IV.3.

TEORII SOCIOLOGICE
Teoriile sociologice considera ca dependenta fata de drog este un proces
social mai degraba decat o relatie intre proprietatile fizice ale drogului si impactul
lor asupra organismului uman.
Consumul de droguri ilicite a aparut ca un fenomen cu dimensiuni sociale in anii
1950-1960, in cursul masivelor si dramaticelor mutatii culturale ale lumii
occidentale. Comunitatile in care se instaleaza consumul de droguri se gasesc, de
regula, intr-o stare de "dezorientare culturala", cultura inteleasa intr-un sens larg, ca
un ansamblu de concepte functionale sau valori prin care individul se integreaza
intr-o comunitate. Aceasta stare de dezorientare este mai pronuntata la tineri, care
in mod firesc se afla la virsta cautarii propriei identitatii si a identitatii lor sociale,
cautare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri apare frecvent
asociat cu o cultura alternativa, atractiva, care este opusa comunitatii in care tinerii
nu se simt integrati (8).
In acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a
produs in anii 1960, odata cu aparitia fenomenului hippie, ca semn de protest
impotriva unei "societati tehnocratice, dominate de conventii si structuri burgheze,
in mare parte ipocrite". Tinerii apartinand acestei miscari s-au distins de la bun
inceput printr-un comportament sfidator, caracterizat prin: trai in comun pe strada,
un aspect exterior particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers descult), amor
liber, cersetorie si, mai ales consum de droguri, in special halucinogene, in cadrul
unor ceremonii care imitau religiile orientale.
Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa hippie"; el era
promotor al drogarii cu LSD si, el insusi, toxicoman. Timothy Leary propunea
adeptilor sai o mistica psihedelica bazata pe transe artificiale obtinute cu ajutorul

drogurilor.
Tigara de marijuana, alaturi de consumul altor droguri, a devenit un simbol al unei
mistici psihedelice bazata pe transe artificiale si pe o subcultura a dropout-ului,
adica a evaziunii din sistemul social, miscarea hippie aparind ca o forma de
inadaptare la exigentele unei societati dezumanizate de rationalizare. in sensul
promovat de miscarea hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre
generatii, al solidaritatii intre tineri, o forma de evaziune dintr-o societate dominata
de adulti (8, 30).
Fenomenul hippie s-a extins rapid in lume, prin imitatie, dar si in semn de protest
al tinerilor fata de societatea in care traiau.
Apogeul nemultumirilor sociale a fost atins in perioada 1968-1970, fiind marcat in
unele tari occidentale de revolte ale tinerilor.
Dupa aceasta perioada de apogeu, miscarea hippie a cazut in desuetudine,
disparind treptat. in urma sa au ramas, insa, o serie de obiceiuri nocive, dintre care
consumul de droguri s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin cresteri
alarmante de la an la an si prin afectarea unui numar din ce in ce mai mare de
persoane, din cele mai diverse categorii ale populatiei, iar tipurile de droguri
consumate s-au diversificat din ce in ce mai mult (8).
John Clausen sustine ca dependenta fata de opiacee si, in special, fata de morfina si
heroina reprezinta consecinta unui proces de invatare sociala, rezultat al
interactiunii sau asocierii individului cu alti indivizi dependenti. Initierea in
consumul de droguri si adoptarea, in timp a unei conduite caracteristice
toxicomanului, se deruleaza in mod aproape identic in marea majoritate a cazurilor.
Drogul este oferit initial de catre un grup de prieteni, ei insisi consumatori de drog;

tinarului i se propune sa incerce drogul in cadrul unei reuniuni, caracterizata printro atmosfera de grup favorabila acestui gen de experiente. Alteori, tinarul invata sa
consume droguri de la alti adulti sau chiar de la unii membri ai familiei sale. Doar
o mica parte dintre indivizi, circa 10%, cauta ei insisi, in mod voluntar, o ocazie de
a consuma drogul si doar citiva incep consumul de drog la indemnurile
traficantilor.
La inceput, drogul are doar rolul de a oferi cautarea unei experiente inedite,
utilizarea acestuia de catre consumatorul "ocazional" fiind in functie de
disponibilitatea sa in cadrul grupului. Din momentul in care consumatorul
"ocazional" se transforma intr-un consumator "de cariera", el descopera o sursa de
aprovizionare cu drog mai stabila decit cea oferita de grupul de prieteni. El isi
creeaza o serie de legaturi prin intermediul carora isi poate procura oricind, cu
usurinta, drogul, dar realizarea acestor legaturi presupune ca individul sa fi fost
identificat ca un consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduita de
la alti consumatori de droguri si prin asimilarea experientei acestora si, nu mai
putin important, sa fie prezentat unor persoane potrivite de catre persoane potrivite.
Se poate concluziona ca, din nefericire, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor
este oferit tocmai de catre prieteni, care deja au cunoscut experiente legate de drog
si care o pot face chiar pentru a obtine profituri din traficul de droguri.
Robert R. Bell arata faptul ca exista o relatie intre saracie si consumul de droguri,
dependenta fiind mai frecvent intilnita in comunitatile caracterizate prin multe
probleme sociale, cum ar fi: delincventa, abandonul scolar, vagabondajul, somajul,
dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor dependenti sint adulti.
Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul ca nu exista un model unic al

