UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ

RELAȚIA DINTRE DISFUNCȚIONALITATEA FAMILIEI ȘI

COMPORTAMENTUL INFRACȚIONAL ÎN RÂNDUL MINORILOR
AFLAȚI ÎN SUPRAVEGHEREA SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE CLUJ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator: Student:

Conf. Univ. Dr. Sorina Poledna Maniu Alexandra Larisa

Cluj Napoca, 2021

 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................................2
CAPITOLUL I. Comportamentul deviant și delincvența juvenilă...................................................................3
1.1 Noțiunea de devianță........................................................................................................................3
1.2 Delincvența juvenilă – definiție.........................................................................................................4
1.3 Factorii care influențează comportamentul infracțional în rândul minorilor.....................................5
1.4 Teorii explicative cu privire la comportamentul infracțional la minori..............................................8
1.4.1 Teoria învățării sociale................................................................................................................8
1.4.2 Teoria anomiei............................................................................................................................9
1.4.3 Teoria asocierii diferențiale........................................................................................................9
CAPITOLUL II. Disfuncționalitatea familiei – cauză a adoptării comportamentului infracțional în rândul
minorilor....................................................................................................................................................10
2.1 Noțiunea de familie.........................................................................................................................10
2.2 Funcțiile familiei..............................................................................................................................10
2.3 Familia ca sistem..............................................................................................................................11
2.4 Regulile în familiile dezorganizate...................................................................................................12
2.5 Disfuncționalitatea familiei – factor al comportamentului infracțional în rândul minorilor............14
CAPITOLUL III. PREZENTAREA CERCETĂRII.................................................................................................17
3.1 Scopul , obiectivele și întrebările de cercetare................................................................................17
3.2 Design-ul cercetării..........................................................................................................................18
3.3 Aspecte referitoare la etica cercetării..............................................................................................19
3.4 Analiza și interpretarea datelor obținute prin studiul documentelor..............................................19
3.5 Analiza și interpretarea datelor obținute prin studiul documentelor..............................................44
CAPITOLUL IV. CONCLUZII.........................................................................................................................57
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................62
ANEXE........................................................................................................................................................64

1
 INTRODUCERE

Familia reprezintă mediul primar unde are loc prima etapă de socializare a copilului, este
principalul factor în dezvoltarea copiilor, unde învață să socializeze, să comunice, să își dezvolte
aptitudini , deprinderi și să se descopere, învață comportamente și își formează și dezvoltă
personalitatea.

Părinții sunt responsabili de viața copilului, prin faptul că aceștia trebuie să îi ofere o creștere
normală și armonioasă, într-un mediu adecvat și sănătos din toate punctele de vedere , să îi ofere
o bună educație care să îl ajute ulterior să se integreze în societate, școală, grupuri de prieteni, loc
de muncă și apoi propria familie. Primii ani din viața copilului sunt cei mai importanți, iar
familia are marea responsabilotate de a crește și educa copii responsabil, deoarece
comportamentul copiilor depind de educația de acasă și de mediul în care cresc.

Din păcate însă, multi copii cresc intr-un mediu nefavorabil, într-o familie disfuncțională din
toate punctele de vedere, iar asta le influențează negative viitorul și acțiunile viitoare. Sunt copii
care renunță la educația școlară și se angajează în acțiuni infracționale, sau alții care sunt obligați
de situația familială să renunțe la școală sau chiar la copilăria lor pentru a susține familia
financiar (cerșit, furt, colectarea de fier vechi), sau din cauză că nu au un model pozitiv în
familie.

Am ales să studiez această temă pentru a înțelege care sunt factorii care influențează
comportamentul infracțional, dar mai ales cum familia este, în multe cazuri, principala cauză a
adoptării acestui comportament, în ce sens familia este un factor negativ, dar cum poate fi și un
factor protectiv pentru minorii care au săvârșit infracțiuni, în vederea depășirii acestui
comportament.

2
CAPITOLUL I. Comportamentul deviant și delincvența juvenilă

1.1 Noțiunea de devianță

Devianța reprezintă ”multitudinea comportamentelor disfuncționale care pun în pericol ordinea și
echilibrul social, este un comportament pe care societatea nu îl acceptă și apare ca urmare a
încălcării normelor sociale”.( Notițe personale, curs Devianță și control social, Sorina Poledna,
2012)

Cu alte cuvinte, devianța reprezintă orice comportament și atitutide care nu este în conformitate
cu normele și regulile societății, ci este respins de societate. În definiția de mai sus, devianța este
reprezentată de comportamentele disfuncționale, care sunt , cu alte cuvinte, comportamente
defectuoase sau anormale ale unei persoane, sau chiar ale unei familii, manifestate prin actiuni
nesănătoase, negative, conflicte, lipsa comunicării sau o comunicare insuficientă dezvoltării
armonioase a familiei.

Autoarea Maria Dorina Pașca, în lucrarea sa, arată că devianța poate fi aleasă, adică orice
comportament antisocial minorul îl poate alege de bunăvoie să îl adopte și să îl săvârșească, și
că, devianța poate fi impusă, cu alte cuvinte, acele fapte care îi sunt impuse unui minor să le
săvârșească, de exemplu: un grup de infractori supun un minor la comiterea unei infracțiuni cum
ar fi vânzarea sau traficul de droguri, ca cerință la acceptarea intrării minorului în acel grup, sau
un alt exemplu ar putea fi obligarea sau supunerea unui minor de către părinți la cerșetorie sau
furt, pentru bani. (Maria Dorina Pașca, 2005, pag.11)

De fapt, Durkheim spunea că ”un act este socialmente rău nu pentru că este rău în sine, ci pentru
că o respinge societatea”. (Sorina Poledna, 2016) Cu alte cuvinte, o faptă sau un comportament
este deviant sau infracțional pentru că trezește o reacție de respingere în societate , respingere
reglementată prin legi și demonstrată prin pedepsele aplicate.

Din păcate însă, societatea nu poate crea si asigura dezvoltare egală tuturor copiilor, din cauza
mecanismelor ei de funcționare, astfel existând tendința de respingere a unora din clasele de jos
(sărace) și obstacole în educarea și creșterea în mod normal a tuturor copiilor. ” Confruntaţi cu
asemenea oportunităţi diferenţiate,care nu permit accesul relativ rapid şi egal spre valorile şi
bunurile sociale, o parte din tineri nu reuşesc să surmonteze exigenţele impuse de normele

3
sociale, deviind uneori de la ele şi încercând să-şi suplinească frustrările prin mijloace
nelegitime.” (Cristinel Ioan Murzea, 2015, pag. 308). Cu alte cuvinte, din cauza acestor diferențe
de oportunități , sau de educație, minorii ajung să adopte un comportament deviant, încercând să
își suprime frustrările prin infracțiuni.

1.2 Delincvența juvenilă – definiție

Delincvența juvenilă este una dintre marile probleme cu care se confruntă societatea ,
pentru care se depun mari eforturi în vederea prevenirii acesteia și a diminuării efectelor pe care
aceasta o are asupra întregii vieți a minorilor.

Una din definițiile delincvenței juvenile este rerezentată de ”totalitatea infracțiunilor

comise de minori, pedepsibile de codul penal, dar cuprinde și minorii care nu au încălcat legea
penală dar sunt în pericol să o facă” (Stănișor E., 2003, pg.19,20) Cu alte cuvinte, delincvența
juvenilă se referă la minorii care au săvârșit o faptă penală și răspund penal, dar reprezintă și
posibilitatea minorilor de a comite fapte penale. Delincvența juvenilă constituie comportamente
precum încălcarea legii, comportament antisocial, neascultare, toate aceste comportamente
putând fi sancționate.

Ca fenomen social, delicvenţa juvenilă este o formă de manifestare a conduitei deviante,

conduită aflată în conflict cu normele sociale reglementate prin lege. De fapt, delincvența
juvenilă reprezintă faptele penale săvârșite de către minori, care sunt condamnate de lege și sunt
sancționate în consecință.

” Delincvența juvenilă decurge din slăbirea legăturii ce ar trebui să lege în principiu adolescentul
de societate”.( R. Budon, 1997,cap. 10, pag 458) Cu alte cuvinte, odată ce minorul rupe legătura
cu societatea, nu se mai implică în activități prosociale, și nu consideră că legile mai trebuie
respectate, apare comportamentul delincvent. Societatea e responsabilă cu oferirea de șanse,
oportunități, protecție, educație, egale pentru fiecare minor! ”Pe lângă organele judiciare,
instituţiile de învăţământ şi familie, un rol important îl poate juca societatea civilă care,prin
diferitele forme de exprimare pe care le are la îndemână, poate oferi tinerilor un cadru
adecvat pentru promovarea acelor politici sociale vizând combaterea faptelor
antisociale comise de minori, cât şi în procesul de reintegrare socială a acestor tineri care au
fost sancţionaţi pentru comiterea unor astfel de fapte”.( Cristinel Ioan Murzea,2015, pag. 311-
312)

4
Cel mai probabil societatea nu poate preveni și combate delicvența, din cauza lipsei unui control
social eficient deși, are un rol important în prevenirea devianței și a respectării unor măsuri de
control care oferă siguranță și îi îndrumă pe adolescenți să respecte legea și să adopte un
comportament prosocial.

1.3 Factorii care influențează comportamentul infracțional în rândul minorilor

Comportamentul delincvent este adoptat în urma influenței unor factori ,însă, în special în rândul
minorilor, acești factori sunt esențiali atât pentru a afla ce anume i-a făcut pe minori să comită
anumite fapte, și îi ajută în găsirea celor mai bune modalități de intervenție. Totodată, în
probațiune, înțelegerea acestor factori sunt esențiali pentru a-i ajuta pe minori să renunțe la ceea
ce i-a îndemnat să comită infracțiuni și să găsească factori protectivi care i-ar putea ajuta să își
schimbe comportamentul.

În continuare, voi prezenta factorii care influențează comportamentul delicvent al minorilor în

opinia a trei autori :

Conform autorului Murzea (2015), delicvența juvenilă este generată de o serie de factori
care duc la acțiuni infracționale, precum:

- ”socializarea imperfectă, discordantă sau negativă, realizată în cadrul familiei de origine;

eşecul şcolar şi inadaptarea şcolară -determină o slabă integrare şi socializare a infractorului;

-inadaptarea şi neintegrarea socio-profesională -în ceea ce priveşte tinerii în cazul cărora se

constată un deficit de socializare în şcoală şi familie;

-participarea la acţiunile negative ale grupului stradal -este determinată în mare măsură de
socializarea negativă a minorilor în familie, de lipsa de supraveghere şi control, şi de
eşecul şcolar;

-copierea unor comportamente deviante,mediatizate în presă,din tendinţa de teribilism,

nonconformism,cât şi a insuficientei maturizări;

-labilitate psihică,determinată de sistemul comportamental dobândit;

5
-o atitudine nihilistă faţă de sistemul normativ existent în societate şi contestarea
acestuia,prin fapte de natură antisocială;

-obţinerea pe căi nelegale a unor avantaje de natură materială şi atitudinea

dispreţuitoare faţă de activităţile educativ-formative, promovate în sistemul de învăţământ,
etc”.( Cristinel Ioan Murzea,2015, pag 310)

Cu alte cuvinte, factorii prezentați de autor care influențează comportamentul infracțional sunt
deficiențele din familie , lipsa comunicării, lipsa supravegherii, lipsa legăturii cu școala, prezența
modelului infracțional în familie, atitudinea de neascultare sau nesupunere la reguli.

Într-o revistă științifică, autoarea acesteia, Silvia Cheianu, prezintă factorii astfel:

1. ”Factorii situaţionali devianţei la care copilul este expus acasă sau în mediul extrafamilial:
familie destrămată, disciplină neadecvată, vicii în familie, situaţie materială dificitară, grupuri
delictogene în vecinătate etc.

2. Probleme comportamentale care reprezintă un mod specific de inadaptare la mediu,în raport

cu vârsta la care apare.

3. Atitudini disociale în care copilul descoperă reacţii subiective îndreptata împotriva

autorităţii,dar fără vreo înclinaţie serioasă spre agresiune: izolare, anxietate, ostilitate.

4. Ieşirea de sub control cu încălcarea unor norme sau a unor standarde ale comunităţii printr-un
comportament disocial moderat:inactivitate,vagabondaj,fuga de acasă etc.

5. Încălcarea normelor şi legilor prin acte antisociale grave şi foarte grave:furt,viol, tîlhărie şi
omor.” (Silvia Cheianu, 2015 )

Cu alte cuvinte, conduita delicventă a minorului se formează sub influența conditiilor familiale,
de exemplu din cauza unei situații materiale deficitare, conflicte familiale, prezența adicțiilor la
unul din părinți sau la ambii, monoparentalitatea, destrămarea familiei (plecarea unui părinte de
acasă, divorț, separare, etc) și sub influența factorilor de mediu, pe baza educației și a modelelor
din jurul minorilor.

6
Se poate spune că inteligența scăzută poate fi un factor al adoptării comportamentului
infracțional. Cu alte cuvinte, cei care au un nivel mintal scăzut, în cazul nostru minorii, nu au
capacitatea de a vedea care sunt consecințele faptelor sale, nu au capacitatea de a manifesta
empatie față de victime, de a recunoaste gravitatea faptelor sale, și sunt vulnerabili în fața
tentațiilor de a comite infracțiuni.

Un alt factor cauzal al delincvenţei juvenile este lipsa educației. Din cauză că nu i-au fost
satisfăcute necesitățile intelectuale, afective, educative și școlare, minorul nu crește și nu se
maturizează social, astfel intră în conflict cu normele juridice,” Delicventul nu reuşeşte să-şi
ajuste conduita în mod activ şi dinamic la cerinţele relaţiilor interpersonale din mediul uman
respectiv,datorită unui deficit de socializare,determinat de perturbarea sau insuficienţa proceselor
de asimilare a cerinţelor şi normelor mediului socio-cultural şi a proceselor de acomodare a
acestora prin acte de conduită acceptabile din punct de vedere social-juridic.”( Silvia Cheianu,
2015, pag 74)
Un alt factor care influențează comportamentul infracțional al minorilor este habitatul și
vecinătatea. S-a constatat că” minorii delincvenți locuiesc la blocuri, în cariere famate, cu un
nivel de viață scăzut, se confruntă cu lipsuri materiale și își petrec viața în fața blocului alături de
alți minori sau adulți cu comportament delincvent.”( E. Stănișor, 2003, pg. 50). Acest factor îl
pot confirma din proprie experiență. În orașul de unde provin, este un cartier cunoscut pentru
sărăcie, familii care fac mulți copii pentru a primi bani de la stat, sunt implicați adesea în certuri,
bătăi, comiterea altor fapte penale, iar în fața blocurilor, permanent stau copii, minori, care nu
urmează cursuri școlare ci își petrec ziua cu ceilalți, având comportamente dezirabile : zbiară, se
bat, se ceartă, fură, cerșesc. De fapt, statisticile confirmă creșterea infracțiunilor în cartiere
mărginașe, defavorizate, unde legătura este directă dintre infracționalitate și minori.

Sărăcia alimentează, în cea mai mare parte, fenomenul „copiii străzii”, iar acesta determină, la
rândul lui, în mare măsură, fenomenul delincvenţei juvenile.( M. Bulgaru, 2005, pg. 20)

Așadar, adoptarea unui comportament delicvent survine ca urmare a dificultăților în a-și

rezolva anumite probleme, sau anumiți factori de personalitate. De exemplu, un minor care se
află în conflict cu părinții și zilnic are parte de certuri, poate intra într-un grup infracțional, unde
se consumă droguri, astfel și minorul la rândul ajunge să consume droguri și să continue să
consume pentru stările provocate de acestea, pentru că, poate preț de câteva minute așa uită de

7
problemele din familie. Aici intră și factorii comportamentali prin faptul că, minorii ajung să
comită infracțiuni pentru că au probleme legate de abilitățile sociale sau cognitive, poate se simt
inutili, sau nu sunt capabili să întreprindă anumite acțiuni, cum ar fi, să ia note bune la școală sau
să participe la activități extrașcolare, și astfel ajung să intre într-un grup infracțional, sau să
comită infracțiuni pentru a fi acceptat în grup, doar pentru starea de apartenență. Un alt factor
este social sau legat de mediu, iar din această perspectivă comportamentul infracțional este
asociat cu probleme cum ar fi plictiseala, singurătatea, condițiile precare de locuit, lipsa unor
activități prosociale de ocupare a timpului. (Ioan Durnescu, 2004, pag. 391)

O altă clasificare a factorilor care influențează comportamentul infracțional al minorilor este din
cauza mediului social și economic, a relațiilor familiale și a calitățiilor biologice.( I. Durnescu,
2011, pg.99). Așa cum s-a prezentat mai sus, mediul social și economic este un puternic
predictor al comportamentului infracțional, cei care provin din familii dezavantajate, sărace, sunt
mai predispuși să comită infracțiuni. Apoi, din cauza neglijării copiilor de către părinți, aceștia
adoptă comportamente infracționale din cauză că timpul lor nu este ocupat cu activități
educaționale, ci sunt nesupravegheați, și totodată minorii care sunt abuzați de către părinți sunt
predispuși ca la rândul lor să aibă comportament deviant.

