Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea.......

Facultatea de Psihologie
Disciplina Psihologia familiei i cuplului

" Abateri de la conduita de rol marital: violena


domestic infidelitatea

Student:

Anul 2012

" Abateri de la conduita de rol marital: violena domestic,


infidelitatea
Violena domestic
Din perspectiva psihologiei sociale, (N. Mitrofan,1996) consider agresivitatea
ca fiind orice form de conducta orientat cu intenie ctre obiecte, persoane, sine, n
vederea

producerii

nunor

prejudicii,

unor

rnirii,

distrugerii

daune.

Prototipul agresivitii a fost exemplificat prin comportamentul animal, dar K. Lorentz


(1966) a atras atenia asupra faptului c, chiar i lupul atac numai sub imperiul nevoii de
hran, i nu din tendina competitiv, cum se intimpl deseori la om. Teza despre originea
instinctiv a agresivitii este astzi contrazis. K. Lorentz susine c att la animale ct i
la om agresivitatea (K. Lorentz, 1968) este un rezultat al invrii, al modelrii
comportamentului prin imitaii i antrenament. Nu exist un instinct al agresivitii, cum
este cel de hran, reproducere, migraie, etc.
Preluand o idee a lui S. Freud, W. Scott si J. Dollard (1939) au formulat teoria
reactivitii ce susine ca agresivitatea (Popescu C. 1994) este un rezultat al frustrrii sau
impiedicrii (prin barier) a unei tendine vitale n a-i atinge telul. Deci, agresivitatea ar
fi cauzat de contrarierea unor tendine instinctuale, dar aceasta ne duce la ideea c totui
agresivitatea, n forma ei primar, are o legatur, fie i indirect cu baza instinctiv.
F. Fromm susine c, la om exist o agresivitate specific exprimat prin tendine
distructive.
N. Miller (1941) dovedeste ca nu n totdeauna frustraia produce agresivitate.
Dupa T. Dembo si K. Lewin, (Scripcaru G, 1970) copii rspund mai frecvent la frustraie
cu un comportament regresiv.
R. Sears (Eibl-Eibesfeldt I. 1995) a descoperit o relaie direct ntre stilul autoritar
i primitiv de educaie i dezvoltare a comportamentului agresiv la copii. Baieii sunt mai
inclinai

spre

agresivitate

pentru

sunt

se

instruiesc

acest

fel.

R. White (1930) (Brinzei P.1974) arat c grupurile conduse autoritar, cnd sunt
lsate libere devin agresive i uneori tind s-i descarce agresivitatea unii fa de alii sau
fa de lucruri.
Se poate vorbi (P. P. Neveanu, 1978) despre o agresivitate secundar, de sorginte
social i care const intr-un comportament distructiv.
Unii autori (mai ales cei preocupai de problemele bazelor fiziologice ale reaciilor),
au considerat c agresivitatea este o reacie nnascut, ca form de adaptare, dar problema
aceasta a rmas controversat, dat fiind faptul c, chiar la animalele carnivore,
agresivitatea este de necesitate i nu de fond.
Se consider c agresivitatea a crescut odata cu dezvoltarea mijloacelor de
distrugere n mas (armele bacteriologice i cele atomice). Se consider c exist un grad
ridicat de contaminare cu agresivitate n grupurile umane, i aceasta cu att mai mult cu
ct crima organizat devine mai raspandit.
Dup N. Mailloux, (Rdulescu S, 1994) agresivitatea mai temperat este
constructiv. n astfel de cazuri, ea confer ardoare conduitei i dac este angajat n
activiti constructive, contribuie la implicarea mai intens n procesul social.
J. Dollard si A Starr, (Schiopu U., Verzea E. 1996) sutdiind agresivitatea n orae,
a ajuns la o punere n eviden a faptului c periferiile oraelor, n care locuiesc grupuri
mai mari de oameni deprivai material, dau un mare grad de agresivitate.
Exist i o opinie oarecum invers care consider c din grupurile de oameni
foarte avui, majoritatea au ajuns la aceast poziie economic prin mijloace agresive.
In orice colectiv exista o anumita cantitate de agresivitate determinat, dupa N. White, de
competitivitate.
Agresivitatea a fost studiat i de psihanaliti (D. Lagache, J. Lacan). Ei au
considerat c masochismul sau autopedepsirea sunt forme convertite de agresiune.
Tendintele de autodistrugere i instinctul accentuat al morii, de asemenea.
Dupa freuditi, agresivitatea latent trece prin diferite stadii, expresivitatea ei fiind mai
concentrat n stadiul oglinzii (pubertate), cnd se formeaz funciile multiple ale
imaginii de sine i ale eulu.
Spre deosebire de violen, agresivitatea este, n general orice atac asupra unbei
persoane, care este neprovocat de aceasta. Robert Baron (1977) definera agresivitatea ca

un comportament deliberat, intreprins cu intenia de a duna sau aduce prejudicii unui


