Tolerana, rezultat al bunei educaii

Ce inseamna a fi tolerant ? A fi tolerant iseamna fi ingaduitor, indulgent, iertator. Este unul dintre elementele divine ce conduce la liniste, pace, respect, aspecte urmarite si in invataturile biblice. Unii dintre semenii nostri sunt haraziti cu aceasta trasatura, altii o dobandesc printr-o buna educatie, iar altii, din varii motive, se incapataneaza sa imbrace aceasta minunata trasatura, pricinuind tot felul de nelinisti pe Pamant. Toleran vine din latinescul tolerare care inseamna a suporta este un termen social, etic i religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care definete respectul libertii altuia, a modului su de gndire i de comportare, precum i a opiniilor sale de orice natur (politice, religioase etc.). Toleranta inseamna bunul simt de a nu fi egoist si a intelege ca ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanta pentru altul vine pe primul loc. Lipsa tolerantei este egoismul iar acesta este sursa tuturor relelor in lume. Este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii. Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta. Este o atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale altora. Trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si state. Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democratia si Statul de drept. Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si confirma normele enuntate in instrumentele internationale cu privire la drepturile omului.

In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii altuia. n lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala. Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare in masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favorizand dialogul si dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si evidentiind pericolul indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante. n lume sunt intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi pentru grupuri si indivizi, oriunde este necesar. In acest sens, o atentie deosebita va fi acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca sa le fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de locuinta, munca si sanatate, ct si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor lor in special prin educatie. Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile altora.

Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici. La nivel mondial trebuie sa se actioneze pentru punerea in functiune a programelor de cercetare n domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei. Ceea ce inseamna, a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie m stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente. Tolerana poate fi neleas n diferite moduri: Poate fi adoptat n mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevr tactic. Poate reprezenta o acceptan sau o permisiune, ca form a unui dezinteres. Adevrata toleran, n spirit umanist, nseamn ns mai mult dect o simpl "suportare" n sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare i este strns legat de libertatea persoanei. Prin toleran se respect deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gndire i puncte de vedere, alte stiluri i moduri de via. Asfel, garantarea necesitii spiritului de toleran depete cu mult domeniul ngust al politicii. Constituiile statelor democratice moderne garanteaz diverse forme ale libertii individuale i de grup, ca, de exemplu, libertatea de opinie i cea religioas. Tolerana este inclus n "Declaraia Universal a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaiei Naiunilor Unite. De aceea, una din caracteristicile societii moderne este pluralismul, precum i permanentul dialog ntre diverse convingeri spirituale, morale i religioase, pentru realizarea unei comuniti n diversitate. Tolerana are limitele sale n normele de drept, care reglementeaz convieuirea membrilor societii, pentru aprarea demnitii i libertii oamenilor.

Opus toleranei este intolerana, care poate merge pn la fanatism.

Cred, ca

este unul dintre cele mai grave vicii, care si-a pus amprenta pe intreaga istorie a civilizatiilor umane, iar izvorul acesteia vine, fara indoiala, din instinctul autoconservarii si al lipsei educatiei. Frica si precautia fireasca inaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobisnuit si strain deriva adesea spre ostilitate si intoleranta. Acest fenomen este foarte raspandit in lumea animala, ca si in societatea umana, dar numai in societatea umana el a luat o asemenea amploare, generand razboaie sangeroase, moarte si haos. Din pacate, inca nu ne-am invatat sa omitem din comportamentul nostru emotiile distrugatoare, care aduc atatea suferinte neamului omenesc. Pentru o fiinta sociala, cum este omul, ostilitatea si intoleranta sunt surse permanente de conflicte, ceea ce este deosebit de periculos. Intregul proces de educatie al personalitatii umane este orientat spre suprimarea pornirilor egoiste si distructive in favoarea celor altruiste, creatoare, spre adaptarea individului la mediul social. Pentru cazurile de esec individual al procesului de educatie societatea dispune de mecanisme represive de corijare sau macar izolare a indivizilor care reprezinta un pericol social. Prin urmare societatea este foarte cointeresata in buna functionare a tuturor acestor mecanisme, a legislatiei care le asigura, si mai ales in buna functionare a sistemului de educatie si instruire. O persoana care gandeste profund deja poseda o frana eficace a pornirilor sale spontane, caci este invatata sa calculeze efectele si sa cantareasca consecintele actiunilor sale. O persoana instruita si inteligenta va gasi mai usor un domeniu de activitate pe gustul sau si pe potriva capacitatilor sale, ceea ce exclude in mare masura probabilitatea esuarii sale in plan personal si social. Unei fore atat de puternice, cum este instinctul autoconservarii, i se opune alt instinct puternic acel al cunoasterii. Omul este o fiinta complexa, de aceea frica si precautia sunt insotite adesea de curiozitate si curaj. Atunci cand curiozitatea invinge precautia, iar curajul invinge frica, se fac descoperiri minunate, cu care omenirea paseste pe calea progresului stiintific si social. Dar cand

