FUNDAMENTE SI ISTORIA CALENDARULUI

In ceea ce priveste creatia soarelui, a lunii si a rolului lor in diviziunea timpului, Tora (Biblia
ebraica) afirma: "Fie ca ele sa reprezinte semne, anotimpuri, zile si ani" (Geneza 1:14)
Fiecare luna noua in calendarul evreiesc incepe cand este luna noua pe cer, cand devine vizibila
prima fasiuta de luna. In timpuri stravechi, o luna noua incepea atunci cand luna noua de pe cer
era zarita de doi martori de incredere, care comunicau Sanhedrinului (Conducerea evreieasca)
data cand au vazut-o. Sanhedrinul declara atunci cand incepe Rosh Chodesh (prima zi a lunii).
Problema pe care o ridica un calendar bazat pe ciclul lunar este ca sunt aproximativ 12,4 luni
lunare in timpul a 12 luni solare. Asta inseamna ca lunile si anotimpurile, bazate pe calendarul
lunar, respectiv cel solar, nu se aliniaza unele cu altele, din moment ce se bazeaza pe doua
sisteme diferite care nu se coreleaza perfect.
Dupa traditia ebraica, anumite sarbatori trebuie sa fie celebrate in anumite anotimpuri. De
exemplu, sarbatoarea Pastelui, care are loc in prima luna a calendarului evreiesc, Nissan, trebuie
sa cada primavara. Totusi, Nissan vine cu unsprezece zile mai devreme in fiecare an. Pentru a se
asigura ca Nissan si Pastele au loc primavara si nu cad iarna, toamna sau vara, se adauga din
cand in cand cate o luna la calendarul evreiesc.
In secolul patru s-a realizat un calendar stabil bazat pe calcule astronomice si matematice. Acest
calendar, folosit inca si astazi, a stabilit durata lunilor si a creat un sistem prin care se adauga cate
o luna in anumiti ani de-a lungul unui ciclu de nouasprezece ani. Aceasta asigura corelatia
calendarului lunar cu calendarul solar si anotimpurile. Luna adaugata, numita Adar II, se adauga
in al treilea, al saselea, al optulea, al unsprezecelea, al paisprezecelea, al saptesprezecelea si al
nouasprezecelea an intr-o perioada de nouasprezece ani.

ANUL EVREIESC

In conformitate cu calendarul evreiesc, anul curent este 5760. Acest an ne duce inapoi, conform
traditiei evreiesti, pana la creatia omului, si deci, pana la inceputul civilizatiei. Acest numar este
calculat adunand varstele oamenilor din Tora de la creatie incoace. Totusi, asta nu inseamna ca
universul a inceput acum mai putin de 6000 de ani, in viziunea noastra asupra anilor. Multi evrei
religiosi va vor spune ca primele sase "zile" ale creatiei nu implica neaparat zile de 24 de ore, ci
o perioada mult mai lunga de timp. (Cum ar putea exista o zi de 24 de ore fara soare, care nu a
fost creat decat in a patra "zi" a creatiei?)
Desi majoritatea evreilor folosesc calendarul gregorian in viata zilnica, in general ei nu folosesc
abrevierile "A.D." si "B.C." cand se refera la date calendaristice. Aceasta din cauza ca "A.D."
inseamna "anul Domnului nostru," iar evreii nu cred ca Isus este Domnul. In loc sa foloseasca
"A.D." si "B.C.", evreii folosesc abrevierile i.e.n. (inaintea erei noastre) si e.n. (era noastra).

LUNILE ANULUI

Nissan este "prima luna" a calendarului evreiesc.Totusi, a saptea luna, Tishri, este inceputul
anului nou evreiesc si este momentul cand se schimba numarul anului. Desi la prima vedere acest

1
sistem poate parea ciudat, luati in consideratie faptul ca in calendarul secular "anul nou" incepe
in ianuarie, "anul nou scolar" incepe in septembrie. Calendarul evreiesc, in mod similar, are
diferite momente de inceput pentru evenimente diferite.
Mai jos urmeaza o desfasurare pe luni a calendarului evreiesc:
Nissan/30 de zile/Martie-aprilie
Iyar/29/de zile/Aprilie-mai
Sivan/30 de zile/Mai-iunie
Tammuz/29 de zile/Iunie-iulie
Av/30 de zile/Iulie-august
Elul/29 de zile/August-septembrie
Tishri/30 de zile/Septembrie-octombrie
Cheshvan/29 sau 30de zile/Octombrie-noiembrie
Kislev/30 sau 29 de zile/Noiembrie-decembrie
Tevet/29 de zile/Decembrie-ianuarie
Shevat/30 de zile/Ianuarie-februarie
Adar/29 sau 30 de zile/Februarie-martie
Adar II/29 de zile/Martie-aprilie

SARBATORI EVREISTI

Mai jos veti gasi o lista cu sarbatorile evreiesti, incepand cu cele care se apropie. Tineti minte ca
datele din calendarul gregorian nu se aplica decat pentru anul in curs (2000-2001) si ca toate
sarbatorile incep la apusul soarelui in ajunul datei inscrise.
Postul Esterei (20 martie 2000/13 Adar). Postul Esterei este un post minor care precede Purimul.
Comemoreaza perioada cand regina Estera i-a condus pe evreii din Persia intr-un post de trei zile
si s-a rugat ca acestia sa fie salvati de la masacrul pe care Haman il pregatise pentru ei.
Purim (21 martie 2000/14 Adar). Purim comemoreaza ziua cand Haman planuise sa omoare pe
evreii din Persia, dar, prin interventia lui Mordechai si a reginei Estera, evreii au fost salvati si in
schimb au fost omorati cei care intentionasera sa-i omoare. Se citeste povestea Esterei din
megillah. In timpul zilei se sarbatoreste. Se da de pomana la doi oameni nevoiasi si se fac daruri
care constau din mancare catre doi prieteni pentru a-i ajuta pe ceilalti cu sarbatorirea si pentru a
raspandi un simt de fraternitate. O delicatesa care se serveste de Purim este humentaschen,
prajiturele in trei colturi umplute cu jeleu sau cu seminte de mac, miere si nuci (vezi partea a V a
pentru mai multe informatii despre Purim si pentru o reteta de humentaschen)

Pastele (20-27 aprilie 2000/15-23Nisan). Este o sarbatoare care dureaza opt zile, dintre care
primele si ultimele doua implica stricta respectare a regulilor religioase. Se mananca matzah si
nu se mananca produse cu drojdie de-a lungul celor opt zile pentru a comemora painea nedospita
pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt, deoarece nu avusesera timp sa lase aluatul sa
creasca. Toata mancarea dospita din casa trebuie cautata si vanduta sau distrusa inainte ede
inceputul sarbatorii. In primele doua seri ale Pastelui, se tine seder, timp in care se povesteste
2
istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si dobandi libertatea. Aceasta poveste se citeste
din Haggadah, o colectie de pasaje din Tora si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din
Egipt. In timpul sederului, se beau patru pahare de vin si se mananca maror, ierburi amare.
Yom Hashoa (2 mai 2000/ 27 Nisan ). Aceasta este Ziua Memoriala a Holocaustului, cand ne
amintim de milioanele de oameni ucisi in Holocaust. In Israel, o sirena suna timp de doua minute
la ora 11; atunci toata lumea se opreste din lucru si pastreaza un moment de liniste.
Yom Hazikaron (9 mai 2000/ Iyar 4). O zi dedicata tuturor soldatilor cazuti in Israel.
Yom Ha'Atzmaut (10 mai 2000/ 5 Iyar). Aceasta este Ziua Independentei Israelului, ziua cand
evreii din Israel si-au proclamat independenta si au infiintat Statul Israel.
Lag B'Omer (23 mai 2000/ 18 Iyar). Este cea de-a 33-a zi de cand se numara Omer. Este o
sarbatoare vesela care povesteste faptele rabinului Akiva, ale rabinului Shimon bar Yochai si Bar
Kochba in incercarea lor de a castiga independenta si suveranitatea evreilor din Israel fata de
romani. Se obisnuieste sa se faca focuri de tabara si sa se cante.
Yom Yerushalayim (2 iunie 2000/ 28 Iyar). Aceasta este cea mai noua sarbatoare evreieasca si
sarbatoreste recapturarea Ierusalimului in timpul razboiului de sase zile din 1967.

Shavuot (9-10 iunie 2000/ 6-7 Sivan). Shavuot comemoreaza aniversarea oferirii Torei catre
evrei pe muntele Sinai. Shavuot este cunoscuta ca Yom Habikkurim sau "Ziua primelor fructe",
pentru ca este momentul cand fermierii din Israel ar aduce ca ofranda la Ierusalim prima lor
recolta.
Tisha B'Av (10 august 2000/ 9 Av). Tisha B'Av este o zi de post care comemoreaza distrugerea
primului si a celui de-al doilea Templu sfant din Ierusalim, precum si alte tragedii ale evreilor.
Rosh Hashanah (30 septembrie 2000/ Tishrei 1-2) este anul nou evreiesc. Spre deosebire de
celelalte sarbatori evreiesti, Rosh Hashanah este de natura foarte personala. Multe sarbatori
evreiesti celebreaza sau comemoreaza evenimente care au afectat poporul evreu la nivel national.
In timpul acestei sarbatori, evreii trebuie sa reflecteze asupra experientelor din anul precedent si
sa-si evalueze in mod scrupulos actiunile - bune si rele. Rosh Hashanah este un moment in care
trebuie sa-ti reevaluezi viata, atat din punct de vedere etic cat si religios, sa te rogi lui Dumnezeu
pentru iertarea faptelor rele din trecut si sa te obligi sa te schimbi in bine in anul nou care abia
incepe. Rosh Hashanah trebuie sa fie sarbatorita intr-un spirit de optimism. Se mananca lucruri
dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele o suta de sunete
impresionante produse de suflatul din shofar (corn de berbec) in fiecare din cele doua zile de
Rosh Hashanah sunt destinate sa ne "trezeasca" in mod simbolic, ca sa putem reflecta si deveni
mai buni.
Postul lui Gedaliah (2 octombrie 2000/ 3 Tishrei). In aceasta zi, postim pentru a comemora
moartea lui Gedaliah, ultimul guvernator evreu din regatul Iudeei, asasinat in 586 i.e.n. Moartea
lui a fost inceputul unei perioade de persecutie pentru evrei.
Yom Kippur (9 octombrie 2000/10 Tishrei). Este Ziua Rascumpararii. Aceasta zi a fost stabilita
pentru a aduce impacare intre oameni, si pentru a reafirma relatia dintre oameni si Dumnezeu.
Regretele sincere exprimate in aceasta zi vor rascumpara orice gresala a oamenilor impotriva
creatorului lor. Intreaga zi este interzis sa mananci, sa bei, sa porti pantofi de piele, sa folosesti
3
machiaj, parfum sau lotiuni, sa ai relatii sexuale si sa te speli. Ziua se incheie cu suflatul din
shofar. Se obisnuieste ca in saptamanile de dinaintea postului sa-ti ceri iertare de la toti cei pe
care i-ai fi putut jigni de-a lungul anului care a trecut.
Sukkot (14-21 octombrie 2000/ 15-22 Tishrei) este o sarbatoare de opt zile, dintre care primele si
ultimele doua implica stricta respectare a regulilor religioase. Se locuieste intr-o sukkah, o
locuinta temporara, timp de sapte zile, timp in care se comemoreaza calatoria de 40 de ani a
evreilor in desert, catre Israel, perioada in care nu au putut sa-si construiasca un adapost
permanent. Peretii acestei sukkah sunt in mod normal facuti din lemn sau din panza si tavanul
este facut din crengi taiate. Trebuie lasate gauri intre crengi pentru ca oamenii dinauntru sa poata
vedea stelele. Toate mesele trebuie mancate in sukkah si se spune o binecuvantare speciala. De
asemenea, se binecuvanteaza cele patru specii: palmier, mirt, salcie si lamai.
Shemini Atzeret (21 octombrie 2000/ 21 Tishrei) este a opta zi din Sukkot. In Israel, Shemini
Atzeret si Simchat Torah sunt combinate intr-o singura zi. Ele culmineaza in celebrarea
multumirilor pe care le aducem lui Dumnezeu pentru ca i-a intretinut pe evrei in desert.
Simchat Torah (22 octombrie 2000/ 23 Tishrei). Este ziua cand ne bucuram de Torah, in
momentul in care terminam ciclul anual al citirii Torei si cand incepem sa citim din nou pentru
anul urmator. Ambele se fac in aceeasi zi pentru a arata ca nu poti niciodata termina de invatat
Tora. Simchat Torah este una din zilele cele mai fericite ale iudaismului. Seara, toate sulurile
Torei sunt scoase din arca si sunt date membrilor marcanti ai congregatiei in timp ce acestia
marsaluiesc intr-un hakafah sau circuit in jurul sinagogii. Ceilalti membrii ai congregatiei
danseaza si canta in timp ce se strabate acest circuit. Cand grupul ajunge inapoi la arca, un nou
grup are onoarea de a tine sulurile Torei. In cursul serii se fac sapte hakafot. Dimineata, toti sunt
chemati sa binecuvanteze Tora. Cele mai multe congregatii se impart in grupuri mai mici pentru
rugaciuni in scopul de a face loc la cat mai multi oameni. Se indeplinesc alte sapte hakafot, intr-o
atmosfera de bucurie.
Chanukah (Prima seara 21-29 decembrie 2000/ 25 Kislev - 2 Tevet). In prima seara se aprinde o
lumanare si se adauga cate una in fiecare din cele opt seri. Chanukah sarbatoreste rededicarea
Templului din Ierusalim de catre macabei in 167 i.e.n. si victoria lor impotriva grecilor si a
evreilor elenisti. Pentru a rededica Templul in intregime, macabeii au fost nevoiti sa reaprinda
menora cu ulei pur de masline, dar grecii il contaminasera in intregime. Macabeii au gasit in
sfarsit o singura sticla, dar aceasta nu ar fi ajuns decat pentru o zi. A avut insa loc un miracol si
uleiul a rezistat de-a lungul celor opt zile necesare pentru a produce ulei proaspat. Prin traditie,
oamenii se joaca cu titirezi cu patru fete, numiti dreidles. Se mananca mancaruri prajite, ca de
exemplu chiftelute de cartofi sau lotkes, gogosi cu jeleu sau safganiot, datorita asociatiei
miracolului de Chanukah cu uleiul.
Cea de-a zecea zi de Tevet (5 ianuarie 2001/ 10 Tevet) este o zi de post care comemoreaza
inceputul atacului babilonienilor asupra Ierusalimului (sec. 6 i.e.n.). In statul Israel, Kaddish
(rugaciunea evreieasca pentru morti) se recita in aceasta zi pentru oamenii carora nu li se
cunoaste ziua decesului.
Tu B'Shevat (8 februarie 2001/ 15 Shevat). Este anul nou al pomilor. Se obisnuieste sa se

4
manance din cele sapte specii care cresc in Israel: grau, secara, struguri, smochine, curmale, rodii
si masline. In Israel se obisnuieste de asemeni sa se planteze pomi.

