UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIIN E SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA SECURITATE COMUNITAR I CONTROLUL VIOLEN EI

Estimarea conduitei victimiare în cadrul evalu rii psihosociale

realizat pentru agresor

Coordonator științific
Conf. univ. dr. Maria Mihăilă

Student
Mădălina-IulianaTURCU
 Cuprins

Introducere .................................................................................................................................... 3
I.1. Proba iunea i protec ia victimelor unor categorii de infrac iuni ..................................... 4
II. 1. Evaluarea psihosocial realizat pentru agresor .............................................................. 5
II.1.1. Mediul familial al agresorului ....................................................................................... 5
II.1.2. Factorii favorizan i ai comportamentului infrac ional .............................................. 5
II.1.3. Profilul personalit ii infractorului .............................................................................. 6
II.1.4. Factorii favorizan i în conduita victimiar .................................................................. 7
III. 1. Efecte i implica ii sociopsihologice ale actului agresional privind victima ................. 8
CONCLUZII ................................................................................................................................. 9
Bibliografie .................................................................................................................................. 10

2
 Introducere

În mai toate activităţile infracţionale, rolurile celor doi se pot schimba după declanşarea
atacului: agresorul poate deveni victimă şi victima, agresor, în funcţie de două coordonate:
deţinerea întâietăţii atacului cu rezultatele actului agresiv şi prejudiciul fizic sau psihic produs.
Sunt autori care scot în evidenţă faptul că individul agresor reacţionează la un excitant
cheie simplu - victima, de exemplu, sau conduita situaţională a acesteia se comportă după un
clişeu situaţional reacţionând la un întreg complex de excitanţi.
Trebuie să presupunem că există detectori (mecanisme declanşatoare înnăscute) care sunt
pregătiţi pentru anumite succesiuni. Victimizarea „spontană" a unei persoane, chiar şi atunci
când agresorul şi victima se cunosc, este explicată prin preluarea subconştientă a acestor clişee.
Pentru activitatea practică de combatere a situației victimă-agresor, o importanţă
deosebită o are analiza şi cunoaşterea relaţiilor dintre infractor şi victimă până la infracţiune, din
momentul incidentului, precum şi după comiterea faptei penale. Aceasta permite stabilirea unei
imagini reale asupra fenomenului, locului şi rolului victimei în mecanismul actului,
fundamentarea unor recomandări de prevenire, autoprotecţie şi resocializare a persoanelor
vătămate, precum şi la o rapidă şi corectă aplicare a legii în cazul comiterii infracţiunii.
Scopul lucr rii este de a atrage atenția asupra neimplicării serviciilor de probațiune din
România în ceea ce privește reabilitarea victimei și reintegrarea în spațiul social. Prin evaluarea
sociopsihologică realizată pentru agresor am dorit să subliniez faptul că în România, în cazul
unor categorii de infracțiuni, agresorul este prima persoană care primește atenția serviciilor de la
noi, când normal ar fi ca victimei să i se acorde ajutor și atenție și nu să fie exclusă din categoria
beneficiarilor serviciilor de reintegrare.
Precum voi demonstra, în raportul victimă-agresor, se pune accent mai mult pe cauze,
mai exact, pe detalii despre agresor și ce l-a condus să înfăptuiască x infracțiune și prea puțin,
spre deloc pe efecte, adică pe gravitatea urmărilor pe care doar victima le resimte la stadiul înalt.
Din păcate, în interiorul serviciilor de probațiune din România, nu există suficienți specialiști
care să se ocupe de reintegrarea victimei din punct de vedere social, iar acest lucru, la nivelul
unui număr mai mare de victime poate să creeze dezechilibrul în comunitate.

