07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015 046

MOŞNENII CURBURII ŞI PROCESELE LOR (VI)
Alexandru GAIŢĂ
GILA. (SAAC, BZ) S-a grafiat şi Sila. În 1912 se recenzau în satul de la

Sibiciu, nouă moşneni la 85 de locuitori. Aici au fost două cătune cu acelaşi
nume.
GIULEŞTI. (RS, RS-BR, BR) Apare satul de lângă Măxineni cu ocazia
întăririi domneşti din 15 septembrie 1651 dată pentru spătarul Gherghe din
Cândeştii Buzăului. Se avea în vedere şi proprietatea pe care acesta o
cumpărase aici. În document se foloseşte şi denumirea oficială a judeţului
,,Râmnicul Sărat şi Brăila". Ocina achiziţionată pentru suma de 3.600 de aspri,
era împietrită de 12 boieri şi se întindea din „vatra satului ( ... ) şi de peste tot
hotarul, însă în lungul ocinii din mijlocul Siretului până în matca Buzăului,
partea lui Harştoche, jumătate, şi din alt moş" 1 •
GIURMĂNEŞTI. (RS-BR, BR) În noiembrie 1574-1576 se întăreau lui
Şărbu şi Dumitru părţile lor după un proces ce îl avuseseră cu ceata de moşneni
de aici 2 . Pomeniţi erau moşnenii de aici în 5 martie 1639 în procesul ce îl aveau
pentru nişte bălţi. Ca fiind cumpărată în 1636 de la moşneni era menţionată o
ocină în 28 iunie 1642 la întăririle date vel comisului Radu. Este data la care
domnitorul se afla la Buzău cu oastea. Y el postelnicul Constantin şi vel
stolnicul Dumitraşco Filipescu vor contesta vânzarea de la 1636 de unde
înfruntarea de la Târgovişte unde Radu va jura şi cei doi vor pierde. Mai este
amintit satul în iunie 1642 prin Radu vei comis întărit la Tătăranii de Ialomiţa
şi aici 3 . Sunt menţionaţi expres moşnenii în 18 mai 1643 când luau pe răvaş
domnesc 12 boieri care le vor măsura moşia scăzându-le părţile pe care unii le
vânduseră amintitului Radu vei comisul. În ocina de la baltă moşnenilor le
reveneau 400 de stânjeni, iar comisului 800. În final în tot hotarul moşnenii vor
ajunge să mai aibă o parte, iar Radu două . Pentru Pascale din Sufleni erau
4
DRH, B, XXXVI, p. 223, nr. 207.

Ibidem, VII, p. 256, nr. 193.
N. Iorga, Documente prahovene şi dâmbovi(ene privitoare la moşiile lui Scarlat Greceanu,
în BCIR, XI, 1932, p. 59, nr. 9.
CDŢR, V, p. 435, rez. 1024.
Analele Buzăului VII, Buzău, 2015, p. 45-89.
https://biblioteca-digitala.ro
46 Al. Gaiţă
martori în 20 septembrie 1652 Necula şi Stroe din sat 5 . Locuitorii erau obligaţi
la 14 ianuarie 1814 să presteze cele 12 zile de clacă semnal pentru pierderea
statutului avut mai înainte. La 1857 figura cu o proprietate aici mănăstirea
Sărindar6 .
GÎRBOVI. (BZ) Apare localitatea de la Poşta Câlnău, în hotar cu
Mărăcinenii Cracei, cu ocazia întăririi dată lui Teatiu la 29 noiembrie 1519 „şi
de la Gîrbovi la Câlnău partea lui Cotărleaciu toată" 7 • Radu Paisie întărea lui
Gago 8 ocinele de la Gârbovi „oricât i se va alege partea lui" la 26 aprilie 1537.
Ocazia ivindu-se se ajungea şi la înfrăţirea acestuia cu verii săi Stan şi Radu pe
jumătate din partea sa . În aceleaşi document se specifica că a patra parte din
9
ocina de la Gârbovi, ce fusese a lui Grămadă, trecea la Bercea care o

cumpărase, iar fiicelor lui Grămadă - Dobra, Neaga şi Ana -, le rămâneau
celelalte trei părţi. În 14 septembrie 1545 se scria „Şi iar să aibă Budulea cu
fie-sa Stanca moşie la Gârbovi şi la Frăsinet ale lor părţi, oricât se va alege,
pentru că iaste a lor bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină" 10 • Gârbovii
Glăvanele (Găvănele) de lângă Poşta Câlnău apar şi în vara lui 1569-1570, la
15 iunie, când Stan Bostan şi vărul său Bunei primeau întărire domnească la
Mărăcinii Cracei „însă partea tată-său Bostan şi partea Bonii toată, oricât se va
alege, din câmp şi din uscat şi din pădure şi din apă şi din satu şi du
pretutindenea şi du preste tot hotarul, însă din apa Buzăului până în hotarul
11
Gorbăvilor" • Emiseseră pretenţii asupra părţilor celor doi, un Vlad, Radu,
Danciu şi Mâinea, dar cum aceştia nu au reuşit să aducă 12 boieri jurători vor
pierde de unde documentul scris la Bucureşti de logofătul Stoica în leatul 7078
care s-a păstrat în traducerea românească din 12 noiembrie 1814. Sub forma de
Gârboveni apare localitatea în 27 decembrie 1611 prin martorul de aici
Co man 12 • Când în 26 iunie 1614 se menţionau hotarele ocinei cumpărate la
Băiculeşti de Dumitru Buluroiul se menţiona şi hotarul Gârbovilor 13 • Iar este
amintit satul prin martorul Manea la 5 februarie 1631. Mai mulţi martori de aici
sunt menţionaţi la 3 mai 1633 cu ocazia unei vânzări de la Draghieşti 14 • Urma,
DRH, B, XXXVII, p. 267, nr. 294.

Liana Năstăselu. Oana - Mădălina Popescu, O catagrafie de la mijlocul veac. al XIX-iea a
Mănăstirii Sărindar. în Miscellanea historica in honorem Professoris Marcel-Dumitru
Ciucă septuaginti, ediderunt Cristian Luca. Claudiu Neagoe. Marius Păduraru, Ed. Istros,
Brăila - Piteşti, 2013, p. 698.
DRH, B, II, p. 367, nr. 190.
Cu sensul de cumnat, Yine numele din bulgară.
9
DRH, B, IV, p. 45. nr. 33.
10
Ihidem, p. 229. nr. 187.
11
lhidem. VI, pp. 187-188, nr. 153.
12
DIR. B. XVIl/2, p. 38, nr. 39.
D lhidem. p. 286. nr. 259.
14
DRH. B. XXIV. p. 63, nr. 50.
Moşnenii curburii şi procesele lor (VI) 47
în aceeaşi postură, în 16 februarie 1652, Ionaşco băcanu 15 . Ca moşnenii bătrâni

martori sunt menţionaţi pentru Draghieşti la 6 martie 1653 Radu, Petrea, Iova,
Danciu, Şandru şi călăraşul Nichifor 16 • Se reţinea la 3 septembrie 1653 şi o
carte domnească pentru moşia Gârbovi. La 1653 cumpăra aici şi Jipa nepotul
episcopului Luca. În 1O octombrie 1654 apare în calitate de martor, al
annaşului Coman din Broştenii Slam Râmnicului, un Fera de aici. Urma la 20
aprilie 1655 preotul Ionaşcu. Doi fraţi, moşnenii Frâncu şi Coman, vindeau în
1655 partea lor de moşie către Tatu din Bordeşti şi lui Stan din Neniuleştii
Râmnicului. Pentru două pogoane şi jumătate de vie din deal se judeca
căpitanul Costin la 1692. În curgerea tranzacţiilor îl avem şi pe Dumitru sin
Mereuţ care vindea mănăstirii Deduleşti un pogon de vie şi o cesvârtă la 18
noiembrie 1699. Trei pogoane de vie vindea şi Ion sin Andrei Miroslav din
Tâmboieşti în dealul Gârbovilor către logofătul Stan de la Gârbovi. Viile le
cumpărase Andrei Miroslav de la Gherghie R. Miroslav, vărul său în 1738.
Între alţi martori era reţinut şi Cârste Bărunghiaş din Tâmboieşti. O alegere de
hotare se petrecea aici în 20 iunie 1781 17 . Două jalbe se înaintau de la Gârbovii
de la Soreşti în 20 februarie 1817 şi 31 iulie 1824, dar mai apărea localitatea şi
în anaforalele din 24 ianuarie şi 16 martie 1825, iar la 22 august 1827 se venea
şi cu o cerere pentru hotărnicie. De aici „tragerea" de hotare din 21 iunie 1826.
În intervalul de la 1827 la 1844 peste zece documente ajungeau la schitul
Nifon (Izvorul Tămăduirii) majoritatea dintre ele referindu-se la tranzacţii
imobiliare 18 . Pentru alegerea stânjenilor pe care îi avea în moşia Gârbovi „Ce-i
zice şi Soreşti" se adresa judecătoriei buzoiene în 6 aprilie 1844 şi un Stoica.
Demersul se datora faptului că acesta, care avea stânjenii după înaintaşii săi,
dar şi după cei ai soţiei sale din neamul Rânciogilor, se aflase în procese, cu
decedatul Dedulescu, fiind „Încălţat la grele cheltuieli". Astfel, jeluitorul
solicita ca hotarnic pe Ioniţă Lambru 19 . Ghervasie stareţul de la Nifon la l
octombrie se adresa şi el instanţei de la Buzău cu rugămintea ca hotarnicul
Iorgu Scipion să se ocupe de măsurarea moşiei Gârbovi sau Câlnău
proprietatea lăcaşului2°. În 4 decembrie 1846 se ajungea la un alt proces al
lăcaşului 21 • Într-un act din 8 ianuarie 1850 se vine iar cu precizarea „Gîrbovi
ce-i zice şi Soreşti". Era vorba de vânzarea a trei stânjeni de moşie cumpăraţi
de preotul Constandin de la schitul Nifon vânzător fiind Paraschiv „fiul lui
15
Ibidem, XXXVII, p. 46, nr. 46.
16
Ibidem, XXXVIII, p. 79, nr. 69.
17
ANIC, fond Schitul Nifon, l/2.
18
Nu numai actele ajungeau aici. Astfel, la 21 februarie 1849 doi preoţi de la Dolj erau
trimişi în canon de către mitropolitul Neofit.
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 7/1844, f. 29.
19
20
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 26/1862, f. I.
21
ANIC, fond Schitul Nifon, l/48.
48 Al. Gaiţă
Dracia moşneanul" • Spre sfârşitul secolului al XIX-iea erau reţinuţi ca vecini

22
ai moşierilor de aici şi moşnenii Rânciogeşti şi Potâmicheşti.

GÎRBOVI. (RS) O singură ştire avem despre localitatea de la Slam
Râmnic şi aceasta din 21 august 164 7 când Moga vindea trei pogoane de vie pe
rod către egumentul Leontie de la mănăstirea Deduleşti pentru 50 de lei. El
poseda via după unchiul său Stanciu şi documentul va fi semnat de o serie de
moşneni din proximitate 23 .
GLA VEŞ. (SAAC, PH) Despre dispărutul sat de lângă Câmpeni - zis şi
Glaveşti - avem un document din 1551 când de aici se exportau 55 de comute
mari în valoare de 5.500 aspri. Satul va fi „cumpărat" de Mihai Viteazul.
Cârstian, fiul lui Micu Flamii vindea în 3 aprilie 1633 exact 160 de stânjeni în
Cârnitură către căpitanul Lupu de la Lapoş. Un Marco vindea şi el căpitanului
170 de stânjeni în aceeaşi locaţie . La 6 mai 1634 vindeau şi Greabul şi cu
24
fratele său Ghiorghe jumătate din partea ce le revenea din moşia satului 25 .
Urmau în aceeaşi zi să vândă, tot către căpitan, un Brata cu Flama. În vară, la 7
august, vindea 80 de stânjeni un Ghiorma tot lui Lupul căpitanul. La vânzarea a
nu mai puţin de 234 de stânjeni de la Lapoş, în 24 martie 1636, apare o
Vlădaea, fiica Manii, Dima şi Toader. Între martori erau Marcu, Ghionna şi
Radu Cazacu din Glaveş. În 1643 Lupul vomicul obţinea întărire pe sat „Care a
fost mai dinainte vreme cu oameni megiaşi şi, în zilele lui Mihai vv„ s-au
vândut rumâni acestuia, iar în zilele lui Gavril vv. s-au răscumpărat cu 60 de
ughi". La răscumpărarea din 1619 se vor înscrie în rândul moşnenilor Petre
Buzea, Dumitru iuzbaşa Moldoveanul cu fratele său Gorciu, Vasile Stângaciu
şi alţii care vor contribui şi ei cu sume de bani. Tot acum de la Brata şi Flama,
dar şi de la Sârbu şi Gheorghe moşneni va cumpăra, satul, Lupu. Până în 1633
lucrurile păreau a fi clare dar Stoica Pleşa din Băicoi va arăta că avea şi el
ocină în Bibarsu - între Bugheni şi Glaveş - de unde procesul. În um1a
mărturiilor va pierde în două rânduri amintitul Pleşa 26 . Radu Cazan era martor
în 3 august 1632 pentru consăteanul său Pătru Buzea care vindea 14 7 de
stânjeni la Cârnitură. Marco din Glaveş era şi el martor în 24 martie 1636
pentru menţionatul căpitan Lupu de la Lapoş. La 13 iulie, acelaşi an, era
amintit hotarul satului. Între „megiaşii bătrâni din jurul locului" prezenţi în
1643 pentru vomicul Lupu se aflau şi unii din Finţeşti. Deşi lucrurile par a fi
clare în 1644 se amintea de dania a unei jumătăţi de sat către mănăstirea
22
Idem~ Achiziţii Noi~ Rola 128~ c. 525-527.
~J CDŢR. VI, p. 348, rez. 913.
2
• DRH, B, XXIV. p. 31. nr. 29.
~~ lhiden1~ p. 342~ nr. 254.
2
h CDŢR. V. pp. 472-473, rez. 116.
Mărgineni de către fiica lui Pătraşcu Vodă cel decedat la 26 decembrie 1557 27 .
În 1654 erau amintiţi megiaşii de aici cu ocazia unei danii. Tot acum se
menţionau neînţelegerile dintre moşneni cu egumenul de la Mărgineni 28 . De
aici hotărnicia a 12 boieri din 1 septembrie 1654 când Gorganul Oii şi apa
Sărăţii erau luate ca repere. În 1 ianuarie 1655 intervenea alegerea dinspre
moşneni. De aici şi vânzarea către căpitanul Dragomir din 5 mai 1657. Se mai
preciza „Dragomir are partea lui împreună cu a lor şi a mai cumpărat şi de la
megiaşii şi părtaşii lor, drept care Ghiorma i-a vândut 90 stj., cât au socotit
partea lui, cu 60 aspri gata" 29 • Intervenea la 30 aprilie 1703 înţelegerea dintre
căpitanul Oprea cu egumenul de la mănăstirea lui Barbu Bădeanu, Teofil. Şase
boieri erau prezenţi în 1703 pentru cercetarea la faţa locului. Venea şi
înţelegerea de stăpânire din 25 iunie 1704. În aprilie 1708 se făceau pregătiri
pentru hotărnicia moşiei. Şi în 12 martie 1716 avea loc o înţelegere pentru
alegerea moşiei urmând zălogirea din 30 iunie acelaşi an.
GLOD. (BZ, PH) Funia Brădănescă din satul de lângă Lapoş era
menţionată în 1782 • Existenţa unei cruci de la 1797 aduce atestarea prezenţei
30
unui schit aici 31 • Pe locul bisericii vechi, cumpărată de cei din Moşeştii Slam
Râmnicului, după 1845, se ridica o alta la 1936. Cu 42 de case şi 185 de
locuitori era înregistrat satul în 1941.
GLODEANU. (SAAC, BZ) Localitatea - mai nou sau mai vechi
Glodeanu Siliştea, Frecăţei - este destul de veche. Conform unui Ghid
monografic din 2003 ea ar fiinţa de pe la 1500 fiind situată pe unul dintre
drumurile principale ale statului medieval de unde şi disiparea şi reconstituirea
în mai multe locaţii din proximitate 32 • Unul dintre cele mai vechi documente
legate de Glodeanu datează din 1O august 1552 când se scria „Eu Vlad cu frate-
meu Neagu i Oprea, nepoţii Jorizeanului, dat-am zapisul nostru la mâna
moşului Berescul şi la mâna cumnată-său Toader şi a fraţine-său Ion
Grămăticul, precum să se ştie că ne-am vândut partea noastră de moşie din
Glodeni" 33 . Tranzacţia se făcuse şi de un Beldea şi de un Bratul cu alţi locuitori
pentru „C-au venit Dara - logofăt şi ne-au apucat pă noi ca să plătim săliştea pă
27
Ibidem, p. 600, rez. 1432. Vezi şi N. Iorga, Două hrisoave domneşti pentru mănăstirea
Mărgineni închinată Muntelui Sinai, în AARMSI, s. III, t. XVII, 1935, (extras).
2
~ DRH, B, XXXIX, p. 454, nr. 368.
29
CDŢR, IX, p. 94, rez. 130.
30
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia, XIII/17.
31
M. Albu, op. cit., p. 220.
32
La 1912 comuna G lodeanu - Cârlig se compunea din satele Cârligu Mare şi Cârligu Mic,
Casota şi Văcăreasca, comuna Glodeanu - Sărat din satele Căldăruşanca, Cufuritu,
Glodeanu - Sărat, Pitulicea şi cătunul Ileana, iar comuna Glodeanu - Siliştea din satele
Cotorca şi Glodeanu - Siliştea.
33
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., VII/I.
50 Al. Gaiţă
3 ani şi noi n-am avut ce mai face, ci am mers de am căzut la dumnealui de ne-
au mai ertat din cât se făcea să mai dăm. Şi am dat aspri gata, turceşti 4000 şi 4
jderi şi vreo 7 vulpi" . Cu ocazia hrisovului din 25 august 1562 dat lui Vlad şi
34
fraţilor săi pentru achiziţiile de la Leoteşti din părţile unui Vlad din Bădeni, ale
unui Stoica, Rădivoae şi Cracea şi ale fiilor acestuia se pomenea de calea
Dâmbului şi de Gorgana cu piatră. Conform Condicii mănăstirii Slobozia lui
Enache la 1596-1597 un Mihnea şi cu fratele său Radu „ot Glodeanu", fiul lui
Ion şi nepot al moşului Berescu vindeau unui Arbănaş părţile lor de moşie „cât
se va alege". Vânzătorii cumpăraseră de la un Puia 35 . Se amintea de un hrisov
din 1602 prin care Ileana, fiica lui Radu Şerban Vodă cumpăra satul şi moşia.
La 1616, 1618, 1619 şi 1620 mai este amintită iarăşi aşezarea. O altă menţiune
a satului datează din 20 august 1627 când moşia Glodeanu era lăsată de
vomicul Iorgachi, la moartea sa, fiicei Dumitra şi nepotului Iordache 36 .
Arbănaş pomenitul de la 1596 vindea în 1636 comisului Apostolache a patra
parte din moşia sa. Iordache vomicul din Cozlegi se afla la 1638 în proces cu
cumnata sa Mara „şi alţii" pentru moşia de aici. În 22 ianuarie 1639 era din nou
amintit satul când se delimitau unele proprietăţi ale vomicului Iordache de
către şase boieri 37 . O alegere de moşie la Cufurita se producea în l l noiembrie
1650 când 12 boieri hotarnici desemnaţi de domnitor, dar care aveau şi carte de
blestem din partea mitropolitului, treceau la identificări în teren începând cu
38
un Dragomir3 . Şase moşneni sunt pomeniţi în 27 februarie 1652 când erau

delegaţi să cerceteze moşia unchiaşului Arbănaş . Arbănaş din Fundeni
40
ajungea în situaţia de a documenta stăpânirea unei moşii de aici de unde

porunca domnească din 27 februarie 1652 către amintiţii tocmealnicii 41 .
Moşnenii de la Glodeanu vor adeveri că moşia acestuia era moşnenească şi că
mai achiziţionase şi alte terenuri „Iar la Stoica n-au aflat moşie". Nu trebuie
uitat că în 25 iulie l 652, când se întărea mănăstirii Dohiaru proprietăţi ale
mănăstirii Măstăneşti, între moşii va figura şi aceea de la Glodeanu şi de aici
porunca de hotărnicie din 19 aprilie 165642 . Avem şi informaţia de 12 iulie
1653 conform căreia căpitanul de lefegii Cazacoschi era împuternicit să-şi ia
dijma de la toţi oamenii de pe Cufurita43 . În Glodeanu din Saacul anului 1657
34
ANIC, Condica Mănăstirii Slobozia lui Enache, f. 419-420.
35
DRH, B, XI, p. 182, nr. 136.
30
Ibidem, XXI, pp. 424-425, nr. 258.
37
Ibidem, XXVII, p. 36, nr. 27.
38
Se folosea in extremis.
CDŢR, VII, p. 263, rez. 101.
39
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, f. 314-421 v.

