De dragul amintirilor

Cuprins
1. Amintiri din tinerețe ....................................................................................................... 4
2. Uniți la bine și la greu ..................................................................................................... 7
3. Cu credință în suflet ....................................................................................................... 29
4. Drag de România noastră ............................................................................................... 39
5. Întâlnire cu istoria .......................................................................................................... 50
6. Atracții turistice ............................................................................................................. 58
7. Delta de neuitat .............................................................................................................. 73
8. Fascinația munților ........................................................................................................ 80
9. Trecut-au anii ................................................................................................................. 93

Argumentare
Pentru ființa umană, zestrea amintirilor reprezintă o posibilitate de a-și retrăi
evenimentele care i-au marcat viața, iar dezvăluirea acestora este o dovadă de prețuire,
determinare și încredere în semenii săi, chiar și în vremurile tulburătoare pe care le trăim.

La venirea mea în această lume încărcată de mister, am văzut prima oară lumina zilei pe
culmea Dealului Cornetului, din județul Argeș, un pic mai aproape de cer, unde au trăit părinții
mei, Ioana și Petre Tudor, oameni harnici, cu suflet bun și cu credință în Dumnezeu.
Mi-am petrecut copilăria în peisajul de basm al satului natal, pe care l-am părăsit cu
durere în suflet atunci când am urmat cursurile liceale la Pitești, apoi am continuat studiile în
capitala țării, unde am absolvit Facultatea de Fizică (promoţia 1980), precum şi Facultatea de
Electronică şi Telecomunicaţii (promoţia 1986).
În anul 1980, după obținerea diplomei de licență la Facultatea de Fizică din București, am
avut șansa să fiu repartizat ca profesor de fizică într-un oraș cu standarde de viață ridicate, însă
am preferat să-mi continui studiile cu anul V de specializare. Din păcate, în anul 1981, Nicolae
Ceaușescu a „închis orașele” pentru absolvenții de facultate, fiind repartizat în mediul rural,
mai precis, în comuna Dragalina (județul Călărași), unde se  află cunoscutul nod feroviar
Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre DN 21 (Călărași–Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui).
La început, mi-a fost greu să trăiesc într-o localitate din zona de câmpie, apoi m-am
integrat în comunitatea locală cu oameni primitori.
În anul 1984, m-am căsătorit cu Sidonia Motoi, profesoară de lb. franceză, originară din
orașul Balș (județul Olt), având împreună doi copii, Sebastian și Lucian, care au absolvit
Facultatea de Automatică și Calculatoare din București, stabilindu-se în capitală.
Pe lângă activitatea de dascăl la Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” din Dragalina,
am fost preocupat de cercetarea teoretică și aplicativă, rezultatele obținute fiind prezentate la
simpozioane și concursuri, postate pe Internet sau publicate în reviste de specialitate.
Pentru a sprijini studiul multidisciplinar şi interdisciplinar în ştiinţele naturii, am publicat
în 2001 lucrarea „Alma Lux” la Editura Agora din Călăraşi, iar lucrarea „Sinteze de fizică” a
fost postată în 2018 pe site-ul ISJ Călărași, domeniul RED, după un an fiind înscrisă și lucrarea
„Teoria unitară a Existenței”, o variantă a „Teoriei dipolilor vortex”, care a primit în 2016
Premiul de Excelență și Trofeul „Vasile Pogor” la Simpozionul Internațional „Universul

1
Științelor” de la Iași.
Ca cetăţean al comunei Dragalina, m-am implicat în viaţa comunităţii locale prin
promovarea imaginii acestui fascinant habitat uman din inima Bărăganului și realizarea unor
monografii în Word şi Power Point, o variantă sintetică fiind publicată pe site-ul primăriei.
În lucrarea „De dragul amintirilor”, am preferat aparatul de fotografiat pentru
transmiterea informațiilor, având în vedere că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte”
(proverb chinezesc). Altfel spus, sintagma „Biografie în imagini” este o variantă la fel de
sugestivă pentru denumirea acestei lucrări.
Îmi exprim speranța că, prin parcurgerea lucrării, stimați cititori, v-am trezit interesul
pentru cunoașterea valențelor multiple ale spațiului ondulat de la Dunăre și Marea Neagră, la
Munții Carpați, în care s-au format cultura și civilizația unui popor unic în lume.

