1

DRAGALINA este suma simbolică a celor ce-au fost, a celor ce suntem şi a

celor ce vor veni în această localitate fascinantă din zona Bărăganului.
Prof. Vasile Tudor

2
 Dragalina, din trecut, prin prezent, spre viitor

Conţinut
I. Conotaţii istorice şi etimologice............................................................... 4
II. Repere geografice................................................................................... 8
III. Vestigii arheologice............................................................................... 9
IV. Flora şi fauna.........................................................................................10
V. Retrospectivă socio-economică.............................................................. 11
VI. Convieţuire interetnică......................................................................... 15
VII.Viaţa culturală....................................................................................... 17
VIII. Repere ale dezvoltării rurale............................................................... 21
IX. Religia.................................................................................................... 27
X. Sănătatea................................................................................................. 29
XI. Învăţământul......................................................................................... 31
XII. Infrastuctură, mediu şi servicii publice................................................ 76
XIII. Economia............................................................................................ 83
XIV. De la socialism la capitalism……………………………………….. 91
XV. Prognoza……………………………………………………………. 95
XVI. Primăria Dragalina…………………………………………………102
XVII.Tradiţionalism şi modernism în arhitectura localităţii Dragalina… 120
XVIII. Sărbătorile de iarnă la români........................................................ 122
XIX. Tradiţii şi obiceiuri din Dragalina.................................................. 131
XX. Sărbători de primăvară, vară și toamnă……………………………. 132
XXI. Sărbătoarea Copilului în Dragalina………………………………. 150
XXII. Rubrica cetăţeanului……………………………………………… 161

XXIII. Anexe……………………………………………………………. 206

Argumentare
În clipele de reflecţie asupra existenţei, este firesc să ne întrebăm: cine suntem, de unde
venim şi încotro ne îndreptăm? Într-o exprimare sugestivă, prezentul este "interfața Existenţei" prin
care trecutul se proiectează în viitor.
În măsura posibilităţilor, am încercat să caut răspunsul printr-un studiu despre comunitatea
Dragalina în care m-am integrat purtat de valurile vieţii. Mesajul transmis este aspiraţia la fericire
sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr. Subscriu la afirmaţiile fascinante ale
marelui gânditor Lucian Blaga din poezia „Sufletul satului”:
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
3
 ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Această monografie reprezintă o dezvoltare a monografiei comunei Dragalina pe care am
realizat-o în anul 2009, variantă care a fost postată pe site-ul primăriei.
Mulţumesc pe această cale autorităţilor locale pentru documentele puse la dispoziţie.

I. Conotaţii istorice şi etimologice

Comuna Dragalina este formată din satul cu acelaşi nume, satul Drajna Nouă şi satul
Constantin Brâncoveanu.
Generalul Ioan Dragalina, ortografiat şi Ion Dragalina, s-a născut la Caransebeş pe
16 decembrie 1860, fiind primul din cei patru copii ai lui Alexandru Dragalina şi Marta Lazaroni.
A urmat şcoala primară din oraşul natal, şcoala de cadeţi din Timişoara, iar
în 1884 s-a înscris la Academia Militară din Viena, fiind încadrat în armata
austro-ungară.
În 1886 s-a căsătorit cu Elena Giurgincă, având împreună şase copii:
Corneliu, Virgiliu, Aurora, Elena, Cornelia şi Viorica.
Destinul lui Ion Dragalina s-a schimbat radical în 1887, când a demisionat
din armata austro-ungară şi s-a stabilit definitiv în România, fiind încadrat
ca sublocotenent în Armata Română.
Datorită meritelor sale, avansează pe scară ierarhică: căpitan (1893),
maior (1899), locotenent-colonel (1908), colonel (1911), general de brigadă (1915).
În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Şcolii Militare de Infanterie
din Bucureşti, fiind decorat cu Ordinul Steaua României clasa V-a, pentru ordinea, disciplina şi
contribuţia sa la ridicarea nivelului ştiințific al învăţământului militar.
În aprilie 1911, colonelul Ioan Dragalina este numit comandant al Regimentului 34 din
Constanţa, activitatea sa fiind răsplătită cu Ordinul Coroanei României, clasa IV-a.
În perioada neutralităţii României (1914-1916), s-a făcut remarcat prin realizarea unor
lucrări de fortificaţii pe Valea Prahovei.
În anul 1916, a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, cu sediul la Drobeta Turnu
Severin, ale cărei trupe au apărat frontiera României, de la izvoarele Argeşului până la Calafat,
împotriva invaziei germano-austro-ungară. Sub comanda sa, trupele române au luptat cu vitejie la
Orşova, pe valea râului Cerna şi la Porţile de Fier, reuşind să elibereze oraşul Orşova şi să ocupe
culmile muntoase Alion, Ozoina şi Dranic.
În octombrie 1916, pentru a opri ofensiva din Valea Jiului a trupelor germane şi
austro-ungare, conduse de generalul Paul von Kneussl , autorităţile române au desemnat pe
generalul Dragalina în funcţia de comandant al Armatei I, cu sediul la Craiova.
Marele strateg militar decide să oprească invazia în munţi pentru a proteja habitatele umane
de efectele devastatoare ale războiului.
În dimineaţa zilei de 12 octombrie 1916 pleacă în Valea Jiului pentru a vorbi cu comandanţii
aflaţi în primele linii. La trecerea pe podul din apropierea Mânăstirii Lainici, într-un schimb de
4
focuri, generalul Dragalina este rănit de două gloanţe - în braţul stâng, respectiv, în omoplat.
Este trimis la Târgu Jiu şi în aceeaşi zi la Craiova, unde doctorii îi amputează braţul.
Fiind trasportat la Bucureşti cu trenul în condiţii necorespunzătoare, rana se infectează.
Pe patul de spital, regele Ferdinand îi conferă Ordinul Mihai Viteazul. Moare de septicemie
în seara zilei de 24 octombrie 1916. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor.
Pentru posteritate, rămâne memorabil îndemnul ordinului de zi din 11octombrie 1916, prin
care generalul Dragalina s-a adresat militarilor Armatei I-a române:
„Ofiţeri şi soldaţi ai Armatei I-a române, din acest moment am luat comanda armatei şi cer imperios
la toţi, de la General la soldat: în primul rând apărarea cu viaţa a sfântului pământ al ţării noastre,
apărarea vetrei strămoşeşti, a ogorului şi a cinstei numelui de român. Cer la toţi cea mai deplină
ascultare şi cea mai strictă executare a ordinelor. Trupa care nu înaintează, să moară pe loc.”
Cetăţenii din comuna Dragalina sunt mândri că localitatea în care trăiesc poartă numele unui
erou naţional. În faţa bisericii din satul Dragalina se află statuia generalului care şi-a apărat ţara cu
preţul vieţii.
Denumirea satului Drajna Nouă face trimitere la faptul că primii locuitori ai săi provin din
comuna Drajna, situată în nord-estul judeţului Prahova, pe cursul inferior al râului Drajna, care o
străbate de la nord la sud.
Cuvântul drajna derivă din cuvintele slavone draj care are semnificaţia de „râu repede,
energic” şi dolojna care înseamnă „drum, cale”.
Comuna Drajna are o suprafaţă de 55,66 km2 şi se află în depresiunea Drajna-Chiojd, fiind
flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu.
Este considerată cea mai veche aşezare de moşneni (descendenți ai dacilor, cu pământ în
proprietate) din zona Văii Teleajenului, având în componenţă satele: Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos,
Drajna de Sus, Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile, Poiana Mierlei.
Cei care se află în trecere prin această magnifică localitate montană pot vizita conacul
Filipescu Drăjneanul şi moara de apă Warthiadi, ambele fiind situate în Drajna de Jos, dar şi castrul
roman de la Drajna de Sus şi cetatea din perioada Latène de la Făgetu.

Denumirea satului Constantin Brâncoveanu a fost dată în cinstea domnitorului martir al

Ţării Româneşti, care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
Constantin Brâncoveanu s-a născut în august 1654 la Brâncoveni, judeţul Olt, în familia lui
Matei Brâncoveanu şi a Stancăi Cantacuzino(sora domnitorului Șerban Cantacuzino).
Încă de la vârsta de un an a rămas orfan de tată, fiind crescut de un unchi al său, stolnicul
5
Constantin Cantacuzino - un iubitor de artă şi de literatură - care i-a asigurat o educaţie aleasă,
învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.
S-a căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, cu care a avut patru fii şi șapte fiice:
Constantin, Ștefan, Radu și Matei, respectiv, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda.
Începând cu deceniul al optulea, Brâncoveanu a urcat rapid în ierarhia boierească: paharnic,
postelnic al doilea, logofăt al doilea, logofăt, agă, ispravnic al scaunului Bucureşti şi mare postelnic.
După moartea în 1688 a domnitorului Şerban Cantacuzino, a urmat la tron Constantin
Brâncoveanu, care, într-o scrisoare către egumenul mânăstirii Brâncoveni, afirmă: „Ne-am ridicat
domn, iar domnia mea aceasta nu aş fi pohtit, că ştie sfinţia ta că de nici unele lipsă n-am fost, ci ca
un domn eram la casa mea … şi pentru ca să vină nişcari străini domni asupra ţării şi a săracilor să-i
necăjească fără milă şi să pustiiască ţara, pentru aceia am luat domnia mea jugul acesta asupra
domniei mele”.
Pe plan extern, Brâncoveanu a adoptat o politică „suplă şi abilă”, pentru a face faţă celor
patru mari puteri, care aveau interese la Dunăre: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia lui
Ioan Sobieski, şi Rusia lui Petru cel Mare.
În condiţiile de vasalitate a ţării faţă de Înalta Poartă, Brîncoveanu a acţionat cumpătat, pentru
a asigura pacea, plătind regulat dările către sultan şi funcţionarii de la Constantinopol.
În perioada 1688 - 1714, când a domnit Brâncoveanu, Ţara Românească a progresat
economic şi administrativ, fiind luate măsuri de modernizare a aparatului statal şi de reformare a
sistemului fiscal.
În domeniul culturii, epoca brâncovenească se caracterizează printr-o sinteză naţională
originală a influenţelor occidentale cu cele orientale. Pentru pasionaţii de istorie, stilul arhitectural
eclectic, de tip brâncovenesc, este fascinant şi uşor de recunoscut.
Constantin Brâncoveanu s-a remarcat prin ctitorirea de biserici şi mânăstiri, ca de exemplu,
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, Mânăstirea Horezu (sau Hurezi), cu hramul Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena.
În Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti se află şi osemintele ctitorului, care, în anul
1720, au fost aduse în secret de la Constantinopol, de către soţia sa, doamna Marica.

Imaginile prezentate au fost preluate de pe Internet. Ultima imagine reprezintă lucrarea

„Martiriul brâncovenilor” – de Constantin Lecca.
Marele domnitor a rămas în conştiinţa poporului român şi prin apariţia Bibliei de la
6
Bucureşti, prima ediţie integrală în limba română a Sfintei Scripturi, a cărei tipărire începuse încă din
timpul lui Şerban Cantacuzino.
Deşi în 1699 a fost confirmat pe viaţă în domnie şi reconfirmat de noul sultan în 1703,
Brâncoveanu a fost mazilit în aprilie 1714, ca răspuns la „acţiunile diplomatice secrete” ale acestuia,
dar şi la denigrările şi intrigile adversarilor săi. În locul său turcii au numit ca domnitor al Ţării
Româneşti pe spătarul Ştefan Cantacuzino.
După ce i s-a confiscat averea din ţară, Constantin Brâncoveanu a fost dus cu întreaga
familie la Constantinopol, unde a fost torturat de turci, pentru a le ceda şi averea din străinătate,
fiind executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi cu
sfetnicul Ianache Văcărescu.
Aceşti martiri sunt veneraţi de Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat în 1992 sub
numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni.
Se poate afirma că denumirile comunei şi satelor componente au semnificaţii profunde pentru
cetăţenii acestor habitate umane.
Comuna Dragalina face parte din judeţul Călăraşi, a cărui denumire provine de la municipiul
Călăraşi – un important centru politico-administrativ, economic şi cultural, care este situat pe terasa
inferioară a Dunării, mai precis, pe malul stâng al braţului Borcea, la intersecţia paralelei de 44° 12'
latitudine nordică şi a meridianului de 27° 21' longitudine estică.
O retrospectivă în istoria localităţii Călăraşi trebuie să pornească de la Lichireşti, prima
comunitate de locuitori stabilită pe aceste meleaguri în timpul domniei lui Mihai Viteazul, care a
construit o biserică cu hramul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Satul Lichireşti este menţionat
prima dată în anul 1700, pe o hartă a stolnicului Constantin Cantacuzino. Locuitorii săi erau oameni
liberi care se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor.
O categorie aparte era reprezentată de călăraşii ştafetari, care făceau serviciul de curierat
pe traseul Bucureşti – Constantinopol, menţionaţi într-un document din 1722, de pe vremea
domnitorului Constantin Brâncoveanu. Cu timpul, satul Lichireşti a căpătat denumirea de "satul
călăraşilor" sau Călăraşi.
Locuitorii acestei aşezări dunărene au fost supuşi la grele încercări, de la luptele de apărare
purtate împotriva invaziei otomane, evenimentele dramatice din timpul revoluţiei conduse de Tudor
Vladimirescu (1821) şi războiul ruso-turc (1828-1829), la necazurile pricinuite de ciumă (1828 –
1830) şi de holeră (1831).
Iniţial, Călăraşiul a făcut parte din judeţul Ialomiţa, cu reşedinţa la Urziceni, iar la 18 aprilie
1833 capătă statutul de centru administrativ, având instituţii judeţene de profil (ocârmuirea,
tribunalul şi poliţia). Autorităţile locale au fost preocupate de dezvoltarea oraşului Călăraşi, prin
modernizarea uliţei centrale, construirea unei şcoli şi a altor edificii publice, repararea bisericii
afectată grav de cutremurul din 1829 etc.
Planul oraşului Călăraşi, cu străzi drepte, paralele, întretăiate de altele, formând
dreptunghiuri mari, cu patru pieţe şi un bulevard, a fost conceput de un inginer topograf în timpul
lui Barbu Ştirbei, domnitorul care la 24 septembrie 1852 a proclamat eliberarea oraşului de sub
tutela unui moşier local. Această decizie a fost deosebit de benefică pentru dezvoltarea habitatului
dunărean, care şi-a ales cu responsabilitate traiectoria devenirii istorice, prin opţiunea pentru
progres şi prosperitate, având în perioada interbelică un aeroport situat pe linia de navigaţie aeriană
7
Bucureşti –Călăraşi - Bazargic – Balcic.

II. Repere geografice

Comuna Dragalina este un habitat uman pus sub semnul perenităţii, fiind situată în partea
sudică a Bărăganului, la intersecţia paralelei de 44o şi 26’ latitudine
nordică cu meridianul de 27o şi 19’ longitudine estică, pe platforma
cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi Lunca Ialomiţei la nord.
Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format la 23 ianuarie
1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov.
Judeţul Călăraşi este situat în partea de sud-est a
României şi a Regiunii Sud Muntenia, pe cursul
inferior al Dunării, la graniţa cu Bulgaria.
Comuna Dragalina se învecinează la est cu comuna Perișoru, la vest cu
comuna Dragoș Vodă, la nord cu Ciulnița și Cosâmbești (județul Ialomița), iar
la sud, cu comuna Ștefan Vodă.
Relieful comunei este reprezentat de un bazinet cu altitudinea medie de circa 43 m, care se
înalţă cu 17-31 m deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 m deasupra luncii inundabile a
Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim
intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii, atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu
poate prelua apa în exces.
În această comună se află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre
DN 21 (Călărași–Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui).
Încă din timpuri mai vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite, amenajate pe teritoriul
comunei – Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de
ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării.
Bărăganul face parte din Câmpia Română, unitate de relief care a devenit uscat spre sfârşitul
cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la
suprafaţa ei existând acum un strat gros de loess.
Fundamentul Câmpiei Române, alcătuit din şisturi cristaline foarte vechi (proterozoice şi
paleozoice), reprezintă o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul
carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei Dragalina se caracterizează prin
depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice, perasice, triasice) suprapuse pe
cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre vechi şi de aluviuni s-au
aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din nisipuri fine.
Teritoriul comunei Dragalina se caracterizează printr-un relief neted, ușor vălurit, fiind
încadrat în marea unitate a Câmpiei Române, iar ca subunitate, la limita dintre Câmpia Mostiștei de
est și Câmpia Bărăganului de Sud.
Din punct de vedere geologic, zona Dragalina face parte din Platforma Moesică, unitate
geostructurală precarpatică având două elemente specifice - unul inferior, cutat, constituind soclul
8
și altul superior, cuvertura, care corespunde etapei în care acest spațiu s-a stabilizat.
Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură. Din
cauza procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit
în Evul Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori.
Regimul termic şi de precipitaţii aparţine climatului temperat continental de tip stepic, cu
ierni geroase şi zăpezi troienite de viscol, dar şi veri secetoase, caracterizate prin insolaţie şi
temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a atmosferei de la calmul deplin, la vânturi cu
viteze relativ mari.
Valoarea medie anuală a temperaturii este de circa 11,2 °C, iar cantitatea medie anuală de
precipitaţii este de numai 500 mm, arealul aflându-se sub influenţa vânturilor de nord-est (Crivăţul),
a celor de sud-est (Austrul), precum şi a acelor de sud (Băltăreţul).
Aceste caracteristici climatologice pot fi valorificate eficient pentru obţinerea unor surse
energetice alternative de tip panouri solare şi turbine eoliene.

III.Vestigii arheologice
Teritoriul judeţului Călăraşi se află sub semnul formării şi răspândirii unor culturi şi
civilizaţii încă din neoliticul dezvoltat, oferind condiţii prielnice pentru habitatele umane. Spre
exemplificare, în mileniile V şi IV î.Hr. au apărut pe aceste meleaguri culturi materiale precum
Hamangia, Bolintineanu, Boian sau Gumelnița, care se remarcă prin statuetele antropomorfe,
zoomorfe sau prin machetele de sanctuare și altare.
În numeroase aşezări antice au fost descoperite vestigii getice şi romane, care se păstrează
la Muzeul de arheologie din Olteniţa şi Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi. Primul conducător get pe
aceste meleaguri a fost Dromichete, care a realizat o mare uniune tribală şi a obţinut victorii în
luptele cu Lisimach, un fost general al lui Alexandru Macedon .
Populaţia din aceste ţinuturi a rezistat şi valurilor de popoare migratoare, retrăgându-se din
faţa năvălitorilor, în marile păduri seculare. Preocupările de bază ale locuitorilor au fost agricultura,
păstoritul şi pescuitul.
Cercetările arheologice au arătat că până la începuturile Evului Mediu aşezările puternice s-au
format cu precădere în văile râurilor şi în jurul lacurilor, iar terenurile dintre râuri au început să fie
populate după reformele agrare din 1864 si 1921.
Pe teritoriul comunei Dragalina se continuă cercetările pentru a descoperi noi vestigii
arheologice. Locaţia Drajna I este aproape de epuizare datorită imposibilităţii de extindere(este
limitată de culturi agricole la Nord şi la Sud, de o întreprindere la Vest şi de un canal la Est). Nici
aici n-au apărut materiale arheologice în perimetrul excavat, ci la 50-60m spre Nord ( fragmente de
ceramică aparţinând culturii Dridu – sec. IX-XI).
Spre deosebire de zona Drajna Nouă, perimetrul satului Dragalina se află într-o zonă
cu patrimoniu arheologic cunoscut şi reperat, existând aşezări din diferite epoci : neolitică (cultura
Boian – mileniul V î.Hr.), Latène (getică – sec. IV-II î.Hr.), sec.IV d.Hr.( cultura Sântana de
Mureş - Cerneahov), feudal-timpurie (Cultura Dridu – sec. IX-XI) şi feudală ( sec. XVIII).
Locaţia de cercetare arheologică Dragalina a fost extinsă spre Vest, dar până în prezent
nu au fost descoperite vestigii arheologice în perimetrul excavat. În partea de Nord – Vest a
perimetrului Dragalina, au fost descoperite două aşezări – una de sec. IV p. Chr.( cultura Sântana de
Mureş - Cerneahov) şi una de sec. IX-XI ( cultura Dridu). Noi date arheologice vor fi obţinute prin
continuarea şi extinderea cercetărilor.
9
 Un rol important în cunoaşterea trecutului fascinant al acestui teritoriu al României îl are
Muzeul Dunării de Jos, prin descoperirea şi cercetarea de către specialişti a unor situri arheologice şi
monumente istorice. A fost deschis în 1950 şi este adăpostit într-o clădire din secolul al XIX–lea,
având următoarele secţiuni: arheologie preistorică, arheologie daco-romană, artă plastică şi istorie.

IV. Flora şi fauna

Diversitatea de plante şi animale întâlnite pe teritoriul comunei Dragalina reprezintă o
tulburătoare filă a evoluţiei vieţii în condiţii specifice zonei de câmpie din sudul României.
În ultimul secol, echilibrele ecologice stabilite de milenii în acest colţ
de ţară au fost profund marcate de intervenţia umană care a contribuit la
schimbări majore în biosferă.
Este impresionantă descrierea din opera „Ciulinii Bărăganului” a lui
Panait Istrati, care a prezentat cu mijloace literare specifice peisajul de
câmpie în forma sa primară.
O mărturie peste veacuri, la fel de semnificativă pentru matricea în care s-a format
sensibilitatea românului faţă de natură, rămâne opera literară „Pseudokinegetikos”, a lui Alexandru
Odobescu. Pentru exemplificare, vă invit să reflectaţi asupra următoarelor fragmente din fascinanta
operă a marelui scriitor:
„Din căruţa cu coviltir a vânătorului se zărea creştetul delicat al dropiei mişcând printre fulgii de
colilie…Oare ce desfătare vânătorească mai deplină şi mai legănată în dulci şi duioase visări poate
fi pe lume decât aceea pe care o gustă cineva când prin pustiile Bărăganului căruţa în care stă
culcat abia înaintează pe căi fără urme ? … În depărtare pe linia netedă a orizontului, se profilează
moşoroaie de cârtiţă, uriaşe, movilele a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii.”
Astfel de imagini ale trecutului au rezonanţă profundă asupra mentalului colectiv al comunităţilor
umane din zona de câmpie, în acţiunea de educare în graniţele comportamentului civilizat.
Aşezându-se pe aceste meleaguri, locuind în bordeie, înconjuraţi de turme de animale,
oamenii au răspândit plantele cultivate şi le-au redus pe cele naturale. Datorită particularităţilor
ecologice deosebite, covorul vegetal primar local era alcătuit din plante diferite, mai ales arbuşti şi
ierburi. Pe câmpul de la Dragalina nu a existat nici o pădure, doar în localitatea Cornăţel şi în
apropierea staţiei de cale ferată Mărculeşti au existat crânguri de stejari brumării. De asemenea, spre
Mărculeşti, a fost plantată în pepinieră o specie de salcâm adusă din părţile Americii de Nord.
Dintre plantele din flora primară, se pot menţiona: traista ciobanului, scânteiuţa, urzica

10
moartă, pelinul, ciulinul, florile galbene de păpădie ce înveselesc terenurile nelucrate, muşeţelul şi
coada şoricelului utilizate ca plante medicinale.
Terenurile agricole sunt deosebit de fertile pentru obţinerea unor producţii mari de grâu,
porumb, soia, floarea-soarelui, sfecla de zahăr etc.
Câmpiile au fost şi sunt încă sălaş al animalelor, ca de exemplu cârtiţa, şobolanul,
ariciul, iepurele, dihorul etc.
În perioada interbelică, dropiile alergau în voie pe câmpiile Bărăganului, însă
au dispărut în urma vânării iraţionale dar şi a restrângerii habitatului prin lucrări
agricole. De remarcat că, dispariţia dropiei din acest areal, reprezintă un semnal
de alarmă pentru factorii de decizie politică care promovează valorile perene de
bine, frumos şi adevăr în demersul de protecţie a mediului înconjurător.
Primăvara şi toamna, în trecere peste aceste meleaguri, pot fi admirate în zbor păsări
migratoare, precum barza albă şi cocostârcul, gâsca sălbatică, raţa sălbatică etc.
Uliul, şorecarul comun, cucuveaua sunt şi ele prezente pe cerul Bărăganului. Prin livezi şi
plantaţii trăiesc alte păsări, ca turturica, cucul, prigoria, piţigoiul, vrabia de câmp, ciocârlia, cioara.
Dintre reptile, amintim şopârla şi şarpele.
Acest complex faunistic, caracterizat prin echilibre ecologice delicate, poate rezista în timp
prin adoptarea unor măsuri eficiente de protecţie a mediului înconjurător.

V. Retrospectivă socio-economică
Pe baza informaţiilor existente, comuna Dragalina s-a format pe moşia domnitorului
Constantin Brâncoveanu, care, după executarea acestuia şi a fiilor săi, a revenit succesorilor pe linie
maternă până în anul 1896, când a trecut în stăpânirea urmaşilor principelui Nicolae Bibescu, ca
moştenitori ai lui Zoe Brâncoveanu.
Moşia Ciulniţei a fost prezentată de Duiliu Zamfirescu în romanul “Viaţa la ţară”. Numele
moşiei a fost preluat de gara Ciulniţa, care a fost construită înainte de apariţia satului Dragalina.
În baza legii de colonizare din 1924, a fost înfiinţat satul General Dragalina, fiind dependent
administrativ de comuna Ciulniţa de Sus, unde se găsesc primele acte de împroprietărire şi de stare
civilă pentru acest habitat uman.

11
 Denumirea localităţii este legată de numele generalului Ion Dragalina, originar din
Caransebeş, erou în primul război mondial, care s-a remarcat în strategia şi tactica militară folosită în
luptele de pe Valea Jiului purtate împotriva trupelor nemţeşti. După primul război mondial, o fiică a
distinsului general a cumpărat o parte din moşia Ciulniţei, care a fost amenajată, după schiţa unui
arhitect, ca habitat uman, astfel încât aşezarea să aibă căi de acces către toate punctele cardinale.
Pentru a asigura o populaţie stabilă pentru lucrările agricole, autorităţile din acele vremuri, în
baza unui decret regal, au împroprietărit ţărani care au luptat în primul război mondial, originari mai
ales din comuna Dridu, dar şi din alte zone, unde terenul arabil era insuficient, ajungându-se astfel în
1926 la 60 de familii.
Din documente rezultă că primul ţăran împroprietărit a fost Pavel Rotaru, care şi-a săpat un
bordei în noua aşezare, iar Colea Tolea a fost primul ţăran care şi-a construit o casă.
Bordeiul este un adăpost simplu, semiîngropat sau îngropat în pământ, construit într-un timp
scurt şi cu materiale puţine aflate la îndemână, fiind întâlnit în mai multe zone ale planetei.

Locuinţe improvizate Bordei reconstituit Desen de Beatrice-Sorina Popa

Prin creşterea numărului de colonişti, localitatea Dragalina se dezvoltă şi capătă în 1928
statutul de comună. Ulterior, comuna Dragalina s-a extins prin adăugarea teritoriilor pe care se află
satele Drajna Nouă şi Constantin Brâncoveanu.
În anul 1930, comuna a avut 2374 de locuitori, grupaţi în 488 de gospodării, iar în 1940 se
ajunge la 3100 de locuitori, grupaţi în 682 de familii.
Satul Drajna Nouă a apărut sub această denumire după colonizarea cu ţărani de la munte
(Drajna de Sus, Drajna de Jos, Ogretin, Cătunu, Poiana Mierlei), care au luptat în cel de-al Doilea
Război Mondial pe fronturile de la Stalingrad, Cotul Donului, Crimeea, Stepa Calmucă, Oarba de
Mureş, Budapesta, Zvolen şi Munţii Tatra.
După război, la 6 martie 1945, a fost instaurat regimul comunist, având la conducerea ţării
guvernul condus de Petru Groza. La trei zile după instalarea guvernului, printr-un schimb de
telegrame între Petru Groza şi Stalin, s-a stabilit ca nord-vestul Transilvaniei să revină României,
dar şi realizarea unei reforme agrare prin exproprierea terenurilor deţinute de moşieri pentru a fi
împărţite ţăranilor. Pe 23 martie 1945, a fost promulgată de către comunişti legea nr. 187 pentru
înfăptuirea reformei agrare.
În lucrarea “Drajna Nouă – muntenii din Bărăgan”, autorii Dumitru Popa, Alexandru
Pătrulescu şi Marin Văcărelu menţionează că, în satul Drajna de Jos, a fost înfiinţată Comisia de
Reformă , care, în primăvara anului 1946, “a început înscrierea în tabel a plugarilor drăjneni, dar şi

12
a celor din satele învecinate(Drajna de Sus, Valea Gardului, Ceraşu, Predeal, Sărari, Cătunu),
pentru împroprietărire prin colonizare în Bărăganul Ialomiţean, care constituia legea petru sătenii
din judeţul Prahova, plasa Vălenii de Munte.”
Scrisoare din Bărăgan
Frunzuţă verde de prun În ăst Bărăgan mănos
Mândra mea cu pleată brună Zilnic este treabă multă.
La Drajna curând revin, Cu Dumnezeu în gând, voios,
Să m-aştepţi cu voie bună. Dimineaţa plec la muncă...
Tăcuţi poteca ne piardă Cu două pluguri am arat.
În paşi legănaţi de cal, Am terminat şi de prăşit.
Că mi-e dragă verdea iarbă La casa noastră am lucrat.
Din grădina ta din deal. Mai am grâul de cosit.
De ochii tăi acum mi-e dor Dragă Mărie, acum închei
Să-i privesc sub lună plină Prea scurta mea scrisoare...
Şi pe braţe să te zbor În gând am miros de tei
Ca pe-o pasăre-n lumină! Şi-ţi sărut gura cu soare.
Alexandru Pătrulescu

Comitetul de Împroprietărire din Drajna de Jos

13
 La nivel de ţară, au fost expropriaţi:
- etnicii germani, consideraţi colaboratori ai Germaniei hitleriste;
- criminalii de război, care au fost judecaţi de tribunalele poporului, fiind consideraţi vinovaţi pentru
dezastrul ţării;
- persoanele refugiate în străinătate;
- proprietarii de terenuri agricole care nu au fost cultivate în ultimii şapte ani.
Pentru aplicarea cu stricteţe a Legii nr.187, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a emis un
Decret, în care au fost prevăzute măsuri drastice.
Art. 5. Se pedepsesc cu închisoare corecţională, de la 3 ani la 12 ani şi cu amendă de la 25 000 lei
pâna la 200 000 lei, funcţionarii publici sau persoanele împuternicite în temeiul prezentului decret
care nu vor executa sau vor împiedica executarea însărcinărilor care le revin, potrivit prevederilor
prezentului decret. Legea nr.187 a fost o primă etapă în pregătirea procesului de colectivizare care s-
a încheiat în anul 1962.
Teritoriul pe care se află satul Drajna Nouă a fost anexat comunei Dragalina după anul 1930,
fiind menţionat în documente încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, ca staţie de poştă unde se
schimbau caii poştalionului care asigurau legătura dintre Călăraşi şi Slobozia, pe ruta numită Drumul
Subţire. În timpul Regulamentului organic a devenit aşezare stabilă.
În anul 1967, a fost anexat satul Constantin Brâncoveanu, care a luat fiinţă în 1908 sub
numele de Cucurigu, fiind iniţial parte componentă a comunei Bora şi apoi a comunei Ciulniţa.
Din punct de vedere economic, interesul pentru exploatarea
terenului din comuna Dragalina se manifestă încă din perioada de
descompunere a orânduirii feudale, dar mai ales în capitalism,
când proprietarii de pământ îl arendează unor moşieri din satele
de pe valea Ialomiţei sau chiar unor ciobani care practicau
păstoritul transhumant.
După împroprietărirea ţăranilor, se asigură în această zonă o populaţie stabilă, destul de
numeroasă, necesară pentru cultivarea pământului şi creşterea animalelor.
De-a lungul timpului, vegetaţia de stepă (păiuşul, colilia, negara, pirul) a fost înlocuită de om
cu întinse culturi agricole de cereale, dar şi de plante tehnice şi industriale.
O nouă filă din istoria României, inclusiv a localităţii Dragalina, aparţine comunismului,
etapă care îndeamnă la reflecţie asupra destinului fiinţei umane.
Începând din 1945, ţările din Europa de Est, printre care şi România, au intrat în „sfera de
securitate” a URSS, transformată apoi de Stalin în "zonă de influenţă politică", unde au fost
instaurate regimuri comuniste autointitulate democraţii populare. În aceste ţări, s-a adoptat modelul
sistemului politic sovietic prin trecerea la naţionalizarea industriei, băncilor, transporturilor şi
comunicaţiilor, colectivizarea agriculturii, centralizarea şi planificarea economiei, impunerea
unipartitismului şi ideologiei comuniste, restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Politica de anihilare a rezistenţei anticomuniste s-a manifestat prin judecarea a peste 80000
de ţărani care s-au opus colectivizării, dintre care mulţi au fost condamnaţi, dar mai ales prin
deportarea populaţiei în perioada 1951-1956, în plină epocă stalinistă, când zeci de mii de locuitori,
îndeosebi din Banat, Oltenia şi Basarabia au fost deportaţi în Bărăgan.
În numele „deschiaburirii şi reeducării”, oameni nevinovaţi au fost strămutaţi forţat sub cerul
liber din Bărăgan, unde au apărut „sate noi”, dispuse în perimetrul unor GAS-uri care se confruntau
cu o acută lipsă de forţă de muncă. Această nedreptate istorică de un profund dramatism, cunoscută
sub numele de „fenomenul Bărăganul”, rămâne o amintire tristă din vremuri în care drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti erau încălcate de către factorii decizionali.
În perioada comunistă, după deposedarea de pământ a moşierilor şi ţăranilor, lucrările agricole sunt
efectuate în C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri folosind forţă de muncă ieftină dar
14
 mai ales maşini şi utilaje agricole moderne.
Producţiile agricole pe hectar au crescut semnificativ după extinderea
sistemelor de irigaţii în zonele de câmpie.
Dintre obiectivele sociale şi economice realizate în perioada comunistă,
se pot menţiona : dispensar uman, dispensar veterinar, farmacie, I.M.A.I.A., I.P.N.C., A.E.I.,
S.M.A., F.N.C., siloz, complex C.F.R., staţie pentru condiţionat seminţe, centrul de chimizare,
depozite UJC, ateliere pentru reparaţii tractoare şi combine autopropulsate, secţie de prelucrare şi de
colectare a metalelor, cooperativă de consum, fabrica de confecţii, complex de alimentaţie publică,
librărie, cinematograf, staţie de radioamplificare.
Repunerea în posesie a foştilor proprietari de pământ a fost posibilă după Revoluţia din
decembrie 1989, când poporul român a optat pentru economia de piaţă şi un regim politic
democratic. Din păcate, dificultăţile tranziţiei au afectat economia. Multe unităţi economice au fost
desfiinţate pe criterii aleatoare sau au dat faliment prin management defectuos, lipsă de
responsabilitate şi cadru legislativ permisiv.
Numai printr-o politică înţeleaptă este posibilă trecerea la normalitate, astfel încât România
să-şi capete locul firesc în topul ţărilor europene.
Dezvoltarea durabilă a comunei Dragalina reprezintă o prioritate pentru autorităţile locale,
dar şi o mare responsabilitate în condiţiile schimbării regimului politic din România, a exigenţelor
impuse de economia de piaţă,de competiţia pe piaţa muncii şi de raportare la o scară de valori
specifică unei societăţi democratice deschise.
Reperele fundamentale ale dezvoltării durabile evidenţiază interdependenţa dintre local şi
global, utilizarea eficientă a resurselor şi protecţia mediului înconjurător, îmbunătăţirea continuă a
calităţii vieţii, promovarea spiritului democratic în procesul integrat de colaborare şi luare a
deciziilor, repartiţia corectă a costurilor şi a beneficiilor dezvoltării, preocuparea pentru echitate şi
corectitudine între generaţii. O comunitate durabilă deţine controlul asupra procesului de dezvoltare,
îşi asumă responsabilităţi şi se mobilizează prin acţiuni de lungă durată, dispune de un sistem
informaţional eficient, elaborează strategii pe termen lung şi asigură un feedback eficient pentru
corectarea erorilor în timp util.
În prezent, cetăţenii din comuna Dragalina îşi pun mari speranţe în autorităţile locale pentru
înscrierea acestei comunităţi pe traiectoria dezvoltării economice şi prosperităţii sociale.

VI. Convieţuire interetnică

Comunitatea Dragalina reprezintă unul din numeroasele exemple de convieţuire a românilor
cu rromii. Pentru a înţelege, la nivel spiritual şi comportamental, complexitatea acelei fiinţe umane
numite generic rrom, este bine să ne raportăm la trecutul său tumultuos.
15
 Rromii, aceşti „călători fără frontiere” sunt originari din India, de unde au pătruns în Europa,
mai ales după sec. al XIV-lea, odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc
Gallipoli. Numele de ţigani (zingari, tsigans, cigani, gitans, cikani în alte limbi)
provine din grecescul „athinganoi” (cu semnificaţia: de neatins), numele unei
secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care rromii au fost confundaţi.
Limba rromilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene.
Rromii s-au extins şi prosperat în interiorul Imperiului Otoman. Dispersaţi în mici grupuri,
unii devin în timp parţial sedentari şi chiar împrumută din obiceiurile populaţiilor cu care au venit în
contact, însă au refuzat asimilarea. Ei erau căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi sau practicau
chiromanţia care fascina pe cei creduli.
În perioada Renaşterii, această „stare de graţie” a rromilor ia sfârşit, legile referitoare la
această etnie, şi apoi hotărârile monarhiilor absolute, fiind foarte aspre. Fie că rromii erau nomazi sau
stabili, au fost consideraţi un pericol pentru ordinea publică şi o povară pentru societate.
Persecuţiile rromilor au atins punctul culminant în timpul celui de-al doilea război mondial,
când au fost supuşi unor acţiuni de epurare etnică şi culturală, fiind deposedaţi de averi şi trimişi,
alături de evrei, în lagărele de concentrare de la Auschwitz şi Birkenau. Genocidul hitlerist, în care
au pierit aproape 600000 de rromi, a marcat profund conştiinţa unei populaţii dispersate în lume, al
cărui tulburător destin a pendulat între marginalizare şi asimilare.
După 1945, au apărut diverse asociaţii de caritate în ţările comuniste, dar şi organisme ca
„Mişcarea naţionalistă rromani” cu evidente tente de naţionalism.
La primul Congres al Rromilor din 1971, s-au adoptat imnul şi ziua internaţională a rromilor,
iar roata cu spiţe "chakra" a devenit simbolul acestei etnii.
În ţările române, ţiganii sunt semnalaţi într-un document din 1385, când domnitorul Dan
Vodă confirmă „o danie de 540 de sălaşe de ţigani”. Majoritatea rromilor din Evul Mediu erau robi
boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.
Abia în sec. al XIX-lea, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au
fost declaraţi liberi şi egali, robia ţiganilor fiind abolită definitiv în 1856.
Din păcate „somnul raţiunii naşte monştri”, aşa cum s-a întâmplat în 1942 când generalul Ion
Antonescu a ordonat trimiterea unor familii de ţigani în teritoriul numit generic Transnistria, cuprins
între Nistru şi Prut.
În decursul istoriei, relaţiile dintre rromi şi populaţia majoritară au căpătat
diverse forme de manifestare, de la respingerea iniţială cu caracter local, la
politici statale de subordonare şi asimilare sau chiar de expulzare din
cadrul comunităţii.
Vicisitudinile istoriei au produs transformări profunde în mentalul
colectiv al rromilor, fiind marginalizaţi şi criticaţi uneori pe nedrept
pentru depăşirea graniţelor comportamentului civilizat, ca de exemplu, solidaritate în rău, tendinţa
de câştig fără muncă, incorectitudine, lipsă de responsabilitate şi de respect faţă de alte etnii.
Din punct de vedere religios, pe lângă numeroase practici păgâne, rromii deţin în general
religia populaţiei majoritare.
Cultura rromilor reprezintă mai degrabă un amalgam, relativ structurat, a unor elemente
eterogene, generate în decursul unei istorii destul de aspre. În acest context, se explică apariţia în
16
tradiţia lor culturală a unor componente tipice legate de marginalizare, oprimare şi sărăcie.
Cu totul alta este viziunea despre viaţă a rromilor, în condiţiile actuale, când întreaga Europă
s-a transformat în mod spectacular, frontierele au fost modificate, a crescut mobilitatea persoanelor,
iar echilibrele între majoritari şi minoritari se schimbă permanent. Educaţia multiculturală capătă noi
valenţe, fiind considerată un proces progresiv şi complex, care urmăreşte desfiinţarea barierelor şi
instaurarea unor raporturi benefice în exprimarea identităţii fiecărei etnii.
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale obligă statele
semnatare să asigure condiţii optime pentru manifestarea identităţii
minorităţilor naţionale, mai ales religia, limba, tradiţiile şi obiceiurile.
În prezent, cultura şi dinamica socială a rromilor suferă
transformări profunde. Pe lângă cei care continuă modul tradiţional de
viaţă, există rromi care au ales calea modernizării, integrându-se în
comunităţile locale, fără să nege apartenenţa lor etnică.
Aceste caracteristici ale relaţiilor interetnice dintre rromi şi
populaţia majoritară se întâlnesc şi la comunitatea din Dragalina. Într-un sondaj efectuat de prof.
Olaru Valentina se arată că 67% din subiecţii adulţi cunosc tradiţiile şi obiceiurile, însă doar 37% le
respectă şi le transmit generaţiilor următoare. În general, familiile sărace au continuat modul de viaţă
tradiţional, prin izolare la marginea societăţii, cei bogaţi fiind activi şi interesaţi de propria avere.
De remarcat, că unii dintre tinerii rromi şi-au manifestat dorinţa de asimilare la populaţia
majoritară şi adoptarea unui mod de viaţă modern. Au existat şi subiecţi, în special intelectuali, care
au optat pentru un modernism specific, care nu afectează propria identitate etnică, fiind convinşi că
implicarea rromilor în viaţa politică reprezintă o posibilă soluţie salvatoare.

VII.Viaţa culturală
În cele ce urmează, este prezentată o sinteză a vieţii culturale din comuna Dragalina, realizată
de prof. Ducan Maria, care s-a născut şi a participat la evenimente importante pe traiectoria
devenirii acestui habitat uman.
Comunitatea Dragalina s-a format progresiv în inima Bărăganului cu oameni veniţi din toate

colţurile ţării. Era firesc să aducă cu ei obiceiuri şi tradiţii care de-acum

să devină ale noastre. „Viaţa nouă” din 1935 – ziar social, educativ,
cultural şi literar, editat de învăţătorul Gheorghe Vasilescu, a adunat
în jurul lui oameni ai satului. În articolul „Începutul”, învăţătorul
Gheorghe Vasilescu arată menirea ziarului : „De aceea l-am creat şi
îl punem la dispoziţia corpului didactic din Ialomiţa pentru orice
chestiuni, afară de cele care tratează politica”.
Un alt învăţător (mai apoi profesor de geografie) publică „Misterele pământului” şi titlul spune tot.
Un tânăr iubitor de cultură, care a fost tatăl meu, Ovidiu Petrescu, publică curent în ziar. În
articolul „Comori uitate” îndeamnă pe cei de-atunci să ducă mai departe jocurile şi cântecele- balsam
întăritor şi inepuizabil de care s-au folosit strămoşii şi părinţii noştri („Viaţa nouă”).
Cât de actuale sunt ideile dumnealor… Găsim pe teritoriul satului obiceiuri cunoscute :
colinde sfinte, paparuda, caloianul, obiceiuri legate de nuntă, de înmormântare.
17
 Mai nou, „Paştele blajinilor” – obicei adus de basarabeni, care încet – încet
s-a integrat în comunitate. Ne-a plăcut şi l-am preluat.
Tineri şi vârstnici îşi găseau bucuria în horele care aveau loc „la salon”.
Fete şi băieţi dansau hore, tangou sau vals, urmăriţi discret de privirile
grijulii ale mamelor.
Profesorul Mihalcea Mihail a fost omul care ne-a deschis drumul spre artă, spre cultură.
Ne-a învăţat să pictăm, să iubim literatura şi să o cântăm.
Preotul, învăţătorul, oamenii care lucrau la uzină (eram pe atunci un mic centru muncitoresc),
elevi de liceu veneau la cor nu din obligaţie, ci din respect pentru munca dirijorului dar şi pentru
frumuseţea şi armonia cântecelor alese cu mare grijă (Grâuşor din Bărăgan).
„Satisfacţia era mare, cântam pe scene din Bucureşti, câştigam concursuri. Viaţa culturală
prinsese suflet aici în Bărăganul ars de soare şi bătut de vânt.
Au urmat apoi piesele de teatru, brigăzile artistice, dansurile populare (animatori Bogdan
Isăroiu şi Costel Folescu).
Sala Căminului Cultural era neîncăpătoare, biblioteca bine dotată şi oamenii citeau, citeau
mult. N-aveam televizor, dar în fiecare casă difuzorul ne mângâia sufletele. Sala Căminului Cultural
şi biblioteca se aflau la etajul întâi al Primăriei.
Aşa arăta atunci clădirea Primăriei. Iar astăzi…nu mai este…
Ne întreceam în cusături cu motive populare – lucram în puncte sau brodam cu acul. Am
participat cu exponatele noastre la nivel judeţean
şi naţional. Cea care ne-a îndrumat a fost doamna învăţătoare
Iancu Eva (la nivel judeţean a încercat să impună un costum
specific ţinutului).
Era o activitate intensă. Femeile ţeseau în războaie macate, rame, scoarţe
din lână, preşuri din coade şi melană pentru a-şi împodobi casa.
Se mai găsesc şi astăzi în gospodăriile celor care n-au vrut să dea cu totul uitării rânduielile
bunicilor şi ustensilele folosite la războiul de cusut.
Deşi nu se mai poartă, ramele şi scoarţele rămân să vorbească tinerilor despre trecutul
nostru. Încă mai păstrez o scoarţă de lână, din 1897, având ca motiv viţa de vie – motiv foarte vechi
ce-l întâlnim şi astăzi din ce în ce mai des.
Icoanele, portretele celor dragi aveau deasupra un ştergar cu motive populare. Ţin să
vorbească despre frumuseţea sufletului omului de la câmpie macii şi spicele de grâu. Roşul şi
galbenul le-a dat speranţă şi le-a ogoit tristeţea truditorilor pământului în vremuri potrivnice.
Eram săraci dar bogaţi sufleteşte. Păstram adânc în suflet credinţa strămoşească. Încet-încet
am început să ne modernizăm. Femeile îndemânatice au învăţat să croşeteze şi să coasă
goblenuri – să „picteze” cu acul tablouri ale marilor pictori, manifestându-şi astfel dragostea
pentru artă, pentru frumos.
Copiii talentaţi, grupaţi în juru-mi, cântă în poezie frumuseţea Bărăganului, frumuseţea
copilăriei sfinte. Cenaclul „Spicele Bărăganului” s-a bucurat de aprecierea câtorva poeţi ce au trecut
pragul şcolii în 1977, 1979, ca de exemplu Octav Sargeţiu.
Putem privi de-acum cu speranţă şi încredere spre viitor. Să sădim în grădina sufletului nostru
şi să aşternem în drumul tuturor credinţa, speranţa, iubirea de neam. Avem datoria de a păstra acest
18
tezaur şi de a-l duce mai departe.
Pe cei ce ne-au îndrumat de-a lungul anilor şi peste care frunzele toamnei au căzut, să-i
purtăm în suflet ca pe o frumoasă carte şi să ducem mai departe munca şi învăţătura lor. Ei dăinuiesc
prin noi, aşa cum noi vom fi veşnici prin copiii noştri. Prof. Ducan Maria

19
 Salcâmul
Leneş şi parcă melancolic se leagănă-n visare…
Mirosul său se-mprăştie adormitor în aer…
Gingaşa zeitate cu plete ca de înger – mirositoarea floare
Îşi toarce în văzduh al vieţii sale caer.

Sfioasă ca o zână şi mândră-n toate cele

Ea, floarea îşi înalţă spre soare-al său căpşor
Iar suflarea-i fină înmiresmează cerul
Şi-mbujorează soarele – astrul cel arzător.

Acesta e salcâmul cel veşnic visător

E arborele ce-noată în parfum
E dulce la miros şi e adormitor
Foşnetul său-i prezent în orice colţişor.
Ion Emilia, 1976

În prezent, se manifestă tendinţa de a neglija datinile transmise pe aceste meleaguri de

străbuni, dar există şi oameni de suflet care ţin la tradiţii şi organizează spectacole cu tinerii talentaţi
din comună de diverse etnii.
Unităţile şcolare şi autorităţile locale depun eforturi considerabile pentru renaşterea vieţii
culturale în comuna Dragalina.

20
21
VIII. Repere ale dezvoltării rurale
8.1 Diagnoză socio-economică
Pentru a preveni „şocul viitorului”, în condiţiile tranziţiei de la o economie centralizată la una
de piaţă, se impune analiza stării actuale a comunităţii locale.
Comuna Dragalina are o structură complexă a populaţiei, cetăţenii săi având rădăcini în
diferite zone ale ţării. Această caracteristică se explică prin modul de constituire deosebit a unui
habitat uman în jurul gării Ciulniţa – nod feroviar important din Bărăgan, realizat înaintea înfiinţării
localităţii, pentru colectarea şi transportul cerealelor.
Poziţia favorabilă a comunei Dragalina şi potenţialul agricol deosebit, la care se adaugă
investiţiile considerabile realizate de autorităţi, au impus un ritm alert pe traiectoria evoluţiei
istorice, atât în regimul comunist, cât şi în regimul democratic instaurat după 1989. Este un caz
remarcabil al devenirii unei comunităţi rurale din zona de sud a ţării.
Conform datelor existente în documente ,la finele anului 2008, populaţia din comuna
Dragalina era de 8621 de persoane, reprezentând 2,75% din populaţia judeţului Călăraşi. Din totalul
populaţiei, 4235 erau persoane de sex feminin.
În structura etnică a populaţiei predomină cetăţenii de naţionalitate română, apoi rromii şi un
număr neglijabil de alte naţionalităţi. La nivelul anului 2007 , rata naşterilor în com. Dragalina a fost
cu 30% superioară celei pe judeţul Călăraşi. Studiul mişcării populaţiei evidenţiază o tendinţă de
creştere a ieşirilor faţă de intrări.
În cele ce urmează, se prezintă sintetic unele date demografice la nivelul anului 2009, cu
menţiunea că schimbările sunt rapide în timp, datorită dinamicii sociale profunde.

CLASIFICAREA POPULAŢIEI DUPĂ VÂRSTĂ ŞI SEXE

Vârsta Număr de locuitori Din care:

Masculin Feminin
Total 8621 4386 4235
0 – 18 ani 988 508 480
19 – 35 ani 966 513 453
36 – 45 ani 405 238 167
46 – 55 ani 493 245 248
56 ani şi peste 1500 634 866

POPULAŢIA ACTIVĂ ŞI INACTIVĂ, OBIŞNUITĂ, PE SEXE

Total Masculin Feminin

Populaţia activă 1618 1167 451
- ocupată 1494 1063 431
22
 - şomeri 124 104 20
Populaţia inactivă 2734 971 1763
- elevi – studenţi 581 305 276
- pensionari 1190 475 715
- persoane casnice 587 - 587
- întreţinuţi de altă persoană 337 166 171
- întreţinuţi de stat sau de organizaţii private 31 18 13
- Alte situaţii 8 7 1

Gradul de ocupare a forţei de muncă din comuna Dragalina este mai mic decât media pe
judeţul Călăraşi. Veniturile populaţiei urmează acelaşi trend cu gradul de ocupare a forţei de muncă.
Criza economico-financiară din ultimul timp a dus la creşterea numărului de şomeri, implicit la
creşterea cheltuielilor cu protecţia socială.

8.2 Agricultura
Comuna Dragalina este situată în partea sudică a Bărăganului, pe platforma cuprinsă între
Lunca Dunării la sud și Lunca Ialomiței la nord, în care predomină solurile de tip cernoziomuri
argiloiluviale, cu textura de suprafaţă predominant mijlocie, deosebit de fertile atunci când se
utilizează irigaţiile. De aceea, agricultura a fost şi rămâne ,în principal, ramură economică a
dezvoltării durabile.
La nivelul anului 1976, comuna Dragalina a dispus de 16. 280 ha de pământ arabil, 18 ha de
păşuni, 36 ha de vii si pomi şi 618 ha de teren pentru construcţii. Din totalul suprafeţei agricole, cca
13. 177 ha erau irigate, ponderea în structura culturilor fiind deţinută de cereale.
La nivelul anului 2009, comuna Dragalina a dispus de o suprafaţa totală de 18.071 ha, din
care 421 ha situată în intravilan. Concis, situaţia s-a prezentat astfel:

CATEGORIA SUPRAFAŢA (ha)

SUPRAFAŢA TOTALĂ 18.071 ha

Teren arabil 17.650 ha

Păşune 7 ha

Livezi 2 ha

În prezent, agricultura este practicată cu mijloace şi utilaje agricole moderne. O pondere

însemnată în agricultură o deţine productia cerealieră, îmbinată cu cultura plantelor industriale şi
cultura legumelor, la care se adaugă creşterea animalelor.
O retrospectivă în agricultură este tulburătoare. În primavara anului 1949, se înfiinţează prima

23
cooperativă agricolă de producţie.
În perioada 1949 –1989, în cadrul acestor forme de organizare, s-a căutat şi s-a reuşit, într-o
oarecare măsură, sporirea producţiilor agricole, prin introducerea mecanizării, chimizării şi
irigaţiilor. Intreaga suprafaţă agricolă a fost irigată.
După revoluţia din 1989, locuitorii comunei, pe lângă activitatea pe care o desfaşoară pe
terenurile agricole restituite de către stat, lucrează şi în alte sectoare de activitate, cum ar fi: prestările
de servicii, comerţul, confecţiile, transporturile, doar puţini au mai rămas să muncească în cadrul
industriei din municipiul Călăraşi.
Locuitorii comunei Dragalina se ocupă mai mult cu agricultura şi creşterea animalelor,
cultivându-şi terenurile cu grâu, porumb, orz, ovăz şi floarea-soarelui etc. Pentru consum propriu şi
chiar pentru obţinerea unor venituri, unii cetăţeni cultivă în solar sau la câmp plante leguminoase, ca
de exemplu: morcovul, pătrunjelul, mărarul, pătlăgelele roşii, ardeiul, ceapa, castraveţi, pepeni.
Prin curţi şi grădini se găsesc plantaţi pomi fructiferi, cum ar fi: mărul, părul, gutuiul, prunul,
cireşul, dar şi flori, precum : laleaua, crinul alb sau galben, zambila, bujorul românesc cu petale roşii
ca sângele, liliacul cu flori albe sau liliachii, trandafirul etc.
La marginea culturilor de grâu sau pe malurile canalelor de irigaţii, cresc ierburi înalte, dar şi
smeurul, un arbust spinos, cu lăstari târâtori, cu fructe roşii şi zemoase, precum şi murul de mirişte,
recunoscut prin ramurile sale cu ghimpi slabi şi inegali, cu fructe mari, negre şi brumate. Culturile
agricole pretabile zonei Dragalina sunt: porumb, grâu, orz, ovăz, floarea-soarelui, soia, legume,
plante de nutreţ, vie şi pomi fructiferi. Pentru apicultori sunt deosebit de utile culturile de floarea-
soarelui şi rapiţă.
Trecerea la economia de piaţă a schimbat total structura agriculturii, atât din punct de vedere
al proprietăţii, prin retrocedarea terenurilor la foştii proprietari sau moştenitori, cât şi a modului de
organizare şi dotării tehnice cu maşini şi utilaje agricole.
Majoritatea producției agricole fiind obținută în gospodăriile individuale, cea mai mare parte a
acesteia este destinată consumului propriu.
Condiţiile care au fost cerute pentru aderarea Romaniei la structurile UE s-au concretizat în
adoptarea unor acte normative menite să îmbunătăţească activitatea agricolă prin crearea de
exploataţii agricole mixte. Aceste unităţi agricole produc pentru piaţă, spre deosebire de produsele
obţinute în gospodăriile individuale, care sunt destinate cu precădere consumului propriu.
Majoritatea exploataţiilor agricole mixte, au activitate atât vegetală, cât şi animalieră, fiind
mult mai eficiente şi viabile în competiţia impusă de economia de piaţă. Totodată, prin integrarea
acestor exploataţii în asociaţii profesionale, accesul la informaţie şi la sistemul facilităţilor conferite
de legislaţie este mult mai simplu.
Înainte de PROGRAMUL SAPARD, parcul de maşini şi utilaje agricole din Dragalina a avut
în dotare:
141 tractoare
32 motocultoare
5 motocositoare
93 pluguri cu tracţiune mecanică
8 pluguri cu tracţiune animală
4 semănători cu tracţiune mecanică
24
 1 maşini pentru împrăştiat ingrăşăminte
2 combine
120 care si căruţe

PROGRAM SAPARD

Nr Clienţi Măsura Jud Localitate Denumire proiect Valoare Valoare Stadiu

crt SAPARD totală implementare
(euro) eligibilă

(euro)

14 ADVIDOCA 3.1. CL Dragalina Achiziţie maşini şi 456.580 372.368 finalizat

SRL utilaje agricole
pentru dotarea
fermei vegetale a
SC ADVIDOCA
SRL în comuna
DRAGALINA,
judeţul Calaraşi

15 IMPEX 70 3.1. CL Dragalina Achiziţii maşini 358.000 286.600 finalizat

KEN SRL agricole în comuna
Dragalina, judeţul
Calaraşi

Societăţi agricole

Apisol Dragalina producție vegetală - 364 ha Amza Constantin

Județul CĂLĂRAȘI
Arprest Dragalina producție vegetală - 681 ha Arpășanu Elena
Județul CĂLĂRAȘI
Brâncoveanu Dragalina producție vegetală - 375 ha Burdușel Maria
Județul CĂLĂRAȘI
Cereal Flor Dragalina producție vegetală - 150 ha Litu Gheorghe
Județul CĂLĂRAȘI
Georgiana Dragalina producție vegetală - 305 ha Vasile Gheorghe
Județul CĂLĂRAȘI
Impex 70 Ken Dragalina producție vegetală - 595 ha Rovacs Nastica
Județul CĂLĂRAȘI

25
 Solul din arealul Dragalina este bogat în humus de mare fertilitate, care poate fi cultivat fără
aplicarea măsurilor de prevenire a degradărilor, singura problemă în această zonă fiind cea a
deficitului de umiditate din perioada vară-toamnă.
Apele subterane din depozitele cuaternare ale câmpiei sunt în general clorurate şi
bicarbonatate, având mineralizaţia totală şi rezidiu fix scăzute. Nivelul apei freatice este influenţat de
regimul pluviometric, direcţia de curgere a fluxului subteran fiind SV-NE.
Activităţile agrozootehnice, circulaţia rutieră şi sursele de combustie sunt principalii poluanţi
specifici ai factorului de mediu aer cu monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de
sulf, substanţe organice volatile, praf şi pulberi în suspensie.
Principalele caracteristici climatice au următoarele valori :
*temperatura medie anuală a aerului este de +10,90C
* temperatura medie în luna ianuarie este de +30C
* temperatura medie în luna iulie este de +230C
*regimul de precipitaţii are valori medii anuale peste 500mm.
Aceste caracteristici climatologice şi faptul că solul este de tip cernoziom, fac din arealul
Dragalina o zonă agricolă importantă - cu producţii mari la hectar atunci când se utilizează irigaţiile
în perioada de vegetaţie a plantelor. Din păcate, sistemul de irigaţii a fost neglijat, aflându-se într-o
stare avansată de deteriorare.
Diagnoza agriculturii din Dragalina este sintetizată în strategia de dezvoltare locală pentru
orizontul de timp 2014 – 2020.

ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI (Strengths) PUNCTE SLABE (Weaknesses)
*Existenţa forţei de muncă calificată în *Investiţii insuficiente în agricultură.
agricultură. *Alternanță de ani secetoși și umezi.
*Existenţa condiţiilor şi tradiţiei pentru *Organizarea ineficientă a filierelor pe
dezvoltarea activităţii zootehnice; produs şi numărul mic de contracte de
*Suprafața de teren agricol este de 17.877 ha preluare a producţiei.
și teren arabil 16.186 ha. *Lipsa unui sistem centralizat de desfacere
*În comună se cresc: ovine, bovine, caprine, al produselor agricole;
porcine, cabaline, familii de albine și păsări. *Temerile producătorilor în ceea ce
În comună se cultivă: porumb, grâu, orz, priveşte piaţa de desfacere a produselor
orzoaică de primavară, orzoaică de toamnă, agro-alimentare din gospodărie.
rapiță, floarea soarelui, mazăre, triticale, *Utilaje agricole insuficiente pentru
fasole, soia, muștar, lucernă, pepeni. efectuarea la timp a lucrărilor agricole.
*Suprafaţa ocupată de livezi este de 16 ha. Dotarea tehnică slabă a tuturor sectoarelor
*Suprafața ocupată de viță de vie și din zootehnie şi agricultură
pepiniere viticole este de 20 ha. Lipsa unor politici guvernamentale coerente
*Prezenţa fondurilor europene ce pot fi în domeniu.
absorbite în vederea impulsionării afacerilor *Îmbătrânirea forţei de muncă în agricultură.
în agricultură şi pentru tinerii fermieri. * Pensii mici pentru agricultori, ceea ce
reprezintă insuficienţa investiţiilor în
agricultură de către aceştia.
*Dotarea tehnică slabă a sectoarelor din
zootehnie şi agricultură prin lipsa unor
politici guvernamentale coerente în
domeniu.
26
 OPORTUNITĂŢI (Opportunities)
*Înfiinţarea şi modernizarea fermelor
agricole.
*Sprijinirea exploataţiilor agricole
(fermelor) de semisubzistenţă.
*Sprijinirea exploataţiilor agricole
(fermelor) de semisubzistenţă.
*Sprijinirea fermierilor şi deţinătorilor de
păduri să utilizeze serviciile de consiliere şi
consultanţă în vederea îmbunătăţirii
performanţelor generale ale activităţii
acestora conform înregistrării apia.
*Adaptarea agriculturii şi silviculturii în
acord cu măsurile de creştere a
competitivităţii.
*Dezvoltarea pomiculturii şi valorificarea
florei spontane.
*Promovarea iniţiativelor de dezvoltare
rurală.
*Îmbunătăţirea şi perfecţionarea
competenţelor profesionale a persoanelor
adulte care activează în domeniile
agriculturii, silviculturii (inclusiv proprietari
de pădure) şi industriei agro-alimentare.
*Calificarea şi recalificarea, instruirea şi
perfecţionarea persoanelor ocupate în
agricultura de subzistenţă;
*Reabilitarea şi întreţinerea păşunilor.
AMENINŢĂRI (Treats)
*Eroziunea şi degradarea calităţii solurilor
ce pot conduce la scăderea randamentului.
*Frecvenţa ridicată a perioadelor secetoase
în agricultură.
*Parcul de utilaje agricole mic determină
imposibilitatea încadrării în perioadele
optime de executare a lucrărilor.
*Degradarea solurilor.
*Capacităţile reduse de prelucrare a
producţiei vegetale ce pot determina pierderi
în perioadele de vârf de producţie.
*Numărul de concurenţi în creştere pentru
produsele agroalimentare de pe piaţa Uniunii
Europene.
*Cadrul legislativ instabil.
*Slaba informare a agricultorilor cu privire
la normele europene.


IX. Religia
Majoritatea populaţiei din comuna Dragalina este de religie ortodoxă. Există trei biserici
ortodoxe pentru această parohie – câte una pentru fiecare sat component.
Biserica ortodoxă din satul Dragalina, poartă hramul „Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil”. Zidirea bisericii s-a derulat pe mai multe decenii,
fiind începută în anul 1938 - de către enoriaşii conduşi de preotul A.
Constantinescu - şi terminată abia în 1978, când preot paroh era Mihail Iacob.
Ziua de 3 iunie 1979 rămâne un reper pentru biserica ortodoxă din satul
Dragalina, fiind data când P.F. Părinte Patriarh Justin a aprobat ca
slujba de Târnăsire să fie oficiată de P.F. Episcop Roman Ialomiţeanu.
Pictura bisericii a fost realizată în trei ani – fiind începută în 1987 şi terminată
în 1990.
În faţa bisericii se află bustul generalului Ion Dragalina, care a fost ridicat prin grija preotului
paroh Dumitru Păun (aflat în prezent în Canada). Inaugurarea a avut loc pe 6 iulie 1996, în prezenţa
unor reprezentanţi ai armatei, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu P.S. Nifon.
În prezent, biserica ortodoxă din satul Dragalina este păstorită de preotul paroh Onea Ion şi

27
preotul Popescu Ionuţ Cristian.

Tot în comuna Dragalina există şi Biserica Adventistă de Ziua a şaptea, a cărei temelie a fost
pusă în anul 1940, fiind renovată în perioada 1950-1952, prin grija prezbiterului Muşat Florea. În
iarna anului 1998 au fost puse bazele Bisericii Penticostale, iniţiatorul acestei organizaţii spirituale
fiind Năstase Ion.
Alte două biserici au fost construite în satele Drajna Nouă şi Constantin Brâncoveanu, care
sunt păstorite de preotul Marian Mihail, respectiv, de preotul Oancea Alexandru.

Biserica din satul Drajna Nouă poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, fiind
păstorită în prezent de preotul Mihail Marian.
Construcţia bisericii din satul Drajna Nouă a început în anul 1957, cu sprijinul financiar şi
efortul colectiv al sătenilor, a fost oprită din ordin politic pănă în anul 1970, după care lucrările de
construcţie a bisericii au fost reluate pănă la finalizarea acesteia în anul 1977.
În pisania bisericii se menţionează:
Ziditu-s-a acest locaş sfânt de către enoriaşii parohiei Drajna între anii 1957-1977 pe vremea
Arhipăstoriei Prea Fericitului Patriarh Justinian.
S-a pictat din nou în anii 1976-1977 de către pictorul Butnaru Nicolae şi soţia sa Ana, paroh fiind
preotul Colţea Gheorghe, iar epitropi Matache Savu şi Ilinca Andrei. Astăzi 18 iunie 1977.
În pisania bisericii se menţionează:
Ziditu-s-a acest locaş sfânt de către enoriaşii parohiei Drajna între anii 1957-1977 pe vremea
Arhipăstoriei Prea Fericitului Patriarh Justinian.
S-a pictat din nou în anii 1976-1977 de către pictorul Butnaru Nicolae şi soţia sa Ana, paroh fiind
preotul Colţea Gheorghe, iar epitropi Matache Savu şi Ilinca Andrei. Astăzi 18 iunie 1977.

28
 Intrarea în curtea bisericii se face prin clopotniţă, care este construită din cărămidă, tencuită
cu mortar şi acoperită cu tablă zincată.
Preotul Colţea Gheorghe s-a născut pe 21.09.1949 în comuna
Modelu, jud. Călăraşi. A urmat cursurile elementare în comună şi a absolvit
Seminarul Teologic din Bucureşti. S-a căsătorit cu Mirodica Avrigeanu
cu care a avut doi copii: Ion- Cristian (n. 07.09.1974 – d.12.12.2010) şi
Bogdan-Lucian (n. 07.08.1977). Preotul Colţea Gheorghe a decedat în
1998, la vârsta de 49 de ani.

Preotul Mihail Marian s-a născut pe 18.10.1972 în municipiul Galaţi. A urmat cursurile
elementare şi liceale în Călăraşi şi a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din
Bucureşti. S-a căsătorit cu Vasilica-Camelia, formând o familie cu doi copii.
Pe lângă activitatea pastorală, a fost preocupat de construcţia anexelor din curtea bisericii şi
de amenajarea cimitirului nou din satul Drajna.
În cele ce urmează, preotul Mihail vă îndeamnă să reflectaţi la învăţăturile din Decalog.
Mesajul moral al creştinismului este cuprins în "Cele 10 porunci",
înscrise pe două tablete de piatră şi date lui Moise pe muntele Sinai de
către Dumnezeu însuşi, pe care le reproduc după Biblie:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din
casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei sfară de mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit şi să nu întruchipezi nimic din câte sunt în
ceruri, pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te
închini lor şi nici să le slujeşti…
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău. Căci Domnul nu
va lăsa nepedepsit pe cel ce ia în deşert Numele Lui .
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti… Să lucrezi şase zile…iar a şaptea zi este zi
de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău…
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se adauge zilele în ţara pe care ţi-o dă
Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu fii desfrânat.
Să nu furi.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Să nu pofteşti casa aproapelui tău. Să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici robul, nici roaba
lui, nici boul, nici asinul lui şi nimic din câte are aproapele tău.”
Pr. Marian Mihail, 29.10.2009
X. Sănătatea
Asistenţa medicală în comuna Dragalina este asigurată de dispensarul medical, la construirea şi
dotarea căruia a contribuit medicul Gheorghe Banu, secretar general în Ministerul Sănătăţii în
perioada 1928-1929.
Primul medic la acest dispensar a fost Bala Mateevici, care a lucrat câte trei zile pe
săptămână. Însă, de două-trei ori pe lună, în comuna Dragalina venea o caravană cu medici şi
studenţi din Capitală, care efectuau vizite la domiciliu, acordau consultaţii şi medicamente gratuite,
iar cazurile grave erau trimise şi internate în spitale din Bucureşti.
Această unitate medicală s-a dezvoltat progresiv în timp, devenind una de referinţă în zonă,
incluzând şi un cabinet stomalogic, precum şi o Casă de naştere. Dispensarul a funcţionat o lungă

29
perioadă de timp cu 10 cadre medico-sanitare, având pacienţi, nu numai din comună, ci şi din judeţ.
După schimbarea de regim politic, întregul sistemul medical din România, în particular, cel
din Dragalina, a fost reorganizat în etape succesive de către factorii de decizie.

Pe lângă dispensarul medical, comuna dispune şi de două farmacii. În prezent, asistenţa

medicală din Dragalina dispune de 3 medici de familie, 1 medic stomatolog şi 4 cadre medicale cu
nivel de pregătire mediu. În ceea ce priveşte numărul persoanelor înscrise la medicul de familie se
menţionează: 6243, din care, 1562 de femei.
În comuna Dragalina, la iniţiativa unui om de suflet, a fost înfiinţată, lângă dispensar,
farmacia AMINA BAZ PHARM în anul 2002.
Farmacia funcţionează cu un farmacist diriginte(Balzoun Ahmad) şi două asistente (Văsîi
Liliana şi Tudorache Nicoleta).
Programul zilnic al farmaciei asigură medicamentele necesare populaţiei - cu plată, în regim
gratuit sau compensat - produse şi medicamente parafarmaceutice, produse naturiste şi produse
pentru îngrijire copii.
Această farmacie constituie un exemplu de reușită a inițiativei private în comuna Dragalina.

În localitatea Dragalina, funcţionează din anul 2005 o farmacie veterinară, cu activitate

sanitar-veterinară concesionată, în contract prestări servicii cu DSVSA Călăraşi.
Medicul veterinar al localităţii, Anton Alexandra, împreună cu personalul angajat, efectuează
activităţi medicale de liberă practică, în condiţiile legilor în vigoare.
Cabinetul medical-veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice,

30
protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, a
facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrelor ecologice.
Clădirea în care funcţionează cabinetul medical-veterinar a devenit proprietate a societăţii
SC ALIVET SRL încă din anul 2005.
O altă farmacie este SC ALIVET SRL, pe care v-o prezintă Anton Alexandra, medic
veterinar care îşi desfăşoară activitatea în această societate.

Activitatea firmei se desfăşoară într-un cadru adecvat, organizat conform Legii nr. 160/1998
pentru practicarea profesiei de medic veterinar.
Date biografice Anton Alexandra
Data şi locul naşterii: 01.07.1976, loc. Alexandria, jud. Teleorman
Educaţie şi formare
*În perioada 1994 – 2000, am urmat Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, cursuri de zi.
*În perioada 2001 – 2002, am urmat Şcoala de Înalte Studii Postuniversitare din Bucureşti,
specializarea Diagnostic de laborator.
Experienţă profesională
*În perioada 2002 – 2005, am lucrat ca funcţionar public la DSVSA Călăraşi.
*Din anul 2005 până în prezent sunt medic veterinar de liberă practică la circumscripţia
sanitar-veterinară Dragalina.
XI. Învăţământul
11.1 Denumirea unităţii şcolare
Liceul Tehnologic “Duiliu Zamfirescu” este o unitate şcolară complexă care include întreg
sistemul educaţional din comuna Dragalina, formată din satele Dragalina, Drajna Nouă şi Constantin
Brâncoveanu.
Denumirea liceului este un omagiu adus celui care a scris romanul Viaţa la ţară. Marele
scriitor a locuit o perioadă de timp într-o clădire care s-a aflat în apropierea gării Ciulniţa, pe terenul
actual al liceului.
În cele ce urmează, este prezentată o sinteză a biografiei acestei personalităţi de seamă a
culturii româneşti.

31
11.2 Începuturile şcolii
Activitatea educaţională a început în condiţii dificile, pe parcursul stabilirii locuitorilor
pe aceste meleaguri. Iniţial, au fost improvizaţii de spaţii şcolare într-o clădire a CFR-ului din
gara Ciulniţa.
Prima atestare documentară a înfiinţării şcolii este datată la 1 octombrie 1926, iar numele
învăţătorului este tânărul Teodorescu, urmat din 1930 de Sulfinica Ionescu, care a improvizat o
sală de clasă într-o clădire a CFR-ului.
Iniţiativa construirii primei săli de clasă a aparţinut colonelului Georgescu Ion, cel care a
susţinut ca denumirea localităţii să fie dată în cinstea generalului erou Ion Dragalina.
În anul 1935, prin contribuţia unor cetăţeni entuziaşti, s-a construit în Dragalina primul local
de şcoală, având doar 2 săli de clasă. Pe acest fundament, s-a dezvoltat ulterior întregul sistem
educaţional din această localitate.
11.3 Evoluţia şcolii
Pentru a evidenţia dezvoltarea Şcolii gimnaziale nr.1 Dragalina, este suficientă o prezentare a
etapelor importante.
*În perioada 1942-1944, corpul clădirii a căpătat alt contur, având 4 săli de clasă, un hol şi 2
dependinţe.
*În perioada 1951-1955, şcoala mai dobândeşte 2 clase, totalizând 6 clase.
*Între anii 1960-1962, școala avea 8 săli de clasă, laborator, cancelarie, secretariat.
*Prin creşterea numărului de elevi, spaţiul şcolar a devenit insuficient. Pentru a depăşi acest impas, în
32
perioada 1970-1971, spaţiul şcolar a fost extins până la 12 săli de clasă, 2 laboratoare (fizică şi
biologie), un atelier şi o sală de sport.
*În anul 2015, şcoala a dispus de 17 săli de clasă, 2 laboratoare (fizică şi biologie), un cabinet de
informatică şi o sală de sport, colectivul de cadre didactice fiind format din 17 învăţători şi 27 de
profesori, care au asigurat educarea unui număr de 690 de elevi.
Se poate afirma că, în prezent, Şcoala gimnazială nr.1 Dragalina oferă condiţii optime pentru
educaţia elevilor sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr.
Menirea şcolii este pregătirea tinerei generaţii pentru integrarea într-o societate a cunoaşterii
şi acţiunii umane la standardele competiţiei pe piaţa muncii din Uniunea Europeană.
Cadrele didactice au înţeles pe deplin responsabilitatea imensă pentru destinul tinerilor din
comuna Dragalina, localitate din Bărăgan cu speranţe mari în viitor.

