Atestări documentare ale satelor din comuna Pogana, județul Vaslui

Prof. Surdu Romeo

Conform studiilor de specialitate, satele și cătunele din comuna Pogana s-au constituit
înaintea întemeierii statului feudal Moldova. La început, așezările erau formate din câteva case,
majoritatea amplasate în proximitatea cursurilor de apă, pe coastele dealurilor sau la poalele
pădurilor. O parte dintre sate au preluat denumirile cnejilor, juzilor sau vatamanilor, primele
atestări documentare fiind legate de numele acestor conducători (Coțmănești – unde a fost
Coțman, Pogonești – unde a fost casa lui Nicoară Pogan, Tomești - unde este siliștea lui Toma,
etc.). Arhivele Naționale ale României păstrează numeroase documente (danii ale domnitorilor,
acte de întărire, titluri de proprietate, acte de vânzare cumpărare etc.) în care sunt consemnate
satele din comuna Pogana. Prezentăm o parte din aceste documente, precum și alte mărturii
scrise despre actualele așezări din comuna Pogana.

I.1.1 Satul Pogana

Cuvântul pogan este de origine slavă, păgân, preluat din latină, paganus, locuitori ai
unui sat (pagus) care prin secolele I-II erau necreștinați. În Moldova, sensul cuvântului este de
arțăgos, fără milă, slut, iar în Transilvania, vânjos, puternic.
Începând cu sec al XV-lea, satul Pogana este menționat în documentele istorice cu
următoarele denumiri: Coțmănești, Cosmănești, Cosmești, Cozmănești, Pogănești și în fine
Pogana. După cum se observă, denumirile: Coțmănești, Cosmănești, Cozmănești au la bază
toponimice asemănătoare, coțman, cosma, cozma, iar Pogănești și Pogana au la bază
toponimicul pogan, toponim total diferit. Totuși, ce legătura există între cele două denumiri?
Răspunsul la această întrebare îl găsim în documentele moldovenești din sec. XV-XVII.
Prima atestare documentară a satului cu denumirea de Coțmămești o întâlnim într-un
hrisov domnesc din prima jumătate a secolului al XV-lea. În acest document redactat de
gramaticul Mihul pe data de 30 iulie 1439, Ilie Voievod și fratele său Stefan (al II-lea) Voievod,
întărește panului Oană Roșca și fratelui său Cojea Petru, o serie de sate pe Tutova, printre care
și Coțmănești, unde a fost Coțman. …și le-am întărit dreptcredincioasa lor vislujenie (merit),
în țara noastră, satele pe Tutova, anume: Călimănești, unde este Ion, mai sus de Lălești, și,
mai jos, Coțmănești, unde a fost... Coțman…., și mai sus de Lungani anume Fântirele... 1
Cei doi boieri amintiți, gramaticul Oană Roșca și fratele lui Cojea Petru, aveau mai
multe proprietăți pe valea Tutovei, de la Fântânele, sat aflat în comuna Puiești, până la satul
Coțmănești din comuna Pogana. Conform documentului, Oană Roșca și Cojea Petru aveau
aceste privilegii de la domnitorul Alexandru cel Bun, însă vechile hrisoave domnești au ars,
prin urmare, fii domnitorului, Ilie și Ștefan Voievod reconfirmă proprietățile aflate în posesia
boierilor.
În anul 1497, tot la Vaslui, Dragotă al lui Tăutul scrie un document domnesc de
întăritură. Ștefan (cel Mare) Voievod întărește moștenirea lui Danciul Pogan, feciorul lui Ion,

