aici: paturile erau prea m ici p entru doi şi,
nefiindu-mi somn, l-am cedat pe-al meu prietenei dumitale.
Inutil să te duci acolo, cheia o am eu, am închis-o pe
dinafară.
- D aţi-mi-o.
- O secu ndă, D idier, fii cât de cât atent cu un bolnav. Mai
întâi să bem ceaiul.
. A ranjă ceştile p e o tavă. E ram liniştit ştiind-o pe Beatrice
nu prea departe şi băgai fierbătorul în priză. A poi infirm ul
adăugă cu deoseb ită blândeţe:
- S ă ne facem socotelile, dacă vrei! L a început n-aveam
chef decât să te tachinăm . F orm ai cu B eatrice un cup lu atât de
unit, o asociaţie de doi naivi care se duc să caute m arele fior
în O rient. P rin gentileţe a voastră, a unuia pentru celălalt,
reînsufleţeaţi m iracolul u nei căsătorii im p osib ile. S im ţeam
pentru voi un am estec de invidie şi de batjocoră în care
domina batjocora. V-am pus la încercare: ca trei sferturi din
cupluri, n-aţi rezistat. L upt întotdeau na pentru elib erarea
fiinţe lor ocupate de o relaţie prea puternică, îm i place să
zdrobesc idilele, să dem ontez com edia m arii iubiri. Ş i am
venit să m ă instalez în ru tina ex istenţei du m itale ca o bucăţică
de pâine înţep enită într-un gâtlej.
M ă sim ţeam ridicol aşezat, din nou, în faţa lui, năpădit de
fluxul vorbelor lui, precum un burete sub un robinet.
- N-aţi zdrobit nim ic!
- T e ţineam în m ână, te zbăteai ca un gândac. A tacându -te
asupra Asiei, te-am iritat imediat, am deranjat bietele larve
care îţi ţineau loc de gânduri. C ăci ideile n-au niciodată vreo
importanţă prin ele însele. O ricine e în stare să aibă idei,
contează Însă num ai p ersoana care le susţine. D e fapt,
ghicisem
 bine de la prim a privire; sim ţisem la du m neata m irosul m eu
urât. S ă te m om esc cu R eb ecca n -a fost după aceea decât un
joc de copil, cu atât m ai m ult cu cât la început îţi găsea un
anumit farmec.
S im u lam indiferenţa, dar fiecare din vorb e era ca o palm ă
pe care mi-o trântea cu toată m âna pe am ândoi obrajii.
- C e rost au aceste explicaţii?
- O rice om îşi doreşte în sinea lu i ca un alt om să-l eli-
bereze de grija de a dori pe cineva desemnându-i, o dată pen-
tru totdeauna, obiectul dezirabil: eu ţi-am spus cine era fru-
m oasă şi cine nu era. T e-am făcut să juisezi prin delegaţie cu
istorisirea ju isărilor m ele, te-am îngrozit cu cea a
perversiunilor; pe acolo pe unde am trecut eu, ai vrut să treci
şi du m neata şi să ai în plus m u lţu m irea de a m ă trăda. P ână şi
ranchiuna dumitale era pentru mine un omagiu, erai satelitul
m eu, trăiai în gravitaţia m ea. Ţ i-am grefat un sentiment nou,
pofta mea a suscitat-o pe a dumitale. Pasiunea mea le-a pus
pe celelalte pasiuni în m işcare, am făcut-o să răsune p este
tot. T otuşi, tot vorbind despre fem ei, ele su nt cele care ne-au
depăşit şi care au avut ultim ul cu vânt.
Vezi dumneata, Didier, continuă el lu m inându -şi chip ul
cu un surâs larg, prin interm ediu l du m itale, am retrăit în
imagini accelerate întreaga mea poveste cu Rebecca;
dumneata te-ai ars atingând-o aşa cum eu m -am topit de
tristeţe pentru ea. D ar n-ai fost la înălţim e: dorinţa dum itale
era prea slabă pentru că era copiată după a m ea; du m neata ai
retrăit în com edie ceea ce eu cunoscusem în tragedie; te-ai
purtat ca o fiinţă sim plă prinsă într-o istorie com p licată. Ş i a
fost m ai puţină falsitate în procedeele m ele decât prostie în
ale dumitale.