PURIM

Povestea Purimului, care a avut loc acum 2300 de ani, este inregistrata in Cartea Esterei, pe care
evreii trebuie sa o asculte de Purim. Eroii din povestea Purimului sunt Estera, o tanara evreica
din Persia, si Mordechai, unchiul ei mai in varsta, care o crescuse. Regele Persiei, Achasverush,
se infurie pe sotia lui, regina, in timpul unei petreceri mai salbatice, si pune ca aceasta sa fie
executata. Atunci regele cauta o noua sotie si se indragosteste de Estera, pe care o ia de sotie fara
sa-si dea seama ca este evreica. Personajul negativ din aceasta poveste este unul din sfetnicii
regelui, Haman, care este antisemit. Haman ii uraste pe evrei si planuieste sa-i distruga pe toti,
pentru ca Mordechai, unchiul Esterei, refuza sa i se inchine.
Haman ii declara regelui Achashverush: "Exista un popor care este raspandit printre toate
popoarele din toate provinciile regatului tau. Legile lor sunt diferite de legile altor natiuni si nu
respecta decretele regale; in concluzie, nu se cade ca domnia ta, regele, sa-i tolerati." Estera 3:8.
Haman pune la cale un complot pentru a-i extermina pe toti evreii din regat. Mordechai vine
atunci la Estera si o roaga sa-si foloseasca pozitia influenta pentru a-i vorbi regelui in numele
evreilor. De obicei, nu i te puteai adresa regelui decat daca acesta te chema la el. Pedeapsa pentru
a te fi adresat regelui fara sa fi fost chemat era moartea. Regina Estera se hotaraste sa se adreseza
regelui oricum, dar mai intai se pregateste tinand post timp de trei zile (vezi mai sus Postul
Esterei in partea a IV a). Regele Achasverush o intampina totusi cu bunavointa pe Estera, cand
aceasta i se adreseaza fara a fi fost invitata, si apoi ii spune ca este evreica si ca Haman incearca
sa o omoara pe ea si pe poporul ei. Regele o asculta cu intelegere si poporul evreu este salvat in
timp ce Haman este spanzurat pe spanzuratoarea pe care el o pregatise pentru a-l omori pe
Mordechai.
Intelesul cuvantului "Purim" este "sorti", care se refera la loteria folosita de Haman pentru a
alege o data pentru a-i extermina pe evrei. Purim este de multe ori considerat cea mai vesela
sarbatoare a iudaismului. In timpul Purimului se obisnuieste ca oamenii sa se mascheze, sa
organizeze carnavaluri, sa puna in scena piese si toata lumea sa sarbatoreasca si sa manance
delicatese. O delicatesa obisnuita pentru Purim este Humentaschen (literal buzunarele lui
Haman). Aceste prajiturele tringhiulare umplute cu gem sau seminte de mac, miere si nuci,
trebuie sa reprezinte palaria cu trei colturi a lui Haman.

RETETA PENTRU HUMENTASCHEN

Ingrediente: 2/3 de cana de unt sau margarina, 1/2 de cana de zahar, un ou, 1/4 de cana de suc de
portocale (zeama, nu pulpa), o cana de faina alba, o cana de faina de grau, umplutura pentru
placinta.
Se amesteca bine untul si zaharul. Se adauga oul si sa amesteca foarte bine. Se adauga sucul de
portocale si se amesteca din nou. Se adauga faina, cate jumatate de cana o data, alternand cea
alba cu cea de grau, si se amesteca cu grija intre cele doua. Se pune coca la frigider cel putin

5
cateva ore. Se intinde cat mai subtire posibil fara a face gauri in coca (pentru rezultatele cele mai
bune, se ruleaza intre doua foi de hartie cerata usor pudrata cu faina). Taiati cercuri de 8 - 10
centimetri. Se pune o lingurita de umplutura in mijlocul fiecarui cerc. Se ridica colturile pentru a
forma un triunghi, suprapunand laturile cat mai mult posibil astfel incat sa se vada numai putina
umplutura in mijloc. Strangeti bine la colturi ca sa nu se desfaca in timpul coacerii. Se coace la
170 de grade timp de 10 - 15 minute, pana se fac galben-aurii, dar inainte ca umplutura sa dea
pe-afara! Umpluturile traditionale sunt mac, prune uscate si piersici. Gem de mere, dulceata de
ananas sau umplutura de cirese merg de asemenea foarte bine.

PESACH

Una dintre sarbatorile evreiesti cele mai respectate, Pesach este o sarbatoare de origine biblica
care marcheaza sfarsitul sclaviei evreilor in Egipt, acum peste 3000 de ani, si nasterea natiunii
evreiesti. Este o sarbatoare de opt zile, care include doua zile speciale de sarbatoare la inceput si
doua la sfarsit. In timpul celor opt zile mancam matzah si ne abtinem de la toate produsele facute
cu drojdie, pentru a comemora painea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din
Egipt, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca. Toata mancarea dospita din casa
trebuie cautata si vanduta sau distrusa inainte de inceperea sarbatorii. In primele doua seri de
Paste, se tine un Seder in timpul caruia se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt
pentru a-si obtine libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o culegere de pasaje din
Torah si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt. In timpul Sederului, se beau patru
pahare de vin si se mananca marror, ierburi amare.
Marile personalitati care au pus bazele spirituale ale poporului evreu sunt Avraham si Sarah, fiul
si nora lor, Isaac si Rebecca, si fiul si nurorile acestora, Iacob, Rachel si Leah.
Din Iacob, Rachel si Leah s-a dezvoltat o familie de 70 de persoane care, in urma unei foamete in
Israel, a fost fortata sa se refugieze in Egipt. Aici, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o
asemenea masura incat evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene.
Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si,in final, intr-un program organizat de
sclavie si opresiune. Dupa o serie de amenintari ale lui Moise neluate in seama de catre Faraon,
amenintari care au avut ca rezultat cele Zece Plagi, Dumnezeu a eliberat o natiune, provenuta
dintr-o familie care avea la origine 70 de persoane. Sapte saptamani mai tarziu, aceasta natiune
nou creata primea Tora pe Muntele Sinai.
In timpul unei mese speciale de Pesach, numita Seder, se citeste Haggadah. Haggadah este
povestea nasterii evreilor ca popor. Ea trateaza in principal evenimentele din Egipt, care au dus
de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham la daruirea Torei pe
Muntele Sinai. Se poate spune ca Haggadah este certificatul nostru national de nastere. Mai mult
decat un document istoric, ea vorbeste despre idealuri si valori care constituie esenta constiintei
si identitatii noastre nationale.
Cuvantul haggadah inseamna a spune sau a relata. Haggadah este o naratiune vie, asezata in
contextul unui dialog intre parinti si copii. Pesach, cu Haggadah in centru, spune fiecarui evreu
trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta.
Mesajul inerent in Haggadah este ca identitatea si continuitatea evreiasca se bazeaza pe
incurajarea copiilor de a pune intrebari - si pe pregatirea parintilor de a da raspunsuri logice si
competente. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept nu este un scop in sine, ci este un mod de
viata.
Cuvantul "Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta ne
6
aminteste ca desi porunca de a ne aminti de Exod se aplica "in fiecare zi din viata noastra"
(Deuteronomul 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa ne amintim, ci trebuie sa spunem
povestea exodului si sa "vorbim" despre ea pe indelete.

SEDER

Pe masa de Seder exista sapte mancaruri simbolice principale care amintesc poporului evreu de
perioada sclaviei sale in Egipt.
Cele sapte mancaruri simbolice de Seder sunt:
1. Matzah: Paine nedospita, asemanatoare cu un biscuit, care simbolizeaza sclavia evreilor in
Egipt. Cand evreii se pregateau in graba sa plece din Egipt, nu au avut timp sa coaca paine
dospita si au copt in schimb painea nedospita cunoscuta, sub numele de matzah.
2. Charoset: Un amestec de nuci macinate, mere, scortisoara si miere, care simbolizeaza mortarul
folosit de sclavii evrei in Egipt pentruconstructiile Faraonului. (vezi mai jos reteta pentru aceasta
delicatesa de Pesach)
3. Ou: Se foloseste un ou fiert tare pentru a simboliza viata si renasterea.
4. Apa sarata: Oul se inmoaie in apa sarata care simbolizeaza atat lacrimile provocate de
opresiune, cat si cele produse de bucuria libertatii.
5. Marror: Acesta este hrean foarte amar care simbolizeaza greutatile sclaviei..
6. Karpas: Este un amestec de cartofi fierti sau ridichi si patrunjel care se inmoaie in apa sarata si
simbolizeaza atat subnutritia sclavilor evrei, cat si noul anotimp al primaverii.
7. Z'roah: Aceasta bucata de carne, reprezentata cateodata de un os, simbolizeaza mielul pascal si
se refera la salvarea evreilor de catre D-zeu din sclavia Egiptului.
Sederul de Paste nu simbolizeaza numai o sarbatoare a eliberarii din sclavie, ci si o perpetua
reafirmare a credintei in Dumnezeu.
Mitzvoturile (codul de comportament) pentru Seder:
Exista sapte mitzvoturi diferite pe care le aplicam la Seder. Primele doua rezulta direct din Tora
iar celelalte provin de la rabini:
1) povestirea Exodului; 2) mancatul de matzah; 3) mancatul marrorului (a ierburilor amare); 4)
mancatul Afikomenului (o bucata de matzah suplimentara pentru desert, ca amintire a darului de
Pesach); 5) spunerea Hallel-ului (Psalmi de lauda); 6) bautul a 4 pahare de vin (se prefera vinul,
dar este permis si sucul de struguri); 7) simularea unor acte de libertate si aristocratie - sezutul
pe o pernita si statul intins in timp ce mancam si bem.

RETETA PENTRU CHAROSET

In timpul sederului se mananca cheroset, un amestec de fructe, nuci si vin. Acesta trebuie sa ne
aminteasca de mortarul folosit de evrei pentru constructii in perioada sclaviei. Trebuie sa aiba o
textura aspra. Cantitatile de ingrediente date aici sunt in cel mai bun caz aproximative; de obicei
se pun dupa ochi. Reteta de mai jos asigura o cantitate foarte mare, dar de obicei este necesar sa
se mai faca inca o portie inainte de sfarsitul sarbatorii. Se pot folosi alte fructe si nuci.
- 4 mere de marime mijlocie, 2 acrisoare si 2 dulci
- 1/2 de cana de migdale taiate marunt
- 1/4 de cana de vin dulce
- 1/4 de cana de vin sec
- 1 lingura de scortisoara
7
Taiati merele. Adaugati toate celelalte ingrediente. Lasati sa stea 3-6 ore, pana cand vinul este
absorbit de celelalte ingrediente. Serviti pe matzah. Merge foarte bine cu hrean.