2
3
1. Amintiri din tinerețe

4
5
6
2. Uniți la bine și la greu

7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
3. Cu credință în suflet
Mănăstirea Argeșului

29
Mănăstirea Agapia

30
Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Suzana

31
Mănăstirea Moldovița

32
Mănăstirea Voroneț

33
Mănăstirea Sfântului Andrei

34
Mănăstirea Radu Negru din Călărași

35
Mănăstirea Dervent

36
Mănăstirea Lainici

37
Cimitirul Vesel de la Săpânța

38
4. Drag de România noastră

Capitala României

39
40
Municipiul Alba Iulia

41
42
Municipiul Constanța

43
44
45
Municipiul Piatra Neamț

46
Municipiul Sighișoara

47
Municipiul Călărași

48
49
5. Întâlnire cu istoria

Castelul Corvinilor, cunoscut şi sub numele de Castelul Huniazilor, este o construcţie

impunătoare (cu turnuri, bastioane şi un donjon) care datează din secolul al XV-lea, când Iancu
de Hunedoara a decis să transforme o cetate de piatră într-un castel fortificat.
În continuare, sunt prezentate sintetic următoarele informații istorice:
-prima mențiune despre vechea cetate de la Hunedoara datează din anul 1364
- în anul 1409, cetatea este dăruită de către regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu,
un nobil originar din Muntenia și tatăl lui Iancu de Hunedoara
- după moartea tatălui său, cetatea este moștenită de fiul Ioan (Iancu de Hunedoara), care, după
ce a ajuns guvernator al Ungariei, începe un amplu proces de reconstrucție și modernizare a
fortificației, pe care o transformă într-un castel somptuos în perioada 1440-1453. În anul 1446 a
fost ridicată Capela, iar în anii următori a fost construit Palatul, care înglobează Sala Cavalerilor
și Sala Dietei.
- la moartea lui Iancu de Hunedoara, castelul a revenit fiului său Matei Corvin și apoi
succesorului acestuia, Ioan Corvin. Ulterior, castelul ajunge în proprietatea familiei Torok
(1526-1618), iar mai apoi în proprietatea principelui Transilvaniei, Gábor Bethlen, care a
efectuat transformări (1618-1623) la construcția originală, mai precis, a construit două etaje pe
aripa sudică și unul pe aripa nordică .
- în anul 1724, castelul ajunge în proprietatea statului maghiar, iar în 1918 trece în
patrimoniul Ministerului Cultelor Române.
- de-a lungul  timpului, castelul  a fost devastat de mai multe incendii, fiind restaurat de mai
multe ori: 1870-1880 (cu sprijinul arhitecților Steindl Imre și Schulek Frigyes), 1965-1970 și
1993-1995.

50
 Castelul Huniazilor este unul dintre cele mai importante monumente de artă feudală gotică
din România și unul dintre cele mai frumoase castele din Europa, care este rezultatul a două
etape de construcție, în prima jumătate a secolulului al XV-lea, când Iancu de Hunedoara a
transformat vechea fortificație de piatră din secolul al XIV-lea într-o reședință caracteristică
stilului gotic, respectiv, în vremea lui Matei Corvin și a lui Gábor Bethlen, care au adăugat
elemente constructive renascentiste.
Castelul se află pe o stâncă, la picioarele căreia curge pârâul Zlaști, iar intrarea în castel
se face pe un pod de lemn construit peste Râul-Morii.
În curtea castelului, aproape de Capelă se află o fântână adâncă de 30 de metri, despre
care se spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis că vor fi eliberați
dacă vor ajunge la stratul de apă. După 15 ani de muncă grea, fântâna a fost terminată, însă
stăpânii castelului nu s-au ținut de promisiune. Pe zidul fântânii există o inscripție care se traduce
astfel: “Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de
lângă biserică”.
O altă legendă se referă la blazonul familiei Corvinilor, care este un corb având în cioc
un inel de aur. Conform legendei, Iancu de Hunedoara era fiul nelegitim al regelui Sigismund
de Luxemburg și a unei femei pe nume Elisabeta din Țara Hațegului. Pentru a evita criticile,
regele ar fi aranjat o căsătorie între aceasta și Voicu (un viteaz din zonă), iar pentru a fi
recunoscut copilul atunci când merge la curtea regală, i-a dăruit iubitei și un inel de aur.
Într-o zi, un corb a furat inelul, care a fost recuperat după multe peripeții. Întreaga poveste a fost
aflată și de rege, care a hotărât ca blazonul Corvinilor să fie corbul cu inelul în cioc.

