Costin CLIT, Proprietari Și Ctitori Bârlădeni Ștefan Și Safta Sturdza. Biserica Sfântul Spiridon" Din Bârlad

MONUMENTUL
XX
Partea a 2-a
Lucrările Simpozionului Internațional

Monumentul – Tradiție și viitor
Ediția a XX-a, Iași, 2018
Volum coordonat de
Lucian-Valeriu LEFTER și Aurica ICHIM
Tipărit cu binecuvântarea
Înaltpreasfințitului Părinte TEOFAN,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Editura Doxologia,
Iași, 2019
7
Proprietari și ctitori bârlădeni:

Ștefan și Safta Sturdza. Moșia Brezăni
și biserica „Sfântul Spiridon” din Bârlad
Costin CLIT*
Proprietarii unor moșii din jurul orașului Bârlad, spătarul

Ștefan (Ștefănache) Sturdza, împreună cu frații și soția sa, sunt ctitorii
a două lăcașuri de cult: biserica „Sfântul Spiridon” din Bârlad, con‐
struită la sfârșitul veacului al XVIII‐lea din nuiele, apoi zidită din
piatră între anii 1822 și 1826, și biserica cu hramul „Sfinții Voievozi
Mihail și Gavril” din satul Pogana, astăzi monument istoric1. În
studiul de față ne‐am propus cercetarea curgerii proprietarilor moșiei
Brezăni, de la cei din familia Vrabie la Ștefan, Safta și Alecu Sturdza,
precum și a începuturilor bisericii de zid cu hramul „Sfântul Spiri‐
don”, care a primit danie jumătate din moșia amintită.
Moșia Brezeani / Brezăni
Satul și moșia Brezeani / Brezăni (Berăzana, Berăzăni)2, situate
pe apa Elanului, „umblă din drumu(l) Brăilii dispre apus de Elan și
păr(ă) în apa Prutului”3 și nu trebuie confundate cu cele de pe malul
Prutului (astăzi în comuna Berezeni, județul Vaslui), așa cum face
Ștefan Plugaru în „corecția” aplicată unei „monografii” etnoculturale
* Colegiul Național „Cuza Vodă”, Huși – România.
1 Prof. dr. Dorinel Ichim, Biserici de lemn din eparhia Hușilor, Episcopia Hu‐
șilor, 2001, p. 454; Costin Clit, Scurt istoric al satului Pogana din județul Vaslui, în
„Gheorghe Ghibănescu”, Revista Catedrei de Științe Socio‐Umane, Liceul
Teoretic „Cuza‐Vodă” din Huși. Anul I, nr. 1, ianuarie‐iunie 2009, p. 11‐16.
2 În text, folosim varianta din documente.
3 Arhivele Naționale Iași (în continuare: ANI), Fond Mănăstirea Neamț,
LXXXVI / 31.
8

recente, fără a stăpâni problematica locului4. Autorul recenziei amin‐
tite preia ipoteza lui Iorgu Iordan despre Berezanul, „fost proprietar”
(„termen ce provine din limba ucraineană și se traduce prin „om care
trăiește pe malul unei ape”)5, de la care și‐ar trage numele satul
Berezeni6. Potrivit opiniei autorizate a reputatului filolog Mircea
Ciubotaru din Iași, căruia îi mulțumim și pe această cale pentru
sprijinul acordat, toponimul Brezeani este derivat din românescul
Breaz(u) + sufixul ‐eani (forma veche ucraineană, evoluată apoi la ‐
eni românesc).
Harta realizată de slugerul Gheorghe Filipescu la 24 septem‐
brie 1849 ne indică așezarea moșiei „Berezana”, partea apuseană dată
schimb stolnicului Pascal Gane de vornicul Alecu Sturdza, între
moșiile Crețana (nord), Rădiana (sud) și Cioreni (vest)7. Moșia
Rădeanul (Rădiana) se afla la gura Elanului, „alăturea cu Berezenii pe
din jos” și „trece peste Elan din Prut până în drumul Brăilei”8.
Ionașcu Vrabie este atestat la sfârșitul secolului al XVI‐lea, astfel
la 20 septembrie 1593 cumpără cu 10 taleri de argint partea din
Blăgești a Saftei, fiica lui Bosanciu9. Nestor Ureche, marele vornic al
Țării de Jos îi întărește partea de ocină din satul Igești, de pe Licicov,

Ștefan Plugaru, Mihai I. Andon, Berezeni. Monografie etnoculturală, Editura
4
Kolos, Iași, 2010, 190 p., în „Prutul”. Revistă de cultură, Huși, Serie nouă, Anul
III (XIII), nr. 1‐2 (51‐52)/2013, p. 157‐162; republicată în Ștefan Plugaru, Ioan D.
Marcu, Râncenii din depresiunea Elanului (file de monografie), Editura STEF, Iași,
2014, p. 219‐225.
5 Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică
și Enciclopedică, București, 1963, p. 61.
6 Ștefan Plugaru, op. cit., p. 222.
7 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare: ANIC), Fond
Achiziții Noi, MMDLXXII/17.
8 Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Documente slavo‐române), Tipografia
„Dacia” P. & D. ILIESCU, vol. VII, Iași, 1912, p. CLVIII.
9 DRH, A. Moldova, IX, volum întocmit de Petronel Zahariuc, Marius
Chelcu, Silviu Văcaru, Cătălina Chelcu, Sorin Grigoruță, Editura Academiei

Române, București, 2014, p.60, nr. 52; Gh. Ghibănescu, Ispisoace și zapise, vol. I,
partea 1, Iași, 1906, p. 214, nr. 72; DIR, A. Moldova, XVI, vol. IV, p. 92, nr. 116;
CDM, I, p. 543, nr. 1502.
9

ținutul Covurlui, primită în schimbul ștergerii de la dabile a lui
Neniul, fiul Drăgancei din Furduești, același ținut, în prezența lui
Toader Jora, fost namesnic de Bârlad, Nofit, negustor din Bârlad,
Avram diac, Grozav Ciornocuj diac și Marco din Furduești. Actul
este datat între 20 martie și 19 aprilie 159610. Vrabie „dregătoriul” ală‐
turi de Mihalce, Rodna căpitanul, șoltuzul și cei 12 pârgari dau măr‐
turie spătarului Malcoci la 5 aprilie 1597 pentru vânzarea părților sale
de moșie din Bujorăni și Băcsănești de la ținutul Tutovei vornicului
Crâstea drept 350 de zloți tătărăști11.
Pe la 1530 moșia Brezeani era stăpânită de Neagra (poate să fie
Negrea), a cărei fiică Tudora avea doi copii, anume Bălan și Ioan
Surda, vânzătorii de la 1 aprilie 160312. Ieremia Movilă întărește la 1
aprilie 1603 lui Vrabie, fostul ispravnic de Bârlad, stăpânirea pe par‐
tea de moșie din Brezăști13 (Brezeani) cumpărată de la frații Bălan și
Ion Tuda14 „feciorul Tudorii, nepot Negrii”, „din locu di moară, și
din vatră, în țânu(tul) Fălciului, din dres de danii ci au avut moșu‐
său di la bătrânul Petru v(oie)v(o)d”, cu prețul de 25 de taleri de ar‐
gint, „și i‐au plătit lui diplin dinainte(a) noastră în parte(a) fratilui
său a lui Tuda stolnicel, au vândutu pentru că l‐au plătit pre el di
biru și de dajde curteniască”15.
În veleatul 7111 (1602 septembrie 1‐1603 august 31) Ieremia
Movilă întărește lui Vrabie, fost ispravnic, o parte din satul Brezăști
(Brezeani) obținută în schimbul părții lui Macovei, feciorul lui Burluc
din Benești („câtă să va alegi parti(a) lui Macoveiu, ficiorul lui Burluc
din Benești, de vremi ci au schimbat cu dânsul și i‐au dat lui altă
parti din satul Beneștii”)16.

DRH, A. Moldova, IX, p. 230‐231, nr. 159; DIR, A. Moldova, XVI, vol.
10
IV, p. 134, nr. 173; CDM, I, p. 237, nr. 984.
11 DRH, A. Moldova, IX, p. 305, nr. 227; Nicolae Iorga, Studii și documente,
București, 1904, VI, p. 13, nr. 11.
12 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. CLVIII.
13 După o transcriere din 20 iulie 1827 de pe un suret din 8 mai 1782.
14 Surda, la Gh. Ghibănescu, op. cit., p. CLVIII.
15 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/2; CDM, I, p. 270, nr. 1150.
16 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/3; CDM, I, p. 273, nr. 1168.
10

Cârste mare vornic de Țara de Sus, Orăș hatman, Boul
vistiernic, Ghenghe vornic de poartă, Ursul vornic și Avram ușăriul,
mărturisesc pentru Crăciun, sora lui Măgdălina, fiii popii Lupșăi,
nepoții Bălanii, Măgdălina și alții, toți strănepoți lui Drăgușan
Bărbanul, ai surorii lui Dobra, Rujca, Marica, Marușca, Stana, Ilie și
Stanciul, că au vândut lui Vrabie, mare vătav de Fălciu, satul Berezăni
/ Brezăni, ținutul Fălciu, cu 220 de taleri de argint. Mărturia datează
din 7115 <1606 septembrie 1‐1607 august 31> (probabil ante 28
februarie 1607)17.
Simion Movilă întărește la 28 februarie 1607 lui Vrabie, mare
vătaf de Fălciu, satul Brezăni, ținutul Fălciiului, cumpărat de la
Crăciun și sora lui Măgdălina, feciorii popii Lupu „nepoți Bălace, și
altă Măgdălină, fata lui dumn(ealui) Dumitru, nepoata Nastii, și
Frâncul, feciorul Turcii, și Mărie, fata lui Petriman, nepoți lui Mihăilă,
și Ion și soră‐sa Mărica, ficiorii Alecsăi, nepoți Cornei, și Parasca și
frati‐său Ariciu, ficiorii lui Macoveiu, nepoți lui Mușat, și Beriiac,
ficior lui Trifan, nepot Bodiei, și Ionașcu, ficiori lui Vasâlie, nepot lui
Trifan, și Ciubanu, ficior Cârstii, și Vasâlca și Mărica, fetile lui
Lehaciu, și Ignat și sora lui Frăsâna, ficiori Maicăi, nepoți Alecsăi, și
Toad(e)r, ficiorul Todoronesăi, fata Jurjăi, și Drăgae și soru‐sa Țâgan‐
ca, fetile Ciurianului, nepo(a)ti lui Marcu, și Toad(e)r Zlati, nepot
Berezanului, toți strănepoți lui Drăgușan Berezanul, și a suroril(o)r
Dobrii și Rujăi, și Armancăi, și Ilii, și Stanciul, și Marușca, și Stan”, cu
doi cai și 20 taleri de argint. Vânzătorii dețineau de la moșul lor care
o cumpărase în timpul lui Petru Rareș18.
Constantin Movilă întărește la 28 iulie 1609 lui Ilie Vrabie,
vornic de gloată, stăpânirea asupra satului Brezenii, ținutul Fălciu, „cu
hotar pe amândouă părțile Elanului și cu loc de moară la Elan și cu
bălți de pește și cu loc de grind”; pe a patra parte din satul Rădeni,
ținutul Tutova, „și cu loc pe amândouă părțile Tutovei și cu loc de

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/5; DIR, A. Moldova, XVII, vol. II,
17
p. 70, nr. 68; CDM, I, p. 310, nr. 1338.
18 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/4; Manuscris, nr. 607 (Condica
bisericii Sfântul Spiridon‐Bârlad), f. 17v.; CDM, I, p. 304, nr. 1308; Gh.
Ghibănescu, op. cit., p. CLVIII.
11

moară și cu pădure”, la care se adaugă și alte părți; pe trei părți din
satul Bârsănești, pe amândouă părțile Elanului, ținutul Fălciu, cu loc
de moară, de bălți, și din grind, cumpărătură de la Ileana, și fii săi,
drept o sută de taleri, o altă părte de ocină din Bârsănești „și din
Gur<ești> și din Menești și o vie din Gurești” (danie de la Târlea,
vărul său); cu ispisoace de cumpărătură și danie de la Ieremia
Movilă; partea din Bârsănești, vândută de Ionăș și soția sa Anisia, „și
cu baltă și cu parte din grind, ce este dinspre Prut”19.
Ilie Vrabie sfârșește „în urma pribegirei sub Ștefan Tomșa
Vodă” , care a domnit în două rânduri: prima oară între 1611 și 1615,
20
când a recurs la confiscări de sate boierești, iar a doua oară între 1621
și 1623, când a revenit asupra confiscărilor și a întărit satele urmașilor
vechilor proprietari21. Moșia Brezeanii a fost însușită de Ion comisul
în timpul domnului Ștefan Tomșa sub „pretext de hainie”22.
Nastasia, soția răposatului Vrabii, fost postelnic, se judecă cu Ion
biv comis, pentru satul Brezănii, ținutul Fălciu, ultimul invocând mo‐
șia soției sale prin ispisocul domnului Ștefan Tomșa, „precum ș‐au
luat acel satu pentru viclenii, când au prebegit Vrabii postelnic și i s‐
au dat lui”. Nastăsia prezintă uricul de la Costandin voievod, „pre‐
cum au fost acel satu cumpărătură boierului ei, Vrabii postelnic”.
Miron Barnovschi întărește Nastasiei stăpânirea satului Brezăni la 20
septembrie 162623. Procesul este redeschis în 1634, când Nastasâe,
jupâneasa postelnicului Vrabie, s‐a pârât cu Ion biv vornic și soția sa

DIR, A. Moldova, XVII, vol. II, p. 232‐236, nr. 309; Gh. Ghibănescu, op.
19
cit., p. CLVIII.
20 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. CLVIII‐CLIX.
21 Istoria românilor, vol. V, O epocă de înnoiri în spirit European (1601‐
1711/1716), coordonator acad. Virgil Cândea, Editura Enciclopedică, București,
2003, p. 79.
22 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. CLIX.
23 DRH, A. Moldova, XIX, volum întocmit de Haralambie Chircă, p. 153‐
154, nr. 123; a se vedea și Iulian Marinescu, Extrase din Condica moșiilor lui Teodor
Rosetti‐Golescu (urmare), II, Documente basarabene, fălciene, putnene, etc, în
„Buletinul Comisiei istorice a României”, București, Tiparul așezământului
tipografic „Datina Românească”, Vălenii‐de‐Munte, VIII, 1928, p. 19, nr. 2 (datat
7135/1628?).
12

Ioana „pisti parte Drăgaei din sat Berezănii, pi gura Elanului”. Biv
vornicul Ion și Ioana susțin că partea Drăgaei „nu esti vândută lui
Vrabii postelnic, ci li‐au făcut lor Vrabii mari împresurari”. La ziua
sorocului fixată de domnul Vasile Lupu și divan, Ion biv vornic nu s‐
a prezentat cu „24 oamini buni, cari să giuri pi sfânta evanghelii
precum n‐au vândut moașa lor Drăghie ace parti di ocină lui Vrabii
postelnic” și pierde procesul conform cărții de judecată din 26 aprilie
1634. Nastasia Vrabie și ginerele său „au pus ferâi 12 zloți” în visteria
domnească24.
Un Ionașco Vrabie cumpăra înainte de 28 martie 1623 cu 27 de
taleri de argint de la Toma Barta, Crăciun, Dumitru (frați), Toader
Crastafan și Pitra, femeia Andricăi, Vaselie Flancea și Pavăl, fratele
lui, a lor „ocină și dedină din satul Crăhănești, care ocină fusese luată
de la Benea, care ocină fusese luată de la Benea, pentru că plătiseră ei
o moarte de om, pe care om îl omorâse Benea”25, Dumitru, fiul Topo‐
roaei, Sora și Toader din Crăhănești vând înainte de 28 martie 1623
ocina și dedina lor din Crăhănești cu o sută de taleri bătuți lui
Ionașcu Vrabie, „cu bălți și iazăre”26. Dumitru, fiul Toporoaei,
mărturisește înainte de 28 martie 1623 că a „luat fiu de suflet pe
Ionașco Vrabie, dinaintea poporului și dinaintea a oameni buni și
preoți”: popa Ihnat, Rusul și Toduran din Pileni, Toma Barta și
Crăciun din Crăhănești, Corcodel și Hârcul din Gorești. Dându‐i
toată partea sa din satul Crăhănești, „ce se va alege, cu iazăre și cu
vad de moară, în apa Elanului”27. Stăpânirea lui Ionașco Vrabie asu‐
pra părților de ocină și dedină de mai sus este întărită de domnul Ște‐
fan Tomșa la 28 martie 162328. Un popa Ștefan din Cărhănești este
atestat înainte de 1 mai 1623 (cca)29. Ionașco Vrabie, fost pârcălab,

DRH, A. Moldova, XXII, volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și
24
L. Șimanschi, Editura Academiei, București, 1974, p. 117, nr. 105; Gh.
Ghibănescu, op. cit., p. CLIX.
25 DIR, A. Moldova, XVII, vol. V, p. 202, nr. 273.
26 Ibidem, p. 203, nr. 275.
27 Ibidem, p. 203, nr. 275
28 Ibidem, p. 204, nr. 276.
29 Ibidem, p. 217, nr. 288.
13

cumpără la 12 octombrie 1631 opt pământuri „din frunte și din vatra
satului” Igești, „derept un bou”, de la Costachi, Bălan, Straton, Anisia
și Doroftiia, feciorii Tuderiții, nepoții lui Crăciun30.
Vasile Lupu întărește la 22 ianuarie 1644 Măricăi și Aniței,
fiicele postelnicului Vrabie, stăpânirea unei părți din „satul Berezănii,
pi gura Elanului”, partea Drăgaei, pentru care s‐au judecat cu Ivana,
„giupâneasa lui Ion biv vor(n)ic”, cele două surori au prezentat
ispisoace de la domnii Simion Movilă, Costandin Movilă și Miron
Barnovschii „precum ace parti a Drăghiei este dreaptă cumpărătură
răposatului Vrabii post(elnic) dintru acel sat Berezănii ”31.
Vasilie Lupu poruncește la 20 februarie 1650 slugii sale să
cerceteze și să oprească pe călugării de la Mănăstirea Dobrovăț să
mai calce și să vâneze peștele din bucata de baltă Mața a Măricăi
Vrăbioae și a ginerelui său Ionașco, aflată în hotarul Brezenilor32.
Iliaș Alexandru scrie la 27 august 1667 lui Frătiță, fost mare
armaș, să cerceteze pricina Măricuței, fata lui Iliaș Vrabie vornic, cu
locuitorii de pe moșia Berezănii de pe Elan, care nu vor să dea
zeciuială33.
Cozmina, singura fiică a Roxandei, nepoata stolnicului Vrabie,
vinde marelui logofăt Antiohie Jora la 29 noiembrie 1705 cu 30 de lei
a cincea parte din satul Gurești, fiind „la multă lipsă și scăpăciuni”,
partea mamei sale, „cu tot vinitul din bălți, cu vad de moar(ă) în apa
Elanului, cu tot vinitul locului acestuia ce‐ar hi”, cu hotarul între Elan
și Prut. Printre martori întâlnim pe David Cârjă, Gligorie fiul
Domnișoarei, Antohie crâșmarul, ginerele Silii, Lupul Dărădără, iar
zapisul a fost scris de Scărlet Șerbul34.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/10; CDM, II, p. 156, nr. 710.
30
DRH, A. Moldova, XXVII, volum întocmit de Petronel Zahariuc,

31
Cătălina Chelcu, Marius Chelcu, Silviu Văcaru, Nistor Ciocan, Dumitru Ciurea,
Editura Academiei Române, București, 2005, p. 218‐219, nr. 238.
32 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/14; CDM, II, p. 409, nr. 2104; Gh.
33 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/15; CDM, III, p. 330, nr. 1534; Gh.
34 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/16; CDM, V, p. 129, nr. 499.
14

Grigore al II‐lea Ghica întărește la 12 februarie 1740 lui Lupul
Verga, Neculai diaconul, nepotul popii lui Costantin „și alți fraț(i) a
lor, nepoț(i) și strănepoții lui Vrabie post(elnicul)” stăpânirea pe satul
Brezeni, disputată în fața domnului și a sfatului domnesc cu Dumitru
Buțe, Vasilie Buțe, Dămian, nepotul lui Golăeș, cei din urmă prezen‐
tând două zapise, unul de pe la 1611, de la Biriac/Beriiac și Hrubanul,
și al doilea de pe la 1654, de la Ileana, soția vornicului Ion, „scriind c‐
au vândut ș(i)‐au dat și danii o parte de moșie de satul Brezănii ce‐au
avut cumpărătură iarăș(i) de la Biriac, au vândut‐o lui Buțe și lui
Golăeș, moșii acestor oameni”. Zapisele sunt găsite „răsuflate și ne‐
drepte”„și s‐au ras și de zapisele lor unde era scris pe părțile den Bre‐
zăni, numai zapisăle s‐au lăsat tot la dânșii, mai scriind și pe altă
moșie den Crăhănești”35.
Antiohie Jora hatmanul cumpără la 26 iulie 1706 moșia din
Brezeni a lui Enache, Vasilache și Măricuța, feciorii lui Hulubeii și ai
Saftei, fiica lui Miron Grasul, din vatra satului, câmp, cu loc de țarină
și de fânaț și din bălțile Răcariul și Mațea, cu 50 de lei bani gata36.
Șătrarul Toader Jora, conform mărturiei stolnicului Vasile Sturdza
din 9 martie 1742, se judeca cu Neculai diaconul din Gârcini, cei din
neamul Verga, „pentru o parti di moșie Brizinii ci esti pi Elan la Făl‐
ciiu”, în care primul avea „parti(a) Hulubei, toat(ă) esti cumpărat(ă)
di Ant(i)ohie Jora vil log(o)f(ă)t”37. Ion, fiul Tudorii, nepoata Vrăbi‐
oaei, făcea danie la 26 februarie 1722 lui Toderașcu Jora partea lor de
moșie din Crețana, unde anterior cumpărase și Todosiica Jora cu 100
de lei partea postelnicului Soac și a soției sale Rucsanda38.
Alexandru Ioan Callimachi voievod poruncește la 7 iulie 1795
lui Vasile Costache biv vel spătar și Enachi biv vel sărdar, ispravnicii
ținutului Fălciu, să aleagă și să stâlpească părțile de moșie din Plo‐
peni din gura Grumezoaiei, Crăciunești pe Elan, Sărățeni, Ungurași,
Hulubești, Crețana și Bertești, ale lui Ion Jora, fiul răposatului Antio‐

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/18; ANI, Manuscrise, 602, f. 16v.,
35
nr. 12; Iulian Marinescu, op. cit., p. 20, nr. 5.
36 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/17; CDM, V, p. 149, nr. 574.
37 Ibidem, LXXXVI/19.
15

hie Jora, împresurate de răzeși39. Pe la 1680‐1681, Todsiica Jora cum‐
părase partea de moșie din Holubești/Hulubești a Irinei Toderiasa și
a fiului ei Gavril cu 500 de lei. Într‐o notă marginală sunt menționați
„Savin, ficiorul Maricăi, Irin(a) Toderia(sa) cu f(iciorul) Gavril,
pa(r)te(a) lui și parte(a) Agafiei a mătuși‐sa de la Si(m)ion Robul de la
Holubéști”40.
Dumitra Duca (Duculiasa) cumpără la 5 iunie 1795 de la vara sa
Safta Crâstea și fii ei (Gheorghe și Iacob) 44 de stânjeni din moșia
Cârja41; la 10 iulie 1796 de la Ilinca Cărăsoaia, fiica lui Neculai Băisan
crucer, nepoata de soră a lui Gheorghiță Verga, și feciorii ei, Ioan și
Costandin a lor dreaptă ocină din moșia Brezeni (50 de stânjeni)42; la 10
iulie 1796 de la Ioana Băisan și fiica sa Acsănie, fata lui Neculai Băisan,
nepotul lui Gheorghiță Verga, nepotul de soră a Catrinii Băisan, cu
același preț de 35 de lei (50 de stânjeni)43. Preotul Enachi și cu preuteasa
Ioana, vând la 4 iulie 1798, Dumitrii Duca partea lor de 60 de stânjeni
din moșia Brezeni, ce o aveau „di pi Mătanii, și Mătanii, frati cu
Nicodim Neculaiu, și ii încă o trag di pi Ilii Vraghii vornicu(l)”44, la care
se adaugă 62 de stânjeni cumpărați la 3 iulie 1798 de la Iftimi, Vasâli
diaconul, Apostu sin Lupul Vrabie, Toader și sora lor Maria, feciorii
Paraschivei, fiica lui Nicodim, nepoata preotului Toderașcu, ce se trage
din Ilie Vrabie postelnicul45; 62 de stânjeni de la căpitanul Lupul Pălaga
și sora sa Ioana, partea „di pi muma no(a)stră Anghelușa, fata lui
Cârlan”, care o aveau de pe vornicul Ilie Vraghie (Vrabie)46; 62 de
stânjeni de la Vasile și Gligoraș Cârlan (4 iulie 1798)47.

40 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI /7; CDM, IV, p. 139, nr. 557.
41 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/20; ANI, Manuscrise, 602, f. 16v., nr. 9.
42 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/22; ANI, Manuscrise, 602, f. 16, nr. 7.
43 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/23; ANI, Manuscrise, 602, f. 16, nr. 8.
44 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/25; ANI, Manuscrise, 602, f. 1, nr.
3 (regest cu data 4 iulie 1778).
45 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/24, original; ANI, Manuscrise,
602, f. 16, nr. 5 (regest).
46 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/26; ANI, Manuscrise, 602, f. 1, nr.
4 (regest).
47 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/27.
16

În adeverința din 10 aprilie 1820, vornicul de poartă Pascal
Gane menționează „hotarnica din 1812 fevr(uarie) 20, iscălită di
dumi(sale) spat(a)r(ul) Ion Cuza și pah(arnicul) Pavăl Duca, ci au
hotărât” pentru locul lui Toader Crainic, ce va ajunge în proprietatea
bisericii Sfântul Gheorghe din Bârlad48.
Stăpânirea biv vel spătarului Ștefan Sturdza în moșia Brezăni
este atestată prin porunca domnului Constantin Ipsilant din 30 ia‐
nuarie 1801 către Gavril Iamandi vel ban și ispravnicii ținutului Tuto‐
va pentru alegerea și stâlpirea hotarelor49.
Ștefan (Ștefănache) Sturdza, căsătorit cu Elisabeta (Safta) Stur‐
dza, fiica biv vel marelui logofăt Dimitrii Sturdza50, deținea la 1803
moșiile Cozmănești (Coțmănești, Pogana), Cârjăoani (ținutul Tutova) și
Murgeni (ținutul Fălciu)51. Cei doi au un singur fiu, Alecu (decedat la
sfârșitul anului 1869). Ștefan Sturdza a fost numit la 28 mai 1803
epitropul școlii „pentru limba elinească cât și pentru moldoveniască”
din Bârlad52, iar la 10 ianuarie 180353 și 1 septembrie 1805 este atestat
ispravnic al ținutului Tutova54 (a fost numit la această dată împreună
cu stolnicul Vasile Botianul)55, la 12 februarie 1806 semnează ca mar‐
tor56, ultima mențiune documentară a sa fiind din 31 decembrie 180657.