1C.Cihodaru, I.Caproșu, L.Simanski, Documenta Romaniae Historica (D.R.H.)A. Moldova,Editura Academiei Române,
Bucuresti,1975. Vol. I, p. 281.
nepotul lui Nicoară Pogan, anume satul Pogănești, pe Tutova,…și i-am întărit în tara noastră,
în Moldova, ocina(moștenirea) lui dreaptă, un sat pe Tutova, anume Pogăneștii, unde a fost
casa bătrânului Nicoară Pogan 2. În documentele moldovenești mai este menționat un sat cu
denumirea de Pogănești, pe Bârlad. Satul a fost vândut de către moștenitori, printre care se află
și nepoții lui Pogănel, domnitorului Ștefan cel Mare, pentru 200 de zloți tătărești. 3 Este vorba
de Pogoneștii de astăzi, sat aflat la confluența râului Tutova cu râul Bârlad.
Un document de înștiințare privind vânzarea unei părți din Coțmănești, a fost redactat
la 13 decembrie 1574 de către fiul lui Dumbravă, mare vornic în Țara de Jos. Acesta îi dă de
știre marelui vornic că niște răzeși printre care Crăciun, Dumitru și Zlata, au vândut partea lor
de moșie din jumătate de sat, a treia parte ce i se cuvine, lui Gonța și femeii lui cu 50 de zloți. 4
În secolele XVI-XVII au fost redactate numeroase documente privind vânzarea unor
pământuri din Coțmănești și Pogana, pământuri aflate în proprietatea familiilor boierești sau a
răzeșilor.
La începutul secolului al XVII-lea satul Coțmănești aparținea familiei Ureche, familie
de boieri moldoveni ce a jucat un rol important în viața politică a Moldovei. În anul 1617,
voievodul Radu Mihnea, întărește vornicului Nistor Ureche, moșiile și satele ce erau în
proprietatea acestuia, printre care figurează și Coțmăneștii, cu mori la Tutova. 5
La 8 martie 1643, Grigore Ureche împreuna cu nepoții săi, spătarul Neculai Ureche și
Nistor Batiște, împart satele și moșiile rămase moștenire de la Nistor Ureche. Cronicarul
moldovean scrie: Adecă eu, Gligorie Uréche vornicul cel mare de Țara de Gios, depreună cu
nepoții miei, cu Neculai Uréche spătariul și cu Nistor Batiste, dăm știre cu ceastă scrisoare a
noastră cum de bunăvoia noastră ne-am tocmit și ne-am împărțit cu toate satele ce ne-au rămas
de la părinții noștri, de pre Nistor Uréche vornicul cel mare și de pre Mitrofana, giupâneasa
dumisal(e), așé cumpărături, ca și moșii de la strămoșii noștri….6 În această scrisoare se
precizează că lui Nistor Batiște i-au revenit părțile din Coțmănești, în ținutul Bârladului. Nistor
Batiște este fiul rezultat din căsătoria lui Batiște Vevelli cu Maria, fiica lui Nistor Ureche.
Într-un zapis de la 1692, aflăm că Alexandra Buhuș, fiica lui Neculai Ureche, nepoata
lui Grigore Ureche, dă jumătate din satul Coțmănești clucerului Antiohie Jora, pentru o datorie
mai veche ce o avea la negustorul Ioniță și achitată de către Antohie. Această jumătate de sat
fusese cumpărată de la Lucachie Batiște, fratele lui Neculai, nepotul lui Nistor Ureche. În acest
zapis este specificat faptul că Alexandra Buhuș și familia Jora erau înrudite... acmu scoţând
această giumătate de sat la vănzare am socotit că să cuvine dumisal lui Antiohie cluciariul
căce se trage de pe părintele dumisale Gavril Jorea sulgiariul dintraceea sămănță despre care
ne tragem și noi... 7
La 22 februarie 1659, Acsinia, fata Todosii Gătineasa, scrie un zapis prin care vinde
partea sa de moșie din Coţmăneşti, ce a avut-o de la părinții ei din ținutul Tutovei, anume partea
din râpă, spre apa Tutovei. Deoarece nu a găsit cumpărători din rudele sale sau din răzeșii
locului, Acsinia vinde partea de moșie lui Păvălaşco, feciorul lui Boje ce a fost şetrar mare,

2 D.R.H., A, Vol. III, p. 373.

3 D.R.H., A, Vol. III, p. 99.
4 D.R.H., A, Vol. VII, p. 27.
5
D.I.R.,v.IV, p.144.
6 P. Zahariuc, C. Chelcu, M.Chelcu, S. Vacaru, N. Ciocan, D. Ciurea, D.R.H., A. Moldova, Editura Academiei Române,

București, 2005, Vol. XXVII, p. 45.

7 Ion Neculce, Buletinul Muzeului Municipal Iași,1925, Fascicola 5, p. 354.
pentru doi lei bătuți 8. Documentul a fost scris la Bălțăgani, iar printre martori apar Nichifor și
Dumitru din Bătinești, Vasile Gonțăi din Pogana.
În anul1661, Grigorie Lapteş şi cu femeia sa Arsenia din satul Pogana, vând lui
Grigorie, ginerele Gonţei, partea lor de moșie din Pogana, jumătate de bătrân, cu 50 lei.
(B.D.N., dos. 703)
Două documente privind posesiunea unor pământuri sunt scrise la Boțăști (Bogești) și
datate la 1692. În primul document, Zaharia feciorul lui Istratie, nepot lui Ilie și lui Costin,
vinde lui Solomon Costache, partea sa de ocină și moșie din Coţmăneşti, din râpa de jos. În cel
de-al doilea, Antohi, feciorul lui Gligorie Tipilic din Coţmăneşti, dăruiește partea sa de moșie
lui Solomon Costachi, fost vătaf de aprozi, și jupânesei sale Catrina. (B.D.N., dos. 712,713)
În anul 1694 Grozava Orzoaia și cu fiul ei Ioniță, vând lui Solomon Costache postelnic
și jupânesei Catrina partea lor de moșie ce o au în satul Pogana. În document se face precizarea
că proprietatea a fost obținută prin moștenire dar și prin cumpărătură de la Gligorie Lapteş și
de la femeia lui Arsenia. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, apar o serie de neînțelegeri
între boierul Solomon Costache și răzeși din Pogana, cu privire la vânzarea unor pământuri și
construcția unei mori de apă. La 24 noiembrie
1694, domnitorul Moldovei Constantin Duca,
poruncește postelnicului Solomon să nu-și
facă moară pe apa Tutovei, la hotarul moșiei
Pogana, fiindcă s-au plâns Dumitrașco și
Lupul, fii Gonței și cu alți răzeși de acolo
(B.D.N, dos. 719). La 13 februarie 1696,
voievodul Antoh Cantemir, îl trimite pe
boierul Dabija în satul Pogana pentru a cerceta
o jalbă a răzeșilor printre care Gavril de Ruse,
Dimitraşco sin Andronic, Lupul sin Gonţei,
pentru cumpărarea moșii de la feciorii lui
Orzu, de către Solomon, fără știrea și învoiala
celorlalți răzeși, iar dacă v-a constata că răzeșii
nu au avut cunoștință de această vânzare, să
întoarcă banii lui Solomon. Conform dreptului
de protimisis, răzeșul nu avea voie să-și vândă
moșia fără consultarea celorlalți răzeși.
Boierul Dabija mai trebuia să cerceteze dacă Carte domnească pentru Pogana. 1696
Solomon a construit moară la hotarul moșiei răzeșilor, fiindcă avea interdicție de la
Constantin Vodă. 9 La 11 mai 1696, Solomon șetrarul promite lui Ilie postelnicul că-și va muta
moara ce o are făcută între Pogana și Cozmești, de îndată ce-și va construi iaz și moară în
Cozmești.(B.D.N., dos. 726)
În partea de sud a satului Pogana, în râpa Roșcani spre râul Tutova, se poate observa și
astăzi ruinele unei morii de apă, probabil moara care a fost mutată de Solomon șetrarul în

