DOCUMENTE

privitoare la

STORIA OMA.\1 LOR

culese de

h u r m u z a It t

Publicate sub auspiciile Ministeriului Cultelor și ale Academiei Române

Volumul XIV

DOCUMENTE GRECEȘTI
PRIVITOARE LA

ISTORIA ROMÂNILOR
PUBLICATE DUPA ORIGINALE, COPIILE ACADEMIEI ROMÂNE SI TIPĂRITURI
DE

N. I O R G A

PARTEA I
1320-1716

BUCUREȘTI
Librăriile SOCEC & Co., C. SPETEA, PAVEL SURO
Leipzig: OTTO H APRASSOWITZ. - Viena: GEROLD & Co.

1915
 DOCUMENTE

privitoare la

ISTORIA ROMÂNILOR

1320-1716
 BUCUREȘTI
Atelierele grafice SOCEC <5t Comp., Societate anonimă

58183.
 DOCUMENTE »

privitoare la

I storia Momànilor
culese de

otóla âq

Publicate sub auspiciile Ministerium Cultelor și ale Academiei Române

Volumul XIV

DOCUMENTE GRECEȘTI
PRIVITOARE LA

ISTORIA ROMÂNILOR
PUBLICATE DUPĂ ORIGINALE. COPIILE ACADEMIEI ROMÂNE SI TIPĂRITURI
DE

N. I O R G A

PARTEA I
1320-1716

BUCUREȘTI
Librăriile SOCEC & Co., C. SFETEA, PAVEL SURU
Leipzig: OTTO H ARR ASSO WITZ. — Viena: GEROLD & Co.

1915
 DOCUMENTE
privitoare la

B STORIA M OMÂNILOR
VOLUMUL XIV AL COLECȚIEI „HMUZAKI“

DOCUMENTE GRECEȘTI
PRIVITOARE LA

ISTORIA ROMÂNILOR
PUBLICATE DUPA ORIGINALE. COPIILE ACADEMIEI ROMÂNE SI TIPĂRITURI
DE

N. 1 O R G A

Sub auspiciile Ministeriului Cultelor și al Instrucțiunii și ale Academiei Române

PARTEA I
1320-1716
BCU C uj-Napoca
fJIfJÎ !i4L2657

BUCUREȘTI
Librăriile SOCEC & Co.» C. SFETEA, PAVEL SURU
Leipzig: OTTO HARR ASSO WITZ. - Viena: GEROLD & Co.

1915
 DOCUMENTE

privitoare la

ISTORIA ROMÂNILOR

1320-1716
 BUCUREȘTI
Atelierele grafice SOCEC «t Comp., Societate anonimă

58183.
 DOCUMENTE
privitoare la

Ä OM ANILOR
culese de

Publicate sub auspiciile Ministeriului Cultelor și ale Academiei Române

Volumul XIV

DOCUMENTE GRECEȘTI
PRIVITOARE LA

ISTORIA ROMÂNILOR
PUBLICATE DUPĂ ORIGINALE, COPIILE ACADEMIEI ROMÂNE SI TIPĂRITURI
DE

N. I O R G A

PñRTEfl I
1320-1716

BUCUREȘTI
Librăriile SOCEC & Co., C. SFETEA, PAVEL SURO
Leipzig: OTTO H ARR ASSO W ITZ. - Viene: GEROLD & Co.

1915
 DOCUMENTE
privitoare la

STORIA HOMÀNILOR
VOLUMUL XIV AL COLECȚIEI „HURMUZAKI“

DOCUMENTE GRECEȘTI
PRIVITOARE LA

ISTORIA ROMÂNILOR
PUBLICATE DUPĂ ORIGINALE, COPIILE ACADEMIEI ROMÂNE SI TIPĂRITURI
DE

N. I O R GA

Sub auspiciile Ministeriului Cultelor și al Instrucțiunii și ale Academiei Române

PARTEA I
1320-1716
BCU C uj-Napoca

il II III III
RBCFG201402657
BUCUREȘTI
Librăriile SOCEC & Co., C. SFETEA, PAVEL SURO
Leipzig: OTTO H A RR A SSO WITZ. - Viens: GEROLD & Co.

1915
Hrisant Notara, Arhidiacon de Ierusalim, Mitropolit de Cesareia, Patriarh al Ierusalimului.
 Acum câțiva ani, publicând o culegere
de acte grecești privitoare Ia istoria Româ­
nilor1, meritosul editor și bibliograf care a
fost profesorul Émile Legrand, își arătă mi­
rarea că Academia Română n’a publicat până
acum, alături de documentele, în toate limbile,
pe care le cuprinde colecția Hurmuzaki, și
documente în limba pe care, între ei măcar,
dacă nu în legăturile cu țara, o vorbiau
oropsiții Fanarioți, dar, pe lângă dânșii, și
atâția din Domnii, cu creștere țarigrădeană,
ai țerilor noastre în al XVII-lea și chiar în
al XVI-lea veac. învățatul francez credeă că
ar puteâ atribui această lipsă unei persis­
tente dușmănii a societății noastre, și chiar
a cercetătorilor științifici din mijlocul ei, con­
tra unei epoce care n’a fost de sigur mă­ I
gulită în judecata urmașilor.
Nu eră nimic din aceasta. Eră doar- la
câțivă un fel personal de a apreciă lucru­
rile, resentimente care nu puteau deveni ge­
nerale și care nu erau de natură a face rău
studiilor asupra trecutului nostru, care aleg
intre izvoare după importanța lor, iar nu după
limba în care sunt scrise.
Dovada cea mai limpede că o intenție
dușmănoasă lipsiă cu desăvîrșire a fost graba
cu care Academia Română a primit oferta
de a scoate côpii după actele grecești află- ;
toare la Constantinopol, mai ales în Biblio­
teca Metohului Sfîntului Mormînt, pe care o
făceâ acum vre-o douăzeci de ani harnicul
erudit d. Manoil Ghedeon, ale cărui lucrări
’ Bibliothèque grecque vulgaire, IV;
58183. Vol. XIV.
Il y a quelques années, publiant un recueil
d’actes grecs concernant l’histoire des Rou­
mains *, l’actif éditeur et bibliographe qui a
été le professeur Émile Legrand témoignait
de son étonnement de ce que l’Académie Rou­
maine n’avait pas donné jusqu’alors, à côté
des documents dans toutes les langues que
contient la collection Hurmuzaki, aussi des
documents dans celle que parlaient, entre
eux au moins, sinon dans leurs relations avec
le pays, les Phanariotes délestés, mais aussi,
en dehors de ces princes, un si grand nom­
bre de ceux du XVIIe et même du XVIe
siècle qui avaient reçu une éducation con-
stantinopolitaine. L’érudit français croyait
pouvoir attribuer cette lacune à une certaine
inimitié persistante de notre société et même
des explorateurs de la science qu’elle con­
tient, contre une époque qui n’a pas sans doute
été flattée dans les jugements de la postérité.
Il n’y avait rien de tout cela. Peut-être
chez quelques-uns une manière personnelle
d’apprécier les choses, des ressentiments qui
ne pouvaient pas se généraliser et qui n’é­
taient pas de nature à nuire aux études sur
notre passé, lesquelles choisissent parmi les
sources d’après leur importance, et non d’a­
près la langue dans laquelle elles sont rédigées.
La preuve la plus évidente qu’une inten­
tion hostile manquait complètement on peut
la trouver dans l’empressement avec lequel
l’Académie Roumaine accepta l’offre de tirer
des copies des actes grecs conservés à Con­
stantinople, surtout dans la Bibliothèque du
Métoque du St. Sépulcre, que fit. il y a en­
viron vingt ans, l’infatigable érudit Manuel
I
II
privitoare la Patriarhia constantinopolitanä
fuseseră îndată după apariția lor cunoscute și
întrebuințate la noi, cum au fost, de almin-
terea, și toate publicațiile, așă de îngrijite
supt raportul filologic, ale lui Legrand însuș.
Ani de zile s’au primit aceste côpii, lăsân-
du-se chiar libertatea de a le repetă une ori —
la aceiaș dată sau și la alta — ceiace, o pot
spune, a fost o cauză de încurcături dese
pentru mine și de cheltuieli zădarnice pentru
Academie cu ocazia tipăririi acestui volum.
Să amintim că, puțin timp după aceasta,
„Analele“ noastre cuprindeau corespondența
grecească, descoperită la Veneția, a familiei
lui Mihnea-Vodă Turcitul, actele, în aceiaș
limbă, găsite în dosarele din Innsbruck, ale
pribegiei lui Petru Șchiopul, notițe despre
acelea din manuscriptele grecești de la Viena
care privesc țerile noastre ori care s’au găsit
în manile vre unui proprietar român (volu­
mele XVIII, XX, XXI din „Anale“). De
atunci și altă dată contribuții grecești la
istoria noastră au fost primite cu plăcere în
publicația periodică a Academiei Române.
Când apoi, prin mijlocirea mea, regretatul
A. Papadopulos-Kerameus, profesor la Pe­
tersburg, făcu propunerea de a se alcătui un
întreg volum din această colecție publicân-
du-se materialul relativ la Români care se
găsiâ între numeroasele côpii datorite neobo­
sitelor sale cercetări, secțiunea istorică se în­
voi bucuros a consacră acestei categorii de
izvoare volumul XIII. Și aceasta de și i se
prezintaseră lucruri, foarte importante, de
sigur, dar evident disparate— de la discursul
festiv la cronică, de la versuri de laudă și
exerciții de retorică versificată la scrisori par­
ticulare, de la gramate patriarhale la cata­
loage de regenți — și unele din ele cu totul
străine de rosturile românești.
Cam tot atunci, o călătorie la Constanti-
nopol a răposaților membri ai Academiei D.
A. Sturdza și I. Kalinderu aduse achizițio­
narea unui vast material de acte grecești,
între care pentru veacul al XVIIIdea multe
scrisori inedite de-aleFanarioților, apoi pentru
epoca de la 1848 înnainte prețioase côpii de
rapoarte ale capuchehaielei muntene, iar pen-
Gédéon, dont Ies travaux sur le Patriarcat
de Constantinople avaient été aussitôt après
leur apparition connus et utilisés chez nous,
ainsi que le furent, du reste, aussi les publi­
cations, si soignées sous le rapport philolo­
gique, de Legrand lui-même. Pendant des
années on reçut à Bucarest ces copies, lais­
sant même à celui qui les fournissait la li­
berté de les répéter parfois,—à la même date
ou à une autre — , ce qui a été, nous pouvons
le dire, une cause de fréquentes difficultés
pour nous-mêmes et de dépenses inutiles pour
l’Académie, à l’occasion de l’impression de
ce volume.
Rappelons que, peu de temps après, nos
„Annales“ contenaient la correspondance
grecque, découverte à Venise, de la famille
du prince de Valachie Mihnea-le-Rénégat,
les actes, dans la même langue, qui furent
trouvés dans les dossiers d’Innsbruck, de
l’exil du prince moldave Pierre-le-Boiteux,
ainsi que des notices sur ceux des manus­
crits grecs de Vienne qui concernent nos
pays ou qui se sont trouvés entre les mains
d’un propriétaire roumain (volumes XVIII,
XX, XXI des „Annales“). Depuis lors d’au­
tres contributions grecques à l’histoire de
notre pays ont été reçues avec empressement
dans le périodique de l’Académie Roumaine.
Quand, plus tard, par mon intermédiaire,
le regretté A. Papadopoulos-Kerameus, pro­
fesseur à Pétersbourg, fit la proposition de
former tout un volume de cette collection
en publiant les matériaux concernant les Rou­
mains qui se trouvaient parmi les nombreuses
copies dues à ses infatigables recherches, la
section historique accepta volontiers de con­
sacrer à cette catégorie de sources le vo­
lume XIII. Et cela bien qu’on lui eût présenté
des actes très importants, sans doute, mais
évidemment disparates — du discours de fes­
tivité à la chronique, des vers d’encomiaste
et des exercices de' rhétorique versifiée aux
lettres privées, des diplômes patriarcaux aux
catalogues de régents—et certains d’entre eux
absolument étrangers au passé des Roumains.
Presqu’au même moment, un voyage à
Constantinople des membres de l’Académie,
aujourd’hui défunts, D. A. Sturdza et I. Ka­
linderu, amena l’acquisition de vastes ma­
tériaux d’actes grecs, parmi lesquels pour
le XVIIIe siècle nombre de lettres inédites
des Phanariotes, pour l’époque ultérieure à
l’année 1848 de précieuses copies des rap-

tru partea mai veche côpii, mai bune sau
mai rele, care corespundeau cu acelea care
fuseseră procurate de d. M. Ghedeon.
în asemenea împrejurări am avut curagiul
să încerc o publicație,—după inedite întâiu,
dar și după tipărituri mai greu accesibile,
chiar după ediția, dată de Miklosich și Müller,
a prețiosului manuscript din Viena cuprin­
zând legăturile Patriarhiei constantinopoli-
tane în veacurile al XlV-lea și al XV-lea,
după cărțile lui Legrand, trase în cele 300
de exemplare de lux, după „Anale“, mai
puțin răspândite în străinătate și mai rău
conservate în țară,, după reviste și broșuri,
— o publicație, dacă nu integrală — căci
cine ar putea spune că e în stare să o
facă?—, măcar cu un caracter mai vast, in
care să se oglindească toate relațiile noas­
tre cu cultura greacă, societatea greacă,
națiunea greacă și instituțiile bisericești
elenice. ;
Se vor găsi aici deci : 1° Acte redactate
de Romàni în grecește ; 2° Scrisori de das­
căli, de fruntași ai grecității în deosebitele
timpuri, către prieteni ori ocrotitori din
ceia ce toți Grecii numiau TÇâpa ; 3° Acte
privitoare la danii făcute de aici, din această
„Țară“, Grecilor din mănăstiri, Grecilor de
la școli — vom dovedi într’o lucrare deose­
bită, menită „Analelor“ noastre, că „marea
școală a neamului“ din Constantinopol e o
fundațiune a Domnului moldovenesc Aron-
Vodă (1591-5), din seminția Lăpușnenilor —,
Grecilor de la așezămintele de binefacere și
4° Acte privitoare la legăturile Patriarhilor,
Mitropoliților și altor clerici greci —mai ales
ale Iui Hrisant Notara, Patriarh de Ierusalim,
și lumină a culturii elenice, al cărui chip îm­
podobește acest volum — cu capii Bisericilor
noastre sau cu acei Domni ai Țerii-Româ-
nești și Moldovei, în cari au văzut până
după 1700—și au spus-o clar încă din zilele
lui Mihnea Turcitul (c. 1593), prin gura unuia
ca MeletiePigas,—ÊaoiXeîç, „împărați“, urmași
ai Cesarilor constantinopolitani, sprijinitori
și ajutători — ca Vasile Lupu, care a luat
asupră-și datoriile „Bisericii celei Mari“ și a
condus-o după plac, puind și scoțând Pa­
triarhii, — ai întregii ortodoxii și ai elenismu­
lui care trăiâ din ea și pe lângă ea.
III
ports de l’agent valaque à Constantinople,
mais pour la partie plus ancienne des co­
pies, meilleures ou plus mal faites, qui cor­
respondaient à celles qui avaient été procu­
rées par M. M. Gédéon.
Dans ces circonstances j’ai eu le courage
d’essayer une publication—d’après des iné­
dits en première ligne, mais aussi d’après
des imprimés plus difficilement accessibles,
même d’après l’édition, donnée par Miklosich
et Müller, du précieux manuscrit de Vienne
contenant les relations du Patriarcat de Con­
stantinople au XlV-e et au XVe siècle, d’a­
près les livres de Legrand, tirés en 300 exem­
plaires de luxe, d’après nos „Annales“, moins
répandues à l’étranger et moins bien con­
servées ici même, d’après des revues et des
brochures— une publication, sinon intégrale
— car qui pourrait se croire en état de la
faire?—, mais au moins ayant un carac-.
tère plus vaste, dans laquelle puissent
se refléter toutes nos relations avec la ci­
vilisation grecque, la société grecque, la
nation grecque et les institutions ecclé­
siastiques des Grecs.
On y trouvera donc : 1° Des actes rédigés
par des Roumains en grec ; 2° Des lettres
de didascales, de chefs de la grécité aux
différentes époques, adressées à leurs amis et
protecteurs, du pays que tous les Grecs nom­
maient TCâpa (en roumain: Țara, patrie); 3°
Actes relatifs aux dons faits par les habitants
de cette TCâpa aux Grecs des monastères,
aux Grecs des écoles—nous prouverons dans
un travail spécial, destiné à nos „Annales“,
que la grande école nationale de Constan­
tinople est une fondation du prince moldave
Aaron (1591-5), de la lignée des Lăpușneanu
—, aux Grecs des établissements de bien­
faisance et 4° Actes relatifs aux relations des
Patriarches, des Métropolites et d’autres ec­
clésiastiques grecs — surtout celles de Chry­
santhe Notaras, Patriarche de Jérusalem et
lumière de l’érudition hellénique, dont le
portrait orne ce volume—, avec les chefs
de nos Églises ou avec ces princes de Va-
lachie et de Moldavie dans lesquels ils ont
vu jusqu’après 1700 —et ils l’ont déclaré
nettement dès l’époque de Mihnea-le-Rénégat
(vers I590), par la bouche d’un homme de
l’importance de Mélétius Pigas—des ëaatXetç,
des „Empereurs“, successeurs des Césars de
Constantinople,patrons munificents—, comme
Basile Lupu, qui prit sur son compte les
IV
Dacă un filolog ar fi făcut publicația—și
mă gândesc mai ales Ia cercetătorul exact
totdeauna și extraordinar de bine informat d.
D. Russo—, ea ar prezintă o formă exterioară
mai satisfăcătoare. Istoricul singur eră che­
mat însă a face alegerea și a da interpre­
tarea, care n’a fost totdeauna ușoară. Cred
că am câștigat acest drept prin îndelungata
familiarizare cu toate amănuntele istoriei
noastre în deosebitele epoce.
Nici vremurile nu mi-au fost prielnice pen­
tru a face și mai bine de cum, poate, am izbu­
tit. Acești trei ani cât s’a lucrat întâiul volum
—pe care-1 opresc la epoca Fanarioților, la
„data clasică“ pentru deschiderea ei, anul 1716,
—au fost cei mai agitați din istoria noastră
contemporană, și să-mi fie permis a spune
că împrejurările mi-au impus adesea, impe­
rios, și alte datorii, mai grabnice, în orice
caz, dacă nu și mai însemnate, de cât a edito­
rului atent și devotat de documente istorice.
Notele sunt rare, și această Prefață însăș,
care le puteâ înlocui, e scurtă. Dar voiu
aminti că tot ceia ce le-ar fi putut alcătui a
apărut, dé-a lungul acestor trei ani, în altă
formă. Din aceste explicații s’au făcut me­
moriile despre Vasile Lupu și Patriarhii epo-
cei sale, despre legăturile Domnilor noștri
cu Tesalia, Epirul, insulele, Tracia, despre
amestecul Românilor în viața Sfântului Munte,
despre relațiile culturale pe care Vodă Brân-
coveanu le-a avut cu elenismul, care au apă­
rut în „Anale“. Cetitorul străin le va găsi
pe toate în cele două volume ieșite până
acum din „Bulletin de la section historique
de l’Académie Roumaine“. Câtevà alte stu­
dii (relațiile cu Ierusalimul, Alexandria și
Antiohia, cu Bisericile slave) vor urmâ. Cred
că Academia va admite să fie apoi adunate
într’o singură publicație.
încheiu cu speranța că, pe lângă multă
bunăvoință și osteneală, mi se va recunoaște,
dettes de la „Grande Église“ et la conduisit
selon son bon plaisir, faisant élire et dépo­
ser les Patriarches, - de l’orthodoxie entière
et de l’hellénisme qui vivait de cette ortho­
doxie et sous son ombre.
Si ün philologue avait fait cette publica­
tion—et je pense surtout à l’érudit toujours
exact et d’une information extraordinaire­
ment riche qui est M. D. Rousso—, elle se
présenterait dans une forme extérieure plus
satisfaisante. Mais l’historien seul était appelé
à faire le choix et à donner l’interprétation,
qui n’a pas été toujours facile. Je crois avoir
gagné ce droit par une familiarisation de
longue durée avec tous les détails de notre
histoire aux différentes époques.
Les circonstances aussi ne m’ont pas été
favorables pour faire encore mieux que je
n’y ai peut-étie réussi. Ces trois années pen­
dant lesquelles j’ai travaillé à ce premier
volume, — que j’arrête à l’époque des Pha-
nariotes, à la „date classique“ pour son com­
mencement 1716,—ont été les plus agités de
notre histoire contemporaine, et qu’on me
permette de dire que les événements m’ont
souvent imposé, impérieusement, d’autres de­
voirs, plus pressants, en tout cas, sinon plus
importants, que celui de l’éditeur attentif et
dévoué de documents historiques.
Les notes sont rares, et cette Préface même,
qui aurait pu y suppléer, est brève. Mais je
rappellerai que tout ce dont elles pouvaient
se composer a paru, au courant de ces trois
années, sous une autre forme. C’est de ces
explications qu’ont été faits nos mémoires
sur Basile Lupu et les Patriarches de son
époque, sur les relations de nos princes avec
la Thessalie, TÉpire, les îles de l’Archipel,
la Thrace, sur le rôle des Roumains dans la
vie de la Sainte Montagne de l’Athos, sur
les liens culturels du prince de Valachie
Constantin Brâncoveanu avec l’hellénisme,
qui ont paru dans les „Annales“. Le lecteur
étranger trouvera tous ces mémoires dans les
deux volumes parus jusqu’ici du „Bulletin
de la section historique de l’Académie Rou­
maine“. Quelques autres études (relations
des Principautés avec les Patriarcats de Jé­
rusalem, d’Alexandrie et d’Antioche, avec
les Églises slaves) suivront. Je crois que l’Aca­
démie admettra la réunion de ces études
dans une seule publication.
Je finis ces ligneș avec l’espoir qu’on vou­
dra bien reconnaître à l’éditeur de cette pu-
în alcătuirea acestei publicații, și oarecare I
competență. Aceasta mă va îndemnă să lu­ i
crez mai de sârg la volumele ce vor urmă.
Vre-o sută de copii ale d-lui Ghedeon s’au i
pierdut, din nenorocire, la tipografie, de și j
ele fusese transmise în cele mai bune con­ i
diții: ele cuprindeau acte de la 1700 înainte,
într’o viitoare călătorie la Constantinopol le
vom copia și adăugi.
Valenii-de-Mtinfe, 17 Mart 1915. N. IORGA.
; autres.
blication, non seulement beaucoup de bonne
volonté et de travail, mais aussi quelque
compétence. Cela m’encouragera à travailler
avec encore plus d’assiduité aux volumes
qui feront suite.
Une centaine de copies faites par M. Gé-
déon se sont perdues, malheureusement, â
l’imprimerie, bien qu’elles eussent été trans­
mises dans les meilleures conditions : elles
contenaient des actes postérieurs à l’année
1700. Dans un futur voyage à Constanti­
nople nous les copierons et ajouterons aux
VSIenii-de-Munte, 17 mars 1915. N. IORGA.
 TABLA MATERIILOR.

1320 (c.). Listă a posesiunilor Patriarhatului <le Constantinopol. No. 1, pag. 1.

1340 (c.). Făgăduiala lui Macarie, episcop de Vicina, că nu-și va părăsi dieceza. No. 2, pag. 1.
1359, Maiu. Hotărâre sinodală constatând măsura prin care se așează ca exarh patriarhal în Țara-
Românească Mitropolitul de Vicina, lachiut. No. 3, pag. 1.
1359, Maiu. Scrisoarea Patriarhului către Alexandru-Vodă, Domnul Țerii-Românești, despre stră­
mutarea Mitropolitului de Vicina la Scaunul acestei țeri. No. 4, pag. 4'.
1370, August. Preotul Daniil Kritöpulos, dikaiophylax, făgăduiește a nu supăra pe Mitropolitul
lachint, din Ungrovlahia. No. 5, pag. 6.
1370 (c.). „Pitac“ al Mitropolitului lachint al Țerii-Românești către Patriarhie, despre suferințele
sale și pârile ce a îndurat la Domn. No. 6, pag. 7.
1370, Novembre. Act sinodal pentru numirea lui Antim ca Mitropolit al unei părți a Ungrovla­
hiei. No. 7, pag. 8.
1371, Maiu. Sinodul face Mitropolit de Haliciu pe Antonie. No. 8, pag. 9.
1378, Iulie. împăratul Ioan al V-Iea către marele-primicheriu loan, cu privire la cearta dintre mă­
năstirile Zografului și Chilandarului de la Athos pentru o moară, orânduind a se face cerce­
tare de unchiul său Mihail Astros Synadenos și ,Mitropolitul Ungrovlahiei și prea-cuvios
Protos al Sfântului Munte“. No. 9, pag. 10.
1378, Septembre. Hotărâre între mănăstirile Zografului și Chilandarului de la Athos, cu privire la
o moară, dată de „Hariton Mitropolit al Ungrovlahiei și Protos al Athosului“, întâia dintre
iscălituri fiind a lui. No. 10, pag. 10.
1378, Septembre. Isaac, episcop de Hierissos și al Sfântului Munte, întărește hotărârea de mai sus
a „Mitropolitului Vlahiei“. No. 11, pag. 10.
1379, Septembre, pană la 1380, Iunie. Afurisenie împotriva Mitropolitului de Iconiu, cu iscălitura
„smeritului Mitropolit al Ungrovlahiei Antim“. No. 12, pag. 10.
1380, Iunie. Hotărârea pentru înălțarea Scaunului Kernitzei ca Mitropolie, cu învoirea Sinodului,
din care, după al Nieeii, Heracleii, Salonicului, laninei și Amasiei, fac parte „cei doi ai
Ungrovlahiei“. No. 13, pag. 11.
1380, Iunie. Hotărâre a Sinodului pentru Mitropolitul de Chiev Pimen, fiind de față și al Ungro­
vlahiei în rangul de mai sus. No. 14, pag. 11.
• 1380, Iunie. Mutarea lui Matei, episcop de Poimanenon, la Adrianopol, făcând parte din Sinod
și „al Ungrovlahiei, chir Hariton“, în ordinea de mai sus. No. 15, pag. 11.
1381, Mart. Mutarea lui Matei, Mitropolit al Kernitzei, la lanina, cu voia Sinodului, în care și
„al Ungrovlahiei“, în ordinea de mai sus. No. 16, pag. 11.
VIII

1381, Maiu. Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei, iscălește ca al patrulea (după al Cizicului și Se­
baste!, al Niceii, al Amasiei și Midiei) în actul de întărire a păcii făcute între Paleologii Ioan
și Andronic. No. 17, pag. 11.
1381, Iulie. Patriarhul hirotonisește Mitropolit de Vidin pe ieromonahul Casian, după alegerea ar­
hiereilor, între cari (după al Cizicului) al doilea loc îl are „al Ungrovlahiei“. No. 18, pag. 11.
1381, 23 Novembre. Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei, iscălește ca al doilea (după cel de Cizic)
actul prin care Patriarhul afurisește pe Mitropolitul de Peritheorion. No. 19, pag. 11.
1382, Septembre. Patriarhul hotărește o ceartă privitoare la Mitropolia Chersonului, cu participarea
Mitropolitului Ungrovlahiei, care ține și locul celui de Nicomedia. No. 20, pag. 12.
1382, Novembre. Patriarhul hotărește strămutarea Mitropolitului de Kotyaeion, cu participarea Mi­
tropolitului Ungrovlahiei în aceleași condițiuni. No. 21, pag. 12.
1383, 20 lanuar și 24 August. Patriarhul osândește pe preotul Machetares și pe protopopul Con­
stantin Kabasilas, în fruntea, membrilor Sinodului aflându-se Mitropolitul Ungrovlahiei și loc­
țiitor de Nicomedia. No. 22, pag. 12.
1383, 24 August. Cercetare împotriva lui Constantin Kabasilas de către Patriarh și Sinod, „al Un­
grovlahiei“ țiind locul al treilea (după al Salonicului și al Nicomediei). No. 23, pag. 12.
1386, Mart. Supunerea Bisericii r^ç Ktvsávo'j? către Mitropolia Goției, prin hotărârea Patriarhului
și Sinodului, în care „al Ungrovlahiei“ ține locul al cincilea (după al Heracleii, al Saloni­
cului, al Cizicului, al Nicomediei și înainte de al Monembasiei, al Patrasului Vechiu și al
Rusiei). No. 24, pag. 12.
1389, Februar. Sentință de despărțenie, al „Ungrovlahiei“ venind al cincilea (după al Salonicului,
al Heracleii, al Cizicului și al Nicomediei). No. 25, pag. 12.
1389, Februar. Mitropolitul Ungrovlahiei iscălește ca al patrulea (după al Heracleii, al Cizicului,
al Nicomediei) actul prin care se întărește, împotriva lui Pimen, Chiprian ca Mitropolit a
toată Rusia, cu reședința în Chiev. No. 26, pag. 12.
1389, Februar și April. Strămutare la Agathopolis a reședinței Mitropolitului Adrianopolei ocupate
de Turci, cu învoirea Sinodului patriarhal, în care al „Ungrovlahiei“ ține locul al cincilea,
ca și în actul pentru luarea privilegiilor Bisericii din Chalkedon. No. 27, pag. 13.
1389, 17 Mart. Scoaterea preotului Gheorghe, cu învoirea Sinodului patriarhal, în care al doilea
loc (după al Cizicului), îl ține „al Ungrovlahiei“. No. 28, pag. 12.
1389, Iulie. Hotărîre sinodală cu privire la legăturile dintre episcopul de Modon și Mitropolitul
Vechiului-Patras, „al Ungrovlahiei“ ținând locul al patrulea (după al Heracleii, Cizicului
și Nicomediei), iar (după al Niceii, Chalkedonului, Monembasiei și Amasiei), „celelalt al Un­
grovlahiei, Atanasie“. No. 29, pag. 13.
1391, August. Patriarhul Antonie face stavropighie mănăstirea Sf. Mihail din Maramurăș, fundată
de Baliță Voevod și fratele său Dragu. No. 30, pag. 13.
1391, August. Hotărîre patriarhală privitoare la strămutarea la Haliciu a lui Simion, egumenul
de la Peri. No. 31, pag. 15.
1393, Mart. Achitarea de Sinod a lui Doroteiu, Mitropolit de Atena și „a toată Grecia“, cu iscă­
litura lui „Ieremia“, smeritul Mitropolit al Maurovlahiei“, după al Efesului, Cizicului, Ni­
comediei, Niceii, Iconiei, Sogdaiei, Sozopolei și înainte de al Midiei. No. 32, pag. 16.
1393, Iulie. Trimeterea în „Rusia“ a arhiepiscopului de Betleem pentru „unele slujbe bisericești“.
No. 33, pag. 16.
1393, Septembre. Afurisirea preotului Ioan Adeniatul, din Sinod făcând parte și al „Maurovlahiei“,
după al Cizicului, al Monembasiei, al Chersonului, al Zikchiei. No. 34, pag. 16.
4394 (?). întărirea afuriseniei rostite împotriva Marelui-Novgorod de Mitropolitul Chievului și a toată
Rusia Chiprian, după voia „regelui a toată Rusia, Vasile“, din Sinod făcând parte și „al Mau­
rovlahiei“, după al Cizicului, al Nicomediei, al Sogdaii, al Chersonului, al Zikchiei și înainte
de al Midiei, al Derkosului și al Betleemului. No. 35, pag. 16.
 IX

1393, 29 Octombre. Instrucții pentru arhiepiscopul de Betleein și pentru Alexie Aaron, cari se
trimet în Rusia, pentru neînțelegerile de acolo. No. 36, pag. 17.
1394, Februar. Numirea la Corint a lui Teognost, din Sinod făcând parte și „al Maurovlahiei“,
în ordinea de mai sus. No. 37, pag. 17.
1394, August. Hotărâre patriarhală prin care se așează la Târnova Mitropolitul Ieremia al Mau-
rovlachiei. No. 38, pag. 17.
1394, Iunie. Hotărâre sinodală cu privire la redactarea actelor patriarhale, din Sinod făcând parte
și „al Maurovlahiei“, înaintea căruia trece însă, data aceasta, și al Nlidiei. No. 40, pag. 18.
1394, Septembre. Acordarea de drepturi exarhale în Pelopones Mitropolitului de Corint, din Sinod
făcând parte și „al Maurovlahiei“ în ordinea de mai sus. No. 39, pag. 18.
1395, Main. Notă despre scrisoarea către Patriarh a lui „Isaac din Maurovlahia“, care cere aces­
tuia să ieie, „în calitate de ctitor“, mănăstirea Maicei Domnului și a Sfântului Dumitru.
No. 41, pag. 18.
1395, Maiu. Mențiunea hotărârii patriarhale prin care se dă, —în lipsa arhiereului, — protopopului
Constantin administrația Bisericii Moldovei. No. 42, pag. 18.
1395, Maiu. Poruncă a Patriarhului pentru așezarea lui Petru protopopul ca administrator al Bi­
sericii Moldovei. No. 43, pag. 19.
1395, Maiu. Patriarhul către Ștefan-Vodă al Moldovei, despre însărcinarea protopopului Petru cu
cârmuirea Bisericii Moldovei. No. 44, pag. 20.
1395, Maiu. Patriarhul către „falșii episcopi“ (Iosif și Meletie) din Moldova, cerându-li a-și părăsi
Scaunele. No. 45, pag. 21.
1395, Maiu. Patriarhul către clerul și poporul Moldovei, despre numirea ca socotitor al eparhiei a
protopopului Constantin. No. 46, pag. 22.
1395, Septembre. Patriarhul către Mitropolitul de Mitilene, pe care-1 trimete în Moldova, pentru
împăcarea lucrurilor. No. 47, pag. 23.
1396, 6 Novembre. Chemare sinodală la judecată a Mitropoliților de Goția și Cherson, alături de
Patriarh stând Mitropoliții Cizicului și Severinului. No. 48, pag. 24.
1397, lanuar. Numire a unui arhiepiscop de Imbros, la Sinod luând parte al Cizicului, al Nico-
mediei, al Severinului, al Corintului și al Midiei. No. 49, pag. 24.
1397, lanuar. Patriarhul trimete în Rusia pe Mihail, arhiepiscopul de Betleem. No. 50, pag. 24.
1397, lanuar. Patriarhul către arhiepiscopul Mihail de Betleem care va merge în eparhia Haliciu-
lui și a Moldovei și va luă măsuri de îndreptare și orânduire în cea din urmă. No. 51, pag. 25.
1397, lanuar. Patriarhul către „craiul și domn a toată Polonia, „Litvorosia“ (Lituano-Rusia) și a
Malului Mării, recomandându-i „unirea“ cu regele Ungariei, care va plecă în Mart viitor,
„căci cu aceste vorbe și pregătiri a ieșit de la noi“, adăugind că trimete pe arhiepiscopul Bet-
leemului „prin Galiția și alte locuri“, și pentru cazul episcopului Ioan de Luck, supus lui
Chiprian, Mitropolitul de Chiev și a toată Rusia, pe care-1 favorizează regele : Trimesul pa­
triarhal, „om cuminte și evlavios și cunoscut în acele părți“, vine și cu slujbe ale „Sfântului
împărat“. No. 52, pag. 27.
1397, lanuar. Patriarhul către Mitropolitul Chievului și a toată Rusia, despre suferințile ce îndură
de când a venit acolo, despre planul de Unire a Bisericilor, care nu se poate acum și în
locul propus de dânsul, despre „războiul ce-1 încunjură, închizându-ni toată ieșirea“, reco­
mandând unirea „Craiului“ cu regele Ungariei contra Turcilor, cari sunt pe cale a cuceri
toată lumea. No. 53, pag. 27.
1397, lanuar. Hotărâre sinodală de unire a Bisericilor Sidei și Sataliei, luând parte și al Severinu­
lui, înainte de al Midiei numai și după al Cizicului, Nicomediei, Monembasiei, Corintului și
Palaiopatrei. No. 54, pag. 28.
1397, Hotărâre sinodală de restituire a episcopatelor Mainei și Zemenei către Mitropolia de Corint

58183. Voi. XIV. 11

X

luând parte și al Severinului, după cei de sus, dar fără al Corintului și având înainte și pe
al Sataliei (al Midiei lipsește). No. 55, pag. 28.
1397, Mart. Numire de Mitropolit la Satalia și Side, la Sinod luând parte al Severinului, după al
Cizicului, Nieomediei, Monembasiei, Corintului, Palaiopatrei și înainte de al Midiei singur.
No. 56, pag. 28.
1400. Numirea unui Mitropolit de Laodicea, din Sinod făcând parte, după al Goției, locțiitor de
Efes, al Heracleii, al Ancirei, și al „Ungrovlahiei de spre Severin“, urmând apoi al Cizi­
cului. No. 57. pag. 28.
1400. Patriarhul către Mitropolitul de Chiev și toată Rusia pentru a cere ajutor, în numele Marii
Bisericii și al Împăratului Manuil, de la „Marele Rege a toată Rusia“ și ceilalți regi“. No.
58, pag. 29.
1400. Numirea unui Mitropolit de Cizic, din Sinod făcând parte al „Ungrovlahiei de spre Severin“
după al Goției, locțiitor de Efes, al Ancirei, al Neocesareii și înainte de alesul pentru He-
racleia. No. 59, pag. 29.

1400. Numire a unui Mitropolit de Heracleia și exarh al Traciei și Macedoniei, Teofan, din Sinod
făcând parte al Goției, locțiitor de Efes, al Ancirei, al Neocesareii și după ei al Ungrovla­
hiei „de spre Severin“ și al Cizicului. No. 60, pag. 29.

1400. Numirea unui Mitropolit de Cizic, din Sinod făcând parte al Goției, ca locțiitor de Efes, al
Ancirei, al Neocesareii și al „Ungrovlahiei de către Severin“, iar în urmă venind alesul de
Cesareia. No. 61, pag. 29.
1400. Numirea unui Mitropolit de Heracleia, din Sinod făcând parte al Goției, ca locțiitor de Efes,
al Ancirei, al Neocesareii și al „Ungrovlahiei de către Severin“, iar în urmă venind alesul
de Cizic. No. 62, pag. 29.
1400 Mart (c.) Patriarhul hotărește într’un proces (dintre Andreiu Argyropulos și Teodor Mamalis)
cu privire la „o haină de veveriță din Țara-Românească“. No. 63, pag. 29.
1401. Numirea unui Mitropolit de Gangra, din Sinod făcând parte al Cizicului, al Severinului și
al Midiei. No. 64, pag. 30.
1401, Maiu. Osânda preotului Gabras, între judecători fiind al Cizicului, al Gangrelor, al Severi-
nnlui și al Midiei; al Severinului schimbă pedeapsa: se va opri zece luni de vin și va face
o sută de metanii pe zi. No. 65, pag. 30.
1401, Maiu. Patriarhul către Antim, Mitropolitul Ungrovlahiei, ca să recunoască un preot sfințit
în Moldova, eu toată afurisenia aruncată asupra acestei țeri. No. 66, pag. 30.

1401, Iunie. Hotărâre patriarhală cu privire la o zestre, luând parte la Sinod al Cizicului, al Se­
verinului și al Midiei. No. 67, pag. 31.
1401, Iulie. Patriarhul către Mitropolitul de Salonic, pentru mănăstirea Akapnioților, din Sinod
făcând parte, după al Goției, locțiitor al Efesului, și al Cizicului, al „unei părți din Ungro-
vlahia“ de spre Severin, după care urmează al Midiei și al Derkonului. No. 68, pag. 31.
1401, 26 Iulie. Patriarhul Matei recunoaște. ca episcop în Moldova pe Iosif. No. 69, pag. 31.

1401, [c. 26] Iulie. Patriarhul către Alexandru-Vodă al Moldovei, despre recunoașterea lui Iosif
ca episcop al țerii. No. 70, pag. 34.
Fără an (pe la aceiaș dată). Patriarhul Mateiu numește episcop de Cherson pe Macarie, din Sinod
făcând parte al Goției, locțiitor de Efes, al Cizicului, al Ungrovlahiei și al Midiei. No. 71,
pag. 36.
1416-8. Desbateri pentru primirea în Constantinopol a Mitropolitului Moldovei nerecunoscut de
: Patriarh. No. 72, pag. 37.
1429 (6937), 9 Februar. Alexandru-cel-Bun, Domnul Moldovei, dă soției lui Marina și copiilor ei
mănăstirea din Vișnievăț. No. 73, pag. 38.
1433, 9 Februar. Alexandru-Vodă, fiul lui Mircea, Domn al Țerii-Românești, dă 3.000 de aspri
mănăstirii Xeropotamului de la Athos. No. 74, pag. 38.
1433 (6941), 9 Februar. Alexandru-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă, amintind de tatăl său
Mircea, 3.000 de aspri mănăstirii Zografului de la Athos, cu hramul Sf. Gheorghe, trimeși
fiind egumenul Moise, Iosif și „popa Ervasie“. No. 75, pag. 38.
1437. Solie bizantină în Moldova ca să aducă de acolo soli pentru Sinodul de Unire a Bisericilor.
No. 76, pag. 38.
1438. între cei ce se trimet la împăratul bizantin în Ferrara pentru a-i cere să orânduiască în­
toarcerea solilor ortodoxiei, care nu folosește nimic din zădarnicele discuții cu Latinii, e și
al Moldovlahiei, după al Trapezuntului, al Heracleii, al Monembasiei, al (fizicului și al
Lacedemonei, și el fiind dintre cei „mai bătrâni și mai venerabili“: din discuție—împăratul
refuză—se cred înșelați de Patriarh. No. 77, pag. 39.
1439. Mitropoliții de Târnova, Amasia și Moldova sunt mustrați de Patriarh, ca niște „casnici“ ai
lui, din „chilia și familia“ lui, pe cari el i-a crescut și i-a înaintat, pentru că, împotriva
părerii lui, au făcut parte dintre cei șeptesprezece arhierei cari au votat contra lui filioquc.
No. 78, pag. 39.
1439. împăratul Ioan al VIII-lea stăruie „pe lângă solii Trapezuntului și Moldovei", ca și pe
lângă unii arhierei, ca să-i facă a vota pentru filioque. No. 79, pag. 39.
1439, 2 Iunie. Solii Moldovei la Sinodul din Florența votează și declară, se pare, și ei că țara
lor se va țineâ totdeauna și în materie de dogmă de Scaunul patriarhal. No. 80, pag. 39.

1439, 7 Iulie. Iscăliturile reprezintanților Moldovei Ia Sinodul din Florența. No. 81, pag. 40.
144. . . (695. . .) Hrisov al lui „Io Basarab Voevod și autocrat al Ungrovlahiei“ pentru mănăstirea
Cotlumuz. No. 82, pag. 40.
1450 (6958). „Dan Vlad-Vodă Basarab“, Domn al Țerii-Românești, dă mănăstirii Cotlumuz din
Athos privilegii. No. 83, pag. 40.
1452 (?), 29 April. Hrisov al lui Vlad[islav| Voevod, Domn al Țerii-Românești, pentru dania de 10.000
de aspri către chilia Sf. Ilie, făcută de părintele Cosma, protos al Sfântului Munte. No. 84,
pag. 40.
1457 (6965), 12 Iunie. Hrisov slavon al lui „Io Vlad Voevod“ (Țepeș), Domn al Țerii-Românești,
pentru mănăstirea Rossikon. No. 85, pag. 40.
1457 (6965), 12 Iunie. Vlad-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă privilegii mănăstirii Sf. Pantelimon
de la Athos. No. 86, pag. 40.
1457 (6965). 12 Iunie. Vlad-Vodă (Țepeș), Domn al Țerii-Românești, dă 4.000 de aspri mănăstirii
lui Filoteiu de la Athos. No. 87, pag. 40.
1466 (6974), 10 Iunie. Ștefan-Vodă, fiul lui Bogdan, Domnul Moldovei, dă 100 de ducați mănăstirii
Zografului de la Athos. No. 88, pag. 41.
1470 (6979), 13 Septembre. Ștefan-Vodă, fiul lui Bogdan, Domnul Moldovei, dă 500 de aspri pe
an, „obroc“, spitalului bolniței, făcute de el, a mănăstirii Zograful, „mănăstirii noastre“,
egumen fiind „rugătorul nostru chir popa ieromonahul Varlaam“ (mărturii: fiii, Alexandru
și Petru, și toți boierii; Toma Logofăt; scrie Isaia). No. 89, pag. 4L
D. 1482. Danie de moaște din partea lui Vlad-Vodă Călugărul, al Țerii-Românești, și a nepotului
său, Dragomir Vornicul, către mănăstirea de Ia Meteore. No. 90, pag. 4L
1487 (6995), 12 Iunie. Vlad-Vodă, fiul lui Radu, Domn al Țerii-Românești, dă 6.000 de aspri pe
an mănăstirii Sf. Pantelimon de la Athos. No. 91, pag. 4L
1492 (7000), 29 April. Vlad-Vodă, fiul Iui Radu, Domn al Țerii-Românești, dă 10.000 de aspri
schitului Profetului Ilie de la Athos. No. 92, pag. 42.
1496 (7004), 30. . . Vlad-Vodă, fiul lui Radu, Domn al Țerii-Românești, dă pe an 3.000 de aspri Ț -
mănăstirii Sf. Pantelimon de la Athos. No. 93, pag. 42.
1499-1500 (7008). Ștefan, Domnul Moldovei, face o danie mănăstirii lui Grigorie de la Athos.
No. 94, pag. 42.
1499-1500, (7008). Radu-Vodă, fiul lui Vlad, Domn al Țerii-Românești, dă 3.000 de aspri unei
mănăstiri de la Athos. No. 95, pag. 42.
1502 (7010), 21 Februar. Radu-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă pe an 4.000 de aspri mănăstirii
Sf. Pantelimon de la Athos. No. 96, pag. 42.
1504 (?). Povestirea călătoriei în țerile noastre a Patriarhului Pahomie de Constantinopol. No. 97,
pag. 43.
1504 (?). Altă povestire a aceleiaș călătorii. No. 98, pag. 43.

1519-20 (7028). Basarab-Vodă face daruri către mănăstirea lui Xenofont din Athos. No. 99, pag. 43.

1525-6 (7034; sic). Vladislav-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă mănăstirii lui Xenofont de la

Athos un ajutor. No. 100, pag. 43.

De la 1527 (7023; sic). Petru-Vodă al Moldovei dă 5.000 de aspri mănăstirii Castămonitului din
Athos. No. 101, pag. 44.

1527-8 (7036). Radu-Vodă (de la Afumați), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor mănăstirii lui
Xenofont de la Athos. No. 102, pag. 44.

1531-2 (7040). Vlad, fiul lui Radu (?) (Vintilă), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor mănăstirii
lui Xenofont de la Athos. No. 103, pag. 44.
1533 (7041), 12 lanuar. Vlad, fiul lui Radu (Vintilă), Domn al Țerii-Românești, dă 10.000 de
aspri mănăstirii Lavra de la Athos, cu cheltuieli de drum (1000 de aspri) pentru călugării
ce vor veni la el. No. 104, pag. 44.
1534 (7042), 27 April. Vlad-Vintilă, Domnul Țerii-Românești, dă 10.000 de aspri mănăstirii Hi-
landarului și 800 bolniței de acolo. No. 105, pag. 44.
1535 (7043). Radu-Vodă (Paisie), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor mănăstirii lui Xenofont
de la Athos. No. 106, pag. 44.
1540 (c.). Petru (Radu Paisie), Domn al Țerii-Românești, dă averile din satul Scurtești mănăstirii
Simopetrei de la Athos. No. 107, pag. 44.
1540 (c.). Notiță despre intenția Patriarhului de Constantinopol Ieremia de a călători în țerile noastre
și moartea lui. No. 108, pag. 45.
1555 (?). Despot („Basilikos“) către Filip Melanchthon, despre misiunea lui Cesar Viking. No. 109,
pag. 45.
1555, Mart. Melanchthon către Despot („Iacob Basilikos, despot de Samos“) și Iacob Diassorinòs
(„domn al Doridei“), pe cari-i numește „bărbați foarte vestiți prin neam bun și cunoașterea
științelor și virtuțile ostășești“, despre ceia ce datorește Europa Grecilor, arătându-se gata
a-i ajută și cu fapte (scrisoarea o trimet'e prin Paul Viking, care merge „de la Belgi în
„patrie“). No. 110, pag. 45.
1561, l-iu lanuar. Mențiunea venirii în Moldova, supt Alexandru-Vodă Lăpușneanu, — Mitropolit
fiind Grigorie și episcopi Anastasie la Roman și Eftimie la Rădăuți, — a Patriarhului de
Constantinopol loasaf. No. 111, pag. 46.

1568-9 (7077). Ruxanda, Doamna lui Alexandru-Vodă al Moldovei, hotărește a se serba strălucit în
fiecare an ziua Sf. Nicolae la mănăstirea Dochiariului din Athos, pomenindu-se numele ră­
posatului ei soț, „Pahomie călugărul, Roxaudra Doamna, Bogdan Voevod și ale copiilor lor“.
No. 112, pag. 46.
1569-70 (7078). Mănăstirea Sf. Dionisie din Athos mulțămește Doamnei Ruxanda a lui Alexandru-
Vodă al Moldovei, care a plătit datoriile călugărilor. No. 113, pag. 46.

Pe la 1569. Ruxanda, Doamna lui Alexandru Lăpușneanu, dă mărturie pentru apărarea de ea, cu
 XIII

35.000 de aspri, a mănăstirii Karakalla din Athos, amenințată de Turci cu confiscarea.

No. 114, pag. 46.
1570 (c.). Alexandru, Domn al Țerii-Românești, dă mănăstirii Simopetra din Athos moșiile Scurtești
și Dragomirești. No. 115, pag. 47.

1570 (7078), August. Mulțămire din partea mănăstirii Dochiariului din Athos către Doamna
Ruxandra, a lui Alexandru Lăpușneanu, „care a scos de supt poprire odoarele amanetate
ale mănăstirii“.'No. 120, pag. 49 (din eroare și ca No. 116, pag. 47).
1574-1579. Mitrofan de Constantinopol către Petru-Vodă al Moldovei, despre dania ce a făcut-o
acesta la Constantinopol Bisericii-celei-Mari din casele sale proprii. No. 117, pag. 47.
1575. Hrisov al lui Alexandru-Vodă al Țerii-Românești, prin care se dă un ajutor mănăstirii lui
Xenophon de la Athos. No. 118, pag. 49.
1575 (7083), l-iu Iunie. Hrisov al lui Petru-Vodă Șchiopul, Domn al Moldovei, prin care se dau
100 de galbeni mănăstirii Zografului de la Athos. No. 119, pag. 49.
1576, Maiu. Daruri făcute de Petru-Vodă al Moldovei supt Patriarhul Ieremia. No. 121, pag. 49.
[1576], 5 Septembre. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către soră-sa, Mărioara Adorno, despre
banii și lucrurile ce-i trimite. No. 122, pag. 50.
[1576], 6 Octombre. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre lucrurile ce
a primit de la ea și o blană ce-i dăruiește. No. 123, pag. 51.
1576-7. Hrisov al lui Alexandru, Domnul Țerii-Românești, dând un ajutor mănăstirii lui Xenophon
de la Athos. No. 124, pag. 51.
1577 (7085), 28 /Vpril. Hrisov al lui Petru-Vodă Șchiopul, Domn al Moldovei, prin care se dau
6.000 de aspri mănăstirii Sf. Dionisie de la Athos. No. 125, pag. 51.
1577, l-iu Maiu. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre niște daruri
ce-i face. No. 126, pag. 51.
1577, Iulie. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre banii ce-i trimite
și cheltuielile cu Domnia lui Mihnea-Vodă. No. 127, pag. 53.
1577 și urm. Hrisov al Iui Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, dând mănăstirii Simopetra de la Athos
moșiile Scurtești și Dragomirești. No. 128, pag. 53.
1578, 20 Februar. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre trimetere
de bani, dorința ei de a veni în țară și neputința de a o lăsa a merge la biserica latină,
precum și despre datoria ce au bogății de a răscumpăra pe robi. No. 129, pag. 53.
în. de 1578, Mart. Mențiunea într’un poem al lui Gheorghe Etolianul a maziliei și morții lui Petru-
Vodă al Țerii-Românești de pe urma intrigilor mamei sale Mircioaia. No. 130, pag. 55.
1578, 25 Mart. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre numirea lui
Mihnea-Vodă, uneltirile dușmanilor și căsătoria surorii Lucreția. No. 131, pag. 57.
1578, 2 Decembre. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre sumele și
lucrurile ce i-a trimes. No. 132, pag. 58.
1579 (7087), 20 Februar. Hrisov al lui Petru-Vodă, Domn al Moldovei, dând 6.000 de aspri mă­
năstirii Lavrei din Athos. No. 133, pag. 59.
158. . .-159. . . Meletie Pigas, vicarili patriarhal al Constantinopolei, către Petru-Vodă, despre do­
vezile de iubire ce-i dă și despre neputința de a veni din cauza vizitei apropiate a lui Sili-
vestru, Patriarh de Antiohia. No. 134, pag. 59.
1582, 27 August. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre greutatea ce
are din partea Turcilor și supărarea ce-i face și ea prin necontenitele cereri de bani. No. 135,
pag. 60.
 XIV

1583, 10 Mart. Mărioara Adorno către Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, despre felul cum e
mai bine să-i trimeată lucruri și scrisori. No., 136, pag. 62.
; 1583, 30 Iunie până la 5 Iulie. Banul Mihalcea către Mărioara Adorno (cu traducere italiană de
¡ Alvise Spà), despre o trimetere de lucruri din partea Doamnei prin Ragusa. No. 137, pag. 63.
1583, 5 Iulie. Banul Mihalcea către Mărioara Adorno, despre falimentul lui Secondo de’ Lucari,
urmărit și de Mihnea Voevod, precum și despre niște bani trimeși prin el. No. 139, pag. 67.
1583, pe la 10 Mart (și înainte de 25 Iulie). Mărioara Vailarga către Ecaterina, Doamna Țerii-
Românești, despre felul cum trebuie să-i trimeată banii prin Casa Lucari, ce are contoare la
Silistra, precum și despre cele primite de la dânsa. No. 140, pag. 67.
1583, 25 Iulie. Mărioara Adorno către Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, despre mazilia lui Mihnea-
Vodă și surgunul lor la Rodos, adăugind bani și daruri după putință. No. 141, pag. 72.
1583, 11 Octombre. Aleletie Pigas către Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, mângâindu-1 pentru ma­
zilia și surgunirea lui la Rodos. No. 1.42, pag. 76.
1584, 14 lanuar. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno (cu traducere italiană
de Alvise Spà), despre trimeteri de bani, refuzul surorii lor Lucreția de a o recunoaște, vizi­
tele de nobili venețieni ce primește și fuga lui Secondo de’ Lucari din Silistra. No. 143, pag. 77.
1585, April. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre surgunirea ei și a
lui Mihnea-Vodă la Tripoli și noua căpătare a Domniei. No. 144, pag. 78.
1586, 14 lanuar. Mihnea al II-lea, Domnul Țerii-Românești, și Doamna-mamă Ecaterina către Mă­
rioara Adorno, despre mazilie, primejdiile prin care au trecut, întoarcerea lui Mihnea în
Domnie, călătoria Ecaterinei la Constantinopol, cu lămuriri bănești. No. 145, pag. 79.
1587, 22 April. Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către’ Mărioara Adorno, despre greutățile ce
are de pe urma relei cârmuiri a lui Petru-Vodă Cercel și a datoriilor ce a trebuit să facă
pentru căpătarea Scaunului, adăugind felurite știri particulare. No. 146, pag. 81.
1587, 4 Iulie. Esther, zisă Prepia, fiica Lucreției Frangopulo, către Mărioara Adorno, despre iubi­
rea ce-i poartă și multele ocupații ale Doamnei Ecaterina, care o fac să uite pe sora ei în­
depărtată. No. 147, pag. 82. ;
1589 (c.). Însemnări despre Moldova și Țara-Românească din călătoria, descrisă de Ieroteiu, Mitro­
polit de Monembasia, a lui Ieremia al II-lea, Patriarh de Constantinopol. No. 148, pag. 83.
1589 (7097), 8 Februar. Hrisov al lui Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, prin care se dau 15.000
de aspri mănăstirii Hilandarului de la Athos. No. 149, pag. 86.
1589, 20 Novembre. Ioan Banul arată că a luat de la „Pervana-beiu casapul“ 420.000 de aspri
pentru Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind în loc oi de la Soroca, cu 40 de aspri
bucata. No. 150, pag. 86.
1589, 20 Novembre. Ioan Banul arată că a luat de la Floro 150.000 de aspri pentru Ștefan-Vodă
fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind în loc oi de la Ținutul lașului, cu 46 de -aspri bucata.
No. 151, pag. 87.
1589, l-iu Decembre. Ioan Banul arată că a luat de la Ahmed Celebi Ienicerul 31.000 de aspri
pentru Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, care-i va dà înapoi la venirea creditorului în
Moldova. No. 152, pag. 87.
1589, l-iu Decembre. Ioan Banul arată că a luat de la Foti și Gheorghe 100.000 de aspri pentru
Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind a da în schimb oi de la Ținutul Neamțului,
câte 34 de aspri bucata. No. 153, pag. 87.
1589, 15 Decembre. Ioan Banul recunoaște că a luat de la Sinan-beiu 189.300 de aspri, pe soco­
teala lui Ștefan, fiul lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti în bani la venirea în Moldova.
No. 156, pag. 88.
1589-91 (e.). Capuchehaiaua Moldovei, Duca, recunoaște că a primit, în seama lui Petru-Vodă Șchio­
pul, de la Ceaușul Mahmud, suma de 30.000 de aspri. No. 154, pag. 87.
Redactat pe la 1590. Daruri făcute de Ruxandra, Doamna lui Alexandru Lăpușneanu, și de fami­
lia ei la Constantinopol. No. 157, pag. 88.
1590, 30 Mart, loan Banul recunoaște că a luat de la Costea Casapul de la Aiakapi 129.790 de
aspri, pe socoteala lui Ștefan, fini lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti din oile de la
Soroca. No. 158, pag. 89.
1590 (7098), Mart. Scrisoare a lui Ieremia, Patriarh de Constantinopol, prin care se întărește dania
moșiilor Scurtești și Dragomirești, de către Domnii Țerii-Românești, Petru, Alexandru și
Mihnea, către mănăstirea Simopetra din Athos. No. 159, pag. 89.
1590, 22 Novembre. Ioan Banul recunoaște că a luat de la Teodor Poreliotul 100.000 de aspri, pe
socoteala lui Ștefan fiul lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti din oile Ținutului Tutovei.
No. 155, pag. 87.
1591, 12 Main. Socoteala oilor din Moldova și a casapilor (gelepi) cari le-au luat. No. 160, pag. 89.
1591, 2 Octobre. Doamna Ruxandra, fiica sau sora (?) lui Mihnea al II-lea, fost Domn al Țerii-
Românești, către Mărioara Adorno, „mama“ sa, despre sănătatea familiei (Hrisosculina, Ivancu,
Pătrașcu, jupăneasa Vișa, Lorenzo), precum și despre călătoria la Severin a lui Mohammed-
beg (fost Mihnea-Vodă) și despre greutățile casei. No. 161, pagi 89.
1591 (7100), Octombre. Patriarhul Ieremia al II-lea de Constantinopol, pentru mănăstirea Sf. Ni­
colae din București (Mihai-Vodă), închinată Simopetrei din Athos. No. 162, pag. 90.
1591-2 (7100). Hrisov al lui Alexandru-Vodă, Domn al Țerii-Românești, prin care se închină „averi
și venituri în Țara-Românească“ mănăstirii Prodromului, „clădită de dânsul la Muntele
Sinai“. No. 163, pag. 93.
1592 (7110), 31 Mart. Orânduire, în numele Patriarhului Ieremia al Constantinopolei, din partea
Marelui-Logofăt al Bisericii, Hierax, cu privire la negustorii străini ce trăiesc în București
fără cununie. No. 164, pag. 93.
1593, după 29 lanuar. Prietenii din Constantinopol ai lui Petru Șchiopul către acesta, arătându-i
că s’au pus lucrurile la cale pe lângă Vizir și Sultan pentru numirea lui ca Domn. No. 165,
pag. 94.
1593, după 29 lanuar. Un agent moldovenesc la Constantinopol către Petru Șchiopul și ginerele
acestuia, Zotu Țigara, despre negocierile ce se urmează pentru restabilirea lui în Scaun.
No. 166, pag. 95.
1593, după 29 lanuar. Petru Șchiopul către Sinan-Pașa, cu felicitări pentru că s’a întors Mare-
Vizir, arătându-i de ce a plecat din Moldova și cerând a i se ierta greșeala și a fi lăsat să
se odihnească în țară. No. 167, pag. 95.
1593, după 29 lanuar. Poruncă a Sultanului către Petru Șchiopul, cu iertare pentru fuga lui și
voia de a sta la Chios în așteptarea Domniei. No. 168, pag. 95.
1593, după 29 lanuar. Marele-Vizir Sinan-Pașa către Petru Șchiopul, dându-i vestea de iertare și
îndemnându-1 să vie la Chios, locul de surgun ce i s’a hotărât. No. 169, pag. 95.
1593, după 29 lanuar. Ieremia al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Moldovei,
Gheorghie Movilă, îndemnându-1 să facă așa ca Petru Șchiopul să vie iarăș în împărăție.
No. 170, pag. 95.
1593, 28 Februar. Mihnea al II-lea, fost Domn al Țerii-Românești (Mehemed-beiu), către Mărioara
Adorno, despre îngrijirea fiului său Radu. No. 171, pag. 95.
1593, 7 Maiu. Policrat Kamerinos, în numele său și în al lui Andrei Hatmanul și Nicolae Stol­
nicul, către Petru Șchiopul, cu știrea că-1 așteaptă Scaunul Țerii-Românești, în locul „cio­
banilor“ cari au fost și „au stricat țara“. No. 172, pag. 97.
1593, Novembre. Ieremia al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Petru Șchiopul, despre da­
toriile Bisericii celei Mari, despre scrisoarea lui Petru către Andronic Cantacuzino și marea
influență ce are acesta la Poartă, despre procesul Domnului cu vameșii raguzani și despre
nevoia ce este ca el să vie la Constantinopol. No. 173, pag. 97.
XVI

1593, 14 Novembre. Andronic Cantacuzino către Petru Șchiopul, despre intervenția sa, după cererea
lui Nichifor Dascălul, în lucrurile „Vlaho-Bogdaniei“, despre rezervarea principatului muntean
pentru acest Domn și numirea recentă a lui Mihai Viteazul din cauza zăbăvii sosirii lui
Petru, adăugind că-i păstrează, în locul lui Aron-Vodă, unul din ginerii săi, Scaunul Moldovei.
No. 174, pag. 97.
1593, 20 Decembre. Zotu Spătarul către socrul său, Petru-Vodă Șchiopul, despre sosirea sa la
Veneția și boierii ce a găsit acolo, precum și pentru afaceri de bani. No. 175, pag. 97.
1593-5 (7101, 7103), probabil 1594 sau începutul lui 1595. Hrisov de ctitorie al lui Aron-Vodă
pentru mănăstirea sa de lângă Iași. No. 170, pag. 98.
1594, 10 Maiu. Versiune grecească a testamentului lui Petru-Vodă Șchiopul. No. 177, pag. 100.
1594, 4 Iunie. însemnare pe o Evanghelie scrisă de episcopul de Buzău Luca din Cipru, în Domnia
lui Mihai Viteazul. No. 178, pag. 100.
1594, 9 Iulie. Gavriil [Severos], Mitropolit de Filadelfia, șeful coloniei grecești din Veneția, către
Zotu Țigară, ginerele lui.Petru-Vodă Șchiopul, despre moartea lui Petru și convorbirea ce-a
avut-o cu un Venețian despre afacerile moștenirii. No. 179, pag. 101.
1594, 11 Iulie. Maxim, episcop de Citera (Cerigo), către Zotu Țigară, îndemnându-1 să vie la Veneția.
No. 180, pag. 101.
1594, 11 Iulie. Hrisoverghi, boier al lui Petru-Vodă Șchiopul, către Sguromali, altul din boierii
acestuia, despre venirea lui apropiată, un dar de cuțite și un anume Ivașcu. No. 181, pag. 101.
1594, 11 Iulie. Hrisoverghi către Mitropolitul Gheorghie Movilă, către Gheorghe Hatmanul, nepotul
lui Petru-Vodă Șchiopul, către Zotu Țigară, Costea Postelnicul, Păharnicul Vasile, Ivan
Comisul și alți boieri, despre banii dați lui Ivașcu. No. 182, pag. 101.
1594, 14 Decembre. Mihnea al H-lea, fost Domn al Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre
„hainirea“ lui Mihai Viteazul, numirea în locu-i a lui Bogdan Sasul, apoi a lui Radu fiul
lui Mihnea însuș, despre începerea expediției turcești și silințele lui proprii de a câștigă țara.
No. 183, pag. 101.
1594-5 (7103). Hrisov al lui Mihai Viteazul, Domn al Țerii-Românești, către mănăstirea lui
Xenophon din Athos. No. 184, pag. 102.
[1595], l-iu Iunie. Mohammed-beiu (fost Mihnea-Vodă al Țerii-Românești) către fiul său Râdu-
Vodă, despre stăruințile și silințile sale pentru a-i căpătă Domnia și despre familia sa cea
nouă, musulmană. No. 185, pag. 102.
1595, 14 August. Mohammed-beiu (fost Mihnea-Vodă al Țerii-Românești) către fiul său Radu-Vodă,
despre lupta în care e prins și calul ce-i cere, cu unele recomandații pentru Vișa, mama lui
Radu, și pentru Mărioara Valarga. No. 186, pag. 104.
1595 și urm. „Triumful lui Mihail Voevod fiul lui Petrașcu.“ No. 187, pag. 105.
1597, 12 Mart. Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova, către Mihai Viteazul, despre pregătirile creș­
tinilor de peste Dunăre. No. 188, pag. 105.
1597, 9 sau 19 Mart. Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova și „dascălul cel mare al Bulgarilor“,
către Mihai Viteazul, despre gătirile turcești. No. 189, pag. 106.

1597, 23 Maiu. Meletie Pigas, Patriarh de Alexandria, locțiitor de Constantinopol, către Mihai
Viteazul, cu îndemnuri de pace, arătând că n’a venit încă pentru că Serdarul așteptă o nouă
scrisoare a Domnului și asigurându-1 că Sultanul îl iubește, că trupele ce se strâng Ia Dunăre
nu sunt contra lui, ci contra „Craiului Ardealului“, despre care Ieremia Movilă crede că
vrea să-l scoată. No. 190, pag. 106.
1597, 14 Iunie. Meletie Pigas către Ieremia Movilă, Domnul Moldovei, scuzându-se că n’a venit,
mulțămind pentru oferta de strajă, lăudându-i ortodoxia și arătând ce lucrează pentru pace.
No. 191, pag. 106.
1597, 5 August. Meletie Pigas către Mihai Viteazul, despre efectul plângerilor lui la Constanti-
 XVII

iiopol, prin mazilirea Pașei de la Dunăre și oprirea Tătarilor de a trece pe la dânsul, cu

îndemnuri la pace. No. 192, pag. 106.
1597, 6 August. Meletie Pigas către Mitropolitul Ungrovlahiei Eftimie, despre recunoașterea lui
de Scaunul ecumenic, fără înștiințarea prealabilă pentru hirotonie, despre răspingerea pârilor
împotriva lui, trimițându-i după cerere Scriptura „îndreptată“, asigurându-1 că a dat să se
copieze pentru el Nomocanonul trimis Sinoadelor și cerând ajutorul său la răscumpărarea bi­
sericilor Sf. Dumitru și Precista la Xyloporta. No. 193, pag. 106.
1597, 29 August. Meletie Pigas către Alihai Viteazul, despre scrisorile ce trimete prin loan cu pri­
vire la măsurile pe care le-a luat Vizirul la Dunăre spre a-1 satisface, cerând, în schimb,
„ce poți, în nume de haraciu“, despre cererea lui Mihai de a se ajută ortodocșii prigoniți
în Polonia, arătând că a făcut ce poate în năvala ocupațiilor sale, „singur, fără mijloace,
bolnav“, adăugind că trimete pe omul său Theodori, că scrisorile lui către Mihai, ca și unele
ale lui Mihai, se cetesc în turcește la Poartă și că din darul de o sută de galbeni al Dom­
nului și-a făcut o pateriță „în amintirea ta“. No. 194, pag. 106.
1597, 7 Septembre. Meletie Pigas către Mitropolitul Moldovei Gheorghe Movilă, despre mantia ce-i
trimete, dar nu printr’un arhiereu, căci timpurile sunt grele, și despre datoria sa și a lui le-
remia-Vodă de a păstră bine ortodoxia. No. 195, pag. 107.
1597, înainte de 9 Decembre. Mihai Viteazul către Meletie Pigas, despre trecerea capugiului la
Han, despre dorința acestuia de a trată cu Sigismund Bathory, despre întovărășirea capugiului
în Ardeal cu omul său Dimo Celebl, adăugind cererea de a se restabili în Scaun Mitropoli­
tul de Târnova, depus pentru pâri. No. 196, pag. 107.
1597, 9 Decembre. Meletie Pigas către „prea-evlaviosyl și prea-vestitul Domn Mihail Voevod al
Ungrovlahiei, fiu întru Domnul prea-iubit“, despre trecerea capugiului la Han și la Sigis­
mund Báthory („s. Craii l’Erdelo“ = „Sigismondo Craii l’Erdelo“), despre făgăduielile lui de
daruri și de haraciu, îndemnându-1 călduros și repetat a se țineă ' de cuvânt și asigurându-1
că Hasan-Pașa, care l-a adus și pe dânsul din Alexandria, e un om drept.și prevenitor; el,
de nu va căpătă eleimosina, se va întoarce în Egipt. No. 197, pag. 107.
1597-8. Inscripție de pe mormântul, la Athos, al Mitropolitului Moldovei, Teofan, No. 198, pag. 107
1597-8 (7106). Hrisov al lui Ieremia Movilă, Domn al Moldovei, prin care se dau 6.000 de aspri
mănăstirii Lavrei din Athos. No. 199, pag. 108.
1598, 11 Februar. Mihai Viteazul către Meletie Pigas, despre solia capugiului și a lui Dimo Ce-
lebi, despre gătirea haraciului și cererea de către Sultan, prin cisnegirul Pervana-Aga, a ce­
tăților Brăila, Giurgiu și Turnu, precum și despre moartea ambasadorului englez. No. 200,
pag. 108.
1598 (7106), 14 Mart. Hrisov al lui Ieremia Movilă, Domn al Moldovei, prin care se dau 100 de
ducați mănăstirii Zographului din Athos. No. 201, pag. 108.
1598, 6 August. Meletie Pigas către Ieremia-Vodă Movilă, despre eleimosina primită prin Pană
Comisul, despre nevoia de a se opri de la vărsările de sânge, despre oportunitatea unei in­
tervenții a lui în folosul ortodocșilor din Polonia, îndemnându-1 a vorbi acolo și pentru Ni-
ehifor Dascălul (ce se află arestat), a cultivă pe influentul trimes al Angliei. No. 202,
pag. 108.
1598, 3 Novembre. Meletie Pigas către Mitropolitul Moldovei Gheorghie Movilă, despre mulțămi-
rile pentru „darul sufletesc“ făcut Bisericii sale, despre nevoia de a află un mijloc pentru
„ridicarea în Sinod a Mitropoliei la arhiepiscopie“, arătând că a trimes noii arhiepiscopii
„mantie patriarhală și cârjă patriarhală“ și că „mantia împodobită cu patru s’a orânduit ca
podoabă numai Patriarhilor Scaunelor apostolice, iar ceilalți arhierei poartă mantii însemnate
numai cu doi“, arătând că nu trebuie să regrete retragerea lui, ci patimile Bisericii ; a scris
latinește arhiepiscopului de Lemberg. No. 203, pag. 108.
1598, 7 Novembre. Meletie Pigas către Ieremia-Vodă Movilă, despre mantia deosebită a Mitropo­
litului, „hirotonisirea celuilalt episcop“ al arhiepiscopiei, despre retragerea sa și dispoziția

78183. Voi. XIV. III

XVIII

Domnului de a „clădi Patriarhia“ la Constantinopol ; e gata a face, supt alt pretext, „pentru
frica de afară“, Sinodul pentru arhiepiscopie, în^ Egipt; trimete mirul prin protosinghel,
preotul Maxim, și suita lui. No. 204, pag. 108.
1599 (7107), 21 August. Hrisov al lui Mihai Viteazul, Domn al Țerii-Românești, prin care se în­
chină mănăstirea Sf. Nicolae (din București), făcută de el, cu averile ei, mănăstirii Simope-
trei din Athos. No. 205, pag. 109.
1600, înainte de 16 Maiu. Creștinii din „Tesalia, Epir, Macedonia și toată Grecia“ către „prea-fe-
ricitul părinte și al nostru stăpân“, probabil Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova, îndem-
nându-1 a conduce mișcarea lor de eliberare și pomenind și pe „războinicul Mihail“ (Mihai
Viteazul). No. 206, pag. 109.
1600, 2 Iunie. Hotărâre a sinodului prezidat de Nectarie de Ohrida, cu participarea Mitropoliților
de Târnova, Cesareia, Vodena, Hebron și Muneaciu și a fostului Mitropolit al Moldovei Ni­
canor, pentru ocuparea Scaunelor moldovenești lăsate libere prin fuga episcopilor partizani
ai lui Ieremia Movilă. No. 207, pag. 109.
1600, 26 Iulie. Dionisie, Mitropolit de Târnova și „vechil al Moldovlahiei“, stând în Sinod împreună
cu Gherman, Mitropolitul Cesareii Palestinei, și cu Filoteiu, episcop de Roman, judecă un
proces de despărțenie, anulând, după mărturia lui Atanasie, egumenul Bistriței, o „carte“
falșă a lui Ioan episcop de Huși. No. 208, pag. 111 (întreagă la Apendice).
1601-2 (7110). Hrisov a lui Simion-Vodă Movilă, al Țerii-Românești, pentru mănăstirea lui Xe-
nophont din Athos. No. 209, pag. 111.
1606 (7114). 30 Mart. Hrisov a lui Ieremia Movilă, Domn al Moldovei, întărind închinarea mă­
năstirii Adormirii din Iași, făcută de Ana Golea mănăstirii Vatopedului din Athos. No. 210,
pag. 111.
1607 (7115), 3 August. Hrisov al lui Radu-Vodă Șerban, al Țerii-Românești, prin care dăruiește
9.000 de aspri și moșiile Rațca și Siliștea mănăstirii lui Xenophont de la Athos. No. 211, pag. 111.
1615, Septembre. Patriarhul de Constantinopol Timoteiu caterisește pe Luca Mitropolitul Țerii-
Românești. No. 212, pag. 112.
1616, 2 Septembre. Act de înlocuire (neefectivă, se pare), în sinodul patriarhal din Constantinopol,
a Mitropolitului Ungrovlahiei Luca. No. 213, pag. 113.
1618, 26 Mart. Hrisov al lui Radu-Vodă, Domn al Moldovei, prin care închină Sfântului Mormânt
mănăstirea Galata. No. 214, pag. 113.
1618, 8 Decembre. întărirea, de Gavril Movilă, Domnul Țerii-Românești, a posesiunilor mănăstirii
Cotlomuzul de la Athos. No. 215, pag. 113.
1618 (7127), 8 Decembre. Hrisov al lui Gavril-Vodă Movilă, Domn al Țerii-Românești, cu privire
la moșiile mănăstirii Cotlomuzului de la Athos (pare a fi precedentul). No. 216, pag. 114.
1624, 24 Octombre. Chirii Lukaris, Patriarh de Constantinopol, întărește dania făcută de Radu-
Vodă Mihnea, Domn al Țerii-Românești, lui Petrașcu Postelnicul, „fiul legiuit
* al lui Petru-
Vodă Cercel. No. 217, pag. 114.
1624, 24 Octombre. Act de întărire, din partea lui Radu-Vodă Mihnea, al Moldovei, a închinării
mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Prodromului de la Sozopole. No. 218, pag. 117.
1624-5 (7133). Hrisovul lui Alexandru, fiul lui Radu-Vodă (Coconul), Domn al Țerii-Românești,
prin care se închină mănăstirea Clocociovului către mănăstirea Cotlomuzului. No. 219, pag. 118.
1626, 20 Mart. întărire din partea lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, pentru închinarea
mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Sf. loan din Sozopole. No. 220, pag. 119.
1626, 25 April. întărire din partea lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, a daniei mănăstirii
lui Aron-Vodă către mănăstirea Prodromului de la Sozopolis. No. 221, pag. 119.
1626, 30 Iunie. întărire a lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, pentru închinarea mănăstirii
lui Aron-Vodă către mănăstirea Sf. loan din Sozopole. No. 222, pag. 120.
 XIX

1628, 21 Maiu. Chirii Lukaris, Patriarh de Constantinopol, hotărăște cu privire la mănăstirea lui
Miron-Vodă Barnovschi din Iași, cu hramul Adormirii, închinată la Sfântul Mormânt.
No. 223, pag. 122.
1629, 14 Maiu. Însemnarea călugărului loachim că Patriarhul Teofan al Ierusalimului l-a hirotonisit
la Calata în Iași, înaintea Domnului și maicei sale. No. 224, pag. 125.
înainte de 1630. Moise Movilă, pretendent la tronul Moldovei, către Mikó Ferencz, capuchehaiaua ar­
deleană la Poartă, făgăduindu-i șase mii de lei dacă-și va căpăta Domnia dorită. No. 225, pag. 125.
1630, 20 Mart. Act de închinare, de către Alexandru-Vodă Coconul, Domn al Moldovei, a mă­
năstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Maicei Domnului din insula Chalke. No. 226, pag. 126.
1630 (7138), 20 Maiu. Hrisov al lui Alexandru fiul lui Radu, Domn al Moldovei, prin care se
închină iarăș (?) mănăstirea de lângă Iași, zisă Aron-Vodă, către mănăstirea Panaghiei în
insula Chalke. No. 227, pag. 128.
1630 (7138), 26 Maiu și 27 August. Hrisov al lui Moise Movilă, Domn al Moldovei, prin care se
înoiește închinarea mănăstirii Aron-Vodă către mănăstirea Panaghiei în insula Chalke.
No. 228, pag. 128.
1630, 20 August. Pătrașcu Postelnicul, călugărit Partenie, despre împăcarea sa cu răposatul Pos­
telnic Trufanda pentru moșia Izvorul-Alb și îndeplinirea învoielii de către moștenitorii lui.
No. 229, pag. 128.
1630, Octombre. Patriarhul Constantinopolei Chirii Lukaris întărește iertarea de dăjdi a locuitorilor
satului Poienii, dat de Leon-Vodă la Sfântul Mormânt. No. 230, pag. 129.
1631 (7140), 8 Octombre. Hrisovul lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care întărește
închinarea schitului, cu moșiile lui, către mănăstirea lui Xenophont din Athos. No. 231, pag. 132.
1631-2 (7140). însemnare pe o icoană ori un chip zugrăvit în biserică al lui Matei-Vodă Basarab.
No. 232, pag. 132.
1631-2 (c.). însemnarea unei danii a lui Matei-Vodă Basarab și a Doamnei Elenei. No. 233, pag. 133.
1632, 14 Decembre. însemnare pe o Evanghelie dăruită de Vasile Lupu, ca Vornic, la Sfântul
Mormânt. No. 234, pag. 133.
1635-6 (7144). Hrisov al lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care înoiește mănăstirii
lui Xenophont de la Athos dania moșiilor Rațca și Siliștea și a celor 10.000 de aspri, de
la Domnii anteriori. No. 235, pag. 133.
1637 (7146), 4 Octombre. Hrisov al lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care închină
mănăstirii lui Xenophont din Athos moșiile schitului. No. 236, pag. 133.
1639 (7148), 3 Octombre. Hrisov al lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care îngăduie
a se vinde robii schitului, închinat mănăstirii lui Xenophont de la Athos. No. 237, pag. 133.
1640 (7148), 20 Februar. Hrisov al lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care dăruiește
4.000 de aspri mănăstirii Sf. Dionisie de la Athos. No. 238, pag. 134.
[1640], 5 Decembre. Vasile Lupu, Domnul Moldovei, către arhierei, clerici și nobili, despre certele
din Biserica cea Mare a Constantinopolei și motivele lor, propuind a i se încredințâ lui și
Patriarhului în chip exclusiv conducerea ei. No. 239, pag. 134.
1641, Maiu. Partenie, Patriarh de Constantinopol, despre binefacerile lui Vasile Lupu față de
Biserica sa, pentru care i se dau moaștele Sfintei Paraschiva. No. 240, pag. 138.
1641, Maiu. Partenie, Patriarh de Constantinopol, despre binefacerile lui Vasile Lupu față de
Marea Biserică și condițiile de care le-a legat. No. 241, pag. 141.
1641 (7149), 8 Iunie. Hrisovul lui Matei-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care întărește mo­
șiile mănăstirii Cotlumuzului de la Athos (după ce oprise abuzurile închinării mănăstirilor) ;
No. 242, pag. 146.
1641, 20 August. învoiala lui Vasile-Vodă al Moldovei cu Scaunul Patriarhiei ecumenice, în ce
privește condițiile în care se va întrebuința dania ce a făcut. No. 243, pag. 146.
XX

1641, Septembre. Partente, Patriarh de Constantinopol, primește condițiile puse, odată cu darul
sau, de Vasile-Vodă, Domnul Moldovei. No. 244, pag. 152.
1641, Septembre. Partenie, Patriarh de Constantinopol, hotărește, după cererea lui Vasile-Vodă
Lupu, cari vor fi cei patru arhierei meniți să-l ajute în stăpânirea și administrația veniturilor
Bisericii sale. No. 245, pag. 158.
1641, 9 April. Partenie, Patriarh de Constantinopol, întărește măsurile luate de Matei Basarab
pentru osebirea mănăstirilor în adevăr închinate de cele ce abuziv au intrat în mâna că­
lugărilor răsăriteni. No. 246, pag. 162.
1641-2 (7150). Mateiu Basarab întărește mănăstirii lui Xenophont de la Athos moara schitului
„Zdrali“. No. 247, pag. 163.
1641-2 (7150). Vasile-Vodă Lupu dă mănăstirii Zographului de la Athos moșii de peste Prut.
No. 248, pag. 163.
1642 (c.). Meletie ierodiaconul Michalopulos către Vasile-Vodă Lupu (nu se află cuprinsul). No. 249,
pag. 163.
1642 (7150), 5 Mai. Matei Basarab (care face și o danie de 4.000 de aspri către mănăstirea lui
Dionisie din Athos) scutește de anumite dări ale țerii schitul, adesea menționat, închinat mă­
năstirii lui Xenophont de la Athos. No. 250, pag. 164.
1643, lanuar. Partenie, Patriarh de Constantinopol, amintește măsurile luate în înțelegere cu Vasile-
Vodă al Moldovei pentru reforma financiară a Bisericii sale împovărate de datorii, întărește
măsurile acestea, arată persoanele care au fost alese pentru această supraveghere și supune
întreaga administrație a Patriarhiei unei revizii din partea Domnului binefăcător și aagenților
lui la Constantinopol. No. 251, pag. 164.
1643, Novembre. Partenie l-iu, Patriarh de Constantinopol, arată că a făcut stavropighie și metoh
al Sfântului Mormânt biserica Maicei Domnului de la Ismail, în „eparhia Proilavului“, înoită
din temelie de Gheorghe Marele-Păharnic al Moldovei, fratele lui Vasile Lupu. No. 252,
pag. 170.
1644. Meletie, Mitropolit de Proilav, către Țarul Mihail, la care merge pentru cerere de eleimosină,
cu scrisori de la Patriarhul Partenie al Constantinopolei și de la Matei Basarab, cu rugă­
minte de a scrie Țarul pentru aceasta și lui Vasile Lupu, „ca să nu uite Biserica cea Mare
a Constantinopolei, pentru că Vasile are putere și mulți oameni bogați“. No. 253, pag. 173,
1644, 17 Iulie. Doamna Maria Firleiowa, fiica lui Ieremia Movilă, declară că dă pe an o sută de
lei la mănăstirea lui Aron-Vodă pentru rugăciuni. No. 254, pag. 173.
1644, 10 Decembre. Epistolă sinodală a clerului constantinopolitan către Țar, despre binele ce a
făcut Vasile Lupu Bisericii celei Mari. No. 255, pag. 173.
1645, 26 Februar. Atanasie Patelarie, fost Patriarh de Constantinopol, către Țar, pentru eleimosină.
lăudând pe Vasile-Vodă pentru mărinimia lui. No. 256, pag. 174.
1645, înainte de Mart. Daniil, Mitropolit de Chalkedon, către Țar, cu vești privitoare la botezul
principelui danez, în folosul căruia a stăruit Vasile Lupu. No. 257, pag. 174.
1645, înainte de Mart. Grecul Ioan Petrov către Țar, cu știri și despre amestecul lui Vasile Lupu
în afacerile Bisericii Răsăritului. No. 258, pag. 174.
1645, April. Partenie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Țar, despre schimbarea în Pa­
triarhie și alegerea sa după stăruințile lui Vasile Lupu. No. 259, pag. 175.
1645, 10 August. Vasile-Vodă Lupu, Domn al Moldovei, către loasaf, arhiepiscop de Sinai, și sobo­
rul lui, despre metohul lor din Cairo, unde s’a oprit slujba de Chirii Lukaris. No. 260, pag. 175.
1645, după 23 Mart.. Paisie al II-lea, noul Patriarh de Ierusalim, către Țar, despre alegerea sa.
No. 261, pag. 180.
1645, după .April. Trimeșii greci pentru eleimosină la Moscova, despre numirea noului Patriarh
de Ierusalim, Paisie, după socotința și a lui Vasile Lupu. No. 262, pag. 180.
 XXI

1645, după April. Isaia Ostafiev către Țar, despre amestecul lui Vasile Lupu în moștenirea Pa­
triarhatului de Ierusalim. No. 263, pag. 180.
1646, 17 lanuar. Sinodul patriarhal din Constantinopol către Vasile-Vodă Lupii, în chestia métó-
hului de la Cairo al Sinaiților. No. 264, pag. 181.
1646, 13 Mart. Partenie, Patriarh de Constantinopol, chiama din Moldova, pentru a-și da seama,
peTeofan, Mitropolit de Paleopatre. No. 265, paș. 182.
1646, 17 Maiu. Testamentul lui larali Clucerul. No. 266, pag. 184.
1646, 23 Decembre. Sinodul constantinopolitan către Vasile-Vodă alMoldovei, despre schimbarea
Patriarhului, săvârșită și cu „alegerea“ lui, și despre binefacerile luifață deMarea-Biserică.
No. 267, pag. 185.
1646-7 (7155). însemnare pe o Evanghelie munteană. No. 268, pag. 190.
1647, Septembre. loanichie, Patriarh de Constantinopol, se învoiește a iertă pe Meletie fost Mitro­
polit de Rodos, care, împotriva hotărârii lui, căută să capete liberarea fostului Patriarh Paf-
tenie, dacă Meletie va izbuti a-i dobândi pacea cu acesta, care s’ar îndatori a sta unde va
spune Vasile-Vodă al Moldovei, reprezintat la învoire prin capuchehaiaua Pavlachi. No. 269,
pag. 190.
1648, Maiu. Alegerea din nou, la Constantinopol, a Mitropolitului muntean Ștefan de Tismana,
No. 270, pag. 192.
1648, Iunie. Patriarhul de Constantinopol loanichie supune mănăstirii Karakallu de la Athos bise­
rica Sf. Nicolae din Ismail, reparată de călugării athoniți, făcând-o și stavropighie a sa. No.
271, pag. 193.
1648, 27 Iulie. Paisie, Patriarh de Ierusalim, dă, din Căldărușani, o mărturie. No. 272, pag. 194
1650, 11 Iunie. Sinet al lui Matei-Vodă Basarab pentru o vie de la Căciulești a mănăstirii lui
Xenophont. No. 273, pag. 195.
1651 (7159), 26 Mart și 29 Iunie. Vasile-Vodă Lupu dă mănăstirii Zographulni din Athos mănăs­
tirea Dobrovățului, cu hramul Sfântului Duh, împreună cu ce se ține de ea, pomenind pe
Mitropolitul Varlaam și pe episcopii Anastasie de Roman, Teofan de Rădăuți și Ghedeon
de Huși. No. 274, pag. 195.
1653, 12 Iulie. Matei-Vodă Basarab către Patriarhul de Constantinopol loanichie, cerând ca Mitro­
polit în locul Iui Ștefan, socotit ca trădător, pe Ignatie de Râmnic. No. 275, pag. 195.
1653, prin August. Act patriarhal de înlocuire a Mitropolitului Ungrovlahiei prin Ignatie Sârbul,
episcop de Râmnic. No. 276, pag. 196.
1654, 13 Maiu. Constantin-Vodă Șerban, al Țerii-Românești, întărește niște robi schitului ZSpăXvj.
No. 277, pag. 197.
1654 (7162), 13 Maiu. Constantin-Vodă Șerban, al Țerii-Românești, dă voie să vândă robi schi­
tului „Rovais“, supus mănăstirii lui Xenophont din Athos. No. 278, pag. 198.
1657, April. Alegerea unui Mitropolit de Niceia în locul lui Grigorie, care, întors din Rusia, s’a
oprit în Moldova, unde s’a hotărât a-și încheia viața. No. 279, pag. 198.
1658 (7166), l-iu Maiu. Mihnea-Vodă al Țerii-Românești dă 10.000 de aspri mănăstirii lui Xe­
nophont de la Athos și-i întărește închinarea moșiilor Rațea și Siliștea. No. 280, pag. 198.
1659 și urm. însemnarea datelor și împrejurărilor în care Dosofteiu, Patriarhul Ierusalimului, a
cercetat, înainte și după ridicarea lui la această demnitate, țerile noastre. No. 281, pag. 198.
1660. însemnare, pe un manuscript de acolutii și versuri, a lui Matei Mitropolitul Mirelor, că a
fost dat de Spătarul Nicolae Milescu mănăstirii Barnovschi. No. 282, pag. 201.
1664, Decembre (?). Patriarhul de Constantinopol hotărește în ce chip se va conduce, după datinile
Sf. Nicodim, Tismana. No. 283, pag. 201.
1664, Septembre. Nectarie, Patriarh de Ierusalim, numește egumen la mănăstirea Rahovița, metoh
 XXII

al Sfântului Mormânt, pe Macarie, hotărând ce va răspunde Scaunului patriarhal. No. 284,

pag. 202.
1666-7 (7175). Domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, închină trei moșii mănăstirii Vatopedu-
lui de la Athos. No. 285, pag. 203.
1667 (7175), l-iu April. Radn-Vodă Leon al Țerii-Românești închină schitul „Rovais“ mănăstirii
lui Xenophont de la Athos. No. 286, pag. 203.
1667 (7175), 29 April. Radu-Vodă Leon, al Țerii-Românești, apără pe episcopul Serafim de Buzău
de pâra călugărilor greci popa Teodosie, loasaf și Arsenie. No. 287, pag. 203.
1668. Patriarhul Metodie dă Mitropolia Proilavului pentru hrană lui Partenie al IV-lea, predece­
sorul său, care trece apoi la Târnova. No. 288, pag. 204.
1668-72, 1679-708. Gramată a 1ui Teodosie Mitropolitul Ungrovlahiei pentru un Mitropolit străin,
căruia i se învoiește a liturghisi în eparhia lui. No. 289, pag. 204.
1671, lanuar. Metodie, Patriarh de Constantinopol, înoiește privilegiile mănăstirii Cetățuia, închinată
Sfântului Mormânt, mănăstirii Sfinților Apostoli, cu voia și a lui Duca-Vodă al Moldovei.
No. 290, pag. 204.
1671, Februar. Metodie, Patriarh de Constantinopol, întărește drepturi de stavropighie mănăstirii
de la Iași a Treimii, închinată mănăstirii Xeropotamului de la Athos. No. 291, pag. 204.
1671, 29 Decembre. Panaioti Nikusios, Marele-Dragoman, către Dosoftei de Ierusalim, despre in­
trigile Latinilor la Sfântul Mormânt și împrejurările din Principate supt Domnia lui Duca-
Vodă și Antonie-Vodă din Popești. No. 292, pag. 204.
, 1672, l6/26 August. Panaioti Nikusios, Marele-Dragoman, către Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim,
despre asediul Cameniței, mazilia lui Duca-Vodă, legăturile cu Grigore-Vodă Ghica și bise­
rica pe care o clădește el însuș în Țara-Românească. No. 293, pag. 208.
1672, Octombre. Lista veniturilor din Moldova, de la mănăstirile închinate, ale Patriarhiei de
Ierusalim (v. n-1 următor). No. 294, pag. 210.
1672, Octombre. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, cu Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, și so­
borul acestuia închină bisericii patriarhale constantinopolitane, a Sf. Gheorghe, și veniturile
din Moldova, de la Cetățuia și Cașin. No. 295, pag. 210.
1672, (7181), 5 Decembre. Ștefan-Vodă Petriceicu, al Moldovei, pentru drepturile mănăstirii Panto-
. oratorului din Botoșani. No. 296, pag. 211.
1673, 22 April. Mențiunea că un manuscript din traducerea cărții lui Ioan Cantacuzino contra
Islamului îu limba vulgară de Meletie Sirigul (1635) s’a scris la mănăstirea Hlincea din
Moldova, de Constantin de Chrysopolis, cu banii călugărului Manase fiul lui Chiriac din
■ părțile Delvinului, supt Ștefan-Vodă și Mitropolitul Dosoftei. No. 297, pag. 211.
1673, 19 Iunie. Grigore Ghica-Vodă, al Țerii-Românești, închină mănăstirea Căluiul la Sfântul
Mormânt. No. 298, pag. 211.
1674 (7182), 11 April. Radu-Vodă dă schitul „Robáis“ mănăstirii Xenofului (lui Xenophont).
No. 299, pag. 211.
1674, Iunie. lenachi Porfirita, capuchehaie a Țerii-Românești, către Dosoftei, Patriarh de Ierusalim,
despre afacerile Sfântului Mormânt și amestecul lui Grigorașcu-Vodă. No. 300, pag. 211.
1676, Octombre. Patriarhul de Constantinopol, Partenie sau Dionisie (de la 29 Iulie), iea măsuri
cu privire la mănăstirea Cașinului, închinată Patriarhiei Ierusalimului. No. 301, pag. 214.
1676, Octombre. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește legătura mănăstirii Cașinul cu
Sfântul Mormânt. No. 302, pag. 214.
1676. Dosoftei Mitropolitul Moldovei închină mănăstirea Pobrata Sfântului Mormânt. No. 303, pag. 217.
1677. Dionisie, Patriarh al Constantinopolei, pentru mănăstirea stavropighială a Sfinților Apostoli
din București. No. 304, pag. 217.
 XXIII

1677. Versurile lui Ioan Cariofil pe mormântul Măriei Ruset, fiica lui Istratie-Vodă Dabija.
No. 305, pag. 219.
1677 (Februar). Teofan, Paisie sau (Dosofteiu), Patriarh de Ierusalim, face stavropighie a Sfântului
Mormânt mănăstirea Sfinților Voevozi de la Mărgineni (v. Apendicele). No. 306, pag. 219.
1677, Februar. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește privilegiile mănăstirii Mărgineni.
No. 307, pag. 219.
1677 (7188), 4 Maiu. „Safta, Doamna lui Gheorghe Ștefan Voevod, de veșnică pomenire, carele
din mila lui Dumnezeu a fost Domn al țerii Moldovei, împreună cu vărul mien Pătrașcu
Pitarul, fiul lui Dumitrașcu Spătar“, arată că au închinat mănăstirea Bistrița prin Patriar­
hul Dosoftei, venit în țară, la Sfântul Mormânt. No. 308, pag. 221.
1677, Iunie. Gramată patriarhală din Ierusalim pentru mănăstirea Cașinul, clădită de Gheorghe
Ștefan, Domnul Moldovei. No. 309, pag. 221. .
1678, 7 Iulie. Nicolae Milescu Spătarul către Dosoftein, Patriarhul Ierusalimului, cu privire la
traducerea, făcută de Hrisant, nepotul aceluia, a cărții sald despre China. No. 310, pag. 223.
1679, 13 Decembre. Dosoftei, Patriarhul Ierusalimului către Nicolae Milescu Spătarul, poate în
aceiaș rost. No. 311, pag. 223.
1680, Februar. Chitanță a Iui Ioan Cariofil pentru sipetele încredințate lui Șerban-Vodă Cantacuzino.
No. 312, pag. 223.
1681, Februar. Gramata lui lacov, Patriarhul de Constantinopol, pentru mănăstirea Cotroceni.
No. 313, pag. 224.
1680. însemnare că Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino a înoit un „scaun“ la Constantinopol. No. 314,
pag. 230.
1680, April. Gramata lui Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, pentru mănăstirea Cotroceni. No. 315,
pag. 231.
1681, 6 lanuar. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește drepturile și proprietățile mănăstirii
Cotrocenilor. No. 316, pag. 237.
1681, 4 Februar. lacov, Patriarh de Constantinopol, întărește privilegiul Cotrocenilor. No. 317, pag. 238.
1681, Maiu. lacov, Patriarh de Constantinopol, întărește mănăstirii de la Mărgineni situația ei
stavropighială. No. 318, pag. 238.
1681, l-iu Septembre. Diata Elinei Cantacuzino, fiica lui Radu Șerban și văduva lui Constantin
Postelnicul. No. 319, pag. 244.
1682, 26 Mart. Mihali Dimo către Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu mulțămiri și salutări.
No. 320, pag. 248.
1682, 26 April. Mențiunea călătoriei la Ierusalim a Elinei Cantacuzino. No. 321, pag. 248.
1682, 20 Octombre. Actul de ctitorie al mănăstirii Cotrocenilor, de la Șerban-Vodă Cantacuzino.
No. 322, pag. 248.
1684, 20 Februar. Sebastos Kymenitul către arhidiaconul Hrisant Notara, despre „exilul în Alisia
al acestuia“. No. 322, pag. 256.
1684, 15 April. Șerban-Vodă Cantacuzino către arhidiaconul Hrisant Notara, despre supărarea neînte­
meiată a fostului Patriarh de Constantinopol lacov. No. 324, pag. 256.
1685, 27 Iulie. Șerban-Vodă Cantacuzino către ierodiaconul Hrisant Notara, despre moartea Ducăi-
Vodă și altele. No. 325, pag. 258.
1686, 23 Maiu. Ruxanda, fiica Iui Vasile Lupu, recunoaște o datorie de 100 de lei față de egumenul
de Galata. No. 326, pag. 259.
1687, l-iu Iulie. Constantin, fiul lui Duca-Vodă, către arhidiaconul Hrisant Notara, despre niște
manuscripte, împrumutate lui, ale lui Nichifor Gregoras și Laonic Chalkokondylas. No. 327,
pag. 259. <
XXIV

1687, 20 Septembre. Manuscript teologic închinat lui Constantin Stolnicul Cantacuzino. No. 328,
pag. 261.
Pană la 1688. însemnarea cheltuielilor făcute la Curù-Ceçmè de arhitectul lui Șerban-Vodă Canta­
cuzino. No. 329, pag. 261.
1688 (c.). Călugării de la Athos către Șerban-Vodă Cantacuzino, arătând că trimeșii lor s’au învoit
cu dânsul în ce privește închinarea către Lavră a mănăstirii Cotrocenilor. No. 330, pag. 262.
1688 (c.). Călugării de la Athos către Șerban-Vodă Cantacuzino, cu mulțămiri pentru ctitoria Co­
trocenilor. No. 331, pag. 263.
1688, 10 August. Șerban-Vodă Cantacuzino, Domn al Țerii-Românești, către Hrisant Notara, arhi-
diacon de Ierusalim, despre boala Patriarhului Dosoftei. No. 332, pag. 264.
După 1688. Gramată a lui [Dosoftei sau Hrisant] Patriarh de [Ierusalim], pentru breasla cioclilor
din Focșanii munteni. No. 333, pag. 264.
După 1688. Patriarhul de Constantinopol întărește închinarea către Muntele Sinai, de Constantin-
Vodă Brâncoveanu, a mănăstirii Râmnicului. No. 334, pag. 266.
După 1688, Octombre. Iertarea‘‘păcatelor lui Șerban-Vodă Cantacuzino de către Patriarhul Constan-
tinopolei și de către al Ierusalimului, Dosoftei. No. 335, pag. 268.
1689, 30 April. lacov, fost Patriarh de Constantinopol, întărește daniile prin diată ale Domniței
Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, și la Locurile Sfinte. No. 336, pag. 269.
1689, Septembre. Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Ungrovlahiei și
cei supuși lui, „pentru Anania de Sinai“. No. 337, pag. 270.
1689, Decembre. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Nicolae Milescu Spătarul, despre călătoria
acestuia în China. No. 338, pag. 270.
1690 (c.). Alexandru Mavrocordat Exaporitul către fiul Nicolae, despre o scrisoare a acestuia.
No. 339, pag. 271.
1690 (c.). Acelaș către Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu salutări și cereri de sprijin. No. 340,
pag. 271.
1690 (c.). Acelaș către acelaș, cu salutările sale. No. 341, pag. 272.
1690, Maiu. Constantin Brâncoveanu către Mitropolitul Climent de Adrianopol, despre neastâmpărul
Sinaiților, pe care el nu-1 îngăduie. No. 342, pag. 272.
1690, 20 Decembre. Anania, fost arhiepiscop de Sinai, către Constantin-Vodă Brâncoveanu, despre
dreptatea sa. No. 343, pag. 274.
1691, lanuar. Mărturia lui Dionisie, fost Patriarh de Constantinopol, și a lui lacov, fost Patriarh
de Constantinopol, în privința moștenirii Elinei Cantacuzino. No. 344, pag. 277.
1691, Mart. Mărturia lui Calinic, Patriarh de Constantinopol, cu privire la diata Elinei Cantacuzino.
No. 345, pag. 279.
1691, Mart. Mărturie a lui Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, cu privire la testamentul Elinei Can­
tacuzino. No. 346, pag. 283.
1691, Iulie. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește diata Elinei Cantacuzino. No. 347,
pag. 285.
1692, 3 Iunie. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru elei-
mosină. No. 348, pag. 287.
1692, 6 Novembre. Notiță a lui Dosoftei, Patriarhul Ierusalimului, despre nunta fiicei lui Constantin-
Vodă Brâncoveanu cu Radu Iliaș. No. 349, pag. 287.
1692, 11 Novembre. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru
eleimosină. No. 350, pag. 288.
1693 (c.). Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Constantin Duca-Vodă, despre aplecarea-i către el.
. No. 351, pag. 288.
 XXV

1693. Hotărâre a Patriarhului din Constantinopol în folosul fugarului Mitropolit al Moldovei Do-
softei, după stăruința lui Constantin-Vodă Brâneoveanu. No. 352, pag. 289.
1693, Iunie. Dionisie, Patriarh de Constantinopol, arată pentru mănăstirea Polovraci, clădită de
Danciul Milescu și închinată Sfântului Mormânt la 1050. No. 353, pag. 290.

1693 (7201), l-iu Iulie. Constantin Duca, Domnul Moldovei, pentru mănăstirile Sfântului Mormânt:
Galata, Barnovschi, Bârnova „din codru“, Sf. Sava, Cetățuia, Hlincea, Dealul-Mare, Dum-
brăvița (Ț. Tecuciului), Bistrița, Tazlău, Cașin, întărindu-li privilegiul de la Constantin-Vodă
Cantemir, care li dăruise poslușnici,—aceasta după dorința lui Dosoftei, Patriarhul de Ieru­
salim. No. 354, pag. 293.
1693, Iulie. Mărturie a lui Dionisie, Patriarh de Constantinopol, în privința diatei Elinei Canta-
cuzino și împotrivirii fiului ei, Șerban-Vodă. No. 355, pag. 294.
1693, 11 Novembre. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru
eleimosină. No. 356, pag. 295.

1693-705. Hotărâre a sinodului din București prin care se recunoaște că Ilarion episcopul de Râm­
nic, nu e vinovat de pâra călugăriței Ștefana, că ar fi fost siluită de el și ar fi născut un
copil. No. 357, pag. 295.
1694, Novembre. închinare a descrierii dropicei de Ioan Mulaimes din lanina lui Constantin Stol­
nicul Cantacuzino. No. 358, pag. 295.
1694, 6 Decembre. Act pentru vânzarea de Hrisoscul, fiul lui Gheorghe, a casei sale, către Mă­
rioara Mavrocordat, soția lui. No. 359, pag. 297.
1695, 5 Februar. Constantin Duca-Vodă către Hrisant Notara, despre o scrisoare a lui și lucrarea
despre China. No. 360, pag. 297.
1695, 3 Iunie. Constantin-Vodă Brâneoveanu către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, în afacerea
călugărilor de la Muntele Sinai și à mănăstirii bucureștene Sf. Gheorghe. No. 361, pag. 297.
1695, 22 Decembre. însemnare că Antioh-Voda Cantemir al Moldovei a dat „Bisericii celei Mari“
din Constantinopol o sută de ocă de ceară pentru luminarea bisericii Sf. Gheorghe. No. 362,
pag. 300.
1695-6 (7204). Constantin-Vodă Brâneoveanu al Țerii-Românești, dă un ajutor de bani mănăstirii
Dionisio din Athos. No. 363, pag. 300.
1695-1700. Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Patriarhul Dosoftei de Ierusalim, despre da­
toria sa față de acesta și despre moșia Buciuleștii și drepturile asupra ei ale Agăi Vasile
Ceaurul, cumnatul său. No. 364, pag. 300.
1696. Patriarhul de Constantinopol, în înțelegere cu Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, strică diata
prin care răposata Ecaterina, fiica lui Grigorașcu-Vodă Ghica, își lăsă toată averea pentru
mile, supt îngrijirea soțului, Antioh (probabil: Antioh Jora Hatmanul). No. 365, pag. 302.
1696, Mart. Danii aduse de Teodosie al Ungrovlahiei la Constantinopol, Patriarhiei, din moștenirea
lui Meletie de Ohrida. No. 366, pag. 303.
1696, Mart. însemnare pe un manuscript al călătoriei în China a lui Nicolae Milescu. No. 367,
pag. 304.
1696, 5 Iulie și 29 August. Cuvântări ținute lui Brâneoveanu „la intrare" și la ieșire de „Șerban
fiul dumisale Vistierul" și de Sevastos Kymenetul. No. 368, pag. 304.
1696, 23 Septembre. Mențiune că un manuscript s’a aflat în biblioteca răposatului Patriarh Dio­
nisie. No. 369, pag. 304.
1696, 11 Octobre. însemnare că un manuscript a fost copiat de Sevastos Kymenetul. No. 370,
pag. 304.
1696, 26 Novembre. Patriarhul de Constantinopol, Calinic, către Constantin-Vodă Brâneoveanu, despre
supărarea acestuia, afurisenia rostită asupra lui Șerban Cantacuzino, a Doamnei și a urma-

58183. Vol. XIV. IV

XXVI

șilor săi, despre informațiile lingușitoare ce primește Domnul, despre o plângere a episco­
pului bulgăresc de Crven și despre vechea datină a darurilor domnești către Patriarhie. No.
371, pag. 305.
1697, 15 Maiu. Nicolae Comnen Papadopulos către Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, despre
chipul ce i-a adus Hrisant Notara și despre cartea ce a închinat el însuș lui Constantin Stol­
nicul Cantacuzino. No. 372, pag. 311.
1697, 29 Novembre. Calinic, Patriarh de Constantinopol, către Patriarhul de Ierusalim Dosoftei,
despre oferta lui Brâncoveanu de a da Galatienilor mijloacele pentru a-și mai face o bise­
rică. No. 373, pag. 312.
1697-8 (7206). Constantin-Vodă Duca, al Moldovei, întărește Zografului posesiunile în Moldova.
No. 374, pag. 313.
1697-8 (7206). Piatra de mormânt — azi pierdută — a lui Dionisie, Patriarh de Constantinopol, la
Mitropolia din Târgoviște. No. 375, pag. 314.
1698 (c.). însemnare că Nicolae Milescu Spătarul a tradus „cartea despre păgânul Mohammed și
despre Papa : cine sunt și care e împărăția lor“. No. 376, pag. 314.
1698. Traducere a tratatului lui Aristotele despre Virtuți și Vicii, făcută de Sevastos Kymenetul și
închinată lui Constantin-Vodă Brâncoveanu. No. 377, pag. 314.
(1698), 16 Mart. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru elei-
mosină. No. 378, pag. 314.
1698, 20 Mart. Sevastos din Trapezunt către Hrisant Notara, despre „tribul“ ce a luat și- despre
cărțile ce ar dori el să-i trimeată Hrisant. No. 379, pag. 314.
1698, 27 Iulie. însemnare că „Topografia Constantinopolei “ de Petru Gyllius a fost tradusă de
Nicolae Milescu Spătarul. No. 380, pag. 315.
1698, August. Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, iartă de păcate pe răposatul Constan­
tin-Vodă Cantemir („Io Constantin Voevod al Moldovei“). No. 381, pag. 315.
1698, August. Patriarhul de Constantinopol lacov, împreună cu Dosoftei Patriarhul de Ierusalim,
iartă păcatele lui Constantin-Vodă Cantemir. No. 382, pag. 318.
1698-9, 20 Octombre. Constantin Duca-Vodă către Patriarhul Dosoftei de Ierusalim, despre durerea
ce simte după moartea Eufrosinei, a doua soție, trezindu-i-se și amintirea morții Doamnei
Maria, No. 383, pag. 318.
1699 (7207), 30 lanuar. Antioh Constantin-Vodă (Cantemir), Domn al Moldovei, dăruiește mănăs­
tirea Căpriana, a lui Ștefan-cel-Mare, Zografului. No. 384, pag. 319.
1699, 23 Mart. Firman către Constantin-Vodă Brâncoveanu, pentru haraciul Țerii-Românești, vama
sării, suma ce reprezintă împreună, pentru șeicele date de Domn la slujba Belgradului, pentru
plata salahorilor și lefilor, pentru ajutorul dat lui lusuf-Pașa de Babadag, etc. No. 385,
pag. 319.
1699, 18 Septembre. Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim,
despre trimeterea Marelui-Comis pentru a fi capuchehaie pe lângă Postelnic. No. 386, pag. 321.
1699, 8 Novembre. Gramată a lui Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, prin care se întă­
rește privilegiul de stavropighie al Bisericii din Ismail, închinată Sfântului Mormânt. No.
387, pag. 322.
1700, Februar. Constantin-Vodă Duca, al Moldovei, către Hrisant Notara, despre lipsurile sale, care
„a pățit ce nici prin vis n’a visat“. No. 388, pag. 325.
1700, Mart. Mențiunea lucrurilor dăruite, „din porunca lui Io Antioh Voevod a toată Moldovlahia“,
după recomandația și diata răposatului, Bisericii patriarhale din Constantinopol, de „preasfin-
țitul Patriarh chir lacov din Chios, care și-a schimbat viața de față în Moldova și s’a mu­
tat la lăcașurile veșnice“. No. 389, pag. 327.
1700, 8 April. Nicolae Comnen Papadopulos către Patriarhul Dosoftei de Ierusalim, despre evlavia
 XXVII

pentru el, plecarea la Paris a arhimandritului Hrisant și a' Iui Răducanu, fiul lui Constan­
tin Stolnicul Cantacuzino. No. 390, pag. 327.
1700, 28 Octombre. Calinie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Constantin-Vodă Brânco-
veanu, pentru transmiterea de acesta a „mărturisirii ortodoxe“ către Mitropolitul de Filadelfia,
ca să-1 vadă de este ori ba ortodox. No. 396, pag. 338.
1700, 28 Novembre. Calinie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Constantin-Vodă Brânco-
veanu, despre tiparul de cărți grecești ce plănuiește și traducerea în vulgară a lui Teofilact,
care nu se potrivește eu mintea poporului. No. 391, pag. 329.

1700-3 (c.). Patriarhul de Ierusalim către clerul muntean, pentru clădirea bisericii Sfântului Gheor­
ghe din București, închinată la Sfântul Mormânt. No. 392, pag. 332.
1701, 2 Februar. Convorbire între cardinalul [Kolonich], vestitul propagandist, pentru Unire, și Mi­
tropolitul de Bălgrad, Atanasie Anghel. No. 393, pag. 334.
1701, Maiu (?). Calinie al II-lea, Patriarhul de Constantinopol, către „nobilii, clericii și toți popii
din Ardeal, domni, negustori și alți creștini binecuvântați din tot Ardealul, cari ați rămas
ca fii iubiți în Hristos, în preasfânta, apostoliceasca și catolica, drept-credincioasa Biserică
răsăriteană“, despre Unirea lor cu Biserica romană. No. 394, pag. 336.
1701, 2 Iunie. Constantin-Vodă Duca al Moldovei către Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, ca să-l
împace cu Constantin-Vodă Brâncoveanu. No. 395, pag. 337.
1701, Novembre. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Ștefan Râcz, despre rătăcirea lui confesională,
prin trecerea la uniți, sfătuindu-1 să se îndrepte. No. 397, pag. 340.
1701, Novembre. Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim, către Atanasie, Mitropolitul ardelean, despre
trădarea acestuia față de ortodoxie. No. 398, pag. 342.
1701, 4 Novembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant Notara, despre durerea ce i-a făcut
plecarea acestuia și „cartea latinească“ ce a primit de la el (simplă încercare stilistică în
„limba elenieă“). No. 399, pag. 344.
1702, Februar. Calinie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, creând stavropighie patriarhală mă­
năstirea lui Constantin-Vodă Brâncoveanu de la Hurezi. No. 400, pag. 345.
1702, Mart. Dosoftei, Patriarh al Ierusalimului, desființează scrisorile date de silă lui Șerban-Vodă
Cantacuzino, pentru întărirea celui d’intâiu testament al Elinei Cantacuzino și stricarea celui
de al doilea. No. 401, pag. 349.
1702, 18 Octombre. Gavriil, Patriarh de Constantinopol, pentru mănăstirea Sinaii, clădită de Mihail
Banul Cantacuzino, din care face stavropighie patriarhală. No. 402, pag. 352.
1704, 14 April. Radu Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre cuvântarea ce a ținut la Patimile
Domnului și dorința lui de a se da Patriarhului de Ierusalim, adăugind daruri pentru amândoi,
No. 404, pag. 355.
1704-1705 Iunie. Mihai-Vodă Racoviță și Antioh-Vodă Cantemir, Domnii Moldovei, pentru mă­
năstirile Sfântului Mormânt. No. 405, pag. 355.
1704, 12 Septembre. Anafora a Divanului Moldovei cu privire la mănăstirile închinate Sfântului
Mormânt. No. 406, pag. 360.
1704, Octombre. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, întărește privilegiile mănăstirii Cașinul. No. 407,
pag. 362.
1704, 31 Octombre. Doamna Marica, a lui Constantin Brâncoveanu, către Hrisant Notara, despre
niște daruri ce-i face și „moartea răposatului Radu“. No. 408, pag. 364.
1704, Novembre Gramata Patriarhului Dosoftei de Ierusalim pentru închinarea mănăstirii Ha-
dâmbului către Sf. Sava. No. 409, pag. 365.
1705. Patriarhul de Constantinopol, numind pe Nicolae Mavrocordat Logofăt-Mare al Bisericii
constantinopolitane, după ce ajunsese Mare-Tălmaciu, întărește părintelui său Alexandru
XXVIII

Exaporitul, fost Mare-Logofăt al Bisericii, — care a cedat oficiul fiului —, dreptul de a împărți
și mai departe unele exarhii patriarhale, luându-și veniturile anuale ca exarh. No. 410, pag. 366.
1705, 7 lanuar. Marica Doamna a lui Brâncoveanu către Hrisant de Cesareia, despre gătirile pentru
nunta fiului ei mai mare. No. 411, pag. 367.
1705, Septembre. Antioh-Vodă Cantemir către Patriarhul Dosoftei, despre imputările neîndreptățite
ce i se aduc în chestia mănăstirilor Sfântului. Mormânt. No. 412, pag. 368.
1705, Octombre. Gramată patriarhală de înoire a privilegilor mănăstirii Cașinul. No. 413, pag. 370.
1706, Iulie. Gramată patriarhală pentru școala făcută de Marele-Comis Gheorghe Kastriotul la
Kastoria. No. 414, pag. 372.
1706, 27 August. Scrisoare patriarhală așezând un egumen la metohul din Ismail al Sf. Mormânt.
No. 415, pag. 376.
După 1706. Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, despre
alegerea acestuia. No. 403, pag. 353.
1707. Constantin Duca-Vodă către Hrisaht, felicitându-1 pentru alegerea ca Patriarh de Ierusalim.
No. 417, pag. 378.
1707. Altă scrisoare patriarhală pentru biserica stavropighială din Ismail. No. 418, pag. 379.
[1707], 17 Octombre. Antioh-Vodă Cantemir către Hrisant, Patriarh de Constantinopol, despre greu­
tățile bănești ale țerii. No. 416, pag. 377.
1707-8, l-iu Februar. Antioh-Vodă Cantemir către Patriarhul Hrisant de Ierusalim, cu mulțămiri
pentru condoleanțele arătate la moartea Doamnei. No. 419, pag. 381.
1707, 25 Februar. Alexandru Mavrocordat către cei de la Sfântul Mormânt, despre recomandarea
lui Hrisant ca Patriarh al Ierusalimului de înaintașul său Dosoftei și despre datoria lor de
a-1 primi și ascultă. No. 420, pag. 382.
1707, 25 Februar. Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Neofit Notara, despre felul cum, după
voia lui Dosoftei de Ierusalim, a fost așezat ca Patriarh Hrisant și despre datoria lui Neofit
de a rămânea ca locțiitor al fratelui său. No. 421, pag. 383.
1707, 19 Mart. Șerban Cantacuzino, Marele-Logofăt, către Hrisant de Ierusalim, despre alegerea
lui ca Patriarh în locul răposatului Dosoftei. No. 422, pag. 384.
1707, 21 April. Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, despre
afacerea mănăstirilor și neînțelegerile sale eu Vodă Brâncoveanu. No. 423, pag. 384.
1707, l-iu Iulie. Constantin-Vodă Brâncoveanu către soborul Ierusalimului, pentru alegerea Patriar­
hului Hrisant. No. 424, pag. 386.
1707, August. Gramată patriarhală pentru mănăstirea Sfântului Gheorghe din București. No. 425,
pag. 388.
1707, August. Rânduiala dascălilor de la Sfântu-Sava din București. No. 426, pag. 392.
1707, 9 Septembre. Constantin-Vodă Brâncoveanu dă veniturile lacului Greaca școlii celei nouă
de la Sfântul-Sava din București. No. 427, pag. 394.
1707, 6 Decembre. Hrisov al lui Mihai Racoviță, Domnul Moldovei, prin care dă Sfântului Mor­
mânt 250 de lei pe an din venitul Vămii celei Mari. No. 428, pag. 396.
1708. Zosima, arhiepiscop de Ohrida, hotărește cu privire la școala din mănăstirea Muzevicu, de
' la Kastoria, înălțată din averea lui Gheorghe Castriotul, Marele-Comis. No. 429, pag. 398.
1708, 6 lanuar. Ruxandra Mavrocordat către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, pentru liberarea fiului
ei Alexandru, care a venit la București și în puține zile va fi la Adrianopol. No. 430, pag. 400.
1708, 18 lanuar. Ruxandra Mavrocordat către Patriarhul de Ierusalim Hrisant, despre sosirea fiului
ei lângă dânsa și gândul Patriarhului de a veni „în părțile Filipopolei“. No. 431, pag. 401.
1708, începutul lui Februar. Act de îngăduire patriarhală pentru strămutarea la Mitropolia
Ungrovlahiei a lui Antim, episcop de Râmnic. No. 432, pag. 401.
 XXIX

1708, 10 Februar. Chiprian, Patriarh de Constantinopol, despre moartea lui Teodosie Mitropolitul
Ungrovlahiei și alegerea urmașului sau, pag. 629, nota 1.
1708, 13 Februar. Grigorașcu Ghiea, fiul Ruxandrei Mavrocordat, către Patriarhul de Ierusalim,
despre stăruințile lui pentru Sfântul Mormânt, nașterea unui fiu și despre legăturile lui cu
„prea-înălțatul Domn“. No. 433, pag. 403.
1708, Mart. Chiprian, Patriarh de Constantinopol, întărește diata Vornicului Șerban Cantacuzino.
No. 434, pag. 404.
1708, 20 Mart. Testament al ctitorului pentru școala din Kastoria. No. 435, pag. 406.
1708, 20 Mart. Altă orânduială a 1ui Gheorghe Comisul pentru școala din Kastoria. No. 436,
pag. 408.
1708, 14 April. Anghel Summakios, din Zante, către Patriarhul Hrisant Notara, despre legăturile
sale cu Patriarhul răposat, Dosoftei, arătând ce cărți, din cele tipărite în Principate, i-a
trimes lui ca unui apărător al Bisericii răsăritene, cerând și ce alta a mai ieșit și adăugind
salutările fiului său, doctorul Constantin, care a cunoscut pe Hrisant la Padova, când învăță
dreptul la Papadopulos. No. 437, pag. 409.
1708, l-iu Maiu. Nouă diată a Comisului Gheorghe Kastriotul. No. 438, pag. 410.
1709, 4 Februar. Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant, despre o convorbire teo­
logică a acestuia cu un Turc, despre știrile din Ierusalim, slujba de la Sfântu-Gheorghe din
București, tipografia și biblioteca ce sunt să se facă la Sf. Sava de acolo, despre nunta fiului
Ștefan și a lui lordachi beizadeă Cantacuzino. No. 439, pag. 411.
1709, 3 Iunie. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre starea sa și a familiei, cu
salutări de la soție, copii și frați, precum și de la dumnealui unchiul „Celebi“, și pentru
„fratele“ lui Hrisant. No. 440, pag. 414.
1709, 4 Iunie. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant de Ierusalim, despre felicitările la nuntă
ce i-a prezintat acesta, și pentru darurile trimese cu acest prilej, adăugind complimentele
soției și socrului. No. 441, pag. 415.
1709, Novembre. Actul patriarhal pentru Școala cea Mare din Constantinopol, clădită de Alexandru
Mavrocordat Exaporitul, arătând suma de susținere și sfatul de arhierei însărcinat cu supra­
vegherea, adăugindu-se că „îngrijitor și supraveghetor va fi și se va cunoaște cel mai însemnat
și mai în vază din slăvitul și cu faimă bună neam al Luminăției Sale“, cu sarcina de a face
să se culeagă și să se dea ucenicilor cele plătite de Biserica cea Mare pe an din dobânda,
ce s’a statornicit împreună, de 375 de lei. No. 442, pag. 415.
1709, 20 Novembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul de Alexandria, Gherasim, despre
numirea sa în Moldova și plecarea apropiată într'acolo. No. 443, pag. 417.
1709, 28 Novembre. Atanasie, Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Moldovei, Ghedeon,
despre hirotonisirea lui fără învoirea patriarhală. No. 444, pag. 418.
1709, 31 Decembre. Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre drumul său grăbit spre
Balcani, greutățile din cale și nerăbdarea Moldovenilor. No. 445, pag. 420.
1710, 28 lanuar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea-i în Moldova
și căldura cu care l-a primit țara, despoiată de Mihai-Vodă Racoviță. No. 446, pag. 421.
1710, 9 Februar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, despre intrarea
sa la Iași și întâmpinarea de Brâncoveanu, prin Afenduli, scriitorul Cronicei lui Carol al
XII-lea. No. 447, pag. 422.
1710, 9 Mart. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitările de Paști.
No. 448, pag. 423.
1710, 10 Mart. Constantin-Vodă Duca, Domn mazil al Moldovei, către Patriarhul Hrisant, mulțămind
pentru știri privitoare la fiul Șerban. No. 449, pag. 424-.
1710, 29 Mart. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre veștile ce i-a trimes
XXX

acesta cu privire la „scandelele“ din Ierusalim și alte afaceri, vorbind de fratele său și de
capuchehaiaua Dumitrachi lulianò. No. 450, pag. 425.
1710, 9 Maiu. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre mănăstirile Sfântului
Mormânt în Moldova, și mai ales despre Galata și Barnovschi, și despre călătoria Doamnei
Pulheria. No. 451, pag. 426.
1710, 10 Maiu. Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre ocupațiile sale literare. No. 452,
pag. 427.
»
1710, Iunie (?). Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o schimbare între
egumenii din Moldova ai Sfântului Mormânt și grija lui pentru dânșii. No. 453, pag. 428.
1710, 13 Iulie. Angelos Sumakios către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, despre întoarcerea acestuia
din Ierusalim la Constantinopol, despre cartea, ce i-a dat, cerând alte lucruri nouă ieșite de
supt tipar, mai ales cartea lui Visarion Macri despre cele trei Virtuți, cu Mărturisirea Ortodoxă
(apărută la Snagov în 1699) și un nou exemplar din „Manualul“ lui Maxim (București,
1690); adauge că se bucură de începerea tiparului arăbesc, de care cei de această limbă au
atâta nevoie. No. 454, pag. 429.
1710, 14 August. Nicolae Mavrocordat către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, despre clevetitorii
amândurora, despre egumenul Paisie și „răul“ lordachi. No. 455, pag. 430.
1710, 30 Septembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre schimbarea
Vizirului, răscoala Arabilor și o datorie de o mie de lei către acesta. No. 456, pag. 431.
1710 (?), 30 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o afacere a
Patriarhului, în care va interveni, prin oamenii săi de la Constantinopol. No. 457, pag. 432.
1710, 9 Decembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre mazilia lui Nicolae-
Vodă și uneltirile dușmane ale lui Dimitrie-Vodă Cantemir. No. 458, pag. 433.
1710, 26 Decembre. Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei, către Patriarhul ecumenic Atanasie, pen­
tru drepturile Sfântului Mormânt în mănăstirile muntene. No. 459, pag. 434.#
1711, 10 lanuar. Nicolae Mavrocordat către „un anonim“, despre viața ce a dus-o, deprinderea cu
vicisitudinile politice, munca sa ca Domn al Moldovei și nedreapta răsplată ce l-a ajuns. No.
460, pag. 434.
1711, 24 lanuar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea acestuia la
Adrianopol și interesul ce-i poartă la nenorocire. No. 461, pag. 435.
1711, 5 Februar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre căderea zidirii Sfân­
tului Mormânt și ajutorul ce va da Ia Poartă fratele său, Marele-Dragoman loan. No. 462,
pag. 436.
1711, 15 Februar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre boala de picioare
a acestuia. No. 463, pag. 437.
1711, 19 Februar. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre slăbirea Moldovei,
o datorie a lui Vodă Brâncoveanu și afacerile Sfântului Mormânt cu catolicii. No. 464,
pag. 438.
1711, 13 Mart. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre legăturile sale
cu Brâncoveanu. No. 465, pag. 439.
1711, 21 Mart. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări pentru apropia­
tele serbatori ale Paștilor. No. 466, pag. 440.
1711, 27 Mart. Manolachi Aga (Lambrinò) către Hrisant Notara, despre numirea sa în dregă-
torie. No. 467, pag. 441.
1711, 28 Mart. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre serbările Paș­
tilor și sarcina dată lui Ioan, Marele-Dragoman, de a-1 sprijini. No. 468, pag. 443.
1711, 10 April. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata ve
ñire a acestuia. No. 469, pag. 444.
 XXXI

1711, 3 Septembre. Nicolae Mavrocordat către un anonim, despre copilăria și tinereța sa, Domnia
în Moldova și felul cum a fost scos de Dimitrie Cantemir. No. 470, pag. 444.
1711, 27 Octombre. Nicolae Mavrocordat către Ierotei Comnenul (doctorul Ioan), Mitropolit de
Dristra, despre drumul lui spre Dunăre și noua datorie de Domn. No. 471, pag. 448.
1711, 14 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea sa la Iași,
buna primire de toată țara și grija ce poartă mănăstirilor Sfântului Mormânt. No. 472, pag. 449.
1711, 20 Novembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către fiul său Scarlat, despre durerile ce-i prici-
nuiește boala de friguri, în suferința căreia l-a lăsat pe acesta, pe care, de mic, și el și Ale­
xandru Exaporitul l-au încunjurat de speranțele lor. No. 473, p.ag. 450.
1711, l-iu Decembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către dascălul lacov, despre grijile sale ca Domn
și starea tristă a Moldovei. No. 474, pag. 451.
După 1711. însemnare pe o carte cumpărată de Hrisant Notara de la Dionisie Patriarhul de Con­
stantinopol. No. 475, pag. 453.
1712 (c.). Scrisoare patriarhală din Constantinopol pentru Mitropolia Proilavului. No. 476, pag. 453.
1712, 10 lanuar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către dascălul lacov, despre greutățile situației sale.
No. 477, pag. 454.
1712, 20 lanuar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către dascălii! chir lacov, despre plăcerile ce avea acasă.
No. 478, pag. 455.
1712, 10 Februar. Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre amărăciunea, ca la bolnavii
de icter, care strică și plăcerea scrisorilor bune ale acestuia. No. 479, pag. 456.
1712, 15 Februar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Marele-Eclesiarh Hurmuzi, care-i spune că do­
rește să vie în Moldova, adăugind considerații filosofice. No. 480, pag. 456.
1712, 20 Februar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre iertarea unui
recomandat al acestuia. No. 481, pag. 457.
1712, Mart. Patriarhul Chirii de Constantinopol către Mitropolitul Țerii-Românești, pentru banii
unui călugăr din Șumla. No. 482, pag. 457.
1712, Mart. însemnare pe o carte trimeasă de Gheorghe Hypomenàs din Veneția fratelui său Ioan
la București prin Ioan Hrisosculeu. No. 483, pag. 457.
1712, 13 Mart. Partenie, Mitropolit de Larisa, către Patriarhul Hrisant Notara, despre un Ierotei,
recomandat al Brâncoveanului, pentru înaintarea ca arhiereu. No. 484, pag. 457.
1712, 18 Mart. Anastasie Bunellis din lanina către Patriarhul Hrisant Notara, despre părăsirea
creșterii și învățării fiului Domnului. No. 485, pag. 459.
1712, 5 April. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dorința sa de a
se face arhiereu Paisie, egumenul de Galata. No. 486, pag. 460.
1712, 25 April. Nicolae Mavrocordat către „Dimitrie“, despre slujbele ce i-a făcut acesta, răsplata
ce i se datorește, grelele stări de lucruri din această „țară de Miazănoapte“, unde primăvara
măcar de ar aduce „nădejdi mai bune locuitorilor“, de oare ce războiul a încetat și se aș­
teaptă roadele păcii. No. 487, pag. 461.
1712, 26 April. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre greutățile amân­
durora și egumenii din Moldova ai mănăstirilor Sfântului Mormânt. No. 488, pag. 461.
1712, 26 Maiu. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre botezul fiului, ridi­
carea la arhierie a egumenului Paisie, sprijinul ce i-1 dă Vizirul și o afacere a egumenului
de la Sf. Gheorghe. No. 489, pag. 463.
1712, 30 Iunie. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre legăturile lui
cu Brâneoveanu. No. 490, pag. 465.
1712, 12 August. Azarie ieromonahul către Patriarhul Hrisant Notara, recomandându-i un ucenic
al lui Metodie care merge în Țara-Româneaseă pentru câștig. No. 491, pag. 466.
XXXII

1712, 17 August. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre întoarcerea
boierilor săi pribegi și despre împăcarea cu Brâncoveanu. No. 492, pag. 467.
1712, l-iu Septembre. Ierotei Comnenul, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre eleimosinele ce se strâng pentru Sfântul Mormânt. No. 493, pag. 470.

1712, 14 Septembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea la acesta
a călugărului Iustin, fost la Barnovschi, care a căzut într’o greșeală. No. 494, pag. 472.

1712, 12 Octombre. Pantaleon Caliarh, medicul lui Vodă Brâncoveanu, către Patriarhul Hrisant
Notara, rugându-se de acesta să stăruie ca Domnul să-i cunune fata, Măriuța, cu un tânăr
din Chios. No. '495, pag. 472.
1712, 13 Novembre. Constantin Cantacuzino Stolnicul către Compania Grecească din Sibiiu, pentru
cazul lui Hagi-Ghiurcu. No. 496, pag. 475.
1712, 17 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre greutatea câr­
muirii și starea de slăbiciune a Moldovei, precum și despre mănăstirile Sf. Mormânt. No.
497, pag. 476.
1712, 12 Decembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări pentru ser-
bătorile apropiate. No. 498, pag. 476.
1712, 15 Decembre. Nicolae Mavrocordat lui Ierotei, Mitropolit de Dristra, despre grozăviile nă­
vălite una după alta din toate părțile asupra nenorocitei și plinei de gemete Moldove, des­
pre „mulțimea de griji în care a căzut“ și despre părerea lui de rău pentru lucruri „sinis­
tre și vrăjmașe“ întâmplate și acestui episcop (cuprins retoric). No. 499, pag. 477.

1712, 20 Decembre. Nicolae Mavrocordat către fostul Patriarh de Alexandria, Gherasim, despre
cele întâmplate în Moldova de la a doua numire a sa ca Domn. No. 500, pag. 478.
1712, 22 Decembre. Constantin Brâncoveanu către Hrisant Notara, trimețându-i cartea „Grădina
Darurilor“. No. 501, pag. 487.
1713. Chirii de Constantinopol către Mitropolitul Țerii-Românești și episcopul de Crven, pentru
un negustor. No. 502, pag. 488.
1713, 26 lanuar. Ierotei Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
sărăcia creștinilor din eparhie, precum și despre un „ieromonah Paisie care se tot poartă
prin eparhie și vrea să meargă și la Ismail“, după a cărui întoarcere i se va luă, așa cum
cere, socoteala „cutiilor“ de eleimosină. No. 503, pag. 488.

1713, 31 lanuar. Ierotei Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
stăruințile ce i-ar trebui față de Marele-Dragoman în afacerea datoriei sale și alte nevoi
bănești. No. 504, pag. 489.
7221, (1713), 6 Februar. Constantin Brâncoveanu dă 120 de aspri pe an mănăstirii Dionisiu de
la Athos. No. 505, pag. 490.
1713, 15 Februar. Constantin Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre „calabalâcul“
de la Bender al lui Carol al XII-lea. No. 506, pag. 491.
1713, 16 Februar. Elena, fiica lui Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre sărăcia ei și soarta casei luate de Patriarh pentru datorie. No. 507, pag. 492.
1713, 19 Februar. Pulheria, Doamna lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, către Patriarhul Hrisant
Notara, despre boala de vărsat și însănătoșarea copiilor domnești și învățătura Domniței.
No. 508, pag. 495.
1713, 20 Februar. Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre cele petrecute cu Carol al
XII-lea la Tighinea. No. 509, pag. 496.
1713, 26 Februar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre împăcarea cu
Apusenii la Ierusalim, pregătiri războinice turcești, legăturile cu Brâncoveanu, trecerea regelui
Stanislas prin Moldova și un telescop. No. 510, pag. 505.
 XXXIII

1713, 10 Mart. Chirii, Patriarhul de Constantinopol, către Hrisant Notara, despre legăturile sale
cu capuchehaielele românești. No. 511, pag. 507.
1713, 12 Mart. Elena Cantacuzino către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, despre dreptul ei de a
trece pe la Patriarhie. No. 512, pag. 509.
1713, 13 Mart. Elena Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre Paștile apropiate și
mulțămirile soțului ei, fiilor și ale întregii familii. No. 513, pag. 510.
1713, 14 Mart. Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara, despre căderea
regelui Suediei și alte vești politice. No. 514, pag. 511.
1713, 21 Mart. Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre solia egumenului de
la Căluiu și apropierea Paștilor. No. 515, pag. 513.
1713, 30 Mart. Doamna Marica Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropierea
Paștilor și „bohcealâcul“ ce-i trimete. No. 516, pag. 514.
1713, l-iu April. Mihai-Vodă Racoviță către Patriarhul Hrisant Notara, despre sentimentele bun
ce-i poartă. No. 517, pag. 515.
1713, 8 April. Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre afacerile
Suediei și acțiunea ambasadorului Franciei la Constantinopol, recomandând pe prietenul său,
clericul Eftimie. No.. 518,rpag. 516.
1713, 12 April. Doamna Pulheria, a lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, către Patriarhul Hrisant
Notara, cu felicitări de Paști și vești despre copiii ei. No. 519, pag. 518.
1713, 12.April. Elena Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea ce i s’a îngăduit
prin poarta ce fusese închisă. No. 520, pag. 519.
1713, 13 April. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre afacerile delà Ierusalim
și legăturile lui cu Vodă Brâncoveanu. No. 521, pag. 520.
1713, 13 April. Neofit Mavromati, Mitropolit de z\rta, către Hrisant Notara, despre conflictul cu
dragomanul flotei Constantin Ventura, mulțămind „prea-creștinului boier dumnealui Duinitrachi
lulianò, care, printr’un obraz de seamă, mi-a arătat împrejurarea, spre a se cunoaște adevărul
și să nu fiu nedreptățit fără vină, ajutând și harul lui Dumnezeu, de Fericirea Ta“. No. 522,
pag. 521.
1713, 28 April. Ierotei, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre sentimentele
sale față de dânsul și frumuseța bisericilor bucureștene Sf. Sava și Sf. Gheorghe Nou.
No. 523, pag. 523.
1713, 28 April. Matei Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre sentimentele ce-i poartă și com­
plimentele rudelor sale. No. 524, pag. 524.
1713, 30 April. Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre egumenul de Căluiu și
lucrările dela Sf. Sava. No. 525, pag. 525.
1713, 5 Maiu. Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre școala
munteană. No. 526, pag. 526.
1713, 11 Maiu. Mihai Cantacuzino Spătarul către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava scri­
sorilor sale. No. 527, pag. 527.
1713, Iunie (?). Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea politică,
tratatul ruso-turc și afaceri personale. No. 528, pag. 528.
1713, 22 Iunie. Constantin Duca, fost Domn al Moldovei, către Patriarhul Hrisant, despre boala sa de
rinichi, sărăcia ce sufere și dorința de a fi sprijinit pe lângă Brâncoveanu. No. 529, pag. 531.
1713, 30 Iunie. Nicolae Ruset către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea tristă a părintelui
său, cerându-i o intervenire pe lângă Nicolae-Vodă Mavrocordat. No. 530, pag. 531.
1713, l-iu Iulie. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre bucuria pentru
pacea cu Rușii și primejdia unui nou războiu pentru Moldova ca și pentru împărăție.
No. 531, pag. 533.

58183. Voi. XIV. V

XXXIV

1713, 14 Iulie. Constantin-Vodă Brâneoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre venirea lui
apropiată în Țara-Românească, pregătirile Turcilor și siguranța că Rușii voiesc numai pacea,
de care se bucură. No. 532, pag. 534.
1713, 10 August. Iacob Manos din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre manuscriptele
lui Maxim Margunios, episcop de Citera, și Chirii Lukaris, ce sunt a se trimete lui Nicolae
Mavrocordat. No. 533, pag. 535.
1713, 14 August. Constantin-Vodă Brâneoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre așteptarea
acestuia la București. No. 534, pag. 536.
1713, 21 August. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea Moldovei,
zidirea Hotinului și sosirea Patriarhului în țerile de la Dunăre. No. 535, pag. 537.
1713, 29 August. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre felicitările trimise lui
prin Spelaiotes (Spileotis). No. 536, pag. 539.
1713, 8 Septembre. Nicolae Mavrocordat către Serafim, Patriarh de Alexandria (de cuprins retoric),
No. 537, pag. 540.
1713, 8 Septembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria lui în
Țara-Românească, legăturile cu Brâneoveanu și o afacere a lui Spelaiotes eu ambasada
Angliei. No. 538, pag. 540.
1713, 19 Septembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui
apropiată în Moldova. No. 539, pag. 541.
1713, 20 Septembre. Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre școala
din București. No. 540, pag. 542.
1713, 22 Septembre. Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre
afaceri ale lui, cu pomenirea Cămărașului Hrisant, a lui Manos și a Mitropolitului Dristrei.
No. 541, pag. 543.
1713, 24 Septembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre „plata
vădrăritului de jupăneasa lui Costin Miron“. No. 542, pag. 544.
1713, 4 Octombre. Iacob Manos din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoriile
acestuia în Țara-Românească, o carte împrumutată și sănătatea fiilor lui Nicolae Mavrocordat.
No. 543, pag. 544.
1713, 11 Octombre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre întoarcerea lui
apropiată la Iași și vizita Patriarhului. No. 544, pag. 545.
1713, 15 Octombre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul de Alexandria, Serafim (retorică: cu­
prinzând lauda filosofici și mustrarea că nu-i scrie și nu urmează exemplul lui Platon, care
a cercetat pe Dionisiu în Sicilia, și lui Aristotel, care a fost sfetnicul lui Alexandru-cel-Mare,
pomenind și de greutățile acelora cari, ca dânsul însuș, „se îngrijesc zi și noapte, pe de o
parte, de îndreptarea cârmuirii, iar, pe de alta, de îndepărtarea și împuținarea lucrurilor
grele ce răsar“). No. 545, pag. 546.
1713, 27 Octombrie. Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, Patriarhul Ierusalimului, despre pa­
cea ruso-turcă, schimbarea Patriarhului Ecumenic, legăturile cu Vodă-Brâncoveanu și afaceri
de bani cu Mitropolitul de Târnova. No. 546, pag. 547.
1713, 6 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea sa la Iași
și dorința ce are de a-1 primi aici. No. 547, pag. 548.
1713, 11 Novembre. Nicolae Mavrocordat către un anonim (retorică, — cu noi plângeri despre tă­
cerea acestuia). No. 548, pag. 549.
1713, 22 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dorința de a-1
vedea mai curând. No. 549, pag. 550.
[c. 1713], 22 Novembre. Dumitrachi Hrisosculeu, boier muntean, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
venirea sa și un manuscript, pomenind pe Mitropoliții de Heracleia și Niceia. No. 550, pag. 551.
 XXXV

1713, 28 Novembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, despre o hotărîre
a lui. No. 551, pag. 552.
1713, 29 Novembre. Ierotei, Mitropolitul Dristrei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre reveni­
rea în Scaunul Constantinopolei a Patriarhului Chiprian și starea propriei sale eparhii. No.
552, pag. 552.
1713, 2 Decembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre grija ce are pentru
Sfântul Mormânt, călătoria Patriarhului spre Iași și butca ce a primit. No. 553, pag. 554.
1713, 6 Decembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre petrecerea aces­
tuia în Țara-Românească. No. 554, pag. 554.
1713, 21 Decembre. Elenița Cantacuzino, fiica lui Dumitrașco-Vodă, către Patriarhul Hrisant No­
tara, despre singurătatea ei prin lipsa soțului. No. 555, pag. 556..
1713, 22 Decembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata sosire
la Iași a acestuia. No. 556, pag. 557.
1713, 30 Decembre. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre succesul orto­
docșilor la Ierusalim și starea grea a Moldovei. No. 557, pag. 557.
1713. Nicolae Mavrocordat către dascălul laeov, despre suferințele Moldovei, cu prada Tătarilor,
căratul de provizii la Turci, lucrul la Hotin. No. 558, pag. 558.
1714 (?). Cuvântare de laudă către Constantin-Vodă Brâncoveanu. No. 559, pag. 560.
înainte de 1714 (de fapt: 1695). Alt panegric al lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, pentru școlarii
cari capătă de la el „procopsirea și predarea literelor“, de ziua nașterii Domnului. No. 560,
pag. 562.
1714, l-iu lanuar. Nicolae Mavrocordat către dascălul chir Iacob, despre greutățile și datoriile sale
pentru stăpâni ; mai ales despre jalea ce are că fiul său, încredințat lui, nu vrea să învețe.
No. 561, pag. 565.
1714, 4 lanuar. Costandie, Mitropolit de Chalkedon, către Patriarhul Hrisant Notara, despre călă­
toria acestuia din Târgoviște la Iași, plecarea călărașilor moldoveni, ciuma din Constanti­
nopol, arătând că numai în el și în Domn îi e toată nădejdea. No. 562, pag. 566.
1714, 11 lanuar. Nicolae Mavrocordat către Grherasim, fost Patriarh de Alexandria, despre „grijile
sale de multe feluri și miile de uneltiri politice, care-1 obosesc“ și despre mângâierea ce are
de la dânsul. No. 563, pag. 568.
1714, 22 lanuar. Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui apropiată.
No. 564, pag. 568.
1714, 25 lanuar. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
afacerile acestuia. No. 565, pag. 570.
1714, 13 Februar. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre afacerile Sfântului
Mormânt cu ambasadorul [Angliei] și pacea turco-polonă. No. 566, pag. 571.
1714, 22 Februar. Constantin Ventura către Patriarhul Hrisant Notara, cu civilități și daruri; și
despre suretul firmanului ce a dat, din ordinul său, lui Capudan-Pașa, pentru Mitilene, și
piedecile ce sunt de spre partea Marelui-Vizir. No. 567, pag. 572.
1714, 28 Februar. Marcu din Cipru Porphyropulos, dascăl în București, către Patriarhul Hrisant
Notara, despre un proiect de întărire sinodală ce trimete (privitor, se pare, la școala sa),
despre biblioteca din Mărgineni și copiarea a două manuscripte de acolo. No. 568, pag. 572.
1714, 2 Mart. „Zaharia“ către Constantin-Vodă Brâncoveanu, despre afaceri bisericești din Constan­
tinopol : așezarea unui nou Patriarh, Cosma. No. 569, pag. 573.
1714, 5 Mart. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
schimbarea Patriarhului, arătându-și părerea că scoaterea unuia, dar nu și punerea altuia, ar
puteâ să placă Iui Hrisant, care va ști să înșele însă pe Cosma asupra sentimentelor sale,
XXXVI

adăugind ca ,se grăbește a trimete scrisorile sale către prea-înălțatul nostru Domn“ ; și des­
pre o convorbire a sa cu ambasadorul Franciei. No. 570, pag. 576.
1714, 17 Mart. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
foarte bunele purtări ale noului Patriarh Cosma, despre felurite știri din Constantinopol și
despre faptul că „a lipsit din grija prea-înălțatului Domn fiul mien Antonachi“, pe care nu-1
va trimete înapoi decât după cererea lui Vodă, pentru că „mulți se află acolo și împovă­
rează pe înălțimea Sa“, așa încât nici Antonachi n’are cum „avea vre-un folos“. No. 571,
pag. 577.
1714. 17 Mart. Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre pierderea fiicei
sale Stanca. No. 572, pag. 578.
înainte de 1714, 22 Mart. Andronic Rangavì (Rhangabè), Mare-Chartophylax, către Patriarhul Hri­
sant Notara, despre iubirea lui Antioh-Vodă Cantemir către Manolachi, fiul său, de pe urma
recomandației Patriarhului, arătând că a dat plicul acestuia, „pe care l-a deschis și a cetit,
și îndată a poruncit grămăticului românesc al său și s’au scris scrisorile după cererea sa,
cu îngrijire“. No. 573, pag. 579.
1714, 25 Mart. Constantin Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre mazilia sa neașteptată. No.
574, pag. 580.
1714, 26 Mart. Ștefan-Vodă Cantacuzino al Țerii-Românești către Patriarhul Hrisant Notara, despre
căderea Brâncoveanului. No. 575, pag. 581.
1714, 31 Mart. Pulheria, Doamna lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, către Hrisant Notara, despre
drumul acestuia la Iași. No. 576, pag. 583.
1714, 2 April. Autorizație din partea Patriarhului Hrisant Notara către Vornicul Anastasie de a
luă bani de la egumenii de Calata, Cetățuia, Barnovschi, Bârnova, Sf. Sava și Galați, pen­
tru a face chilii la Sf. Sava și a repară Cetățuia, casele domnești, cuhnea și acareturile (?)
bisericii chiar. No. 577, pag. 583.
1714, 3 April. lacov (lacomi) Manu din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre întâlnirea aces­
tuia cu Domnul Moldovei și despre școlile făcute în Moldova de Nicolae-Vodă. No. 578, pag. 585.

1714, 9 April. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Hrisant Notara, despre vinovăția ce i se atribuie în
catastrofa Brâncoveanului și scrierea averii lui. No. 579, pag. .586.

1714, 15 April. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
schimbarea de Patriarh la Constantinopol și căderea Brâncoveanului. No. 580, pag. 590.
1714, 18 April. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre lipsa lui de vi­
novăție în căderea Brâncoveanului. No. 581, pag. 591.

1714, 21 April. Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara, despre căderea
Brâncoveanului și greutățile țerii, precum și despre situația lui Carol al XII-lea și a Rușilor.
No. 582, pag. 595.
1714, 24 April. Marc din Cipru Porphyropulos către Hrisant Notara, despre hrisoavele pentru Aca­
demie, ocupațiile sale și ale lui Nicolae Deporta și gătirea bibliotecii Academiei domnești.
No. 583, pag. 597.
1714, 25 April. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre întărirea lui cu
berat și caftan prin Hasechi-Aga și afacerile polone, cu salutările tatălui și ale Doamnei.
No. 584, pag. 598.
1714, 29 April. Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, despre neputința oricărui ajutor omenesc
pentru Constantin Brâncoveanu. No. 585, pag. 599.
1714, Maiu. Privilegiul lui Nicolae Mavrocordat pentru „biserica noastră părintească din insula
Chios, în enoria zisă Atzike, zisă și de sus și a lui Balsarino, cu hramul sfintei mari muce­
nice Chiriaca“, pe care o închină Sfântului Mormânt pentru pomenirea sa, a tatălui și a
maicei, Sultana. No. 586, pag. 600.
 XXXVII

1714, 5 Maiu. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre urările acestuia
pentru întărirea în Domnie. No. 587, pag. 602.
1714, 20 Main. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre rămânerea acestuia la
București până va încetă „tulburarea Bucureștilor“ și alte lucruri privitoare la greutățile
fratelui său și la situația Brâncoveanului. No. 588, pag. 603.
1714, 6 Iunie. Ierotei Comnen, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre do­
rința sa ca să sprijine pe lângă Ștefan-Vodă Cantacuzino pe egumenul Teoclit de la Chalke,
care vine pentru eleimosină. No. 589, pag. 604.
1714, 8 Iunie. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea unui Turc
cu porunci și plecarea-i la Hotin. No. 590, pag. 605.
1714, 17 Iunie. Dimitrie lulianò, capuchehaie a Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
o afacere a acestuia care i-a fost recomandată de Domn (aceia a metohnlui nou din Chios).
No. 591, pag. 607.
1714, Iulie (?). Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre greutățile
timpului și zăbava venirii lui. No. 592, pag. 608.
1714, l-iu Iulie. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre o cumpărătură
de orz și grâu, secetă și lăcuste, despre zăbava plecării „agalelor“, dorința de a-1 vedea pe
Patriarh și o carte latină ce trebuia să traducă Nicolae Daporta și din care încă un exem­
plar s’a aflat la mănăstirea Mărginenilor. No. 593, pag. 610.
1714, 22 Iulie. Drako Suțu către Patriarhul Hrisant Notara, despre sfiala sa de a-i scrie și des­
pre căsătoria lui Dumitrachi lulianò (capuchehaiaua Moldovei). Dumineca viitoare, cu fata
lui lenachi Ruset. No. 594, pag. 612.
1714, 26 Iulie. Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre plecarea
Imbrohorului, „mila stăpânilor“, afacerea lui Spelaiotes și neputința de a se face vre-o in­
tervenție pentru Vodă-Brâncoveanu și ai lui. No. 595, pag. 613.
1714, 26 Iulie. Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara despre durerile
țerii și plecarea agalelor, veștile rele din Iberia și „treaba Mărginenilor“. No. 596, pag. 614.
1714, August. Nicolae Mavrocordat, Domn al Moldovei, întărește privilegiile mănăstirii Maicei Dom­
nului din insula Chalke. No. 597, pag. 616.
1714, l-iu August. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre intervențiile
ce a făcut la Constantinopol ca Patriarhul să nu fie supărat pentru rosturile Brâncoveanului.
No. 598, pag. 616.
1714, 15 August. Nicolae Mavrocordat către dascălul chir lacov; scrisoare retorică. No. 599, pag. 618.
1714, după 15 August. Răspunsul dascălului lacov către Nicolae Mavrocordat (cuprins retoric). No.
600, pag. 619.
1714, 22 August. Clerul superior din Ierusalim către Patriarhul Hrisant Notara, ca răspuns la
scrisoarea lui din Iași, 22 Maiu, protestând contra ideii de a face arhierei pe „egumenii
din Vlaho-Bogdania“, îngăduindu-li apoi a se întoarce la viața lor pașnică și puțin meritoasă
de mănăstire. No. 601, pag. 619.
1714, 25 August. Radu (Răducanu), fratele lui Ștefan-Vodă Cantacuzino, către Patriarhul Hrisant
Notara, în trebile țerii și despre plecarea sa la Constantinopol. No. 602, pag. 621.
1714, 30 August. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre șederea acestuia în
Moldova și despre primejdia ce a trecut pentru dânsul. No. 603, pag. 622.
1714, 30 August. Drako Suțu către Patriarhul Hrisant Notara, despre căsătoria lui. No. 604, pag. 623.
1714, 30 August. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
chestia bisericii din Chios, unde se află un messer Constantin Mavrocordat, care, sprijinit pe
nemulțumirea insularilor, opriți doar de respectul și frica față de Nicolae-Vodă, căpătase (în
locul fratelui Nicoli) epitropia. No. 605, pag. 623.
XXXVIII

1714, 6 Septembre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre peirea Brân-
coveanului și călătoria Patriarhului. No. 606, pag. 625.
1714, 12 Septembre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava ve­
nirii acestuia, despre trecerea lui Abdi-Pașa prin Moldova și despre călătoria solilor poloni
și ruși, ca și a lui Carol al XII-lea. No., 607, pag. 626.
1714, 12 Septembre. Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava călă­
toriei acestuia. No. 608, pag. 628.
1714, 20 Septembre. Granì ată patriarhală pentru mănăstirea Antim din București. No. 609, pag. 629.
1714, 24 Septembre. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre niște afaceri ale acestuia pe care le-a mijlocit el la Turci, despre o îndatorire făcută
de Nicolae-Vodă Mavrocordat și despre dorința de a-1 vedeă în curând la Constantinopol.
No. 610, pag. 635.
1714, 24 Septembre. Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, despre grija ce are pentru Sfântul
Mormânt. No. 611, pag. 635.
1714, 3 Octombre. Ștefan-Vodă Cantacuzino' către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea so­
lului polon și a lui Carol al XII-lea și despre călătoria Patriarhului. No. 612, pag. 636.
1714, 14 Octombre. Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre pârile ce se
ridică împotriva lui și nădejdea în Dumnezeu. No. 613, pag. 638.
1714, 15 Octombre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea și
petrecerea în țară a lui Carol al XII-lea și a oamenilor săi. No. 614, pag. 639.
1714, 16 Octombre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre nevoia de a mai
așteptă puțin înainte de a se întoarce la Constantinopol, cu salutările finului său din botez.
No. 615, pag. 641.
1714, 17 Novembre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre plecarea re­
gelui Suediei și urmele ce a lăsat petrecerea lui și despre salahorii și carele trimese la Hotin.
No. 616, pag. 642.
1714, 25 Novembre. Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul' Hrisant Notara,
despre caracterul bun față de prieteni al lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, în care trebuie să
se încreadă, și despre intrigile contra Patriarhului. No. 617, pag. 643.
1714, (7223) Decembre. Ștefan-Vodă Cantacuzino dă 8.000 de aspri mănăstirii Dionisiu de la Athos.
No. 618, pag. 645.
1714, 2 Decembre. Mihai-Vodă Racoviță, mazil, către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări de
Crăciun, cu asigurarea sentimentelor sale pentru dânsul personal și pentru Sfântul Mormânt.
No. 619, pag. 645.
1714, 6 Decembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre salutările ce i-a tri­
mes în scrisorile către Nicolae-Vodă. No. 620, pag. 646.
1714, 10 (?) Decembre. Andronic Rhangabè (Rangavi) și nora sa, Bălașa Brâncoveanu, către Pa­
triarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui apropiată și intenția ce are de a boteză pe fiul
de curând născut al Bălașei. No 621, pag. 647.
1714, 14 Decembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre hotărârea acestuia
de a petrece Crăciunul cu Nicolae-Vodă. No. 622, pag. 647.
1714, 15 Decembre. Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata sosire a aces­
tuia, lucrul la Sfântul Sava și Sfântul Gheorghe din București, planul de bâlciu al Sfântu­
lui Mormânt la Târgoviște și pavarea bisericii Stelea din acel oraș. No. 623, pag. 648.
1714, 20 Decembre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre bolile grele
de care a suferit. No. 624, pag. 650.
1714, 30 Decembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre așteptarea
sosirii acestuia și felurite știri ce se schimbă între ei. No. 625, pag. 651.
 XXXIX

1715, 15 lanuar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre jalea ce i-a
produs plecarea lui. No. 626, pag. 652.
1715, 22 lanuar. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre ajutorul ce a
dat Cantacuzinilor din Moldova și despre apropierea Patriarhului.«No. 627, pag. 653.
1715, 27 lanuar. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea lui de
la Focșani la Buzău și scrisorile ce i-au venit de la Nicolae-Vodă. No. 628, pag. 653.
1715, 27 lanuar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria acestuia.
No. 629, pag. 654.
1715, 28 lanuar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria aces­
tuia și firmanul ce i-a venit lui de a trimete 500 de căruțe la ordia împărătească. No. 630,
pag. 655.
1715, 30 lanuar. Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimeterea Marelui-
Stolnic cu o sanie pentru a-1 aduce la București. No. 631, pag. 656. ,
1715, 31 lanuar. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre hotărârea aces­
tuia de a nu trage în București nici la Sfântul Gheorghe, nici la Sfântul Sava, ci undeva
în târg ori în mahalale. No. 632, pag. 657.
1715, 4 Februar. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre lipsa de știri și ură­
rile de bună călătorie ce-i face. No. 633, pag. 658.
1715, 17 Februar. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre buna Ini
călătorie la București, înjumătățirea numărului căruțelor cerute la ordie și suferințele reu­
matice ale Patriarhului. No. 634, pag. 659.
1715, Mart. Gramată a Patriarhului de Ierusalim Hrisant Notara, pentru mănăstirea bucureșteană
a Mitropolitului Antim (cuprinsul ca la n1 609). No. 635, pag. 660.
1715, 7 Mart. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria acestuia, boala
de care a suferit, plecarea lui loan la războiu și pâri çonstantinopolitane contra Patriarhului.
No. 636, pag. 662.
1715, 9 Mart. Ierotei Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
boala de care a suferit, testamentul ce făcuse în folosul Sfântului Mormânt, despre cutia
de eleimosine pentru oaste, despre blăstămățiile ce fac Ienicerii, cari cer bacșiș cu sila, adău­
gând că ar fi vrut să vie în „țara prea-înălțatului Domn și binefăcător al nostru, a cărui
milă și acum în boala mea nu mi-a lipsit, căci, din ceasul ce am luat diacintul (sic) ce mi-a
trimes, începuiu să-mi recapăt sănătatea“. No. 637, pag. 663.
1715, 12 Mart. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre boala acestuia,
intriga împotriva lui, măsurile ce a luat pentru a o răspinge, eu daruri de „boccealâeuri“ și
postavuri, de la el, Doamna și fiica lor Mărioara, către Patriarh și grămăticul acestuia. No.
638, pag. 664.
1715, 17 Mart. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre serbarea hramului
la biserica Sf. Gheorghe cu episcopul de Betleem, împreună cu salutări și urări. No. 639,
pag. 667.
1715, 25 Mart. Cosma, Patriarh de Constantinopol, eătre Patriarhul Hrisant Notara, despre averea
răposatului Mitropolit de Târnova, oprită de Mitropolitul Antim. No. 640, pag. 668.

