Sunteți pe pagina 1din 1

Perspectiva constructivista considera, ca si constructionismul, ca “tot ceea ce cunoastem despre

lume este un rezultat al unui proces de constructie” (Haar, 2002:). Abordarea constructivista
pastreaza dualitatea subiect-obiect prin aceea ca procesul de constructie se realizeaza In mintea
individului prin procesul de socializare, individul ramane un observator exterior care
interiorizeaza cunostinte despre lume ca o realitate exterioara. Mintea este ca o oglinda a
realitatii, iar habitus-ul individual reprezinta o constructie sociala dar care este proprie
individului. Acest habitus reprezinta o “harta a realitatii” construita de individ In interactiunile
sociale si nu realitatea Insasi. Acest proces de internalizare are loc In mintea individuala prin
contactul cu structurile sociale caruia individul Ii apartine si “este influentat de relatiile sociale
ale individului” (Gergen, 1999).

Perspectiva constructionista afirma cu niciodata nu putem cunoaste ce este universal adevarat sau
fals, ce este bine sau rau, corect sau gresit ci cunoastem doar istorii despre adevar, fals, bine, rau,
corect sau gresit si abandoneaza ideea constructivismului ca mintea individului reprezinta o
oglinda a realitatii. Constructionismul se centreaza pe relatii si sustine rolul individului In
constructia realitatilor semnificative. “Harta este totuna cu teritoriul” pare sa fie esenta viziunii
constructioniste, harta considerata o interpretare a realitatii care se construieste permanent In
interactiune cu ceilalti. Altfel, hartile se construiesc si re-construiesc permanent prin
interactiunile cu celelelte harti ale indivizilor printr-un proces de negociere continua. Realitatea
Insasi este un rezultat al acestor negocieri si interactiuni si “noi suntem capabili sa facem
multiple si diferite harti ale realitatii” (Maas si colab., 2001). Constructionismul social nu este
interesat sa construiasca o harta perfecta a realitatii, ci sa surprinda procesele prin care se
construiesc acestea si se negociaza Intre indivizi prin acordarea hartilor individuale deoarece cel
mai important lucru este acest proces de constructie deoarece “atentia trebuie sa fie Indreptata
spre multiplicitatea cailor prin care lumea poate fi construita” (Gergen, 1994).

Hartile dinamice se construiesc si reconstruiesc continuu avand mai multe motoare sociale
filtrate din perspectiva individului: interes, scopuri si mijloace, valori, obisnuinte si cunostinte.
Acestea ne folosesc si pentru a interpreta vulnerabilitatea sociala vazuta ca o construtie sociala a
individului In interactiune cu mediul sau.