51
52
 Castelul Peleş este o amintire lăsată românilor de perechea regală - Regele Carol I și
Regina Elisabeta - care a fost realizat în perioada 1873 – 1883, în stilul neo-renaşterii germane.
Castelul a fost construit ca reședință de vară a regilor României, având 160 de camere și
mai multe intrări și scări interioare. A fost primul castel complet electrificat din Europa, având o
uzină electrică proprie.
În apropierea castelului, familia regală a mai construit: Pelișorul, Corpul de Gardă,
Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile și Vila Șipot. Până la terminarea castelului,
Regele Carol I și Regina Elisabeta au locuit la Casa de Vânătoare.
În prezent, magnificul edificiu se află în proprietatea Familiei Regale a României și
adăpostește Muzeul Național Peleș.

53
 Lângă Castelul Peleș se află Castelul Pelișor, care a fost construit între anii 1899 şi
1902, în stilul Art –Nouveau. Decorația interioară a fost concepută de Regina Maria, care a
afirmat: ”dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplatită pentru
dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez”.
Castelul Pelișor a fost deschis publicului din februarie 1993, vizitatorii având
posibilitatea să cunoască o etapă importantă din zestrea poporului român.

54
55
 Cetatea Râșnov este una din cele mai vechi și mai bine păstrate structuri fortificate din
Transilvania, fiind menționată prima dată în anul 1335, cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor
în Țara Bârsei. În anul 1427, cetatea a fost vizitată de către împăratul Sigismund de Luxemburg,
care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.
Cetatea are douǎ curți: una exterioară(“grădina cetății” unde erau adăpostite vitele) și
incinta cetății unde erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul
asediilor).
În incinta cetății, turiștii au posibilitatea să viziteze muzeul de artă feudală în care sunt
expuse armuri, arme, galerii, mobilier de epocă, porturi specifice acelor vremuri etc.

56
 Cetatea de Scaun a Sucevei, numită și Cetatea Sucevei, a fost construită în timpul
domniei lui Petru I Mușat (1375-1391) și a fost fortificată în secolul al XV-lea de către marele
voievod Ștefan cel Mare. Construcția are o formă rectangulară, fiind prevăzută cu șapte turnuri
de apărare întărite de contraforturi. Pentru a intra în cetate trebuie traversat un pod de lemn
(construit peste șanțul de apărare), care în trecut era format din două părți, una fixă și cealaltă
mobilă (se ridica doar la nevoie).
Cetatea Sucevei face parte din sistemul de fortificații medievale pentru apărare împotriva
pericolului otoman, care se baza pe diverse așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri
înalte, precum și cetăți de importanță strategică), întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ
sau având șanțuri adânci.
Oștenii care au apărat Cetatea Sucevei au luptat eroic pentru a nu fi cucerită atunci când a
fost asediată de inamic (în 1476 de armata otomană condusă de sultanul Mahomed al II-lea, din
nou de oștile turcești în 1485, iar în 1497 de armata poloneză condusă de regele Ioan Albert).
Din păcate, după distrugerea cetății în anul 1675 din ordinul turcilor, fortificația a fost
transformată de orăşeni în carieră de piatră, ajungând o ruină până în 1895 când au început
lucrările de refacere - care s-au prelungit timp de zece ani.
Turiștii care ajung în Bucovina, cunoscută și ca “Țara codrilor de fag”, au posibilitatea
să cunoască trecutul acestei părți fascinante a României dacă vizitează Cetatea de Scaun a
Sucevei și Muzeul Satului Bucovinean.