Ibidem, LXXXVI/36, f. 1v.‐2.
48
ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/28; ANI, Manuscrise, 602, f. 16v.,
49
nr. 14 (cu data 1 ianuarie 1801).
50 ANI, Manuscrise, 602, f. 14v.‐15v.
51 Corneliu Istrati (editor), Condica Vistieriei Moldovei din anul 1803, Iași,
2010, p. 154.
52 Iacov Antonovici, Episcopul Hușilor, Documente bârlădene, Tipografia și
legătoria de cărți Const. D. Lupașcu, Bârlad, 1924, IV, p. 247, nr. CXLIX.
53 ANI, Manuscrise, nr. 106, f. 36v.
54 Simion‐Alexandru Gavrilaș, Alexandru Sturdza‐Bârlădeanu (1800‐1869):
câteva date biografice, în Marius Balan, Gabriel Leanca (coordonatori), Cultură
juridică, stat și relații internaționale în epoca modernă. Omagiu profesorului Corneliu‐
Gabriel Bădărău, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016, p. 119‐
120.
55 ANI, Colecția Documente, 518/15.
56 ANI, Manuscrise, nr. 106, f. 102.
57 Simion‐Alexandru Gavrilaș, op. cit., p. 120.
17

Banul Ștefănache Sturdza, banul Mihalache Cerchez și clu‐
cerul Iordachi Milu, ispravnicul ținutului Tutova, dau mărturia
hotarnică din 11 octombrie 1797 pentru partea de loc din Balumirești
în urma jalbei șetrarului Ioan Codreanu58. La 7 iunie 1800, banul
Ștefănachi (Stefan) Sturdza, paharnicul Grigoraș Costachi și Scarla‐
tachi Costachi se judecau cu șatrarul Ioan Codreanu pentru împresu‐
rarea părților de moșii din Brițcani, Negrilești și bălțile Gemine de la
ținutul Fălciului, pe care șatrarul Codreanu le avea zestre de pe
mama sa Ecaterina, fiica stolnicului Toma Luca, în urma jalbelor celui
din urmă adresate domniei între aprilie și 30 mai 1800. Prin judecata
din 7 iunie 1800 s‐a decis ca jăluitorul Ioan Codreanu „să ia partea lui
Drăgan armaș, cât să va dovedi din moșiile Brițcanii i Negreleștii și
bălțile Gemeni”59. Cu toate acestea judecata nu a luat sfârșit, urmând
ca banul Ștefan Sturdza și paharnicul Grigoraș Costachi să mai caute
„scrisori”, fixându‐se „vade” pentru 1 decembrie 180060. Spătarul Ște‐
fănachi (Ștefan) Sturdza nu a „mai putut găsi alte scrisori” până în ia‐
nuarie 1801, când se afla la Iași61. Tot în 1800, biv vel banul Ștefan
Sturdza este trimis ca hotarnic împreună cu vornicul de poartă
Gheorghe Talpeș să hotărască părțile de pământ ale lui I. Lambrino62.
Partea lui Drăgan este disputată în continuare de stolnicul Ioan Co‐
dreanu, care împreună cu frații Ioan și Iordache Costachi se judecau
în 1814 cu comisul Constantin Sturdza. Costăcheștii și Sturzeștii erau
la 1814 „stăpânitorii moșâilor acestora”63.
Stăvărachi Huiban, dator spătarului Ștefan Sturdza cu 36 de
lei, îi vinde la 19 martie 1802 partea de „di moșii din hotarul Brezăni
di pi Prut, ci o am di la maică‐me(a)”64.

ANI, Manuscrise, nr. 106, f. 12‐12v.
58
ANI, Colecția Documente, 611/43.
59
60 Ibidem, 611/44.
61 Ibidem, 611/49.
62 Horia Stamatin, Valea Horăeții‐Istorie și onomastică de la origine până în
prezent, Ediția a II‐a, Editura PIM, Iași, 2016, p. 171.
64 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/30, original, difolio; ANI,
Manuscrise, 602, f. 16v., nr. 11.
18

Remarcăm și activitatea de hotarnic a spătarului Ștefan
(Ștefănache) Sturdza. Căminarul Iordache Miclescu îl informa la 26
iulie 1802 despre cele cinci pământuri „de pi Albie, din hotar(ul)
moșii Streșăniști, ce o ari dum(nea)l(ui) stol(ni)c(ul) Ioan Codrian
zăstre”, cerute de fostul vornic de poartă Gheorghe Talpeș „cu o
scrisoari de învoială a bo(i)erilor Jorăști și cu o hotarnică a pah(ar‐
nicului) Paladi” și pe care urma să le hotărască65. Împreună cu banul
Gavril Iamandi cercetează la 20 august 1803 împresurarea făcută
moșiei Văleni a stolnicului Ioan Codreanu de Matei Scarlatache cu
moșia Cojeri, pe care o hotărăsc66. La 23 iunie 1805 stabilește zi de
soroc în judecata ce se începuse de 4 ani între stolnicul Ioan Codrea‐
nu cu Constantin Ghilțu, nepoții săi și alții pentru moșiile Dăncești și
Sârbi67. Stolnicul Ioan Codreanu se plângea la 27 aprilie 1806
domnului de împresurarea de către urmașii vânzătorilor a moșiei
sale Văleni și a unor părți din Dăncești, Sârbi, Ciorăști, Strășinești și
amintește hotarnicii investiți de către domnii Constantin Ipsilant
(1799‐1801) și Alexandru Moruz, căruia i se adresa, anume vornicul
Gavril Conachi, spătarul Ștefănachi Sturdza și banul Gavril Iamandi,
însă acum cere desemnarea spătarului Grigoraș Costachi, cămina‐
rului Iordache Miclescu și a paharnicului Ioan Jora”68. Spătarul
Ștefănache Sturdza înștiința la 20 noiembrie 1805 marea logofeție de
situația documentelor boierilor din familia Jora, proprietarii moșiei
Văleni, de la ținutul Fălciului, care „s‐ar fi prăpădit cu totul la prada
tătarilor pe cându au prădat țara de gios”69.
Alexandru Constantin Moruz poruncește la 10 iunie 1803 biv
vel spătarului Ștefan Sturza și biv vel paharnicului Ioan Jora să
cerceteze jalba trimisă domniei de stolnicul Vasile Potlog, sulgerul
Grigori și postelnicelul Gheorghi Mitre pentru împresurarea de către
Stamatinești și Tăculești a o jumătate de moșie Călinești și jumătate

ANI, Fond Eforia Școalelor din Moldova, I/64.
65
ANI, Fond Eforia Școalelor din Moldova, I/65; ibidem, I / 75; ibidem, I/105;
66
ibidem, I/107; ANI, Manuscrise, 106, f. 57, nr. 60.
67 ANI, Fond Eforia Școalelor din Moldova, I/66.
68 ANI, Fond Eforia Școalelor din Moldova, I/68.
69 Ibidem, I/75, f. 13.
19

din Beșicani („Besăcanii”), ținutul Fălciu, să le măsoare și să le
stâlpească cu pietre hotare, „dându și mărturie hotarnică”70.
La 18 aprilie 1802, Antohi Duca, fiul Dumitrei Duca, întărește
printr‐o scrisoare schimbul făcut cu spătarul Ștefan Sturza căruia îi
dă moșia Brezăni dintre Prut și Elan pentru moșia acestuia Rădeni
(561 de stânjeni), „pără vom face celi disăvârșit scrisori”. Spătarul
Ștefănachi Sturdza nu a fost acceptat de răzeși „arătându cu nu esti
moșiia a mamei meli” (a Dumitrei Duca). „Și vrându să strâci
schimbu(l), giudecându‐s(e) la divan au rămas maică‐me(a) din
giudecată, hotărândui‐s(e) ca ori să de(a) moșiia Rădenii înnapoi, ori
să cumperi părți din moșiia aceasta Brezănii și să‐i înplinească suma,
cari după hotărâre(a) divanului s‐au mulțămit dum(nea)lui a îngădui
pe maică‐me(a) ca să‐i cumperi tot moșii din Brezăni, din cari moșii
au cumpărat părți și voind acum a‐s(e) da sfârșit aceștii pricini am
adus toate scrisorile și le‐(a)m făcutu teslimu dum(i)sale, atâtu vechi,
câtu și aceste(a) nouă de cumpărătură”. Duculeștii au reușit să intre
în proprietatea a 474 de stânjeni în moșia Brezăni, restul completân‐
du‐se din moșia Comana pe Jeravăț, „ci i‐am răscumpărat de la
feciorii protopopului Ioan Chiru”. Spătarul Ștefan Sturdza intră în
proprietatea Brezănilor și Comanei, părțile Duculeștilor, la 24 ianua‐
rie 1804. „Însă să‐s(e) știi și aceasta că moșie Brezănii umblă din
drumu(l) Brăilii dispre apus de Elan și păr(ă) în apa Prutului, însă
dum(nea)lui spat(arul) să aibă a stăpâni numai din apa Elanului
vechiu și păr(ă) în apa Prutului, iar din Elanu(l) vechi și păr(ă) în
drumu(l) Brăilii despre apus au rămas totu a noastră, și macară că
prin zapis(ul) ce au dat maică‐me(a) întâi dum(i)sale spat(arului) să
arată că i‐au dat și bucata aceia, dar să‐s(e) știi că ace(a) bucată din
Elan spre apusu totu a noastră au rămasu”71.
Din jalba spătarului Ștefan Sturdza de la 26 martie 1804 prin
care cere hotarnic pe vornicul de poartă Gheorghe Talpeș aflăm de
părțile de moșie date postelnicului Ioan Jora, anume Crăciuneștii,

20

Sărățenii, Ungurașii, Hulubeștii, Gureștii, Berteștii, Igeștii și Răpe‐
deștii, urmată de porunca domnului Constantin Moruz72.
Preotul Constantin sin protopopul Pentelei vinde la 23 aprilie
1806 spătarului Ștefănache Sturdza 50 de stânjeni din hotarul moșiei
Brezeni, partea mamei sale, „fiindu și celălalt trupu a moșâi(i) tot de
d(umn)i(a)lui luată mai dinainti”73.
Prin diatele din 22 iulie 1804 și din 12 iunie 1806, spătarul Ștefan
Sturdza înzestrează biserica Sfântul Spiridon din Bârlad cu partea de
răsărit a moșiei Brezăni, dintre Elan și Prut, în timp ce partea apuseană
rămânea în stăpânirea fiului său, Alecu Sturdza spătar74.
Spătăreasa Safta Sturdza intră la 5 noiembrie 1809 în stăpâ‐
nirea locului de casă a lui Lupul Chiperi ciobotar din fața bisericii
Sfântul Gheorghe din Bârlad „ce‐l făcusă danii bisăricii Sfântului
Spiridonu”, pentru care a primit 130 de lei. Locul respectiv, „cu han
mititel făcut … și cu pivniți di piiatră” va fi dat bisericii pentru o du‐
gheană lăsată de răposatul ei soț prin diată ctitoriei sale și vândută de
Safta Sturdza75.
Căpitanul Costandin Forțu cercetează la 20 iulie 1816 pricinile
dintre locuitorii satului Crețana cu Panaiti Novac „orândatoriul moșii
Brezana” a spătăresei Safta Sturdza76, care se plânge domnului
Scarlat Callimachi la 23 august 1817 de împresurarea moșiei Brezăni
(„70 stânjăni în lat și 1500 în lungu”) în timpul hotărniciei făcute la
moșia Crețana a vornicului Iordachi Roset de către spătarul Ioan Jora.
Iordachi Roset deținea „o bucățâcă de moșâe ci ari și sat pe dânsa”
(Crețana). Domnul poruncește la 24 august 1817 efectuarea cerce‐
tărilor de biv vel spătarul Neculai Dimachi, ispravnicul ținutului
Fălciu, cerut de jăluitoare77.
Banul Ioan Iamandi, ispravnicul ținutului Tutova, rânduește
la 6 aprilie 1820 pe vornicul de poartă Pascal Gane să cerceteze

72 ANI, Manuscrise, 602, f. 9.
73 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/33; ANI, Manuscrise, 602, f. 16v., nr. 10.
74 ANI, Manuscrise, 602, f. 6v.; ibidem, f. 16v.
75 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/34; ANI, Manuscrise, 603, f. 6.
21

plângerea spătăresei Safta Sturdza pentru împresurarea locului din
mahalaua Sfântul Gheorghe din Bârlad și abaterea pârâului „curgă‐
toriu alăture cu locul” din matca sa, unde „și gunoiul ci l‐au avut
p(r)in ogrăzi, scoțindu‐l l‐au pus tot pe acel loc”. Vornicul de poartă
Gane Pascal adeverește cercetarea plângerii spătăresei Safta Sturdza
și îi stâlpește locul la 10 aprilie 182078.
Vornicul Alecu Sturdza schimbă la 30 decembrie 1842 cu
stolnicul Pascal Gane „to(a)te părțile sale de pământ din moșia
Berezana, luând în contra părțile d(umnealui) Gane din hotarăle Flo‐
renii și Mihoanii ” (actul este întărit de Divanul întăritor al Moldovei
„statornicu” la 17 decembrie 1852) 79.
Conform jurnalului din 21 septembrie 1849, pahar. Costache
Cornea, asesorul judecătoriei Tutova, și sulgerul Gheorghi Filipescu,
geometrul ținutului Tutova, au „avut regulat termen spre a aduci
întru înpliniri învoiala dintre” vornicul Alecu Sturdza și căminarul
Iordachi Ganea pentru schimbul efectuat „cu părintile” său, stolnicul
Pascal Ganea „în hotarăle moșâilor Mihoanea și Florenii i Berezana”,
lămurindu‐se că vornicul „înprotiva schimbul(u)i de pământ priimit
de la dumi(sale) stol(ni)c(ul) Ganea în hotarăle moșiil(o)r Mihoanea
și Florenii îi dă altul asăminea în hotarul moșâi Berezana, și piste
acela încă îi mai hărăzăști zăci fălci ”, surplusul urmând a fi plătit
câte 7 galbeni falcea. „Au început mai întâi a să faci măsoriști
părțâl(o)r din trupurile Mihoanea și Florenii a dum(isa)le stol(ni)c(u‐
lui) prin râdicare de plan geomitricesc de supt iscălitul ingineri și s‐
au găsât mărginite în sumă de una sută optzăci și trii fălci, și
făcându‐să apoi tot cu asăminea regulă măsoriști și trupului moșâi
Berezana a dum(isa)le vor(ni)c(ului) până în matca Elanului dispre
răsărit, s‐au găsât mărginit în sumă de do(u)ă suti șaptizăci și opt pol
fălci”, ieșind „sporiul de optzăci și cinci pol fălci în hot(a)r(ul) moșâi
Berezana” a vornicului, cu excepția celor 10 fălci, „ci li‐au hărăzit și
cari sânt scăzute, au rămas ca dum(nealui) vor(ni)c(ul) să‐ș(i) tragă
despăgubire … câte șapti galbini pe fieștecare falce, ori de la

79 ANIC, Fond Achiziții Noi, MMDLXXII/26.
22

schimbătoriul dum. stol(ni)c(ul) Ganea, sau de la fiul dum(isale)
dum(nealui) sard(a)r(ul) Iordache”80. Actele sunt înregistrate și într‐
un opis redactat la 28 septembrie 1861, care mai cuprinde harta
moșiei Berezana, prelucrată de geometrul Filipescu81, păstrată până
astăzi82.
În unele documente, credem că a fost trecută eronat drept
moșia Brânzani (sau poate numele este transcris greșit?)83.

Biserica „Sfântul Spiridon” din Bârlad
Biserica cu hramul „Sfântul Spiridon” a fost construită din
nuiele înainte de 1802, probabil în a doua jumătate a secolului al
XVIII‐lea, de spătarul Ștefan Sturdza, „răposatul soțul meu și cu
frațâi dum(i)sali”, potrivit mărturiei spătăresei Safta Sturdza din 4
iulie 1827, dată la care se adresa mitropolitului Veniamin Costachi în
vederea afierosirii lăcașului de cult Mănăstirii Neamțului84. În 1803
„cuconu Ștefanachi” dădea ctitoriei sale o cadelniță de argint85.
Bisericuța din nuiele era „alăturată cu ograda casăi meli din târgul
Bârladului și ograda sfintei bisărici” (așa cum mărturisește Safta
Sturdza la 4 iulie 1827)86. Casa Sturdza dăinuie până astăzi și domină
prin monumentalitatea sa peisajul arhitectonic bârlădean. Adăpos‐
tește Muzeul Colecțiilor, parte a Muzeului „Vasile Pârvan”87. În
această clădire au funcționat Administrația Financiară și Judecătoria
până în 1977, iar din 1978 a trecut în administrarea Muzeului și a fost

ANIC, Fond Achiziții Noi, MMDLXXII/15; a se vedea și înscrisul celor
80
doi în ibidem, MMDLXXII / 16.
81 Ibidem, MMDLXXII/26.
82 Ibidem, MMDLXXII/17.
83 Corneliu Istrati (editor), op. cit., p. 88.
85 Preotul Ioan Antonovici, Documente bârlădene, Tipografia Neculai P.
Peiu, Bârlad, 1911, vol. I, p. 351, nr. 1.
86 ANI, Manuscrise, 602, f. 14v.‐15v.
87 http://www.informatii‐romania.ro/listing/casa‐sturdza/ [Accesat: 3.05.
2019].
23

consolidată între 1980 și 199388. Colecțiile muzeale valoroase au fost
mutate în sediul reabilitat al Muzeului în toamna anului 2012, iar în
2016 casa figura printre obiectivele incluse pe lista de investiții a
Consiliului Județean Vaslui în vederea reabilitării89. În 2018, „con‐
silierii judeţeni au aprobat transmiterea în administrarea Muzeului
„Vasile Pârvan” din Bârlad a Casei Sturdza, proprietate publică a
judeţului Vaslui. Mutarea a fost motivată de faptul că, pentru a se
accesa proiectul „Reabilitare şi dotare Muzeul Vasile Pârvan ‐ Ca‐
sa Sturdza Bârlad, în cadrul Programului Operaţional Comun Româ‐
nia – Republica Moldova, solicitantul, în acest caz muzeul, trebuie să
aibă în proprietate, chirie pe termen lung, concesiune sau adminis‐
trare pe termen lung, imobilul asupra căruia vor fi făcute lucrări de
infrastrucutră în cadrul proiectului”90. Figurează în lista monumen‐
telor istorice (codul LMI: VS ‐II ‐ m ‐ A ‐06746) și este situată pe
Strada Vasile Parvan, nr. 491. În prezent (aprilie 2019) sunt executate
reparații interioare.
Fără a deține informații certe, sunt lansate în spațiul public
informații eronate despre casa Sturdza, care ar fi fost „ridicată la 1812
pe terenul familiei de neam domnesc”, „ctitorii” clădirii respective
fiind considerați Ștefan (Ștefanache) Sturdza‐decedat la acea dată‐ și
soția sa Safta, mai mult cei doi ar fi construit la „scurt timp și biserica
„Sfântul Spiridon” (1828)”. Ștefan și Elisabeta (Safta) Sturdza ar fi
avut chiar 4 băieți și 2 fete92. În realitate unicul fiu al celor doi a fost
Alexandru (Alecu), căsătorit în 1828 cu Smaranda Costandache, cu

http://www.skytrip.ro/casa‐sturdza‐din‐barlad‐din‐judetul‐vaslui‐ob‐
88
2741.html [Accesat: 3.05.2019].
89 http://estnews.ro/2016/05/12/casa‐sturdza‐va‐fi‐reabilitata‐cu‐bani‐
europeni/ [Accesat: 3.05.2019].
90 https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/casa‐a‐sturzaa‐din‐
barlad‐va‐fi‐reabilitata‐‐2174 26 214. html [Accesat: 3.05.2019].
91 https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi‐2015/LMI‐VS.pdf
92 Sabina Ghiorghe, Legenda casei Sturdza din Bârlad, moșia pierdută la
cazinouri după un secol în care a fost vizitată de toată boierimea Moldovei, 30
octombrie 2015; după: https://adevarul.ro/locale/vaslui/legenda‐casei‐sturdza‐
barlad‐mosia‐pierduta‐cazinouri‐secol‐fost‐vizitata‐boierimea‐moldovei 1_563
1f270f5 eaafab 2c217967/ in dex.html [Accesat: 3.05.2019].
24

care are șase copii: Maria, Ștefan, Iancu, Mihail Alexandru, Ecaterina
și Dimitrie93. În condițiile construirii casei de către cei doi soți, aceasta
nu s‐a putut face decât înainte de 31 decembrie 1806, ultima
mențiune documentară a spătarului Ștefan Sturdza, iar biserica de
zid îi aparține Saftei Sturdza.
Ioan Jora biv vel paharnic94 afierosește la 12 decembrie 1802
bisericii Sfântul Spiridon din Bârlad, „ci esti făcută de dum(nealo)r
boerii Sturdzăștii”, a cincea parte din jumătate de sat Brezenii, partea
părintescă, „pe apa Prutului, și pe apa Elanului, și cu vad de moară
în apa Elanului”, cu bălți de pește și gârle în Prut, precum și părțile
din Hulubești, Bertești și Gurești, toate la ținutul Fălciului. Actul de

93 Simion‐Alexandru Gavrilaș, op. cit., p. 119‐121.
94 Se păstrează înțelegerea din 22 august 1807 dintre biv vel paharnicul
Ioan Jora și zugravul Iacov Papavai pentru a‐i zugrăvi „catapiteazma de biserică
din afară din capiteală, un tretapod, și patru sfejnice, și un sarafim, și toate săpăturile
să fie cu aur, și discus, unde vor fi de trebuințe, însă taplele icone(a)lor celor mari, cum
și a prepocilor i Apostolilor după cum va pofti dum(nea)lui, sau cu aur sau cu văpsele”.
Nu ne putem pronunța asupra localizării lăcașului de cult ce constituie obiectul
înțelegerii; vezi ANI, Colecția Documente, 601/35; Spătarul Ioan Jora era în 1814
ispravnic al ținutului Fălciu; a se vedea: ANI, Fond Eforia Școalelor din Moldova,
I/82; ANI, Colecția Documente, 258/36; Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade,
XVII, p. 131, nr. 155; ANI, Fond Episcopia Hușilor, XX/21; ANI, Colecția
Documente, 595/46; Toadir sân Neculachi Stegar, din satul Bogești, se tocmește la
20 martie 1824 cu Gheorghi Popa, calfă de pietrari, „ca să lucrez la parte(a)
meșteșugului chetrării la mănăstire(a) ci să faci la satul Polițănii a dum(nealui)
cucon(u)lui Ioan Jora biv vel post(elnic)”, „ca să‐m(i) de(a) câte do(u)ă zăci de
lei pe lună, luna de treizăci de zâli lucrătoari și di mâncare trebuincioas(ă), și eu
să am a lucra cu toată sâlința fără să dau smintială în do(u)ă luni de zâli ci m‐
am tocmit, și am luat și plata acum înnainti, iar dând eu vreo smintială a nu
mergi la lucru, dum(nea)l(ui) volnic să fii a tocmi pi alt chetrar în locul meu cu
orici tocmală îl va pute(a) alcătui, și eu să fiu dator a plăti chetrariului acelu(i)e
deplin hacul cu cari să va tocmi fără nici un cuvânt de răspunsu, iar când voiu
ave(a) trebuinți di do(u)ă trii zâli să mergu în vreo trebuinți a me(a), atunce(a)
să‐mi ceiu vo(i)e, și dându‐mi d(umnea)l(ui) voi(e) să aibu a mergi, iar ne‐
dându‐mi voi(e) să nu am a lipsi”; a se vedea ANI, Colecția Documente, 602/28;
Potrivit unor surse la biserica din Polițeni se păstra o inscripție din 1845, a fost
construită de Ioan Jora și a fost terminată în 1894; a se vedea „Anuarul Eparhiei
Hușilor pe anul 1938”, Huși, Tipografia și Librăria George Cerchez, p. 134.
25

danie este scris de Ioan Iamandi armaș95. Banul Iordache Sturdza
primea la 16 ianuarie 1802 două zapise de la paharnicul Ioan Jora,
lăsate spătarului Ștefan Sturdza96.
Spătarul Ștefan Sturdza face danie bisericii Sfântul Spiridon
moșia Brezănii, „parte despre răsărit la țânut(ul) Fălciiului pe apa
Elanului, ci mergi pără în Prutu” prin diatele din 22 iulie 1804 (cu
două iscălituri ale sale) și din 12 iunie 1806 „și fiind că scrisorile
aceștii părți di moșâi cuprind și pentru parte dispre apus ci să
stăpânești di fiiul meu Alecu Sturdza spătar sânt la dum(nea)l(ui), nu
s‐au scos perilipsâs di pi acele”97.
Spătăreasa Safta Sturdza dăruiește la 10 iulie 1809 un Penti‐
costar, tipărit la Sibiu în 180598. Clopotul cel mare este confecționat în
1810 la biserica Sfântul Spiridon din Bârlad „cu cheltuiala ctitorilor
Constandin Sturdza, Safta Sturdza”99. Pornind de la cele două do‐
vezi, într‐o monografie recentă biserica este datată anterior anului
1809, fiind considerată „probabil din lemn, ctitorie a familiei
Sturdza”100. Constantin Sturdza biv vel agă, supus otoman, fratele
spătarului Ștefan Sturdza, vinde maiorului Gheorghi Potirachi la 15
mai 1817 moșiile Vlădești și Brițcani din ținutul Greceni, „în
oblast(i)e Basarabiei din a stânga Prutului”, „cu toate acareturile ce
sânt pe dânsele, care moșii fiindu‐m(i) clironomie de la răposații