A uzeam acu m apa clocotind în fierbător. D e ce m ă-
ntorsesem să m ă m urdăresc ascultându -l?
- N-aveţi prea m ulte m enajam ente p entru m ine, constatai
eu cu jale.
- N u le m eriţi. N im ănu i nu -i este m ilă de m ine. C rezi că
m ă urăsc singur? T e înşeli: prefer să-i urăsc eu pe oam enii
care m ă-nconjoară, asta m ă scuteşte să m ă detestez eu
însumi. Oam enilor fericiţi le doresc tot răul cu putinţă din
cauza răului pe care m i-l fac cu fericirea lor îm puţită. Ş i pe
urm ă, vezi du m
 neata, suprem a abilitate a celu i rău este să-şi dezvălu ie jocu l
în timp ce-l face, să alăture m ârşăviei im pu doarea. N im ic nu
egalează plăcerea celu i care îşi dă cărţile p e faţă fără să se
com prom ită.
Îşi răsuci scaunul, scoase fierbătorul din priză şi-l puse pe
m asă apoi băgă un pliculeţ de ceai în fiecare ceaşcă. C ând se
întoarse, avea din nou acel surâs care m ă scotea din sărite,
acel zâm b et ce conţinea o rezervă de arm e şi de săgeţi.
- D acai, şti, D idier, ce-a mai râs publicul ieri seară de gafa
dumitale. Azi-dim ineaţă echipajul vorb ea nu m ai de ea. A ces-
tor mediteraneeni, asta le-ncinge m inţile, două fem ei rare se
culcă îm preu nă. C ontrastul dintre purtarea du m itale urâtă si
blândeţea lui B eatrice ţi i-a îndepărtat pe toţi. U ite, de pildă,
ce-m i spunea o doam nă după plecarea du m itale: "A r fi fost
păcat ca ea să fie credincioasă unui asem enea p orc."
- F ranz, tăceţi o dată!
V orb ele lui cele m ai m ărunte erau pentru m ine ca un
scalpel care-m i inciza carnea. Iar încep ea să m ă chinu ie, aş fi
vrut să-l lapidez cu insultele mele!
- Incornorat păcălit. ..
- Cum?
- Z iceam încornorat păcălit, asta eşti du m neata: un bărbat
m ediocru care, după câţiva ani de concubinaj, voind să-şi
îm bu nătăţească raţia, îi face curte unei puicuţe aflată în
trecere şi-şi vede blânda ju m ătate răpindu -i puicuţa în
momentul în care urma s-o ronţăie. D evine astfel
distracţia publicu lui care râde de un eveniment la care se
aştepta toată lum ea, cu excepţia nesuferitulu i care l-a
provocat prin nepriceperea lui.
- S unteţi într-adevăr respingător.
- Ş tiu. N im ic nu m ă exaltă m ai m u lt, D idier, ca aversiu nea
du m itale faţă de m ine. Într-un anum it sens, m ai bine căn-ai
reuşit pe lângă soţia m ea, intendenţa nu te-ar fi urmat. Bi-
nevoitoare cu m e ea, R eb ecca ar fi făcu t să se afle dezastrul,
acel fiasco te-ar fi desconsiderat. C el puţin, iluziile ei sunt
intacte, cu toate că, cu toate că... B eatrice i-a m ărturisit eşecu -
rile du m itale din prim ele săptăm âni.
- E şecurile m ele?
 - D a, m ă-nţelegi; ţi-a trebuit, se pare, mai mult de-o lu nă
înainte de-a putea să-i aduci omagiul dumitale.
A ceastă aluzie la un episod secret din viaţa m ea am oroasă
cu tovarăşa m ea - un exces de em otivitate m ă îm p iedicase
să-i fiu am ant tim p de câteva săptăm âni - m ă făcu să m -apuce
o turbare nebu nă.
- V-a vorbit Beatrice despre asta?
- M ie, nu; R eb eccăi care im ediat m i-a povesti şi m ie. -
S unteţi ignobil, F ranz...
- T oată lu m ea ştie ce m ari em otivi sunt intelectualii.
F inalm ente, du m neata şi cu m ine ne aflăm în acelaşi
punct. C u sau fără, rezultatele sunt identice.
- D e data asta aţi întrecut m ăsura, spusei eu ridicându -m ă,
de nimic nu m-aţi scutit.