3
 I.1. Proba iunea i protec ia victimelor unor categorii de infrac iuni

Chiar dacă în prezent, tendința serviciilor de probațiune din România este de a nu mai
lucra direct cu victimele, în cadrul activităților specifice probațiunii ,,vor fi respectate drepturile
și necesitățile victimelor”.
În acest sens, scopul intervenției asupra persoanelor care săvârșesc acte infracționale
constă în creșterea gradului de ,,conștientizare de către delincvenți a prejudiciului cauzat
victimelor și asumarea responsabilităților de către aceștia pentru astfel de prejudiciu”.
Terapia agresorului este un tip de activitate care a intrat în competența serviciilor de
probațiune încă din anul 2001, în acest sens fiind desfășurate programe care au vizat
specializarea consilierilor de probațiune, atât la nivel național, cât și la nivel local în cadrul
sistemului de probațiune.
Specializarea consilierilor de probațiune în domeniul terapiei agresorului și al medierii
conflictelor (intrafamiliale, din mediul comunitar, școlar,etc.), reprezintă un pas important pentru
protecția victimei, respectiv medierea victimă-agresor.
Victimele anumitor categorii de infracțiuni a reprezentat poate, categoria de persoane cea
mai afectată de exluderea, prin lege, din atenția serviciilor de probațiune, cu atât mai mult, cu
cât, un sistem modern de probațiune nu poate să se dezvolte din perspectiva justiției restaurative,
din care să lipsească reabilitarea victimei și implicarea comunității.
Protecția victimei, ca tip specific de activitate, a fost inițiată în România începând cu 1
ianuarie 2005, când a avut loc reorganizarea, serviciilor de reintegrare socială și supraveghere a
infractorilor ca servicii de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor. Acest lucru
a fost posibil, corectându-se deficiența legislativă de excludere a victimei din categoria
beneficiarilor serviciilor de reintegrare, prin adoptarea Legii nr. 211 din 27 mai 2004 privind
unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.

4
 II. 1. Evaluarea psihosocial realizat pentru agresor

Prezentarea cazului: Un tânăr în vârstă de 18,5 ani, coinculpat ( alături de alți doi tineri)
într-o cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de ,, viol și perversiuni sexuale”. Tânărul a fost
cercetat în stare de arest preventiv în penitenciarul din localitatea de domiciliu. Sursele de
informații utilizate se referă la tânărul în cauză, părinții săi, victima (Sandu, 2017).

II.1.1. Mediul familial al agresorului

Tânărul locuia, în perioada desfășurării procesului penal, împreună cu familia de origine,

într-un apartament compus din trei camere, care era proprietate personală. Mama sa, în vârstă de
43 de ani, lucra în perioada aceea în probă ca bucătar, iar tatăl său, în vârstă de 49 de ani lucra ca
supraveghetor. Sora tânărului cu vârsta de 13 ani este elevă în clasa a V-a, iar fratele său, în
vârstă de 21 de ani se afla în arest preventiv în același penitenciar, fiind coinculpat în prezenta
cauză.
Părinții consideră că fiul lor este ,, un băiat harnic și ascultător”-,, eu ascult de cuvânt
bun” ne relatează tânărul, însă mama admite că ascultarea putea fi de fațadă-,,nu știu ce făceau în
urma mea”.
Părinții nu cunosc anturajul băiatului, iar referitor la relațiile cu persoanele de sex opus,
mama precizează că băiatul nu are treabă cu fetele, apreciind totuși și părerea că și fetele sunt
rele, nu doar băieții (Sandu, 2017).

II.1.2. Factorii favorizan i ai comportamentului infrac ional

Din relatările tânărului și ale celorlate surse de informații rezultă că, la baza săvârșirii
infracțiunii, stau o serie de factori conjuncturali care se referă la anturajul negativ, consumul de
alcool și eventual de drog, atracția fizică față de victimă. Sursele intervievate confirmă că, inițial,
ideea comiterii infracțiunii a venit de la un alt tânăr (persoană cunoscută în comunitate cu o
conduită delincvențională).
Nevoile biologic-sexuale sunt trebuinţe primare, înnăscute, cu rol de asigurare a
integrităţii fizice a organismului. A avea o nevoie înseamnă necesitatea de a obţine un lucru, un
rezultat sau altul, dar nu întotdeauna rezultatul este cel dorit, pentru că ea poate apărea într-un

