Probaţiunea în practici

cotidiene

Chişinău, 27 noiembrie 2009

 Probaţiunea presentinţială;
 Probaţiunea sentinţială în comunitate,
inclusiv munca neremunerată în folosul
comunităţii;
 Probaţiunea penitenciară;
 Probaţiunea post-penitenciară;
 Aspecte instituţionale;
 Probaţiunea presentinţială
 Evaluarea psiho-socială a personalităţii
bănuitului, învinuitului, inculpatului;
 Cadrul normativ-juridic adoptat (în cazul
minorilor întocmirea obligatorie a
referatului presentenţial, Legea cu privire
la probaţiune, art. 8);
 Experienţe anterioare şi transferul de bune
practici;
Probaţiunea presentinţială
 Utilitatea/scopul referatului de probaţiune
înţeleasă în mod diferit:
- “o concretizare enormă a prevederilor art. 75 CP;
- aplicarea pedepsei mai blânde pentru minori;

- vizează comportamentul minorilor în evoluţie;

- pentru reintegrarea minorilor;

- concluziile referatului în marea majoritate a cazurilor sunt

decisive;
- posibilitatea aplicării măsurii preventive non-privative de
libertate (justificarea);
- pedeapsa desigur trebuie să corespundă persoanei
infractorului;
- într-o oarecare măsură constată şi gradul de vinovăţie”;

! Instruire şi dialog pentru înţelegerea scopului

 Probaţiunea presentinţială
 “Calitatea” informaţiei din referat recunoscută;
 Necesitatea referatului constatată (procurori, judecători),
inclusiv pentru cauzele cu adulţi; - criteriile!;
 Necesitatea acordării asistenţei primare (procurori,
judecători, consilieri de probaţiune) în cauzele minorilor –
baza normativ-juridică!;
 Termenul întocmirii (judecătorii, procurorii -10 zile, consilierii
de probaţiune– 14 zile) – analiza!;
 Consilierii invocă: imposibilitatea deplasării în teritoriu;
termeni reduşi ceruţi de solicitanţi, număr mare de solicitări;
doar 60 % întruniri cu beneficiarii în condiţii de
confidenţialitate; “şedinţe în coridor” – consolidarea
capacităţilor instituţionale ale serviciului de
probaţiune.
 Probaţiunea sentinţială în
comunitate
 Există o înţelegere a necesităţilor beneficiarilor
(supraveghere, asistenţă şi consiliere)– dezvoltarea
tehnicilor de evaluare a nevoilor;
 Continuă să existe practici defectuoase a “întrevederilor
odată în lună”, “discuţie de profilaxie cu minorii”,
“supravegherea, alte activităţi nu se practică” –
monitorizarea activităţii consilierilor de
probaţiune şi dezvoltarea programelor
comunitare (ale serviciului şi în comunitate);
 Activitatea consilierilor, de regulă, este apreciată de
judecători, procurori, deşi uneori “este o activitate
necesară, dar ineficientă” - dezvoltarea tehnicilor de
lucru, consolidarea capacităţilor instituţionale şi
monitorizarea activităţii;
 Munca neremunerată în folosul
comunităţii:
 Impactul potenţial/avantajele/filosofia pedepsei
recunoscută ABSOLUT (APL, judecători, procurori,
consilieri de probaţiune);
 “Calitatea executării” nu totdeauna este adecvată –
eforturile consilierului, APL şi condamnatului –
parteneriate, instruire şi sporirea nr. de consilieri;
 APL – conştientizarea superficială a rolului care le revine
(“bătaie de cap; sarcini suplimentare pentru APL vs.
lucrări prost plătite, economie la buget, nu rămâne
familia în sarcina noastră”) – informare şi
parteneriate;
 Probaţiunea penitenciară:
 Consolidarea eforturilor educaţionale (reducerea
diferenţei detenţie-libertate);
 Nr. de asistenţi sociali şi psihologi;
 Planificarea executării; consecvenţa şi continuitatea
programelor de lucru;
 Diversificarea contactelor cu comunitatea (inclusiv
serviciul de probaţiune)
 Probaţiunea post-penitenciară:
 Înţelegerea diferită a rolului consilierului de probaţiune
la acestă etapă:
- Direcţionarea beneficiarilor către organele competente;

- Colaborăm cu serviciile locale;

- Acordarea asistenţei şi consilierii

!Ghidurile practice de activitate

Dificultăţi în activitatea consilierului: au motivaţie redusă
pentru schimbare, nu doresc să colaboreze, birocratism
în activitatea organelor de stat – dezvoltarea
tehnicilor de lucru şi stabilirea parteneriatelor;
 Aspecte instituţionale
 Motivarea personalului;
 Eficientizarea activităţii (ex. evidenţa automatizată);
 Asigurarea mediului de activitate (spaţiu, transport etc.);
 Vizibilitatea şi transparenţa serviciului de probaţiune
(încrederea şi implicarea comunităţii);
 Colaborarea serviciilor de probaţiune la nivel regional
(intern, extern) şi internaţional în dezvoltarea programelor
şi tehnicilor de lucru;
 Colaborarea cu actorii din comunitate (programele în
comunitate), inclusiv cu sistemul penitenciar (lucrul în
comun);
 Colaborarea cu actorii din justiţia penală (scop comun –
înţelegere comună a rolurilor şi sarcinilor);
 Management pro-activ şi monitorizare independentă
 Comentarii....
 Întrebări.....

Deviza IRP
Lucruri mici pentru un viitor mare