alt individ care nu dorete s fie tratat n acest mod. Aceasta definiie implic patru
factori: comportamentul, intenia, autorul si victima.
n Dicionarul de psihologie, aparut sub coordonarea prof. univ. dr. Ursula
Schiopu, termenul de agresivitate ii are originea n englezul aggressivity;fr.
aggresivite; germ. aggrassivitat; se poate defini ca, comportamentele ncarcate de
reacii brutale, distructive i de atacare; se mai poate defini ca atitudine btioas, mai
general spus insuire de a tri i a asigura trebuinele vitale principale (alimentare si
sexuale mai ales) prin for.
Norbert Sillamy in Dicionarul de psihologie defineste agresivitatea ca fiind
tendina de a ataca; luat ntr-un sens restrns, acest termen se raporteaz la caracterul
belicos al unei presoane; ntr-o accepiune mai larg, termenul caracterizeaz dinamismul
unui subiect care se afirm, care nu fuge nici de dificulti, nici de lupt; pe un plan nc
i mai general, caracterizeaz acea dispoziie fundamental datorit creia fiina vie poate
obine satisfacera trebuinelor sale vitale, n principal alimentare i sexual.
n Dicionarul de psihologie Paul Popescu Neveanu definete agresivitatea ca
fiind un comportamen distructiv i violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine;
implic negare activ i produce daune sau chiar transformri; exist i o agresivitate
calm, nonviolent, dar ntotdeauna agresivitatea semnific atac, ofensiv, ostilitate,
punere n primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei.
O situaie de agresiune, consider specialitii n psihologie, este determinat de
doua variabile principale:
a). intensitatea senzaiilor de furie ale unei peroane, detrminat de o anumit frustrare;
b). tendina de a exprima, in mod deschis, aceste senzaii, n funcie de ceea ce a nvaat
persoana pespectiva despre rolul agresivitii i n raport de natura situaiei concrete n
care s-a produs agresivitatea (Sears D. si colaboratorii, 1985).
Abuzul este asociat deseori cu actele violene i agresive i desemneaz folosirea
excesiv, fr msur a unor prerogative, astfel nct actul respectiv devine o fapt
ilegal. De ex. dac se consider c printre prerogativele printelui se numr i dreptul
de a-l pedepsi fizic, abuzul este echivalent cu depirea acestor prerogative, astfel nct
sunt provocate daune copilului. Aceste trei noiuni, violena, agresivitatea i abuzul

acoper dimensiunile violenei exercitate n familie, i ca urmare pentru explicarea


acestor dimensiuni se vor utiliza toate aceste noiuni. Asta cu att mai mult cu ct, deseori
nu se face o distincie clar ntre cele trei noiuni. n limba englez, nsi noiunea de
abuz are mai multe semnificaii printre care aceea de agresiune, violen, molestare sau
maltratare (Ghe. Scripcaru, 2002, p.301).
Definiia abuzului acceptat de Organizaia Mondial a Sntii este: Abuzul
copilului sau maltratarea lui reprezint toate formele de rele tratamente fizice i/sau
emoionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijat, exploatare comercial sau de alt
tip, ale cror consecine sunt daune actuale sau poteniale aduse sntii copilului,
supravieuirii, dezvoltrii sau demnitii lui, n contextul unei relaii de rspundere,
ncredere sau putere.
Din punct de vedere psihologic, violena reprezint un comportament agresiv
manifestat ca urmare a unor frustrri ce nu pot fi defulate pe ci dezirabile social.
n Dicionarul de Sociologie, aprut sub coordonarea prof. univ. Gilles Ferred
violena recurge la fora fizic avnd drept scop prejudicierea integritii bunurilor sau
persoanelor.
n Dicionarul de psihiatrie i de psihologie clinic sub coordonarea dr. Leonard
Gavriliu violenta i are originea n englezul violence; se poate defini ca, fora brutal
pe care o fiin o impune unor semeni, putnd merge pn la constrngerea exercitat prin
intimidare sau teroare. Este reprezentat i de toate conduitele agresive pe care un subiect
mai puternic din punct de vedere fizic sau moral le impune unuia mai slab: tratamente
condamnabile (copii maltratai), brutalizri ale soului (femei btute) sau chiar aciuni
criminale care pot merge pn la viol i la omor. Prin extensiune, comportanetele violente
se pot regsi i n domeniul delincvenei, ca i n acela al periculozitii.
Dei violena familial s-a manifestat de mult vreme, ea a nceput s fie contientizat ca
problem social n ultimele decenii. Astfel, pe plan mondial, abuzul asupra femeii i a
copilului a devenit obiect de dezbateri publice prin anii 1960-1970, iar abuzul asupra
btrnilor prin anii 1980-1990. n Romnia aceste probleme au nceput s fie supuse unor
ample dezbateri i analize n anul 1990. Aceasta deoarece, n regimul comunist, violena
exercitat n cadrul familiei nu era mediatizat i nici nu era recunoscut oficial ca o
problem social. (S.M. Rdulescu, 2001, p.17).

