ZEUL FURNICILOR Xenofan din Colophon, considerat `ntemeietorul {colii din Eleea, a sus]inut un monism filosofic care identifica

imaginea Creatorului cu aceea a unei fiin]e ve[nice [i imuabile, ridiculiznd reprezent\rile antropomorfice ale divinit\]ii, conform c\rora zeii erau considera]i fiin]e cu calit\]i [i defecte similare cu cele ale fiin]elor omene[ti. Etiopienii, a scris el, `[i reprezint\ zeii cu pielea neagr\ [i nasul lat; tracii spun c\ ai lor au ochi alba[tri [i p\rul ro[u; iar dac\ boii, leii [i caii ar avea mini [i ar putea face cu ele imagini sau statui ale zeilor, caii ar picta imaginile zeilor cu aspect de cai, iar boii, cu aspect de boi. Aceea[i critic\ este reflectat\ ingenios `ntr-o fabul\ sufit\, `n care un om `ntreab\ ni[te furnici dac\ [i ele au un Dumnezeu. Furnicile `i r\spund c\ da. Atunci omul le `ntreab\ dac\
Filosofie antic\
9

Dumnezeul lor seam\n\ cu ele, iar furnicile r\spund c\ nu cu totul, ad\ugnd: Noi avem un ac, iar el are dou\.

VOCEA CINILOR Pitagoreicii credeau `n metempsihoz\. Conform acestei credin]e, sufletele mor]ilor se `ntorc `n lumea noastr\, re`ncarnate. Xenofan lua `n derdere aceast\ teorie, f\cnd urm\toarea glum\: Se spune c\ Pitagora a trecut o dat\ pe lng\ cineva care maltrata un cine [i i-a cerut s\ `nceteze: Nu-l mai chinui. E sufletul unui prieten al meu. Dar tu de unde [tii acest lucru? l-a `ntrebat cel care maltrata cinele. Atunci Pitagora a r\spuns: Am aflat cnd i-am auzit vocea.

MOARTEA LUI HERACLIT Conform opiniei lui Heraclit din Efes, toate lucrurile au ceva identic. Dar ceea ce au toate `n comun este tocmai faptul c\ sunt diferite. ~ntr-adev\r, nu putem defini un lucru dac\ nu
10
S U R S U L

L U I

V O L T A I R E

Xenofan din Colophon (570475 `. Hr.)

semnal\m tr\s\turile care `l disting de altele [i `l opun acestora. Astfel, nu putem `n]elege ziua f\r\ noapte [i nici via]a f\r\ moarte. De altfel, scurgerea timpului are grij\ s\ unifice contrariile, f\cnd ca ziua s\ devin\ noapte [i via]a s\ se transforme `n moarte. Heraclit a mai scris [i c\ R\zboiul este p\rintele a tot ce exist\ [i regele tuturor lucrurilor. Era ceva ce el trebuie c\ a tr\it `ntr-un mod foarte profund, de vreme ce p\rea s\ se afle `ntr-un r\zboi continuu cu cei din jurul s\u [i chiar cu el `nsu[i. De[i era din neam regesc, [i-a petrecut o parte din via]\ `n mun]i, departe de al]i oameni, hr\nindu-se doar cu ierburi. Pe de alt\ parte, este cunoscut\ neclaritatea lui Heraclit atunci cnd `[i exprima gndurile, iar atta singur\tate trebuie s\ fi accentuat [i mai mult dificult\]ile pe care semenii s\i le aveau `n a-l `n]elege. La aceasta pare s\ fac\ aluzie [i legenda despre moartea sa, conform c\reia, atunci cnd s-a `mboln\vit de hidropizie, s-a dus la doctori pentru a vedea dac\ puteau s\-l ajute. Ace[tia `ns\ nu numai c\ nu au putut s\-l `ns\n\to[easc\, dar nu au reu[it, probabil, nici m\car s\ `n]eleag\ bine solicit\rile bolnavului de a-i scoate umezeala care-i oprima pntecele ori de a face secet\ din ploaie. Pentru c\ nu a g\sit vindecare la medici, Heraclit, care considera sufletul ca fiind
12
S U R S U L