- E-adevărat, ai suportat din partea m ea o doză conside-
rabilă de u m ilire, şi totuşi încă n-ai văzut nim ic.
- M ă-ndoiesc, fiindcă plec.
- B a nu, laşitatea du m itale te face capabil să suporţi ori
ce afront.
A ceastă ultim ă răutate, atm osfera înăbuşitoare care m ă
apăsa pe nervi m ă făcură să-l înjur deschizând uşa.
C apul îm i era străpuns de la o tâm plă la alta de dureri
fulgurante. F ranz avu un rânjet teatral de trădător victorios
apoi adăugă vorbind foarte rep ede:
- A cu m te sim t copt, aşa cum trebuie. E -adevărat: ni-
ciodată n-am avut decât o singură intenţie, cea de a-ţi face
rău. Ş i, vezi du m neata, nu pe câţiva coţi de gu noi vreau eu să
înalţ prietenia noastră ci pe o piram idă de bălegar. Iar isto -
risirea m ea era şi ea doar o faptă rea. P e m ăsură ce înaintam
cu ea şi te vedeam prins în urzeala frazelor, sim ţeam întă-
rindu-se în m ine voinţa de a utiliza confesiu nea în alte sco-
puri. M irosisem în du m neata pe nătăfleţul gata să cedeze, era
o ocazie care nu se va m ai ivi p oate niciodată. D e m u lte ori
am crezut că o să dau greş; dar îm i cădeai iar în laţ cu o ase-
m enea docilitate! V ictoria m ea este verbală şi o datorez ju s-
teţei cuvintelor.
- V ictoria du m neavoastră? C e victorie, din m om ent ce
plec.
 - Nu, Didier, de data asta n-o să-m i scapi. O să fii m ar-
torul unui accident. D ar condam nat vei fi du m neata fiindcă
eu nu voi fi bănuit niciodată.
S tăteam în tocu l uşii, cu un picior afară, gata să plec. A r fi
trebuit să ies im ediat; avui o secundă de ezitare care îm i fu fa-
tală. A tunci se întâm p lă un lu cru groaznic. Înainte de a avea
tim p să fac un pas, infirm u l aplecase fierbătorul şi vărsase câ-
teva picături în jurul feţei R eb eccăi, pe p ernă. N u, n -avea
totuşi să făcă asta! D acă aş fi fugit im ediat de acolo, lip sit de
martori, n-ar fi îndrăznit să-şi înfăptuiască m ârşăvia. D ar vai,
într-un elan de solidaritate nesocotită, ca în faţa pisicii care se
îneca la V eneţia, m ă rep ezii asupra lui ca să-l opresc. Izbucni
în râs, un râs pe care nu-l poţi avea decât atunci când nu m ai
eşti om . Ş i abia îl apucai de m ână că m ă şi strânse în m en -
ghina degetelor lui, obligându-m ă să aplec recipientu l cu apă
clocotită peste faţa soţiei lu i adorm ite.
R estul ţine în câteva cuvinte. F u o luptă scurtă: era m ult
m ai viguros decât m ine; degeaba îm i încordam braţele până
m ă dureau, eram neputincios îm p otriva ghearelor acestui
bolnav în care sim ţeam puterile u nei m u ltitu dini. Îm i sfărâm ă
atât de tare m âinile încât cedai: fierbătorului îi sări capacul,
apa se vărsă pe figura soţiei lu i. S ub aversa opărită tânăra
fem eie se zbătu, scoase un ţipăt înăbuşit, un geam ăt de
suferinţă interioară apoi leşină. A tunci infirm ul se puse să
urle în engleză, să strige după ajutor. O chii îi scânteiau,
sângele i se urcase p e faţă, o răsuflare gâfâită îi ridica pieptu l.
Eram înnebunit, încerc am să m ă desfac, să îndrept
fierbătorul, dar F ranz m ă do bora şi-m i m enţinea braţul
răsucit; între d ouă ţip ete, râdea ca şi .cum ar fi sim patizat cu
lichidul care-i opărea R eb ec~ ăi faţa şi-i du cea agonia până la
piept. D eodată, se auzi pe cursive un zgom ot de paşi
precipitaţi, un m arinar făcu irupţie în cabină şi prim i o
lovitură în ceafă. C ând m ă trezii, eram legat, înconjurat de
oam eni am eninţători. F ranz, livid, cu un deget în dreptat spre
m ine, spunea sughiţând:
- Voia s-o om oare, am încercat să-l îm p iedic, sunt însă un
handicapat fără putere, a vrut s-o omoare pe nevasta mea. . .
