VIRTTE, virtui, s.f. 1.

nsuire moral pozitiv a omului; nsuire de caracter care urmrete n mod constant idealul etic, binele; integritate moral. ** nclinaie statornic special ctre un anumit fel de ndeletniciri sau aciuni frumoase. 2. (n loc. prep.) n virtutea... = pe baza, n puterea, ca urmare a... - Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri dup fr. vertu). Sursa : DEX '98 Virtutile firii omenesti
Virtutile sunt patrimoniul moral al omului. Ele il ajuta sa se comporte bine in orice circumstanta, adica sa-l faca bun in sensul cel mai adevarat si complet. Virtute ( latina virtus) este dispozitia sau proptitudinea puterilor omului, obisnuita, bine stabilita, care il directioneaza spre fapte bune.[1] Virtutea este excelenta morala a unui barbat sau a unei femei. Cuvantul este derivat din grecescul arete . Asa cum este aplicat oamenilor, o virtute este o trasatura de caracter buna. Latinescul virtus inseamna, literal, "barbatie," de la vir, "om" in sensul masculin; si, initial, se referea la virtutile masculine, razboinice cum este curajul. Ca o ironie a etimologiei engleze, printre multe altele, cuvantul "virtute" este adesea utilizat privitor la castitatea unei femei. ? n greaca, este folosit cuvantul "excelare intrata in obisnuinta." Este ceva practicat ? n toate timpurile. Virtutea perseverentei este necesara tuturor si pentru toate virtutile deoarece este o obisnuita a caracterului si trebuie folosita permanent de orice persoana care doreste sa ramana virtuoasa. Biserica Ortodoxa propovaduieste faptul ca trupul, dar si sufletul, trebuie invatate si disciplinate deoarece omul este o unitate a sufletului si trupului. Postul si auto-controlul sunt izvoarele principale ale binelui si temelia dobandirii virtutilor. Asemanarea cu Dumnezeu Geneza spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ioan din Damasc scrie: 'Exprimarea dupa chipul indica ratiunea si libertatea, in timp ce exprimarea dupa asemanarea indica indumnezeirea prin virtute.?Toate virtutile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie sa fie regasite in toate persoanele omenesti prin darul lui Dumnezeu in creatie si mantuire prin Hristos. Dobandirea virtutilor este redobandirea asemanarii cu Dumnezeu. Spre deosebire de chipul lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodata pierdut nici chiar de cei mai pacatosi oameni, asemanarea depinde de alegerea morala, de ? virtute?si astfel este distrusa de pacat. Virtutile nu sunt o inzestrare pe care omul o are de la inceput, ci un obiectiv la care trebuie sa ajunga, ceva ce poate fi obtinut in diverse trepte prin Harul lui Dumnezeu

Virtutea const n a nu depi msura cu nimic. definiie de Socrate

Virtutea e o dispoziie habitual capabil de alegere deliberat constnd ntr-o medie n raport cu noi, medie determinat de raiune i anume aa cum ar determina-o posesorul nelepciunii practice. definiie de Aristotel Prin virtute omul se umple de spirit,nu rmne gol,un mort n via.ntotdeauna soarta fiecruia st la baza existenei virtuii,ceea ce va dori destinul se va ntmpla.ns virtutea real i superioar va

triumfa chiar dac vitregiile existenei o vor nnegura i o vor nedreptii. Virtutea este n permanent contradicie cu viciul,ns ntotdeauna virtutea,datorit reflexelor morale,va fi n avantaj,aa cum binele triumf fa de ru,sau cum lumina izbvete ntunericul. Virtutea este apanajul omului nelept. Virtutea si pacatul, exprimari ale vointei libere a omului In lume exista o nazuinta generala spre mai multa dreptate, intre indivizi si intre popoare, intre natiunile sarace si natiunile bogate. O astfel de aspiratie spre dreptate, intr-o lume care cauta unitatea ei, presupune ca exista ceva comun si universal intre toti oamenii si prezent in fiecare, dincolo de particularitati si prioritati. Viata, pentru crestin nu are numai o dimensiune pamanteasca ci si una astrologica. Omul, ca fiinta spirituala traieste in timp si spatiu, dar nu numai pentru acest veac ci si pentru cel viitor, adica pentru comuniunea vesnica, plenara cu Dumnezeu sau departe de Dumnezeu, la osanda. Caci, crestinul in intreaga sa viata nu urmareste numai scopuri imediate, ci are in vedere si scopul sau ultim: preamarirea lui Dumnezeu prin ascultarea de vointa Sa si prin aceasta, dobandirea propriei sale fericiri.