1715, 27 Mart. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre cărțile trimese,
dascălul pentru fiul său și călătoria apropiată a Patriarhului la Adrianopol. No. 641, pag. 670.
1715, 27 Mart. loan de Efes către Patriarhul Hrisant Notara, despre o carte ce are să tipărească.
No. 642, pag. 671.
1715, April. Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara, despre plecarea
Vizirului în grabă către un scop necunoscut, zăbava Sultanului și lipsa de știri. No. 643-
pag. 672.
XL

1715, April. Scarlat Mavrocordat, fiul lui Nicolae-Vodă, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
hărțile ce i-a trimes. No. 044, pag. 673.
1715, l-iu April. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre încercările
egumenilor din Moldova ai mănăstirilor Sfântului Mormânt, și mai ales ale Mitropolitului
. de Nazaret, de a se sustrage de la plata haraciului pentru moșiile ce capătă. No. 645, pag. 674.
1715, 11 April. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dascălul Constantin,
pus la școala domnească, preotul Serafim oprit pentru creșterea beizadelei Scarlaț, despre
cărțile date școlii de Patriarh, — manuscripte din biblioteca ei, — despre apropiata călătorie
a lui Hrisant la Adrianopol, despre ordinele .date lui lulianò ca să-1 sprijine, și la ce Turci
anume, și despre afacerile Patriarhului cu Apusenii, recomandându-i legături cu dragomanul
Briie, Francez. No. 646, pag. 676.
1715, 20 April. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre noile cereri de
la Turci ¡fi Tatari și desnădejdea sa de orice ajutor omenesc. No. 647, pag. 678.
1*715, 21 April. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre scrisorile primite prin
Dumitrașco Vlastò, asigurând din nou pe Patriarh, care merge la Constantinopol, că-și va
face datoria de a stărui contra celor ce. uneltesc împotrivă-i, pomenind și o scrisoare de
egumen. No. 648, pag. 679.
1715, 21 April. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimeterea la Poartă
a Slugerului, noul, capuchehaie, pe care i-1 recomandă. No. 649, pag. 680.
1715, 25 April. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre stăruințile făcute pe
lângă marii demnitari turci (Marele-Teșcheregiu și Ceauș-Bașa, om foarte influent), în numele
său și al lui Nicolae-Vodă, pentru Sfântul Mormânt. No. 650, pag. 681.
1715, 29 April. Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre graba cu care-i va transmite
corespondența cu episcopul de Betleem. No. 651, pag. 681.
1715, 25 Maiu. Serafim de la Sfântul Mormânt către Patriarhul Hrisant Notara, despre dascălul
nou ce trebuie ales la școala domnească din Iași și despre progresele beizadelei. No. 652,
pag. 682.
1715, 27 Maiu. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre lipsa pro­
vizorie a capuchehaielei sale și o intervenție pe lângă Caimacam. No. 653, pag. 684.
1715, 17 Iunie. Ierotei de Silistra către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, despre nenorocirile ce
i-au lovit eparhia, petrecerea în București la Radu-Vodă, ajutorul Domnului și legăturile cu
Vlădica de Betleem. No. 654, pag. 685.
1715, 19 Iulie. Nicolae-Vodă Mavrocordat întărește Patriarhiei de Alexandria ca metoc mănăstirea
Hangu, ridicată de Miron-Vodă Barnovschi Movilă, cu satele Bălțătești și Mânzești. No. 655,
pag. 687.
1715, 31 Iulie. Dimitrie Ramadan către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre închinarea mă­
năstirii Soveja la Sfântul Mormânt și salutările preotului Serafim, dascăl la Școala Domnească.
No. 656, pag. 687.
1715, l-iu August. Constantin, dascălul din Iași, Mare-Retor al Bisericii çonstantinopolitane, către
Patriarhul Hrisant Notara, despre măsura Domniei ca mănăstirile Sfântului Mormânt să nu
mai dea la șferturi, despre deplina lor scutire, drepturile lor asupra dijmei’locuitorilor și o
carte de blazon pe care o cere Nicolae-Vodă Mavrocordat, precum și despre egumenul de la
Copou și hrisovul pentru mănăstirea Soveja, iscălit și de Patriarhul Alexandriei. No. 657,
pag. 688.
1715, 12 August. Ierotei Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
„arhiereii ce se află acolo“ și cărora li-a scris Patriarhul, despre felul de plată a unei datorii
ce are, despre stăruințile lui Hrisant către Marele-Dragomän lenachi (Mavrocordat), despre
„principele filosofilor Bisericii celei Mari“, dascălul lacomi, despre dascălul Spandoni și despre
plata ce va face Vlădicei de Betleem, precum și despre „Preasfâritul de Ierapole, care, su-
 XLI

părându-se nu știu de ce pe fostul Mare-Spătar, s’a mutat de la spitalul făcut de acesta și

locuiește în casa unei văduve dintre boieri“; el însuș „pe la sfârșitul lui Septembre are de
gând să meargă în eparhia lui părăsită, pentru vizitare“. No. 658, pag. 690.
1715, Septembre. Dascălul Marcu din Cipru către Patriarhul Hrisant Notara, despre lucrări ce se
copiază pentru el și opera Patriarhului Dosoftei aflătoare în lucru, precum și despre Vlădica
de Betleem, despre Deporta și dascălul Gheorghe. No. 659, pag. 691.
1715, 12 Octombre. Iustin, egumenul de Barnovschi, către Patriarhul Hrisant Notara, despre ti­
părirea unei opere la Iași. No. 660, pag. 692.
1715, 25 Octombre. Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimiterea
noilor capuchehaiele. No. 661, pag. 693.
1715, 20 Novembre. Gheorghe Ramadan către Patriarhul Hrisant Notara, despre niște cărți trimese.
No. 662, pag. 695.
1715, 12 Novembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, despre în­
toarcerea lui Dumitrachi lulianò Ia Constantinopol și despre instrucțiile date lui și Marelui-
Dragoman de a lucra totdeauna în bună înțelegere cu Patriarhul. No. 663, pag. 696.
1715, Decembre. Ierotei Coinnen, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
venirea sa la București, primirea de Ștefan-Vodă Cantacuzino și școala în două limbi înte­
meiată la Iași de Nicolae-Vodă Mavrocordat. No. 664, pag. 698.
1715, Decembre. Gramata patriarhală a Ini Hrisant Notara pentru școala din Kastoria a Comisului
-, Gheorghe (v. n-l următor). No. 665, pag. 699.
1715, 5 Decembre. Patriarhul Hrisant Notara către „epitropii sfintei cutii a iubitorului de Hristos
rufet al blănarilor“, despre școlile din Kastoria, pentru care, după așezământul lui Gheorghe
Castriotul, au a lua pe an 150 de lei, de la egumenul metohului Sfântului Mormânt la
Constantinopol. No. 666, pag. 700.
1715, 18 Decembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări de
serbători. No. 667, pag. 701.
1715, 27 Decembre. Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre firmanele ce-i pre­
gătește și numirea lui Nicolae-Vodă în Țara-Românească, iar în Moldova a lui Mihai
Racoviță. No. 668, pag. 702.
Până la 1715. Maieu din Cipru Porphyropulos, directorul școlii domnești bucureștene, către Pa­
triarhul Hrisant Notara, despre mersul școlii supt Ștefan-Vodă Cantacuzino. No. 669, pag. 703.
Până Ia 1715. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o intervenție a
sa în favoarea acestuia, prin fratele Ioan și capuchehaiaua lulianò. No. 670, pag. 704.
1715 (?). Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre tipărirea unui număr de
coli din cartea lui Ioan Damasehin privitoare la ortodoxie, despre școlile grecești din Iași,
despre gândul de retragere al lui Hrisant, pentru, care a scris Patriarhului ecumenic Cosma,
despre sentimentele ce poartă față de Dumitrachi lulianò. No. 671, pag. 705.
Până la 1715. Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre cearta cu Apu­
senii pentru cupola bisericii Sfântului Mormânt, despre zvonurile de la hotare și iubirea ce-i
arată Vodă Brâncoveanu. No. 672, pag. 707.
1715. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre cartea de teologie morală ce a pre­
lucrat-o acesta, făgăduind ajutor la tipărire. No. 673, pag. 708.
1715. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre dorința lui fierbinte de a câștigă iu­
birea lui Vodă Brâncoveanu, care-1 pârește. No. 674, pag. 708.
1715. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Cosma de Constantinopol, despre nevoia ce este de a
nu mai prigoni pe Patriarhul Hrisant de Ierusalim. No. 675, pag. 710.
1715. Auxentie, Mitropolit de Cizie, către Patriarhul Hrisant Notara, despre schimbarea Domnilor
din cele două țeri. No. 676, pag. 712.

58183. Voi. XIV. VI

XLII

1715. Nicolae Mavrocordat, ca Domn al Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre afaceri
de la Poartă. No. 677, pag. 713.

APENDICE

1504. Mențiune a călătoriei în țerile noastre a Patriarhului loachim de Constantinopol. No. 678,
pag. 717.
1517. Mențiunea călătoriei în Țara-Românească a Patriarhului constantinopolitan Teolept. No. 679,
pag. 717.
După 1522, 31 Decembre. Mențiunea unei danii de bani și odoare a lui Basarab-Neagoe către Pa­
triarhia Ecumenică și a prezenței fiului său Teodosie ca ostatee la Poartă. No. 680, pag. 717.
1533-4. Mențiunea ajutoarelor date de „Domnii munteni“ la clădirea mănăstirii Sf. Sava la Ieru­
salim, și a egumenului Ioan Românul. No. 681, pag. 718.
1574. însemnare pe un manuscript, despre uciderea lui loan-Vodă cel Cumplit. No. 682, pag. 718
1579, Novembre. însemnare pe un manuscript despre scoaterea din Domnie a lui Petru-Vodă Șchiopul.
No. 683, pag. 719.
1581 (7089), 18 lanuar. Mihnea-Vodă al Țerii-Românești dă mănăstirii Dipalit (3,nnaAHT$) 3.000
de aspri pe an și 300 pentru drumul trimesului. No. 684, pag. 719.
1586. Patriarhul Teolept al II-lea către fostul Patriarh Ieremia : postscript cu mențiunea călătoriei
celui d’intâiu în țerile noastre. No. 685, pag. 719.
1587. Meletie Pigas către Constantin Corniact, Mare-Vameș al lui Alexandru Lăpușneanu, despre
un discurs de Paști ce-i trimete. No. 686, pag. 719.
1588, 20 Mart. însemnare a lui Luca, episcop de Buzău, ca scriitor de cărți. No. 687, pag. 719
1588-91. însemnări de călătorie în Țara-Românească și în Moscovia ale lui Ierotei de Monembasia,
autorul lui BtSkiov totoptzóv. No. 688, pag. 720.
1594, 4 Iunie. însemnare a episcopului Luca de Buzău, ca scriitor al unei Evanghelii. No. 689,
pag. 720.
1599, 22 Februar. însemnare că un manuscript s’a scris de Matei din Pogoniana, cu cheltuiala
unui Grec din Angora, la Iași, și s’a dat la biserica de acolo a Sfântului Sava. No. 690,
pag. 720.
1600 (c.). Versuri grecești către Mihai Viteazul. No. 691, pag. 721.
1600, 26 Iulie. Judecată, din partea lui Dionisie Rali, episcop de Târnovași locțiitor de Mi­
tropolit al Moldovei, și din partea lui Gherman, Mitropolit de Ccsareia Palestinei, într’un
proces de despărțanie. No.' 692, pag. 721.
1605, Iunie. însemnare pe o Evanghelie dată de Doamna Elisaveta a lui Ieremia Movilă la mă­
năstirea Cutlumuzului din Athos. No. 693, pag. 722.

1605 (7114), 6 Septembre. Radu-Vodă Mihnea dă Ivirului 15.000 de aspri pe an și 500 pentru
cheltuiala trimesului. No. 694, pag. 722.
1606, 29 Iunie. însemnare pe un manuscript, despre moartea lui Ieremia-Vodă Movilă. No. 695,
pag. 723.
1612-3 (7121). Act de închinare al lui Radu Mihnea pentru mănăstirea Radu-Vodă către Ivir. No.
696, pag. 723.
1615. însemnare că Patriarhul Chirii Lukaris se găsiă la 1615 în Țara-Românească. No. 697,
pag. 723.
1624. însemnare pe o carte scrisă de Mitropolitul Luca al Ungrovlahiei, cu cheltuiala Marelui-
Vistier Hrizea. No. 698, pag. 723.
 XLIII

Târgoviște, 1625 (7133), 14 Mart. Alexandru-Vocia fiul lui Radu arată evlaviaA specială pentru
mănăstirea Ivirului, căreia-i închină mănăstirea de la Bolintin. No. 699, pag. 724.
1630, 6 Iunie. Închinarea, de Leon-Vodă, a mănăstirii Stelea din București către Ivir. No. 700
pag. 724.
1630-40 (c.). însemnare că o carte grecească a aparținut Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei.
No. 701, pag. 724.
1632 (7140). Act dela tot clerul muntean pentru închinarea mănăstirii Stelea din București la Ivir.
No. 702, pag. 725.
1634, 27 April. însemnare pe o Evanghelie liturgică despre suirea în Scaun a lui Vasile-Vodă
Lupu. No. 703, pag. 726.
1634-5. însemnare pe un manuscript caligrafiat de Mitropolitul Luca al Ungrovlahiei. No. 704,
pag. 726.
7144 (1635—6). Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, închină din nou la Ivir mănăstirea Stelea din
București. No. 705, pag. 726.
1638. Mențiune de sfințirea ca ierodiacon a Iui Partenie Chrysokentitul, cu însemnarea Domnilor
români : Vasile și Matei-Vodă. No. 706, pag. 727.
1639, Maiu. Act de alegere pentru „Mitropolia de Proilav și Ismail, de timpuri imemoriale pără­
sită și fără arhiereu adevărat și canonic“ : se designează de Sinodul constantinopolitan pe
rând : Meletie (Sirigul), ieromonahul Grigorie și ieromonahul Teofan. No. 707, pag. 727.
1642. însemnare pe un Tipic grec tipărit, aparținând mănăstirii Galata. No. 708, pag. 728.

1642, April. Gramată a Patriarhului Partenie de Constantinopole pentru ridicarea la rangul de sta-
vropighie a localității Albanitochorion, de unde se trage Vasile Lupu. No. 709, pag. 728.
1646 (7155), 18 Decembre. Mărturie despre petrecerea în Țara-Românească a Patriarhului loani-
chie de Alexandria. No. 710, pag. 731.
1650 (c.). Carte slavonă pentru pomană la Ivir, unde e egumen Atanasie. No. 711, pag. 731.
1650. însemnare pe un manuscript, despre foametea din Moldova la 1650. No. 712, pag. 731.
1655 (7163), 15 Februar. Constantin-Vodă al Țerii-Românești dă 10.000 de aspri mănăstirii Iviru­
lui și 500 pentru cheltuiala trimesului. No. 713, pag. 731.
1659 (7167), 20 lanuar. Gheorghe-Vodă Ștefan dă Ivirului, „marea biserică din Țara Grecească“,
3.500 de aspri pe an. No. 714, pag. 731.
1659 (7167), 27 lanuar. Mărturie de la Paisie de Gaza. No. 715, pag. 731.
După 1660-1680 (c.). Gramată a Patriarhului de Ierusalim pentru privilegiile mănăstirii Mărgine­
nilor, arătând, cum în timpurile din urmă Domnii munteni prădau mănăstirile ca Baltazar
și episcopii își puneau egumeni străini. No. 716, pag. 731.
1670 (c.). întărire patriarhală pentru liberarea și înfiarea unei „fiice sufletești Elena, de către Mi­
tropolitul de Cizic, Auxentie, și prea-Iuminata și nobila Domniță, Doamna Elena, fiica feri­
citului Domn Iliaș-Vodă“. No. 717, pag. 734.
1670, 2 Septembre. Mențiune de sfințirea ca arhiereu de Sotiriupolis a Iui Partenie Chrysokentitul,
cu însemnarea Domnilor români : Antonie și Duca-Vodă și a „ajutorului și sprijinului prea-
nobilului și de cel mai mare folos boier, dumnealui domnul Șerban Cantacuzino și Mare-
Spătar al Domniei Ungrovlahiei “. No. 718, pag. 735.
1671 (7179), 8 August. Neofit Vlădica de Betleem, „năstavniculu“ de la Sfântul Gheorghe, pentru
un loc în București. No. 719, pag. 735.
1673, 29 Iunie. însemnare pe un manuscript despre slujba făcută la Cetățuia pe lângă Iași, în ființa
Doamnei Mariana a lui Ștefan-Vodă Petriceicu. No. 720, pag. 735.
Soroca [1674], 29 Iulie. lanachi Porphyrita, capuchehaie a țevilor noastre, către Patriarhul Dosoftei
 XLIV

de Ierusalim, despre legăturile lui cu chehaiaua, despre afacerile Sfântului Mormânt cu Ar­
menii și Frâncii și despre ajutorul dat de Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino. No. 721, pag. 735.
1675, 12 Maiu. Duca-Vodă, Domn al Țerii-Românești, închină mănăstirea Sf. loan din București
la a Sfântului Ilie din lanina. No. 722, pag. 738.
■ 1675, 24 Iulie. însemnare pe un Penticostariu scris în zilele lui Duca-Vodă, Domn în Țara-Româ-
nească. No. 723, pag. 740.
1679, 17 Decembre. Scrisoare retorică, despre geografie, a Patriarhului din Constantinopol, dată
din Țara-Românească. No. 724, pag. 740.

1680, 9 Mart. Act al lui Șerban-Vodă Cantacuzino, prin care dă mănăstirii Brodeț, la Policiana,
un venit de 200 de lei pe an, ce se vor luă de egumenul bucureștean delà Sf. Spiridon. No.
725, pag. 740.
1688. Gramata lui Dionisie al IV-lea Muselimul, Patriarh de Constantinopol, pentru schitul
Bradu (Secuieni), închinat la Pogoniana și înoit de Constantin Căpitanul Filipescu. No. 726,
pag. 742.
1689, 8 Iulie. Calinic, Patriarh de Constantinopol, către ieromonahul Hrisant Notara, cu privire la
preotul Nicolae, „efimeriu“ al Curții muntene (popa Nicolae din Sinope), cu aspre mustrări
pentru tonul său necuviincios. No. 727, pag. 745.
De Ia 1690. Scrisoare de Patriarh al Constantinopolei pentru mănăstirea Mărgineni. No. 728, pag. 747.

1692-6. Constantin Brâncoveanu dă un ajutor în bani la Dionisat în Athos. No. 729, pag. 749.
1693, 17 Mart. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru elei-
mosină. No. 730, pag. 749.
1697, 12 Iunie. Mențiunea unui dar făcut Patriarhiei constantinopolitane de Spătarul Lascarachi
Ruset. No. 731, pag. 749.
1697, 8 Novembre. Act al lui Constantin-Vodă Brâncoveanu pentru mănăstirea Sfântului loan din
București, închinată la Sf. Ilie (Zitsa) din lanina. No. 732, pag. 749.
1698, lanuar. Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, pentru eleimosină.
No. 733, pag. 752.
1698, 26 Iunie. Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, vestin-
du-i apropiata căsătorie a fiului său Scarlat cu domnița Hinca a lui Vodă Brâncoveanu. No.
734, pag. 752. ■
1698, 26 Iunie. Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Patriarhul de Ierusalim Dosoftei, despre
vești de la Turci și din Europa, cu înștiințarea despre dispoziția Brâncoveanului de a cunună
o „fiică“ a lor și pacea stabilită între cei doi Domni. No. 735, pag. 753.
1698, 28 Octombre. Calinic, Patriarh de Constantinopol, către Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, despre
răul ce acesta a voit să-i facă, în înțelegere cu fostul Patriarh constantinopolitan lacov. No.
736, pag. 754.
1698, l-iu Novembre. însemnare că „Prognosticul Moscoviților“, al lui Stanislav Acxtelmeier, s’a
tradus, după porunca Brâncoveanului, la Târgoviște, în limba greacă vulgară, isprăvindu-se
Ia Maiu 1699, în București, de Mihail din Bizanț, care scrie pentru „Marele-Cămăraș al Ocnei
domnești, dumnealui domnul Panaioti“. No. 737, pag. 756.
1699, April. Mențiune că Viața împăratului Ioan Cantacuzino a fost prescurtată, de „Ioan Com-
nenul, doctorul, din Lesbos“, pentru Constantin Stolnicul Cantacuzino. No. 738, pag. 757.
1700. însemnare că traducerea în vulgară grecească a unor „Sfaturi“ s’a făcut pentru Constantin-
Vodă Brâncoveanu de Sevastos Kymenetul. No. 739, pag. 757.
1702, Februar. însemnare că Tâlcul Evangheliilor al lui Teofilact arhiepiscopul Bulgariei s’a făcut
în limba grecească vulgară, pentru Constantin Brâncoveanu, de „Ioan Comnenul, doctorul'
 XLV

(cu mențiunea „Academiei“ făcute de Domn, a tipografiei — și pentru „Ruși, Sârbi, Tribali,
Arabi și Iberi“ — și a biblioteeei de la Hurezi). No. 740, pag. 757.
1702, Iunie. Prefața Istoriei Patriarhilor de Antiohia, de fostul Patriarh Atanasie, către Constantin-
Vodă Brâncoveanu. No. 741, pag. 757.
1703 (c.). Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Constantin-Vodă Brâncoveanu, despre pacea de
la Carlovăț, avantagiile ei pentru Turci și.criticile ce i se aduc. No. 742, pag. 757.
1703, 2 Octombre. Constantin-Vodă Brâncoveanu întărește schitului „Robáis“ moșiile ce le avea de
mult : și Căciuleștii. No. 743, pag. 758.
1703, 30 Octombre. Constantin-Vodă Brâncoveanu scutește de dăjdii schitul „Robáis“, supus mănăstirii
Xeno phontu lui. No. 744, pag. 758.
1704, 21 Maiu. însemnare a 1ui Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, despre petrecerea sa la Constan­
tin-Vodă Brâncoveanu. No. 745, pag. 758.
1705. Mihai-Vodă Racoviță dă bisericii 150 de ocale de lumânări. No. 740, pag. 758.
1705, 30 Februar. Vama Câinenilor. No. 747, pag. 759.
1707, 3 Septembre. Constantin-Vodă Brâncoveanu către vameșii lacului Greaca și egumenul delà
Sfântul Gheorghe Nou, pentru veniturile create școlii domnești delà Sfântul Sava. No. 748,
pag. 760.
1708, April-1709, April. Daruri făcute Patriarhiei din Constantinopol de Vornicul muntean Șerban
Cantacuzino. No. 749, pag. 762.
1708 (7117), 18 Novembre. Mihai-Vodă Racoviță întărește închinarea mănăstirii „Kopiou“ (sic)
către Sf. Pantelimon din Athos. No. 750, pag. 762.
1709 (7217), l-iu Mart. Mărturie și de la „Neofită proinu Mitropolit» Sevastii“. No. 751, pag. 762.
După 1709, sfârșit. Nicolae Alexandru Mavrocordat către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, despre
dragostea acestuia față de el și lipsa de prietenie a lui Voda-Brâncoveanu. No. 752, pag. 763.
1711. Anonim din Smirna către Constantin-Vodă Brâncoveanu, pentru fiul său Iosif, pe care Iacob
Pylarinos îl face să meargă la București. No. 753, pag. 763.
1713-5, 27 April. Chirii, Patriarhul de Constantinopol, către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, ru-
gându-1 a interveni pentru el, cum a făcut-o și față de lenachi Marele-Dragoman și de ca-
puchehaielele celor două țeri, fiii săi sufletești, ca să stăruie la Poartă și la „meghistani“ și
„să cerceteze cu grijă căile, pregătirile și uneltirile dușmanilot și protivnicilor Bisericii“, ca
și ei să fie apărați de faptele dușmanilor. No. 754, pag. 764.
1713, 15 Octombre. Hrisant Patriarh de Ierusalim, către Compania Grecilor din Sibiiu, pentru
eleimosină. No. 755, pag. 765.
1714, 19 lanuar. însemnare pe un manuscript al lui Ioan Damaschin că s’a scris de către Con­
stantin din lanina, eu cheltuiala egumenului de la Brâncoveni, Neofit din Paros. No. 756,
pag. 765.
1715, 20 Iulie. Nicolae-Vodă Mavrocordat închină Scaunului Alexandriei, sărăcit,— Patriarhul Sa-
muil fiind și amenințat cu moartea — satul Hangul. No. 757, pag. 765.
1715,- 20 Septembre. Nicolae-Vodă Mavrocordat dă Patriarhiei de Alexandria „oboroc“ 205 de lei
din „goștina de oi a Bălțăteștilor“. No. 758, pag. 765.
Până la 1716. Nicolae-Vodă Mavrocordat, ca Domn muntean, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre afacerile mănăstirilor din Moldova ale Sfântului Mormânt. No. 759, pag. 766.
 ERATA

La n° XL, p. 18, s’a lăsat de o parto data, care e 1394, Septembre. Tot așa adauge la p. 21, n° XLV: „Aceeaș dată“.
La p. 43, data n'u‘ XCVH e de 1504, acea de 1514 fiind numai pentru cel următor. V. rectificarea în Apendice.
Nle CXVI și CXX reprezintă aceiaș document; data cea bună e, firește, de 1570, și adresa: către Doamna Ruxandra.
Titlul de la n° CXVII e greșit. Trebuie să fie: Mitrofan de Constantinopol către Petru-Vodă al Moldovei, despre
dania ce a făcut-o acesta la Constantinopol Bisericii-celei-Mari din casele sale proprii.
La p. 59, n° CXXXIV, trebúe adaus în titlu: „către Petru-Vodă“.
La p. 76, n° CXLII, cetește în titlu: „Rodos“ pentru „Athos“.
La p. 86, n° CXLIX, în manșetă: „7097“, pentru „7079“.
La p. 111, observăm că n° CCVIII, părându-ni-se important, a fost dat întreg în Apendice.
La pp. 113-4, n,e CCXV și CCXVi, sunt probabil aceiaș document.
La p. 203, n° CCLXXXVI, data pare a fi 7175, nu 7177.
P. 219, n° CCCVI. V. pentru acest act Apendicele, documentele privitoare la Mărgineni.
P. 221 și urm., n° CCCIX. ■ Gramata se află și în voi. XIII, pp. 453-4.
P. 224 și urm., n° CCCXIII. Gramata se află și în voi. XIII, p. 386 și urm. Papadopulos-Kerameus n’a cu­
noscut ediția lui Legrand.
P. 300, n° CCCLXII, în manșetă: 22 Decembre.
„ „ CCCLXIV, în titlu: „Ceaurul“, nu „Ceaușul“.
P. 353; n° COCCHI, fiind adresat lui Hrisant ca Patriarh, e după 1706.
P. 360, n° CCCCVI. Cf. pentru aceasta actul din Studii și Documente, VI, pp. 416-7, n° 1605, cu data de
16 Octombre, care e în fond aceiaș.
P. 362 și urm., n° CCCCVII. Acest nr se află și în voi. XIII, pp. 455-6. în el și în n1 COCCIX, numele Patriarhului
de Ierusalim trebuie să fie Dosoftei.
P. 365 și urm., n° CCCCIX. Se află și în voi. XIII, pp. 456-7. Papadopulos-Kerameus n’a cunoscut nici aici
ediția Legrand.
P. 377 și urm., n° CCCCXVI. Cf. cu Legrand, IV, n° 18, pp. 24-5. E din 1707, din cauza titlului de Patriarh
dat lui Hrisant.
Observăm că actele din Epistolaire grec al lui Legrand au fost analizate și unele traduse de răp. Al. Mavrocordat,
în Archiva societății științifice și literare din Iași, VII, p. 488 și urm., 589 și urm.

Datoresc d-lui D. Russo aceste îndreptări la grelele scrisori dialectale grecești din Veneția:
P. 90, r. 3 de sus: a s ț> é p 7] = sefer (oaste), nu: Severin.
P. 102, n° CLXXXV, r. 1 de sus: -qț e i iú v v¡ = Io; r. 10 de sus: Metà 6iaç, deci: cu greu; r. 16 de sus:
âîtâpȚtaaa cò: am lăsat; r. 20 de sus: 6á).ap.sv (?), am început.
P. 91, r. 14 de sus: e: să nu vă deschideți inima; r. 19 -de sus, poate fi Fiaxoup.;, deci: am
trimes pe lacumì, etc; r. 26 de sus: nu e luna lui Sefer, ci Sefer, războiu; r. 29 și urm., traducerea: „și, nefiind eu
aeolo, cad lucrurile din prețul lor“; irpâp.a ar fi mai curând: marfă; r. 9 de jos: vjce os £évov. P. 104, numele
fiicei lui Mihnea poate fi: ’Aíoé. în alineatul 2, xan^vt ar fi: zestre: s’ar înțelege deci: zestrea mamei lui Mihnea;
interpuncția vine înainte de älw; alta, etc.
în scrisoarea de pe p. 52, p-aovétCe? e mastini, mâtins.
 I.
Listă a posesiunilor Patriarhatului de Constantinopol. c. 1320.
-¡-TàrcspìvìjvBàpvavrcaTpiapxtxàxaatàXXta.-]- ! Castelele patriarhale din părțile Varnei.
'II Kapvaßa’.'H Kpavé'a. Tâ KeXXia 7^0'. Cavarna. Cranea. Chilia sau Licostomul.
TÒ Aw.oat0p.tov. Tà Tspâvta. 'II Apúatpa. 'II , Gerania. Dristra (Silistra). Kalliakra.
TaXtá^pa 1 j-.
23
(Miklosich și Müller, Acta patriarcbatus constantinopolitani, I, Viena, 18G0, p. 95, n° LII.)

II.
Făgăduiala lui Macarie, episcop de Vicina, că nu-și va părăsi dieceza. C. 1.340.
[După formula obișnuită.] '0 rarcetvôç | Smeritul Mitropolit al Vieinei și prea­
MTjtpoitoXttïjç BttCôvTjç xat ôrcspttp.oç Maxá- cinstit Macarie, țiind la cele scrise mai sus
ptoç rà ăvwOsv ysYpapp-éva atspȚoiv xat 6e6atwv și întărindu-le, m’am iscălit.
orcs^patpa8
{Ibid., p. 195, n° LXXXIV.)

III.
Hotărâre sinodală constatând măsura prin care se așează ca exarh pa­ 1359,
triarchal în Țăra-Românească Mitropolitul de Vicina, lachint. Maiu.

-}• 'O eôvevéararoç MsȚa? BoïSoôaç xat aò-
fiévmjç rcàavjç Ot>npoêXay_taç sv ayttp rcvsó¡iatt
YVTjatwtatoç otò? ^pœv Merptonjtoç, xôp
’AXé?avSpoç, òrco ytXo6éot> Yvwp/rçç xeztvvj-
p.évoç, xai rcoXXijV sv5etxvôp.evoç rijv atop-fip
xai orcotaȚTjv xat eòrcetQetav etç rijv àytav
ton ©sou xaôoXtxijv xat àrcootoXtx^v ’ExxXtj-
atav, èCrçtTjasv où ptdvov arca?, àXXà xat rcoX-
Xàxtç ôtà 7pap.p.àrwv aùroô xat iSêijÔTj r^ç
■ijpÄv MetpiÔCTjtoç xat rijç rcept aurîjç ôsiaç
xat tspàç aovóSon, æç av jj tò arcò to5§e
xat etç tô è^ç oôtoç xat vj rcàaa aotob
èrctxpàreta xat àp'/ij òrco rijv sxxX^ataartXTjV
àvàxptatv xat ôteÊafWïTjV rijç xa6’ ^p.àç aytio-
tâtTjç tou Qeoô MefàXïjç ’ExxXrjOtaç, xat Sec­
tat àpytepsa, yetpotovtav dvta t^ç Tjptwv Mstpto-
. Cel de foarte bun neam Marele-Voevod
și Domn a toată Țara-Românească, prea *
iubitul Smereniei Noastre fiu întru Duhul
Sfânt Alexandru-Vodă, mișcat de un gând
iubitor de Dumnezeu și arătându-și multă
dragoste și supunere și ascultare către
Sfânta Biserică a lui Dumnezeu, catolicească
și apostolicească, a cerut, nu numai odată,
ci adesea prin scrisorile sale și s’a rugat
de Smerenia Noastră și de dumnezeiescul
și sfântul sinod de lângă dânsa ca să fie de
acuma înainte, și tot mai departe, el și toată
această stăpânire și Domnie supt judecata
bisericească și călăuzirea prea-sfintei și
marii Biserici a lui Dumnezeu care e supt
păstoria noastră și să primească un arhie-

1 Cavarna.
2 Kalliakra.
3 Pentru Luca, episcop de Vicina, în aceiași epocă, v. Pacliymeres, ed. Bonn, II, p. 377.

58183. Vol. XIX. 1

2
njtoçzaislçrip ösiavxal íspáv oóvoSov teXoòv-
ra, zat s'/Tj toòtov wç yvfptov raotpéva raáo7¡?
Ot>Y7poSka)(ia<; etç EtjXoȚÎav zat rav£t)|J.atizòv
zatapnap-òv aùtoò te xal rwv raatòwv zat T.àcrfi
rijç àp/Tjç anton. Ató zat rapó Ttvoç TjOTj
zatpoö rapoaEzaXsaaro raXvptâÇovta aóttò tòv
tSpÚTaTOV MVjTporaoXlTTjV BtTCtVTjÇ, ÓZÉpTtp.QV,
áyara^róv zarà Kóptov à8sXpòv zac auXXst-
TOópyòv r^ç r^wv METptôtTjroç, zöp TáztvQov,
zat s8é£ato àop.Evéarara rijv sùXoytav aò-
■roù, zat eóe^e rapò? antòv Tifi rapoc^zonoav
óraotaYTjv zat euXàSstav, zaì jietà
raoXX^ç raapazXipsto? iva zatà p.èv TÒ raapòv
[lEtaTsO-^ o5s ò tEpwtaToç Mï]TporaoXitï)ç Bt-
tCîvtjç, àraóÓEZTo? yavstç .zatà raoXò TipTotoó-
Tip MeYáXtp Bot6ó5cf, slç t^v ’EzzXvjaiav raàavjç
Ot>77poëXa/taç, [istà Se Oàvatov anton 8t¡
toô BitCîvïjç (pTjiptCstat sTspoç zat, ystpoTOVon-
ptEvoç raapà tifi zaO’ r^âç á-^oTár/j? toö
0eoö MefaX-íj? ’EzXXvptaç, èzzéu.zïjTat ezeîgs
wç 7totp.7¡v zat àpytspEÔç ^v/jatoç raàaT|? ’Oùy-
YpoêXaytaç. ’Erasi ouv szptôïj raapà t^ç t/¿wv
MsTptônjToç zat t^ç raspi aurvjv Qetaç óp.T¡-
ȚopEto? Tûv tspwràtiov àpytspÉcov totaôrrç
enripie zat à^twatç ton so^EVEaraTou Ms^áXon
BotSóSa slç raoXXwv ^nywv w'psXEtav zat za-
tàaraotv, raàç Ss ó zôap.oç, za6wç sv rat?
tspotç soaȚȚEXiotț ó Koptoç àraoy^vato, p.iàç
<pty/7jC onz àvrà$toç zat Stà tou flpo^Tou : ò
¿gá-pov à^tov àva^tou wç oró¡ia pou iott,
p-ÉXXst Se àraô vi]? Totaétï)? àpytEpattz^ç srata-
taataç zatraotpavotaç ó svt^ stpT¡pÉvf¡ àpy^ zat
sratzpatEÍa raàoTjç Tifi Etpr;pEV7¡? OùyYpoëXaytaç
EÓptazópsvo? yptatwvujioç toô Kuptou Xaôç
¿SîjȚStaQai stç ixraXfjpioGtv twv awr/jptwv ton
Xptatoû svtoXwv (psXXst), swT^onpévon tou àp-
•/tEpswçzatÈzStSàazovtoçautoùç fijvtoù Eua^-
7sXtou óSòv zat à'ptGtwvtoç zat ztùXôovtûç àraô
twv ára7¡7opEup.svo)v ipywv t^ç àpapTtaç zat
raavTÔç szipùXou zat àXXotptou Solato? t^ç
’EzxXTjotaç Xptorou, È'tt 8s xat t^c ^prôv Me-
tptotïjtoç Stà craouSij? toûto p.sXXoúa7¡c àst
raotEtv zat vpàtpstv zat vouôststv àutoùç; stç
rqpTjatv . t^ç àatpaXoùç ^p.<ôv ratatscoç, orasp
àçopq stç raoXXïjv tpuytzijv wçsXstav autwv,
ùrasp ou Ostou rapa7p,atoç ouz tzavôç oXoç ó
zoap.oç, <ü>ç àraoSÉSsztat. Atà 70ÛV taûta r¡
Mstptôtïi? Tjp.wv, . ouvStaazstpajiàvT] tà raspi
toutou , t^ raspi aufijv 6si<ț ôptTj'ppst tœv ts-
pwtâtœv àpytEpâœv, tip'HpazXsiaç . . (sic),
1 Traducem așa: Ungrovlahia. Terminul, ales de negustorii și diplomații Bizanțului pentru 3
deosebi pe această. Vlahie de spre Ungaria (Moldovei i se va zice Vlahia de spre Rusia), a fost adoptat
de Biserică.
reu care să fie hirotonisit de Smerenia
Noastră și să facă parte din dumnezeiescul
și sfântul nostru sinod și să-l aibă pe
acesta ca păstor legiuit a toată Țara-Ko-
mânească1, pentru binecuvântarea și du­
hovniceasca desăvârșire a sa și a fiilor și
a toată Domnia sa. Pentru care lucru el
a și chemat eu câtva timp înainte pe prea-
sfințitul Mitropolit al Vicinei, de lângă
dânsul, prea-cinstit, iubitfrate întru Domnul
și co-liturghisitor al Smereniei Noastre, pe
domnul lachint, și a primit cu cea mai
mare bucurie binecuvântarea lui și a arătat
față de dânsul cuvenita supunere și evlavie
și a cerut cu multă rugăciune ca deocam­
dată să se strămute acest prea-sfințit Mi­
tropolit de Vicina, care se arată a fi foarte
bine privit de acest Mare-Voevod, la Bi­
serica a toată Țara-Bomânească, iar după
moartea acestuia al Vicinei să se aleagă
altul și, hirotonisindu-se de prea-sfânta
Mare-Biserică a lui Dumnezeu, cea păsto­
rită de noi, să se trimeată de aici ca păstor
și arhiereu legiuit a toată Țara-Bomânească.
Deci, de oare ce s’a judecat de către Sme­
renia Noastră și de cea pe lângă Dânsa
dumnezeiască adunare a prea-sfințiților ar­
hierei că o cerere ea aceasta și rugăminte
a celui de prea-bun neam Marelui Voevod
este spre folosul și statornicirea multor
suflete și toată lumea, după cum în Sfânta
Evanghelie a mărturisit Domnul, plătește
mai mult ca un suflet și, cum zice Proo­
rocul, ,.cel ce scoate vrednic din ce nu este
vrednic, cá gura meà este“ și dintr’ö ase­
menea supraveghere și păstorire arhierească
poporul creștin al Domnului din zisa Dom­
nie și stăpânire a zisei Țeri-Bomânești are
a se călăuzi spre îndeplinirea poruncilor
mântuitoare ale lui Hristos, mergând în
frunte Arhiereul și învățându-i pe dânșii
calea Evangheliei și depărtându-i și oprin-
du-i de la lucrurile interzise ale păcatului
și a toată dogma de alt fel și . străină de
Biserica lui Hristos, și Smerenia Noastră
chiar sârguindu-se totdeauna a face și a
scrie și a li vârâ lor în minte spre păzirea
credinței noastre sigure, care privește spre
multul lor folos sufletesc, pentru care lucru
dumnezeiesc nu e destulă lumea toată, cum
 srcst àfj.sta6étwç s^ysrat elç rò jisrarsQ^vat
róvSs ròv MTjrporcokitç? BctÇivrjÇ ó zowyto'
Alsyac BoïôôSaç sic ròv Gpóvov ~isrfi OÒ7-
7pookayiaç zat srctzparsiaç zai àpyr^ aù-
vob, zai x.arà tò rcapòv ow. sic stepóv Ttva,
àkk’ elç abtòv rijv àp/iepaTtzijv 'cabr^v rcpoa-
raaiav psrà rcokk^ç Ç^tsi rcapazXTjasœç, órcta-
yvoóp.evo; Sobvai svópotov zai s^pașov àa-
'^áXstav iva tsh^ Tb àzò tobòs zai etç rò
s^ç, p-sypiç anviararat r¡ aóOsvría zai
àpyìj abroó, etpTjjxévTj rcàaa O077po6Xayta,
òrco r/¡v zaO’ 7jp.àç áfMTárrjV rob Wsob Me-
yáXvjv ’EzzkTjaíav zata ròv àvor^ypap-pévov
rpórcov, pstsSTjZe robrov òij ròv BitCívYjC
MsrptofQç Tjiuöv ‘pó'P-’G za'- sbóozía too zpa-
taiob zai 7.7100 p.00 abroxpàropôç, toó rcavr’
ápíaroo zai árcapapíXXon too àjOooç zat
rw> rpórcwv yptarótTjtí re zai ytxXriVÓTT^t zai
rò Sízatov èv arcaat òookop.svon zparetv zat
rcapprpiáCeaQat, elç ròv 6póvov rcáovj? Oo77po-
bkaytaç : satat totvw rò arcò rob5e zai sic-
ròv s£t¡c arcavta ypóvov ó Sï|kw6eiç iepwraroç
M^rporcoXtrïjç rcàoTjç OÜ77po6Xaylaç, brcép-
rtp.oç, á-¡m-f¡Toc -M.tà Kbpiov àôektpôç ■/¡u.Hry
zai aokkeironp70ç, warcep tob 0póvot> rabr^ç
zat tôb ôvôparoç, o’Srw psrsywv zai àrcoXabœv
zai r^ç rob tepob obv0póvou syzaOiopbaswç,
are yv^aiaç àpyispsbç 5ià t^çyàptroç rob
Usob àrcozataotàç r^ç ÓTikw0eíaT¡e á7twtárTjc
Mrjtporcôkswç Oi>77po6kayiaç zarà rl¡v èzzXvj-
ataattz'ijv tá$iv te zat brcorbrcwatv, àva7v»oraç
ts c'ppa7tCwv èz rcâavjç fî^ èrcapyiaç zai svo-
ptaç aorob zai nrcobiazovouc zai Stazovooç
rcpoíibáCwv zai rcpsaôotépo'jç yetporovwv, èrct-
XaSópevóc re zai rcàvrwv rwv oOsvò^rcore ota-
œepôvrwv rabrițj Sizaiwv. r'O6sv ôfetXooat 01 te
èv aôtfj xXajptzoi zai oí akkoi iepwpsvot, po-
vayot zat kaïzoi, úrcsízetv zat ôrcorârreaOat
tobrip, oca zai 7V7jaúp abrwv rcotpévt zai rcatpi
zai SiSaazâkcp zal SeyeaOat rcpoObpwç zai à-
rcorckïjpoôv 00a pskksi Xé7Stv zat rcapaivetv zai
szôtSàazeiv abrobç, àœopwvra elç tpuytzïjv Xoab
réXetav, T7)po'jp.évïjÇ árcáparcotT¡rov xav tip é^vjç
àel xpovcp rîjç èvopôtoo àaœaXeiaç zai ôrco-
cyéaswç è77pàç>oo elç tip áyíav rob Xptarob
zaOoXtzîjv zai àrcoarokiZTjv ’EzzXïjatav rob
roiobroo eÓ7evearároo Me7ákon BotoóSa elç
rò eîvat àet t7¡v ’EzzkT¡aíav t^ç OÙ77pookay_taç
órc’ dorìjV zai 5éyea6at àrc’ aór^c àpytepéa
7'/rpiov, wate 77p covf/¡peia6at elç rò èj’/jç
cobro àzatvorópTjtov zat èapótarov zai ao-
voòtzòv [àsoptapóv] -Q-slXr^o y.atà nwtòz
tob Sook-GÖTjaop-svoo . àzopwaat aòró, èrcetòr;
roótoD evezev zat f¡ rcapobaa aovoSizi) rcpàSiç
s’a arătat, — deci pentru acestea și Smere­
nia Noastră, cercetând lucrurile acestea îm­
preună cu dumnezeiasca adunare din jurul Ei
a preasfințiilor arhierei, al Heracleii (sic)...,
de oare ce în chip nestrămutat stăruie (?) a
se muta acest Mitropolit al Vicinei unul ca
acela. Marele-Voevod, pe Scaunul a toată
Țara-Românească și al stăpânirii și al Dom­
niei lui, și deocamdată nu cere asupra vre
unui altuia, ci asupra acestuia, cu multă ru­
găciune, această cârmuire arhierească, făgă­
duind a da asigurare cu jurământ și înscris
că va rămânea și de acuma, și tot înainte,
până va sta principatul și Domnia lui, zisa
[țară], toată Ungrovlahia, supt prea-sfințita
Mare Biserică a lui Dumnezeu de supt câr­
muirea noastră, cum s’a scris mai sus,— am
mutat deci Smerenia Noastră pe acesta al Vi­
cinei, cu părerea și încuviințarea puternicu­
lui și sfântului mieii Împărat, cel desăvârșit
întru toate și neasămănat în bunătatea firii și
a moravurilor și în seninătate și care voiește
ca în toate să stăpânească și sa se mărturi­
sească dreptatea, la Scaunul a toată Ungro­
vlahia. Să fie deci de acuma și tot înainte, în
toată vremea, cel arătat mai sus prea-sfințit
Mitropolit a toată Țara-Românească, prea­
cinstit, iubit întru Domnul frate al nostru și
co-liturghisitor, împărtășindu-se și bucurân-
du-se, ca și de Scaunul și numele ei, și de așe­
zarea din partea sfântului Sinod, ca un ade­
vărat arhiereu, strămutat din mila lui Dum­
nezeu, al celei arătate mai sus prea-sfintei
.Mitropolii a Ungrovlahiei după bisericeasca
rânduială și icoană, întărind din toată eparhia
și enorialui anagnoști și înaintând sub-dia-
coni și diaconi și hirotonisind preoți și luând
asupră-și toate judecățile deosebite din orice
parte acolo. Deci trebuie ca toți clericii din
acea țară și toți cei sfințiți, călugări și laici,
să-l respecte și să i se supuie lui, ca unui
adevărat păstor al lor și părinte și dascăl, și
să-l primească bucuros și să îndeplinească
toate câte le va spune și le va sfătui și-i va
învăța pe dânșii, cu privire la folosul lor
sufletesc, păzindu-se necălcate și după aceia
în toată vremea asigurarea cu jurământ și
făgăduința scrisă, către sfânta lui Hristos
catoliceaseă și apostolieească Biserică, a u-
nuia ca acesta deprea-bună viță Mare-Voe-
vod, ca sa fie totdeauna Biserica Țerii-Ro­
mânești supt dânsa și să primească de la
dânsa un arhiereu adevărat, ca să se păstreze
și pe urmă aceasta neschimbat, și a ame-
i
ȚEȚOVOta Tip StpTjJlÉVlp Mr/tporcoXiffl ZaaTjÇ
O077poêXa/iaç xaì órc£ptip.<p et? ivfiksw
srctSÉSorat, àrcoXt>0sîaa xarà p.^va Maiov t^ç
svtatap.svTj? t6' ’tv8. too ^tonç, 7¡Ttc
zat órcea7¡p.á.v0T¡ Tț) aóro/etptp 7pa'p^ t’^ç 7,-
pœv Merptônjroç1.
(Ibid., pp. 383-6, n° CCLXXI.)
IV.
Aceiași Scrisoarea Patriarhului către Alexandru-Vodă, Domnul Țerii-Românești,
dată.
despre strămutarea Mitropolitului de Vicina la Scaunul acestei țeri.
Ț Eoyevéorars, aovsrwraTs, âvSptzwrats Ms-
7«-Bot5ó5a xaìaò0svta rcàaïjç OirnpoêXayJaç,
èv 'A^iip rivEÔp.att yv/jottorare, rcoflstvoraTs
été t^ç MerptÔTTpoç, xôp ’Aké^avSps,
o'ßsiav xat EÒ0op.tav <pt>x^ç, awpatôç te pwGtv
zat suspico zat rcàv ott à?a0òv xai cwTTÍptov
èîtEo/stat àvttX7Î<pst aoo 7¿ MsrptótTj?
țu&v arcò 0so5 rcavroxpàropoç. ’Arcò twv
7pap.pàrwv t^ç o^ç Eoysveiaç, xat rwv rcpo-
TÉpcov zat tÆv ôarépœv, SȚvwptGsv àxptêwç
■q Merptôrïjç oaa sSvjXoo Eóysvsía
cou zat arcsSs^ato xarà rcoXù xai src^veas
ri¡v snrcstOstav xat ôrcorayTjv xai atopȚTjv xat
àyàrc^v, tjv E/stç stç rr¡v aȚtav rob Xptarob
xa0oXtx7]v xat àrcoGroXtxijv ’ExxXrptav, ijttç
sGTtv zat ’h ÎJ'-& eôasëstaç xat
tô arspiYpa xat ó 0sp.sXtoç rob /ptortavtapou
xat [láXicra ort C^T^tç arcò tpü'X^ç àpxtspsa
xat rcotp.éva xat StâàaxaXov rob torcou srct-
xpatstaç r^ç EuȚEVsta? aou, xe'-P0T0V‘av
¿Yta? toû 0EOÖ xa0oXtx^ç xat àrcoaroXtx^ç
’ExxXTjGtaç, ¿ç otoç aùr^ç vv^Gto? xat eurcst-
07}?, xa0wç èattv ¿'pEtXôp.svov rcavtt 6ouXo-
pévcp 0spp<ôç xai p.Età stXtxptvoôç rctorewç
ôéXeaôat tî]v sôasëstav xat àrcorpsrcsa0at tàç
ts rcapaauvaywifä? xai tà Ê'xçuXa xai àXXo-
tpta ô07p.ata. ’Ercst ot>v, œç separat, p-stà
rcoXXvjç àrcoSox’^s xai èpé£stoç Cvjtst 7; Edțe-
vsta cou tva s/ji «o^oOt àpxtspéa r^ç rcspt
tïjv ’^p-wv MstptôtTjta 0staç xai tspàç aovóòoo
t^C MsvàXïjç ’ExxXTjataç xai vbv psv rùv
tspwtarov MTjtporcoXttTjv BttÇtvrjç, urcéprtp.ov,
à-farcTitov xarà Kùptov âSeX'fâv r^ç 7¡¡iwv
MEtptótTjtoc xai GoXXsitoopYÒv, xùp Táxtv-
Oov, pstà Ss rcapsXsoGtv autoö, ov áv èxXé-
$7¡tat zai xe-putov7pr¡ <pÿptp auvoòtx^ xat’
1 Pentru toate aceste lucruri v. Iorga, Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a Roma­
nilor, I, Vălenii-de-Munte, 1908, pp. 22-3, 38-9.
nințat cu afurisenie prea-grea a Sinodului
pe oricine ar voi să strice aceasta, de oare ce
pentru aceasta s’a dat și cel de față act si­
nodal deplin celui zis mai sus, prea-cinsti-
tului Mitropolit a toată Ungrovlahia. A
ieșit în luna dui Maiu a indicției 12 curgă­
toare, în anul 6867. Care s’a și iscălit cu în­
săși mâna Smereniei Noastre.
Prea-nobile, prea-înțelepte și prea-vred-
nice Mare Voevod și Domn a toată Țara-Ro-
mânească, prea-bine știut nouă întru Duhul
Sfânt, fiu prea-dorit al Smereniei Noastre,
doamne Alexandre, sănătate și mulțămire
a sufletului, putere și bună stare a trupului și
tot ce e bun și mântuitor îți doresc în schimb
înălțimii Tale Smerenia Noastră de la Dum­
nezeu a tot țiitorul. Din scrisorile Domniei
Tale, și din cele de la început și din cele
de la urmă, a cunoscut lămurit Smerenia
Noastră câte ni le-ai arătat Domnia Ta și
le-a primit după marele lor preț și a lău­
dat ascultarea și supunerea și dragostea și
iubirea, pe care le ai către sfânta lui Dum­
nezeu catoliceascăși a postoli ceas că Biserică,
ce este izvorul și rădăcina evlaviei și spri­
jinul și temeiul creștinătății, și mai ales că
îmi cei din suflet arhiereu și păstor și das­
căl al locului stăpânirii Domniei Tale, hi­
rotonia sfintei lui Dumnezeu catolicești și
apostolicești Biserici, ca fiu al ei iubit și
ascultător, cum se cuvine oricui care voiește
călduros și cu adevărată credință să pri­
mească evlavia și să răspingă adunările ere­
ticilor și dogmele străine și din alte locuri.
De oare ce deci, precum s’a spus, Domnia
Ta cei cu multă primire și dorință ca să ai
acolo un arhiereu al dumnezeiescului și sfân­
tului Sinod de pe lângă Smerenia Noastră al
Bisericii celei Mari, și acuma, deocamdată,
pe prea-sfințitul Mitropolit al Vicinei, prea­
cinstit, iubit întru Domnul frate al Smere­
niei Noastre și co-liturghisitor, chir lachint,
iar, după trecerea lui, pe care l-ar alege și
l-ar hirotonisi cu vot sinodal prea-sfânta lui

■^jj-àç àytwiàtr; tou 0soö MsyáXij ’EzzXvpía
zaì szzé^cpTJi "pò; tt¡v Eoysvstav ooo zzi
zpòc tt¡v aotóÒ! zàaav àpyijv zaì szizpàTsiav
aotoo àpytspsa yvigaiov, zzi Sri SiaësëaioÔTai
ïj Eòfévsioc ao'j ivôpzwç zaì [istà zoXX^ç
àoyaXetaç ori zzi ¡xerà Oávarov aotoò péXXei
eivai toöto àzapazotTjTov zzi àp.stz9erov siç
tù'jç zXïjpovôp.oùç zzi òiaòóyoD? aor^ç stç tò
pjSszote fleX^aai Ss^aoQai aoroùç àpytspéa été-
pw6ev, zàv oioç apa zzi eariv, si p.7] ysipoto-
vtav zai àrcootoXijv t^ç zz6’ ^p.àç ayiwraTTjc
toö 0SOÔ MeyâXïjç’ ’EzzXïjataç. Àià yoôv
taôta zàvTa, zai iiaXtara Stà tò êyeiv Tïjv
Eoyéveiàv aoo zaOapàv sovoiav zai àyà-
ztjv zai siç tôv èz 0so5 zpàriorov zai âyiôv
¡ion aòtozpàropa, tòv ó^Xótatov BaaiXéa
twv 'Pwțxaiwv, tò aop'póp’/jjxa závTwv twv
àya0wv,TÒv yaXvjvÓTaTOv zai yiXavOpwzÓTarwv,
izTjoSózTjasv fisv aôrôç oí] ó zpártoto? zai
aytoç [too aótozpárwp, éijngyíaaro zai Ms-
rpiôtïjç 7¡p.(ñv p-stá twv zspi aóríjv íspwrá.TWV
ápyiepéwv, zai ^ót¡ zara ttjv àzoSoyijv zai
ttjv C^tTjaív aoo zai tò aop.yépov roo aòtóòi
■/ptatcùvóp.00 Xaoö p.etsrá07¡ ó Upwrztoç Mt¡-
rpozoXitïjç BitCîvtjç, oôroç §3 ó zôp Tàziv-
6oç, SiàtTjç vsvop.iap.sv7j? sy^payoD oovoSix^ç
zpà|swç siç zâaav [OòyypoSXaytavj zai sari tò
àzò roôôs zai siç rô sê^ç yvTjatoç àpytspsùç zà-
aïjç OoyypoëXayiaç, íywv àôeiav, zaôwçvjysyo-
voîa siti toótcp ïnpayoç aovoStZTj zpà^tç zatà
p.spoç Sismici, zoteiv sv záay¡ rÿj svopta. zai
èzapyia aôtTjç zàvra oaa àvTjzst yvïjoiip àp-
ytspsi. Kat taôta p.èv szôptoas zai iêsëatwasv
odtwç áyía roo Xptoroô zaßoXtzTj zaì
àzoaroXtzTj ’EzzXvjata eoSozéy. zaì toö zpa-
ttaroo zaì áyíoo p.oo aôtozpàropoç zaì yvwfrjj
t^ç •qp.wv MstpiôtTjtoç zaì t^ç tspâç aovóòoo
zarà ttjv <37¡v &¡rqotv zai àzoòoyTjv. Sòv Ss
sativ àzò toó vöv ypovttaal zaì àzozXrp
pwaai ttjv ózóaysatv aoo, ^yoov iva zo^ay)
f¡ Eoysvsiá aoo zaì oí zatSsç zaì zXïjpovôpot
zaì SiàSoyoi aür^ç ypáp.p.a svopzov, zatTj-
a'paXiopsvov zavTOÖsv, SiaXapëàvov zatà pspoç
"va SïjXovôtt psrà Sávatov toö rotoótoo àpyts-
pstoç up.öv sopíaZTjtat 1] zăaa àpyì) zai sztzpá-
rsta t^ç OùyypoëXayiaç ózò tïjv za6’ 7jp.àç
áytwtátTjv toö 0soö MsyáXvjv EzzXvjaiav zaì
ystpotovTjtat Țip aovoSiz^ zap’ aor/jç, wç
stÖtatai zai vsvóptatat, àpyispsoç zaì àzoa-
tsXXïjrat aôtôôi si; zotp.avaíav zai <pDytz7¡v
w^éXstav toö aòtó6t yptatiovópoo Xaoö, zai
Èzzép.^; tò totoòro ypáppia p.stà rwv àzsa-
raXpisvwv toórwv zapà fîjç MsrptôtTjtoç
svraööa siç t7¡v áyíav toö Xpioroö zaöoXi-
5
! Diimnezeti Mare-Biserică ce e supt păstoria
noastră și să-1 trimeată către Domnia Ta
și către toată Domnia și stăpânirea de acolo
a Ei, ca un arhiereu adevărat și că întă­
rește Domnia Ta cu jurământ și cu multă
I siguranță că și după moartea Iui acest lucru
va fi necălcat și neschimbat la moștenitorii și
■ urmașii Ei, ca să nu vroiască vre-odată a
! primi un arhiereu de aiurea, oricare ar fi
el, decât numai hirotonia și trimeterea prea-
| sfințitei Bisericii celei Mari a lui Dumnezeu
de supt păstoria noastră. Deci pentru toate
( acestea, și mai ales pentru că are Domnia
' Ta curată bunăvoință și iubire și către cel
j de la Dumnezeu prea-puternie și sfânt stă-
| pânitoral mh 11, prea-înălțatul împărat al
< Romanilor, adunarea tuturor celor bune, cel
prea-senin și prea-iubitor de oameni, a încu­
viințat prea-puternicul și sfântul mien stăpâ-
nitor și Smerenia Noastră împreună cu prea-
sfințiții arhierei din jurul său au ales și iată
că după primirea și cererea ta și spre folosul
poporului creștinesc de acolo a fost strămutat
prea-sfințitul Mitropolit de Vicina, acesta,
chir lachint, prin rânduitul act scris sinodal
la toată [Țara-Românească], și să fie de a-
cuma înainte și pe urmă legiuit arhiereu a
toată Țara-Românească, având voie, precum
actul sinodal în scris ce s’a făcut pentru
aceasta înșiră cu de-amănuntul, să facă în
toată enoria și eparhia Ei toate câte se cuvin
unui arhiereu legiuit. Și acestea le-a întărit
și Ie-a asigurat astfel sfânta Biserică a lui
Hristos catoliceaseă și apostolicească cu în­
voirea și a prea-puternicului și sfântului
mien stăpânitor și cu socotința Smereniei
Noastre și a Sfântului Sinod după cererea
și primirea ta. Iar datoria ta e de acum
înnainte să te gândești și să-ți îndeplinești
făgăduiala, adecă să faci Domnia Ta și co­
piii și moștenitorii și urmașii Ei scrisoare
cu jurământ, întărită în toate privințile, în­
șirând cu de-amănuntul că, adecă, după
moartea unui arhiereu al nostru ca acesta,
să se afle toată Domnia și stăpânirea Țerii-
Românești supt prea-sfințita Mare-Biserică
a lui Dumnezeu de supt păstoria noastră și
să se hirotonisească de dânsa cu vot sinodal,
cum s’a obișnuit și s’a rânduit, arhiereu și
să se trimeată acolo, spre păstorirea și fo­
losul sufletesc al poporului creștinesc de a-
colo, și să trimeți o scrisoare ca aceasta,
împreună cu acestea ce s’au trimes de Sme­
renia Noastră aici, la sfânta Biserică a lui
6
zi¡v zaì à-cmoXtZTjv ’EzzVjtstav zaț sic rtjv
Östav zaì ispàv oâvoôov, zaì svt etç ësëatw-
atv zaì ào^âXetav zr^ ôzoayÉaswç zaì aop-
çtovtaç tï)ç Eôvsvsiaç aoo, szei wots eivat
àzapazotTjrov zai àp.età.8stov njv etpTjp.évijv
zatâaraatv, zal aovoStzôç çptzwSïjç àyopta-
p.àç TjZstXïjtat zatà toù zœXôa&vroç zal àOs-
Tqaovüoç taùtTjv. ’O'peiXet ôs zai r¡ E'rpvetá
ooo, ^trpaaa soptozsoQat wç otôç 7VTjatoç
rfjç á?íac too Xptaroñ zaOoXtz^ç zaì àzoa-
roXtz^ç 'EzzXvptac, arspyeiv àpsraOétwç rà
ôjp,oXo7^|iëva zaì zarpozapàSora zaì 07«;
Soyjiata, toùç Osíooí zaì tepoùç zavôvaç zaì
Toôç çtXsoosêstç vóponc, 81’ œv aTTjptÇetat tà
ztfi ’EzzXijaiaç ar/¡pt7p.a, zaì ïyetv zaì zpàç
zòv etpTjpévov àpytepsa sòXaèstav zaì azopyr¡v
zi¡v èrpetX&p.évï|W TOÖTO Țap zotooaa Eó-
Ys'vstá 000 zaì ootojç ózsìzoooa ’EzzXrptcj
0SOÔ, róyotc pèv sv T(ì> zapóvrt 6?<o zavrôç
à'p.Ooù zaì zàoïjç eó6i>p.iac zaì yapàç, za-
rsooôoôp-êvoç siç závra zà àvà yetpaç epfa
zaì zpá.7p.ata, èv Sé ye t<¡> ¡isXXovti zïjç aî-
wvíoo èzstvTjÇ zat àzataXóroo sv oôpavoîç
BaatXstaç, stryatç závtwv rwv àyliav. Koptoç
ó .0eôç st7¡ ôtanjpwv rijv euyévetá.v ooo ávo- í
Gov, soQóp-ov, 0710. zaì àvcorspav zavròc àvtapoò ¡
aovavtTjpatoç -J *. .
(Ibid., pp. 38G-8, n° It.)
137n Preotul Daniil Kritopulos, dikaiophylax, făgăduiește a nu supără pe Mitro-
August. politul lachint, din Ungrovlahia.
’Ezîtôïj 0eoö eüSozíof zaì yáptr. ó za-
va7tœratôç pon Ssozôtïjç, ó olzoopsvtzôç za-
rpiáp/Tj? zai rt Osta zat tepà aôvoooç z&v
OetoráTwv àpytepswv èëonX^STpav "va zpo-
6t6áawat pe etc zò zr^ àpytepwoôvTjç à^twpa
zaì yetporovTjOTtìot p^TpozoXtrijv pépouç zÿç
á.ywzá.zr¡<; MTjrpozôXswç Ot>77po6Xaytaç, zaì
eyovreç SeiXtav ztvi, p^ zore pierà zò yet-
porovTjO^vat p.e oyXijatv z^v ^vrtvoùv zpo£e-
VTjGto rtp ò'wct èzeìoe M^rpozeXtr-țj Ot>77poSXa-
ytaç zaì oooXtjOw zàm]ç zi]ç MTppozôXeœç
zpar^aat, y¡ zaì ròv Mé'7av BoeSóòav ztv^aw
oìmì v.'j.z’ aòzrì 7j zaì zpò roö èXOeìv ròv
MrppozoXtTTjV eóraòOa etç ztp Oetav zaì
tspàv oúvoSov 7j zat perà zò èXOeìv zaì zà-
Xtv òtazptOrjVat zap’ a.bzfjC, eGptazeoOat zat
aùròv etc rrjv OÙ77poëXaytav, ețfftrpw "va
zotico ózóayeatv e77payov. Toótoo 7e eveza
7j3tj TTjv zapoòaav zotw, zaì zaì ózóa-
Hristos catolicească și apostolească și la dum­
nezeiescul și sfântul Sinod, și este (=să fie)
spre asigurarea și întărirea făgăduielii și
învoielii Domniei Tale, că adecă e de ne­
călcat și de neschimbat zisa orânduială, și
afurisenie sinodicească înfricoșată să se a-
târne asupra capului acelui ce ar împie­
decă-o și ar nimici-o. Și trebuie ca și Dom­
nia Ta, fiind cercetată a se află fiu drept
al sfintei lui Hristos Biserici catolicești și
apostolești, să fii nemutat la dogmele cele
primite de toți și moștenite din părinți și
sănătoase, dumnezeieștile și sfintele canoane
și legile cele iubitoare de evlavie prin care
se întărește tăria Bisericii, și să ai și față
de zisul arhiereu evlavia și iubirea ce se
cuvin. Căci, așa făcând Domnia Ta și ast­
fel supuindu-te Bisericii lui Dumnezeu, vei
căpătă în viața de față tot binele și toată
mulțămirea și bucuria, îndreptat spre bine
în toate lucrurile și faptele zilnice, iar în
viitor acea împărăție a cerurilor veșnică
și nedesfăcută, cu rugăciunile tuturor sfin­
ților. Domnul Dumnezeu să păzească pe
Domnia Ta scutit de boli, bucuros, sănătos
și mai presus de toate întâmplarea cea
| neplăcută.
7- De oare ce eu voia și darul lui Dumne­
zeu prea-sfințitul mieu stăpân Patriarchul
ecumenic și dumnezeiescul și sfântul Sinod
al prea-dumnezeieștilor arhierei au voit să
mă înainteze la vrednicia arhieriei și să mă
hirotonisească Mitropolit al unei părți din
preasfințita Mitropolie a Ungrovlahiei, și a-
vând oarecare teamă ca nu cumva după hi-
rotonisirea mea să aduc vre-o supărare celui
ce este acolo Mitropolit al Ungrovlahiei și
să voiesc a luă pentru mine toată Mitropolia
ori să mișc cumva împotriva lui pe Marele-
Voevod, sau înainte de a veni Mitropolitul
aici, la dumnezeiescul și sfântul Sinod, ori și,
după ce va veni și iar se va hotărî de dânsa
se va găsi și el în Țara-Eomânească,—au
cerut să fac făgăduință în scris. Drept aceia
fac pe cea de față și zic și făgăduiesc că nici
eu nu mă voiu arăta în yre-o împrejurare

yopai, p.rj's àpè çavîjvat rcors twv zatpwv
zatà toû M’íjTporcoXÍTOD, pfp= tôv aùOévTTjv
O077poS>.a-/ia: rcapaztvijasi ^psrsptj, àXXà
ctépYstv aòròv zal Ttprçv zal ayarcițv, zal,
zàv slut aupS-țj sic aòtóv, ^ow ìj èxsì eó-
ptazsaöat àXXayaò, arépystv toûto zal pv¡
àvTStrcsìv oXwì rcoré, àXX’ëyetv aoròv zaOó>;
jjiéXXst eystv zal ó rcava^iwTàTÓ? pon 8ea-
rcÓTTji, ó otxoopsvtxòi rcarptapyrj? zal f¡ Osta
zal tepàoóvo5oì: rpiO’w et ¡lèv syouat zal
aTspyo’Jatv aòròv MïjTporcoXtTY|vO077po6kayiaç,
"va sx^0 KCti ^7^ aÒTÒv ootwç, et 8è ¡iij,
yoXáTTwv rcáXtv orcep áv 7) Oeta aûvoSoç Kepi
aÙTOû <p7¡tpta7]Tat. Toûto» ^àp yáptv xal yj rca-
poùaà ¡1.00 ôrcôoyeatç è^evovet, zal vjj 7]p-
répcf: otxetoyetptp èsvjp.stcóGv] 5rco7pay^ Si’ àa-
tpàXétav. MtjvI Aòyoóatip, tvò. y¡'.
-j- /Ispeó? AavtTjX KpiTÔrcooXoç, ó Stxato-
çûXaî -f.
(Ibid., pp. 532-3, n° CCLXXVIII.)
VI.
„Pitac“ al Mitropolitului lachint al Țerii-Românești către Patriarhie, despre
suferințele șale și pànie cé a îndurat la Domn.
-j- (Iixtáziov toû MY¡TporcoXtTOt> Oi>77po6ka-
yiaç xûp./TaztvOoo . chir lachint
nava7t<árat£ 8éarcoïà pou xal olzoup.e-
vtxé. T<p ítava7á0<p 0s« rcapazaXw zal tt¡
7tavorceps'jko77¡p.évfl 0eoTÓX(p zoo eyeiv zal
zatsyetv zal tò ^taapévov ax^voç t^ç pe-
fakrfi 'A7ttoaúvTj? aou arcò t^ç êoTjOelaç
aùtoô óXóxaXa. T7¡atvopev zal ^psîç arcò
t^ç ëorjÔstaç tou 0eoû zal 8tà rcpsaëstœv
r/jç rcavá.7voo ©eoTÔxoo xal St’ euywv zal
svTsû^ewv t^ç p.£7ák7¡<: 'A7!wat>V7jç cou t<j) aw-,
pan, àXX’ ou xaXwç, àaôsveîa 7àp rcepiérceaé
pot óstvij, xal rcàayw rà rcoXXà, zaOôiç péX-
Xetç yvwptaat xal .rcapà toù àôeXyoû ¡iou,
tou BuStvTjç, àXXà Si] zal rcapà toù à8eXç>oô
>iou, tou utoù t^ç ¡ie7áXr¡? 'Âfnoawrfi cou,
toù SizatoÿôXaxoç. Etyov ouv taut-ț) xa’t
pórr; fț) àaOsveia, zal ^v èv èpol pia psXs-ïj,
tò .rcwç Ssì auvC’flV peta taétïjç. ’ErcŸjXÔs
pot Ss aù6:c zal stspa àaOsvsîa zal peiCov
aòtàjc, tò pixpòv 6àpoç t^ç p^aXij? 'A7tw-
aùvTjç aou, zal syw toûto 6sXoç zapStazov
zal tijzst tț) ^0/^ pou S:à rcavtoç, zal ouz
o:5’ orcwç wptae ps7àXïj 'A7«oaùvïj aou rcpôç
■ijpàç toûto, srciatapat 7àp àzptowç, srcapo-
Juvâv r.vsç t^ ps7àXYj 'A7’.wa0VȚj aou *zab ’ I
1 Cred și eu că e probabil anterioară n-lui precedent. V. ți N. Dobrescu, Întemeierea Mitropa-
paliilor ^i a celor d’intâiu mănăstiri, București, 1906, p. 51.
7
asupra Mitropolitului, nici Domnul Țerii-
Komânești prin întețirea noastră, ci-1 voiu
iubi pe dânsul și-1 voiu cinsti și-i voiu fi
prieten, și, de i se va și întâmpla ceva, adecă
și a se află aici sau aiurea, să mă mulțămesc
cu aceàsta și să nu mă împotrivesc vre-o
dată în vre-un chip, ci să-l am pe el cum îl
va avea nrea-sfințitul mieu stăpân Patriarhul
ecumenic, și dumnezeiescul și sfântul Si­
nod: adecă, dacă-1 vor avea și-l vor recu­
noaște pe dânsul ca Mitropolit al Ungro­
vlahiei, să-l am și eu tot așa, iar, de unde nu,
voiu păzi iarăși ce va hotărî despre el dum­
nezeiescul Sinod. Drept aceia s’a făcut și a-
ceastă făgăduială de față și s’a însemnat cu
a noastră iscălitură însăși, spre întărire.
Luna lui August, indicția 8.
T Preotul Daniil Kritopulos, dikaio-
phylax.
Pe la
1370 '.
•f Pitac al Mitropolitului Ungrovlahiei
ÿ Prea-sfințite domn al mieu și [patriarh]
ecumenic. Mă rog prea-bunului Dumnezeu
și Născătoarei de Dumnezeu celei pretu­
tindeni prea-lăudate, să aibă și să păstreze
și cortul cel sfințit al Marii Sfinții a Tale
supt ajutorul Ei în tot binele. Și noi sun­
tem sănătoși, din mila lui Dumnezeu și prin
soliile prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu
și prin rugăciunile și prin mi jlocirile Marii
Tale Sfinții, eu trupul,—dar nu bine, căci
a căzut asupră-mi slăbiciune grozavă, și
sufăr multe, cum vei află și de la fratele
mieu al Vidinului, dar și de la fratele mieu,
fiul Marii Tale Sfinții, dikaiophylaxul. Eram
cuprins deci și de această singură boală,
și era în mine un singur gând, cum să tră­
iesc cu dânsa. Ci mi-a venit iarăși și altă
slăbiciune, și mai mare decât dânsa, slaba
considerație a Marii Tale Sfinții, și am a-
ceastă săgeată în inimă și-mi roade sufle­
tul cu totul, și nu știu cum a hotărît Ma­
rea Ta Sfinție aceasta către noi, căci știu
bine că te-au ațițat anume oameni pe Ma-
rea Ta Sfinție asupra mea, și Dumnezeu să
8
r(p.o)V, xat ó Koptoç ao-f/œp^aet tô apaptT/^a
aMtüY). Kaó'/T^a ^àp 0éXet çavetv xat 8o£siv
ori èaovstoyóv rcots tòv Méyav BosSóSav órcèp
t^ç p.£7àk7]ç 'AviwaGvTj? aou exSoatv xat œtXiav
aot^ç. Kat oià toôto rcàayw xat uëpiCopat
àpttœç etç tô 7^pàç poo rcapà t^ç àftaç toô
0soô ’Exxkïjataç wç àOer/jvfy; xat rceptțppo-
WjtTjç aùt^ç. Tô rcwç oôx ^X0ov, ôsarcota
poô afte, xatà rcpwtov èvtaôOa xarà tw
óptopòv f/jç pe7à.X7]ç 'A^twaôvrjç aoo, sprcó-
8iaé ¡101 ó BosooSaç, rcpoëaXXôpsvoç tô ¡it¡-
xoç rijç oooô xat tô 8éoç roo <póvoo *, xat 8tà
toôto o’jôèv TjXOov etç rcpoaxbVTjatv t^ç pe-
VàÀTjç 'AftwoôvTjç aoo, àpriwç 8s 8tà t^v
ùrcepSoXtxïjv àaÔévetœv ^ç eyw, àp^ôç yáp
etpt eiç rô xaOôXov xat àvsvsp77jtoç. 'Aorôôt
?àp xataXapêàvst ó aSsXçoç poo, ó Stxato-
tpóXa?, xai otàç t^ç {ASvàXvjç 'AYtwaôvTjç aou,
etç rcpoaxôvTjatv aonjç àrceataXpsvoç rcapà
roô otoô t^ç ¡ic^àXrjç 'A7twaôv7jç cot), roô
MefáXot) Boe6o8a, xat ttov àpyóvtcov ahtoô,
a>ç tva rcXvjptôaT] toôtov xat yapiavjtat xat
etiXofTÍcxi etç àpytspsa rcàoTjç OonpoëXa/taç,
êonXvj 8è xat 0éXv]ctç xat aDf/wpTjctç rcap’
spoô. Kat jiéXXet Yvœptcat 8t’ aôtoô rà rcspi
■/jpwv. ITapaxaXtô ouv tìjv ¡leváXrjV 'A7tœaôv7)v
cob tva aovywp^aTjç ^ptv 8tà tôv Kóptov,
ort sv rcoXXț) àcSevetq. xatáxetpat, xat pv¡
orceptS^ç rijv êétjatv T/pwv etç tô y^paç poo
tô ßaöb xat t^ç àcôeveiaç ¡ion tô axXïjpôv.
At soyat r^ç ¡levtatTjç 'A^twaôvTjç aoo earw-
oàv pot 8tà rcavtôç çuXaxtrjptov ÿ.
(Ibid., pp. 533-4, n° CCLXXIX.)
VII.
Act sinodal pentru numirea lui Antim ca Mitropolit al unei părți a Un-
Novembre. grovlahiei.
•J-TI 7s7ovoia abvoStxij rcpâ$tç èrcì tjj ¿710-
táti¡¡ ’ExxXvjO!^ Ot>77poëXaytaç.
vE'p0aas psv rcpò ypóvtov vjSrj ttvwv ó
ispwtatoç MïjtporcoXttTjç BttÇôv^ç pstats0sîç
GbvoStxjj xat srctxptast rcatptapytxțj s’tç
M7¡tporcoXít7¡v OÙ77poëXayiaç, tyTrpivtw tœv
àpyôvtwv èxstvoo roô torcoo toôto xai rwv
èxstas yptattavwv rô rcapà r^ç ¡j^àXïjç xat
xaOoXtx^ç ’ExxXvpiaç 8o0^vai aôrotç àpytspéa
etç írveop.artXT¡v sztaraaiav xat tpoytxTjv wzé-
Xstav, ¿ç av jrap’ aoroô xaXwç re xat 0ea-
péarwç îtotpatvotvro xat rcpôç ràç cwt^ptooç
7¡70tvro vop.àç. Toô 8s xatpoô zpoïôvroç, èzei,
roô e0vooç sxsivou toô torcou rcoXXoô tu7ya-
1 Nu <p ó 6 o u, ca în ediție.
1 li ierte păcatul. Căci se va părea și se va
socoti o adevărată minune că odată am adus
prin vorbele mele pe Marele-Voevod la în­
voirea și la prietenia Marii Tale Sfinții.
Și pentru aceasta sufăr și sunt batjocurii
acum în urmă la bătrânețele mele, de sfânta
lui Dumnezeu Biserică, ca un călcător și
desprețuitor al ei. Că n’am venit, stăpâne
sfințite, de la început acolo după porunca
Marii Tale Sfinții, [pricina e că] m’a oprit
Voevodul, aducând înainte lungimea dru­
| mului și frica de ciumă, și de aceia n’am
i venit la închinarea Marii Tale Sfinții,
iar mai încoace pentru covârșitoarea slăbi­
ciune ce mă ține, căci sunt slab de tot și
fără puteri. Căci acolo vine fratele mieu
dikaiophylaxul și fiu al Marii Tale Sfinții,
trimes spre închinarea sa de fiul Marii
Tale Sfinții, Marele-Voevod, și de boierii
lui, așa încât, dacă-1 va îndeplini și-l va
dărui și-l va binecuvânta de arhiereu a
toată Ungrovlahia, aibă el învoire și voie
| și iertare de la mine! Și va află prin el
¡ ale noastre. Rog deci pe Marea Ta Sfinție
i să ne ierte pentru numele lui Dumnezeu,
| căci mă aflu în multă slăbiciune, și să nu
J treacă cu vederea rugăciunea noastră în
adâncul bătrâneței mele și în asprimea bolii
mele. Rugăciunile Prea-Marii Tale Sfinții
să-mi fie totdeauna ocrotire!
i
y Act sinodal făcut pentru Prea-Sfințita
Biserică a Ungrovlahiei.
-ß A venit cu câți-va ani înainte prea-
sfințitul Mitropolit al Vicinei, mutat cu vot
al Sinodului și cu judecată patriarhală ca
Mitropolit al Ungrovlahiei, de oare ce ce­
ruseră aceasta boierii acelei țeri și creștinii
de acolo de la marea și catoliceasca Bise­
rică, a li se da arhiereu pentru cârmuirea
duhovnicească și folosul sufletesc, ca să fie
păstoriți de dânsul bine și după voia lui
Dumnezeu și să fie îndreptați spre pășunile
mântuitoare.. Ci, trecând vremea, de oare ce,
întâmplându-se a fi mult poporul acelei țeri,
vovtoç vm àzeipob cysëôv, oôx eariv etç |
pôvoç àpytspsùç ixavôç ~pôç rô togoûtov s6-
vo; mots ôûvaaôa! jtvs'jp.auzœç aÛToàç èxtc-
xénreaSat xat StSàaxetv xà ip'jyio'fïX^ xat
atùojpta, xàvTEüOev èSerjos xat exspov àpyts-
péa ystpoTOVTjö^vat toû toxou èxstvoo, Ct¡tt¡-
aávtwv optoíw; xat toûto r<5v àpyó'/nov èxst-
vwv, OTTxataTîôévtoç xat toû rcpótepov ovtoç
éxeî xat péypt toû vûv sôpiaxop.évoD àpytepéwç,
¿£5X377) stç ti¡v Ttpoataatav taûnjv ó ttp.totatoç
Stxato'pûXa£ xûp âavtijX, àvijp à^toXo^oç xai
eôXaÊTjç xai èvàpstoç, Ixavôç yàpttt Xptatoû
xat appôôtoç etç tò piva toûto à$t<op.a, xat
covéaet xat âpsrț) Stairpéwv, où t^ç àpet^ç
xat twv Xotitw; à-faôow zeipav ayovteç ot èv
èxstvip tip TÓxqi apyovteç ôp.oû xat àpyôptevot,
7pàp.paatv tStotç tï|V 7¡p.wv Metpiotïjta xat
tTjV 6eiav xai tepàv xat ¡is^áX’/jV aûvoSov na-
psxàXeaav, wate soSox^aat xai SwpijaaaQat
toûtov aûtoîç àpytepéa. "Oç xai eystpotovijÖT)
ôvj^ip auvoôtx^ xai èxtxptaet t^ç r^.&v Metptô-
rgtoç MïjtpoxoXttTjç ptépouç OtrnpoëXayiaç,
ÔTjXovôtt toû ^¡lioeioc, ïyovtoç àpytepéa tôv
p-etateôévta zpótepov arcò BttCûvrjç. ’OyetXst
toívov ó pïjôetç iepœtatoç MnjtpoxoXtf/jç p.épooç
OofȚpoSXaytaț xai ôrcépTtp.oç, èv 'A7ÚP IIvs'j-
p.att àvaxigtôç àôeXyôç xai aoXXeitoopyôç. trfi
Metptotïjtoç, ó p.etovop.ao6ei.ç p.ovayôç
xûp vAvOtp.oç, ÈrctXaëéoôat xai xataayetv tt¡v
’ExxXTjotav torûtTjv xai StSàaxetv tôv èv aût^
yptotwvop.ov toû Kuptou Xaôv xat rcapatveïv
xai etoTjyetGÔat tà ÇoyiùtfeX^ xai awrrçpta,
àva^vœotaç te appayiCetv x. t. X. Ka6é£st 7e
p.7¡v ó totoûtoç xai tôv tórcov toû MeXttijvijç,
ov xai arcò toû vûv ê£et ev te aràoeat xai
xaQéôpatç taîç p.età t^ç tspàç xai p-eyâXiQç
auvôSoo xai rcavtayoû. Toûtoo 7àp yáptv àrco-
XéXota! tip StaXïjçOévtt íepiotátip MîjtpoxoXttȚj
p.spooç O077poëXaytaç, ûzeptip.<p xai tôv TÓrcov
srcéyovtt toû MeXttTjv^c, èv 'A7ÚP ITveûp.att
¿7ax7]tip àSeXyip xai at>XXettoop7<p t^ç i^p.öv
Metptôt^toç, xai rcapoûaa aovoStXTj rcpàêtç
5t’ àa^àXetav.
•j- Etye xai ôtà tipia? rcaTptapytx^ç yeipôç
tú; p.7¡vi ôxtwëpttp, tvô. 6'-]-.
(Ibid., pp. 535-6n° CCLXXXI.)
VIII.
Sinodul face Mitropolit de Haliciu pe Antonie.
. . . Kat syew aSstav StSâaxetv tôv sv aô-
raîç [èrctaxorcaiç] ypiotóvopov toû Kopíoo
Xaòv xat G(fpa7tCetv àva7vœaraç Èx z&y sv
auTatç, ó^oSiaxóvob? xaì ëtaxôvonç ~po€t6á-
58183 Vol. XIX.
și chiar nenumărat, un singur arhiereu nu
e. destoinic la atâta popor ca să-i poată câr-
mui sufletește și să-i învețe cele folositoare
pentru suflet și mântuitoare, deci s’au rugat
a se hirotonisi și alt arhiereu al locului
aceluia, cerând și aceasta acei boieri, învo-
indu-se și arhiereul ce eră mai înainte și se
afla și pănă acum acolo, și deci s’a ales pen­
tru cârmuirea aceasta prea-cinstitul dikaio-
phylax, chir Daniil, om vrednic de laudă și
evlavios și virtuos, destoinic cu harul lui
Hristos și potrivit pentru această mare vred­
nicie, și deosebit prin înțelepciune și virtute,
și, cunoscându-i din încercare virtutea și
celelalte bunătăți, și boierii, și supușii din
locul acela, s’au rugat cu înseși scrisorile
lor de Smerenia Noastră și de dumnezeiescul
și sfântul și marele Sinod ca să afle cu cale
și să li deie pe acesta ca arhiereu. Care s’a și
hirotonisit cu votul sinodului și cu judecata
Smereniei Noastre ca Mitropolit al unei părți
din Ungrovlahia, adecă a unei jumătăți, a-
vând ca arhiereu pe cel ce fusese mutat
înainte de la Vicina. Trebuie deci ca acel
pomenit prea-sfințit Mitropolit al unei părți
din Ungrovlahia, și prea-cinstit și în Duhul
sfânt iubit frate și co-liturghisitor al Sme­
reniei Noastre, care și-a schimbat numele,
călugărește, în chir Antim, să iea și să ție
această Biserică și să învețe poporul creștin
al Domnului dintr’însa și să-l sfătuiască și
să-l îndrepte spre cele folositoare de suflet
și mântuitoare, să întărească anagnoști și ce­
lelalte. Și unul ca acesta va țineă și locul
celui al Melitenei, pe care de acum înainte
îl va și avea în situații și în așezări, îm­
preună cu sfântul și marele nostru Sinod și
pretutindeni. Deci pentru aceasta s’adatcelui
mai sus arătat prea-sfințit Mitropolit al unei
părți din Ungrovlahia, prea-cinstit și țiind
țocul Melitenei, celui întru Duhul Sfânt iubit
frate și coliturghisitor al Smereniei Noastre,
și actul sinodal de față, pentru siguranță.
[Și eră scris cu cinstita mână a Patriar­
hului:] In luna lui Octomvrie, indicția a 9-a.
1371,
Maiu.
... Și să aibă voie să învețe poporul creș­
tin al lui Dumnezeu din acele [episcopii] și să
întărească anagnoști dintre cei de acolo, să
înainteze subdiaconi și diaconi și să hiro-
2
10

Cetv zal zpsoSorépo'jç ystpoTovetv, zal p-vjv
zat èztozozoDÇ, zXt¡v, ¿kbî odz syet âpTtw;
èittazó^on;, p.îG’ wv av yetpoTovfpȚj aotoó;,
¿ysíXet jisrà tò àîtsXGîtv etç tt¡v ’EzzXrptav
aoToô szXé|aa6at od; áv ötazpivot, zat za-
paȚEveaOat zpo; ròv kpàratov MTjTpozoXtrrjv
Ot>77po6kaytaç, w; av èzet ¡ist’ aoToo zot-
f(ar(Tat zat toó; tpTj'poD; tcóv sirtozózwv zat
tàç ystpoTovta;. ....
(Ibid., p. 579.)
tonisească și preoți, ba chiar și episcopi, a-
fară numai, pentru că astăzi n’are episcopi
eu cari să-i hirotonisească, trebuie ca, după
plecarea lui Ia Biserica lui, să-i aleagă pe cei
ce-i va crede de cuviință și să meargă la prea-
sfințitul Mitropolit al Ungrovlahiei, pentru
ca acolo, cu el, să facă și alegerile episco-
pilor și hirotoniile ....

IX.
1378 ', împăratul Ioan al V-Jea către marelc-primicheriu loan, cu privire la cearta
(indicția dintre mănăstirile Zugrafului și Chilandarului de la Athos pentru o moară, orânduind
întâiu),
Iulie.
a se face cercetare de unchiul (Geto?) său Mihail Astràs Synadenos și „Mitropolitul
Ungrovlahiei și prea-cuvios Protos al Sfântului Munte“ (ó tepwTaTo; M7)Tpo7roXtn¡;
OÙ77po6Xaytaç zat óotwraro; Ilpwto; toó 'Așîod "OpoD;).
(W. Regel, E. Kurtz și lì. Karablev, Actes de V Athos, IV, Actes de Zographou, adaus la vol.
XIII din IloCavttv« Xpo» t x à, Petersburg 1907, pp. 106-7, n° XLVII.)

■ X.
1378, Hotărâre între mănăstirile Zografului și Chilandarului de la Athos, cu privire
(indicția a la o moară, dată de „Hariton Mitropolit al Ungrovlahiei și Protos al Athosülui„
a doua),
(àp-s Ts xa’t TÒv zavtepdiTaTOV MTjTpozoXtTîjv Oi>77po6Xayta; zal OpöiTOV toó 'A7Í0D "Opone),
Septembre.
întâia dintre iscălituri fiind a lui (-¡-'O O^poêXayta; zat IIpwTo;. XaptTwv)12.
(Ibid., pp. 107-12, n° XLVIII.)

■ XI
1378, Isâac, episcop de Hierissos și al Sfântului Munte, întărește hotărârea de
(indicția a mai sus a „Mitropolitului Vlahiei“ (toó tepwTáToo MvjTpozoXiToo BXayta; zat oireprițioD
doua),
zal nptÓTOO too 'A7Í0D "Opooç, sv 'A7tt¡> ITvențiaTt a7a:tïjTOD àôsX'poù tifi f/p-wv MsTptór/jTo; zal
Septembre.
5DXXstTODp7OÖ).
(Ibid., pp. 112-3, n° XLIX.)

XII.
1379, Afurisenie împotriva Mitropolitului de Iconia, cu iscălitura „smeritului Mi­
Septembre, tropolit al Ungrovlahiei Antim“ (ó xairetvò; M^TpozoXíTTj; OD77po6Xayía; vAvGtp.o;), după
pană la
1380,
Patriarh și Mitropoliții Niceii, Heracleii, Salonicului, Sozopolei, și înainte de al
Iunie. Varnei, Kernitzei, Rusiei Mari și Dcrkonului. Se pomenește de o judecată anterioară
1 Editorul pune data de 1378.—Cf. în scrierea lui Grigorie Mammas, patriarh de Constantinopol,
contra lui Marcu de Efes (Migne, Patrologia graeca, CLX, p. 99): MâXXov 81 zat tiu Iva [xavóva
ton «btuTtou] zapsXuoav ¿ni toó .AI aupó 8 X a 7 t a ç *A v 01 p. 0 0 sxstvoo. O ú 10 Ç yàpslçéaOTÔv
tb á-¡ 7 ê X 1 x à v a X Ÿ| p a à v a n X p d» a a ; , n á X t v ú k ò a U v ó 5 o o k p 0 t p a z s i ç T à à p / t e p a-
tixà Iv-qpȚei („Și mai ales au lăsat la o parte un [canon al lui Fotie] în cazul acelui [Mitropolit] al
Maurovlahiei, Antim. Căci acesta, îndeplinind asupră-și schima îngerească, iarăși îndemnat de Sinod, a să­
vârșit cele arhierești.“)
Pare că e vorba de Hariton, nu de Antim.
2 După el egumenul Lavrei celei Mari, Teodosio, și proigumenul Vatopedului,-Gherontie. .
 11

după întoarcerea Patriarhului Nil, cu participarea lui „chir Hariton al Ungrovlahiei

și lui chir Antim al, Ungrovlahiei“ (toö Oôyvpoôkayiaç zăp Xapttwvo; zai wî Oò^po-
SXayiaç ’AvOifioo), după al Niceii, al Heracleii, al Salonicului, al laninei și al Amasiei1.
/ (Mildosich și Muller. Z. c., II. pp. 1-8.)

XIII.
Hotărârea pentru înălțarea Scaunului Kernitzei ca Mitropolie, cu învoirea isso.
Sinodului, din care, după al Niccii, Heracleii, Salonicului, laninei și Amasiei, fac Iunie,
parte „cei doi ai Ungrovlahiei“ (rot? ôooîy Où^YpoSkayta;). • . ■,
(Ibid., p. 10.)

XIV,
Hotărâre a Sinodului pentru Mitropolitul de Chiev Pimen, fiind de față și ișso,
al Ungrovlahiei (t<p OonpoSkayiaț) în rangul de mai sus. . . iunie.
(Ibid., p. 17.) " ,;. • .

XV.
Mutarea lui Mateiu, episcop de Poimanenon, la Adrianopol, făcând parte i38o,
din sinod și „al Ungrovlahiei chir Hariton
* (t<p OôyypofiXayia; xûp Xapitam), în ordinea
de mai sus.
(Ibid., p. 19.)

XVI.
Mutarea lui Mateiu, Mitropolit aPKernitzei, la lanina, cu voia Sinodului, în i38i,
care și „al Ungrovlahiei“ Oôf^poêkayiaç), în ordinea de mai sus. Mart.
(Ibid., p. 24.) -

XVII.
Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei (ó rasreivòc pjrpoTtoXttT)? O077po6Xa/iaçvAv6t|ioç), 1381i
iscălește ca al patrulea (după al Cizicului și Sebastei, al Niceii, al Amasiei și Midiei) Maiu.
în actul de întărire a păcii făcute între Paleologii Ioan și Androide.
(Ibid., p. 27.)

XVIII.
Patriarhul hirotonisește Mitropolit de Vidin pe ieromonahul Casian, după 1381,
alegerea arhiereilor, între cari (după al Cizicului) al doilea loc îl are „al Ungrovlahiei“ iulie.
(to5 OôyypoôÀa/taç).
(Ibid., p. 28.)

XIX.
Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei (ó tazstvôç po-oZi^ș O^npoSIayta? ''Avötp.o;), 138l
iscălește ca al doilea (după cel de Cizic) actul prin care Patriarhul afurisește pe 23 Novem-
Mitropolitul de Peritheorion. bre-
(Ibid., p. 39. n° CCCLIII.)

1 De curând, în locul lui Filoteiu, Patriarh era Nil.

12

XX.
1382, Patriarhul hotărește o ceartă privitoare la Mitropolia Chersonului, cu parlici-
Septembre. parea Mitropolitului Ungrovlahiei, care ține și locul celui de Nicomedia (rcp
yiaț zat tòv tóxov èîtsyovTt toö NtzojiïjSetaç).
(Ibid., p. 43.)

XXI.
1382, Patriarhul hotărește strămutarea Mitropolitului de Kotyaeion, cu participarea
Novembre. Mitropolitului Ungrovlahiei în aceleași condițiuni.
(Ibid., p. 46.)

XXII.
1383, Patriarhul osândește pe preotul Machetares și pe protopopul Constantin
2o lanuar ?i Kabasilas, în fruntea membrilor Sinodului aflându-se Mitropolitul Ungrovlahiei și
24 August, locțiitor de Nicomedia (toô O077poêXayiaç zat tòv tgäov siréyovTOç toö Ntzop.7¡Seta?- toö
OÔ77po6Xa/taç, zopoö ’AvOip.G'i zat tòv tóttov èzé/ovTOç toö NtxopzqSeiaç) ’.
(Ibid., p. 48, n» CCCLX ; p. 51, n° CCCLXI.)

XXIII.
1383 Cercetare împotriva lui Constantin Kabasilas de către Patriarh și sinod, al
24 August. Ungrovlahiei (toö O»77po6Xaytaç) țiind locul al treilea (după al Salonicului și al Ni-
comediei).
(Ibid., p. 57.)

XXIV.
]38G> Supunerea Bisericii t^ç Ktvoavoo; către Mitropolia Goției, prin hotărârea
Mart. Patriarhului și Sinodului, în care «al Ungrovlahiei» (toö Ot>77pooXayía?) ține locul al
cincilea (după al Heracleii, al Salonicului, al Cizicului, al Nicomediei și înainte
de al Monembasiei, al Patrasului Vechiu și al Rusiei)1 2.
(Ibid., pp. 73-4, n° CCCLXX.)

XXV.
138y . Sentință de despărțenie, «al Ungrovlahiei» (toö Ot>77po6Xa/taç) venind al
Februar, cincilea (după al Salonicului, al Heracleii, al Cizicului și al Nicomediei)3.
(Ibid., p. 115, n° CCCOI1I.)

XXVI.
138,) Mitropolitul al Ungrovlahiei (ó Tazetvôç M7¡TpojtokÍT7¡c O»77poSXa-/taç vAvOtp.o?)
Februar, iscălește ca al patrulea (după al Heracleii, al Cizicului, al Nicomediei) actul prin
care se întărește, împotriva lui Pimen, Chiprian ca Mitropolit a toată Rusia, cu
reședința în Chiev.
(Ibid., pp. 127, 129, n° CCCCIV.)____ _____ _

1 Urmează cei de Monembasia, de Myra, de Laodicea și de Homs (Xajxâ).

2 La o judecată din 2 Maiu 1387 lipsește (ibid., p. 96, n° CCCXC). Cf. și pp. 98-9, n° CCCXCII.
3 Niceia, Monembasia, Adrianopol, Seres, Satalia, Smirna, Varna, Selimbria, Goția și Sugdaia (Crimeia),
Sozopolis, Midia, Derkos, Drama, Homs vin pe urmă (la acest n-r și la n-l CCCCIl).
 13

XXVII.
Strămutare la Agathopolis a reședinței Mitropolitului Adrianopolei ocupate 1389,
de Turci cu învoirea Sinodului patriarhal, în care al «Ungrovlahiei» (roö O0npo6Xa/iaț) Februar și
April.
ține locul al cincilea, ca și în actul pentru luarea privilegiilor Bisericii din Chalkedon.
(Ibid., p. 130, n° CCCCV; cf. p. 133, n° CCCCVI.)

XXVIII.
Scoaterea preotului Gheorghe, cu învoirea Sinodului patriarhal, în care al 1389,
doilea loc (după al Cizicului), îl ține «al Ungrovlahiei» (toô OôvvpoSXayiaç). 1 7 Mart.

(Ibid., p. 115, no CCCCII.)

XXIX.
Hotărîre sinodală cu privire la legăturile dintre episcopul de Modon și Mi­ 1389.
Iulie.
tropolitul Vechiului-Patras,—„al Ungrovlahiei“ (t<p Oùnpo6Xaxtaç) ținând locul al
patrulea (după al Heracleii, Cizicului și Nicomediei), iar (după al Niceii, Chălke-
donului, Monembasiei și Amasiei), „celelalt al Ungrovlahiei, Atanasie“ (t<j> sréptp
O07fpo6kaytaç ’Ahavaotio) l.
(Ibid., p. 135.)

XXX.
Patriarhul Antonie face stavropighie mănăstirea Sf. Mihail din Maramurăș,
fundată de „Baliță“ Voevod și fratele său Dragu.
•j* ’Avrômoç, sXho ©sou àpytsjrîoxoïroç Kœv-
GtavTivQiMÓleGK, Néaç Tt»p.i]ç zat olv.oDp.s-
vtzôç zaspiâp/Tjç.
-j-’Exsi ot sòyevsaratot aùtàôeXyot, ev 'Ațîiij
IDsópatt àyaæ^roi oîoi rr^ç Metpiótij-
toç, otêBoïëôSaç ¿MîtâXttÇaç xat ô NSpâyoç,
è'yooai p.ovaatr¡ptov àzò ^ovtxóvíjtoc itspl tòv
róítov too Mapap.ópsoo elç ovopa ttp.i0p.evov toó
tipioD ta^táp/OD rwv avw Sovápetov Mtyaf^X,
ÓTtép oo zai ítapsxáXsosv ivtaoOa ¿X6¿>v rijv
•f^wv MerptótTjta2 zai g7:t2Tj'j.Tiaaç elç tt¡v 6a-
atXíóa t&v ítóXewv ó eôfevéatatoç Nôpàfoç yáptv
îtpoazovrjastoç twv maööa á^ítov zai toyœv
zapa r^ç M erptônjtoç à?àît7jç zai ttpjç
zai ytXiaç t^ç îtpoa'/jzoôaijç, œç sijyevXjÇ zai
péfaç avôptoitoç zai zaXôç avOptoitoç zai op-
065o$oç, zai wç av rò elp7¡p.évov p.o-
1391,
August,
Ț Antonie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, al Romei celei
Nouă și patriarh ecumenic.
-j- De oare ce frații cei de prea-bun neam,
fii iubiți întru Duhul Sfânt ai Smereniei
Noastre, Voevodul Balița (mai curând Bal-
șea) și Drag au de la părinții lor o mănăs­
tire prin Ținutul Maramurășului2, întru nu­
mele cel vrednic de cinste al cinstitei că­
petenii a puterilor de sus, Mihail, pentru
care cel de prea-bun neam Drag ași rugat pe
Smerenia Noastră, venind aici, călătorind,
la împărăteasa orașelor,, ca să se închine la
cele sfinte de aici, și, căpătând de la Sme­
renia Noastră iubirea și cinstea și prietenia
ce i se cuvin, ca unui om de neam mare și
însemnat el însuși și bun și drept-credin-

1 Pe urmă vin: al Adrianopolei, al Smirnei, al Serei, etc.— Alt act din Iulie n’are pe niciunnl
din arhiereii români (ibid., p. 138, n° CCCCX1). Patriarh (era din lanuar 1389) Antonie, și Sinodul îl scoate
în August în folosul lui Macario, pe care el îl înlocuise (ibid., p. 142 și urm.). Amândoi Mitropoliții mun­
teni lipsesc din rândul acelor eari fae schimbarea (v. p. 144 și pp. 14C-7). Și restituirea locurilor luate de
la Biserica de Cherson se face fără știrea lor (ibid., p. 149). In August, Antonie se întoarce (ibid., p. 15G
și urm.).
2 De sigur și în vre-o misiune de la regele Ungariei Sigismund, a doua zi după lupta de la
Cosovo (1389).
14
vaar^ptóv arcò toû vüv xal slç tò
ârcoXa'xț] t^ç rcaTptapytz^ç èîütaxé^Ewç zal
8ej>é98è')aewç-, rcàTptapytxòv xal ò'v zal òvojià-
Cóp.svov, MsTpiÔTTjç ^p.ûv, TTjV a'JTOû rcpoa-
Sîfcapivr]1 'SíTpry, 8ízatav oúaav zal ebXo^ov,
âjia 8è xal aov/jÔT) t^ toû 0eoú Ms^áXig
’EzxXijotqf zal t<¡> olxoojievtzip rcaTptâp/țj, tò
p.7j jióvov aTaopozT]7Ía fivgaOat rcavptapytxa
zal vaoùç tepoùç zaöiepoüaöat srcl to> ¿vójiaTt
toó rcaTptápyou, àXXà xal Tà rcapà twv tö-
rcixwv àpyispéwv xa0upco0évTa àrcoXaûetv23 rZjÇ
rcaTptapytx^ç ôe'fsvôâûqewç xal t^ç èrctaxèïpswç
zal t^ç àrcò toutou Ttjiïjç zal ps^aXeiOT^TOc,
tò rcapòv àrcoXûst atytXXitoSeç ypaptpa, 81’ ou®
rcapaxsksûeTat wç av vj rcapà4* tòv TÓrcov toû
Mapap-ópeao áfía zal aééaajiía [iovi] etç
òvop-a Ttp.œp.évïj toû Tip-too Tatiàpyou twv àvw
Suvâțietov Mtya^X âxoXau'ț] arcò toû vûv xal etç
tò t^ç rcaTptapyix^ç èrctaxé^gwç xal
8e'£sv8eùaewç xal .r^ç arcò toûtwv Ttp.^q xal
toû .p-e^aXetou, TtaTptapytxij xal ouaà xal
ôvop.aÇop.év7j. KaOtsrq 8è MetptÔTTjç fffMV
xal tòv TtjitÚTaTov xa0T¡7OÚp.evov r^ç aÔT^ç
agêaaptaç pov^ç, íepop.óvayov llayàjitov, s-
lapyov g’tç Tàç uzoxetp.évaç Tip povaaTTjpltp
yœpaç, TjYouv tò SeXaTÇiov, tò ’ApTOÓVTtv, tò
^O^YOTÍa, tò ’loup.zepéxtv, tò TCtrCóStv, tò
[Ia.X6'avéTCtv 6 xal vip lliarpav. ’O'^etXec toìvuv
ó pï^slç Tip.tà>TaTOç xa07]7oùjigvoç xal ejapyoç
tï]ç 7¡p.wv MeTptÔTïjToç èrctSkércetv toùç eôpta-
xop-èvouç èv Tatç elpTj[iévaiç: ywpàtç tepetç xal
tòv Xaôv xal rcapatvgtv xal StSàaxetv aÛTOÙç
Ta '{¡uyw'fgX^ xal awTTjpta, àvaxptvetv tí xal
èègTâÇétvrcà rcapà twv tepéwv Țivoțieva szxXtj-
otaaTtxà 8txata'zal Ta Sgôaeva StcpOwaewç
SteuOûvétv vopit[iwç ts xal xavovtxwç, gygtv
Te aSetàv toû àvefelpop-svouq èv Tatç ywpatç
TaÛTatç 0etouç xal tepoùç vaoùç xa0tepoûv èrcl
oTauporcTjYÙp rcaTptapytxip, o<petXovTOç àvatpg-
psdOat' toû rcaTptapytXoû p.v7]țioaovou xal toû6
¿vôp-aTOç xarà rcàaaç rcàç tepàç TeXeTàç xal
èv t^ elpv¡p.év(| oeoaop.ta jiovjj xal èv. îtâat
TOt<'p.éXXouat àvsYetpeaOat Oelotç xal tepotç
vaotç. vEti Te rcapaxeXeûeTat MsTptÔTTjç
■/jp.wv Sta toû rcapôvTOç acftXXtwSooç ypàppaTOç,
wç, èàv aup.6^ OàvaToç Tip xa07]7oop.évip toùtîo,
1 Copia Dosoftein: 3e^«[xevv¡.
2 Mai jos, după re ax p c a p x ‘ x'îj Ç (D-)- J^a> încolo, în loc de à rc o X ó s t: à u o X a ú s c.
3 Âdaus xal (D.).
4 II e p l (D.).
6 HaXSavétCiv (M rc a X 6 a v i i C1 v la D.) fiind Balvanyos, pronunțat Bal vanioș,—oare Balița să
nu fie Balșa (Balsea din Balșul), în care caz Balk n’ar fi decât, cu altă ortografie, același cuvânt? Atragem
atenția și asupra accentuării: M it áX ir C aç, nu MiraXitÇaç.
3 Lipsește x o ô la D.
ciós, s’a rugat ca zisa mănăstire de acum
și în urmarea timpurilor să se bucure de
supravegherea și apărarea patriarhală, fiind
și zicându-se a Patriarhiei. Deci Smerenia
Noastră, primind cererea lui, ca una ce era
dreaptă și binecuvântată, și, în același timp,
potrivită cu Marea-Biserică a lui Dumne­
zeu și cu patriarhul ecumenic, ca nu numai
să . se facă stavropighii patriarhicești și să
se sfințească sfintele biserici în numele Pa­
triarhului, dar și ca acele biserici care au
fost sfințite de arhierei localnici să capete
apărarea și supravegherea patriarhicească și
cinstea și măreția ce vin din ele, — dă a-
ceastă scrisoare pecetluită, prin care se po­
runcește ca sfânta și respectabila mănăstire
ce este în Ținutul Maramurășului, cinstită
întru numele cinstitei căpetenii a puterilor
de sus, Mihail, să capete de acum și în urma­
rea timpurilor patriarhiceasca supraveghere
și apărare și cinstea și măreția ce vin din
ele, fiind și zicându-se că este patriarhi-
eească. Și Smerenia Noastră așează și pe
prea-cinstitul egumen al acestei venerabile
mănăstiri, pe ieromonahul Pahomie, ca exarh
peste țerile supuse mănăstirii, adecă Săla-
giul, Arva, Ugocsa, Bereg, Ciceul, Balva-
nyos (Ungurașul) și Bistra (Bistrița). Tre­
buie deci ca zisul prea-cinstit egumen și
exarh al Smereniei Noastre să supravegheze
pe preoții cei ce se află în zisele țeri și popo­
rul, și să-i sfătuiască și să-i învețe pe dânșii
cele folositoare, de suflet și mântuitoare, să
judece și să cerceteze judecățile bisericești
făcute de preoți și cele ce vor avea nevoie
de îndreptare să le cârmuiască legiuit și ca-
nonicește, și să aibă voie a sfinți cu dreptul
stavropighiei patriarhale dumnezeieștile și
sfintele biserici clădite în aceste țeri, trebuind
să se folosească de amintirea și numele pa"
triarhal în toate sfintele slujbe, și în zisa
venerabilă mănăstire și în toate bisericile
dumnezeiești și sfinte care se vor ridică. Mai
poruncește încă Smerenia Noastră prin scri­
soarea pecetluită de față ca, dacă se va în­
tâmplă moarte acestui egumen, zișii frați de
 15

iva oí pTjQîVțsc s’^evéataxoi aôtâSekçoi, 6 îs I prea-bun neam, Voevodul Baliță (mai bine:
BoïoôSaç ó MxàZirçaç xai ó Ntpáyo;1, sywotv ' Balșea) și Drag să aibă voie ca, și cu voia
àòstav, p.stà xat2 t^ç oouX^ç vwv rot» p.ovan- călugărilor din mănăstire, să aleagă un alt
r/jptoo p.ovayœv, exksȚeoQa! stspov r^oóp-svov egumen și să-l așeze în locul lui, și să aibă
xai xaOiatâv etç tôv rózov aùroô, xai tva syr¡ voie și îngăduință și acela, în zisele țeri,
xai ixeivoç àSstav xat èêooatav etç tàç etpa¡- de a supraveghiâ ca exarh al nostru pe
p.évaç ympaç, wç è'^apyoç ijp.érspoç srctoXézetv pr6oți și să sfințească sfintele biserici pa­
toùç tepetç xat xaOtspoûv roôç àve^stpop-évon: triarhale ridicate cu sta vropighie patriarhală
*
xatptapytxoùç tepoôç vaoôç est oraopoK'^tto Căci pentru aceasta li s’a dat și scrisoarea
ràtptapytxtp. Toôto’j vàp yáptv ànoXéXotat pecetluită de față a Smereniei Noastre, pen­
autoiç3 xat tô zapôv atYiXXtwôeç 7pàp.p.a tTjç tru siguranță, în luna lui August, indicția
7(|xwv Merptôrijroç §t’ àoçàXetav xatà pÂjva 14, anul G899.
A’ôyoootov t^ç t§' ’tvô. toô ^w^O' etooç •}•. * Avea și, cu cinstita mână patriarhală,
[•J
Eiye xat otà ttpjaç uatptapytx^ç yetpôç acestea:] Antonie, cu mila lui Dumnezeu ar­
tô: ’Avtàvioç, èkétp 0eoô àpytszwxozoç Kwv- hiepiscop al Constantinopolei, Romei celei
atavttvooîtôXewç, Néaç 'Pwp.’qç xat otxoojie- Nouă, și patriarh ecumenic.
vtxbç xatptâpyjjç 4*.
(Ibid., pp. 156-7, n° xix; altă copie adausă la exemplarul Academiei Române din Néa oévoiptç
a lui Mateiu Cigala și din II c 6 kíov zakoúpsvov ’E x X ó 7 io v — ms. 1828— ; altă ediție, după această copie,
datorită Mitropolitului Dosofteiu al Moldovei, în Archiva liomâneaseă a Ini Kogălniceanu, ed. a 2-a, I, pp.
11-3.—O formă latină în Petru Maior, Istoria bisericească, p. 14 u.; Basilovits, Ii revis notitia fundationis
Theodori Koriaihovics, Cașovia, 1799-1804; Dulișcoviei, IIcTopimecitiH 'icpTW yrpo-pjccKnxL, Ungvár, 1874;
Magazinul istoric pentru Dacia, III, p. 173; Mihâlyi, Diploame maramureșene, I, pp. 109-10. Observații
asupra scopurilor și prefacerilor acestei traduceri, în Iorga, Studii și documente, XII, p. XXVIII u.)

XXXI.
Hotărâre patriarhală privitoare la strămutarea la Haliciu a lui Simion,
egumenul de la Peri.
-p Ttp auvip țrr(vi s^svsro Ttp.ta zatptap-
ytxT) 7pa
*p7] zpôç tôv íspop.óvayov £up.swv
tôv év, Mtxp^ ’Pwata iva pierà Oávarov
roô raXttCrçç xaréy-j] aôrôç r^v ’ExxXvjaíav,
ewç à'v àvayépwat rà irept toôrou eiç tôv za-
vaytwtarov f(p<ñv SeaitórrjV, ròv olxoop evtxòv
ìrarptàpyTjv, xat 7év7jtat àpytspsôç sxer et 5è
zpoaxoOàvot ooroç, iva sywotv àòetav oi sxeì
àpyovreç, ó BoïêôSaç ó MzaktrCaç xat ó à-
ôeXcpôç auroö ó N8pà7oç, èxXéfeaôat erspov
eiç ôtxaiip r-îjç ’ExxXrpiaç xai xpavțj xat
èxstvoç raôrijv, xaOwç ep.eXXe xarsyetv xat ó
tepopiôvayoç E'jpiewv -]•.
IL -]-vErt àîteXôÔTj rio ÒTjXwOévrt ispopovayw
2’ipisùv oo7y<op7¡rix7¡ nuda 7payt] zspl r^ç yst-
potovtaç -/jv sz&iïjasv etç aòròv ó Tà7aptç 6,
I. în aceiași lună s’a făcut o cinstită scri­
soare patriarhicească ieromonahului Simion
din Rusia Mică pentru ca să ție el, după
¡ moartea celui de Haliciu, acea Biserică pănă
se vor aduce cele cu privire la aceasta către
prea-sfințitul nostru stăpân, patriarhul ecu­
menic, și se va face arhiereu acolo. Iar, dacă
acesta ar muri mai înainte, să aibă voie
domnii de acolo, Voevodul Balița și fratele
său Dragu, a alege pe altul ca dichiu al Bi­
sericii și să o ție și acela, cum ar fi ținut-o
și ieromonahul Simion.
II. S’a mai dat acelui ieromonah Simion
cinstită scrisoare de iertare pentru hiroto­
nia, pe care a făcut-o către dânsul Tagaris,
înaintându-1 Ia rangul de episcop; și a fost

1 Pe margene la Dosofteiu: „Nopâyoț, Dragoșiî“.

2 K a l lipsește la D.
3 La D.: țț elpvjpevț aeßaopta n a t p i a p x ț p.ovț țț si? îvopa ț:p.cup.evț toi
tipio» tațiipțoo ti» îvu Jováptov MixaijL
* D.: é v t o ța p. é vt¡ ç t é a a a p e ç xat 2sxâț*qț Iv 3txțtâ> voç toô é ç a x i a i X i o a ț o 6
àxxaxoatoatoû J»»s»»|iooto6 èvâtoo étouç. In copia D. firește că introducta lipsește. — Pentru
astfel de stavropighii ale lui Antonie și patriarhilor contemporani v. întări:ea actului pentru Pantokratorul
de la Athos, în Louis Petit, Actes du Pantokrator, adaus la vol. X din BuCavtivù X p ó v tx a, Petersburg
1903, n° XIV, p. 43 și urm.
6 Pavel Tagaris monahul, episcopul de Tebriz, patriarhul latin de Constantinopol, isprăvia „ra-.
16

zpoëtêàaaç aòtòv stç sittazözov: ODveywpfjÖYi
ôs ort rcáXtv p.a6àv Èzetvov sívai zal
àvtspov, ày^xs TÒ Ysyovôç stç aòtòv xap’ s-
zsivoo zat àva9ép.art îtapsoœzîv aòtóv.
(Ibid., pp. 157-8, n° CCCCXXVII, I-Il)
iertat pentru că, iarăși, aflându-I că e min­
cinos și fără dar, a lăsat ceia ce se făcuse
pentru el de acela și l-a dat anatemei.

XXXII.
]393 Achitarea de Sinod a lui Doroteiu, Mitropolit de Atena și „a toată Grecia“,
Mart. cu iscălitura lui „Ieremia, smeritul Mitropolit al Maurovlahiei“ („ó razetvôç M^tpoitoXínjc
MaupoêXayiaç ckpsp.taç“; în text: „roö MaopoôXaytaç“), după al Efesului, Cizicului, Nico­
mediei, Niceii, Iconiei, Sogdaiei, Sozopolei și înainte de al Midiei).
(Miklosich și Müller, l. c., pp. 107, 170, n» CCCCXXXV.)

XXXIII.
1393. Trimeterea în „Rusia“ a arhiepiscopului de Betleem pentru „unele slujbe
iulie. bisericești“.
(Ibid., pp. 171-2,. n" CCCCXXXVIII.) *

XXXIV.
1393) Afurisirea preotului Ioan Adeniatul, din Sinod făcând parte și „al Maurovlahiei“
Septembre, (toô MaupoSXaytaç), după al Cizicului, al Monembasiei. al Chersonului, al Zikchiei 1
(Ibid., p. 174, n° CCCCXL.)

XXXV.
13g4? întărirea afuriseniei rostite împotriva Marelui-Novgorod de Mitropolitul Chie-
vului și a toată Rusia Chiprian, după voia „regelui (fo]ïôç) a toată Rusia, Vasile,
din Sinod făcând parte și „al Maurovlahiei“ (ó MaopoSXayiac), după al Cizicului,
al Nicomediei, al Sogdaii, al Chersonului, al Zikchiei și înainte de al Midiei, al
Derkosului și al Betleemului2.
(Ibid., p. 178.)

tăeirea lui cea mult prin cea mai mare parte a pământului“ în Constantinopol, supuindu-se Patriarhiei
(ibid., pp. 224-6, n° CCCCLXXVl). Era fiul unui nobil viteaz și prieten, ba chiar rudă al împăraților. Fusese
pe la Tatari și „prin părțile Ungurilor“ (r à pspv¡ t&v 0 y p<ò v) la Roma. V. și mai jos. Sfințise episcop1
și prin Arhipelag (ibid., indicația pierdută; tabla n’o dă).
Crearea de exarhi era obișnuită pe acest timp, constituind un adevărat sistem, al cărui scop
era, se pare, a crea mari provincii eclesiastice în legătură cu Bizanțul restituit în drepturile sale.
Astfel avem pe Mitropolitul de Corint, exarh al Peloponesului (ibid., p. 76, n° CCCLXXll), pe cel
de Filadelfia, exarh al Lidiei, eu anume dieceze adause s^ap^tx«»? (p. 87, n° CCCLXXX), pe cel de Lao-
diceia pentru Frigia, în aceleași condiții (p. 88, n° CCCLXXXI), pe Cel de Gangre pentru Paflagonia, adău-
gându-i-se și Ancira (p. 89, n° CCCLXXXIIl), pe cel de Efes pentru toată „Asia“ (p. 106, n° CCCXCVll).
Avem chiar un exarh în Apus (pp. 133-4, n° CCCCVIl). Se dau puteri exarhale și fără titlul de exarh (pentru
Mitropolitul Prusei=Brusa; p. 90, n° CCCLXXXVI; v. și p. 96, n° CCCXC). Ba chiar numai pentru drepturi
patriarhale (pp. 96-7, n° CCCXCIț cf. pp. 152-3, n° CCCCXXIl).—Exarh în Rusia, de la stăpânitor, p. 196.—
Exarh de Kios, în 1394, ibid., p. 221, n“ CCCCLXX.
1 Lipsește din actul următor, cu aceiași dată (pp. 174-6, n° CCCCXLl).
* Tot pe atunci (Octombre 1593) se ieau măsuri contra episcopului de Luek, eare, fugind de ju­
decata Sinodului, se așează la Haliciu, unde mai fusese, zicând că are voia „domnului locului“ și a Pa­
triarhului (ibid., pp. 180-1, n° CCCCXLV). - -
 17

XXXVI.
Instrucții pentru arhiepiscopul de Betleem și pentru Alexie Aaron, cari se 139.3,
trimet în Rusia, pentru neînțelegerile de acolo. 29 Octom­
bre.
(Ibid., pp. 194-6, n° CCCCL.)

XXXVII.
Numirea la Corint a lui Teognost, din Sinod făcând parte și «al Mauro­ 13.-4,
vlahiei» (wj MaopooXayia;), în ordinea de mai sus. Februar.
(Ibid.. p. 208.)

XXXVIII.
Hotărâre patriarhală prin care se așează la Târnova Mitropolitul Ieremia 1394,
al Maurovlachiei. August.

Ilporpoar/ SoOstaa r<ô MaopoêXayiaç à- ÿ îndemnare dată [Mitropolitului] Mauro­

itspyop.évip etç tò Tpivaêov-J-.
'kpwrate MTjtpoxoXîta MaopoêXayiaç zai
ózsptip-í, èv ‘A7ÚP IlvEÒpati ayazYjrs àòsXyè t^ç
fpxwv Metp'.ovqtoț zai ouXXetTOUpyé. Il Mstptô-
tïjt -fjp.wv êzywpei zai aSstav StSwal ao» vțj 'k-
ponjtt, úz ay, sjreiSvj àzépyxj, 0eoö 6o7¡6eíqf, etç
tijv ¿Y'wtatTjV ’EzzX^ciav Tptvôëob, systç à-
Sstav Stevspystv szeîae zàvta tà t^ àpytepw-
àzwXôrcüç zai àvsp.îto5latw<;
Siya p.ôwjç toó tspoù auvOpóvou syzaôt-
àpôasmç. ’OçEiXstç tot^apoùv siuXaSsaflat ttjç
áyuotátTjC taôv^ç ’EzzXTjOÎaç zai SiSàazsiv
toùç sv aòrfl sôptazopévooç zai zapatvelv aù-
toîç zai sloTjveîaÔat tà ~pôç awtïjpiav aàtœv
zai ¿séXsíav (poyixijv aovtgivovta, wç mvo-
Sfzœç àrcoxataatàç si; toûto xapà rijç ^p.wv
Metpiór/)to;. Toóto» yàp yaptv àjtoXéXota: tij
-'kpótTjti aoo zai tò zapòv zpotpsztfjptov
7pápp.a t^ç 7jp.wv Metptônjtoç St’ ào'pàXstav ÿ.
•p Et/e zai Stà ttptaç îtatptapytz^ç yetoôç
tó- pTjVi Aòyoóqnp, tvS. S' -¡-1.
{Ibid., p. 223, n° CCCCLXXn.)
vlahiei care se mută la Târnova
Prea-sfințite Mitropolit al Maurovlahiei
și prea-cinstite, iubit fiu întru Duhul Sfânt
și coliturghisitor al Smereniei Noastre. Sme­
! renia Noastră îngăduie și dă voie Sfinției
Tale ca, atunci când vei pleca, cu voia lui
Dumnezeu, la prea-sfințita Biserică a Târno-
vei, să ai îngăduința de a face acolo toate
cele ce se cuvin arhieriei, neîmpiedecat și ne­
zăticnit, afară de singura așezarea sfințitului
tovarăș de Scaun. Deci trebuie să iei în stă­
pânire această prea-sfântă Biserică și să înveți
pe acei ce-i vei află într’însa și să-i îndemni și
să-i îndrepți către cele ce tind la mântuirea
lor și la folosul lor sufletesc, ca unul ce ești
mutat acolo de Smerenia Noastră, în chip
legiuit. Căci de aceia s’a dat Sfinției Tale și
! această scrisoare de sfătuire a Smereniei
j Noastre, pentru siguranță.
¡ [•[• Avea și acestea, de mâna cinstită a Pa­
¡ triarhului :] luna lui August, indicția adonaÿ.

1 în Iulie Ieremia nu e pomenit între membrii Sinodului (ibid., p. 222).—Dintre cele trei State
bulgărești, Varna era în legătură continuă cu Scaunul patriarhal (dar se mută la Niceia un Alexie gonit de
la Varna; ibid., II, p. 25, nu CCCXLIIl). La Vidin se înlăturase episcopul din alta, provincie, tolerat numai pănă
atunci yâpiv), și, după mult timp (/pivot òr.o'k'l.ol'), se pusese, după cererea „basileiu“-ului
Io Strașimir, un Casian, care îndeamnă la omorul unui călugăr rebel și apoi dispare; într’un târziu, și anume
în 1392, după cererea aceluiași domn local, i se substituie un Isasaf (ibid., p. 28 și urm., 161 și urm.).
Numai Târnova se împotrivi, rămâind în tradiții slave. Și trebui cucerirea ei de Turci și fuga vestitului
Patriarh Eftimie pentru ca Bizanțul s’o tuprindă astfel în influența sa,—prin păgâni. Cât privește celelalte
Scaune bulgărești, ele alergaseră la Ecumenic tocmai pentru a scăpa de supremația Târnovei (T ó p v o 6 o ç din
I, pp. <350. 352 nu e, de sigur, cea din Bulgaria). în 1355 încă Patriarhul Calist se plângea că al Târnovei
nu-1 pomenește în rugăciuni (I, p. 436 și urm., n° CLXXXVl).—Numirea și la Triaditza-Sofia a unui Mitropolit,
fără an, ibid., p. 551, n» CCXCVI.

58183. Voi. XIV.

18

XXXIX.
1394, Acordarea de drepturi exarhale în Pelopones Mitropolitului dé Corint, din
Septembre, sinod făcând parte și „al Maurovlahiei“ (toö Maopo6kayiaç), în ordinea de mai sus.
(Ibid., p. 213, n° CCCCLXV.)

XL.
Hotărâre sinodală cu privire la redactarea actelor patriarhale, din Sinod
făcând parte și „al Maurovlahiei“ (toö Manpooka/ia?), înaintea căruia trece însă,
data aceasta, și al Midiei '.
(Ibid.. p. 215, n° CCCCLXVHI.)

XLI
1395. Notă despre scrisoarea către Patriarh a lui „Isaac din Maurovlahia“, care
Mam. cere acestuia să ieie, „în calitate de ctitor“, mănăstirea Maicei Domnului și a
Sfântului Dumitru.: ;
Mt¡ví Matip, îvSixtiwvoc ir, ó aitò Mao- **| In luna lui Maiu, indicția a treia, cel
poôkaytaç • ’laàzioç t'șpa^sv ‘ stç tòv îtavașiw- din Maurovlahia Isaac a scris către prea-
TaTOv ^p.wv 5sonón¡v itepi Tâv ìtpooóvTiov aÒTip sfințitul nostru stăpân pentru mănăstirile
p.ovtcSpiwv sv Manpookayisf, t^ç Ilavașia? ce i se cuvin în Maurovlahia, a Maicei
zai toó 'Aștoo ÙTj^Tpio'j, zat /capézaksos Domnului și a Sfântului Dimitrie, ' și a
tșv p-jyai.^v 'Aștwojvç; aÙTOÔ t'va àvaSé^xat rugat pe Marea Lui' Sfințenie să le iea în
raòta ZTTjroptzwç. "Otti?, ôe£àp.svoç try àw.- calitate de ctitor. Care, primind cererea lui,
șopâiJ aòroò, 7jù§óz7]os toöto, zat à~£A'jGï( Ti­ s’a învoit Ia aceasta, și s’a dat cea d’intâiu
rila aÙTOÒ Ypa/fì) nepì toótoo iva pAv ztt¡- cinstită scrisoare a Lui în acest scop, pen­
iopsia twv p-ovoòptwv 07:âpyȚ| ìtaTpiapyizfj, ó- tru ca să fie ctitoria mănăstirilor patriarhi-
Ss zatà zatpoò; sóptazóp.evo? àpytspeùç sy^ cească, iar arhiereul ce se va găsi pe vre­
tò zavovizòv aoToö zat tò p.vrpp.óa'jvov zarà muri să-și aibă venitul canonic și pome­
rìjv auv^Qsiav àx’ a.ÓTiSv. "Oßsv zat 5tà ítXt¡- nirea după obiceiu, de la ele. Pentru care
poyoptav è'wjp.etwQT) svTaôÔa. -J* și spre știință s’a însemnat aice.
(Ibid., p. 241, no CCCCLXXXV1I, I.)

XLII.
1325, Mențiunea hotărârii patriarhale prin care se dă,—în lipsa arhiereului,—pro­
Maiu. topopului Constantin administrația Bisericii Moldovei.
-j- Tio aÒTip pr/jvi àzTÀôÔTj Tipia zaTpiapyizij în aceiași lună s’a dat cinstită scrisoare
7pa.Ț7j iva âșzpaTTj; févijTat tifi ¿-[Mtitifi patriarhală ca să iea în posesiune prea-sfin-
Mvjpoîtôkeioç Ma'ipookayiaç ó szstOs-v èkOóiv țita Mitropolie a Maurovlahiei cel venit de
zpwTOûaxàç zöp lléTpoç zaì iroițj zàvTa Tà acolo protopopul chir Petru și să facă toate
szsias szzkTjOtaoTizá, zkvjv t^ç yjtpoToviaç, ¡ cele bisericești de acòlo, afară dé hirotonie,
otrouSaaf] 8è iva szSkï/Jôntv arcò twv èzet | și să se sârguiască a se scoate din acele
2, zaì . ।
zaì ot eóptazd'XEVot êzsîas tpEnSosrciazprcot1 părți și episcopii mincinoși cari se află acolo,
outwç "va T0yț] ó kaôç arca? zaì ó Bosoóòa;3 | și astfel să capete poporul tot și Voevodul

1 La 1392, Iunie, Protos al mănăstirilor athonice e un Ierem'a (ibid., p. 216).

2 Iosif și Mele.:e, în legătură iu ierarhia sârbească. V. Istoria Bisericii, I, p. 49 și urm. :
3 Nu Mareie-Voevod, ca în Țara-Bomânească.

a97/ft>p7(asw; toô snsveyôsvroç zar3 aùrwv
âșoptau.on1 zpò zaipoö. ’ErayO^ òè roöto.
7¡7O'jv rò S'.zaíw sòptazsaflat ròv zoatozanăv
rijç Mr(tpozôXsioç taotTjç p.éyptç itôpfiwatç
yévTjTa' stç là xpàypara zai 7) ó yv^atoç
M^Tpo-oXitTjç Ma'jpoôXayiaç ázsXBrf ¿zetas
(vûv yàp zspl rôv Tpivaëov Èzt8rJ<j.àï), aX-
Xo tt févïjeat Gepazmizbxtepov Tonrov/OOv) 6tà
zXïjpo'iopiav èaT(p.etàOïj zai wjto ivraùfla -¡-.
(Ibid., II.)
XLIII.
Poruncă a Patriarhului pentru așezarea lui Petru protopopul ca admi-
nistrator al Bisericii Moldovei.
-p vEvraXpa -p.
'II MsTptÔTï(ç ïjpibv 5tà tou îtapôvroç aûroô
ypapu-aro? ~apaííí<uc! tip svttporánp îtpœto-
îtaîtcj t^ç 'PiooûêXaytaç2, Z'jpw Hsrpw,. sv
'A7ÍW riveupar: àya.KTpip mû r^ç Tjpûv Me-
TptÔtT(toç, TTjv oizovopiav zai Stotz^atv tà(ç
áyuotát^c M7|TponôXs<oç 'PwaoëXayiaç, Sorte
zat àzsXÔôiv szños è’petXet sjrtXàêsoôat ¿>ç
àtzaiw rijç 7¡pfi>v MerptÔT^rcç țip? â7imârțjv
MtjtpôttoXtv taôtïjvpsrà irtmœv rûv zppaôvrwv
aôf{j ôtzatwv zat zpovop.tœvzat sîttpsXetaQat vîjÇ
auarâaecoç a'.t^ç, i’y wv àSêtav zat ..sçouata.vzpt-
vstv zat sísráCstv ràç spyopsvaç elç aòròv ózo-
6soetç èzzX^ataottzàç rs zat zoap.tzàç zat,
¿iç tô Stzat&v àzatret roû 0eoû, àzoyatvsoOat
zept aùrwv, zoXâ.Çetv re roùç ïtratovraç tepsîç
zaì EÒOóvetv zavovtzœç, àvayvûotaç c'ppa7t-
Cstv èz tûv èv aùrTj, ^vsupattzoùç trarépaç
Ì7za6tar^v roùç âiicnç, Ostouç zat teponç
otzobç zaQtep.oùv, zarà ñp è? àpX^» ttapa-
ôoôetaav a'jvf|6stav, roûç 7e àva7opsvooç
"pò; rò tr(ç tepwowT^ à(t<upa zat Cr¡ro5vra?
TTjV roö Stazóvon yetpcrovíav 7¡ roñ zpeaáars-
poti zptvetv zat s£stàÇetv zai ipe'jvcjv zat, ei'aep
eñpot réjv zoXtretav aótúv ázaráyvwarov, Séyea-
rat ràç ó^èp anrœv papwptaç, àzoatéXXetv re
aùroùç-zpôç riva wv. aX-^atov àpytepéwv zat
oórw perà yvûpTjç aòroù ôéyeoOat èzetaouç vip
yetporoviav, z\ip 5s anroû rÿjç 7v<ùpriç zat.
roti ôéXfjparoç p.ïj5è'za ystpotovïjôîjvat XS70-
pev, Stôàazetv re ròv èv [aujfjj ypiartbvupov
roù K Upton Xaòv zat perà trapatvéaewç zat
vonOeaiaç etoâvetv aùroùç zpôç èp7aotav roti
vópot) roö 0£OÙ zat rœv svtoXæv atiroû: oGrw
7àp zat aôrcç à~ô zrp cb'peXstaç èzetvo» Xij-
1 De leremîa.
2 Vlahia de către Rusia. Mavrovlalua din actele precedente e numită așa de sigur în legătură și
cu Maurokastron. Cetatea-Alba. vechiu castel bizantin.
19
í iertare de afurisenia aruncată asupra lor
i mai-înainte. Și s’a orânduit a fi aceasta:
adecă să fie protopopul dichin al acelei Mi­
j tropolii, pană se va face o îndreptare în
! lucruri și, sau legiuitul Mitropolit al Mauro­
; vlahiei va plecă de aici (căci acuma se duce
i pe la.Târnova), sau se va. întâmplă alt ceva
mai-folositor. Pentru-c.afe spre știință s’a
însemnat și aceasta aici. : :
.
1.395,
Manl
’ Ÿ Poruncă y.
Smerenia Noastră .prin cea de față scri­
soare a Ei dă prea-cinstitului protopop al
Rusovlahiei, chir Petru, întru Duhul Sfânt
fiu iubit al Smereniei Noastre, îngrijirea și
cârmuirea prea-sfințitei Mitropolii a Rtiso-
vlahiei. Care și, plecând dè aici, trebuie să
j iea în primire ca dichiu al Smereniei Noas­
j tre prea-sfințita Mitropolie aceasta cti toate
j drepturile și privilegiile ce i se cuvin și să
I se apuce de ridicarea ei în picioare, având
; voie și îngăduință a judecă și a cercetă afa­
cerile bisericești și lumești ce vor veni la
dânsul și, cum cere dreptul lui Dumnezeu,
a hotărî cu privire la ele, a pedepsi pe
preoții ce greșesc și a-i călăuzi canonic, a
statornici anagnoști din cei.ce se află în acea
Biserică, a așeză părinți duhovnicești pe
cei vrednici, a sfinți dumnezeieștile și sfin­
tele lăcașe, după obiceiul păstrat încă de
; la început, iar pe cei ce nu aduc la vred­
| nicia sfințeniei și caută hirotonia ca diaconi
I sau ca preoți, să-i judece și să-i cerce­
teze și să-i scotocească și, dacă ar găsi pur­
! tarea lor fără păcat, să primească mărtu­
riile cu privire la dânșii și să-i trimeată pe
■ ei la vre unul din arhiereii ' vecini, și ast­
■ fel cu părerea lui să primească, ei hiroto­
nia, și afară de părerea și voia lui nimeni
j să nu fie hirotonisit, și să învețe poporul creș­
tinesc al lui Dumnezeu din eparhia sa și
să-i aducă prin .ndemnul său și învățătura
sa la lucrul legii lui Dumnezeu și al po­
runcilor lui, căci astfel și el din folosul a-
’ celora va lua plata de la Dumnezeu. Se Cade
20
«petat juaöov arcò 0eoo. ’OșstXooat 3è zat
rcàvre; oí èv aòt-^ eúpiazójievot tt¡ 'PwaooXa-
yhf xat rcâcȚj tțj svopttț aot^ç atépfetv zat j
ttiiàv aoìòv ¿í Stzaitp sp.òv zat àzoósw j
toò; X0700C zat tip StSaazaXtav aÒTOo zat
zoteîv aÒTOÓ;, ȚtvwaxovTe;’ otc tootó èartv
7j awtìjpta t^; '?y/.V aÒTwv. '0 ?àp rcpwTO-
rcarcàç ooto; èxstva péXXet rcotsìv el; aÒTOÒ;
tà W'peXoòvTa zat acòp.a zaì tpo^r 8tà tqöto
zat rcàvre; òyetXooatv àzoóetv aÓToo, rcpò 8s
rcàvTWV 1 oí iepet;, oí íepop-óvayot, ot p.ovay oí zat
osât t^; iepattZTjç état Tà^ewç, etSôts; w;
"pòi aòròv aYáx’q zat otop^T] zat ttjiTj st; èps
spyerat, o; èorrpa aÒTÒv àvp sjioô œ; Stzatcp,
à; cppâvtțiov avôpiorcov zat zaXôv, zat ¿nrcsp
gsXXst e’)Xo7tav zat eoyijv è'yetv àrc’ èpou
6; àv <pavțj eôrcstôïjç zat zaXò; et; vô ôtzat-
o>ptà p.oo, goto) rcàXtv op7ta67jSop.at si; èzetvov
oart; où Séyetat aùrôv wç spé, oùSs àzoùst
aoroo. "06sv xai et; àaçâXetav àrcoXsXorat
rip pTjôévrt rcpoiTorcarcâ zat Stzattp t^; 7¡p.wv
Metptór/jTO; aor^ç zat rò aòròv 7páp.pa. -J*.
Etys zat Stà ripia; rcarptapytzvjç ystpò;
ró: p7¡vt Matip, tvô. 7'.
(Ibid., pp. 241-3, nO CCCCLXXXVIII.)
XLIV.
Aceiași Patriarhul către Ștefan-Vodă al Moldovei, despre însărcinarea protopopului
dată. Petru cu cârmuirea Bisericii Moldovei.
-p E07svs5tats, àv8ptzó>rare, ippovipiórats
Mé7a-Bos6ó3a zaì aoösvTa t^; 'PonoSXaytaç,
èv 'A7ÚP ITvsópart à7arcvjrs oís tt¡; ^próv Me-
rptorrpo;, zòp ïréyavs2, yàptv, e’tpvJvTjV, sXso;
zat sòXo7tav arcò 0soo rcavrozpàropo; èrceó-
ysrat rjj EÙ7Svsta aoo MsrptÓT-rj; ^piòv. '0
eùXaêéararo; rcpwrorcarcâç, zòp Ilsrpo;, r'-
'pepev et; tï(v fypwv Merptorrpa rà 7pàppara
ttj; Eo7svsta; con zaì rcapezà.Xeas zat aerò;
rcoXXà iva eòXo7Tjawpev roò; èrctczórcoo; zat
àipipiopev aòroò; et; tòv tórcóv eoo. 'Hpet;
70ÖV 8tà TTjv á7á.X7¡v rìj; Et^sveia; aoo, stri
àXXo èCfpet;, p.ï] èp.rco8tCóp.evov rcapà twv
tspwv zavóvwv, èp.éXXo[J.sv rcori^aetv aòtó, tò
8è và à'p^Gft)jjtsv toò; èrctazórcoo; aòroo và
yetpoTOvooot zat và XstT0up700atv, oòSèrcote
1 Ediția: toótarA
2 Nu a toatiî Rusovlahia. C£ mai sus, p. 18, n° XLII.
prin urmare ca toți cei ce se află în acea
Rusovlahie și în toata enoria ei să-l iubească
și să-1 cinstească pe dânsul ca diehiu al mieu
și să asculte de cuvintele și de învăță­
tura lui și să le aducă la îndeplinire, cu­
noscând că aceasta e mântuirea sufletelor
lor. Iar acest protopop trebuie să li facă
acelea ce sunt folositoare și trupului și su­
fletului; și pentru aceia și trebuie ca toți să
asculte de dânsul, iar mai presus de toți
preoții, ieromonahii, monahii și câți sunt
din tagma preoțească, știind că iubirea și
grija și cinstea către el spre mine se în­
dreaptă, care l-am pus pe dânsul în locul
mieu ca diehiu, ca om cuminte și bun și că,
precum va aveà de la mine laudă și rugă­
ciune acela care se va arătă supus și bun
față de diehiul mieu, tot astfel iarăși mă
voiu porni cu mânie asupra aceluia care
nu-1 va primi pe dânsul ca pe mine, nici
nu va ascultă de dânsul. Pentru care s’a
dat spre siguranță zisului protopop și diehiu
al Smereniei Noastre această scrisoare de
față a noastră.
•[Aveă și cu mâna cinstită a Patriarhului
acestea:] în luna lui Maiu, indicția a treia.
•]• Prea-nobile, prea-bunule, prea-înțe-
lepte Mare-Voevod și Domn al Rusovlahiei,
întru Duhul Sfânt fiu iubit al Smereniei
Noastre, doamne Ștefane, bucurie, pace, milă
și binecuvântare de la Dumnezeu atotții-
torul îți cere în rugăciunile sale Domniei
Tale Smerenia Noastră. Prea-cucernicul pro­
topop chir Petru a adus Smereniei Noastre
scrisorile Domniei Tale și ne-a rugat și el
mult ca să binecuvântăm pe episcopi și
să li dăm învoirea noastră în țara ta. Ci
noi, pentru iubirea Domniei Tale, dacă ai
fi cerut altceva, care nu e oprit de sfintele
canoane, am fi făcut-o; iar a da învoire
episcopilor Domniei Tale ca să hirotoni­
sească și să slujească liturghia, niciodată nu

0sXop.sv jtonps'.v toûto, oti syst anTOÙç ó
0îôç zat f¡ MeTp’.óríjc 7¡p.wv àvs’A^^TO’iç
àç zXs^raç zat p.otyoùç zat ÂrpTâç, OTt zapá
7vwp.7¡v t^ç tspàç zat ps7àXijç ativóSoo r¡p~a-
Sav tt¡v ’EzzXïjatav r^ç TioaoôXaytaç, zaí, stri
îtotoôatv aùto’j, evs stç ôXàoTjv twv '}oywv aaç
zat stç zarâ-Xuatv toû tôzo'j aaç’ 6 0sôç yàp
ôpYtCstat etc aoToùç ~M.à. ’Eàv 70ÛV GsX^ç
và svs ó 0sôç zàvTors pterà aoû zat và as
'0X077) zat và Sorjörj tw Xaiî) aob zat cto
tóz<¡> aoo, otwçs to'jç àz’ aÛTOû, zat syo ae
xai syto, ó irar/jp aoo, ó oizobpsvtzôç zarpt-
àpyijç, a'j7zeywpT(u.é7ov sv 'A7U0 (Iveópatt zat
e')).O77jp,évov zat zàvra tòv Xaôv aoo zat tôv
TÓrcov coti zat ôXouç toôç àTtoOajxévonç aot>,
Ikpt 3è Tîjç ’EzzXrptaç p.ov, t^ç soptazop.s-
vï|Ç autoû etc tôv tózov aot>, ifiékr¡aa và zot-
7p<o tôv ^pwrozazàv zûp IIsTpov s^apyov zat
ôtzattp t^ç ^p.wv Merptôvrjtoç, và svep7^ aô-
tôç xàvTa tà szzXijataartzà, zat aÔTÔç oóSèv
tjSsXsv 7¡vá7za<já tov ^oXXá, zat a'jTÔç oò-
ôèv 7¡zooaev. xH0sXa và énápM rr¡v íepwaúvvjv
toü zat và tôv ëyw zat àvsuXótr^ov, zat Stà
toöto ^va7Z0G07j zat r¡v.maé p,e zat àz^ps
7páp.p.a poû iva zpaTț) tt(v ’EzzXijatav taú-
T7¡V, WÇ Stzattp TT/Ç ^pwv MsTptÔTTJTOÇ' à? S'/f¡
Totvov zat àîtô t^ç Et>7evetaç eoo ayanr/v zat
Ttpzijv zat 6ov)6stav và Stw^7¡ toùç ipsnSoszta-
zôzooç zat, oxav 7svsTat tô ÔéXvjp.a toû 0soû,
zaSôiç 7pà'pop.ev, cote 6éXop.ev tppovtiaetv và
~otïpw aoroû p.età zat toû 0eX^p.aT0ț aoù
MrjTpozoXtTTjv, và £0X077) zat và à^ià^ zàv-
Taç, ezet èzeîvoç 6éXet èXôstv aoroû p.età twv
tspwv xavôvwv zat àzoatoXtzœv zapaSôaswv,
zat 6sXst ëyetv za! eôXo7tav t^ç ps7àX7)ç ao-
voâoo. 'H eoy/j p.00 zat soXo7ta ¡ion p.srà
t^ç Breveta? aot> zat zavrôç toû Xaoû aot> j-.
{Ibid., pp. 243-4, n° II.)
XLV.
Patriarhul către „falșii episcopi“ (Iosif și Meletie) din Moldova, cerându-li
a-și părăsi Scaunele ’.
j- Oi sv t^ 'PwaoëXayta. <psp.arsvtot ènia-
zozot, aó Te ’IwoTfp zat où MeXét'-î. ’ESeû-
píTe oTi àzo-ayùç ?7pa.'}é aaç MeTptoTTjț
ico’) zai 7jp7Ypé aaç zat ypopta» aaç ¿ç
àvQpwxooç àôtzo'jç zat ^apavóp.o'j; zai zo-
XtTe'Jop.svo’Jç è’ç<o twv 6eiœv zat ¿7107 zavó-
v(i>v, OTt 7jp~à^aT£ ’EzzX^atav T7tv oooèv èp.e-
1 Kesedințele lor trebuie să fi fost Kădăuți și Roman, dacă nu stăteau tu mănăstiri (Rădăuți
si Neamț).
21
putem s’o facem, căci Dumnezeu și Sme­
renia Noastră îi are ca nebinecuvântați, ca
unii ce sunt hoți și stricați și prădători, căci,
împotriva părerii sfântului și marelui Si­
nod, au răpit Biserica Rusovlahiei, și, dacă
fac ceva acolo, e spre paguba sufletelor
voastre și spre desfacerea țerii voastre; căci
Dumnezeu e foarte mânios asupra lor. Iar,
dacă vrei să fie Dumnezeu în toate cu tine
și să te binecuvinteze și să ajute poporului
tău și țerii tale, gonește-i tu de acolo, și
te voiu aveâ și eu, părintele tău, Patriar­
hul ecumenic, iertat întru Duhul Sfânt și
binecuvântat cu tot poporul tău și țara ta
și toți cei răposați ai tăi.Iar, pentru Biserica
mea ce se află acolo, în țara ta, am voit să
fac exarh și dichiu al Smereniei Noastre pe
protopopul chir Petru, ca să săvârșească el
toate cele bisericești, și eln’avoit: 1 am silit
mult, și el n’a ascultat de loc. Am vrut să-i
ieau darul și să-l am nebinecuvântat, și cu
aceasta a fost silit și ne-a ascultat, și a luat
scrisoarea mea ca să stăpânească Biserica
aceasta, ca dichiu al Smereniei Noastre. Să
aibă el deci și delà Domnia Ta iubire și
cinste și ajutor, ca să gonească pe Vlădicii
cei mincinoși. Și, când se va face voia lui
Dumnezeu, precum scriem, atunci ne vom
gândi să facem acolo, și cu voia ta, Mitropo­
lit, ca să binecuvinteze și să sfințească pe toți,
căci acela va veni acolo după sfintele ca­
noane și datinele apostolicești și va avea și
binecuvântarea Marelui Sinod. Rugăciunea
mea și binecuvântarea mea cu Domnia Ta
și cu tot poporul tău 7.
Voi, episcopilor mincinoși din Rusovlahia,
tu, losife și tu, Meletie. Să știți că mai de
mult v’am scris Smerenia Mea și v’am ca­
terisit și v’am afurisit, ca pe niște oameni
nedrepți și călcători de lege și cari trăiți
în afară dedumnezeieștile și sfintele canoane,
căci ați răpit Biserica, pe care n’ați primit-o,
22
téy_ïtê, zal zpateirs rfy, zal sStw^aTE tòv
M/iTpo-oXiTTjv tòv sòXoYTjjASvov à~’ èp.évav,
ózoù T?|V èp-ÉTS’/et, zal àzoum ori óìràpysTE
zăl jépovtêç zaì obòsv tòv Bàvarov TpÉp.sts,
àp/rj OsXste và ózáfers zal zoXàÇeaBî siç è-
zetVT|V T7(V àTsks'JTT|TOV ZÓkaOÌV ÓZOÒ ObÒÈV
zkepóvet zots; ’E5w òè Tp.Osv zaì ó zpcoTO-
zazàç àz’ aòroù, su ' Ayicp IIvs'jp.aTi. à^azTjTÎç
bÎÔç T^Ç T^JMV MsTpiÔT7;T0Ç, ZÖp FIsTpOÇ, Zal
zapézaXsas p.E zoXXà ôtà và [ai]i abvywr
pTpw, zaì cibSsv tòv Tjxobaa, áp.7¡ . ei~a rov
oxt àvBpwzobç àSlzo'jçzal xapavôjio'jç obSsV
p.aç à’p^voov oí zavàvèç paç và raôç 007/10-
pTjawpsr Ève os oí àvÔponot szsîvoi Taya
èssi? zaì zoXXà. àvalayovTOt, ort, àç’ otob
aaç Y^óptGsv ó Mr^TpozoXirigç aaç, zàXtv Xet-
TObpȚstts, zaì àXXov zàzòv sàv ¿ò5sv
auto piòvavi" óójCsì và aàç "or/ja^ koXòv za-
ZQv. Atà’tàuro fpà'pco aaç orí tt¡v ’EzzX^aíav
¡(.ou aÙT7|V zapsSwzá fç; tòv zpwtoâazàv,
và zotùj osa XsȚObaiv. oí¡zavôvsç țiou: svs fàp
avOpœxoç çpàvtp.oç, zaiSsp.svoç zaì zakôç,
zaì ázóSe$áp.7¡v tòv . èaàç 8s záXtv țpâșt» aaç
ott, sàv oùSsv iișiiȚsts- àzò trp/ ’EzzXvjOÍav
auT^v, ëyw aaç àp7ot>ç zat àyoptajisvouç <oç
napavôjiouç zaì zazoùç: àvOpwzooç zaì zXs¿-
taç zaì ' jiotyoùç zaì ÀTjatàç. 'Eàv oóv ÖsXsrs
và eupTjts tTjVawtTjptav aaç, èXàtï s5û và
zavovtaÖ^te' aitò' ri]v jtsyak-^v aóvoòov etç óaa
sntàtaate, và p/^ùàv yàaets tï(v tpuy/jV aaç.
•Alkòv: 7o5v'inpàyjia oòosu ive và: aàç ëovj-
B^àp/etç r^v tpu/f^v a'aç, et p.7j và sXBrjts èv-
taû6a ■. ■
Et/e zaì Stà rtp.taç ^atptapytz^ç yst-
poç TÓ; p.ï]vi patio,tvö. 7' -J-.
(Ibid., p. 244, n° HT.)
XLVI.
Aceiași Patriarhul către clerul și poporul Moldovei, despre numirea ca socotitor
data.
al eparhiei a protopopului Constantin. .
j- Oi èv tjj à7.twTàT-Q..T^ç . 'PœcoëXayia.ç
M^rpostò^ét éúpmzópí'vóí soXaSsatatót zXTjpó
xot, ispeïç, hpopóvayo’., povayoí, SpyovTsç
zaì- ó Xotzôç yptatwvup.oç ; ton- Koptob' X^àç.
Tszva èv Kopiw àvazTjtà t^ç ïjiwv MsTptà-
tt]toç, yàptç ùp.îv ELïj âzaat zaì slpțjvTj ;à~ò
Bîoô reavTOZpàropoç. ’ESû .7;X0îv ó svrrpó-
taTOç zpwtûîtazàç pàç, .zarò ^îùpa àva-
ZTjTÔÇ OÎÔÇ TTjÇ TjJUSV MetpWTTJTOÇ zôp Ilé-
rpoç, zaì iC/jTTjasv và aàç aavytopfjawjisv àzô
tòv àyop'.ajiòv ¿zou aàç ifpopjasv 7j Metp’.ó-
T7jç ^p-còv zaì ó MrjpozoXiT^ç aaç Sió-;: gu-
Ssv sàsjaaòs anrov, ap.7¡ s5:w;aTS tav. zaì
și o stăpâniți, și ați gonit: pe Mitropolitul cel
binecuvântat de’ mine, care o avea, și aud
că sunteți și bătrâni, și nu tremurați oare de
moarte, ci voiți să mergeți și să fiți pedep-
siți de acea pedeapsă fără de sfârșit, care
nu se împlinește niciodată? Ci aici a venit
și protopopul de la voi, cel întru Duhul
Sfânt iubit fiu al Smereniei Noastre, chir
Petru, și m’a rugat mult să vă iert,’și nu
l-am ascultat, ci i-anî spus că pe oamenii
nedrepți și călcători de legi nu ină lasă nici
canoanele noastre să-i iertăm. Oamenii acèia
sunteți doar voi, și foarte nerușinați, pentru
că, de când v’a afurisit Mitropolitul vostru,
tot liturghisiți. Și, de n’ați mai avea alt cusur,
și acesta singur ajunge ca să'vă facă mult
rău. Pentru aceasta vă scriu vouă că am dat
Biserica mea aceia protopopului casă facă a-
ceia ce zic canoanele mele: căci e om cuminte,
cu creștere și bun, și l-am primit. Iar vouă vă
scriu iarăși că, de nu veți fugi din Biserica
aceia, vă am drept caterisiți și afurisiți, ca
niște călcători de legi și oameni-'răi și hoți și
curvari și prădători. Ci, dacă voiți să găsiți
mântuirea voastră, veniți aici să fiți judecați
canonic de sinodul cel mare pentru câte le-ați
greșit, ca să nu vă pierdeți sufletul. Deci
nu e alt lucru care să vă poată folosi su­
fletului decât să veniți aici j*. •’
[-J- Avea și, eu cinstita mână patriárhi-
Cească:] în luna lui Maiu, jndicția 3.
ț. -Voi,-cei ce vă aflați pi.prea-sfințita Mi­
tropolie a Rusovlahiei, prea-cucernici cle­
rici, preoți, ieromonahi/ monahi, boieri și
celait popor creștin al Domnului, copii întru
Domnul iubiți ai Smereniei Noastre, să vă fie
la toți har șipacede laDiimnezeuatbtțiitorul.
Aici a venit prea-cinstitul proțopop al vos­
tru, fiu iubit duhovnicesc al Smereniei Noas*
tre, chir Petru, și a cerut să vă iertăm de afu­
risenia cu care v’a afurisit Smerenia Noastră
și Mitropolitul vostru pentru că nu l-ați pri­
mit, ci l-ați gonit, și aveți acolo episcopi răi
și afurisiți, și pe Mitropolitul vostru cel bine-

fysts aôtqû zazoùç s^'ozôsoûç Zai à'ftópta-
¡lévouç, zaì TÔv sóXo7i¡pévúV aaç Mr(Tpozo'-.
Xinp s§'w£ats zw §'ôn taw è^apazàXsaé [is
~oXXà ó ~pWToza~àç aaç, 3:à -oòto 7pâșapsv
aaç, 7tXr¡v ërijj aaç ëyw at>7Zâyo>pTju.éw)ç zai.
suXov^fLévouç, sày àzâàXsTs àa’aóroù toùç za-
zoôç aÔToùç zai à^wptap.évwç zatavioXov/jToo?
zai <pspa.Tsv:ooç è^iazosonç, zai vàprjSèv Sis­
tat zav siç àz’ èaàç r¡ =bXo7Íav twv jj spyfp; twv
7j ysipoTOviav twv. àp/rj và toôç ^suțste wç
àvbpw^ouç ôzoû ëvî ëçw ixb tr¡; a7taç ’Ez-'
zXïjataç tou Seqsoțoo paç, toô Xpiaroô, tôv
3è ttpwtozazàv aaç, Stôtt tgv elea zaXôv zai
çpôvtpov zai îraiôîp.svjv àv0pw^ûv, ìtapéòwzà
roy tí¡v «7xav ’EzzXrpiav aùv/jv, và aàç «71-
áCfi, và zpatÿj tàjv ’EzzXî(aiav, zaì và
rózov MTjTpoTtaXÎTO'j siç saàç, và zpiv^, và
îtocțj •itvs'jp.attzoàç, và îto’.țj àva7vwaraç, và
za0!sptôv7) àit,O’}ç vaoûç, và s^stàC^ Sao’. Os-
Xo'jv và Vsvoov tsps'çzat, àyôron toôç sistaa^,
và tqüç Ksp.<p7i ek MirprpozoXinjvoitou svs zovtà,
zai và toùç '/stpotûvsî, và iy^ .àòstav và Xe^ț)
tgùç àvOpwzooç, và s'jXü7QÖvrat 7 *)vatzsç p.è tôv
vôp.ov, và ô'.ààaZT] toôç àvOpwiro'jç và tîoiw-
atv zaXà:siç tïjv <p'jy^v twv. ’A7wvíCja0á oùv Zai
à7aitàts tovj xaț :ttp.ă.ts tov, topa z’aiîtXéov,
zai wç ìS’.zóv țioo, ott ev: zaXôç àv0pwzoç,
zai, àv tip-àts aotov, sp.évav tò jtotsits: aù-
tôv 7àp wpma và zpat^ tt¡v ’EzzXrpiav p.ot>,
và itocț) osa XS700V al zavovsç, swç oton tj
M^tpozoXitTiÇ aoo và sX6-ț] anton, ’Q và zot^-
awp.sv etç saàç .àXXov 7tpà7^.av. zaXóv, tò Xs-
■(m oí zavovsç' p.[aç] zai oí vópót paç. 'II
so/Tj ¡too zai soXo7Îa ¡100 ¡ut’ saàç oXooç.
vEy_oțuv zaì toôç àzo6ap.évooç aaç ao7Zîyw-
p7¡¡uvooc zai soXo7T¡p.svooc, sàv p.aç àzoôasts
sasîç -J-.
[7- zai Stà ttjiiaç zarptapytzvjc ystpôç;
tó:] ¡iTjvi Maïip 7' -J-.
(ñüiL '-p.' iió.y ■ ' .
XLVII.
Patriarhul către Mitropolitul de Mitilene, pe care-1 trimete în Moldova, pentru
împăcarea lucrurilor.
Y 'hpwTats ¡xTitpQzoXiTa MtruX^v/jç, úttép-
Tips, èv 'A7t'.p IIvs'J!xan aȚa^ijTS àòeX'ps t^'ç
fjP-wv MerptôtTjToç za!. at>XXs'.Tonp7s. ’Ensl
ópiapiò toö zpaTÍat&o zaì «7100 pzm aÒTO-
zpàïjpoç zaì GeXvjas'. zaì 7vwp.7¡ snvoStz^ t^ç
T/pœv MsTp'.ÔT/joç s£=Xé77iç àxsXSsîv =tç rà
p.spT¡ Tí¡c BXayiaç zai áímzaTaaríiaai závxa
oca re àv=T£0rtç autoarop-à-wç xapà tt(ç f(p.wv
'23
cuvântat l-ați pus de fugă. Pentru care deci
m’á r.iigat mult protopopul vostrii. Pentru
aceasta vă scriem că numai atunci vă voiu
ierta și bineciivântâ când veți scoate de acolo
pe acei episcopi răii și afurisiți și lipsiți de
binecuvântare, și mincinoși, și să nu primiți
de Ioc nimeni dintre voi sau binecuvântarea
lor sau rugăciunea lor sau hirotonia lor, ci
să fugiți de ei, ca de pameni cari sunt în
afară de sfânta Biserică a stăpânului mieu,
lui Hristos. Iar protopopului vostru, pentru
că hain știut om bun și cuminte și cu în­
vățătură, i-am dat lui acea sfântă Biserică
spre a vă sfinți, spre a stăpâni Biserica și
spre a ținea loc de Mitropolit, la voi, spre
a -judeca’, a face duhovnici, a face anagnoști,
a sfinți sfintele biserici, a cèrcetà . pe câți
vreau să se facă preoți și, după ce-i va cer-
cetàç .să-i trimeată la Mitropolitul ce va fi
în apropiere și să-i hirotonisească acela, să
aibă voie a vorbi, oamenilor, a binecuvânta
femeile după lege,' a. învăța pe oameni să
facă lucrurile bune pentru sufletele lor. Deci
să vă străduiți și să-l iubiți și să-1 cinstiți, a-
cuma și pe urmă, și ca pe'ornili mièti, pen­
tru că e un om bun, și, dacă-1 cinstiți: pe
dânsul, mie mi-o faceți; căei l-am orânduit
să stăpânească Biserica mea, să facă aceia
ce zic canoanele, pană ce, ori Mitropolitul
.vostru va veni acolo, ori vom face către voi
alt lucru bun, cum poruncesc canoanele noas-
tre.și legile noastre. Rugăciunea mea și bine­
cuvântarea mea cu voi eu toți. Și pe cei
răposați ai voștri îi vom iertă și-i vom bine­
cuvânta, dacă-mi .veți da ascultare •J"-
[*J- Avea și cu cinstita mână patriarhi-
cească acestea:] luna lui Maiu. indicția 3 y.
1395,
Septembre.
j" Prea-sfințite Mitropolit al Alitilenei,
prea-cinstite : îtltrXi Dúhnl Sfâüt iubite frate
al Smereniei Noastre și coliturghisitor. De
oare ce, cü hotărârea celui ptéa-puternic și
sfânt stăpânitor al mieu și cu voia și pă­
1 rerea sinodicească a Smereniei Noastre, ai
! fost ales ca să mergi în părțile Vlahiei și
! să pui la cale toate cele cu care ai fost în-
 M=xpmx7)xoç zai osa êv xoîç rpôç x&nç îzï'.sï ‘
anOévxaç 1 &aXap.êàvovxat 7pàp,p.aatv, àœ=tXsç ¡
çià toû zapôvxoç svxaXxTjpio'J 7pàp.p.axoç x^ç ;
Tj'^wv MsrpiÔTT^ûç zaxaXaostv zat siç xà. pépaj ;
tt;ç MaopooXa/taç2, zai, szsiôij, zpô zatpoô !
xivûî, sîT!OTp.ëào7jç atxiaç zapa xtvwv sziazó-
Ttwv, èçîçiovTjôïj zaxà gèv auxwv zai Sapoç Í
àyopmpoù, zapazsXenópj6á aot a>ç àv sept
psv xóiv sztazózwv p.7j§è tò xuyàv êonX^Ôàjç
"O'.ipai, zepi ôè xoô Xaoû szywpoôpév sot
xpà^at zaOôiç àv supoîç xà zax’ aóxoú?, vq-
po'jjAÉv^ç p.svxor. x^ç xavoviz^ç sv arcaatv
àxp'.ôeia.ç : scoua’ ?àp tô axspȚov zai itapà
TTjÇ TjP-WV MôTp'ÔT^TOÇ 0?>XWÇ, (OOTtSp àv St
aoxà] zapoöaa zai ezt5r1p.o0Ga StsxiÔTj xaova.
zai Sienpàxxexo. ’O'fsiXetç oùv, zaxà xt¡v za-
pazéXeuatv, zai tip .Iwpaœov zai tip auxo-
axop.àxwç •¡iwpéwp zpôç aé, tifi r^.œv Me-
xptôxTjxüç, zàvxa. z&t^aat, œç àyttédrfi, pstà
xoXXàjç x'/jç ènijieXetaç, wç Țpovtțio? zai zpaz-
xtxôç, Gbvaipop.évï(ç aot sut zàat xàjç xoô !.
0SOÖ yàptxoç. ’AoyaXsiaç ?àp üvsza zai xà ‘
zapôv svxaXx7jptov 7pàp,p.a tifi óp.wv Msxptó-
xtjxoç azsXöÖTj x^ ațj 'IspóxTpi ^-.
•j- Eó/s xat Sta Tt'itaç zaxptap/tz^i ysEpôç
xò : p.Tpt XszxeSpicp, tv8. 5'
săreinat prin viu graiu de Smerenia Noastră
și cele cese cuprind în scrisorile către Dom­
nii de acolo, trebuie ca și cu această scri­
soare de însărcinare a Smereniei Noastre să
mergi și în părțile Maurovlahiei, și, de oare
ce cu câtva timp înainte, iscându-se o pri­
cină de la niște episcopi oarecari, s’a rostit
asupra lor și greutatea afuriseniei, îți porun­
cim ca în privința episcopilor să nu voiești
cumva a o face, iar în privința poporu­
lui îți dăm deslegarea să faci cum vei găsi
rosturile lor, păzind însă în toate lucrurile
exactitatea canonică; căci așa vor avea și de
la Smerenia Noastră întărirea, întocmai ca și
cum Ea însăși, fiind de față și strămutân-
dti-se, ar fi pus la cale și isprăvit acestea.
Deci trebuie ca, după poruncă, și cea scrisă
și cea făcută prin viu graiu către tine, a
Smereniei Noastre, să faci toate cum te-am
însărcinat, cu multă îngrijire, ca un om cu­
minte și practic, luând cu tine în toate harul
lui Dumnezeu. Căci pentru siguranță s’a dat
Sfinției Tale și scrisoarea de însărcinare de
față.
[Avea și, cu cinstita mână patriarhală,
acestea:] în luna lui Septemvrie, indieția 4.