8 Biblioteca Digitală Naţională(B.D.N), dos. 703, Citat: 18 12 2019, http://digitool.bibnat.ro/R.

9
Ioan Neculce,1925, p.355
Cozmești. Conform relatărilor locutorilor din Pogana, aflăm că pe valea Roșcani, în amonte, a
mai existat o moară de apă, posibil moara construită la hotarul moșiei Pogana.
Cele două moșii, Pogana și Cosmănești, sunt menționate la 20 decembrie 1698 într-un
ispisoc de întăritură, dat de către voievodul Anteoh Constantin către stolnicul Ilie Enache.
Pentru a face dovada proprietăților, Ilie Enache aduce în fața domnitorului un zapis de
cumpărătură pentru jumătate din jumătate de sat de Coțmănești, de la Antohie (Jora) hatmanul,
și un zapis de schimbătură pentru jumătate din jumătate de sat de Coțmănești luat la schimb de
la șătrariu Solomon și vornicul Vasile Costache, pentru o parte din Bogești. Ilie Enache
prezintă și mărturia hotarnică pentru 11 pământuri cumpărate de la Dabija Scărlet vel cliuceriu,
Gheorghe Apostol sărdariul și de la alți răzeși, precum și 6 pământuri schimbătură de la
Solomon Șătrariul. În document se face precizarea că cele 17 pământuri care sunt în jumătatea
de sat de Coțmănești, se cheamă Pogana.
…Pentr’aceia și de la domnia mea dăm și întărim boiandrului nostru Ilie Ianachi, vel
stolnic aceste părți ce scriu mai sus, și cari fac o giumatati de sat din Cosmănești, partea de
gios, partea lui Uriache Vornicul, cu siliștea satului, cu loc de hileșteu și de moară, cu locu de
țarină…Așiderea ne-au mai arătat dumlui Ilie Ianachi vel stolnic o mîrturie de â hotărătură
din giumătate de sat de Cosmănești ce sî chiamă Pogana, partea de sus,…. 10
La 10 mai 1699, este întocmit la Iași, un act de vânzare-cumpărare a unor pămînturi din
ținutul Tutova. Ilie Enache, mare stolnic, cumpără de la Ion, feciorul Catrinii, fata lui Iftimie
Surtă din Dragomirești, părțile mamei sale din satele de pe valea Studinețului, precum și partea
mamei sale din satul Coțmănești, numit Pogana, pe valea Tutovei, cu locuri de heleșteu, vaduri
de moară, loc de țarină, loc de fânaț în câmp, loc de prisăci în pădure și cu dumbravă, cu 80 de
lei bani gata.
Boierul Ilie Enache Țifescu, poreclit „Frige Vacă” a jucat un rol important în uciderea
lui Velicico și Miron Costin, pe care i-a pârât lui Constantin Cantemir acuzându-i că uneltesc
împotriva sa. În anul 1693 Ilie Enache era ispravnicul ținutului Tutova, iar în anul 1695 devine
mare stolnic. Ctitorește mănastirea Răchitoasa unde este înmormântat. Are un fiu, Gavril, care
moare de tânăr, rămânând fără urmași. 11
Conform hrisovului domnesc datat la 8 martie 1796 aflăm că moșiile Cârjăoani și
Coțmănești au aparținut lui Lupu Bujoreanu, moșii ce au fost lăsate ca zestre fiicei Eliana,
căsătorită cu șătrariu Grigore. Anterior datei documentului, șătrariu Grigore vinde moșia
Coțmănești spătarului Sturza, cumpărând în loc moșia Măscurei ca zestre pentru fiica sa,
Smaranda. 12
Din documentele prezentate, putem trage concluzia că Pogana și Coțmănești erau moșii
alăturate. Cele două sate erau așezate pe valea Roșcani, în partea de sud, (partea de jos), spre
râul Tutova, era satul Coțmănești iar la nord, în partea de sus era satul Pogana. Astăzi putem
identifica Coțmăneștii cu partea de sat aflată în zona sudică, de la șoseaua Bârlad -Bacău spre
Agudărie. În această zonă, pe partea stângă a Tutovei, pe coasta vestică a dealului Pogana, era
amplasat cimitirul și fosta biserică a satului cu hramul Sf. Nicolae. În documentele istorice din
secolul al XVII-lea satul era amintit cu ambele denumiri, făcându-se precizarea, Coțmănești
care acum se cheamă Pogana.