Violena domestic reprezint una dintre cele mai grave probleme sociale cu care
se confrunt societile contemporane, inclusiv Romnia. Violena n familie constituie
orice form de agresiune, abuz sau intimidare, dirijat mpotriva unui membru al
familiei, unei rude de snge sau contra altor persoane din mediul familial. (S.M.
Rdulescu, 2001, p.20). Ea include, deci, toate formele de agresiune care se exercit n
cadrul familiei: maltratarea partenerei sau a partenerului de cuplu, abuzul asupra copiilor,
prinilor, btrnilor sau a altor rude, incestul, violul marital etc. Pe lng aceste forme de
agresiune violena n familie mai presupune limitarea independenei partenerului,
nerespectarea drepturilor, comportamente necontrolate, ateptri nerealiste de la ceilali
membrii ai familiei, blamare reciproc, tendine de izolare etc.
Datorit amplorii acestui fenomen din ultimele decenii, Strauss M. A. consider
c familia s-a transformat dintr-un leagn de securitate ntr-un veritabil leagn al
violenei.
Dei se afl n centrul preocuprilor din domeniul tiinelor socio-umane,
violena domestic este foarte dificil de studiat, deoarece numrul cazurilor de abuz n
familie raportate nu coincide cu cel real. Prea puine persoane, victime ale abuzului n
familie, doresc s vorbeasc despre ceea ce li se ntmpl. n acelai sens, psihologul Ctin Punescu afirm c familia este cel mai activ centru de agresivitate, poate i
pentru faptul c, n familie, fiecare i poate dezveli adevrata fa a personalitii sale. Se
pare c aici agresivitatea este extrem de puternic, mai puternic dect n orice alt
comunitate. Dar, spre deosebire de alte situaii, violena intrafamilial constituie un secret
de grup, foarte bine pzit i de cele mai multe ori, mistificat din cauza solidaritii n
pstrarea unei imagini sacrosante (sfinte, sacre, intangibile, inviolabile) a instituiei
familiale. (S. R. M., p. 15) Astfel, 60% dintre romni consider violena domestic ca o
problem intern, n care nimeni nu trebuie s intervin.
Tocmai datorit intensitii acestui fenomen, violena domestic este considerat
de ctre Organizaia Mondial Contra Torturii o form de tortur ce are la baz cteva
elemente principale, printre care (Tratat AS, p.682):
- tortura (i deci violena domestic sau agresivitatea) const ntr-o durere i suferin
acut, fizic sau mental;
- exist intenia de a provoca aceast suferin;

- suferina este provocat cu scopul de a obine informaii sau dovezi, de a pedepsi, de a


intimida, de a face presiuni asupra unei persoane;
Printre factorii sau cauzele care determin violen intrafamilial amintim:
- situaia de via a familiilor; situaia material precar i/sau incapacitatea de
administrare a veniturilor; locuin inadecvat, munca istovitoare; substimularea i
omajul;
- vrsta prinilor; statisticile indic frecvena abuzurilor n rndul prinilor tineri, n
particular a mamelor tinere;
- nivelul de educaie al membrilor familiei;
- lipsa de comunicare ntre membrii familiei;
- traumele familiei, opinii diferite privind educaia copilului;
- carene afective (lipsa dragostei materne) i influena negativ a rudelor;
- perpetuarea modelului abuziv (preluat din familia de origine), trirea de ctre abuzatorul
nsui a unor experiene de abuz n copilrie;
- influenele exercitate de ctre internet, televiziune sau pres n special asupra tinerilor,
care au tendina de a reproduce n via actele de violen de pe ecrane
- dependena de alcool sau droguri;
Toi aceti factori favorizeaz violena domestic. ns, dintre acetia,
principala variabil pus n relaie cu violena domestic este totui clasa social. Mai
multe studii au demonstrat c, prinii care provin din medii socio-economice
defavorizate se regsesc mai frecvent n populaia prinilor abuzatori. Situaii de via
ca: locuin inadecvat, munc istovitoare, omaj, substimulare, insecuritate economic,
creaz un mediu social i o subcultur a srciei care condiioneaz violena.
Substimularea, i n particular omajul, pierderea locului de munc constituie evenimente
de via stressante, care pot conduce printele la exprimarea violent a frustrrilor sale n
acel moment. omajul prelungit poate conduce printele la pierderea stimei de sine i la o
agresivitate cronic, ce l predispun la pierderea controlului asupra comportamentului n
faa cerinelor i problemelor copilului.
Printre persoanele din familie cele mai frecvent agresate se numr copiii
(minori sau adolesceni), femeile, btrnii i nu n ultimul rnd brbaii.

