Sărbătorile evreiești

Pastele evreiesc
Pastele evreiesc (Pesah) s-a celebrat pentru prima oara chiar in seara ce a precedat iesirea
din Egiptul in care evreii au fost robi timp de 430 de ani. Pentru aceasta sarbatoare, evreii
sacrifica un miel, perfect sanatos, intre orele 15.00 si 17.00. Este fript in intregime si se
consuma cu paine nedospita si cu verdeturi amare. Sangele mielului simbolizeaza eliberarea
de pacate, iar verdeturile amare - viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.
Pentru aceasta sarbatoare, evreii au mijlocul incins cu o centura, incaltaminte in picioare si
un toiag in mana (Exod 12, 11).
Tot de sarbatoarea Pastelui tine si consumarea azimei (paine nedospita cu aluat sau drojdie).
Aceasta este consumata timp de sapte zile. Azima este simbolul robiei, semnul mizeriei pe
care au indurat-o ca robi la egipteni.
Daca cineva nu putea participa la sacrificarea mielului pascal, era obligat sa indeplineasca
acelasi ritual o luna mai tarziu, la aceeasi data. Cel care refuza sa tina acesta sarbatoare era
exclus din comunitate prin lapidare (Numerii 9, 13). Cina de Paste consta din miel fript,
ierburi amare si patru pahare de vin. Masa era stransa inaintea celui de-al doilea pahar de
vin. Urma un dialog intre tata si fiu despre eliberarea evreilor din robie. Apoi erau aduse
vasele cu mancare si se canta o parte din Hallel si se bea al doilea pahar de vin. Dupa
frangerea painii, era baut al treilea pahar de vin. Se termina de cantat ultima parte din Hallel
si se bea cel de-al patrulea pahar de vin.
In vechime, pastorii evrei foloseau sangele animalelor jertfite primavara, in noaptea cu luna
plina, pentru a stropi intrarea cortului in care locuiau, pentru a fi paziti de duhurile necurate.
Mai tarziu, odata cu sacrificare mielului pascal, evreii vor unge pragurile caselor cu sangele
mielului sacrificat.
In cartea Misna, in partea care poarta denumirea Pesahim, ne este descris modul in care
serbau iudeii Pastele, in ultimele zile ale templului lui Irod. Din aceasta carte aflam ca mieii
erau sacrificati in curtea exterioara a templului. Preotii erau aliniati pe doua randuri. Pe un
rand preotii aveau un lighean de aur in mana, pe celalalt rand, preotii aveau un lighean din
argint. In aceste ligheane era strans sangele mieilor sacrificati. Ultimul preot din rand avea
datoria de a stropi altarul cu sangele adunat.
Pastele la evrei se celebreaza timp de opt zile, in perioada 15-22 Nisan. Dintre acestea
primele si ultimele doua zile impun respectarea stricta a regulilor religioase
 Yom Kipur
Yom Kipur este cea mai sfântă zi a anului. Deşi Dumnezeu este întotdeauna receptiv la
rugăciunile poporului său, se spune că în această zi Dumnezeu face un efort deosebit să le
asculte şi să facă un pas mai aproape de poporul Lui. Această zi a fost marcată în mod
deosebit pentru căinţă, când se închide cartea care reprezintă judecată pentru trecutul
nostru, cu consecinţe pozitive sau negative pentru viitor. Aproape întreaga zi se petrece în
sinagogă, unde se recită rugăciuni care amintesc de mila lui Dumnezeu, de dragostea lui
pentru poporul evreu şi care oferă cuvinte prin care ne confesăm păcatele lui Dumnezeu.
Ziua este dedicată spiritului, și se petrece în abstinentă de la tot ce este material.

Yom Kipur este singură zi de post la care ne obligă Tora. Evreilor le este interzis să bea, să
facă baie, să întreţină relaţii sexuale sau să poarte pantofi de piele (ceea ce creează o
imagine destul de ciudată – oameni îmbrăcaţi în hainele lor cele mai bune, dar cu adidaşi în
picioare). O persoană care mănâncă de Yom Kipur este considerată a se fi distanţat de
legătură sa cu poporul evreu. Copiii trebuie să fie învăţaţi despre post şi chiar să petreacă
seara fără să bea sau să mănânce şi poate chiar şi o parte din zi, de la caz la caz. Fetele de
peste 12 ani şi băieţii peste 13 ani sunt responsabili de îndeplinirea poruncilor şi sunt în
consecinţă obligaţi să postească. Oamenii a căror sănătate ar putea fi pusă în pericol dacă
postesc sunt scutiţi de post, inclusive femeile care au născut de curând. Scopul acestor
restricţii nu este să ne întristeze ci să ne înalţe. Ne îndepărtăm de tot materialismul din lume
şi devenim asemeni îngerilor, spiritualizați.