10 „Miron Costin”, Revista de cercetări și mărturii istorice, nr.2, 1913, p. 20.

11 N. Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Tara Românească și Moldova, p.399
12
„Miron Costin”, An II, nr. 2, februarie 1914, p.24-26
 Nu cunoaștem motivul renunțării la denumirea de Coțmănești, denumire folosită până
la sfârșitul secolului al XIX-lea. Probabil a fost vorba de o depopulare a zonei, fiindcă partea
de jos, partea din râpă, așa cum este consemnat satul în documentele istorice, era o zonă mult
mai expusă inundațiilor, iar sătenii ș-au construit casele mai la nord, în partea de sus, în Pogana.
În secolul al XVIII-lea, conform condicii liuzilor, una din ocupațiile de bază a locuitorilor era
facerea cherestelei, harta Bawr oferindu-ne o imagine cu un puternic potențial forestier.

Poziționarea satelor Pogana și Coțmănești pe harta Google

Bănuim că în urma defrișărilor masive, inundațiile s-au amplificat treptat, iar populația din
partea de jos, din Coțmănești s-a mutat într-o zonă mai sigură la o altitudine mai mare, în
Pogana. În secolul XX satul a cunoscut o dezvoltare imobiliară intensă, prin extindere în
partea de vest, zona numindu-se Satul Nou.
În jurul anului 1716, satul Pogana (Cosmești) este consemnat pentru prima data pe o
hartă. Este vorba de harta realizată de Dimitrie Cantemir și publicată la Amsterdam în anul
1737. Cartograful Jean-Baptiste Bourguignond’Anville realizează în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea o copie mai clară a hărții lui Cantemir, intitulată „Moldaviae principatus
delineante principe Demetrio Cantemirio”, hartă ce se găsește la Biblioteca Națională a Franței.

Extras din harta lui Jean Baptiste Bourguignon d'Anville

 Harta lui Cantemir prezintă o serie erori datorate unor greșeli de transcriere, sau unor
ridicări greșite din teren. În lucrarea sa, „Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, G. Vâlsan,
precizează: Greșeli există și în harta lui Cantemir, ele sunt aproape inevitabile, dacă ne
gândim că harta s-a tipărit în Olanda, de străini, la patrusprezece ani după moartea autorului.
După cum se observă, satul Cosmești (Pogana) este trecut eronat, la sud de satul Polițeni, în
locul satului Bogești. În realitate, satul trebuia plasat în partea stângă a râului Tutova, lângă
satul Perieni (Seirieni). Pe hartă se poate observa și satul Budrești, posibil satul Bătinești sau
alt sat dispărut.
Pe harta realizată de Friedrich Wilhelm von Bawr, publicată la Amsterdam în anul 1772
sub denumirea Carte de la Moldavie pour servir à l'histoire militaire de la guerre entre les
Russes et les Turcs, se poate observa satul Pogana (Pogan) pe Valea Roșcani, precum și
poziționarea satului Roșcani (Roschkane), azi dispărut. De asemenea se observă dealurile
împădurite ce înconjurau satul Pogana și principalele drumuri. Accesul spre Bârlad se putea
face, fie pe Valea Tutovei prin Ciocani (Tschewkan), fie pe coama dealului Perieni, prin satul

Extras din harta lui Friedrich Wilhelm von Bawr

Crângu de Sus (Grÿngu). În acea perioadă nu exista drumul care străbate astăzi Pogana de la
S-E la N-V și nici partea de sat numită Satul Nou; casele erau așezate pe valea Roșcanilor, în
partea de sus casele ce formau satul Pogana iar în partea de jos, spre Tutova, casele ce formau
satul Coțmănești.
În partea stângă a imaginii se observă satul Bogești (Boseschti) pe Valea Oancei, în
partea dreaptă pe apa Tutovei, un iaz și o moară, apoi Valea Tomasca. În partea de jos, pe Valea
Cârjăoani, este reprezentat satul Cârjăoani (Kirschiwani) și alte două sate Gosu și Banschen.
După Reperatoriul istoric al unităților administrativ - teritoriale, satul Gosu este identificat cu
Husoaia, ce aparținea trupului de moșie Hreasca, iar satul Banschen este identificat cu satul
Băiceni, azi dispărut. Chiar dacă harta prezintă o serie de erori, (sate lipsă, distanțe eronate)
este o hartă destul de detaliată pentru acea vreme, deoarece putem depista majoritatea
așezărilor, unele dintre ele dispărute.
 Conform studiilor privind răspândirea geografică a așezărilor, în perioada
feudalismului dezvoltat, se înregistrează o creștere semnificativă a populației și extinderea
vechilor vetre. În cazul Coțmăneștilor, extinderea s-a făcut într-o zonă mai puțin expusă, către
pădure, spre Pogana, ceea ce a condus la comasarea satelor și treptat, renunțarea la denumirea
de Coțmănești. Acest lucru reiese și dintr-un act de donație, datat la 10 octombrie 1695, prin
care Sămina vistierniceasa dăruiește ginerelului ei Ilie vel stolnic partea lui Andrieaș din satul
Coțmănești, ce acum se chiamă Pogana. 13
O localizare mult mai exactă a satului Pogana o găsim în Planul Director de Tragere,
hartă ce conține 2118 de planșe ce au avut la bază ridicările austriece din anii 1890-1891,