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/32.
95
Ibidem, LXXXVI/29.
96
97 ANI, Manuscrise, 602, f. 6v.; ibidem, f. 16v. („Perilipsâs copiilor ci s‐au dat
bisăricii Sfântului Ierarh Spiridon di pi ispisoacile sârbești ci să află aceli ispisoaci
adivărati la d(umnea)l(ui) spat(a)r(ul) Alecu Sturza, pentru că giumătati din moșăe
Brezănii din Elanu vechiu spre apus au rămas a dum(i)sali spat(a)r(ului) Alecu Sturza
s‐au propit celi adivărati urici sârbești la d(umnea)l(ui)și s‐au dat copii sfintei bisărici
după aceli urici întăriti și di cătră d(umnea)l(o)r bo(i)erii isprav(ni)ci de ținu(tul)
Tutovii Neculaiu Grecianu agă și Alecu Miclescu agă ”).
98 Preotul Ioan Antonovici, op. cit., p. 353, nr. 1.
99 Ibidem, p. 351.
100 Oltea Râșcanu‐Gramaticu, Istoria Bârladului, Ediția a III‐a revăzută și
adăugită, Editura PIM, Iași, 2015,vol. II, p. 372.
26

părinții miei”, desemnând ca vechil pe biv vel spătarul Ioan Sturdza,
supus rus101.
Safta Sturdza dăruiește sau cumpără din banii discului și alte
cărți bisericii sale: Slujba sf. Părintelui nostru Dimitrie Basarabov,
București, 1801 (la 6 iunie 1824), Efrem Sirul, trei volume, Mănăstirea
Neamț, 1819, Efrem Sirul, Mănăstirea Neamț, 1823 (cărți cumpărate la
10 iulie 1854)102 Numele său este inscripționat pe diverse obiecte de
cult, cum ar fi icoana Maicii Domnului, îmbrăcată în argint (21
octombrie 1840) și crucea îmbrăcată în argint (1850)103.
În colecția de carte veche, păstrată la Muzeul Eparhial din
Huși, am identificat un Octoih, tipărit în 1792 în Tipografia Mitro‐
poliei Bucureștilor, care ar putea fi de la biserica veche ridicată de
Ștefan Sturdza și frații săi.
Domnul Scarlat Callimachi înființează prin hrisovul din 2 mai
1815 venitul jugăritului (perceperea a „câte patru parale de tot giugul
dela carăle ce vor intra în târgu încărcate” cu mărfuri) pentru
amenajarea și întreținerea ulițelor și podurilor din Bârlad104. În actul
de miluire a bisericii Sfântul Spiridon din 3 martie 1828, domnul Io‐
niță Sandu Sturdza invoca jalba epitropilor prin care au „făcut ară‐
tare că această sf(ântă) bisărică ar fi avut oareșcare miluire g(os)p(o)d
di la luminații domni di mai înainté precum și di la însuș domniia
mea”105 (probabil de la Scarlat Callimachi și Mihai Suțu). Banii
obținuți din venitul jugăritului între 1816 și 1826 s‐au utilizat pentru
construirea bisericii Sfântul Spiridon106.
Gherasim, episcopul Romanului (martie 1803‐15 martie
1826)107, scrie la 12 noiembrie 1822 iconomului Ioan din orașul Bârlad

101
Preotul Ioan Antonovici, op. cit., I, p. 353‐354.
102
103 Ibidem, p. 351‐352.
104 Preotul Ioan Antonovici, Documente bârlădene, Tipografia Neculai P.
Peiu, Bârlad, 1912, II, p. 198‐200, nr. CXXIII.
106 Preotul Ioan Antonovici, op. cit., p. 260, nr. CLII (a se vedea nota).
107 Anii păstoriei episcopilor de Roman sunt preluați din Preot Scarlat
Porcescu, Episcopia Romanului, Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului

27

să sfințească locul unde se va așeza temelia bisericii din piatră cu
hramul Sfântul Spiridon din orașul Bârlad, în urma cererii făcute de
spătăreasa Safta Sturdza „din 5 a următoarii luni cu cuprindere că
fiind toată materiia trebuincioasă adunată spre a să zidi în orașul
acela bisărică de piatră întru prăznuirea Sfântului făcătoriului de
minuni Spiridon, alăture cu ace(a) veche bisărică tot întru aceiaș(i)
prăznuire”. Episcopul urma a fi informat după finalizarea lucrărilor
pentru a „da voe de a să sfinți după rânduiala cuviincioasă”108.
La scurt timp, din 17 noiembrie 1822, survine învoiala dintre
paharnicul Gheorghe Oprișan și dulgherul Toader Hăulică, calfă de
dulgheri, pentru lucratul și așezatul lemnăriei la biserica Sfântul Spi‐
ridon, potrivit căreia urma să‐i fie „hacu: una mie o sută cinzăci lei,
trii chili popășoi, trii vetri brânză di oi, una merță grâu, și trii zăci
vedri vinu” și un postav de 20 de lei. Pardoseala urma să fie din
scânduri de stejar cât mai groase, lungi „din capu în capu cât ține fața
bisăricii, și să fac di giur‐înpregiur câti doo caldarâmburi” pe sub
strane, confecționate din lemn de tei, legăturile din interior din lemn
de plop sau tei, conform măsurilor calfei de pietrari, acoperișul din
lemn de calitate, costoroabele și căpriorii din stejar, șindilit, „puindu
la acoperământ di gros dou‐spre‐zăci șândili”; urmând cafasul „unde
șăd femeile” și schele. Documentul oferă și informații despre cei care
au lucrat: săpătorul Alecsi (1824), Neculai dulgherul, angajat la șindi‐
litul bisericii, Avram jidovul și alții109.
Domnul Ioniță Sandu Sturdza, în urma jalbei ctitorilor bise‐
ricii Sfântul Spiridon, dă la 25 mai 1823 „doisprizăce liudi oameni
streini scutiț(i) de dările și havalelile țării” ce vor fi găsiți în târgul
Bârlad110 și venitul giugăritului în urma jalbei spătăresii Safta Sturdza
și a postelnicului Ioan Jora din 8 februarie 1824111, invocate și de

Eftimie, Episcopul Romanului și Hușilor, Editată de Episcopia Romanului și
Hușilor, 1984.
109 ANI, Colecția Documente, 602/42; publicat de Preotul Ioan Antonovici,
Documente bârlădene, I, , p. 272‐276.
111 Preotul Iacov Antonovici, Documente bârlădene, II, p. 260, nr. CLII.
28

ctitorii, epitropii și slujitorii bisericii Sfântul Dimitrie la 18 iulie
1826112.
Lemnăria bisericii este realizată de Toader Hăulică, calfă de
dulgheri, angajat de paharnicul Gheorghe Oprișan. La 28 aprilie
1824, Alecsa săpătorul și Toader Hăulică se înțelegeau pentru con‐
fecționarea a 60 de strane din lemn de către primul cu prețul de 200
de lei, o merță de porumb și o ocă jumătate de clei. Temelia de sub
strane urma să fie făcută de calfa de dulgheri113. Toader Hăulică și
Ioniță Brașovanu se învoiau la 20 decembrie 1825 cu biv vel
paharnicul Gheorghe Oprișan pentru ai face „tot lucrul trebuincios a
cherestelii la casâli ci faci d(umea)l(ui) aice în târgul Bârlad pi locul
celor vechi”114.
Obștea târgului Bârlad se adresa la 15 mai 1826 domnului
Ioniță Sandu Sturdza pentru revenirea havaetului giugăritului la sco‐
pul inițial de destinație, obținut de la domnie pentru „săvârșire Bisă‐
ricii sfântului Spiridon”, zidită de spătăreasa Safta Sturdza, iar acum
„s‐au gătit cu toate podoabile ei, rămâind numai să să sfințască”115.
Biserica cu hramul Sfântul Spiridon a fost construită între anii
1822 și 1826116. Meletie Lefter Brandaburul, episcopul Romanului,
urcat în scaunul episcopal în iunie 1826, a fost înștiințat că în târgul
Bârlad „s‐au făcut bisărică din nou de cătră d(umnea)ei cucoana Safta
Sturdza, gătindu‐o și de zidit, înpodobindu‐o și cu toate cele din
lăuntru trebuitoare, rămâind numai sfințirea a să face” „și din pricina
întâmplării trecerii din viiață a fericitului întru pomenire procatohul
nostru chir Gherasim s‐ar fi aflând și acum nesfințită”. Meletie, ocu‐
pat cu deplasarea la „scaon” și altele, scrie la 4 noiembrie 1826 proto‐
popului Constandin pe care îl rânduiește a „săvârși dumnezăeștile

Idem, Documente bârlădene, I, p. 53‐55, nr, X‐XI.
112
113
114 ANI, Colecția Documente, 618/59; Iacov Antonovici, Documente
bârlădene, IV, p. 293‐294, nr. CLXXI.
115 Preotul Iacov Antonovici, Documente bârlădene, II, p. 259, nr. CLII.
116 Se păstrează plicul cu nr. 136 în care au fost „13 hârtii și zapisă
atingătoare di facire(a) bisăricii Sfânt(ul) Spiridon din Bârlad / nilucrătoare”; a se
vedea ANI, Colecția Documente, 609 / 145.
29

slujbe în numita bisărică cu sfințitul antimis de la besărica veche,
făcând începere cu rânduiala ce povățuește tipicul din Molitvenic,
adică sara la vecernie să va face o sfeștanie, la un ceas de noapte
priveghierea și a doo zi sfânta liturghie care își va avea urmare până
ce să va săvârși sfințirea aceasta”117.
Se păstrează catagrafiile bisericii din 13 și 15 ianuarie 1827 în
care sunt înregistrate chiliile din lemn și piatră de la poarta bisericii,
chilia cu tindă situată „din sus di bisărică”, construită din lemn, două
odăi, fântâna din piatră, obiectele de cult din lăcaș (argintăria), cărțile
în limba greacă și română, un manuscris (Filadă cu P(a)raclisul
Sfântului Mina), catapeteasma săpată în lemn, icoanele, veșmintele
slujitorilor. Sunt inventariate următoarele cărți de cult: Evanghelie,
Apostol, 12 Minee, Paraclitichi (Octoih bogat), Triod, Penticostar, Filadă
(Slujba Sfântului Spiridon‐cumpărată din Corfus)‐în limba greacă, 2
Evanghelii, una ferecată cu argint, Apostol, Octoih mare, Triod, Pen‐
ticostar, 2 Liturghii, 12 Minee, 2 Ceasloave mari, „Filadă a Sfântului Ioan
Nove ci es(te) și Slujba Sfântului Dimitrii celui nou”, Ilie Miniat,
Mărgărintu Sfântului Ioan Gură de Aur, Panahidă, Catavasier și un
Samoglasnicu‐cărți „moldovinești” (a se vedea anexa)118.
Odată cu reconstruirea bisericii din zid primește și al doilea
hram: Buna Vestire. Safta Sturdza, slăbită și „mai multu tot bolnavă”,
în urma refuzului fiului său Alecu, se adresează la 4 iulie 1827
mitropolitului Veniamin Costachi în vederea afierosirii lăcașului de
cult Mănăstirii Neamțului, pe care „am făcut‐o mitoc”, cu o condică a
inventarului bisericesc, iar „la sfârșâtul scrisorii lucruril(o)r am făcut
și afieroma pe care am iscălit‐o și eu și fiiul meu cu toată voe și prii‐
mire noastră”119. Condica respectivă este încredințată de mitropolit la

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/37.
117
ANI, Manuscrise, 602, f. 7‐12v.
118
119 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/42; ANI, Manuscrise, 602, f.
14v.‐15v.; Închinarea bisericii către Mănăstirea Neamțului este menționată și de
Narcis Crețulescu, Documentele M‐rei Neamțu, p. 89, în „Arhiva”, Organul
Societății Științifice și Literare din Iași, Anul XXII, februarie 1911, nr. 2, p. 89;
Redăm și mențiunea: „Bis. Sf. Spiridon din Bârlad (bis. Sturzasca ) închinată M‐rii
Neamțu la anul 1827 de ctitora spătăreasă Safta Sturza”.
30

11 iulie 1827120 și trimisă starețul Mănăstirilor Neamțul și Secu la 17
iulie 1827, însoțită și de o scrisoare semnată de Safta Sturdza (sem‐
nătura în limba greacă) și fiul său spătarul Alecu Sturdza, cu condiția
ca împreună cu soborul „să faceți rugăciuni cătră milostivul Dumne‐
zău pentru sufletile noastre, fiind că pără în ciasul și în minutul di
acum eu ticăloasa Safta, roaba Domnului și Mântuitorului nostru
I(isu)s H(risto)s mă aflu în toati celi mai mari și omorătoare di suflet
păcati di cât toți alți pravoslavnici creștini și am covârșât pi toți cei
din ve(a)cu păcătoși cu fărădelegile meli, să vă rugați Domnului și
Precuratii Maicii Fecioarii ca să‐mi dăruiască sfârșâtu creștinesc și
ertari di păcatile ci am lucrat și lucrăm întru aciastă viață”121. Închi‐
narea bisericii din Bârlad și a celei cu hramul Sfântul Gheorghe din
Roman este văzută de unii drept o „fantazie”122.
Maria Dodu acordă danie bisericii la 6 aprilie 1827 un loc de
75 de stânjeni în mahalaua Munteni, situat între casa preotului
Andrei, locul casei lui Toader Guriță arnăutul și drumul ce mergea
către podul de la gârlă, pe care îl avea cumpărat de la casa opștii
târgului la 20 septembrie 1826 cu prețul de 250 de lei. Dania a fost
iscălită de spătarul Alecu Sturdza și banul Pavel Duca123.
Ioniță Sandu Sturdza miluiește biserica Sfântul Spiridon la 3
martie 1828 prin scutirea de plata goștinii pe oi, deseatinii pe stupi,
vădrăritul vinului. „acesti bucati fiind drepti a bisăricii și vinul din
adivăratile viile bisăricii, nimărui să nu déi nici un ban”; scutirea a
două hanuri „di banii agiutorinții, și de toati alti orici dări i havaleli”
și de toate dările a 20 de liudi „oameni străini de pisti hotar fără nici
un amestic de vreo dare cu lăcuitorii țării, adiveriți fiind prin măr‐
turii vrednici de credință că nu au nici un amestic și că sânt străini cu
adivărat, fiind și visterii cunoscuți”. Cei doi preoți sunt scutiți la
rândul lor „la slujbili rusumaturi fieșticare câti do(u)ă suti oi drepti a
sali bucati de banii goștinii, și câti trii suti vedri vin din adivărati viile
sali de plata vădrăritului” și câte 4 liudi „dispre toati dărili și

122 Narcis Crețulescu, op. cit., p. 90.
123 ANI, Manuscrise, 602, f.10v.
31

havalelili în urmare cum să scutesc și alți asămine bejănari oameni
străini spre a fi slobozi pentru slujba și trebuinți casilor lor”124.
Safta Sturdza întocmește la 18 iulie 1828 veniturile bisericii
Sfântul Spiridon pe un an de zile: 400 de lei venitul moșiei Brezăni,
150 de lei din vânzarea hanului, 414 lei de pe 11 oameni „ci‐i ari
sfânta biserică pără acum”, în total 964 de lei, la care se adaugă discul
bisericii, prețul chiriilor de pe chili, șase ocă de ceară de pe alți doi
oameni. „Iar hrisovul ci l‐am făcut l‐am triimes la părintele Gherontii
după poroncă, pi cari li‐au primit părinții”125.
Epitropii bisericii provin din sânul familiei Sturdza, docu‐
mentar fiind atestată Smărăndița / Smaranda Sturdza la 13 aprilie
1877126. Conform adresei protoiereului H. Buzescu, trimisă Episcopiei
Hușilor la 25 mai 1879, biserica Sfântul Spiridon era întreținută de
Smaranda Sturdza, iar preoții nu aveau statutul de salariați127. La 3
decembrie 1882 va fi numit epitrop Panaite Vasiliu Neacșu, din
partea guvernului, iar iconomul Dimitrie Șlicariu la 8 decembrie din
partea Episcopiei Hușilor128. Epitrop din partea enoriașilor a fost
desemnat N.C. Budu. Inventarierea bisericii se realizează în prezența
ajutorului de primar Panaite Neacșu și se constată starea interioară a
bisericii „mai mult decât mediocră”. Pardoseala din scândură era
stricată, iar strănile se aflau „în ruină cu desăvârșire”. Biserica nece‐
sita o reparație urgentă și radicală. În dosarul consultat cu mulți ani
în urmă se găsea și inventarul bisericii129.
Primii slujitori cunoscuți după nume ai bisericii sunt din 1809,
anume Matei Crețanul și Sava, fiul preotului Lupul Munteanu130.

126 Arhiva Episcopiei Hușilor, Fond Episcopia Hușilor, dosar 48/1877, f. 42,
pachetul 53; Ibidem, dosar 46/1876, f. 40v., pachetul 52.
127 Arhiva Episcopiei Hușilor, Fond Episcopia Hușilor, dosar 22/1879, f. 9,
pachetul 57.
128 Ibidem, dosar 91/1879, f. 11, 13 și 16.
129 Ibidem, f. 21.
130 Constantin Tomescu, Biserica din Principatele române la 1808‐1812. Măr‐
turii și documente, Ediție îngrijită și note: pr. Eugen Drăgoi, Editura PARTENER,
Galați, 2010, p. 73.
32

Gherasim, episcopul Romanului, hirotonește la 23 mai 1824 pe
Costantin, fiul postelnicelului Efthimie Vrabie, în urma cercetării
duhovnicești efectuată de preotul Gheorghie Rojniță, duhovnicul
eparhial, „însă numai la besearica Sfântului Ierarh Spiridon din
orașul Bârladului al eparhii noastre”, unde „să fie volnic a sluji céle
preoțești”.
În decembrie 1846, sachelarul Dimitrie Șlicariu îl botează pe
Gheorghi Gociu, naș de botez fiind postelnicul Gheorghe Iamandi.
Dimitrie Șlicariu servea în biserică și în aprilie 1862131.
În noiembrie 1858 sunt atestați „259 de poporăni”, iconomul
Ioan Butunoiu, sachelarul Dimitrie Șlicariu, preotul Vasilie Iacomi,
diaconul Ioan Bănceanul, dascălii Ștefan Buduruș și Iancul Gri‐
gorie132, iar în 1862 avem 350 de familii, pr. Ioan Butuc, icon. Dimitrie
Șlicariu, iconomul Vasile Eacomi (Iacomi), dascălii Ștefan Budurușu
și Iancu Grigoriu. Biserica era situată pe „moșie răzășească”133.
Biserica era deservită în 1877, „de mult timp, dar nu aveau
decrete”, de cântăreții Gheorghe Șlicariu și Vasile Gheuca, eclesiarhul
Ioan Panaintie. Decretele de funcționare le vor fi eliberate la 13 aprilie
1877. Smărăndița Sturdza deținea poziția de epitrop al lăcașului134,
calitate în care înaintează protoieriei o suplică prin care face
cunoscută existent postului vacant pentru al treilea preot și astfel va
fi permutat preotul Ioan Todică de la biserica Sfântul Nicolae din
Crâng, a cărui decret datează din 13 aprilie 1877135. Preotul Vasile Va‐
siliu este prohirisit duhovnic la 27 septembrie 1878136.

131 Arhiva Episcopiei Hușilor, Fond Episcopia Hușilor, dosar 62/1863, f. 7‐9,
pachetul 28.
132 Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind județele Tutova, Covurlui și
Vaslui din Eparhia Hușilor, de la 1858‐1859, în „Cronica Episcopiei Hușilor”, IX,
2003, editată cu binecuvântarea Prea Sfințitului Ioachim, Iași, Editura „Bonitas”,
p. 784.
133 Idem, Un tablou eclesiastic inedit privind județul Tutova la 1862, în „Pru‐
tul”. Revistă de cultură, Huși, Anul III, nr. 8 (27), august 2003, p. 4.
134 Arhiva Episcopiei Hușilor, Fond Episcopia Hușilor, dosar 48/1877, f.
42, pachetul 53.
135 Ibidem, dosar 4/1876, f. 40v., pachetul 52.
136 Ibidem, dosar 5/1878, f. 59, pachetul 54.
33

Numărul familiilor ce țineau de biserica Sfântul Spiridon în
1878 se ridică la 300, starea lăcașului era bună și era deservit de pr.
icon. Dimitrie Șlicariu, pr. Vasile Vasiliu, pr. Ioan Todică, cântăreții
Vasile Gheuca și Gheorghe Șlicariu, „decretați din nou” și un para‐
clisier, „numit din nou”137. Pr. icon. Dimitrie Șlicariu, pr. Vasile
Vasiliu și pr. Ioan Todică slujeau și în 1880138.
Ca diacon al bisericii îl întâlnim și pe Neonil Gheorghiu, care
anterior tunderii în monahism a servit circa 20 de ani la biserica
Sfântul Spiridon. În 1882 îl găsim ca monah și diacon cu metania la
Mănăstirea Vorona, așa cum reise din petiția sa din 4 decembrie,
când solicită învoire pentru a sta la Bârlad timp de un an de zile139.

Cimitirul
Epitropia târgului Bârlad întărește la 21 februarie 1824
bisericii Sfântul Spiridon din Bârlad stăpânirea pe locul din jur cu o
suprafață de 155 de stânjeni (36 la vest, 32 la est, 35 la nord și 52 la
sud „păn(ă) în gârlă”), „iar plată nu s‐au luoat nimică după
opște(a)scă hotărâre ca bisăricile pentru țintirimurili ci au să nu
plate(a)scă”140.
Lângă biserică era amplasat cimitirul. În partea estică a
bisericii s‐a descoperit recent o piatră de mormânt, amplasată în fața
perimetrului lăcașului de cult, cu următoarea inscripție: „Aici s‐au
îngropat Zăciu, răposat / Anu(l) 1835 oct(om)vr(ie) 20”.

ABSTRACT
Since 1801, the documents are atesting Ștefan Sturdza as the owner of a part
of the Brezeni / Berezăni estate, located between the villages Murgeni and Cârja, which
belonged after the years 1607 ‐ 1608 to Vrabie, great ruller of Fălciu, whose descendants

Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind județul Tutova la 1878, în
137
„Bârladul”. Revistă de cultură, nr. 1 (29), mai 2001, Anul V, p. 10.
138 Idem, Slujitorii bisericilor din ținutul Tutova din 1880, în „Elanul”,
Giurcani, nr. 64, iunie 2007, p. 11.
139 Arhiva Episcopiei Hușilor, Fond Episcopia Hușilor, dosar 85/1879, f. 53
(numărul vechi de inventar).
34

sold it. In return for the Rădeni estate, Stefan Sturza obtains and completes his property
by the exchange with Antohi Duca, to whom he offers the estate of Rădeni, and through
purchasing from the villagers The Church of Saint Spiridon in Bârlad, the Sturzeşti
building, built from twigs in the second half of the eighteenth century, first documented
on December 12, 1802, when Ioan Jora biv vel cup bearer spends the fifth part of half of
Brezeni village, the parental part, ʺOn the water of the Prut river, and on the water of
the Elan, and with riverbed in the water of Elanʺ, with fish pits and small lakes in Prut,
as well as the parts of Hulubeşti, Berteşti and Gureşti, all in the county of Fălciu. The
church will be restored with stone wall by the retired Safta Sturza between November
1822 and November 1826 when it will be sanctified by Meletie Lefter Brandaburul.
Another foundation is the one from Pogana village, property of Ștefan Sturza,
from near Bârlad, dedicated to Saints Mihail and Gavril, built with wood between 1810
and 1811, today a historical monument.
The present study explores many original documents and corroborates the
results of the research carried out so far.
Keywords: Sturdza family, Bârlad, church, foundation, documents, Neamţ
Monastery.

Fig. 1. Harta moșiei Berezana adeverită de G. Filipescu,
inginerul ținutului Tutova (24 septembrie 1849).

35

Fig. 2. Biserica cu hramul „Sfântul Spiridon”din Bârlad (foto 2019).

Fig. 3. Cruce de piatră din 20 octombrie 1835 (foto 2019).

36

Fig. 4. Biserica văzută dintre blocuri (foto 2019).

37

Fig. 5‐6. Casa Sturdza din Bârlad, astăzi în reparație (foto 2019).

Fig. 7‐8. Casa Sturdza din Bârlad. Detalii arhitectonice (foto 2019)

38

Fig. 9. Octoih, București, 1792 (Muzeul Eparhial din Huși).

Fig. 10. Hrisovul de scutire al domnului Ioniță Sandu Sturdza,
3 martie 1828.
39

ANEXĂ

1. 1631 (7140) octombrie 12. Costachi, Bălan, Straton, Anisia și
Dorofteia, feciorii Tuderiții, nepoții lui Crăciun, vând lui Ionașco Vrabie fost
pârcălab partea lor de ocină din satul Igești, 8 pământuri, din frunte și din
vatra satului, cu un bou.

† Eu Costachi, și Bălan, și Straton, și Annăsiia, și Doroftiia,
ficiorii Tudereț, nepoții lui Crăciun, facim cest zapis de bună voia
noastră și de nimene voiț(i) sau înpresuraț(i) lui Ionașco Vrabie ce‐au
fost pr(ă)călab, cum i‐am vândut partea noastră de ocină din din satu
di(n) Igești în frunte opt pământur(i), și din vatra satului, cu tot
venetul, partea noastră, derept un bou, denaintea lui G(o)1lăe biv
pr(ă)călab, și pop(a) Cr(ă)stea ot Igești, și (Mo)1rozan, și Luca, și
Bejan, și Duracu, și Apostol, și Gligorie Argea, ca‐s(ă) știe. Pusu‐ne‐
am și pecețile cătră acesta zapis. In das ne umi[aet.
L<1>t<o> =zrÌm <7140 / 1631> oc<tomvrye> vÆy <12>.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/10, original, filigran, 3
sigilii inelare în fum; ibidem, Manuscrise, 607, f. 4v.
EDIȚII: CDM, I, p. 156, nr. 710 (rezumat).
_________________________
1Rupt.

