Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Fizic i Inginerie

Referat
Tema: Munca-factor decisiv in formarea si
dezvoltarea omului

Efectuat: Studentul grupei 2.2 TI Scrisu Calin

Verificat: Alisa Curlicovschi

Chiinu 2014

Munca este definita ca o activitate fizica sau intelectuala, facuta pentru a crea bunuri
materiale si spirituale. Dintre toate tipurile de activitati, munca ocupa locul cel mai
important n viata omului. Ea trebuie exersata din copilarie si mai departe pentru formarea
personalitatii si a identitatii adultului. Munca este o conditie a existentei, dar si o dovada a
sanatatii noastre fizice si sufletesti. Rostim rugaciuni pentru sanatate, ne dorim sanatate
pentru a putea munci. Omul harnic este pregatit n orice moment pentru munca. Astfel el
ajunge sa fie multumit si sa se bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este
tocmai cel al muncii mplinite.Placerea serviciului aduce perfectiune muncii, spunea
Aristotel, dupa cum, invers, perfectiunea muncii aduce multumire si placere.
Chiar daca munca pretinde efort, ea nu constituie o povara a vietii, fiindca ea
angajeaza omul spre un scop creator, care pe masura ce este mplinit, aduce satisfactia
materiala dar si pe cea sufleteasca. Fiind conditia esentiala a vietii, munca este sfnta ca
viata nsasi, fiindca ambele au origine divina, iar Dumnezeu binecuvnteaza totdeauna
munca cinstita. Ea trebuie pornita cu entuziasm, facuta cu placere, nu n zadar Confucius
medita: Daca ti place ceea ce faci, niciodata nu va fi o munca, a se ntelege truda. Sau,
n exprimarea Academicianului Grigore C. Moisil: Munca este o pedeapsa, numai daca
omul nu se afla la locul potrivit, daca face altceva dect i place.
Efortul fizic sau intelectual facut n vederea atingerii unui scop este virtutea ce da
sens si bucurie vietii, pe cnd lenea este o patima ce degradeaza sufletul, considerata a fi un
simptom al patologiei psihice si spirituale. Munca nsa trebuie facuta cu cap, adica fara a
ajunge la surmenaj, la robotizare; sa fie aleasa conform aptitudinilor fiecaruia, sa nu ocupe
prea mult timp pentru a nu deveni din subiect obiect, adica o rutina obositoare; dupa cum
spunea filozoful si scriitorul Emil Cioran; sa nu ajungi la sfrsitul ei obosit n asa hal nct sa
nu doresti altceva dect sa dormi; sa existe si un timp liber pentru a ne pune ntrebari, a
gndi, a contempla ceva, a iubi sau a ne ndeletnici cu de-ale artei, a avea timp si pentru
prieteni. nteleptul Aristotel spunea: Muncim ca sa ne cstigam timpul nostru liber.
Munca sustinuta si nencetata tmpeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea
deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva ntr-o zona obiectiva a
lucrurilor, ntr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau
personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de
realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o
activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din
centrul fiintei. Este caracteristic ca n lumea moderna munca indica o activitate exclusiv
exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. A se ntelege ca munca
adevarata ar necesita nu numai munca exterioara ci si cea din interiorul fiintei noastre.

Munca nu trebuie sa fie monotona si pentru aceasta trebuie facuta cu capul si cu

inima, deopotriva. Monotonia, constnd n executarea unui gest inutil, repetitiv, fara
placere, poate ucide fiinta. Un romancier american spunea: Feriti-va de monotonie, este
mama tuturor pacatelor mortale.
Pe unii i-a speriat formularea ca Munca este un blestem. Cu adevarat, munca este
blestemul divinitatii, fiindca omul ar fi putut trai si altfel, fara efortul de a-si produce cele
necesare; Dumnezeu ar fi putut face ca omul sa se hraneasca fara sa munceasca, nsa a
considerat ca nu i-ar fi folosit o astfel de viata.
Solomon spunea ca cea mai scumpa comoara pentru un om este munca (cf. Pilde
12, 27), iar harnicia este socotita o virtute, fiindca odata pus n aceasta stare, omul trebuie sa
se osteneasca muncind, fara a ajunge la surmenaj. Munca facuta rational si cu tragere de
inima nu mbolnaveste niciodata, ci din contra, miscare fiind, ea contribuie la sanatatea
noastra.
Unii oamenii nsa, gresesc neglijnd odihna. n Facerea lumii se spune: Si a
sfrsit Dumnezeu n ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar n ziua a saptea S-a
odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut. Si a binecuvntat Dumnezeu ziua a
saptea si a sfintit-o, pentru ca ntr-nsa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a
facut si le-a pus n rnduiala(Fac. 2, 1-3). Altii se zapacesc, mintea li se mprastie, o iau
razna cum se spune, ncercnd sa faca mai multe lucruri deodata, cnd normal ar fi sa
termini lucrul nceput, astfel mintea se curata, se odihneste si omul poate ncepe altceva.
Exista si aspectul tragic al zilelor noastre. Din cauza lipsei de ocupatie, adica n lipsa
muncii, multi ajung sa se mbolnaveasca, depresia fiind una dintre bolile des semnalate.
Este situatia actuala a tinerilor care nu au locuri de munca. Despre o generatie pierduta,
lipsita de perspective vorbeste un jurnalist, si nclin sa-i dau dreptate. La ce mai folosesc
diplomele de studii superioare cnd nu te poti folosi de ele?
Mihai Eminescu, la vremea sa, scria: Munca este legea lumii moderne temeiul
unui stat e munca bogatia unui popor nu sta n bani, ci iarasi n munca.Fiecare, si
mare si mic, datoreste un echivalent de munca societatii n care traieste. Da, munca a fost
si ramne legea lumii, numai ca astazi ai o diploma, ai mintea, sufletul si trupul pregatit
pentru munca, pentru aceasta datorie, dar buzunarele celor care ar trebui sa o primeasca
sunt cusute. Traim ntr-o societate care ne ndeamna sa consumam permanent, consumul
este evaluat n bani, banii se obtin prin munca, munca ne hraneste, munca ne mbogateste,
munca ne fericeste, ca atare societatea datoreaza omului posibilitatea de a munci. Dar, nici
studiile superioare, nici supercalificarea nu le ofera tinerilor aceasta posibilitate, nu ajuta la
reducerea somajului. Unii tineri se angajeaza pe posturi care nu corespund studiilor facute,

calificarii lor, altii nu gasesc nici astfel de posturi. Cuvntul Job s-a internationalizat, a
ajuns un cuvnt pretios si este rostit ca o rugaciune de catre tinerii vesnic n cautarea lui.
Poate ar fi momentul unei reevaluari serioase si grabnice a situatiei si gasirea tot att
de grabnica a solutiei? Societatea moderna a suferit o mare schimbare si este necesara
gasirea solutiilor, cu scopul ajungerii la un viitor umanizat si a nu lasa ca timpul sa sacrifice
generatii ntregi. Saracia, dar si lacomia creeaza pauze, pauzele duc la degradarea societatii.
Poate oamenii adunati pe specialitati vor putea gndi si gasi solutii, daca elitele politice ale
lumii nu o pot face?
Viata tinerilor este prea pretioasa pentru a se permite cuiva a o neferici. Timpul este
daruit fiecaruia de Dumnezeu si timpul risipit n zadar nu poate fi rascumparat niciodata.
Iata de ce ma trec fiorii gndind la aceasta generatia pierduta. Si cred ca ea va fi cu
adevarat pierduta, n cazul n care nu se va gasi o solutie salvatoare si aceasta ct de curnd
posibil.