57
6. Atracții turistice
Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” este situat pe malul lacului Herăstrău, are o
suprafață de 14 ha și dispune de 380 de monumente, 60.000 de obiecte în colecțiile de
patrimoniu și peste 250.000 de documente de arhivă despre satul românesc.
Fondatorul muzeului este folcloristul și sociologul Dimitrie Gusti, care obișnuia să îl
numească “sunetul trist al clopotelor istoriei României”. Inaugurarea muzeului a avut loc în data
de 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, fiind deschis pentru public cu o săptămână
mai târziu, pe 17 mai 1936. Fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația
Culturală Regală, iar planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul,
regizorul și scenograful Victor Ion Popa.
La organizarea muzeului în aer liber au stat trei principii, și anume:
● Principiul istoric. Se reprezintă habitatul tradițional în dezvoltarea sa spațială, între secolul al
XVII-lea și începutul secolului al XX-lea;
●Principiul geografic. Traseul pentru vizitarea muzeului permite cunoașterea comparativă a
arhitecturii tradiționale. În acest scop, monumentele sunt grupate pe provincii istorice
(Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova);
●Principiul autenticității. Toate construcțiile sunt originale, desfăcute piesă cu piesă, transportate
în condiții deosebite și remontate în muzeu. Reconstrucția interioarelor respectă, în general, o
viziune de sinteză, specifică secolului al XIX-lea.
Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere,
biserici, mori, instalații tehnice, fântâni etc.
În interiorul Muzeului Satului se află Palatul Elisabeta, o proprietate privată, care
reprezintă reședința din București a Familiei Regale a României.
Din Parcul Regele Mihai există două posibilități de acces în muzeu, și anume: Poarta Miorița
(în zona debarcaderului) și poarta Transilvania (în zona Arcului de Triumf).

58
59
 Casa Memorială Ion Creangă din Humulești (suburbie a orașului Târgu Neamț) a fost
construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu (bunicul povestitorului) și dăruită fiului
său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, fiica lui David Creangă din Pipirig.
Casa a fost restaurată în 1937 (prin grija lui Nicolae Iorga), apoi în 1960 și 1988, însă
cele mai importante reparații au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit
tavanul.
Construcția este un monument tipic de arhitectură populară, având pereții realizați din
bârne groase lutuite, o prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță, datând din 1830.
Intrarea în locuință este una scundă, interiorul fiind format din două încăperi micuțe și o tindă.
Lângă casa în care a copilărit marele povestitor se află Parcul tematic “Ion Creangă”,
unde vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de acesta.

60
 Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu este un omagiu adus eroilor
căzuți în Primul Război Mondial, fiind realizat cu sprijinul lui Arethia Tătărescu, soția
primului ministru Gheorghe Tătărescu.
Ansamblul monumental „Calea Eroilor“de la Târgu-Jiu include Poarta Sărutului, Masa
tăcerii, Aleea scaunelor și Coloana fără sfârșit, cele patru componente sculpturale fiind dispuse
pe aceeași axă, care este orientată de la apus spre răsărit și are o lungime de 1275 m.

61
 Mausoleul de la Mărășești, cunoscut şi ca “Biserica Neamului”, este dedicat eroilor
din Primul Război Mondial și adăpostește rămășițele pământești a 5073 de soldați și ofițeri în
154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Monumentul a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin
Pomponiu, fiind ridicat pe locul în care trupele române au învins în vara anului 1917 armata
germană, cu prețul sacrificării a 480 de ofițeri și 21 000 de soldați români.
Lucrările au fost luate în antrepriză de către Societatea de Construcţii şi Lucrări
Subterane din Cernăuţi, fiind demarate la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria,
reluate în 1936, inaugurarea având loc în anul 1938. Pictura interioară a fost realizată de către
Eduard Săulescu, iar basoreliefurile “Cupolei Gloriei” au fost executate de către Corneliu
Medrea și Ion Jalea, pentru a ilustra diverse momente ale luptelor de la Mărășești.
Mausoleul are o înălţime de 22 metri, este încadrat de mai multe terase dispuse simetric
și are deasupra o cruce de peste 3 metri înălţime, sprijinită pe un soclu încadrat de patru
vulturi. 
În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, iar pe "Culoarul
Cavalerilor", alături de maiorul Grigore Ignat și locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi

62
mormântul Măriucăi Zaharia, o fetiță de numai 12 ani din comuna Haret care a ajutat armata
română transmiţând date despre înaintarea nemţilor, pe care îi urmărea dintr-un nuc aflat în
spatele casei.