Profilul psihologic al persoanei care agreseaz


- cuprinde diverse trsturi de personalitate i experiene personale care-l caracterizeaz
cu risc aa-numit "patologic".
n ciuda concepiei populare, care nu poate accepta c un individ sntos mintal poate
abuza fizic, psihic sau sexual un copil, s-a estimat c doar 10% dintre abuzatori pot fi
clasificai ca "bolnavi mintali" (Kempl, 1973).
Exist cteva trsturi definitorii pentru personalitatea agresiv :
- istorie personal cu abuz n copilrie; abuzatorul a fost el nsui un copil abuzat ;
- nivel sczut de empatie;
- slab stim de sine, nencredere n sine;
- schimbri n atitudine (instabilitate); instabilitate emoional
- temperament violent; impulsiv, nesociabil, capricios
- imaturitate emoional (copil n corp de adult);
- consumul de alcool sau droguri;
- abiliti sczute n viaa intim;
- rigiditate, compulsivitate, posesivitate.

Profilul psihologic al femeii abuzate


apare n cteva trsturi:
- nencredere n sine ;
- neglijarea propriei persoane, din punct de vedere al igienei, al aspectului fizic, al
nutriiei ;
- stres cronic i fric ce pot declana boli psihosomatice ;
- consum de droguri i alcool ;
- simptome nevrotice ;
- descrcarea furiei pe copii, devenind violent cu acetia

Profilul psihologic (portretul) copiilor abuzai.


Copiii care cresc n familii violente dezvolt o serie de probleme, i anume:
- probleme fizice i somatice: dezvoltare fizic mai lent, boli inexplicabile, insomnii,

comaruri, lipsa poftei de mncare, tulburri somatice datorate stresului posttraumatic;


- probleme emoionale, psihologice: anxietate, depresii, nevroze, sentimente de
culpabilitate, mnie, frica de abandon, frica de rniri i moarte, evitarea celorlali i
izolare, nencredere n sine i n ceilali etc.;
-

probleme de comportament i probleme sociale: agresivitate sau pasivitate la


agresiunile celorlali, fuga de acas, consum de alcool, droguri, minciun,
prostituie, vagabondaj,

comportament autodistructiv i chiar comportament suicidar;

- probleme colare: lips de concentrare, lips de interes, scderea performanelor


colare, insucces colar i chiar abandon colar.

Prea multi oameni din zilele noastre vorbesc despre violenta intr-o maniera vaga si prea
generala. O carte aparuta recent, vorbeste despre acest subiect de-a lungul a 356 de
pagini, fara ca autorul sa dea vreo definitie precisa. Violenta reprezinta sentimentul de
furie sau de ostilitate sub forma sa cea mai intensa, cea mai distructiva si as defini-o
astfel: "Furie exprimata prin acte vehemente care are ca scop ranirea fizica sau
distrugerea altei persoane"
Se numeste "violenta in familie" orice act vatamator, fizic sau emotional care
are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe
forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si
familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre
parteneri. Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima
violentei in familiei, in urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor
agresati este destul de mare. Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca
violenta este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru
simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor.
Desi s-au cautat factori specifici care sa explice comportamentul violent in familie
nu s-au gasit altii decat cei de natura sociala: atunci cand sotii sunt foarte tineri, cand
veniturile familiei sunt foarte scazute, alcoolul si somajul, dificultatile sexuale si lipsa
satisfactiei la locul de munca. Unele persoane au probleme de personalitate
(comportamente antisociale), ele neavand sentimentul de vinovatie si cainta dupa o

intamplare violenta. Multe conflicte apar pe tema rolului femeii in societate. Exista state
care si acum se bazeaza pe un sistem "patriarhal" iar aici dependenta femeii este mare si
este destul de des victima violentei in familie, fara posibilitatea de a se apara in mod
legal.
Efectele violentei sunt atat pe termen scurt dar si pe termen lung. Ranile produse
prin lovire, taiere, zgariere etc. pot duce in unele cazuri la moartea victimei. In alte cazuri
se pot produce depresii, dereglarea ritmurilor firesti ale organismului, folosirea alcoolului
in mod exagerat sau a unor medicamente, toate acestea ducand la tentative de sinucidere.
Copii care sunt martori ai cazurilor de violenta in familie vor suferi si ei de depresii si
boli ale sistemului nervos si este foarte posibil sa devina si ei violenti. Exista situatii in
care victimele suporta violentele partenerului fara sa ia nici un fel de masura. Ele refuza
sa anunte politia, sa ia legatura cu asistentii sociali sau sa apeleze la institutii speciale de
ingrijire. Acest comportament este strict legat de dependenta financiara
Expertii sunt de acord ca factorii economici si culturali contribuie la perpetuarea
agresiunilor asupra femeilor. Pentru ca femeile, ca grup, au o putere mai mica in societate
este posibil ca ele sa fie principalele victime. Obiceiurile, traditiile si legile care
restrictioneaza rolul femeii, vor limita oportunitatile economice si vor contribui la
dependenta femeii fata de barbat. Unii tineri - baieti si fete - sunt educati in mod gresit ca
o femeie are, singura, responsabilitatea de a se ingriji de familie fara sa aiba posibilitatea
de a incheia prin divort o relatie care nu functioneaza. Femeile vor privi divortul ca pe un
esesc total al vietii lor, considerandu-se singurele vinovate, iar barbatii care au fost astfel
educati vor refuza sa respecte o femeie necasatorita sau divortata.
In urma unor programe organizate special pentru a ajuta victimele violentelor in
familie si nu numai, s-au construit in ultimii ani niste "adaposturi" (inclusiv in Romania)
menite sa acorde un loc sigur victimelor, mai ales acelora care au si copii in ingrijire. Aici
persoanele primesc asistenta si consiliere in domeniului legilor care le apara interesele si
in privinta tratamentelor care pot fi urmate. Durata unui astfel de tratament varieaza in
functie de gravitatea agresiunii la care a fost supusa victima. Exista terapii de grup prin