40
CDŢR, VII, p. 211, rez. 593.

41
~
2
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, XX/8.
Idem, colecţia Achiziţii Noi, MMCMLXXVIl/6; MMCMLXXIl/6 a.
43
obţinea mănăstirea Iordăcheanu o danie din partea Dumitrei, fiica lui Iordache
vomicul. În 1662 vindeau 216 stânjeni către vel paharnicul Drăghici „Lupul
Vlăsceanu şi de la Vâlsan feciorul lui Dan ot Gherghiţă" • Vânzări de terenuri
44
se produceau în 18 ianuarie şi 26 iunie 1670 între boiernaşii zonei 45 . Nu mai.

puţin de o mie de stânjeni vindea jupâneasa Preda către fiica lui vodă Radu
Şerban în IO octombrie 1685. Se poate aminti şi întărirea domnească din 17
iunie 170246 . Între proprietăţile mănăstireşti trebuie menţionată şi o proprietate
a mănăstirii Vaideei-Slobozia care era menţionată la Cârlig în 7 mai 1709.
Văcăreştii erau aceia care în 25 iunie 1744 cumpărau de la Bălaşa Băleanca
moşia Leoteşti dinspre podul Drosului vecină cu aceea a mănăstirii Căldăruşani
„în hotar până în movila Manciului la crucea de piatră" capul moşiei fiind în
aceea a Pozoreştilor dinspre Redea Barbului. Se învecina moşia Băleancăi şi cu
moşia Cufuritu a mănăstirii Snagov ajungând în Sărata47 . Nu va trece decât un
an şi Văcăreştii, prin Barbu vei logofătul, vor face schimb cu mănăstirea
Căldăruşani cedând Leoteştii pentru o moşie din proximitatea Bucureştilor ce
avea un heleşteu părăsit în apa Colentinei48 . Moşnenii vor apărea clar
menţionaţi abia la 15 august 1749 la Glodeanu Cârlig, una din noile locaţii ale
Glodenilor datorată nefastei proximităţi cu drumul „Cel Mare" 49 . Acum
ispravnicul de Saac va cere unui număr de 12 boierinaşi să facă hotărnicia
moşiei la cererea mănăstirii Văcăreşti care reclamase călcarea suferită din
partea moşnenilor Casoteni de la Oaţa-Casota 50 . Probabil din aceleaşi motive şi
mănăstirea Stavropoleos cerea efectuarea unei hotărnicii în 5 iulie 1784 la
„Glodeanu ce-i zice şi Cârlig". Operaţia se va repeta tot pentru aceeaşi
mănăstire peste exact 11 ani, dar şi la Cebăşoaia (Cepăşoaia). Tradiţia reţinea
plecarea unor cete din sat care vor întemeia la 1769 satele Gârbovi şi Glodeanu
Cârlig ultimul luându-şi numele după moşul Cârlig 51 . La 1770 vor migra în
proximitate neamurile legate de Simion Cocioae (Cocioc) care vor întemeia
satul Siliştea Nouă. În ziua de Rusalii 1774 locuitorii vor primi promisiunea
Anicăi Filipescu pentru o nouă vatră de sat la Crucea Batolului. Sfeştania se va
44
N. Iorga, Despre Cantacu::.ini ... , p. 25.
45
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, XII/I; XIl/2.
46
Ibidem, XIl/4.
47
Ioan M. Romniceanu, Carte de hotărnicie a moşiei statului Glodeanu - Sărat, judeful
Buzău, plasa Tohani, Bucureşti, 1874, p. 4.
Stârneşte nedumerire menţionarea, peste puţin timp, a actului de schimb din 25 mai 1745
48
cu data de 1754 intervenit între mănăstirea Văcăreşti şi nu Căldăruşani şi vei logofătul

Barbu Văcărescu; cf. Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 263/1875, f. 165.
49
Nefiind chiar „Sat de drum" obligaţiile specifice nu-l afectau în aceiaşi măsură cu cele
aflate pe traseele principale ale ţării care, aşa cum oficial se recunoştea, la 6 iulie 1634 pe
vremea lui Matei Basarab vodă - „Trag nevoie de turci şi de la slujitori şi alţi călători".
50
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, VIII.
51
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, VII/I.
52 Al. Gaiţă
face de Sf. Ilie 1774, iar de Sf. Maria Mică toate familiile erau prezente în noua
vatră, dar numai până în primăvara lui 1775 când vor fi inundaţii ce vor duce la
o nouă mutare de unde denumirea de Frecaţi sau Frecăţei. Satul se va pustii pe
perioada 1768-1774 din cauza războiului 52 . O nouă hotărnicie în zonă se va
face de către serdarul Andronic Fotino la 25 mai 1796 pentru moşia mănăstirii
Cotroceni 53 • Aceasta se afla în marginea moşiei Armăşeşti-Sidiru, proprietate a
biv vel clucerului Alecu Văcărescu şi în hotar cu moşiile mănăstirilor
Apostolache, Mărcuţa, Căldăruşani şi Oaţa a Văcăreştilor. O altă hotărnicie se
efectua în 24 septembrie 180054 . În ziua de marţi 8 decembrie 1806 avea loc o
ciocnire între turci şi ruşi la Glodeni aşa cum era cunoscută localitatea pe
atunci 55 . În 1831 la efectuare·a catagrafiei satul număra 89 de familii, iar în
1838 se ajungea la 220 familii. Mai târziu, în 20 iunie 1849, se efectua la
Glodeanu Sărat hotărnicia moşiei mănăstirii Snagov 56 . Între cele 244 de
localităţi ale Saacului 57 era reprezentat satul în 1836-1841 şi într-o hartă a
ţării . La 1848 se poate reţine şi refuzul clăcaşilor de aici de mai presta
58
obligaţiile ce le reveneau, distrugerea unor bunuri ce nu le aparţineau sau

introducerea vitelor în recoltele marilor proprietăţi de aici 59 • Gherman
năstavnicul de la schitul Apostolache intra în panică la sfârşitului anului 1852
când, la somaţia ing. Se. Stravolca II, nu putea prezenta nici un document
referitor la moşia Cepăşoaia Schitului vecină cu Cepăşoaia cluceresei
Văcărescu. În ajutor îi va veni tot inginerul hotarnic care se va prevala de legea
din 184 7 care prevedea un termen de un an pentru depunerea de contestaţii sau
semnalarea de încălcări de moşie. Din hotărnicia lui Stravolca II rezulta că cele
două moşii vecine aveau capul în Drumul Dealului care mergea la Movila
52
ANIC, fond Mănăstirea lui Enache, Mss. 3 I 4, f. 4 74. Mulţi boieri filoruşi fugeau din calea
turcilor după reocuparea Ţării Româneşti. Astfel, un document din 2 iunie I 770 de la
Guvernoratul sibian adresat Clujului reţinea numărul de 2 I 9 persoane cuprinzând boieri,
familii şi slujitori; cf. Miltiade Cuparencu, Boieri pribegi din Ţara Românească î'n Ardeal,
în RI, XII, 1926, nr. 7-9, p. 219.
53
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, XIl/6.
54
Ibidem, XIl/7.
55
Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), în SAI, VIII, 1966,
p. 322.
'" ANIC, fond Mănăstirea Snagov, XIII/3.
57
În 183 I plasa Câmpul avea 26 de sate, Tohani (27), Cricov (28), Podgoriei ( 19), Scăenilor
(25), plaiul Telejenului (50) şi plaiul Despre Buzău (69). Populaţia totală a judeţului se
ridica la 18.519 familii; cf. I. Donat, I. Pătroiu, D. Ciobotea, op.cit., p. 128.
58
BAR, Hărţi li 246.
Urmaţi vor fi în gestul lor de cei din Valea Părului; cf. Apostol Stan, Aspecte ale mişcării
59
(ărăneşti în timpul revoluţiei de la I 848 în Ţara Românească, în SMIMod, II, 1960,

p. 164. N. Bălcescu şi A. G. Golescu vor susţine că în baza Regulamentului organic
clăcaşii erau coproprietari pe moşie fără dreptul de transmisie. Reforma agrară trebuia să
clarifice această situaţie.
Manciului. Se vor face o serie de semne înspre drumul Buzăului „Din sus de
crucea de piatră numită Bataluri" 60 . Mai rezultau o serie microtoponime ca
arătura lui Nan Stoian, drumul Gârbovilor, drumul Ovreiului, etc. La 6 mai
1853, cu ocazia hotărniciei lui Apostol Dimitrescu la moşia Glodeanu Cârlig,
ca proprietar al moşiei Oaţa va apare serdarul Anastase Casoti (Gazotti) 61 • În 7
mai 1856 se efectua la Glodeanu Siliştea - „Ce-i zicea în vechime Cepăsoaia" -,
o hotărnicie către celelalte moşii. Cercetări asupra moşiei se vor face şi la 29
mai 1857, iar în 8 august urma aducerea la îndeplinire a hotărniciei. La
secularizare se găsea aici moşia Dudeasca şi Cotorca de 5.940 ha situată între
Movila Manciului şi Glodeanu Sărat închinată către Ierusalim 62 . Inginer
delimitator va fi în 1864, pentru 3 .165 pogoane ale locuitorilor, Dimitrie
Ionescu. Peste ani, decembrie 1874, când aici se lucra hotărnicia pentru moşia
statului, ing. I. M. Romniceanu va menţiona că a folosit stânjenul „Şerban -
Vodă = 1962 milimetri" • La hotărnicia moşiei Glodeanu Sărat, de pe la 1880-
63
1881, se aduceau ca documente probatorii hrisovul din 1562, actul de vânzare

al Bălaşei pentru Leoteşti. În conacul de la Sălciile convoca pentru data de 1
iulie 1894 Spiru Haret pe vecinii moşiei Gheoculeasa de la Gl. Sărat, plasa
Călmăţuiului . Între aceştia se aflau Avocatura statului pentru ministerul
64
Domeniilor şi moşia statului de aici, moşt. I. Gheorghiu - familiile Serghiescu,

Teodoru, Gheorghiu pentru moşia Sălciile, împroprietăriţii din 11 iulie 1865 de
la Sălciile, G. Gr. Cantacuzino pentru moşia Jilavele şi împroprietăriţii de
acolo. La prezentarea planului nu s-au făcut obiecţiuni, dar în finalul
documentului se vor specifica, în afara punctelor de hotar determinate, şi unele
60
B. Th. Toncoviceanu, Carte de hotărnicia pentru proprietatea statului Glodeanu Cârligu -
Mic fostă a schitului Apostolache, Bucureşti, 1882, p. 4. Spre 1583 drumul spre Buzău
apărea în arhivele Braşovului, sub sintagma de „Via Regia Boza vocata".
61
Cu ocazia hotărniciei de la 1874, ing. C. D. Cotruciu, reprezentantul statului, era de acord
cu Procopie Gazotti (Casota) asupra hotarului dintre proprietăţile Glodeanu - Sărat şi
Gazota solicitând inginerului I. M. Romniceanu, în prezenta martorilor Chiriţă Iosif şi
Drăgan Simion, Tudor Borundel, Radu Voicu şi Ion Mănăstire, ca hotarul să meargă pe
vechea hotărnicire „Adică movila Manciului, piatra de la Lutu Alb, piatra de la Colâni,
moşia de la Oaţa, piatra de la Puţu Pascului şi piatra unde se înjugă moşia Gazota cu
Glodeanu - Sărat şi cu Zidiru". Totodată se menţinea şi hotarul dinspre moşia Dudeasca
(Armăşasca) din judeţul Ialomiţa proprietate a lui N. L. Ghermani şi a cărei hotărnicie o
efectuase ing. S. Zefkidi în 18 mai 1849; cf. M. Romniceanu, op. cit., p. 4.
M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 137.
Aceeaşi unitate a stânjenului Şerban Vodă o menţiona şi o folosea ing. Antonie Borna tot
63
acum pe când hotărnicea moşia Poiana Fetii (Vintileasca) şi Lacul lui Vintilă Vodă fostă
proprietate episcopală. Referitor la palma lui Şerban Vodă aceasta avea 246 mm rezultând
că un stânjen al acestuia avea opt palme, iar stânjenul lui Brâncoveanu avea tot opt palme
fiecare dar fiecare palmă avea 257 mm; cf. Ileana Leonte, Două etaloane: palma lui
Şerban Vodă şi a lui Constantin Brâncoveanu, în RA, I 958, nr. 1, p. 2 I 8.
64
„Monitorul Oficial", nr. 290, din 27 martie 1894.
54 Al. Gaiţă
puncte de reper „pentru cazul când hotarele ar fi alterate sau pierdute" - turlele
bisericilor din Sălciile şi Slătioarele, crucea de piatră de lângă drumul Jilavelor,
munchia dealului de deasupra pârâului Ghighiu etc. 65 . În 1930 Glodeanu Sărat
împreună cu satul Ileana avea 3.177 locuitori, iar Glodeanu Siliştea 2.606
locuitori.
GLODEANU CÂRLIG. (SAAC, BZ) Satul Cârligu Mare deia comuna
Glodeanu Siliştea ar avea rădăcinile dincolo de secolul al XVII-iea. Spre 1642
terenuri de aici intrau în posesia mănăstirilor Văcăreşti şi Stavropoleos . În 25
66
iulie 1652 era pomenit satul cu ocazia unor întăriri. În 1662 vei paharnicul
Drăghici avea aici 60 de stânjeni cumpăraţi de la Radu Vlad din Cârlig. Una
dintre cele mai vechi hotărnicii se efectua aici în 15 august 1749 de către
ispravnicul de la Saac împreună cu boiernaşii ceruţi de mănăstirea Văcăreşti
pentru moşia ei Glodeanu Cârlig călcată de către moşnenii Costoniu din Oaţa -
Casota67 . În 1788 era reţinută localitatea pe harta lui Bauer. Andronic Fotino va
face o nouă hotărnicie în 25 mai 1796, dar pentru moşia mănăstirii Cotroceni
aflată tot aici. Aceasta era situată în capul moşiei Armăşeşti - Sictiru a biv vei
clucerul Alecu Văcărescu în hotar cu moşiile mănăstirilor Apostolache68 ,
Mărcuţa, Căldăruşani şi moşia Oaţa a Văcăreştilor69 • Vis-a-vis de ultima moşie
se înregistra la 4 mai 1855 hotărnicia acesteia în urma unei hotărâri
judecătoreşti • Pe când se afla în cadrul plasei Câmpul din judeţul Saac, la
70
1831 se înregistra satul cu 585 de locuitori împreună cu Cârligul Mic

(Tăbăceni). Ultima aşezare se pare că s-a format la 1830. În 1845 în urma
desfiinţării Saacului ajungea satul la judeţul Buzău alături de celelalte localităţi
65
Spiru C. Haret, Carte de hotărnicie a moşiei Gheoculeasa din jude/ul Bu:ău, Bucureşti,
1894, pp. 6-7.
66
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, LXIX/I O.
67
Ibidem, VI/I.
68
În iunie 1881 se trecea la hotărnicia moşiei Glodeanu Cârligu Mic, fostă proprietate a
lăcaşului. Cu această ocazie se amintea şi de hotărnicia, din 20 decembrie 1852, a ing. Se.
Stravolca li la moşia Frecăţei (Glodeanu Siliştea), care în vechime se mai numise şi
Cepăşoaia.
69
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, Xll/6. În 6 mai 1853, cu ocazia executării hotărniciei
moşiei Glodeanu Cârlig, ca proprietar al moşiei Oaţa va apare, aşa cum mai aminteam,
serdarul Anastase Casoti; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., VII/I. În 4 mai 1855 se
menţiona o hotărâre judecătorească referitoare la moşia Oaţa, iar în 8 octombrie 1857 se
emitea o executare de sentinţă faţă de hotărnicie, ambele documente fiind, multă vreme, în
arhiva mănăstirii Căldăruşani; cf. ANIC, fond Mănăstirea Căldăruşani, XXXIIl/63;
XXXlll/64.
70
Abia la 8 octombrie 1857 se executa sentinţa referitoare la acestă hotărnicie; cf. Idem,
XXXIll/63.
din proximitate între care şi Meteleul de lalomiţa 71 . În 1851 ing. Zefchide

tennina planul moşiei mănăstirii Văcăreşti. Pentru moşia schitului Apostolache
din Prahova ing. Se. Stravolca II începea hotărnicia la 20 decembrie 1852. În 6
mai 1853 şi moşia Glodeanu Cârlig avea parte de o formăluire de hotărnicie,
operaţiunea definitivându-se la 27 iunie 1855 72 . Tache Pavel, pârcălabul
satului, apare într-un document din 17 mai 1858 când se angaja să oprească din
leafa vătăşelului Toader Roşu suma de 262 de lei pentru o datorie a acestuia
către pitarul Ioan Vlădescu. Moşia Frecăţei, proprietate a Anastasiei G. Zissu,
apare la 5 mai 1883 în actele Legaţiei noastre de la Paris 73 .
GLODEANU CUFURIT. (SAAC, BZ) În secolele XVII-XVIII erau
reţinuţi moşnenii de pe moşia Cufurita .
74
GLODEANU SĂRAT. (SAAC, BZ) În vechime se venea cu forma de

Cufuriţi. La 1835 avea satul o sută de gospodării. În 20 iunie 1849 se delimita
moşia. Ing. Râmniceanu în 1873, pe când hotărnicea moşia, menţiona
documente din 1562 şi până la 1868. Se amintea de testamentul mistic al lui
Pavel Ciochină la 15 mai 1899.
GLODENI. (SAAC, BZ) S-a mai grafiat localitatea de la comuna Tisău
şi sub forma de Glodeanii, Glodenii, Glodeani. Poate una dintre cele mai vechi
menţiuni asupra localităţii datează din 1 iunie 1526 odată cu întăririle date vei
vistierului Neagoe 75 . La 10 august 1552 se plăsmuia un document referitor la
nepoţii Hovizeanului cu drepturi aici 76 .
GLODENI. (PH) Satul din plasa Podgoria Cricov, comuna Apostolache
are puţine documente despre începuturile sale. Moşnenii Glodeni - Toadir,
Mihnea, Manea şi Radu erau reţinuţi cu moşie aici. Aceasta era pe şase moşi 77 .
GLODENI. (SAAC, DB) Grafiat şi sub forma de Glodeani satul de la
Saac va ajunge la judeţul Dâmboviţa. Arbănaş Berescu vindea lui Apostolache
comisul la 28 septembrie 1645 două funii în Puiasca şi o funie „din partea lui
Drăgoi 30 funii („.) şi iar i-am vândut din partea mea jumătate de moş" 78 . În
diata din 20 august 164 7 vomicul Iordache scria „şi am lăsat şi moşia din
Glodeni cât s-ar alege, din hotar până-n hotar" 79 . În 17 aprilie 1719 Dumitru
71
Pe harta de la 1700 figura judeţul Buzău cu 34 de sate; cf. C. C. Giurescu, Harta
stolnicului Constantin Cantacii=ino: O descriere a Munteniei la 1700, M.O., Imprimeria
Naţională, Bucureşti, 1943, p. 18.
72
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, Vl/4.
73
Idem, fond Familial Gherasi, 10/1883.
C. Hoinărescu, Habitatul „., p. 133.
74
75
DIR,B, XVI/2, p. 116, nr. 14.
76
DRH, B, V, p. 374, A.
77
78
DRH, B, XXX, p. 330, nr. 290.
79
Ibidem, XXXII, p. 248, nr. 225.
56 Al. Gaiţă
Goştilă cu soţia sa Neagu Radu Grecea vindeau preotului Constantin Stoica o

moşie din apa Ialomiţei până în apa Cricovului şi în muntele Păduchiosul •
80
Întinderea moşiei duce la partea ce le revenea acestora. O moşie de aici era

lăsată mănăstirii Comana de către vodă Şerban Cantacuzino situaţie rezultată
dintr-o foiţă de la 20 ianuarie 1732.
GLODU. (BZ) Vezi Căneşti
GLODU. (SAAC, BZ, PH) Prin poziţie satul nu poate să nu aibă o
vechime ce ţine de secolele XV-XVI, dar documentele referitoare la aşezare se
lasă aşteptate. Totuşi prima menţiune documentară a cuvântului apare în
Muntenia la 28 iunie 1519. Numai după parcurgea tuturor condicilor
instanţelor din Curbură se va putea veni, poate, cu date precise cel puţin pentru
ultimele două secole astfel menţionatele cruci din marginea drumului spre
Lapoş vor putea vorbi. În urma recensământului de la 1912 rezultau aici numai
12 moşneni la populaţie de 120 de locuitori. Recenzat fiind în 1930 la Lapoş nu
avem date sigure despre numărul de locuitori decât din 1941 când, în 42 de
case, locuiau 185 de suflete.
GLOD - PETCARI. (BZ) A mai purtat aşezarea şi numele de Glodu,
G Iodul Petcari aparţinând de comunele Căneşti şi Chilii. În situaţia de la 1921
figurau 72 de moşneni între 351 locuitori. În 153 de case locuiau 404 suflete în
1941.
GLODEANU. (SAAC, PH) Satul de la comuna Apostolache a avut
denumirea mai veche de Gloduri. Documentul din 13 mai 1570 este oarecum
nesigur vis-a-vis de localitate 81 • Era un scandal izbucnit între moşneni „că pâra
Micul şi Dan şi cu feciorii lor, cum că a patra parte a Radului nu i-au fost
vândut de la satul de la Gloduri, ci au rămas Toadir cu fraţii lui din Sălişte".
GLODURI. (SAAC, PH) Aşezat lângă Apostolache satul Gloduri
(Glodeanu) apare şi într-un document din 13 mai 1570 când în faţa
domnitorului Alexandru Vodă erau prezenţi cei de aici pentru veşnica
problemă a pământului. Un Toader cu fraţii săi Manea, Mihai şi Neagu se
vedeau contestaţi de un Micu, Dan şi Radu „şi cu fraţii lor" pentru a patra parte
a lui Radu. Se ajungea la mărturia a 12 boieri care „La zi şi la soroc" vor
mărturisi „Cu suflitile lor înnaintea domniei mele, precum iaste cumpărat
partea Radului di la Gloduri toată şi a Neagului şi di la Micul şi di la toţi fraţii
lor" 82 . Astfel, Neagu şi Micul, fiii lui Şerban pierdeau procesul de acum.
Aducerea a 12 boieri în cercetarea cauzei denotă poziţia celor de atunci pentru
că ţăranii liberi nu prea reuşeau să întrunească numărul cerut de boieri de unde
80
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMMil/I.
81
DJR, B. XVl/3, p. 355, nr. 409.
H~
DRH, B, VI, p. 247, nr. 200.
pierderile de terenuri pe această cale. Un zapis din 1595-1596 aduce pe fraţii

Drăgoi şi Manea care vindeau către Arbănaş, nepotul Berescului din Glodeni 83 .
În 25 iunie 1691 doctorului Gheorghe i se hotărnicea partea 84 . Cu această
ocazie se hotărnicea şi partea mănăstirii Apostolache. De aici întăririle din 26
mai 1692 şi vânzarea din 30 martie 1694. Se producea o hotărnicie în 5 mai
1782 şi o alta la în 8 februarie 1793. În 22 septembrie 1835 se obţinea o
mărturie de hotare. În preajma secularizării, 17 mai 1862, se amintea de
neprezentarea unora la hotărniciea moşiei.
GLOGOVEANCA. (SAAC, BZ) Vezi Finţeşti
GODINEŞTI. (SAAC, BZ) Vezi Colţi
GOEŞTI. (BZ) În 30 aprilie 1617 erau întăriţi la Goniţi, dar şi în Batogul
Mic logofeţii Avram de la Crăcani şi Nan de la Surdeşti ocazie cu care este
pomenit şi satul Goeşti 85 . Pomenit este satul în 12 martie 1652 prin Stoica al
Velicăi care vânduse 12 stânjeni către spătarul Moise 86 . Documentul a mai
supravieţuit datorită lui Dim. Sărăţeanu care a pus baza importantei colecţii a
87
Sărăţenilor ce va ajunge în posesia Arhivelor Naţionale din capitală.