{Ibid., pp. 25G-7, n° CCCCXCV.)

XLVIII.
1390. Chemare sinodală la judecată a Mitropoliilor de Goția și Cherson, alături
G Novem­ de Patriarh stând Mitropoliții Cizicului și Severinului (roô
bre.
(Ibid., p. 270, n° DV.)

XLIX
1397, Numire a unui arhiepiscop de Imbros, la Sinod luând parte al Cizicului, al
lanuar. Nicomediei, al Severinului (xoû ïsospivou), al Corintului și al Midiei.
(Ibid., pp. 272-3, n° DVHI.)

1397, Patriarhul trimete în Rusia pe Mihail, arhiepiscopul de Betleem.

lanuar.
(Ibid., pp. 278-80, n° DXIV.)

1 VI d și Mire?;».
- Moldovei.

Patriarhul către Arhiepiscopul Mihail de Betleem care va merge în eparhia
Haliciului și a Moldovei și va luă măsuri de îndreptare și orânduire în cea din urmă.
■Ț- ’EvraÀ|xa Soòèv apyimozozip By)-
OXssp. áz£pyop.év<¡> etc n¡v 'Pwoíav tò osú-
tgpov ÿ.
•p ’Ezsi oí sv ratç âȚiwrâ.Tai? ’EzzXTjaiatç
v/j? ce Ma'jpoSXayiaç zat t^ç FaXÎTCïjç êüpta-
zô|L$vût ypiariavol itoWrfi Séovrai t^ç zveo-
partz^ç sztpsXsiaç zat sztazéipswç, tt)<; psv
FaXiTC’r(ç à^ooaXXopévr(ç Savártp tòv olzeîov
zotp.éva, TTjç Sè MaupoôXayiaç zpò ypôvœv
T^-ri TtVWV GTípTjÓEÍOTj? TOÖ fVTpÌCiO aUT’îjC àp-
•/tspéwç Sta T'vaç atTÎaç, zai p.T)òè ìÒzóXo'j
VÖV OVTOÇ T00 Zpá-¡p.7.T0C SZSt TOÖTOV àzeX-
0=îv, 8ià toöto zat <ó; sp^p-iov t&v 'EzzXrptiôv
ToÓTorz o'Jswv oizsíwv zotpsvwv zat oioaozaXiov,
ó zotvò; Twv ypiov.avwc syOpôç zaì soXsp.toç,
ywpav eóptazwv, etoávet Ttvàç ¿ç Xôzonç, rà
svavTta ZTjpÓTTOvTac òóyp.aTa t^ za6’ ^p.àç
óp6o5ó£(p, zafloXiZȚ) zaì àzouToXtz^ psyáXig
toö 05oö ’EzzXvjoía zai StayOúpoixJi Tàç szsi
ipoyàç zai ápnáCooatv arcò twv ysipwv toö
0SOÖ, zaì aXXoi Sè, àviepoi ovrsç, ’JZOZptOév-
tsç UpœaovTjv, XsiTonpyoöoiv àitsXflovTEç èzst
zaì xàaav zapavopiav èp^àCovrat èz’ àzw-
Xetcf Twv ISiwv ipuywv zaì twv Seyopsvœv zaì
àzooóvTwv a'jTOÓi, zaOcàç ïjpàç 5tà Țpappâ-
Twv zoXXoì aitò Tiöv szsì àpTtw; èzXrjpoyópTj-
aav, — 7) MsTptÔT-qç zppwv, œç aitò 0soö zaì
T7¡v Twv tpoyœv szeivwv ișyeipîaflsîaa œpovTtôa
zaì XÓ70V oysiXo'Joa aÓTip, sàv pr¡ zara tò
òuvaTÒa aÓToò? èziazstpàp-syoç StopÔwaopai,
soir àv ó ©soc 8ip àvwQsv zai £5nyiopTj77)a’fj
7VT|Gtooç êtç aÔTàç ^oipévaç zat StSaazâXooç,
S vôv I3o$sv àva^zatov Țevsaflai zpôç vip
toútwv èztazetptv z.al tt¡v toô zazoô àzo3i-
œîiv, toôto zaì zotst anvep^etq. 0soö. Kai
Totvov, eópouaa tòv tspwTaTov àpytsztazozov
Br(6X=ép, à^az’fjTÔv zarà Kôptov àSsXœôv t^ç
MsTptÔTTpoç zaì ooXXstTODpYÓv, zöp
MtyaTjX, àvôpwzov Swápevov tt) tStej. asTonăț)
zai sztpsXsta: Ta psyiara So'jXsöuat Tip 0=ip
zai TT) ’EzzXTptqf at>TOÖ zai orpsX^aat zai
6o7j6^aat tûîç èzet yptoTiavoiç, ë/ovra pàv
aovspyòv sic toöto zai tt¡v i3íav Țvwatv zaì
otzovopíav zai sffirTjSătârșTa, pá.XtaTa Ss^v èyei
pep aÖTÄv zotvwvíav zaì oizsiÓTTjra à^ò Tf;ç
iòta? SiaXézTot) zaì yXiôtt^ç, zaì aXXcoç 3s
Țvwptpov ovra zat șiXov, 00 roîç èzsî povov
àpyooatv, àXXà zaì Tip Xotzw aysSòv Xaip
azavTi, toötov s^azocTéXXst szsias SoTjOstof zai
aovápast 0soö. 'O&sv zai oșsiXsi àzsXSòiv izsì
58Ì83. Voi. XIV.
25
i;h>
lami
Poruncă dată Arhiepiscopului de Betleem
care pleacă în Rusia a doua oară.
•f De oare ce creștinii ce se afla in
i prea-sfințitele Biserici ale Maurovlahiei și
Haliciului au nevoie de multă îngrijire și
supraveghere duhovnicească, căci a Hali-
| ciului a pierdut prin moarte pe păstorul
¡ ei local, iar a Maurovlahiei e lipsită de
câțiva ani de adevăratul ei arhiereu,—pen­
I tru anume pricini, și nefiind ușor lucru a
ì merge acela acolo,—pentru aceasta și pen­
tru că Bisericile acelea sunt lipsite de păs­
tori localnici și de dascăli, dușmanul de
obște și vrăjmașul creștinilor, găsindu-și
țara, bagă pe unii ea pe lupi, cari vestesc
dogme protivnice Bisericii celei Mari a lui
Dumnezeu, catolicească și apostolească, a-
'j flată în sama noastră, și strică sufletele de
j acolo și le răpesc din manile lui Dumnezeu,
¡ și alții, fiind nesfințiți, fățărind sfințenia,
liturghisese mergând acolo și fac toată ne­
legiuirea spre peirea sufletelor lor înseși și
ale celor ce-i primesc și ascultă pe dânșii,
| precum, prin scrisori, ne-au înștiințat dău-
¡ năzi mulți dintre cei de acolo,—Smerenia
¡ Noastră, eare am primit de la Dumnezeu
j și grija sufletelor acelora și-i datorim soco­
, teala, dacă nu-i voin îndreptă după puterea
j mea. avându-li grija, pănă ce Dumnezeu li
¡ va dă de sus și li va tri mete adevărați păs­
tori și dascăli, și facem astăzi, cu ajutorul
lui Dumnezeu, ce ni s’a părut că e de folos
pentru îngrijirea lor și pentru izgonirea rău­
lui. Și deci, aflând pe prea-sfințitul arhie­
piscop de Betleem, iubit frate întru Domnul
al Smereniei Noastre și coliturghisitor, pe
chir Mihail, om care poate prin sârguința
și grija lui să aducă cele mai mari slujbe
i lui Dumnezeu și Bisericii lui și să folosească
j și să ajute creștinilor de acolo, având spre
ajutor întru aceasta și însăși cunoștința sa
I și potrivirea și îndemânarea, și mai ales to-
i vărășia și deprinderea de acasă ce are prin
graiul său chiar și limba, și mai fiind și cu­
noscut și prieten, nu numai cu domnii de
acolo, dar și eu cellalt popor în de obște,
îl trimetem pe acesta, cu ajutorul și cu spri­
jinul lui Dumnezeu. Deci trebuie ca, ple­
când acolo, să învețe poporul lui Dumnezeu
: din acele Biserici și să-l întărească în ere-
I
20
ó'Sáía'. tòv èv aurai? rat? èzzX'/jaiai? tou
K’Jpioo Xaùv zat sztOTTjpt^ae auToò?. ê’.ç rijv Í
àXî]6^ -/.al azXavzj za *. ziartv
jiwv, ^v Tj toö Xptoroo afta zat MsșâXîj
’EzzX'/jata, èyé) te 0-oìzonp.EV'zò? zarptàpyi;? !
zat ot ¡xsr’ s¡xot> Irspoi âșrwraTot zarptápyot, !
¿'’A'Xs&tvSpsta?, ¿/Avrtoyda? zaì ¿'kpooo- |
Xô'j-œv, ítóátjzop.sv zat ZTjpôtTop.Év, si? vjVTtva ¡
zianvzal sztarsnaav àz’ àpy^? ot szstas 1
yptartavoi zat sëazrtaB^aav, p.s6’ ^? zígtsói? i
zat àzs6avov zat zpoaxw/jaonat rô> xopttp rt>> :
0E<o zat awr/jpt Xptartp èv fçj ^pépcf ezetrțj !
r^ç zptasw?. vEzstra Èisràoat zat sûpsîv zat ;
toó; àvtép<o? szst .stasXOôvra? zat àzoôitôçat
•mwK zat àzozsp.^at àzô toô szst rózo»
w? Xôzou? zat StayOopstç zat azapázrá? toò
Xoștzoâ toö XptoToö zotp-viob zat Opsup.aTO?
zat iepoopy^aat zat euXoș^aat zat áytáoat
závra? toö? szs’as yptuTiavoö?, àpyovrà? tí
zat àpyop-évo’K, juvaiza? zat vfjîtta, et Sef¡aet
8s Zat tspéa? zotàpat too? sópsOsvTa? aitón?
zat âvașvwara? G'fpaftoai zat vaoó? za.6ts-
ptoaat zat éy.Tk^ataar'.y.'ó'/TMi]a7.’.
XetTOupșîjțxa, ooov ávijzst aÓTto, aven ¡j.óvt(?
t^? toö ‘kpoö auvöpovon éyzaOtSpósswí, ¿yet-
Xóvtwv zat TtávTwv t(5v èzst íepw¡xév<ov, ¡xo-
.vaywv, àpyóvroy zaì zavrò? toö yp’arwvúpóo
zX^ptojiaTo? r?jv zpoa^zouaav azoStSóvat toó-
Ttp rtpájv zat etzeíBstav, on jxôvov œ? òtzattp
zaì sçàpytp ty¡? Tjptöv Mstp'.ótt¡to?, àXXà zat
¿? ózo¡J.íívavTt 8t’ aòToù? zat Stà TTjv’aÒTòv !
ocoT^pia'X zat Tip tpoytzip jrpozozijv atrwv
zaì ¿rpéXetav zóttoo? zaì ztvSóvoo? zaì za-
zozaBsia? zaì osa àXXa. ôou/sp^ œspst tò
zoXò t^? óSoò ¡x^zo?, ot’ à oi( zaì zoXXwv
soTtv szaìvcov à^to? zaì zoXXij? sò/aptaTsta?
zat âzoooyș; zap’ aórcòv závTiftv, zaì SéyísBat
■zaì ’aTSpșstv zàvra Tà zap’ aöroö Xîșopevâ
est a'jp/iépovTt zat àytaapxp aòrwv zaì sz-
zX'/jpoòv aÒTà ixeïà zàaTj? t^? ìtpo6t>|xia? zaì
t^? yapà? Tv;? xve’j|xaTtz^?’ èzeìva 7àp aù-
toò? zporpéóst-' zaì zapatvsast zaì" StSàkt
ììotìtv Sua xpò? ÓT/tzip aorwv àyopwótv oh
'piXstav. Taùra Sé sàvia- stotetv et? àutòv
òtseiXóóatv, so)?”av szsì eóptazvpat jiet’ aö-
rwv, oTav 8è zaì èvràuBa ezavspyppat,' ¿tpsí-
Xotiat zpozsptpat toötov ¡xsrà zoXXip tt)?
Ttp^? zaì t^? așâna,? zaì perà anvoSia?
tzav^i’zpò? tò èzaveXQstv àztvSóvw?, ■ otmç
zaì r¡ MsTptÓTig? ^¡xwv, TaÙTa. àzoòàaaa zaì
TijV aoTtòv àzoòe^ap.svTj 7'jw'prp zaì Stà&ebtv,
Tp zpò? toò? zvìnp.aTtzoò? StòaazàXon? aÒTùv
•SetzvóoMt, âzoSeSîpaț zàvta? "aÓTOÒ? Zaì éo-
çïpat œ? otzsta TsZva sv Xptaup zaì 7v/pta.
dința cea adevărată și nerătăcită și dreaptă
a noastră, pe care o învățăm și o vestim: Bi­
ì serica lui Hristo,s cea,Mare și sfântă, eu, Pa­
triarhul ecumenic, și ceilalți, ce sunt cu mine,
prea-sfinți Patriarhi: al Alexandriei, al An-
tióhiei și al Ierusalimului, în care credință
au și crezut de la început creștinii cei de
acolo și s’au botezat, cu care credință an •
și murit și se vor închină și Domnului Dum­
nezeu și Mântuitorului Hristos în ziua aceia
a judecății. Apoi să caute și să afle pe cei
ce au întrat acolo în chip necuvios și să-i
trimeată din locul acela, ca pe lupi și pier­
zători și împrășt'etori ai turmei sufletești
și creșterii lui Hristos, și să sfințească și să
binecuvinteze pe toți creștinii de acolo, stă-
pânitori și stăpâniți, femei și copii, și, de va
fi nevoie, să facă și preoți pe acei ce se vor
găsi vrednici și să numească anagnoști și
să sfințească biserici și să facă toată cea­
laltă operă de liturghisire bisericească ce i
se cuvine, afară numai de așezarea sfântului
tovarăș de Scaun, trebuind și ca toți cei
sfințiți de acolo, călugării, boierii și toată
• mulțimea cealaltă de creștini să-i dea cu­
venita cinste și supunere, nu numai ca unui
diehiu și exarh al Smereniei Noastre, dar
și ca unuia care rabdă pentru ei și pentru
mântuirea lor și îndreptarea sufletească și
■folosul lor osteneli și primejdii și suferințe
și câte alte neajunsuri le aduce marea lun­
gime a drumului; pentru care e și vrednic
de multe laude și de multă mulțămire și
bună primire de la ei toți, și să primească
și să ție toate cele zise de dânsul pentru fo­
losul și sfințenia lor și să le îndeplinească
cu toată graba și bucuria de suflet; căci
aceleâ-i vor îndemna și-i vor sfătui și în­
văță a face câte caută spre folosul sufle­
tesc. Ci toate acestea sunt datori à lé face
față de dânsul cât timp' se va găsi acolo
cu ei ; iar, eând va'plecă de acolo, trebuie
să-1 petreacă' pe dânsul cu cinste și iubire
multă și; destulă întovărășire, ca să vie fără
primejdie, pentru ca și Smerenia Noastră,
auzind de acestea și primind părerea și aple­
carea lor ce arată spre dascălii lor sufletești,
să-i primim pe ei toți [în sufletul] nostru
și să ne rugăm ca pentru drâpți și știuți
■fii ai noștri întru Hristos. Și, pe lângă a-
cestea, Smerehia Nòastra îngăduie și dă voie
zisului prea-sfințit arhiepiscop de Betleem,
fratele cel iubit întru Domnul al Smereniei
Noastre și colitnrghisitor, ca, de va fi de
 27

vEti àxytopìì xaì- aosiav òiòoiat i-f/.Msțpiâr'r^
tÍP-wv t<p ôïp.wtsvr: ísparáno áp/tsKiaxóítp
Br^Xssp, zata Kóptov à7aîrTjT(i> á?s),'pi¡> xrjç
TjiiMV MsTptÔTTjTOç zaí a,jXXeiTo,jp7tp, œç áv,
etírep .SsTjJst aoròv XsiTaupy^oat àìtepyópsvov
’q szavspyopsvov aàv Osto . iv yrjpä'jo'jo^ ’Ez-
xX'/pta., §t’ «7taapòv autoù' 7j Sta yerpoTCviav
tspswç vj Sta xaQtépwotv vaoù ìj Stà XTpsiav
Xaì. pvffpóo'jvov TsXenTijaàvToç, jrótstv toùto
àvsp.îtû5iarwç xarà tàp avwßäv sKtxpanpa-
oav etc taota éxxX7¡atáártX7¡v rá^tv te zaí
zapáSootv, àîrsyôpsvoç sv azact t^ç toû íspou
cjvSpóvó'J éyxaOtSpóáeo)?. Toótou 7ap yáptv
árcoXsX'iTat aóttó zaí tò rcapóv evtaXtijptov
7páp.¡ia t^ç ^p.wvMetp!ÔtTjtoç 8c’ áayáÁetáv.
vEto')ç egaxtdytXtoatoö èvvaxoatódtoò e' -j-.
-¡- Eiye xaì Stà Ttptaç rcarptap/tx^ç ysi-
pôç: ¡ivjví ’lavvi'japup, ivo.'e1 ■f-.’ • ■'
(Ibid., pp. 278-80, n° DXIV.)
nevoie să liturghisească la plecarea sau la
intrarea cu Dumnezeu în Biserică fără păs­
tor, pentru sfințenia lui sau pentru hirotonie
de preot sau pentru sfințire de biserică sau
pentru grijași pomenirea unui răposat, poate
s’o facă fără piedecă, după rânduiala și da­
tina bisericească ce au fost mai sus în a-
cestea, oprindu-se în toate de la așezarea unui
sfânt tovarăș de Scaun. Pentru aceasta deci
i s’a dat lui și scrisoarea poruncitoare de
față a Smereniei Noastre, spre asigurări;.
Anul 6905
[Avea și, cu cinstita mână a Patriarhu­
lui:] luna lui lanuar, indieția 5.

LII.
Patriarhul către „craiul (zpâXrJ și domn a toată Polonia (11óXt;t¡). „Litvorosia“ 1397,
(Lituano-Rusia) și a Malului Mării (napaOakxooia), recomandându-i „unirea“ cu regele Ia""ar-
Ungariei, care va plecă în Mart viitor, „căci cu aceste vorbe și pregătiri (zaTaatâaswv)
a ieșit de la noi® *, adăugind că trimete pe arhiepiscopul Betleemului „prin Galiția
(PàX'.rÇav) și alte locuri (8t’ àXXa riva), și pentru cazul episcopului Ioan-de Luck, supus
lui Chiprian, Mitropolitul de Chiev și a toată Rusia, pe care-1 favorizează regele.
Trimesul patriarhal, „om cuminte și evlavios și cunoscut în acele părți ftvibptpoç
stç rà aoróOt țxăpvj), vine și cu slujbe ale „Sfântului împărat“ („svi Si zaí toû BaatXswç
toû á/pío-j®).
(Ibid., pp. 280-2, n° DXV.)

lui.
Patriarhul către Mitropolitul Chievului și a toată Rusia, despre suferințile 1;}97-
ce îndură de când a venit acolo, despre planul de Unire a Bisericilor, care nu se anuar
poate acum și. în locul, propus de dânsul., despre- „războiul :ce-l -încunjură, închi-
zându-ni toată ieșirea“, recomandând unirea .„Craiului“ cu 'regele (pr^) Ungariei
contra Turcilor, cari sunt pe cale a cuceri toată lumea: : •
.... Hepi Sè t^ç ¿7t<jKaTT^ MrjTpoîtôXeojç ... Iar, cât despré prea-sfințita Mitropolie
MaupoôXaytaç outs SéXopsv iva 7tvwvrat èzstae a Maurovlahiei, nici nu voim să se facă acolo
àSîapà riva zaí rcapà zavovaç, aure, zatpoû lucruri nedrepte și împotriva canoanelor,
xaXoûvtoç, elç ôtppOœaiv auTwv psXXopsv à-,., h nici, dacă.s’ar înfățișa împrejurarea, nu vom
psXïioîiv vôv Ss èrcXàzTj tô rcpâ7par outwç j; uită de datoria noastră de a aduce îndrep­
8« xai fypeîç ôrcepôaXXôvTœç ■ XurcoópeSa rcspí ¡ tări; iar acum s’a brodit lucrul așa că și
aur^ç, OTt toaoÛTOv svi zatpôv àvsrctazôrcïjTûç, ' noi suntem peste măsură de scârbiți din pri­
xai ooSs Ôsparciav eyst tô rcpà7pa, si p.r]~oo ; cina ei, că de atâta timp e fără episcop și
èêapytxwç, àypi sàv ó 7vf;!3Lûç M7)Tpo~o- nici n’are de fapt slujbă arhierească decât
Xîtt(ç .aôr^ç, ó z^p. 'hpsp.taç- £t 7àp .Tt aXXo prin exarhi, pănă va- trăi dreptul ei Mi-

1 Fugise de la Nieopol, j:e la gurile Dunării și se îndreaptă apoi pe Mare spre coate a Dalmației.
28

rcapà roÖTO verrat, et? toù? tepoù? zpo- tropolit, chir Ieremia. Iar, de se va face
zpoúst xavóva? ó roôro StaTtpaçâu.îvo? h ¡ alta afară de aceasta, cel ce ova face, se
va lovi de sfintele canoane.
(Amintește cum s’a făcut Mitropolie Scaunul Haliciului, cu scrisori către Alexie
al Rusiei de la Patriarhul Filoteiu, înainte de a fi fost sfințit Chiprian la Chiev. Sinodul
face episcop acolo; el, Chiprian, n’are dreptul acesta. — Arhiepiscopul de Betleem vine
pentru cazul de la Luck, unde e și episcopul de Vladimir, dar și)
î'va to-țj zat sztazé<p7¡ta' zat tâ? pTjGetaa? Ca să vadă și să cerceteze și zisele prea-
à'itœràraç MTjtpoîïôkeiç, tip Mappoôka/iav sfințite Mitropolii, Maurovlahia și Haliciul,
zat rrçv lakirCav, w? ë^apyo? zat otzaítp r¡- ca exarh și dichiu al nostru, și va îndrepta
¡j-érspoí, zat rà zazw? 7'vóp.eva èv aurai? cele făcute rău în ele și va întări iarăși cele
StopOóiastat, zat tà zakw? Țtv0p,sva itáktv ’ bine făcute: căci auzim că s’au făcut în ele
éztar/¡pí$et : àzoùopsv ?àp îtokkà ^tvôp-sva sv multe lucruri care au nevoie de îndreptarea
aurai? xvsupartzvj? 3eóp.eva StopOiúastu?, w? duhovnicească, precum și astăzi ni-a scris
zat Tj ai; è'vpatpsv 'lepór/j?, oùz Sfinția Ta; ci n’am putut, cum sunt vremile
òè, rò 7e vùv ë/ov, akko rt Jtot^aat et ¡j.t¡ acum, a face altceva decât a trimete acolo
aretkat toùrov aùrôOt : ëp/erat 70ÖV zat ot’ i pe acesta : va veni deci și pentru altele ce
àkka p.év, a pékket? p,aOeiv arc’ auroû, á zat le vei află de la el, pe care să le primești
ùs£at w? kó^on? á(¡j.srépo'j?, àkkà zat 8:à rr¡v ca vorbe ale noastre, dar și pentru supra­
rtûv ’Ezzkrpttòv STttaxetptv. ... ¡ vegherea Bisericilor. ..
(Ibid., pp. 282-5, n° DxVI.)

LIV.
Către aceiași Hotărâre sinodală de unire a Bisericilor Side și Satalia, luând parte și al
dată. Severinului, înainte de al Midiei numai și după al Cizicului, Nicomediei, Monem­
basiei, Corintului și Palaiopatrei.
(Ibid., pp. 285-6, n° ÜXVII.)

LV.
1397. Hotărâre sinodală de restituire a episcopatelor Mainei și Zemenei către
Mitropolia de Corint, luând parte și al Severinului, după cei de sus, dar fără al
Corintului și având înainte și pe al Sataliei (al Midiei lipsește). La iscălitură însă,
înainte de al Sataliei se cetește: 'O Tasterò? M^tpo-okirri? O^poSkayía? ’Afiavámo?.
(Ibid., pp. 287-92, n° DXVIIt.)

LVI.
1397, Numire de Mitropolit la Satalia și Side, la Sinod luând parte al Severi-
Mart. nului (toô ïeôëpfjvoo), după al Cizicului, Nicomediei, Monembasiei, Corintului, Palaio­
patrei și înainte de al Midiei singur.
(Ibid., 276-7, n° DXIII.)

LVII.
imo. Numirea unui Mitropolit de Laodicèa, din Sinod făcând parte după al Goției,
locțiitor de Efes, al Heracleii, al Ancirei, și al „Ungrovlahiei de spre Severin“ (wo
OÒ77poóka-/ta? zatà ròv Xsosp^vov 12), urmând apoi al Cizicului.
(Ibid., p. 312, 11° DXXIX, I.)

1 Se vede, prin urmare, că Mitropolitul Chiprian, ierarh ortodox al regelui care, pentru Cetatea-
Albă, iși zicea „al Malului Mării“, reclama asupra Moldovei oarecare drepturi metropolitane.
2 Se zice așa pentru a nu i se dà Scaun.
 29

LVIII.
Patriarhul către Mitropolitul de Chiev și toată Rusia pentru a cere ajutor, Aeei.<-¡
în numele Marii Bisericii și al împăratului Manuil, de la „Marele Rege a toată
Rusia“ și ceilalți regi (pr^aSsi) ; pe margene se înseamnă că au fost trimeși, înainte
de al Betleemului, un Raúl și un Cantacuzin. împărații țloan al VII-lea și Manuil]
s’au împăcat, și Manuil a plecat „în părțile Francie?, Ioan venind de la Silivri, cu
mamă-sa, pentru a primi regența. Face apel la Chiprian, ca la un iubitor de Greci
(ștXopâpzxto;). Ajutorul pentru Constantinopol e mai bun decât orice ctitorie de
mănăstire
(Ibid., pp. 359-61, n’DLVt.)

LIX.
Numirea unui Mitropolit de Cizic, din Sinod făcând parte al „Ungrovlahiei 1100.
de spre Severin“ (rvjç xatà ròv ïeôsp-ijvov) după al Goției^ locțiitor de Efes, al
Ancirei, al Neocesareii și înainte de alesul pentru Heraclea.
(Ibid., p. 312, n» DXXIX, II.)

LX.
Numire a unui Mitropolit de Heraclea și exarh al Traciei și Macedoniei,
Teofan, din Sinod făcând parte al Goției, locțiitor de Efes, al Ancirei, al Neocesareii
și după ei al Ungrovlahiei „de spre Severin“ («j? xarà ròv 2s5îp?)vov) și hl Cizicului.
(Ibid., pp. .312-3, n° DXXIX, III.)

LXI.
Numirea unui Mitropolit de Cizic, din Sinod făcând parte al Goției, ca locțiitor Aceiași
de Efes, al Ancirei, al Neocesareii și al „Ungrovlahiei"de către Severin“ (taxată
rav îs&sp^vov), iar în urmă venind alesul de Cesareia.
(ibid.) ___________

LXII.
Numirea unui Mitropolit de Heracleia, din Sinod făcând parte al Goției, ca Aceiași
locțiitor de Efes, al Ancirei, al Neocesareii și al „Ungrovlahiei de către Severin“
(r^ xarà ròv iar în urmă venind alesul de Cizic.
(Ibid., pp. 312-3, n° ÚXX1X.)

LXIII.
Patriarhul hotărește într’un proces (dintre Andreiu Argyropulos și Teodor uoo
Mamalis) cu plivire la „o haină de veveriță din Țara-Românească“ (vawaç 6=pórpír£a; Mart),
aitò r^ç BXaytaç).

(Ibid., pp 374-5. n° DLXiv.)

Data e începutul anului 1400. V. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, I, p. 300.
30

LXIV.
1401. Numirea unui Mitropolit de Gangra, din Sinod făcând parte al Cizicului,
al Severinului (roô ïsispivov) și al Midiei.
(U>id., pp. 491-2, n° ncxLv.) i ' , • ' : •

U /- INV. ' / ■ '

1401,
Mai».
Osânda preotului Gabras, între judecători fiind al Cizicului, al Gangrelor, al
Severinului și al Midiei: al Severinului schimbă pedeapsa (ó Ss iepwratoç M-qrpGrcoXirqç
ïsëspivoo etsge p.èv ròv ypóvov, é$áp.T(vov Țap eiïtëv a.rcéyetv ohm, ï/ô;eas ôs ràç ¡xsravoiaç,
szarôv Țap etrcs rcotetv zaô’ éxàarTjv -qgspav: se va opri zece luni dé vin și va face o
sută de metanii pe zi).
(Ibid., pp. 488-90, n° DCXLIII.)

: ■ LXVL
1401, Patriarhul către Antim, Mitropolitul Ungrovlahiei, ca să recunoască un preot
Main.
sfințit în Moldova, cu toată afurisenia aruncată asupra acestei țeri.
Ț 'Ispúwcs pjtporcoXtra OôfYpoêXayiaç, I
órcépvp.s zai s^apys rc7.<3T(? OuȚȚpia?1 za! I
IlXaȚTjvwv, sv 'Ayíco llvsujiatt âȚarcTjts àSsXys
t^ç fftiM'j JlsTptôrïjtoç zai o'iXXs'.TOhpȚâ, yàptç
eb¡ .zai gìpfjVT] arcò 0soû tț) 'IspóvrjTt. 'Ev-
taôOa rpJiív rcapwv arcò zi]ç 'PwaocÀayiaç
iepsôç, <nç àvéçepsv, ’lctôtop&ç zai àvéyspsv
on vj G7j 'kpôrqç syet aótòv àpyòv Stà rijv
àrcsiOsiav rtöv 'Pwa&ëXa.ywv zaì ròv sz'pwvf(-
Gsvra. zata rcávtwv szsivœv ácoptojióv, Start
oòz sSéyovto ròv p.7]tpGrcokitT|V aòrtòv zùp
'lepsjùav, àXXà í¡rcsí6T(aav zaì |8iw£av aótóv,
5tò zaì Tj'fopìaÒrpav. Eì'rcsp oóv svt y altìa
aotrj fióvrp zaì oòSsjiia àXX-q, wç àvéysps, zaì
rcpótspov StezpiQïj o'JvoStzwç, ots Xaò? arca?
TjvsywpqOq a'jvoStzwç zaì oí Upslç aòtwv,
zaì ¡j.óvo! oí àpyovtsç, atttot rqç àrcet-
Gstaç, svszaXoùvro, zai oí srciazorcoi òrco àp-
7Í7.V sgetvav, géyptç àv owoSizw; sÉsraoO^
tô zat’. aôtwv, zai wç zai rcepi szst-
vtov, ó òs Xaôç àrcaç zai oí ispsïç cjvsywpfp
07¡aav zai rcpàïjv zai vôv oôtw; eSoês aovo-
Stzæç, XaXijGsvtoç toó rcspi toótoo, s’rcsp
oòv oôSsv stspov sottv sjj.rcoSiCov a òtto rijv
íepmnóv^v, st p.t( tò rcapov, ooov àvsçeps zai
Ț Prea-sfințite Mitropolit al Ungrovlahiei,
prea-einstit și exarh a toată Țara Ungu­
rească și al Plaiurilor, întru Duhul Sfânt
hibit frate al Smereniei Noastre și colitur-
ghisitor. Har sa fie de la Dumnezeu și pace
Sfinției Tale. Aici a venit cel de față din
Rusovlahia, preot, după cum spune, Isidor, și
a arătat că Sfinția Ta îl ții drept caterisit
pentru nesupunerea Rusovlahilor și afurise­
nia rostită împotriva lor pentru că nu au
primit pe Mitropolitul lor, chir Ieremia, ci
nu i-au dat ascultare și l-au gonit, pentru
care au și fost afurisiți. Dacă deci e numai
aceasta toată pricina, și nici o alta, precum
zice el, și a fost judecată mai înainte în Sinod,
și tot poporul a fost iertat sinodicește, ca și
preoții lor, și numai boierii, ca vinovați de
nesupunere, au fost chemați la judecată, și
episcopii au rămas opriți păna ce sinodi­
cește se va face cercetare în privința lor și
cum se va socoti și cu privire la dânșii,
iar poporul tot, și preoții, au fost iertați și
mai înainte și acuma aceiași a fost părerea
Sinodului,— deci, vorbind el pentru aceasta,
dacă au e altceva care să oprească pe Sfinția

1 Cf. mențiunea din Ralli și M. Potli, X ovvaȚ pa tw» òsiwv 7.al tsptñv »avôvœv, V, Atena
1857, pp. 501-2: ’Ețsvovto uctepov xat èv O ù ȚȚ pa 6 Xay t a 3â<u M 7] t pa r. oX ita t, xaì ó pèv
etc é/st tà v tótcov tà v N txop.7¡8 eiaç xat elapyoțXeȚETat nâaT1țOÎ>ȚȚptaCxatIlXaȚTiv<î>t<,
b 3’ stepoț U-fețai M t, t p o n a X it -q ? p.épooc Oö ț Ț pa 6 X ay.t a ç xat tòv tónov èrcéytuv toi
’Ap.aaeiaç. ’E-féveca è tp’ Vj p <ù v xat M ’q T p 0 it o X 111] ç BtBùvqç xat ev cq MaupooXayta
scepoț. („S’au făcut apoi și în Ungrovlahia doi Mitropoliți, și unul ține locul celui al Nicomediei și se zice
exarh a ioală Țara Ungurească și al Plaiurilor, iar cellalt se zice Mitropolit al unei părți din Ungrovlahia
și locțiitor de Amasia. S’au făcut în vremea noastră și un Mitropolit al X'idinului și altul în Moldova').
Calitatea de „Mitropolit“, pentru Moldovean, ca și adausul exarhiei la Mitropolitul muntean arată
că pasagiul a fost scris după 1400.

òaov zapa3r¡Xo0;j.sv oo'., G'jvsywpfjaap.ev aò-
t<<> TTjv ''lepwaóvTjv, zaì èvîp'iêitw zaì. aorôç, '
zaì ó ptôç aóro'j flèrpoc tòv toö àva^vàGT'jü
6a6p.òv èz'ÀTjpoótw, e’zsp sys'.p&rovfjOîjOav zaì I
zapà toö ’lwcrij'p toö sz'.ozózoo, et ?àp zaì
ózò s^zX^pa szetvoç, àXX’ oòz avispo;, «oste
spzoSiCsaOat zaì tàç -/etpotovtaç aotoö. Eìzsp
oov ootcûç syet, wç àvsysps, zai toöto póvov
sott, Sto szwk'jaaç aotip ttjv tspwoúvTjv, 007-
yûprpov zaì oò taôtTjv, szet ooto) cjvo3:zô>ç i
StexptOïj. 'O aùtôç àvsyspsv ott, etç. ràp; svo-
ptav <500 zvsuu.artzòjv zatépwv p.a¡ sóptazo-
pévwv, àvavxâCovtat oí àvOpwzoe xal zpoaép-
yovtat totç tepsöatv s^optoXo^staOat, ot 3s Stört
àvàÔsatv ■ oôz ëyooatv svraXrtxfjV àzó. aoo,
àzoStwxonoiv aotoùç, zaì azopivoostv ot áv-
öpwz.ot àvs^op-oXó^Tjtof èzsîvot p.èv oúv, ot oo't
tspetç, Xe-/«, xaXrôç zotoôot pj¡ Ssyop-evot rà;
sêojioXoy^astç a6rß»v, ptàj sotaX&svtoç aùtotç
zapà t^ç a^ç 'Ispôr/jtoç, où 3è oystXstç 0sip
tòv ózèp toótwv Xoțov, ■ zaì zoirpov zșpi roó-
too n¡v zpooijzooaav StopÖwatv tip zrj7.7p.aa,
zai sztctTjGov szact-j] y<ppa r/jç ózò aè svo-
ptaç zatspa zveupartxòv tòv 3oztp.ótspov à'p’
œv syeiç, iüç av sztSsywvtat tàç rwv zpo-
aspyo[isvwv aôtotç s^op/jXoȚ^aetc, zaì zoÍ7¡aov
zaì toöto sztp.sXû>ç, szst twv avanza totátwv
iati ,t^ twv yptattavwv ts zai'zoXttsiof«
'H toö 0soö yàptç stïj p.stà tâjç a^f'Ispó-
wjtoç. ■ ................ ■'
Etye zaì 8tà ttpÀaç zatp’.ap-/tp.7jç ys'.pôç
tòt P-tQvì Matip, tvS. V
(llid., pp. 494-5, T>0 DCXLVn.)
LXVII.
Hotărâre patriarhală cu privire la o zestre, luând parte la Sinod al Cizicului,
al Severinului (toö ïeësptvo'j) și al Midiei.
(2Wd., pp. 502-5, n® DCLI1.)
LXVIII.
Patriarhul către Mitropolitul de Salonic, pentru mănăstirea Akapnioților, din
Sinod făcând parte, după al Goției, locțiitor al Efesului, și al Cizicului, al „unei,
părți din Ungrovlahia“ de spre Severin (too pápele OòvzpoóXayia; vr(ç zarà ròv Seoepivov)
după care urmează al Midiei și al Derkosului.
(Ilid., pp. 518-20, n° DCLX.)
LXIX.
Patriarhul Mateiu recunoaște cty episcop în Moldova pe Iosif.
•p MarOaioç, èXé'p 0s.ö àp/teziazoz^ç Kwv-
GTavttvo'jzôXswç, Nsaç 'Pwij.7¡c, c,tzovp.svtzôç
natptàp/Tjç y.
31
Ta decât aceasta, cât a adus el înainte și
eât îți împărtășim Sfinției Tale, am iertat
pe Sfinția Sa, și să lucreze și el, și fiul său
Petru să îndeplinească treapta de anagriost,
de și au fost hirotonisiți de către Iosif epis­
copul, căci, de și e acesta supt chemare, dar
nu și-a pierdut încă darul, așa încât să fie
oprite hirotoniile lui. Dacă deci așa este cum
ni aduce el înainte, și atâta e pricina pentru
care l-ai oprit de la cele sfinte, iartă-1 și
Sfinția Ta, căci așa a fost judecata Sino­
dului. El a mai adus înainte că, în enoria
ta negăsindu-se duhovnici, oamenii sunt si­
liți de vin să se spoveduiască la preoți, iar
aceștia, pentru că n’au rânduiala porunci­
toare de la Tine, îi gonesc, și rămân oa­
menii nespoveduiți. Ci acei preoți ai tăi zic
eu că fac bine neprimind mărturisirile lor,
de oare ce nu li s’a dat această sarcină de
către Sfinția Ta. Iar tu datorești socoteală
lui Dumnezeu pentru dânșii, și fă deci în a-
ceaStă privință îndreptarea cuvenită în faptă,
și așează peste fiecare țară ce este în enoria
Ta duhovnicul cel mai bine cunoscut din câți
îi ai, ca să sé .'primească mărturisirile celor
ce vin la dânșii. Și fă și aceasta cu îngrijire,
căci ei din lucrurile cele mai de nevoie pen­
tru viața și cârmuirea creștinilor. Harul lui
Dumnezeu să fie eu Sfinția Ta *f. .
[Avea și cu cinstita mână a Patriarhului
acestea:] în luna lui Maiu, indicția a 9-a -p.
1401,
Iunie.
___
1401,
Iulie.
140).
■Jii Iulie.
Mateiu, cu mila lui Dumnezeu arhiepis-
! cop de Constantinopol, Roma Nouă, pa-
triarh ecumenic.
32
ÿ A'.à TGÖ XpOKiZÒlzO’) tOÙ EÓ7ÈV.ZOÒ ÿ.
-j- 'O E’jysvéatitroç Ms7aç IkêSôSaç 7tiiT¡c
MoXSoôXaylaç1, zûp ’AXéJavopoç, rcpéoôîtç
rcépjpaç ap/ûvtaç aùtoû zal iepop.ovà/ouç rcpôç
tTjv Tjjwv Msrptóngra zal rj¡v Getav zal iepàv
aúvooov, T^icnce zal rcapezàXeajv iva au^yw-
pf|Gîioç róyjj ó eóptazóp-svoc ezetas srctazorcoç
züp iwayp, ov 8t¡ ^p^rpe auvoStzw? ó áytcó-
taroç zal àolStjioç IlaTp'.ápyr^ szîîvoç zûp
’Avrwvioç2345*, eXaXetto fàp œç, aepQoerciazorcoç
wv xûGsv, èrcéot] t^ç ’EzzXrp'aç taurr/ç, §tô
zal p.etéôï/.ï p.èv elç njv MoX8o6Xayiav àp-
ytepéa tôv zûp 'lepeptav Stà roùç totoûtouç
XÔ70UÇ, àrcsX6ô>v 8’ èzeî rcáXtv ùrcéarps^sv 5tà
tu euplazsGÔa'. èzetae èrctazorcov ròv pTjôévta
züp ’lomyp’ 3tò zal Ypóprae psv tò ê'6voç ârcav,
TÎpyzjas 8s zal adoptas ròv zûp ’ltoarjy, ua-
tgpov 3s rcapazXïjGelç tò psv è'ôvoç arcav auvs-
Z^PG03 xat èrctazorcov toù à<poptap.oû,
àp7Ùv 8’ à<p7jzev aòtóv, '¿éyptç av tò zar’
aótòv auvoS'.zcôc s(etáa6i[¡, rcapóvtoc zal ton
zûp rlepe¡iíou8. ’Aptiwç oùv àvsœspov zat ó
prusie Ms7aç Bos688aç, rcàvtsç te oí apyovtsç
aùtoû xal ot zXvjptzoí, íepopóva/oí te zal
[lovayot, zal 8tà 7pa¡ijiátcov zal 6tà twv pTjôsv-
twv àrcoxptataplwv aùtwv, zal rcapsxàXsoav
tàjv 7jp.wv Merptôrajta zal rrp Oelav zat Ispàv
aóvoSov iva au7yo>p^aewç tóyr¡ ó p^6elç srcia-
zorcoç zûp ’Jwar/p, mç ay tepoup77¡ xal
aûtaùç zal țirj outwç siti rcoXûv ypôvov àve-
rctcxorcov tò rcoXüávOpwrcov aòttòv s6voç eò-
ptoxeaOai, srcelvûv zal ó zûp lepepiaç àSuvâtwç
ëyet awoStxwç àrcavt^aat zal àvtixptG^vat
r<p zûp ’JwaŸp, Xaêô» rcpop.Tj6s!av arcò t^ç
’EzzXrplaç Xptaroû zal elç ròv Tptvwoov à-
rcoataXelç srcl tip cisvsp7slv szetae tà szzXrp
ataattzà, àvsyspov 8s zal oí pvjGsvtsç àrco-
xptatáptot ott ó srclozQrcoç ontoç zûp ’lcmf/p
oûz aXXoGsv f(X0ev elç aotoûç, wç àyé'fspôy
ttvsç, ote ô'Iepspiaç systpotovTjGTj, wçel'p^tat
àXX’ sxsiGsv wv torctzôç zal cj77svïjç tâ>v toû
torcou aôôévtœv, sarâXvj orco rcávtftiv elç ròv
MTjtporcoXítTiv FaXitCr^
*
, evSoatv Xaoóvra au-
voS'zœç yetpotovslv srctazôrcouç elç tàç t^ç
Mtzpàç 'Pœaiaç srcmzorcàç, œv r¡v zai tò
’Aorcpóxaatpov R, zal sys’.potovfjÖT) ûrc’ szeívou
1 Deei i se recunoaște acest titlu lui Alexandru.
2 întâiu 1389, apoi 1391-7. îi minase la 1397 Calisi (la 1390-1 revenise Macarie).
3 Deci nu se așezase definitiv la Târnova.
4 La 1391 se prevede ca, murind al Halieiului, supus acum Chievului, să fie pus în loc, ca vicarili,
un Simion din Peri. Mai târziu al Luckului ocupă, în 1393, Scaunul (pp. 180-1, n° CCCCXLV). V. și
mai sus.
5 Unde nu se vede că a rezidat ca episcop. X 07737^; nu înseamnă numai rudă, ci și de
același 7 £ v oç, nație.
•p Prin protekdikul Engenikos 7.
•p Prea-nobilul Maro-Voevod a toată Mol-
dovlahia, Alexandru-Vodă, trimițând soli pe
boierii lui și ieromonahi către Smerenia
Noastră și dumnezeiescul și sfântul Sinod,
a găsit cu cale și s’a rugat ca să capete ier­
tare cel ce se află acolo episcop, chir Iosif,
pe care l-a caterisit în Sinod acel prea-sfințit
și fericit Patriarh Antonie, căci se tot ziceâ
că, fiind el pe vremuri episcop sârbesc, a in­
trat de pe undeva ca un cotropitor în Biserica
aceia. Pentru care [Patriarhul] a și mutat
la Moldovlahia ca arhiereu pe chir Ieremia,
din pricina acestor vorbe. Dar acesta, ple-
. când acolo, s’a întors iarăși înapoi, pentnr
că se găsiă acolo ca episcop pomenitul chir
Iosif, și de aceia a și afurisit tot poporul
și a caterisit și afurisit pe chir Iosif. Iar,
pe urmă, rugându-i-se, poporul întreg și pe
episcop i-a iertat de afurisenie, dar totuși
pe acesta l-a caterisit, pănă se va cercetă
în Sinod cu privire la dânsul, fiind de față
[la aceasta] și chir Ieremia. Dăuna zi însă
ni-au adus înainte și zisul Mare-Voevod și
toți boierii și clericii lui, ieromonahii și mo­
nahii, și prin scrisori și prin acei soli ai lor,
și s’au rugat de Smerenia Noastră și de dum­
nezeiescul și sfântul Sinod ca să capete ier­
tare zisul episcop chir Iosif și să liturghi-
sească pentru ei și să-i binecuvinteze, și astfel
să nu se mai afle mult timp fără episcop
acel popor numeros, de oare ce acuma și
chir Ieremia nu poate să stea sinodicește în
față și să răspundă lui chir Iosif, ca unul
ce a luat îngrijire de la Biserica luiHristos
și e trimes la Târnova ea să săvârșească
acolo cele bisericești. Și au adus înainte și
zișii soli că acest episcop chir Iosif nu a
venit de aiurea la dânșii, cum aduseseră îna­
inte anume oameni, când s’a hirotonisit, cum
! s’a spus, chir Ieremia, ci, fiind din țara a-
ceia și de aceiaș neam cu Domnii locului,
a fost trimes de dânșii toți la Mitropolitul
Halieiului, care luase voie sinodicească a hi-
i rotonisì episcopi în episcopiile Rusiei celei
■ Mici, între care eră și Cetatea-Albă, și a

Yvijà’.oç èrciaxoæoç etçautoùç1, xal^Xfisvàp-
y^6sv elç aórcóc, aux àXXoôïv srctÊàç t^ç aôtwv
’ExxXTjGÎaç, ¿k; èXaXTjÔTp raûra ouv àzoôaavtîç,
aovoSixwç Stsyvwp.sv xal àrce-pïjvâpeSa, yvw pr¡
xa> rwv rcaparjyôvrwv àpytspswv xal urceptlptuv,
èv 'Aylqillvsopart âȚajrrjrwv ààsXymv r^ç^p,wv
MsrptôrTjToç xal mKkstrvipi&v, xal èateiXapsv
sxstas tòv TS Ttp.twrarov èv ispop.wi'/otç xal
rcarspa rcvê'?p.at!xôv xal xaXofTjpov pou, xûp
rpTjyóp'ov, xal tòv èvriporarov StSáaxaXov
toó á^ío") sòan^w'i, ö'.axovov, xôp MavouijX
tòv vApyovta, èv 'A7Í01 Ilvs^wti à7arcT[TOÙç
uiouç t^ç ^pûv Metpiônjroç, Iva éÍEráawatv
èxsi rorctxœç toóto St à rcXstova àa'pàXstav xal
àveôpsaiv t^ç àÀTjôstai, xal, sîrcsp ebpwatv,
èxsi rorcix^ç èCsTâaswç 7svopévTjÇ, arcò pap-
t'jpiaç rcávrwv, twv te aoQévrwv toû torcou
xal twv àpyovtwv xal xXT¡ptxtóv, íspopováywv
ts xal povaywv, ôt: outwç è/s’.porovà|ÔYj òrco
too TaXítC^c àpy^Osv 7vr¡a¡o? èrclaxorcoç e’iç
zrçj MoXôooXayiav xal aux àXXayoó, iva èv-
Swatv aót<¡> oí p^Oévreç 7¡pÉt$pot Upoôp7stv
xal ystpotovsîv xal rcàvta rà èxzX^ataattzà
àxtoXôtcùç rcotstv, ystpotoviaç ts órcoStaxóvwv
xal Staxôvwv xal rcpsaëotspœv xal ttov Xotrcûv
xXTjpixcôv xal 6siwv xaôtspàastç vawv xal
àrcXwç rcàvta tà èzxXTjaiaottxà rcoteiv àzo-
Xôtwç- ó 8s xôp 'kpsptaç èrcavsXÔwv, strcep
oûz elpTjvsôet xal s^YjaoyaCsf, àXXà xptatv
CTjtet, èçsiXst a'JvoStxwç tò xat’ aotoôç xtvt-
Bijvai xal 7svèa0at 0 àv 8à£fl rcepl àpzpotspœv
xavovtxôv xal Slxatov rcpò 3s t^ç xplaswç à-
Stxov eôogs tòv pèv àrcoXaôstv t^ç oixstaç
ttp^ç zal èrctazorctz^ç ôrcTjpsalaç, tòv 8s àp70v
stvat, s’ircep ârcoSetyBțj œç oôz èrcéàoj, àXX’
èystpotovr^Tj stç njv totaôtïjv ’EzxXïjaiav
rcapà toû èyovtoç àSstav etç taûta. ysipoto-
v^aat èrciazorcov oç xal àrco8sty6stç ott êxeîas
rcpwtwç éystpotovr(67¡, zaì tò èvsp7Òv Xaowv,
ô^eiXsr rcpàoç sivat, stpïjvtxôç rcpoç ts toùç
xXTjp'.xoôç aòtoò zal rcàvtaç toôç pîjSsv àòtxov
xal rcapávopov Starcpattopsvouç x. t. X. ’O'pslXst
8s ó [lèv ystpotovoô[i8voç Siàxovoç ypovwv
stvat stxoatrcsvts xal pajSè tò to/òv sXXsírceiv
èz toutou toó ypóvou, ó 8s rcpsaôôtspoç psXXow
ysvsaÖat òpsiXst ypóvwv stvat X\ tòv 8è tt
toó zavovtzoó ypóvo'j rcapaêatvovta èrctttfitotç
zaóurcoéáXXouatv oí tepol zal 6stot zavovsç.
Taôta totvjv oçstXst tò èvsp7Òv Xaôtùv stç
àzpov tijpstv, "va zal zavovtzôç èrclaxorcoç
sópsO^j, Xpiatou yàpttt, zal p’.a6òv èrctazórcon
XââȚ( èv i/ièpa- ff¡ ^oôspà t^ç ctzataç àvta-
1 Domni!, deci; — fără Scaun.
58183. Vol. XIV.
33
fost hirotonisit de acela ea drept episcop
pentru ei, și a venit de la început la ei,
iar nu a năvălit, viind de aiurea, în Bise­
rica lor, cum s’a tot vorbit. Deci, auzind '
acestea, le-am cunoscut și le-am vădit în Si­
nod, și, cu socotința și a arhiereilor și celor
prea-cinstiți ce se întâmplară acolo, frați
întru Duhul Sfânt iubiți și coliturghisitori
ai Smereniei Noastre, am trimes acolo pe
prea-cinstitul între ieromonahi și părinte su­
fletesc și călugăr al mieu, pe chir Grigorie,
și pe prea-cinstitul dascăl al Sfintei Evan­
ghelii, diaconul chir Manuil Archon, întru
Duhul Sfânt iubiți fii ai Smereniei Noastre,
ca să cerceteze acolo, la fața locului, acestea
pentru mai deplină siguranță și găsire a
adevărului, și, dacă vor găsi, făcându-se a-
colo cercetare la fața locului, cu mărturia
tuturora, și a Domnilor țerii și a boierilor
și a clericilor, a ieromonahilor și a mona­
hilor, că astfel a fost hirotonisit de al Ha-
liciului încă de la început ca drept episcop
în Moldo vlahia, și nu aiurea, să-i dea cei
pomeniți ai noștri voia de a sluji și de a
hirotonisi și de a face fără piedecă toate
cele bisericești, hirotoniile sub-diaconilor și
ale diaconilor și ale preoților și ale celor­
lalți clerici și sfințirile sfintelor biserici și
într’un cuvânt toate cele bisericești. Iar chir
Ieremia, venind, dacă nu se împacă și nn-și
află liniștea, ci caută judecată, trebuie ca
lucrurile privitoare la ei să se pornească și
să se facă în Sinod, după cum s’ar părea
că este canonic și drept cu privire la amân­
doi; iar înainte de judecată ni s’a părut că e
nedrept ca unul să se învrednicească de cinste
acasă și de dreptul de supraveghere episco­
pală, iar cellalt să fie caterisit, —[dar, bine
înțeles], dacă s’ar dovedi că n’a năvălit, ci a
fost hirotonisit pentru această Biserică de
acel ce are voie a hirotonisi pentru acestea
un episcop. Care și, vădindu-se că aici întâia
a fost hirotonisit și a căpătat voia, se cu­
vine a fi curat, pașnic către clericii lui și
toți cei ee nu vor face nimic nedrept și îm­
potriva legii ș. a. Trebuie însă ca acel ce
se va hirotonisi diacon să aibă 25 de ani
și să nu-i lipsească nimic din vrâstă, iar
cel ce va fi să fie preot trebuie să aibă 30
de ani; iar cel ce ar călca întru câtva vrâsta
canonică îl supun la pedepsele cuvenite
sfintele și dumnezeieștile canoane. Deci se
34
rcoSóòsw?.;-Ele 7àp zip rcepl «Aron òfik^iv
VM ànyàXstav sysvsto zai 7] rcapoùaa owù-
Sizij Stà’ivœatç zaì àrcô'paaiç, z^ç óp.wv Mstptò-
rvjtoç oi’.àa'pàXèiav, zatà pöjva ’loóXtov fíje
vi» .zp=7pb<yffi sviati]; ivôizttwvoç tgö 5 sv-
vazoatoatoö swirou è'wiç, àrcsXùÔTj vțj zç' •]-.
y Ei/e zai ôià rtp-laç rcarpiap/fz^ç '/eipôç
tô: MarOaioç, ¿Xéipi Ösgö àpyièrcibzorcôç K<uv-
a'avtivo'jrcôXewç, Nsaç 'Poip/^ç, izàl otzongä-
vtzôç. Ilarpiáp'/r^.
‘ {Ibid., pp. 528-30, n" DCLXVII, I.)
J - ■ ■ LXX. ■ ■ -
1401, ! Patriarhul către Alexandru-V.odă al Moldovei, despre recunoașterea lui
[c. 26] Iosif ca episcop al țerii. .
Iulie.
ÿ EÒYsvààrate, èv8o$ótate, ypüvtp-ójtate Mê-
ya-BosooSa MoX8o6Xa-/iaç, zùp ’AXé£av8ps,
sv 'Ajhp IIveop,att rcoOèivórats pié ztp T¿gwv
Mstpiôrryoç,. yàpiv, "etp^vr/v zai úyteíav eS-
'/etat Metpiônjç j^p-wv tj¡ AóOévrsía. ao’j
arco ésoú rcaytoxpátópó?. Oí àrcoxpiaiàpioi
tvjç AuOsvteíaí aou ^X6gv I8w sic vqv áp.wv
Metpiórvjta zai siç ■ zip flsíav zai íspáv oú-
V080V zai sircov p-èv/zai toôç 'kô^mç r^ç Aò-
6svtelaç aop arcò' Gtóp.ato<;, sSst^av Ss zai tà
7pàp.p.atà góó, zai à'yeyvàaOnjaàv àùvoStxôç,
zai TjZG’joàv ta. ’Hpœt^oap-ev Sè toùç àrco-
zpiatapto'jç rcepì t&ù sópiGZGp.évó'j srctaxórcou sic
tòv tòrco? fíje AuQsvtsiac aon, toö zùp ’IwcJTjȚ,
rcóflev.Tjtov zalrcoùèysipotovfjOy zai fjXOe za!
szatoizTjGSv aòtoù, zai rcwç twpa toaopȘ ypó-
vonç zai oòSsv. èXàXTps, zai vùv XaXeì za'
Cvjtst .và ivi aòtóù ¿c srctazorcoç, zai slrcov
ot àrcoxpiaiàpiot t^ç AôSevtslaç' aoo «ott’ó
zùp Toia-yp evi torcizôç àvôpœrcoç toù tórcòu
p.aç za.' aù^vevijç.twv aùQevtœv p.aç, èyelpo-
tóv^Qt] ou? èrciaxbrcoç MôXSooXaytaç rcapà
toö raXttÇTjç, zöp ’Avrovio'j szstvou, zaì' oòSèv
XaXeì et p.a¡ piòvo? C^tsì và tòv s’jXo77Íoy¡ i[
Me^àX^ 'A^tonóvaì aon à? ypiatiavòv z'aì
zaXó^Tjpòv, và izàQ^tai và yupeó^ zip ó-
píav ton- ó Ss. zup èrcel svi torcizòc
èrciazorcoç, iva tòv 80X07^15^ ^ Jlè7àX^ 'A7ÌW-
abvi[ con gè rijv á7Íav aoö oövoSov, và p.àc
s’jXo77i, và p.àç â7iâț$, ott rcoXXoôç ypóvo’Ji
rcsipaCóp.s6a: r^X6e yáp ó zöp OeoSôatoç szstvoț,
cuvine ca acel ce va luà voia de a sluji să
păzească acestea cu de-amănuntul, ca să se
și afle episcop canonic, din mila lui Dum­
nezeu, și să-și iea plata de episcop în ziua
cea strașnică a dreptei răsplătiri. Căci pen-:
tra vădirea și siguranța acestui lucru s’a
făcut și această cunoștință sinodică și vă­
dire a Smereniei Noastre, pentru siguranță,
în. luna lui Iulie din a noua indicție, care
e acuma în curs, a anului 6909, și s’a dat
în ziua de 26 ÿ.
* Avea și, cu cinstita mână a Patriar­
[j
hului, acestea:] Mateiu, cu mila lui Dum­
nezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Bo­
rnei celea.Nouă și patriarh ecumenic- y.
-p Prea-nobile, prea-slăvite, prea-înțelepte
Mare-Voevod al Moldovlahiei, doamne A-
lexandre, în Duhul Sfânt prea-dorite fiu al
Smereniei Noastre, har, pace și sanatate-ți
cere Domniei Tale în rugăciunile sale Sme­
renia Noastră de la Dumnezeu atotțiitorul.
Solii Domniei Tale au venit aici, la'Sme-
renia Noastră, și la dumnezeiescul și sfântul
Sinod, și ali spus și cuvintele Domniei Tale
diñ viu grain, și au arătat și scrisorile Tale,
și s’au cetit în Sinod, și le-au ascultat. Și
am întrebat noi pe soli cu privire la epis-
copul ce se găsește în țara Domniei Tale,
। chir Iosif, de unde era și cum s’a hirotonisit
și a venit și a locuit acolo și cum de atâția
ani n’a spus nimic, și acum spune și cere să
fie acolo ca episcop. Și au spus solii Dom­
¡ niei Tale „chir Iosif 'e om din partea lo­
cului nostru și de un neam cu Domnii noștri,
și s’a hirotonisit deci episcop al Moldovla-
hiei de al Halieiului, acel chir Antonie, și
nu zice nimic decât cere numai să-l bine-
cuvinteze Marea Sfințenie a T'a ca pe un
creștin și călugăr, să stea să cerceteze enoria
lui și, pentru că ë episcop din partea lo-
! cuini chir Iosif, să-l binecuvinteze Marea
Sfințenie a Ta cu sfântul Tău sinod, ca să
ne binecuvinteze, să ne sfințească. De oare ce
de mulți ani suntem încercați: a venit chir
Teodosie acela, și de aceia nu s’a oprit aici,
ci s’a întors îndată, și iarăși chir Ieremia, și

zaì ô:à toûto oùôsv .àvîzaûaar>, sí [tq ¿76-
fzas awtoua, zaí zákiv ó zûp ’kpsp.iaç, zat
oûôs aurôç àvszaûaaro, st sOiÍYj zat s-
zsivyç stç .rtätpaapzjX zat iSaksv„zat 7jp.àç,
zat arcò ..tors psyp: țoo vûv ZîipaCôpsÔa' zat
àtà p.éaû'j TjkÔsv ó BïjGksép., zat otoç 6é).st,
zarazaret rr¡v ■ ^pwv ’Ezxkr(aiav, xai oozst
„orț èyop.ev iziazozov, zat ^p.stç oùz Byo^svi.
A'.à toDro zapszàksaav "va sksfpwp-sv tôv
rozov t^ç -AôQevtstaç aoo, ou zokûç zat p-é^aç
.zar svi aysôôv àvsok077jtoç zat ywpiç szta-
.zôzû’j, zat G'jvyiopypwpev tôv zûp ’lwarpp, và
.aàç^iàCirj. "Or ôè o'jòsv .EȚpatpsv sjtsp.tpsv
.àæozptatàp'jov swç twpa. ó zûp ’lwafpp, sizov
.ott páyvj Tjtov stç. tôv tózov tzar àkka$at>-
.Osvteiat!, zat, oțav sôoùketo và zép.<^, tote
.syeîțootCeto. Taûta p.èv stzov.ot aTtozpiotáptot
¿tTjç.; AùÔsvtstaç aou otat éCvítrpav: àjzo’josv ta
ôè Tj, Mstptotïjç pial „.^rOeia zaț tepà
tjhvoôpçv «vèç.„700v.-twv àpyispswv -tô. p.èv
.CTjnjp.0; ôizatov tô : sxptvav,. etç. toùç koyo'jç
jiè styov zokkfjv àpzptëoktav, pizote ëvt tô
zpà7p.a .àksov. Atà toôto Stézptvs vj Mstptô-
t'/jç • 7jp.wv ôizatov. pstà Zàvtwv ôp.oô twv àp-
//tspéwv tya otetkwpsv stç t7jv,Aù6svretav aoo
àîtozptataptooç ,p.aç : æép.uop.sv. oôv aotoù • tôv
ts ttptwtatov sv î$pop.ovàyotç zai zvsyp.attzôv
zarspa zôp rpzffôptov, tôv zaXoȚYjpov toû
zekkiou p.00, zat tôv svttp.ôtatov ôtôàâxakov
toû ¿71/j Eòa77sktoo t^ç zaO’ 7jp.àv à7twtà.t7jç
toû Osoû Ms7àkï]ç ’EzzÀTptaç ôtàzovov, zûp
Mavo'jïjk tôv vApyovra, sv 'A7t<p üveop-att
à7a7tijtoôç otoùç t^ç 7(p.wv MstptôtTjtoç, àv-
Spwzo'jç svttpo'jç, à^tok07ooç ts zat zakoûç,
otç zat zapszsksûaapsv "va zoczjawatv ootwç
"va p.stà Oskï^swç t^ç Aôôsvtstaç aou xspta'j-
vàSwot toùç svttp-o'jç àpyovraç, tspstç ts zat
p.ova.-/oùç toû tôzo'j t^ç Aû6svtstaç aoo,< zat
,sçstàçwst tô zpàjp-a. àzptôwç zaț zaôapwç zat
szywvTÎowot p.saov aòtwv ,àipoptap.ôv àzô kÔ7O'j
t^ç 7¡p.wv Msrptôtïjtoç, zà6(ùç àvstsÛTjaav zat
sôtôàyhvpav zap’ sp.oû- zat, et p.sv àzoûowat
zat zap’ aùtwv ott ó zûp ’lwarpp systpoto-
vtfir¡ zapà toû Taktt^ç Mokôoëkaytaç, "va
zataot^awatv aòtòv sztazozov aùtoû 7v7^otov
ôtà too aovoStzoû 7pàp.p.atoç r/jç ty.&v Me-
tptôtïjtoç 0'5 zpatoûtJtv, "va tepo'fpvg zat à-
ȚtâCț] zat zot^ zàvta wç 7vzjatoç M^rpozo-
ktrrjç, zàvta.ooa àvi/zopotv; aôtip zotstv, szst
ootwç ëvt ôizatov, zaûriiç zat 6sia zc.t t¡
-5 ; 1 .Deci numirea lui loèif se făcii numâi după tulburările ce isprăviră Domnia lui Roman. Arătăm
iu Matt 1913 în Academia Română; v. Analele pe acest an) că Roman e
■aiurea (în memoriul cetit la; l*
creatorul Bisericii moldovenești.
35
nici el nn s’a oprit, ci și el a ajuns la încer­
cări.și ne-a aruncat și pe noi, și <le atunci
pană acum suntem încercați. Și între acestea
iarăși a venit al. Betleemului. Și cine vrea,
calcă în picioare Biserica.noastră, și se pare
că avem episcop, ci nu-1 avem“. Pentru aceia
s’au rugat să ne milostivim de țara Domniei
Tale, că e multă și mare și e cu totul fără
binecuvântare și lipsită de episcop, și să ier­
tăm pe chir Iosif, ca să vă sfințească. Și că
n’a scris nimic ori să fi trimes sol pănă acum
chir Iosif, ziceau că eră lupta în acel loc
și schimbări de Domnii, și, când a vrut să
trimeată, atunci; a fost oprit. Acestea le-au
spus solii Domniei Tale și ledati cerut, iar
Smerenia Noastră și dumnezeiescul și sfântul
Sinod le-a ascultat, și unii dintre arhierei
au socotit că e dreaptă cererea, iar în jude­
cată au avut multă deosebire, ca nu cumva
să fie lucrul neadevărat. Pentru aceia Sme­
renia Noastră, împreună cu toți arhiereii, am
crezut că e drept să tri metem la Domnia Ta
pe solii noștri. Ci trimetem acolo pe prea­
cinstitul între ieromonahi și părinte sufletesc
chir Grigorie, călugăr din chilia mea, și pe
. prea-cinsțitnl dascăl al Sfintei Evanghelii
în Prea-Sfânta Biserică a lui Dumnezeu, ce
e în grija noastră, diaconul chir Manuil
Archon, întru Duhul Sfânt iubiți fii ai Sme­
reniei Noastre, oameni cinstiți, vrednici de
laudă și buni, cărora li-am și poruncit să facă
așa, încât cu voia Domniei Tale să strângă
pe cinstiții domni, preoți și monahi din țara
Domniei Taleși să cerceteze lucrul de aproa pe
și curat și să retragă prin ei afurisenia din
partea Smereniei Noastre, precum au fost
orânduiți și învățați de mine. Și. dacă vor
» auzi și de la ei că acest chir Iosif a fost
hirotonisit de al Haliciului. pentru Moldo-
vlahia, să-1 puie episcop acolo, drept, cu
scrisoarea sinodicească a Smereniei Noastre,
pe care o au, ca să slujească și să sfin­
țească și să .facă țoate, ca un Mitropolit ade­
vărat, câte i se cuvin a face, căci așa . e
drept, precum și dumnezeiescul și sfântul
Sinod a judecat și Smerenia Noastră a făcut
cunoscut. Iar, dacă va fi altfel lucrul de cum
. zicem, să vie acolo și vor da seamă înaintea
Smereniei Noastre și înaintea dumnezeies­
cului și sfântului Sinod, și, de va părea ceva
3Ô

tepà aovoSoç Stéxptv» zaì Merptór^c ^țiwv
àîrs'pTjvaro- et 5t¡ àXéov Svitò rpàyjia, zap’6
Xsțojisv, iva sXÖtoaiv è5w zaì àjt&Sœao'jat
toùç Xôfo’jç stç r^v ’^iojv Merptónjta zat stç
tt]v 6siav zat tepàv aóvoSov, zaì, siti <pav$
Sizatov, tore 7evija$Tat. Téwç èàv eopwatv aô-
TÔv ystpotovTjôévta èmazorcov aoT&ô itapà toö
rakitCï]ç, oçêtkonatv oí irapôvte? àzozptatâ-
ptot t^ç ^p.wv Mstptôrr^oç attjpt^at aòtòv
zat EȚzaOuSpioat- wç Yv^otov èziozoïrov zat
SiSàazaXov toô aòtóQt toxoo, t^ç MoXSooXa-
yiaç, iva sóXoy^ zat áftáC-fl ôjiàç nàvtaç.JO
5è zûp 'kpeptaç, otav etc rzjv ^&v Merptô-
tïjta zat etç rijv 6eiav zal tepàv aovoSov àzav-
rrjaxj, rote xoirpet aj zptatç ôoov ëvt ôtzatov.
Oo5è ?àp êoôXetat aj Metptôtïjç ^jmov etvat
ôjiâç aveoXov^too; zat ytopiç sziaxôzob tôô
Sovapévoo a7tàCetv ^¡iàç, obàè àzoSsyetat
îva zoXXoi èxtoatvtüai zat zataitarwatv wç
èziazoæot tòv tózov t^ç AbOevreiaç aob, àXXà
sva ooôXetat etvat 7v/jatov, oattç và Sóvatat
và «7ta^ ôp-àç, èitet zat ot Oetot zat iepot
zavôveç toûto àrcoôéyovtat. vAç avaSé^tat
totv'jv '¡¡ AôSevteta aob zat toôç zapovtaç
Ijpiôv àzozpwtaptooç, zat àç toò; àvazaôtTj,
zat àç toùç ttp.Tja7¡, zat GÔvôpap.e zat ooij-
ÔTjaov aotoîç zat etç toûto ôaov 7pà^opev, zat
etç àXXa osa SsTjOûat t^ç AoÔevteiaç aoo.
'H eù/Tj p.00 zat eóXo7Ía p.00 petà t^ç
AôOevtetaç aoo zaì p.età toô oizoo aoo zaì
petà îtavtôç toò tórcoo aoo
-J- Etye zaì Stà ttptaç zatpiapytz^; yetp&ç
tó : pTjvì ’looXtip, ivo. 6 1.
(Ibid., pp. 530-3, n» H.) •
drept, atunci se va face. Iar, de-1 vor găsi
episcop hirotonisit acolo de al Halieiului,
trebuie ca solii de față ai Smereniei Mele
să-l întărească și să-l așeze ca adevărat epis­
cop și dascăl al locului aceluia, al Moldo-
vlahiei, ca să vă bineeuvinteze și să vă sfin­
țească pe voi pe toți. Iar chir Ieremia, când
se va împotrivi Smereniei Noastre și dum­
nezeiescului și sfântului Sinod, atunci va
face judecata ce va fi drept. Căci Smerènia
Noastră nu vrea ca voi să fiți fără bine­
cuvântare și fără episcop care să poată a
vă sfinți, nici nu primește ca mulți să nă­
vălească și să calce ca episcopi țara Dom­
niei Tale, ci vrea să fie unul singur ade­
vărat, care să poată să vă sfințească, de
oare ce și dumnezeieștile și sfintele canoane
se învoiesc la aceasta. Primească deci Domnia
Ta și pe solii noștri de față, și să li fie bun
oaspete și să-i cinstească, șisprijine-i și a-
jută-i, și la aceasta ce-ți scriem, și la altele
la câte vor aveâ nevoie de Domnia Ta.
Ruga mea și binecuvântarea mea cu Domnia
Ta și cu casa ta și cu toți ar țerii tale
[•¡• Aveâ și, cu cinstita mână a Patriar­
hului, aceasta;] în luna lui Iulie, indicția
a noua j*.

LXXI.
Fără an [pe Patriarhul Mateiu numește episcop de Cherson pe Macarie, din Sinod făcând
la aeeiaș parte al locțiitor de Efes, al Cizicului, al Ungrovlahiei2 (toö OôyypoSXaytaç)
dată].
și al Midiei.
(Ibid., p. 541, n° DC XXII.)

1 îneă la 1403, când Alexandru-cel-Bun îi dădea Avereștii pe Suceava și Hreasca lângă cetatea
de Scaun, eră în Moldova numai o episcopie (v. I. Bogdan, în Convorbiri literare, XXXV, p. 356). Mitro­
polia nu se faeù numai după crearea de Patriarhie a episcopiei Țerii-de-jos, având reședința la Boman. Se
zicea, de Ia 1402 încă, Iui Iosif și „arhiepiscop“, ca în predica lui Grigorie Țamblac (ibid.), și încă de la
1407 Mitropolit. Ne lămuresc în această privință împrejuiările din Țara-Bomânească, unde, de la început,
se făcu, pentru țară, nu pentru un oraș, Mitropolie și apoi a doua Mitropolie.
Pentru urmare, v. Ch. Auner, La Moldavie au Concile de Florence și N., Dobrescu, Contribu-
țiupi la istoria Bisericii române în secolul al XV-lea (din „Convorbiri literare“ pe 1907), p. 12 și urm.
2 Se pare că urmâ vre-un conflict cu Mircea, patron al Sârbului Nicodim. — Cf. pp. 570-1,
n° DCLXXXV1II, mențiunea Mitropolitului Târnovei.

LXXII.
Desbaten pentru primirea în Constantinopol a Mitropolitului Moldovei ne­
recunoscut de Patriarh.
.... ’Epyôpevoç àf^ze tòv MTjrpoîtGXiTTjv
xpoapeîvat êtç ty¡v ’AGópav piyptçav èX0ùvaù-
tqç sgotxovopja’ț] zat zatazsía^ tòv IlaTp'ápyTjv
5é?aa0at tò 7£yovôç zaì èv rțj IlôXet etaà£at
tûütov œç Mr¿Tpo^oXíT7]v. ’EX0ó>v toívjv ó
peaáCwv et? tòv IlaTpiápyTjv xaiîtoXXoùç Xoțo'jc
Ttepì toóto'j strójv, zat tráaav tt¡v Jiap’ éan-
Toö 7tet6o'jç Sóvagtv xtv^oaç, ouóóXw; t¡5->
VTj0T¡, xàv àîtXwç rrjv elç T7]v IlóXtv toö no-
XeatvtvTjç zspoiqaat eiséXeoatv.
Metà §s ~apaopop.ïj'> Sôo ^p.ep0>v xapa7t-
veTat ítáXtv ó [WJàÇwv êtç tòv IlaTptápyijv:
sope Se zaì tòv MvjSeiaç èxeîae, za0<ùç toöto
rcpozaTeoxeóaae, xat jtàXtv XÔ709Ç äoXXoö?
xtvet ó psaàCwv, èywv xat tòv MijSetaç ex
ptépo'jc aov7¡7opo0VTa, srpôç tò 3ey0^vat <5>ç
MoXôoSXaytaç tòv SvjXwSévTa, aîiXwç èX0sîv
xat eóptaxe .. . àyptç àv ó BaotXeôç èæaveX-
0wv ' ópíaig 0 àv èOéX^ siepi aÓTOó' ¿>ç Sé,
sretOetv êæiyetpoôvreç oôSèv ^vuav, ot 7«p
X¿70t toô aoyoö IlaTptápyo'j, pet’ èittatfip-Tj?
Xo7tx^çJ xat tò Stxatov syovieç, tppoöSa éòeiz-
v'jov tà îiap’ aòitov npoacpepópeva, àva7zaa-
Oelç ó Mïjàetaç zaOtxsTíówv etite t<]> Ilatpt-
âpyțj ort îtoXXot xat è£ àXXow 7evwv zaì
atpéaewv eìoépyovtat èv taófrj r^ IlóXe'., xat
’App-évtot 7àp xat WfapTjvoi etoépyoviat za©’
exàcTTjv, [ri] xoXoóp.evot scapa rivo?: zara
70ÖV t^v óp.. .. elaeX0éTW zaì auro? zaì
ztoX'JÖfjTtü..., Staöeatv ytXtxijv è'ywv stpò? ròv
M^Setaç xat srpò?__ èx pépouç àvietsttov,
srpò? Se TÌjv à^ttootv xaì Sé^atv aoroö atw-
îtTpaç, eôo^ev èvSoòvat. Kaì ootwç èaretXev
ó peaàCwv xaì eyepe tòv MrjTposroXÌTTjv. "Oc
xaì èX0àv èxà.O^to èv rjj toö Me7áXo'j Ba-
atXeto'j, àstpótrtoi sreptpévwv tòv BaotXéa. '0
Sé llaTptâpyTjç, Setvorarov r^Tjaápevoc toöto,
Sapéwç è'yepe tò 7e7ovò? xaì sravrì rpóstw
xapaazeoaCero, 7] S»ap0waat ttjv ’EzzXTjaìav,
ètraveXOóvto? toö BaatXéo»?, Sare pij xatáp-
yeaOai taóttjv stap’ aoroö, zaOíoat èv tw
tSítp xeXXttp, àp’ppwv zaì éauTÓv zai vijv
’EzzXíjOÍav, pi) pévrot 7e stapaÍTTjatv stoiTjaaa-
0at Taón¡?. :
1 Din Moreia. V. Iorga, Notes et extraits, I, p. 281, nota 2. Cf. Dobrescu, ibül., p- 12 și urm.
37
I ... [Mesazontul imperial,] sosind, lăsă pe
: Mitropolit să rămâie la Athyra pană va
I veni el să-1 puie la cale și să înduplece pe
I Patriarh a primi cele făcute și a-1 aduce
i in Constantinopol ca pe un Mitropolit. Ve­
nind deci Mesazontul la Patriarh și spuind
destule cu privire la acesta și mișcând toată
puterea de încredințare ce avea, n’a putut
de loc să capete măcar intrarea în oraș a
celui al Poleaihinei (sic).
Iar după trecere de două zile vine ia­
răși Mesazontul la Patriarh și găsește a-
colo și pe al Midiei, precum o gătise de
mai înainte, și iarăși Mesazontul, care avea
cu dânsul și pe al Midiei, care era de partea
lui, începe discuția pentru ca al Moldovla-
hiei dezignat să fie îngăduit să vie fățiș și
să se afle [la judecată] pănă ce Împăratul,
venind, va judecâ ce va voi el cu privire
la dânsul. Iar, văzând că nu isprăvesc nimic
cu încercarea lor de a convinge, căci cu­
vintele înțeleptului Patriarh, cu știință de
logică și având dreptatea cu el, dovediau
ca deșerte cele ce se aduceau de dânșii, al
Midiei, silit, spuse cu rugăciune Patriarhu­
lui că inulți și din alte neamuri, și dintre
eretici, vin în acest oraș, și Armeni și Aga-
reni vin zilnic, fără a fi opriți de cineva;
deci, după. . ., să vie și el și să nu fie oprit,
având [el] aplecare de prietenie către al Mi­
diei și către [Mesazont]. [Patriarhul], vor-
bindu-li împotrivă și tăcând totuși cu pri­
vire Ia socotința și rugăciunea lui, părea
că îngăduie. Și astfel Mesazontul trimese de
aduse pe Mitropolit, care și, venind, se așeză
în mănăstirea Marelui Vasile, așteptând în
singurătate pe împărat. Iar Patriarhul, so­
cotind că acesta e un lucru din cale afară
de jignitor, l-a primit foarte greu, și în tot
chipul se gătiă, sau de îndreptarea Bisericii
la venirea împăratului, așa în cât ea să nu
mai fie stăpânită de dânsul, sau să stea în
chilia lui, oprindu-se și pe sine și Biserica,
dar să nu facă paretesis dintr’însa. . . .
38

[Moartea Patriarhului. Alegerea urmașului.]

'O p.èv oúv BaatXsôç ex tt¡c ITekozovvTpb'j .Deci împăratul, venind din Pelopones.
èzavsXOcóv, zaì zi xatà ’EzzXrpìav rnç și așezând lucrurile Bisericii cum s’a arătat,
ieofjXwTai ôta&ép.evoç zaì ròv e?p7¡y.évov Mr¡- și gătind pe Mitropolit să plece în Moldo-
Tpozokinjv etç zip MoXSoêX’ayiav àftekOetv vlahia, și cu scrisori, patriarhale, îndepli-
zaTaozs'jâaaç, petà zaì rcatptap/tzwv ipațt- nia împărătește menirea lui de Împărat./.
p.atœv, zà t^ç BaatXeiaç Ste^e oaa’.Xtzwç.
(Sguropulo [Syropnlo], Vera historia unionis non verae, Haga, 1660, pp. 1-2, 3.)

LXXIII.
1429 Alexandru-cel-Bun, Domnul Moldovei, dă soției lui Marina și copiilor ei
(6937), mănăstirea din Vișovăț. - . . .
9 Februar.
XpooóSooXXoV ’ÁXe^vSpO'j 'Ptap-avon, BceSóSa-MoXScëXaytaç, Swpoojisvoo tț]
a’jtûü Maptcf zip èv BtovéStrç tepàv p.oyi¡v irpôç awTÍpTjtJiv aùrîjç zaì twv rézvwv aütïjç-
ȚsSpo'japto') 6'. '
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

LXX1V.
Târgoviște, - Alexandru-Vodă, fiul lui Mircea, Domn al Țerii-Românești, dă 3.000 de aspri
14331 mănăstirii Xeropotamului de la Athos.
9 Februar. ....
(Notițe grecești moderne. în Bibi. Ac. Rom.)

. x .-’ Lxxv. - :
Târgoviște, Alexandru-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă, amintind de tatăl său Mircea,
1433 (6941), -3 o(jo de aspri mănăstirii Zografului de la Atos, cu hramul Sf.- Gheorghe, trimeși
9 Febrnar. fjjnd egumenui Moise, Iosif și-„popa Ervasie“. ... ,
(Textul slavon, în Regel, Kurtz și Kòrablev, Z. c., pp. 174-5, a« VI-)

LXXVI.
1437. Solie bizantină în Moldova ca să aducă de acoló soli pentru Sinodul de
Unire a Bisericilor.
.... Etç Ss zip M jXSûSXaytïjV àvéOïjzav rtp ¡ ... .Iar în Moldova au da t sarcina [de a pofti
M^rpo-oXisrj ^pò ¿Xt-po àsrsXOóv« szsìos zaì j la Sinod] Mitropolitului care de puțin timp
"oazzpav xàXtv ëipatpav. itpôç autóv ts zaì ròv । plecase acolo, și apoi iarăș ,i-au scris lui și
aùOsvTÇA Kai TjXöov svraöOa ó MïjTpozoXÎTTjÇ | Domnului, și a venit acolo Mitropolitul și
Ts zaì jtpéaStç ó Nsáywfts za! ó JtptoTOxâxaç...... solul Neagoe și protopopul1,. . .
- (Syropulo, l. c.j pp. 44-5.) ’

1 V. pentru, solie publicația mea Notes et extraits, II, p. 1 și urm.; Ch. Auner, Le Concile de
Florence.—Solul în Ungaria, la Sigismund, Ioan Dishypatos, se întoarce la Constantinopol prin „Serbia și
Macedonia“, nu prin Țara-Românească. Aceasta nici nu fusese invitată, având, de sigur, legături cu patriarhul
de Ohrida (p„57). (pentru, legăturile acestuia, intitulat de Bizantini „episcopal Primei lustiniane', al Ohridei
și a toată Bulgaria“, cu Constantinopolul în veacul al XIV-lea, v. Miklosich și Müller, I, pp. 491-3). Căci
Ipecul era în atârnare de Bizanț, și era vorba de chemarea acelui Patriarh, ba încă de facerea unui împrumut
bizantin la dânsul (Syropuk, p. 14). Se ivise și ideia de a se ținea Sinodul la Buda țp. 19).—Al Moldovei
singur (J1 ó X S o 6 X a y io. c), după al Efesului, Trapezunfului, Heradeii, Cizicului, Sardei, Nieomediei, Niccii,
 39

LXXVIL
între cei ce se trimet la împăratul bizantin în,Ferrara pentru a-i cere să 1438.
orânduiască întoarcerea solilor ortodoxiei, care nu folosește nimic din zadarnicele
discuții cü Latinii, e și al Moldovlahiei (ó M<A8o5kaxiaç), după ah Trapezuntului, al
Heracleii, al Monembasiei, al Cizicului și al Lacedemone!, și el fiind dintre cei
„mai bătrâni și mai venerabili“ (oi iiqpaufrspo'. zaì alSewp-wTspo'.): din discuție — îm­
păratul refuză—se cred înșelați de Patriarh*1.
{Ibid., p. 189.)

LXX VIII.
Mitropoliții de Târnova, Amasia și Moldova (MoXSoôkaxtaç) sunt mustrați 1439.
de Patriarh, ca niște „casnici“ (IStzol) ai lui, din „chilia și familia“ Iui (roo zsUioo
JXO'J zal njç yaatXiaç [ioo), pe cari el i-a crescut și i-a înaintat (ow rcpoázo^a zal
æposêiêaaa ôjiàç;), pentru că, împotriva părerii lui, au făcut parte dintre cei șeptes-
prezece arhierei cari au votat contra lui fllioque-.
{Ibid., p. 260.)

LXXIX.
împăratul Ioan al VUI-lea stăruie „pe lângă solii Trapezuntului și Moldovei“, 1439.
ca și pe lângă’unii arhierei, ca să-i facă a votâ pentru filioque („zal ó BaaAsùç 5’
aî> rcaparckijaP atra rcsrcolrpcev etç v'vàç rwv àp-^tspéiov zal etç toùç HpsaSetç nôv TparcsCow-
TÎœv zaì twv MoX§o6Xà)(a>v“)2.
{Ibid., pp. 261-2.) __

LXXX.
. Soții Moldovei la Sinodul din Florența, votează și declară, se pare, și ei că 1439,
țara lor se va țineâ totdeauna și îh materie de dogmă de Scaunul patriarhal. 2 Ilinie-
.... Bpmoç p.èv ó Mevovoç, «>ç arcò wj ... întâiu [a votat] Meñón, ca din partea
Searcóvw zòpoo ©eoòàpoo, zaì potspoç ó Neà- Despotului chir Teodor și cel din urmă Nea-
ȚWȚic, œç arcò toó Bosoóòa t^ç MokSoêkayiaç, ■goie, ca din partea Voevodului .Moldovei,
ó Ss p.saoç ó arcò toó Baatkéwç TparceÇoôv- iar la mijloc Marele-Duce, din partea îm­
toç- 0 MazpoSôôzaç, etrcev'on Ojíete arcò păratului de Trapezunt, a spus că: Noi avem
Kwvatavriv yjrcôXewç s/op.ev àsl tòv M^tpo- totdeauna de la Constantinopol Mitropolitul,
rcokttTjV zal Tj ’EzzX'ipta fjți&v rțj 7.7110-7. tï| și Biserica noastră urmează prea-sfințitei
MeyaX-fi ’EzzXajatpf èêazoXooQst zat, et tt Bisericii celei Mari și, dacă ea socoate ceva,
So^âCet aor/j zat aéostat, tò aòrò SoíáCet și are reverență pentru ceva, și a noastră
zaì èzstv/j. NopAlțw oúv 3« zaì ó aùOsvtïjç tot așa socoate. Cred deci că și domnul mieu
[ioti ó BaotXeôç p-ékAet otép^etv toute, orcep .împăratul va primi ce ați primit acum și
èctépçate vôv zal ûp.stç. ¿ç oozet. sp.ol’ ‘ ouz voi, după cât cred eu, dar nu știu sigur de
oiôa 8s àzptëwç et tt ópíaet stspov®. . . . va hotărî altceva ...
{Ibid., p. 268.)

Târnovei, Monembasiei, Lacedemoniei, Amasiei, Mitilenei, Stauropolei, e pomenit între cei invitați și sosiți ;
urmează după al Rodosului, Melenicului, Dramei, Ganului, Silistrei și Anhialului (p. 59). AI Silistrei fusese
restabilit în noua orânduire bisericească a Bulgariei turcești. ■ '
1 Ceva mai târziu împăratul recunoaște ca fruntași pe al Trapezuntului, al Efesului, al Heracleii,
al Monembasiei și al Cizicului numai (p. 204). Mai apoi pe al Heracleii, al Efesului, al Rusiei, al Monem­
basiei, al Trapezuntului, al Cizicului, al Niceii, pe lângă „alți trei“ (p..234).
2 Ei se apără că așa au înțeles părerea Patriarhului, iar acesta obiectează că e o îndrăzneală a
interpreta spusele lui. Al Silistrei e chemat la masă pentru a fi câștigat (p. 261).
3 La urmă, al Trapezuntului fiind bolnav, votează contra Unirii numai al Heracleii, al Efesului,
al Monembasiei și al Anchialului (p. 263).
40

LXXXL
1439, Iscăliturile reprezintanților Moldovei la Sinodul din Florența.
7 Iulie.
rO razstvôç M7)rpozoXit7)ç MokôoSka'/iaç Smeritul Mitropolit al Moldovlahiei și
zai tòv TÓitov è^é^wv toö Eeêaattaç, áaptavó?, locțiitor de Sebastia, Damian, am iscălit
àpzstôç ózé7pa<ps *. de bună voia mea.
'O TtpoJTOîtaTràç Kwvaravttvoç zai tozott]- Protopopul Constantin și locțiitor al Mi­
pT|T7jç roô Mok5o6kayiaç ÔTtsvpaips. tropolitului Moldovlahiei am iscălit.
(Biblioteca Laurențiană din Florența, Actul de Unire; Mansi. Concilia, XXXI, A, col. 1036, 1040.
Cf. Archiva societății științifice si literare din Tasi, V, p. 558.)

LXXXII.
144. . . Hrisov al lui „Io Basarab Voevod și autocrat a Ungrovlahiei“ pentru
695. .
mănăstirea Cotlumuz.
(Langlois, Le Mont Athos, p. 93.)

LXXXIII.
1450 „Dan Vlad-Vodă Basarab“ (Mv BkáSo-) BaaaapáSa), Domn al Țerii-Românești,
(6958). dă mănăstirii Cotlumuz din Athos privilegii.
(Notițe grecești în Bibi. Ac. Bom.)

LXXXIV.
1452?, Hrisov al lui Vlad[islav] Voevod, Domn al Țerii-Românești, pentru dania de
29 April 10.000 de aspri către chilia Sf. Ilie, făcută de părintele Cozma, protos al Sfântului Munte.
(Langlois, l. c., p. 93.)

LXXXV.
Târgoviște, Hrisov slavon al lui „Io Vlad Voevod“ (Țepeș), Domn al Țerii-Românești,
1457 pentru mănăstirea Rossikon.
(6965),
12 Iunie. (Langlois, l. c., p. 82; Nicolaescu, în Convorbiri literare, 1902, p. 960.)

LXXXV I.
1457 Vlad-Vodă, Domn al Țerii-Românești,' dă privilegii mănăstirii Sf. Pantelimon
(6965), de la Athos.
12 Iunie.
(Notițe grecești moderne in Bibi. Ac. Eoni.)

LXXXVII.
1457 Vlad-Vodă (Țepeș), Domn al Țerii-Românești, dă 4.000 de aspri mănăstirii
(6965). lui Filoteiu de la Athos.
12 Iunie.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Bom.)

1 între alții; după al Târnovei și al Mitilenei și înainte de al Amasiei.

 41

LXXXVIIL
Ștefan-Vodă, fiul lui Bogdan, Domnul Moldovei, dă 100 de ducați mănăstirii i46o
Zugrafului de la Athos (yopTif'jWT'jç So'ixáta vj) èv vA6wvt tepă ¡iovg Zw7pâș&'j). (f,974)>
* 10 Iunie.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom. ; Langlois, p. 92.)

LXXXIX.
Ștefan-Vodă, fiul lui Bogdan, Domnul Moldovei, dă 500 de aspri pe an, Suceava,
,obroc“, spitalului bolniței, făcute de el, a mănăstirii Zugraful,, mănăstirii noastre“ 1470
(0979),
(uainh AtoHdCTHp otk ck^toh rop-k), egumen fiind „rugătorul nostru chir popa iero­ 13 Septem­
monahul Varlaam“ (marturi: fiii, Alexandru și Petru, și toți boierii ; Toma Logofăt; bre.
scrie Isaia).
(Regel, Kurtz și Korablev, l. c., pp. 175-6, n° VII.)

XC.
Danie de moaște din partea Iui Vlad-Vodă Călugărul, al Țerii-Românești, R'U’S
și a nepotului său, Dragomir Vornicul, către mănăstirea de la Meteore. 1482 ’
Xp’jaó6o'jXXov ’lwávvo'J BXaôtaXâêo'j Boe- Hrisov al lui Io Vladislav Voevod, Domn
6ó5a, aùOévto’j xat ‘^ejiovo? Ttáavjc Ot>7xpo- și stăpân a toată Ungrovlahia, prin care
êXaytaç, àçtspoûvtoç ¡tstà toô àvetptoô aôtoô dăruiește, împreună cu nepotul său, Marele-
Ms7àXo'j Bopvtxoo X'iptot) Àpa7&p.ép7] èv Vornic, chir. Dragomir, sfintei mănăstiri de
Meteàpoiç isp à p.ovj) to5 ¿7100 Xteyavoo la Meteore a Sfântului Ștefan tot capul cel
óXóxXvjpov TTjV yaptTÔëpotov xal 6a,jp.aro,jp70v izvorâtor de haruri și făcător de minuni al
xâpav toô 'A7îo'j XapaXâp.îto'j, p.e8’ évôç Sa- Sfântului Haralamb, cu un deget din mâna
XtoXo'J TTjÇ 3e£làç 7(£'.pÔÇ TûÛ «¡119'3 xal êaiï- dreaptă a cinstitului și botezătorului Ioan
■ÜÎGTOÔ ’lwàwO'J TCÛ npoôpôp.0'3, èv STSl Înainte-Mergătorul, în anul 60062.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

XCI.
Vlad-Vodă, fiul lui Radu, Domn al Țerii-Românești, dă 6.000 aspri pe an 1487
mănăstirii Sf. Pantelimon de la Athos. (eoos),
12 Iunie.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

1 Anul când începe Domnia lui Vlad Călugărul.

2 Cu privire la această danie, amintim că o notiță păstrată în această mănăstire grecească,
vorbește astfel de zidirea mănăstioarei Butoiu de Vladislav-Vodă din 6906 — dată imposibilă —, și de mda
sa Dragomir. Mergând la Târgoviște, e înconjurat de Tătari și fuge noaptea cu puțini, trecând Dâmbovița
pentru a se ascunde în părțile păduroase, de codru des, unde era să se ridice pe urmă sfântul lăcaș. Tovarăș
de restriște i-ar fi fost egumenul de la Meteore, Ghenadie, venit după milă. Aici face apoi Domnul biserica
Schimbării la Față, închinând-o (!) Meteoriților (6906 ar fi 1398). Arhimandritul Antonie Cantacuzino
vine în Țara-Româneaseă, la același Domn, care dă atunci moaștele de care e vorbă în text. Apoi e trimes
ca egumen la mitocul muntean Nil, și se arată că la Constantinopol era împărat Andronic Paleologul cel
nou și la Turci Baiezid.—Firește că e vorba de o legendă, pusă la o dată conjecturală nepotrivită. Poate
că e vorba de Vlad Călugărul, în fruntea boierilor acestuia aflându-se și un Dragomir fost Vornic.
’A v T i 7 p a cp o v / s c p o Ț p á œ o o upò ÈWEvqxovra êtûv s ó p 1 a x o p É v o u ev tivi rVjț
ispă? -f]p<0v povTjç xcúScxt. 6900 ànò K tí a eco; K ó a pou -»¡7 e p o v s ó o v t o ç et; vip B X a-
^íav BXavt^oXà6 oo xal sl/e Tòv Opóvov tou él; tò Top7¿6toTov, tai tòv itEptExú-
tlmoav oí Tatápot tai sxapav cóXspov xat, pv¡ Suvápevo; ó ^spAv và âvTioT'g
ec;toó; Tarâpooç, elpoȚe vóxTa arcò tò Tup7Ó6tOTOv pò 0X1700? àv6pcùrcoii;xai
s a s p a a s tòv rc 0 T a pò v Topit o í Í T o t¡ ț X e 7 ó p s v 0 v x al è x p ó 6 v¡ Et; tò S à a 0 ; toò
M ~ 0 T 0 i 0 'J Scoti v¡tov psȚaXov xal <p o 6 e p ò v x ò Sáoo; xai á 6 a T 0 v. Ec'/e p s 6’
É au toô xal t ò v à p^cpavSpiTvjv F e v v á ò 10 v , 4¡ 7 0 ó p. é v 0 v Tț ; tepâ; po vț; toö

58183. Vol. XIV. 6

42

xçn. ¿
1492 Vlad-Vodă, fiul lui Radu, Domn' al Țerii-Românești, dă 10.000 de aspri
(7p°0),. schitului Profetului Ilie de la Athos. ■ ‘ .
‘29 April. , . .
(Notițe grecești moderne în BibE Ae. Rom'.)

: . . ■ ' XC1IJ.
1496 ; Vlad-Vodă, fiul lui Radu, Domn al Țerii-Românești, dă pe an 3.000 de aspri
(7004), mănăstirii Sf. iPanteíimon de là Athos. ’
30... ' ■ ? -, s ‘ 7:'¿i - .r.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) . , ; ...

XC1V.
1499-1500 . Ștefan, Domnul Moldovei, face o danie mănăstirii lui Grigorie de la Athos.
(7008). (Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) ' ;

XCV. . : .
1499-1500, Radu-Vodă, fiul lui Vlad, Domn al Țerii-Românești, dă 3.000 de aspri unei
(7008). mănăstiri de la Athos (KairptotiXeo; sic). ' i.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) .

XCVL
1502 Radu-Vodă, Domn al Țerii-Românești, dă pe an 4.000 de aspri mănăstirii
(7010), Sf. Pantelimon de la Athos. c ’ :/ ; . •’
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; pentru legăturile lui cu Nifon, fost patriarh de Con­
stantinopol, V., pe lângă Viața lui, de Gavriil Protul—ed, C. Erbiceanu, București, 1888,—și Magazinul is­
torie, IV, pp. 373-4.)

'A ț í o o Srstpávou, țâ V Mí r t¿p i» y,; s & p é 8 i) xatâ r i] v !itoxV'XB'Vi)vCi|tâvt«ț

Iț i o ç 3 t à T ò ps » «o r i] p i ó V.. too. Kai, â <p o t> è a <ú 6 -q ó p |i i v BlavfqcláóoS
àtei ròv xívípvov t-q ç XîtaSpopîjț täv Tsráp«iv, íxtiser íxxt^oia» eli tò
M tc o t ó í, T í) C 6 e i a ç Mît a.p optpióasoc too K opio o <]p»v ’Ji)Ooô X p i a T o ó, x a i tvp
ê tc p o. i x i a e p è afta 1 s i tț av a x al ;x t í] |i a t a, x a l T "q y à? i t p »o í v elç ii v "A -f i o v S t é-
tpavo.v t&v Mítsiúpwv. Kara tò 6906 ánoxTÍastu? xóapoo itaijasv tino tiv'Af. o‘<
S t É <p a V o V ó ț o ó p. e V o ț à p x i p a v 3 p i T -q ț xopioț ’Axtùvioç 3 K a v t a x o u £-q v ò ç e l ç
t *q X B k a x i a v, ț e p o v e ú o v t o Ç t o 5 Bkaveq.akáSoo: xarà T-q v s tc a, x "q v È x e c v iq v 3 c à
Xpuaoêoùkkou p«pțopo5osv âvavtip^qruț ó a & 6 í v ti¡ ț -q ț e p «> x tí xa i Boe6ó3a;
iáoi|{ Otșșpotkaxinț x. x. ’luávvqí Bk av8"qaká6oc, aux rû à v e tp t û> aÒToò M e-
ț á k <p Bopvixtp x. à g a y o [i p <p, ort «fisp¿isavrí{ ițanictrit a v è v 8-qx-g ó k ó x k t¡~
pov t -q v ■/a p i T ó 6 p o T o v x a l Saoparoo pTò » xápav t o ô i e p o p á p t u p o ț Xapakàp-
no o z slç tip TC e p i T o ò ç èxTafoix; (sic) axSaapiav ixovqv t o 5 TCpoTop-ápTopoi; Stipavo»
TÒvMiTsópov, xal6xíotpí4E''ehtóv SpovÏTÉpavov elç taMitiopeoipoo.
p. t v o ç xal à p x t p a x 3 p i t-q ç x ó p t o ç ’A v t ó v t o ; ó K a'■ T a x o u C-q v ò ç xat httiU tè»
NtU«v àpxi|xav8pttn] v : a l C tt¡v B k a '/I n v v à *qȚ o o p e v e ó -g etc tò M tco t ¿ l psT¿-
X t o v, etcì t ij z a E> t o x p a t o p i a ç Koyoravtivootikș»ț ’A v 8 p o v i x o o II a k a t o k ó ț o o
Tou vécu, xal aÙTOXpaTOpoç ’OBcupavûv JIuaȚi aJ-qTOOTOü TCpÓTou.
 43

XCVII.
• i". Povestirea călătoriei în țerile : strei a: Patriathului Pahömie de Con- 1514.
stantinopoL
''Ezsți^av òs p.ïtazop.toaaliai tòv ’xôptov Trimesera [părinții Sinodului din Con­
fla/íójitúv, övta àkkayoô, ròv Ntștova, zaì stantinopol] să aducă pe chir Pahomie, care
ry.Osv ó nayâ>p.toc, wv Zuyvwv, zai àvîà'.SàaOï] era aiurea, sau pe Nifon. Și a venit Pa-
stç tò zarptapystov, 6ç ixoivpsv stoç sv. Et- ' ! homie, care era Mitropolit al Zichnelor, și
ta ttvèç ïtkût toó ’koazsip., àazavfpavr$ç a fost înaintat la Patriarhie, și a făcut un an
skœpta’ XsVtazóá'.á,1 ' etssXBstv zai- watptap- • [de păstorie]. Apoi niște prieteni ai lui loa-
ysöoat záktv szo'.TjOav, oç zai sv ¿kt-po sxo- chim, cheltuind cinci sute de galbeni; l-au
psó67] îtpôç tòv Mzovoaviaç àpyovra. OoS’ făeut iarăși să capete puterea și să păsto­
okwí 5è xats5s£atj zav ôsàaaaôat aòtóv, rească, și peste puțin a călătorit în Mol­
èvwttaàjievoç tà àxatâatata taôta. Etra za- dova. Și, nu numai că nu l-a primit, dar
têkOtùv sv Bkaytcf, átskeútrpív sv ktbrțj. nici să-1 vadă în ochi, aflând lucrurile a-
Ì . cestea fără rânduială. Apoi, mergând în
ȚaratRomânească, a murit în năcaz.
(Crusius, Turco-Graecia, Basel, p. 39; Cr< icâ a Patriarhiei.de Constantinopol.) .

XCVIII.
Altă povestire a aceleiași călătorii. Aceia;
dată.
zai skaoë» J- / : Și s’a gătit după câteva .zile [de la suirea
ptzoôç ;x^ptxo6ç,-[spwpiyot>ç,xat zooptxoôÿ, / ’ ;noului Sultan Selim] și a luat câțiva clerici,
zai óx^7s ttjv BXaytav zai ttjv BofSaviav. sfințiți și laici, și a plecat• spre-Țarâ-Ro-
liai s5sy6r(aav aÒTÒv oí auOsvra: toó tótto-j mâneascăși Moldova. Și l-au primit Domnii
szeívo'j, zai oí àpyovtsç, zai okoç ó kaó;, locului aceluia și boierii și tot poporul, cu
p.srà xàoTjç evkaôsiaç, zai sțpAoowpTjaav aó- toată evlavia, și i-au făcut multe daruri. Și
tòv ìiokkà. Kaì o'jtwç eòkóf/jasv aótoòc zaì astfel el i-a binecuvântat, și a luat toată
sXaoev arcaaav ttjv a-jvoStav aóroò zaì r¡p- suita lui și a venit aici, la Constantinopol.
yetov ièifi -ék-"t»|v’ IlókiV. “ î ; 1
[Otrăvit de un călugăr la Selimbria.]
^Kâ., p. 152; altă.Cronică a patriarhilor de Constantinopol.)

XCIX.
Basarab-Vodă face daruri către mănăstirea lui Xenofont din Athos. 1519-20
(7028).
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

- C. .
• Vladislav-Vodă, Domn al Țerii-Românești,dă mănăstirii lui.Xenofont de Ia 1525-6
Athos"tiri ajutor: - . ■ • _ . , ; ' ' . . (7034 sic).

(Notițe grecești moderne în Bibi. *Ae. Boni.)

44

CL
De ia 1527 Petru-Vodă al Moldovei dă 5.000 de aspri mănăstirii Castamonitului din
(7023; sic). Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, p. 80: 7001.)

CIL
1527-8 Radu-Vodă (de la Afumați), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor mă-
(7036). năstirii Iui Xenofont de la Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

cm.
1531-2 Vlad, fiul lui Radu (?) (Vintila), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor
(7040) . mănăstirii lui Xenofont de la Athos.

(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CIV.
1533 Vlad, fiul lui Radu (Vintila), Domn al Țerii-Românești, dă 10.000 de aspri
(7041) . mănăstirii Lavra de la Athos, cu cheltuieli de drum (1000 de aspri) pentru călu-
12 lanuar. g¿rj¡ ce vor veni la el.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CV.
1534 Vlad-Vintila, Domnul Țerii-Românești, dă 10.000 de aspri mănăstirii Hilan-
(7042), darului și 800 bolniței de acolo.
27 April.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, p. 88; Nicolaescu, Z. c., p. 959.)

CVI.
1535 Radu-Vodă (Paisie), Domn al Țerii-Românești, dă un ajutor mănăstirii lui
(7043). Xenofont de la Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CVIL
c. 1540. Petru (Radu Paisie), Domn al Țerii-Românești, dă averile din satul Scurtești
(ZcpoopTGsan) mănăstirii Simopetrei de la Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
 45

CVIII.
Notiță despre intenția Patriarhului de Constantinopol Ieremia de a călători C. 1540 '.
în țerile noastre și' moartea lui.
’Haö'jXTjÖTj oóv ó auro? Ilatptáp^Tj? 5tà và Voià deci acest Patriarh să plece spre
ózávT] stç TTjv BXaj(iav xat etç tr¡v II 007- Țara-Românească și spre Moldova- Deci a
¡
Saviav. "Op-wç gòf^zev àzô ttjv Me^ákTjv ’lïz- pornit din Biserica cea Mare și mergea cu
i
xk^aiav xat ôît^ev pietà {teptxwv àpytepsa» oarecari arhierei și clerici. Și în eparhia
xat xXïjptxwv. K ai stç zrp sirap^tav r^ç prea-sfințitei Mitropolii a Târnovei s’a îm­
à7to)tàr^ç MTjTpozôlewç Topvoüon àaQévijae bolnăvit și a murit.
xat àj:é6ave.
(Crusius, Turco-Graecia, p. 164; aceiaș cronică.)

CIX.
Despot („Basilikos“) către Filip Melanchthon, despre misiunea lui Cesar 1555 (1).
Viking.
Iacob Basilikos, marchizul, despotul de Samos, cavaler al nebiruitului diesar
și comite palatin, prea-învățatului și prea-piosului bărbat, domnului Filip Melanchthon,
bună sănătate. A trecut multă vreme, prea-pioase Filipe, și nici cea mai mică scrisoare
n’am văzut de la tine, și aceasta cu toate că am scris de două și de trei ori învățăturii
Tale, de când am plecat de la Mansfeld, ceia ce nu mi-a făcut puțină grijă mie, care
mă gândiam în fiecare ceas ca nu cumva Melanchthon, binefăcătorul și ajutătorul mien,
să fi trecut din viață. Iar, când am auzit că ești în viață și sănătos, am dat mulțămită
Mântuitorului nostru, care și acum te ține viu și pe mine mă va învrednici să te văd-
a doua oară. Scrisorile de față ți le trimet prin prea-învățatul și vestitul sfetnic al ne­
biruitului Chesar, Viking, ea să nu se piardă și acestea ca și celelalte,—și aceasta când
îmi scrie din Grecia vărul mieu, mărețul domn al Doridei, care vine la Chesarul și a
auzit zilnic de la mine, povestindn-i-le, neasămănatele tale însușiri și fapte bune. Te rog
să saluți ea. din partea mea pe prea-învățatul între ucenicii lui Asclepiad, Gașpar Peucer.
Fii sănătos și cu inimă curată. Și răspunde despotului insulei Samos, acum fără locuitori
și nenorocită, dar odată fericită și cu locuitori mulți, căci el te iubește.
In a opta zi a lunii Anthesterion, spre sfârșit, din Bruxelles.
Al d-tale: Basilikos.
Celui prea-învățat și nobil domn, domnul Filip Melanchthon, pentru mine vrednic
de respect.
(Textul grec, în vol. XI, pp. 54-5, n° LXXVIII.)

cx.
Melanchthon către Despot („Iacob Basilikos, despot de Samos“) și Iacob 1555,
Diassorinôs („domn al Doridei“), pe cari-i numește „bărbați foarte vestiți prin Mart.
neam bun și cunoașterea științelor și virtuțile ostășești“, despre ceia ce datorește
Europa Grecilor, arătându-se gata a-i ajută și cu fapte (scrisoarea o trimete prin
Paul Viking, care merge „de la Belgi“ în patrie“).
(Textul grec, ibid., pp. 55-6, n° LXX1X.)

1 E anul când arse Bezestanul în Constantinopol (p. 166).

4Ö

;cxD
1561, . Mențiuneavenirii.în. Moldova, supt Alexandru-Vodă Lăpușneanu,—Mitropolit
.. .
i-iu lanuar. Q¡n¡j Grigorie șl episcopi Anastasie la Roman șî'Efțithie ia Rădăuți,—Patriarhului
de Constantinopol loasaf. ............ ' :
• 1 --'^(1. Bogdan; Vechile cronice '-moldovenești pana la- ÍTrec/iíar'București
* 18Í11, p. 11 însemnare
slavonă pe nn manuscript^ din Chiev.) r. ;; «./..• .. .

X ■■ - - X l k ' CXII. X /. J " ’X XXX

1568-9 , Ruxanda, Doamna Jui Alexandru-Vodă al Moldovei,, hotărește a se serba
-, ; : '
(7077). strălucit în fiecare ari ziua. Sf. Nicolae la mănăstirea Dochiarului din Athos, -porne-
nindu-se numele răposatului ei soț, „Pahomie călugărul, Roxandra Doamna-, Bogdan
Voevod și ale copiilor lor“ (ílaywpíoo poyayoñ, To)£àySpaç Aôpv^ç, Bo$6ó3a
zaì twv Tszvœv aùrœv). ■
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) *

CXIIL
.1569-70 Mănăstirea Sf. Dionisie.’, din Athos' .rhulțămeștevDoâm.nei Ruxapda a Iui
.. ' >
(7078). Alexandru-Vodă al Moldovei, care a plătit datoriile călugărilor. .:/V. v
(Noțițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) . .

Pela 1569. ;rj . Ruxapda, Doamna,lui Alexandru Lăpușneanu, dă mărturie pentru ajiărarea
de ea, .cu 35.000 de aspri, a mănăstirii Karakalla din-Athos, amenințată de Turci
cu confiscarea. .
*PPm£áyápó.-5saTCotva, mâri] sv Xpyprij» rcì> 0$$, ! t Ruxandra Doamna, credincioasă în Hris-
■ ôûôÀT) ôèMjç Oîowzoo zai àmapôévo'j Maptaț I . tps Dumnezeu-și rogbă a. Născătoarei de
■TTjç ûeairaivïjç ’zat, Koptaç.r/pwv, Dumnezeu și’pururea Fecioarei-Maria stă-
asSùç zaì-vop-tp.«)? xatà roàç Osiouç zaì ispôôç.- . . până și Doamna, noastră,, soție joii ¿pietate
voptO'Ä' toô e&asôo&çdxal -òpOoSóè.oràwj' 'ao-is; < ; și legiuită,dupălegile dumnezeiești și șfțnțe,
: ;6evtàç .dtóávvo'i. ’AX^ávSpWíBos'éóSa, - a. binmcredinciosulni - și 'prea-orțodoXului
• MoXSoëXaytaç, ; roa '.snôvàp.àoÔévtoç'-sk;.; > -, .T)omn Io Alexandru Voeyod,,^ toată Mpl-
i tò ;’6etov/zaì‘ -àyYeXtzòv aÿTjpa Hayiogíoo,? ..doyâ, cel.numit în;.dumnezeiasca și înge-
SoóXo'j ron 0eoô, siç Só^au 0soñ zai lùôr^poç e c réasca isliiniă Pahomie, robul,. iui.Dumne-
Tjp.wv ’lr^aoù Xpiaroû, tip ; xatpô èzeivtp,, sv .- . zeu,’pentru ; mărirea ;lui Dumnezeu și a
stet tore. ote • ó toô Xo'jXtàv ïe- Mântuitorului nostru Isus Hristos, în vremea
Xtjit ’EXtavtÇ^ç, ¿vop.aCôp.$voç Mooptaœà aceia, în anul 7077, atunci când Eliangiulț?)
TCeXéít7¡t,' ' sXOmv pstà ëaatXtzoô--‘óptcpiou’-' ' Sultanülùï Selim, áñumé:l Mùàtafà-Celebì,
skwXtjgs xàvra tà p.ovaat7jp'.a, tà te zt- venind cu poruncă împărătească; â vândut
vïjtà îtàvta zaì àztv7)ta aotöv, tòte wy: : . .- toate .mănăstirile, cele mișcătoare și cele
sXÛôvteç o’t sz tije aȚtat povTjç toô Kapa- nemișcătoare ale lor, atuncea deci, venind
záXXo'j e'jpttz0p.evot íepop.óva/ot zai pova/oí, ieromonahii și monahii ce se aflau în sfânta
sxXaoaav îttzptûç rìjv àòtziav aòtwv zaì tòv - mănăstire a lui Karakalla, s’au plâns amar
téXetov àyavvpp.óv, zai, jj.t¡ syovtsç àXXayou de nedreptățirea lor și de a lor desăvârșită
tâçoôi’tijy zssaXijy . zXivaotet {L7¡ îtpôç; îj'tâț, ¡ i;-j jmină, și, neavând .und^fsă-și plece aiurea
ț eooîtXa-ryjdșQvsmoala, ' tà p.s-/tqta;a-; • capul,, daeă nu, la; noi, ¡a, binevoit Domnia
■ .Z999aGa.;-taùtai -§tò-,xaì - SéStoXa aùtotç .țgwțî . , Mea, auzind aceste J,ucr.uri prea-grozav.e, și
ipTiôetat p,wa/otç;_'/prtp.a^ tò eXeo-y f Ibam dat pentru,aceia pomeniților călugări
ÖEpwO^vat tà toö jiovaatijpio') zt^p-ața, zaì f Ì 1 rbani destui ca ,să se libereze-lucrurile
oéStoza ytX'.àôaç àazpa Xe', r^tot tptàzovta ' mănăstirii, și am dat 35.000 de aspri, adecă
Ttévte, EVEza (pvytz^ç awtTjpiaç- ot os pT,6évtsç treizeci și cinci, pentru mântuire’a sufletului
jiovayoi ôîtET/sOTjaav ozwç zot^twatv svszsv i mieu. Iar călugării aceia au făgăduit că
sjioô p.v7¡p.ÓG')va si tô zat’ Étoç, p-syp'- r^ç ■ vor face pentru mine pomenire de șase ori

1 V. Iorga, Geschichte des osmanischen • Reiches, III, pp; *201-2.-

 47

d'JVTsXsiaç' tóù zódp-oO, rí¡v éopTÎjv tm) jièyàXòu
jigo NtzoXáou à^purcvia, Stà rcavrôç,’ stç tòv
alcòva tòv arcavra., zav ’ts rcoXXol eòo’ zav ts
¿XtȚO’., [XÉ/peç SVÔÇ AtÒ X7- $®Gp.Òv
rcot^aavTsç àùToOsXwç, oortç tt¡v xa6sups6évrwv
p.ovaywv èv TQ èzelviQ p.ov$ toû Rapa-
záXXoú twv à?iwv zac rcav's'jțpTjjiwv ’ArcoaTÓ^
Xwv àp.sX^(33t TÒ TOIOÙTOV, Ó TO’OÛTOÇ à’£W-
ptajxévoç fèvrpsTat arcò toù riávTozpáropoc;
zat'èysTw Tàç àpàxj twv Tp'azóatwv Séza xaì
òztw Bso'pópwv rcarépwv ^jlwv twv ttJç èv
Ntzata. a’jvóSoo. K.at o’irwç ôrcs-r/éÔTjp.év, zat
èvTsXXóp.e9a; àXXfjXotç zara §ta3o-/ir¡v.
‘ Ot èz t^ç* aȚia? p.ov^ç toù KapazáXXo1)
èv Ttoâștwv’ju.m ’Opet.
(Notițe grecești'moderne în Bibi. Ac. Rom.; cC Nicolaescu, Z. 6, p.' 959: 1568.)
pe an, pană la sfârșitul Lumii, în ajunul hra­
mului marelui mieti [sfânt] Nicolae, oricum,
în tot veacul, fie mulți, fie puțini, și chiar
' numai unul ori doi. Pentru care am și făcut
' din voia mea însăși și legătură: ca acela din­
¡ tre călugării aflători în acea sfântă mănăstire
! a lui- Karakalla, a sfinților și atotfericiților
1 Apostoli, nu se va ținea de aceasta, unul
I ca acela va fi afurisit de Atotțiitorul, și să
! aibă blăstămul și al celor trei sute optspre­
zece părinți ăi noștri purtători de Dumne­
zeu de la sinodul din Niceia. Și așa am
făgăduit și ne-am orânduit unii către alții.
. Cei din sfânta .mănăstire a lui Karakalla
în Muntele cel cu. sfânt nume [se învoiesc].

y 7-. . cxv. ■•
Alexandru. Domn al Țerii-Românești, dă mănăstirii Simopetra din Athos C. 1570.
moșiile Scurtești și .Dragomirești (âpaȚopupâs«).
'(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

- : CXVI. • ■ - -
• . Mănăstirea Dochiariului din Athos mulțămește ăceleiaș, care i-a răscum- i570
părat lucrurile înstrăinate (èvôX’jptaoOsvTa). (7078),
•" ‘ ' •. . . August.
‘ (Notițe grecești moderne în BibL Ac.-Rom.)

CXVII.
Meletie Pigas către Petru-Vodă al Moldovei, despre dorința ce ar fi avut 1574-1579'
de a veni Ia dânsul și despre oprirèa prin vizita la Constantinopol a Patriarhului
de Antiohia. '
■Ț. M-TjtpoyâvTjç, èXécp 0soû àpytsrciozorcoç j* Mitrofan, cu mila lui Dumnezeu arhie­
KwvsTavTtvo'jrcôXswç, Néaç Pwji^çxar olzou- piscop al Constantinopolei, Romei celei
p.svtzôç rcaTptâpyjjÇ. . Nouă, și Patriarh ecumenic.
'H MeTptÓTT;? 7¡P'Wv, elSïjast zat yvwp.^ zat Smerenia Noastră, cu știința și învoirea
.TTjç tspàç TsXeiaç twv àpytepswv auvôSw, twv și a sfântului desăvârșitului Sinod al Arhie­
èv 'A-pin nvîùp.aTt à^arc^Twv aôtîjç àSsX’pwv reilor, frații întru Duhul Sfânt cei iubiți
zat :0’jXXetTOop7Wv, • rotç arcasi StarpavoÛTat ai noștri și coliturghisitori, lămurește și în­
zat rctaroÛTat oti -5 rcsptyavsaraToç zai ypta- credințează pe toți că prea-vestitul și prea-
T’.avtzwraTûç aàSsvTïjç rcorè rcàar,«; Mrco^Sa- creștinul Domn de odinioară a toată Bog-
viaç, • zôptoç ’IwavvTjç IJèTppç BossôvSaç, ó dania, fiul duhovnicesc iubit al Smereniei
zaïà rcvsùp.a mo? a^arc^TO? rți^jiwv Merpt- noastre, îndemnat de Domnia ce o avea și
ÔTïjTûç, arcò t^ç Tfi etÿîv àpy^ç ztvï|Ostç zat aflând, ca un prea-înțelept, nestatornicia lu­
tô àzaTâaraTov twv àvôpwrctvwv wç avvsTWTaTOç crurilor omenești și că tezaurul faptei bune

1 Mitrofan ține Scaunul totuș de la 1565 la 1572. Petru începe a domni în Moldova numai de
la 1574. El face danii Bisericii patriarhale pe la 1576. La 1579 (Ghedeon, l. c., pp. 141-2), Mitrofan nu
mai era Patriarh. Indicția e de sigur’ greșită. Cf. și Iorga, Geăchiclde des osmanisclien Heìches. III, p. 206.
48
xarajtaSwv xpa7jj.áTwv, xaì 0« t^ç srpôç 0sòv
eoxotîaç ó Oïjaanpôç xal t^ç èXôT(p.0GÛv7jç xal
T^ç etç 0eòv àytepwaewç xal çtXtmp.laç èx twv
svovtwv èv toîç 6stotç p.ôvtp.ôç ècm toîç toûto
ot’ sùp.sTaòÓTon 7vwpvjç xal à^aQ^ç xpoaipé-
aswç TsXetwaaaiv, è7xapSiwç xal <5Xo<pû)(wç
à'ptspwatv èxotijaaTO xaÔôXou twv ¿oxt¡tíwv
aoToû twv lötoxrTjTWV, twv xots toû PàXXïj, xal
àvéôero taÛTa xal àytèpw'asv èv tip a;6aap.i(p
va<ț> xal îtarptap^ixti» r^ç üavavtaç r^ç Hap.-
paxapiaTon, Tijç MevaX^ç ’ExxXvpiaç, wç tò
âoSèv aôroù xpôç ’^p-âç 7pàp.u.a xal tò ^ov-
tCsTtov ÔTjXoxo'.eî, wate è’ys'.v tò {ivr/p.óa'jvov
auToû, twv ts p.axapiwv vovéwv autoû, ttjç
X'jplaç 00^6700 xal twv fptXtátwv tsxvwv èv
T^ M^/âX-țj 'ExxXvjalcp áxatázanatov xal [wç]
sixsîv atwvtov. "Eyot ôè èx’ àSetaç toûto xal
¡lóvov ó aôtôç xôpîoç IléTpoç BoeoovSaç, ore
aûv 0s<¡> etç KwvatavttvoüxoXtv epatat, va-
taXôstv xal xoveûetv èv toîç ôaxïjTÎotç aÛTOîç,
xarjxévetv àvsp.xoSlatwç, xal tïjv ypïjatv è'yetv
aotwv twv oaxTjTÍwv, áXXwv zpottp.wp.evoç, wç
eoStaxpiTov. vEoTat 5è ’/j à'ptépu>atq aStiș p.0-
vtp.oç, StTjvex^ç xal TeXeia, wç xpôç 0sòv
7$7OVJîa, èv t^ țAovțj t^ç Ms7àXr;ç ’ExxX'/jaîaç.
"Oç 5è elç àîto£évwatv xots xtvvjQetvj, toîç èrct-
ttptotç toîç rcepl toûtwv èvo/oç 7evijaeTat, wç
vop.otç xal xavoatv èvavTtoç1 rà 7àp axa^
0etp àçtepwp.éva àvsxxolïjtà état xal àjieta-
xtvvjTa [tévetv ¿'petXo'jat toîç tepoîç vaoîç, oitm
ySáawatv à'ptepwS^vat fjj toù àtptepoùvToç
xpoatpsast. 'Ext TOÔTOtç onv è7éveTO xal tò
xapòv Staaaçp7]Ttxôv 7páp.¡ia ^pwv anvoStxwç,
xal éxs5ó07¡ Tiî> StaXr^pSévTt èySo^OTatcp xapíw
’IwávvT] ílétpip BoeSóvSqf, otíp xarà xvsûpa
t^ç ^jiwv MeTptÔTTjTOç, etç àaçâXetav.
p,7¡vl tavvo'japtou, tvôtxTtwvoç r¡.
-¡- ó Tazetvoç MTjTpoxoXtTTjÇ KaCtxoa ’AytX-
Xsîoç.
-J- ó Ntxop.7i§etaç Statvtoç.
ó MTjTpoxoXtr^ç Ntxataç KôptXXoç.
’lw. néTpo'i BosêovSa.
ó Taxetvôç MrjtpoxoXtTTjç ’ASptavoùxo-
Xewç 'Iepep.iaç. .
ó Navzàxfoù xal vApTT(ç ITap6évtoç.
ÿ ó Loœtaç IlapSév'.oç.
• j- ó <I>tXtKxo,>~ôXewç 0eôX7(ZTOç.
- ¡- ó Taxetvôç MTjTpozoXtTïjç npoûa^ç rpTp
70p:oç.
ó Tazetvôç MïjpoxoXtTTjç xptíiTjv Xtoa
l’aopt^X.
ÿ ó vIp.Spo'i ’lwaxetp..
• y ó Taxetvôç MTjTpoxoXtT/^ XïjX'ioptaç ’A- nasie.
Qavâatoç.
către Dumnezeu și al milosteniei și al închi­
nării către Dumnezeu și al râvnei din cele
ce sunt în cele dumnezeiești este statornic
pentru cei ce au săvârșit aceasta cu părere
bine împărtășită și cu bun gând, a făcut
din inimă și cu sufletul întreg danie cu totul
a caselor lui, cumpărate de el însuși, care
au fost odată ale lui Ralli, și le-a oferit și
le-a închinat venerabilului lăcaș patriarhi-
cese al Maicei Domnului Pammakaristos,
al Bisericii celei Alari, precum și arată scri­
soarea lui dată nouă și hogetul (Sultanu­
lui), ca să aibă pomenirea lui, a fericirilor
lui părinți, a Doamnei soției Iui și a prea-
iubiților copii, în Biserica cea Mare, neîn­
cetat și, ca să zicem așâ, veșnic. Și numai
atât să aibă voie dumnealui Petru Voevod
ca, atunci când, cu ajutorul lui Dumnezeu,
va veni la Constantinopol, să descalece și
să poposească în acele case și să stea fără
vre-o piedecă și să aibă întrebuințarea ca­
selor înainte de oricare ;altul, în deosebi.
Și să fie această închinare statornică, trai­
nică și veșnică, de oare ce e făcută către
Dumnezeu, în mănăstirea Bisericii celei
Mari. Iar cine s’ar apucă de înstrăinare,
să fie părtaș al pedepselor pentru astfel de
lucruri, ca unul ce va fi lucrat împotriva
legilor și canoanelor; căci ce s’a dăruit odată
lui Dumnezeu nu se poate desface și trebuie
să rămâie neclintit sfintelor lăcașuri unde
s’au întâmplat a fi închinate după alegerea
închinătorului. Pentru acestea deci s’a făcut
și această scrisoare de înștiințare a noastră,
în sinod, și, s’a dat pomenitului prea-slă-
vit Domn Io Petru Voevod, fiul duhovni­
cesc al Smereniei Noastre, spre siguranță,
în luna lui lanuar, indicția 8.
Smeritul Mitropolit al Cizicului Ahilie.
al Nicomediei Sisinie.
Mitropolitul Niceii Chirii.
Io Petru Voevod.
Smeritul Mitropolit de Adrianopol
Ieremia.
ÿ al Naupactului și Artei Partenie.
al Sofiei Partenie.
• J- al Filipopolei Teolept.
Smeritul Mitropolit al Brusei Grigorie.
• j- Smeritul Mitropolit fost al Chiosului
Gavriil.
- f ai Imbrului loachim.
■ *J Smeritul Mitropolit al Silivriei Ata-
.
• p al Peritheoriului Grigorie.
 49

- J- ö IlsptQswpío1) rpïjvôptoç. Ț al Priconesului Antim.

Ț 0 ÎlpOtZOVVTjSO'J VAv6'p.OÇ. Ț al Midiei Partenie.
- ¡- ó M^Ssiaç IlapQsvîoç. •j* al Demoticei Matei.
- J- ó AtSopoTBi^oo MarSaioç. 7 al Tyroloei și Serentziului Theona.
- J- ó T’jpo'jXwijç zal XspBvrÇio'j Qsœvàç, y al Scirului Luchian.
•f ó Izópo'j (Kipou; sic) Ao'jztavó?.
(Copii grecești moderne la Bibi. 'Ve. Boni.; Ghedeon, Xpovtxà toô -aTpiapytzoû o’xou xal vaoû,
Constantinopol, 1884, pp. 144-5.)

CXVI1I.
Hrisov al lui Alexandru-Vodă al Țerii-Românești, prin care se dă un ajutor 1575.
mănăstirii lui Xenophon de la Athos.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CXIX.
Hrisov al lui Petru-Vodă Șchiopul, Domn al Moldovei, prin care se dau i.r>75
100 de galbeni mănăstirii Zographului de la Athos. (7083),
J-iu Iunie.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, p. 92; Nicolaescu, p. 959.)

cxx.
Mulțămire din partea mănăstirii Dochiariului din Athos către Doamna 1&75,
Ruxandra, a lui Alexandru Lăpușneanu, „care a scos de supt poprire odoarele Aus,lst>
amanetate ale mănăstirii“. (70<8).
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CXXI.
Daruri făcute de Petru-Vodă al Moldovei supt Patriarhul Ieremia.
ïlarptapxoüvrûÇ toö TtavaytwTáTO'j ’^pwv
auQévro'j zat Ssoxoto'j toö otzo'jpevtzoö jta-
Tptáp^ou Z'opto'j 'Ispsp.íou, ó soasosoTaTo? at>-
SévTTjc ’lwàyrjç IléTpoç BoeêoSaç irósi)? MoX-
ôooXa/iaç, rcpoTpairstç ^ap’ aotoö Xôfotç zat
epvotç àipeX^aat zat Êo^O^cat t^ Me^aX^ toô
0SOÖ ’EzzXvptçf, àÿtéptoasv aÔT^ TaÔTa §t¡ và
ypstioSéaraTa ZT^para:
zaCàvtov ev pé^a, wzaSwv. . . .
TevTÎepéSsç Sóo ps^aXonç, szaTepoç aoTwy
tozàSwv. ...
atvtov pé^a, wzáStov. . . .
atvíov ptzpov. . . .
zotiCi Tettpt, ôôo œzàStov. . . .
zonzoopta Soo ps^áXa. . . .
XO'jXtapaç Téaaapaç. . . .
aayâvta îtpûTa, izaTÔv.
zat ETBpa 'pa^vt tbi^'i JtevTijZOVTa, e/ovra
navra tò ovopa zat tt(v êoôXXavTTjç Aô9sv-
Tstaç auTOÔ, êooç zeyaX^v, zarà tô aovT|6eç,
Byoocav àvTBT'jzwpévTjV raôra à'ptépwoEV eiç
pvijpoanvov auToô alàvtov, èvë tbi xCatS', pïf/i
paia, tv&zrtwvoç 3'.
1576,
Maiu.
Fiind patriarh prea-sfințitul nostru Domn
și stăpân Patriarhul ecumenic domnul lere­
nda, prea-cucermcul Domn Io Petru Voevod
a toată Moldovlahia, îndemnat de el a fo­
losi și a ajută prin cuvinte și fapte Marea
Biserică a lui Dumnezeu, i-a închinat aceste
lucruri de cel mai mare folos:
Un cazan mare, de — ocale.
Două tingiri mari, fiecare din ele de ■—
ocale.
O sinie mare, de — ocale.
O sinie mică.
O tipsie de. . . de două ocale.
Două tigăi mari.
Linguri patru.
Saltane d’intâiu (sic), o sută.
Și alte tipsii de iahnie cinzeci, — având
toate numèle și stema Domniei Sale, având în­
tipărite un cap de bou, după obiceiu. Acestea
le-a închinat pentru pomenirea lui veșnică^
în anul 7084, luna lui Maiu, indicția 4.

58183. Vol. XIV.

50

(Ms. în Biblioteca Patriarhiei din Constantinopol, copie în notițe grecești moderne, în Bibi. Ac.
Rom; publicată și în *iEqoiaGUXY|
xxX I, p. 18; Cf. Manuil Ghedcon, Xpovixâ to5.
otxou xai toö vaco, pp. 67-8; la p. 148 mențiunea „chivotului de argint, foarte “frumos, de 585 de dramuri“,
de la Lăpușneanu; la p. 149 a tipsiei aduse de Patriarhul Mitrofan din „Bogdania“.) '

CXXII.
[157G], Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către soră-sa, Mărioara Adorno, despre
5 Septembre.
banii și lucrurile ce-i trimite.
0só?. ÿ Evjtat? xat ^spattrppaTa àxò spéva
T7j vópva K arepita stç r/]v àSek'prj pvn, ttjV
ztpàrCa Mapïptpa. IloXà sai ^spatró, zal aitò
tìjV àSeX^^ oo'j, TTj zupátCa AonapéT^av, cat
xpoazT(v<ț, zat à ptaaîp Zévo? zat wXa toö
tà xeSla xoXà xpoaztjvoôv ri]v aùSmta aoö.
Kat, àv èpotqç ôta pa?, pè /àpi] 0soô zaXà
•piserat, zat ’xeptjêXàape ri¡ vpaçï] con zal
’pàOaps xatpî] ri]v ot^tav t^ç at>0eVtta aon,
zat ’xlpape và .SwaTjpata mkó'J èxéattXat? tip
Ilevsrț] tà FarCr(á : tt (pu^oópa qwö, cóxo')
qqövs Ço'jfpaipTppévT], zat téaatpa yr/ayra,
tò sva ps pia tpTjXot àXTpoiSa, StCt] Sspsva
xat ' 60'jXópeva zat Zapyópsva’wcav tà èxsq-
ttXeç vj aoQsvtta ao'j, zat ’z^va xoû ’xéqrtXs?
pe tòv Ko'jXoópT] sxspa tá, zat otT¡ pat 7pá-
(pTjÇ, oXa èxîpa ta. Kal ’? xoXà ’f7¡. Kat pi
xotpáCsqs pet’ atpatva, póvw toctov ànscttX^ç
7payi] st? tò Bevaìto tà FatC^àv, và paSévops
xepTj tijv etȚtaao'jptatrjpotaxàfsicjzaltaxiva,
(șters: 07]pouv), zat, w? xótat Cï,w, 6sXo cal
ÖTjptÖwpe àx’èztvo ’xoò xopw. Kat (bis), ott
àv ^pTjțsaa!, ptvatcs tò Ilsvaìto tà Tat^àv.
Kal attXo as pia 7oôva ÇsptatSà, ps tòv xpa-
pateçtT] xoû exstpa? tat? Sto azoöxs? zal tà
tataatpa |^Xa ps tà zàptpTja- zal Stà tal?
tpaì? xoö ps 7pácp7j?, sSœ Ss SpTjazstat, àps
6sXo vpàtp! va aou tat? xstpovat àxs ri¡v IIóXtq.
Kat, wta attX-fl? 7pa<p7], attXs ti poparjzâ, ott
s5ò Ssv sivs «bpâȚZT] và fi] àvavvóao'j1. vO/t
àXo, póvs o 0sò? ps t7]v aùQsvtija eoo.
Ț Xspattâ aal œ aoSsvfi]? ’AXs^àvSpm?
BotoóSa?, ó șaxpo[?] aoa. -j- Kai w Mt/ve Bol-
6óSa?, w avvito? ao'j. ZatxstsÈpTjat et? sz.
(V°:)Aw0^ tw (sic), et? tà? ttpta? ystpa?
et? tl z'jpàtCa Maprjwpa tl «bpaxpTjtCsva, et?
ti] Bsvstta, suXaëw? zal ttptw? 8w0st7].
Cu Dumnezeu. Sănătate și închinăciuni
de la mine, Doamna Ecaterina, surorii mele,
doamnei Mărioara. Mult mă închin, și de la
sora ta, doamna Lucreția, se închină dom­
niei tale, și messe.r Xenos, și toți copiii ei
mult se închină domniei tale. Și, dacă întrebi
și despre noi, cu mila lui Dumnezeu suntem
bine, și am primit scrisoarea ta, și am aflat
despre sănătatea domniei tale, și am luat
darurile pe care le-ai trimes Iui Benetto da
Gajan: portretul tău, unde ești zugrăvită,
și patru talismano, unul eu lanțujel mic,
așa legate și pecetluite și bătute în cuie,
cum le-ai trimes domnia ta; și cèle ee mi-ai
trimes cu Kuluri, le-ain primit, și lucrurile
de care-mi scrii, le-am avut pe toate. Și
mulțămesc. Și nu te supăra pe mine; nu­
mai cât să trimeți scrisoare lui Benetto da
Gajan, ca să aflăm despre sănătatea ta, tăi-
nuit _și_supus. Și, cât voiu trăi (?) te voiu
cinsti cu ce voiu putea. Și spune-i lui Be­
netto de Gajan despre ce ai nevoie. Și-ți
trimit o blană de Csptatoâ, - cu negustorul
prin care ai trimes cele două perii și cele
patru lemne și cu cuiele; și, pentru beteala
despre care mi scrii, nu se găsește aici, însă
voiu scrie să ți-o trimeată din Constantino­
pol. Și, când trimiți scrisoare, trimite-o în
grecește, căci aici mi se află Frânei să o
cetească. Nimic alt n’am de spus, numai
Dumnezeu să fie cu domnia ta. Ț Domnul
Alexandru Voevod, cumnatul tău, și nepotul
tău Mihnea Voevod ți se închină. In Sep-
temvre 5. ■ ■
(Vo:) Să se dea în cinstitele mâni ale doam­
nei Mărioara a lui Fabrizio, în Veneția;
să se dea respectuos și cu cinste.

(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; pecete mică, de inel, cu ceară roșie, ruptă; publicată și în „Anale“,
XVIII, p. 14, nota 1.)

1 E curios cum de Ecaterina, fiică a unei Jtalieiiee, nu știe limba mamei sale. Gerlach, Tagebuch,.
p. 4702, observă î.ică; „în Galata mai toți voibesc sau măcar înțeleg italienește“. ...
 51

’ CXXIIT.
Ecaterina, Doamna' Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre lucru­
rile'ce a primit de la ea și o blană ce-i dăruiește.
- 0eôç. Ț 'Hvtaiț zai ^atpsȚTjpaTa àzò éiisva,
ríj TÓp.va.KaTepf|VCf, eiç tí¡v aSsXyij p.ou,.T-i¡ xot-
pár¿a Map-pópa. Kaí, avspwTàç zai zspl¡ ép.àç,
wXt¡ etp sarai zalá,, pis ^ápt¡ 0$oö. Kat zpoa-
Z7¡va aat Aow.pérCTja, aSsiy-q amy zai
ola Tijç tà zsöia. Kat. ’zepvjXaôa Tà zpáp.ata
zoö [too eartXatț,- téaatpa, ^7]Xa;(Tà zai tt¡
'fTjfoöpa aoò zai §m ! axoôzeç-zoû p.’sattXatç
p-sr’ alzotvo tò zpap-ateutí. Kai’çzoXâ’TTj., Kai
’Soza ròv zat (ms. : vai) p-ija votiva vá eoo ?spv¡,
zat zapáyztXa vá aoo zé^iig r^ç arpé ó Ile-
vairrç tà l’arCrpy. Kat và zépvaas Șpiopya zat
ta^tixà .zat ápxovnjxá, zat va p.s /aipstâț
t^ț O.aXo7p7Îatç 6Xatç auroö ’ç tò p.ovaaríp7¡
zoö zá6aiarat. v0/7¡ áXo, zat ó 0sôç ¡is rí¡v
aóSsvTta aoo. - nezeu cu domnia ta.
., (Vo;) Ț AœO^rœ 7payst stejíj BatvatTf¡a, $lç
țip zïjpàrCa Map-pápa ,rr¡ d>pazp7¡TCéva- siç
tac Ttptía? /sipaç SoOeíig. .. .. ...
: [De altă mână:] A. M[adonn]a Mariora.
Válarga. Adì 6 di ottobrio, • in Pera.
■■ , •<
Pera,
[1576J,
6 Octobre.
Cu ajutorul lui Dumnezeu. Sănătate și
închinăciuni de la mine, Doamna Ecaterina,
către sora mea, doamna Mărioara. Și, dacă
întrebi și despre noi, suntem bine, toți, cu
mila lui Dumnezeu. Și ți se închină sora
ta Lucreția și toți copiii ei. Și am primit
lucrurile ce mi-ai trimes: patru talismano
și portretul tău și două perii, ce mi-ai tri­
mes cu acel negustor. Și să trăiești! Și
i-am dat și o blană să ți-o aducă, și i-ain
vestit lui Benetto da Gajan să-ți trimeată
beteala. Și să petreci frumos și liniștit și
domnește, și închină-te din partea mea la
toate, călugărițile de acolo din mănăstire
unde stai. Alta nu am să-ți scriu, și Dum­
(Vo:) Să se dea scrisoarea la Veneția,
doamnei Mărioara a lui Fabrizio; în cinsti-
tele-i mâni să se dea.
. Doamnei Mărioara Valarga. Azi, 6 Oc-
tomvre, în Pera. .