Extras din Planul Director de Tragere-Pogana

precum și ridicările din teren din anii 1892-1895. După cum se poate observa, satul este situat
pe Valea Roșcani pe ambele maluri ale pârâului și se afla la intersecția a două drumuri
principale. Drumul vechi, pe valea Tutovei, de la Pogana către Ciocani spre hanul Tutova
(denumirea viitorului sat Tutova de pe Valea Bârladului), și drumul ce traversează dealul
Pogana, spre orașul Bârlad.
I.1.2 Satul Bogești
Începând cu secolul al XV-lea, satul apare documentele istorice cu următoarele
denumiri: Boțești, Bojești, Bogești sau Bățești, denumire ce ar proveni de la un cneaz Boga
(Buga) din sec. al XIV- lea. 14
Prima atestare documentară a satului Bogești, este datată la jumătatea secolului al XV-
lea. Petru Voievod dă și întărește prin uric, satul Bogești, panului Oană Roșca și fratelui său
Cojea, pentru credința față de domnitor. Documentul a fost redactat de către fiul lui Vulpaș, la
15 iulie 1448, la Suceava. Din mila lui Dumnezeu, noi, Petru Voievod, domn al Țării Moldovei.
Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi
citindu-se, că aceste adevărate slugi ale noastre Pan Roșca și fratele său Cojea, ne-au slujit
drept și credincios. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lor slujbă către noi, i-am

13B.D.N., dos. 721.

14
N. Stoicescu, Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, Editura enciclopedică
română, București,1972, p.231
miluit cu deosebita noastră milă și le-am dat, în țara noastră, și anume….și Bogești unde a fost
(Ivan) la obârșia Luminatei, la fântână… 15. Luminata este vechea denumire a pârâului Oancea,
iar fântâna Luminata este în locul unde valea Oancei se intersectează cu valea Gârgar.
În documentul de înștiințare din anul 1574 (D.R.H., A, Vol. VII, p. 27) este amintit un
răzeș pe nume Crăciun care a vândut partea sa din Coțmănești. Acesta avea mai multe
proprietăți în satele din comuna Pogana, la Bogești și la Clăpănești, proprietăți ce au rămas
moștenitorilor. Feciorii Crăciunesei care se aflau în mare strâmtoare, încât erau să cadă în robie,
au fost nevoiți să vândă o parte din moșii. Ionașco feciorul Candachiei, nepotul lui Crăciun din
satul Cârjăoani, vinde și el ocina din satul Clăpănești. (B.D.N.dos.682)
În secolul al XVII-lea, părți din satul Bogești aparțineau familiei Costăcheștilor. În anul
1670, Duca Vodă întărește prin uric, proprietățile stolnicului Gavriliță Costache. Acesta deținea
un număr de 9 moșii printre care și trei părți din Bogeștii de la Tutova, părți cumpărate de la
Vasile, Ionașco, Ștefan și Ursul, feciorii Crăciunesii cu 200 de lei. Gavriliță Costache a fost
vornic în Țara de Jos și a ocupat mai multe funcții importante în Moldova, reușind să acumuleze
către sfârșitul vieții un număr de 40 de moșii. El a avut trei soții, iar după moarte, lasă prin
testament moșia Bogești, soției Vasilca și fiului lor mai mic, Toader. 16 Toader a murit de tânăr.
Neavând urmași, partea sa din Bogești a revenit fratelui său, Solomon.
La 11 mai 1696, frații Vasile și Solomon Costache dau zapis pentru un schimb de moșii
cu stolnicul Ilie Enache. În acest document, frații Costache dau lui Enache jumătate de sat de
Clăpănești, partea lui Dumitrașco Dulii, un bătrân de moșie din Clăpănești de la Apostol Pintea,
a șasea parte din Zătonii, moștenire de la tatăl lor Gavrilă, și partea din Pogana dinspre apus,
din apa Tutovei. În schimb, Ilie Enache dă fraților Costache partea lui Ion și Mihalache Țopii
din Bogești, cu vatră de sat, cu partea dintr-apa Tutovei, și cu pădure, și cu tot venitul. 17 După
doi ani, la 20 noiembrie 1698, voievodul Antioh Cantemir face o înștiințare în legătură cu
schimbarea unor moșii. Antioh Constantin (Cantemir) Voievod face cunoscut că la divanul
domnesc a venit Ilie Enache vel stolnic și arătând zapise de la Solomon biv vel şetrar de
schimbătură de moșie din Boţeşti, Zoton pe apa Tutovei și Călimăneşti, i se întărește
stăpânirea, cu vatra satelor, cu vad de moară și tot venitul. 18
Satul este trecut pe harta Bawr din anul 1772, la intersecția dintre Valea Oancei și Valea
Tutovei. La 1834, în partea de N-V a satului, este amintit cătunul Valea Grajdului. Datorită
creșterii numărului de locuitori, cele două așezări s-au contopit, astfel că la 1887 nu mai apare
cătunul Valea Grajdului, ci numai satul Bogești. Pe Planul Director de Tragere din anul 1895
se poate observa satul Bogești cu prelungirea, Valea Grajdului.
Satul Bogești a fost reședință comunală între anii 1864-1875, 1877-1908 și în perioada
1950-1956.