Un alt factor este anturajul și grupul de egali. Minorii își petrec majoritatea timpului cu alte
persoane care pot fi la rândul lor delincvente, iar aceștia preiau imediat comportamentul văzut la
alții. „Anturajul influenţează comportamentul minorilor, deoarece pot dobândi în cercul de
prieteni, de la vecini, colegi, gaşcă sau grup de cartier, prin exemplele negative o conduită
deviantă, mai ales atunci când familia nu se implică şi nu realizează faptul că, minorul va
deprinde atitudini antisociale lipsite de coerenţă şi motivaţie”( M.Pașca, 2005, pag. 27)

1.4 Teorii explicative cu privire la comportamentul infracțional la minori

1.4.1 Teoria învățării sociale

Teoria învățării sociale a lui Albert Bandura arată că personalitatea și comportamentul se

formează prin învățare și că mediul determină conduita unui invid.Copii învață noi
comportamente prin observare, iar în timp se formează pattern-ul caracteristic de comportament
al indivizilor. Copii tind să imite comportamentul persoanelor pe care le consideră puternice și
atractive sau care sunt asemănători cu ei înșiși.( G.Neamțu, 2003, pag.204)

8
Cu alte cuvinte, comportamentul delincvent este observat și copiat sau însușit de către ceilalți,
adoptând la rândul lor un comportament deviant. Minorul, observând stările altora, poate că îi
vede pe alti copii fericiti, sau mandrii că fac un anumit lucru, poat chiar infracțional, le observă
comportamentul, își dorește să fie ca ei, și astfel adoptă acel comportament.

1.4.2 Teoria anomiei

Această teorie îl are ca părinte pe Emil Durkheim care a spus că anomia este ”acea stare a
societății caracterizată printr-o dereglare normativă, o incapacitate a normelor sociale de a
coordona adecvat conduitele și o dislocare a conștiinței colective a moralității.”( Sorina Poledna,
2012, pag. 9) . Cu alte cuvinte, anomia apare atunci când normele nu mai sunt respectate, cand
legile societății nu mai produc efecte în rândul unor persoane, astfel se rupe legătura individului
cu societatea (familia, școală). Comportamentele deviante sunt cele care se abat de la normele și
legile societății, norme și legi care nu mai au importanță pentru persoană.

1.4.3 Teoria asocierii diferențiale

Acestă teorie este fondată de către Edwin Sutherland, care afirma că inclinația spre
infracțiune și comportamentul infracțional, nu sunt nici înnăscute, nici dobândite, ci ele sunt
învățate ( Suport de curs, 2012, pg. 20). Cu alte cuvinte, comportamentul deviant este învățat în
cadrul interacțiuniilor cu alții, persoane care comit infracțiuni, prin observarea comportamentului
și prin imitarea lui, toate acestea, fiind învățate prin procesul de socializare sau comunicare.
Aceste comportamente pot fi învățate atât direct de la alte persoane, în grup, unde învață tehnici
de comitere a infracțiunilor, cât și indirect prin mass-media, iar acest comportament infracțional
este menținut pentru ca persoana care l-a adoptat să își satisfacă anumite nevoi, ca de exemplu,
nevoia integrării într-un grup.

Comportamentul infracțional al minorului se poate învăța mai ales în contextul familial,unde

unul sau chiar ambii părinți au săvârșit infracțiuni, sau au un comportament deviant, iar minorul
învață că acel comportament este unul normal, având în vedere că părinții l-au adoptat.

Toate aceste teorii explică comportamentul infracțional, ce anume îi determină pe indivizi

să adopte comportamentul deviant, în ce context, și ce reprezintă infracționalitatea din punctul de
vedere al societății, al normelor și legilor sociale.

9
CAPITOLUL II. Disfuncționalitatea familiei – cauză a adoptării comportamentului
infracțional în rândul minorilor

2.1 Noțiunea de familie

Termenul „familie” poate fi definit din mai multe privințe:

a)Juridic – așa cum este în codul Civil, ” Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între
soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și
educarea copiilor lor” ( Art. 258, Cod Civil ). Cu alte cuvinte, familia reprezintă uniunea dintre
două persoane , uniune reglementată de norme juridice, în urma căreia se produc anumite efecte.

b)Sociologic:” Familia poate fi analizată dintr-un dublu sens: ca instituție socială (abordare
macrosociologică) şi ca grup social (abordare microsociologică)”( E.Lupsa, V.Bratu , 2006,
pag.58)

Familia reprezintă o formă de relaţii sociale dintre persoanele unite între ele prin căsătorie.

c) Filosofic – familia reprezintă temelia societăţii, celula de bază a acesteia care asigură
funcţionalitatea şi continuitatea poporului.

d) Biologic – familia se raportează la relaţia sexuală dintre bărbat şi femeie, in scopul

procreeerii. (dreptmd.wordpress.com)

2.2 Funcțiile familiei

Familia îndeplineşte următoarele funcţii:

-” funcţia biologică de sexualitate şi reproducere are ca finalitate procrearea şi creşterea

copiilor;

-funcţia economică constă în crearea condiţiilor materiale necesare vieţii şi dezvoltării

membrilor familiei. Familia trebuie să întreţină gospodăria, să acumuleze un venit etc.

- funcţia psihoafectivă constă în oferirea unui cadru favorabil pentru recreere, adaptare şi
integrare socială, un cadru care satisface nevoile emoţionale ale omului şi îi asigură echilibru,
familia fiind locul de manifestare a bucuriilor şi a necazurilor;

10
- funcţia educativă sau de socializare care asigură transmiterea limbii, obiceiurilor, a modelelor
comportamentale, a valorilor sociale.”( E.Lupsa, V.Bratu, 2006, pag.58)

Din păcate, în ziua de azi aceste funcții nu mai sunt respectate, familia modernizându-se, fiecare
membru al familiei se concentrează pe satisfacerea propriilor nevoi și interese, iar din această
cauză, familia are probleme în funcționarea ei pe termen lung.

2.3 Familia ca sistem

”Un sistem reprezintă un complex de părţi, sau elemente în interacţiune care pot forma
împreună o entitate.”( S.Poledna, 2013, pag.14). Cu alte cuvinte, este foarte importantă
interacțiunea dintre membrii familiei, care bineînțeles , se realizează după anumite reguli, și care
îi ajută să mențină un anumit echilibru.

Privit din punct de vedere sistemic, fiecare eveniment din interiorul familiei esre determinat de
toate forțele ce conlucrează în acel sistem. Dezechilibrul dintr-o familie este de fapt o expresie
sau o manifestare a interacțiunilor ce au loc în cadrul familiei ca întreg, a relației dintre membrii
familiei, a influenței reciproce dintre ei, iar dacă acestă interacțiune are de suferit, echilibrul
familiei se modifică, iar membrii familiei au de suferit.

Sistemele familiei pot fi închise sau deschise, în funcție de cum sunt ele pregătite să
interacționeze cu mediul extern. Sistemele deschise primesc input , cum ar fi resurse, informatie,
etc., din afară și eliberează această informatie în mediul său din jur, mai mult sau mai putin
apropiat.

Sistemele închise nu sunt capabile să participe la acest schimb de interacțiune, ci aceste familii
sunt izolate față de exterior, comunicarea existând doar între ei, sau deloc, sunt suspicioși față de
necunoscuți și alimentează dependența în familie. Aceste familii nu sunt deschise spre
schimbare, preferă să se mențină în cadrul tradițiilor și au tendința de a se conforma regulilor
general acceptate, fără a exista o părere proprie. De obicei, aceste familii își impun tipare
comportamentale rigide, fără posibilitatea de a se putea modifica, și nici nu comunică cu lumea
exterioară pentru a nu fi nevoiți să se schimbe.

Aceste familii tind spre dezorganizare, dezechilibru frecvent, din cauză că nu comunică cu lumea
exterioară, au reguli stricte nu sunt adaptabile, nu sunt deschise la noi experiențe și oportunități,

11
astfel nu sunt capabili de schimbări în cadrul familiei, iar în caz de noi evenimete, aceștia nu au
capacitatea de a controla situațiile, devin stresați, si au un inpact negativ asupra funcționării
membrilor familiei.

De fapt, fiecare membru al familiei are de îndeplinit un rol în cadrul acesteia, ce presupune un
comportament sau o funcție care îi ajută să ducă la bun sfârșit activitățile. Aceste funcții
familiale pot fi, conform S.Poledna (2013):

a) ”funcţii necesare - ceea ce înseamnă roluri ce trebuie performate pentru funcţionarea

sănătoasă a familiei:

- asigurarea resurselor materiale

- creşterea şi suportul pentru membri familiei

- gratificarea sexuală a partenerului

- suport pentru dezvoltarea unor membrii ai familiei

- menţinerea şi menagementul familial care înseamnă asigurarea lidership-ului în familie în

procesul luării deciziilor

b) alte funcţii ale familiei, adică: este vorba de acele funcţii unice, proprii unei anumite

familii de ex. idealizarea unuia dintre membrii familiei sau fixarea drept “ţap ispăşitor” a unui

membru al familiei.”( S.Poledna,2013, pag.34-35)

2.4 Regulile în familiile dezorganizate

Regulile familiale sunt un fel de norme pe baza cărora familia își contstruiește comportamentul
din familie pe face fiecare membru îl așteaptă unul de la celălalt , pentru a se putea rezolva
problemele, pentru a putea fi o ordine, o regularitate, o rânduială, o organizare a modului de
interacțiune în interiorul familiei.

Aceste reguli pot fi funcționale sau disfuncționale. Regulile disfuncționale nu permit membrilor
familiei să exprime ceea ce gândesc și simt, nu permit să își exprime nevoile individuale, ci
aceștia trebuie să respecte regulile impuse, fără a avea drept de schimbare, au scopul de a-I face
pe membrii familiei să manifeste o teamă de a nu-I supăra pe ceilalți membrii prin acțiunile sau

12
vorbele lor, și îi face pe membrii familiei să le fie frică să comunice deschis despre temerile lor,
tocmai pentru a nu se arăta slabi sau pentru a nu-și dezvălui punctele slabe sau negative.

De regulă, în aceste familii, regulile sunt impuse, fără a oferi posibilitatea celorlalți membrii ai
familiei să își exprime dorințele, nevoile sau punctul de vedere, ci fiecare este obligat la
supunere.

Sunt și familii în care regulile nu există. Aceste familii sunt dezorganizate din cauză că nu există
niciun fel de echilibru sau ordine în interior, nu există nici un fel de interacțiune, fiecare membru
al familiei este lăsat să face orice își dorește, nu există supraveghere, educație, un program
structurat pentru îndeplinirea tuturor responsabilităților, și de cele mai multe ori, copii acestor
familii ajung să adopte un comportament deviant și să comită infracțiuni.

Chiar și minorii famiilor în care sunt reguli prea stricte pot comite infracțiuni. De exemplu,
cazuri foarte des întâlnite la Serviciul de probațiune, sunt minori care au intrat în grupuri cu
caracter infracțional, din dorința de apartenență sau din curiozitatea de a observa lumea
exterioară, iar astfel ajungând să copieze comportamentul grupului, consumând droguri mai ales
din cauza stării ulterioare consumului, o stare de bine, de uitare a problemelor de acasă, sau o
stare de ”sunt și eu cineva”, din cauză că acasă nu sunt apreciați și ascultați, sau ajung să
săvârșească infracțiuni din dorința de a face ceva nou, de a ieși din tipar și din regulile stricte de
acasă.

Scopul regulilor din interiorul familiei este de echilibru și armonie , însă din cauza dezinformării,
sau a dorinței părinților de a ține totul sub control, de a nu copia copii comportamentul
indezirabil din afara sistemului lor, pierd echilibrul și controlul asupra acestora, ajungând să
comită infracțiuni.

13
2.5 Disfuncționalitatea familiei – factor al comportamentului infracțional în rândul
minorilor

Într-o literatură de specialitate se arată că factorii care privesc familia si care influențează
comportamentul infracțional în rândul minorilor sunt ”de mai multe feluri și provin dinspre
următoarele trei arii:

1. nivelul scăzut al strategiilor de control parental

2. deși controlul parenal este prezent, el este inadecvat sau ineficient

3. comportamentele antisociale ale părinților ce includ în grade diferite comportamente mai mult
sau ai puțin grave, printre care se numără metodele deviante de atingere a scopurilor” .( Poledna,
2002, pag.28)

Cu alte cuvinte, cei mai puternici predictori ai comportamentului infracțional al minorilor

provin din familie, din faptul că părinții nu exercită control suficient asupra lor, ori stilurile
parentale de creștere și educare sunt inadecvate și îi duc pe minori să dezvolte comportamente
delicvente, iar de cele mai multe ori, minorii fac ceea ce văd la părinții lor. Dacă părinții sunt
delincvenți, minorii copiază acel comportament, chiar dacă acele fapte comise nu sunt grave.

Tot în acel articol este explicat faptul că familiile monoparentale prezintă un grad ridicat de
adoptare a comportamentului infracțional, datorită faptului că , minorii cu un singur părinte sunt
de obicei neglijați, nu sunt supravegheați suficient, iar din această cauză, caută să se integreze
într-un grup de egali, care pot exercita presiuni asupra lor de a adopta un comportament
delincvent și de a comite fapte delicvente. Un alt factor prezentat este conflictul marital, care este
una dintre cele mai puternice experiențe din viața unui minor care îl conduc spre adoptarea
comportamentelor violente.

Totodată, din cauza neglijării copiilor, aceștia adoptă comportamente infracționale din cauză că
timpul lor nu este ocupat cu activități educaționale sau prosociale, ci sunt nesupravegheați, nu au
un program structurat de petrecere a timpului in mod eficient, ci nestructurat. Mai sunt și minorii
care sunt abuzați de către părinți din cauză că la rândul lor au fost abuzați de către părinți, iar
aceștia sunt predispuși ca la rândul lor să aibă comportament deviant.

14
Astfel, în funcție de factorii familiali care determină adoptarea comportamentului infracțional de
către minori, ” literatura de specialitate distinge între patru modele sau paradigme ale funcționării
familiei și anume:

- „paradigma neglijării parentale” - este propusă drept cadru de analiză a familiilor caracterizate
prin lipsa de implicare a părinților – în special a tatălui – și diminuarea sau absența supravegherii
parentale;

- „paradigma conflictului familial” - are în vedere analizarea familiilor în care părinții și copii se
regăsesc într-o rețea de conflicte constante; cel puțin la nivel conceptual, acest model poate
include și „paradigma familiei perturbate” , în situația unui dezechilibru relațional continuu;

- „paradigma familiei deviante” este cadrul de analiză al familiilor în care părinții au

comportamente deviante și chiar delincvente, determinându-i să tolereze sau chiar să încurajeze
aceste comportamente la copiii lor.( Maria Sandu, 2008, pag. 72-73)

Aceste paradigme descriu foarte bine factorii delicvenței juvenile din cadrul unei familii
disfuncționale. Factorii familiali care duc spre adoptarea unui comportament infracțional în
rândul minorilor sunt prezenați în următoarele tabele :

(Sursă : E. Nicolăescu, 2017,pag. 42)

În acest tabel, sunt factorii proximali, sunt acei factori care au un puternic impact asupra
comportamentului infracțional, iar factorii distali sunt factorii care operează prin factorii
proximali. De exemplu, problemele financiare din cadrul familiei pot fi determinate din cauza
lipsei de școlarizare a părinților.