(Originalul în Bibi. Ac. Eom.; pecetea ca la n-l precedent; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 13, n° 9.)

- ' ' ' ' CXXIV. .

Hrisov al lui Alexandru, Domnul Țerii-Românești, dând un ajutor mănăstirii 1576-7.
Iui Xenophon de la Athos. ;
. (Notițe grecești în Bibi. Ac. Rom.)

Hrisov al lui Petru-Vodă Șchiopul, Domn al Moldovei, prin care se dau 1577
6.000 de aspri mănăstirii Sf. Dionisie de la Athos. (7085),
28 Aprii.
■ , .... (Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Kom.; Langlois, p. 94; Nicolaescu, p. 960.)

CXXVI.
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre niște 1577,
daruri ce-i face. 1-iu Maiu.

Osó?. Ț Etç Ttjv e^țeveoTâtot zai Ttpto- Cu Dumnezeu. Prea-nobilei și prea-cinsti-

țâtot .âSsXyiȚ. p.o’j, âțazTjrij,. zipárCa Ma- .tei melesurori iubite, doamneiMărioaraalui
ptópa; <bapz7¡rCéva, zoXXà ^spet^apara, Fabrizio, multe închinăciuni, și de la Domnul
zaì àzò tòv aùSévTt tòv Mì^va B&móSav Mihnea Voevod multe închinăciuni, și de la
52
^oXXà yepeTTjapara, zaì à~ò tt¡v á§sX'fr¡ paç,
tï(v zipárCa Ao'JTpstÇa,- zaì ààò tòv ávípa
tt)ç, zaì àzò xà itsSta ttjç zoXXà ^spcrfjG-
p-ara. Kai TiapazaXcope tòv 0eòv tûô Evp^v
as 7] îpa'pii p.o'J èv 171^. zaì cwTTjpicj.. Kai,
àv spoTà.ç zaì Trepi ép.àç, p.s ttjv STjvapjv toô
0eo5 xaXà evptazôp-eaOô è'œç tt¡v aóp.epo, zaì
t^ç fpa'pacç o^oô p.àç àxoaTéXvigç, zàvra 8Xsç
e’cç Tà yépta p.àç zaTavTSvouavj. Tò X&i^òv
7pà'pr(ç p.aç tò> rûç và ao-j gt^Xo ty¡zotíc,
otc s^Éîtsaeç zaì sTtTwyrjvatç zaì vavfeCaoTjc
rf^otsç DTcasTar^VM. Elç tûôti, àSekyij ¡100
àvazrpp.svT), Tj$ei>pTp Twpa ànspaÇôp.£VY) ypôvc
56o, £oT7¡Xá cao p.ta rp<opà pXopta 200, '^ow
Stazzata, zaì àXXïj șwpâ ifXopta 200, etç tòv
Micèp vîà Tar^à Mîtevétî, zpi jxt/ và 7Évr¡
tò 8avar^zár sar7¡Xa aoñ zspv¡ tòv /póv&v
STOÓTOV 'pXaptà 200, ^àXïj per’ szîvûv, ori àz’-
s5ó, aitò TTjv BXayia, tvs SiazoXo và anjXo
tï^otêç : pt8è ipaç'ij ojiKopw vá am gtíXo,
OTt TàçTj TTjç aoôevTÎaç §èv auvï^tC'/) và
¿ȚSvo'jaȚi fpaçatç are’ è$ó. Kai 7)8eXa ao’j
gtìXi zaì àXo ìTip'.ocwTcpov, àpi ó xspôç Ssv
pac Sí§7¡ /spi, OTt pàç èzXàxoae zoXì ypsoç
ozù’j toò zepoö Tà c^ëâpaTa, tò ¿Trota) 3èv
òpzopw và aoo vpàcpo; tò xwç èìrapapQàayj
Tà zpàpara zaì szap.ap.sv ë&3sç jtoXèç zaì p.s-
7aXsç. vAXo ypà^rfi pon tò tiwç 7ts8ïjp.à.ç zaì
êoüXsas vàïX67]çvàp.açsi'Sstç. Etç TOÓTOv,àSsX-
yuj pan à7azrJpév7pàv S7pixoöva £710 oti ívs zpé-
zov, TjSsXa GTtXt vá as ^ápo, àpi; sSw, etç stoü-
tov tòv zóapov, íyo'jaTj G7¡v^8ta aTT^ij, zaì Ssv
upnop^ç và zaTïpdastç s8ñ. Etç to5t! 8èv i'a-
TTjXa vá as yépo" àpi) zaì épTjç È'^opsv sroXì
neOipía Stà Xoțo’j cou, àç tò rfieópcit ó 0sôç.
"Apei záBoü zaì àvaxÉêon, zaì ó 0sôç vá as
à^ttóGst và rps zaXà, zaì ép^ç àzò sSwOsç,
zat jràXv) 8sv as BÉXopev àX^cpovioT) siç èztvo
OTtoö Stvópeare.
"Exarepíva vrópva. Maup a'.
vAXo zat, áv èpoTq.ç olà tt¡v áSeX^ví p-aç,
tò zìov sTCtpsv avSpa, sztpsv tòv KooTavTtvov
tòv «Ppa^zóro’jXov, t^ç p-irplaç paç tòv ça-
SeX'póv.
vAXo, as jrapaxaXjj ó Miyva BoïêôSaç và
tòv GTiXtç 2, 7J7O'jv Sto, axtXóxonXa pixpà,
p-aaTST^sç, àzò Tà zaXà, àpaevrjxò zaì 8e-
Xtjzó. vAXo, 7payrjç p.oû îtôç SKspiXaêatç Tà
çXoptà Tà TSTpazóaia zaì Ttòpa 6sXot)v goo
sX87j zaì àXa Stazzata.
1 Cauza era religia MSrioarei, pe care n’o puteau tolera surorile ei: rCând o Grecoaică“, serie
Gerlach, „iea în căsătorie pe un Frâne sau Latin, e afurisită, căci ei blestemă pe aceștia ca pe cei mai
ticăloși eretici.“ Gerlach, Z. c., p. 357, col. 1.
sora noastră, doamna Luereția, și de Ia băr­
batul ei și de la copiii ei, multe închinăciuni.
Și ne rugăm lui D umnezeu să te afle scrisoarea
mea în sănătate și mântuire. Și, dacă întrebi
și despre noi, cu ajutorul lui Dumnezeu sun­
tem bine pană astăzi, și scrisorile ce ni lé tri-
meți, ajung totdeauna, toate, în manile mele-
Imi mai scrii cum că să-ți trimet ceva, căci
ai scăpătat și ai sărăcit și ai nevoie de spri­
jin. La aceasta, sora mea iubită, află că
acum doi ani trecuți ți-am trimis odată 200,
adecă două sute de galbeni, și altă dată 200
de galbeni, prin domnul Benetto de Gajan,
înainte de a se ivi ciuma; ți-am trimis pe
acea vreme 200 de galbeni, iarăși prin acela,
căci de aici dinȚara-Românească e greu să-ți
trimit ceva; nici scrisoare nu-ți pot trimite,
căci rânduiala Domniei nu e să iasă scri­
sori de aici. Și am vrut să-ți trimit și alt
ceva mai însemnat, dar împrejurările nu
iartă, căci ne-a lovit nevoie mare, din
pricina întâmplărilor de azi, pe care nu
pot a ți le scrie: cum au ajuns lucrurile
de am făcut multe cheltuieli și mari. îmi
mai scrii că dorești și vrei să vii să mă vezi,
în această privință, sora mea iubită, dacă
aș crede că e de cuviință, aș fi trimis să te
aducă, însă aici, în țara aceasta, au oamenii
deprindere nenorocită și nu poți locui aicea ’.
De aceia nici n’am trimis să te aducă; dar
și noi te dorim mult, precum o știe Dum­
nezeu. însă stăi liniștită, și Dumnezeu în-
vrednicească-te să fii sănătoasă, precum și
noi, cești de aici ; și iarăși nu te vom uita
în ceia ce ni va fi cu putință.
Ecaterina Doamna. 1577, Maiu 1.
Alta, dacă întrebi și despre soră-mea, pe
cine a luat de bărbat, a luat pe Constantin
Frangopol, vărul mamei noastre vitrege.
Alta, te roagă Mihnea Voevod să-i tri-
meți 2, adecă doi, căței mici, de țâță, dintre
cei de rasă bună, bărbat și femelă. Alta,
să-mi scrii cum ai primit cei 400 de gal­
beni, și atunci îți vom trimite și alți 200.
(Vo) Prea-strălucitei doamne, doamna
Mărioara, sora Doamnei Țerii-Românești,
la Veneția.
 53

(Vo: de altă mână:) Alla Iliistrisima sig- Prea-vestitei Doamne madonna Mărioara,
nora madona Marieta, sorela di Signora di sora Doamnei Țerii-Românești, în Veneția.
Vlaxia, in Venezia.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; pecete mică, de inel, de ceară, roșie, ruptă; publicată și în rAnale“,
XVIII, p. 20, nota 2.)

CXXVH.
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre banii 1077,
ce-i trimite și cheltuielile cu Domnia lui Mihnea-Vodă. Iulie.

■f Sv/jkvo aat, y/j, znpàrÇa Map- Iți trimit, sora mea, doamnă Mărioara,
•ftwpa, Ttapâ (xtxpTj w?o3o, Stazóaìja yXoopiia pentru cheltuiala măruntă, 200 de galbeni,
7^â ttj’ ¿EÔpTjç tò îto? 5sv slvp.Jropó, ww. tw ca să știi că nu pot [mai mult], căci fiul
TtsSi p-o'J £77jV7]xat anÔsvtTjç, zal syop.s itoXi] mieu a ajuns Domn, și avem multe cheltuieli,
l^o, — zal iva? Osò? tò 7¡^súp7¡, zal e/ojie — și unul Dumnezeu știe, și avem și multe
zal rcfpcpe? íroXé?. Kal và rcopsorg auQsvtía amărăciuni. Și dù-o și domnia ta cum vei
son xarà kó? ivpjropiaat?. [ putea.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 23, nota 8.)

CXXVIII.
Hrisov al lui Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, dând mănăstirii Simopetra 1577 și
de la Athos moșiile Scurtești (Synprastm) și Dragomirești. ”nn-
(Notițe grecești în Bibi. Ac. Rom.)

CXXIX.
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre tri- 1518,
metere de bani, dorința ei de a veni în țară și neputința de a o lăsă a merge la 20 Februar,
biserica latină, precum și despre datoria ce au bogății de a răscumpără pe robi.
Osó?.-]- EoȚSVsaTâti, svnp.0TaTt zal ¡vamp-év: Cu Dumnezeu. ȚPrea-nobilei, prea-cinsti-
{ton àSsX'pt, zopisa Maptwpa. ’H? rijv au- tei și iubitei mele surori, doamna Mărioara,
OsvTtav aon icoXXaì? ó^tè? zal îrpoaz’JVijp-ata, domniei tale multe salutări și închinăciuni,
zal ó Abßsvn? ó Mí/va BoséóSa? tt¡v aò- și Domnul Mihnea Voevod mult ți se închină
Osvtíav aou jtoXXà xatpsr<|, zal àSsXpt p.a?, domniei tale, și sora noastră, doamna Lu-
zspàtCa AouzpérCta, p.s tòv ?ap.7rpóv p-a? creția, cu cumnatul nostru, sunt bine și se
^ve zaXà zal xpoaZTjvoùv Tr¡v aòOsvriav aou, închină domniei tale, și copiii ei, și fetele
zal tà rtsóía tt¡?, zal zóps? v/¡?, zal ei și ginerii ei sunt toți bine și se închină
7ap.zpl tt(? oXt r¿vs zaXà zal zpoazTjvoòv tt¡v domniei tale. Și rugăm pe Domnul Dumne­
aóòsvT'av eoo. Kal 3sóp,sa6sv zóptov ròv 0sòv zeu să te afle pe domnia ta scrisoarea mea
tou sóp^v ttjv abÖsvttav aon 7pa?i pion sv în sănătate și mare mântuire, căci și noi,
Í7Ía zal p.e7áX7¡ aa>T7¡pÍ7f, on xal ^p.^?, yà- slava lui Hristos și mulțumită rugăciunilor
ptți Xptatou zal ôt’sôxæv tòv 70VS0V p.a? zal părinților noștri și pentru sănătatea ta, sun­
t¡? tt|v Ó7Ìav aou, zaXò? $w? toö tem bine pănă acum. De asemenea, la 16
'Op.oç, <hsupo')apioD t?', ózò yspò? èvò? 'Pa- Fevruar, printr’un Raguzan, am primit o
onCéou, èìtsplXaSa p-tav 7papìjv t^? aòQsvtta scrisoare a domniei tale, și am aflat despre
ao’j, zal sp.a6a xspl ri]v V/lav con, zal syàp’.za sănătatea ta, și m’am bucurat mult; afară
tò xoXXà- zXìjv <5s s’7pa'[s? p.ou auGevtla con nuinai că mi-ai scris domnia ta cum că se gă­
tò irò? siptozsta! szXvjola œpa77tzij sSw, za!- sește aici o biserică frâncească, și vrei să vii
(șters: và sXStç) 8sXi? và eXQ-ț]? s5w. Kal 7¡? aici. Și în această privință ce să-ți scriu dom-
54
toótojv'tl và ypi'^iü Tfjç aôSsvrià aoü; }A\i-
Orjvà, aSsXșt pou 7ja=; zat aîpa poù Tjcs, zal
à.7azô zè zsÒ^pó as, àpol ó tozo; Sèv tò
aizwvt ori S7¿b e^w tàpt TÓaov zspò>v zat
zopsóops pœpatjzà, zal àSsXai pa? er£t,
zal rwpi vaXßt r¡ aòOsvrta aoù và zoipsòsas
t¡? svav zàatpov tppav^tzà, zal ’^pì? zàXtv
TjC àXov zàarpov pwpaïzà... THvs avßpozl Stài
Fywps àzò ròv zóapoy zara'ppwvsaav. ’E8w
7(vs ywptvtaTSç àfpiz'tavol, Sèv tvs oaav ttjv
IIóXTjv zal ròv Takaràv, ozomșve àvazaropÉvt
'Popaív] zal <l’pá777¡ p-aÇïJv. Kal áXoy záXigv
aùrl 7} yiópa ôèv tvș zX^povopía pa?: cípsptov
TjisaOsv zal aupiov ôèv tpsaSsw t¡<^ toó 0oo
tòv :¿>ptapta-, zal t¡? tòv Toópzov tò .^épvjv
Tjjisatev, ¡zal pít’ ^p-íj? Ssv Ueóptopsv ■ eoi?
tsko’jç zoo QsXopEV tjots. ’Apl záSoo au-
Osvtia aoo zal àvazàêoo. 3Has zaXwv zôapov
T|VS ïj außsvtta aoo, zat, závra ¿jars zoo và
s/wp-s fi]v t>7tav pà?, 6sXo as zirât^v, vjzsp-
ysts àzò tò /épTjv pou, zal pïjv /oïXopâv^ç :
Tjç ttjv Ô7tav toû Mt^va BosêœSa ôèv 6èXops
as àatoyiaiv. Kal àXov zàXTjv copias? tò zôç -
W.^-, ïP^'P’QV :t^ç aôSsvria ,aoo t¡? ttjv 7patp7¡v-
pou,‘zal satïjXà as rXwpía 200, zal è- •
z^va sopsßtaav yXcopta 100, pè rà zô't^pta.
"Qpo? S7¿> 7¡? tTjV 7paț>7jv pou èXavSàanza
zal sopaipa 200, àpi àXtOvjvà ézarôv TjtoV
stCi tà soptza zal t¡? tò xaTáoTt^wv, xa'1 và
P-7JV zipá£y¡? Èz^vo» ozoo as tà ^yspiV //.al
zatôzTjv zàXïjv ear/jXà as àXa 200 tpXtoptà,
zal zaXvjv,’ Nosopiov 23, êartXa pè svav pou
àvQpwzov 7¡? ròv TaXatà ’? tò /épTjv toû
Miasp Slzsvéroo rà Faytà yXwpia 200, pè ròv
■zpórov ;zaXòv avßpiozov ozoo-, và sopì, và . tà
.atTjXTi ’n? tò yé'p-qv tt¡; .aoȘsvția-qop/ Kal
ps tòv 'PaoùCéov' aòtòv ozoo ; piè i'^sps ;r¡v
7pà^T|V aoo áréXo as V, CapôaêcQToôysç, zál
ôsçoo. té?. Kaí, aXov, ¿optas? tò zó?-s'Șwaa
SióSsxa ’ xtXtáSs? àazpa’ zal è^a7copaaà t^v
Kozptforiáoá'1., zal szìps?’tò àaàv oaprf/.
BXézi?; àôsXtpi-p.00, zò? ztpàÇwpJSv roiv 0sóy?
-’Eôâ’zto?. è’/t <pwp.7j;và <pá.7’., ,và pi/ ôwat
szijvoo ozoo" Xo7<oßtp.4; àzòfijv ztvaj.âs ațșzt
zaXa! âtà t’èzîvov pa?. sotnzsv ó 0sò? zaì
•E/œpsy, zal ôtà toô'Xô7oo p.a?: za'i; ôtà toù?
-’òtzoó? p.q? -.zal ôtà toù? 'tpiXoo? p.a?, zal 8tà
tà àlyp.àXwta, o'^i ôtà :toô X070O p.00 p.ovov.
Kalnjv Kozptàrtgaa p.pvov Sèv á7¿>paaa, pipei,
àv tt/t sto? szattov zéVTjvra, èyco ¿7Wpaa-
p.svs? oaav r/jv Kozptcôrtqaà. VA? Tjvs zaXà
-dpßsvtt? ó Mixvà-Bô5a?j zal plljv ^oXop.àvi
aoßsvtta'.aoo: p,zsp.zt ó 0so?' zal,8tà t’^-
p.à? zal 8tà -t’sz^vs?. ''AXov-où^t, zal c XfJÔvTj
1 Prețul e cam mare: o Unguroaică se vindea pe la 1570 cu 6.000 de aspri (Gerlach, Z. c., p. 54, col. 1.).
niel tale? Ești, eu adevărat, sòra mea, ești
sângele mieii, și te iubesc și te doresc, dar
locul acesta nu sufere ca eu de atâtaivreme !să
.mă port .după ritițl^grecesc,’și sora noastră
tot așa, și acuma domnia ta să vii ^ă mergi la
o biserică frâncească, și noi pe de altă parte
la altă biserică, grecească. Ne văd oamenii și
ne desprețuiește lumea. Aici sunt locuitorii
oameni sălbateci, nu sunt ca la Constantino-
pole și Pera, unde-s amestecați Grecii și
Frâncii la un loc; Și, iarăș, pe de altă-parte,’
această țară nu e moștenirea noastră: azi
suntem și, mâne mi suntem,, după vqia lui
Dumnezeu, și ne aflăm ;în mâna Turcilor ;
și mici noi nu știm unde vom fi până.la ca­
păt. Ci. sțăi acolo domnia ta și ; trăiește în
liniște. Domnia ta,ești îri locuri bune și, cât
voiu fi sănătoasă,.tot voiu îngriji de ține cât
stă în mânaț.mea; și, să.n’aâbi grijă: cât va
fi sănătos Mihnea Voevod, nu te vom uită.
Și, alta, ai mai zis cum că ți-am scris dom­
niei tale în scrisoarea mea că ți-am trimes
- 200 de galbeni, și aceia s’au găsit că sunt
numai 100 de galbeni^ cu păhărele. Ci eu am
j greșit în scrisoare de amiseris două suie,
însă cu adevărat erau o sută; astfel i-am
găsit și în- catastih, și'să nu sùperi pe acel
ce ți i-a adus; și după aceia iar ți-am trimes
alți 200 de galbeni, și iarăși, la 23 Noiem-
z vre,' ți-am trimes, cu un om al mieu, la Ca­
lata, prin Benetto da Gajan, 200 de galbeni,
că să-i trimeată în mâna.domniei tale, cu
cel’dintâiu orti ce va găsi. Și cu îrisuș Ka-
' gusahùl care mi-a adiiS scrisoarea, îți trimit
două blăni de. Çapôaoà, ;și primește-le. Și
iarăși mă întrebi cum de am dat 12,miide
aspri și am răscumpărat pe Cipriotă1,; și.ți
s’a părut, aceasta o știmă, mare. Vezi, soro,
cum . supărăm pe Dumnézeu?. Cine are
pâne să mănânce, să nu dea celui ce. moare
de foame? Nu șade bine! De aceia ni-a dat
Dumnezeu de avem: jși pentrirnoi și pentru
ai noștri și pentru prietenii noștri și .pentru
robij-r^nu numai pentru .nói. Cin’am cum­
părat- numai pe Cipriotă, însă, de ar fi și
până’la 150 : [de roabe], le-aș cumpără; cu
și pe Cipriotă; Să fie sănătos Mihnea Voevod,
și să nu te îngrijești domnia ta: Humhezeu
trimeté și : pentru. ăi 'noștri și pentru aceia!
A.lta nu mai este, și anii domniei tale să fie
mulți și frpmoși. ; \ . V: ,
20 Fevruâr 1578. ,
în Bucureștii Țerii-Românești. 1 : ..
 55

r^ç aoBsvria ooù jtoXt/ xat xaXip fi’svpapío'j

24, 1578, ¿v M~wzopáat7jv BXaytaç.
’Ezarep^va twpva, aosXpl r^ç aòBsvtta ao'j.
(Vo:) •J’ Ti svnptotátt zr eóVevearátt zaí
í>7a~£!psv7¡ poú âSsXșoi, zspárCa Map’.öpa,
ripioç zè soXaôôç ôwBsi fò Tfi rvjv Bsvsrtav,
Tjç tov "Avtov MavBsïov tôv Monpavûv.
[Dé altă mână:] O recivito sta Hetera
de Valachia adì 5 de ssetebrio 1579.
(Originalul în Bibi. Ac, Bom.; pecete mică, de inel, de ceară roșie, ruptă; publicată și în „Anale“,
l. c., p. 29 nota 1.)
Ecaterina Doamna, sora domniei tale.
(Vo:) Prea-cinstitei, de neam bun și iu­
bitei mele surori doamna Mărioara deie-se
cu cinste și respect, în Veneția, la Sf. Mateiu
din Murano.
Am primit această scrisoare din Țara-
Românească, la 5 Septemvre 1579.

. x 7 cxxx.
Mențiunea într’un poem (pipa) al lui Gheorghe Etolianul a maziliei și morții înainte do
lui Petru-Vodă al Țerii-Românești de pe urma intrigilor mamei sale Mirceoaia 1578>
(t) MôprÇatva): . Mart1.

Petru iese din Iad la 7077 ( 15G8-9) ca să arăte mamei sale de ce i-a răpus, pe
ei și pe Patriarhul de Constantinopol, loasaf, „dumnealui Cantacuzino“ (ápyjuv ó Kavra-
zo'jÇïjvôç), făcând-o nebună și zăpăcită (p.copTj, XwX7j,.7tapa5appÉv7¡), A voit să iea pe Canta­
cuzino ca soț al fiicei sale Maria:
Nà îtàp-flç Kavtaxo'jìjjvòy 7apzpòv stç r^v Maptav,
TtjV àSsX'pjv pou, eXaêsç pe7áX7¡v rtpwpíav.

Era -un act de trufie, o primejdie pentru neamul lor, grosolan (yovrpóv), care avea
a face cu un „leu“, — cu joc de cuvinte (ei fiind lână proastă, ÊXàya, iar Cantacuzino
camocatio, damasc). Cu aceasta i s’a adus lui moartea:
’Ap’ yovtpvj paç JîtappîÇ za5, tò zoXò xapàpt
’ISs zwç èzpoÉsvïjas Gàvatoy và ps arapfj,

zăcând în pământ străin :

’lSs stwç xóíropat ’ç ttjv 7^v, Æ>ç xaraypoyepévoç, '
Atari aitò tôv țorcov po’J etpat i£æpiapsvoç.

Iadul îl înghite din.nou. Mirceoaia se trezește pentru a-și plânge greșeala: „Eu
ți-am cășunat moartea, fiule, și am aruncat în Iad trupul tău, scumpule, pentru că nu
m’am gândit că voiu cădea la atâtea rele dacă voiu voi să-mi râd de dumnealui Cantacuzino“ :
’E7<ì) aoö èjrpci^yqaa tòv Sávatov, nié pou,
Kai rò zoppi aon fòaXa ’ç tòv "Aorp, àzpiëé pon,
Atari 8èv Tjisopa zots ròta zazà và iréao,
. vApywv tòv Kavraxo'jCrjVÒv OéXovtaç và 7sXàoto.

Da vina păcatului pe loasaf, Mândru de averea lui, dar „fără creieri“. Și duș­
mănie. cu Pașa (~aaia), Mohammed Socoli,;tot de la el îi vine. El i-a dat sfatul de a trimite
oastea să-și aduea fata înapoi. Deci ea, nebuna, „putaña“ (contava), l-a făcut să piardă
țara și viața: <
... ’E7<u ’pow Tj atria, '
Tts, và Xào^ç Oávatov,' và yàa^ç tí]v BXayía. .

A pierdut „case frumoase, curți acoperite cu marmură, robi, copile frumoase“,

și „aèum Alexandru poruncește ’n Țara-Românească“ :
Kai rapa ó ’AXsiavSpoç ópíCst rr¡v BXaytav.

• Data spânzurării, la Anhial, a lui Mihai Cantacuzino Șaitanoglu.

56

„Și te-am pierdut pe tine, fiule, care erai ca un vlăstar și tuturor li păreai un
voinic frumos la chip, iar acum ai Iadul de vecin și tovarăși, morții“ :
vEyaaa oéva, tòv mov oxoöaouv aàv éXaatápt
K’ et? oXouç èyatvooouve gopopyo zaXXigxipt,
K’ eystç tòv yslrova xat roo? vexpoôç oovtpôyot»;.
Cu mânie Petru vorbește apoi Patriarhului loasaf, care și el se află acolo în Iad,
murind de nebunie, sărăcie și năcaz pentru aceiași greșeală. De aceia Mitrofan ține Bi­
serica cea Mare, „și în țara mea stă Alexandru Voevod, și mie pământul mi-a acoperit
picioarele“ :
KàOerat, xaì et? tòv tójtov pou ’AXéêavSpoç BotëovSaç
Kal ’pèv’ 7^ èflâ^tag toù; èStzoôç pou xó5a?.
loasaf mărturisește păcatul său. Trebuia să spuie Mirceoaii că legile bisericești
nu îngăduie a-și luà fata de la bărbat. De aici vine că „mama ta se află acum surgunită
în părțile Răsăritului și batjocurită“ :
'H pava aou và’ ëptazerat túpa é^wptopév7¡
’S tò pépoç t^ç ’AvaroXr¿?, vâvat xaì èvTpoKtaopévi].
Cuvintele le aude în chinuri Chiajna, care nu poate adormi. Se blastămă pentru
că pe fiul ei îl are Charon:
Tòv Bétpov tòv BotêovSa pou Stari tòv rpwyet ó Xápo?.
E surgunită. „împăratul e mâniat pe dânsa“:
Kaì ó BàotXeò? tt¡v atoytj và p’ ëyfl wpȚtapevTj.
De ce s’a întâmplat aceasta? „Se pare că Mircea, bărbatul mieu, a făcut pe lume
păcate, orânduiri rele, că a săvârșit omoruri fără număr, multe călcări de lege, și acelea
se așează pe capul mieu ca muștile“:
<batvetat ó MóprCa? àvSpaç pou và et/e zapwpéva
’S tòv xóapov àpapTTjpaTa, xaxà ¿pStvtaopéva,
Nàxaps yóvon? ^eptaooó?, iroXXsç xapavopteç,
Kai zetva ’? tò zeœàXt pou zàôovrat wç pote?.
Dorește a vedeà în vis pe fiul ei, care „i s’a ivit ca viu, cum erà în zilele Iui“:
Sàv Cornavo? p’ etpatvstov, w? ^rov ’? tòv xatpóv tot).
Apărând din nou, Petru n’o iartă: îi mai dă odată vina că „va sta în Iad ani
muiți și luni, și Alexandru, cel ce eră gonit, să ajungă acum beiul încunjurat de cinste
al Țerii-Românești, să stea în locul mieu și în Domnie“:
’S tòv 'ASt¡v và etiptazwpat ypóvou? rtoXXoò? xat p^vaç,
Kai ó ’AXé^avSpoç aôrôç, otcoutov Stœppévoç,
Twpa BXaytaç và 7WQ p^é'ftj? àêtwpevo?,
’S tòv TÓrtov pou và záOerat, zaì et? tt¡v aòSevtta.
„Pentru că ți se păreâ că sunt toți de o seamă cu Ghiorma 1 care-ți slujia ție
și erai a lui toată“:
Atari ooô èçatvérove và ópotáCo'i[v] oXot
Toó TxtoXpa îtoô as ’SoóXeue x’ tjgoov Stxfj roo oXt¡.
„Gândul îți erà la dragoste și la Cămară“:
'O voo? ooo et? tòv epwra ^tov x’ el? tò xapápt.
Poemul se mântuie cu un imn la adresa Iui Cantacuzino și a „marelui“ său
tată, Dimitrie, și cu considerații asupra netrăiniciei lucrurilor omenești.
(N. Băneseu, Vn poème grec vulgaire relatif « Pierre le Boiteux de Valachie, București, Fr.
Gobi fii, 1912, p. 17 și urm.)

1 Ghiorma a fost Postelnicul lui Petru Șchiopul.


CXXXI.
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești,către Mărioara Adorno, despre numirea
lui Mihnea-Vodă, uneltirile dușmanilor și căsătoria surorii Lucreția.
0sôç. Ț Elç ttjv sù^eveaTàxi zai njitOTâTi
àSsXçij tiov ztpœTÇa Mapotópa,zoXXâ
yêpîTTjapaTa. Kai zapazaXw tòv 0sòv toö
eúp^v as r¡ vpaçij pon sv tvíef zai cwTT(píq.
Kaí, av spwTqç zai jrepl ip.àç, ¡is ttjv ÓTjvapujv
toö 0so5 zaXXá eópTjazópsaSs sœç toö v^v.
Pijvoiaxe, àSsXyc pon àqaTrTjTij, 6rav àvanaóOt
ó Güyiopép-evoç ôaùOévTtç, è'vetvs oMb/vaç Boî-
6ô3aç à<psvTTjç, pè ttjv SijvapTjv toö 0soö. Kai
?vta zai zazà zspòia pîjv eyțjc xtnç 8èv as
sÖTjplÖTjza Tióaov zspòv va cou aTtXo 'ipatpTj.
Elç TOÓTW TJ^SÓpS TÒ XWÇ Ôèv pàÇ 6oXtj, 0Tt
Ssv sve Tà^Tj và s^év^j qpaipïj àitór’ atpàç, và
rtTjvsv^j elas aXov zoapov, zai sve SiaxoXo.
’Apt ttjç vpayaïç oaatç zai àv pàç è'atïjXsç,
ôXeç Tjpôav elç tò yépTj pou. Kat, et ttj paç
è\pa<patç, oXa tà èxaTaXàêape. Kat, Stà tòv
Móazov, Tà Xóqta o~o’j eTCaprconvtCTj1, ôç pw-
pôç zai àvvwaToç otto'j eve, 6éXTj Tà eopTj
tò zsțpaXt too, zai 6sXtj xaTavTvjat elç ttjv
îTpÔTt too xaTaaTaaTj, và îtooX^ Tà xépta
etç tòv FaXarà, oaav Tà è'jtooXe. vAXo,
Tj^eope xai •¡j àSeXfTj paç, t¡ xtpáíCa (pare
a fi fost: •Çve Țerâ) AotrypérCa, èSeôre-
po ’îtavSpeÔTïj, xai Ssv TjÔéXTjce và xav-
Té$t, xai èxtpe toö í’pa'jxoxoóXoo tòv fjòv
arcò tòv FaXarà, tòv KwaTavTtvo. Kal pfjv
s/qjç xaxi zap§ta, oTt ip^ç 8sv uè àXTjapo-
v/jampe, ptóvTj 6éXo eoo artXt OTt ó^T^Tjat 6
0eôç. Kat, Tj TTj xàvTj xpta, OsXtjç Tà paOévt
àzò tòv Mtaep vrà FarCià Mìtsvstov, arcò tòv
FaXaràv, oti arcò eSwöev ìve StoxoXw. ”AXXov
oòyi, zai ypóvt eoo rcoXl zai zaXvj.
MapTttp zez.
’EzaTspvjva vtópva.
[Pe margene:] Kai ó à'pévTTjç ó Mí/va
BotêôSaç rcoXXà ae yeperq, zai aè rcapa-
zaX^ rcoXà và too otîX^ç eva czTjXôrcovXo
ptxpô, paon), zat và tve à~ò’zìva Tà zaXà
Tà yTjOTjZà.
(Vo:) Ț Etç Tàç Ttp.taç yetpaç ttJç xipàiCaç
Maptópa «fipap.xptTCisva, etç ttjv (bis) Beve-
Ttav, eoXaowç zai Ttpioç öoßetqj.
(Originalul în Biblioteca Academiei Româr.e; pecete de inel, acoperită, având, se pare, vulturul
muntean; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 24, nota 5.)
1 Cântă din zampogna, din eimpoiu, fleeărește.
58183. Voi. XIV.
57
1578,
25 Mart,
Cu Dumnezeu. Ț Prea-nobilei și prea-cins-
titei mele surori iubite, doamnei Mărioara,
multe închinăciuni. Și rog pe Dumnezeu să
te găsească scrisoarea mea în sănătate și mân­
tuire. Și, daca întrebi și despre noi, cu pu­
terea lui Dumnezeu suntem bine până acum.
Află, sora mea iubită, că, la încetarea din
viață a răposatului Domn, a fost făcut, cu aju­
torul lui Dumnezeu, Mihnea Voevod Domn.
Și să n’aibi grijă și sănu-țifaci inimă rea pen­
tru că nu mi-am adus aminte de atâta vreme
a-ți trimite o scrisoare. Pentru aceia, află
că nu ni este voia, de oare ce nu e obi-
ceiu să iasă scrisorile de la noi să meargă
aiurea, și e greu. Dar scrisorile câte mi
le-ai trimis, au sosit toate în mâna mea.
Și, câte ni-ai scris, toate le-am înțeles. Și,
în privința lui Mostos, vorbele de nimic pe
care le-a flecărit ca un nebun și nepriceput
ce este, numai capul lui să li dea de rost,
și va ajunge la starea lui cea d’intâiu, ca
să vânză lumânări în Pera, cum a mai
vândut. Alta, află că sora noastră, doamna
Lucreția, s’a căsătorit a doua oară, și nu
a vrut să aștepte, ci a luat pe fiul lui
Frangopulo din Galata, pe Constantin. Și
să nu fii supărată, căci noi nu te vom uită,
ci-ți vom trimete ceia ce va aduce Dumnezeu.
Și, dacă ai vre-o altă nevoie, vei putea
afla de la domnul Benetto da Gajan din
Galata, căci de aici e greu. Alta nu mai
este, și anii tăi să fie mulți și frumoși.
Martie în 25
Ecaterina Doamna.
Și Domnul Mihnea Voevod ți se închină
mult, și mult te roagă să-i trimeți un cățel
mic, de țâță, și să fie din cei-frumoși:
(Vo:) Ț În cinstitele mâni ale doamnei
Mărioara a lui Fabricio, la Veneția, deie-se
cu respect și cinste.
8
58

CXXXII.
1578, <• : Doamna Ecaterina a Țerii-Românești către Mărioara Adorno, despre su-
2-Decembre. meje șj lucrurile ce i-a trimes. — A

- 0eôç.E’77jaiç zat zpûaz7jvïjp.ata aitò èpéva, . Cu Dumnezeu. Ț Sănătate și. închinăciuni

TTjvvtójiva ’Ezarepvjva zàaïjç Oôwpoëka^Tjaç,
zaì àzs tòv auQsyn tóiv M’^/vs BmtSóáa zàaijç
OÒ77p’p6ka^ia<;; etç ,tt]v. aóflsvtt'a aoo, zijpàrCa
MapTjwpàt. Kaì èzspTjXaòa.Gj 7pa'p¡ njc aò-
6mia aon, zat< spaöa iteprj ț^v ety^a njç
abȘevcta1*aon, zai eyapY/.a ' Jtoká, zai vá as
sȘpijj só /sicj 7parf7¡ {aoo sv ^7^ zai ¡is7á)^
awTTjpttț; "Qtt av èporcjç zai zspi¡ atp.àç, ps ttjv
ÊOTjÔTjav tù5 0soô ’zaXà..^saté atwç tò aot-
pepwv. ÎȚJpaț và 7j£e6pȚjS,. àSsk^Tj pon, à-
ÿôvreç’pè. aì’òozsv. w 0sôç tpûttjv ’ rij xâpïj,
ro îtôa’aaîtpa aoö syo crèXpsva t^ç aôôsvna
aoö, at.Sózá tí¡v îtpotTj êoXà p,ètò'uo^Tzij
tòizoz7]vò alzato yXonpija, ps’va <1^770, vá
aoo .tà .tpépT), Acal etotepa Stazoa^a (pXonpíá
jis tòv Mzsvéto tà latt/íjá. Kai aoQsvtía
ao5. p.è alypa^sç ’tò zôçSsXTjç và zapiç’azítoi
étç tòì jiováatiÍpT;, zaì tòte? aoo èzéavijXa
^zoaig x^X’^Se? àazpwv1 ps tòvMitsyéto tà
fatCtà;. zàt, ovta aoo sìtéarqXà tòv paatpàxa
psvà-xooX7¡áp7¡a, àXa StazooYja çXo'ipïjà pè
.tòv .Mjtsvét.0 tà JatCta, zaì, .ovta con eat7]Xa
tò 7tot7Íp7¡ zaì-Sio 700VS? tóaza zaì Stw aa-
poópfja, Sx^ 7OÔVSÇ; ^àXsCj póvs afrCq pó-
’vàya, zaì toùç paxpapàSeçp zaì êSïjÇe zàaa
svï] airs x1^7!* zazpa, àXa /ôtazôaïja tpXoo-
pïjà- ps:tòv Mzsvșțo tà TatCijá. Kat, àtpóvtsc
èzê0avàô.pa[za]p7jr/jç à'févfrjc, tvs ava ’p^aoi
Xpóvo? tópa, .ì'xo aoo ’zeațsXpșva tstpazóa^a
’ipXoopTjá, zàXa pè ;tòv-Msrsvéto tà ȚarCtâ.
Kaì và pè 7pá<p7¡<; àv tà szsp'/jXaêsç, va 7|-
isópo zaì S7Ó, zaì àzópi]. Sèv èz^ta^a tà
zatàattxa àv ri^x7! a0’7 èzéanXa zaì àXa.
Kàì. 'Q .aòOsvtta aoo opon ri] szsattXsç, wXa
tà : aizspTjXaSa, -zàì tv¡v zaaét/jva, pè or/j
zaì àv 7|XS ' péaa, zaì tò tr¡pT¡ paC^ Zaì
’zotïjpTja. yAXw, (sic) péaat zàaa
Xàptï] Stà và epQjjÇ-àìSó, zaì và p-fj 6ápf¡?
77)à fí¡ Ss as ysppsvw: eivs 77]à ri) ^as «Dpáy-
77¡oa, zai, àXo, ^à zi] attoôtoç ó tozo? ^vat,
zaì àXàCoov toôç à'pevtàôsç, zaì Ssv rtvs 70-
vïptôç paç. Kat, àXo, as zapazaXjj àysvtïjç
ó Míxva BoïëoSaç, ó àvr^tó aoo, 71a Sím
de la mine, Doamna Ecaterina a toată Un-
grovlahia, și de la Domnul Mihnea Yo^-
vod a toată Ungrovlahia, către domnia ta,
doamnă Mărioară. Și am primit scrisoarea
domniei tale și am aflat despre sănătatea
domniei tale și m’am bucurat mult, și să
te găsească scrisoarea mea în sănătate și
mare mântuire. Și, dacă întrebi și despre
noi, cu ajutorul Iui Dumnezeu suntem bine
pănă astăzi. Dar . ca să știi, sora mea, de
când mi-a. dat Dumnezeu .acest bine,, câți
aspri ți-am trimis domniei tale, am dat în­
tâia cu punga cea roșie o sută de galbeni
printr’un Frâne, pentru ca să ți-i aducă, și
alți doua sute de galbeni cu Benetto da.Ga-
jan. Și domnia ta mi-ai scris că .vrei să-ți
faci casă la mănăstire, și atunci ți-am tri­
mis. douăzeci de mii de aspri cu Benetto
da Gajan, și, când ți-am trimis înăstrapa
cu lingurile, alți două sute de galbeni, cu
Benetto da Gajan; și, când ți-am trimes păr
harul și două blăni toscane și. doi samuri-,
nu blăni mari, ci așa. bucăți osebite^ și
maramele,— și fac fiecare la câte o mie de
aspri,—alți două sute de galbeni cu Benetto
da Gajan. Și, de când a murit răposatul
Domn,— e un an și jumătate acuma,—-
ți-am trimes patru sute de galbeni, iarăș
cu Benetto da Gajan. Și să-mi scrii .dacă
i-ăi primit, să știu și eu; și încă n’am cer­
cetat catastișele, .dacă poate ți-am trimes
și alții. Și domnia ta de asemenea, .dacă
mi-ai trimes ceva, am primit tot, și caseta,
cu ce eră înăuntru, și brânza, împreună cu
păhărele. Alta, îmi scrii în fiecare scri­
soare, că să vii aici, și să. nu crezi că [de
alt ceva] nu te aduc: e pentru că ești Frâncă;
și, alta, pentru că așa è locul, că gonesc pe
Domni, și nu e moștenirea noastră părin­
tească. Și, alta, te roagă Domnul Mihnea
Voevod; nepotul tău, pentru doi câni, și din­
tre cei foarte frumoși, micușori, bărbat și
femelă. Și ți se închină doamna Lucreția,

1 Un leu german era 40 de aspri (Gerlach, p. 220, col. 1). Domnii în exil priniiau pensii de 60 (Ale­
xandru Lăpușneanu; rudele: 30; Hurmuzaki, II, p. 423) și 40—60 (Petru Șchiopul, ibid., III, p. 25) de aspri.
Marele-Maiestru al artileriei primiâ îu 1577 pe zi 20 (Gerlach, p. 304, eoi. 1 ), săracilor 11 se dădea un aspru
(ibid., p. 312, col. 1). Asprul actual însă=2’/2 bani, un leu turcesc=66 de aspri.—Asprii se soeotiau cu poverile
(v. și Papiu, Tezaur, I, p. 56). O cronică ardeleană evaluează o povară ca egală cu 1000 de florini (CAron.
Fucbsio-Lupino- Oltardinum, I, p. 88; și în Quellen der Stadt Kronstadt, IV-V).
 59

jxTjXóxo'jfka], Äste ràxaXà xaXá, jxtxpo'jv£7¡xáj cu toți copiii ei, ți se închină. Alta nu e
àpaatvijxò: xal 6t¡Xt¡xq. Kal xpoaxTjv^ as -fj să-ți spun, și Dumnezeu cu domnia ta.
x^parCa Ao'jxpstCîja .¡is oXa ctjç tà ne5ia/xjs . S’a scris în luna lui Dechemvre în 2-
ìtpoaxnjvoùv. VO¿7] aXo, xal ó :9sôç ps tt¡v - 1578 anul delà Hristos. .
aoSsvTÍa aoo. ■ Scriu- eu, Doamna Ecaterina a toată
■ /Efpayrvj; [Lîvijoo'.ÀixeêpijoD’etç tt¡v 6’. Ungrovlahia, sora domniei tale.
■ -J- .țyoijl stws' toô XptöToö.- ’.. (Pe margene:) Lingurile și năstrapa și
.• -J- rpá^w sțo, vtòtivoc ^ExarspTjva-. îtàaijç acele două blăni toscane, și paharul de ase­
Oonpo&Xaxijac,' àSsXyrj t^ç. àysvnja aon. ' menea, cel de argint, și doi samuri mici
(Pe margene:) Tà yo’jXtápta xal TÒ^aa- și trei marame și o sută de galbeni,.când
rpàrcà (sic) xal.'tatç iôéo ^oûvatç’.rà TÓaxa, (?) [ți-am trimis] cele patru sute de gal beni.
ôgloç tò itotipTjv tò àp^tpòv xal Súo aapoópìa (Vo:) Prea-cinstitei și prea-nobilei doamne
[iTjxpà xal Tpîïç pa^papáSe? xal ìxoto <pXo- Mărioarei, în Veneția, cu respect și cinste
pia, oarat xo’jXù tà (?) tstpaxóata yXopia. să se deie. '
(Vo:) T<ì) (sic) ttp.twrâT’ț) xal eoveveatàrfl Prea-cinstită și nobilă a mea doamnă
xtpàrCq. MapTjàpa., etç tt¡v Beveria, euXaêwç soră, multe închinăciuni.
xal Tipiwç §o9eíf¡. .Către. . •
(De altă mână, frumoasă scrisoare:) - - ’ Dată azi, 25 Maiu 1579.
Tip.fü>ráf{¡ xal, eoyevix^ pou xupâ àSsXœot., . -, A-adps-o un Grec. . . - .
TtoXXá îtpoax'jvï5p.ara.
- T~ _ .... .,.r
[De altă mână;]
/ Data a3ì; 25.mazó-1579. .
.Porso uno.‘Greho., * ’ , <
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; pecete de inel, de. ceară roșie, ruptă; publicată și în „Anale“, Z. c.,
p. 25, hota'. 1.) . : . . ■ . , ? . . . / : .

: GXXXI1I. ;
; Hrisov .al lui Petru-Vodă j Domn al Moldovei, dând 6.000 de aspri mănăstirii 1579
(7087),
Lavrei din. Athos. ‘ V . : •
20 Februar.
(Notițe, grecești moderne în Bibi. Ac.. lîom.; Langlois, p. 74; Nicolaescu, p. 958.)

: ‘ Meletie Pigas, vicariti patriarchal, al 'Constantinopolei, despre dovezile de 158. .-159. .

iubire ce-i dă și despre neputința dè a veni din cauza vizitei apropiate a lui Siii-
vestru, patriarh ; de Ahtiohia. • A
- ; Ilsrpcp BoeoóS^.’ . .
- VEvatu/opsv toîç 7páppáot toö eôaêësaTâtou
-¿JO’Jxpàto'jç, psȚaXoTtperceaTaTS flérpj, psoTotç
oùaï yiXavBpwxiaç. ,Kôcl. Tjv èxeîvo tò çtX-àv-
Spwîrov ort, ?taîç T’^ç âpjț^c çpovTiat, jroXXatç
ouaâtç, ’ œç’elxoc, xal: aws^éat, xsptxnxXoo-
pevol; xal'MsXetto'j 7’ ôpwç ypovriCsTs, ’Ettl
ipèv. opv xal Ta'JTTja't t^ç ' çtXavÔpwziaç /áp:v
-7rpo6'jp.ÔTspov: œç. üpaç àytxéaôar Síxatov r¡v,
'àXkà YpâpțiaTâL^xo'jat zapà'Toô pazapiojTà-
•too SsaxÓTQ'j '¿ou xal xaTpôç, toô ’AXsCavSpelaç
StXëésTpo'j] gTjvôvvTa psv aÒTÒv peXXovTa oaov
ohîrco tt)v KwvdravTtvoû^oXtv xàTàXaësty:(jrs-
îtX'sxTat 7¿p aÔTio où ap.íxpóv oxàvoaXov, xal
• Lui Petru Voevod.
- Am primit scrisorile -Măriei Tale celei
prea-pioase, mărețe Petre, pline de prie­
tenie. Și acel lucru eră dovadă de prietenie
că, fiind împresurat de grijile Domniei,
Care sunt multe, cum e și firesc, și neîntre-
’rupte, 4e mai gândești și la Meletie. Era
drept deci ca, și pentru această dovadă de
^prietenie, să mă gătesc încă mai mult a
-veni la'voi, dar. îmi vin scrisori de la prea­
fericitul mieu stăpân și părinte, Silivestru
al Antiohiei, care mă înștiințează că are
de gând a veni cât mai iute la Constanti-
’nopol (căci i s’a uneltit uri scandal destul
60
ái¡ xaì aavé/stv àv sì ¡it¡ ^peîç àvnza-
TsaTTjpev), v/paç Ss rcpoapévs:v èv Kovarav-
ttvo'j SiaxsÀsôovta, ooTjOïjaovTaç amw zy
6etcj 'p’JX'ïb Toöto oov tò XP$°? vewaù èrct-
xpepaaGèv '^p.iv t^ç ôSoô sîpfsc. ’Aarcaaà-
p.e9a ôè "OTS avi tò xpàToç, av eoSox^afl
0eôç, SouXop.évotç 7¡[itv xat 7Xtxop.évotç oô
ôô^ç, ou xpTjjiàTiùv, àXXà t^ç p.STaSôaswç
xaì Staôoaewç toö EoavȚskto'i toö XptaToö.
’EppwaOw tò sòasSéoTaTÓv eoo xpàToç.
(Copii grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.).
cxxxv.
București, Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre greu-
1582, tatca ce are j¡n partea Turcilor și supărarea ce-i face și ea prin necontenitele
27 August. ...
cereri de bani.
Ț EoȚevsQTâTt, èvTtpwTàTt xaì 07arctp.svi
pou àSeXyì, xtparCa Mapuópof. Tijv aùÔevTtav
ao'J rcoXXà /atpsTw, xaì o auôévTïjç ó Míxva
BosSóSa rcoXXá as xatpeT(b xaì "9 xtpáíCa,
xaì vj xopïjç Ttç xaì ot trot ttjç xaì ot 7arcpi
TTjç TtoXXà as xœpsroôv, xaì SeœpsaOev xóptov
tòv 0eòv toö sóptv as ó vpatpí pou èv óftcf
xaì ps^aXt aompíqt, ort xat ^¡jl^ç, x®P!Tt
XptaTOö xaì T7]v ó^ta t^ç aòSsvTta aou,
xaXôç è'xopsv è'wç toö vöv. IlXijv Ss, ’IoúXtj ’ç
ty¡v 27 ^X6sv 7¡? èpsva ó rcarcâç xùp NtxoXaoç
ps Ypayiv Ttç aóSsvTta aoo xaì ps àXeç
7pa'pèç ôrcoô as ox« arcs IIôXeç àrcsaTaX-
psvsç, xaì tîv SaXTiXiicrpa cou xaì tòv pa-
Xpápa xaì tìv rcXóaxa, xaì Tà ?pappsva xaXôç
tSa xaì èxaràXaèa, xaì rcspì t^ç ôyta cou
èxà.ptxa- rcspì Ss Ttç arsvoxwptaç Xurcoöpsv.
Ti vá as zapo, àSsX'pi; èç tt¡ aoösvria
aou Ssv suXsrctç, ptT’àxoÙ7]ç, ptT’TjSsuptç tí
àvâneÇ xaì « XP^T xa' fona xsv¡ stç tò
xs'páXvjV pou xa6’ èzàar/jv ^pépav, arcò Tà
Sàaava twv xparoovrœv vpàç; Mwv’ ó 0sôç
xaì èx<b TjSeópo' xaì Ssv psawvouv aòrà Tà
xaxà xaì rctxpeç, àpi xaì vj atiôsvTÎa aou
7tpet>7jç va ps àvàtp^ç tò xsyàXvjv rcXswTspwr
xaXo?spouç aTsXvjç ps, rcarcààsç arsXtç ps,
<t>pà77ouç, Topatouç, Eopatouç, xovToXo7ta:
rcàaa àvGpcôrcwv Orcoù. suptç 7pà^7]ç xat ps
arsXrjç. Aèv 6á&¡c tjç tò voöv aou, zàpiav
7paçi èStxi aou vj èStxô pou, oaav urca7ouv
xaì ipxovTat t 7paysç paç, àv rctaaT^ xàpta
Tjç è^oTsptxà yspta, 'd xaxôv QsXïjç xàptv ^ç
de mare, și va ținea încă dacă mi ne vom
împotrivi), și poruncindu-ni ca noi să ră­
mânem în Constantinopol, spre a-1 ajută
cu suflet dumnezeiesc. Deci această datorie
care s’a lăsat de curând asupră-ni, ne o-
prește de a plecă. Ci vom îmbrățișa pe
Măria Ta, dând Dumnezeu, căci voim și
stăruim, nu pentru mărire sau pentru avere,
ci pentru împărtășirea și răspândirea Evan­
gheliei lui Hristos.
Fie Măria Ta cea prea-evlavioasă în
deplină sănătate!
Prea-nobilă, prea-cinstită și iubită a mea
soră, Doamnă Mărioară, mult mă închin
domniei tale, și Domnul Mihnea Voevod mult
se închină, și Doamna și fetele ei și fiii ei
și ginerii ei mult te salută, și ne rugăm de
Domnul Dumnezeu să te afle scrisoarea mea
în sănătate și mare mântuire, că și noi, cu
mila lui Dumnezeu și pentru sănătatea dom­
niei tale, suntem bine pană acum. Afară nu­
mai că, la 27 Iulie, a venit la mine dumneia-
lui popa Nicolae, cu o scrisoare a dom­
niei tale și cu altă scrisoare, pe care ți-o
trimisesem de la Constantinopol, și am vă­
zut cu bucurie, și am primit și inelul tău
și marama și plosca și scrisorile, și m’am
bucurat de sănătatea ta; iar, cât despre lipsă,
ni pare rău. Ce să-ți fac, soro? De ce dom­
nia ta nu vezi, nici n’auzi, nici nu știi ce
nevoi și ce lipsuri și ce foc arde pe capul
mieu în fie-carezi, pentru încercările celor
ce stăpânesc asupra noastră? Numai Dum­
nezeu și cu mine le știm, și nu mi-s de ajuns
aceste rele și amărăciuni, ci și domnia ta
cauți să-mi mai aprinzi capul; îmi trimiți
călugări, îmi trimiți preoți, Frânei, Greci,
Evrei; într’un cuvânt, ori ce om găsești, îmi
scrii și mi-l trimiți. Nu-ți vine în cap că,
dacă o singură scrisoare măcar, a ta sau a
mea, când se duc și vin scrisorile noastre,
dacă una singură ar cădea în mână străină,
ce rău mi-ai face! De aceia bagă-ți bine
în minte: acum, de atâta timp, nu mi-ai

èp.Éva. Ttà êàXe zaXà tjç tô voôv aoT tópt
tôawç zatpôiç zaO’ éxàanjv ^p-épav 8sv p.e
^otsXeç atparoXârsç ; Môv’oTavàfv] o^ov tôv
p.ó8ov, szíta£á as tô 5'jvàp.evov, ërÇt szapa
xaì Tòpi, npr/oû va fis sXôo'jv E 7payé coa.
Ilspat, Tjç Ta.... (sic) toì>..,. (sic) satr^à as
aajtpa Xr, toav Tptâvta yiXtâôsç, p.s tôv Ïe-
zóvTO ôs Ao’jzàpt tôv 'PaouCsov, ó wztoç
•rçvs [is^aç 7rpap.aTE'jfijç ttjv StXtarpa, ¡iá-
X¡ata tôv XÍ7OUV MîrsijCaré, xai syt àSeX'pôv
Tjç TTj Bsvsxiav. oivTpoțpov xai yároupov, zat
Tjvs TÔpt svaç xpôvoç. Kai s'arijXà as zat
TÔasç 7patpsç, zai Ssv p.s ëanjXeç àîtôzptatv,
è'Xaêsç xà ij oyi. Kai zà.Xtv tôv ’AxpiXt
è'atTjXa jis tôv Btarqápiv, tôv apyoma Ttç
àôsX^tç p,aç, .¿EXeç /. àanpa, tony Ssza ytXt-
àSsç, zat ISoasv rà toû |Mta7tXot>, va as Tà
aríX^. ’Azoû r^ç Êvav ypóvov s'arijXà as p.;:
Twpt àvsXOoüv zapâëta TjÇ tt¡v IIóXív, *7pa(j,e
•qç tôv otôv toù Miasp Mîtevétoo tà Ta7tàv
7paytv, zat aorôç atsXi p.s Ttv. Kat 7patps
p.s av tà sXaêsç aura, zat, av 5èv tà SKtpsç,
zàv à[v] Tjisôpo, và tà 7tps$o «oô tà è'Soaa,
zat, àv tà è'Xaësç, zav à[v] issòpo tô xôç tà
ëXaësç, zat xàXijv [istà taóta, r¡ tt Sivajis
r¡ tt èjMtopó, 6sXo as Z9t0&. Kat p.fjv p.s
ctéXtç aùtooç àvôpwito'jç, zat, otav à[v] ÔTjvtSâi
và as z’jtàjo, sôptazo p.s ttva và và (sic) ta.
atïjXo. r'Op.œç p.è tôv àvoOsv zùp iraTtà Nt-
zôXacùv atsXo as ôtà p.tzp7]v sv9tp.tatv Ttt^àata
àaitpa a^ zat a' zàxXop.a yptaœv p.è ztppttCtv
àtXàCt tôv 7tpov, zai p.tav X^svtv àp7tptv p.s
tô Tjptitptzt, zat a' zop.àrtv Xnvôv Jtàvtv, îttysç
zs', 8tà và zà.p.tç asvtóvta, zaí f¡vs àzspÉmv
(sic) zat àîtô tsç 8to p.sp7tsç p.s 7007^, zat
Soo p.axpap.à8sç Ttpoawtpsvoôç zat & p-aypa-
p.à.8sç zsvrtp.svo’jç xo7taXoôç, zat tòv sătzov
aoa, ÔTtoû ps satvjXsç, órcou r¡v tptç, zaì 8ôo
payttXta (șters: pa/pafpàJSsç) pstô atppazat
tô a' pavttXtv ëvs p.ôv’oxtç ps ctppa. Kat, otav
Xàotçzat aura, rcàXtv àvSpœjtot Ep/tovtat Tjç tôv
îta7tXov za6’ szàatTjv ^pépav, zat 7pà$s poo và
pà.Swpsv zatzspi trp i>7tavcoa. Et.àXXov àva-
pot^ç 8tà tiv [v]t[p]?tv ôitoù s'îttpa í¡? tôv
Mtyva Bosëwôa, t^vs toû tóiroo àpxwvtoitoôXa’
àXtQta g^psKE, zat S7pa$sç pot> zat aô-
6svtta aoo và îtàpo ànô ttpoXôv 7ÉVOÇ, apt
5èv s§7¡vt6tv tô x$Ptv P-00- ‘vï ¿ numai să deie Dumnezeu să aibă ei zile; și
àvtpaç, ttp$ ttv 7tvÉzav: ozia và ezspvsv,
topva è7évsTov' pov’ à[v] ôôat ó 0sôç và s^ow
> Bogasia, it. boccasino, era, „o simplă pânză de in“, pe care în Orient o făceau supțire ca mă­
tasea. V. Heyd, Histoire du commerce du Levant au moyen-âge, Leipzig, 1886, II, p. 702-3. Niște socoteli
din 1603 citează un „bal bagaziae“; Szilâgyi, Monumenta comitialia regni Transsylvaniae, V, p. 197. Cf.
și Hurmuzaki, IIa, p. 657.
CI
trimis soli pe fie care zi? Numai să fi avut
chip, te-aș fi îngrijit după puteri, precum
am făcut și acuma, înainte de a-ini sosi
scrisoarea ta. Anul trecut, la . . . (sic) zile
ale lunii. . . (sic), ți-am trimis 30.000 de
aspri, adecă treizeci de mii, cu Secondo de *
Lucari Ragusanul, care e mare negustor la
Silistra,— îi zic mai mult beizadea, — și are
un frate în Veneția, tovarăș și factor, — și
acum e uii an. Și ți-am trimis și atâtea scri­
sori, și nu mi-ai trimis răspuns, dacă i-ai
primit sau ba. Și iarăși, în Aprilie, ți-am
trimis cu Vistierul, bărbatul surorii noastre,
alți 10.000 de aspri, adecă zece mii, și i-a dat
aceștia bailului, ca să ți-i trimeată. încă și
acum un an ți-am trimis 40.000; dăunăzi,
când au venit corăbiile la Constantinopol,
am scris fiului domnului Benetto da Ga-
jan o scrisoare, și el o trimite cu cineva.
Și scrie-mi dacă i-ai primit, și, dacă nu i-ai
primit și aflu, să cercetez unde i-a dat; și
dacă i-ai primit, să aflu cum i-ai luat, și,
iarăș, pe urmă, dacă pot sau sunt în stare
a-ți dà ceva, voiu purta grijă de tine. Și
să nu-mi trimiți oamenii aceștia, și, când voiu
putea să-ți trimit, găsesc eu cu cine să-ți
trimit acele lucruri. Totuș, prin zisul domn
popa Nicolae îți trimit, ca o mică amin­
tire, un bogasiu 1 alb, o plapomă aurie cu
marginea de atlaz cârmâziu, și un lighian
de argint cu ibricul său, și o bucată de pânză
de in, de 25 de coți, ea să-ți faci cearșa­
furi, și e întreagă, și pe ambele părți cu
bolduri (it. guglia?), și două marame pentru
față și două marame brodate pentru pla­
pomă, și pe a ta, care mi-ai trimis-o, ceia
ce face trei, și două batiste cu sârmă (fir), și o
batistă singură eră fără sârmă. Și, când le vei
primi și pe acestea, mai vin oameni la bail
pe fie care zi, și scrie-mi, ca să aflăm și des­
pre sănătatea ta. Dacă mă întrebi despre
mireasa ce i-ain luat lui Mihnea Voevod, e
fată, de boier localnic, și în adevăr trebuia
să fie; și mi-ai scris și domnia ta s’o ieau din
neam înalt, dar n’a putut să-mi dea mâna.
Să fie bărbatul bun, el cinstește femeia;
pe oricare ar fi luat-o, tot ar fi fost Doamnă;
să aibă rugăciunile domniei tale. Nimic
alt pentru astăzi, și anii domniei tale să fie
62
Y pépsç -* Ual và ëyonv (de la .* àdaus); tîv
eóyí eo*). "Etspov . oo/i Stà- riç ôpaç, xai
t ypôvot tîç .aôOsvTta aon rcoXXl xai xaXot.
Auț. 27, 1582 - XptaTOÙ.
Kal aorà r¡ tí aeazéÏM, ôXa .-»¡.ve' TjC evav
piróptov X8VTtT<ôv: pappéva. ■
[Adaos:] ’Avaporqç, tò ți ï£o5ov sSoaa
țoâ îtaîtâ xòp NìxóXaov, àazpà ôÿ' xal pi[a]v
rCóyav xai a' àXovfov]. . . . ■; . .
(Pe margene:) Kal è'; paypapà&ç pè tò
aipția. ■ ' t- J .
’AöeXyl tîç aóSsvTÍa aoo : Aixarspiva TÓpva..
Ț Tl évTtpmáTi xai bvampsvt-pon àSeX^i,
xtpàrÇa Maptwpa «baîtptTÇsva, Tîpton ooG'fj
tò 7¡? T*Qv Bîvețiav, ’ç Tà Monpà.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom. ; pecete de inel, de'ceară roșie ruptă ; publicată, și- în „Anale“,
XVIII, p. 34, nota 5:)
cxxxvi.
Veneția, Mărioara Adorno către Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, despre- felul
1583,
cum e mai bine să-i trimeată lucruri și scrisori.
10 Mart.
.. 1583, Maprión 10, ’ç vip BsvsTtav.
TI£eùps -q AóSsvTÍa aob tò> îtôç Tà. arapéva
èx tòv aóSÉVTt Twv pTța-ijXov 1 rà eXaSa, xal
ó 0$ôç va aaç Soxà6s xaXó, ôîton sXaëa
SoijQta, xal OüToç ìtàvTa tò>v 0sòv rcapaxaXò
Sta aaç. ’Axópot r^sópe vp AóOsvTÌa con w.
îtôç ë'ôoaa àXot pia 7pa<pij, ìtapopia toótí,
toù àvOpciutob toù auösvTt- Stj^oovto Sè Aoù-
xapv), 3tà và xàpot. Tpó[itov] vàri] îj
AòSevTta aob. lïàXvj 0v¡pw. tîç AòflevTÌa apo
và poi p’àXotapovTjG-flC. ’Àìtò ^ttj .a’œSTj-
yota-Ji ó. 0eôç và pou aT^Xotç, rcpàpa r¡
crapéva, poi rà -aTëXv^ç rXatw’ç Tà yépta
toù piraiiXon, WT7] ëyobv paxpôç ewç và Tà
Xàèo, póvov svs xaXoÍTspa 7]ç yspôç rop.’ß-
òoàpòo’j TTà TaTjav Tà 9éXo éyz¡ itXéa 7X7]-
popwTepa. Outoç xal ypaçéçj v^vs Sio yépta,
■ij pia pè tò ìtpàpa, ì]T7] ^SsXsç aTTjXTj, xal
t¡ aXi¡ 7¡c rà yép’.a toù aÒTOù Moìaep ’OSw-
àpSo’j, và pou Tèç OTéXvfl p’ eStxsç too,
wzoù aTéXvï], xai toù Sion toù, -toù Miasp
NTopsviyob. -vAp zapappàipo xal T^roTaç, và
ps ■ .atpîraSia^ç, [o]tì xal ppà^o ps 6àpoç, ôç
SoùXt] aoo xal àôsXç^ aoù, ^où, ^pe.
• VH Ttvoç Sóat ’AçsvTta aon àìtò arapéva
vá.po'j țcspo’jv, ìtapàpsXvs toùç và pou zà
SiSo'Jv Ttapsußr^, xai pijv ps paxpsvonv.
Aoí>Xt¡ TaîtTjvT) xal àSsX'p-ij tt¡? AoôsvTÎa
□on, Mapnbpa BaXápya, è’xapa xal ȚpâȚav.'
Francesco Morosini.
miilți- și frumoși. 27 August 1582 ,dei Ia
Hristos. •
Și eele'eâ-ți trimit sunt toate cusute într’o
boccea brodată.. . ... . ,
Dacă întrebi ce bani ; de cheltuială i-âm
dat .lui popa Nicolae, súnt 2.500-de,aspri
și ún postav și un cal. • A
(Pe margené:) Și două marame cu sârmă.
Sora domniei tale: Ecaterina Doamna.
Prea-cinstitei, și iubitei mele . surori;
doamna Mărioara a lui Fabrizio,deie-i-șe
cu cinste aceasta în Veneția, la' Murano,
, ,
1583, Martie 10, la Veneția. _ ■: .
Află Domnia. Ta cum că banii de ladom-
nul bail i-am luat, și Dumnezeu să-ți deie
tot binele, căci am primit ajutor; și ast­
fel înainte de toate mă. rog lui Dumnezeu
pentru Domnia Ta. Mai află Domnia Ța
că am dat altă scrisoare, asemenea cu a-?
ceasta, omului domnului Secondo de’. Lu­
cari, ca să facă un chip, ca Domnia Ța s’o
primești. Te rog iarăș pe Domnia Ta să nu
mă uiți. Din ce te va îndrepta Dumnezeu
să-mi trimiți, lucruri sau bani, să nu le mai
trimiți prin bail, caci se zăbovesc mult pănă
le primesc; însă e mai bine prin Eduard da
Gajano: le voiu aveà niai iute. Așa și scri­
sorile, să fie în două exemplare: unul cu
lucrul, de-mi vei trimite ceva, și altul în
manile aceluiași domn Eduard, ca să mi le
trimeată cu ai . săi, când îi trimite, și cu
oamenii unchiului său, domnul Dominic.
Dacă și scriu prea .mult, să mă ierți, căci
și scriu cu îndrăzneală^ ca ô roabă a ta și
o soră ce-țî sunt. Dacă Domnia Ta vei da
cuiva, bani să mi-i aducă, dării de veste
să mi-i dea de față, și să nu mă zăbo­
vească.
Roabă smerită și soră a Domniéi Taler
. Mărioara Vallar ga, am făcut și axi scris.
 G3

■ ț T^ç ÈzXafiîrporàr^ xtipiaç ’Exareptvaç xai -¡- Prea-sfrălucitei Doamne Ecaterina și

X'jpia p.âva roti sz (sic) szXapxpotáto'j aò- doamnă mamă a prea-strălucitului Domn
ôévtoç Mixvo'J tîç BXayiaç, zopa jaou tijao!- Mihnea, al Țerii-Românești, doamna mea
ozán. - ‘ prea-einstită.
Ao6t ’ç tíj BXayta. (Concept.) Deie-se în Țara-Românească.
(Originalii! în Bibi. Ae. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p.-40, nota 2.)

CXXXVII.
Banul Mihalcea către Mărioara Adorno (cu traducere italiană de. Alvise
Spâ), despre o trimetere de lücruri din partea Doamnei prin Ragusa.
T-/¡p7]otár/] xat yptat7¡0!V7]zc,Tát7] zai xàa^ç
à$Eaç à^ia zai TatT7¡p.T¡pévT|V MaSóva
Mapvjópav. rijv àtpsvTïja cm zoXà xpoa-
ZTjVîjțiarav. yAXov è'Xaôav tô tf(p.tov ipàjia
t^ç a^air/ja son >j.s ty¡ çpeyàrav rty Êatve-
rtxïjv, zai è'Xaêa zai tà 2 êïjêXTja, órco5 poo
êam/Xeç, zai eoyapujarw woXà vqv wfwqa
cm, zai ^Saro ro p’ èypâyare zai èyàpîjza
zoXàv xspìj rqv íjyía aaç. vAXov pou ipà'fqç
■q à'pevr^a aou 71a tò AoôxapiQV, zôç sstiXat
’ç rqv Batvstiavfûôvaç xoXèç aitò xàaa Xq^iç,
zai èxonXTjÔTjzasTjv yoûva arcò 40 Sozzata
zai arcò _ 50 'q pija, zai qve zai avöpoircot
orcoô tô ^aipo’jSTjv. yAXov pou pïjv^ç ày$v-.
t^a ao’j àv èrcopsao và epto waautoô ’ç zqv
BatvôtVjav. Tt¡' và ’rco rqv ayevTija ao'j; ’E-
Varcoûvat zai è?ô và epto sosantoô, àpè rr¡
zaXóv, tà aréXov fiOeXoz êvpêpTjza sva àp-
y_ov orcoû và îjvs zpapate'jfijç và zápvfl ti¡
pzpapatTja toô aotoo ’ç vq Baivsrrça zai và
syr, àvSpwrcov aotoô, zai 6éXo tà 8àwqv èSô
’ç tà 'PaouC^, zai àçevt^a aon tà OsXtjç
zápTjv aototr SatXo xàpijv tô xaXvjtatpo orcen
và ercopov, zai pt¡v eyattaf è'vija. vAXov pou
1583 ',
30 Iunie
pană la
Prea-cinstitei și prea-creștinei și vred- 5 Iulie,
nicei de orice vrednică cinste și cinstitei
doamne Mărioara. Multe închinăciuni dom­
niei tale. Alta, am primit cinstita scrisoare
a domniei tale cu fregata venețiană, și am
luat și cele două cărți ce mi-ai trimis, și-ți
mulțumesc mult domniei tale, și am aflat
cern ce mi-ai scris, și m’am bucurat de să­
nătatea ta. Alta, îmi scrii domnia ta des­
pre Luccari, cum că a trimis la Veneția multe
blăni' de tot felul, și s’au vândut blană de
la ¿O de galbeni și de la 50 [în sus], și sunt
și oameni cari știu aceasta. Alta, îmi po­
runcești domnia ta, dacă voiu putea, fă vin
și eu la Veneția. Ce să-ți spun domniei
tale? Mi-ar fi plăcut și mie să vin acolo,
dar ce să fac? hl’am voie de la Domnul mieu,
voiu plăti aici, în Ragusa, iar domnia ta
vei avea banii acolo; voiu face cât de bine
îmi va fi cu putință, și să n’aibi grijă. Alta,
îmi vestești Domnia-Ta că vine o corabie
din Veneția și are în ea postavuri de-ale
lui Secondo de’ Lucari, și le au scrise pe
un alt nume; să fii sănătoasă domnia ta,

1 información della ca[m]era (sic) *de Zorzi. t •

Magnifica et cristianissima, de ogni grandeza dégna et onoratta madona Mariora, alla Signoria Vostra
pur asai me arecomando. O recevuto letera dela Signoria Vostra con la fregata veniciana, et ho recevuto
li dui libri che me ave manda, et ne regracio pur asai la Signoria Vostra; et ho visto la vostra letera, et
ho abuto grandissimo apiacer de la salute vostra. Et me ave scritto per el Lucari come à manda in Ve-
necia le fodre de ogni sorte, et se à venduto la fodra di 40 a 50 Tuna, et l’è anche omeni che sà. Altro
me scrive la Signoria Vostra, si è posibille, ehe vegna là in Venecia. Che vole che diga alla Signoria
Vostra? Aveva piaser anche mi grandissimo a venir fina là. Che far? Non posso, perchè non ho ordene
dal mio Signor, perchè quA che chercheva l’ò cava quà in Raguxi et l’ò messo in prison ; (¿tersi voroveche)
s’avessi ben la Signoria Vostra a meter omeni a domandar et si podesse prometerge qual eh ossa, che io li
pagerò, perchè l’è pur asai facultà in le sue man, come ori asai, et perle asai, et pur asai zoie, come
diamanti et rubini, smeraldi, cadene diexe d’oro, et pur asai roba, che non so che dir alla Signoria Vostra;
pur asai richezza. Etanche quà a Raguxi se acata pur asai robba de quel che mi cercho, ma mancha pur asai robba
anchora. Altro me scrivesti la Signoria Vostra che vi mandasse ducati 150 de bona voia et al comando vostro; con
primo omo da ben che troverò, vi manderò, over calerò qualche zentilomo che sia marcadante, che abia omo in Ve­
necia, et geli darò qui a Raguxi, et la Sigi oria Vostra li averà là; et varderò a far il melgio che potrò, et non abie
fastidio alcun. (Anche) ancora me scrivesti la Signoria Vostra che vien una nave da Venecia, che à robba del
Lucari, che l’è per consegnar in altro nome: ne regracio la Signoria Vostra che me ave avisatto; purché vegna
la nave a veder con li mii ochii. et poi lasa far a mi con li Raguxei ! Prego la Signoria Vostra a recerchar là in
Venecia che robbe è sta vendue del Lucari: non ge xè nome le fodre, ma ge xè ori et zoie asai et pani
d’oro, che era in presio grande; et vardareiti la Signoria Vòstra a recerchar et intender chi li à tollti, et
64

và zájJto; Aatv eyo 6atXup.a à~ò tòv à'févnj
p.oo, ott) sr.Tjvo ózoù s-jipatSav, tòv sjiSpTjza
èSò ’ç Tà ’PaoóCev, zat tòv eyo Ç7]kazôp.evov.
vAXov và zâp.Țj? zaXà t¡ àyevrrça aaç và 6à-
XeTat àvÔpùîro'jç và zaTapoTijaouaiv, zat Tà^at
TOÜÇ Zàp-ìtTjOV TT)ZOT£Ç, zat £70 và Tà zXe-
póao, ott) r¡vs repagara íroXáv, í/vs p.áXap.a
zoXi)v, T¡ve p.ap7apT)VTápT¡ itoXijv, acni^va ne-
pT¡aú>?, TCÓ70 arcò Siap.ávTat zat arcò po’ip.-
rci)va zat arcò ajiapayót zaXà, t¡vs jiáXa^a
Tatvijsç 10, ^v£ rcoXà 7tpáp.aTa' tt) và ’rco
tt)v à'patrqa aou; Hlvat ëi)oç rceptaôç, ott)
zat èòò ’ç Tà ’PaoúÍT) éëpéÔTjza tt) rcpàp-aTa
îtepTjaà arcò èzTjva órcoò 7tpéÒT) ó Tóp/r)va,
àSeX^T) oaç, àp.è X7)rco'JOT]v àzôp-a rcepijaà rcpà-
p.aTa. vAXo p.o'J 7pà<pT)ç T) àysvTta aot> và aoo
ott)Xo SoozàTa 150 p.è Tà[ç] yapàç ’ç tòv ôpïpp.0
ao'j; tò ìtpÓTOv orcoo và ?vp.6po av6po~ov
căci acela pe care-1 căutam, l-am găsit aici,
la Ragusa, și-l am sub pază. Insă să faci
bine domnia ta să pui oameni să cerceteze,
și poți să li făgăduiești câte ceva și eu să
li plătesc, căci sunt multelucruri, sunt multe
aurării, sunt multe mărgăritare, argint e
foarte mult, juvaiere cu diamante și rubine
și smaragde frumoase, și sunt 10 lanțuri de
aur; sunt multe lucruri. Ce să-ți spun dom­
niei tale? E o avere mare, căci și aici, la
Ragusa, s’au găsit lucruri multe, din cele ce
le caută Doamna, sora ta, dar lipsesc încă
foarte multe lucruri. Alta, îmi scrii domnia
ta să-ți trimit 150 de galbeni după plac,
la ordinul tău) îi voiutrimite cu cel d’in-
tâiu om bun ce voiu găsi; de aș află un nobil
care să fie negustor, să-și poarte negoțul lui
în Veneția și să aibă un agent acolo! Și-i

comodo & sta vendudi, chi li à conpradi et comodo I’abudo i soldi: in banco o a contadi, et di questo a
mandarmi letera. Prego la Signoria Vostra che abia letera, perche averà grandenissimo apiacer vostra
sorella, Domna, et el vostro nevodo, Signor Michno Vai veda, perchè ’ste robbe non he nome dela vostra
sorella Domna, ma ge xè anche dela Signoria Vostra, et per questo bisogna riguardar et domandar che
robbe è sta vendude, et, si ge xè anche robbe de ’Lueari (qui a) 11 a Venecia, a mandarmi resposta con el
primo, più presto che sia posibelle. Et l’orno che me porterà la letera, che sia omo da ben, che me daga in
le mie man, per non intrar in man de qualche altro Baguxeo. Et l’orno che mi porterà, ge pagerò il suo
beverazzo. Et, per i soldi che me scrive la Signoria Vostra, non abie fastidio alcuno: con altro pasazo ve
avixerò ove manderò, over ne farò letera che ve pagerà là. Et prego la Signoria Vostra che me manda lo
nome del agiente del Lucari. Non altro per ora: Dio sia con la Signoria Vostra, et che vi trovi la mia in
sanità et alegrezza. Adi 30 zugno 1583.
Bano Miehalli et zintillò del signor Michno Vaivoda del Gran Ogarovalachia, scrivo et fazzo re-
verenzia da Raguxi, et prego la Signoria Vostra che varde le robbe, che si à vendude là, de catarme tes­
timonii et xaminarli et mandar le copie de qua; et la letera che me mande, che sia bolada dala bolla. Et
prego la Signoria Vostra più presto che poderette a mandarmi resposta, perchè più hè per la Signoria
Vostra, perchè el Lucari la denega et dixe come non l’à mandà niente de robba in Venecia, nianche non
hà manda nisun, nianche quelle robbe, che niente non hè soe et non sà niente de quello che me bave
scritto la Signoria Vostra. Et spetto un chiaus del Gran-Signor de ora in ora, per la causa de’sto Lucari.
Et fè la Signoria Vostra più presto che sia posibelle, che me mande la fede con xaminaeion.
Me avè comandà la Signoria Vostra che ve mandesse ducati 150, et hi ò dai, et ò catta in quest’
ora in Baguxi, et hò da Arguxi toleri 150, cioè cento e cinquanta, a recever là la Signoria Vostra da messer
Marin et Zugno de Andrea de’ Baballi, secondo che scrive la letera, et a dar per ogni tolero lire 6, soldi
2. Et sapie la Signoria Vostra come l’è zonto el chiaus del Gran-Signor, et son per p artir, et, si vole scriver
letera, mandella in Valachia, et quà a Baguxi non me mande altro. Adì 5 luio, che hò dà hi toleri, 1583.
(V”:ì 3 10 10
IVz 5

57 17
Fermento monta ducati 178.
Mexi 5, zorni 5; finirà adì 5 marzo 1584.
173
1
172
103
51Va
210 17
57 “''Z
Fino adì 5 marzo 1584.
Fermento stura solté, mancho lire 8, monta ducati 17, lire 2. Sono per mexi cinque, zorni 5,
finirà adì 5 marzo 1584.
Se die far de recever de’altri ducati, 20, oltra quelli; tutto finirà come di sopra.

pr(v^ç 'q àçattia avo tò t:qç è'pystat Eva za-
paSï) arcò rr¡ Batvsrfjav xal e/7¡ pica poòya
toó Ssțouto Aoúzapig, xal tà syouavj í¡c àXov
ovopa 7pap.svtov: àvs zaXà àyevtïja aou
órcoò poo tò èpijvTjaaç! Movo àç sptț] tò
xapaëïj và tò 7¡Si pè tà pàfqà pou. .. Kal arc’
èz^ Çaïpov èyô và aTjvrqyàvo pè t^ç ’Apaou-
Cso'jç. vAXov rcapazaXôv «¡v áyatr/ja aou và’
Stç và èiattà^ç aótoò ’ç ttjv Batverijav tï]
rcpàpata èrcouXiqOiizaaT] àrcò toù £5700x0 Aoú-
xapTjv. "Ott uv® rcoXà rcfâpata; Salv •qvs po-
vaya 7oôvaç, àpè 7¡vs xal pàXapa, àafjpïjv,
p.ap7ap7¡vtápn], poòya arcò a7¡paaepT(a, rps
rcoXà àxpTjêà rcpàparav, xal ’Sets xal à'fe-
tija aaç potfjaetat, è^età^atTS ttjç tà irc-qpat
xal rcôç èxo'jX'jSqzaa'q xal -qç èrcqov rcàxov
tà èSozaatv xal tà èrcouX7]0ô[z]aa7]v xal và
pou at^Xatts 7pàp.a[ta] rcoXà, rcapazaXôv trjv
à^evtïja aoo, otï] QatXȚj xaXoyavq rcoXàv r^ç
Tôp-qvaç, t^ç aSsXpj aaç, xal toù àv7)<ptot)
aaç, toû àyévtoç toû Mq/vo BoTjëSSav. vAXov
aôtavà tâta prcpàpara Salv ’qvs póvo rqç
àSsXtpiq aaç, t^ç Tôpvjvaç, àpè tqve xal t^ç
àcpaifqa aou* xal •qvs tò Slxeov và ’Stç
àçatnja aoo và porqaatte ri] rcpàpata èrcoo-
XïjG^xaaij xal àv r^ve xal àXa rcpàpata àrcô
toö Aoózapiv auroò, zat và pou afqXatte
àxïjXo7Îav pè tò rcpótov tò S7X7¡7opótatpov
órcoó và srcop^tar xal ó avôpwrcoç órcoó pou
6aiXn] țpspi] t-J) 7pay7j, àç 7¡ve prcvjatepaivoç,
và pou rijv altpatpxi ’ç tà yépvja tà èôtzà
pou, và pï] Xàyq xai rcéa-qv ïjç xtjvevoô ’A-
paouCatou yspvjav. Kal ó àvôptorcoç órcoò pou
SatXi] fspïjv tò 7pá¡ia t^ç àysvtqa aoo, ÔatXïj
syq tò rcîëatpà^to’ too arcò tà ’psva. Kal 7tà
tà atapsva órcoò pou pvjv^ç adatti]a aoo,
pijv atytç èVqav, xal pè aXov rcaaáatCqov1 2 și mă închin, la Ragusa, și te rog pe dom­
6éXïj syT] 0 àyevtija aoo àrcï]Xo7ta 7tà’ rc’eSô
và aaç tà arqXov, 7tva zàpio và tà rcàpatts
aótoò 7¡as xpfvéva rcà7xo. Kal rcapaxaXôv rijv
àçatrqa aoo và pou ct^X^ç tà ¿vópara tò[v]
o7j7oopaSópov too Aooxàpïjç. ’Oyq áXov, zal
ó 0$ôç pè t7¡v àysvtrja aaç. Kal và aaç ep-
6p7¡ q ípapí pou èv ^7tíf xal yapáv. 1583,
rcap’ tò OóXtj (sic), ’ç fi] 30.
Mrcávw MqyàXïjç zal àpzoç toû à'psvtoç
toó M^yvo BwijóóSa t^ç Me7àX7jç Ooxpo-
ëXayqaç, 7pà'po zal rcpoazqvw èv tò ’ApaooCț],
xal rcapaxaXôv vqv à'pìvtiqa aoo àrcô tà p.rcpà-
p.ata órcoò ’rcooXTjövixaaTj aotoô, và ’Stç và
’Cap.Tjvàpi(]ç [laptTjpoôç, zal tooç p.apt7]pooç
1 Beveraggio, pourboire, Trinkgeld, bacșiș.
2 Passaggio.
58183. Voi. XIV.
65
care mi-ai dat de știre! Numai să vie co­
rabia, să o văd cu ochii, și de acolo știu eu
cum să vorbesc cu Ragusanii. Alta, te rog
pe domnia ta să cercetezi acolo, la Veneția,
ce lucruri s’au vândut de Secondo de’ Lu­
cari. Căci sunt multe lucruri; nu sunt numai
blăni, ci sunt și aurării, argint, mărgăritare,
postavuri de aur ; sunt multe lucruri scumpe;
și vezi și domnia ta de întreabă, cercetează,
cine le-a luat, și cum s’au vândut, și la ce
bancă le-au dat și s’au vândut; și trimite-mi
multe scrisori, te rog pe domnia ta, căci
va fi foarte cu plăcere Doamnei, surorii tale,
și nepotului tău, domnului Mihnea Voevod.
Alta, aceste lucruri nu sunt numai ale su­
rorii tale, Doamna, ci sunt și ale domniei
tale, și e drept să vezi domnia ta, sa în­
trebi ce lucruri s’au vândut și dacă sunt și
alte lucruri de-ale lui Lucari acolo, și să-ini
trimiți socoteală cu cea mai mare grabă ce
se poate ; și omul care-mi va aduce scrisoarea,
să fie de încredere, ca să mi-o dea în mânile
mele, pentru ca să nu se întâmple să cadă
în mânile unui Ragusan. Și omul ce-mi va
aduce scrisoarea domniei tale va aveà delà
mine bacșișul lui. Și, în privința banilor des­
pre cari îmi vorbești domnia ta, să n’aibi
grijă, și cu alt curier vei aveà domnia ta
socoteala; de aceia, ți-i voiu trimite de aici,
ca să fac să-i ai acolo prin vre-o bancă. Și te
rog pe domnia ta să-mi trimiți numele cheza-
șilor lui Lucari. Nimic alta, și Dumnezeu
cu domnia ta. Și să te afle scrisoarea mea
în sănătate și bucurie. 1583, Iulie (sic) în 30.
Eu, Banul Mihali și boier al Domnului
Mihnea Voevod al Marii Ungrovlahii, scriu
nia ta ca, pentru lucrurile ce s’au vân­
dut acolo, să vezi să cercetezi marturi, și
mărturii să-i iei de la cancelarie, și scri­
soarea ce-mi vei scrie, să fie pecetluită de
cancelarii! ; și te rog să-mi trimiți cât vei
puteà mai iute răspuns; căci e mai mult
pentru domnia ta, de oare ce Lucari a pus
să te tăgăduiască și spune că nici n’a trimis
postavuri la Veneția, nici postavurile ce vin
nu sunt ale sale și că nu știe nimic despre cele
ce le scrii domnia ta. Și eu aștept ceauș de la
Sultanul în fiecare zi pentru afacerea lui
Lucari. Și trimete domnia ta cât poți mai
I răpede scrisoarea, cu prilej bun.
9
và tt¡ ' aTjxÔTflç arco rijv zaaT^XapTja, zaì
7pașv] ; órcoñ vá [w> ar/p.atTe, àç r^vs ÉonXó-
p.év7] arcò tòv zaatCTjkaípT), zaì rcapazaXó m.
zó ~)á¡ syXijYopótatpov órcoñ và éítopáoaÍTát,
vá p.o'j GTTjkatTs psarcoara1- ottj rcX7¡á>Tatpov
ijvs Țtâ rijv àçsvTcav con, ozi ó Aoózaptc
src^a aat ápvi¡07¡v Zaì Xat?t rcôç ôaiv ëarïjXai
aurwç ponya ;’ç tt) BaivsTijàv, ¡r/jòaì tà poö-
[ya] ózzoò ípzoorat 7¡vs èônjzà zo'^ zaì Saìv
YjÊatpvj tTjKtotaç arcò aótavá, órcoñ ypay/jç 'q
ayattija son- za! è^ò àrcatsyatvw-GtCaoóav]
toù Ms^áXon ’Aț>attoț zaö’ ^p.spav, ^tà too
AoúzapT) rvjv ^rcóOatavjv, zaï záp.e 7¡ àyatt^d
aou tò sykTjyopotatpov orco' và èrcop^ts và
Gfrçkatts Țpâjia u.è àrcó'paayj zaX^v.
-¡- /'Opïjaaç vj ayerma son :và. aob atîjXov '¡' Ai cerut domnia ta să-ți trimit 150
szatòv rcsv^ra Soozàra, zaì àzon’ orcov ^p.- de galbeni, și află că i-am găsit aici, la Ra­
ópvjza è5ò ’ç tà 'PaoóCTj zaì è'óoza sóóv, s8ò gusa, și am dat aici,‘ la Ragusa, 150 de
’< tà 'Paoó^7¡, ráXatXav 150, ’^ȚO'jfv] èza- taleri, adecă o sută cincizeci, ca să-i iei
tòv rcev^tav, và rcà.p^ç àùtoô 7j à^attija aon, acolo domnia ta, de Ia dumnealui Marino la
àrcò tòv M^asp Map^vo è? TCoóvijov taì Zuan di Andrea de’ Babali, cum scrie scri­
’Atpaìa ' taì Ilôrco'jXïj12, zatà rcò? ypáipq 'q soarea de schimb, și să-ți dea domniéi tale
Xaítatpav tai zárctOv3, zaì và oôwqxqç à'pat- pentru itn taler șase lire, doi soldi. Și să știi
[ti]a aoo Țtâ êva ráXatpov Xôp.opaç 6, awXöta domnia ta cum că a'venit ceauș de Ia Sul­
2. Kai và3 ^atp^ç 'q i'șaizqa aon tò rcôç Tjptai tanul, și suntem gata de plecare; și, dacă tri­
atCaoôaï} töö MsfáXoñ ’Aipszoi, zaì fyisatat miți scrisoare domnia ta, trimite-o înȚara-
3ç tò ZîivTjția, zaí, á[v] azr^-qç 7páp.a áyatt^a Româriească, și la Ragusa nu trimite nimic.
aon, ctTjXat tò ’ç zr¡v BXayïjav, zat T¡c tá 5 Iulie, când am dat banii, 1583.
'PaoóCvj p.T¡ atfjX-çjç t^rcota?. ’lloóXtov ’ç tij?
5, oítoo è'Soza tà fpóata, 1583.
[Vo:] Al molta Reverenda in Christo mo-
nicha D. Marióra, all monaster di Santo
Maño a Murano, in Vinettia, overamente
iri mano di messer Alovise Spata, che tiene
botecha di pani in Rialto a Vinettia. A
Vinettia.
Etc tàç vqp-qac /Tjpa.c zqç MaSóva Ma- -¡* In cinstitele mâni ale doamnei Mă­
pvjôpaç^ órcoù orez-/) 3c tó) povaat^p?) toù rioara, care stă la mănăstirea Sf. Mateiu din
Sàvto'j MaçrjOO èz tà Moopàv, viva tò 8ó- Murano, ca sase deie domnului Aloise Spă,
zo'JGTj toù M^oep ’AX.tjotiCt] ïrcà, zaì r^ve zaì ¡ care e și negustor și stă la Rialto.
rcpapats'jtTjç zat otézTj ’c zò 'PïjàXto. |

(Originalul în Bibi. Ae. Rom.; :publicată și în „Anale“, XVIII, p. 46, nota 2; pecete dublă peste
hârtie, se pare cu vulturul.)

1 Risposta.
2 Asupra unui Babali din Ragusa, „mare negustor în Pera“, care dă faliment, păgubind și pe
Ungnad, în 1579, v. și Gerlach, p. 463, col. 1.
3 Lettera di cambio.

CXXXIX.
Banul Mihalcea către Mărioara Adorno, despre falimentul lui Secondo de’
Lucari, urmărit și de Mihnea Voevod, precum și despre niște bani trimeși prin el.
-J- T7j¡i7¡orát7j paòóva Mapujópav. zip à-
yai'r^a ao'j izoXà zpoazTjvTjpata, xaì, àv
spora? zat zspàj épà?, xaXò? éyopsv pair’
ópa¡Ca¡xóv toö ’Așatro? poö zai t^ç à'fstTja
eoo. vAXov apota? (sic) à'patvt^a cou
zatpàj tïjV '^ytav r/j? Tópvjva?, r^? àôeXy^
oa?, zai toö à'psro? toö Mí/von BoY¡6w5av,
zaXò? è’yo’JOTjv ps yáp’/j? Bsoö. vAXov và
£atp^? à^svt^a aoo tò zò? raptat arCaoóa'/j
toö MatyàXo'j ’A'psvto? yà tòv Xe^oòtov
Aoóxap7jv,va tòv szà^t’? tòMrjyvoBo7)òó>5av,và
iózTj tò ko'(ap7¡aopó toôytà tà pzpápara ózoñ
roò ytpsÒT] ó M^yva? BoajSwSa?, xaì St’à? à-
yer^aqoo và’ Svjte và aaoroö ’? tïj Baivsrijav
pzpápata 7¡at7¡Xat ó Xsyooörov Aoóxapt? tT¡
aóroó ’? t'i¡v Batvatr/(av zaì zò? tà .szoó-
Xape, zape tà zaràanjyov zat șpagat tà
zatà ovwpa. Kai, àv èzwpaioetat, oàXatTS zaì
paptTjpò péaa ’? rìjv ypa'fTjV, zaì ’Sere và
at^Xattae tò ypàpa tò sȚXTjȚopotatpov ózoù
và szop^ts’? ttjv BXay^av,.’? zrp Tópyjva, ’? ràjv
ààeX'prj aa?. vAXov poo sp^VTjaa? á¡ ácetT¡a
ooo và oo’j gttjXov òo'jzàra 150, zaì axon’
oxo’> atalXov tvj? à'patrqa aoo táXatpáv 150,
xaì T¿ve ó àvflpwno? paíoav ’? vijv Xaíratpav
tè zázTjov, và Sózfj t?¡? áyatt/ja. cou ștâ
tò táXatpov povatòa ëatvsnjXTj X^opa? 6,
ocóXSta 2. Kai șipattpat và tà ^áp^fi ,zf¡v
opav ozo’j và ’Stj? t^v 7paœr( poo. 1583,
’HoóXojov ’? tàj 5, Szon ëôoza tà vpóaajav.
vO77¡ àXov, xaì 0eò? pai tìjv à'patt^a eoo,
. Mrjoep] MTjyaàjX Il^atCajov àzò tàj X/jOv.
(Vo:) -’- Eì? tà? typ^a? X^pa? t^? xatpr^a
Mapajópa?, ¿zoo arszt ’? rw povaar/jpT] toö
Eàvroo Maș^oo ex rà Moopáv, viva tò [Só]-
zoooTj toó Màjoep [AX]6r¡Cta Xzá, ozoö [otszei]
’? tò 'PïjàpTov xai Tps xaì zpapateotìj? ’?
rò orÇo/o. ,
(Originalul în Bibi. Ac. Rom. ; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 51, nota 2.)
CXL,
Mărioara Vailarga către Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, despre felul 1583,
cum trebuie să-i trimeată banii prin Casa Lucari, ce are contoare la Silistra, precum 10 Mart
și despre cele primite de la dânsa.
' ’ExXa[p]zpoTàn xipà àSsXyi. Mè rzjv za-
poöaa 7j AóOsvtía son QéXaj fpixoía^, ps rijv
XâpTj toö 0cO0, zò? yp£ 7$p7j, zapazaXòv-
Ql
1583,
5 I"liv
Prea-cinstită doamnă Mărioara.Multe în­
chinăciuni domniei tale, și, dacă întrebi și
despre noi, suntem bine, cu voia Domnului
mieu și a domniei tale. Alta, dacă întrebi
domnia tadespre sănătatea Doamnei, surorii
tale, și a Domnului Mihnea Voevod, sunt
bine, slavă Domnului. Alta, află domnia ta
cum că a venit un ceauș de la Sultanul, ca să
iea pe Secondo de’ Lucari, să-l ducă la Mih­
nea Voevod, ca să-și dea seamă pentru lucru­
rile pe care le cere Mihnea Voevod, și, vezi
domnia ta acolo, în Veneția, ce lucruri a tri­
mes Secondo de’ Lucari și cum le-a vândut;
fă-li catastihul și serie-leanume,și,dacă poți,
pune și martur în scrisoare, și vezi de trimite
scrisoarea cât mai iute poți în Țara-Româ-
nească Doamnei, surorii tale. Alta, mi-ai po­
runcit domnia ta sa-ți trimit 150 de galbeni,
și află că ți-am trimis domniei tale 150 de
taleri, și este omul scris în scrisoarea de
schimb, care să dea domniei tale pentru fiece
taler șase lire, doi sold!, bani venețieni. Și
cată să-i primești în ceasul când vei vedea
scrisoarea mea. 1583, Iulie în 5, când am
dat banii.
Nimic alta, și Dumnezeu cu domnia ta.
Domnul Mihail Piscio din Chios.
Ițț cinstitele mâni ale doamnei Mărioara,
care stă Ia mănăstirea Sf. Mateiu din Mu­
rano ; să se dea aceasta domnului îllvise Spâ,
care sta la Rialto și e negustor de postavuri.
pe 1*
(și înainte de
i Prea-strălucită Doamnă, sora mea. Cu '° Iulie^
i cea de față Domnia Ta vei află, cu mila lui
■ Dumnezeu, că suntem bine. Rog înainte de
68
Taç írávta tòv àtpévTt tòv 0sòv và
eie ’qtqa. tìv AòOsvTÌa cou, àvTàp.« p.s tòv
èxXajxxpÓTaTov à'pévTt Mìyvo, óà aon àzpiëôç
xai aoSévTTjç p.o'i àvtcp'.ôç, zac tìv à^eX^c p.aç
Ao'>77psTC:a zai ó àyévnjç ¿ à[v]8paç ttjç, zal
Tà zeSia, ^oùçzal Orp-Tpiç, zaií¡ à[v]8psç gtoïç,
zai ó 0sôç vàç aaç ȚtXâtȚj oXoç -qç ^ia zal
yapà. Tòv p.ívav tów A'^odgto tòv âîtspaG-
p,évov, sXaëa arcò tîv p.sp'.a t^ç Koaravn-
vorcôXvjç pía aov vpa'pvj ps tov aùOsvri Koa-
TavT^, sStjxôç paç àzptëôç 7ap~poç, rcoô r/¡v
ë8oas ó rcarcà NtzôXaoç, orcoû saraflizat ï(ç
T’ijv ’AçïVTta ao'j, Stà và pour! aTÌk^lòò- f¡
wrcia 7pa.yi] 7¡v 7papsvo'. TjÇ tsç 20 toö Tlon-
vîo'j, wrcta pon saráflt ï(ç rcoXvj yapa,
8tà và pàOo rcôç TjGTe o\-q tsP'Q, Ókw ó
auôévTïjÇ ó 0sôç vàç aaç rcàvra. Ms
tîv ózta Ypa^Tj pou 7páy/¡ ó AoflsvTta cou
rcôç pou sgtiXsç ps tòv aüOévTïj Sr/oövTO 8s
Aoözapvj, rcpapaTSuÔTjç zai àpyov paouÇsoç,
w orctoç wpiC?]? zai TjTOv TjÇ T’ìjv EiXfi/jarpta,
elç Tà aívopá cou, àarcpa 30.000, 7j7ouv
TptávTa yTjXtàôsç, pè àpStvta, zai auTÔç ó
Aoôzap’/jç và zàpot và Tà rcXspóaouv s3ô -qç
ttjv BsvsTOta si SouXs^TaSsç tou, 8tà œvopa
t^ç szXaprcporâr/jç ’A^evroia aou, zai stÇ:,
Tova sXaôa rijv aÓT7¡ 7pa'p/] aou, szapa zal
•^êpav tòv aóOsvTt tcov d’pavTÇsazo TÇouàv
Màvto, àpyoç paouÇéoç, SouXeuftç toö aÙTOÔ
AoózapT], ó wrctoç îX9sv s8w e’.ç sps, vjç tò
povacTtptov, zai toö S7Ìps$a aurà Tà GTapsva,
zai -q AuOsvTta aoû pou è'7pa<psç. 'Ö wrctoç
pou àrcoxptSyj îtôç 0 à'pévTiç S^oùvro 8s
Aoôzapïj zai 'q àSsXy^ tou tò S7pa<pav toi
rcôç và p.’ sëpTj za’ vz pou rcXspÔGT) aurà
Tà GTapsva rcoô 'q AuQsvTta aou p? s'7pa|sç
wti pou gtsXvïjç psr’ àçTOUvonç toö Aoôzapïj,
zai stCt] w aorôç aüQsvrijç ‘J’pavTCéazoi
* toö
TCo’jàv Màvtô pou srcXspoas 8;à ævopa t^ç
szXaprcpwTaTtç AóQsvTÍa aou tsç auflsç àarcpa
ytXïjàSsç TptávTa àrcoô pou qpà'fqt; am paç
’artXsç pè TÒ)v auQsvTt St7oövTo 8s Aoûzapt.
Atà Tà wrcta arapsva aoo 8î8(ô zoXsç soya-
ptGTtsç, îtapazaXovTaç zàvTa tojv à'psvTt to)v
0SÒV và aaç çiXàtiQ oXouç -qç stya. K ai
zaïà àXiOia stp.ot)v 7¡c TtoXvj ypsoç, Tfi Tœao
zai ’q coô p.o'j îà ’anXsç p.s tòv zspò
(șters: aÓT^v) toótiv vip SotqOqa, zai’tCq zapa-
zaXò tìv ’AifsvTÍa aou và co'j 7/p.s pszoop.avTàr/]
■q aoTTj Aoozapïj zai và toùç zàp-^ç szivsç tsç
ëor(6isç zai xaXoaivsç oiroô 'q ’A^svTta aoo í¡p.-
zopTj. TI Êp^czo'jVTS Tjç ïà p.spià aoo,
8 Xs70p.svoç à'psvTtç St700vT0ç zai àçpsvTtç
wzip z.’kcàvvTjç, oàSsX'poç tom, 8s Aoôzapij,
toate pe Domnul Dumnezeu să te păzească
sănătoasă pe Domnia Ta, împreună eu prea-
strălucitul Domn Mihnea, fiul tău cel scump
și domn nepot al meu, și eu sora noastră
Lucreția și .cu domnul bărbatul ei și copiii
ei, fii și fete, și bărbații acestora, și Dum­
nezeu să vă păzească pe toți în sănătate și
bucurie. In luna lui August trecut, am pri­
mit din părțile Constantinopolei o scrisoare
a ta, prin domnul Constantin, scumpul nos­
tru cumnat, pe care a dat-o popa Nicolae,
care a fost la Domnia Ta, ca să-mi trimiți
ceva aici; care scrisoare eră scrisă la 20
Iunie, care scrisoare mi-a adus multă bu­
curie, fiindcă am aflat că sunteți toți sănă­
toși, pe cari Domnul Dumnezeu să vă pă­
zească pe toți. Cu care scrisoare îmi serii
Domnia Ta cum că mi-ai trimis prin dom­
nul Secondo de’ Lucari, negustor și nobil
din Ragusa, căruia-i ești stăpână, și se află
la Silistra, la hotarele tale, 30.000 de aspri,
adecă treizeci de mii, cu ordin de plată,
și Lucari să facă el a se plăti banii aici
la Veneția, prin agenții lui, pe numele prea-
strălucitei Domniei Tale, și astfel, când am
primit această scrisoare a ta, am căutat de
am găsit pe domnul Francisc al lui Zuan
Magno, nobil ragusan, agent al acelui Lu­
cari, care a venit aici la mine, la mănăstire,
și i-am cerut acei bani despre cari Domnia
Ta mi-ai scris. Care mi-a răspuns că dom­
nul Secondo de’ Lucari și frații lui i-au
vestit să vie să ma afle și să-mi plătească
acei bani, cè mi-ai scris Domnia Ta că mi-i
trimiți prin Lucari, și ast-fel acel domn
Francisc al lui Zuan Magno mi-a plătit, în
numele prea-strălucitei Domniei Tale, acei
30.000 de aspri, ce scrii că mi-ai trimis cu
domnul Secondo de’ Lucari. Pentru cari bani
îți aduc multe mulțumiri, rugând înainte
de toate pe Domnul Dumnezeu să vă pă­
zească pe toți sănătoși. Și, în adevăr, eram
la mare nevoie când și Domnia Ta mi-ai
trimes la vreme acest ajutor, și astfel te
rog pe Domnia Ta să ocrotești pe acești Lu­
cari și să li faci acel ajutor și acea bu­
nătate ce-ți vor stă prin putere Domniei
Tale. Cari se află în părțile tale, domnul
Secondo, pomenitul și domnul Ioan, fratele
lui, de’ Lucari, și, în adevăr, după cât am
aflat, aici la Veneția erà mai mare dom­
nul loan, cu care am vorbit de mai multe
ori, și sunt negustori buni; de aceia iar te
rog să li faci bine, și știu că și pentru dra-

xai ytà -rîjv àXiôta, àzò ’xoìvo zo'j syvoptaa
s3ó, n¡v Bsvsria, zpóijv w a'jOévrvj; w
x, ’lwávvrjc, [iè tòv ózìov ép^Xtaa zXio çtopsç,
zai 7¡v[e] zpap.aTè’irà5s; xaXŸ t¡; TÓaw p.eta-
zapaxaXó và toô; xáp.^; xaXoaívTj, xai issòpo
xai St’ ifá.Ttf¡ tí; àôîXçi aou tîç razstvï; Sèv
6sXt¡; Xítpvj và toó; êoTjS^a'ç. Kai àxóp.ot, àv [
AòGevria aot> ¿ipia-^ç và ¡ton ypà^ç, 7¡p.zop^; và
p.O'j tà at^X-flç (șters: té;) ^papè; àzò X^pò;
auTonvòv tòv Aoóxapv;, xat, §tà ttjv àXijòta,
òè[v] 6éXo'jv XtrpTfj và xàfxoov và rè; è'x<o, Stà
TY] aur?) zoö?;p.oöv và xàpo'jv va ts; è'x«,
Stà T7j aóri) zo6rjți.o0v và xap-oov xáGs SoúXs^tj
tí; AòGsvTta aou xai toô èxXap.zporàron aò-
SévTo; Mt/vo1?, óió ao-j àxptèÓTaro;, xai èrCt
àxóp.ot èòò ÈTtoSïjp.àïj ó àçévtt; ô fl’pavrCéaxo;
Ss TCouàv Màvvto, SouXennj; toó;, và poo
xàpot xà6s zaXoatvTj, xai toôto otà và r^ps
àSsX^ïj T^; èxXajurpoTànj; ’AysvTta aou. ’Axó-
pot t¡; ts; ypatpé aoo -/páp); pon 7¡ ’ApsvTÍa
aoo v¡; tè; Tp^; toó Ma?too ptvó; wttj p’
eaTtXe; t^ KoaTavT¡vózoX7¡ àazpa 10.000,
■rj^oov osxa ¿zìa AôQsvTta
aoo exaps; xai Tà zapàSooav toô èxXapzpo-
Tàioo KovTapt'vT), ¡j-za^Xoo1, pè œpôtvta và
pou tà zXepóao’jv soô ty¡ BsvsTia, xai
stCtj, ¿Tav sxaTaêoSôS?) t¡; tïjv BsvsTia ó
aÒTÒ; pza^Xo;, è'oTtXa xai ’^tpstpav tà aorà
arapéva. 'Ozio; pza^Xo; àzoxptG/j xai àXïj-
Gïjvà OTT] TOOTa Sóaav Tà Xs^opeva CTapèva
Stà va pou Tà zapaSóat èSó, ozio; Tjve 6X175;
•^psps; ozoo sxaTaëoSôÔTj t¡; tt¡v BevsTta, xai
Tjzsv 0T7J y¡; ts; Tpè; “/¡pépe; vá pon Tà Sóat.
Kai toôtov ev[sj Stà peváXs; SooXís; ¿zoo
AoGevTÍa too exc và ’^o^Xía^j, páXtara ozoo
tòv sxapa sx too; zpoToo; ózoó xotëspvoôv
tip zoXttta ÈToÓTtv. ’Ozto; á'pévTt; pza^Xo;
7¡zev ps zoXoò; àpxovTs; xai pè tòv àvttptòv
too (șters: psasp) aóSsvTo; Tpopév(7O Tà faïjàv
zoXïj xaXò Stà ri]v sxXapzpoTàTi aoo ’AçsvTta
xai zò; AoGsvTÍa aoo 7¡vs xspà rfi p.é?a xtSsp-
vtoxai í¡; p-sfaXe; sXnjpoaive; ózoó?) AòSsvTta
aoo xàptvt; astpTovoò; FaXaTtavoò; xai 7¡a-
xXáooo; xai ^oxXàôsç, xai Stà tt¡v àXtOta ó
aÒTÒ; pza^Xo; Sèv è'xvj x<*,PTaFl'0V và
tè; xaXoaivs; Tt;Aó6svrta aoo, xai^ AòGsvtta
too è'xt vàpTt xai í¡; tò p.ovaoTtpvj và p/eSp-fl.
’Htsps t) AòGsvTta ooo zò; zoXt; àpxovts;
p-e^àXiij sSò xpaTOÒv p.s zoXà t¡; xaXòv xai zo-
Stptoòv và p.oo xàptoov otSpoptoi Stà tò œvop.a
Tt;
*
Așevtia aoo, Stà và 7¡p.sv aSeXș-i] TSTtav^;
xspà;, xa6ò; ^ae AòQsvTta aoo. ’Axóptt
1 Polo Contarini, bail până în iarna Ini 1582.
69
gostea surorii tale celei umilite nu vei uità
să-i ajuți. Și încă, dacă Domnia Ta vrei
să-mi scrii, poți să trimiți scrisorile prin acel
Lucari, și cu adevărat nu vor lipsi să facă să
le am, pentru că ei doresc să-ți facă orice
îndatorire Domniei Tale și prea-strălucitu-
lui Domn Mihnea, fiul tău prea-iubit, și
tot astfel aici dorește domnul Francisc al
lui Zuan Magno, agentul lor, să-mi facă ori­
ce bine, și aceasta fiindcă sunt soră a prea-
strălucitei Domniei Tale. Imi mai scrii, în
scrisoarea Domniei Tale de Ia 3 ale lunii
Maiu, că mi-ai trimis la Constantinopol
10.000 de aspri, adecă zece mii, pe cari Dom­
nia Ta ai făcut să-i dea prea-strălucitului
bail Contarini, cu poruncă să mi-i plătească
aici, în Veneția, și așa, când a venit la Ve­
neția acel bail, am trimis de au cerut ceia
bani. Care bail a și răspuns că în adevăr
s’au dat banii pomeniți ca să mi-i dea
aici,—care de puține zile a venit la Veneția
și a spus că în trei zile mi-i va plăti. Și
aceasta era pentru marile afaceri ce are
dumnealui de îndeplinit, mai ales că l-au
făcut dintre cei dintâiu ce cârmuiesc cetatea
aceasta. Care domn bail a spus către mai
mulți domni și către nepotul domnului Do­
minic da Gajano mult bine despre prea-stră-
lucita Ta Domnie și cum că Domnia Ta ești
Doamnă într’o cârmuire mare și despre ma­
rile pomeni ce le faci săracilor din Galata și
robilor și roabelor, și, cu adevărat, acest bail
nu se mai satură să vorbească despre bine­
facerile Domniei Tale, și dumnealui are să
vie și la mănăstire să mă vadă. Află Domnia
Ta că mulți domni mari mă cinstesc mult
aici și doresc să-mi facă îndatorire pentru nu­
mele Domniei Tale, fiindcă sunt sora unei
Doamne așa de mari, cum ești DomniaTa. Am
mai primit după aceia o scrisoare de la popa
Nicolae, care a fost în Țara-Românească pen­
tru mine la Domnia Ta și s’a abătut pe Ia
Constantinopol, și încă n’a venit Ia Veneția ;
care mi-a scris cum că a fost la Domnia Ta și
ca Domnia Ta ai vorbit cu dânsul și i-ai dat
să-mi aducă un lighean șionăstrapădeargint
și o plapomă aurie și pânze și învelitori (?)
și alte postavuri, ca să mi le aducă aici;
dar bani zice că nu i-ai dat; și doresc mult
să-mi scrii o scrisoare, cât mai iute și pe ce
cale vei putea, și să-mi spui tot ceia ce ai
dat acelui popă Nicolae să-mi aducă, ce fe-
70.
(șters: ^a^spórspa) zaró-r; èXaëa Ypa/pÈç èz tòv
zanà NtzóXXaoxj òtti oí saráO: etç rqv BXa-
y^a ptà..ovop.à. '[wj, etç tip AoÇevtia a&’>,
zat syipTjae r(ç țip. K paravnvóxoXt, zat àzôp.t.
5èy TjpOev ïjç tip Beveria, œztoç'p.o'j £?pa6e
kôç satâOiq.VjÇ rijv Aùôsvtta aon zat zôç i¡
AóQevtía, cop. roù èjioiXTjçeç zai.tiô Vozsç va
¡ion çépot. eva ëatÇéXïj zat; evav țțaatpâza
àatp.évta zat sva nàzX.Qp.a yptaô) zat zavtaJ
zat spjroXlsç zat àXa ttva Xiavizá, 8tâ vá
;rà çépot è5w,. àp.ot • arap-éva Xé^nj æôç
Sèv. ttp < ’àoasç' zat zoOtjiô zatà zoXà tò 7X7)-
Yopórepo zat ozo'i ’ji^opT] et AôOevrta coù
va p.o'1 ypà'jjtç pía vpa/pìj zat'vá pot» îpà^ç
wko èzotvq ÓS0.5 rtp ’àoqsç toò aóroò îtairà
NtzoXkaoo. Stàj.và pot» tà fépot, ttç otôptaç
sve; (ștersț tà àaip.a zat rà Cijvoj) zat
rà atpta zat . tô> Crpo'. zat tèç ocôpreç t’
àXa Xtavtzà, Stà và àv pò’) yepȚp ôXo
èv.ipa jrq'i xô ’opaeç, ’Azôpot' îtapazàXô ttv
AóQevtta ao'rvà pou 'atílde, <útáv T(p7topéár;c,
tptç -^qùveç,- rpo:p ê'Jt zopàtta àzô páptoupitj,
țÎțo’iv .yptaozoàvaSa,, oç za6ôç r^rav tà té-
aapâ.îto’i p’ eçtTjXeç TtpÔTjv jto» tov, zoppàtta
téooapa.- àppi 'Sèv poo Zá.vouv ¿Xijvótepo
àrtò’^t zopátta aje ; eva pópepa- àzópot zat
áXa tóavj • áar.ó:ttóavj, oXa (șters', pavttow) Stà
(șters ; tpopépata) và zok/(aw ifi oto çopspata,
ptà tïj tà; çopépatà .pou ^ve pazpta zaî
îtkatta, zat zá7p7tok’i¡ Kpàpa Stà tò topi], zaì
ÈYÓr—è’pyope’çta Ypápata (șters: zaì)—Sytva
twoo Ttayța zaț/ áv pe QéX-gç i¡8(¡, ^fisXsç
Gapáaf Soêaapévoç .àçÉvnç ó 0sôç, szt¡§7]
ëtCzj OéXîj rà çopépprà pô’J zoyoôv îtaktà
zat, Soukepsva ip tóame ypóvox, srbü etvs
itpô pou tèç’’attkeç I Kat Stà tip. oMßta eyo
ypta zat atéXvov rèç i¡ AuQevtta aou: îjp-
itoptç.và atr^e Arcò yvjpôç T0v..XsȚopâvov
StȚpuvSov zaì TÇouâve Sè Aouzapïj, ’f¡ wrctïj
óiXrcíCo' zaì qtézouv ’ç tà atvopa ttç AnQsvtia
nou. Kat, àv tv] pou rèç SsXonv GtfjXig sSó, zat ó
XeYÔpevoç (șters.-pteep) TÇouàvTjç Aoûzapïjç
|oțâ8îjzâ .fitôaeç ?opéç, wtàv rpov ip rtv .Be­
veria, và pou ,’pt).7¡at • sSó, ï;ç tò povâatipTj !
’Apòì riapazakòtìv AuSevria aou zatà rcoXXá.
Káí, prav pou atéXVtç rcpàp.a ,r¡ atápéva áj
Auöevtia. aou/ vá. pou GtéXv'.ç zàOe ipopà; Sio
Ypaœéç: piav ic .Aaifi va.pou atékv^ç, .pi'a
pè tò apàpc: .atapéva, zaî ij 'Kki¡ àteo ti
peptà ’ttç K’oatavrtvó~ok7¡c,’ à.~ó yTjpôç toö
’OSoàpSou tràl'anjàv, zaì àùrôç rèç 6éXv¡ até-
\t[ roö öiou tou, roö Tropsvifou, zat aùrôç ó
TtopévtYÔç pou rèç 6skz] șspvț] sSó, t¡c tò
povaatipoj. Kaì etÇv] 8éXo ’£épt tiv àXiSta
Inri sunt, și argintul și juvaierele și ce soiuri'
postavurile, ca să văd de-mi va aduce tot
ce i-ai dat. încă te rog pe Domnia Ta să-mi
trimiți, când vei puteâ, trei blănuri, sau șase
bucăți de samur sau dihór auriu, cum erau
cele patru pe care mi le-ai trimis înainte,
patru bucăți; dar nu-mi ajung niai puțin de
șase bucăți pentru,O rochie,—încă și de două
ori pe atâta, ca să le cos la un loc pentru două
haine, fiindcă hainele mele sunt lungi și
largi, și merge materie multă: de oare ce a-
cuma și eu,—vin la scrisori—, am ajuns așa
de grasă, că, dacă m’ai vedea, te-ai minună;
slavă Domnului! Căci așa se vor lărgi
hainele mele cele vechi și purtate atâția ani
ce sunt de când.mi le-ai trimis! Și cu adevă­
rat am nevoie, și triinete-le Domnia Ta: poți
să le trimeți prin zisul Secondo și loan de’
Lucari, cari nădăjduesc că sunt la hotarele
Domniei Tale. Și, dacă-mi trimiți ceva, îmi
vor trimite aici. Și zisul Ioan de’ Lucari
a venit de atâtea-ori, când eră la Veneția,
ca să vorbească cu mine aici, la mănăstire!
însă te rog pe Domnia Ta foarte mult. Și,
când îmi vei trimite Domnia Ta lucruri sau
bani, trimite-mi în fiecare dată două scri­
sori: una prin Lois [Spăj să mi-o trimiți, una
cu lucrul sau banii, iar cealaltă din părțile
Constantinopolei, prin Eduard da Gajano,
și el o va trimite unchiului său, lui Dominic,
și Dominic acesta mi-o va aduce aici, la mă­
năstire. Și încă voiu ști adevărul de la orice
lucru, și încă zic iarăși Domniei Tale și te
rog să nu mă uiți, să nu mă lași, ci să mă
ajuți din ce vei crede Domnia Ta, și, făcând
Domnia Ta atâtea pomeni, știu că nu vei
uită Domnia Ta să mă ajuți și pe mine, su­
pusa ta cea mică și a ta soră sărmană, cum
ai făcut. Și mi-ai mai scris Domnia Ta, din
bunătatea ta, că nu mă vei lăsa fără ajutor;
eu mă aflu aici, în mănăstirea aceasta săracă
și nevoiașă; însă, ce e drept, aceste călugărițe
toate mă cinstesc și mă iubesc și-mi vreau
binele, și nu poftesc alte mirence, numai
pe mine; și episcopul nu vrea să steie altele
afară de mine; și primește acest episcop să
stau eu pentru că sunt sora unei Doamne
cum ești Domnia Ta, și sunt zece ani în-
cheiați de când stau în această mănăstire,
și trăiesc așa, cu smerenie și răbdare, petre-
cându-mi zilele cum pot mai bine. Alta n’am
ce să-ți spun Domniei Tale, numai cât rog
pe Domnul Dumnezeu să te ție sănătoasă și
. fericită și voioasă, împreună cu prea-strălu-
 71

arcò zá.6e ttrcotîç. Kaì è'rCì) jxsraXsyo tic Aó- citul Domn Milmea. fiul tău cel scump și
ösvna aoo zaì rcapaxaXò [xt¡v 6sXia:ç vá Domnul mieu și nepot, și cu doamna sora
¡xa (șters: vá paç sau pe àÀnuovsa^ç) noastră, scumpa doamnă Lucreția, și cu
àsoXirctç, ¡1ÓVOV vá ps tofß-fpifi arcò ’zoivo domnul bărbatul ei și fiii ei și fetele ei, și
órcoù œavtar^ ri? Außsvria aon, zai, závovta? eu . bărbații; lor, și,, astfel, în toate rugă­
rôaatç èXsTjpaaiveç Aößevria aou. ’çaôpa ciunile mele, împreună cu toate călugărițele
zat t¡ AóOevtía aon âè[v] 6¿Xt) Xtt}>7j và óo-r/iíayp mele din aceastămănăstire, rugăm zilnic pé
àzópt èpéva, tìv sStzot con potzpiv zai sșroyi Domnul Dumnezeu și pe Sfânta Fecioară?
àîsX'i^, ôç zaOôç ezapeç. Ral àxópot 7) Aò- Născătoare de Dumnezeu prea-sfântă, pen­
ßrvria aou arcò zaXoatvT] ooû po') 27pa'peç tru toți ai domniei voastre. Și,-cu adevărat,
và poi pou Xt'itç arcò vorata' 270 ^opTjazope mai degrabă să-mi vie mie moartea decât
èoó, 7¡c toótov ttò ¡xavaatépT], eòroyò) zat vre unuia din domniile voastre, căci fără
ypTjaCopévo' àpi 5tà ttv àXiSta zat oXaç toó- de-Domnia Ta și de domnul fiul tău,-nu
ts; T; zaXoypésç zat ttjioùv zat p’àyarcoùv știu, nici pot să trăiesc fără Domnia Voastră
zat ßsXo'iv tò zaXó pov, zat 8èv zpàCo'iv și ajutorul vostru și, măcar că doamna sora
àXeç ytvéxsç xoapotxéç, póve èpsva, zaì ó noastră, .doamna Lucreția, n’a vrut sănia
èrciczorcoç1 8èv ^é\r¡ và otaOoòv àXeç xoaptxèç cunoască drept soră, față cu popa Nicolae,
rcapà 276' và eòyaptattsts ó aütôç rctaxorcoç care așa mi-a scris, — răbdare! Eu o vreau
và atezo syò ôtà và Typai àôsXyÿ ¡xtav/jç și îi zic soră a mea și doamnă a mea. Bine!
xepàç xa.6ôç rjv "Ç AóQevtta aon, zat ève osza și ea nu vrea. Și rog pe Dumnezeu s’o scoată
ypóvvj àrcspàopsvot, zat 270 Tjòpiazope etç tò din gândul acesta și să aibă grijă de mine,
X27Óp.evov pavaàrtpot, zaì atézo.stÌTj pai ttjv • ■sărmană și nenorocita sorăă eg ea, care ast­
tartotvoavj xaì.pè tàjv Tyrcopovjy, àrcépvovraç fel mă- depărtează de sângele mieu și de țara
tìv Coir, po') tò zàXajó rcou 270 -yprcopó. vAXo mea, fără vre-un.ajutor, fără numai ajutorul
Sèv è'yo và orco ttç, AóOsvtta aon, póvov zaì Domniei Tale. Și sărut mâna Domniei Tale
rcapaxaXò tò>v apQsytt tòiv 0sóv-vá as ^tXáCfj și a prea-strălueitului Domn Mihnea, prea-
sic Ÿfta. zat, sòttyta zaì yapá, àvtàpa. pai. dulcele tău fiu și domn, nepot al Domniei.
tò>v. èzXaprcpôçatov;aMévt7j Motzvo, ótóv aoo Melc, cu toți cei-lalți. Nu m’ain săturat vre­
àxptòòv zai èStzoç poti aòièvtt? zaì àv'.tptôç, t odată scriindu-ți, de oarece, când îți scriu,,
zaì ly.XTjpà àSeXçct paç, et àzptSàj zspà A007- uit, și mi .se pare că vo.rbese cu Domnia
ypstCta, zaì à apOsvttç a) .àvSpaç ttç zaì e’.yí Tâ prea-strălucită. . . :
ttç zaì r¡ ÔTjya.répeç tooc zaì pè, toôç àvSpaç
tooç, zaì èt^Tj etç 6Xeç pon tèçrcpoasoyéç, àvràpa i
zaì oXsç p.00 tate zaXoypáSe; (șters: toó) etç
toòto tò> pavaattpot zaß’ épspa rcapazaXoöps
tòv a pösvtt tò)v 0sòv zaì tip ZTjpia Oeótozovn àpr
ßsvov üava7Ía ytà SAwK ttç Apßsvtia aaç Kai
Stà tTjv áXt8tafs¿erszaì tòv rcarcà) 7X7¡7opót2pa
vapßxj sjxèva Ôàvatoç rcapà zaprp èz tìv ’Ațsv- .
tía aaç, Stà tàj yopvp ttv Aoßevtta aoo zaì tòv
aoßsvtt tò)v óó) aoo Sèv 7j$épo,. .oòSè Tjțxrcopo
và ÍTÍao yœpijç tijv Aoßsytta aaç zat
SwTjßta aaç, zat, àvzaXà r¡ zspà aSsXyyj p.aç,
zspà Ao’J77pétCta, Sèv TjßsXtas vá p.s yvopía^
Stà ’osX^zj Tjç tòv rcarcà NtzóXaov, ¿rctoç etCt]
țxo ypátps, — zaì ^rcojxovTj! ’Eyò tiv 6sXo zaì.
tìv zpàÇo Stà àSsXtpt ¡xoo zai zspà ¡xoo. KaXà,
zai aotTj Sèv 6èXrp,. Kaì rcapa'-taXò. tòv aò-
ßsvtTj tòv 02Òv và ttv èSyàXyj èz • tòv aòròv
Xorpp.òv zaì và èyt ^tytcrcovéay] etç èjxéva tìv
eotoyip zaì Síar7¡yr¡ap.év7j àSeXtpTj ttç, rcoù
txe att^Tj p.azptvïj èz tò èp.a p.00 zaì sz tìv

Patriarhul de Veneția, episcop al orașului.

72

zarpíSa jwj, yopTjç xqjjiia póvov r¡

èaffiia tifi AùÒsvria aou. Kal ^7¡Xó tò yépvj
tîç AuSsvTÍa oovzal toû èzX.ajurporàro’> à'pévT!
Motxvo, vX'jzoTàw) ao'j 'Aon zal aùflévrtç jw:
àvttptôç, [i’oko'x toùç èzrjXfjZO'Jç. ’Ețq 8èv
è^àpTsvà zot- Ypá'povTá aou, 8tá tI ^pá-
povTá ao'j wXTpjepojie zaí jwj <pév=Tat ott¡
’jwXó ¡ral tt¡v AóOsvtícj aou szXajizpoTáTt.
[Jocuri de condeiu:]
Havend’ io inteso bona relatione de la
Manifieentia Vostra.
(io (sic).
Tanta era la gonfidanza che egli à mos­
trato.
Stato.
(Originalul, tot concept, în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, p. 41, nota 1.)

CXLI.
Veneția, Mărioara Adorno către Ecaterina, Doamna Țerii-Român0ști, despre mazilia
(Murano), Mihnea-Vodă și surgunul lor la Rodos, adăugind bani și daruri după putință.
1583,
25 Iulie. •[• ’EzXajizpoTaTt ztpà zal âSeXyi jioo.
-[- IlpÓTjv ooo sopaipa àXatç [too 8ío, toîç
oztatç Taîç ëoTtXa ttjv [ita uzò /etpôç toû
XtȚovSo 81 Aoúxapt, ttjv áXt ^zò /etpôç toû
èxXapzpoTàTOu p.zafjXo'j KovTaptvt, ttjv ozia
ttjv ëoTTjXe tîç etrjevta aoo àzò tt¡v jiépta
Ttç KoaTavTtvozoXtç. Etç Taîç oztatç fpatpatç
s8t8a TjStat tîç eofsvta aoo tò zôç ëXaëa ex
tòv èxXàjizpÔTaTov (iza^Xov KovTaptvt Taîç
Ssxa ytXtàôeç Tà àazpa, ozoû jwj ëaTtXe -¡¡
eovevta aoo ^zô yetpôç toû aoïoû èxXajizpo-
TàToo jizaTjXoo, xal szeptXaëa xal '¿zô )<etpôç
toû xùp «bpavTCijaxoo ôè TÇouàvt Mà^vo, Ta-
fooÇéo, SooXeoTtç s8ô etç Beveria toû Srjôvôo
8è Aoûxapt xal àSeXtpôç, Tatç rptavra ytXtâôeç
rà àazpa ozoû (WJ ëypatpeç OTt sSoaeç toû
aoToû AoóxapTj128tà va jJtoo rà zXepóooov è8ô
etç Beveria2- 8tà rà ozia arajisva aoo 8i5o
zoXaîç eoyaptarieç zat zapaxaXò tòv àysvTt
tòv 0sòv vá aoo yapíat xáOev xaXó. ’Axôjit
ëp,a6a êx ròv aòtòv jiza^Xov vip jie^aXt xat
xaXl xtêépvtot etç toùç rôrooç (sic) tîç àyev-
rta aoo- ooroç zàXtv zapaxaXò tòv à'pévtt
tòv 0eòv và ëv[e] etç xàôev aoo ëoTjflta, Tjptvtxà
xal àazavààXtara. ’Azójh ó aorôç jiza^Xoç
fjzev taîç jiefàXatç sXsTjjioatvatç zoû zàjivt
vj soȚevia aoo etç toùç raXartavoôç toùç èz-
Toyouç, xal ëéëea STjvajitç toû 0eoû 6éXt
Prea-stralucita Doamnă și soră a mea.
■f înainte ți-am scris alte două scrisori ale
mele, pe cari ți le-am trimis, una cu Se­
condo de’ Lucari, alta cu prea-strălucitul
bail Contarini, pe care ți-am trimis-o dom­
niei tale din părțile Constantinopolei. în
cari scrisori ți-am făcut cunoscut Domniei
Tale că am luat de la prea-strălucitul bail
Contarini cele 10.000 de aspri, pe care mi
le-ai trimis Domnia Ta prin acel prea-stră-
lucit bail, și am primit și cu domnul Fran­
cisc al lui Zuan Magno din Ragusa, agent
aici, la Veneția, al lui Secondo de’ Lucari
și frate, cele 30.000 de aspri ce mi-ai scris
că le-ai dat acelui Lucari, ca să mi le plă­
tească aici, în Veneția; pentru cari bani
îți mulțumesc foarte și rog pe Domnul Dum­
nezeu să-ți dea orice bine. Am mai aflat
de la dânsul, de la bail, marea și buna câr­
muire din țara Domniei Tale: așa că din nou
mă rog Domnului Dumnezeu să-ți fie în orice
ajutor, [ca să fii] liniștită și netulburată. Mi-a
mai spus bailul acesta despre marile pomeni
ce le faci Domnia Ta săracilor din Galata,
și de sigur că puterea lui Dumnezeu îți va
dă orice ajutor. De aceia te rog să mă faci
părtașă la aceste pomeni și pe mine, care
sunt umilita ta soră, iubitoare și nenorocită.

1 E vorba de fostul bail Contarini.

2 Secondo de* Lucari.

aon Sóat zá6sv 6or(0ta. ûià tò auro as za-
pazaXò vá [ion xàp.tç zaì spsv pspTtzö sz
raîç aurate sXE7jpoaivaiç, zoù fps raztvi aou
àôsÀ'pi, 7|faztrì zai Stariyí. Tí con Tàao, 5ç
èzfjVt zoù aou T^țis; "Ott sz Tà axap-éva ozoù
è'Xaëa èz tôv 'PayooÇsov1 èzXspoaazàzta ypéij
pou, zoù è^oSiaaa zaôipEpvouaio, zat Èr^t,
orav ^p8a ’ç tô tsXoç stç aórá, arpó ràç <5t>~
vaptç toù ©son òsÓTspo 7j Eùysvia aou poù’
oxtXsç ¿x^va zoù pou è'ôoasv ó pza^Xoç- zat,
ST^t zapazEpvovraç toútt¡v [ton rijv Co^, zat
etCi zapaxaXô ttjv Enyivta aon và p-qv [ton
Xttptç ôtà và 7¡pzopÉao và zspâao octs ó
0sôç 6éXt vá [ts à'piat slç tôv xôopov èroù-
tov, zai dots ozon £tô và Tjpzopô và zapa­
xaXô tòv àyévrt tòv 0eôv otà ttjv Eùysvta
aon, oç za6[fô-n] tô ypéï] [ton, Xaëévovraç
zakoaivt sz tïjv Enysvta aon- xat roao zXio
tô zàp to pè tt¡v xapSta, ôtà và [ton fps xùpà
xat àòsXyij ijyaztTt. Oùroç zàXïjv peTaXéyo
xat zapaxaXô as pè zporov zou và è'v[s] pôôoç
zoù vaytç àvôptozov, và sv[s] EÙyaptUTtpévt f¡
Euysvta aou, 8tà todç TjXTtppoùç toù àpévrt
toù XptaTOÙ, và [ton xàptç [ita xaXt eXetj-
[loaTjVt, vá [ion axiXtç aazpa ytXtàôsç zs-
v^vTa, Ôtà Tt èTÇt, àzô ¿Xtya èXtya, 8sv aovouv
Tà SsÓTSpa zat Tà zpora £v[ê] ’^oôtâapeva.
Kai àxopt xat peXXs te ôtà tí; Atàrò Svopà
aon xat Tïjv [isyaXtÓTtTá cou Ssv sv[s] Tipi zat
syô zoù Tjțis àôsXtpi aou, và zapo ypÉ7¡ stç
TTjv BsvETia. At’ auro zàXïjV [isTaXé?o zat
zapaxaXô và pijv pou Xttptç, ôtà và pîjv zàyo
■zjzo ystpôç zqtvsvoù. ’Axópt -íj^súpe f¡ Eù^svia
aon zôç ex tôv zaza NtxóXa sXaëa piav
ypaçi, stç Tïjv ¿zta pou ypà^t zôç ¿arà6t
s’tç tt|v Euysvia aon xat è'fpatps pou xai xazta
Xtavtxà zoù tou eôoasç vá pou «pépi, àpi àxópt
auTÔç ôsv ^p6s ’ç tt]v BsvsTta, ouôè Tà Xta-
vtxà pou ioTtXs: tôv óztov zaza tòv xapTS-
poùps sx trip KooTavTtvozoXt. Kat srÇt Xéyo
záXr¡v Ttç EoȚEvia aou, oxav pou axéXvtç ri-
zoxa, vpáys pon zá6sv zpápa tí pon aréXvtç
àzò Èva sva, xat ypàtjis pou xat Tt è'ôoasç
toù anroù zazà NtxóXa vá pon «pépi, àzò sva
sva, Tt ëv[e], ôtà và Y¡Sépo àv pou 'pépi và
oXa Tt f¡ Eòysvia aon toù èzapàôoosç- zat
è'xCt EòyEvia aou pou axtXtç f¡ arapsva f¡
zpàpara, và toù ôôatç zat pía ypa'pi, zat
và zàptç zat aXatç ôio opiatç ypa'patç, zat
vá pou Tatç axtXtç àzò Sio /¿pia, zaí, áv l
sùysvia aou 6sXíat vá pon aTÍXt aïapéva ïj àXo,
7tpzoptç vá pou Tà aTÎXtç ózò ysipôç xoù
1 Babali?
58183. Voi. XIV.
73
Ce să-ți spun, ca aceia ce-ți sunt? Că din
banii ce i-am luat de la Ragusan am plătit
și niște datorii ale mele, pe cari i-am cheltuit
pe fiecare zi, și astfel, când i-am mântuit, cu
ajutorul lui Dumnezeu mi-ai trimis Domnia
Ta a doua oară cei ce mi i-a dat baiiul; și,
așa, petrecându-mi această viață a mea, și așa
mă rog Domniei Tale să nu mă lași așa încât
să pot afla că Dumnezeu vrea să mă pără­
sească pe lumea aceasta și ca să pot ruga
pe Domnul Dumnezeu, cât voiu trăi, pentru
Domnia Ta, care să vadă nevoia mea, pri­
mind eu binefaceri de la Dpmnia Ta, și să
faci aceasta cu atât mai din inima, căci îmi
ești Doamnă și soră iubită. Astfel, iarăș
mă întorc și te rog, cu cel d’intâiu chip ce
va fi să ai om, să binevoiești Domnia Ta,
pentru patimile Domnului Hristos, să-mi
faci o pomană bună, să-mi trimiți 50.000 de
aspri, de oare ce așa cu țâra nici nu sosesc
banii de-ai doilea și cei dintâiu sunt și chel-
tuiți. Și încă de ce-mi mai trebuie? Pentru
numele tău și pentru mărirea ta n’ar fi fru­
mos ca eu, care sunt sora ta, să fac datorii
la Veneția. De aceia, iarăș mă întorc și mă
rog să nu mă lași, ca să nu cad în mâna
cuiva. Mai află Domnia Ta că de la popa
Nicolae am primit o scrisoare, în care-mi
spune că a fost la Domnia Ta, și mi-a scris
și despre câteva postavuri pe care i le-ai
dat să mi le aducă, însă el n’a venit încă
la Veneția, nici nu mi-a trimis postavurile:
pe care popă îl aștept la Constantinopol;
Și iarăș îți zic Domniei Tale, dacă-mi tri­
miți ceva, înseamnă-mi unul câte unul lu­
crurile ce-mi trimiți, și scrie-mi și ce i-ai dat
acelui popă Nicolae să-ini aducă, unul câte
umil ce era, ca să știu de-mi va aduce toate
câte i le-ai dat Domnia Ta; și încă, atunci
când vei trimite Domnia Ta lucruri sau bani,
să dai și o scrisoare, și să faci și alte două
scrisori asemenea, și să mi le trimiți prin
două căi, și, daca Domnia Ta vei voi să-mi
trimiți bani sau alt ceva, poți să-mi trimiți
prin domnul Eduard da Gajan, și sigur că
nu va lipsi, și fii și încredințată. Și despre
acești Gajaninu-ți pot spune decât mulțumire
despre dînșii, cari sunt oameni buni, și ast­
fel îi socoate lumea aici pe Gajani,—Dumne­
zeu fie-li într'ajutor! Și așa, prin domnul
Eduard da Gajan, fiul domnului Benetto,
care e la Constantinopol, ar fi foarte bine,
10
74
Míc»p ’OSoápSoo 3à Faytav1, zai 6î'oșa aùtò?
Sèv 6éXt Xtcpt, zaì sv[e] zai ctyoùpa. Kai sz
toù; Fa-pavon? aù-mù? 3èv ïjgzopô và rpo
zapà euyaptaria aôtoù?, ri êv[sj za.Xi àv-
6pa>zot, zaì srCt tò? zpatoôv écò toù? aèroù?
Faviavoù?, ôzoù ó 0sò? v7.v[e] si? Soffila to’jç !
Kai goto;, tjzô yeipò? -roù zyp;’O5&àpto'J 8à
Fa'/iàv, fpù toô-Miaep Mxsvétou,. ¿zìo? lv[e]
sì? KcaravnvóroXi2, ev[s] rccXà zaXà, zaì èx^vo
ózoù ¡wj artXi?,; 6sXt T|Ot£ arpópo, zaì Sèv
6éXi ya6t. ’Axópt ¡S^pa^é p.ou ó aow? nană
NtzóXao? nò? s^évovrav yapà’? tò aapá.71 avi'
òtà và pàOi? Xófov zevoùpiov 3ià tòv àSsX-,
cpóv p.a? TCavércr zaì er£i os napazaXò và
pe. xàpt? và pàOo zoù ^ëptazste. ’Azópi è’-
Ypaipé |toj ó aptò? nană NixóXa? nò? àjzìvev.
zaì ^ops zai tijv àSsX'pt [iaç AotrçpétÇta, tic
ozia? ti? eatiXa pia poo ypayi, Stà và tqv
yepstiao zai và tì? 3óao /piai nò? f[Sptazopa'
■q ónoìa ànozpiOt nò? Ssv sy^'àòeXyì àXi
napà fijv Eò^evia .avo. Et? tò ónìo tóa’sOao-
v pactiza noXà, noò àpvifli tò spa tì? tò za-
OoXtzó, èntSì oXai? è^eviSipav àzò pta za6o-
Xtzij [lava! Kai toöto 6éXt tò xàpvi Stà ti
■/¡[is eòtoyt, Sévps zata§syets. Kaì ónojiovìp
sv àvàfft! El? tóoai? zaXotiyat? và ev[s] zaì
[lía xazopțCtZț... Kaì.^ ttyt?nazi sy/iísv
spsv’ sòtoyì xaì s£o sz toù? ’òizoù? poo zai
sz rfy natpiSa poo. AoȚtaas, àzptoi poo xtpà
Xaì àSsXifi, tò napànovo noö ezapa ànàvoo
si? tà Xófta autà, ónoù Ssv 3ià ’pspai? Ssza
névts. àsvào? tà [latta poù‘ lataOtzav’.Sio 1
optai?, 'ónoò nots -8èv . s.taùoav zXsvovta?.
Kat oóto? ijp.nopò và fp, 3sv syo àXov sl?
tòv xóa[iov, póvov- tŸjV Sv/apiv toö 0soù zaì
tT¡v Eojsvia' aou.zaì tòv szXa[inpótatov,^óv
aoo zai à'pevtt? [lóu àvtiptó?’ zaì oúto? ¡ie-
taXé?o. Stà.toù? Tjxtippoù? toö Xpwtoö và(v)L
¡iTjv ps ànapv'6^?, 0? xa6ò? navra si? ypa^Tj
aóu [lou stajs? ànò zaXoatvT| oou, Stà tì tò
sniXtno tì? Co^? poti và spzopsai và nspàat
pè suXàòta si? npoasoyat?, napazaXóvta?
nàvta tòv à^svtt tòv 0sòv 3tà tt/v Ep^svia'
aou. zaì òtà ròv àzXajinpótarov "¿óv cou. Kal
napazaXò ; vip yàpiv zat 87jvapiv toù à'psvto?
toù ©eoo xaì tip zupia näpösvov,' zupà (la-
va^ia, và aa? Sóat yápt, ^Xixtràtt à'psvtta,
àvrà[ia jis toù szXa[inpotàtou ijoù aou zaì;
àysvrt? [lou àvitptó?, . toù óniou và toù Tj[is
napaòojisvt Stà. návtors?, oóro? zaì tt? Eù—
•[svia aou, zupà jiou àSsXçt. Kaì noXà yspstò
zaì IçtXô tò yépt tt?. Eù^svìa aou zaì toù
1 V. și mai sus.
și ceia ce-mi vei trimite, vei fi sigili ă, și
nu se va pierde. Mi-a mai scris zisul popă
Nicolae că a fost veselie la Curtea ta pen­
tru că ai primit veste.nouă despre fratele
mieu Zanetto,'și astfel mă rog de Domnia
Ta să ;mă faci să afl u unde se;găsește. Mi-ă
mâi scris acel popă Nicolae cum că a mers
și a găsit și pe soră meă Lucreția, căreia
i-am trimis o scrisoare a mea ca s’o hereti-
sésc și ca să-i dau de știre cum mă aflu;
care a răspuns că n’are altă .soră decât pe,
Domnia Ta. De care lucru niultm’am mirat,
ehm de a tăgăduit sângele ei. catolic, .de
oare ce toate ne-am născut din aceiaș mamă
catolică! Și o face aceasta pentru că sunt
săracă,nu mă primește. Și răbdare în nevoie!
Pe lângă.atâtea fericite, să fie și o neno­
rocită... Și.soarta cea rea m’a atins pe mine,-
săracă, și departe de ai iniei, și afară din țară,
mea. Gândește-te, scumpa mea Doamnă și:
soră, cp supărare a venit asupră-mi de la:
vorbele-acestea/ căci cinsprezece zile ne­
curmat ochii miei au fost două.izvoare, .căi
n’au mai stati de. plâns. Și. așa pot. să zic?
că n’am alta pe lume fără numai puterea lui
Dumnezeu și pe Domnia Ta și pe fiul tău-
prea-strălucit și al mieu domn nepot; și ast-r
fel iarăș mă întorc.și te rog, pentru patimile
lui Hristos, să. nu mă tăgăduiești, precum
mi-ai înșirat toate, în scrisoarea ta, din
bunătatea ce ai; pentru ca să pot petrece,
cât voiu mai’trăi,-cu evlavie în rugăciune,
rugând totdeauna : pe Domnul Dumnezeu
pentru Domnia Ta și pentru prea-ștrălu-
citul tău fiu. Și ;mă rog de mila și puterea
Domnului Dumnezeu și de Sfânta Fecioară;
să-ți dea îndurare și prea-dulce Domnie, îm- ;
preună cu prea-strălucitul tău fiu și domn
nepot al mieu, căruia să-i fiu robită pentru
totdeauna, așa și Domniei Tale, doamnă soră
a mea. Si mult te heretisesc și sărut mânile
Domniei Tale și ale prea-strălueitului tău
fiu și domn nepot al mieu, de asemenea și
ale surorii mele Lucreția, deși nu vrea să
mă cunoască drept soră, și ale tuturor co­
piilor ei, fii și fete, și bărbaților lor și dom­
nului cumnatului mieu, de asemenea.. Și ast­
fel. mă rog iarăș Domnului Dumnezeu și
Sfintei Fecioare, și mă voiu. ruga cât voiil
trăi, în toate rugăciunile mele, și pun să se
roage și toate ■ călugărițele mele, ca să vă
păzească și să vă ție pe’ toți în sănătate și

ézXapírpotáTO'j f¡oñ sq'í zaì áxávTTj pon àvt-
'£toù, opioç zaì tîç àôsXïi p.aç Ao-^psrCiac,
àvxaXà xai Ssv OéXt va ps è^voplat 8'à à-
òìX'pì, zaì SXa tîç tà iteôtà, fjOÙç zaì 617a-
taipaiç, zaì àvSpsç tout, àzópt zaì tòv àçsvTt
tòv 7apjTp0 paç. Kai outoç íráXvjV ìtapazaXò
tòv à'TEVTt tòv 0sòv zaì TÌjv ztpìa ©eoTÓzov,
zaì 0éXo ^apaxaXì oute Citò etç oXatç ¡109
taîç îtpoaetr/aiç, xaì xápvo zaì xapazaXoòv
zaì ôXatç pon xaXo7ptatç vá aaç ^tXá^t
zaì vá. aaç ázonXot>0ío7¡ ôXonç etç ^7tav zaì
Tjptvtzàjv à^evTÎa’ û~iatç zaXo7ptatç zoXà
yepeTGÖv aaç- zaXà zaì Sév .aaç S7VÔptCot>,
òtjAÌ 07azoôv aaç Stà oyopá ¡10a zaì. Sta .tò
zaXò tò ò'vopa jroò sy^ àzonapa tîç E'^evta
av>. Kaì 8tà tÌ]v àXigOeta ó ¡j-aŸjXoç Kov-
Taptvtç Tjtte zaì X$ït • tò ttoXì zaXò òtà rìp .
E'>7evta aon zaì §tà tòv èxXapìtpóraTov Tjóv
aon, opioç TjXe zaì ó s'rfsvtzôç aezpeTaptoç _
toû SonpavrCou 1 (șters: toó aÔTOû pzafjXou)
eSó, eiç tò povaavípt, ôztoç ev[e] ¿X170Ç zatpôç
koû ijpße sx ttjv KoaravTtvóitoXt è5ò etç Be-
veTta Stà v’ àpoaTtoi etç tt¡v Xoșia, zaì Zjp0e
èSó, etç tò ¡lovaaTtpt, xaì ps ^ëpe ó ’aôtôç’
è'J7evtzôç asxpstâptoç xaì rcoXà ps sxaXo-
xâpôtaev, XÉ7Ovràç ¡100 tîjv ~oXìv 7vóat xaì
tò.xaXò .ztSépvo îtoû ’AœevTta aoo zàpvtç
zaț s’/7¡, zaț ,rò zaXò tò òvopa toù sxXap-
"poTároo ^oò aon. Kaì qutoç itaXajv ytXò rò
yépt aon, àvTàpa pè. toû èzXap.xpoTà.TO'j ^où
aon zaì àyévTtç pon àvtôtoç. ’E8ò zaì Tré­
pate 7jp0e èóò etç pavactipt zaì ps T^pe zaì
evaç xaX07epoç. ônioç;^p0e sx tò ‘Pa7oò£t,
zaì TjJte pon aitò .[TapTtevoò ’AzoaToXà tò
‘Páaon,. xoû,.ëv[s] stç 'Pa7OûÇt, tò. zôç á Șt-
7ÓV80 Sì Aoûzaptç t.è'ip,J7e :sz .Tà ctvopá aoo
pè Tptávra ytXtâSeç yXopía; zpápata zaì àXo,
ôztoç Apozap-.ç êv[s] sîç ytXaxTjv ’ç tò 'Pa7çûCt
xaì àitò’xTjVO óxoò Xèv 'Pa7onCÉ7¡ sSò eiç
Beverìa Xèv itôç 0éXtç itXepoOt. Kaì SéoeaT
è'zapsv qç àrtyoç àv0pwKoç! Kaì spÓTtaé ps
àv S70 èXaoa rà arap-éva ó~oò pon ëcTtXeç
uè tòv aÒTÒv Aoóxapt, ¿70 Stà và ypà'^o toù
anton ’AitoaToXà tò 'Páaon etç 'Pa7OÓCt tò
ïrôç rà eXaSa aitò tòv «PpavrCéazo Sì TConàv
Ma7vo, SouXenriç èoò etc Beverìa roo aòtoù
AoóxapTp Kaì, etCt roò eattXa rr¡v p.è
Sto. StoXta pop-s^zá, roo aótoò ’AitoaroXà tò
‘Pàaoo etc ‘Pa7OòCi2. ’H$eòpe f¡ Et^evta aoo
• ■* Literal ar fi „al lui Soranzo“ (fără virgulă). Bail a-fost insă până In 1585 tot Jlorosini, și alunei
nu l-a înlocuit Soranzo, ci Lorenzo Bernardo. Cancelar ali bailului din Germania in 1604 era însă un So­
ranzo, Francisc; Kovachich, Scriptores rerum hunguricarum minores, II, Buda, 1798, p." 432.-Aiei însă cred
că e vorba de>Lazzaro Soranzo, autorul cărții -„L’Ottomano“, apărută în 1598, la Ferrara.
- 2 Aici lipsește neînțelesul IlàpTtevaô, de mai sus."
75
Domnie cu pace; care călugărițe mult vi se
înehiuăi deși nu vă cunosc, dar vă iubesc pen­
tru hatârul meu și pentivi numele cel bun
pe care-1 ai Domnia Ta. Și cu adevărat,
bailul Contarini a spus și spune mult bine
despre Domnia Ta și despre prea-strălucitul
tău fiu; tot așa a spus și nobilul secretar
al lui Soranzo (șters: bailul cel nou), aicea,
în mănăstire, care de puțină vreme a sosit din
Constantinopol la Veneția, acolea, pentru
că s’a îmbolnăvit la Sofia; și a venit aici la
mănăstire și m’a găsit acest nobil secretar,
și m’a bucurat mult, spnindu-mi multa în­
țelepciune a ta și buna cârmuire ce o faci
Domnia Ta și o ai, și numele cel bun al prea-
strălucitului tău fiu. Și așa iar îți sărut
mâna, împreună cu a prea-strălucituhii tău
fiu și domn nepot al mieu. Acum câteva zile
a venit aici la mănăstire și m’a găsit și un
călugăr, care a venit din Ragusa și a spus
din partea lui Parteno Apostolo de Raso (?),
care e la Ragusa, cum că Secondo de’ Lu­
cari a fugit de la hotarele tale cu 30.000 de
galbeni, în lucruri și altele; care'Lucari e
la închisoare .în-Ragusa, și că, din ceia ce
au Ragusani! aicea la Veneția, ai voi să se
plătească. Și de sigur a făcut ca un mișel.
Și m’a întrebat de am primit banii ce mi-ai
trimis cu zisul Lucari, [pentru ea atunci] eu
să scriu acelui Apostol de Raso, la Ragusa,
cum că i-am luat de la Francisc de Zuan
Magno, agent aici la Veneția al zisului Lue-
cari. Și așa i-am trimis scrisoarea, cu două
cărți grecești, lui Apostolo da Raso, în Ra­
gusa. Să știi Domnia Ta că blănile de râs
și samur și de dihor auriu, pe care le-a luat
pomenitul Lucari de acolo, de la Domnia
Ta, an sosit aici la Veneția, dar nu s’au
putut vinde, ci, după cât am aflat, le-au
trimis înapoi. Mă rog-Domnului Dumne­
zeu să te scape de niște oameni mișei ca
aceștia. Și n’am alta pentru acuma. Domnul
Dumnezeu deie-ți mulți ani.
-
;; . .
76
tò rcôç yoôvôç àrcò tò pìaov zaì aap,oòpt
zaì yptaozoóvaSa, órcon Tjrcìpe ó aòtò? Ao5-
zaptç aÒTou eì? tt¡v ’A^evrìa aaç, ^p6ev èSò
eie Beveria, zaì Sèv 7¡p.rcopo5v à[v] ~o'jXt;6oòv,
àpi àìtò’zTjvo rcoò ep.aOa, tà ëaTiXav òrctao.
IlapazaXò tòv 0eòv và aae èXenSepóat aitò
ttoótooe aTtyonç àvOpcÓTTOoe. Kaì Stà tt¡v
opav àXov oòz e/o. Kóptoe ó 0eòe và aae
rci^at zoXr/povìoue.
Ț AoóXt tarctvì zaì àSeX'pt aoo p.txpt, Ma-
ptópa BaXápfa, «baprcpiTCtàva.
Ț 1583, ’IooXìoo 25, ’e tyjv Beverìav.
Ț yHȚ09v ytXiooe rcevtaxoaiooi; òfòo^vta
tpte, ’IodXìoo oéza rcévre, eie Bevetìav.
-J-’ Ex tòv "Ațcov MatSéo ’e tà Mopàv.
(Originalul, în Bibi. Ac. Eom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 52, nota 1.)
CXLII.
1583, Meletie Pigas către Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, mângâindu-1 pentru
11 Octombre.
mazilia și surgunirea lui la Athos.
MTjyviț, Tip p.sȚaXoîtpsîteaTâTip aipSevTȚj zaì
zpaTÍaTip BotòóScj èv Knptip rcavnrcepTtp.iûTàTip,
rcâaav rcapàxXrjatv zaì et>7¡p.epíav rcapà XptaToñ
0eoô, xoptoo zai aiûT^poç ^p.wv.
Ț ’AXéJavSpoç ó MazeSwv eÔToytaç alpw-
pevoç, tò 0etov èSetTO rcapep.p.t£at tt twv oôx
■^5éwv, ooz odtwç, eȚipp-at, spityievoc twv 8et-
vwv, mç 7e arconSàÇiùv çptXoao<peîv, ou ?àp
•^ttov ytXoaoipoç ó ’AXéiavSpoç êaatXeô?.
’EarcepSev oov àoàrcTiarov òeì|ac rò peyaXo-
y'jèç t^ç fiaatXizioTàTTjC ip'jyije ò'p.p.a èv àfa-
6oÎț, zai Twv yaXercmv 5è oò póvov xapreptxòv
úrcocpépov £'jji6ávTa Tà Ssivà, àXXà zaì xara-
^povtrtzòv rcpìv it>p.6^vat erceo/óp-evo?. ylowç
7e zaì toôto ôrcïjvÎTTeTO Tip ^iXoao^mraTip 6a-
atXei tò Xeyopevov pJ] etvat Ttvà twv eÖTU-
yoôvTiôv p.ï] zai SoaT’jytaç rcetpaO^vat. Oütio
zaì yàp eyet Tà àvSpwrctva.
Et oòv, SéarcoTa, eoro/iat? zaì onoToyiatç
ó rcaptùv oÔtoç 6ioç Tote £óp.rcaa:v aptytra-
XavTeòerat, Țspe 7evvatoț rà yaXercà zaì ttjv
p.eTa6oXàjv twv rcpa7p.àTwv. üpovotaç vóp.t£e
elvat epyov rcpa7p.areooó<57]c eoi eò'pTjp.tav xàx
Ttòv SetvtSv, ap.a p.èv zaì tïjv fiaaiXtzijv aou
ipjyìjv eU eoSozlp.Tptv àXetyoôaTjç Stà twv
t^ç xapïepiaç zaì ôrcop.ov^ç a7wvwv, Sp.a ôè
xai Tà t^ç èXrciSoç 8oztp.aCot>ar¡?, àv ÔTjXaSïj
StaTeXetç àppercibe èvaTevtCwv Tip xaTáyovTt.
A ta umilită roabă și sora mică, Mă­
rioara Val larga, a lui Fabrizio.
1583, Iulie 25, în Veneția.
Adecă o mie cinci sute optzeci și trei,
Iulie cincisprezece, în Veneția.
Din Sf. Mateiu de la Murano.
Lui Mihnea, prea-mărețul Domn și prea-
puternicul Voevod, întru Domnul prea-cin-
stit, toată rugăciunea și fericirea de la
Hristos Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul
nostru.
-j- Alexandru Machedon, exaltat de feri­
cire, s’a rugat ca dumnezeirea să amestece
ceva din cele ce nu sunt plăcute, nu atâta,
socot eu, aprins de cele grozave, cât din
sârguința filosofici,—căci nu era Alexandru
mai puțin filosof decât rege. S’a grăbit deci,
de și nebotezat, să arăte mărinimia prea-
regalului suflet în cele bune, și nu numai su­
ferind cu tărie asprimea celor grele ce s’ar
fi întâmplat, ci și cerându-și-Ie cu despreț
pănă nu se întâmplase. Și aceasta încă i-a
venit în gând regelui cu așa de mari aple­
cări filosofice, vorba că nimeni nu este din­
tre cei fericiți pe care să nu-1 încerce și ne­
norocirea. Căci așa sunt lucrurile omenești.
Dacă deci, Doamne, viața aceasta de față
li cumpănește tuturora cu fericiri și neno­
rociri, sufere vitejește cele grele și schim­
barea lucrurilor. Socoate-le că sunt lucruri
ale Proniei, care-ți scoate laudă și din cele
grozave, atrăgându-ți regalul suflet totodată
spre glorie prin puterea de împotrivire și
răbdarea în suferințe, dar și socotind ale nă-
 77

elç ffÄ?GÖ zal àvàqovri 0sö. Mv¡ roimv àzo- dejdii, ca una ce îndreaptă statornic pe om
zâ^Xiç îtpoazapTspwv toiç àr^sai, p.jj Ss à-o- și tare spre Dumnezeul ce coboară în Iad
zvai^ç àvajtsvœv t^ç eôp.Tf/àvôt> Hpovolaç vip și-I înalță. Deci nu te desnădăjdui în lupta
oóz à£óp.?opov ôte^WTijv. Ot> vàp àSovateì cu cele neplăcute, și nu te sfâșia, așteptând
Osò; suepvetTpat, ó zai Xrppevoç zai wv zai călăuzirea nu fără de folos a Proniei celei
eDep7éTTjç zai sroXusXeoç. ’Eppwatw etç K'Jplcp bine chibzuite. Căci doar Dumnezeu nu e
% SaatXizQ aou zsyaXij, aòv tt] Seasoivig tt¡ lipsit de puterea de a face bine, el căruia
Aójivq AtzaTepîivț]. i se zice, și este, și binefăcător și prea-mi-
Bot5pop.tàvoç ta', £tsi lostiv. Fie întru Domnul sănătos regalul tău
'O MeXéttoç. cap, împreună cu stăpâna Doamnă Eca­
terina.
Luna Boedromion 11, anul 7092 [1584].
Meletie.
(Émile Legrand, Lettres de Mélétius Pigas, antérieures à sa promotion au Patriarcat, jnMiées
d’après les minutes autographes, Paris, 1902, pp. 10C-7, n° 80.)