SHABAT

Spre deosebire de sarbatorile care au loc intr-o zi fixa a lunii, Shabbatul nu este legat de ciclul
lunii. El vine in fiecare a saptea zi pentru a comemora odihna lui D-zeu dupa ce a creat lumea.
Importanta Shabbatului nu este cu nimic diminuata de frecventa lui. De fapt, regularitatea lui ii
mareste sfintenia. Este mai presus decat toate celelalte sarbatori in afara de Yom Kippur, Ziua
Rascumpararii.
Shabbatul este mentionat in Cele Zece Porunci. S-a spus despre el ca reprezinta cea mai
importanta lege sociala din istoria omenirii. Stramosii nostri si-au dat seama ca nimeni nu poate
continua sa produca fara odihna. Fara Shabbat, care este punctul culminant al muncii lor,
oamenii si-ar pierde respectul de sine, demnitatea si chiar dorinta de a munci.
Romanii nu si-au dat seama cat de avansata era institutia Shabbatului. Ei ii ridiculizau pe evrei
pentru ca isi iroseau a saptea parte din viata in lenevie. Shabbatul intervenea de asemenea in
institutia sclaviei. Stapanul nu avea control total asupra sclavului; cel putin pentru o zi sclavul
depinde de dorinta lui Dumnezeu si nu de cea a stapanului.
Totusi, valoarea intrinseca a Shabbatului merge mult mai departe decat abtinerea de la lucru.
Omul este indemnat sa "isi aminteasca de ziua de Shabbat pentru a o tine sfanta." El trebuie sa o
dedice scopurilor spirituale, sa foloseasca cat mai bine aceasta perioada de odihna fizica prin a se
inalta spiritual si intelectual. El trebuie sa o plaseze pe o alta dimensiune decat celelalte zile de
munca - pentru rugaciune, bucurie si odihna.
Multiplele interdictii legate de Shabbat au ca intentie sa protejeze spiritualitatea zilei si nu sa
creeze o atmsfera solemna pentru evreul practicant. Rabinii au stabilit ca de Shabbat nu se fac
inmormantari; doliul se intrerupe pentru ca bucuria Shabbatului sa nu fie diminuata nici macar in
momente de durere. Confortul si placerea sunt o parte a respectarii Shabbatului. Evreul este
chemat sa sfinteasca Shabbatul mancand mancaruri alese si purtand hainele sale cele mai bune.
Este o zi cand atat trupul cat si sufletul iau parte la bucurie.
Shabbatul este marcat de cantece speciale si slujbe speciale in sinagoga vineri seara si sambata
dimineata. Vineri seara se recita kiddush-ul pe vi, atat la sinagoga cat si la masa de Shabbat. In
fiecare saptamana seciteste un fragment din Tora anume desemnat pentru Shabbatul respectiv.
Acasa, Shabbatul este de obicei inaugurat de mama, care aprinde lumanarile chiar inainte de
apusul soarelui. In familiile traditionale, tatal recita kiddushul, binecuvanteaza copiii si recita un
pasaj din Biblie in onoarea femeii curajoase. Painea impletita de Shabbat (hallah), mancarurile
speciale, fata de masa alba si cantatul de zemirot (cantece) ajuta la sporirea spiritualitatii zilei.
La sfarsitul Shabbatului se desfasoara o ceremonie de despartire numita havdalah. Ne luam
ramas bun de la Shabbat, cu gust de vin, aroma de mirodenii si lumina unei lumanari impletite.

YOM HASHOAH (ZIUA MEMORIALA A HOLOCAUSTULUI)

Ziua memoriala a Holocaustului este comemorata in Israel pe data de 27 a lunii ebraice Nissan (2
mai 2000). Printr-o hotarare a Knessetului israelian din 1951, a fost aleasa aceasta zi care cade
intre data revoltei din ghetoul Varsoviei, inceputa in prima zi de Pesach, si Ziua memoriala a
Israelului pentru soldatii morti in luptele pentru statul Israel. Ziua Holocaustului cade in perioada
traditionala de doliu a numaratorii de Omer.
8
In 1959, Knessetul a aprobat o lege pentru Ziua amintirii Holocaustului si a eroismului, prin care
devenea obligatorie comemorarea in ceremonii publice a victimelor Holocaustului si ale
revoltelor din ghetouri. In 1961, un amendament la aceasta lege a stipulat ca toate localurile
publice vor fi inchise atat in ajunul, cat si in ziua Holocaustului. In afara Israelului, Ziua amintirii
Holocaustului este de obicei comemorata pe 19 aprilie, ziua in care, dupa calendarul crestin, a
inceput revolta din ghetoul Varsoviei.
In Israel, in ajunul Zilei Holocaustului, ceremonia principala este televizata de la memorialul Yad
Vashem din Ierusalim. A doua zi, la 10 dimineata, sirenele suna timp de doua minute in toata
tara. In timp ce sirenele suna, intregul sistem0 de transport se opreste. Oriunde s-ar afla, soferii
isi opresc masinile, se dau jos si stau in tacere in pozitie de drepti. Este un moment solemn pe
care nimeni nu il uita.
Majoritatea cimitirelor mari din Israel au placi comemorative speciale pentru victimele
Holocaustului. Cateodata memorialele sunt dedicate anumitor orase sau anumitor comunitati
evreiesti care au fost exterminate de nazisti. In unele cazuri, oameni care sunt inmormantati in
Israel au cerut ca numele rudelor sau membrilor familiilor lor ucisi in Holocaust sa fie inscrise pe
laturile pietrelor lor de mormant, ca un fel de memorial personal.

YOM HAZIKARON (ZIUA AMINTIRII)

Yom HaZikaron este comemorata pentru cei care au cazut in timpul serviciului activ in fortele
armate israeliene. Aceasta zi solemna este pe 4 Iyar, cu o zi inainte de Ziua Independentei.
Incepe la apusul soarelui si se termina a doua zi la rasaritul stelelor care marcheaza ajunul Zilei
Independentei. Se aprind lumanari comemorative in baze militare, scoli, sinagogi, locuri publice
si in locuinte particulare.
Steagurile sunt ridicate numai pana la jumatatea catargului pe tot cuprinsul tarii. In tot decursul
zilei soldatii servesc ca garzi de onoare la memorialele militare din toate localitatile si orasele.
Familiile celor cazuti participa la ceremonii memoriale la cimitirele militare.
Comemorarile de Yom HaZikaron incep oficial la ora 8 seara cu o ceremonie la zidul de vest din
Ierusalim. Presedintele Israelului si Comandantul General al armatei tin de obicei discursuri la
ceremonie. Toate cinematografele si alte locuri de amuzament sunt inchise.
Sirena suna la 11 dimineata timp de doua minute, iar ceremoniile au loc la 42 de cimitire militare
unde vorbesc ministrii din guvern si membrii ai Knessetului. Rabinatul israelian a desemnat
rugaciuni speciale atat pentru Shabbatul dinaintea Zilei memoriale a Holocaustului, cat si pentru
Yom HaZikaron.
In dimineata zilei de 9 mai 2000, s-au tinut ceremonii memoriale in 42 de cimitire memoriale din
toata tara pentru cei 19109 de soldati israelieni cazuti. O ceremonie speciala a avut loc la
cimitirul militar Mt. Herzl din Ierusalim pentru cei peste o mie de politisti si graniceri morti.
Pentru prima oara, au fost comemorati si civilii care au fost omorati in atacuri teroriste
palestiniene incepand din 1948.
Aceasta zi memoriala se incheie cu aprinderea ceremoniala a unei torte in ajunul Zilei
Independei.

YOM HA'ATZMAUT

Ziua Independentei Israelului este sarbatorita pe 5 Iyyar dupa calendarul iudaic. In aceasta zi, in
anul 5708 (14 mai 1948) a fost infiintat statul Israel. Aceasta zi a cazut anul acesta la data de 10
9
mai 2000.
Ceremoniile din ajunul Zilei Independentei incep cu aprinderea tortei la Mt. Herzl. A doua zi,
presedintele ii primeste la resedinta sa pe cei mai remarcabili soldati din acel an si are loc
Concursul international al Bibliei. In multe sinagogi din toata tara si din lume se recita rugaciuni
speciale de multumire si se tin mese festive si serbari pentru a comemora reinfiintarea dupa 1900
de ani a statului Israel pe pamantul Israelului.
Imediat dupa lasarea intunericului in ajunul Zilei Independentei se poate vedea si auzi prima
salva de artificii pe cerul Israelului. Acestea dureaza pana tarziu in noapte. Aproape fiecare oras
din Israel ridica o scena sau o platforma unde dau concerte cei mai buni cantareti israelieni. Dupa
aceea se danseaza pana la orice ora din noapte.
Atmosfera este foarte festiva. Cu cateva zile inainte de sarbatoare, municipalitatile si orasele
decoreaza stalpii de pe strada cu steaguri israeliene. Intersectiile sunt acoperite cu steaguri si
luminite decorative, la balcoane se atarna steaguri israeliene, iar pe masini se atarna stegulete.
Steagurile se vand peste tot, iar vanzatorii stradali le vand in tot felul de forme si dimensiuni.
Ziua Independentei este o zi speciala in sine. Israelienii sarbatoresc Ziua Independentei in multe
feluri. Unii se scoala devreme in dimineata Zilei Independentei pentru a pleca in excursie cu
familia. Numeroasele parcuri si rezervatii naturale ale Israelului sunt pline de oameni. Peste tot
se raspandeste fum de la gratare. Puteti gasi oameni la picnic si pe micile portiuni de iarba de pe
marginea soselei.
Festivitatile din Ziua Independentei sunt inaugurate oficial in ajunul sarbatorii printr-o ceremonie
de stat pe muntele Herzl din Ierusalim. Se aprind douasprezece torte care simbolizeaza cele
douasprezece triburi ale Israelului. Este o mare onoare sa fii ales purtator de torta pentru a
aprinde una din aceste torte.

NUMARATOAREA DE OMER/LAG BA'OMER

Omer inseamna in ebraica paiele care raman dupa ce se strange recolta. Numaratoarea de Omer
se refera la numararea zilelor dintre a doua zi de Pesach si Shavuot, ceea ce reprezinta o perioada
de sapte saptamani. Aceasta perioada de sapte saptamani este sezonul de recoltat in Israel. In cele
patruzeci si noua de zile ale acestei perioade cunoscuta sub numele de Omer, fiecare zi este
numarata cu glas tare in timpul serviciului de seara. In cea de-a cincizecea zi se serbeaza
Shavuot.
Desi s-ar putea crede ca perioada recoltei este un timp al bucuriei, in viata evreieasca Omer este
considerat o perioada de semi-doliu, pentru ca in aceasta perioada au fost ucisi soldatii evrei care
au luptat in revolta lui Bar Kokhba impotriva Romei intre anii 132 si 135 i.e.n. In mod
traditional, in aceasta perioada evreii nu se tund si nici nu se oficiaza casatori, cu exceptia
sarbatorii de Lag Ba'Omer.

LAG BA'OMER

Lag Ba'Omer se sarbatoreste dupa data ebraica a Zilei Independentei Israelului si inainte de Ziua
Ierusalimului. Acesta cade in a treizeci si treia zi din numaratoarea de Omer, numarand din a
doua zi de Pesach pana la Shavuot, care corespunde cu cea de-a optsprezecea zi a lui Iyar. In
10
acest an a corespuns datei de 23 mai, iar festivitatile au avut loc luni seara, in ajun de Lag
Ba'Omer.
In conformitate cu Talmudul, 24 de mii de discipoli ai rabinului Akiva au murit in perioada dintre
Pesach si Shavuot intr-o revolta impotriva ocupatiei romane. Omorurile au incetat in ziua de Lag
Ba'Omer care a devenit sarbatoare. Rabinul Akiva a fost un sustinator al lui Shimon Bar Kokhba
care conducea o revolta a evreilor impotriva ocupatiei romane. Romanii au inabusit revolta si
principalii soldati ai lui Bar Kokhba au fost ucisi, inclusiv mii dintre studentii rabinului Akiva.
Lag Ba'Omer a devenit o sarbatoare speciala pentru studentii de la studii rabinice si a fost chiar
numita "serbarea savantului." Pentru a sarbatori Lag Ba'Omer, se aprind focuri de tabara in locuri
deschise, iar copiii si studentii fac excursii la tara. In plus, de Lag Ba'Omer se fac nunti, ceea ce
intareste caracterul festiv al acestei sarbatori.
Lag Ba'Omer este si aniversarea mortii lui Shimon Bar Yochai, considerat a fi autorul Zoharului
(o importanta carte evreieasca). Ceremonii speciale se tin in satul Meron din Israel, langa Safed,
unde este inmormantat Shimon Bar Yochai. Acolo se aduna mii de oameni, cu cantece si dansuri.

YOM YERUSHALAIM si SHAVUOT

Yom Yerushalim se sarbatoreste pe 28 a lui Iyar (joi, 1 iunie 2000). Acesta este dupa calendarul
iudaic data cand orasul vechi al Ierusalimului a fost eliberat in timpul Razboiului de Sase Zile
din 1967. Rabinul Menachem Hacohen, care este in prezent Mare Rabin in Romania, a participat
la batalia care a dus la eliberarea orasului vechi al Ierusalimului in 1967. Yom Yerushalim
reprezinta de asemenea cei 3000 de ani de cand Ierusalimul este capitala evreilor.
Este uneori greu sa explici unicitatea Ierusalimului pentru poporul evreu. Israelul nu poate exista
fara Ierusalim. Este inima natiunii si a religiei iudaice. Regele David a facut ¿din Ierusalim
capitala evreilor acum 3000 de ani. Aceasta a fost cu o mie de ani inaintea aparitiei
crestinismului si cu mai mult de 1500 de ani inainte de aparitia Islamului.