15
(Sursă : E. Nicolăescu, 2017,pag. 42)

În acest tabel sunt prezentați toți factorii care influențează comportamentul infracțional al
minorilor în toate aspectele vieții lor, în special în familie. De fapt, se poate spune că familia
influențează toți ceilalți factori. De exemplu, lipsa educației școlare a părinților influențează
situația financiară a familiei, situația locativă a familiei și chiar adoptarea aceluiaș comportament
de către copii. Sau existența comportamentului infracțional în familie duce la învățarea și
adoptarea acestuia de către minori, chiar de mici, aceștia ajungând să aibă un debut infracțional
precoce. Totodată, existența unui comportament violent în familie, dintre părinți sau maltratarea
copiilor de către copii, duce la exteriorizarea sentimentelor copiilor printr-un comportament
agresiv și violent față de alți copii. De altfel, lipsa unei bune educații din partea părinților, sau o
educație prea aspră îi poate face pe copii să devină dependenți emoțional de cei din jurul lor, să
nu aibă stimă de sine, să nu își poată exprima sentimentele și trăirile de teamă că vor fi judecați
sau chiar pedepsiți și să își găsească refugiul într-un grup infracțional.

Așadar, familia reprezintă o influență considerabilă asupra creșterii și dezvoltării copiilor. Dacă
în familie nu există un echilibru, o ordine, un sistem de reguli funcționale bine puse la punct,
posibilitatea de comunicare deschisă cu toți membrii familiei și un sistem eficient de rezolvare a
problemelor, întreg sistemul familial are de suferit, iar copii pot avea un comportament deviant.

16
CAPITOLUL III. PREZENTAREA CERCETĂRII

3.1 Scopul , obiectivele și întrebările de cercetare

Scopul cercetarii este de a analiza legătura dintre comportamentul infracțional al minorilor și
disfuncționalitățile familiei de apartenență

Obiective : - identificarea pe baza studiului dosarelor de supraveghere, dacă printre minorii aflați
în supraveghere, sunt și minori care provin din familii disfuncționale

- Identificarea disfuncționalităților din familie așa cum apar ele în documentele studiate din
dosarele de probațiune
- Identificarea pe baza studiului dosarelor de probațiune a condiților familiale care au
facilitat angajarea minorilor în infracțiune
- Identificarea legăturii dintre comportamentul infracțional al minorilor și
disfuncționalitățile familiei.
- Identificarea pe baza dosarelor de probațiune a factorilor inhibitori (protectivi) ai
comportamentului infracțional al minorilor.

Întrebari de cercetare :

- Care sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune
(care au facilitat angajarea in comportamente deviate si apoi infractionale)?
- Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional la minorii aflati
în probațiune?
- Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și comportamentul infracțional?
- Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să renunțe
la comportamentul infracțional?

Ca metodă de cercetare am ales studiul documentelor, respectiv am analizat referate de evaluare

pre-sentențiale, iar ca instrumente de culegere a datelor am folosit grila de analiză a datelor, care
m-au ajutat să obțin informații socio-demografice, referitoare la situația familială, școlară, grupul
de prieteni și cum este realizată supravegherea minorilor în cadrul Serviciului de Probațiune
(anexa 1). Ca metode de prelucrare a datelor m-am folosit de analiza de conținut a documentelor.

17
3.2 Design-ul cercetării
Interesul pentru această temă, pentru o cercetare pe subiectul infracționalitătii minorilor care
provin din familii disfuncționale, s-a dezvoltat în urma cercetării anterioare, pentru realizarea
lucrării de licență pe subiectul supravegherii de către Serviciul de Probațiune a minorilor care
consumă droguri sau au săvârșit fapte penale sub influența drogurilor.

Familia este principala instituție de socializare în creșterea, dezvoltarea, educarea copiilor.

Familia este locul unde copilul, încă din primele zile de viață, învață. Începând de la cuvinte, la
sentimente, emoții, gesture, până la comportamente pe care le manifestă în relațiile personale,
sociale, școală, famile, etc. De fapt, drepturile fundamentale ale copilului stipulate în Convenția
cu privire la Drepturile Copilului, arată că, copii au nevoia de a crește și a se dezvolta în cadrul
familiei, unde părinții îi îndrumă, îi sprijină, îi ocrotesc, le ofera tot cee ace au nevoie pentru a
crește armonios.

Însă sunt tot mai multe familii ai căror copii nu primesc educația potrivită, nu au primit
ocrotire părintească, nu au avut parte de căldura familiei, de supravegherea necesară , caută toate
acestea în altă parte. Ajung să săvârșească infracțiuni , pentru că nu au un model parental pozitiv,
bun, sau unii minori prefer să consume droguri pentru că, chiar si pentru momentul acela scurt în
care sunt sub influența lor, aceștia uită de problemele de acasă.

Sunt de părere că această temă are importanță și este relevantă atât pentru sistemul penal
cât și pentru domeniul asistenței sociale. Acești tineri trebuie priviți și din perspectiva asistenței
sociale, având numeroase nevoi de suport social, fizic, emoțional, cât și de supraveghere și
măsuri în context juridic, care să îi ajute să își schimbe sau să renunțe la comportamentul
infracțional.

Lotul de subiecți ai cercetării se află în evidența Serviciului de Probațiune Cluj. Persoanele au

fost alese dupa criteriul : să fie minori aflați sub supraveghere la Servicul de Probațiune care au
săvârșit fapte penale și care provin din familii cu probleme. Aceștia au fost în număr de 10
minori, printre care și consumatori de droguri, care au săvârșit fapte penale și care se află în
supravegherea Serviciului de Probațiune Cluj.

18
Locația : Cercetarea a fost desfășurată în cadrul serviciului de Probațiune Cluj Napoca. Am ales
să desfășor aici cercetarea deoarece în acest loc mi-am desfășurat și practica de specialitate și mi-
a fost mult mai ușor să colaborez cu cei din cadrul Servicului. Accesul la Serviciul de Probațiune
Cluj a fost posibil pe baza unei cereri proprii în care am cerut acordul de a-mi desfășura
cercetarea în acel loc.

Accesul la informațiile despre subiecți s-a realizat pe baza studiului dosarelor minorilor, mai
ales a referatelor de evaluare a minorilor aflati în supravegherea Serviciului de Probațiune Cluj.

3.3 Aspecte referitoare la etica cercetării

1. Respectarea principiului confidențialității și a anonimității, realizat prin modificarea inițialelor
numelor minorilor din dosarele studiate și a omiterii scrierii unor informații precum localitatea
din care se află.

2. Studiul documentelor s-a realizat pe baza acordului și a permisiunii Consilierului de

Probațiune manager de caz, sub îndrumarea căreia am fost , cu condiția să le duc înapoi exact așa
cum le-am primit, iar analiza dosarelor s-a realizat sub supravegherea consilierilor, la sediul
Serviciului de Probațiune Cluj, unde consilierii treceau des.

În cadrul realizării cercetării am întâmpinat și anumite dificultăți : din cauza pandemiei nu mi s-a
permis accesul la Serviciul de Probațiune, fiind nevoită să aștept câteva luni să pot avea acces
înauntru, apoi, din cauza programului supraîncărcat al consilierilor de probațiune am fost nevoită
să merg de mai multe ori. Totodată, din cauza lipsei spațiului, am fost nevoită deseori să studiez
dosarele pe hol, ceea ce mi-a făcut mai dificil studiul, însă, în pofida acestor probleme, am reușit
să îmi realizez cercetarea și să răspund la întrebările cercetării.

3.4 Analiza și interpretarea datelor obținute prin studiul documentelor

Pentru a putea răspunde la întrebările de cercetare și pentru a realiza obiectivele cercetării
mele, am ales 10 dosare care acoperă perioada 2018-2021, ale unor minori aflați în supraveghere
la Serviciul de Probațiune din cauza săvârșirii de infracțiuni. În continuare voi prezenta cele 10
cazuri ce conțin informații relevante despre fiecare minor, situația familială ( din cate persoane
este compusă familia, istoric infracțional al familiei, legătura dintre minor și familie), situația
școlară a minorului , grupul de prieteni ( dacă aparține unui grup de infractori, dacă minorul a
fost influențat de grup să săvârșească fapte penale, sau dacă infracțiunile au fost comise în grup),
cauzele infracțiunilor comise, tipul de infracțiuni comise, factorii de risc care au dus la săvârșirea

19
faptelor penale de către minori, factori protectivi care i-ar putea ajuta să renunțe la
comportamentul infracțional, nivelul riscului de recidivă, măsura educativă ponunțată de
instanță. După prezentarea cazurilor voi analiza și interpreta informațiile relevante cercetării
mele.

CAZUL 1

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului V.R.

Situația familială : V.R., în vârstă de 15 ani, este fiul provenit din relația maritala a lui V.J și
V.R. Mama minorului lucrează ca agent de curățenie de peste 28 de ani, iar tatăl este diagnosticat
cu retard mintal ușor cu tulburări de comportament , epilepsie generalizată idiopatică, fiind
încadrat în gradul II de handicap, cu pensie lunară.

Spațiul locativ este unul modest, toti cei patru membrii ai familiei (inclusiv sora minorului în
vârstă de 13 ani) locuiesc intr-un apartament cu o cameră, în chirie, cameră cu suprafață mică, cu
un aspect înghesuit și neîngrijit. Chiria este destul de mare, însă aceștia nu pot beneficia de
subvenție din cauză că tatăl are amenzi neplătite la CTP Cluj. Familia V. se confruntă cu lipsuri,
întârzieri de plată a cheltuielilor de întreținere, ceea ce înseamnă că sunt probleme de ordin
financiar.

Climatul familial este unul tensionat, marcat de conflicte și violențe repetate pe fondul
problemelor de sănătate ale tatălui și a unui stil parental deficitar. În acest sens, în 2019, a fost
emis un ordin de protecție provizoriu împotriva tatălui minorului pe o perioada de 6 luni, cu
evacuarea acestuia din locuință, interzicerea oricărui contact cu soția, obligarea păstrării unei
distanțe de 200m față de soție și copii, locul de muncă al soției și școala copiilor. Mama a primit
sprijin și ajutor chiar și din partea DASM, prin Centrul pentru Prevenirea și Combaterea
Violenței în Familie, însă aceasta a refuzat serviciile de consiliere, dorind să se împace cu soțul
ei.

Traseul educațional al minorului este marcat de un numar foarte mare de absențe, rezultate
școlare scăzute și probleme de comportament. Încă din clasele primare minorul a manifestat
forme de agresivitate fizică și verbală în relația cu colegii de clasă, cadrele didactice, dar și
celelalte persoane din unitatea de învățământ. Aceste probleme s-au agravat în timp, rezultatele

20
sale la învățătură scăzând considerabil, evoluția sa școlară fiind afectată, inclusiv de numărul
mare de absențe nemotivate pe care le-a acumulat, înregistrând corigențe la mai multe discipline,
ceea ce a dus la repetarea clasei a V-a. În semestrul II, la solicitarea familiei, minorul a fost retras
din sistemul educațional, pe motiv medical, determinat de consumul de substanțe și
dezintoxicarea instituționalizată a acestuia.

Comportamentul școlar necorespunzător al minorului a fost dovedit prin următoarele fapte:

- Refuzul realizării sarcinilor școlare

- Denaturarea frecventă a adevărului
- Încercarea de obținere prin intimidare/forță a unor sume de bani de la alți elevi
- Furt de obiecte și bani de la elevi
- Provocarea, instigarea și participarea la acte de violență în unitatea de învățământ și în
afara ei
- Posesia/consumul de tutun/substanțe interzise în spațiul școlii, cât și în afară

Minorul a fost inclus în programe de consiliere și sprijin , însă acesta nu a frecventat aproape
deloc activitățile centrelor/sedințele de consiliere. Și colaborarea unității școlare cu familia
minorului a fost una dificilă, tatăl acestuia refuzând să accepte sugestiile și recomandările
dirigintelui, psihologului școlar, ci a incurajat comportamentul indezirabil al fiului său, pe care l-
a instigat la violentă față de cadrele didactice și colegi. Pentru acest comportament, tatăl
minorului a fost sancționat de către poliție.

În timp, minorul a asimilat practici negative în mediul social, s-a împrietenit cu persoane care
aveau preocupări infracționale, cu care petrecea mult timp. La vârsta de 7 ani a invățat să
fumeze, pentru ca ulterior, ca urmare a existentei unei practici în rândul grupului de prieteni de a
consuma marijuana, să ajungă să fumeze împreună cu ei, ocazional, mai tarziu, ajungand sa
crească numărul de tigări de cannabis, din cauza cărora a fost internat de mai multe ori la
psihiatrie, urmând mai multe scheme terapeutice cu evoluție stagnantă din cauză că nu respecta
indicațiile medicale. Minorul a ajuns să aibă diagnosticul de tulburare hiperkinetică de conduită,
tulburări mentale și de comportament datorate folosirii substanțelor interzise. Acesta a fost
evaluat în cadrul unei expertize medico-legale și a fost internat pentru stare post consum
substanțe psihoactive și alcool împreună cu două comprimat de Xanax, insă chiar si după o
evaluare ulterioară, minorul nu renunțase la acest comportament deviant.

21
În privința comportamentului adictiv, minorul afirmă că a consumat substanțe interzise din
cauza senzațiilor plăcute pe care i le oferea. Acesta a fost arestat la domiciliu, pe o perioadă de
30 de zile, perioadă în care nu a consumat substanțe din cauza interdicțiilor pe care trebuia să le
respecte. Minorul este cercetat pentru doua fapte penale, una de furt și una de tâlhărie, fapte
săvârșite individual față de aceeași persoană. Acesta a afirmat că regretă faptele, însă din
interviu, consilierul nu a constatat capacitatea minorului de a ințelege gravitatea faptelor sale.
Mama minorului a afirmat ca a încercat să îl educe, însă acesta nu o asculta. Tatăl este de părere
că acuzațiile referitoare la fiul său sunt nedrepte, punând vina asupra anturajului.

Factorii care au dus la comportamentul infracțional al minorului așa cum rezultă din studiul
referatului de evaluare:

- Mediul familial marcat de violență domestică

- Deficiențe de îndrumare, supraveghere și control din partea părinților, ceea ce a dus la o
internalizare insuficientă a valorilor și normelor prosociale
- Existența la nivelul familiei un model comportamental negativ, reprezentat de tatăl său
- Vulnerabilitate crescută față de influențele negative exterioare, parțial datorată și
imaturității sociale specifice vârstei
- Atitudini si deprinderi de tip prosocial insuficient consolidate
- Debut timpuriu, precum și consum ocazional de droguri de risc și alcool în antecedente
recente
- Debut timpuriu în activitatea infracțională
- Prezența tulburării de conduită hiperkinetică
- Asumarea doar parțială a responsabilităților faptelor
- Comportament agresiv în raport cu alte persoane
- Lipsa empatiei față de persoana vătămată.

Riscul săvârșirii de noi infracțiuni consemnat în referatul de evaluare studiat este unul mediu-
mare.

Propunerea argumentata din referatul presentențial este aplicarea măsurii educative neprivative
de libertate a asistării zilnice pe durata maximă de 6 luni, împreună cu respectarea unor obligații.

22
Tatăl minorului a contactat Serviciul de Probațiune pentru a comunica faptul că minorul nu
respectă planul asistării zilnice, are o atitudine nepotrivită față de părinți, Astfel că aceștia sunt
nevoiți să solicite ajutorul Serviciului de Probațiune , a unei fundații, precum și a școlii.

CAZUL 2

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului C.A.

Situația familială:C.A., provine din relatia de concubinaj a părinților lui, relație care a durat 6
ani. Când minorul avea 1 an, mama a renuntat la relația respectivă, din cauza consumului abuziv
de alcool al partenerului și a problemelor generate de acesta. Minorul nu și-a cunoscut tatăl,
deoarece acesta nu a vrut să mai păstreze legătura, iar după câțiva ani a decedat. Când minorul
avea 6 ani, mama acestuia a intrat în altă relație, care s-a implicat în creșterea și îngrijirea
minorului, însă din cauza problemelor de comportament ale minorului, de ceva timp, acesta nu se
mai implică deloc și nu mai este preocupat de evoluția minorului, astfel încât, întreaga
responsabilitate a revenit mamei. Mama a adoptat în general un stil parental permisiv, determinat
in mare parte de programul de muncă lung( mama fiind preocupată de obținerea veniturilor
necesare acoperirii nevoilor ei și ale fiului ei, ea și partenerul ei gospodărind separat veniturile) ,
iar pe de altă parte de conduita inadecvată a acestuia în mediul școlar și social. Din perspectiva
minorului, relația cu mama sa este una pozitivă, însă uneori, minorul manifestă un comportament
agresiv verbal.