care se incearca educarea comportamentului barbatilor care si-au agresat partenerele. Ei


sunt incurajati sa-si examineze atitudinea despre ce inseamna sa fie barbat.
Dupa cum aiurea este si fala cu care se lauda unii barbati: Barbatul nu-i barbat
daca nu-si altoieste din cand in cand nevasta si copiii. Violenta este uneori sustinuta si
de resemnarea unor femei, care s-au impacat cu dominatia pumnului de stapan: Lasa sa
ma bata, ca e barbatul meu!.
Doctorul Radu Mihailescu sustine insa ca evolutia comportamentelor sociale
impune ca in astfel de cazuri de violenta in familie sa fie chemata politia si sa se
introduca actiune de divort impotriva batausului. Medicul psihiatru spune ca violenta este
forma extrema a agresivitatii. Animalele, de exemplu, nu sunt si violente. Agresivitatea
poate fi privita ca o trasatura caracteriala psihologica, ea poate fi doar in planul ideii, altii
au agresivitate verbala, dar unii trec la actiune si recurg la agresivitate fizica. Exista o
anatomie a agresivitatii, ea are trei radacini: una biologica, alta psihologica si o radacina
sociala. In privinta radacinii biologice, se pare ca omul violent nu are o particularitate
anatomica aparte, a cazut teoria aceea a cromozmului Y si a figurii de lombrozian, care
se zicea ca ar determina comportamentul violent. Violenta este totusi infaptuita mai ales
de barbati. Totusi nu se poate da vina pe hormonul masculin, pe testosteron. Unele studii
au corelat totusi agresivitatea cu un nivel scazut de colesterol si cu o glicemie mai mica.
Oricum, actele de violenta se insotesc foarte des cu consumul excesiv de alcool.
In privinta radacinii psihologice, se spune ca anumite structuri psihologice se
asociaza cu violenta, de regula cei cu reactii rapide. Unii oameni cu tulburari de
personalitate devin agresivi, indivizii antisociali uneori sunt agresivi. Cu privire la
radacina sociala, e necesar ca psihopatului, individului cu tulburari de personalitate,
violentului sa li se impuna bariere care sa le stavileasca agresivitatea chiar din mediul
familiei, inca din scoala, ultimele bariere in calea violentei ridicandu-li-se in inchisoare.
Gradul de educatie scazut, nivelul de trai precar favorizeaza agresivitatea, iar alcoolul si
drogurile pun benzina pe foc.

Violena, sub diferitele sale forme, a nsoit omenirea de-a lungul timpului.
Dac violena este un fenomen social cu manifestri agresive, agresivitatea este un
fenomen biologic (etologic) cu manifestri sociale. Violena, ca i agresivitatea reprezint

un comportament deliberat, intenionat, ntreprins cu intenia de a aduce prejudicii unui