Epilog
E ram de o lu nă într-o închisoare din Istanbul.
P ăm ân tul avea încă p entru m ine u n tangaj ca şi cu m
n-aş fi părăsit vaporul. S ingur, departe de toată
lumea, într-o ţară străină, în m ijlocul u nor tovarăşi
de celu lă ostili, pierdut pentru singura fem eie p e
care o iub eam , căzui într-o adâncă prostraţie. O dată
pe săptăm ână, îi urm am clătinându -m ă p e poliţiştii
care m ă conduceau până la avocatul m eu, dom nu l
D., membru al baroului din Istanbul, desemnat din
oficiu de tribunal. C azul m eu era serios şi nu m i-o
ascundea. Flagrantul delict jucase împotriva mea,
toate m ărturiile îm i erau defavo rabile, îndeosebi cele
ale lu i R aj T iw ari şi M arcello. M ă sfătuia să pledez
vinovat. Îmi extorcase. deja o sum ă de m ai m ulte mii
de dolari şi, cunoscând corupţia adm inistraţiei
turceşti, m ă tem eam să nu continu e să m ă stoarcă de
bani pentru rezultate nule. Singurul lucru pe care
putuse să-l obţină fusese o vizită a lui B eatrice. O
văzui douăzeci de m inute, între doi gardieni, într-o
m ică încăpere leproasă. C onvorbirea fu un eşec:
credea în vinovăţia m ea şi refuză să-m i audă
argumentele. Atitudinea mea pe pachebot o scârbise
şi nu se gândea să m ai reia viaţa cu m ine. A vea să
continu e călătoria şi să plece în India cu Marcello,
devenit, după câte se părea, am antul ei. P otrivit legii
naţionale, riscam cel puţin douăzeci de ani, delictul
fiind comis pe un bastiment turcesc în apele
teritoriale turceşti. A utorităţile consu lare franceze
nu puteau face nimic pentru mine: alte crime decât
traficul de droguri sau de paşapoarte nu erau de
resortul lor. P etrecui toate aceste săptămâni într-o
stare de aflicţiu ne şi de dispreţ de m ine însu m i.
C onvins că, prin slăbiciu nea m ea, contribu isem la
m artiriul u nei fem ei, sfârşeam p rin a m ă crede
răspunzător, prin a con sidera condamnarea mea
justificată şi înm agazinam am ără
ciu ne ca o plantă ce se usucă stând. P revenit printr-o
scrisoare, tatăl m eu trebuia să sosească la Istanbul cu o nouă
provizie de bani pentru cheltuielile de proces. In toiul acestor
sumbre perspective primii o scrisoare de la Franz:
D ragă D idier,
C um să -ţi exprim gratitudinea m ea? D esigur, te îm pinse
sem la capătul răbdării, dar totuşi acel exces de proastă
dispoziţie... S -ar zice că m i-ai oferit pe tavă o răzbunare pe
care nici m ăcar nu îndrăzneam să m i-o închipui. G reşeala
dumitale a fost că m i-ai luat bluful în serios. N u sunt supărat
pe dum neata pentru asta: această afacere ne încrem eneşte
certurile într-o eternitate derizorie.
M inunată ştiinţă m edicală: n -a putut face nimic pentru
mine, n-a putut face nimic pentru Rebecca. Nervul optic nu a
putut fi reanimat; cât despre arsuri, sunt iremediabile.
Clipitul ochiului viu form ează un contrast respingător cu
inerţia ochiu lui mort, acel ochi sticlos impregnat de o
involuntară răutate. În fiecare zi la ora la care ai
"inundat-o" dum neata, plânge cu ochiul ei unic, celălalt
răm ânând uscat. R ebecca nu va m ai place; vreau să spun că
chioara nu-m i va m ai plăcea decât m ie, ologul. Ea vede
frum useţile lum ii, îm bulzeala de pe străzi, dar nim eni nu se
uită la ea pentru că la m onştri nu te uiţi. F iecare dintre noi
poartă pe el stigm atele luptei. M ulţu m ită dum itale, vom
îm bătrâni îm preună: echilibrul este restabilit. Din nou, sunt
totul pentru ea, alcătuim o adm irabilă pereche de sperietori.
