Activitatea consilierului de probațiune în

penitenciare

Geicu Ovidiu Costinel

Facultatea de Stiinte sociale – Asistenta Sociala – Anul III
Probatiunea si Sistemul de Probatiune:
Probatiunea reprezinta in dreptul penal o perioada de supraveghere a unei persoane care a
comis o infractiune,impusa de o instanta,reprezentand alternativa pedepsei cu
inchisoarea,constituind o modalitate de interventie sociopedagogica caracterizata prin imbinarea
tehnicilor de supraveghere si asistenta.
Aceasta tehnica este aplicata persoanelor care au savarsit diferite infractiuni in functie de
natura acestora si de riscul de recidiva avand scopul de a ajuta persoana sa se reabiliteze si sa se
raporteze la viata sociala din care face parte corect reintegrandu-se in aceasta fara a mai exista
riscul de a savarsii infractiuni.
Sistemul de probatiune difera de la stat la stat.
In unele state ajungand persoanele care sunt incadrati in asa numitele sentinte
comunitare (executarea pedepsei sub formă de muncă în folosul comunității, pedeapsă cu
suspendare) alternative pedepsei cu închisoarea. În altele, probațiunea include, de asemenea,
supravegherea persoanelor liberate condiționat înainte de termen din locurile de detenție.
 Persoana supusă probațiunii este obligată să respecte anumite condiții stabilite de
instanța de judecată, fiind sub supravegherea unui ofițer/consilier de probațiune.
Persoana condamnata are ca obligatie sa respecte deciziile impuse de catre judecator
si/sau consilierul de probatiune responsabil de acesta,prin urmare nerespectarea acestora atrage
actiunea cosilierului de probatiune de a lua legatura cu instanta de judecata pentru schimbarea
masurii de pedeapsa.
Prin indeplinirea conditiilor impuse ,persoana care a savarsit fapta si prin dorinta de
reabilitare are posibilitatea de a fi iertat de catre instantele de judecata si poate fi lasat in
libertate.
Prima lege care face referire la probatiune apare in secolul XIX,mai exact in anul 1878 in
statul american Massachusetts care prevedea si alegerea unui Ofiter de probatiune de catre
primarul din Boston.
Intrarea in vigoare a legii nationale cu privire la probatiune din anul 1925 a reprezentat
odata cu aceasta si aparitia Serviciului Federal de Probatiune.
În anul 1938 a fost adoptată Legea federală privind delicvența juvenilă, prin care
probațiunea poate fi aplicată atât infractorilor minori, cât și celor adulți.
In Romania,conceptul de probatiune este unul destul de nou deoarece a aparut dupa anii
1990.
Este alcătuit din consilieri de probațiune care intervin în procesul penal, în esență pentru
promovarea alternativelor la detenție, întocmirea referatelor de evaluare a persoanelor atât în
faza de urmărire penală cât și în cea de judecată. De asemenea, la solicitarea expresă a organelor
de urmărire penală sau a instanței de judecată, participă la modalitațile speciale de ascultare a
părții vătămate și civile, precum și a martorilor care au nevoie de protecție în timpul procesului

2
penal, respectiv a căror viață, integritate corporală sau libertate le sunt puse în pericol, la
solicitarea acestora.
Din anul 2000 se organizeaza, la nivelul Ministerului Justiției, Direcția de Probațiune,
care are în subordine 41 de servicii de probațiune la nivel național.
Serviciile județene de probațiune astfel înființate funcționau pe lângă tribunale și
depindeau din punct de vedere financiar de tribunale. În același timp, serviciile de probațiune se
aflau și în subordinea Direcției de Probațiune din Ministerul Justiției, din punct de vedere al
implementării strategiilor de dezvoltare și de aplicare a reglementărilor care vizau activitatea
profesională: angajarea personalului, perfecționare, formare continuă, supervizare.1
De-a lungul timpului evolutia sistemului de probatiune a insemnat atat extinderea
acesteia pe o suprafata mai mare in tara noastra,dar si consolidarea termenului si activitatilor
inteprinse de catre acestia prin derularea unor activitati,prin precizari care sa contureze sfera de
interventie a acestei categorii de personal,fie sa asigure formarea personalului prin ocuparea unor
pozitii in cadrul institutiilor.
În România, instituția probațiunii s-a construit în jurul ideii necesității dezvoltării unui
sistem de măsuri alternative de sancționare a infractorilor, măsuri care să facă posibilă
degrevarea sistemului penitenciar de eticheta supraaglomerării și, în același timp, să
permită „reabilitarea juridică și socială a persoanelor care au comis infracțiuni, scăderea
riscului de a se mai comite infracțiuni și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, protecția
publicului și a victimelor/creșterea gradului de siguranță socială, repararea prejudiciului față
de comunitate”2
Legea nr. 252/2013 care reglementeaza Activitatea consilierului de probaţiune în
legătură cu persoanele private de libertate 
Activitatea consilierului de probaţiune în legătură cu persoanele private de libertate
constă în:
a) participarea la pregătirea pentru liberare a persoanelor private de libertate;

b)  participarea la desfăşurarea lucrărilor comisiei pentru liberare condiţionată a persoanelor

private de libertate, potrivit Legii nr. 253/2013;
c) participarea la lucrările consiliului educativ organizat la nivelul centrului educativ, respectiv
al comisiei din centrul de detenţie, potrivit Legii nr. 253/2013.