alt individ.
Trebuie facuta diferenta intre actele de violenta si sentimentele violente, care sunt
doua lucruri distincte. Remarcati ca definitia violentei se raporteaza actiunilor ostile. Ne
dorim cu totii ca micutii nostrii copii sa poata controla aceste acte in timpul copilariei si
mai tarziu in viata.
Doi copii se joaca la gradinita. Unul dintre ei vrea sa se joace cu un camion,
celalalt refuza sa i-l dea. Primul, ia un cub de jos si il loveste pe celalalt in cap. Aceasta
este o actiune violenta. Nu ne dorim ca copiii nostrii sa reactioneze in acest fel.
Saptamana trecuta, intr-un cartier din Los Angeles, in mijlocul noptii, a izbucnit o
violenta disputa intre un judecator si sotia lui. In momentul culminant al discutiei
judecatorul isi loveste sotia de mai multe ori cu un cutit. In mod normal, un judecator nu
este genul de persoana pe care o asociem cu ideea de violenta, dar, in acest caz, este
vorba de un act de violenta. Nu ne dorim ca micutii nostrii sa fie incapabili sa-si
controleze impulsurile cand vor fi mari.
In ceea ce ne priveste, marea noastra majoritate, cand ne gandim la violenta, vedem
un cutit sau un pistol. Exista alt tip de violenta pe care deseori il negljam. Violenta contra
propriei persoane. Sinuciderea este deasemenea un act de violenta.
Sentimentele violente, pe de alta parte, sunt diferite, deoarece pe acestea le putem
controla. Am incercat pe tot parcursul acestei lucrari sa arat ceea ce ne vine in mod
spontan in minte: bucurie si fericire, depresie si tristete, dragoste, furie si ostilitate. Din
acest punct de vedere sentimentele violente nu sunt diferite de celelalte.
Daca suntem perfect sinceri cu noi insine, vom admite ca, din cand in cand,
simtim ceva agresivitate. Din cand in cand, sotul si sotia incearca sentimente de furie
unul contra celuilalt. Cand un copil face un lucru care ne infurie, simtim mnie.
Orice femeie care afirma ca nu a avut niciodata nu asemenea sentiment fata de
copilul ei, isi face iluzii. Este o reactie normala. (Bineinteles, daca constatati ca sunteti
stapaniti majoritatea timpului de astfel de sentimente, consultati un psiholog care va va
ajuta sa va restabiliti afectivitatea in relatiile familiale).

Si copiii reactioneaza in acelasi fel. Si este normal. Un copil furios este fara
indoiala stapanit de violenta. La fel se intampla si in relatiile dintre indivizi sau grupuri
sociale. Violenta este un prost mijloc de a rezolva conflictele intre oameni, fie ei sot si
sotie, student si administratia universitatii, alb sau negru.
Noi dorim ca diferendele si conflictele sa fie solutionate fara a se face recurs la
legea junglei. De aceea trebuie sa facem tot ceea ce ne sta in puteri pentru a ne ajuta
copiii si pe noi insine sa controlam actiunile violente.
Nu dorim numai sa infrangem aspectul negativ al acestor actiuni asupra copiilor
nostri. Vrem sa-i si invatam valorile pozitive de dragoste, cooperare, interes sincer pentru
fericirea altora, compasiune pentru cei care sufera. Dorim sa invete sa se foloseasca de
ratiune si de negociere in rezolvarea conflictelor umane.
Cum actionam in acest sens? Nici un studiu stiintific nu indica faptul ca fiintele
umane sunt violente din nastere. Oamenii "invata" violenta. Bineinteles, cei care ii invata
nu sunt constienti de acest lucru. Este trist de constatat ca micutii invata aceasta violenta
de la parintii lor. Totusi nici unul dintre parinti nu se apuca sa-i invete in mod deliberat.
Dar rezultatul este acelasi.

Infidelitatea
Infidelitatea: cauze i tratament
Infidelitatea sexual a femeii poate reduce succesul reproductiv al brbatului
datorit riscului de pierdere a oportunitii de reproducere i investiiei resurselor paterne
n progenituri nenrudite genetic. Pe de alt parte succesul reproductiv al femeii este pus
n pericol dac femeia pierde resursele i sprijinul brbatului n creterea progeniturilor
sale (conform psihologiei evoluioniste). Simpla infidelitate sexual a brbatului nu
implic n mod necesar riscul de pierdere a investiiei paterne.Acest risc apare dac
brbatul se ataeaz emoional de o alt partener.
Dei monogamia i exclusivtatea sexual sunt norme culturale n marea mejoritate
a cuplurilor heterosexuale cstorite totui adulterul i infidelitatea sunt foarte rspndite.
Un studiu din SUA (Lauman, Ganon, Michael, Michaels, 1994) arat c 25% din brbaii

