Repere în rotația anotimpurilor

În România, circa 14% din zilele unui an, mai precis 51 de zile sunt considerate prin lege
sărbători publice, la care se adaugă și zilele sărbătorite la nivel mondial.
Codul Muncii prevede 15 zile libere acordate cu ocazia sărbătorilor legale:
• 1 ianuarie, 2 ianuarie – Anul Nou și a doua zi de Anul Nou
• 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române
• Trei zile (Vinerea Mare, Duminica Paștelui, Lunea Luminată) pentru Paștele Ortodox
• 1 Mai – Ziua Internațională a Muncii
• 1 iunie – Ziua Copilului
• două zile pentru Rusalii (Pogorârea Sfântului Duh)
• 15 august – Adormirea Maicii Domnului
• 30 noiembrie – Sfântul Andrei
• 1 Decembrie – Ziua Națională a României
• 25 decembrie, 26 decembrie – Crăciunul și a doua zi de Crăciun
Pe lângă sărbătorile religioase, românii au și sărbători legate de credințe populare, care au
fost transmise din moși-strămoși și au solemnitate specifică zonelor tradiționale.
În continuare sunt prezentate unele din sărbătorile importante ale românilor.

Anul Nou

Iarna, chiar dacă reprezintă anotimpul rece, trebuie iubită pentru albul imaculat al zăpezii
dar, mai ales, pentru încărcătura de tradiţii şi obiceiuri, zestre milenară care asigură unicitatea
culturii unui popor.
Sărbătorile de iarnă la români încep pe 30 noiembrie cu praznicul Sfântului Andrei şi se
continuă până în ianuarie după Bobotează şi Sfântul Ioan Botezătorul.
În întreaga lume, trecerea dintre ani este sărbătorită prin petrecerea de Revelion, în care
participanții consumă bucate alese și băuturi alcoolice, ascultă muzică și dansează, transmit urări
celor dragi și urmăresc focuri de artificii. Numele acestei petreceri unice provine din
cuvântul réveil (cu sensul de „trezire”), care face trimitere la faptul că participanții se află în

1
stare de veghe până aproape de dimineață.
Modul de datare a evenimentelor din istoria culturii și civilizației a evoluat spre forme
din ce în ce mai riguroase.
Spre exemplificare, în vechiul calendar roman, anul era format din 377 sau 379 de zile,
având 12 luni, la care se mai adăuga o lună suplimentară (Intercalaris) între februarie și martie.
Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr., intrând în uz un an mai
târziu. Deoarece în calendarul iulian, anul mediu este ceva mai lung decât anul astronomic, papa
Grigore al XIII-lea a introdus la 24 februarie 1582 calendarul gregorian, în care corectarea
timpului se face în funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște).
După 15 octombrie 1582, calendarul gregorian a fost adoptat succesiv – mai întâi de
țările catolice și apoi de țările ortodoxe. În Regatul României, calendarul gregorian a fost
introdus în anul 1918 de guvernul condus Ion I. C. Brătianu.
În prezent se mai utilizează și calendarul iulian, denumit și pe Stil Vechi - pentru a evita
confuzia cu modul de datare pe Stil Nou care corespunde calendarului gregorian.
De amintit că Anul Nou Bisericesc începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august.
Începutul anului bisericesc a fost stabilit pe data de 1 septembrie de către Sinodul I Ecumenic de
la Niceea (325), având în vedere că în această zi Dumnezeu a început creația Lumii și tot în
această zi Mîntuitorul a început activitatea sa publică. Spre deosebire de anul bisericesc, anul
liturgic începe în ziua de Paști, pentru a marca Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a
creștinătății.

Ziua Culturii Naționale

La propunerea  academicianului Eugen Simion, Parlamentul  României a stabilit prin

Legea Nr. 238 din 7 decembrie 2010 ca ziua de 15 ianuarie, în care s-a născut Mihai Eminescu
(1850 – 1889),  să fie și  Ziua Culturii Naționale, pentru a celebra un mare creator și a reflecta
asupra spiritualității românești.
  Importanța  acestei date a fost exprimată magistral de Eugen Simion: „N-aş vrea