2. 1650 (7158) februarie 20. Vasilie voevod poruncește slugii sale
să cerceteze și să oprească pe călugării de la Mănăstirea Dobrovăț să mai
calce și să vâneze peștele din bucata de baltă Mața a Măricăi Vrăbioae și
ginerelui său Ionașco, aflată în hotarul Brezenilor.
40

† Io Vasilye v<oe>v<o>da, B<o>jy6 m<i>l<o>sti6, g<os>p<o>d<a>ră
Zemlii Mold<a>vscoi. Scriem domniia me(a) la sluga noastră (...)1.
Dămu‐ț(i) știré că domnii mele s‐au jeluit giupâniasa Mărica
Vrăbioae și cu ginere‐său cu Ionașco pre călugări(i) de la Dobrovăț,
zicându înnaintea domnii mele că au ei o bucată de baltă în hotarul
Brezénilor, iar călugări(i) de la Dobrovăț intră într‐acea bucată de
baltă de vinăză peștele peste hotarul lor. Pentr‐aceia daca vei vede(a)
carte(a) domnii mele, iar tu să strângi oamini buni bătrâni și din sus
și din gios, și să socotești bineșor de să va afla că trece hotarul loru
peste acea baltă ce să chiiamă Mața și țân ei cotețe pre dinbe părțile
de baltă și vor hi inntrându călugări(i) printre cotețe de vâniază
pește, iar tu să oprești pre călugări să nu mai intre, și precum vei afla
cu oamini buni tu să ne dau știré cu scrisoaria și nemărui să nu
fățărești. Aceasta scriem domniia me(a). I (nam) ne budet.
† Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel'l.
U @s, l<1>to =zrÌni <7158 / 1650> fev<ruarye> cÆ <20>.
Vel log<o>f<ă>t uki.

<Pe verso>: Carte domniască di poprit din hotarul Brăzenilor
nu (...) bălțâi Mața / =zrÌni <7158 / 1650> fiv<ruarye> cÆ <20>. / Balta
Mața pe Be (...); No. 13 3481 / Carte gosp(o)d de o bucată de baltă în
hotarul Brezenilor.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/14, original, rupt la
îndoituri, sigiliu în chinovar; ibidem, Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 13
(mențiune).
EDIȚII: CDM, II, p. 409, nr. 2104 (rezumat).
_________________________
1 Spațiu gol.

3. 1667 (7175) august 27, Iași. Iliaș Alexandru voievod scrie lui
Frătiță, fost mare armaș, să cerceteze pricina Măricuței, fata lui Iliaș Vrabie
vornic, cu locuitorii de pe moșia Berezănii de pe Elan, care nu vor să dea
zeciuială.
41

Cópii
Noi Ili2[ Alecsandru v<oe>v<o>d, Boji<6> milost<i6>,
g<os>p<o>d<a>ră Zămlii Moldavscoi. Scriem domnie me(a) la boerinul
nostru Frătițe, ci au fost armaș mari. Facem știre că au vinit di s‐au
jeluit ciastă sărac(ă) di giupiniasa Măricuța, fata lui Ilieș Vrabii
vor(ni)c, cum ari un sat de moșâi și cumpărătură de părințâi ei,
anumi satul Berezănii, ci sânt pi Elan, și acum nu vor să‐i dei oaminii
a zăce pricum spun uricile și deresă ci ari. Pentru acee(a) dacă vei
vide(a) carte(a) domnii meli să strângi acolo oamini buni de pren
pregiur, să socotești pre undi îi spun uricul pre de amândouă părțile
din apa Elanului, pân(ă) undi vor ști oamini(i) buni că au țâ(nu)tu
tată‐său, și până acmu să ei di a zăce din pâini, din fân, din tot vinitul
ci va hi, pre hotarul acelui sat, să dau pre mâna aceștii giupânesă,
iară cui va păre(a) cu strâmbul să vii di fați să‐ș(i) aducă și deresă ci
va ave(a), și precum vei afla cu oamini buni pre uricu(l) ci are, să i să
facă și scrisoare să avem știri. Toe pi[e<m>.
U @s, l<1>t<o> =zrÌoe <7175 / 1667> av<gu>st cÆz <27>.
Locul pecețâi.
Solomon Bârl(ădean) vel log(o)f(ăt), uci.

De la isprăv(ni)cia Tutovii
Copie aciasta scoțându‐să întocmai di pi cel adivărat uric cari
poslăduindu‐să din cuvânt în cuvânt s‐au încredințat și cu a noastri
iscălituri.
(1)827 iuli(e) 19
<ss> Neculai Grecian(u) agă.
<ss> Ioniță Miclescu agă.
<Pe verso>: =zrÌoe <7175 / 1667> av<gu>st cÆz <27> / Iliaș
Alecsandru v(oie)v(o)d / No. 10 3484 / Pe moșia Brezenii.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/15, copie încredințată
de isprăvnicia ținutului Tutova la 19 iulie 1827; ibidem, Manuscrise,
607, f. 17, nr. 16 (regest).
EDIȚII: CDM, III, p. 330, nr. 1534 (rezumat).
42

4. <cca 1680‐1681>. Irina Toderiasa și feciorul ei Gavril vând
jupânesei Todosicăi Jora partea lor de moșie din satul Holubești cu 500 de
lei.

† Adecă eu, Irina Toderiasa, cu ficiorul mieu Gavril, facem
știre și adăverim cu cest zapis adevărat al nostru, precum noi de
nime siliți nici asupriți, ce de bună voia noastră am vândut deriapta a
noastră moșiie și cumpărătură dumisale giupăneasăi Todosii Joroaii
și ficiorilor dumisale, moșiie care o am cumpărat de la Simion Robul,
partia a lui și a mătușă‐sa Agahiei de la sat de la Holubéști cu toate
locurile și cu toate viniturile a hotariului, și ni‐au făcut dumniaei
giupânias(a) care scrie mai sus plată deplin cin(ci) sute lei. Și au fost
mulți oameni buni într‐aceasta tocmală, Cantimir serdariul,
Costantin armașiul, vornicii ot Bârlad Gavril și Pandazi, preotul Sava
ot Toméști, și diiaconul Lazor ot tam, și alți mulți oameni buni și
bătrâni, și pentru mai mare crédință ni‐am pus și pecețile, și într‐
aceasta tocmală au fost și Savin, ficiorul Maricăi.
† Irina.
† Gavrin.
<Notă marginală>: Savin, ficiorul Maricăi, Irin(a) Toderia(sa)
cu f(iciorul) Gavril, pa(r)te(a) lui și parte(a) Agafiei a mătuși‐sa de la
Si(m)ion Robul de la Holubéști.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI /7, original, difolio,
filigran; ibidem, LXXXVI/41, nr. 8 (rezumat).
EDIȚII: CDM, IV, p. 139, nr. 557 (rezumat).

5. 1705 (7214) noiembrie 29. Cozmina, fata Roxandii, nepoată de
fiică lui Vrabie stolnicul, vinde lui Antiohie Jora mare logofăt, a cincea parte
din satul Gurești, cu hotarul din apa Elanului până în apa Prutului, cu
bălți și vad de moară, cu 30 de lei.

† Adecă eu Cozmina, fata Rocsandii, nepoat(ă) de fată lui
Vrabie stolnicul, scriu și mărturisesc precum am vândut a mea
43

driaptă ocină și moșie ce am de pe maică‐mea a cince(a) parte din sat
din Gurești, ce viindu la multă lipsă și scăpăciuni am întrebat pe toți
răzeși(i), și toți me‐(a)u zis să o vându, ce eu viindu la d(u)mn(ea)lui
la Antiohie Jor(a) v(e)l log(o)f(ă)t i‐am vândut‐o dumisali, căci mai
avându și dumn(ea)lui loc alături i‐am vândut‐o toat(ă) parte(a) mea,
a cincea parte din cinci frați, parte maică‐mea, și niavându alți răzeși
triabă, căci maică‐mea numai pe mini m‐au avut ficior, și eu cu
toat(ă) voia me(a) i‐am vândut‐o dumisali dreptu 30 lei ca să fie
moșiia dumisali în veci neclătită dumisali și cuconilor dumisali și
nepoților și strănepoților dumisali, și hotarul vini din apa Elanului
păr(ă) apa Prutului. Dici eu i‐am vândut‐o toat(ă) parte(a) mea cu tot
vinitul din bălți, cu vad de moar(ă) în apa Elanului, cu tot vinitul
locului acestuia ce‐ar hi, și cându i‐am vândut‐o această moșie s‐au
tâmplat mulți oameni buni și megeeși, carii mai gios s‐or iscăli și ne‐
(a)u plătit deplin ca să știe.
L<1>t<o> =zsÌdy <7214 / 1705> noe<m>v<rye> cÆø <29>.
Cozmina, fat(a) Roxandii.
David Cârjă.
Gligorie snă Domnișoarei.
Antohie crâșmariul zet Silii.
Lupul Dărdără.
Scărlet Șerbu am scris zapisul.

† <Pe verso>: Zapis de la Cozmina, nepoat(ă) Vrăbieștilor pe
parte(a) ei de Gurești la Prut la bălți, au vândut lui Antiohi Jor(a) vel
log(ofăt). / Gurești la Prut. / No. 7 / 3491 / Gurești.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/16, original, difolio,
filigran, rupt la îndoituri, lipit; ibidem, LXXXVI / 41, nr. 7 (rezumat);
ANI, Manuscrise, nr. 607, f. 5.
EDIȚII: CDM, V, p. 129, nr. 499 (rezumat).

6. 1706 (7214) iulie 21, Iași. Enache cu fratele său Vasilache și sora
lor Măricuța, copiii lui Hulubeiu și ai Saftei, fata lui Miron Grasul, vând
lui Antiohie Jora hatman moșia lor din satul Brezeni, pe valea Elanului,
44

ținutul Fălciu, din vatra satului, camp, cu loc de țarină și de fânaț și din
balta numită Răcariul și din balta numită Mațea, cu 50 de lei bani gata.

† Adecă eu Enachi și cu frat(e)‐miu Vas(i)lachi, și cu soru‐
noastră Măricuța, ficiorii lui Hulubeiu, și a Saftei, scriem și
mărturisim cu cest adiverat zapis al nostru di nim(e) siliți, nici
asupriți, ce de a noastră bună voe am vândut diriaptă ocină și moșie
a noastră cât să va aleagi, toat(ă) partia părinților noștri din sat din
Brezeani, ci sintu pri valea Elanului în ținutul Fălciiului, din vatra
satului, și din câmpu, cu loc de țarină, și di fânați, și din baltă ci (să)
chiam(ă) Răcariul, și din balta ci să chiam(ă) Mațea, iarăș din tot
locul, cu tot vinitul, o am vândut dumisali giupânului Antiohi Jora
hatmanul diript 50 lei bani gata, ca să‐i fii di la noi diriaptă ocină și
moșie în veaci, și giupâniasii, și cuconilor dumilorsali, pre cari să aibă
a‐și faci și dires domnesc întăritur(ă) pri acest zapis al nostru, și
pintru mai mari cridința am iscălit noi și cini s‐au prilejit să‐s(e) știi.
U @s, l<1>t<o> =zsÌdy <7214 / 1706> iuli cÆq <26>.
† Enachie.
† Vas(i)lachi.
† Măricuța.
Nicolai Costin v<e>l vornic.
Safta, fata lui Miron Grasul.
Lupul Costachi vel vor<nic>.
Dumitr[cu Cuza vel sp<ă>tar (?).
Dabij<a> Scărlet vel pah<arnic>.
Savin vil ban.

filigran, rupt puțin la îndoituri, lipit, pătat; ibidem, LXXXVI/41, nr. 5,
are iulie 27 (rezumat); idem Manuscrise, nr. 607, f. 4v, are iulie 24.
EDIȚII: CDM, V, p. 149, nr. 574 (rezumat).

7. 1740 (7248) februarie 12. Grigore al II‐lea Ghica întărește lui
Lupul Verga, Neculai diaconul, nepotul popii lui Costantin „și alți fraț(i) a
lor, nepoț(i) și strănepoții lui Vrabie post(elnicul)” stăpânirea pe satul
45

Brezeni și îi dă rămași pe Dumitru Buțe, Vasilie Buțe, Dămian, nepotul lui
Golăeș, fiind rase zapisele unde erau scrise părțile din Brezeni, având
stăpânire și în Crăhănești (Cărhănești).

† Io Grigorie Gica voevoda, Boj6 milost6, g<o>sp<o>dară
Zemli Moldavscoi. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor
cui să cade a ști, precum s‐au pârât de față înnainte(a) domnii mele și
a tot sfatul nostru Lupul Verga și Neculai diiaconul, ficiorul popii lui
Costantin și alți fraț(i) a lor, nepoț(i) și strănepoții lui Vrabie
post(elnicul) cu Dumitru Buțe și Vasilie Buțe și Dămiian, nepot lui
Golăeș, pentru niște părți de moșie den sat den Brezeni, de la ținutul
Fălciiului, jeluind Dumitru Buțe și Vasilie Buțe și Dămiian Golăeș, ș‐
au arătat și 2 zapisă, unul de 139 ani de la Biriac și Hrubanul, scriind
c‐au zălojit parte(a) lor de moșie den Brezăni de la moșii acestor
oameni, altu zapis de 96 ani de la Ileana, giupâniasa lui Ion vornicul,
scriind c‐au vândut ș(i)‐au dat și danii o parte de moșie de satul
Brezănii ce‐au avut cumpărătură iarăș(i) de la Biriac, au vândut‐o lui
Buțe și lui Golăeș, moșii acestor oameni, și acum vrând ei acești
oameni de mai sus numiț(i), nepoții lui Buțe și a lui Golăeș, să
stăpâniască pe acele zapisă, iar Lupul Verga și cu Neculai diiaconul
nu i‐au îngăduit ș(i)‐au vinit cu toții la divan, răspunzind Lupul
Verga și cu Neculai diiaconul cum acest sat Brezenii este întreg a lor
și acești oameni nici odată cu părinți sau moșii lor acolo n‐au
stăpânit, ș(i)‐au arătat și dresă uric de la Costantin Moghila vo(ievo)d
de 131 ani, scriind precum moșul lor Ilie Vrabie vornicul ș(i)‐au
cumpărat tot satul Brezăni de la răzășii de acolo, scriind anumi și pe
răzăș(i) pe vânzători carii au vândut și luând sama vânzătorilor s‐au
aflat și acel Biriiac ce s‐au pominit mai sus într‐acel uric vândut la Ilie
Vrabie, moșul acestor oameni mai sus numiț(i) a Lupului Vergăi și a
diiaconului Neculai și acele zapisă ce‐au arătat Buțeștii și cu nepotul
lui Golăeș s‐au aflat răsuflate și nedrepte, una că la uricul ce‐au arătat
Lupul Verga și cu Neculai diiaconul de cumpărătura moșului lor lui
Ilie Vrabie scrie pe tot satul Brezénii și s‐au aflat și acel Beriiac
vândut, al doile(a) că de 139 ani până acum Buțăștii și cu nepoții lui
Golăeș nici o dovadă de stăpâniré cum să fie mai stăpânit moșie
46

părinții lor la acel sat n‐au arătat, ce numa acum de 1201 (?) ani
încoace au început a să răspunde și ei moșeni cu aceli zapisă, pentru
care acum luându‐le domnie me(a) sama împreună cu tot sfatul
nostru și dovidindu‐să aceli zapisă a lor răsuflate și nedrepte s‐au dat
rămas de toată giudecata ca‐s(ă) n‐aibă nici o triabă ei la sat la
Brezăni și întru nimic să nu să amestece, și s‐au ras și de zapisele lor
unde era scris pe părțile den Brezăni, numai zapisăle s‐au lăsat tot la
dânșii, mai scriind și pe altă moșie den Crăhănești, iară Lupul Verga
și cu diiaconul Neculai și cu alți frat(i) a lor cu a lor bune dresă
îndreptându‐s(e) înnainte(a) domnii mele, le‐am întărit lor și de la
domnie me(a) acel de mai sus scris, satul Brezănii, den dresă ce‐au
avut ca‐s(ă) le fie lor și de la domnie me(a) driaptă ocină și moșie și
uric și întăritură, cu tot vinitul să‐l stăpâniască cu pace, și altul să nu
să amestice. Această pâră să nu să mai pârască.

U @s, Vă l<1>to =zsÌmi <7248 / 1740> fev<ruarye>st vÆy <12>.
Sturz1 v<e>l log<o>f<ă>t.
Prok vÆ <2> log<o>f<ă>t.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/18, original; ANI,
Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 12 (regestru).
EDIȚII: Iulian Marinescu, Extrase din Condica moșiilor lui Teodor
Rosetti‐Golescu (urmare), II, Documente basarabene, fălciene, putnene, etc,
în „Buletinul Comisiei istorice a României”, București, Tiparul
așezământului tipografic „Datina Românească”, Vălenii‐de‐Munte,
VIII, 1928, p. 20‐21, nr. 5.
_________________________
1 Cifra sutelor ilizibilă.

8. 1742 (7250) martie 9. Mărturia stolnicului Vasile Sturdza în
judecata dintre șătrarul Toader Jora și diaconul Nicolai pentru o parte din
moșia Brezeni, de la ținutul Fălciului, de pe Elan.

Facim știri că avându giudecat(ă) înnainti(a) no(a)stră
dumn(e)alui Toadiru Jora șăt(rar) și cu Niculaiu diiaconul ot Gârcini
47

pentru o parti di moșie Brizinii ci esti pi Elan la Fălciiu, cari moșie
avându giudecat(ă) Niculaiu diiaconul cu n(e)amul lui și cu
Virguliștii au rămas gium(ă)tati de sat în parti(a) lui Niculaiu
diiaco(nu)l din Brizini și într‐aci(a) gium(ă)tati di sat au dat sam(ă)
diiaconul că a cinci(a) parti ari și dumn(e)alui Toadiru Jora șăt(rar)
parti(a) Hulubei, toat(ă) esti cumpărat(ă) di Ant(i)ohie Jora vil
log(o)f(ă)t, și făcându‐s(e) 5 părți aci(a) gium(ă)tati de sat și
înpărțindu‐s(e) pâni di dejmă de anțărți ce‐au fost un an Niculaiu
diiaconul cu n(e)amu(l) lui s‐au vin(i)t pi parti câti 4 merță di pâni și
fiindu să înnto(a)rcă To(a)diru Jora șăt(rar) 5 orți ci l‐au agiunsu la
cheltuiali ispisocului ce‐au făcut diaco(n)ul s‐au socotit să de(a)
dumn(e)alui Toadiru Jora acii 5 orți ci l‐au agiunsu parti la aci(a)
cheltuiali și să‐și e la vară aceli 4 merță de pâne din parti(a)
diiaconului cu a n(e)amului lui 2 merță grâu, 2 merță mălaiu pentru
căci diiaconul aci(a) pâni de dejmă ce‐au fostu luat anțărți au înpărțit‐
o cu n(e)amul lui cu cie răziși ci sint la ci(a) gium(ă)tate de sat și au
dat sam(ă) că n‐ar fi mărsu nime de la dumn(e)alui Toadiru Jora
șăt(rar) să‐i cie parti dum(i)sali. Deci noi acie am hotărât cu giudecata
socotindu că esti dreptu să de(a) Toadiru Jora acie 5 orți cheltuiali
ispisocului și să‐și e acili 4 merță di pâni din dejma din ceastă var(ă)
din parti(a) diiaconului cu a n(e)amului lui, și am dat și de la noi
această mărturie la mâna dum(i)sali ca de s‐ar mai trage la vr(e)o
giudecată să‐i fie de cridință.
L<1>to =zsÌn <7250 / 1742> mar<tye> øÆ <9>.
<ss> Vas(i)li Stur(dza) biv vel stol(nic).

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/19, original; ibidem,
LXXXVI/41, nr. 2 (regest).

9. 1795 iunie 5. Safta Crâstia și fii ei vând Dumitrii Duculeasa,
vara sa, 44 de stânjeni din moșia Cârja.

Zadică. Eu Safta, cu fii mei, dat‐am scriso(a)re(a) me(a) la
mâna vară‐mii Dumitrii Ducule(a)sa, precum că e‐(a)m vândut
parte(a) me(a) di moșii din la Cârji, și am luat patruzeci și patru lei, și
48

câti un leu stânjinu(l), păr la măsurat, di pi ci s‐a măsura și ci mi s‐a
mai faci oi mai lua.
1795 iunii 51
Eu Ghiorghi Crăste.
Eu E(a)cov2 Crăste am scris.

<Pe verso>: Un sânet a Saftii Crâstiia cu fii ei ce vinde moșie
Duculesăi 44 stânjâni din Cârjă. . No. 3477.

Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 9 (regest).
_________________________
1 Anul și ziua cu altă cerneală și mână.
2 În condică, Iacob Crâste.

10. 1795 iulie 7. Alexandru Ioan Callimachi voievod poruncește lui
Vasile Costache biv vel spătar și Enachi biv vel sărdar, ispravnicii ținutului
Fălciu, să aleagă și să stâlpească părțile de moșie din Plopeni din gura
Grumezoaiei, Crăciunești pe Elan, Sărățeni, Ungurași, Hulubești, Crețana
și Bertești, ale lui Ion Jora, fiul răposatului Antohie Jora, împresurate de
răzeși.

Noi, Alexandru Ioan Calimah v(oe)vod, cu mila lui
Dumnezău domn Țării Moldaviei. Cinst(iți) credincioși boerii domnii
mele, dum(nealui) Vasâle Costache biv vel spat(ar) i dum(nealui)
Enachi biv vel sărdari, săn(ă)tate. Vi să face știre că prin jaloba ce au
dat domnii mele Ion Jora, fiiul răposatului Antohi(e) Jora de la
țân(u)t(ul) Tutovii, au arătat că la acel țân(u)t ar fi având vr(e)o
câteva părți de moșie, anume Plopeni în gura Grumăzoai(i), i
Crăciuneștii pea pa Elanului, i Sărățăni i Ungurașii i Hulubeștii i
Crețana i Berteștii, și că să înpresoară de cătră răzășii de acolo, au
făcut cerire ca să‐s(e) aleagă și să i s(e) hotărască numitele părți de
moșie. Drept aceia scriem dumn(ea)v(oastră) să aduceț(i) pe acei
răzăși față, unde fiind și jăluitoriul să faceț(i) cercetare cu amăruntul
tuturor scrisorilor ce vor fi de îmbe părțile, și precum veț(i) cunoaște
49

a fi drept prin giudecată să hotărâț(i), și la parte(a) ce să va căde(a) să
daț(i) și carte de giudecată, și atunce de să va dovedi că are jăluitoriul
numitele părți de moșie după cum arată și de va fi trebuință de
hotărât, neputând a mergi unul din dumn(ea)v(oastră) la stare(a)
moșiilor din mazâlii acelui țân(u)t pe care îi veț(i) socoti a fi o(a)meni
vrednici și cu știință la hotărât, și vor mergila stare(a) numitelor părți
de moșie unde adunând pe toț(i) răzășii i megieșii și înpregiurașii
acelor părți de moșie, și după cercetare(a) ce vor face după
(cu)1prindere(a) scrisorilor ce va fi având jăluitoriul, să aleagă acele
părți de moșii măsurându‐le în lungu și în latu, și pe la locurile ce va
fi trebuință, și va da dreptate să le stălp(e)ască și cu pietri hotară,
după care alegire și hotărâtură ce vor face rânduițâi aceia să de(a) și
mărturie hotarnică în semni și în stânjăni iscălită pe obicei atât de
toț(i) răzășii i megieșii și înpregiurașii acei moșii și alții care să vor
întâmpla faț(ă) la hotărât, cum și de rânduițâi aceia, pe care
aducându‐o la dumn(ea)v(oastră) și făcându‐i căzuta cercetare, de va
fi făcută cu bună dreptate și primire(a) tuturor să o încredințaț(i) și cu
a dumn(ea)v(oastră) iscălituri, iar când la hotărât va naște pricină de
nemulțămire despre vreo parte, atunce cu pietri hotară să nu să
stâlp(e)ască, ce în ce chip să va dovedi pricina să daț(i)
dumn(ea)v(oastră) mărturie pre largu la parte(a) ce să va căde(a),
făcând și hartă închipuitoare de stare(a) părțâlor de moșii, cu care
înpreună și cu zî de soroc după vreme(a) lucrului viand amândoauă
părțile la divan, li să va da hotărâre după cum dreptate(a) va da.
1795 iuli(e) 7

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cinst(iți) credincioși boerii domnii
mele, Vasâle Costache biv vel spat(ar) i dum(nealui) Enache biv vel
sărdariu, isprav(ni)ci de țân(u)t(ul) Fălciiului, cu săn(ă)tate să‐s(e)
de(a). / Ion Jora, fiiul răp(o)satului Antoh(ie) Jora.
Proci vel log(o)f(ă)t.
S‐au trecut la condică: <ss> M. cond(icar).

pecete din ceară roșie; ibidem, LXXXVI / 41, nr. 1 (regest).
50

_________________________
1 Rupt.

11. 1796 iulie 10. Ilinca Cărăsoaia, fiica lui Neculai Băisan crucer,
nepoata de soră a lui Gheorghiță Verga, cu feciorii ei, Ioan și Costandin,
vând Dumitrii Duca, partea lor din moșia Brezăni, ținutul Fălciului.

Adică(ă) eu, Ilinca Cărăsoaia, fata lui Neculai Băisan crucer,
nepoată de sor(ă) lui Ghiorghițe Verga, și cu ficiorii mei, anumi Ioan,
Costandin, dat‐am adevărat și încredințat zapisul nostru la mâna
dum(i)sal(e) giupân(e)sii Dumitrii Duculesă, precum să‐s(e) știie că
di a no(a)stră bună voia, de nimi siliți, nici asupriți, am vândut a
no(a)stră dreaptă ocină și numită moșiie din hotarul Brezenilor ot
ținutul Fălciiului, parte(a) noastră ce să va alege dintr‐acel hotar
drept 35 lei, adic(ă) treizăci și cinci lei, cari bani am luoat toț(i) deplin
în mânule noastre, și noi văzind că ne‐(a)u plătit după cereri(a)
noastră am luoat și toți banii în mână, am vândut și dum(i)sal(e) și
fiilor dum(isale) și nepoților și strănepoților, și ne(a)m de ne(a)m, ca‐
s(ă) fiie drepți stăpânitor(i) în veci neclătiț(i) și nestrămutaț(i), iar
sculându‐s(e) alte ne(a)mur(i) a cer(e) vreo parte de moșiie, atunce
noi să avem a răspunde, și atunce orce cheltuiala s‐a întâmpla ca‐s(ă)
facă, noi să avem a o tragi. Și noi pentru a noastră bun(ă) încredințari
am pus degitul în loc di piciti neștiind carti.
1796 iul(ie) 10
Eu Ilinca Cărăso(a)ia am vândut de bun(ă) voia me(a).
Eu Ion sin Ilincăi Cărăso(a)iaam vândut cu voia me(a).
Eu Costandin sin Ilincăi am vândut cu voia me(a).
Adică noi carii mai gios am iscălit și am fostu faț(ă) la la
vânzare(a) aceasta.
<ss> Eu Dor(o)baț capit(a)n.
<ss> Dumitrașcu Dor(o)baț.
<ss> Manole zăt Dor(o)baț.
<ss> Vasile snă erei Ștefanu.
Am scris eu zapisul acesta cu zisa numiților ce se arată prin
zapis și sânt martur.
51

<ss>

<Pe verso>: Zapis ce au cumpărat Duculias(a) de la Ilinca
Cărăso(a)ia, fata lui Necolai Băisan crucer. / Brezăni / 50 stânjăni es pi
zapis.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/ 22, original; ANI,
Manuscrise, 607, f. 16, nr. 7 (regest).