lasam frica si precautia sa degenereze in ostilitate si intoleranta, nu mai ramane loc nici pentru curiozitate, nici pentru curaj. In consecinta, omul se inchide in cercul restrans al semenilor sai, in spatiul strimt al unor idei banale si invechite, nedorind sa intre in contact nici cu oameni noi, nici cu idei proaspete. Dand frau liber repulsiei noastre pentru tot ce este nou, neobisnuit si necunoscut, noi inaltam un baraj in calea progresului. Orgoliul si dorinta de a domina, este un imbold foarte puternic al naturii omenesti. Orice adevar ar descoperi pentru sine, omul, ca o fiinta sociala ce este, doreste sa-l impartaseasca altora, bucurandu-i cu frumusetea ideii si afirmandu-se pe sine. Dar foarte ades, cand ideea nu este acceptata, autorul ei insista in mod abuziv, devenind agresiv si intolerant. Acest lucru se intampla mai ales cu persoanele active si curajoase, care refuza sa se adapteze la mediul social, ci incearca sa si-l supuna, croindu-l dupa bunul lor plac, adaptandu-l la dorintele si necesitatile lor. Dar in fond, acest curaj este generat de aceeasi frica conservatoare in fata lumii necunoscute si neintelese, plina de pericole potentiale. Acest lucru devine deosebit de clar in cazuri extreme, cand natura oarecum isterica a unui asemenea soi de curaj este evidenta. Fenomenul da nastere la astfel de figuri odioase ca Hitler, Stalin, Saddam Hussein, precum si la institutii ca inchizitia si KGB-ul. Fanatismul este cea mai periculoasa manifestare a spiritului uman, iar alunecarea brusca de la extazul sufletesc, care ne umple fiinta de bunatate si lumina, spre fanatism este aproape imperceptibila. Este nevoie de un anumit grad de cultura si inteligenta, de o constientizare clara a raului pe care il putem produce din cele mai frumoase intentii, pentru a insusi convingerea, ca toleranta este unicul mijloc de a convietui in pace cu semenii nostri. Ce are credinta in Dumnezeu cu forta sau cu lovirea peste gura, cu cuvantul, a celui care nu crede ca mine? Nimic! Daca credinta inseamna iubirea mea pentru Dumnezeu, care ma implineste, cum m-ar putea deranja unul care nu crede si spune numai prosti, daca eu sunt absorbit de iubirea mea pentru Dumnezeu? Insa intoleranta la parerea altuia arata ca nu vrem sa auzim pe celalalt, ci vrem sa-i anihilam personalitatea, crezurile, experienta. Daca nu toleram, daca nu admitem parerile sincere ale oamenilor, in care ei cred, nu facem altceva decat sa ii oprimam moral si afectiv si sa ne aratam niste tortionari ai spiritului.

Intoleranta inseamna sa te crezi singurul posesor al intregului adevar in orice problema. Invatatura crestina nu admite lipsa de noblete sufleteasca, marlania, datul in barba la fiecare cuvant, strambatura fetei cand ne vedem cu cineva, impunsaturile de prost gust. Toleranta inseamna sa stii sa vezi pe altul si sa il accepti daca vrea sa vorbeasca sincer cu tine. Poate ca daca am invata sa fim mai toleranti, lucrurile ar arata mai bine. Sa incerc sa ascult punctul de vedere al celuilalt fara sa-l dusmanesc pentru ca gandeste altfel decat mine. Sa inteleg ca acesta este felul in care vede el lucrurile. Asta nu inseamna ca imi este dusman.

Bibliografie:
shalomshalom.wordpress.com/2008/10/29/ca-un-model-in-mijlocul-unui-cerc-de-pictori www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/a545-m17-despre-toleranta www.tolerance.org.md/rom/publ/edmoral.htm