2
niciodată să despărţim aceste două sărbători. Atunci când am propus Parlamentului României să
înfiinţăm o Zi a Culturii Naţionale şi să o identificăm cu ziua lui Eminescu nu am făcut-o la
întâmplare”.
Într-o înregistrare TV cu Nichita Stănescu, fiind întrebat despre cel mai frumos catren pe
care l-ar putea scrie, poetul necuvintelor a spus:
„– Cel mai frumos catren, dacă ar fi să îl scriu eu, ar fi următorul: M-aș gândi mai întâi, cine e
cel mai mare din profesie? Mihai Eminescu, poetul nostru drag. Cine a dat primul imaginea
luptătorului nostru la războiul de independență, dea-n călare pe un cal aburind, uitându-se așa
într-o ceață, semănând întrucâtva și a sergent român, și a ciobanul mioriței? Nicolae Grigorescu.
Cine ne-a încântat nouă sufletul cel mai ales scriind rapsodia română? Enescu. Și cine ne-a făcut
nouă coloana fără de sfârșit? Brâncuși. Deci, cel mai frumos catren, de-aș fi în stare să îl scriu
vreodată, ar avea patru versuri – unu, doi, trei, patru:
Eminescu,
Grigorescu,
 Enescu,
Brâncuși.”
Este fascinant că, la început și la final de an, românii de pretutindeni celebrează două
repere fundamentale ale identității în spațiul european: Ziua Culturii Naționale (15 ianuarie),
respectiv Ziua Națională (1 decembrie).

Ziua Unirii Principatelor Române

La 5 ianuarie 1859, liderul unionist, Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei

Naționale”,  a fost ales în unanimitate domnitor în Moldova, iar la 24 ianuarie 1859, la
propunerea deputatului Vasile Boerescu, a fos ales și domnitor al Țării Românești.
Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Ţara Românească, a
fost posibilă în 1862 realizarea unui Parlament și a unui Guvern unificate, punându-se astfel
bazele statului naţional al Principatelor Române.
Mica Unire din 24 ianuarie 1859 a fost desăvârșită prin Marea Unire de la 1 decembrie
1918, atunci când Transilvania a reîntregit teritoriul românesc.

3
Ziua Iubirii

Înainte de 1989, românii au sărbătorit iubirea de Dragobete (Vobritenia, 24 februarie ),

apoi au mai adăugat Valentine's Day (Ziua Sfântului Valentin, 14 februarie), însă acest sentiment
magnific trebuie purtat tot anul în suflet - pentru trăirea plenitudinii vieții.
„Dacă dragoste nu e, nimic nu e” sunt cuvintele cu care se încheie „Cel mai iubit dintre
pământeni” (1980), ultimul roman al lui Marin Preda.
Într-adevăr, iubirea este totul, iar „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4,8)
După părerea mea, iubirea este drumul spre fericire și împlinire, restul nu mai contează .

Ziua Florii de Colț

În fecare an, pe 5 martie, este sărbătorită floarea de colț, numită și floarea reginei sau
steluța, întâlnită în munți calcaroși, pe stânci sau pe pajiști de pe versanți abrupți și însoriți.

4
 În limbile engleză și germană este denumită edelweiss (edel = nobil, weiss = alb),
cuvântul fiind descoperit pentru prima dată pe 5 martie 1784.
Acest simbol al dragostei şi al purităţii este o plantă deosebit de rară, fiind declarată
monument al naturii din 1933 și protejată în rezervații naturale din Munții Bucegi, Munții
Făgăraș, Munții Vrancei, Masivul Retezat, Masivul Piatra Craiului, Obcinele Bucovinei etc.
În Europa, floarea de colț înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați,
Pirinei, fiind întâlnită și în Asia Centrală și de Est.

Ziua Internațională a Femeii

În fiecare primăvară, atunci când natura renaște, data de 8 martie a fost pusă sub semnul
feminin, fiind Ziua Internațională a Femeii.
Pentru a înțelege pe deplin încărcătura bogată de semnificații religioase, obiceiuri și
tradiții, sunt utile următoarele repere istorice sugestive de venerare a femeilor:
- sărbătoarea cunoscută sub denumirea de Hilaria, din Roma antică, în care, timp de trei
zile (15-18 martie), participanții aduceau omagii zeiței Cybele, mama zeilor;
- sărbătoarea de primăvară din Grecia antică, pusă sub semnul zeiței Rhea, soția lui Cronos și
mama tuturor zeilor din Olimp;
- celebrarea în Anglia anilor 1600 a Sâmbetei Mamelor pentru a cinsti în postul Paștelui pe
ființele care dau viață pruncilor;
- ziua de 28 februarie 1909, când Partidul Socialist din Statele Unite a decretat Ziua Femeii ,
drept amintire a grevei femeilor din 1908 de la New York. După un an, Internaționala Socialistă,
reunită la Copenhaga, a decis instituirea unei zile internaționale a femeii, sărbătorită inițial pe 19
martie, iar, după anul 1913, data a fost mutată pe 8 martie;
- ziua de 8 martie 1921, declarată sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică , în memoria
evenimentelor care au precedat Marea Revoluţie din Octombrie;
- data de 8 martie 1975, când Organizația Națiunilor Unite (ONU) a sărbătorit pentru prima dată
Ziua Internațională a Femeii în cadrul Anului Internațional al Femeii. Perioada 1976 – 1985 a
fost declarată Deceniul Internațional al Femeii, în care ONU a propus ca toate țările să adopte
data de 8 martie ca zi pentru drepturile femeii.

