UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE

DEPARTAMENTUL TRADUCERE, INTERPRETARE ȘI LINGVISTICĂ APLICATĂ

LUCRU INDIVIDUAL
FILOSOFIE

A elaborat studenta grupei FE171TR,

Sîrbu Loridana
Verificat de Scutelnic Sorin,
Doctor, conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 Introducere
„Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate
fi schimbat și, mai ales, înțelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.”

– Marcus Aurelius

Începând cu secolul III î.e.n. se dezvoltă şi răspândeşte de la Atena o gândire filosofică nouă
cunoscută sub numele de stoicism( filosofie a cunoaşterii de sine, a împăcării cu lumea relaţiilor,
cu întreg universul, în fond.) O figură remarcantă a stoicismului a fost Împăratul roman Marcus
Aurelius, considerat unul dintre cei mai înţelepţi lideri, întruchipând idealul lui Platon de „rege
filozof“. A reuşit să-şi creeze această reputaţie datorită unui set de valori foarte bine definit, iar din
scrierile sale putem afla care i-au fost secretele.

A avut o fire meditativă, o natură mai mult rațională decât afectivă. Îi plăcea viața simplă și retrasă.
Caracterul său era dominat de simțul datoriei. Domnia sa este marcată de un şir de catastrofe (ciumă,
inundaţii, cutremure), dar şi de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus
Aurelius a fost preocupat să respingă atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special
în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180 p.
Chr., de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este ultimul din seria „celor
cinci împăraţi buni". Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton
(Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului
literar şi filozofic. Învăţăturile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de
„exerciţii spirituale" prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi liniştea
lăuntrică în faţa încercărilor vieţii. Principiile sale filosofice își găsesc apropierea de doctrina stoică a
lui Epictet, conform căreia dorea o îndreptățire egală, liberă, a tuturor supușilor săi. Încă din tinerețe,
Marc Aureliu a primit o educație solidă. Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică,
reprezentată în principal de Epictet.

1
„Gânduri către sine însuși”(Meditații). Operă, idei principale, problema abordată în
lucrare

„Meditaţiile“ lui Marcus Aurelius au inspirat o mulţime de lideri datorită înţelepciunii atemporale,
fiind o colecţie de scrieri personale din ultimul deceniu al vieţii sale. Această perioadă haotică l-a
inspirat să dezvolte interpretarea proprie a filosofiei stoice, care se concentrează pe acceptarea
lucrurilor care nu pot fi controlate şi pe stăpânirea propriilor emoţii, având un caracter destul de
educativ și povățuitor.

Tradiția stoicismului definea în om corpul și sufletul (pneuma). Marc Aureliu aduce ceva nou în
acest sens și găsește al treilea element al omului – rațiunea. Dacă stoicii de cândva socoteau pneuma1
drept ceea ce domină omul, Marc Aureliu pune accent pe rațiune. Evenimentele exterioare sau
părerile oamenilor nu au nici o importanță; rațiunea indică datoria de împlinit: „Dacă ți-ai făcut
datoria, tot restul te poate lăsa rece”. Concluzia practică a rațiunii este demnitatea omului, dar și
egalitatea lui: toți oamenii au aceeași natura rațională. Pentru Marc Aureliu, ca și pentru stoicismul
vechi, „există o singură rațiune, o singură lege, un singur adevăr, o singură lume și un singur
Dumnezeu”. Astfel, prin rațiune, în opinia sa, oamenii pot atinge fericirea.
În ceea ce privesc ideile abordate în opera sa, putem găsi motivul sorții sau chiar a fatalismului.
Marc Aureliu spune că noi nu putem controla totul, respectiv nu putem schimba unele lucruri de care
n-ar trebui să ne facem griji. El acceptă prin urmare teoria fatalistă a naturii, a stoicismului grec, dar
îl interesează mai mult consecințele pentru viața morală. Pune întrebarea: „Dacă totul este în natură
o fatalitate, de ce să ne temem, de exemplu, de moarte? Ea nu este decât un proces natural, un efect
al naturii [..] degrabă eu voi fi scrum și oase, poate doar nume, dar nici nume. Numele e doar un
sunet, iar sunetul ca și tot ce e de preț în viață – e gol, minuscul și temporar.[…] Ce ne ține atunci
aici dacă totul e așa de instabil, emoțiile sunt negative, aparențele sunt false iar sufletul e doar
sânge? Popularitatea e un gol. Pregătește-te atunci sau să te stingi sau să te transformi, însă până
atunci ce de făcut? Nimic altceva decât să slăvești zeii și să faci bine. Iar ceea ce nu e în raza ta, ține
minte, nu e al tău și nu depinde de tine.”;
“Nu te teme de moarte. Ce au câștigat cei ce s-au ținut din răsputeri de viață? […] mulți
s-au înmormântat înainte de propriu-zisa moarte. Și în general: noi trăim puțin de tot. Privește în
veșnicie, înainte și înapoi și vei înțelege acest lucru.”;
“Trăiește fiecare zi de parcă ar fi ultima.”