33
34
35
36
37
38
 Un rol important în educarea tinerilor din comuna Dragalina l-a avut învăţământul
profesional şi liceal.
În anul 1949, pentru a pregăti muncitori calificaţi necesari la “Centrul mecanic Ciulniţa”, a
fost înfiinţată Şcoala profesională de 3 ani, având ca director pe maistrul Ionescu Alexandru.
Iniţial, activitatea şcolară s-a desfăşurat în casa lui Ciocănişteanu, apoi în casa fostului boier
Marin Gologan. Primele cadre şcolare au fost necalificate, însă, după anul 1952, au fost angajate
cadre şcolare calificate.
În anul 1953, prin transferarea Şcolii profesionale Făcăeni, a fost înfiinţată Şcoala Profesională de
Băieţi, cu scopul pregătirii elevilor în meseria de tractorist şi apoi de mecanic agricol.
Un reper important în evoluţia şcolii îl reprezintă anul 1973, când a devenit Grup Şcolar
Agricol prin introducerea învăţământului liceal, care şi-a diversificat progresiv oferta de specializări
– mecanic motoare termice, electromecanic auto, veterinar, contabil, tehnician mecanic pentru
întreţinere şi reparaţii, iar după 1989 s-au introdus profile noi, servicii, contabilitate, turism şi
alimentaţie publică, construcţii şi lucrări publice.
Iniţial, Grupul Şcolar Agricol a avut cantină şi cămin pentru elevii cu domiciliul în afara
comunei Dragalina.
După anul 1982, forurile centrale de resort au acordat un sprijin deosebit pentru modernizarea
bazei materiale, implicit finanţarea noului local al şcolii, dat în folosinţă în anul 1990, având 16 săli
de clasă, 3 laboratoare (fizică, chimie, biologie) şi o bibliotecă, încălzirea fiind asigurată de o
centrală termică pe bază de combustibil solid. Prin obţinerea de fonduri şi achiziţionarea de tehnică
IT, au fost amenajate 3 cabinete de informatică şi unul de franceză.
Pregătirea practică a elevilor s-a realizat, atât în atelierele din şcoală, cât şi la unităţile
economice din zonă.

39
40
 Între anii 2006-2008, şcoala a beneficiat de o finanţare de 500 000 de euro, prin programul
Phare TVET 2002, care a constat în dotarea cu materiale didactice, dar şi construirea unui nou imobil
în care se află laboratoare (tehnologic, desen tehnic, alimentaţie) şi ateliere pentru noile profiluri
adaptate la cerinţele economiei de piaţă.
Activitatea practică a elevilor se desfăşoară în atelierele şcolare situate în noua clădire, dar şi
la unii agenţi economici din localitate. Cu sprijinul autorităţilor locale au fost reamenajate sala şi
terenul de sport, pentru ca orele de educaţie fizică să se desfăşoare în condiţii bune.
Pă lângă suprafaţa destinată clădirilor şi terenului de sport, incinta şcolii de 10 ha cuprinde
şi 6 ha de teren agricol, cu sol de tip cernoziom,
având un potenţial agricol deosebit de ridicat.
Numele de „Duiliu Zamfirescu” al acestei
unităţi şcolare a fost propus de prof.
Sidonia Tudor, care a întocmit memoriul de
fundamentare transmis Inspectoratului
Şcolar Călăraşi şi aprobat de MEC.
Alegerea acestei denumiri nu a fost aleatoare, fiind
bazată pe considerente istorice.
Din informaţiile existente, rezultă că localitatea Dragalina s-a format la sfârşitul secolului
al XVII-lea pe moşia domnitorului Constantin Brâncoveanu, iar după executarea acestora şi a fiilor
săi, a revenit succesorilor pe linie maternă până în anul 1896, când a trecut în stăpânirea urmaşilor
principelui Nicolae Bibescu, ca moştenitori ai lui Zoe Brâncoveanu. Moşia Ciulniţei a fost prezentată
de Duiliu Zamfirescu în romanul “Viaţa la ţară”. Numele moşiei a fost preluat de gara Ciulniţa, care
a fost construită înainte de apariţia satului Dragalina.
În anul 2015, întregul sistem educaţional din localitatea Dragalina a fost integrat sub
denumirea de Liceul Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu”, care a devenit o unitate şcolară complexă,
structurată pe nivelele de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal, având în componenţă
următoarele unităţi şcolare:
- patru grădinițe(Grădinița cu program normal Dragalina,Grădinița cu program normal Drajna Nouă,
Grădinița cu program normal C-tin Brâncoveanu, Grădinița cu program saptămânal Dragalina);
41
- două şcoli gimnaziale (Școala gimnazială nr. 1 Dragalina, Şcoala gimnazială nr. 1 Drajna);
- o şcoală primară (Şcoala Primară nr. 1 Constantin Brâncoveanu);
- un liceu (Liceul Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu”).

Şcoala generală din Drajna Şcoala generală din C. Brâncoveanu

Directorii Liceului Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu”

Şcoala cu clasele I-VIII din Drajna este situată în centrul satului, având în subordine
Grădiniţa cu program normal . Această şcoală a fost înfiinţată în anul 1951, când a funcţionat cu un
singur post, cu două clase, într-o locaţie necorespunzătoare a unui vechi conac.
În anul 1954, a fost ridicat un local având o sală de clasă, o cancelarie şi o sală de intrare, la
care s-a adăugat în 1959 o nouă sală de clasă.
Odată cu strămutarea cetăţenilor satului Dropia în vatra satului Drajna Nouă, populaţia
şcolară a crescut progresiv, fapt ce a impus extinderea clădirii şcolii cu alte 3 săli de clasă,
ajungându-se în anul 1964 la 5 săli de clasă. În 2012, structura unitații s-a extins prin construirea unei
săli de festivități și a spațiilor pentru grădiniță.
42
 În mediul rural, şcoala are un rol deosebit în viaţa comunităţii locale, având în vedere că:
- este centru comunitar ce asigură accesul la cultură al cetăţenilor;
- oferă şanse egale tuturor membrilor comunităţii pentru dezvoltarea talentului, a responsabilităţii şi
a spiritului critic, formarea deprinderilor moral-civice, a gustului pentru frumos şi a capacităţii de
selecţie, prin raportare la o nouă scară de valori naţionale şi universale;
- asigură pregătirea ştiinţifică şi formarea competenţelor la elevi, dar şi consiliere psiho-pedagogică
şi socială a acestora pentru integrarea cu succes în societate.

Şcoala cu clasele I-VIII din satul C. Brâncoveanu este situată la 35 km de Călăraşi, 2 km

lateral Est de şoseaua Călăraşi-Slobozia, şi la 13 km Nord-Est de centrul comunei Dragalina.
A fost înfiinţată în 1929, funcţionând iniţial într-o casă particulară, iar din 1936 s-a mutat
într-o clădire veche cu două săli de clasă. În anul 1961, s-a construit o clădire mai mare, la început cu
3 săli de clasă şi spaţii anexe, la care s-au adăugat în anul 1978 încă 2 săli de clasă.
În prezent, şcoala dispune de o clădire nouă cu 3 săli de clasă, 1 laborator de biologie şi un
cabinet de fizică-chimie, iar în clădirea veche s-a amenajat o sală de sport, precum şi o sală
pentru lectură, realizată prin Proiectul de Parteneriat Şcoală-Comunitate „Carte frumoasă cinste
cui te-a scris”. Din cauza scăderii numărului de elevi, școala funcționează doar la nivel de grădiniță
și ciclu primar, restul elevilor fiind transportați cu microbuzul la alte unități școlare din Dragalina.

43
 După 1989, a scăzut progresiv numărul elevilor înscrişi în ciclul liceal, fapt cu consecinţe
negative asupra evoluţiei unităţii şcolare.
O ştire preluată din ziarul “Observator de Călăraşi” sugerează ieşirea din impas: “Şcoala
Drajna şi Şcoala Brâncoveanu nu le mai putem ţine cu personalitate juridică. Le vom aronda la
Grupul Şcolar Dragalina...”, a declarat domnul Inspector Școlar General, prof. dr. Constantin Tudor.
Din anul 2011, la Grupul Şcolar “Duiliu Zamfirescu” au fost arondate următoarele structuri:
Şcoala generală nr. 1 Drajna, Şcoala generală nr.2 Constantin Brâncoveanu, două grădiniţe cu
program normal şi o grădiniţă cu program săptămânal.

44
11.4 Şcoala de azi

În anul 2015, întregul sistem educaţional din localitatea Dragalina a fost

integrat sub denumirea de Liceul Tehnologic”Duiliu Zamfirescu”,care a

devenit o unitate şcolară complexă structurată pe nivelele de învăţământ

preşcolar, primar, gimnazial şi liceal.

Unitatea şcolară este formată din 4 grădinițe, 3 şcoli generale şi un
liceu, unităţi de învăţământ care pot asigura şcolarizarea unor
tineri din judeţul Călăraşi, pe o rază de 10-20 km în jurul localităţii
Dragalina, dar şi din judeţul vecin Ialomiţa (Slobozia, Feteşti), având
în vedere facilităţile de transport, prin amplasarea şcolii lângă un nod
important de cale ferată (gara Ciulniţa).
Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina dispune de o bază materială complexă,
situată în mai multe locaţii şi adaptată la toate formele de învăţământ preuniversitar.
Locaţia din Strada Liceului
Spaţii de învăţământ: 10 săli de clasă, 3 laboratoare( fizică, chimie, biologie ), 4 cabinete ( 2
de informatică,1 cabinet de geografie-istorie, 1 cabinet de lb.franceză), 3 ateliere ( mecanică,
construcţii, alimentaţie), un laborator de desen tehnic pentru construcţii, o sală de sport ( reabilitată
prin fonduri de la Consiliul Local în 2013 şi 2016), un teren de sport ( reabilitat prin fonduri de la
Consiliul Local în 2013), o bibliotecă, o cancelarie.
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Dragalina
Spaţii de învăţământ
Corp A: 13 săli de clasă, 4 spaţii pentru administraţie, un teren de sport ( cu gazon artificial şi
nocturnă, reabilitat prin fonduri de la Consiliul Local, septembrie 2015) , o bibliotecă, o cancelarie.
Corp B: 2 săli de clasă, un CDI, un cabinet psihopedagogic, o sală de sport ( reabilitată prin
fonduri de la Consiliul Local în 2015).
Corp C: 6 săli de clasă.
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Drajna
Spaţii de învăţământ: 5 săli de clasă, un cabinet de informatică, un spaţiu pentru administraţie, o sală
de festivităţi, spații școlare pentru grădiniță, o bibliotecă, o cancelarie, un teren de sport cu gazon
artificial ( reabilitat cu fonduri de la Consiliul Local în 2013).
Şcoala Primară Nr. 1 Constantin Brâncoveanu
Spaţii de învăţământ: 4 săli de clasă, o sală de festivităţi (reabilitată prin fonduri de la Consiliul
Local în 2008), o bibliotecă, un teren de sport.
Grădiniţa Nr. 1 Dragalina - cu program normal
Spaţii de învăţământ: 8 săli de clasă, un spaţiu pentru materiale didactice, o cancelarie.
Grădiniţa Dragalina - cu program săptămânal
Spaţii de învăţământ: o sală de clasă, 2 dormitoare, o bucătărie, o sală de mese, un spaţiu pentru
materiale didactice.
Grădiniţa Nr. 1 Drajna (inaugurată pe 15.05.2012)
Spaţii de învăţământ: 2 săli de clasă, 2 spaţii pentru materiale didactice, o cancelarie.
Grădiniţa Nr. 2 Constantin Brâncoveanu - cu program normal
Spaţii de învăţământ: o sală de clasă, un spaţiu pentru materiale didactice.

45
46
47
 Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina asigură condiţii optime pentru
formarea și pregătirea practică a elevilor în laboratoare, ateliere sau la diverşi agenţi economici.
Este semnificativ faptul că, între anii 2006-2008, şcoala a beneficiat de o finanţare de 500000
de euro, prin programul PhareTvet, pentru construirea unui imobil, materiale didactice moderne, în
care se află laboratoare (tehnologic, desen tehnic, alimentaţie) şi ateliere pentru noile profiluri.
Oferta şcolară se bazează pe un studiu de expertiză din perspectiva argumentelor pedagogice,
psihologice, sociologice, economice şi ţine seama de criteriile legislative , economice, demografice,
geografice, de opţiunile elevilor şi este în conformitate cu prevederile PRAI.

48
 La elaborarea ei sunt implicate cadre didactice şi consilieri ai centrelor şi cabinetelor şcolare,
specialişti din cadrul CJAPP, autorităţi locale şi CLDPS.

49
 Pe lângă resursele materiale, şcoala dispune de cadre didactice calificate, care se implică
eficient în procesele educaţionale pentru formarea competenţelor şi dezvoltarea personalităţii
elevilor, de socializare, adaptare şi integrare flexibilă a acestora în comunitate.
Colaborarea cadrelor didactice cu familiile elevilor şi autorităţile locale constituie cheia
pentru eliminarea absenteismului şi creşterea progresivă a progresului şcolar.
Dascălii cu vocaţie profesională folosesc o gamă variată de strategii şi scenarii didactice,
pentru a răspunde stilurilor de învăţare individuale, prin utilizarea metodelor activ–participative
adaptate la abilităţile şi interesele elevilor, a problemelor legate de viaţă.
Planul operaţional din proiectul de acţiune a şcolii în perioada 2006 – 2013 s-a bazat pe
următoarele priorităţi:
1. Armonizarea sistemului TVET cu Piaţa Muncii, pe bază de studii şi cercetări.
2. Asigurarea de şanse egale prin sistemul TVET privind accesul la învăţământ şi inserţia
profesională a tinerilor.
3. Dezvoltarea bazei didactico-materiale a Grupului Şcolar ”Duiliu Zamfirescu” în parteneriat cu
alte organizaţii.
*Utilizarea eficientă a resurselor materiale, didactice şi financiare (dotări ateliere, laboratoare,
cabinete, bibliotecă).
4. Eficientizarea relaţiilor parteneriale existente şi dezvoltarea de noi parteneri educaţionali pentru
Grupul Şcolar ”Duiliu Zamfirescu”.
5. Dezvoltarea Grupului Şcolar ”Duiliu Zamfirescu” prin atragerea de specialişti şi formarea
continuă a cadrelor didactice existente.
6. Eficientizarea şi dezvoltarea activităţii de consiliere profesională a tinerilor.

50
51
 În anul 2003, Guvernul României a impementat Proiectul pentru Învăţământul Rural (PIR),
cofinanţat de Banca Mondială (împrumut nr. 4691 RO).
Obiectivele proiectului au vizat:
- însuşirea de noi concepţii şi idei privind îmbunătăţirea activităţii de predare –învăţare;
- asigurarea unor resurse educaţionale variate şi utilizarea acestora în vederea sporirii cunoştinţelor
de management al clasei, a perfecţionării strategiilor de instruire, a metodelor de predare şi evaluare;
- asigurarea suportului necesar pentru proiectarea şi implementarea de noi experienţe didactice de
îmbunătăţire a procesului de predare-învăţare.
Proiectul pentru Învăţământul Rural, a fost premiat, la Washington, de un juriu al Băncii
Mondiale, pentru rezultatele şi impactul remarcabil pe care acesta le are în România.
Pentru ridicarea standardelor educaţionale la Grupul Şcolar ”Duiliu Zamfirescu” în perioada
2006 -2015 s-a pus accentul pe următoarele aspecte:
*Formarea cadrelor didactice prin implementarea Sistemului Naţional al Calităţii.
*Identificarea mijloacelor de transformare a oportunităţilor în puncte tari.
*Creşterea numărului de parteneriate pentru formarea profesională.
*Implicarea partenerilor în susţinerea materială a elevilor proveniţi din medii defavorizate.
*Eficientizarea orientării şi consilierii privind cariera.
*Aplicarea procedurilor de promovare a exemplelor de bună practică.
*Scăderea absenteismului.
*Asigurarea egalităţii şanselor pentru copiii proveniţi din mediul rural şi medii defavorizate şi a
celor cu deficienţe de învăţare.
*Consilierea părinţilor.
Dascălii cu vocaţie profesională au depus eforturi considerabile pentru ca elevii să obţină
rezultate bune la bacalaureat şi examenul de evaluare naţională, dar şi la olimpiade şi concursuri
şcolare. Autoritățile locale sprijină dezvoltarea învățământului din comuna Dragalina la standardele
impuse de competiția pe piața muncii în condițiile progresului tehnicii și tehnologiei.

52
53
54
 IMNUL ŞCOLII : Iarba verde de acasă

Iarba verde de acasă Numai Dumnezeu mă ştie

Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS Cât am colindat,
Râule cu apă lină!
Las' să treacă de la mine
Câte-am îndurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senină,
Sufletul mi-e zi senină.

Iarba verde de acasă

Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS

Nu mă latră nici un câine,

Pietrele mă ştiu
Şi prin lumea cea trufaşă.
Ştiu acum că niciodată
Nu e prea târziu
Să te strig pădure şi să-mi faci cămaşă,
Fă-mi din umbra ta cămaşă!

Iarba verde de acasă

Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă. BIS

Stau acum să se unească

Cerul de pământ,
Cu lumina sunt de-o seamă.
Nu mai rătăcesc prin lume
Ca o frunză-n vânt.
De oriunde-aş fi glasul lor mă cheamă,
Rădăcinile mă cheamă.

Iarba verde de acasă

Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

55
56
 Într-o exprimare sugestivă, educația reprezintă spectrul culturii pentru societate, așa cum
curcubeul reprezintă spectrul luminii în natură.
Diagnoza mediului intern este sintetizată în planul managerial operaţional din anul
şcolar 2013-2014.
ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI (Strengths) PUNCTE SLABE (Weaknesses)
*Profesorii dovedesc o bună cunoaştere *Monitorizarea şi evaluarea
a curriculumului şi îşi adaptează strategiile permanentă a performanţei şcolare este
de predare-învăţare în funcţie de standardele realizată parţial, lipsa implementarii
de pregătire profesională, de nevoile imediate a măsurilor de îmbunătăţire a
elevilor, de rezultatele la testele iniţiale şi de rezultatelor învăţării;
progresul elevilor. *Feed-back-ul din partea elevilor şi a
*Preocuparea cadrelor didactice pentru factorilor interesați nu este realizat
formarea continuă: susţinerea gradelor permanent şi nu este suficient utilizat pentru
didactice, participarea la cursuri de formare, îmbunătăţirea activităţii;
activităţi metodice la nivelul şcolii şi al *Insuficienta implicare a elevilor în
judeţului. asumarea propriului proces de învățare, în
*Implicarea primăriei, a comunităţii şi a evaluarea progresului pe care îl realizează
consiliului local în viaţa şcolii. *Elevii nu participă la programe de
*Conceperea şi dozarea conţinuturilor recuperare
şi a modurilor de organizare a învăţării se *Motivaţia scăzută a elevilor de la
face astfel încât elevii să fie angajaţi în învăţământul liceal, rută progresivă, pentru
eforturi cu valoare formativă care să se propria educaţie şi formare profesională, cu
asocieze cu interesul de a învăţa. efecte negative asupra progresului şcolar.
*Cadrele didactice au colaborat în * Absenteismul elevilor este mare,
alegerea manualelor alternative, culegeri de mai ales la clasele din învăţământul
texte, de exerciţii şi probleme, atlase, în obligatoriu.
funcţie de filieră, profil şi colectivele de *Monitorizarea, controlul şi
elevi. evaluarea scazută a activității unor
*Profesorii sunt preocupaţi de crearea compartimente şi comisii, conform Planului
unei atmosfere generale de securitate şi de îndrumare şi control, în vederea
încredere în clasă, de încurajarea succeselor respectării standardelor de calitate.
fiecărui elev, de crearea unui flux de *Concepţia clasică a unor cadre
simpatie între profesor şi elev. didactice în abordarea proceselor de
57
 *Majoritatea profesorilor folosesc
metode adecvate pentru a construi secvenţe
instructive bazate pe logica obiectivă a
disciplinei, pentru a trezi interesul elevilor şi
a stimula performanţele, a crea o atmosferă
prielnică studiului, a doza dificultăţile pentru
a putea dezvolta strategii de rezolvare a
problemelor.
*Conectare la internet.
*Şcoala are psiholog şcolar.
*Există o preocupare a cadrelor
didactice pentru formarea continuă prin
obținerea gradelor didactice și prin
participarea la cursuri de formare, derulate la
nivel local, naţional şi european, activităţi
metodice la nivelul şcolii şi al judeţului.
*Dezvoltarea unor parteneriate interne
(agenţi economici, administraţie locală, ISJ,
CCD, poliţie, AJOFM, etc.) eficiente.
*Promovarea unei oferte educaţionale
adaptată PRAI, PLAI, cerinţelor şi
intereselor elevilor.
*Şcoala este dotată cu mijloace
moderne de învăţământ (laboratoare de
informatică, fizică, chimie, biologie și
ateliere şcolare dotate prin Programul Phare
TVET).
*Existenţa unui climat socio-afectiv
favorabil desfăşurării actului educativ.
*Microbuz şcolar care asigură
transportul elevilor navetişti.
*Gestionarea eficientă a bugetului alocat.
*Promovarea imaginii şcolii la nivel
local, prin activităţi specifice: materiale
informative, site-ul şcolii, colaborarea cu
profesori din alte şcoli etc.
OPORTUNITĂŢI (Opportunities)
*Unitatea şcolară este singura din
localitate care prezintă o ofertă educaţională următorii 10 ani datorită scăderii ratei
şi de formare profesională din domeniul
tehnic și servicii, diversificată și solicitată pe
piaţa muncii locale;
*Susţinerea materială şi financiară a
unităţii şcolare de către consiliul local şi
administraţia locală prin dezvoltarea
activităţii de colaborare şi de parteneriat; 
*Posibilitatea accesării fondurilor
europene prin proiecte şi programe finanţate.
proiectare a lecţiilor, predare şi evaluare
*Preocuparea scăzută a personalului
didactic de a aborda strategii didactice
specifice unui învăţământ incluziv pentru
toţi elevii.
*Insuficientă monitorizare a
activităţii cadrelor didactice, pentru
promovarea unor strategii educaționale
centrate pe elev şi pe rezultate.
*Slaba implementare, monitorizare,
analiză şi îmbunătăţire a procedurilor
sistematice de revizuire a predării, instruirii
practice şi învăţării şi de îmbunătăţire a
rezultatelor elevilor.
*Unii dintre diriginţi nu se implică
în consilierea şi orientarea profesională a
colectivelor pe care le coordonează.
*Dotarea cu echipamente IT este
insuficientă.
*Slaba motivare materială a
cadrelor didactice.
*Unele cadre didactice nu au
competenţe de operare pe calculator.
*Aparatura şi echipamentele din
dotarea laboratoarelor de fizică, chimie şi
biologie au vechime mare, fiind într-o stare
avansată de uzură.
*Slaba implicare a părinţilor în
procesul educaţional şi de formare
profesională.
*Implicarea insuficientă a
partenerilor sociali în identificarea
oportunităţilor de integrare profesională a
absolvenţilor învăţământului liceal.
*Lipsa de programe de formare
profesională continuă a adulţilor.
AMENINŢĂRI (Treats)
*Scăderea populaţiei şcolare în
natalităţii.
*Scăderea ponderii unor domenii de
activitate în zonă (mecanică, construcţii) cu
potenţial scăzut de angajare a absolvenţilor;
 *Dezinteres manifestat de elevi pentru
educaţie şi formare profesională.
*Migraţia tinerilor spre un loc de muncă
din ţări UE care nu necesită calificare
58
 *Trendul ascendent al unor domenii
de activitate(servicii, agricol) conduce la 
creşterea şanselor de ocupare a unui loc de
muncă pentru absolvenţi.
*Generalizarea instrumentelor de
asigurare a calităţii în educaţie, cu implicaţii
benefice asupra formării cadrelor didactice şi
a nivelului de pregătire profesională a
elevilor.
*Creşterea autonomiei instituţionale, 
aplicarea principiilor descentralizării
instituţionale.
*Implicarea activă a unor membri ai
comunităţii locale în viaţa şcolii.
profesională.
*Orientare şcolară a absolvenţilor de
gimnaziu realizată superficial, bazată pe idei
preconcepute.
*Menţinerea unor standarde scăzute
pentru rezultatele progresului şcolar.
*Resurse financiare insuficiente pentru
dezvoltarea materială, pentru motivarea şi
stimularea personalului didactic.

Examenul de Bacalaureat reprezintă un criteriu obiectiv pentru evaluarea calității vieții

școlare, în particular, a managementului educațional.
În continuare, sunt prezentate unele rezultate obținute de elevi la Bacalaureat, informații care
au fost preluate de pe liceul-dragalina.info.

Rezultate Bacalaureat în perioada 2011-217

Rezultate detaliate pentru Bacalaureat 2017

59
La deschiderea anului școlar 2017-2018 au participat reprezentanți ai autorităților locale și județene.

Mesajele care au fost transmise către profesori, părinți și elevi au pus accentul pe
responsabilitate, dăruire, pasiune, studiu și implicare activă în formarea generației de mâine.

60
 Azi, 15.11.2018, la Liceul Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu” din Dragalina a avut loc cercul
pedagogic la Religie Ortodoxă, pe semestrul I al anului școlar 2018-2019, coordonator fiind
inspector școlar, preot Arcadie Puișor.
Ca temă a întâlnirii preoților și profesorilor de religie din județul Călărași a fost aleasă
”Familia creștină și provocările actuale”.
În calitate de responsabil de cerc catehetic, doamna profesor Onea Alina Lidia a ținut lecția
demonstrativă ”Pelerinajul la biserici și mănăstiri”, cu elevii clasei a VIII-a A, având un scenariu
didactic bine realizat, care a avut ca scop sensibilizarea copiilor pentru viața spirituală prin pelerinaj
la biserici și mănăstiri, dar și educarea tinerei generații în spiritul respectării și aprecierii valorilor
istorice, culturale și religioase.
De asemenea, un grup de elevi ai școlii a susținut un program de cântece religioase și
patriotice, sub directa îndrumare a domnului profesor de educație muzicală, Fătu Mihăiță.
Ținându-se cont de faptul că ne aflăm în ”Anul omagial al unității de credință și de neam și
anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, care este marcat în Patriarhia Română, iar în
Episcopia Sloboziei și Călărașilor este și ”Anul familiei creștine”, discuțiile care au urmat au
subliniat rolul esențial al familiei creștine în educația moral-religioasă a tinerei generații și
importanța colaborării strânse și responsabile dintre principalii factori educaționali - familie, școală și
biserică - în vederea redresării morale și spirituale a societății românești.
Domnul profesor Mircea Manuel Lazăr a susținut cu acest prilej referatul ”Familia creștină și
provocările actuale”.
Din partea Seminarului Teologic ”Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia, a fost prezent la
discuții părintele director, care a prezentat oferta educațională a liceului teologic ialomițean, pentru
anul școlar 2019-2020. (A consemnat, prof. Mircea Manuel Lazăr)

61
62
 În octombrie 2018, profesorii de matematică din județul Călărași au participat acțiunea
medodică organizată la Liceul Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu” din comuna Dragalina.

63
 În cadrul acțiunii Info Eurodesk, organizată la Liceul Tehnologic “Duiliu Zamfirescu” din
com. Dragalina, au fost prezentate oportunitățile Eurodesk, Corpul European de Solidaritate,
programul Erasmus+, precum și Portalul European pentru Tineret, punându-se accentul pe secțiunile
Voluntariat, Muncă, Educație și Incluziune socială.
Elevii participanți au compus mesaje pentru colegii lor, cele mai originale fiind premiate.

64
 În data de 21.11.2018, la Liceul Tehnologic “Duiliu Zamfirescu” din Dragalina a vut loc
acțiunea metodică a profesorilor de istorie (zona Lehliu) dedicate Centenarului Marii Uniri, având ca
obiective:
- reactualizarea memoriei colective, privind locurile, evenimentele și personalitățile Marii Uniri;
- cultivarea valorilor cetățeniei colective;
- revitalizarea sentimentului patriotic și a identității naționale în rândul elevilor;
- dezvoltarea unor competențe prin activități interdisciplinare.

65
 11.5 Şcoala de mâine
Într-un scenariu optimist, unitatea noastră şcolară poate evolua către un optim structural şi
funcţional care vizează cele trei aspecte ale idealului educaţional: individual (împlinirea vocaţională
prin cultură), interindividual (echilibru moral-relaţional) şi social (afirmarea prin competenţă
profesională).Unitatea şcolară poate forma cu costuri minime personalităţi autonome şi creative prin:
- însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;
- formarea competenţelor cognitive, a disponibilităţilor afective şi abilităţilor practice;
- asimilarea schemelor intelectuale pentru instruirea şi autoinstruirea pe durata întregii vieţi;
- educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi
toleranţei, al schimbului liber de opinii, al responsabilităţii individuale faţă de acţiunile întreprinse;
- cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului
pentru natură şi mediul înconjurător;
-dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie intelectuală, educaţie fizică şi educaţie
igienico-sanitară;
-profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri
materiale;
-cultivarea sentimentelor de respect pentru cultura naţională, pentru valorile româneşti şi a dragostei
de ţară, de tradiţiile poporului român.

O SCOALA EUROPEANA CARE OFERA

O EDUCATIE DE CALITATE,
CORESPUNZATOARE NEVOILOR DE
SCHIMBARE ALE SOCIETATII SI
BENEFICIARILOR EI CAPABILI SA
RASPUNDA CERINTELOR PIETEI
FORTEI DE MUNCA DIN UNIUNEA
EUROPEANA

În condiţiile descentralizării învăţământului, cheia succesului face trimitere la un

management eficient care va corela eficient resursele materiale, financiare şi umane, în vederea
înscrierii acestei unităţi şcolare pe coordonatele dezvoltării într-o societate a cunoaşterii.
Educaţia în spiritul valorilor democratice reclamă o nouă concepţie despre om, un
management educaţional centrat pe om şi împlinirea lui, pe formarea cetăţeanului activ,
responsabil şi competitiv, pentru a face faţă exigenţelor de pe piaţa muncii.
66
 Informatizarea educaţiei, conectarea la Internet, diversificarea ofertei şcolare, colaborarea cu
familia şi cu autorităţile locale sunt doar câteva pârghii de adaptare la dinamica provocărilor
viitorului, în condiţiile descentralizării învăţământului, a schimbării scării de valori şi a modului de
acţiune umană.

Într-o societate a cunoaşterii, educaţia tinerei generaţii are un rol esenţial. Pentru a preveni
şocul viitorului, se impune ca modelarea în şcoală a tinerilor să includă, nu numai cunoştinţe şi
competenţe, ci şi atitudini, valori şi etos, printr-o abordare responsabilă şi creativă a proceselor
educaţionale de către dascălii cu vocaţie profesională.
Problematica învăţământului reprezintă o preocupare permanentă pentru Guvernul României,
dar şi pentru foruri internaţionale, precum: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie şi Cultură
(UNESCO), Consiliul Europei cu sediul la Strassbourg sau Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (O.E.C.D.) cu sediul la Paris.
În condiţiile reformei învăţământului, ale democraţiei şi economiei de piaţă, managementul
educaţional trebuie fundamentat pe următoarele principii:
-principiul managementului democratic care presupune descentralizarea organizatorică şi
decizională, stimularea iniţiativei creatoare pentru găsirea soluţiilor valoroase de conducere;
-principul îmbinării conducerii şi răspunderii personale cu conducerea şi răspunderea colectivă;
-principiul promovării personalului didactic pe criterii de competenţă, eliminându-se relaţiile
neprincipiale şi aranjamentele pe traiectoria profesională;
-principiul operativităţii în conducere, având în vedere că orice decizie îşi atinge scopul dacă este
bine gândită şi luată la momentul potrivit;
-principiul deontologiei conducerii, care presupune competenţă, conştiinţă, probitate etică şi
profesională, respect şi receptivitate faţă de opiniile, sugestiile şi chiar criticile celorlalţi;
-principiul motivării factorilor implicaţi care presupune, printre altele, acordarea gradaţiilor de merit
în funcţie de pregătirea, contribuţia şi rezultatele obţinute de cadrele didactice;
-aprecierea oamenilor valoroşi şi antrenarea acestora în luarea deciziilor.
În contextul unui management de tip democratic-participativ, se impune aplicarea teoriei
generale a sistemelor pentru cunoaşterea interacţiunilor dintre cele şapte componente ale organizaţiei
şcolare. Dinamica importanţei acordate fiecărei componente supuse analizei organizaţionale pune în
evidenţă eficienţa managementului în evoluţia unităţii şcolare.
*Elevul este subiectul principal al procesului educaţional din şcoală.
*Cadrul didactic are marea responsabilitate de a forma personalităţi în devenire.
*Sistemul, ca ansamblu de elemente în interacţiune dinamică, are menirea de a dezvolta unitatea
şcolară şi de a optimiza procesul de învăţământ.

67
*Structura reprezintă relaţiile de interdependenţă relativ stabile, repetabile dintre elementele
componente ale unităţii şcolare.
*Strategia oferă oportunităţi pentru a construi o viziune unificatoare asupra organizaţiei şcolare.
*Conducerea, prin profesionalism şi competenţă, asigură coeziune în circuitul interacţiunii elev-
profesor-director.
Strategia dezvoltării şi obiectivele manageriale au la bază următoarele direcţii de acţiune:
-colaborarea cu familia, unităţile economice, administraţia locală şi inspectoratul şcolar pentru
stabilirea ofertei educaţionale şi realizarea planului de şcolarizare;
-ridicarea calităţii vieţii şcolare la nivel structural şi funcţional, prin organizarea optimă a activităţii
instructiv-educative, financiar-contabile şi administrative;
-dezvoltarea bazei tehnico-materiale la nivelul exigenţelor actuale prin finanţare bugetară şi
extrabugetară (sponsorizări, donaţii, surse de venituri realizate din gospodărirea eficientă a
patrimoniului şcolii);
-deschidere pentru lărgirea universului cultural prin participare la proiecte europene.
Modernizarea proceselor educaționale presupune implicarea cu responsabilitate a cadrelor
didactice în modelarea tinerei generații prin strategii eficiente, care sunt bazate pe scenarii
interactive centrate pe elev.
Este important ca profesorul să-şi adapteze stilul de predare la stilul de învăţare al elevilor
pentru realizarea cu succes a competenţelor educaţionale.
Un element esenţial în aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă este cunoaşterea
profilului de inteligenţă a al elevilor. Aflarea punctelor “tari” şi “slabe” este esenţială pentru
stabilirea strategiilor de diferenţiere şi individualizare.
Cu siguranță, un scenariu didactic care stimulează punctele forte ale elevilor şi evită pe cele
slabe va conduce la atingerea dezideratelor într-un mod plăcut şi uşor.
Deşi nu există o reţetă general valabilă, cadrele didactice care doresc să predea în spiritul
teoriei inteligenţelor multiple, pot să urmeze succesiunea următoare de paşi:
-determinarea profilului dominant de inteligenţă prin identificarea abilităţilor fiecărui elev;
-familiarizarea elevilor cu teoria inteligenţelor multiple;
-conştientizarea de către elevi a combinaţiei de inteligenţe multiple;
-motivarea elevilor pentru a-şi dezvolta inteligenţele multiple;
-asigurarea de către profesor a unui cadru adecvat pentru manifestarea inteligenţelor multiple.
Aplicarea în unităţile şcolare a teoriei inteligenţelor multiple se poate face prin diverse
modalități de predare-învăţare-evaluare, precum: portofolii, proiecte, hărţi conceptuale, interviuri,
studiu de caz etc.
Dascălii cu vocaţie profesională promovează metode didactice care permit elevilor să pună
în valoare prin cuvânt scris sau oral, dar şi prin muzică, desen sau mişcare, disponibilităţile multiple
de a înţelege şi de a valoriza propria personalitate.

Citate despre școală și educație

• Școală va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat. Mihai Eminescu
• Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. Seneca
• Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă. Victor Hugo
• Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie. Kant
• Cât timp ţine educaţia ? Atât cât ţine şi viaţa. Michelet
• Educaţia este tot ce ne rămâne, când tot ce ne învaţă în şcoală se uită. Emerson
• Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate primi omul. Michelet
• Educaţia este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea. Nelson
Mandela
68
11.6 Proiecte şcolare
11.6.1 Proiectul ,,Les Ponts”
Între anii 2008-2010, unitatea noastră școlară a participat la proiectul european de parteneriat
multilateral Comenius ,,Les Ponts” (Podurile) alături de şcoli din Italia, Spania, Germania și
Franța - țara coordonatoare a întregului proiect. Coordonatorul de proiect pentru
Grupul Şcolar ,,Duiliu Zamfirescu” a fost prof.Tudor Sidonia.
Proiectul şcolar de parteneriat multilateral ,,Les Ponts” a avut un impact
remarcabil asupra activităţii şcolii noastre. Încă de la prima întâlnire cu
partenerii, am discutat şi stabilit modul de abordare a temei, obiectivele,
activităţile, mobilităţile şi produsele de realizat.
Pe lângă semnificaţiile prezentate în DEX pentru noţiunea de ,,pod”, am
abordat diverse alte conotaţii - podul ca posibilitate de dezvoltare durabilă, dar şi ca modalitate
sugestivă de comunicare, de integrare şi de descoperire a relaţiilor interumane, ca semn al evoluţiei
culturii şi civilizaţiei pe traiectoria devenirii istorice.
În acest scop, am mobilizat mai mulţi elevi, din clase cu profile diferite, precum şi profesori
de la diverse discipline. Elevii au făcut studii şi portofolii în timpul orelor de geografie şi istorie,
desene tehnice în orele de fizică, machete în atelierele din şcoală, CD-uri în orele de TIC.
Acest proiect a fost o veritabilă provocare, atât pentru elevi, cât şi pentru profesorii şcolii
noastre, deoarece a reprezentat o mare oportunitate în schimbul de experienţă şi dezvoltarea
abilităţilor lor de colaborare, în asumarea de responsabilităţi şi luarea unor decizii, în raportarea la
exigenţele impuse de piaţa europeană a muncii.
De-a lungul celor doi ani, echipele de proiect din școlile implicate au vizitat celelalte școli,
de fiecare dată, având loc activități interesante cu impact educativ, care au favorizat comunicarea
între elevi, între profesori, stimulând imaginația și creativitatea elevilor, favorizând lucrul în echipă,
cooperarea cu elevi dintr-o altă țară. Astfel, elevii și profesorii care au participat la acest proiect au
avut posibilitatea de a face un schimb de experiență și de comunicare interculturală, de a cunoaște şi
alte sisteme de învațământ, sisteme sociale, mentalități şi tradiţii diferite.
Elevii noștri au lucrat împreună cu ceilalți elevi străini, au realizat diverse materiale, au
participat la cursuri, au organizat spectacole artistice, au vizitat locuri interesante etc.
Pentru fiecare mobilitate, elevii şi profesorii din România au făcut eforturi considerabile
pentru ca rezultatele obţinute să fie apreciate de parteneri: în Spania, o piesă de teatru (Poduri fără
frontiere), în Italia un CD de prezentare a podurilor din Romania, precum şi două machete de pod,
în Franţa şi Germania, elevii au participat la ore de franceză, geografie, istorie, fizică, matematică,
atelier, urmate de discuţii interesante despre desfăşurarea procesului educativ, diferenţe şi puncte
comune ale sistemelor de învăţământ din aceste ţări.
Aceste activități au contribuit la ameliorarea disponibilităţilor de comunicare in limba
franceză și engleză, lărgirea cunoștințelor interculturale, dezvoltarea şi aprofundarea informaţiilor
privind istoria și patrimoniul cultural european.
A existat permanent o comunicare între elevii din toate școlile pe Internet, Skype, prin mail
și prin site-ul de promovare a proiectului, realizat de prof. Tudor Vasile.
Sub îndrumarea prof. Tudor Vasile , elevii români au realizat două machete de pod,
prezentări power point a României, a podurilor cu impact asupra dezvoltării durabile, dosare cu
69
desene pe tema proiectului, o expoziție cu diverse desene, picturi și fotografii, o piesă de teatru,
pe aceeiași temă a relaților interumane, coordonată de doamnele profesor Olaru Gabriela,
Tudor Sidonia şi Damiean Iuliana.
Cazarea elevilor români în familii din străinătate le-a a permis acestora să descopere un
alt mod de viaţă, cu standarde ridicate şi o nouă viziune despre aspiraţiile la fericire într-o societate
cu o dinamică profundă.
Întâlnirea finală, de evaluare a proiectului, a avut loc în școala noastră. Cu această ocazie,
s-au organizat mai multe activități culturale, vizite ale spațiului educațional, ale zonei. La eveniment
au participat oficialități locale, inspectorul pe proiecte europene, dl Micescu Nicolae Klaus, profesori
și elevi din școala noastră.
Toți coordonatorii școlilor implicate în proiect au primit din partea unităţii noastre şcolare
câte o lucrare care a cuprins întreaga desfășurare a proiectului, realizată de prof. Tudor Vasile.
Acest proiect a reprezentat o experiență pozitivă, motivantă, ce a permis elevilor noștri
lărgirea orizonturilor multiculturale și lingvistice, aprofundarea valorilor de toleranță, solidaritate,
consolidarea practicii lucrului în echipă cu elevi din alte ţări, realizarea apartenenței la comunitatea
europeană - care promovează valorile perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr.
Reuşita proiectului a fost posibilă ca urmare a entuziasmului, perseverenţei şi muncii în
echipă a elevilor şi cadrelor didactice din şcoala noastră şi şcolile partenere. Prof. Tudor Sidonia

70
PROPUNERI PENTRU LOGO-UL PROIECTULUI

71
72
11.6.2 Proiectul ,,Paştele la români”
În perioada 27 februarie 2015 – 7 aprilie 2015 s-a derulat proiectul de parteneriat
educaţional ,,PAŞTELE LA ROMÂNI – UNIŢI ÎN LUMINA ÎNVIERII”, pentru marcarea
tradiţiilor şi obiceiurilor pascale.
În continuare, sunt prezentate o parte din materialele proiectului.

73
74
75
 11.6.3 Proiectul Erasmus
Proiectul ERASMUS + ȘANSE PE PIAȚA EUROPEANĂ A MUNCII se derulează pe
parcursul a doi ani şcolari - 2015-2016, respectiv 2016-2017- și se adresează unui număr de 36 de
elevi, precum şi 4 cadre didactice care însoţesc elevii şi participă la stagii de formare.
Din documentele proiectului rezultă:
Obiectiv general
Dezvoltarea mobilității europene a elevilor și cadrelor didactice din cadrul acestei unități de
învățământ până la un nivel de cel puțin 6 % din nr. total de elevi și 50% din nr. de cadre didactice in
perioada 2016-2018.
Scopul proiectului
Nevoia de formare de competențe la standarde europene ale elevilor de liceu, în domeniul turismului

76
și alimentației publice, având specializarea „Tehnician în gastronomie”, nivel de calificare 4.
Obiectivele principale ale proiectului
O1. Dobândirea de competențe specifice domeniului alimentației publice într-un context
internațional de către elevii de la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu” din comuna Dragalina ,
județul Călărași , calificarea Tehnician în gastronomie, recunoscute în țară, în vederea obținerii
calificării, dezvoltare personală și integrare socială a acestora;
O2. Acumularea de cunoștințe lingvistice de specialitate, termeni specifici ai domeniului alimentație
din țara parteneră, informații despre specificul culturii și tradiției acestora și îmbunătățirea
competențelor sociale;
O3. Îmbunătățirea competențelor și cunoștințelor unui nr. de 4 cadre didactice din școala noastră,
care predau module de specialitate, prin posibilitatea de a învăța noi metode de predare și formare în
străinătate în vederea construirii unei oferte educaționale moderne și diversificate, centrat pe nevoile
de dezvoltare a elevilor, care să corespundă standardelor naționale și europene de calitate în educație;

Manager proiect: Prof. Cojocaru Gina

Partener proiect
Agrupamento de Escolas de Alcochete(AEA) este un consorțiu școlar din localitatea Alcochete (în
apropierea Lisabonei) cu o puternică componentă de învățământ vocațional și tehnic. Este o școală
din sistemul public de învățământ aflată sub patronajul Ministerului Educației din Portugalia.
Acesta se compune din :
- 6 școli primare cu învățământ preşcolar şi primar (între 3-10 ani);
- o școală gimnazială cu ciclul 2 și 3 (între 11-15 ani)
- o școală de învățământ liceal cu o componentă teoretică și o diversificată ofertă vocațională.

11.6.4 Concurs "Reciclează şi creează"

În expoziţie au fost prezentate lucrările de artă realizate cu materiale reciclabile de către

elevi din școlile partenere, care au fost supuse unui proces de jurizare pentru selectarea celor mai

77
buni participanți. Juriul a fost compus din 7 membri, 3 elevi din echipa Euroșcola și 4 profesori din
școlile partenere în proiectul de campanie "Europa pentru noi".

XII. Infrastuctură, mediu şi servicii publice

12.1 Infrastructura de transport
Dezvoltarea socială şi economică a unei comunităţi rurale este favorizată de posibilităţile
oferite de infrastructurile de comunicaţii şi de transport.
Comuna Dragalina are acces la căi de comunicaţie principale, fiind situată la la 30 km faţă de
78
reşedinţa judeţului Călăraşi, la 17 km de municipiul Slobozia, la 42 km de orașul Fetești, la 130
km de București. În această comună, se află nodul rutier dintre DN 21 (Călăraşi-Slobozia) şi A2
(Autostrada Soarelui).
La nivel de comună, rețeaua rutieră este formată din drumuri asfaltate (10%) și drumuri
pietruite (90%). Autorităţile locale urmăresc modernizarea drumurilor comunale (drum comunal
DC 16, pe o distanță de 2,100 km) şi chiar a unor drumuri de exploatație agricolă, amenajarea de alei
pietonale, realizarea unor rigole sau şanţuri - pentru a se evita degradarea drumurilor de către apele
pluviale.
Principalele disfuncţii înregistrate la nivelul circulaţiei rutiere se rezumă la starea sub medie a
arterelor de circulaţie, minima amenajare a plantaţiilor de aliniament şi lipsa amenajărilor pentru
staţionare.
După 1989, în comuna Dragalina, transportul auto și cel de călători este realizat de firme
private, care asigură curse regulate pentru municipiile Slobozia şi Călăraşi.
Nodul feroviar din această localitate se numeşte Ciulniţa. Este un nod important de cale
ferată, în care se ramifică „drumuri de fier” spre Bucureşti şi Constanţa, spre Slobozia şi Călăraşi.
Gara Ciulnița a fost construită cu mult înaintea înființării comunei Dragalina, din motive
economice. Printr-un decret regal, Administrația CFR a construit, în perioada 1866 – 1867, linia
ferată ce face legătura între București și Constanța, cu ramurile Ciulnița–Călărași Port şi
Ciulnița– Slobozia.
În regimul socialist, bazat pe un sistem centralizat de planificare economică, s-a dezvoltat
transportul de mărfuri şi de persoane pe căile ferate, nodul feroviar Ciulniţa având amenajat cel mai
mare triaj din zonă.
Din păcate, după 1989, deşi linia ferată Bucureşti – Constanţa a fost modernizată printr-un
proiect european de investiţii, fluxul de mărfuri şi persoane s-a micşorat, pierderile economice au
fost destul de mari, iar în 1994, triajul a fost dezafectat. Printr-un management defectuos, s-a ajuns
în anul 2001 ca traficul trenurilor de marfă să se reducă la circa o pătrime. Se speră ca relansarea
economică să fie benefică pentru transportul feroviar din această zonă a țării.

79
80
 12.2 Infrastructura de utilităţi
*Alimentarea cu energie electrică a comunei Dragalina şi iluminatul public sunt realizate în
procent de 100%. Sunt în derulare proiecte pentru reabilitarea rețelei de iluminat public și montarea
unui post de transformare în vederea îmbunătățirii parametrilor curentului electric.
*Rețeaua de alimentare cu apă potabilă este realizată integral pentru satul Dragalina, fiind în
curs de realizare pentru satele Drajna Nouă și Constantin Brâncoveanu.
În zonele în care nu există rețea publică de alimentare, apa este captată din pânza freatică prin
forarea de puțuri.
*Sunt în curs de derulare proiecte pentru realizarea unor rețele de canalizare în satele
Dragalina și Drajna Nouă, precum şi a unei staţii de epurare și tratare a apelor reziduale în satul
Dragalina.
*În prezent, încălzirea locuinţelor se obţine cu ajutorul sobelor de teracotă sau metal - prin
arderea unor combustibili lichizi (păcură, motorină) sau solizi (lemne, cărbuni). Pentru prepararea
hranei se utilizează sobe de tip aragaz, alimentate cu butelii în care se află gaz lichefiat.
În perspectivă, se urmăreşte realizarea sistemului centralizat de alimentare cu gaze naturale,
având în vedere că pe teritoriul comunei trece magistrala pentru transportul gazului metan.
*Pe lângă telefonia fixă, cetăţenii comunei Dragalina utilizează telefonia mobilă în reţelele
disponibile: Orange, Vodafone, Telekom, etc.
*Recepţionarea programelor de televiziune se face prin cablu sau antene pentru satelit, iar
accesarea internetului se face atât prin cablu, cât şi prin abonamente de date la diferiţi furnizori de
telefonie fixă şi mobilă.

12.3 Mediu
81
 Problematica mediului trebuie analizată după următoarele aspecte: patrimoniul cultural, arii
naturale protejate, condiţionări naturale, influenţe antropice şi confort rural.
Referitor la patrimoniul cultural, trebuie amintit că moşia Ciulnitei a fost prezentată de Duiliu
Zamfirescu în romanul „Viata la ţară”. Marele scriitor a locuit o perioadă de timp într-o clădire care
se afla pe terenul actual al liceului, care îi poartă numele. Din păcate, în perioada regimului socialist,
acest imobil a fost transformat în cămin pentru elevi, iar după 1989, clădirea a ajuns într-o stare
avansată de degradare şi a fost dărâmată.
Un alt imobil de patrimoniu cu un deznodământ asemănător a fost clădirea primăriei, care s-a
dărâmat în timpul lucrărilor de reabilitare aprobate de primarul Varză Marian.
Comuna Dragalina este situată în partea de nord-est a judeţului Călăraşi, într-o zonă lipsită de
poluare, factorii de mediu (sol, aer, apă, vegetație) având calități bune.
Singurii poluanţi sunt produşi de activităţile specifice zonei rurale, precum: activitățile
agrozootehnice, încălzirea spaţiilor de locuit, traficul rutier etc. Însă, aceşti poluanţi nu constituie
un pericol real la adresa mediului, pentru că nu sunt depăşite concentratiile maxime admise de
monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, substanțe organice volatile, praf și
pulberi în suspensie.
Sursele de poluare intense lipsesc pe teritoriul comunei, deoarece nu există unităţi
industriale cu impact negativ puternic asupra mediului.
Acţiunea antropică, în ceea ce priveşte vegetaţia, se rezumă la exploatarea pajiştilor şi, într-o
mai mică masură, a fondului forestier. Exploatarea propriu-zisă, dar şi activităţile de transportare şi
prelucrare pot aduce prejudicii mediului în condiţiile unor utilizări excesive.
Intervenţii iresponsabile asupra mediului pot fi: defrişarea vegetaţiei subarboricole şi erbacee,
săpăturile facute pentru a folosi materialul în construcţii, depozitarea gunoaielor în locuri
neamenajate etc. În prezent, serviciul de salubrizare pe teritoriul comunei Dragalina este realizat de
către o firmă privată.
În perioada 2014-2020, autorităţile locale vor derula proiecte pentru consilierea şi informarea
populaţiei privind protecţia mediului înconjurător.

82
83
 12.4 Servicii publice pentru situaţii de urgenţă
Pentru creşterea nivelului de securitate a cetăţenilor şi bunurilor, comuna Dragalina dispune
de un sediu pentru situaţii de urgenţă, precum şi o bază de reparaţii a tehnicii de intervenţie.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.) şi structurile subordonate desfăşoară
acţiuni specifice pentru prevenirea, reducerea sau eliminarea riscurilor unor posibile situaţii de
urgenţă, de protecție a populaţiei, mediului, bunurilor şi valorilor de patrimoniu.

UM 0172
În comuna Dragalina se află Baza de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie Dragalina – UM 0172,
care are ca obiect de activitate repararea şi întreţinerea autospecialelor de intervenţie din dotarea
pompierilor români.

84
 Domnul colonel ing. Stoicescu George Dănuţ, comandantul UM 0172, vă prezintă succint
această unitate, cunoscută de cetăţeni sub numele de Baza de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie.

Adresa : localitatea Dragalina, str. Remizei nr. 1, judeţul Călăraşi; telefon 0242345008;
fax : 0242 890001; e-mail : umdragalina.igsu@mai.gov.ro
Text prezentare + istoric unitate:
Baza de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie Dragalina funcţionează în baza prevederilor
art. 10 din. Ordonanţa Guvernului României nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată prin Legea nr.
363/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 25/2004
aprobată prin Legea nr. 329/2004, Hotărârea Guvernului României nr. 1490/2004 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru
Situaţii de Urgenţă cu modificările şi completările ulterioare .
Baza de reparaţii este o unitate specializată, subordonată direct Inspectoratului General
pentru Situaţii de Urgenţă, a cărei misiune de bază este repararea tehnicii de intervenţie specifice
din dotarea tuturor inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, fiind singura unitate din ţară
specializată în acest sens.
Baza de Reparaţii s-a înfiinţat la data de 15.08.1995, în baza Hotărârii de Guvern nr.
598 din 15.08.1995, prin care s-a transmis fără plată imobilul în care funcţionează şi în prezent
unitatea, din patrimoniul SC CONFMET SA Dragalina în domeniul public al statului şi
administrarea M.A.I.. O parte din personalul preluat de la SC CONFMET SA este şi în prezent
angajat în cadrul unităţii, atât cadre militare, cât şi personal civil.
Cea mai veche construcţie existentă în cadrul unităţii este hala de montaj, care a fost
construită în timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1942, de armata germană, pentru
repararea avioanelor de vânătoare.
În perioada de după război, pe acest amplasament a funcţionat Centrul Mecanic
Ciulniţa, specializat în reparaţii tractoare, urmând ca în anul 1960 să fie înfiinţată Uzina de
Fabricaţii şi Reparaţii a Ministerului Agriculturii – UFRMA Dragalina.
În anul 1972, uzina a fost organizată în Intreprinderea pentru Mecanizarea Agriculturii
şi Industriei Alimentare – IMAIA Dragalina, până în anul 1988, când a luat denumirea de
Intreprinderea pentru Mecanizarea Agriculturii– IMA Dragalina.
După revoluţia din 1989, întreprinderea şi-a reorganizat activitatea în societate
comercială AGRMASDIV S.A., până în anul 1991 când şi-a schimbat denumirea în
SC CONFMET S.A. Dragalina.
De la înfiinţarea sa, Baza de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie Dragalina a fost
condusă de colonel Caragioiu Vasile (1995 – 1998), colonel Dicu Ioan (1998 – 2009) şi colonel
ing. Stoicescu George Dănuţ (2009 – în prezent).
Date biografice comandant unitate:
colonel ing. Stoicescu George Dănuţ:
Data şi locul naşterii: 23.04.1968, mun. Slobozia, jud. Ialomiţa
4.1. Educaţie şi formare:

85
 1. În perioada 1987 – 1992, a absolvit Facultatea Tehnologică a Construcţiilor de Maşini,
Bucureşti din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, curs de zi;
2. În perioada 2004 – 2005, a absolvit un curs postuniversitar cu specializarea
Managementul Riscului la Incendiu în cadrul Academiei de Poliţie ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Facultatea de Pompieri;
4.2. Experienţă profesională:
1. În perioada 01.08.1992 – 30.04.1995, inginer mecanic în cadrul SC AMONIL SA
Slobozia;
2. În perioada 01.05.1995 – 30.04.1998, ofiţer în cadrul Inspecţiei de Prevenire a
Incendiilor din Grupul de Pompieri “Barbu Catargiu” al judeţului Ialomiţa,
3. În perioada 01.05.1998 – 14.12.2004, adjunct al comandantului Grupului de Pompieri
“Barbu Catargiu” al judeţului Ialomiţa,
4. În perioada 15.12.2004 – 31.10.2009, şef serviciu logistică în cadrul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă “Barbu Catargiu” al judeţului Ialomiţa,
5. Din 01.11.2009 şi până în prezent, comandant al Bazei de Reparaţii a Tehnicii de Intervenţie
Dragalina.

XIII. Economia
Pentru a înţelege pe deplin transformările produse după 1990 în economia comunei Dragalina
este utilă o prezentare a Regiunii Sud Muntenia din care face parte şi judeţul Călăraşi.
În perioada de tranziţie, în Regiunea Sud Muntenia, s-au înregistrat disponibilizări masive de
personal în sectoarele industriale restructurate, şi anume: industria extractivă, industria chimică,
industria metalurgică, industria constructoare de maşini.
Priorităţile stabilite de Planul Regional de Dezvoltare au deplasat accentul pe dezvoltarea
unor domenii, precum: electronica, automatica şi informatica, transporturi, industria alimentară,
industria materialelor de construcţii, construcţii şi lucrări publice, servicii, protecţia mediului.

Domenii Pondere(%)
Industrie 43
Construcţii şi lucrări publice 7,15
Servicii 14

86
 Agricultură şi silvicultură 35
Protecţia mediului 0,5
Referitor la judeţul Călăraşi, economia în 2010 s-a prezentat astfel:
▪ 64 % - agricultură
▪ 20,5 % - servicii
▪ 13,7 % - industrie
▪ 1,8 % - construcţii
În domeniul agriculturii, principalele subramuri sunt : 63,7 % sectorul agricol şi 0,3 %
silvicultură, exploatarea forestieră şi economia vânatului.
În domeniul industrial, procesul cel mai mare îl reprezintă:
▪ industria prelucrătoare ( 12,3 %)
▪ energie electrică şi termică; gaze; apă 5,3%
În domeniul comerţului:
▪ transporturi 1,2 %
▪ hoteluri şi restaurante 0,6%
▪ poştă şi telecomunicaţii 0,8 %
▪ activităţi financiare, bancare şi asigurări 0,5%
▪ tranzacţii imobiliare, închirieri, prestări servicii
În sectorul administraţiei publice şi apărare, asistenţă socială obligatorie 1,6%
▪ Învăţământ 4,5%
▪ Sănătate şi asistenţă socială 3%
▪ Alte activităţi de servicii colective sociale şi personale 1%.
Agricultura este activitatea economică principală a județului Călărași, care ocupă locul al
doilea la producţia medie de cereale pe judeţe, locul al treilea în funcţie de ponderea terenurilor
agricole în total şi locul al cincilea în funcţie de suprafaţa agricolă.
Sectorul vegetal reprezintă aproximativ două treimi din producția agricolă, fiind orientat cu
precădere către culturile de cereale boabe, plante uleioase și plante nutreț. În legătură strânsă cu
recoltele fermierilor s-au dezvoltat afacerile din zootehnie şi procesarea cărnii.
Terenurile agricole din judeţul Călăraşi au cele mai productive soluri din Bărăgan, fiind
bogat în humus de mare fertilitate, fapt care a stimulat investiţiile în agricultură, această unitate
administrativă având cea mai mare producţie de carne de pui din România.
În prezent, situaţia terenurilor din localitatea Dragalina este următoarea: suprafaţa teritorial
administrativă a comunei este de 17.877,34 ha, din care 421 ha teren intravilan şi 17.456,34 ha teren
extravilan. Aproximativ 85% din suprafața agricolă totală este lucrată de asociațiile agricole.
Pentru comuna Dragalina, extinderea profilului funcţional de la activităţi agricole
preponderente la activităţi economice integrate, presupune dezvoltarea unor sectoare din industria
alimentară şi din sfera serviciilor. În acest scop, se impune iniţierea unor programe care să
urmărească creşterea progresivă a numărului de locuri de muncă în industria alimentară şi în
activităţi de servicii şi de turism.
Căile de comunicaţie şi de transporturi reprezintă una din funcţiunile cele mai importante ale
localităţii, permiţând stabilirea unor relaţii economice şi sociale, atât în cadrul comunităţii locale, cât
şi în afara acesteia. În acest mod, se asigură infrastructura necesară circulaţiei persoanelor,
mărfurilor şi informaţiilor.

87
 Îmbunătățirea reţelei căilor de comunicaţie constituie o condiţie de bază pentru dezvoltarea
economică a comunei Dragalina, în care numărul firmelor a depăşit cifra de 100 după anul 2008.

PANONIA SRL
Poziţia PANONIA SRL în Topul Firmelor:
Locul 1 în Top Profit Romania, localitatea DRAGALINA, domeniul 47: Comerţ cu amănuntul,
cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor.
Locul 1 în Top Afaceri Romania, localitatea DRAGALINA, domeniul 47: Comerţ cu
amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor.
Descriere PANONIA SRL - firma, produse, servicii
PANONIA SRL COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE ALIMENTARE ŞI NEALIMENTARE
ÎMBRĂCĂMINTE, ÎNCĂLŢĂMINTE, ELECTROCASNICE , LEGUME ŞI FRUCTE,
MATERIALE PENTRU CONSTRUCŢII ŞI FINISAJE, ARTICOLE DE FIERĂRIE.

RENOCONSTRUCT TRANS SRL

Pozitia RENOCONSTRUCT TRANS SRL in Topul Firmelor:
Locul 1 în Top Profit România Microintreprinderi, judeţul CALARASI, domeniul 4334: Lucrări
de vopsitorie, zugrăveli şi montări de geamuri.
Descriere RENOCONSTRUCT TRANS SRL - firmă, produse, servicii

FARGO TEXTIL SRL

Detalii de identificare FARGO TEXTIL SRL.
Nume firmă FARGO TEXTIL SRL
Cod Unic de Înregistrare 18829215
Nr. Înmatriculare J51/395/2006
Observaţii
Descriere FARGO TEXTIL SRL - firmă, produse, servicii

AGRODRAGSERV SRL
Detalii de identificare AGRODRAGSERV SRL.
Nume firmă AGRODRAGSERV SRL
Cod Unic de Înregistrare 17535998
Nr. Înmatriculare J51/311/2005
Observaţii

Descriere AGRODRAGSERV SRL - firmă, produse, servicii

88
 ANAXOR SRL
Detalii de identificare ANAXOR SRL.
Nume firmă ANAXOR SRL
Cod Unic de Înregistrare 7783856
Nr. Înmatriculare J51/662/1995
Observaţii

Descriere ANAXOR SRL - firmă, produse, servicii

LEO CONSTRUCT SRL

Detalii de identificare LEO CONSTRUCT SRL.
Nume firmă LEO CONSTRUCT SRL
Cod Unic de Înregistrare 14667242
Nr. Înmatriculare J51/141/2002
Observaţii

Descriere LEO CONSTRUCT SRL - firmă, produse, servicii

SOCIETATE COOPERATIVA CONSUMCOOP DRAGALINA

Poziţia SOCIETATE COOPERATIVA CONSUMCOOP DRAGALINA in Topul
Firmelor:
Locul 1 în Top Afaceri România Intreprinderi Mici, localitatea DRAGALINA, domeniul 47:
Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor.

Descriere SOCIETATE COOPERATIVA CONSUMCOOP DRAGALINA - firmă,

produse, servicii

MONDOCAR SERVICE AUTO VICTOR SRL

Detalii de identificare MONDOCAR SERVICE AUTO VICTOR SRL.
MONDOCAR SERVICE AUTO VICTOR
Nume firmă
SRL
Cod Unic de Înregistrare 1933997
Nr. Înmatriculare J51/865/1991

Poziţia MONDOCAR SERVICE AUTO VICTOR SRL in Topul Firmelor:

Locul 1 în Top Profit România, localitatea DRAGALINA, domeniul 45: Comerţ cu ridicata şi

89
 cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor.
Locul 1 în Top Afaceri România, localitatea DRAGALINA, domeniul 45: Comerţ cu ridicata si
cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor.

Descriere MONDOCAR SERVICE AUTO VICTOR SRL - firmă, produse, servicii

Alţi agenţi economici:

AMP. GRUP SRL

Activităţi în ferme mixte ( cultivarea plantelor şi creşterea animalelor).
ADVIDOCA SRL
Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
AGRICOLA CIULNITA SA
Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
AGROMAG SRL
Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
AGROSEIMEANU SRL
Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
ALESSIA ANDRA SRL
Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate.
ALEX IMPEX COM 2004 SRL
Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală.
ALEX SERV SRL
Fabricarea pâinii, a prăjiturilor şi a produselor de patiserie.
ALEXNEL SRL
Restaurante.
ALONSO COMPANY SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
AMA SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
ANIRA DONATO SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
APISOL SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
ASA MICO FARM SRL
Comerţ cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazine specializate.
BETA TRUST SRL

90
Comert cu amanuntul în magazine nespecializate,cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi și tutun.
BOENIA SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
BROTHER SRL
Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor.
CEREAL CONSTRUCT SRL
Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe
oleaginoase.
CHADRA TRADING SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
CLORED COMPANY SRL
Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală.
COMBCIULNITA SA
Producerea nutreţurilor combinate pe categorii şi specii de animale - cu
specializare în nutreţuri combinate pentru creşterea păsărilor de selecţie.
CRISELEN TRANS SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
DAN POP SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
DARIUS COM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
DEN MAT CONSTRUCT SRL
Comerţ cu ridicata al materialului lemnos, al materialelor de construcţii şi al echipamentelor sanitare.
DIFERCOM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
DUMITRASCU P. E.VASILE
Intreprindere autorizată.
DUO SAT SILVA SRL
Activităţi de difuzare a programelor de radio.
EGALITE INTER BRANT SRL EMISOR COM SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.
EUPHORICA DESIGN SRL
Fabricarea de mobilă.
EUROAVI SRL
Prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre.
EUROPLAIDEXPUS SA URZICENI
Punct de lucru depozit cereale siloz Dragalina.
FELIX CONSTRUCT SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale.
FOSFOREANU SRLFORNITURE DESIGN SRL
Fabricarea de mobilă.
91
GABY HOUSE CONSTRUCT SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale.
GAMA TRUST SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
GAMAN COM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
GUGUTA SRL
Comerţ cu ridicata a materialului lemnos, al materialelor de construcţii şi al
echipamentelor sanitare.
GYNO STAR SRL
Comerţ cu ridicata a deşeurilor şi resturilor.
IMPERIAL SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producatoare de seminţe
oleaginoase.
IONELI COM SRL
Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi și tutun.
IONICRIS SRL
Comerţ cu ridicata a cerealelor, seminţelor, a furajelor şi a tutunului neprelucrat.
IORDAN SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
IULIA LUMINITA SRL
Dezvoltare imobiliară.
JAK ELECTRO SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
LAUR COM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
LUK TRANS SRL
Transporturi rutiere de mărfuri.
MARIA FIELDS SRL
Creșterea păsărilor.
MEDIA TRANS INTERNATIONAL SRL
Transporturi rutiere de mărfuri.
MIELUS SRL
Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor.
MIVANY EDIL SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale.
NEMRAC SRL.
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
NIFORT SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
92
OANA DON SRL
Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor.
PAMBLICA SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
PATI SIMONA SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
PETRE EXIM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
PETRICA CONSTRUCT SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidenţiale.
PROD SEED COM SRL
Activităti auxiliare pentru producţia vegetală.
PROSPER CIULNITA GARA SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
RASAI SRL
Restaurante.
RIGASOL SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
S C P R I M A N O V A S R L C A L A R A S I – P U N C T D E L U C R U DRAGALINA
SANDA IMPEX COM SRL
Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală.
SARAMINIS CONSTRUCT SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
SEIMEANU SRL
Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe
oleaginoase.
SELM COM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
SELY SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
STARS CEREAL TRANS SRL
Transporturi rutiere de mărfuri.
STEAUA G.B.
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.
STEFPOMPSERV SRL
Activităţi de editare a cărţilor.
STELU TOADER BKL SRL
Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.
TRANSDAV SRL
Transporturi rutiere de mărfuri.
93
TRINEL SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.
URSU ALIM SRL
Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun.

XIV. De la socialism la capitalism

Spre deosebire de regimul autoritar socialist, având o economie centralizată, regimul
democratic se bazează pe economia de piaţă şi iniţiative particulare în dezvoltarea progresivă a
societăţii în condiţiile integrării României în Uniunea Europeană.
În cele ce urmează, domnul Proca Constantin, fost primar al comunei Dragalina, vă prezintă
succint această etapă din dezvoltarea localității.
În inima Bărăganului, se află localitatea Dragalina, care poartă numele ilustrului general,
mare comandant de oşti, mare patriot-erou, luptător neînfricat
împotriva ocupaţiei germane din anii 1916-1918.
Dragalina ocupă o poziţie centrală în judeţul Ialomiţa,
important nod de cale ferată, încrucişare de şosele asfaltate spre
aceleaşi direcţii – o populaţie de circa 9500 de locuitori, ponderea
având-o muncitorimea, o participare la producţia globală a judeţului de circa un milliard de lei.
Localitatea dispune de o salbă de 20 mari unităţi economice şi social-culturale, ca :
I.M.A.I.A, Complexul C.F.R., I.P.N.C., două întreprinderi agricole de stat, cooperativă de consum,
două oficii poştale, patru şcoli generale, două grădiniţe de copii, un cămin de copii, un liceu
agroindustrial, un cinematograf cu o bogată activitate.
Certificatul de naştere al comunei atestă anul 1924. Veche şi tradiţională vatră de pâine –
Dragalina – acest colţ de ţară, nesfârşit de întins şi senin (16000 ha, teren arabil), cu oameni aşezaţi
la cuget şi la vorbă, cu trupurile brăzdate de soare şi de vânturi, cu holde din care nu se vede
tractoristul de pe tractor, cu o reţea densă de canale de irigaţii prin care curge Dunărea, cu cerul
înalt şi albastru, cu soarele care răsare din câmpie şi apune în
câmpie, cu cirezi şi turme de sute de
mii, cu aurul greu al spicelor, cu verdele crud al lanurilor de
porumb, iată acest colţ de pământ românesc, această vatră din
Câmpia Soarelui, complet diferită de vechea imagine a
Bărăganului, apusă odată cu vremurile care s-au dus în negura
timpurilor spre a nu se mai întoarce niciodată.
Trebuie să ne amintim de aceste timpuri, pentru ca cei care vin după noi să înveţe, aşa cum
am învăţat şi noi, că aici la Dragalina nimic nu a fost aşa, frumos şi trainic, şi al nostru, că totul este
rodul muncii în care oamenii s-au redescoperit capabili să tragă brazdă adâncă peste răzoare, au
învins pământul şi l-au silit să-şi deschidă barierele rodniciei întru îndestularea celor mulţi,
care l-au stropit cu sânge şi lacrimi veacuri de-a rândul.
Hărnicia oamenilor, dorinţa lor pentru a reuşi prin muncă şi dăruire să aibă o viaţă mai bună,
au revoluţionat producţia agricolă. A fost creată S.M.A., au fost create I.A.S.-uri, pentru a oferi un
exemplu concret de cum trebuie lucrat pământul şi ce se poate obţine pe o suprafaţă mare, cu
94
ajutorul maşinilor şi a muncii organizate. Odinioară, o localitate slab dezvoltată, ca multe altele din
câmpia Bărăganului, Dragalina, prin capacitatea oamenilor săi, a reuşit să se înscrie ca o prezenţă
dinamică pe harta patriei.
Producţiile mari de cereale, plante tehnice, carne şi lapte, au
fost posibile datorită marilor investiţii făcute pentru irigaţii, pentru
mărirea parcului de maşini agricole şi chimizarea agriculturii.
Ca urmare a planificării, a hărniciei oamenilor, un număr de
unităţi din zonă au obţinut producţii mult mai mari, ca de exemplu
I.A.S. Dragalina, I.A.S. Ciulniţa, C.A.P. Constantin Brâncoveanu, contribuind la fondul statului cu
mari cantităţi cerealiere, animaliere şi tehnice. Caracteristic pentru economia comunei a fost
specializarea producţiei în mari complexe. Semn al preţuirii locuitorilor comunei, judeţul nostru a
primit o serie de distincţii.
Trecătorii prin gara Ciulniţa sunt invitaţi să poposească la noi, în
câmpia soarelui, să-i cunoască pe acesti oameni minunaţi, care
construiesc o fericire trainică pentru cei de azi dar şi pentru
generaţia de mâine.
Politica ştiinţifică de repartizare naţională, armonioasă a
forţelor de producţie, a avut şi pentru Dragalina efecte pozitive în procesul de dezvoltare
accelerată a comunei. Imediat după eliberararea patriei de sub jugul fascist, a început procesul de
industrializare, aici înfiinţându-se o uzină de reparat tractoare (1949), care în decursul anilor a
cunoscut o amplă dezvoltare.
La Dragalina a trebuit să facem totul cu mâinile noastre, cu sufletul nostru, cu gândirea
noastră, cu sudoarea noastră, cu entuziasmul unei localităţi tinere. Totul a început de la zero, Uzina,
fabrica de concentrate, S.M.A.-ul, Triaj-ul C.F.R., Silozul Ciulniţa. La aceste unităţi s-au mai
adăugat atelierele cooperaţiei de consum, concretizat astăzi într-un complex puternic de prestări-
servicii către populaţie, în care lucrează circa 208 salariaţi, majoritatea femei.
În contextul acestor adânci transformări se înscrie creşterea clasei muncitoare din Dragalina
(3000 de muncitori), ridicarea gradului său de cultură, creşterea conştiinţei profesionale, sporirea
veniturilor şi ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a tuturor celor ce trăiesc şi muncesc în
această localitate din Bărăgan.
Până în anul 1979, s-au creat 2500 locuri de muncă, până în 1980 se vor crea încă 600 locuri
de muncă, ponderea femeilor fiind de 50% din numărul total apt de muncă. S-au construit 100 de
apartamente, pe lângă cele 260 existente, s-au făcut lucrări de alimentare cu apă, de canalizare etc.
Fiicele şi fiii plugarilor de odinioară, cu căciula spartă şi cojocul cârpit în spate, au făcut să devină
realitate visele părinţilor lor.
Cu rezultate deosebite în toate ramurile economiei naţionale, Dragalina putea să se înscrie în
coordonatele urbanizării, pentru a deveni un posibil oraş agro-industrial.
Proca Constantin, fost primar, 30.10.2009.

95
96
97
 XV. Prognoza
Dezvoltarea durabilă a comunei Dragalina reprezintă o prioritate pentru autorităţile locale în
condiţiile schimbării regimului politic din
România, exigenţelor impuse de economia

de piaţă, competiţia pe piaţa muncii şi

raportarea la o scară de valori specifică
unei
societăţi democratice deschise.
Reperele fundamentale ale dezvoltării
durabile evidenţiază interdependenţa
dintre
local şi global, utilizarea eficientă a
resurselor şi protecţia mediului
înconjurător, îmbunătăţirea continuă a
calităţii vieţii, promovarea spiritului
democratic în procesul integrat de colaborare şi luare a deciziilor, distribuirea corectă a costurilor
şi a beneficiilor dezvoltării, preocuparea pentru echitate şi corectitudine între generaţii. O
comunitate durabilă deţine controlul asupra procesului de dezvoltare, îşi asumă responsabilitatea şi
se mobilizează pentru acţiuni de lungă durată, dispune de un sistem informaţional eficient,
elaborează strategii pe termen lung şi asigură feedback-ul pentru corectarea erorilor în timp util.
În perioada 2007 – 2013, autorităţile din comuna Dragalina şi-au propus ca ţinte principale :
dezvoltarea infrastructurii, protecţia mediului ambiant şi diminuarea sărăciei.
Realizarea obiectivelor generale este posibilă prin aplicarea unui management eficient care se
bazează pe respectarea următoarelor principii :
*întărirea capacităţii instituţionale;
*identificarea nevoilor şi a priorităţilor comunităţii locale;
*evaluarea cerinţelor familiilor sărace;
*protecţia mediului înconjurător;
*realizarea programului şi a proiectelor,fie de către sectorul public,fie prin parteneriat public-privat;
*asigurarea transparenţei informaţiilor cu impact pe investiţii.
Pe termen mediu, se urmăreşte ca localitatea Dragalina să devină o destinaţie preferată a
agenţilor economici, interesaţi în dezvoltarea activităţilor din sectorul agroindustrial, cu un impact
deosebit asupra calificării forţei de muncă şi ridicarea standardului de viaţă pentru rezidenţi.
Pe termen lung, analizele pentru dezvoltarea durabilă pun accentul pe următoarele direcţii
strategice:
*evidenţierea elementelor de identitate ale comunei Dragalina şi punerea în valoare a resurselor
tradiţionale;
*dezvoltarea şi modernizarea elementelor infrastructurii de bază, conform standardelor europene în
vederea îmbunătăţirii reţelelor rutiere;
*îmbunătăţirea calităţii mediului ambiant în condiţiile respectării criteriilor de dezvoltare durabilă;
*creşterea competitivităţii economiei locale pe termen lung şi încurajarea dezvoltării sectoarelor
conexe;
*dezvoltarea şi utilizarea eficientă a resurselor umane, asigurarea incluziunii sociale pentru toate
98
grupurile socio-profesionale şi reducerea dispariţiilor sociale;
*asumarea rolului de centru intercomunal.
Într-o exprimare sugestivă, destinul comunităţii Dragalina este legat de responsabilitatea şi
înţelepciunea factorilor de decizie, dar şi de voinţa şi acţiunea conjugată a cetăţenilor pentru ridicarea
calităţii vieţii. În acest sens, vă prezentăm demersul autorităţilor responsabile, sintetizat în Planul de
dezvoltare locală a comunei Dragalina în perioada 2007 – 2013.