CXLIIL
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno (cu traducere
italiană de Alvise Spà), despre trimeteri de bani, refuzul surorii lor Lucreția de a
o recunoaște, vizitele de nobili venețieni ce primește și fuga lui Secondo de’ Lu-
cari din Silistra.
Tțj s07evsatátq¡ zal ■ttp.twtârg zal ne'ptXi]-
pivî) țioti àSsXyq, zupia Maptwpa. '£71»,
TjaitTjjisvi] aou àSsXçnj, Aójiva ÂlzaTepr(va,
zoXXá os yatpsTtö, zal ó àvetptôç aou, ó utôç
p.0D, ó Mtyvo BoTjêôôaç, zal afZï^ôç tou,
Aóp-va Nà.7a; îtoXXà as yatpîToùv. AeópsQa
zúptov tòv 0sòv roù sóp^v as 7P«F>Í paç
èv Ó7Stq. zal awrvjpiq. Kai, àv spwtqç zai îtspl
■^p.wv, zaXûç s'/wp-sv swç roti vûv, yàptTTj
0SOÖ. '"’Op.wç p.7¡5sv îtsrxpsvsaat ôtà tt¡v aop,-
çopàv ôrcoû paç Tjopsv, Stori srCv] elvsv ròv
TOîtov sroörov r¡ aWjOsta, otav ÔéXouv và
SáXouatv àXXov auQsvrt, euqâțouv tòv zpwtov
zal ròv atsXvouv elç àXXov ró~ov, oaav it&ç
tò ezajiav elç ròv Hétpo Bor^óSa, tòv Östov1
toù àvstptoü aou, zal twpa àzou’ wrcou à^ev-
rsët TtàXtv elç rvjv M7tO7Öavtav. Kal, àv spwtà.ç
zal età tvjv ààsXy^v [J.aç, slvsv zaXà zal
eupiazstat p.s ratç 0U7atspatç ttjç elç rîjv
Ilo'Xtv àjiè ó àvôpaç ttjç zal ol 7aupol rqç
sópr¡azovTe elç tt¡v MrcoqSavtav p.è tòv àv-
SpaSeXipóv p.ou, ròv aùQévtt ô~oû as qpà'fœ,
zal S7W euplaztojie 7]ç ty(v TóSov, jxs tòv
ulóv pou, tòv Mlyvo Bo^òóSa. Kal etp.eat^v
zaXà, yàpttTj 0so5, zal p/r^oèv ìteizpévsaat :
Stori ètourot ot zóapiot ?tìtj rò e/ouv ouÇâtÇa:
1584,
14 lanuar.
Prea-nobilei și prea-cinstitei și prea-iu-
bitei surori a mele, Doamna Mărioara. Eu,
iubita Domniei Tale soră, Doamna Ecate­
rina, mult te salut, și nepotul tău, fiul mieu
Mihnea Voevod, și soția lui, Doamna Neaga,
mult ți se închină. Ne rugăm Domnului
Dumnezeu să te găsească scrisoarea noastră
sănătoasă și în stare de mântuire. Și, dacă
întrebi și despre noi, suntem bine pănă acum,
slavă Domnului. Ci nu te amărî de loc pen­
tru nenorocirea ce ne-a găsit, căci așa e o-
biceiul țerii acesteia: când vreau să puie
alt Domn, scot pe cel d’intâiu și-1 trimit
aiurea, precum au făcut cu Petru Voevod,
unchiul nepotului tău, și acuma află că dom­
nește iarăși în Moldova. Și, dacă întrebi și
despre sora noastră, e bine, și se află cu fe­
tele ei la Constantinopol; dar bărbatul ei
și ginerii ei sunt în Moldova, cu cumnatul
mieu, Domnul de care-ți scriu; și eu sunt la
Rodos, cu fiul mieu, Mihnea Voevod. Și sun­
tem bine, slavă Domnului, și nu te amărî
de loc, căci lumea aceasta are așa obiceiu:
când scot din Domnie pe un Domn, nu-1 lasă
să stea în Constantinopol. Și am auzit că
ai primit de la Secondo de’ Lucari și de la

1 Oeîoç e zio, unchiul, fratele tatei; avem deci încă o dovadă limpede că Petru Șchiopul, deosebit
de omonimul său muntean (fiu al lui Mircea Ciobanul și al Chiajnei), era frate al lui Alexandru, fiu al
Iui Mihnea și nepot al celuilalt Mihnea. Cf. Hurmuzaki, XI, pp. XVII — Vili. Evident că inscripția din
Murano, pusă de Mărioara, e greșită.
78
orav eóyàXòov aoGévtt, òèv tòv àytvoov và
xàOsTE siç tï|V BoXtv. Kaì sp.a6a zwç è~spí-
Xaôeç azoö tòv ïezoôvto Aoôzajpt] zaì àzoô tòv
[xzai'kov tòv Kovrapìv zaì àzoô ròv Mr/a^X,
et tí as sar/jXa, zaûwç p.t tò eȚpașec. Tópa
è^ôytoç àz’ anta as eattka àzoô tòv zepao-,
jiévov Matov àazpa .20.000, fy'm s’izwat
ytXtàSîç, zaì tà scoto a toö MzEVÉtroo. tà
l’arÇà tòv Dtóv, và ae tà atìX-fl, zaì Sèv
Y^eópo ÈzspiXaôsç tà vj v/y zai, àv òèv tà
ÈzeptÀaSsç, và tà 7Upsôostç àzoô tòv 6sìov
toö, .va tà zàp^ç, zaì è'ye tà otà e£oòóv eoo,
zaì zopsúaou wç etpzwp^ç, Stótt tópa 2710
òèv eyw tòv póòov va as atéXXw > e£oòov ’aàv
Ttpwtov,Stótt p.aç eö?aXav àzoô tt¡v aòOevtiav.
Kaì òèv aaç e’ó*(aXav Stà ttzwta àyopp/fjV,
p.ôvs paç èvsoaaav tòv zoap-ov zat, Stà và
jiïjV ôapsQoôv ot yptottavoi zatà zàvo, pàç
àiftaap.ev tòv zoajiov. Kaì záXtv zapazáXvj
tòv 0eóv, zat 6apoôp.ev etç tò ò'vopa too, è-
7 Arropa záXtv và tòv zápoup-ev, àv 6eX-ț] ó
0sôç. Kaì atéXvw ae tópa jis tòv zo[uatTjv
t^ç Ypa/p^ç p.zo7áata Sóo àazpa zaì svav
zop.p.átt Xeytzó, zavìv tptkàç ;zep eópopyov,
zaì tCatooviv paöpov, ziysç 12, zapooyàv
p.zayo’jvâtçov, ziyeç 12, zai và zàp.7|Ç yopé-
jiata' zai Sé^oo tò òki^ov etç zoXXá, tò eú-
ptazójievov. Kaì szetva ózoò ae eattXa p.è
tòv zaza NtzóXfaov], etvev Xszàvt zaì eìp.zpizY|
zaì zàzXwp.a tòv ^ópov àtXà^etv zózztzov za'L
etç tip ptéat ypuGÓv, zaì Sóo [izo^áata àazpa
zaì zaviv Stà eva Cso^àptv aevtóvta, zaì QéXet
as tà yéptv pè àXXa Xtavtzà, ózoò tòv eòwoa.
Kaì tò zàzXop.a ózoò p.s Ypà^r^ç, Sèv etya
tòv p-óoov tópa' etç àXXtjv tpopàv, àv tp.eote
zaXà, 6éXop.ev tò atiXr, zaì atéXvo as zaì
é'vav taze£op.àvtt>Xov. ”AXXov ooyi. Kaì ó
0eôç è p.età aou. ,
1584, sv p.Tpì ’lavvooàpt 14.
’E^w, Tóp.va Atzatepiva, vpà'po sz 'Póòo’j.
(Originalul în Bibli Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 57, nota 6; pe o foaie de hârtie
proastă, fără pecete.)
CXLIV.
1585, Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre surgu-
Aprii. nirea ei și a lui Mihnea-Vodă la Tripoli și noua căpătare a Domniei. .
Ț ’EXecb 0s(b (sic), zupia VTÓjiva’Ezaheptva
zàaTjÇ OüzpoêXaytaç, typèc zai yaipetiíap.aTa
stç tfjV àósX^t pon, rîjv Map7twpa, zaì àzò
bailul Contarini și de la Mihail, cele câte
ți-am trimis, după cum mi-ai șcris.Acuma
ți-am mai trimis în deosebi, de aici, în luna
trecută a.lui Maiu, 20.000 de aspri, adecă
douăzeci de mii, și i-am dat fiului lui Be­
netto da Gajano să ți-i trimeată, și nu știu
de i-ai primit ori ba; să cercetezi la un­
chiul lui, să-i iei,, dacă nu i-ai luat; și fie-ți
pentru cheltuială și dù-o cum poți, pentru
că acuma n’am cum să-ți trimit de cheltuială
ca înainte, pentru că ne-au scos din Domnie.
Și nu ne-au scos pentru vre-o pricină oare­
care, ci noi am venit în acest loc, și tot noi,
ca să nu se îngreue creștinii cu totul, am
părăsit acest loc. Și iarăși roagă-te lui Dum­
nezeu, și să avem încredere într’însul: răpede
vom căpăta iarăși Domnia, dacă va vrea
Dumnezeu. Și-ți trimit acuma, cu aducătorul
scrisorii, două bogasii albe și o bucată de
postav leșesc foarte fin, frùmos, și 12 coți
de aclaz negru și’ 12 coți de damasc (camo-
càtto) vioriu, ca să-ți faci haine, și primește
puținul cât s’a putut găsi, drept mult. Și
cele ce ți le-am trimis cu popa Nicolae
erau un lighian și un ibric și o plapomă
pe margine cu aclaz roșu și la mijloc aurie,
și două bogasii albe, și postav pentru o pă-
reche de cearșafuri, și ți le va aduce el, cu
celelalte postavuri ce i-am dat. Și plapoma,
de care-mi serii, n’am avut cum s’o dau
acuma; altă dată, de vom fi sănătoși, ți-om
trimite-o; și-ți trimit și o față de masă. Alta
n’am să-ți scriu. Și Dumnezeu cu tine.
1584, în luna lui Ianuarie în 14.
Eu, Doamna Ecaterina, scriu din Rodos.
Cu mila Iui Dumnezeu. Eu( ’ Doamna
Doamnă Ecaterina a toată Üngrovlahia, să­
nătate și închinăciuni surorii mele Mărioara,

tòv ^<bv pon, TtoV Mijyva à'févnj, yatpsTTja-
p.ara, zaì etc tïjç zaXwypsç [Istàvotav, zaì
stç sôkouç toùç sôtzoùç p.aç ya:pST^a;xaTa.
Kai zapazaXw tà» 0sòv và àvijôpfj Ypasrf
p.ou sv rtfiy zai oíotTiptq. vAv spwTâç zaì
zspi Tjțiâc, szá6ap.sv noXà zat p.aç s$óp'/]aav
slç TÓ> Tapap.jtoúXona’.v, zat szap.ap.sv T¡zavó>v
■(7jSpóv zat jráXr¡v sùyaptaroùp.sv ràv p.za-
vá^aOiov 0=óv, záXtv p.aç sôàpcasv tr¡v aú-
OsvTtav, zat ^psaOsv za.Xá p.s ri¡v ooijOstav
fon 0soñ zai pe tt¡v jtpsaôtavrrjç [lafvaj^íac
poú. 'Ozoù òkrtTjC/j, oùz âxoTtyâvȚf ¡xazápvj
stç tà záTora t^ç y^ç và v^vs ó àvOpœiroç,
zat ó 0sôç, và tôv a^aza. záXvjV tò>v sô^aCfj
àz’ èz^. ’AXX’, w àôsX^el pou, TtrcoTsç Ssv
as sattXa, 5[tI] Ssv tya pôôco, ápv¡ psrà
Taùra as 6éXw aTÍXrf. ¡xóvs xapazàXXte t<ùv
0SÒV và ^¡xsg6$v zaXXà, zat $70/ ëyo tt¡v
s?va' (sic) cou. Kat S70), ó Fe<ôp7ttoç, ôjroû
TjjXQ'jv pè Tojv Marañara, îtpoazYjvw tïjV aù-
ÔsvTta aou.
- (V®:) Aoroi stç Tàç Tiptaç yîpaç r^ç rt-
pîœràtTjç zat e^svsarârrjç zr¡ptac MapY’.wpaç
roû «bapîtljpTCon, stç Tà Moupà, stç tïjv Bs-
sriav. •
(Originalul, pe o frumoasă hârtie orientală, în Bibi. Ae. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII,
p. 62, nota 1; pecete peste hârtie cu vulturul purtând crucea în gură și legenda: r«cn»»:Aa (ijKaropmu.)
CXLV.
Mihnea al II-lea, Domnul Țerii-Românești, și Doamna-mamă Ecaterina către
Mărioara Adorno, despre mazilie, primejdiile prin care au trecut, întoarcerea lui
Mihnea în Domnie, călătoriâ Ecateririei Ia Constantinopol, cu lămuriri bănești.
©soc. Ț EÒYsvsaràTt, rtpuoràrr zai Y/a-
ZT|țxsvvj pon ztpâtCa 6ia. Tîjv àòOsvTÌav cou
rcoXXà yatpstw, zai ij Ntáipva, C1CU7WÇ ttç
aùôsvTtaç pou, ítoXXá as yatpsrà zaì oXt paç
í sótzì, ptzpoí, p.S7áXr¡, irpoazovoûv rijv aù-
Ösvtiav aou. Kai óétops zuptov tòv ’0sòv toù
sópstv ttjV auOsvTtav aou ó ypa^í pon sv t>7ta
zai ps7áXY) awrfjpía, ott zai auósvría pon,
yápttt Xptaroú zai ôtà suywv tòv ycovÉov pou
zai ôtà sùyœv r^ç aòOsvtta aou, zaXôç syopsv
sojç toû VTjV, àvzaXà zai ôtà Tàç àpaptiaç
paç èauvywpsasv ó 0sôç zai èytvtza paCrçXtç,
zai Èîtapaôtpapsv zai èzuvôtvsuaap-sv zai ats-
psàv zai QàXaaaav. Mà ítáXtv ó 0sôç szapsv
êXewç zai ctoTTjp'tav, zai tjtwasv p.s t(ç tôv
ôpwvov pou tôv “aTptzôv, zai 7jp.sa0sv zaXà,
0soû suôozoûvtoç zai ôtà eùyrôv aou "Opwç
iXaSa ptav Țpayiv Ttç aùôsvTta aou turò yst-
pôç toù Mtasp TÇouàvt toû Mapiv toû flôXou, v(
osta TjTOv 7pap.p.évt ’Oztogoîou t(ç Tàç 28. Kai
zporov sp.àQap.sv ~spi tí¡v Ó7tav Ttç aûÔsvTÎa aou
79
j și de Ia fiul mieti Mitinea Voevod închină-
' eiiini, și către călugărițe închinăciune, și
Ì tuturor alor noștri închinăciuni. Și rog pe
I Dumnezeu să te afle scrisoarea mea în să-
1: nătate și mântuire. Dacă întrebi și despre
noi, am suferit multe, și ne-au surgunit la
Tripoli, și am fost destul de bine, și, iarăș,
slavă prea-bunului Dumnezeu, ni-au dat
; Domnia, și suntem bine, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu mijlocirea Fecioarei. Cel
ce nădăjduiește, își ajunge scopul; măcar
și în fundul pământului să ajungă omul,
și, dacă-1 iubește Dumnezeu, îl scoate iar
de acolo. Dar, o sora mea, nu ți-am tri­
mis nimic, căci n’aveam chip; după aceasta
îți voiu trimite, numai roagă-te lui Dum­
nezeu să fim bine, și-ți port eu grija. Și
Ì eii, Gheorghe, care eram de față cu Battista,
mă închin Domniei-Tale.
Deie-se în cinstitele mâni ale prea-cin-
stitei și de neam bun doamne Mărioara
lui Fabrizio, în Murano, la Veneția. ’
1586,
14 lanuar.
Cu Dumnezeu. Prea-nobilă, prea-cin-
stită și iubită a mea doamnă mătușă. Mult
fe salut pe domnia ta, și Doamna, soția
Domniei Mele, mult ți se închină și toți
ai miei, mari și mici, ți se închină dom­
niei tale. Și ne rugăm Domnului Dum­
nezeu să te afle pe domnia ta scrisoarea
mea sănătoasă și în stare de mare mân­
tuire, precum și Domnia Mea, slavă lui
Hristos și prin rugăciunile părinților miei
și . prin rugăciunile domniei tale, suntem
bine pănă acum, deși Dumnezeu, pentru gre­
șelile noastre, a îngăduit și am fost mazilit,
și ne-am turburat și ne-am primejduit, și pe
uscat și pe mare. Dar iarăș Dumnezeu mi-a
făcut milă și mântuire și m’a învrednicit la
Scaunul meu părintesc, și suntem bine, cu
voia lui Dumnezeu și prin rugăciunile tale.
Am mai primit o scrisoare a domniei tale
prin messer Zuan de’ Marini Poli, care eră
| scrisă la 28 Octomvre. Și întâiu am aflat
80
zaì E/apizațur oeótepov ptzo'jjiavràpïjç [ioutòv
aóQévta Mtasp TCouavt12*zai t¡? tòv óptap-óv aoo
6éXt ^p.eaOsv zaXà àvarcap.syoç zaì Ttpip-svoç arcò
TYjv aoSevTtav jioo zaì arcò toôç àpyovTEç toô
rcakaTÍoo p.oo, Stà tò 6sXi[iav zaì á^árc^v tîç
aóQsvTÍa aoo. Kat, aXov rcáXrjv, àv àpoT^ç
AoöevTta aoo Stà ty¡ Tóp.va, t^v [i7¡TÉpav t^ç
ÀoôevTtaç [too, eópíazETe Tjç tìv IIóXiv, Stà
TÓrcoTsc SopXtaç, órcoò èzàpoov p.EfáXT¡v ypíav,
zaì àv Sóat ó 0eò; o^tav, lyXi^Mpt ep/STat.
Kat, àywv sypa^a ttjv Țpa'ffjV p.oo, [isTa^iç
Y[[iépaç, 7¡X6e zai NTW[iva, t¡ [iTjTspa tt¡?
aoÔsvTÎaç [too.
'ilȚarcT/pivt [loo aSsXipí. Tt¡v aoömtav aoo
rcoXXá yatpeTW, zai p.é tt¡v Sovajitv too XptaToo
[loo èxaTeowSœôstza t¡? tô nooxoopeaTvjSteç
TTjv Xaf, zaì arcóXaoaa zai twv aóOévTt twv otóv
¡loo Yepwv xai xaXá. ÍIXtjv Ss OsXo và àva-
tpépw t^c aoôsvTtaç aoo, oTav tjieaGsv v¡<; ttjv
'PóSov, ëoTTjXeç svav àÇtwTt và tStç tò rcoö
sóptaxójieaQav, xai [ist’ èx^vov ëavqXa t^ç
aòOevTta aoo xajiooyà [lotaxt, svav ToXooxt
xai àïXàCt [laöpo xai Sto rcoyàata àarcpa, xai
Ssv Yjteópo àv Tà s’XaSsç ’<; Twpt. "Orcoo eSwaa
ó 0eòc xai 7¡X6a[isv ty¡v IlóXt, TjôeXsv
sXOțjv sz^voç ó tpojiovayoç, órcoò TjOsXsç sa-
TijX^v [itav ówXrjv sótp, xat sytpstpsv [is và
toô Scòcco s|wSov và ipspt t^ç aoösVTta aoo,
xai Ssv tòv ëSoaa tôîtotsç, ¡là (șters: jistóv) sSo-
aavjç TÒyéptvToo TcoSàpSoo Tà Fa^tàv àarcpa
t, và Scoaoov t^ç aòOsvTta aoo Stà s^coSov, zai
Sstob Tà èXt?a 0; Stà rcoXXá, zaì rcapàzaXs twv
0sòv và TjjisaÖsv zaXà- rcàXtv OsXojisv saTTjXstv
Ttç aòOsvTta aoo tí Swaot ó 0sôç. "Erspov ooyi
Stà t^ç opaç, zaì rcoXXoi ypwvt aoo zai zaXfy
Tsvaptoo 14, 1585 XptaToo.
(Pe margene :) Kai và [iiv tcò rcàptç rcpò?
êa'poç tò rcôç Ssv tya[isv Tcópt s£wSov và ottjXo-
[isv, [là TÒvMàtwv cTTiXsjiaç Țpatpiv, rcoò wptÇtç
và Tà Swawfisv, va aaç Tà ipspoov zav wptatç
và Tà SijSw^sv toô Mtasp TCtêoo sSco, zai
aoôsvTta aoo và rà rcàptç arcò toô Miasp
üaayâXiov.
(Vo:) Tî sofEvsaTart zai TtjitwTárt ztpárCcf
Maptcbpoj. BaXàpYoo Tt[itov 8w6st tw ’ç Tà
Moopà, Tjç twv Xàv Ma'ptov, tîv BsvtTtav.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.: publicată și în „Anale“, XVIII, p. 63, nota 4. )
1 Ioan de’ Marini Poli.
2 Data nu e more veneto, sistemul cronologic pe care-1 întrebuința Mărioara, ci Mihnea și-a greșit
calculul în ani de la Hristos.
despre sănătatea domniei tale și ne-am bu­
curat, apoi îmi recomanzi domnia ta pe dom­
nul Zuan și, după porunca ta, va fi bine
odihnit și cinstit de Domnia Mea și de boierii
Curții mele, pentru hatârul și dragostea
domniei tale. Și, alta iar, dacă întrebi de
Doamna mama Domniei Mele, se află la
Constantinopol, pentru o afacere, căci avem
mare nevoie, și, dacă-i va da Dumnezeu
sănătate, va veni în curând.
Și, de când am scris scrisoarea mea, după
o zi a venit și Doamna, mama Domniei
Mele.
Scumpa mea soră. Mult te salut pe dom­
nia ta și cu puterea lui Hristos, am ajuns
bine în București, la 31, și am aflat cu
plăcere și pe Domnul, fiul mieu, sănătos
și bine. Dar îți voiu aduce aminte domniei
tale că, atunci când eram în Rodos, ai trimis
un om vrednic, ca să vezi unde ne găsim, și cu
acela ți-am trimis damasc (eamocatto) vioriu,
un postav leșesc (?) și aclaz negru și două bo-
gasii albe, și nu știu dacă le-ai primit pănă
acum. Când a dat Dumnezeu și am venit
la Constantinopol, a sosit acel călugăr pe
care I-ai trimis odată aici, și mi-a cerut să-i
dau de cheltuială, ca să-ți ducă domniei
tale, și nu i-am dat nimic, dar am dat în
mâna lui Eduard da Gajano 10.000 de aspri,
ca să ți-i dea domniei tale de cheltuială,
și primește cele puține, ca și cum ele ar fi
multe, și roagă pe Dumnezeu să fim bine:
îți vom mai trimite noi domniei tale ce ni
va dà Dumnezeu. Alta nu e pentru acum,
și anii tăi să fie mulți și fericiți. 14 Ia­
nuarie 1585 de la Hristos.
Și să nu iei în nume de rău ca n’am avut
să-ți trimitem bani de cheltuială, însă în
Maiu scrie-ni unde vrei să-i dăm, ca să ți
se dea, și, dacă poruncești, să-i încredințăm
domnului Ziva aici, și domnia ta să-i iei
de la domnul Pascal.
Prea-nobilei și prea-cinstitei doamne Mă­
rioara Vailarga, deie-se cu cinste în Murano,
la Sf. Mateiu în Veneția. Primită azi, 30
Martie 1586 s.
(Pecetea:) Iw aîhaoct» kojkikt axixhk
KCißiJA-
Ricevuta adì 3 Marzo Í586.

CXLVT.
Ecaterina, Doamna Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, despre greu­
tățile ce are de pe urma relei cârmuiri a Iui Petru-Vodă Cercel și a datoriilor ce
a trebuit să facă pentru căpătarea Scaunului, adăugind felurite știri particulare.
Ț EoȚeveatârt, TtptMTaTi âSsXipi țiou r^a-
îtr^svt, xopâiCa Maptwpa. Tijv aüSsvTÍav aou
xoXXà yatpsTw, xat ó anOèvr/jc ó Mí/va Boï-
Sôàaç xat Nrwp-va ttç AùOsvria aou zai ó
ulôç t^ç AùôsvTta aou, ó 'PàSouX BoeoôSaç,
yaipsTouv ttjv auSsvTÎav aou. Kal Sèop.8 xé-
ptov twv 0sôv toô eupîjv TTjv aùGsvTtav cou
6 vpa'pt ¡j.ûb èv uyta zal ¡is^aX-fl aœnjptog on
zal iq auOsvria paç, yàpttt Xpiaxoö p.ou zal
Stà e'rf&v twv "fovéov paç zal ïjç TYjV ó-pav
tîç aùOmla aou, xaXôç ï/wp-ev eo>ç toö v^v.
vAv àporâ.ç, xai -q ztpàrCa Mxsvérra zal -q
npsTttà xai -q Haywva zai -q àp/ovreç toùç
Tps oXt zaXà zai xpoaxïjvoûv vqv aùOmtav
aou. Ilk7¡v 5è ïtÇ' xXàroç Sèv Vpà^o tîç aù-
ÔsvTta aou pira t zara Ttç opaç aréXo as
èçaiôwv àairpa yz, touv àjzoat ytXtàSeç’ zal
’çoôtaas zal îtopsûrou aùSsvTta aou o/t
xaôâïç 6sXtç, àp.è xa0wç suoXt (sic), ôtà tí,
otç tò ‘^sôpt ó 0eò; zwç àxepvoùpev zal
7]p.tç, pè tI aTsvoxœpteç zal pè auv/losç zai
zspaapoùç. Atà tí Tp.Osv £X7(voç ó aauv/oi-
pSTœç, ó àos'j^ç1 zai àvaxaToasv zal êra^ev
oare ozon toö'è’òoaav t^v aòSsvTtav, zat, àfpòv
éasútv 7¡c tìv yàpav pèaa, è/àXaasv zai èpi-
paçsv tòv zóapov, xai èsTibytvev èSip ó ywpa
aoTH]' pwv’ Ó 0SÔÇ và atvp.zaO/iat! Kat, àtfòv
tòv tàav xwç yaX^ ty¡v yùpav, soTtXsv ó Ba-
ctXsùç xai tòv èxpa^sv và yzayt^ç TTjv Ilópra,
xaOwç èzàpapev xai Tjpîç' xai ¿xijvoç èìttpsv
ti zai àv ìyev zai êçoysv, xaOwç tò èpà-
6sto, zai rjXQap-sv ^p-tç, zai eópixapsv zai
ûysv xpê'oç autO' çopTta àaxpa, zai t;tov àzò
Toùpzooç, àzò E'jpatouç, àzò «bpàvfzo'jç, à?tò
T^sXsatSsç, zal èpaCwyOr(aav oXt xal sxXauaav
Tjç tó)v BaatXsa’ ziôç và yàcœpev z^ptç TÓawv
ëttüv; Kal ó BaatXsùç íóptosv oTt, apa tò sxtps
ó Miyva BoïoôSaç tí¡v AùSsvTtav toö, àç xXs-
póat xal Tà XpsY¡ too’ xal tòj xXepóvopev
z^piç, xal èxpsó0Tjp.sv xal ’^ptç èwç và gX0<opsv
TjÇ TÓ)v tóxov aXa Twaa. Twpt zoo và aóaw-
psv; Kal xepl toöto 7j0s'Xap.sv xtrà^t xal zXsój-
xspa TTjv aùSsvTtav aoo, àpè Sèv tvs óaàv
xpszt. Kal àXov xàXtv àv as ar^Xo fpoata,.
s5(p è'yt àazpa rJ, xal aòSsvTta aaç sxst
Tà ’£o5tàCsTS à~ò p.', tò çXooptv è'/t. è'òcp àzò
1 Petru Cercel.
58183. Vol. XIV.
81
1587,
22 April.
Prea-nobilă, prea-cinstită soră a mea iu­
bită, doamnă Mărioara. Mult mă închin
domniei tale, și domnul Mihm a Voevod și
Doamna Domniei Sale și fiul Domniei Sale,
Radu Voevod, se închină domniei tale. Și
ne rugăm Domnului Dumnezeu să te afle
pe domnia ta scrisoarea mea în sănătate
și mare mântuire, căci și Domnia Noastră,
slavă lui ilristos și prin rugăciunile părin­
ților miei și pentru sănătatea domniei tile,
suntem bine pănă acum. Dacă întrebi, și
doamna Renetta, și Prepia, și Păuna, și
bărbații lor, sunt toți bine și se închină
domniei tale. Ci nu-ți scriu mai pe larg
domniei tale, decât numai că deocamdată
îți trimit bani de cheltuială 20.000 de.
aspri, adecă douăzeci de mii; și cheltuiește,
și dù-o și domnia ta, nu cum ai vrea, ci
cum poți (?), pentru că Dumnezeu știe
cum o mai ducem și noi, cu ce strânsoare
și cu ce năcazuri și încercări! Pentru că
a venit acel neiertat, acel nelegiuit și a
amestecat lucrurile și a făcut așa că
i-au dat Domnia, și, când a mers în țară
înăuntru, a prăpădit și a pustiit lumea, și
a calicit aiei însăși țara: numai Dumnezeu
să aibă milă de dânsa! Și, dacă l-au văzut
cum strică țara, a trimis Împăratul de l-au
chemat să vie la Poartă, cum am făcut și
noi; ci acela a luat ce-a avut și a fugit,
precum s’a aflat; și am venit noi și am găsit
că avea datorii de 889 poveri de aspri, și
erau de la Turci, de la Evrei, de la Frânei,
de la gelepi; și s’au adunat toți și s’au plâns
împăratului: „cum să pierdem noi atâția
bani?“. Și Împăratul a orânduit ca, precum
a luat Mihnea Voevod Domnia lui, să plă­
tească și datoriile lui; și așa le plătim
noi, și ne-am îndatorat și noi pănă să venim
în țară încă pe atâta. Și acuma unde să
scăpăm? Și pentru aceia am voi să te
îngrijim și mai mult pe domnia ta, dar
nu e cum ar trebui. Și, alta iarăș, dacă
ți se trimit lei, aici fac 80 de aspri, și
domnia ta îi schimbi acolo de la 40 în
sus; galbenul are aici de Ia 120 în sus și
11
 pvJ zat èzeî àzô ÿ, Sors, àv ae arfjko rioú-
TTjV pov£8a, èzeì YÉvetat oka tà ’piaa. Kat
fijv àktv ëo).r^ pè tòv rà Faytà ëarTjka /.,
zaî èzet è'àtoaav rîç aoôsvtta aoo ç'. "Opwç
Stà aura zat aurà QaöpaCwpeaösv zôç và
arékopev zat tiopt Stà tooro aréko roopztzà
àazpa zakà àazpa zz, zat ’JoSiaoe tà aô-
Ôsvtta aoo zaôûç èpzwpéatç, zat zapàzake
rwv 08ÒV và r^ve zakà ó aoôévtTjç ó Mr/va
BosÊôSaç- zàktv ôékopev àv 07)ptOîv ttç at>-
Oevtta aoo. Ka’t aorà tà àazpa tà ëSwaa ïjç
tw yéptv roô Mtaep TCtëoo, toô vapzpoô paç,
và rà atTjk’jj ttç auôsvrta aoo, zat, zaQwç rà
kàëtç, pè ’zttov eoptç ¿zoo ëp/erat È8tp, và
ë/opev àzozptatv. Kat ó /ptuvt rtç aoÖsvtta
aoo itokkvj zat zakfp
’Azptktoo 22, 1587 Xptaroö. ’ASekyi rtç
aoÖsvrta aoo, AlzaGsp^va Tàpva.
(Margine:) "Oravïpoov tjç tt¡v 'Pôôo è'Oskéç
paç arii kt] sva.v attorta và i8t zoo eópíazopev,
zat psr’ èz^vov sar/jka rtç aoôevrta aoo Sto
xoopáata zat Sto zo^áata àazpa, zat ewç
twpt Ssv pe è'Ypatpsç, Ikaëeç tà aoOevrta
aoo t) o/t.
(Vo:) Tt soysveatàtt zat ivrtpiotàtt àSskyi
poo 'ijvazTjp-évt, zopârÇa Maptàpa Bakàp?a,
ttptoç 8067) tò Tfi rwv Xàvto Maçiwv ’ç tà
Moopà ttç Bevsttaç, io/aptaßet.
Con apresso asspri vinti miglia; adìse-
dese lugio.
(Originalul în Bibi. Ae. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 60, nota 8.)
CXLVII.
1587, Esther zisă Prepia, fiica Lucreției Frangopulo, către Mărioara Adorno,
4 Iulie. despre iubirea ce-i poartă și multele ocupații ale Doamnei Ecaterina, care o fac
să uite pe sora ei îndepărtată.
TipiwrârT], eoȚevsatâtTj zat ktav spaa-
ptwrárTj zat zàaijç rTjp^ç à$îa, pavTjtÇa pou
7¡7azT|pév7¡ pou. Tt¡v zpoaotzoûaav zaî 18a-
<pT¡éav perávotav zotw tt¡v eu^svi^av aoû
7} 6rf/atf(p aoo, ‘q Eozpez^a. KaîSëœpevzô-
ptov ròv 06ÒV roo i¡-jqévqv ce 'p'JX’fl y-aî cco-
parT],’H^eops, pavfpÇa pouTjfazTjpévt, tò zwç
Tj8a T7¡v ïpa'pij aou, zat è/àp^v zapSfjtÇa pou
ro zôç pou 7pà<p7jç 8r(à rijv BevetTjav, zaî s/o
ôàpoç etç tòv 0eòv tò zôç và cat àzokâÇw zaî
cwpatTjZà. Kat. àv èpotqç zaî zspïj opàç, pè
tt]v SijvapTjv toû 0eoû rj^évopev stç wç rr¡v aot-
pepov Vjpépav, zaî ysperaT] ae zaî 7j zepàtÇa q
Révéra zaî Rayóva zaî oukv( -q èSetzij
paç. Ouyî erepov Sqà tqç èvo (sic) zà-
k-rçv peràv0tav, zaî 7) euy^ aou per’ épàç.
’Har^p, Sï^atTÎp aou -q Euzpezrja. M^vôç
lonk^ou 8Z, srooç /x<pz£z azò Xptcroû.
acolo de la 60; așa încât, dacă-ți trimit
bani de aceștia, toate vin acolo pe jumă­
tate. Și, altă dată, cu da Gajan, ți-am trimis
10.000, și acolo ți-au dat domniei tale
6.000. Dar pentru atâtea și atâtea [piedeci],
nu mai știm cum să-ți trimitem ; și acuma
de aceia-ți trimit aspri buni turcești 20.000
de aspri, și cheltuiește-i domnia ta cum vei
putea; și roagă pe Dumnezeu să fie bine
Domnul Mihnea Voevod : iarăș te vom cinsti
pe domnia ta. Și asprii aceia i-am dat în
mâna domnului Ziva, ginerele nostru, ca
să ți-i trimită domniei tale, și, cum îi vei
luă, să avem răspuns, prin cine vei afla
că vine aici. Și anii domniei tale fie mulți
și fericiți!
Aprilie 22, 1587 de la Hristos. Sora
domniei tale, Doamna Ecaterina.
Când eram la Rodos, ai binevoit să-mi
trimiți un om vrednic, ca să vadă unde ne
găsim, și cu acela ți-am trimis domniei tale
două cumașuri și două bogasii albe, și pană
acum nu mi-ai scris dacă le-ai luat dom­
nia ta sau ba.
Prea-nobilei și prea-cinstitei surori a mele
iubite, doamna Mărioara Vallarga, deie-i-se
eu cinste aceasta, la Sf. Mateiu din Murano,
în Veneția, cu mulțumire.
Cu aproape 20.000 de aspri, azi, în 16
Iulie.
Prea-einstită, prea-nobilă, prea-dorita și
vrednică de toată cinstea, mama mea iu­
bită. Fac cuvenita și supusa plecăciune
domniei tale, eu, fiica ta, Prepia. Și ne
rugăm de Domnul Dumnezeu să te ție să­
nătoasă cu trupul și cu sufletul. Află, mama
mea iubită, cum că am văzut scrisoarea ta,
și s’a bucurat inimioara mea cum că-mi
scrii despre Veneția, și am nădejde în Dum­
nezeu să mă bucur de tine și aievea. Și,
dacă întrebi și despre noi, cu puterea lui
Dumnezeu suntem sănătoși pănă în ziua de
astăzi, și te salută și doamna Renetta și
Păuna, cu toți ai noștri. Nimic alta pentru
acum, și iarăș închinăciuni, și rugăciunea
ta cu noi.
Esther, fiica ta, Euprepia. în luna lui
Iulie în 4, a anului 1587 de la Christos.

-¡•''Hês'jps zal stoino tò itôç òpr^c và s[v]9t¡-
jxoöjj.8 T7¡v Tóp-vavvá as 36/jțiâts‘ zat ó Kôptoç
tò ^vóoxtj tò ztòz tò àvaœspvoa'/jv tà zaQ^ao
p-s tí¡v Tógva, áp.7¡ à'psvtTja zrfi ëyjj zokà
íáaava xaì àkïjOT.ovâ, zaì, tò zsptaóvtspo,
vjcs p.azpïjà zat Sv¡á t’èz^vo Ssv as ÒTjgàTa:.
(Vo :) Etç tì]v ttfuœtàtTjV zat eoȚSvsatâtTjv
zaì îtàaotç ttju^ç à£ta, n¡v zs^7¡>.t¡¡isvt¡ jio'j
p-avTjtCa, sôkagwç SoOetnß àzò ri¡v Bkayfjav stç
tïjv Bsvst^av.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 73, nota 1.)
CXLVIIL
însemnări despre Moldova și Țara-Românească din călătoria, descrisă de
Ieroteiu, Mitropolit de Monembasia, îi lui Ieremia al II-lea, Patriarh de Constantinopol.
.... Kaì ó zòp QsôVqztoç và ózávg stç
vqv Bkàyiav, zat suyaXàv rov àzò tò za-
rptapyetov, orav ozr^ev stç ttjv Bkaytav, zat
scTstÀsv TCaooarjv và ròv çspo'ov, zat ó àysvTTjç
Mtyvaç BoîjSôvôaç tòv saTstksv aitò akkr^v
arpaxav, zat T^kÖsv stç tt¡v Hôktv . . .
'Y^à^st 70ÖV1 etç ty¡v ’lÔTjptav, zat szap.s
(itav sjrtazoîrijv Mr^rpozoXtv, tt¡v tbaatavijv,
p.s 6skTjp.a toö ëaatksœç IS/jptnv, zal ¿
llaywp.toç ôsv TjÖskTjcs và ózá77], zat szap-s
záktv azávSaka. Kaì sarstkáv tov s^óptoToy
stç Tïjv Bkayiav, etç tózov ozoû t^tov Sôazokoç
và tpi»73t, 'Titâței zat ó 'lspsp.taç p.s tòv Mg-
vsp.6aaiaç stç tt¡v 'Ptoaìav. Kaì szapav sva
ypôvov, zat ^aav zaTazkstaTot, zat okov rpstç
çopatç eu7^xav ëç<o. Miav orav óz^7av zai
stòav tov Baatksa. Kat ròv sòkÓ7T(a=v ó zòp
'Iepsp.iaç. Ás’jTSpav, orav roùç ètpiksuas. Kat
rptTTjv orav st>7^zav zat ôz^7av etç tt)v Kmvarav-
Ttvot>zoktv."Op.toç, orav r^XBav stç tt]v Bkayiav
tòv zatpôv, 6zoôéy07j ronç ó abÔévr^ç Miyvaç
BoïjêôvSaç. vEtu/s 70ÖV àaôsvTjç, zat ’q zupia f¡
p/íjTspa too sóe^túfhj ròv IlaTptápyTjv Òanjiaotà
ort T^rov Pakattav^, zat r^tov zaì etç r/jv Tó-
Sov è^óptatTj ps tòv zòp 'lepsptav. Rltov
zaì côvtszvoç toù Mtyva Borjoovoa, ott èoàz-
ttas tòv utóv tou. Metà rauta Tjköav zaì stç
TTjvMzoySavìav, zk^v p.s zokòv zózgv àzò rqv
tpòypav vìjv òzspèoktzvjv. Kat òzoSéyOr^ touç ó
zavsuasôsataToç Ilstpoç BoTjôovSaç Saupaatà
zaì spaiata. Kaì ëSwzs pa7Stpouç và pa7S-
psôouv, àvQpàzouç Stà zàoav ùzspsatav, ôtà
tà akoya, Stà yoptapt, Stà $ôka. 'Yzf^eve
70ÖV xokkàztç zai stç tòv Ilarptapy^v oœ-
pattzwç zai ëzaps zàoav zpszouaav tàçtv zaì
ttprjv stç okouç, zai Tjtov àvGpwzoç ykuzùç
1 Patriarhul.
83
| Află încă și aceasta, cum că ni porun­
cești să amintim Doamnei ca și ea să-și aducă
aminte de tine, și Domnul știe că-i vorbesc și
eu Doamnei, dar Domnia Ei are multe neca­
j zuri și uită, și ceia ce e mai mult încă, ești de­
parte, și de aceia nu-și aduce aminte de tine.
Prea-cinstitei și prea-nobilei și vrednicei
de orice cinste, iubitei mele mame, deie-se
cu smerenie, din Țara-Românească, în Ve­
neția.
Pe la
1589.
.... Și chir Teolept să meargă în Țara-
Românească, și l-au scos din Patriarhie,
când a mers în Țara-Românească, și au tri­
mes ceauș să-l aducă, și Domnul Mihnea
Voevod l-a trimes pe altă cale, și a venit
în Constantinopol.. .
Pleacă deci în Iberia, și a făcut o epis­
copie Mitropolie, a Fasului, cu voia rege­
lui Ivirilor, și Pabomie n’a voit să meargă,
și a făcut iarăș scandaluri. Și l-au trimes
în surgun în Țara-Românească, într’un loc
de unde era greu să fugă. Deci și Ieremia
merge cu al Monembasiei în Rusia. Și au
stat un an, și erau închiși, și numai de trei
ori au ieșit. Odată când au mers de au vă­
zut pe Țar. Și I-a binecuvântat chir Ieremia:
A doua oară, când i-a ospătat. Și a treia
oară când au ieșit de s’au dus la Constan­
tinopol. Ci, când au venit venit în Țara-
Românească atuncea, i-a primit Domnul
Mihnea Voevod. Se întâmplase a fi bolnav
și i-a făcut Patriarhului O primire minu­
nată Doamna, mama lui, pentru că eră din
Galata, și fusese surgunită la Rodos cu chir
Ieremia. Și era și cumătră cu Mihnea Voe­
vod, pentru că i-a botezat fiul. După a-
ceia au venit și în Moldova, numai cât cu
multă osteneală, din pricina frigului celui
peste măsură. Și i-a primit prea-cucernicul
Petru Voevod în chip de minune și de uimit.
Și li-a dat bucătari săli gătească, oameni
pentru toată supravegherea, pentru cai, pen­
i tru fân, pentru lemne. Mergeà deci adese
j ori și însuș la Patriarh, și li făcea toată rân-
I duiala și cinstea ce se cuvine, la toți, și
| era om dulce la cuvânt, sever la purtări,
84
etç toôç XôfO'jç, cspvôç etç tà ^67], èz’.t^-
ôetoçstç tà zap.wjxata. ’ll^ope 7Xwasav tG’jp-
ztzfjV, pWjiaïZTp zat ëXaytzTjV, oXonç àvèza'js
zavtototpôzcûç, ÂEptacôtepov ott r¡tov èXôTjp.<ùv
siç tò àzpov, etç azXàoooç, etç zuoyoùç, etç
p.ovaan[pta, etç èzzXtjGÎaç, etç tepstç roztzoôç
Zai £évouç, tósov ott zaôévaç àvOpojzoç è6aô-
p,aÇe zwç etç totoôtooç tôzooç eòpéSvj totaó-
trjç çôaewç àvOpwzoç ¡levaXoyoTjÇ zat çpovt-
jiœtatoç zat Stxatôtatoç etç ràç zpiastç too.
Kat oùyt y.óvov omàç tàç yàptraç et/ev,
àp.7] zat Soztpôjtatoç sic zàaav Tsyv7;v zat etç
7páp.p.ara, zat y/àza toùç X07Î00Ç àvOpwzonç,
zat Tjpwta zàvtote zspl àatpovop.taç, zept
twv ÇwSiwv zat zept àXXwv Xeztwv zpa^jxà-
twv. ’Hyáza zat toôç $àXtaç zoXXà zat
elye tpáXzqv teyvtrrjv eztt/jSetoy 7¡tov 70ÖV
zat etç oXa tà àXXa toö zoap-oo tsy-
vtt'Qç, zat oXa tà è£éta£e, zat Stà toùto ’^tov
zai œoôepoç, zai tôv èçoêoôvto zat 01 àpyovtsç
zat ôXoç 0 Xaoç. vEzap.e 70ÖV zat povactTj-
ptov etç tòv TaXatâv Xs70p.svov, àvttzpoç toö
Ttaatoo. Kat oí teyvttat Tjtov ázatáatatot zat
iOsp-sXtwaáv to etç tózov zazóv, zat száStcav
tà ztíapara t^ç èzzXrptaç zai toö teiyooç
toö 70pw0ev, zat syà0ï| toaoç zôzoç, tóat]
e^oôoç, totaotïj Cw7paçta zat àXXat zoXXat
èzttTjSetôtïjteç. Aèv 7¡p.éXr¡aev, áp.7¡ szau.s zá­
Xtv àXXo etç tózov atepeóv, zai êxapsv to 6ao-
p.aatóv, zai S7zat víaos to, zai sytXoSwptos tòv
MïjtpozoXtr/jv, toôç sùpsOévtaç àpytspsîç zai
oXooç toùç tspsîç zatà tà^v. Toôtoç ó àv0pa>-
jxoç r/tov à£toç và êaatXeÔT), oùyt ¡lóvov
etç t7¡v Mzo7ăavtav, àpjj etç tïjv Kwvotavtt-
voùzoXtv. Toutou ó zatijp fjtov àzò toùç
zaXatoùç aùSévtaç t^ç BXaytaç zai tôv ëXe-
7av MtptÇav, zat tôv zatépa tou Miyvav, zai
etyav èz zpo7Óvwv tr¡v Auôevttav. vEzap.e 70ÖV
ó zarijp aùtou ó MiptCaç zaXoùç utoùç toó-
touç.’AXé^avSpov BoïjoôvSa, MtXta^v BotjêovSa
zai toûtov tôv euaeôéotatov lïétpov BotjSôvSa.
Kai ô p.èv ’AXéÇavSpoç etye vijv ’Oo7ZpoëXa-
ytav zai szațiev ùtôv tôv Miyvav BotjóóvSa.
'O Sè MtjXtoTjç BoïjOÔvSaç àvszaôOvj zai àœt-
zev utôv BXávtov Bot¡oóv8a, zai àzèôave véoç
àtp’où èzavôpeùÔT] è'vav ypôvov, zai àç’ où
èz^pe fi]v AuQevttav uatepov s^Tjosv z' ^pépaç,
zai eXuzr(6r¡ zoXXà ó Ilétpoç BotjêôvSaç, zai
àzô tà zpá.7p.atá tou ttzoteç Sèv ézpárt¡oe,p.óvov
tà è'Swzev eXeTjjjtoauvTjv etç povast^pta, etç àp-
ytepetç, fi¡v 7’jvatza tou zai eiç toùç.SoùXouç
• Pentru care și fiul, Vlad, însurat cu o „nepoată de fiică“ a JMireioaii, v. Contribuțiile citate,
pp. 2-3, 68, 79, 88 și tabla la vol. XII.
îndemănatee la fapte. Știa limba turcească,
cea grecească și cea românească, pe toți îi
odihniă în tot chipul, mai ales că era mi­
lostiv cât se poate, față de robi, de să­
raci, de mănăstiri, de biserici, de preoții
de acolo și străinii, așa încât orice om se
miră cum în locuri ca acestea s’a putut
găsi unul cu o astfel de fire, mărinimoasă, și
foarte înțelept și foarte drept în judecățile
lui. Și nu numai aceste daruri le avea, dar
era și foarte încercat la orice meșteșug, și
la litere, și-i plăcea de oamenii învățați,
și-i întrebă în tot chipul despre astronomie,
despre zodii și alte lucruri supțiri. li plăcea
mult de cântăreți și avea un preot cu meș­
teșug, îndemănatee; și era și la toate cele­
lalte ale lumii meșter, și toate le orânduia
el, și pentru aceasta eră și strașnic, și se
temeau de el și boierii și tot poporul. A
făcut deci și mănăstire la locul ce se zice
Galata, în față cu lașul. Și meșterii erau
nestatornici și au pus temelia ei într’un
loc rău, și au așezat temeliile bisericii și
ale zidului ei de jur împrejur, și s’a stricat
atâta muncă, atâta cheltuială, atâta zugră­
veală și alte lucruri frumoase. El nu s’a
lăsat, ci a făcut altă mănăstire, în loc tare,
și a făcut-o minunată, și a sfințit-o, și a
dăruit pe Mitropolit, pe arhiereii ce se aflau
acolo și pe toți preoții după rândul lor.
Acest om eră vrednic să stăpânească, nu
numai în Moldova, ci și în Constantinopol.
Tatăl lui eră din vechii Domni ai Țerii-Ro­
mânești, și-i ziceau Mircea și lui tătâne-său,
Mihnea, și aveau din moși și strămoși Dom­
nia. Deci tatăl acestuia, Mircea, a făcut fii
buni pe aceștia: Alexandru Voevod, Miloș
Voevod 1 și pe acesta, prea-cucernicul Petru
Voevod. Și, Alexandru a avut Țara-Ro­
mânească și a făcut pe Mihnea Voevod. Iar
Miloș Voevod a răposat și a lăsat fiu pe
Vlad Voevod, și [acesta] a murit tânăr, la
un an după ce s’a însurat [1587 ; mort .1589]
și, după ce a luat Domnia, a mai trăit 20
de zile, și i-a părut foarte rău lui Petru
Voevod, și din lucrurile lui n’a luat nimie,
ci le-a dat mila la mănăstiri, la arhierei,
la soția lui și la robii lui. Și, când s’a năs­
cut Petru, maică-sa a văzut acest vis. Mai
înainte născuse un fiu foarte frumos, și
peste puțin acesta muri. Deci maică-sa

ton. EtSî^oôvr) '¿Tjtápa tou otav ó ITé-
Tpoç toöto tò ò'vstpov. '0 zpoXaêâw èféwrpiv
svav otôvœpaîov zoXXá, zal elç 0XÍ70V àzóOavsv.
yEzXats 70ÖV [Ujtépa tou, zaOôiç çtXôzatç
zal soozXa7yoç. BXézs: 7oôv jriav twv wjztôv
zal êpyerat êvaç ipoêspôç Xeuzo^ôpoç àvGpw-
zoç, zal Xé^s! ttjç: tI zXatstç; tl Xuzeîaat zai
yôvstç tóaa ôàzpoa ; Kal Ssíyvst tt¡? eva xatSi
etç tà axápvava. Kal Xéyet TT|Ç: izaps tòv 'jIóv
aou ¿zoö zXatetç. Kai aÔTT], wç àvoiçe tà poôya
zai etSsto, áÓ7¡p.óv7¡ae zai Xé^et : Sèv eivat toöto
tò ratòi porr èzeîvo ’qtov aazpov, œpatov,
ènttïjSetov zai toöto 5èv etvat woàv èzeîvo. Kai
Xéyst ttjç ó Xsozoyopoç; Sèv T^épetç tl Xé^erç:
aotò eîvat zaXòv, aòtò OéXet ce ttp^aet, póvov
eysto. Kai èvzaatpwOTj zai è^é'^as tòv eo-
aeSsatatov Ilétpov BoïjoôvSa. yEXa6e 70ÖV 70-
vatza aoypovsatâtTjV, tiptav zai eiyzvq, zai
ezapsv 'J'.oôç zal 6'J7atspaç. Kai, otav ^XOev
etç rrjV ITôXtv, àzé0avav oXa, póvov pía Oo-
7atspa ipetvev, wpaiotàtïj, zai zopiaç yàpttaç
stye, cw’ppooóvTjV tò zXéov zai 7pàppata
T^erjpe oooX7aptzà zal pwpaïzà zal za6’ èzào-
ttjv èStàôaCs tòv àzàOtctov opvov zal trp
àzoXouôiav t^ç ’EzzXrpiaç. Etç tò 7^paç 70ÖV
é7évvr¡G£ zal ótòv wpatótatov zal çpovtptbtatov,
zai èôàzttaé tov ó àpytepeùç ó ’Avàstaatoç,
zai èzàXeas tov Stéyavov. ’lbíáza tov 70ÖV
zoXXà. Kai 01 Toôpzot, àzô frjv çtXap7opiav
tooç, eizav tov AüGévrqv Ilétpov Bor(ëôv3a
và zàp-Q tòv otòv to'jBo7¡6óvóa, ott zoXòv zatpòv
tò èyet. Kal èzataazeóaasv odtojç. Kai è’tt véov
s£t] ypôvœv ^yspav tò çXàpzoopov àzò ttjv IIó-
Xtv zal èatéf 07] ô Stsyavoç BoTjêôvôaç AoOév-
ttjç zàarjç Mzo70avtaç. Kai S7tvev e£o5oç sœç
t' yoptwpata àazpa, zal ezape zai àXXaç
zoXXàç ytXoSwptaç etç tòv ’Avttoyeiaç, etç
tòv 'IspoaoXóptúv, eiç tòv zòp 'lepeptav, etç tòv
Movepêaataç zaì etç àXXooç zoXXoùç, ott T]X-
0av 0X0! etç ttjv Mzo70aviav. Kai zotè ôèv
èëapéOïj, póvov tXapà zai tazetvà eoep7éta
tooç, zai èOaopaCav ôXot etç tá¡v pazpoBoptav
zal etç tàç è^ôSooç. ’HOéXïjae 70ÖV và ozav-
ôpeôœfl zal t7¡v 0o7atépa too, zal e7Ópe^áv tt¡v
zoXXol àpyovteç èvtôztot zal zwvotavttvo-
5 zoXîtat, zXi]v aotoç Sèv T^éX-rpe, póvov e'.yev
etç tò zaXátt too eva véov Oaopáotov, Zwtov
óvópatt, etç zpóatüzov eoetSfjț, Xezroç etç tò
zoppi tooç, etç X0700Ç èzttTjôetoç zal 7X0ZÔÇ,
awçpwv zal ttpTjpévoç, zapOévoç etç ttjv Cwtțv
too, îttatoç etç tà zpà7pata trjç oaotXetaç,
ôtôtt zoXXatç tpopatç tòv èSoztpaaev, àp-i] zotè
ôsv tòv Tjüpev etç tizóte zoaœç SóXtov. THtov
70ÒV àzô tà ’ltûàvvtva, àzô yovetç eÓ7eve^
85
plânse, ca tina ce era iubitoare de copii ?;
miloasă. Și, într’una din nopți, vede cum
vine un om strașnic, în veșmânt alb și-i
spune: Ce plângi? Ce te întristezi și verși
atâtea lăerămi? Și-i arată un copil în scu­
tece. Și-i spune: lea-ți fiul care plânge. Și
ea, cum deschise fașele și văzu, se mânie
și zise: Nu e acela copilul mieu; al mieu
era alb, frumos, îndemânatec, și acesta nu
e ca acela. Și-i spune cel cu veșmânt alb:
Nu știi ce vorbești; accula e frumos, accula
te va cinsti, numai să-l îngrijești. Și ză­
misli și născu pe prea-cucernicul Petru
Voevod. Și a luat el soția prea-înțeleaptă,
cinstită și de neam bun, și au făcut feciori
și fete. Și, când a venit la Constantinopol
[1579], au murit toți, și a rămas numai o
fată, foarte frumoasă, și aveà cele mai mari
daruri, înțelepciunea cea mai înaltă, și știa
carte bulgărească [=slavonă] și grecească,
și în fiecare zi cetia acaftistul și slujba Bi­
sericii. Și la bătrânețe a născut și un fiu
foarte frumos și cuminte, și l-a botezat Mi­
tropolitul Anastasie, și i-a pus numele Ștefan.
Il iubià deci mult. Și Turcii, din lăcomia
lor de bani, spuseră Domnului Petru Voe­
vod să facă pe fiul său Voevod, căci are
bun prilej. Și a pregătit astfel. Și, fiind
încă numai un copil de șase ani, i-au adus
steagul din Constantinopol și a fost încu­
nunat Ștefan Voevod, Domn a toată Mol­
dova. Și s’a făcut cheltuială până la 300
de poveri de aspri la al Antiohiei, la al
Ierusalimului și la alți mulți, pentru că
au venit toți în Moldova. Și nu s’a împo­
vărat cumva, ci-i umplea de daruri, cu
bucurie și smerenie, și se mirau toți de mă­
rinimia și de cheltuielile Iui. Deci a voit
și să mărite pe fiică-sa, și au cerut-o mulți •
boieri din partea locului și din Constanti­
nopol, dar el n’a vrut, ci avea în Curtea
lui un tânăr minunat, anume Zotu, frumos
la chip, supțire la trup, la vorbă îndemă-
natec și dulce, cuminte și cinstit, fecior în
viața lui, credincios la lucrurile stăpânirii,
pentru că de multe ori l-a pus la încer­
care, dar niciodată nu l-a găsit la ceva
câtuș de puțin viclean. Și eră din lanina,
din părinți de neam bun și de ispravă de
acolo, și era după tată Țigară și după mamă
Apsară, nobili și unul și altul, și, pentru
că eră înțelept și de folos la toate și pen­
tru că știa carte turcească și grecească, l-a
orânduit Spătar și după aceia Vistier, și
86

xat •/pTjatp.oüç toô tôzoü, xai vpov sz zatpôç
Tijfapâç zai èz [rrjtpôç ’A^apàç, gôfEVïîç
àfisÓTEpot, zai, S'.à và eivat aw-ppwv zai szi-
tïîSs’.oç s’.ç oka zaì 8tà và ï^sirpît tà ?pap.-
p.ara roùpz'.za zai pœjxaïzà, grip,rpsv tov
XzaOàptov zai gerà rauta Bsanàpiov, zai èow-
zs tov zai tïjv autoô aœçpœvsaràr/jv xai œpo-
vip-totàt^v Ouyatépa Stà ^uvaixa zai satôça-
vwOvjr/jv, za.isxap.av Yap.ouç xai yapatç. Kai
stip-^asv ó zùp Zwtoç zoD.oôç, zai xarpiSa,
zai auȚȚSvetc, zai œtkouç. MItov yoûv tò ovo¡iá
tïjç Mapta, xatà ôè tïjv auv‘/¡0stav Xé7Stat
ùópva Mapta, zai èzépaaav 7¡7a7t7¡p.sva zai ts-
ttp.7¡p.éva zai p.stà tszva autœv. Il spi Ss r^ç
'Pwataç 7pàtcwp.sv zatakextûç, ors szsi ozou
slyav tòv 'kpsp.tav, xai ôèv à'ptjzsv zavévav
àzò toôç èvtoziouç và Epystat và tòv ê^éz^],
p.7jts aôtôv và suvévfi Èçœ, p.óvov oí zakó-
yïjpot, otav TjöeXav, uzr^svav p.s tijç oaatkstaç
toôç àvGpcôzouç e£w, etç tò zaCápt, zai ețbXa-
touç swç ozoù ^p/ovto zàktv p.éaa....
(Din „BiCkiov latoptxòv“ de leroteiu de Monembasia, ed. din 1567, pp. 598, 599-600; ed. din 1786,
pp. 453, 455-7.)
i-a dat și pe fata lui cea prea-înțeleaptă
și prea-cuminte de soție, și a cununat-o,
și au făcut nunți și veselie. Și a cinstit
dumnealui Zotu pe mulți, și locul de naș­
tere, și rudele, și prietenii. Și eră numele
ei Maria, iar după obiceiui se zice Doamna
Maria, și au petrecut în iubire și cinste,
și cu copiii lor. Iar, cât despre Rusia,
scriem amănunțit, căci, atunci când l-au
avut pe Ieremia, n’au lăsat pe nimeni
dintre localnici să vie să-l vadă, și nici
pe dânsul nu l-au lăsat să iasă, ci numai
călugării, când voiau, ieșiau cu oamenii
Țarului, la târg, și i-au păzit pănă au
fost iarăș „înlăuntru“....

CXL1X
1589 Hrisov al lui Mihnea-Vodă al Țerii-Românești, prin care se dau 15.000 de
(7079), aspri mănăstirii Hilandarului de la Athos.
8 Februar.
(Notile grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CL.
1589, Ioan Banul arată că a luat de la „Pervana-beiu casapul“ 420.000 de aspri
20 Novem- pentru Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind în loc oi de la Soroca, cu
bre- 40 de aspri bucata.
(Textul grecesc, fără traducere. în vol. XI, p. 207, n° CCCXXXVI.)

1 La 1573, Miloș-Voda, frate al lui Alexandru, Domnul Țerii-Românești, face o danie mănăstirii
Nea Moyq din Chios: „Illustrissimus d. Miles, Transalpinae Waiwoda, Constantinopoli rogavit et me fecit
procuratorem ut centum aureos expenderem in sui gratiam Chii pro emendo predolio coniungendo cuidam
monasterio graeco celebri, quod a monachis S. Basilii habitatur, Nsà Moyq dictum, hoc est: Sancta Mansio-
Huius litteras procuratorias Patriarcha constantinopolitanus, Hieremias nomine, confirmavit; quibus ille me
instituebat procuratorem. Tanta autem insania immorigera fuerat illius unius rusticani hominis, quem Pialius
rebus insule prçfecerat, ut monachos illos privaverit hoc beneficio. Itaque patriam ingratam deserui, paulo
post maioribus malis obonoxiam futuram. Literarum exempla apud me habeo: adscriban? tamen partem harum
quae ad hoc pertinet:
eIepep.iaç, £ X £ co Oso 5 àp^tsîtiaxoïtoç KcovcTavTivoo"óX£coc,’N£a<; ePô)p. qç,
*
xai olxoop.svtxoç ïlaTpiâpXTjç. 'Ootócatt, etc. ’HJiwGe.còv sòpvéoxaTOv àpyòvta
xóptov’IáxiüCov, iov (lakatoXoȚov, o 1 ò v too ó t s 0e<uôôpoo xtcö AvSpéooToôvôv
7Z p ò ç ôp,âç sp^op-évou, Soôvai çXiupia sxatòv ^poeà xai àyopâaat buoaTarixov sv e 5-
Ttpooôoov, etc.
(Reussner, Epistolae Turcicae. Uber IX, X et XI, Frankfurt-pe-Main, 1590, pp. 146-7.)
La 1573, înainte de plecarea din Constantinopol, Iacob Paleologul merge „ad domum regis Muida-
viae“. Pleacă la 8 Iulie „cum legato Moldaviae regis“, la 20 e în Silistra, unde afiă pe Emeric Morawoski,
renegat. Apoi ajunge la „Bucurestum in Transalpinam“, unde „exceptus fui honorifice a rege“, dându-i-se
dimineața și seara: găini, carne, candele, pane, vin, ovas, fân, paie. „Habet in uxorem nobilem chiam, civem
meam, ex Salvaresarum familia, splendida olim et opulenta: illa me honoravit munere.“
 87

CLI.
Ioan Banul arată că a luat de la Floro toù Ta-^tÇi 150.000 de aspri pentru 1589,
Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind în loc oi de la Ținutul lașului, cu 20 Novem­
46 de aspri bucata. bre.

(Textul grecesc, fără traducere, în vol. XI, p. 208, n» CCCXXXVII.)

CLII.
Ioan Banul arată că a luat de la Ahmed Celebi Ienicerul 31.000 de aspri 1589,
pentru Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, care-i va dă înapoi la venirea credi­ l-iu Decem­
bre.
torului în Moldova.
(Textul grecesc, fără traducere, în vol. XI, p. 208, n° CCCXXXVIII.)

CLIII.
Ioan Banul arată că a luat de la Foti și Gheorghe 100.000 de aspri pentru 1589,
Ștefan-Vodă, fiul lui Petru Șchiopul, făgăduind a da în schimb oi de la Ținutul l-iu Decem­
bre.
Neamțului, câte 34 de aspri bucata.
(Textul grecesc, fără traducere, în vol. XI, p. 209, n° CCCXXXIX.)

CLIV.
Capuchehaiaua Moldovei, Duca, recunoaște că a primit, în seama lui Petru- Constanti­
Vodă Șchiopul, de la Ceaușul Mahmud, suma de 30.000-de aspri. nopol,
c. 1589-91.
Ț 'Qp.óko’íw 'é’ifó,'o Aoùxaç ó zarcttÇa/à- Ț Mărturisesc eu Duca, capuchehaiaua,
•paç, tò rcôç èrcìpa arcò tòv Mayoojioùtt T£a- cum că am luat de la Mahmud Ceaușul
7OÙai à.arcpa yiXtàSaç 30.000, oițooJv] yi- 30.000 de aspri, adecă treizeci de mii, ca
XtàSaç tpíávta, và tà Sóat ó AóSévtTj? [ioti să-i dea Domnul mieu Petru Voevod; când
ó flstpo-BoíSóSa?, orcota và tráyt tv¡v óp.o- va veni [cu] mărturisirea mea în Moldova,
Xovta p.ot> stç tTjv MrcoySavta, và ~àp: rà să ieie banii săi fără vre-o vorbă. Și pentru
àarcpa too Styôç zq.véva Xóywv. Kai 3tà tò aceia întăresc eu și mărturisesc că în a-
ëéëeo xaì è^s^ovs tò rcapò óp-oXofó. devăr s’a făcut aceasta. Noiemvre 13.
Mtjvì Nos[p.]'jpton 13.
(Viena, Arhivele Imperiale; publicată și în ,Analele Academiei Române“, XX, pp. 451-2.)

CLV.
Ioan Banul recunoaște că a luat de la Teodor Poreliotul 100.000 de aspri, Constanti­
pe socoteala lui Ștefan fiul lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti din oile Ținutului nopol,
1590,
Tutovei. 22 Novem­
Osó?. 1590. . Cu Dumnezeu, 1590. bre.
-f 'Op-oXoȚw sțo) ’lcôàvvTjç ó Mrcàvoç r.&z Ț Mărturisesc eu, Ioan Banul, cum că am
sXaoa arcò tòv Qsóòopov toù IlopsXtótt àarcpa luat de la Teodor al Poreliotului 100.000
100.000 Stà fijv SotiXtav toù AoQévtoç Sts- de aspri pentru slujba Domnului Ștefan
'pávo'J BoooóvSa, zai è'ytojisv atap.óv, otav Voevod, și avem învoială, când va veni în
sXôfj stç rìjv Mrcoyòavtav, và tòv odiai ó aò- Moldova, să-i dea domnul Ștefan Voevod
88

6évrzjÇ Stișavj? Bj=6ôv3aç îtpôvara, za6w; oi, după cum va dà și altora, din județul
OéX'q tà òinr: zaì àXXoovœv, à~ò tò zaTtXfjZi Tutovei, adecă o sută de mii; și a dat
r?¡; TûôroSaç, Tjpohv yiXtàoeç szaróv, zaì banii la 22 Noiemvre.
sòwzsv Tà Nospopúp zo'-țp A luat 40.000; au rămas 60.000.
[Vo:] ’E-tpev 40.000, sp.7¡vav 60.000.
(Viena, Arhivele Imperiale; publicată și în „Analele Academiei Române“, XX, p. 452.)

CLVI.
Constanti­ / Joan Banul recunoaște că a luat de la Sinan-beiu 189.300 de aspri, pe
nopol, socoteala lui Ștefan, fiul lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti în bani la venirea
1589, Moldova.
15 Decern- .
bre- 1589. 'Op-oXofib, sien ’lcùàvvïjç ó Mttâvoț, 1589. -f Mărturisesc eu, Ioan Banul, cum
Ttwç ekaêa àxò tòv Snvàv-p.ttéï, tòv àSeX'pòv că am luat de Ia Sinan-beiu, fratele Ceau­
TûôTCao'ja[co'j], àa-xpa ytXtà§eçl89.300, tjțo'jv șului, 189.300 de aspri, adecă o sută optzeci
èzaròv ¿yoo^vTa èvsa zaì áattpa rptazóata, și nouă de mii trei sute, pentru slujba dom­
Stà TTjV SonXíav toû aùOévToç toò Xré'pav nului Ștefan Voevod, și avem învoială, când
• -BosòóvSa, zaì iyicpev arap.óv, ora.v TtT^svț] va veni în Moldova, să-i deie Domnul asprii
etc TT¡v MiroySavtav, và ròv §18^ ° aôôsvrrp lui până la 15 ale lui Martie; și i-am luat
rà aatrpa roo swç rat? Séxa îtévTS toû Map- la 15 Dechemvre.
Ttou
* sXàêapev Aezeëptcp te^.

(Viena, Arhivele Imperiale; publicată și în „Analele Academiei Române

*, XX, pp. 453-4.)

CLVIL
Redactat pe Daruri făcute de Ruxandra, Doamna lui Alexandru Lăpușneanu, și de familia
ia 1590. ei la Athos.
Ho^piov àpY'ipoStàyp'joov áytsp<ó07¡ t^ Ms- Potir de argint suflat cu aur, s’a închinat
7áXv¡ JEzzXv¡aíof uttò t^ç znpàç Po£àv5paç, Bisericii celei Mari de Doamna Ruxandra,
•pvatzôç ’AXs|àv3pot> BosêoSa tràoiqç MoXôo- soția lui Alexandru Voevod a toata Moldo-
SXayiaç, sv ersi ézarôv svvsv^xovra trsvrs vlahia, în anul 7072, o sută nouăzeci și
Spapiwv, pïjS'. ... cinci de dramuri, 195. . .
KtêwTtov àpppoôv travo wpaìòv trapà toô Chivot de argint, prea-frumos, dăruit de
AoOsvtoo tràoTjç MoXSoëXayiaç znpioo ’AXs- Domnul a toata Moldovlahia, domnul A-
£av§pot> àytspw0év, Spapitov . lexandru, de 185 de dramuri. . .
Upó ypóvwv àytspwpsva apav trpôç Tvjv Se mai dăduseră pe vremuri către Marea-
Me^àXïjv ’EzzXvpiav trapà toû sv3o£oTàTo'j ao- Biserică, din partea prea-slăvitului Domn
SévToo BoôêôSa MoXSoëXaytaç zopton JA- Voevod al Moldovlahiei, domnul Alexandru
Xô^àvSpoo [rà s^ç] : [cele ce urmează]:
trioTTÍpmv sv àpTjpoStàyp'jaov, ôySoTjXovTa Un potir de argint suflat cu aur, de opt­
ttévTS Spapiwv, tre'. zeci și cinci de dramuri, 85. .- -
Kai zoötrav piav apppoStaypuaov, ¿7007]- Și o cupă de argint suflată cu aur, de
zovTa sîrrà Spap-ttov, tri/. optzeci și șapte de dramuri, 87.
Kaì TaXsptv àp7opoov szaròv ¿^So^zovra Și un taler de argint, de o sută optzeci
trsvTS opapiœv, psrs'. și cinci de dramuri, 185.

- (Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Koni.)

 89

CLVIII.
Ioan Banul recunoaște că a luat de la Costea Casapul de la Aiakapi 129.790 Constanti­
de aspri, pe socoteala lui Ștefan, fiul lui Petru Șchiopul, rămânând a se plăti din nopol,
oile de la Soroca. 1590,
30 Mart.
1590. ■]• 'Ou.okoșoj sțw, ’lwàvvijç ó Mrcàvoç, 1590. Ț Mărturisesc eu, Ioan Banul, cum
rcwç skaía arcò tòv Koara tòv Kaoàrct arcò că am luat de la Costa Casapul de la Aia-
Tt>’Aytáxarcrj1 àarcpa ytktàSsç 129.790, capi 129.790 aspri, adecă o sută douăzeci
sxaTÒvòsxa sváaxat àarcpa érctaxóota èvevìvra, și nouă de mii șapte sute nouăzeci de aspri,
Stà TT|V Soükíav toö AoOévto; toö ÏTS'pav Boe- pentru slujba Domnului Ștefan Voevod, și
ëovôa, xai È'ywp.sv arap-òv và rcàpij) rcpóSara avem învoială să ieie oi de la Soroca, așa
arcò Tip; Sopóxa, xaÔtùç orcoo Tà Oskow rcápir¡ cum vor luă și alții. Martie 30.
xai àkkot. MapTÍtp k'-fl. încă am mai luat de la dânsul la moartea
[Dedesupt, mai mie:] răposatului Vlad Voevod 3.000 de aspri,
’Axóp/rj ékáoap.sv è$ aoroö t^ç rqv Oavïjv adecă pentru îngrăditura mormântului.
too p,axaptap.évo'j Bkàvòjo'j] BosoóvSa .àarcpa r
(sic), Tjfoov si? tò xkíap-a too Tàyou2.
(Viena, Arili vele Imperiale; publicată și în „Analele Academiei Române", XX, pp. 452-3.)

CLIX.
Scrisoare (atșikk'.ov) a lui Ieremia, Patriarh de Constantinopol, prin care se 1590
întărește -dania moșiilor Scurtești (StpoupTaéon) și Dragomirești, de către Domnii (7098),
Mart.
Țerii-Românești, Petru, Alexandru și Mihnea, către mănăstirea Simopetra din Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CLX.
Socoteala oilor din Moldova și a casapilor (gelepi) cari le-au luat. 1591,
12 Main.
(Vol. XI, p. 221 și urm., n» CCCLIV.)

CLXI.
Doamna Ruxanda, fiica sau sora (?) lui Mihnea al II-lea, fost Domn al Țerii- 1591,
2 Octobre.
Românești, către Mărioara Adorno, „mama“ sa, despre sănătatea familiei (Hrisos-
culina, Ivancu, Pătrașcu, jupăneasa Vișa, Lorenzo), precum și despre călătoria la
Severin a lui Mohammed-beg (fost Mihnea-Vodă) și despre greutățile casei.
0sôç. Ț T7¡p.twTáTt xat suysvsGTâT^ xat - Cu Dumnezeu. Ț Prea-cinstită și prea-
Tf7arctp.svTj p.00 p-'.TSpa, otvijwpa Mapiéra. Tt)v nobilă și prea-iubită a mea mamă, doamnă
aóÓEVTTÍa aou àxpïjëôç /sperò, xai xoxóva Marieta. Te salut mult pe domnia ta; și
xat Xptaoaxook^và xat o Fr^àvxoç8 xai ó cocoana, și Hrisosculina, și Ivancu, și Pă­
üaTpàaxoç rcokà rcpoaztvoöv tt¡v aò0EVT7ja trașcu mult se închină domniei tale, și la
aou, xai okEç tsç xtpà xaXoypTjèç toö p.o- toate doamnele călugărițe ale mănăstirii
vaaTtprjou rcokà yspsrsögsv. Kai rcapaxakò mult ne închinăm. Și ne rugăm lui Dumnezeu
tòv 0sòv toö eòpàfv TTjv aoOEVTija aou awf¡ să te âfle pe domnia ta această a mea scri­
p.ou VpaçTj sv AQytq. xai yap4< "Ori, àv oprate soare în sănătate și bucurie. Iar, dacă vrei
và p.à.6tç xai rcspTj ép-àç, èrcepàaape rcokà să afli și despre noi, am trecut prin multe
ëàaava p.s tò xaaarcXr(xtap.t**’ ropa EbyapTja- necazuri cu casapii: acuma mulțumim lui

’ Localitatea aceasta nu-mi e cunoscută.

* Pentru această moarte v. Contribuții, în „Analele Acaddniéí Române“, XVIII, p. 88.
■ . 3 Fiul lui Gheorghe Cămărașul? - -
. . .. 4 V. p. 81. ... _ ..: - 1- .- ~

58183. Vol. XIV. 12

90
roöfiEv tòv 0sòv rcoû p.aç èvXijTQasv. ”AXov,
àv ôp/jCtç và ¡làOtç zal Stà tòv Meysp-éT-rcéiq,
t¡ve zaXà zal Xvjrct ’ç tò Xeysp^, zal ó ai-
V7]òp AopévrCoç 7¡vs zaXà zal yspETâ tt¡v
aòBsvrlav aoo, zal vj Cïjrco'jvsaa B^aa rcoXà
yepETâ. Tïjv auôîVTÎav aoo, zal záBers p.a^
paç. Kal Tà rcEpïjaÔTspa BéXtç pàBïj si ao-
SevTTÍa eoo àzò tòv àvBporcov órcoò çépvï)
T7] vpa'pTj. ’AXov rcapazaXò tïjv aóOEVTÍa aoo
va p.aç vpá'ptc, và paBévop-sv rcepíj tt]v ^f^av
aaç. yAXov oôyi, zal o 0eôç ëoïjBôç.
Tójiva 'Po^ávSa ypáyo. ’OzToëploo ó'.
(Vo:) TTjp-ttóTáT-}] zai eofeveaTârț] aivTjwpcf
MapȚSTCf. etç tàç rïjpiaç y^paç ScoOtjetq.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „A.nale“, XVIII, p. 101, nota 2; pecete roșie ruptă.)
CLXII.
București, Patriarhul Ieremia al II-lea de Constantinopol, pentru mănăstirea Sf. Ni­
1591 colae din București (Mihai-Vodă), închinată Simopetrei din Athos.
(7100),
Octombre. 'Ispsp-loo üaTpiápyoo.
vEatt [lèv coji^spov zaì àpp.óStov èrc’ à-
zpaòàvTOO rcérpaç Tlßsaßai tò Bsp.éXtov rcavTl
Tip 00’jXop.Évcp âvs?epatv rconicaaßat zoivoote
zal eóaveoTáTO'j o izo o Sià tò àppavèç zal
àzXóvTjTov zal àzójiavTOV Stapévetv ex rcaarjç
CàXïjç zal Tptzoptaç, oò [at¡v Sé 7s ToóvavTÍov
àrceptaxércTwç Ttvôç toútwv àrcépyeaBai, zal
teXsioôv tò óo'jXtjtéov 'èrc’: àp.p.ov zal 7^v
T£Xp.aT<i>S7) te zal yaovÂSïf e| wv ó rcavSap.á.TWp
zaïpôç rà p.èv voovEywç te zal rcpovoTjTixwç
olzovo¡LT¡6svTa o'.Ss SiayoXâTTstv <uç rà rcoXXà
àzXovTjTà te xal àrcapârpiora, rà S’ aXXwç
zazwç te zal àrcpop.T;6EÔTwç zaranzepaoBévra
jiETaëàXXetv pcfSicoç zal p.ETarcotslv èrcl tò
yeïpov, Ste orco Țsvsatv zal ipBopàv tsXoôvtwv
töv too xóap.00 rcpa7[iártóv àXXwç te rà p.sv
zaXà rcàvrà èrcalverà, tà Sé 7E zazà osztà
zai Irctpœva. ’EzeI Sè rotvov t^ç ^p.wv Me-
TptÔTTjroç zarà rcàpoSov zal tt]v avtWTarTjv
MvppórcoXtv Oü77poëXayiaç zaraXaëoôaTjç, xà-
ZEias aovoStzwç rcpoza6r]¡iÉvT¡c, aóvsSptaCóvTWV
aorț) zal tt¡v zaBsopsBévrwv àpytEpéiov, rca-
paaràç ó àrcô r^ç aEëaajitaç [tov^ç Stp.orcé-
rpaç t^ç tò zarà rô àvtàvojiov yOpoç xst[ié-
vrjç eôXaSÉararoç èv ispop.ovàyo!çxôp Eoțevioc,
àviÎVEYXSV OTt TÒ SV IloOXOOpsaTÍlp JlSTÔyiOV
t^ç lepâç p.ov^ç raôïïjç, Tà ¡isv áXXa rcavra
rjj àXTjÔEÎa-ôrcâpyEt sòBovibpEvóv te xal ëpiBoo
rcavroloîç àYaBoîç, ztvT]TOtç te zal àziviirotç,
àvSpàa: SvjXovÔTi àvioviCop-évotc zarà tò njç
povaytz^ç srcà77sXp.a, zX^Bei te àyiEpcupÉviov
àp.ZEXiœv, yiüpaçliùv, óSpopóXcov, ymptiov tza-
Dumnezeu că ne-a scăpat. Alta, dacă vrei să
afli și despre Mehemed-beiu, e bine și se află
dus la Severin, și domnul Lorenzo e bine,' și
se închină domniei tale, și jupăneasa Vișa
mult ți se închină domniei tale și stă cu noi.
Și mai multe le vei afla domnia ta de la
omul care-ți va aduce scrisoarea. Ci te
rog pe domnia ta să ni scrii, ca săaflăm
despre sănătatea ta. Alta nu e, și Dumne­
zeu fie-ți într'ajutor.
Scriu eu, Doamna Buxanda. 2 Octomvre
[1591].
Prea-cinstitei și de neam bun doamne
Marieta, în cinstitele-i mâni deie-se.
Cartea lui Ieremia Patriarhul.
Folositor este și potrivit a pune pe piatră
nezguduită temelia, pentru oricine voiește
a face ridicare de lăcaș obștesc și prea-sfin-
țit pentru a rămânea 'nedărâmat și nezgu­
duit și nebătut de valuri, de toată amețeala
și tulburarea, și, din potrivă, a nu se apuca
de o astfel de clădire fără socoteală și a
îndeplini cele voite pe nisip și pe pământ
băl tos și moale; dintre care vremea cea care
toate le sfarmă știe a păstră în de obște ne­
zguduite și nestricate pe cele ce s’au făcut
eu minte și prevedere, iar pe cele care, din
potrivă, au fost gătite rău și fără preve­
dere, le răstoarnă ușor și le aduce la mai
rău, ca unele ce se află supt osânda nașterii
și peirii lucrurilor de pe lume; dealmin-
terea cele bune sunt toate de laudă, iar cele
rele,. . . și îndărătnice (?). Deci, de oare ce
Smerenia Noastră am cercetat în trecere-și
prea-sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei, și
am stat aice în sinod, împreună fiind cu
noi și arhiereii aflători, între cari și cel
prea-cucernic între ieromonahi chir Evghe­
nie de la cinstita mănăstire a Simopetrei
ce se află la Muntele Sfânt, ni-a adus îna­
inte că métohul din București al acelei sfinte
mănăstiri în toate celelalte cu adevărat e îm­
podobit cu bielșug de cele bune de tot felul,
mișcătoare și nemișcătoare, cu oameni ce se
străduiesc după orânduiala vieții monahi­
cești, cu mulțimea daniilor de vii, de câmpi»
de mori de apă, de moșii destule cu vecinii

vôv pera tôv èv aÙToîç zapoixwv alyosticov
xai àXXwv ^oXXôv, àptXXiopsvwv toîç îrXstarotç
èv t^ itpôç tà àXXa xapa6éa»t, àXX’ sv ôs ts ôa-
TépTjp a zsztïjTai, oîtsp où ptzpàv sio^éps’. tt¡v
SXâSîjV, tò p.7¡ âôvaaôat zatotzeîv àvwSôvœç
ts zat eùyapiaTioç toôç zsp^opévooç sic ó;n¡-
psatav povayoôç, ôtà ts tô toô toxou paXtota
voaspòv oXwç szstas xat TeXp.aTô5eç, zai toîç
xàatv àspóaòsxrov, Sts stç ósàpetav xeipevov
xai Tip èxstas xaTappsovTt xotapô îtXTptâÇov,
sê où szaaTOTS Tà ysipiara Ttàoyei xaraxXo-
Côpevov, ou (lôvov èv ¿>pa yetpôvoç, ots ó
àrjp wç paXiara zpoÓTaTÓc sait xai 8ptpt>-
Taroç, àXXà zat èv toi? Tptaiv àXXoïç zatpoïç,
s’apt, Ôépst xai <p6ivwxôp<p, œç zai xoXXoi
T’àXXot tôv eôXaôôv èTttaTÔaavto vjpiv toôto
xai -^peîç aoTotpi xai xarà TÓyjqv èOeaoàpsOa
xai sOaop.àoap.sv. ’Exsi oov oÙtoç, pi) ëywv
aXXo te èîttvo^aat àXe^T^piov yàppazov, s-
Tsptp Ttvi rpoîTip zat STraiçeXeî ^T^aaro à-
Sstav, iva, awCopévou toô stpTjp.svoo. pstoyíoo,
œç sopsÖTj, òtto Sdo zai îtXstôvwv povayôv
çuXaTTOpsvo'J, wç Seî, STspov jiSTÔytov, zaîà
xoXô xpsiTTOv Tootoo, àvotxoôopTjô^ ètp’ ôtpl-
XoTÉpoo TÓXOD, œç àv ot xaïà zatpoôç zarai-
povrsç povayot, tr¡v te tpoytXTjv zai acopaTtzijv
ösapsoTt»? àvàxaootv èxaxoXaôovTEç, Stâvwotv
àvwôôvwç sv a&Ttp, œç èv Xipévt sùôtip xaôiop-
ptapèvot. ’Aôeiaç Ss t'jyàv xavteXoôç, stips tòv
soXaësoTaTov zòp Mtyaà]X tòv Mxávov1, ávSpa
Tip òvTt soXaë^ zai èz ttoXXoô toòto ônpôvTa,
oç zat, àpa Tip Xófip, xóìton zai póyflo'j, àXX’
o’jSè SaæàvTjç p.7j 'peioàpsvoç oóSspzàc, è$ ao-
tòv SepeXiwv avipzoSop^Gs vaòv STspov Jtspt-
xaXX^ xat ítsptSXs^TOv si? Svopa toó p-s^áXoo
NtzoXàoo, zat pstóytov ¿vopàaaç aòTÒ TTjç
oeôaoptaç pov^ç twv ïipojretpiTôv, zsXXta ts
itspi aÙTÒv zaTsoxsóaGB xàp.xoXXa sic xaTot-
ztav tôv ìtpoaspyopéviov tspwv àvSpôv, xpîç
Ss zai tspà axst>7¡ zat ìtavTota zóapta, àpppà
ts zai yposà, àçtspwasv. ’Ezi Ss toûtoiç zai
ywpia aòv toîç aüTôv xapoizotç zpoasösTO,
zai àXXa TtoXXà à7a6oep7f1paTa xpoaf|Xwasv
stç 6ó£av 0soô xai tp'jytxTjv awr/jptav aÙTOô,
wç SoôXoç zai îttaTÔç toô Kopioo àvOpcoTtoç.
Toótoo yàpiv Țpâyootia MstptônjÇ ^pôv
napazsXeostat sv 'A71W IIveop-aTt, 7vôp7j xai
tôv za6sops6svTwv àpytspswv, "va ó veiootí
àvotxoôopTjôeiç aeoàoptoç xai TisptôXsïtToç vaôç
ootoç toô ps7àXoo NtzoXàoo sv Tip Xóycp too
Sstva, àvTtxpò toô zaT’ àvaToXàç zetp.évoo ps-
Toyioo toô npoyfjToo, npoSpópoo xai Ba~-
1 Viitorul Mihai Viteazul.
91
lor țigani și alte multe, întrecându-se cu cele
mai multe, în apropiere cu celelalte, dar este
și un neajuns, care nu aduce puțină pagubă:
că nu poate da locuință fără năcaz și cu mul-
țămire călugărilor trimeși spre supraveghere,
pentru firea foarte aducătoare de boliși mlăș­
tinoasa de acolo, și neprielnică tuturora, ca
unul ce se află la țerm și aproape de râul ce
curge pe acolo, din care pricină totdeauna,
fiind acoperit de ape, sufere cele mai rele
lucruri, nu numai în vreme de iarnă, când
aierul în de obște e foarte rece și aspru,
ci și în celelalte trei anotimpuri, primăvara,
vara și toamna, precum și mulți alții din cei
cucernici ne-au încredințat despre aceasta
și noi înșine cu ochii noștri din întâmplare
am văzut-o, și ne-am minunat. Deci acesta,
ne mai având ce iscodi ca leac apărător,—
în alt chip, și într’unul folositor, a cerut
voie, pentru ca, păstrându-se zisul metoh
așa cum este, păzit de doi sau și mai mulți
călugări, cum se cade, să se clădească alt
metoh, cu mult mai bun ca acesta, pe un
loc înalt, pentru ca monahii ce vor sta pe
vremuri, căpătândn-și în chip plăcut lui
Dumnezeu odihna sufletească și trupească,
să petreacă fără tulburare în el, ancorați ca
într’un liman senin. Și, căpătând voie de­
plină, a găsit pe prea-cucernicul domn Mi­
hail Banul, om cu adevărat evlavios și de
mult însetat de aceasta, care, în acelaș timp
cu cuvântul, neeruțând munca și osteneala
dar nici cheltuiala, a ridicat chiar din te­
melie o altă biserică foarte frumoasă și chi-
poasă întru numele marelui Nicolae și, nu­
mind-o metoh al venerabilei mănăstiri a
Simopetriților, a gătit în juru-i multe chilii
spre locuința sfinților bărbați ce vin acolo
și, pe lângă aceasta, a închinat și sfinte
odoare și felurite lucruri de podoabă, de
argint și de aur. Iar, pe lângă acestea, i-a
dat și moșii cu Rumânii lor și multe alte
podoabe i-a alipit întru mărirea lui Dum­
nezeu și sufleteasca mântuire a lui, ca
rob și om, credincios al Domnului. Drept
aceia, scriind Smerenia Noastră, poruncește
întru Duhul Sfânt, cu părerea și a arhie­
reilor aflători cu noi, ca această biserică
venerabilă și frumoasă, de curând ridi­
cată, a marelui Nicolae, de pe deal, în
față cu metohul, așezat spre miazăzi, al
Proorocului, Inainte-Mergătorului și Bote-
92
Tiaroö ’lwávvob, aòv toîç "spi aòròv
vso'jpȚîjOsîaL v.sWIvq, àvw7ato'.ç tí zaì xarw-
7aio’ç, toîç te s£ à,oy$ç zai àvw6êv àyteow-
p.svotç, ziVT/Tôiç Te zai àz'.vTjTOîç, zat toîç
àpTÎwç ózò toö eòXaòiaràTO’) zùp MryaTjX toö
Mitávou ^poT^/.œ&îïac ^àcîv, wç zsîvtat ¿vo-
paaf' zat za.T
* etôoç èv t<]> àytepwTTjpttp a.o-
toô 7páppa.Tt, s’iTj zat Xé7$Tat peTÓytov vqz po-
v$ç t$v Stp.o^sTptTwv, xpoT'.pôjpevovzaTà navra
toö arpó aÖTOö îta.Xa^svoôç psToyíoo, tò pèv wç
zaÔtepœOèv siri GTat>poinjȚt<p narp:apycxtî) òtto
t$ç Tjp.tv MeTp!ÔTT|Toç, awpartzwç èzeîae sxt-
07¡p$oáa$c, tò 8$ 7e,' zat wç àppôStov ot-
'z$T$ptóv auto zaracxsoaaOsv, p$ pévTOt 7e
toîç èxsîae èvotzô'jp.évotç zai Tera7pévotç èv
■XptaTtp'.àôeX^otç, àXXà zai toîç 7e etc aòrò
zaraXoaat ÊO'jXop-évotç 1$ aXXoSazr^ 7$ç zaçà
zápoSóv. âeÔTspov 8s ot za.Tà xatpoôç jrspnô-
[).éwi oìxovópot Te zai ’èstrr/p^Tai toutou ò-
çetXwot Tipo nàvTwv iva Äatv suXaêsîç pèv Tà
’npôç 0eòv zai àozvot Xarpai Xpiaroù, èzt-
peXTpai 8è zai tpuXazeç TtàvTWV twv t$ç po-
v$ç àytepwpévwv îtpa7pàïwv, xiv$twv Te zai
àxtV$TWV, xai T7¡V s~i TÒ ZpetTTOV aUTWV ao^Tj-
atv TravTotOTpôxwç azouSàÇwatv, tv’ abrâpzwç
Stà7OVTeç àxeptatTâsTWç 8r4àCwo'. tò Setov,
çtXaSeXytav nàoav svSe’.zvupsvot arpôç àXXïj-
Xouç zai CrçXcp Oeiw avvap.tXXwp.evot zai àX-
XtjXouç napotpùvovrsç sv t$ àæezSôast toö
ôvôparôç twv àpàpnwv, èv t^¡ àvazatvtaet toö
vaoç zai èv t$ àrcozaTaaTâaet t$ç êaatXetaç
twv oôpavwv. TptTov 8è çcpôç ènl toôtoiç zai
Tà et àpy$ç zat àvwSev npoa$Xw6évTa zai
àytepwOévTa navra ¿pou xr$parà ts xai npcty-
parà, ZtvYjTà zat àxivvpa, r$ç pov$ç twv Xt-
poitsrptrwv, Ta Te èvTÔç toö naXatoû peroyiou
zai èxTÔç, 7cpsasy$ zaì zóppw, zat eTt Tà otto
toö ôiaXïjtpOévToç ypTptp-WTáTOb àpyovroç zöp
MtyaàjX toö Mîtàvou xai àX$6oôç xr$ropoç
7cpoa$Xw6svra, àXXàxai psrà TaÔTa èntZT$6$aô-
peva, àvatpatpsTa, xai zavTàxaotv àvézyopà Te
' zai àvsxnot^ra StaTeXwat napa ts twv npwrwv
zai vôv àtptepwaàvTWV aurà aôv toîç SiaSôyotç
aurwv. Tà 7àpaxa£ T<p 0s<o àytepwpéva àvsx-
zotT¡Ta etvat Set. Et 8é Ttç ¿’psxoTe, xa.6’ -o?ov8$-
TtvaTpôffov, 600X7)6$ 00a àvwrspw SteT0zw6$aav
auvo8tx$ ànoœàast zaGóXoo $ èv pspet àva-
Tpétpa.t, zav ôîtoîoç àv et$, àv ts ó xarà zat-
poùç yvijatoç àpytepeùç OoyypoSXa.ytaç, àv
ts ó ttjv ■fjyepoviav Sywv toö tózoo, àv Te
àXXoç Ttç, pixpóc $ ps7aç, toö tepoö zaTa-
X0700 $ zai t$ç zoap.tz$ç îroXtTêiaç zai Tá-
tswç, w TotoÔTOÇ, tepwpévoç p.èv wv, àp70ç
eaTW, wç êàazavoç tpbyTj, xai r<p xa6ap<p atTw
zătornliii Ioan, împreună en toate chiliile
din nou făcute din jurul lui, de-asuprași
dedesuptul pământului, și cu cele de la în­
ceput și mai sus închinate, mișcătoare și ne­
mișcătoare, și cu toate cele de curând alipite
de prea-cueernicul domn Mihail Banul, pre­
cum se află anume și după felul lor în scri­
soarea lui de închinare, să fie și să se zică
metoh al mănăstirii Simopetriților, cinstit
întru toate mai presus de metohul ce s’a făcut
de mult înaintea lui, pe de o parte ca stavro-
pighie patriarhală sfințită de Smerenia Noas­
tră venind trupește acolo, iar, pe dealtă parte,
și ea o locuință potrivită ce s’a pregătit, nu
• numai pentru cei ce acolo locuiesc și sunt a-
șezați frați intru Ilristos, dar și pentr tracei
ce ar voi să locuiască acolo în treceredin țară
străină. Și, al doilea, economii trimeși pe
vremuri și supraveghetorii săi trebuie ca
înainte de toate să fie cucernici față de Dum­
nezeu și neobosiți închinători ai lui Hristos,
îngrijitori și paznici ai tuturor lucrurilor
1nchinate mănăstirii, mișcătoare și nemișcă­
toare, și să se sârguiască în tot chipul pentru
creșterea spre binele lor, pentru ea, petre­
când cu mulțăinire, să laude, fără altă grijă,
cele dumnezeiești, arătând toată iubirea fră­
țească unul către altul, întreeându-se în râv­
na către Dumnezeu și îndemnându-se între
sine întru desbrăcarea de numele păcatelor,
întru învoirea bisericii și întru întoarcerea
înapoi a împărăției cerurilor. Și, al treilea,
să urmeze a păstră și acestea de la început
și mai sus adause și închinate, toate de o
potrivă, proprietăți și lucruri, mișcătoare și
nemișcătoare, ale mănăstirii Simopetriților,
cele din lăuntrul vechiului metoh și cele din
afară, apropiate și depărtate, și încă și cele
adăugite de cel mai sus pomenit prea-folo-
sitor domn dumnealui Mihail Banul și ctitor
adevărat, dar și cele care și după aceasta
se vor căpătă, nerășluite și întru toate ne-
deslipite, de la cei ce la început și acum
le-au închinat cu urmașii lor. Căci cele ce
odată s’au închinat lui Dumnezeu trebuie
să fie nestrămutate. Iar, dacă cineva mai pe
urmă, în orice chip, ar voi să schimbe, în to­
tul sau în parte, cele ce mai sus s’au însem­
nat cu hotărâre sinodală, oricare ar fi el, ori
Mitropolitul legiuit de pe vremuri al Ungro­
vlahiei, ori cel ce ar aveă Domnia țerii,
ori vre un altul, mic sau mare, din rându­
rile sfinte sau din cârmuirea și rânduiala
lumească,—de va fi sfințit, să fie caterisit, ca

t^ç xarà0sòv "pàçswç xovTjpòv s7zaTap.t7vùwv
ÇtCàvtov' Xaïzôç ös, ¿ípywv r¡ àpy_ôp.svoç, à'pw-
ptopsvoç st7¡ î:apà0soù zavTozpàropoç, zaì òxó-
otzoç Taîç àpatç twv ttïj 'Osoyôpwv îtaTspwv, zai
■q p.splç atkoô p.ETà toù îtpoôâtoo ’loùôa. JEiù
toùtoiç ôs zal tò îtapôv at7tXX:wôsç 7pàpp.a
zqç ^p.wv MerptOTT^oç 7S70VÔÇ tt] aÔTO/slpqi
aÔT^ç oîîourjp.aaioț zal rțj ôtà p.oXooSivTjç 6oùX-
Xïjç êsoatwQsv èireSóOvj toîç ¡lavatoi? t^ç
asoaaplaç ¡iov^ç twv Sip.GjrsTpiTwvȚ aòv t<7>
vsonp7Tl8svTt p-sroyítp lit’ ¿vóp.aTt Ttp.wp.évtp
toù ps^áXoo NtzoXào'j, etç àa'pàXstav Çp',
òzttopopttp, tvö. e'.
(Còpii grecești moderne, in Bild. Ac. Born.)
CLXIII.
Hrisov al lui Alexandru-Vodă, Domn ai Țerii-Românești, prin care închină
„averi și venituri în Țara-Românească“ mănăstirii Prodromului, „clădită de dânsul
la Muntele Sinai“.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)
CLX1V.
Orânduire, în numele Patriarhului Ieremia al Constantinopolei, din partea
Marelui-Logofăt al Bisericii, Hierax, cu privire la cei ce trăiesc în București fără
cununie.
Sw'ppoauvț) p.sv àvôpaç ts zal 7ùvaîzaç
6to5v zal zapà 6as>Xswv ájtávTwv vsvop.oOs-
TTjTat, zal östwv îtaTspwv svraXp.aTa tò aspvòv
zal ytXoawypov Toùrotç èzópwaav. Kat, èirsl
toîç vsvopoÖSTTjTat, jtoXXtp ìtXsov aCóyot? toùto
toîç elç yápov sXSoùatv, oaip zal sztots toù löloo
cwparoç oóz s^ouatáCooatv, wç tpqatv ó 6sîoç à-
zôgtoXoç, àXX’ ó TtetpàCwv TtàvTaç àpyéxazoç
zalîrpôç TÔysîpov o~só2wv arcaystv zal îtoXXoùç
twv aùveÇe’jYpévwv voptpwç 7'jvatêlv èv àaspvtp
Tpômp îteptTtaTsîv àvaTtslôet. Kal ^àp elal
Ttvsç zal twv è£ àXXo5azï(ç èxapytwv sîttôij-
p.7¡aávTwv sv IIouzoDpsaTÙp, ot, àXXoTpiatç cj-
vaaTÓp.evotv'jvatSí, twv vop.tp.wv èatXavOàvovTac
sTSpot ôè aû6tç, aC'JȚO! ovtsç, zal tòv çoôov
toù 0soù zal Tàç èvToXàç aùroù slç ouôsv ïj-
yoúpsvot, atpoùvTat a’JvetaàzTOUç s/stv 7uvaî-
zaç àaTe<pavwTOuç, p.7¡ ôtazptvovreç zàa èv-
vopo'jç twv îrapavôp.wv zal twv àXXwç ....
statptzwç, zazwç zal àaspvwç Ê'.oùvtwv, spȚOv
ÎÎOtOÙVTSÇ àîtpÔGÔSZTOV TtàvTWÇ Tip TS 0s<p zal
toîç voptzoîç 6etotç KpoaTà^paat, zal Taùra,
îtpô ypovwv wapatvsôsvTsç X0701Ç zal 7pàpp.a-
ctv ^pstspotçàîtoGT^vat, ouâ’ SXwç S7tsta67¡aav,
àXX’ àvatayùvTwç Jtpôç Tà aia/pà Taùra îtàôïj
^TT7jp.svot, ooz alaOàvovtat otaç- ol àOXtot
93
un suflet pizmaș și ca unul ¿are a amestecat
neghină rea cu grâul cel curat al faptei celei
către Dumnezeu, iar, de va fi mirean, stăpân
ori stăpânit, să fie afurisit de Dumnezeu
cel atotputernic și supus blăstămurilor celor
318 de Părinți purtători de Dumnezeu, și
partea lui să .fie cu vânzătorul Iuda. La
acestea s’a dat și scrisoarea ' de față pe­
cetluită a Smereniei Noastre, făcută cu iscă­
litura noastră însăș și întărită cu pecete de
plumb, monahilor venerabilei mănăstiri a
Simopetriților,și tot odată metohului dinnou
făcut, întru numele marelui Nicolae, spre
siguranță. 7100, Octomvrie, indicția 5.
1591-2
(7100).
București,
1592
(7110),
31 Mart.
S’a hotărât prin lege și de toți împărații
ca bărbații și femeile să trăiască înțelept,
și orânduielile Sfinților Părinți li-au întărit
acest lucru respectabil și iubitor de bună,
cuviință. Și, de vreme ce pentru aceștia s’a
legiuit, cu atât mai mult' și celor neînsu-
râți decât celor ce au venit la căsătorie, cu
cât afară de'singur trupul lor nu au altă
grijă, cum zice dumnezeiescul Apostol, că
acel care ispitește pe toți e începător de
rele, și sârguitor a răpi spre rău, și pe mulți
din cei însurați legiuit cu femei îi îndu­
plecă a rătăci în chip necuviincios. Căci
și sunt unii și din cei cari din alte eparhii
s’au mutat la București, cari, apucându-se
de femei străine, uită de ale lor cele le­
giuite; și, iarăș, alții, nefiind însurați, și
socotind întru nimic și frica lui Dumnezeu
și poruncile lui, vreau mai bine să aibă
femei năimite, fără cununie, nedeosebind
cele legiuite de cele fără lege, și cari și
altfel trăiesc în desfrâu, rău și fără de cu­
viință, făcând lucru neprimit de loc lui
Dumnezeu și orânduielilor dumnezeiești le­
giuite,' și acestea' după 'ce au fost' îndem­
nați mai de de mult prin cuvintele și scri-
94
TSÚ^ovTat xaTaxplaswç èv ^p.epoț èîttaxoxijç toö
6eav6pcí>rtoo Xptatoö. Atà toioöto Metptó-
TTjç ^jiwv, òsSotxoìa "va p.7] èzTréoYj èv t<o
xptp,aTt xal xotvwvôç 7Év7]Tat rcXTjp.p.sXetaç
STépœv àjisTavo^Tcûç ètoóvTwv, p.ì] tt¡v irpom]-
xo'jaav aÔToîç xaiSetav airocpatvop-évï], 7pá<pst
xal ^apaxsXeóstai sv 'A7ÚP RvsojiaT!. ’EirstS^
oí Totoörot irávTS?, p.o¡yoí ts xal aróp-
vot, oí xàç aovetaáxTO'x îrpotpavâiç syooat
7ovatxaç, èp.p.ë'vovTsç t<¡> t^ç ¡xotysia? xal
stopvslaç s7xkfj|iaTt, 00 xaTatayóvovTat «țo-
ptWp.svot xal t^ç 'ExxXTjataç è^w6oóp.evot,
àXX’ coaKsp Ttvèç p.avtw8stç àvSpsç, éòv xaxôv
àp.<pa7a7râ)VTsç, aovTÎÔovrat yotp^oôv rate p.'j-
aapatç xal 68=Xupatç TaÔTatç yovatit, Jïpôa-
xopp.a, axàvSaXov xat àawXsta 7tvôp.svot toîç
èv XptaT<î> àôsXyotç, àrcò T7jç aójispov aôtol
p.sv sarwaav wç zpórepov àya>ptap.évot, wç
Ttpoçavwç jiotyol xal irópvot, ó Sè xatà togov
p.îtspxaXàp.7toç sysrw aôstav icap’ ^p.wv èpso-
vàv xat s£srà£stv àxptëwç toùç Ta TotaÔTa
îrpâaaovTaç, et6’ odtw anXXap.Savetv aoToôç
sz’ aÔToywptp xal TcatSslav TtpsKOüsav ènà7Stv
aÔTotç, ¿ç toîç xavoat twv 6sîwv îtaTépwv p.i¡
KSl0Op.évOtÇ. Ilpôç èrti TOOTOtÇ âs p.7] àXXtoÇ
àîtoXôs'v aoToôç, si p.7] rcpÓTSpov tò ixavôv
XaS-țj, OTtsp av rjj rtotÓTijTt twv rcpoawwv àp-
¡ióCx¡. Kal 7àp oaTtç av twv p.rtspxaXáp.rtwv, ó vöv
Tïjv sxtGTaaíav toôtwv è'ywv, ïj ó țier’ aÒTÒv
soôp-svoç, St’ alaypoxèpSetav 7] ȚtXoTtp.tav rtpo-
awrtwv à£twp.aTtxwv zapaOeœpTp^ tò toioöto
tp'jywysXèç sp7ov xal àp.eXwç SiaTsSelç 007-
ytop7]a7] Ttvl twv tootwv xpuytcoç tò rtapárt-
TW|ia t^ç p.otysiaç xat t^ç rtpotpavoôç rtop-
vsiaç, ycoplç t^ç TçpoarjxoôaTjç rtotv^ç, TotoÔTOç
à^<i>ptap.svoç saTW. xal Tà s^ç. Etç Ss tt¡v
rtSpl TOOTOO SfjXwGtV. . . .
(Tò àvwTspw 7páp.[ia auvsTSÖTj orco toö Ms-
7áXoo-Ao7o6sToo Tspaxoç, sv IIouxoopsaTÚp
Stap.svovTOç p.STà toö HaTptápyoo 'lepsptiotr
èv sTst Cp', p.7¡vl MapTÍtp Xa'1.)
CLXV.
Constanti­ Prietenii din Constantinopol ai lui Petru Șchiopul către acesta, arătându-i
nopol, că s’au pus lucrurile la cale pe lângă Vizir și Sultan pentru numirea lui ca Domn.
1593,
(Vol. XI, pp. 309-10, n° CCCCXXXVI.)
după
29 lanuar.
1 Hierax e și autorul unei cronici în versuri despre căderea Bizanțului; Sathas a tipărit-o în Bi­
bliotheca graeca medii aevi, I. — Patriarhul ee intorceà din Rusia, V. mai sus, p. 83 și urm.,. n° CXLVIII.
sele noastre să se îndepărteze și de fel nu
s’au înduplecat, ci fără de rușine, biruiți
de aceste patimi rușinoase, nu simt ticăloșii
de ce judecată se vor învrednici în ziua
cercetării lui Hristos Dumnezeul în chip
omenesc. Pentru aceia Smerenia Noastră,
temându-se a nu cădeă în judecată și a nu
fi părtaș al păcatului celorlalți ce trăiesc
fără pocăință, nevădindu-li pedeapsa ce li
se cuvine, scrie și poruncește întru Duhul
Sfânt. De oare ce unii ca aceia toți, curvari
și stricați, cari-și au fățiș femei năimite,
păstrându-și numele curviei și stricăciunii,
nu se rușinează, de și afurisiți și izgoniți
din Biserică, ci, ca niște oameni nebuni,
iubindu-și de amândouă părțile răul lor,
trăiesc laolaltă, porcește, cu aceste spurcate
și desgustătoare femei, ajungând piatra de
scandelă, tulburarea și peirea pentru frații
întru Hristos, din ziua de azi să fie ca și mai
înainte afurisiți, ca niște curvari și stricați
vădiți, iar pârcălabul pus pentru aceasta să
aibă voie de la noi să-i urmărească și să-i
cerceteze de aproape pe ceia ce fac unele
ca acestea, apoi să-i prindă asupra faptului
și să li dea pedeapsa cuvenită, ca unii ce nu
se supun canoanelor dumnezeieștilor Pă­
rinți. Iar, peste aceasta, să nu-i lase altfel
decât după ce va fi luat ce se cuvine după ca­
litatea persoanelor. Căci oricare din pârcă­
labi, cel ce are acum grija acestor lucruri,
sau cel ce va fi după dânsul, din mituire ori
din părtenire a fețelor de seamă, va trece cu
vederea acest lucru folositor de suflet, și ne-
având purtare de grijă, va iertă pe vre unul
din cei ce cad pe ascuns în păcatul curviei ori
fac fățiș pe al stricăciunii fără pedeapsa cu­
venită, acela să fie afurisit, și celelalte. Iar,
pentru știință cu privire la acestlucru... (sic)
(Scrisoarea de mai sus s’a făcut de Logo-
fătul-cel-Mare Hierax, când se află în Bucu­
rești cu Patriarhul Ieremia, în anul 7100,
luna lui Martie 31.)
 95

CLXVI.
Un agent moldovenesc la Constantinopol către Petru Șchiopul și ginerele Constanti­
acestuia, Zotu Țigară, despre negocierile ce se urmează pentru restabilirea lui în Scaun. nopol,
(Vol. XI, p. 311, n° CCCCXXXVIt.) 1593,
după
29 lanuar.
CLXVII.
Petru Șchiopul către Sinan-Pașa, cu felicitări pentru că s’a întors Mare- Bozen,
Vizir, arătându-i de ce a plecat din Moldova și cerând a i se iertă greșeala și a 1593,
fi lăsat să se odihnească în țară. după
29 lanuar.
(Vol. XI, pp. 311-2, n» CCCCXXXVJ1I.)

CLXVIIL
Poruncă a Sultanului către Petru Șchiopul, cu iertare pentru fuga lui și Constanti­
voia de a sta la Chios în așteptarea Domniei. nopol,
(Vol, XI, p. 312, n° CCCCXXXIX.) 1593,
după
29 lanuar.
CLX1X.
Marele-Vizir Sinan-Pașa către Petru Șchiopul, dându-i vestea de iertare și Constanti­
îndemnându-1 să vie la Chios, locul de surgun ce i s’a hotărât. nopol,
(Vol. XI, p. 313, n° CCCCXL.) 1593,
după
29 lanuar.
CLXX.
Ieremia al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Moldovei, Constanti-
Gheorghie Movilă, îndemnându-1 să facă așa ca Petru Șchiopul să vie iarăș în nopol,
1593,
împărăție.
după
(Vol. XI, p. 313, n° CCCCXLI.)
29 lanuar. i

CLXXI.
Mihnea al II-lea, fost Domn al Țerii-Românești (Mehemed-bei), către Mă­ 1593,
rioara Adorno, despre îngrijirea fiului său Radu. 28 Februarie.
Etç 8ó£av 0soô, rțj 28 d’eêfpo’japto’j] 1593, Slavă Domnului; 28 Fermar 1593, stil
etç tò véov, èx Kovqtavttvo'jxôkïj. nou, din Constantinopol.
MeyaXozpszì xai á^orátrj xepà poo Sta. Măreață și prea-vrednică doamnă a mea.
Tòv aoSevti tòv 0sòv zapazaXw và las závra Rog pe Domnul Dumnezeu să fii cu totul
zalá' tà satveózpav etoç tópa, oXa tà epa- bine: cele ce s’au întâmplat pănă acum, pe
6eç, tà Ss èp^ópsva, ó Kóptoc và tà vépy toate le-ai aflat, iar cele ce vor veni de acuma,
oXa slç tò xaXóv. Atxòv àyevtta aoo rj- Domnul îndrepte-le pe toate spre bine! Pe
xooaeç tòv Sàvatov toò Mtaep Xptatoyópoo1 ,
2* urmă, ai auzit domnia ta despre moartea
toô çiXoo paç. Topa, ozoo t’àSeXçia toô, pè domnului Cristofor, prietenul mieu. Acum,
toôç àvstptoôç tov, eyoov và ptpáaoov tv¡v când frații și nepoții lui au să-și împartă
çazoôXtàv1, èçàvT|V ps và atzoao tòv otóv poo8 averea, am crezut bine să ieau pe fiul mieu,
pè ti¡v ptrépav too45 àzò tà yépta toô Mtasp cu mama lui, din manile domnului Ber­
Ilepvàpòoo. ’Açôv 7/X0sv èSóSìv ó zòp Tia- nardo. De când a venit de acolo domnul
ó Koptaoç6, tàztaa r^SsXev ^t'/eiv pia zo- Ghiazis Comisul, a fugit pe urmă o fetiță,
zéXXa œzoo r^tov petétooç, xat f^XSev è3cp care eră cu ei, și a venit aici, spuindu-mi
àvaçsptov paç xàztav ózóSeatv. 'H àyevtta cum e lucrul. Domnia ta poți să cunoști
aoo opzop^ và yvtactt zàaa zpàpav- tô toată afacerea: pe urmă, în scurt, pentru
Xfpov Tjç zovtôv 8tà zepTjtoô[ç] àyoppèç 7/vat multe pricini e mai bine să luăm copilul din
zaXfjttepov và atzôaopsv tô zeSzjv axe tà manile lor, pentru că nu poate ști nimeni
1 Bruti. Rudă cu Bartolomeo Bruti, boierul favorit al lui Petru Șchiopul.
2 facoltà, avere.
• Radu.
* Vișa.
5 E un nume de familie: numele de botez al ultimului Comis al lui Mihnea e Radu.
96
•/spia to'jç, ort Ssv òp.xop^ và ’çsàpt
Taîç èxtoo’jXatç tòv àvGpóxov. Atà tootov xa-
paxaXw. ttjv àysvTÎav aou, xspà p.ou 6ia, oti
èaù ijaî xat 6ta xat p.iTépa pou, và xàp^ç
xôxov àvTàjia pè tòv. xXapiatpov à’févzt, zôv
KaxxsXov, và’ ^sótf] àx’ sxî vàX6i etc -Tijv
BsvsTÍav Stà xoXXèç àyoppsç TjöeXa vá/stv
rjTsxsarsv xovTà ttjç à'pevTta aou, etç tò /sptv
aou, Si’oti tò exoveç- pà ,8tà ri) éëpiaxeae stç
tò povaaTÎpïjv, Ssv svs' và otsxo'jv sxst péaa
àaxaatv stç tò yépiv xat ?o6spvov too àvoÔev
xXaptaipon KaxéXXou, oaàv xat xpÓTa.’ xai
oôtoç ë?pa<pa ttjç à'pevTtaç toö, xat stç r/jv
7pa^Tjv óxoñ too Ypà/po, tòv vjxa oti và xtàaTj
zspiaÔTTspa Ta Xô^ta t^ç à'pevTta aou, oaav
và T;p.0’JV èyœ peSépo, và TjStTai pè xàaa
Tpôxov và et>7àXsTS tòv 'PàSonX àx’ sxsî xat
vàXÔt stç ttjv BsvsTtav,. xaBôç àvo6$v. Kat
ootoç aaç xapaxaXw, xat è'xepve xôxov và
pe ipà^ç ar/vá, xat xpoxoopâpiae và 077]
tò xe5ijv, và oTtstQ xàXe toi ovopàv paç- oti
Tj àj'svTta aou op.xopTjç và ^vtaaT^ç xeptaÔT-
Tspa xàaa xpà7pav xapà xoô aou 7pà'pw.
Kat và 6’Sp^ç at/và tù> xeS^v, Stà và xàpi
xpánxav, và xo'jaTO’jpapcaTțj, và pàflt và atv-
Tt/ivvț], và tvs <ppôvtp.oç, và StS-țj Ttpijv xarà
xôç xpéxTj xaOevoô. Kai toôto oxoô 7pàyw
ttjv àçsvTtav aou svs Si’oti ’^sùpo xôç tòv
àyaz^ç xsptaoTTspa xapà toùç àXooç. THpe
TCépTOç1 xôç tj àœsvTia aou OeX-qç xàpvjv xs
piaÔTTspa xapà xoô as 7pà/pw. Kat Ssv àxa-
Sspt XSpTJTOÔ Stà TOÔTOV và TTJV UXW xápon.
'O 0sôç và aaç . axéxt, elç ttjv /àpTjv roô
s/ovTa. "Oxo’j aijpepav pè ttjv sópjv aot> xa-
7SVW ttjv NixoxoXtjv, àytvvw TW ëàpoç tjç
àvÔpoxov sStxôv paç va aaç à£ava7pà<pt Stà
svÔtptaïjv. Kat tj 7patpsç và xaatTàpo'JV stç
Tà /épia toutou Tacxapob2, Stà vàXOouv stç
èpé'v. "Oaov ^X^opijTTspa Tjvai ooXeTÓv, atptve
tòv ràaxapov xat xàpere OTt èpxoptTe và’
t»7àXsTS TÒ XsStV, OTt Tj sStXt TOÖ XptaTO'pÔpOO
àxtxaaav xôç 6sXo và atxóao tò xsStv, xat
prjv atvsÔTj TtxoTa sxtoo’J7Xià. Kai. ovrav t
p.àva toö và prjv 6sXt vàXOt pè tò xsStv,
aytTS ttjv- póve tò xsStv sxàpTSTO slç TÒ
/épTjv aaç tò 7Xi7opÔTspov. Xoptç àXXov.
Mot . .. . . (sic).
(Vo:) Alla molto magnifico signora ameda
del illustre Signor Micno Voivonda, fò signor
di Valacliia; in Vineția.
(Originalul, în BibL Ac. Pom.; publicată și în
1 Certo, sigur. ..
2 Mazza.
cursele oamenilor. De aceia te rog pe
doinnia ta, doamna mea mătușă, pentru
că ești și mătușa și mama mea, să-ți
dai osteneală, împreună cu prea-strălucitul
domn Capello, să iasă de acolo, să vie în
Veneția; din mai multe pricini aș fi vrut
să stea pe lângă domnia ta, în mâna ta,
pentru că te-ai necăjit cu el, dar, fiindcă
te afli la mănăstire, nu se poate; să stea
acolo, în liniște, în mâna și supt grija zisului
prea-strălucit Capello, ca dintru întâiu. Și
ast-fel i-am scris domniei sale, și în scri­
soarea ce-i scriu, i-am spus să asculte mai
ales vorbele tale, ca și cum aș fi eu însumi,
ca să cătați în tot chipul să scoateți pe Badu
de acolo și să vie în Veneția, ca mai sus.
Și așa te rog, și dă-ți osteneală să-mi scrii
des, și îngrijește-te să fie copilul sănătos,
ca să învie numele mieu; pentru că domnia
ta poți să cunoști mai bine toate lucrurile
despre care îți scriu. Și să vezi des pe copil,
ca să se deprindă, să capete obiceiuri bune,
să se învețe a vorbi cu lumea, să fie cu­
minte, să facă cinste fiecăruia după cum
i se cade. Și acestea toate ți le scriu
domniei tale, fiindcă știu cum că-1 iubești
mai mult decât alții. Sunt sigur că dom­
nia ta vei face, și mai mult decât îți scriu.
Și nu te supără (?) mult pentru aceasta
ce-ți spun mai sus. Dumnezeu să te îngri­
jească, avându-te în îndurarea sa. Pentru că
astăzi plec, cu binecuvântarea ta, la Nico-
pol, las unui om al nostru sarcina să-ți
scrie pentru amintire. Și scrisorile să le dai(?)
în mânile acestui Gașpar, pentru ca să vie la
mine. Cât mai iute se poate să-i dai drumul
lui Gașpar; și faceți ce puteți ca să scoateți
pe copil, căci oamenii lui Cristofor au aflat
că eu vreau să ieau pe copil, și să nu întindă
vre-o cursă. Și, dacă mamă-sa nu va vrea
să vie cu copilul, lăsați-o; numai copilul
I să fie luat în mânile tale cât mai iute.
J Fără alta.
(Vo:) Mult-măreței doamne, doamna mă­
tușă a strălucitului domn Mihnea Voevod,
fost Domn al Țerii-Bomânești, la Veneția.
Anale“, XVIII, p. 102, nota 2.)
 97

CLXXIL
Pollerai Kamerinos, în numele său și în ai lui Andreiu Hatmanul și Ni­ 1593,
colae Stolnicul, către Petru Șchiopul, cu știrea că-I așteaptă Scaunul ȚeriTRomâneștÎ, 7 Maiu.
în locul „ciobanilor“ cari au fost și „au stricat țara
.
*
(Vol. XI, pp. 331-2, n° CCCCLX.)'

CLXXITI.
Ieremia al Il-lea, Patriarh de Constantinopol, către Petru Șchiopul, despre Constanti­
datoriile Bisericii celei Mari, despre scrisoarea lui Petru către Andronic Cantacuzino nopol,
1593,
și marea influență ce are acesta Ia Poartă, despre procesul Domnului cu vameșii
Novembre.
raguzani și despre nevoia ce este ca el să vie la Constantinopol.
(Vol. XI, pp. 370-1, n° DXVI.)

CLXXIV. ;:
Andronic Cantacuzino către Petru Șchiopul, despre intervenția sa, după Constanti­
cererea lui Nichifor Dascălul, în lucrurile „Vlaho-Bogdaniei“, despre rezervarea nopol,
1593,
principatului muntean pentru acest Domn și numirea recentă a lui Mihai Viteazul
14 Novem­
din cauza zăbăvii sosirii lui Petru, adăugind că-i păstrează, în locul lui. A ron-Vodă, bre.
unul din ginerii săi, Scaunul Moldovei. . .
(Vol. XI, pp. 373-4, n° DXIX.) , .\ . < .. . .

CLXXV. ‘ .. . '/7 / >::

Zotu Spătarul către socrul său, Petru-Vodă Șchiopul, despre sosirea sa la
Veneția și boierii ce a găsit acolo, precum și pentru afaceri de bani.
Ttp-totats zaì èvSoèÓTars fjțiov aoOèvTt îtoX-
V>ypov7]p.svs. T^v At>6svTÎa a&u zaì tòv1 zoX-
XoypovTjp.svo ETSȚav-Bo5a jtpoazivó, ôèovtaç
tòv 0sòv toû èv etp^vțj. ’Qrt àv
œp^CtÇ và pàÔïtç zai îtspl spàç, p,è tt¡v 81-
vap.7¡v too ©êoô zat Tjç t’ t^ç Ao-
SevTta aaç èzaTaêoôô67]p.av ^ei^ç zal ^êpapev
zs toùç èStzoôç p.aç zs çt^Xooç t^ç AòSevrìa
aoo oXooç 7epoôç, p.â.XXov zs tòv pîtàît zòp
’ASápz, óitoò àzóp.t 8sv èp-icstpe, àpi Y/sv
apyrpTjV 8tà T7]v 7pa<pt, zaì Ssv toùç èëôXsas
và tìv 7pàp.oov 8tà ttjv opa, oç zaflôç tò
6éXtç S7vwpTÍa7]v zaì àìtò tï(v 'A7¡oatv7¡ too-
àpi 6apò và '¡év-Q, zs 0sXop.sv crtooSàCi] zs
sp,îç èzìvo ójtoò và JpÆopoop.sv, ècoç itoo và
tt¡v 7pàp.obv [v]à Tïjv arsXXop.ev. *
AXXov, Aó-
OsvTt TToXXty/povT^éve, ìrapazaXò rijv AòOevTÌa
eoo otà t’ èzìvo tò zooaoòpt óttoò s'p-tva t^ç
AoÖsvTta aoo, vá p.s zaprspéa^v zè và p.7¡v
otT|Xț|C ^ç p.s zàvéva và Tà Sóao, Sionjç 71-
VÓOZt TÒ Ó 0SÔÇ ÎTÔÇ 7Ìp.S0TS aT7jV0y(wpsp.èv7j,
Zaì 8sv è'yop.ev 8tà tt¡v wpa- p.óvov, tori Y/a-
p.ev, 8X170 TtoXXó, àìtò TTjv AòSevTta aoo, tò
èoTsXXapÆv tò ’ç tò M00Z060 p.sca neSta, Stà
Veneția,
1593,
20 Decem­
4*
Prea-cinstite și prea-vestite Domn al bre.
nostru, care să trăiești mulți ani. Mă închin
Domniei Tale și lui Ștefan-Vodă, care să
trăiască mulți ani, rugănd pe Dumnezeu să
vă ție multă vreme în sănătate și pace. Dacă
vrei sa afli și despre, noi, cu puterea, lui
Dumnezeu și cu voia Domniei Tale am sosit
sănătoși și-am găsit și pe ai noștri și pe
prietenii Domniei Tale pe toți sănătoși, mai
ales pe dumnealui părintele Adam, care încă
nu s’a dus, ei a avut zăbavă pentru scri­
soare, și n’au vrut s’o scrie pentru moment,
cum vei aflâ-o și de la Sfinția Sa; dar cred
că sé va face, și ne vom sârgul și noi pe
cât vom putea pănă ce voi- scrie-o, ca s’o
trimetem. Alta, Doamne, care să trăiești
mulți ani, mă rog Domniei Tale pentru cu­
surul (restul) acela, care ți-am rămas dator
Domniei Tale, să mă aștepți și să nu tri-
meți la mine pe cineva ca să i-1 dau, căci
Dumnezeu știe cât suntem de strâmtorați,
și n’avem acum nimic, căci multul, puținul,
ce-1 aveam înainte de la Domnia Ta, 1-anî
trimes la Mosc cu feciorii, ca să scoatem

1 Dupa acest cuvânt e șters un |i.,

58183. Vol. XIV 13

98

và eoȚâkopiev zè ’p.îç zop-árt (popi, zv Soa^v
ô-0eôç Tà íógojisv' zaì Tòpi .ó 0sôç 7¡£sóp7¡
irò? visare aT7¡yo/wpspév7¡.’Ajaî, pzore 5óa7¡v
ó 0sôç zat eXöoov tò zozéXïja, Tà'Sívojtev
ozoo zè av œpiqair(ç. "Erepov onyfy zs ó 0sôç
và zoXXy/pov^ TTjV AuÔsvTÎa aaç. Mt)vI At-
zsêpijou 20.
și noi o bucată de pane, dacă va da Dum­
nezeu să trăimj și acuma Dumnezeu știe cât
suntem de strâmtorați. Insă, când va da
.Dumnezeu și vor veni feciorii, vom putea
să-ți plătim unde vei pofti. Alta nu mai
este, și Dumnezeu să vă ție la mulți ani
pe Domnia Voastră. Luna lui Dechemvrie
în '20.
Zolu Spătarul.

(Zwra Yzaràpou.)

(Pe margene:) StéXo zè tòv Y¡aá.Tp7¡ (sic)
ôzoô p.s wpijas? p.è tòv ©soăoacov.
(în alt sens, în lungimea hârtiei :) *¡ ’AXX’,
aóeávTtj jívGczs zò?’8èv èfisX^cev ózàz zòp
’Aóáp-i? và p.aç zoö oré<pap.s tò 7pàp.a zoo
p.aç êzap.eç AuôevTÎa aoo,-zó? non Tj'pepa
tô asjrérf àp.1 ijÔsXev' và aaoTÔv, zai ■
tòv áiprpe ’ç tòv KapavrCà àp.avâTt, ê'wç
zou và ottîX^ç AoÔevTta aou 7pàp.a va p.oo
tò Sont, zai, àv optai?, vpàtps và tô Xàoo.
(Adresa:) Too TtpzoràToo aóQévTO?’lwávvoo
IlsTpoo-BóSa Tipio? SoOsì. • ■
- (Viena, Arhivele Imperiale; publicată și în ,¡Analele Academiei Române' 'XX, p. 448.)
(Pe margene:) îți trimet și boiaua albas­
tră (?), ce mi-ai cerut prin Teodosie.
Dâr, Doamne, află că dumnealui părin­
tele Adam n’a vrut să trimetemscrisoarea
ceni-ai scris Domnia Ta, cum că ți-am adus
sipetul, ci a vrut să scrie el scrisoarea; și
l-a lăsat la Caragea amanet pănă ce vei
trimete Domnia Ta scrisoare sămi-ldeie,
și, dacă vrei, scrie să ni-o deie.
(Adresa:) Prea-einstitului Domn Io Petru
Voevod, să i se deie cu cinste.

CLXXVI.
iași, Hrisov de ctitorie al lui Aron-Vodă pentru mănăstirea sa dé lângă Iași.
1593-5
(7101,7103), : XpoaóSooXXov ZTtTopizòv toô ’Aapièv Bos- Hrisovul de ctitorie al lui Aron Voevod.
probabil êo8a. în numele Tatălui și al Fiului și al Sfân­
1594 sau Et? tò ô'vop.a toô Ilarpò? zai toô Ytoô tului Duh, al sfintei de o ființă și nedes­
începutul
zai toô 'A7Í00 IIveóp.aTO?, t^î ¿71a?, ópo- părțitei Treimi.
lui 1595.
onatön zaì àSiaipèroo TpiáSo?. Iată, eu, robul stăpânului mieu,' al dom­
’lòoó, ¿710, ó ôoôXo? toó AsazÓTO'j pop, nului și Dumnezeului și mântuitorului nos­
Knptoo zai 0eoö zaì SwT^po? ^pwv Tr¡aoó tru Isus și închinător călduros al prea-
zai Xàrpi? 6sppò? t^? ózepa7ta? TptáSo?, sfintei Treimi, Aron Voevod, cu mila lui
’Aapòiv ' Bûsêoôa?, èXécp 0eoò Au6évvr¡? t^? Dumnezeu Domn al țerii Moldovei, am ho­
pôXôaotz^? 7^?, àzsyàaiaaj otzeía zpoaipé- tărât, cu însăș a mea hotărâre,- a inimii
asț, șv zaOapà zaì àòóXcp zapStcf zai ¿i oXt¡? curate și fără vicleșug, și din tot cugetul
t^? ôiavoia? poo,' pè ty¡v öo^Öeiav toö-0soö mieu, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu în­
zaì ôtà zptûTpoz^ç zai èoXo7Ìa? twv Tptwv demnul și binecuvântarea celor trei ierarhi
Upap’/wv t^ç MoXôaoiaç : toô , ts zoptoo ai Moldovei: chir Mitrofan, Mitropolit de
MTjTpoyàvonç, MijTpozoXtToo So'jtaaêio'j, toô Suceava, chir Nicanor, episcop de Koman,
zoptoo Ntzávopo?, sziazozoo Pwpavta?, zai și chir Mardarie, episcop de Rădăuți, și,
toô Z'jpioo Mapôapto'j, èziGZÔzoo PaSoëa?. vrând să mă arăt următor și al înainta­
0éXwv ôè và <pav& pip7¡TT¡? • zai twv zpoza- șilor miei, prea-evlavioși și de Hristos iu­
TÔyiûv pou, eoaeêsaTariov zai ȚtXoyptaTwv sv bitori răposați de de mult, cari au clădit
pazapta Tț) Xf^et zpi¡>T¡v Aoôsvtwv, oitivs? și au miluit biserici și sfinte mănăstiri,
<pzo3ôp.7)aav zai TjXsïjaav vaooç zai ispà și cunoscând pe deplin că acela care clă-

jxovasnjpta, xai 7vwpiÇwv èvreXwç ors, ogtiç
otzGôûp.st 'xac eùtpî^iÇs!. èzxXTptaç, eùtpîziCst
TTjV ivizw ^ny^v, ISwxa zai àtptspwaa stç
cô '¿ip.s'rspov veóSp.T¡tov tepòv [lovaamjp'.ov, tò
£Zúvo¡xaCó<j.£VQv OùtCapiv, èv w ózápye! vaôç
toû Östo’j Upàpyço zai 6a’jp.aw>p7oû toû
Xptaroû 'A7Í0U NtzoXáo'j, 8úo ywpía, wv tà
¿vóp-ara : 'PtvtCéatt xai ’Aëepéatf xai tò p.sv
ywpíov PevtCéati áyíspóvw p£tà ítaawv twv
Xtpvwv aotûû eie tò iepòv tooto pavaar/jptov,
tò os ywpíov ’Aêspsatt, jietá too tózov au-
toû, èîtetÔTj tà ywpía taöta àvéxaôsv fpav
ózotsraypéva eîç rijv ^p.etépav AnX^v, àvtt
twv ¿zoíwv ózstaéa stç aotàjv êtepov ywpíov,
8vcp.aC0p.svov AaaXswávt, xai . . . Stà twv
eóywv xai euXo7twv toó 7(p.etépot> vsoSp/^tcj
tspoö [lovaatTjpío'j, toû èztXeyópévo'j OptCa-
pív, ele tò ózoìov ècwzap.ev tà àvw slp^p-éva
ywpía: 'PevtCéatt .xat ’Aëepsan, ózèp tifi
t>7Îstaç 7¡p.wv xat t^ç ^[istépaç auC'^ou xat
twv OeoSotwv ^pwv tsxvwv zat ojtsp àyéaewç
xat a'J7ywprjaewç twv àpapttwv xat twv za-
paztwpátwv twv zázzwv, zpozàzzwv xat
îtpo70vwv tà ozoîa àytepwptata ÔsXo'jv
p.svst xt^p-ata olxeta xat 7vrjata toû vsoà-
jXTjtoo toûtoo tepoû p.ovaatïjptoo, toû ¿7100
NtxoXàoo, toû èzovopaCopévo'j OôtCapév, et?
atwva tôv azavra, swç ou xai aotò p.évet xai
owCstat.
3Açptspwaap.ev 8è tà àvw elp7¡p.éva 8ûo yw­
pía: PevrÇéatt xai ’Aëepéatt, xai tô jisv 'Psvt-
Céatt pstà zaawv twv Xtjivwv aotoû xai. . .
tô 8s ’Aëspsart, pstà toû tojto'j autoû, stç
tô ^[istspov toûto tspôv ¡lovaar^ptov, p.è xot-
vi]v 7vwp.7jv xai áxóyaatv èpoû, toô stp7jp.svou
’Aapòjv BosëoSa xai AôGsvtO'j t^ç poXSa-
’otx^ç 7^ç, toû 7¡7ai7¡p.svo'j pou otoû Mzoy-
8àv BosëôSa, toû itàva Pewp7to,j, AoXtxoû
t^ç xàtw 7^ç, toû zàva Kpsotoo, AoXtxoû
t^ç àvw 77)ç, toû zàva ’lwávvoo, ^pstépou Ko-
prpou, toû zàva ’AôavaotOD, ^petépon Iloa-
teXvtxoo, toû zàva Kôvtps, Btotxtjtoû tifi
'Pwpaviaç, toû z àva KotCt TCaavizou, èv évi
XÓ7<p pè 7vw|Xïjv xai àzô'pastv zàvtwv twv
pzo7tapiôwv t^ç ijpstépaç poXSauïx^ç 775,
pe7àXwv te xai ptxpwv.
"OOsv, oattç, tj èx twv Tjpstèpwv zaiSwv,
ao77evwv, r¡ àXXoç èx toû ^pstépan 7évo'jç,
èxXeyôetç xat xataataôetç, petà tôv Qàvatov
zai tfjv xoptóttjrá paç, AôOsvtTjç t^ç ^ps-
tspaç poXSa'üz^ç 7^ç, 7¡6eXe Ct^gs: v’ à-
zoâzàaxi zai àçatpéaig, èzl ¿zotaór¡zots zpo-
^pàaet, aôtà tà àvw etp^psva ywpía àzò toû
ippetépoo toutou veoSp-Tjtoo tepoû p.ovaat7¡pto'j
99
dește și îngrijește bisericile, își îngrijește
de chiar, sufletul lui, am dat și am afierosjt
sfintei mănăstiri din nou clădite de noi, a-
nume Ugireni, în care este biserica sfântu­
lui. ierarh și făcător de minuni al lui Hris-
tos Sf. Nicolae, două moșii, ale căror nume
sunt acestea: Rânzești și Averești, și moșia
Rânzești o închin cu toate heleșteeiele ei
la sfânta mănăstire aceasta, iar moșia Ave­
rești, cu locul însuș, de oare ce moșiile
acestea de amândouă părțile erau supuse
Curții noastre, în locul cărora am supus
acesteia altă moșie, anume Laslăuani, și
pentru rugăciunile și binecuvântările sfintei
mănăstirii noastre de curând zidite, căreia
i se zice Ugireni, căreia i-am dat moșiile
mai sus însemnate : Rânzești și Averești, pen­
tru sănătatea noastră și a soției noastre și
celor de Dumnezeu dăruiți copii ai noștri
și pentru lăsarea și iertarea greșelilor și
scăpătărilor părinților, bunilor și străbunilor
noștri; care închinări vor rămânea stăpâ­
niri adevărate și știute ale acestei sfinte mă­
năstiri de curând clădite, a Sfântului Ni­
colae, ce i se zice Ugireni, în vecii vecilor,
pănă cât va rămânea și se va păstra.
Și am închinat cele spuse mai sus două
moșii Rânzești și Averești, și anume: Rân-
zeștii cu toate heleșteiele lui și Avereștii cu
locul Iui, către această a noastră sfântă mă­
năstire, cu părerea de obște și hotărârea
noastră, a celui mai sus scris Aron Voevod
și Domn al Țerii Moldovei, a iubitului mieu
fiu Bogdan Voevod, a panului Gheorghe,
Vornic al Țerii-de-jos, a panului Crâstea,
Vornic al Țerii-de-sus, a panului Ioan Co­
misul nostru, a panului Tănasie, Postel­
nicul nostru, a panului Condre pârcălab
de Roman, a panului Coce Ceașnicul,
într'un cuvânt cu părerea și hotărârea tu­
turor boierilor țerii noastre a Moldovei,
celor mari și celor mici.
Deci, oricare, sau dintre copiii noștri, sau
dintre rude, sau altul din neamul nostru,
ales și așezat, după moartea și Domnia
noastră, ca Domn al țerii noastre a Mol­
dovei, ar încercă să smulgă și să răpească,
supt orice cuvânt, aceste mai sus zise moșii
de la mănăstirea noastră de curând zidită
a sfântului ierarh și făcător de minuni al
lui Hristos, care se zice Ugireni, și nu
numai când va căută să le smulgă de acolo,
ci și atunci când nu va voi să-i întindă mână
de ajutor Ia toată nevoia ei, să fie dator
100

toö 6eío'j íspópyo'j xal 6a'jp.aTO’jpȚo5 toû.
XptaTOÖ 'A7Í0U NtzoXáoo, toö Í7rtXeTop.svot>
OúrCapív, xal ou p.óvov áv ìj6$Xs C^Tija^ v*
aórà àx’ aÓTOù, àXXà zaì sàv .Sèv
7¡0íks zpoa'pspfi etç auro ystpa 6o7]6etaç elç
ìtàaav aoroö àvàjZTjv, và ypewar^ âiroXoȚtav
svàztov t^ç çoôepàç xptaeœç xal và syiQ xà-
6ore èy’ éauroô rrjv zaràpav tûô 'Ațîoo Nt-
xoXàoo, toö 6a.'jp.aToup7oö toö Xptaroô te-
pàpyou. Ató xat èirt roórtp SeSàzap-ev tò
xapòv 7¡p.wv vvïjatov țpoXXov, èxtZ3Zupo)p.évov
t^ àrc’ aoroô. e^aprwpâvțj yv/jatof ^[iwv aœpa-
7tôt. '
’Ev ’làotip, 7103.
’Aapùv BoeSoSaç,
cu desvinovățire în fața înfricoșatului județ
și să aibă întru toate asupră-i blăstămul
Sfântului Nicolae, al făcătorului de minuni
ierarh al lui Hristos. Pentru care și pentru
aceasta am dat foaia aceasta dreaptă a noas­
tră, întărită eu pecetea știută, așezată pe
dânsa.
Iași, 7103.
Aron Voevod,

©
sXétp ©eoo AoOsvTTjç tije p.oX- cu mila lui Dumnezeu
ôautz^ç y^ç. Domn al Țerii Moldovei,
7101'. 7101.
(Copii de documente grecești, în Bibi. Ac. Rom. Cf. pentru episcopi și boieri dania Ini Aron-Vodă
către biserica din Șcheiu, în Stinghî, Istorila Iteseareceî Șcheailor Brașovului, Brașov, 1899, Apendice,
p. 1 și urm.)

CLXXVIL
Bozen, Versiunea grecească a testamentului lui Petru-Vodă Șchiopul.
1594 '
(Vol. XI, pp. 437-8, n° DLXXX.) .
10 Maiu. .. v ’ 11 7

CLXXVIIL
1594, însemnare pe o Evanghelie scrisă de episcopul de Buzău Luca din Cipru,
4 iunie. ¡n Domnia lui Mihai Viteazul.
’EreketwÖT] tò xapòv Oetov zaì tepòv aytov
sbanéktov 8tà yetpò? sp.&ö, toô Tazetvoô zat
sureXoôç èirtaxóìro’j MxouCéo'J Ao'ixà toô Kdz-
ptoo, sv f;p.spatç toó soasèsotàron aùQsvTÔç
tqjitñv ’ltoávvou MtyaijX BosSóvSa, erst arò
t^ç èvoàpzo'j o’tzovop.taç tțțp^S', tvStzrtwvoc C',
P-7JVÌ touvtcp §'.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)
S’a isprăvit cea de față dumnezeiască și
sfântă Evanghelie cu mâna mea, a smeritului,
și de niciun preț episcop de Buzău Luca din
Cipru, în zilele prea-cucernicului Domn aL
nostru Io Mihail Voevod, în anul de la
întrupare 1594, indieția a 7-a, luna lui
Iunie în 4.

1 Extragem din notele despre documente slavone din Athos, pe care le publică, în „Universul
*
din Maiu 1913, d. Stoica Nicolaescu, aceste rânduri: „Prin hrisovul său din 18 April 1533 (7041) Vlad-
Vodă Vintilă reîntărește stăpânirea mănăstirii Cotlomuz peste moșiile sale dăruite de mai înainte, Cireșovul,
Călugărenii, Dăneștii, Laiova, Comanca, etc.- „Să-i fie toate acestea“—zice Vintilă-Vodă—, „sfintei mănăstiri
Cotlomuzul din Sfântul Munte Athos, unde și bine-credincioșii și de Hristos iubitorii strămoșii noștri Io
Mircea Marele Voevod, sfântul și prea-cinstitul hram al slăvitei Schimbări la față a Domnului și Mântui­
torului nostru Isus Hristis înoind, și l-au făeut ctitorie. După aceia pentru păcatele noastre aceasta sfântă
mănăstire ce se chiamă Cotlomuz, pentru multe nevoi, s’a fost învechit și stricat și, găsind-o așa învechită
și alți răposați Domni, cari au fost mai înaintea noastră, cât s’au putut aú înoit-o și au întărit-o“.
între anii 1560 și 1565 Petru-Vodă, Domnul Țerii-Românești, închină mănăstirii Cotlomuzul
Braniști a de la Giurgiu.
în anul 1584, „August 28, Petru-Vodă Cercel întărește stăpânirea mănăstirii Cotlomuzul peste
moșiile Uda și Lunga“. ■
 .101

CLXXIX.
Gavriil [Severos], Mitropolit de Filadelfia, șefulcoioniei grecești din Veneția, Veneția,
către Zotu Țigară, ginerele lui Pétru-Vodâ Șchiopul, despre moartea lui Petru și 1594>
convorbirea ce-a avut-o cu un Venețian despre afacerile moștenirii. 9
(Vol. XI, p. 487, n° DOVI.)

CLXXX.
Maxim, episcop de Citera (Cerigo), către Zotu Țigară, îndemnându-1 să Vie Veneția,
a Veneția.
11 Iulie.
(Vol. XI, p. 488, n° DCVI1.)

CLXXXI.
Hrisoverghi, boier al lui Petru-Vodă Șchiopul, către Sguromali, altul din Veneția,
boierii acestuia, despre venirea lui apropiată, un dar de cuțite si un anurne Ivașcu. 1594-
11 Iulie.
(Vol. XI, pp. 488-9, n° DCVHI.)