Înainte de a ne întâlni, erai un mic domn inutil: acum ai
reînnodat unul de altul două suflete.
Ştii de ce îm i place acest deznodăm ânt? P entru că nu este
datorat decât neîndem ânării dum itale, m işcătoarei dum itale
neîndem ânări. A stăzi, tragedia nu se m ai abate asupra
oamenilor din blestem , ea se naşte din stângăcia lor. C azi în
nenorocire gafând, printr-o suită de gigantici paşi greşiţi.
Dramele noastre nu sunt doar dureroase: ele suferă de
handicapul suplimentar de a fi ridicole. Nu mai avem nici
m ăcar scuza fatalităţii.
Sunt uşurat: o să încetez să m ai insult tot ce trăieşte pe
păm ânt şi sub ceruri. A m chiar intenţia să lucrez iar: după
doi
ani de inactivitate, m eseria m ea m ă interesează din nou. R e-
becca va deschide poate un salon de coafură: totdeauna revii
la obârşie. A cum am între noi sentim entul unei inalterabile
egalităţi: ne vom înţelege întotdeauna destul pentru a ne
blestema perpetuu.
În fond iată obiectul scrisorii m ele: îm i retrag plângerea
îm potriva dum itale. Îm i retractez m ărturiile şi te sfătuiesc să
pledezi teza accidentului. M ulţum ită m ie, vei fi cunoscut în -
chisoarea, experienţă picantă pentru un pedagog. F ă dar din
asta o carte.
E rai sătul de a fi dum neata însuţi dar fără a găsi forţa de
a fi un altul: n-aveai talentul am biţiilor dum itale. A i încercat
să deschizi o fereastră care se num ea O rient. Ţ i-a trebuit
puţin tim p, înainte de a înţelege că era vorba de un trompe-l'
oei!. P lecai deja şchiop, cu totul fisurat sufleteşte: solul pe
care te sprijineai era crăpat. F ă ca m ine din A sia utopia unui
aiurea: asta te va scuti să te m ai duci acolo. C rede-m ă, nu
există ieşire geografică. "R enunţă la lum ea aceasta, renunţă
la lumea cealaltă, renunţă la, renunţare ", spunea un mistic
musulman.
Şi încă ceva: să nu ţi se facă prea m ultă m ilă de nenoroci-
rea dum itale (probabil că -m i găseşti un insuportabil ton
moralist: ce vrei, înotăm în bune sentim ente). C onsideră că
în ciuda nenorocului dum itale, m arile rătăcite răm ân
femeile: s-a vorbit atât de mult despre ele încât lumea a uitat
pur şi sim plu să se aplece asupra sorţii lor. In acest sfârşit de
secol, este încă preferabil să te declini la m asculin m ai
curând decât la fem inin. În politică precum şi în dragoste,
singura poziţie justă este să te pui de partea celor ce pierd.
Un ultim cuvânt despre Beatrice: ne-a scris ca să ne
ceară veşti despre R ebecca. M arcello a dispărut într-o
noapte în Goa luându-i toate lucrurile şi banii: se pare că,
sub influenţa lui, a prins gust pentru heroină şi că e gata de
orice ca să şi-o procure, inclusiv să se prostitueze pe lângă
bogaţi saudieni şi yem eniţi care vin să se îngrijească la
Bombay. Cât drum parcurs de la micul liceu din suburbia
pariziană în care preda lim bile străine! lat-o formând cu
câteva m ii de italieni şi de francezi ultim ul val de copii
pierduţi veniţi între K athm andu şi P anaji să capoteze pe
mirajul indian. N-au decât să
crape acolo, în m ocirla lor orientală, toţi aceşti intoxicaţi ai
păm ântului făgăduinţei! N u fi totuşi supărat pe ea: este ca -
racteristică pentru acele fem ei de treizeci de ani care
credeau că -şi schim bă viaţa gustând din toate plăcerile şi se
trezesc tot atât de păcălite de em ancipare pe cât fuseseră
m am ele lor de ordinea m atrim onială. T e las: această
încheiere se împotm oleşte în clişee um aniste. C onsolează -te
cu acest loc comun: sunt victorii-care duc la un im pas tot aşa
cum sunt înfrângeri care deschid căi noi.