1
2
 http://www.just.ro/wp-content/uploads/2016/06/Manualul-de-probatiune.pdf Ligia Dumitraşcu, Valentin
Schiaucu, Supravegherea în comunitate, în: Valentin Schiaucu, Rob Canton (coord.), Manual de probaţiune,
Bucureşti, Editura Euro Standard, 2008, op. cit., p. 158. Accesat în 08 octombrie 2018

3
 Art. 108. -

A. Consilierul de probaţiune din serviciul de probaţiune competent potrivit art. 32 alin.

(5) participă la pregătirea pentru liberare a persoanelor private de libertate alături de
personalul specializat din cadrul penitenciarelor, al centrelor educative sau de detenţie.
B. Participarea consilierului de probaţiune la pregătirea pentru liberare poate fi realizată cu cel
mult 6 luni înainte de momentul la care persoana privată de libertate poate fi propusă pentru
liberare sau înlocuire a măsurii educative privative de libertate cu asistarea zilnică în cazul
minorilor.
C. În cadrul activităţii de pregătire pentru liberare, consilierul de probaţiune derulează programe
specifice şi alte activităţi de sprijinire în reluarea relaţiilor cu comunitatea.

Art. 109. -

A. La lucrările comisiei pentru liberare condiţionată a persoanelor private de libertate participă

un consilier de probaţiune desemnat în acest sens din cadrul serviciului de probaţiune
competent potrivit art. 32 alin. (5).
B. În situaţia în care persoana propusă pentru liberare condiţionată are un rest de pedeapsă
rămas neexecutat mai mare de 2 ani la data liberării, consilierul de probaţiune formulează, în
cadrul comisiei, propuneri cu privire la obligaţiile prevăzute la art. 101 alin. (2) din Legea
nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pe care instanţa le poate impune în
funcţie de particularităţile cazului.
C. Propunerile consilierului de probaţiune au la bază informaţiile şi datele obţinute din
documentele existente la nivelul unităţii de detenţie, precum şi date obţinute de la nivelul
comunităţii din care provine persoana.
D. Propunerile consilierului de probaţiune sunt menţionate în cadrul procesului-verbal încheiat
de comisie şi înaintat instanţei care se pronunţă asupra liberării condiţionate.

Art. 110. -

A. Un consilier de probaţiune desemnat din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit

art. 32 alin. (5) participă, în cadrul consiliului educativ organizat la nivelul centrului
educativ, respectiv al comisiei din centrul de detenţie, la lucrările privind propunerea de
înlocuire a măsurii educative privative de libertate cu măsura asistării zilnice şi propunerea
de liberare a minorului care a împlinit 18 ani din centrul educativ sau de detenţie.
4
B. În cadrul lucrărilor menţionate la alin. (1), consilierul de probaţiune prezintă referatul de
evaluare întocmit potrivit art. 42 alin. (3).
C. Referatul de evaluare este ataşat procesului-verbal încheiat de consiliul educativ sau comisia
prevăzută la alin. (1) şi înaintat instanţei.
D. În vederea întocmirii referatului de evaluare, centrul educativ, respectiv centrul de detenţie
are obligaţia de a informa serviciul de probaţiune, cu cel puţin 14 zile înainte, cu privire la
data la care situaţia persoanei va fi analizată de către consiliul educativ sau comisia prevăzută
la alin. (1).
E. Pentru întocmirea referatului de evaluare, consilierul de probaţiune are acces la documentele
din dosarul minorului privat de libertate de la nivelul centrului educativ sau al centrului de
detenţie. La solicitarea consilierului de probaţiune, centrul educativ sau centrul de detenţie
transmite copii de pe documentele cuprinse în dosarul individual, în termen de 5 zile de la
data solicitării acestora.

Probațiunea aduce în atenția societății ideile eticii sociale, ale solidarității, ajutorului,
grijii față de alții, includerii și acceptării altora.
Următoarele valori ale probațiunii s-au impus ca având o calitate recunoscută internațional:
 respect pentru persoane, valoarea umană, integritate și intimitate
 echitate, deschidere și responsabilitate
 reconcilierea dintre infractori și comunitățile de care aparțin
 nediscriminarea pe niciun temei persoanelor care au comis fapte penale
 sprijinirea și încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate, asistate și
consiliate. în vederea reintegrării lor în societate și în vederea asumării responsabilității
propriilor acțiuni prin formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și
regulile de conviețuire socială.3

3
https://legeaz.net/dictionar-juridic/principii-valori-probatiune Principii şi valori ale instituţiei probaţiunii, accesat
10 septembrie 2018