Obiective Obiective Programe Proiecte

strategice sectoriale
Accesibilitate Infrastructura de Reabilitarea drumurilor de acces şi Reabilitarea drumurilor
crescută transport a reţelei stradale comunale
dezvoltată Înfiinţare sistem local de transport Asigurare căi de circulaţie
în comun corespunzătoare pentru
Mediu social Întărire Realizare punţi pietonale în zonele toate drumurile
atractiv capacitate străbătute de ape temporare aparţinătoare
instituţională a torenţiale Realizare parcaj public
administraţiei Sistematizare de intersecţii Înfiinţare centru de
locale Repararea străzilor din localitate informare cetăţeni
Programe de pregătire a Arondarea unei zone din
funcţionarilor pentru furnizarea comună fiecărui consilier
unor servicii de calitate local
Implementare sistem informatizat
de înregistrare şi colectare a taxelor Rezolvare încălzire
Sistem şi impozitelor locale centrală la şcolile din
educaţional Dezvoltarea capacităţii de accesare comună
dezvoltat a programelor de finanţare Rezolvare încălzire
destinate spaţiului rural centrală la Căminul
Creare comitet cetăţenesc Cultural
consultativ permanent
Modernizarea sistemelor de Amenajare de noi spaţii
încălzire la clădirile publice verzi
Necesar de
Dotarea cu tehnică de calcul şi Amenajarea curţilor
spaţii verzi
internet şcolilor şi amenajarea de
asigurat
Sprijinirea cadrelor didactice care zone verzi pentru recreare
(26mp/loc)
îşi stabilesc domiciliul în comună Reabilitare Cămin Cultural
Echipamente
Achiziţionare microbuz propriu Reabilitare bibliotecă
publice conform
necesar transportului copiilor la comunală
standardelor
şcolile din comună şi la structurile Construire galerii
liceale din vecinătate comerciale
Îmbunătăţirea fondului de carte din Realizare cimitir comunal
biblioteca comunală Înfiinţare sală de sport şi
Calitate crescută Realizare parcuri şi locuri de joacă teren de sport
99
 pentru copii
a locuirii Reabilitare echipamente existente Realizare cămin de copii
Sprijinirea lucrărilor de
Realizare noi echipamente publice reparaţii şi de construire a
unei biserici noi în
Extinderea şi sistematizarea comuna Dragalina
zonelor rezidenţiale Realizare PUZ pentru
extinderea zonei
rezidenţiale vest

Obiective Obiective Programe Proiecte

strategice sectoriale
Îmbunătăţire
protecţie socială Programe educative în domeniul Amenajare teren de sport
sănătăţii şi igienei pentru elevi şi stimularea înfiinţării de
Activităţi sociale noi baze sportive
diversificate Organizare de acţiuni în sprijinul Publicarea unei scurte
pensionarilor pentru o viaţă socială monografii a comunei
activă Dragalina, tradiţii şi
Programe destinate copiilor cu obiceiuri
părinţi plecaţi la muncă în străinătate Stimularea de competiţii
sportive locale
Identificarea şi promovarea unor Dezvoltarea bazei sportive
acţiuni culturale adecvate comunei Eliminarea depozitelor şi
Managementul
Dragalina rampelor de deşeuri care
deşeurilor
Reabilitarea şi valorizarea căminelor nu respectă legislaţia de
Calitate culturale prin organizarea de mediu
crescută a activităţi culturale Realizare platformă de
Managementul
factorilor Stimularea activităţilor sportive şi de precolectare deșeuri
riscurilor
de mediu agrement intercomunale şi regionale Organizare activităţi
Infrastructura
Susţinere activităţi în domeniul educative
edilitară
agricol Amplasare de europubele
dezvoltată
Încurajare activităţi agro-turistice pe tipuri de deşeuri
Identificarea şi promovarea unor Protecţie împotriva
Extinderea
acţiuni culturale adecvate comunei riscurilor rezultate din
spaţiilor verzi
Dragalina apele pluviale
Forţă de muncă
Înfiinţare serviciu de salubrizare Măsuri de protecţie la
calificată
Protecţie împotriva riscurilor inundaţiile pluviale prin
naturale modernizarea sistemului
Investiţii pentru Extindere reţea de alimentare cu apă de canalizare
sprijinirea şi Extindere reţea de canalizare Acţiuni de promovare a
Realizare staţie de epurare IMM în agricultură
100
 Sector dezvoltarea IMM Sprijinirea dezvoltării reţelelor de Microferme pentru
economic telecomunicaţii prelucrarea produselor
dezvoltat Modernizarea iluminatului public legumicole şi animaliere
Retehnologizare, reabilitarea şi Înfiinţare centru de
Infrastructura de modernizarea reţelei de energie consultanţă în afaceri
afaceri dezvoltată electrică Dezvoltarea bazei de
Organizare la nivel comunal de colectare a produselor
cursuri în vederea pregătirii şi agricole
calificării elevilor în meserii Asistenţă acordată
specifice exploatării şi investitorilor în
industrializării resurselor locale promovarea unor proiecte
Consiliere, trainning şi promovare Înfiinţare grupuri de
Acordare facilităţi pentru dezvoltare producători şi asociaţii
IMM agricole
Sprijinire start-up IMM- înfiinţare
IMM prin participaţiune
Susţinere şi încurajare activităţi din
domeniul agricol

Proiectul pentru dezvoltare locală a comunei Dragalina, în perioada 2007 – 2013, şi-a atins o
parte dintre obiectivele ţintite, urmând ca în perioada 2014-2020 să realizeze proiectele care nu s-au
implemetat, cât şi noi proiecte.
Pentru dezvoltarea localităţii, în perioada 2014 – 2020, autorităţile s-au raportat la structura
standard a metodologiei Planului de Dezvoltare Regională 2014-2020, transmisă de către Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice.
Strategia de Dezvoltare Durabilă a României pe termen scurt, mediu şi lung se bazează pe
două obiective majore:
1. Orizont 2020 - atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori
ai dezvoltării durabile.
2. Orizont 2030 - apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre
ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
Cadrul Strategic de Dezvoltare a României 2014 – 2020 (CSDR) defineşte priorităţile în politica
naţională de investiţii, şi anume:
- sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;
- promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii şi a gestionării riscurilor;
- protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor;
- promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor
reţelelor majore;
- consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării;
- sporirea utilizării, calităţii şi accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor;
-îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol şi a celui de
pescuit şi acvacultura;
- consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă;
- promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă;
101
 - promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei;
- investiţiile în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii.
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020 deplasează accentul pe
o creştere inteligentă a economiei rurale, prin sprijinirea formelor de cooperare între instituţiile de
cercetare şi fermieri şi alţi agenţi economici, dar şi prin promovarea componentei de formare
profesională, dobândire de competenţe şi diseminare a informaţiei.
În acest scop, sunt vizate următoarele obiective strategice pe termen lung:
- stimularea competitivităţii agriculturii;
-gestionarea durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice;
-favorizarea dezvoltării teritoriale echilibrată a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea
și menținerea de locuri de muncă.
Prognoza dezvoltării durabile se bazează ANALIZA SWOT sintetizată în strategia de
dezvoltare locală pentru orizontul de timp 2014 – 2020.

ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI (Strengths) PUNCTE SLABE (Weaknesses)
*Potenţial existent pentru obţinerea de *Lipsa unui sistem de sprijin pentru
produse ecologice. implementarea noţiunilor de marketing.
*Poziția geo-strategică deosebită, prin *Slaba preocupare pentru introducerea
situarea localității în apropierea unor poli de noilor tehnologii şi pentru activitatea de
atracție urbană (Slobozia, Fetești, Călărași, cercetare-dezvoltare.
București);. *Ponderea redusă a sectoarelor industriale cu
*Suportul administraţiei locale oferit noilor tehnologii noi în domeniu de vârf.
investitori. * Inexistența la nivel național a unui sistem
*Comerţ cu amănuntul de mărfuri alimentare stimulativ pentru înființarea IMM – urilor în
şi nealimentare, cât şi cu diverse produse ramurile economiei deficitare.
agricole și zootehnice, articole de uz casnic *Resurse financiare la nivel local,
şi gospodăresc etc. insuficiente pentru susţinerea /promovarea
*Existenţa în comună unui sector economic unor investiţii.
bazat pe agricultură, creșterea animalelor și *Folosirea unor tehnologii vechi, cu
servicii către populație. productivitate şi eficienţă economică
scazută.
*Absenţa implementării sistemului de
calitate în cadrul proceselor de producţie şi a
produselor.
OPORTUNITĂŢI (Opportunities) AMENINŢĂRI (Treats)
*Modernizarea şi diversificarea pieţelor *Instabilitatea legislativă în continuă
agroalimentare în localitate. schimbare;
*Susţinerea iniţiativelor asociative pentru *Lipsa de receptivitate şi flexibilitate a
creșterea eficienţei economice a populaţiei locale la cerinţele pieţei care
exploataţiilor agricole, creșterea puterii de determină decalaje economice mari, greu de
negociere pe pieţele de desfacere şi a recuperat.
capacităţii de valorificare superioară a *Oferte de creditare greu accesibile (garanţii
producţiei. mari).
*Stimularea înființării unor centre de prestări *Rata ridicată a dobânzii la credite.
servicii pentru agricultură (mecanizare, *Reducerea ponderii populaţiei active şi
reparaţii utilaje, furnizare seminţe, îmbătrânirea acesteia.
îngrăşăminte, insectofungicide etc.), prin *Scăderea continuă a producţiei prin
102
acordarea de facilități. scăderea productivităţii muncii.
*Inventarierea terenurilor neutilizate, care *Creşterea ponderii muncii la negru, cu
vor fi puse la dispoziția întreprinzătorilor efecte negative asupra pieţei muncii,
locali, în vederea dezvoltării propriilor economiei locale şi asistenţei sociale în
afaceri, în agricultură și zootehnie, în baza perspectivă.
unui acord avantajos pentru ambele părți. *Reducerea ponderii populației active.
*Identificarea oportunităților de parteneriat *Migrarea populației către alte zone mai
public-privat în vederea demarării de dezvoltate sau către alte țări.
activităţi în domeniul industrial. 
*Informarea cetățenilor asupra programelor
de finanțare nerambursabilă.
*Elaborarea unui program de atragere a
investiţiilor.
*Promovarea IMM-urilor din localitate şi a
produselor/serviciilor acestora prin
susținerea participării comune la târguri şi
expoziții, elaborarea de materiale de
prezentare a localitătii cu secțiune de
economie inclusă, promovarea prin
încheierea de înfrăţiri şi schimburi de
experienţă cu localitate din străinătate.
*Asigurarea de facilități pentru înfiinţarea
unui birou de informare şi consultanţă în
domeniul economic şi juridic.
*Sprijinirea dezvoltării I.M.M.-urilor din
domeniul industrial şi al serviciilor
(creșterea numărului IMM-urilor) prin
acordarea de facilități la plata taxelor și
impozitelor asupra terenurilor și clădirilor.
*Identificarea spaţiilor disponibile şi a
terenurilor aparţinând Primăriei, care pot fi
concesionate eventualilor investitori.
*Construirea infrastructurii publice necesare
desfășurării activităţilor economice (utilităţi,
construire spaţii de desfacere a produselor,
spaţii pentru funcţionarea firmelor gen
incubator de afaceri).
*Organizarea de evenimente, în parteneriat
cu AJOFM pentru promovarea culturii
antreprenoriale în rândul tinerilor.
*Promovarea programelor derulate de
guvern pentru stimularea înfiinţării
microintreprinderilor.
*Dezvoltarea de parteneriate între
autorităţile publice locale, societatea civilă şi
comunitatea de afaceri pentru dezvoltarea
zonelor de agrement.

103
 În plan instituţional, dezvoltarea durabilă a comunei Dragalina depinde de responsabilitatea şi
înţelepciunea actorilor principali implicati, mai precis:
- Administraţia publică locală –Primarul, Consiliul Local, Primăria;
- Agenţii economici;
- Investitorii;
- Societatea civilă.
Pentru realizarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă, autorităţile locale utilizează ca instrument
de lucru -pe termen mediu şi scurt - Planul Local de Acţiune (PLA), care conţine:
- responsabilitatea asumării sarcinilor;
- calendarul desfăşurării acţiunilor;
- resursele alocate;
- metodele de monitorizare şi evaluare.
La nivel temporal, PLA se derulează în trei etape succesive: planificarea activităţilor,
implementarea activităţilor şi evaluarea activităţilor.
Performanţa implementării strategiei va fi evaluată pe baza unor rapoarte strategice, elaborate de
Unitatea Administrativ Teritorială Dragalina în 2016, 2019 şi 2022, care vor fi prezentate în cadrul
şedinţelor şi transmise autorităţilor de la nivel regional.
Bugetul general al UAT Dragalina este instrumentul care stabileşte şi autorizează suma totală
a veniturilor şi cheltuielilor considerate necesare pentru fiecare exerciţiu financiar.
Bugetul este întocmit şi executat anual, pe baza principiilor următoare: unitate, exactitate
bugetară, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună gestiune financiară şi
transparenţă.
Bugetul local (mii lei) în perioada 2014 -2020

Buget 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

preconizat
mii lei 9.104 9.126 9.321 9.703 10.051 - -

În Strategia de Dezvoltare Durabilă a comunei Dragalina se menţionează:

Sprijinirea proiectelor de dezvoltare în perioada 2014-2020 din domeniul agriculturii, zootehniei,
infrastructurii, transportului, mediului economic, turistic, educaţiei, culturii, sănătătii, asistenţei
sociale, administraţiei publice, va duce la creşterea economică a comunei Dragalina şi la creşterea
nivelului de trai a locuitorilor zonei.
Pentru a-şi atinge obiectivele propuse, se urmăreşte atragerea fondurilor comunitare şi
private într-un procent cât mai mare şi micşorarea fondurilor provenite de la bugetul de stat.
Cofinanţarea proiectelor, cât şi realizarea proiectelor tehnice, a studiilor de fezabilitate, întocmirea
documentaţiei trebuie susţinute din fondurile rezultate de la bugetul local.
În concluzie, factorii de decizie ai comunei Dragalina doresc ca acest important habitat rural
din inima Bărăganului să prospere în toate domeniile sale: economie, mediu, turism, educaţie,
cultură, resurse umane, piaţa muncii, sănătate şi asistenţă socială, administraţie publică locală.

104
XVI. Primăria Dragalina

105
 Primul primar al Comunei Dragalina, între anii 1930 - 1934, a
fost Gheorghe P. Lazăr (n.1899 - d.1984), ales de cetăţeni şi propus
de Partidul Naţional Ţărănesc.
Este interesant interviul despre istoricul comunei, pe care acesta l-a
dat în 1972 reporterului Aurel David.
În 1924, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a întocmit un plan de
sistematizare. Se hotărâse ca o parte din fosta moşie a boierului
Gologan să fie expropriată şi împărţită coloniştilor, acelor oameni din
toate judeţele ţării care voiau să se stabilească aici.
Lucram pe vremea aceea la C.F.R. Iniţial, se stabilise ca viitoarea localitate să se înjghebeze pe
dreapta căii ferate, în spatele gării. Luni în şir s-au luptat oamenii cu trimişii boierului pentru a se
ajunge la o înţelegere. După manevre meschine a învins boierul, în sensul că viitoarea aşezare urma
să fie amplasată pe partea stângă a căii ferate, departe de gară.
Ziua se parcelau locurile de casă, iar noaptea se smulgeau ţăruşii. Mai greu a fost până s-
a găsit unul, Pavel Rotaru, care şi-a săpat în pământ primul bordei. Au urmat alţii şi alţii. Colea
Tolea a fost primul ţăran care şi-a ridicat o casă în adevăratul înţeles al cuvântului.
Colonizarea propriu-zisă a durat trei ani, între 1927-1930. Aproape că nu-i judeţ din ţară
care să nu aibă un reprezentant în Dragalina.
- Ce ne puteţi spune despre denumirea localităţii?
-Iniţial, a fost botezată Ciulniţa. Venind averescanii la putere i s-a dat numele şefului
partidului. Abia în ianuarie 1930, când s-a constituit primăria, localitatea a căpătat denumirea pe
care o are astăzi, după numele generalului erou Dragalina.

106
 - Vă amintiţi alte evenimente deosebite?
- Prin 1930, erau patru sau cinci cârciumi. În schimb, şcoala nu exista. Sulfinica Ionescu a
reuşit cu chiu, cu vai, să obţină o sală pentru nevoile învăţământului într-o clădire a C.F.R.-ului,
fiind, de fapt, prima învăţătoare de aici.
Abia în 1935, cu sprijinul câtorva cetăţeni entuziaşti a putut fi dat în folosinţă primul local de
şcoală cu două săli de clasă.
- Au existat, în anii la care vă referiţi, embrioni ai industriei?
- Glumiţi! V-am mai spus şi repet: cârciumi şi o moară a boierului. Ţăranii primiseră
pământ, dar n-aveau inventar agricol, animale de muncă. Aşa că tot la boier le era „salvarea”…

Într-o exprimare sugestivă, primarul reprezintă vectorul

comunităţii locale pe traiectoria evolutivă a derulării vieţii.
Primarul Stanciu Marian Gabriel, ales de cetăţeni în 2012, are
o viziune modernă asupra dezvoltării comunei Dragalina, pentru

a înscrie această comunitate rurală cu obiceiuri şi tradiţii

specifice pe calea prosperităţii la standarde europene.
Printre proiectele importante ale conducerii Primăriei Dragalina,
se pot menţiona:
1.Construirea unui nou sediu administrativ (primărie) pe vechiul amplasament în Dragalina.
2. Reabilitarea reţelei de apă potabilă în Dragalina şi redimensionarea uzinei de apă la parametrii
tehnici care să asigure debitul necesar consumului şi furnizarea apei 24/24 ore. Grup de pompare
nou, conductă reabilitată în totalitate, un nou puţ forat, denisiparea tuturor puţurilor. În acest
moment, sunt contorizate 600 de gospodării.
3. Realizarea unor reţele de apă potabilă în satele Drajna şi Constantin Brâncoveanu.
4. Înfiinţarea la nivelul primariei a serviciilor publice de salubritate şi apă-canal, astfel se vor crea
circa 15 locuri de muncă.
5. Dotarea fiecărei gospodării cu europubele, astfel încât colectarea gunoiului menajer să se
desfăşoare în condiţii optime.
6. Executarea unor reţele de canalizare în satele Dragalina, Drajna şi Constantin Brâncoveanu.
7. Construirea unui cămin cultural la Dragalina şi reabilitarea căminului cultural din Constantin
Brâncoveanu.
8.Preluarea celor două blocuri neterminate, găsirea investitorilor pentru reabilitare, crearea de spaţii
publice la parter. Aceste locuinţe vor fi destinate tinerilor casătoriţi şi specialiştilor.
Înfiinţarea de noi instituţii :
a) cabinet stomatologic;
b) poştă;
c) centru presă;
d) farmacie;
e) bancă.
9. În cadrul bisericii, vor fi luate măsuri de administrare a cimitirelor din comună, prin personal
angajat, realizându-se astfel, îngrijirea, împrejmuirea, curăţirea şi paza permanentă.
10. Asigurarea liniştii publice şi a siguranţei cetăţenilor pe timpul nopţii: montarea de camere video,
înfiinţarea poliției locale.
11. Acordarea de loturi pentru construirea de locuinţe pentru tineri pentru a-i determina să se

107
stabilească în localitatea noastră.
12. Identificarea terenurilor ce aparţin domeniului privat, punerea acestora la dispoziţia
investitorilor, crearea de investiţii şi de noi locuri de muncă.- realizat în Constantin Brâncoveanu,
fosta zonă CAP.
13. Amenajarea unei pieţe agroalimentare acoperite pentru desfacerea produselor în condiţii igienice
corespunzătoare, conform cerinţelor legale în vigoare.
14. Amenajarea unor platforme de gunoi betonate şi colectarea în mod selectiv şi ecologic a
gunoiului în Dragalina, Drajna Nouă şi Constantin Brancoveanu.
15. Alimentarea cu gaze naturale a satelor Dragalina şi Drajna Nouă.
16. Trotuare, pietruire şi întreținerea permanentă a străzilor în toate cele trei sate.
17. Înfiinţarea unor puncte sanitare în satele Drajna Nouă, Constantin Brancoveanu şi birouri pentru
administraţia publică locală.
18. Iluminat public în Dragalina, Drajna şi Constantin Brâncoveanu.
19. Extinderea grădiniţei cu două săli de clasă, grupuri sanitare şi staţie de epurare.
20. Alimentarea cu apă, realizarea unor staţii de epurare şi continuarea reabilitării unităţilor şcolare.
21. Miniteren de fotbal la Drajna, cu gazon sintetic şi instalaţie nocturnă de iluminat.
22. Realizarea a 22 de vestiare pentru stadionul Dragalina.
23. Reabilitare sală de sport, teren de sport şi parc verde, Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” şi
hidroizolaţie clădire liceu.
24. Reabilitare monumente istorice în Dragalina şi în Constantin Brâncoveanu.
25. Alei pietonale şi carosabile în şcolile din Dragalina.
La nivelul anului 2016, majoritatea proiectelor asumate de autorităţile locale au fost
finalizate, restul fiind în derulare sau cu realizare în perspectivă.
În concluzie, destinul comunei Dragalina se află la o răscruce a istoriei, responsabilitatea
pentru şansele de succes în viitor revine opţiunii cetăţenilor, dar şi managementului responsabil al
autorităţilor locale.

108
109
110
111
 Domnul Stanciu Marian - Gabriel, primar al comunei Dragalina, precum și domnul senator
Tomoiaogă Liviu – Ștefan au adresat forurilor de decizie din România următoarea petiție:
Domnului Prim Ministru al României , domnului Ministru al transporturilor, domnului
Director General al CNADR,
Stimați domni, având în vedere traficul rutier și feroviar deosebit de intens ce se desfășoara
în zona intersecției DN 21 cu DN 3A, localitatea Drajna-Nouă, comuna Dragalina, județul Calarași,
trafic ce zilnic duce la formarea de blocaje rutiere și implicit la pierderi importante pentru
participanții la traficul rutier, vă rugăm să analizați această situație și să luați măsurile necesare
pentru fluidizarea acestuia.
În acest sens vă aducem la cunoștință ca la o singură închidere a barierei de la trecerea de
nivel cu calea ferata București – Constanța se formează coloane de mașini ce de multe ori
ating și chiar depășesc lungimea de 5-6 km, atât pe sensul Calarași - Slobozia, cât și pe
sensul Slobozia - Calarasi.
Consideram ca cea mai buna solutie de reglementare ar consta in construirea unui pasaj
rutier aerian peste magistrala C.F. Bucuresti - Constanta.
Cu speranta ca solicitarea noastra nu va ramane fara raspuns , va multumim anticipat .
Din păcate, până în prezent, această solicitare pertinentă nu a fost transpusă în practică, deși
este deosebit de necesară pentru optimizarea traficului din comuna Dragalina.
În anul 2018 au început lucrările pentru realizarea rețelelor de apă și canalizare din satul
Drajna, investiție care va ridica standardul de viață al cetățenilor din această comunitate rurală.

112
113
 Autoritățile locale doresc ca la finalul anului 2018 să fie dat în folosință Centrul Cultural
Dragalina, așa cum afirmă primarul Stanciu Gabriel: “Ne apropiem de final.Revelionul sperăm să-l
facem aici.”

114
 Clădirea modernă a Centrului cultural Dragalina a fost finalizată în primăvara anului 2019,
fiind situată în centrul comuei, lângă Primărie.

115
În data de 31.05.2019 a avut loc festivitatea inaugurării Centrului Cultural Dragalina.

116
 În evoluția unei comunități locale, pe lângă rezultatele pozitive în ridicarea calității vieții, pot
să apară situații neprevăzute, care pun la încercare modul de rezolvare al evenimentelor de către
factori de decizie pentru ieșirea din impas.
O situație tragică a avut loc la la ferma de porci din Dragalina, exploatație modernă care
aparține SC Nutricom SA, cu o capacitate de 25.000 de capete, având o linie de reproducţie PIC cu
un laborator propriu, care este dotat cu cele mai noi tehnologii de recoltare şi însămânţare artificială.
Acest complex a asigurat lunar 3.000 de porci pentru abatorizare, până în septembrie 2018
când a apărut un focar de pestă porcină africană, eveniment care a declanșat panică în rândul
populației și a pus în alertă autoritățile locale.
Un oficial din primăria Dragalina a declarat la România TV: “Noi suntem comună
inundabilă. Se poate contamina nu numai cu virusul ăsta, ci şi cu alte boli. Noi vrem să fie incineraţi
aceşti porci, pentru că este o cantitatea prea mare de animale care vor fi îngropate”.
Comitetul judeţean de urgenţă a aprobat îngroparea porcilor, respectându-se prevederile
legislației în vigoare: “Am respectat distanţa între pânza freatică, e la 5 metri şi 20, groapa s-a săpat
până la 3 metri.” (Viorel Bucur, Direcţia Sanitară Veterinară Călăraşi)
Desigur, timpul reprezintă criteriul suprem de validare a corectitudinii deciziilor luate de
către autorități pentru destinul comunei Dragalina.
Deocamdată, există speranța ca virusul pestei porcine africane să fie eradicat, iar activitatea
de creștere a porcilor să intre în normalitate în această zonă bazată pe agricultură.
Din cauza nivelului ridicat al pânzei freatice, comuna Dragalina este supusă riscului la
inundații în urma unor precipitații abundente și a fenomenului de topire accentuată a zăpezii.
Sunt afectate cu precădere următoarele străzi: Eroilor, Prunilor, Plopilor, Sălciilor, Garoafei,
Tâmplarului, Lăcrămioarei, Curcubeului etc.
În martie 2018, militari de la ISU au fost mobilizați pentru evacuarea apei din 19 gospodării
ale populației.

117
 În bălțile rămase după inundații au poposit zeci de berze, timp de aproape o săptămână.

O situație mult mai dramatică a fost în februarie 2015, când pompierii militari din cadrul
Secției Dragalina au fost solicitați să acționeze cu autospeciale și motopompe pentru evacuarea
apei din aproximativ 150 de gospodării cetățenești.
În sprijinul locuitorilor din Dragalina au venit și trei echipaje cu pompieri militari din
subunitățile Călărași, Borcea și Lehliu.

Într-o formulare sugestivă, viața unei comunități locale se derulează într-o schemă dialectică,
mai precis, la bine și la greu, între adevăr și minciună, cauzalitate și întâmplare.

118
 Gestionarea dezastrelor naturale, în particular, a inundațiilor, reprezintă o mare
responsabilitate a factorilor decizie pentru asigurarea protecției habitatatelor umane.

119
 În data de 30 aprilie 2019, spre seară, a avut loc în comuna Dragalina o furtună violentă(cu
formarea unei tornade, rafale puternice de vânt, ploaie, grindină și descărcări electrice), care a
afectat unele gospodării ale populației, a distrus acoperișurile unor case și a smuls copaci din pământ.

Furtuna a răsturnat un autocar cu 40 de oameni la bord, opt călători fiind răniţi. ISU Călăraşi
a activat Planul roşu de intervenţie, la faţa locului fiind mobilizate mai multe echipaje de intervenţie.
După disiparea tornadei și oprirea ploii, au apărut pe cer două curcubee impresionante.

120
 În anul electoral 2020 au fost asfaltate Strada Poștei din satul Dragalina și Strada Școlii din
satul Constantin Brâncoveanu.

121
 De casemenea, în satul Dragalina a fost construită o nouă grădiniță cu program normal, iar în
satul Constantin Brâncoveanu au început lucrările pentru realizarea unei noi biserici.

Optimizarea structurală şi funcţională a Primăriei Dragalina se bazează pe analiza swot

sintetizată în strategia de dezvoltare locală pentru orizontul de timp 2014 – 2020.
122
 ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI (Strengths) PUNCTE SLABE (Weaknesses)
*Actualizarea periodică a organigramei *Rezistenţa la schimbare manifestată de
primăriei; o parte din personalul instituţiei;
*Implicarea efectivă a conducerii la nivel de * Resurse financiare insuficiente
vârf în procesul de conştientizare şi aplicare destinate modernizării şi dezvoltării
a acţiunilor legate de reformă în activităţilor instituţiei;
administraţie; * Dificultăţi de comunicare internă între
* Existenţa procedurilor ce reglementează diferitele compartimente funcţionale şi
fluxul de documente în instituţie; între structuri ale administraţiei publice
* Existenţa unor proceduri care să descrie locale;
modul de realizare a activităţilor şi * Existenţa încă a unui sentiment de
subactivităţilor ce vizează organizarea frustrare a funcţionarilor (angajaţi
muncii în instituţie; contractuali şi funcţionari publici)
* Existenţa în cadrul Primăriei Dragalina a motivat de sistemul de salarizare,
următoarelor departamente: Administraţie promovare, precum şi de menţinerea
Publică, Informatică, Urbanism, Starea unei imagini publice negative a
Civilă, Administrarea resurselor umane, funcţionarului din administraţia publică;
Audit financiar, Protecţia civilă, Situaţii de * Încărcarea cu sarcini suplimentare,
urgenţă şi pompieri, Relația cu rromii, peste cele prevăzute în fişa postului,
Personal administrativ servicii, Amenzi datorită insuficienţei personalului din
persoane, Contabilitate şi finanţe, Asistenţă instituție;
Socială, etc; * Dificultăţi legate de aplicarea curentă
* Aplicarea metodologiei de evaluare a a noilor acte normative datorită
performanţelor personalului angajat în multitudinii şi complexităţtii acestora;
administraţia publică; * Resurse financiare insuficiente pentru
* Transparenţa în recrutarea şi în informatizarea administraţiei publice
promovarea personalului; locale.
* Existenţa unui cadru legal coerent şi stabil
privind liberul acces la informaţia de interes
public şi transparenţa actului administrativ.

OPORTUNITĂŢI (Opportunities) AMENINŢĂRI (Treats)

*Crearea unei identităţi vizuale a Primăriei
prin standardizarea elementelor de identitate
vizuală – formulare tip, materiale
informative, adrese, răspunsuri;
* Extinderea procedurilor de informare
publică – utilizarea de noi metode pentru
informarea populaţiei asupra activităţii
administraţiei publice (ex: înfiinţarea de
puncte de informare de tip infochioșc,
amplasarea de panouri exterioare cu afisaj
electronic, amplasarea de panouri
informative în stațiile de autobuz;
* Creşterea eficienţei în administrația locală
prin facilitarea, urmărirea şi documentarea
*Tendinţa mass-mediei de a reflecta cu
precădere – şi, de regulă, fără a verifica –
aspectele negative ale anumitor activităţi din
administraţie, de cele mai multe ori
informaţiile fiind greşit interpretate sau
neînţelese;
* Fluctuaţia funcţionarilor publici – datorită
salariilor mici, personalul bine pregătit este
tentat să caute locuri de muncă în sectorul
privat; pe de altă parte, imposibilitatea
angajării imediate a altor funcţionari publici
influențează în mod negativ continuitatea
activităţilor;
* Dificultatea realizării unei strategii şi a
123
proceselor de lucru utilizând programe unor planuri de acţiune care să reziste
informatice de management al schimbărilor politice – clasa politică actuală
documentelor; nu are încă suficientă maturitate încât să
* Creşterea nivelului de pregătire aprecieze şi să implementeze programele
profesională a salariaţilor din administraţia iniţiate de conducerile instituţiilor din
locală prin realizarea unui program anual de mandatele anteriore;
pregătire profesională şi participarea la * Schimbări legislative prea frecvente pentru
cursuri de formare profesională continuă; a fi asimilate eficient.
* Constituirea în cadrul primariei a unei 
Unităţi de Implementare a Proiectelor şi
instruirea membrilor săi pentru atragerea şi
implementarea de proiecte finanţate din
fonduri de la Uniunea Europeană;
* Realizarea de parteneriate şi activităţi de
înfrăţire cu localităţi din ţară şi din
străinătate în vederea promovării de proiecte.

Informaţii sintetice despre Dragalina

124
XVII. Tradiţionalism şi modernism în arhitectura localităţii Dragalina
O problemă cu care se confruntă comuna Dragalina este lipsa unui plan arhitectonic general
care să reglementeze principiile de bază şi materialele utilizate în tehnica construcţiilor. Trebuie să
se construiască responsabil, păstrând părţile bune ale trecutului, astfel încât orice clădire nouă să se
integreze armonios în specificul zonei, amestecul de tradiţionalism şi modernism înscriindu-se în
graniţele utilului, frumosului şi simplităţii.
Orice clădire modernă din cărămidă, beton, oţel, sticlă şi lemn, dincolo de a fi utilitară şi
avangardistă, trebuie să fie frumoasă şi să aducă plus valoare zonei în care se înalţă, luând în
considerare evoluţia viitoare a localităţii. Pentru a căpăta statutul de veritabile bijuterii arhitectonice,
125
forma de bază, înălţimea şi gama cromatică a clădirilor noi trebuie raportate la construcţiile
existente, întreg ansamblul fiind conceput pe principiul dialectic al unităţii în diversitate.

126
XVIII. Sărbătorile de iarnă la români
Iarna, chiar dacă reprezintă anotimpul rece, trebuie iubită pentru albul imaculat al zăpezii dar,
mai ales, pentru încărcătura de tradiţii şi obiceiuri, zestre milenară care asigură unicitatea culturii
unui popor.
Sărbătorile de iarnă la români încep pe 30 noiembrie cu praznicul Sfântului Andrei şi se
continuă până în ianuarie după Bobotează şi Sfântul Ion (Ioan).
În limbajul popular, luna decembrie se numeşte Undrea, după numele Sfântului Andrei,
patronul României, sărbătorit pe 30 noiembrie. A doua zi - pe 1 Decembrie - românii îşi pun straie de
sărbătoare, în semn de respect istoric pentru Ziua Naţională.
Generaţia actuală se bucură de obiceiuri şi tradiţii milenare, transmise din tată în fiu, cu
puncte de plecare în ritualuri ancestrale, menite să asigure protecţie vieţii atunci când planuri
malefice ale existenţei interferează cu cele benefice.
Este greu de spus când a apărut concepţia că, în noaptea lui „Andreiu, cap de iarnă”, fiinţa
umană trece prin momente deosebite, deoarece „umblă strigoii să fure mana vacilor, minţile
oamenilor şi rodul livezilor”. Pentru a se apăra, gospodarii ung uşile şi ferestrele cu usturoi pisat,
crezând că puterile sale miraculoase alungă duhurile rele.
Sfântul Andrei are un rol esențial în istoria religiei, fiind fratele lui Sfântul Petru, ucenic al
Sfântului Ioan Botezătorul și apoi al lui Iisus Hristos.
Apostolul Andrei s-a născut într-o familie de pescari din Betsaida, localitate din nordul Țării
Sfinte, situată pe țărmul Lacului Genezaret .
La Sinodul Apostolic de la Ierusalim - care a avut loc în jurul anilor 49-50 d. Hr. - apostolii
au stabilit unde va merge fiecare să predice credinţa în Dumnezeu. Apostolului Andrei i-a revenit
Scythia de la Dunăre şi Marea Neagră.
Îniţial, Apostolul Andrei l-a însoțit pe fratele său, Apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a
trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Drobogea, unde s-a oprit un
127
timp, fiind primul propăvăduitor al Evangheliei la geto-daci. Peștera din Dobrogea, în care se crede
că a locuit Sfântul Andrei, se află la circa 4 km de localitatea Ion Corvin din județul Constanța.
După părăsirea Dobrogei, Sfântul Andrei şi-a continuat misiunea creştină până în sudul
Rusiei de azi, a revenit în Grecia, ajungând în oraşul Patras din Peloponezul grecesc, unde a murit ca
martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. Moaștele sale se află la Catedrala din Patras.
În anul 1995, Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României" de către Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare
bisericească națională.
Sfântul Andrei este patron, nu numai al României, ci și al Rusiei, Greciei, Scoţiei (steagul
scoțian include crucea Sfântului Andrei), Siciliei etc.
Deşi era iudeu, numele Sfântului Andrei provine din grecescul “Andreas”, care înseamnă
“viteaz”, “bărbătesc”.

La aproape o săptămână de la Sărbătoarea Sfântului Andrei urmează Moş Nicolae, care niciodată nu
uită să pună la copii în ghetuţe dulciuri sau o vărguţă, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, pentru a-i
răsplăti pe cei cuminţi şi a-i avertiza pe cei obraznici. De fapt, Moş Nicolae întruchipează în mentalul
colectiv bunătatea Sfântului Nicolae, care, după Noul Testament, a fost impresionat de rugăminţile
unor fetiţe sărace și le-a dăruit trei punguţe cu galbeni pentru a scăpa de necazuri.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în anul 270 d. Hr. într-o familie bogată din Patara,

localitate care aparține provinciei Lichia din partea asiatică a

Turciei de azi.
A studiat la cele mai bune școli din acel timp , remarcându-se prin

inteligență, blândețe, discernământ și noblețe sufletească.

A devenit preot la mânăstirea din Patara, unde a dus o viață
duhovnicească intensă.
A murit în anul 343 în cetatea Mira din Lichia. Moaștele sale
se află la Catedrala din Bari, în Italia, fiind păstrate într-o criptă
din care izvorăște un lichid incolor, numit “Santa Mana”, pe care
episcopul eparhiei îl amestecă cu apă și-l împarte credincioșilor.
Sfântul Nicolae mai este cunoscut și ca “Făcătorul de minuni”,
fiind considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al
fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept.
Din punct de vedere etimologic, numele Nicolae provine din corespondentul grecesc
Nicolaos, care este format din două cuvinte: nike (victorie) și laos (popor), putându-se interpreta
prin „obșteasca biruință“.

128
 Sfânta Muceniță Filofteia (în greacă “iubitoare de Dumnezeu”) este considerată ocrotitoarea
Țării Românești, precum și protectoarea copiilor, a băieților și a fetelor care vor să se căsătorească,
fiind sărbătorită în fiecare an de credincioși pe 7 decembrie.
S-a născut într-o familie de țărani, care au trăit la începutul secolului al XIII-lea în apropiere
de orașul Târnovo (Bulgaria). După ce mama sfintei a murit, tatăl său s-a recăsătorit cu o femeie rea,
care a chinuit-o pe micuța Filofteia, fiind certată și bătută chiar și atunci când săvârșea fapte bune.
La vârsta de 12 ani a fost trimisă să ducă mâncare tatălui său, care se ocupa cu munca la
câmp, însă, din milă pentru săraci, a dăruit-o acestora pe drum. Furios, tatăl său și-a ieșit din minți,
a uitat de dragostea părintească și a aruncat spre copila cu un topor, provocându-i o rană gravă la
picior, care i-a adus moartea.
Înspăimântat că și-a ucis fiica și văzând că trupul acesteia a căpătat o strălucire cerească,
nesăbuitul tată a mers la arhiepiscop și la conducătorii cetății, cărora le-a spus tot ce s-a întâmplat.
Când au venit să mute în cetate trupul strălucitor al copilei, au constatat cu uimire că este foarte greu
și nu pot să-l ridice nici măcar atunci când au început să se roage cu stăruință lui Dumnezeu.
Trupul Sfintei Filofteia a devenit mai ușor numai după ce a fost pomenit numele Bisericii
Domnești din Târgul Argeșului, fapt pentru care cei prezenți au trimis au trimis o scrisoare
domnitorului Radu Vodă, cel care care a construit sfânta biserică. Acesta a plecat cu mult alai și a
adus moaștele Sfintei Filofteia la Biserica Domnească, unde au stat până la zidirea de către Neagoe
Basarab a Mănăstirii Curtea de Argeș, noul lăcaș sfânt în care au fost mutate.
Documentele istorice arată însă că sfintele moaște au rămas inițial la Târnovo, fiind aduse în
Țara Românească după anul 1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci,
fiind dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386 - 1418), care le-a pus în biserica domnească
Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeș, ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul și Nicolae
Alexandru (fiul său). În acest lăcaș sfânt au rămas până în anul 1893, când au fost mutate în biserica
Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari. În timpul Primului Război
Mondial au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din București, apoi au revenit la Curtea de
Argeș și au fost depuse în marea biserică ctitorită de Neagoe Vodă Basarab.
În fiecare an, la 7 decembrie, moaștele Sfintei Filofteia sunt scoase afară din Paraclisul
Mănăstirii Curtea de Argeș, fiind puse într-un pavilion special amenajat în fața bisericii mănăstirii,
pentru a da credincioșilor, care se adună în număr mare la prăznuirea ei, posibilitatea să li se poată
închina.

129
 În fiecare an, pe 20 decembrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Mucenic Ignatie
Teoforul. Numele de „Teoforul” înseamnă „cel care a fost purtat de Dumnezeu“ și face referire la
faptul că Ignatie este copilul pe care Iisus l-a luat în braţe şi l-a dat ca pildă de smerenie ucenicilor
Săi, zicând: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”
(Matei 18, 2-4).
Se presupune că Sfântul Ignatie a fost al treilea episcop al Antiohiei, fiind hirotonit chiar de
Apostolul Petru. A murit la Roma, în jurul anului 110, la porunca împăratului Traian, fiind
întemnițat și aruncat în arena leilor, pentru că nu a vrut să renunțe la credința creștină. Oasele
Sfântului Ignatie au fost luate de creștini și duse în Antiohia, o parte din moaște au ajuns și în țara
noastră, fiind depuse la Schitul Darvari din Capitală, în Catedrala episcopală din Galaţi, dar şi la
Mănăstirea Tismana.

De-a lungul timpului, peste sărbătoarea creștină s-au suprapus diverse tradiții și obiceiuri
transmise din tată în fiu, având puncte de referință în ritualuri ancestrale.
Despre obiceiurile și tradițiile din comuna Dragalina, doamna prof. Moraru Lucia afirmă:
Ignatul (Ignatul Porcilor – 20 decembrie), sărbătoare rurală, când se taie porcul de Crăciun după un
ritual bine ştiut. În zorii acestei zile, cei ai casei, ajutaţi de rude, vecini, sacrifică porcul după care
urmează ,,pomana porcului”, dar şi ritualul perpetuării animalului de sacrificiu. ,,Victima” este
pregătită cu gesturi şi formule rituale: animalul este stropit cu apă sfinţită, este aşezat cu capul spre
răsărit, pe frunte este trasată o cruce pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule
rituale: ,,Doamne ajută!” ,,Să-l mâncaţi cu sănătate!”
După Moş Nicolae copiii așteaptă pe Moş Crăciun, un bătrân simpatic, rotofei, cu barbă albă,
îmbrăcat într-o haină roşie şi care duce în spate un sac mare cu cadouri.
Referitor la acest personaj simbolic a apărut o tulburătoare legendă, care spune că Maica
Domnului, cuprinsă de durerile facerii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, însă acesta, pretinzând că este
sărac, a refuzat-o şi a trimis-o la Moş Crăciun, fratele său mai mic şi mai bogat.
Maica Domnului găseşte la casa lui Moş Crăciun doar pe soţia acestuia, Crăciuneasa, care,
deşi ar fi dorit din tot sufletul, nu o primeşte în casă, de teama soţului necredincios, însă o
130
adăposteşte în grajdul vitelor şi o ajută să-l nască pe Pruncul Iisus. Când a aflat ce s-a întâmplat,
Crăciun şi-a pedepsit crunt soţia prin tăierea mâinilor, însă a fost salvată printr-o minune de Maica
Domnului, fapt care l-a determinat pe necredincios să-i ceară iertare lui Dumnezeu, devenind astfel
primul creştin.
Se spune că, a doua zi, a împărţit întreaga avere copiilor săraci şi dărnicia sa a fost preluată în
mentalul popular sub forma unei alegorii în care se consideră că, în fiecare an, în ajunul naşterii
Domnului, vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi pune sub brad cadourile mult dorite. Pentru
fapta sa bună, Crăciuneasa a devenit patroana moaşelor, acele femei pricepute de la ţară care ajutau
la naşterea copiilor.
Tuturor copiilor din lume le place să creadă că Moş Crăciun trăieşte în Laponia unde face,
împreună cu spiriduşii, minunatele jucării, pentru a le oferi apoi cu dragoste celor mici, ca răspuns
la scrisorile pe care le primeşte din toată lumea.
Atât de îndrăgitul Moş Crăciun, care ne oferă daruri în noaptea de 24 spre
25 decembrie şi ne poartă pe tărâmul minunat al jocului şi iubirii, are câte un
nume în limbile diverse existente pe Terra – Père Noel (Franţa), Babbo
Natale (Italia), Sinterklaas (Olanda), Jultomote (Suedia), Jizo (Japonia),
Joulupukki (Finlanda).
La români, perioada care include Crăciunul şi Anul Nou este deosebit de
bogată în tradiţii şi obiceiuri româneşti, exprimate în colinde, creaţii populare
valoroase cântate de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi care preamăresc Naşterea Domnului,
dezvăluie legături profunde între om şi natură, precum şi speranţa de mai bine.
În Ajunul Crăciunului, creştinii în vârstă meditau la cele sfinte şi ţineau ultima zi din post
pentru purificarea trupului şi iertarea păcatelor, spre deosebire de copiii plini de viaţă, care umblau
cu colindul din casă în casă, căpătând colindeţe, covrigi, mere, nuci sau alte alimente, dăruite de
credincioşi pentru sufletul morţilor dar şi pentru sănătatea celor vii. În perioada interbelică, era o
mare bucurie pentru copii să participe la mersul cu „Steaua”, „Capra”, „Ursul” sau chiar cu
„Pluguşorul” pe la casele gospodarilor, pentru a le vesti Naşterea Domnului sau a le ura un an mai
bun şi mai bogat decât cel precedent.
Etnologii susţin că, lungul ciclu al sărbătorilor de iarnă, pe lângă semnificaţia creştină are
rădăcini adânci în vechi credinţe populare peste care s-au suprapus apoi elemente de cult roman.
La origini, credinţele populare se află sub semnul Soarelui dătător de viaţă, pe care strămoşii
noştri îl sărbătoreau de obicei la solstiţii şi echinocţii, momente astronomice remarcabile. Pe 21
decembrie, are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele se află la cea mai joasă înălţime, după care, din
„moş lipsit de putere” începe să întinerească şi urcă progresiv pe bolta cerească.
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse,
pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune,
se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor.
După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost
îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie.
Saturnaliile (17-23 decembrie) reprezintă sărbători romane închinate zeului Saturn şi soţiei
sale Ops, care personifică rodnicia pământului. Cu această ocazie, în întreg Imperiul Roman
petrecerile se ţineau lanţ, respectul faţă de lege şi moralitate dispărea complet, stăpânii serveau la
masă pe sclavi, se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn .
În spaţiul mioritic, Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe, iar marele cărturar Ovid
Densuşianu îl compară cu bătrânul nostru Crăciun.
Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani,
când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier
pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin
131
obiceiul Sorcovei.
Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri, elemente din cultul lui
Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil).
De remarcat că religia creştină nu a eliminat complet tradiţiile şi obiceiurile popoarelor, dar a
asociat zeii păgâni cu sfinţi creştini. Pentru credincioşi, Crăciunul înseamnă Naşterea Domnului, însă
iniţial această mare sărbătoare nu era pe 25 decembrie, zi închinată lui Mithra, ca Soare invincibil, ci
pe 6 ianuarie, când azi sărbătorim Boboteaza, care semnifică naşterea spirituală a Mântuitorului.
Abia în anul 354 d.Hr., biserica a reuşit să sărbătorească pe 25 decembrie Crăciunul la Roma,
înlocuind progresiv credinţa în Soarele divinizat, dar şi pe cea a Calendelor lui ianuarie, deoarece
Crăciunul devine o sărbătoare la început de an bisericesc. Pentru a se impune în faţa Soarelui adorat,
noua religie a trebuit la începuturile sale să-i transfere lui Iisus atribute solare.
Observații. Anul Nou Bisericesc, începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august. Începutul anului
bisericesc a fost stabilit pe data de 1 septembrie de către Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325),
având în vedere că în această zi Dumnezeu a început creația Lumii și tot în această zi Mîntuitorul a
început activitatea sa publică. Spre deosebire de anul bisericesc, anul liturgic începe în ziua de Paști,
pentru a marca Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
În prezent, ziua de 25 decembrie este închinată nașterii lui Iisus Hristos, fiind considerată în
creștinism a doua sărbătoare ca importanță, după Paști – când se celebrează Învierea Domnului.
După cum se precizează în Biblie, Fecioara Maria a rămas însărcinată după ce a primit vestea,
de la îngerul Gavriil, că va deveni mamă și va naște în mod miraculos pe Mesia prin puterea
Duhului Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
Maria și logodnicul său, Iosif, au venit din Nazaret în Betleem, pentru recensământul
comandat de împăratul Octavian Augustus și organizat în Iudeea de proconsulul Quirinius în
perioada 27 î.Hr - 14 d.Hr. Nemaigăsind loc de găzduire la han, s-au adăpostit într-o peșteră situată
la marginea orașului Betleem. Aici, în simplitate și-n sărăcie, s-a născut Pruncul Sfânt. Trei magi
de la Răsărit, călăuziți de o stea, au venit să aducă daruri celui care s-a născut împărat spiritual.
Acest eveniment din istoria creștinismului este pus în evidență astăzi de copiii care merg cu steaua.
Betleemul este un oraș situat la jumătatea drumului dintre Ierusalim și Hebron, fiind numit în
vechime și Cetatea lui David, căci aici s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș al lui Iisus.

132
 Anul Nou civil începe cu Sfântul Vasile cel Mare, care s-a născut în anul 330 d. Hr. în
Cezareea Capadociei (azi orașul Kayseri din Turcia) într-o familie bogată și numeroasă de religie
creștină.
A studiat la Cezareea Palestinei, Constantinopol și Atena, iar în anul 356 devine profesor de retorică.
Pentru cunoașterea monahismului, a călătorit prin Siria,
Palestina, Egipt și Mesopotamia.
Planul de organizare a vieții monahale a fost pus în practică
la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale situat pe malul
râului Isis, unde a pus bazele primei comunități cenobitice.
Sfântul Vasile cel Mare a stabilit regulile monahismului
oriental (de tip chinovial) pentru organizarea vieții
mânăstirești, fiind transpuse apoi în monahismul apusean de
către Sfântul Cassian și Sfântul Benedict.
În anul 370 d. Hr., a fost ales Episcop al comunității din
Cezareea Capadociei și Exarh al Pontului, funcții utilizate pentru

apărarea drepturilor clerului, precum și pregătirea canonică și

spirituală a preoților.
Sfântul Vasile cel Mare a decedat pe data de 1 ianuarie 379, fiind sărbătorit de Biserica
Ortodoxă la început de An Nou, dar și pe 30 ianuarie, împreună cu Sfinții Grigorie Teologul și
Ioan Gură de Aur.
Referitor la etimologia numelui Vasile, se face trimitere la grecescul basileios cu semnificația
de "rege", "împărat", "bazileu". Cuvântul a fost preluat de latini prin Basilius.
Biserica Ortodoxă celebrează pe 6 ianuarie Botezul lui Iisus Hristos, sărbătoare care este
cunoscută în popor și sub numele de Bobotează. Referitor la semnificația religioasă a acestei
importante sărbători, în Sfânta Scriptură se afirmă că Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a
vvvvvvvvvvvvv venit din Galileea la râul Iordan, unde a fost botezat de către
Sfântul Ioan Botezătorul.
La apariția lui Iisus, Sfântul Ioan l-a recunoscut, zicând: "Iată Mielul
lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29).
După botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu
a apărut din cer în chip de porumbel, iar Tatăl a marturisit: "Acesta
este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17).
Astfel, botezul lui Hristos a căpătat semnificația de Epifanie,
adică de arătare a Divinității ca Sfântă Treime – Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt.
În ajunul și în ziua de Bobotează, taina botezului este transmisă
de Biserica Ortodoxă prin sfințirea de către arhierei și preoți a
agheasmei cea aghiasmei cea mare.
Sfântul Ioan Botezătorul este considerat unul dintre cei mai importanți
sfinți ai religiei creștine, fiind cel care a pregătit cadrul religios pentru trecerea de la Vechiul
Testament la Noul Testament.
În fiecare an, pe 7 ianuarie, îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe care Iisus l-a numit
„cel mai mare dintre cei născuți din femei”.
S-a născut în Ierusalim, în familia preotului Zaharia și a lui Elisabeta, descendentă a seminției
lui Aaron. Nașterea Sfântului Ioan a avut loc cu șase luni înaintea nașterii Domnului Iisus, fiind
133
vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea în templu.
A trăit în timpul domniei împăratului roman Tiberiu, atunci când Irod cel Mare a fost regele
Iudeii, iar Pontiu Pilat a fost procuratorul Iudeii.
Când a ajuns la maturitate, Ioan s-a retras în pustiu, unde a dus o viață aspră - de post,
contemplare și rugăciune.
După ce s-a întors din pustiu, a început propăvăduirea în regiunea Iordanului, pregătind
oamenii pentru primirea lui Mesia: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Pe cei care au
venit la el, i-a botezat prin afundare în apa Iordanului, pentru spălarea păcatelor înainte de venirea
Mântuitorului.
Sfântul Ioan a fost un critic vehement al lui Irod Antipa (fiul lui Irod cel Mare și tetrarhul
Galileei), pentru traiul nelegiuit cu Irodiada, cumnata sa și mama Salomeei. Moartea lui Ioan
Botezătorul a fost tragică, fiind mai întâi întemnițat la castelul lui Irod de la Maherus, după care i s-a
tăiat capul, în schimbul unui dans al Salomeei.
Pentru credincioși, sunt elocvente afirmațiile marelui proroc Ioan atunci când boteza
mulţimile în Iordan: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai
puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-i duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și
cu foc.”(Luca 3, 11)
Pentru rolul său de predicator, înainte-mergător, vestitor și botezător al lui Iisus, Biserica
Creștină i-a dedicat trei sărbători, și anume: Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie), Soborul Sf.
Ioan Botezatorul (7 ianuarie) și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august).
Data de 7 ianuarie încheie ciclul sărbătorilor de iarnă început pe 24 decembrie, adică în
Ajunul Crăciunului.

Se poate afirma că, pe măsura evoluţiei culturii şi civilizaţiei, religia s-a integrat armonios
în multitudinea de obiceiuri şi tradiţii ale fiecărui popor, sub semnul unui destin înscris pe o
traiectorie istorică specifică.
În acest complex cadru spiritual, bazat pe credință, tradiții și obiceiuri, este sugestivă
prezentarea simbolisticii bradului de Crăciun.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată de creștini în prezența unui brad verde, perceput
ca “arbore sfânt” nebiruit de “moartea” din anotimpurile reci, asemenea lui Hristos, veșnic viu.
Înainte de Crăciun, bradul este decorat cu beteală, ornamente, globulețe colorate, bomboane
și dulciuri, becuri electrice, LED-uri, cabluri luminoase etc. Luminițele bradului semnifică stelele
din paradis, iar steaua din vârf este identificată cu steaua de la Betleem, pe care au urmat-o cei trei
134
magi în căutarea pruncului Iisus.
Originile acestui obicei fascinant fac trimitere la perioada antică precreștină, atunci când
romanii își împodobeau locuințele cu un brad suspendat cu vârful în jos de plafon, iar unele popoare
nordice germanice considerau bradul un aliat fidel în susținerea vieții.
Potrivit cercetătorilor, tradiția decorării bradului a început în secolul al XV-lea în
Livonia( Estonia și Letonia de astăzi), apoi în Franța, Spania, Italia, Elveția etc.
În Germania, reformatorul protestant, Martin Luther, este considerat ca fiind cel dintâi care a
avut ideea împodobirii unui brad cu lumânări, acest obicei fiind transmis în Statele Unite de către
coloniștii germani.
În tradiția românească, încă din vremea dacilor, exista în mediul rural obiceiul împodobirii
bradului la nunți și la moartea tinerilor, obicei păstrat și astăzi de unele comunități locale din
regiunile Banat și Oltenia. Bradul împodobit a căpătat o bogată încărcătură de semnificații în
mentalul colectiv, de la “pomul vieții”, la "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore
fertilizator" sau "stâlp de arminden".
După unii cercetători, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în România, în
anul 1866, la palatul regelui Carol I de Hohenzollern.
În prezent, bradul de Crăciun, natural sau artificial, este întâlnit în casele și în instituțiile
publice din România, fiind păstrat până la Bobotează, când spațiul locuit este pregătit pentru
sărbătoarea Botezului Domnului.

Modul de datare a a evenimentelor din istoria culturii și civilizației a evoluat spre forme din
ce în ce mai riguroase.

135
 Spre exemplificare, în vechiul calendar roman, anul era format din 377 sau 379 de zile,
având 12 luni, la care se mai adăuga o lună suplimentară (Intercalaris) între februarie și martie.
Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr., intrând în uz un an mai
târziu. Deoarece în calendarul iulian, anul mediu este ceva mai lung decât anul astronomic, papa
Grigore al XIII-lea a introdus la 24 februarie 1582 calendarul gregorian, în care corectarea timpului
se face în funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodica (pentru Paște).
După 15 octombrie 1582, calendarul gregorian a fost adoptat succesiv – mai întâi de țările
catolice și apoi de țările ortodoxe. În Regatul României, calendarul gregorian a fost introdus în anul
1918 de guvernul condus Ion I. C. Brătianu.
În prezent se mai utilizează și calendarul iulian, denumit și pe Stil Vechi - pentru a evita
confuzia cu modul de datare pe Stil Nou care corespunde calendarului gregorian.

XIX. Tradiţii şi obiceiuri din Dragalina

Doamna prof. Moraru Lucia, originară din Dragalina, vă prezintă succint unele datini din comună
transmise de la o generaţie la alta în cest habitat rural.
Localitatea noastră, aproximativ nouă ca existenţă şi cuprinzând oameni veniţi din
toate colţurile ţării, ca orice sat românesc, are o viaţă spirituală bogată.
Perenitatea tradiţiilor populare a fost influenţată de lumea oraşului care pătrunde,
datorită tinerilor, dar şi schimbărilor sociale. Dispar o serie de datini, credinţe,
portul popular, hora satului, datini legate de muncă, de naştere sau de nuntă.
Totuşi, unele datini legate de sărbătorile de peste an le observăm şi astăzi:
Hramul bisercii – biserica purtând numele sfinţilor Mihail şi Gavriil. E sărbătoare mare
la care participă întregul sat – de la copii la bătrâni. După oficierea cultului la biserică, urmează
cinstirea sfinţilor patroni cu mâncare şi băutură în diferite locaţii şi sub patronarea preoţilor, dar şi în
casele oamenilor ce poartă aceste nume sfinte.
Lăsatul Secului, pentru Postul Crăciunului pe 14 noiembrie, sau pentru Postul
Paştelui.Petrecerea legată de aceste sărbători este strict familială. Cei mici vizitează pe cei mari,
copiii pe părinţi, finii pe naşi. Cei care vin să lase Lăsatul Secului cu cei dragi aduc un plocon, sărută
mâna şi cer iertare şi împăcare gazdei. La Lăsatul Secului de Paşti, odată cu venirea nopţii, în curte
sau la porţi se organizează un foc alimentat cu resturi vegetale din curtea măturată înainte, cu lemne
sau bucăţi de cauciuc. La foc, se strâng rude, vecini, copii şi tineri. Se sare peste foc pentru a scăpa
de boli, de necazuri. Este, însă, şi un prilej ca oamenii să se cinstească şi să se împace.
Ignatul (Ignatul Porcilor – 20 decembrie), sărbătoare rurală, când se taie porcul de Crăciun
după un ritual bine ştiut. În zorii acestei zile, cei ai casei, ajutaţi de rude, vecini, sacrifică porcul după
care urmează ,,pomana porcului”, dar şi ritualul perpetuării animalului de sacrificiu. ,,Victima” este
pregătită cu gesturi şi formule rituale: animalul este stropit cu apă sfinţită, este aşezat cu capul spre
răsărit, pe frunte este trasată o cruce pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule
rituale: ,,Doamne ajută!” ,,Să-l mâncaţi cu sănătate!”
Boboteaza (6 ianuarie) e sărbătoarea întregului sat, când se practică profilaxia şi purificarea
apelor, a oamenilor cu aghiasmă; sunt alungate spiritele malefice din gospodărie şi din anexele
gospodăreşti. Caii - ajutorul de bază al ţăranului - sunt aduşi după terminarea ritualului din biserică,
pentru a fi botezaţi de preot cu apă sfinţită. Apoi, la marginea localităţii, flăcăii satului organizează
întreceri cu cai, prilej de laudă cu cei mai frumoşi şi mai iuţi telegari.
Măcinicii (9 martie) păstrează elemente rituale ale străvechiului început de An agrar celebrat
la echinocţiul de primăvară. În această zi, se fac copturi sub forma cifrei 8, unse cu miere şi miez de
nucă, sau împletituri din cocă în forma cifrei 8, care se fierb cu nucă, scorţişoară, zahăr şi lămâie.
Toate aceste preparate se împart la rude şi vecini de sufletul morţilor. Tradiţia susţine că e bine să bei
în această zi 40 sau 44 de pahare de vin. Prof. Moraru Lucia, 04.11.2009.
136
XX. Sărbători de primăvară, vară și toamnă
În fiecare an, pe 25 martie, credincioșii sărbătoresc Buna Vestire sau Blagoveștenia (vine de
la verbul a blagoslovi, cu înțelesul de a binecuvânta, gr. Evangelismos), pentru a aminti de ziua în
care Fecioara Maria a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil că va naște în mod miraculos pe Mesia
prin puterea Duhului Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
De Buna Vestire, Biserica acordă dezlegare la peşte, iar în calendarul popular există și tradiția
sărbătoririi cucului, considerat unul din vestitorii primăverii.
Papa Francisc propune rugăciunea ca metodă de combatere a pandemiei din 2020, făcând
apel la toţi credincioşii din lume să recite "Tatăl Nostru" pe 25 martie la ora prânzului:
Tatăl nostru Care ești în ceruri,
137
 sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Într-un interviu acordat publicației La Repubblica, Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) a
afirmat: “L-am rugat pe Dumnezeu să oprească această epidemie: Doamne, oprește cu mâna ta.
Pentru acest lucru m-am rugat”.

Paștele celebrează Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu, fiind cea mai
mare sărbătoare a creștinismului. Acest eveniment religios major este sărbătorit anual în duminica
imediat următoare a primei luni pline după echinocțiul de primăvară.
Durata Paștilor este de 40 de zile (până la Înălțarea Domnului), însă doar primele 3 zile
sunt de mare sărbătoare. Prima zi de Paște marchează începutul anului ecleziastic creștin.
Credincioșii se pregătesc pentru sărbătorile pascale printr-o perioadă lungă de post, în care
se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Ultima săptămână din Postul Mare,
numită Săptămâna Patimilor, începe în Duminica Floriilor, când se sărbătorește intrarea lui Iisus
Hristos în Ierusalim, iar, în Vinerea Mare, creștinii comemorează răstignirea pe cruce a
Mântuitorului.
În fiecare an, cu o săptămână înainte de Paște, creștinii-ortodocși sărbătoresc Duminica
Floriilor, în amintirea Intrării Domnului în Ierusalim, evenimentul fiind menționat de către toate cele
patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19).
Evanghelistul Matei povestește că Domnul nostru Iisus Hristos, când a intrat, după învierea
lui Lazăr, în Ierusalim, a fost întâmpinat cu ramuri verzi de finic.
Românii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie,
împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând
rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la
tămăduirea diferitelor boli.

138
 Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de
ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.
După Duminica Floriilor, urmează apoi derularea evenimentelor legate de îndrumările lăsate
de Mântuitor ucenicilor săi și patimile pe care le-a îndurat pentru iertarea păcatelor Lumii.
Evangheliile menționează pentru posteritate: sărutul ruşinos al lui Iuda și lepădarea lui
Petru, arestarea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, parodia judecăţii în casa lui Caiafa (mare preot în
Iudeea), ezitările din pretoriul guvernatorului roman Pilat din Pont (prefectul Iudeei), trimiterea lui
Iisus Hristos la Irod Antipa (fiul regelui Irod cel Mare și tetrarh în Galileea), eliberarea tâlharului
Baraba, condamnarea la moarte a lui Iisus de către Pilat, calea însângerată spre Golgota, Martiriul și
Răstignirea Mântuitorului, Triumful asupra morții și Învierea. Zilele de miercuri și vineri, când
Hristos a fost trădat pentru 30 de arginți, arestat și crucificat, au fost declarate de către Biserică zile
de post din an, ca omagiu și repere ale credinței.
Într-o exprimare sugestivă, cele șapte zile ale Săptămânii Sfinte fac trimitere la cele șapte
componente fundamentale ale luminii solare: roșu (610 – 700 nm), portocaliu (590 – 610 nm),
galben (570 – 590 nm), verde (500 – 570 nm), albastru (450 – 500) nm), indigo (430 – 450) și violet
(400 – 430 nm). Împreună, acestea generează lumina albă, așa cum zilele Săptămânii Mari conduc la
Sărbătoarea Paștilor și Săptămâna Luminată.

Cu ocazia sărbătorilor Pascale, gospodinele vopsesc ouăle în roșu și prepară mâncăruri

specifice: pască, drob, cozonac. În credința populară, înroșirea ouălelor de Paști face trimitere la o
legendă creștină, în care se consideră că Maica Domnului a așezat coșul cu ouă lângă crucea cu fiul
răstignit, iar acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Viața lui Iisus Hristos este prezentată în cele patru evanghelii canonice concepute de Ioan,
Luca, Marcu, respectiv Matei. S-a născut la Betleem, și a trăit într-o familie de meșteșugari din
Nazaret, dar și în Capernaum din Galileea, aflată în nordul Israelului.
După Sfânta Scriptură, Fecioara Maria a rămas însărcinată după ce a primit vestea, de la
îngerul Gavriil, că va deveni mamă și va naște în mod miraculos pe Mesia prin puterea Duhului
Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
Maria și logodnicul său, Iosif, au venit din Nazaret în Betleem, pentru recensământul

139
comandat de împăratul Octavian Augustus și organizat în Iudeea de proconsulul Quirinius în
perioada 27 î.Hr - 14 d.Hr. Nemaigăsind loc de găzduire la han, s-au adăpostit într-o peșteră de
păstori, situată la marginea orașului Betleem. Aici, în simplitate și-n sărăcie, s-a născut Pruncul
Sfânt. (Luca II, 1-20) .
Trei magi de la Răsărit, călăuziți de o stea, au venit să aducă daruri celui care s-a născut
împărat spiritual. Acest eveniment important din istoria creștinismului este pus în evidență astăzi de
copiii care merg cu steaua.
Irod cel Mare, regele Iudeei, aflând de nașterea lui Iisus, de teamă să nu-și piardă tronul, a
poruncit străjilor să ucidă toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Iisus a
plecat în Egipt până la moartea lui Irod, după care a revenit în Nazaret.
La vârsta de 30 de ani, Iisus a plecat pe jos prin țara evreiască, fiind însoțit de 12 apostoli,
care l-au sprijinit în activitatea de tămăduire a celor bolnavi și de răspândire a învățăturilor. Predica
de pe munte este considerată un etalon de comportament creștin, bazat pe dragostea pentru oameni și
pentru Dumnezeu.
După botezul său în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, Iisus a mers în Galileea, unde a
început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu.
Autoritățile evreiești și romane au fost deranjate de predicile lui Hristos, care a refuzat
sacrificiile pe altare în numele unor idoli şi a militat pentru smerenie și egalitatea socială.
La cererea marelui preot Caiafa, Pilat din Pont, prefectul provinciei romane Iudeea, l-a
condamnat la moarte prin crucificare pe Iisus, deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație
împotriva Romei.
A treia zi de la moartea sa, Hristos a înviat, s-a arătat Mariei Magdalena și celorlalte femei,
dar și apostolilor de mai multe ori, iar după 40 de zile s-a ridicat la cer. (Faptele Apostolilor 1.9–11)
Lucrarea Lui Iisus a marcat istoria omenirii, religia creștină, care s-a desprins din iudaism,
fiind dominantă în diverse regiuni ale planetei.
După creștini, Iisus este Mesia și fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat în om pentru
mântuirea umanității prin moartea și învierea sa.
Referitor la utilizarea substantivele proprii Paște și Paști se poate afirma că ambele sunt
corecte, etimologia acestora provine din ebraicul “pasah” (lat. pascha, gr. pasha), adică trecere.
La origine, denumirea a pătruns odată cu creștinismul în varianta de plural “paschae”
(pluralul lui pascha), preluată de francezi prin Pâques și de români prin Paști. Fiind asociat în mod
normal cu o formă de plural, vorbitorii de limbă română au căutat singularul şi astfel a fost derivat
termenul Paşte, ambele cuvinte fiind puse în circulație. Așadar, sunt corecte formulări de tipul:
“sărbătoarea Paştelui” sau “sărbătorile de Paşti”, precum și “Paştele cade anul acesta pe data de…”
sau “Paştile cad anul acesta pe data de…” etc.
La evrei denumirea Pesah (Paște) se referă la sărbătoarea libertății sau a azimilor, în
amintirea eliberării din robia Egiptului, a trecerii prin Marea Roșie și pustie și ajungerea în Canaan.
140
La creștini Paștele are semnificația de trecerea de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

În fiecare primăvară, ziua de 23 aprilie este consacrată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,
care a rămas în amintirea creștinilor drept un model de curaj în lupta cu diavolul, fiind reprezentat
călare, doborând cu sulița un balaur, având veșminte patriciene, cu mantie roșie și diademă metalică
pe cap. Unii comentatori consideră că legenda potrivit căreia Sfântul Gheorghe a ucis un balaur
pentru a salva o fecioară este o preluare a mitului grec despre Perseu și Andromeda.
S-a născut în secolul al IV-lea (în timpul domniei împăratului Dioclițian) într-o familie
creștină de origine greacă din Cappadocia. S-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară,
făcându-se remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. După ce și-a mărturisit public credința
în Iisus Hristos a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința, fiind până la urmă ucis
prin decapitare.
În credința populară, se consideră că, spre deosebire de Sfântul Dumitru care descuie iarna și
desfrunzește codrul, Sfântul Gheorghe este cel de-al doilea stâlp calendaristic (“capul primăverii”),
având capacitatea de închide iarna și a deschide sezonul cald - când înfrunzește întreaga natură.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe mai este cunoscută în popor și sub numele de Sângiorz
sau Sângeorge, existând obiceiul ca o persoană de sex masculin să împodobească în zori cu ramuri
verzi porțile și stâlpii casei, ferestrele și ușile grajdurilor, pentru a proteja de spirite rele oamenii și
animalele. Dacă în ziua de 23 aprilie, va fi ceață deasă sau rouă multă pe plante, se spune că întreg
anul va fi îmbelșugat, iar dacă plouă, Dumnezeu îi va binecuvânta pe oameni cu mult grâu și fân.
Sfântul Gheorghe a fost perceput nu numai ca patron al păstorilor, ci a devenit ocrotitorul
unor țări și regiuni: Anglia, Grecia, Lituania, Georgia, Etiopia, Aragon, Catalonia etc.

141
 În data de 5 mai, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfânta Mare Muceniță Irina, cunoscută
pentru credința, înțelepciunea și puritatea sufletului său. Numele Sfintei Irina înseamnă "pace", fiind
considerată ocrotitoarea celor care își doresc să se căsătorească și să aibă căsnicii fericite.
Sfânta Irina s-a născut în secolul al IV-lea, cu numele păgân Penelope, fiind fiica lui Licinius,
regele cetății Maghedon din Persia, care, pentru a o feri de credința creștină, a închis-o într-un turn
înalt al palatului, încă de la vârsta de 6 ani, împreună cu alte 13 fecioare și supraveghetoarea Caria.
În timpul lecțiilor cu înțeleptul Apellian, care era creștin, acesta i-a povestit despre credința creștină
și despre Mântuitorul Iisus Hristos.
Penelope a fost o fetiță frumoasă și cuminte, iar, când a ajuns la adolescență, părinții ei au
dorit să o căsătorească. Într-o zi, un porumbel a intrat în zbor prin fereastra deschisă cu o ramură de
măslin în cioc, pe care a pus-o pe masă. Apoi, a venit un vultur cu o coroană de flori în cioc și, de
asemenea, a pus-o pe masă. În cele din urmă, un corb a venit în zbor, având un șarpe în cioc, care a
căzut pe masă.
Copila Penelope a fost nedumerită de aceste întâmplări și l-a întrebat pe Apellian ce
semnificație pot avea pentru destinul său. Înțeleptul i-a explicat că porumbelul simboliza educația ei,
iar ramura de măslin întruchipa harul lui Dumnezeu care se revarsă la Botez. Vulturul cu cununa de
flori reprezenta succesul de care avea să se bucure în viața ei viitoare, iar corbul și șarpele îi
prevesteau suferințe și durere.
La sfârșitul acestei discuții, Apellian i-a spus că Domnul va fi cerescul ei Mire și că va trebui
să rabde multe suferințe. După aceste evenimente, Penelope a refuzat să se mai căsătorească, fiind
botezată cu numele creștin de Irina de către preotul Timotei.
Tatăl său s-a înfuriat și a pus slujitorii să o lege și să o arunce sub copitele unor cai sălbatici,
însă, spre uimirea tuturor, aceștia au rămas nemișcați, iar unul dintre cai a tăbărât asupra lui Licinius,
l-a doborât la pământ și a început să îl calce în picioare.
Văzând o asemenea minune, slujitorii au dezlegat-o pe sfânta fecioară, iar Lucinus, soția sa și
alți participanți (circa 3000) au părăsit pe zeii păgâni și au trecut la creștinism.

Dintre toți sfinții prezentați în ortodoxie, Maica Domnului se bucură de cea mai mare cinstire,
fiindu-i închinate numeroase sărbători: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) numită şi Sfânta
Maria mică, Intrarea în Biserică sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie), Bunavestire sau
Blagoveştenia (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului sau Uspenia (15 august). La aceste
sărbători incluse în iconografia de pe catapeteasmă și în rândul praznicelor împărăteşti se adaugă
Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care cade mereu în Săptămâna Luminată, mai precis, în prima
vineri de după Paști.

142
 În această zi sfântă, în toate lăcașurile de cult ortodox, după Liturghie, preoții fac sfințirea
aghesmei mici și alungă duhul rău prin cuvintele: “Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și
binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și
cu crucea Ta păzește pe poporul Tau”. În unele locuri se mai păstrează obiceiul ca preoții să
sfințească fântânile (pentru a nu seca) sau să meargă la casele enoriașilor, pentru a le stropi cu
agheasma mică.
Există credința că cei care beau din agheasmă sunt protejați de boli timp de un an, iar dacă
sunt bolnavi devin sănătoși. De asemenea, se stropesc cu agheasmă animalele, pentru a nu se
îmbolnăvi, precum și grădinile și livezile, pentru a se obține o recoltă bogată. Potrivit tradiției, nu se
lucrează în casă de Izvorul Tămăduirii pentru ca oamenii șă-și poată asigura un loc în Rai.
Originea acestei sărbători creștine face trimitere la minunea care s-ar fi petrecut lângă un
izvor din apropierea Constantinopolului, unde Leon, înainte de a deveni împărat, a întâlnit un orb
care i-a cerut să îi dea apă și să îl ducă în cetate. În timp ce căuta un izvor, a auzit-o pe Maica
Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai
adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi udă cu ea ochii
lui cei întunecati”. Apoi, după ce a găsit izvorul și a spălat cu apă fața orbului, mare i-a fost
mirarea să constate că acest sărman și-a recăpătat vederea.
Atunci când Leon a ajuns împăratul Bizanțului (457-474), a ridicat o biserică lângă izvorul
tămăduitor, apoi împăratul Iustinian (527-565) a construit o biserică și mai mare, în semn de
mulțumire că s-a vindecat de o boală grea după ce a băut apă din izvor. Din păcate, biserica a fost
dărâmată de turci în 1453, actualul edificiu fiind ridicat în 1835.
În România există lăcașuri sfinte unde se găsesc izvoare cu apă tămăduitoare, precum:
Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Ghighiu, Mănăstirea Prislop, Mănăstirea Horaicioara etc.