5
Sărbătorile Pascale

Paștele celebrează Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu, fiind cea mai
mare sărbătoare a creștinismului. Acest eveniment religios major este sărbătorit anual în
duminica imediat următoare a primei luni pline după echinocțiul de primăvară.
Durata Paștilor este de 40 de zile (până la Înălțarea Domnului), însă doar primele 3 zile
sunt de mare sărbătoare. Prima zi de Paște marchează începutul anului ecleziastic creștin.
Credincioșii se pregătesc pentru sărbătorile pascale printr-o perioadă lungă de post, în
care se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Ultima săptămână din
Postul Mare, numită Săptămâna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, când se sărbătorește
intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, iar, în Vinerea Mare, creștinii comemorează răstignirea pe
cruce a Mântuitorului.
Evangheliile menționează pentru posteritate: sărutul ruşinos al lui Iuda și lepădarea lui
Petru, arestarea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, parodia judecăţii în casa lui Caiafa (mare
preot în Iudeea), ezitările din pretoriul guvernatorului roman Pilat din Pont (prefectul Iudeei),
trimiterea lui Iisus Hristos la Irod Antipa (fiul regelui Irod cel Mare și tetrarh în Galileea),
eliberarea tâlharului Baraba, condamnarea la moarte a lui Iisus de către Pilat, calea însângerată
spre Golgota, Martiriul și Răstignirea Mântuitorului, Triumful asupra morții și Învierea. Zilele de
miercuri și vineri, când Hristos a fost trădat pentru 30 de arginți, arestat și crucificat, au fost
declarate de către Biserică zile de post din an, ca omagiu și repere ale credinței.
Cu ocazia sărbătorilor Pascale, gospodinele vopsesc ouăle în roșu și prepară mâncăruri
specifice: pască, drob, cozonac. În credința populară, înroșirea ouălelor de Paști face trimitere
la o legendă creștină, în care se consideră că Maica Domnului a așezat coșul cu ouă lângă
crucea cu fiul răstignit, iar acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Viața lui Iisus Hristos este prezentată în cele patru evanghelii canonice concepute de
Ioan, Luca, Marcu, respectiv Matei.
Mântuitorul s-a născut la Betleem, și a trăit într-o familie de meșteșugari din Nazaret,

6
dar și în Capernaum din Galileea, aflată în nordul Israelului.
După Sfânta Scriptură, Fecioara Maria a rămas însărcinată după ce a primit vestea, de la
îngerul Gavriil, că va deveni mamă și va naște în mod miraculos pe Mesia prin puterea Duhului
Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
Maria și logodnicul său, Iosif, au venit din Nazaret în Betleem, pentru recensământul
comandat de împăratul Octavian Augustus și organizat în Iudeea de proconsulul Quirinius în
perioada 27 î.Hr - 14 d.Hr. Nemaigăsind loc de găzduire la han, s-au adăpostit într-o peșteră de
păstori, situată la marginea orașului Betleem. Aici, în simplitate și-n sărăcie, s-a născut Pruncul
Sfânt. (Luca II, 1-20) .
Trei magi de la Răsărit, călăuziți de o stea, au venit să aducă daruri celui care s-a născut
împărat spiritual. Acest eveniment important din istoria creștinismului este pus în evidență astăzi
de copiii care merg cu steaua.
Irod cel Mare, regele Iudeei, aflând de nașterea lui Iisus, de teamă să nu-și piardă tronul,
a poruncit străjilor să ucidă toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui
Iisus a plecat în Egipt până la moartea lui Irod, după care a revenit în Nazaret.
La vârsta de 30 de ani, Iisus a plecat pe jos prin țara evreiască, fiind însoțit de 12
apostoli, care l-au sprijinit în activitatea de tămăduire a celor bolnavi și de răspândire a
învățăturilor. Predica de pe munte este considerată un etalon de comportament creștin, bazat pe
dragostea pentru oameni și pentru Dumnezeu.
După botezul său în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, Iisus a mers în Galileea, unde
a început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu.
Autoritățile evreiești și romane au fost deranjate de predicile lui Hristos, care a refuzat
sacrificiile pe altare în numele unor idoli şi a militat pentru smerenie și egalitatea socială.
La cererea marelui preot Caiafa, Pilat din Pont, prefectul provinciei romane Iudeea, l-a
condamnat la moarte prin crucificare pe Iisus, deși a susținut că nu îl găsește vinovat de
conspirație împotriva Romei.
A treia zi de la moartea sa, Hristos a înviat, s-a arătat Mariei Magdalena și celorlalte
femei, dar și apostolilor de mai multe ori, iar după 40 de zile s-a ridicat la cer. (Faptele
Apostolilor 1.9–11)
Lucrarea Lui Iisus a marcat istoria omenirii, religia creștină, care s-a desprins din
iudaism, fiind dominantă în diverse regiuni ale planetei.
După creștini, Iisus este Mesia și fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat în om pentru
mântuirea umanității prin moartea și învierea sa.
Referitor la utilizarea substantivelor proprii Paște și Paști se poate afirma că ambele sunt
corecte, etimologia acestora provine din ebraicul “pasah” (lat. pascha, gr. pasha), adică trecere.
La origine, denumirea a pătruns odată cu creștinismul în varianta de plural “paschae”
(pluralul lui pascha), preluată de francezi prin Pâques și de români prin Paști.
La evrei, Pesah (Paște) se referă la sărbătoarea libertății sau a azimilor, în amintirea
eliberării din robia Egiptului, a trecerii prin Marea Roșie și pustie și ajungerea în Canaan.
La creștini, Paștele are semnificația de trecere de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