Noiunea virtuii. Cuvntul virtute nu are numai un neles moral. Dei de cele mai multe ori prin virtute se nelege o anumit purtare a noastr corespunztoare unor principii morale, alteori ns prin ea se nelege numai o nsuire fizic sau psihic a unei persoane, nsuire ce exprim ideea de trie, de putere, de for. Din punct de vedere etimologic, cuvntuil virtute vine de la latinescul virtus (derivat din vir = brbat, deci ceva specific brbatului), iar acesta e cuvntul corespunztor lui apexrj al grecilor, nelesul primordial al amndorora fiind trie, curaj, iar mai apoi nsemnd fora de a rezista n faa rului i de a practica binele. De altcum, precum virtus vine de la vir = brbat, dpeT7j vine de la Ares (zeul rzboiului), ceea ce explic de ce iniial cuvntul virtute implic i ideea de lupt. La vechii greci, virtutea avea totdeauna un caracter concret : puterea lui Heracle, vitejia lui Ahile, frumuseea Afroditei etc. Cel dinti filosof care acord virtuii un neles abstract considernd-o ca o dispoziie sau putere sufleteasc, este Platon. La romani, Cicero o definete astfel : Cci virtutea e numit astfel de la vir (= brbat), cci ndeosebi brbatului i este specific i proprie puterea (tria, curajul). Virtutea cretin. n cretinism, noiunea de virtute primete un neles mai deplin, i totodat un neles moral prin excelen. Acest cuvnt se ntlnete n Noul Testament numai de patru ori (I Petru 2, 9 ; II Petru 1,3; Filip. 4, 8; II Petru 1,5), dar n aceste locuri cuvntul virtute este ntrebuinat n neles dogmatic, i anume : ca perfeciune sau desvrire dumnezeiasc ori ca putere omeneasc. n neles moral, despre ea se vorbete n nenumrate locuri, fiind ns numit cu termeni sinonimi. Datorit diferitelor aspecte sub care este privit, ea e numit : nelepciune spiritual, via n duh nu dup trup, sfinenie, dreptate, ndreptare, fericire dumnezeiasc,

cucernicie, ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, nzuin spre fapte bune etc. Dar n toate cazurile, nu poate fi vorba de virtute dect acolo unde cretinul manifest o atitudine constant n legtur cu mplinirea legii morale i unde nzuina de a mplini legea se mpreuneaz cu fapta. Spre deosebire de concepia antic, izvorul virtuii cretine nu st numai n puterile omeneti, de aceea singur strduina cretinului nu poate da natere la virtute, cci izvorul ei st n harul divin, precum spune Sfntul Apostol Pavel: Cci Dumnezeu este cel ce lucreaz n voi i ca s voii i ca s svrii dup a Lui bunvoin (Filip. 2, 13). La harul divin se adaug strduina credinciosului, cci numai astfel se poate vorbi despre virtute : Dar tu, omul lui Dumnezeu, fugi de aceasta i urmeaz dreptatea, evlavia, credina, iubirea, rbdarea, blndeea (I Tim. 6, 11). Aadar, virtutea cretin izvorte deopotriv din harul divin i din puterile noastre, n timp ce virtutea antic era o nsuire sau putere de natur pur omeneasc. Sf. Apostol Pavel nu uit niciodat s recunoasc n faa celor care-i cunosc activitatea i strduinele lui ntru vestirea Evangheliei, c tot ceea ce a fcut, toate realizrile, toate meritele pe care le are se datoresc harului lui Dumnezeu pe care l-a primit, dar n acelai timp i propriilor sale osteneli i nevoine : Cu harul lui Dumnezeu snt ceea ce snt i harul Lui care este n mine n-a fost n zadar, ci m-am ostenit mai mult dect ei toi, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este ntru mine (I Cor. 15, 10). Esena virtuii nu st nici n intelect, nici n sentiment, nici n voin ; virtutea cretin nsumeaz sufletul nostru n ntregime, cuprinznd n acelai timp i intelectul i afectivitatea, dar i voina noastr. De aceea, numai innd seama de aceasta, i putem da definiia : Virtutea cretin este activitatea continu i statornic, izvort din harul divin i puterile credinciosului, prin care acesta mplinete totdeauna voia lui Dumnezeu. neleas astfel, virtutea cretin nu e nici cunoaterea binelui, nici o dispoziie sau o intenie spre bine, nici plcerea ce o simim pentru bine, dar nici numai deprinderea, dexteritatea ori uurina de a-1 svri, dup cum nu e nici actul bun svrit (fapta bun). Din punct de vedere subiectiv, virtutea este o atitudine constant fa de bine, o nzuin activ, puternic i statornic de a ne conforma viaa i faptele noastre legii morale, iar din punct de vedere obiectiv, ea este lucrarea ce rezult din aceast atitudine interioar. Virtutea const deci ntr-o unitate inseparabil ntre cunoatere, simire i aciune : in cunoaterea binelui i simirea nevoii acestuia, dar n acelai timp i n deprinderea de a-1 face sau, i mai exact: n sigurana i promptitudinea voinei spre lapte bune. n felul acesta, virtutea cretin se nfieaz ca o adevrat for spiritual ce ne ndeamn a svri binele cu plcere. Virtutea cretin nu se sfrete niciodat n aceast via, adic nu se poate spune niciodat c s-a dobndit n