5
moment nefavorabil satisfacerii ei şi atunci în mod normal intervine autocontrolul, raţiunea,
educaţia, moralitatea în vederea reprimării nevoii. Problema apare atunci când nevoile biologic-
sexuale sunt acutizate de factori precum consumul excesiv de alcool şi consumul de droguri , şi
drept urmare pare să se anihileze facultăţile cognitive şi mecanismele de autoapărare. Alcoolul ca
şi drogurile anulează inhibiţiile corticale, ,,spală” reticenţele, blochează sistemele de feed-back şi
prin aceasta eliberează agresivitatea sub diferite forme de manifestare, exacerbează impulsiuni
instinctuale, trezeştesusceptibilităţi şi măreşte iritabilitatea.
Din punct de vedere psihopatologic, stările acute şi pasagere de disoluţie psihică sub
influenţa alcoolului, mai ales la personalităţile cu reactivitate particulară la alcool, reprezintă
decompensări neuronice momentane, exprimate prin reacţii de răspuns în general nespecificela
diferiţi stimuli sau agresiuni. (Brânzei, 1970).
Existenţa unor complexe psihosexuale, produce o creştere a tensiunii intrapsihice, care va
încărca individual, producând forme variate de manifestări de tip deviant sau patologic. Aceste
manifestări anormale pot conduce,de asemenea, la acte de viol, pentru că numai prin dominarea
victimei, violatorul se poate impune, poate avea autoritate şi control. Deci numai prin
agresivitate el poate scăpa de complexe, obţinând un statut de superioritate, în viziunea lui.
Practic acesta nu urmăreşte o satisfacere din punct de vedere sexual ci mai degrabă negarea
complexelor sale de inferioritate. O influenţă majoră asupra acestor persoane, o constituie şi
modelul sociocultural, nivelul social, educaţional şi moral.

II.1.3. Profilul personalit ii infractorului

Datorită experienţei negative, educaţiei deficiente, deprinderilor şi practicilor antisociale,

delicventul este un instabil emotiv-activ, un element care în reacţiile lui trădează discontinuitate,
salturi nemotivate de la o extremă la alta ,inconstanţă în reacţii faţă de stimuli, inconstanţă de
origine endogenă specifică. Este evident că orice infractor este un inadaptat din punct de vedere
social. Anamnezele făcute la infractori arată că, în majoritatea cazurilor, aceştia provin din
familii dezorganizate, unde nu există condiţii, pricepere sau reocupare corespunzătoare pentru
educaţia copiilor. Cum este în cazul prezentat ulterior, părinții nu mai acordau atenție tânărului
după ce aceștia plecau de acasă la locurile lor de muncă, precum chiar mama acestuia a declarat
,,nu știu ce făceau în urma mea”, de unde reiese un tip de comunicare defectuos între tânăr și
părinții săi, precum și un grad de libertate sporit acordat agresorului în culpă.

6
 Spaţiul psihologic uman în fond este un spaţiu social. Oamenii cu care suntem în contact
direct formează elementele cele mai importante ale acestui spaţiu. Relaţiile umane ale individului
cu ceilalţi oameni sunt relaţii de atracţie, respingere sau de neutralitate, care determină şi
acţiunea desfăşurată de individ. La infractori, pe planul relaţiilor cu ceilalţi oameni găsim cele
mai mari deficienţe la cei care încalcă legea morală şi legală. Se pare că în cazul nostru, tânărul
nu a avut de-a face cu un anturaj pozitiv din moment ce un altul a comis prima oară infracțiunea
de viol, iar acest l-a urmat ca și cum ar fi fost un moment normal (Allport, 1991).

II.1.4. Factorii favorizan i în conduita victimiar

Din evaluarea psihosocială realizată pentru tânărul agresor se pot desprinde factorii
favorizanți ai conduitei victimiare, care pot fi priviți, atât din perspectiva victimizării, o parte din
responsabilitate revenind comunității, a mediului socio-familial, cât și din perspectiva auto-
victimizării exprimată prin vulnerabilitatea crescută.
Există factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară: locuieşte singură, nu are
un sistem de siguranţă adecvat al locuinţei, lucrează până noaptea târziu şi se reîntoarce singură
într-o casă pustie. Pe de altă parte poate fi vulnerabilă prin lipsa resurselor personale, a unei
bune percepţii şi a gândirii practice/concrete.
Vulnerabilitatea operează la câteva niveluri:
- lipsa banilor şi, implicit, lipsa unei protecţii adecvate;
- vulnerabilitatea psihologică;
- reacţii exagerate.
Așadar, victimele de viol sunt identificate în mod deosebit după statutul de vulnerabilitate
și în funcție de nivelul acesteia. Cu cât gradul de vulnerabilitate este mai mare, cu atât, agresorul
face orice să își acapareze victima. Agresorul identifică, de regulă, vulnerabilitatea victimei și
încearcă să ii ofere soluții pentru aceasta, astfel, folosind metode pentru a o atrage.

