TOLERANTA si INTOLERANTA

Toleranta (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic si religios aplicat la o
colectivitate sau la un individ, care defineste respectul libertatii altuia, a modului sau de gândire si de
comportare, precum si a opiniilor sale de orice natura (politice, religioase etc.).

Toleranta inseamna bunul simt de a nu fi egoist si a intelege ca ceva ce pentru tine este poate
lipsit de importanta pentru altul vine pe primul loc. Lipsa tolerantei este egoism iar egoismul este
sursa tuturor relelor din lume.

Toleranta este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii

noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane.
Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii,
constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic;
ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie
posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii.

Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta ori indulgenta. Toleranta este, mai ales, o
atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor
fundamentale ale altora. in nici intr-un caz, toleranta nu poate fi invocata pentru a justifica violarea
acestor valori fundamentale. Toleranta trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si State.

Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul

cultural), democratia si Statul de drept. Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si
confirma normele enuntate in instrumentele internationale cu privire la drepturile omului.
In conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera
nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea
semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea
aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul
de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si
impuna propriile opinii altuia.

In lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme marcata de
mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei,
migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor
de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se
caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare
potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci
de o amenintare universala.
Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea
tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al
solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa
si la locul de munca. Mijloacele de informare m masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in
acest sens, favorizand dialogul si dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si
evidentiind pericolul indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante.

referat.clopotel.ro
 In toatã urmeaza a fi intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi
pentru grupuri si indivizi, pretutindeni oriunde este necesar. in acest sens, o atentie deosebita va fi
acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca sa le
fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de locuinta, munca si sanatate, cit
si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor lor si facilitarii, in special prin educatie, a
promovarii si integrarii lor profesionale si sociale.

Educatia

Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul
educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si
libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile
altora.

Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce

trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se
adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care
tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei
atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.

Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica
si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere
proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.

La nivel mondial trebuie sã se actioneze pentru punerea in functiune a programelor de

cercetare in domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei.
Ceea ce inseamna de a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de
studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii
educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi,
capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care
sa fie m stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.

Semnificatii
Toleranta poate fi inteleasa in diferite moduri:
 Poate fi adoptata in mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevra tactica.
 Poate reprezenta o acceptanta sau o permisiune, ca forma a unui dezinteres.
 Adevarata toleranta, in spirit umanist, inseamna insa mai mult decat o simpla "suportare" in
sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare si este strans legata de libertatea persoanei.
Prin toleranta se respecta deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gandire si
puncte de vedere, alte stiluri si moduri de viata. Asfel, garantarea necesitatii spiritului de toleranta
depaseste cu mult domeniul ingust al politicii.
 Alt punct de vedere spune ca toleranta inseamna a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat.
Acest punct de vedere este adoptat de specialistii in diferite tehnici persuasive si in razboaie
informationale.

Implicatii politice
Constitutiile statelor democratice moderne garanteaza diverse forme ale libertatii individuale si
de grup, ca, de exemplu, libertatea de opinie si cea religioasa. Toleranta este inclusa in "Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaţiei Naţiunilor Unite. De aceea, una din
caracteristicile societatii moderne este pluralismul, precum si permanentul dialog intre diverse
convingeri spirituale, morale si religioase, pentru realizarea unei comunitati in diversitate.
Toleranta are limitele sale in normele de drept, care reglementeaza convietuirea membrilor
societatii, pentru apararea demnitatii si libertatii oamenilor.
referat.clopotel.ro
 Notiunea de toleranta apare in istoria culturii europene la inceputul secolului al XVI-lea, in
stransa legatura cu gandirea umanistă, intruchipata in persoana lui Erasmus din Rotterdam, in efortul
sau de combatere a fanatismului religios. Alte personalitati care s-au ilustrat in atitudinea lor
consecvent toleranta in confruntarea cu alte opinii sau reprezentari asupra lumii au fost John Locke
(1632-1704), Voltaire (1694-1778) si Gotthold Lessing (1729-1781). John Locke, in "Scrisoarea
asupra tolerantei" ("A Letter Concerning Toleration", 1689), recomanda toleranta ca reactie fata de un
comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar uzantelor comune". Lui Voltaire i se
atribuie fraza, considerata deviza a tolerantei: "Je n'aime pas vos idées, mais je me battrai jusqu'à la
mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Detest ideile voastre, dar voi lupta pana la moarte pentru
ca voi sa le puteti exprima"). In drama "Nathan inteleptul", Lessing apara libertatea religioasa.