L U I

V O L T A I R E

un amestec de foc [i ap\ [i credea c\ umezeala este moarte pentru suflet, a hot\rt s\ se acopere cu b\ligar, pentru a vedea dac\ umorile erau absorbite de c\ldura humusului. ~ns\ `n loc s\ se vindece, a murit chiar acolo, `ngropat `n necur\]enii, pentru c\ nu a reu[it s\ se fac\ `n]eles. Chiar el fusese cel care afirmase c\ destinul unui om este caracterul s\u.

S|GEATA LUI ZENON Ca bun discipol al lui Parmenide, Zenon din Eleea a n\scocit tot felul de argumente `mpotriva ideii de mi[care. Cel mai cunoscut dintre ele, cel cu Ahile [i broasca ]estoas\, a fost comentat deja `n alt\ carte `n Filosofia pentru bufoni. Aici vom aborda argumentul cu s\geata. S\ ne `nchipuim, spune Zenon, un arca[ care `[i lanseaz\ s\geata. Este de presupus c\ s\geata slobozit\ din arc se va `ndep\rta zburnd. A[a ne-a spus dintotdeauna sim]ul vederii. Filosofii {colii din Eleea se bazau `ns\ mai mult pe ra]iune dect pe sim]uri. Iar ra]iunea ce ne spune? Conform p\rerii lui Zenon, s\geata nu se poate mi[ca acolo unde se afl\, `ntruct dac\ se afl\ acolo `nseamn\ c\ nu se mi[c\, [i nici acolo unde
Filosofie antic\
13

nu se afl\, deoarece acolo nu se afl\. A[adar, s\geata nu se mi[c\. ~n fiecare clip\, spune Zenon, s\geata va ocupa un spa]iu determinat [i doar acel spa]iu. ~ns\ tot ce ocup\ un spa]iu egal cu el `nsu[i o face pentru c\ se afl\ `n repaus. A[adar, s\geata r\mne nemi[cat\ `n fiecare clip\ a zborului ei. Iar dac\ `n fiecare clip\ r\mne nemi[cat\, a[a va fi pentru totdeauna. Acest argument are sens doar pornind de la premisa c\ timpul ar fi o succesiune de clipe. Aristotel a afirmat c\ sofismul apare presupunnd c\ timpul ar fi compus din ceva cum ar fi clipele, adic\ din discontinuit\]i. Ei bine, a[a cum a semnalat Agustn Garca Calvo, dac\ suntem dispu[i s\ ne asum\m `ntr-adev\r absen]a unor astfel de discontinuit\]i `n timp, ceea ce se spulber\ atunci este orice posibilitate de a-l calcula sau de a stabili `n cadrul s\u un `nainte [i un dup\. Argumentul s\ge]ii a fost `ns\ [i el parodiat `n diferite ocazii. Se poveste[te c\ atunci cnd un discipol al lui Zenon a consultat un medic pentru c\ `[i dislocase un um\r, acesta i-a spus: ~mi pare r\u, dar nu pot face nimic pentru tine. ~ntr-adev\r, se pare c\ um\rul ]i s-a dislocat, dar urmnd logica maestrului t\u, Zenon, trebuie s\ spun c\ um\rul ori se afl\ `n locul `n care se afla, ori `n locul `n care nu se afla. Nu s-a
14
S U R S U L

L U I

V O L T A I R E

Zenon din Eleea (cca 490 cca 430 `. Hr.)

putut `ns\ deplasa nici unde se afla, nici unde nu se afla. A[adar, um\rul nu este dislocat.