SHAVUOT

Shavuot se sarbatoreste in a sasea zi a lunii ebraice Sivan. In acest an sarbatoarea cade pe 9 iunie.
Shavuot nu este la fel de bine cunoscuta ca alte sarbatori evreiesti cum ar fi Pesach sau Yom
Kippur, desi ea sarbatoreste momentul daruirii Torei (Biblia ebraica), - cel mai important
eveniment din istoria evreilor. Talmudul ne invata ca evreii au primit Cele Zece Porunci pe 6
Sivan, adica de Shavuot. Pentru a celebra primirea Torei, evreii religiosi petrec toata noaptea de
Shavuot invatand despre iudaism.
In Ierusalim, zeci de mii de evrei care au studiat Torah toata noaptea de Shavuot merg la rasaritul
soarelui la Kotel (Zidul Plangerii) pentru slujba de dimineata. In 1967, dupa ce orasul vechi al
Ierusalimului a fost recucerit, aproximativ 200 de mii de evrei au vizitat de Shavuot Zidul
Plangerii. In mod traditional, casa si sinagoga sunt decorate de Shavuot cu plante si flori. In plus,
traditia cere ca in prima zi de Shavuot sa se faca o masa festiva cu produse lactate.
De Shavuot se obisnuieste sa se citeasca in sinagoga Cartea lui Ruth. Aceasta pentru ca
evenimentele relatate in aceasta carte au avut loc in timpul secerisului.
Pentru o persoana care s-a convertit la iudaism, adica cineva care a venit din alt popor pentru a
11
duce o viata evreieasca, comportamentul lui Ruth este exemplar. Desi soacra sa Naomi a
avertizat-o ca s-ar putea sa nu se mai poata recasatori dupa moartea sotului ei evreu si desi a
sfatuit-o sa duca o viata "normala," Ruth decide sa-si abandoneze casa, cultura si siguranta
pentru a se alatura poporului evreu.
Ruth nu se poate astepta nici macar la o existenta cat de cat confortabila - ci doar la o viata
anevoioasa cu soacra ei . Puritatea scopului ei a fost rasplatita prin obtinerea unei pozitii cheie in
istoria evreilor: Ruth a fost strabunica regelui David si ca atare, o veriga in lantul catre Mesia.
Ruth, ca suprem exemplu de persoana care se converteste, este potrivita ca inspiratie pentru
Shavuot. La fel cum ea incerca sa se apropie de Dumnezeu alegand Torah si viata in sanul
poporului evreu, fara alte motive ascunse, tot asa putem fi isi noi nspirati sa ne reinnoim
devotamentul fata de poporul evreu si fata de Torah.

TISHA BEAV

Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe
cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au
fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este
ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns,
romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc
Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac
nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu
se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror
singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.
Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are
aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din
Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol
al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel.
Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi
desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an,
de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui
Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.
Distrugerea primului Templu de catre Nabucodonosor, regele Babilonului, in 586 i.e.n. a
inaugurat o perioada de 70 de ani de exil in Babilon. Distrugerea de catre romani a celui de-al
doilea Templu in 70 e.n. a dus la exilul si ratacirea in care evreii se mai afla si astazi. Se spune ca
toate suferintele noastre incepand de atunci sunt rezultatul acestui exil, si dupa traditie, distanta
care exista cum intre Dumnezeu si poporul evreu este rezultatul faptului ca Templul nu mai
exista. De atunci, evreii se roaga in fiecare zi pentru venirea lui Mesia, care sa ii aduca pe toti
evreii inapoi in Israel, sa reconstruiasca Templul si sa le redea evreilor starea lor originala de
apropiere de Dumnezeu. Tot ce a mai ramas din Templu este zidul exterior de vest sau Kotel
Hamaravi. Kotel-ul este acum cel mai sfant loc pentru iudaism, unde se aduna milioane de
oameni. Kotel-ul si intregul Ierusalim au fost recapturate de Israel in Razboiul de 6 Zile din
12
1967.
Si alte calamitati au avut loc de Tisha BeAv. Radacina suferintei este "Chet Ha Meraglim," sau
pacatul spionilor, asa cum este mentionat in Biblie, comis de evrei pe cand se perindau prin
desert. Dupa cum spune povestea, evreii au trimis spioni in Israel pentru a "face un tur de
orizont." Cand s-au intors spionii, zece din cei doisprezece au spus ca desi tara este extrem de
roditoare, evreii nu vor putea sa o cucereasca pentru ca locuitorii ei sunt prea puternici. Evreii au
crezut acest raport si au inceput sa se planga ca au fost scosi din Egipt. Pentru ca nu au dovedit
credinta in Dumnezeu, Dumnezeu a hotarat ca evreii vor colinda prin desert inca patruzeci de ani
si nu vor intra in tara decat atunci cand o noua generatie se va fi nascut. In conformitate cu
traditia, noaptea aceea a fost Tisha BeAv. Dumnezeu a spus: pentru ca in noaptea asta ati plans
fara motiv, in viitor veti avea motive sa plangeti in aceasta noapte.

De asemenea, evreii au fost alungati din Anglia in 1290 de Tisha BeAv si una dintre cele mai
mari tragedii ale evreilor, expulzarea evreilor din Spania, a avut loc tot atunci. Multe atrocitati
ale nazistilor au fost infaptuite de Tisha BeAv si Franz Ferdinand, arhiducele de Austria, a fost
asasinat in 1914 de Tisha BeAv, scanteia care a pornit primul razboi mondial si a condus indirect
la al doilea razboi mondial si la ridicarea nazismului.
De aceea, rabinii au comemorat Tisha BeAv ca zi de post, a doua ca importanta numai dupa Yom
Kippur. Ziua serveste nu numai la a comemora evenimentele care s-au intamplat pe Tisha BeAv,
dar este si ziua oficiala de doliu a poporului evreu pentru diferitele pogromuri si dezastre care s-
au abatut asupra noastra. Postul dureaza o zi intreaga, de seara pana seara, incepand de la apusul
soarelui. Pe langa postit, este interzis si sa se bea, sa se faca baie, sa se poarte pantofi de piele, sa
se poarte machiaj sau sa se intretina relatii sexuale. Femeile insarcinate, mamele care alapteaza si
persoanele grav bolnave nu trebuie sa posteasca, ci sa manance ceea ce au nevoie. Nu se
obisnuieste sa ti saluti prietenii pe strada, sa spui buna dimineata sau sa trimiti cadouri. Este un
obicei ca pana la pranz de Tisha BeAv sa nu se stea pe scaune de marime normala, ci pe podea, si
sa se doarma intr-o pozitie mai putin confortabila, de exemplu, fara perna. Pentru ca ziua este de
doliu nu trebuie sa se dea nici un fel de semne de bucurie. De fapt, Tefillin, accesoriile din piele
care contin pasaje din Biblie si care se poarta in mod traditional in timpul serviciului de
dimineata, se poarta acum in timpul celui de dupa-amiaza. Purtarea acestora este considerata a fi
un semn de bucurie si deci nu pot fi purtate decat dupa-amiaza cand se spune ca doliul se
domoleste. Studiul Torei este de asemenea interzis, cu exceptia anumitor pasaje care sunt
considerate deosebit de dureroase precum Iyov (Iov) si Eycha (Lamentatiile).
In seara de Tisha BeAv se tine o masa speciala, numita Seuda Hmafseket (o masa de oprire????).
Se obisnuieste sa se manance oua, o mancare evreieasca traditionala pentru doliu in aceasta
perioada. Masa nu este una vesela. In mod ideal, nu se mananca decat un singur fel de mancare
gatita, restul mesei constand din produse lactate, fructe si legume.
In noaptea de Tisha BeAv, ne adunam la Shul pentru a citi Eycha, cartea lamentatiilor, care, dupa
cum spune traditia a fost scrisa de catre profetul Ieremia imediat dupa distrugerea Templului.
Cartea este o elegie plina de durere care deplange distrugerea Templului, a Ierusalimului si a

13
poporului evreu. Cartea spune povesti sfasietoare despre femei care au fost obligate sa manance
corpurile copiilor lor morti si despre un Israel abandonat de toti prietenii si aliatii sai, lasat ca o
vaduva pe marginea drumului. Ieremia petrecuse ani intregi rugandu-i pe evrei sa-si
imbunatateasca comportamentul, avertinzandu-i ca Dumnezeu ii va pedepsi amarnic pentru
abaterile lor. Acestia nu au ascultat si, in final, tot ce a putut face Ieremia a fost sa deplanga
pierderea. Cartea se citeste pe o melodie trista, de obicei fiecare capitol de catre alta persoana. Se
citeste in timp ce congregatia sta pe podea iar persoana care citeste se afla in mijlocul lor.
In ziua urmatoare, la Shul, congregatia citeste din Kinot. Kinot sunt elegii despre distrugerea
Templului si despre multe alte calamitati care s-au abatut asupra poporului evreu pe parcursul
lungii noastre istorii. O kina foarte impresionanta face reflectii asupra diferentei dintre gloria
poporului evreu la iesirea din Egipt si dureroasa lor mizerie atunci cand au fost exilati din
Ierusalim. Aceasta kina, cantata de catre congregatie, se termina cu speranta bucuriei pe care o
vom simti la intoarcerea la Ierusalim. Recent a fost adaugata o kina in amintirea Holocaustului.
In timpul acestei zile, multi evrei isi petrec timpul reflectand asupra suferintelor poporului lor.
Un mod simplu de a face acest lucru este vizionarea unei casete video despre Holocaust, cum ar
fi Lista lui Schindler.
Totusi, exista o traditie care spune ca Tisha BeAv va fi intr-o zi transformata "Mi Yagon
LeSimcha," din tristete in bucurie. In Talmud (cartile evreiesti ale legilor rabinice,) aceasta zi se
numeste Moed sau o sarbatoare cu bucurie. Traditia spune ca Mesia se va naste in aceasta zi.
Spiritul optimist se mentine pe tot parcursul zilei in timp ce il rugam pe Dumnezeu sa ne readuca
la felul cum erau lucrurile inainte. Acest spirit este cuprins in urmatoarea poveste, scrisa in
Talmud.
Rabinul Galmiel, rabinul Elazer Ben Azariah, rabinul Yehoshua si rabinul Akiva au mers la
Ierusalim. Cand au ajuns pe muntele Tzofim, si-au rupt hainele. Cand au ajuns la muntele unde
se afla Templul, au vazut o vulpe iesind din locul Sfinteniei Sfinteniilor (centrul si partea cea mai
sfanta a Templului). Au inceput sa planga, dar rabinul Akiva a inceput sa rada. L-au intrebat: De
ce razi? Si el a spus: De ce plangeti? Ei au raspuns: "Este scris despre acest loc: Si strainul care
se va apropia de acest loc va muri! Acum vulpile haladuiesc in el - sa nu plangem oare?" El a
raspuns: "De asta rad. Biblia spune: Si o sa-i chem ca martori de incredere pe Uriah Cohen si pe
Zechariah Ben Yevarechiah." Care este legatura intre Uriah si Zechariah? Uriah a trait in timpul
primului Templu si Zechariah in timpul celui de-al doilea Templu. Scriptura a legat profetia lui
Zechariah de profetia lui Uriah. S-a spus despre Uriah "Astfel, din cauza ta, Zionul va fi arat a un
ogor, Ierusalimul va pustiu si muntele Templului va fi ca o padure." In Zecharia se spune:
"Barbati si femei in varsta vor mai sta inca pe strazile Ierusalimului." Inainte sa se implineasca
profetia lui Uriah, ma temeam ca profetia lui Zechariah nu se va implini. Acum ca ea s-a
implinti, stiu ca profetia lui Zechariah se va implini si ea. Si ei au raspuns: Akiva, ne-ai adus
alinare! Akiva, ne-ai adus alinare!
Anul acesta Tisha BeAv cade pe 10 august, incepand in seara de 9 august la apus si terminandu-
se in ziua urmatoare la rasaritul stelelor.
Shabbatul care urmeaza dupa Tisha BeAv se numeste Shabbat Nachamu sau Shabbatul

14
consolarii, care inaugureaza o perioada de consolare menita sa aline durerea si doliul prin care
tocmai am trecut. Se citeste o portiune din Biblie care spune: "Consolati-va, consolati-va, voi,
poporul Meu, va spune Dumnezeul vostru." Anul acesta Shabbat Nachamu cade pe data de 12
august.

TU BEAV

Tu BeAv sau 15 Av este celebrat ca o sarbatoare minora din mai multe motive. In
primul rand, in fiecare dintre cei 40 de ani in care evreii au pribegit prin desert, au
murit cate 15000 de evrei pentru ca la sfarsitul celor 40 de ani, inainte de a intra in
tara, sa fi murit toti cei care au fost izgoniti. Pe data de 15 Av evreii au incetat sa
mai moara, aceasta semnificand faptul ca iertarea suprema a venit in acea zi.
Rabinii au spus ca nici o zi nu este mai sfanta decat Yom Kippur (Ziua ispasirii
pacatelor noastre) si decat Tu BeAv. Au spus ca in fiecare din aceste zile dorintele
imorale vor disparea si nu vor ramane decat intentiile pure. Ei spun ca in aceasta
zi, femeile nemaritate vor merge la dans, imbracate toate in alb, iar barbatii
necasatoriti vor merge sa le intalneasca, cautand-o nu pe cea mai frumoasa sau pe
cea mai fermecatoare, ci pe cea mai virtuoasa, care ar putea fi sotia cea mai
potrivita.
Altii adauga faptul ca aceasta zi marcheaza inceputul unei perioade de cainta si de
ispasire care tine pana in luna Elul, trecand prin Rosh Hashana (Anul Nou) si Yom
Kippur, ziua suprema a ispasirii. Acestea vor fi subiectul urmatorului curs despre
sarbatorile evreiesti.
LUNA ELUL