GOGA. (PH) Vezi Râfov
GOGEŞTI. (SAAC, PH) Satul de la comuna Cărbuneşti a mai fost
grafiat şi sub forma de Gogeasca. Stoica, Gherghina şi Dragomir, fraţi
Mărgineanu cumpărau în 15 noiembrie 163 7 partea de moşie ce i se cuvenea
Muşei Manea din Gogeşti. Probleme mari va avea de întâmpinat hotarnicul
Manolache Papadat atunci când va vrea să măsoare moşiile Târleşti şi
Gogeasca „ce-i zice şi Piatra Lupii" ale logofătului Bănică Cărbunescu. El se
adresa în 7 septembrie 1837 judecătoriei de Saac subliniind că a avut la
dispoziţie hotărnicia din 20 mai I 741 pentru Gogeasca făcută de 12 boieri.
Dorind să verifice lucrarea moşnenii „au sărit cu zurba împotrivă că nu mă lasă
să fac trei trăsuri în curmeziş, ci numai două trăsuri şi lungul moşiei iarăşi să
fac două". Procesul nu se va rezuma la judecătoria de Saac el ajungând în apel
la Bucureşti, secţia II-a, spre 1854. Cătunul de la comuna Târleşti 88 din plasa
Teleajen era recenzat la 1899 cu 400 de locuitori între care se aflau şi zece
83
DIR. B, XVI/6, p. 188, nr. 204.
84
ANIC. fond Mănăstirea Slobozia, XVIl/4.
85
DIR. B, XVll/3, p. 125, nr. 102.
86
DRH. B, XXXVII, pp. 74- 75, nr. 89.
87
Din prima căsătorie cu Voica Glodeanu a avut-o pe fiica sa Ecaterina D. Sărăţenu
căsătorită cu Dumitrache Yemescu. Din cea de a doua căsătorie, cu Margareta Maxim, l-a
avut pe Constantin (1841-1903 ), căsătorit cu Pompilia Lepădăţeanu. Ultimul cuplu a avut
cinci copii începând cu Constantin C. Sărăţeanu (Buzău 18.06.1862- Bucureşti
23.05.1935) - Înaltul Regent, Elisabeta căsătorită Gelep, Pompilia căsătorită, prima oară
Damian apoi cu Alexandrescu, Maria căsătorită cu dr. P. lnotescu şi Titina, căsătorită cu
A. Anastase; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., Xl/15, f. 6.
88
Desfiinţată în 1950.
58 Al. Gaiţă
moşneni pe 130 ha. Alte 200 ha. erau stăpânite de Bănică Cărbunescu cu 40 de
foşti clăcaşi. În 1941 avea localitatea 632 locuitori în 184 imobile. După
sfârşitul conflagraţiei va trece la comuna Cărbuneşti.
GOICELU. (BZ) satul de la Săruleşti a mai fost grafiat şi ca Joicel sau
Goiceni. Mai era amintit satul şi în 12 septembrie 1579 cu ocazia procesului
Brăgeştilor 89 . Reţinuţi mai mult la Săruleşti, în trecerea vremilor şi apoi cu
totul uitaţi, moşnenii Grămeşti au avut o evoluţie destul de sinuoasă în izolata
lor aşezare 90 • Sub forma de Joicelul apare satul la 12 septembrie 1579 cu ocazia
unei întăriri date lui Dragomir şi surorii acestuia. În document se amintea că
Momcea şi Braga urmau să stăpânească jumătate din Fureşti „şi Joicelul
jumătate şi Neculele jumătate şi Monteorul jumătate şi muntele Muşei
jumătate" pentru că le erau de moştenire • Poiana Goicelului era menţionată la
91
12 aprilie 1642 când se hotărnicea moşia mănăstirii Menedicului . O mărturie

92
de posesie din 2 iunie 1643 aduce din nou localitatea în documentele epocii de
mijloc. Urma hotărnicia a 24 de boieri din 20 iulie 1643 de unde hotărârea din
8 august prin care se limpezeau apele între mănăstirea Menedic şi ceata
stolnicului Dragomir. La 12 aprilie 1645 era amintit toponimul Poiana
Goicelului. Muntele Goicel era menţionat la închinarea ce o făcea la 25 aprilie
1716 Mihalcea, fiul căpitanului Lefter devenit acum călugărul Manasia93 .
Domnitorul ţării poruncea la 25 iulie 1786 o cercetare la moşia Goicelu şi
pentru „munţii cei mari". În 3 august venea anaforaua vei banului de cercetare
a scandalului moşnenilor Grămeşti cu mănăstirea Vintilă Vodă, iar la 11
septembrie se ajungea la un zapis de învoială între părţi pentru moşiile Niculele
şi Goicelul . În epoca modernă (16 august 1806, 1826) mai era cunoscut satul
94
95
şi sub forma de Valea lui Bragă sau Poiana lui Bragă . Scandalul dintre
moşnenii Colniceni şi mănăstirea Vintilă Vodă aducea hotarul satului „până
unde se loveşte în cap cu moşia Goicelului". Acum se va menţiona şi existenţa
unui hrisov din 1669-16 70 aflat „la mâna moşnenilor goi ce leni, coprinzător că
neamul Brăgeştilor sânt moşneni din Goicel după care nume s-au numit şi
Poiana lui Bragă, şi această moşie Goicel se stăpâneşte de moşnenii Goiceleni
89
DIR. B, XVl/4, p. 421, nr. 424.
90
Grămeştii formau alături de Bocăneşti (Lupeşti) şi Robeşti rămăşiţele Brăgeştilor ce se
luptaseră cu mănăstirea V. Vodă Secole, pierzând definitiv în vremea lui Matei Basarab
Vodă. Cu Lupeştii se judecau moşnenii la 21 noiembrie 1834 pentru răscumpărarea
munţilor lor arendaţi; cf. Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar
1/1834, f. 228.
91
DIR. B, XVl/4, p. 421, nr. 424.
9
~ ANIC, fond Episcopia Buzău, XXXVIl/19, 20.
93
Idem, XXXVIl/29.
9
~ BAR, Doc. ist., CXV /28.
Mănăstirea cetate ... , p. 53.
95
şi jumătate de sfânta mănăstire (Vintilă Vodă)" • Mai târziu, 1827, era amintit
96
şi un act din 1670-1671 dat lui Dragomir Dumitraşcu şi altor rude pentru
stăpânirea Goicelului Mic. În 1786 o anafora, dată unor rude ale lui Pană
Grama, recunoştea acestora stăpânirea în Goicel. Este şi anul în care se
desfăşura procesul cetaşilor lui Lupu cu moşnenii Grămeşti, dar şi cu
mănăstirea Vintilă Vodă. Li se recunoştea dreptul de proprietate la 30 iulie
1794 în moşia de aici a Brăgeştilor şi unui Lupu, Sârbu şi Frangulea, Stana
97
Grămoia şi lui Drăghici Grămescu . Cu o parte a celor menţionaţi anterior se
va judeca la 1800 şi jupâneasa Elena Niculescu. Serdarul Alexandru (Alecu)
Bagdat în 1827 revendica pe lângă moşia ce o avea aici şi partea Grămeştilor
bazat pe un zapis al tatălui său, Grigore, care cumpărase de la moşneanul Gr.
Robe partea din Goicelu, din muntele Neculele jumătate, din Furul Mare tot
hotarul, iar din Muşa Mică şi Miclăuş jumătate, pentru 5.000 de taleri, la 4
martie 1812 98 • O altă probă adusă în instanţa bucureşteană a fost un zapis din
24 martie 1818 prin care Miu Grămescu, Tănase Grămescu şi Maria Stoian îşi
vânduseră lui vei banul Craiovei Grigore Ghica, pentru 3.000 de taleri, partea
lor de moşie şi delniţa Neculelor99 . Se va menţiona ulterior că vânzarea către
ban „s-a făcut cu ocazia altei vânzări pe care au făcut-o vecinii lor, moşnenii
Lupeşti, zişi şi Bocăneşti" 100 . Aceştia din urmă îşi vânduseră şi părţile lor ce le
aveau la Neculele, Pietrele Fetii păstrând numai a patra parte din Goicel şi din
Valea Largă. Campania de achiziţii a banului va continua şi în 1 ianuarie 1819.
Astfel, Alecu Bagdat scria în zapisul de vânzare către Gr. Ghica că i-a vândut
acestuia „partea de moşie ce au avut-o Gr. Robe în moşia Guicelu în munţi şi în
livada Neculelor, împreună cu moşnenii Grămeşti, luând de la numitul şi toate
sineturile ce au avut şi pentru ca dumnealui prea cinstitul boier au cumpărat şi
partea moşnenilor Lupeşti şi au dat banii şi pentru partea de moşie a
moşnenilor Grămeşti''. Prezenţa moşnenilor Tocăneşti în Goicelu este adeverită
de un alt zapis din 13 ianuarie 1820 când Grigore Ghica vodă hărăzea lui
„Nicolae Trăsnea două părţi ce au avut moşnenii Tocăneşti şi Lupeşti din
96
ANIC, fond Episcopia Buzău, XCIV/8.
97
BAR, Doc. ist., CXV/32.
98
Este şi anul când într-o disperată inteprindere de consolidare a statului pe o anafora din 2
octombrie 1812 boierii Moldovei cereau lui vodă Se. Calimachi ca acesta să facă
demersurile necesare la Istambul pentru ca judeţele Rm. Sărat, Buzău şi Ialomiţa „Să se
alipească la sfâşiata Moldavă" după pierderea Basarabiei; cf. Istoria politicii externe
româneşti în date, Bucureşti, 2003, p. 123. Pentru situaţia moşiei de după 1864 vezi şi
Carte de hotărnicie a muntelui Furul Mare sau Piciorul Caprei, proprietate a statului,
fostă a Sfintei Episcopii de Bu=ău, Bucureşti, s.a.
99
Delniţa era partea arabilă a proprietăţii depline în hotarul satului astfel că „Posedarea unei
delniţe corespundea cu o dovadă de <<băştinăşie>> reală sau de adopţie"; cf. M. Josa,
Obştea fărănească ... , p. 18.
Mănăstirea cetate . „, p. 195.
100
60 Al. Gaiţă
moşia Guicelu i munţii ce se numesc Muşa Mare i Furul cel Mare, i la Pietrile
şi la livadea Niculelor i partea moşnenilor Grămeşti ce au avut şi ei tot din mai
sus numitele moşii, toate acestea cumpărate iconomicos pe numele lui".
Situaţia grea ducea la 27 aprilie 1827 la gestul moşnenilor Mihu Grama,
Tănase sin Grama, Dragomir şi Marin Stoenoiu, Apostol sin Grama de a-şi
vinde moşia către serdarul Alecu Bagdat „Bez partea ce au vândut Robe
părtaşul lor din Guicelu". Un scandal izbucnea în primăvara lui 1833 între
locuitori, unii, fiind păzitori la malurile de sare, se vedeau obligaţi să plătească
„pentru tocmirea militarilor" 101 • Încă din 6 aprilie 1836 slugerul N. Trăsnea se
pregătea de o nouă înfruntare cu moşnenii atunci când îşi desemna ca vechil pe
postelnicul Stanciu Cordelescu. În 13 septembrie Stoica Grămescu, Gr.
Grămescu cu tovarăşii lor moşneni Grămeşti dădeau o jalbă către instanţa de la
Buzău pentru slugerul Trăsnea cu care se aflau în conflict pentru hotărnicia
moşiei Goicelu şi pentru răscumpărarea unor munţi. Judecătoria, ca de obicei,
cerea subocârmuitorului plaiului Slănic, să declanşeze cercetările la faţa
locului, iar moşnenii să prezinte actele ce le aveau 102 • Procesul lui Manolache
Mehtupciu cu cei din Goicelu pentru stricarea unei păduri duceau şi la unele
intervenţii ale reprezentanţilor administraţiei în intervalul 1834-183 8 103 . În
1835 avea satul 27 de gospodării. Moşnenii Lupeşti şi cei Grămeşti de aici
ajungeau să se judece în 21 septembrie 1835 la Buzău, dar din motive
necunoscute dosarul cauzei dispăruse deja de la sfârşitul secolului XIX 104 .
Grămeştii solicitau să se judece cu Nicolae Grainea, pentru hotărnicia moşiei,
la 1836 105 . Preşedintele instanţei cerea subocârmuitorului de Slănic ca să
trimită pe moşneni „fără de zăbavă" cu toate actele lor. În urma
recensământului din anul 183 8 rezultau aici 728 de locuitori în 171 de case.
Este o creştere cam greu de explicat. La 27 februarie 1841 Ion Radu Blidar
menţiona, pe un Penticostarion acefal, ridicarea şcolii la 1838 el fiind
candidatul de pe atunci. Şi tot Grămeştii în 7 martie 1841 se aflau deja în
proces cu casa răposatului clucer Cristea pentru moşie 106 • La 1840 din Goicelu
se desprindea satul Săruleşti sau Săruleştii lui Vintilă Vodă. Goicelul propriu
zis la est de cota 405 şi situat între Culmea Apostarilor şi Culmea Tătarului era
îmbrăcat de cele două braţe ale pârâului Goicelu ce se vărsa în Peceneaga. Între
moşneni şi clucereasa Maria Trăznea intervenea în 1845 o înţelegere în care
Arh. Naţ. Buzău, fond Prefectura jud. Buzău, dosar 68/1831, f. 60. Încă din 18 martie 1833
0
' '
subocârmuitorul de la plaiul Pârscov semnalase refuzul satelor de a plăti sub motiv că
epitropul malurilor nu le spusese şi de această îndatorire; Ibidem, f. 64.
'
02
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 80411837, f. 1-2.
Idem, fond Pretura plasei Gura Dimienii (Slănic), dosar 31/1834, passim.
03
'
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar I /1834, f. 228.
104
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 804/1836, f. I.

0
' '
106
Idem, Condici. dosar 11 /1841, f. 5-6.
ultimii primesc 44 de pogoane. Clucereasa va vinde proprietăţile de aici către

Nicolae Gherman de unde apariţia ca ~roprietari a fiilor acestuia Dimitrie şi
Menelaos, ultimul decedând la 1899 1 7• La 1912 pe când făcea parte din
comuna Săruleşti din Buzău localitatea avea 32 de case, 77 de bărbaţi şi 79 de
femei. În 1930 localitatea se înregistra la jud. Rm. Sărat şi avea 220 locuitori,
iar în 1941, pe când avea 208 locuitori în 46 de case, aparţinea de jud. Buzău.
GOICELUL CEL MARE. (BZ) Apare satul într-un document din
1 septembrie 1669 la o întărire de stăpânire 10 .
GOIDEŞTI. (BZ) Moşia de la Brăieşti era întărită la 20 mai 1539
moşnenilor Stănilă, Şteful, Neagoe şi altora „De la Neborna din piatra
Săcuiului şi de dincolo de Bâsca la gura Murtatului şi în jos pe Bâsca ( ... )pe
muchea lvăneţului şi de acolo în jos pe Pârscovel prin curmătura Brăeştilor şi
pe Cheia Criveleştilor şi până în Sărătura Slănicului" 109 . Mai târziu, în prima
jumătate a sec. XIX, cu urmaşul a doi moşneni copărtaşi - Emanoil şi Ioniţă
Săseanu -, vor avea moşnenii procese grele. Boierul Iancu Carp reuşise, într-
adevăr, să le cotropească 900 ha • În 163 7 Daniil egumenul de la mănăstirea
110
Pinu se judeca cu un Manea Tâmboceanu, cu un Goidea cu fiii şi fraţii lor

revendicându-i ca rumâni 111 • De aici cartea lui Matei Basarab care îi va
recunoaşte ca oameni liberi. Goidea şi Manea Tâmbocea cu fraţii şi copiii lor
obţineau la 1652, de la Matei Basarab, o carte de judecată - formă nouă de
continuare a cutumei cojurătorilor - prin care erau recunoscuţi ca oameni liberi
faţă de revendicarea lor ca rumâni din Brăeşti de către amintitul egumen
Daniil 112 • Hotărnicia moşiei de la 1827 reţinea şase moşi mari începând cu
Şteful, Balea, Stănilă, Stanislav, Stan Goidea şi Neagoe Tâmbocea.
Polcovnicul hotarnic Ianache (Enică) Antonescu la 24 mai 1827 îi înmâna, lui
Ioniţă Săseanu, cartea de hotărnicie prin care despărţise moşia Zărneasca de
Se începea un proces la Buzău în 1865 când procuratorul celor doi fraţi, Toma Chircu,
107
solicita punerea de sechestru pe averea lui Mihalache Neapetidis deoarece acesta nu plătise
arenda de 300 de galbeni pe anul 1864.
108
BAR. Doc. ist„ CXXVI/189.
DIR, B, XVl/2, p. 243, nr. 240. În arhivele de la Curbură va ajunge, în urma donaţiei Irion,
109
o copie de la sfărşitul secolului al XVIII-iea; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente,
V/I.
11
° Ca şi în Moldova şi în Ţara Românească mijloacele de deposedare a moşnenilor au fost
birurile exagerate, furtul, răspunderea colectivă penală pentru moarte de om pe arealul
satelor, cămătăria, dobânda la creditele pe termen scurt, nerespectarea dreptului de
protimisis, dania forţată, excrocheria, furtul de acte, mita, falsificarea de acte şi minciuna;
Vezi şi N. Corivan, Mijloacele de cotropire a pământurilor făranilor liberi din Moldova în
secolul al XVII-iea, în SCŞI, VII, 1956, fasc. 2, pp. 89-107.
111
Soţiile şi fiicele rumânilor erau libere; cf. C. Giurescu, Despre rumâni, în AARMSI, s. II,
t. XXXVIII, pp. 200-202.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente. IIl/2.
112
62 Al. Gaiţă
aceea a moşnenilor Goideşteni. Cererea de efectuare a hotămciei o făcuseră