7
Ziua Pământului

La inițiativa senatorului american Gaylord Nelson, planeta vieții, Terra, este sărbătorită
în fiecare an pe 22 aprilie, cu scopul de a conștientiza rolul omenirii în protecția mediului
înconjurător și menținerea echilibrelor ecologice.
În multe culturi, Mama-Pământ este un concept popular care face trimitere la legăturile
profunde ale oamenilor cu planeta care îi susține și îi hrănește.

Ziua Internațională a Muncii

Sărbătoarea celor care muncesc are la origini mișcările muncitorești care au asigurat ziua
de muncă de opt ore, dar și alte drepturi sociale și politice.

8
 În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a stabilit data de 1 mai pentru Ziua
Internațională a Muncii, în cinstea sutelor de mii de manifestanți care au protestat în 1886 pe
tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstrație având loc la Chicago, unde au fost 90 de
mii de demonstranți, din care circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă
de 8 ore, fără reducerea salariului.
Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze
energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului
și pace universală”.
Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea oficială a celor care muncesc pe aproape întreg
mapamondul, cu unele excepții, precum Australia și Elveția, dar și SUA, unde Congresul a
adoptat pe 28 iunie 1894 ca Ziua Muncii (Labor Day) să fie sărbătorită în prima zi de luni a lui
septembrie.
Ziua Europei

În anul 1985, Consiliul European întrunit la Milano a decis ca Ziua Europei să fie
sărbătorită pe 9 mai, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de
externe, Robert Schuman, care a pus bazele „Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului”
(CECO), organizație supranațională pentru Franţa și încă cinci ţări semnatare – RFG, Italia,
Belgia, Olanda şi Luxemburg.
Pentru reflecție, sunt prezentate trei citate din declarația lui Schuman:
• Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele
care o ameninţă.
• Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă
pentru menţinerea unor relaţii paşnice.
• Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete
care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.

9
 Alături de CECO, în anul 1957 au fost create EURATOM (pentru utilizarea paşnică a
energiei atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană), cele trei fiind numite
Comunitatea Europeană(CE). De la şase ţări membre, se ajunge în 1973 la nouă, prin intrarea
Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia.
Pe 7 februarie 1992, la Maastricht, Consiliul European a adoptat Tratatul Uniunii
Europene, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către toate statele membre.
De fapt, prin Tratatul de la Maastricht se instituie Uniunea Europeana(UE), structură care se
extinde în 1995 la 15 membri, apoi în 2004 au aderat alte 10 ţări. După integrarea la 1 ianuarie
2007 a Bulgariei şi României în UE, s-a ajuns la 27 ţări membre.
Prin „strategia de la Lisabona”, din martie 2000, UE şi-a propus ca obiective
esenţiale: modernizarea economiei europene pentru a deveni competitivă pe piaţa mondială,
încurajarea inovaţiilor şi a investiţiilor în afaceri, adaptarea sistemelor educaţionale europene
la cerinţele societăţii informaţionale.
De fapt, prin integrarea în UE, se urmăreşte să se asigure o bunăstare egală pentru toate
statele membre, fiind creat în acest scop un sistem de instituţii - Parlamentul European, Consiliul
European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Banca
Europeană de Investiţii, Curtea de Conturi.

Ziua Internațională a Familiei

În rotația anotimpurilor, data de 15 mai marchează Ziua Internaţională a Familiei, fiind

proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin rezoluția din 20
septembrie 1993.
La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, inițiativă susținută și de
Patriarhia Română, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.
Sfântul Ioan Gură de Aur compară familia cu o biserică în care bărbatul, femeia şi copiii
merg pe drumul virtuţii.

10
Ziua Bujorului Românesc

Bujorul este o plantă care face parte din familia Paeoniacee, genul Paeonia, fiind
originară din Asia, Europa și vestul Americii de Nord.
  Există numeroase specii și soiuri de bujori, de talie mică, mijlocie sau mare, având flori
parfumate, simple sau bătute, acoperind o paletă largă de culori și nuanțe de la alb, roșu, purpuriu, roz,
galben, violet sau chiar cu flori bicolore.
În limbajul culorilor, bujorul alb exprimă puritate și pudoare, cel roz face trimitere la
romantism, iar bujorul roșu este purtătorul mesajului de onoare și respect, bogăție și prosperitate.