Tema lunii Elul, la sfarsitul careia se afla Rosh Hashana, Anul Nou evreiesc, si Yom Kippur, este
reconcilierea poporului evreu cu Dumnezeu in legatura cu nelegiuirile pe care le-au facut in
trecut si hotararea de a le schimba pe acestea cu fapte bune si de a le spori pe cele bune in viitor.
Astfel, cand se termina un an si incepe un altul nou, evreii trebuie sa dea personal socoteala
pentru ceea ce au facut in anul care a trecut si sa gaseasca metode constructive de a-si imbunatati
comportamentul in viitor. Rosh Hashana si Yom Kippur subliniaza acest process si contin multe
practici si ritualuri care sunt menite sa ajute la realizarea corecta a acestuia. Aceste zile sunt
cunoscute sub numele de "Zilele rspectului" pentru puterea si inspiratia pe care le intruchipeaza.
Ideea ca luna Elul, Rosh Hashana si Yom Kippur sa serveasca ca un moment al caintei si al
reconcilierii intre Dumnezeu si poporul evreu isi are originea in povestea biblica a pacatului
vitelului de aur. Cand evreii au comis pacatul vitelului de aur, Moise a urcat pe munte si s-a rugat
pentru evrei timp de 40 de zile. Atunci Dumnezeu i-a poruncit sa urce din nou si sa faureasca
doua table noi. Moise a petrecut 40 de zile impacandu-i pe evrei cu Dumnezeu, totul culminand
pe data de 10 Tishrei, cand Moise s-a intors cu al doilea set de table ale legii, care marcheaza
impacarea lui Dumnezeu cu poporul evreu. Aceasta perioada care culmineaza in acea zi a fost
marcata ca o perioada cand Dumnezeu este cu atat mai apropiat de evrei si este mult mai
receptive la cainta acestora.
In fiecare dimineata din luna Elul se sufla din Shofar. Shofarul este un corn de berbec curatat pe
15
dinauntru care scoate un sunet foarte puternic care atrage atentia. Semnificatia shofarului va fi
discutata mai jos.
Slichot, sau rugaciuni care exprima scuze si dorinta evreilor de a indeplini rolul pe care
Dumnezeu il are pentru ei, se spun la inceputul saptamanii dinainte de Rosh Hashana. Slichot
sunt compuse din multe pasaje diferite compuse de-a lungul timpului, dar in esenta ele reprezinta
recitarea "celor treisprezece attribute ale milei," pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise in timpul
pacatului cu vitelul de aur pentru a sti cum sa-l abordeze pe Dumnezeu cand vor sa-si ceara
iertare. Ele suna astfel: "Hashem, Hashem, Dumnezeu, plin de compasiune si de bunavointa,
greu de maniat si plin de bunatate si de adevar. Pastrator al bunatatii timp de generatii, iertator al
viciilor, al pacatelor facute cu buna stiinta si al greselilor si Cel care ne purfica." Acestea sunt
insotite de Vidui - sau Confesiunea.
Partile fundamentale ale caintei sunt trei: renuntarea la pacatul pe care l-am comis si hotararea de
a nu-l mai face niciodata, regretul si marturisirea orala a pacatelor. Simpla cainta insa, nu rezolva
decat pacatele dintre om si Dumnezeu, cum ar fi folosirea unor cuvinte urate. Totusi, pentru
pacatele comise impotriva unui alt individ, cum ar fi sa vorbesti o alta persoana de rau (Lashon
hara), numai iertarea acelei personae poate rezolva conflictul. De aceea, multi evrei folosesc
acest moment pentru a se impaca cu cei pe care i-au suparat si pentru a le cere iertare. Individul
care a fost jignit sau suparat nu se poate incapatana in hotararea de a nu-l ierta; astfel, daca
cineva isi cere sincer iertare de la o persoana de trei ori si aceasta tot refuza sa il ierte, atunci
obligatia este considerate indeplinita. Totusi, un pacat nu se poate sterge doar gandindu-ne ca ne
vom cai pentru el mai tarziu. Acesta este semn de falsa cainta, ceea ce nu este acceptabil.
Dupa parerea lui Maimonide, adevarata masura a caintei este abilitatea de a rezista tentatiei de a
comite acel pacat intr-o ocazie similara. Astfel, semnul caintei perfecte este atunci cand individul
este pus in exact aceeasi situatie in care a pacatuit prima oara si se abtine de la a pacatui din nou.
Aceasta explica rationamentul teoretic din spatele caintei. Pedeapsa isi are fundamentul in
dorinta lui Dumnezeu de a ne face sa ne intoarcem la El, de a ne da motiv sa reflectam asupra
actiunilor noastre si astfel sa cautam reconcilierea cu El. Cainta realizeaza aceeasi intoarcere la
Dumnezeu fara sa mai fie nevoie de alte stimulente. Astfel, cainta ne sterge erorile din trecut, si
dupa parerea unora, le transforma in fapte bune.
O poveste din Talmud ilustreaza puterea caintei.
"Rabinul Judah Printul se plangea: 'Sunt unii care dobandesc o parte din lumea de dincolo intr-o
ora." In legatura cu cine a spus el acest lucru? - In legatura cu rabinul Eliezer Ben Drudiya.
Eliezer Ben Durdiya a fost un om inecat in pacate timp de multi ani. Odata, o femeie cu care
pacatuia i-a spus "acum pacatul tau a ajuns atat de departe incat nu mai exista cainta pentru el."
Atunci acesta a fugit plangand pe dealuri si a inceput sa se roage ca cineva, chiar si dealurile, sa
ceara iertare in numele lui. In final si-a dat seama ca numai el poate sa ceara iertare pentru sine.
Si atunci si-a pus capul pe genunchi si a plans cu cainta pana cand sufletul I-a parasit trupul si a
murit. In acel moment Dumnezeu a spus, "Rabinul Eliezer Ben Durdiya si-a castigat locul in
lumea de dincolo." Nu numai ca i-a fost acceptata cainta, dar i-a si fost dat titlul de "rabin."

ROSH HASHANA
16
Dupa traditia evreiasca, Rosh Hashana nu este de fapt "Anul Nou evreiesc." Pesach, care
marcheaza exodul din Egipt este considerata ziua de nastere si anul nou pentru poporul evreu
deoarece acela a fost momentul cand evreii s-au format ca natiune. Rosh Hashana marcheaza mai
degraba crearea lumii, si dupa parerea multor comentatori, este ziua cand a fost creat primul om.

Rosh Hashana cuprinde doua zile si consta din multe practici care sunt menite sa ne indrepte
catre o dare de seama pentru trecut si catre planuri pentru viitor, precum si pentru intoarcerea la
Dumnezeu. Zilele in sine sunt pline de rugaciuni, care de multe ori dureaza mai mult decat de
orice alta sarbatoare in afara de Yom Kippur. Rugaciunile sunt in mare parte dedicate
recunoasterii lui Dumnezeu ca rege si judecator asupra noastra, pentru ca numai cu acesta
recunoastere putem incepe cainta. O alta imagine prevalenta este aceea a lui Dumnezeu care sta
in fata unei carti a vietii si a unei carti a mortii in care inscrie numele oamenilor. Intr-adevar un
salut obisnuit in aceasta perioada, in afara de Shana Tova (Sa ai un an bun), este Chativah tova
sau un inscris pozitiv in cartea lui Dumnezeu.
Mai mult, exista diverse obiceiuri care sunt menite sa ne indrepte inspre scopul sarbatorii. Se
mananca mere si miere pentru a semnifica anul dulce pe care speram sa-l avem. Se manaca un
fruct nou, impreuna cu binecuvantarea Shehchianià care este menit sa ne dea un alt semn ca a
inceput un an nou. Multi mananca partea din fata a pestelui, pentru ca in anul care vine sa facem
parte din cap si nu din coada. De asemenea se face Tashlich, adica evreii merg la o apa sau la un
turn de apa daca nu este in zona nici o apa si isi arunca in mod simbolic pacatele. Ceremonia se
bazeaza pe versetul biblic al profetului Micah "si Tu [Dumnezeu] le vei arunca pacatele pe
fundul marii."
Cel mai important obicei este probabil suflatul din Shofar. Shofarul a fost de-a lungul istoriei
sunetul cu care li se atragea atentia evreilor. Ca atare, are menirea sa atraga atentia asupra
faptului ca Rosh Hashana se apropie, trebuie sa ne aminteasca sa ne intoarcem la Dumnezeu.
Dupa cum a spus Maimonide, sunetele de Shofar spun in mod metaforic "Treziti-va din somn voi
cei care dormiti si voi care motaiti: analizati-va actiunile si intoarceti-va cu cainta." Shofarul
suna in trei feluri diferite: Tekiah - un sunet prelung, Shevarim - trei sunete scurte si Teruah -
noua sunete foarte rapide si foarte scurte. Diferitele sunete sunt menite sa simbolizeze diferite
moduri de a plange, sunetele de shofar in sine reprezentandu-i propriile noastre emotii lui
Dumnezeu. In concordanta cu aceasta interpretare putem intelege rationamentul din spatele
numarului de sunete de shofar. In memoria lacrimilor varsate de mama lui Sisrah, un rege biblic
care s-a batut cu evreii si a fost in final omorat, se sufla din shofar de o suta de ori. Lacrimile ei
au fost atat de sincere si de aprinse incat avem nevoie de sunetele de shofar sa le acopere.
Cornul de berbec se foloseste si pentru a ne aminti de alta imagine importanta a sarbatorii.
Poporul evreu isi aminteste constant de meritul stramosilor nostri si de promisiunea lui
Dumnezeu ca meritul lor va servi sa ne protejeze. Cornul de berbec ne aminteste de sacrificial lui
Isaac. Dumnezeu l-a testat pe Avraham poruncindu-i sa il sacrifice pe fiul sau drag si mult
asteptat care era menit sa implineasca promisiunea ca Avraham va deveni tatal poporului ales.
Avraham s-a supus, dar inainte sa poata indeplini porunca, i s-a spus sa se opreasca pentru ca si-
a dovedit credinta in Dumnezeu si si-a castigat locul ca tata al poporului evreu. In loc sa-si
sacrifice fiul, Avraham a sacrificat pentru Dumnezeu un berbec. Cornul berbecului aminteste de
acel eveniment si de meritul lui Avraham si al fiului lui Isaac.
De-a lungul zilei, ca si de Yom Kippur, in loc sa fim tristi, trebuie sa abordam ziua cu optimism
in ideea ca, la sfarsitul zilei, Dumnezeu va accepta rugaciunile si cainta noastra. Rosh Hashana
este o sarbatoare, o zi sfanta, si nu o zi de tristete.

17
CELE ZECE ZILE ALE CAINTEI

Zilele dintre Rosh Hashana si Yom Kippur sunt considerate ca facand parte din procesul
sarbatorii si sunt numite in ansamblu Cele zece zile ale caintei. Cand se refera la aceste zile,
Talmudul foloseste simbolul cartii pe care l-am descris mai sus afirmand ca de Rosh Hashana cei
care sunt in mod evident drepti sunt inscrisi imediat in cartea vietii, cei care sunt in mod clar
nelegiuiti sunt inscrisi in cartea mortii si toti ceilalti sunt clasificati ca "Beinonim" (la mijloc).
Soarta lor se decide pe baza actiunilor lor din aceste zile. Talmudul spune in continuare ca toti
evreii din ziua de azi ar trebui sa se considere "benonim" si in consecinta sa-si imbunatateasca
actiunile in aceste zile, pentru ca acestea pot atarna greu in balanta in care Dumnezeu isi
cantareste hotararile. Mai mult decat atat, in timpul acestor zile se intensifica recitarea de Slichot.