La 40 de zile de la Sărbătoarea Învierii Domnului , în joia celei de-a 6-a săptămâni de după
Paști, creștinii celebrează Sărbătoarea Înălțării Domnului la ceruri. În această sfântă zi, creștinii se
salută cu“Hristos s-a înălțat!” și “Adevărat s-a înălțat!”, ciocnesc ouă înroșite și pun pe masă bucate
alese, de sărbătoare.
Așa cum se afirmă în Biblie, înălțarea la cer a Mântuitorului a avut loc pe Muntele Măslinilor,
în prezența Apostolilor, dar și participarea a doi îngeri care le-au vorbit ucenicilor despre a doua
venire a lui Hristos.
Sărbătoarea Înălțării Domnului este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas, un
presupus păstor de oi, care ar fi fost martor la magnificul eveniment, pe care l-a urmărit în tăcere, iar
143
mai târziu a povestit tot ce a văzut familiei sale și întregului sat.
Semnificația profundă a acestei mari sărbători religioase face trimitere la speranța că omul a
fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu se înfățișează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om.

Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena sunt sărbătoriți în fiecare an pe 21 mai atât de
bisericile ortodoxe, cât și de cele catolice.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337) este fiul lui
Flavia Iulia Helena, fiică a unui hangiu din provincia Bitinia, care s-a căsătorit în anul 270 cu
generalul roman Constantiu Chlorus. În anul 293, împăratul Dioclețian l-a determinat pe
Constantiu să divorțeze de Elena pentru a-l numi Cezar al Imperiului Roman de Apus (Imperiul
era condus de 2 Auguști și 2 Cezari).
Spre deosebire de Constantiu, care s-a recăsătorit cu Theodora, fiica vitregă a împăratului
Maximilian Erculeo, cu care a avut încă șase copii, Elena Flavia s-a dedicat creșterii fiului său.
În anul 306 trupele din York l-au proclamat pe Constantin ca succesor al tatălui său și
Augustus, iar în anul 324 devine unicul conducător al Imperiului Roman, mama sa primind titlu de
Augusta, cel mai înalt titlu pe care îl putea primi o femeie.
Creștinarea împăratului Constantin I, cel care a mutat capitala imperială la Constantinopol,
face trimitere la semnul Sfintei Cruci, având în vedere că, în ajunul luptei cu Maxenţiu (fiul lui
Erculeo), i s-a arătat pe cer ca simbol al biruinței: “Întru acest semn vei învinge”.
Prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din anul 313, Constantin cel Mare a pus capăt
prigonirii creștinilor în imperiu, religia creștină intrând în legalitate.
Tot el a organizat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, unde a fost condamnată
învăţătura lui Arie și s-au deschis noi posibilități de împlinire a rolului Bisericii în societate.
Participanții la sinod au conceput primele 7 articole ale Simbolului de credință(Crezul), au adoptat
formula că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl, au fixat data Paștilor și au emis 20 de
canoane referitoare la disciplina bisericească.
De menționat că legislația constantiniană conține 361 norme legislative de genuri diferite
prin care se exprimă valorile evanghelice. S-a stabilit că Biserica poate primi donații fără să
plătească impozite și au fost interzise pedepse, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor sau arderea
cu fierul înroşit.
În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt reprezentați împreună,
având între ei Sfânta Cruce, pe care Sfântul Constantin a văzut-o pe cer, iar Sfânta Elena a
descoperit-o în pământ, pe dealul Golgotei, atunci când a fost la Locurile Sfinte.
144
 O parte din crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul a fost trimisă la Constantinopol, iar
restul a rămas în Ierusalim în Biserica Învierii Domnului, sfințită în data de 13 septembrie 335.
Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a prezentat în fața mulțimii crucea
pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
În anul 611, perșii au cucerit Ierusalimul, au distrus Biserica Învierii Domnului și au furat
crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.
După înfrângerea armatelor perșilor de către împăratul Heraclius I, în anul 629, crucea a fost
recuperată și depusă în Biserica Sfântului Mormânt, fiind arătată din nou mulțimii, în data de 14
septembrie 630, de către patriarhul Zaharia de Ierusalim.
De aceea, ziua de 14 septembrie a devenit pentru credincioși, atât în calendarul bizantin
(ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. În această zi se ține
post, pentru a aminti de patimile și moartea Mântuitorului.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au construit locașuri de cult creștine în diferite părți ale
imperiului, ca de exemplu: trei biserici în Roma, două în Ierusalim (a Învierii și a Înălțării), una în
Bethleem (a Nașterii Domnului), una în Trier (Germania), una în Nicomidia, una în Antiohia, mai
multe biserici în Constantinopol etc.
Sfânta Elena a murit la sfârșitul anului 328, la scurt timp după călătoria sa în Orient, fiind
îngropată la Roma, în mausoleul de lângă biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru de la Via Labicana. În
prezent, rămăşiţele sale pământești se află în sarcofagul depus la muzeul din Vatican.
Sfântul Constantin cel Mare a murit în Nicomidia, în anul 337, fiind înmormântat în biserica
Sfinții Apostoli din Constantinopol.
145
 În fiecare an, la 50 de zile după sărbătoarea Sfintelor Paști, urmează două zile (duminică și
luni) în care creștinii ortodocși prăznuiesc Rusaliile, cunoscute și sub numele de Cinzecime.
În prima zi de Rusalii, Biserica Ortodoxă sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh asupra
ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cea de-a doua zi de Rusalii este consacrată proslăvirii
Sfintei Treimi, care exprimă faptul că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt într-o legătură nemijlocită.
Prin revărsarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Hristos, aceștia au căpătat statutul de
Apostoli, având menirea de a răspândi învățăturile Mântuitorului în mai multe limbi la diferite
popoare. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii creștine, Duhul Sfânt fiind dăruit
Bisericii în ansamblu, dar și fiecărui creștin în parte.
Pentru a pune în evidență faptul că ne împărtășim în credința pentru Hristos prin Duhul
Sfânt, slujbele în Biserica Ortodoxă încep cu rugăciunea: "Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul
Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de
viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește,
Bunule, Bunule, sufletele noastre".
Referitor la etimologie, cuvântul "rusalii” provine din latinescul “rosalia”, care face trimitere
la sărbătoarea trandafirilor, consacrată cultului morţilor. Creștinii au preluat obiceiul roman prin
pomenirea morților în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
În credinţa populară, Rusaliile, numite în popor Iele sau Zâne rele, sunt spiritele morţilor care
au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, dar refuză să se mai întoarcă în
locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor. Orice muritor care le deranjează atunci
când, așezate în cerc, dansează noaptea în aer sau pe pământ, se îmbolnăvește grav de o boală
numită sugestiv “luat de Rusalii”.
În prima zi de Rusalii, creștinii obișnuiesc să aducă la biserică frunze de nuc sau de tei, ca
simboluri ale Pogorârii Sfântului Duh sub forma limbilor de foc, care sunt binecuvântate și
împărțite credincioșilor.

După o perioadă de post, pe 29 iunie creștinii sărbătoresc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel,
pentru rolul important al acestora în răspândirea învățăturii lui Hristos.
Sfântul Apostol Petru este originar din Betsaida Galileei, fiind fiul lui Iona și fratele
Apostolului Andrei. A plecat din Ierusalim, pentru a propovădui prin Iudeea, Samaria, Asia Mică și
Babilon, ajungând apoi la Roma, unde a fost răstignit pe cruce, cu capul în jos, pe 29 iunie, anul 67.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei și a fost elevul învățatului Gamaliel. După
convertirea la creștinism, a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc
în Sfânta Scriptură. A fost decapitat în anul 67 din porunca împăratului Nero.

146
 Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătorește ridicarea la cer a Sfântului și Marelui Proroc Ilie
Tesviteanul, care este cinstit de creştini ca aducător de ploi și este considerat patronul apicultorilor,
precum și ocrotitorul Forțelor Aeriene Române. Multe biserici de la orașe și sate au hramul Sfântul
Ilie, iar circa 0,55% din populație îi poartă numele.
Prorocii (din slavonescul proroku) sau profeții Vechiului Testament au fost învățători ai
poporului biblic, care au predicat întoarcerea la calea cea adevărată și au apărat credința într-un
singur Dumnezeu, pregătind astfel calea pentru Noul Testament, adică pentru venirea lui Mesia. Șirul
acestora începe cu Moise și se sfârșește cu Sfântul Ioan Botezătorul, fiind împărțiți în două grupe, și
anume:
• profeți care nu și-au scris cuvântările către popor, numiți și profeți vechi: Samuil, ultimul judecător,
Gad, Natan (în vremea lui David), Ahia din Șilo (în vremea lui Solomon), Ilie cu ucenicul său Elisei
și mulți alții;
• cei 16 profeți noi care și-au scris cuvântările către popor, din care fac parte: 4 profeți mari (Isaia,
Ieremia, Iezechiel și Daniel), și 12 profeți mici (Osea, Ioil, Amos, Avdia, Iona, Miheia, Naum,
Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia și Maleahi).
Între profeții vechi, la loc de cinste se află Sfântul Proroc Ilie, originar din Tesba Galaadului,
care și-a desfășurat activitatea în secolul IX î.Hr., în vremea domniei regelui Ahab din Samaria.
Regele Ahab și soția sa Isabela s-au abătut de la calea cea adevărată și au părăsit credința într-un
singur Dumnezeu, ridicând temple zeului Baal și zeiței Așera.
Prorocul Ilie le-a prevestit că, din cauza fărădelegilor lor, Dumnezeu nu va mai da ploaie pe
pământ, apoi s-a retras într-un loc ascuns, lângă pârâul Gherit, nu departe de Iordan, fiind hrănit de
corbii care îi aduceau pâine și carne în fiecare dimineață.
După ce pârâul din care bea apă a secat, Domnul i-a poruncit să se îndrepte spre localitatea
Sarepta, situată lângă orașul Sidon din Fenicia, unde a găsit în casa unei văduve doar o mână de faină
și puțin untdelemn, din care voia să facă o azimă pentru ea și pentru fiul ei și apoi să moară. Sfântul
Ilie o încurajează, spunându-i că Domnul a rânduit ca făina și untdelemnul ei să nu se sfârșească
până când va da iar ploaie pe pământ. Mai mult, după ce fiul acelei femei s-a îmbolnăvit și a murit, la
rugăciunle prorocului Ilie, a fost înviat de Domnul de către ucenicul său, iar el s-a înălțat la cer pe o
căruță de foc trasă de cai.
Când a simțit că zilele pe pământ îi sunt numărate, Sfântul Ilie și-a ales ca succesor pe Elisei,
apoi s-a înălțat la cer pe o căruță de foc trasă de cai, minunea trecerii de la viața pământească la viața
cea cerească fiind văzută de ucenicul său.

147
 Mai departe, este prezentată succint una dintre cele mai importante sărbători religioase de
vară ale creștinătății.
În calendarul ortodox și în cel romano-catolic, ziua de 6 august este consacrată sărbătorii
Schimbării la Față a lui Iisus Hristos (sau a Transfigurării Domnului), care face trimitere la minunea
petrecută pe muntele Tabor, când Iisus s-a schimbat la față, devenind mai strălucitor, iar ucenicii
prezenți s-au convins că acesta este cu adevărat fiul lui Dumnezeu și nu doar un prooroc al Său.
Transfigurarea Mântuitorului este prezentată în Evanghelia dupa Matei (cap. 17) astfel:
“Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un
munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar
veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și,
răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei
colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei,
și iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta
ascultați-L". Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a
apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și, ridicându-și ochii, nu au văzut
pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând:
Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți”.
În popor, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Probojenie, denumire care
provine din slavonă și are semnificația de “transformare”.
Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos a fost considerată de sfântul Toma de Aquino unul
din cele mai mari miracole care completează “Botezul” și ne arată o parte din Dumnezeirea și
perfecțiunea din Rai.
Se consideră că sărbătoarea datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta
Împărăteasă Elena ctitorește o biserică pe muntele Tabor, însă a fost menționată în documente abia în
prima jumătate a secolului al V-lea.
În Apus, sărbătoarea Transfigurării Domnului a fost adoptată mai târziu de către papa Calist
al III-lea, pentru a-și arăta recunoștința față de creștinii care au învins turcii în bătălia de la Belgrad
din anul 1456.
În Biserica Rusă se obișnuiește ca în această zi să se facă pomenirea tuturor celor morți, în
timp ce la români există obiceiul de a aduce ofrande la biserică, în special struguri timpurii, faguri de
miere, prune și mere de vară, care se sfinţesc şi se împart în memoria rudelor decedate.
În credința populară se consideră că nu este bine să te cerți în această zi, pentru că așa o vei
ține tot anul, iar cine nu respectă această sărbătoare se va usca și va fi galben precum florile care
încep de-acum să pălească. Este bine să evitați călătoriile în această zi, pentru că există pericolul de a
vă rătăci, iar femeile însărcinate, dacă vor posti în această zi, vor avea parte de o naştere uşoară şi de
copii sănătoşi.
În zestrea de tradiții și obiceiuri populare, sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este
considerată o zi de hotar între vară şi toamnă, când frunzele încep să-și schimbe culoarea, târâtoarele
să se retragă sub pământ, iar păsările se pregătesc să plece pe meleaguri mai calde. Este ultima zi
când se mai coseşte fânul și se mai culeg plante de leac cu puteri vindecătoare sporite. Totodată, cu
ocazia acestei sărbători se binecuvântează recoltele și se sfințesc grădinile.
În funcție de cum arată vremea în această zi, se fac predicții asupra caracteristicilor toamnei,
mai precis, dacă vremea va fi caldă și plăcută, toamna va fi și ea pe măsură, în schimb, dacă va fi
ploaie, atunci toamna va fi una mohorâtă și cu multe ploi.
În această zi sfântă, avem posibilitatea să ne curățim prin rugăciune de păcate și greșeli, ca să
strălucim în toată splendoarea și sacralitatea noastră primordială, așa cum a procedat și Iisus în fața
ucenicilor săi. Deși ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, avem dezlegare la pește, vin și
untdelemn.
148
 În fiecare an, pe data de 15 august se comemorează trecerea în veșnicie a Fecioarei Maria,
fiind marcată în calendarul creștin ca sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta Maria
Mare, așa cum este cunoscută în tradiția populară.
Această zi cu semnificații religioase profunde este precedată de două săptămâni de post, iar
în seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea
întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului.
Moartea și ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu, nu este
menționată în Sfintele Evanghelii, ci numai în traditia Bisericii, începând din secolul al V-lea, când,
după Sinodul IV Ecumenic, s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului și au apărut scrierile a patru părinți
orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului și
Sfântul Ioan Damaschin.

Adormirea Maicii Domnului, pictură de Rubens (1626)

Mormântul Maicii Domnului se află la Ierusalim, în apropierea grădinii Ghetsimani, iar în

149
Biserica zidită pe acest mormânt există o icoană făcătoare de minuni, care este pusă la închinare
pentru pelerini și este cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.
Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani a fost rezidită de împăratul bizantin Mauriciu
(528 - 603), cel care a generalizat Praznicul Adormirii Maicii Domnului în Răsărit şi a fixat
definitiv data sărbătorii religioase pe 15 august.
În tradiția populară, Sfânta Maria Mare este considerată şi sărbătoarea care desparte lunile de
vară de cele de iarnă, iar în această zi este celebrată şi Ziua Marinei, având în vedere că Maica
Domnului este considerată ocrotitoarea marinarilor.
În România, 15 august a fost declarată zi nelucrătoare, fiind organizate în mai multe oraşe
procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări artistice.
În fiecare an, pe 8 septembrie se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului, atât de Biserica
Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică. Sfânta Fecioară Maria s-a născut în orășelul Nazaret din
Galileea, părinții săi fiind Ioachim și Ana.
Nașterea Maicii Domnului este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care
a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc.

În ziua de 14 octombrie, creștinii ortodocși și greco-catolici din România sărbătoresc pe

Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Cuvioasa Parascheva (în greacă Αγία Παρασκευή, “Sfânta Vineri”), cunoscută și sub numele
de Paraschiva, s-a născut la începutul secolului al XI-lea într-o familie de credincioși bogați din
localitatea Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopol.
Încă de la vârsta de 10 ani, auzind în biserică îndemnul "Oricine voiește să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), se hotărăște să urmeze
drumul credinței în Hristos printr-un comportament exemplar, mai precis, iși schimbă hainele cu
îmbrăcămintea unui cerșetor.
După moartea părinților, Parascheva a renunțat la avere și a intrat în monahism la mănăstirea
Maicii Domnului din Heracleea, unde a stat 5 ani, apoi a plecat în Țara Sfântă, a văzut Ierusalimul
și s-a retras în pustiul Iordanului, într-o mănăstire de călugărițe.
În Cazanie, Sfântul Varlaam afirmă că, într-o noapte, un înger i s-a arătat în vis Cuvioasei
Parascheva și i-a zis: "Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul

150
pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".
La vârsta de 25 de ani s-a întors în satul său natal, unde a mai trăit încă 2 ani, în post și
rugăciune, iar după trecerea în veșnicie, a fost îngropată ca o străină, aproape de mare.
După câțiva ani, valurile au adus la țărm trupul neînsuflețit al unui marinar. La rugămintea
unui sihastru care trăia în acele locuri, câțiva creștini s-au oferit să-l îngroape. Spre surprinderea lor,
în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit, pe care l-au așezat alături de trupul marinarului.
În noaptea care a urmat, unul dintre gropari, cu numele Gheorghe, a avut un vis în care
Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să-i ia trupul și să-l așeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei
Parascheva a fost dus în biserica "Sfinților Apostoli" din Kallicrateia, unde a fost păstrat timp de
aproape 200 de ani, după care a fost mutat la Târnovo, iar în secolul al XVI-lea a ajuns la
Constantinopol.
Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași pe 13 iunie 1641 de către domnitorul
Vasile Lupu, fiind depuse în ctitoria sa, biserica "Sfinții Trei Ierarhi". Ele au fost dăruite lui Vasile
Lupu de către patriarhul Constantinopolului, Partenie I, ca gest de recunoștință pentru faptul că
domnitorul și-a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.
În anul 1884, când biserica mănăstirii a fost restaurată, sfintele moaște au trecut în paraclisul
mănăstirii, iar peste câțiva ani, în catedrala mitropolitană din Iași.
În martie 1944, din cauza ofensivei sovietice în Moldova, moaștele au fost trimise la
Mănăstirea Ciorogârla de lângă București, iar în aprilie 1944, au fost așezate lângă cele ale Sfântului
Dimitrie Basarabov în catedrala din București, fiind readuse în catedrala mitropolitană din Iași pe
26 noiembrie 1944, unde se află și în prezent.
În anul 1955, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au hotărât canonizarea
Cuvioasei Parascheva, ziua de 14 octombrie fiind stabilită ca dată de prăznuire.
Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, este venerată nu numai de Biserica Ortodoxă
Română, ci și de alte biserici de rit oriental.
Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva se află în “Cartea românească
de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643.

Sfântul Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de mir, este sărbătorit în fiecare an la 26

octombrie, atât de creştinii ortodocşi, cât şi de cei catolici. A fost fiul prefectului din Tesalonic, iar
după moartea tatălui său a fost numit guvernator al cetății de către împăratul roman Maximilian
Galeriu, care i-a poruncit: “Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei

151
care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”.
Nu numai că tânărul guvernator a încălcat ordinul împăratului, ci a început să
propovăduiască credința creștină printre supușii săi.
Atunci când a fost chemat de împărat, a recunoscut că este creștin, fiind apoi întemnițat și
ucis de către soldați în timp ce se ruga. Trupul său a fost luat și îngropat de către creștini, care au
costruit o bisericuță deasupra mormântului.
În această bisericuță făcătoare de minuni, s-a vindecat Leontie, prefectul Iliricului, de o
boală chinuitoare. Drept mulțumire, acesta a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei
dintâi, care mai există şi astăzi şi face parte din lista Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din
Tesalonic incluse în Patrimoniul mondial UNESCO.
Când s-a săpat la temelia acestei biserici au fost găsite moaștele Sfântului Dumitru, din care
izvora un mir cu miros plăcut.

În credința populară, se consideră că, spre deosebire de Sfântul Gheorghe care încuie iarna și
înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dumitru descuie iarna și desfrunzește codrul.
Potrivit unor tradiţii, dacă pe 26 octombrie vremea este aspră, atunci iarna va fi blândă, iar
dacă în ziua Sfântului Dumitru vremea este bună, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă.
În ziua următoare, pe 27 octombrie, este sărbătorit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, numit și
Basarabov , ocrotitorul Bucureştilor.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabovo din Bulgaria și a trăit în
timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat în secolul al XIII-lea de către fraţii Petru
şi Asan.
Despre Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov se știe că s-a retras într-o peșteră unde a dus o
viață ascetică. Se spune că, înainte de a muri, s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un
sicriu, fiind acoperit de apele râului Lom.
Moaştele sale au fost descoperite de părinții unei copile bolnave, căreia i s-a arătat în vis
Sfântul Dimitrie Basarabov și i-a zis : "Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui".
Părinții copilei au găsit trupul neputrezit al sfântului între două pietre, l-au luat și l-au dus în
biserica din Basarabovo.
Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse în Țara Românească în iunie 1774, fiind
aşezate cu cinste în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti. Pe părțile laterale ale raclei cu
moaște sunt prezentate opt scene din viața Sfântului Dimitrie, iar pe capac este redat chipul său.

152
 Sfântul Dimitrie Basarabov a fost proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către
mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul
Sinod a hotărât în anul 1955 generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt sărbătoriți în fiecare an de către Biserica Ortodoxă
pe 8 noiembrie, cu o săptămână înainte de începerea postului Nașterii Domnului. Tot la această dată
sunt prăznuite toate cetele îngereşti care nu s-au despărţit de Dumnezeu.
Cuvântul arhanghel provine din greaca veche, mai precis, din “archangelos archon”, care are
semnificația de conducător, și aggelos, care înseamnă înger.
În Biblie, îngerii sunt descriși ca fiind “duhuri slujitoare” ale lui Dumnezeu, care îi
ocrotesc pe oameni, dar pot să aducă și pedepsele divine, așa cum s-a întâmplat în cazul focului
trimis peste Sodoma sau pedepsele din Egipt. Ei sunt mesagerii faptelor mari, precum: Buna Vestire,
Nașterea Domnului, Învierea Domnului sau cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos etc.
Fiecare om are îngerul său păzitor, care îl ajută pe calea credinței și îl ferește de necazuri,
fiind mijlocitor între cer și pământ.
În icoane, îngerii sunt pictați cu aripi, având chip uman, iar în biserici, sunt reprezentați pe
catapeteasmă, Sfinții Mihail și Gavriil fiind înfățișați pe cele două uși laterale ale peretelui
despărțitor dintre altar și restul bisericii, și anume, Mihail pe ușa din stânga și Gavril pe ușa din
dreapta.

153
 În fiecare an, ziua de 21 noiembrie este dedicată Intrării în Biserică a Maicii Domnului,
sărbătoare cunoscută în popor sub denumirea de Ovidenie - nume care provine din slavonă şi se
traduce prin „ceea ce se face văzută”.
Este prima sărbătoare din Postului Crăciunului și are următoarea semnificație religioasă:
Pentru a putea să aibă un copil, Sfinții Ioachim și Ana și-au îndreptat rugăciunile către Dumnezeu,
promițând să-l ducă la Templul din Ierusalim și să i-l închine. După nașterea Fecioarei Maria,
părinții și-au respectat promisiunea, au dus copilul în vârstă de 3 ani la Templu, unde a rămas până
la vârsta de 15 ani, crescând în rugăciune și citind Sfânta Scriptură împreună cu alte fecioare,
văduve şi preoţi.
În mentalul colectiv, Intrarea Maicii Domnului în Biserică este considerată a fi o zi magică,
fiind asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele. De aceea, candela trebuie
să fie aprinsă în casa fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea, pentru ca în viaţa
copiilor din fiecare familie să vină norocul.
Gospodarii cinstesc Ovidenia prin evlavie, dar şi prin ofrande, bucatele de post fiind duse la
biserică, unde sunt împărțite copiilor și săracilor.

154
XXI. Sărbătoarea Copilului în Dragalina

155
156
157
158
159
160
161
 În anul 2018, la Liceul Tehnologic “Duiliu Zamfirescu” s-au efectat lucrări importante
pentru reabilitarea gardului, aleilor și clădirii școlii.

162
Absolvenți de gimnaziu și liceu, promoția 2018

163
164
165
XXII. Rubrica cetăţeanului
Subscriem la aforismul latin:Vox populi, vox Dei (Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu).

Felicitări doamnei şi domnului Tudor, profesori deosebiţi, le-am fost elev şi am

învăţat că prin seriozitate şi muncă poţi reuşi in viaţă.
Aş dori să am şansa să dovedesc că, ceea ce am învăţat până acum, poate fi pus
în practică pentru comunitatea noastră.
Îmi va fi drag să spun atunci că sunt născut şi crescut în Dragalina, alături de oameni
deosebiţi de la care am învăţat numai lucruri bune.
Şi am început alături de prieteni să formăm o familie cu copiii din comună, să le
transmitem mai departe ceea ce am acumulat până acum, şi cel mai important de spus: cinstea,
demnitatea şi omenia. Gabriel Marian Stanciu, 04.11.2009.

Primarul Stanciu Gabriel, ales în fruntea comunităţii de către cetăţeni, sprijină dezvoltarea
activităţii sportive din comuna Dragalina. La propunerea sa, au fost introduse clase cu profil sportiv
la Liceul Tehnologic,,Duiliu Zamfirescu”. Au fost amenajate sălile şi terenurile de sport ale şcolii,
precum şi stadionul din comună.
Echipa de fotbal ”Unirea Dragalina” a participat la diverse competiţii zonale şi chiar la un
turneu în Franţa, organizat de echipa similară CSAME Amiens, unde din 6 echipe s-a clasat pe un
onorant loc 2, după 3 victorii, 2 egaluri şi o înfrângere.
Înaintea acestui turneu, echipa din Franţa a fost invitată la Călăraşi, în baza unui proiect de
parteneriat încheiat în 2006 de catre Direcţia pentru Sport cu asociaţia MOCAPI. 18.10.2016
Biografie
Data și locul nașterii: 28.05.1968, Dragalina
Școli absolvite:
*Școala generală din Dragalina
*Liceul Agroindustrial Dragalina
*Academia de Studii Economice București – Contabilitate și gestiune financiară
*Academia Athenaeum – Studii superioare de lungă durată
*Facultatea de Științe Politice – licențiat SNSPA
166
Este căsătorit cu Toni și au împreună doi copii - Alexandru Florinel și Nicolae Gabriel.
Înainte de alegerea sa în funcția de primar, a lucrat ca Inspector la DGFP- AFPC Călărași.

167
168
 Primăria din Dragalina a decis alocarea unor investiții pentru înființarea unui Centru de
Sustenabilitate și Dezvoltare, Promovare și Parteneriat cu Universitatea din Illinois și Biomass
Energy Systems Inc.Turn W2E.

Este o deosebită onoare dar şi o responsabilitate imensă să administrezi o

comunitate locală care îşi pune mari speranţe în viitor. Un primar este valoros,
nu atât prin ceea ce spune, cât mai ales prin ceea ce face. Sper să nu-i dezamăgesc
pe oamenii care m-au ales. 20.10.2009.
Constantin Victor, primar al comunei Dragalina.
Date biografice
* S-a născut la 5 iulie 1959 în satul Drajna Nouă.
* A urmat Şcoala cu clasele I-VIII în comuna Ştefan cel Mare, Jud. Călăraşi, apoi Liceul Industrial
de Petrol Teleajen, din Ploieşti, iar în perioada 1974-1978, Şcoala Postliceală de Maiştri Mecanici
din cadrul Grupului Şcolar Dragalina.
* În perioada 1980-1982 a lucrat, pe rând, ca electrician la Combinatul Teleajen şi electrician la
S.M.A. Dragalina, iar între 1982-1983 s-a angajat magazioner la A.E.I. Drajna.
* După 1983 până în 1989 şi-a desfăşurat activitatea ca lucrător cu munca politică la Comitetul
Judeţean U.T.C. Călăraşi şi Bucureşti, după care a practicat următoarele profesii: muncitor la A.E.I.
Drajna şi S.C.A. Dragalina(1990-1999) şi administrator la o asociație agricolă(1999-2007).
* A fost ales de cetăţenii din comua Dragalina ca primar (2008-2012), iar din 2012 până în anul
electoral 2020 are rolul în administrație de consilier local.

169
Proca Constantin, fost primar al com. Dragalina. 30.10.2009

170
 Un director poate influenţa ireversibil destinul unei unităţi şcolare.
Ing. Iulia Călăraşu, fostă directoare la Gr. Şc. "Duiliu Zamfirescu". 25.10.2009.

Un merit deosebit revine profesorilor din mediul rural care îşi desfăşoară
activitatea didactică în condiţii dificile.
Prof. Micescu Nicolae Klaus, inspector şcolar, 24.10.2009

Echim Elena, prof. de geografie la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

M-am născut la data de 30.01.1981 în municipiul Călaraşi.
Studii
Colegiul Pedagogic ,,Ştefan Bănulescu” din Călăraşi
Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii Bucureşti, promoţia 2004
Cursuri de formare
Abilitatare curriculară, 2012, Univ. Valahia din Târgovişte
Instruire diferenţiată, 2012, Univ. Valahia din Târgovişte
Managementul clasei, 2014, CCD Călăraşi
Cursul ,,E-calitate”, 2015, ISJ Brăila
Curs de metodist, 2016, SC Educaţia SRL, Iaşi

171
Starea civilă
Sunt căsătorită cu Echim Alexandru şi avem împreună doi copii: Daniel şi Bogdan.
În 2017 am fost numită director adjunct la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”. 6.09.2017

172
173
174
 Subscriu la afirmaţia lui Fr. Guizot: "Un suflet drept, o voinţă virtuoasă, un trup
sănătos, iată ce-şi propune o bună educaţie".
Prof. Damiean Iuliana, 28.10.2009.

O comunitate se identifică prin tezaurul său cultural. Părerea mea este în rezonanţă cu
înţelepciunea populară exprimată sintetic în cugetarea: "Omul sfiinţeşte locul pe
unde trece". Prof. Ducan Maria, 28.10.2009.

Prof. Vlăsceanu Elena, fostă directoare la Şcoala cu clasele I-VIII Dragalina.

S-a născut pe 27.01.1952 în com. Dragalina, jud. Călăraşi.
După absolvirea Şcolii generale din Dragalina a urmat Liceul Teoretic din
Brăneşti (1967-1971), jud. Ilfov, apoi Facultatea de Ştiinţe Naturale şi
Agricole din Constanţa (1972-1975).
S-a căsătorit cu Vlăsceanu Ionel şi au împreună un singur copil,
Vlăsceanu Daniela (absolventă A.S.E. Bucureşti, căsătorită, stabilită în Viena,
lucrează la Banca Centrală Raiffeissen).
În perioada 1976 -2000, şi-a desfăşurat activitatea ca profesor de biologie la Şcoala cu clasele
I-VIII Dragalina, după care a preluat de la prof. Ghelbere Nicolae funcţia de director al şcolii până în
anul 2011.
Dintre realizările acestor ani, se menţionează:
- redactarea primei monografii a şcolii în anul 2003;
- redactarea revistei ,,Mugurii Bărăganului”;
- declararea zilelor şcolii în fiecare an, în ultima săptămână a lunii mai;
- declararea cântecului ,,Iarba verde de acasă” ca imn al şcolii.
În această perioadă, şcoala a fost prinsă în mai multe programe şi proiecte, precum:
programul Phare 2003-2004, accesul la educaţie a grupurilor dezavantajate(dotarea sălii de sport cu
materiale sportive), proiectul pentru învăţământ rural (dotarea şcolii cu mijloace didactice moderne),
proiectul granturi şcoală-comunitate, proiectul de dezvoltare a şcolii 2004-2008, proiectul ,,Şcoala, o
şansă pentru fiecare”, proiectul ,,Toţi la grădiniţă - toţi la clasa I”, proiectul de integrare a rromilor în
procesul de educaţie(dotarea cu mobilier a două săli de clasă) etc.
Alte realizări din această perioadă:
- introducerea informaticii în procesul educaţional şi amenajarea a două cabinete de informatică
dotate cu calculatoare performante;
- amenajarea unui cabinet de documentare şi informare;
- dotarea C.D.I.cu aparatură electronică;
- amenajarea cu ajutorul bisericii a unui cabinet de religie;
- amenajarea parcului şcolii şi asfaltarea bazei sportive;
- ridicarea unei plăci commemorative la sărbătorirea a 80 de ani de la înfiinţarea şcolii;
-dactilografierea unei cărţi de onoare a şcolii cu clasele I-VIII Dragalina.
În fiecare an şcolar, activitatea managerială a fost apreciată de I.S.J. Călăraşi cu
calificativul ,,foarte bine”, precum şi o diplomă de excelenţă pentru contribuţia la dezvoltarea şcolii.
175
 Tatăl meu, Ștefan B. Ștefan, a fost președinde al CPADM Dragalina în perioada 1967 -1987.
Cooperația de consum a avut un rol important în economia comunei Dragalina:
- construirea magazinului cu etaj din centrul comunei și a unor anexe – cofetărie, coafură și frizerie,
carmangerie;
- dezvoltarea sectorului zootehnic – creșterea ovinelor și a păsărilor de curte;
- prestări servicii în domeniul confecțiilor – blănărie;
- fabrică de conserve (ghiveci, murături, compoturi);
- carmangerie – piață de desfacere a produselor din carne;
- brutărie și chioșcuri de vânzare a produselor de panificație.
Ștefan B. Ștefan a făcut parte din consiliul de administrație al I. J. Coop. Centrocoop,
cooperația de consum Dragalina fiind cea mai mare din județ.
Prof. Vlăsceanu Elena, 15.12.2016

Tufă Florea
M-am născut pe 13.04.1945 în localitatea Pietroșani din județul
Teleorman și locuiesc în comuna Dragalina din anul 1960.
M-am căsătorit cu Mărăcine Gheorghița și avem împreună doi
copii – Ion și Iuliana.

Dumitru Ionuț
M-am născut pe 22.10.1981 în comuna Dragalina.
Am absolvit Școala Generală cu clasele I-VIII și Grupul Școlar
Agricol din comuna Dragalina.
Sunt căsătorit cu Bortiș Daniela și avem împreună un copil – Andreea.

Barbu Dumitra
M-am născut pe 10.03.1949 în comuna Dragalina
M-am căsătorit cu Barbu Constantin și avem împreună cinci
copii – Dumitru, Gheorghe, Viorica, Adriana și Ștefania.
Pentru mine viața este foarte grea. Soțul a murit și trăim șapte persoane
într-o locuință cu două camere construită de SMA Dragalina.

176
 Gara Ciulniţa este binecunoscută în România şi are un rol deosebit de important în
transportul feroviar de mărfuri şi călători. Pe de altă parte, reprezintă o mare
oportunitate pentru dezvoltarea economică a localităţii Dragalina, de care ar trebui
să profite. Manole Nicolae, Şef Staţie Ciulniţa – rezervă, 23.10.2009

Popescu Elena, profesoară de lb. română la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

Educația este componenta fundamentală a personalității unui om. Istoria însăși

a dovedit că, în funcție de calitatea educației, o societate se poate considera
puternică din punct de vedere cultural sau nu. Tot acest efort de educare a
omului trebuie să se concretizeze prin fapte. Fapta este aceea care-l reprezintă pe om
și care oferă o imagine a educației sale.
Limba şi literatura română reprezintă o disciplină de bază pentru educaţia elevilor. 28.10.2009

„Sărmană-i ţara fără de eroi. Statistica jertfei este aproape dublă în cel de-al Doilea
Război Mondial,eroii toţi ,căzuţi in lupta pentru România Mare şi pentru stăvilirea
comunismului. Născut în al doilea veac în care sărmana Românie tânjea după eroi,
generalul Ioan Dragalina a fost un simplu viteaz ostaş, care a luptat pentru apărarea
gliei strămoşeşti, pentru întregirea neamului şi pentru demnitatea numelui de român.
A căzut pe câmpul de luptă, străpuns de gloanţele unei mitraliere germane. A murit în ziua de 9
noiembrie 1916, la vârsta de 56 de ani şi 10 luni.
Prin moartea lui, armata română a pierdut pe unul dintre cei mai valoroşi comandanţi . "Moartea lui
Dragalina este pentru noi, pentru naţiunea românească o pierdere ireproşabilă" scrie Ministrul de
externe Tache Ionescu "sămânţa de eroi, mai înfloreşte încă pe sfântul nostru pământ".
"Fii cinstit, căci cinstea este singurul avantaj al unui bărbat demn. Munceşte ca şi când ai de trăit un
veac. Roagă-te lui Dumnezeu ca şi când moartea bate la uşă!" spunea Generalul Dragalina fiului său
la vârsta majoratului.
Doresc să propun ca localitatea noastră ce poartă cu mândrie numele Generalului Dragalina să fie
sărbătorită la data de 9 noiembrie, ziua în care acest erou al patriei, a luptat pentru această ţară chiar
cu preţul vieţii, pentru întregirea neamului românesc. Dumbravă Marian, 29.10.2009.

Să credeţi în versurile lui George Sion :

"Mult e dulce şi frumoasă/Limba ce-o vorbim/Altă limbă armonioasă/Ca ea nu găsim"...
Prof.Vasile Kety, 28.10.2009.

177
 Nimic nu poate fi mai frumos pe traiectoria profesională decât modelarea tinerelor
vlăstare. Prof. Florea Maria, 28.10.2009.

Scopul sportului este acela de a deştepta şi înviora temperamentele, caracterele, de a

înnobila sentimente, de a scoate la lumină şi cizela trăsături fără de care viaţa noastră
n-ar putea fi concepută. Sportul este mijlocul cel mai accesibil de educare fizică şi
morală a indivizilor. Gandiţi-vă: curaj, onestitate, dârzenie, tenacitate, perseverenţă,
sunt numai câteva din calităţile cu care omul se recomandă prin sport în societate.
Prof. Bogdan Colţea, 30.10.2009.

Ca dascăl la Şcoala Generală din Dragalina, am avut marea şansă de a contribui la

schimbarea destinului unor tineri cu speranţe în viitor.
Prof. Moraru Gheorghe, 30.10.2009.

Poliţia comunei Dragalina, mereu în slujba cetăţeanului, pentru menţinerea unui climat
de ordine civică. Agent Ranete Mirel, Şef de Post, Poliţia com. Dragalina. 28.10.2009

Activitatea practică desfăşurată în cadrul unităţilor şcolare este esenţială în pregătirea

pentru viaţă a elevilor.
Dinescu Matei, maistru la Grup Şcolar Duiliu Zamfirescu, 04.11.2009.

Boamfă Ion, inginer la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

Nu ştiu ce aş putea spune despre mine - sunt doar un om obişnuit care a ales să educe
tinerii. Am avut rezultate bune, dar, după mine, cel mai important lucru e faptul că
sunt salutat pe stradă de diverşi oameni cărora le-am fost profesor. Faptul că am

178
rămas în memoria celor pe care i-am educat, înseamnă că mi-am îndeplinit rolul de dascăl.
Fără falsă modestie, pot să afirm că elevii de la profilul mecanic pe care i-am pregătit înainte de
2008, au fost mereu între primii 10 pe ţară la concursurile la care au participat.
Celor care au afirmat că profilul mecanic la liceu nu mai este important, le sugerez să
reflecteze la următoarea poveste:
Se spune că atunci când înţeleptul rege Solomon a terminat de construit Templul din
Ierusalim a rămas atât de încântat de realizare, încât a hotărât să dea un premiu special celui care a
avut cea mai mare contribuţie la realizarea lui. Şi s-au adunat toţi cei care participaseră la construcţie
şi au început să se laude şi să-şi sublinieze meritele:
- Dacă eu nu gândeam templul, nu ieşea atât de frumos – spuse arhitectul.
- Dacă eu nu zideam ceea ce a gândit arhitectul, nu ieşea ceea ce a ieşit - spuse constructorul.
- Dacă eu nu realizam tâmplăria, nu ieşea aşa de frumos – spuse tâmplarul.
- Dacă eu nu sculptam toată lemnăria şi piatra, nu ieşea nimic - spuse sculptorul.
- Dacă eu nu realizam bijuteriile care-l împodobesc, ar fi fost un templu obişnuit - spuse aurarul.
Şi când se certau şi îşi subliniau fiecare meritele, regele fiind în dilemă, deoarece toţi aveau
dreptate, apare un om oarecare, plin de funingine şi aproape negru de fum, şi spune:
- Eu merit acest premiu, mărite rege.
Toţi au rămas înlemniţi, iar regele Solomon l-a intrebat:
- Cu ce drept ceri asta şi cine eşti tu?
Atunci, omul se întoarce spre arhitect şi-l intreabă:
- Cine ţi-a făcut sculele?
-Tu, este răspunsul.
Aceeaşi întrebare o pune constructorului, tâmplarului, sculptorului şi aurarului. Şi de la toţi
primeşte acelaşi răspuns: “tu”.
Regele Solomon se uită lung la el şi-l întreabă:
- Dar tu cine eşti?
- Eu sunt fierarul, fără de care nici unul din ei n-ar fi avut cu ce să lucreze.
Povestea are circa 3000 de ani, şi poate că n-ar fi rău să mai învăţăm câte ceva din ea, nu să
dăm decizii despre ce e şi ce nu e prioritar…
Ing. Boamfă Ion, date biografice:
*Născut în 1954.
*Absolvent al Liceului Teoretic nr. 4 Braşov, 1973- actualul Liceu de Informatică Braşov.
*Angajat la Uzinele Steagul Roşu Braşov în perioada septembrie 1973-februarie 1974.
*Februarie 1974-iunie 1975, stagiul militar.
*Iulie 1975-iulie 1980, am urmat Sectia Mecanică Agricolă la Facultatea de Mecanică din Braşov.
*Repartizat de la 01.09.1980 la Liceul Agroindustrial Dragalina, unde lucrez şi în prezent.
*Între 1980-1990, în fiecare an, elevii pregătiţi de colectivul şcolii au obţinut menţiuni la faza pe ţară
a Olimpiadei Mecanicului Agricol organizată de MAIA.
*Între 1993-1999, în fiecare an, cu o exceptie (1999), elevii pregătiţi de mine şi de maiştrii
instructori Dinescu Matei şi Baicu Gabriel au obţinut unul din primele 5 locuri pe ţară la Concursul
de Mecanică Agricolă organizat de Ministerul Agriculturii. Din păcate, în 1999, meseria de mecanic
agricol a dispărut din nomenclatorul de meserii.
*Între 2004-2009, am obţinut cu mai mulţi elevi ai şcolii - aflaţi în diverşi ani de studii - menţiuni la
Faza Naţională a Olimpiadei Tehnice Interdisciplinare.
Din păcate, după 2007, când se decretase la nivel înalt că “mecanica nu este domeniu prioritar”, nu
am mai avut elevi la profilul mecanic. 04.10.2016

179
 Tudor Laurenţiu Sebastian
M-am născut pe 24.06.1986, în oraşul Balş, judeţul Olt.
Am absolvit:
*Şcoala cu casele I-VIII din Dragalina
*Liceul ,,Mihai Eminescu” din Călăraşi
*Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti.
În prezent, sunt angajat ca administrator bază de date la Banca ,,Record”
din municipiul Călăraşi.
Cooperativa de Credit ,,Record” din Dragalina a fost înfiinţată în 1940 prin fuziunea
Cooperativei ,,Record” şi a Cooperativei ,,Regele Mihai”, ambele având sediul în aceeaşi comună.
Banca a fost afiliată la Institutul Naţional al Cooperaţiei şi la Federala ,,Borcea” din Călăraşi.
Activităţile de bază ale băncii au fost: acordarea membrilor asociaţi de împrumuturi din fondul
social, administrarea eficientă a economiilor băneşti ale acestora, efectuând şi operaţiuni de mandat.
La Cooperativa de Credit ,,Record” din Dragalina au fost depuse primele economii ale
ţăranilor realizate din activităţi agrozootehnice. În perioada 1972-1989, banca a înregistrat creşteri la
toţi indicatorii economici.
În prezent, unitatea bancară este o filială a Băncii ,,Record” Călăraşi, care face parte din
reţeaua CREDITCOOP. Managementul unităţii bancare este asigurat de:
- Niţu Marian, director general;
- Greceanu Gilda Gabriela, director general adjunct. 06.10.2016

Perenitatea tradiţiilor populare a fost influenţată de lumea oraşului care pătrunde,

datorită tinerilor, dar şi schimbărilor sociale. Prof. Moraru Lucia, 04.11.2009

Maftei Viorel, electromecanic la uzina de apă

M-am născut pe 19.06.1966, în com. Dragalina, unde am urmat cursurile la
învăţământul primar, gimnazial şi liceal.
În anul 1983, am participat la un curs de calificare în meseria de electromecanic,
care s-a desfăşurat la Liceul agroindustrial Lehliu.
Sunt căsătorit cu Tudor Cristina Nadia şi avem împreună doi copii: Adina şi Alex.
Sunt pasiunat de muzică, dar şi de fotbal, în perioada 1983-1987, am fost jucător la
echipa de fotbal ,,Metalul Dragalina”.
În judeţul Călăraşi, pânza de apă freatică este aproape de suprafaţă, teritoriul fiind situat în
bazinul hidrografic al fluviului Dunărea. Deoarece comuna Dragalina are un nivel ridicat al pânzei
de apă freatică şi un grad de poluare redus, alimentarea cu apă potabilă se face din stratul freatic.
În prezent, satul Dragalina deține 100% rețea de alimentare cu apă, urmând ca şi satele
Drajna Nouă și Constantin Brâncoveanu să beneficieze de reţele proprii.
În anul 1978, a început construcţia uzinei de apă şi a inelului principal în satul

180
Dragalina, lucrările fiind executate de Întreprinderea judeţeană de gospodăriri comunale şi
locative (IJGCL) Călăraşi. Pentru inelul principal s-au folosit conducte din azbociment cu diametrul
de 250 mm, iar la fiecare colţ de stradă au fost montate cişmele.
După anul 1982, când a fost dată în exploatare uzina de apă, au început extinderile de reţele
secundare pe străzile publice , folosindu-se conducte metalice cu diverse dimensiuni.
Iniţial, uzina de apă a fost dotată cu trei pompe Lotru 125 (având motoare electrice de
30kW), precum şi o motopompă cu motor termic.
În perioada 1979 – 1982, s-au forat patru puţuri la o adâncime de 108-120 m, la distanţe de
300 m între ele, realizându-se şi două bazine de captare cu o capacitate de 750 m 3 fiecare.
Puţurile au fost forate pe tubulatură metalică Φ 400, trecându-se prin trei straturi freatice pănă s-a
ajuns la apa cristalină.
Pentru aducţiunea apei de la puţuri la bazinele de captare s-au utilizat conducte din
azbociment cu diametrul de 150 mm, iar pompele submersibile din puţuri au fost de tip Hebe 65 6
alimentate de la reţeaua trifazată de 380 V.
Până în anul 1991, utilităţile comunale au fost coordonate de IJGCL Călăraşi, după care,
schimbându-se forma de organizare, au trecut în administraţia primăriei. Uzina de apă din
Dragalina a devenit SC Mihail şi Gavriil, fiind subordonată RAPPS Călăraşi şi având un program
de lucru redus, de numai 4 ore pe zi.
Statutul incert, schimbările de management şi lipsa de responsabilitate au afectat grav
starea tehnică a uzinei de apă, care a ajuns în anul 2000 să funcţioneze cu un grup electrogen şi cu
pompe reparate cu piese uzate. Prin defectarea pompelor submersibile, două dintre puţurile forate
s-au colmatat şi au fost scoase din funcţiune.
După preluarea de către primărie a uzinei de apă de la RAPPS Călăraşi, în luna martie 2000,
au fost înlocuite pompele Hebe din puţuri cu pompe submersibile Grunfus, iar pentru pompele de
distribuţie din staţie au fost aduse şi montate electromotoare de 7,5 kW.
Aceste investiţii au fost insuficiente, având în vedere gradul înalt de uzură a conductelor
metalice din reţeaua secundară, la care se produceau câte 2-3 defecţiuni pe zi. Pentru remedierea
conductelor sparte se săpau manual gropi şi se puneau la orificii dopuri din lemn.
În anul 2005, primăria a obţinut un proiect SAPARD pentru reabilitarea reţelei de apă.
Inelul principal a fost extins de la 6 km la 13 km, iar conductele din azbociment au fost înlocuite cu
conducte din polietilenă (PEHD).
Staţia de pompare a fost dotată cu 4 pompe verticale şi 4 hidrofoare cu filtre. În cadrul
proiectului SAPARD, pe lângă cele două puţuri funcţionale existente, au mai fost forate încă
două, pe tubulatură din plastic, fiind dotate cu pompe Grunfus de 25 m3 /h.
În perioada 2008-2009, s-a mai forat un puţ la adâncimea de 108 m, iar pentru staţia de
pompare au fost achiziţionate 2 pompe de tip Lovara 60, care aveau un consum de energie electrică
de 5,5 kW/h.
După anul 2012, când domnul Stanciu Gabriel a fost ales primar de către cetăţeni, s-au
făcut investiţii majore pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu apă a satului Dragalina.
S-au achiziţionat 2 pompe de tip Lovara 120 cu convertizor şi s-a mai forat un puţ, ajungându-se
la 6 puţuri funcţionale. A fost extinsă reţeaua de apă pe întreg teritoriul locuit şi au fost montate
apometre pentru cca 80% din consumatori, apa fiind disponibilă 24 h din 24 h.
Pentru tratarea apei, a fost achiziţionată în 2015 o staţie modernă de clorinare.
Referitor la forţa de muncă, se menţionează următorii angajaţi: Badea Aron (maistru şef
de formaţie), Cristea Dumitru, Andronescu Ion, Chioseaua Marin, Kiş Constantin, Pîrvu Marin
(maistru şef de formaţie), Huludeţ Constantin, Nicolae Marian, Ioana Elena, Matei Ştefan, Rizea
Nicolae(maistru şef de formaţie), Varză Marian (contabil şef), Budu Florian (director), Petre
Năstase Constantin(maistru coordonator), Maftei Viorel(electromecanic), Dobre
181
Gheorghe(electromecanic), Dumitru Ion(electromecanic), Moraru Vasile (electrician), Cosma
Ion(mecanic, în prezent administrator) etc. 15.12 2016

Tudor Gheorghe
M-am născut la data de 23.10.1968 în comuna Dragalina.
Am absolvit Şcoala Generală şi Liceul Agroindustrial din Dragalina.
În anul 2008, am urmat un curs de specializare pentru fochist centrală termică,
organizat de ISCIR Bucureşti.
Sunt căsătorit cu Domnica şi avem împreună un copil – Tudor Cristina. 15.12.2016

Gruia Marcela Eugenia, administrator la Liceul Tehnologic

,,Duiliu Zamfirescu” din Dragalina
M-am născut la data de 07.10.1971 în comuna Dragalina.
Am absolvit:
- Şcoala Generală din Dragalina;
- Liceul Agroindustrial din Dragalina;
- Facultatea de Drept din cadrul Universităţii ,,Spiru Haret” din Bucureşti;
- Cursul de expert în achiziţii publice organizat de CCD Călăraşi.
Sunt căsătorită cu Gruia Antonio Marian şi avem împreună un copil – Gruia Eduard Andrei,
182
în vârstă de 5 ani şi 6 luni. 14.12.2016

În viaţă este important să fii sănătos, să-ţi câştigi banii prin muncă cinstită, să nu fii
risipitor şi să ai credinţă în Dumnezeu. Dascălu Niculina, 04.11.2009.

Sunt un cetăţean simplu din com. Dragalina şi nu mă pricep la vorbe meşteşugite.

Am muncit o viaţă, dar tot sărac am rămas. Aşa că vă întreb: dar noi, muritorii de
rând, ce ne facem? Gheorghe Ştefan, 05.11.2009.

Colțea Cristina, directoare la Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu”

Motto : “Orice vis poate fi transpus în viaţă de către cei care sunt destul de
puternici pentru a crede în el.“ (G. B. Shaw)
Acest gând m-a călăuzit mereu şi a prins viaţă prin venirea mea la Liceul
Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu” din Dragalina în anul 2004, unde am avut
şansa să mă împlinesc profesional datorită unui colectiv de profesori de mare
ţinută intelectuală şi morală, cât şi datorită elevilor pe care i-am îndrumat.

183
 Sunt unul dintre aceia care în ultimii peste 20 de ani am trăit în această
instituţie patru ipostaze diferite: aceea de elev, cea de profesor, cea de director şi pe cea de părinte.
Sunt fericită că am făcut parte din acest “circuit în natură”al valorii, talentului şi bucuriei cunoaşterii.
Experienţa profesională
 15.11.2016-prezent – director Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” Dragalina, judeţul
Călăraşi
 01.09.2010-15.11.2016 – director adjunct Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” Dragalina,
judeţul Călăraşi
 01.09.2009 -01.09.2010- director Şcoala cu clasele I-VIII Drajna, judeţul Călăraşi
 01.09.2006-31.08.2009 -profesor Grup Şcolar „Duiliu Zamfirescu” Dragalina
 01.03.2004-31.08.2006 - profesor Şcoala cu clasele I-VIII Drajna, judeţul Călăraşi
Educaţie şi formare
 01.03.2010 -19.06.2011 Studii postuniversitare de specializare, Diplomă de studii
postuniversitare de specializare MANAGEMENT EDUCAȚIONAL UNIVERSITATEA
„DUNAREA DE JOS” DIN GALATI;
 2004-2008 Studii universitare de licență, Diplomă de licenţă în MATEMATICĂ-
INFORMATICĂ, UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREŞTI, FACULTATEA DE
MATEMATICĂ – INFORMATICĂ
 2003-2006 Studii universitare de licență, Diplomă de INGINER DIPLOMAT,
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA
BUCUREŞTI, FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ, SPECIALIZAREA: INGINERIE SI
MANAGEMENT IN ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM
 2000-2003 Studii universitare de licență, Diplomă de absolvire- INGINER COLEGIU,
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA
BUCUREŞTI, COLEGIUL UNIVERSITAR AGRICOL CĂLĂRAŞI, SPECIALIZAREA:
MANAGEMENT ȘI INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
 1996-2000- Studii liceale, Diplomă de bacalaureat, profil ECONOMIC; Grup Şcolar Agricol
Dragalina
O parte din activitatea mea profesională s-a petrecut aici, într-o organizaţie şcolară
complexă care include întreg sistemul educaţional din comuna Dragalina, formată din satele
Dragalina, Drajna şi Constantin Brâncoveanu, o altă parte, ca director, funcţie pe care am
privit-o cu o mare responsabilitate. Responsabilitatea pentru tot ceea ce s-a făcut în această
şcoală până la mine, ca tradiţia să fie păstrată şi multiplicată şi de a aduce, în acelaşi timp, o
nouă viziune şi misiune a şcolii.
Conştientă de standardele şi condiţiile Uniunii Europene referitoare la importanţa
educaţiei am urmărit implicarea activă a elevilor şi profesorilor în cât mai multe proiecte la
nivel local, naţional, internaţional. Am satisfacţia unei reuşite activităţi manageriale de
dezvoltare curriculară, şi, în egală măsură, de dezvoltarea resurselor umane şi materiale, de
întărirea relaţiilor comunitare şi a unor performanţe ale elevilor în care se regăsesc atât
potenţialul lor intellectual, cât şi al dascălilor care s-au ocupat de formarea lor.

184
 Dascălul este acela care pătrunde sufletul şi mintea, cel care este alături de elevi în
momente de cumpănă, dar şi în cele de bucurie, este un deschizător de drumuri, o călăuză în
viaţa fiecăruia. Gândul meu de final se îndreaptă spre elevi, colegi, prieteni, părinti:
Învaţă de la vreme că nimeni nu-i uitat!
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat!...
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor! 15.12.2016

Vă propun, stimați cititori, un scenariu imaginar în Universul celor mici pentru a reflecta la
marile probleme ale existenței…
Eu sunt mic şi nu ştiu mai nimic despre problemele celor mari. Ce faceţi voi
adulţii
pentru viitorul meu şi al celorlalţi ca mine? Deoarece nu mă împac cu situaţia în
care
mă aflu, m-am hotărât să preiau atribuţiile unui copil de şase ani.
Vreau să nu mă mai certe mama că sunt mofturos la mâncare.
Vreau să desenez cu creta colorată pe stradă, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre
serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă.
Vreau să cred sincer că bomboanele sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.
Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada în mână şi cu ochii la norii pufoşi

care aleargă pe cer.

Doamne, după atâta meditaţie asupra existenţei, m-am maturizat prea mult şi nici nu mai
ştiu când m-am trezit mare. Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări
etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă,
politicieni de mahala, fraţi învrăjbiţi, ură, lăcomie, bârfă, criză financiară fără precedent, seisme şi
inundaţii de parcă natura a scăpat de sub control. Mă întreb dacă este bine că m-am născut în aceste
vremuri tulburi…
Sunt extrem de stresat şi îmbătrânesc într-un an cât alţii în zece. Îmi propun la maturitate să
contribui la îndreptarea unor lucruri din această societate în derivă. În rest, mă mai frământă doar
întrebarea retorică: oare, ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept
de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese
câştigate în luptă cu zmeii cei răi? Theodor Andrei, un cetăţean foarte mic. 10.03.2009

Teodorescu Rodica Constanța – medic specialist familie,

Dispensarul Uman Dragalina
185
 M-am născut pe 22.10.1957, în orașul Alexandria, jud. Teleorman.
Studii
Școala Generală 175, București;
Liceul ”Ion Neculce”, 1972-1976;
Facultatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, promoţie 1984.
Sunt căsătorită cu dl. ing. Dan Teodorescu și avem împreună doi copii – Alexandra și Ioana.
Lucrez la Dispensarul Uman Dragalina din anul 1988. Din anul 1999, am trecut pe cabinete medicale
individuale. 4.10.2016

Ulmeanu Valerica – asistent medical, Dispensarul Uman Dragalina

M-am născut în jud. Brăila, com. Traianu.
Am absolvit Liceul Teoretic ”Nicolae Iorga”, după care am urmat cursurile
Școlii Postliceale Sanitare din orașul Brăila, fiind repartizată în comuna
Dragalina în august 1977.
Sunt căsătorită cu Ulmeanu Constantin și avem un copil – Ulmeanu Iulian
DISPENSARUL UMAN - anul înființării: 1927-1928
Medici (ordine cronologică): dr. Saru, dr. Virgil Tomescu, dr.Laub, dr. Cruțescu Mircea,
dr. Firică Dan, dr. Calalb, dr.Serghevscki, dr. Nica Ioan, dr.Pleșa Ștefan, dr. Popescu,
dr.Protopopescu Alina, Fam. dr. Popescu, dr.Adamescu, dr. Șișu, dr.Dinulescu, Fam. dr. Chiriac, dr.
Crăciun, dr. Oproiu Marian, Fam. dr. Florea etc. 15.12.2016

Ștefan Violeta – secretar la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

din Dragalina
M-am născut în orașul Slobozia, jud. Ialomita, pe data de 16.07.1971.
Sunt absolventă a Facultății de Drept, promoția 2010.
Sunt căsătorită cu Ștefan Liviu Dan .
Din data de 30.09. 1996, sunt salariată a Liceului Tehnologic
,,Duiliu Zamfirescu”, Dragalina. 19.12.2016

Am ales profesia de dascăl pentru că iubesc mult copiii. În mijlocul lor, mă simt
împlinită şi mă străduiesc să le transmit informaţii ştiinţifice de bază, să le formez
priceperi şi deprinderi pentru a se integra cu succes pe piaţa concurenţială a muncii.
Ing. Olaru Gabriela, directoare la Grup Şcolar Duiliu Zamfirescu, 25.10.2009.

Baicu Gabriel, maistru instructor la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

M-am născut la data de 26.07.1956 în municipiul Călaraşi.
Studii
Şcoala Generală nr. 1 din Călăraşi;
Liceul Agroindustrial Ciorogârla, jud. Ilfov;
Şcoala Postliceală Mecanică (2001-2003);
Şcoala Postliceală de asistent gestiune , cazare şi turism (2007-2009);
Management financiar contabil (2010-2012).
Cursuri de formare
TVET prin PHARE, 2004
Formare pentru evaluare, 2010, Sinaia

186
Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat, 2013
Managementul clasei, 2014
Sunt căsătorit cu Domnica Ion şi avem împreună un copil – Baicu Mircea. 15.12.2016
Starea civilă
Sunt căsătorit cu Domnica Ion şi avem împreună un copil – Baicu Mircea. 15.12.2016
Dinu Cristina Denisse, Primăria Dragalina
M-am născut pe data de 27. 08.1988, în localitatea Oltenița, jud. Călărași.
Am absolvit școala primară la Oltenița, școala gimnazială în satul
Drajna Nouă și Liceul ”Duiliu Zamfirescu”, Dragalina.
Am absolvit Facultatea de Științe Juridice și Administrative .
Sunt căsătorită cu Dinu Traian și avem înpreună un copil – Fabian Nicolae.
15.11.2016

Cazan Valentin – consilier principal, Primăria Dragalina

M-am născut la data de 09. 11.1968, în localitatea Miloșești,
jud. Ialomița.
Am absolvit școala primară și gimnazială în com. Dragalina și
Liceul Agroindustrial Lehliu-Gară.
În 2010, am absolvit Facultatea de Științe Juridice și
Administrative din Brașov.
Sunt căsătorit cu Cazan Nicoleta și avem înpreună doi copii – Alina Delia și Vlad Ion.
15.11.2016

Constantin Geta – consilier superior, Primăria Dragalina

M-am născut pe data de 25 02.1970, în sectorul 1, București.
Am absolvit școala primară și gimnazială din com. Dragalina și
Liceul Agroindustrial Dragalina. În 2009, am absolvit Facultatea de
Științe Juridice și Administrative din Brașov.
Sunt căsătorită cu Constantin Nicolae și avem înpreună doi
copii – Ionuț și Andrei. 15.11.2016

Ionescu Mariana – consilier I superior,Primăria Dragalina

M-am născut la data de 24.10.1968, în com. Dragalina, jud. Călărași,
fiica lui Dumitru și Georgeta.
Sunt căsătorită cu Ionescu Corneliu din anul 1989 şi avem împreună
un copil - Ionescu Laurențiu Adrian(student la Facultatea de
Electronică,Telecomunicații și Tehnologia Informației).
Am absolvit :
- Școala Generală Dragalina şi Liceul Economic Călărași;
- Facultatea de Sociologie – Psihologie, 2008, București;
- Studii postuniversitare ” Teorii și metode de intervenție în asistența socială”, Universitatea
”OVIDIUS”, Constanța. 15.11.2016

Proca Rodica-Tatiana, referent în cadrul biroului de asistenţă socială al

primăriei Dragalina
M-am născut pe 10.06.1968 în familia lui Constantin şi Paula.
După absolvirea Şcolii Generale Dragalina am urmat cursurile la
Liceul ”Nicolae Bălcescu” din Călăraşi (1983-1985) şi Liceul
187
 Agroindustrial Dragalina (1985-1987).
În perioada 1987-1990, am lucrat la I.M.A. Dragalina, iar din septembrie
1990 sunt angajată la Primăria comunei Dragalina.
În perioada 2004-2005, am urmat cursurile de perfecţionare ,,Transparenţa comunicării în relaţia
cu publicul”, organizate de FORDOC Călăraşi. 15.11.2016

Pamblică Ionel –referent 1, expert pe problemele rromilor, Primăria

din Dragalina
M-am născut la data de 05. 03.1967, în comuna Dragalina din județul
Călărași.
Am absolvit școala primară și gimnazială în com. Dragalina și Liceul
Agroindustrial Dragalina.
Cursuri de formare :
- curs de calificare ”Expert Local pe problemele rromilor”, 2010;
- curs de perfecționare în domeniul serviciilor sociale, 2012.
Sunt căsătorit cu Radu Elena și avem înpreună trei copii – Costel, Mariana și Marian.
Rromii s-au stabilit progresiv în comuna Dragalina, în căutarea unor mijloace de existenţă.
A fost greu la început când trudeau pe moşiile boierilor pentru o bucată de pâine.
Acum ne bucurăm de democraţie şi participăm activ la viaţa comunităţii, pentru ca şi copiii
noştri să aibă un trai mai bun. 15.11.2016

SC Agrochirnogi SA - Siloz Ciulniţa se ocupă cu achiziţionarea seminţelor obţinute

din producţie proprie sau preluate de la alte persoane fizice şi juridice.
Răduţă Lucian, Şef Siloz, 04.11.2009.

În spiritul Bibliei, astfel de precepte sunt respectate de creştini şi conduc

la ordine socială "pe pământ", iar în viaţa de apoi pot spera la
mântuire.
Pr. Marian Mihail, 29.10.2009.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toţi!

Preoţii Onea Ion şi Popescu Ionuţ Cristian, 14.10, 2009

Stancu Roxana-Nicoleta, profesoară la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

Data naşterii: 6 iunie 1982
Educaţie şi formare
* Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, Călăraşi, 1997-2001.
188
 * Colegiul Universitar Economic, Călăraşi, 2001- 2004.
* Universitatea Spiru Haret / Facultatea de Matematică şi Informatică, 2007-2010.
# A obţinut premii şi menţiuni cu elevii care au participat la concursul judeţean de
matematică ,,Ion Cheşcă” 2014, 2016.
# Este administrator la ,,Centrul Dragalina”, jud. Călăraşi, pentru concursul Euclid. 25.10.2016

Vlad Cristian Daniel

M-am născut în data de 01.03.1988, în com. Dragalina.
Studii:
- Școala Generală Dragalina;
- Școala profesională Dragalina.
Sunt căsătorit cu Dumitrache Anca Simona și avem împreună
doi copii – Tiberiu Alexandru și David Adrian. 07.02.2017

Gheorghe Alexandru Valentin

M-am născut în data de 23.08. 1988, în com. Dragalina.
Studii:
- Școala Generală Dragalina;
- Școala profesională Dragalina, specializarea: mecanic auto.
Sunt căsătorit cu Elena Cătălina și avem împreună un copil – Ion.
07.02.2017

Ganea Ionela, profesoară la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

Date biografice
Data naşterii: 16.10.1984
Educaţie şi formare
*Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, 2003-2007.
*Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, 2006-2009.
▪Cursuri metodist, 2011.
▪Nivelul II Psihopedagogic, 2011.
▪Cursuri C.D.S biologie, 2012.
▪Competenţe cheie TIC în curriculumul şcolar, 2012.
▪Cursuri formator, 2014.
▪Curs- Dezvoltarea cadrelor didactice prin activităţi de mentorat, 2014.
▪Curs- Anticorupţie şi management educaţional, 2015.
A obţinut premii cu elevii care au participat la concursuri şcolare. 25.10.2016

189
 Dr. Cătălin Dorobanţu
*S-a născut în municipiul Călăraşi, la data de 04 mai 1977.
*A absolvit în1995, ca şef de promoţie, Liceul Teoretic „Ştirbei-Vodă”
din Călăraşi (actualmente: Colegiu Nat. „Barbu-Ştirbei”); se distinge în
fiecare an de liceu prin participarea la faza naţională a olimpiadelor de
chimie sau fizică.
* În perioada 1996-2001, urmează Facultatea de Medicină Generală; în
ultimii ani de studenţie face voluntariat ca intern la cabinetele Căminelor Studenteşti din Bucureşti,
în cadrul Programului de Prim Ajutor Medical Specializat.
* În anul 2001, obţine licenţa de medic; în perioada 2002-2003, îşi perfectează abilităţile
profesionale lucrând ca medic stagiar şi generalist la Spitalul Universitar Bucureşti, precum şi în
190
serviciul de Ambulanță.
* Deschide in 2004, în incinta Dispensarului Uman Dragalina, Cabinetul Medical Individual de
Medicină Generală ,,Dr. Dorobanţu Cătălin”, care îşi desfăşoară activitatea în contract cu Casa de
Asigurări de Sănătate Călăraşi.
* Devine, în anul 2012, administratorul “Satya Medisan” SRL, societate care preia toate activităţile
de asistenţă medicală primară ale CMI Dr. Dorobanţu Cătălin, având în plus posibilitatea de a
extinde mult gama de servicii medicale oferită.
* Din anul 2015, SC Satya Medisan prestează servicii de ecografie generală în urma obţinerii de
către medicul Dorobanțu Cătălin a competenţei în acest domeniu;
“Dorinţa de a oferi pacienţilor posibilităţi multiple de diagnostic şi terapie în diferite boli şi
flexibilitatea managerială mai mare care există la societate faţă de cabinetul medical individual, m-
au făcut să aleg societatea medicală ca formă de organizare pentru unitatea sanitară unde sunt
titular.
Am reuşit să integrăm, până în prezent , în paleta noastră de servicii, ecografia ca metodă de
diagnostic şi sperăm, ca peste cel mult un an, să începem să facem la cabinet tratamente prin
acupunctură.
Suntem o echipă medicală unită, care este formată dintr-un medic şi două asistente dispuse
să lucreze cot la cot pentru a satisface toate convenţiile şi rigorile sistemului de sănătate şi, în
acelaşi timp, pentru a oferi şi altceva în plus pacienţilor noştri. O idee pe care dorim să o insuflăm
tuturor celor care ni se adresează este faptul că un mod sănătos de a gândi, de a trăi şi de a
relaţiona cu semenii, prin eliminarea tendinţelor negative, favorizează ameliorarea oricărei
afecţiuni– sau, aşa cum spunea Hipocrate, părintele medicinei, “minte sănătoasă într-un corp
sănătos”. Dr. Cătălin Dorobanţu – medic specialist medicină de familie, competenţă în ecografie
generală. 6.12.2016.

Zahiu Vasile, Şeful Postului de Poliţie Dragalina.

S-a născut pe 11.10.1973 în municipiul Feteşti, jud. Ialomiţa.
După absolvirea Liceului Agricol ,,Sandu Aldea” din Călăraşi, la
profilul finanţe-contabilitate, a urmat Şcoala de Poliţie ,,Nicolae Golescu”
din Slatina şi apoi Facultatea de Drept ,,Nicolae Titulescu” din
Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 2006.
A fost încadrat din sursă externă la Postul de Poliţie Dragalina în luna ianuarie 1995.
Având în vedere că localitatea Dragalina are o populaţie diversificată, cu o pondere de cca 35
% cetăţeni de etnie rromă, situaţia infracţională a fluctuat în timp, fiind influenţată de transformările
economice, sociale şi politice din viaţa comunităţii.
Starea infracţională, înainte de anul 1990, a fost una scăzută, însă după această dată
problematica cu care s-a confruntat poliţia din Dragalina a fluctuat şi s-a diversificat.
Principalele infracţiuni comise, după revoluţia din decembrie 1989, au fost: infracţiuni contra
patrimoniului, infracţiuni la regimul rutier, infracţiuni contra vieţii, infracţiuni privitoare la ordinea şi
liniştea publică, abuzuri sexuale, conflicte între familiile de rromi etc. Majoritatea evenimentelor
infracţionale au loc pe fondul consumului de alcool, care favorizează stările conflictuale, faptele
antisociale şi infracţiunile cu violenţă.
Înaintea lui Zahiu Vasile, Şefii Postului de Poliţie Dragalina au fost următorii: Cazan Gheorghe,
Mihalache Nicolae, Ştefan Paul, Vlad Dumitru, Ranete Mirel, Ciupitu Gabriel. 25.10.2016

191
 Ing.Vlăsceanu Adrian, Şef de Staţie Ciulniţa
Gara Ciulniţa se află la 109 km de Bucureşti şi la 116 km de Constanţa.
Are patru direcţii de mers:
- Bucureşti, cale dublă electrificată;
- Constanţa, cale dublă electrificată;
- Călăraşi, cale dublă electrificată;
- Slobozia, cale simplă neelectrificată.
Gara are zece linii pentru primirea, expedierea şi manevrarea trenurilor, precum şi două linii
industriale, pentru SC AgroChirnogi, respectiv SC Biochem.
Prin Gara Ciulniţa circulă aproximativ 45 de trenuri în 24 de ore şi tot atâtea trenuri de marfă.
Din punct de vedere istoric, se poate spune că Gara Ciulniţa a fost proiectată cu mult
înaintea înfiinţării localităţii Dragalina. Potenţialul agricol al Bărăganului reclama construirea de
drumuri şi de căi ferate apte să asigure transportul cerealelor produse aici.
Graţie unui decret regal, Administrația CFR a construit, între anii 1866-1867, linia ferată ce
face legătura între Bucureşti şi Constanţa, cu ramurile Ciulniţa-Călăraşi Port, Ciulniţa – Slobozia,
Feteşti – Făurei, adevărate colectoare de cereale din Câmpia Română.
Linia de cale ferată a fost inaugurată în perioada 14-26 septembrie 1895, în prezenţa regelui Carol I.
După 1989, odată cu desfiinţarea sistemului centralizat de planificare economică, Gara
Ciulniţa ,,coboară” economic. În anul 1994, Triajul este dezafectat, pierderile economice fiind
foarte mari. Actualmente, în Gara Ciulniţa lucrează cca 80 de salariaţi, faţă de 500, câţi au
fost înainte de revoluţie.
Din 1985 şi până în prezent, Staţia CFR Ciulniţa este condusă de ing. Vlăsceanu Adrian.
S-a născut pe 25.04.1956, în localitatea Săcele, jud. Braşov, fiind cel mai vechi şef de staţie de pe

192
regionala Constanţa, care şi-a desfăşurat întreaga activitate în Gara Ciulniţa. 25.10.2016

Prof. psiholog Șișman Constantina

M-am născut la Călărași în data de 20.09.1980, în familia lui Niculae și

a Aricliei.
Sunt căsătorită cu Șișman Mișu și nu avem copii la momentul realizării
monografiei.
Educație:
1987- 1995- am urmat cursurile școlii gimnaziale Nicolae Titulescu Călărași, fiind îndrumată în
clasele I-IV de învățător Deacu Margareta, în acest moment director adjunct al școlii cu același nume
și în clasele V-VIII de Barzache Sofia, profesor de limba română.
1995-2000/ am urmat cursurile Colegiului Tehnic Ștefan Bănulescu Călărași, Profil vocațional,
învățător- educator, specializarea obținută învățător- educator.
Timp de 4 ani, după terminarea liceului, am lucrat la Școala Gimnazială nr 1 Sărulești Gară, jud.
Calărași, ca învățător titular.
2000-2004/ Forma de învățământ zi , licențiată în Socio- Psihologie, Universitatea Spiru Haret ,
Facultatea de Socio- Psihologie, Specializarea Socio-Psiholog, București.
Cursuri de formare:
Dezvoltarea abilităților de viață la elevi - inițiat de FDSC
Expert achiziții publice- inițiat de Info Educația Iași
Expert în educație- inițiat de Info Educația Iași
Formator- inițiat de Info Educația Iași

193
Manager de proiect- inițiat de Info Educația Iași
Manager inovator-- inițiat de CCD Călărași, etc
Experiență profesională:
2007- prezent – Profesor consilier școlar la Centrul Județean de Resurse și Asistență educațională
Călărași / din anul 2009, titular al Liceului Tehnologic”Duiliu Zamfirescu” Dragalina
2016- prezent – Profesor metodist, formator și evaluator al Casei Corpului Didactic Călărași
Expert pe termen lung în proiecte PHARE, POSDRU, ERASMUS+.
 Programul Școala Părinților
Inițiator: CCD si CJRAE/ Formator părinți.
 PROGRAMUL PHARE RO 2004/016-772.01.01.02 Sub C19
Iniţiator: Colegiul Naţional Pedagogic„Gh Lazăr”Cluj- Napoca
Subcomponenta: formare mediatori şcolari
Curs de formare tutore şi formator local
Componenta: „Bariere în calea învăţării. Dificultăţi sociale, emoţionale şi
comportamentale.”
 Proiect POSDRU, inițiat de Fundația CID 2010-2013- Psiholog al Centrului de Prevenire a
Abandonului Școlar din Sărulești
 Proiect POSDRU, inițiat de ISE în parteneriat cu UNICEF și Holt România
Hai la școală- Zone de educație prioritară.
 Proiect POSDRU, Stiluri de învățare și temperamentul elevilor, inițiat de SNSPA în
parteneriat cu ISE.
 Proiect POSDRU, inițiat de SLIJ Călărași- Consiliere și formare profesională pentru șomerii
cu studii incomplete- expert termen scurt.
 Proiect POSDRU, inițiat de AST și ISJ Argeș- De la liceu la viața activă.
 Proiect Erasmus 2015-1-RO01-KA102-014385
ERASMUS+ SANSE pe piața europeană a muncii pentru elevii din Călărași.