CLXxxn.
Hrisoverghi către Mitropolitul Gheorghie Movilă, către Gheorghe Hatmanul, Veneția,
nepotul lui Petru-Vodă Șchiopul, către Zotu Țigară, Costea Postelnicul, Paharnicul ]594>
.Vasile, lyan Comisul și alți boieri, despre banii dați lui Ivașcu. 11 Iul'e-
(Vol. XI, pp. 489-90, n° DCIX.). ' '

CLXXXIIL
Mihnea al Iblea, fost Domn al Țerii-Românești, către Mărioara Adorno, 1594,
despre „hainirea“ lui Mihai Viteazul, numirea în locu-i a lui Bogdan Sasul, apoi 14 Decetn
a lui Radu fiul lui Mihnea însuș, despre începerea expediției turcești și silințilc bre
Iui proprii de a câștigă țara.
T^ptOTâr/j zai TjȚa^tpevTj pou pirépa, zrpà Prea-cinstită și iubită a mea mamă,
Mapftwpa. Tip à^ewija aoo zoXà /spero, doamnă Mărioară. Mult mă închin dom­
wpoç tjç zXàroç 8èv 7páya> i] pitá w ’Ayév- niei tale, însă nu scriu pe larg, decât că
njç BXa/iaç2 e?!vev yafin¡í zai Tj/av Soat Domnul Țerii-Românești s’a hainit, și au dat
tip ’Açevrf(a toó rtàvxovX’-Bóra tòv ipwby Domnia fiului lui lancu-Vodă; apoi, cu voia
zatóirt, pè tip ßoijötav toö 6soö, sSoosvó» lui Dumnezeu, a dat fericitul împărat Dom­
TtoXïjypwvoç êaatXèç tip ’AyevtTja toö 7L0Ö nia fiului mieu, Radu-Vodă, și s’a mazilit
pou, toö 'PátooX-Bóta, zat eȚtve a> nòfSàv- Bogdan-Vodă, și pleacă Hasan-Pașa Serda-
Bôtaç4 paCouX^ç, zat ítáft ¿ Xaaàv-Ilàaiaç rul cu tabăra și ca să așeze pe Radu-Vodă
aepâàptç pè çpoüaâto zat và oteptróat toö în Scaun, și pe mine m’au trimis înainte,
'PátooX-Bóta ’ç tò Gpôvœ, zat èpéva p? è'a- poate să fac țara să se închine și să nu mai
tsXav epurpwata, èpîtopl zapo và zpwGztv/¡ot fie războiu și să se strice locul. Precum am și
áj rZápa, và pi Vtévfl zoXspoç zat yaXvá-^ à sosit înainte, și am încredere că voiu izbuti
tôîtoç. Kat etCvj ijX6a epzptoata, zat e/o Oàpoç în toate; numai domnia ta trimite-mi mai
và’ ytèvo uv ¿Xa" póve ~r¡ iț^r/pi oo'j zape iute negustori cu juvaiere, ca să se găsească
tò YXrpwptótrjpw và otrjXiQç îtpapats'ptàSsç la nevoia mea. Și să am iertare că n’am scris
pè tCo^teç và’ ëptazo’jvte țip /pía pac.*8 domnului [Capello] și domniei tale pe larg,

’ Probabil st. v.
1 Mihai Viteazul.
8 Bogdan Sasul.
* Aron-Vodă.
102
Kat và ’éyo aip-zaOiái zôç Sèv êypa^a tòv
àyevrâ&ç zai .Tîjç ày£vnja aou.Tjç zXàroç,,
cotí) Tf/a zoXsç SpuXtèç êïjaaTTjxÉç. Kat r¡
Xpcóvìj t^ç à'pevTija aou zoXàj itat zaXij.
’Ap.t. Atzeêptou tô'.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIÌ1, p. 104, nota 2.)
CLXXXIV.
1594-5 Hrisov al lui Mihai Viteazul, Dorrin al Țerii-Românești, • către mănăstirea
(nos). juj Xenophon din Athos.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)
CLXXXV.
[1595], Mohammed-beiu (fost Mihnea-Vodâ al Țerii-Românești) către fiul său Radu-
l-iu Iunie. Vodă, despre stăruințile și silințile sale pentru a-i căpătâ Domniă și despre familia
sa cea nouă, musulmană. .,
’AXXâ.
TTjp-twrate zat a¡7az[7jp.]éve pou ^ystwvTj
'PátouX BoTjéótTjV, ’Aysvrfja aóu zoXXà ys-
p£TÓ, œpiœç zat tt¡v p.tTijpav t^ç ’Ayevt^a
aop;] peperò zat rqv TipuoTá.T7¡v xat èè-pevea-
tátT] pon ptTspa xtpá Mapvtwpav zoXá ys-
pgtó. TQp.oc St8o 7¡Stat tt¡v ’AyevTija aaç tò
zôç ^X0ev w tbpavTÇéjxoç aT7¡v NïjxôzoXTj,
xat syò sòpTjazópouv arò ITonroúvT), zaì péts
èpò ^/a OéXìjpa và zàyo arò azÌTTj pou, ptTS
àçprôç spzopsv và è'XGt’ç ipéva pè Taëiaç. Mè
•êXeœç ©soö i £§oaa[v] paç< ôéXïjpa .và.zàyt1
azÌTijv tou: àpè pè sxàpps zaxà zoo èp-
zopèaaps, zat TjXOapg. Ilspt toöto àpytaev
<o d>pavTCéazoç, àpè TÔpt àzou’ Szob epysTg,
xat atsXvo xs tòv KtptaC^V. va aaç Sôat
YjStat: tò zpÔTpv zôç àzapytàaaTO çXàpzoupw
pôvs ôtà TTjv SoXïja toö 'PaTOüX Bôôa' ôéœ-
Tspwv pè TTjV ßo^OtaV TOÖ 0£OÖ Xat pè TTjV
ëo’jXijv tòv xaXòv àpyóvrov xat çtjXtj p.aç
’ôàXaps và ’pyt V® SoXèëops xaì và czou-
Sàjop-s ôtà T7jp.iv xat xaXoatvT] toö zeôtou,
tò (bztmv ó 0eôç và tò yspt eipy.oXa xat, pè
yapà. Tipoç tò zeôt paç ips paxptá, xaì 7¡vs’
otó pAao xat OáXaaa, xat 7¡vs xaì àytèç 7]
p.ày7j pè toùç yptaTTjavoûç. Kat épbtç àzé-
<5ozav xat xàpopsv xaXàjv ôouX^av, xat paç
yptaanj ôtà. t^ç topaç. Tote' ipoSops ’ç tt¡
và ptv ïyôps èpzôSttô'v, tj àzô ttjv paxpà
arpara rà, yj àzô rr¡v QàXaaav, 7j àzô àXo
rfjzptsç. Atà ràyrô £.ëaXôp.e’ç rô voô p.aç và
' êXOt ’Açevtaja tou pA ri¡v p.àva rou arò
'PayoóCTj, xat và VpâtpTjç t¡ à<p£vnja cou, xtpà
Map^tàpa, àv éytz rijzor£ç ç^kouç arò Ta-
1 'H AòOsvùa paç.
căci am avut multe afaceri grabnice. Și
• anii domniei tale să fie mulți și frumoși.
Amin. 14 Dechemvrie [1594.]
‘
- ,
Allah.
Prea-cinstite și iubite fiule al mieu, Ra­
dule Voevod, Domniei Tale mult mă închin,
de asemenea și mamei Domniei, Tale mă
închin și prea-cinstitèi și de' preă-bun neam
maicei mele doamnei Mărioarei,' mult mă
închin. Ci îți dau dè știre Domniei Tale
cum că a venit Francesco la Nicopol, și eu
mă găsiam la Vidin, și nici eu n’am avut
voie să merg la casa mea, nici el n’a putut
,să vie lamine, cu tabăra. Ou mila lui Dum­
nezeu ni-au dat voie să mergem la casa
noastră); ci; am,făcut >cum tun putut și am
venit. Pentru aceasta a zăboyiț Francesco,
dar acum aud că vine, și trimet și pe Chi-
riazi să-ți dea de știre: întâia cum căsa
zăbovit steagul numai pentru . slujba lui
Radul-Vodă; al doilea, cu ajutorul lui Dum­
nezeu și cu voia.domnilor celor buni și.prib-
teni ai miei, ne-am pus să începem a sluji
și a sârgul pentru cinstea și binelè copi­
lului, pe care Dumnezeu să-l aducă ușor
și cu bucurie. Ci copilul mieu e departe,
și este la mijloc și Marea, și este și lupta
aceasta cu. creștinii. Și nouă ni s’a dat și
facem treaba bună, și au nevoie de noi în
ceasul acesta. Acum ne temem să nu avem
piedecă sau de la calea cea lungă, sau de
Ia Mare, sări de la altceva; Pentru' aceia
mi-am pus în minte să vie Domnia Ta cu
mamă-ta la Ragusa; și să scrie Domnia Ta,
' doamnă Mărioară, dacă ai ceva prieteni la
Ragusa, să caute un loc. bun, să se afle
acolo pănă va da Dumnezeu cele bune. Pen-

7<róC7], và zitáío'w ’va xaXòv róxov, và sopia-
zovré scùç vá'.6óa¡ ó 0sôç zaXoatvTj. Afà
t’ àœtô, {top 'ParovX' Bóòa, xal sai, pus—
tspa . rot>, Brjaa, vijv <opav wxq'j và eX6t
œ KiptaCij zal ai Î’pavtCsaxoç, và otzoöire Và
è'XOTjrgarò 'PaȚoaCi], xai.và xàOsars <ppwv7¡p.a,
và plv èê^àksts Xó7tà xôç ëyetè Taxare,- 0apûv
wrq 'Pa^oaCsT) sftvs . xpapars^taSsí izat
sôpT^azowTs xoXt¡ at7]v BXayiav, zat gyouv
xal.àoxpà §a.V7jO[isva rôv ’A^svtïj'T^ç BXa-
ylaç, zat và ptv àxtxàaoóv ■njxorsç tôtœt^ç:
aiaav àxtzaatoûv tst^sç . ôôXsç, ôèv' ftévête
öoXvjaj zal 'ëàCo'Jv yf/pt và ttpoaéyovre.. Atà
tò.à^tò và p-lvi^av Tjyj^. ' ret^voç-, ttjXots.
Kal, àxô s£o5ov, àxepvârs ßaav xapxoaoo-
xtvá,'wt.Tj è'tCt] 7)p.sat7¡v zal ép-tç, Stdmjç è£o-
Stàaap.s’ç aytà tà yoóaára, xsptaà, zat àXa
èyàaape ôrav èxoXspiaapé p.s toùç OÎYpa'jç
xal'satTjXape tôv Ftázoo1. Ml vá-p.aç çépt
zaxtftfv e^òSo. Kat 0sX‘7jç;p.à6t.àxô tôv Kt-
-ptaC^v'xôç ë^tvsvi
Kal, xaXs, àxô, àXô’ pspoç, wxov ^yaps
Sàpoç xal épitç xal tâifevrijâ aaç,. 3év paç
eatTjXav -r^xofeç, zar sxr/tptar/jzap.e xáxta ■
-axttta,.'.xal- rópt OaflpaCópearev xôç và tà
xap.op.sv2. Kal .rópt, ’xàXs ’ç tô asçépt, p.aç
yptàCovrs-;àXsç . È'to.Seç, zai ¿70 àax[pa] erqp.à
Tjtsôpsrs or?). Ssv^yo,, xal ^OeXa oxiqXt] và
.xd'jXijao .tTjxotsç xpâpa ajyv üóXajv, xàl tô
svà țișpos. satôvtaç, ; zal ,5svi 7*tp.s S7W szt tô
Xt^xo'JV zàto'j. àxô tijv tïjplv rov; Kàt, aXw
xàXs, sSô w zôapoç 71VS àXœ àxàvov atà
xoôàpta, xal àxô «¡v BóXy¡ swç tô Ilo'jtoûvt
xal arpàrsç xal zàpxt ^vs SXa> 7tp.àtïj
àxô tà çpooaàta, xal çoëoôp.satsv và p.iv zazô
xsat tô xpâpa. ’Ap.è.xpàçtô ytvóxopw, àv
Sôxt a> 0sôç ^7Îa, àxô ^tv] ’pxopéaspe 6s-
Xwps xàp-t. ’Ap-s syops Oàpoç xpôç tôv 0eôv
sa>ç tôtsç và 7tsvi[¡ r¡ SooXta paç xaOôç, 0s-
Xops. vAXo, 7] t7] paç satTjXsç ’Atpsvrrça
aaç, fjXOav aoatà,’ zal ’6yd^taroüps: ttqv ’A-
tpsvtT'ia aou, 7¡7ts pou. Kal 6èv xpsxt và onj-
Xtjç -q ’A'psvtTja cou, wxou vjasç s£svov tóxòv,
àps xpsxt sptç và atTjXops t^v ’AysvtTja aou.
?Apè pàptTjpav I,yo<,tôv ©sôv wtTj opt, età
; t^ç wpaÇj. SÈv sôivTjza và atrjXo tTjxotsç vr(v
’AysvtTja aau, àps s'yo atsXpsvouç àvOpçôxovç
.as .tpxouç; và paç sôpouv àax[pa] 3avr¡zá, xal
.syo; 0àppç v.à.plv sX6ouv àôtTj: zal ,toùç;xav-
.tsyévQ, xà.6t; V^pa. Kal tors, TjtT) cțvtTÎyops •
. ps tôy.«oX^xpmvQv tôv Ilaatà 8tà' ti/v lAfsv-
’’Bogdan at lui Iancu Sasul. ’’ ¿
.’ n . í ¿La Călugăreni. -1 ■ - ■ , . '•
-• ' - ’. „Am' înlăturat de la candidatura: Dolnniei“.. -.
103
tru aceasta, fiule al mieu Radule-Vodă, și tu,
mama lui, Vișo, în ceasul ce va veni Chi-
.riazi și Francesco, să ieșiți, să veniți la Ra­
gusa, și să stați cuminte,, să nu scoateți
vorbe cum că aveți ceva [de gând], siguri
fiind că Ragusani! sunt negustori, și se află
mulți în Țara-Românească, și au și bani
dați cu împrumut Domnului Țerii-Româ­
nești; și să nu afle ceva vre-un om oarecare:
când se află astfel de slujbe, nu se mai face
slujba, și mâni se mișcă pentru a o opri.
Pentru aceia să nu se zvonească asemenea
lucruri în niciun chip. Și, pentru cheltu­
ială, așteptați puțintel, căci așa suntem și
noi, pentru că am cheltuit-și cu oștile a-
cestea peste măsură, și altele le-am pierdut
când ne-am războit cu Ungurii și am tri­
mis pe Iancu. Să nu mi se facă nicio
cheltuială. Și vei afla de Ia Chiriazi cum
s’a întâmplat.
Și, iarăș, din altă parte, unde avem în­
credere și noi și Domnia Voastră, nu ni-au
trimes nimic, și ne-am apucat de niște case,
și acuma ne unirăm cum le-om. face. Și
acuma iarăș, în luna lui Sefer, avem.de
purtat alte'cheltuieli, și eu bani gata știți
că n’am, și aș fi trimis să se vândă vre-un
liicru la Constantinopol și o parte din veș­
minte, și nu sunt eu aici ca să cad jos din
cinstea mea (?). Și, alta, iarăș, aici locul
e tot,-pretutindeni, în picioare, și de Ia Con­
stantinopol pănă la Vidin și drumurile și
câmpii sunt toți plini de oști, și ne temem
să nu ajungă lucrurile Ia un sfârșit rău.
Ci spre toamnă, de va da Dumnezeu sănă­
tate, din ce voiu puteà, voiu face. Dar avem
credință în Dumnezeu ca pănă atunci să se
facă afacerea noastră așa precum voim.
Alta, de ni-ați trimis ceva Domnia Voastră,
au venit în stare bună, și-ți mulțămim Dom­
niei tale, fiul mieu. Și nu trebuie să trimiți
Domnia Ta, care ești în loc străin, ci tre­
buie ca noi să trimitem Domniei Tale. Dar
am martur pe Dumnezeu că acuma deo­
camdată n’am putut să-ți trimit ceva Dom­
niei Tale, însă am oameni trimiși în deose­
bite locun
* să-mi afle bani cu împrumut,
și am credință să nu vie tară ispravă : și-i
aștept-în fiecare zi. Și, atunci, dacă vom fi
făcut ceva cu fericitul Pașa [=Vizirul] pen­
tru Domnia Ta, și în.ce chip are să fie
ïoi
tija aoo, zat zôç è'yt và ftsv-ț] TjzoOsat, 6éXa]ç
ëyt X070V záXe p.s toùç avôpwzooç paç, zat,
àzò èp.zo-péao|is, 6éXop.e anjXTj t^ç ’A-.
çevtf(a aon. tHzeç paç và arjjXops SooXa
zat ¿80. và/zàpoov Ejioppj êooXa1 àpè È'zapa
pía. àjç .svav KarC'/jêÉXo àzò rrjv BXaytav,
zat Topt paç yptàCere àçrüô zàXs Stà ttjv
SouX^ar^c ’AçpÉvnja aoo. Kat tà'. àisX^Tja
tijç ’AçEVT^a aoo, ¿ JHzpaytpt-zÉ7tç zat à
Mouaraçpà-zÉvtç, zat tà àôsX'pé aoo,- Xoô-
pa-zav^V zai- Ka^aé-zaràjV, zoXà yEpsroùv
rqv ’AtpsvTf¡a aoo, zat ^tXoov toù yépt aoo
swç p.E7aXttepoç tooç àòsX^óv. Kat àzò tàjV
jpaptXta: paç zoXà aaç yeperoöv, zai vjötwTijv
’-Açïïria' aoo, zat tt]v ptvépa aoo, zal.njv
zt’pà Map^tápa. Kat '?A^evrija aoo, ztpà
Màp^twpa, totav atsXoç fi] 7pa<pijV, 7pàtps
pè tò yépt aoo popETjzà, ■ ôtà và spzopéao và
àva7vóao. Kat ypôvv] r^ç 'AçEVtia aaç
zoXt¡ zat zaXfj. ’Apt. ’Hoovijoo a'.
{Pe margene:] vAXw, pè e7patpeç và as
[a]r/jXo. tò zaztvvj aoo, ; zat èjto zote ôè[v]
ajyap.s zazivTf.. Kat pe XÉ71Ç stCtj à.Xœ:. ^tî]
aaç. T/zVj « KeptaCijç, và tòv z^aTéosare. ’A-
Xw, zopà Map7twpa, zapazaXó as và.£àXr|Ç
zozov và zà^ç CTÒv àyévTTj tòv KazéXw,
paC^ fis tòv 'PàrooX, zat' arôv Ilépzo, và
toùç 8ôas rèç ypayéç pou, zat- và (za; sic)
zaaytatç ; . pzopî ÔéXtç’^àXïj zavéva zátsp7<a
và tpépoov tòv ’Ayévrrç swç tò 'Pa7OÚCa¡. Kat
■và tòv zttàèTjç, zaôôç zàt swç opa, zal.waàv
zsôtv aoo ^7tœv.
! ■ Too rtpuoráto zal 7¡7aztp.évtj> poo ^7t<p zal
ijç. zàjV rtptwràr7)v poo'pirépa, ztpà Map7twpa,
Ttu.itoçSoOt TÓ.
(Originalul în Arhivele Sf. Marcii din Veneția, Candía, hârtii grecești; publicate și în Studii si
'documente, III, pp. L1I-1V.
< CLXXXVI.
1595, Mohammed-beiu (fost Mihnea-Vodă al Țerii-Românești) către fiul său Radu-
14 August. Vodă, despre lupta în care e prins și calul ce-i cere, cu unele recomandații pentru
Vișa, mama lui Radu, și pentru Mărioara Valarga.
TvjptÓTaTS zal T^aztpsvs pon ^é, tt¡v ’A-
■çÉVTTjà aoo zoXà yepsTÓ. "Qpoç ttjv 7payijv
aoo, 7pápév7¡ pè tò ysptv aoo, è'Xaêa, zal zoXà
èyàptza"zspl ttjç vfttaç fije ’Atpevrrça aoo zal
-zepl TÔjv azoùSaiTjv ' àzoô paÔévTjç 7pàpata.
r'Qpoç rjç] zXàtoç Sèv èp.zopeaa vá as 7pá<pó,
* ; œfïjç zépvop-s tptûv ’jiepôv arpara -qç p.(av
3t
TjjiÉpav, zal 'zape ’ç rò troncato- áp¿ 63X75
jià.6t àzò Tïjv 7pa<pàjv r^ç ztpà Map7twpaç.
StéXvo rotç ’Aœsvr^a aoo àzò rà ÈStzà aoo
àazpa œXopia yptaà v, f^oov zsvtazoata,
lucrul, vei aveà știre iarăș cu oamenii noș­
tri, și, din ce voiu puteâ, îți vom trimite
Domniei Tale. Mi-ai spus să trimitem pe­
cetea și acolo să facă o pecete frumoasă;
ci am tăcut una la un Țigan din Țara-
Românească, și acuma-mi e de nevoie aici,
pentru slujba Domniei Tale. Și frații Dom­
niei Tale, Ibrahim-beg și Mustafâ-beg, și
surorile tale, Huma-Catùn și Caisè-Catùn,
mult se închină Domniei Tale, și-ți sărută
mâna ca unui mai mare frate al lor. Și din
familia [=haremul] noastră mult ți se în­
chină, și însuș Domniei Tale, și mamei tale
și doamnei Mărioarei. Și domnia ta, doamnă
Mărioară, când vei trimite scrisoare, scrie-
mi cu mâna ța grecește, ca sa pot să ce­
tesc. Și anii Domniei Tale fie-ți mulți și
buni. Amin. Iunie 1.
[Pe margene:] Alta, mi-ai scris să-ți trimit
calul (?) tău, și eu n’am avut niciodată cal.
Și-mi mai spui și alta: de-ți va vorbi Chi-
riazi, să-l crezi. Alta, doamnă Mărioară,
te rog să faci chip a merge la dumnealui
Capello, împreună cu Radul, și la Bembo,
să li dai scrisorile mele, și să cerci, poate
vei scoate vre-o corabie să ducă pe Domn
la Ragusa. Și să-l îngrijești ca și pănă
acum, și ca pe un fiu al tău.
Prea-cinstitului și iubitului fiu al mieu
și prea-cinstitei mele mame, doamnei Mă-
rioarei, să se dea cu cinste.
Prea-cinstite și iubite fiu al mieu, mult
mă închin Domniei Tale. Ci am primit scri­
| soarea ta, scrisă cu mâna ta, și mult m’am
bucurat de sănătatea Domniei Tale și de
sârguința cu care înveți carte. Insă pe larg
n’am putut să-ți scriu, căci mă duc cale de
trei zile într’o zi, și mergem în lagăr; însă
vei afla din scrisoarea doamnei Mărioara.
îți trimit Domniei Tale din ai tăi bani
5.000 de galbeni de aur, adecă cinci mii, și-i
trimit cu Francisc, și, pentru cal, să ți-1 tri-
 105

zaì tà arsXvo jiè tòv <&pavtCsazo, xat/'zepì
tò TÓpt.. vá as ctíXo-, ôév p.aç 60X7).
■ffi â'ȘTTjV T7¡V ¡xá/t, W~O TjVS TÓpt ’ç tèç àz-
psç, àps, av Sóat tò 0eôç ^Țtav, 7X7^70^7)
6sXïjç zaêaXrjzétpig xaXà àXo7a. Kat, ala, wtt¡
ayairq.? zat và Tràvjç paC^ p,s tt¡v p-tTépa aoo
zat p.è tt¡v ztpàïCa Mapftwpa, tï]v jxtTspa
p.aç, và ^apazakéasTS tòv (șiitrs: |iàç) à'psvîT)
tòv KazéXov [v]à ptv roö xaxo^avg otà tt¡
oèv toó evpa^a pè Eav/j/Tá, Si’wttjç os paç 6oX^
w pépoç. ’íi/t áXo Stà t^ç wpaç, xat ypwvTj
aov xoXt¡ xat. zaXig, ’ApL ’ASțooaTov SV
’JIç ttjv ptTspav eoo TtoXà yeps^para, xal
Tà ’óéXtpvjá aoo xal 7) ’óeXtpé aoo, á'pévTT),
xoXá as yspsToöv. Hvoaxs wTt b'yotç 5'tw á-
SsX'poôç1.
rivoaxs arcò Tà àarcpa t^ç ’A<fevr/ja aoo sêpè-
6txav atpapóv ¿a yXoptà, xat as Tà otsXvo wXa
{șters: èo'iktn.). ’AyTà s'Xaêa arcò too XptaTO<pô-
poo23 toô àôsX'pw, xal àîà as avéXvo, xat, àv
paç aTsXvțj xat àXa, rcàXs 6sXo as ïà azr^.
ÏtéXvo t^ç’AysvTTja ao[o] arcò X070Ü poo
yàptipa yptaà p', zat, av Sóat w 0soç, 7X7]-
7opt ïpysTe “ àv6p[w]rcôç paç rcàXTj ’ç ttjv
’A'isvTïja aoo..
. (Vo.. Sus:) pava (cred de mâna lui Radu-
Vodă.) Toô T7]ptwTàToo àtpévu) ’PávToo-BÓTa
So6t TOÇ.
(Originalul în Bibi. Ac. Rom.; publicată și în „Anale“, XVIII, p. 105, nota 4.)
mit acuma, nu pot chiar în luptă, care e
acum-în toiul ei, dar, dacă vadă Dumnezeu
sănătate, iute vei călări cai buni. Și, alta,
că vrei să mergi cu mamă-ta și cu doam­
na Mărioara, mama noastră, să rugați pe
domnul Capello să nu se supere că nu i-am
scris prin Zanetto (?), pentru că nu ne iartă
locul. Alta nimic pentru acum, și anii tăi să
fie mulți și buni. Amin. 4 August. Mamei
tale multe închinăciuni, și frații tăi și su­
rorile tale, Doamne, mult ți se închină. Află
că ai doi frați.
Află că din banii Domniei Tale s’au aflat
1000 de galbeni în argint, și ți-i trimit
pe toți. 1-am luat de la fratele lui Ci istofor ’,
,și ți-i trimit, și, dacă ni va trimite și alții,
ți-i voiu trimite iarăș2.
Iți trimit Domniei Tale diri partea mea,
ca dar, 100 [de galbeni] de aur,1 și, deva
dă Dumnezeu, răpede va veni omul mieu
iarăș la Domnia Ta.
Deie-se aceasta prea-cinstitului Domn
Radu-Vodă.

7; /. CLXxxvii. ,
■ Mtyav/X toó IIsTpáazo’J, Bo^SóSa O^poSXaytaç, ¡Opiapfioç (cu notițe: tò ày^5'- àv- 1595 «i
Tsaîîj 'în criptogramă: ó ÇënOëo (M7¡ya7¡X) zXszXóaOw (BovjSôàaç) rcO^O (zarà) <[av (twv) urm-
SwCSSôStwv (’Hapa7¡X7¡Twv).=Triumful lui Mihail Voevod fiul lui Petrașcu (în amil 1594
s’a ridicat Mihail Voevod împotriva Ismaeliților). '■ . :■
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) •

CLXXXVIH^
Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova, către Mihai Viteazul, despre pregă- »Armelin“
tirile creștinilor de peste Dunăre. ■
Nicopol,
(Traducere ungurească' și germană, după textul slavon, în voi. XII, pp. 290-2, n°. CCCCXXXiv.) 1597,
: 12 Mart.

1 E vorba de familia turcească a lui Mihneă, de fiii acestuia născuți în barem, pe cari Radu ñu
aveà cum să-i cunoască. Zanetto e poate fratele Mărioarei. . .
2 Sunt pomeniți și în scrisoarea boierilor împotriva lui Radu, pe care am publicat-o ultima oară
în Scrisori de boieri, pp. 46-8, n° XXXV.
3 La 12 April Girolamo Cappello, bailul, anunță moartea Patriarhului, de colică, în două zile, și
chemarea lui Meletie (Horatio F. Brown, Calendar of state papere, Venice, IX, 1592-1603, p. 265, n° 568).
La 25 Maiu, bailul arată că în locul lui Meletie merge la Mihai agentul Duca: vicariti! patriarhal se teme
că Turcii nu se vór ținea de cuvânt (ibid,, p. 272, n° 585).—Pentru Duca v. mai sus, la 1589,

58183. Vol. XIV. 14

106

CLXXX1X.
Nicopol, Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova și „dascălul cel mare al Bulgarilor“,
1597, către Mihai Viteazul, despre gătirile turcești.
9 sau 19
Mart. (Traducere latină și germană, după textul grec sau slavon, în voi. III 2, p. 243, și voi. XII, pp.
292-3, n° CCCCXXXV și notele.) Ù

cxc.
Constanti­ Meletie Pigas, Patriarh de Alexandria, locțiitor de Constantinopol, către
nopol, Mihai Viteazul, Cu îndemnuri de pace, arătând că n’a venit încă pentru că Ser-
1597,
23 Maiu.
darul așteptă o nouă scrisoare a Domnului și asigurându-1 că Sultanul îl iubește,
că trupele ce se strâng Ia Dunăre nu sunt contra lui, ci contra „Craiului Ardea­
lului“, despre care Ieremia Movilă crede că vrea să-1 scoată1. '
(Voi. XIII, p. 346, n° 3; textul grecesc.)

CXCI ; :
Constanti­ Meletie Pigas către Ieremia Movilă, Domnul Moldovei, scuzându-se că n’a
nopol, venit, mulțămind pentru oferta de strajă, lăudându-i ortodoxia și arătând ce lucrează
1597,
14 Iunie.
pentru pace. : . .
(Voi. XIII, pp,'346-7, n° 4; textul grecesc.)

CXCIL
Constanti­ Meletie Pigas către Mihai Viteazul, despre efectul plângerilor lui la Con­
nopol, stantinopol, prin mazilirea Pașei de la Dunăre și oprirea Tătarilor de a trece pe
1597,
5 August.
la dânsul, cu îndemnuri la pace. \ . ■- : »
(Voi. XIII, pp. 347-8, n° 5; textul grecesc.) ‘ '

CXCIIL
Constanti­ Meletie Pigas către Mitropolitul Ungrovlahiei Eftimie, despre recunoașterea
nopol, lui de Scaunul ecumenic, fără înștiințarea prealabilă pentru hirotonie, despre răs-
. 1597,
6 August.
pingerea pârilor împotriva, lui, trimițându-i după cerere Scriptura „îndreptată“,
asigurându-1 că a dat să se copieze pentru el Nomocanonul trimis Sinoadelor și
cerând ajutorul său la răscumpărarea bisericilor Sf. Dumitru și Precista toó MíraXívo-j
la Xyloporta. , " .
(Vol. XIII, p. 348, n° 6; textul grecesc.) • ;

CXCIV.
Constanti­ Meletie Pigas către MiHai Viteazul, despre scrisorile ce trimete prin Ioan
nopol, -cu privire Ia măsurile, pe care le-a luat Vizirul la Dunăre sprè a-1 sâtisface, cerând,
1597,
2.9 August.
în schimb, „ce poți, în nume de haraciu“, despre cererea lui Mihai de a .se ajută
ortodocșii prigoniți în Polonia, arătând că a făcut ce poate în năvala ocupațiilor
sale, „singur, fără mijloace, bolnav“, adăugind că trimete pe omul său Theodori,
că scrisorile lui către Mihai, ca și unele ale lui Mihai, se cetesc în turcește la Poartă și
că din darul de o sută de galbeni al Domnului și-a făcut o pateriță „în amintirea ta“ 2,
(Voi. XIII, pp. 349-50, n° 8: textul grecesc.)

1 Bruti. , . 'i . ’ ? : •
ț . 2 O altă scrisoare către Âlihai, în SoMoțoș din Constantinopol pe 1879, n-l 12, p/150 și urm.:
n?o am deocamdată la îndemână pentru a ö feproduce.t—Pomenirea acestor negocieri^ care, ? se urmează și
dupa căderea lui Ibrahim, prin îndemnul noului Vizir Basan, în voi. UI1, p. 517, n° LXXII1. .
 107

cxcv.
■ t 7 Meletie; Pigas către .Mitropolitul Moldovei Gheorghie Movilă, despre mantia constantî-
([ww5ùa) ce-i trimete, dar nu printr’un arhiereu, căci timpurile sunt grele, și despre n°Po1«
datoria sa și a lui Ieremia-Vodă de a păstră bine ortodoxia.
.. . • ' î Septembre.
(Voi. XIII, p. 350, n° 9; textul grecesc.)

. ... ;;, . : ,. ÇXÇVI., . . .. ,

.. .. Mihai Viteazul către Meletie Pigas,'despre trecerea capugiùlui la Han, despre .1597,
dorința.acestuia de a trată cu Sigismund.Bâthory, despre întovărășirea capugiului în;l,n(o d®
în Ardeal cii omul săli Dimd Celebi, adăugind cererea de a se restabili în Scaun 9 Dutembr0,
Mitropolitul de Târnova, depus pentru pâri *.
(Traducere italiană după originalul grecesc, în vol. III1, pp. 510-20, n° LXXVI.)

? - ,, ; CXCVIL. .. ,
Meletie Pigas către „prea-evlaviosul și prea-vestitul Dorim. Mihail Voevod
al Ungrovlahiei, fiu întru Domnul prea-iubit“, despre trecerea capugiului , la Han 9 P««®"1'»-®'
și la Sigismund Bâthory („s. Craii 1’ Erdelo“=„Sigismondo Craii 1’ Erdelo“), despre
făgăduielile lui de daruri și de haraciu („farà poi quanto sia possibile per il ca-
razo“), îndemnându-1 călduros și repetat a se țineă de cuvânt și asigurându-1 că Hasan-
Pașa, care l-a adus .și pe dânsul djn Alexandria, e un om drept și prevenitor; el,
*
demu'va căpătă eleitnosina, se.va întoarce în. Egipt. . .' ‘ ’ ' . .
(Traducere , italiană 2,-în . voi, JIU, pp. 51,8-9, n" LXXY.) ...

cxcvin. Í. .
■ ' ..
........... 1
Inscripție de pe mormântul, la Athos, al Mitropolitului Moldovei, Teofan. 1597-8.
’Ev váp6v¡zi toù tspoö vaoñ Ao^eiapíoo In narteca sfintei mănăstiri a Docliiariului,
[èltlTÓp-èìOV. [pe un mormânt.
'O aptaro? ireț^y- ó MoX3o6Xaxiaç 0eo- . Prea-bunul pastor al Moldovlahiei Teofan,
•p • .■ -èid ëtouc Çpç'. . [în apul,7106.

Tôjiëe, vtpôç abroó' TÖÖ' 0eciô, fîrôioç‘ vézoç;' ' ;ï
. , ■' 1 ’ î'.rS ‘
. jexpop.șvio..Xe|ov {ioi.'càjçoç, Sv fépstç;
Tòv Ttàatv èaOXôv 0eoy'àv7;v,' w!^évs, -. - •• '■
MoXSo^Xa^ta? tòv zXetvôv ap)p6.úr7¡v, .
Oó TTjv aopóv pe ^aiSpá roo Xapjrporáto'j
'lepepío'» oôC'Jjoç, 'EXioáSsr,
Aó'yíoóaa rooSe jtpoajsvT]? zat ytXráTT], -
-zoapeï:.wpsaôvriwç tt¡Xó6sv,’ pyetaç
Á^o'r^ 3’ àpotÊijv,'£Ój(coz,7j toóro’j, .ítóXov, . , '
: Cwijv .te ao^y^v .zaUXapitpiv euro^tav.
(Notițe grecești moderne, îh Bjbl.’Ac.'7?or o "
'.Morminte 'nomimele Domnului, ce mort,
Mie, ce ’ntreb, spune-mi grăbit; îl porțiV
Pe cel în toate prea-bun, Teofan, o străine,
Al Moldovlahiei vestit arhiepiscop,
Al cărui mormânt strălucita a celui prea-
[luminat
Ieremia soție, Elisaveta,
, Mândră a-i fi rudă și prea-iubită,
:
După cuviință m’a împodobit de departe,
‘ .[ca. amintire.
Să aibă în schimb o mulțămire în ceruri;
’ i |/' "Viață ’ndelungă și un noroc ¡strălucit!
: ■ ' ' " : '' ■ '

1 Bailul vorbește de răspunsul lui Meletie, la 31; Brown, L c., p. 304, n° 647.
2 „Preseinmenicae* din* titlu—oecunienicae.
108

CXCIX.
1597-8 Hrisov al lui Ieremia Movilă, Domn al Moldovei, prin care se dau 6.000
(ïiOG). ¿e aspri mănăstirii Lavrei din Athos.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.t

CC.
1598, Mihai Viteazul către Meletite Pigas, despre solia capugiului și a lui Dimo
ii Februar. Qciebì, despre gătirea haraciului și cererea de către Sultan prin cisnegirul Pervana-
Aga a cetăților Brăila, Giurgiu și Turnu, precum și despre moartea ambasado­
rului englez.
(Traducere italiană după originalul grecesc, în vol. III1, p. 521, n° LXXIX.)

CCI
1598 Hrisov al lui Ieremia Movilă, Domn ai Moldovei, prin care se dau 100
de ducați mănăstirii Zographului din Athos.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CCH.
constanti- Meletie Pigas către Ieremia-Vodă Movilă, despre eleimosina primită prin
nopoi, pană (Ilâvoo) Comisul, despre nevoia de a se opri de la vărsările de sânge, despre
6 August oportunitatea unei intervenții a lui în folosul ortodocșilor din Polonia, îndemnându-1
a vorbi acolo și pentru Nichifor Dascălul (ce se află arestat) ', a cultivă pe influ­
entul trimes al Angliei. ,
(Voi. XIII, p. 350, n° 10; textul grecesc.)

CCIII.
Alexandria, Meletie Pigas către Mitropolitul Moldovei Gheorghie Movilă, despre mulță-
!598, mirile pentru „darul sufletesc“ făcut bisericii sale, despre nevoia de a află un
3 bre6™ m'jloc pentru „ridicarea în Sinod a Mitropoliei la arhiepiscopie“, arătând că a
trimes noii arhiepiscopii „mantie patriarhală și cârjă (oaxr/jpiav) patriarhală“ și că
„mantia împodobită cu patru Ttókot (rjwp.axa, xoTațxot) s’a orânduit ca podoabă
numai Patriarhilor Scaunelor apostolice, iar ceilalți arhierei poartă mantii însemnate
numai cu doi“, arătând că nu trebuie să regrete retragerea lui, ci patimile Bi­
sericii; a scris latinește arhiepiscopului de Lemberg.
(Voi. XIII, p. 351, n° 11; textul grecesc.)

CC1V
Alexandria, Meletie Pigas către Ieremia-Vodă Movilă, despre mantia deosebită a Mi-
_ 1598, tropolitului, „hirotonisirea celuilalt episcop“ al arhiepiscopiei, despre retragerea sa
1 Nbreem dispoziția Domnului de a „clădi Patriarhia“ la Constantinopol; e gata a face,
supt alt pretext, „pentru frica de afară“, Sinodul pentru arhiepiscopie, în Egipt;
trimete mirul prin protosinghel, preotul Maxim, și suita lui.
(Voi. XIII, pp. 351-2, no 12.)

1 V. memoriul mieu în „Analele Academiei Române“ pe 1905, p. 183 și urm.

 109

ccv.
Hrisov al lui Mihai Viteazul, Domn al Țerii-Românești, prin care se închină 1599
mănăstirea Sf. Nicolae [din București], făcută de el, cu averile ei, mănăstirii Si- (7107),
mopetrei din Athos. 21 August.

(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ae. Rom.)

ccvi.
Creștinii din „Tesalia, Epir, Macedonia și toată Grecia“ către „prea-fericitul 1600,
părinte și al nostru stăpân“, probabil Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova, îndem­ Înainte <le
16 Maiu.
nându-1 a conduce mișcarea lor de eliberare și pomenind și pe „războinicul Mihail“
(Mihai Viteazul).
(Voi. XII, pp. 907-8, n° MCCLXI.)

CCVIL
Hotărâre a sinodului prezidat de Nectarie de Ohrida, cu participarea Mi­
tropoliilor de Târnova, Cezareia, Vodena, Hebron și Muncaciu și a fostului Mitro­
polit al Moldovei Nicanor, pentru ocuparea Scaunelor moldovenești lăsate libere
prin fuga episcopilor partizani ai Iui Ieremia Movilă.
-]- ’Exstôi) fòóvtp ts zai îtovvjpq 6onX^ w-
vrjôeiç ó 'lspsp.taç BoeëôSaç zarà tòv sòós-
êsararov Miyafjk BosëôS, vvwțvț] zai l'scop-pou
MfTjtJportokito'j MoXS[a]6iaç xai twv ótt’ aò-
to5 èjrtaxóitwv : ’A^aSrnvo? 'Pojxávoo zai 0eo-
òoaiou 'PavreobrCto'» xat ’lwàvvon X000Í&9,
a'jvoțjtoatav zaì opzorijv éaorwv 7vwp.7¡v zaì
ëouXïjv èësëato'iaavto zaì êxôpwcav etç tò è£w-
aat zaì zavTeXwç òtà itoXép.ot> àtpavìaat tòv
sòasèsatatov MiyaijX Boeèóò zaì tòv szsìvo’j.
OpÓTrov ts zaì TÓTTOv xat, aitXwç etitstv, ìtà-
aav TTjv 8Z8ÍV0U èzapytav Xaëstv, Ttp sanroò
aòraòéXyip Xnțtewv ëüôvat sitpa7p.arsóero. '0
§è îtavTOZpà.Twp 0eôç, ó Spaaaoțcsvo? toôç ao-
tpoùç èv Tj) 7tavoup7Ìc[. aòrwv, tXéto òp,|xart
ëXétpaç zaì vsùaaç etç rijv xapôtav toô eò-
gsqûùç, C^Xq» ztvTjôetç, ’^etpe zoXep-ov xarà
'lepsțitou BosoòS zaì toö Gporrou aÜTOö e£waev
zaì roö tózo'j èôiw^ev zat, azXwç etîretv, Stxatwç
toótwv ¿Cwarpaztaev. '0 5è pf/ktç M[Tp]po-
xoXtrrjç MoXê[a]6taç l'swp7toç zaì oí aòv aòròv
(sic) èjttGZ07T0t,àve'j rtvôç àvà^xTjÇT] SuvaoTetaç,
àçpovreç ràç éauTwv szapytaç, tptrjàç ipyovTO,
àzoXooSfpavrsç sxóvTt t<¡> pvjBévTt ^lepsp-top
BoeSóS. 'O Sé 7e eôasëéaraTOç /loGsvrrjc Mt-
yavjX BoeSóS, ^tXàvSpwzoç wv zaì rijv èx-
zXTjotaartZTp etpijVTjV y'jXàrrwv, sp.azpo00p.7j-
aev iva ot àxoaTâvTsç twv wìwv Spóvwv zazwç
stç ràç éaorwv ’EzzX^atac s^aveX0wat zaXwç.
06 p.ovov òs spstvev siraveXOstv oí pT;6évreç
àîtoarârat, àXXà zaì tòv zpwTOxazàv 0eo-
êwpôv eitep^sv napaxaXwv aoroôç szavsXOsîv,
xai p.7¡ èv.àXXoôas^ ôtarpiëetr ot ôrj àzoa-
Suceava,
1600,
2 Iunie.
De oare ce Ieremia Voevod, mișcat fiind
de pizmă, și de rea-voință împotriva prea-
cucernicului Mihail Voevod, și cu sfatul lui
Gheorghie Mitropolitul Moldovei și al epis­
copilor de supt el, Agafton de Roman și
Teodosio de Rădăuți și loan de Huși, au
întărit și statornicit prin jurământ gândul
și planul lor de a goni și de a nimici cu totul,
prin razboiu, pe prea-cucernicul Mihail Voe­
vod și Scaunul său și țara și, ca să vorbim
lămurit, caută să cucerească toată, stă­
pânirea lui și să o dea frăține-său, lui Si­
mion, iar. atotputernicul Dumnezeu, care
înfrânge pe cei : înțelepți în șiretenia lor,
privind cu ochiu priincios și fiind cu bună­
voință spre inima celui cucernic, mișcat de
râvnă, a stârnit războiu asupra lui Ieremia
Voevod și Ta scos din Scaun și l-a gonit
din țară și, să zicem cu adevărat, pe drep­
tate Ta surgunit din ele. Ci Mitropolitul
acela al Moldovei Gheorghieși episcopii cari
erau cu el, fără nicio nevoie ori silă, pă-
răsindu-și eparhiile, au fugit, urmând de
bună voia lor pe acel Ieremia Voevod. Iar
prea-cucernicul Mihail Voevod, fiind iubitor
de oameni și păzind pacea bisericească, a
așteptat cu mărinimie ca episcopii cari au
părăsit Scaunele lor împotriva cuvinții să
se întoarcă, după cum cere cuviința, la Bi­
sericile lor. Dar, nu numai că a așteptat
să se întoarcă acei neascultători, ci a tri­
mes și pe protopopul- Teodor, rugându-i a
veni îndărăt și a nu mai stă în străinătate.
110
ratai oòx ^xo'joav tò aòvoXov èxtatpaT^vai’
zaì gzaveXOsiv èv etpfjVț]. e’iç tàç éaptwv ,è-
xapytaç zai tñv'ivy.ei.ôswôswœv xotp-viwv ~oi-' ‘ și. .să păstorească, turmele , ce li s’au încre-
jtaiVetv wç èrà/fligdav, xarà roùç îêpôôç zai
Ostatic zavôvaç, àXX’ èxei ôvteç, òrjXaÒT] èv
t^ Aeytcf, zàXtv xovTjpà p.eXetw[v]t=ç zai
azàvSaXa npojsvoôvreç, on xaóovtat, xôXep.ov
xiv^aat ëoôXovtac xarà toô euasëoôç MiyaijX
Boeêôô, toô Opovoo MoX8[a]6iaç è£waat oxeó- ’ ■
Sonai. "OOsyso ô.asôèataroç AôÔèvtTjç MtyațjX;
BoeëoSaç ; Spice ' xaì èxpôata^sv 7jp.àç roùç
èvtaô.Sa xa6eypê6éVraç àpytepetç . stç tô yst- ,
porov^aat àXXooç èxtaxôxo’jç àvt’ èxeivwv, stç
tàç èxapytaç èxeivaç. 'H Tazetvwtqç 7¡p.wv,
xapôvtoç zat toô p.azaptioràtoc àpytextazôxoo
r/jç 'Aytaç ’Io’jattvtavTjç, ’AypstSwv xat xà- ■
ot;Ç BonXyapiaç zat twv xaviEpwtâtwv Mpjtjpo-
xoXitwv ,xdt oxeptițiwv toô te M>iXixxo'j Kat-,
càpeta.ç t^ç naXatdrtvTjç xôp Pepp.av0ö, xat
toô xavtepwtâton M^tJpoxoXtto’j Boôevœv, xùp.
Oeoyàvooç, zat toô xptpvjv MoX8[a]6tàç xùp
Ntxàvwpoç, xat toô Ôeo'ptXeatàtoo èxtazôxou
’Ep.xpôv xôp "Etppa^ji, twv -èv 'A^tcp IIv[e6-
țiatjt àyaxTjtwv à8eX<pwv xat a'jXXettonpywv,
zat, txavwç' 8taaxe<pàp.evoi- anvoStxôç, zoivry
yvwpzfl èzpivap.sv: àStzov èctt ¡lévetv tàç ’Ex-'
zXï^taç àpytepéwv yœptç xat tò toô Xptotoô
xoip.vtov àxotjiavtov zaì àxpoatàrèorôv, ywpiç
rtvoç èxtp,sXetaç zat 8iop6waswç p.évstv xaÔ’
santo- 66sv -xat, xarà fi¡v 6etav tpwvrjv tìjv
Xèyonaav : ó xotpàjv ô xaXôç tà]v 'Jfjyijv aò-
toö tiÖTjctv óxsp twv xpoSàtwv, ó Ss pzoGwròc
yàyet, ott ¡xtaOwtôç ènti, Sto xat èxàyst, xaì rr¡v
tpoy^v [too ttÔTjp.i xspì twv xpoêàtwv, ètt 8è xai
Stà tôv .., (rupt) Xéyovtoç : xXYjptxôç auvo-
[loatav tpatptav xot^afaç] xaôatpstsSw; àXXà
8y¡ xai Xarà tòv tôjiov tôv ys. . . (rupt)
èxi ttjç ëactXetaç xùp Kwvctavttvoo toô IIop-
yopoyevvTÎtoo, xapôvtoç zai toô xavaytwtâton
n[ar]ptápyo’j KwvatavtivouxôXswç xôp ’AXè-
ëtot> xai r^ç tepâç aotoô aóvóSo’j, àvaOsjia-
ttÇwv toùç èxtyetpoôvtaç àxoataatav tô-
pavvtSa xarà BaatXèwç xot^aat, èyet 8è xarà
Xs^tv ootwç: toîç [lèXXo'jatv èxtSo'jXaîç àx'Sys
toô vôv [loôXrotç èxiystpetv, àvàÔT/pa- toîç
c’jp.6oyXeôpoct xai toîç xàpopp.wat stç tà rot-
aûta, ává07¡p.a¿ toîç asvexcrpateoonot toôtotç,
àvàÔ7jp.a. Toótoo yàptv àxo^vap.sv anvoStxwç
etç tô eîvat àxóSXvjtot twv 6pôvwv aotwv xai
àvaxoXôyTjtot, xai 8sSwzap.ev àSetav tip xa-
vtepwtátw M[T¡t]poxoXttiQ tije áytwtát^c M[t¡-
tjpoxoXswç TupvoSoo xopoô átovfojaíou, óxsp-
rtp-o'j xaì è|àpyon xàafjç BooXyaptac xaì
xpoéSpoo r^ç àytwtàtTjç M[ïjt]poxôXewç Eoo-
Iar răzvrătiții n’au ascultat nici de cât să
se. întoarcă.și să yje. în pace la eparhiile lor
‘ dințat, precum' au fost așe^âți'dúp.ă canoa­
nele cele sfinte și dumnezeiești, ci, "ácolo
fiind, adecăte în Țâra Leșească, n’au încetat
de a se gândi iarăș la lucruri rele și de a
pricintii seandelă, ci voiesesă ridice războiu
împotriva cucernicului Mihail Voevod și se
■ sârguiesc a*l scoate din Scaunul,Moldovei.
: Deci prea-eu cern icul Domn Mihail Voevod
:a ihoiărât și a orânduit ca noi, arhiereii ce
ne găsim aice, să hirotonisim alți-episcopi
în locul acelora, la eparhiile lor. Smerenia
Noastră, fiind de față și prea-fericitul arhie­
piscop al Sfintei lustiniane, al Ohridei și
a toată Bulgaria și prea-sfințiții Mitropoliți
și 'prea-eihstiți: al Chesareii lui Filip din
Palestina, chir Gherman, și prea-sfințitul
Mitropolit ah Vodenei, chir Teofan, și fostul
Mitropolit al Moìdovéi, chir Nicanor, și prea-
iubitorul de Dumnezeu episcop al Hebro-
nulúi, chir Efraim, cei întru Duhul Sfânt
iubiți frați și împreună-slujbași ai noștri,
și cercetând destul, în sobor, într’o singură
părere am socotit că este nedrept ca să ră­
mână Bisericile fără de arhierei și turma
lui Dumnezeu fără păstor și fără cârmuitor,
; lipsită de-orice îngrijire și Îndreptare, de
capul ei. Deci, după cuvântul lui Dumnezeu
care zice: ¿păstorul cel bun și sufletul și-1
pune pentru oile sale, iar năimitul le mă­
nâncă, pentru că e năimit, pentru carele
și mână; și sufletul mi-1 pun pentru oile
mele“, și iară pentru vorba ce zice: „pe
clericii ce fac uneltire sau înțelegere as­
cunsă între ei, să-i scoți din cler“, dar și
după cartea ce spune, la împărăția lui Con­
stantin Porfirogenetul, fiind de față și prea-
sfințitul- Patriarh de Constantinopol chir
Alexie și prea-sfințitul lui sinod, anatemisihd
pe cei ce se apucă de răscoală sau silnicie
împotriva împăratului (și cuvânt de cuvânt
stă așa: „pe cei ce șe apucă de uneltiri sau
răzvrătire, de acum înainte pe aceia să-d
atingă anatema; pe cei ce sfătuiesc.și por­
nesc la lucruri ca acestea, anatema, pe cei
ce se luptă împreună cu ei, anatema“),—
drept, aceia, mărturisim în sinod că ei sunt
căzuți din Scaunele lor și .neiertați,; și am
dat voie prea-sfințitului Mitropolit al prea-
sfintei Mitropolii a Târnovei chirDionisie,
care e și prea-cinstitul exarh a toată Bul­
garia și vechil al prea-sfintei Mitropolii a
 Ili

vOàëaç elç tò ystpoTOvijaat èmav.ôîtmç stspoôç Sucevei, ca să hirotonisească alți episcopi

etç tà? è~!3zo~àç ¡istă tpf^wv twv àpytspstov,
œç ïj èzxX7]aiad«k-?i Ttapâôomç zal tâ$tç èîtt-
zpateî. "O6ev zal si? ti¡v toótou ofjXwtnv zal
àayâXetav • èiévero ’ ;Xal tò zapòv’ f/pérepov
a'jvoôczov 7pá¡ip.a zal xatsotpw07¡ èv reo sra-
póvtt 6súp xwòtxt t^ç à^tœtâtïjç MppjpOTtó-
Xewç Xa'jtCtâëaç zai jtàatjç MoXS[a]6iaç, èv
ëtet t^ç éviatap.évr¡; tç'vfi? tvStxrtwvoç.
. -J- Nextâp'.oç, èXétp 0so5 àpyteîtiaxoæoç t^ç
lipón]? (sic) /lo'JattvíávTp, ’Ayptôwv zal rca-
vqç Bo'jXvapiaç, Sspëiaç zai tûv Xotzñv.
Ț Taxstvlç (?) zal : èXstp 0eoû MvjtpOTto-
XitTjç’T'jpvôëou zal zpôsôppç MwXt&6Xayiaç
àiowctpç.
Ț Tazstvôç M[r¡t]pojtoXítT|? Kataapetaç toû
«btXinitôo, repp.avôç.
Ț TaTtîtvôç Mf-rçtJpôrcoXttïjç BoSevwv, 0eo-
yàvtç. ;
Ț CAVkpHIÏH -f- CAvkpflllH inCKHK
inCKHR IIiTpiVHÏi 6^p€A\ WT XdKpSA.
la episcopii, cu alegerea arhiereilor, cum
orânduiește datina și așezământul Bisericii.
Deci, și spre mărturia și siguranța acestui
lucru, s’a făcut și scrisoarea noastră sino-
dieească aceasta, și s’a așternut în cea de
față dumnezeiască condică a sfintei Mitro­
polii a Sucevei și a toată Moldova îu anul
7108 [1600], luna Iunie în 2, fiind a 16-a
indicție.
Nectarie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al întâii lustiniane, al Ohridei și a
toată Bulgaria, Serbia și celelalte.
Cu mila lui Dumnezeu Mitropolit de
Târnova și vechil al Moldovlahiei, Dionisie.
Smeritul Mitropolitul al Chesareii lui
Filip, Gherman.
Smeritul Mitropolit al Vodenei, Teofan.
Smeritul episcop Petronie de Muncaciu.
Smeritul episcop Efrem de Hebron.

a\«kamckkT.

(Originalul în Muzeul Ardelean din Cluj; reproducție fotografică în Bibi. Ac. Rom.; publicată
și în Studii și documente, IX, pp. .29-31.)

CCVII1.
Dionisie, Mitropolit de Târnova și „vechil (irpóeSpo?) al Moldovlahiei“, stând Iași,
în Sinod împreună cu Gherman, Mitropolitul Cesareii Palestinei, și cu Filoteiu, 1G00,
episcop de Roman, judecă un proces de despărțenie, anulând, după mărturia lui 2Ö Iulie.
Átanasie, egumenul Bistriței, o „carte“ falșă a lui Ioan episcop de Huși.
■ (Originalul în Muzeul Ardelean din Cluj; reproducție fotografică în Bibi. Ac. Rom.; publicată în
Studii ei documente, IX, pp. 35-6).

CCIX.
Hrisov al lui Simion-Vodă Movilă, al Țerii-Românești, pentru mănăstirea 1G01-2
lui Xenophont din Athos. (7110).

(însemnări moderne, în Bibi. Ae. Rom.)

ccx.
Hrisov al lui Ieremia Movilă, Domn al Moldovei, întărind închinarea mă­ 1G06
năstirii Adormirii din Iași făcută de Ana Golea mănăstirii Vatopedului din Athos. (7114),
30 Mart.
(însemnări moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CCXI.
Hrisov al lui Radu-Vodă Șerban, al Țerii-Românești, prin care dăruiește 1G07
9.Ö00 de aspri și moșiile Rațca (’Pátoza) și Siliștea mănăstirii lui Xenophont de (7115),
3 August.
la Athos.
(însemnări moderne, în’Bibi. Ac. Rom.)
113
■ CCXIT. ' '
1615, Patriarhul de Constantinopol Timoteiu caterisește pé Luca Mitropolitul
Septembre.
Țerii-Românești.
-cTtpôOîoç, sXsip. 0ôoû àpyteziaxoîroç Kwv-
aTavTtvô’jzôXswç, Néaç 'Pàjj/rçç, xat olxo'jjie-
vtzoç. IlaTptâpyTjç.
L rOrt Toîç xatà xatpoù; üatptâpyatç èioSï]
áSeia vop.txíj xat zavovizi] yeiporovêiv àza-
patr^TWç xat àzpozptpaTtatwç èv ratç szaa-
rayou èxapyiatç àpytspetç, T<^v “z’
aÙTûivwpyispéwv, xpôç àytaajiôv zat sztazstptv
Ttov eÓGsètóv, àvavrtppTjTÔv sort xat àvapçt-
êoXov' ort '.'ôè’ xáXtv xat oí yeiporovoôju9o'
àpytêpeiç xporpsxovTat zat extTip.wvTai mtpà
twv 6$lwv xat tepwv' vöjiwv te xat zavôvwv
zstOsoOat xat ôxorâaosaSat . a'jrolç zat zar1
où 3 s va Tpoxov svavtia ^povetv, zat toôta àxô
ts étépwv, zat [láXiasa àitò èv'Jzovpàyo'j
rijç -ystpoTovtaç aoTwv opoXovlaç, ô^Xôv èatr
xat aaipsaraTov, ozsp, 0soû yapttt, péypt t^ç
ofjJ.Epov Sts'poXâyÔT) áxapaaáXsorov, xat ouSstç
wv 6xô .TTjV ’^p-sTspav èxapylav àpytepÉwv
èipàvTj àôsTwr pôvoç 3s ó ypTjparlaaç MtjTpo-
xoXîtïjç Ot>7ZpoëXaytaç Aonzàç sțsvsto àxst-
6tjç zaî àv’JXÔTazToç. Kat Țap, aș’ 06 wvo-
¡xáa0v¡ MvjrpoxoXÎTTjç t^ç aÙT^ç èxapyiaç, ours
svs’JGS zoté, Tps'arșp^sStSovat tò VEVoptap.évov
snjatov, tj ÉTspav Ttvà SovjQstav stç ràç àvay-
zataç ypsiaç t^ç za6’ ^jiàç ’EzzXïjataç, wç
zat ot Xotzût aovaSëX^oi aoToû àpytspetç,
buts ôXwç óxoSoyijV xal Ss^twatv gvs§st£aro
xpôç àvOpwxooç sxzXTjotaoTtxoùç, àXXà xa-
Tsypôvst xai stç ooSsv IXo^tCero. Kat raura
-pvwazwv xaXwç, wç sxiêaTtzwç s?zpaT7]ç
S7SVST0 toû. Opôvoo aÙTOô xat. stç àXXaç fiopiaç
xapavop-taç xal àtoxlaç evoyoç xat óxaÍTtoc,
toutou svsxsv xat àzo'patvôp.s9a vvtbpfțj zotvț]
ouvoStzjj, toû ts pazaptwrarou xat âștWTâTOU
BatpiApyoo 'kpoaoXúpwv zòp 0eofpàvouç xat
twv kotxwv tspwTaTtóv àpytspscov xat 6xep-
Ttptwv, twv sv 'A7Í1P Hvsùpart âșaxrjTwv ^piìfv
âoeXșwv xat- st>XXstTO'jp7wv, iva aùrôç ¡isv ó
3ïjXw8stç Mr¡tpóxoXtr/¡c OôyxpoêXaytaç Am-
V.Ô.Ç, wç àxstOijç zat àvuxÔTazTOç zat sxtÊàrzjç
zat yaipwv Èxl xapavopiatç xal àawrstatç,
oxâpyț] zaOfjpTip.svûç xal 7s7'jp.vwp.svoç xáaT¡c
àpytspaTtx^ç svepfstaç xal Taçswç xal ez-
xtwtoç toû Spóvou. xal TTjç Tip/Qç aÙToû' s-
Tspoc 3s. àvr’ auțoo .~/etpoTov7¡f)T) àxwXÛTwç
xat àvsp.xoStGTWç, vop.tp.wç ts zat zavovtxwç.
"O6sv zat stç Sr/jvsZTj tt¡v àatpàXstav SfpàçTj
zal zaTSSTpwOïj sv rip tspip toótw ztoS^zt t^ç
toû XptGTOû MsvàXïjÇ ’EzzXrptaç.
-
Timoteiu, eu mila lui Dumnezëd arhie­
piscop de Constantinopol, Romă .'cea Nouă,
și Patriarh ecumenic.
Că Patriarhilor de pe vremuri li s’a dat
prin lege și canoane voia de a hirotonisi
statornic și fără judecată de mai înainte în
eparhiile de pretutindeni arhierei, cu votul
arhiereilor de supt ei, pentru- sfințirea și
grija celor cucernici, e netăgăduit și nesu­
pus îndoielii și că, iarăș, arhiereii hiroto­
nisiți sunt îndemnați și datori după dum-
nezeieștile și sfintele legi și canoane a li se
supune lor și a asculta de dânșii și în nicî-
nn chip a nu gândi lucruri împotrivă, și
aceasta și din alte pricini, dar mai ales pen­
tru mărturisirea lor iscălită de la hirotoni-
sire, e vădit și foarte sigur, ceia ce, cu harul
lui Dumnezeu, pană azi s’a păstrat fără căl­
care, și nimeni dintre arhiereii de supt epar­
hia noastră nu s’a arătat a o strică, numai
Luca acel ce este Mitropolit al Ungrovlahiei a
ajuns neascultător și nesupus. Căci, de când
a fost.numit Mitropolit al acelei eparhii,
nici nu s’a învoit vre-odată, nici n’a binevoit
a da peșcheșul anual legiuit sau alt ajutor
pentru nevoile Bisericii în fruntea căreia
stăm noi, precum făceau ceilalți confrați ai
noștri arhierei, nici n’a arătat primire și
ospitalitate către oamenii bisericești, ci~i des-
prețuiă și nu-i socotiă întru nimic. Și, mai
știind bine și aceia cum că prin uzurpare a
luat în stăpânire Scaunul său și că la alte
mii de călcări de-lege, și lucruri tară rost
eră părtaș și supus, pentru aceia am hotărât
cu părere de obște sinodicească, și a prea­
fericitului și prea-sfințitului Patriarh de Ie­
rusalim chir Teofan și a celorlalți prea-sfin-
țiți arhierei și prea-cinstiți, cei întru Duhul
Sfânt iubiți ai noștri frați și coliturghisitori,
ca acesta mai sus arătat Mitropolit al Ungro­
vlahiei Luca, fiind neascultător și nesupus
și--uzurpator și aflând plăcere în călcări de
lege și lucruri fără socoteală, să fie caterisit
și despoiat de toată puterea și rânduiala
arhierească și să fié căzut din Scaunul și
din cinstea lui, și altul în locul lui să fie hiro­
tonisit fără oprire și împiedecare, legiuit și
canonic. Pentru care și spre statornică în­
tărire s’a scris și s’a așternut în sfânta a-
ceastă condică a Marii Biserici a lui Hristos.
 113

’Ev erst /pxiZ, èv p¡vl asx-spëpiw, tvSix- în anul 7124, în luna lui Septemvrie,
Ttwvoç te’- indicția a 15-a.
7 0saoaXovíXí¡g IlapOsvtoç. Ț al Salonicului Partenie.
Ÿ Msavjpëpiaç ’AylXXsioç. ț al Mesembriei Ahilie.
■f ra-npwv raëprtjk. ț al Gangrelor Gavriil.
•j- Klrpou 'Ispspiaç. -J-. ț al Chitrului Ieremia.
(După ms. 242 din Biblioteca Sfântului Mormânt, în Legrand, Recueil, pp. 2-3

CCXIII.
Act de înlocuire (neefectivă, se pare), în sinodul patriarhal din Constanti­
nopol, a Mitropolitului Ungrovlahiei Luca.
’ExXoyîj vsou MïppojroXttoo Ot>7Xpo6Xaytaç.
1616, asKTsp.6pio'j 2.
T/jç ávtwtátTj? MTjtpojtóXsw? Oi^xpoSXaylaç
öiya YVTjotou xpoarâtoo èvaxop.etvàai]ç, ave
toù èxstoe àpytspareùovToç èxtëartxwç Aouxà
xaôatpsast tsXeitț xaô'jTroëXTjôsvroç, wç yat-
vsrat èv Tip xapóvTt iepip Toùtio xwS^xt, îtpo-
Tpox^ toù îtavaftwTâto'j ^p.wv aóSsvrov xal
OÎGÛÔTOU, TOÙ olxoujievtxoù xùp TtpoOsO'J,
auveXOovreç ^psîç oí xaÔE'jpeôsvTEÇ àpytepsiç
èv Tip xavcé~T<p xal Ostie vatp toù p,e7«Xo-
¡xàpTopoç rewp7too, Tip vèip îtarptapyslio, è-
xotT|aap.Ev (pTjçonç xavovtxàç St’ aùzT’v, èv
atç rcpWTOv P-3V è6sps6a tòv îtavtepwTarov
MTjTpoxoXtTTjv zpwTjV Pavón xal Xwpaç, xùp
Maxáptov, SsÙTspov 8è tòv ôaiwraTov îtpwTo-
aÙ7XsXXov ’bfvâTtov tòv íspop.óvay_ov, xal TpiTov
tòv ôotwTaTOv 7tpwtoaÙ7XsXXov èv- íspopová-
yoiç xùp vAv6tp.ov. "O0sv xal etç àa'pàXetav
è7pà®7joav xat èv Tip itapóvrt xwSvjxt.
’Ev erst ¿Cpxe', asxrsp.opiip ë', ivëtxrtwvoç te'.
- J- ó QeocaXovixTjç ITapOÉvtoç.
- J- ó Meo7jp.6piœç ’AytXXetoç.
Ț ó Pa77pwv Taèpt^X,
• j- ó îrpwTjv ’AÔtjvwv AaopévTtoç.
Ț ó KiTpot> 'Ispsp.iaç.
(Ibid., p. 4.)
Constanti­
nopol,
1616,
Alegere de nou Mitropolit al Ungro­ 2 Septem bre
vlahiei. 1616, Septemvrie în 2.
Rămâind Mitropolia Ungrovlahiei fără
adevărat păstor, de oare ce acela care prin
uzurpație se făcuse arhiereu acolo, Luca,
fusese supus unei desăvârșite caterisiri, cum
se vede din cea de față sfântă condică, după
îndemnul prea-sfințitului nostru domn și
stăpân, Ecumenicul, domnul Timoteiu, adu-
nându-ne noi, arhiereii ce ne-am ailat, în
prea-venerabila și dumnezeiasca biserică a
Marelui-Mucenic Gheorghie, biserică a Pa­
triarhiei, am votat după canoane pentru
dânsa și astfel am pus întâiu pe fostul Mi­
tropolit de Ganos și Chora, chir Macarie, al
doilea pe prea-cuviosul protosinghel Tgnatie
ieromonahul și al treilea pe prea-cucernicul
protosinghel între ieromonahi chir Antim.
Deci spre siguranță s’a scris și în condica
de față.
In anul 7125, Septemvrie 2, indicția 15.
Ț al Salonicului Partenie.
• J- al Mesembriei Achilie.
• *{ al Gangrelor Gavriil.
• p fostul de Atena Lavrentie.
Ț al Chitrului Ieremia.

CCXIV.
Hrisov al lui Radu-Vodă, Domn al Moldovei, prin care închinîi Sfântului 1618,
26 Mart.
Mormânt mănăstirea Galata.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

ccxv.
întărirea, de Gavril Movilă, Domnul Țerii-Românești, a posesiunilor mă­ 1618,
8 Decem­
năstirii Cotlomuzul de la Athos. bre.
Gavril-Vodă Movilă, fiul lui Simion, Domn al Țerii-Românești, întărește mă­

1 Acolo, dupa ms. 605 din aceiaș loc, și dania din 1569 a Doamnei Ruxanda.

58183. Voi. XIV. * 15

114

năstirii „Cotlomuz“ satele și bălțile „ce au fost date și miluite sfintei mănăstiri de către
răposatul Basarab Voevod, carele a zidit și a înălțat ^sfânta mănăstire din temelie“, și
adecă: „Suhaia, cu bălțile și gârlele, Siliștea Udei, cu balta, Dăneștii, cu viile și viuă-
riciul domnesc și boieresc“, Cireșovul din vale, de lângă Slatina de la. Olt, Hrățeștii de la
Argeșelul Muscelului, Măzganii Muscelului, Laiovul, al lui Stroe, Grecii, Mărăcinul, Si­
liștea, Sinaia, Seaca, Cioara, Suhaia, cu voia de a lua „vamă de pește de a zecea, cum
scrie și în hrisoavele vechi“, bălțile delà Ramoleți, Fântânele, Viișoara, Căcănăul, ș. a.,
pomenind actele de danie și întărire delà Basarab însuș, de la Radu, Vlad, Vladislav,
Radu-cel-Bun, Basarab-cel-Tânăr, Pătrașcu, Mircea și fiul Pătru, Alexandru Bătrânul,
Pătru Cercel, Mihnea, Ștefan, Mihai, Simion, Șerban și Radu Mihnea.
(Rezumat de Stoica Nicolaescu, în ' Universul, XXXI, n° 116.)

CCXVL
1618 Hrisov al lui Gavril-Vodă Movilă, Domn al Țerii-Românești, cu privire la
(7127), moșiile mănăstirii Cotlumuzului de la Athos.
8 Decembre. (Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Bom.)

CCXVIL
Chirii Lukaris, Patriarh de Constantinopol, întărește dania făcută de Radu-
1624, Vodă Mihnea, Domn al Țerii-Românești, lui Petrașcu Postelnicul, „fiul legiuit“ al
Octom juj petru_y0(]â Cercel.
bre.
Ț KùptXXoç, sXéip 0soö àpyisziazozoç Kœv-
GTavnvo’jzôXewç, Néaç Pà>p.7]ç, zat otzoups-
vtzôç Barpiáp/ij?.
'H ôyetkQp.svTj zat petà Xô^on zpôç Ttva
Soatç, 7j, wç àv ewtot tcç, yàptç, oyt povayà
àzò êaatXeîç zat àp/tepetç zat ^7ep.ôvaç zat
àpyovraç zpíverat à^ta, àXXà tpatvetat aupà
etç àvôpwzonç ózoù 'popiCouv và zptvwoi tà
zpá^p-ara p.s ¿p6i¡v ^vwatM zat àztatctov, zœç
zat aurôç ó 0sôç và èvwvet zai và olzotet
szetvo tô zpá^p-a p.sr’ èzeïvov ózoù tò èôé/ÔTj
zapà toö ôwpijaavroç- auro, zai và ?tveTat toò
Xotzoö àva'paipBTOv zai àvazóozaaTov àzò
T7¡v è^oDGtav at>Toö- zai ozotoç ètpézoTe ^6eXe
ëouXïjG^ pè Tpózov àôtztaç zat zXeove^taç, ïj
zai p.s ópjiìjv ázaTapá/TjTov và tò àzo^evwa^
àzò tòv zóptov aÙTOÒ, etvat fitarpp-évoç zat
àzeuZTatoç zapà Tip 0eip, zaì àzò o'XXouç ózoù
eópiazovTat etç uzepoyvjv à$taç zaTazezp’jpé-
voç, œç àv evaç àvôpwzoç ózoù èvavTtetrat tòv
vópov toö 0eo5, zat pteP èzetvTjv t^v àòtztav
àzozTetvet zaì tòv éauTÓv tou zat aXXonç zoX-
Xoûç, àzatpatOTépouç zaì àzXo’jaTépoüç, ?ivóp.e-
voç zazò zapàSet7p.a toò Tpózou t^ç àStztaç.
Aotzòv zaì ó èzXap.zpôraTOç zai èvSo£ó-
Taroç zat eôaeoéGTaToç AôOsvnjç zùptoç ’ltóáv-
vijç 'PààooX Botoôvôaç zàarjç OôyzpoSXaytaç,
Stà zoXXàç eoXôfooç a’tTtaç zai à'popp.àç, ozoû
T||izopoöv và Tatç zaTaXàëwot zai và Tatç
zpivœatv èzetvot ózoù eyonat aoveiàiptv za-
Qapàv, 7VioptÇovraç TÒvsaoTÓv tou, zwç etvat
Chirii, cu mila lui Dumnezeu arhiepis­
cop al Constantinopolei, Romei celei Nouă,
și patriarh ecumenic.
Darea cea cuvenită și îndreptățită către
cineva, sau, cum s’ar zice, hărăzirea, nu nu­
mai de către împărați și arhierei și domni
și boieri este socotită vrednică, ci și oame­
nilor cari știu să judece lucrurile cu jude­
cată dreaptă și fără greș li se pare că însuș
Dumnezeu unește și face ca lucrul dăruit
să fie al aceluia care l-a primit de la dă-
ruitor, și să fie pe viitor nedeslipit și ne­
despărțit de supt stăpânirea lui; iar cine
vre-odată ar voi, cu chip de nedreptate
și lăcomie, sau chiar cu pornire nebiruită,
să-1 înstrăineze de la stăpânul său, acela să
fie urât și urgisit de Dumnezeu, și de toți
cei ce se găsesc în culmea vredniciei să fie
osândit, ca un om care se împotrivește la
legea lui Dumnezeu, și cu acea nedreptate
se ucide și pe sine și pe mulți alții, mai
întregi și mai drepți la suflet, ajungând pildă
rea a felului nedreptății.
Deci dar și prea-strălucitul și prea-ves-
titul și prea-cuviosul Domn domnul Io Ra­
dul Voevod, a toată Ungrovlahia, pentru
multe cuvinte binecuvântate și pricini, pe
care le pot înțelege și judecă aceia cari
au cuget curat, cunoscându-se pe el însuș
că este mult dator să facă vre-o binefacere
și har celui din străbuni domn Petrașcu

îroXXà ypsworrjç và záp.7] sòep7eaiav riva xai
yàptv ~pôç tòv èx itpOȚOvwv eó^ev^ xaì àp-
yovta xùpiov Ikrpàoxov flootsXviz&v, ròv vvfp
aiov oiòv tot» ^àXat Ilsrpou BoioóvSa, toö
EzouXapixà Xe7op.svo'j, èyapiaév too tò yw-
piov tò Xe^ópisvov MtteXiaowp, òià ¡uxpïjv rca-
pTjȚoptav xaì Çwàpxsiav aùroò, và tò syifj xaì
và tò ¿iooataC^ etç oXXtjv too rijv Çw^v, xaì
và zpiQjj xaì và siva: țiouata too, pè ôXXooç
too? BXàyooç ótroù eópíaxavtat etç aòró, xaì
và tò òooXeóoiotv oíBXáyot ôXXot xatà tip aovvy
Gstav t^ç tÇàpaçxai rá$tv too rótrou, xaGwç xaì
ot Xoiîto't BXàyoi xaì óxóòooXot twv Xoittwv àp-
yóvrwv òooXeóipai tooç aòrwv s^ouaiàCovraç.
Kai èv tip xaiptp t^ç çw^ç too Óstotov /¡ÜeXs
SeX^asi ó aotôç sô^svsataroç àpywv lloatsXvi-
xoç Ikrpàaxoç và tò yapiaiQ tò ywpiov aòró,
v; ttvà aovysvrjv too i) çévov, petà ësôatwaswç
aùôevrixwv 7pap.¡iátwv, và eivai vj ôôatç sxetvïj
à|istàtps7tìoc xaì àttapaaàX£t>rc< rijv ôjtotav
ôootv toö ywpioo aôtoo tvjv èÊeôatwae xaì
pierà aoösvtixoö 7pàppatoç èaypa7tap.svoo.
Kai 7¡ JlerptôtTjç ’^pwv, eoXo7OV xai oixaiav
zpivaaa ti¡v Sóaiv xaì itpôç aòtòv tòv àp-
yovra yàptv toö ywpioo aótoò, wç èxtatwO-q
aitò i'aoo èppaprópou toö xaOoXtxoo aòGsv-
ttxoò 7pàp.p.atoç, àjtoyatvstat aovoôtxwç, 7vw-
pfj xatroò pazapiwràrou xatà7twtàtoollàzza
xai llatptàpyoo t^ç p^aXorcôXewç ’AXs£av-
ôpetaç, zopoö Tepaaip-oo, toö sv 'A7ÚP ílvsó-
p-ari ítoGstvotároo àSeXyoô xai aoXXeitoop7oö
'¿pwv, zai rwv xaÖeopeÖsvrwv ispwràtwv àp-
ytspéwv zai órceptípwv, iva tò ywpiov aòtò
et^j 3tpà7p.a zaì xr^pa toö pïjGsvtoç aoroò
eo7svsatàroo àpyovtoç llsrpàazoo, zai p^osiç
twv p.sta7eveatépwv AóGevrwv ’q àpyóvrwv, pi-
zpwv q p.s7àXwv, ëooXTjO’g và tò aßoievwa^
àrc’ aòróv. Et 5è xai z¡0eXs ÔeXrjoTj rtvàç ~ote
và zataypovTpT] tò aòùsvrtxòv 6e6atwtr¡piov
£<5'fpa7iap.évov 7pàppa rrjç êôaswç toö ywpioo
aùroò zaì tò Zjpstspov ro'òs tò ìtatptapytxov.
zaì aovoStxóv, zaì và tò àzotsvwo-{] àzò XÓ700
too öovaartxtp rpózw, và stvat à'pwpiapévoç
zapà r^ç a7Îaç óp.oooaioo, Çwozotoo, àòtai-
péroo zai àao7yijtoo Tpiàooç zai Xotttwv za-
owv a7Îwv zai olxoupsvizwv ps7áXwv aovoSwv,
zai zatïjpapévoç zai àoo7ywpT(toç zai àXotoç
pstà Ôàvarov aîwvtwç, zai topTtaviaîoç, zai
aytaSeÎȚj 7j 77; zai zarazirj aòtòv wç tòv
AaGàv zai ’Aëetpwv at ttérpat, tà £ùXa, ó
ciÔTjpoç XoÔTjOovrai, aotôç Ss ooSapwç’ zai
èysrw zai tàç àpàç twv 'A7ÌWV Hatspwv, zai
zXTjpovop.7¡aárw t^v Xé^pav too l'isC^ zai rijv
àyyóv^v toö ’loóSa, zai 'q zatápa zai -q
115
Postelnicul, fiul legiuit al celui de odini­
oară Petru-Vodă, celui zis Cercel, i-a dă­
ruit satul anume Izvorul-Alb, pentru mică
mângâiere și îndestulare de viață a lui, ca
să-1 aibă, să-l cârmuiască în toată viața
lui, și să se socoată și să-i fie moșie, cu toți
rumânii cari se găsesc pe el, și să-i mun­
cească toți rumânii după obiceiul țerii și
rânduiala locului, după cum și ceilalți ru­
mâni și supuși ai celorlalți boieri muncesc
la stăpânii lor. Și, în timpul vieții sale, cui
ar vrea prea-nobilul domn Postelnicul Pe-
trașeu să-i dăruiască acest sat, fie rudă, fie
străin, cu întărire de scrisori domnești, să-i
fie dania nestrămutată și nemișcată,—pe care
danie a satului acestuia a întărit-o și cu
scrisoare domnească pecetluită. Iar ¡Smerenia
Noastră, găsind binecuvântată și dreaptă
dania și hărăzirea acestui sat către numitul
boier, după cum s’a încredințat dintr’o copie
cu mărturii a scrisorii domnești de obște,
hotărăște sobornicește, cu părerea și a prea­
fericitului și prea-sfințitului Papăși Patriarh
al marelui oraș Alexandria, chir Gherasim,
prea-doritul nostru frate întru Duhul Sfânt,
și coliturgliisitor al nostru, și cu părerea
prea-sfiiițiților și prea-cinstiților arhierei
aflători aici, ca acest sat să fie lucrul și
averea numitului prea-nobil domn Petrașcu,
și niciunul dintre cei ce vor veni stăpâni-
tori sau boieri, miei și mari, să nu voiască
a-1 înstrăina de la el. Iar, dacă ar vrea
cineva vre-odată să desprețuiască scrisoarea
domnească de întărire, pecetluită, a daniei
acestui sat, precum și cartea noastră aceasta
patriarhicească și sobornicească, și l-ar în-
străinâ de la dânsul cu silnicie, să fie afu­
risit de Treimea cea sfântă, de o ființă, de
viață făcătoare, nedespărțită și neamestecată,
și de toate celelalte sfinte și ecumenice mari
so boare, și blăstămat și neiertat și nedesle-
gat în veci după moarte, și umflat ca toba, și
pământul să se deschidă și să-l înghită pe
el ca pe Dathan și Aviron; pietrele, lemnele,
fierul se vor topi, iar el niciodată; și să
| mai aibă blăstămurile sfinților părinți, și să
moștenească lepra lui Gheezi și funia lui
luda, iar blăstămul și mânia lui Dumnezeu
să ajungă la copiii copiilor lui. Și, la vreme
de nevoie, care Domn sau boier al țerii
n’ar voi să judece dreptatea fără părtenire,
ca să nu sufere Petrașcu nedreptate, acela
să dea seamă lui Dumnezeu în ziua jude­
cății. Căci pentru acest sfârșit s’a scris și
116

¿P77] toö 0»oö và siv ai etç tézva tézvwv aô-
TOÖ. Kal etç zaïpov ‘/pelaç ozotoç Aó6svtt¡c
Tj àp/wv toö tôzo'j ôèv ^6e).e SeX^oet và
zptvjj tô Sizatov à'ptXoîtpoowwç, và [rijv àSt-
ZTjS^ ó FleTpàazoç, aotôç và §á>aiQ Xôyov t<o 0sw
èv TjP-épa. zpioewç. ’Ext ?àp totmp èvpàyyjzal tô
zapôv t^ç^jl&v MerptÔTïjTOÇ atȚtXXtiooec oeôat-
wTTjptov 7pàp.p.a zal èzsoôO /¡ tio soțîvsî ap^ovTi
zopúp íletpáaxii) tw IloateXvtzip, Tío uíip toö
TtáXat ïzooXaptzà BotoóvSa, etç àayàXstav.
’Ev erst awrzjpttp (an»/jcp-¿to> y'tfp, ivStzttto-
voç Ç'fqç.
KôptXXoç, èXétp 0eoö àpyteîttazoxoç Kwv-
atavttvooxôkewç, Néaç P<ôp.7jç, zal otzoop.e-
vtzôç narptàp^ïjç.
•J- repâaijioç, èXéip 0eoö Ilàzaç zal Ila-
tptâp/ïjç TTjç p.efa.Xo7tôXewç ’AXe£av3pstaç.
-J- ’EjtetÔTj zal 7jp.etç zatà r/jv àvcoSev àzô-
tpaatv twv IIatptapj(wv, àSeXywv zai aoXXet-
toopȚwv, tôop.ev, ¿7to7páyop.ev.
■j-0eoytXoç, èXétp 0eoö Ilarpiàp)(Tjç r/jç à?taç
TtôXeioç 'lepooaaX/jp..
'Patôeatoô zal Ilavtoo MeXytoeàéz.
-j- WSptavooîtôXswç IlapQévtoç.
(Si alte cinci iscălituri, ale ierarchilor de Ganos, loanichie, Selymbria, etc.; două peceți.)
(După o fotografie în Bibi. Ac. Rom.; și în C. Litzica, Studii, p. 41 și urm., de unde și traducerea.)
această carte pecetluită a Smereniei Noastre
spre întărire, și s’a dat nobilului boier
dumnealui Petrașcu Postelnicul, fiul celui
de odinioară Cercel Voevod, spre siguranță.
în anul Mântuirii 1623, indicția a 6-a.
■J* Chirii, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Bornei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Ÿ Gherasim, cu mila lui Dumnezeu Papă
și Patriarh al marelui oraș Alexandria.
Fiindcă și noi am judecat la fel cu
hotărârea de mai sus a Patriarhilor, frați
și coliturghisitori, ne iscălim.
Teofil, cu mila lui Dumnezeu patriarh
al sfântului oraș Ierusalim.
■¡* Al Rodostului și Paniului Melhisedec.
•J- Al Adrianopolei Partenie.

1 Iată (ibid.) și dania lui Radu-Vodă (cu ortografia ei):

’JœavvTjç 'Paòook BoiCóòa;, Èkico 0-oû tjțsikwv xal Segkôttjç icaGTjç O0Țxpo6kayiaC»
Ilâv psv, el ti xakov, aòxEnaivsxov, àXV op.wç xai àçtsTtaivsxcüXEpov itoikùv icscpoxEv ocxoOsv xal
àcp’ êaoToo xôv snacvov XTYjcaaÔaf Ôst Țap xal TjjAâç xoôç etc’ àpsv§ suaiveiv xal xip.âv xal suEpȚETsiv xœv
s$ aȚaSaiv xai s()Țevejv ffpoȚovwv xarâȚovxas, otà xtjv svoLxooaav aôrôv s^ȚEVEiav xe xai GE|xvoirpsTCSLav, £tj-
ka§Tj Giücppogóvtjv xs xai goveglv xai xtjv ÓsápsGxov tj6û>v xaxáGtaGLv, iva paXkoy icpôç àpsxTjv svxsöOsy sx-
SiüOiöGiv éaoxoôç, cbç b Èv bsokoȚoi? eȚxpLio? tpTpi I'pTj*;ôpLoç: œç yàp xoôç ÈTxaivooç ocSa, coôxœv aa<pœç xal
xàç èntSiDGEiç, fijp.T| Țap âȚabvj tclével òaxà' xaGœç epst 3s xal b aoybç Sokopnûv. "OÒev oò póvov xoùç oï-
xoÖsv, u>ç sïpTjxaL, àpsxTjç aÒToò svexev odv xai ttjç îrpoȚovtxTjs Kaxpœaç s&xkeiaç, xcp.iioxàxTjç too Țevooț
cstpâç, 6Țxa>p.ioct; ErcaipsaOac, xal Țap Kpôç xò e0Țsvsț ttjç piÇaç ooSi ol xkàoot îtapaXkàxrovxEÇ cucpÔTj-
cav, àéov kotrcôv óicáp^ec xooç ^a6oôç tâv àvOpórccov xal govstoôç Èxkà|x<pavTaç è ici xakoiç xacophœ-
jxaoiv, [p-TJTs] Gookoip-sOa tà xakà zotety àSpavsGTEpa tû> xacakap.Tcpóv£iv spacca. ’EtcelStj oè xal b eoțs-
vécTaToç xal GO'fôtaToç àpyajy IIogteXvixoc llsTpacxoç êxodoÎuiç rcap’ Tjp.iv ețsveto xal olxsttjv elç ttjv
Tjp.(ï>v ÔEGTtoTEtav saoTov aTcetpTjvaTo, ev6ev Tt abTov navel navTiuç ÈXeo^epov èxxoptTTop.Èv te xai àito^aivojiEV,
ex te toö nokép.00 xal àno «avTÔç ooaip.aTOÇ aTtva sial xaTà tô oôvTjbsç too te xónoo xal ttjç Tjp.ETspaç
Tj’pp.oviaç, exi Si xal ôià xT|V xakvjv xal aȚa0Tjv aoToö TansívoGiv xai npoaipeaiv ÔEÔCbpTjxap.ev xal x°P’’0V
ôvop.aÇôp.EVOv MïîÉk-Elaôôp, p.sxà icàaTjÇ vopTjç xal nspiox'GÇ aôxoo, siç Ccuapxsiav xal p/.xpàv ooTjôsiav aòxoo
te xai Tibv e^ v.axayóvTiiìV aôxoo, xal ecrac navel skEÔÔspoç abxôç te xal abxb ànb ^avrbç ôocLp,axoç,
d)Ç rposínop-EV avLüÖsv, xai Tjp.(î>v svexa Ttp.Tjv te xal eksoç nao’ optv xaxà to tjxoç e^siv a£coôp.e6a. Ooxœç
ànocpaivôp.E6a, ‘(patpovcEÇ skeep 6so5 àno xoô vov xai elç :o eçecç xal xoïç psxaȚEVECTEpo^ Tjp.wv âp/EiȚoi?
xal TjȚepovoic ôtatpükàxxsiv xe xal xpaxxscv xô Tjp.éxspov Țpâjrpia àp.ETàxpsKTov etç xô Ôctjvexéç’oç S’àv svàvxcoç
epavei Toüxoo, È'xéxü) xàç àpàç xoô Koptoo àjpœv ’Jtjgoü Xptcxoô, xoô üloü xoô Geo5, xal x<ûv tltj ' Osotpôpcov naxeptov.
Kaxà xo ^a^xȚ' sxoç xoap.ooa>XTjpiov, ’looviü) x'. Io Radul Voevoda.
(Monogr. eu chinovar. Pecete cu fum: Iw paf\SA rôîkoa chk ah^hí r«íro,\a k:kíí aiatio hia^pk 3íalai kaaibkoí.)
Adecă:
Io Radul Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn și stăpân a toată Țara-Românească.
Tot ce-i frumos își poartă lauda în sine; dar mai vrednic de laudă decât multe este să
capete cineva lauda de. acasă și prin sine însuș: deci și noi trebuie să lăudăm pe cei cu virtuți și să cin­
stim și sa facem bine celor ce se trag din strămoși buni și de neam mare, pentru nobleță și demnitatea ce
se sălășluiesc în ei, adecă pentru înțelepciunea și priceperea și cinstea obiceiurilor plăcută lui Dumnezeu,
încât prin aceasta și mai mult să se dea ei virtuții, după cum spune și Grigorie, cel prea-vestit între teo­
logi: „celor ce li cunosc eu bine laudele, acelora și îndeletnicirile“, căci „faima bună îngrașă oasele“, după
cum spune și înțeleptul Solomon.
 117

CCXVIII.
Act de întărire, din partea lui Radu-Vodă Mihnea , al Moldovei, a închinării
mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Prodromului de la Sozopole.
XptKjósouXXov à'ftepwTtzòv toó sv Taaítp
•lovaaTTjpioo ’Aaptbv Bó5a siç r/jv zarà Xw-
Lózo)m toö ttpÁOT npo5póp.o'3 povïjv.
Etç rò ovoțxa rot) Harpôç zat toô Tioö zat
toö 'A7Í0') nvsôjiaroç, rvjç â7taç, ôp.ooooto'j
zat àStatpsroo TptaSoç.
’lwàvvtjç 'PáSobX BoeôôSaç, sXétp 0soô Aô-
OévtTjç îtàoTjç MoXSaôtaç. rll AôOsvrta f/p-ôw,
à'/aO-^ zpoatpsast zat okïj Tjòòóz^as, Tțț
toö 0SOÔ SoTjOcta zai T"çj eoXo’/tq. rôw rsooàpwv
àpytspswv r/jç MoX5a')iaç: zoptoo ’Avaara-
ato'i, àpyteztGZÓro’j za.i MzjtpozoXiroo tzjç
ïo'jraaëaç, zai ztiptoo ’Aßavaaio'i, èztazó-
~o'> 'Paòaonrato'j, zai zoptoo IlaôXop, s-to-
zoîtoo Xonoioo, zat zarà ¡itp.zptv twv eàosotôv
AMévrwv, twv oìzoàop.oóvTwv zai èXsoôvrwv
otzo'jç sijzrzjpio'iç, sv oîç ^zmaa tò „'0 zti-
țwv zai eorpsîtt’țwv szzXzjatav, tzjv aôroô
s’jrpsziÇst ^’iyzjv“, ■ijXs^aap.sv zai sarz^ptȘap.ev
tò soaysc toöto p.ovaarvjptov toö 'A7ÍO0 Nt-
zoXàoo, rò zrtaOsv zai zaXXwztaQèv zapà toö
Aapò>v BosoóSa.
nspi roö tspoö roóroo [lovaorz^pto') aovs-
So')Xeó6zjp.sv pietà twv r/^etspwv àpyóvtwv
zai p.stà twv etpr¿;j.svwv zjpiwv àpytepéwv, zai
satstXa.jj.sv ewç toö tspoö p.ovaorr¡pío’>, roö
sóptGzojisvo'j etç tz]v Maópz]v OáXasaav, za-
Xo')¡isvo'> XwÇozôXsioç, tò ózoìov stvat tò
Fevsatov roö aytoo svSó^oo Piporro'» ITpo-
Spóp.O'i zat Bazttaroö ’lwávvo'j, zai spw-
rijoagsv zaXoȚTjpox roö a.öroö p.ovaatzjpío'>
zai s§wzap.ev tò eipzjpsvov p-ovaatr^ptov etç
antoôç Stà p.etôytov, p.stà zàvrwv twv eî-
ao5z¡párwv aötoö, àp,zeXwvwv. ywpațpttov, Çwwv
te, zai oaa àXXa s^st tò aorò p.ovaot^ptov
OôtÇaptvov, toö ’Aapcòv BosSóòa, etç p.vzip.ó-
Suceava.
1624,
24 Octombre.
Hrisov de afierosire a mănăstirii din Iași
Aron-Vodă către mănăstirea cinstitului
Inainte-Mergător de la Sozopole.
In numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh, sfânta de o ființă, și ne­
despărțită Treime.
Io Radul Voevod, cu mila lui Dumnezeu
Domn a toată Moldova. Domnia Noastră cu
gând bun și din tot sufletul am găsit cu cale,
cu ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea
celor patru arhierei ai Moldovei: chir
Anastasie, arhiepiscop și Mitropolit al
Sucevei, și chir Atanasie, episcop de Ră­
dăuți, și chir Pavel, episcop de Huși, și
după pilda celor cucernici Domni, cari au
clădit și miluit case bine zidite, în care am
auzit: „Cine clădește și ajută biserici, su­
fletul lui și-l ajută“, am făcut milă și am
întărit această mănăstire frumoasă a Sfân­
tului Nicolae, care a fost clădită și împo­
dobită de Aron Voevod.
Pentru această sfântă mănăstire ne-am
sfătuit cu boierii noștri și cu zișii arhierei
ai noștri, și am trimes pană la sfânta mă­
năstire ce se află la Marea Neagră, anume
la Sozopole, care este cu hramul Nașterii
Sfântului slăvitului Prooroc Înainte-Mergă-
torul și Botezătorul Ioan, și am întrebat
pe călugării acelei mănăstiri, și am dat
zisa mănăstire la ei ca metoh, eu toate
i veniturile ei vii, sate, vite și câte de toate
j le- are acea mănăstire Ugireni, a lui Aron
Voevod, spre pomenirea Domnilor și a
părinților lor și spre veșnica pomenire a
lui, a lui Aron Voevod, care a clădit-o.
Și, astfel, sfătuindu-ne și cu boierii noștri,

Deci, nu numai, e<nn ani spus, cei de acasă, pentru virtutea lor și pentru numele lor strămoșesc,
și pentru șirul cel cinstit al neamului lor. se cade să se mândrească prin laude—căci dintr'o bună rădăcină
de neam nici ramurile nu se văd scăzând—, ci trebuie și oamenii cei buni și pricepeți și cari au strălucit
prin isprăvi frumoase,—dacă nu voim cumva să facem fără vlagă faptele frumoase,—să lumineze după dorință.
Și, pentru că prea-nobilul și înțeleptul dumnealui Postelnicul Petrașcu a venit la noi de bună
voie și s’a arătat supus Domniei Noastre, drept aceia îl vestim și-l vădim scutit deplin, de toate, și de
războin și de oriee dare câte sunt după obiceiul pământului și al Domniei noastre; și încă, pentru frumoasa
și buna lui supunere și voie, i-am dăruit și un sat, anume Izvorul Alb eu tot ținutul și cuprinsul lui, spre
hrană și mică ajutorare și a lui și a urmașilor; și să fie. atât el, cât și satul, scutiți de orice dare, cum atu
spus mai sus; și mai cerem ca, pentru noi, să aibă cinste și milostivire de la voi, după cum se envíne.
Așa hotărâm în scris din mila lui Dumnezeu, de acum și în viilor, stăpânitorilor ce vor veni
după noi, să păzească și să ție scrisoarea noastră neschimbată în veci; iar cire i s’ar arăta protivnie, să
aibă blăstămurile Domnului Nostru Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, și ale eelor 319 sfinți părinți.
In anul Mântuirii 1623, Iunie în 20.
Io Radul Voevod.
1 Traducerea, întărită de Domn, e din slavonește; de aceia: Bel-Izvcr.
118
awov rwv Aò6mo>v zaì twv 7ové»v aó-
w zat sîç èrTjmov p.v7¡¡ióouvov aôroû toû
’Aapwv Bos533a, toû àvîyeipavtoç aótó. Kai
o$tw, ato^aaOévreç p.erà twv àp^ôvtwv Tjp.wv,
s3twpioap.sv tôv zpsaoûtspov Faëpt^k, r^m-
p.svov toû eipTjiiévot) kpoû >j.ovaot7jpto'j toû
’Aaptov BoeëôSa, 5tà và tô zpoa^H zai
và tò ózTjpsfQ, zatà tô eizôç. ’Ezeîvot os oí
zatspsç và zpsoêâûwo! zpôç Kûptov tôv 0sov,
•^¡xspav zai vûzta, ùzsp ó^sia? zat aw.TTjpiaç
twv AoSévttov zai twv Aojivwv zai twv téz-
vwv aotwv zai Gzip oysiaç toû a^az^toü
ôp.tov oioû AóSsvtoo ’lwávvo'j. 'Aks^avSpon
Bosoóoa zàGTjç O'>77poêka^iaç, zat ôzèp a-
çéaewç twv à[j.apttwv 7/p.wv ts zat twv 70-
vswv Tjjiwv. Etc tà àvwtépw oôv etvat tj ztattç
7jp.wv, ’lwàvvo'» 'Pà3ouk BoeôoSa, zai tj ziattç
twv àpyovtwv '^p.wv ’Aakàv Bopvtzot) ttjç
T£àpaç-3è-Çôç, zai t) ziattç Ntzoàp Bopvtzon
3s TCàpa-Siv-Côç (sic), zai 'r¡ ziattç toû 0so-
òójpoo zat Fztza, zpozakàp.tov toû Xottvtoo.
Metà 8è ttjv àzoêtwatv 7jp.wv, ozotoç twv
tézvwv fjp.WV, TJ sz toû 7SVO’JÇ fjțlWV, TJ àk-
koç ttç, St’ èzko7^ç twv àp/ovtwv, aTafij)
AôQsvtvjç, zapazakoûpev 06 p.ôvov và p-'ljv àva-
Tpéfpf) tTjv ïjp.stspav taûtTjv Sôotv, àkkà zai
và tTjv atspswGY], Et 3s tokp-Tpst ttç và za-
tatppovTjaTj aotïjv tTjv otzovojitav p.aç, và e/rj
àvtiStzov tôv sv tspàpyatç 6a’;p.atoop7Ôv
Ntzokaov stç tô tpoêspôv €^p.a toû Xptotoû.
Etc' zpstttova 8s to^ùv zat àa'pàkstav, szpoa-
tà£ap.sv tòv ztotov p.aç àpyovta Ms7av
Ao7o0étTjv zùp ÛTjp.Tjtptov và tô 7pâ'p'țj zat
t^ ^p.stspa. aôSsvttz^ G'fpayîSt và tô sztëe-
êatwaqp
Etc Eootaàëav, stst àzô Ktt'aswç 7133,
OztwÊpton 24.
(Copii grecești moderne in Bibl. Ae. Rom.)
CCXIX.
1624-5 Hrisovul lui Alexandru, fiul lui Radu-Vodă (Coconul), Domn al Țerii-Ro-
(7133). mânești, prin care se închină mănăstirea Clocociovului către mănăstirea Cotlu-
muzului.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ae. Rom.)
am orânduit pe preotul Gavriil, egumenul
acelei sfinte mănăstiri a lui Aron Voevod,
ca s’o aibă și s’o îngrijească, după cuviință.
Iar acei părinți să mijlocească, ziua și
noaptea, pentru sănătatea și mântuirea
Domnilor și a Doamnelor și a copiilor lor
și pentru sănătatea iubitului fiului nostru
domnul Io Alexandru Voevod a toată Țara-
Românească, și pentru iertarea păcatelor
noastre și ale părinții jr noștri. La cele de
mai sus deci este credința noastră, Io Radul
Voevod, și credința boierilor noștri Aslan
Vornicul de Țara-de-jos,' și credința Iui
Nicoară Vornicul de Țara-de-sus, și cre­
dința Iui Teodor și lui Gliica, pârcălabi
de Hotin.
Iar, după încetarea noastră din viață,
care dintre fiii noștri, sau din neamul
nostru sau altul oarecare, prin alegerea
boierilor, va fi așezat Domn, ne rugăm, nu
numai să nu strice aceasta a noastră danie,
ci s’o și întărească. Iar, de ar încercă vre
unul să desprețuiasca această orânduire a
noastră, să aibă pârâș pe cel între ie­
rarhi făcătorul de minuni Nicolae la în­
fricoșatul județ al lui Hristos. Spre mai
bună putere și siguranță, am pus pe cre­
dinciosul nostru dumnealui Marele-Logofăt
chir Dimitrie s’o scrie și cu domneasca
noastră pecete s’o întărească.
Suceava, în anul de la Facerea Lumii
7133, Octomvrie în 24.

ccxx.
Întărire din partea lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, pentru închinarea
mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Sf. loan din Sozopole.
’Eìttznpwt’.zòv (tfjç à'p'.epàoîwç roí» sv ’la-
aícp povaatTjpío’j ’Aap<vv-Bó5a eiç f/jv zara
SioÇôzokrv toó ttgío'j Upoopóp-on povr¡v).
’IwávvT)? Mfjpwv IlápvoSczT] Monika Boe-
6ôSaç, èkécp 0soô AôôévtTjç t^ç p.okôaoizrjç
yîjç. As§wzap.ev, àvezatvioapev zat è^ezn-
pwaap.ev tô æapôv ypaaôâoakkov tote tiatpá-
atv Tjjiiôv: t<o te ^yoapévtp zat z^¡ kotrețj
tspà awekeâaei toó zatà ïwCôitokîv tepoù
povaatTjpto') toó á^ton èv5ó£o'> Ilpo^rou IIpo-
Spójion zat Ba^ttatoo ’lœàvvo'j, òuvàp.e! toó
óítoíoa và è^ooatàCwot tô zat trapa toó p.a-
zapttoo 'Páóo'jk Boeóóoa zeyoipr^T/p-evov aó-
totç tepòv povaor^piov toô 'A-pon Ntzokào'j,
tô Zctu.evov trept zr¡v toô daatov,
eyovtec «orò Stà ¡retóytov toô eìpTjjxévo'j zatà
ïwCôicoktv trapà tj) Maùptg 0akâaoȚj p.e-
Țâko’j p.ovaatT(pto'i toô 'Ațîo'j ’lwávvo'j toô
Ba.Jmatoô, p? oka tà ôttootartzà ywpta,
ptékooç, auvopa zat stooSujp.aror zat oka tà
etooôïjp.ata tôjv ywptwv và otêkkwvtat etç
SwCôttoktv, trpôç îrapap.t>6tav rwv anvotzo'j-
p.év<ov èv tip p.ova<3vr)ptw toô 'A^ton ’lmav-
von àSekywv, eœç ot> p.évet zat awCetat tô
povaatïiptov toôto, ywptç và tokpy'G^ ttç
v’ àçatpéa-fi tô pïjQèv p.ovaatf¡ptov toô ’A7îo'>
Ntzokàoo àtt’ abroó, àz’jpôvwv tô ttapôv ï(-
'J.WV «pôkkov.
Etc dàatov, 7134, Maptto'j 20.
Mijpwv Ila.pvo'oazTj Mo?ika,
èkétp 0eoô AuSévr/jç t^ç p.ok-
Saniz^ç 7^ç.
(Copil grecești contemporane, în Bibi. Ae. Rom.)
CCXXI.
întărire din partea lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, a daniei mă­
năstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Prodromului de la Sozopolis.
’Eîttzupwttzôv (t^ç àçtepioaewç toô èv ’la-
cttp p-ovaovqptoo ’Aapóiv-BóSa etc tàjv zatà
XmCosoktv toô ttp.ion IlpoSpôp.o'j p.ovy'v).
’lœàvvTjç Mïjpœv IlàpvoêazTj Boeooôaç, èkétp
0eoô Aó6évvr¡c t^ç ptokôa'jïz^ç y^ç. ’EzsiSt]
é^aponatáoS^Gav èvwntov ^p.wv zat îtàvrtov
tœv p.TtoftaptStov t^ç f(p.etépaç Book^c p.o-
vayot rivsç, ypT(p.attsavreç trptv etç tô po-
vaarf|ptov toô 'Ațîo^ Ntzokàoa, tô zetpevov
~spi tïjv àyôpàv toô danto'?, toôç ôîtotonç ó
îrpeaëôtepoç Eaëpnjk etyev èzôàket èz tonton,
119
Ia«i,
1026,
20 Mart.
întărire (a închinării mănăstirii lui Aron-
Vodă din Iași către mănăstirea de la So­
zopole a cinstitului Înainte Mergător).
Io Miron Barnovschi Moghila Voevod,
cu mila lui Dumnezeu Domn al țerii Mol­
dovei. Am dat, am înoit și am întărit
hrisovul de față părinților noștri: egumenu­
lui și celuilalt sfânt sobor al celei de la
Sozopole sfinte mănăstiri a sfântului, slă-
vitului Prooroc Inainte-Mergătorul și Bo­
tezătorul loan, cu puterea căruia să
stăpânească sfânta mănăstire a Sfântului
Nicolae, dăruită și de fericitul Radul Voe­
vod, care mănăstire este lângă târgul la­
șului, avândn-1 ca metoh al acelei mari
mănăstiri de la Sozopole, la Marea Neagră,
a Sfântului Ioan Botezătorul, cu toate sa­
tele ce-i sunt supuse, cu morile, hotarele
și veniturile; și toate veniturile satelor să
se trimeată la Sozopole, pentru ajutorul
fraților ce locuiesc împreună în mănăstirea
Sfântului Ioan, pănă cât va rămânea și
se va păstră mănăstirea aceia, fără să în­
drăznească cineva a luă acea mănăstire a
Sfântului Nicolae de la dânsa, stricând
cartea de față a noastră.
Iași, 7134, Martie 20.
Miron Darnornehi Mobililo,
eu mila lui Dumnezeu Domn
al terii Moldorci.
lași,
*,1626
25 April.
întărire (a închinării mănăstirii lui Aron-
Vodă din Iași către mănăstirea cinstitului
Prodrom).
Io Miron Barnovschi Voevod, cu mila lui
Dumnezeu Domn al țerii Moldovei. De oare
ce s’au înfățișat înaintea noastră și a tuturor
boierilor Sfatului nostru anume călugări,
cari au fost mai înainte la mănăstirea Sfân­
tului Nicolae, ce se află lângă târgul lașu­
lui, pe care preotul Gavriil i-a fost izgonit
de acolo, vădind către Sfatul nostru și bri-
120
èp/pavlaavre? et? tr¡v ’^p-etépav BovXtjv zat
ypooóoo'jXXov too [lazaptroo ’PáSonX BoeoóSa,
ao7ywpoúv aÔTOtç tò vá eywat tò p.ovaoTfjptóv
toûto, p.è oXa aÛTOû Ta ôîtooTaTtzà zat ozápyov-
Tazat ywp'a, wç p.sTÓytov toû èv SwÇoîtôXet,
zapa rgMaóp^QaXáao^, tepoú [xovaaTTjptou too
'A^too ’lwávvou too BazTtaTOÚ, etç tò ózotov
óyetXow vá aTÉXXwat tò etaóS/jjia twv yw-
ptwv, zpó? zapap.'j6tav zat àvâzaoatv twv èv
aÒTtp ptovaCóvTwv aSeX^wv. 'llp-etc, iSóvts?
Tà? yptZTàç àpàç etç Tàç ozotà? zaQozo-
êaXXet ó p.azaptTTjç PàoonX BoeôoSaç tòv
ToXp.rpovTa v’ âznpwa-ț] èzetvo, ôèv eó^peaTÍp
6ï]p.ev etç tò và •xvj KpoaeveyOwțiev a’jjvpwvwç
T-țj 7vwp7) toû ¡xazaptToo 'PàSo'jX BoefioSa,
àXX’ eoyaptaTwç èveôwzap.Ev zotv^ 7vwțvț] etç
tò và eîvat zat toû Xotzoû, wç zat zpoTepov,
tò itaXvypOèv p.ovasTïÎptov toû 'A7Í0D Ntzo-
Xàot), pA oXa Tà ztvrjTà zai àztvTjra zpá?-
ptaTá too, p-eTÓytov toû zarà XwCôîtoXtv, zapà
Tfl MaopT) 0ap.àao-ç], tepoû ¡xovaaT^ptou toû
'A7Í00 ’lwàvvoo toû BazTtaToû. Oí 6s èv ao-
T<p IlaTèpsç oyeiXooat v’ àvazép.zwat, 6tà
voztôç zat ' Tpj.épaç, Se^aetç zpôç tòv 0eòv
ózèp T'/jç t^etaç zat awTTjptaç t^ç aoSevTtzrjÇ
ïjp.tov olzo^eveiaç.
''O6ev, oaTtç, p.erà tïjv àzoëiwatv p.aç, èz twv
Tpp.eTepwv zatSwv, 7] G077SVWV, 7} çévwv, èzXey-
6etç Aô6évt7)ç t^ç p.oX8aotZ7]ç TaûTTjç 77^, Sèv
TjSeXev ozepaaztaÔTj tò tepòv toûto povaa-
TTjptov, àXX’ TjOeXe ToXpApet v’ àzopwaig TaÛTa,
0 TOtoÛTOç và syȚj tïjv zaTàpav toû Koptoo
7jp.â>V T/jOOÛ XptGTOÛ, TOÛ ZOtTjTOÛ TWV 00-
pavwv zal t^ç 77jç, t^ç Tzepa7taç Osotózoo,
twv Teaaàpwv Eoa77eXtaTWV, twv SwSeza ’A-
zootôXwv zat twv èv tt] zoXet Ntzatçj 318
'A7ÍWV üaTspwv, zat và extl P-EP^a p-stà toû
’loûSa zat toû èzapàToo ’Apetoo, etç atwvaç
atwvwv. ’ApJjv.
Etç ’làatov, èv è'Tst 7134, ’AzptXtoo 25.
Mfjpwv IlapvôêozTj Mo7tXa,
èXétp 0eoû AôôévTTjç t^ç [10X-
6aotz^ç 7^ç, wptaaTo.
(Copii grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
CCXXII.
Iași, întărire a lui Miron-Vodă Barnovschi, al Moldovei, pentru închinarea
1626, mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Sf. loan din Sozopole.
30 Iunie.
’EztznpWTtzòv (ttjç à^tspwoswç toû èv ’la-
aù<> ¡lovaGTTjpiôD ’Aapò>v-Bó6a etç tt¡v zarà
ïwCôîtoXtv toû TtpÁou IlpoSpófion p.0V7jv).
sovul fericitului Radu Voevod, care li în­
găduie să aibă acea mănăstire, cu toate ale
ei averi și stăpâniri și moșii, ca metoli al
Sfintei mănăstiri a Sfântului Ioan Boteză­
tor de la Sozopole, la Marea Neagră, la
care se cuvine să trimeată venitul moșiilor,
pentru îngrijirea și odihna fraților ce duc
viață călugărească acolo,—noi, văzând în­
fricoșatele blăstămuri la care supune ră­
posatul Radu Voevod pe cel ce va cuteză
să strice aceasta, nu ni-a plăcut să nu dă-
ruim la fel cu socotința răposatului Radul
Voevod, ci bucuros am dat, cu părerea de
obște, ca să fie și de acum înainte, ca și
pănă azi, această mănăstire a Sfântului Ni­
colae, cu toate lucrurile ei mișcătoare și
nemișcătoare, metoh al sfintei mănăstiri a
Sfântului Nicolae Botezătorul de lângă So­
zopole, la Marea Neagră. Iar Părinții de
acolo trebuie să trimeată, zi și noapte, ru­
găciuni către Dumnezeu pentru sănătatea
și mântuirea neamului nostru celui domnesc.
Deci, oricine după încetarea noastră din
viață, din copiii noștri, sau din rude, sau
din străini, fiind ales Domn al acestei țeri
a Moldovei, n’ar voi să apere această sfântă
mănăstire, ci ar cuteza să strice acestea,
unul ca acela să aibă asupră-și hlăstămul
Domnului Nostru Isus Hristos, făcătorului
cerurilor și al pământului, al Prea-Sfintei
Născătoare de Dumnezeu, al celor patru
evangheliști, al celor doisprezece Apostoli
și al celor 318 Sfinți Părinți din cetatea
Nicheiiț și să aibă parte cu Iuda și cu
blăstămatul Arie, în vecii vecilor, amin.
Iași, în anul 7134, Aprilie în 25.
\ Miron Barnovschi Movilă,
i L. S. I cu mila lui Dumnezeu Domn
\ y' al țerii Moldovei, a poruncit.
întărire (a închinării mănăstirii Aron-
Vodă către mănăstirea cinstitului Inainte-
Mergător de lângă Sozopole).

’lwàvvnjç Migpwv nápvoooxTj MoyíXa Bos-
ëûSaç, èXétp 0SOÖ AoOèvT^ç tr¡q p.oX5auïz^ç
7^ç. Konqi 7vwp7j îràavjç t^ç Tjpeïâpaç Bo-j-
X^ç zaî návcojv twv pitovtápiáwv, ptzpwv zaî
iisfàXiov, è^aayaXtCopev Stà toû Æapôvroç
^pwv yùXXon toùç irpôç 0sòv eoyéraç ^p.wv,
Ilarépaç toô ¡Aovaot7¡píoo toô ’Aapwv Bos-
6ôSa, èz t^ç èzvjpetaç twv zpô aùrœv èv Ttî>
¡JiovaGTTjpEcp TOÓTtp ypijpaTíaávTWv ¡loXooóá-
vwv povaywv, ázoÓXr¿Oávwv èzî toû gazapÍTO')
'PáSo'jX BosëôSa.
’EzetSi] ooTot, àTtoSXTjOèvtsç, 7tpoaezXaí67¡-
aav elç tòv ëaaiXéa t^ç OÙ77aptaç', wç àSt-
ZTjSèvTeç ô^ëev óitò twv fpatzöiv p.avaywv,
èCovataaàvTwv tò p-ovacTiÍp'.ov toû ’Aapwv
BosëôSa, zaì ózéaTpe^av aovwSsojiévoi pè
tòv avßpwxov njç AôgvTjç toû ’Aapwv Boe-
ëoSa1 , oove^tçépovTeç zaîypappaça zapa ts
23
TaÛTTjç zaî toû ëaotXswç t^ç Oûyyapîaç, orcwç
azozaTaaTaßwai îràXtv etç tò etp7¡p.évov p.o-
zaar^ptov. èàv Tip ovrt, wç aÔToi e’tyov eizetv,
ot rpatzoî TjpTjțiwaav aÒTÒ zavTázaat. Taûça
7jp.sïç àzonaavTsç, èzépipagev èzttpoztzwç
tòv èztazozov MïjtpoyavTjv8 Stà và è^eraaT)
zpoTjyo'jptévœç, etç ¿zotav zaraaraatv eópta-
zetat tò [LOvaaTTÎptov, zaî è'zetTa, zaïà tt¡v
zXupoyoptav toû, và zpoaevs/6wp.ev ^p,etç.
’EÊêTàaaç oòv ó èztazozoç, ëpoû zaî ó
àvGpwzoç t^ç Aôpvvjç toô ’Aaptùv Boeëôëa,
eópov zaì tò p^ovaoT^ptov pè àvOpwzonç zat
etç zaXvjTépav tà|iv, zaì Ta repayera èîtip-
ÎTjp.éva zaî zaXwç závTa <¡>zovop.Zj¡j.éva zaî
Stareßetjieva. Ató àzoçpaatCop,ev àzô toû vüv,
zotVQ yvwjrfl, Tvjv èv aotip orepeàv Sîapov/jv
twv Fpatzwv, etç oè toùç MoXSoüàvooç ôtw-
ptoaptev và SoOwotv 60 OTpsgjjiaTa àjizeXto’j
zaî tò p.ovaafrjp’ov Zoteï SéXXa XXîvtCs4* , Stà
và èfppnyàawGiv.
"OaTtç Xotzôv ïjÔeXe ToXp.7¡aet v’ àzoëàXig
toùç rpatzoùç toûtooç èz toû țiovaaTTj-
ptoo toûtog toû ’Aaptùv BoeëôSa, àvTetaà-
7WV etç auto MoXôoôàvooç, ó totoÛTOç và
è’yr; tò àvàënjpa zaî njv zaràpav toû Kd-
pioti Tjpwv ’lTjao'j XptOTOû, T’^ç tjzepa.7Îaç
©eoTÓzoo, twv Tsaaàpwv EnayysXtaTwv zat
twv èv Ntzatof 318 'Ayiwv HaTépwv Sè
p.eptç aÛTOû và etvat gsrà toû èzapàroo ’A-
petoo etç T7¡v atwvtov zoXaatv.
1 Gabriel Bethlen.
3 Acesta murise la Vint. Soția lui, o Cantacuzină, rămase deci așa de multa vreme în Ardeal.
V. Veress Endre, Erdrlyországi Pápai koveték jelentesei VIII. Kelemen idejébol, Budapesta, 1909, p. 294.
3 De Huși. El începe deci păstoria sa încă de pIa 1620.
4 Deci Zotu Spătarul, ginerele lui Petru Șchiopul, se vede a fi fost cel d’intâiu ctitor al Hlincei.
Biserica a fost refăcută de Vasile Lupu și de fiul său Ștefan pănă la 1660 (Studii si documente^ XV, pp. 108-9).
58183. Vol. XIV.
121
Io Miron Barnovschi Movilă Voevod, eu
mila lui Dumnezeu Domn al țerii Moldovei.
Cu voia de obște a tot Sfatului nostru și
a tuturor boierilor, mici și mari, asigurăm
cu această de față carte a noastră pe cei
către Dumnezeu rugători ai noștri, părinții
mănăstirii lui Aron Voevod, de supărarea
călugărilor moldoveni cari înainte de dânșii
au stat în acea mănăstire și au fost scoși
pe vremea fericitului Radu Voevod.
De oare ce aceștia, după scoaterea lor,
s’au plâns către Craiul Țerii Ungurești,
ca și cum s’ar fi nedreptățit cumva de către
călugării greci cari au luat în seama lor
mănăstirea lui Aron-Vodă, și s’au întors
întovărășiți de oamenii Doamnei lui Aron
Voevod, aducând cu ei și scrisori de la
dânsa și de la Craiul Țerii Ungurești ca
să fie așezați din nou în acea mănăstire,
dacă în adevăr, cum spuseseră ei, Grecii
au pustiit-o cu totul, Noi, auzind acestea,
am trimes ca ispravnic pe episcopul Mi-
trofan ca să cerceteze în Ioc de egumen
în ce stare se află mănăstirea, și apoi, după
înștiințarea de la dânsul, să ne hotărâm noi.
Cercetând deci episcopul și de asemenea
și omul Doamnei lui Aron Voevod, au gă­
sit și mănăstirea cu locuitori și în mai bună
stare, și lucrurile adăugite și toate ocâr-
muite și așezate bine. Pentru care hotărâm
de acum înainte, cu voie de obște, sta­
tornica rămânere acolo a Grecilor, iar
Moldovenilor am orânduit să li se dea 60
! de fălci de vie și mănăstirea Zotei de la
Hlincea, ca să se odihnească.
Iar cine ar îndrăzni să gonească pe Grecii
aceștia din acea mănăstire a lui Aron Voe­
j vod, aducând într’însa Moldoveni, unul ca
i acela să aibă anatema și blăstămul Dom­
I nului nostrn Isus Hristos, al prea-sfintei
Născătoare de Dumnezeu, ale celor patru
Evangheliști și ale celor 318 Părinți de
la Nicheia; iar partea lui să fie cu blăstă-
matul Arie, spre pedeapsa de veci.
1G
122
Etç ’làmov, èv etet 7134, ’lonvtoa 30.
Mïjpwv IlapvôSaXT) Mo'pXa,
© èXéip 0$oô AoOsvTTjç tïjç poX-
ôaotz^ç 7^ç, wptaaTO.
(Còpii grecești moderne în Bibi. Ac. Korn.)
CCXXI1I.
Constanti- Chirii Lukaris, Patriarh de Constantinopol, hotărește cu privire la mănăstirea
nopol, lui Miron-Vodă Barnovschi din Iași, cu hramul Adormirii, închinată la Sfântul
1628,
21 Maiu.
Mormânt.
KuptXXoç, èXsip 0so5 àpyteziaxoTtoç Kwv-
CTavTtvomrôXewç, Néaç'Pôjjxïjç, zat otxo'>¡j.svt-
zôç flarptapy^ç.
’Eàv zavù T<p xarà Qslov axozàv eôasôwç
ztvo'Jjrévtp zat îtpoO'jp.&'jjiévtp àptepoôv XTij-
¡lata xai xpá^p-ata toîç Oetotç p.ovaar/jptotç
xat tepotç xaTa7«>7totç, etç SoTjSetav atmôv
zat xarapTiap-óv, ó ¡lazaptap-ôç szerat zat tò
p.V7¡ptóa'JV0V otTjvexéç, zoXXîi) TtXéov sarai ô
szatvoç zat ’¡¡ (JrvyiXT) œyéketa Tip 5tà ypap.-
p.áto)V zaTpiapyizwv sxixnpoövrt xat 6e6aioôvri
tà èmêpaêenôévTa ënpaya toîç Getotç po-
vasTTjpiotç, îtapà twv snasSwv AoSsvtwv zat
àXXwv tivwv àpyôvTwv, etç GT^pi^pòv zat 6e-
öaiwaiv twv auTOtç tm’ auTwv xarà zatpoùç
zpooTp.wOèvTwv àyispwpàTwv, ôzèp tp’jytXTjç
auTwv cwTTjptaç: TOÛTtp ?àp Tip Tpóxtp, axaç
errare otzoç zat 8e8o^aapsvov Oetov gzqvw-
p.a 8wï)9etev xpoaxTTÎsao0at rà aÒTip xpo-
avjXwôèvra zat syeiv avs/îtoi^Ta toîç xaXoîç
xat Stxaiotç zpovop.totç toôts àytepwaavTOç
xai t^ç xa6’ Tjpâç toö Xpiaroö Me^áXijc
’ExxXïjataç, oXwç pvj StsvoyXoópsvov Tate í-po-
toôaaiç toù zatpoö èzexràaeat xat twv Setviov
xaxàaswv, àXXà psvov âvwrspov JtàcTjç yeipôç
xaTexep.6atvetv aoToö 6o’)Xopévv¡c rj CigjMOÔv
TTpoatponpèvTjç, tț] tayót 8s toö psiCovoç xat
sxStxeîv oovapÉvoo xai àpwopévoo ore Serí­
esete. ’Exsi8t¡ Totvnv xat ó snasósaraToc xat
ixXap.7tpÔTaTOç AoOsvttiç îtàaTjç MoX8o6Xa-
ytaç, xôptoç ’lwàvvrçç Môpwv MsrapvôêaxTjç
Mo?tXa Boe6ô8aç, 8 xarà zvsôpa môç à?a-
îtïjTÔç t^ç ^pwv MeTptÔTTjTOç, C^Xtp 6et<p xt-
vvjôetç, àvTjïetpev èx 6à9pwv xat è? aorwv
SepsXtwv vaov èx’ ovopart Ttpàpsvov t^ç
KotpTjaewç t^ç o^epayiaç SeoTÓxon xat àet-
Ka’pOèvo'j Maptaç èv tw Ttàat, àssvavTt t^ç
aüGevTtx^ç AôX^ç, etç pvvjpoauvov aoToö zal
twv a’iTOÔ yovèwv, Saxàvatç TrXetGTatç xat
àvaXwpaai, xat, toôtov xaXwç xat 6eapéa-
twç âvotxoSoțnjsaș xat zaXXtep-piaaç, àyte-
în Iași, anul 7134, Iunie 30.
Miron Barnovschi Moghilă,
cu mila lui Dumnezeu Domn
al țerii Moldovei, a orânduit.
Chiril, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
al Constantinopolei, al Romei cele Nouă, și
Patriarh ecumenic.
Dacă pentru oricine e mișcat spre scopul
cel dumnezeiesc și bucuros a închina moșii
și lucruri mănăstirilor dumnezeiești și sfin­
telor lăcașuri, pentru ajutorul și dregerea
lor, urmează binecuvântarea și veșnica a-
mintire, cu mult mai multă va fi lauda
și folosul sufletesc pentru acela eare prin
scrisori patriarhicești va întări și va asi­
gura și va ridica în preț cărțile date dum­
nezeieștilor mănăstiri de către cucernicii
Domni și alți boieri, care vor fi pentru
întărirea și asigurarea închinărilor făcute
lor de aceia pe vremuri, spre mântuirea
lor sufletească; căci în acest chip orice
sfânt lăcaș și orice slăvit cort dumnezeiesc
ar putea să-și adauge cele dăruite lui și
să le aibă nedesfăcute prin bunele și drep­
tele privilegii ale celui ce a făcut închi­
narea și ale Bisericii celei Mari a lui Hristos
dată azi în seama noastră, ca un lucru
cu totul netulburat de schimbările ce pot
veni cu vremea și ale răutăților celor grozave,
ci rămâind mai presus de orice mână ce ar
voi să-l încalce ori s’ar ispiti să-l păgu­
bească, cu puterea celui mai mare și în stare
a răs^juna și a apără când ar trebui. De
oare ce deci prea-cncemicul și prea-strălu-
citul Domn a toată Moldovlahia, domnul
Io Miron Barnovschi Voevod, fiu sufletesc
iubit ăl Smereniei Noastre, mișcat de dum­
nezeiască râvnă, a ridicat din pajiște și din
temelie chiar, o biserică cu hramul Ador­
mirii prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu
și pururea Fecioarei Maria în Iași, în fața
Curții domnești, pentru amintirea lui și a
părinților lui, cu multe cheltuieli și jertfe
bănești, și, clădind-o frumos și în chip plă­
cut lui Dumnezeu și împodobind-o, i-a în-

pwaaro aÙTw tàSóoywpta, tò TopiìiopooórCt,
tò zarà StaSoyìjv aótoù ìrarptzòv ywpiov, zat
tò Xeì^otov, Sua rote aórwv zt^p-aat zaiîtpâȚ-
paat zaì tote irpovopìoic twv "poSaTovogiwv,
twv peXiaoovop.ìwv, twv yotpovopìwv, twv 8e-
zartwv zaì zavrôç àXXoo aüOsvrtzoö yaparCíon
zaì 3tzatwp.atoç, èìtì Ttj> stvat p.èv aòrà Tà
ywpìa wç àtptspwp-éva rw 6sE<p vati» t^ç Kot-
p.^aswç, rcapà toö àvwrépw sótJíSsaTáton Au-
SévTo'T zaì ztTjtopoç aÒTOÒ, èXeóòspa, àSoó-
Xwra, àzaraTtàtYjTa, àaóSpta, àtsX’/j zaì
àvsvóyXtjta rcapà zavrôç zpoawzon, aôOïv-
tizoò zaì àpyovTtzoò, s'jvàfetv 5s zaì zapa-
Xap-Sàvstv tòv èv at>Tw tip vaí¡> t^ç Kotp^aswç
t^ç Dzspa7taç Qeotózoo zai p.ôvaatvjpùp Xo-
7tCop.évip zatà zatpoôç ^yobpsvov tà a(>6evttzà
yapàrtja twv §ôo ywptwv aotwv zai tà Xotzà
Stzatwpata, SïjXaSvj: îtpoSatovô'ita, peX'.aao-
vópta, yotpovógta, Sszatt'aç, tàç zXôp.7taç
twv yôvwv zai tàç zatà zatpoùç pnttopévaç
rofç zatotzoôatv èv aototç aôOevttzàç ày-
zapiaç zatà tà aóQsvttzà ypnaó6ot)XXa, aùv
toîç àtptepwpèvotç aoroîç p.ôXotç zai Xot-
îtoîç ztTjpaat, ztvr(toîç zai àztvvjtotç, zai
zpoaôSotç aotwv, zai ôïrozeîaBai taôta rràvta.
tó ts aôSsvttzôv p,ovaatT(ptov œrjp.t, t^ç Kot-
pvÎaswç t^ç ôîtepayiaç ©êotozou zaì tà aÔTw
à'ptspwSévta 8ôo ywpia, Top.iropooûtCt zai
tò Ssiirotov, p.stà twv rtpovop.iwv aôtwv zai
auOsvTtzwv Stzatwp.àtwv zai yapatCiwv zai
~avtôç àXXon staoôf|p.atoç twv à<ptspwp.àtwv
auToô, wç SsSiiXwtat, tw a7to>tàtip 6póvw zaì
zatptapytztp to5 Sstou zai ÇwoSôyon Tàçon
toö Kiptoô zat 0soô zai ïwt^poç ^p.wv ’hpob
XptcToô, toô èv 'IspoaoXôpo’.ç, wç îrpoavjXw-
Ssvta aòtiì) rtapà toö eüasësotàTO'j zai èzXap.-
TtpotátooAoóávro'j náar¡<; MoXôoêXayiaç zopion
’lwàvvo'j Môpwvoç MítapvóéazT) Mo7iXa Bos-
6ô3a zai zt^topoç toô aotoô povaanjpio'j
t^ç Kotpijaewc t^ç Qsotózo'J, zaì pstôytov
àîrô toô vôv zai siç tò s^ç Xo7tÇsa8at toô
'Ayiov Taeotr zai èC'/jt^ÔTj zai ypàppa ^u-é-
tepov irapà toô TtpoppTjSsvtoç zt^topoç zai
Aôeèvto'J, ësêatoôvtoç psv zai èîttz'jpoôvtoç
tà îtap’ aotoô èTrtêpaêeoOévra t<î> p.ovast7]p{<[>
aôrw zai pstoytw toô 'A7ÍO0 Tá'pon ypoao-
SooXXa zai aoSsvttzà ypappara, èXaôvovtoç
Sè zaì îtoppw îroo àîroêàXXovtoç rràvta tôv
ÇooXôpevov zatETrepô^vat toô povaotïjptoo aô-
toô zai àîroSsvwaat aòtò t^ç ôsaîroteiaç toô
'A7Í0D zai Zwoöoyoo Tàœoo zataôovXwaat
aòtò zai tà aÓT<¡> à'ptepwSèvta Staasîaat zai
tà 8tzatwp.ara aotoô èXattwaat. Toótoo yáptv
tt¡v aïtTjatv aôtoô àzoosçapévT] Metptônjç
123
chinât aceste două moșii, Toporăuții, moșia
Iui părintească, cu drept de moștenire, și
Șipotul, împreună cu stăpânirile și locu­
rile lor și cu drepturile de dijmă a oilor,
a albinelor, a porcilor, de a zecea și
orice haracin domnesc și orice dajde, ca
să fie aceste moșii închinate dumneze­
iești biserici a Adormirii de către cel mai
sus arătat prea-eucernic Domn și ctitor
al bisericii, slobode, nerobite, necălcate în
picioare, apărate, nesupuse la vre-o dare
și nesupărate cu ceva de orice față dom­
nească și boierească, ci să strângă și să cu­
leagă egumenul așezat pe vremuri în acea
biserică a Adormirii Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, care se socoate ca mănăstire,
haraciurile domnești ale acelor două moșii
și celelalte drepturi, adecă pe oi, pe albine,
pe porci, de-a zecea, gloabele pentru moarte;
de om și angariile domnești luate celor ce
locuiesc pe dânsele, după domneștile hri­
soave, împreună cu morile închinate lor și
cu celelalte averi, mișcătoare și nemișcă­
toare, și cu veniturile lor, și să fie supuse
acestea toate, adecă mănăstirea domnească a
Adormirii prea-sfintei Născătoare de Dum­
nezeu și cele două moșii ce i s’au închinat,
Toporăuții și Șipotul, cu privilegiile lor și
cu dreptățile lor domnești și cu haraciurile
și cu tot cellalt venit al celor închinate lui,
precum s’a arătat, prea-sfințitului și pa-
triarhicescului Scaun al dumnezeiescului și
de viață primitorului Mormânt al Domnului
și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus
llristos, de la Ierusalim, ca unele ce i-au
fost dăruite de către prea-cucernicul și prea-
strălueitul Domn a toată Moldovlahia, dom­
nul Io Miron Barnovschi Movilă Voevod și
ctitor al acelei mănăstiri a Adormirii Năs­
cătoarei de Dumnezeu, și a se socoti ca
metoh de acum înainte și în vremea viitoare
al Sfântului Mormânt, și s’a cerut și scri­
soarea noastră de către acel pomenit ctitor
și Domn, asigurând și întărind hrisoavele și
cărțile domnești dăruite de dânsul mănăstirii
aceleia, metoh al Sfântului Mormânt, și, pe
lângă aceasta, izgonind și îndepărtând cu
totul pe acela care ar voi să încalce acea
mănăstire și să o lipsească de stăpânirea
Sfântului și de viața dătătorului Mormânt,
ori să-l robească și cele închinate lui să le
zguduie și dreptățile lui să le împuțineze,—
drept aceia, primind Smerenia Noastrăcere-
rea lui, cu voia și a celorlalți prea-sfințiți Pa-
124
7¡p.wv, vvwp.^ zat twv áytwTáTWv-za-
Tptapywv, p.ETa zaì tifi zspi ahtifi tspàç tcöv
àpytspswv a'jvóSo'j, twv èv 'Avito Ilvsúu.aTt
àvazTjTtòv aur/jç àSek'ptôv zai a'jXXetTO'jpvwv»
ar’ eoXo^ov oùaav zai țîXyjv 0ew, tô zapôv
sîrr^opTfței îtaTptapytzôv aovootzôv atvtXXtôiÔEÇ
•¡■pappa, Si’ où zai vpà-?o'jaa âsoțpatvsTat èv
'Afítp IIvEÙpaTt zai StopiÇsTat "va tô zpoat-
XwOèv aÔTÔ povaaTTiptov Tip 'Avito zai Zwo-
Sôytp Tàçio, t^ç Koipijaswç tifi ùzepaviaç
Obotôxou, tô èv Tt]> Ftáat t^ç MoXâoôXaytaç,
zapà toô eoaeSeoTâTO') zai èxXapxpoTàTou
A dSsvtou Tzô.arfi M oXSûëXay taç, zuptou ’lwàvvo'J
Môpwvoç MzapvoSozT) MovíXa Boe6ô5a zat
psTÓytov aÔTOÛ Xovts^èv zai Tà à'ptspwpéva
a’)Tt¡> Sôo ywpía, psrà zai twv XTY¡p.á.Twv zai
zpav[J.à.Twv aÔTwv zai etao07¡p.áTWv zai twv
^povopiwv twv aôOevTtzwv SixatopaTwv zai
o'jôoaigjiàTWV, âpa toîç èv r<p povaaT7¡píi¡>
èvaaxo'jp.Évotç, iepwp.évotç ts zai iStWTatç, zai
toîç Ta Sùo TaÔTa ywpía xaTOtxoùat, pévovTa
èXsóSspa, àSoôXwTa, àzaTaxàT7]Ta, àaùòoTa,
àvsvóyXiQTa zai àzaTaCiÌTTjTa irapà zavrôç
zpoawJTOO, aoSsvTtzoò zai àpyovTtzoù, t^ aò-
OsvTtzvi aXojuroÇia, wotv ózoxsipsva aitò toö
vùv zai s’tç tô s£tjç, tÿ ávtWTáqj èxxXïjat^
too 'Avíoo xai ZwoSóyo'i Táyoo àvayatpéTwç
xai àvajtoajràaTWç, èwç où ó îjXtoç èœopà., Stot-
xoùpsva xai SsazoCópsva zapa ts toö ávtw-
TáTon xai jiaxaptwTáTO'J Tlarptapyon 'Ispo-
aoXúpwvzóp ©socávaos, toù èv 'AvupTTvsùpaTt
zoOs'.voTáToo àôsX'poù zai s'iXXstToopvoù Tîjç
vjpwv MsTptônjTOç xai twv úx’ aoTOÙ Ttsp.îto-
pévwv xarà TÓ7TOV îtaTspwv toù 'Avioo Tàœou,
ȚpovTtCovTwv xai èxtpsXonpévwv t^ç xaXXtsp-
Vsiaç toù vaoù xai t^ç aoirpswc xai Sta-
pov^ç twv 5Tpavp.à.Twv xai ZTïjpâTwv aüTOÙ.
"Oç S’ àv jisTà TaÙTa, àpywv àpyôpsvoç,
àpytspsùç vj tspsùç, p.tzpôç vj pévaç, t) xai
twv xaTà xatpoùç AuQsvtwv MoXôoëXaytaç,
6o')Xt]6sìv] zar’ otovSTjTtva TpÓTtov àx'jptôoat
Ta aùOsvTtxà ypnoôôouXXa, Ta Ttapà toù sù-
asÇsGTâTO') xai èxXapzpoTâro» XTVjTopoç ao-
toù, zopion ’lwàvvoo Môpwvoç M^apvóSaxv)
MovíXa Bo$5o5a èretêpaêsnOèvTa tw ptsToyiw
toù 'Avion Tàœoo, slç ësêattoaiv t^ç jrpoaTj-
Xtôaswç aÔTOÛ, xai tt¡v ^jisTspav àzô^aatv
îtapaôXstLat xat tt¡v èXsnOsptav xai aXoptro-
Çiav aoQsvTtXTjv aOsT^aat xai àzo^svwaat psv
tô jiSTÔytov t^ç SsazoTsiaç toù 'Avion Tàœo'i,
sic tSiav S’ è^onaiav zarayaveiv auro, ìj Ta
aoToù àœtspwp,aTa àîtoarcàoat xai Staostsat
zai Ta aòSsvTtzà aÔTOÙ StxatwpaTa aptzpnvai
zai èXaTTwaat, à'pwptapsvoç si/ț] arcò 0soù
triarhi și cu a Sfântului Sinod din jurul
nostru, frați iubiți ai noștri întru Duhul
Sfânt și coliturghisitori, de oare ce è cuviin­
cioasă și plăcută lui Dumnezeu, adauge
scrisoarea patriarhicească de față, sinodi-
cească, pecetluită, prin care și în scris vă­
dește întru Duhul Sfânt și orânduiește ca
această mănăstire închinată Sfântului și tle
viață primitorului Mormânt, a Adormirii
prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, care
este în lașul Moldovlahiei, de către prea-
cucernicul și prea-strălucitul Domn al Mol­
dovlahiei, domnul Io Miron Barnovschi Mo-
ghilă Voevod, socotită și ca metoh al lui (al
Sfântului Mormânt), și cele două moșii ce-i
sunt închinate, împreună și cu stăpânirile
și lucrurile și veniturile lor și cu privilegiile
dreptăților domnești și cu iertările lor, îm­
preună cu monahii ce duc viață călugă­
rească în mănăstire, sfințiți și osebiți, și cu
cei ce locuiesc pe acele două moșii, rămâind
libere, nerobite, necălcate în picioare, scu­
tite, nesupărate și neurmărite judecătorește
de orice față domnească ori boierească, prin
slobozie domnească, să fie supuse de acum și
mai încolo, prea-sfințitei biserici a Sfântului
și de viață primitorului Mormânt, fără a-i
putea fi luate și smulse, cât timp soarele
se va vedeă, fiind cârmuite și stăpânite de
prea-sfințitul și prea-fericitul Patriarh al
Ierusalimului chir Teofan, cel întru Duhul
Sfânt prea-dorit frate și coliturghisitor al
I Smereniei Noastre, și de cei trimeși de el
în acel Ioc părinți de la Sfântul Mor­
mânt, cari se vor gândi și vor îngriji de
împodobirea bisericii și de creșterea și
păstrarea lucrurilor și stăpânirilor ei. Iar
cel care după aceasta, Domn ori supus, ar­
hiereu ori preot, mic ori mare, fie și dintre
Domnii de pe vremuri ai Moldovlahiei, ar
vrea în vre-un chip să strice hrisoavele dom­
nești care au fost date de prea-cucernicul și
prea-strălucitul ctitor al ei, domnul Io Mi­
ron Barnovschi Moghilă Voevod, ca unui
metoh al Sfântului Mormânt, pentru întă­
rirea închinării lui, și ar trece cu vederea
hotărârea noastră și ar strica neatârnarea
și slobozia domnească și ar înstrăina me-
tohul de stăpânirea Sfântului Mormânt și
l-ar aduce la cârmuirea lui sau ar smulge
și ar zgudui cele ce i-au fost închinate și
ar micșurâ dreptățile-i domnești și l-ar îm­
puțina, să fie afurisit de Dumnezeu atoate-
țiitorul și afurisit și neiertat și nedesfăcut
 125

îtavrozpâtopoç zal xatvjpapévoç zai àmf-
■/¿>pT¡toc zat àX'jroç pstá Sávarov sv tô m
aiwvt zat sv tô psD.ovri zai taîç zatptap-
ytzaîç zat a'jvoStzatç àpaiç ôxôotzoç, zat
s5pi[j 9sóv payópsvov sv Tjpspa t^ç zpwswc,
apa stp a'JVT^opTjaovTt zat èo^òrpovr! autô
ítspt toótov. 'Ext "(áp roúrtp e^pá^Tj zat tò
xapòv SsSatoytïjptov ?páppa t^ç xpooTjkwoswç
toö psroyio'j toö 'Ayîo'j Tá'fo'j, zat s~s5ó0y¡
r 1 f r
totç ev T(j) [teto^up aureo euptazo’xevoiç Ka-
tpáat, pTjpovsóooat toö ovôpatoç toö aùtoô
AòSsvto'j zat xt/(topoç, sic póvtpov zat otv¡-
vsz^ t’ijv ào-fàketav. ’Ev stst /Çpkç'«p, p'^vl
Matto za'"9, tvòtzttwvo? sv5száf/¡?.
Kóptkkoc, èkstp 0soù àpytsziazozoç Kwv-
atavttvo'jzôXstoÇjNsaç Pwp'zjç, zat olzonpsvizôç
[latptâpyTjç.
(Còpii grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
după moarte, în veacul de acum și în cel
ce va să fie, și să fie supus blăstămurilor
patriarhicești și sobornicești, și să afle pe
Dumnezeu împotriva lui în ziua judecății,
împreună cu acel care-1 va apăra și ajuta
în această privință. Pentru aceasta deci s’a
scris și această carte asigurătoare a închi­
| nării metohului Sfântului Mormânt și s’a
dat părinților ce se află în acel metoh, amin­
I
¡ tind numele acelui Domn și ctitor, pentru
siguranțatrainicăși statornică. în anul 7136,
luna lui Maiu în 21, indieția a unsprezecea.
Chirii, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
patriarh ecumenic.

CCXXIV.
însemnarea călugărului loachim că patriarhul Teofan al Ierusalimului l-a Iași,
hirotonisit la Galata în Iași, înaintea Domnului și maicei sale. 1629,
14 Maiu.
'0 àyubtatoç narptapy^ç zòp ©soyàvtjç Prea-sfințitul Patriarh chir Teofan m’a
stsXsiwasv pe tepéa sic Ftàatv ztfi Mxo^oa- sfințit preot în Iașii Moldovei, la Galata,
vtaç, stç FaXaràv, tô povaat^ptov toö IIstpoD mănăstirea lui Petru Voevod, în ziua înăl­
BoïSôta, tjj ’^pépcf t^ç ’Avak/^ewç, xapovtoç țării, fiind de față prea-cucernicul Domn
toö suaeêsavâtau ’Açsvtôç iwávvon Mvpwv lo Miron Barnovschi Movilă Voevod și
Mîropvôazïj Monika BoïÊôvra, zai r^ç pvjtpôç mama lui Elisaveta, la anul 1629 de la
aùtoô ’EÀmaàÊst, stç toùç q'/xQ' Xptatoô înfățișarea lui Ilristos.
sztœavetac.
Ț ’lœazslp tepopovayoç. Ț loachim ieromonahul.
(Copii grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

ccxxv.
Moise Movilă, pretendent la tronul Moldovei, către Mikó Ferencz, capu­ Înainte de
chehaiaua ardeleană la Poartă, făgăduindu-i șase mii de lei dacă-și va căpăta 1630.
Domnia dorită.
j- 'Opoko-jòv ¿iov, ó Moöaij Boüôôtaç, tò ' Mărturisesc en, Moise Voevod, cum că
XÔÇ StOTffùVTpTJV pè tòv ^oXTJXpOUVTjp.SVO'J toö mam înțeles cu elciid (=solul) Craiului
KpáXt toö sXttC'^, toö Ntzou 4’pérCo'j, và i care să trăiască întru mulți ani, cu Mikó
z(k)a7t tç toö xoktypowr¡pijvov tòv KpáXi và ¡ Ferencz, ca să meargă la Craiu care să
BsopOoaț] tòv tzóvo ooöo tà và tòv artXt ps trăiască întru mulți ani, ca să-I îndrepte
tòv ’Faoö'it TCtaoöaq vatOis tou, zal à^opoû • pe Măria Sa să-l trimeată cu Isuf-Ceauș
tà và zapo: toö $op6ó pvj zatà tv¡v OTjțpouvl sa vie aici, și poate să facă îndreptarea mea
paç, zal àviawç zai rò zapo», zal ^à^oo ’ç ' după învoiala noastră; și, dacă ar face și
tip B'.Xayiav zal âșers’poo, và ’you và toù i aceia să merg în Țara-Românească și să
òf(òov ytXiàotç zpóovjav sxarp zal và tòv ¡ domnesc, atunci să am a-i da șase mii de
sòyap'.atóv. Kal zatà tò Sfjòtov è'òoaav tt(v I lei și sa-i mulțămesc. Și spre întărire am
126
óp.oXo7Ía p.o'j, Ytà và p.ziaroc^vț], xat oo’jxùov
zat rt 6oùXa p.aç.
Io Movd Moghila Voevoda.
Kai à?óv, ó MoûoTjoç, zat ytXts ’ç tà àvoOsv.
(Pecete neagră cu vulturul muntean și crucea, purtând legenda: j- Io AAivhch Moruoa Iîoîkoak;
originalul în Archívele din Buda; publicată și în Studii și documente, IV, p. 18.)
CCXXV1.
Jași, Act de închinare, de către Alexandru-Vodă Coconul, Domn al Moldovei,
1630, a mănăstirii lui Aron-Vodă către mănăstirea Maicei Domnului din insula Chalke.
20 Mart.
XposoSooXXov, St’ oó àytepootat tò èv ’laattp |
too ’Aapóiv BoeoóSa p.ovaatiíptov elç ti¡v sv |
XáXztQ p.0V7¡V T^Ç 0SOTÓZOO.
’lwàvvïjç ’AXé£av8poçBos6oSaç,'jtôç 'PàSouX
BüsëôSa, èXéw Bsoù AôÔsvtTjç r^ç p-oXSa'jt-
z^ç 7’^ç. △sSwzap.ev, àvezatvtaap.ev zat èire-
6s6atœaap.ev toîç Ttatpàat: ttp ts ÿ/oup-èvo)
zat xàaT] t^ tepq. ativeXeóaet toù zatà XàX-
Z7]V îtXijotov r^ç KcovatavtivomtôXewç asëaa-
p.tou p.ovaat7jptot>, asp.vt>vop.évo'j èît’ ¿vóp.att
r^ç oxspa7Îaç SeoiroivTjÇ t>p.wv Geotózo'j zat
àsurapOsvouMaptaç, tò SsSopévov, yáp¡v èXéouç
zat SoTjOstaç, îtapà toû èv p-azapia t^ Xr^st
7Evo[iévot> AüOsvtoo zat îtarpôç ^{jucòv 'PàSouX
Bûsoôoa (ov zatarà£ai Kùptoç ó 0=ôç èv
GZTjvatç ôtzatwv zat à^twaat t^ç atwvtou Çw^ç)
ypuaôêouXXov, St’ où àxoSiSotat tò îtspl tr¡v
à7&pàv toù ’laato'j zstp.svov p.ovaat7jptov tfjç
AùÔEVtstaç, tò ttp.wp.evov èit’ ovôp.att toù
6a'jp.atoup7où tepàp^o'j 'A7to'j NtzoXàoo, elç
tò TtXvjaiov tffi Kovotavttvo’j^SXewç p,e7àXov
ptovaatiiptov, Stà p.etó/tov, tò óìtotov zpotepov
et/ev à^tepwQ^ îtapà toù 'PàSouX BoeSóSa etç
tò èv XwCoîtSXet, îtapà fj) Maùp-fl WaXâaoTg,
’tepov p.ovaati|ptov toù 'A7Í0U ’lwàvvo'j toù
Baitttatoù, /àptv eoXaÊetaç, wç 7vw'pt£op.ev
zai wç tò éítta7¡p.ov è'77payov p.aptopet.
’AXX’ èîtetSij tò èv XwCoîtôXet p.ovaatfjptov
toûto toù 'A7Í0U ’lwàvvoo toù Baîtttatoù, za-
taïtanjGèv óìtò Toópxwv, áítep7jp.w07¡ teXetwç,
ot Sè îtatepeç, itoXXStata Setvà èz toùtou
ùîtoatàvteç zat etç àzpav Süarjyiav xatav-
t/jaavteç, zat’ eùSoztav toù 'PáSooX Boe6ôSa,
7tX7]poyop7]0èvtoç îtapà toù Ilarptapyou Kwv-
atavttvo’jîtôXewç îtept t^ç zataatâaewç aotwv
taùtijç, elaff^ürpav etç tò etp7¡p.évov p.ovaa-
tijptov t^ç 'Tîtepa7taç ©sotózou, oîtwç p.o-
vàCwct toù Xotîtoù èv aot<î>, zai, éitetSt¡ etç
tò p.ovaat/jptov toù 'A7to’j NtzoXàoti ayveSrjaav
è’ptSeç p.etaçù ttjv 7patzwv p.ovaywv zai àX-
Xwv ttvwv èitavaatàvtwv zat’ aòtwv, ó p.aza-
pttïjç 'PàSouX BoeSoSaç, îtpovovpaç, è^ayàXtae
dat izvodul mieti ca să se creadă, și adaug (?)
și pecetea mea.
Io Moisi Moghila Voevod.
Și eu, Moise; și primesc cele de mai sus.
Hrisov, prin care se închină mănăstirea
din Iași a lui Aron Voevod către mănăsti­
rea din Chalke a Maicei Domnului.
Io Alexandru Voevod, fiul lui Radu Voe­
vod, cu mila lui Dumnezeu Domn al țerii
Moldovei. Am dat, am întărit și am asigu­
rat părinților : egumenului și întregulu i sfânt
sobor al cinstitei mănăstiri de la Chalke
lângă Constantinopol, unde e hramul prea-
sfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dum­
nezeu și pururea Fecioarei Maria, hrisovul
dat, cu milă și ajutor, de cel întru fericire
răposat fostul Domn și părinte al nostru
Radu Voevod (pe care să-l așeze Domnul
Dumnezeu în corturile drepților și să-l în­
vrednicească de viața veșnică), prin care se
dă mănăstirea domnească ce se afla lângă
târgul lașului, cinstită întru numele făcă­
torului de minuni ierarhului Nicolae, către
marea mănăstire de lângă Constantinopol,
ca metoh, —■ care mai înainte fusese în­
chinată de Radul Voevod la sfânta mănăs­
tire a Sfântului Ioan Botezătorul ce se află
la Marea Neagră, din evlavie, cum știm noi
și cum și scrisoarea solemnă o arată. Dar,
de oare ce această mănăstire din Sozopole
a Sfântului Ioan Botezătorul, călcată de
Turci, s’a pustiit cu totul, iar părinții, su­
ferind pentru aceasta multe lucruri grozave
și ajungând la cea mai mare nenorocire,
după buna socotință a lui Radul Voevod,
care fusese înștiințat de Patriarhul Constan-
tinopolei despre această stare de lucruri a
lor, au venit la zisa mănăstire a prea-sfintei
Născătoarei de Dumnezeu, ca să ducă de
acum înainte acolo viața călugărească, și,
de oare ce în mănăstirea Sfântului Nicolae
s’au întâmplat certe între călugării greci
și alții ce se ridicaseră împotriva lor, feri­
citul Radul Voevod, purtând grijă, a întărit
pe Greci ca să stea cu mai multă odihnire,
precum și pe vremea lui Miron Barnovschi

toò? Ppatzoó?, wats và S'.áftoai p.è îtX^pi]
àvàzatmtv, waaôrw? zaì ini toô M^pwvo?
IlàpvoëazTj Mo?iXa Boscósa èXOóvts? aspóo’.
ttvsç p.ovayoí, éttay'jpéaOr¡aav v’ àitoóà.XXcoo!
toò? Ppaizoú?. Atà toôto, ttpò? zatàzauotv
twv totobrwv èpiòwv, àvayuopévwv ayvsyw?
p-staèò twv povaywv too p-ovaat^píot» toö
'A7Í0U NtzoXào'j, avazsAa.p.svo! p.età twv p.îto-
•pàptòwv t^ç 7jp.etépaç BouX^?, pjzpwv zai
psȚâXwv, zatà [iîiitjo!v twv ^pozatôywv rp^wv,
T’áoo'jX BosôôSa zai Myjpwvo? Ilapvôôazïj
Mo^íXa BosoóSa, 8e5wzap.ev, àvEzaivioapev
zai szsz'jpwaap-sv tô Ttapôv çbXXov ¡is zotv^v
7vœp.TjV zai àsôyaatv toô và sívat oí p.èv
llatépe? toô 'A7Í0D NtzoXáo'j ózoteta^jiévot
st? tô itXTjotov t7)ç KwvatavttvonzôXsw? zei-
p-svov p-sȚâXov p-ovaat^ptov t^? b^spaȚta?
Bsotózoo, tò Ss p,ovaat7jptov aótò (toó 'A7Í00
NtzoXáot») và sívat petóytov abroó, p.s oXa
tà 8tzatwp.ata zai ónoatattzà abroó, tà îtapà
twv yp^p,attaávrwv Aüßsvtwv autcj» àçtepw-
psva zai p.s oXa tà ywpia zai pAXot»? zai
abvopa, tà ózoìa àvézaOsv sBonataCsv. Tò Ss
a'jvayóp.evov sz twv ycoptwv etaoS^p-a và arsX-
Xìjtat et? tò ispòv p-ovaat^ptov r/j? ózspa^ta?
Qsotózon, Kpò? rtapapjjQtav zai àvàzat>oiv
twv sv autip o’jvaazoop.évwv àósX^wv.
vO6sv, oatt? sz twv ^petépwv «twv, 75 my-
țsvwv, fj £svwv, zataaraöei? Ab6évn¡? t?j?
Tjp.etépa? p.oXSanïz^? 'prj? peta tip; àsoctwaiv
p.a?, ^6eXe toXp.ijaet v3 àzupwaiQ tò itapóv
p.a? ypoaóoooXXov zai toò? tw
p.ovaat7¡pít¡> t^? TîtepaȚÎa? Geotózo'i óìtozet-
p-svoD? povayoò? àzò tò povactTjptov toò
'A7Í0U NtzoXáot), ó rotoöto? và eyțj tò àvà-
6ep.a zai rfy zaràpav roö Koptov rjp.wv ’1t¡-
aoô Xptatoô, toô itorr(roö twv oupavwv zai
r/j? 7*^?, t7¡? bîtspaȚÎa? Osorózot», twv tsa-
oàpwv E'jaȚȚeXtarwv, twv owSsza ’AítoaróXwv,
twv èv Ntzata 318 'A^iwv üatépwv, và etvat
pepi? abtoö p.s?à roô Toboa, zai toô èza-
pà.rou ’Apsto'j, zaì và tòv zataîttȚj 7j Vj w?
tòv âaOàv zai tòv ’Aëstpwv.
Et? Tàatov, 7138, Mapttoy 20.
(C'ôpii grecești moderne în Bibl. Ac. Rom.)
127
Mogliilă venind niște călugări sârbi, s’au
apucat să gonească pe Greci. Pentru care,
spre împăcarea unor asemenea certe, care se
înoiesc necontenit între călugării mănăstirii
Sfântului Nicolae, chibzuindu-ne cu boierii
Sfatului nostru, cei mici și cei mari, după,
pilda înaintașilor noștri, Radul Voevod și
Miron Barnovschi Movilă Voevod, am dat,
am învoit și am întărit această, carte cu pă­
rere de obște și hotărâre ca să fie părinții
delà Sfântul Nicolae supuși marii mănăstiri
de lângă Constantinopol a prea-sfințitei Năs­
cătoare de Dumnezeu, iar acea mănăstire
(a Sfântului Nicolae) să-i fie metoh, cu toate
dreptățile și stăpânirile ei, închinate ei de
Domnii ce au fost, și cu toate moșiile și
morile și hotarele ce avea în toate laturile.
Iar venitul strâns de Ia moșii să se trimeată
la sfânta mănăstire a prea-sfintei Născă­
toare de Dumnezeu pentru ajutorul și odihna
fraților ce trăiesc viață călugărească în-
tr’însa. _
Deci, care dintre fiii noștri, sau dintre
rude, sau dintre străini, așezat Domn al
țerii noastre a Moldovei după a noastră
răposare, ar îndrăzni să strice hrisovul nos­
tru acesta și să izgonească pe călugării ce
sunt supuși mănăstirii prea-sfintei Născă­
toare de Dumnezeu din mănăstirea Sfân­
tului Nicolae, unul ca acela să aibă anatema
și blăstămul Domnului nostru Isus Hristos,
făcătorul cerurilor și al pământului, al
prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, al
celor patru Evangheliști, al celor doispre­
zece Apostoli, al celor 318 Sfinți Părinți
de la Nicheia, și să fie partea lui cu Iuda
și cu blăstămatul Arie, și să-l înghită pă­
mântul ca pe Datan și pe A virón.
In Iași 7138, Martie in 20.
128

CCXXVII.
1630 Hrisov al lui Alexandru fiul lui Radu, Domn al Moldovei, prin care se în­
(7138), chină iarăș (?) mănăstirea de lângă Iași, zisă Aron-Vodă, către mănăstirea Pa-
20 Maiu.
naghiei în insula Chalke.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.) >

CCXXVIII.
1630 Hrisov al lui Moișe Movilă, Domn al Moldovei, prin care se înoiește în­
(7138), chinarea mănăstirii Aron-Vodă către mănăstirea Panaghiei în insula Chalke.
26 Maiu și
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
27 August.