P rocesu l m eu nu se desfăşură decât în iu lie. Judecarea
unor extrem işti politici întârziase terib il de m u lt în T urcia
arbitrajul delictelor de drept comun. Avocatul mi-a promis o
neurm ărire, cu ajutorul unui ultim vărsăm ânt de două m ii de
dolari: voi ieşi din închisoare, aşadar, la data la care ar fi
trebuit săm ă întorc în F ranţa.
O să învăţ pe de rost Le Guide bleu: dacă sunt întrebat la
întoarcere, voi avea ce să răspund.
C u surprindere, bag de seam ă că B eatrice a dispărut cu to -
tul din mintea m ea. C a şi cu m n-ar fi ex istat niciodată, ca şi
cum n-am fi luat niciodată vaporul îm preu nă pentru un pele-
rinaj care va degenera în pantalonadă. C âteva săptăm âni au
fost de-aju ns să-i uzeze im aginea pe care m ai m u lţi ani o
elaboraseră şi o şlefuiseră cu răbdare. B eatrice era un im pas
al dragostei care voia să se dea drept calea acesteia.
U nu l câte u nul, sp er, toţi figuranţii acestei farse se vor
eclipsa din m em oria m ea. Ş i într-o zi, pe care o doresc apro-
piată, num ele lor nu -mi vor mai evoca nimic! Nici m ăcar ura
sau jignirea. D eja am aflat că Truva a fost dezafectat din
raţiuni financiare; de la 28 decembrie la 1 ianuarie, el a
efectuat cu noi ultim a lu i călătorie.
S ăptăm âna trecută m -au vizitat părinţii. A m fost
transferat Într-o altă închisoare cu regim mai liberal,
rezervată delincven ţilor europ eni. A ceastă închisoare se
cheam ă "S ark". L -am Întrebat pe avocatul m eu ce Înseam nă
asta pe turceşte. M i-a răspuns: Orient.
 P ostfaţă
Dilemele cuplului contemporan
 Am citit Luni de fiere la începutul anilor '90, la
recomandarea unui student, astăzi colaborator apropiat,
Silviu Dragomir, directorul editorial al Editurii Trei. Apoi,
intrigat, chiar şocat, dar sim ţind că rom anu l surprinde n u
numai problemele cuplulu i contem p oran, ci şi condiţia
cuplului dintotdeauna, l-am discutat m ai m u lţi ani la
seminariile cursului de psihanaliză, convins că doar din
perspectiva doctrinei lui Freud anumite aspecte devin
inteligibile.
Deoarece presupun că m u lţi dintre cititorii tineri îşi vor
pune aceleaşi întrebări pe care m i le-au adresat studenţii, dar
că m ulte dintre ele vor răm âne întrebări retorice, m -am
gândit să le com u nic câteva dintre rezultatele discuţiilor din
sem inar, în speranţa că le vor fi de folos.
Justificată de ex cesele sexuale şi de cruzim ea din carte,
cea m ai frecventă întrebare a fost dacă P ascal B ruckner
descrie un caz normal sau unul patologic. Cum literatura nu
poate ex ista decât dacă surprinde într-o form ă sau alta
generalul uman şi cu m efectele literare ale rom anu lui Luni
de fiere sunt dincolo de orice îndoială, a trebuit să
interpretez întrebarea studenţilor m ei ca fiind o reacţie d e
apărare faţă de angoasa trezită de şocantele dezvăluiri
despre om pe care le conţine. L e era greu să accepte că în
fiecare dintre ei s-ar putea ascunde un F ranz sau o R ebeccă,
deşi "cup lul m artor" din rom an (D idier-Beatrice) îşi
dezvăluie foarte rep ede fragilitatea şi disp onibilitatea de a
exp erim enta situaţii sexuale m ai puţin obişnu ite.
D ar dacă în rom an sunt descrise p osib ilităţi ale naturii
umane, cu m se p oate exp lica faptul că doi oam eni aflaţi
psihic în limitele a ceea ce poate fi considerat normal, care
intră într-o
relaţie de iubire tum u ltuoasă, sfârşesc jalnic, răm ânând îm -
preună doar pentru a se distruge reciproc?