Parcursul școlar a fost unul adecvat până în clasa a V-a, când acesta a dezvoltat o conduită de
dezinteres față de școală, deranja orele, din dorința de a se distra, absenta la cursuri. A fost
îndrumat la un control medical, în urma căruia a rezultat diagnostricul de tulburare hiperkinetică
cu deficit de atenție, pentru care i s-a administat tratament medicamentor, pe care l-a intrerupt
puțin mai târziu, deoarece acestea îi provocau stări de somnolență. Rezultatele școlare au fost
slabe, acesta repetând de două ori clasa a VII-a. A reușit să termine gimnaziul, s-a înscris la
liceu, însă a abandonat cursurile în primul semestru, deoarece nu i-a plăcut profilul la care s-a

23
înscris , ulterior angajându-se la un magazin alimentar. Minorul afirmă că beneficiile muncii sunt
superioare comparativ cu cele școlare, deoarece, acestea îi aduc bani.

Încă de la vârsta de 13 ani a intrat într-un anturaj cu preocupări similare cu ale lui
( distracție, plimbări prin oraș, conducerea de autovehicule, etc.). Acesta s-a împrietenit cu F.A,
care l-a învățat pe inculpat să conducă și au comis împreună mai multe infracțiuni – furt, inclusiv
de mașini, conducere fără permis, conducerea autovehiculelor neinmatriculate. Din discuțiile cu
minorul, acesta este conștient că faptul de a conduce fără permis și autoturisme neinmatriculate
reprezintă încălcarea legii, însă acesta a afirmat că aptitudinile sale de șofat sunt suficient
dezvoltate și avea convingerea că nu aveau să fie descoperiți de poliție.

Factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional așa cum rezultă din studiul
referatului de evaluare:

- Distracție și apartenență la grup infracțional

- Incurajarea reciprocă a membrilor grupului la compotament infracțional
- Lipsa controlului și a supravegherii parentale
- Lipsa modelului masculin în familie
- Stil de viata centrat pe satisfacerea nevoilor proprii (distracția), fără a conștientiza
consecințele acțiunilor sale

Riscul de a comite alte infracțiuni se situează la nivel mediu.

Propunerea argumentata din referatul presentențial este aplicarea măsurii educative a

consemnării la sfârșit de săptămână și respectarea unor obligații.

Factori protectivi:

- Sprijinul oferit de către mamă

- Implicarea în muncă
- Întreruperea legăturii cu anturajul din care face parte și afilierea sa la un grup cu o
conduită adecvată

În prezent, minorul a întrerupt legătura cu anturajul din care făcea parte, s-a înscris la cursuri
școlare de tip seral, iar mama îi oferă sprijin în vederea menținerii comportamentului prosocial.

24
 CAZUL 3

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului M.K.

Situația familială: M.K., (în prezent adult, 22 ani) este implicat într-o relatie de concubinaj cu
pertenera, împreună având o fiică de 3 luni. În prezent locuiște în altă țară alături de familia sa.
Acesta se ocupă de vânzarea-cumpărarea de autoturisme, împreună cu tatăl său, iar mama se
ocupă de gospodărie. Mama minorului îl prezintă într-o lumina favoabilă pe fiul ei și susține că,
deși nu a adoptat un stil parental sever, întotdeauna l-s supravegheat, însă unele dovezi arată
altceva, parcursul școlar al acestuia fiind întrerupt după absolvirea ciclului primar. Minorul a
afirmat că a terminat învățământul gimnazial, însă nu deține acte doveditoare.

În ceea ce privește istoricul infracțional al familiei, mama susține că a fost condamnată penal în
tinerețe pentru săvârșirea infracțiunii de racordare ilegală la rețeaua de electricitate. Tatăl
acestuia a executat o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă de doi ani pentru săvârșirea
infracțiunii de furt. De asemenea, cei doi soți s-au aflat în evidența Serviciului de Probaițiune
Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt.

Debutul infracțional al minorului: În 2016, pentru minor s-a dispus măsura educativă a
supravegherii, pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind în
evidența Serviciului de Probațiune Cluj.

În prezentul dosar penal, M.K., este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la furt calificat, ajutându-l pe vărul său să sustragă un telefon mobil dintr-un
magazin, distrăgându-i atenția vânzătoarei. Minorul a recunoascut parțial infracțiunea comisă,

25
susținând că a fost influențat negativ de vărul său . Acesta susține că nu era dezvoltat din punct
de vedere psihologic la acea vârstă (16 ani ) , nu a putut analiza situația la care era supus, astfel
că putea fi influențat ușor de persoane mai mari.

Analizând datele de mai sus, se poate constata ca familia M., din cauza stilului de viață nomad pe
care l-au adoptat, precum și a atitudinii indulgente pe care a avut-o față de copii, nu a reușit să îi
supravegheze în mod corespunzător și să le insufle valori morale și sociale, aceste aspecte fiind
reflectate de faptul că minorul a abandonat școala, nu deține o calificare profesională și își
procură banii din desfășurarea acelorași activități ca restul familiei, constând în comercializarea
autoturismelor, modalitate de obținere a veniturilor incertă, care implică anumire riscuri juridice.
De altfel, minorul a mărturisit ca a fost cercetat de organele de poliție pentru vânzarea unui
autoturism care s-a dovedit a fi furat de o altă persoană.

Factorii care au contribuit la comportamentul infracțional al minorului așa cum rezultă din
studiul referatului de evaluare:

- Mediul familial permisiv

- Modele negative ale părinților
- Lipsa unor repere morale
- Anturajul negativ
- Nerealizarea consecintelor faptelor săvârșite
- Tendința de a procura venituri in mod facil, prin recurgerea la fapte ilicite
- Istoric infracțional al părinților
- Debutul infracțional al minorului

Factori protectivi

- Familia
- Părăsirea anturajului negativ
- Găsirea unui loc stabil de muncă

Riscul de a comite noi infracțiuni – mediu-ridicat

Propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă a supravegherii pe o

perioadă de 4 luni cu imdeplinirea unor obligații.

26
Minorul a respectat aplicarea măsurii și a obligațiilor impuse, după aceasta mutându-se în
Anglia, lângă familia sa.

CAZUL 4

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului K.L.

Situația familială: K.L are 16 ani si provine dintr-o familie compusă din 6 membrii, parinții și 4
frați. Tatăl are 45 si ani, 3 clare, nu deține abilități de scriere/citire, fără ocupație, iar mama, 38
de ani, neșcolarizată, ingrijitoare animale. Minorul locuiește cu părinții, cei 4 frați.
Mediul familial în care a crescut minorul este unul disfuncțional, mama fiind nevoită să întrețină
și să susțină familia pe toate planurile, pe parcursul unor lungi perioade de timp, neavând
posibiliatatea să ofere afecțiunea și atenția necesare dezvoltării armonioase a copiilor săi. Astfel,
pe fondul consumului abuziv de alcool, tatăl minorului a comis infracțiune de viol asupra fiicei
soției sale ( provenită din altă relație a mamei) și a executat o pedeapsă privativă de libertate,
fiind încarcerat patru ani, timp în care mama inculpatului a preluat sarcinile soțului ei în
angajamentul de muncă din cadrul fermei de animale, pentru a aduce venituri în casă. De
asemenea, anul trecut tatăl minorului și-a pierdut vederea în urma unei intervenții chirurgicale,
iar mama este nevoită să se ocupe de toate treburile casnice, cât și să muncească pentru a a duce
venituri familiei.
Situația financiară: Din discuțiile cu membrii familiei, veniturile totale care le intră în casă sunt
în jur de 4000 de lei, însă mama susține că acoperă cu greu cheltuielile și nevoile de bază ale
tuturor membriilor. Aceștia locuiesc în casa sefului mamei, proprietarul plătind toate cheltuielile
de bază, și nu cere bani de chirie, dar, faptul că , deși le intra multi bani în casă, aceștia nu își pot
acoperii nevoile, denotă lipsa capacității de a administra corect veniturile.

27
Referitor la situația școlară a minorului, acesta a absolvit clasa a IV-a, cu riscul de a ramâne de
mai multe ori repetent. În prezent este înscris în clasa a V-a, forma de învățământ ”A doua
șansă”, în cadrul proiectului ”Școala face diferența”, proiect care a fost întrerupt din cauza
pandemiei. Minorul afirma ca nu are probleme de înțelegere/învățare, însă rezultatele foarte slabe
erau cauzate de numărul mare de absențe. Mama minorului relatează că acesta pleca de acasă
spre școală, însă de cele mai multe ori se oprea să se joace, sau mergea acasă la unchiul său,
pentru a se juca cu verișorii săi.
Astfel, din cauza absenței unei perioade lungi a tatălui și a lipsei de atenție și afecțiune
de care avea nevoie din partea părinților, minorul a dezvoltat comportamente problematice,
care au culminat cu implicarea sa în activități cu caracter infracțional.
În ceea ce privește istoricul infracțional al familiei, din informațiile accesate rezultă că tatăl
minorului a fost condamnat în perioada anilor 90 pentru comiterea unor infracțiuni contra
patrimoniului și pentru viol(caz prezentat mai sus), executând pedepsele în detenție.
În prezent, minorul este judecat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în
formă continuată, reținându-se în sarcina sa că a pătrus fără drept în mai multe locuințe, de unde
a sustras diferite bunuri și bani. Minorul a spus că a săvârșit faptele la îndemnul prietenului său,
care îi preciza casele în care să intre, știind că proprietarii nu sunt acasă. Acesta pe moment nu
și-a dat seama de gravitatea faptelor sale, însă le regretă.
Factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional al minorului așa cum
rezultă din studiul referatului de evaluare sunt:
- Nivelul educațional scăzut
- Insuficienta interiorizare a valorilor etice și morale
- Rezistența scăzută la presiunile exterioare
- Anturajul frecventat
- Neconștientizarea gravității faptelor comise
- Nivelul scăzut al empatiei
- Lipsa unui control parental eficient
- Modelul infracțional patern
- Situația materială problematică a familiei pusă pe fond de lipsa capacității administrării
eficiente a banilor
- Absenta figurii paterne o perioadă îndelungată

28
Factori protectivi :

- Dorința de a frecventa școala

- Valorizarea muncii și angajarea în loc de muncă stabil
- Recunoașterea faptelor comise

Riscul de comitere a unor noi infracțiuni – nivel mediu.

În cazul K.L. propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 4 luni. În prezent,
minorul respectă măsura impusă și obligațiile aferente.

CAZ 5
Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului L.M.
Situația familială: L.M are 16 ani si provine dintr-o familie separată, fiind crescut de tată și
bunica paternă, care a decedat în urmă cu doi ani. Mama minorului a părăsit familia când acesta
nu avea încă un an și nu s-a implicat în creșterea și educarea lui, situație care se menține și în
prezent. Minorul mai are doi frați vitregi. Tatăl minorului și unul din frații vitregi au fost
condamnați pentru infracțiuni de furt, tatăl a fost privat de libertate la vârsta de 19 ani, iar fratele
execută o pedeapsă privativă de libertate.
Mediul familial: În urmă cu câțiva ani, tatăl s-a recăsătorit, soția având doi copii care se află
într-un centru de plasament. Minorul a recunoscut că nu se înțelege bine cu cei doi adulți și
obișnuiește să nu le respecte autoritatea. Între aceștia se observă o relație tensionată. Așteptările
tatălui sunt ca minorul să ocupe un loc de muncă stabil și să îi respecte autoritatea, în timp ce
minorul este nemulțumit de așteptările tatălui cu privire la angajare, pentru că, spune el, din
cauza vârstei sale prea mici, nu reușește să își găsească un loc de muncă.
Situația locativă este una modestă și incertă, toată familia locuind într-un imobil compus din
două camere, alături de alți 8 membrii ai familiei extinse. Imobilul în care locuiesc are destinația
de locuință socială, fiind inițial închiriat bunicii minorului, iar după decesul acesteia, contractul a
fost incheiat pe unul din unchii minorului. Tatăl a solicitat Primăriei o altă locuință socială, însă
nu a primit răspuns favorabil, dar se află și în imposibilitatea de a plăti chirie. Minorul este
nemulțumit de numărul mare de persoane din casă, afirmând că acesta este principalul motiv

29
pentru care alege să își petreacă timpul la locuințele prietenilor, lipsind deseori mai multe zile de
acasă, fără permisiunea vreunui adult din familie. Acesta locuieste cele mai multe zile la prietena
sa, sau la alti prieteni, unii având antecedente penale și preocupări infracționale .
Problemele de comportament ale minorului au debutat încă din primii ani de școală, astfel, pe
timpul învățământului primar și gimanzial, minorul a frecventat mai multe unități școlare din
diferite localități , cauzele schimbărilor frecvente ale unităților școlare iin problemele de
comportament ale minorului, care obișnuia să absenteze, manifesta dezinteres sau un
comportament nepotrivit la orele de curs. Minorul a vrut să se înscrie la liceu, însă nu a avut
susținere din partea tatălui.
Stilul de viață adoptat de minor pentru o perioadă îndelungată de timp a fost caracterizat de
conduite antisociale: neglijarea școlii, anturaje problematice, absențe prelungite de acasă,
consum e alcool și substanțe psihoactive, conduite teribiliste. Tatăl minorului l-a caracterizat ca
fiind ”slab de minte”, apreciind că acesta este motivul problemelor de comportment si a
inconsecvenței școlare.
Situația financiară a familiei este una dificilă, minorul este întreținut de tată și soția acestuia,
însă cei doi nu au un loc de muncă stabil.
Minorul prezintă un trecut infracțional destul de greu, cu un an în urmă i-a fost aplicată măsura
educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, a fost sancționat
contravențional pentru săvârșirea de acte de perturbare a liniștii și ordinii publice și are în lucru 3
dosare penale ( două dosare care au ca obiect infracțiunea de furt, și un dosar care are ca obiect
infracțiunea de furt în scop de folosință).
Factorii care au determinat comiterea infracțiunii al minorului așa cum rezultă din studiul
referatului de evaluare:
- Nivelul educațional redus
- Absența unei ocupații stabile, adecvate vârstei
- Valorile promovate în familie
- Supravegherea deficitară
- Influența negativă a anturajului format din tineri cu preocupări antisociale și infracționale
- Numărul mare de infracțiuni comise
- Vârsta scăzută la data comiterii primei infracțiuni
- Petrecerea timpului în mod neconstructiv

30
 - Absența figurii materne din viața minorului
- Relații tensionate cu membrii familiei care se ocupă de educarea și creșterea sa
- Situația financiară și locativă nesatisfăcătoare a familiei
- Oportunități reduse de realizare a planurilor sale de viitor

Factori protectivi:

- Sprijinul material și emoțional, în limita posibilităților, din partea familiei

- Adoptarea unui comportaament prosocial

În cazul L.M. propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a asistării zilnice pe durata maximă.

Risc de a comite noi infracțiuni: nivel mediu spre mare.

Atât tatăl cât și mama vitregă au solicitat ajutorul Serviciului de Probațiune deoarece minorul are
o atitudine de neascultare față de ei și nu respectă obligațiile impuse de instanță.

31
 CAZ 6

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului N.S.

Situația familială: N.S. are 17 ani și sora sa de 19 ani, provin din cea de-a doua relație a mamei,
care a luat sfârșit din cauza unei relații extraconjugale a tatălui, cand minorul era nou născut.
Din cauza că părinții s-au despărțit când acesta era mic, între el și tată nu s-a creat o legătură de
atașament, minorul perceptându-l ca pe un cunoscut al familiei. Tatăl a participat la susținerea
materială a copilului și îl vizita ocazional. În urmă cu doi ani, tatăl minorului a decedat, iar
inainte de moartea acestuia, cei doi nu au mai tinut legătura din cauza problemelor de sătătate cu
care se confrunta tatăl.

De creșterea și educare copiilor s-a ocupat mama , depunând eforturi dosebite de a le

oferi un trai decent, deși mama are probleme grave de sănătate cardiace și oncologice. Timpul
petrecut cu copii era destul de limitat, în contextul în care , mama era implicată în activități
lucrative, deseori efectuând ore suplimentare . Cu toate acestea, traiectoria școlară și
comportamentală a celor doi copii a fost diferita, fata absolvind liceul cu rezultate foarte bune la
învățătură, asumându-și atât responsabilitățile care decurgeau în calitate de elev, cât și pe cele pe
care viața de familie le presupunea. Minorului i-a fost aproape imposibil să se conformeze
regulilor, atât în mediul școlar, cât și în cel familial. Acesta nu are un program structurat sau
planuri concrete de viitor.

32
Traseul educațional al minorului: acesta a absolvit clasele I-V, ulterior a fost înscris de trei ori
consecutiv în clasa a VI-a, însă a fost declarat repetent de fiecare dată din cauza numărului mare
de absențe, abandonând studiile. În mediul școlar minorul manifesta o atitudine pașnică și era
respectuos în relațiile cu professorii și colegii, însă făcea parte dintr-un anturaj alcătuit din
persoane cu o conduită problematică, fiind influențat negativ. Absenteismul, obișnuința de a avea
un program nestructurat și de a nu se supune regulilor, interesul scăzut pentru educație,
ineficiența stilului parental exercitat de către mamă au dus în cele din urmă la abandonul școlar
al inculpatului.