CCXXIX.
1630, Pătrașcu Postelnicul, călugărit Partenie, despre împăcarea sa cu răposatul
20 August. Postelnic Trufanda pentru moșia Izvorul-Alb și îndeplinirea învoielii de către moște­
nitorii lui.
ûtà toô rcapôvToç jioD lâtoyetpo'j Ypáp.- |
p.aToç ¿[xokofw s?w, ó rcpóvp lleTpàazoç ó
lloaTékvtzoç, ó vôv IlapÔsvtoç tepojj.ôva-/oç zat
àp^tp.avôpÎT7jç, ort speatTsoaev ó àp^wv ó zòp
Ntzôkaoç ó Bijartápi]? stç tòv p.azapÍT7¡v tòv
'Páóo’jk Baeóóóa, Stà p.tav aokoarav stç tò
Msț^stîvtCc, ri¡v órcoíav Às^ottat Mrcsk-’laSwp,
t^ç ôrcoiaç ot BÀà)(ot soptazovrat çsoyâTot
siç tò BtTÍvt zat stç tò vOarpo6ov. Kat srCt pè
sôtz'ijv poo s^ootav toôç èê^aka zat toôç ^çspa
stç tò 5(o>ptov’ zat, ày’ ou euyaka sywtooç Bkà-
■/o'jçzat toôç Ypspa siç tò ^loptov, pazaptTTjç ó
ó Tpo'rpavràç, ovraç too Ms?aç Iloarskvtzoç,
S7t>ps<psv tò arcò tòv pazapÍT7¡v T’áóo'jk Bot-
óóóa, aoSsvTsôovTOç too stç tt¡v Iloyôavtav,
zat toô tò s^àptasv aüToô, stç tò órcotov sțw
src^Ța và tò Țopscpto àrcò tòv pazaptTTjv 'Pá-
óook Botóóòa. Kat, ÔTav src^ya szst, àvTapw-
OfjZapsv pè tòv pazaptTïjv tòv Tpo’J<pavTà,
zat stÇi srceaav ot ap^ovTsç siç ttjv péaijv
zaî pàç saovsêïjoav, zat poô sSwasv sva a-
kOȚOV Toûpztzov, Ttpí TOO 7]TOV Stà SZaTOV
^kopta, za0wç yatvsTatzat ôpokofta pou,
órcoò toô ijôska ôwast iôloxetpioç. ’EtÇi tò ako-
70V soț^zsv zootCòv zat toô tò SȚoptoa orciaio.
Eiç tò órcotov srcépaasv rcokùç zatpoç, swç órcoò
àrcsôavsv ó pazapiTTjç ó Tpo'j'pavTàç, zat ôèv
toô sȚopsoaa TÎrcoTsç. Kat stCi psrà TaôTa
sipàvTjzev poo rcàktv và ppsoaw .rà sçoSa
órcoò èzapa stç tò avcoösv xwpi°v, ^6à-
kapev zptTàôsç toùç orcozàTioôsv Ypappévooç
zat pàç szptvav OTt và poô •ppipotiv Tà
szaTW çkopta, tt¡v Ttpàjv toò àkófo'j. Kat sțw
sirca OTt Tà stya pè tòv ótàyopov Tà aa-
rcpa, zat stÇi oi atpsrat zptrat àrcoyàataav
Prin cea de față scrisoare cu mâna
mea mărturisesc eu ce am fost Postelnic
Petrașcu, iar acum Partenie ieromonahul
și arhimandritul, că a mijlocit boierul dum­
nealui Nicolae Vistierul la răposatul Radul
Voevod, pentru o siliște în Mehedinți, care
se numește Izvorul-Alb, ai eării rumâni
se află fugiți la Vidin și în Ostrov. Și, așâ,
cu cheltuiala mea însăș i-am scos și i-ain
adus în sat; și, după ce i-am scos eu pe
rumâni și i-am adus în sat, răposatul Tru-
fandà, fiindu-i atunci Mare-Postelnic, a cerut
siliștea delà răposatul Radul Voevod, pe
când domnià în Moldova, și i-a dăruit-o
lui. Atunci eu m’am dus să o cer îndărăt
delà răposatul Radul Voevod, și, când am
ajuns acolo, ne-am întâlnit cu răposatul
Trufanda, și au căzut și boierii la mijloc,
și ne-au împăcat, și mi-a dat un cal tur­
cesc: prețul îi eră de o sută de galbeni,
cum se vede și din mărturia pe care i-am
dat-o scrisă de însăș mâna mea. Și calul a
ieșit șchiop, și i l-am trimis îndărăt. A
trecut apoi vreme multă, pănă a murit ră­
posatul Trufanda, și nu i-am cerut nimic.
Și după aceasta mi s’a părut iarăș să cer
cheltuielile pe care le-am făcut cu satul de
mai sus, și am pus noi judecători pe mai
jos iscăliții, și ne-au judecat să-mi dea în­
dărăt cei o sută de galbeni, prețul calului;
și eu am spus că banii îi aveam cu do­
bândă, și atunci judecătorii aleși au hotărît
că pentru cheltuielile mele și pentru do­
bânda banilor să ieau o sută cinzeci de
galbeni de la neamul răposatului Trufandà
 129

ott ôtà tò sçooôv pon zat Stà tò Stà^opov
twv àaixpwv và nàpw ézaròv xsv^vra yXopia
àxò tTjv yap.T]Xiav toù pazapirou toù Tpot>-
f avrà zat atto rà xxatàia tod, zaì sxTjpa. anxà
tà ézaròv itsv^vra yXwpìa, zat su7aXa tò
ovop.a roo ycoptoD à^ò tò ypDaóooDXXóv p.on,
zat è'StùZà todç zat xò à'pWpTjanzòv 7pàp.p.a.
Kat zatà îxwç ezptvav ot atpsraì zptrat sSwTa
tò jtapóv p.0D IStóyetpov 7pàp.p.a p.è tò Ì5tov
jioD SéX^p.a, zaì zXsov Ssv eyw và zá¡iw
TÎttoxsç, Kai Stà tò Êsôatov t^ç àXTjflsiaç é-
•jpatpa rijv îtapoăaav pon óp-oXo^tav, zaì ISoò
Èàvw zaì tTjv ÈoóXXav pon.
’Ev pTjvì Ad^odotod, sì; tàç 20, ett¡ àrcò
Xptaron 1630t4>.
'f Ilap6évto? iepopévayoç zaì àp-/tpav5pixTjç.
-{• FevvàStoç tàpopôvayoç ctvaïtïjç papxnpò
tà avwQev. ■ ■p Bunea Logofătul mărturisesc cele de
l^ivaç vOtCijç1* p.[aptDpw tà] àvwOev
7S7papsva.
'¡- üàvoç flaXapàpTjÇ paprtpò tà àvoOsv.
-J- Matoôvtaç Aw7o6éri)ç papxtpò tò avoöev.
Màvoç MoDÏàztç papropw.
’HwpSwvoD papxtpôv t3 àvo6s.
'Ispopovayoç.
(Pecetea lui eu Hristos și HapQsvtoç Tje-
w popovayoç.)
(După o fotografie în Bibi. Ac. Rom., la Litzica, Z. c. )
și (lela copiii Iui; și am luat cei o sută cinzeci
de galbeni, și am scos numele satului din
hrisovul mieu, și li-am dat lor și scrisoare de
afurisanie. Și, după cum au judecat jude­
cătorii aleși, am dat scrisoarea mea de față
cu voia mea, și nu mai am nimic a face.
Și pentru tăria adevărului am scris mărtu­
ria mea de față, și iată că-mi pun și pecetea.
în luna lui August în 20, anul delà
Hristos 1630.
■f- Partenie ieronomah și arhimandrit.
Ghenadie ieromonahul din Sinai mărtu­
risesc cele de mai sus.
j- Ghinea Otzis mărturisesc cele mai
sus scrise.
Pano Palamariul mărturisesc cele de
mai sus.
mai sus.
■f- Manu Muzachi mărturisesc.
•f Iordan (?) mărturisesc cele de mai sus.
Ieromonahul. . . .
(Pecetea lui Partenie ieromonahul.)

ccxxx.
Patriarhul Constantinopolei Chirii Lukaris întărește iertarea de dăjdi a 1630,
locuitorilor satului Poienii, dat de Leon-Vodă la Sfântul Mormânt. Octombre.

KuptXXoç, èXsto 0so5 àpyts^ioxo^oç Kwv-
OTavttvo'jjtôXsœç, Nsaç 'PwpTjç, zai oizonps-
vtzôç IlaTpiâpxTjç.
Tà zaxà Qsïov ozoitòv 7ivôpsva Ttàvra zaXà
Xtav stai zaì repôç 0sòv SDjrpóaSszTa, zaì
pàXXov ors tîç auxà Tjviza osi, zai oîtoo ost
èvaxoÔTjaaDptasts, zptatv sv zaXoiç îto!oôp.evoç
zat îà zaXà toîç zaXXtaxotç àvaxtOsp.svoç,
yavspôv zàvxwç zai îipôSvjXov wç, zaxopOoD-
psvwv sp7wv às’.pvTjarwv zat pazaptwv, îxoXX'ijv
TTjv X'jatxsXstav zotvtôç ~àot jtü’odvxwv. ’E^si
TOtvuv zat o eDasësaxaxoç zai èzXapxxpôxaxoç
AùÔsvxTjç îîàcTjç O07Zpo6Xaytaç, zùptoç ’lwàv-
vTjç Aswv Bosëôvoaç, zaxà îxvsùpa utôç a7a-
îTTjxôç XTjç ^pwvMsrpîôxTjroç.ÇDCSswç wvà7a6Tjç,
zai îtoXXà îxspi xà 6sta æotoàpsvoç tt¡v șpov-
TÍSa, CtjXóv xs àvaXaëœv ívQeov zai òtàaupov
ípojxa, ypTjaàp-svoç t^ yiXoxtp.ta zaì ÖsXwv
Chirii, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
Patriarh a toată lumea.
Cele ce se fac după scopul dumnezeiesc
sunt toate foarte bune și către Dumnezeu
bine primite, și, mai ales dacă cineva își a-
dună comoară din ele când trebuie și unde
trebuie, făcând alegere între cele bune și
adăugind cele frumoase celor prea-frumoase,
e vădit cu desăvârșire și ușor de cunoscut
că, de oare ce îndreaptă lucruri vrednice de
o veșnică amintire și fericite, ele fac tuturor
în de obște mult folos. Deci, de oare ce și
prea-cucernicul și prea-luminatul Domn a
toată Ungrovlahia, domnul Io Leon Voevod,
fiu sufletesc al Smereniei Noastre, fiind de
o fire bună și purtând multă grijă de cele
dumnezeiești, fiind înzestrat cu iubire de

1 îl găsesc și în actul grecesc din 8 Decembre 1631, prin care se vinde Banului Hrizea, de către
lani Comisul, moșia Românești, de la Radu Buzescu (Bibi. Ac. Rom. doc. 2/XLIII).

58183. Vol. XIV. 17

130
'zopîiav .Tivà itTàaOai zaì ;ey£!V' tòv Zwo5ó-
ybv Tàçbv Toû .z'jplo’j zaì Qsòo zat awr^poç
Tj'pwv lijaoö Xpiaroö, zaì twv Xotzwv abroó
SsoëaôiaTwv fozwv, àvazobc.ap.oô svîza zai
èzixobptaç. twv abvsywç 7'7vop.évwv auTij) àvb-
zo'pópwv ypèwv, ôzèp wv zaì ó àyiwraroç zai
p.azàptwTaToç Barptâ-py/jç t^ç avlaç zôXewç
'Ispo'jaaXTjjLj ZÙp OsoyâvTjç, ó èv 'A71W IIve6-
p.aTt zo6etvÔTaioç àôîX'pôç. zai a'jXXeiTûbp70ç
Tîjç Tj¡j.wv MeTptônjtoç, èzTjpsâCsTat zai àjrai-
TeÎTat ote 'țiâX’tata, rcpotnjkœaaTO zai àÿte-
pœaaTo sv ab«]» Tw.ZwoSóyip Tá^ip TÒywpi°v
Titolavi tò èv Tip zavÔTjktzttp BXáaza, ozsp
saft Tot) za.Tà t^v à^apàv' toó Mxòbzobpsa-
Ttob 'A7tob Fswp7Íob, zaTaa'paXtaaç yp'jao-
ëoôXXto abTOb, ôxovpa^atç -èyóvTt àpyóvTwv
zoXXwv, toô TiCob Bopvtzob, toù BXàvrob
MsYaXob-Ao^oösrou, toö ’IwâvvooMsȚâXob Bta-
TtápT], toö Míyob MsfáXob Eza6áp7¡, toö Mob-
aáTO’j MeyáXob StoXvïxov, toô MzobÇoôoza Ms-
7áXot>' Kopiaob, toö BaatXstOb MsȚâXob Mza-
yapvtzob, toô ’AXs^avSpvjH^aXou IloaTsXvtzob
zat aXXwv itoX'Xwv, ësêaiii)cavTOç tò aÒTÒ ypuaó-
ëouXXov, zai toô xaTà tózov tspwTárou MvjTpozo-
XtTOb Ob7Zpo6Xayiac zop Fp7]7optOb zat twv
Oso'ptXsoTaTwv sztazôzwv Toptvixob, [0po'pt-
Xoo], zai ’Eypaip. MzobÇéou, zai §oùç aÔTwr/jv
sXsbSsptav TabTTjv, toô etvat àzaTazâr/jTov, :
àaoSoTOV zai àvsvôyXïjTOv, zapà zavrôç zpo-
aw7tobao6svTtzobxaiàpyovTtzob,sv T£ T<P èzàa-
T<p p.vjvi zape/op.svip/apaT^iip zai TotçStzatw-
p.aa: 7aX:à.Taç too yôpTOb, twv ëowv, twv
zpoSáTwv, twv Xs7op.svwv aàza, twv aôÔsvTtzwv
t'zzwv, toô jxsXtToç, toô XTjpiob, t^ç SszaTtaç
twv jteXtaatwv, twv zpoëaTovopâw v, twv yoipwv
toô aôôevTtzoô zpaaovojdob, toô Tbpovojitob,
toô. ëaatX'.zoô yaparCiob, toô aùSsvTtzoô za-
vtaztobjTjvtza vip Aù8évtstavXap.Êàvst AoBsvTTjț,
véoç, twv ôaystazwv, toô èvôç çXwptOb toô
yoproo, T’/jç zaÇtaç t^ç azpaç, toô zazvtaTtzob,
twv ôtsp^op.svwv p.zàvwv èv Tate àzpatç, twv
ÉTspwv (izavwv TWV ZSptXaTObVTWV èv TOÎÇ
zaSïjXtztotç, twv StoXvîzwv t^ç Fpaizaç, 7]Tot
jiïj èyôvTWV aôstav Xafiêàvstv ëàp.a èz twv
tySôwv t^ç jizàXTaç, tt^ç èv Tip ywpíio atino
IIo7távt ooavjç, twv tzzwv twv oXaz/^wv, twv
zotòóvtwv, toó yapárCíob toó jioXtsoevsozoo,
TWV |XSpTtZtWV, TWV ptZTÓVTWV èv Tip /Wpílp
zapa zoo Abôsvroç zpoëà.Twv zàì á7opaCóvTWV
stç ptspTtzta twv èÇwTspizwv, țoo zaCïivaatob,
twv ^bXwv, twv aaviSíwv, t^ç aoôsvTtz^ç Sou-
Xstaç, toó yXwpoo yópTOb, TOÔ'Çaïps zai twv
Xotzwv abSoatpiáTWV t^ç abôsvTtz^ç TÎapaç
toô èvtabTOb oXob- waaoTwç .zai toôç èv tw
cinste și vrând să capete și să aibă un ajutor
deiviață dătătorul Mormânt a! Domnului
Dumnezeu și Mântuitor aFnostru IsnsHris-
tos și celelalte locuri ale lui, cele călcate
de piciorul lui Dumnezeu, pentru'acoperi­
rea și ajutarea datoriilor care tot mai mult
i se tăcuseră nesuferite, pentru care și prèaj
sfințitul și prèa-ferieitul Patriarh al sfân­
tului oraș Ierusalimul, chir Teofan,- cel
întru Duhul Sfânt prea-dorit frate și coli­
turghisitor al Smereniei Noastre, stăruie și
cere pe cât-poate, a dăruit și a . afierosit
acestui de Dumnezeu primitor Mormânt mo­
șia Poieni, care este în județul Vlașca, care
e a mănăstirii Sfântului Gheorghe din târ­
gul Bucureștilor, întărind-o cu hrisovul său,
ce cuprinde iscăliturile a muiți -boieri:
Hrizea Vornicul și Vlad Marele-Logofat,
Ioan Marele-Vistier,. Mihu Marele-Spătar,
Mușat Marele-Stolnic, Buzinca Marele-Co-
mis, Vasile Marele-Păhărnic, Alexandru
Marele-Postelnic și alții inulți, încredințând
acest hrisov și cel din partea locului prea­
sfinții Mitropolitul Ungrovlahiei chirGrigo-
rie și de Dumnezeu iubiții episcopi deRâmnie
[Teofil] și al Buzăului Efrem, și dându-i
acea voie de a fi necălcat, nestrămutat și
netulburat de.orice chip'domnesc sau boie­
resc, în ce privește haraciul ce se dă în fie­
care lună și drepturile găleții și fânului,
al boilor, al oilor, al așa-zisei oaia-seaeă,
al cailor domnești,, al mierii, al cerii, al
dijmei albinelor, al. dijmei turmelor, al por­
cilor, al vinăriciului. domnesc, al dijmei pe
brânză, al haraciului împărătesc, al peșche­
șului domnesc, când iea Domnia un Domn
nou, al dăjdilor, al unei leu de fân, al ca­
șului muntelui, al fumăritului, al banilor
ce trec în munți, al celorlalți bani ce umblă
prin județe, al Stolnicilor de Greaca, adecă
neavând voie a lua vamă de la peștii bălții
ce se află în chiar acea moșie Poieni, al
cailor de olac, al podvozilor, al birului
moldovenesc, al merticurilor, al oilor liiate
în moșie de Domn și al acelora ce cumpără
în merticuri cele străine, al pășunatu-
lui, al lemnelor, al scândurilor, al slujbei
domnești, al fânului galben, al zaherelei și
al celorlalte drepturi ale țerii domnești pe
tot anul, precum și pe rumânii ce locuiesc
în acea moșie, cari sunt scriși în hrisov
anume: Badiul, Călin, Stan, Miftodie, Stan,
Corbea, Picătură, Dobrea,.Marin, Stan, Ra­
dul Mocanul, Vladul, < Băleanul, Bogdan,

ycopfcp aórcp IIoȚtâvt otxoûvTaç BXàyo'jç,
toùç ëvtaç è77e7pà|ip.évouç èv Tip ypuoo-
8oúXXc¡> èvop.aati, IlaToóXTjv, KáXsvov Sră-
vov, MeOóSiov, ‘ Stàvov, Kópp.xsv, Iltzaroi)-
pzjv, Tóp.xpsv, Mapìvov, Svavov, ’PàvSoXGv
Movxávoo, BXávTonXov, MxàXtav,Mzo^Savov
Ftozav, ’Io'jX (?), NvpsCàvov, Nràvov, Ntgjx-
xpizav, ’lwêàv, TeptÇiXav, MxoópXtav, Erá-
tÇouXgv, ’Iwv, Ná£oüXt>v, Stwïzav, TÇoùpZav,
Mâpeaïjv, MizouXav, £épjj.xô'jXovj Mapxtvov
'PàÔG'jXov, Nà^zouXov, ÏTwïàvôv, Nà^zooXov,
<t>Xózav, 'PàvTe, 'Nxàïxov, ’lcXàxs, Sravov,
ÏTîXtâv, Móao'jX, BXávrooXov, 'PàvTGuXov,
Evwtxav, yOzptav, NxójMtpe, Mtpxáv, MxàxCov,
NizóXa, pietà tojv àSsXtpwv aSxGÙ zal twv
zatSwv, zat toùç U àXXoSax^ç àytvpévG’jç
ypèû’jç Slya toùç ô’vTaç itépav toö Ac'jvâSswç,
XspÊo'jç, tj 'PwjiaÎGOç, tj ’AXêavGÔç tj àxô
fîjç MoXôôëaç, .tj zat àpyovxtZGÙç BXàyGVç,
aôôevxtxôv ypèoç'pàj iyovtaç, xat éxépGüç,
zai jj.7jSep.tav eyetv è^ouotav toùç pxàvoyç,
zat xoôç zepzaXáp.Q’x, xal àXXo'jç elsépyeaOat
èv xip îtpoaTjXwpévip" a'Jtio ywpíw xat Ctjtsîv
tt twv àvwxépw, diç eïpTjxat, xat Xapêàvetv,
zat èvoyXeîv toùç è7ywpiouç, xat xaratopav-
vetv, èxxôç ¡lóvov tôv àxô xoô a7tWTaxo'j
riarptapyot) 'IepoaoXôp.wv xaQiatwvxa ^700-
pevov xoô p.ovaat7jptot> 'À7too l'ea^loT xat
èÇïjtï'6tj zat xap’ ^jiwv èztëpaês'jÔTjvat xip yp’>
ao6ot)XXcp xat Tjpètepov xarptapytxôv 7pàp.pa.
Toóroo yáptvtQ MsxptôtTjc ^¡awv ypà'pst xat
év ’ A7tcp JtapaxeXeóetat Ilveóp-att, 7VWJ17) zotvțj
□woStXTj, iva, àxò toö vöv xat etç alwva tòv
axavra, rò p.sv ywplov aóxò Iloytàvt, zaxà
tò aòSevTtxòv S77pa<pov, xat tà xap’ aótip
apytepaTtxà 7pa.p1p.aTa etig xai Stapévig àsta-
paaàXe'jtov xat àxóaxaaTGV, àyptç oó ó fjXtoç
è'fopà, uxò țtjv èjouatav zat Ssaxoriiav.Toò Te
vov a7to>tatot> IlaTptàpyo'j 'Ispoaolup-wv zat
twv peT1 aòtòv, Stotzoópevov zat xoSepvoó-
pevov ~ap’ aüToö Te xat twv óx1 aùxou xíp.-
xop-évwv xaTspwv, (fpovTtCovTwv Stà xavïôç
ttjv StapovTjv aotoö xai aö^Tjatv, xai ot èv
aòtcp oIzgôvtsç, wç xpoSeÖTjkwTat, wotv èXeó-
Oepot, aSoóXwtot xat àzaTaCfjTTjrò: xapà xàv-
rwv xwv SaatXtxwv xat aoSevTtzwv ooSoatpàrwv
zai ëàpewv Sç 8’ àv. twv p.erà taòTa, Tj.àp-
ytspeôç, tj ptzpôç, țj pÉ7aç, tj zal twv zarà
zatpoùç AùSévtœv Oo7ZpoSXaytaç, QeXTjGTj zata
Ttva tpóxov àvatpétpat oó póvov tò aòOevttzòv
aòtò yp'joóSo'jXXov toù suasósoTáro'} auroö
zal èzXapxpotàto'j AóSávxou OÒ7zpo6Xaytac
Z’jptoT ’lwàvvoo Aéovtoç BoeSóvSa, àXXà zai
TTjv ^petépav àxóyaatv xapaSXè'pat, zal ttjv
131
Ghioca, lui (?), Drăceanu, Dan, Dobrica,
lovan, Tergila, Burleanu, Stanciul, Ion,
Neaoșul, Stoica, Ciurcă, Mareș, Micul, Șer­
bul, Martin, Radul, Neaguî, Stoian, Neâgul,
Fioca, Ran te, Dai cu, Islate, Stelian, Moșul,
Vladul, Radul,Stoica,Oprean, Dobre,Mirca,
Baciu, Nicola, cu frații lor și copiii și cei
de aiurea plecați pentru datorii, ce se află
peste Dunăre, ori Sârbi, ori Greci, ori Ar-
năuți, ori și din Moldova, ori și rumâni
domnești, cari n’au datorie domnească, și
alții, și să n’aibă nicio îngăduință Banii și
pârcălabii și alții a veni în această moșie
dăruită și a cere ceva din cele de stis, cum
s’a spus, și să supere pe locuitori și să-i
tiranisească, afară numai de cel de către
prea-sfințitul Patriarh al Ierusalimului așe­
zat egumen ăl mănăstirii Sfântului Gheor­
ghe, și s’a cerut și de noi a se întări
hrisovul și cu scrisoarea noastră patriarhi-
cească.
Drept aceia Smerenia Noastră scrie și
poruncește întru Duhul Sfânt, cu părere de
obște sinodicească, ca, de acum și în tot
veacul, moșia aceasta Poieni, după dom­
neasca scrisoare și granfiatele arhierești a-
dause la dânsa, să fie și să rămâie necălcată
și nesmulsă, cât va vedea soarele, supt pu­
terea și stăpânirea celui de acum prea­
sfinții Patriarh al Ierusalimului și celor cu
dânsul, gospodărită și cârmuită' de dânsul
și de cei de către el trimeși părinți, cari
să se gândească întru toate la rămânerea
și creșterea ei, și cei ce locuiesc în mănăs­
tire, cum s’a arătat, să fie slobozi, nerobiți
și necercetați de toate împărăteștile și dom-
neștile dări și greutăți. Iar cine din cei de
mai târziu, ori boier, ori supus, ori arhie­
reu, ori mare, ori mic, ori dintre Domnii
Ungrovlahiei de pe vremuri, va vrea în vre
un chip să calce, nu numai acest hrisov dom­
nesc al prea-cucernicului acestuia și prea­
luminatului Domn al Ungrovlahiei, domnul
Io Leon Voevod, ci și să treacă cu vederea
și arătarea noastră și să strice slobozenia
locului aceluia și să-l înstrăineze de stăpâ­
nirea Sfântului Mormânt și să-l aducă la
a sa.stăpânire și să tulbure pe cei ce lo­
cuiesc în ea, să fie afurisit [urmează obiș­
nuitele blăstămiiri]. Așa am făcut cunoscut.
Și s’a scris cea de față scrisoare a Sme­
reniei Noastre, de întărire a închinării și
a daniei către Sfântul Mormânt a acelei
moșii, și s’a dat prea-sfințitului și patriarhi-
132

èXêoOepiav toö ympiou aoToö StaXôaat zal
itto^evwaat r^ç êsazotsiaç toö 'A7Í00 Tàyon
xal elç I5tav èjoooiav zarafaveiv aoTÒ zal
toùç olzoôvtaç èv aorip Siaaeîaat, àwp'.opévcc
è'gtw [ÎTtovrat at oôvfjSstç àpai]. Outwç àze-
^ȚjVâp.e6a. ’E7pá/p7¡ Se tò zapòv trfi
MsTptôrrjtoç êeëaiamzôv 7pàp.p.a r^ç àytspà-
aewç zal zpoaTjXwoewç Tij> ^7119 Tà^<b toö
ywptou auToö, zal ètcsSóGt] ti¡> á7«i)Tárcp zal
zaTptapyixip Opóvio t^ç a7taç îtoXewç 'lepou-
aaX/jp., elç TrXsíova zaì Stvjvsx^ tt¡v àayàXstav
xaì jiVTjjxoaóvo'j sveza toö eòasèsoTàToo aÒTOò
Aoösvtod xopoô ’IiûàvvooAe'ovToç, èv stsi ¿a/X',
p.T¡vl ¿ZTWÉpÚp, IvStZTUOVOÇ iS'.
- J- KùpiXXoç, èXéip 6eoö àpyte^taxozoç Kwv-
□TavTivoozôXewç, Néaç Twpjç, zal olxoopxvt-
xôç IlaTptâpXïjç.
- J- 0eoyàv7jç, èXètp Gsoô IlaTptâpyTjç r^ç
a7Îaç zôXewç 'IspooaaXffp..
- J- ó Toupvôêoô Mazâptoç.
- j- ó Movep.6aataç NeôyoTOç.
- J- ó Beppotaç KôptXXoç.
- J- ó Aïvo'J IlapOèvioç.
- J- ó STjXoêplaç Aa'jpévTtoç.
- J- ó NtzofiTjôeiaç.
o $iXtîtîtoojtôXewç XptaTo^ôpoç.
0 ’Apaalaç Zayaptaç.
•J- ó ’lzovtou ’Aêèpztoç.
7¡ Ó FapStZÍOO rpT;70pl0Ç.
- J- ■ ó Mévaç 'PfjTwp t^ç M670X7^ ’EzxXrjaiaç,
èywv Tàç 7vd>p.aç twv zavtspwTâTwv àpytspécùv
toö NaoTtázTOo zal vApT7¡c, toö Mit'jX^vtiç,
toö Me0ôp.vTjç xal toö Bàpvïjç.
eescului Scaun al sfintei cetăți Ierusalimului,
spre mai deplină și statornică siguranță, și
pentru pomenirea prea-cucernicului Dom­
nului acestuia Io Leon, în anul 1630, luna
lui Octomvrie, indicția a 14-a.
- ¡- Chirii, cu mila lui Dumnezeu al Con-
stantinopolei, Romei celei Nouă și Patriarh
a toată lumea.
- ¡- Teofan, cu mila lui Dumnezeu Patriarh
al sfintei cetăți Ierusalimului.
- ¡- al Târnovei Macarle.
• f al Monembasiei Neofit.
• }• al Veriei Chirii.
■ f al Enului Partenie.
- ¡-al Silivriei Lavrentie.
- ¡-al Nicomediei.
- J- al Filipopolei Cristofor.
- J- al Amasiei Zaharia.
- ¡- al Iconiului Averchie.
- J- al Gardichiului Grigorie.
- J- Marele-Retor al Marii-Biserici, având
voturile prea-sfințiților arhierei:, al Nau-
pactului și Artei, al Mitilenei, al Metimnei
și al Varnei.

(După ms. 605 al Sfântului Mormânt, în Legrand, Secueil de documents grecs, pp. 5—8, n° 4).

CCXXXI.
1631 Hrisovul lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care întărește în­
(7140), chinarea schitului ZSpâXïjç, cu moșiile lui, către mănăstirea lui Xenophont din Athos '.
8 Octombre.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. 77.)

CCXXXII.
1631-2 însemnare pe o icoană ori un chip zugrăvit în biserică al lui Matei-Vodă
(7140). Basarab.
'H £iz<i)v toö süceSîaTâto'j xal èxXap-îtpo- Icoana prea-eucernicului și prea-lumina-
TáTO'J zal èvôo^oTaTOD AuQîvtôç zuplou ’lwav- tului și prea-vestitului Domn domnul Io
vo’j MaTalïj Mrcaaapapra BoeëôSa, ó órcoioc Mateiu Basarab Voevod, care a fost pro­
av7j7opsuÖ7j Aù6svtt]ç zal è^oua;aaT7]ç otcò clamat Domn și stăpânitor de tot poporul,
rcavtôç toö Xaoö, tepwpsvæv ts, Xaïzwv àpyóvrcov clerici, laici, boieri și ostași, în Ungro-

1 A se adăugi mai sus, după Langlois, Z. c., pp. 74, 96, dania lui Barbul, Danciul și Radul,
Craio veștii, de 2.000 de aspri la Sf. Pavel și a lui Gavril Movilă, de 6.000 de aspri, la Lavra. ••
 133

re z« atparq7<öv, et? tip 0'^^ vlachia, care erà și țara lui, în anul
rcavpiSa aùvob, èv etet Cpp/. 7140.
(Còpii gre;ești moderne în Bibi. Ac. Romd

LCCXXIII.
însemnare unei danii a lui Matei-Vodă Basarab și a Doamnei Elenei. C. 1G31-2.
Aézjavjç e'jaeSeatáto'j AòQevtò? ’IwávvouMa- Rugăciunea prea-cucernicului Domn Io
taiï] Mrcacapáp-rca, Bo^SóSa ûaztaç, Ot>?zpo- Mateiu Basarab Voevod, al Daciei, Ungro­
ëXa/iaç, zat evoeSeatátijc Aôgvvjç ’EXsvtjç. vlahiei, și a prea-cucernicei Doamne Elena.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCXXX1V.
însemnare pe o Evanghelic dăruită de Vasile Lupu, ca Vornic, la Sfântul
Mormânt.
’EreXstwSîj tò rcapòv Oetov zat tspòv sèa?-
VéXtov cuvòpop.^ 8î zat Sarcávft z'ipoö Ba-
otXstov toó ^ptottavtzcotáro'j zaì evYevsatâtoo
MgfáXo'j Bopvízou tije MoXôoëXayiaç zat áyts-
piuÖT] et? tòv "Aștov Tá/pov, etc p.v7¡p.óaovov
autoö zat t<Sv țovstov aotoû- ¿ayX^', Çpp.a',
jiTjv ôszépëptoç tözi.
Metà taûta ôè ó àvwôsv zòp BaaíXstoc,
©eoö eèSozoûvtoç, e^tvev AòOsvtvjc rcáav;? MoX-
oooXayiaç, zai szàâraev etc tòv fipóvov aótoù
stç toùç ,ayX8', arcò ’Aòàp. Sè ,Çpp.6’, èv țirpl
àrcptXXtip zCz.
(Còpii grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
1G32,
14 Decem-
bre.
S’a isprăvit cea de față dumnezeiască și
sfântă Evanghelie cu cheltuiala și darea de
bani a dumisale Vasile, prea-creștinul și
de bun neam Mare-Vornic al Moldovlahiei,
și s’a închinat la Sfântul Mormânt, spre
pomenirea lui și a părinților lui; 1633,
7141, luna lui Dechemvrie în 14.
După aceasta acel domn Vasile, cu voia
lui Dumnezeu, a ajuns Domn a toată Moldo-
vlahia, și a stat în Scaunul său la anul
1634, de la Adam însă 7142, în luna lui
Aprilie 27.

ccxxxv.
Hrisov al lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care înoiește mă- 1635-6
năstirii lui Xenophont dela Athos dania moșiilor Rațca (Taraza) și Siliștea și acelor (7141)-
10.000 de aspri, de la Domnii anteriori (Neagoe-Vodă: 7028; Vladislav: 7034;
Radu de la Afumați: 7036; Vlad-Vodă: 7040; Radu Paisie: 7043; Alexandru-Vodă:
7085; Mihail „cel Viteaz“ (rewaiov): 7103; Simion Movilă: 7110și Radu Șerban: 7120).
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., ca și notițele precedente; p. 77.)

CCXXXVI.
Hrisov al lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care închină 1637
mănăstirii lui Xenophont din Athos moșiile schitului ZSpâXvj.
4 Octombre.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. 78.)

CCXXXVII.
Hrisov al lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care îngăduie 1639
a se vinde robii schitului S8páXv¡, închinat mănăstirii lui Xenophont de la Athos. (7148),
3 Octombre.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ae. Rom.; Langlois, l. e.)
134
CCXXXVIII.
1640 Hrisov al lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care dăruiește
(7US), 4.000 de aspri mănăstirii Sf. Dionisie de la Athos.
20 Februar.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Born.; Langlois, l. c., p. 94.)
CCXXXIX.
[1610], ‘ Vasile Lupu, Domnul Moldovei, către arhierei, clerici și nobili, despre
5 Decembre, certele din Biserica cea Mare a Constantinopolei, și motivele lor, propuind a i se
încredință lui și Patriarhului în chip exclusiv conducerea ei.
’lioàw/jç, èXsip 0eoô, Aô6évT7]ç BaoiXsto?
Boeëôôa? zàar(? MoXëoëXaytaç.
ïlaviepiütaro'. zat Xo^twtavot àpytspsi?, èv-
TijiÓTarot zXvjptzoi zat sô^evéatarot àpyovteç,
fîjv up.srspav àfàzTjv àzptëw? yatperw. Mè tò
zapóv p.o’j 7páp.[j.a 8èXw và a à? yatpetrjaæ,
zat, Ssôrspov, và aà? âvaȚȚeiXw óúo tpía Xà^ta
avanzata, rà ozota îaw? zat và çavoôv ëa-
petà, zat và p.à? 8war(te a’jnywp.Tjv. KaXà
'ȚVWpiCers ort -/¡țisi?, ó 0eó? vtvwazet,' zàv
píav eôcpfsatav àzò tip MefaXijv ’EzzXigaíav,
otite wp/ìiv, onte Só^av, onte zXoôtov, ew? twpa
ëèv èCTjt7Ìaap.ev, cote ózeppay7¡aa[iev và à-
zoXaóató[iev tizóte? zépSoç, ott eòyaptatTjjiévov
và etvat toò 0eoò tò ò'vop.a, ózoò àzò zà.6e
Xoy'/jc zpà?p.a àgotpoò? Sév p.à? a^Tjaev, àXXà
otite eìyajiev và zâțiwpțev p.è èzzXTptaattzoò?
zat èzzXaptaattzà, (lóvov, èzetSà] zat ó 0eò?
p.à? 7¡£to)Gev et? aòtò tò àzpooSózvjtòv ozoò
àzoXaóaapsv, zat ëXézovte? rí¡v tóaajv euep-
featav, ózoò ó zXooatóówpo? 0eò? p.à? eòep-
•fétapev, à]6eXiiaap.ev zat ’^țiet? và SeUoiptev
tizóte? SoúXeoatv zat eóyaptatiav zpò? tòv
0eòv 8tà tà oca p.à? èyàptasv, zai etÇt, Stà
và 6e<upoòp.ev fi¡v Me^àX^v ’EzzX^aiav ëe-
’ë’jOetsp.svïjv àzò tò àzetpov :ypéo? ózoò zi¡v
ezpo|evTjÖ7) àzò tóò? ózwaSvjzote zàzoò? zn-
8epV7]ta?, èëaXOYjzapev và zâțiwțiev píav za-
XccaóvTjv ,zaì và ëoTjôiiamjiev zatà tò Suvatóv,
zaì, 8oztp.àoavte? Sì? zat tpí?, àzetóyojiev
zat èyàaajiev tòv zózov pa?, zaBw? tà zàvta
zoXXàzt? tà è'Ypatpa zat tà ^sópete zaXà
zat óp-et? závte?, zat et? aòtò 8èv aà? 8i8w
èz Se'itépoo 6ápo?, p.óvov toòto aà? Vpàyw,
tà zpàvp-ata 7¡X0av za8à? ^XBav, çaivetat
ój ózó8sa¡?, ott, àv zaXà zat ó èzëXr/ôetç Ilap-
8évto? và p.à? zat ^pà? zatà zoXXà
èzeî ózoò 8èv toò ètò/eve, tò ózotov- v¡p.ei?
óèv tò èanvepta8iizap.ev, Statt tt èSôvoovtav
và .[là? oXâ’p’țj, èyovta? toò 0eoò t^v.ëoiiBetav
zat azézïjv, [là tìjv ’EzzX^aiav toô Xptatoô
zoXXà tàjv ètàpa|ev zat zavteXw? tïjv àçà-
Vtae, ët>8iÇovtà? ttjv StzXà zat tptzXà et? tòv
- -
Io Vasile, cu mila lui Dumnezeu Voevod
a toată Moldovlahia.
- Preasfințiți și prea-învațați arhierei, prea-
cinstiți clerici și prea-riobili domni, mă
închin cu scumpătate iubirii voastre. Cu
această de față scrisoare a mea vreau să
vă doresc sănătate și, al doilea, să vă dau
de știre două trei cuvinte de nevoie, care,
și dacă poate se vor păreâ grele, să ne iertați.
Știți dumneavoastră bine că noi, o știe Dum­
nezeu, n’am cerut pană acum nici cinste,
nici slavă, nici avere, nici nu ne-am stră­
duit a căpătă vre-un folos dela Marea Bi­
serică, pentru că, slavă fie numelui lui Dum­
nezeu, din orice fel de lucru nu ne-a lăsat
neîmpărtășiți, dar nici n’am avut a face cu
oameni sau cu trebi ale Bisericii, ci numai,
de oare ce și Dumnezeu ne-a învrednicit la
acest rang neașteptat ce am 'dobândit, și
văzând atâta binefacere pe care ni-a făcut-o
Dumnezeu cel bogat în daruri, am voit să
arătăm și noi vre-o slujbă și vre-o mulță-
mită lui Dumnezeu pentru câte ni le-a dat
din mila Sa, și astfel, pentru că vedem
Marea Biserică cufundată de nesfârșita da­
torie ce i s’a cășunat în orice chip de răii
cârmuitori, he-am apucat să facem un bine
și să ajutăm după putință, și, chibzuindu-ne
de două și de trei ori, n’am nemerit și am
pierdut osteneala noastră, precum toate
adesea ori le-am scris și le știți bine și
dumneavoastră toți, și de aceia nu vădan
a doua (Oară greutate, ci numai aceasta vă
scriu că lucrurile au venit cum au venit,
și se pare că, de și mazilul Partenie ne-a
atins și pe noi în multe acolo unde nu i se
cădea, pentru care noi nu ne-am luat de
ceartă, căci ce putea să ni strice când avem
ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu, dar Bi-
. serica lui Hristos mult a tulburat-o și cu
totul a nimicit-o, cufundând-o îndoit și în­
treit în marea prăpastie a datoriei, și de
aceia, ca niște creștini, mișcați de râvnă

jiéfœv 6'j6óv toô ypéooç, xai Stà toùts, wç
ypiattavot, ©sícp Cf(X<p X!vsóp.evo!, ëXszovteç
tt¡v róaTjV çOopàv t^ç ’ExxXvjaiac ózoù ëxap.e,
zat rijv TOpavviav zat àzàvOpwzov •jvüpíp
éæoùspôç toö XÓ70O aaç'êSetÊe, Sèv TjOéXïjoa
và tò ôzo'çépw zapà ózoó a'jvs'jôaxoôaa etç
rijv zataaTpoyijv tm, zat, 8èv tò àpvoùp.at,
erCt ^.atsrpoJtœOTj, Qsw eòòoziq./ zar è^warpa-
zía07¡ toñ 6póvot), zat ijXsnOepwOTjrs rijç tu-
pavvtaç- àjX6ev ai>TÔç ó àvOpœzoç veúaet 0eoò
zat zpoazX^aíí zàvTWV, àç sivat 3à,_ xà0s
etç èXàTTwjxa ëyet, zat wç àvOpwzoç Ssv etvat
xapà^evov và a-pâXXțj, s^Etö-q zat àvôpàirtvov
tò áfxapTávstv, zaléete zá0e Tjțxâpav afáX-
XûjXSy àjXSTpTjTWÇ ZpÔÇ TÒV 0SÒV, TÒV O~OtûV
TtapazaXGùpev và vsvț, t’Xecoç etç rà. zXTjțxțxe-
Xijp-aTa p.aç, p.à etç tou Xoțov aaç, ps a’jp-
xàOetov, êXézw eva zpà7p.a zapà^svov zat
àXXôzOTOv, OTt, zote 8èv ^¡xxopéaers và zs-
pàaeTS etpTjvtxà xai., xarà 0eòv țxâ xavsvav
xaTptàpyjjV, xat otszw zai àz&pw Tt và etvat
tô atTtovr ó evaç xaxôç, ó àXXoç yetpÔTspoç,
ó àXXoç zapàvopoç, ô àXXoç tpeôarrjç, ó àXXoç
àoeëijç, toôtoç ózoo í?tve Twpa àvàzoSoç,
xat zàXtv àxoôco zwç àzapsazôpsvoç àzô
Xôfo'j aaç. xaTTjȚopetTat, xai jxioetTaf ‘^psiç
xat KoXeptoôvTeç yà zàjxœp-ev xaXwaovTjv yà-
vojxev tòv zózov paç, zai zapptav yàptv Sèv
ëyojxev, Sèv ï^sôpw <tI xaraaTaatc etvat auTfp
Oa'jpàçto, xat eSiarapat. Aèv ejxetvev àXXo,
zapà và xápwpíav Soxtpàjv và t5w tô a’tTtov
azò zoö xaTaëatvet: ó IlaTptâpyijç etvat xaxôç,
ot àpytepetç, oi xXz/pixoi ,è5txij poi> TÓy/¡,
¿zoo ôèv ojțxxopeae và zpozó'p^ eiç xavéva,
xat, Soxtjxà^ovTaç' xat ps toûtov tòv Tpózov,
'ozoù Tàpa èaoXXo7ta07jza, xat pàj zaTop0w-
vtôVTaç tîzôtsç, tóts 0sXœ âxo'paata0'țj và
Xettpw zavTeXwç àzò tò péaov, szs'Sî] xat
0éXo> 7vo)ptaet xa0oXtxà ott zapaywp^G'.ç 0eo5
OéXet stase. Aèv èêapeOïjxaTe gà0e ^¡xépav etç
Tatç ;p.sTa6oXatç twv TlaTptapyûv, etç Tà TÓaa
ôoaipara, etç rà TÓaa è'çoîa, slç 'tòv TÓaov
6i0òv Tou ypéovç ózoù rijv èoàXs-s, àpàj zà.Xtv
àxópj y6èç È7Ìv7j, xat apyijaese aopêoùX’.a
xai [xo'jaaêepsSeç xat , èztêovXatç zarà tou
zpoeatWTVç aaç. 'O 0eôç àpa7e tô 6aar^ aÙTÔ,
Tà zoXXà tí rà 6sXop=v; Tô zpà.7pa rwpa
arsxet etç XÓ709 aaç: av tawç à7a~àr$ r^ç
’EzxXiqaiaç rijv aóstaatv xai rijv sXeaOeptav,
xai TTjv teXetav àzaXXa77jV, OéXere p.àç àxoôaet
elç airó tò CijTTjfxa tò zapajxtxpóv, ózoù aàç
Crjroüp.ev, tò ózotov Sèv aàç SiSet xajxjxiav
ÊXàÊTjv, à] Cr/J-tav et zai Sèv OéXeTe jxàç
àxoôaet, totsç zXvjpo^opoûixat xaOoXtzà zwç
135
dumnezeiască, văzând atâta peire a Bisericii
ce a făcut, și tirania și neomenoasa soco­
tință ce a arătat către dumneavoastră, n’am
vrut ș’o sufăr, ci mam învoit la căderea
Iui, și, n’o tăgăduiesc, astfel a fost răstur­
nat, cu voia Iui Dumnezeu, și izgonit din
Scaun, și ați scăpat de tiranie; a venit acest
om, cu voia lui Dumnezeu și chemarea tutu­
rora, care să rămâie, orice scădere ar avea,
și ca om nu e de mirare să scapete, căci
și lucru omenesc este a greși, și noi în
fiecare zi greșim fără număr față de Dum­
nezeu, pe eare-1 rugăm să fie milostiv față
de greșelile noastre, dar în privința lui,
cu iertare să fie, văd un lucru de uimire
și deșănțat, că niciodată nu veți fi în stare
a petrece pașnic și după voia lui Dumne­
zeu cu orice Patriarh, și stau și nu pricep
care să fie pricina: unul rău, altul și mai
rău, altul fără de lege, altul mincinos, altul
necucernie, acesta ce s’a făcut acum, sucit,
și iarăș aud cum că e osândit ca și cum
ar fi neplăcut, de dumneavoastră, și e urât;
noi, și căznindu-ne a face bine, pierdem
osteneala noastră, și n’avem nicio mulță-
mită,—nu știu ce treabă e aceasta; ma mi­
nunez și mă crucesc. N’a rămas alta decât
să fac o socoteală, să văd pricina de unde
pornește: ori de e rău Patriarhul, ori arhie­
reii, clericii, sau norocul mieu e rău, care
.n’a putut folosi la nimeni, și, chibzuindu-ne
și în acest chip, cum am judecat acuma,
și neîndreptând ceva, astăzi mă voiu hotărî
să ies cu totul de la mijloc, căci vă va
părăsi Dumnezeu. Nu v’ați împovărat zilnic
de schimbările Patriarhilor, de atâtea dări,
de atâtea cheltuieli, de atâta prăpastie a
datoriei ce ați aruncat-o, ci ’ iarăș și ieri
a fost așa, și veți începe adunările și pârile
și cursele împotriva căpeteniei voastre.
Dumnezeu ține deci aceasta, mai mult ce
să voim noi? Lucrul acum la dumnea-
voastră stă: dacă poate iubiți tocmeala și li­
bertatea Bisericii și mântuirea ei desăvârșită,
mă veți asculta la această cerere prea mică,
ce v’o facem, care nu vă pricinuiește câtuș
de puțină vătămare sau pagubă; iar, dacă
nu mă veți ascultă, atunci voiu află pe de­
plin cum că iubiți seandelele și gâlcevile
intre dumneavoastră și paguba Bisericii, și
câte s’au întâmplat pană acum și în de
obște toate de la dumneavoastră au venit.
De alminterea, cererea mea iată că v’o des­
fășor, și e aceasta, și vă. rog să-mi -dați
136
¿ȚazâTe Tà azávSaXa xai Tàç àXXTjXojj.aylaç
zat TTjv Cr/^tav t^ç ’EzzXTjaiaç, zat Tà oaa
£7Îvrpav ewç Twpa, zat zôvtote ôXa àzò Xoyou
aaç èzaTéô^aav. Aotzôv tô CvjTTjp.á [iaç 13 où
ôzaô aàç tô sçTjyw, zat etvat toöto, zat za-
pazaXw aaç và ¡xàç Swarrs àzpôaatv óXíyTjv;
zatpôv syeTS T'ijv MsyáX'tjv 'Ez'/.X^aiav stç Tàç
ystpàç aaç, zai etç tt(v Stotzïjaiv aaç, zat SXézo-
p.ev TÔaooç ypôvo'jç zal zàv p,iav àçpéXstav 8Èv
TTjç èzàp,STEzapà Crjputav zat è'£ooa apirpijTa zat
àpt6p.ïjTa, p.è ïà zá0T¡ aaç zat p.s tooç <p0ô-
vo'jç zat Taèç zazatç aaç opeçatç, zat TÓaov
ózoü ttjv èyépSTS etç zavTsX^ ÈpTjp.watv zat à-
çavtap.ôv, zat, àv aàç à?Tjtq rtvàç zoté, tôv
azozôv aaç, ôèv tôv p.ETaSàXXT]TS, gote ôXo-
teXwç epyeaOs etç o’.ztov, và ttjv èXîTj07|Te, tt(v
ztw/Tjv aoTïjv T'ijv ’EzzX.7¡atav. Etç toöto àXô-
7taaa oTt zàv và TTjv ëoTjôijaeTe 8sv 0sXets,
à'pijaeTe zat ¡it¡ rijv Cr^putdoveTS zal tt¡v àya-
vîÇets, zal etvat p.e7àkïj àptapna etç tòv 0eôv,
zal ÉáXXers zal etç tôv voôç aaç zwç Etvat
xptatç zal àvTazôSoatç- XettpeTe àz’ aoTTjv
zat, îtCi za0ô)ç etvat à'pavtap-évïj, à^ijasTÉ tt¡v
etç TTjv èStZTjv p.09 StolzTjatv, Twpa àzô tôv
3ezép.6ptov p.^va, ewç s£ p.^vaç, và t8w zal
sțw, «paye 7jp.zop<ô và zaropOwaw tizóte;
zal eTÍTj sXÔYtaaa zwç p.è àXXov Tpózov 3sv
■țtvsTat zapà Tj àpytepœaôvï] aaç và aTjzw0TjTs
zapsuOùç T'ijv wpav aoTtjv, và ZTjvatvsTE etç
Tatç szapylatç aaç, và zotp.atvsTS Tà zotptà
aaç ozoö aàç ôaTepoôvTat ToaoÔTOv zatpôv,
xai àjxotpoôat toö zotpévoç aurwv zal zpoa-
TàTO'T, zal và p.Tj aàç p-éXy] zavTsXwç ôtà T'ijv
’EzzXTjatav, zal àæTjasTe tôv zavaftwrarov
¡lovayóv, ezetS-ij zai ó 0sôç tòv èStÉTaSe zai
tòv szpoazàXeae và ztàatfl toùç otazaç t^ç
’EzzXrjaiaç, xai etÇt) t¡ StotzTjatç oXtj àç ytvțj,
p.époç zpôç T'ijv nava?tÓTTjTà too, zai p-époç
zpôç toö XÓ700 p.aç, zai tote 0éXop.ev 6àXet tôv
0eôv ôp-zptbç (sic), zal tawç zal p.àç öSTj^TjCTj
p.è T'ijv 0etav too zpôvotav zal và p.àç çw-
Ttafl và eûpwpev pttav p.ê'0o3ov tt^ç 8top0waEwç
toö êapoTaToa aÔT^ç ypéooç, zal ôoztpàasTE
zai 'ijp.àç etç e£ p.Tjvaç, zal zàvTa àpàSt àzô
T'ijv àpyijv 0éXet yav^ tò sp?ov, àv Ôp0ozo8jj,
à) oyy zat, et p.èv E^vwptcsTs TTjv yàptv zal
T'ijv zaXoaovTjv, zaOcXç èXztÇop.ev và vevțj, etç
T'ijv MeȚâXTjv ’EzzXTjatav, OeXetê p.àç eoya-
ptaïTjaet, zal và So^àasTE zai tôv 0eôv, zal
và àvazao0T]Te zal và èXso0Epw0TjTe àzô tô
6apù tpopTtov TTjç ènÛTjç zai twv zoXXwv
SoatptàTWV, zai tawç và p.àç zapazaXéasTs
xa0’ ôXaç 1 àzôpz và 6oT¡0Tjawp.ev zal và p.Tjv
1 In text: xai &Xaç.
puțină ascultare: un timp aveți Biserica
cea Mare în manile dumneavoastră și supt
cârmuirea dumneavoastră, și vedem atâția
ani, și vre-un folos nu i-ați adus, decât nu­
mai pagubă, cheltuieli fără măsură și fără
număr, cu patimile dumneavoastră și cu
pizmele și cu relele dumneavoastră pofte,
și pănă într’atâta, că ați adus-o la desăvâr­
șita pustiire și nimicire; și, dacă v’ar mai
lăsa cineva, nu v’ați schimba scopul, nici
în de. obște n’ați ajunge la oarecare milă,
ea să compătimiți săraca Biserica aceasta.
De aceia m’am gândit că, de nu voiți a o
ajuta, s’o lăsați și să n’o păgubiți și să n’o
nimiciți, căci e mare păcat față de Dum­
nezeu, și să vă băgați în minte că este o
judecată și o pedeapsă; lăsați-o și așa cum
e nimicită, lăsați-o în seama mea, acuma,
din luna lui Dechemvrie, timp de șase luni,
să văd și eu de n’aș puteâ cumva să în­
drept ceva. Și așa m’am gândit că nu e de
chip altfel decât decât ca Arhieria Voastră
să ieșiți hotărât, în ceasul acesta chiar, să
mergeți în eparhiile voastre, să păstoriți
turmele voastre, care sunt lipsite de voi de
atâta vreme și n’au parte de păstorul și
căpetenia lor, și să nu vă îngrijiți de loc
de Biserică, și să lăsați numai pe Preasfin-
țitul, căci și Dumnezeu l-a orânduit și l-a
chemat să iea frânele Bisericii, și astfel
cârmuirea toată să fie parte în manile Prea­
sfinției Sale, și parte în ale noastre, și
atunci ne vom rugă de Dumnezeu și așâ
să ne îndrepte cu dumnezeiasca lui pronie
și să ne lumineze să găsim o cale de în­
dreptare a acestei prea-grele datorii ; și veți
socoti și voi în șase luni, și de-a rândul
se va arătă de la început tot lucrul, dacă
e drept ori ba: dacă veți recunoaște darul
și binele, cum nădăjduim să fie, către Bi­
serica cea Mare, ni veți mulțămi, și să
preamăriți pe Dumnezeu, și să vă odihniți
și să vă ușurați de greaua sarcină a che­
zășiei și a multelor dări, și poate să ne
rugați și de acum înainte să ajutăm în
toate și să nu iasă cârmuirea Bisericii vre­
odată din mânile noastre; iar, dacă, iarăș,
veți cunoaște că o pierdem, și nu folosește
la vre-un lucru bun ocârmuirea noastră,
ușor e atunci să ni scrieți și să ni dați de
veste să plecăm din Biserică, și să pare-
tisim din îngrijirea ei, căci n’am adus nici-
un folos, și cu bucurie v’am ascultă, de

eoyțj Tj ftoiwcjiç rr^ xavreXw; àxò rà; ysìpa;-
el 5è xáXw zaì ^vwpiasrs ott ^p-stç tTjv ya-
koôpsv, xat 3sv xpoôalm èxì tò xaXôv f¡
v.táé[j'jT]GÍs p.a;, sExoXa elvat tors và u.à;
7pàcjists xat và p.à; àva77siksts ott và ket-
xwpsv àxò TTjv ’ExxkTjatav, xat và xapijr^-
awpsv aitò tTjv xpoaraciav, ixEtÔTj xat xavéva
oțekoț ôèv èxà[xap.=v, xat țxstâ yapà; t(6é-
kap.ev aâ; àxoóast, ixetSij xaì tòte; xavTekœ;
Stxatov ôèv ij6éXa<xev eyet và àvttataOùùp.ev
et; auto, zaì sxkTjpo'fopoùp.eoOev êéêata Et:
5èv etvat GsÀTjat; tou 0so5 và skeuOspwO^
’ExzkTjata ôtà tà xokXà zaì àp.étp7jtà pai
âțxaptijp.ata, zaì ìjfhka eu^âX-țj zaì tà]v óxo-
tptav axacav àxò XÓ700 aa; xw; ôèv s’yste
xavéva xta.tatp.ov, Stati twpa ÙéXst tfavâj àv
ot àpytspei; xtatow, tj ol zXïjptzot, Tj ot àp-
yovteç. Atari ÊXsxop.ev zaì toòro tò aTjp.sìov
xw; zaì xeptaaótspa axàvòaXa àxò xXrjptzoù;
xaì àpyovta; xpoèatvonv, xa.6ò>; xaì Twpa
óxoù àxoów tà véa aupJooXta, xaì çtpevttTjç
7tvop.at, tóaa óxoò ÈxàOsTs xai tòste zaì
xaXtv 5sv xaúete, zaì etCr¡ òjQeXav àxéyst
EXot àxò TTjv ’EzxXïjatav, zaì ó IIava7tá)raro;
p.è X070U pa; TjPeXe tt¡v zuëepvTjaet tòv auròv
ÒXÌ70V zatpov, oaov và òoz'.pàawpev zat và
supwp.ev tò atttov. Kaì Stà toùto, et pèv zaì
pà; àzoùaste et; auro óxoù cà; 7pàtpw, zaì
xapeuQù; 6sXete óxaxoùast, 6ékw SsEa-twO^)
Ett zatà àXTjOetav a7axàre rijv ouoraatv t^;
’ExzXT(ataç, zai,àxoXooOœvtaç ó IIava7tœtaro;
rat; tá$at; twv wpóxaXat àotôtpwv Ilatptap-
ywv, zai SáXXovra; péaa tou tòv yóSov toû
8»oû, zai tTjv StzatoaóvTjv, xai tt¡v aX^Sstav,
xai tôv C^Xov ôtà tTjv iXenSeptav t^; ’Ex-
zXvjata;, táoaw (?) aa; svwxtov 0eoú, év xa6ap$
xaì áSEXtp xapôtcf, ywpi; xav píav ává7xr(v,
7j xepíataatv, Tj èXx'ôa óxoù và èyw àxò tr(v
’EzxXvjatav, và Grattò ps oXt¡v p.ou tt¡v xpo-
ßoptav xaì ttj; țsatv r/jv xapSta; pon, xat
và ëoTjSijaw, xai sp7<p zaì XÓ7W, tijv ’EzzXtj-
atav, zaì và xokspijaw, xa6w; ó 0eó; ps
óÒT^aEf, và eupw sva zaXòv tpóxov rzj; éXeu-
■Ospia;, óxoù àvsXxtatw; và tò àxoXaÙGste,
xat và eòyaptar^OTjts tòv 0eóv, xaì xprs và
p.Tjv Xsttptrt àxò zà9e Xo7Tj; sòspysaiav, óxoù
và ps ypstaaQ^te, xai tao; và aà; rijv xa-
paSwow xapösvov àxò tà àxstpa ypsTj' sì Ss
xàXtv xaì ôèv ÒsXijaTjte và àxoóaTjts, xai
OéXets peivțj xàXtv aùtou p.s tixote; tpsoòet;
xpoœàost;, xw; ràya, Età và statat xsptxex-
Xs7p.évot et; tà xsœtXtxta, ôèv ^p.xopstts và
àvayttìpTjaere àxò toù; ypso^stksta;, tò óxotov
stvat xpóyaot; sv àp.aprtcf, ott, otav ëouXvjÔw
58183. Vol. XIV.
137
oare ce și atunci n'ain aveâ nicinn drept
să ne împotrivim la aceasta, și ne-am fi
lămurit cu siguranță că nu e voia Iui Dum­
nezeu să scape Biserica, pentru multele și
nemăsuratele noastre greșeli, și am fi scos
și toată bănuiala în privința dumnea­
voastră, cum că n’aveți nicio vinovăție,
pentru că acum s’ar vedea dacă arhiereii
greșesc, sau clericii, sau arhonții. Căci
vedem și acest semn: cum că cele mai
multe scandele vin de la clerici și arhonți,
precum și astăzi când aud de noile adunări,
și parcă nebunesc gândindu-mă la câte
ați pățit și ați văzut și iar nu încetați; și
astfel ar pleca toți din Biserică, și Prea-
sfințitul și cu mine ar ocârmui-o puțin
timp, cât să chibzuim și să găsim pricina.
Și de aceia, dacă ne veți ascultă în ceia
ce vă scriu, și îndată să ne ascultați, voiu
căpătă siguranță că în adevăr iubiți alcă­
tuirea Bisericii, și, urmând Preasfințitul
rânduielile celoi' de odinioară răposați Pa­
triarhi și puind la mijloc pentru el frica
lui Dumnezeu și dreptatea și adevărul și
râvna pentru libertatea Bisericii, făgăduiesc
înaintea lui Dumnezeu, cu inimă curată
și lipsită de vicleșug, fără vre-o silă sau
strânsoare sau nădejde ce aș avea din
partea Bisericii, să stau cu toată graba
mea și cu toată căldura inimii mele, și
să ajut, și cu fapta și cu vorba, Biserica,
și să mă lupt, cum Dumnezeu mă va în­
dreptă, să aflu un chip bun de a o nșură,
pentru ca peste așteptări să-l apucați, și
să mulțămiți lui Dumnezeu, și niciodată
să nu lipsesc de la orice fel de binefacere
în care veți avea nevoie de mine, și poate
să v’o dau fecioară de orice datorii; iar,
dacă, iarăș, n’ați voi să ascultați, și ați
rămâneă iarăș acolo, cu orice fel de cuvinte
mincinoase, cum că adecă, de oare ce sun­
teți încurcați în datorii, nu puteți să vă
depărtați de împrumutători, ceia ce e o
vorbă așa în greșeală, căci, când aș voi
să mă apuc eu cu Preasfințitul de îndrep­
tarea Bisericii, nu va puteă nimeni să vă
împiedece, nici să vă tulbure, și iarăș ați
stă acolo,—voiu ști sigur că scopul vostru
este să faceți scandele și pagube Bisericii
și să se îndeplinească relele voastre pofte
și voinți, și, când ne punem să vă facem
bine și să vă odihnim și să vă mântuim,
voiți să ni căpătați pe fățișii voștri duș­
mani și protivnici, și nu vă vom lăsa în
18
438
¿7« p-è .tòv Ilaya-pœtatov -sii StópSwatv. r^ç
-’EzzXïjataç,- 8sy 6éXsi §dvt¡6^ Ttvàç và aàç
spzo5ta-ț], o’óts và aàç ivo/XijaT], zai, zàXtv
zaÔTjaare aÔToù, 7vwptCw ësôata zwç ó azor
zqç aaç sívat 8tà và TptSsTS azàvSaXa zat
ihjptaç etç r/¡v ’EzzXijatav, zai và reXetœyerat
tatç zazatç aaç ape^atç, zat rà OsXfiuata,
zai, wç aoT&ö ozoû TàCop-sv và aàç sosp^e-
TTÎawpsv zat và aàç àvazaûawp.sv zat và aàç
sXs’j6spwawp.sv, GéXsts p-àç àzozrfjast yavîr
poûç syôpoàç Zat zoXsptonç aaç, zat osv 6s-
Xopșv aàç à'p^aît etç TTjV-zpoatpsatv aaç, zat
6éXet zpofsvTjOjj,-tîzotsç àXXôxorov, zat
àp.apTta OéXet etarev etç tòv Xa:p.óv aaç. "Oti
prij OappetTe zàXtv Tà auvstÖtap-sva aaç; aÓTÒ
eóyàXeTc to àzò tòv voûv aaç, oti, szstôij zat
àvazaTwôijza etç ■ aurijv tt¡v úzóOsatv, stCi
rpavepà'aàç tò Xs7W, oTt jiè ■ tò ózozá[ita jv
ózop.svw, zat tò 0éX7jp.á aaç zXéov 8sv 71-
yîTat, zat lyOàvet aaç, ort oXot oí Ilarptap^at
zazot Ssv Tjjizopoöv và etvat, zat sastç zaXoi,
p.ovov àzoX<jt>6$ oXa Tà zazà àzò Xo7O'j aaç
và zaTaêatvoyv, zat OsXopsv êaXQjj-sztzôvwç,
-zai 6éXet /opeôaet> ôpjrpTOÛ 0soo, on-rà
<pt6»jpíap.aTá aaç oXovwv Tà vvwptCw zai Tà
zaTaXapêàvw,- zai tîzotsç Sèv zaTOpßwvsrat,
on tò eytvsv, .eytvev. ’18où Ozoû aàç àzszà-
X'jtpa tò tsXoç oXov’ xai zaraXàosTS to zoXXà
zaXà, zai à6woç ețp.i etç etTt 6sXst zpo^svTjQjj,
ötaTi- tawç;và- viz/piop-ev ^p-stç ps t-qv àXij-
Oetav, -zai p.àXtaTa-tïjv a^pspov, ozoo Tà
zàvra. stç.TÔ 8ôatp.ov CTSZSTat. Kai và p.àç
a'jpzaOTjasrs stç Tà Țpayopsva, on èXéyop-sv
p,STà zappïjaiaç, zai và e/œp.sv tò 7X7¡70pá-
TSpov - TêXetav àzózptatv, và ^sópwp.ev. Ot
Xpóvot aaç zoXXot zai zaXoi. Aezep.5pic<> e'.
[Etys 8tà T^çszXàpzpoo aoToô aoOevTtz^ç
ystpôç :] ’lwàvvigç BaatXetoç- Bosôovàaç.-
. (Copii grecești .ale d-lui M. Ghedeon, în Bibi. Ac. Rom.)
; . / CCXL.
Constanti­ ; . s Partenie, Patriarh de Constantinopol, despre binefacerile lui Vasile. Lupa
nopol, față de Biserica sa, pentru care i se dau moaștele Sfintei Paraschiva.
1641,
.• ,Ilap6svtoç, èXstp 0eoù àpyieztazozoç
Maiu.
.KwvaTavrtvo’jzôXsœç, Néaç 'Pwp.i]ç, zaì otzo'i-
p.svtzôç zarptapy/jç. . -
: IlpóSijXov zai p.apT'jpoó¡ievóv san sv te
zaXatà zai vscf Epa^j) on ôtà zavTÔç 6eta
'zpovota zai àç asi ri]V zpovÓTja’v fjjet zivrav
qpaTûv ts zai àopàTwv, sztȚstwv ts SijXaSij
•zai twv szo'jpaviwv, zat 8tà t^ç aÛTÎJç 6staç
Snvàpswç zat svsp7£taç Tà zàvra zsptawCs-
Tat zat a'JVTȚjpstTat zat TaÔTTjç ôi/a ooSsv
twv/zrpaypâTwy èœéaTTjZev- ö tavama .Ss
yoia voastră, și sé: va-face ceva ciudat, 'și
păcatul va fi pe grumazul vostru. Căci să
nu vă - mai -gândiți. iarăș la ; obiceiurile
voastre, aceasta să v’o scoateți din minte,
de oare ce, odată-ce jn’am apucat detâcest
lucru, v’o spun limpede,'rămân cu cămașa
(sic: gata), și voia voastră nu se mai face,
și vă ajunge, căci toți Patriarhii nu pot
fi răi, -și voi buni,; ci' urmează :că toatè
relele vin de la voi, și ne vom apucă, eu
osteneală, și vă va bate mânia lui Dum­
nezeu, căci cârtelile voastre ale tuturora
le cunosc și le - știu, și nu se îndreaptă
.nimic, căci ce s’a făcut, ■ s’a făcut. Iată
.că v’am descoperit tot rostul; și să o știți
prea bine, și eu. nu sunt vinovat la nimic
din ce se va cășună, pentru că poate să
biruim noi cu adevărul, și mai ales acuma,
când toate atârnă de dajde. Și să nè iertați
de ce am scris, căci am spus-o pe față,
și să avem cât mai iute răspuns desă­
vârșit, să știm. Anii dumneavoastră fie mulți
și buni. ' • ; . :
Dechemvrie. 5. ' ' .. : ’ :
[Era scris de însaș domneasca lui mână
strălucită:].
■ ; lo . Vasile Voevod.
- \ ;
.
Partenie, cu .mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Çonstantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
E lucru vădit -și dovedit în Scriptura Ve­
che și în cea Nouă că întru toate Pronia
dumnezeiască și totdeauna are grija tuturor
lucrurilor, văzute și nevăzute, a celor de pe
pământ adecă și a celor din ceruri, și cu
dumnezeiasca ei putere și lucrare păstrează
și ține ;toate și fără dânsa niciun lucru
nu s’a. făcut, iar cel ce cugetă.și plănuiește

Stavoo'jp.svoç xat p.sXïtwv èxxixrst ttjç aot^ç
6siaç yàptroç, xat t^ç xapoualaç toô xàvrs-
xorroo, wç ó ôîtspoyp'jç xat àXa£wv sxïîvoç
éœaçôpoç- èàv oûv ptxpôv vt vs'poç ôtaaxe-
Sàatfj xat zaXó'^ npôç xatpov sv twv xpay-
p.árwv óarspoúp.gv&v njç aür^ç Ssiaç yàpîToç,
tj àxô ôoxtp^ç, œç toô’lwê sxetvoô, tj xat-
Setaç ôrcotaaoôv, xatà tôv ’ExxX^aiaat^v, tj
étspwç, xàXtv aôt^ç ttjç Osiaç xpovotaç
exavspysrat tò xpôtspov xat XapÇàvet ttjv
’aatv, ttjç Ssiaç 70p ’taôtTjç yàpiTOç èvsp-
7OÔaTjç, ’ooôetç twv : xàXat xat twv vôv àp.s-
toyoç |x.évst xat satepïjp.évoç aôt^ç, waaÔTwç
xat tj xàOoXtXT] xat àxoaToXtXTj ’ExxXTjaia,
vjttç vop.7tj Xptatoô xaXettat' xat Xévetat xatà
ttjv 'lepàv Fpa^ljv, c? xàvrsç oí eùosêsiç
ttjç' twv oùpavwv SaatXeiaç á£t¿ovta!. ’ExsiStj
Xatxôv xal.ttjç xaB’ ^pâç toô Xptatoô Me-
7aXTjç ’ExxXTjataç sv xoXX^ t^ àvaSôtTjtt xat
t^ .stpïjVtx^ xataatâaet StatsXoôarjç xat à-
■îtaatoXtxwç xai xavovtxwç 16’jvop.évïjg ôxô twv
xàXat xatà xatpoôç àot8tp.wv üatptapywv xat
S’.otxonpsvTjç, ‘ ó fitaôxaXoç xat xapxôvTjpoç
sySpôç ttjç àX^Sslaç péyav xôXe|iov xat ta-
pàyijv sxlvrjàs xat’ ô.uttjç, wats ôorspïjO^vat
xal Ttávtwv twv jiüptwv aôt^ç àvaSwv xat
etç ypéoç ëapotatôv xai Soaëàâtaxtov’ èp.xs-
ceîv xapà twv èvavttwv xat xoXeplwv auT^ç,
ü'f’ wv ó’zéatT] aôt^ xoXXà Setvà xat ^ü.tat
àvjxôçopot (wç. otSact xàvteç) xal àp.e-
tpot, xal p.éXXstv xàtàvttjaat auTTjv etç p.s-
7iarrjv èpTjpwatv xat àçavtap.ôv ‘ téXetov ' twv
¿pSoôoçwv yptattavwv, Tj|iwv ‘ p-T] ¿Hvapévwv
àvttzaXatetv xal àxoXovsîaSat etç tàç Set àç
-àxattTjaetç,' tàç ôarjpipat xal àevvàwç 7t7vo-
pévaç, twv Savstatwv xàl twv Xotxwv Sapéwv,
àp.étpwv ovtwv xal àvbxoçpôpwv, û xavà^aOoç
’8è0eôç, o 6éXwv àet ttjv twv’eòaeèwv awtTj-
ptav xal p.àXtata ttjv aovnjpTjaTjv xal ota-
povïjv t^ç MsvàXvjç ’ExxXvjaiaç, eveoaev èv
xapota. toô èxXap.xpotato'j xal eóaeSeatátoo
xal èvSo^otâto'j" xai yptattàvtxœtàtoü AoSèv-
too xàaTjç MoXôoëXaytaç, xoptóo ’lwàvvou
BaatXeto'j Boscósa, toô xatà xvsöpa otoô
xsptxoSTjTÔn xai aȚaxTjToo ttjç ^p.wv Metptô-
"tTjtoç, oç, ëpwtt Seitp tpwGetç, sxivtjStj otxoôev
-xal ou ptovov xatà tô xapôv êoet^e xpôç tàjv
MevàXTjv ’ExxXvjàtav tTjv àyaÔTjv aùtoô aoto-
xpoaipstov xaXoxa7a6tav, ày’ èXàôopev
tjôtj p.eptXTjv àveatv xai àvaxooytaptòv twv
ôoaëaatàxtwv xai àzetpwv ypewv, àXXà xai
tô petéxetta oztayvsttat xpoQôpwç xai ôXo-
<pôywç èoTjOetv oaT] Sûvaptç fjj MeyàXig ’Ex-
xXijatqf xal t^ ^p.wv .Metptôtïjtt xai etvat
139
lucruri potrivnice ei, cade din harul lui
Dumnezeu și din ființa "celui ce le vede,
precum trufașul acela și mândrul, Lucea­
fărul; dacă deci un nor mic va risipi și va
ascunde vremelnic unul din lucruri, lipsit
de acel har dumnezeiesc, sau pentru încer­
care, ca în cazul lui Iov acela, sau pentru
învățătură, cum spune Ecleziastul, sau alt­
fel, iarăș din aceiaș dumnezeiască Pronie
se întoarce înapoi Ca înainte și-și iea tă^
măduirea, căci, prin lucrarea acestui har
dumnezeiesc, nimeni dintre cei de ' demult
și dintre cei de acum nu rămâne neîmpăr-
tășit și lipsit de dânsa, precum și Biserica
cea catolicească și apostolească, ce se chiama
și se zice a-fi mireasa lui ITristos după
Sfânta Scriptura, prin care toți cei cucer­
nici se învrednicesc de împărăția cerurilor.
De oare ce deci, pe când Marea Biserică
a noastră petrecea în multă bunătate și în
pașnică stare și fiind îndreptată apostoli-
eește și după canoane de către răposați!
Patriarhi de demult, ce au fost pe Vre­
muri, dușmanul, urâtor al binelui și'rău
întru toate, al adevărului a pornit mare
războiu și tulburare împotriva ei, așa încât
să fie lipsită și de toate multele ei bunuri
și să cadă în datorie foarte grea și cu ne­
putință de suferit din partea protivnicilor
și dușmanilor ei, supt cari au căzut asupră-i
multe lucruri. grozave și pedepse ce nu se
pot îndură (precum știu mulți) și fără mă­
sură, și ar fi ajuns ea la cea mai mare pus­
tiire și la peirea desăvârșită a creștinilor
drept-credincioși, căci noi nu mai putem
să ne împotrivim și să ne apărăm de gro­
zavele cereri, care se făceau zilnic-și ne­
contenit, împrumutătorii și celelalte greu­
tăți fiind nemăsurate și de nesuferit, dar
Dumnezeu cel prea-bun, acela care voiește
totdeauna mântuirea celor cucernici și mai
ales păstrarea și trăinicia Marii Biserici,
a lucrat în inima prea-strălucitului și prea-
creștinului Domn a toată Moldovlahia, dom­
nul Io Vasile Voevod, fiul sufletesc prea-
dorit și iubit al Smereniei Noastre, care,
mistuit de iubirea lui Dumnezeu, s’a mișcat
-încă de acasă și nu numai acum și-a arătat
neîndemnat de nimeni bunătatea sa către
Biserica cea Mare și de la dânsa am și luat
oarecare ușurare și despovărare a datoriilor
de nesuferit și nenumărate, dar și pe urmă
făgăduiește bucuros și din toată inima să
ajute după puteri Marii Biserici și Smereniei
140
6raép¡iayov xal (nvavnXTjraropa erai raàm zai
eöpiazsaöat èToiu.wç àvrtraaXaietv zaì àraoao-
ësïv zaì Stwzetv raávTa èy6pòv zaì raoXèp.tov
rr/ç ’EzzXï(oiaç zaì ^u.<ñv zaì àraoXoveìaQat
TȚj vouvsyeì aÔTOÔ Sfotz^ast Tàç èraepyop-évaç
avanzata? ypslaç zat svoyXr¡ast<; zaì tïXsîwç
è^aXet^at tt¡v ’ExzXrjaíav toö XptOTOÖ zaì ^p.àç
toö aoToö àwno’fópov ypèonç zaì p/ìj èà.v
Ttvà zarerasp-oaivs'-v XTjarptzwç r/jç ’EzzX^aiaç,
wç Tà raávra zaî’ st5oç Zaì ovop-aari è77$-
7pap.p.èva çaivovTat èv T<j> țe^ovoti auvoSixfp
TÓp,<¡>. Toóroo yàptv, Scà Tàç zàXoxàyaôiaç xaì
xarà 0sòv aÓTOTtpoaipéTO'X oraonysas’-ç toö
èxXap.ïtp0TàT0'J zaì sóaeSeaTaToo aÒToò Aò-
ÖSVTO'), MsTptÓTTjC ^¡IWV, p.£Tà zaì t^ç raspi
a'JTïjv ispâç ôraspTeXoôç gdvóòo'j, twv tspOTà-
twv àpytepèwv, tö>v èv ’A^ùp IIvsóp.aTt àya-
ra/jtwv aur^ç àfeXywv xaì avXXetroopywv, twv
wpzoTaTwv xXïjptxwv, twv sòXaèsaTàTwv ispèwv,
twv yprptgwTÓTWV zaì sòveveoTàTwv àpyóv-
Twv zaì twv Xotrawv raàvTWv, p-zj eópoòaa oòSèv
STSpov à^tov zaì rapoavjzov àvTap.=ì<pat Tip
eoosSeoTáTcp xaì xaTà raávra òpSoSo^oTaTcp
aÒTcp Aó6èvri[], Scà yàpcv euXoviaç auToô xaì
¿7taap.oö t^ç aoroö rCàpaç, el p.ij raoo èx z&v
ávíwv Xettpávwv t^ç xa6’ ^p.àç toö XpicToö
MevàX^ç ’ExxXïjaiaç, è'xptve xal 0p.07vwp.0S0-
TTjae xotvwç p.eTà raávTwv, GTîpvôvTWV tò raspi
Tootoo xaì p.7] àvTtTetvovTWV, àpyiepéwv 5y¡-
XaS^, xXt]P'.xwv, cspéwv, àpyóvrwv xai twv
àXXwv, SoQ-^vat tò a7iov Xeitpàvov TfjÇ.paiaç
p.rppôç ^pwv Hapaaxsu^ç t^ç vsaç, tò p.év
(wç àvwïèpw eïpTjTat) a7taap.oö xal suXoYÎaç
toô TÓraoo aÖTOÖ t^ç MraovSaviaç ivsxâ, ypta-
itavixoô ovToç xai eoaeêoôç, tò Sè siç è'raatvov
xal yáptv zaì zaùy7jp.a toô eospysToe aÔTOÔ
Tïjç MevaX^ç ’EzzXvpiaç, toô . aÖTOÖ èzXap.-
rapoTâTOO zai raao^ Stzatçaôv^ ts zai áXiQÜeía
7¡p.<pteap.évoo AóOévTOO raàavjç MoXSoëXayiaç,
toö oeilavToç tt¡v Toaaòrfjv rapo6op.tav zaì
Spe^tv TTjç àraaXXay^ç twv êàpewv t^ç Me-
yàXTjç ’EzzXïjaiaç Xai t^ç ^p-wv MerpcônjTOç
zai ToovTêôQev TaTTOvToç zai oratayvoopivoo
àvaaToXwoat aoTïjv zai èXeoôepwaat toô èrat-
zetp.èvot> ztvSóvoo twv àvorao'pôpwv ypewv xai
tpXâTTSiv ’^p.àç etptjvixoôç te xai àtapàyooç
zai toôç oupS^raoTe Tporatp ztvTjSévTaç èyôpoùç
zai àvTtraàXooç zai èratC7jp.to'jç ^p.wv ts xai
t^ç ’ExxXïjaiaç Tapà^at xai èvoyX^aat tt¡v
’ExxXïjaiav xai ^p-àç, àraoStwzetv t^ auQsvTix.^
aoTôô 8uvàp.st xai 6o7]8eia. Ootwç StexpiS r¡ xai
.àraeçàvÔT) raapà raàavjç t^ç tepàç govoSo’j
-yevéoGat raspi toö aYtoö aoToö Xsttpàvoo t^ç
'AYtaç napaaxsoijç. Kai raspi toutou èyeveso
Noastre și să fie apărător și ajutător în toate
și să se afle gata a se împotrivi și a izgoni
și a pune pe fugă orice dușman și protivnic
al Bisericii și al nostru și a răspinge prin
cumințea sa cârmuire nevoile ce ar veni
și supărările și cu totul să ne cură(e, Bi­
serica lui Hristos și pe noi, de datoria cea
nesuferită și să nu lase pe nimeni a încălca
hoțește Biserica, precum toate se văd scrise
după chipul și numele lor în tomul sino-
dicesc ce. s’a făcut. Pentru binefacerile și
făgăduielile făcute de bună voia lui, cu în­
demnul lui Dumnezeu, ale prea-strălucitului
și prea-cucernicului Domn aceluia, Sme­
renia Noastră, și împreună cu sfântul Sinod
cel desăvârșit din jurul nostru, al prea-sfin-
tiților arhierei, întru Duhul Sfânt iubiți frați
ai noștri și coliturghisitori, al prea-cinstiților
clerici, al prea-evlavioșilor preoți, al prea-
destoinicilor și prea-nobililor fruntași și
al celorlalți, al tuturora, negăsind nimic
alta vrednic și cuviincios pentru a mul-
țămi celui prea-cucernic și întru toate
prea-ortodox Domn aceluia, ,ca semn de
mulțămire față de dânsul și de sfințire
a țerii lui, decât că, din sfintele moaște ale
Marii Biserici a lui Hristos pe care o câr-
muim, am judecat și am dat cu chibzuință
tuturora, de obște, cari s’au învoit ’ în
această privință- și nu s’au împotrivit,
adecă: arhierei, clerici, preoți, fruntași mi­
reni și alții, a se da sfintele moaște ale cu­
cernicei maieei noastre Paraschiya cea nouă,
pe de o parte, cum s’a spus mai sus pentru
sfințirea și binecuvântarea acelui local Bog-
daniei, iar, pe de alta, pentru lauda și mul-
țămita și slava binefăcătorului aceluia al
Bisericii celei Mari, acel prea-strălucit și
împodobit cu toată dreptatea și tot adevărul
Domn a toată Moldovlahia, care a arătat
atâta grăbire și gust de a înlătură greută­
țile Bisericii celei Mari și ale Smereniei
Noastre și care și de acum înainte a hotărât
și a făgăduit s’o sprijine și s’o scape de
primejdia amenințătoare a datoriilor de ne­
suferit și să ne păzească în pace și netul­
burați, și pe dușmanii și protivnicii și pri­
gonitorii noștri și ai Bisericii ce s’au pornit,
în orice chip ar fi. ca să tulbure și să su­
pere Biserica și pe noi, să-i gonească, cu
puterea și ajutorul lui de Domn,—astfel s a
judecat și s’a hotărât de tot Sfântul Sinod
a se face eu acele sfinte moaște ale Sfintei
Paraschive.

tò zapòv cnvoStxòv ëeëatwtfjptov ^atptàpyizòv
7pàpp.a, ..zai xatsatpwSrj sv rqiòi' t^ç p.st?
^jiâç.toô’Xptaroô Al^àXvjç ’EzzXvptaç ¿Ep<p
xiòStxi, elç ev5et£iv îtàvrwv zai àayài.stav t/j?
zotvijç àæoyâoswç zai ëtazpiofwç. i’ ..
’Ev p.r(vl paítp, ’ivôtzttwvoç 8', /a/p-a/.
. -J- Ilapfisvtoç, èXscp-0io5 àp/ts^iaxoîto?
Kwvarávtivon^óXew?, Nsaç .'Pwp,r^xai otzoo-
țuvtxoc ; watptâpyigç. < • - ' ■ : - r’
•{• 'O 'HpazXsiaç’Iwavvixtoç. — -j- 'O XaX-
ZTjôovoç üaywptoç. — O ’ASp:avou~ôXswç
BapGévtoç.— ó Topvoëon Alazàp'.oç.—-¡-'O
Ntxop.7¡8sía; KôptXXoç. —-j- 'O Alovsp.6aaía?
Neoporoç. — -¡- 'O jA6t¡vwv àavifjX. '— -¡- '0
IlaXatwv Ilatpœv ©soyàvTjç. — -j- '0 AazsSat-
poviaç ’lwàaatp. — ÿ'0 d’tX'.r.TronzôXioîç l'a-
ëpti)X.— -J- '0 At3vp.otsi-/oo KXrpTjç. — •}- :'O
BtÇôï]ç Aap.aaxTjvôç zai -J- ó BàpVTjç IJap-
Ôévtoç. • ' ' . .
'0 Méfaç Aa'rûOétTjç tf^ç MevaX^ç ’ExxXtj-
aiaç Aàazap’.ç.
'0 Méyaç 0’tzovôp.oç t^ç MevaX^,; ’EzxXtj-
oiaç 'XptarôSonXoç kpsôç. '
/0 Méfaç XaxsXXàpioç t^ç MsfàXvjç ’Ez-
zX^aiaç kpsôç ©eoXôyoç. ' •■
■0 Mé^aç Xzeuo'pôXa£ t^ç Ms^àX^ç ’Ez-
xXïjaiaç XpnaôaxonXoç.
i '0 Mé?aç Pijtwp t^ç Ms^àXv]? ’ExzX-qaiaç
MtyaițX.
'0 Me^aç ’EzzXïja'.àpy^ç t^ç Me^àX^ç ’Ez-
zXijaiaç MiyaiqX.
'0 Mé^aç Ilpwtézôtxoç t^ç Me?àXTjÇ ’Ez-
xXTjciaç 0wp.àç.
'0 XaxsXXton t^ç MsvàXvjç ’ExxXïjaiaç
PêwpYtoç.
■ ■■ ' (Copii grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)
CCXLI.
Partenie, Patriarh de Constantinopol,- despre binefacerile lui Vasile Lupu
față de Marea Biserică și condițiile de care le-a legat. .
Ilapàévto«:, èXéco 0eoö àpyisxiaxoïroç Krnv-
aravttvooTrôXewç, Nàaç Pwu.TjÇ, xat olxo’jțLevt-
xôç narptâpy qç.
"ñoTtep ôç6àXp.ôç èp.îrépze awp.an Xap.-
Kpôvwv àzavra tà péXv], zaì vjXtoç tat? azttotv
anton Kàaav tr¡v zttatv ou îtaùîtat ôettp îtpoa-
tàYp-att ÿatSpnvstv zai tà sv ant^ £10070-
vètv, ontw zat ëaâtXsôç zat erepoc àpyTjV
sytov tip zóop.tp svfjppootat, ó-ò ton 0soù
•ôtSôp.svoç etc œjvsp7stav twv aop.Æîpôvtœv.
'Xpst onv aùtoùç wç oizsiwv psXâ»v ^àvtwv
twv ó'p’ aótoò; trpovostaöat, iva tà Séovta an-
141
Și pentru aceasta s’a făcut și această
scrisoare sinodicească patriarhicească de
asigurare și s’a așternut în această condică
à Sfintei Biserici a lui Hristos cârmuită de
mine pentru arătarea tuturora și siguranța
hotărârii și chibzuirii obștești.
In lună lui Maiu, indicția a patra; 1641.
■f Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
■f Al Heracleii loanichie.— Al Chălke-
donului Pahómie. — f Al. Adrianòpolei
Partenie. — Al Târnovei Macarie.— Al
Nicomediei. Chirii. — -J- Al Moneinbasiei
Neofit. — Al Atenei Daniil. — Al
Paleopatrei Tebfan. — *)• Al Lachedemó-
niei loasaf. — -J- Al Filipopolei Gavriil.
— -J- Al Dembticei Climent. — -j- Al Viziei
Damaschin și Al Varnei Partenie.
Logofătul-cel-Mare al Marii Biserici,
Laskaris.
Econòmul-cel-Mare al Marii Biserici,
preotul Hristodul.
Sachelariul-cel-Marè al Marii Biserici,
preotul Teologu. '
Skeuophylaxul Marii Biserici, Hrisoscul.
Retorul-cel-Mare al Mării Biserici, Mi­
hail. ’
Eclesiarhul Marii Biserici, Mihail.
Protecdicul-cel-Mare al Alarii Biserici,
Thoma. ''
Sachelariul Alarii Biserici, Gheorghe.
1G41,
Maiu.
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop de Constantinopol, Roma cea Nouă,
și Patriarh ecumenic.
Precum ochiul a fost împlântat în trup
ca să lumineze toate mădularele și soarele
nu încetează, din orânduiala dumnezeiască,
a lumină eu razele lui toată făptura, astfel
și împăratul și altul ce are stăpânire a fost
adus în chip potrivit lumii, dăruit de către
Dumnezeu pentru lucrarea împreună a celor
ce împreună se află. Se cade prin urmare
ca ei să se îngrijească tocmai ca și de mă-
142
tot? zoptCwvTat, zaț 'pi] tà. ózèp
5uvap.țv •Kâpé/ôvtEÇ' vj zpovÔTjatç Ss oó ¡lóvav
siri twv sivat zpoa^zst, àXXà zat
èzì twv awp.aitzwv; twv zpajp-àtwv ?àp Tà
pèv è'p’’ ^juv etvat Xé7srai, ià-8s oòz ècp'
Tjp.tv, TjTot t^ ^'¿.STspcf è^o'jota zat 8ovàp.s;,
zat twv ouz èçp’'^{¿îv vip 0e<p' àXXà twv è'p’
Tjptv §G=wț TO/óvTà ' zoXXàztç . ¿Țafi^c te r¡
çauX^ç èzt roaôÔTOV ëp^siat SuvâjÎEwç, wats
zat Smazoazaarbu è'^etv œùoswç Sôvàpttv ztw-
fiEva1 àXX’ toô 0eoô Æpôvbta, vj Tà zavra
ÈZ TOÔ [17] ' ÔVTOÇ, àfaOÔTTjTt p.0VȚ|, siç tô Eivat
rcapa^afouaaj zat rpirijv oùatav ztïjpâtwv
zat 87¡[ttoDp7T¿p.áTwv auaTÎjăaaar àôXvv p.èv,
wç 7] twv «77éXwv zaì Twv Xotzwv oùpavtwv
8’jvàp.swv zéyozsv, üXtZTjv 8s, wç. è'vt .oùpavôç
zài 77] zat tô èv ptèatp . GÓ<Jtr({iá. ts zat 067-
zptfia, zai ttjv Xôiztjv, p.tzi7¡v èj 5X-/]ç àôXtaç,
wç toô àvôpwzou zaraazEUTj (paivstaf ffi
è'p7ov ’toôto', ôtaawÔTjvat tôv àvSpwzov, 8t’ ov
ózéan¡ ra'pTjv ó A070Ç auioô zai Qàvaiûv
szòóatov, ttjv zóXtv èzsivTjv èzt- tò ystpov
soSoztpiaaoav zat p.éXXoyaàv èv Xptaicp za-
Taÿp&VTta9^vai,<pa’pp.àztp yp7jaàp.svoç Tip zpo-
çi/|Ti[], StsawaaTO t^ç aoToôv.zpôç ’a'utòv . èzt-
8ï]p.taç, zat tòv’ Sizatóiarov ezeivov ’lwè,
za6etv a zézovÒsv ózb Tûô.’àvttzsijxsvo'J za-
pa/wp’^aaç èzt Soztp-Tj t^ç auToô ÔEtaç.zpo-
vûtaç>(otç zptp.àatv blSsv) tv’autôç’[ià8ot
(zpô 7àp ' zaTaêûX^ç zóap.0') ■ 6t8sv: aÒTÒv
àp,sTàêXïjTov stvat tôv ’lwS zai o’ov t’ t¡v
zaOstv zXeîw twv wv E'zaösv), àXX’ tv’ ë/otsv
aÓTÒv ot ¡lEtèzstra zpôç zapá8s-.7¡ia, zai
àXXwç, zarà IlaôXov tôv 6stov, èv àaSsvstatç
ôstzvjaôat ttjv 8uvap.1v aôroô. Ató zat tt]v
za6’ 7]p.àç toô Xptatoô Ms7áXr¡v ’EzzXïjatav,
Tïjv 6stav ovtwç zai vsav zai vot^v 'Ispoa-
aaXïjp. zai Stwv, tt]v suasôwv ^TjP-i aovàQpotatv
te zai ôpfj7t>ptv, tò vsôXszTOv zai 6stov zai
yp'.aTwvojtov zXfjpwjia, tô s’ôvoç tô a7tov zat
tô ÉaatXstov tEpà.TE'jp.a, r^v ó 0sôç zai XwiTjp
■^¡iwv ’lïjaoôç XptaTÔç, ó 6sàv6pwzoç A07oç,
Tip Ttp-ttp antoô aiptait t^ç toô àpyezàzo'j
ïaiàv T'jpavvtSoç ¿¡XsuQspwaè te zai èXuipw-
aato. zai vsov aoroô ’lapaijX zai Xaôv ’ zs-
ptoôatov abTïjv èzoîTjaaTO, zpò ypôvwv izavwv,
è£ ap.apttwv zotvwv àzEtpwv zat z'jêspvTjaEWÇ
àzuêspv/jTou zat àX07OD twv Tà zpwra œs-
póvTWV (travia 7àp à7a6à te zai çaôXa p.s-
laStSovTat àzô toô . è7Zs^àXoo ziwjisva tt¡v
“PXi7»' S'Ç âzavia Tà toô awp.aioç P-sXtj),
Tà Tijç Nevs’jí p.sXXo'joav zaSsîv zai àçavta-
6^vat, xpsst Sstvip zaì àvnzo^ôptp zsptzsz-
Twzniav, íóars ¡vi] 8’ fp zote eùoeSoôç
¿ularele jof de cei ce se află supt éi, că să
li dea cele cè trebuie și să nu se vatăme(
înfățișând cele ce sunt peste puterea lor;
și îngrijirea nu se cade a fi numai asupra
celor sufletești, ci și asupra celor trupești;
căci dintre lucruri unele se spune că sunt
în seama noastră, iar altele nu sunt în seama
noastră, adecă în grija și puterea noastră,
dar din cele ce sunt în seama noastră unele,
împărtășindu-se adesea de o fire bună sau
rea, ajung la atâta putere, încât să capete
și puterea firii cu neputință de desfăcut;
dar Pronia lui Dumnezeu, care aduce, nu­
mai prin bunătate, toate cele din neființă
în ființă și alcătuiește întreit averile și
faptele, este nematerială ca starea înge­
rilor și â celorlalte puteri cerești, dar și
materială, ca și cerul și pământul și ce se
află la mijloc alcătuit și chibzuit, șij în a-
fară de aceasta, e amestecată din materie
nematerială, cum se vede făptura omului; a
cării grijă e aceia de a mântui pe oin, pen­
tru care a suferit îngropare Cuvântul său,
și moarte de bună voie: pe orașul acela care
potrivise lucrurile-cât mai rău și trebuia
să fie înecat întru Hristos, întrebuințând
ca lecuitor pe Prooroc, l-a scăpat de nă1
vălirea lui asupră-i, și pe acel prea-drept
Iov, lăsându-1 sa pată câte le-a pățit din
partea protivnicului, cu.chibzuială dumne­
zeiască (pentru ce păcate-știe), nu ca să
învețe el. (căci înainte de începutul lumii
îl știa pe Iov că nu se schimbă, ci că era
în stare să sufere peste câte a suferit), ci
ca să-1 aibă cei de după dânsul ca pildă
și altfel, după dumnezeiescul Pavel, în boli
să-și arăte puterea lui. Pentru care și Bi­
serica cea Mare a lui Hristos, din stăpânirea
noastră, care e cu adevărat Ierusalimul și
Sionul cel dumnezeiesc și nou și ideal, care
e, zic, adunarea și tovărășia celor cucernici,
întregimea cea din nou aleasă și dumneze-
.iască și cu nume creștin și împărăteasca
sfințenie, pe care Dumnezeul și Mântuitorul
nostru Isns Hristos, Cuvântul Dumnezeu și
om, a scăpat-o cu cinstitul lui sânge de ti­
rania Satanei, începătorul răului, și afăcut-o
popor nenumărat, de ani destui, din greșeli
de obște fără de număr și din cârmuire fără
cârmă și fără socoteală a celor ce avtau
călăuzirea (căci toate cele bune și rele se
împart luând u-și începutul din creier la toate
părțile trupului), care eră să sufere soarta
Ninivei, căzând în datorie grozavă și nesu

œatvèaOag. « Sia ' xp’oamyîjç < tawç áóo zat
ítoXXwv, zabpsrapeXslac, ó îravàqaflûç Uar'/jp,
SsCàjievoç .Tiff xapázXijatv, avaamXwaat'za-
njv«t>aé, àpozptvaç áXXwv ópoíwv - aòtio, rwv
t^ç Osta?.;,àôroô’ ’.-j(àptroç iptif p.azpàv övrwv,
rôv .'eôàîêéaràTov Axai ’ sôXàjMtpÔTarôv zat
iv5o?ÓTafov^.‘ÍLE7aXozpsKéaTatQv ■ te' zai zatà
æàvtà -ó^ijkótatov A¡>óávn¡v'.’tóoi¡? MoX5o-
êXayiaç,zùpiov ’lwàvvrjv BaaíXetóv Boïëôvôa,
tòv zatà nvsôp.a ’HÔ/ 7rep!aó0-r¡tov aqazTjtQv
t^ç Mstptôt^toç,' xat ôzsppa^ov t^ç
EÔasÊsiaç .àÂàaTjç,: zat .^ptattavtxwtatov, xat
rcpovoTjtrjv ®àvt<ûv,',;oo (Lovov twv t^ç Aü6ev-
teiaç aôtoô, àXXà ; xai twv Xotzwv pspwv twv
¿p6o5ó£wv xptsttavwv, xpoéta^ev aôrw zXr(-
pwaat ta SjXïjpa aôroô to aqtov, xat Stà t^i
ézt¡isketá? .xat; axo'jS^ç.xai 60^6staç toô aô-
toû .sxXàpitpotâto'j AôOevrôç àvaatuXwô^vat
rijv Seëu6tap.év7jv zat èvSswç ëyo'jaav Meqà-
Xtjv autTjv toô Xptatoô ’ExzXijaiav, îjv 0só0ev
óSvjjTj0siç 'tjStj, sCijtTpe taûta tà C/jf/jp-ata
zap’ ^p,wv yevéaôat; wate : îtpcôtov p.év, Çïjttav
zat’ :ëtoç- zatptap^tzT¡v pàj ptxteaOat etç tàç
èzapyiaç, à-p’ tqç zpo^evoûvtat óa7¡p.épat xat
àevvàwç foîç. àp^tepeuat, totç tspsûat xat totç
yptartavôiç.xââtv àXXzjXop.axtat, ëptSeç/àza-
Oaataotat; Siațopat xpavpátwv,; ¿8'jpp.oi fzal
àvaatevaYp-ot xsvrjtoôv,..oô6’ ’oXwç tô zapâxav
àzô toô vôv àxattetaôat ‘aót-ijv, atttav ouaav
okéGpo'j xat çflopàç t^ç ’ExzXTjaiaç, xai, ôeô-
tepov, xaùaàaOar tïjv xaô’ éxàatVjV •p'pcp.évTjv
sv t^;’EzzXTjotcf syyÔTjv Stà t^ç’ôxoypaœ^ç
twv ;àp^tepéwv,’zXTjptxwv ts zat tepswv, {Jfij
oôaav tò xpôtepov, àXX’ èv totç ^povotç toô-
totç àvaf avetaav txàxijv xat ■ çOopoxotôv ao-
vijOstav, zàt,?tòótwv qtqvopévwv zat tpXat-
topévwv èv àapaXeiq. zoXXțj xai Spz<o 0soô,
too Kpoaváp’/oo xatpôç, tòv sxXap.xpôtatov
aôtôv zai -zatà xàvta eùseê^ AôOsvnjv, zóptov
’JwàvvTjv BaatXetov Bosôovôàv zpoOùpwç zai
¿Xotpôywç yop’/jT^oat t^ MsȚâX-țj ’ExzXT(atq
tà Séovta zai àzaXXà^at aürijv toô szazst-
Xoûvtpç aôt^ xtvòóvov zat zavreXoûç àça-
vtajioô toô àxetpoo ’/pso'jç, zai sztazézteaOat
àei zai Stà xavtôç èp’ opto Cw^ç aôtoû ttjv
MeqàXTjv ’EzzXvjatav too Xptatoô, èv slp^vix^
zataatàaet zai 7)pep.tq, xai jietà toôto è/stv
tò ¡xv^p.óa.'jvov aôtoô, zai. twv è£ aôtoô za-
taqopsvwv, zai rijç p.azapttptaç aôtoô zoptaç
Aô<tvaç,’ zai toô p.azaptto'j aôtoô [otoô] ’ltbv
BosSôvSa àStàXstxtov zai àévvaov èv ànàaatç
tatç ùzò tòv ávtwtatov zai otzoop-evtzov toû­
tov 0póvov tr^ç KwvatavttvO'JXo'Xewç' àp)(ts-
âtazo^a'ç rs zai è'tozozatç, .ata.'jpoxïf(ta7.otç
143
ferită, ca una în care nu se mai vedeă pi­
cior de credincios, poate după rugăciunea și
căința a doi sau și a mai mulți, prea-bunul
Părinte, primind cererea lor, a învoit să fie
sprijinită; și, alegând dintre alții asemenea
cu dânsul, cari nu erau departe de harul lui
dumnezeiesc, pe prea-cucernicul, prea-lumi-
natul și prea-slăvitul, pe prea-mărețul și
întru toate prea-înălțatul Domn a toată
Moltlovlahia, pe domnul Io Vasile Voevod,
fiul sufletesc cel dorit și iubit al Smereniei
Noastre și luptător pentru toată cucernicia
și prea-creștin, și îngrijitor a toate, nu nu­
mai a celor din Domnia lui, dar și a celor­
lalte părți ale drcpt-credincioșilor creștini,
i-a orânduit a-și îndeplini voința cea sfântă,
și prin îngrijirea și sârguința'și ajutorul
acelui prea-luminat Domn a se sprijini Bi­
serica cea Mare a lui Hristos cea cufundată
și aflată în lipsă, pe care de la Dumnezeu
călăuzind-o, a cerut a se îndeplini de către
noi aceste cereri, și anume: Intâiu, să nu
se smulgă în fiecare an cererea- patriarhi-
ceâscă în eparhii, de la care vin zilnic și
necontenit arhiereilor, preoților și tuturor
creștinilor gâlcevi între sine, certe, tulbu­
rări, neînțelegeri în lucruri, plângeri și
oftări ale săracilor, și în de obște să nu se
mai ceară vre-odată aceasta, de oare ce e
pricină de prăpădenie și pèire a Bisericii,
și, al doilea, să înceteze chezășia ce se iea
zilnic în Biserică, și anume prin iscălitura
arhiereilor, clericilor și preoților, ca un obi­
cei u rău și pierzător, ce nu eră mai înainte,
ci s’a ivit în timpurile acestea, și, făcându-se
și păzindu-se acestea cu multă siguranță
și cu jurământ lui Dumnezeu, Părintelui
celui dintru început, acel prea-strălueit și
întru toate cucernic Domn, domnul Io Va­
sile Voevod bucuros și din toată inima va
ajută Marii Biserici cu cele de nevoie și
o va scăpă de primejdia ce o amenință și
de orice peire a datoriei celei nemăsurate,
și va ocroti totdeauna și întru toate, în
margenile vieții lui, Biserica cea Mare à
lui Hristos în stare pașnică și în liniște, și
după aceia să aibă pomenirea lui și a celor
ce se coboară din el, și a răposatei doamne
Doamna sa și a răposatului său fiu Ioan
Voevod, nepărăsită și veșnică, în toate arhie­
piscopiile și episcopiile, mănăstirile-stavro-
pighii și celelalte sfinte lăcașuri ce se află
supt preasfințitul și ecumenicul Scaun acesta
al Constantinopolei, în care se cântă și se
144
p.ova<3T7jptotç xat Xotxoîç iepoîç xata7w7Îo!ç,
èv o-ç .tò Qsìav. ópvetTat zat Soiokovetrat èv
ÉG-épa. zat. îtptot zat peav/p-êptcf; axep £7^-
para wç èokovai ôvra zat TtàvTT; 6=îa, r¡
Metpiónjc -^pwv, perà zat ■ t^ç jrep't aòrìjv
tepàç twv àpytepéwv mvóSou, twv xXvjptxwv
z.a't tepéwv, zat àpyôvTwv ztfi xoXtTetaç zat
twv Xoizwv, àjteSé^aTO àapévwç zat perà
yapàç GTTjpt^at aÔTà zai • ç’JÀàçat àxapaaa-
Xsûtwç zat àStaastaTWç. péypt xavroç (èzst
zat ^¡xetç :xpô ■ .toû xpoêtêaoÔ^vat stç tôv
ó^TjXóraTov -toôtov xaTptapytxôv Ôpôvov và
ypovTtSoç zat axonS^ç styopev TaÔTa, xept-
awCeaQat- TO’JTsaTt tt^v ’EzxXrpiav, zat pr¡
stvat 6s6’j6tapévnjv zat zezopo(fwpév7jv stç tô
aÓTÒ àxstp&v ypéoç zat èxptCwâ^vat tt^v aa-
xpàv szsîvtjv yp^a¡v t^ç xaTptapytx^ç Cvptaç
zat t^ç èvvÔTjç, àXXà, twv xpa7parwv zat
twv TÓTS xpoawxwv pí¡ a’JvavTtkapêavopsvwv
•/jpîv, Tjvopsv azovTsç atwxvjv péypt toüSs),
èxsixsp ouv Tavòv ó xavà7a6oç 0eôç è'vsuasv
(wç àvwTspw stpïjTat) sv t^ zapôtcj zat ¿7x67)
Ttpoatpsast, zaTà tòv àtps'jS^ XÓ70V t^ç sua7~
7sXiX^ç çwv^ç, toô süasêsaTaTû'j toôtod, zai
auvsTWTâTOO, zat èpxsipo'J xavrôç xpa7paToç
xoXtTtxoô ts zat szzkrptaaTtxoù yptanavtzw-
tätoü AÒSsvtoo xàa^ç AloXôoëXaxiaç, xvpíon
’lwávvon BaatXetou BoeéóvSa, zat szivt^t]
6stcp è'pwTt áxaXXá£at tsXsîwç aüT7¡v tt¡v
’ExxXvptav twv xaTaxovTtaávTwv zat xa-
TaëaxTtaàvTwv àxetpwv S'joTnyiwv xat àvj-
xoyópwv xpewv, xai àxoôtwxstv tôicp S'jvápst
xat àxetX^ xâvra èyOpòv t^ç Ms7aXïjç ’Ex-
xXvjataç xat xoXsptov, xat çuXaTTstv auTfjV
ts xat ^pàç nxò TTjv aÔTOÔ axsxïjv xat ^pov-
TtSa, tStcf povj] sXxôpsvoç, pvv¡-
poaóvo'j aÒToù svsxa, xat twv è£ aoroô xara-
7opsvwv, xai t^ç xopiaç ûôpvaç, xat toô
paxaptTO'j '/toô aÔTOô, psTà tt)V xpôç 0eôv
sxàaTOTs ôxèp aoToô xpoaso/f^v, óxoa/ópsOa
xat TaTTopsv, ^pstç ts xat 0? tspwTaTot t^pwv
auvaôsXipot àpytepsîç, MrppozoXîTat, àpyts-
xiaxoxot xat èxiaxoxot xat Xotxij xàoa
fspà g’jvoSoç sxi 0sip pápTopt, xat svwxtov
twv a7twv aÔTOÔ a77sXwv, tva toô Xotxoô
pTjôéxoTS pttpotpsv CrjTtav xaTptapyixîjV xpôç
toôç XptOTtavoôç xat svoyXijootpsv, xaTá Tt,
wç zat xpÔTspov, toîç àpxtspsôatv, svsza zrfi
aÔT7)ç SvjXaS-rj xaTpiapytz^ç CijTtaç, xXrjv
toô . stQtapévo'J ëaatXtzoô yapaTÍíon, zat à-
xatT/potpsv É77Ó7jVXOTS, t¡ àpytspéwv, t¡ ispswv,
r] xXvjptzwv, 7] àpyôvTwv, vj xat aXXwv, àXXà
GsoytXwç ¿çeiXopsv IQóvstv tt¡v ’ExxXTjatav
toô XptaTOÔ xavovtxwç xat sôa77eXtxwç, xat
slăvește slujba dumnezeiască sara și dimi­
neața și amiazi,—care cereri, ca . unele ce
sunt cuminți și întru toate dumnezeiești,
Smerenia Noastră șicu sfântul sinod al arhie­
reilor din jurul nostru, al clericilor și preo­
ților și arhonților cârmuirii și al celorlalți,
am primit bucuros și cu mulțămire să le
întărim și să le păzim necălcate și neclintite
pentru totdeauna (căci și noi înainte de a fi
ridicați în acest prea-înălțat Scaun patriar-
hicesc am avut ca țintă a gândului și sâr-
guinței aceasta, adecă să mântuim Biserica,
și să nu fie cufundată la culme în această
nemăsurată datorie și să se desrădăcineze
acea obișnuință stricată a cererii patriarlii-
cești și a chezășiei, dar, pentru că lucrurile
și fețele de atunci nu s’au unit în silințe
cu noi, fără voie am păstrat pănă acum
tăcerea); de oare ce deci acum prea-bunul
Dumnezeu a voit (cum s’a spus și mai sus)
în inima și gândul cel bun, după neminci-
nosul cuvânt al graiului Evangheliei, al
acestui prea-cucernic și prea-înțelept și prea-
încercat în orice lucru, politícese și bise­
ricesc, prea-creștin Domn a toată Moldo-
vlahia, domnul Io Vasile Voevod, și s’a
mișcat de iubire dumnezeiască a mântui
cu desăvârșire această Biserică de nesfâr­
șitele nénorociri și nesuferite datorii ce o
înecau și o cufundau, și a izgoni cu a lui
putere și amenințare pe tot dușmanul și
protivnicul Bisericii celei Mari, și a o păzi
pe dânsa și pe noi supt a lui pază și în­
grijire, îndemnat numai de singură bună­
tatea lui, pentru pomenirea lui și a urmașilor
lui și a doamnei Doamna lui și a răposa­
tului fiu al lui, împreună și eu închinăciune
către Dumnezeu din toate părțile pentru
aceasta, făgăduim și orânduim, noi și prea-
sfințiții noștri frați, arhierei, Mitropoliți,
arhiepiscopi și episcopi și tot cellalt sfânt
sobor, pe Dumnezeu, care ni e martur, și
în fața sfinților lui îngeri, că de acum îna­
inte niciodată nu vom smulge cererea pa-
triarhicească delà creștini și nu-i vom tul­
bură întru ceva, ca și înainte, pe arhierei,
adecă pentru această cerere patriarhicească,
afară numai de obișnuitul haraciu împă­
rătesc, și nu vom cere niciodată chezășia,
nici de la arhierei, nici de la preoți, nici de
la clerici, nici de la arhonți, sau și de la
alții, ci cu iubire de Dumnezeu trebuie să
eârmuim Biserica lui Hristos după canoane
și Evanghelie și cu sfat și hotărâre din sobor

¡ista ëo'jX^ç a'jvoo:z^ç z'aràzo^àdswç zu5sp-
vàaSat zaì StoizsìoOat 'tà r^ç ’EzZXvjaiaç, wç
gy rtp zatptîi twv zpôzaXa! pazapttwv Ila-
tptapywv Aiovuoíou, ’kóáaay, Mïjrpôyàvû’jç,
'lepep-ion zai twv zaQs^ç- zal pr¡S=v toôtwv
yavít'rjp.sv àÔetoôvreç'trots, gy- oàpst' àXùrou
zal altoytöy à<poptap.oô toù zapà 0so5 zav-
toxpâtopoç, xat sj.7jp.sv tw àtwvttp âvaSsjiatt
ÓKóS’xot, xal svoyot toö zvpôç t^ç yeévvTjç,
zal sûpotp.ev tòv 0sòv p.a^óp.svov sv Vjp-spț
t^ç zptaswç. Ato xal, stç âașâXetav áxao^c
tijç itspl toutou auotâoswç, SotAopsOa zavtsç
àp'^tepstç, xXïjptzot, tspstç xal àp^ovteç, zal
ot XotTtol àza^àzavrsç, stvat tòv aòtòv sò-
asësatato'v xài szXapttpótatov AbOsvtvjv sitta-
tâtvjv zal x'JÊepv^njv. xal Stotx7¡t7¡v tyjç Me-
7àXajç ’ExxXïjoiaç, zat, wç ewrstv, Ospp.ôv
îtpoatatTjV, xaì êoTjSôv, zaì zpôp.a/ov, xal
û~spaa7ttof/jv, xal a'jvavttXrJjttopá twv zspl
taôr/jç âvațzatwv ozoôéaswv xal ^pTjCop-svwv
t'/jç Kàp’:a5toô 6oïj6$taç xat ouvapswç, xal
pvjSsv 7Î7vso0at aveo t^ç aôtoô ayp.SooX^ç
its xal 7vwp.7jç. Atà Ss tò p/i] stvat ôtivatôv
xapa'jttxa àîtoStwxstv xal àïtoaoëstv nàvta
¿)ç6pôv -Zaì ■ ZoXéptôv, svsxa tou t^ç óòou
Staat7jp.atoç zai p-àzpouç, tțj autoû zporpaz^
xal zpoota7^, toùç zatà zatpoùç autoû xa-
ztzs^a7ta5sç àvaXap,6àvetv trjv toû szXap.-
îtpotâtou autoû AuBsvtôç Sùvap.iv zal 6o'jXt¡v
zal àvttzaXatstv záovj Suvápst xat s^tp.sXsta.
xal anouS^ totç otpsitote çpavstot tpoxtp ttvl
svavttotç zal sjttëoùXotç, zai s^tCrjptotç r^pwv
ts zai t^ç ’ExzXïjataç, wç tò tôtov autoû
zpôawzoy sztyspovraç, toû sxXap.zpotàtou ao-
twv Au6svtôç ÔTjXaôvj, zal àzaXXattstv ’^p-àç
ts zai tïjv ’EzzXïjatav toû Xptatoû àzò zavtôç
ztvSùvôu Zai sztSouX^ç. ’Oôsv etç evôstStv zal
zXTjpocpoptav zal ■ ztcttv áXTj07¡ zal êsôaiav
zal ààoXov zal àp.stàtps~tov stç aìwva tòv
àzavta è7éveto xal ó zapòjv '^pstepoç auvo-
Stzôç top.oç, zai zatsatpwÔTj sv tw t^ç za6’
7jp.àç toû Xptotoü MgyàXvjç ’EzzXTjaiaç teptp
zwStzt.
’Ev stet awtTjpt'tp ^tXtootw s^azoatoatw
tettapazootw zpwtio, pztjvl patio, tvStzttwvoç
SVVàtTjÇ.
-j- üapôévtoç, èXsio 0soû âpjțteztGZozoț
KwvatavttvouzoXswç, Nsaç, 'Pœpvjç, zal oizo»-
psvtzoç [IIatptáp/_7¡c].
Y 'O 'HpazXstaç ’lwavvtxtoç.
ÿ "O XaXzTjSovoç üaxœptoç.
, '0: ’ASptavouzôXsœç üapBsvtoç.
1 Pin veacul al XVI-lea»
58183. Vol. XIV.
445
să cârmuiască și să stăpânească ale Bise­
ricii, ca pe vremea celor de mai înainte
fericiți Patriarhi Dionisie, loasaf, Mitrofan,
Ieremia 1 și cei de după dânșii, și să nu ne
arătăm a călcă nimic din acestea, supt po­
vara nedeslegatei și veșnicei afurisenii a lui
Dumnezeu atotțiitorul, și să fim supuși veș­
nicei anateme și părtași ăi focului Gheenei,
și să găsim pe Dumnezeu împotriva noastră
în ziua judecății. Pentru care și, spre si­
guranța întregii alcătuiri pentru aceasta,
voim cu toții, arhierei, clerici, preoți și
arhonți și ceilalți împreună, să fie acest
prea-cucernic și prea-strălucit Domn prepus
și cârmuitor și administrator al Bisericii
celei Alari, și, ca să zicem așa, călduros
fruntaș și ajutător și apărător și ocrotitor
și conlucrător la toate lucrurile de folos
ale ei și care ar aveà nevoie de sprijinul
și puterea de la el, și să nu se facă nimic
fără sfatul și părerea lui. Iar, pentru că
nu e cu putință ca îndată să izgonească
și să înlăture pe tot dușmanul și protivnieul,
pentru depărtarea și lungimea drumului,
prin îndemnul și porunca lui, trebuie că
acei ce vor fi pe vremuri capuchehaiele ale
lui să iea puterea și sfatul acestui prea-
strălucit Domn și să se lupte cu toată tăria
și îngrijirea și sârguința contra acelor ce
se vor arătă pe urmă în vre-un chip împo-
trivitori și întinzători de curse și păgubitori
ai noștri și ai Bisericii, ca unii cari înfă­
țișează însăș ființa lui, adecă a prea-stră-
lucitului Domn aceluia, și să ne apere pe
noi și Biserica lui Hristos de orice pri­
mejdie și cursă. Pentru care, spre a se arăta
și înștiința, și pentru credință dreaptă și
sigură și nemincinoasă și neschimbată în
tot veacul, s’a făcut și acest al nostru Tom
sinodicesc, și s’a așternut în condica sfântă
a Bisericii celei Mari a lui Hristos care
e dată în seama noastră.
In anul de la Mântuire o mie șase sute
patruzeci și unul, luna lui Maiu, indicția
a noua.
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și [Patriarh] ecumenic.
Ÿ Al Heracleii loaniehie.
Al Chalkedonului Pahomie.
-J* Al Adrianopolei Partenie.
Ÿ Al Târnovei Macarie.
19
1.40

- ¡- '0 Topvóóoo Maxàptoç. • J- Al Nicomediei Chirii.

- ¡- '0 NtxojLTjSetaç KôptXXoç. - ¡- Al Monembasiei Neofit.
• J- '0 Movep.6aotaç Neófito;. ■ f- Al Atenei Daniil/
- ¡- 'O ’AOtjvwv AavtijX. - ¡-Al Paleopatrei Teofan.
- ¡- 'O IlaXatöv Ilatpwv 0eoyáv7]<;. - ¡- Al Filipopolei Gavriil.
- J- 'O -(btXtrcrcoDrcôXewç
¡- Al DemoticeiPaSpt/jX.
Climent. !
Ț '0 AtSujiotetyou KX^fi^ç. - J- Al Ganului și Chorei Paisie.
- J- 'O Tàvou xaì Xwpaç fiatato?. • *f Al Varnei Partenie.
Ț 'O Bápvvj? IlapBévto?. - ¡- Al Lacedemoniei loasaf.
Ț 'O AaxeSatp-ovta? ’lwáaa'p. - J- Al Viziei Damaschin.
- ¡- 'O BtCÓTjc Aap.aax7¡vó?. - ¡- Marele-Logofăt al Bisericii celei Mari,
- {• 'O Mé^a? Ao7o6£t7¡c t^c MeyaXvjc ’Ex- Țaskaris.
xX^ata? Aáaxapt?. - ¡- Marele-Econom al Bisericii celei Mari,
Ț 'O Mé^aç 0’txovôp.oç t^ç Me^áXi]? ’Ex- . Ilristodulo preot.
xXijata? XptaróSooXo? tepeó?. - J- Marele-Sachelariu al Bisericii celei
y '0 Mé^aç ïaxeXXàptoç t^? MeváXvj? | Mari, preotul Theologos.
’ExxXïjataç ispeùç ©eoXôyoç. 1 Ț Marele-Skeuophylax al Bisericii celei
- ¡- 0 Mé?aç 2xeooyôXa? rqç Ms^áXTj? ’Ex- Mari, i Hrisoscul.
xX'/jata? XpoaoaxooXo?. - ¡- Marele-Retor al Bisericii celei Mari,
-¡- '0 Mé^aç 'PrjTwp t^ç Me^àX'/j? 'ExxXy Mihail.
ata? MtxafjX. I Ț Marele-Eclesiarh al Bisericii celei
-J- '0 Mé^a? ’ExxXrptâpxTjÇ vqç Me-țâXig? Mari, Mihail.
’ExxXîjaia? Mt^a^X. - J- Marele Protecdic al Bisericii celei
Ț '0 Mé^aç IIpwTéxStxoç tí¡? AJsȚâXv]? Mari, Toma Vlastò.
’ExxXvjataç 0wpàç BXaaTÓ?. - p Sachelariul Bisericii celei Mari, Gheor­
Ț '0 SaxeXXtO’) t^ç Ms^àX^ç ’ExxXajataç ghe.
PetopȚto?. - J- Dumitrachi Gulianò.
Ț '0 Aïjp.ïjTpàx’»]? PouXtavó?. Ț Gheorghe Cantacuzino.
-j- '0 Tswpyoç KaTaxoo^vó?.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui Manuil Gedeon.)

CCXLII.
1641 Hrisovul lui Mateiu-Vodă, Domnul Țerii-Românești, prin care întărește
7t149)’ moșiile mănăstirii Cotlumuzului de la Athos (după ce opri abuzurile închinării mă-
Iunie.
năstirilor; v. și Uricariul, V, pp. 157 și urm., 327 și urm. și aici, la sfârșitul
anului 1641).
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, Z. c., p. 93.)

CCXLIIL
iași, învoiala lui Vasile-Vodă al Moldovei cu Scaunul Patriarhiei ecumenice,
1641,
în ce privește condițiile cu care se va în trebuință dania ce a făcut.
20 August.

’lœàvvïjç, IXscp 0êoû, BaaíXstoc Bos6ó5a<;,Ai)- Cu mila lui Dumnezeu Io Vașile-Vodă

6svr/]ç xá<37¡? MoXSôêXaxiaç.
’Eirstöi) xai 7¡.6eía ítpóvota toö TtavToSo-
váp.o’j xai èXsTjpovoç 0ïoü, órcoò tjtov xaì
stvat atria rcavrôç àyaBoò, 7]Ttç sx toó pJ¡
ovtoç eiç tò etvat Tà rcávTa rcap^ya^e Stà và
Domn a toată Moldovlahia.
De oare ce și Pronia dumnezeiască a
atotputernicului și milostivului Dumnezeu,
care a fost și este pricină a tot binele, care
de la neființă a adus la ființă toate lucru-

tpépy xat ^pàç etç Tsrotav xatâaraatv xai
ëaflpôv à£taç, oxoô . xqts. etç ròv voôv p.aç
5èv: ^tov, ours èXxtaap.sv, uxoo/ojieQa xat
tâCofiev èv<oX-fi xal Stavoia,- oyt và
ôapoôjxev elç xajxpttav Só£av xat rtp.7¡v toótou
toö xpoaxaipou xat çôapTOÔ xoajioo, àXXà
xàXiv elç -toôç àxsiponç xat àxevæTO'jç- 6v¡-
aaopoùç t^ç yàpttoç wj, ott và xXTjpàawpev
èxstva, ôxoôaÔToxpoatpèTœç èvwxtov ttjç ôôçtjç
toô ¿vopaToç aoTOÖ, xat Sefitspov xpôç tôv
xavayicôTarov xat otxo'j^evtxôv narptapy^v,
xóptov xóptov IlapQévtov, xat èvàxtov twv xa-
vtepwrârwv M^TpoxoXtTwv xat ôxeprtp.a)v oxoô
péXXw etxetv- xar’ òvop,aarì àpytepèwv, toô re
'HpaxXstaç. xôp’lœavvtxtou, toô KoÇtxoo xùp
’Av6tp.oo, •Ntxop.'rjôetaç xùp KopiXXov, XaX-
xtjSovoç xôp IlayMptoo, Topvoêoo xôp Ma-
xaptou, AaptcoTjç xôp rpTjyopiou, ’Aôptavou-
xôXsoùç xôp JlapÔevtot), HaXatwv Ilarpûv xôp
Qeôçpàvo'jç, Beppotaç xôp ’lwavvtxtou, Xspptôv
xi>p AavtvjX,- ’AÔTjvwv xôp Aavi^X, Movep.6a-
aiaç.xùp-NsoyÔTOU, Aaxeôap.ovtaç xôp ’lwàaay
xat <I>tXixxot>xôXs<oç xôp TaSpr/jX, sTà^apev
Stà rr^v xX7¡p<ap.7jvxal SoTqQetav ¿xoô èxapa-
XW)0t]v và xàpw ôXotpôywç, ypàipcoxal xapprjatqf
àytXoxpoatbxœç Ctjtw C7¡T7jp.ara xeyaXateùSwç,
eoXoyà Te xat aoarartxà ttjç ôixatoaôvvjç, àxô
toô aoroô navaytWTàTO'j xat àxô twv xavte-
ptûràrwv àpytepéwv. • ' ■
. Kal Xéyw ort, earovraç xal và ôxoayeôjj gt¡
ptejíaTT) àpy tepcoaóvT], xavaytwrare âéaxora, xal
pt xavtepwTaTPtMTjTppxoXtratè'npà'ptûç^tàxa-
rptapytxoö xal o'JvoótxoóypoaoóoóXXooxalStà
Cœavjç ^wv^ç rwv Tjpteréptûv xavtepcorârœv è^àp-
ywv, ôxpô xpôç ■rçp.àç œç xaôoXtxoôç aaç ixtrpô-
xp'jç èaretXare,-art và arçxct)6jj tsXsîwç xa-
TptapytXT]' Crjrta Tjxal àXXvj waaôrwç Soleta
oxoô àpyTjoe -xpô ptxppô và aováyerat àxô
toô S'jaroyoôç yévo'jç tûv 'Pwpaiwv xai và
kettpj) reXeiœç tq rapaytôÔTjç xal <p6opoxotà
Țtvop.ev7j. àxô àpytepetç, xk-Qptxoûç re
xal apyovraç xpôç Savetaràç t^ç Me^àX^ç
’ExxXigataç roô Ilarptapyeiop, îaypoe roaov vj
TataÚTi] uxôayeatç xai l'ytvev adoppi) xaXoû
xpôç-èp.é, ort èxapaxtvïjaé p.e và atép^w xpo-
6ôp.œç xal và xXTjpwaco rà stxoat yoptia
xal ràç tsaaapáxovra xal ¿xtw ytXtàSaç rœv
àaxptôv ■ roô véo'j ypéopç, ôxoô xar’ etSoç
xal xat’ ôvop.a èXàëap.ev àxô ttôv pïjôévrwv
ixtrpoxwv toô xa6’ évôç ypeo'petXétop èv xa-
raartycp tt¡v xoaotTjra, xal xpôç roôrocç và
ôwaw áxóp.7¡ xai rà’réaaapa «poptta xai ràç
é^Tjxovraoxrà ytXtàSaç tà àaxpa, axep è£w-
SeôOïjaav sioç oo và xéa^wat xpôç ^paç tô
147
rile, ca să ne aducă și pe noi la o stare
ca aceasta și la culmea vredniciei, care poate
în mintea noastră nu era, nici n’am nădăj­
duit-o, făgăduim cu tot sufletul și gândul,
nu să ne sprijinim în vre o slavă și cinste
a acestei lumi trecătoare și menite peirii,
ci, iarăș, în nesfârșitele și nedeșertatele co­
mori ale harului său, ca. să îndeplinim
acele lucruri pe care de bună voia noastră,
față de slava numelui săn și, al doilea, față de
preasfințitul și a toată Inmea Patriarh chirio
chir Partenie și față de preasfințiții Mitro-
poliți și cinstiți pe eari-i voiu spune anume:
al Heracleii chir loanichie, al Cizicului chir
Antim, al Nicomediei chir Chirii, al Chal-
kedonultii chir Pahomie, al Târnovei chir
Macarie, al Larisei chir Crigorie, al Adria­
nopolei chir Partenie, al Paleopatrei chir
Teofan, al Veriei chir loanichie, al Serelor
chir Daniil, al Atenei chir Daniil, al Mo­
nembasiei chir Neofit, al Lacedemoniei chir
loasaf și al Filipopolei chir Gavriil, le-am
orânduit pentru împlinirea și ajutorul ce
m’am mișcat să fac din tot sufletul. Scriu
și, fiind de față, fără privire la persoane,
cer lucrurile de care este vorba după ca­
pitole, binecuvântate și alcătuitoare de drep­
tate, de la însuș Preasfințitul. [Patriarh]
și de la preasfințiții arhierei.
Și declar că, de oare ce a făgăduit prea­
mărea Ta arhierie, prea-sfințite stăpâne,
și prea-sfințiții Mitropoliți în scris, prin
hrisov patriarhicesc și sinodicesc și prin viu
graiu al preasfințiților voștri èxarhi, pe cari
i-ați trimes la noi ca epitropi ai voștri în toate,
că are să se înlăture cu totul dajdea patriar-
hicească sau și altă ajutorință de acest fel
care de curând a început să se strângă de
la nenorocitul neam , al Grecilor, și să lip­
sească cu totul tulburătoarea și aducătoa-
rea la peire chezășie de la arhierei, clerici
și arhonți, către împrumutătorii Marii Bi­
serici a Patriarhiei, așa de multă putere a
avut o făgăduială ca aceasta și a ajuns
pornire spre cele bune către mine,. încât
m’a mișcat să caut cu grăbire și să plă­
tesc cele douăzeci de poveri și cele patru­
zeci și opt de mii de aspri de datorie nouă,
precum în deosebi și anume am luat
de la zișii epitropi ai fiecărui împrumu-
tător după catastih suma, și pe lângă a-
cestea să dau încă și patru poveri și șeizeci
și opt de mii de aspri ce s’au cheltuit pănă
să se trimeată la noi cinstitele și sfintele
148
Ttp-tov zat âvtov Xetcpavov t^ç àaiaç ^[iwv
p.^Tpôç Ilapâozsô^ç, ôrcep èv àvaXXtâaet zaì
yapâ árcoXaúcajisv, rcXrjv p.è tûtaôra Zf^-
'¿aTa, eoXo^a Te zai oooTartza, t^ç òtzato-
aùvTjç, zaì ápp.ó5ta, wç àvwîépw eïpvjTa!, Tà
Órcoìa stai taura:
Kàì rcpwTOv Xs7w CvjTwvraç ori, zara
rijv zaGapàv zai ê^vpa^üv zaì so'ppaȚta-
pévTjv órcóàyeatv. t^ç a^ç IIava7tÔT7)TOç zaì
twv rcavtspwTÓTWV àpysepéwv, GéXw arcò toù
vùv zai etç tô éê^ç, p.T¡óepía CïjTta, wç
strcov, 7] zai àXXïj véa Solfista và C^T^Tat
rcapà t^ç IlavaYiÓTTjTÓ? aou, zai rcapà twv
rcavtepwrarwv MïjTparc'oXtTwv, àpyterctazârcwv
zaì èrctazârcwv arcò twv ypiartavwv, è£w p.ôvov
t^ç TorctZTjç Çïjriaç, Tà àvà §w5eza àarcpa
tou zaG’evôç' ¿arcTjTÍoo, zarà Tïjv rcaXatàv au-
VTjOstâv, èrcsiôtj zai èyavepwÔTj rcpôç rcàvraç at
Toiaurat zatvoTop.tai zaì zazaì vop-aì ròv rca-
rptapytzòv Gpóvav r^ç zaOoXtZTjç zai àvaroXt-
zfjç ’EzzXvjaiaç zai Tàç M^rporcôXetç, àpyis-
rctazorcàç zai èrciazorcàç èêùGiaav, Zai TsXetwç
Tjyàvtaav. Aura Xotrcòv rà ^pitepa Geapeata
Ta^ip.ara GéXw rà êtà rcpwtov C/jT^pa và
p/ijv etvat arcXœç zai wç eTuye arepera rcpôç
aé, tôv rcava?twrarov Aearcorïjv, zai rcpôç toùç
rcavtepwràTouç MTjtporcoXtraç, oure arôp.anzai
X07« póvip, àXX’ èv 0X7) <puyțj zai Stavate} zai
'pôÊce 0eoû và etvat àaàXeuta, àp.eràtpercra
zai àzararcàtïjra, rcpôç ¿jçéXetav zai èXeïj-
p.aaúv7¡v twv yptartavwv e’tç alwva tôv arcavra,
Sià và ^ev^ tXewç ó ©eàç và àt^ywpijcT] zai
và avarcaua^j Tàç tpuyàç twv Țevvîjrâpwv p.ou
zaì rcpojevvTjrôpwv p.on zai twv Xotrcwv pou
àvGpàrcwv zai au7?evwv zai Stà và etvat
azércï] zai SoijGeta zai twv ^perépwv rézvwv,
zai roùç pèv Oavovraç và àvarcaùa^, toùç Sè
Çwvraç và StopOtba-ț] zarà tt¡v tStav toù Gé-
Xïjatv Te zaì èoùXvjatv. Merà Sè toùtouç, và
ao7ywpija7¡ aprcore, Stà twv a7twv zai eù-
rcpoaSézTWV rcpoaeuywv ùpwv, zai Tà Tjpérepa
arcetparcratapara, ôrcoû wçàvGpwrcoç 7fpvoç zai
çpOaprôç rcpàrrw zai reXetwvw rô zaGezàar7]v.
ûeûrepov GéXw zai Çtjtw ort àSouXa twv
àvwOev rcavtepwràrwv zai urceprtpwv Mr^rpo.
rcoXtrwv ó rcava7twraroç Tjpwv âearcôrïjç và
TeXettóvig oùSév' pè tòv opotov rporcov GéXw
zaì arcò ttjv àpytepwaùvTjv aaç, rcavtepwrarot
MTjrporcoXtrat, aveu 7vwpvjç zai SouX^ç zai
stSTjaewç roù nava7twráróu và pv¡v reXetwvTjat
oùSepta' àrcó'faatç1 etç rà r^ç zotvÔTTjroç
rcpaïpara zai etç rcàaaç ràç ùrcoGéaetç aurije,
1 Versiune: và pvjv tsXeiwvsts ou-ts pía àttôçaaiç.
moaște ale cuvioasei maicei noastre Pa-
raschivei, pe care le-am primit cu mulțu­
mire și bucurie, dar cu aceste condiții,
binecuvântate și alcătuitoare ale dreptății,
și potrivite, cum s’a spus mai sus, care
sunt acestea: ■ ' . '
Și, întâiu, zie, e dorința mea și vreau ca,
după făgăduiala curată și în scris făcută
și pecetluită a Preasfinției Sale și a prèa-
sfințiților arhierei, de acum înainte nicio
cerere nouă, cum am spus, sau și altfel
de ajutorință nouă să nu se facă de către
Preasfinția Sa, sau și de către preasfințiții
Mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi de la
creștini, afară numai de cererea locală,
pănă la doisprezece aspri de la fiecare
casă, după datoria cea veche, de oare ce
l-an și vădit către toți asemenea noi o-
rândueli și legiuiri greșite pe Scaunul pa-
triarhicese al Bisericii răsăritene și a toată
lumea, și au slăbit și au nimicit cu totul
Mitropoliile, arhiepiscopiile și episcopiile.
De alminterea, vreau și aceia: ca orându-
ielile noastre plăcute lui Dumnezeu să nu
fie numai întărite lămurit și cum trebuie
de tine, preasfințite stăpâne, și de prea­
sfințiții Mitropoliți, nici numai din gură
și din cuvinte, ci cu tot sufletul și jude­
cata și cu frica lui Dumnezeu să fie ne­
tulburate, neschimbate și necăleate, pentru
folosul și eleimosina creștinilor in • tot
veacul, ca să se milostivească Dumnezeu
a ierta și a odihni sufletele născătorilor
miei și ale strămoșilor miei și ale altor
oameni și rude, și ca să fie ocrotire și a-
jutor și a copiilor noștri, și pe cei morți
să-i odihnească, iar pe cei vii să-i îndrepte
după însăș voința și socotința. lui. Iar
după acestea să ierte cumva, pentru sfin­
tele și bine-primitele rugăciuni ale voastre,
și ale noastre greșeli fără de număr, pé
care, ca om slab și păcătosule fac și le în­
deplinesc în fiecare zi.
Al doilea, vreau și cer - ca fără voia celor
mai sus arătați preasfințiți și preacinstiți
Mitropoliți, preasfințitul nostru Stăpân sănu
săvârșească nimic, și în acelaș chip vreau și
de la Arhieria Voastră, preasfințiți Mitro­
poliți, ca fără părerea și voia și știința celui
Preasfințit să nu să facă niciun lucru în afa­
cerile obștii și în toate trebile ei, pentru
ca să fie de o potrivă unire în gânduri, iar pe

Stà.và oxsZTjTat p.è tò szia^ç S'à xavTÒ; rt
ópóvota xaì etpigvTj àaàkôbToç, otav Stà
r^ç xaX^ç aopco'jX^ç zàvTWV xt>6$pvoùvTai tà
èxxXTjataartzà xpà7para xaì ó xôap.ûç, xaì,
èzstÔTj Sèv etvat jizopsTÒv oí 'zavreç siç tò
zapòv và eupìaxmvtat, 0éXw è£ axavToç, àza-
patTTjTwç xaì zpo'fàaswç rivo? Stya, và eù-
ptoxwvTat réoaapsç è£ aurwv, tj, otav tìt/tj è£
àvàjXTjç ekkettptç, Tpsiç tò òXijwtepov, ei?
psȚâXvjv Tj ptxpàv ypsìav và [ifjv keìxo’jaf
xat, xàXtv, otav róxxì xäv ptav (popàv. tóoov
zoXXà pejàXvj ypsia xaì âvaȚxata, và Stòo’jat
etòvjatv xaì xpôç èp.è và xpo'pOàvw xatà v^v
6o7j0etav xaì Súvaptv ^v ó Kôptoç p.oì è'òwp.ev.
’AXXà, ôtà và six?; svaç.ooipôç Srt xàç àv-
0pwzoç àoouXoç yàv=i t^v atpàtav too, xspì
toótoo 0éXw ort xaì 0 Aeoxwttjç ^jjlwv và ¡itjv
è'Syj] àxò tòv axoxòv toòtov xaì và zot^a^
ts xapà ttjv otpàrav t^ç GopêooXtaç, wç àv
óxoù e tv ai xpà7|ia yp'ijatpov xaì w'psXtpov.
Ilpoaètt xaì toòto, Stari sfpotxwvtat òsòata
xwç và eyțj tò Barptapystov xaì stspa ypévj,
e£w àxò toótwv óxoù pi èôït^av ot aòroì tpetç
àpytepstç xaì, è'Éapyot àzàaTjç t^ç aovóSoo
xaì r^ç HavaYtôtïjtôç aoo, opotwç xaì xa6o-
Xtxoì èxtrpoxot, xatà tò xaráartyov ¿zoo
vypspav, èzetÔTj.xai tò aòrò Ilarptapystov è'yet
xaì àXXa p.efàXa eiaoôïjpara, và è'yo'jst và
tà zépvo'jat ,-xat èzetva sxetvot ot réaaapeç tj
xaì tpetç, tò oXtfwtepov, èztrpozot, xa6à>ç et-
zapev, -roôç’ ôxot'ooç OéXst ôtaXéÇet tj iepà xaì
oXôxXvjpoç aóvoSoiJ và stvat tòv xa6’eva ypó-
vpv, zaì tò sloóÒTjjia èxetvo và tò potpàCwotv
stç tà aótà ypévj p.stà Xovaptacpoö xaXoò,
swç oo và èoTj07jai[j ó sXsyjpwv 0sôç và tà
è^aXstywat. Kaì raora pèv àpxst etç tò Seó-
tepov ' xeçpàXatov. - să nu se facă pe bani sau simplu și cum
Tò Sèifptrov p-oo C7jtTjp.a etva.t ori àzò
twv MrjtpozóXswv, Srav r/Tjpsóawat, zapazaXw
và p.7jv 7Ìverat Stà; tà ypijpara tj àzXwç xaì
wç và tó/fj tj yetpotovia, àXX’ wozsp stzov
pstà xavrôç 0eX7jpatoç t^ç. xotvotrjroç, ^oov
ot xatvoì óxoù piXXooat 7evsa0at àpytêpsîç
zpwtov piv và- ôtaXs7wvra.t ôtà àçtot óxoù
và ôôvœvrat và wpsXijawat xai roôç àXXooç-
Ssôrspov ôè àç ôtôwat xai tô xavtoxtov, xatà
TTjv zaXatàv oovTjOstav. Atari at xatvotop.tat
xaii xaxal vopai tàç MTjtpozôXstç xàoaç, àp-
ytsxtaxoxàç xai èztâxozàç, op-otwç xai zatw-
tspw tepetç zai stépooç s6o0!aav xai tsXstwç
Tj'pàvtaav.
Etç ôs. tô tsraptov CqTTjjia, àva7xatov
poo stvat yà- țip-foto xai và stztô ott và
ksttjiwatv Skat at p.vïptzaztat xai syûpat
149
urmă și pacea netulburată, de oare ce prin
buna sfătuire a tuturora se cârmuiese cele
ale Bisericii și lumea. Și, de oare ce nu
e cu putință ca toți să se găsească la fața
locului, vreau cu totul, fără vre-o trecere
cu vederea și vre-un cârciog, să se găsească
patru din ei, sau, când, de nevoie, s’ar în­
tâmpla a fi o lipsă, trei cel puțin la nevoie
mare sau mică, să nu lipsească. Și, iarăș,
când s’ar întâmplă vre-odată și cerinți și
nevoi așa de mari, să-mi dea știre și mie,
să mă amestec după ajutorul și puterea
pe care Domnul mi-a dat-o.
Dar, pentru că zice un înțelept că orice
om fără sfat drumul și-1 pierde, pentru a-
ceasta vreau ca și Stăpânul nostru să nu iasă
din scopul său și să nu meargă alături
de drumul sfătuirii,—căci aceasta este un
lucru priincios și folositor. Pe lângă aceasta
și pentru că se află cu siguranță cum că Pa­
triarhia are și alte datorii, afară de acelea
ce mi le-au arătat cei trei arhierei și
exarhi ai Sinodului întreg și ai Preasfin­
ției Sale, în acelaș timp și epitropi cu
puteri depline, după catastihul ce l-au adus,
de oare ce și însăș Patriarhia are și alte
venituri mari, să aibă a le lua și pe acelea
cei patru sau și trei, cel puțin, epitropi,
precum am spus, pe cari-i va alege sfân­
tul și de obște Sinod, să fie în fiecare an,
și venitul acela să-1 împartă la acele da­
torii cu socoteală bună, pănă ce va ajută
milostivul Dumnezeu să stingă datoria. Și
acestea ajung ca al doilea capitol.
Și a treia cerere a mea este ca, în pri­
vința Mitropoliilor, când ajung slobode,
se întâmplă hirotonia, ci, cum am spus,
cu toată voia obștii, adecă cei noi cari au
să fie arhierei, întâiu să se aleagă ca vred­
nici, ca să poată folosi și altora; al doilea,
să dea și darul zis peșcheș, după vechea
datorie. Pentru că înoirile și relele obi­
ceiuri au slăbit și nimicit cu totul arhie­
piscopiile, de asemenea, și, în jos, pe preoți
și pe alții.
Iar, la a patra cerere, sunt silit a cere
și a spune să lipsească toate planurile rele
și dușmăniile, și întru nimic de acum
înainte să nu se socotească; și mă rog
bunăvoinței voastre pentru arhiereii cari
trăiesc în întristare și pedeapsă, oricari
ar fi ei, și cei pedepsiți de Preasfinția Sa,
și cei de către bătrânul chir Chirii, și cei
150
xai etç oòSèv èx toö vö'v và Xo7tÇwvTai, zaì j de către al Veriéi și cei de către toți
eu/o¡j.a’.' T^> óp.erépa zpoatpéaet Stà toôç èv | preasfințiții Mitropoliți, să fie iertați cu
Xóz^ zat Trat^eicf, StàyovTaç àpytepetç, ozoioi
zac àv’ wat; zàv Te. ói zapà t^ç X^ç Ilava-
YtÔTTjToç • itatSe’jóp.evot, zàv Te ot. zapà .toö
fépovToç zùp K'jptXXoo, zàv Te oí zapa- toö
èz' Beppotaç, zàv Te ot zapà zàvTwv twv za-
vt'epwTà.TWV MvjTpozoXtTwv, và a,j7ywpri0wai ts-
Xetwç-TVjç op7^ç zat *t^ç zatSeiaç, Stà và
Xettpxi TeXetwç àzò tt¡v ’ExxXr¡aíav toö XptoToö
tò; azàvSaXov. MáXtOTa 6éXw zat toöto, tò
ózotov aatpjvtCw zXéov Țavspwrepa, oò [lóvov
àzXwç và a^ywpTjÖwatv, :àXXà;:zal và toôç
éX¿7jOT{) nàvavtÔTTjç aaç zat ^ aôvoSoç p.è
zaôapàv zat àSoXov àYàzïjv zat, oTav eôpe-s
6wat ’ zat yavwatv àzò t^ç . zotv^Ç êouX^ç
à£tot TêXetaç àfiwwaewç, xat và toôç zpoSt-
ëàôïjt» zat etç Ôpovo'jç, TeXetwç te’xai xavo-
vtxwç, :^fot>V p.eïà v^ç ’ Ttptaç zât à^aO^ç
aap.6o'jX^ç,,> ôzoô etzov wç àv ôzoô -óízavá-
7a6oç 0eoç Stà tt¡v TjfieTépav àva£tôn]Ta èSw-
p^aaro. ’ : î: ’ dușmani și protitnici, pentru cari spun
-!vEyw ¿zopiq zat zépizTOV Cfpjji.à'zal Xé^w
TeTotàçs Xôv^ç: 'oTt, èzetSij ■ 7jp.o'jv zai etpiat
téxvov t^ç ávtwTaTvjc àvaToXtz^ç :toö XptaTOô
MèyàXvjç ’ExxXïjaiàç, èv zaôapà aovetS^aet ô-
zóà/0'j.at; ort và.jitaw xat và èvavttoôp.at toôç
èÿôpoô’ç,'aôç^ç, xat oyi zapà xàTW và toôç
XovtàCw àzò ^p.eTépo’jç èyOpoôç xat èvaVTtouç’
Stà; toôç' '¿zoiôoç Xèyw çpavepwtaTa oti èxèt-
vot ozöö OéXo'jotV ’ etaôat èyôpoi xat C^ptwrai
t^ç Me?áX7]c ’ExxXTjataç, etvat zat toô flava-
7twtàTO'j, "xat ,’èxetvot ôzoô état T^ç- at>Tôô
nava7tÔTÏ)ïbç, ôp-otwç etvàc Xat èStzot [tov xai?
t^ç xotvÔTïjTôç. Kai Stà toôtouç XotzoV XÉ7W
OTt, OàppwVTàç elç tòv zavToSóvap.ov 0eòv xai
etç Tàç à7tàç'xat 'eôzpoaSéxTO'jç zpoaeoyàç
ôp.wv, và toôç zoXep.ï'aoy èv ep7tp xat X07<o
xatà TÒv-zatpòv ozoö p.oö 6éXet SoTjÔ^aet, p.è
ôXov èxetvo ôzoô p.ot è'Sw’xev yàptç tou.
. Tô 8è îxtov xai TeXeaTatov p.ot> CijTT¡p.a
etvat <ü)ç àv ôzoô èz:6'jpw xat 6èXw, àvrtëo-'
XtôvTaç xat toöto xotvwç àzò t^ç QeozpoôXijTO'j
àpÿtepwaôvViç 6p.wv, oTt, xaTà tt¡v èv t<<> z'spy-
SévTt yp'jaoëoàXXtp -ózóayeatv, èv zàaatç Tatç
Mv¡TpozóXeat, àpyteztcxozatç xat èztaxozaiç.
và 7paœwat rà ¿vópaTa twv 7£vv7¡TÓpwv xat
zp07evvt;TÓpwv pou xàt twv Xotzwv pou àv-
6pwZwv xàt a'j77evwv, twv teövewtwv, zpoaéTt.
xat twv ’CwvtwV, ôpoô pè tô ^pÉTSpov òvopa,
Stà và ' pvTfpoveôwvrat èv éazépa xàt zpwt xat
pearp.iëpia^zpôç è£àXettptv twv zX^ppeXTjpaTwv ■
T» zat átiapT7¡p.áTWv èxetvwv Te xat twv ^p,e-
TÎpwv, Tà' ózòta état tvöto.* xat zpwTov p,èv
totul de mânie și dé pedeapsă, că să lip­
sească cu totul din Biserica lui Hristos
scandela. Mai ales voiesc și aceia, pe care
o lămuresc mai limpede, ca nu numai pe
deplin să fie iertați, ci să-i și miluiască
Preasfinția Sa și sinodul cu curată și ne-
mincinoasă iubire; și, când-s’ar găsi- și s’ar
vădi în sfatul de obște vrednici de uitarea
deplină, să-i și înaintați și la Scaune pe
deplin și canonicește, adecă cu cinstit și
i bun sfat, cum. am spus, precum și prea-
; bunul Dumnezeu ne-a dăruit pentru ne­
vrednicia noastră.
Am acum și a cincea cerere, și anume
cu acel cuprins, că, de oare ce eram și sunt
Fiu al prea-sfintei Mari Biserici răsăritene
a lui Hristos, făgăduiesc cu conștiință cu­
rată că urăsc și vrăjmășesc pe dușmanii
ei și nu-i socot mai prejos de ai ■ noștri
foarte limpede că aceia cari vor fi dușmani
și pedepsitori ai Marii Biserici sunt și ai
Preasfințitului, și aceia cari sunt ai’ Prea­
sfinției Sale, sunt Me asemenea și ai miei
și ai obștii, și pentru aceștia zic, de almin-
terea, că, având nădejde în atotputernicul-
Dumnezeu și în sfintele și bine-primitele
rugăciuni ale noastre, să mă lupt eu ;ei în
faptă și în- vorbă, în vremea în care-mă
va ajută, cu tot ceia ce mi-a dat harul său.
Iar a șasea și céa din urmă cerere-e că-'
doresc și vreau,., așteptând în de obște și
aceasta de la Arhieria Voastră păzită de
Dumnezeu, ca, după făgăduința céa din
hrisovul ce mi s’a trimes, să se scrie în
toate Mitropoliile, arhiepiscopiile și episco­
piile numele înaintașilor și străbunilor miei,
ale celor ce au murit, ca și ale celor ce
trăiesc,.împreună cu-numele nostru, casă
se pomenească seara și dimineața și la' a-
miazi, pentru iertarea păcatelor acelora și
ale noastre; care nume sunt acestea. Și, în-
tâiu, ale celor vii: numele nostru, Io Va­
sile Voevod cel păcătos, al Doamnei Eca-
terinéi, al Măriei, al Ruxandei, al lui Ștefan
Voevod, al lui Gavril Hatmanul, al Iui
Gheorghe Păharnicul-cel-Mare,’ al Margai,
al Anei; ăl răposaților : Nicolae, Irina,
Costea și Irina, al Doamnei Teodosia, al lui
loan Voevod, al Ilincăi, al lui.Costea, al Eca-
terinei, al-Ilenei Hătmănesei, al Măriei, al
. lui Atanasie.