YOM KIPPUR

Yom Kippur este cea mai sfanta zi a anului. Desi Dumnezeu este intotdeauna receptive la
plangerile poporului sau, se spune ca in aceasta zi Dumnezeu face un efort deosebit sa asculte
rugaciunile evreilor si sa faca un pas mai aproape de poporul Lui. Aceasta zi a fost demarcata
special pentru cainta si, in sfarsit, in aceasta zi, se inchide cartea care reprezinta judecata pentru
trecutul nostru, cu consecinte positive sau negative pentru viitor. Aproape intreaga zi se petrece
in sinagoga, unde se recita multe rugaciuni care amintesc de mila lui Dumnezeu, de dragostea lui
pentru poporul evreu si care ofera cuvinte prin care ne confesam pacatele lui Dumnezeu. Ziua se
petrece in abstinenta de la tot ce este material si este devotata spiritului. Obiceiurile si
rugaciunile sunt discutate mai jos.
Yom Kippur este singura zi de post la care ne obliga Torah. Evreilor le este interzis sa bea
lichide, sa faca baie, sa intretina relatii sexuale sau sa poarte pantofi de piele (ceea ce creeaza o
imagine destul de ciudata - oameni imbracati in hainele lor cele mai bune, dar cu adidasi in
picioare). O persoana care mananca de Yom Kippur este considerata a se fi distantat de legatura
sa cu poporul evreu. Copiii trebuie sa fie invatati despre post si chiar sa petreaca seara fara sa bea
sau sa manance si poate chiar si o parte din zi, in functie de cazurile individuale. Fetele in varsta
de 12 ani si baietii in varsta de 13 ani sunt responsabili de indeplinirea poruncilor si sunt in
consecinta obligati sa posteasca. Oamenii a caror sanatate ar putea fi pusa in pericol daca postesc
sunt scutiti de post, inclusive femeile care au nascut de curand. Scopul acestor restrictii nu este sa
ne intristeze ci sa ne inalte. Ne indepartam de tot materialismul din lume si devenim ca niste
ingeri, finite complet spirituale.
Ultima masa inainte de sarbatoare se numeste "Seudah Hamafseket" (lit. masa de incheiere), la
care se servesc mancaruri usoare. Aceasta masa are o asemenea importanta incat Talmudul spune
ca cel care ia parte la aceasta masa este considerat a fi postit doua zile. Exista multe motive
pentru acest lucru. Mai intai, pentru ca Yom Kippur este o sarbatoare si sarbatorile sunt de obicei
insotite de mese festive. Deoarece nu putem avea o asemenea masa de Yom Kippur, o tinem in
ziua dinainte. Un alt motiv este poate acela de a ne pregati cum trebuie pentru post.
De Yom Kippur se sta in sinagoga mai mul decat in orice alta zi, pentru ca aceasta zi este
petrecuta in rugaciune pentru iertare catre Dumnezeu. Multi oameni obisnuiesc sa poarte alb sau
o mantie alba peste haine pentru a aparea cat mai nepatati si puri. Una dintre cele mai solemne si
mai importante rugaciunile de Yom Kippur se recita in seara de Yom Kippur (la apusul soarelui
pe 9 Tishrei). Numita Kol Nidrei, aceasta rugaciune il roaga pe Dumnezeu sa ne elibereze de
juramintele pe care le-am facut catre El. Una dintre rugaciunile recurente este Al Khet (pentru
18
pacatele pe care le-am comis), o rugaciune in care marturisim o multitudine de pacate comise in
timpul anului, majoritatea dintre ele morale, cum ar fi barfitul, folosirea unor cuvinte urate,
furtul, minciuna si multe altele. Se incheie cu o hotarare in fata lui Dumnezeu de a ne cai si cu o
cerere catre Dumnezeu de a ne ajuta sa ne tinem de promisunea facuta.
Ultimul serviciu de rugaciuni din aceasta zi se numeste Neilah (lit. incuiere). Simbolistica
serviciului este aceea a lui Dumnezeu pregatindu-se sa inchida portile rugaciunii in fata annuli
trecut si sa ia deciziile finale in legatura cu soarta fiecarui individ. Serviciul de Neilah reprezinta
ultimele noastre remarci sau ultimul apel la Dumnezeu. De aceea, rugaciunile in timpul acestui
serviciu sunt deosebit de intense ca o ultima incercare de a intra in gratiile lui Dumnezeu.
Un segment important al sarbatorii, (si partea mea preferata), este recitarea cartii lui Jonah.
Dumnezeu ii spune lui Jonah sa mearga in orasul neevreiesc Nineveh si sa ii avertizeze ca in 40
de zile vor fi distrusi daca nu se caiesc. Multi profeti din Biblie au primit asemenea instructiuni si
l-au implorat pe Dumnezeu sa-i elibereze de aceasta porunca, dar Jonah, spre deosebire de toti
ceilalti profeti, fuge, incercand sa fuga de obligatia sa. Jonah uraste orasul Nineveh, capitala
natiunii care a distrus unul dintre regatele evreiesti. El se urca la bordul unei nave care merge in
directia opusa, dar aceasta este prinsa intr-o furtuna. Marinarii decid ca Jonah este persoana
responsabila de aceasta furtuna si, la insistentele lui Jonah, il arunca in mare. Dar Jonah nu se
ineaca. Este inghitit de un peste imens, unde sta timp de trei zile, timp in care se impaca cu
Dumnezeu. In a treia zi, Jonah este aruncat afara de peste si merge la Nineveh pentru a-si
indeplini porunca. El striga pe strada: "peste 40 de zile Nineveh va fi distrus," moment in care se
intampla un lucru extraordinar. Oamenii chiar asculta de vorbele acestuia, de la rege pana la cel
mai sarac, si se caiesc. Jonah nu isi poate ascunde dezamagirea ca acest oras nelegiuit este salvat,
iar Dumnezeu ii da un exemplu pentru a se explica. Jonah sta si "asteapta sa vada ce se va
intampla cu orasul," si Dumnezeu face un copac sa creasca pe locul unde sta Jonah pentru a-i
tine umbra. Mai tarziu, Dumnezeu omoara copacul, lasand soarele sa-l bata in cap pe Jonah.
Dumnezeu ii spune lui Jonah: 'Esti suparat pe copac?' si Jonah spuse 'Sunt suparat de moarte.' Iar
Dumnezeu raspunde: 'Esti suparat si ingrijorat de un copac pentru care nu ai muncit, si pe care nu
l-ai crescut, care a aparut peste noapte si a disparut peste noapte. Si crezi ca eu nu ar trebui sa fiu
ingrijorat de Nineveh, acel oras maret, in care sunt mai mult de o suta douazeci de mii de
persoane care nu pot face diferenta intre mana dreapta si mana stanga si in care sunt si multe
vite?"
Ideea povestii este clara. Noi suntem creaturile lui Dumnezeu, pe care El ne iubeste si de care se
ingrijeste. De aceea, Dumnezeu ne cere sa ne caim si asteapta cu nerabdare si ne da cat mai
multe ocazii sa ne intoarcem la el.
In ciuda faptului ca este o zi de post, nu este o zi trista.

TZOM GEDALIAH

Tzom Gedaliah este un post mai putin important care cade in ziua de dupa Rosh Hashana. Acesta
comemoreaza asasinarea lui Gedaliah ben Achikam, ultimul guvernator al Iudeei. Imediat dupa
distrugerea primului templu (586 i.e.n.), babilonienii l-au pus pe Gedaliah guvernator peste
ceilalti evrei. Moartea lui in mainile fanaticilor si a ultranationalistilor a marcat sfarsitul oricarei
urme de suveranitate evreiasca si a dus in continuare la imprastierea poporului evreu.

SUCOT - PROVENIENTA SI DENUMIRI

19
Sucotul este impreuna cu Pesah si Shavuot una din sarbatorile de pelerinaj, in cursul carora, pana
in anul 70 e.n. evreii urcau la Templul din Ierusalim.
Sarbatoarea Corturilor sau a Tabernacolelor se celebreaza, incepand cu 15 Tisri, timp de o
saptamana in Israel, iar in Diaspora timp de 9 zile. In afara Israelului primele doua zile sunt
considerate sarbatori intregi, precum si a opta zi - Smini Ateret si ultima zi Simhat Torah. In
Israel numai prima zi si a opta sunt considerate sarbatori intregi, Smini Ateret si Simhat Torah
fiind celebrate in aceeasi zi. Zilele intermediare (5 in Israel si 6 in Diaspora) sunt numite hol ha-
moed insemnand semi-sarbatori, in care munca este permisa pastrandu-se totusi un cadru festiv si
sarbatoresc.
Ca si Pesah si Shavuot, Sucot are atat o semnificatie istorica cat si o semnificatie legata de ciclul
naturii, de activitatile agricole. Aceste semnificatii reies din diferitele denumiri ale sarbatorii:
* Hag ha Sucot - Sarbatoarea Corturilor denumire care apare in Leviticul 23,24, Deuteronomul
31,10 - atesta importanta istorica a sarbatorii legata de peregrinarea evreilor in desert timp de 40
de ani, cand au locuit in corturi. " sapte zile sa locuiti in corturi; toti cei nascuti in Israel sa
locuiasca in corturi, pentru ca generatiile iesite din voi sa stie ca am facut pe fiii lui Israel sa
locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru"
(Lev. 23,42-43)
* Hag ha-Asif - Sarbatoarea recoltei : "sa tii sarbatoarea Strangerii roadelor, la sfarsitul anului,
cand vei strange de pe camp rodul muncii tale" (Exodul, 23,16) - demonstreaza legatura cu ciclul
naturii, cu anul agricol. Sucot apare in acest context sarbatoarea recunostintei fata de natura
milostiva, creata si daruita de Dumnezeu omului. " In ziua intai sa luati fructe din pomii cei
frumosi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci infrunziti si de salcii de rau, si sa va bucurati
inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile." (Lev. 23,40). De aceea Sucot apare si ca
sarbatoarea bucuriei, veseliei - Zeman Simhateinu - iar in cartile cele mai vechi ea figureaza ca
singura sarbatoare importanta. Aceasta insemnatate a sarbatorii s-a pierdut pe masura departarii
de munca agricola odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu. Reminescente se mai pot
vedea in obiceiul de a impodobi suca cu fructe naturale sau confectionate din hartie colorata sau
material si in importanta liturgica si simbolica a celor patru specii de plante specifice acestei
sarbatori.

SUCOT - ELEMENTELE SARBATORII

Celebrarea sarbatorii implica obligatia de locui in suca - constructie provizorie ridicata special in
acest scop in curte, pe balcon, terasa, etc.
Conform traditiei, constructia colibei - suca - este bine sa se inceapa imdiat dupa terminarea
sarbatorii de Iom Kipur. Peretii ei - obligatoriu in numar de cel putin trei - pot fi din piatra, lemn,
panza pe un schelet metalic, sau alt material. Acoperisul in schimb trebuie sa fie subtire, astfel
incat sa se poata vedea cerul cu stelele prin el. In acest sens o suca nu este corecta daca este
asezata sub un tavan sau alt acoperis. Sucaua este amplasata undeva in aer liber, iar tavanul -
shah - se face de obicei din ramuri de copaci, trestie, prajini de bambus. De asemenea el nu
trebuie sa se sprijine direct pe sol, de aceea creanga unui copac viu nu poate sluji ca acoperis.
20
Halaha precizeaza ca suca trebuie sa fie suficient de mare pentru a adaposti "capul si cea mai
mare parte a corpului", precum si o masa pentru alimente. S-a dedus de aici ca suprafata optima
este de "sapte palme pe sapte", fara insa a se indica insa o masura standard.
Obligativitatea de a manca si a dormi in suca revine barbatului, femeia putand sa opteze.
Un element central al sarbatorii il reprezinta cele patru specii de plante - arbaat ha-minim care
sunt agitate in diferitele momente ale liturghiei, conform poruncii biblice de a veseli fata
Domnului. Aceste patru plante speciale sunt: palmierul (lulav), fructul de chitra (etrog), salcia
(arava) si mirtul (hadas). Manunchiul ritual este alcatuit in mijloc dintr-o frunza inchisa de
palmier, doua ramuri de salcie in dreapta si trei ramuri de mirt in stanga palmierului - legate toate
laolalta cu fasii de frunza de palmier. Acest manunchi se tine in mana dreapta, iar in mana stanga
se tine chitra si se spune o binecuvantare. Dupa rostirea acestei binecuvantari se iau toate patru
"minim" si se agita in 6 directii: in fata (est), la dreapta, catre spate, la stanga, in sus si in jos -
simbolizand recunoasterea omniprezentei divine in intregul univers.
Initial ceremonia celor patru specii se desfasura la Templu, unde se relua in fiecare din cele 7 zile
de Sucot, in timp ce in alte locuri ea avea loc numai in prima zi. La scurta vreme dupa
distrugerea Templului, Raban Iochanan ben Zakai a stabilit ca, in amintirea acestuia,
manunchiurile sa fie folosite pretutindeni si in toate zilele de Sucot. In Biblie nu exista o
explicatie a acestui ritual, dar exista numeroase interpretari in alte surse. Cea mai cunoscuta este
cea care sustine ca cele 4 specii reprezinta toate tipurile umane si anume: chitra - fruct care
poseda gust si miros - ar simboliza omul perfect, inzestrat si cu fapte bune (mireasma) cat si cu
cunoasterea Torei (gustul). Mirtul - inmiresmat dar insipid si palmierul - roditor dar fara
mireasma ar simboliza oamenii care exceleaza fie in fapte bune fie in cunoasterea Torei fara a
ajunge insa la profunzime si complexitate. Salcia lipsita si de gust si de parfum intregeste tipurile
umane simbolizate de aceste specii si impreuna unitatea poporului evreu.
Celebrarea sarbatorii este legata si de un alt obicei - de origina cabalistica, si anume uspizin -
care literal tradus inseamna oaspeti. Cuvantul uspizin provine din aramaica si inseamna
"oaspeti". In contextul Sucotului el face trimiterea la cei sapte oaspeti secreti care, potrivit
misticii iudaice viziteaza cortul in fiecare seara. Este vorba de Avraham, Ithac, iaacov, Iosif,
Moise, Aaron si David. Originea acestei credinte se gaseste intr-un verset din Zohar, care afirma:
"Atunci cand cineva sta intr-o suca, Avraham si sase drepai vin sa-i tina tovarasie. (Zohar
5,103b)
Conform obiceiului cei sapte oaspeti sunt invitati in suca, prezentandu-li-se in fiecare seara o
cerere diferita intregita de rugaciunea "Faca-se voia Ta, Doamne, Dumnezeul nostru si
Dumnezeul parintilor nostri, fie ca prezenta Divina sa stea prezenta printre noi .... Eu invit la
masa pe acesti oaspeti scumpi, Avraham..."
Acest obicei, practicat initial de cabalisti, apoi de hasidimi, a fost adaptat de multi evrei
ortodocsi. Inteleptii spuneau ca pentru a merita vizita acestor sapte oaspeti de seama, trebuie
invitati si oaspeti saraci si nevoiasi, incusiv un invatacel lipsit de mijloace (bahur iesiva). Potrivit
Cabalei, fiecare dintre "oaspeti" corespunde uneia dintre sefirot (emanatii divine). Se spune ca in
fiecare zi, una din aceste emanatii domneste in atmosfera din suca.