ROLUL CONSILIERULUI ȘCOLAR ÎN PREVENȚIA ELEVILOR

O profesie absolut nouă în câmpul de activitate din România instituţia
consilierului şcolar şi-a dovedit deja rolul esenţial în îmbunătăţirea semnificativă a
educației copiilor în şcoală, cu sprijinul tuturor cadrelor didactice existente în
unitate, precum și cu susținerea asitenței sociale din Primărie, a Poliției Locale și
Poliției, a Bisericii și tuturor factorilor implicați, sprijinind prin aceasta strategia
Ministerului Educaţiei Naționale de îmbunătăţire a accesului la educaţie pentru
grupurile dezavantajate şi de promovare a educaţiei incluzive.
Consilierul școlar se ocupă în principal cu procesul de consiliere, cu
sprijinirea participării copiilor din comunitate la educaţia obligatorie, încurajând
implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor şi în viaţa şcolară, facilitând astfel
buna înţelegere dintre familii, comunitatea locală şi şcoală.
Activităţile desfășurate sunt complexe şi variate: colectează informaţii despre
toţi copiii din comunitate aflaţi la vârsta pentru educaţie obligatorie, păstrează
contactul cu familiile lor pentru a obţine informaţii despre problemele acestora,
organizează întâlniri între reprezentanţii şcolii şi părinţi şi îi informează pe aceştia
despre performanţele şi problemele copiilor, oferă îndrumare părinţilor în vederea
dezvoltării aptitudinilor educaţionale şi comunicative, îi motivează pe părinţi să se
implice activ în problemele şi în viaţa şcolară a copiilor, facilitează comunicarea
între şcoală şi părinţi, pentru a mări potenţialul educaţional, sprijină profesorul în
procesul educaţional şi identifică persoanele tinere din cadrul comunităţii care pot
194
deveni profesori şi consilieri în beneficiul comunităţii.
Totodată oferă consiliere, îndrumare şi informare pentru a motiva şi încuraja
participarea lor la viaţa şcolară şi la dezvoltarea aptitudinilor educaţionale şi
comunicative. Îi implică pe părinţi în viaţa şi în educaţia şcolară şi sprijină şcoala
în organizarea de activităţi extraşcolare cu implicarea părinţilor.
Consilierul școlar furnizează şcolii informaţii pentru actualizare, rapoarte şi
documentaţie despre problemele copiilor şcolari, fiind mereu la curent şi pregătit,
inclusiv în ceea ce priveşte limbajul comunităţii, cu privire la facilităţile şi
oportunităţile copiilor şi tinerilor, asigurând distribuirea acestor informaţii tuturor
copiilor şi părinţilor din comunitate.
Identifică tinerii şi copiii cu aptitudini pentru continuarea educaţiei, mai ales
pentru a deveni profesori şi consilieri în beneficiul comunităţii şi le furnizează
sprijin şi îndrumare, inclusiv prin medierea interacţiunii cu autorităţile locale. El
sprijină profesorul în comunicarea cu clasa şi cu părinţii, pentru a facilita procesul
educaţional.
Ajută la elaborarea unui curriculum diferențiat pentru toţi elevii pentru că
sunt o sursă de cunoştinţe despre cultura(rile) respectivă(e) şi pot oferi sfaturi în
privinţa materialelor curriculare şi activităţilor potrivite care vor atrage elevii.
Consilierul poate ajuta la proiectarea unor activităţi curriculare care să îi
asigure pe elevii şi părinţi că merită să continue să înveţe dar și sprijinul acordat în
dezvoltarea relaţiilor dintre şcoală şi organizaţiile comunitare locale care
diversifică ocaziile de învăţare şi dezvoltare, ceea ce fac din el o sursă necesară și
de nelipsit.
Consilierul școlar acţionează ca îndrumător şi mediator al comunităţii în
relaţie cu şcoala, reprezintă comunitatea în şcoală şi şcoala în cadrul comunităţii.
Sarcina principală a consilierului şcolar este să sprijine participarea tuturor copiilor
din comunitate la învăţământul obligatoriu, prin încurajarea implicării părinţilor în
educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi prin facilitarea cooperării între familii,
comunitate şi şcoală.
Este negociator şi personal de sprijin pentru şcoală şi comunitate, în scopul
implementării şi susţinerii politicii Ministerului Educației Naționale din România
de îmbunătăţire a accesului la educaţie pentru grupurile dezavantajate şi de
promovare a educaţiei incluzive, cu focalizare pe populaţia rromă şi pe copiii cu
nevoi speciale.
El acţionează ca agent al comunităţii în relaţia cu şcoala, este recunoscut de
comunitate şi se bucură de respectul cadrelor didactice, promovează valorile
multiculturalităţii, şcoala incluzivă şi şansele egale, atât în mediul şcolar, cât şi în
comunitate, manifestând un angajament ferm în această direcţie.
Cunoaşte politica şcolii, o reprezintă şi o susţine în faţa familiei şi a
reprezentanţilor comunităţii; comunică şcolii problemele, punctele de vedere ale
familiei şi ale comunităţii, în legătură cu diversele situaţii ivite.
Ajută personalul şcolii în cunoaşterea situaţiilor particulare şi a problemelor
elevilor, probleme care îi împiedică pe aceştia să urmeze regulat cursurile.
Oferă consultanţă familiilor elevilor cu privire la aspectele sociale şi
educaţionale; comunică adecvat cu fiecare tip de auditoriu; lucrează în echipă cu
personalul şcolii şi cu reprezentanţii comunităţii.
Ajută elevii cu probleme să depăşească barierele care îi împiedică să se
dezvolte în concordanţă cu potenţialul lor; ajută părinţii, cadrele didactice şi
195
membrii comunităţii să cunoască şi să depăşească barierele care îi împiedică pe
copii să participe la educaţie (prejudecăţi sociale, culturale, lipsa de încredere în
educaţia formală, etc.).
Activitatea consilierului şcolar este una interpersonală. Acesta trebuie să
colaboreze şi să formeze echipe formale sau informale cu profesionişti din domenii
variate: profesori, asistenţi sociali, reprezentanţi ai autorităţilor locale, poliţişti,
medici, facilitatori ai comunicării, etc.
Ca urmare, consilierul va trebui să aibă un minim de cunoştinţe despre
activitatea acestora, despre limitele, rolurile şi responsabilităţile specifice lor.
Deşi descriptivă şi cu suficiente observaţii făcute asupra activităţii
consilierului şcolar, putem afirma ideea ca o competenţă transferabilă, dar şi atinsă
de acesta, este aceea de mediator şi îndrumător al comunităţii din care face parte.
Prof. Șișman Constantina, 25.01.2017

Biografie selectivă
1. Monitorul Oficial, Partea I nr. 670 din 01/10/2007 privind Norma de încadrare,
activitate si salarizare ale mediatorului şcolar, 2007
2. Mircea Bertea ‚,Ghidul mediatorului şcolar’’, Cluj Napoca, PHARE 2007
3. Ordinul MEdCT nr. 1540/ 19,07,2007 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor rromi şi
aprobarea metodologiei pentru prevenirea şi eliminarea segregării şcolare a copiilor rromi.

Dumitru Vasile, polițist local

Data și locul nașterii: 8.05.1970, com. Dragalina.
Studii: Școala Generală Dragalina, Grup Școlar ,,Duiliu Zamfirescu”.
Sunt căsătorit cu Pompilia Florentina și avem împreună un copil –Andra.
25.01.2017

Prof. Grigore Cristian, fost director la Grupul Şcolar

„Duiliu Zamfirescu” din com. Dragalina.
M-am născut în data de 6 mai 1970 la Călărași.
După absolvirea Liceului Industrial nr. 2 din Călărași, am urmat
cursurile Facultății de Istorie din București, specializarea istorie.
Perfecționări:
-Studii Postuniversitare – Metodică și psihopedagogie în învățământul preuniversitar, Universitatea
Tehnică de Construcții, București;
-Noua platformă europeană a învățământului, 2006;
-Proiectarea didactică-Didactica predării istoriei, 2006;
-Management educațional, 2008;
-Cursuri metodist, 2009;
196
-Studiul Internațional OECD privind procesul de predare-învățare- Talis, 2013;
-Inițiere în informatică, 2003;
-Societatea de studii istorice din România, cursuri de vară, 2010;
-Scoala fără discriminare, 2008;
-Cursuri mentorat, 2013;
-Instruirea în societatea cunoașterii, 2010;
-Cursuri Universitatea Valahia, Târgoviște, 2012;
-DeCeE-dezvoltarea competențelor de evaluare ale profesorilor din învățământul preuniversitar,
2008;
-Sindicatul în noul context economic, 2014;
-Studiul european în școli privind consumul de alcool, tutun și alte droguri, utilizarea Internetului și
practicarea jocurilor de noroc, ESPAD,2015.
Sunt căsătorit cu Valentina Mariana și avem doi copii - Vlad Ionuț și Mihai Sorin Cristian.
26.01.2017

Cîmpan Simona-Cătălina, profesoară de geografie la Liceul Tehnologic

,,Duiliu Zamfirescu” din Dragalina
Data nașterii: 25.02.1983, Călărași.
M-am căsătorit în anul 2010 cu Cîmpan Victor Ioan și avem
împreună un copil - Cîmpan Florin Ioan.
Studii:
1989-1997, Școala Gimnazială Dragalina;
1997-2001, Colegiul Național ”Barbu Știrbei”, Călărași, specializarea
chimie-biologie;

197
2003-2007, Universitatea Valahia din Târgoviște, Facultatea de Științe Umaniste, specializarea
geografie;
2008- Master – Calitatea și siguranța mediului;
2011-2014, Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea Finanțe, Bănci și Contabilitate, specializarea
Economie;
2014, Grad didactic definitiv;
Din 2007, până în prezent, am lucrat la Școala Gimnazială Dragalina și la Liceul Tehnologic
”Duiliu Zamfirescu”. 24.01.2017

Câmpan Ioana, profesoară de biologie la Liceul Tehnologic

,,Duiliu Zamfirescu” din Dragalina.
Data nașterii : 27.02.1959, Amărăștii de Jos, jud. Dolj.
Studii:
-1966-1974, Școala Generală Amărăști;
-1974-1978, Liceul ”Nicole Bălcescu”, Craiova;
-1978-1982, Facultatea de Agronomie ”Ion Ionescu De La Brad”, Iași, specializarea Inginer
agronom;
-2001-2003 Universitatea Tehnică de Construcții, București, Specialitatea Educație
Tehnologică, Specialist in Educație Tehnologică;

198
 -2005- 2007, Studii postuniversitare de biologie, București;
-2005 – Definitivat – dreptul de a preda în învățământul preuniversitar;
-2008- Gradul II
-2012- Gradul I.
Sunt căsătorită cu Câmpan Mircea Octavian din 1982 (nume înainte de căsătorie Mitrică) și
avem împreună doi copii - Cîmpan Andrei- Laurențiu și Cîmpan Victor Ioan. 24.01.2017

Prof. Barbu Mariana

M-am născut la 19.03.1958, în comuna Morunglav, judetul Olt.
Am absolvit Liceul Teoretic Balș și în 1984, Facultatea de Agricultură
din Craiova. În urma repartiției guvernamentale am ajuns la
C.A.P.Dragalina unde m-am prezentat la data de 1.03.1985.
Am venit la Dragalina cu gândul de a-mi realiza stagiatura, care la vremea
aceea era obligatorie, și de a mă întoarce acasă. Dar n-a fost să fie așa. Oamenii pe care i-am
întâlnit aici, respectul, înțelegerea, ajutorul primit din partea lor, m-au determinat să rămân în
Dragalina. Astfel, în anul 1989, m-am căsătorit cu Barbu Ioan Alexandru cu care am reușit să-
mi întemeiez o familie, alături de fiica noastră Barbu Ioana Mădalina.
Am lucrat în agricultură până în anul 1999, când am intrat în sistemul de învățământ.A fost
necesar să mă perfecționez în acest domeniu, motiv pentru care în anul 2003, am absolvit cursurile
postuniversitare din cadrul U.T.C.B, cu specializarea Educație Tehnologică, iar în anul 2007, am
199
urmat, în cadrul aceleiași universități, cursurile postuniversitare cu specializarea T.I.C. Nu am
uitat nici un moment de pregătirea mea profesională, astfel încat în anul 2012, am promovat gradul
didactic I.
Se apropie anii de pensie și voi părăsi școala cu mare părere de rau. Cine nu și-ar dori să-și
desfășoare activitatea într-o unitate de învățământ unde te bucuri de toate condițiile unei lumi
civilizate? Sper ca acest lucru să-l înțeleagă și elevii nostrii care trebuie să facă eforturi pentru
viitorul lor. 15. 02.1917

Nu vă bateți joc de țara mea

Și-a celor ce încă mai trăiesc în ea!
Și de strămoșii cei mai de apoi,
Care mult au luptat pentru noi!
Educația este ca un ”modus vivendi”. Nostra vita brevis est ”.
Dinu Florentin Cătălin, clasa a VIII-a A, 15. 02.1917.

Cu ajutorul școlii, voi putea să ajung acolo unde îmi doresc.

Bătrînu Nicoleta Emilia, clasa a VIII-a A, 15. 02.1917.

După absolvirea liceului, vreau să îmi găsesc un loc de muncă în

domeniul turismului și alimentației publice.
Popescu Andreea, clasa a XII-a A, 15. 02.1917.

Ai carte, ai parte.
Ghionoiu Adelin, clasa a XII-a A, 15. 02.1917.

Educația unui tânăr începe în familie și se desăvârșește în școală.

Bogățeanu Ana Maria, clasa a XII-a A, 15. 02.1917.

200
 Școala constituie baza educației noastre.
Vasilief Alina Ștefania, clasa a VI-a A, 15. 02.1917.

Școala este importantă pentru noi, deoarece ne asigură educația.

Gheorghe Nicoleta Cristina, clasa a VIII-a C, 15. 02.1917.

Bordea Victoria. Data nașterii: 01.03.1955.

A absolvit Facultatea de chimie și inginerie chimică din cadrul Institutului Politehnic
“Gheorghe Asachi” din Iași, precum și Facultatea de îmbunătățiri funciare și ingineria mediului din
cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
A fost cadru didactic la următoarele unități școlare: Colegiul Tehnic “Ștefan Bănulescu”
Călărași, Colegiul Agricol ”Sandu Aldea” Călărași, iar din anul 2016, își desfășoară activitatea ca
profesoară de chimie la Liceul Tehnologic ”Duiliu Zamfirescu” din Dragalina.
Pe lângă cunoștințele aprofundate de specialitate, doamna profesoară s-a remarcat prin
exigență, lecții atractive, utilizarea metodelor de predare activ-participative, armonizarea tehnicilor
de evaluare predictivă, formativă şi sumativă, tratarea interdisciplinară şi transferul cunoştinţelor
într-un cadru motivaţional cu deschidere către viaţă.
Un exemplu elocvent de dăruire și pasiune în munca sa îl reprezintă pregătirea elevei
Vasilief Alina, care s-a calificat în 2018 pe locul al doilea la Concursul Național de Chimie “Raluca
Ripan”( faza judeteană) și a obținut Diploma de Onoare la faza națională.

201
 Tudor Vasile, profesor de fizică la Liceul Tehnologic ,,Duiliu Zamfirescu”

Date biografice
Data naşterii: 1 ianuarie 1954
E-mail: protelisav@yahoo.com
Educaţie şi formare
*Universitatea Bucureşti/Facultatea de fizică, promoţia 1981
*Institutul Politehnic Bucureşti/Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii
Grade didactice: definitiv - 1984, II – 1991, I - 1995
▪Management educaţional, 2006
▪UMPIR, 2007
▪DeCeE, 2008
▪Intel Teach, Instruire în societatea cunoașterii – 2010
▪Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat , 2013
▪Anticorupție în educație și management educațional, 2014
▪Managementul clasei - gestionarea situaţiilor de criză, 2015
Rezultate obţinute
●Cartea interdisciplinară ,,Alma Lux”.
●Articole ştiinţifice publicate în mass-media.
●Sinteze de ştiinţă, tehnică, filosofie, religie postate pe forumul educaţional.
●Lucrări ştiinţifice premiate la Simpozionul Internaţional “Universul Ştiinţelor” din 2013, 2014,
2015, 2016.
●Conceperea ,,Teoriei dipolior vortex” ca model gnoseologic transdisciplinar de abordare a
existenţei.
●Brevete de invenţie 25.01.2017

202
 Adresa intimă
Îmi puteţi găsi sufletul
într-un cuib de cuvinte din Pomul Vieţii,
unde mă prind prin rădăcini de trecut,
dar şi prin fructele speranţei de viitor.
Gândurile îmi sunt aripi de vis,
care mă poartă spre stele,
cu dorul de primenire în lumină pe Calea Lactee.
La răscruce de drumuri, peste abisul întunecat,
împletesc şiraguri multicolore de cuvinte,
cu virgule pentru pauze scurte,
dar şi cu puncte pentru opriri îndelungate.
Pentru mistere, folosesc semnul întrebării,
iar panorama fascinantă a necuprinsului
o redau prin semnul exclamării.
Şi totuşi, nu găsesc veritabile semne,
ca să exprim armonia celestă...
Tudor Vasile

203
 Reflecții
•Într-o exprimare sugestivă, prezentul este "poarta magnifică a existenţei" prin care trecutul se
proiectează în viitor.
•Adevărul pe traiectoria vieţii este o răscruce în care fiecare om îşi alege calea spre perfecţiune.
•Atunci când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.
•Esenţa devenirii umane se exprimă prin creativitate sub semnul valorilor perene de bine, frumos,
dreptate şi adevăr. Procesul creativ începe prin a pune întrebări şi se dezvoltă prin a da răspunsuri.
•Admir un chip frumos, dar adevărata valoare umană se află în interior.
•Într-o societate normală a cunoașterii, toate drumurile duc la Educație.
•Din o sută de gânduri, o parte sunt îndreptate către Dumnezeu, iar restul către oamenii dragi.
•În curgerea ireversibilă a timpului, prezentul este o întâlnire permanentă între trecut și viitor.
•Printre bucuriile vieții se află și trecerea dintre ani cu sufletul în sărbătoare lângă cei dragi.
•Ce înseamnă Necuprinsul?
*Înseamnă să cauţi şi să promovezi Binele pe traiectoria vieţii.
*Înseamnă să-ţi primeneşti sufletul în Frumos la vederea unei flori.
*Înseamnă să te sacrifici în numele Dreptăţii atunci când alţii suferă.
*Înseamnă să priveşti nemărginirea şi misterul boltei celeste pentru a scoate Adevărul la Lumină.

Proiect arhitectonic cu semnificaţii multiple

Propun autorităţilor locale să analizeze posibilitatea realizării unui proiect arhitectonic,
denumit sugestiv "Scară spre infinit".
S-a ales această denumire pentru proiectul arhitectonic, pentru că sugerează o imagine
simbolică a devenirii umane care tinde progresiv spre perfecţiune.
Scara cu dublu acces pe verticală reprezintă un proiect arhitectonic cu valenţe
spirituale şi estetice deosebite, care poate fi construit la dimensiuni mari într-un loc de larg
interes public - pieţe, parcuri sau intersecţii rutiere importante.
Monumentul poate fi realizat modular, investiţia necesară fiind de ordinul sutelor de mii de
euro, în funcţie de dimensiunile şi natura materialelor din care sunt executate părţile componente.
Structura de bază se compune dintr-o “double helix” în trepte, deosebit de simplă, cu
platforme la diverse nivele, având trei sau mai multe coloane de susţinere dispuse regulat.
Forma geometrică de “double helix” orientată pe verticală are diverse semnificaţii:
- filosofică, de evoluţie permanentă a culturii şi civilizaţiei, de la începuturi spre veşnicie;
- ştiinţifică, de structură fundamentală pentru acidul dezoxiribonucleic (ADN), în care este înscrisă
informaţia genetică, de vortex în dinamica fluidelor, dar şi de mişcare a particulelor electrice în
câmp magnetic pe traiectorii elicoidale, aşa cum se întâmplă în cazul aurorelor polare;
- tehnică, de asamblare “şurub – piuliţă” pentru componentele unei structuri tehnice;
- religioasă,de aspiraţie în credinţă către Dumnezeu, prin primenire spirituală “treaptă cu treaptă”.
Prin delimitarea laterală a scării în spirală cu balustrade solide, se poate ajunge în siguranţă
la înălţime pentru a admira panorama localităţii. Stabilitatea întregului ansamblu este asigurată de
axul central, dar şi de cele patru coloane laterale - dispuse în cruce - care sunt prevăzute, la diverse
nivele, cu punţi de trecere şi balcoane, pentru a oferi un câmp larg de vizibilitate doritorilor de
senzaţii nebănuite. Pe lângă varianta “double helix”, scara spre infinit poate avea patru căi de acces
dispuse regulat, lungimea treptelor micşorându-se progresiv pe verticală, caz în care structura este
mai stabilă.
Construcţia poate fi prevăzută la partea superioară cu un pulverizator centrifugal de apă
sub presiune, care asigură în sezonul cald, pe distanţe de ordinul zecilor de metri, un microclimat
artificial cu indicele de confort termic îmbunătăţit. În timpul zilei, monumentul este împodobit cu

204
aura curcubeului, datorită dispersiei razelor solare de către picăturile fine de apă. Iluminarea pe
timpul nopţii este asigurată de surse speciale de lumină. Prof. Tudor Vasile, 20.12.2016

De la răsăritul la apusul Soarelui în Dragalina

205
Dincolo de orizont
Îmi port singur crucea,
strivit de povara gravitaţiei
într-o capsulă efemeră a timpului.
E frig, e beznă, e mister...
Lăsaţi-mă să evadez
din întuneric la lumină!
Vreau să-mi primenesc sufletul
dincolo de orizont,
în peregrinări prin necuprins.
La răscruce de gânduri,
voi oferi trecătorilor
câte un buchet de cuvinte.
Când va sosi clipa
şi zborul se va frânge pe aripile dorului,
acoperă-mă Doamne cu pulbere de stele
din liniştea deplină şi armonia celestă!
Sau mai bine,
mă cuibăresc în tăcere la veșnica răscruce,
din rotirea celor patru anotimpuri,
să veghez într-un spectru de culori.
În fiecare zi,
mă veţi găsi - de la răsărit la asfinţit -
pe flori, pe buze sau morminte.

Fără să știți,

206
 atunci când privirile mă vor întâlni,
voi tresări prin unduiri de vânt...
Tudor Vasile

Secvențe din viață

207
208
209
Tatăl și bunicul meu au fost veterani de război ...

210
Reuniune la Primăria Dragalina
În imagine, de la stânga la dreapte, sunt următorii participanți: Georgeta Petre, Dumitru Barbu,
Violeta Dobre, Constantin Proca, Ion Bogdan.

211
Viaţa la ţară

212
XXIII. Anexe
Secțiunea ,,Anexe” include o tematică diversificată de analiză a vieții sub semnul valorilor perene de
bine, frumos, dreptate și adevăr.

Conținut
23.1 Despre biserică..................................................................................................................... 206
23.2 Biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Dragalina................. 207
23.3 Evenimente din viața cetățenilor.......................................................................................... 213
23.4 Homo religiosus.................................................................................................................... 220
23.5 La cumpănă de milenii.......................................................................................................... 229
23.6 Regii României..................................................................................................................... 238
23.7 Dragalina în imagini............................................................................................................. 253
23.8 Iarna în Dragalina................................................................................................................. 268
23.9 Primăvara în Dragalina......................................................................................................... 274
23.10 Documente........................................................................................................................... 291
23.11 România în care trăim.......................................................................................................... 314

23.12 Tur virtual prin Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia............................................. 316
23.13 Maşini şi utilaje agricole moderne........................................................................................ 318
23.14 Secvențe din universul popular românesc............................................................................. 323
23.15 Imagini de la Muzeul Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti”................................................ 326
23.16 Conexiuni cu istoria.............................................................................................................. 330
23.17 Repere din literatura română................................................................................................. 333
23.18 Personalități românești.......................................................................................................... 352
23.19 Diverse.................................................................................................................................. 361
23.20 Evoluția omenirii.................................................................................................................. 384
23.21 Tezaur de înțelepciune......................................................................................................... 397
23.22 Surse de informare................................................................................................................ 453

23.1 Despre biserică

Orice credincios se raportează la religie și prin noţiunea de ,,biserică”(din lat. basilica), care
are următoarele semnificaţii:
- lăcaş sfânt pentru practicarea cultului creştin;
- instituţie în care sunt organizaţi credincioşii creştini;
- comunitate religioasă care include adepţii aceluiaşi cult.
În funcţie de rangul pe care îl ocupă, bisericile pot fi de tip catedrală (patriarhală,
mitropolitană, episcopală), mânăstire, schit şi biserică parohială.
Din punct de vedere arhitectural, există următoarele variante constructive:
- forma de cruce bizantină, cu braţe egale, specifică bisericii în tradiţie bizantină;
- forma de cruce latină, având un braţ mai lung faţă de celelalte, specifică bisericii occidentale;
- planul central sau planul în formă radială, de tip cruce greacă în care predomină simetria, fiind
studiat în perioada Renaşterii;
- planul de navă sau sală, având o configuraţie longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină.
Bisericile sunt orientate spre răsărit având intrarea în partea opusă. Din pridvor (spaţiu
acoperit în exteriorul bisericii) se intră în pronaus, care precede naosul – spaţiul principal al bisericii,
în care se desfăşoară activitatea religioasă pentru credincioşi.
Pe părţile laterale de nord şi de sud ale bisericii ortodoxe se află stranele destinate
cântăreţilor (psalţilor), iar în faţă, spre răsărit, este iconostasul (catapeteasmă), un perete cu icoane şi
213
uşi prin care slujitorii bisericii(preoţi şi diaconi) au acces la altar.
Unele biserici au în naos o structură suspendată - numită amvon – din care se ţineau predicile.

Naosul este acoperit cu o cupolă, care este susţinută de turlă, un element structural în formă de
cilindru prin care se captează lumina. Pe lângă cupola principală, în care este pictat Iisus Hristos
Pantocrator, majoritatea bisericilor ortodoxe au şi cupole mai mici, care acoperă spaţii secundare.

În continuare este prezentat un articol interesant al prof. Lazăr Mircea Manuel.

23.2 Biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Dragalina

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Satul General Dragalina a luat fiinţă în anul 1924, prin
colonizarea unor locuitori din mai multe județe, pe moşiile Ciulniţa şi Gologanu.
Printre cei care au primit loc de casă în noua vatră de sat, conform unui tabel din 12 august
1925, s-a aflat şi un număr de 159 locuitori ai satului Cuza Vodă, (Pr. C. Vodă, dos. 1/1921, f. 64-
83). Totuşi, satul a luat fiinţă oficial după punerea în aplicare a împărţirii administrative efectuată în
baza legii pentru unificarea administrativă din anul 1925.
Aflat la început în componenţa comunei Ciulniţa, din 1930, satul devine comună de sine
stătătoare, în cadrul plăşii Călăraşi. Din anul 1934, când a luat fiinţă plasa Dragoş Vodă, a trecut în
componenţa acesteia.
ISTORICUL PAROHIEI. Parohia Dragalina a luat fiinţă ca filială a parohiei Ciulniţa în anul
1927, iar în anul 1930 a devenit parohie de sine stătătoare, în cadrul Protoieriei IV Cosâmbeşti.
După reorganizarea administrativă din anul 1950, parohia Dragalina a intrat în componenţa
Protoieriei raionului Călăraşi, unde a rămas până în anul 1968, când a trecut la Protoieria Slobozia,
iar, după înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, intrând în componența Protopopiatului
Călărași. [Idem, fond Protoieria Călăraşi, dos. 5/1968, f. 22.]
ISTORICUL BISERICII. Întrucât nu avea biserică, slujbele se ţineau într-o casă de rugăciuni,
construită din paiantă (gard cu pământ), învelită cu ţiglă, prin contribuţia enoriaşilor şi sfinţită în anul
1944, cu hramul Bunavestire. Acest lucru era constatat şi de prim pretorul plăşii Dragoş Vodă, Ioan
214
Gh. Ispir, la inspecţia pe care o efectua în comună, la 25 mai 1935. [Ibidem, fond Pretura plăşii
Dragoş Vodă, dos. 62/1935, f. 117-118.]
La 7 februarie 1934, Consiliul local al comunei Dragalina lua în discuţie cererea parohiei din
comună prin care solicita autorizaţie pentru a face circa 200.000 bucăţi cărămidă pentru biserica pusă
în construcţie. [Ibidem, dos. 23/1934, f. 81.] Luând în discuţie cererea, se aprecia că există loc de
biserică rezervat prin împroprietărire de stat, în vatra de sat Dragalina şi se aproba ca pe respectivul
loc să se facă cărămida.
În anul 1938, s-a pus temelia bisericii parohiale cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil, turnându-se fundaţia şi ridicându-se zidul până la o înălţime de 1,50 m. [Ibidem, fond
Protoieria Călăraşi, dos. 6/1959-1960, f. 95.]
La inspecţia din 9 iulie 1953, protoiereul de Călăraşi constata că locaşul Casei de rugăciuni
este în bună stare, dar necesită refacerea tencuielii exterioare şi reparaţii la acoperiş, iar în ceea ce
priveşte biserica, consemna că parohia are pusă temelia unui locaş, care se iroseşte. Casa de
rugăciuni a fost reparată în anul 1962, cheltuielile fiind suportate de parohie.
La 27 septembrie 1954, Consiliul parohial, pornind de la starea în care se afla noua biserică
cu temelia şi aproximativ 3 m de zidărie construite, solicita aprobare pentru colectarea de cereale în
vederea creării fondului necesar continuării lucrărilor. [Fond Protoieria Călăraşi, dos. 6/1954, f. 79.]
În anul 1964, biserica era construită de roşu până la centura de sub acoperiş şi cu centura
aplicată, avea materiale în valoare de 6.469 lei şi suma de 24.000 lei depusă la CEC, dar lucrările
stagnau din cauza lipsei autorizaţiei de construcţie.
Construcţia bisericii va fi încheiată abia în anul 1978, după 40 de ani de peripeţii, la 3 iunie
1979, Preafericitul Patriarh Iustin, aprobând ca slujba de sfinţire să fie oficiată de Preasfinţitul
Roman Ialomiţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, mărturie fiind Pisania bisericii:
„Cu vrerea lui Dumnezeu Tatăl, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a încheiat
zidirea acestei sfinte biserici cu hramul Sfinţii Arhistrategi Mihail şi Gavriil în anul de la Hristos
1938 de către enoriaşii Parohiei Dragalina sub conducerea preot A. Constantinescu şi s-a continuat
sub conducerea Pr. Mihail Iacob, terminându-se zidirea în anul 1978 în timpul arhipăstoririi P.F.
Părinte Patriarh Iustin Moisescu.
Osârduitori în jurul celor doi preoţi au fost următorii: V. Staiciu, epitrop-casier , T. Jimbei,
cântăreţ şi consilierii St. Chiriţă, T. Tătărâm, C. Pârvu, T. Enache, Ghe. Fierbinţeanu, V. Lefter, A.
Câmpean, Gh. Mustea, A. D-tru, P. Bogăţeanu, M. Toader, I. Caraivan – meşter, anteprenor, I.
Zamfirescu, N. Ţicu, pictor Năchescu Constantin, prot. pr. C. Drăghicescu Slobozia.
Dumnezeu să-i pomenească pe fiecare dintre ctitori şi ostenitori şi să-i răsplătească după a lor
dragoste şi danie ca să fie sfânt lăcaşul acesta, casă de rugăciune pentru fiii şi urmaşii noştri întru
păstrarea unităţii de neam, de limbă şi de datini strămoşeşti a poporului nostru românesc”.
În anii 1986-1988, s-au efectuat lucrări de subzidire, renovare şi repictare a bisericii.
În ziua de duminică, 30 octombrie 1994, Preasfinţitul Părinte Nifon, Episcopul Sloboziei şi
Călăraşilor, a oficiat cu un sobor de preoţi, slujba de resfinţire a bisericii cu hramul Sf. Arhangheli
Mihail şi Gavriil și Sf. Mare Mucenic Dimitrie. [Almanah Bisericesc, 2006, p. 146.]
În anii 2007-2008, au fost executate lucrări de reparaţii la exteriorul bisericii cu bani proveniţi
de la Primăria comunei Dragalina.
ARHITECTURĂ. Sfântul lăcaş este ridicat pe fundaţie de beton armat, cu ziduri groase de
cărămidă, acoperită cu tablă zincată. Are formă treflată cu o lungime de 27 m şi o lăţime de 9 m,
stilul fiind neoclasic. Are trei turle, două mici pe pridvor şi una pe naos, atingând înălţimea de 18 m,
având fiecare câte o cruce de fier, a patra fiind aşezată pe acoperişul pridvorului. Pridvorul este
pătrat, închis, cu două camere pe laturi, acoperit cu o calotă sferică aşezată pe pandativi mici.
Intrarea pronaosului este acoperită de cafas, deschizându-se apoi calota sferică, sprijinită pe
pandantivi masivi. Spaţiul generos al bisericii îl conferă naosul care se deschide măreţ cu sânul drept
215
şi sânul stâng peste care se ridică turla mare a bisericii.
PICTURA bisericii este în stil bizantin, iar icoanele ce compun catapeteasma sunt realizate în stil
realist. Lucrările de pictură au fost adjudecate de pictorul Năchescu Constantin, la suma devizului,
iar data începerii lucrărilor este dată ca fiind 10 octombrie 1985. La acel moment, biserica era
pictată în proporție de 60 %, iar preotul Tudora Ioan făcea următoarea observaţie: Fiind în vârstă de
74 ani, pictorul lucrează încet, corect şi conştiincios, lucru consemnat şi de părintele protoiereu
Alecu Paulin.
În anul 2009, au început lucrările de refacere a picturii bisericii de către pictorul Marian Nan
din Călăraşi.
ANEXE. Clopotniţa bisericii a fost construită în anul 1948, din schelet de lemn.
PREOȚII. Preotul Andrei Constantinescu (1 aprilie 1930 - 22 aprilie 1958); Preotul Iacob Mihail
(1943-1965) și Preotul Nicolae Dumitrașcu; Preotul Păun V. Panait (1965). Au mai slujit Preoții
Păun Dumitru și Ioan Tudora.
În prezent, slujesc preoții Onea Ion ( paroh) și Popescu Ionuț-Cristian.
ACTIVITĂȚI. Parohia desfășoară permanent activități sociale, cum ar fi: ajutoare financiare și
îmbrăcăminte pentru familiile nevoiașe din parohie. În cadrul parohiei se desfășoară permanent
programul Hristos împărtășit copiilor.
Parohia are Bibliotecă parohială. Parohia organizează activități catehetice atât cu enoriașii,
cât și cu elevii din parohie.
Au consemnat, Preot paroh Onea Ion, preot Popescu Ionuț Cristian și cântăreț bisericesc,
prof. Lazăr Mircea Manuel. Altarul este semicircular, acoperit cu o calotă sferică, sprijinită pe
pandativi, fiind despărţit de naos printr-o catapeteasmă de lemn.

216
217
În biserica din Dragalina, împreună cu Moș Crăciun:
Arpășanu Constantin, Stanciu Gabriel, Gheorghe Dumitru,
Ion Răducanu, Lazăr Mircea. 22.12. 1992

Preot paroh Păun Dumitru, preot Onea Ion,

cântăreți bisericeşti Arpășanu Constantin și Lazăr
Mircea-Manuel, 19 .06. 1994.

218
 În data de 06.07.1996, a avut loc sfințirea monumentului ridicat în memoria Generalului Ion
Dragalina de către Preasfințitului Părinte Nifon, Episcopul Sloboziei și al Călărașilor, în prezența a
numeroși generali, soldați, preoți și credincioși. Primarul localității era domnul C. Proca.

219
De ziua eroilor, la monumentul Generalului Ioan Dragalina: preot paroh Onea Ion, preot Popescu
Ionuț Cristian, primar Stanciu Marian Gabriel, cântăreț bisericesc, prof. Lazăr Mircea Manuel,
consilier biserică, Drăghici Constantin(2015).

220
23.3 Evenimente din viața cetățenilor

221
222
Aspecte negative și dezastre în Dragalina

223
224
225
226
 După o boală necruțătoare, în data de 29.07.2022, s-a stins din viață o ființă iubită și
respectată în comuna Dragalina. Timp de 35 de ani, asistenta medicală Florina Manolache a avut
grijă de sănătatea cetățenilor, făcându-și datoria cu dăruire, pricepere și responsabilitate față de cei
aflați în suferință.
Drum lin către Ceruri sufletului său bun ! Dumnezeu s-o odihnească în pace ! Condoleanțe familiei
îndurerate !

227
23.4 Homo religiosus
Religia este un element fundamental al conştiinţei omului care marchează istoria culturii şi
civilizaţiei încă de la origini, căci homo faber a fost totodată homo ludens, sapiens şi religiosus.
Altfel spus, religia a apărut odată cu omul pentru că „ la nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a
trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios” (Mircea Eliade – La Nostalgie des Origines).
În sens gnoseologic, religia reprezintă un anumit mod de a percepe existenţa prin raportare la
divinitate, componentă existenţială care este prezentă totdeauna în sufletul omului. În lucrarea
„Divinae Institutiones”, scriitorul latin Lactantius propune ca etimologie pentru termenul de religie,
verbul religare (a lega, a uni), în sensul de unire cu Dumnezeu. Deşi există o mare diversitate istorică
şi geografică a manifestărilor religioase, trăsătura comună este conferită de sacralitate, aspiraţia la
perfecţiune a omului, vector valoric opus profanului, care semnifică degradarea fiinţei umane.
Încercările de explicare a existenţei au apărut progresiv, pe măsura desprinderii lui Homo
Sapiens de linia biologică a antropoidelor. Din necesitate, dar şi din curiozitate, omul primitiv a
început contemplarea naturii odată cu dezvoltarea conştiinţei sale. Soarele, dătător de viaţă, plantele
şi animalele, ca sursă de hrană, dar şi fulgerele, trăsnetele sau uraganele devastatoare au fost
înzestrate cu puteri supranaturale care intervin implacabil în viaţa omului, lipsit de apărare.
Astfel, ia naştere un tablou tulbure şi fantastic despre realitatea înconjurătoare, bazat pe o
diversitate de credinţe care se întrepătrund - animismul, totemismul, magia, cultul strămoşilor, cultul
Soarelui, al Lunii şi al stelelor etc.
Experienţa religioasă s-a dezvoltat în conexiune cu ritualul, simbolul şi mitul dar şi cu morala
şi filozofia, până s-a ajuns la dogme şi doctrine elaborate la nivel de sisteme unitare, deosebit de
complexe, care au rezistat probei timpului şi au marcat profund viaţa unor comunităţi în devenirea
istorică. Mitul reprezintă reflectarea realităţii sub forma unor legende, istorisiri fantastice sau alegorii
despre zei, eroi sau alte fiinţe fabuloase.
Din punct de vedere al sferelor tematice şi al modalităţilor de exprimare, se pot distinge
diverse tipuri de mituri: teogonice, despre zei şi atributele acestora, cosmogonice, despre apariţia
lumii, etiologice, despre originea unor obiceiuri, tradiţii sau instituţii care marchează profund viaţa
comunităţilor primitive.
Unele mituri încearcă să explice fenomene din natură, ca de exemplu, în mitologia greacă
mişcarea Soarelui pe bolta cerească este interpretată alegoric prin carul lui Helios. Multe evenimente
din istorie au fost transfigurate la nivel mitologic (ciclul troian, întoarcerea Heraclizilor, cântecul
Nibelungilor) dar şi cutezanţa omenească (îndrăzneala lui Prometeu de a domina natura, încercarea
lui Icar de a zbura) sau sentimente omeneşti eterne (dragostea profundă a lui Orfeu şi Euridice,
prietenia lui Oreste şi Pilade, dorul neîmplinit al lui Eros şi Psyche). La exprimarea religioasă prin
ritual şi mit, se adaugă simbolul, ca mijloc adecvat care trece dincolo de om pentru a se ajunge la
Transcendent.
După Mircea Eliade, omul religios este creator de mituri pe care le experimentează în
practică prin ritual. Etnologul Julius E. Lips este de părere că la populaţiile primitive mitul ţine loc
de biblie şi de carte de istorie, de cod al bunelor maniere şi de lexicon.
În concepţia psihanalitică (Sigmund Freud, G. C. Jung), miturile sunt explicate prin
conflicte la nivelul inconştientului colectiv. În abordarea structuralistă, Claude Lévi Strauss pune în
evidenţă semantica profundă şi inconştientă a mitului la nivelul unor colectivităţi.
228
 Raportarea la existenţă prin ritual şi mit, se completează prin simbol, mijloc abstract de a
trece dincolo de sine pentru a ajunge la Transcendent. Ele sunt o încercare îndrăzneaţă de a exprima
aspecte ale existenţei care nu pot fi formulate în totalitate pe cale verbală. De pildă, în reprezentarea
infinitului, Constantin Brâncuşi s-a folosit de o succesiune de module romboidale, dispuse ritmic pe
verticală.
În ascensiunea vieţii spirituale a omului există o lege imanentă şi atemporală, căreia i se
supune pentru a se depăşi pe sine, pe care Brunschvicg o numeşte Dumnezeu. Referitor la raportul
dintre dimensiunea mitologică-simbolică şi mijloacele primare ale expresiei religioase – revelaţia,
crezul şi dogma - cercetătorul Ninian Smart consideră că „Doctrinele sunt o încercare de a da
sistem, claritate şi forţă intelectuală la ceea ce este revelat prin limbajul mitologic şi simbolic al
credinţei religioase”.
Într-un alt registru semantic, religia reprezintă matricea oricărei ordini sociale, o valoare
primordială superioară individului, căruia îi modelează conştiinţa şi îi dirijează conduita (Em.
Dürkheim). Experienţa sacrului este o trăire religioasă intensă, centrată în jurul divinităţii, care este
percepută ca o taină de către credincioşi.
În gândirea unor filozofi, Dumnezeu este descris prin atribute fundamentale ale existenţei –
principiu explicativ al lumii, al ordinii universale şi al capacităţii noastre de a deţine cunoştinţe certe
(Descartes), creator al lumii (Conciliul de la Niceea), impulsul iniţial sau primul motor (Aristotel ),
principiu activ în devenirea lumii (B. Pascal), principiu imanent sau esenţa lucrurilor, dincolo de
care nimic nu poate să existe (Spinoza).
De remarcat, imposibilitatea unei definiţii filosofice complete a divinităţii, care este fie
absolutul, cauza primară şi impersonală a lumii, fie o fiinţă personală, transcendentă în raport cu
lumea , altfel spus, poate fi localizată spaţio-temporal sau este dincolo de această lume.
Această dispută transpusă în planul artei, s-a manifestat variat, de la reprezentări abstracte ale
lui Dumnezeu, până la atribuirea unor trăsături antropomorfice. Cum Dumnezeu este incognoscibil
pentru fiinţa umană, imperfectă şi trecătoare, s-a pus problema existenţei acestuia.
Fără a intra în amănunte despre argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu, formulate de
teologul Toma din Aquino, este bine de menţionat consecinţele unor opţiuni tranşante asupra
acceptării sau nu a credinţei. Aşa cum a remarcat filosoful francez B. Pascal, cei care câştigă pariul
despre existenţa lui Dumnezeu, pot câştiga totul fără să piardă nimic după moarte. Deci, trecătorilor
prin această lume telurică, pariaţi fără şovăire că Dumnezeu există, chiar dacă nu ştim cum arată!
Este suficient să admitem că Dumnezeu este creatorul atotputernic şi atotştiutor al lumii, temelia şi
garanţia moralităţii, fără de care nu există armonie şi reguli universale. Numai aşa, viaţa capătă sens
şi finalitate.
În prezent, viaţa spirituală a Terrei se află sub semnul unei diversităţi religioase, de la budism
la hinduism, până la islamism şi creştinism.
Budismul este una din cele mai vechi religii, bazată pe învăţătura lui Budha despre
adevărurile sfinte, care se referă la cauzele suferinţei (dorinţe neîmplinite, căutarea plăcerilor şi
succesiunea reîncarnărilor purificatoare, încetarea suferinţei atunci când credinciosul urmează cele
opt nobile căi, în care ideile, intenţiile, cuvântul, acţiunea, viaţa, efortul, atenţia şi meditaţia sunt
juste. Eliberarea finală de suferinţă este posibilă prin nirvana, care pune capăt reîncarnărilor
succesive dominate de legea karma. Morala budistă are ca repere compasiunea şi asceza dar şi
229
pasivitatea şi neîmpotrivirea la rău.
Hinduismul este o religie sincretică, care a apărut în India prin preluarea şi îmbinarea unor
credinţe din cultele vedice dar şi din budism şi brahmanism.
Hinduismul contemporan este deosebit de complex, de la meditaţie transcendentală cu accent
filosofic, la adepţii unor zeităţi precum Vishnu, Shiva, Devi etc.
Termenul Brahman are semnificaţia de trinitate, având drept Creator pe Brahma, apoi pe
Vishnu, ca şi Păstrător, iar pe Shiva, ca Nimicitor. Se spune că Brahma l-a creat pe Manu, care a fost
primul om, din corpul căruia au apărut patru tipuri de caste : din cap au ieşit Brahmanii (oamenii cei
mai buni şi cei mai sfinţi), din mâini, Kshatriyas (conducătorii şi războinicii), din coapse, Vaisyas
(meseriaşii), iar din picioarele lui Manu provin restul oamenilor. În concepţia hinduşilor, vaca este
deţinătoarea unei mari puteri, fiind identificată cu întregul univers vizibil.
Potrivit hinduismului, principiul vieţii este sufletul, unicul adevărat, restul nu este decât
maya ( iluzie). Dar există şi karma, care determină consecinţele faptelor fiecăruia.
Al treilea mare adevăr este reîncarnarea, care, prin transformări succesive, pregăteşte
credinciosul pentru o unire finală cu divinitatea, pentru a trece într-o stare de fericire nepieritoare.
Islamul este o religie monoteistă, bazată pe preceptele Coranului, răspândită cu precădere în
unele ţări din Asia şi Africa.
Pentru musulmani, Coranul este cuvântul lui Alah (Dumnezeu), revelat profetului
Muhammad de către îngerul Gabriel. A doua sursă a religiei islamice este Sunna (Cutuma),
exprimată în culegerile de hadith care conţin spusele profetului Muhammad, precum şi faptele
acestuia şi ale unora dintre însoţitorii săi.
Pentru a deveni musulman, o persoană trebuie să facă mărturisirea de credinţă (Shahada): „Nu
există dumnezeu în afară de Dumnezeu, iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu”. Există o
autoritate oficială (Ummah) care decide dacă este sau nu acceptat de comunitatea de credincioşi.
Într-o traducere aproximativă, crezul musulman se exprimă, astfel : “Cred în Dumnezeu şi
Îngerii Săi; şi în Scripturile Sale; şi în trimişii Săi; şi în Ziua de Apoi ; şi în Soartă, că Binele şi Răul
sunt de la Dumnezeu; şi în Înviere după moarte. Mărturisesc că nu există nimic demn de veneraţie în
afară de Dumnezeu; după cum mărturisesc că Muhammad este trimisul său”.
Obligaţiile musulmanului se regăsesc în „Cei Cinci Stâlpi” ai Islamului – mărturisirea de
credinţă (rugăciunea, postul, dania şi pelerinajul ). Musulmanii susţin că Dumnezeu a relevat
Cuvântul Său prin Muhammad dar şi prin alţi profeţi, printre care Adam, Avraam, Moise şi Isus, iar
iudaismul şi creştinismul, bazate pe învăţăturile cuprinse în Tora, respectiv Biblie, derivă din
învăţătura unora din aceşti profeţi.
Creştinismul este o religie larg răspândită în Europa, partea centrală şi de sud a continentului
african, America de Nord şi America de Sud, Australia, şi mai puţin în Asia, Oceania şi partea de
nord a Africii.
Alături de iudaism şi islamism, creştinismul este o religie monoteistă centrată în jurul lui
Dumnezeu trivalent, înţeles ca Sfântă Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Etimologia cuvântului creştin vine din „christianus”, derivat de la Hristos, „Cel Uns”, Mesia
şi Fiul lui Dumnezeu, preluat în greacă prin Christós, care la origine este traducerea din ebraică a
cuvântului Moşiach. Creştinismul s-a dezvoltat împrenă cu iudaismul şi islamismul, religii
monoteiste pe care le îmbogăţeşte cu mărturia Noului Testament.
230
 Pentru ca o persoană să treacă la creştinism, trebuia să respecte două acte rituale : botezul şi
euharistia (împărtăşania).
Învăţăturile creştinismului sunt cuprinse în Biblie sau cartea Sfintei Scripturi, care cuprinde
două părţi : Vechiul Testament şi Noul Testament. Vechiul Testament, scris în limba ebraică,
prezintă Geneza sau Facerea Lumii de către Dumnezeu, căderea în păcat a primilor oameni, Adam şi
Eva, formarea poporului Israel, precum şi informaţii esenţiale despre profeţi şi profeţii.
Textul mai include şi psalmii – o culegere de rugăciuni şi imnuri străvechi de proslăvire a
Domnului, Pildele lui Solomon, Cântarea Cântărilor, Cartea lui Iov etc.
Vechiul Testament a promovat un sistem etic riguros, care a rezistat timpului, exprimat
sintetic în Decalog sau Cele zece porunci, pe care Moise le-a primit de la Dumnezeu, pe muntele
Sinai, înscrise pe două table de piatră, care în traducere se transcriu astfel:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai
alţi dumnezei afară de mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit şi să nu întruchipezi nimic din câte sunt în ceruri, pe pământ, sau în
apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini lor şi nici să le slujeşti…
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău. Căci Domnul nu va lăsa nepedepsit
pe cel ce ia în deşert Numele Lui .
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti… Să lucrezi şase zile…iar a şaptea zi este zi
de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău…
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se adauge zilele în ţara pe care ţi-o dă
Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu fii desfrânat.
Să nu furi.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Să nu pofteşti casa aproapelui tău. Să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici robul, nici roaba
lui, nici boul, nici asinul lui şi nimic din câte are aproapele tău.”
Noul Testament descrie tulburătoarea viaţă a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trimis pe
pământ să arate oamenilor calea cea dreaptă şi să ispăşească păcatele acestora prin sacrificiul pe
cruce a propriei sale vieţi. Tot aici sunt prezentate Epistolele (Cuvântul lui Dumnezeu către primii
creştini), precum şi Apocalipsa , o carte cu profeţii despre sfârşitul lumii.
Învăţătura Mântuitorului poartă numele de Evanghelie, cuvânt care provine din limba greacă
şi înseamnă „vestea cea bună”.
În Biblie, Iisus Hristos apare în dublă ipostază – divină şi umană – adevăr confirmat de
moartea sa pe cruce, urmată de învierea şi înălţarea sa la cer. Fidelitatea faţă de esenţa creştinismului
primordial este esenţială pentru credincioşi, în ciuda modificărilor pe care le-a căpătat de-a lungul
timpului în confruntarea de idei.
Cele trei mărturisiri de credinţă ale creştinilor, ce explică dogmele de bază comune tuturor
tendinţelor şi confesiunilor apărute, sunt : simbolul apostolic (anul 50), simbolul niceno-
constantinopolitan, stabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea(325) şi
Constantinopol(381),simbolul atanasian(dată incertă sec.IV-VIII).
Crezul exprimă o sinteză a valorilor creştinismului :
231
 „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul
Făcătorul cerului şi al pământului,
văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul –Născut, Care din Tatăl S-a născut
mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut ;
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt
şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat
și a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade în dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care de la Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi Fiul
este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!”
În Biblie, se menţionează că Irod, guvernatorul provinciei Iudeea, aflând că proorocii
vestiseră naşterea unui mare împărat şi temându-se pentru funcţia sa , a poruncit să fie ucişi toţi
pruncii mai mici de un an. Din păcate, el nu a înţeles că era vorba despre un împărat al sufletelor şi
nu despre un pretendent la scaunul său.
Chiar dacă Iisus Hristos s-a născut şi a trăit în Palestina, mesajul său este universal, fiind
răspândit în toată lumea de către apostoli, şi, în general, de către adepţii care au propovăduit credinţa
creştină dincolo de Ierusalim.
Primul martir al credinţei în Hristos a fost Ştefan, ucis cu pietre de către evrei. Un rol
important l-au avut apostolii Petru şi Pavel, care au pus bazele unor comunităţi de creştini, nu numai
printre evrei, ci şi printre greci şi romani.
Dintre cei zece apostoli doar Ioan nu a sfârşit ca martir. Pe când era exilat în insula greacă
Pattmos i s-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Scrie
carte despre tot ce vezi şi trimite-o bisericilor…” Timp de aproape 300 de ani, adepţii creştinismului
au trebuit să îndure persecuţiile din partea statului roman dar şi dramele interne provocate de erezii.
232
 Soldaţii şi aristocraţia romană erau loiale Cezarului şi nu acceptau noua ordine a lui Hristos,
care refuza sacrificiile pe altare în numele unor idoli şi milita pentru egalitatea socială.
Împăratul Nero este unul dintre cei mai cruzi persecutori, care a răspândit vestea că
incendierea Romei este datorată creştinilor, pentru ca aceştia sa fie ucişi în amfiteatrele romane. În
aceste condiţii, creştinii au trecut la o viaţă clandestină, mutându-şi în catacombele romane
reuniunile conduse cu înţelepciune de episcopi.
Soarta creştinismului s-a schimbat în anul 312, când Constantin cel Mare, fiul nelegitim al
generalului Constantin Chlorus şi al unei credincioase orientale cu numele Elena, a trecut la
creştinism, acordând libertate noii religii prin Edictul de la Milano. Din ordinul său are loc la Niceea
primul Conciliu al Bisericii creştine, având ca scop combaterea arianismului.
După anul 394, când împăratul Theodosius declară creştinismul singura religie oficială,
templele sunt transformate în biserici, Jocurile olimpice sunt suspendate, pentru ca, în anul 529,
şcoala de filosofie din Atena să fie închisă din ordinul lui Iustinian. Se instaurează astfel, epoca de
aur a Părinţilor Bisericii, care au început interpretarea Evangheliilor, cel mai important dintre ei fiind
Augustin (354-430). În ierarhia bisericească, dintre episcopii care deţin rangul suprem, se detaşează
cel al Romei, care devine Papă, fiind considerat succesor al apostolului Petru, aspect deloc de neglijat
pentru a câştiga autoritate asupra lumii creştine.
Alte repere importante ale lumii antice sunt: căderea Imperiului Roman de Apus în anul
476, când ultimul împărat roman Romulus Augustulus este detronat de generalul barbar Odoacru,
care şi-a luat titlul de rege al Romei, influenţa islamică din sec. VIII-XI în bazinul mediteranean,
separarea creştinismului, în anul 1054, în catolicism (biserica apuseană) şi ortodoxism (biserica
răsăriteană), sub conducerea papei, respectiv a patriarhului de la Constantinopol, sfârşitul Imperiului
Roman de Răsărit, cunoscut şi sub numele de Bizanţ, prin cucerirea Constantinopolului, în anul
1453, de către Mohamed al II-lea.
Istoria medievală este o perioadă tulbure din viaţa popoarelor, marcată de evenimente militare
cu profunde rezonanţe politice, precum : războiul de o sută de ani (1337-1453) dintre Anglia şi
Franţa (unde s-a remarcat curajul deosebit al luptătoarei Jeanne d’Arc), mişcarea de eliberare din
Spania de sub ocupaţia arabă (cunoscută sub numele de Reconquista), lupta împotriva invaziilor
mongole din Europa şi Asia, cruciadele desfăşurate sub lozinca „războiul sfânt”, pentru eliberarea
Ierusalimului şi a „Sfântului Mormânt” de sub ocupaţie păgână, lupta de eliberare a italienilor de sub
tutela monarhilor germani, lupta antiotomană.
Este bine de menţionat că Ţările Române, deşi slab dezvoltate economic, au reprezentat o
pavăză la Dunăre a creştinătăţii în calea expansiunii turceşti.
Transformări deosebit de importante în evoluţia culturii şi civilizaţiei s-au produs în
Renaştere. Termenul de Renaştere (fr. renaissance, it. rinascimento) derivă din verbul a renaşte şi
reprezintă o mişcare ideologică şi culturală din sec. XIV-XVI (Italia), sec. XVI (Franţa, Germania,
Ţările de Jos), a doua jumătate a sec. al XVI-lea şi începutul sec. al XVII-lea (Anglia, Spania), sec.
XVI, XVII şi sec. al XVIII-lea (Ţările Române), caracterizată prin respectul faţă de om (umanism),
reactualizarea valorilor antichităţii, reforma religioasă, progres economic, descoperiri geografice,
apariţia capitalului industrial şi bancar, dezvoltarea oraşelor etc.
În sânul bisericii a apărut Reforma – o stare de spirit reformatoare manifestată printr-o
mişcare ideologică cu un pronunţat caracter revendicativ, în diverse forme:
233
- lutheranismul, promovat în prima jumătate a sec. al XVI-lea, în Germania, de Martin Luther, care
s-a ridicat împotriva vânzării de indulgenţe şi a susţinut o nouă doctrină religioasă, bazată pe
mântuirea prin credinţă, simplificarea cultului catolic şi libertatea credincioşilor de a interpreta
Biblia;
- calvinismul, învăţătură propagată la mijlocul sec. al XVI-lea, la Geneva, de Jean Calvin, care se
pronunţă pentru o biserică simplă, fără ritualuri fastuoase şi îndeamnă pe credincioşi să caute
izbăvirea într-o viaţă activă şi morală ;
-anglicanismul, a fost impus în Anglia de Henric al VIII-lea, Tudor, între anii 1531-1534, care, după
ce a luat o serie de măsuri pentru restrângerea influenţei papalităţii, s-a proclamat şeful suprem al
bisericii engleze, căreia i-a secularizat o parte din avere ;
-reforma catolică (contrareforma) a fost iniţiată de papalitate cu sprijinul dinastiei de Habsburg
(Spania) pentru o înnoire a bisericii catolice.
Este perioada în care au apărut noi ordine monahale, dintre care ordinul călugărilor iezuiţi,
înfiinţat în 1540 de către cavalerul spaniol Ignaţiu de Loloya, a devenit foarte puternic. Inchiziţia
organizată de iezuiţi ca tribunal al Sfântului Oficiu a înăsprit represiunea prin arderea pe rug a
necredincioşilor. Preocupaţi de educaţie, iezuiţii au înfiinţat colegii şi au trimis misionari în toată
lumea pentru promovarea religiei catolice.
Cu toate eforturile papilor, autoritatea acestora a cedat din putere monarhiei absolute, care se
impune chiar şi în ţări catolice (Franţa, Spania). În cele din urmă, un conciliu ecumenic organizat la
Trento, în Italia, a impus o disciplină severă clerului catolic şi a hotărât transmiterea credinţei prin
catehism sau predică.
Creştinismul a marcat istoria omenirii, nu numai prin credinţă, ci şi prin artă, lăsând
posterităţii capodopere greu de egalat.
Stilul romanic, apărut spre sfârşitul secolului al X-lea, introduce o viziune abstractă în artă,
bazată pe o schemă conceptuală prealabilă. Bisericile au bolţile în semicerc, sprijinite pe ziduri
solide, cu ferestre înguste şi pereţi acoperiţi cu picturi. Figurile umane sunt inexpresive, cu ochii
mari, ovali, atitudini rigide şi corpurile ascunse sub veşminte bogate. Pictorul nu este preocupat să
redea perspectiva, procedeul său favorit fiind stilizarea. Sculptura nu este decât o alternativă a
imaginii pictate, chiar şi statuile sunt inserate în structura arhitectonică a edificiilor. Capitelurile sunt
ornamentate cu o floră şi o faună de o mare diversitate. Alături de animalele cunoscute se întâlnesc
monştri stranii, temă obsesivă care reflectă angoasa lumii de dincolo.
În sec. al XII-lea, a apărut în Europa occidentală stilul gotic, caracterizat prin forme înalte şi
zvelte, arcuri şi bolţi ogivale, la care se adaugă un număr mare de statui şi enorme vitralii care produc
minunate efecte de lumină. Adeseori, formulele arhitectonice ale epocii sunt influenţate de arta arabă
şi bizantină.
O nouă orientare artistică are loc în Renaştere, orientare spirituală caracterizată sintetic de
Michelet şi Burckhardt prin formula „descoperirea lumii şi descoperirea omului”.
Mişcarea umanistă a pregătit naşterea capitalismului prin promovarea unei culturi umaniste,
în centrul căreia se afla omul ca subiect al libertăţii şi încrederii în forţele sale. Arta plastică a atins
apogeul prin reprezentanţii săi de seamă : Michelangelo Buonarotti, Raffaelo Sanzio, Leonardo da
Vinci etc.
În cadrul generos al umanismului, artiştii aveau o mare libertate de creaţie. Deşi în contractele
234
cu beneficiarii se stipulau anumite condiţii, totuşi creatorii de artă îşi permiteau introducerea de
detalii sau scene din viaţă, care dădeau originalitate operelor acestora. Au apărut şi artişti-intelectuali,
care îşi făceau ucenicia în atelierele maeştrilor, fiind capabili să utilizeze raţionamentul matematic în
găsirea unor soluţii optime de reprezentare. Prin studii de anatomie şi psihologie, ei au reuşit să redea
mişcarea şi stările afective, să pună în valoare nuanţele, relieful, jocul de lumini şi umbre.
Mişcarea antifeudală capătă amploare deosebită în epoca luminilor (sec.XVII-XIX), când se
desfăşoară revoluţiile burgheze, când se schimbă sistemul politic şi se pun bazele culturii moderne.
În artă, stilul baroc domină în perioada de trecere de la Renaştere la Iluminism. Apărut în
Italia, barocul se răspândeşte treptat în Europa catolică, fiind în acelaşi timp o stare de spirit
subordonată contrareformei religioase. În arhitectură, pictură şi sculptură, barocul promovează o artă
triumfală şi monumentală prin bogăţia de ornamentaţii, valorile expresive ale luminii şi emoţia
trăirilor pline de pasiune, având reprezentanţi de seamă, mai ales în Italia (Caravaggio, Boromini,
Bernini, Guarini, Pozzo), Spania (Velasquez, Zurbaran), Flandra (Rubens), Olanda (Vermeer,
Rembrandt).
Singura ţară care nu a asimilat barocul este Franţa, unde, în locul său, se conturează
clasicismul, care capătă în timpul lui Ludovic al XIV-lea o dezvoltare deplină. În arhitectură şi artele
plastice, reprezentanţii clasicismului francez –Poussin, Lorrain, Georges de la Tour, Mansart, Le
Vau, Le Brun- realizează o sinteză între influenţele renascentiste italiene, a celor antice şi a
tradiţiilor franceze (cărămidă policromă, piatră) la care se adaugă şi unele trăsături baroce. Stilul
clasic se remarcă prin jocul echilibrat dintre orizontale şi verticale, spre deosebire de baroc unde
predomină dinamica liniilor curbe.
Biserica română cinsteşte pe „sfântul, slăvitul şi întrutot lăudatul Apostol Andrei”, unul dintre
ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, care prin anii 60 a ajuns pe teritoriul Scythia Minor(Dobrogea de
azi), unde a creştinat pe strămoşii noştri, stabilindu-se într-o peşteră, pe care a folosit-o ca adăpost şi
loc de rugăciune. Peştera Sfântului Andrei se află la 3,15 km S-E de şoseaua Constanţa–Ostrov,
lângă localitatea Ioan Corvin.
După formarea poporului român, credinţa acestuia a rămas de neclintit în faţa vicisitudinilor
istoriei. Stau mărturie numeroasele biserici ridicate de domnitori după câştigarea unor bătălii sau
construite prin efort propriu de către comunităţile de credincioşi. Aşa au apărut bijuterii arhitectonice
ca: Mânăstirea Argeşului, Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, Voroneţul, Moldoviţa, Suceviţa, Agapia,
Cozia etc.
Poate că generaţia noastră va duce la îndeplinire proiectul propus de patriarhul Teoctist
pentru realizarea Catedralei Mântuirii Neamului. Ar fi un obiectiv îndrăzneţ care s-ar adăuga
edificiilor istorice din România, ţară atractivă pentru turişti, fascinaţi nu numai de peisajul mirific, ci
şi de tradiţiile, obiceiurile şi ospitalitatea românilor, dar şi optimismul, respectul pentru credinţa,
dragostea lor de viaţă şi aspiraţia la fericire.De fapt, astfel de trăsături sunt comune lumii civilizate şi
diferenţiază fiinţa umană în cadrul biosferei instaurate pe planeta albastră, această magnifică navă
cosmică destinată să poarte omenirea în istorie.
Se poate afirma că Homo religiosus respectă binele, frumosul şi adevărul, având sentimentul
iubirii veşnice, pentru că „Dumnezeu este dragoste”. În Epistola către Corinteni, apostolul Pavel scrie
: „ Dragostea este îndelung răbdătoare,este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu
se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se portă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se
235
gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, nădăjduieşte
totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată… Acum dar rămân aceste trei : credinţa,
nădejdea şi dragostea ; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”.
Este minunat că omul are capacitatea de a iubi. Dragostea este esenţa învăţăturii creştine.
Iisus a spus: „Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată gândirea
ta”. Aceasta reprezintă prima poruncă, iar cea de-a doua este: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine
însuţi”.
Terra trebuie să devină planeta iubirii, a frumuseţii, a binelui, a dreptăţii, a adevărului şi a
credinţei în Dumnezeu. Faptele reprobabile să rămână o amintire urâtă a trecutului, de care trebuie
totuşi să se ţină seama, pentru a nu se mai repeta.
În speranţa că mesajul transmis a fost înţeles pe deplin, închei acest studiu despre religie cu
ultimul pasaj din Biblie : „Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin”.

236
 23.5 La cumpănă de milenii

Devenirea unei comunităţi este legată într-o măsură mai mare sau mai mică de istoria
naţională, iar într-un context mai larg, de istoria universală.
Pentru comuna Dragalina, este suficientă raportarea la evenimentele majore care au avut loc
în lume la cumpăna dintre milenii.
Invit pe cei interesaţi de evoluţia omenirii la peregrinări prin istoria universală a secolelor
XIX şi XX.
Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost dominată de puternice mişcări sociale,
antifeudale şi de eliberare de sub dominaţie străină în diverse regiuni ale Europei (Spania, Serbia,
Grecia, România, Rusia, Polonia, Italia), procese care au dus la destrămarea Sfintei Alianţe şi la
pregătirea efectivă a revoluţiilor de la 1848.
De pildă, năzuinţele de înnoire socială şi de emancipare naţională îşi găsesc expresia în
mişcarea revoluţionară de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, care, deşi a fost înăbuşită prin
intervenţie străină, a avut drept consecințe abolirea regimului fanariot şi restabilirea domniilor
pamântene atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova.
În urma războiului ruso-turc din 1828-1829, asupra Ţărilor Române s-a instaurat protectoratul
rusesc, recunoscut prin pacea de la Adrianopol, cu excepţia Transilvaniei, aflată încă sub dominaţie
habsburgică.
Anul revoluţionar 1848 a fost un moment important în consolidarea capitalismului european,
care a fost pregătit de mari personalităţi ale vremii, ca: Giuseppe Manzzini şi Giuseppe Garibaldi
(Italia), Ludovic Kossuth (Ungaria), Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu (Ţările Române).
În Franţa, evenimentele s-au derulat rapid: regele a fost detronat, s-a instaurat a doua
republică, s-a decretat dreptul la muncă şi votul universal, s-au creat Atelierele Naţionale. După
numai 4 ani, puterea este obţinută de Napoleon al III-lea, care se declară împărat.
Pentru multe popoare din Imperiul Habsburgic şi din Confederaţia germană, revoluţia a
constituit un moment important pentru a înlătura absolutismul şi rămăşitele feudale, pentru a instaura
un regim constituţional, dar şi pentru a înfăptui unitatea şi independenţa statului naţional. Cu excepţia
unor avantaje economice şi politice obţinute de burghezie, aceste aspiraţii au fost spulberate de
trupele regale sprijinite de intervenţii armate străine.
Este bine de menţionat că naţiunea este un tip de comunitate care are la bază două
concepţii apărute în cadrul iluminismului francez, respectiv romantismului german.
În primul caz, naţiunea este expresia voinţei indivizilor de a se constitui într-un stat suveran
prin libera lor asociere în calitate de cetăţeni, fapt care este consfiinţit într-un act fondator
(constituţia).
În cel de-al doilea caz, naţiunea este expresia legăturilor profunde care iau naştere între
membrii aceluiaşi popor, ca urmare a originii lor comune, a unităţii lor de limbă şi cultură, precum şi
a sentimentului istoriei trăite împreună, aspecte puse în evidenţă de romantism.
Începând din sec. al XIX-lea s-a manifestat tot mai intens conştiinţa naţională şi lupta
popoarelor pentru făurirea unor state unitare proprii, libere şi independente. Astfel, popoarele din
America Latină, sub conducerea lui Simon Bolivar, José de San Martin şi Miguel Hidalgo au reuşit
să înlăture dominaţia spaniolă şi portugheză, punând bazele unor state naţionale.
În Europa, mişcarea de eliberare naţională a popoarelor a întâmpinat rezistenţa a două
imperii:
- Imperiul Habsburgic, care includea italieni, germani, unguri, cehi, slovaci, polonezi, sârbi, croaţi,
românii din Transilvania;
- Imperiul Otoman, care controla în zona europeană soarta grecilor, sârbilor, albanezilor, bulgarilor,
românilor din Ţara Românească şi Moldova.
237
 Formarea statului naţional italian s-a realizat prin unificarea succesivă în jurul regatului
Piemont, a Lombardiei, Siciliei, părţii de sud a Italiei şi mai târziu a Veneţiei. După aderarea Romei,
care devine în 1871 capitala regatului Italiei, având în frunte pe Victor Emmanuel al II-lea, Papa s-a
retras în statul Vatican.
Un proces similar s-a petrecut în cazul Germaniei. Iniţiativa pentru unificarea celor 34 de
state germane a avut-o Prusia, al cărui rege Wilhelm I de Hohenzollern, sprijinit de energicul
politician Otto von Bismarck a reuşit să elibereze unele teritorii aflate sub stăpânirea Danemarcei, să
integreze cele 21 de state ale Confederaţiei Germaniei de Nord, aflate sub tutela Austriei, iar după
învingerea Franţei, au fost alipite statele germane situate la sud de râul Main, inclusiv provinciile
franceze Alsacia şi Lorena.
După pierderea Confederaţiei Germaniei de Nord, austriecii şi-au împărţit puterea cu cea a
maghiarilor din cadrul Imperiului Austro-Ungar, împăratul Austriei, fiind şi rege al Ungariei. Deşi
acest sistem politic a agravat opresiunea naţională a celorlalte popoare subjugate, totuşi Viena a
rămas una dintre puţinele metropole europene în care spiritul novator a fost extrem de activ în
cultură.
Situaţia popoarelor din sud-estul Europei s-a schimbat după criza orientală (1875-1878) şi
războaiele balcanice (1912-1913), când, prin lichidarea stăpânirii turceşti, Serbia, Muntenegru,
România, Bulgaria şi Albania au devenit independente, Grecia, având acest statut încă din 1829
(Tratatul de la Adrianopol).
În istoria românilor, data de 24 ianuarie 1859 reprezintă o etapă importantă pe traiectoria
devenirii în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră.
Procesul revoluționar din 1848 - bazat pe continuitatea legăturilor culturale și economice
dintre Moldova și Țara Românească - a avut ca rezultat uniunea vamală a acestora în timpul
domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Pentru Ţara Românească şi Moldova, înfrângerea revoluţiei de la 1848 a însemnat
condamnarea pe mai departe de a rămâne suzerane Imperiului Otoman, chiar dacă, prin Tratatul de la
Paris (1856) - care a încheiat războiul Crimeii - ele trec sub garanţia celor 7 puteri semnatare.
Referitor la Unirea Principatelor Române, este important anul 1857, având în vedere că
Marile Puteri acordă acestora dreptul de organizare a unui referendum pentru consultarea populației
cu drept de vot. În acest scop, au fost constituite Adunări ad-hoc pentru alegerile din Divanurile
ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.
La 5 ianuarie 1859, liderul unionist, Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei
Naționale”, a fost ales în unanimitate domnitor în Moldova, iar pe 24 ianuarie 1859, la propunerea
deputatului Vasile Boerescu, a fost ales în unanimitate și domnitor al Țării Românești.
Evenimentul istoric de la 24 ianuarie 1859 a fost considerat de Poarta Otomană și Austria o
încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două
Principate să fie persoane diferite.
Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Ţara Românească, a fost
posibilă în 1862 realizarea unui Parlament și a unui Guvern unificate, punându-se astfel bazele
statului naţional al Principatelor Române.
Marele domnitor a realizat reforme îndrăzneţe pentru modernizarea Principatelor Unite,
precum reforma agrară şi cea electorală, pe care le-ar fi continuat cu siguranţă, dacă nu ar fi fost
obligat să abdice în 1866, în favoarea lui Carol de Hohenzollern–Sigmaringen.
Numele oficial de România a fost adoptat prin Constituţia din 1866, legea fundamentală
prin care regimul politic a fost consfințit ca monarhie constituţională.
Mica Unire din 24 ianuarie 1859 a fost desăvârșită prin Marea Unire de la 1 decembrie 1918,
atunci când Transilvania a reîntregit teritoriul românesc.