Intoleranta

Opusa tolerantei este intoleranţa, care poate merge pana la fanatism. "Exista un singur lucru
care nu poate fi tolerat si anume intoleranta".
Intoleranta este unul dintre cele mai grave vicii, care si-a pus stigmatul pe intreaga istorie a
civilizatiilor umane, iar izvorul acesteia vine, fara indoiala, din instin
ctul autoconservarii. Frica si precautia fireasca inaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobisnuit si
strain deriva adesea spre ostilitate si intoleranta. Acest fenomen este foarte raspandit in lumea
animala, ca si in societatea umana, dar numai in societatea umana el a luat o asemenea amploare,
generand razboaie sangeroase, moarte si haos. Din pacate, inca nu ne-am invatat sa omitem din
comportamentul nostru emotiile distrugatoare, care aduc atatea suferinte neamului omenesc. Pentru
o fiinta sociala, cum este omul, ostilitatea si intoleranta sunt surse permanente de conflicte, ceea ce
este deosebit de periculos.
Savantul austriac Konrad Lorentz ne avertizeaza despre acest pericol in cartea sa Agresiunea.
El afirma, ca in procesul evolutiei doar animalele carnivore au obtinut, prin selectie naturala,
mecanismul de franare a agresiunii, dat fiind ca doar acestea poseda arme cu adevarat periculoase
nu numai pentru prada lor, ci si in conflictele cu semenii. Stramosii omului, fiind erbivori, au ratat
lectiile evolutiei, la care s-a predat aceasta materie. Ulterior, din pacate, omul s-a invatat sa produca
arme nemasurat mai eficiente decat ghearele si coltii, si n-a pregetat sa le foloseasca impotriva
semenilor sai din alt trib, alta comuniune, alta tara, cu alta limba, alta culoare a pielii, alta religie, alta
opinie sau alt mod de viata. Inteligenta si inventivitatea l-a servit nu numai sa-si usureze viata, dar si
sa si-o complice cu mult succes, inventand pericole care nu au existat pana la el. In plus, omul s-a
invatat sa se justifice in orice imprejurari, pentru orice fapte oribile. Nu exista crime in istoria omenirii,
pentru care faptasii sa nu fi gasit o justificare √ fie nobila, fie patriotica, fie sfanta, si deci in afara
oricarei critici.
In mod natural apare intrebarea: daca omul nu poseda o frana psihologica, programata in
genotipul sau, a agresiunii, care sunt sansele lui in continuare? Cum vom supravietui in asemenea
conditii? Situatia este intr- adevar grava, dar dialectica ne invata despre unitatea si lupta contrariilor,
ceea ce ne sugereaza, ca orice fenomen este insotit de opusul sau, deci speranta noastra spre mai
bine nu este lipsita de temei. Chiar daca omul nu beneficiaza de o frana genetic programata a
pornirilor sale agresive, tot atat de eficienta ca cea a animalelor carnivore, exista, totusi, fenomene
sociale care suplinesc acest neajuns esential al naturii umane.
Intregul proces de educatie al personalitatii umane este orientat spre suprimarea pornirilor
egoiste si distructive in favoarea celor altruiste, creatoare, spre adaptarea individului la mediul social.
Pentru cazurile de esec individual al procesului de educatie societatea dispune de mecanisme
represive de corijare sau macar izolare a indivizilor care reprezinta un pericol social. Prin urmare
societatea este foarte cointeresata in buna functionare a tuturor acestor mecanisme, a legislatiei care
le asigura, si mai ales in buna functionare a sistemului de educatie si instruire. O persoana care
gandeste profund deja poseda o frana eficace a pornirilor sale spontane, caci este invatata sa
calculeze efectele si sa cantareasca consecintele actiunilor sale. O persoana instruita ti inteligenta va
gasi mai usor un domeniu de activitate pe gustul sau si pe potriva capacitatilor sale, ceea ce exclude
in mare masura probabilitatea esuarii sale in plan personal si social.