Cascada Cailor se află la altitudinea de 1300 m, în partea de Nord-Est a Munților

Rodnei (în apropiere de stațiunea turistică Borșa), fiind accesibilă cu telescaunul sau pe jos. Apa
rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar, din care se scurge peste un
abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de
40 m apoi 20 m și din nou 40 m.
Denumirea cascadei provine de la o legendă, conform căreia Muntele Piatra Rea, datorită
păşunilor sale întinse, era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă
hergheliile de cai. Într-o noapte întunecată cu furtună, un urs a atacat și speriat caii, care au luat-o
la goană spre prăpastie, unii dintre ei au scăpat, dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie
sau au fost ucise de urs (după spusele localnicilor vreo 15 cai).
Dar nu numai cascada a primit acest nume, ci și muntele și valea cu pârăul care se
prăvăleşte jos pe abrupturi au fost denumite sugestiv Muntele Cailor, respectiv Valea Cailor.

63
Cascada Cailor face parte din Parcul Național Munții Rodnei, fiind una dintre cele mai frumoase
cascade din România.

64
 Izvorul Bigăr, denumit și Izbucul Bigăr, se află în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița
(176 hectare) din județul Caraș-Severin.
Apa, bogată în calcar, iese de sub o stâncă și, după circa 200 m, se varsă în răul Miniș
peste un prag de aproape 8 metri înălțime, formând o cascadă celebră.
Legenda Cascadei Bigăr face trimitere la povestea a doi îndrăgostiți. Se spune că o
familie de țărani de pe Valea Almajului, ce nu au putut să aibă urmași, au aflat în vis de la o
vrăjitoare, că, dacă femeia va bea apă de la izvorul de sub stânca dintre cele două lumi, va avea
un copil. Vrăjitoarea le-a mai spus că, în cazul în care va fi fată, să nu o lase să se
îndrăgostească pentru că își va găsi moartea.
Conform legendei, femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nume Bigăr.
Pentru a o ține departe de blestem, tatăl ei a închis-o în grota de pe munte. Vrăjitoarea care trăia
în Tărâmul Regăsirii Dorului a vizitat fata în grotă și, fiind impresionată de suferința acesteia, i-
a transformat părul într-o cascadă pe care au început să cadă lacrimile ei.

65
 Groapa Ruginoasă este o ravenă uriașă, cu rupturi ruginii, care s-a format în Munții
Bihorului, la izvoarele Văii Seci, prin eroziunea torențială a depozitelor de cuarțite, gresii și
argile roșii. Are o lățime de circa 600 m, o adâncime de peste 100 m și ocupă o suprafață de
aproape 20 ha, iar volumul de material erodat pe parcursul timpului se estimează la aproximativ
7 milioane de metri cubi. Pereții gropii sunt înclinați, având muchiile ascuțite care converg
spre centrul său, văile foarte strâmte dintre versanți creează imaginea unui canion
spectaculos.

66
 Salina Turda se află în zona Durgău-Valea Sărată din Turda și reprezintă una dintre
atracțiile turistice din Transilvania, dar și un important centru de tratament și recuperare pentru
cei cu afecțiuni respiratorii.
Pe lângă galeriile subterane, minele și sălile specifice, turiștii beneficiază și de alte
posibilități pentru recreere: un ștrand, SPA, bazin de înot, roata, minigolf, tenis, biliard, bowling
sau plimbări cu bărcuța pe lacul subteran.
Principalele obiective turistice de la Salina Turda sunt: Galeria Franz Josef, Mina Iosif
(sala ecourilor), Sala Crivacului, Sala puţului de extracţie, Mina Ghizela, Sala de apel - Altarul,
Sala de apel – Scara bogaților, Mina Rudolf, Mina Terezia, Mina Anton, Staționar Gizela,
Salina Balneară.
Mina de sare din Durgău-Valea Sărată își are începuturile încă din secolul al XVII-
lea,însă începe să decadă după 1840, din cauza concurenţei tot mai mari a salinei de la Ocna
Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia din urmă.
În anul 2009, Salina Turda a fost restaurată cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, iar
în anul 2010, a devenit devenit monument istoric al județului Cluj.