moşnenii pentru hotarul ce îl aveau cu Ioniţă Săseanu. Se mersese „Din piatra
Murtatului pe Bâsca la gura Murtatului şi în sus pe Bâsca până în poiana
Săcuiului şi Bâsca în jos până la piatra lui Varlaam şi în sus peste muchia
lvăneţului şi în jos, pe din jos de odaia Neagului şi în jos pe gârla Goideştilor
până din jos de căşărie în Ciuciur; şi drept spre soare răsare pe piscul cu plopi
şi prin cunnătura Purceilor şi prin cheia Crivileştilor până în sărătura Slănicului
şi iarăşi în piatra Murtatului care ocol de moşie se stăpâneşte de şase moşi
mari; Ştefu!, Stanislav, Balea, Stănilă, Stan Goidea şi Neagoe Tâmbocea".
Prima trăsură se va face din vale, de la curmătura Purceilor spre Poiana
Săcuiului, rezultând 12.120 stânjeni. La mijlocul moşiei vor fi găsiţi 3.800 de
stânjeni, iar după cea de a treia trăsură se găsea o masă de 2.180 stânjeni şi
două palme 113 • Pe la 1700 se ridica biserica din lemn cu hramurile „Sf.
Nicolae" şi „Cuvioasa Parascheva". Săseanu va documenta posesia cu un zapis
din 7225 ( 1717) prin care Soare sin Stan Goidea împreună cu fratele său
Dragomir şi cu Stoica sin Coman îl dădeau la mâna lui Nica cupeţul „moşul
dumnealui Ioniţă Săseanu" pentru partea lor de moşie „din Zămeasca din două
moşii (doi moşi n.n.) au vândut părţi două şi le-au rămas partea uneia cu 7
martori" 114 . După 1717 cupeţul de la Buzău mai cumpăra de la cei amintiţi alte
suprafeţe, dar şi de la Iuga Diaconu cu fratele acestuia şi de la Neagu, fiul lui
Avram Vânătoru pentru 69 de taleri terenuri în Zămeasca. Politica de achiziţii
va fi continuată de fiul cupeţului, postelnicul Ienache. Acesta în 1754 ajungea
la o înţelegere cu moşnenii documentul fiind scris de Popa Teodor din Măteşti.
În 3 iunie 1773 în faţa unor neînţelegeri generate de „întinderea" unor moşneni
se ajungea la judecată postelnicul urmând să stăpânească jumătate de moşie, iar
moşnenii cealălaltă jumătate • Înţelegerea era adeverită de mai mulţi boieri
115
între care se afla şi clucerul Grigore sau şetrarul Al. Hrisoscoleu. Localitatea va
cunoaşte o agitaţie deosebită în vara lui 1793 odată cu mutarea abuzivă a
hotarului dinspre Transilvania la muntele Bălescu aflat între Bâsca mică şi
pârâul Cilianoş. Două ordine va primi Ioniţă Cârlova ispravnicul judeţului
pentru a merge la faţa locului ,,Îţi poruncim Domnia mea să mergi însuţi acolo
să stai napristam, spre a face îndreptare şi făr de zăbavă să înştinţei Domniei
113
Prima menţiune ar fi din 11 aprilie 1679; O. Mioc, N. Stoicescu, Unită(ile medievale de
lungime şi suprafaţă şi instrumentele de măsurai lungimea din Ţara Românească, în
Studii, 18, 1965, nr. 3, p. 64 7.
114
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 31/1898, f. 1047.
115
Erau amintiţi acum, ca moşi mari un Stănilă, Ştefu), Neagoe, Stănislav, Balea şi Stan. Se
mai amintea că „a patra parte să o stăpânească popa Stoica cu cetaşii lor. S-au ales şi
Jălăreştilor, anume Ion, Lupu brat ego şi Radu) stăpânire bună un moş". Menţionaţi erau şi
Tîmboceştii care în afara unei cezvârţi „n-au avut şi rău cer acea stăpânire"; BAR, Doc.
ist., CCCCXXXV /I 00.
mele, ori în ce chip au rămas" 116 • Situaţia încălcării de hotar va fi vehement

reproşată agentului austriac de la Bucureşti de către vodă Moruzi. Abia la 1888
situaţia se va reglementa de unde retragerea pe vechile hotare a grănicerilor
austrieci. Se va aminti şi de hotărnicia din 1797 efectuată de trei boieri
hotarnici în moşia Brăeşti şi care subliniau că au cercetat şi „ocolnica moşiei
Zărneasca după ce arată semnele ce se cuprind mai în sus apoi arată în moşie
cât zice că are Ştefu Stanislav şi Balea să ţie Nica cupeţul şi Stănilă, Stan
Goidea şi Neagoe Tâmbocea să ţie moşnenii" 117 • Biserica cu hramul Sf.
Nicolae din lemn se ridica de obşte pe la I 800. La 1827 moşnenii se vor
deplasa la Verneşti unde locuia Săseanu şi prin mijlocirea medelnicerului N.
Leaşcu „S-au învoit prin zapis ca să rămâie moşia tot prin două pe lung
despărţită şi ei să ia partea despre răsărit cu fâneţele şi locurile de hrană, iar
dumnealui Ioniţă Săseanu să ia partea despre apus cu satul şi pentru ca să nu
rămâie moşnenii şi acolo clăcaşi să se măsoare satul cu izlazul trebuincios de
păşunea vitelor în sus şi în jos a rămânea pe seama lor" 118 . Era Gomoeştiul
înregistrat la 1831 ca sat mixt cu 127 de familii. Moşia se stăpânea de vodă Gr.
Ghica şi moşnenii Ion sin Vasile cu alţi părtaşi, dar şi de moşnenii Brăieşteni,
Dimian Popa şi alţii. Preotul Neacşu şi dascălul Sărbei din Goideşti ajungeau
să se judece cu câţiva moşneni de aici pentru câteva părţi din moşia
moşnenească 119 . La fel vor face Popa Neacşa şi Şerban Dascălu care se judecau
cu moşnenii pentru partea lor de moşie. Se vor plânge cei de aici către
subocârmuirea de la Pârscov după 1832 ani de zile reclamând călcări de moşie
astfel că funcţionarii de aici se vor deplasa la faţa locului pentru a lămuri
situaţia. Preotul Toader din Goideşti se judeca la 15 februarie 1832 cu Iordache
sin Popa ~rigore din_Lipia p~ntru un ~~~on ~e vie. Pornit l~ 13 ~ebruari~ ~ 832
procesul dmtre Ion Saseanu ş1 moşnem - , avand drept cauza vemtul moş1e1 „ce
are pă din două", nu se va finaliza nici după patru ani 121 . Pe parcursul
desfăşurării lucrărilor vor apare, pe lângă moşnenii Ioan Goidescu sin Vasile,
Radu Ionaşcu, Radu Şoimu, Vlad Stanciu, Dedul Brătilă şi hotarnicul Ioniţă
medelnicerul precum şi sora reclamantului, polcovniceasa Anica Săseanca.
Apoi în ziua de vineri 13 februarie 1832 „S-au întrebat după aceasta şi pârâţii
moşneni ce au împotrivă a răspunde, şi vreun cuvânt temeinic nu avuseră fără
numai toţi într-o glăsuire au zis că în adevăr Săseanul din vechime şi-au avut
moşia acesta pă din două cu ei şi că de la pomenitul leat (1797 n.n.) nu l-au mai
îngăduit a stăpâni ca mai nainte fiindcă voesc a-şi despărţi moşia de numitul
116
V. A. Urechea, Istoria românilor, III, Bucureşti, 1903, p. 486.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, V/97.
117
11
~ Idem, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 59/ 1832-1836, f. 2-13.
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar I I 7/1831, f. 1-3.
119
120
Ibidem, dosar 8/1832, f. 14-15.
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria Buzău. Condici, dosar 40311837, f. 1-3.
121
64 Al. Gaiţă
Săseanu" 122 • Instanţa va hotărî ca Ienache Antonescu polcovnicul să fie trimis

la faţa locului şi să cerceteze situaţia pentru a lua banii „mâncaţi" de moşneni
proveniţi din exploatarea moşiei devălmaşe. Pentru o parte din moşie un Vasile
şi fratele său Tănase din Odobeşti începeau tot acum (1832) un proces cu
moşnenii 123 . Popa Neacşu şi Şerban Dascălul pentru părţile lor de moşie se
judecau, tot la 1832, cu moşnenii şi prea curând nu se întrevedea o soluţie 124 .
La 2 mai 1833 se judecau moşnenii cu Ioniţă Săseanu la Bucureşti cu pretenţii
exagerate din partea acestuia 125 . Se începea în 8 mai 1833 un prim proces cu
casa decedatului clucer Manole pentru că moşnenilor li se zălogise un codru de
loc pentru 600 de lei. Şerban dascălul din Scorţoasa cerea instanţei de la
Buzău, tot în 1833, să judece neînţelegerile ce le avea cu moşnenii din cauza
stânjenilor de la Goideşti. În vară, la 20 august, Ion Stanciu şi Ion Şoimaru din
Goideşti solicitau a le fi deosebite părţile de cele ale celorlalţi moşneni în
hotarul Brăeşti. Judecătoria de la Buzău îi va cere lui I. Tigul şi juraţilor satului
Brăeşti să meargă la faţa locului pentru a vedea care este situ aţi a 126 . Ioan şi
Stan Goidescu solicitau la 26 februarie 1834 să se judece cu fraţii lor de moşie
pentru nişte cheltuieli. Procesul dintre Ioniţă Săseanu şi moşneni pentru moşia
continua şi la 19 iulie 1834 mai ales că reclamantul pretindea nu mai puţin
decât jumătate din moşia Goideştilor. El prezenta acum zapisul din 3 iunie
1773 prin care toţi moşnenii Negoşani, Goideşteni şi alţii se învoiau asupra
stăpânirii moşiei. Zapisul pentru moşia Zărneasca fusese dat la mâna
postelnicului Emanoil, tatăl lui Ioniţă. Urma cartea de hotărnicie din I O martie
1797 a lui Ioan Comăneanul biv vel paharnicul „Ce se afla ispravnic la acel
judeţ (Buzău n.n.) şi Constadin Vernescu şi Enache logofăt Chiriţoi". Aceştia
împărţiseră moşia pe trei moşi rezultând ca proprietari ai moşiei popa Stoica cu
cetaşii lui, moş Stănică, unchiaşul Ion Ciulei cu cetaşii lui Goideşteni, moş
Stan Goidea, unchiaşul Ion Adambulea cu cetaşii lui, moş Neagoe Ţâmboca.
Înainte de hotărnicie, în 29 februarie 1797, moşnenii se învoiseră la împărţirea
venitului moşiei pe din două, dar cartea de judecată isprăvnicească din 6
decembrie 1798 adusă acum, la 1834, arăta că situaţia era departe de a se fi
lămurit la sfârşitul secolului XVIII . Se adăuga, tot acum, şi procesul
127
dascălului Şerban din Scorţoasa care pretindea partea sa din moşia

Goideştenilor. Ioan Giurescu făcuse hotărnicia „venind dumnealui la faţa
locului aşa cum ne-au înfăţişat cu feluri de meşteşuguri că de atuncea şi până
acuma nu ne mai putem astâmpăra după drumuri care ne-au stins cu cheltuiala
122
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 11/1831, f. 33.
123
Ibidem, dosar 18311832, f. 1-4.
124
Ibidem, dosar 6511832, f. 1-2.
125
ANIC, fond Divanul Judecătoresc. Secţia civilă, dosar 251I1833, f. 2-4.
126
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 22/1833, f. 2-4.
127
Ibidem, Condici, dosar 1011 834, f. 5 v.
şi cu pierzarea lucrului". Cercetarea de la faţa locului unna să se facă de către

polcovnicul Enache Antonescu. Urmau ani de jalbe pentru ca în 26 februarie
1838 Şerban Diaconul, acum aflat la Cacaleţi era somat să vină la Buzău pentru
„a se cunoşate desfacerea dintre dânşii" 128 . Judecătorul de la 27 martie 1838
constata că jeluitorii de la 1834 „Au dat răspuns în dosu poruncii din 3 martie
leat următor, că s-au desfăcut cu numiţii moşneni şi că nu mai are nici un fel de
pretenţie". Şerban Dăscălu din Scorţoasa se adresa în 25 octombrie 1834
judecătoriei buzoiene reclamând partea sa din stânjenii moşiei Goideşti. O
situaţie aparte se înregistra în 1835 când Dobra, soţia lui Anton Corbu era
implicată, alături de Ilie, fiul lui Pascu Ciupic, Dona, fiul lui Tudor din Gura
Teghii şi de Gavrilă Brăgău ,,În fapte tâlhăreşti în munţi" 129 . Acum aveau
Goideştii 40 de gospodării. O vânzare de 262 stânjeni şi şase palme, din 29 mai
1835, intervenită tot la moşia de aici, între unii moşneni Negoşani şi Ioan
Săseanu, aducea reacţii ale altor moşneni. Intervenea şi cererea moşnenilor de
la 1836 ocazionată de prezenţa hotarnicului Giurescu pentru punerea în
aplicare a învoielii. Semnau Vlad sin Stan Goidescu, Radu Şoimaru, Stan
Vasile şi Tatu C. Goidescu toţi din moşul Stan Goidea, C. Brătilă, Ion Perţea şi
Radu Ionaşcu din moşul Neagoe Tâmbocea. Li se alăturau alţi câţiva zeci de
moşneni. La Academie se mai găseşte o urmă a înfruntărilor moşnenilor. Acum
apare şi figura lui Gr. Tăut 130 . La 1836 un Stoica şi un Anghel Toreanu,
împreună cu cetaşii lor Goideşteni, cereau să se judece cu Dimian Bâsceanu
care ar fi „pus pe arendaşii moşiilor răposatului Ghica să ne supere" 131 . În anul
următor, la 27 aprilie cu ocazia măsurătorilor moşiei, Anghel Apostol îşi
primea foaia cu fălcile ce îi reveneau din moşul Tâmbocea. La 11 septembrie
1836 se înregistra cererea lui Ilie Andronescu, epistatul casei decedatului domn
Gr. Ghica Vodă, moşnenii Gorgăneşti şi moşnenii Ziguleşti - „Stan Gorgan,
Neagu Milea, Ion sin Dumitru Gorgan, Dumitrache Gorgan, Chirac Crastavete,
Grigore sin popa Gavril<ă>, Ion sin Vlad popa, Co<n>standin sin Milea, Ion
Gorgan cel Mic, Grigore sin Dumitru Gorgan, G-re Gorgan sin popa Ion
Gorgan" - de a se judeca cu Dimian Bâsceanu pentru pădurea lvăneţu. Acesta
se apucase - „încă de sunt şase ani" - să tae şi să vândă lemnele ignorând pe
proprietari 132 • Izbucnea un nou proces la 183 7 când Mercurie Hristodor intra şi
el în conflict cu Dimian Bâsceanu. Acesta efectuase o manevră prin care dorea
să stăpânească moşia Goideşti cumpărând arenda de la un moşnean pe partea
acestuia. În plângerea lui Mercurie se arăta că el stăpânea „Două părţi şi
128
129
Idem, fond Poliţia oraş Buzău, dosar 911835, passim.
130
BAR, Mss. CDXL/112.
131
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 93511836, f. I.
132
Ibidem. dosar 783/J 836, f. I.
66 Al. Gaiţă
jumătate, iar o parte şi jumătate să stăpâneşte de către 40 de moşneni şi dintre

ceşti moşneni un moşnean a vândut cu arendă partea lui pârâtului D. Bâsceanu
şi acum cu acea parte a unui moşnean stăpâneşte partea tuturor celorlalţi
moşneni" 133 . Din documente rezultă că şi Mercurie luase în arendă părţile
subliniate de la moşneni, iar acum se vedea contestat în drepturile sale şi, mai
mult, i se interzisese de către omul lui D. Bâsceanu accesul pe moşie. În
hotărârea pronunţată se arăta că Mercurie putea să dea arenda „Celor patru
moşi Gorgăneşti şi Castraveţeşti întocmai după coprinderea contractului
nefiind cinci moşi precum au provalisit pârâtul Dimian ci numai patru moşi".
Lupta pentru menţinerea proprietăţii moşneneşti, de recuperare a pământurilor
înstrăinate, şi chiar de mărire a zestrei imobiliare, era dusă cu încrâncenare de
cetele moşneneşti. Astfel, la 1839 Vlad Stanciu şi alţi moşneni Goideşteni se
aflau în proces cu clironomii răposatului Manole Trestianu pentru
răscumpărarea unor stânjeni de moşie 134 . N. Nenciulescu, hotarnicul moşiei
Zărneasca din plaiul Pârscov, înainta judecătoriei buzoiene un raport, la 3
aprilie 1839, privind neînţelegerile pentru această moşie ivite între nepotul lui
Ioniţă Săsean, Iancu Carp şi moşnenii Goideşteni, Godăneşti şi Tâmboreşti „Ce
le zice şi Brătuleşti" 135 . Grigore sin Diaconu Pană cu fratele său Dumitraşcu
vindeau, pentru 850 de lei, partea lor de moşie din hotarul Goideşti -„ce să
numeşte Gorgăneasa" - preotului Ion zet Popa Radu din Goideşti la 14 mai
documentul transcris mai târziu, la 8 iunie 1842, era semnat, între alţii şi de
Grigore, fiul preotului Gavrilă, de Ion, fiul lui Dumitru Gorgan 136 . Tot în 1839
Ion Goidescu şi Stan, dar şi alţi moşneni cereau să se judece cu Iancu Săseanu
de la Blestematele (Bădila) pentru o călcare de moşie suferită din partea
acestuia. Mihai Goţia, Vlad Stâncicul de la Goideşti şi Dumitru Dobrotă de la
Lopătari, dar şi alţi moşneni din Goideşti solicitau în 1839 să se judece cu
Tatul Popescu şi cu Tatul, fiul lui Ilie pentru arenda unui munte 137 . Urma
procesul din 1840 al lui Ion Goidescu, Vlad Stăncioru, Grama Giulescu şi a
celorlalţi Goideşteni cu moşnenii Lopătăreni, Creveleşti, Minciuneşti şi Brăeşti
pentru moşie. În acelaşi an se judecau pentru moşia Goideşti „Ce i se spune şi
Zărneasca" moşnenii Dedu Brătilă, Negoiţă Brătilă, un Panait şi un Stoica cu
133
Idem, Condici, dosar42/1837, f. 1-2.
134
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 500/1839, f. 1-2.
135
Idem, colecţia Documente, VI 154.
136
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar 511842, f. 28 v.
137
Relativ la numele de Tatu un Barbier de Meynard cu al său Dictionnaire turc:fi·ancais sau
Pavet de Corteilles în Dictionnaire turk-oriental, mergeau pe origini iraniene cu
semnificaţii de slujitor al unui puternic al zilei, dar departe de condiţia de sclav; Vezi şi F.
Justi, !ranisches Namenbuch, Marburg, 1895, pp. 330-331; Ov. Densuşianu, „Grai şi
suflet", I, 1924, nr. 2, p. 323.
Iancu Carp . Preotul Muşat de la Brăeşti începea şi el la 1842 procesul cu Ion

138
Goidescu, Tatu Ciulei, Radu Şoimaru şi părtaşii lor pentru moşia Goideşti zisă
şi Zărneasca. În cursul dezbaterilor se amintea şi de o copie de alegere a moşiei
din 3 iunie 1773 iscălită de decedatul Gr. Hrisoscoleu din care ar fi rezultat că
şi popa Stoica cu cetaşii lui stăpâniseră a patra parte din trupul moşiei. Acesta
era înaintaşul celui de la 1842 care va înfăţişa şi scara de neamuri din 1817
semnată de polcovnicul Enache Antonescu. În hotărârea de acum se cerea ca
preotul Muşat să rămână cu o ciosvârtă „potrivit osebirii urmată de către
139
hotarnicul polcovnic Stanciu Cordelescu" . În I martie 1842 era rândul lui
Moise Diaconul să se judece cu moşnenii pentru „Formăluirea" unei hotărnicii
intervenite între ei. Ion Potecă la 3 iulie 1842 achita 50 de lei şi 12 parale ca o
primă tranşă pentru o parte de cesvârtă a moşnenilor Peteceşti din moşia lui
Stan Goidescu 140 . Boierul hotarnic N. Nenciulescu primea în 16 iunie 1842
mulţumiri din partea preşedintelui judecătoriei buzoiene pentru darurile trimise
şi automat gestul poate duce uşor la concluzia că repartizarea lucrărilor de
hotărnicie, cum a fost şi aceea de aici, se putea face în funcţie şi de unele
slăbiciuni sau interese • La 26 iunie 1842 Goideştenii vor avea un proces cu
141
Anton monahul pentru nişte bani, iar la 14 decembrie cu Iancu Carp pentru
achiziţiile acestuia. Nu trebuie uitat un înscris din 19 iulie 1842 semnat de
Radu Grozav „de ani 80", Ghioca Bâtcă „de ani 70" şi de Dragomir Deniţă,
moşnenii Creveleşteni, prin care arătau moşnenilor Brătuleşteni şi Goideşteni
că nu-i recunosc ca moşneni pe Stoica şi pe Stanciu, fiii lui Toader Pârvu de la
Pietrele Albe 142 . Documentul era semnat şi de către Ioniţă Buga, Mihai Florin
şi Stoica Tuleu, aleşii satului Creveleşti. Relativ la conflictul cu I. Carp se
reţineau aspectele legate de comportamentul acestuia faţă de moşneni. Astfel,
se scria, într-o jalbă a lor de la 1841, că „Au tăbărât pă ei cu mulţime de
dorobanţi de la subocârmuirea plaiului Pârscov a plăti clacă din căminurile lor
înfundate ( ... ) muncindu-i două şi trei luni până toamna, pă unii chinuindu-i
legaţi într-o funie câte trei-patru purtându-i de la suptocârmuire cale de o zi
până la Buzău unde punându-i la pedeapsa oblatului în munci, pre alţii şi prin
hiare şi prin zăpadă la îngheţuri, închişi şi chinuiţi la acea suptocârmuire şi în
138
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 674/1840, f. I.
139
Ibidem, Condici, dosar I 0/1842, f. 62 v.
140
La 1845 acelaşi moşnean, împreună cu fratele său Ion, se aflau în proces cu preotul Ion
pentru o moşie cazul ajungând la Divanul civil, secţia a II-a.
141
Arh. Naţ. Buzău. colecţia Documente, V/184. Hotarnicul măsurase moşia Zărneasca din
plaiul Pârscov pentru care se iviseră nemulţumiri între amintitul Iancu Carp, nepotul lui
Ioniţă Săseanu, şi moşnenii Godăneşti, Goideşteni şi Tâmboceşti (Brătuleşti). După
verificarea hotărniciei la 25 septembrie N. Nenciulescu primea aprobarea instanţei de la
Buzău să le transcrie „Pe curat".
14
~ Ibidem, V /186.
68 Al. Gaiţă
lanţ aducându-i ai băga numai şi numai ai supune să să dea clăcaşi din