Pe teritoriul țării noastre pot fi întâlnite cinci specii care cresc spontan (Paeonia
peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia triternata, Paeonia mascula, Paeonia officinalis) și trei
specii cultivate (Paeonia officinalis, Paeonia lactyflora, Paeonia suffruticosa).
Bujorul românesc (Paeonia romanica peregrina) are petale roșii și este considerat una dintre cele
mai vechi flori din România, fiind ocrotit de lege. Se găsește în Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei și
Transilvania, fiind cunoscute Rezervația Naturală de la Greci (Munții Măcinului), Parcul Natural Comana
(județul Giurgiu), Pădurea Troianu (județul Teleorman), precum și Rezervația Naturală de la Zau de
Câmpie (județul Mureș), unde crește bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia).
Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, fiind ocrotit de lege,
considerat simbolul veteranilor Armatei Române și sărbătorit anual pe 15 mai.
Până în 1922, România nu a avut o emblemă florală națională, deși, încă din timpul
domniei Regelui Carol I, au existat propuneri pentru măceș, floarea de colț sau bujorul românesc.
În anul 2013, în cadrul Conferinței „Agriculture for Life, Life for Agriculture”, conf. dr.
Florin Toma, de la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și
Medicină Veterinară din București, a lansat propunerea ca bujorul să fie proclamat floare
națională și simbol floral al României.
În Legea nr.285/2022 se precizează: „Se declară floarea de bujor, din familia
Paeoniaceae, ca Floare Naţională a României. În scopul marcării Florii Naţionale a României,
anual se organizează, la nivel naţional şi local, un Festival al bujorului, eveniment horticol, în
care vor fi expuse în aranjamente peisagistice şi ornamentale diferite specii de bujor. Cu această
ocazie, în cadrul unor simpozioane ştiinţifice, vor fi prezentate caracteristicile biologice şi
ornamentale ale diferitelor specii de bujor, îndeosebi a celor sălbatice”.

11
Ziua Internațională a Copilului

Ideea celebrării copiilor a apărut prima dată în anul 1925, la Conferinţa Mondială pentru
Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, care a avut loc la Geneva, iar în 1954, Fondul Internaţional
pentru Urgenţe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a propus ca fiecare stat să dispună de
o zi dedicată copiilor, așa-numita Universal Children’s Day (Ziua Internațională a Copilului).
În România și în alte aproximativ 30 de state, printre care Republica Moldova, Rusia și
China, Ziua Internațională a fost stabilită pe 1 iunie, Japonia a optat pentru 5 mai, în Spania și
Anglia a fost aleasă a doua duminică din luna mai, în Ungaria se sărbătorește în ultima
duminică a lunii mai, SUA a optat pentru a doua duminică a lunii iunie, Finlanda, Grecia, Egipt
și Canada au ales data de 20 noiembrie etc.

Rusaliile

În fiecare an, la 50 de zile după sărbătoarea Sfintelor Paști, urmează două zile (duminică
și luni) în care creștinii ortodocși prăznuiesc Rusaliile, cunoscute și sub numele de Cinzecime.
În prima zi de Rusalii, Biserica Ortodoxă sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh asupra
ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cea de-a doua zi de Rusalii este consacrată

12
proslăvirii Sfintei Treimi, care exprimă faptul că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt într-o legătură
nemijlocită.
Prin revărsarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Hristos, aceștia au căpătat statutul de
Apostoli, având menirea de a răspândi învățăturile Mântuitorului în mai multe limbi la diferite
popoare. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii creștine, Duhul Sfânt fiind
dăruit Bisericii în ansamblu, dar și fiecărui creștin în parte.
Pentru a pune în evidență faptul că ne împărtășim în credința pentru Hristos prin Duhul
Sfânt, slujbele în Biserica Ortodoxă încep cu rugăciunea: „Împărate Ceresc, Mângâietorule,
Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și
Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea
și mântuiește, Bunule, Bunule, sufletele noastre”.
Referitor la etimologie, cuvântul „rusalii” provine din latinescul „rosalia”, care face
trimitere la sărbătoarea trandafirilor, consacrată cultului morţilor. Creștinii au preluat obiceiul
roman prin pomenirea morților în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
În credinţa populară, Rusaliile, numite în popor Iele sau Zâne rele, sunt spiritele morţilor
care au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, dar refuză să se mai
întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor. Orice muritor care le
deranjează atunci când, așezate în cerc, dansează noaptea în aer sau pe pământ, se îmbolnăvește
grav de o boală numită sugestiv „luat de Rusalii”.
În prima zi de Rusalii, creștinii obișnuiesc să aducă la biserică frunze de nuc sau de tei,
ca simboluri ale Pogorârii Sfântului Duh sub forma limbilor de foc, care sunt binecuvântate și
împărțite credincioșilor.