15 D.R.H., A,Vol. I, p. 400.

16
Ioan Neculce, 1924, p.215
17
Miron Costin”, 1914, p.19-20
18 Biblioteca Digitală Națională, dos. 697, Citat: 18 12 2019, http://digitool.bibnat.ro.
I.1.3 Satul Tomești
Conform studiilor efectuate de profesorii Constantin Solomon și C.A. Stoide, satul a
fost atestat documentar la 17 ianuarie 1495. La această dată, voievodul Stefan cel Mare
întărește unor boieri ce l-au slujit, satele Polițăni și Tomina. Hrisovul a fost redactat de către
Matei, la Vaslui.
Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem știut prin
această carte a noastră tuturor acelora, cari o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, iată aceste
adevărate slugi ale noastre Nica și fratele său Ioan feciorii lui Jurja…, ne-am milostivit față
de dânșii cu deosebita noastră milă și le-am dat, în țara noastră, a lor dreaptă ocină satul la
Tutova Polițăni, unde a fost Vlașin și seliștea de sus, Tomina. 19

Satele Bogești și Tomești. Extras din Planul Director de Tragere

Faptul că satul Tomești exista încă din vremea lui Stefan cel Mare, reiese și din uricul
de întărire de la Ieremia Movilă, din 1597, prin care pitarul Luca Haraga cumpără de la
Ștefania, fiica popii Toma, nepoata lui Dragoslav, o parte din satul Tomești a sa driaptă ocină
și moșăi din dres ci au avut moșu ei de la bătrânu Ștefan vodă, parte ii ci să va alegi din sat
din Tomești. 20
La 31 august 1584, Petru Vodă, dă carte de judecată pentru o parte de moșie aflată la
hotarul Tomeștilor. Partea de moșie era judecată între Ionașcu și Cosma, fiii paharnicului
Tudoran, pe de o parte, și jupâneasa fostului vornic Nădăbaico, pe de altă parte 21.
În satul Tomești, armășelul Marco Codalbul din Chilieni, scrie un zapis la 23 martie
1602, despre învoiala sa cu marele vornic Cârstea. Acesta îi vinde o familie de țigani, pe Ion
cu țiganca sa Boba și fiul lor Ursul, ce i-a răscumpărat de la tătarii ce au prădat Moldova până

19 Sarcedoțeanu Aurelian, Revista Arhivelor, Un uric necunoscut de la Stefan cel Mare privitor la satele Polițeni și Tomești
din Tutova, 1929, Vol. III,2, 8, p. 313.
20 I. Ionașcu, L. Lăzărescu-Ionescu, B. Câmpina, E. Stănescu, D. Prodan, Documente privind istoria României(D.I.R.), A,

Moldova. București : Editura academiei R.P.R, 1952,XVI, Vol. IV, p. 169.