căminurile lor după ohavnica moşia lor, soţiile şi copii speriaţi, îngroziţi de
dorobanţi năpustind casele şi prin păduri şi pustietăţi să-i mănânce hiarele
sălbatice, dormind noaptea şi prin copaci(i) păduri(i), dar în lipsa de hrana
vieţii doi copii ai lui Pahomie Bolovan, i-au găsit dorobanţii şi le-au luat
mâncarea din gură îngrozindu-i, i-au găsit epilepsia şi au murit şi pre alţii
gonindu-i prin păduri cu arme dorobanţii să-i împuşte ( ... ) le-au adunat şi
vitele din sat, vite mari 34 boi de jug şi 26 vaci şi cai şi oi I 00 le-au dus
grămadă" 143 . Scenele nu mai au nevoie de comentarii. Parcă pentru a pune
capac tot în acest an, în luna septembrie, Lopătărenii îi vor chema la judecată
pe cei de aici 144 pentru o hotărnicie, iar Creveleştenii aduceau, tot în instanţa de
la Buzău, neînţelegerea pentru moşie 145 • Şi Episcopia pornea un proces cu
moşnenii la 20 octombrie 1842 pentru hotărnicie 146 . În martie următor se vor
judeca tot cu I. Carp pentru „Formăluirea" unei hotărnicii şi, separat, pentru o
încălcare de învoire . Teodorache Berindei iuzbaşa era acela care în 27
147
noiembrie 1842 finaliza hotărnicia moşiei Goideşti a lui Iancu Carp, nepotul lui
Ion Săseanu. Moşnenii Brăeşti şi Goideşteni fuseseră anunţaţi ca de altfel şi
ceilalţi vecini. I. Carp va prezenta cu acestă ocazie nu mai puţin de 22 de acte
de cumpărare din perioada 1834-1841 prin care un Dimian sin Diaconul Ion,
preotul Mincu, Ştefan şi Ion sin Neagu Hurdoiu, preotul Constantin din Săseni,
Oprea sin Teodor Ionaşcu şi alţii îi vânduseră diferite suprafeţe 148 . Şi
paharnicul Ghiţă Mărăcianeanu va menţiona că avea cumpăraţi de la moşneni
233 de stânjeni. Problemele nu se soluţionaseră deoarece nu se preciza situaţia
căminelor moşneneşti aflate pe partea Ioniţă Săseanu. De aici hotărnicia
postelnicului Iancu Nenciulescu din 27 august 1842 pe care Carpii nu voiau să
o recunoască sau cel puţin o puneau sub semnul întrebării 149 . În 1842 Episcopia
143
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 31/1898, f. 2-6.
144
Ibidem, dosar 578/1842, f. 2.
145
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar 18/1841, f. 66.
146
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 547/1842, f. 2. Se mai judeca
Episcopia şi cu moşnenii Moşeşti, dar şi cu Scăenii pentru moşia de Ia Bălăneşti.
147
Idem, Condici. Opis suplimentar, dosar 1/1841, f. 201.
148
În 1841 Ion Stoica fiul lui Toader Pârvu, din Gura Teghii, împreună cu.fratele său Stanciu
vindeau 16 Yi stânjeni de moşie către Iancu Ca1p ,,î'n hotarul moşiei Zărneasca ce-i zice şi
Goideasca care stânjeni de la moşu Brătilă după măsurătoarea dumnealor hotarnicii ce
aveau în devălmăşie cu verii noştri Brătileşti însă stânjenii i-am vândut dumnealui pe lei
una sută tocmai care.fac peste tot 1650 ".
Direcţia Generală a Arhivelor Statului în 8 februarie 1912 la cererea lui Anton Carp îi
149
făcea cunoscut acestuia că cercetându-se dosarul 99/1840 de Ia Judecătoria Buzău „S-a

constatat că nu se găseşte depusă spre confirmare hotărnicia moşiei Zărneasca a
moşnenilor Tâmboceşti şi Goideşti din judeţul Buzău", în fapt hotărnicia postelnicului N.
Nenciulescu. Chestiunea este curioasă deoarece acelaşi Iuliu Tuducescu de la Arhivele
îi chema, aşa cum aminteam, în judecată pentru hotărnicia moşiei ca de altfel şi

pe cei de la Moşeşti sau de la Scăieni. Aceştia din urmă aveau probleme cu
instituţia amintită la hotarele moşiei Bălăneşti 150 . Costache Pâcleanu
151
nemulţumit de hotărnicia de la Goideşti îi chema la judecată pe moşneni , la
fel ca şi Iancu Carp 152 şi moşnenii Brăieşteni. Aceştia din urmă erau
nemulţumiţi de situaţia din hotarul moşiei Zărneasca. Şi pentru ca procesele
amintite, din 1843, să nu rămână singure se mai ivea şi cel pornit de Moise
Diaconu şi Cârstea Lupu 153 • În 14 ianuarie erau daţi în judecată cei de la
Goideşti de către moşnenii Brătuleşti pentru câţiva stânjeni de moşie în aprilie
urmând să se pronunţe hotărârea. Preotul Radu duhovnicu din Goideşti reclama
la 9 mai 1844 pe moşneni care, până la hotărnicia lui Ioan Carp 154 , îi
recunoscuseră partea după „Maria, soţia lui Constantin şi fiu său Ioan de
acolo", dar care acum i-o negau. Se judecau şi între ei boiernaşii zonei astfel, în
1845 pentru hotărnicia moşiei se aflau în dispută Iancu Carp cu postelnicul
Ghiţă Mărăcineanu 155 . Ioan Goidescu şi Tatu Ciulin, dar şi alţi moşneni din
Goi deşti, în 23 martie 1846, se judecau în faţa Înaltului Divan cu popa Neacşu
şi ceata de moşneni din Brăeşti pentru 90 de stânjeni şi şase palme moşie
proveniţi dintr-un moş local. La 1843 Divanul Civil luând în considerare şi
hotărârea Judecătoriei Buzău, din 16 iunie 1842, recomandase ca pârâţii să ia
suprafaţa în litigiu din hotarul Goideştilor punctul Zărneasca „După deosebirea
făcută de polcovnic Stanciu Cordeanu în 15 iulie 1840". Se desfiinţa astfel
învoiala scrisă din 1836 pentru cele patru ţarcuri de fân şi jeluitorii erau
obligaţi să plătească cheltuielile de judecată 156 . Tot în plaiul Slănicului la 10
iunie 1840 Divanul Judecătoresc întărea zapisul de învoire dintre moşneni şi
pitarul Berhă pentru moşia ce o deţineau în hotarul Schei • Un proces în care
157
se aflau implicaţi un Toader şi Dumitru Ionaşcu cu alţi moşneni, pentru moşie,

izbucnea la 1846 când părţile se duceau la Buzău. În documentele recuperate
Statului colaţionase, în 18 iunie 1911, hotărnicia din 27 august 1842 documentul fiind
solicitat de D. C. Brătilă de la Goideşti.
150
Arh. Nat. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 547/1842, f. I.
151
Ibidem, dosar 138/1843, f. 2. Pâclenii ca dregători nu au trecut, până la 1858, de aceea de
paharnic, rang VII.
152
Ibidem, dosar 140/1843; 156/1843.
153
Ibidem, dosar 135/1836; 140/1843.
154
La cererea tuturor moşnenilor atunci „S-au împărţit făneţile tutulor în fălci".
155
Arh. Nat. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 494/1845, f. 1.
156
ANIC, Mss. 965, f. 52 - 52 v.
157
Arh. Nat. Buzău, colecţia Documente, V/166. Pitarul va continua politica sa de achiziţii de
la moşneni astfel că la 20 martie 1841 Vasile sin Dragomir Roşca solicita autentificarea
zapisul de vânzare. În anul următor va cumpăra de la Niţă sin Mihai. Încă nu ştim dacă el
era achizitorul din 29 septembrie 1844 când intervenea zapisul lui la Stanciu al Babii şi al
altor Lopătăreni.
70 Al. Gaiţă
de la Goideşti a mai supravieţuit

o însemnare din 13 iulie 184 7 de banii
cheltuiţi pe la judecăţi. Suma de 11 O lei era destinată inginerului tocmit - „32
de lei 20 parale am dat vătafului de aprozi la Divan civil la Bucureşti când am
fost să duc banii de tacsă pentru Brătileşti; 32 lei şi 20 parale am dat
pomonecului la Înalt Divan de am scos porunca pentru Brătileşti şi am adus-o
la Buzău; 97 lei şi 20 parale am dat căpitanului Ioniţă când l-am tocmit
hotarnic; 83 de lei şi 20 parale am dat al doilea făcut la 184 7 mai 30; 61 de lei
cheltuială când am fost cu Constantin Ionaşcu la Bucureşti cu doi cai; 33 lei
când am fost cu Tadu Şoimar de au plecat hotarnic de au venit în moşie; 23 lei
şi I O parale când am fost cu Radu Şoimar de au făcut a doua sorocire pentru
hotarnic; 39 de lei şi 30 de parale când am fost cu Ion Perţea de am făcut
apelaţie pentru Brătileşti; 63 de lei şi 30 parale dat căpitanului Ioniţă când a
venit aicea la moşie" etc. 158 . Anonimul autor al acestei dări de seamă financiare
a avut şi acribia de a nota şi zilele necesare fiecărei cheltuieli ajungând la un
total de 121 de zile ceea ce spune mult despre eforturile necesare în derularea
unui proces de obţinere a unei hotărnicii ca să nu mai amitim de târguiala de la
14 iunie 184 7. Atunci moşnenii se înţeleseseră cu ing. A. Lambru ca să le facă,
pentru 80 de lei hotărnicia deosebindu-le moşia dinspre Iancu Carp şi alţi
vecini 159 • Dintr-o altă însemnare, din 13 octombrie acelaşi an, rezultau şi unii
moşneni ca Gh. Negoiţă, Radu Goidescu, Niţă Pavel Potecă, Dumitru
Goidescu, Stroe Dobrin, Ilie Luca, Ion Perea, Toader Ionaşcu etc .. O tranzacţie
importantă se petrecea în 27 iulie 1847 când Stoica şi Ioan Ciughel vindeau
verilor Perţea 22 de stânjeni cu 66 de lei stânjenul 160 • La efectuarea hotărniciei
de la Gura Teghii din vara lui 1854 erau convocaţi şi Gorgăneştii care vor
prezenta, pentru hotarul comun, un plan care va fi pe loc acceptat de ing. C.
Gold 161 • Ioniţă Caloian solicita în 1856 să se judece cu moşnenii Goideşti şi cu
pitarul Ioan Carp pentru partea de moşie din hotarul Zărneasca „ce-i zice şi
Goideşti" 162 • Neînţelegeri interveneau şi atunci când se ajungea la o altă
judecată în 1858. Radu Şoimaru, Ion Pricea şi alţi doi vechili ai moşnenilor
Goideşteni se vor )udeca acum pentru moşia moşnenească cu Ioniţă Caloian şi
pitarul Ioan Carp 1 3• Ion Potecă şi Ion Pricea vor semna, în 3 mai 1858, cererea
adresată tribunalului buzoian de a se delega ing. Al. Lambru pentru măsurători
158
Ibidem, LXXIX/4.
159
Ibidem, V/235.
160
Ibidem, V/253.
161
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 68/1916-1939, f. 322-341. Mai devreme,
în 6 octombrie 1851, la cererea pitarului Nicola Gherman se efectuase hotărnicia muntelui
Miclăuşul din documentele aduse de acesta reieşind cetele de moşneni Docăneşti (Lupeşti),
Grămeşti şi Tocăneşti.
162
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 5/1856, f. 1-2.
163
Ibidem, dosar 854/1858, f. 1-3.
la faţa
locului. Epitropul minorilor casei Anghel Şeicaru, Stan Anghel, sesiza
obstrucţia pe care i-o făceau moşnenii şi clucerul I. Budişteanu pentru venitul
de pe 60 de stânjeni de moşie. Se judecase şi la Bucureşti clironomul lucru
rezultat din adresa nr. 1404 din 28 mai 1859 a ministerului Justiţiei 164 . El
beneficiase de o sentinţă a Curţii de Apel din 7 octombrie 1857 şi de aici
cererea de punere în aplicare a acesteia. La 21 iulie 1859 se menţiona că I.
Budişteanu decedase de unde speranţe pentru perdanţi de a relua ostilităţile sub
o altă formă. Preotul Radu solicita la 1859 să se judece cu Manolache Ciulei şi
cu vărul acestuia Gavrilă pentru nişte stânjeni de moşie cumpăraţi de la ei 165 .
Omul Bisericii va câştiga, dar rămânea apelul. Gheorghe I. Oancea la 23 martie
l 860 avea parte de procesul ce şi-l dorise „pentru că vede că i se cotropeşte de
către Stan Anghel Guleiul, unul din fraţii devălmaşi, carele din anul 1856 îi ia
dreptul lui". Oancea cumpărase moşia din hotarul Goideştilor de la răposatul
Matei şi de la Tatu sin Ioana în 15 mai 1854 şi conform hotărniciei din 26
august 1830, efectuată de Ioan Giurescu şi Răducan inginerul, moşia se trăgea
din baba Crăciuna. Cele două părţi în timpul procesului de la Buzău vor ajunge
la o înţelegere ceea ce se va şi consemna 166 . Ing. A. Borna era autorizat la 24
iulie 1869 să hotărnicească Muntele Furul Mare (Piciorul Caprii). Conform
uzanţei inginerul va convoca vecinii între care se aflau şi moşnenii Gorgăneşti
din plaiul Pârscov „Cu moşia de munte Gorgăneşti sau Războiu" moşie pe care
o stăpâneau împreună cu casa răposatului Ioan Carp din obştea lor • Primul
167
document reprodus cu această ocazie era o carte de mărturisire din 13 martie

1846 urmată de altele din 184 7. În legătură cu vecinătăţile moşiei moşnenilor
O. A. Carp, reprezentantul Zoiei Carp, producea un hrisov din 4 mai 1538,
legalizat de primăria Goideşti în 1867. În lipsa moşnenilor inginerul Borna va
lua „Alţi oameni bătrâni ( ... ) între care Ienache Persescu care cunoaşte toate
hotarele acestui Munte". În urma decesului din 22 ianuarie 1891 a lui Stan
Popa din Bozioru începea un proces între numeroşii săi moştenitori. În 28 mai
Dumitru Stan Popa se adresa tribunalului de la Buzău cerând să fie implicat în
procesul cu moştenitorii Ion Tîrcoveanu şi fiica acestuia Lucsandra (Dăniţa),
nepoata decedatului de la Robeşti, Mitulea Brătucu şi Maria Mitulea Brătucu
din Pănătău, Maria Caloean Proca, lana Gavrilă Pietrăreanu din Tîrcov, Maria
Ghiţă Dumitru Agapie din Bozioru, Ghiana State Dumitru Agapie din
Bălăneşti, C. Cristu din Brăeşti şi Ioana Maria Negoşanu. Asistat de av. C. N.
Jitianu era prezent la 1O iulie reclamantul când, ridicându-se din partea
164
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 52111859, f. 2-3.
165
Idem, Condici, dosar 26/1859, f. I O.
166
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 1511860, f. 13 v.
167
A. Borna, Cartea de hotărnicie a Muntelui Furul Mare sau Piciorol Capri proprietate a
Statului.fostă a Sf Episcopii de Buzău, Bucureşti, [1871], pp. 2-3.
72 Al. Gaiţă
apărătorului o excepţie,
se va ajunge la amânarea cauzei pentru 19 septembrie.
Vor urma şi alte amânări ducându-se procesul spre septembrie 1907 când
intervenea un act de expertiză întocmit de C. Lupescu de la Pârscov, Avram
Gheorghe din Bozioru şi Gh. Croitoru tot de la Brăeşti. Terenurile pentru care
se certau cei opt copii ai decedatului se aflau în hotarul moşilor Posobeşti,
Scăeni şi Bozioru urmate de altele din comunele Odăile (moşia Vârtopeasca),
Căneşti - cătunul Rotari, Bozioru (moşia Zăpodia), Brăeşti (hotarul
Ruginoasa), trei corpuri în hotarul moşilor Goideşti, Zărneşti, Gorgănele,
Sfoara G. Popa şi sfoara moşnenească, o moşie la Târcov plus patru case în
Bozioru una dintre acestea fiind ocupată de primărie. Suprafeţele enumerate
erau, ca întindere, diferite pornind de la un maxim de 292 ha. şi până la un
pogon. În 1912 se ajungea la hotărnicia lui H. Iulich care, pe 15 august,
trimitea citaţii către avocatul statului pentru moşia Neharna Mare, Romulus
Poenaru şi mulţi alţi vecini după care urma şi publicarea citaţiei generale 168 •
Numeroase termene se vor fixa în 1914 şi 1915 după care se ajungea, în
decembrie 1932, când Dăniţă Tîrcoveanu amintea de finalizarea hotărniciei lui
Iulich în 15 octombrie 1932, la o hotărnicie contestată de C. Cristu şi de alţi
moştenitori. Prin hotărârea din 3 a~rilie 1933 instanţa va declara ca perimate
contestaţiile celorlalţi moştenitori 16 . În decembrie 1898 un căpitan reclama la
Direcţia a IV-a silvică, din cadrul ministerului Agriculturii, tăierea pădurii
Goideşti de către moşnenii aflaţi în indiviziune cu el fără să fi făcut
Amenajament 170 . Urma ordinul de cercetare către şeful de Ocol de la Mlăjet. Se
depunea, spre confirmare, la tribunalul buzoian în 19 martie 1898 hotărnicia
moşiei Goideşti zisă şi Zărneasca, Ivăneţul Mare sau Războiul. Primele
demersuri se făcuseră spre 1896 când, prin ordonanţa nr. 6145, din 25 aprilie,
inginerul se putea apuca de lucru. Moşnenii Brătileşti din Goideşti erau
chemaţi în 21 mai 1898 de primarul comunei, Gr. Şt. Tarcoci, pentru a le
înmâna hotărnicia moşiei proprietatea lui Eliodor şi Anton Carp. Citaţia şi
hotărnicia i se vor da lui C. D. Brătilă „unul dintre fruntaşii obştii moşnenilor
Brătileşti". Semnau procesul verbal şi Dragu Dumitru, B. Gonţea, Todor
Marin, Tatu I. Constantin şi Ion R. Cheorean membri ai consiliului comunal.
Înainte de termenul fixat pentru dezbatere, 26 iunie, avocatul statului se şi
adresa tribunalului contestând hotărnicia ing. Anton G. Veruncula. Se alăturau,
separat, în 23 mai Ion Tîrcoveanu din Tîrcov, Ghiţă Dumitru din Bozioru, State
„Monitorul Oficial", nr. 122, din 1114 septembrie 1912, p. 6069. Nici o hotărnicie nu se
168
putea efectua fără înştiinţarea tribunalului respectiv confonn art. I din Regulamentul
hotărniciilor; cf. Theodor Iliescu, Regulamentul hotărniciilor adnotat, Bucureşti, 1912,
p. 13. Regulamentul era de fapt o copie a celui de la 1868 în care s-a intervenit cu o serie
de completări.
169
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, s. II-a, dosar 14311913, passim.
Idem, fond Ocol silvic Cislău, dosar 211898, f. 69.
170
Ilie Popescu din Bălăneşti şi Moise Negoşanu din Căneşti. Toţi erau
coproprietari şi copărtaşi în moşia Sfoara zisă şi Zărneasca. În această moşie I.
Tîrcoveanu deţinea 112 Yi stânjeni, iar ceilalţi restul. Motivul ce sta la baza
demersului lor era că prin hotărnicia amintită li se răpeau 80 de stânjeni sau
640 de pogoane ,,Întindere de teren cu pădure seculară". În 1 septembrie 1896
intervenea convocarea moşnenilor din Brătileşti la primăria din Goideşti unde,
după studierea hotărniciei, moşnenii vor declara că nu au nici o pretenţie. Între
cei de faţă atunci se aflau un Andrei I. Dedu, Gh. I. Perţea, Ion Vasilică, I.
Copăcel, Gh: Straie, C. Şt. Perţea, I. Şt. Băjenaru şi alţii. La aceeaşi dată erau
prezenţi şi moşnenii din cătunul lvăneţu în frunte cu Gh. Stoean, Anica I.
Ionaşcu, Stoica Bratosin, Ioniţă N. Grozavu, care vor declara că nu au nici o
obiecţie de făcut asupra hotărniciei. Intervenea confirmarea instanţei la 26
iunie, iar în 15 octombrie 1898, la orele 17, intervenea depunerea documentelor
de proprietate ale Carpilor conform obligaţiei ce şi-o asumaseră în vară. Între
acestea se afla o copie după hrisovul din vremea lui „Radu Voievod, nepotul
lui Radu cel Mare, cu leatul 7046 mai 4, legalizat de Primăria Goideşti la 1867,
văzut de dl. Inginer hotarnic Emanoil Mehtupciu, la 3 august 1872". Urma un
act de delimitare şi împărţeală a Munţilor Ivăneţu Mic şi Cursele (Silvestru)
făcut de ing. Gold pe când munţii se aflau în posesia prinţului C. Gr. Ghica şi a
moşnenilor. Se menţiona şi hotărnicia moşiei Zărneasca făcută de I. Antonescu
în 24 mai 1827 precum şi sentinţa nr. 280 din 2 martie 1842 dată în procesul
dintre moşnenii Brătileşti şi I. Carp. Se adăuga hotărnicia lui Tudorache
Berindei Isbaşa din 27 noiembrie 1842 tot pentru moşia Goideşti şi o înţelegere
dintre moşnenii Goideşteni cu Ion Săseanu din primăvara lui 1836 după câţiva
ani de controverse • Ion Târcoveanu cu părtaşii săi vor face apel împotriva
171
sentinţei de la Buzău prin care se confirma hotărnicia Carpilor. Aceştia îşi vor
găsi un temut adversar vis-a-vis de act în persoana vecinului O. O. Maican
astfel că procesul ajungea în secolul următor. Citaţii, acte de expertiză,
depuneri de noi copii de pe documentele anterioare configurau un voluminos
dosar la nivelul instanţei de la Buzău. Fraţii Carp îşi vor depune concluziile
aproape concomitent cu cele a lui O. D. Maican. Ultimul, referindu-se la
documentul din 4 mai 1538 adus de fraţii Carp, arăta că hotarul conform
acestuia era „prin isvorul Secuiului Bâsca în jos până în piatra Varlaamului în
sus până în vârf". În continuare Maican arăta că în hrisov nu se menţiona de
gura izvorului Boului „Nici că liniile sunt drepte". Av. Emil Teodor, care
depusese aceste concluzii, solicita, totodată, din partea lui Maican şi achitarea
de către fraţii Carp a sumei de o mie de lei cheltuieli de judecată. În derularea
sa procesul va duce şi la aducerea copiei autentificate a cărţii de hotărnicie a
postelnicului Iancu Nenciulescu efectuată la cererea moşnenilor Tâmboceşti
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 32/1898, f. 142.