URECHEA TIRANULUI Zenon din Eleea conspirase pentru r\sturnarea tiranului Nearchos din Siracusa. Complotul a dat `ns\ gre[, iar Zenon a fost prins [i torturat pentru a-[i denun]a tovar\[ii de conjura]ie. El s-a m\rginit s\ citeze `ns\, unul cte unul, numele politicienilor `n care tiranul avea cea mai mare `ncredere. Mai trziu, a fost de acord s\-[i dea `n vileag tovar\[ii, dar doar cu condi]ia de a rosti numele acestora la urechea lui Nearchos. Cnd tiranul [i-a apropiat urechea de Zenon, acesta i-a smuls-o dintr-o mu[c\tur\. De aceea, a-]i apleca urechea la ceva poate fi periculos. Cum e lesne de `n]eles, Zenon nu a sc\pat cu via]\.

NIMIC NU EXIST| Gorgias a r\mas `n istorie ca unul dintre marii sofi[ti. Faima sa de retor a fost att de mare, `nct despre el se spunea c\ era `n stare s\ conving\ orice auditoriu de o idee [i de contrariul ei,
16
S U R S U L

L U I

V O L T A I R E

concomitent. Stilul s\u a fost admirat [i imitat de mul]i al]i oratori, iar Filostrat poveste[te c\ pentru grecii din Tesalia a gorgianiza a devenit sinonim cu a practica retorica. Bun sofist cum era, Gorgias nu credea `n existen]a unui adev\r universal. Aceast\ pozi]ie sceptic\ [i relativist\, care afirm\ incomensurabilitatea `ntre gndire, limbaj [i realitate, a fost exprimat\ elocvent atunci cnd a afirmat senten]ios: Nu exist\ nimic; dac\ ar exista ceva, nu ar putea fi cunoscut, iar dac\ ar putea fi cunoscut, nu ar putea fi comunicat. Desigur, dac\ a[a ar fi, am putea foarte bine s\ spunem c\, `n realitate, Gorgias nu a existat, iar dac\ a existat, nu ar fi putut g\si mijlocul de a ne comunica ceea ce gndea de fapt.

DIAGORAS ATEUL Diagoras din Melos, supranumit Ateul, era un sofist din secolul al V-lea `. Hr., care se ar\ta sceptic `n privin]a posibilit\]ilor cunoa[terii umane. Foarte ne`ncrez\tor era fa]\ de tot ceea ce se refer\ la credin]ele religioase [i la supersti]ii, fiindc\, dup\ p\rerea lui, zeii sunt str\ini de problemele oamenilor. ~n acest sens, se spune c\ `ntr-o zi Diagoras vizita un templu `n care se
Filosofie antic\
17

aflau numeroase tablouri cu scene cu naufragia]i salva]i, cnd cineva i-a strigat: Dac\ zeii nu se ocup\ de treburile oamenilor, cum explici c\ exist\ at]ia favoriza]i de mila divin\, precum cei care apar `n aceste tablouri? Diagoras i-a r\spuns: Aici sunt `nf\]i[a]i cei care au fost salva]i, dar unde sunt picta]i to]i cei care s-au `necat?

CUNOA{TE-TE PE TINE ~NSU}I, SAU NU Pe frontispiciul templului din Delfi era o inscrip]ie care `ndemna: Cunoa[te-te pe tine `nsu]i, o maxim\ pe care Socrate [i-a `nsu[it-o [i pe care a `ncercat s\ o aplice `n practic\. Dar nu to]i gnditorii i-au `mp\rt\[it aceast\ preocupare. Sunt unii care prefer\ s\-[i petreac\ timpul gndindu-se la lucrurile din jur, nu doar la propria lor persoan\. Goethe, de exemplu, spunea c\ Nu merit\ cu adev\rat respect dect cel care nu se caut\ pe el `nsu[i. Iar cu c]iva ani `n urm\, Rafael Snchez Ferlosio lua `n derdere aceast\ maxim\ greac\ `ntr-un fragment intitulat tocmai AntiScrates, `n care spunea: Cunoa[te-te pe tine `nsu]i; ei, domnule, de parc\ nu ai avea altceva la ce s\ te gnde[ti!
18
S U R S U L

L U I

V O L T A I R E

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.