P e bună dreptate C onstantin N oica susţinea, reluând o
idee a lu i G oethe, că m ariajul este o "cu lm e a culturii", căci
viata naturală a cuplului, la un nivel calitativ şi cantitativ
acceptabil al sentim entelor nu este, după cercetări statistice
realizate în F ranţa, m ai lungă de cinci ani. F actorul d e
disoluţie pare a fi, după unele teorii biologice, bărbatul, care
este animat din adâncuri de impulsul irepresibil de a-şi
asigura o progenitură cât m ai nu m eroasă, cu cât m ai m ulte
partenere, fem eia răm ânând, datorită nu m ărului lim itat de
ovule, ataşată posibilităţilor realizate. D acă adm item că orice
cuplu este minat din interior de puternice forţe centrifuge,
atunci vă veţi întreba, îm preună cu studenţii m ei, care sunt
posib ilităţile cu lturii de a le contracara?
S oluţia victoriană a m onogam iei exclusive, de care O cci-
dentu l contem p oran a început să se desprindă încă din anii '50
ai secolu lui X X , o dată cu revoluţia sexuală, dar care m ai p er-
sistă ca ideal în m entalitatea rom ânească, s-a dovedit a fi
sursă de disfu ncţii nevrotice prin frustrările m ajore pe care le
presupune. E poca burgheză a elaborat treptat paleativu l
"monogam iei deschise", în care partenerii, la început bărbatul
şi, în ultim ele decenii, fem eia, îm bină beneficiile secu rităţii
psihice oferite de căsătoria clasică cu avantajele în ceea ce
priveşte in tensitatea trăirilor oferite de relaţiile
extraconjugale. Dificultăţile m orale ale acestei soluţii sunt
considerabile.
A treia soluţie, p e care pare a o recom anda F ranz, unul din
personajele principale, este separarea în momentul în care
iubirea intensă dispare. Într-un astfel de m om ent el afirm ă:
"Mi se scârbi se de monogamie sub toate aspectele ei,
lib erală, orgiastică, clasică, em ancipată, conciliantă, blândă
şi aspiram doar să scap de ea. Ş i pe urm ă ce m ai, cu aceste
îm păcări am m ai fi tras-o câţiva ani, purtându -ne ranchiunele,
conju gând m enaj şi lib ertinaj, îndreptându -ne spre o ieşire
fatală cu atât m ai am ară, cu cât o vom fi amânat mai mult".
A patra soluţie, cea m ai nefericită, pe care o adoptă cuplul
Franz-R eb ecca este regresia pe scara dezvoltării psihosexua-
le. C unoştinţele de psihanaliză ne pot ajuta s-o identificăm .
O boseala psihică şi sexuală instalându -se înainte ca
protagoniştii unei iubiri cât se poate de fru m oase iniţial să o
poată sesiza, idealul cuplului monogam în oricare din
formele sale fiind respins de Franz, Rebecca este prima care
face pasul înapoi spre fantasmele ondiniste ale copilăriei,
corespunzătoare stadiulu i uretral, urm ată cu entuziasm d e
Franz. În tratatul Psychanalyse apărut la P U F în 199 6 sub
coordonarea realizată de A lain de M ijolla şi S ophie de M jolla
M ellor putem citi despre p lăcerea sp ecifică acestui stadiu:
"această plăcere uretrală com p ortă o dim ensiune autoerotică
şi deasem enea o dim ensiune obiectală - fantasma de a urina
pe cineva"
O dată am orsată regres ia, cei doi nu ise m ai pot sustrage,
lăsându -se antrenaţi spre stadiul im ediat anterior - stadiul
anal. S catofagia lui F ranz şi relaţia sado-m asochistă care se
instalează treptat, pentru a ocupa apoi toată scena vieţii afec-
tive a personajelor, îi sunt notele caracteristice. A şa se face că
cei doi răm ân legaţi doar prin ură şi fervoarea d istrugerii re-
ciproce.
De ce s-a întâmplat astfel? M-am întrebat şi m -au întrebat
studenţii. D iscuţiile ne-au condus spre urm ătoarele cauze,
acceptând desigur convenţia de a considera personajele drept
persoane reale: în p lan social, prăbuşirea idealulu i cuplului
monogam , în p lan spiritual, absenţa unei com u nicări
adecvate, În plan psihic, ex istenţa unor puternice fixaţii
pregenitale.
Vasile Dem. Zamfirescu

IJ