Programul zilnic al minorului este nestructurat și presupune activități neconstructive, zilnic se

întâlnește cu prieteni cu comportament problematic (abandon școlar, comportament antisocial).
Deși minorul dispune de mult timp liber, el nu își asumă sarcinile gospodărești, întorcându-se
acasa doar pentru a beneficia de grija mamei.

Trecutul infracțional al minorului este destul de amplu, acesta având mai multe dosare penale
pentru infracțiunile de tâlhărie, furt ( 4 dosare) și a fost sancționat contravențional . În prezent
este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și furt calificat. Minorul recunoaste parțial
comiterea infracțiunilor, asumându-și parțial vina. Minorul susține că se confruntă cu tentația
puternică de a obține bani prin orice mijloace, chiar și ilicite. Pe o parte nu lucrează, nu are
venituri și nu dorește să ii ceară mamei bani zilnic, iar pe de altă parte, are nevoie de bani pentru
a-și acoperi nevoile.

Mama minorului susține că a încercat să găsească soluții, însă fără rezultat. Se simte
depășită de situație, nu știe cum să intervină, dar nici nu are suficient timp, din cauza locului de
muncă.

Factorii care au determinat adoptarea comportamentului infracțional al minorului așa cum

rezultă din studiul referatului de evaluare:

- Ineficiența autorității părintești exercitate de mamă

- Dezinteresul pentru școală
- Abandonul școlar
- Obișnuința de a avea un program nestructurat bazat pe activități neconstructive
- Atitudinea de neconformare față de reguli

33
 - Tentația de a obține bani chiar și prin mijloace ilicite
- Lipsa conștientizării gravității faptelor sale
- Frecventarea unui anturaj negativ
- Lipsa modelului patern

Factori protectivi:

- Susținerea morală și materială oferită de familie

- Supunerea la reguli

Risc de a comite noi infracțiuni: nivel ridicat

În cazul N.S.. propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, minorul respectând programul
zilnic și obligațiile impuse.

CAZ 7

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului C.B.

Situația familială:C.B. are 17 ani și face parte dintr-o famile monoparentală de rromi, părinții
fiind despărțiți și mai are un frate mai mic, de 15 ani, care este în prezent internat într-un centru
de reeducare. Minorul locuiește cu tatăl lui, iar veniturile sunt insuficiente traiului decent,
obținute din colectarea de deșeuri de pe rampa de gunoi, de unde colectau pet-uri sau fier vechi
pe care îl vindeau la companii de reciclare.

Situația școlară: Minorul a renunțat la școală după absolvirea clasei a 4-a, nereușind să
achiziționeze bine deprinderile de scris și citit. Tatăl acestuia i-a retras dosarul din școală pe
motiv că nu are cu ce să îl întrețină în școală.

Minorul își petrece timpul în colonia de rromi unde locuiește, iar alături de prietenii lui
obișnuiește să frecventeze barurile și jocurile mecanice. La 14 ani a început să consume alcool,
ajungând de nenumărate ori în stare de ebrietate, dar a început să consume în compania
prietenilor săi substanțe psihotrope – prenadez, devenind un consumator sistematic (3,4 ori pe

34
săptămână) sau ori de câte își permitea să achiziționeze substanța respectivă, substanță care îi
inducea efecte plăcute, însă după încetarea efectelor, se inducea o stare de nervozitate și
neliniște.

Acești prieteni ai săi obișnuiau să săvârșească furturi sau alte fapte infracționale contra
patrimoniului pentru obținerea banilor de cheltuială, activitate pe care a început să o practice și
minorul. Acesta a comis multe furturi, întotdeauna în compania altora pentru că se temea să
acționeze singur, iar banii erau utilizați pentru jocurile mecanice, alimente, îmbrăcăminte , țigări
și substanțe psihoactive. Minorul se mai află până în prezent în curs de judecată în două dosare
pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

În prezent C.B. este judecat deoarece pe timp de noapte, împreună cu coinculpatul F.A. a
sustras prin violență fizică două telefoane mobile și produse alimentare. Minorul și-a asumat
responsabilitatea faptei și o pune pe seama consumului de substanțe psihogene, deoarece acestea
i-au dat o stare de nervozitate și lipsă de autocontrol. După ce a utilizat prenadez singur, acasă,
timp de 4 ore, a ieșit si s-a întâlnit cu F.A. afară, unde l-au atacat pe S.D. și i-au sustras bunurile.
El a considerat lipsa banilor o justificare a comportamentului său, nu a manifestat empatie și nu
a înțeles consecințele faptelor sale.

Factorii care au influențat conduita infracțională a minorului așa cum rezultă din studiul
referatului de evaluare:

- Zona de domiciliu / mediu sărac și locuit de persoane cu comportament delicvențional

- Lipsa supravegherii eficiente din partea tatălui

- Exemplul negativ al tatălui

- Abandonul școlar

- Influența grupului de prieteni

- Lipsa banilor

- Lipsa unor consecinte imediate a faptelor

- Consumul de alcool și droguri

- Vârsta mică la comiterea primei infracțiuni

35
 - Numărul ridicat de fapte penale săvârșite

- Lipsa unei calificări profesionale / lipsa unui loc de muncă

Factori protectivi:

- Interesul tatălui pentru schimbarea comportamentului

- Renunțarea la adicții
- Renunțarea la grupul de prietenei
- Reluarea cursurilor școlare

În cazul C.B.propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă

neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, minorul respectând programul
zilnic.

Riscul de a comite alte infracțiuni: ridicat

CAZ 8

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorei R.V.

Situația familială: R.V. în vârstă de 16 ani face parte dintr-o familie de rromi , familie
numeroasă compusă din 7 copii plus părinții, ea fiind cea mai mică dintre copii. Tatăl ei a
decedat în 2012 din cauza unei boli, iar mama ei a suferit un accident vascular în urma căruia a
rămas cu anumite probleme, iar toate acestea au dus la imposibilitatea de a avea control asupra
minorei. În prezent locuiește cu mama ei și cu unul dintre frați, restul fraților sunt plecați în
străinătate, cei 3 neavând venituri.

Debutul infracțional: Minora a început să consume substanțe etnobotanice la vârsta de 11 ani,

fiind influențată negativ de către fratele ei, D.V., care a fost consumator de droguri 3 ani. Fratele
ei a avut probleme de natură penală, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru
comiterea infracțiunii de tâlhărie. Din această cauză, minora a renunțat la școală după clasa a IV-
a, lipsea de acasă zile la rând. Și-a format un grup de prieteni consumatori de droguri, alături de
care își petrecea timpul și la care locuia când lipsea de acasă. Aceștia îi dădeau să consume

36
etnobotanice, dar și alte droguri de mare risc. A început să fure din magazine pentru a-și procura
droguri și pentru a merge în cluburi. Nu putea face distincție între real și imaginar, realitatea ei se
configura doar cand era sub influența substanțelor psihotrope. Multe din fapte nu și le amintește,
din cauză că se afla sub influența drogurilor.

Mai mult, la vârsta de 12 ani și-a început viața sexuală și a ajuns să se prostitueze pentru
bani ca să își procure droguri. Minora a consumat de la aurolac la droguri puternice, care i-au
fost oferite de prieteni sau le-a cumpărat, a furat și s-a prostituat pentru a le putea cumpăra. Când
se afla sub influența drogurilor era liniștită, însă când nu consuma, devenea extrem de violentă,
inclusiv față de mama ei, iar din cauza unui acces de furie față de mama ei, a fost internată la un
centru de Psihiatrie pediatrică și toxicomanii.

În prezent minora este judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și complicitate la

infracțiunea de furt. Într-o noapte, ea și cu încă un coinculpat au sustras 2 telefoane mobile, unul
fiind sustras cu violență , de la doi minori, fiind sustrase pentru a le vinde și pentru a-și cumpăra
droguri.

Factori care au dus la săvârșirea infracțiunilor de către minoră așa cum reiese din studiul
referatului de evaluare:

- Lipsa autorității parentale

- Stilul de viață dezorganizat, bazat pe distracție

- Anturaj consumator de droguri

- Obținerea de bunuri prin furt

- Nevoile materiale, lipsa banilor

- Probleme mentale din cauza consumului de droguri

- Abandonul școlar

- Consumul de droguri și prostituția

- Influența negativă a fratelui ei

- Vârsta mică la care a început să comită fapte penale

37
Factori protectivi:

- Sprijinul mamei
- Tratament medicamentos
- Renunțarea la stilul ei de viață, la droguri și prostituție
- Reluarea cursurilor școlare

În cazul R.V. propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 10 săptămâni. În
prezent, minora în urma unei internări la centrul de dezintoxicare, urmează un tratement
medicamentos și respect programul și obligațiile stabilite.

Riscul de a comite alte infracțiuni : mare / ridicat.

CAZ 9

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorei C.G.

Situația familială: C.G. are 15 ani , provine dintr-o relație pasagera a părinților săi. Tatăl nu a
recunoscut-o pe minoră, a menținut sporadic legătura cu ea, dar nu s-a implicat în educarea sau
susținerea sa materială. Mama minorei susține că tatăl a avut o influență negativă asupra minorei,
deoarece a încurajat-o să obțină venituri materiale prin practicarea prostituției, ceea ce i-a afectat
modul de a relaționa cu cei din jur , dar și viața socială și profesională.

Minora a dat naștere unei fetițe, neavând paternitatea cunoscută, în urma unei relații cu un baiat
de 19 ani, care în prezenrt execută o pedeapsă privativă de libertate. Mama minorei nu a fost de
acord cu relația celor doi, relatând că băiatul obișnuia să fie violent atât cu minora, cât și cu
membrii familiei lui, dar aveau și obiceiuri negative : se drogau, săvârșeau acte de tâlhărie și furt.

Situația locativă: Minora locuiește singură într-o garsonieră, în chirie, din cauză că, locuința
mamei este mică și insuficientă pentru ea, mama si concubinul ei, și nu dispune de intimitate.

38
Fiica ei a lasat-o în grija mamei, motiv pentru care familia se află în evidența Serviciului pentru
protecția copilului în vederea unei măsuri de protecție pentru aceasta. Până să locuiască singură,
minora în cea mai mare parte a timpului obișnuia să plece de acasă, fără știrea mamei, care era
nevoită să apeleze la poliție pentru a o localiza si a o aduce înapoi acasă. Ultima dată, minora a
lipsit de acasă o lună și jumătate, figurînd în evidența organelor de poliție ca ”dispărută de la
domiciliu”. Mama minorei a spus că până la 12 ani , minora a avut o atitudine adecvată, ulterior
aceasta a inceput să creeze probleme din ce în ce mai mari , să o mintă, să părăsească domiciliul
perioade îndelungate de timp, neputând să ofere explicații ale comportamentului minorei. Mama
o descrie pe inculpată ca fiind foarte posesivă și că aceasta își dorește foarte mult să atragă
atenția în permanență asupra ei.

Minora a început să lipsească de acasă începând cu vârsta de 12 ani, moment care

coincide cu mutarea prietenului mamei în locuința lor. Minora a relatat faptul că după ce a
împlinit 13 ani, prietenul mamei a început să o abuzeze sexual, imediat ce a aflat că și-a început
viața sexuală, susținând că a întreținut relatii sexuale cu ea chiar si de două ori pe zi. De
asemenea, el organiza petreceri cu mai multi prieteni și le obligau pe minora și prietenele ei să
întrețină relații sexuale în grup. Din această cauză minora a preferat să plece de acasă.

Debutul infracțional:Încă de la vârsta de 7-8 ani, inculpata a aderat la un anturaj problmatic și

a început să fure alimente și haine, susținând că recurgerea la infracțiuni a reprezentat o
modalitate de supravietuire și de întreținere a mamei, care suferise în acea perioadă o operație la
uter. Ulterior, la vârsta de 14 ani, a început să practice prostituția , ocazional, atunci când avea
nevoie de bani.

Parcursul școlar al minorei a avut o traiectorie descendentă, până în clasa a IV-a, având
rezultate bune la învățătură, iar din clasa a V-a, nu a mai dat randament. În clasa a VII-a, eleva a
fost declarată amânată cu media generală 6,55, nota la purtare fiind 6, cumulând 406 absențe
nemotivate. Nu s-a mai înscris la școală. Între timp, aceasta a început să consume și să distribuie
droguri, susținând că făcea parte dintr-un grup care se ocupa cu traficul de droguri, astfel că a
fost influențată de aceștia să-și procure venituri în mod ilicit. Mama sa a depus plăngere la Diicot
împotriva ei și a prietenilor ei , atunci când s-a hotărât să nu mai împartă veniturile cu ea. Minora
relata că mama se bucura atunci când primea bani, deși verbal o condamna pentru acțiunile ei.

39
 Minora s-a aflat în repetate rânduri în evidența Secției clinice de Psihiatrie Pediatrică și
Toxicomanii, cu diagnosticul de ”tulburare de conduită socializată, episod depresiv sever,
consum de substanțe psihoactive, situație familială atipică”, urmând un tratament .

Relațiile intrafamiliale sunt tensionate. Minora nu a fost supravegheată îndeaproape de către

mama ei, astfel că s-a creat o barieră de comunicare între ele , mama nereușind să facă față
situației și să se impună în fața minorei.

Inclusiv Poliția o consideră pe minoră un ”copil problemă”. Minora a fost plecată voluntar de
nenumărate ori de acasă, fiind găsită de organele de poliție după o perioadă de timp la diferite
adrese, de multe ori într-o stare deplorabilă, având un comportament necivilizat în societate, are
un anturaj problematic, format din persoane care au comis infracțiuni și cu care ea și-a petrecut
timpul încă de la o vârstă fragedă. Minora a fost sancționată contravențional de două ori pentru
proferare de injurii, expresii jignitoare sau amenințări cu acte de violență, respectiv constituirea
unui grup format din trei sau mai multe persoane în scopul de a săvârși fapte ilicite. În prezent
este cercetată pentru infracțiunea de furt calificat, și încă în două dosare pentru furt și tâlhărie
calificată. De asemenea, minora se află în evidenta Serviciului de Probațiune în vederea
executării măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 5 luni.

Istoricul infracțional al familiei: Membrii familiei sunt cunoscuți cu antecedente penale:

bunicul matern a executat pedeapsa închisorii în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii
de tentativă de omor, concubinul mamei s-a aflat în supravegherea SP, pentru săvârșirea
infracțiunii de conducere sub influența alcoolului și în trecut a fost privat de libertate timp de
aproximativ 11 ani pentru trafic de persoane, iar tatăl fiicei inculpatei este incarcerat și cercetat
pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional al minorei așa cum rezultă
din studiul referatului de evaluare:

- Mediul familial permisiv

- Modelul negativ al membrilor de familie
- Neasumarea responsabilităților parentale
- Stilul de viață dezorganizat
- Neconștientizarea consecințelor faptelor săvârșite

40
 - Autocontrolul insuficient
- Impulsivitatea și agresivitatea vrebal și fizic, simțindu-se neglijată de familie, dar și
persecutată, abuzată
- Practicarea prostituției ca principală sursă de venit
- Indiferența față de studii
- Abandonul școlar
- Nonconformismul acut
- Atitudinea de opoziție față de adulți
- Dificultățile de integrare socială
- Lipsa valorilor morale
- Setea de aventură și afirmare
- Anturajul problematic
- Debutul infracțional precoce

Factori protectivi:

- Suportul material oferit de către familie

- Implicarea în muncă

- Efortul de a evita prieteniile problematice

În cazul minorei propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a asistării zilnice pe durată maximă. Minora a fost internată într-un centru
de dezintoxicare, urmând un tratament medicamentos, aflându-se acasă sub supravegherea
mamei.

Riscul de a comite noi infracțiuni : nivel crescut

41
 CAZ 10

Informațiile prezentate sunt rezultatul studiului referatului de evaluare din dosarul de probațiune
al minorului M.A.

Situația infracțională: M.A. a ajuns sub supravegherea Serviciului de Probațiune la vârsta de 17

ani, pentru că a fost prins conducând pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda un
permis de conducere, această acțiune fiind influențată de starea de dezinhibare ca efect al
consumului de droguri .