171
74 Al. Gaiţă
„Ce le zice Brătileşti". Semnele de întrebare asupra documentului ridicate de

Carpi denotau intenţia lor de a nega existenţa acestui document. Interesant se
va arăta a fi raportul lui Ioan Samurcaş, delegat, în martie 1842, din partea
judecătoriei spre a cerceta prigoana dintre moşnenii Brăeşti şi I. Carp.
Moşnenii îi vor arăta un codru de loc, împietrit de decedatul hotarnic I.
Antonescu, „zicând că după acea osebire ar fi avut ani 4 stăpânire nesupărată
de d-l I. Carp ". Samurcaş le va solicita un document care să întărească cele
afirmate moment în care moşnenii îi vor declara că nu au înscris deoarece
„Alegătorul Ianache Antonescu murind nu au apucat a le da acea alegere".
Totuşi moşnenii vor arăta nişte documente mai vechi care, în opinia lui
Samurcaş, „Nefiind publice nu s-au putut lua de temei". Trecând în revistă şi
alte aspecte ale neînţelegerii Samurcaş concluziona „învoiala din 1836 nu se
mai poate străgăni pren alte judecăţi precum acei moşneni cugetă". La 1896 un
număr de 59 de foşti clăcaşi, împroprietăriţi la 1864, se aflau şi ei în proces cu
Carpii şi ultimele documente referitoare la această judecată ajung spre 1912
fără a se întrevedea un sfârşit. La 1899 numai 19 moşneni de aici, împreună cu
cei din cătunele Fundata, Plaiul Nucului, Pestriţul şi Ploştina, stăpâneau mai
mult de 500 ha. Moşia Goideasca avea mai multe trupuri - Goidea, Băloaia şi
Gorganul - stăpânite de moşnenii Gorgăneşti şi Goideşteni restul terenurilor se
aflau în proprietatea lui A. Carp (Ivăneţul şi Războieni), Maican (Penteleu) şi
moşia Piciorul Caprei care era a statului 172 . Relativ la hotarele ultimei avem
descrierea lor din 13 martie 1846 „De la curmătura Piciorul Caprei, unde este
un pisc cu pietre din sus de Bahna Cerbului se sloboade în izvorul Cerbului şi
pe izvorul Cerbului în jos, până în apa Bâsca Oii, şi de acolea pe Bâsca în jos
până în gura Văii Negre" 173 • În Fundata 49 de moşneni stăpâneau sfoara
Goideasca de 626 ha. împreună cu cei din Goideşti, Plaiu Nucului, Pestriţu şi
Ploştina. La Goideşti 19 moşneni stăpâneau în devălmăşie 570 ha., dar
împreună cu cei din Fundata, Plaiul Nucului, Pestriţu şi Ploştina, iar la lvăneţu
103 moşneni stăpâneau 160 ha. Un singur trup din sfoara moşnenilor
Goideşteni de 521 ha. era stăpânit de cei 16 moşneni din Pestriţu, iar la Plaiul
Nucului 16 moşneni stăpâneau în devălmăşie 539 ha. Divizarea moşiei
Goideşti se va produce la 1905. Astfel, imediat după împărţirea şi luarea ei „în
stăpânire de moşneni, preţurile au crescut fabulos" 174 . O altă urmare a fost
aceea că moşnenii „Au început a-i îngrădi peticele lor de pământ, a şi le lua în
seamă, a face plantaţii pe ici pe colea şi a îngriji cu totul altfel de ele, decât
Moşia aparţinuse Episcopiei şi se iscase un proces al acesteia cu Costache Ghica de unde

172
hotărnicia solicitată. În 1848 vei banul Constantin Gr. Ghica continua procesul; cf. Idem,
fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 890/1845, 12/1848, passim.
173
ANIC, fond Episcopia Buzău, XXXVIl/68.
174
D. Sârbescu-Lopătari, op. cit., p. 59.
până acum". Serg. maj. Petre Creangă, şeful secţiei Pârscov, în 11 noiembrie
1911 semnala tăierile făcute de moşneni şi de alţi locuitori din Brăeşti şi
Goideşti în proprietăţile Cantacuzino, Carp şi Poenaru lucru pentru care se
trecuse la întocmirea de dosare pentru delicte silvice 175 . La 1 august 1912
intervenea autorizarea ing. H. Iulich pentru a face hotărnicia moşiei Goideşti
proprietatea lui Dăniţă Ion Tîrcoveanu din Târcov, moşie vecină cu Nehama
Mare a statului, cu aceea lui Eliodor şi Anton Carp, cu moşia de la Pârscov a
lui Romulus Poenaru şi cu moşia moştenitorilor lui Stan Popa din Odăile. Tatăl
lui Dăniţă cumpărase de la G. Mărăcineanu partea acestuia de moşie din
hotarul Goideştilor în iunie 1873. La hotărnicia lui Iulich proprietarul îşi va
aduce şi pădurarii săi anume Gherasim Tudor, Vasile Potecă, C. Gh. Oancea şi
D. Oancea ce vor indica lsvorul Săcuiului ca locul de întâlnire a moşiilor Carp,
Nehama Mare şi Dăniţă I. C. Tîrcoveanu. Punctul indicat fusese luat în
considerare şi de ing. Anton Veluncă pe când hotărnicise moşia Carp ce se
învecina cu aceea a lui Dăniţă, de 290 ha, pe linia muşuroaielor de la Isvorul
Săcuiului la muşuroiul de la Comori • În toamna lui 1912 judecătorul M. I.
176
Nacian de la Buzău se deplasa la Goideşti încercând să pună în aplicare câteva

sentinţe civile din urmă cu ani buni. La faţa locului vor găsi reprezentanţi ai
moşnenilor Nărejeni şi Păltineni din judeţul Putna 177 plus moşnenii Goideşti
reprezentaţi de D. Şt. Ionescu, Radu Şt. Ionescu, moşnenii Lopătăreni
reprezentaţi de D. Sârbescu, D. Beşliu, D. Drăgan, C. I. Albu, ing. I. Ghiţun. Se
va pomi, în executarea sentinţelor din 1883, 1886 cu hotarul dinspre Războiul
sau lvăneţul Mare proprietate goideşteană 178 . Se înregistrau aici 23 de imobile,
56 de bărbaţi şi 60 de femei în 1912. Cu ocazia executării Amenajamentului
pădurilor Poiana din Cale, Podul Calului şi Dealul Caşoca din munţii
Penteleului de peste 5.000 ha. proprietăţi ale lui D. D. Maican, la 1913, apar ca
vecini în sud „prin apa Pruncei până la Gura Pruncei" moşnenii Bâsceni
rezultând o proprietate a acestora în zona comunelor Gura Teghii şi Goideşti
deoarece Muntele Poiana din Cale aparţinea de aceste două comune . La
179
1914 moşnenii Brătileşti erau menţionaţi ca vânzători către Societatea Silvică

Română a sforii de pădure de lângă aceea de la Punctul Galben şi până în
Izvorul Seciu pe care şi-o rezervaseră 180 . Primarul comunei va comunica la 11
februarie 1915 organelor silvice hotarele pădurii Stan Popa care, la răsărit, se
învecina cu „Sfoara Brătilească, la apus cu pădurea Tîrcoveanu, la miază zi cu
175
Arh. Naţ. Buzău, fond Ocol silvic Pârscov, dosar4/1912, f. 29.
176
Idem, fond Tribunal jud. Buzău. Hotărnicii, dosar 3/1913, f. 2
177
Prin Decretul 394 din martie 1864 ţinuturile din Moldova devin judeţe ca în Muntenia.
m Arh. Naţ. Buzău, fond Direcţia IV-a Silvică, dosar 111923, f. 17.
179
Ibidem, dosar 2/1913, f. 5.
180
Arh. Naţ. Buzău, fond Ocol silvic Cislău, dosar 13/1914, f. 190.
76 Al. Gaiţă
pădurea Poenaru şi la miază noapte cu Izvorul Seciului" 181 . După Marele

Război cum spuneau bunicii, în lvăneţ din 523 de locuitori 25 erau moşneni, la
Brătileşti se aflau 58 de moşneni între cei 397 de locuitori. În Fundata existau
22 de moşneni, la Plaiul Nucului 48, în Ploştina 44, iar în Varlaam 50. Curios,
dar în Goideşti mai trăiau numai nouă moşneni. La o dată neprecizată ing.
hotarnic Şt. Dumitrescu executa planul moşiei Zămeasca „proprietate a
moşnenilor Zămeasca" de 372,12 ha. care, pe latura de est, se învecina cu
sfoara moşnenilor din Brătileşti 182 • Pădurea moşnenilor de la Goi deşti era
formată, la 1922, din cinci sfori 183 • Prima era aceea a locuitorilor urmând cele
ale Brătileştilor, Popeştilor, Stan Popa şi Tîrcoveanu. Deoarece nu reuşiseră să
o împartă Goideştenii, la 1907, au dat-o în exploatare. Suprafaţa pădurii era de
996 ha. şi înainte de 1911 se făcuseră tăieri neregulate „Care au avut ca rezultat
împestriţarea pădurii cu numeroase şi întinse goluri" se spunea la 1922 într-un
document la Societăţii Anonime Silvice Române 184 • Aceasta din urmă
executase la 1914 o serie replantări pe circa 150 ha. la care se adăugaseră
regenerările naturale. Reclamaţii pentru unele tăieri abuzive plecau din partea
unor moşneni către organele silvice la 1922. Printre cei care defrişaseră
pădurea moşnenească erau menţionaţi Ion şi Nicoale C. Petrişor, Vasile şi
Andrei D. Brătilă, Vasile E. Tarcoci şi alţii.
GOGEŞTI. (PH) Moşnenii din Gogeasca din comuna Târleşti, plai
Teleajen sunt reţinuţi în secolul al XIX-lea 185 • În 1921 se raportau de aici 29 de
răzeşi între 619 locuitori. În 1931 exista localitatea Târleştii şi Gogeasca.
GOLEŞTI. (RS, VN) Aşezarea din plasa Oraşu va ajunge suburbia a
Focşanilor. Vărlie şi Mircea cereau şase megieşi pentru a li se alege părţile din
sat. Preoţii şi moşnenii din sat vor depune mărturie în 15 decembrie 1653
limpezind situaţia 186 • Un loc sterp era reţinut în 23 iulie 1704, iar o danie de
aici în 16 martie 1705. O moşie era închinată către Râmnic la 20 octombrie
171 l.
GOLEŞTI. (RS, VN) S-a mai grafiat localitatea de la Coreşti, din plasa
Oraşu a Slam Râmnicului, şi sub forma de Golişti. O întărire de la 8 mai 1548
se pare că este cea mai veche ştire relativă la localitate. Porunca lui Mircea
181
Idem, fond Ocol silvic Pârscov, dosar 7/1916, f. 24.
182
Idem, fond Tribunal jud. Buzău. Planuri şi schiţe, inv. 50.
183
În domeniu principalele nonnative au fost Codul Silvic (1910), regulamentul de aplicare al
acestuia ( 1921 }, legea pentru administrarea pădurilor ( 1930) - în urma căreia rezulta şi
Casa Autonomă a Pădurilor Statului, legea pentru ameliorarea terenurilor degradate
( 1930), legea nr. 207 /194 7 pentru apărarea fondului forestier şi naţionalizarea pădurilor din
aprilie 1948.
Arh. Naţ. Buzău, fond Direcţia IV-a Silvică, dosar 2/1911, f. 6.
184

185
186
DRH, B, XXXVIII, p. 243, nr. 235.
Vodă de întărire a unei proprietăţi pentru Stănimir şi alţii era scrisă de Drăgulin
din Prooroci 187 . Documentul era dat pentru o ocină de la Goleşti cumpărată de
la un Oancea „din sat loc de casă şi de grădină şi loc de stupină ( ... ) şi patru
ogoare" 188 . Probabil în 18 februarie 1552 acelaşi domnitor întărea părţi de
moşie din Goleşti, Budeşti şi Calici postelnicului Danciu, amintitului Stănimir
şi unui Tudor „Lui Stănemir ocina din Goleşti, din partea lui Neagu 2 ogoare şi
unul în deal şi loc de stupi şi de fătăciune şi două pogoane şi loc de casă cu
toate acareturile ( ... ). Şi iarăşi a cumpărat Toader de la Micul ocină două părţi
şi dintr-un vad toată partea lui" 189 . Jupâneasa Caplea era amintită ca fiind de
aici în 16 aprilie 1585 cu ocazia întăririlor ce le primea. Miclea din Bălţaţi
vindea în 25 iunie 1597 lui Grigore din Urseşti pământuri „despre moşia
Goleştilor, pământuri 5, pământul câte de 4 paşi şi toate într-un loc, într-o
brazdă" . Preotul Manea din Goleşti apare ca aldămăşar în 6 iunie 1615
190
pentru o ocină de la Căprărăşti (Căprereşti) 191 • În întărirea din 8 iulie 1636 se

trecuse, spre finalul documentului, şi achiziţia efectuată aici - „un vad de moară
la Goleşti, pentru că a cumpărat Ghinea vameşul acel vad de moară de la
Mircea şi de la fratele lui, Şerbu din Goleşti pentru 1200 aspri"- o dată cu alte
achiziţii, mai numeroase, efectuate la Cârligele 192 • O alegere de moşie pentru
lăcaşul Sf. Ioan din Focşani se desfăşura în 15 decembrie 1653 , iar vadul de
193
moară de aici era pomenit într-o învoială din 22 februarie 1676 • Ion iuzbaşa
194
de roşii era luat pe răvaş domnesc la 7 noiembrie 1655 de spătarul Mihai

Dedulescu. Via mănăstirii Rm. Sărat era menţionată în 14 decembrie 1667, 27
februarie 1683 şi 11 iunie 1761. Un Ioan vindea aici 200 de stânjeni în 1688
către Filothei de la mănăstirea Sf. Ioan din Focşani 195 . O hotărnicie se
desfăşura la 7 iulie 1691. Partea Cotăcească era menţionată în urma vânzării
din 28 iunie 1697. O danie de moşie iarăşi pentru mănăstirea râmniceană avea
loc la 16 martie 1705 196 , iar o închinare la 20 octombrie 1711. Două zapise se
vor păstra de la 1708 unul al lui Iorga şi altul al Manea care vindea 105
stânjeni. De la ultimul se poate aminti şi suprafaţa de 105 stânjeni ceea ce
187
Ion-Radu Mircea, Catalog ... , p. 90, nr. 590.
188
DIR. B, XVI/2, p. 377, nr. 397.
189
Ibidem, XVI/3, pp. 13-14, nr. 13.
190
DRH, B, XI, p. 320, nr. 242.
191
DIR. B, XVII/2, p. 403, nr. 350.
19~
DRH, B, XXV, pp. 370-371, nr. 334.
ANIC, fond Mănăstirea Sf. Ioan Focşani, IV/2.
193
194
Idem, Mss. 464, f. 79.
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMDCCCCLXII/6, nr. I, f. I. Peste trei ani lăcaşul va
195
solicita efectuarea hotărniciei. Într-un fel acţiunea va avea valoarea ei deoarece în 1704
începea procesul cu stolnicul Mihalcea şi 12 boieri vor fi chemaţi să lămurească cauza.
Ioan va mai apărea la 1692, 1708 conform hotărniciei din 1745.
196
ANIC, fond Mănăstirea Râmnicu Sărat, XXV/5.
78 Al. Gaiţă
spune mult despre poziţia acestuia în sat. Şase moşneni vor face hotărnicia
moşiei în 1713 • De Ia socrul lui Ioan, Mihalcea, se răscumpăra o moşie în
197
1717. O hotărnicie o efectua aici în 18 iunie 1733 ispravnicul Costache

Gherache. Nemulţumiri legate de hotare duceau Ia cererea biv vei paharnicului
Şerban Cândescu de a se face alegerea hotarului dintre moşia lui de aici şi
aceea a mănăstirii Sf. Ioan din Focşani 198 • Astfel, ajungeau aici în 1 august
1745 căpitanul Sandu, biv vei vistierul Fiera Brezoianu şi biv vei clucerul de
arie Alecsie care se vor apuca de hotărnicie 199 • La 21 martie 1746 hotărniciau
moşia Şerban Cândescu biv vei paharnicul şi vei logofătul Barbu Văcărescu.
Goleştii de Sus apar la 1O mai 1797 cu ocazia vinăriciului pe care cei de aici
erau datori a-I plăti ca şi alte sate din proximitate200 . În 17 mai 1833 se judecau
pentru 200 de stânjeni, Elisei egumenul de Ia Poiana Mărului cu Ene Mateescu
de la Slobozia. Stânjenii respectivi fuseseră dăruiţi lăcaşului de Maria
ceauşoaica, iar Mateescu îi pretindea pe baza unor anaforale din 1817-1818. Cu
toate acestea Mateescu va pierde urmând să predea şi documentele 201 . Aceasta
nu însemna că pârâtul se resemna procesul revenind pe rolul înaltei instanţe
peste patru ani. Nu trebuie uitate demersurile din septembrie 1837 îndreptate
către plasa Marginii privind rămânerea satului pe vechiul său amplasament din
siliştea veche. Alinierea satelor neliniştea comunităţile care se vedeau zăticnite
din vechile lor obişnuinţe. Spre sfârşitul secolului XIX se recenzau aici peste o
mie de locuitori ceea ce este cam mult, iar în 1912 figurau 62 de moşneni. În
1930 localitatea avea 709 locuitori, iar peste un deceniu cifra urca Ia 834 în 187
de case. Satele componente Ia 1943 erau Cerdac (296 locuitori), Goleşti (234)
şi Satu Nou (366).
GOMOIEŞTI. (BZ) S-a mai numit aşezarea de Ia comuna Costeşti,
Floreasca sau Gomoieni. Arhivele braşovene reţin localitatea la 1503-1554 prin
opt transporturi de marfă în valoare de 8.280 aspri. De exemplu în 1546 se
trimiteau şase boi Ia Braşov în valoare totală de 600 de aspri, în 154 7 era
prezent şi un Poitra202 . În 1551 se vindeau 49 de cornute mari prin Calciu,
Manea şi Voinea. Otna Pasculov (Ocina lui Pascu) era menţionată Ia 1569 „Şi
La 18 iunie 1733 operaţiunea se va repeta fiind executată de către Costache Gherache

197
ispravnicul de Slam Râmnic; cf. Ibidem, MMDCCCLXIl/6, f. 3.

