Asistența socială a persoanelor cu boli cronice și

terminale

GEICU OVIDIU COSTINEL

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE – ASISTENTA SOCIALA – ANUL III
Prezentare caz:
Alex,un copil de 2 ani, imediat după naștere a fost diagnosticat cu o boală degenerativă,
tetrapareză spastică, o formă de paralizie cerebrală care este cauzată de o anumită leziune sau
boală şi are ca rezultat pierderea parţială sau totală a utilizării trunchiului şi a membrelor. În
general, atât nervii senzoriali, cât şi cei motorici sunt afectaţi, ceea ce înseamnă că se pierde atât
senzaţia, cât şi controlul acelei părţi a corpului.
Parintii au observat ca micutul se confrunta cu o problema cand evolutia si dezvoltarea
micutului nu este una normala si au luat decizia sa mearga la un consult.
Cel mic a fost nascut prematur,iar datorita nepregatirii oamenilor din sistem,acesta este
posibil sa fi suferit un atac vascular deoarece nu a fost bagat la incubator,sustin parintii.
Pana la varsta de 2 ani acesta a suferit o interventie si urmeaza foarte curand inca una
medicii incercand o terapie cu celule stem ce ii pot ameliora problemele capatate.
Tanarul este de o veselie de nedescris in ciuda bolii,probabil fiind mic,si avand problema
aceasta inca de la nastere,socul pentru el a fost mai putin puternic decat aflarea vestii la o
persoana mai in varsta.
Calitatea vietii acestuia i-a fost afectata intr-un puternic mod,precum si dezvoltarea si
controlul corpului,copilul face cu greu miscari,cu greu invata lucruri,parintii fiindu-i alaturi in
toate momentele.
Familia traieste un soc inca de la aflarea vestilor cu privire la copilul acestora si incearca
sa se lupte permanent cu aceasta boala de care sufera cel mic,impartindu-se intre
serviciu,strangeri de fonduri,terapii de recuperare pentru cel mic si interventiile asupra acestuia.
Cel mic intelege cu greu problemele cu care acesta se confrunta,deoarece ajunge la varsta
la care incepe sa concretizeze ceea ce se intampla in jurul lui si observa ca nu este ca ceilalti
copii de varsta lui.
Gradinita pentru acesta este ceva imposibil in momentul de fata,deoarece necesita ajutor
de specialitate si atentie permanenta,parintii fiind cei care ii sunt alaturi non stop si incearca sa-l
ajute sa treaca mai usor peste problemele cu care se confrunta.
In calitate de asistent social,este nevoie de implicare in acest caz precum consilierea
parintilor si celui mic,ajutor in ceea ce priveste strangerile de fonduri,cautarea de noi terapii atat
in tara cat si in afara ce i-ar putea da mai multe sanse favorabile in dezvoltarea copilului.
Cel mic este destul de receptiv in ceea ce priveste intalnirile,are nevoie de incurajari
pentru a face fiecare miscare si pentru a-l sustine fizic si moral cat mai bine.