7
 III. 1. Efecte i implica ii sociopsihologice ale actului agresional privind
victima
Trauma este constituită din:
- frica de a fi singură;
- frica de bărbaţi, unele femei pot fi supărate şi speriate de toţi bărbaţii,victimele violului
rămân cu dubii în privinţa alegerii partenerilor;
- probleme sexuale, pentru unele persoane lipsa apetitului sexual poate continuamult timp
după viol, datorită sentimentelor negative, despre sex;
- depresia poate dispărea şi apărea pentru o perioadă lungă de timp;
- frica de răzbunare este de fapt o frică legitimă, mai ales dacă victima depune plângere;
- îngrijorarea faţă de reacţia familiei şi a prietenilor, câteodată familia victimei poate
reacţioana negativ ca şi prietenii de altfel, însă la ar putea la fel de bine şi surprinde victima
printr-o reacţie pozitivă.

Negarea este refuzul de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat. Există o dorinţă caviaţa să
continue, uitând e s-a întâmplat. Asta poate dura luni de zile.

Acceptarea constă în:

- trecerea peste frici şi sentimente, cea mai bună metodă de a rezolva această problemă este
de a discuta cu un prieten sau un consilier;
- redobândirea unui simţ al controlului asupra vieţii, aceasta se vaîntâmpla, de regulă, doar
după ce victima a trecut peste frici, şi sentimente negative, în acest moment ea va fi
capabilă să lase întâmplarea în trecut şi să-şi continue viaţa, e gata să preia din nou
controlul asupra sa.
Din păcate, în România, pentru depășirea acestor tipuri de efecte, victima, nu primește
ajutorul necesar din partea serviciilor competente. Serviciile de probațiune se axează, în mare
parte, pe reintegrarea corectă în societate a agresorului pentru simplul fapt că își doresc ca acesta
să nu recidiveze, însă, victima rămâne cu traume pe viață, fără a fi îndemnată în ce direcție să
meargă pentru a putea depăși momentul. Se pune mult accent pe asistare și mediere a victimelor
în sistemul românesc, însă, prea putin pe parcursul pe care persoană-victimă îl va avea de acum
încolo.

8
 CONCLUZII

Prin intermediul lucrării de față, am dorit să atrag atenția asupra faptului că în România
trebuie mai bine puse la punct serviciile de probațiune deoarece victima, are nevoie de rolul de
beneficiar al reintegrării în societate pentru că o infracțiune de tip viol nu se rezolvă doar din
punct de vedere legal, ci trebuie rezolvat și din punct de vedere psihosocial.
Astfel, consider că sunt necesare cât mai multe programe de reintegrare a victimelor care
să se desfașoare inclusiv în școli de către specialiști, iar mobilizarea socială de a reintrega aceste
victime este una dintre cele mai importante.
Pentru aceasta, etichetarea socială pe care orice victimă o primește, ar trebui să fie
mascată de reacțiile pozitive din partea societății.
Cum am precizat și mai sus, este necesară identificarea de cauze care au condus la actul
infracțional și evident a sancțiunilor pe care trebuie să le primească agresorul, însă, există
tendința de a uita un detaliu, faptul că așa cum un infractor poate recidiva, așa și victima poate
deveni din nou victimă deoarece nu a fost informată corespunzător și nici integrată din punct de
vedere social, iar gradul ei de vulnerabilitate rămâne la fel ca în momentul imediat de după
producerea infracțiunii.

9
 Bibliografie

1. Allport,G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,

București, 1991;
2. Brânzei, P., Scripcaru, Gh, Pirozynsky, T., Comportamentul aberant în relaţiile de
mediu, Editura Junimea, Iași, 1970;
3. Sandu, M., Reacția socială împotriva criminalității. Supravegherea și asistența
postpenală, Editura Pro Universitaria, București, 2017.

10