12. 1796 iulie 10. Ioana Băisan, cu fiica sa Acsănie, fata lui Neculai
Băisan, nepotul lui Gheorghiță Verga, nepotul de soră a Catrinii Băisan,
vând Dumitrii Duca, partea lor din moșia Brezăni, ținutul Fălciului.

Adică eu, Io(a)na Băisănii, și fiică‐me(a) Acăsănei, fată lui
Necolai Băisanu, care au fostu nepot lui Ghiorghiți Virgăi, nepot de
sor(ă) a Catrini(i) Băisănei, de nemi nesâlite, nici asuprite, de a
no(a)stră bună voi am vândut dre(a)ptă și ocină moșii no(a)stră de
Brezăni, di(n) ținutul Fălciiului, ce s‐a alegi parti(a) no(a)stră drept 35
lei, adică drept tre(i)zăci și cinci de lei, car(e) bani i‐(a)m luo(a)t
deplinu toț(i) în mânule no(a)stre, și noi văzându că ne‐(a)u plătit
după cere(rea) no(a)stră am luo(a)t și toți bani(i) în mână, am
vândutu și dum(i)sale și ficiorilor dum(i)sale și nepoților și
strănepoților și ne(a)m de ne(a)m, ca să fii drepți stăpânetor(i) în veci
neclătiți și nestrămutați, i(a)r scolându‐să un ne(a)m a cere vreo parte
de moși(e), atunce noi să avem a răspunde și atun(ce) orce cheltuiala
s‐a faci să fii to(a)tă despre noi. Să fi(e) și pentru mai mare credința
ne‐(a)m pus degitele în locu de iscălitur(i).
1796 iul(i)e 10
Eu Io(a)na Băisănesă am vândut.
Eu Acăs(ă)nei, fată lui Neculai Băisanu.
Și eu Ioniță Huluba am scris cu zâsa lor și am și iscălit.
<ss> Ioniț(ă) Hulub.
<Pe verso>: Ioana Băisănias și fiică‐sa Acsănie din Brezăni
parte(a) ci s‐a alegi. / 50 stânjăni (i)es pi acel pa (?).

52

13. 1798 iulie 3. Iftimi, Vasile diacon, Lupu, Toader, Maria și
Anița, copiii Paraschivei, fata lui Necodim, nepoata preotului Toderașcu,
vând Dumitrei Duca partea lor de ocină și moșie din Brezăni.

Adecă noi, ficiori Paraschevei, fetei lui Mecundinu1, anume
Iftimi i Vasâle diiacon i a Lupul brat i Toader brat i Mariia sor(ă) i
Anița sor(ă) Marie, ci sântem feciori Paraschevei, fii lui Mecuden1,
nepoată preutul(u)i Tuderașcu, den sămâ(n)țâi(a) lui Elei Vrabei
postelnic, dat‐am adevărat și încredințat zapesul nostru la mâna
dumisali giupânesăi Dumitrei Duculesăi, precum noi de nemeni
sâliți, neci asupreți, ci de a noastră bună voiia a noastră i‐am vândut a
noastră dre(a)ptă ocină și moșie den Brezăni ot țân(utul) Fălciiului,
adică 62 stânjăni, parte(a) Paraschevei, fetei lui Mecudenu1 la cari să
înparte în dou(ă) părți cu Neculaiu Mecudenu1 monah, iar tucmala
pe stânjănu câti cinzăci și cinci părale, și să aibă dumn(e)a(e)i a țâni și
a stăpâni moșiieia den Brezăni ot țân(utul) Fălciiului, cari moșie ne să
trage de pre strămoșul nostru Ilie Vrabei postelnicul, iar sculându‐să
nesca(i)va neam(u)ri a no(a)stre la vreo giudecată să nu le să țâi în
samă fiindu că s‐au întrebat pe toți răzășii no(a)stre și ispre
încredințari ne‐am iscălit.
Let =ašÌki <1798> iul<y>e gÆ <3>.
Eu Iftemi Vrabii am vândut.
Eu Apostul sân Lup(u) Vrabii maz(il).
Eu Tudurachi sân diiacon Toader Vrabei am vândut.
Eu Vasâle deiacon Vrabei brat Iftimi maz(il).
Eu Ionașcu zăt Vrabei.
Și iu Lupul Pălaga razes am fostu față.
Iar tânplându‐să vreo precină noi să fim răspunzător(i).

<Pe verso>: Zapis de moșie ce au cumpărat Duculeasă de la
feciorii Paraschivei, fetii lui Necodim. / 62 stânjăni din Brezăni / No.
3473. / S‐au circat acest condeiu.
53

_______________________
1 Nicodim.
14. 1798 iulie 4. Preutul Enachi și soția sa Ioana vând Dumitrii
Duca a lor dreaptă ocină și moșie din Brezeni, ținutul Fălciului

Adică eu, preutu(l) Enachi dinpreună cu preute(a)sa me(a)
Io(a)na, dat‐am adivărat și încredințat zapisul nostru la mâna
dumisali giupânesâi Dumitrii Duculesăi, precum să să știi, di nimini
silit, nici asuprit, ci di a no(a)stră bună voe, am vândut a no(a)stră
dre(a)ptă ocină și moșâi ci o avem di pi Mătanii, și Mătanii, frati cu
Nicodim Neculaiu, și ii încă o trag di pi Ilii Vraghii vornicu(l) din
hotaru(l) Brezenilor din ținutul Fălciilor, o sută di stânjăni, și prețu(l)
stânjănului un leu. Și când am dat acist zapis a(u) fostu mulți oamini
buni și credincioș(i) și răzăși, și pentru credința ne‐(a)m iscălit și am
pus și degitili, iar fiind vreo pricină eu am să răspund.
=ašÌki <1798> iul<ye> dÆ <4>.
Erei Enachi, papadie Io(a)ni(i).
Și eu căp(i)t(anul) Lupul Pălaga răzeș fiindu, am iscălit.
Eu Vasili Cârlan răzăș, am iscălit.
Și eu diiaconul Neculaiu Pelin am scris cu zisa dumilorsali.

<Pe verso>: Zapis(ul) popii lui Enachi cu preuteasa sa Ioana ce
vinde moșie Duculesii; / 60 stânjăni din Brezeni / 60 au (i)eșit numai /
No. 3471.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/25, original.

15. 1798 iulie 4. Lupul Pălaga căpitan și sora sa Ioana vând
Dumitrii Duca a lor dreaptă ocină și moșie din Brezeni, ținutul Fălciului.

Adică eu, căpitanu(l) Lupu Pălaga dinpreună cu soru‐me(a)
Io(a)na, dat‐am adivărat zapisul nostrum la mâna dumisali
giupânesii Dumitrii Duculesii, precum să să știi, de nimini niasuprit,
54

nici sâlit, ci di a no(a)stră bună voe am vândut dre(a)ptă ocină și
moșii ci o avem di pi muma no(a)stră Anghelușa, fata lui Cârlan, și ei
încă o ao di pi Ilii Vraghii vornicu(l) din hotaru(l) Brezenilor din
ținutul Fălciiului, șesăzeci și doi di stângini și prețu(l) stânjănului câti
cinzeci părali. Și când am dat acist zapis au fostu mulți oamini buni și
credinci(o)și și răzăși, și pintru credința ne‐(a)m iscălit, iar di va fi
vreo (p)ricini, noi om răspundi!
=ašÌki <1798> i<u>li<e> dÆ <4>.
Eu Lupul Pălaga căp(i)t(an).
Erei Enachi răzăș.
Și eu Io(a)na nipo(a)tă lu(i) (…).
Eu Vasile Cârlan, răzeș.
Și eu diiaconu(l) Neculaiu Pelin am scris cu zisa dumilorsali.

<Pe verso>: Zapis(ul) Lupului Palaga ce vinde moșie
Duculesii; / Brezăni / 62 s(t)ânjăni / No. 3472.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI /26, original; ANI,

16. 1798 iulie 4. Vasile și Gligoraș Cârlan vând a lor dreaptă ocină
și moșie din Brezeni, ținutul Fălciului.

Adică eu, Vasili Cârlan, cu frati‐meu Gligoraș, dat‐am
adivărat zapisul nostru la mâna dumisali giupânesâi Dumitrii
Duculesii, precum să să știi di nimini silit, nici asuprit, ci di a
no(a)stră bună voe, am vândut a no(a)stră dre(a)ptă ocină și moșii ci
o avem di pi tată‐nostru Cârlan și ii încă o ao di pi strămoși(i) săi Ilii
Vraghii vornicu(l) din hotaru Brezenilor, di(n) ținutul Fălciilor,
șesăzeci și doi di stânjăni, și prețul stânjănului câti cinzeci parali. Și
când am dat acista zapis a(u) fostu mulți oamini buni și credincioș(i)
și răzăși, și pentru credința ne‐(a)m iscălit și am pus și degitili, iar
fiind vreo pricină noi avem să dăm samă.
=ašÌki <1798> iuli<e> dÆ <4>.
Erei Enachi răzeș.
55

Și eu Lupul căp(i)t(an), răzeș.
Eu Vasili Cârlan.
Eu Gligoraș Cârlan.
Și eu diiaconu(l) Neculaiu Pelin am scris cu zisa dumilorsali.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Zapis(ul) lui Vasile Cârlan cu frati‐
so Grigoraș, ce vinde moșie Duculesii. / 62 stânjăni din Brezăni; / No.
3474 / Acest zapis s‐au uitat să se puie la rându(l) lui și s‐au pus pi
urma tuturor hârtiilor, unde iaste sămnul acesta.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/27, original, difolio.

17. 1801 ianuarie 30. Constantin Alexandru Ipsilant voievod
poruncește lui Gavril Iamandi vel ban și ispravnicilor ținutului Tutova să
aleagă hotarele biv vel spătarului Ștefan Sturdza și Antohi Duca din moșia
Brezăni.

Noi Cost(a)nd(in) Alecsandru Ipsilant v(oie)vod, cu mila lui
Dumnezeu domn țării Moldaviei. Cinst(iți) credincioși bo(i)erii
domniei meli, dumn(ea)v(oastră) Gavril Iamandi vel ban i
dumn(ea)v(oastră) is(pravnicii) de țin(u)t(ul) Tutovii săn(ă)t(ate).
Fiind că al nostru cinst(it) și credincios bo(i)eriu, dum(nealu)i Ștefan
Sturz(a) biv vel spat(ar), prin jalobă ni‐au făcut arătare cum în moșiia
Brezănii de la țin(utul) acela al Tutovii ari și dum(nealu)i părț(i)
înpreună cu un Antohi Duca, cari nefiind hotărâte au cerșut ca să le
hotărască și să le aliagă de cătră părțili celoralanți răzăși. Drept aceia
scriem dum(nea)v(oastră) is(pravnicii) de țin(utul) Tutovii ca de
veț(i) putea mergi și unul din dum(nea)v(oastră) la stare(a) locului
dinpreună cu dumi(sale) banul, să rânduiț(i) din cei mai cu știință
mazili ai țin(u)t(u)lui ca să fie la hotărât dinpreună agiutoriu
dum(i)sali banului. Deci dum(neavoastră) bani mergând la stare(a)
locului undi faț(ă) fiind atât dumi(sale) spat(arul) sau vechilul
dum(i)sali cât și toți ceialanți răzăș(i) i megieș(i) fiișticari cu orice
scrisori dovezi vor fi având să stai și să faci cercetare foarte cu
amăruntul ca mai întâi să afli și să dovedești celi drepti și adevărate
56

margini a trupului numitei moșii după hotarăle ce vor fi umblat din
vechiu, și apoi după scrisorile și dovezile ce va ave(a) dumi(sale)
spat(arul) și acel Antohi Duca, părțile ce vor ave(a) în trupul acei
moșii măsurându‐le în stânjin(i) să le alegi și să le hotărăști de o parte
de cătră părțile altora pe cari să le stâlpești și cu piietri hotară pre la
locurile ce va ceri trebuința și dreptate(a), după cari să dai și mărturii
hotarnică în sămni și în stânjini, iscălită pe obiceiu de toți răzășii și
megieșii, cum și de cătră dum(nea)v(oastră), iar născând pricină la
hotărât la locul acel de pricină cu piietri să nu stâlpești, ci făcând
mărturii și hartă închipuită de stare(a) locului prin zi de soroc vor
veni la divan.
=awÌa <1801> gen<arye> lÆ <30>.
Prok vel log<o>f<ă>t.
S‐au trec(u)t. <ss> M. cond(icar).

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cinst(iți) credincioși bo(i)erii
domniei meli, dum(neavoastră) Gavril Iamandi biv vel ban i
dum(nea)v(oastră) ispravnici(i) de țin(utul) Tutovii, cu săn(ă)t(ate) să
să de(a). / Dum(neavoastră), spat(arului) Stefan Sturz(a) și Antohi
Duca. / No 3482.

pecete mica rotundă în ceară roșie; ANI, Manuscrise, 607, f. 16v., nr.
14 (regest, cu data 1 ianuarie 1801).

18. 1802 ianuarie 16. Adeverința banului Iordache Sturdza pentru
două zapise primite de la paharnicul Ioan Jora spre a‐și alege moșia sa
Crețana.

No. 10.
7230 fev(ruarie) 26. Un zapis de la Ion sin Tudorii, nepoat(ă)
Vrăbioaiia, pentru parte(a) lor Crețana ce o dau danii lui Toderașcu
Jora.

57

No. 11
Un zapis făr(ă) velet de la pos(telnicul) Soac și fămeia lui
Rucsanda, ce‐au vândut parte(a) lor de Crețana giupănesii Todosiicăi
Joroaiia drept o sută lei.
Acesti doa(uă) zapis(e) fiind a dumis(al)i pah(arnicului) Ion
Jorii lăsate la dum(nea)lui spat(arul) Ștefan Sturz(a) li‐am luat eu spre
îndreptare(a) moșiei mele Crețana și să le dau iar când s‐or ceri.
(1)802 ghen(arie) 16
<ss> Iordachi Sturza ban.

<Pe verso>: No. 3494 / Acest sânet esti a lui Rusăt pentru
doauă scrisori ce au luat de la mini pre îndreptare(a) moșii.


19. 1802 martie 19. Stăvărachi Huiban vinde spătarului Ștefănachi
Sturdza partea sa de moșie din Brezeni, 14 stânjeni, pentru o datorie.

Adică eu, Stăvărachi Huiban, încredințăz cu acest adivărat
zapis al meu la cinstită mâna dumisali cuconului Ștefănachi Sturz(a)
spat(ar), să să știi că fiindu‐i dumi(sale) dator cu <triizăci și șasă di
lei>1 și neavând cu ci să‐i plătesc dumisali acești bani, i‐am vândut
dumisali parte(a) mea di moșii din hotarul Brezăni di pi Prut ci o am,
și la maică‐me(a) drept acești bani <acești bani>1 pi cari moșii di acum
înnainte să aibă dumi(sale) a o stăpâni în veci cu paci, făcându‐ș(i) pi
dânsa și dresi domnești, ca pi dreaptă moșiia dumisali, fiindcă eu i‐
am vândut‐o di a me(a) bună voia, nesâlit nici asuprit di nimine, și
pentru mai adivărată credința am iscălit, iscălind și alți boieri cari s‐
au întâmplat.
1802 marti(e) 19
<ss> Stăvărachi Huibanu.
Eu preotul Costandin.
Eu Iacov Zugrav, martoru.
Și eu am scris cu zâsa vânzătoriului și sânt mart(or).
<ss>
58

<Pe verso‐ul filei a doua>: Zapis(ul) lui Stăvărachi pentru
moșie Brezăni. / 14 stânjăni. / No. 3479.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/30, original, difolio;
ANI, Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 11 (regest).
_________________________
1 Alt scris.

20. 1802 aprilie 18. Antohi Duca și spătarul Ștefan Sturdza
schimbă moșiile Rădeni și Brezăni.

Adică eu Antohi Duca, dat‐am scrisoare(a) mea la mâna
dumisali spat(arului) Ștefan Sturza, precum să‐si știi că pentru moșiia
ci ari dumi(sale) la Rădeni i‐am dat moșiia di la Prut, Brezăni, adică
din apa Prutului și pără în apa Elanului, ca să o stăpâniască
dumi(sale) ca pi un lucru drept a dumisale, însă din hotar în hotar, și
asămine mi‐au dat și dumi(sale) mii moșiia dumisali din Rădeni, cari
moșii au să rămâi schimbu una pentru alta, însă acum înnainte pără
vom face celi disăvârșit scrisori am dat această scrisoare, iar atunce
cu scrisoare(a) ce vom face să dăm și scrisorili moșii unu(l) la mâna
altuia; Iar di să vor scula vreunii din răzăș(i) ca să nu‐l lasă pe
dumi(sale) să stăpâniască, cu mini să aibă aș căuta acei răzăș(i), iar pe
dumn(ea)lui întru nimică să nu superi, asămine și pentru câtă parte
mai rămâne afară din parte(a) Jorăi, cari esti tot a dumi(sale) luat di la
Jora, aceli părți să aibă a li cumpăra tot dumi(sale) pi numile meu și
eu să aibu ai întoarci bani dumisali, și dumi(sale) să rămâi stăpânitor
moșii. Și pentru credința am dat acest sânet pără să vor faci celi
disăvârșit scrisori, însă moșiia Brezăni eu să aibu a o hotărî, rămâind
îndatorit a cuprindi tot hotar(ul) Brezănilor, să‐l dau în stăpânire(a)
dumisali, afară di parte(a) Jorăi, și pentru credința am iscălit.
1802 apr(ilie) 18
<ss> Antohi Duca.
59

Eu Dumitra Duculeasă vii(n)d mai pe urmă, încridințăz și eu
acestu zapis fiind că cu știre(a) me(a) s‐au făcut zapisul acista de fii‐
miu Antohi, fiindu diplinu vichil din parti(a) mi(a).
<ss> Ghiorghi Iamandi mart(o)r.
Și eu am scris cu zisa numitii di sus și sânt martur.
<ss> Pavăl Duca.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/31, f. 1, original; ANI,
Manuscrise, 607, f. 13; ibidem, f. 16, nr. 1 (regest).

21. 1802 decembrie 12. Ioan Jora biv vel paharnic afierosește
bisericii Sfântul Spiridon din Bârlad, ctitoria boierilor Sturzești, a cincea
parte din jumătate de sat din Brezeni, cu vad de moară în Elan, părțile din
Hulubești, Bertești și Gurești de pe Elan, toate la ținutul Fălciului.

Ioan Jora biv vel pah(a)r(ni)c adiverez cu această scrisoare a
me, că de a me(a) bună voe am dat și am afierosât bisăricii Sfântului
Spiridon din târg(ul) Bârladului, ci esti făcută de dum(nealo)r boerii
Sturzăștii, toată parte(a) de moșâi ci am de la părinții mei în moșâe
Brezănii de la țân(u)t(ul) Fălciiului, pe apa Prutului, și pe apa
Elanului, și cu vad de moară în apa Elanului, adică din giumătati de
sat a cince(a) parte, cu bălți de pești, cu gârle din Prut, asămine și
toate părțâle din Hulubești, din Bertești i din Gurești, care sânt tot la
țân(u)t(ul) Fălciiului pe Elanu, cari și acesti părți le am tot de la
părințâi mei, le dau și le afierosăsc Sfântului Spiridon, și aceste, pe
care să aibă a le stăpâni Sfântul Spiridonu în veci neclintit, luând
venit(ul) din toati după obiceiu, și spre încredințare am iscălit,
poftind și pe alți frați boeri ce s‐au întâmplat de au iscălit.
1802 dec(emvrie) 12
<ss> Ioan Jora paharn(i)c.
<ss> Costandin Rosăt cam(i)n(ar), martur.
<ss> Ioan Codrianu stol(ni)c, martur.
Și eu am scris danie aceasta cu zâsa și primire(a) dumi(sale)
paharnicului și am iscălit.
<ss> Ioan Iamandi armaș.
60

<Pe verso‐ul filei a doua>: Danie pah(arnicului) Ioan Jora pe
parte(a) din Brezăni, Bertești, Gurești, Hulubești. / No. 3505.

ibidem, LXXXVI/41, nr. 12 (regest).

22. 1804 ianuarie 24. Înțelegerea dintre Antohi Duca și spătarul
Ștefanachi Sturdza privitoare la schimbul moșiilor Brezeni și Rădeni.

Cerându dum(nea)lui spat(arul) Ștefănachi Sturza ca după
schimbu(l) ce au făc(u)t cu maică‐me(a)în două rânduri, adică că au
datu toati părțile ce au avutu dumn(ea)lui luati în schimbu și în
cumpărătură din moșiia Rădenii, cari să cuprindu 561 stânjeni, și
maică‐me(a) socotindu că ari pe atâta moșii în moșiia Brezănii,
țin(utul) Fălci(ului), în gura Elanului, cari după ci au dat dum(i)sale
vrându dum(nea)lui a pune stăpânire nu l‐au îngăduitu răzășii,
arătându cu nu esti moșiia a mamei meli; Și vrându să strâci
schimbu(l), giudecându‐s(e) la divan au rămas maică‐me(a)din
giudecată, hotărândui‐s(e) ca ori să de(a) moșiia Rădenii înnapoi, ori
să cumperi părți din moșiia aceasta Brezănii și să‐i înplinească suma,
cari după hotărâre(a) divanului s‐au mulțămit dum(nea)lui a îngădui
pe maică‐me(a) ca să‐i cumperi tot moșii din Brezăni, din cari moșii
au cumpărat părți și voind acum a‐s(e) da sfârșit aceștii pricini am
adus toate scrisorile și le‐(a)m făcutu teslimu dum(i)sale, atâtu vechi,
câtu și aceste(a) nouă de cumpărătură, însă părțile de moșii ci s‐au
cumpărat de cătră noi sânt aceste 60 stânjăni de la Vasile Cârlan i
frati‐s(ău) Grigorașu, 60 stânjeni de la Iftimii i Vasile diiacon, fecior
Paraschivii, fetii lui Nicodimu, 60 stânjeni de la Lupul Palaga cu soră‐
sa Ioana, 60 stânjeni de la preut(ul) Enachi cu preuteasa lui Ioana,
cari aceste părți de mai sus li‐s(e) vine și lor din Nicodimu, cari să
cuprindu toati părțile Nicodineștilor bez paarte(a) Hulubeștilor, ce
tragu tot din Nicodimu, 60 stânjeni paarte(a) ce o au cumpărată
bo(i)erii Jorăști, de la cari au luat tot dum(nea)lui spat(arul). Piste tot
să cuprinde toată paarte(a) a neamului Nicodinescu, cu 60 stânjeni a
61

Jorii de la Hulubești 300 stânjeni. Asămini am mai datu dumisali 234
stânjeni ci i‐am cumpărat din paarte(a) Vârguleștilor, însă 50 stânjeni
de la Ilinca Săcăroaia, fata lui Necolaiu Băisan cruceriu cu feciorii ei,
Ioan și Cos(tan)din, 50 stânjeni de la Ioana Băisăneasă și fata ei
Axăniia, tij fată lui Necolaiu Băisan, 50 stânjeni de la Saafta cu feciorii
ei, anumi Gheorghii, Iacob și Crăste, sor(ă) preutésii protopopului
Pintilii ot Galați, 86 stânjeni tij i‐am mai dat ci am avutu cumpărați și
baștină, însă 14 stânjeni paarte(a) maică‐me(a), 14 stânjeni de la Ioniță
Verga, 14 stânjeni de Costa(n)din Verga, 14 stânjeni de la Mariia
Toutuleasă, 14 stânjeni de la Ioana Hărțoaiia, 14 stânjeni Simina
Gheuculeasă, bez 14 stânjeni ci au cumpăratu dum(nea)lui de la
Ioana Huibăneasă cari piste totu faci părțili Verguleștilor 248 stânjeni,
bez 50 stânjeni ce au rămas popii lui Pintilii, tot din paarte(a)
Vârguleștilor în moșiia aceasta Brezănii, ce nu sântu cuprinși nici de
dum(nea)lui spat(a)r(ul), nici de noi; cari stânjeni ci au datu
dum(i)sali din moșiia Brezănii să fac 474 pisti totu. Și fiindu că păr(ă)
la sumă di 561 stânjeni ci ne‐au datu dum(nea)lui din moșiia Rădenii
mai trebu(i)esc 87 stânjeni pe care i‐am mai datu dum(i)sali acești
stânjeni spre înplinire din moșiia Comana, di pi apa Jeravățului, ci i‐
am răscumpărat de la feciorii protopopului Ioan Chiru, cari această
paarte de moșii o avus(e) vândută unchi‐miu protopopului Chiru,
iar unchi‐miu o avusă luată iarăș în schimbu di la dum(nea)lui
spat(arul), cari cu acești 87 stânjeni di Comana s‐au înplinitu suma di
561 stânjeni .
Deci dumn(ea)lui să aibă a stăpâni cu paci nesupărat de cătră
nimini, iar de să va întâmpla să ias(ă) vreunili din părțâli aceste ce
dau dum(i)sale răli, eu să aibu a răspunde înpreună cu frații mei, iar
dum(nea)lui să stăpânească cu paci atât părțile din Brezăni după
cuprindere(a) zapisălor, cum și paarte(a) din Comana de pi apa
Jeravățului ci arată mai sus, dându‐ni și scrisorile ce am avutu și
vechi și nouă, și câti scrisori să vor mai găsî în urmă a moșii Brezănii,
să aibu a li da dum(i)sale. Asămeni și dum(nea)lui spat(arul) câti
scrisori va mai găsi de moșiia Rădenii să aibă a mi le da toati, și în
câti scrisori să vor mai cuprinde și alti hotară de moșii să scoată copii
încredințati și di alții și a mi le da. Însă să‐s(e) știi și aceasta că moșie
62

Brezănii umblă din drumu(l) Brăilii dispre apus de Elan și păr(ă) în
apa Prutului, însă dum(nea)lui spat(arul) să aibă a stăpâni numai din
apa Elanului vechiu și păr(ă) în apa Prutului, iar din Elanu(l) vechi și
păr(ă) în drumu(l) Brăilii despre apus au rămas totu a noastră, și
macară că prin zapis(ul) ce au dat maică‐me(a) întâi dum(i)sale
spat(arului) să arată că i‐au dat și bucata aceia, dar să‐s(e) știi că
ace(a) bucată din Elan spre apusu totu a noastră au rămasu.
Și acum la facere(a) zapisului acestu de pi urmă ne‐au mai
dăruit dum(nea)lui spat(a)rul una sută cinzăci lei de la dumn(ea)lui
pisti moșiia ci ne‐au dat, și am iscălit.
(1)804 ghen(a)r 24
<ss> Antohi Duca.
<ss> Gavril Iamandi ban, martur.
(…) sulger, mart(or).