21
Din punct de vedere al ritualului liturgic, primele sapte zile ale sarbatorii amintesc de
ceremoniile din jurul altarului din Templu: in fiecare zi are loc o procesiune in jurul sinagogii,
insitita de recitarea imnurilor si rugaciunilor de hosanot . Refrenul acestor rugaciuni este hosana ,
ceea ce insemana "mantuieste-ne te rugam". De sabat, se spun rugaciunile, dar nu se face nici o
procesiune.
A saptea zi de Sucot, numita Hosana Raba (Marea Hosana) marcheaza incheierea sarbatorii de
toamna, ceea ce se reflecta in anumite obiceiuri care vin sa sublinieze aspectul al acestei zi.
Evreii askenazi de exemplu, poarta kitel (vesmant alb de sarbatoare) si canta melodii specifice
marilor sarbatori, Ros Hasana si Iom Kipur. Sefarzii suna din sofar in timpul procesiunilor. La
sfarsit cele patru specii de plante sunt inlocuite cu un buchet de ramuri de salcie (hosanaot) cu
care se izbeste solul, pana cad frunzele. Sant cateva interpretari ale acestui obicei, legate de
specificul ramurilor de salcie.
A opta zi Sminei Ateret este zi de sarbatoare separata in Diaspora, si sarabatorita impreuna cu
Simhat Torah in Israel. Ea este caracterizata prin recitarea de rugaciuni pentru ploaie. Este
pentru prima oara in an cand se introduce aceasta rugaciune si este citita zilnic pe toata perioada
de iarna pana in prima zi de Pesah.

SUCOT - SEMNIFICATIA SARBATORII

Desi exista tendinta de a simplifica si a identifica Sucot cu sarbatoarea corturilor nu trebuie

pierdut din vedere ca semnificatia acestei sarbatori este mult mai larga, ea grupandu-se in special
in jurul a patru teme majore

a) exprimarea gratitudinii pentru recolta din anul trecut

b) rugaciunea pentru ploaie
c) sfarsitul perioadei Marilor Sarbatori
d) semnificatia suca in istoria evreilor
a) Exprimarea gratitudinii pentru recolta de anul trecut
Aspectul agricol al acestei sarbatori, reflectat in special in denumirea sa ca Hag ha-Asif
(sarbatoarea strangerii recoltei), se exprima in timpurile vechi prin pelerinaje pline de bucurie la
Templu unde se aduceau prinoase din recolta adunata. De aici imporanta si semnificatia celor
patru specii de plante - de altfel specifice pentru fauna Israelului - care se mai folosesc si azi in
sarbatoarea de Sucot. Veselia familiilor din antichitate la strangerea recoltei si la aducerea de
ofrande la templu din aceasta recolta se exprima prin faptul ca in vechime Sucotul era denumit ca
"HAG" - Sarbatoarea prin excelenta.
Odata cu daramamarea Templului ideea de pelerinaj si-a pierdut din semnificatie (desi a ramas
prezenta in ceremoniile literugice de hakafot), dar celebrarea recoltei, bucuria abundentei
fructelor si plantelor de toamna s-a pastrat simbolic in deocrarea corturilor si a sinagogilor cu
fructe si plante.
b) Rugaciunile pentru ploaie
Ploaia apare ca o tema majora in tot timpul Sucot-ului, fie sub forma rugaciunilor pentru ploaie,
fie sub forma unor ritualuri elaborate care au luat nastere din ceremonii de ploaie din vechime.
Din punct de vedere calendaristic, Sucot coincide cu inceperea anotimpului ploios in Israel, asa
22
incat este firesc ca dupa o vara caniculara si uscata, agricultorul din vechime, ca si locuitorul de
azi sa fie preocupat de venirea ploilor. De altfel trei sunt ceremoniile legate de ritualul apei care
s-au evidentiat in timpul existentei Templului si care sunt legate direct sau indirect si de Sucot:
1.Simhat Bet Hasoeva din descrierile din Talmud ne putem face o impresie asupra bucuriei si
veseliei care insotea libatiunile pentru apa. Ceremoniile incepeau la sfarsitul primei zile de Sucot
si erau repetate in fiecare zi, cu exceptia Sabatului. Ceremonia incepea cu aprinderea unor lampi
speciale, mari si aurite care aveau capacitatea de a cuprinde mult ulei si a da o lumina foarte
mare. Aceasta lumina era atat de puternica, incat se spune ca ea lumina intreg Ierusalimul. De
fiecare data cand preotii adaugau ulei pentru mentinerea liminii, flacari tasneau din lampi,
amintind oamenilor de trasnetele si fulgerele din timpul ploilor. In timpul acesta, Levitii cantau la
instrumente muzicale si recitau psalmi urcand cele 15 trepte de la curtea barbatilor spre cea a
femeilor. La incheierea fiecarui psalm, doi preoti, aflati la capatul scarilor suflau din sofar.
Spiritul de sarbatoare si de bucurie era asa de mare, incat toata lumea participa, inclusiv rabini si
oameni de seama. Aceasta festivitate dura toata noaptea si era un fel de preludiu la evenimentele
zile urmatoare.
2.Ceremonia libatiilor pentru apa A doua zi de dimineata, un grup de Leviti, preoti si multi
dintre participanti plecau la bazinul Siloah aflat in afara Ierusalimului. Pe drum ei cantau din
intrumente si recitau versetul din Isaia care de altfel sta la baza acestui ritual: "Veti soate apa cu
bucurie din acest izvor de izbavire" (Isaia 12,3). Intr-un vas special din aur, scotea apa din
Siloah, pe care dupa aceea, in urale de bucurie si dans il aduceau inapoi la Templu trecand prin
Poarta Apelor unde Marele Preot astepta in fata altarului. Apa era desertata intr-un vas cu gatul
subtire si un altul era umplut cu vin. Marele Preot ridica vasele tinand vasul cu apa inspre apus -
de unde vin norii de ploaie - iar vasul cu vin spre rasarit si picura din ele lichidul incet, incet, ca
picaturi de ploaie in fata multimii adunate in fata Templului.
3.Scuturarea ramurii de salcie. Al treilea obicei legat de existenta Templului si de rugaciunile
pentru apa era scuturarea salciei. In fiecare zi de Sucot erau aduse la Templu ramuri proaspete de
salcii si impodobit altarul cu ele, ca simbol al abundentei in apa, deoarece salcia creste in
preajma apelor. Altarul era mai apoi inconjurat de oamenii care tineau in maini lulav si arava si
intonau rugaciunile de Hoshana. In ultima zi de Sucot ei inconjurau de sapte ori altarul si la
sfarsit, loveau cu salcia de podea pana se scuturau toate frunzele. Doua sunt interpretarile mai
cunoscute ale acestui ritual. Una afirma ca scuturarea frunzelor era asemanata caderii picaturilor
de ploaie. A doua sustine ca salcia - care are nevoie de foarte multa apa pentru a creste,
neproducand fructe ar semnifica risipirea, irosirea de apa, iar scuturarea semnul dezaprobarii
acestei risipe.
c) Sfarsitul perioadei solemne a Marilor Sarbatori
Sfarsitul perioadei solemne a Marilor Sarbatori este desemnata prin rugaciunea de saharit din
ultima zi de Sucot, Sminei Azeret, cand se recita rugaciuni solemne pentru iertarea pacatelor. O
legenda povesteste ca in noaptea dinainte de ultima zi de Sucot, numita si Hosana Raba (multe
hosana) cerul se deschide si cad bucatele de hartie pe pamant. Pentru fiecare om o notita pe care
este scris verdictul final pentru anul care tocmai a inceput, verdict care a fost decis de Iom Kipur
si confirmat acum. De aceea unii evrei piosi stau trezi toata aceasta noapte petrecand-o in
rugaciune si studiu.
d) Importanta istorica a construirii suca
Sucot - ca si marile sarbatori evreiesti in general - contine acea dimensiune istorica, de aducere
aminte, de traire a timpului inaintasilor nostri. In acest context, cortul nu este numai un simbol al
simplitatii si al modestiei, al expunerii fragilitatii omului in fata puternicei naturi si a vointei

23
divine. Prin faptul ca sapte zile cel putin capul familiei mananca si doarme acolo, el este si o
realitate, care cel putin pentru o saptamana vine sa stearga diferentele sociale si sa ne aminteasca
ca in fata lui Dumnezeu nu aducem bogatii, nici case, nici mobila si doar pe noi insine si
cantecele si rugaciunile de pe buze si din inima.

SIMHAT TORA - "BUCURIA TOREI"

a) Originea sarbatorii
Simhat Torah, sau "Bucuria Torei" este celebrarea savarsirii ciclului anual al citirii Torei in
sinagogi. Aceasta sarbatoare cade in Diaspora a doua zi dupa Sminei Azeret, deci pe 23 Tisrei,
iar in Israel ea este celebrata in aceeasi zi cu Sminei Ateret, pe 22 Tisrei.
Spre deosebire de celelalte sarbatori majore ale calendarului evreiesc, Simhat Torah este o
sarbatoare relativ recenta. Celebrarea ei nu este ceruta de Torah si nu este prevazuta nici in
Talmud. Se pare ca ea s-a insitituit treptat, incepand din perioada gaonimilor (aproximativ
secolele 6-11 e.n.) in timpul perioadei precedente, peioadei Talmudice, citirea publica a Torei se
derula pe o perioada de trei ani. Acest obicei a fost schimbat dupa obiceiul Gaonilor din
Babilonia, a caror autoritate in aceasta materie s.a impus in intreaga lume evreiasca. Ei au
introdus ciclul anual de citire in public a Torei si au sugerat se pare ideea unei sarbatori la
sfarsitul unui astfel de ciclu.
Sarbatoarea de Simhat Torah a fost astfel introdusa. In secolul al 14-lea s-a canonizat obiceiul de
a se incepe citirea Torei imediat dupa incheierea unui ciclu. O parte din ceremoniile legate de
Simhat Torah dateaza pare-se din secolul al 16-lea, cum ar fi ceremoniile de "hakafot"
(inconjurarea podiumului de lectura), chemarea a mai multor participanti la citirea Torei,
chemarea copiilor pentru binecuvantare; alte obiceiuri fiind introduse ulterior.
Simhat Torah este o marturie a faptului ca o ceremonie relativ tarzie poate deveni atat de
populara incat sa se transforme intr-o sarbatoare caracteristica intregului popor.
b) Sarbatorirea Simhat Tora
Elementul central al sarbatorii il reprezinta bucuria citirii Torei si este exprimata printr-o
procesiune de inconjurare a "bimei", respectiv a podiumului de lectura, sau a sinagogii, in care
fiecare pe rand poarta sulurile Torei. Aceasta procesiune, numita "hakafot" este repetata de sapte
ori si sintetizeaza bucuria citirii si purtarii Torei.
Termenul "hakafot", care inseamna a inconjura, este mentionat in Biblie, in legatura cu caderea
zidurilor orasului Jeriho in timpul lui Josua. El este cel mai des mentionat in legatura cu traditia
casatoriei la evrei, unde desemneaza inconjurarea de 7 ori a mirelui de catre mireasa. Obiceiul de
a face aceste "hakafot" de Simhat Torah dateaza probabil din secolul al 16-lea, ca a continuare a
obiceiului de Sucot. Multi sustin insa ca aceste "hakafot" de Simhat Torah ar fi de fapt legate de
ritualul nuptial simbolizand unirea in dragoste a poporului evreu cu Torah.
La slujba de seara, dupa ce se spune "Ata horeta la-daat" (Ti-a fost dat sa vezi), se scot din chivot
toate sulurile Torei, pe care credinciosii le poarta apoi de sapte ori in jurul bimei sau sinagogii.
Aceste sapte hakafot sunt insotite de cantece, in special imnul de lauda "Ana ha-Sem ho-siana"
(Doamne, ajuta-ne Te rugam), urmat de un poem de de recunostinta sub forma de acrostih
alfabetic. Intre cele sapte procesiuni, credinciosii canta, danseaza tinand in brate sulurile de
Torah. Copiii iau si ei parte la procesiuni, agitand stegulete colorate si suluri de Torah colorate si
facute de ei. Dupa acest moment, in unele sinagogi se citeste o sectiune din penultimul capitol al
Pentateuhului (Deut. 33, 1-7), fiind de altfel singura data cand se citeste Torah noaptea.
A doua zi procesiunile se repeta, urmate de o lectura lunga a ultimului capitol din Deuteronom,
24
reluat de cate ori este nevoie, pentru ca toti credinciosii sa fie chemati pe rand sa citeasca din
Torah. In unele comunitati se citeste simultan in mai multe locuri in sinagoga, in altele sunt
chemati mai multi oameni la citirea Torei si ei recita impreuna binecuvantarile in cor.
La aceasta ceremonie iau parte si copiii, chiar daca nu au implinit inca 13 ani. Se intinde
deasupra grupului de copii un talit (sal de rugaciune) si sunt binecuvantati cu vorbele adresate de
Iacov nepotilor sai. (Gen. 48,16). Aceasta ceremonie se numeste "Kol ha-nearim" (Toti tinerii)
Citirea ultimei pericope din Deuteronom, care incheie Pentateuhul, revine unui credincios, pe
care obstea vrea sa-l cinsteasca in mod deosebit. Datorita acestui lucru el este numit "hatan
Torah" (logodnicul Torei). El este cel care incheie in mod solemn citirea ultimului sul al Torei,
dupa care acesta este rulat.
Se ia dupa aceea un alt sul cu care se incepe noul ciclu anual. Citirea primei pericope, Geneza
1,1-2,3, este o mare cinste pentru cel chemat la podiumul de lectura. El este numit "Hatan
Beresit" (logodnicul Inceputului), dupa numele primei carti a Torei, si anume Beresit, Geneza.
Lectura din Profeti in aceasta zi este primul capitol din Iosua.
In Israel, in noaptea de dupa Simhat Torah se organizeaza uneori procesiuni in afara sinagogii,
cand participantii insotesc rugaciunile cu coruri si muzica instrumentala.