238
 România şi-a proclamat independenţa faţă de Poartă pe 9 mai 1877, opţiune fundamentală
apărată pe câmpul de luptă (Plevna, Smârdan, Rahova, Vidin). Noua situaţie creată este
recunoscută pe plan mondial prin Tratatul de pace de la San Stefano (1878), care consfiinţea totodată
autoritatea României asupra Dobrogei, însă teritoriile Cahul, Bolgrad şi Ismail din sudul Basarabiei
(retrocedate Moldovei în 1856 prin Tratatul de la Paris) sunt încorporate Imperiului ţarist.
În ultimele decenii ale sec. al XIX-lea şi primul deceniu al sec. al XX-lea se intensifică
dezvoltarea capitalistă a României, numărul întreprinderilor industriale creşte, capitalul străin
pătrunde în economie, căile de comunicație se îmbunătăţesc, viaţa politică fiind dominată de
partidele conservator şi liberal. Nesoluţionarea problemei agrare a provocat unele mişcări sociale
cum sunt cele din 1888 și 1907.
În Transilvania (inclusă în urma pactului dualist din 1867 în Ungaria), se remarcă politica de
eliberare naţională a Partidul Naţional Român, perioada 1892-1894 fiind cunoscută prin denumirea
de ,,mişcare memorandistă”.
Pe continentul asiatic, evenimentele istorice s-au derulat altfel. Popoarele din Asia, aflate pe
trepte inferioare de dezvoltare, au încercat să reziste mult timp penetrației capitalismului printr-o
politică greşită de izolare.
239
 În China, Sun Yat Sen înfiinţează în 1905 Liga revoluţionară (primul partid burghez,
precursor al Gomindanului întemeiat în 1912), având un rol însemnat în pregătirea revoluţiei
burghezo-democratice din 1911-1913, când este înlăturată dinastia manciuriană şi proclamată
republica.
Până la mijlocul sec. al XIX-lea, Japonia a fost o ţară feudală înapoiată, al cărei împărat
(considerat de origine divină) îşi exercita puterea prin intermediul Shogunului, membru al familiei
Tokugawa. Shogunul se sprijinea pe nobilimea militară, care întreţinea 500 000 de vasali (numiţi
samurai), destinaţi carierei militare şi respectării unui cod de onoare foarte strict. Sub presiunea unor
flote de război americane, Shogunul a permis accesul unor vase comerciale în două şi apoi în şapte
porturi japoneze, fapt pentru care a fost înlăturat de împăratul Mutsuhito, creatorul Japoniei moderne,
cel care a inaugurat era Meiji (1868-1912, era luminilor).
Miracolul japonez, de transformare a unei ţări înapoiate într-o mare putere mondială, a
început prin deschiderea Japoniei către lume, introducerea serviciului militar obligatoriu şi
modernizarea armatei, opţiuni urmate de măsuri consecvente pentru adaptarea administraţiei la
cerinţele revoluţiei industriale (concepută după modelele european şi nord-american), trecerea la
regimul politic de monarhie constituţională, iar la nivel psihologic, prin schimbarea mentalităţii unui
popor care, deşi respectă tradiţiile, a făcut din muncă o virtute pentru a se impune pe piaţa
concurenţială cu produse de înalt nivel tehnic. Este fascinant cum o ţară cu resurse naturale reduse a
reuşit să devină o putere economică mondială. Miracolul japonez constituie o temă de reflecţie
pentru politicienii români.
Evoluţia omenirii în secolul al XX-lea urmează o cale dialectică, extrem de complexă, cu
realizări culturale de vârf, dar şi conflicte generalizate şi manifestarea unor regimuri totalitariste.
Puterile europene erau convinse de misiunea lor civilizatoare, având credinţa că „sarcina
omului alb” (Kipling) este de a lua lumea în grija sa. Nu întâmplător, curiozitatea geografică a fost
însoţită de o activitate misionară catolică şi protestantă, iar expansiunea colonială a Angliei şi a
Franţei a fost urmată de pretenţiile imperialiste ale Germaniei şi Italiei pentru împărţirea lumii, la
care se adaugă promovarea panslavismului de către Rusia, ţară care dorea crearea sub autoritatea sa
a unei confederaţii pentru toţi slavii. Evident, s-a dorit ca unele zone ale planetei să devină surse de
materii prime şi pieţe de desfacere a produselor lumii civilizate.
Politica agresivă pentru un nou echilibru de forţe a neglijat calea diplomatică în favoarea unei
curse a înarmărilor fără precedent şi a unor acţiuni militare de anvergură. În acest scop, statele cu
interese antagoniste au format două grupări politico-militare : Tripla Alianţă, constituită în 1882
între aşa-zisele Puteri Centrale (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), respectiv Tripla Înţelegere
(Antanta), apărută între 1893 şi 1907 ca reacţie a Franţei, Angliei şi Rusiei.
Primul razboi mondial a fost declanşat la 28 iulie 1914, când Austro-Ungaria a declarat
război Serbiei, ca pretext pentru uciderea la Sarajevo a prinţului moştenitor Franz Ferdinand, de către
un student bosniac, Gavrilo Princip. Statele membre ale celor două mari blocuri militare au declarat
pe rând mobilizarea, urmate apoi de Japonia, România (1916), Grecia şi SUA, de partea Antantei,
respectiv de Turcia şi Bulgaria, de partea Puterilor Centrale.
În prima fază, strategia militară adoptată de Germania s-a bazat pe acţiuni ofensive rapide,
desfăşurate împotriva Franţei, în est Rusia atacă Prusia orientală, iar în Balcani, ofensiva trupelor
austro-ungare s-a lovit de rezistenţa incredibilă a Serbiei. După 1915, războiul a căpătat un pronunţat
caracter de uzură, obiectivul principal fiind acela de a produce pierderi cât mai multe adversarului.
Statele participante la război au făcut mari eforturi materiale şi financiare pentru
perfecţionarea tehnicii de luptă, astfel, pe lângă tunul şi mitraliera cunoscute mai de mult, apare acum
lansatorul de flăcări, arma chimică, tancul, avionul şi submarinul, mijloace tehnice care fac inutilă
apărarea în tranşee şi extind războiul terestru în aer şi chiar sub apă. Se ajunge la un razboi total,
purtat pe scară largă, căruia i-a fost subordonată întreaga economie a statelor beligerante, populaţia
240
civilă fiind supusă la muncă obligatorie, măsură dură la care se adaugă efectele negative legate de
inflaţie şi raţionalizarea consumului de alimente.
În final, Germania, rămasă singură, este nevoită să capituleze şi să semneze pe data de 11
noiembrie 1918, armistiţiul de la Compiègne.
Ca bază a tratativelor de pace ţinute la Paris, între 1919 şi 1920, au fost acceptate propunerile
făcute de T.W.Wilson (preşedintele SUA) încă de la începutul anului 1918, care prevedeau:
suprimarea barierelor economice, reducerea înarmărilor, evacuarea teritoriilor străine ocupate de
Puterile Centrale, principiul autodeterminarii pentru formarea unor state naţionale, crearea unei
Societăţi a Naţiunilor care să ofere garanţii reciproce tuturor statelor mari şi mici privind
independenţa politică şi teritorială.
Germania, ca ţară învinsă care a susţinut războiul, pierdea 1/7 din teritoriu (inclusiv
provinciile Alsacia şi Lorena) şi trebuia să plătească reparaţii de război statelor învingătoare, fiindu-i
interzis să mai aibă armată. Imperiul Austro-Ungar părăsea scena istoriei, lăsând în urma sa state noi
(Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia), iar alte două state (Italia şi România), în
virtutea principiului autodeterminarii, şi-au putut întregi unitatea teritorială.
Formarea statului naţional şi unitar român corespunde voinţei liber exprimate a populaţiei din
Basarabia (27.03.1918), Bucovina (28.11.1918) şi Transilvania (1.12.1918, Adunarea de la Blaj - pe
Câmpia Libertăţii) de a se uni şi reîntregi România.
După regele Ferdinand I (1914-1927), la tronul României a urmat regele Mihai I(1927-1930),
Carol al II-lea (1930-1940), Mihai I(1940-1947) - după abdicarea tatălui său.
În perioada interbelică, România Mare işi consolidează economia de piaţă (1938 - an de vârf
al producţiei industriale) şi se înscrie pe o traiectorie de evoluţie democratică, sub semnul unor
importante transformări social-politice: reforma sistemului electoral (1918), reforma agrară (1921),
adoptarea unei noi Constituţii (1923), legea pentru unificarea administrativă (1925, judeţe si plăşi),
legea electorală (1926), legea sistemului bancar (1926, concentrarea şi centralizarea capitalului).
Regimul democratic este întrerupt în 1938, an în care este instaurată dictatura regală de către
Carol al II-lea.
În viaţa politică, pe lângă Partidul Naţional Liberal (Ion C. Brătianu) şi Partidul Naţional
Ţărănesc (Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod) - rezultat prin fuziunea în 1926 dintre Partidul
Naţional Român (Iuliu Maniu) şi Partidul Ţărănesc (Ion MIhalache) - au acţionat diverse alte partide,
ca: Partidul Poporului (Alexandru Averescu), Partidul Social-Democrat (creat în 1927, prin
transformarea Federaţiei Partidelor Socialiste), Partidul Comunist (înfiinţat la 8 mai 1921, intrat în
ilegalitate după 3 ani), Partidul Maghiar (Iosik Samuel, Bethlen György), Partidul German, Partidul
Naţionalist Democrat Creştin (organizaţie de dreapta, naţionalistă şi xenofobă condusă de C.C. Cuza,
din care s-a desprins în 1927 gruparea reacţionară „Legiunea Arhanghelul Mihail”, condusă de
Corneliu Zelea Codreanu, întâlnită apoi sub numele de „Garda de Fier”).
Pe plan extern, România a participat la fondarea Societăţii Naţiunilor (1920) şi a format două
sisteme zonale de securitate colectivă - Mica Înţelegere (1921, cu Iugoslavia şi Cehoslovacia),
respectiv Antanta balcanică (1934, cu Iugoslavia, Turcia şi Grecia).
În politica externă s-a remarcat Tache Ionescu, dar mai ales marele diplomat Nicolae
Titulescu(1882-1914), profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti, preşedinte al Academiei Diplomatice
Internaţionale, Ministru de Externe, delegat al Romaniei la Liga Naţiunilor. Strălucit orator,
Titulescu a militat pentru instaurarea unui climat de securitate şi colaborare internaţională, atrăgând
atenţia asupra contradicţiilor lumii interbelice.
La scară globală, omenirea trece printr-o criză politică profundă - alături de cele trei mari
democraţii liberale, au apărut state totalitare de tip comunist şi fascist.
Un exemplu concludent de manifestare a contradicţiilor îl reprezintă Rusia, care în 1917 a
trecut printr-o dublă revoluţie.
241
 În prima etapă, revoluţia din Rusia a avut un caracter liberal şi a dus la înlăturarea monarhiei
ţariste, proclamarea republicii şi preluarea puterii de către un guvern provizoriu, care dorea un regim
constituţional, de factură occidentală.
În cea de-a doua etapă fracţiunea bolşevică a partidului comunist a reuşit printr-o propagandă
demagogică să atragă o parte din armată, manevră care i-a permis pe 25 octombrie/7noiembrie 1917
să răstoarne prin forţă guvernul de la Petrograd, instaurând astfel dictatura sovietelor. Aceste consilii
de muncitori şi soldaţi aveau ca organ executiv central Consiliul Comisarilor Poporului, în frunte cu
Vladimir Ilici Lenin, Lev Davidovici Troţki etc.
Noul regim, sprijinit de Armata Roşie şi de organizaţia de represiune internă (Ceka), a reuşit
după trei ani să elimine adversarii „albi” (partizani ai ţarului) şi să impună aşa-numita organizare a
Rusiei pe baze federative în cadrul URSS. În realitate, URSS a devenit un stat centralist, format din
diverse popoare, în care proprietatea privată a fost desfiinţată, iar drepturile cetăţeanului, şi chiar
suveranitatea ţărilor vecine, au fost flagrant încălcate, mai ales în timpul lui Iosif Visarionovici
Stalin. Printr-un efort uriaş şi mari sacrificii îndurate de populaţie, URSS ajunge în 1940 a treia
putere industrială a lumii – după SUA şi Germania.
Spre deosebire de Stalin, atât Lenin cât şi Troţki au crezut în posibilitatea unei revoluţii
mondiale conduse de partidele comuniste pentru instaurarea socialismului.
În martie 1919, reprezentanţii comuniştilor din 19 ţări europene, printre care şi România,
întruniţi la Moscova, au pus bazele Cominternului, un fel de partid supranaţional care promova
„lupta de clasă” şi urmărea să exporte revoluţia bolșevică în întreaga lume. Noua structura politică s-
a menţinut până în anul 1943, când s-a autodizolvat, desigur, cu acordul lui Stalin.
Iniţial, Cominternul a considerat promotorii social-democraţiei ca adversari politici, însă,
după 1935, a lansat ideea unor fronturi populare cu o largă reprezentare politică de stânga, care să
lupte împotriva fascismului.
Astfel de fronturi populare câştigă în 1936 alegerile din Spania şi Franţa. Reacţia dreptei este
atât de puternică, încât în Spania se declanşează un război civil încheiat prin dictatura lui Franco, iar
Franţa ajunge o ţară divizată politic şi slăbită de conflictele interne, tocmai în preajma celui de-al
doilea război mondial, când Germania, nemulţumită de statutul de putere învinsă, se pregătea pentru
schimbarea raportului de forţe în Europa.
Instabilitatea politică a Europei a favorizat ascensiunea la putere a partidelor fasciste în unele
ţări, precum Italia (Partidul fascist, creat de Benito Mussolini în 1919, ajunge la putere în 1922 după
„marşul asupra Romei”) şi Germania (Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani - abreviat
NSDAP- condus de Adolf Hitler, care devine cancelar în 1933). Tot regimuri de tip fascist au fost
instaurate de Horthy în Ungaria (1920) şi de Franco în Spania (1939).
Termenul de fascism are o dublă semnificaţie - de doctrină şi mişcare ultrareacţionară, de
extremă dreapta, respectiv de dictatură teroristă, antidemocratică, anticomunistă, rasistă(în particular
antisemită), demagogică şi militaristă.
Ideologia fascistă s-a inspirat din filozofia lui Nietzsche, care considera că civilizaţia poate fi
salvată numai prin intervenţia unei fiinţe superioare (Supraomul), fiind necesară constituirea unei
elite viguroase, eliberată de prejudecăţile moralei tradiţionale. O astfel de concepţie era cunoscută de
Hitler când a elaborat în închisoare lucrarea sa „Mein Kampf”. Nazismul îşi justifică acţiunile
militare prin nevoia obţinerii unui „spaţiu vital” pentru afirmarea rasei germane – considerată de
origine superioară (ariană).
Ca şi Germania, care nu avea imperii coloniale şi era obligată la autarhie (economie închisă,
izolată), Japonia şi Italia revendicau accesul la materii prime, pieţe externe, dreptul la teritorii
coloniale etc.
Primele focare ale celui de-al Doilea Război Mondial au apărut atunci când Japonia a atacat
China, ocupând Manciuria, iar Italia a ocupat Etiopia în anul 1935.
242
 Germania, fără să ţină seama de prevederile Tratatului de la Versailles, restabileşte serviciul
militar, subordonează industria armatei (Wehrmacht) şi încheie cu Italia protocolul Axa Berlin-
Roma, iar cu Japonia, Pactul Anticomintern.
Politica de forţă a lui Hitler se manifestă prin anexarea Austriei (1938) sub pretextul unificării
(Anschluss), iar pe 1 septembrie 1939 atacă Polonia, după ce s-a asigurat, în prealabil, de
neutralitatea URSS, prin semnarea unui pact de neagresiune cu aceasta, având la bază protocolul
secret Ribbentrop-Molotov.
În această situaţie, la 3 septembrie 1939, Parisul şi Londra au declarat război Germaniei,
rămânând însă inactive iniţial.
După un război fulger în est, soldat cu ocuparea Poloniei, armatele germane bine echipate şi
instruite, sprijinite de „coloana a V-a” (acţiuni de sabotaj organizate de spioni şi trădători), au
dezlănţuit ofensiva din vest prin invadarea Danemarcei şi a Norvegiei, apoi a Belgiei, Olandei,
Luxemburgului şi Franţei.
Statele din sud-estul Europei (România, Iugoslavia, Grecia) rămase izolate, cad uşor victimă
agresiunii fasciste.
În urma unui ultimatum, la 26 iunie 1940, România pierde Basarabia şi Bucovina de nord,
anexate la URSS, iar prin cel de-al doilea dictat de la Viena (30 august 1940) i se impune cedarea
părţii de nord a Transilvaniei către Ungaria horthystă. La scurt timp, generalul Ion Antonescu
instaurează un guvern militar şi acceptă intrarea în ţară a trupelor germane.
Politica, lipsită de scrupule a lui Hitler, reiese şi din lansarea operaţiunii Barbarossa, de
ocupare a URSS şi de transformare a acesteia într-o sursă de materii prime şi de forţă de muncă.
Evenimentele care au urmat, au arătat că această iniţiativă iresponsabilă a distrus mitul
„invincibilităţii” armatei germane, deoarece ofensiva sa este oprită la Moscova şi Leningrad de
popoarele sovietice, fiind obligată să suporte rigorile iernii într-un război de uzură desfăşurat pe un
front foarte larg.
Este un fapt nemaiîntâlnit în istorie, când, pe lângă exploatarea sălbatică a populaţiei, se
organizează în ţările ocupate un adevărat genocid împotriva evreilor, slavilor şi ţiganilor, considerați
suboameni (soluţia finală).
La rândul său, Japonia urmărea să creeze o zonă de „coprosperitate asiatică” în Extremul
Orient şi Oceanul Pacific, reuşind să cucerească Indonezia, Thailanda, Malaya, Singapore,
Indochina, Birmania, Filipine, Hong Kong, China de sud.
Distrugerea flotei americane (portavioane, cuirasate) de la Pearl Harbour de către piloţi
japonezi sinucigaşi (kamikaze) angajează în conflict SUA, care, nu numai că stopează ofensiva
japoneză, ci obţine în 1942 o strălucită victorie aeronavală la Midwai, cu ajutorul portavioanelor.
Pe frontul din Africa, ofensiva generalului Erdwin Rommel, supranumit „vulpea deşertului”,
după unele succese iniţiale, este învins de englezi la EL’Alamein (Egipt), iar debarcarea
anglo-americanilor în Maroc şi în Tunisia, pune capăt războiului absurd în această parte a lumii.
Anul 1943 adaugă la bilanţul aliaţilor înlăturarea lui Mussolini, după debarcarea trupelor
anglo-americane în Sicilia şi în sudul Italiei, lansarea ofensivei de către Armata Roşie, care distruge
blindatele germane în bătălia de la Kursk, precum și înfrângerea la Guadalcanal a japonezilor - care
ameninţau Australia.
Chiar şi în această conjunctură nefavorabilă, Hitler şi-a pus mari speranţe în răsturnarea
situaţiei existente cu ajutorul noilor arme, de tip bomba zburătoare V1 şi racheta V2, cu care a şi
bombardat Londra.
De fapt, soarta războiului este decisă la conferinţa de la Teheran (28 noiembrie 1943), unde
Stalin, Roosvelt si Churchil au hotărât lansarea atacului final prin deschiderea celui de-al doilea front
în Europa de Vest.
Debarcarea la 6 iunie 1944 a trupelor anglo-americane în Normandia a creat un context
243
favorabil pentru România, care a hotărât la 23 august 1944 să întoarcă armele împotriva Germaniei,
blocându-i astfel şi accesul la sursele româneşti de petrol.
Învins pe fronturile din vest şi est, care se apropiau ameninţător de Berlin, oraş supus
permanent bombardamentelor aliate, Hitler se sinucide la 30 aprilie 1945, iar Germania capitulează
la 8 mai 1945, războiul fiind practic încheiat.
Din păcate, pentru a determina capitularea Japoniei cu pierderi minime pentru aliaţi,
preşedintele SUA, Harry Truman, îşi dă acordul pentru utilizarea bombelor atomice la Hiroshima şi
Nagasaki, evenimente controversate de istorie, puse sub semnul intrării omenirii „în era înarmării
atomice”.
Organizarea lumii postbelice (regimul politic şi trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile
aliate încă de la Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945), urmată apoi de Conferinţa de la
Postdam (17 iulie-2 august 1945), având următoarele efecte:
- URSS anexează Ţările Baltice, nordul Prusiei orientale, unele teritorii din Finlanda, Cehoslovacia şi
România;
- Polonia primeşte în schimb teritorii compensatorii pe seama Germaniei (graniţa germano-polonă
fiind stabilită pe râurile Oder şi Nisa);
- Germania, inclusiv oraşul Berlin, este împărţită în patru zone de ocupaţie (americană, engleză,
franceză şi rusă);
- judecarea şi pedepsirea marilor criminali de război de către Tribunalul Internaţional de la Nürnberg,
pentru cruzimea şi atrocităţile comise asupra populaţiei civile, deportările în masă şi încercările de a
extermina poporul evreu în lagărele de la Auschwitz, Dachau, Treblinka etc.
- pregătirea Conferinţei care să pună bazele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
De fapt, starea de război dintre Germania pe de o parte, Anglia şi SUA pe de altă parte, a
încetat abia în 1951, iar între Germania şi URSS, după 1955.
Începând din anul 1945, ţările din Europa de Est au intrat în „sfera de securitate” a URSS,
transformată apoi de Stalin în zonă de influenţă politică, unde au fost instaurate regimuri comuniste,
autointitulate democraţii populare (Polonia, Cehoslovacia, o parte din Germania, România, Ungaria,
Bulgaria) au sprijinit menţinerea la putere a comuniştilor din Albania şi Iugoslavia, care preluaseră
conducerea încă din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Cu excepţia Iugoslaviei, în aceste ţări s-a adoptat modelul sovietic, prin trecerea la
naţionalizarea industriei, băncilor, transporturilor şi telecomunicaţiilor, colectivizarea agriculturii,
centralizarea şi planificarea economiei, impunerea unipartitismului şi a ideologiei comuniste etc.
Sistemul comunist s-a extins şi la ţări din afara Europei, precum : China, Mongolia, Vietnam,
Coreea, Cuba.
Pe de altă parte, democraţiile occidentale au cunoscut o dezvoltare economică rapidă,
beneficiind de sprijinul american prin „planul Marshall”, mai ales Japonia şi R.F. Germania.
În acelaşi timp, procesele decolonizării au pus în evidenţă aşa-numitele „ţări din Lumea a
treia”, care nu aparţin nici sistemului capitalist, nici celui comunist, aflându-se într-o stare cronică de
subdezvoltare. De aceea, în paralel cu relaţiile Est-Vest, în politica mondială a secolului al XX-lea,
s-a vorbit deseori de relaţiile Nord-Sud.
Diferenţele ideologice manifestate frecvent prin relaţii tensionate între cele două superputeri,
SUA şi URSS, şi în general incompatibilitatea dintre democraţiile occidentale şi regimurile
comuniste sunt cunoscute în istorie ca ,,Războiul rece” sau ,,Cortina de fier”(dintre Vest si Est).
Dezvoltarea omenirii în două blocuri militare opuse va fi confirmată oficial prin iniţierea la
Washington (4 aprilie 1949) a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de către SUA, Anglia,
Canada, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Islanda şi Portugalia, la care au
aderat apoi Turcia şi Grecia. Ca răspuns, opt state socialiste europene, printre care şi România, au
semnat la 14 mai 1955 Tratatul de la Varşovia.
244
 In perioada „războiului rece”, sistemul bipolar mondial a trecut printr-o criză politică şi
militară profundă (războiul din Coreea, naţionalizarea în 1954 de către Egipt a Canalului Suez,
instalarea în 1962 de către URSS a unor rachete nucleare în Cuba), care a fost urmată între
1963-1975 de o destindere relativă: semnarea de către SUA, URSS şi Anglia a „Tratatului cu privire
la interzicerea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă”, apoi a „Tratatului
asupra neproliferării armelor nucleare”, acordul SALT 1 dintre SUA şi URSS cu privire la limitarea
armamentului strategic, adoptarea la Bucureşti (în 1966) a „Declaraţiei cu privire la întărirea păcii şi
securităţii” de către statele participante la Tratatul de la Varşovia, semnarea în 1975 a documentului
final al Conferinţei de la Helsinki, prin care cele 35 de state participante se obligau să recunoască
graniţele deja existente.
Din păcate, acest climat de destindere a fost influenţat negativ de şocul petrolier din 1973,
care a declanşat o criză economică mondială prin creşterea preţului petrolului de către statele arabe,
cumulat cu efectele celor două razboaie arabo-israeliene din 1967 si 1973, la care s-au adăugat
conflictele militare dintre Irak şi Iran sau dintre Anglia şi Argentina, războaiele civile din Liban şi
Afganistan, mişcările anticomuniste din Chile şi Nicaragua, amplasarea în Europa de către sovietici
(1979), şi apoi de către americani, a unor rachete nucleare cu rază medie de acţiune.
Criza economică a ţărilor occidentale va fi depăşită abia după 1983, mai ales printr-o politică
liberală promovată de Margaret Theacher în Anglia, Ronald Reagan în SUA, Helmuth Kohl în
Germania şi Jacques Chirac în Franta.
Desigur, liberalizarea concurenţei, robotizarea şi informatizarea industriei au condus la
disponibilizarea unui număr mare de muncitori, fapt care a impus luarea unor măsuri pentru
atenuarea nemulţumirilor sociale.
Alături de SUA, care îşi menţine rolul conducător în configuraţia statelor capitaliste, după
1980, creşte rolul economic şi financiar al Japoniei, având cea mai înaltă rată de acumulare.
În URSS, Mihail Gorbaciov, ales în 1985, lansează „glasnostul” (politica de transparenţă a
informaţiilor) şi iniţiază „perestroika” (restructurare) - un program îndrăzneţ de reforme prin care se
diminua rolul partidului comunist în favoarea intelectualităţii, categorie socială capabilă să se
adapteze la revoluţia tehnico-ştiințifică şi să revigoreze economia.
Speranţele au fost însă înşelate, deoarece izbucnirea naţionalismelor locale au dus la intrarea
într-un colaps economic şi dezagregarea statului sovietic - devenit după 1991, Confederaţia Statelor
Independente. În aceste condiţii, în Rusia puterea este preluată de Boris Elţîn, care a decretat
încetarea activităţii partidului comunist şi a poliţiei secrete (KGB).
Schimbările din URSS au constituit semnalul pentru înlăturarea regimurilor comuniste din
Europa de Est, în locul lor instaurându-se democraţii bazate pe pluripartidism, respectarea drepturilor
omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, economie de piaţă, separarea puterilor în stat etc.
Pentru România, acest proces istoric de instaurare a principiilor statului de drept a fost
declanşat spre sfârşitul anului 1989 şi a capătat aspecte dramatice, fiind soldat cu peste 1000 de
morţi, printre care şi cuplul prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Prin dispariţia CAER şi a Tratatului de la Varşovia (1 aprilie 1991), speranţele noilor
democraţii europene, nevoite să facă faţă unor tranziţii dure, sunt legate de integrarea în NATO şi în
Uniunea Europeană (UE), pentru a-şi asigura securitatea naţională şi accesul nelimitat la valorile
civilizaţiei occidentale.
North Atlantic Treatz Organisation (Organizaţia Tratatului de Nord) este o alianţă
politico-militară pentru apărare colectivă, instituită prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la
Washington pe 4 aprilie 1949. România a aderat la NATO în 2004, devenind un partener activ
alături de celelalte state membre.
Istoria Uniunii Europene (UE) începe în 1950, când Jean Monnet este însărcinat de ministrul
francez al afacerilor externe, Robert Schuman, să realizeze un proiect prin care s-au pus bazele
245
organizării „Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului” (CECA), incluzând alături de Franţa
încă 5 ţări semnatare – RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
Alături de CECA, în anul 1957 au fost create EURATOM-ul (pentru utilizarea paşnică a
energiei atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană), cele trei fiind numite Comunitatea
Europeană(CE). De la şase ţări membre CE se ajunge în 1973 la nouă, prin intrarea Marii Britanii,
a Irlandei şi a Danemarcei, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia.
Pe 7 februarie 1992, la Maastricht, Consiliul European a adoptat Tratatul Uniunii Europene,
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către toate statele membre.
De fapt, prin Tratatul de la Maastricht se instituie Uniunea Europeana(UE), structură care se extinde
în 1995 la 15 membri, apoi în 2004 au aderat alte 10 ţări. După integrarea la 1 ianuarie 2007 a
Bulgariei şi României în UE, s-a ajuns la 27 ţări membre.
Prin „strategia de la Lisabona”, din martie 2000, UE şi-a propus ca obiective esenţiale:
modernizarea economiei europene pentru a deveni competitivă pe piaţa mondială, încurajarea
inovaţiilor şi a investiţiilor în afaceri, adaptarea sistemelor educaţionale europene la cerinţele
societăţii informaţionale.
De fapt, prin integrarea în UE, se urmăreşte să se asigure o bunăstare egală pentru toate
statele membre, fiind creat în acest scop un sistem de instituţii - Parlamentul European, Consiliul
European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Banca Europeană
de Investiţii, Curtea de Conturi.
Deşi SUA a rămas singura superputere mondială capabilă să joace rolul de „jandarm
internaţional”, iar NATO, ca sistem de apărare colectivă, poate să intervină în orice parte a lumii (ex.
războiul împotriva Irakului, cazul Iugoslaviei), se remarcă creşterea ponderii UE, a Chinei şi a Rusiei
în noua ordine planetară.
În acelaşi timp, se impune adaptarea la noile cerinţe istorice a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
fondată în Conferinţa de la San Francisco (26 iunie 1945), cu scopul de a „menţine pacea şi
securitatea internaţională” prin măsuri colective eficace.
În Carta ONU, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate,
Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiţie, Secretariatul) sunt
menţionate principii de drept internaţional valabile şi în prezent: reglementarea paşnică a
diferendelor între state fără a recurge la forţă şi ameninţarea cu forţa, de cooperare în rezolvarea
tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual şi umanitar, de tratament egal al naţiunilor
mari şi mici, de respectare a drepturilor omului etc.
Dacă ratiunea va triumfa, mileniul trei va aparţine culturii, tehnicii şi tehnologiei, puse sub
semnul creativităţii, care va marca profund schimbarea modului de acţiune umană şi de reflectare a
existenţei. Printr-o politică înţeleaptă si decizii responsabile se poate preveni ,,şocul viitorului” pe
Terra, această magnifică planetă care poartă omenirea în istorie.

23.6 Regii României

După înlăturarea în 1866 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza de către partidele
vremii, s-a format o Locotenenţă Domnească ai cărei membri au hotărât aducerea unui prinţ
străin la conducerea Principatelor Unite.
Pe 10 mai 1866, Carol I depune jurământul în faţa Parlamentului şi devine principe al
României până la 10 mai 1881, dată când România este proclamată Regat, iar Carol I devine rege.
Ziua de 10 mai va deveni Sărbătoarea Națională a Regatului României până în 1947.
Pe 29 iunie 1866, se adoptă o nouă Constituţie, care instituie principiile monarhiei
parlamentare, a separării puterilor în stat şi a votului cenzitar.
Carol I s-a căsătorit pe 3 noiembrie 1869 cu Elisabeta de Neuwied, cuplul princiar având un
singur copil, pe Maria, care, din nefericire, a murit de scarlatină în 1874.
246
 După începerea războiului ruso-turc din 12 aprile 1877, Carol I a proclamat pe 10 mai 1877
independența absolută a României şi a preluat pe 16 august 1877 conducerea reunită a trupelor
române și ruse.
Deşi armata română a contribuit decisiv la învingerea turcilor, la Pacea de la San Stefano
din 19 februarie 1878, rușii au refuzat participarea României la tratative, ocupând județele din
sudul Basarabiei.
Este bine să amintim şi participarea României la cel de-al doilea război balcanic din 1913, în
urma căruia Bulgaria a cedat Cadrilaterul.
Regele Carol I a murit pe 27 septembrie 1914, iar după doi ani s-a stins din viaţă şi Regina
Elisabeta. Trupurile acestora se află la biserica din Curtea de Argeş, ctitorie a lui Neagoe Basarab.
O amintire lăsată de perechea regală o constituie Castelul Peleş, care a fost realizat în
perioada 1873 – 1883, în stilul neo-renaşterii germane. Lângă acesta se află Castelul Pelişor,
construit între 1899 şi 1902, în stilul Art – Nouveau.
Pe 28 septembrie 1914, Regele Ferdinand I, nepotul Regelui Carol I, a depus jurământul în
faţa Parlamentului.
După aproape doi ani, mai precis pe 14 august 1916, Consiliul de Coroană a hotărât intrarea
României în primul război mondial de partea Antantei. Trupele române au pătruns în Transilvania,
însă riposta Puterilor Centrale a fost foarte puternică, obligând regele şi guvernul să-şi mute sediul la
Iaşi, Bucureştiul fiind ocupat de trupele germane.
În vara anului 1917, armata română obţine victorii memorabile în luptele de la Mărăşeşti,
Oituz şi Mărăşti.
Ca urmare a revoluţiei bolşevice, în toamna anului 1917, Rusia se retrage din război, iar pe
24 aprilie 1918, se semnează pacea parțială între România și Puterile Centrale.
Anul 1918 înseamnă formarea României Mari, prin unirea cu Regatul României a Basarabiei
(27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei
(1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia).
Pe 15 octombrie 1922, la Catedrala ortodoxă din Alba Iulia, Regele Ferdinand și Regina
Maria au fost încoronaţi ca suverani ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa.
După război, s-au luat măsuri eficiente pentru modernizarea ţării: reforma agrară (1921),
adoptarea unei noi Constituţii (1923), legea pentru unificarea administrativă (1925, judeţe şi plăşi),
legea electorală (1926), legea sistemului bancar (1926, concentrarea şi centralizarea capitalului).
Regele Ferdinand a murit pe 20 iulie 1927, trupul său fiind depus în necropola regală de la
Curtea de Argeş.
Deoarece prinţul moştenitor Carol a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său şi a
plecat la Paris, la tron a urmat Regele Mihai, sub oblăduirea unei Regenţe formate din Patriarhul
Miron Cristea, Principele Nicolae şi George Buzdugan.
În 1930, prinţul moştenitor Carol se întoarce în ţară şi revine asupra deciziei sale, fiind
proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea.
Regimul democratic este întrerupt în 1938, an în care regele Carol al II-lea abrogă Constituţia
din 1932 și instaurează "dictatura regală".
În condiţiile celui de-al doilea razboi mondial, situaţia României devine dramatică, fiind
obligată să cedeze teritorii importante, şi anume: Basarabia în favoarea URSS(28 iunie 1940),
Cadrilaterul în favoarea Bulgariei(21 august 1940), iar prin Dictatul de la Viena(30 august 1940)
pierde partea de Nord – Vest a Transilvaniei în favoarea Ungariei.
Pe 5 august 1940, Regele Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu,
iar pe 6 august 1940 abdică în favoarea fiului său, Mihai care este încoronat de către Patriarhul
României, Nicodim Munteanu , în catedrala patriarhală din Bucureşti.
Pentru a recâştiga Basarabia, pe 22 iunie 1941, România intră în război împotriva URSS,
247
alături de Germania, însă, în perioada 1943-1944, poartă prin reprezentanţii săi tratative secrete cu
Puterile Aliate.
După intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în martie 1944, evenimentele se
precipită. Pe 23 august 1944, regele Mihai I îl demite pe generalul Antonescu, numind apoi un
guvern militar condus de generalul Sănătescu, care este sprijinit de partidele democratice. În cursul
serii, Regele Mihai transmite prin radio un mesaj către popor, prin care anunţă acceptarea
armistițiului cu Aliații, însă documentul oficial va fi semnat la Moscova abia pe 12 septembrie 1944.

Între timp, se poartă lupte grele cu germanii, Bucureştiul este eliberat de către trupele
române, dar pe 30 august 1944 este ocupat de către Armata Roşie.
Referitor la Transilvania, aceasta este eliberată în întregime de sub ocupaţia nazistă
pe 25 octombrie 1944, chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.
Sub presiunea URSS, pe 6 martie 1945, ajunge la putere un guvern procomunist condus de
Petru Groza. Acţiunile Regelui Mihai de a se opune acestui guvern prin declanşarea “grevei regale”
nu au avut succes.
Pe 11 noiembrie 1947, Regele Mihai I pleacă la Londra pentru a participa la nunta prințesei
Elisabeta, actuala suverană britanică, unde se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va
căsători un an mai târziu.
Pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai I este forţat să abdice, iar pe 3 ianuarie 1948 pleacă din
România împreună cu mama sa – prinţesa Elena - şi câţiva apropiaţi.
Iniţial a locuit în Anglia, după care s-a stabilit în Elveţia, la Versoix, de unde a transmis
mesaje către ţară şi a supervizat activitatea Comitetului Naţional Român, o organizaţie a celor din
exil, condusă de Nicolae Rădescu şi apoi de Constantin Vişoianu, având drept scop apărarea
intereselor românești în Occident.
În prezent, Regele Mihai şi Regina Ana au reşedinţe la Aubonne(Elveţia), la Săvârşin(judeţul
Arad), la Palatul Elisabeta(Bucureşti) şi la Castelul Peleş(Sinaia).
Cu siguranţă, Regele Mihai I va rămâne o personalitate de referinţă, care s-a implicat decisiv
pentru salvarea poporului român, atunci când destinul acestuia s-a aflat la o răscruce a istoriei.

Aforisme
*Istoria este obiectul cel mai interesant al cunoaşterii şi elementul fundamental al culturii. Este cult
cu adevărat numai omul care ştie de unde vine, şi încotro se îndreaptă. ( Tudor Vianu)
*Genealogia nu se proslăveşte, ci se merită. Un popor trebuie să voiască în orice moment după
porunca înaintaşilor şi după nevoile celor ce vor veni. (Nicolae Iorga)
*Există două realităţi, a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simţim, dar fără de care nu
putem trăi: aerul şi istoria.(Lucian Blaga).

248
249
 În continuare sunt prezentate date sintetice despre ultimul suveran al României, personalitate
care a marcat profund destinul poporului român.
Regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921 la Castelul Peleș din Sinaia, fiind fiul lui Carol
al II-lea și al reginei Elena.
A fost rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940
și 30 decembrie 1947.
S-a căsătorit cu Ana, Principesă de Bourbon-Parma, cuplul regal având cinci fiice, mai precis,
principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.
Regele Mihai reprezintă un reper în istoria tulburătoare a României, sub semnul valorilor
perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
A decedat în data de 5 decembrie 2017, la locuinţa sa din Aubonne (Elveţia), având vârsta de
96 de ani. Guvernul României a decretat trei zile de doliu naţional.
A fost înmormântat cu onoruri militare în Catedrala Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de
Argeș, la ceremonie fiind prezenți reprezentanți ai unor case regale din întreaga lume.
Pentru posteritate, rămâne celebru discursul Majestății Sale în Parlamentul României:
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la
tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai
poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa
şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din
Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul
nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii
călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor
viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul
nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru
libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este
practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă
este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor
Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai
departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii
din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi
sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară
instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul
cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi
sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din
forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al
viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut
întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării
noastre.
250
 Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în
viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei,
suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a
Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi
modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea
de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în
rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul,
interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile
marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate
meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect
distrugător asupra fiinţei naţiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi
definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi
bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii
dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi
fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite
şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:
cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.
Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii,
nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi
pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare
a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara
noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat
al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii.
Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am
luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Un alt exemplu elocvent de sacrificiu pentru binele națiunii îl reprezintă renunțarea la tron a
lui Alexandru Ioan Cuza, care a scris în actul iscălit: Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței
națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866,
cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor
Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, în familia ispravnicului Ioan Cuza și a
Sultanei, a avut parte de o educație europeană și a devenit ofițer în armata moldovenească,
ajungând până la gradul de colonel. În anul 1844 s-a căsătorit cu Elena Rosetti, care, deși nu a avut
proprii copii, a fost o bună mamă adoptivă pentru cei doi fii născuți din relația soțului său cu Elena
Maria Catargiu-Obrenović.
251
 Alexandru Ioan Cuza reprezintă primul domnitor al Principatelor Unite, fiind ales la 5
ianuarie 1859 ca domnitor în Moldova, iar pe 24 ianuarie 1859, la propunerea deputatului Vasile
Boerescu, a fost ales în unanimitate și domnitor al Țării Românești.
Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Ţara Românească, a fost
posibilă în 1862 realizarea unui Parlament și a unui Guvern unificate, punându-se astfel bazele
statului naţional al Principatelor Române.
Împreună cu Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru), marele domnitor a realizat
reforme îndrăzneţe pentru modernizarea statului: secularizarea averilor mănăstirești (1863), legile
privind organizarea administraţiei (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864),
reforma agrară (1864) etc.
Noaptea de 10 spre 11 februarie 1866 reprezintă o dată nefastă în istoria României, pentru că
domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit de către complotiști (monstruoasa coaliție) să abdice, iar
două zile mai târziu a plecat din București la Brașov împreună cu soția, amanta și cei doi fii, după
care a părăsit definitiv țara, trăind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden.
S-a stins din viață la Heidelberg (Germania), în data de 15 mai 1873, fiind înmormântat
inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, iar după cel de-al Doilea Război
Mondial osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
După abdicarea lui Cuza, a fost instituită în locul său o Locotenență Domnească, iar între 14
și 20 aprilie 1866 s-a organizat plebiscitul prin care a fost aprobată alegerea lui Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen la conducerea Principatelor Române. Acesta a fost proclamat domnitor
în ziua de 10 mai 1866, titlu pe care l-a deținut pănă în data de 14 martie 1881, când a a devenit
primul rege al României, ceremonia de încoronare având loc pe 10 mai 1881.
Numele oficial de România a fost adoptat prin Constituţia votată în unanimitate de
Parlament la 29 iunie 1866 și modificată la 15 martie 1881, legea fundamentală prin care regimul
politic a fost consfințit ca monarhie constituţională.
Mica Unire din 24 ianuarie 1859 a fost desăvârșită în timpul regelui Ferdinand prin Marea
Unire de la 1 decembrie 1918, atunci când Transilvania a reîntregit teritoriul românesc.

252
Președinții României

253
 În continuare, domnul prof. Lazăr Mircea Manuel vă prezintă date interesante despre
localitatea Dragalina, pe baza caietului de însemnări ale bunicului său, Lazăr P. Gheorghe, care a fost
primar P.N.Ț. în perioada 1930-1934.

Comuna Dragalina, județul Călărași: trecut, prezent și viitor

Ca să putem vorbi de normalitate în viața unei comunități trebuie să îi cunoaștem identitatea,

să îi știm obârșia acesteia, trecutul său... Ca să putem trăi în siguranță, cu responsabilitate și
demnitate prezentul și să ne îndreptăm cu pași încrezători spre viitor, trebuie să ne cunoaștem și să
înțelegem propria istorie care instruiește și edifică, ca o carte a vieții larg deschisă, în care putem
vedea limpede ce am fost, cine suntem și spre ce ne îndreptăm. Persoanele, ca și popoarele sau
comunitățile, pe măsură ce cresc în conștiința de sine, își cercetează tot mai mult trecutul și-i
dezvăluie tot mai bine semnificația, pentru că trecutul e deget întins spre viitorul normal.
Plecând de la cele spuse mai sus am găsit de cuviință, ca pe o datorie față de această localitate
căreia și eu îi aparțin, să fac cunoscute tuturor cuvintele unui martor direct și participant la acțiunile
care au dus la înființarea comunei Dragalina din județul Călărași și care a fost primul ei primar și
bunicul meu: Lazăr P. Gheorghe (4.11.1899 - 17.12.1984). Aceste cuvinte ale sale se găsesc într-un
caiet de însemnări personale păstrat de tatăl meu Lazăr G. Bartolomeu și apoi încredințat mie, ca fiu
la său, caiet intitulat de bunicul: ”Amintiri din viața mea. Comuna Dragalina, județul Călărași,
decembrie 1981”.
În acest caiet, ca și în alte câteva note păstrate separat, Lazăr P. Gheorghe aflat la vârsta
senectuții (avea atunci 82 de ani) notează anumite date biografice adresate urmașilor. El spune:
”Urmașilor mei, spre a-și cunoaște obârșia. Indivizii, familiile și popoarele, care nu îşi cunosc
obârșia se pierd ca și fumul, fără urme.”
Caietul de însemnări care conține doar 14 pagini scrise, începând de la pagina a şaptea până
la sfârșit, aduce informații prețioase despre începuturile acestei localități. Bunicul explică gestul lui
de a nota în scris aceste idei ( acea notă datează din 14 octombrie1963): ”Notă: întrucât există
obișnuința de a se da informări vagi și extrem de ieftine de unele persoane, dau explicația de față
spre orientare asupra unei perioade de timp”. În caietul de însemnări, notează şi perioada în care a
fost primar: ”1930-1934, fost primar P.N.Ț”.
Dorința de a se cunoaşte adevărul, l-a făcut să noteze şi însemnările despre localitatea
Dragalina și astfel, prin osteneala sa, ne-a ajutat pe noi să cunoaştem astăzi lucruri prețioase cu
valoare de document despre apariția și începutul acestei comunități în care ne-am născut și trăim.
Dăm mai jos cuvintele lui Lazăr P. Gheorghe, așa cum au fost ele exprimate și scrise:
”În jurul gării Ciulnița era însemnat pe hartă un sat: Ciulnița Nouă, care avea un plan de tipul
orașelor și urma să fie amplasat imediat în spatele gării, spre sud.
Cum moșierul Ion Gologan avea interesul ca acest pământ să fie speculat la maxim pentru
odraslele sale Viorica dr. Enescu și Natalia dr. G. Banu, prin ”antenele” sale a făcut să se schimbe
locul de amplasare, la vreo 4 km spre nord-vest. Dar interesele populației erau în imediata
254
apropiere a gării și s-au iscat nemulțumiri...
Măsurătorile au început prin iunie-iulie 1924 și delegați cu măsurătorile erau agronomul
Vasile Pantelimon și State Movilă din partea Servicului Tehnic județean. Ceea ce măsurau și
înțărușau ziua, era distrus și țărușii furați de către oamenii moșierului Ion Gologan conduși de
Nicolae Perlea, administratorul moșiei.
Aceste practici nu se mai puteau tolera nici de echipa cadastrală și nici de către cetăţenii cu
drept la împroprietărire și s-a hotărât ca în ziua de 27 iulie 1924 să se cheme toți cetățenii ce aveau
de primit loc pentru casă, să ajute la tăierea lipanilor de câte 3-4 metri înălțime și strângerea lor din
linia măsurătorilor. În acest scop, oamenii au venit cu sape, coase şi topoare și acest lucru a
înspăimântat pe cinicii moșierului, deoarece tineretul partidelor a început sa cânte: Noi țăranii am
venit azi în număr mare/ Cu sape coase și topoare,/ Să primim și-nțărușăm acest pământ/ Ce ni se
cuvine….”
Într-o altă notă separată, Lazăr P. Gheorghe completează: ”Delegații cu parcelarea vetrei de
sat Vasile Pantelimon și State Movilă împreună cu anumiți oameni de prin comunele învecinate,
dintre care Stelian Bucurescu din Comuna Ciulnița, au anunțat pe cei ce urmau să fie împroprietăriți
aici să vină la data de mai sus (27 iulie 1924) să sprijine pe delegații cadastrali a putea păși la
măsurătoare întrucît erau stânjeniți de argații moșierului.. Eu, fiind anunțat, am venit, iar cu mine
au mai venit Alexandru Părtuțescu, Ionescu Dumitru și alți câțiva lucrători de la atelierele C.F.R.
din București Grivița”.
Întorcându-ne la însemnările din caiet aflăm: ”De la București venise mai mulți ceferiști, A.
Părtuțescu, Moș Ghiță Cătănescu, Luchievici și de la Călărași avocatul Iulian Petrescu. Din
Comuna Ciulnița, Stelian Bucurescu cu fratele Tănase, și cum el era omul ce organizase această
muncă mai adusese mulți cetățeni din Ciulnița, de remarcat Mitică Crângașu. Din Ștefan Vodă,
Pache, Moș Cânea și încă 30-40 oameni. Din Ceacu, Boroceanu, Badea Paraschiv, din Găunoși,
Potcoava..., erau în total câteva sute.
Moșierul a intervenit la București de unde au sosit 4 mașini cu jandarmi pedeștri conduși de
un colonel…Cum mai înainte fuseseră și niște încăierări cu oamenii moșierului, acesta a ordonat
desfășurarea ostașilor și încercuirea țăranilor. Din discuțiile purtate între populație, prin avocatul
Iulian Petrescu și Alexandru Părtuțescu, colonelul s-a convins că oamenii nu au venit pentru răutăți,
ci ca să termine cadastrarea și a ordonat retragerea, după care au plecat. Așa a început strămutarea
coloniștilor în vechiul sat Ciulnița Nouă, comuna Dragalina de azi, orașul de mâine.
Cu ocazia guvernării lui Averescu în 1924, satului i se dăduse numele Averescu, lucru ce s-a
aflat abia în 1928, cu ocazia venirii la putere a național țărăniștilor. După data de 27 iulie, în noua
vatră de sat, a început construirea de locuințe. Primul colonist care s-a așezat pe locul de casă a fost
Pavel Rotaru, poreclit Năgoagă, venit aici din Dridu Județul Ilfov, care și-a construit bordei încă din
acea toamnă a anului 1924. Casă tip si-a construit colonistul Colea Tolea, apoi Stelian Bucurescu,
iar Bâlă Pantelimon și-a adus casa de la terenul de arătură unde și-o făcuse mai demult, în sat. A
urmat apoi în 1924-1925 să se așeze cei colonizați din județele alăturate: Ilfov, Prahova,
Dâmbovița, cei din Ialomița, din comunele învecinate și care aveau terenul de cultură în apropiere
și-au întemeiat gospodării mai repede...
În 1927 și subsemnatul m-am stabilit definitiv aici, fiind transferat de la atelierele Grivița
C.F.R., la Revizia de vagoane din Gara Ciulnița, unde până atunci am fost detașat provizoriu.
Concomitent cu așezarea locuitorilor au început să vină negustori –cârciumari. Primul a fost
Stanciu Budu, apoi Radu Milea, Costică Munteanu și Alexandru Cristescu; depozite de cherestea
(Luca Cristescu, Alexandru Cristescu) și Cooperativa de construcții ”Armonia”înființată din
inițiativa și cu sprijinul doctorului Gheorghe Banu (în 1924/1925). S-au construit 3 puțuri de apă cu
tuburi de beton, două în câmp pentru vite și unul în sat, lângă locul de casă a lui Barbu Sălcianu
cum și două puțuri cu pompă cu diametru mic pe lângă locul Cooperativei de Consum, unde
255
funcționa depozitul de cherestea al Cooperativei Armonia.
Prin 1927/1928, de către Ministerul Sănătății prin Dr. G. Banu, s-a construit Dispensarul
Medical dotat cu cele necesare și cu personal medical și medicamente gratuite aduse de Dr. G.
Banu, secretar general la Ministerul Sănătății. În 1928/ 1929, am adus și subsemnatul masa
ginecologică și medicamente, pe când ministrul sănătății era Ion Răducanu. Ca medic permanent la
acest dispensar a fost Bâlă Mateevici, trei zile pe săptămână și apoi dr. Nicolae Țarălungă, stabilit
aici în comună. De două-trei ori pe lună mai venea de la București o caravană cu studenți și medici
care făceau vizite, dau medicamente gratuit, iar cei ce trebuia spitalizați erau luați la București.
S-a făcut aici la acest dispensar și operații de apendicită și una de hernie...locul a fost plantat pe
lângă gard cu salcâmi aduși de subsemnatul pentru comună, 5000 de puieți.
Școală nu era. Un prețios concurs a fost dat de către colonelul invalid, decorat cu medalia
”Mihai Viteazul”, care a fost împroprietărit aici cu lot tip, Georgescu Ion, care a intervenit în
1926/1927 și a creat un post în localul C.F.R., Gara Ciulnița. Ca învățător, a fost adus un tânăr,
Teodorescu, apoi Sulfinica Ionescu și au mai urmat mai mulți, după care au venit Constantinescu,
G. Vasilescu cu soția, I. Drosu cu soția și mai apoi C. Iancu cu soția...”.
Într-o altă notă, care nu se găsește în acest caiet, stă scris: ”Prin 1926, la stăruința
colonelului Georgescu Ion s-a înjghebat o școală pentru copiii de ceferiști din Gara Ciulnița și din
noul sat, ce aparținea de comuna Ciulnița. Ca învățător, dintru început, a fost un tânăr, care nu a
stat decât câteva săptămâni. Apoi a venit o fată de prin satul Ghimpați, Sulfinica Ionescu, apoi Zoe
Poștaru, Teodorescu N. și după el G. Vasilescu, care a mutat școala în comună, în local închiriat, în
1929. În ceea ce privește adevărata situație școlară se poate cere de la comuna Ciulnița de care am
aparținut până în 1930.
Treptat, cu venirea în sat a locuitorilor coloniști creșteau și nevoile de fierari, rotari,
dulgheri, croitori, cismari, băcani, frizeri, brutari etc. Dintre aceștia au fost: Dumitru Matei și
Petrache Busuioc fierari, Stelian Bucurescu rotar, dulgher și Alexandru Rotaru, Tase Mihăilescu
croitor, Tudorache Dumitrescu și Costică Dumitrescu cismari, Ion Preda băcan, Chiru Paraschiv
frizer, Marcu Cristea și Pandele Marcu brutari. Aprovizionarea cu lemne pentru foc se făcea prin
Cooperativa ”Armonia” al cărei conducător era Ion Danciu și vicepreședinte era Barbu Sălcianu.
Au luat ființă și măcelării. Prima a fost a pensionarului Bâlă Pantelimon, apoi a lui Stelian Dinu și a
lui Radu Manolache.”
În 1928 ,cu venirea P.N.T., Stelian Bucurescu a fost numit delegat în Consiliul Comunal din
comuna Ciulnița, care urma să își deplinească funcția de ofițer de stare civilă, spre a nu se mai duce
oamenii la primăria comunei Ciulnița, 17 km.
În 1929, seceta și criza financiară au adus o schimbare: trebuia un comitet sătesc care să se
ocupe de ajutorarea populației cu cereale și alimente și a fost nevoie ca Stelian Bucurescu să fie
schimbat. Sătenii au fost orientați asupra mea cu care aveau legături de alt ordin și pe care îi ajutam
gratuit. Dându-mi-se delegație pentru Starea Civilă am adus registrele necesare și am început
activitatea. Comitetul de ajutorare l-am format din oameni bătrâni, dublați cu tineret pe străzi,
vizitând fiecare casă în parte spre a cunoaște amănunțit situația...
Comitetul de ajutorare a fost folosit și ca organizație politică fară afișare mare a P.N.Ț., mai
mult cetățenească, întrucât am căutat să nu ne molipsim de patimile politicianismului, deoarece
urmăream dezvoltarea comunei. Eram atașați com. Ciulnița care absorbea toate veniturile, lucru ce
ne-a împins a căuta să devenim comună. Am cerut acest lucru la județ, dar județul era neputincios,
întrucât Consiliul Județean era avereșcan și nu renunța ca numele Averescu să fie anulat...
M-a trimis la soția defunctului general Dragalina care ne-a dat un act că e de acord ca
acestui sat de lângă gara Ciulnița să i se zică Dragalina. Cunoștea gara, mi-a spus că, pe când soțul
ei era la Podul de la Cerna Vodă, se oprea la Gara Ciulnița.

256
 Un act foarte folositor a fost dosarul cu corespondența expediată de mine din diferite
localități din țară pe adresa Lazăr P. Gheorghe, Comuna Dragalina, Gara Ciulnița, Județul
Ialomița, sau pe numele altor locuitori (plicuri, cărți poștale, ilustrate, etc.). Această corespondență
era primită de magazionerii Gheorghe Băețică, Simion Gârneasa și Bucoveanu, pe care o predau
șefului de gară Nicolae Tudose, care mi-o preda mie personal. Primită, această corespondență o
îndosariam. Când am predat memoriul prin care ceream ca viitoarei comune să nu i se mai zică
”Averescu”, ci ”Ion Dragalina”,eroul de la Jiu, și Comitetul Județean a încercat să se opună,
prefectul m-a introdus în sala de ședință cu Dosarul de Corespondență zicându-le: Nu veți mai putea
dezrădăcina acest nume. Cei uciși la 1907 s-au răsculat din nou acum. ”
Din aceste cuvinte cu valoare de document, notate de Lazăr P. Gheorghe, putem vedea
crâmpeie din începuturile acestei așezări. Deja, în ianuarie 1930, s-a constituit primăria, iar comuna
nou înființată a primit denumirea pe care o are astăzi.
Într-o scrisoare din 1982, care se dorește a fi un testament lasat familiei, Lazăr P. Gheoghe,
primul primar al comunei Dragalina încheie cu următoarele cuvinte: ”Cu regret plec dintre cei vii.
Comunei Dragalina îi urez prosperitate, așa cum i-am început să conturez din primele lupte pentru
așezarea ei aici unde se află. Sănătate și fericire urmașilor. Gheorghe P. Lazăr, pensionar. Com.
Dragalina, Jud. Călărași, 16. 02. 1982”.
În același timp, din relatările lui Lazăr P. Gheorghe putem spune că un sprijin important
acordat locuitorilor comunei Dragalina pentru realizarea dezideratului dorit l-au dat colonelul Ion
Georgescu și dr. Gheorghe Banu, secretar general la Ministerul Sănătății, care, din spusele
bunicului, – am dedus eu- era ginerele moșierului Ion Gologan, soțul fiicei acestuia Natalia.
În ceea ce-l privește pe colonelul Ion Georgescu, dăm spre cunoaștere o însemnare a sa,
trecută pe o carte bisericească numită ”Cazanii”, donată de acesta bisericii din Dragalina în
decembrie 1930. Această însemnare am găsit-o cu câțiva ani în urmă, citind în cărțile din biblioteca
parohială.

Acum, când s-a hotărât tipărirea monografiei, am propus preoților noștri, parintelui paroh
Onea Ion și părintelui Popescu Ionuț Cristian publicarea acestei note prețioase și domniile lor au
primit cu mare bucurie această propunere dându-mi încuviințarea arătării ei:
”În luna nașterii Mântuitorului anul 1930, dăruit-am bisericei sat General Ion Dragalina, fostul meu
257
comandant, această sfântă carte spre a fi de îndreptar și înălțare sufletească ascultătorilor veniți în
biserică și a servi ca pildă copiilor de școală din acest sat, școală înființată de mine, cari se vor
învrednici a ceti în locul Dascălului, urmând exemplul meu pe când eram în clasaV primară, de unde
prin credință în Dumnezeu și muncă, m-am înălțat la comandă de Regiment în marele război din
anul 1916-1919 și gradul de Colonel Cavaler al ordinului Mihai-Viteazu. Ajutatu-mi-a bunul
Dumnezeu să dau satului numele Generalului meu, mort eroic în război și să înființez școala, dând
pildă celor ce vor veni după mine că prin credință și voință încă mai mari lucruri se pot săvârși și că
”pui de români” ce se vor ridica din acest sat, să se înalțe a fi demni de gloria ilustrului General,
părtaș la întregirea neamului. Colonel Ion Georgescu.”
Carte document, donată de colonelul Ion Georgescu bisericii din Dragalina, ce cuprinde un
epitaf scris și semnat de acesta, în care vorbește despre rolul important pe care el l-a avut în numirea
comunei cu numele ilustrului general Dragalina și în înființarea școlii din localitate. Cartea se
găsește în biblioteca parohiei Dragalina și conține și data, decembrie 1930, cu numele de atunci al
localității, Dragalina.
Privind cu admirație și respect în trecut și gândind la munca depusă de înaintași și la
speranțele nutrite de aceștia, mă întreb: oare noi cei de azi ne ridicăm la așteptările lor? Venind pe
firul istoriei, încerc să fac apoi o comparație între anii copilăriei mele, în care viața era frumoasă și
așezată în Dragalina și viața de astăzi, sau chiar între perioada de acum 10-15 ani și ceea ce se
întâmplă în prezent și mă întreb cu îngrijorare, spre ce ne îndreptăm? În nici un caz, nu mergem pe
linia cea bună trasată de înaintași. Nu ne înălțăm la așteptările lor!
Chiar dacă pe plan material s-au făcut progrese în ultimul timp, mai ales apreciem eforturile
susținute ale actualului primar, domnul Stanciu Marian Gabriel, în plan spiritual și moral, calitatea
oamenilor acestei comunități lasă de dorit în prezent.
Multe din virtuțile de altădată sunt pe cale de dispariție în Dragalina astăzi: respect, încredere,
altruism, generozitate, bunătate, comuniune interumană sinceră și dezinteresată, modestie, omenie,
patriotism, credință în Dumnezeu...virtuți care apropie oamenii, îi unesc, îi fac fericiți, lipsesc cu
desăvârșire.
Chiar dacă mai avem și astăzi modele gata să ajute, să sprijine reconstrucția morală, cine le
mai caută, cine le dorește, cine le mai ascultă? Se promovează, sub influența malefică a lumii în care
trăim și care lovește puternic și în comunitatea noastră, duhul dezbinării și al intereselor materiale
egoiste care îi dezumanizează și îi împarte pe oameni. Cei obraznici și disprețuitori se ridică deasupra
oamenilor cu bun simț și cuminți și prin nesimțire și tupeu se impun plini de mândrie luciferică,
pozând în salvatori ai umanității. Toate aceste lucruri dor, descurajează, fac rău tuturor.
În același timp, lipsa profundă de educație în Dragalina zilelor noastre, face ca nimeni să nu
dorească să asculte, să schimbe ceva în propria viață și în propriul comportament, toți se reped asupra
celorlalți cu răutate cautând vina în altă parte.
Părinții de azi, mulți dintre ei ocupați sau și mai rău dezinteresați de soarta copiilor, lasă totul
în grija şcolii, care nu poate să facă față singură acestei situații grave de educație.
Preoții în Biserică predică cu timp și fără timp, dar cine să mai asculte astăzi cuvântul lui
Dumnezeu? Oamenii sunt indiferenți de lucrurile cu adevărat importante și profunde ale existenței și
se pierd în mărunțișurile vieții, cultivând în suflete patimile aducătoare de suferință.
Este o realitate sumbră a prezentului de care nu trebuie să fugim și pe care trebuie să ne-o
asumăm și să o schimbăm împreună. Numai așa, vom putea lăsa copiilor noștri o comunitate, o
comună, o casă frumoasă, în care să trăiască în pace și fericire, numai așa vom putea face din
Dragalina ”o oază a Bărăganului” cum zicea cineva.
Privind în trecut ca într-o oglindă din care să luăm putere și avânt, trăind cu responsabilitate
și cu demnitate prezentul, luptând pentru un viitor mai bun, cu respect și încredere unii în alții, putem
fi capabili de mari și importante realizări în viitor. Ce pot dori comunei mele, comunei noastre, decât
258
prosperitate și fericire, și la ”trecutu-i mare, mare viitor!”.
Prof. Lazăr Mircea Manuel, Dragalina, Județul Călărași, 1.12. 2016

259
1. Lazăr P. Gheorghe, împreună cu soția sa, Lazăr Sultana.
2. Lazăr P. Gheorghe, bunicul meu, împreună cu mine, la serbarea din anul 1983, 31 mai. Pe spatele
fotografei stă scris: ”Serbarea de sfârșit al ciclului de șoim a scumpului meu Mircea Manuel. Scumpă
amintire. ” Lazăr P. Gheorghe
3. Lazăr P. Gheorghe cu copiii și nepoții.
4. Lazăr P. Gheorghe (Carnet de Meșter, iulie, 1948).
260
5. 1975/1976, I.J.G.D. Dragalina (Uzina de apă), muncitori în Dragalina (în poză este tatăl meu,
Lazăr Bartolomeu, Damian Nicolae, Cristea Dumitru, Chioseaua Marin, Chiș Constantin).
6. În timpul programului de muncă, într-o fabrică din localitate, anii 1970, Lazăr Bartolomeu, Badea
Aron, Pacionea Aurel...
7. La S.M.T. Dragalina, Lazăr Bartolomeu, Petrescu Gelu, Pacionea Aurel.
8. Imagine de la fostul C.A.P. Dragalina; poza este semnată pe spate, Lazăr P. Gheorghe și este
trecut: ”Amintiri din C.A.P., Procopie Brânzan, era președinte.”
9. Bordei țărănesc.
10. Lazăr P. Gheorghe cu tractorul personal (26 oct. 1956, amintire).
11. Fii ai satului, născuți în anul 1939: Lazăr Bartolomeu, Lazăr P. Gheorghe, Chioseaua Stelian, Ion
Varză, Vasile Moldoveanu, Ionel Varză.
12. Fragment din scrisoarea-testament a lui Lazăr P. Gheorghe

23.7 Dragalina în imagini

Imagini din trecut

261
262
263
264
265
266
Imagini din prezent

267
268
269
270
271
272
273
274
275
276
23.8 Iarna în Dragalina

277
278
279
280
281
282
23. 9 Primăvara în Dragalina
În rotirea anotimpurilor, primăvara marchează începutul unui nou ciclu în derularea vieții pe Terra.
Ghioceii sunt primele flori care vestesc renașterea naturii prin triumful primăverii asupra iernii.
Inițial, anul la romani începea cu luna martie, până în anul 45 î. Hr., când împăratul
Iuliu Cezar a introdus calendarul iulian, în care anul începe la 1 ianuarie. La strămoșii noștri
geto-daci anul nou începea la 1 martie și avea doar două anotimpuri: vara și iarna.
Din punct de vedere astronomic, în luna martie Soarele trece din constelația Vărsătorului în
constelația Peștilor.
Deși originile mărțișorului nu sunt cunoscute cu exactitate, prezența sa la români și bulgari,
anterior romanizării primilor, respectiv slavizării celorlalți, are la bază substratul daco-tracic comun.
Denumirea lunii martie a fost dată după zeul Marte din mitologia romană, zeul războiului,
dar și al fertilității și vegetației. Această dualitate era
evidențiată în culorile mărțișorului, în care albul
însemna pace, iar roșul semnifica războiul.
În timp, ființa umană a îmbogățit simbolistica
mărțișorului, care a fost asociat cu reînnoirea și speranța,
concepte exprimate sugestiv ca unități de contrarii:
vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric.
Dacii purtau la gât amulete confecționate din
pietricele roșii și albe, culorile fiind asociate cu sângele,
respectiv claritatea apelor.
În tradiția populară românească, mărțișorul era un fel
de talisman menit să poarte noroc. Acesta se dăruia
tinerilor – fete și băieți - înainte de răsăritul soarelui,
fiind purtat la mînă sau la piept până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: înfloreau
cireșii, soseau berzele și rândunelele, cânta cucul etc. După utilizare, mărțișorul era legat de un
pom înflorit, ca să aducă noroc celui care l-a purtat.
Cu timpul, la șnur s-a atașat o monedă de argint, care făcea trimitere la soarele dătător de
viață. La sfârșit, moneda era utilizată pentru a cumpăra vin roșu, pâine și caș proaspăt.
În unele legende populare se afirmă că mărțișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce
urca cu oile la munte – pe care le-a lăsat în grija unor flăcăi.
Babele erau vrăjitoare, care puteau să influențeze starea vremii. Conducătoarea acestora era
Baba Dochia, care, la sfărșitul lunii februarie, a plecat furioasă la munte, îmbrăcată în 9 cojoace ca
să-și caute oile. Începând cu 1 martie, vremea s-a încălzit, iar Baba Dochia și-a lepădat în fiecare
zi căte un cojoc, până când Martie, supărat de blestemele acesteia, a dat un ger năprasnic,
înghețând-o de vie.
În mentalul colectiv, începutul primăverii este bogat în semnificații, fiind un privilegiu al
renașterii speranțelor noastre odată cu renașterea naturii.
Este semnificativ faptul că data de 8 martie se află sub semnul feminin, fiind adoptată ca Ziua
Internațională a Femeii.
Vă propun să reflectați la următoarele repere istorice sugestive de venerare a femeilor:
- sărbătoarea cunoscută sub denumirea de Hilaria, din Roma antică, în care, timp de trei zile (15-18
martie), participanții aduceau omagii zeiței Cybele, mama zeilor;
- sărbătoarea de primăvară din Grecia antică, pusă sub semnul zeiței Rhea, soția lui Cronos și mama
tuturor zeilor din Olimp;
- celebrarea în Anglia anilor 1600 a Sâmbetei Mamelor pentru a cinsti în postul Paștelui pe ființele
283
care dau viață pruncilor;
- ziua de 28 februarie 1909, când Partidul Socialist din Statele Unite a decretat Ziua Femeii , drept
amintire a grevei femeilor din 1908 de la New York. După un an, Internaționala Socialistă, reunită la
Copenhaga, a decis instituirea unei zile internationale a femeii, sărbătorită inițial pe 19 martie, iar,
după anul 1913, data a fost mutată pe 8 martie;
- ziua de 8 martie 1921, declarată sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică , în memoria
evenimentelor care au precedat Marea Revoluţie din Octombrie;
- data de 8 martie 1975, când Organizația Națiunilor Unite (ONU) a sărbătorit pentru prima dată Ziua
Internațională a Femeii în cadrul Anului Internațional al Femeii. Perioada 1976 – 1985 a fost
declarată Deceniul Internațional al Femeii, în care ONU a propus ca toate țările să adopte data de 8
martie ca zi pentru drepturile femeii.
În concluzie, femeile reprezintă nu numai matricea vieții pe Terra, ci și un factor esențial pe
traiectoria evoluției culturii și civilizației.
Este sugestiv faptul că Ziua Femeii este urmată de Ziua Bărbatului, care are și o bogată
încărcătură de semnificații religioase, obiceiuri și tradiții.
În fiecare an, pe 9 martie, Biserica îi prăznuiește pe cei 40 de Mucenici din Sevastia (actualul
oraș Sivas din Turcia), care au fost soldați romani în Legiunea a XII-a Fulminata, în timpul
împăratului Licinus. Aceștia au fost martirizați în anul 320 din cauza credinței lor creștine, la care nu
au vrut să renunțe, fiind condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei de către Agricolae,
guvernatorul roman al Armeniei Inferior.

Sărbătoarea creștină a celor 40 de Sfinți Mucenici din 9 martie se suprapune în calendarul popular
cu începerea anului agricol, tradiție cunoscută în popor sub numele de Mucenici sau Măcinici.
La această dată se termină zilele Babelor și încep zilele Moșilor, în tradiția românească
existând diverse ritualuri și obiceiuri, precum: rostirea de descântece pentru venirea căldurii, jocul
copiilor peste foc, baterea pământului cu maiuri, scoaterea în fața casei și pregătirea plugului de către
agricultori etc.
În comuna Dragalina, gospodinele se pregătesc de Mucenici cu preparate din aluat sub forma
cifrei 8, care se coc în cuptor și apoi sunt unse cu miere şi miez de nucă, sau unele preferă împletituri
din cocă în forma cifrei 8, care se fierb cu nucă, scorţişoară, zahăr şi lămâie. Toate aceste preparate
se împart la rude şi vecini de sufletul morţilor. Se spune în popor că este bine să bei în această zi 40

284
sau 44 de pahare de vin. Desigur, se exagerează pentru a pune în evidență spiritul glumeț al
românului și bucuria de a-și trăi cu intensitate viața.

285
286
287
288
289
290
291
292
293
294
295
296
297
298
299
23.10 Documente

300
301
302
303
304
305
306
307
308
309
310
Fişă monografică (1979)

311
312
313
314
315
316
317
318
319
320
321
322
 23.11 România în care trăim

România este un stat situat în spațiul carpato-danubiano-pontic din Europa Centrală, care se
învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est,
Republica Moldova la est, iar Marea Neagră se află la sud-est.
Numele de “România” este derivat din “român”, cuvânt care provine din latinescul
romanus (având semnificația de cetățean al Romei).
În cursul istoriei, diferite porțiuni din teritoriul actual al României au fost sub ocupația Imperiului
Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și Imperiului Austro-Ungar.
România a apărut ca stat în anul 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn
în Moldova şi Ţara Românească.
Marele domnitor a realizat reforme îndrăzneţe pentru modernizarea Principatelor Unite,
precum reforma agrară şi cea electorală, pe care le-ar fi continuat cu siguranţă, dacă nu ar fi fost
obligat să abdice în 1866, în favoarea lui Carol de Hohenzollern–Sigmaringen.
Numele oficial de România a fost adoptat prin Constituţia din 1 iulie 1866, iar regimul
politic a devenit de monarhie constituţională.
România şi-a proclamat independenţa faţă de Poartă pe 9 mai 1877, opţiune fundamentală
apărată pe câmpul de luptă (Plevna, Smârdan, Rahova, Vidin). Noua situaţie creată este
recunoscută pe plan mondial prin Tratatul de pace de la San Stefano (1878), care consfiinţea totodată
autoritatea României asupra Dobrogei, însă teritoriile Cahul, Bolgrad şi Ismail din sudul Basarabiei
(retrocedate Moldovei în 1856 prin Tratatul de la Paris) sunt încorporate Imperiului ţarist.
În anul 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România, formând România
Mare (295.641 km2), până în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), când, sub presiunea
Germaniei naziste, a cedat teritorii Ungariei (nord-estul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și
Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de Nord).
Organizarea lumii postbelice (regimul politic şi trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile
aliate încă de la Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945) și Conferinţa de la Postdam (17
iulie-2 august 1945), urmate de Tratatul de pace de la Paris (semnat în 10 februarie 1947), prin care
România a recuperat Transilvania de Nord din teritoriile cedate.
În istoria românilor, data de 1 decembrie 1918, când s-a realizat Marea Unire prin
reîntregirea teritoriul românesc cu Transilvania, reprezintă o etapă importantă în lupta pentru unitate
națională, fapt care justifică stabilirea pe 1 decembrie a Zilei Naționale (prin legea nr. 10 din 31 iulie
1990).
După înlăturarea regimului comunist (1989) și instaurarea unui regim democratic, România a
devenit republică semi-prezindențială, care a aderat la NATO (2004) și la Uniunea Europeană
(2007).
România are diverse tipuri de unități acvatice (fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape
marine) și beneficiază de o diversitate a formelor de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și
30% câmpii) .
Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km și o altitudine maximă de
2544 m (vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș), având la exterior un inel de dealuri (Subcarpații și
Dealurile de Vest). În est și sud se află patru podișuri (Moldovei, Dobrogei, Getic, Mehedinți), iar în
sud și vest se întind două mari câmpii (Câmpia Română și Câmpia de Vest), Delta Dunării fiind cea
mai joasă regiune a țării (sub 10 m altitudine).
România are o climă temperat-continentală și o suprafață de 238 391 km², la care se adaugă
23 700 km² din platforma Mării Negre. Este al nouălea stat din UE după suprafața teritoriului și al
șaptelea după numărul populației (peste 20 milioane de locuitori).
323
 Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, România are 2 685 de comune,
263 de orașe și 41 de județe, la care se adaugă municipiul București.
Pentru optimizarea dezvoltării economice, în anul 1998 s-au înființat opt regiuni de
dezvoltare (Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov), nu sunt
unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între
consiliile județene și cele locale.

324
23.12 Tur virtual prin Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia

325
326
23. 13 Maşini şi utilaje agricole moderne

327
328
Autovehicule românești

329
330
331
23.14 Secvențe din universul popular românesc
Dacă doriți să descoperiți frumusețea sufletului românesc atunci raportați-vă la universul
fascinant al portului popular din spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră.
Rădăcinile costumului românesc trebuie căutate în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci,
care are unele trăsături comune cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, însă s-a diversificat prin
schimbări de formă și croială, amănunte decorative și colorit, modul de folosire a pieptănăturii și a
podoabelor.
Conform unor surse istorice referitoare la portul dacilor, bărbaţii aveau ițari (pantaloni) din in
sau lână, acoperiți cu o cămaşă până la genunchi, crăpată pe margini în dreptul coapselor și prinsă la
mijloc cu un brâu subțire din stofă sau un brâu lat din piele sau stofă groasă. Cei bogați, numiţi
tarabostes, purtau pe cap pileusul,celebra căciulă dacică întâlnită și în scenele reprezentate pe
Columna lui Traian.
Despre portul femeilor există mai puține informații, fiind dedus din unele reprezentări de
epocă: rochii lungi, plisate şi strânse în talie, cu mâneci lungi sau scurte, uneori cu pelerine deasupra.

De-a lungul timpului, costumul popular s-a diversificat tot mai mult, în funcție de zone cu
obiceiuri și tradiții specifice, de la cel simplu, folosit în timpul muncilor agricole, până la cel bogat
ornamentat, folosit de sărbători. Pe de altă parte, diferența costumelor se reflectă și în funcție de
categoriile de vârstă și gen, îmbrăcămintea copiilor fiind diferită de cea a persoanelor adulte și în
vârstă, iar prin schimbarea gătelii capului, erau puse în evidență femeile căsătorite față de fetele
nemăritate.
În general, costumul tradițional purtat de femei este compus din cămașă, poale și piesa (mai
mult sau mai puțin ornamentată) care acoperă partea de la brâu în jos, diferită de la o regiune la alta
și având diverse denumiri: catrință, vâlnic, fotă, opreg etc. Alte piese ale costumului femeiesc sunt
brâiele și betelele, precum și cele pentru acoperirea capului: marame, năframe, cepse sau cununi.
Gustul pentru frumos al femeii din spațiul românesc a făcut din portul popular o veritabilă artă,
îmbinând armonios formele și culorile în țesături de in, cânepă și lână.
Costumul tradițional al bărbaților este mai simplu, fiind compus, în sudul și estul țării, dintr-o
cămașă lungă, purtată peste pantaloni lungi și strâmți, iar în nord și vest, camașa este mai scurtă,
fiind purtată peste pantaloni mai scurți și mai largi. Pantalonii sunt confecționați din pânză sau
postav țesut în casă, iar peste cămașă bărbații își pun un brâu țesut în casă sau un chimir de piele, în
funcție de regiune și de ocupație. În sezonul rece, la ținuta de vară se adaugă haine din postav,
frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare.
332
 Portul popular reprezintă o exprimare a creativității neamului românesc, dar și o dovadă a
identității naționale, a formării specificului cultural în ariile geografice locuite de români.