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/31, f. 1v‐2v., original;
ANI, Manuscrise, 607, f. 16, nr. 2 (regest).

23. 1804 martie 26. Jalba spătarului Ștefan Sturdza pentru moșiile
date danie postelnicului Ioan Jora.

O jalubă di la d(umnea)l(ui) spat(arul) Ștefan Sturza pentru
părțile de moșii ce li dă d(umnea)l(ui) post(elnicului) Ioan Jora danii
din moșăe Crăciuneștii, Sărățănii, Ungurașăi, Hulubeștii, Gureștii,
Berteștii, Igeștii și Răpedeștii, rugându‐să ca să‐s(e) scoată hotarnicu
pi Gheorghii Talpiș vor(ni)c di poartă, din le(a)tu 1804 marti(e) 26, și
în dosul aceștii jalubi buiurdisât la vel logof(ă)t(ul) di Țara di Gios o
carti domniască di la domnul Costandin Moruz v(oe)v(o)d
poroncitoare cătră vo(ni)c(ul) di poartă Gheorghii Talpiș ca să
hotărască aceli cărți di moșâi.

ANI, Manuscrise, 622, f. 9 (regest din 31 mai 1827).

63

24. 1806 aprilie 23. Preotul Constantin sin protopopul Pentelei
vinde spătarului Ștefănache (Ștefan) Sturdza 50 de stânjeni din hotarul
moșiei Brezeni.

Adică eu, preutul Costandin sin protopopul Pe(n)tinlei, dat‐
am zapisul miu la cinst(ită) mâna d(um)is(ale) spat(a)r(ul) Ștefănachi
Sturz(a) precum să‐s(e) știi că avându și iu cinzăci stânjăni di moșâi
în moșie Brizăni pe Eleanu în țân(u)t(ul) Fălcii, pe care de a me(a)
bună voi am vândut d(um)is(ale) parti(a) aceasta de moșâi, fiindu și
celălalt trupu a moșâi(i) tot de d(umn)i(a)lui luată mai dinainti, care
parti de moșii o am și eu de pe maică‐me(a). Și după tocmala ci am
avut cu du(mn)i(a)lui spat(a)rul câti doi lei stânjănu(l), am luat toț(i)
bani(i) deplinu în mânili meli și du(mn)i(a)lui să aibă a stăpâni
parte(a) aceasta di moșii din hotar în hotar cu tot venitu(l) din tot
locul, atât du(mn)i(a)lui, cât și urmașii d(um)isali în veciu nesupărat
de cătră nime, căci fiindu moșiie ceialantă luată toată tot de
du(mn)i(a)lui și rămâi(n)du numai eu cu această puțână parti de
moșii, nefiindu‐mi și nici de un folos o am vândut‐o și eu, și pentru
mai adevărată credința m‐am iscălitu cu însuș(i) slova me(a).
1806 april(i)e 23
Eu preot Costandin Penteleiu am vândut.
La această vânzare de mai sus arătată, fiind și eu faț(ă) sânt
martur.
<ss> Ioan Cuz(a) mart(or).
<ss> Grig(o)ri Iamandi
<ss> (…) martur.
Și eu am scris cu zisa și priimire(a) amândurora părțil(o)r și
sântu martur.
<ss> Păvăl Duca.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Popa Costantin Pintelei: 50 stânjăni
din Brezăni. / No. 3478.

ANI, Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 10 (regest).
64

25. 1809 noiembrie 5. Lupul Chiperi ciobotar declară că a primit
130 de lei de la spătăreasa Safta Sturdza pentru locul din fața bisericii
Sfântul Gheorghe din Bârlad spre a fi danie acesteia.

Adică eu, Lupul Chiperi, ciubotari, di aice din târgul
Bârladului, dat‐am adivărat și încredințat zapisul meu la cinst(ită)
mâna dum(i)sali cuco(a)ni(i) Saftei Sturzo(a)i spătăre(a)săi, precum
să‐s(e) știi, că un loc di casă al meu din locul go(s)pod ce este la
poarta bisăricii Sfântului Gheorghii, opt stânjăni lungul spre
ame(a)zăzi și spre amiazăno(a)pti, ce‐l făcusă danii bisăricii Sfântului
Spiridonu, acum me‐(a)u dat dumn(eae)i cuco(a)na bani pi acestu loc
una sută treizăci di lei, pe care loc să aibă al stăpâni dumn(eae)i în
paci, cum și clironomii dum(i)sali, nefiind volnici urmașii mei a să
mai scula cu protimisâs. Și pentru mai adivărată credința me‐(a)m
pus numeli și degitul.
1809 noia(m)v(rie) 5
Eu Lupul Chiper, ciubotari.
<ss> Pav(e)li (Duca) sluger, mart(u)ri.
Di la isprăvni(cia) Tut(o)vii
Viind înainte(a) noastră vânzător(ul) di susu numit, s‐au făcut
arătari că di a lui bună voi(e) au vândut acist loc și s‐au loat și plata
diplin în mânili sali. Pentru acie s‐au încredințat și de cătră noi.
1809 no(i)em(brie) 5
<ss> Ioan Jora pah(arnic).

<Pe verso‐ul filei a doua>: Zapisu(l) lui Lupu Chiper pentru
un loc ci‐l făcusă danii besăricii l‐am și cumpărat. / L‐am dat sfint(e)i
bisărici pentru o dughiană ci am vândut eu a bisărici(i) lăsati di
reposatu(l) soțu(l) meu. / No. 3506.

Manuscrise, 607, f. 5v.‐6.

65

26. 1816 iulie 20. Raportul căpitanului Costandin Forțu adresat
isprăvniciei ținutului Fălciu despre lucrarea făcută la fața locului în satul
Crețana, moșia Brezăni.

Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) Fălciiului
De la Costandin Forțu căp(i)t(a)n.
După poronca cin(stitei) isprăv(ni)ci(i) am mersu la sat
Crețana ca să fac cercetari pricinilor ci să află întri lăcuitori cu hagi
Panaiti Novac, orândatoriul moșii Brezana a dum(isal)i spătăr(o)ai(a)
Sturzo(a)i, față fiind hagiu și cu lăcuitorii, am mersu de am văzut acel
puțin imaș ci esti pe ace(a) hlizi în capite dispre Ialan pe supt co(a)stă
și pi șăs pără în apă, cari adivărat că puțin esti, nu pot să să
pășunez(e) mai mult decât 40 viti pe dânsul, căci moșiia la deal esti
arată to(a)tă țarină de grâu, și prețul lui nu poate să fii mai mult decât
50 sau 60 lei precum este pentru arăturili ci au făcut și n‐au dat și
altora de au arat pe moșiia Crețana; zâci că le‐(a)u făcut mai înainti în
vreme(a) când să știia că esti stăpân pe amândouă moșiile, căci
scoatire(a) lui au fost pi la ispas pentru 2 clăci de plug ci iara sătenii
îndatoriți de da pi anu pentru amândouă moșiile în vreme(a) când li
țâne(a) numai un orândatoriu, nu tăgăduește, ci arată că le‐au luat pe
amândouă, însa una o socotește că i să cade pentru moșiia Brezana a
dumi(sale) spătăresei ca să o ia de la lăcuitori, iar una zâci că va fi
(...) zili în samă câti două de tot plugul sătenilor dintr‐aceli 6 zili ci
ceri să ia de la dânșii, și sătenii să rămâi îndatoriți a răspunde lui de
la sâni claca pe anul acesta pentru moșiia Crețana orândatoriului de
acum. Moșia Crețana arată că este de lungă din drum(ul) Brăilii și
pără în șăs(ul) Ialanului, stânjăni 750, iar lățime 700 stânjăni, și esti
toată imaș, iar moșiia Brezana, pe cari o stăpânești hagiu(l) esti pi din
gios de sat tot ca de 750 stânjăni lungime păr(ă) în șăs și lățime(a) ca
d(e) 600 stânj(e)ni, și esti toată arată, pre(a) puțin imaș la Ialan și pi
supt co(a)stă, măcar că de pisti Ialan trece pără în Prut, dar capăt(ul)
acela îl dă Curjănilor de pășune și‐l ară cu deosăbită învoială.
Lăcuitorii nu vor să facă nici cu un orândatariu învoială, ci ei zic că
pentru aceste două capite ei mergu din Ialan și pără în drum(ul)
Brăilii la de(a)l. Dau 12 zili di tot gospodariul și orândatarii să li
66

înparțe cum să vor pute(a) învoi, oricum li va hotărî cinstita
isprăv(ni)ci(e), pentru care înșțiințăm.
1816 iul(i)e 20
<ss> Costandin Forț(u) căp(i)t(a)n.

ANI, Colecția Documente, 344/104, original.

27. 1817 august 23. Spătăreasa Safta Sturdza se plânge domnului
de împresurarea moșiei Brezăni în timpul hotărniciei făcute la moșia
Crețana a vornicului Iordachi Roset de către spătarul Ioan Jora.
Pre înălțate Doamne,
La țân(utul) Fălciiului, la gura Elanului, am o moșâe, anumi
Brezăna, ci mergi din Prut spre (a)sfințât până piste apa Elanului în
drumul Brăilii, și alăture cu mini parte(a) pi din sus di apa Elanului
până în drumul Brăilăi are și dumi(sale) vor(ni)c(ul) Iordachi Ros(e)t
o bucățâcă de moșâe ci ari și sat pe dânsa; și în primăvara trecută au
scos dumn(ealui) vor(ni)c(ul) hotarnic pe dumi(sale) spat(arul) Ioan
Jora de ș(i)‐au hotărât ace(a) bucățâcă de moșâe, anumi Crețana, și
când dumn(ealui) spat(arul) Ion Jora au trecut ca să hotărască ace(a)
moșâe au vinit p(r)in târgul Bârlad(u)lui undi mă aflu eu cu lăcuința.
Am mers la dumi(sale) și l‐am poftit ca când va mergi la hotărât să‐
mi facă de știri ca să‐i dau dum(i)s(ale) scrisorile mele, să nu mi să
îneci moșâe și mi‐au și făgăduit că‐mi va da de știre. Apoi dumi(sale)
spat(arul) au mers la numita moșâe Crețana ca să o hotărască fără a‐
mi faci mie cât de puțână înștiințare ca să triimit vechil cu scrisorile,
și au dat sfârșit hotărâtului cu cari ace(a) hotărâtură mi‐au înpresurat
moșâe mai bini de 70 stânjăni în lat și 1500 în lungu. Pentru cari mă
rog milostivi înălțimii tali ca să să facă o luminată carte g(os)pod
cătră dumi(sale) spat(arul) Neculai Dimachi ca să‐mi hotărascăace(a)
moșâe numită mai sus Brezănăi și să să de(a) de știri și dumn(ealui)
vor(ni)c(ului) Iordachi Ros(e)t ca să trim(e)ată scrisorile la fața
locului, și până atunce să‐mi stăpânesc eu moșâe precum și până
acum, căci eu acest feliu de hotărâtură fără să fii scrisorile
megieșâtil(o)r moșii față la stare(a) locului n‐am mai văzut, iar după
67

ci ne vom giudeca pentru acel loc de pricină, cu‐i îl va da giudecata, îl
va stăpâni, și mari pomană va rămâne înălțimii tale.
Pre plecată la mila înălțâmii tale,
Safta Sturza spătar(ea)să.

Logofiție va puni la cale cerire(a) jăluitoarei.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Jalubă pe Brezeni. / No. 3483.
1817 avg(u)s(t) 23.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/35, f. 1, original.
28. 1817 august 24, Iași. Scarlat Alexandru Callimahi voievod
poruncește biv vel spătarului Neculai Dimachi, ispravnicul ținutului
Fălciu, să cerceteza jalba Safta Sturdza pentru împresurarea moșiei Brezăni
în timpul hotărniciei făcute la moșia Crețana a vornicului Iordachi Roset de
către spătarul Ioan Jora.

Io Scarlat Alexandru Calimah v(oie)vod, cu mila lui
Dumnezău domnu Țării Moldaviei.
Cinstit și credincios bo(i)eriul domnii meli, dum(nea)ta
Neculaiu Dimache biv vel spat(a)r, ispravn(i)c de țân(utul) Fălciiului,
sănătate. Din jaloba aceasta pre largu vei înțălegi dum(nea)ta
arătare(a) și cerire(a) dum(i)sali spătăresăi. Deci, scriem și poroncim
domnie me(a) dum(i)tali să cercetez(i), și dacă ace(a) hotărâtură a
moșâi(i) dum(i)sali vor(ni)c(ului) Iordachi Ros(e)t să va dovedi că s‐
au urmat de cătră dum(nea)l(ui) spat(a)r(ul) Ioan Jora în neființa
scrisoril(o)r dum(i)sali spătăresăi, și că cu acea hotărâtură s‐ar fi
pricinuit vreo înpresurare moșâi(i) dum(i)sali precum jălu(i)ești,
atunce ace(a) hotărâtură de să va fi și po(…) în vreo lucrare să
continească și să să urmezi stăpânire(a) vechi între amândouă părțili
după cum s‐au urrmat și mai înnainte de acea hotărâtură a
dum(i)s(a)le spat(a)r(ului), întorcând și venitul ce va fi apucat a lua
dum(i)s(ale) vor(ni)c(ul) di pi acel loc înpresurat, până când pricina
să va căuta și să va hotărî de la divanul domnii meli, și după cerire(a)
jăl(uitoa)r(ei) te orânduim domnie me(a) pe dum(nea)ta ca să mergi
68

la stare(a) numitii moșâi a jăluitoarei, unde față fiind dumn(ea)ei sau
vechilul dum(i)s(ale) cu toate scrisorili dum(neaei) și alți megieși
înpregiuraș(i) iarăș(i) cu toate scrisorili lor, vei faci știri și
dum(i)s(ale) vor(ni)c(ului) Ros(e)t ca ori însuș(i) dum(i)s(ale)
înpreună cu dum(i)s(ale) spat(ă)r(ul) Ioan Jora ci l‐au dus din parte(a)
dum(i)s(ale) hotarnic moșâi(i) sali, să me(a)rgă la fața locului cu toate
scrisorili, sau vechil deplin răspunzătoriu să‐ș(i) trim(e)ată dinpreună
cu scrisorili ca să ste(a) de față la toată cercetare(a) și hotărâtura ce
vei faci și dumn(nea)ta moșâi(i) dum(i)sali spat(ă)r(e)s(ei); Și pentru
pricina de hotar ce va fi într‐amândouă părțili dacă acolo la fața
locului nu‐i veți putea așăza ca să rămâi odihniți de a să faci și
cuviincioasa îndreptare asupra greșălii ce va fi urmat în neființa
scrisoril(o)r, atunce închipuind hartă de stare(a) moșâilor, la cari să să
arăte și locurile de pricină în măsuri, cu bună înțălegire vei da și
mărturii în scris cu arătare pre largu de toată curgire(a) pricinii, cuc
ari prin zî de soroc ce‐ș(i) vor puni înnainte(a) dum(i)tali, vor vini
amândouă părțili la divanul domnii meli, de unde vor vor lua
hotărâre precum să va cunoaști urmare(a) dreptății, iar dacă acolo îi
vei pute(a) liniști și să va faci cuviincioasa îndreptare în cuprindire(a)
scrisoril(o)r de îmbe părțili, atunce dum(nea)ta vei da sfârșât și cu
punier de pietri hotară pe unde va ceri trebuința și va da dreptate,
dând și mărturii hotarnice în măsuri și în sămne iscălite pe obiceiu,
după cari le vor urma și pacinica stăpânire.
1817 avg(us)t 24, Eșii.
Vel log(o)f(ă)t.
S‐au cercetat <ss>.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/35, f. 1v.‐2, original,
pecete mică octogonală; ANI, Manuscrise, 607, f. 16v., nr. 15 (regest).

29. 1820 aprilie 6. Banul Ioan Iamandi, ispravnicul ținutului
Tutova, rânduiește pe vornicul de poartă Pascal Gane să cerceteze plângerea
spătăresei Safta Sturdza pentru împresurarea locului din mahalaua Sfântul
Gheorghe din Bârlad.

69

Isprăv(ni)ciia Tutovii
Cătră cinst(it) dum(nea)l(ui) vor(ni)c de poartă Pascal Gane

Dum(nea)ei spat(ă)r(ea)s(a) Safta Sturz(a) au arătat că în
mahalaoa Sv(ântului) Gheorghii ari un loc cu zapis cumpărat de la
un Chiper, pe cari ari docăment în soma de stânjăni de la epitropii
târgului și că de cătră mahalagii megieșâți cu acel loc, nu numai că i
s‐ar faci înpresurari, dar încă și un pârâu curgătoriu alăture cu locul
l‐au abătut din matca lui pe locul dum(i)sali, și după aceasta și
gunoiul ci l‐au avut pin ogrăzi scoțindu‐l l‐au pus tot pe acel loc.
Drept aceia is(prăvni)ci(a) rânduești pe dum(nea)ta și scrim,
mergând la stare(a) locului după cuprindire(a) scrisoril(o)r dum(i)sali
spăt(ă)r(e)s(ei) să cercetezi de i să înpresoară locul și di cătră cini, și
nici într‐un chip să nu‐i îngăduești întrupându‐i locu(l) întocma după
document. Asămine și pentru acei ci să vor dovedi că au abătut
pârâul și au cărat gunoiul pe loc, să‐i îndatorești ca numai decât acel
pârâu să‐l abată în matca lui și gunoiul să șâ‐l râdici, curățind locul
dum(i)sali întocma precum au fost, iar dacă pricinili să vor dovedi
într‐alt chip, pre larg să înștiințăzi.
1820 apr(ilie) 6
<ss> Ioan Iamandi ban.

<Pe fila a doua>: Pentru locu(l) di la Sfeti Ghiorghi ci‐l am di
la Lupu Chiper, răvașu(ul) isisprăv(niciei) și răspunsu(l) rânduitului
vornicu di poartă; A Sfântului Spiridon din Bârladu / No. 3508.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/36, f. 1‐1v., original;
ANI, Manuscrise, 607, f. 6 (regest).

30. 1820 aprilie 10. Vornicul de poartă Gane Pascal adeverește
cercetarea plângerii spătăresei Safta Sturza și stâlpește locul aceseia din
mahalaua Sfântul Gheorghe din Bârlad.

Mergând după răvaș(ul) dum(ilo)rsali boeril(o)r dregători la
fața locului, unde strân(gân)d și pi alțî migieș, pricum și epitropii
70

Sfântului Gheorghii, ci au supt stăpâniré loc ci să migiieșăști pi din
sus, ci au fost a lui Toad(e)r Crainic, pricum îl mărturisăști hotarnica
din 1812 fevr(uarie) 20, iscălită di dumi(sale) spat(a)r(ul) Ion Cuza și
pah(arnicul) Pavăl Duca, ci au hotărât acest loc, pricum și altili a
dum(i)sali spat(ăre)s(ei). Și fiind chetrili ci au fost pusă lepsâti,
făcând stânjănu(l) g(o)spod, am măsurat loc(ul), atât capătul dispri
apus, cât și și despri răsărit, precum și margineli, și ieșând întocma
după cuprinderi hotarnicei ș‐a documentului epitropil(o)r casăi
opștii, sau și stâlpit cu patru p(i)etri hotară despri alti migiiati locuri.
Iar pentru că apari acum cu chipurili unora din migieș și îndreptasă
curgeri pi acest loc, circitând s‐au dovidit că curgiri(a) apei din vichi
totdi(a)una au urmat pi uliță păr(ă) lângă hanu(l) unui Vasâli Tălpău,
unde dă într‐o gârlă ci curgi la vali spri răsărit, și tot cu această
ră(…)dulă li s‐au hotărât să‐ș(i) urmezi curgeri neînpotrivind,
precum pără acum, ori unii din migiieși a astupa drum(ul) apii cu
numi de gunoi sau alt chip, și di urmari ci am păzât am dat această
adivirință dum(i)sali spat(ărea)s(a).
1820 apr(ilie) 10.

ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/36, f. 1v.‐2, original;

31. 1822 noiembrie 12. Gherasim, episcopul Romanului, scrie
iconomului Ioan să sfințească locul unde se va așeza temelia bisericii din
piatră cu hramul Sfântul Spiridon din orașul Bârlad.

Cucernicii tale iconoame Ioane din orașul Bârladului și eparhii
noastre blagoslovenie! S‐au priimit înștiințarea însămnată din 5 a
următoarii luni cu cuprindere că fiind toată materiia trebuincioasă
adunată spre a să zidi în orașul acela bisărică de piatră întru
prăznuirea Sfântului făcătoriului de minuni Spiridon, alăture cu
ace(a) veche bisărică tot întru aceiaș(i) prăznuire dumn(ea)ei
spătăre(a)sa Safta Sturza ce este ctitoră, face cerere a să da voe de a să
sfinți locul și a să începe lucru(l). Pentru care scrim cucernicii tale ca
mergând însuș(i) și făcându‐să alegirea locului unde să gândisă de a
71

să așăza temeliia bisăricii, să săvârșăști sfințâre(a) apei cu cetirea
rugăciunilor ce sânt rânduite spre aceasta, după care vor urma a
lucra neapărat, iară în vremea ce să va săvârși și să vor găti și toate
cele trebuincioasă înlăuntru și afară, atunce înștiințându‐ne vom da
voe de a să sfinți după rânduiala cuviincioasă, și fii blagoslovit.
1822 noemv(rie) 12
Episcop Romanului.

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/37, copie.

32. 1823 mai 25. Ioan Sandu Sturza voievod dă 12 liudi bisericii
Sfântul Spiridon din Bârlad.

Noi Ioan Sandul Sturza v(oie)v(o)da, cu mila lui Dumnezău
domn Țării Moldaviei. Dupa jaluba ce au dat domnii meli
dum(nea)l(o)r boerii ctitori a sfintii bisărice unde să prăznuește
hramul Sf(ântului) (I)erarh Sp(i)ridon din târgu(l) Bârladului cu
rugăminte ca spre agiutoriul să aibă doisprizăce liudi oameni streini
scutiț(i) de dările și havalelile țării, nu am trec(u)t cu videre(a)
domnie me(a) rugăminte(a) dum(nea)lor, ci ne‐am milostivit și dăm
ca să aibă no. acest de oameni din oaminii fără bir ce‐ș va pute(a) găsi
în târg(ul) Bârladului!
Poroncim domnie me(a) și dum(nea)v(oastră) dregători de
țân(utul) Tutovii ca găsându‐să no. acest de oameni să rămâi în
apărare și scutiți de toate dările și angăriile țării, nestrămutați,
nesupăraț(i) de cătră nimine. Aceasta poroncim.
1823 maiu 25
V(el) vist(iernic).

<Pe verso‐ul filei a doua>: Carti gospod pentru 12 o(a)min(i) a
Sfânt(u)lui Sp(i)ridon / (1)823. / No. 3509.

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/38, original,
difolio, pecete ovală în tuș.

72

33. 1824 februarie 21. Epitropia târgului Bârlad întărește bisericii
Sfântul Spiridon din Bârlad pe locul din jur până la gârlă, unde se afla
cimitirul.
Epitropii târgului Bârladului

După alcătuire(a) ci s‐au făcut pentru plata moșii târgului
Bârladului ci s‐au cumpărat di veci di la dum(nea)ei Profirița
Micle(a)sca, soțâia dum(nealui) vor(ni)c(ului) Neculai Dimache, cu
una sută optzăci mii lei, di cătră toată opștiia târgului Bârladului,
opște(a)scă mulțămire fiind că toată soma banilor acestora să‐s(e)
analoghisască o parte asupra emașului trebuitor pentru vitile
lăcuitoril(o)r târgului, care emaș să rămâe opștesc, și o parte di bani
să‐s(e) analoghisască asupra moșii ci prisosăști la câmpu pentru
hrană, care moșie în stânjăni să‐s(e) înpartă pi toți lăcuitorii târgului
și pi câți stânjăni va plăti fieștecine să rămâe vecinic stăpânitor. Și
fiind că întru această alcătuire s‐au socotot chipurili cele mai
lesnitoare spre înplinire(a) banil(o)r cu ușurința celor săraci, s‐au
hotărât ca plata emașului și a cheltuialelor urmate în pricina
giudecățil(o)r ci au avut opștiia cu stăpânitorii ce‐i mai dinainte a
moșii să‐s(e) analoghisască asupra lăcuințil(o)r i acareturi și locuri
slobode ci are fieștecine în cuprinsul târgului după măsoriște(a) ci s‐
au făcut locuril(o)r înpregiur, în care analoghii s‐au cuprins și
lăcuitorii ci să află cu benale și lăcuinți pi drept locul târgului ci să
numește vatra veche, ca unii ci cu toții sânt părtăși la emașul lăsat
pentru trebuința opște(a)scă și la plata stânjănil(o)r di moșie di la
câmpu iarăș cu toții să fie părtași, făr(ă) să fie vreodată sâliți a da
dijmă cuiva pi stânjănii din câmpu ci‐i va plăti fieștecine.
Deci pentru una sută cinzăci și cinci stânjăni loc ci are cuprins
înpregiur bisărica Sfântului Spiridon cu îngrăditură:
Stâ(n)j(e)ni
36 Fața dinspre apus.
35 Dispre me(a)zinoapti.
32 Fundul dispre răsărit păn(ă) în gârlă.
52 Dispre me(a)zizi păn(ă) în gârlă.
155
73

Spre întărire vecinici(i) stăpâniri i s‐au dat această scrisoare
întărită cu pecete(a) târgului și încredințată cu a noastri iscălituri, iar
plată nu s‐au luoat nimică după opște(a)scă hotărâre ca bisăricile
pentru țintirimurili ci au să nu plate(a)scă.
1824 fevr(uarie) 21

<ss> Ghiorghi Opreșan pah(arnic).
<ss>
<ss>
<ss> Ioan Gheorghiu.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Ducumentu(l) Sfintii bisărici a
Sfântului Ierarhu Spiridon pi țântirimu păr(ă) în gârlă.


34. 1824 aprilie 28. Tocmeala dintre Alecsa săpătorul și Toader
Hăulică, calfă de dulgheri, pentru confecționarea a 60 de strane din lemn
pentru biserica Sfântul Spiridon din Bârlad.