referat.clopotel.ro
 Unei forte atat de puternice, cum este instinctul autoconservarii, i se opune alt instinct
puternic √ acel al cunoasterii. Omul este o fiinta complexa, de aceea frica si precautia sunt insotite
adesea de curiozitate si curaj. Atunci cand curiozitatea invinge precautia, iar curajul invinge frica, se
fac descoperiri minunate, cu care omenirea paseste pe calea progresului stiintific si social. Dar cand
lasam frica si precautia sa degenereze in ostilitate si intoleranta, nu mai ramane loc nici pentru
curiozitate, nici pentru curaj. In consecinta, omul se inchide in cercul restrans al semenilor sai, in
gaoacea stramta a unor idei banale si invechite, nedorind sa intre in contact nici cu oameni noi, nici
cu idei proaspete. Dand frau liber repulsiei noastre pentru tot ce este nou, neobisnuit si necunoscut,
noi inaltam un baraj in calea progresului.
Oricat n-ar parea de paradoxal, chiar daca nu apartinem acestei categorii umane, pericolul
de a deveni intoleranti ne pandeste si din alta parte. Prozelitismul, alimentat de orgoliu si dorinta de a
domina, este un imbold foarte puternic al naturii omenesti. Orice adevar ar descoperi pentru sine,
omul, ca o fiinta sociala ce este, doreste sa-l impartaseasca altora, bucurandu-i cu frumusetea ideii si
afirmandu-se pe sine. Dar foarte ades, cand ideea nu este acceptata, autorul ei insista in mod abuziv,
devenind agresiv si intolerant. Acest lucru se intampla mai ales cu persoanele active si curajoase,
care refuza sa se adapteze la mediul social, ci incearca sa si-l supuna, croindu-l dupa bunul lor plac,
adaptandu-l la dorintele si necesitatile lor. Un exemplu foarte vechi al unui asemenea model de
comportament este descris, intr-o forma alegorica, in legenda greaca despre patul lui Procrust. Dar in
fond, acest curaj este generat de aceeasi frica conservatoare in fata lumii necunoscute si neintelese,
plina de pericole potentiale. Acest lucru devine deosebit de clar in cazuri extreme, cand natura
oarecum isterica a unui asemenea soi de curaj este evidenta. Fenomenul da nastere la astfel de
figuri odioase ca Savonarola, Hitler, Stalin, Saddam Hussein, precum si la institutii ca inchizitia si
KGB-ul.
Fanatismul este cea mai periculoasa manifestare a spiritului uman, iar alunecarea brusca de
la extazul sufletesc, care ne umple fiinta de bunatate si lumina, spre fanatism este aproape
imperceptibila. Este nevoie de un anumit grad de cultura si inteligenta, de o constientizare clara a
raului pe care il putem produce din cele mai frumoase intentii, pentru a insusi convingerea, ca
toleranta este unicul mijloc de a convietui in pace cu semenii nostri. Nu degeaba se zice, ca drumul
spre iad este pavat cu bune intentii.
Ce are credinta in Dumnezeu cu forta sau cu lovirea peste gura, cu cuvantul, a celui care nu crede ca
mine? Nimic! Daca credinta inseamna iubirea mea pentru Dumnezeu, care ma implineste, cum m-ar
putea deranja in mod fundamental, atat de fundamental unul care nu crede si spune numai prosti,
daca eu sunt absorbit de iubirea mea pentru Dumnezeu?
Insa intoleranta la parerea altuia arata ca nu vrem sa auzim pe celalalt, ci vrem sa-i anihilam
personalitatea, crezurile, experienta. Daca nu toleram, daca nu admitem parerile sincere ale
oamenilor, in care ei cred, nu facem altceva decat sa ii oprimam moral si afectiv si sa ne aratam niste
tortionari ai spiritului.
Credinta ortodoxa nu admite lipsa de noblete sufleteasca, marlania, datul in barba la fiecare
cuvant, strambatura fetei cand ne vedem cu cineva, impunsaturile de prost gust. Nu le admite pentru
ca nu ii sunt proprii. Toleranta inseamna sa stii sa vezi pe altul si sa il accepti daca vrea sa vorbeasca
sincer cu tine.
Intoleranta inseamna sa te crezi singurul posesor al intregului adevar in orice problema si sa
nu vezi, ca tocmai iubirea si comunicarea te fac mult mai incapator pentru adevar, ca adevarul intra in
sufletul tau pe masura ce vezi mult mai profund pe oameni si lumea in care traim.

Suntem intoleranti, in concluzie, pentru ca nu vedem frumosul din oameni, nu vedem

micul frumos din marele urat sau marele frumos, care mai are si mici pete.

referat.clopotel.ro