Mănăstirea, dar şi schitul Goleşti susţineau şi mănăstirea de la Salonic a Sf. Anastasie; cf.
198
N. Iorga, Fondat ion des princes roumains en Epire, en Maree, a Constantinopol, dans Ies
i/es el sur la Câte d'Asie Mineure, în BSH, II, 1912, nr. 2-4, p. 242.
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMDCCCLXIl/6, nr. I, f. I - I v. În 21 martie 1746 se va
199
face şi hotărnicia moşiei Goleşti dinspre moşia Cârligele; cf. ANIC, colecţia Achiziţii Noi,
MMDCCCXIl/6, nr. 2, f. Iv. - 2.
mo V . A. Uree h ea, Istoria românilor, V, Bucureşti,. 1894, p. 339.
01
~ ANIC, fond Înaltul Divan, dosar 14.591/1832.
:!O:! R. Manolescu, Socotelile Braşovului„., 2, p. 367.
iarăşi să-i fie lui Dragomir ocină în Gomoeşti, care se numeşte ocina lui Pascu,
partea Rusei şi a fiului ei, a lui Vladul, oricât se va alege" 203 . Un alt document
referitor la localitate parvine din 16 septembrie 1578 când jupânesele Neacşa şi
Anghelina aveau parte de o întărire pe partea unchiului lor Miclea. Acesta o
cumpărase de la un Teloae. Fiul vitreg al lui Miclea, Radu, va contesta
drepturile celor două el pretinzând că partea îi revenise prin limbă de moarte.
Domnia va cere celor două să aducă un număr de 12 boieri să depună mărturie
de unde acţiunea de împăcare a celor două părţi care vor ceda episcopului
Buzăului partea aflată în dispută „şi cu ştirea tuturor meagiaşilor din sus şi din
jos"204 . Nu chiar gratuit va avea Episcopia partea deoarece cel din jilţul
eparhial, Athanasie, va plăti cu 600 de aspri deranjul celor 12 boieri care nu
putuseră jura pentru cele două jupânese. În Gomoeşti era întărit la 7 august
1569 un Dragomir pe ocina lui Pascu „partea Rusei şi a fiului ei, a lui Vladul,
oricât se va alege" 205 . La Târgovişte în 20 februarie 1619 se scria hrisovul
domnesc prin care mai mulţi moşneni aveau parte de întărire pe ocina
cumpărată de la Badea, fratele banului Udrea „toată, oricât se va alege de peste
tot hotarul, din cap în cap". Pentru 200 de aspri, aparte, va mai cumpăra un
Cârlig ':~~rtea l~i Radu ~I lui ~~clea, dintr-o _funi~ a cincea parte, de p_es~te tot
hotarul' - . Doi marton de a1c1 - Bunea ş1 Marzea - erau prezenţi m 1O
noiembrie 1630 la Cacaleţii din Vale. Un Dragomir negustor era menţionat
între cei şase boieri luaţi pe răvaş domnesc în 11 septembrie 1633. Monahul
Sofronie era cel care, în 6 mai 1634, dona 20 de stânjeni de aici către
mănăstirea de la Răteşti . La o veche familie, Conta - Contescu, de la Lipia
207
găsea, prof. Dim. Ionescu, în deceniul şapte al secolului trecut, un hrisov de la

Matei Basarab. La 1O mai 1641 Dragomir şi Lupu din Gomoeşti erau întăriţi în
dealul Lipiei cu trei pogoane şi jumătate de vie şi cu cinci stânjeni de ocină
cumpărate de la Stângăcea din Lipia pentru suma de 4.200 de aspri. Separat,
Dragomir mai cumpărase de la un Sită şi de la un Lupu . Achiziţiile totale ale
208
lui Dragomir şi ale tatălui său din acest an - şapte pogoane de vie şi 115
stânjeni - denotau în plină epocă marcată de creşterea impozitelor un economic
ce nu poate fi neglijat. Achiziţia de la Cacaleţi nu se făcea întâmplător pentru
că cei de la Gomoeşti mai cumpăraseră aici în 7 august 1569 printr-un
Dragomir care, probabil, era bunicul celui de la 1641 rezultând vechi legături şi
o continuitate, totuşi, greu de găsit. Erau amintiţi Gomoeştii şi la 14 aprilie
203
DIR, B, XVl/3, p. 322, nr. 374.
204
DRH, B, VII, p. 245, nr. 159.
205
DIR, B, XVl/2, p. 322, nr. 374.
206
Ibidem, XVIl/3, pp. 321-322, nr. 287.
207
DRH, B, XXIV, p. 344, nr. 256.
208
Dimitrie Gh. Ionescu, Un pergament slavon din prima jumătate a secolului al XVII-iea, în
„Romanoslavica", XIII, 1966, p. 368.
80 Al. Gaiţă
1643 la o cercetare pentru moşiile episcopale. Dragomir Lupu cumpăra la 6

octombrie 1653 aici 11 stânjeni de la Dan D. Bănosul „Şi această moşie este
den partea Udrească" 209 . Dragomir Bunea cu vărul său Duma Boţoc de aici
vindeau la 22 noiembrie către căpitanul Moise 24 de stânjeni de la Pârscoveni.
Se preciza „Şi această ocină easte den partea Saulei" 210 • Dragomir Lupu din
Gomoeşti vindea la 16 februarie 1657 căpitanului Moise zece stânjeni în
Pârscoveni. Când la 7 mai 1657 se efectua o vânzare la Buzău între martori
apărea şi Vasile Cârlig de aici. Alături de Dragomir Lupu apărea din nou ca
martor V. Cârlig şi în 11 iulie 1657, dar pentru Groşeneasa. Vis-a-vis de
asemenea proprietăţi trebuie amintit că obligaţiile ţăranilor erau reglementate şi
prin cartea de judecată din 18 mai 1696 dată mănăstirii Slobozia211 . În porunca
domnească din 15 iunie 1707, relativă şi la hotărnicia moşiei de aici, se cerea
„Însă să fie toţi moşteanii de faţă să le cetiţi cărţile şi zapisele, să nu li se facă
vreo strâmbătate" 212 • Fata lui Dragomir Lupu din Gomoeşti, Stana, vindea la 20
mai 171 O împreună cu ginerele ei o moşie la Cacaleţi pe Călmăţui către nepotul
Ştefu paharnicul. În 28 mai 171 O obţinea Stana întărire pe moşiile Cacaleţi şi
Bălişoara în urma procesului ce îl avusese cu stolnicul Mihalcea. Nica cupeţul
solicita în primăvara lui 1730 patru boieri hotarnici şi pentru proprietatea ce o
avea aici. La 1 septembrie 1777 se emitea porunca către ispravnici să
hotărnicească moşia ecleziastică. Preotul Preda dădea mărturie asupra hotarelor
în procesul ce îl avea cu mănăstirea Banu în 8 august 1818. În 1835 se
recenzau 55 de gospodării. Gh. Scipion depunea şi el o mărturie, pe lângă alţii,
în procesul cu vei logofătul Ioan Câmpineanu la 3 august 1846. Biserica era
pictată la 1873 de Dim. Teodorescu. Gomoeştii anului 1912 aveau 388
locuitori în 70 imobile.
GONCELU. (BZ) Satul era recenzat la plaiul Slănic în 1840.
GONIŢI DE PE CĂLMĂŢUI. (BZ, BR) Nan din Surdeşti şi Avram
din Crăcani, logofeţi, primeau întărire domnească în 30 aprilie 1617 pe partea
lui Stanciu „toată, oricât se ve alege din câmp şi din pădure şi din apă şi din
vatra satului şi de peste tot hotarul" 213 . Ei cumpăraseră contra a 60 de ferdele
de grâu „A câte 120 aspri, fac 7200 aspri". Se mai menţiona că „Nan logofăt la
Goniţi, jumătate din această mai sus spusă ocină, iar cealălaltă să o ţie Avram
logofăt, să fie împărţită în două". La 15 noiembrie 1688 o Voica, fiica lui Iane
vindea logofătului Tudor partea sa de aici 214 . La rândul său Tudor Drosu
vindea vei căpitanului Mănăilă la 12 noiembrie 1695. Neagoe Stan Bărbulescu
209
DRH, B, XXXVIII, p. 215, nr. 206.
210
Ibidem, XL, p. 284, nr. 290.
211
Anatefter„„ în SMIM, V, p. 445.
212
T. G. Bulat, Istoricul Episcopiei ... , p. 193.
213
DIR. B, XVIl/3, p. 125, nr. I 02.
214
ANIC, fond Episcopia Buzău, LXVl/3.
vindea aceluiaşi Mănăilăîn 7 aprilie 1720, iar a doua zi vindea şi Voicu Junea.
Achiziţiile vor continua şi de fiul lui Mănăilă, Ştefu (Ştefan) care în iunie 1730
cumpăra de la Stoian Voicu, iar în 14 martie 1734 cumpăra şi de la un Ion cu
soţia sa. Totuşi Ştefan Mănăilă va şi vinde. Astfel, cel care cumpăra de la el va
fi vărul său Jane Buzoianu în 12 decembrie 1742. Moşia Goniţi era amintită la
24 septembrie 1744 în diata lui Jane Buzoianu. Vindeau la 27 aprilie 1760 un
Manu şi cumnatul său Iordache către vei stolnicul Scarlat moşia dinspre cu
Vereasca (Surdele, Surdila). Pitarul Nicolae Poenaru era acela care în 23 aprilie
1839 lua în arendă o moşie de aici.
GONŢ A ŢI. (PH) localitatea s-a aflat în plasa Câmpu Târgşor aparţinând
de comuna Blejoi. La 1602 se semnalează o serie de vânzări şi de trecere în
rândul rumânilor 215 • Cel care va profita de situaţia grea a celor de aici va fi
jupânul Mihai care va achiziţiona numai la 8 mai 1604 părţile moşnenilor
Dumitru, Radu Gonţe, Rate - „însă de la ocina de la Mănăstire, toată, de la apa
Dâmbului până în hotarul oraşului la Braniţog oricâtă se va alege"-, de la
Voicu, fiul lui Maieu, de la Neagoe, ginerele lui Damaschin, de la Badiu
etc. 216 . În document se mai amintea că jupânul mai cumpărase şi partea
Goiască „toată, de la Dâmbul până la Merii lui Radu Baico, şi cu livezile, şi cu
poiana, şi cu pădurea, şi cu livada, toate şi peste tot, oricât se va alege" plus
ocina de Dâmbul Pobraniciului „până în hotarul târgului". Ca aldămăşar apare
la 21 decembrie 1618 un Mihăilă de aici la întăririle de care avea parte Neagu
din Negoieşti, fiul lui Mihai din Târgşor217 • Clar menţionaţi apar moşnenii la
22 august 1622 ca vânzători către mănăstirea Târgşor 218 . În acelaşi document
sunt menţionaţi şi moşnenii ce vânduseră către cei din Blejoi. Astfel, fraţii
Neagu şi Gherghe Mihai erau întăriţi pe partea lui Dumitru, a Stanii şi a altora,
părţi cumpărate de tatăl lor pe vremea lui Şerban Cantacuzino. Întărirea era
urmarea unei contestaţii făcute de Stanca, sora lui Dumitru 219 . Martorul pentru
Scăeni Stan Şoşec era amintit la 25 mai 1629. O ocină de 150 de stânjeni
vindea la 4 mai 1640 Mircea Martin către jupânii Neagu şi Antone din
220
Negoieşti având acordul megieşilor . Mai cumpărau cei doi şi de la Anca
Lupu 30 de stânjeni la 8 mai 1640. În 16 decembrie 1640 cumpărau şi de la
Maria, fiica lui Vlad Cârlofie 17 stânjeni „însă a treia parte din partea
Lupului". Moşia Gonţaţi era menţionată la 12 octombrie 1687 când Stanca,
m Paul D. Popescu, Prahova şi ?!oieştii în timpul epopeei lui Mihai Vitea:::ul. Ploieşti, 1997,
pp. 218-219.
216
Pavel Mircea Florea. Documente munteneşti „., pp. 190-191.
217
DIR, B, XVIl/3, p. 281, nr. 248.
218
Ibidem, XVIl/4, p. 184, nr. 193.
CDŢR, III, p. 97, rez. 172.
219
220
DRH, B, XXVII, p. 439, nr. 349.
82 Al. Gaiţă
fiica lui Udrea postelnicul îşi vindea partea către căpitanul Istratie 221 . Peste un
an aceeaşi Stanca împărţea o moşie de aici cu paharnicul Pană din Negoeşti 222 .
Moşnenii Goeşti mai apar pe partea Giurgească, dar sub povara dărilor, se vor
vinde rumâni la sfârşitul secolului.
GONŢEŞTI. (BZ) În trecut localitatea, care s-a mai grafiat şi sub forma
de Conţeşti, a aparţinut de comunele Pleşcoi şi Căneşti. După tradiţie a fost
înfiinţat satul de Gonţea, fiul lui Dragomir Frigecâine. În 35 de imobile se aflau
la 1912 un număr de 91 de bărbaţi şi 83 de femei.
GORĂNEŢUL. (SAAC) În plasa Scăenilor de la Saac la 1831 era
înregistrat satul ca fiind mixt cu 86 de familii.
GORĂNI. (BZ) Satul a mai fost reţinut şi sub forma de Gorani
aparţinând de comunele Odăile, Valea Ştefanului şi Bozioru. În 1912 se
recenzau aici în 12 imobile 29 de bărbaţi şi 32 de femei. În 1921, 12 moşneni
se aflau încă aici.
GORĂŞTI. (RS) Apare satul cu locuitorii lui la 1655-1656 când aceştia
vindeau partea din Gârbovi a unuia dintre ei fugit din cauza birurilor.
GORNET. (SAAC, BZ) Satul de la Sibiciu şi Pătârlagele greu poate fi
surprins în secolele trecute. Preotul Stanciu şi cetaşii Matragoci împreună cu
preotul Grigore de la Jugureanu cu cetaşii săi Dumitreşti solicitau, la 2 iunie
183~, ca hotamici ~e Vlad logofă~ul din Păt~rla~ele şi St_: Măldă~escu pent~
7
moşia lor Breaza--·. Preotul Stoica la 25 mme 1836 impreuna cu cetaşu
solicitau să se judece pentru un vad de cârciumă cu polcovnicul Hristea din
Ţărcuieşti.
GORNET. (SAAC, PH) Încă nu am depistat documentul din 5 iulie
1640 când se menţiona aşezarea din plaiul Cricovului. Satul era înregistrat la
1831 ca sat mixt cu 60 de familii.
GORNET. (SAAC, PH) Satul din plasa Scăienilor de la 1831 avea 107
familii moşia fiind stăpânită de moşneni şi de ceauşii Constantin şi Dumitru.
Cu ceauşul Neagu se judecau moşnenii la 1833 obiectul disputei constituindu-l
moşia . În 12 iunie 1835 se judecau iar moşnenii cu Se. Rădulescu pentru
224
nişte jgheaburi de apă.

GORNET CUIB. (SAAC, PH) În secolele XVIII-XIX sunt prezenţi
moşnenii Gomăţeni şi Purceleşti 225 . La 27 octombrie 1834 vătaful Dimitrie se
judeca cu Stoica ceauşul şi cu cetaşii acestuia pentru o sfoară de moşie luată în
arendă 226 .
221
ANIC, fond Mitropolia Ţării Româneşti„ LXXXl/4.
222
Ibidem, LXXXl/6.
Arh. Naţ. Prahova, fond Judecătoria jud. Saac, dosar 503/1836„ f. l.
223
224
Ibidem, dosar 482/1833, f. I.
C. Hoinărescu, Habitatul ... , p. 127.
225
Arh. Naţ. Prahova, fond Judecătoria jud. Saac, dosar 105011834" f. I.

226
GORNETU. (BZ) Vezi Bozioru

GORUNA. (PH) Satul de la comuna Cocorăştii Mislii din plasele
V~rbilă~, Filipeş.ti s-a ma~-Wafiat şi. sub ~on:ia de Gorâna fiin? reţinut. la 1627
prm ocma unui Avram-- . Menţ10nata ş1 la 1813 localitatea dm plasa
Filipeştilor era recenzată, în 1831, cu 45 de gospodării mixte - clăcăşeşti şi
moşneneşti 228 -, iar în unna catagrafiei de Ia 183 8 rezultau 13 gospodării
moşneneşti. În 4 mai 1851 se începeau lucrările la biserică. În această perioadă
se efectua o hotărnicie cu părţile de la Gornet. În 1855 se evidenţiau aici un
număr de 18 moşneni, iar la 1912, pe când localitatea aparţinea de comuna
Cocorăştii - Misiei, între cei 691 de locuitori se numărau şi 50 de răzeşi • Sub
229
forma de Goruna era recenzat satul în anul 1941 cu 1.182 locuitori în 284 de
case el ţinând, în continuare, de comuna Cocorăştii - Misiei ca şi în prezent.
GORÂNETU. (SAAC, BZ) Vezi Sibiciu
GORÂNI. (BZ) Mai mereu a fost recenzat satul la Valea Ştefanului şi de
aici penuria de date. În urma recensământului de la 1912 rezultau la Goranii de
Odăile 12 moşneni. În trecut a mai aparţinut satul de comuna Odăile, iar astăzi
aparţine de comuna Bozioru.
GORGĂNAŞl. (SAAC, PH) Este amintit satul în 22 ianuarie 1639 cu
rumânii de aici, dar şi la 21 iunie 1640 când Radu armaşul vindea către fratele
său Preda pentru 15 ughi 230 .
GORGĂNELELE. (SAAC, BZ, PH) Vezi Baba Ana de Sus.
GORGĂNEŞTI. (BZ) Se pare că localitatea de la Goideşti se afla în
relaţii economice cu Braşovul în 1554 un Radu ar fi dus acolo 13 boi. Rămâne
ca cercetări directe pe registrul vamal să clarifice situaţia . Localitatea mai
231
apare cu ocazia procesului protopopului Ioan cu moşnenii din Goideşti pentru o

sforicică de moşie. Din raportul vătafului de aprozi rezulta că faţa bisericească
se afla în Mlăjet, plaiul Despre Buzău al judeţului Saac urmând ca citaţia să-i
fie înmânată acolo. Pornit în 1835 procesul va ajunge spre 1840 când, între cei
implicaţi, sunt menţionaţi Ion sin Vlad Gorgan, Chiriac Castravete, Ion Gorgan
cel Mic şi Dumitrache sin Ion. Protopopul C. Ioan îl desemnase încă din 1834-
1835 pe Dimian Bâsceanu de la Brăeşti pentru a-i alege partea de la Goideşti
din moşia Mălăiasca. După 1838 unii moşneni arătau că D. Bâsceanu mersese
la faţa locului dar nu luase în considerare „Sineturile tuturor şi scara
232
neamurilor" .
227
DTRM, V, p. 42.
228
Analele Parlan1entare. „, II, p. 487.
229
D. Ciobotea, Istoria nJoşnenilor ... , p. 193.
230
DRH, B, XXVII, p. 497, nr. 399.
231
R. Manolescu, Socotelile Braşo\'ului „., 4, p. 546.
232
84 Al. Gaiţă
GORNEANU. (PH) În 25 iunie 1785 venea porunca domnească pentru

alegerea moşiei mănăstirii Târgşor de cele ale moşiilor moşnenilor din Vai-de-
Ei şi Valea lui Dobrotă. În inima documentului se va menţiona şi conflictul mai
vechi existent între moşnenii Dobroteni şi moşnenii Gorăneni (Gorneni).
Referitor la hotarul de miazăzi al Dobrotenilor se menţiona că „s-au urmat pe
un drum vechi ce merge pe semne, pă lângă care drum făcând moşnenii
Gorăneni vii, pivniţe cu curţile lor, au fost mutat drumu cel vechi de pe vale în
moşia Dobroteni" 233 . Cu biv ceauşul Radu vor avea o serie de înfruntări
moşnenii acuzându-l de mutarea drumului „Şi a doua zi de dimineaţă, faţă fiind
toţi moşnenii, au primit Radu carte de blestem, mărturisind adevărul că însăşi
el au dat gardu pe la acel copaciu înherat şi au mutat drumu pe de la vale".
Veneau şi corectări de hotar şi restabiliri de semne din partea unui Constantin
şi a preotului Radu.
GORNET. (BZ) Un toponim - Fruntea Cornetului - era menţionat în 6
noiembrie 1581, iar altul - Vârful Cornetului - la 4 iunie 1582. În deceniul trei
al secolului trecut grupuri de seminarişti buzoieni, ghidaţi de profesori
împătimiţi, întreprindeau excursii de studii în vacanţele de vară în munţii
Buzăului cu rezultate concretizate în articolele publicate de modesta, din punct
de vedere grafic, dar preţioasa, prin debutul unor condeie şi semnalarea unor
urme ale trecutului, revista Muguri. O copie a unui act de vânzare - cumpărare
din 19 aprilie 1779 aducea figurile lui C. Caraman, Radu Dreptu, Milea
Trestioreanu şi ale altora din Scăeni când ei recunoşteau că au vândut lui Vrahi
din Gornetu „toate părţile noastre din moşia numiţilor din Scăeni de preste tot
hotarul din apă din pădure din livezi din fâneţe şi din locu arător" pentru „Bani
gata taleri 81 şi parale 4, peste tot face 48 stânjenul este taleri 1, lei 80, parale
8" . Pomelnicul bisericii de aici, scris de la 1796 de dascălul Nai, aducea
234
familiile Baroian, Gaiţă, Vioiu, Corbea, Sileanu, Posoiu, etc. 235 . În 1912, la
recensământ, se găseau aici 15 moşneni între cei 62 de locuitori. Este
momentul în care Buzăul avea două oraşe, 97 de comune, 490 de sate şi 79 de
cătune fiind judeţul cu cele mai multe aşezări . În 1835 era reţinut satul cu
236
până la 20 de gospodării. Dintr-o ambiţie de înţeles la 1O aprilie 1926 cătunul