Încredințăz ci zapis(ul) meu la mâna d(umi)sale Toad(e)r
Hăulică, calfă de dulgheri, precum știut să fii că fiind d(umnea)l(ui)
tocmit la d(umisa)l(e) pah(a)r(nicul) Ghiorghi Opreșan ca tot lucru(l)
ce‐a trebui a lemnului să‐l facă la bisărica Sv(ântu)lui Speridon, m‐au
tocmit pi mini șasăzăci di strani ci trebu(i)esc eu să le lucrez întocma
după plăcere(a) ctitoril(o)r, începând lucrul de acum păr(ă) ce‐l voi
da gata, cu prețu și tocmală să aibă a‐mi da 200 lei, adică două sute
lei, și o merțe popușoi i una ocă pol cleiu.
Deci sânt îndatorit a da straneli gata pusă toati la locul lor, iar
timilioara de supt strani nu am trebuință, ci d(umnea)l(ui) să o facă,
și pentru că voi urma întocma precum mai sus să arată, neștiind carti,
mi‐am pus numile și degitul.
(1)824 apr(ilie) 28
Eu Alecsa săpătoriul, adiverez.
74

<Pe verso>:
Lei Par(ale)
50 Adică cinzăci lei am priimit acum înainti.
(1)824 apr(ilie) 29
45 I s‐au dat rânduri prin Toad(e)r dulgheriu, să arată
la zapisul lui Toad(e)r. / (1)824.
13 Tij, i‐(a)m dat, să arată tij la zapis(ul) lui Toad(e)r
dulgheriu. (1)824 iuli(e) 16.
4 I‐am dat. Av(gu)st 31.
15 I‐am dat lui Toad(e)r (...).
(1)826 mar(tie) 21

<Pe verso>: No. / (1)824 apr(ilie) 28.

ANI, Colecția Documente, 342/51, original.

35. 1826 septembrie 20. Maria Dodu cumpără 75 de stânjeni loc
în mahalaua Munteni pe care îl dă daniei la 6 aprilie 1827 bisericii Sfântul
Spiridon.

Un docoment pentru 75 stânjăni loc în mahalao Muntenii pi
din sus di casa preutului Andreiu, care dispre răsărit să hotărăști cu
drumul ci mergi la podul di pisti gârlă, iar dispre apus să hotărăști cu
locul casăi lui Toad(e)r Guriți arnăutu(l), care acest locu esti
cumpărat în două suti douăzăci și cinci lei di la casa opștii di pi cum
să arată printr‐acest docoment întărit cu pecete(a) casăi opștii supt
No. 818, iscălit di d(umnealo)r spăt(arul) Alecu Sturza și du(mnealui)
Costandin Mitaciu, fiind atunce d(umnea)l(o)r epitropi casăi opștii,
din let 1826 săp(tem)v(rie) 20.
O danii di la dum(nea)ei Marie Dodu pi acești stâ(n)j(e)eni
mai sus arătați și cu binalile ci să vor afla pi acești stâ(n)j(e)ni la
săvârșâre(a) sa din viiață întărită di boerii ispravnici, d(umisa)l(i)
spat(a)r(ul) Vasâli Coroiu și di d(umisa)l(i) aga Alecu Miclescu, find
75

isprav(ni)ci, din let (1)827 apr(ilie) 6, iscălită di marturi și de
spat(a)r(ul) Alecu Sturza și di d(umisa)l(i) ban(u)l Pavăl Duca.

ANI, Manuscrise, 607, f.10v. (regest).

36. 1826 noiembrie 4. Meletie Lefter Brandaburul, Episcopul
Romanului, scrie protopopului Constandin din Bârlad să săvârșească
dumnezeieștile slujbe cu antimisul de la biserica veche până la venirea
ierarhului pentru a sfinți biserica Sfântul Spiridon.

Cucerniciei tale protopoapi Constandine din târgul Bârladului
blagoslovenie. Cătră aceasta, luând știință că acolo în târgul acela s‐
au făcut bisărică din nou de cătră d(umnea)ei cucoana Safta Sturza,
gătindu‐o și de zidit, înpodobindu‐o și cu toate cele din lăuntru
trebuitoare, rămâind numai sfințirea a să face, care să și aștepta de
cătră d(umnea)ei cucoana, și din pricina întâmplării trecerii din viiață
a fericitului întru pomenire procatohul nostru chir Gherasim s‐ar fi
aflând și acum nesfințită, care această datorie fiind că urmează noi a
o înplini și vremea acum ne(i)ertându‐ne cuprinși fiind de altă
înpregiurari, iar mai ales rânduiala cerând mai întâi mergerea
noastră la scaon, pentru aceasta până când piste o lună sau două vom
pute(a) veni noi spre aceasta acolo, rânduim pe cucerniciia ta și dăm
voe și blagoslovenie a să săvârși dumnezăeștile slujbe în numita
bisărică cu sfințitul antimis de la besărica veche, făcând începere cu
rânduiala ce povățuește tipicul din Molitvenic, adică sara la vecernie
să va face o sfeștanie, la un ceas de noapte priveghierea și a doo zi
sfânta liturghie care își va avea urmare până ce să va săvârși sfințirea
aceasta, și fii blagoslovit.
1826 noem(vrie) 4
<ss> Meletie episcop Romanului.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cucernciei sale protoprezviter de
țin(u)t(ul) Tutovii Constandin Cocu, cu blagoslovenie. / No. 3513.

76

difolio.

37. 1827 ianuarie 12. Perilipsis de pe scrisorile postelnicului Ioan
Jora făcute danie bisericii Sfântul Spiridon din Bârlad.

Perilipsâs di pi scrisorile ci au făcut danii dum(nea)l(ui)
post(elnicu)l Ioan Jora sfi(n)ti(i) bisărici Sf(â)n(tul) Ierarh Spiridon
din târgul Bârladului ci să prăznuești și hramul Bunii Vestiri a Pre(a)
Sf(i)nti(i) Născătoari de Dumnezău / 1827 ghen(a)r 12.

No.
Întâi: 1. Carti g(os)pod di la Alicsandru Ioan Calimah
v(oe)vod cătră dum(nea)l(ui) spat(a)r(ul) Vasâli Costachi și cătră
dum(nea)l(ui) sărd(a)r(ul) Enachi, fiind atunci dum(nea)l(o)r
isprav(ni)ci de țân(u)t(ul) Fălciiului, ca să aliagă părțâle di moșâi a
dum(i)s(ale) post(elnicului) Ioan Jora, ci în vreme(a) aceia nu ave(a)
boerii di la țân(u)t(ul) Fălciiului, anumi Plopenii în gura Grumăzoai, i
Crăciuneștii pi apa Elanului, Sărățănii, Ungurașâi, Hulubeștii, i
Crețana, i Berteștii, din let 1795 iuli(e) 7.
2: 1 Mărturii hotarnică di la răposatu(l) stol(ni)c Vasâli Sturza
pentru parte(a) Jorii din moșâe Brezănii cari s‐au ales mai pi urmă
șasăzăci stâ(n)j(e)n(i) în curmezâșu, iară lungul din cap în cap din let
7250 <1742>, velet cel mari, marti 9, iscălită di Vasâli Sturza.
3: 1 Suret1 după o mărturii a lui Urechi vor(ni)c(ul) cari
întărești și arată că ar fi mersu un Vrabii și ar fi arătat un zapis di la
Neniu, ficioru(l) Drăgancii din Furdurești2, din țân(u)tu(l)
Covurluiului, că fiind că l‐ar pus la bir, i‐ar fi rădicat acel Vrabii birul
și elu i‐au dat zapis ca să‐i de toată parte(a) lui din Igești câtă i să va
alegi. Tălmăcit de Iiusăf diaconu(l) fără velet.
4: 1 Zapis di la un Costachi, și Bălan, și Proton, și Anasăe, și
Doroftie, ficiorii lui Toderei, nepoțâi lui Crăciun, că au vândut a lor
driaptă parte di Igești optu pământuri din frunti și din vatra satului,
lui Ionașcu Vrabii drept un bou din let șapti mii două suti patruzăci
<1731> oct(om)v(rie) 12, iară diasupra acestui zapis cercetându‐să s‐
77

au găsât că numai un pământ ar fi avut acei vânzători în moșâi Ițeștii,
țân(u)t(u)l Covurluiului.
5: 1 Zapis di la Enachi sân Hulubii și cu frații lui Vasâlachi și
cu sora lui Măriuța, ficiorii lui Hulubeiu și a Saftii, că au vândut
parte(a) lor din moșâe Brezănii din câmpu, și din țarină, și din fânaț,
și din balta Răcăriu, și din balta ci să chiamă Mața lui Antohi Jora
hat(manul) drept cinzeci di lei, întărit și cu alti iscălituri a altor răzăși
și boeri mari din let 7214 <1706> iuli 27.
6: 1 Zapis di la popa Crăste ot Igești, i Pintilii ot tam, i Mârzac3
tij, i Luca tij, i Nastasăia tij, i Gheorghii, i Ipatie ot Pilianu4 că au
vândut di di a lor bună voe, cum și Mărica, fata lui Mihail Pulbăruș,
nepoata lui Frăteiu ș‐au vândut parte lor di moșăi lui Iona(ș)c(u)
Vrabii părcălab drept dvasesât taleri din sat din Răpezăștii. Așăjdire
tot într‐acel zapis au mai vândut un Androni, ficior Drăghii din
Benești tot din sat Răpezăștii lui Ionașcu Vrabii dvadesât taleri sreb
fără velet.
7: 1 Zapis di la Cozmina, fata Rocsandii, nepoată di fată lui
Vrabii stol(ni)c(u)l, că au vândut di a ei bună voe a cince(a) parti din
sat Gureștii, dum(i)s(ale) vtori log(o)f(ăt) Antohi Jora, drept 30 lei,
din let 7214 <1705> noemv(rie) 29, cari arată că numai ia au fost una
la părinți, și acel Vrabii stol(ni)c ar fi avut cinci copii, și acel sat s‐au
înpărțât în cinci frați, și o a cince(a) parti ci s‐au vinit maicii sali
Rocsandii au vândut‐o ia, întrebând pi cielanți răzăș(i) și dându‐i
răspuns că nu le trebuești.
8: 1 Zapis fără velet di la Irina Toderiasă ci fiiul ei Gavril ci au
vândut di a lor bună voe parte lor din Hulubești cum și cumpărătura
ci au avut di la un Sămion robul, parte(a) lui și a mătuși‐sa Agahiia,
tot dintr‐acel sat Hulubeștii, dum(i)s(ale) Todosăicăi Joroai, drept
(...)5 lei.
9: 1 Zapis di la un Sămion ci au fost robu la Cătarca, ficior
Todosăii, nepot Agahiei, ci au fost fată popii Zahariei, strănepoatili
lui Negoe Orbăscul, că au vândut parte(a) lui și a bună‐sa Gahiei, din
sat din Hulubești din bătrânu(l) Negoe Orbăscul din a trie parti,
unchiului său Toad(e)r, ficior lui Nechiforias, drept un calu, cari calu
78

îl prețăluești tot într‐acel zapis doisprezăci galbini, din let 7155
<1647> maiu 27.
12. 1 Danii pi acesti mai sus arătati scrisori data di
dum(nea)l(ui) post(elnicul) Ioan Jora, fiind în vreme(a) aceia
pah(a)r(nic), sfântei bisărici ci să prăznuești hramul Sfântului Ierarh
Spiridon di aice din târgul Bârladului ci sau mai adaos acum din nou
și hramul Bunii Vestiri întărită și cu iscălitura dum(nealui)
cam(ina)r(ul) Costandin Rosăt și a dum(i)s(a)l(e) spat(arul) Ioan
Corian, fiind atunce stol(ni)c, scrisă cu însuș slova dum(nealui)
spat(arului) Ioan Iamandi, fiind atunce armaș, din let 1802
dec(em)v(rie) 12.
10: 1 Di la un Ion sân Tudor, nepot Vrăbioai, pentru parte(a)
lui din Brezana ci o dă daniilui Toderașcu Jora din let 7230 <1722>
fevr(uarie) 26.
Acest zapis esti dat di soțul meu dum(nea)l(ui) răposat(ul)
spat(a)r Ștefan Sturza, dum(i)s(ale) răpos(atul) vor(ni)c(ului) Iordachi
Rosăt cu înprumutari.
11: 1 Zapis di la pos(telnicul) Soac și fimeia lui Rocsanda ci au
vândut parte(a) lor din Crețana giupânesâi Todosăicăi Joroae drept
100 lei.
Aceste două zapisă sânt acum la cumnatul meu dum(nea)l(ui)
post(elnicul) Iordachi Rosăt ci‐i zâc Pribăsc(ul), dati amândouă di
răposatul soțul meu cu sânet din 1802 ghen(a)r 16 dum(i)s(ale)
vor(ni)c(u)lui tatului cumnatului meu ca să‐ș(i) îndrepteză moșâe.
Această perilipsâs am scris‐o eu poslăduindu‐o din cuvânt în
cuvânt cu dumneei cucoana Safta Sturza spătărias(ă) și m‐am iscălitu.
1827 ghen(a)r 12
Costandin Hn Iordachi

<Pe verso‐ul filei a doua>: Perilipsâs di pi scrisorile ci dă danii
dumnialui postelnicu(l) Ioan Jora sfintei bisărici a Sfântului Ierarhu
Spiridon din târgul Bârladului.
1827 ghen(a)r 12
No. 3514

79

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/41; ANI,
Manuscrise, 607, f. 4‐5v. (copie).
_________________________
1 <1596‐1599>; cf. DIR. A. Moldova, XVI, vol. IV, p. 134, nr. 173.
2 Furduești.
3 Morzan.
4 Pilieni.
5 Spațiu gol.

38. 1827 ianuarie 13. Catagrafia bisericii Sfântul Spiridon din
Bârlad.

Cu mila marelui Dumnezău și Mântuitoriului nostru I(isu)s
H(risto)s însămnari di lucrurili ci sânt în ograda sfintii bisărici a
Sfântului Ierarh Spirido(n) din târgul Bârladului făcuti păr(ă) astăzî,
cum și di odoară, adică argintării, veșminti și cărți, celi ci sânt mai
buni, iaru celi di purtat nu s‐au mai pus aici.
1827 ghen(a)r 13

Cu mila marelui Dumnezeu și a Mai(cii) Precuratii Fecioari.
Trii chilii di lemnu di la poarta biseri(ci)i din gios cu scânduri
acoperiti, cu obloani cu uș(i), cu paturi, cu sobi.
Cinci chilii di la poarta bisericii din sus di chiatră cu scânduri
acoperiti, și cu paturii, cu obloani buni cu uș(i) cu încuetori di her, cu
balamali buni, cu sobi cu astupători de her toati și cu răteze di her
toati.
O chilii cu tindă din sus di bisărică di lemnu, cu obloani buni
cu her, răteze de her, cu uș(i) buni cu balamali tot di her, cu zăvoare
și răteză de her, cu pivniță bună didisuptu, cu perețăi zădiț(i) di
cărămidă, cu uș(i) legati cu her și cu încuetori și jos și sus cu her.
Două odăi pi chiat(r)ă, buni, cu dindă p(r)in mijloc, cu cămară
în tindă, totu din sus di bisărică, cu uș(i) la odăi, la cămară și la tindă
toati cu balamali di her și cu zăvoare di her, și cu răteze de her, cu
paturi cu obloani la toati fereștili cu balamali di her și și cherlici și
încuetori de her la toati obloanili, acoperiti cu scânduri.
80

O fântână zâdită cu chiatră pardosetă cu scânduri, cu ciutură
legată cu cercuri di her și diasupra cu her.
Argintării ci sântu pără astăzi la această sfântă bisărică.
1827 ghen(arie) 13
Un potir mari argintu poliit pisti totu cu auru cu steaoa sa ci
se zici și zvezdă.
O copii argintu poliită cu auru.
Un discos argintu poliit cu auru i o linguriță argint poliită.
O Evanghelii ferecată cu argintu poliită cu auru.
O cruci mari di argintu di celi lucrati ca di sârmă, adusă di la
Ierusalim ci am luat‐o în trii suti lei.
Trii poiazuri, adică părechi paftali, două de argintu mari sade,
una di sedef, săpati, ferecati cu perpazuri di argintu.
Zăci candili argint, una mari lucrată sade la Mântuitoriu(l)
Hristos, două în trii cornuri lucrati în strugur(i) di vii și șăpti cu flori,
cari tragu toati o mii una sută dramuri argintu.
O cadelniță argintu di două suti și cincizăci dramuri.
O copii argin(t).
Două coroani mari di argintu la Mântuitoru(l) Hristos și una
la Maica Domnului iar mari.
O coro(a)nă mică de argintu tot la Maica Domnului la
Domnu(l), tot la ace(a) icoană ș‐amândouă mânili la icoanili celi mari
ferecati cu argintu.
O coro(a)nă la Sfântu(l) Spiridon la icoana ce‐i pusă di laturi
ce vechi icoană argintu, poliită cu auru și mâna sfântului cu argintu
și Evanghelie ci țâni sfântu(l) tot di argintu.
O coro(a)nă la Sfântu(l) Arhanghel Mihail argintu, poliită cu
auru.
O coro(a)nă argintu la icoana Maicii Domnului din tindă tot di
argintu.
O coro(a)nă argintu la icoana hramului la Maica Domnului la
Buna Vestiri, di argintu.
O coro(a)nă la icoana totu acee la Sfântu(l) Spiridon, argintu.
O cruci mari de chiparos cu coada poliită și altă cruci di
sadefu iar mari.
81

O cadelniță alamă galbenă nouă bez una strecată.
Un potiri cosâtor nou cu tot tacâmu(l) cu discosu, cu copie bez
unu(l) spart.
Două fanari di teneche cu stecli cu coade.
Trii prapuri nouă.
Două clopoti, unu(l) mari, unu(l) micu.
Un policand(r)u cu 12 fofeză di alamă.
O colinvithea, adică scăldătoari di botezat di aramă, nouă.
Două sfeșnici părechi verzi poliiti cu auru pentru anvon.
Trii sfeșnici di alamă, unu(l) la sfânta proscomedii și două pi
sfântu(l) pristol.
Două sfeșnici mari di alamă la proschinitrar și să zâci
tratapod.
O icoană Maica Domnului mică ferecată pisti tot cu argintu ci
stă înnainte(a) icoanii cei înpărătești a Maicii Domnului.
O cruci mari ci șădi în sfântu(l) oltar Răsticnire(a), ci să scoati
la gioe ce mari.
Un aer nou.
Altă cruci ci să scoati cu sfintili icoani la morți și la alti nevoi,
cu coadă, ci să scoati cu praporeli.
O icoană mari Maica Domnului cernită și Răsticnire(a) cu
toată sfânta troiță cu tocu(l) ei cu steclă la toc pe sfântu(l) oltar.

Cărțâli ci sântu la această sfântă bi(se)rică pără astăz(i).
(1)827 ghen(ar) 15
O Evanghelii grecească.
Un Apostol grecescu.
Dousprăzăci Minei grecești.
O Paraclitichi grecească ci să chiam(ă) Ohtoih bogat.
Un Triodu grecescu.
Un Pendicostariu grecescu.
O Filadă ci esti Slujba Sfântului Spiridon, adusă di la Corfus,
grecească.

Cărțî moldovinești ci sânt pără astăz(i) tot la această bisărică.
82

O Evanghelii niferecată bez ce(a) ferecată cu argintu ci‐i pusă
întri argintării.
Un Apostol.
Un Ohtoihu mari.
Un Triodu.
Un Pendicostariu.
Două Liturghii.
Douăsprezăci Minei.
O Psaltiri.
Două Ceasloave mari, însă una di celi nouă cu nouă Acathisturi.
O Filadă a Sfântului Ioan Nove ci es(te) și Slujba Sfântului
Dimitrii celui nou.
Un Ilii Miniedu.
Un Mărgărintu a Sfântului Ioan Gură di Auru.
O Panahidă, adică carte ci esti slujba pentru morți.
Un Catavasieriu.
Un Samoglasnicu.

<ss> Alecu Sturza spătar.

O Filadă cu P(a)raclisul Sfântului Mina scrisă cu slovă di mână.

Într‐această sfântă bisărică esti catapitiazma di lemnu săpată
cu cruci diasupra tot săpate, toată zugrăvită în auru.
Strănile toati di la ușa bisărici(i) păr(ă) în catapitiazmă pi di
amândouă părțâli și zugrăviti toati.
Sfântul Anvon săpat frumos di(n) nou.
Strana arhieriască săpată din noufoarti frumoasă.
Două proschinitari, adică tratapoduri, unu(l) săpat, unu(l)
sade, zugrăviti amândouă.
O icoană di pus pi proschinitar cu douăspre(ze)ci praznici
înpărătești zugrăvite în auru.
Două icoani a Maicii Domnului tot di pus pi tratapod.
83

Două icoani iar mici a Maicii Domnului sus în cafas la fimei,
cafasu(l) zugrăvitu.
O icoană a Sfântului Spiridon cu minunea lui p(r)inpregiur de
pus pi tratapod.
La câti șăsă icoanili celi înpărătești, adi(că) patru ci‐s în rându
și Sfântu(l) Ioan Botezătoriu în driapta și Sfântu(l) Spiridon din
stânga, toa(te) au câti o icoană mai mică în chinge de her pusă, adică
la hram a hramului, la Mântruitoriu1 a Mântuitoriului cu Maica
Domnului di o par(te) și Sfântu(l) Ioan di alta, la Maica Domnului
esti ace(a) ferecată cu argintu pisti tot, la Sfințâi Voevozi a Sfânților
Voevozi și la Sfântu(l) Ioan a Sfântului Ioan cari ari p(r)inpregiur și
toati praz(ni)cili Sfântului Ioan Botezătoriu(l) lucrate aurur1.
O icoană a Mântuitoriului mari înpărătiască lucrată în auru la
fimei.
O icoană a Maicii Domnului mari înpărătiască tot la fimei cu
coro(a)nă di argintu.
O icoană iar înpărătiască mari a Sfântului Mina cu strana ei.
O icoană iar înpărătiască a Sfântului Stiliian cu strana ei.
O icoană fără strană a dreptului Noe, Sim și Iiafet141.
O icoană pi hârtii cu steclă cu pervazuri di lemnu di Chiievu,
Sfintili Mănăstiri a Sfântului Munti Athonu și a Sinai și a
Ierusalimului.

Înbrăcăminte di pi Sfântu(l) Pristol și perdeli cum și strai ci ari
sfânta bisărică.

Sfântul Pristol esti înbrăcat pisti cămeși cu înbrăcăminti di cit
căptușâtu cu astariu castambolu pără gios, nouă.
Altă înbrăcăminti di canavați roșăi cu prevazuri verzi, iarăș
căptușită cu astariu cartambolu cari să puni pi Sfântu(l) Pristol pi la
sărbători, nouă.

141 Noe, Sem și Iafet.
84

Părețâi la sfânta proscomidii sânt zugrăviți iar
înbrăcăminte(a) este di cit pără gios căptușită cu astariu castambolu,
nouă.
La trii dveri trii perdeli di cit stacoșău căptușiti cu astariu,
nouă, în dungi.
Un covor turcesc nou di pus pi supt Aeru când scoati Aeru.
O prostere din inu din trei lați cu fâșii di bunbac și di mătassă,
nouă di pus iarăș pe supt Aeru.
Un felon di stofă greu câti optuzăci lei cotu, nou, numai di
două ori înbrăcatu.
Un felon albu cu periplocadă di trandafiri ghiurghilii pisti tot
di o materii rusască groasă cu două rânduri di husăinuri di firu bunu
și cu șâret lat di sârmă pi la gură, nou, numai di două ori înbrăcat.
Un felon di canavați albastră cu periplocadă albă cu stacoșău,
nou.
Un felon di atlaz îndoit stacoșău cu dungi di firu galbănu cu
șâreturi di giur înpregiur și la gură cu șâret lat di sârmă.
Un felon di canavați îndoită niagră c‐o dungă niagră și cu alta
galbănă.
Un felon di stofă galbănă di duminici.
Un felon di stofă albastră di purtat.
Două feloani di citu.
Un stihariu di catife nităetă maslinii, nou, cu șâreturi.
Un stihariu di stofă verdi cu șâreturi di celi buni, tulumba pi
la poali.
Un stihariu di dimii vânătă cu pervazuri di maltinu îndoitu
ghiurghiuliu, nou.
Un stihariu di maltihu în dungi, galbăn, cu prevazuri di
maltinu îndoit, albastru, nou.
Un stihariu di ghermesât roșu cu puișori.
Un stihariu di cit galbăn, nou, neînbrăcat, cu șâreturi di fir .
Un stihariu di cit albastru, nou.
Un stihariu di șamalațe cu prevazuri di maltin, albastru, di
purtat.
85

Un stihariu di calavața niagră cusut în casă cu prevazuri
maltinu galbăn iarăș di purtat.
Un stihariu diiaconesc di stofă vânătu cu periplocadă di fir
galbăn pisti tot și nou.
Trei aurari di stofă stacoșăi cu periplocadă di firu galbăn și cu
husăinuri di giur înpregiur și câti cu două rânduri di firu di cel bun
pi la cap(e)ti.
O perechi di nărăcliți diiaconești di stofă stacoșâi în un
aurariu di purtat iar două nipusă nici ca cum.
Un stihariu diiaconesc di canaviți negru cu pui stacoșâi, nou.
Un petrahir nou di stofă gre, galbăn, tot din falonu(l)1 cel
dintâi.
O părechi năracliți nouă di stofă galbănă tot dintr‐ace(a)
bucată, preuțăști.
Un petrahir di atlaz albu cu fir galbăn, nou.
Un petrahir di marinos stacoșău, nou.
Două petrahiri di maltihu galbini în dungi, nouă.
Două petrahiri di stofădi duminici.
Două petrahiri di citu di purtat.
Două petrahiri di cutnii proasti tij di purtat.
O părechi năracliți di stofă di duminici.
Două părechi năracliți di cit nouă ci li‐am făcu(t) acum di
purtat.
Un văzduh di sip albastru cu petială cu pervazuri di sip
galbini cu petială, căptușâtu cu maltinu ghiurghiuliu, nou.
Un văzduh di atlaz stacoșâu îndoitu cu dungi di firu galbănu
și cu pui di fir galbă(n) cu săciacuri di firu albu di cel bun di giur
înpregiur, nou.
Un văzduh albu cu periplocadă di trandafiri stacoșăi di o
materii rusască di giur înpregiur cu două rânduri di husăinuri di cel
bun firu și cu săciacuri di giur înpregiur iar di firu di cel bun galbin,
nou.
Un văzduh albu în du(n)gi di petială tij albă din catife nităetă
și cu cordeli di giur înpregiur tij di catife vânătă.
86

Un văzduh di catife niagră cu șâreturi di firu galbini ci slujăști
cu dânsul.
Un văzduh di sip albu.
Un procovăț di ghelmesât albastru, nou, zugrăvitu în mijlocu
Mântuitoriul și pi la colțuri sarafimi.
Un procovăț ci slujăsc preuțăi cu dânsul iarăș zugrăvitu.
Un văzduh di papură albastru cusut.
2 petrahiri atlaz cu pui di fir, nouă, atlazu(l) liliechiu.
O poală di icoană di pus pi tratapod di ghelmesât roș cu
puișori, căptușâtă cu astariu cu prevazuri di maltinu albastru.
O poală di icoană di stofă galbănă ci șădi pi tratapod.
O poală di di icoană di cit albastru, nouă, nipus nicicum.
O bocce di stofă galbănă cu prevazuri numai la capiti,
căptușită cu crășănă, di pus duminicili pi analoghiion.
Două bocceluți de cit căptușiti cu astariu di pus pe măsuța
ce(a) colivi.
O perde(a)cu ferbelalile ei la icoana Mântuitoriului di maltin
ghiurghiuliu din doi lați.
O perde(a) la icoana hramului di maltin albastru din doi lați.
O perde(a) la icoana Maicii Domnului di papură albă cu firu
din doi lați.
O perde(a) la icoana Sfântului Arhanghel Mihail di citu.
O bocce di pambriu stacoșău, nouă, câti di doi coți în toati
părțile căptușită cu maltin albastru îndoitu di pus pi analoghion la
paști când (i)esă cu Sfânta Învieri și al hramurile bisăricii când scoati
sfânta icoană la polileu și când scoati sfânta cruci la zâoa crucii.
<ss> Alecu Sturza spăt(ar).