1
PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o.

2
 Înțeleptul se deosebește de idiot prin faptul că acesta merge după căruța soartei demn, iar idiotul
încearcă să fugă fără să știe că el e legat de car.
Ceea ce se întâmplă nu poate fi influențat de noi, trecutul nu poate fi schimbat și soarta ne-a adus
în momentul de față, aici, fiind ceea ce suntem.
Filosofia lui Marc Aureliu indică să trăim cu prezentul. “Trăiește tu măcar trei mii, sau treizeci de
mii de ani, ține minte că omul nu trăiește altă viață decât cea în care este viu, și este viu doar în cea
care o poate pierde.[…] Deci prezentul la toți este același pentru fiecare. Trecutul și viitorul nu-l
poți pierde iar prezentul îl ai aici și acum, respectiv, nu poți pierde decât prezentul”.
Marc Aureliu ne învață să fim modești, simpli și să nu luăm în calcul părerile oamenilor. El ne
îndeamnă ca „opinia ta despre lucruri să nu fie ca a celui care-ți face rău, sau ca aceea pe care o
dorește el să o ai; tu privește lucrurile așa cum sunt ele în realitate”. Frumosul și așa e frumos și nu
are nevoie de confirmarea cuiva: “Diamantul va fi mai rău dacă nimeni nu-l va lăuda, dar aurul,
lira, frunza, pomul?”; “Păstrează-te simplu, demn, vertebrat, sever, prieten al dreptății, binevoitor,
amical și puternic.”; “Învață-te să fii neatent către ce zice altul și pătrunde în sufletul celui ce
vorbește cu tine.”; “Orice n-ar face alții, ce n-ar spune, eu trebuie să fiu demn. Precum aurul,
diamantul, porfira ar zice: eu trebuie să fiu diamant și trebuie să-mi păstrez culoarea mea”.
În opinia sa, oamenii trebuie să trăiască într-un mod “rațional” și putem urmări ideea potrivit
căreia trebuie să fim buni cetățeni. “Mulțumește-te de faptul că ai procedat corect și sufletul tău e în
liniște. Ai văzut ceva? Și încă ceva? Nu te îngrijora – fii simplu. Cineva s-a comportat rău – el
singur lui își dăunează. S-a întâmplat ceva bun? Înseamnă că așa a binevoit întreaga lume, ca
lucrurile să se așeze așa încât aceasta să aibă loc. Și în genere: viața-i scurtă, așa că trăiește din
plin, cu rațiune și dreptate. Distrează-te cu cap.”
Din textul operei, desprindem idei republicane (în sensul contemporan al termenului ). Marc
Aureliu zice: “Cum sunt așezate lucrurile? Totul către ceva tinde, înseamnă că are un sens, iar unde
este sens – acolo este și un folos, care este binele. Așadar, bunul unei ființe raționale e în
comunitate, iar faptul că noi suntem născuți pentru a fi o comunitate e demonstrat.”
“Ceea ce nu dăunează orașului, nu dăunează nici cetățeanului.”
“ Dimineaţa când te scoli fără chef, gândeşte-te mereu la asta: mă scol ca să îndeplinesc lucrarea
unei fiinţe omeneşti. Atunci de ce sunt nemulţumit dacă voi face lucrurile pentru care exist şi pentru
care am fost adus pe lume? Sau poate am fost făcut pentru a sta la căldura în aşternut? – Dar asta e
mai plăcut. – Atunci exişti pentru a-ţi face plăcerile, şi deloc pentru acţiune ori strădanie?Oare nu
vezi plantele păsărelele, furnicile, păianjenii, albinele ce lucrează împreună pentru a pune în bună
rânduială particelele lor din univers? Şi tu nuvrei să îndeplineşti lucrarea unei fiinţe omeneşti şi nu
te grăbeşti să faci ceea ce se cuvine potrivit naturii tale? – Dar e nevoie şi de odihnă. – E