Situația familială: Minorul provine dintr-o familie de rromi, din relația de concubinaj a
părinților săi și este al doilea copil din familie. Aceștia împreună cu sora mai mare al minorului,
lucrează în străinătate legal , ocupându-se de vânzarea florilor. Cei doi copii ai familiei au
crescut la bunicii lor , cât timp părinții erau plecați la muncă în străinătate. Atât minorul cât și
sora lui mergeau în vacanțe la părinții lor în Italia, sora lui rămânând acolo cu părinții, minorul
venind des acasa.

42
 Minorul avea un anturaj nepotrivit și o relație cu o tânără mai mare ca el, relație care a
creat tensiuni și neînțelegeri între minor și părinți și din cauza căreia minorul nu voia să rămână
lângă părinții lui în Italia. Acesta obișnuia să se distreze la biliard, la cluburi și în baruri cu
diferiți amici, cu care consuma substanțe etnobotanice și cu care își pierdea nopțile pe străzi.
Datorită plecării părinților în străinătate, cei doi copii nu au fost ținuți în școală, minorul
terminând doar clasele primare, renunțând apoi la școală.

Debutul infracțional a fost la vârsta de 12 ani, furând telefoane mobile și haine, atât în
străinătate cât și în țară, pentru a obține bani în vederea distracției și pentru a cumpăra droguri.
La 15 ani s-a implicat în multe infracțiuni atât singur cât și împreună cu prieteni de ai lui, pentru
a obține bani,recurgând la diferite metode de sustragere a bunurilor, recunoscând că în
momentul comiterii faptelor se afla sub influența substanțelor etnobotanice care îi dădeau o stare
de dezinhibare, și avea mare nevoie de bani pentru a-și achiziționa alte substanțe.

Trecutul infracțional al părinților: tatăl a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru

înșelăciune între anii 1994-1996. Sora lui, R.A. a fost condamnată atât în țară la pedepse cu
suspendarea sub supraveghere pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat , cât și în
străinătate, unde a fost arestată preventiv, iar ulterior a fost condamnată la o pedeapsă cu
suspendarea sub supraveghere a executării ei. Chiar și unii dintre membrii ai familiei de origine
ai mamei inculpatului sunt cunoscuți cu un comportament infracțional.

Factorii care au dus la săvârșirea faptelor penale de către minor, așa cum rezultă din studiul
referatului de evaluare:

- Vârsta la care a comis infracțiuni

- Lipsa familiei – familia lui fiind plecată în Italia, el fiind nesupravegheat

- Nevoia de bani pentru satisfacerea dorinței de distracție și pentru cumpărarea substanțelor

etnobotanice

- Consumul de droguri

- Trecutul infracțional al familiei sale – modele negative

- Anturajul nepotrivit

43
 - Abandonul școlar

- Lipsa unui loc de munca

- Petrecerea timpului liber în mod neconstructiv

Resursele pentru renunțarea comiterii infracțiunilor: personale, familiale, comunitate sunt

insuficiente pentru realizarea unor schimbări pozitive și reducerea riscului de recidivă.

În cazul M.A propunerea argumentata din referatul presentențial este măsura educativă
neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 4 luni , minorul aflându-se în riscul de a
nu respecta programul zilnic si măsurile impuse, deoarece nu este supravegheat.

Riscul de a comite noi infracțiuni este de nivel ridicat.

3.5 Analiza și interpretarea datelor obținute prin studiul documentelor

Metoda studiului documentelor m-a ajutat să găsesc informații relevante despre legătura dintre
comportamentul infracțional și disfuncționalitatea familiei. Fiecare caz este unul aparte, toate
având ceva specific pe langă o serie de aspecte care sunt comune cazurilor studiate. Le voi lua pe
rând răspunzând la fiecare întrebare a cercetării.

Primul caz este cel a lui V.R. în vârstă de 15 ani. Ca răspuns la prima întrebare a
cercetării: Care sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în
probațiune: tatăl lui este diagnosticat cu doua boli mintale, din urma cărora beneficiază de
pensie de boală. Spațiul locativ este modest și insuficient pentru cei patru membrii ai familiei, iar
chiria este mare și nu pot beneficia de subvenție din cauză că tatăl are amenzi neplătite la CTP.
Familia se confruntă cu probleme financiare, doar mama lucrează, de aceea sunt în întârziere cu
plata chiriei și a cheltuielilor. Pe lânga aceasta, climatul familial este unul tensionat, marcat de
conflicte și violențe repetate pe fondul problemelor de sănătate ale tatălui și a unui stil parental

44
deficitar. Si tatăl are un comportament deviant, din această cauză, tatăl a primit ordin de protecție
provizoriu, cu evacuarea lui din casă pe o perioadă de 6 luni, interzicerea oricărui contact cu
soția, obligarea păstrării unei distanțe de 200m față de soție și copii, locul de muncă al soției și
școala copiilor, însă soția a dorit să se împace cu el și nu a dorit să beneficieze de ajutorul
centrelor. Totodată, cînd minorul a avut probleme la școală, tatăl a refuzat să accepte sugestiile
și recomandările dirigintelui, psihologului școlar, și a incurajat comportamentul indezirabil al
fiului său, pe care l-a instigat la violentă față de cadrele didactice și colegi.

Așadar, disfuncționalitățile din familie în acest caz este marcată de o serie de probleme și
comportamente negative al unuia din membrii familiei față de restul membrilor.

A doua întrebare a cercetării: Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului
infracțional la minorii aflati în probațiune? Își găsește răspunsul în următoarele : lipsa
educației școlare . Minorul din acest caz a avut rezultate școlare slabe și probleme de
comportament, încă din clasele primare, manifestând forme de agresivitate fizică și verbală în
relația cu colegii de clasă, cadrele didactice, dar și celelalte persoane din unitatea de învățământ,
ceea ce a dus la rezultate slabe la învățătură, absențe nemotivate, corijențe la mai multe
discipline, repetarea clasei a V-a, urmată de retragerea lui din sistemul educațional (abandon
școlar). Alt factor care a facilitat comportamentul delincvent al minorului a fost influenta
negativa a tatăului său care l-a instigat la violență față de cadrele didactice și colegi. Un alt factor
este grupul de prieteni, s-a împrietenit cu persoane care aveau preocupări infracționale, care l-au
învățat încă de la 7 ani să fumeze, mai târziu ajungând să fumeze substanțe interzise, din cauza
cărora a primit diagnosticul de tulburare hiperkinetică de conduită, tulburări mixte ale abilităților
școlare, tulburări mentale și de comportament. Alti factori ce tin de disfunctionalități din familie
și socializarea deficitară:

- Mediul familial marcat de violență domstică

- Deficiențe de îndrumare, supraveghere și control din partea părinților, ceea ce a dus la o

internalizare insuficientă a valorilor și normelor prosociale

- Existența la nivelul familiei unui model comportamental negativ, reprezentat de tatăl său

- Vulnerabilitate crescută față de influențele negative exterioare, parțial datorată și

imaturității sociale specifice vârstei

45
 - Atitudini si deprinderi de tip prosocial insuficient consolidate

- Debut timpuriu, precum și consum ocazional de droguri de risc și alcool în antecedente

recente

- Debut timpuriu în activitatea infracțională

- Comportament agresiv în raport cu alte persoane

A treia întrebare de cercetare este : Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și
comportamentul infracțional? În acest caz, minorul a comis infracțiuni din cauza problemelor
din familie. Minorul trăiește într-un mediu conflictual, și este vulnerabil în fața unor noi contexte
infracționale. Părinții acestuia nu au reușit să îl ghideze și să îl responsabilizele în vederea
internalizării normelor și valorilor prosociale și pentru a evita implicarea în infracțiuni. Nu a avut
o educație potrivită, nu a avut un model parental pozitiv, ci din contra, copilăria lui a fost
marcată de violență și lipsuri. Totodată, tatăl minorului i-a încurajat comportamentul infracțional
și neadecvat față de alte persoane.

Însă, care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să
renunțe la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi ar putea fi : sprijinul
din partea mamei din toate punctele de vedere, motivația minorului pentru o conduită prosocială,
stabilirea unor planuri de viitor care presupun finalizarea studiilor școlare.

Cazul 2 este al lui C.A, in varsta de 16 ani. Ca răspuns la prima întrebare a cercetării: Care sunt
cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune :minorul a
crescut fără tată, mama despărțindu-se de el din cauza consumului excesiv de alcool și abuz,
când copilul avea un an . Minorul nu și-a cunoscut tatăl, deoarece acesta nu a vrut să mai
păstreze legătura, iar după câțiva ani a decedat. Mai târziu, mama a intrat în altă relație, în care
bărbatul nu se implică în educarea și creșterea copilului, toate responsabilitățile fiind pe umerii
mamei. Mama a adoptat un stil parental permisiv, din cauză că muncește mult, nu are timp să
stea acasă, motiv pentru care minorul a ajuns să aibă un comportament agresiv față de mama sa.
Așadar, lipsa tatălui în primii ani de viață, faptul că mama prea ocupată nu a reușit să se ocupe de

46
creșterea și educarea corectă a fiului său și să îi insufle norme și valori prosociale, au dus la
apariția problemelor în familie și în comportamentul minorului.

A doua întrebare a cercetării: Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului
infracțional la minorii aflati în probațiune? Cauzele sunt pe lângă lipsa modelului masculin în
familie, lipsa controlului și a supravegherii parentale, dezinteresul față de școală cu urmarea
imediată a abandonului școlar, apartenența la un grup cu preocupări infracționale, adoptarea unui
stil de viață centrat pe satisfacerea nevoilor proprii (distracția), fără a conștientiza consecințele
acțiunilor sale .

A treia întrebare este : Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și

comportamentul infracțional? În acest caz, se poate constata următoarele deficite care au dus
la adoptarea comportamentului infracțional de către minor: lipsei unei bune educații, a petrecerii
timpului în familie, unui model masculin, a interesului mamei pentru educație și supraveghere, a
unei bune îndrumări pentru activități prosociale, a încurajării de a continua școala, poate chiar și
a unor restricții impuse de mama.

Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să renunțe
la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi sunt

- Sprijinul oferit de către mamă

- Implicarea în muncă a minorului și terminarea studiilor

- Întreruperea legăturii cu anturajul din care face parte și afilierea sa la un grup cu o

conduită adecvată.

Al treilea caz este a lui M.K., adult în prezent, dar este cercetat pentru o infracțiune comisă când
era minor. Ca răspuns la prima întrebare a cercetării:Care sunt cele mai frecvente
disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune: mama acestuia nu a adoptat un
stil parental sever, dovadă fiind întreruperea studiilor după absolvirea ciclului primar. Pe lângă
aceasta, mama a fost condamnată penal în tinerețe pentru săvârșirea infracțiunii de racordare
ilegală la rețeaua de electricitate, tatăl a executat o pedeapsă privativă de libertate pe o perioadă
de doi ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt. De asemenea,acum puțin timp, cei doi soți s-au
aflat în evidența Serviciului de Probaițiune Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt. Cu alte

47
cuvinte, cauza stilului de viață nomad pe care l-au adoptat, precum și a atitudinii indulgente pe
care a avut-o față de copii, nu a reușit să îi supravegheze în mod corespunzător și să le insufle
valori morale și sociale și trecutul infracțional al părinților.

A doua întrebare a cercetării: Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului
infracțional la minorii aflati în probațiune? , în acest caz sunt: minorul a abandonat școala, nu
deține o calificare profesională și își procură banii din desfășurarea acelorași activități ca restul
familiei, constând în comercializarea autoturismelor, modalitate de obținere a veniturilor incertă,
care implică anumire riscuri juridice, mediul familial permisiv, modelele negative ale părinților ,
lipsa unor repere morale, anturajul negativ, nerealizarea consecintelor faptelor săvârșite,tendința
de a procura venituri in mod facil, prin recurgerea la fapte ilicite, istoricul infracțional al
părinților, debutul infracțional al minorului.

Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și comportamentul infracțional? În

acest caz, din punctul meu de vedere, minorul a învățat comportamentul infracțional al părinților
lui. Aceștia au fost un model negativ pentru minor, ambii săvârșind fapte penale. Pe lângă
aceasta, chiar și în prezent aceștia obțin venituri din aceleași activități, care implică riscuri
juridice, în loc să își găsească fiecare un loc de muncă stabil, mai ales că minorul , care acum
este adult, e și tată.

Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să renunțe
la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi sunt :

- Părăsirea anturajului negativ

- Găsirea unui loc stabil de muncă atât de către minor cât și de către părinți

Al patrulea caz este al lui K.L, care are 16 ani. Răspunsul la prima întrebare a cercetării care
sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune, este
unul complex: minorul face parte dintr-o familie numeroasă, cu care locuiește, compusă din 6
membrii: parinții și 4 frați. Tatăl are 45 si ani, 3 clase, nu deține abilități de scriere/citire, fără
ocupație, iar mama, 38 de ani, neșcolarizată, ingrijitoare animale. Mama este nevoită să întrețină
și să susțină familia pe toate planurile, neavând posibiliatatea să ofere afecțiunea și atenția
necesare dezvoltării armonioase a copiilor săi. Apoi, pe fondul consumului abuziv de alcool, tatăl
a comis infracțiune de viol asupra fiicei soției sale (provenită din altă relație a mamei) și a

48
executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind încarcerat patru ani, timp în care mama a preluat
sarcinile soțului ei în angajamentul de muncă din cadrul fermei de animale, pentru a aduce
venituri în casă. De asemenea, tatăl minorului și-a pierdut vederea în urma unei intervenții
chirurgicale, iar mama este nevoită să se ocupe de toate treburile casnice, cât și să muncească
pentru a a duce venituri familiei, venituri care sunt destul de mari, însă din cauză că mama nu
știe să gestioneze corect și eficient banii, acopera cu greu cheltuielile și nevoile membrilor
familiei, asta denotă lipsa capacității de a administra corect veniturile. Totodată, tatăl
inculpatului a fost condamnat în perioada anilor 90 pentru comiterea unor infracțiuni contra
patrimoniului și pentru viol(caz prezentat mai sus), executând pedepsele în detenție.

A doua întrebare a cercetării: Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului
infracțional la minorii aflati în probațiune? , în acest caz factorii de risc sunt: din cauza
absenței unei perioade lungi a tatălui și a lipsei de atenție și afecțiune de care avea nevoie din
partea părinților, minorul a dezvoltat comportamente problematice, care au culminat cu
implicarea sa în activități cu caracter infracțional. Pe lângă aceasta, nu frecventează cursurile
școlare, de cele mai multe ori, în loc să meargă la școală, merge la verișori sau la prieteni pentru
a petrece timp cu ei, deci prezintă un nivel educațional scăzut. Din cauza absențelor, riscă să
rămână repetent. De asemenea, infracțiunea pentru care este cercetat, a fost săvârșită la îndemnul
unui prieten, deci un alt factor este anturajul nepotrivit, cu preocupări infracționale. Pe lângă
aceasta, alti factori sunt : insuficienta interiorizare a valorilor etice și morale , rezistența scăzută
la presiunile exterioare, neconștientizarea gravității faptelor comise, lipsa unui control parental
eficient, modelul infracțional patern (adoptarea unui comportament infracțional ca al tatălui său),
situația materială problematică a familiei pusă pe fond de lipsa capacității administrării eficiente
a banilor, motiv pentru care a comis infracțiunea de furt.

A treia întrebare este : Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și

comportamentul infracțional? Minorul a adoptat comportamentul infracțional al tatălui său,
avândul ca model patern infracțional. Totodată, din cauza situației materiale problematice a
familiei din cauza administrării ineficient a banilor, minorul a comis infracțiunea de furt, pentru a
face rost de bani. Pe lângă aceasta, minorul nu a fost educat adecvat, nu a dobândit valori și
norme morale prosociale care să îl încurajeze la un comportament potrivit. Lipsa școlarizării

49
părinților au dus în cele din urmă la abandonul școlar al minorului. Toate acestea au dus la
adoptarea unui comportament infracțional.

Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să renunțe
la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi sunt :

- Dorința de a frecventa școala

- Valorizarea muncii și angajarea în loc de muncă stabil

- Recunoașterea faptelor comise

- Susținerea din partea familiei

- Supravegherea parentală

- Dorința de a-și schimba comportamentul

Cazul 5 este al lui L.M în vârstă de 16 ani. Răspunsul la prima întrebare a cercetării care sunt
cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune este :
provine dintr-o familie separată, fiind crescut de tată și bunica paternă, care a decedat în urmă cu
doi ani. Mama minorului a părăsit familia când acesta nu avea încă un an și nu s-a implicat în
creșterea și educarea lui, nici în prezent. Minorul mai are doi frați vitregi. Tatăl s-a recăsătorit,
soția având doi copii care se află într-un centru de plasament. Între aceștia există o relație
tensionată, bazată pe certuri zilnice. Tatăl are pretenția ca minorul să se angajeze, însă minorul ,
din cauza vârstei pre mici, nu se poate angaja, motiv pentru care apar neînțelegeri. Situația
locativă este una modestă și incertă, toată familia locuind într-un imobil compus din două
camere, alături de alți 8 membrii ai familiei extinse. Imobilul în care locuiesc are destinația de
locuință socială, fiind inițial închiriat bunicii inculpatului, iar după decesul acesteia, contractul a
fost incheiat pe unul din unchii minorului. Tatăl a solicitat Primăriei o altă locuință socială, însă
nu a primit răspuns favorabil, dar se află și în imposibilitatea de a plăti chirie. Situația financiară
a familiei este una dificilă, cei doi soți neavând un loc de muncă stabil. Tatăl minorului și unul
din frații vitregi au fost condamnați pentru infracțiuni de furt, tatăl a fost privat de libertate la
vârsta de 19 ani, iar fratele execută o pedeapsă privativă de libertate. Totodată, minorul nu a fost
susținut de către tatăl său să se înscrie la liceu, caracterizându-l ca fiind ”slab de minte”,
apreciind că acesta este motivul problemelor de comportment si a inconsecvenței școlare.

50
Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional la minorii aflati
în probațiune?

Problemele de comportament ale minorului au debutat încă din primii ani de școală, astfel, pe
timpul învățământului primar și gimanzial, minorul a frecventat mai multe unități școlare din
diferite localități , cauzele schimbărilor frecvente ale unităților școlare iin problemele de
comportament ale minorului, care obișnuia să absenteze, manifesta dezinteres sau un
comportament nepotrivit la orele de curs. Totodată, minorul a vrut să se înscrie la liceu, însă nu a
avut susținere din partea tatălui, ceea ce a determinat un parcurs educațional redus. Minorul a
inceput să adopte conduite antisociale: neglijarea școlii, anturaje problematice, absențe
prelungite de acasă, consum e alcool și substanțe psihoactive, conduite teribiliste. Acesta are un
trecut infracțional, ceea ce înseamnă un debut timpuriu al comportamentului infracțional, cu un
an în urmă i-a fost aplicată măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o
perioadă de 6 luni, a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea de acte de perturbare a
liniștii și ordinii publice și are în lucru 3 dosare penale ( două dosare care au ca obiect
infracțiunea de furt, și un dosar care are ca obiect infracțiunea de furt în scop de folosință). Alti
factori care au dus la adoptarea unui comportament infracțional: absența unei ocupații stabile,
adecvate vârstei, valorile promovate în familie, supravegherea deficitară, influența negativă a
anturajului format din tineri cu preocupări antisociale și infracționale, vârsta scăzută la data
comiterii primei infracțiuni, petrecerea timpului în mod neconstructiv, absența figurii materne
din viața minorului, relații tensionate cu membrii familiei care se ocupă de educarea și creșterea
sa, situația financiară și locativă nesatisfăcătoare a familiei, oportunități reduse de realizare a
planurilor sale de viitor.

A treia întrebare este : Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și

comportamentul infracțional? , răspunsul este unul complex. În primul rând, minorul a adoptat
un comportament infracțional asemănător cu al tatălui său. Apoi, din cazua situației locative , de
multe ori fugea de acasă și își petrecea timp cu tineri cu preocupări infracționale. Din cauza
lipsei banilor, a comis infracțiunea de furt. Din cauză că nu avea susținerea tatălui, a abandonat
școala și a adoptat o atitudine și un comportament ieșit din comun, inclusive consumul de

51
substanțe. Modelul familial negativ a fost principalul motiv pentru care a ănceput și minorul să
adopte un comportament infracțional.

Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să renunțe
la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi sunt :

- Sprijinul material și emoțional, în limita posibilităților, din partea familiei

- Adoptarea unui comportament prosocial

- Găsirea unui loc de muncă stabil sau a unor activități prosociale

- Continuarea studiilor

Cazul 6 este al lui N.S. care a fost crescut doar de mama, din cauză că tatăl a plecat de
acasă când el era mic, si nu au prea ținut legătura. Mama, desi are probleme grave de sănătate,
muncește, uneori ore suplimentare, pentru a întreține familia. Din cauza aceasta, nu s-a prea
ocupat de educația copiilor, N.S. obișnuind să nu se conformeze regulilor de acasă sau de la
școală. D Care sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în
probațiune in cauza stilului parental exercitat de către mamă, minorul a abandonat studiile. Care
sunt cauzele care au dus la disfuncționalitatea familiei? Lipsa tatălui, a modelului masculin,
problemele de sănătate ale mamei, asociate cu orele multe petrecute la muncă, fiind părinte
sinfgur mama minorului nu a putut acorda timpul necesar pentru educarea copilului, îndrumarea
lui într-o direcție bună, susținerea lui de a-și continua studiile. Mama se simte depășită de
situație, nu știe cum să intervină, dar nici nu are suficient timp, din cauza locului de muncă.

Care sunt factorii care au dus la adoptarea comportamentului infracțional la

minorii aflati în probațiune? În cazul acestui minor, pe lângă lipsa tatălui, lipsa educației de
acasă, ineficiența autorității părintești exercitate de mamă , a unui program structurat,
dezinteresul pentru școală, abandonul școlar, obișnuința de a avea un program nestructurat bazat
pe activități neconstructive, atitudinea de neconformare față de reguli, tentația de a obține bani
chiar și prin mijloace ilicite, anturajul alcătuit din persoane cu o conduită problematică, care îl
influențează negativ. Pe lângă aceasta, trecutul infracțional al minorului este destul de amplu,
acesta având mai multe dosare penale pentru infracțiunile de tâlhărie, furt ( 4 dosare) și a fost

52
sancționat contravențional . În prezent este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și furt
calificat.

A treia întrebare este : Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și

comportamentul infracțional? , răspunsul este că, minorul nu a avut un model patern bun și
efficient care să îl îndrume. Acesta și-a creat propriile reguli fără a asculta de mama lui. Pe lângă
aceasta, din cauză că mama nu câștiga suficienți bani ca să îi acopere toate nevoile minorului,
acesta a comis infracțiuni pentru a obține bani în mod ilicit. Din cauza unei proaste educații de
acasă, minorul, cât a fost în școală, nu avea respect față de profesori și colegi, ulterior, din cauza
absențelor, a abandonat școala.

Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să
renunțe la comportamentul infracțional? În acest caz, factorii protectivi sunt :

- Supunerea la reguli, reluarea studiilor, sprijinul din partea mamei

Al șaptelea caz este al lui C.B. în vârstă de 17 ani. Face parte dintr-o familie
disfuncțională, cu multe probleme. Care sunt cele mai frecvente disfuncționalități din
familiile minorilor aflați în probațiune Părinții sunt despărțiți și mai are un frate mai mic, de
15 ani, care este în prezent internat într-un centru de reeducare. Minorul locuiește cu tatăl lui, iar
veniturile sunt insuficiente traiului decent, sunt obținute din colectarea de deșeuri de pe rampa
de gunoi, pe care îl vând la companii de reciclare. Pe lângă aceasta, tatăl i-a retras dosarul de la
școală, în clasa a IV-a, pe motiv că nu are bani cu ce să îl întrețină la școală. Din această cauză,
minorul nu a dobândit bine deprinderi de scris și citit.

Minorul a ajuns să adopte un comportament infracțional din cauza mediului din care
provine, majoritatea persoanelor vecine au un comportament delicvent, mediul este unul sărac,
iar ca să supraviețuiască, recurg la metode ilicite de a obține bani. Totodată, lipsa mamei, a
educației de acasă, a modelului negativ al tatălui și al fratelui său, l-au încurajat să adopte un
comportament infracțional. Din cauză că tatăl este mult plecat pentru a colecta deșeuri, minorul
nesupravegheat, s-a împrietenit cu tineri delicvenți, consumatori de substanțe, alături de care a
ajuns că consume și el și să comită infracțiuni. Minorul a fost cercetat de mai multe ori pentru
infracțiuni de furt, ceea ce reprezinta o altă cauză a continuării săvârșirii de infracțiuni, toate cele

53
de mai sus, fiind raspuns la a doua întrebare : Care sunt factorii care au dus la adoptarea
comportamentului infracțional la minorii aflati în probațiune?

Între comportamentul infracțional al minorului și disfuncționalitatea familiei este o strânsă

legătură. Minorul a început să copieze modelele din familie, pe tatăl său și pe fratele său , care se
află într-un centru de reeducare. Din cauză că mama a plecat de acasă, tatălui i-a fost greu să
întrețină familia, ceea ce a dus la renunțarea băiatului la a merge la școală și de a-și petrece
timpul într-un mod neconstructiv și ineficient.

Minorul ar putea renunța la comportamentul infracțional dacă tatăl și-ar da interesul să îl ajute să
renunțe la comportament, dacă ar renunța la grupul de prieteni, dacă ar renunța la adicții, dacă ar
relua studiile, probabil dacă tatăl și-ar găsi un loc de muncă stabil, care să îl ajute să își întrețină
familia și să se ocupe de educarea copiilor. Aceștia sunt factorii protectivi care l-ar putea ajuta
pe minor să își schimbe comportamentul.

Cazul 8 este al lui R.V. în vârstă de 16 ani care provine dintr-o familie cu multe probleme.
Familia este foarte numeroasă, tatăl ei a decedat în urmă cu câțiva ani, iar mama ei a trecut
printr-o problemă gravă de sănătate în urma căreia a rămas cu probleme, fiind în imposibilitatea
de a obține venituri, și mai ales de a avea control asupra minorei. Unul din frați este consumator
e droguri și a fost privat de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Minora a adoptat
comportamentul fratelui său, începând să consume substanțe interzise, să lipsească zile la rând de
acasă, și chiar să renunțe la școală în clasa a IV-a. Sub influența drogurilor avea un
comportament violent, inclusiv față de mama ei, iar din cauza unui acces de furie față de mama
ei, a fost internată la un centru de Psihiatrie pediatrică și toxicomanii. Care sunt cele mai
frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune? Lipsa tatălui și
automat a unei autorități parentale, boala mamei urmată de imposibilitatea de control a minorei,
lipsa veniturilor, mediul sărac , și mai ales influența negativă a fratelui ei.

Minora și-a format un grup de prieteni consumatori de droguri, alături de care își petrecea
timpul și la care locuia când lipsea de acasă. Aceștia îi dădeau să consume etnobotanice, dar și
alte droguri de mare risc. A început să fure din magazine pentru a-și procura droguri și pentru a
merge în cluburi. Din cauza drogurilor a început să aibă probleme mentale, nu putea face

54
distincție între real și imaginar, realitatea ei se configura doar cand era sub influența
substanțelor . Pe lângă aceasta, și-a început viața sexuală la 12 ani și a început să se prostitueze
pentru bani, ca să își procure droguri, toate acestea reprezentând factorii care au dus la
adoptarea comportamentului infracțional.

În acest caz, relația dintre disfuncționalitatea familiei și comportamentul infracțional

constă în faptul că, tatăl fiind decedat, mama bolnavă, minora, fiindcă nu era controlată de o
persoană cu autoritate, a adoptat un stil de viață dezorganizat, bazat pe distracție. Din cauza
fratelui său a început să consume droguri și să fure pentru a-și procura droguri. Din cauza
problemelor financiare de acasă, minora fura și se prostitua pentru a avea bani.

Minora ar putea renunta la comportamentul infracțional, pentru că dispune de factori

protectivi sau resurse precum: ajutorul din partea mamei, moral și educațional, internarea într-un
centru de dezintoxicare, renunțarea la droguri, reluarea cursurilor școlare, abandonul grupului de
prieteni.

Cazul 9 este unul din cele mai grele pot sa spun, din punctul meu de vedere. Este a lui C.G. care
are 15 ani și provine dintr-o familie foarte disfuncțională. Care sunt cele mai frecvente
disfuncționalități din familiile minorilor aflați în probațiune? Tatăl minorei nu a recunoscut-
o ca fiind fiica lui, nu au prea ținut legătura, și nici nu s-a implicat în susținerea ei materială sau
educațională. Prietenul mamei s-a mutat la ei acasă când ea avea 12 ani, moment in care a
început să lipsească des de acasă și pentru perioade lungi, din cauza căreia mama a fost nevoită
să apeleze des la poliție să o găsească și să o aducă acasă. Ceea ce este mai grav, este faptul că, la
13 ani, când prietenul mamei a aflat că și-a început viața sexuală, a început să o abuzeze sexual,
chiar si de mai multe ori pe zi. Pe lângă aceasta, el organiza petreceri când mama nu era acasa,
își invita prietenii, și le obliga pe minora și prietenele ei să întrețină relații sexuale în grup.

Din această cauză, a preferat să plece de acasă. Mai mult, când minora a început să consume
droguri și ulterior să le vândă, mama a fost de acord cu comportamentul ei, deoarece împărțeau
banii. De asemenea, încurajat de tatăl ei , cu care sporadic ține legătura, a început să practice
prostituția, pentru bani. Din cauză că mama nu putea avea control asupra ei, minora a renunțat la
școală. Totodată, membrii familiei sunt cunoscuți cu antecedente penale: bunicul matern a

55
executat pedeapsa închisorii în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de
omor, concubinul mamei s-a aflat în supravegherea SP, pentru săvârșirea infracțiunii de
conducere sub influența alcoolului și în trecut a fost privat de libertate timp de aproximativ 11
ani pentru trafic de persoane, iar tatăl fiicei inculpatei este incarcerat și cercetat pentru săvârșirea
infracțiunilor de furt și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Pe lângă factorii de mai sus care au dus la comportamentul infracțional al minorei

precum: modelul negativ al familiei, lipsa tatălui, model parental permisiv, neasumarea
responsabilităților parentale, stilul de viață dezorganizat, impulsivitatea și agresivitatea verbală și
fizică, simțindu-se neglijată de familie, dar și persecutată, abuzată, practicarea prostituției ca
principală sursă de venit, abandonul școlar, lipsa valorilor morale, debutul infracțional precoce,
se mai poate adăuga și anturajul problematic în care a intrat. Aceasta a început să consume și să
distribuie droguri, susținând că făcea parte dintr-un grup care se ocupa cu traficul de droguri,
astfel că a fost influențată de aceștia să-și procure venituri în mod ilicit.

Legătura dintre comportamentul infracțional al minorei și disfuncționalitatea

familiei, constă chiar în imitarea comportamentului infracțional din familie, încurajarea comiterii
de infracțiuni de către mamă pentru procurarea banilor, nevoia de a pleca de acasă și de a comite
infracțiuni pentru nu a locui în casă cu un abuzator, lipsa sprijinului din partea familiei, a
educației și a supravegherii parentale a copiilor, neconștientizarea copiilor a consecintelor de pe
urma săvârșirii de infracțiuni, neluarea unor măsuri drastice încă de la prima abatere. Părinții, dar
și bunicii au fost un model negativ pentru minoră în ceea ce privește comportamentul
infracțional.

Însă, deși au fost un model negativ în creșterea minorei, părinții ar putea fi un sprijin pentru
minoră, un factor protectiv, ar putea-o îndruma să își reia studiile, să se interneze la un centru
de dezintoxicare, să renunțe la consum și la anturajul din care face parte.

Și ultimul caz, este al lui M.A. care a crescut la bunci din cauză că părinții sunt plecați în
străinătate la muncă. Acesta merge în vizită la ei ori de câte ori are ocazia. Din cauză că bunicii
nu îl prea supraveghează, minorul a adoptat un comportament bazat pe distracție fără să respecte
autoritatea persoanelor adulte din familie. Părinții lui au avut un trecut infracțional, tatăl a
executat o pedeapsă privativă de libertate pentru înșelăciune între anii 1994-1996. Sora lui, R.A.
a fost condamnată atât în țară la pedepse cu suspendarea sub supraveghere pentru comiterea unor

56
infracțiuni de furt calificat , cât și în străinătate, unde a fost arestată preventiv, iar ulterior a fost
condamnată la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării ei. Chiar și unii dintre
membrii ai familiei de origine ai mamei inculpatului sunt cunoscuți cu un comportament
infracțional. Acestea sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în
probațiune.

Pe lângă faptul că familia lui nu a fost lângă el pentru a-i oferi educație și susținere,
trecutul infracțional al membrilor familiei, minorul a abandonat școala în clasele primare. A
intrat într-un grup alcătuit din tineri cu preocupări infracționale, care l-au îndemnat și pe el să
comită infracțiuni și să consume droguri. Minorul a comis mai multe infracțiuni pentru a procura
bani în vederea achiziționării de droguri.