procesului de dependenta fata de droguri, valabil pentru toate tarile sau pentru toate
zonele geografice. Exista o baza sociala a consumului de droguri care consta din
reactiile sociale indreptate impotriva consumatorilor, care au ca scop controlul
drogurilor si se regasesc in rolul pe care si-l asuma consumatorul de droguri. De
pilda, in tarile in care consumul de droguri este considerat infractiune,
consumatorul este privit ca un criminal, el este fortat sa comita o serie de delicte
pentru a-si procura drogul si pentru a obtine banii necesari cumpararii acestuia. in
aceste tari, consumatorul este supus unor puternice presiuni ale unei adevarate
subculturi a drogurilor, formata ca urmare a exploatarii exercitate de catre
organizatiile criminale care monopolizeaza drogurile, dar si presiunii exercitate de
hartuiala politiei, de tratamentele specifice la care este supus periodic si, de ce nu,
stigmatizarii sale de catre restul populatiei. Se poate conchide ca aceasta veritabila
subcultura a consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care
deriva din necesitatea protejarii fata de toate presiunile legale sau ilegale la care
este supus consumatorul, iar pe de alta parte un rol adaptativ, care consta din
acceptarea si ajustarea in raport de existenta sa. Se desprinde, astfel, ideea ca
semnificatiile sociale atribuite consumului de droguri intr-o societate sau intr-o
cultura, au o importanta covirsitoare, stilul de viata al consumatorului de droguri si
efectele ce deriva din acest obicei, fiind strins legate de valorile, normele si
asteptarile mediului social (24).
Dependenta fata de droguri ca forma de evaziune - Robert Merton
Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei
teorii, dependenta fata de droguri sa fie pusa in relatie cu formele de adaptare la
conditiile sociale.
El arata ca individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor

clase sociale defavorizate, a incercat sa urmareasca in mod irealist scopuri

culturale inalt valorizate de catre societatea in care traieste, dar pe care nu le poate
atinge ca urmare a unor blocaje existente in folosirea unor mijloace legitime. Ca
urmare, el este nevoit sa recurga la mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului ca
nu are acces nici la scopurile propuse de catre societate si nici la mijloacele
legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la aceasta stare de
discrepanta intre scopuri si mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere
din viata sociala, care ii permite sa faca abstractie de scopurile culturale si de
mijloacele legitime.
Abordarea lui Merton a fost supusa unor critici, exprimate mai ales de catre
Marshall Clinard si Robert Meier, care arata ca evaziunea nu poate fi aplicata
intotdeauna consumatorilor de droguri, care nu sint numai persoane asociale ci pot
fi persoane active, integrate in societate, cu responsabilitati sociale si profesionale
(de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin in contact nemijlocit cu
drogurile). De asemenea, consumul de droguri poate fi si expresia unui
comportament inovator, desfasurat in scopul cautarii unor experiente noi si
incitante, poate exprima unele ritualuri in anumite culturi traditionale sau o
atitudine de razvratire impotriva adultilor exprimata de catre adolescenti si tineri
(24). Teoria "dublului esec" al consumatorului de droguri - Richard Cloward si
Lloyd Ohlin Richard Cloward si Lloyd Ohlin au reluat conceptia lui Robert Merton
privitoare la evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri, subliniind ca
aceasta conduita nu semnifica doar incapacitatea individului de a avea acces la
mijloace legitime, ci este un "dublu esec" si anume acela de a avea acces atit la
mijloace legitime, cit si ilegitime si de a esua in incercarile de a le utiliza, in
ambele situatii.

Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru ca nu este capabil sa utilizeze

mijloace ilegitime pentru realizarea scopurilor datorita prohibitiilor pe care le-a
internalizat in structura personalitatii sale, fie datorita blocarii mijloacelor legitime
de atingere a scopurilor.
Se ajunge, astfel, la un dublu esec, care va duce la retragerea individului din
societate, asocialitatea sa, si implicit, recurgerea la consumul de droguri (24).
Relatia anomie-dependenta fata de droguri in conceptia lui Alfred Lindesmith si
John Gagnon
in opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifica
intotdeauna o conduita devianta, avind in vedere faptul ca notiunea de devianta
este relativa, dependenta de conditii de loc, de timp si de cel care o defineste,
intelegind prin aceasta ca ceea ce pentru o anumita clasa sociala, categorie
ocupationala sau religioasa inseamna devianta, pentru o alta reprezinta o conduita
normala (de exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu important
pentru o serie de afectiuni, in special respiratorii, dar si obiect de cult, fiind folosita
in ceremoniile religioase).
O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existenta unui context
legitim, nondeviant, ceea ce pune sub semnul intrebarii teoria anomiei si a
deviantei a lui Merton. Lindesmith si Gagnon arata ca starea de anomie poate fi
prezenta inainte ca individul sa devina dependent de droguri, afirmatie
exemplificata prin situatia existenta in SUA. in aceasta tara, in secolul al XIX-lea,
dependenta de droguri caracteriza mai degraba indivizii albi si mai putin pe negri,
femeile mai mult decit barbatii si reprezentantii claselor cu statut socio-economic
mijlociu si ridicat decit pe cei din clasele defavorizate. in conceptia celor doi
autori, factorul principal care a determinat schimbari radicale in distributia

consumului si dependentei fata de droguri a fost schimbarea politicii oficiale care a

determinat trecerea la consumul de droguri in ilegitimitate. Ca urmare a acestui
lucru, a luat nastere comertul ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legaturi cu
lumea interlopa, persoane dispuse sa-si asume unele riscuri pentru a obtine
profituri materiale substantiale. Apare astfel ideea ca nu starea de anomie, care era
prezenta si in secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependenta fata de
droguri, ci efectele unei politici oficiale represive si disponibilitatea drogurilor in
anumite arii, deci, schimbarea in oportunitatile utilizarii drogurilor.
Autorii lanseaza ideea ca accesul la droguri este o cauza mai importanta a
consumului si dependentei decit starea de anomie, aducind ca argument faptul ca in
rindul medicilor, asistentelor, farmacistilor, se inregistreaza rate inalte de
dependenta fata de droguri. De asemenea, numarul mare de consumatori si
dependenti de droguri din ghetourile negrilor din SUA este consecinta traficului
mai intens de droguri in aceste arii urbane, politicii represive mai slabe si
presiunilor exercitate asupra populatiei din aceste zone de a gasi surse de venit prin
manipularea drogurilor.
Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, conceptiei avansate de catre Cloward
si Ohlin, punind sub semnul indoielii ipoteza conform careia dependenta de
droguri este un "dublu esec". Ei arata faptul ca multi dintre indivizii dependenti de
droguri erau delincventi inainte de a deveni dependenti, datorita accesului legitim
la droguri. De asemenea, trebuie facuta o distinctie intre indivizii care sint ratati
pentru ca sint dependenti de droguri si cei care sint dependenti de droguri pentru ca
sint ratati. in opinia autorilor, ipoteza "dublului esec" confunda cauzele cu efectele.
in realitate, cea mai importanta cauza a esecului este chiar consumul de droguri, iar
starea de dependenta mai degraba intensifica starea de anomie decit o determina

(24).
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fata de droguri si
simptomele sindromului de abstinenta.
Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependenta fata de opiacee
prin asocierea sa cu credinta individului ca in momentul intreruperii administrarii
drogului, starea sa se va inrautati datorita instalarii sindromului de abstinenta.
Asadar, individul continua sa consume drogul si devine dependent pentru a evita
aparitia simptomelor sindromului de abstinenta. Pentru ca instalarea procesul de
dependenta sa poata fi explicata in acest mod, este necesar ca individul sa fi trecut
prin starea extrem de penibila indusa de sindromul de abstinenta la opiacee si, mai
mult, sa constientizeze aceasta stare, deci sa intervina un element de natura
cognitiva.
Conceptia lui Lindesmith conform careia motivatia principala a consumului de
droguri pe termen lung o constituie nu obtinerea euforiei, ci teama de simptomele
sindromului de abstinenta, nu a fost scutita de critici. Astfel, unii autori afirma ca
starea de euforie ar putea fi obtinuta si de indivizii dependenti, chiar daca nu la
acelasi nivel ca indivizii care folosesc de mai putin timp drogul, dar ei nu dispun
de mijloacele materiale necesare pentru asi procura dozele semnificativ mai mari
de care au nevoie pentru a obtine aceasta stare.
Alti autori arata ca, desi Lindesmith a pus accentul in teoria sa pe procesul de
invatare sociala si in mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie sal
invete individul, el nu prezinta in mod clar mecanismele acestui proces, motiv