3
nevoie;totuşi, natura a pus limite şi pentru asta; a pus limite mâncatului şi băutului, şitotuşi tu treci
peste aceste limite, peste ceea ce e îndeajuns; dar în fapte nu procedezi la fel, ci te opreşti înainte de
a face tot ce poţi. Înseamnă că nu teiubeşti, căci dacă ai face-o ţi-ai iubi şi natura şi voinţa acesteia.
Cei care-şi iubesc activităţile se epuizează lucrând la ele fără să se spele şi să mănânce;dar tu îţi
preţuieşti natura mai puţin decât îşi preţuiesc gimnastul ori dănţuitorul artelor lor, ori avarul banii
săi, ori îngâmfatul gloria sa măruntă.”

4
 Concluzie
În consecinţă, “Comentariile” lui Marc Aureliu se observă că sunt mai puţin expuneri bine
structurate ale propriului punct de vedere asupra lumii în care trăia şi mai degrabă maxime şi
cugetări, dar de o calitate deosebită în care autorul face dovada unor vaste cunoştinţe.
De-a lungul întregilor sale “Memorii” filosoful împărat ne dovedește cu fermitate cunoașterea unui
număr mare de filosofi, nu numai a celor mai renumiţi, ci şi a multora menţionaţi şi mai puţin celebri
în zilele noastre, dar care fie în vechime , fie mai apropiaţi de zilele lui şi chiar contemporani, îi erau
familiari prin opiniile şi ideile exprimate. Acest lucru demonstrează o dată în plus erudiţia lui Marc
Aureliu şi am putea spune că surprinde din această cauză , dezordinea care tronează de-a lungul
tuturor acestor cărţi , altfel remarcabile prin multitudinea ideilor şi simţămintelor exprimate şi
dezbătute.

Dacă ar fi să aleg câteva idei principale, acestea vor fi fără îndoială următoarele:

 Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității.

 Important este prezentul, viitorul și trecutul ne împovărează.
 Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform
eternității în care totul se produce, se reproduce și se transformă la infinit.
 Orice lucru, fie că s-a întâmplat confrm așteptărilor tale fie random nu trebuie să te
descurajeze. Orice întâmplare e într-o oarecare măsură prevestită de a fi pentru tine. Tot ceea
ce se întâmplă trebuie să se întâmple, tu doar trebuie să nu te lași dus de val și să te bucuri că
tocmai tu ai fost ales pentru a îndeplini anumite chestii.
 El este convins de efemeritatea tuturor lucrurilor.
 Ideea esențială a stoicismului lui Marc Aureliu este libertatea morală, care decurge din faptul
că natura umană este o natură rațională: nimic nu poate să-l împiedice să lucreze așa cum îi
dictează rațiunea; aceasta formează „geniul din om”.

Un lucru deasemeni pe care îl apreciez în primul rând este acela că ideile abordate în lucrarea sa
depășesc orizontul îngust al gândirii marii majorităţi a contemporanilor săi. El instrumentează cu
usurinţă teme privind realitatea universului în raport cu dimensiunea redusă a pământului.

În al doilea rând carte este dotată cu o gamă variată de explicații, note și biografii, este bilingvă și
realizată într-un mod foarte simplu și accesibil, nu conține limbaj specializat sau greu de înțeles.

Desigur însă că fiind o carte de cugetări, maxime și povețe, nu poți reține esențialul, în pofida
faptului că orice maximă este important să o cunoști, să o înțelegi, analizezi și în ultimul rând și

5
cel mai important este să o pui în practică – pentru că doar așa vei înțelege mai efectiv mesajul
acestora.

O dovadă care arată asta e însuși conținutul propriu-zis al cărții, care nu e foarte bine structurat.
Fapt pentru care Marcus Aurelius nu a scris acest jurnal pentru a fi citit de către public. Este un
dialog cu sine însuși. Este modul prin care el își reamintea ce este cu adevărat important în viață.
Din acest motiv nu voi intra în detalii. Nu pot să scriu o recenzie detailiată a gândurile lui.
Trebuie ca voi singuri să le citiți și să le descoperiți.

În final, vreau să condimentez această recenzie cu un gram din înțelepciunea Împăratului Filosof:

„Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit!”

6
 CUPRINS
Introducere ...................................................................................................................... 1
„Gânduri către sine însuși”(Meditații). Operă, idei principale, problema abordată în
lucrare .............................................................................................................................. 2
Concluzie ......................................................................................................................... 5