Ultima masă înainte de sărbătoare se numeşte “Seudah Hamafseket” (lit. masa de

încheiere), la care se servesc mâncăruri uşoare. Această masă are o asemenea importanţă
încât Talmudul spune că cel care ia parte la această masă este considerat a fi postit două zile.
Există multe motive pentru acest lucru. Mai întâi, pentru că Yom Kipur este o sărbătoare şi
sărbătorile sunt de obicei însoţite de mese festive. Deoarece nu putem avea o asemenea
masă de Yom Kipur, o ţinem în ziua dinainte. Un alt motiv este poate acela de a ne pregăti
cum trebuie pentru post.

De Yom Kipur se sta în sinagogă mai mul decât în orice altă zi, pentru că această zi este
petrecută în rugăciune pentru iertare către Dumnezeu. Mulţi oameni obişnuiesc să poarte
alb sau o mantie albă peste haine pentru a apărea cât mai nepătaţi şi puri. Una dintre cele
mai solemne şi mai importante rugăciunile de Yom Kipur se recita în seara de Yom Kipur (la
apusul soarelui pe 9 Tișrei). Numită Kol Nidreii, această rugăciune îl roagă pe Dumnezeu să
ne elibereze de jurămintele pe care le-am făcut către El. Una dintre rugăciunile recurente
este Al Het (pentru păcatele pe care le-am comis), o rugăciune în care mărturisim o
multitudine de păcate comise în timpul anului, majoritatea dintre ele morale, cum ar fi
bârfitul, folosirea unor cuvinte urâte, furtul, minciună şi multe altele. Se încheie cu o
hotărâre în faţa lui Dumnezeu de a ne căi şi cu o cerere către Dumnezeu de a ne ajuta să ne
ţinem de promisunea făcută.

„Una din temele centrale ale sărbătorii de Iom Kipur este ideea cunoscută în ebraică sub
numele de teşuva. De obicei, traducem această idee prin “pocăinţă”. Însă pentru a încerca să
înţelegem ziua de astăzi, trebuie să vedem ce înseamnă cu adevărat teşuva.

Pentru unii, teşuva înseamnă într-adevăr pocăinţă. A reveni într-o situaţie absolut identică
uneia din trecut şi a nu repeta greşelile înseamnă teşuva. De Iom Kipur, conform părerii lui
Maimonide, sărbătorim această pocăinţă, celebrăm şansa pe care Dumnezeu ne-o acordă,
iar şi iar, de a începe un an nou cu un cazier curat.

Rosh Hashanah
Potrivit Calendarului Erabic, Roș Hașaná sau Anul Nou evreiesc, are loc în prima zi a lunii
Tișrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern. Roș Hașana este prima din cele
10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu Iom Kipur, Ziua Ispășirii. În
emisfera nordică are loc la începutul toamnei. Anul acesta, pe data de 15 septembrie, are loc
Noul An Evreiesc 5784
După tradiție, Roș Hașana ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Tora i
se mai spune și Yom Hatrua. Obiceiurile de Roș Hașana includ sunarea din shofar și o cină
familială la care se mănâncă mâncăruri simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca
anul care începe să fie un an bun și dulce. Alte mâncăruri care, conform tradiției, trebuie să
fie prezente și binecuvântate pe masa cinei de Noul An: rodii, curmale, morcovi, dovleac,
fasole verde, praz, o sfeclă precum și un cap de pește.

Calendarul ebraic este folosit în religia iudaică. Acesta este luni-solar, deoarece se bazează
atât pe un ciclu lunar cât și pe unul solar (care definește anii). Aceasta contrastează cu
calendarul gregorian, care sa bazează doar pe ciclul solar, sau cu calendarul musulman, care
este pur lunar. În prezent, în calendarul ebraic este anul 5784. Anul 7783 a început pe data
de 25 septembrie 2022 și s-a încheiat la apusul soarelui, pe 15 septembrie 2023, conform
calendarului gregorian.

Anul solar are aproximativ 365 de zile și un sfert, număr care poate fi obținut prin diferite
combinări de luni. În Epoca antică, în Egipt erau 12 luni a câte 30 de zile, cărora li se adăugau
5 zile suplimentare.
Mesajul Prim-Rabinului Șef al Cultului Mozaic din România, Rafael Shaffer:

”Sărbătorim începutul anului 5784. După tradiția noastră, în această zi a fost creat Universul,
sau, mai precis a fost a şasea zi a Creației, în care a fost creat omul. Aceasta este pentru noi o
zi în care suntem judecați pentru faptele anului trecut și pentru intențiile pe care le-am avut
și pentru intențiile pe care le avem pentru anul ce vine și după această evaluare vom primi
bugetul pe anul viitor: câtă viață vom primi, câtă sănătate, cât belşug. Cu această ocazie
suflăm din șofar, un corn de berbec, e un fel de rugăciune fără cuvinte. Ce putem spune în
cuvinte rostim în rugăciune; lucrurile care sunt în adâncul sufletului, care sunt prea adânci
pentru a fi rostite în cuvinte le rostim prin sunetul acestui șofar.”