ANI, Manuscrise, 602, f. 7‐12v., original.
_________________________
1 Conform textului.

39. 1827 iulie 4. Spătăreasa Safta Sturdza închină biserica Sfântul
Spiridon din Bârlad Mănăstirii Neamțului.

87

Văzând că toati lucrurile aceștii lumi sânt trecătoari și toati
mângăelile omului sânt numai umbră și visu, iară omul muritoriu
fiind dacă mai înnainti nu va căuta pentru a nu i să ștergi măcar
pentru o vremi pominire(a), stânsă rămâni a lui mișcari. Asămene și
eu ace di mai gios iscălită Safta, fiica d(umi)sali Dimitrii Sturdza biv
vel logofăt mari, privindu‐mi viiața me di ani și di multi întâmplări a
vremilor urmati, cunoscându‐mi a meli păcati, că eu sânt ace(a) mai
greșâtă înnainte(a) marelui Dumnezău, Dumnezău1 și
Mântuitoriului nostru I(isu)s H(risto)s, dicât toți alți pravoslavnici
creștini, socotit‐am însumi dintru a me(a) bună cugetari ca pără încă
sânt în viiață să‐mi puiu la cali purtare di grijă a sfintei bisărici cu
hramul Sfântului Ierarh Spiridon di aice din târgul Bârladului cum să
rămâi pentru di a să slujî di a purure și în toată vreme sfânta leturghii
și toati altile următoari legii. Deci fiind că răposatul soțul meu
spat(a)r(ul) Ștefan Sturdza cu frațăi săi ave(a) mai dinainti o
bisăricuți făcută di nueli, alăturată cu ograda casăi meli din târgul
Bârladului și ograda sfintei bisărici, cari di somă di ani trecuți fiind
făcută învechindu‐să cu totul și începând a să râsâpi, pentru ca să nu
rămâi pominire(a) niamului nostru di la mini lăsătoari, am socotit cu
a me(a) mustrari di cuget și dumnezăiască îndemnari ci m‐au
îndemânatu cătră aciasta. Acum din nou s‐au zâdit di piiatră și mai
mari di cum au fost ace(a) vechi, cu chilii penpregiur și tot cu hramul
Sfântului Ierarh Spirido(n), mai adăogând eu și Buna Vestiri a Pre(a)
Sfintei Născătoari de Dumnezău și purure Ficioarii Marii, cari sfântă
bisărică o lăsasă răposatul soțul meu supt purtare(a) me di grijă, spre
a cărie întimpinări di agiutor tot răposatul soțul meu în veci danie
giumătati moșăe Brezănii, parte(a) dinspre răsărit ci este la țân(u)tu(l)
Fălciiului, adică din Elan și pără în Prutu după două dieți, una din let
1804 iuli 22 și alta din let 1806 iuni 12, asupra cărie părțiavând și
zapisu(l) di cumpărătură esti trecut într‐aciastă condică la fila al
zăcile, și o dughiană cu locul ei din târgul Bârladului, cari dughiană
di cătră mini s‐au vândut și în locu(l) acile(i) amd at sfintii bisărici un
han tot cu locul lui ci esti în dreptul Sfântului Gheorghii pisti drum,
cu pivnița di piiatră și diasupra două odăi cu cămările lor,
cuprinzând și locul digiur înpregiur 46 stâ(n)j(eni) g(os)pod, arătați
88

prin docoment, în cari condică sânt trecuti și toati lucrurile bisăricii,
adică scrisori di părți di moșăi ci ari documenturi i chilii, argintării,
veșminti și cărți, toati cu amăruntul, cari condică esi iscălită cu
iscălitura me și a fiiului meu Alecu Sturdza spat(a)r, pentru aciasta
nu s‐au mai trecut aice în afieroma toati pre largu, dicât în perilipsâs.
Și dar văzând că eu acum am venit în slăbăciuni mari și neputința,
văzând că și urmașăi mei nu vor ca să să însărcineză cu purtare(a) di
grijă aceștii sfinti bisărici, am socotit și eu și toți boerii ctitori ci sânt
acum la acest sfânt lăcaș di am făcut și am lăsat să rămâi închinatu
mitocu Sfintei Mănăstiri Niamțului, di la cari locu să vor urma
purtările di grijă pi rânduelile cuviincioasă și să fii îndatorit părintili
ci să va rândui la tot hramul Sfântului Spiridon a d(o)ao zi să facă
colivă și părăstasă, făcând slujba panahidii pentru ctitori, și când să
va strica ceva din lucrurile bisăricii, adică din chilii sau din altăceva
să fii îndatoriți părințăi a li meremetisi fiind acum toati nouă; Și fiind
că la aciastă sfântă bisărică esti foarti mari și sânt fimei și copii undi
părințâi nu pot mergi, pentru aceia dar să fii îndatorită sfânta
mănăstiri a țâne doi preuți di miru însurați undi să poată dovidi la
celi ci va ceri trebuința pentru ali legii și altile, cum și pentru două
chilii ci sânt din sus di bisărică, una ci esti diasupra pivnițăi și alta
alăture, cari sânt două supt acoperimânt; dacă eu mai pi urmă voi
vroi ca să mă mutu în ograda bisăricii pentru mai buna înlesnire din
pricina marii slăbăciuni ci am să fiu volnică a mă muta, plătind însă
chirii pe aceli chilii, și igumenii cari să vor rândui sau sfânta
mănăstiri să nu fii volnici a vindi din lucrurile acesti ci să dau sfintei
bisărici, fiind acele din drepti ostenelile noastre, ci acesti vor fi pentru
purtare(a) di grijă a bisăricii și a părintelui ci să va rândui, căci pentru
lumânări și undelemnu esti distul numai discul sfintei bisărici. Mai
ari sfânta bisărică încă un locu tot aice în târgu aproapi di bisărică
dispre răsărit pisti gârlă, cari locu îl afierosăști Marie Dodun, îns(ă)
după moarte(a) ei, cuprinzător di 75 stâ(n)j(e)n(i) di giur înpregiur,
cu binalile ce‐i va da fimeii mâna ca să li facă pi acel locu, iară
documentul acestui locu l‐au dat acum, și părințâi ci să vor rândui să
fii îndatoriți a țâne o bună rânduială după cum să urm(e)ază și acum
nefiind încă închinată mitoc. Și rogu plecat cu lacrămi pi sfințâi
89

părinți di acolo ca să‐s(e) roagi lui Dumnezău pentru mini, că știu că
pără într‐acest cias di acum sânt foarti păcătoas(ă). Pentru preuțăi di
mir cari sânt aice și slujăsc la sfânta bisărică nu ari să fii îndatorită
sfânta mănăstiri a li da liafă, căci ei să schivernisăsc din alti venituri
ci au di pi la poporăni, dicât numai dajdie di pisti anu ari să‐s(e)
plătiască din discurul(e) bisăricii și dascalii iarăș au discurile lor, cum
și pentru preuți un discu. Mănăstire(a) să fie îndatorită a rândui
igumen din soborul sfintei mănăstiri, iar nu din cei străini ca să
răsăpască și să strici, căci după aciasta ari a să mai faci și alti
afieromata. Și pentru ca să fii știut a nu mai pute(a) alțâi din urmașii
noștri să strici aciastă afieroma supt nici un felu di cuvânt am iscălit
și eu și fiiul meu Alecu, fiind în vrâstă di douăzăci și șasă di ani.
1827 iulii 4
<ss> Safta Sturza . 2
<ss> Alecu Sturdza spat(ar).
<ss> G(rigori) Iamandi biv post(elnic).
Dumne(a)ei spatăreasa Safta Sturdza triimițindu‐ne condica
aceasta cu așezământul întru ea cuprins și rugându‐ne prin scrisoare
ca să‐s(e) întărească și de cătră noi spre întocma și cu nestrămutare
urmare acelor cuprinse să adeverează aceasta cu a noastră iscălitură.
<ss> Veniamin mitropolit Moldaviei.

ANI, Manuscrise, 602, f. 14v.‐15v., original.
_________________________
1 Repetiția conform textului.
2 În limba greacă.

40. 1827 iulie 4. Safta Sturdza se adresează mitropolitului
Veniamin Costachi pentru închinarea bisericii Sfântul Spiridon către
Mănăstirea Neamț.

Cu multă plecăciuni închinându‐mă sărut blagoslovitoari
dreapta Preosfințâilor Voastre!
Având aice(a) în târgul Bârladului o bisărică făcută di
răposatul soțul meu și cu frațâi dum(i)sali, fiind că s‐au răsâpit cu
90

totul, acum s‐au zâdit di piiatră prin agiutoriul și a altor creștini, și
fiind că ace(a) bisărică era lăsată supt purtare(a) me(a) de grijă di
răposatul soțul meu, acum văzându‐mă că din zî în zî slăbăsc și mă
aflu mai multu tot bolnavă, m‐am sfătuit cu fiul meu Alecu și fiind că
dum(nea)l(ui) nici cum nu priimești a să însărcina cu purtare(a) di
grijă a sfintei bisărici, cu bună voe fiiului meu am afierosât‐o și am
făcut‐o mitoc Sfintei Monastiri Niamțului, și făcând condică di toati
lucrurili sfintii bisărici la sfârșâtul scrisorii lucruril(o)r am făcut și
afieroma pe care am iscălit‐o și eu și fiiul meu cu toată voe și priimire
noastră. Rogu plecat(ă) ca să o întăriți și cu iscălitura preosfințâilor
voastre și mă ertați și pi mini păcătoasa și să mă blagosloviți ca să am
și eu atâta mângâeri, căci fiind eu în viiață am văzut acest lucrul pus
la cali, și va rămâne și preosfințâil(o)r voastre mari pominire.
1827 iuli(e) 4
A preosfinților voastre pre plecată sufletiască fiică.
<ss>1
Și rog plecat pi preosfințâile voastre ca să scriți și o carti cătră
părintile starețul Sfintei Mănăstiri Niamțului după cum veți socoti
preosfințâile voastre.

<Pe verso‐ul filei a doua>: No. 3510 / Preosfințâtului și di
Dumnezău alesu al nostru păstoriu și dohovnicesc părinti chirio
chirio Veniamin arhiepiscop și mitropolit a toată Moldavie cu fiiască
plecăciuni.

difolio.
_________________________
1 Iscălitura în limba greacă.

41. 1827 iulie 11. Răspunsul dat Saftei Sturdza de mitropolitul
Veniamin Costachi în privința închinării bisericii Sfântul Spiridon.

Părintească blagoslovenie triimetem d(umi)tale
91

Fiiască scrisoarea d(umi)tali din 4 a aceștii luni am priimit și
cele însămnate am văzut. Deci ne‐am bucurat sufletește de bun
scoposul dumitale și lăudată faptă și ca o jărtfă bine priimită înaintea
lui D(u)mnezeu această afierosire să fie. Am văzut și am cetit și
condica de lucrurile besericii, care după a d(um)itale cerire s‐au
încredințat și cu a noastră iscălitură, fiind
Al d(um)itale părinte sufletesc.
<ss> Veniamin mitropolit.
1827 iuli 11

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/43, original.
42. 1827 iulie 17. Safta Sturdza și spătarul Alecu Sturdza dau
biserica Sfântul Spiridon din Bârlad Mănăstirii Neamțului și Secului.

Cu fiiască plecăciuni închinându‐mă sărut mâna sfințâi tale
părinti arhimandriti

Pren plecata me scrisoari rogu pi milostivul Dumnezău ca să
găsască pi sfințâe ta înpreună cu tot sfântul sobor întru diplinătate(a)
sănătății. Al doile(a), eu și cu fiiul meu spat(a)r(ul) Alecu Sturza
sfătuindu‐ni pentru o bisărică ci avem aice făcută în orașul
Bârladului cu agiutoriul și a altor frați boeri și pravoslavnici creștini,
fiind că di la răposatul soțul meu Ștefan Sturza (s)pat(a)r eram eu
însărcinată cu purtare(a) de grijă aceștii sfinti bisărici, nivrând fiiul
meu să‐s(e) însărcineză cu această purtare de griji acestii sfinti
bisărici, pentru sufletili noastre ca să‐s(e) pominiască după moarte(a)
noastră acolo la sfântu(l) jărtvelnic a Sfintei Mănăstiri Niamțului și
Săcu, am socotit amândoi și am afierosât să fii mitoc aice în târgul
Bârladului aciastă bisărică a Sfintei Mănăstiri Niamțului, și în condica
ci s‐au scris lucrurile a sfintei bisărici s‐au făcut și afieroma și s‐au
întărit didesupt și di preosfințâe sa părintili mitropolitu Veniamin,
arhiepiscop a toată Moldavie. Și iată că o triimit pi acest ficior
înpreună și cu toati scrisorile părțil(o)r di moșâi și locuri aice în târgu
și un hanu ci ari aciastă sfântă bisărică, cu ficior înadins, și mă rogu
să am răspuns di priimire, și după afieroma ci esti făcută în condică
92

mă rog să‐s(e) scoață copii di toată cuprindire(a) ei iscălită di sfințâe
ta cari să mi‐o trimiți la mini ca să stei la casă pentru științi, și triimet
și acest pomelnic pentru ctitorii vii și răposați, mă rog să‐s(e) triacă în
pomelnicu(l) cel mari a sfintei mănăstiri, și spre încredințare că esti
priimită aciastă afieroma di cătră părintile mitropolitu, iată și
răspunsul ci mi‐l faci îl triimit ca să‐l videți. Rugăm daru cu lacrămi
pi sfințăe ta și pe tot soborul sfințil(o)r părinți ca să faceți rugăciuni
cătră milostivul Dumnezău pentru sufletile noastre, fiind că pără în
ciasul și în minutul di acum eu ticăloasa Safta, roaba Domnului și
Mântuitorului nostru I(isu)s H(risto)s mă aflu în toati celi mai mari și
omorătoare di suflet păcati di cât toți alți pravoslavnici creștini și am
covârșât pi toți cei din ve(a)cu păcătoși cu fărădelegile meli, să vă
rugați Domnului și Precuratii Maicii Fecioarii ca să‐mi dăruiască
sfârșâtu creștinesc și ertari di păcatile ci am lucrat și lucrăm întru
aciastă viață, iar o carti go(s)pod pentru 12 oamini vei trimeti‐o mai
pe urmă pi părintile ci să va rândui aice, ca să pot faci un hrisov încă
mai pi mulți oamini. Și priimindu‐să aceste toati să‐s(e) rânduiască și
un părinti din sobor și părinti diacon sau cum va socoti sfânta
mănăstire, fiind că noi sântem,
1827 iuli(e) 17
A sfințâi tali plecați sufletești fii.
<ss> Safta Sturza1.
<ss> Alecu Sturza spat(a)r.

<Pe verso‐ul filei a doua>: D. dum(neai) c(u)c(oana) Safta
Sturzoae pentru afieroma ce dă m(ănăstirii) / No. 3512; Cinstitu și a
meu sufletescu părinti sfințâi sali părint(e)lui Dometiian,
arhimandritu și stareț Sfintilor Mănăstiri Niamțului și Săcu cu multă
plecăciuni.

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/44, original.
_________________________
1 Iscălitura în limba greacă.

93

43. 1828 martie 3. Ioniță Sandu Sturdza voievod scutește biserica
Sfântul Spiridon de plata goștinei, deseatinei, vădrăritului, două hanuri ale
bisericii de „di banii agiutorinții” și alte havalele, precum și 20 de liudi.

Cu mila lui Dumn(e)zeu, Noi Ioan Sand(u)l Sturza v(oe)voda,
domn țării Moldavvei. Să faci știri cu acest hrisov al domnii meli că
prin jaluba ci ne‐au dat epitropii bisăricii din Bârlad a Sfântului
Spiridon ni‐au făcut arătare că această sf(ântă) bisărică ar fi avut
oareșcare miluire g(os)p(o)d di la luminații domni di mai înainté
precum și di la însuș domniia mea, și că acum după zâdire(a) ci di
iznoavă caré abiia cu agiurorul lui Dumnezău s‐au săvârșit, să
binevoim domniia mea ai faci vreo cuprindere de miluire și
privilegiu mai statornic spre mai înlesnire țânere(a) ei și odihna
slujitoril(o)r ei carii purure să fie îngrijâți și cu neabatere dispre
dumnezăeștili slujbe. Drept aceia, voind domniia me și căutând în tot
chipul înlesnire spre buna petrecire supușil(o)r oblăduirii noastre cu
mai puțân și buna statornicie din întemére dumnăzăeștil(o)r lăcașuri,
unde de‐a purure să înalță rugăciuni pentru toată lume(a) și pentru
însuș domniia noastră, netrecându‐să nici odată miluitorii și făcătorii
de bine, am găsit după toată cuviința și cu dreptaté a înplini această
cerire și rugăminte a jăluitorilor, și iată făcând miluire cu acest sf(ânt)
lăcaș, hotărâm ca la vremea slujbilor rusumaturi a visterii să aibă a
scuti toată suma ci va ave(a), adică oi de plata goștinii, stupi i sfini (?)
de plata desetinii, și vinul de plata vădrăritului, acesti bucati fiind
drepti a bisăricii și vinul din adivăratile viile bisăricii, nimărui să nu
déi nici un ban; Osăbit și do(u)ă hanuri drepti binali a sf(ântului)
acest lăcaș să fie scutiti di banii agiutorinții, și de toati alti orici dări i
havaleli ci vor asupra altor asămine binali, acesti întru nimică și cât
de puțân să nu să supere. Asămine și do(u)ăzăci liudi oameni străini
de pisti hotar fără nici un amestic de vreo dare cu lăcuitorii țării,
adiveriți fiind prin mărturii vrednici de credință că nu au nici un
amestic și că sânt străini cu adivărat, fiind și visterii cunoscuți, să
aibă ai scuti di toati dărili și havalelile în urmarea cum să scutesc și
alți asămine bejănari oameni străini, spre a fi pentru un puțân agiutor
cătră sfânta bisărică. Încă ni‐am mai milostivit domniia mea și pentru
94

slujâtorii acestui sf(ânt) lăcaș, doi preoți ci vor slujî acolo, ca și
aceștiia să aibă a scuti la slujbili rusumaturi fieșticare câti do(u)ă suti
oi drepti a sali bucati de banii goștinii, și câti trii suti vedri vin din
adivărati viile sali de plata vădrăritului, pentru cari să nu să superi
de cătră slujbași nici cu o cerire, precum și câti patru liudi oameni
străini de pisti hotar, fără nici un amestic de vreo dare cu lăcuitorii
țării, adiveriți fiind prin mărturii vrednici de credință după cum s‐au
zis mai sus, făcându‐i și visterii cunoscuți, să‐i aibă purure scutiți și
apărați dispre toati dărili și havalelili în urmare cum să scutesc și alți
asămine bejănari oameni străini spre a fi slobozi pentru slujba și
trebuinți casilor lor. Acesti cu nestrămutari legiuindu‐să pentru
sfânta bisărica aceasta și pentru slujâtorii ei, poroncim tuturor cui să
cuvini a să urma întocma, iar pe luminații domni frații noștri, carii
din proniia lui Dumnăzău în urma noastrăsă vor orândui oblăduitori
pământului acestuia, poftim nu numai să nu strămuti sau să
înpuțâneză această cuprindere de miluire și privilegiu, ci mai vârtos
să întăriască și să adaogă pentru a domniilor sale pururea laudă și
fericită pomenire.
S‐au scris la scaonul domnii meli în orașul Iașii întru cea
dintâi domniia noastră la Mold(o)v(a) în anul al șasăle la let 1828
mart 3.
Noi Ioanu Sturza v(oe)vod.
(...) vel vist. procit.
S‐au trecut în condica visteriei de hrisoave <ss> Petre (…)
com(i)s.

ANI, Fond Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI / 45, original,
difolio.

44. 1828 iulie 18. Safta Sturdza face cunoscut venitul bisericii
Sfântul Spiridon din Bârlad pe un an de zile.

95

Lei Par(ale) Vinitul bisericii Sfântului Spiridon pi un anu de
zile.
400 ‐ Di pi moșie Brezănii venit(u)l pi un anu.
150 ‐ Vânzare(a) hanului ci să dă dișert.
414 ‐ Di la 11 oamini ci‐i ari sfânta biserică pără acum.
964 ‐ Adică nouă suti șasăzăci și patru lei, biz discu(l)
bisiricii, și biz chirie chiliil(o)r ci să dau cu‐n an, și
bez șasă ocă ciară să mai eu di la alți doi oamini ci
sânt …. Iar hrisovul ci l‐am făcut l‐am triimes la
părintele Gherontii după poroncă, pi cari li‐au
primit părinții.
(1)828 iuli(e) 18
<ss> Safta Sturza.
<Pe verso>: Venitu(l) m(ănăstirii) din Bârlad.

Cuprins
V. Monumentele și istoria lor
Proprietari și ctitori bârlădeni: Ștefan și Safta Sturdza.

Moșia Brezăni și biserica „Sfântul Spiridon” din Bârlad
(Costin CLIT) ................................................................................. 7
Contribuții la istoricul curții boierești și a bisericii de la Băleni,
județul Dâmbovița
(Marius PĂDURARU) ................................................................. 97
Reprezentări de moșneni în frescele votive a două biserici
argeșene: biserica din Cătane și biserica veche din Domnești
(Ancuța-Elena PUNGOI) ............................................................ 121
Ctitorii răzeşeşti din veacurile XVII–XIX.
Bisericile din Popeşti şi Pocreaca
(Anișoara TRINCĂ-BURUIANĂ) ............................................. 137
Biserici călătoare din Basarabia
(Manole BRIHUNEȚ) ................................................................. 157
Proiecte și realizări edilitare în Iași. Piețele de aprovizionare
din secolul al XIX-lea
(Mircea CIUBOTARU) ............................................................... 181
Planul orașului Iași de Iosif Rașec (1844).
Recuperarea documentului original
(Sorin IFTIMI) ............................................................................ 209
„1843 septemvrie 20 m-am mutat în casă”.
Peripeţiile unei case cu pisanie
(Ştefan S. GOROVEI) ................................................................. 255
De la Școala din Păcurari la Școala primară de băieţi nr. 1
(1843 – 1899). O încercare de reconstituire a trecutului
Şcolii primare „Carol I” din Iaşi
(Eliza ILIE) .................................................................................. 317
Din istoria arhivelor ieșene – memoria unui loc istoric
(Felicia IOSIF) ............................................................................. 335
Monumente dobrogene între evocare și uitare
(Delia Roxana CORNEA) ........................................................... 347
Biserica „Sfânta Treime” din Vaslui
(Andrei CREȚU) ..........................................................................371
Piese de feronerie din clădiri istorice ale Chișinăului:
atribuție, atitudine, viitor
(Liliana CONDRATICOVA) ....................................................... 395
Casa lui Zamﬁr Filotti, deputat de Galaţi în perioada 1916-1918
(Marius MITROF) ....................................................................... 403
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” („Costescu”)
din Calea Giulești, Nr. 236-238, București
(Alin SPÂNU) ............................................................................. 425
Teatrul Muncitoresc din Râmnicu-Sărat, prima construcție
de tip stalinist din România?
(Viorel GHEORGHE) .................................................................. 437

Costin CLIT, Proprietari Și Ctitori Bârlădeni Ștefan Și Safta Sturdza. Biserica Sfântul Spiridon" Din Bârlad

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin CLIT, Proprietari Și Ctitori Bârlădeni Ștefan Și Safta Sturdza. Biserica Sfântul Spiridon" Din Bârlad

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MONUMENTUL

Lucrările Simpozionului Internațional

Proprietari și ctitori bârlădeni:

Proprietarii unor moșii din jurul orașului Bârlad, spătarul

3 Arhivele Naționale Iași (în continuare: ANI), Fond Mănăstirea Neamț,

7 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare: ANIC), Fond

Chelcu, Silviu Văcaru, Cătălina Chelcu, Sorin Grigoruță, Editura Academiei

DRH, A. Moldova, XXVII, volum întocmit de Petronel Zahariuc,

54 Simion‐Alexandru Gavrilaș, Alexandru Sturdza‐Bârlădeanu (1800‐1869):

64 ANI, Fond Mănăstirea Neamț, LXXXVI/30, original, difolio; ANI,

85 Preotul Ioan Antonovici, Documente bârlădene, Tipografia Neculai P.

87 http://www.informatii‐romania.ro/listing/casa‐sturdza/ [Accesat: 3.05.

100 Oltea Râșcanu‐Gramaticu, Istoria Bârladului, Ediția a III‐a revăzută și

104 Preotul Ioan Antonovici, Documente bârlădene, Tipografia Neculai P.

Porcescu, Episcopia Romanului, Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului

114 ANI, Colecția Documente, 618/59; Iacov Antonovici, Documente

V. Monumentele și istoria lor

Proprietari și ctitori bârlădeni: Ștefan și Safta Sturdza.

S-ar putea să vă placă și