Adormirea Maicii Domnului

În fiecare an, pe data de 15 august se comemorează trecerea în veșnicie a Fecioarei

Maria, fiind marcată în calendarul creștin ca sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta
Maria Mare, așa cum este cunoscută în tradiția populară.
Această zi cu semnificații religioase profunde este precedată de două săptămâni de post,

13
iar în seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar
Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului.
Moartea și ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu, nu este
menționată în Sfintele Evanghelii, ci numai în traditia Bisericii, începând din secolul al V-lea,
când, după Sinodul IV Ecumenic, s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului și au apărut scrierile a
patru părinți orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al
Constantinopolului și Sfântul Ioan Damaschin.
Mormântul Maicii Domnului se află la Ierusalim, în apropierea grădinii Ghetsimani, iar
în Biserica zidită pe acest mormânt există o icoană făcătoare de minuni, care este pusă la
închinare pentru pelerini și este cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.
Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani a fost rezidită de împăratul bizantin Mauriciu
(528 - 603), cel care a generalizat Praznicul Adormirii Maicii Domnului în Răsărit şi a fixat
definitiv data sărbătorii religioase pe 15 august.
În tradiția populară, Sfânta Maria Mare este considerată şi sărbătoarea care desparte
lunile de vară de cele de iarnă, iar în această zi este celebrată şi Ziua Marinei, având în vedere
că Maica Domnului este considerată ocrotitoarea marinarilor.
În România, 15 august a fost declarată zi nelucrătoare, fiind organizate în mai multe oraşe
procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări artistice.
De menționat că Sfânta Fecioară Maria s-a născut în orășelul Nazaret din Galileea,
părinții săi fiind Ioachim și Ana, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului fiind pe 8 septembrie.

Ziua Mondială a Profesorului

În România și în alte peste 200 de țări, Ziua Mondială a Profesorului (World Teachers’
Day) este sărbătorită pe 5 octombrie, dată consacrată și pentru Ziua Mondială a Educației.
 În anul 1994, UNESCO a inaugurat Ziua Mondială a Profesorului, pentru a comemora
semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii)
privind statutul profesorilor”, care constituie un reper important pentru abordarea drepturilor şi
responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală.
14
 De menționat că, prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, în România este sărbătorită
și Ziua Învățătorului, care a fost stabilită pe 5 iunie, pentru a cinsti ziua de naștere a lui
Gheorghe Lazăr (1779-1823), întemeietorul învățământului modern românesc.
Citate celebre despre educație, școală și cărți:
• Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate primi omul. (Michelet)
• Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie. (Kant)
• Cât timp ţine educaţia? Atât cât ţine şi viaţa. (Michelet)
• Educaţia este tot ce ne rămâne, când tot ce ne învaţă în şcoală se uită. (Emerson)
• Un trup sănătos, un suflet drept, o voinţă virtuoasă-iată ce-şi propune să formeze o bună
educaţie. (Guizot)
• Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. (Seneca)
• Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă. (Victor Hugo)
• Să nu laşi să treacă o zi fără să citeşti, fără să vezi sau să auzi ceva frumos. (Goethe)
• O carte este un prieten care nu te înşeală niciodată.(Des Barreaux)
• Citeşte mult, nu multe. (Pliniu cel Tânăr)
• Citiţi încet, recitiţi şi mai încet. (Fichte)
• O cameră fără cărţi e un trup fără suflet. (Cicero)
• Cărţile sunt prieteni reci şi siguri. (Victor Hugo)

Ziua Armatei României

Prin Decretul 381, din 1959, Ziua Armatei Române a fost stabilită pe 25 octombrie,
pentru a sărbători eliberarea Ardealului de Nord, teritoriu ocupat de Ungaria în urma Dictatului
de la Viena din 30 august 1940, ultima localitate românească eliberată fiind Carei.
Victoria de la 25 octombrie 1944, reprezintă finalizarea deciziei istorice a autorităților
române din 23 august 1944 - de întoarcere a armelor împotriva trupelor germane și maghiare de
ocupație.

15
 Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a eliberatoare, a dedicat
victoria Regelui Mihai I, care s-a născut pe 25 octombrie 1921. În ordinul de zi semnat după
eliberare se menționează: „Peste veacuri veți fi slăviți, voi ofițeri și soldați care ați eliberat
Ardealul. (...) Încrezători în destinul neamului și luând pildă de la cei care au pus patria mai
presus decât viața, continuăm lupta strâns uniți în jurul steagului și tronului”.
De Ziua Armatei României sunt omagiați ostașii români care au luptat pentru apărarea
patriei, dar și militarii care îşi fac datoria în teatrele de operații din Afganistan, în Balcanii de
Vest, ca observatori ONU, în poligoanele şi câmpurile de aplicaţii din ţară sau din străinătate etc.
Cu această ocazie sunt organizate ceremonii în principalele garnizoane din România, în
bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români, la cimitirele și
monumentele eroilor, precum: Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” din Carei,
Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de
Apărare „Carol I”), Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I, Muzeul Militar
Național „Regele Ferdinand I”etc .