pentru care ele nu pot fi operationalizate si nici verificabile in mod empiric (24).

Teoria etichetarii sociale a lui Erving Goffman - subculturile consumatorilor de

droguri
Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de
o anumita subcultura si sint invatate de catre noul initiat de la consumatorii mai
vechi de droguri, fiind cunoscut faptul ca, de cele mai multe ori, individul devine
dependent la indemnurile unor prieteni consumatori. in acest mod, rationalizarile
utilizate pentru a justifica consumul de droguri precum si senzatiile care trebuie sa
decurga din acest consum, sint invatate de la alte persoane.
Erving Goffman considera ca indivizii dependenti de droguri sint "devianti
sociali", "esecuri in scenele motivationale ale societatii", "indivizi care par angajati
intrun refuz colectiv al ordinii sociale".
Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obliga pe
acesta sa se asocieze cu alti indivizi aidoma lui, pentru a putea adera la normele si
valorile create de subcultura consumatorilor de droguri si pentru a putea gasi un
sprijin in aceste norme si valori. Includerea individului in subcultura drogului va
determina, de asemenea, schimbarea conceptiei de sine, facilitind acestuia sa se
transforme intr-un dependent de "cariera". Este vorba despre un proces de
stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. "Cariera" unui individ
dependent de droguri se deruleaza in strada, in special in cartierele periferice ale
oraselor, in compania altor indivizi dependenti, care adera la acelasi sistem de
norme si valori sociale si care isi petrec majoritatea timpului in cautarea unor noi
doze de drog, in desfasurarea unor activitati ilegale (prostitutie, furt, spargeri,
jocuri de noroc), activitatile conventionale ocupind doar o mica parte din timpul
lor.
Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizeaza subcultura
consumatorilor de droguri: diferite grupuri din societate se confrunta cu diverse
probleme sociale; drogurile reprezinta un mijloc obisnuit de rezolvare a acestor
probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietatile adecvate pentru

rezolvarea problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sint

interpretate in termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca drogul este
considerat inadecvat, periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele grupului,
el va fi abandonat; indivizii invata diverse lucruri legate de consumul de droguri,
cum ar fi dozele necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului,
de la alti indivizi care sint deja consumatori de droguri; in acest sens, este cunoscut
faptul ca doar o mica parte dintre indivizi devin dependenti datorita unor
tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "invata" acest lucru de la
dependentii mai vechi; in cazul in care nu exista nici o norma privitoare la
consumul de droguri, indivizii se gasesc intr-o situatie anomica; situatiile anomice
determinate de lipsa normelor apar in mai multe circumstante, cum ar fi: individul
este izolat de o subcultura a drogului; drogul este introdus recent in tara in care
traieste individul; cresterea rapida a numarului consumatorilor de droguri, fara ca
aceasta crestere sa fie sustinuta de o transmitere corespunzatoare a normelor
subculturii drogurilor; reactii sociale incisive care determina dizolvarea unei culturi
viabile (cum ar fi dezintegrarea miscarii hippie din San Francisco)(24).
O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent
Romania, in ce priveste consumul de droguri. tara noastra a fost multa vreme
izolata, chiar daca prin constringeri de ordin politic si economic, de astfel de
anomii sociale; in plus, Romania nu are in cultura sa traditionala modele de
comportament care sa includa consumul de droguri, factori care au determinat
fragilitatea si vulnerabilitatea deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor.
Fragilitatea este agravata de cresterea incisiva a fenomenului ca urmare a
deschiderii brutale a societatii romanesti spre tarile in care flagelul era deja la
apogeu (8). La acesti factori se adauga starea de anomie in care se afla societatea
romaneasca, dar si lipsa pentru o buna perioada de timp a unor reglementari
legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de droguri.