ridica un monument, pe un proiect de Aurel Bunescu, dedicat celor căzuţi la
datorie pentru întregirea de neam. Gornetu de Bozioru avea la 1941 numai 35
de locuitori în 11 case.
233
George Patra, Nicolae Simache, Istoricul oraşelor Ploieşti ... , p. 461.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, XII/I.
234
2J5
N. A. Constantinescu, Acte şi monumente ... , pp. 35-36.
~Jo Prahova avea şapte oraşe, 134 de comune, 391 de sate şi 16 cătune, iar Râmnicu Sărat un
oraş, 73 de comune, 219 sate şi 12 cătune; cf. Dinică Ciobotea, Structuri administrative în
istoria românilor, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 92-93.
GORNET. (SAAC, BZ) Gometul din Sibiciu de Sus ajungea spre noi
la Pătârlagele. Înainte de 1646 se ridica schitul de aiciD 7 . C. Popescu cumpăra
în 23 aprilie 1851 de la Nedelcu Grăgulin partea acestuia din hotarele Sibiciu şi
Bâsca Rozilei 238 . La raportarea din 1921 se venea cu cifra de 70 de răzeşi între
319 locuitori probabil după datele recensământului de la 1912. Media de sat
acum era de 642 de locuitori. Satul de la Sibiciu în 1930, ajungea la 305
locuitori în 79 de case la 1941.
GORNET. (SAAC, PH) Localitatea din plasele Podgoria, Podgoria
Cricov va ajunge la Gomet Cuib. Legenda spune că aşezarea s-a datorat celor
patru locuitori fugiţi din calea turcilor. Fătu roşu era martor în 5 iulie 1640 la
achiziţia lui Dumitru roşu din Urlaţi 239 . Catagrafia de 1838 înregistra aici 79
de familii de moşneni - zece fiind boieri de neam - din cele 132 ale aşezării
Saaculuii 240 . În 1921 se înregistrau 373 de răzeşi la l.533 locuitori.
GORNET. (SAAC, PH) Plata părpărului pentru Căldăruşani era
menţionată în 6 ianuarie 1826 când localitatea era grafiată Gorunetu . În 5
241
noiembrie 1831 pentru o vie se judeca preotul Costache cu locuitorii. Din 67 de

gospodării din 1838 un număr de 38 erau moşneneşti în satul din plasa Tohani.
La 1864 devine comună, iar din 1892 ia denumirea de Gomet - Cricov având
în componenţă satele Gometu-Cricov, Coşerele, Dobrota, Priseaca, Ţărcăleşti
şi Valea Seacă.
GORNET-CRICOV. (SAAC, PH) Satul Priseceni (Priseaca de astăzi)
era pomenit la 19 iunie 1777 când logofătul Stan Urlăţeanu şi Bârcă căpitanul
erau desemnaţi să hotărnicească moşiile Vai de Ei şi Valea lui Dobrotă 242 . La
1831 se recenzau 54 de gospodării ale moşnenilor243 . Spre a se deosebi de locul
de roire viitoarea comună se va numi, de pe la sfârşitul secolului al XIX-iea,
Gometul-Cricov, dar până atunci aşezarea era recenzată la 1855 cu 57 de
moşneni dintre care un patentar şi 14 mazili. O situaţie mai limpede rezulta la
1899 când se aminteau trei moşneni pe 200 ha. Comuna având acum în
compunere cătunele Coşerele, Gomet, Ţărcuieşti şi Valea Boului. În 1921 se
recenzau 138 de răzeşi la 678 locuitori. La recensământul din 1930 se aflau aici
667 locuitori, iar în 1941, 712 în 112 case. Din punct de vedere administrativ
localitatea va face parte din plasa Urlaţi şi apoi din raioanele Cricov şi Urlaţi.
m Atlasul istoric al mănăstirilor .„, p. 86.

238
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, LVI/116.
239
DRH, B, XXVII, p. 510, nr. 413.
240
I. Dedu, Aşe.:ări ... , p. 93.
241
Anca Elena Pororo, op. cit., p. 207, nr. 262.
242
G. Potra, N. Simache, Contribuţii la istoricul„ ., pp. 444-445.
243
Analele Parlamentare ... , II, p. 483.
86 Al. Gaiţă
GORNET-CUIB. (SAAC, PH) Dicţionarele sfârşitului de secol XIX

aduc două date de „înfiinţare" - 1587 şi 1687 -244 , iar documentele ulterioare se
leagă mai mult de un sat aparţinător - Cuibu. În umrn catagrafiei de la 1838
rezultau aici 539 de locuitori în 132 gospodării dintre care 79 erau moşneneşti.
Aşezarea din plasa Podgorii avea la 1855 un număr de 92 de moşneni
proprietari dintre care nouă erau mazili, şapte boieri de neam 245 , opt fii de
neam şi trei asidoţi. Pe la 1890 se compunea localitatea din cătunele
Bogdăneşti, Cuib, Gometu şi Nucetu. Suprafaţa de 250 ha. era stăpânită la
1899 de 150 moşneni răzeşi. În comuna Gometu Cuib din plasa Podgoria de la
1912 stăpâneau 312 răzeşi. În 1931 se compunea comuna din satele
Bogdăneşti, Cuib şi Gomet. În 1941 populaţia localităţii se ridica la cifra de
1.916 săteni. Se specifica că „După război, după ce face parte din raionul
Teleajen, din motive «proletcultiste», denumirea comunei pierde
determinativul „Cuib" (care o deosebea de Gornet Cricov), false supoziţii
fonetico-politice, sugerând evocarea „cuibului" legionar, iar reşedinţa se mută
în satul Gornet. Pe aceleaşi criterii «Ştiinţifice» în perioada «sistematizării»
ceauşiste, satul Cuib, dar şi Bogdăneşti şi Nucet erau propuse pentru
dezafectare" . În 14 octombrie se organiza aici un bâlci ce atrăgea nu numai
246
pe locuitori, dar şi pe cei din împrejurimi.

GORNETU DE CRICOV. (PH) Vezi Gornet Cricov
GRABICINA. (BZ) Asupra denumirii localităţii de la Scorţoasa şi apoi
de la Beceni s-a venit cu grabu slavon ce ar fi însemnat carpen, dar şi cu
comicul „grăbiţi cina". Radu Vodă în 20 iulie 1541 întărea unui Pătru, dar şi
altora părţi de moşie la Grabicina, Trestia şi Şchei 247 . Era pomenită Grabicina
şi în vara lui 1542-1543 când un Bratul cu fiii săi obţineau întărire domnească
în „partea Manii loc de casă şi cu casă şi cu garduri ( ... ) 2 locuri şi loc de
stupină şi de fătăciune şi de vie şi de ogoară şi cănăpişte". Se venea şi cu
fixarea în teritoriu „Şi iar să le fie lor din malul Posadei, pă apă în jos până în
malul Şoimului, pă deal până până în obârşia lui Bodin şi pe dealul Măgurei
până în vârful Umbrărelului". Mai era întărit Bratu în partea unui Ion cu două
locuri ,.Din obârşia Pietricelii până în curmătura şi în lat 40 stănjeni"248 . Se
efectua aici o hotărnicie la 20 iunie 1552249 . Un martor, Oprea, pentru Cega de
la Pârscov era pomenit în perioada 1557-1559 250 . Un document dinspre 29
martie 1595 arăta că „Au cumpărat Dobrotă moşie în Grabicina din partea
Paulina Brătescu, I. Moruzi, C. Alecssandrescu, op. cit., pp. 158-159.

244
24
~ În 1838 erau menţionaţi zece.
2 6
-1 M. ApostoL op. cit .. p. 225.
247 .
Ion-Radu M1rcea, Catalog ... , p. 79, nr. 509.
~-18
DIR. B. XVl/2, p. 292. nr. 296.
ANIC. fond Mănăstirea Poiana Mărului. IIl/2; IIl/3.
249
250
DRH, B, V, pp. 30-31, nr. 26.
Manei a şasea parte( ... ), drept 600 aspri" 251 • Ca martori apar într-un document
din 1 august 1615 un Stanciu şi Radu Lopătaru pentru o ocină de la Micşani 252 .
Hotarul Grabicinesc este menţionat în 14 decembrie 1623 253 . Amintiţi sunt
moşnenii cu ocina lor din Deduleştii Buzăului de azi în 15 ianuarie 1634254 . Ei
contestaseră drepturile lui Iane care intrase în posesia părţii Ancăi, fiica lui
Paraschiva. După cei 12 moşneni care vor cerceta cauza se scria „Şi au rămas
Cârstian şi cu toţi fraţii lui den Grabicina de lege şi de judecată". Ca scriitor de
acte apare la 12 iunie 1659 preotul Ion de aici. Se reţinea o danie la 21
noiembrie 1765, danie destinată schitului Poiana Mărului 255 . Între documentele
aflate în arhiva mănăstirii Poiana Mărului referitoare la proprietăţile lăcaşului
de aici se pot aminti cele din 1770, 31 martie 1775, 20 iulie 1776, 5 iunie 1779,
25 iunie 1783, 9 şi 11 iunie 1787 sau 7 septembrie 1792. Un ordin pentru o
hotărnicie se emitea în 31 octombrie 1792, iar în ianuarie, anul următor, se luau
mărturii şi se ajungea, aproape normal, la un proces, pentru această hotărnicie,
în 31 august 1793 256 . Recunoaşterea documentului se va produce în 18
noiembrie acelaşi an. Vor urma hotărniciile din mai şi din decembrie 1794257 .
Anul se remarcase ca fiind unul de lipsuri deosebite de aici şi scrisoarea lui
Alexandru Moruzi Vodă din 13 septembrie 1794 prin care sublinia Porţii
situaţia „este imposibil să se procure atât grâul, cât şi meiul din mumbaiaua
pentru mirie" 258 . Biserica de lemn se ridicase la 1792-1793. Nesupunerea
locuitorilor faţă de dările impuse era raportată în 12 martie 1805 situaţia
repetându-se la 6 martie 1824. Nu trebuie uitată plângerea lui Nicolae Vâerzu
din 22 august 1805 pentru împresurarea suferită în moşia Grabicina în Valea
lui Dragomir din partea moşnenilor. De aici cartea de blestem din 25 august, a
episcopului Constandie, pentru aflarea hotarelor259 . În mai 1828 dascălul
Neagu era menţionat ca prezent la Măneşti.
În urma recensământului de la 1838 rezultau 681 de locuitori în 14 7 de
case. Planul satului din deceniul al treilea al sec. XIX ajungea în arhiva de la
Poiana Mărului. Un proces minor, o datorie de 127 de lei, se dorea să se
deschidă la 17 ianuarie 1835 în cauză aflându-se Ioan Mocanu şi Stoica
Corcoaţă. Până acum este printre puţinele menţiuni făcute asupra acestui sat
care în vechime a avut proprietăţi moşneneşti, localitatea fiind cunoscută, din
251
Jbidem,XI,pp.150-151,nr.113.
252
DIR. B, XVIl/2, p. 422, nr. 363.
253
Ibidem, XVll/4, p. 361, nr. 371.
254
DRH, B, XXIV, p. 256, nr. 191.
255
ANIC, fond Mănăstirea Poiana Mărului, III/4.
256
Ibidem, III/7.
257
Ibidem, III/I 9; III/21.
258
V. Veliman, Relaţii româno-otomane „ „ p. 628, nr. 215. Miria era vistieria otomană.
259
BAR, Doc. ist„ CDLXXVII/9.
88 Al. Gaiţă
epoca modernă spre noi, mai mult ca un sat de clăcaşi ce a dat figura de la 1848
din comisia proprietăţii - Costache Moglan . Luptătorul pentru cauza
260
ţărănimii buzoiene se va găsi pe baricadele politice şi cu ocazia dezbaterilor din

divanurile Ad-hoc de la l 85i~ 61 . Clăcaşii împroprietăriţi la 1864 se vor opune
noilor reamplasări rezultate fiind nemulţumiţi de calitatea terenurilor primite.
Nu vor fi singurii represaţi, autorităţile aduc arnrnta şi în sate din judeţele
Dâmboviţa, Prahova, Vlaşca etc. Inginerul hotarnic va refuza în primăvara lui
1865 să meargă pe delimitările făcute de comisia locală alegând, probabil la
cererea arendaşului, terenurile neproductive. Situaţia a fost întărită şi de un alt
arbitru astfel că cei de aici, aflaţi sub influenţa lui Costache Moglan, vor face
apel la Consiliul de Stat care nu le răspunde. De aici revolta, arăturile moşiei,
luarea cu forţa a porumbului de la arendaş şi acţiunea prefectului şi a organelor
de ordine soldată cu arestarea lui Moglan şi a altor ţărani . Mai mulţi
262
locuitori, foşti gardieni de păduri, erau acţionaţi în instanţă spre 1876 pentru
daune în pădurile Coca Schei şi Grabicina .
263
GRABICINA DE JOS. (BZ) Figura pe harta lui Bauer satul înregistrat

ulterior, la 1831, ca sat mixt. Pe harta din 1835 apare localitatea cu 46 de
gospodării. Repararea bisericii se producea în 1857 ea fiind ridicată, confonn
tradiţiei, la 1787264 • În 1912 existau aici 172 imobile cu 369 de bărbaţi şi 360
femei.
GRABICINA DE SUS. (BZ) A mai avut şi denumirile de Umbrăleu,
Umbrărelu localitatea din cadrul comunei Pleşcoi. Ca sat mixt figura la 1831,
iar în 1835 avea 55 de gospodării cu subdiviziunea Umbrărelu. În 114 imobile
se aflau la 1912, 251 de bărbaţi şi 262 femei. Conform informaţiilor din cadrul
Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din anul 2011 localitatea avea un
locuitor la data efectuării operaţiunii. Locuitorii s-au mutat treptat în satul
vecin, Golu Grabicina, datorită alunecărilor de teren.
Vezi şi Alexandru Gaiţă, 1848 - Oameni. fapte şi idei la Bu::.ău şi Rm. Sărat, în „Acta
2011
Musei Porolissensis", XXII, 1998, pp. 203 - 213; Idem, Istorii cen::.urate, istorii ignorate.
1848. Oameni . .fapte şi întâmplări la Râmnic şi Bu::.ău, în „Opinia" (Buzău),Vlll, iunie-
iulie 1998.
Istoricul de marcă care a fost pr. Sandu Tudor de la Mînzăleşti se va ocupa de acest
261
personaj de excepţie, după o îndelungată pauză datorată recluziunilor repetate din partea
regimurilor carlist, antonescian şi comunist; cf. Sandu Tudor, Costache Moglan - Un dasăl
necunoscut, în „Vlăstarul", XV, nr. 1-2, 1938, pp. 40-42; Idem, Din.fi-ământările {ărănimii
hu::.oiene în vremea Divanului ad-hoc (1857), în SAi, X, 196 7, pp. 195-20 I.
N. Adăniloaie, D. Berindei, R~for1na Agrară ... , p. 317.
262
Arh. Na\. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 8411876, f. I.

263
26...i
Idem, ,..iond Episcopia Buzău, dosar 13/1889, f. 232. Este momentul în care la Buzău se
menţiona un focar de ciumă.
MOSNENII AND THEIR TRIALS (VI)
Abstract
The subject of this study: dedicated to the „mosneni" and to their

judiciary problems judged in former Prahova, Saac, Buzău and Râmnicu Sărat,
is represented by more than 20 communities placed in the Subcarpathian
mountains. We know now that we have original documents only for some of
these communities. The historians who are not very familiarly with this social
category, can be surprised by the intensity of the pressure made for justice
conceming the preservation of their ancient rights. The trials of this social
groups so long in its duration in time so it can disorientate the readers. This
judiciaries events from the longing in the past could be a rich source of
informations related to social phenomena and the microtoponimy that have
difficulties in their meaning but could be relevant for the history of these
places.
Now, we can see that this ancient Romanian institution tries to come to
life again.

07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015 046

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015 046

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MOŞNENII CURBURII ŞI PROCESELE LOR (VI)

GILA. (SAAC, BZ) S-a grafiat şi Sila. În 1912 se recenzau în satul de la

DRH, B, XXXVI, p. 223, nr. 207.

Analele Buzăului VII, Buzău, 2015, p. 45-89.

ocina de la Gârbovi, ce fusese a lui Grămadă, trecea la Bercea care o

DRH, B, XXXVII, p. 267, nr. 294.

în aceeaşi postură, în 16 februarie 1652, Ionaşco băcanu 15 . Ca moşnenii bătrâni

Dracia moşneanul" • Spre sfârşitul secolului al XIX-iea erau reţinuţi ca vecini

ai moşierilor de aici şi moşnenii Rânciogeşti şi Potâmicheşti.

un Dragomir3 . Şase moşneni sunt pomeniţi în 27 februarie 1652 când erau

ajungea în situaţia de a documenta stăpânirea unei moşii de aici de unde

ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, f. 314-421 v.

CDŢR, VII, p. 211, rez. 593.

se produceau în 18 ianuarie şi 26 iunie 1670 între boiernaşii zonei 45 . Nu mai.

cu data de 1754 intervenit între mănăstirea Văcăreşti şi nu Căldăruşani şi vei logofătul

obligaţiile ce le reveneau, distrugerea unor bunuri ce nu le aparţineau sau

(ărăneşti în timpul revoluţiei de la I 848 în Ţara Românească, în SMIMod, II, 1960,

1881, se aduceau ca documente probatorii hrisovul din 1562, actul de vânzare

Domeniilor şi moşia statului de aici, moşt. I. Gheorghiu - familiile Serghiescu,

1831 se înregistra satul cu 585 de locuitori împreună cu Cârligul Mic

din proximitate între care şi Meteleul de lalomiţa 71 . În 1851 ing. Zefchide

GLODEANU SĂRAT. (SAAC, BZ) În vechime se venea cu forma de

Goştilă cu soţia sa Neagu Radu Grecea vindeau preotului Constantin Stoica o

Întinderea moşiei duce la partea ce le revenea acestora. O moşie de aici era

pierderile de terenuri pe această cale. Un zapis din 1595-1596 aduce pe fraţii

Sărăţenilor ce va ajunge în posesia Arhivelor Naţionale din capitală.

12 aprilie 1642 când se hotărnicea moşia mănăstirii Menedicului . O mărturie

Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 804/1836, f. I.

ultimii primesc 44 de pogoane. Clucereasa va vinde proprietăţile de aici către

Pinu se judeca cu un Manea Tâmboceanu, cu un Goidea cu fiii şi fraţii lor

aceea a moşnenilor Goideşteni. Cererea de efectuare a hotămciei o făcuseră

mele, ori în ce chip au rămas" 116 • Situaţia încălcării de hotar va fi vehement

Săseanu" 122 • Instanţa va hotărî ca Ienache Antonescu polcovnicul să fie trimis

dascălului Şerban din Scorţoasa care pretindea partea sa din moşia

şi cu pierzarea lucrului". Cercetarea de la faţa locului unna să se facă de către

jumătate, iar o parte şi jumătate să stăpâneşte de către 40 de moşneni şi dintre

Iancu Carp . Preotul Muşat de la Brăeşti începea şi el la 1842 procesul cu Ion

lanţ aducându-i ai băga numai şi numai ai supune să să dea clăcaşi din

făcea cunoscut acestuia că cercetându-se dosarul 99/1840 de Ia Judecătoria Buzău „S-a

îi chema, aşa cum aminteam, în judecată pentru hotărnicia moşiei ca de altfel şi

se aflau implicaţi un Toader şi Dumitru Ionaşcu cu alţi moşneni, pentru moşie,

de la Goideşti a mai supravieţuit

document reprodus cu această ocazie era o carte de mărturisire din 13 martie

Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 32/1898, f. 142.

„Ce le zice Brătileşti". Semnele de întrebare asupra documentului ridicate de

Moşia aparţinuse Episcopiei şi se iscase un proces al acesteia cu Costache Ghica de unde

Nacian de la Buzău se deplasa la Goideşti încercând să pună în aplicare câteva

1914 moşnenii Brătileşti erau menţionaţi ca vânzători către Societatea Silvică

pădurea Poenaru şi la miază noapte cu Izvorul Seciului" 181 . După Marele

C. Hoinărescu, Habitatul „., p. 123.

pentru o ocină de la Căprărăşti (Căprereşti) 191 • În întărirea din 8 iulie 1636 se

de roşii era luat pe răvaş domnesc la 7 noiembrie 1655 de spătarul Mihai

1717. O hotărnicie o efectua aici în 18 iunie 1733 ispravnicul Costache

La 18 iunie 1733 operaţiunea se va repeta fiind executată de către Costache Gherache

ispravnicul de Slam Râmnic; cf. Ibidem, MMDCCCLXIl/6, f. 3.

găsea, prof. Dim. Ionescu, în deceniul şapte al secolului trecut, un hrisov de la

1643 la o cercetare pentru moşiile episcopale. Dragomir Lupu cumpăra la 6

nişte jgheaburi de apă.

Arh. Naţ. Prahova, fond Judecătoria jud. Saac, dosar 105011834" f. I.

GORNETU. (BZ) Vezi Bozioru

apare cu ocazia procesului protopopului Ioan cu moşnenii din Goideşti pentru o

GORNEANU. (PH) În 25 iunie 1785 venea porunca domnească pentru

până la 20 de gospodării. Dintr-o ambiţie de înţeles la 1O aprilie 1926 cătunul

noiembrie 1831 pentru o vie se judeca preotul Costache cu locuitorii. Din 67 de