Ziua Națiunilor Unite

În fiecare an, la 24 octombrie este sărbătorită Ziua Națiunilor Unite, dată care marchează
intrarea în vigoare, în 1945, a Cartei Națiunilor Unite - document de bază pentru asigurarea păcii
și securității internaționale, a dezvoltării durabile și a drepturilor omului.
Originea acestei sărbători este anul 1971, atunci când Adunarea Generală a Națiunilor
Unite a adoptat o rezoluție prin care declară că „Ziua internațională a Națiunilor Unite” trebuie
să fie o zi de sărbătoare și a recomandat că ar trebui să fie considerată ca o sărbătoare a
Națiunilor Unite de către toate statele membre.
Pe lângă o serie de aticole, care sunt grupate în capitole, Carta Națiunilor Unite are și un
Preambul în care se afirmă: „Noi, popoarele Națiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generațiile
viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii
suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în
demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor,
precum și a națiunilor mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării
obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional, să promovăm
progresul social și condiții mai bune de trai într-o mai mare libertate, și în aceste scopuri să
16
practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forțele pentru
menținerea păcii și securității internaționale, să acceptăm principii și să instituim metode care să
garanteze că forța armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituțiile
internaționale pentru promovarea progresului economic și social al tuturor popoarelor, am
hotărât să ne unim eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective. Drept urmare, guvernele
noastre, prin reprezentanții lor, reuniți în orașul San Francisco și având depline puteri,
recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Națiunilor Unite și
înființează prin aceasta o organizație internațională care se va numi Națiunile Unite.”
În Cartă, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiţie, Secretariatul) sunt
menţionate principii de drept internaţional valabile şi în prezent: de reglementare paşnică a
diferendelor între state fără a recurge la forţă şi ameninţarea cu forţa, de cooperare în rezolvarea
tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual şi umanitar, de tratament egal al
naţiunilor mari şi mici, de respectare a drepturilor omului etc.
Ziua Națiunilor Unite este sărbătorită în cadrul Săptămânii Organizației Națiunilor Unite,
care se desfășoară de la 20 la 26 octombrie.

Ziua internaţională a Mării Negre

În ultima zi a lunii octombrie este sărbătorită Marea Neagră, pentru a marca semnarea la
31 octombrie 1996 a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră de către cele şase ţări
riverane, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.
Acest document important promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea
reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin, acordul final realizat în cadrul
Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31
octombrie 1996.

17
 Prin studii și consultări efectuate timp de trei ani, s-a confirmat faptul că, în ultimii 35 de
ani, reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de
produse petroliere au produs dezechilibre ecologice grave în Marea Neagră.

Sfântul Andrei

În fiecare an, pe 30 noiembrie, înainte de Ziua Națională, românii îl sărbătoresc pe

Apostolul Andrei, ocrotitorul spiritual al României.
Sfântul Andrei şi Sfântul Petru au fost fiii pescarului Iona din Betsaida, localitate situată
pe ţărmul lacului Ghenizaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte.
În Evanghelia lui Ioan se afirmă că Sfântul Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul,
care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret, devenind astfel “cel dintâi chemat” la
apostolie. După învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt, Apostolii au început la Ierusalim
formarea Bisericii Creştine prin promovarea învăţămintelor lui Mesia. La Sinodul Apostolic de
la Ierusalim - care a avut loc în jurul anilor 49-50 d. C. - apostolii au stabilit unde va merge
fiecare să predice credinţa în Dumnezeu. Apostolului Andrei i-a revenit Scytia de la Dunăre şi
Marea Neagră.
Îniţial, Apostolul Andrei l-a însoțit pe fratele său, Apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a
trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Drobogea, unde s-a oprit
un timp, fiind primul propăvăduitor al Evangheliei la geto-daci.
Peștera din Dobrogea, în care se crede că a locuit Sfântul Andrei, se află la circa 4 km de
localitatea Ion Corvin din județul Constanța.
După părăsirea Dobrogei, Sfântul Andrei şi-a continuat misiunea creştină până în sudul
Rusiei de azi, a revenit în Grecia, ajungând în oraşul Patras din Peloponezul grecesc, unde a
murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. Moaștele sale se află la Catedrala din
Patras.
În anul 1995, Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României" de către Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare
bisericească națională.

18
 Sfântul Andrei este patron, nu numai al României, ci și al Rusiei, Greciei, Scoţiei
(steagul scoțian include crucea Sfântului Andrei), Siciliei etc.
Deşi era iudeu, numele Sfântului Andrei provine din grecescul „Andreas”, care
înseamnă viteaz, bărbătesc.