cstorii i 15% din femeile cstorite au avut cel puin o aventur pe parcursul
cstoriei. Cercettorii susin c infidelitatea este ubicuitar n relaiile heterosexuale i se
asociaz cu multiple costuri negative sociale i emoionale. Ca urmare muli
psihoterapeui se gsesc n situaie de a lucra cu membrii unei familii care trebuie s
gestioneze consecinele unei aventuri extraconjugale. Totui n multe cazuri
psihoterapeuii nu cunosc complexitatea unei asemenea situaii.
Schmit (2003) arat c n general brbaii doresc mai multe partenere sexuale
dect femeile respectiv probabilitatea ca un brbat s doreasc o aventur
extraconjugal este de 4 ori mai mare dect la femei. n ce privete femeile acestea i
nal soul mai ales n anumite contexte i funcie de starea relaiei. Rata mai sczut a
infidelitii la femei este rezultatul unei investiii mai mari sexualitatea fiind adesea
sinonim cu intimitatea (Daniluk, 1998). Cele mai multe femei nu sunt infidele doar din
raiuni sexuale.
Dei se presupune c n general brbaii sunt mai puin monogami dect femeile,
cercetrile efectuate pe populaia tnr contemporan arat c rata de prevalen a
infidelitii la femei este cel puin egal sau chiar mai mare dect la brbat (Treas i
Giesen, 2000; Fisher, 2007).
Cu toate acestea consecinele nelrii soului sunt mai serioase la femei dect la
brbai. Aceasta i datorit faptului c socializarea brbailor tineri ncurajeaz
curiozitatea sexual i experimentarea, n timp ce socializarea femeilor ncurajeaz
implicarea i investiia n relaie. Aceste tipare sunt congruente cu teoria evoluionist n
care atitudinile sunt explicate prin strategiile de mperechere i reproducere care sunt
diferite le brbai comparativ cu femeile.
Teoria evoluionist explic interesul mai mare al brbatului pentru activitatea
sexual fiind motivat de dorina succesului reproductiv care este maximizat dac se
mperecheaz cu ct mai multe femei. Pe de alt parte succesul reproductiv femeii
depinde de meninerea unui partener care s i ngrijeasc copiii.

Date fiind aceste diferene dintre brbai i femei terapeuii se pot atepta la reacii
foarte diferite la infidelitate. Femeile tind s fie mai suprate atunci cnd soul spune c
este ndrgostit sau c are sentimente fa de cealalt femeie dect dac spune c aventura
nu a fost dect pentru sex. Pe de alt parte brbaii sunt mai suprai dac soia a avut
activitate sexual cu un alt brbat. Femeile se simt n general mai vinovate i depresive
n cazul infidelitii, n timp ce brbii reacioneaz mai ales prin furie. Dei divorul
este legat de infidelitate n general este mai probabil dac soia a fost cea infidel.
n general descoperirea unei aventuri extraconjugale duce la o mulime de
probleme simptome asemntoare sindromului de stres postraumatic, confuzie, furie,
depresie, scderea stimei de sine i a ncrederii n propria sexualitate. De asemenea
infidelitatea se coreleaz pozitiv cu probleme sociale: violena domestic, uciderea
soului / soiei, ncercri de suicid toate fiind utilizate pentru a umili i pedepsi
partenerul infidel.
Aproximativ 70% din cuplurile care apeleaz la terapie de cuplu fac aceasta ca
urmare a unei infideliti care precipit o criz a relaiei. De cele mai multe ori terapia se
adreseaz problemelor psihologice ale cuplului ca urmare a infidelitii dar sunt i
situaii n care unul din parteneri descoper infidelitatea celuilalt i vine la terapie pentru
c nu tie cum s procedeze, este ambivalent sau nesigur pe sine.
Trdarea ncrederii ca urmare a infidelitii distruge multe din presupunerile,
credinele i expectanele cuplului astfel c salvarea relaiei este ntotdeauna incert.
n cartea "Cum s fim fericii n cuplu. ntre fidelitate i infidelitate", Gerard
Leleu a categorisit cauzele infidelitii, cele care i fac pe parteneri s se ndeprteze de
axa cuplului:

- agitaia sexual: trim ntr-o lume n care curiozitatea i dorina de a explora snt
dominante. Leleu pune n aceast categorie i dorina de a tri, de a tri noul i interzisul
- contradiciile: "vreau s am o iubire pn cnd moartea ne va despri, dar vreau s fiu

i liber s fac ce vreau n acest timp". Ambivalena firii umane poate, de asemenea, aduce
infidelitatea
- valenele multiple: mai mult dect ambivalent, omul poate fi plurivalent. Fiecare faet
a caracterului poart cu ea dorine i idealuri proprii
- lucrurile se schimb: viaa e ca un fluviu. Nimic nu rmne nemicat, iar oamenii se
adapteaz, chiar dac asta nseamn c, la un moment dat, iubim pe altcineva
- rutina: uzura i monotonia snt foarte des invocate atunci cnd unul din parteneri este
infidel
- lipsurile rmase din copilrie: tarele psihologice de cnd eram copii pot cauza
infidelitatea
- imaturitatea: Leleu consider c, uneori, copilul din noi caut n alte persoane
printele

de

sex

opus

- alegerea greit: cteodat, cel de lng nu este deloc persoana potrivit


- infidelitile-mesaj: nelm pentru a pedepsi sau pentru a testa

Infidelitatea si reconsolidarea relatiei de cuplu, sugestii


Dupa socul initial, oricat de puternic ar fi, vine un moment in care trebuie sa luam
o decizie ramanem impreuna sau ne despartim. Exista destul de putine persoane care ar
putea trece mai mult sau mai putin usor peste tradare. Majoritatea nici nu iau in
considerare varianta de a ramane impreuna. Insa, daca stam bine sa ne gandim, alegerea
de a-i mai acorda o sansa cere mult curaj si o frantura de incredere ramasa ascunsa in
adancurile inimii. Este important adesea sa ne concentram atentia asupra manierei alese
de recuperare si permanenta regenerare a ceea ce inseamna pentru noi relatie de cuplu:
barbat-femeie,

sot-sotie.