21 D.R.H.,A, Vol. VII, p. 605.
la Țara Românească. Pentru această familie, Marco a dat tătarilor 2000 de aspri, si i-a vândut
lui Cârstea cu 4000 de aspri. 22
La 30 aprilie 1602, domnitorul Ieremia Movilă întărește prin zapis cumpărarea unor
părți din satul Tomești, ținutul Tutova, de către vornicul Cârstea Ghenovici, cu 2500 de zloți
tătărăști. Aceste părți au fost cumpărate de la urmașii răzeșilor ce au avut moștenirea prin uric
de la Stefan cel Bătrân. În zapis mai este specificat că a patra parte din ce i se cuvine, partea
lui Toader Mutiul nu a fost cumpărată. 23 Vornicul Cârstea a fost ctitorul mănăstirii Florești din
comuna Poienești. El a avut patru fiice, Schiva căsătorită cu paharnicul Dabija, Anghelina
căsătorită cu Vasile Bujoreanu, Maria căsătorită cu logofătul Cerchez și Călina căsătorită cu
Apostol Costachi, iar printre strănepoții acestuia, se numărau Todosica Jora și fiul ei Antiohie,
Pavel Bujoreanu, și Lupu Costache. Din căsătoria Anghelinei cu Vasile Bujoreanu au rezultat
10 copii. Tofana, una din fetele acestora s-a măritat cu Apostol Costache, cu care a avut doi
copii, Tudosica și Gavril, viitorii moștenitori ai satului Tomești 24
La 1636, fetele vornicului Cârstea Ghenovici, Anghelina și Schiva, împreună cu nepoții
acestuia, vin in fața voievodul Vasile Lupu pentru a împărți ocinele și moșiile cumpărate de
tatăl lor și întărite printr-un hrisov de voievodul Eremia Movilă. În urma înțelegerii între
moștenitori, voievodul Vasile Lupu dă Anghelinei si feciorilor ei, mai multe moșii din
ținuturile Moldovei, printre care și Tomeștii, cu vii și râmnic, în ținutul Tutova. 25
Todosica Jora scrie la 1679 un zapis, prin care se înțelege cu fratele ei Gavril Costache
asupra ocinilor și moșiilor ce le aveau de la părinții lor, Apostol Costachi și Tofana. Conform
documentului, Todosicăi îi revin jumătate din a treia parte de bătrân din Tomești și jumătate
de parte din Roșcani, iar lui Gavril Costache îi revin a treia parte dintr-un bătrân din Tomești
și jumătate din Roșcani 26
La 1756, Toader Jora, fiul lui Antohie, face o plângere către Domnie, cu privire la
împresurarea moșiilor Tomești și Saca de către moșia Roșcani a lui Vasile Sturza. La 1780,
Constantin Dimitrie Moruzi voievod poruncește ispravnicilor ținutului Tutova, să cerceteze
neînțelegerea dintre Toader Jora și egumenul mănăstirii Răchitoasa, pentru împresurarea unei
bucăți de loc din moșia Tomești. La 1815, postelnicul Ioan Jora cumpără moșiile Tomești și
Saca de la vărul său, Costachi Jora. 27
În secolul al XVIII-lea, satul Tomești apare pe harta lui Dimitrie Cantemir, dar și pe
harta Bawr cu denumirea de Tameschti. În Planul Director de Tragere se observă poziția satului
Tomești pe Valea Hudița, precum și existența unui iaz, iazul Oagei, pe Valea Bălănești. La
acea dată, accesul către satul Bogești se făcea pe Valea Tomasca, iar către satul Polițeni se
făcea pe Valea Bălănești.

22
D.I.R., XVII, Vol. V, p. 37.
23 D.I.R., XVII, Vol. V, p. 40.
24 N. Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Tara Românească și Moldova, p.399.
25
D.R.H.,A,v.XXIII,p.392
26
N. Iorga, Studii și documente privind istoria românilor, București, 1904,V. II, p. 33.
27
Costin Clit, Toader Jora – ctitorul bisericii din satul Tomești,județul Vaslui.Însemnări de pe un Penticostarion, Monumentul
XVIII, Editura Doxologia,Iaşi, 2017, p.122,125
I.1.4 Satele Măscurei și Cârjăoani
Originea denumirii de Măscurei provine de la latinescul masculus (porc castrat), în
română, mascur. Nu avem certitudinea că în sec XV-XVI, pe aceste locuri ar fi existat o
crescătorie de porci, însă este posibil ca locuitorii acestei așezări să fi avut ca ocupație de bază
această îndeletnicire.
Satul Măscurei, cu denumirea de Măscureii de Sus, este atestat documentar într-un
zapis scris la Huși pe data 22 martie 1507, de către diacul Ion. La acea dată, voievodul Bogdan
al III-lea întărește un schimb de moșii între Coste Cârje și verișoara sa, Fedca.
Din mila lui dumnezeu, noi Bogdan voevod, domn al țării Moldovei. Facem cunoscut
cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit
înaintea noastră înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni Fedca, fiica lui Stoica, nepoata
lui Dieniș spătar, de bună voia ei, nesilită de nimeni, nici asuprită și a schimbat ocina sa
dreaptă din uricul ei drept, din uricul bunicului ei Dienis spăltar, un sat pe Tutova, anume
Măscureii de Sus și a dat acest sat vărului său, slugii noastre, credinciosului pan Coste Cârje
stolnic. Iarăși Coste Cârje stolnic a dat verii sale Fedca schimb pentru acest sat, pentru
Măscurei, jumătate din satul pe Tutova, anume Bătinești, unde a fost Mezeu…. 28
Conform acestui zapis, satul Măscureii de Sus a aparținut lui Dieniș. Dieniș a fost
spătarul domnitorului Ștefan al II-lea și logofătul domnitorului Iliaș între anii 1434 -1447. El a
avut un fiu Stoica, a cărui fiică Fedca, era vara lui Coste Cârjă. Tatăl lui Coste Cârjă , Șandru
a lui Cârje sau Cârjevici, a fost căsătorit cu o fiică a lui Dieniș. 29
Panul Coste Cârje avea această jumătate de sat de Bătinești de la voievodul Bogdan,
moștenire de la tatăl sau Ștefan. Acesta cumpărase jumătatea de sat de la Danciul, fiul lui
Buciațki, nepotul lui Cozma Șandru, pentru 100 de zloți tătărești. La 9 martie 1527, Petru
Voievod, întărește prin zapis vânzarea jumătății din jumătatea de jos a satului Bătinești unde a
fost Mezeu. Fedca, vinde fratelui Dragotă, sorii Ana și vărului Brasu, partea din Bătinești cu
200 de zloți tătărești. 30
După anul 1603, satul Măscurei a aparținut mănăstirii Râșca din județul Suceava. La
11 ianuarie 1603, voievodul Ieremia Movilă întărește mănăstirii Râșca, satul Măscurei din
ținutul Tutova, danie de la Agafia, sora călugărului Ghenadie, fata răposatului Ion (Costevici)
logofăt, nepoata lui Coste Cârje. Agafia mai donează mănăstirii obiecte de argint și niște țigani,
iar pentru această danie, starețul și soborul de la mănăstire vor face anual slujbe de pomenire,
după datina creștinească. 31 Conform vechii pisanii de la mănăstirea Râșca (astăzi dispărută),
aflăm că locașul de cult a fost construită în anul 1542, cu cheltuiala lui Petru voievod, prin
episcopul Macarie al Romanului și logofeții Ioan și Teodor Balșe. Din arhivele polone aflăm că
cei doi logofeți ai domnitorului erau Ion Costevici din Măscurei și Teodor Bolșevici din satul
Ruși. 32