Minorul a ajuns să comită infracțiuni din nevoi : nevoia de bani, pentru că bunicii nu
aveau suficient venit , nevoia de bani pentru droguri, nevoia de adrenalină și de apartenență într-
un grup, pentru că lipsa părinților i-a dat un sentiment de singurătate. Din cauza plecării
părinților, bunicii nu au putut să îl întrețină la școală, de aceea a renunțat în clasele primare.
Aceatsa este legătura dintre comportamentul infracțional al minorului și disfuncționalitatea
familiei.

Din păcate, resursele pentru renunțarea comiterii infracțiunilor: personale, familiale,

comunitate sunt insuficiente pentru realizarea unor schimbări pozitive și reducerea riscului de
recidivă. Însă dacă părinții l-ar susține chiar și din străinătate să înceapă școala, să renunțe la
grupul de prieteni, să aibă respect față de bunici, și-ar putea schimba comportamentul.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Analiza documentelor din dosarele celor 10 cazuri au oferit răspunsuri concludente la cele patru
întrebări ale cercetării mele. În continuare voi fac un rezumat al raspunsurilor la fiecare întrebare.

1. Care sunt cele mai frecvente disfuncționalități din familiile minorilor aflați în
probațiune?

Din studiul documentelor am găsit mai multi factori care au contribuit la disfuncționalitatea
familiei :

57
- Economici – în această categorie întră familiile cu probleme financiare, din cauza cărora multe
familii au întârzieri de plată a cheltuielilor sau face imposibilă satisfacerea nevoilor membrilor
familiei. Totodată, lipsa capacității de a gestiona corect și eficient veniturile, crează tensiuni și
discuții în familie. Multe familii nu au un loc de muncă stabil , lucrează cu ziua, sau sunt nevoiți
să lucreze peste program pentru a câștiga suficienți bani pentru întreținerea familiei, însă lipsesc
mult de acasă, ceea ce duce la nesupravegherea copiilor și a prezenței autorității părintești.

- Factori ce țin de spațiu locativ. Multe familii trăiesc într-un mediu locativ sărac , spațiu mic,
insuficient pentru a locui mai multe persoane, (exemplu caz 5), ceea ce duce la tensiuni între
membrii familiei, sau absența copiilor de acasă pe o perioasă mai lungă.

- factori ce țin de structura familiei– intră familile monoparentale, determinate de separare, sau
lipsa unuia din părinți cauzată de deces, divorț, muncă în străinătate, copii crescând singuri, sau
cu frați mai mari sau cu bunicii (exemplu cazurile 2,5,6,7,8,9)

- factori medicali – părinți cu probleme de sănătate , care se află în imposibilitatea de a munci, de

a avea grijă de casă și implicit de copii, neglijarea membrilor familiei, a educației și a
supravegherii copiilor (exemplu caz 1 si 9)

- factori ce țin de educație – lipsa educației școlare a părinților. În majoritatea cazurilor

prezentate, părinții nu au urmat o școală, sunt analfabeți cee ace a influențat și interesul pentru
educația copiilor, nesusținându-I să participe la cursurile școlare, sau chiar le-a retras dosarele
din școli.

- factori ce țin de stilul parental adoptat și de relațiile cu membrii familiei – Toate familiile din
cazurile prezentate au adoptat un stil parental pernisiv, având o atitudine indulgentă față de copii,
sau o atitudine de nepăsare, ceea ce a dus la lipsa unei bune educații părintești,a insuflării
valorilor morale, lipsa supravegherii copiilor , a ocrotirii de influențele negative din jur. Climatul
familial este unul tensionat, marcat de conflicte , certuri zilnice și violențe repetate, care au dus
chiar la abuzuri fizice și psihice, sau chiar sexuale (caz 9). Totodată, unii părinti cum sunt cei
prezentați in cazurile 4 și 9, au incurajat comportamentul indezirabil sau nepotrivit, chiar
infracțional al minorilor. De exemplu, in cazul 9, mama a încurajat-o pe fiică să consume și să
vândă droguri pentru a aduce bani acasă, iar tatăl a încurajat-o să se prostitueze pentru bani. De

58
altfel, din cauza lipsei de educație de acasă și a supravegherii, minorii și-au început viața sexuală
prea devreme, urmând apoi adoptarea unui comportament infracțional cum este prostituția.

- influența negativă a unui membru din familie a dus la adoptarea unui comportament
infracțional la majoritatea minorilor din cazurile prezentate. De exemplu, prezența unui membru
consummator de droguri sau de alcool a dus la adoptarea aceluiaș comportament de catre minori.
Apoi, trecutul infracțional al părinților sau a altor membrii din familie , faptul că părinții au
comis fapte penale la rândul lor, că se află în inchisori sau că au adoptat un comportament adictiv
și violent în fața minorilor, a dus la adoptarea aceluiaș comportament, sau au început să consume
droguri , sau au devenit violenți cu membrii familiei sau colegii de școală, chiar au avut un debut
timpuriu al comportamentului infracțional .

2. Care sunt factorii de risc care au dus la adoptarea comportamentului infracțional

la minorii aflati în probațiune?

În primul rând, lipsa educației școlare, manifestată prin dezinteresul față de școală, chiar
abandon școlar sau retragerea de către părinți de la școală, rezultate școlare scăzute și probleme
de comportament, manifestate prin agresivitate fizică și verbală în relațiile cu colegii și cadrele
didactice,, încă din clasele primare, ceea ce a dus la rezultate slabe la învățătură, absențe
nemotivate, corigențe, repetarea anului școlar, urmată de retragerea din sistemul educațional. Din
păcate aceștia nu au avut susținere din partea părinților pentru continuarea studiilor. De aceea,
majoritatea nici nu pot avea o calificare profesională și au tendința de a-și procura banii din
desfășurarea unor activități cu caracter ilicit.

Apoi, din cauza valorilor promovate în familie. Unii părinți au încurajat comportamentul
infracțional al copiilor lor sau să aibă un comportament dezirabil (ex. Caz 4 – tatăl l-a instigat la
violență pe minor față de cadrele didactice) . Tot din familie, din cauza unor atitudini și
deprinderi de tip prosocial insuficient consolidate, părinții nu s-au ocupat de educația copiilor, de
insuflarea unor repere sau valori morale, din cauza unor deficiențe de îndrumare, supraveghere
și control din partea părinților, minorii au adoptat ușor un comportament bazat pe distracție și
fapte ilicite. Totodată, din cauza situației materiale problematice din familii, pusă pe fond de
lipsa banilor, a lipsei capacității administrării eficiente a banilor, motiv pentru care, unii minori
au comis infracțiuni de furt.

59
 Existența la nivelul familiei unui model comportamental negativ, sau a unui membru al
familiei care a avut un istoric infracțional, a dus la adoptarea aceluiaș stil comportamental de
către minori. Debutul timpuriu al comportamentului infracțional sau vârsta scăzută la data primei
infracțiuni este un alt factor, cei care au avut o vârstă mică la prima comitere a unei infracțiuni,
au șanse mai mari să nu își schimbe comportamentul infracțional.

Un alt factor care a influențat adoptarea comportamentului infracțional este grupul de

prieteni , apartenența unui grup de persoane cu preocupări infracționale , aceasta a dus la
vulnerabilitate crescută față de influențele negative exterioare, rezistență scăzută la presiunile
exterioare, parțial datorată ți imaturității specifice vârstei. Petrecerea timpului în mod
neconstructiv cu persoane cu comportament delicvent, a dus la obșnuința de a nu avea un
program structurat, bazat pe activități neconstructive, pe distracție, la o atitudine de
neconformare față de reguli, la tentații de a obține bani sau lucruri în mod ilicit, sau de a săvârși
infracțiuni mai grave. Totodată, prezența consumului de droguri sau de alcool în grupuri, a dus la
adoptarea aceluiaș comportament și chiar să săvârșească infracțiuni pentru a avea bani de
droguri. Din cauza consumului de droguri, au început să aibă probleme mentale, chiar să nu facă
distincția între real și imaginar. Mai mult, indemnați de ceilalți, majoritatea nu conștientizau
gravitatea faptelor comise, manifestând o atitudine de dezinteres.

Din cauza mediului din care provin, majoritatea persoanelor cu care interacționează în
mediul de proveniență, adica rude sau vecini, au un comportament delicvent, mediul este unul
sărac, iar ca să supraviețuiască, recurg la metode ilicite de a obține bani. Aceștia au oportunități
reduse de realizare a planurilor de viitor, din cauza stilului de viață adoptat.

Totodată, din cauza lipsei educației parentale și mai ales a unei educații sexuale, cateva tinere
prezentate în cazurile de mai sus, și-au început viața sexuală mult prea devreme, ulterior
ajungând să se prostitueze pentru bani sau pentru a-și procura droguri.

3.Care este legătura dintre disfuncționalitatea familiei și comportamentul infracțional al

minorului?

Copii învață comportamentul părinților lui. Majoritatea părinților din cazurile prezentate au avut
un trecut infracțional, iar minorii au adoptat comportamentul părinților lor. Unii părinți chiar le-

60
au încurajat comportamentul infracțional și neadecvat față de alte persoane, sau frații unora, fiind
consumatori sau având un trecut infracțional, i-au încurajat să consume droguri sau să
săvârșească infracțiuni pentru a-și procura droguri. Sau, lipsa școlarizării părinților au dus în
cele din urmă la abandonul școlar al minorulor. Copii nu au capacitatea de a filtra factorii
negativi astfel că ajung să copieze comportamentul fara sa isi dea seama daca este bine sau nu
ceea ce fac.

Pe lângă aceasta, unii monori trăiesc într-un mediu conflictual, care îi pune într-o stare de
vulnerabilitate de a se proteja de contexte infracționale. Părinții nu reușesc să îi ghideze și să îi
responsabilizele în vederea internalizării normelor și valorilor prosociale și pentru a evita
implicarea în infracțiuni. Nu au primit de acasă educația potrivită, nu a avut un model parental
pozitiv, ci din contra, copilăria lor a fost marcată de violență, lipsuri, certuri, conflicte, chiar și
abuzuri. De exemplu, În cazul 9 este prezentat exemplul unei minore care prefera să fugă de
acasă, să se prostitueze, să fure, numai să nu stea acasă, pentru că prietenul mamei ei o abuza
sexual.

O altă cauză ar fi lipsa unui părinte, sau a amândurora, din cauza căreia minorii fiindcă nu erau
controlați și supravegheați, au adoptat un stil de viață dezorganizat, bazat pe distracții, în
compania altor persoane cu comportament infracțional.

Totodată, din cauza situației materiale problematice a familiilor, din cauza administrării
ineficient a banilor, unii minori au comis infracțiunea de furt, pentru a face rost de bani. Cu alte
cuvinte, situația materială a familiei a condus la săvârșirea de infracțiuni. De exemplu, două
cazuri prezintă minore care au ajuns să se prostitueze pentru bani, pentru a da părinților bani sau
pentru a-și procura droguri. Apoi, din cauza situației locative, a numărului mare de membrii intr-
o locuință mica, înghesuită, în care nu aveau intimidate niciunul, minorii preferau să fugă de
acasă și să își petreacă timpul cu tineri cu preocupări infracționale, sau care erau dependenți de
alcool și droguri.

Din cercetarea mea am înteles că unii minori se simteau vinovați pentru conflictele prezente din
familie, de neînțelegrile dintre părinți, și erau mult mai vulnerabili la influențele negative din
afara familiei. În toate cazurile părinții nu se înțelegeau cu copii lor, nu găseau o cale de mijloc
pentru a rezolva conflictele si neînțelegerile, nu aveau o comunicare deschisă și eficientă cu
copii, nu erau interesați de satisfacerea nevoilor lor, ci doar de problemele lor personale sau de

61
problemele financiare. De exemplu cazul 9, minora a fost abuzată sexual foarte mult de prietenul
mamei ei, a obligat-o chiar să întrețină relații sexuale în grup, iar când i-a zis mamei, nu a crezut-
o, iar minora a preferat să lipsească de acasă un timp indelungat, timp în care a comis infracțiuni,
s-a împrietenit cu un infractor, și a dat naștere unei fetițe.

4. Care sunt factorii protectivi care i-ar putea ajuta pe minorii aflati în probațiune să
renunțe la comportamentul infracțional?

În toate cazurile, factorii protectivi care i-ar putea ajuta să renunțe la comportamentul
infracțional sunt : suportul din partea familiei, sprijinul material și emoțional, în limita
posibilităților, din partea familiei, supravegherea parentală, susținerea pentru reînceperea
studiilor în cazul celor care au renunțat, sau pentru continuarea studiilor ,dorința de a frecventa
școala, motivația pentru o conduită prosocială, întreruperea legăturii cu anturajul infracțional și
afilierea la un grup cu o conduită adecvată, recunoașterea faptelor comise și conștientizarea
consecințelor săvârșirii de infracțiuni, supunerea la reguli, renunțarea la dicții, iar în cazul
consumatorilor internarea într-un centru de dezintoxicare, dorința minorului de a-și schimba
comportamentul, valorizarea muncii și angajarea în loc de muncă stabil a părinților, pentru a-i
putea susține din toate punctele de vedere pe copii.

BIBLIOGRAFIE

62
Boudon,R. (coord.).(1997). Tratat de sociologie. Editura Humanitas, București

Bulgaru,M. (coord.).(2005). Asistența socială și justiția juvenilă: modalități de integrare și

cooperare – Culegere de articole elaborate în baza comunicărilor la Conferința științifică,
Chișinău

Cheianu S., Aspecte generale privind unii factori ce declanșează delicvența juvenilă, Revista
Analele Științifice, 2015

Durnescu, I. (2004). Manualul consilierului de reintegrare socială și supraveghere. Editura

Themis, Craiova

Durnescu, I. (coord.).(2011). Probațiunea: teorii, legislație și practică. Editura Polirom, Iași

Lupsa E., Bratu V., Sociologie. Manual pentru ciclul superior al liceului - clasa a XI-a, filiera
teoretică, profil umanist, specializările ştiinţe sociale, filologie şi filiera vocaţională, profil
militar MAI, specializarea ştiinţe sociale, Editura Corvin, 2006

Murzea I.C., "Delincvenţa juvenilă – abordări teoretice". Acta Universitatis George Bacovia.
Juridica, vol.4, 2/2015

Neamțu, G. (2003). Tratat de asistență socială. Editura Polirom, Iași

Nicolaescu, P.E., Factori de risc în comportamentul delicvent juvenil, Journal of Psychology.

Special Pedagogy. Social Work, Volume 49, Issue 4, 2017

Pașca, M. D. (2005). Infractorul minor și reintegrarea sa în comunitate. Editura Ardealul, Târgu

Mureș

Poledna, S. (2012). Devianță și control social – Suport de curs, an II, Cluj-Napoca

63
Poledna, S. (coord.).(2002). Modalități de intervenție psihosocială în activitatea de probațiune,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca

Poledna, S., Metode de asistență social (III): Consilierea individului și familie, Suport de curs,
2013

Poledna, S. (2016). Reintegrarea infractorilor: strategii și programe de asistare socială – Suport

de curs, an III, Cluj Napoca

Sandu,M., Revista de cercetare și intervenție socială, Edituta Lumen, 2008

Stănișor,E. (2003). Delincvența juvenilă. Editura Oscar Print, București

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-familiei/notiuni-introductive/ ,
accesat la data de 05.06.2021, ora 21.06

Codul Civil

64
 ANEXE

ANEXA 1

GRILĂ DE ANALIZĂ A DOCUMENTELOR PENTRU MINORII AFLAȚI ÎN

SUPRAVEGHEREA SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE CLUJ

I. Informații socio-demografice
-vârsta
-infracțiunea comisă
-nivelul de școlarizare (clasa)
-etnia
II. Situația familială
-membrii familiei
-istoric infracțional în familie
-legătura cu familia
III. Situația școlară
-participare frecventă / absenteism
-rezultate școlare
-implicarea în activități extrașcolare
-legătura cu profesorii și colegii
IV. Grupul de prieteni
-vârsta prietenilor
-apartenența la anumite grupuri / bande
-influența grupului de prieteni asupra comportamentului minorului ( dacă ei l-au influențat să
adopte un comportament infracțional)
V. Supravegherea si asistarea în cadrul Serviciului de Probațiune
-infractiunea comisa
-măsura educativa pronunțata de istanță
- factorii care influențează comportamentul infracțional al minorilor
- factorii protectivi

65