333
334
23. 15 Imagini de la Muzeul Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti”

335
336
337
338
23.16 Conexiuni cu istoria

339
Serbările Naţionale de la Ţebea
Avram Iancu (1824 – 1872), supranumit „Crăişorul munţilor“, reprezintă eroul din Munții
Apuseni, un veritabil reper pentru posteritate - născut în satul care îi poartă numele și plecat la Ceruri
de tânăr (la vârsta de 48 de ani), în vecinătatea satului Țebea, un loc legendar din Țara Zarandului,
având semnificația istorică de Panteonul Moților.
Cimitirul bisericii din Țebea a devenit loc de pelerinaj la mormintele lui Avram Iancu, Ioan
Buteanu şi Simeon Groza, lideri ai românilor în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, în jurul cărora au
fost ridicate monumente şi cruci comemorative pentru eroii din Războiul de Independenţă al
României, din Primul şi Al Doilea Război Mondial. Este semnificativ faptul că aici se află și Gorunul
lui Horea, vechi de peste 400 de ani, unde se spune că acest apărător al românilor din Transilvania i-a
chemat la luptă pe moţi.

Spiru Haret a fost academician, matematician și pedagog român de origine armenească, iar în
calitate de ministru al educației a pus bazele învățământului românesc modern.
Date importante din biografia sa:
• S-a născut pe 15 februarie 1851 la Iași.
• În 1878 și-a luat doctoratul în matematică la Sorbona (Paris) cu o teză de mecanică cerească.
• În 1884 a avut inițiativa înființării „Casei pentru ajutorul școalelor” la București.
• În 1885 a fost numit secretar general la Ministerul Instrucției și al Cultelor.
• În 1898 a elaborat Legea învățământului secundar și superior prin care instituie învățământul
340
secundar de opt clase, în două cicluri (inferior și superior) și în trei secții (modernă, reală și clasică),
gimnazii și școli normale, iar împreună cu C. Dumitrescu-Iași organizează temeinic învățământul
românesc.
• S-a stins din viață în data de 17 decembrie 1912 la București.
Pentru posteritate a rămas celebră afirmația sa: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”.

Crucea de pe Caraiman
Se spune că Regina Maria a avut un vis în care a văzut Munții Bucegi “stropiți cu sângele
eroilor” care s-au jertfit în Primul Război Mondial pentru apărarea patriei.
Crucea Eroilor Neamului are o înălțime de 39,3 m și a fost construită între anii 1924-1928
în apropiere de Vârful Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria celor 30 000 de
militari români căzuți în luptele de pe Valea Prahovei împotriva armatei germane.
A fost inaugurată la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci, fiind amplasată pe un soclu
înalt de 8,3 m, din beton armat placat cu piatră, în interiorul căruia se află un generator electric care
alimentează cele 120 de becuri electrice de 500 W montate pe conturul crucii.
Monumentul este vizibil de pe Valea Prahovei, creasta Pietrei Mari și creasta Bucegilor, iar în
apropiere de Vârful Caraiman se găsește și Cabana Caraiman, poarta de acces către platoul Bucegilor
dinspre Jepii Mici.

341
 23.17 Repere din literatura română

În această lucrare sunt prezentate biografiile următoarelor personalități românești:

Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu,
Lucian Blaga, Mircea Eliade, Marin Preda, Nichita Stănnescu, Grigore Vieru și Marin Sorescu.

Mihai Eminescu reprezintă cel mai mare poet român, prozator și jurnalist, personalitate
complexă, preocupată de asimilarea cunoștințelor în diverse domenii (filosofie, drept, medicină,
sociologie, economie), patriot care a susținut cauza românilor din Transilvania şi din Bucovina.
S-a născut pe 15 ianuarie 1850 la Botoșani, fiind cel de-al șaptelea copil din familia lui
Gheorghe Eminovici și a lui Raluca Jurașcu. Cu excepția lui Matei (n. 1856), care a fost ofiţer și a
trăit 73 de ani, ceilalți 9 frați și surori ale lui Eminescu au avut un destin tragic: Șerban(n. 1841) s-a
îmbolnăvit de tuberculoză și a murit alienat la Berlin în 1874, Nicolae (n. 1843) s-a sinucis la Ipotești
în 1884, Iorgu (n. 1844) s-a stins din viață în 1873 din cauza unei răceli, Ruxandra (n.1845) a
decedat în copilărie, Ilie (n. 1846) a murit în 1863 din cauza unei epidemii de tifos, Maria (n. 1848)
a trăit doar șapte ani și jumătate, Aglae(n. 1852) a suferit de boala Basedow-Graves și a decedat în
1906, Henrieta (n. 1854) este sora mai mică a poetului care l-a îngrijit în timpul bolii, iar fratele său
Vasile a murit după un an și jumătate.
Și-a petrecut copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, a urmat în

342
perioada 1858 -1860 școala primară National Hauptschule din Cernăuţi, apoi s-a înscris la gimnaziul
Obergymnasium din Cernăuţi (unde a predat și Aron Pumnul), însă în 1863 a părăsit școala și a
plecat la Ipotești în vacanța de Paști. În anul 1864, Eminescu a plecat la Cernăuți cu trupa de teatru
Fanny Tardini-Vlădicescu, apoi a lucrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani și copist la
comitetul permanent județean, de unde demisionează în 1865, iar din 1866 până în 1869 a pribegit pe
traseul Cernăuți-Blaj-Sibiu-Giurgiu-București, intrând în contact direct cu limba, tradițiile și
realitățile românești.
În perioada 1867-1868 a lucrat succesiv ca sufleur și copist în trupa lui Iorgu Caragiale,
secretar în formația lui Mihail Pascaly, sufleur și copist la Teatrul Național, stabilindu-se în
București, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale.
Între anii 1869 și 1869, Eminescu a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Drept din Viena,
unde s-a împrietenit cu Ioan Slavici, a cunoscut-o pe Veronica Micle și a participat la pregătirea unei
serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la
zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare.
În perioada 1872-1874 a fost student „extraordinar” la Berlin, după ce Junimea i-a acordat o
bursă pentru a-și lua doctoratul în filosofie, însă nu a participat cu regularitate la cursuri; împreună cu
alți tineri a înființat cercul literar Orientul care a avut ca scop strângerea basmelor, poeziilor populare
și a documentelor referitoare la istoria și literatura patriei. Împreună cu o delegație de studenți, în
anul 1870, Eminescu l-a vizitat de Anul Nou, la Döbling, pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1872, Eminescu a revenit la Iași, unde a participat la ședințele Junimii, însă în toamna
aceluiași an a plecat la Universitatea din Berlin pentru a-și continua studiile de filosofie, filosofia
științei. S-a întors în 1874 la Iași, fiind numit director al Bibliotecii Centrale şi revizor şcolar pentru
districtele Iaşi şi Vaslui, iar în 1875 l-a introdus pe Ion Creangă la Junimea.
În anul 1876 a fost redactor-administrator la „Curierul de Iaşi”, iar în 1877 s-a stabilit la
București, unde a lucrat aproape șapte ani ca redactor la ziarul „Timpul”, în paginile căruia a
publicat peste 300 de articole.
În vara anului 1883, Eminescu s-a îmbolnăvit grav și a fost internat la spitalul doctorului
Șuțu cu diagnosticul de „manie acută”, a fost trimis la sanatoriul de la Oberdöbling (Viena), fiind
vizitat în 1884 de Maiorescu. După o călătorie în Italia, Eminescu s-a întors în data de 27 martie
1884 la Bugurești, apoi a plecat pe 7 aprile la Iași, unde a fost numit în postul de sub-bibliotecar al
Bibliotecii Centrale din capitala Moldovei.
În 1886 a fost înlocuit din postul de la bibliotecă, fiind internat la 9 noiembrie la ospiciul de
la Mănăstirea Neamț, apoi, în primăvara lui 1887, a plecat la Botoșani și a fost internat la spitalul
local Sfântul Spiridon, apoi a fost trimis la Hall în Tirol, după care s-a întors la Botoșani, unde a fost
îngrijit de doctorul Iszak și sora sa Henrieta. A fost vizitat de Veronica Micle, care l-a sfătuit și
determinat să meargă la București, unde a fost internat pe 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța și
apoi la sanatoriul Caritas.
Mihai Eminescu s-a stins din viață pe 15 iunie 1889, în jurul orei 8 dimineața, trupul său fiind
depus la biserica Sfântul Gheorghe, iar după slujbă, cortegiul funerar a plecat spre Universitate, a
trecut pe Calea Victoriei și Calea Rahovei până la cimitirul Șerban Vodă (azi cimitirul Bellu), unde
sicriul a fost purtat pe umeri până la mormânt de către patru elevi de la Școala normală de institutori.

În opera sa „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris despre moartea
poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi
vreodată, poate, pământul românesc”.
Ziua Culturii Naționale a fost stabilită de Academia Română pe 15 ianuarie pentru a fi
celebrată împreună cu sărbătoarea nașterii lui Mihai Eminescu, cel mai important poet român.
Mihai Eminescu a debutat în anul 1866 cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, care a
343
apărut în broşura scoasă la moartea dascălului său, în același an publicând și poezia „De-aş avea” în
revista Familia din Pesta, a lui Iosif Vulcan.
Cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu sunt: Luceafărul, Scrisoarea a III-a, Epigonii,
Mortua Est, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger și demon, Melancolie, Floare-albastră, Dorinţa,
Memento Mori, Strigoii, Odă , Mai am un singur dor, La steaua.

344
345
 Ion Luca Caragiale (1852 -1912)

Ion Luca Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg român, fiind ales în 1948
membru post-mortem al Academiei Române.
S-a născut la 30 ianuarie 1852 (deși în certificatul de naștere este trecută data de 1 februarie
1852) în comuna Haimanale (azi îi poartă numele) din județul Prahova, în familia lui Luca Ștefan
Caragiale și Ecaterina Chiriac Karaboas, care a administrat moșia mănăstirii Mărgineni. Atras de
teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit, fără a
divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec
Luca Chiriac Karaboas.
Primele studii le-a făcut cu părintele Marinache de la Biserica Sfântul Gheorghe din Ploieşti,
a urmat ciclul primar (1860 -1864) la Şcoala Domnească din Ploieşti, apoi Gimnaziul „Sfinţii Petru
şi Pavel” din Ploiești, terminându-şi în 1868 clasa a V-a liceală la București.
Fiind atras de teatru, a urmat în perioada 1868-1870 Conservatorul din Bucureşti, înscriindu-se la
Clasa de Mimică şi Declamaţie a unchiului său Costache Caragiale.
A ocupat diferite funcţii: copist la Tribunalul de Prahova (1870), sufleur şi copist la Teatrul
Naţional din Bucureşti (1871), redactor la „Timpul” (1878 - 1881), revizor şcolar în județele
Suceava și Neamț (1881), fiind mutat la cerere în 1882 în circumscripţia Argeş-Vâlcea, director al
Teatrului Național din București (1888-1889), profesor la liceul particular Sf. Gheorghe din
Bucureşti (1890) etc.
În anul 1839 s-a căsătorit cu actrița și cântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit,
întemeindu-și o familie împreună cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Chiriac
Karaboas, dar a cunoscut-o și pe Maria Constantinescu, funcționară la Regie cu care a avut un fiu,
Mateiu (n. 1885), recunoscut la oficiul stării civile.
În 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly, având
împreună trei copii: două fete, Ioana (n. 1889) și Agatha (n. 1890), care s-au îmbolnăvit și au au
murit de timpuriu (în 1891), după care s-a născut în 1893 fiul acestora Luca Ion.
Caragiale a fost acuzat pe nedrept în 1901 că ar fi plagiat „Năpasta”, fapt pentru care a decis
să părăsească țara, scârbit de umilința trăită și sătul de nedreptăți, s-a mutat în 1904 cu familia la
Berlin, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din
Șcheii Brașovului.
În dimineața zilei de 9 iunie 1912, Caragiale s-a stins din viață în locuința sa din Berlin, rămășițele
sale pământești fiind expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse,
la 14 iunie, în cavoul familiei. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale
pământești a fost adus la București, fiind înmormântat la cimitirul Șerban Vodă. În cuvântarea pe
care a ținut-o la biserica Sf. Gheorghe, Delavrancea a menționat: „Caragiale a fost cel mai mare
român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar
346
torța arde și nu se va stinge niciodată.”
În opera sa, Caragiale a știut să surprindă memorabil portrete definitorii pentru societatea
românească, folosind o gamă diversificată de mijloace literare, analiza critică fiind dublată de
observația adâncă a unui moralist. El nu ironizează cu scopul de a-i amuza pe cei din jur, ci pentru a
corecta defectele societății contemporane. Genialul scriitor a lăsat posterității:
● comedii: O noapte furtunoasă (1878), Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1880), O scrisoare
pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885);
● nuvele şi povestiri: În vreme de război, O făclie de Paşte, Două loturi, La hanul lui Mânjoală, La
conac, Păcat; Kir Ianulea, Calul dracului, Abu-Hassan;
● momente şi schiţe: Telegrame, Proces verbal, Căldură mare, Bubico, Dl Goe, Lanţul slăbiciunilor,
Vizită, Urgent, Highlife, Bacalaureat, Diplomaţie;
● studii şi eseuri despre teatru şi literatură: Câteva păreri, O cercetare critică asupra teatrului
românesc, Oare teatrul este literatură?, Scrisorile unui egoist, Obligativitatea opiniilor, Da şi nu, Grav
eveniment literar, Politică şi literatură, În Nirvana.

Alexandru Vlahuță (1858-1919)

Alexandru Vlahuță s-a născut la 5 septembrie 1858, în localitatea Pleșești (azi comuna
Al. Vlahuță), din județul Vaslui, în familia lui Ecaterina și Neculai Vlahuță - un mic proprietar de
pământ și fiul unui ispravnic din Piatra. La bătrânețe, mama sa Ecaterina s-a călugărit la Mânăstirea
Agapia, sub numele de maica Elisaveta, fiind urmată de unica sa fiică, Eliza Străjescu, apoi Neculai
Vlahuță se retrage la Mânăstirea Neamț, sub numele de Nectarie, împreună cu Mihail, unul dintre
fiii săi.
În perioada 1867 -1878, Alexandru Vlahuță a urmat școala primară și liceul la Bârlad, s-a
înscris la Facultatea de Drept din București, la care a renunțat după un an, din cauza situației
materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. După 1884 a fost profesor la
mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura
Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”), apoi revizor școlar în
județele Prahova și Buzău.
A editat revista Viața(1893-1896), apoi Semănătorul (1901), în colaborare cu George Coșbuc,
după care a fost numit referendar la Casa Școalelor.
În anul 1905 s-a recăsătorit pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar de pământ
din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat.
A debutat în literatură cu volumul Nuvele(1886) și Poezii(1887), alternând activitatea literară
cu ziaristica și conferințele de la Ateneul Român. Popularitatea scriitorului crește progresiv prin

347
publicarea unor noi opere în proză: romanul Dan (1893), volumul Din goana vieții (1892), Clipe de
liniște (1899), Din durerile lumii (1908), File rupte (1909), România pitorească (1901) etc.
Devine cunoscut și prin culegerile de poezii: Poezii vechi și nouă (1894), Iubire (1895),
Poezii (1909) etc. Acestea au fost reeditate de mai multe ori, deși au fost respinse de la premiile
Academiei, fapt pentru care autorul a refuzat să devină membru al înaltului for.
Despre capodopera sa România pitorească, Dumitru Micu afirmă că este un „atlas geografic
comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.
Marele scriitor a murit la București în data de 19 noiembrie 1919, iar casa în care a locuit a
devenit Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

Duiliu Zamfirescu (1858 – 1922)

Duiliu Zamfirescu a fost scriitor, redactor, jurist, diplomat, senator, ministru, membru titular
şi vicepreşedinte al Academiei Române.
S-a născut pe 30 octombrie 1858 în familia arendașului Lascăr Zamfirescu şi a Sultanei din
Plăinești (azi Dumbrăveni, județul Vrancea), fiind primul din cei șapte copii, mama acestora fiind
sora arhitectului Ion Mincu. În perioada 1865-1873 a urmat ciclul primar și gimnaziu la Focșani, a
continuat studiul la Liceul Matei Basarab din București, pe care l-a absolvit în 1876 și s-a înscris la
Facultatea de Drept, fiind licențiat în 1880.
După absolvirea facultății va profesa ca procuror supleant la tribunalul din Hârșova, în
1881este numit procuror la tribunalul din Târgoviște, apoi devine avocat și redactor la România
liberă, iar în 1885, intră prin concurs funcționar la Ministerul de Externe.
Din 1888 îmbrățișează cariera diplomatică, fiind numit secretar de legație la Roma până în
1906, perioadă în care a întâlnit-o pe Henriette Allievi (fiica unui senator italian), cu care se
căsătorește în 1890 și are trei copii (Henrietta, Lascăr şi Alexandru), născuţi şi crescuţi în timpul
stagiului diplomatic din Italia.
În anul 1906 se întoace în țară, fiind numit secretar general la Ministerul de Externe, iar după
război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu(13 martie -13 iunie 1920).
Marele scriitor, om de stat și scriitor obișnuia să se retragă adesea în vila sa de la Odobești,
în prezent fiind Casă Memorială.
Duiliu Zamfirescu s-a stins din viaţă la Agapia pe 3iunie 1922, trupul său fiind înmormântat
în Cimitirul Sudic din Focșani.
Scriitorul a avut o activitate literară bogată şi diversificată sub formă de versuri, proză scurtă,
piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie lăsată posterității o reprezintă romanele sale din
Ciclul Comăneștenilor, scrise la Roma, mai precis: Viața la țară (1894), Tănase Scatiu(1895), În
război(1898), Îndreptări și Anna. Este primul ciclu din literatura română ( comparabil cu ciclul Les
348
Rougon-Macquart a lui Emile Zola), în care autorul, prin intermediul familiei Comăneșteanu,
reprezentantă a vechii boierimi care se opune noilor parveniți, dezvăluie imaginea complexă a
societății românești de la finele veacului al XIX-lea, în care oameni de afaceri de teapa odiosului
personaj Tănase Scatiu nu au limite morale.
Duiliu Zamfirescu a debutat ca poet, primele încercări lirice fiind publicate în Ghimpele
(1877) și Resboiul (1878).
Încă din 1882 a făcut parte din redacţia ziarului „România liberă”, iar în 1883 a fost primit la
Junimea, unde i-a întîlnit pe Alecsandri, Eminescu și Caragiale.
În anul 1884 devine colaborator la „Convorbiri literare”, unde își publică o mare parte din
creațiile sale: romanele (în afară de „În faţa vieţii” şi „Îndreptări”), numeroase poezii, însemnări de
critică literară, traduceri şi încercări dramatice etc.
O atitudine discutabilă a lui Duiliu Zamfirescu o reprezintă discursul său de recepție la
Academie, Poporanismul în literatură (16 mai 1909), în care a minimalizat rolul poeziei populare și
a exagerat falsitatea idilică din operele lui George Coşbuc şi Octavian Goga, fapt care a provocat
polemici violente și răspunsul prompt al lui Titu Maiorescu referitor la valoarea etică şi estetică a
poeziei populare.
În loc să se atenueze în timp, această primă confruntare publică dintre cei doi prieteni s-a
acutizat, până la ruptura totală din 1913, când Zamfirescu a fost acuzat de antipatriotism și
disponibilizat de către Maiorescu, pe atunci prim-ministru. Această lovitură îi va marca viața
definitiv lui Zamfirescu, chiar și după reabilitarea sa și reluarea carierei politice.

Liviu Rebreanu (1885-1944)

Liviu Rebreanu a fost prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române,
fiind considerat întemeietorul romanului românesc modern, cel care a reușit să prezinte viața în
complexitatea ei socială și psihologică.
S-a născut la 27 noiembrie 1885 în comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud, fiind primul
din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu, căsătorit cu Ludovica și coleg de școală cu
prietenul său George Coșbuc.
În anul 1889, familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului, localitate
unde copilul Liviu a început cursurile școlii primare și care a marcat profund tinerețea scriitorului:
„În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc
zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu”.
Din 1895, a urmat două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud, iar în 1897 s-a transferat
la Școala de băieți din Bistrița, unde a continuat încă trei clase.
349
 În anul 1900 s-a înscris la Școala Reală Superioară din Honvezi (în nord-vestul Ungariei), iar în
perioada 1903-1906 a urmat Academia militară Ludoviceum din Budapesta.
După finalizarea studiilor, a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de
honovezi din Gyula, însă în anul 1908 a demisionat din armata austro-ungară, întorcându-se la
Prislop. La cererea guvernului din Budapesta, Liviu Rebreanu a fost arestat în 1910 de autoritățile
românești, fiind ținut în detenție la închisoarea Văcărești, apoi a fost extrădat și întemnițat la Gyula.
Din iulie 1913, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic, s-a angajat reporter
la „Adevărul”(la sfârșitul războiului a fost concediat), iar după 27 august 1916, când România a
declarat război Austro-Ungariei, s-a oferit voluntar în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea.
Mai mult, situația devine critică: în 16 decembrie 1916, trupele germane ocupă Bucureștiul, în 1918,
Rebreanu a fost arestat și anchetat de trupele de ocupație, însă a reușit să fugă, fiind ajutat de
socialiști să ajungă la Iași, revenind apoi la București în același an.
În anul 1922 a terminat de scris romanul „Pădurea spânzuraților”, care a primit Marele
premiu al romanului, în decembrie 1929 a fost numit director al Teatrului Național din București
(funcție pe care a deținut-o timp de un an), iar pe 25 mai 1939 a fost ales membru al Academiei
Române. Romanul psihologic Pădurea spânzuraților face trimitere la ecourile din sufletul lui Liviu
Rebreanu, profund afectat de pierderea fratelui său Emil, fost ofițer în armata austro-ungară, care a
fost acuzat de dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte.
La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la locuința sa din Valea Mare (de lângă Pitești),
unde a încetat din viață la 1 septembrie în vârstă de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și
reînhumat la Cimitirul Bellu din București.
Opera: Ion (roman social, 1920), Catastrofa (nuvelă, 1921), Pădurea spânzuraților (roman
psihologic, 1922), Adam și Eva (roman psihologic,1925), Ciuleandra (roman psihologic,1927),
Cuibul visurilor (nuvelă, 1927), Cântecul lebedei,( nuvelă, 1927), Crăișorul (roman social, 1929),
Ițic Ștrul, dezertor (nuvelă, 1932), Răscoala (roman social, 1932), Jar (roman psihologic,1934),
Gorila (roman social, 1938) etc.

Lucian Blaga (1895-1961)

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, d. 6 mai 1961, Cluj) a fost o personalitate polivalentă
a culturii interbelice, remarcându-se ca poet, dramaturg, filosof, jurnalist, traducător, profesor
universitar, academician şi diplomat român.
Pruncul Lucian s-a născut în familia preotului Isidor Blaga și a Anei (n. Moga) și a rămas
„mut ca o lebădă” până la vârsta de 4 ani, devenind apoi poetul tainelor care a prezentat magistral
„corola de minuni a lumii”. De altfel, liniștea a fost o caracteristică a personalității marelui poet, așa
cum se descrie el însuși în Hronicul și cântecul vârstelor: „Se întâmpla uneori să cad în tăceri fără
350
ieșire. N-aveam puterea să le preîntâmpin și odată înființate n-aveam mijloc să le curm. În asemenea
clipe, orice salt jucăuș al cuvântului îmi devenea cu neputință. Cuvântul nu mă mai servea… eu eram
închinat tăcerii. Așa sunt eu, un om cu oareșicari liniști înlăuntru. Dar liniștile trec, și începe iarăși
cuvântul, și după cuvânt vin din nou liniștile…”
Copilăria și-a petrecut-o în satul natal (Lancrăm, jud. Alba), a urmat clasele primare la Sebeș,
la școala primară germană (1902-1906), absolvind apoi cursurile Liceului Andrei Șaguna din Brașov
(1906-1914). După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care a absolvit-
o în 1917, apoi și-a continuat studiile universitare la Viena, unde a urmat Facultatea de Filosofie,
obținând, în 1920, titlul de doctor în filosofie cu teza „Kultur und Erkenntnis” (Cultură și
cunoaștere).
A revenit în țară și s-a căsătorit la 16 decembrie 1920 cu Cornelia Brediceanu, locuind
împreună la Cluj până în 1926, apoi s-au mutat pentru un timp scurt la Lugoj, pregătindu-se pentru
cariera de diplomat pe care o exercită exemplar în străinătate, fără să neglijeze preocupările sale
filosofice și literare.
Din anul 1926, a ocupat succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga,
Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și
Viena (1936-1937), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru
plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939). În anul 1939, a devenit profesor de filosofia
culturii la Universitatea din Cluj, iar după Dictatul de la Viena (1940–1944), s-a refugiat la Sibiu,
unde a redactat, începând cu 1943, revista „Saeculum”.
După 1948, când a fost înlăturat de la catedră de către comuniști, pe motiv că a refuzat
invitația de a conduce Partidul Național Popular (satelit al Partidului Comunist), s-a angajat ca
bibliograf în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române, apoi devine cercetător la Institutul de
Istorie și Filosofie (1949–1951), bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la
filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
Lucian Blaga a decedat în data de 6 mai 1961 la Cluj, fiind înmormântat în ziua sa de naștere,
9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Opera
Volume de versuri: Poemele luminii(1919), Paşii profetului(1921), În marea trecere (1924),
Lauda somnului(1929), La cumpăna apelor(1933), La curţile dorului(1938), Poezii(1942),
Nebănuitele trepte(1943).
Dramaturgie: Zamolxe(1921), Tulburarea apelor, Drama(1923), Daria(1925), Învierea(1925),
Meșterul Manole(1927), Cruciada copiilor(1930), Avram Iancu(1934), Arca lui Noe(1944),
Anton Pann(1964)
Filosofie: Trilogia cunoaşterii(1943) - Eonul dogmatic, Cunoaşterea luciferică, Cenzura
transcendentă; Trilogia culturii(1944) - Orizont şi stil, Spaţiul mioritic, Geneza metaforei şi sensul
culturii;
Trilogia valorilor(1946) - Ştiinţă şi creaţie, Gândire magică şi religie, Artă şi valoare.
Citate din universul lui Lucian Blaga
• Numai creaţia răscumpără toate suferinţele.
• Destinul omului este creaţia.
• Cine crede-n zbor e stăpân peste zare.
• Lacul oglindeşte stelele pentru că vrea să fie cer.
• Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.
• Cercul este aureola centrului.
• Limba este întâiul poem al unui popor.
• Minciuna este vacanţa adevărului.
• Din ciocnirea a două pietre nu se naşte o piatră, ci o scânteie.
351
• Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci.
• Eram aşa de obosit şi sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
• Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori.
• Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place.
• Numai operele mijlocii sunt ireproşabile, cele mari niciodată.
• Dintre toate lucrurile, timpul ne dă cel mai mult de cugetat.
• Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.
• Ideea despre Marele Anonim este un produs mitic-filosofic al gândirii noastre; am putea spune al
imaginaţiei noastre căutătoare de sensuri.
• Creaţia - a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care
să îmbrace o viaţă ce se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea - aceasta este
puterea naturii şi a artistului.
• Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim,
fiindcă le căutăm; ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu.

Mircea Eliade (1907-1986)

Mircea Eliade a fost o personalitate complexă, care s-a remarcat ca istoric al religiilor,
scriitor de ficțiune și filosof, opera sa completă depășind 80 de volume, fără a ține seama de jurnalele
sale intime și manuscrisele inedite.
S-a născut în data de 13 martie 1907 la București, în familia lui Gheorghe Eliade și a Jeanei
(născută Vasilescu), având ca soră pe Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, a urmat Colegiul Spiru
Haret, unde l-a avut coleg pe Constantin Noica.
Pe lângă științele naturii, Eliade a fost preocupat de ocultism, antropologie, studiul limbilor
străine (italiană, engleză, persană, ebraică), istorie, filosofia indiană etc.
În anul 1921 a publicat „Inamicul viermelui de mătase”, prima sa opera literară, care a fost
urmată de „Cum am găsit piatra filosofală”.
Pentru a cunoaște cultura italiană, a călătorit în Italia, unde i-a cunoscut pe specialiștii în
istoria religiilor Giovanni Papini și Vittorio Macchioro, iar în 1928 a plecat în India, unde a întâlnit-o
pe poeta de 16 ani Maitreyi Devi, de care s-a îndrăgostit, pasiunea sa fiind exprimată magistral în
celebrul roman „Maitreyi” (1933). De menționat că Eliade și-a luat licența cu o teză despre filosofia
italiană în timpul Renașterii, iar doctoratul l-a susținut cu o disertație despre Yoga.
352
 În data de 14 iulie 1938, Eliade a fost arestat pentru articolul „Provincia și legionarismul”,
publicat în Vremea, fiind considerat activist al Mișcării Legionare în cadrul grupării din jurul lui Nae
Ionescu, fiind eliberat pe 12 noiembrie 1938.
Reputația lui Mircea Eliade a crescut după anul 1957, când s-a stabilit în Statele Unite, unde
a predat istoria comparată a religiilor la Universitatea Loyola, în prezent Catedra de Istoria Religiilor
de la Universitatea din Chicago îi poartă numele. În concepția sa, ființele umane arhaice erau
orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate, dar și la omul modern ar exista o
dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri
religioase. În 1966 a devenit membru al Academiei Americane de arte și științe, în 1977 a fost
recompensat cu premiul Bordin al Academiei Franceze, iar în 1985 a primit titulatura de Doctor
Honoris Causa al Universităţii din Washington.
Mircea Eliade s-a stins din viață pe 22 aprilie 1986, la Chicago, trupul său fiind incinerat a
doua zi. În anul 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Opere literare:
• Romanul adolescentului miop, roman (1928)
• Gaudeamus, roman (1929)
• Isabel și apele diavolului, roman (1930)
• Lumina ce se stinge, roman (1931)
• Maitreyi, roman (1933)
• Întoarcerea din rai, roman (1934)
• Huliganii, roman (1935)
• Șantier. Roman indirect (1935)
• Domnișoara Christina, nuvelă (1936)
• India (1936)
• Șarpele, nuvelă (1937)
• Nuntă în cer, roman (1939)
• Nopți la Serampore, nuvelă (1940)
• La țigănci, nuvelă (1959)
• Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)
• Noaptea de Sânziene, roman (1971)
• În curte la Dionis, nuvele (1977)
• 19 trandafiri, roman (1980)
Opere științifice:
• Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
• Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)
• Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)
• Traité d'histoire des religions (1949)
• Le Sacré et le Profane (1956)
• Mituri, vise, mistere (1957)
• Aspects du mythe (1963)
• Le mythe de l'éternel retour (1969)
• De Zalmoxis à Gengis-Khan (1970)
• Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)

353
 Marin Preda (1922-1980)

Marin Preda reprezintă unul dintre cei mai valoroși scriitori români, care a fost director al
editurii Cartea Românească, dar și un opozant al regimului comunist, așa cum rezultă din ultimul
său roman Cel mai iubit dintre pământeni, precum și din replica dată lui Nicolae Ceaușescu: „Dacă
vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”.
S-a născut pe 5 august 1922 în comuna Siliștea-Gumești din județul Teleorman, ca fiu al lui
Tudor Călărașu („de profesie plugar”), și al Joiței Preda, văduvă de război. Copilul a primit numele
după mama sa, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, deși trăiau împreună, pentru ca Joița
Preda să beneficieze în continuare de pensie după primul soț mort în război.
Marin Preda și-a petrecut copilăria într-o familie modestă și numeroasă, formată din două fete
(Măria și Mița), pe care mama sa le-a avut din prima căsătorie, trei băieți (Ilie, Gheorghe și Ion), pe
care tatăl său i-a avut cu prima soție, la care se adaugă cei trei copii (Ilinca, Marin și Alexandru) pe
care părinții săi i-au avut împreună.
În perioada 1930 - 1934 urmează școala primară din satul natal avându-l ca învățător pe Ionel
Teodorescu, un dascăl care l-a ajutat să depășească dificultățile legate de absențele de la cursuri,
atunci când participa la treburi gospodărești (păzitul vitelor, munca la câmp), ajungând treptat să
devină unul dintre cei mai buni elevi din seria sa – a obținut premiul cu coroniță (scenă evocată în
romanul Moromeții).
În perioada 1934-1937 urmează clasele V-VII cu învățătorul Ion Georgescu din Balaci (un
sat vecin), cu rezultate la fel de bune - a obținut media generală pe obiecte 9,15 la examenul de
absolvire a șapte clase, susținut la Școala de centru din Ciolănești (o comună la zece kilometri
distanță de Siliștea-Gumești).
În 1937, Marin Preda s-a prezentat la Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar a fost
respins la vizita medicală din cauza miopiei, însă a reușit cu nota 10 la Şcoala Normală din Abrud,
de unde a fost transferat în 1939 la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei, unde și-a continuat studiile
încă un an, după care, în urma Dictatului de la Viena, a primit repartiție pentru Şcoala Normală din
str. Ecaterina din Bucureşti.
Deși în 1941, Marin Preda susţine examenul de capacitate, renunță la școală, iar în aprilie
1942, își face debutul literar cu schița Pârlitu în ziarul Timpul, unde va lucra un timp pe postul de
corector, după care a fost angajat ca funcționar la Institutul de statistică și secretar de redacție la
ziarul Evenimentul zilei.
În perioada 1943-1945, Marin Preda a fost recrutat în armată, în 1945 a devenit corector la
ziarul România liberă, iar 1952 a fost numit redactor la revista Viața românească, unde a publicat

354
nuvela Desfăşurarea.
Alte evenimente importante din viața lui Marin Preda:
1955 - Se căsătoreşte cu poeta Aurora Cornu. Apare primul volum din romanul Moromeţii.
1956 - Primeşte Premiul de Stat pentru romanul Moromeţii. Publică nuvela Ferestre întunecate.
1957 - Efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreşte la Beijing. Apare cel de-al doilea
volum din romanul Moromeţii.
1959 - Divorţează de Aurora Cornu și se căsătoreşte cu Eta Vexler, de care se desparte în 1966.
1968 - Este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Publică romanul Intrusul, pentru care primeşte
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
O cunoaşte pe Elena Mitev, cu care se căsătorește, având împreună doi copii, Nicolae şi Alexandru.
1970 - Devine director al editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa.
Apare eseul Obsedantul deceniu.
1971 - Romanul său, Marele singuratic, primeşte premiul Uniunii Scriitorilor.
1974 - Este ales membru corespondent al Academiei Române.
Prin publicarea în 1955 a primului volum din Moromeții, scriitorul Marin Preda a
demonstrat că țăranul român poate deveni un veritabil personaj de roman, având uneori trăsături
contradictorii - detașat si neliniștit, sociabil și solitar, sceptic și încrezător în destinul său. Volumul al
II-lea din Moromeții, apărut în 1967, a scos în evidență zbuciumul din societatea românească de
după cel de-al doilea război mondial.
O schimbare a registrului tematic este prezentată în romanul Risipitorii, apărut în 1962,
autorul fiind preocupat de lumea medicală și citadină, construind scenarii epice pe tema încrederii și
a vieții de cuplu, care îmbracă forma prozei de analiză.
Romanul Intrusul, publicat în 1968, reprezintă o fascinantă interogare asupra destinului
uman și social, fiind redactat de autor la persoana I și în ordinea inversă a derulării evenimentelor
(romanul începe cu sfârșitul acțiunii), iar volumul de publicistică Imposibila întoarcere, din 1971,
include o problematică diversă: soarta țărănimii, legătura dintre biografia artistului și operă, gânduri
despre teatru etc.
În anul 1975, Marin Preda a provocat un adevărat scandal în epocă prin publicarea romanului
Delirul, conceput ca o frescă a societății românești din perioada celui de-al doilea război mondial, în
care pune și problema mareșalului Antonescu. După doi ani a apărut Viața ca o pradă, o lucrare
autobiografică, având ca temă descoperirea vocației de creator, drumul artistului către perfecțiunea
estetică exprimată într-o operă literară.
În anul 1980, Marin Preda a atins apogeul creației literare prin romanul Cel mai iubit dintre
pământeni, considerat de Eugen Simion „un reper fundamental pentru literatura română a
secolului XX, fiind, în același timp, roman de dragoste, politic, senzațional, de moravuri, de
problematică, filosofic etc. Cartea iși propune să creeze, prin destinul lui Petrini, un mit, cel al
fericirii prin iubire, intenție care explică și fraza-concluzie ce-l încheie: “Dacă dragoste nu e, nimic
nu e”. După câteva săptămâni, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice, fiind
considerat o critică vehementă la adresa regimului comunist.
Marin Preda a locuit în ultimii ani din viață pe strada Alexandru Romano nr. 21, din
București. S-a stins din viață pe 16 mai 1980 la vila de creație a scriitorilor de la Palatul
Mogoșoaia, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu, pe Aleea scriitorilor.
Moartea lui Marin Preda a fost considerată suspectă de către familia sa, fiind pusă în legătură
cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni. În raportul medico-legal, se afirmă:
„moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor
respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.
În semn de prețuire pentru personalitatea și opera lui Marin Preda, au fost denumite cu
numele său cinci străzi (din Cluj-Napoca, Turda, Oradea, Mangalia, respectiv Râmnicu Vâlcea), trei
355
licee (din București, Odorheiu Secuiesc, respectiv Turnu Măgurele), precum și o filială a Bibliotecii
Metropolitane București.

Nichita Stănescu (1933-1983)

Nichita Stănescu a fost poet și eseist român, fiind considerat de critica literară unul dintre
cei mai importanți scriitori îndrăgostiți de limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc
de frumoasă”.
S-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti, în familia lui Nicolae H. Stănescu și Tatiana
Cereaciuchin, mama sa provenind dntr-o familie de condiţie nobilă din părţile Doneţului, refugiată
apoi în România. După ce a absolvit Liceul „Sf. Petru si Pavel”, devenit „I. L. Caragiale” din
Ploiesti, a urmat Facultatea de filologie a Universității din Bucuresti.
În ultimul an de liceu (1952) s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescență,
dar tinerii se despart după numai un an, la 6 iunie 1962 s-a recăsătorit cu o colegă de facultate,
Doina Ciurea, a cărei dragoste a durat aproape zece ani și a inspirat tema volumului „O viziune a
sentimentelor”, ultima sa soție fiind Todoriţa (Dora) Tărâţă, cu 23 de ani mai tânără decât el, cu care
s-a căsătorit în iulie 1982, la scurtă vreme poetul înfiind-o pe Mirela, sora mai mică a Dorei.
După debutul său în 1960 cu volumul Sensul iubirii, au urmat: O viziune a
sentimentelor(1964), Dreptul la timp (1965), 11 Elegii (1966), Roșu Vertical (1967), antologia
„Alfa” (1967), Oul și sfera (1967), Necuvintele (1969), Un pământ numit România (1969), În dulcele
stil clasic(1970), Belgradul în cinci prieteni (1972), Clar de inimă (1973), Starea poeziei (1975),
Epica Magna (1978), Opere imperfecte (1979), Noduri și semne (1982) etc.
A primit de mai multe ori premiul Uniunii Scriitorilor, a fost laureat al premiului Herder
(1975), a primit premiul Coroana de aur al Festivalului internațional „Serile poetice de la Strunga”
din Macedonia (1982), nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980), a fost ales membru
post-mortem al Academiei Române.
În august 1981 a avut prima criză hepatică, însă ascunde boala și afișează un optimism care a
uimit chiar și pe medicii care l-au tratat, în 1982 moare tatăl poetului, în 1981 crizele hepatice s-au
înrăutățit și s-a internat la spitalul Fundeni, doi ani mai târziu s-a stins din viață în noaptea de 12 spre
13 decembrie 1983.
Pentru posteritate este remarcabilă afirmația poetului Ștefan Augustin Doinaș: „Nichita
Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin
el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei”.

356
 Grigore Vieru (1935-2009)

Într-o caracterizare sugestivă, Grigore Vieru este poetul fără țară, care a murit cu dor de
România Mare. Pentru posteritate rămâne emblematică afirmaţia sa: „Dacă visul unora a fost să
ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
S-a născut pe 14 februarie 1935, într-o familie de plugari români (PavelVieru şi Eudochia )
în satul Pererîta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie
din orăşelul Lipcani, pe care o termină în 1953. S-a înscris la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din
Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie, pe care a absolvit-o în anul 1958.
S-a căsătorit cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și limba latină.
În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, a suferit un grav accident de circulație și a fost
internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. A încetat din viață pe 18 ianuarie în urma unui stop
cardiac, fiind înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de
Mare Cruce. În semn de omagiu, câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău, o
stradă din Iași şi o stradă din Buzău îi poartă numele.
Opera
• A debutat în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, denumită Alarma, apreciată
de criticii literari.
• În 1958, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii (Muzicuţe), şi s-a angajat ca redactor la
revista pentru copii „Scânteia Leninistă”.
• Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două
plachete de versuri pentru copii: „Făt-Frumos şi Curcubeul” şi „Bună ziua, fulgilor!”.
• În 1964, publică în revista Nistru poemul „Legământ”, dedicat poetului Mihai Eminescu.
• În 1965, îi apare volumul „Versuri pentru cititorii de toate vârstele”, pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967, Revista
Nistru publică poemul „Bărbaţii Moldovei”, cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae
Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
• În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice
„Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai
originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură naţională contemporană.
Trei poeme din volum sunt intitulate Tudor Arghezi , Lucian Blaga, respectiv Brâncuşi, iar alte două
357
sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în
lirica basarabeană postbelică.
• În 1969, el publică „Duminica cuvintelor” la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte
mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit „obligatorie” în orice grădiniţă de copii.
• În 1970, editura Lumina publică „Abecedarul”, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi
pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat
şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi.
• Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii „Trei iezi". La numai câteva zile după
apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării.
• În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la
întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu,
Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.
• În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială
din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu
Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice „Aproape”, cu ilustraţii color de Isai Cârmu.
• În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe
oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la
editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului „Steaua de vineri”, cu un
cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri
ale Prutului.
• În 1981, la editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimbreanu), în colecţia „Cele mai
frumoase poezii”, apare o selecţie din lirica poetului sub numele „Izvorul şi clipa”, cu o prefaţă de
Marin Sorescu.
• În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu,
textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi
an apare cartea de versuri „Rădăcina de foc”, la Editura Universul din Bucureşti (director Romul
Munteanu).
• În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi
compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.
• În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine
membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune
pentru premiul Nobel pentru Pace.
• În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
• În 1995, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la
Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de
administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul
Republicii.
• În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic „Acum şi în veac” , iar în 2000
este decorat cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu” - 150 de ani de la naştere.
Pentru români, ziua de 18 ianuarie are o triplă semnificație, și anume:
• în data de 18.01.1848 s-a născut scriitorul Ioan Slavici;
• în data de 18.01.2009 a murit poetul Grigore Vieru;
• este Ziua Internaţională a Omului de Zăpadă, fiind sărbătorită pentru prima dată în anul 2011. Data
de 18 nu a fost aleasă întâmplător, deoarece cifra „1” seamănă cu un baston sau o mătură, iar cifra
„8” face trimitere la forma omului de zăpadă.

358
 Ioan Slavici (1848 – 1925)

Scriitorul și jurnalistul Ioan Slavici s-a născut în familia lui Elena și Sava Slavici din
localitatea Șiria, județul Arad. După absolvirea şcolii „greco-ortodoxă” din satul natal, a urmat liceul
din Arad, apoi și-a continuat studiile prin înscrierea la Universitatea din Budapesta, Universitatea
din Viena și Facultatea de Drept din Viena.
În anul 1874, s-a stabilit la București, unde a lucrat ca secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi,
profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc a editat revista Vatra,
iar, în timpul primului război mondial, a fost colaborator la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor.
În ultima parte a vieții, bolnav și obosit, după procese injuste și detenții în pușcării, s-a refugiat la
fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Șiria natală. A decedat pe 17 august 1925
la Crucea de Jos, fiind înmormântat la schitul Brazi.
Ioan Slavici a debutat la Convorbiri literare cu Fata de birău, operele sale semnificative fiind
Pădureanca, Budulea Tachii, Mara și Moara cu noroc.

Marin Sorescu (1936-1996)

Marin Sorescu reprezintă unul dintre cei mai mari poeți români, dar și dramaturg, prozator
și eseist, operele sale fiind cunoscute în peste 20 de țări din aproape toate continentele.
S-a născut pe 29 februarie 1936 în Bulzești (Dolj), în familia lui Ștefan Sorescu și a Nicoliței
(născută Ionescu).
După terminarea școlii primare în satul natal, a urmat Colegiul Național „Frații Buzești”
din Craiova, precum și Școala medie militară din Predeal, apoi și-a continuat studiile la
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Facultatea de Filologie (1955-1960), fiind licențiat în
359
limbi moderne.
A debutat în 1964, la vîrsta de 28 de ani, cu volumul de parodii Singur printre poeți,
publicând în cursul vieții încă 23 de volume, cele mai cunoscute fiind: Tușiți (1970), Suflete, bun la
toate (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat La lilieci (1975, 1977, 1980, 1988).
Poezia lui Marin Sorescu se remarcă prin sensibilitate și trăire intensă, stil ironic și degajat,
cu trimitere la universul copilăriei, fiind apreciată în țară și în străinătate.
În dramaturgie, Sorescu a abordat cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în
trilogia „Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca.
Tragedia artistului creator, consumat de propria-i flacără, este prezentată magistral în
Paracliserul, stilul ironic a lui Marin Sorescu fiind întâlnit în abordarea teatrului contemporan
(Există nervi), a teatrului istoric (A treia țeapă) sau în comedii (Vărul Shakespeare).
Celebrul scriitor s-a remarcat și în proză, „Viziunea viziunii” și „Trei dinți din față” fiind
două din cele mai reprezentative romane .
Dragostea lui Sorescu pentru frumos s-a exprimat și prin pictură, deschizând numeroase
expoziții în țară și în străinătate.
După 1989, Marin Sorescu a intrat în politică și a ocupat funcția de Ministru al Culturii în
timpul guvernului Nicolae Văcăroiu (1993-1995).
În perioada 1978-1990, și-a desfășurat activitatea ca redactor-șef la revista craioveană
Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma unei scrisori semnate de mai mulți colegi.
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al
Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia etc.
Marele scriitor a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură și a primit cele mai
înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori). Dintre
premiile internaționale se menționează: Premiul Herder (Viena, 1991), Medalia de aur pentru poezie
„Ospiti Napoli” (1970), Premiul „Fernando Riello” (Madrid, 1983) etc.
Marin Sorescu s-a stins din viață pe 8 decembrie 1996 la București, lăsând în manuscris
cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal și roman.

Prin opera sa poetică, Adrian Păunescu și-a câștigat locul în Panteonul culturii românești,
rămânând în mentalul colectiv și prin manifestarea cultural-patriotică „Cenaclul Flacăra”.
Vă propun să reflectați la una din poeziile sale patriotice, denumită sugestiv „Eu sunt bolnav”:

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba.. ci afară...
Trăiam un veac labil, dacă eram...

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie

Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie,
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi!

Această boală, e o boală rară,

Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară!
Şi leacul este ea şi numai ea.

360
 În data de 3 ianuarie 2023, universul cultural românesc a devenit mai sărac, prin plecarea la
ceruri a marelui actor Mitică Popescu. Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul său printre îngeri !

361
23. 18 Personalități românești

Cel mai important muzician român, George Enescu, s-a născut în data de 19 august 1881, la
Liveni, din județul Botoşani, în familia Mariei și a lui Costache Enescu.
Talentul său muzical s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog,
pianist şi dirijor.
Încă din copilărie a manifestat înclinații muzicale, fiind îndrumat de părinții săi și un vestit
lăutar, Nicolae Chior, începând studii de compoziție cu profesorul Eduard Caudella.
În perioada 1888-1894 a studiat la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu medalia de
argint, după care a urmat Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899.
Debutul în calitate de compozitor a avut loc în data de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor
Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.
A fost admirat de Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva),
fiind deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri,
inspirat de câteva poeme ale reginei Carmen Sylva.
Activitatea muzicală a lui George Enescu a fost împărțită cu precădere între Bucureşti şi
Paris, dar a întreprins și turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo
Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
În timpul Primului Război Mondial a rămas la Bucureşti, unde a dirijat Simfonia a IX-a de
Ludwig van Beethoven, compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi
creaţii proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 op. 20 (1915).
Pentru a stimula creaţia muzicală autohtonă, George Enescu a fondat Concursului Naţional de
Compoziţie, decernat din venituri proprii şi constând din sume generoase precum și posibilitatea
câștigătorilor de a se specializa la Paris premiul oferea câştigătorilor şansa de a se specializa la Paris.
În data de 13 martie 1936 a avut loc la Paris premiera operei Oedip, pe un libret de Edmond
Fleg, cu un succes răsunător la public.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, marele artist a desfășurat la București rămâne
în Bucureşti o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca
Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Drăgoi.
După război, în luna mai 1946 a primit la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin, iar în luna
septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu) a plecat într-un turneu în
Statele Unite ale Americii. La revenirea în Europa s-a stabilit la Paris, din protest faţă de regimul
comunist instaurat în România.
Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox
Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.
George Enescu s-a stins din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi a fost înmormântat la
cimitirul Père-Lachaise din Paris.

362
 Constantin Brâncuși reprezintă artistul model, care, pornind de la obârşia sa ţărănească, tradiţiile,
miturile şi magia artei populare româneşti, a contribuit la înnoirea viziunii plastice în sculptura
contemporană universală, operele sale fiind printre cele mai apreciate creații artistice din țară și din
întreaga lume.
Marele artist s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobiţa (comuna Peștișani), din judeţul
Gorj, fiind al cincilea copil al Mariei şi al lui Radu Nicolae Brâncuşi, o familie înstărită de ţărani.
Deși familia sa era avută, Brâncuși a avut o copilărie modestă, având grijă de turma familiei, apoi a
lucrat prin munți pentru alţii, unde a căpătat primele deprinderi în sculptura în lemn, o îndeletnicire
larg răspândită în România rurală a acelor vremuri.
A început școala primară la Peștișani, a continuat-o la Brădiceni, a urmat Școala de Arte și
Meserii din Craiova(1894-1898), după care a venit la București și s-a înscris la Școala de Arte
Frumoase, pe care a absolvit-o în anul 1902. Încă din timpul studenției s-a remarcat prin lucrările:
Bustul lui Vitellius, Cap al lui Laocoon, Studiu și Ecorșeu.
În anul 1903, Brâncuși a primit comanda pentru realizarea bustului generalului medic Carol
Davila, care a fost amplasat la Spitalul Militar din București. În timpul ședinței pentru recepția
monumentului, nemulțumit de unele opinii, Brâncuși a părăsit sala fără a mai aștepta primirea
restului de bani necesari plecării sale în Franța.
După ce a trecut pe la Hobița, pentru a-și lua rămas bun de la mama sa, a plecat la Paris,
trecând prin Budapesta, Viena, München, Zürich şi Basel, unde vizitează muzee şi atelierele unor
pictori şi sculptori. Pentru posteritate, rămâne o temă de reflecție faptul că Brâncuși, fără bani, a
plecat pe jos prin Bavaria și Elveția până la Langres (Franța), apoi, îmbolnăvindu-se de pneumonie,
a fost internat la un spital de maici, iar după recuperare a luat trenul spre Paris.
În anul 1905, s-a înscris la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din
capitala Franței, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, unde avea să îl
întâlnească pe celebrul pictor Amedeo Modigliani, de care avea să îl lege o remarcabilă prietenie.
Pentru traiectoria artistică a lui Brâncuși, se pot menționa:
- participarea în 1907 cu trei lucrări la Salonul Societăţii Naţionale a Artelor Franceze, unde a fost
prezent chiar Rodin, care i-a propus să-i devină ucenic;
- a primit în același an comanda pentru monumentul funerar al unui moşier bogat, în cimitirul din
Buzău, o statuie reprezentând o tânără care îngenunchează, intitulată “Rugăciune”;
- a realizat în 1908 prima versiune a “Muzei adormite”, o sculptură a unei feţe de femeie ale cărei
trăsături sunt sugerate într-un un bloc de marmură, operă în care influenţa lui Rodin era totală;
- a realizat în acelaşi an, “Sărutul”, un studiu în care figurile a doi adolescenţi îmbrăţişaţi formează
un volum cu linii simetrice, realizat prin tehnica cioplirii directe cu o viziune estetică unitară.
Este sugestivă decizia sa de a-și afirma originalitatea față de Auguste Rodin : “La umbra
marilor copaci nu crește nimic”. Într-adevăr, intuiția sa a fost justă, având în vedere că genialul artist
a realizat un atelier celebru în strada Montparnasse, unde lucrările sale au fost apreciate de mai toţi
marii artişti ai vremii care îi deveniseră prieteni: Amedeo Modigliani, Guillaume Apollinaire,
Fernand Léger, Marcel Duchamp, Henri Matisse sau Erik Satie.
În anul 1912, a prezentat lucrarea “Măiastra”, o sculptură în marmură denumită după o
pasăre fantastică din legendele populare româneşti, iar un an mai târziu, a fost expusă, împreună cu
alte lucrări, printre care și “Domnişoara Pogany”, la Salon des Indépendants din Paris, la Armory
Show din New York, la Chicago şi Boston, succesul artistului fiind apreciat de criticii europeni și
americani.
În anul 1918, Brâncuşi a sculptat în lemn de stejar prima versiune a lucrării “Coloana fără
sfârșit”, realizată din elemente simetrice suprapuse, având la origine stâlpii caselor ţărăneşti din
România.
La 22 septembrie 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, preşedintele Consiliului de Miniştri,
363
Brâncuşi primeşte din partea statului român ordinul „Meritul Cultural”.
În perioada 1937 – 1938, Brâncuşi revine în România pentru inaugurarea a trei lucrări în
grădina publică din Târgu Jiu: Coloana Infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii, care au fost
realizate cu piatră obţinută de la carierele de la Pietroasa, Ruşchiţa şi Baciu.
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu este un omagiu adus eroilor căzuți
în Primul Război Mondial, fiind realizat cu sprijinul lui Arethia Tătărescu, soția primului ministru
Gheorghe Tătărescu.
Ansamblul monumental „Calea Eroilor“de la Târgu-Jiu a fost inaugurat la 27 octombrie
1938, fiind un reper în cultura și istoria românilor prin semnificațiile profunde transmise prin Poarta
Sărutului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Coloana fără sfârșit, cele patru componente sculpturale
fiind dispuse pe aceeași axă, care este orientată de la apus spre răsărit și are o lungime de 1275 m.
În anul 1951, marele sculptor a decis să doneze statului român lucrările sale aflate în atelierul
de la Paris, dar a fost refuzat, fiind considerat un “un reprezentant al burgheziei decadente”, motiv
pentru care a renunțat la cetățenia română și a devenit în anul 1952 cetățean francez, iar operele sale
au fost donate prin testament Muzeului de Artă Modernă din Paris.
Constantin Brâncuși s-a stins din viață la 16 martie 1957, fiind înmormântat la cimitirul
Montparnasse din Paris. Pe patul de moarte a mărturisit episcopului: “Mor cu sufletul neîmpăcat că
voi putrezi în pământ străin, departe de ființa cea mai dragă, mama mea”.
În semn de recunoștință, la 3 iulie 1990, Constantin Brâncuşi a fost ales membru post-mortem
al Academiei Române, iar în 2001, la aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, Guvernul
României a declarat “Anul Brâncuşi”, fiind sărbătorit şi în cadrul UNESCO.
Pentru posteritate, Constantin Brâncuși reprezintă unul dintre cei mai importanți sculptori ai
secolului XX, care s-a remarcat prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor,
combinând genial simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avantgardei pariziene.
E-atâta frumusețe, dăruire și credință în Universul lui Brâncuși încât nu poate fi descris pe
deplin prin cuvinte. Vă invit să intrați pe Poarta sărutului pentru a trăi cele mai profunde emoții la
Masa tăcerii și Coloana fără sfârșit...

364
 Nicolae Grigorescu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai picturii române
moderne, devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care i-au apreciat talentul.
S-a născut pe 15 mai 1838 în satul Pitaru (județul Dâmbovița), fiind al șaselea copil al lui Ion
și al Ruxandrei Grigorescu, iar la moartea tatălui său în 1845, familia s-a mutat la București, în casa
unei mătușe din mahalaua Cărămidarilor.
După doi ani de ucenicie (1848-1850) în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, a realizat
mai întâi icoane pentru bisericile din Băicoi și mănăstirea Căldărușani, apoi, în anii 1856-1861, a
pictat trei lăcașuri sfinte: biserica nouă a mănăstirii Zamfira (județul Prahova), biserica mănăstirii
Agapia (județul Neamț), biserica parohială din Puchenii Mari (județul Prahova).
Fiind sprijinit de Mihail Kogălniceanu ca să obțină o bursă pentru studii, în toamna anului
1861, tânărul Grigorescu pleacă la Paris și se înscrie la Școala de Belle-Arte, frecventând atelierul
lui Sebastien Cornu, unde va studia desenul și compoziția, fiind coleg cu Renoir. Însă este atras de
concepțiile artistice ale Școlii de la Barbizon, stabilindu-se în această localitate, unde și-a desăvârșit
măiestria artistică prin asimilarea experienței unor pictori ca Millet, Corot, Gustave Courbet și
Théodore Rousseau.
Influențat de acest mediu cultural, Grigorescu este preocupat de însușirea unor modalități
artistice novatoare pentru pictura “en plein-air”(cu trimitere la impressionism), fiind la apogeul
activității sale creatoare: participă cu șapte lucrări la “Expoziția Universală” de la Paris (1867),
expune la Salonul parizian din 1868 tabloul “Tânără țigancă”, revine de câteva ori în țară și, începând
din 1870, participă la Expozițiile artiștilor în viață etc. Marele artist a devenit celebru și bogat încă
din timpul vieții, lucrările sale fiind cumpărate imediat ce erau expuse la vernisajele pe care le
organiza anual la Ateneul Român din Bucureşti.
În perioada 1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia și la
Viena, iar în 1877 este convocat să însoțească armata română în calitate de “pictor de front”,
realizând la fața locului în luptele de la Grivița și Rahova, desene și schițe, ce vor sta la baza unor
compoziții.

365
 Din păcate, Grigorescu a căpătat pe front o boală de plămâni, petrecându-și ultimii 20 de ani
din viaţă la Câmpina, unde se afla și savantul B.P. Hașdeu, care a venit în oraşul de pe Valea
Prahovei împreună cu fiica sa Iulia, suferindă și ea de plămâni.
În această zonă cu aer curat şi mult soare, Grigorescu a abordat subiecte rustice, pictând cu
predilecție portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu
specific românesc. Meritele sale artistice au fost răsplătite în 1899, fiind numit membru de onoare al
Academiei Române.
Nicolae Grigorescu s-a stins din viață la 21 iulie 1907 la Câmpina, pe șevaletul său din
atelier rămânând neterminată lucrarea “Întoarcerea de la bâlci”.
Pentru posteritate, Grigorescu reprezintă un reper, spiritul său creator s-a manifestat într-o
perioadă decisivă pentru constituirea culturii României moderne, primenind limbajul plastic atunci
când în poezie se afirma geniul lui Eminescu.

366
 Nicolae Titulescu reprezintă o personalitate de referință în cultura și politica românească,
fiind jurist, profesor universitar, membru titular al Academiei Române, diplomat, ministru al
afacerilor străine, ministru plenipotenţiar, președinte al Ligii Națiunilor (predecesoare ONU) etc.
S-a născut la Craiova pe 4 martie 1882 ca fiu al lui Ion Titulescu și al Mariei Urdăreanu, iar
copilăria și-a petrecut-o în Titulești (Olt), la moșia tatălui său.
A urmat studiile primare și liceale la Craiova, iar în 1900, după absolvirea liceului “Carol I”,
datorită rezultatelor excelente (premiul de onoare la examenul de bacalaureat), a primit o bursă la
Paris, unde va participa timp de 5 ani la cursurile Facultăţii de Drept.
După obținerea doctoratului în 1905, s-a întors în România, devenind profesor de drept civil
la Universitatea din Iaşi, iar doi ani mai târziu, s-a transferat la Universitatea din Bucureşti și s-a
căsătorit cu Caterina Burcă .
Nicolae Titulescu s-a înscris în Partidul Liberal Conservator condus de Tache Ionescu în
1907, având o ascensiune politică fulminantă: în 1912 a fost ales deputat de Romanați, în 1917 a fost
numit Ministru al Finanţelor, în perioada 1928-1936 fiind ales de mai multe ori Ministru al
Afacerilor Străine.
Încă din perioada neutralităţii, Nicolae Titulescu a militat pentru unirea Transilvaniei cu
România, participând în vara anului 1918 la înfiinţarea Comitetului Naţional Român, care a avut
scopul de a promova în opinia publică internaţională dreptul poporului român la unitatea naţională.
Ca ministru la Externe, marele diplomat român a combătut reproşul guvernului de la
Budapesta cu privire la discriminarea prin reforma agrară din 1921 a moșierilor din Ardeal.
Începând din anul 1921, Titulescu a fost delegat permanent al României la Liga Națiunilor,
fiind ales de două ori (1930 și 1931) Președinte al acestei organizaţii internationale, calitate în care
a militat pentru impunerea normelor dreptului international, combaterea revizionismului în Europa,
păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, stabilirea unor raporturi de bună vecinătate
între statele mari şi mici, respectarea suveranităţii şi egalităţii tuturor statelor în relaţiile
internaţionale, prevenirea agresiunii și promovarea securității colective.
Unii dintre contemporanii săi i-au reproşat încrederea arătată liderilor bolşevici (Maxim
Litvinov, ministrul de externe al URSS), precum și simpatia pentru acțiunile stângii politice europene
în Războiul Civil din Spania.
După instaurarea nazismului în Germania, Titulescu și-a dat seama de pericolul în care se
află Europa dacă nu se acționează pentru colaborarea internatională în interesul păcii şi securităţii
europene, fiind semnatarul, în numele Guvernului României, a convențiilor de la Londra:
367
● împotriva agresorului şi a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înţelegeri;
● pentru încheierea în 1934 a Înţelegerii Balcanice (pacte regionale împotriva agresiunii din partea
statelor revizioniste).
Din păcate, pe data de 29 august 1936 regele Carol al II-lea, sub presiunea guvernului şi a
anturajului său pro-german, l-a demis pe Titulescu din toate funcțiile oficiale, obligându-l să plece în
exil, mai întâi în Elveția, apoi în Franța. Chiar și în exil, Titulescu a militat prin conferinţe şi articole
de ziare pentru ideea apărării păcii, anticipând pericolul unei noi conflagrații mondiale.
Nicolae Titulescu, după o lungă suferință, s-a stins din viață la Cannes (Franța), în data de 17
martie 1941, rămășițele sale pământești fiind aduse un an mai tîrziu în țară şi înhumate în curtea
Bisericii “Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului.
Pentru posteritate este sugestivă afimația emoționantă a lui Titulescu: “Viaţa mea a fost o
luptă continuă în scopul de a croi pentru România un loc în viaţa lumii, apărându-i, totodată,
interesele naţionale”.

Ştefan cel Mare (1438 – 1504), fiul lui Bogdan al II-lea și al Mariei Oltea, a fost domn al
Moldovei între anii 1457 și 1504, remarcându-se prin calități deosebite de om de stat, diplomat și
conducător militar, iubitor de popor și model de credință în Dumnezeu.
În lunga sa domnie de 47 de ani, Ștefan cel Mare a asigurat Moldovei stabilitate internă și
prosperitate economică, dreptate și liniște socială.
Pentru a-și apăra țara de intervențiile unor puteri străine (Imperiul Otoman, Regatul Ungariei
și Regatul Poloniei) a creat alianțe și a susținut conducători favorabili în Țara Românească și
Hanatul Crimeii, s-a bazat pe mica boierime și obștile de răzeși pentru a forma o armată de masă
(oastea cea mare), a construit un sistem de fortificații la granițele țării, având ca puncte strategice de
apărare cetățile de la Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Lăpușna și
Hotin, a încercat să realizeze alianțe internaționale împotriva turcilor prin trimiterea de soli la Papa
de la Roma, Veneția și alte puteri europene.
Marele voievod a purtat peste 40 de bătălii, majoritatea fiind victorioase, ca de exemplu:
victoria de la Baia (1467) asupra lui Matei Corvin, victoria de la Lipnic (1469) asupra tătarilor,
victoria de la Codrii Cosminului (1497) asupra regelui Poloniei Ioan Albert, victoria de la Vaslui
(1475) asupra armatei otomane conduse de Soliman-Pașa.
Din păcate, în anul 1476, oastea lui Ștefan cel Mare este înfrântă în bătălia de la Valea Albă-
Războieni de către armata otomană condusă de sultanul Mehmed al II-lea, domnitorul Moldovei
fiind nevoit să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman și să plătească un tribut anual modic pentru
a-și păstra instituțiile și autonomia politică internă.
Ca apărător de neam și credință, a construit numeroase lăcașuri sfinte (mănăstiri și biserici),

368
nu numai în Moldova, ci și în Țara Românească, Transilvania sau la muntele Athos, fiind unul din
motivele pentru care în anul 1992 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română cu numele de
Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Ștefan cel Mare a avut șapte copii cu cele trei soții, și anume: Evdochia (fiica marelui cneaz
de Kiev), Maria din Mangop (cu origini în familia imperială bizantină) și Maria Voichița (fiica lui
Radu cel Frumos).
Pentru posteritate se face trimitere la afimațiile elocvente din Letopisețul Țării Moldovei ale
cronicarului Grigore Ureche: „Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în
mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângeau toţi ca după un părinte al
său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă
astăzi îi zicu sveti (sfânt - n. n.) Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el
încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni nici nainte,
nici după aceia l-au ajunsu... Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni şi au făcut 44
de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara.”

Mihai Viteazul a fost domnul Țării Românești între 1593 -1600, fiind considerat unul dintre
marii generali români și primul voievod unificator al celor trei state medievale care formează
România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.
S-a născut pe 15 ianuarie 1558, în familia nobiliară a Drăculeștilor, iar înainte de a ajunge pe
tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
La vârsta de 26 de ani s-a căsătorit cu Stanca, nepoată a lui Dobromir, mare ban al Olteniei,
având împreună doi copii: Nicolae Pătrașcu și Domnița Florica.
După ce a ajuns domn al Țării Românești în 1593, Mihai a decis împreună cu boierii să nu
mai plătească tribute turcilor, încheind în anul 1594 alianțe cu Sigismund Báthory, principele
Transilvaniei, şi cu Aron Vodă , domnul Moldovei. Ofensiva generală împotriva Înaltei Porți,
cunoscută în istorie ca Războiul cel Lung, a început prin atacarea cetăților turcești de pe ambele
maluri ale Dunării, mai precis: Giurgiu, Turnu, Hârșova, Silistra și altele.
Pentru pedepsirea voievodului răzvrătit, la Constantinopol s-a decis înlocuirea acestuia cu
Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, fiind trimisă în acest scop o armată turcească, însă a fost învinsă la
Rusciuk, pe 25 ianuarie 1595, deși a fost sprijinită și de o oaste a tătarilor, ambele pașale fiind ucise.

În timp ce Mihai ducea tratative cu Sigismund pentru ajutor militar, turcii conduși de Sinan
Pașa au trecut Dunărea, aducând cu ei pe Mihnea ca pretendent la tronul Țării Românești. Bătălia a
avut loc la Călugăreni pe 13 august 1595 și s-a soldat cu victoria tactică a românilor.
A doua zi după bătălie, Mihai și-a retras oastea spre București, apoi spre Târgoviște, fiind
urmărit de turci care au ocupat cele două orașe, însă pentru scurt timp, deoarece a primit sprijin de la
369
Sigismund Báthory și Ștefan Răzvan, recucerind Târgoviștea pe 8 octombrie, Bucureștiul pe 12
octombrie, iar pe 21 octombrie a eliberat și cetatea Giurgiu, luându-se o pradă enormă.
Cu vistieria golită după luptele antiotomane, Mihai a fost nevoit să adopte o măsură de
supraviețuire administrativă nepopulară: „legarea țăranilor de glie” prin care rumânii (țăranii fără
pământ din Valahia) au fost siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment.
În cursul anului 1596, marele voievod a continuat să-i hărțuiască pe turci, trupele sale au
atacat Babadagul, Vidinul, Plevna, ajungând până la Sofia.
În acest context, Pașa Hassan din Belgrad a transmis lui Mihai că a fost acceptat ca domn de
către sultan și anunţa că Mihai Viteazul a primit steag de domnie de la sultan şi că între cei doi
conducători este pace. Însă, la scurt timp după semnarea (9 iunie 1598) la mănăstirea Dealu a
tratatului dintre împăratul austriac Rudolf al II-lea şi Mihai Viteazul, turcii au atacat Muntenia, fiind
înfrânți de români la Silistra și Vidin.
Situația geopolitică favorabilă lui Mihai Viteazul s-a schimbat pe 29 martie 1599, atunci când
Andrei Báthory a fost ales principe al Transilvaniei în locul vărului său Sigismund Báthory.
Noul principe al Transilvaniei îl somează pe Mihai să părăsească tronul Munteniei în
favoarea lui Simion Movilă. Mihai Viteazul se adresează împăratului Rudolf al II-lea, care îi
transmite un răspuns favorabil în luna august, dar nu intervine împotriva lui Andrei Báthory.
În acestă situație deosebit de complexă, Mihai trece cu oastea sa munții în Transilvania, prin
pasul Buzău, la 5 octombrie 1599, face joncțiunea la Tălmăciu cu un al doilea corp de oaste, primind
și sprijin de la secui. Voievodul Mihai a obținut o victorie strălucită în bătălia de la Șelimbăr (18
octombrie 1599), iar pe 1 noiembrie 1599 a intrat triumfător în Alba Iulia, primind cheile fortăreței
de la episcopul Demetrius Napragy.
Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai Viteazul a fost
conducătorul de facto al Transilvaniei, a făcut donații de domenii unor boieri munteni și a înființat
mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia, un pas important în recunoașterea oficială a confesiunii
ortodoxe.
Din cauza atitudinii ostile a lui Ieremia Movilă, în primăvara anului 1600, oștile lui Mihai
au trecut din Transilvania şi Muntenia în Moldova, pe care a cucerit-o în doar trei săptămâni.
Mihai Viteazul este primul domnitor care a reușit în anul 1600 unirea tuturor românilor,
titulatura folosită de voievod fiind de : „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara
Moldovei”. Din păcate este și anul sfârșitului domniei sale, având ca dușmani nu numai pe nobilii
maghiari din Transilvania, înţeleşi cu generalul Basta, ci și inamici poloni.
La 18 septembrie 1600, Mihai Viteazul a fost înfrânt de generalul Basta în bătălia de la
Mirăslău, situația fiind agravată de ocuparea Moldovei de către trupele polone.
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai a ajuns la Viena pe 2 ianurie 1601, unde a fost primit de
arhiducele Matthias, care l-a ajutat să ia legătura cu Rudollf al II-lea, voievodul ajungând pe 23
februarie 1601 la Curtea Imperială de la Praga. Împăratul acceptă să-l sprijine pe Mihai, cu condiția
să-l ajute pe generalul Basta ca să-l înlăture pe Sigismund Báthory , devenit între timp noul principe
al Transilvaniei.
Împreună cu generalul Basta, Mihai îl învinge pe Sigismund în bătălia de la Guruslău (3
august 1601), apoi continuă lupta pentru a recupera Țara Românească de la Simion Movilă.
Pentru a preveni posibilitate unei noi uniri a românilor, în dimineața zilei de 9 august 1601,
atunci când Mihai se pregătea să plece din tabăra de la Turda spre Făgăraş, generalul Basta a trimis
un detașament de 300 mercenari pentru a-l aresta. Din cauză că s-a opus arestării, Mihai a fost
împușcat și înjunghiat, după care i s-a tăiat capul, trupul său rămânând dezbrăcat în colbul taberei.
Capul lui Mihai Viteazul a fost luat de comisul Radu Florescu, care l-a dus în Muntenia și l-a
înmormântat la mănăstirea Dealu.
Pentru posteritate, Mihai Viteazul reprezintă eroul care a luptat împotriva invadatorilor, a
370
realizat prima unire a românilor și a ctitorit numeroase lăcașuri sfinte, ca de exemplu mănăstirea cu
hramul Sfântul Nicolae din Bucureşti, cunoscută azi sub numele „Mihai Vodă”, mănăstirea
Clococioc (sau Clocociov) de lângă Slatina (județul Olt), bisericile de la Ocna Sibiului, Lușărdea și
cetatea Făgăraș. Numele său este purtat de 9 localități din România, numeroase licee, colegii și
instituții militare, iar chipul său a fost reprezentat în tablouri pictate de Gheorghe Tattarescu,
Theodor Aman, Mișu Popp sau Constantin Lecca.
Cititorii pasionați de istoria României se pot informa din celebra lucrare „Românii supt
Mihai-Voievod Viteazul” a lui Nicolae Bălcescu.
Mă rog lui Dumnezeu să avem parte în viitor de conducători ai României care se ridică la
nivelul voievodului Mihai Viteazul.

23. 19 Diverse

Imnul de stat al României este alcătuit din 11 strofe, însă la ocazii festive se interpretează
doar strofele 1, 2, 4 și 11.
Deșteaptă-te, române!
Versuri de Andrei Mureșean

1. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, 7. De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
În care te-adânciră barbarii de tirani! Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! Vă cere ca să trecem prin sabie şi foc!

2. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume 8. N-ajunse iataganul barbarei semilune,
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Triumfător în lupte, un nume de Traian! Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

3. Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, 9. N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
371
4. Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, 10.Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
"Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă toţi. Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

5. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate 11.Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi! Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

6. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

Dragalina văzută de la înălțimea Centrului Cultural

372
Evenimente din anul 2019
În anul 2019, Ansamblul “Bărăganul” din comuna Dragalina a participat la evenimentele
organizate de Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie Călăraşi, și anume: Festivalul Internaţional de
Folclor “Hora Mare” (12 – 18 August) și manifestarea culturală de amploare “Zilele Judeţului
Călăraşi”(29 noiembrie – 1 decembrie).

373
 Spiritul Crăciunului la Ministerul Educației și Cercetării
În data 19 decembrie 2019, elevi de la Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina au
cântat colinde doamnei prof. Monica Cristina Anisie, Ministrul Educației și Cercetării.

374
Imagini diverse cu profesori și elevi

375
376
377
378
379
380
381
382
Devenirea comunei Dragalina se află sub semnul responsabilității autorităților locale.