67
 Drumul Național 7C (DN7C), cunoscut sub numele de Transfăgărășan pentru porțiunea
montană, a fost construit în perioada 1970-1974 la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Este o cale
rutieră asfaltată cu o lungime de 151 kilometri, care începe în comuna argeșeană Bascov și se
termină în apropierea comunei sibiene Cârțișoara, traversând Munții Făgăraș pe axa nord-sud,
unde atinge altitudinea maximă de 2042 de metri (lângă Lacul Bâlea).
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind
necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă, utilizându-se 6520 tone de dinamită,
din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea.
De-a lungul porțiunii montane a DN7C pot fi vizitate următoarele obiective turistice
importante: Cetatea Poenari, Barajul Vidraru (eventual plimbare cu vaporașul), Peștera de la
Piscul Negru, Complexul "Capra", Golul Alpin Moldoveanu – Capra, Cascada Capra, tunelul
Capra-Bâlea de la cota 2040,  Cascada Bâlea, Lacul Bâlea etc.

68
69
70
 Transalpina este o posibilitate de a călători cât mai aproape de cer, având în vedere că
reprezintă cea mai înaltă şosea montană din România, atingând 2 145 de metri în Pasul Urdele.
Această fascinantă rută montană are o lungime de 148 de kilometri și leagă localitățile
Novaci (Gorj) și Sebeș (Alba).

71
72
7. Delta de neuitat
Delta Dunării este a treia ca mărime din Europa, având o suprafață de peste 5700 km2, ,
din care doar 10% este reprezentată de uscat. Acest teritoriu relativ tânăr s-a format de-a lungul a
10 000 de ani și continuă să crească și astăzi cu aproximativ 40 m2. Se poate afirma sugestiv că
Delta Dunării reprezintă armonia dintre pământ, ape și biosferă.
Din punct de vedere fizico-geografic, Delta Dunării cuprinde două mari subregiuni
naturale, și anume: delta fluvială și delta maritimă. Este un ținut al apei și uscatului, care se
caracterizează printr-o biodiversitate uimitoare, aproape 5500 de specii, dintre care 1839 de
plante (78% din vegetație fiind reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică).
Pe marginea canalelor se pot întâlni nuferi albi sau galbeni, iar pe grindurile fluviale
cresc arbori și arbuști: plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. În arealul deltei se
găsesc și două plante carnivore: aldrovanda și otrățelul de baltă.
Un loc aparte în flora Deltei îl are Pădurea Letea, fiind una dintre cele mai vechi
rezervații naturale din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. În această
rezervație - unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip – predomină stejarii (unii
dintre ei cu vârste de peste 300 de ani), dar se pot întâlni și 10 specii de orhidee, precum și o
specie de liană ce poate ajunge până la 25m.
În arealul Deltei trăiesc 54 specii de mamifere (hermina, câinele enot, bizamul, vulpea,
vidra, nurca europeană, pisica sălbatică, mistrețul, castorul), 331 specii de păsări (pelicani, rațe,
gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani, pescăruși, țigănuș, lopătar, ciocîntors, piciorong), 10
specii de amfibieni (broasca râioasă verde, broasca de lac mare, broasca râioasă brună, buhaiul
de baltă sau brotăcelul de copac), 133 specii de pești (hamsia, calcanul, stavridul, somnul, linul,
bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca, păstruga, cega, morunul, nisetrul, scrumbia).
Cu siguranță, pelicanul reprezintă cea mai emblematică pasăre din arealul Deltei, unde
trăiesc două specii - pelicanul comun (mult mai răspândit, 18 000 de indivizi) și pelicanul creț.
În anul 1991, Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO, fiind clasificată
ca rezervație a biosferei în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUNC.

73
74
75
76
77
78
79
8. Fascinația munților

80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
9. Trecut-au anii

93
94
95
96
97
98
99
http://www.telisavonline.ro/2023/04/21/de-dragul-amintirilor

100