mod deplin ; iar odat dobndit, nu e un bun care nu s-ar mai putea pierde. Pn n pragul morii cretinul trebuie s se strduiasc s fie i s rmn virtuos, pentru c pn acolo virtutea sa poate slbi, se poate micora :i chiar se poate pierde. E adevrat c iniial virtutea presupune o lupt ntre tendinele potrivnice din noi, dar urmarea acesteia e biruinta binelui asupra rului. Iar o dat depit aceast faz, viata interioar a cretinului, n care Hristos triete aievea, nu mai este un teren de lupt ntre diferitele lui tendine i impulsuri, ci este o adevrat armonie interioar, n care virtutea face o unitate cu ntreag fiina cretinului. Aceasta se poate vedea ndeosebi n vieile unor sfini care au reuit s-i armonizeze n aa fel viaa lor interioar, nct pacea i linitea sufleteasc slluindu-se n sufletele lor, virtutea izvorte cu adevrat din adncul fiinei acestora. Cel mai desvrit model al virtuii cretine este OmulDumnezeu, Iisus Hristos. Sfinii Apostoli, unii martiri i mucenici, ca i ali sfini s-au strduit s realizeze n viaa lor proprie modelul virtuii lui Iisus Hristos, dar, fiind numai oameni, n-au putut ajunge la plintatea desvririi. Noi ns trebuie s-i lum ca pild vie, pild ce ne arat pn unde poate ajunge strduina credinciosului, ajutat de harul divin, pe calea desvririi prin virtute. Dar pentru aceasta, precum spune Sfntul Ioan Gur de Aur, este nevoie de o nvtur i practic statornic i continu a virtuii, cci ea se ctig n mod progresiv, ncepnd cu ceea ce este mai uor, pn la scara ce ne duce la cer

mprat i proletar
. Virtutea pentru dnii ea nu exist. ns V-o predic, cci trebui s fie brae tari, A statelor greoaie care trebuie-mpinse i trebuiesc luptate rzboaiele aprinse, Cci voi murind n snge, ei pot s fie mari. Divina Comedie Dante Aligheri Poemul manifest concepia etic-religioas a raportului necesar dintre pcat i pedeaps, dintre virtute i rsplat. Tot ceea ce este n Divina Comedie un semn de rebeliune, se ndreapt numai mpotriva lumii, nu a Creatorului ei, i confirm credina n el, ntruct consider rul drept un efect al voitei neascultri a poruncilor lui. Actualitatea Divinei Comedii st n elementele ei de cultur privind raporturile secundare dintre om i societate, nu dintre om i univers.