HANUKA - ISTORIA SARBATORII

Hanuka - cuvant care in ebraica inseamna "Inaugurare" - este o sarbatoare care dureaza opt zile
cu incepere de la data de 25 Kislev, si comemoreaza victoria Macabeilor asupra monarhiei
seleucide din Siria, care incerca sa elenizeze popoarele de sub dominatia ei.
1.Fundalul istoric al evenimentelor care incadreaza sarbatoarea
Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfasurat intre anii 165-163 i.e.n. in timpul
luptei armate a Macabeilor impotriva oprimarii politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV
Epifanes, regele seleucid al Siriei.
In 168-167 i.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete antievreiesti care au culminat cu
profanarea Templului din Ierusalem si transformarea sa intr-un locas de cult pagan. Constient de
primejdia care ameninta credinta evreiasca, Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat
semnalul luptei armate impotriva lui Antioh si a colaboratorilor lui, evreii elenizati. La scurt timp
dupa aceea, simtind ca i se apropie sfarsitul, Matatias i-a incredintat fiului sau, Iuda, poreclit
Macabeul, sa continue lupta. Multumita stralucitelor lui calitati militare si politice el a reusit
dupa trei ani de lupta sa recucereasca Ierusalimul. El a daramat altarul profanat si a zidit unul
nou. Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost reinaugurat ca loc de cult evreiesc,
eveniment celebrat de Hanuka.
Lupta Macabeilor impotriva elenizarii nu s-a sfarsit odata cu recucerirea Ierusalimului, ci a
continuat pe timpul mai multor generatii din dinastia Hasmoneilor. Dupa moartea lui Iuda
Macabeul, fratii sai, Ionatan si Simon, au preluat conducerea poporului si in anul 160 Ionatan a
fost primul dintre Hasmonei care si-a asumat functia de Mare Preot, punand capat astfel
monopolului sacerdotal al casei Tadoc, care a durat aproximat 800 de ani.
Datorita talentelor diplomatice si a unor manevre politice, Hasmoneii au incheiat tratate de
politice cu Roma si Sparta. Domnia Hasmoneilor care a durat pana in anul 63 i.e.n., cand Eret
Israelul devine provincie romana sub numele de Iudeea, a avut o importanta deosebita asupra
25
dezvoltarii poporului evreu. Miscarea de revolta condusa de ei a facut posibila supravietuirea
religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a incercat sa-l impuna cu forta si pe care
unele medii evreiesti erau dispuse sa-l accepte.
2.Conotatii istorice ale sarbatorii de Hanuka
Evenimentele comemorate cu ocazia sarbatorii de Hanuka sunt relatate in prima carte a
Macabeilor. Hanuka este asadar o sarbatoare de origine postbiblica, o sarbatoare minora, in
timpul careia munca si alte activitati nu sunt interzise.
In apocrifa Macabei I, se relateaza cum Iuda Macabeul a reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-
au facut de asemenea noi ustensile sacre, inclusiv un sfesnic, un altar pentru tamaiere, vase,
perdele etc. Potrivit traditiei Talmudice (Sab. 21b), in timpul purificarii Templului, s-a descoperit
o canita de ulei sfant, nepangarit, pentru sfesnic, vestita menora. Desi era putin, cat pentru o
singura zi, uleiul a ars 8 zile neintrerupt. Pentru comemorarea acestei minuni, spun inteleptii, s-a
instituit o sarbatoare de opt zile, si anume Hanuka.

HANUKA - CELEBRARE SI OBICEIURI

1. Celebrarea sarbatorii de hanuka

Hanuca - denumita in ivrit si "Hag ha-orim" (sarbatoarea Luminii) este o sarbatoare a
luminii.
In fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumanare avand ca scop sa reaminteasca
minunea in public. Lumanarile se pun intr-un sfesnic - sau lampa - speciala, numita
hanuchia. Acest sfesnic sau lampa se aprinde odata cu lasarea noptii si se aseaza undeva
la vedere - la geam sau in pragul usii. De Sabat, lumanarile de Hanuca se aprind cu circa
jumatate de ora inaintea lumanarilor de Sabat, deci putin inaintea asfintitului. Luminile
trebuie sa arda cel putin 30 de minute si pot sa continue sa arda toata noaptea, undeva
intr-un loc vizibil.
Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanuka - una crescatoare sau
descrescatoare - difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se
aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana
cand, in a opta seara intreaga hanuchia este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul
unei lumanari speciale - samas - lumanare ajutatoare, care in hanuchia este si asezata ori
mai inalt, ori la o parte, in orice caz diferit si distinct de celelalte. Ceremonia se
desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi iar copiii
primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).
In liturghie sarbatoarea este marcata in special prin recitarea rugaciunii "Al ha-nissim" la
Amida si la binecuvantarile de dupa mese. Aceasta rugaciune "Pentru minuni" este o
rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasa a poporului
din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugaciuni este " Iti multumim,
Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastra, pentru bataliile pe care le-ai dat
pentru noi si pentru stramosii nostri in zilele de odinioara si in zilele noastre." Aceasta
rugaciune este spusa si de Purim si, cu unele modificari cateodata si in Ziua
Independentei.
La slujba de dimineata se spune Halel si se citeste un pasaj din Tora in fiecare zi. Dupa
aprinderea lumanarilor in casele askenaze se obisnuieste sa se cante un cantec foarte
popular, compus in sec. al 13-lea, "Maoz Tur". Acest poem, de provenienta germana, este
26
 intitulat dupa un verset din Isaia "Stanca puternica" (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare
din ea evocand resfintirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de
multumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, exilul
babilonian si primejdia exterminarii decretate de Haman. Comunitatile sefarde nu
obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.
2. Obiceiuri de hanuka
Nu se poate vorbi de Hanuka fara a se aminti macar titirezul traditional, jocurile de carti
si banii de hanuka.
TITIREZUL - este extrem de raspandit printre copii. Exista o terorie care afirma ca acest
obicei a fost adus din India in Europa in timpul Evului Mediu si raspandit in special in
Germania. Literele de pe fatetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S;
insemnand N= nichts (nimic), G=ganz (intreg), H=halb (jumatate), S= stell ein (pune o
carte). Evreii ar fi schimbat semnificatia acestor litere cu literele ebraice si semnificatia
lor "o mare minune s-a petrecut acolo" (nes gadol haia sam). In Israel, litera sin stand
pentru "acolo" a fost schimbata cu litera pei, insemnand "aici" - mare minune a fost aici".
JOCURILE DE CARTI- un obicei datand din secolul al 15-lea din Europa. Interesant este
ca, jocul de carti, foarte practicat in Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de
timp, ei trebuind sa-si castige existenta prin munca si din cauza Sabatului si a sarbatorilor
in care bineinteles era totalmente interzis. Hanuka si apoi Purim, ca sarbatoare minora
care nu interzicea munca si alte activitati, creeaza cadrul pentru acest joc, practicat cu
mare bucurie in special de copii. Cartile de joc folosite de copii de Hanuka difereau de
cartile de joc obisnuite prin aceea ca ei isi confectionau de obicei propriile carti, care erau
de aceea carti cu litere ebraice si decorate cu motive evreiesti.
HANUKAGELD - obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka - se crede ca isi are
inceputurile in sec. al 17-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic
"hinuch" - "hanuca" insemnand si dedicare, inaugurare dar si educatie. Probabil ca acest
obicei a inceput de la parintii evrei din Polonia care dadeau copiilor lor bani de Hanuka
pentru a-i oferi profesorilor lor. Se presupune ca parintii dadeau si copiilor cativa banuti
ca recompensa pentru studiu si pentru indeplinirea acestei functii de "mijlocitor". In
secolul al 18-lea obicieul i-a amploare, mai ales cand elevii saraci de iesiva merg de
Hanuka pe la casele evreilor si cer bani de hanuka. Probabil ca odata cu emanciparea
evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa dea dulciuri, bani si
cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de "hanukageld" sufera anumite schimbari si ia
aspectul de cadouri, bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana azi.

Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina bineinteles daca s-ar pierde din vedere
mancarurile pline de ulei - dar gustoase - care dau gustul specific al sarbatorii: gogosile
umplute cu dulceata "sufganiot" si chiftelele de cartofi "latkes" sau "levivot".
TU-BI-SHVAT SAU ANUL NOU AL ARBORILOR
2. 1. Istoricul sarbatorii
Tu-bi-Shvat sau Anul Nou al Arborilor este o sarbatoare minora in calendarul evreiesc.
Nu este mentionata in Biblie si referiri la aceasta sarbaroare dateaza din perioada celui de
al Doilea Templu.
Aceasta sarbatoare este cunoscuta sub mai multe denumiri si anume "Ros Hasana la
Ilanot" (Anul Nou al Copacilor), "Hamisa Asar bi-Svat" (15 Svat) - denumire care
provine de la data calendaristica a acestei sarbatori care se sarbatoreste la 15 ale lunii

27
Svat ("Hamisusar" - in idis) si "Tu bi-Svat" - unde cuvantul Tu este echivalentul valorii
numerice a cifrei 15.
Fixarea unei date semnificand Anul Nou al arborilor este legata de zeciuiala asupra
recoltei de fructe. Ziua de "Tu - bi - Svat usura delimitarea recoltei vechi de cea noua, ea
devenind astfel data limita de fixare a zeciuelii: fructele coapte inainte de Anul Nou al
Arborilor erau incluse in calculul anului precedent, iar tot ceea ce se cocea dupa aceasta
data trebuia taxat in anul urmator.
Dupa cum am aratat mai sus, "Tu -bi-Svat" nu este mentionata in Biblie. Discutii privind
aceasta sarbatoare apar in timpul perioadei Misnaice. Rabinii din timpul Misnei sunt de
acord ca Anul Nou al copacilor trebuie sa fie in luna Svat, luna marcand sfarsitul iernii si
inceputul primaverii, dar sunt disensiuni si discutii asupra datei exate: intai ale lunii sau
15 ale lunii Svat. Misna relateaza o discutie intre scoala lui Hilel - care fixeaza inceputul
la 15 Svat - si scoala lui Samai care fixa Anul Nou al Arborilor la 1 Svat. Dezacordul
reflecta pare-se diferenta de prosperitate dintre cele doua scoli. Optand in cele din urma
pentru data de 15 Svat (Tu-bi-Svat), rabinii incadreaza aceasta sarbatoare in randul
celorlalte sarbatori cu caracter agricol - Pesah si Succot - celebrate de asemenea la
mijlocul lunii.
Interesant ca, odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu, - care face legile zeciuielii
ineficiente si inaplicabile Ierusalimului si Tarii Sfinte in general - sarbatoarea Anului Nou
al Arborilor nu se pierde. Ea se pastreaza si in exil in conditii climaterice total diferite. Ea
reprezinta totusi legatura cu Eret Israel si cu ritmurile naturale din aceasta tara.
2. Obiceiuri si ceremonii legate de Tu - bi - Svat
"Tu-bi-Svat" este o sarbatoare a naturii si nu este legata de nici un serviciu religios
special in sinagoga. Calendarul o marcheaza ca o zi in care nu se posteste si nu se spune
rugaciunea de penitenta Tahnun adaugata de obicei recitarii Amidei la slujbele de
dimineata si de dupa amiaza din zilele lucratoare.
Sunt insa foarte multe obiceiuri legate de aceasta sarbatoare a naturii in general si a
copacilor in special.
In Eret Israel, in timpul celui de-al Doilea Templu era obiceiul de a planta un copac la
nasterea unui copil: un cedru - copac falnic si rezistent - daca era baiat si un chiparos -
copac mai mic si fragil - daca era o fata. Din lemnul acestui copac era cladit la nunta
baldachinul - hupa.
In secolul al 15-lea misticii din Safed au introdus ceremonii legate de Anul Nou al
Arborilor. Aceasta sarbatoare se celebra printr-o adunare la care se mananca fructe
anumite, specifice tarii, se canta cantece special compuse pentru aceasta ocazie si se beau
4 pahare de vin, asemanator sederului de Pesah. Aceasta traditie s-a raspandit apoi in
comunitatile sefarde din Europa si din tarile islamice. In 1753 a fost publicata o culegere
de texte anume pentru aceasta sarbatoare, sub denumirea de Peri et hadar "Fructul
arborelui frumos".
Alte comunitati au introdus pe linga aceste cantece si obiceiul de a consuma fructe
specifice Israelului, si alte traditii. Evreii din Grecia de exemplu, din comunitatea
Saloniki obisnuiau sa se costumeze in costume simbolizand diferitele feluri de copaci, sa
cante si sa recite texte care aminteau de importanta copacilor in viata oamenilor. Aceste
reprezentatii erau tinute in sinagogi sau in alte locuri publice.
In Kurdistan evreii obisnuiau sa aseze fructe in jurul unui copac simbolizind abundenta si
fertilitatea pamintului. Aceasta procesiune era legata si de intonarea unor cantece si

28
rugaciuni pentru o recolta bogata in anul care urmeaza si pentru copii.
Indiferent de felul in care evreii sarbatoreau Anul Nou al Copacilor, de obiceiurile
diferite, traditia consumarii fructelor specifice Eret Israelului este comuna tuturor. Locul
de onoare printre aceste fructe il ocupa roscova care creste din abundenta in Israel. De
asemenea smochinele, curmalele si stafidele.
Printre copacii care au semnificatie deosebita in Israel este migdalul - ghiocelul de pe
aceste meleaguri. El este primul copac care infloreste si anunta inceputul primaverii.
Astazi in Israel se obisnuieste - la gradinite si in scoli - ca fiecare copil sa planteze cate
un pom in aceasta zi. Pomii sunt pusi la dispozitie de catre Keren Kayemet si locurile
sunt stabilite in functie de necesitatile tarii.

29