383
Omenirea la răscrucea istoriei
Epidemiile (lat. epidemia, fr. Epidémie, sinonim: molimă) sunt boli contagioase care au
marcat istoria omenirii prin numărul foarte mare de victime umane din zona infectată într-un timp
relativ scurt, mai ales în forma cea mai gravă numită pandemie. Din păcate, a fost nevoie de o
epidemie ca să arate că, chiar și în prezent, omenirea a fost surprinsă nepregătită.
Se poate afirma că anul 2020 va rămâne marcat în istoria omenirii prin criza majoră
produsă de apariția noului coronavirus, denumit SARS-CoV-2 (Severe acute respiratory syndrome
coronavirus 2) , boala fiind denumită COVID-19), care s-a răspândit din China în întreaga lume.
Pandemia COVID-19 este considerată cea mai mare criză a omenirii după cel de-al
Doilea Război Mondial, care afectat majoritatea domeniilor de activitate la scară planetară și a
necesitat fonduri uriașe pentru prevenire, tratament, cercetare și protecție socială.
Unele țări au declarat stare de urgență, au suspendat activități culturale, educaționale și
sportive, au impus restricții pentru circulație și au închis granițele. Desigur, depășirea pandemiei de
coronavirus necesită luarea unor măsuri excepționale, evitarea instalării panicii și informarea corectă
a cetățenilor, asigurarea fondurilor de finanțare și utilizarea rezervelor de stat, implicarea eficientă a
factorilor de decizie, coordonarea acțiunilor la nivel zonal și chiar planetar.
Încă de la 10 martie, prin intermediul programului Orizont 2020, Comisia Europeană a
mobilizat 140 de milioane EUR din fonduri publice și private pentru cercetarea cu privire la
vaccinuri, diagnosticare și tratament.
Pentru a coordona eforturile UE la combaterea epidemiei de COVID-19, președintele
Consiliului European a ținut o videoconferință cu ceilalți membri, la care au participat și președinta
Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde,
președintele Eurogrupului, Mario Centeno, precum și înaltul reprezentant, Josep Borrell. În cursul
reuniunii, liderii europeni au identificat patru priorități, și anume: limitarea răspândirii virusului,
asigurarea furnizării de echipamente medicale, promovarea cercetării, inclusiv în vederea obținerii
unui vaccin și abordarea consecințelor socioeconomice.
Desigur, este necesar ca liderii politici ai tuturor țărilor afectate de COVID-19, să
acționeze cu responsabilitate pentru a pune resurse la dispoziția serviciilor de sănătate și sistemelor
de protecție civilă, să sprijine populația în zonele cele mai defavorizate și să protejeze economiile
naționale. În România, gestionarea crizei generate de COVID-19 revine Comitetului Național pentru
Situații Speciale de Urgență, organism interministerial aflat sub conducerea viceprim-ministrului
pentru securitate națională, în cadrul sistemului național de management al situațiilor de urgență.
În prezent, cetățenii trebuie să conștientizeze gravitatea bolii, fără a se panica și a se
manifesta iresponsabil, să respecte măsurile stricte impuse de declararea stării de urgență, izolarea la
domiciliu sau în centre de carantinare a persoanelor suspectate de infecție, cazurile grave fiind
tratate în unități medicale de specialitate, ca de exemplu Institutul Național de Boli Infecțioase
“Prof. Dr. Matei Balș”. Pe de altă parte, Guvernul trebuie să susțină economia prin crearea unor
facilități și chiar prin ajutor financiar, pentru ca firmele să evite pe cât posibil suspendarea activității
și trecerea în șomaj tehnic a personalului - care poate efectua muncă de la distanță (telemunca).
Teleșcoala, desfășurată online, este o soluție pentru continuarea activităților didactice la toate
nivelele de învățământ, astfel încât anul școlar 2019-2020 să nu fie înghețat.
Pe de altă parte, factorii de decizie trebuie să intervină pentru stoparea speculanților fără
suflet care profită de scumpirea exagerată a unor produse de consum, dezifectanți, biocide și
echipamente sanitare în situații de criză. În acest caz, reglarea pieții prin mecanismul cerere-ofertă
trebuie supravegheată de stat.
Cu siguranță, prin schimbarea modului de acțiune și organizare, omenirea va arăta altfel
după această încercare majoră care a pus în evidență unele disfuncționalități.

384
Purtarea măștii de protecție în 2020 a fost obligatorie în primul și în cel de-al doilea val al Covid-19.

În luna noiembrie 2020 elevii din comuna Dragalina au primit 213 tablete prin Programul
Național ”Șoala de acasă”, iar Grădinita nouă a primit mobilier.

385
 În data de 27 noiembrie 2020 a avut loc inaugurarea grădiniței cu program prelungit,
eveniment la care a participat și doamnna Monica Anisie, Ministrul Educației și Cercetării.

Doamna ministru, Monica Cristina Anisie, își amintește cu emoție:

În 2016, atunci când eram secretar de stat în cadrul Ministerului Educației și Cercetării, anunțam
că am "adoptat" o grădiniță la Dragalina. Atunci cunoșteam 25 de copii frumoși și luminoși și pe
cele două doamne educatoare care își desfășurau activitatea într-o clădire anexă a unui fost IAS. În
ciuda condițiilor vitrege, a greutăților întâmpinate, acei copii erau fericiți și îngrijiți, totul datorită
efortului supraomenesc al celor două cadre didactice, care, cu mult devotament, profesionalism și cu
o dragoste nemărginită, făceau totul pentru ca acei copii să nu simtă neajunsurile acestei societăți
nedrepte... Am decis atunci să inițiez procedurile pentru construcția unui spațiu adecvat, care să
386
poată fi numit "grădiniță", obținând și promisiunea autorităților locale pentru sprijin total. Odată cu
revenirea mea în minister, mi-am dorit să aflu deznodământul acelui proiect și am aflat, cu tristețe,
că în toți acești ani, tot ce s-a făcut a fost doar să se toarne o fundație... Astfel că, am accelerat
lucrările, iar astăzi am avut șansa să-mi văd visul concretizat, chiar dacă și după patru ani. Am
vizitat, în sfârșit, grădinița și am revăzut oamenii dragi, oamenii pe care nu i-am dezămăgit. În rest,
vă las pe dumneavoastră să vedeți finalul fericit al acestei povești.

387
 Pe lângă începerea lucrărilor la Stația de epurare din Drajna Nouă și finalizarea rețelelor de
gaze naturale pe străzile Tâmplarului și Lăcrămioarei din centrul comunei Dragalina, anul 2020
trebuie menționat și pentru includerea Stației C. F. Ciulnița în cadrul proiectului Guvernului Orban
de “Modernizare/reabilitare a 47 de stații de cale ferată din România”.

În data de 5 martie 2021 a fost inaugurată o școală modernă în satul Constantin Brâncoveanu, care a
fost construită printr-un proiect finanţat de Ministerul Dezvoltării Regionale prin Programul Naţional
de Dezvoltare Locală (PNDL). La acest eveniment au fost prezenți domnul prefect Valentin Barbu,
domnul deputat Emil-Florian Dumitru și domnul senator Ciprian Pandea.

388
 În data de 17.02.2021, ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat semnarea de către
CNAIR a contractului cu SC Arcada Company SA pentru construirea pasajului de la Drajna Nouă
peste DN3A (Lehliu –Fetești) și magistrala de cale ferată București-Constanța, având termenul
contractual de 6 luni proiectare și 18 luni execuție. Traseul are o lungime de 2.739 metri, din care
305 metri pasaj denivelat, valoarea contractului fiind de 98,121 milioane lei fără TVA.
Pasajul de la Drajna va fi parte integrantă din a viitorului drum TransRegio (TR ISTER)
Brăila-Slobozia-Călărași-Chiciu, de aproximativ 142 kilometri, infrastructură finanțată din fonduri
europene în valoare de 133 milioane lei cu TVA, din cadrul POIM 2014-2020.

În luna februarie 2022 au început lucrările la pasajul de la Drajna Nouă.

389
Proiecte pentru comuna Dragalina finanțate din fonduri europene sau guvernamentale:
1. Proiecte care au fost aprobate prin PNRR 2022
• Asigurarea infrastructurii pentru transportul verde –piste pentru biciclete în satul Dragalina;
• Reabilitarea moderată a Liceului Tehnologic „ Duiliu Zamfirescu” din satul Dragalina și creșterea
eficienței energetice a acestuia;
• Reabilitarea stației de captare a apei din satul Dragalina;
• Elaborarea/actualizarea și/sau transpunerea în format GIS a Planului Urbanistic General (P.U.G)
și a Regulamentului Local de Urbanism (R.L.U) ale comunei Dragalina.
2. Proiecte care au fost aprobate prin PNI ANGHEL SALIGNY
• Extinderea rețelei de canalizare şi extinderea stației de epurare din satul Dragalina;
• Reabilitarea și extindere rețelei de apă potabilă, reabilitarea stației de tratare a apei din satul
Dragalina şi forarea unui puț pentru captarea apei în satul Constantin Brâncoveanu;
• Reabilitarea și modernizarea străzilor și drumurilor publice din satul Drajna Nouă.
3. Proiecte care au fost aprobate prin CNI
• Baza sportivă EURO 2020 - s-a încheiat licitația și vor începe lucrările;
• Reabilitare și dotare dispensar uman Dragalina - s-a încheiat licitatia și vor începe lucrările;
• Asfaltare și rigole betonate – lotul de la strada Uzinei până la strada Salciilor, inclusiv străzile
Cireșului, Cornișei, Sindicatului și Îngustă – au fost începute lucrările;
• Dotare Centru Cultural cu echipamente de cinematograf 3 D;
• Dormitoare, vestiare, cantină și sală de mese la LTDZ Dragalina.
390
 În data de 18.02.2021, la invitația primarului Stanciu Marian Gabriel, a avut loc vizita în
comuna Dragalina a președintelui Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, alături de alți
oficiali de rang înalt, pentru a marca proiectul de execuție a bazei sportive din incinta Liceului
Tehnologic Duiliu Zamfirescu, lucrările fiind realizate de către Compania Națională de Investiții.
Desigur este o investiție importantă, însă cetățenii își doresc finalizarea cu prioritate a
lucrărilor la blocurile de locuințe din centrul localității, pentru a fi date în folosință tinerilor.

La trecerea dintre ani, SARS-CoV-2 a fost inamicul public nr.1 care a furat sărbătorile de
iarnă la cetățenii din comuna Dragalina. Totuși, elevii au primit darurile de Crăciun, care au fost

391
aduse acestora de către cadre didactice de la Liceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu. Bucuria copiilor
a fost mare, așa cum se poate citi pe fețele lor. Dumnezeu să ocrotească Dragalina!

392
Surse de poluare
Într-un raport pblicat de Eulalia Peris, expert la Agenția Europeană de Mediu, se precizează:
„Expunerea pe termen lung la zgomot poate produce efecte variate asupra sănătății, și anume
disconfort, tulburări de somn, efecte negative asupra sistemului cardiovascular și asupra sistemului
metabolic, precum și tulburări cognitive la copii. Din analiza datelor actuale, estimăm că zgomotul
ambiental contribuie anual la apariția a 48 000 de cazuri noi de cardiopatie ischemică, precum și la
12 000 de decese premature. În plus, estimăm că 22 de milioane de oameni suferă de un disconfort
cronic ridicat, iar 6,5 milioane de oameni suferă cronic de tulburări de somn severe. (...) De fapt,
potrivit unor constatări ale Organizației Mondiale a Sănătății, zgomotul este a doua mare cauză
ambientală a problemelor de sănătate, după efectul produs de poluarea atmosferică (particule în
suspensie).

393
 23. 20 Evoluția omenirii
În Galaxia noastră, Sistemul solar are un rol deosebit de important, deoarece include Terra,
această magnifică planetă favorabilă vieții care poartă omenirea în istorie.
Într-o exprimare sugestivă, istoria caută un răspuns la întrebarea esențială: cine suntem, de
unde venim și încotro ne îndreptăm? Subscriu la afirmația lui Nicolae Iorga: Un popor care nu-și
cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.
Istoria reprezintă un reper esențial în devenirea umană, deoarece, prin cunoașterea trecutului,
există șanse sporite pentru proiectarea optimă a societății de mâine.
La orizontul dintre diagnoză și prognoză, stabilirea justă a criteriilor de selecție și finalizarea
unor oportunități într-un anumit context istoric reprezintă o mare responsabilitate pentru factorii de
decizie la nivel local, zonal, național și chiar mondial.
După părerea unor gânditori, societatea evoluează dialectic pe o traiectorie în spirală, prin
depășirea contradicțiilor, transformarea acumulărilor cantitative în salturi calitative, precum și prin
mecanismele negării negației.
În acest cadru conceptual, am realizat lucrarea „ Evoluția omenirii”, în care am pus în
evidență evenimentele marcante ale culturii și civilizației pe Terra.
Cunoașterea trecutului omenirii se bazează pe surse istorice scrise (inscripţii, documente,
cărţi, hărţi) și nescrise (unelte, arme, vase, podoabe, construcţii).
Epoca preistorică sau străveche, dinainte de apariția documentului scris și a primelor state,
cuprinde procesul de antropogeneză, prin care omul a trecut din starea de animalitate la cea de
umanitate, caracterizată în principal prin poziția bipedă, limbaj articulat și gândire.
În funcţie de schimbările fundamentale la nivel politic, economic, social sau cultural, istoria
universală a fost împărțită în patru epoci, și anume:
• Antichitatea - de la apariţia scrierii la căderea Imperiului roman de apus ( 476 d.Hr.);
• Evul mediu - de la 476 d.Hr. la Marile descoperiri geografice (1492, descoperirea Americii);
• Epoca modernă - de la Marile descoperiri geografice la Marea Revoluţie franceză din 1789;
• Epoca contemporană - de la Marea Revoluţie franceză până astăzi.
Datele sunt doar orientative, având în vedere că trecerea de la o epocă la alta se face prin
etape intermediare care pot dura zeci sau sute de ani, în funcție de popor și influențele geopolitice,
zona geografică în care se află.
Epoca antică a apărut în mileniile V-II î.H. și a durat până în secolele III-IV d.H. (sau chiar
mai târziu în anumite regiuni). Este perioada din istorie în care se formează primele state, regate și
imperii, apar documentele scrise care contribuie la acumularea și transmiterea pe scară largă a
cunoștințelor. Din punct de vedere social, Antichitatea se caracterizează prin existenţa aristocraţilor
şi sclavilor.
Termenul de Ev Mediu a fost folosit de umaniști pentru a desemna perioada cuprinsă între
Antichitate și Renaștere, care a durat aproximativ un mileniu, fiind caracterizată la nivel social prin
existenţa nobilimii şi a ţărănimii dependente.
Căderea Imperiului Roman de Apus sub dominatia goților, în anul 476, a marcat începutul
Evului Mediu, perioadă din istoria omenirii aspru criticată de Voltaire pentru triumful puterii papale,
exaltarea misticismului, persecuțiile Inchiziției și cruciade. O astfel de critică nu ține seama că
civilizația europeană își are originea în Evul Mediu, când au apărut școli profesionale și universități,
au existat mari dispute în câmpul gândirii filosofice, s-au definitivat limbile, s-au format literaturile
naționale și au apărut stilurile romanic și gotic, deosebit de importante în istoria artei.
Trecerea de la feudalism la capitalism s-a făcut printr-o etapă intermediară denumită
Renaștere (derivă din verbul „a renaște”, fr. renaissance, it. rinascimento), care reprezintă o mișcare
ideologică și culturală din sec. XIV-XVI (Italia), sec. XVI (Franța, Germania, Țările de Jos), a doua
jumătate a sec. al XVI-lea și începutul sec. al XVII-lea (Anglia, Spania), sec. XVI, XVII și începutul
394
sec. al XVIII-lea (Țările Române). Această perioadă din istoria culturii și civilizației se
caracterizează prin respectul față de om (umanism), reactualizarea valorilor din Antichitate, reforma
religioasă, progres economic, descoperiri geografice, apariția capitalului financiar și bancar,
dezvoltarea orașelor etc.
Bazele științei moderne au fost puse în timpul Renașterii, odată cu apariția relațiilor de
producție capitaliste. Aceeași Renaștere, care a lăsat opere nepieritoare în artă, a transformat profund
conștiința umană, prin raportarea la o nouă scară de valori și situarea pe alte direcții de acțiune,
punând accentul pe încrederea în om și în posibilitățile sale, dreptul său la gândire și manifestare
liberă, cercetează cu venerație operele antichității și se inspiră din culturile greacă și romană.
Umaniștii sunt reprezentanți de seamă ai Renașterii, care au promovat ideea demnității omului ca
ființă autonomă, creatoare, au îndemnat la o morală independentă de religie, bazată numai pe rațiune
și natură.
Se poate afirma că Renașterea reprezintă o revenire la raționalitate, atingând un plan superior
în cunoaștere, după o îndelungată perioadă de cenzură din istoria omenirii.
Această mișcare culturală și ideologică a făcut posibilă trecerea la capitalism, un nou tip de
societate, care se continuă până în zilele noastre, înscriindu-se pe anumite coordonate de referință, și
anume: evoluție istorică deosebit de complexă (unitate și diversitate, continuitate și discontinuitate),
mutații ideologice și politice (drepturile și libertățile cetățenești, drept internațional, organizarea și
funcționarea instituțiilor politice), revoluție științifică, tehnică și tehnologică, trecerea la societatea
industrială și postindustrială (prin mecanizare, automatizare, cibernetizare, robotizare), formarea
națiunilor și a statelor naționale moderne, reconfigurarea sferelor de influență la scară planetară (rol
și statut, participarea la circuitul mondial de valori materiale și culturale), sistemul financiar și
politica investițiilor (banii devin capital dacă sunt investiți eficient pentru a obține profit), integrare
economică pe scară largă, regândirea concepțiilor politice și globalizare, dar și tendințe de
descentralizare și autonomie etc.
Producția capitalistă este organizată pe baze științifice (management economic), iar piața
liberă este concurențială, fiind reglată prin mecanismul cerere-ofertă, care poate fi evaluat în
prealabil prin studii de marketing.
Concis, epoca modernă și contemporană se caracterizează prin dezvoltarea economiei
capitaliste, progresul științei, tehnicii și tehnologiei, competiție la scară planetară, precum şi
apărarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Democrațiile moderne presupun participarea maselor populare la conducerea societății, fie
prin reprezentanți aleși prin vot universal (democrație reprezentativă), fie prin implicarea directă a
cetățenilor (democrație participativă), separarea puterilor în stat , pluripartidism politic, libertate de
exprimare și inițiativă responsabilă.
Referitor la istoria românilor, este acceptată următoarea periodizare:
• Antichitatea - de la menţionarea primelor evenimente scrise despre daci (istoricul grec Herodot
aminteşte de confruntarea în 514 î.Hr. dintre triburile dacice şi Darius, regele perşilor) la retragerea
din 271 d.Hr. a administraţiei romane din Dacia;
• Perioada migraţiilor - de la sfârşitul secolului III (retragerea romanilor) până în secolul IX, atunci
când unele izvoare scrise menționează formarea cnezatelor şi voievodatelor;
• Evul mediu - din secolul IX până în secolul XVIII (începutul epocii fanariote);
• Epoca premodernă - corespunde secolului XVIII (epoca fanariotă);
• Epoca modernă - din 1821 (revoluţia lui Tudor Vladimirescu) până în 1918 (Marea Unire);
• Epoca contemporană - din 1918 până astăzi.
Primul război mondial a fost declanşat la 28 iulie 1914, când Austro-Ungaria a declarat
război Serbiei, ca pretext pentru uciderea la Sarajevo a prinţului moştenitor Franz Ferdinand, de către
un student bosniac, Gavrilo Princip. Statele membre ale celor două mari blocuri militare au declarat
395
pe rând mobilizarea, urmate apoi de Japonia, România (1916), Grecia şi SUA, de partea Antantei,
respectiv de Turcia şi Bulgaria, de partea Puterilor Centrale.
Statele participante la război au făcut mari eforturi materiale şi financiare pentru
perfecţionarea tehnicii de luptă, astfel, pe lângă tunul şi mitraliera cunoscute mai demult, apare acum
lansatorul de flăcări, arma chimică, tancul, avionul şi submarinul, mijloace tehnice care fac inutilă
apărarea în tranşee şi extind războiul terestru în aer şi chiar sub apă. Se ajunge la un război total,
purtat pe scară largă, căruia i-a fost subordonată întreaga economie a statelor beligerante, populaţia
civilă fiind supusă la muncă obligatorie, măsură dură la care se adaugă efectele negative legate de
inflaţie şi de raţionalizarea consumului de alimente.
În final, Germania, rămasă singură, este nevoită să capituleze şi să semneze pe data de 11
noiembrie 1918, armistiţiul de la Compiègne.
Ca bază a tratativelor de pace ţinute la Paris, între 1919 şi 1920, au fost acceptate propunerile
făcute de T.W.Wilson (preşedintele SUA) încă de la începutul anului 1918, care prevedeau:
suprimarea barierelor economice, reducerea înarmărilor, evacuarea teritoriilor străine ocupate de
Puterile Centrale, principiul autodeterminării pentru formarea unor state naţionale, crearea unei
Societăţi a Naţiunilor care să ofere garanţii reciproce tuturor statelor mari şi mici privind
independenţa politică şi teritorială.
Germania, ca ţară învinsă care a susţinut războiul, pierdea 1/7 din teritoriu (inclusiv
provinciile Alsacia şi Lorena) şi trebuia să plătească reparaţii de război statelor învingătoare, fiindu-i
interzis să mai aibă armată. Imperiul Austro-Ungar părăsea scena istoriei, lăsând în urma sa state noi
(Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia), iar alte două state (Italia şi România), în
virtutea principiului autodeterminării, şi-au putut întregi unitatea teritorială.
Ca urmare a revoluţiei bolşevice, în toamna anului 1917, Rusia se retrage din război, iar pe
24 aprilie 1918, se semnează pacea parțială între România și Puterile Centrale.
Anul 1918 înseamnă formarea României Mari, prin unirea cu Regatul României a Basarabiei
(27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) şi a Transilvaniei (1
decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia).
Pe 15 octombrie 1922, la Catedrala ortodoxă din Alba Iulia, Regele Ferdinand și Regina
Maria au fost încoronaţi ca suverani ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa. Regele Ferdinand a
murit pe 20 iulie 1927, trupul său fiind depus în necropola regală de la Curtea de Argeş. După
război, s-au luat măsuri eficiente pentru dezvoltarea și modernizarea ţării: reforma agrară (1921),
adoptarea unei noi Constituţii (1923), legea pentru unificarea administrativă (1925, judeţe şi plăşi),
legea electorală (1926), legea sistemului bancar (1926, concentrarea şi centralizarea capitalului) etc.
În condițiile dramatice din timpul celui de-al doilea război mondial, România a fost obligată
să cedeze teritorii importante, şi anume: Basarabia și Bucovina de Nord în favoarea URSS ( 28 iunie
1940, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940 ), Cadrilaterul în favoarea Bulgariei (21 august
1940), iar prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) pierde partea de Nord - Vest a Transilvaniei
în favoarea Ungariei.
Pe 22 iunie 1941, pentru a-și recâştiga teritoriile pierdute, România a intrat în război
împotriva URSS, alături de Germania, trupele române eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, dar
și luând sub administrare Podolia, teritoriul ucrainian dintre Nistru și Bug, cunoscut sub numele de
Transnistria. Această victorie a trupelor române a durat până în 1944, când armata sovietică a
reocupat în martie Transnistria și nordul Basarabiei, iar în august și sudul Basarabiei. Prin Tratatul
de la Paris din 1946 au fost returnate oficial către URSS teritoriile Basarabia, Bucovina de Nord și
Transnistria.
După intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în martie 1944, evenimentele se
precipită. Pe 23 august 1944, regele Mihai I îl demite pe generalul Antonescu, numind apoi un
guvern condus de generalul Sănătescu, care este sprijinit de partidele democratice. În cursul serii,
396
Regele Mihai transmite prin radio un mesaj către popor, prin care anunţă acceptarea armistițiului cu
Aliații, însă documentul oficial va fi semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944.
Între timp, se poartă lupte grele cu germanii, Bucureştiul este eliberat de către trupele
române, dar pe 30 august 1944 este ocupat de către Armata Roşie.
Referitor la Transilvania, aceasta este eliberată în întregime de sub ocupaţia nazistă
pe 25 octombrie 1944, chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.
Sub presiunea URSS, pe 6 martie 1945, ajunge la putere un guvern procomunist condus de
Petru Groza. Acţiunile Regelui Mihai de a se opune acestui guvern prin declanşarea “grevei regale”
nu au avut succes.
Pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai I este forţat să abdice, iar pe 3 ianuarie 1948 pleacă din
România împreună cu mama sa – prinţesa Elena - şi câţiva apropiaţi.
Subsbscriu la afirmația pictorului spaniol Francisco Goya: „Somnul rațiunii naște monștri”.
Omenirea trebuie protejată de posibilitatea ajungerii la putere a unor oameni de tipul lui Stalin,
Hitler sau Mussolini. Ca exemplu de dezumanizare a unor conducători, este sugestiv răspunsul lui
Stalin dat lui Churchill la Conferința de la Yalta: „Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane
de oameni reprezintă doar o statistică”.
Organizarea lumii postbelice (regimul politic şi trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile
aliate încă de la Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945), urmată apoi de Conferinţa de la
Postdam (17 iulie-2 august 1945). Țările din Europa de Est au intrat în „sfera de securitate” a URSS,
transformată apoi de Stalin în zonă de influenţă politică, unde au fost instaurate regimuri comuniste,
autointitulate democraţii populare (Polonia, Cehoslovacia, o parte din Germania, România, Ungaria,
Bulgaria), au sprijinit menţinerea la putere a comuniştilor din Albania şi Iugoslavia, care preluaseră
conducerea încă din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cu excepţia Iugoslaviei, în aceste ţări
s-a adoptat modelul sovietic, prin trecerea la naţionalizarea industriei, băncilor, transporturilor şi
telecomunicaţiilor, colectivizarea agriculturii, centralizarea şi planificarea economiei, impunerea
unipartidismului şi a ideologiei comuniste etc. Sistemul comunist s-a extins treptat şi la ţări din afara
Europei, precum : China, Mongolia, Vietnam, Coreea, Cuba.
Socialismul exprimă o multitudine de sisteme socio-economice și de doctrine politice care au
în comun dreptul de proprietate socială și controlul mijloacelor de producție. În concepția lui Marx,
socialismul are ca finalitate eliminarea capitalului, a pieței, a banilor și chiar a muncii ca marfă.
Comunismul reprezintă forma avansată a concepțiilor socialiste care proiectează dezvoltarea
orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, prin transformarea socială și edificarea unei societăți
ideale, bazată pe abundență și egalitate.
Pe de altă parte, democraţiile occidentale au cunoscut o dezvoltare economică rapidă,
beneficiind de sprijinul american prin „planul Marshall”, mai ales Japonia şi R.F. Germania.
În acelaşi timp, procesele decolonizării au pus în evidenţă aşa-numitele ţări din „Lumea a
treia”, care nu aparţin nici sistemului capitalist, nici celui comunist, aflându-se într-o stare cronică de
subdezvoltare. De aceea, în paralel cu relaţiile Est-Vest, în politica mondială a secolului al XX-lea, s-
a vorbit deseori de relaţiile Nord-Sud. Diferenţele ideologice manifestate frecvent prin relaţii
tensionate între cele două superputeri, SUA şi URSS, şi în general incompatibilitatea dintre
democraţiile occidentale şi regimurile comuniste sunt cunoscute în istorie ca ,,Războiul rece”
sau ,,Cortina de fier”(dintre Vest si Est).
Dezvoltarea omenirii în două blocuri militare opuse va fi confirmată oficial prin iniţierea la
Washington (4 aprilie 1949) a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de către SUA, Anglia,
Canada, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Islanda şi Portugalia, la care au
397
aderat apoi Turcia şi Grecia. Ca răspuns, opt state socialiste europene, printre care şi România, au
semnat la 14 mai 1955 Tratatul de la Varşovia.
O schimbare în politica internă și internațională s-a produs după 11 martie 1985, atunci când
Mihail Gorbaciov a fost ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Ca lider al
partidului și conducător al țării, Gorbaciov a lansat oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al
Partidului Comunist din februarie 1986 reforme îndrăznețe, și anume: glasnostul (politica de
transparenţă a informaţiilor), perestroika (restructurare) și uskorenie (accelerarea dezvoltării
economice).
Celebrul politician a urmărit diminuarea rolului partidului comunist în favoarea
intelectualităţii, categorie socială capabilă să se adapteze la revoluţia tehnico-ştiințifică şi să
revigoreze economia. Speranţele i-au fost însă înşelate, din cauza declanșării naţionalismelor locale
care au dus la intrarea într-un colaps economic şi dezagregarea statului sovietic - devenit după 1991,
Confederaţia Statelor Independente. În aceste condiţii, în Rusia puterea este preluată de Boris Elţîn,
care a decretat încetarea activităţii partidului comunist şi a poliţiei secrete (KGB).
Schimbările din URSS au constituit semnalul pentru înlăturarea regimurilor comuniste din
Europa de Est, în locul lor instaurându-se democraţii bazate pe pluripartidism, respectarea drepturilor
omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, economie de piaţă, separarea puterilor în stat etc.
Pentru România, acest proces istoric de instaurare a principiilor statului de drept a fost
declanşat spre sfârşitul anului 1989 şi a căpătat aspecte dramatice, fiind soldat cu peste 1000 de
morţi, printre care şi cuplul prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Prin dispariţia CAER şi a Tratatului de la Varşovia (1 aprilie 1991), opțiunile noilor
democraţii europene, nevoite să facă faţă unor tranziţii dure, au fost legate de integrarea în NATO şi
în Uniunea Europeană (UE), pentru a-şi asigura securitatea naţională şi accesul nelimitat la valorile
civilizaţiei occidentale.
North Atlantic Treatz Organisation (Organizaţia Tratatului de Nord) este o alianţă
politico-militară pentru apărare colectivă, instituită prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la
Washington pe 4 aprilie 1949. România a aderat la NATO în 2004, devenind un partener activ
alături de celelalte state membre.
Istoria Uniunii Europene (UE) începe în 1950, când Jean Monnet este însărcinat de ministrul
francez al afacerilor externe, Robert Schuman, să realizeze un proiect prin care s-au pus bazele
organizării „Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului” (CECA), incluzând alături de Franţa
încă 5 ţări semnatare – RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
Alături de CECA, în anul 1957 au fost create EURATOM-ul (pentru utilizarea paşnică a
energiei atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană), cele trei fiind numite Comunitatea
Europeană(CE). De la şase ţări membre CE se ajunge în 1973 la nouă, prin intrarea Marii Britanii,
a Irlandei şi a Danemarcei, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia.
Pe 7 februarie 1992, la Maastricht, Consiliul European a adoptat „Tratatul Uniunii
Europene”, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către toate statele membre.
De fapt, prin Tratatul de la Maastricht se instituie Uniunea Europeană (UE), structură care se extinde
în 1995 la 15 membri, apoi în 2004 au aderat alte 10 ţări. După integrarea la 1 ianuarie 2007 a
Bulgariei şi României în UE, s-a ajuns la 27 ţări membre.
Prin „strategia de la Lisabona”, din martie 2000, UE şi-a propus ca obiective esenţiale:
modernizarea economiei europene pentru a deveni competitivă pe piaţa mondială, încurajarea
inovaţiilor şi a investiţiilor în afaceri, adaptarea sistemelor educaţionale europene la cerinţele
398
societăţii informaţionale.
De fapt, prin integrarea în UE, se urmăreşte să se asigure o bunăstare egală pentru toate
statele membre, fiind creat în acest scop un sistem de instituţii: Parlamentul European, Consiliul
European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Banca Europeană
de Investiţii, Curtea de Conturi.
Un exemplu de colaborare în domeniul spațial îl reprezintă proiectul Alpha, care a fost
inițiat de administrația Clinton în 1993 prin colaborare cu Rusia, costurile fiind estimate în 1995 la
93,9 miliarde de dolari.
La cererea Rusiei, proiectul a fost redenumit Stația Spațială Internațională (International
Space Station), fiind concepută să conțină 14 module presurizate, care reprezintă compartimente de
acostare, sasuri, compartimente pentru echipaj, spații de înmagazinare, la care se adaugă componente
pentru producerea curentului electric, montarea și întreținerea stației.
Primul element al SSI a fost modulul de comandă Zarea (ro. Zorile) , lansat pe orbită în 20
noiembrie 1981 de pe cosmodromul Baikonur, cu ajutorul unei rachete Proton.
Modulul american Unity (ro. Unitatea) conectează partea americană a stației de partea rusă prin
intermediul Adaptorului de cuplare presurizat (en. Pressurized Mating Adapter).
SSI este plasată pe orbită la o altitudine care variază între 319, 6 km și 346,9 km, cele 9
module fiind aduse cu o navetă spațială, o rachetă Soiuz sau o rachetă Proton.
În prezent, la acest magnific proiect internațional participă cinci mari agenții spațiale, și
anume: NASA (SUA), RKA (Rusia), ESA (asociație de state europene), JAXA (Japonia) și
CSA( Canada). SSI a fost construită ca platformă de observație a Terrei și Cosmosului, dar și pentru
studiul efectelor microgravitației și a menținerii vieții în spațiu.
Devenirea omenirii este marcată de dezvoltarea fără precedent a științei, tehnicii și
tehnologiei începută din a doua jumătate a secolului trecut și continuată în prezent.
Tehnica miniaturizării aparaturii electronice a luat un mare avânt după 1958, când inginerul
american Jack Kilby a realizat primele circuite integrate, care constituie elementele de bază din
structura hardware a calculatoarelor digitale sau analogice. Acestea reprezintă circuite electronice
microminiaturizate, realizate într-o structură unică pe o plăcuţă de material semiconductor (de obicei
siliciu), numită cip (en. „chip” - aşchie).
Un progres rapid a avut loc în tehnica și tehnologia informației, în care partea de hardware
(unitatea centrală şi dispozitivele periferice) s-a dezvoltat în paralel cu partea de software (programe
de sistem şi programe de aplicaţii).
Există o gamă diversificată pentru programele pentru aplicaţii: de procesare de text şi
tehnoredactare, de calcul tabelar, de prezentare, de editare grafică, de gestionare a bazelor de date
etc. Informaticienii îşi pot crea propriile programe de aplicaţii, prin transpunerea algoritmilor
(succesiunilor de etape) într-un limbaj de programare, munca acestora fiind uşurată dacă utilizează
principiile programării structurate , care se bazează pe structurile liniare, alternative şi repetitive.
Multimedia s-a născut după anul 1980, prin apariţia unor programe specializate care permit
prelucrarea textelor, imaginilor şi sunetelor digitalizate într-o manieră interactivă. Cu ajutorul unor
echipamente specifice putem să pătrundem şi să luăm decizii într-o lume virtuală tridimensională,
mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea reală. Noile tehnologii permit introducerea datelor, nu
numai cu tastatura şi mouse-ul, ci şi prin ecrane tactile, comenzi verbale sau chiar transmisia directă
a semnalelor emise de creier.
Explozia informaţională din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a impus noi
399
exigenţe privind spaţiile de stocare a datelor, de prelucrare şi de transfer al acestora, fapt care a
determinat conectarea calculatoarelor în diverse reţele, de la cele locale până la Internet, cea mai
vastă reţea existentă la care se poate conecta orice utilizator care are o dotare corespunzătoare pentru
hard şi soft.
Încă din 1959, John Mc Carthy, profesor la Universitatea Stanford, propune soluţia „time-
sharing” (partajarea timpului), pentru a conecta mai multe terminale la un singur calculator central.
În această modalitate de lucru, diverselor aplicații (programe de calculator) - care solicită acces
concurențial la o resursă digitală(fizică sau logică) - li se alocă anumiţi timpi pentru folosirea
resursei respective.
Precursorul Internetului este ARPANET( Advanced Research Projects Agency Network),
prima rețea de computere interconectate creată în 1965 de Ministerul Apărării din SUA prin
„Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare” (DARPA - Defence Advanced
Research Projects Agency ). Data de 29 octombrie 1969 reprezintă un reper în istoria evoluţiei
mijloacelor de comunicare, fiind realizată prima conexiune ARPANET între University of
California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford.
Este tulburător faptul că apariţia Internetului în a doua jumătate a secolului al XX-lea este
legată de ambiţia SUA de a nu-şi pierde hegemonia faţă de URSS, stat care avea armament nuclear
şi lansase în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului - denumit Sputnik .
În 1979, ARPANET se separă în două reţele, una cu destinaţie militară şi una pentru lumea
universitară şi comercială, care puteau comunica între ele, obţinându-se astfel „inter-reţeaua”
DARPA Internet, prima variantă a Internetului actual – o vastă „rețea de rețele” cu o dezvoltare
exponenţială.
Termenul Internet provine din cuvintele englezeşti interconnected (interconectat) și
network( rețea). Calculatoarele din reţea sunt interconectate conform protocoalelor (regulilor) de
comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună “stiva
TCP/IP”. Regulile de comunicare TCP/IP au fost introduse în 1970 de Vint Cerf și Robert Kahn ,
fiind necesare pentru ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau
și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS, să poată schimba
informaţii între ele.
În modelul client-server, conceput de Lawrence Roberts, informaţia este împărţită iniţial în
„porţii”(pachete) şi este apoi transmisă prin comutare de pachete (packet switching), fiecare pachet
având adresa destinatarului unde va fi reasamblată. Dacă doriţi o comparaţie plastică, vă puteţi
gândi la ceva similar reţelei rutiere, pe care autovehiculele sunt înlocuite cu pachete de informaţii, iar
dirijarea traficului se face prin stiva TCP/IP.
În mod uzual, accesul unui utilizator la Internet se face printr-un furnizor de servicii Internet
(ISP – Internet Service Provider), care deserveşte o rețea regională formată prin interconectarea
ruterelor din diverse orașe. Pachetele de informaţii destinate calculatoarelor din rețeaua ISP la care
are acces utilizatorul sunt livrate direct, celelalte ajung la operatorii principali de la nivelul
„backbone” (șira spinării), companii care asigură interconectarea reţelelor, ca de exemplu, AT&T şi
SPRINT. Astfel de companii administrează mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă
de transfer. Firmele de hosting promovează şi accesul direct al clienţilor la backbone prin
utilizarea așa-numitelor „ferme”(grupări) de servere rapide şi închirierea de spaţiu în rack-
uri(dulapuri speciale care conţin echipamentul clientului), procedeu care asigură legături mult mai
scurte şi rapide.
400
 Pentru conectarea fizică a unui calculator la Internet există diverse posibilităţi: de la
modemuri cu linie telefonică obişnuită sau cu cablu TV, la tehnologii DSL (digital subscriber line –
linie digitală pentru abonaţi) sau chiar cu dispozitive portabile de tip PDA (personal digital assistant)
etc. Accesul prin linie de telefon fixă necesită un modem, componentă a calculatorului care asigură
conversia semnalelor digitale în semnale analogice şi reciproc. Pe lângă reţeaua publică de telefonie
fixă se pot utiliza şi linii fixe dedicate (închiriate), iar în prezent accesul la Internet se poate face prin
rețeaua publică de curent electric.
În cazul accesului de tip wireless(fără fir) la un ruter, legătura dintre placa de reţea(NIC)
din computerul utilizatorului şi un așa-numit „Active Point” sau „Hotspot”( integrat în ruter) se
face prin unde electromagnetice folosind tehnica Wi-Fi sau tehnica WLAN. Pe de altă parte, prin
utilizatea tehnicilor GSM sau UMTS se asigură legătura radio de la un calculator portabil la reţelele
de telefonie celulară.
Interfaţa dintre utilizatori şi Internet se bazează pe diverse sisteme de operare care includ
programe pentru servicii de tipul, ca de exemplu:
• E-mail (poşta electronică) - permite transmiterea de mesaje şi fişiere între utilizatori;
• IRC (Internet relay chat, ex. Skype) - discuţii purtate prin Internet;
• Cu-See-Me – participarea la videoconferinţe cu interlocutori aflaţi oriunde în lume;
• transfer financiar;
• cumpărături (E-bay, Vatera etc.) ;
• world wide web(www sau web) – serviciu internet pentru o colecţie vastă de documente statice şi
interactive.
Bazele aplicaţiei web au fost puse în 1989 de către Tim Berners Lee, cercetător la Centrul
European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN). Această aplicaţie s-a dezvoltat rapid după
1993, an când NCSA (National Center for Supercomputing Applications) din SUA a lansat
browserul „Mozaic” - bazat pe o interfață grafică de utilizator(Graphic User Interface, GUI) foarte
atrăgătoare şi simplu de folosit. De la 130 servere web existente în 1993 s-a ajuns după numai un
an la circa 11 500.
Este bine de menţionat că web-ul este o „rețea de rețele” (aplicaţie multimedială şi integrativă), care
poate fi accesată cu diverse alte browsere, precum: MS Internet Explorer, Google Chrome, Mozilla
Firefox(provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari etc.
În traducere „world wide web” înseamnă „pânză de păianjen”, formulare care sugerează
că navigarea pe reţeaua web se face prin intermediul unor multitudini de legături hipertext şi
hipermedia. Când utilizatorul dă clic de mouse pe cuvinte sau pe imagini marcate ajunge automat în
altă locaţie pe web. Prin introducerea browserelor web s-a simplificat şi mai mult accesarea
documentelor hiperlegate. Fiecare pagină web este identificată prin adresa unică URL (prescurtarea
de la „uniform resource locator”).
Internetul este o reţea deschisă tuturor abonaţilor la nivel global, spre deosebire de intranet(o
reţea particulară a unei companii cu acces doar pentru angajaţi) şi extranet(o reţea particulară a unei
companii cu acces pentru angajaţi şi anumite persoane autorizate din afară).
Reţeaua Internet reprezintă un salt uriaş pentru cultură şi civilizaţie la cumpăna dintre milenii,
deoarece asigură stocarea informaţiilor şi comunicarea la nivel planetar, având disponibilităţi pentru
divertisment (muzică, filme, videoclipuri), marketing, afaceri şi comerţ electronic(e-commerce),
găzduire web (web hosting), votare online etc.
Desigur, cunoştinţele importante ale omenirii sunt disponibile pe Internet, însă nu trebuie să
401
se ajungă la dependenţa omului de calculator, având în vedere consecinţele negative asupra
sănătăţii, la care se adaugă riscurile legate de uniformizarea gândirii, a comodităţii demersului
cognitiv şi a preferinţelor pentru reprezentări concrete în defavoarea operaţiilor abstracte. Cartea
tipărită rămâne totuşi un aliat de nădejde pe traiectoria devenirii umane.
Pe de altă parte, există şi persoane de rea-credinţă care postează pe Internet informaţii
dăunătoare(false, tendenţioase sau chiar imorale), ajungându-se la conceperea unor programe pentru
spionarea activităţii unui utilizator, furtul din conturi bancare, viruşi informatici etc. Ca măsură de
prevenţie, vă recomand securizarea calculatorului prin variante eficiente de software pentru
antivirus, antispam şi firewall.
Domeniul IT are o dinamică profundă prin schimbări fascinante la nivel de software, dar şi de
hardware. Spre exemplificare, importanţa mouse-ului a început să scadă după apariţia laptopurilor
dotate cu touchpad, a tabletelor şi telefoanelor mobile. În San Antonio, nu departe de locul unde
mouse-ul a fost conceput, elevii învaţă după iPod Touch şi iPad, iar profesorii folosesc Mac
Airbooks cu touchpaduri.
Direcția dezvoltării în IT a fost prezentată sintetic de John Underkoffler, un fost cercetător de
la MIT, astfel: „Vocea umană şi mâinile - dacă le foloseşti în lumea digitală aşa cum o faci şi în
lumea reală, vei vedea că sunt incredibil de expresive. Dacă renunţi la bucata aia de plastic numită
mouse, vei putea transmite informaţie într-un mod foarte diferit şi la mare viteză”. Este o tendință
firească de dezvoltare , surprinsă magistral de The Independent: „Acest tip de gândire se transformă
într-un produs industrial. În loc să te mai orientezi spre un singur produs pentru a accesa tehnologia,
inovatorii se duc spre tot felul de gadgeturi care răspund la mişcarea corpului, voce, degete, ochi şi
chiar gânduri, unele dintre ele putând fi accesate de mai mulţi oameni în acelaşi timp. Poate că
tastatura va mai fi folosită pentru mailuri, dar designul ar putea fi făcut mai uşor cu un stilou digital,
aşa cum o hartă a Lisabonei ar putea fi studiată prin gesticulările mâinilor. Mouse-ul, aşa cum mulţi
sunt de acord, a fost o invenţie genială la vremea sa, dar acum e bun de muzeu”.
Cu siguranţă, cultura şi civilizaţia au intrat definitiv în era tehnologiei informaţiei, în care
„inteligenţa artificială” va marca profund modul de acţiune umană.
Stimați cititori, mă bucur de binefacerile progresului tehnic și tehnologic, mă mândresc că
sunt român și mă înclin cu respect în amintirea marilor eroi ai neamului care s-au jertfit în trecut
pentru țară, dar sunt profund dezamăgit de unii politicieni din prezent și mă rog lui Dumnezeu să
avem parte în viitor de veritabili oameni de stat, de valoarea lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul,
Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I sau Ferdinand I .
Istoria trebuie să stabilească adevărul despre evenimentele din 1989, în care au murit
oameni nevinovați, dar și justețea deciziei Tribunalului Militar Excepțional de condamnare la
moarte, într-o zi de Crăciun, a cuplului prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu, pentru următoarele
capetele de acuzare:
1. Genocid - peste 60.000 victime;
2. Subminarea puterii prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
3. Subminarea economiei naționale;
4. Încercarea de a fugi din țară cu fonduri depuse la bănci din străinătate.
Schimbarea de regim politic a fost atât de confuză încât, până la stabilirea adevărului de către
istorici, unii cetățeni se vor mai întreaba dacă a fost revoluție sau lovitură de stat ...
În mentalul colectiv, conceptul de „revoluție” are o semnificație pozitivă, fiind înfăptuită de
popor, spre deosebire de „lovitura de stat”, care nu are suport popular, fiind percepută cu suspiciune
402
și având o anumită încărcătură negativă.
Probabil că adevărul se află undeva la mijloc, mai precis, la refuzul poporului de a mai
sprijini o politică de austeritate, s-a adăugat complotul unor dizidenți români și acțiunea coordonată a
unor servicii străine, în special KGB-ul, pentru prăbușirea regimului Ceaușescu.
Orice s-ar spune, evenimentele din decembrie 1989 au permis tranziția României de la un
regim politic totalitar la o societate democratică.
De fapt, devenirea României pe o nouă treaptă istorică a început în 1989 și a fost continuată
de politicienii aleși în regimul democratic. Încă mai există cetățeni care consideră că România nu a
fost pregătită pentru schimbarea regimului politic, pentru că s-a creat o situație favorabilă celor puși
pe căpătuială. Un exemplu elocvent despre viziunea noilor politicieni îl reprezintă opinia unui prim-
ministru, deosebit de vocal, care a decis să schimbe industria românească pentru că reprezintă „un
morman de fier vechi”, așa că nu s-a mai pus problema adaptării la tehnica și tehnologia modernă.
Majoritatea cetățenilor de bună-credință din România și-au pus mari speranțe în
evenimentele istorice din 1989, însă aleșii neamului au condus România după sintagma „un pas
înainte și doi pași înapoi”, mai precis, democrația a făcut un pas înainte, iar morala și justiția socială
au făcut doi pași înapoi.
Am fost profund șocat de dezvăluirile din mass-media, iar un Președinte al României, în
numele adevărului, s-a declarat învins de sistem și a recunoscut public implicarea la nivel înalt a unor
instituții și politicieni în marea corupție, prin care s-a jefuit avuția națională și a fost afectată soarta
cetățenilor de rând. Unii părinți și-au lăsat copiii la bunici, pentru a-și câștiga pâinea pe meleaguri
străine, trăind în permanență cu dorul de țară și de cei dragi. Evident că nu se mai poate continua
așa, se impune o nouă viziune despre dezvoltarea durabilă a României.
Mă gândesc cu tristețe la ce s-a întâmplat cu pădurile și flota României, dar și la Bancorex,
Rafinăria Petromidia, Uzina ARO din Câmpulung Muscel, autostrada Transilvania, sistemul de
irigații din Bărăgan, insula Belina, afacerea Microsoft etc. Reformele din sănătate, educație și
cercetare au dus la plecarea în străinătate a specialiștilor, la desființarea unor școli și unități
medicale de stat, iar dotarea celor funcționale a fost minimă, deși mulți politicienii și-au exprimat
prin mass-media preocupările pentru educația și sănătatea românilor.
Adresez politicienilor români din perioada 1989-2021 următoarea întrebare: sunteți mulțumiți
de starea în care se află România de azi? S-a dovedit că multe companii de stat listate la bursă, nu a
reprezentat o soluție benefică pentru dezvoltarea României.
La nivel individual, chiar și cetățeanul de rând are o parte din vină în democrație, pentru că a
votat un candidat nepotrivit să-i reprezinte interesele la nivel local, județean sau național.
Trebuie precizat că, pe lângă politicienii comozi, incompetenți sau puși pe căpătuială,
partidele politice au selectat și promovat personalități de marcă. Cinste lor!
Dintre companiile private de succes se menționează: Uzina de autoturisme din Pitești, Dacris
– 1994 (grupul de firme specializat în importul, distribuția și comercializarea articolelor de birou, a
produselor tipărite și a altor produse), Bitdefender – 2001( companie de securitate informatică),
Emag – 2001 (distribuitor online de echipamente și componente IT, electronice, , produse auto,
articole sportive, cărți și altele), Allview – 2004 (brand tech românesc care a dezvoltat o tabletă și un
smartphone), UiPath – 2005 (companie specializată în dezvoltarea de roboţi software), Romaqua
(business din zona de sănătate și farma) etc. Tot la aspecte pozitive pot fi adăugate aderarea la NATO
și integrarea în UE, opțiuni decisive pentru destinul acestui popor cu tradiții milenare.
După 1989, cetățenii și-au dorit libertate deplină și o democrație veritabilă în care sunt
403
asigurate locurile de muncă, iar politicienii sunt în slujba poporului și urmăresc ridicarea
standardelor de viață prin proiecte asumate și finalizate, nu doar vorbe pentru manipularea
alegătorilor și certuri fără sfârșit despre interese proprii sau de grup.
Într-o societate normală, cetățeanul trebuie să-și câștige traiul prin muncă cinstită, fapt
subliniat și de sloganul din regimul comunist: „nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine” .
O inițiativă de succes în agricultură o reprezintă organizarea micilor producători de la sate în forme
asociative de tip cooperativă, unități agricole care asigură derularea în condiții optime a întregului
proces - de la cultivarea plantelor și creșterea animalelor, la procesarea materiei prime, depozitarea
produselor obținute în centre frigorifice și vânzarea acestora prin magazine proprii. Membrii
cooperativei obțin venituri mai mari decât atunci când ar fi acționat individual, pot accesa fonduri din
surse diverse și își pot apăra interesele prin reprezentanți aleși. Se impune adaptarea sistemului
electoral la societatea de mâine prin introducerea unor criterii de selectare, în prealabil, a
personalităților propuse pentru ocuparea unor funcții importante în stat, care să includă competențele
necesare și nivelul de pregătire obținut în cadrul unor instituții politice de stat.
Neglijența, incompetența și corupția ucid, având în vedere accidentele la locul de muncă sau
pe căile de transport, infecțiile nozocomiale și incendiile din spitale etc.
Pentru a-și exprima nemulțumirile, oamenii au ieșit să protesteze pe străzi, nu numai în
România, ci și în alte țări. Românii vor ocuparea funcțiilor în stat pe criteriul meritocrației,
respectarea principiului contributivității în stabilirea pensiilor, votarea în parlament a legii
răspunderii magistraților, aplicarea justă a legii recuperării prejudiciilor și confiscarea bunurilor
provenite din infracțiuni etc.
Desigur, nu prin confruntări pe stradă se rezolvă problemele comunității în secolul XXI, ci
prin înțelepciune, dialog și responsabilitate în găsirea soluțiilor optime.
De parcă n-ar fi fost de-ajuns atâta suferință, în anul 2020 ne-am pricopsit și cu pandemia
Covid-19, care a afectat întreaga omenire, deși nivelul tehnic și tehnologic este avansat, iar știința și
practica medicală au depășit diverse obstacole în țările dezvoltate. Nu numai sistemul sanitar a fost
pus la grea încercare, ci și economia, cultura și educația.
Pandemia a avut un impact deosebit asupra mentalului colectiv, manifestându-se într-un
registru emoțional diversificat, de la frică la curaj, de la pesimism la optimism, de la indiferență la
nepăsare și implicare activă în bătălia antivirus. Există speranța ca pandemia să fie atenuată în
anul 2021, prin vaccinarea unui procent însemnat din populația planetei.
Telemunca reprezintă o posibilitate deosebită oferită de mediul virtual pentru a desfășura
activități utile de la distanță, fără să existe riscul de infectare cu agenți patogeni, însă nu poate fi
generalizată în orice situație.
Diversele variante de teleșcoală (învățământ la distanță, educație online, clasă virtuală) sunt
deosebit de utile, dar nu pot să substituie învățământul prin relaționare directă în sala de curs sau în
laborator, orice exagerare lipsită de fundament poate avea consecințe imprevizibile pentru destinul
generațiilor tinere. Nu trebuie neglijat pericolul ca în perspectivă tinerii să evite interacțiunile directe
din mediul real și să devină dependenți de mediul virtual, ceea ce ar afecta trăirea pe deplin a vieții,
modificări de comportament, limitarea creativității, având pe intervale de timp medii și lungi
consecințe încă nebănuite asupra sănătății și formării personalității.
Varianta online a educației se poate aplica eficient în unele instituții din învățământul
superior sau în pregătirea suplimentară a elevilor din gimnaziu și liceu.
Să nu se uite că școala reprezintă mediul propice pentru proiectul de formare a fiinţei umane,
404
sub cele trei aspecte esențiale: individual (împlinirea vocaţională prin cultură), interindividual
(echilibru moral-relaţional) şi social (afirmarea prin competenţă profesională).
Integrarea învățământului superior cu cercetarea și producția în regimul comunist a fost o
politică benefică în regimul comunist, care trebuie extinsă și adaptată la democrație.
În domeniul sănătății se pot face afirmații similare despre telemedicină, care permite
monitorizarea la domiciliu și stabilirea unor scheme de tratament, atunci când este posibil, costurile
fiind mult mai reduse.
Cu siguranță am ajuns la o răscruce a istoriei, când vom asista la schimbări majore în evoluția
omenirii încă din prima jumătate a secolului XXI, marcată de pandemia Covid-19. Nu este exclus
să trăim transformări fără precedent în sfera relațiilor umane, a modului de raportare la mediu, a
progresului științific, tehnic și tehnologic.
Așa cum s-a dovedit în istorie, crizele majore, chiar dacă au afectat dramatic omenirea, au dus
în final la „salturi calitative” pe traiectoria culturii și civilizației. Evoluția omenirii este mai degrabă
dialectică, cu elemente de continuitate și discontinuitate, cu restructurări profunde și refacere pe noi
nivele de organizare etc. Stările critice din societate reprezintă un feedback pentru politicieni de
corectare a erorilor în programele cu care au câștigat alegerile, altfel spus, pandemia provocată de
SARS-CoV-2 poate fi interpretată și ca o provocare pentru devenire și proiecție în viitor. Este
posibil să fim martorii trecerii într-o nouă epocă istorică, cea a psiho-informaticii, în care
inteligența ființei umane va beneficia din plin de noi posibilități, pe măsura implementării
tehnologiei 5 G și a utilizării inteligenței artificiale, factori ai dezvoltării cu impact deosebit asupra
culturii, telecomunicațiilor, globalizării și colaborării la scară planetară, managementului și calității
vieții pe Terra.
Automatizarea și robotizarea proceselor de producție va permite ființei umane să se dedice cu
prioritate activităților creative, realizării unor programe informatice pentru administrarea eficientă a
diverselor domenii de activitate, de la unități economice, sanitare și educaționale, până la politici
locale, regionale, naționale, europene etc.
Trebuie asigurată încrederea în siguranța și performanța platformelor online, prin care
alegătorii pot să voteze reprezentanții la diverse nivele de conducere, dar și cele prin care cetățenii
validează măsurile propuse de autorități. În acest mod, cetățenii sunt implicați direct în procesul
decizional, ilegalitățile și erorile fiind mult diminuate, având în vedere că programele informatice
validate pe scară largă nu favorizează interese personale sau de grup. Platformele online trebuie să
fie accesibile pentru cetățeni, să prezinte siguranță față de viruși informatici și atacuri cibernetice, să
fie interactive și integrate pe diverse nivele de organizare și conducere a societății, pentru a asigura,
în condiții date, un management eficient.
Trebuie recunoscut că modelul chinezesc a fost, după 1989, mai bun decât cel românesc în
gestionarea resurselor materiale, financiare și umane, altfel spus, sistemul optim pentru
administrarea în perspectivă a societății se află la granița dinte capitalism și comunism. Desigur, în
această evaluare nu s-a ținut seama de respectarea drepturilor și libertăților cetățenești într-un regim
democratic. Polarizarea socială trebuie atenuată în societatea de mâine, pentru că nu este normal ca
1% din populația planetei să dețină bogăția, iar 30% să trăiască în sărăcie.
De fapt, secretul succesului Chinei este datorat faptului că și-a adaptat progresiv politica la
cerințele capitalismului, spre deosebire de majoritatea țărilor cu regim democratic care au respins în
totalitate regulile socialismului și comunismului, fără o evaluare aprofundată.
Acest deziderat poate fi îndeplinit de alte state în cadrul unui model dual de organizare și
conducere a societății, în care componenta umană acționează după principiile de bază ale
405
capitalismului, iar componenta informatică este complementară, fiind structurată și planificată „de
sus în jos”, prin includerea unor proiecte importante de țară, având stabilite etape cu obiective,
termene precise de realizare, precum și a unor norme din programele și ideologiile întregului spectru
politic, nu numai a partidelor aflate la putere .
Prin implicarea tuturor factorilor politici în actul guvernării, se stimulează responsabilitatea
și se valorifică eficient resursa umană, se asigură o conducere unitară și continuitate în derularea
proiectelor și a programelor de dezvoltare. Platformele online sunt utile pentru controlul financiar
al provenienței și circulației banilor, având rol de „paznic al democrației” - cu efecte benefice în
reducerea infracționalității.
Fiecare cetățean trebuie să fie conștient că într-o democrație normală libertatea este o
necesitate înțeleasă și se termină acolo unde este încălcată libertatea celuilalt. Oamenii sunt egali în
fața legii, iar la abateri similare magistrații vor stabili în sala de judecată măsuri similare. În
perspectivă, programele informatice vor avea un rol important în justiție și administrație publică.
În ultimă instanță, dezvoltarea omenirii este condiționată la un moment dat de resursele
planetei, mijloacele disponibile pentru valorificarea acestora și conștiința socială. Pentru
caracterizarea ideologiei partidelor politice se poate utiliza raportul contribuții/beneficii, indicator
care pune în evidență configurația relațiilor politice prin care societatea pune la dispoziția
membrilor săi resursele de care dispune. Pentru prevenirea „șocului viitorului” trebuie luate ca punte
de reper valorile perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Să nu se uite că necunoscute sunt căile Domnului, iar prezentul este o punte permanentă de
trecere dinspre trecut spre viitor, dintre o realitate complexă trăită, mai mult sau mai puțin cunoscută,
spre o diversitate fascinantă de aspirații și posibilități.
Mă rog lui Dumnezeu să ocrotească Terra și pe locuitorii săi!

406
 23. 21 Tezaur de înțelepociune
Prin prezentarea monografiei comunei Dragalina, sper, stimaţi cititori, că am focalizat
atenţia asupra destinului unei comunităţi locale pe traiectoria devenirii sale istorice.
În încheiere, vă propun să reflectați la înţelepciunea unor personalităţi ilustre exprimată
în cugetări celebre.
*Trebuie să luăm din trecut focul, nu cenuşa.
Jean Jaurès
*Omul este măsura tuturor lucrurilor.
Protagoras
*Omul este propriul său Prometeu.
Jules Michelet
*Omul este chipul şi slava lui Dumnezeu.
I. Corintineni.XI.7
*Caracterul oamenilor se poate judeca după acţiunile lor.
Voltaire
*Mulţi oameni, ca şi cifrele capătă valoare numai prin poziţia lor.
Napoleon Bonaparte
*Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor.
Tudor Vladimirescu
*Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.
Voltaire
*Cunoaşte-te pe tine însuţi.
Socrate
*Ştiinţa fără conştiinţă nu este decât ruina sufletului.
Rabelais
*Ştiinţa este aripa cu care ne înălţăm la cer.
Shakespeare
*Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă.
Victor Hugo
*Omul nu poate ajunge Om decât prin educaţie.
Kant
*Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate dobândi omul.
Platon
*Un gând frumos poate să fie o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.
Regina Maria
*A trăi fără ideal, înseamnă a nu trăi deloc.
C. Dumitrescu-Iaşi
*Este cult cu adevărat numai omul care ştie de unde vine şi încotro se duce.
Tudor Vianu
*Ne naştem şi trăim pentru societate.
Boileau
*Cartea vieţii se citeşte la lampa amintirilor.
Traian Demetrescu
*Minţile luminate discută idei; minţile mediocre discută evenimente; minţile mici discută oamenii.
Eleanor Roosevelt
*Doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită a fi trăită.
Einstein
*Învață de la ieri, trăiește pentru azi, speră pentru mâine!
407
 Einstein
*Sunt două feluri de a-ți trăi viața: unul, de a crede că nu există miracole, altul, de a crede că
totul este un miracol.
Einstein
*Evoluția intelectuală ar trebui să înceapă de la naștere și să înceteze doar în clipa morții.
Einstein
*Nu face niciodată nimic împotriva conștiinței tale, chiar dacă statul o cere.
Einstein
*O persoană care nu a greșit niciodată, nu a încercat niciodată ceva nou.
Einstein
*Un om trebuie să se uite la ceea ce este, nu la ceea ce crede că este.
Einstein
*Marile spirite s-au lovit mereu de opoziții violente din partea minților mediocre.
Einstein
*Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat ce ai învățat în școală.
Einstein
*Arta supremă a unui profesor este să trezească bucuria și creativitatea cunoașterii.
Einstein
*A devenit evident că tehnologia a depășit umanitatea.
Einstein
*Numai creaţia răscumpără toate suferinţele.
Lucian Blaga
*Cine crede-n zbor e stăpân peste zare.
Lucian Blaga
*Lacul oglindeşte stelele pentru că vrea să fie cer.
Lucian Blaga
*Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.
Lucian Blaga
*Limba este întâiul poem al unui popor.
Lucian Blaga
*Din ciocnirea a două pietre nu se naşte o piatră, ci o scânteie.
Lucian Blaga
*Dintre toate lucrurile, timpul ne dă cel mai mult de cugetat.
Lucian Blaga
*Eram aşa de obosit şi sufeream. Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Lucian Blaga
*Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori.
Lucian Blaga
*Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place.
Lucian Blaga
*Numai operele mijlocii sunt ireproşabile, cele mari niciodată.
Lucian Blaga
*Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.
Lucian Blaga
*Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare.
Honoré de Balzac
*Egalitatea nu există decât în matematică.
Mihai Eminescu
408
*Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei.
Mahatma Gandhi
*Fericirea apare atunci când se instituie o armonie între ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.
Mahatma Gandhi
*To be or nor to be, that is the question. (A fi sau a nu fi, acesta este întrebarea.)
William Shakespeare (Hamlet, actul III)
*Adevărul este primul nume al lui Dumnezeu, dreptatea este al doilea.
Lacordaire
*Vei avea parte de un lucru atunci când vei crede în el.
Wayne W. Dyer
*Dacă nu ştii ce să ceri de la viaţă, viaţa nu ştie ce să-ţi dea.
Ileana Vulpescu
*Să știi nu e destul, trebuie să aplici. Să-ți dorești nu e suficient, trebuie să faci.
Goethe
*Pentru a fi cine eşti cu adevărat înseamnă să renunţi la cine crezi că trebuie să fii.
Alan Watts
*Să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată: asta înseamnă iubire.
Albert Camus
*Conştiinţa este Dumnezeu prezent în om.
Victor Hugo
*A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.
Nichita Stănescu
*Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.
Nichita Stănescu
*Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest.
Petru Creţia
*Caut prietenii care îmi sunt alături și înoată împreună cu mine spre adâncimi.
Brene Brown
*Judecă-ţi succesul în funcţie de lucrurile la care a trebuit să renunţi, ca să îl obţii.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului
*Zâmbeşte, dacă vrei un zâmbet de la altcineva.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama
*Mintea calmă aduce tărie interioară şi încredere în sine, şi din această cauză este foarte
importantă pentru o stare bună de sănătate.
Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama
*Între Plictis și Extaz se deapănă întreaga noastră experiență privitoare la timp.
Emil Cioran
*Nu este deloc improbabil ca undeva, în afara acestui univers, să se afle un alt univers.
Stephen Hawking

409
 Mihai Eminescu a fost un geniu poetic, un mare patriot și un bun creștin. Poeziile sale cu
Maica Domnului sunt impresionante și profunde.

410
 Mihai Eminescu a fost un geniu poetic, un mare patriot și un bun creștin. Poezia Rugăciune
este impresionantă și profundă:

Dumnezeu ne-a dăruit apa, aerul, pământul și lumina, dar n-am știut să le prețuim așa cum se
cuvine…

411
Bărăganul din trecut
Pentru a supraviețui, țăranii clăcași trebuiau să muncească pe moșiile boierilor din Bărăgan.
Mulți dintre acești truditori ai pământului trăiau în bordeie întunecate și insalubre, speranța de viață
fiind foarte scăzută.
Un bordei se construia prin săparea unei gropi dreptunghiulare, peste se ridicau pereții din
gard acoperit cu lut amestecat cu balegă și paie, avînd deschideri pentru ușă și ferestre mici.
Acoperișul era realizat din paie sau coceni, cu una sau două ape, având o înclinare dinspre partea
din față spre cea din spate.
Atunci când tinerii se căsătoreau, nemaiavând spațiu suficient, erau ajutați de părinți să-și
construiască alte bordeie, care erau separate sau chiar lipite unele de altele, întreg ansamblu primind
o denumire specifică.

412
Autovehicule pe străzile Călărașului
Prima fotografie, care a fost făcută în anul 1981, înfățișează un autocamion TATRA, aparținând
IUG Călărași, iar cea de-a doua fotografie prezintă o defilare din 1964 cu un lot de tractoare
Universal 27, care urmau să ajungă la SMT Cuza Vodă. Pozele provin de la domnul profesor
Constantin Tudor.

413
Călărașul de altădată - fotografie realizată în anul 1936 de Nicu Cristescu

Crama de la Intim la sfârșitul anilor ’70

414
Complexul comercial Select la sfârșitul anilor ’70

Gara Ciulniţa în anii ’30-’40

415
Gara din Călărași în trecut și astăzi

416
Terasa Restaurantului ”Pescăruș” în 1975, actualul ”Queen”

În data de 6.04.2023, elevii Liceului Tehnologic “Duiliu Zamfirescu” din Dragalina au vizitat
Senatul României și Facultatea de Energetică din București.

417
418
419
420
 În perioada 10 - 13 aprilie 2023, la Colegiul Agricol "Sandu Aldea " din Călărași, s-a
desfășurat Olimpiada Națională - Aria Curriculară Tehnologii - domeniul Cultura plantelor, unde
eleva Denisa Mihaela Panait de la Liceul nr.1 Tehnologic Borcea a primit nota 9.00 și Mențiune la
faza Națională pe Agricultură.
Participanții la olimpiadă au fost și comuna Dragalina, unde au vizitat ferme zootehnice,
ferme vegetale, unități școlare, Primăria și Centrul Cultural.

421
422
 Imagine simbol despre Dragalina tradițională, care face trimitere la mesajul emoționant
transmis de mamă către fiică: “Iubita mea fată, du mai departe ceea ce v-am învățat cândva...
Numai așa voi pleca mulțumită...!!!” (prof. Maria Ducan)

423
 Nașul de cununie al mirilor Maria și Ștefan Ducan este preotul Dumitru Păun, care a fost
ales senator în circumscripția electorală nr. 12 Călărași pe listele PUNR, însă a demisionat pe data de
3 decembrie 1996 și a emigrat în Canada.

Un credincios cu suflet mare

Preotul Mihail Marian păstorește biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
din satul Drajna Nouă, fiind un exemplu de slujitor devotat al Domnului și bun cetățean. Pe lângă
construcţia anexelor din curtea bisericii şi amenajarea cimitirului nou din satul Drajna, preotul
Mihail Marian s-a implicat într-o impresionantă activitate caritabilă de sprijinire a cetățenilor în
vârstă sau a celor bolnavi și săraci, mai precis, asigură acestora, în fiecare lună, mai multe mese
calde, iar celor care nu se pot deplasa le distribuie pachete la domiciliu. Acestă inițiațivă a fost
apreciată de enoriași, care, în funcție de posibilități, aduc alimente la biserică, le gătesc sau pregătesc
pachetele cu hrană.

424
 Unii cetățeni din comuna Dragalina își amintesc cu nostalgie de anii copilăriei, de viața ca
elev și de personalul școlii: Proca Paula, Isărescu Vichy, Tărăcilă Victorița, Panaitescu Elena,
Brusalinschi Viorica, Proca Stavrița, soții Buzoianu, Tănăsescu Mariana, Pătrașcu Eliza, Rada
(femeia de serviciu) etc.

425
 Este impresionantă retrospectiva asupra școlii prezentată de către doamna prof. Maria Ducan
în cuvinte și prin imagini: “Amintiri...amintiri.. Ziua mohorâtă îmi dă prilejul să răsfoiesc în Cartea
Vieții și filele ei îmi vorbesc despre frumoșii ani ai copilăriei voastre și... tinerețea mea. Pe-atunci
erați copiii mei! Azi, sunteți oameni destoinici și cu mândrie spun : Au fost elevii mei! Dragilor, va
doresc sa va fie bine oriunde va aflați, sa fiți sănătoși, fericiți și împliniți!”

426
Poze din 1973 cu elevi din cls. IV A, având ca dirigintă pe doamna învățătoare Comănescu Maria.
În prima imagine: Gheorghe Ioana Elena, Panglică Lazăr, Ioana Aurelia, Ion Margareta,
Teicu Maria, Marin Daniela, Ghelbere Adriana Gabriela, Costea Camelia Eugenia, Dursină
Florentina, Georgeta Ioniță, Alexandru Geta, Nicolae Marian, Pamblică Stere.
În cea de-a doua imagine: Roșca Petra, Petcu Alexandru, Ioan Drumea, Ștefan Gheorghe,
Ganea Ion, Ion Puscasu, Pavel Marian, Damian Nicolae, Cîmpeanu Ion, Pîrvu Petre, Baicu Ion,
Vasile Aurel, Petre Florian, Păun Ion.

427
428
429
430
431
Te vrem în siguranță

432
Retrospectivă culturală

Această poză a fost postată pe Facebook, în septembrie 2023, de către Georgeta Petre, care
menționează: „O poză de pe vremea când funcționa Căminul Cultural. Este o poză cu o parte din
tinerii care participau la activitățile culturale, în special dansuri populare. Tineri extraordinari de
frumoși, deștepți și serioși! Pe vremea aia nu aveam tehnologie . Întocmeam un registru pe date, zile
și ore cu toate activitățile. Și le respectam! Ce frumos a fost!”.
Festivalul național „Cântarea României” a fost un ansamblu de manifestări culturale din
perioada regimului comunist, fiind deschis profesioniștilor și amatorilor din mediul cultural, prima
ediție având loc în anul 1976, după primul Congres al culturii și educației socialiste.
Acest festival de mare amploare era organizat bianual, se desfășura pe patru etape (de masă,
județeană, inter-județeană și republicană), având scopul de a promova artiștii „populari”, prin
deplasarea accentului de pe arta cultă pe arta populară.
În anul 2008, Muzeul Țăranului Român a deschis o expoziție-experiment denumită „Cântarea
României – ultima ediție”, unde organizatorii au prezentat o arhivă de obiecte, povești și imagini ale
comunismului, relevante pentru oamenii simpli.

433
Corul din Dragalina în anul 1976

Costumul popular românesc

434
O zi din satul meu

435
Dor de primăvară
Înrtr-o exprimare sugestivă, florile reprezintă frumusețea sacră dăruită omului pe pământ ...

436
 Din punct de vedere religios, Duminica Floriilor (sau Floriile) comemorează intrarea
triumfală în Ierusalim a lui Iisus Hristos - în zilele dinaintea patimilor – eveniment menționat în cele
patru Evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19). Este o sărbătoare
creștină fără data exactă, fiind stabilită în ultima duminică dinaintea Paștelui.
În Zaharia 9:9–10 se menționează: “El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la
cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.”
Pe de altă parte, Floriile reprezintă o zi de mare bucurie pentru cei cu nume de floare.
Le doresc multă sănătate, fericire și tot binele din lume! Dumnezeu să ocrotească și să
binecuvânteze florile umane!

437
438
Sărbători din calendarul creștin-ortodox:
• Botezul Domnului - 6 Ianuarie
• Întâmpinarea Domnului – 2 februarie
• Bunavestire – 25 martie
• Cina cea de Taină – în Joia Mare din Săptămâna Patimilor
• Înălțarea Domnului - la 40 de zile de la Învierea Domnului
• Sfinții Apostoli Petru și Pavel – 29 iunie
• Sfântul Proroc Ilie - 20 iulie
• Schimbarea la Față a Domnului – 6 august
• Nașterea Maicii Domnului – 8 septembrie
• Sfîntul Cuvios Dimitrie cel Nou – 27 octombrie
• Sfîntul Apostol Andrei - 30 noiembrie
• Nașterea Domnului – 25 decembrie

439
Cu fața spre sacralitate
Maică a Domnului, care veghezi din Ceruri și ocrotești credincioșii, trimite lumină lină asupra
noastră în aceste vremuri dificile ! Amin !

Imagini succesive cu răsărit de soare în Dragalina

440
România, ești fascinantă în straie de primăvară!

România din sufletul meu

În spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră, România este o magnifică
floare cu trei petale: Muntenia, Ardealul și Moldova. Dumnezeu a dăruit-o românilor s-o
ocrotească și să-i apere nectarul pentru veșnicie ...

441
Articole din revista ,,Mugurii Baraganului”

442
443
444
 Doamna prof. Ducan Maria este iubită și respectată în comunitatea Dragalina pentru
profesionalism, dăruire, sensibilitate, înțelepciune și sufletul său bun.
În rotația anotimpurilor, vă doresc, stimată doamnă, multă sănătate, să vi se împlinească toate
dorințele, să aveți întotdeauna liniște și primăvară în suflet !

445
Invitați de marcă la sărbătoarea comunei Dragalina

446
447
448
449
450
451
Crăciun 2022

452
453
Ioniță Viorel este un cetățean pasionat de folclor, fiind coordonator al Ansamblului Bărăganul.

454
 Mihai Nicolae Palaghia s-a născut pe 20 martie 1997 în comuna Dragalina, județul Călărași,
iar în primăvara anului 2022 a fost încadrat la la Detaşamentul de pompieri Călăraşi, unde s-a
integrat ca soldat gradat profesionist în echipa salvatorilor, dovedind disciplină militară și curaj în
activitatea de pompier.
În perioada 25 – 27 Noiembrie 2022, pompierul călărăşean, care este legitimat la Clubul
Sportiv Municipal Călăraşi, Secţia Lupte Libere, a câștigat faza finală a Campionatului Naţional
Individual de Seniori – Lupte Libere, compeţiţie care s-a desfăşurat în municipiul Reşiţa, judeţul
Caraş Severin, obţinând pentru a zecea oară titlul de campion naţional la Lupte Libere în perioada
celor 11 ani de când practică acest sport.

455
Proiecte pentru Dragalina aprobate prin PNNR 2022

456
Imagini din 2023

457
458
459
460
Sub semnul iubirii
Dacă aș alege cele mai importante cuvinte din limba maternă, atunci după Dumnezeu aș pune
Iubirea. Petreceți sărbătorile din fiecare an cu iubire în suflet, dragi cetățeni!

Mesaj
Atracția dintre stele se numește gravitație, iar atracția dintre suflete se numește dragoste.
Altfel spus, atracția este misterul ordinii din Univers, pentru că unește totul, de la oameni la stele, din
trecut spre veșnicie...
În încheierea acestei lucrări, țin să îmbrățișez cu dragoste pe toți locuitorii comunei
Dragalina. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să le ocrotească pașii în viață! Prof. Vasile Tudor

461
Ocrotiți viața pe planeta albastră !

Catedrala Episcopiei Sloboziei și Călărașilor

462
 23.22 Surse de informare

1. Strategia de dezvoltare locală a comunei Dragalina

2. Planul de Acţiune a Şcolii
3. Fişa comunei Dragalina
4. Monografii ale comunei Dragalina
5. Direcţia de Statistică din Călăraşi
6. Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi
7. Muzeul Agriculturii din Slobozia
8. Muzeul Naţional al Satului ,,Dimitrie Gusti” din București
9. A. David, Dragalina pe drumul urbanizării, 1972
10. D. Popa, A. Pătrulescu, M. Văcărelu, Drajna Nouă – muntenii
din Bărăgan, Ed. Libertas, 2014
11. N. Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
12. V. Tudor, Alma Lux, Ed. Agora, Călăraşi, 2001
13. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1982
14. Viețile Sfinților, Vol 1-12, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor + Editura Episcopiei
Romanului, 1991-1998
15. Eugen Simion, Scriitori români de azi, Editura Cartea Românească, București, 1978
16. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală
pentru Literatură și Artă, București, 1941
17. Șerban Cioculescu, Istoria literaturii române III - Epoca marilor clasici, Editura Academiei,
București, 1973

463