Cand simtim ca increderea ne-a fost inselata si totusi luam hotararea de a mai
acorda o noua sansa relatiei de cuplu, principalul motor poate fi iubirea fata de partener,
ideea de familie unita, ideea ca este important pentru copil sa aiba si mama si tata.

Inainte de a lua o decizie, se impune sa raspundem cu sinceritate la cateva intrebari:


- Are relatia aceasta un viitor?

- De fapt, vreau sa am un viitor alaturi de un om care m-a inselat?

- Mai pot avea vreodata incredere in omul acesta?Este aceasta o decizie corecta pentru
mine?
Daca am hotarat ca avem destule motive pentru a ramane impreuna, daca credem
ca este posibil sa ne recastige din nou dragostea si increderea, atunci este de preferat sa
incepem sa lucram la reconstructia relatiei. Este importanta aceasta etapa!
Daca alegem sa uitam si sa mergem inainte, adesea poate fi o solutie usoara de moment,
dar cu un rateu pe termen lung. Cu timpul ajungem sa realizam ca nu este suficient doar
sa

uitam

si

sa

ne

ambitionam

sa

mergem

mai

departe.

Etapele reconstructiei relatiei In vederea acestei reconstructii, trebuie sa trecem prin


patru etape, dupa cum au constatat psihologii: in primul rand, sa intelegem de ce am
fost inselate, sa facem niste schimbari in relatia de cuplu (renegocierea relatiei), sa
invatam sa iertam cu adevarat si, in fine, sa ne recapatam increderea in celalalt.
Ultimii doi pasi se pot dovedi a fi unii dificili pentru multi dintre noi! Daca incercam sau
nu sa aflam care au fost motivele gestului sau de tradare, ne sabotam pe termen lung si
adesea nu avem nici un fel de sansa in a ne reconstrui relatia. De pilda, unii barbati
casatoriti isi inseala soatele din cauza ca ele nu mai au timp de ei pentru ca acestea au
dus in spinare o gospodarie, au de ingrijit copii, si atunci, omul se simte singur si
abandonat si cauta consolare in alta parte. Stiu, suna ca o scuza ieftina, dar poate fi un
punct de plecare in a afla niste raspunsuri satisfacatoare la chinuitoarea intrebare: DE
CE? Odata aflat raspunsul la de ce-uri, este timpul pentru schimbare. Ceea ce v-a adus
in punctul despartirii, inca poate sa va readuca in acelasi punct undeva candva.
Desigur ca schimbarile serioase intr-o relatie nu se pot face peste noapte, insa, daca
intelegem ce anume nu merge, vom fi in stare sa operam niste schimbari. Daca aventura
amoroasa s-a intamplat din cauza unor presiuni externe, precum lipsa banilor, oboseala si

stresul, este utila o schimbare a stilului de viata. Daca totul s-a petrecut din cauza ca nu
mai petrecem prea mult impreuna (acel timp de calitate petrecut impreuna ca barbat si
femeie), readucem pe prim plan interesele comune, hobby-uri, activitati in care sa ne
implicam deopotriva.
Reconstructia unei relatii si recastigarea increderii se pot dovedi a fi drumuri
dificile, dureros de parcurs si pe care, daca alegem sa pornim. este bine sa ne inarmam cu
rabdare, intelepciune, sinceritate, iubire de sine si de celalalt! Este un drum mai scurt
pentru unii, mai lung pentru altii. Important este sa stim ca putem alege sa nu fim singuri
pe acest drum, ca exista oameni ca mine, ca tine care iti pot veni un ajutor: consilierul
marital sau de cuplu.
Bibliografie
Cole Julia i Relate - Fa n fa cu infidelitatea Continum sau divorm ?
Curtea Veche, Bucureti, 2005.
Dafinoiu Ion, Elemente de psihoterapie integrativ, Editura Polirom, 2000.
Dafinoiu Ion, Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaia i interviul,
Editura Polirom, 2002.
David Daniel, Psihologie clinic i psihoterapie, Polirom, 2006.
Grard Leleu, - "Cum s fim fericii n cuplu. ntre fidelitate i infidelitate"Holdevici, I. Ameliorarea performanelor individuale prin tehnici de psihoterapie,
Editura Orizont, Bucureti, 2000;
Mitrofan Iolanda coord., Orientarea experentiala in psihoterapie, Ed. SPER 2000
Mitrofan Iolanda si Diana Vasile, Terapii de Familie, Editura SPER, 2007
Mitrofan Iolanda, Nu Adrian, Consilierea psihologic. Cine, ce i cum?, Ed. SPER
2005
chiopu Ursula coord. - Dictionar de psihologie Ed. Babel, Bucureti, 1997