28 D.I.R., XVI, Vol. I, p. 66.

29
N. Stoicescu,op.cit, pag.268.
30 D.I.R., XVI, Vol. 1, p. 231.
31 D.I.R., XVII, Vol. V, p.69
32
Studii și materiale de istorie medie,V.XIII, p. 82.
 Prima atestare documentară a satului Cârjăoani se regăsește într-un document datat la
15 februarie 1610 cu ocazia vânzării unui țigan. La această vânzare au fost prezenți Gligore
stolnicul din Polițeni, Vartic visternicul din Batenești și șetrarul Precup din Cârjoani. 33
În documentul de la 1507, satul Măscurei este consemnat cu denumirea de Măscureii de
Sus, prin urmare, în partea de sud ar fi trebuit să se găsească Măscureii de Jos, însă documentele
istorice nu pomenesc de un sat cu această denumire. Singurul sat aflat în partea de sud a Măscureilor
este satul Cârjăoani. Se pare că veche denumire a satului Cârjăoani era Măscureii de Jos, actuala
denumire fiind preluată de la stăpânul satului, Coste Cârjă.
La 15 octombrie 1685, la Bârlad, postelnicul Ilie din Țifești vinde o moșie. Printre
martorii care au asistat la vânzarea moșiei este amintit și preotul Gligori din Cârjăoani. 34
La 20 mai 1694 este emis un act de vânzare, cu pecetea ținutului Tutova, prin care
Todiraş cu surorile Tudosia și Maria ai lui Ștefan din Măscurei, nepoții lui Vasile Boțescul,
vând lui Ilie clucerul partea lor de moșie din Clăpăneşti, pe apa Tutovei, cu loc de casă, de
țarină și fânaț, cu vad de moară și cu tot venitul 35.
O mărturie hotarnică din perioada 1777-1782 (după anii de domnie ai voievodului),
stabilește hotarele moșiei Cârjăoani. Domnitorul Constantin Moruzi poruncește să se aleagă
pământurile care se cuvin lui Dumitraşcu Bădărău, Grigore Bujoran precum și răzeșilor de pe
această moșie. Moșia Cîrjăoani avea următoarele hotare: la sud se învecina cu moșia Băiceni,
la nord cu moșia Măscurei, iar la est și vest hotarul era pe zarea dealurilor. S-au efectuat trei
măsurători, una pe vale si două pe zarea dealurilor. Conform documentului, în partea de răsărit
spre Tutova, de la piatra de hotar al Băicenilor în sus, până la hotarul Măscureilor în punctul
numit Murul lui Guguianu s-au găsit 34 de funii, care fac 680 stânjeni ( aproximativ 1,6 km).
Pe vale și pe zarea dinspre apus s-au măsurat de la hotarul Băicenilor până la siliște 720 de
stânjeni, iar siliștea până în hotarul Măscureilor, avea o lungime de160 stânjeni. 36

Extras din Harta militară a frontierei dintre Rusia și Turcia

33
DIR, XVII,V. II, p 280
34 Iacov Antonovici. Documente Bârlădene, Tipografia C. Lupașcu, Bârlad 1924, Vol. IV, p. 128.
35 B.D.N, dos.681.
36
Costin Clit, Documente Hușene, Editura Pim, Iași, 2014, v.3, p.239
 Numeroase acte de vânzare a părților din moșiile Cârjăoani și Măscurei sunt amintite
și în secolul al XVIII-lea. În hărțile militare istorice, satul Cârjăoani apare pe harta Bawr cu
denumirea de Kirschiwani, iar satul Măscurei apare pe harta militară a Rusiei de la 1800.
Mai amintim că cele două sate au fost reședință de comună. În perioada 1864-1886 a
fost înființată comuna Cârjăoani ce cuprindea satele, Fundătura Chilieni și Hreasca. Comuna
Măscurei a existat în perioadele: (1864-1877), (1886-18979), (1904-1908), (1925-1929) și
(1946-1950).