Ziua Naţională a României

În perioada 1866-1947, Ziua Naţională a României a fost  pe 10 mai, apoi pe 23 august, 

în timpul regimului comunist, iar pe 13 iulie 1990,  Parlamentul României  a decis ca ziua de 1
decembrie să devină  zi națională şi  sărbătoare publică la români.
Această ultimă opţiune are la bază semnificaţii profunde pentru istoria României,
deoarece face trimitere la  Marea Unire, consfințită prin hotărârea Marii Adunări Naţionale
Constituante care s-a întrunit la Alba Iulia în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, când peste
1.200 de deputaţi au votat în unanimitate  unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România.
  La actul istoric au asistat peste 150.000 de români, care şi-au manifestat bucuria
împlinirii visului de  reîntregire a neamului pe graniţele vechii Dacii şi refacerea României lui
Mihai Viteazu.  Este semnificativă afirmaţia episcopului Iulian Hossu: „Astăzi, prin hotărârea
noastră se înfăptuiește România Mare. Una și nedespărțită. Pot fi fericiți toți românii de pe aceste
plaiuri. Ne unim pe veci cu țara mamă România.”
  A rămas pentru posteritate strigătul tânărului  din Lancrăm: “Trăiască România
dodoloață!” A fost premoniţia unui copil pur care s-a adeverit în aprilie 1918, când Adunarea de
la Chișinău a votat în urale revenirea Basarabiei la patria mamă.
De Ziua Naţională a României, cetățenii trăiesc cu intensitate sentimentul identității de
limbă, tradiții și neam în cadrul culturii și civilizației europene.

19
Nașterea Domnului

Pentru creștini, ziua de 25 decembrie este închinată nașterii lui Iisus Hristos, fiind
considerată a doua sărbătoare ca importanță, după Paști – când se celebrează Învierea Domnului.
După cum se precizează în Biblie, Fecioara Maria a rămas însărcinată după ce a primit
vestea, de la îngerul Gavriil, că va deveni mamă și va naște în mod miraculos pe Mesia prin
puterea Duhului Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
Maria și logodnicul său, Iosif, au venit din Nazaret în Betleem, pentru recensământul
comandat de împăratul Octavian Augustus și organizat în Iudeea de proconsulul Quirinius în
perioada 27 î.Hr - 14 d.Hr. Nemaigăsind loc de găzduire la han, s-au adăpostit într-o peșteră
situată la marginea orașului Betleem. Aici, în simplitate și-n sărăcie, s-a născut Pruncul Sfânt.
Trei magi de la Răsărit, călăuziți de o stea, au venit să aducă daruri celui care s-a născut
împărat spiritual. Acest eveniment din istoria creștinismului este pus în evidență astăzi de copiii
care merg cu steaua.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată de creștini în prezența unui brad verde,
perceput ca „arbore sfânt” nebiruit de „moartea” din anotimpurile reci, asemenea lui Hristos,
veșnic viu.
Originile acestui obicei fascinant fac trimitere la perioada antică precreștină, atunci când
romanii își împodobeau locuințele cu un brad suspendat cu vârful în jos de plafon, iar unele
popoare nordice germanice considerau bradul un aliat fidel în susținerea vieții.
Potrivit cercetătorilor, tradiția decorării bradului a început în secolul al XV-lea în
Livonia( Estonia și Letonia de astăzi), apoi în Franța, Spania, Italia, Elveția etc.
În Germania, reformatorul protestant, Martin Luther, este considerat ca fiind cel dintâi
care a avut ideea împodobirii unui brad cu lumânări, acest obicei fiind transmis în Statele Unite
de către coloniștii germani.
În tradiția românească, încă din vremea dacilor, exista în mediul rural obiceiul
împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, obicei păstrat și astăzi de unele comunități
locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul împodobit a căpătat o bogată încărcătură de

20
semnificații în mentalul colectiv, de la „pomul vieții”, la „arbore de judecată”, “arbore de
pomană”, “arbore fertilizator” sau “stâlp de arminden”.
După unii cercetători, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în România,
în anul 1866, la palatul regelui Carol I de Hohenzollern.
În prezent, bradul de Crăciun, natural sau artificial, este întâlnit în casele și în instituțiile
publice din România, fiind păstrat până la Bobotează, când spațiul locuit este pregătit pentru
sărbătoarea Botezului Domnului.

Bibliografie

1. Drimba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației,Vol.1-11, Ed. Saeculum-Vestala, București,

1998-2003
2. Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
3. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1982
4. Viețile Sfinților, Vol 1-12, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor + Editura Episcopiei
Romanului, 1991-1998
5. https://www.codulmuncii.ro
http://www.telisavonline.ro/2023/04/16/repere-in-rotatia-anotimpurilor
https://www.academia.edu/90025326/Repere_in_rotatia_anotimpurilor

21