T&v Cwvrwv, tò Tjjiétspov ò'vop.a: ’lwàvvo'j
Bactksion BosóóSa toû àpaprwkoò, Nrépvaç
Aizarspivvjç, Mapiaç, 'Pw$àv5paç, Itscpàvo'j
Bosóóóa, Faëprijk Xarpàvon, FewpYtou Ila/ap-
víxoo Me^áXoo, Map^àç, ’'Avvvjç’ twv teóvsw-
twv : Nizokáou, .EipTfjVTjç, Kwvota xal Elp^v^ç,
Ntôp-vaç QeoSoataç, ’Icòv BoeëôSa, ’HkiYxaç,
Kœvsta, Aixatepivïjç, ’Hktàvvaç Xarpavéaoaç,
Mapiaç, ’Aôàvaaio'j.
., Ilpoastt xat toôto ott Stà và ysv^ rcpôç rcàvraç
àvQpwrcouç yvwptp.ov, 7j elsretv póvipov, xat ate-'
psóv, xat àp.stàtpeîttov tò è'keoç aótò órcoò p.àç
èóovàpwas xôptoç ó ©eôç xai èôwxapsv arcò èxet-
va órcoò p.àç èôwpirçasv ïj yàptç toô à^to’) aùtoô
èvôfiatoç, rcpôç èkàypwaiv twv rceyopttajiévwv
xai àrceipwv ëaaàvwv t^ç àfiaç toô Xptatoô
MsfàkTjç ’ExxkYptaç xai twv xatà pépoç ’Ez-
xknjaiwv, xai rcpôç toôç èvôesiç yptattavoôç
jitxpà èksijpooôvT} xai ëo^ôeta, 6ékw arcò t^ç
navaytôtTjtôç aoo xai arcò twv rcavtspwrarwv
Mïjtporcokttwv, rcava?iwtate Séarcota, yàptv
totaôtïjv: Suo àpytepeîç í¡ Suo xkTjptxoôç và
atetkete xatà rcàoav rcokttetav xai èrcapyiav,
Ypàipovrsç, xatà ti¡v; op,etépav Oékïjatv tou
xai ëoôkTjatv, wç èv tip auvoStxip tóp.i¡> ètà-
Cete, àvà exàatïjv èrcapyiav, pv7¡p.oaúvo'j xai
auYXwP1ÎaiW<’ evexa, wç àvwtépw sîrcop.ev, tà
^pétepa òvójiata và xn]pó£wat xai tò t^ç
çOoporcôtoô xai rapaywSooç Cqtiaç zai tò
t^ç xatv^ç akkïjç ëoTjôetaç xai xatvotopttaç
è£àketp.p.a xai tà kotrcà toôtotç op.oia, arcep
Stà t^ç eurcotiaç aotoô 0eoù Suvápet è^aksiy-
Qïjaav xai arcò toô otzoupsvtxoô xai rcatpt-
apytzoô Opovo'j teketwç àrcsôtwyÔTjaav. Otttveç
àpyiepsîç, xai xkïjptxot, êoôkopat àrcôrcàaïjç
èrcapytaç àvaxop.taat rcpôç ’^p-àç àvayopàç
ôrco7SYpap.p.évaç arcò twv xatà tórcov àpyte-
péwv, xkvjptxwv xai àpyôvtwv, rcpôç rcictwatv xai
Seëaiwatv toô xatvoô yßoporcotoö è£akeiu.p.atoç’
ot órcotot atepȚW ott tôv totoôtov xorcov rcàktv
¡ietà ^ptetépaç è^oSoo và kàSwat. Toôrwv ?oôv
twv àvwtépw CqtT][iàtwv rcàvtwv, zai twv kot-
rcwv toôtotç àvavzatwv, órcoò Stà fijv rcoku-
ko?tav Sèv eypacpajiev, atepfojiévwv, yjkatto-
p-évwv xai rcépaç kaëovtwv xatà tôv rcep/p6évta
t^ç àpytepwaôvTjç ôpwv opxov, tàaaw arcò toô
vôv è£ okvjç 'poy^ç xai Stavoiaç èv yôëip 0eoô
zai èv xaâaptț auvetSujast etvat p.è okfl tpuyți
zai Stavotcf rcpôç oé, tôv ílavavtwtatov, xai
rcpôç toôç aôtoùç rcavtepwtàto'jç ëoïjÔoç, àv-
ttk^rctwp xai ôrcépp.a/,oç. ”Av Sé ttç è$ opwv,
xai St¡ IIavaYtôt7jç,6eorcpôëkïjte Séarcota,
èrcïjpeicf aatavtxŸ), orcep p.7j y^votto, ëookTjôeti]
Xai öskrpst taöta àBet^aat rcapaaakeö-
151
Și mai este și aceasta, să se facă știută
către toți oamenii sau, ca să zic așa, sta­
tornică și nestrămutată și neschimbată mila
aceasta ce m’a împuternicit Domnul Dum­
nezeu de am făcut-o din cele ce mi le-a
dat harul sfântului său nume, pentru ușu­
rarea celor îngreuiați de sarcini și de
nesfârșite încercări ale sfintei lui Dumnezeu
Bisericii celei Mari și ale bisericilor de prin
deosebite locuri și pentru creștinii în lipsă,
mică eleimosină și ajutor; vreau de la
Preasfinția Ta și de la preasfințiții Mi-
tropoliți, preasfințite stăpâne, acest har:
să trimeți doi arhierei sau doi clerici în
toată politia și eparhia, scriind, după voia
și dorința noastră, cum ați așezat în tomul
sinodicesc, în fiecare eparhie, pentru amin­
tire și iertare, să se vestească și ceia ce
privește dajdea cea aducătoare de peire
și tulburătoare, și ceia ce privește celelalte
ajutoare nouă, și părăsirea înoirii și cele­
lalte asemenea cu acestea, care s’au părăsit
prin această faptă bună, cu puterea lui
Dumnezeu, și s’au izgonit cu totul de la
Scaunul cel ecumenic și patriarh ícese. Cari
arhierei, ba chiar și clerici, vreau să aducă
din fiecare eparhie către noi anaforale is­
călite de arhiereii din partea locului, pentru
încredințarea și întărirea părăsirii înoirii
celei aducătoare de pêire. Cari doresc să
iea o osteneală ca aceasta iarăș cu chel­
tuiala noastră.
Deci, dacă aceste condiții de mai sus și
altele care sunt de trebuință pentru acestea,
pe care, ca să nu fie prea multă vorbă, nu
le-am scris, vor fi căutate, păzite și vor
luă ca pătdupă jurământul Arhieriei Voastre
ce mi s’a trimis, orânduiesc de astăzi, din
tot sufletul și gândul, cu frica lui Dumnezeu
și în conștiință curată, că voiu fi cu tot
sufletul și gândul către tine, preasfin­
țite, și către acei preasfințiți ajutător, spri­
jinitor și apărător. Iar, dacă cineva din
Voi, ori și chiar Preasfinția Ta, stăpâne
de Dumnezeu păzite, cu îndemn drăcesc,
ferească Dumnezeu, ar cătă sau și ar voi să
strice acestea sau să le turbure, sau măcar
să le clintească puțin, din gândul lui însuș
sau mișcat de cei ce nu voiesc rânduiala
păcii, spun, silit și cerând iertare, că voiu
avea să-mi caut, întregi și fără lipsă, banii
miei, și cu celelalte cheltuieli toate, de la
Preasfinția Ta, iar scrisoarea aceasta să
se socoată parcă nici n’ar fi, — ceia ce să
152’
cçxt i] oXwç ¡uxpóv ts - Staaeîoat, èç otxeio'j,
Tj zaì àzò îtapaxnpjaëœç Ttvoç twv p.ï) 6sXôv-_
twv T7¡v stpijvtZTjv xaTàaraatv, Xéyw àva7za-
Çôjasvoç jas a'j’ixœpTjatv, oti và èyw và 7up£t>w
awaxat àvsXXtît^ Tà àazpa ¡aci jisrà zat
twv Xotzwv èjôowv îtàvTwv àzò t^ç IIava7iô-
ttjtoç aot>, tô os 7pàjAjAa toôto wç zai và
<AïjV '¿tov và XoȚtCvjTat, — ozsp p.7j yéyotro, 0ss
toô zavrôç.’AXXà aó, ózspSss xat zavToSúvap.e
á.7Ía Tptàç, 0 Tà èaxopztajASva o'jvàywv elç
évÔTTjTa zai ¡ASTaczs'jàÇwv xarà tò aôv eôà-'
psoTOv QéXijjxa, 8tóp6woov, aôaTTjaov- xai zept—
Tsi'/taov t^ zapsp.SoX.^ toîç á/jíotc coi 0.775-
Xotç,"va St’ aÔTwv ç'jXaxôsbj vj toô Xp'taToô
a7Ía. xai xa6oXtxi¡ ’ExxXvjata- èx toôvtsôôsv,:
Tô/eiïjjAsv xai ^p.stç Stà> T^ç.-,zpoatpsTO'j èXstj-
¡AoaovTjç t^ç êaatXetaç eoo, zpézst'Sô£à.
etç toôç alâvaç twv atwvwV, á¡A7¡v. '
’Ev Ttp jayjAa' ëret tw owTTjpúp, ¡at¡ví aô-
70Ó0T1P x', èv Tip Ttaoup, t^ç MoXSoêXayiaç/.
Etç ôs tô ts'Xoç Cïjtw àvTtôoXtovTaç xai.'
toôto xotvwç, ^o’jv ‘àzò TTjç IlavàytÔTijTÔç
Xoô xat àzò zàaTjç r/jç tepâç xai à7tàç csu-
voSo’J twV àpytspé'wv uzsp toô aoywTàToo xai
XoytwTaTot) StSaaxáXon xôp MsXstío'j S'jpÍ7pó,
ott, èzetSïj xai T'i7y_ávet-^psTepoç eoyér/jç, xai
p.àXtOTa zav/jp ¡100 zveop.aTtxôç,-yà etvat arà-
pa/oç, ôéojAat, xai va è'^ rijv a7ta.v ’ExxXtj-
atav ôzoô toô èSôOvj, ewç oô J/jj, ywpiç ,èjA-
oaTotxtoo xai àXXà s£o5a, zpoasTt xai Ôzèp
toö zavtspwTàTOo MijTpozoXtTou Movejxéaataç,
zapaxaXw, èatovTaç xai IlavtSpÔTTjç too và
ë'Xaêe xózov xai TjXÔev. ôjioô jas tò Xettpavov
toô ȚVTjatoo ¡too tsxvou jiaxaptToo ’ltnv Bas-’
oôSa,'6éXw và èyj] Ttjiijy ' xai yàptv zapà
zàvTwv, ywptç xàvéva ëàpoç àzàoTjç t^ç
xotvÔTTjToç, Ssojiat. ûtaTi etp-at xai Stà Tà Sôo
TaÔTà ^TjT^jiaTa ypeôtatTjç và p.àjv œavcô à-
•yàpmroç àvôpwzoç '.
(Copii moderne de documente grecești în Bibi. Ac. Rom.; còpii ale d-lui Manuil Gedeòn.)
; * •- s ■. *-,•
‘ \ - CCXLIV.
Constanti­ Partenie, Patriarh de Constantinopol, primește condițiile puse, odată cu
nopol, daruhsău, de Vasile-Vodă, Domnul Moldovei.
1641,
Septembre. IlapOévioç, èXstp 0îoô àp/tëziazozoç Kwv-
aTavTtvo'JzôXewç, Néaç PwjAïjç, xat oixodjas-
vtxôç zaTptàpyvjç.
-¡-Totç Gso'ptXwç xat Stà XÓ700 TeXsatoup-
7'jôot tò a7a8òv; otovSijzOTS Xtav,' ózàpyst tô.
àà'paXèç xat ;zàatv èzàva7xeç, - àzôvroç yàp
toôtou, ■ 0 atpoôjievoç èç Toóztòv SíatpXáTTetv1
Altă,copie o pune în text, jnnainte de: Toétiuv 70ÙV.
nu dai să fie, Dumnezeule a toate. Ci tu,
prea-dumnezeiască și . atotputernică Sfântă-
Treime,care cele risipite le adùci întru una
și le schimbi după gândul tău . cel ales,
îndreaptă, sprijine și întărește, împreună
și cu sfinții tăi îngeri, pentru ca prin ei.
să se păzească sfânta și de obște Biserică,
a lui Hristos de acum înainte și să ne în­
vrednicim și noi, prin eleimosină, alegerii’,
împărăției Tale, căreia i se. cuvine slava
în vecii vecilor, amin.
în anul de la mântuirea Lumii 1641,
luna lui August 20, în lașul Moldovlahiem
Iar, la sfârșit, cer și aceasta în de obște,
adecă de la Preasfinția Ta și de la tot sfân­
tul sinod al arhiereilor, pentru prea-înțe-
• leptul și prea-învățatul dascăl chir Meletie
Sirigul, ca, de oare ce el este și rugător
al nostru și mai vârtos părintele mieu
duhovnicèsc, să fie netulburât, mă rog, și
să aibă sfânta Biserică ce' î, s’a dat, cât
va trăi, fără embatic și àltè venituri. Și
, mă mai rog și pentru preasfințitul Mitro­
polit ài Monémbasiei, pentru că Preasfinția
; Sa și-a dat’ osteneală și â venit cu rămăși-
! țele fiului mieu iubit, fericitul Ioan Voe-
vbd, vreau să aibă cinste și har de la toți,
fără vre-o greutate a obștii întregi, mă
rog.' Pentru că sunt și pentru aceste două,
cereri datornic, ca să nu par un om lipsit
de recunoștință.
. -•
. ' - .”- '7' ;
I
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh a toată lumea.' ¿ '
Celor ce cu iubire de Dumnezeu și cu
socoteală îndeplinesc binele, oricare ar fi'
el, acel bine e sigur și tuturor de. folos;,
căci, daca lipsește această condiție,-cel ce

oòSsv șaivsrat zaTopÖwzsvar àaÿaXsç Ss sotìv
èxeivoTÒ ~apà t^ç toö 0soö êorjflciaç ts xaì
yàpiTOç/TsXsioôpevoi», gtzpòv 6È~wç zaì rr^
ti»v àvôpwzwv aovepYsitț zai flsoȚiXgi yvcóp.^
§Wa|i.o6p.svoy Zai SiaTTjpoofisvov, oí» p-óvov
voTjp.a.at zai àXXoïç, àXXà Xoyotç layopoTépoiç,
ôià t^ç ètyapâiswç ' twv Gbp.SoXaiwv t^ toù
üvsôp.aToç SovapiSi’ outw yàp aovTTjpsÎTat çtàaa
cj^ywvia zai jrâv aóáT7¡p.a, tò àîto zrß 6staç
zpovoiaç zaTayogevov, è.it’ wysXeiq. àvHpoÆÎvrj,
xai [láXtaTa èv t^ jiTjTpi ^gwv’ MsȚâXig ’Ez-
zXTjoicf, vjTiç vôp/p'/] XptàToù zaXsiTai zai Xs-
7STar zarà tòv ¿fagaro^otóv. ’EîtstÔTj Toiviv
zai ó èzXapjrpÔTaroç xaì soasêéoTaTOç xaì
■/piaTiavtzwTaTOç xaì p.e7aXoîtpszsoTaToç Aò-
SsvTTjç îiào’ijç MoXSoôXayiaç, zôpioç 'lœàw/jç
BaatXsioç Bosëôàaç, ó zarà ■jtveûp.a utôç jre-
pl7t00ï]TOÇ T7jÇ fjpWV MsTptÔTTjTOÇ, ÔpWV TTjV
xa6' .'^àç. T^ç XpiaToô Ms7áXr¡v ’EzxXvjaíav
oêëo6tôp.sVTjV oòaav toîç ëap'jràrotç ypésaiv
zai» ^[iàç Ssivwç ’ zisCûgévôoç zai àwatTOop.é-
vppç àsvvàwç, 6só6sv óSt¡77(8sí? éxivr¡07¡ àvaa-
TïjXwoai aÒTÌpi Stà: t^ç iêiaç aüToö 5’jvàp.ewç
zai SoïjQsiaç, Crpijoaç itap’ '^gwv ț-qzf^azâ.
Ttva 'srcwțpeX^ zai -ápjióSta t-^ç àjraXXà77jç
twv SapuvâTWv a'jTwy ypswv. "Qote zpwTOv p.sv
èiaXeuffl^vat rìjv. pl<ptv.;ri}ç itaTpiapytx^ç. Ct¡-
Tiaç, ò'X=6póv;oòaav XaltpOopàv vijț’ExzXiptaç
zai twv àpyispswv zai, zavtôç toû yptoTia-
vizoô íT’X7¡pcópaTp?' SsÒTspòv Sè iraóaaaflai tipi
7t7vopsv7¡V S77ÓT¡v àpytepèwv, tepéwv, zXïjpt-.
zwv, àpyóvtwv xaì Xorawv, tò spÓTSpov p.T¡
oòaav, àXX’ èv- .toîç ypôvoiç toütoiç àvaça-
vsîaav, tpQopoîioiôv zai zazz/v ânv^8s:av, xat,
ToÔTw'v 7i7vopÆvwv, àzaXXàJat aòrr/v TtavTÔç
ztvSôvoo xai àrcatTT^ewç, zai ètvai ôià ôtoo
zavtôç aÒToò ó~épp.ayov zai aivavTiXf/ZTopa
èv Tràci toîç,' sîtepyopsvotç t^ ’EzzXTpta. ts
xat. ïjptv xai’ xáa^ r/j ispà. twv àpyispéwv
owôSip.^Aîrep C^T^oaTa ^MeTpiÔTïjç r^wv zpô-
|j,7jvwv T¡S:q Tsoaápwv, psTà àzàarjç t^ç tspàç .
aot^ç odvóòoo, . àpytepÉwv, zXvjpizwv, .ts'pswv,
àp/ô.vTWv zai Xoizwv.- zàvTWv twv.. syxptTwvj
àajiévw; ite zai pstà yapâç SsJapsvT;, Oeo^tX^
ovta zai^âeàpsata, ôià cbvoôixoû sv psp.ôpà-
vàtç cóp.0» sx'jpwaaTÔ zai, xaTTja^aXtoaTO,
ítágtjiáaa aÒTÒv zpò; tòv èxXapxpótatov zaì
èvòoSótatov AòOèvtTjvpstàtwv íspwtátwv tptwv
àpytepswv «è^àp/wv t'^ç tspàç aovóoot» zaì
•^perșpwv èìtttpójtwv, toö ts;'HpazXsiaç zòp
’lwavvtztòbj toö Aoptavo'j-ôXswç xòp IlapBsr
vioo xaì toó IlaXatwv IlaTpwv'zòp 0soeàvooç,
twv àìTózopicàvTwv ' elç a7iàop.òv t^ț aoToö
T^àpaç. ziì: eóXoyíáv áÓTOó zaì; èzatv.ov zò.
58183. Voi. XIV.
153
se apucă a păzi ceva, nu pare a fi îndreptat
lucrurile întru nimic; dar sigur e aceia ce
se săvârșește cu ajutorul și harul lui Dum­
nezeu, și întru câtva și cu conlucrarea și
părerea de Dumnezeu iubitoare a oamenilor
întărit și păstrat, nu numai cu gânduri
și altele^ dar și cu cuvinte mai puternice,
prin săparea celor învoite cu puterea Du­
hului: căci astfel se păstrează toată buna
•înțelegere și toată rânduiala ce vine de
la Pronia dumnezeiască, pentrii folosul
omenesc, — și mai ales în maica noastră-
Marea Biserică, cö se chiamă și'se zice mi­
reasă a lui Hristos după Psalmist. Deci,
de oare ce și prea-strălucitul și prea-cucer-
nicul și prea-creștinulși prea-mărețul Domn
a toată Moldovlahia, dumnealui Io Vasile
Voevod, cel după Suflet fiu mult dorit al
Smereniei Noastre, văzând că Marea Bise-:
rică a lui Hristos pe care-azi o păstorim
noi, este cufundată în foarte grele datorii
și că noi suntem grozav de năcăjiți și urmă-;
riți necontenit; ca unul ce a;fost îndreptat
de Dumnezeu s’a pornit a o sprijini cu a’
lui însuș piitere și ajutor, cerând de la noi
unele condiții folositoare și potrivite pen­
tru ridicarea acelor datorii foarte grele.
Precum': întâiu să se iea aruncul dăjdii pa-
triarhicești, care e peire și prăpădenie a:
Bisericii și’ a arhiereilor și a întregii lumi
creștinești;, al doilea: să se oprească che-■
zășia, ce se iea; a arhiereilor, preoților,
clericilor, fruntașilor și.altora, care mai îna­
inte nu era, dar în timpurile acestea sra
vădit; obiceiu stricător’ și rău, și, făcându-
se acestea, s’o ușureze de orice primejdie-
și cerere și să fie în toată viața lui luptător?
și- ajutător în toate cele ce ar inai veni, Bi­
sericii și nouă și întregului sfânt sobor al
arhiereilor. Care condiții Smerenia Noastră,,
primindu-le, încă de acum vre-o patru luni,
cu tot soborul nostru, arhierei, clerici, preoți,
: fruntași și toți ceilalți aleși, ușor și cu bu­
curie, ca unele ce sunt de Dumnezeu iubi-:
. toare și plăcute lui Dumnezeu, le-am întărit
și asigurat prin Tomul sobornicesc pe per­
gament, trimețându-1 la prea-strălucitul și
prea-vestitnl Domn cu- preasfințiții trei
: arhierei exarhi ai Sfântului Sinod și ai
noștri epitropi, al Heracleii chir loanichie,
al Adrianopolei chir Partenie și al Paleo--
patrei chir Teofan, celor au adus de aici
pentru sfințirea țerii lui și binecuvântarea
și lauda- lui cinstitele și sfintele moaște ale
20
154
TÍpAov zat aȚtov Xet^avov rí¡í ôaiaç pjrpôç
Tjp.ojv üapaaxe'j^ç t^ç véaç, Szep óeùceoéa-
ratoç xat ’ èvSo^ôtarôç AùGév'njç xat zàaa rj
tÇâpa aùtoù, àp^tepstç, àp^ovreç xat ot Xotzot
Xptàrtavot, àzô jitxpoô swç p.e7àXou, èSsçavro
perà zàaïjç . a’tSoûç zat eùXaSstaç' p.età ,ôè
tô Ss^S/pat aùtô, TjSéXTjaev ó aùrôç èxXap.-
zpôratoç xabsùaeëédtatoç AùOévtTjç, wçzpoù-
zeayeta, tsXetwaat tfy àyaÔTjv aùtoù; zpo-
atpeatv; xat zépaç Xaëeîv tijv w ypewv.
èXeuSeptav xai àzortaai tà zap’ aùtoù aù-
tozpoatpsrwç ozoo/eSévra,, 7svéc0at C>ïT7Îaaç
si .Cïjrijp.ata, xat ’5tà . xPoo°6óóXXo0 aùtoù
è’zepAô raùta zpôç ^p.àç p.età râv StaXr/p-
Gèvtwv zatptapytzœv è^àp^wv, tptwv tspwtàtwv
àp^tepéwv, àzep état .rauta, ¿vojiaatt xái xat’,
eiSoç : . . ’
í Ilpwtov,'’CTjttav zarptapytxïjv ètijatov p/i]
ptzteaOat àzô rijç o^p-epov, 7j àXXwç zwç,
olite ,6oij6etav, atttaç .t'^yavoùaYjç zoXXwv
xaxwv, xai àyaviap.où, où p.ôvov toîç àpyrie-
pîùat,..MïjtpozoXitatç S^XaS-q,- àp^teztaxôzotç
xab èztaxôzotç, àXXà xat tatç èzapyiatç àù-
twv,. )Xat toîç èv.aùratç tepeùat xat yptattavoîç
zâqty. póvov Sè rijv toztxijv Cvjrtav tou àp-:
ytepéwç aüvàYeaOat xar’ etbç, xatàrijv èzt-
xpatijaaaav zaXâtàv auvujGstav, xat ta Xotzà
etqo3ijp.ata ’xat ôtzatwp-ata- zpôç Sè zaùaaa-
6at aitò toù; vùv xai' rijv zatà zàvta 6Xa-
Sepàv efpTjv, rijv 7i7vop.év7jvzap’ apytspiwv,
xXtjptxwv, tepéwv xat àpyôvtwv’ èv : t^ xa6’
■^¡láí; toó Xptatóu MèjàXTj’EzzXTjatcf. Aeùrepov
Sé;. Stya -êouX^ç xat 7vœp.7]ç twv tptwv ij rsa-
aàpwv èxXe^évtwv iepwràtwv àpytepéwv èzt<
tpôzwv zap’ ^p.wv te xat 'àzàaTjç t^ç tepàç
ouvoSou' xat àzoxataatâvrwv . zotvțj 7vwp.i[j
aovoStx^- ’jrij YiȚveaGai te èv rțj xa6’ ^p.àç
toù Xptaroù Me^aXtfl ’ExzXvjcttf, oote zàXtv;
èxetvouç toùç èzXeyGévtaç èzttpozoùç oiya
7vwp.ïjç -^[tètépaç zatetÔTjaewç eyecv oXwç
àSetav zai èêouotav zotetv p.TrjSep.tav àzoœaatv
èv zàaiji iXzXvjataattx^ ózoQèaet ’te zat ypetcj,
tva, Stà .tTjç zotvîjç aùrijç ëouX^ç xai zaôa-
pàç .¿povotaç zaì zatà 0eôv àyàzïjç et/țj tò
zàv T7jÇ;’EzzX7jataç .eip7jvtzôv xai àzapaaà-
Xeutov, xai tà rijç ’EzzXïjaiaç ypetwÖTj xai
avanzala, zal azaç 0' xôajioç, Tjtot tô Xo^t-
zôv toù Xptatoù zotptvtov, xuëepvàtat xai Stot-
x^tat p-eypt zavtoç/ xat, et?e où Suvatôv 7e-
vèa'Gat' tetaptov Izitpozov, àXXà póvov rpetç
etç xpetav àva7xatav jxe7âXîjv t^ç ’ExxXTjataç,
tòv èxXap-zpôtatov aùtôv xai eùaeëéatatov
aùrijv: ôtapïjvùeaôat xat tfj aoSevttxțj aùtoù
Suvâjiet ëoTjOetv .zatà tô èvôv t^ ’ExzXtjaiqf
cuvioasei maicei ùoastre Paraschivei celei
nouă, pe care prea-cucernicul și prea-ves-
titul Domn și toată țara lui, arhierei, boieri
și ceilalți creștini, de la mic pănă la mare,
le-au primit cu tot respectul și toată evlavia;
iar, după primirea lor, a binevoit acel prea-
strălucit și prea-cucernic Domn, cum s’a
spus și mai sus, a-și îndeplini gândul cel
bun și să iea capăt libertatea datoriilor
și să plătească cele făgăduite de dânsul din
bună voia lui, cerând a i se îndeplini șase
condiții, și prin hrisovul său le-a trimes
la noi cu cei lăsați exarhi patriarhali,
trei preasfințiți arhierei,—care sunt acestea,
anume și după specie:
Intâiu, ca sa nu se mai ridice de azi îna­
inte dajdea patriarhicească din fiecare an,
nici altcum, nici ajutorința, de oare ce e pri-.
cină multor rele și a ruinei, nu numai a arhie­
reilor, adecă a Mitropoliților, arhiepiscopi­
lor și episcopilor, ci și a eparhiilor lor și celor
din ele preoți și tuturor creștinilor, ci numai
să se strângă dajdea locală a arhiereului în
fiecare an, după datina cea veche care este,
și celelalte venituri și dreptăți; și pe lângă7
aceasta să se oprească de azi înainte cti totul
și chezășia cea stricătoare,care se lua delà
arhierei, clerici, preoți și fruntași în Marea
Biserică a lui Hristos, acum în seama noastră.
Al doilea, ca fără sfatul și părerea celor trei
sau patru preasfințiți arhierei aleși epitropi
de noi și de tot Sfântul Sinod și așezați cu
rostul de obște sinodicesc să nu se facă nimic
în Biserica lui Hristos, dată în seama noas­
tră, și, iarăș, acei epitropi aleși să n’aibă
de loc voie și îngăduință a face, cel mai
mic lucru în toată afacerea și nevoia bise­
ricească fără părereași știința noastră, pentru
ca, prin sfatul acesta obștesc și curata unire
în gânduri și iubirea de Dumnezeu, toate
ale Bisericii să fie pașnice și netulburate, ale
Bisericii să fie cele folositoare și de nevoie
și toată lumea, adecă turma sufletească a lui
Hristos, să se cârmuiască și îndrepte în toate,
și, dacă nu e cu putință a fi un al patrulea
epitrop, ci numai trei la nevoia vajnică și
mare a Bisericii, acel Domn prea-strălucit
și prea-cucernic s’o sfătuiască și s’o ajute cu
puterea lui domnească după trebuințileBi­
sericii și ale noastre, ale tuturor (precum
cu însăș gura lui prin chiar al lui hrisov
făgăduiește) și să gonească pe tot dușmanul
și protivnicul, și Smerenia Noastră să păs­
treze acestea necălcate și neclintite, și epi-

Xat ^{itv rcàatv (wç iôitp aÙTOô atójiatt ătâ
toö tSto'i ’aotoö xpoooéoókXo'j órcta/veìrat)
xaì' àrcoStwxeiv -rcávra è/Gpòv xai rcoXép.iov,
xai, T7)V ^p-wv Merptonyfa:; yoXáttetv raura
àrcapaaàXêûra Xat àòtàaétqra, xai roôç eipig-.
pèvouç èrctTpôrco'jç 8ta tà-Xotzà XP^
flarptapyetou, èxrô'ç twv àXXwv wv êSet^av ot
àvwxépw èxsias ’ àrcoataXévTSç èrcirporcot èv
xaraoTtyip ^pstépip, aôvàfetv aÙTôôç arcavva
tà T^çxaS’ ^p’àç toô Xptotoô MsyàXïjç ’Ex-
xX^aiaç ■ stço07ip.ata xat 8txatwp.ata zat rcà-
paXap.6àvstv èv raiç, yspalv aotwv èy xaOapcp
xataortyip; xat x’jëîpvàv anta, xaì țieptCetv
rcpôç ;TOÔç..8avstçtàç njç ’ExxXvjataç xai tà
Xoi^à âvațxaia t^ç ’EzzXïpiaç, ayptç où
Seiet êoTjOetcf .TtXvjpwôwat ^taòra rcávra : xai
àrcaXXa7^ t¡ ’ExxXrpia xai ^p.eîç tîjç èvoy^ç
aotwv. Tptrov, tva, otav Ttç twv àpytepéwv
TsÀ£orrpr(,-xai peivȚj èrcapyia aoTOö zsvii,
àrcXwç xatj wç ét'jye¿ • rcoXX^’ Sôaei twv
XpTfpáTwv xetpûTOvTjtat rcpoowrcov àxptjOTOv
xai pj¡ áppóCov .àpyiepartx-g astp$ xat
rà£st, àXXà, petà SooX^ç xai ■ ÔïXTjpaTOç xai
èxXopjç àxptêoôç t^ç Xoivôttjtoç, eópíax7¡tát
rcpoawrcov a^tov, SovajxsVov w'peX^aat ^ûytxwç
ts xai awp.aTtxwç tòv èv aòr^j xptaT(?>V!>p.öV
Xaóv xai Xapëàvfj tt¡v aurìjv èrcapyiav, xai
pera toòto; ítapé/TjTat tò awrflsc è'xrcaXa’t
StSópxvov èzxX-rjGtaaTtxòv <piXóttp.ov èzì òo^Seia
xaì coaTaast t^ç Me^àX^ç ’ExxXrjaiàç. Té-
tapTov, StaXoô^vat xai è^aXsi^ôvjvat arcò t^ç
’ExxXrpiaç xai rcap’ ^pwvrcàvTWV ràç’rcpôç
àXXijXpoç ; pvTjptxaziaç, «XX^Xop-a/iaç, . èrct-
êooXàç xai èyOpaç, zaì arcò toô vov pjôôXwç
XoyiÇgaôat ;ptai-, psTpeîoÔat, àXXV étvat rcpôç
rcavTaç tòv ôôy&apoy rç^ç jxatà 0sòv àyâmQÇ
xai t^ç elpŸ^Çj xaì .sôptoxeoOat rcavraç p.'.à
^'jy^zai xapStçf xarà tï)v epansXtxijv cpw/qv;;
xai [LTjSércoTê fatveaÖat rcpôç auroôç’ rcá07¡
xaì è’ptôaç xai /ptXovsixtaç ttvàç xai cptXo-
rcpoôwrçtav èrctëopk^'ç vj ëXàërji érépaç Xai
Crjiiaç t^ç■’Exx^ataC, xai fypwv, xai-;árcáar^
t^ç xotVÔTTjTOÇ, xaì tooç èv rcatăetcf. eô'ptoxo-
pévobç, ^.;rcap’ ^pwv, fj rcapà 'toô ^épovtoç
xôp -Koptkkoo, ij toô èx Beppoiâç èxsivoo,' xai
rcap’- àXXwv àpyispêwv xai Xotrcwv, à$toôa6at
àtpéaewç xai èXèo’Xi xai èrcapylaç, eï 7s1 xpt-_
6watU a^tot t^ç Ttp.stspaç ôooX^ç xotv-çç zai
àrco’pàaewç; et ô^oovi ÿavwatv ÉTspwç Stàxet--
p'evot rcpôç’ t^paç, zafà-TÔ’ Spzoôv’ aotatç, -
pÉvstv’ àyarcoXoYTÎTO'jç zai aÓToxaTazpÍTOO <;
Ilsp.rcrov, çatveTai tòv èzXàp.rcpÓTatov zai eo-
OEÔéOTaTOV xăi; rcpovovjTTjv 'rcàvTwv, 00 p.ôvov
twv ;T^ç-AóQsvTstac aotoo, àXXà zal twv. Xôt- 1
155
tropii aceia, pentru celelalte datorii ale
Patriarhiei, afară de celelalte pe care le-au
arătat cei de mai sus trimeși aice epitropi
în catastiful nostru, să strângă ei toate ve­
niturile și dreptățile Bisericii celei Mari a
lui Hristos date în seama noastră și să le
iea în manile lor într’un catastif curat, și
să le îngrijească, și să Ie împartă la împru-
mutătorii Bisericii și la celelalte nevoi ale
Bisericii, pănă ce cu ajutorul lui Dumnezeu
se vor împlini acestea toate și va scăpă
Biserica și noi de povara lor. Al treilea,
ca, atunci când unul dintre arhierei s’ar
săvârși, și ar rămânea eparhia lui goală,
să nu se hirotonisească o față nevrednică
și nepotrivită cu siraua și rânduiala arhie­
rească, de-a dreptul și, precum se făcea pănă
acum, cu multă dare de avere, ci, cu sfat
și voie și alegere amănunțită a obștii, să
se afle o față vrednică, în stare a folosi
sufletește și trupește poporul creștin de supt
el și să-și iea eparhia aceia, și după aceia
să înfățișeze darul bisericesc obișnuit, cese
dă de de mult, pentru ajutorul și sprijinul
Bisericii celei Mari. Al patrulèa, să se des­
facă și să se părăsească din Biserică și de
către, noi toți amintirile rele dintre noi,
certele lăuntrice,, cursele și dușmăniile, și de
acum înainte, de loc să nu se socotească și
să nu se măsoare, ci să fie către toți le­
gătura iubirii de Dumnezeu și a păcii și să
se afle toți într’un singur suflet și o singură
inimă după cuvântul Evangheliei, și de loc
să nu se arăte către ei patimi și certe și
oarecare gâlcevi și egoismul cursei sau altei
păgubiri.și pedepsea Bisericii și a noastre
și a toata obștea, și cei ce se vor afla în pe­
deapsă, sau de pe urma noastră; sau de pe.
urma bătrânului chir. Chirii, sau a celui
din Vería,.și a altor arhierei și .de altă
treaptă, să se învrednicească de iertare și
milă, și de eparhie, dacă se vor judeca vred­
nici de sfatul nostru de obște și hotărârea
noastră; iar, dacă se vor înfățișă altfel în­
dreptați față de noi, după cum li s’ar părea
lor, să rămâie neîndreptățiți și de ei înșii
osândiți. Al cincilea, se arată că el, prea-
strălucitul și prea-cucernicul și îngrijitorul
a toate, nu numai ale. Domniei -lui, ci și
al celorlalte părți.ale creștinilor drept-cre-
dincioși, domnul Io Vasile: Voevod, ca unul
ce e crescut și fiu al Bisericii .celei Mari
răsăritene și apostoli cești, care e acum în
seama -noastrăj în toată conștiința curată
156
xwv jispwv twv 'èpOôôôçwvypmt'avtov,- zúpmv.
’lwávv'/jv Baalkstov Boeaóóavj. wç,6psp.p.a.xai
tázvov ttJç àvàroXtz^ç -xal . àxoaroX'.X'^ç zaß3.
Tjpàç :to5 ’ Xp’.aróù Me^àk'/jç ’ExxXïpiaç, èv
xàòjj 'ZaOapâ awstòrpìt zat 7vw[i.fppypT¡at(p:
zál âȚaOjj xpoatpsos:, óxtayveìoOat : zal tàt-i
TEtv -jxțostv izat èvavttoùa6at toiç èÿOpoîç r^ç
’EzxXrptaç^ xal p.tj èystv aôtoùç ¿X'jwtèpô'jç
zal èXàttovaç twv èyOpwv zal èvavtiwv fîjç
aôtou .’ExX.a[j.xpôtr/jtoç, xept wv tpavwç ’^tjcIv
èv aÙTip t<¡> xépxtip zs^paXatip ott ot s^Opol
èzstvotxal CTjjitioial t^ç MeyàX^ç ’ExxXvjaiaç,
oí-AxtosS^ftote ipavsvtfeç .r/Jç te ^p-wv Me-?
tptôïjjroç ; zal .tôv tspwtàtwv ¡ àpxiepéôv zal
tijÇiXoïXTjç àxàa/jç. tepàç 'wjóSm, sial zai
aotdô toô èxXapxpòtàron AüOèvtoo èyôpol zal
èvav'tioi, zal aótóv 3cà-tè Xó^oo xal ëpjo’j,
Suvàpet ßsta., jrokepjaat; à.ùtolç psrà xàGTjç
èxip.eXetaç zal axonS^ç zal xataêaXeîv zal
àtpavtaat; xavtsXâjç, Stà rijç xapà 0eo5 So--
ÔEtaïjç aôtw yàpttôç ts zal ô'jvàpewç. r,Extov-
8s zat .isksoratov ÇïjtTjpa.toô aàtoô èzXap.-
xpotàtob A66évtoo èatlv àvttêoXoôv zat í^reiv
tónto iZotvwç xapà ¿t^ç pïjtpàç aètoô ’ExzXtj-
atac xal 'xap’ ^pwv xàvtwv. ott, xatà ttjv èv
ttp< xsp.^0évtt ^pxtsptp aovoStxtp arjiXXtwSs:
7páp.p.atl. óxóaysatv, ypayTjvat èv xàaatç tàtç
ôÿ3 'ôp.àçèxàpytatç, MïjTpoxôXeoi, çtj|).î, àp-
yjextaxoxatç te.xal èxtaxôxatç, oó pôvov tà.
òvójiata twv/fevvTjtôpcûv xal xpoysvv^tàpwv
aotóñ xat twv Xotxwv àvôpwxtov xal.Aowevwv
twv Tsßvswtwv, àXXà zal twv Çwvtwv oùv tq>
tôt$ aotoô” ttp-ttp òvópiavi, enasSeoȚâton zal
èzXau.xpotàtóo> AùSévton xnpton ’lwàvvo'j Ba-
atketo'j BoeêovSa, Ntop.vaçA tzatepivïjç,Maptaç,
'PoSàvtaç, 'Stéyàvoô BoeëôvSa, FaôptTjX XaT-e
¡iávoo,Tewp7Ío'jMxayapvtzon MeȚâXoo, Máp-
yâç, "Avvtjç' twv rsOvewtwv Ntzokàon, EtpTjvTfç,-
K wvota xal ElpTjvTjç, Ntop.vaç 0eo3oataç, 3l<ï>v
Baéêôvàa, ’HXijxaç, Kwvata zal AizatepivTjç,'
’lIXtàvvaçrXatpzxvéaaaç, Mapiaç, ’Aôavaaion,
zàl p.v7¡p.oveóea6at èv èaxépa zal ' Xpwt zai
ptsaïjp.optof, èx3 sÊakettpet zal xavteXsi àrsasi
twtZ xX'Tjp.jisXv¡|j.átwv zal áp.aptTjjiárwv aòtwv,
twv te Cœvtwv ixal twv èv jiazapttj t^ Xij-
¿ët teXent^aàvtwv, zat xép«{iat ^p.àç tj Suo
twv àp/'tepéwv tj zal xXTjptzwv, àxeXSeîy xatà
xàaav xóXtv xai èxapyiav ,?pàóat.tanta.èv
tàtç'àjtatç xpoOéaeatv ézàntTjç èxapytaç xal
XTjpnSat tïjv è£àXetf}tv t^ç çÔopoxotoù xal
tàp.aywSonç xatptapytx^ç ÎTjtiaç te xàl.êoTj-
6etai xai tïjç ëXaSép.àç ènôïjç, xai tà Xotxà
tantatç xapaxX^aia’ otttveç àxootaXévtéç,
cpslXonatv. àxozop.taat àvasopàç nxojevpap.-
și părerea lui cea folositoare și aplecarea lui
cea bună, făgăduiește și orânduiește a urî
și a întâmpina, cu dușmănie pe protivnicii
Bisericii, și a nu-i avea mai prejos și mai
mici decât dușmanii și protivnicii Lumină­
ției Sale, pentru Cari-spune de-a dreptul
în aceiaș punct al cincilea că dușmanii a-
ceia și pedepsitorii Bisericii celei Mari, cari
s’ar dovedi cumvâ, ai Smereniei Noastre
și ai prea-sfințiților arhierei și ai celorlalți
din tot sfântul Sinod, sunt și ai preâ-lu-
minatului Domn vrăjmași și protivnici, și
el, cu puterea dumnezeiască, prin gând și
faptă, se va. luptă împotriva lor cu toată
grija și sârguința, și-i va răsturnă și-i va
nimici -cu totul, cu puterea și harul date lui'
de la Dumnezeu. A șasea și cea de pe urmă
cerere a -acelui prea-luminat-Domn este că
vrea în schimb și cere aceasta în de obște
de la maica noastră Biserica și de la noi
de la toți ca, după făgăduiala dată în cea'
trimeasă lui scrisoare a noastră sinodi-
cească pecetluită, să se scrie în toate epar­
hiile de supt noi, Mitropolii, adecă, arhie­
piscopii și episcopii, nu numai numele
născătorilor și înaintașilor lui și ale celor-1
lalți oameni și rudelor celor morți, ci și
ale celor vii cu însuș cinstitul lor nume:
al prea-cucernicului și prea-luminatului
Domn dumnealui Io Vasile Voevod, Doamna
Ecaterina, Maria, Ruxanda, Ștefan Voevod,
Gavril-Hatmanul, Gheorghe Păharnicul-
cel-Mare,- Marga, Ana, iar morți: Nicolae,
Irina, Çostea și Irina, Doamna Teodösia, Ioan
Voevod, Hinca, Costea și Ecaterina, Ileana
Hătmăneasa, Maria, Atänasie, și să-i pome-1
nească seara și dimineața și la amiazi, eu
lăsarea și întreaga iertare a cusururilor și
păcatelor lor, ale celor vii și ale celor ce ’
s’au săvârșit întru fericire, și să trimetem
noi sau doi dintre arhierei, sau și din clerici,
pentru a merge în orice oraș și eparhie
să scrie acestea în sfintele pomelnice ale'
fiecării eparhii ;și să vestească părăsirea,
dăjdii patriarhicești aducătoare de peire și
tulburătoare și a ajutorinței și a stricătoa­
rei, chezășii, și altele asemenea ca acestea:1
cari trimeși trebuie să aducă anaforale iscă­
lite de la fiecare eparhie de către cei de
acolo arhierei, clerici, preoți și. fruntași
cum că, de fapt, venind aceia, au crainicii.
și au spus, și șă iea răsplata - lor, pentni-
aceâstă osteneala dela prëa-lùminatul Domn
acela, și în niciun chip câtuș de puțin să

[isvaç àap’ ixàarTjç èïrapÿiaç ózò twv xatà
cqxov àp/ìspécov^ xXïjpixœv,-' iepïwv xaì àp-
yóvrwv, wç awp.attxwç èxsivoi astekSovreç èzip
pojav xat ebrov, xai Xdpoavetv tí¡v ôrcspToô
xèno» áuriov áp.ót6í¡v irapà toû èxkapxpotàTO'j
oAtoô AòQévro’j, xat xat’ oôSéva rpózov-.p?]-
SsKots çav^vat àvatpéitstv tòv èxXauxpôtatûv
xat eôasÊsatatûv autôv AnQsvtïjV taôta xàvta,
àÀX’ etvat xai eôptaxeaôat Stà Stou itavtôç, èç
oXyjç r^ç xat Stavotaç, èv çpoëcû 0soô xat
xaflap^ GOvetS^aet (wç èv rcp xépxtio xspa.Xaí<¡>
eïpTjtat), [xtâ ipuy^ xat zapôia. ~pôç tt¡v 7¡p.wv Me-
tptórrjta xai toôç tspwtàto’jç a’jvaSeX'poùç aù-
t^ç àpyiepeîçzal toôç Xotitoôç, xai êoïjOôv xat
àvttXrjTttopa èv itasi, xai àîtoXofoôp-evov èv
rcàaxi éxxXr¡ataattx^ ypsía te xat àvà^x^, fjj aù-
ßmizj) autoô è£ooatcf. Toóto'j yápiv vj Metptó-
tijç^piov xai itaaa 'q zepi aotvjv tepà aovoôoç
àpyispèwv, xXrjptxwv, tepéwv, àpyôvtwv xai twv
Xotîtwv îtavtwv, èitiësëaioôvtsç taôta iràvta,
ta e$ SajXaÔT] xepâXata, tà itapà toô èxXap.-
xpotâro'j aôtoô xai eoaeëeatâto'j AoQévtob
CrpajOsvta, xai. ià toôtotç "apaitJ.Yjala, wç èv
rw ¿epçflèvti itàp’ autoô irpôç r^àç t¡5t¡
ypoooSoúXXtp çatvovtat, xataapaXtCop.ev èv
irto xapóvtt ^¡xetépip bnvoStxip aitakXayTjttzip
t^ç "aôtoô ’ExXajùtpônjtoç ypàppatt, xat vpà-
çopsv iva, èàv ô^éitote paveit)p.ev àflstoôvtsç
'itote xat avatpèirovtsç CJvep^eia aatavtx^,
xai t&v p.7j BsXôvtwv xah à?aitwvtwv tvjv si-
pTjVtxijv xatáataatv, yaipexàxwv ôvtwv xai
p-tooxâXwv àvSp&v (orep pïj yévotto), xai 8ta-
oeiovteç ¡xtxpóv tt èi autwv, 7j èè olxeíwv, r¡
xai aXXwç xwç, ^petç pév, pietà tô Xaêetv
ôpxov eoaneXtxòv xàvtaç’^pàç, opoiov. toô
îtpwtoo irap’ ^pwv zep.p6évtoç aovoStxoô td-
poo, èiri ‘tip ötatvjp^aat taôta àitapaaàXeota
xai àStâoetata, s’tyjpsv óz’ àçoptopôv àXotov
xai àtàvtov, tôv itapà 0soô xoptoo itavtozpà-
topoç, xai t<p atwvttp àvaOèpatt óxóStxot, xai
èvo/ot toô xopôç t^ç' ^eévvTjç, xai enpoipev
tòv 0sòv pàyôpsvov èv ‘^pépof t^ç zpiaswç-
ó 8è èxXapitpôtatôç xai èv8o£ôtatoç aotôç
AoGévt^ç xôptoç ’JwàvvTjçBaatXetoçBoeSôvSaç
è'yot àSetav C'çr^oat itap’ r^pwv, Stya ttvôç
àvttXo7taç àj itpo’pàaewç, oèï xai àveXXtz^
tà àoitpa aotoô, tà èv tip ypnooSoúXXw aotoô
«atvópsva, petà xai twv Xotitwv, è^oôwv, toô
yp'jaoëooXXoo aotoô p.évovtoç àvsveppjtoo xal
etç oôSsv XoȚfCopivo'J. Ootwç àitsfp^vâpeSa,
etç itketova 8s zat St^vex^ tr¡v aapáXetav,
èféveto xai tô zapôv t^ç ^p.wv Metptônjtoç
aovoStxôv èatoeêatwtijptuv ct7tXXtwosç7pàpp.a,
zai zatsatpwQïj èv ttpSe tip teptp t^ç xa6’
157
ñu se árate că schimbă acestea toate prea­
luminatul și prea-cucernieul Domn acela, ci
că este și se află în toată viața, din tot su­
fletul și gândul său, în frica lui Dumnezeu
și în conștiință curată (cum s’a zis la punctul
al cincilea), cu un singur suflet și o singură
inimă către-Smerenia Noastră și preasfin-
țiții confrați ai noștri arhierei și ceilalți, și
ajutător și sprijinitor în toate, și apărător
la toată cerința și nevoia bisericească, din
voia dumisale domnească. Drept aeeia Sme­
renia Noastră și tot sfântul sobor din jurul
nostru, al arhiereilor, clericilor, preoților,
fruntașilor și al celorlalți, al tuturora, măr­
turisind pentru acestea toate, adecă cele șase
, puncte, cerute de prea-luminatul acela și
prea-cucernicul Domn, și cele aproape de
dânsele, cum se arată în hrisovul trimes de
el către noi, întărim în cea de față a noastră
scrisoare sinodiceâscă de descărcare către
Luminăția Sa și scriem că, dacă apoi ne-am
arătă cândva călcători și schimbători, din
conlucrare silnică, și a celor ce nu vreau și
nu iubesc vremea de pace, de oare ce sunt
oameni ce se bucură de rău și urăsc binele
(ceia ce să nu dea Dumnezeu a se întâmplă!),
și zguduind noi ceva cât de mic din acestea,
sau din ale noastre, sau altcum, deci noi,
după ce cu toții am luat jurământul pe
Evanghelie, asemenea cu cel d’intăiuTom
sinodieesc trimes de noi, ca să păstrăm a-
eestea neeălcate și nezguduite, să fim supt
afurisanie nedesfăcută și veșnică, de la Dum­
nezeu domnul cel atotțiitorul, și supuși ana­
temei celei veșnice, și părtași ai focului
Gheenei, și să aflăm pe Dumnezeu luptând
împotriva noastră în ziua județului, iar
prea-lumihatul și prea-slăvitul acela Domn,
domnul Io Vasile Voevod, să aibă voie a
cere de la noi, fără nicio putință de răs­
puns sau fără vre-un cuvânt de apărare,
întregi și fără lipsă banii săi, ce se arată
în hrisovul său, împreună și cu celelalte
cheltuieli, hrisovul lui rămâind fără putere
și socotit drept fără niciun preț. Astfel am
arătat, iar, pentru mai multă și statornică
siguranță, s’a făcut și această scrisoare sino-
diceaseă pecetluită de întărire a Smereniei
Noastre, și s’a așternut în această sfântă con­
dică-sfântă a Bisericii celei Mari a lui Hris­
tos, eare e în seama noastră, și se trimete în
mânile prea-luminatului și prea-slăvitului
și prea-cucernicului Domn a toată Moldo-
vlahia, domnul domn Io Vasile Voevod, fiu
158
•^pàç toû Xptatoû MsyàXijç 'ExxXtjaíav teptp
xœôtXt, xat né|Wtetát èv .rate yepai toö èxXap.-
xporàtotï xat év5o^otátou xat soasSeatáton
AoQévtoo îràarqç MoXSoêXaytaç, X'Jptoû, X'jptoo
’lwávvpn BaatXeío'j BoEÓóSa, toû xatà ÜVEÛp.a
utoû jrEpixoOfjtoo t^ç ^p.wv Metptôvrçtoç.'
’Ev stet amr/jpúp zayp.at pzrjvt asjrrep.ëpiip,
ivôtxttwvoç: Lf. ' ’ ,
HapÔévtoç, èXétp 0soû àpytextaxoTtoç Kwv-
aravttvotnrôXewç, Néaç Pwpzqç, xat otxo'jiisvtxò?
Ilatp'ápyqc.
(Copii grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)
CCXLV.
1641, Partenie, Patriarh de Constantinopol, hotărește, după cererea lui Vasile-
Septembre.
Vodă Lupu, cari vor fi cei patrii arhierei meniți să-l ajute în stăpânirea și. admi­
nistrația veniturilor Bisericii sale. .
üapôévtoç, èXétp 0eoû àpytextaxoîtoç ' Kwv-
atavttvomtôXewç, Néaç 'Pwp.7]Ç, xat otxoop.svt-
xôç Ilatptâpyqç. ' Nouă,, și Patriarh ecumenic.:
'H tou xaXoû TtpoaQfjXTj tô xaXôv xàXXtov
àrcspyàCetat, rxat tô êsëatwç syov ëeêatôrepov
xatopSor tô Sè èv tatç p-e^àXatç twv ôtot-
xijaswv ^poystptCeaQat uuvayttXrjÂtopaç xat
auvôpvoôç ap.a toîç ^7ep.ôatv, ou p.óvov totç
îtàXat, àXXà xat totç vûv vsvôp.tatat. ’Eytsû-
Osv xat t^ Mwua^ èxeivtp tw îtàvu t^ç ’la-
paijX á<pap.évt¡> Xutpwaswç ó ’Aapwv xat 0eoû
xsXsôast xpotiôstat, xat p.7¡v xat IlaûXcp, tip
p-EȚâXtp t^ç yàpttoç x^puxt, Bapvàôaç anvex-
Xé^etat xat ot Xotxot, tva^ tpéyj] àxwXùtwç
tô suavȚsXtov tou Xptatoû; 'Hp.tv 5’ àvàyXTjv
èxtttOïjGt tou tà aôtà xot^aat, aovôpyoùç 3ïj-
Xaôïj'xapaôoûvat tep xotvip ^¡iwv xatpl xat
SsazotTj, tip otxoup.evtxtp ITatptápyrh stç tô
aup.ëo7j6etv aùttp xat ôîrepaaxiCeaSat èv itàat
totç èxxXïjataattxotç, p.tâ tpnyg xai xapôtcj,
xat p]8éva è£ aùtwv Suvaoöat tàvavtta <ppo-
vstv, XTjpùxwv ôvtwv tou aôtou tepoû Euay^e-
Xtou xat àXXTjXoôtaôàywç rojrotTjpTjtwv toô
Kupton xat 0eoû xat Swt^poç i^p-wv ’Djaoû
Xptatoû. ’ExetSïj toivuv xat t^ç xa6’ 7)u.àç
toû Xptatoû àttoatoXtx^ç xat àvatoXtx^ç Me-
VàXïjç’ExxXrjataç, ôstvwv xpoaxaXatoùa7]ç taîç
toû xatpoû sîTsztàasat xat àvwptaXtatç, xat
xexopuywp.évïjç ouaijç xat Ês6u6tap.év7]ç èv
ypésat êaputàtotç ts xat àvmtoçopotç, xat
ôaTjjiépat xat àsvvàwç tTjv tsXetav îttwatv
xat tôv àyavtop.ôv èxaxstXoùa7]ç, xat -^¡iwv
tatç atttatç taûtatç p.7] Suvap.évwv îtotpiatvetv
aufîjv xat IQ&vstv àttoatoXtxwç ts xat xavo-
: sufletesc prea-dorit al Smereniei Noastre.
In anul de la Mântuire 1641, luna lui
Septemvrie, indicția a zecea.
•f Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopólei, Romei celei
Nouă, și Patriarh a toată lumea. ;
|
I
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, .Romei celei
Adausul binelui face binele și mai bun
și ceia ce e statornic îndreaptă și mai
statornic; iar a numi în lucrurile cele mari
ale cârmuirilor ajutători și conlucrători îm­
preună cu acei cari călăuzesc, se obișnu­
iește, nu numai de cei de odinioară, ci și
de cei cari sunt acum. De unde vine că
și lui Moise acel care s’a apucat din toată
inima de liberarea Iui Israel Aron i-a fost
adaus și prin porunca lui Dumnezeu, și îm­
preună cu Pavel, crainicul cel mare al ha­
rului, se alege și Varna va și alții, ca să
se întindă neîmpiedecat Evanghelia lui
Hristos. Iar nouă ni se impune nevoia de
a face tot așa, adecă a da ajutători obștescu­
lui nostru părinte și domn, Patriarhului
ecumenic, ca să-i fie . la îndemână și să-l
apere în toate cele bisericești, cu un singur
suflet și o inimă singură, și nimeni din ei
să nu poată gândi altfel, fiind crainici ai
aceleiaș Sfinte Evanghelii și unul după
altul vechili ai Domnului și Dumnezeului
și Mântuitorului Nostru Isus Hristos. De
oare ce deci și Biserica cea Mare a lui
Hristos, apostolicească și a Răsăritului,
având de luptat cu grozave întâmplări nouă
și neorânduieli ale timpurilor și fiind co­
vârșită și înecată în datorii foarte grele și
cu neputință de purtat și fiind amenințată,
și azi și în totdeauna, cu căderea desăvâr­
șită și nimicirea ei, și din aceste pricini

Vtzwç zaì çpoyrtÇetv t&v àvïjxovtwv aôt^
zpovoptwv ts xai Sixaiwv, ó rà zàvra è'popwv
p.ê7akwvnpoç xai zavtoôôvapoç 8sôç, ó sx
roô p.7¡ ovroç rà ô'vra etç rô stvat zapaya-
7¿>v, xai ó p.7¡ 6ékwv rijv ^6opàv xai àzwketav
roo )(piartavtxoû zkïjpôparoç, xai pàkiara
rijç ’ExzkTjciaç aôtoô, 81’ ô povoyevTjç
o'ôç aôroô, Ssàvvpwzoç A070Ç, s/oas rà zavà-
ypavrov xai stavamo? aoroô aip.a èv r<j> tt-
¡iúp aoroô araopip, èvsuasv èv fțj zapSia. roô
sMsêearâtoo xai èxkapzporâroo, èvSoJotàroo
re xai ypiattavtxtotâtoo AôOévtoo zàavjç Mok-
8o6kaj(iaç xopíoo, xoptoo ’lwavvoo Baatksioo
BoeëôvSa, roô xarà zveôpa otoô zeptzoOf(tot>
rijç ^pwv .Metptôrijtoç, xai èv taîç '^pépaiç
raôtatç èxtvTfjOtj, tôtq. aôtoô Ostasi xai àyaô^
^poaipsGg',' àvaarokwaat aôrvjv, 8cà rijç zapà
8soô SoOsiavjç aôtip -/áptró; ts zat S'jvàpswç,
xai àvaxoo^taat àzò zavtôç èzijpeaapoô zai
xtvôôvoo, oô povov rwv àvwtépw ëâpewv, àkkà
xai; twv roôvrsôQsv, oiç oi8e Kôptoç zpíp-aatv,
èzspj(op.év(ôv, xai Stà ^poaoêoôkkoo Tijç aô­
toô ’ExkaptpôtTjtoç, roô ôstzvôovroç rà aôtoô
Crjtfj'jLata, œ^opwaato xai èêsôatwaaTO rijv
aôtoô ózóa^eatv xai xatà Qsôv sôàpeatov
7vwp.TjV, êoïjôijcaç xai 81’ sp^oo ^uiv rs xai
r^ ’ExxkTjattf ixavwç, èçwv aôtÿ ó zkonato-
zàpo^oç èSwpTjaaro aôtoô à^aOiov, zpô twv
àkkwv twv Ç7]t7]p.àtwv aôtoô aitïjaàp-evoç rijv
èxxkTjGtaottXTjV ' stpTjVTjv rs xai ôp.ovotav xa-
6apàv xai rijv zpôç àkk^konç xarà 0eôv
à8okov àyàzTjV rs xai slktxptv^ xapSiav, ro-
soôrov rijç ^pwv Merptotïjtoç zpôç toôç ts-
pwràtooç aovaSskçooç aôr^ç àp^tspstç, oaov
xai twv tspwrâtwv àp^tspéwv zpôç rijv ^pwv
MstptôtTjta, xat zatà zàvra ôtaxsîaOat ^jiàç
zàvraç èv ôpovoiqç zai tsoçtkeî ■ 7v<i>pțj, xai
èxksv^vat «pTjytp zoivÿj tsaaapaç àp^tspstç
èztrpôzooç rijç ^Exxkijataç, üj toôkàj(tarov
tpstç sôptaxsaQat èv rțj Me7áky) ’Exxkïjotcj
p.srà rijç 7jp.wv Metptôtïjtoç xpôvovsva èzt-
psko'jpévyjç àsi Tijç aoatàaswç Xai Stapovîjç
ôpwv ts zat rijç ’ExzkTjotaç xai àzàaijç tijç
xotvottjtoç, è/ovraç àôetav, èzstSàv skflyj à-
váfXTj rtç èv riß ’Ezxkijaia xai t^ xotvàÔTjti,
pij ôovapévï] zap’ ^pwv 8top6w0^vat, pvjvôstv
toïç zkïpto/wpotç àpj(tspsôatv, èzi ÊoTjOeta
xai àzakka^^ tijç àvà7X7jç èxstvijC' èxtôç
8è toôrwv àva77ékkstv aôtijv 8tà 7pàp.p,atoç
■7jp.stèpoo xai zpôç tijv aôtoô ’Ezkap.zpôt7jta.
xai oôkké7stv rà èxxkTjataattxà zàvta stao-
Sijtiata xai Stxatwp.ara èv svi Z0077Í1P jisrà
xaBapoô zaraatt/oo zai zktjpoôv tà tijç
’Exzkijataç xpèrj zai tà kotzà àvayzata,
159
neputând noi să o păstorim și să o conducem
apostolicește și canonicește și să ne îngrijim
de privilegiile și dreptățile ce i se cad, cel
ce vede toate, Dumnezeu cu numele mare
și atotputernic, cel ce aduce lucrurile din
neființă la ființă și nu voiește peirea și pier­
derea turmei creștine, și mai ales a Bisericii
sale, pentru care unul născut Fiul său, Cu­
vântul Dumnezeu și om, și-a vărsat sângele
cel cu totul nevinovat și prea-sfânt pe cins­
tita lui cruce, a hotărât în inima prea-cu-
eernicului și prea-strălucitului, prea-slăvi-
tului și prea-creștinului Domn a toată
Moldovlahia, domnul domn Io Vasile Voe­
vod, duhovnicescul. fiu prea-dorit al Sme­
reniei Noastre, și în zilele acestea el s’a
mișcat, din însăș a lui vrere și bună aple­
care, s’o sprijine pe dânsa, prin cea dată
lui de la Dumnezeu milă și putere, și s’o
ușureze de orice pagubă și primejdie, nu
numai a sarcinilor de mai sus, ci și a celor
ce ar mai veni de acuma, prin ce judecăți
știe Domnul, și, prin hrisovul Prea-Stră-
lucirii Sale, care-i arată cererile, a întărit
și întemeiat făgăduința lui și părerea lui
cea plăcută întru Domnul, ajutându-ne în
de ajuns și cu fapta pe noi și Biserica,
din bunurile ce i le-a dăruit lui împărți-
torul de avuții, cerând înainte de alte do-
rinți ale lui pacea bisericească și curata
unire în gânduri și iubirea cea neînșelă­
toare a unuia către alții în Dumnezeu, și
inima cea dreaptă, atât din partea Sme­
reniei Noastre către preasfințiții -confrați
ai Ei arhiereii, cât și din partea prea-
sfințiților arhierei către Smerenia Noastră,
și întru toate să stăm noi toți în bună înțele­
gere și în gândire iubitoare de Dumnezeu,
și să se aleagă cu vot de obște patru ar­
hierei ca epitropi ai Bisericii, sau măcar
trei să se afle timp de un an în Marea-Bise-
rică împreună cu Smerenia Noastră, care se
va tot gândi la alcătuirea și păstrarea voastră
și a Bisericii și a toată obștea, având voie ca,
atunci când ar veni o nevoie în Biserică
și în obște, care n’ar putea să se îndrepte
de noi, să dea de veste arhiereilor vecini,
pentru ajutor și înlăturarea nevoii aceleia;
și, afară de acestea, să vestească despre
dânsa prin scrisoarea noastră și către Lu­
minăția Sa, și să strângă toate veniturile
bisericești și dreptățile într’o pungă cu ca­
tastih curat, și să plătească datoriile . Bi­
sericii și celelalte de trebuință, pănă ce
16Ö
ewç óó <5 0sô'ç arca/J.á^ tt¡v ’ExxkTjaíav
aÓTOü xat r^j-àç rr¡z èvo/^ç àÒTwv. Ató xat
Tj[istç, tțj xaküzayaOta xaì èòypfpttp 5ia6èas:
te xat itpoatpéaet roo eoGóSeatátoo te xaì
èxXap.rcporà.Ton abroó AbOévrou xtvi]9svrsç xaì
etç sv a'jvsX6ôvteç arca^àrcavrsç àpytspsîç,
xXïjptxot, tepetç, àpyovrsç xai oí Xotrcot ëy-
xpttot xai xotvwç 7vwp.oôot7iaavteç zai - èb-
pôvteç aùv toîç .Xoircoîç 'C^r^p-aat toö : abroo
èzXap.rcpotàtoo AóQévroo xaì- tò t^ç èrctrpo-
x^ç CfjtTjp.a xái ôp.ovotaç t^ç ¡letamò ■ ^p.«v
rcpèrcov xai âpp.o5tov ' xai xpoafjxov’ xai zarà
rcavra èÇaipetov t^i àrcaXXa7^ç twv 6apo-
tâtwv rcaXauîiv te xai vswv ypewv t^ç ’Ex-
xXvpiaç. xaì twv Xotrcwv, OsarciCopev xo vwç
iva èx izàarfi t^ç twv àpytspéœv ôp.ïj70peioç
èxXe7<ôatv èrcitporcot ' téaaapeç, f) tpetç rob-
Xàyimov, ooç àv 17 tspà abvoSoç 5ox¡¡j.áas:sv,
etç tò ebptaxeaOat aovepyoùç zai aovavrt-
Xijrctopaç ¡leO’ ^p.œv èv rcàat toîç ypésat zai
toîç Xotrcoîç êapeat te zat ypstàSeatv’ àvay-
Xatotç, xai ëystv abroùç rcàaav rí¡v sjooatav
t^ç tepâç ¿XoxXf/poù gdvóSo'j, zai anváyeiv
pstà t^ç ^[iwv Metptôtïjtoç rcaaaç ràç t^ç
’ExxXvjaiaç etaôSooç, ràç örcwaSijrcots abfg
èjirctrcroôaaç auvTiOetç, arcò p.txpoô, vswç p.s-
yàXoo, xai ttOévat èv évi rcoo77tip etç àrco-
Xo7tav xai àrcottaiv t<ôv ypswv zai Xotrcwv,
xai rcepi t^ç èrcttporctz^ç raôtïjç xai toû ab-
Oevttzoo CrçT^jiatôç 7vwp.oSoto0p.ev tòv rca-
povta aovoôtxôv togov zai àrcoxaOtatwp.sv
èrcttpôrconç ^p.etépooç xaOoXtxoùç xai àrcàavjç
tTjç GOvóSoo toùç tepwtàrooç tôorooç àpyte-
ipetç: róv te 'JlpaxXetaç xôp ’lwawiz'.ov, tòv
Aaptaoïjç xùp Tpr^ôpiov, tòv XaXxvjSôvoç xùp
Haywp.tov xaì tòv Seppwv xùp Aavt^X, ôrcep-
ttp-ooç xai èSàpyooç: tòv p.èv rcàarjç OpcptTjÇ
zai MazeSovtaç, tòv ôè ôeotspaç ©ertaXtaç
zai rcàavjç 'EXXàSoç, ròv ôè rcàa^ç BtOovtaç,
tòv ôe IlàaTjç Maxeôovtaç, toùç èv W^tcp Ilveó-
p.art à7arcrjtoùç àSsXyoùç zai aoXXetroop7OÙç
t^ç 7jp.wv MetptôtTjtoç, xai àrco'patvôp.eOa "va
ot iepwtatot abtoi àpytepsîç watv èrctrporcot
7¡p.étepot xai è'^apyot rcàaijç t^ç tepâç ao-
voôoo zai njç xotv^ç àôeXyôtïjtoç, aovsôptâ-
Covteç ^p.îv xai eoptaxâp.evot èv xaOapâ xai
àSoXtp ôtaOéaet rcpôç tí¡v ^p-wv MerptôtTjta,
xai ëyovrsç tïjv xatà 0eov à7àrcv]v te xai
etprjVTjv, rcpôç te r^v ’ExxXrptav xai rcpôç
•^p.âç, p.T¡ 5ováp.evot aôtoi rcot^aat rt oXwç
ïj ôtarcpà^at t^ç ’ExxXTjaiaç 7vwp.T|Ç Stya
■/¡p.erépaç xai etôijaewç, obre vj Merptôtïjç îjp.wv
èxteXéaai tt àj Oearctaat êtepov ri ywpiç r^ç
aotwv 7Vwp.T|Ç xai êooX^ç, àkX’ ei\p.ev rcàvteç
Dumnezeu va scăpă Biserica Sa și pe noi
de apăsarea lor. Pentru care și noi, mișcați
de bunătatea și aplecarea de folos și hotărâ­
rea a prea-cucernicului și prea-strălucitului
Domn aceluia, și adunându-ne toți arhiereii,
clericii, preoții, arhonții și ceilalți aleși, și
dându-ni părerile împreună, și găsind între
celelalte cereri aleacelui prea-strălucit Domn
că și cererea epitropiei și a bunei înțelegeri
între noi e cuvenită și potrivită și întru
toate minunată pentru ușurarea de prea-
grelele datorii vechi și nouă ale Bisericii
și de celelalte, poruncim laolaltă ca-din tot
soborul arhiereilor să se aleagă patru epi­
tropi, sau măcar trei, pe cari i-ar socoti
Sfântul Sinod, •ea să se afle conlucrători și
ajutători cu noi în toate datoriile și cele­
lalte greutăți și lucruri de nevoie, și să aibă
ei toată cârmuirea Sfântului Sinod al cle­
rului întreg, și să strângă împreună eu
Smerenia Noastră toate veniturile Bisericii,
care-i cad de obiceiu în orice chip, de la
mare la mic, și să le puie într’o pungă
pentru descărcare și pentru plata datoriilor
și a celorlalte, și pentru acest lucru al epi­
tropiei și pentru cererea domnească facem
știut prin Tomul sobornicesc de față și a-
șezăm acuma ca epitropii noștri deplini și
ai sinodului întreg pe acești preasfințiți
arhierei: pe al Heracleii chir loanichie, pe
al Larisei chir Grigorie, pe al Chalkedo-
nului chir Pahomie și pe al Serelor chir
Daniil, prea-cinstiți și exarhi:,unul a toată
Tracia și Macedonia, altul a Tésaliei a două
și a toată Hellada, al treilea a întregii Bi-
tinii, al patrulea a toată Macedonia, pe ei,
frații cei iubiți întru Duhul Sfânt și coli-
turghisitorii Smereniei Noastre, și vădim
pentru ca acei preasfințiți arhierei să fie
epitropii noștri și exarhii întregului Sfânt
Sinod și ai fraților în de obște, stând ală­
turi de noi și aflându-se ,în legătură curată
și nevieleană față de Smerenia Noastră și
având iubirea cea întru Dumnezeu și pacea,
și față de Biserică, și față de noi, neputând
ei să facă vre-un lucru al Bisericii în de
obște sau să-l săvârșească fără de părerea și
știrea noastră, nici Smerenia Noastră să nu
săvârșească ceva sau să poruncească vre-un
alt lucru fără de părerea și sfatul lor, ci
să fim toți într’un suflet și o inimă și într’o
unire de gânduri fără părtenire și fără vi­
cleșug, și să strângă acei epitropi veniturile
Bisericii celei Mari și dreptățile ei, daru-

èv p.!à zal zapSiq zal ojiovoía. àçtXo-
zpoawsto zat áíóXro, za.i auvâqwmv ot aur^l
èzirpoæot rà t^ç MeyâÀTjç ’EzzXnjataç stao-
Sr/fiata zai Stzaiœjtara, tà rwv vswtm yet-
potovo’jp.évwv ptXônp.a, àpytepéwv ÙTjXaÔTj
zX7¡povop.íac, èXeTjp-oaùvaç ôtSop.svaç napà
rwv yptanavwv, waaùrwç zat tà pîtazia
navra, zat kotnà è0tap.éva vg ^Ezzk^atcf. èv
zaÔapcp zaracri/w, zat zataëàXwacv, wç npo-
êtpTjtat àvwtépw, èv évi p.not>77t'ip, elô^aet zal
àëelq ^¡isrépq., zat îrXïjpwatv è£ aùrwv rà
t^ç MeqàXïjç ’EzzXiplaç yps/j zat ànàaaç
tàç è^ôSo’jç, anoXofoop.svot zal rà Xotnà ëàpTj
zal ypetwÔTj zal avanzata aùr^ç, zai Me-
tptÔTTjÇ ■rçp.wv ôfpetXst êyetv aùroùç èv ïtàaq)
rtp.^, à^àn-fi re zal ës^twaet, zal aveu r^ç
aùtwv 6eXr(aewç p.7¡Sév ôtanpàrretv 7] rù où-
voXov èntyetpstoSaf è$ êvavrtw Sè zal ot
ènitponot waaùtwç S'petXouatv èyetv tïjv npo-
afjZouaav února77Ív, eùneiôetàv re zat eùXàoetav
npoç ty.àç zal ónepp-aystv àôzvwç zal npo-
0ôp.wç, zal çpovrtÇetv M^àXvjç ’EzzXt¡-
otaç zal etiptozeaSat Stà navrôç èv etp’/jv^
zat 7V0>[rț) àëôXip, wç av Stà rîjç aut^ç ëp.o-
voiaç r^ç zarà 0eôv zai r^ç npoç ¿XXtîXo'jç
àqàxqç Stop0o>0et7i rù nàv r^ç ’EzzXvjataç,
tTjp^rat Stà navrôç aCv^tóv re zai àvevoy-
Xïjrov, zal ànaXXa7^ ’EzzXrpia toù Xptarou
zal ^p.etç zai anaaa tj zotvôryjç r/jç èvoy^ç
twv àneipwv ypswv zal twv Xotnwy. vAv Sé
rtç napà taùra 6ouXt/6êîi(] Stanpà^at, Metpt-
ôt^ç 7jp.wv 7) ot àpytepetç, ot èntrponot St(-
XaSïj zai oí Xotnot, T'g aaravtz^ ezTjpet'cf, t]
zai àXXwç zwç, zai t^ èntrpontz^ taùrj]
ottpSTjttvt rpôncp Staaetaat zai àSer^aat, ypTj-
atp.ov ouaav zai navr-ț] w^sXtp.ov zai àvay-
zatav èv toîç ypovotç toùrotç Stà rô t^ç
’EzzXTjoiaç ëàpoç, psqa ôv zaì àvonôyopov
zat (iTj Suvàp.evov ùç’ évôç țiovov zuëepvàaOat,
àXXà zai St’ àXXwv o'jvepqwv zal auvavrt-
Xap.ëavop.évwv èni nàat, zal ©eX^a^i nàXtv,
St’ alaypozépSetav, v} Stà p.eattetav zal Sw-
poXîjtptav èpyàaaaOat tt èv t^ zotvÔTTjn, ëXa-
ëepôv ov zal pzij npoa^zov aorț), aveu e’tS^oewç
zai ëouX^ç ^<iwv te zai twv ènttponwv zal
c'petépiaaoOat rt, noXù r¡ ¿Xíqov, èz twv au-
vaqop-évwv, èni ëXàëqi zal C7¡¡ita. zrfi zotvo-
rttoç, eopq; 0eòv p.ayôp.svov, zal toùç aqiouç
aùtoù àqqéXouç èv ’^p-épa. .rijç zptaewç, zal
‘h 4',y/.'0 «ëroù zp’0eÍ7¡ p.età toù npoSórou
’loùSa zal G'jvaptOpjOțj țietâ twv ataupw-
□àvrwv tôv Kúptov, zal etq¡ tip atwvttp àva-
0ép.att ùnôStzoç, zal t^ qeévvig toù nupôç
t^ç zoXàaewç, zat è'yot àvrtôtzov tôv tqitov
58183. Vol. XIV.
161
rile celor din nou hirotonisiți, moștenirile
arhiereilor adecă, milele date de creștini,
precum și toate „bacurile“ (?) și celelalte
îndătinate ale Bisericii, în catastif curat,
și să le puie, cum s’a spus mai sus, într’o
pungă, cu știrea și cu voia noastră, și să
plătească din ele datoriile Bisericii-celei-
Mari și toate veniturile, ușurând și celelalte
sarcini și datorii și nevoi ale ei, și Sme­
renia Noastră trebuie să-i aibă în toată
cinstea, dragostea și buna primire, și fără
de voia lor să nu facă nimic sau oricum
să se apuce de ceva; și, din partea lor,
epitropii tot așa trebuie să aibă cuvenita
supunere, ascultare și evlavie față de noi,
și să ne apere neobosit și cu grăbire, și să
se îngrijească de Biserica cea Mare, și să
se afle întru toate în pace și cu gând ne-
viclean, așa încât prin această bună înțe­
legere întru Dumnezeu și prin iubirea în
de sine să se îndrepte întregimea Bisericii,
să se păstreze întru toate nevătămată și né-
supărată, și să se ușureze Biserica lui Hristos
și noi și toată obștea de apăsarea datoriilor
celor fără măsură și de celelalte. Iar, dacă
vre unul s’ar apucă a face lucruri pro-
tivnice acestora, Smerenia Noastră sau ar­
hiereii, adecă epitropii și ceilalți, prin nă­
vălirea Satanei și altcum ar zgudui în
vre-un chip și ar nimici această măsură de
epitropie, care e trebuincioasă și în toată
privința de folos și de nevoie în vremile
acestea pentru povara Bisericii, care e mare
și nesuferită și nu se poate cârmui numai
de unul singur, ci și cu alți conlucrători
și ajutători la toate, și ar voi iarăș, ori
pentru câștig uricios, ori pentru mijlocire
și pentru luarea de mâzdă să lucreze ceva
în sobor, care ar fi păgubitor și nepotrivit
cu dânsul, fără de știrea și sfatul nostru și
al epitropilor, și să-și însușească cevă, mult
sau puțin, din cele strânse, pentru vătă­
marea și paguba soborului, să afle pe Dum­
nezeu împotriva lui și pe sfinții lui îngeri
în ziua judecății, și sufletul lui să se judece
cu al trădătorului Iuda și să se numere cu
al celor ce au pus pe cruce pe Domnul, și
să fie supus veșnicei anateme și gheenei
focului pedepsei, și să aibă de pârâș pe
cinstita și de viață aducătoare cruce a Dom­
nului și Dumnezeului și Mântuitorului Nos­
tru lisus Hristos, și să fie afurisit de Dum­
nezeu Domnul cel atot puternic, și blăstămat,
și neiertat, și după moarte nedeslegat în
21
162

xaì CwT|'iópGv àtaupòv toû Kuptoo xat 0eoû
xat Xwt^poç ^¡i(ñv Trçaoô Xptatoû, xat á’pw-
ptap.évoç zapa 0soú Koptoo rcavtoxpátopoc,
xat xatTjpapévoç, xat àcov/mpï^oç, xa:. peta
Oávatov ák'jtoc èv tip vûv aiwvt xat èv tip
pÀXXovtt, xaì xátaxexp¡p.p.évo? èv ffl tip.^
aòtoo xaì ta^et, xat eie tò pstércetta àva-
zoXoȚTjtoț, ózoto'j av xataXófOD. Bpôç
toótot? è’tt àrcoyatvópe0a èv tip rcapóvrt ao-
VoStxip tóptcp iva, otav a'jp.oaÎ7] t^ ’Exxkrpttț
tt èstov, vj ëXaêepôv tpórctp tivt xat, /peta
févetat Sarcàvijç xat àvaXwaewç èrci xoòèpvTp
aet xat Sictx/jOei f¿¡xwv te xat t^ç ’ExxXrpiaç
xat t^ç xotvotïjtoç, èywatv #.5etav ot aotoi
èrcttporcot p.etàt^ç '/¡p.wv Metptôrigtoç eôptaxetv
tïjv èvoôaav èxetv/jv ouzàvTjV xat zoteiv wç
ó xatpôç aot^ç xaXèaéiev èrci a’jatâast xat
teXettf è£aXet<pet t^ç aop.ëà<Jïjç èxetvvjç órco-
Oéaswç, Tjtîç ôarcàvvj ¿ystXetat Stap.7¡vóea0at
xaì àvitnèXXeaSat xaì rcpôç tôv eèaeôèatatov
èvôoBotatov, èxXap-ïtpôtatov xai yptattavtxw-
tàtov AèSévtïjv rcàaTjç MoX§o6Xa)(taç, xûptov
Twàvvijv BaatXetov BoeêovSa xai rcepi aot^ç
aop.6o'jXeôea6at p.età twv èvtaûQa eoptaxo-
piévwv èrcitporcwv toû aôtoû eóasésatátoo xai
èxXafircpotâto'j A66évtot>. Ootœç árce<páv0T¡,
xai èx'ipwÔT), xai xatTjayaXtaOTj awoôtxwç
^vwțvț) xotyțj rcávtwv- etç &fz¡vex?¡ Se tr¡v àa-
yáXétav xaì èvSet^tv rcávtwv è^pà^T; xaì ó
rcapwv aovoStxòe tóptoc, xaì xateotpwÖTj èv
tipSe tip tepip t^c xa0’ f^à? toû Xptatoû
Me^áXige ’ExxXtjataç xwSïjxt.
’Ev ëtet ytXtoatip éêaxoatoatip teaaapaxoatip
itpàttp awtijpttp, p.7¡vi aerctejiêptcp, ivStxttwvoç
SexâtTjç.
IlapSévtoç, èXéip 0eoû àp^terciaxorcoç
KwvatavttvoorcôXewç, Nsaç Pwptjç, xat o’txoo-
p.evtxoç IlatptâpyTjç.
(Bibl. Ac. Eom.; copiile d-lui Manuil Gedeon.)
veacul de acum șî în cel viitor și osândit
în cinstea și în rangul lui, și pe urmă nea­
părat, de orice treaptă ar fi. Pe lângă
acestea mai vădim încă în acest Tom sino-
dicesc de față ca, atunci când i s’ar întâmplă
Bisericii cevă păgubitor sau stricător în
vre-un chip, și ar fi nevoie cumva de chel­
tuiala și dare de bani în cârmuirea și admi­
nistrarea noastră și a Bisericii și a sobo­
rului, să aibă voie acei epitropi împreună
cu Smerenia Noastră a găsi acea chel­
tuială ce se cere și să facă aceia ce ar cere
împrejurarea pentru alcătuirea și cea de
săvârșit ștergere a acelei afaceri ce s’ar
întâmplă să fie, care cheltuială trebuie a
se face știut și a se vesti și către prea-
cuviosul, prea-slăvitul, prea-strălucitul și
prea-creștinul Domn a toată Moldovlahia,
domnul Io Vasile Voevod, și pentru aceasta
a se sfătui cu epitropii, ce se vor găsi aice,
ai prea-cucernicului și prea-strălucitului
Domn. Astfel s’a vădit și s’a întărit și s’a
asigurat sinodicește, cu părerea de obște
a tuturora ; iar pentru statornica asigurare
și arătare a tuturora s’a scris și Tomul
sinodicesc de față și s’a așternut în această
sfântă condică a Bisericii celei Mari, care
e acum în seama noastră.
în anul 1641 de la Mântuire, în luna
lui Septemvrie, indicția a zecea.
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh a toată lumea.

CCXLVL
Constanti­ Partenie, Patriarh de Constantinopol, întărește măsurile luate de Matei
nopol, Basarab (v. Uricariul, I, p. 157 și urm.; XXV, p. 378 și urm.)1 pentru osebirea
1641,
mănăstirilor în adevăr închinate de cele ce abuziv au intrat în mâna călugărilor
9 April.
răsăriteni.
Nici Domnii urmași, nici Mitropoliții, nici episcopii, niciun boier, niciun ju­

1 V. cartea lui Leon-Vodă (23 Iulie 1631), în Magazinul istoric, I, p. 122 și urm., Buletinul Funda-
tiunii Urechiă, I, p. 27 și urm,; Studii și documente, IV, p. CLXIV, nota 5; episcopul Ghenadie, în Arhiva
soc. științifice și literare, V, p. 72 și urm.; Aug. Pessiacov, Acte și notițe istorice, Craiova 1908, p. 50 și
urm., și hotărârea din 6 Mart 1628 a lui Alexandru-Vodă de a nu se putea închina vre-odată, cum se
ceruse de la Athos, Snagovul la Pantokrator (Uricariul, XXV, p. 395 și urm.). — La 1633, un act de la
Mateiu (ibid., pp. 206-9) menționează trecerea lui „Macarie exarhul de la Târnova, omul lui Chirii Patriarhul
din Țarigrad“, în Țara-Eomâneaseă.
 1G3

decător nu vor avea dreptul de a închina mănăstirile mai sus zise la alte mănăstiri
străine, ci ele vor fi ocârmuite și în veci ținute după hotărârile ctitorului. . .
Aceste mănăstiri fiind înzestrate eu tot felul deaveri mișcătoare și nemișcătoare,
cu odoare, după obiceiul cel bun al țerii, în fiecare loc cu pace și tărie și fără gâlceava,
și cu așezământ bun pănă la o vreme, iar, dacă au trecut acele vremi și ani, niște
străini neascultători și călcători de acest pământ, cum am zice de Țara-Românească, o
sumă de Greci, iubitori de câștiguri spurcate și nesocotiți, au năvălit și au călcat locul,
făcând și zicând, nu dumnezeiește, nici după legea cea adevărată și creștinească, ci au
stricat cu puterea lor datinile cele bune și bătrâne ale țerii, și pomelnicele ctitorilor,
cum zic Scripturile, nerușinându-se de nimeni, sămănând tocmelile lor cele spurcate și
lucrurile cele grozave, nici trăgând ei frățește, ci era, neapărat, peste puțină vreme să
se strice țara, și mai că au pustiit locul, și, pentru năravurile lor cele rele, nu băgau
în seamă legile sfintelor mănăstiri și tocmelile acelor ctitori de demult. însă sfânta
dreptate a Dumnezeului, miluindu-se și ajutând, luat-a cinste și Domnie în Țara-Ro­
mânească Matei Basarab. . ., care, cu știrea și voia tuturor boierilor, preoților, du­
hovnicilor, făcut-a ca toate mănăstirile, pe care le căleaseră și le supuseseră roabe acei
Domni și Mitropoliți străini, luând milă și daruri, la alte mănăstiri, din Țara Grecească
și pe la Sfântul Munte și carele sânt anume acestea [Tismana, Cozia, Argeșul, Bistrița,
Govora, Dealul, Glavacioeul, Snagovnl, Cotmeana, Valea, Râncăciovul, Mislea, Bolintinul,
Câmpulungul, Căldărușanii, Brâncovenii, Sadova, Arnota, Gura-Motrului, Potopul, Nucetul,
Tânganul] ’, vor rămânea slobode. Și, pentru că s'a cerut de la noi această adeverință,
am primit învrednicirea acestora a tuturora, și scriem sobornieește, și am isprăvit cu
cel întru Duhul Sfânt Patriarh al Ierusalimului și alți arhierei cum că aceste mănăstiri,
câte se vânduseră oarecând și câte nu ajunseseră a se vinde. . ., și altele câte am zidit
noi (sic), cu lucrarea lui Dumnezeu,- din temelie. . . să fie slobode, nesupuse și nebiruite,
și să se oblăduiască numai de oamenii țerii, după cum este tocmeala ctitorilor, neclătite
în vecii vecilor, și călugării străini nicio treabă să nu aibă în câte am zis mănăstiri
domnești, nici în moșii. ...
(După un memoriu al Ministeriului de Externe, în Uricariul, XXV, pp. 332-3.)

CCXLVII.
Matei Basarab întărește mănăstirii lui Xenophont de la Athos moara schi­ 1641-2
tului ZSpâkvp așezată zr^part ’Akóur/j?“. (7150).

(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. 78.)

ccxLvin.
Vasile-Vodă Lupu dă mănăstirii Zographului de la Athos moșii de peste Prut. 1641-2
(7150).
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CCXLIX.
Meletie ierodiaconul Mihalopulos către Vasile-Vodîi Lupu (nu se dă re­ C. 1642.
zumatul).
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

După hrisovul lui Mateiu, Z. c.

164 .

CCL.
1642 Matei Basarab (care face și o danie de 4.000 de aspri către mănăstirea lui
(Tiso), Dionisie din Athos) scutește de anumite dări ale țerii schitul, adesca menționat,
5 JțJ ti
ÏSpâX^, închinat mănăstirii lui Xenophont de la Athos.

(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. 78; cf. Nicolaescu, în Convorbiri
literare, XXXVI, p. 958.)

CCL1.
Constanti­ Partenie, Patriarh de Constantinopol, amintește măsurile luate în înțelegere
nopol,
cu Vasile-Vodă al Moldovei pentru reforma financiară a Bisericii sale împovărate
1643,
lanuar. de datorii, întărește măsurile acestea, arată persoanele care au fost alese pentru
această supraveghere și supune întreaga administrație a Patriarhiei unei revizii
din partea Domnului binefăcător și a agenților lui la Constantinopol.

IlapOèvtoç, èXéw 0£od àp^ferctaxorcaç Kwv-
aTavTtvourcôXewç, Néaç Pwpvjç, xai o’iXQup.evt-
xôç IlaTpiap/Tjc.
-J- Tà SeapsGTWç Țt^vop-sva rcàvra xaXà
Xtav, xat rcpôç 0sôv sorcpôaôsxta, xat p-aXiora
’^vtxa etç wyéXstav xotr/jv xat aovariípijatv
èxTsXwvTat. ’ErcetSij toîvdv y xa6’ ^jiàç toù
Xptaroò MevâXïj ’ExxXïiata, xopoçwQetaa elç
Xpèoç SapoTarov xat SoaSâaTaxrov, xat èS
auTOD tà p.áXtara xtvSuvsDODaa, vsóaet 0eoô
èx’jëepyrçô'/j txavwç rcapà tod eDOsëeoTàTOD
xat exXaprcporárGú xat èvôotoTaTOD xat /pta-
Ttav'.xwTà.TOD AdQsvtod rcàoYjç MoXôoëXaxiaç,
x'jpio’i xoptoo Twávvon BaatXeto'j BoeoôvSa,
•tou xatà rcveôjia diod àvarc’/jTOD ttjç ’^pwv
MeTptÔTTjtoç, toô li àyaô^ç aÓTOD rcpoatpéaewç
êoTjÔTÎaavTOç aur^, tt) aoOevTix^ aoroo ôuvà-
jiet, xai ëoDXïjôévTOç èv Tatç ^¡xépatç TaÔTatç
àvaaToXwaat aorip xat etç tt¡v rcpOTspav
aDTTjç xaTâoTaatv à^a^eìv, pe6’ ^pwv óp.07-
vwp.o3oT7ÎaavToç èxXsf^vat èrctrpôrco'jç Tèaaa-
paç twv ÈTxptTWv àpj(tepéœv Irci tcî> auvayetv
Tà èrcep/ôp.eva t^ Me^àX^ ’ExxXrpta etao-
ÔQiiaTa xat Sixaiœjiara xat Xotrcà, xat rcXvj-
poöoÖat Tà t^ç ’ExxXrpiaç /psi), xat xooep-
vàaSat aoTà p4/pt t^ç TeXeiaç aorwv è£o-
tpX^oewç, rcept wv tôjioç èféveTO aovoStxôç
rcépoat, xaTaoTpwôeîç èv t<¡> teptp xwS^xt tt¡c
MevaX^ç ’ExxXrpiaç, èrcixupwv tt¡v aoTfjv èrct-
TporctXTjv xat Tà Xotrcà ptsTaio aDTwv aoprce-
çwvTjBsvTa xat aô[ircsaôvTa, od tò rcapop.otov
xat àrcapàXXaxTOv èxsiae xaïà.TÔrcov S7tê'p.®6ï)
èv Tatç xePai eoceoeoTaTOD xat èxXap.-
rcpoTaTOD aoTOD AdSsvtod' ôè èrctTporctXTj
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Bornei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
•f Cele ce se fac în chip plăcut lui Dum­
nezeu sunt toate foarte bune și bine primite
de Dumnezeu, și se săvârșesc mai ales pen­
tru folosul și întărirea de obște. De oare ce
deci Biserica cea Mare a lui Hristos, acum
în manile noastre, care ajunsese la culmea
datoriei prea grele și cu neputință de purtat
și pentru aceia primejduită în cel mai înalt
grad, din voia lui Dumnezeu s’a cârmuit
îndestulător de către prea-cucernieul și prea-
strălucitul și prea-slăvitul și prea-creștinul
Domn a toată Moldovlahia, domnul domn
Io Vasile Voevod, fiul sufletesc iubit al Sme­
reniei Noastre, care din buna lui aplecare
i-a ajutat, cu puterea lui domnească, și a
binevoit, în zilele acestea, s’o sprijine și s’o
aducă în cea d’intâiu stare a ei, învoindu-se
cu noi a alege patru epitropi dintre arhie­
reii fruntași pentru a strânge veniturile și
drepturile cuvenite Biserieii-celei-Mari și
dreptățile și celelalte și a plăti datoriile Bise­
ricii și a le administra pănă la isprăvirea lor
desăvârșită, pentru care s’a făcut mai sus și
Tom sinodicesc, așternut în condica sfântă
a Bisericii celei Mari, întărind această rân-
duială de epitropie și celelalte lucruri în­
voite și înțelese între ei, a cării copie
desăvârșită s’a trimes acolo la fața locului,
în mânile prea-evlaviosului și prea-stră-
lucitului Domn aceluia, iar măsura aceia,
adusă și cu iubire de Dumnezeu adminis-

aÍT7¡, y$po|tév7j zai Ôso^Xwç Storzonp-svvj zai
zt>6spvw¡J.év7j zatà rz¡v ëoûXTjmv zai vsóatv
toó szXajiítpoTáto'J AdÖsvtod, tatç toó zatpoó
reptatáasat, p.tzpóv tt ézaocaro, zat, a’Jvtsiç
toöto ó èzXap,zpôraroç Aôôévnjç, zai ôuapo-
p^aaç, zat, etç àyavazrïjatv èXGœv, tô ozep
speXXev àrcoatetXat, 6eò6ev zivoûgsvoç, ôzsz-
pâtïjOE, zai t^ óatEp/pst taârț] CáX?¡ peparr;
zai tptzup-ta twv ypswv ^p.iv èzavécvj, zat,
¡j.ep.vïjp.évot twv ttpotspwv 7syovótwv tôpwv,
zai opwv, zai twv s'jp/^wvtwv woaûtwç zai
nzoaysaswv, où Séa'j èzpivap.sv àzoSaXstv tip
STttataatav t^ç Kepi ttjv etp7]p.èv7jv èziTpozt-
ztjv èvepYetaç, zai raÓTTjv àjtoaoèvjsat, àXXà
¡láXtata èziSsSatwoat zat èztzopwaat Stà toôoe
toû à'JvoStzoû fÊYOvôtoç tópoo aovStaa-
zstpet àzptÊEOtépcf, mots tà èv tw èv3ô£<p ypn-
ooôoûXXcp C^t?ip.ata t^ç aÙToû’EzXap.zpÔT7jToç
è’yetv p.et£ova ri¡v iayûv zai ttjv ôtap.ov7)v
jxéypt t^ç toô xpso'jç teXetaç àzaXXa-7^ç,
toû p.vT(p.oaôvoo toû szXap.îtpotàto'j AôQsvto'j
Stapévovtoç {léypt zavrôç. Toûtoo yàptv, 0soô
o’jvepvst^, záXtv etç sv ooveXBôvteç p.cà (Jrjyțj
zai zapSicf àzatâzavreç àp/tepetç, zXvjptzot,
iepetç, àpyovTeç zai ot Xotzot s?zpttot, ôtaa-
zstpàpsvot tô zspt' njç èztTpoztz^ç taûtTjç
àzpt5wç, zai eSpovreç etvat aÔTTjv èzwyeXea-
répav Zat a'jp.çépooaav zavti zpà^ptatt etç
àzaXXa77]v twv aotwv ypswv, âze'pȚ|vâp.e6a
T¡ te Metptotïjç Tjpwv zai oi iepwtatot eûpe-
6évteç G'ivaSeXço't auT^ç àpytepeiç, zai ttptw-
tatot zXïjptzot, zai àp/ovTSç, zai è6eoztaap.ev
"va èz zàaïjç p.èv twv àp/tepéwv ôp.7)7f(pewç
èzXe7<Sat Suo àp/tepetç zai tpetç twv toû
zXijpo'j zat àzozataataSwatv èzttpozot t^ç
tepâç aovóSoo, zai ëûo twv S7Zpttwv àpyte-
pèwv, èzi zo’jpatopetcf zai avataaet zai ÊovjÔetcf
aûtwv, p.età zai svôç zXvjptzoû twv zpwtwv,
wç etvat toôç zàvtaç óztw tôv àptSp.ôv, etç tô
eoptazeaôat auvep7OÛç zai a'jvavTtXTjzTopaç
p,e0’ tqp-wv èv zâat totç ypéeat zat totç Xotzoîç
ôâpeat te zat ypetwSeatv àvayxaiûtç zat zàaav
ttjv è^o'jatav t^ç tepâç óXozXvjpoo aovóSoo
è/etv aotoûç, zai p.età t^ç ’^p-wv Metptotïjtoç
G0và7etv zàoaç tàç t^ç ’EzxXrjotaç etoôôooç
tàç èp.ztzToûoaç zai èv évi Z0077ÍW àzott-
6évat e’tç àzoXo7tav zat àzottatv twv ypewv
zai twv Xotzwv, wç taôta zeptèyet zai ó
zèpoat 7e7ovti)ç oovoStzoç topoç. Oôtot 7Oûvot
vewtépot èzttpozot, Xapëàvovteç èv tatç /spatv
autwv tàç èzzXTjotaattzàç zàaaç zpoaôSovç,
zXtjv twv zatptap/tzwv zai oovoôtzwv 7pap-
p.àtwv zai t^ç eiaôSon toû wpoțpoptoo zai
èzttpayjjXto'j ^p.œv, zai twv zat’ è'toç 7t7vo-
165
trată și cârmuită după voia și îndemnul
prea-strălncitului Domn, din pricina împre­
jurărilor vremii, s’a oprit puțin, și, aflând
aceasta acel prea-strălucit Domn, și luând-o
în nume de rău, și, în indignarea sa, mișcat
de la Dumnezeu, a oprit ce era să trimeată,
și prin această părăsire s’a ridicat cel mai
mare val și vijelia cea mai mare a dato­
riilor, și, aducându-ni aminte de Tomurile
ce se făcuseră mai înainte, și de jurăminte,
și încă și de înțelegeri și de făgăduinți, am
socotit că nu se cade să aruncăm suprave­
gherea sluj bei pentru acea epitropie și să o
înlăturăm, ci mai curând să o întemeiem și
să o întărim prin acest Tom sinodicesc ce
se face acum, cu chibzuială obștească mai
de aproape, așa încât cererile din luminatul
hrisov al Strălucirii Sale să aibă mai mare
putere și statornicie, pănă la întreaga ri­
dicare a datoriei, rămâind astfel amintirea
prea-strălucitului Domn pănă la urmă.
Drept aceia, cu ajutorul lui Dumnezeu,
adunându-ne iarăș împreună, cu un suflet
și o inimă, toți arhiereii, clericii, preoții,
arhonții și ceilalți fruntași, cercetând cu
scumpătate ceia ce privește această epitropie,
și găsind-o a fi foarte de folos și de ajutor
în tot chipul pentru ridicarea acestor da­
torii, am declarat Smerenia Noastră și prea-
sfințiții arhierei, confrați ai noștri, ce s’au
aflat aici, și prea-cinstiții clerici și arhonții,
și am hotărât ca din soborul arhiereilor
să se aleagă doi arhierei și trei din cler și
să se așeze epitropi ai Sfântului Sinod, și
doi dintre arhiereii fruntași, pentru cura­
toria și așezământul șiajutorul lor,împreună
și cu un cleric dintre cei d’intâiu, așâ
încât să fie de toți opt la număr, ca să
se afle conlucrători și ajutători ai noștri
la toate datoriile și celelalte greutăți și nevoi
de bani, și să aibă ei toată grija Sfântului
Sinod al clerului întreg și cu Smerenia
Noastră să strângă toate veniturile ce se
cuvin Bisericii și să le puie într’o pungă,
pentru întâmpinarea și stângerea datoriilor
și a celorlalte, precum le cuprinde acestea
și Tomul sinodicesc care s’a făcut anul
trecut. Deci acești epitropi mai noi, luând
în mânile lor toate veniturile bisericești,
afară de scrisorile patriarhicești și sinodi-
cești și de venitul omoforului și al epitra-
hirului nostru și de obișnuitele liturghii ce
se fac în fiece an la bisericile din Con­
stantinopol și din Calata și din împreju-
Í66
p.svwv cmrffiwv Xstwjf^twv èv taie èzzXïjotaç
BôXewç ts zai FaXatà zai tôv izé^ii, zai
twv ystpeTOviwv twv ispswv ts zai S'.azôvwv,
zai èv toîç ypéeat zapéyovteç ràç itarptap-
ytzàç àîtoôeièetç, ôz&7pà.çwa'. zai auTOt, "va
p.7¡ è^ totç êo'jXopévotç zXaaîàç îcepnpàçs'.v
àx&ôsiêô'.ç. Kai Si), èzXé^avTSç èîtiTpÔTtouç toôç
íepwtáwx Sóo MïjTpoiroXîTaç : XaXzTjôôvoç zòp
na/wjitov, uîtépTtpov zai è'Çapyov stáaTjc B¡-
6'Jviaç, zai tòv Mïj0ôp.v^ç zòp KopvïjXtov,
ôaépTtpov zai sjapyov TtàdTjç Aèaoon, toó;
èv 'Avícp IIveó¡iaTi àfaTtTjtoôç '^pwv àôîXçoôç
zai à'jXXeitoopYOÔç, zai toôç Tpelç t¡p,twtá-
to'jç zXïjpizoôç r^ç zaô’ ^pàç roô Xptatoô
Me-iàXrjç ’EzzXïjataç: tôv te MsȚav Olzovóp.ov,
xpsaêÔTspov zùp XptoTÓSouXov, zai tòv Sa-
zeXXtou zòp TewpYtov, zai tôv ôtzato^pôXaza
zòp Mtya^Xov, tôôç zatà zveôjia ’r.oôç à?a-
îtïjtoôç t^ç ^(iwv Metptôtïjtoç, zai toòc 3ôo
îtpwto'jç zat è7zptto'jç tepwtâto'jç twv àpyte-
pèwv zoupâtopaç èzi toûtotç, tôv te Aaplaaï(ç
zòpFp7]7Óptov, ôîtépttp.ov zai è^apyov Seotépaç
©ettaXiaç zai îtàaïjç 'EXXàôoç, zai tôv ’A-
Sptavo'JTtôXewç zòp üapôévtov, ézépTtpov zai
è'£apyov rcavTÔç Aip.ipôvTov, toôç èv 'Aytcp
üveôp.ati àvaîtTjtoôç àSeXœoùç zai avXXet-
toopvoôç t^ç îjțiwv Metptôtïjtoç, zai eva twv
îtpwtwv toô zXijpou, tôv tip.twtatov zai èu-
^evéatatov Méyav AoȚoSetr^v t^ç za0’ ^pàç
toô Xptatoô Me7àXï]ç ’EzzXïjaiaç, zòp Aàa-
zaptv, tôv'zatà îrveôpa ’jtôv àYaîtïjtôv r^ç
ajpwv Metptôt^toç, irapazaXe'jópieOa èv Ilveò-
p.att 'A7ttp "va ot àpytepeîç aotoi zai ot zXïj-
ptzot, ot p.èv watv éitítpoTtot '^¡létepot zai
è^apyot à^àa^ç t^ç tepàç awôSo'J, oí Sè
zo'jpàtopeç zai 6oï)6oi zai a'jvavttXïjjttopeç
àùtwv, a'jveSptàÇovteç ïjp-îv zai eôptczôpevot
èv za0ap4 zapStcf zai àoôXw zai 5ta-
6éaet rcpôç Tïjv ^u.wv Metptôtïjta, zai è'yovteç
tïjv zatà ©eôv à7axïjv zai etpijvïjv etç te
tïjv ’EzzXïjatav zal Ttpôç ïjp.àç, jiïj 3'ïvàp.evot
aôtoi itotïjaat tt oXwç t] Stairpaçat t^ç ’Ez-
zXïjataç 7vwp.ïjç Siya ^p.etépaç zal OeXijaewc,
otite MetptôtïjÇ ïjpwv èzte?.écat tt t¡ Gsa-
îttaat ètepôv tt ywpiç tïjç aotwv 7vwp.ïjç
zai go'jX^ç, àXX1 e’t'r¡p.ev sràvreç èv pt^
zal zapóla, zal ópovota àytXozpoowinp, zal
ouvà7O)atv ot aôtoi èîtttpoTtot rà r/jç M^àXïjç
’EzzXïjataç etaoôïjpata zal Stzatœpara, rà
twv vewotl yetpotovo'jpévwv ytXôttpa, zXïj-
povoptaç, èXeïjpoaôvaç Ttapà twv yptattavwv
ôtSopévaç, waaôtwç zal tà pîtazta stàvra
zal Xotzà etQtapéva tțJ ’EzzXîjattț èpêatotzta
èv zaGaptp zataattytp, zal zataëàXXwatv (wç
rimi, și de hirotoniile preoților și diaconilor,
și la cazuri de nevoie înfățișând poruncile
patriarhicești, să iscălească și ei, ca să nu
poată cei ce ar voi, să scrie porunci plăs­
muite. Și, deci, alegând epitropi pe prea­
sfințiții doi Mitropoliți: al Chalkedonului,
chir Pahomie, prea-cinstit și exarh a toată
Bitinia, și pe al Metimnei chir Cornilie,
prea-cinstit și exarh al Lesbului întreg,
frați întru Duhul Sfânt iubiți ai noștri,
și pe cei trei clerici prea-cinstiți ai Marii
Biserici a lui Dumnezeu care e în seama
noastră, pe Marele-Econom preotul chir
Hristodul și sachelariul chir Gheorghe și pe
dicheofilaxul chir Mihail, fii sufletești iubiți
ăi Smereniei Noastre, și pe doi d’intâiu
și aleși prea-sfinți între arhierei curatori
pentru acestea: pe al Larisei chir Grigo-
rie, prea-cinstit și exarh àl Tesaliei a doua
și a toată Hellada, și pe al Adrianopolei,
chir Partenie, prea-cinstit și exarh al între­
gului munte Hemul, cei întru Duhul Sfânt
iubiți frați și coliturghisitori ai Smereniei
Noastre, și pe unul dintre fruntașii cleru­
lui, pe prea-cinstitul și de neam bun Mare-
Logofăt al Bisericii lui Hristos celei Mari,
care e în seama noastră, chir Laskaris, fiul
sufletesc iubit al Smereniei Noastre, ne ru­
găm întru Duhul Sfânt ea acei arhierei și
clerici să fie unii epitropii noștri și exarhi
ai întregului Sfânt Sinod, iar alții curatori
și ajutători și sprijinitori ai lor, stând ală­
turi de noi în Scaun și aflându-se cu inimă
curată și cu iubire și aplecare nemințită
către Smerenia Noastră și având iubire către
Dumnezeu și pace către Biserică și către
noi, neputând ei înșii a face ori săvârși
vre un lucru cât de mic al Bisericii fără
de părerea și voia noastră, și nici Sme­
renia Noastră să nu îndeplinească ori să
hotărască vre un lucru fără de părerea
și sfatul lor, ci să fim toți într’un suflet și
o inimă și o înțelegere nepărtenitoare, și
să adune acei epitropi veniturile și dreptu­
rile Bisericii celei Mari, darurile celor de
curând hirotonisiți, moștenirile, milosteniile
date de creștini, precum și „bacurile“ toate
și celelalte embaticuri obișnuite ale Bisericii,
în catastih curat, și să le puie (cum s’a
spus mai înainte) într’o pungă, cu voia și
știrea noastră, și să plătească din ele da­
toriile Bisericii celei Mari și toate cheltu­
ielile, răspunzând și la celelalte greutăți și
datorii ale Bisericii celei Mari, și neputând

irpostpTjrat àvwtépw) èv, érti rto'jn»s>> àòsia.
■/¡gerépa. xat stSijaìt, xai rtkTjpwatv è£ aórwv
rà t^ç Meyak’/jç ’ExzkTjaiaç ypsrj xai ràç
è£ôSooç àrtàaaç, àrtokovoôpevo! xai tà Àotrtà
êàpij xai ypstwSïj t^ç MsyàXrjç ’Exx^rjacaç,
xai p5j Swapisvoi àrteXÔstv ek ràç èrtapyiaç
aùtwv, otite ot èîtitporot àpjjtspsïç, otite zat
ot xo’jpâtopeç toûtwv rtptv fîjç Tsketwaewç toô
évôç xpovot) t^ç èrttrporttx^ç raôtTjç, àXXà, rcapé-
yovteç Xovaptaopôv t^ç èrttrporttx^ç, Tjç öt^fov
too svôç ypóvo'j, àrtépywvtat èv tatç èrtap-
ytatç abxwv, Kat rj Metptôt^ç Tjp.wv àçetXet
ëyetv aotoùç èv rtàafj rtpjj, à^art^ te xat 8s-
^twast, xai àvsu rijç aôrwv ÔsXvjaswç 8tartpàttetv
p.7]8év, rj tò aôvoXov èrttyetpeîv xat àvOpw-
rtooç rtépteiv èv èxapyicf. ttvôç àpytepèwç
Cursiv tt rtap’ èxeivo’j, pvjSsv ôyeiXovroç, è£
èvavtioo 8é/ àoaôtwç xai ot èxttpoTtot oyet-
Xouatv iystv ^poaTJxoôaav alôw xai ôrto-
ra^Tjv, eórteíSetáv te Ortaxotp tip rtpôç ^pâç,
xat órteppayéìv rtpoOùpwç te xat àôxvwç èv
xaOapq auvstSijast xat ypovttCetv tijç Stapov^ç
tijç te ^pwv Metptotrpoç xat tijç xa0’ -^pàç
toô Xptatoô Me^áXíjc ’ExxXvjataç, zai eo-
ptaxeaSat Stà rtavtôç èv etpijvig zat àSôXtp
fvwp/fl, wç av Stà tijç aofîjç Spovotaç tijç
xatà 0eóv, xat tijç rtpôç aXXTjXo'jç àfàrtTjç
tô rijç ’ExxX^ataç rtàv Stop0w0^, xai èç
toòrttòv t/jp^tat àvevóyXrjtóv te xai àÇijptov,
xai àrtaXXafrj toô Xptatoô ’ExxXrjOta zat
rtàaa 7j zotvotTjÇ twv ypewv xat twv Xotrtwv.
vAv 8é ttç rtapà taôta Staxpâ^at SooXrjOetȚj,
MetptôtTjç T/pwv SïjXaSni, rj ot êrtitportût,
xai ot xoopâtopeç xat ot xXïjptxoi, t^ aata-
vtX’țj èrttjpetq, i] xai àXXwç rtwç, zat tip èrtt-
tporttzijv taôrrjv otcpBvjttvt tpÔTttp àOet^aat
xai ôtaastaat, ypijotpov oùaav xat rtàvrig w-
tpéXtpov xai èv totç ypôvotç toûtotç àvaf-
xatav, Stà tô tijç ’EzxXïjStaç fiàpoç, àv'Jrtô-
tpopov ov xai pi) S’jvàpevov ôçp’ évôç pôvou
xoêspvàaOat, àXXà xai St’ àXXwv èvspfwv1 xat
èrti rtàat aovavttXapëavopévtov, zat OeXija^, ij
St’ aiaypoxepSetav rtáXtv, Vj Stà peattetav zat
SwpoXtjtptav, èv xotvotTpt èp^àaacôat tt
SXaëepôv xat pi) rtpoaîjxov aôt^ aven etS^aswi
xat ëouXijç ^pwv te xat twv èrtttpôrtwv, xat
aysteptaaaOat tt, rtoXô rj SXtȚov, èx twv aa-
va^opevwv, extoç twv àvwtépwv ¿vopaatt ^pe-
tépwv elcoSïjpâtwv, twv rtatptap/txwv vpap-
pàtwv, twv Stxatwpàtwv toô wpoyopioo xai
èrtttpayajXtot), twv yetpotovtwv twv tspéwv xat
Stazôvwv xai twv Xettoopftwv twv ènjatwç
1 ’EvspȚOVTCUV.
167
să plece la eparhiile lor, nici epitropii arhie­
rei, și nici curatorii lor, înainte de să­
vârșirea unui an al epitropiei acesteia, ci,
înfățișând socoteala epitropiei ce au pur­
tat-o timp de un an, să plece în eparhiile
lor. Și Smerenia Noastră trebuie să-i aibă
pe dânșii în toată cinstea, dragostea și buna
primire, și fără voia lor să nu facă nimic
ori să se apuce cumva să trimeată oameni
în eparhia vre unui arhiereu ca să ceară
ceva de la el, care n’ar fi dator să deie, ci
din potrivă; precum și epitropii trebuie să
aibă cuvenitul respect și supunerea cuvenită,
înduplecarea, ascultarea cea către noi, și să
se străduiască din toată inima și neobosit
în curată conștiință și să se îngrijească de
păstrarea Smereniei Noastre și a Bisericii
celei Mari a lui Hristos, care e în seama
noastră, și să se afle întru toate cu pace
și gând neviclean, căci prin această unire
în gânduri față de Dumnezeu și prin iu­
birea dintre noi înșine se va îndreptă în­
tregimea Bisericii și se va păstră netulburată
și nepăgubită, și se va ușură Biserica lui
Hristos și toată obștea de datorii și de cele­
lalte. Iar, dacă vre unul ar voi să facă împo­
triva acestor lucruri, adecă ori Smerenia
Noastră, ori epitropii și curatorii și clericii,
din răutatea Satanei, sau și altfel, și în
vre-un chip oarecare să nimicească această
măsură de epitropie și. să o zguduie, de și
e folositoare și întru totul prielnică și în
aceste vremi de nevoie, pentru greutatea
Bisericii, care e de nesuferit și nu se poate
cârmui numai de unul, ci trebuie să fie și
alții cari să lucreze și să ajute în toate,
și ar voi, ori pentru un câștig urât, iarăș,
ori pentru misitie și luare de mită, să lu­
creze în obște ceva stricător și . nepotrivit
ei, fără de știrea și de sfatul- nostru și al
epitropilor, și să-și însușească ceva, mult
ori puțin, din cele adunate, afară din ve­
niturile arătate mai sus anume, gramatele
patriarhicești, drepturile omoforului și pa-
trahirului, al hirotoniilor de preoți și de
diaconi și al liturghiilor ce se fac peste
an, după obiceiu, in acest mare oraș și în
Galata și în locurile de prin prejur, și să
păgubească obștea, acela să afle pe Dum­
nezeu împotriva lui, și pe sfinții lui îngeri,
în ziua judecății, și sufletul lui să se judece
împreună cu al vânzătorului Iuda, și să
168
wç si'Otarat, èv raóng Ms^aXo-
rcóXs' un Tip FaXara xat toîç rcép’4 xai Cr¡-
p.tâ>aat T7¡v xoivÔTïjta, sopo’ 0eòv p.ayóp.svov,
xaì toùç áyío'x auroö ¿775X09; èv ^[J-épa t^ç
xpiaeœç, xaì fj tí'°X'n ’xä'toö xptOeÍTj p.età toö
rcpoSórou ’loóSa, xaì a'Jvap’.QprjQ-ți ¡isrá twv
araopwaávTwv tòv Kóptov, xaì 517] t<¡> aìwvìtp
àva0ép.att ôrcoôtxoç, xaì t^ 7sâvvțj toö rcupôç
t^ç xoXàoswç, xaì è'yot àvTÌStxov tôv Ttp.tov
xat Çwrj'pôpov araupòv toö K’jpio’j xai ©eoô
xai Swx^poç Tjgwv ’lïjaoô Xptatoô, xai à<pw-
p!op.évoç rcapà 0soö Knpioo rcavxoxpâTopoç
xai xaTïjpapivoç xai àa'J7ywpTjTOç, xai [XSTà
Oàvarov àX'jToç èv tc7> vôv atwvt xai T<p p.éX-
XovTt, xai xaTaxsxptp.svoç èv t^ Ttp.^ aoroö
xai Tà$s’., xai etç tô p.sTsrcEtra àvarcoX077]TOç.
Otirwç àrceipâvSïj 7Vwp-7¡ xotvțj aovoStx^- stç
Sè T’ijv rcspì TOÓTO’j SvjXwatv xaì StTjvex^ tïjv
àatpàXstav è7ÉvsTO xai ó rcapòiv anvoStxôç
Tôp.oç xai xaTcCTpwÖTj èv Tip t^ç xa0’ ’^p-àç
toö XptaToô Me7aX7jç ’ExxXïjaiaç rwos ispip
xœSïjXt,
’Ev Stei awTTjpttp ytXtotjTip e^axoatoaTt]) rsa-
aapaxooTtp TpÍTtp, p.rpi tavooapttp, ivStXTtwvoç
èvSexaTTjç.
npôç TOÔTOtç àrco'patvo'p.eÔa èv Ttp rcapôvTt
a’jvoStxtp Topxp "va Tjvtxa at>p.6^ t^ ’ExxXajata
èrct^Tjp-tôv Tt, 7j SXaêspôv Tpôrctp Ttvt, xai ypsia
7SV7]Tat Sarcàvïjç èrci xuóspvijast 7¡p.wv te xai
t^ç ’ExxXrjGtaç xai TTjç xo'.vôtt)toç, è'ywatv
àSsiav oi aÔToi èrcirporcoi psrà t^ç '^p.wv
MBTptÔTTjTOç eóptaxetv T’ijv èvoôaav èxstvajv
SarcàvTjv xai rcotetv wç 0 xatpôç aôT^ç xa-
Xéostsv èrci aooTàast xai TsXetq. èêaXet<pet t^ç
atjp.Sàaïjç ÉXEtv7jç ôrcoOéaswç, TjTtç Sarcávv]
¿œetXsTat Stap.TjvôsaÔat xai àva77skXsa0at rcpôç
tòv èxXap,rcpôratov xai èoasôéaTaTOv xai èv-
So^ÔTaTov xai yptwavtxwTarov AÚ0évt7¡v rcàarjç
MoXSoÊXayiaç, xóptov, xóptov BaaíXstov Bos-
6óvSa,xai rcepi aÔTijç a,jp.6ot>XsÓEG0at p.srà
twv èvraôôa yp7¡atp,wTá.Twv xaì sÒ7SveoTàTWV
aótoò àpyóvrwv xaì èrctTpórcwv xaì è'p.rcpoa6sv
aÓTwv StSóvat Xo7ap'.aap.òv toùç StaX7]<p0évTaç
èrctTporco'jç pisçà rijv TsXstwatv toö Évôç ypôvou.
"O0EV xaì rcspì toóto’j éfpá<pr¡ xai tô rcapôv
èvTaô0a stç Stvjvsx^ SijXwatv xai àaçâXstav.
3 Erci rcàat Toôrotç auvarcE'pijvaTO xotv^ 7vwprțj
ïj tspà twv àpytspÉwv, xXvjptxwv xai àpyôvïwv
GÔV0S0.Ç Etvat p.ETà twv àvwTSpw Tpîwv rcpo-
xoopaTÔpwv xai aop.So7¡0wv xai aovorcspp.àywv
T’?j Ms7âX-țj ’ExxXïjGta xai T’/j ^p.wv Merpto-
TTjT! xai rcàoïj t^ àSsX'pôrTjtt xai tôv T!p.tw-
Tazov xai EÖ7Evs<3raT0v èv apyo'jot xóptov
MtyaXàxïp tòv Koovoórcajv, tòv MÉ7av 'PijTopa
se numere împreună cu al celor ce au pus pe
cruce pe Domnul, și să fie supus veșnicei ana­
teme și gheenei focului pedepsirii, și să aibă
de pârâș cinstita și de viață dătătoare cruce
a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului
nostru lisus Hristos, și să fie afurisit de Dom­
nul Dumnezeu a toate țiitorul, și blăstămat
și neiertat, și după moarte nedeslegat în vea­
cul de acum și în cel viitor, și osândit în
cinstea și rânduiala lui, și neapărat în cele de
pe urmă. Astfel s’a hotărât cu părere sinodi-
cească, iar pentru înștiințare despre aceasta
și pentru statornică siguranță s’â făcut și
acest Tom sinodicesc de față, și s’a așternut
în această condică sfântă a Bisericii celei
Mari a lui Hristos care e în seama noastră.
în anul Mântuirii o mie șase sute patru­
zeci și trei, luna lui lanuar, indicția a 11-a.
Pe lângă aceasta declarăm în Tomul
sinodicesc de față că, de s’ar întâmplà cevă
păgubitor Bisericii sau stricător în vre
un chip, și ar fi nevoie de cheltuială pen­
tru cârmuirea noastră și a Bisericii și a
obștii, să aibă voie acești epitropi, îm­
preună cu Smerenia Noastră, a găsi acea
cheltuială ce ar trebui și a face cum împre­
jurarea aceia ar cere pentru așezarea și
desăvârșita înlăturare a acelei afaceri ce
s'ar întâmplă, care cheltuială trebuie să se
arăte și să se vestească prea-strălucitului
și prea-cucernicului și prea-vestitul ui și
prea-creștinului Domn a toată Moldovlahia,
domnul domn Vasile Voevod, și să se sfă­
tuiască pentru aceia cu cei de aici prea-
folositori și de bun neam boieri ai lui și
epitropi și înaintea lor să dea socoteală
epitropii lăsați pentru aceasta după împli­
nirea unui an. Deci și pentru aceasta s’a
scris și cea de față carte aici, pentru sta­
tornica vădire și siguranță.
Pentru toate acestea a hotărât, cu pă­
rerea de obște, sfântul sobor al arhiereilor,
clericilor și arhonților să fie curatori îm­
preună cu cei de mai sus trei procuratori
și ajutători și împreună-luptători ai Bi-
sericii-celei-Mari și ai Smereniei Noastre
și cu toată frăția și prea-cinstitul și de
bun neam între boieri dumnealui Mihalachi
Kunupis, Marele-Retor al Bisericii-celei-
Mari a lui Hristos, care e în seama noastră,
fiu duhovnicesc iubit al Nostru, ca unul
ce este om de bun neam și împodobit cu
toată judecata și încercat în toate lucrurile
ce privesc cârmuirea, și cuminte și gata

r^ç xa9‘ ^[xâç toö XptoToö ’EzzXtj-
ataç, tòv xarà ævsôfta mòv à7a~7jTÒv aor^ç,
zonpáTopa, àv5pa ò'vra eó^sv^ zal ìtàa-fl ?vw-
osi zsxoap.Tjgévov zal epursipov èv Jtàat toîç
Ttspl zoXttsiav Ttpavpiaai, zal vonvey^ zal
KpóOop.ov' èv aoaràost xaì wysXeiq; ttjç
’EzzXvjaiaç xaì ^¡xwv xávTwv vmv&ç, xaì sTot-
p.ov èip’ oiç a^aotv àvwrépw îrpoeipTjrat.
flpôç Toototç yavspoöp-ev xai tûôto Toiçîtàat,
zai rj MsTptÔTTjç vjpwv OsoytXeî 7vwp.-fl zaì
xarà Oeòv oó zaúíTat irpovosiafiat ael twv
t^ç MsfàXTjç ’EzxXiqaiaç zaì toö xotvoö oo¡i-
yépovroç, xai oot¡ ôôvap.tç xoêspv^v aorip
zai ózspp-ayeív ttjv twv ypewv aÔT^ç àzaX-
Àavqv zai TsXetav è^àXsttptv, àXXà zai arpo
toö àvaSsyG^vat tòv otzoop.evtzòv Opóvov è-
çpôvTiCe závrwv twv wysXlp.wv t^ç ’ExxXvpiaç,
xai oox ijOsXs îtots. zaraveñaat èzl Ttvt ySop^
auT-^ç Tj C^p-tcf xai oovzoïvwv^aat toîç ^apa-
zXïjaiotç TOÔTotç, xal ôp.o'ppwv7jaat toîç èvav-
Ttofç ai>T$ xal èztCï]p.iotç, éyóXaTTSv aÓTTjv
àzò zavTÔç èzTjpsaap.00 ôtà X070U Te xal
èpyoT xat ootwç àxovraç zal pJ¡ êooXopévo'jç
zpooexaXéoavTO *^p.àç àpytepeîç, xX^ptxol, àp-
yovveç, tepeîç, oï èfxptTOt twv pouysTtwv zal
ot Xotzot yptartavo?, xal èSe£àp.e9a tòv otxon-
pevtzwraTov Bpóvov evexa r^ç aoaTâaewç t^ç
MevâXvjç ’EzxXTjotaç, t^ç etpTjvtz^ç zaraora-
oewç toö xotvoù, xaTaXtzôvTaç zàaav ’^pep-lav
xal avazaoaiv, ^v eïyop-ev, xal èv aÙT^ t^
7vwp.i(i èap.èv ¿Xotpoywç xal 6ooXóp.e9a tt¡v
èv tò) zapóvTt o’jvoStxò) TÔp.q> àzoç>av9etaav
IztTpoztXTjv xal xooparoptav pévetv àzapa-
oáXeoTov xal àStâoetoTov p.sypt t^ç TsXetw-
oewç toö svôç ypovoo, wç àvwîépw etp^Tat,
zaÎToàç èztTpôzo'jç xal toùç zonparopaç, àp-
ytepeîç ts xai zXTjptxoôç, ò'petXetv àzò toö
vöv owStatTâoOat ^pîv èv p.tq <poy^ zai zapóla,
(toô) eoplozeoSai èv ¿povoía zai elXtzptveî à-
VazTi zal zaïà Qeòv zal àôoXov 7vwp.7]v ts
zal zpoalpeatv ëystv zpôç ^jiàç zal zàvTa
èyOpôv zai zoXép.tov '^¡iîv ts zal t^ ’EzzXtj-
otcf àvTtzaXatstv zal ànoStwzetv, sztaTïjptCovTsç
¿OYjp.épat Te zal àevvàwç elç OTspéwatv zal
tòv zaTapTtop.ôv t^ç Harptapyelaç 7¡[iwv zal
toö ßpovo'J, zal sÔToXp-^v Stazpárretv Tt twv
t^ç ’EzzXïjotaç, r¡ Xapëàvetv àveo eto/pswç 7¡-
p-STépaç zal zpoTpoz^ç, zal èîolpouç stvat zal
zpo6ôp.ooç èv tt¡ ^¡isTépa ôzota77j ts zal eo-
zetfietcf. Et 5s 7s tîç è£ aorwv ràvavTta ToÔTotç
toîç zpopprjOeîat ToXp.^aat çavet^j zai èztêoo-
Xf(v ttva za6’ ^p.wv te zal t^ç ’EzzXTjotaç
¡leXet^aat zat sÓ7yt¡otv è] tapayijv xal Çt]-
ptav, 7¡ axâvSaXov, ôzoàtxoç sotw tw alwvtip
58183. Vol. XIV.
1Ö9
pentru orânduirea și folosul Bisericii și al
nostru al tuturora de obște, și pregătit
pentru toate câte s’au spus mai înainte.
Pe lângă aceasta mai arătăm și aceasta
tuturora: că Smerenia Noastră cu gând
iubitor de Dumnezeu și către Dumnezeu
nu încetează de a se îngriji totdeauna
de Biserica cea Mare și de folosul cel de
obște și după putere a o cârmui și a lupta
pentru mântuirea ei de datorii și ușurarea
ei desăvârșită, dar și înainte de a primi
Scaunul ecumenic s’a gândit la toate cele
folositoare Bisericii și n’a vrut vre odată
a se învoi la vre-o pierdere a ei sau la
vre-o pagubă și a se întovărăși cu cei ce
s’au apropiat de acestea, și a se înțelege cu
protivnicii și păgubitorii ei, a păzit-o de
orice amenințare, cu vorba și cu fapta, și
astfel ne-au chemat fără voie și în silă
arhiereii, clericii, arehonții, preoții, căpe­
teniile breslelor și ceilalți creștini și am
primit Scaunul cel prea-ecumenic pentru
orânduirea Bisericii celei Mari, pentru paș­
nica așezare a obștii, părăsind toată liniștea
și odihna ce aveam, și cu acest gând suntem
și acum, din tot sufletul, și voim ca epi-
tropia arătată în Tomul sinodieesc de față
și curatoria să rămâie necălcate și neclin­
tite pană la sfârșitul unui an, cum s’a spus
și mai înainte, și trebuie ca epitropii și cu­
ratorii, arhierei și clerici, de acum înainte
să stea împreună cu noi, într’un suflet și
într’un gând, să se afle în bună înțelegere
și adevărată iubire și să aibă și către Dum­
nezeu gând nemincinos și a [flecare către
noi și să se lupte cu orice dușman și împo-
trivitor al nostru și al Bisericii, și să-l go­
nească, silindu-se zilnic și necontenit spre
întărirea și îndreptarea Patriarhiei noastre
și a Scaunului nostru, să se ferească a
isprăvi ceva din ale Bisericii ori a lua ceva
fără știrea noastră și îndemnul nostru, și
să fie gata și bucuroși în supunerea și
ascultarea noastră. Iar, dacă vre unul din
ei s’ar arătă că îndrăznește lucruri proti vnice
acestora scrise mai sus și ar plănui vre-o
cursă împotriva noastră și a Bisericii, și
vre-o încurcătură sau tulburare și pagubă,
sau scandelă, să fie supus veșnicei anateme
și părtaș al focului gheenei, și moștenitor
al veșnicei osânde, și sufletul lui să se
ardă cu al vânzătorului Iuda, și să nu-i
vadă capătul, și să fie afurisit și neiertat
și blăstămat de sfânta și de o ființă și de
22
170
àva0ép,aTt zai èvoyo? toö zopò? 788vv7¡?, xat
xXT|povóp.o? t^ç atwvio’J zaXáasw?, zai vj ^uyi]
aoToö psTà toö xpo5ÓTO'j ’IoöSa xaTaxptOsÍT],
zaì xpozoxTjv oò p.T¡ ïôo! xots, zaì zan¡pap.évo;
zaiàaov/côpTjTOçzai à'fwptap.évo? aitò t^ç aviaç
zaì ópoooaìoo zaì Çwoxotoô zaì àStatpéTOO
zaì àaofyoToo TptâSoç, toö èvò? t^ <póa$t
póvoo 0soö, xaì àXoTO? ¡¿era Oàvarov èv T(ì>
vöv atwv'. xaì èv t<]> jiéXXovT!, zaì xXTjpovo-
pjaeisv tt]v Xézpav toö FteC^, xaì ayta08Í7¡
•/j 7^ zaì zaTaxtot aÒTÒv w? tòv Aa0àv zaì
’AÈetpwv, zaì gtsvwv zaì Tpép.wv w? tòv
Kaiv. Ootwç âxe^țjvâpeOa 7vwp.ț] zotv^ oo-
voStx^.
IlapÔévtoç, èXécp 0soö àp/texiazoxoç Kwv-
aTavTtvo’JttóXew?, Néa? Pwp.7]?, xaì otxoop-evt-
xò? llaTptâpyTjç.
(Bibi. Ac. Rom.; copiile d-lui M. Gedeon.)
CCLII.
Constanti­ Partenie l-iu, Patriarh de Constantinopol, arată că a făcut stavropighie și
nopol, metoh al Sfântului Mormânt biserica Maicei Domnului de la Ismail, „în eparhia
1643, Proilavului“, înoită din temelie de Gheorghe Marele-Păharnic al Moldovei, fratele lui
(indicția
Vasile Lupu.
a 12-a),
Novembre. riapôsvtoç, èXétp 0bgô àpytexiaxoxoç Kwv-
GTavTtvo'jxóXew?, Nsa? Pwjitj?, xaì olxouu.evtxò?
IlaTptápxTj?.
"Axant toîç xarà 0sîov gxoxôv Oeapsarw?
xpoOt>p.o'jp.svotç àveysipsiv xaì àvotxoSopstv
èx ëà0pwv Osto *!? xai tepoù? vaoù? èxi xa-
Tptapytxcp oTaupoitTpùp Xíav óxàpyei tò àa-
^aXs? xaì èxàva7xs?, oò p.ôvov XtOotç xai
àXXotç tptXotç Tț) toö 0soö yápiTt TeXstoöa0at,
àXXà <50V8p7Stcf xai Segnet xai 6o^0etáv Ttva
óxò t^ç èxxXTjG’aaTtz^ç àpy^ç XT^oanOat èv-
S'ivapoöaav xai weptTetyiConaav auTOÔç, èXen-
©sptop SvjXaST] xai àSouXwai^ è£ axavTOç, xai
TOÖTOV 7àp tòv Tpôxov axa? 8'1x77]? otxo?
è£otxovop.v]0eiç xóxot? xaì è£ô8otç xoXXot?
xapà twv s’izpéxstav otxo'i Koptou a7ax7]-
nàvTwv a'ivTTjpeiTat Tat? xpoïoôaat? toô xatpoô
èxexTâaeat, xai yeip àStxo? itapà xavtôç
8'1X0700 ts xai Stxato'i àpsTÔyw? 0éXooaa
xaTexep.6atvetv xai èSoiatâÇetv, i] Crjp-toôv,
xwXùetat Țț] layôï toô ptetCovo?, w? XéXezTat.
’Exei Totvtiv xai èv t/J èxapyia ílpotXáSoti,
èvôov toô ’lap.aTjXto'i, xstTai p-stoytov toô
¿7(0'1 xai CwoSóyoti Tà'poti toô xtiptoo 0soö
xai XwT^po? ^¡iwv T/]ooô XptaToô, ei? ovoțta
Ttp.wp.evoy . T7¡? ôxepa7ta? èvSó^o'i SsazoivTjç
^p.wv 08OTÓXO’! xai àetxapOèvo'i Mapiaç, xtw-
atv p.e7taTT]V èxaxetXoôv ôxô t^ç zoXtixatpta?,
viață dătătoare și nedespărțită Treime, cel
unic de o singură ființă Dumnezeu, și
nedeslegat după moarte în veacul de acum
și în cel viitor, și să moștenească lepra
lui tìheezi. și să se deschidă pământul și
să-1 înghită ca pe Datan și Aviron, și să
fie în strâmtoare și în cutremur cum a
fost Gain. Astfel am . hotărât cu sfat de
obște sinodicesc.
. Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Tuturor celor ce se apucă în chip plăcut
lui Dumnezeu, după dumnezeiescul scop, a
ridicà și a clădi din temelii dumnezeiești
și sfinte biserici cu stavropighie patriarhi-
cească li este aceasta un lucru foarte sigur
și folositor, nu numai a le isprăvi cu pietre
și alte lucruri simple, ci și a căpătă
prin lucrare împreună și prin rugăciune
vre-un ajutor de la cârmuirea bisericească,
întărindu-le și fortificându-le, adecă prin li­
bertate și scutire de supunere față de ori­
cine, și astfel orice lăcaș sfânt alcătuit cu
osteneli și cheltuieli multe de către cei ce
au iubit frumuseța casei Domnului se pă­
zește de năvălirile amenințătoare ale timpu­
lui, și mâna cea nedreaptă care, împotriva
oricării bunecuviinți și dreptăți, ar voi ne­
împărtășit să năvălească și să stăpânească
sau să aducă pagubă, se oprește prin pu­
terea unui mai mare, precum s’a spus. De
oare ce deci și în eparhia Proilavului, la
Ismail, se află un metoh al sfântului și de
viață primitorului Mormânt al Domnului
Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus
Hristos, cinstit întru hramul prea-sfintei

zaì x'jvoovïÙjV tsXsîwç àyav'.ofl^vat, ôzep m
ó rcsp'.ïavécTaroç s^ysvTjc àpywv zùptoç l'swp-
710Ç Mé7aç-Mirayàpvtxoç t^ç AôOsvriaç MoX-
ôoêXaytaç zai a^TaoeX^o: toù eôaïiôaxâTO')
xaì sxXa¡j.;tpoTáTO'j zaì ypiUTtavtzwtáto’j A>J-
6svto'j TiásTfi MaXôoSXayiaç, x'jpíov, zupto')
’lwávvo') BaotXsíon Bosëôvôa, toù zaza xvsùjta
•j'ioù ireptsoflfjZon t^ç ’^p-wv MetptôzTjtoç, è'pwzi
6síw zai Ct¡Xw tpwôsiç olxsiaiç Sanâ-
vatç zai àvaXwp.aat èx ëàflpwv àvazaiviaat aózò
zai zaXXwztaai, xai xazazà£ai èv z^ ~a-
zptapytzț] xeptozțj xai p.s7aXsiôz7]zi, xai aza't-
pOTtïjYtaxôv óvop.ásat, zaì aùToSéazoTov àzo-
zazaarîjaai, èzì p.z/ju.ozirxo aùtoù StTjvszsi zai
twv ȚSvvTjTopwv xai twv è£ aÙTûù xaTa^op-svwv
xai èêefjSïj xai itapà TTjÇ fjp.wv MszptÔTTjzoç
Toysîv toù èœsToù aÒToù, xaì OTaopôv ispiv
Xaëeiv, xaïà tô wvtflsç r^ç ’ExzXTjotaç, xai
ZTj^at èv toîç 6sp.sXio'.ç toù iepoù ëfjp-azoç
aôïoù, toùtoo yàptv MerptôzTjÇ fyw, tt¡v
al’r/jaiv aùToù. toù àpyovzoç àitoSî$ap.svTj, ar’
S0X070V ooaav xai çiXïjv 0eip, 7pà'pei 5tà
toù îtapôvToç xai àxoyaîvêzat èv IlvsôpaTi
'Afiip, 7vwp.-țj xotyțj G'jvoSix^ T<òv ìtaparoyóv-
Twv tspwráTWV àpyiepswv xai ózepzíp.wv, twv
èv 'A7Í1P Ilvsóp.aT'. âȚaîtTjT&v aÙT^ç àSeXywv
xaì aoXXeiToop7wv, "va pera tò zr^vùvar tôv
zaTptapytxôv ataupiv èv rcp teptit Êfjp.art toù
ftaoù aÔTOù z^ç fIava7Îaç St à twv mvrt-
6wv tspô>v euywv, xaì àvaxaivtaO^vat aÓTÒv
xaì xaXXwztoGTjvat xaì eÔTpsxtaO^vat, et-Q
zaì xaXotzo, aitò toù vùv zai stç tô s^ç,
tô p.sTÓytov auto toô 'A7Í00 Táyoo, ó as-
oàop.toç vaôç zr;f ITavavtaç p.oo iratpiapyt-
zôç, GTa')poz-/]7tazôç, aÔTÔvop,oç, aoToSéaxoTOç,
àzazairàzTjToç, àzazaCrjzTjToç xai oXwç àvs-
itTjpsaaTOç itapà iravtôç itpoawitoo, tspwp.svo'j
■?j Xatzoù, Tj zai toù zaTà tózov MvjzpoitoXizou
npoïXàÊo'j, toù te vùv MeXgTtoo1, zai twv p.szé-
xeiza, zsXvj Ss p.ôvov zaS’sTOç zr¡ xa8’ ^p.àç toù
Xpictoù Ms7àX7j ’EzzXnpicf, ùzoza7fjç yáptv,
yaëtàpiov ¿záSwv Séza, xai ooSsv STepov p.éypt
xaiôëoXoû. p.v7jpovsoop.évoo èv aôtw toô^p-sts-
po'j itaTptapyizoù zavovtxoù ôvop.aToç, zai twv
p.sTs'itstTa Batpiap/wv, à/ptç 00 ó vjXtoç èiti
T^Ç 7?jç à'popâ., • p.Tj toXp.WVTOÇ TOOVTSÙOsV TOÙ
xatà TÔîtov MtjtpozoXîto'j HpoïXàëoo, aj zai
è£àpyo’j itaTptapyizoù zai STspov tivôç èvav-
TiwÔTjvat zepi Toùroo zata ti, sioeXÔsîv sv
aòrtp Tip aTa'jpoit7j7tazw vate zai zaraitaz^cat
1 Cf. Analele Academiei Homâne, XXVII, p. 65 și urm. Episcopia fu întemeiată după recăpătarea
de Turci și organizarea teritoriilor ocupate de Romàni în răscoala începută la 1593, pentru a rupe le­
gătura credincioșilor cu noua episcopie a Hușului, întemeiată de Ieremia Movilă. ■
171
slavitei stăpânei noastre Născătoarei de Dum­
nezeu și pururea Fecioarei Alaria, amenințat
cu cădere mare din pritina vechimii și în
primejdie de a se nimici cu totul, pe care,
acuma, prea-vestitul, de bun neam dumnea­
lui domnul Gheorghe, Marele-Păharnic al
țerii Moldovlahiei și fratele chiar al prea-
cucernicului și prea-strălucitului și prea-
creștinului Domn a toată Moldovlahia, dom­
nul, domn Io Vasile Voevod, fiul sufletesc
prea-dorit al Smereniei Noastre, atins de
iubire dumnezeiască și de râvnă, a voit
a o înoi și a înfrumuseța din temelii, cu
ale lui cheltuieli și jertfe de bani, și a o
așeza supt supravegherea și măreția pa-
triarhiceașcă, și a o numi stavropighie, și
a o face de sine stătătoare, pentru veșnica
lui amintire și a părinților lor și celorce
vor veni de la dânsul; și s’a rugat și de
Smerenia Noastră să-și capete scopul și să
iea sfânta cruce, după obiceiul Bisericii,
și s’o înfigă în temeliile sfântului altar al
lăcașului său, drept aceiaSmerenia Noastră,
primind cererea acelui boier, ca una ce este
cuviincioasă și plăcută lui Dumnezeu, scrie
prin aceasta și vădește întru Duhul Sfânt,
cu părere de obște'sinodicească a prea-sfin-
țiților arhierei ce s’au întâmplat, prea-
cinstiți și frați iubiți ai noștri întru Duhul
Sfânt și coliturghisitori, ca, după ce se va
înfige crucea patriarhicească în sfântul altar
al bisericii aceleia a Maicei Domnului cu
obișnuitele sfinte rugăciuni și după ce se
va înoi și înfrumuseța și împodobi, să fie
și să se cheme, de acum înainte, metohul
Sfântului Mormânt venerabilul lăcaș al
Maicei Domnului, stavropighie patriarhi­
cească, de sine stătătoare, necălcată, necotro­
pită și cu totul nesupărată de orice față, bise­
ricească sau mireană, sau și de Mitropolitul
din acel loc, al Proilavulni, cel de acum
Meletie, și cei de pe urmă, și să dea numai
pe an Bisericii celei Mari a lui Hristos
care e în seama noastră, ca semn de su-
pnneie, zece ocale de icre, și alta nimic
pănă într’un ban, fiind pomenit în acel lăcaș
numele nostru patriarhicesc canonic, și al
Patriarhilor de mai târziu, cât timp soarele
va privi pământul, neavând cutezare ca de
aici să se împotrivească în această privință
172
zai èvoyX^aat toùç èv aÙTip narépaç toû 'A7Í0Ü
Tàf 00, zat C'/jT^aat Xaêsîv è£ aÔTwv zoXù vj èXt-
70V, zaiîtatSsôaataÙTOùçzal OsX^aat zafl’olov-
ÔTjTtva tpózov zarará^at èv t^ i.5ia. s^ouatcf,
zat Ç7jp.tw(3at, èv ëàpst àp^iaç àat>77vwsToo
x^ç àpyiEpwoùvTjç aÙTOÛ zat têpwGÙvTjç, zat
zatSetaç t^ç îxpoa7]ZoÙG7]ç, zat àyoptap,oû
àXôxou zat atwvto'J toô îtapà 0soö zavro-
zpâTopoç’ ors ôé /peta YÉvotro ■ èzzXTjataatt-
z^ç Ttvoç ùzoupvtaç, 7] zat tepâç p.oara7W7taç
zat yetporovtaç, zat zpoazXrjQeti] ó zatà tóxqv
àpytspeùç, òfsiXst èzxeXéaat jxávta Tà àpyts-
paTtzà Stya t^ç toö tepoö cjvOpovoo è^za-
OiSpùaewç. vAv Sé Ttç twv ^àvTwv ètpézoTe
6onXvj6eÎ7j Staastaat tòv GTa'jpoTXT^iazùv aÙTÙv
vaùv t^ç IIava7Îaç, tò ¡leTÓytov SîjXaSîj toô
CwoSóyo') Tàf00, zat àvaTpétpat, zat azàv-
ôaXôv ts Sts7stpat, zat aùfyjaiv Ttva, zat
Crç[itav, zat SXàêïjv, ôîrotoç av e&g, ¡itzpùç
7] jié7aç, vsoç r¡ 7épwv, apywv t¡ zat. àXXoç,
tepwp.évoç 7] zai Xaïzôç, ó p.èv àp70ç egtw
TTjç tepwaùv^ç aÙTOÛ zat , oîtôôizoç TeXstcf
zaQatpéaet, ó Sé àfwpiajiévoç zapà 0eoö
zavTozpaTopoç, zat zaTTjpajiévoç, zat ¿007-
ywpr^TOç, zat àXoToç p.sTà 6àva.TOv, sv tw
vôv atwvt zat sv T<p ¡léXXovrt, zat TOjizavt-
aîoç, zat ùzôôtzoç zàaatç Tatç aovoStzatç
zat zaçptapytzatç àpatç zat Tip atwvicp àva-
6é|iaTt. Odtwç àzef7(vàp.s0a’ etç Stïjvez^ 5s
T7¡v àafâXetav zat è'vSet£tv zàvTwv èfévero
Zat TÒ ZapÔV T^Ç ^[IWV MsTplÔTTjTOÇ èv ¡15(1-
êpàvatç GDvoôtzùv at7tXXtwSeç 7pá¡i¡ia, zai
èzeSôÔTj Tip etp7¡|isvcp ae6ao¡it(p zai OTa’jpo-
Z7]7tazip aÙTtp t^ç IIava7taç ¡io>j, zai ôt’
aÙTOÛ Totç èv aÙTip ôtaTêXoôatv ôatwTaTOtç
zaTpàat toô ¿7100 zat ÇwoSôyou Tàf ou toô
zopto'j tQfiwv ’Itjgoô XptcToô zat aœr^poç 0eo5.
”Ev STêt GWTTjpttp ytXtOGTip s£aZOGlOGT<p
TsaaapazoGTip TptTtp, ¡i7¡vt voejiêpttp, tvôtZTiwvoç
ôwôezaTTjç.
• fr flapôévtoç, èXétp0eoô àpyteziazozoç Kwv-
aTavTtvooreoXeœç, Néaç 'PwjiTjç, zat otzoofievt-
zùç IlaTptâpyTjç.
- }• 'O 'HpazXstaç ’Jwavvtztoç.
- ¡- 'O XaXz7]5ôvoç üaywjitoç.
• J- 'O ’ASptavoozôXewç ITapGévtoç.
- j- 'O TopvôSot) Mazàptoç.
'O Move|i6aoiaç NsôfUToç.
- J- 'O Aazeôatjiovtaç raèpt^X,
- J- 'O «Î’tXtzzo'jzôXewç raèptTjX.
• j- '0 Beppotaç ’Iwavvtztoç.
- }• '0 Avjjivo’j ’l7vàTtoç.
- f- '0 Xto’j üapôévtoç.
'0 ^avaptoo zat Nsoywpioo Eù6ù[itoç.
câtuș dé puțin Mitropolitul de acolo, la
Proilavului, sau și exarhul patriarhieesc și
altul cineva, ori să între în această biserică-
stavropighie și să calce și să supere pe călu­
gării aflători în ea ai Sfântului Mormânt,
și să caute a luă de la ei mult-puțin și
să-i pedepsească și să voiască în orice chip
a-i supune cârmuirii lor și a-i păgubi, supt
greutatea caterisirii fără iertare din arhieria
și sfinția lui, și a pedepsei celei cuvenite, și a
afurisaniei nedeslegate și veșnice din partea
lui Dumnezeu atoatețiitorul; iar, când ar fi
nevoie de vre-o lucrare bisericească sau de
săvârșirea unei sfinte taine și a unei hiroto­
nii, și ar fi chemat arhiereul locului aceluia,
trebuie să îndeplinească toate cele arhierești
afară de așezarea unui sfânt tovarăș arhiereu.
Iar, dacă vre unul dintre ei toți mai târziu
ar voi să clintească acel lăcaș de stavro-
pighie al Maicei Domnului, adecă metohul
de viață primitorului Mormânt, și să-l ridice,
și să trezească vre-o scandelă și vre-o tulbu­
rare, și pagubă, și vătămare, oricare ar fi el,
mie și mare, tânăr și bătrân, nobil ori și
altul, cleric ori mirean, unul să fie lipsit de
preoția lui și supus caterisirii celei de să­
vârșit, iar celait să fie afurisit de Dumnezeu
cel atot puternic, și blăstămat, și neiertat, și
nedeslegat după moarte, în veacul de acum și
în cel viitor, și să fie vădit astfel, și supus la
toate blăstămurile sinodicești și patriarhicești
și anatemei celei veșnice. Astfel am hotărât,
iar spre veșnica siguranță și arătare a tutu-
tor lucrurilor s’a făcut și cea de față gramată
pecetluită sinodicească a Smereniei Noastre,
pe pergament, și s’a dat pomenitei venerabile
și stavropighiale biserici a Maicei Domnului,
stăpâna noastră, și prin aceia celor ce trăiesc
în ea prea-cucernici părinți ai sfântului și de
viață primitorului Mormânt al Domnului
nostru Isus Hristos și Dumnezeu mântuitor.
In anul Mântuirii o mie șase sute patru­
zeci și trei, în luna lui Noiemvrie, indicția
a douăsprezecea.
Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie-
I piscop al Constantinopolei, Romei celei
i Nouă, și Patriarh ecumenic.
- ¡- Al Heracleii loanichie.
Al Chalkedonului Pahomie.
- {■ Al Adrianopolei Partenie.
• f Al Târnovei Macarie.
Al Monembasiei Neofit.
Al Lacedemoniei Gavriil.
Al Filipopolei Gavriil.
 173

'O Ttpwvjv Ilapovatiaç Bsvtapív. Ț Al Beroii loanichie.

Ț 'O Ap'jvourôXewç PaSp^X. •J* Al Lemnului Ignatie.
Ț 'O IlaXauñv riarpwv 0eo'fáv7¡c. Ț Al Chiului Partenie.
Ț Al Fanarului și Neochoriului Eftimie.
T Fostul de Paros și Naxos Veniamin.
Ț Al Drynopolei Gavriil.
•f Al Palaiopatrei Teofan.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M» Gedeon.)

CCLIIL
Meletie, Mitropolit de Proilav, către Țarul Mihail, la care merge pentru 1044.
cerere aducând eleimosină, cu scrisori de la Patriarhul Partenie al Constantinopolei
și de la Matei Basarab, cu rugăminte de a scrie Țarul pentru aceasta și lui Vasile
Lupu, „ca să nu uite Biserica cea Mare a Constantinopolei, pentru că Vasile are
putere și mulți oameni bogați“.
(Muraviev, Choiuchîh Bocciu ci> Boctokomt. ho /ț-Iumn. nepKOBilMMl ; rezumat în Melhisedec,
Notițe istorice și arheologice, București 1885, p. 199.)

CCLIV.
Doamna Maria Firleiowa, fiica lui Ieremia Movilă, declară că dă pe an o 1644,
sută de lei la mănăstirea lui Aron-Vodă pentru rugăciuni. 17 Iulie.
Ț Atà toô itapôvtoç pon ypàparoç ópoXo?ò Ț Cu scrisoarea mea de față mărturisesc eu,
¿7Ó, ’i¡ Awpva Mapóa, tò rcôç sroxoóptaa pal Doamna Maria, cum că m’am tocmit cu popa
twv rcàrc ’lwaijy aitò tò povaarijpT] t^ç XáX- Iosif de la mănăstirea Chalke, a strălucitei
xotç, t^ç Ilavafíac rcepofiXércron, órcoò êyow Preciste, ce are metoh la Iași mănăstirea
patróyzj ïjç tò ’Hácq tò pevasrqpn toó’Apóv- lui Aron Voevod, Sfântul Nicolae, ca să
BoeSóSa, tòv "A^tov NtzóXaov, tò rcôç và iyoi am a dà în fiecare an la mănăstire o
và Sóvo twv zá6s ypóvo tjç tò psvaaTfjpo arcò sută de lei, adecă 100, la miezipăresime.
ezaTÒ àoXàvta, 100, tò piao aapà- Și să mă pomenească la sfintele daruri, pe
xoarw. Kal và pvTjpovéòoov Tjç ttjç à?iav mine și pe părinții miei. Și pentru întărirea
rcpoösatv spalva xal toôç vovéooç pou. Kai adevărului pun și pecetea mea și iscălitura
Stà tò êsëeov t^ç aX^S^ac Sàvio zat ttjv mea.
6oóXa paç xat ttjv 7¡oxaXiíra pou. 7152, luna lui Iulie în 17.
Țpvo', sv ptvij ’HooX^oo t^.
Mana Firleiowa, W[aiwodina] S[andomirska].
(Archívele Statului, Aron-Vodă, II, n° 2; publicat și în Studii și documente, IV, p. 32, nota;
pecete ovală cu coroana sus, bourul și restul stemei Movileștilor, cu legenda: Maria. .

CCLV.
Epistolă sinodală a clerului constantinopolitan către Țar, despre binele ce Constanti­
a făcut Vasile Lupu Bisericii celei Mari. nopol,
1644,
. . . . Și mai înainte de aceasta am trimis noi arhierei cu scrisorile noastre la cucer­ 10 Decem­
nicul și prea-luminatul Domn creștin, domnul Vasile, Voevodul țerii Moldovei, fin duhov­ bre.
nicesc al Marii Biserici răsăritene a lui Hristos și credinciosul sfetnic al puterii împărăției
Voastre, și i-am arătat desnădăjduirea noastră pentru nesuferita datorie și nevoile ce
în toate zilele ni pricinuesc împrumutătorii noștri, și am cerut de la Prea-Luminarea
Sa, tânguindu-ne cu lacrămi, să ajute nevoii noastre în timpul de acum; iar el, însuflețit
de Dumnezeu, nu a lăsat rugile și lacrămile noastre și a deschis milostivul său ochiu
duhovnicesc, având evlavie către Marea Biserică și către toți creștinii, a primit cuvântul
nostru cu curată și milostivă inimă, a întins prea-luminata sa dreaptă și a trimes mila
sa Bisericii noastre celei Mari, mai mult de 25.000 de ruble, precum s’a făcut cunoscut
Marii Voastre împărății, și a scăpat Marea Biserică de înecarea în datorii și pe noi
174

de peire. Din prea-lnminata lui milă noi am plătit o datorie nu mică, dar a rămas încă
asnpra Marii Biserici și asupra noastră, din vechea datorie, o sută de mii de ruble. . .
Noi toți, mari și mici, cu voința și sfatul cucernicului și creștinului Domn, bine­
făcătorului nostru, Domnului domn Vasile Voevod, stăpânitorul țerii Moldovei și credin­
ciosul sfetnic ai împărăției Voastre, ne-am hotărât a plecă Marea Biserică a lui Hristos
la milostivele și induratele sinuri ale împărăției Voastre. . . .
(Muraviev, l. c., pp. 316-26; Melhisedec, l. c., pp. 207-8.)

CCEVL
[Iași], Atanasie Patelarie, fost Patriarh de Constantinopol, către Țar, pentru elei-
1645, mosină, lăudând pe Vasile-Vodă pentru mărinimia lui.
26 Februar.
... .Să fie știut împărăției Voastre că eu încă pănă astăzi petrec aici (în Moldova),
supt acoperemântul cucernicului, creștinului, prea-luminatului Domn, domnului Vasile
Vóevod, credinciosul și iubitul prieten al de-sine-stătătoarei Voastre împărății, și nu-mi
este cu putință a mă duce în țara mea, de împrumutătorii agareni și jidovi. El este
ajutător tuturor acelora ce cer, are Vistieria lui deschisă, și mila lui se varsă din bielșug
peste toți săracii. Precum râul Nilului adapă toată țara Eghipetului, așa a făcut și acest
cucernic Domn: a plătit datorii fără număr ale Sfântului dătătorului de viață Mormânt, „
și cugetă Ia o eleimosină și mai mare decât aceasta; din cucernicele lui mâni am primit
eu cele hărăzite de Marea Voastră împărăție. ...
(Muraviev, l. e., pp. 337-40; Melhisedec, l. c., p. 208.)

CCLVII.
[Constanti­ Daniil, Mitropolit de Chalkedon, către Țar, cu vești privitoare la botezul
nopol], principelui danez, în folosul căruia a stăruit Vasile Lupu.
1645,
înainte de ... .înștiințez încă pe Marea Voastră împărăție că Craiul Danemarcei a scris
Mart. celui de Litva, iar acesta, prin cneazul Radziwill, lui Vasile Voevod, socrul său, iar Voe­
vodul Patriarhului de Constantinopol, ca să facă Sinod și sa desbată despre botezul
luteran și calvinesc, și Patriarhul a făcut Sinod și a căutat în cărți și la multe canoane,
și a aflat că trebuie să boteze din nou pe luterani, căci botezul lor nu e botez. . . .
(Muraviev, l. c., pp. 302-4; Melhisedec, Z. c., p. 202.)

CCLV1II.
1645, Grecul Ioan Petrov către Țar, cu știri și despre amestecul lui Vasile Lupu
înainte de în afacerile Bisericii Răsăritului.
Mart.
. . . .La l-iu Septembre Vizirul1 a îmbrăcat cu caftan pe noul Patriarh, și în aeeiaș
zi a surgunit pe Patriarhul cel vechiu în ostrovul Denov [=Tine?]. La 8 au așezat pe
Patriarhul cel nou în Patriarhie, și s’au adunat în curtea patriarhală tot felul de
oameni mireni, ca Ia trei mii; s’a cetit înaintea lor actul maziliei bătrânului Patriarh
Partenie, spuindu-se că ar fi fost iubitor de argint și desprețuitor de oamenii săraci și
că a poruncit arhiereilor să locuiască în eparhiile lor; că ar fi fost mincinos, și amăgiâ
pe acei eari împrumutaseră pe foștii Patriarhi și nu avea ce să li dea; pentru care ei
l-au mazilit. Dar, când li-au pus pe Patriarhul cel nou și după obiceiu au început a
cânta „axios“, atunci unii din popor au strigat: „anaxios“ (nevrednic), și în acea zi s’a
făcut mare turburare în curtea patriarhicească.
Voiseră să mazilească pe bătrânul Patriarh, și au scris despre aceasta Domnului
Vasile Voevod, ce gândește despre dânsul? Iară Vasile Voevod a scris despre el să nu-i
facă nicio vătămare, ci numai să-1 surguneaseă în ostrovul Chiprului.

Mohammed, destituit înainte de sfârșitul anului.

 175

•La Noiemvrie în 12, noul Patriarh a fost la Sultanul, care și pe dânsul și ne

nouă din oamenii lui i-a îmbrăcat cu caftane, și s’a mai îndatorat Biserica cea Mare cu
120.000 de sultanini1. Vasile Voevod i-a ajutat în această afacere, plătind 42.000 de
sultanini, iar pe ceilalți i-au împrumutat de Ia Busurmani 2* și de la Jidovi. [Vasile a
mijlocit la Țar pentru plata datoriei.]
Cum s’a așezat Patriarhul cel nou, i-au venit scrisori de la Vasile Voevod ca
să-i facă o arătare despre credința și botezul Luteranilor și al Calvinilor. Scrisorile
acestea le-a trimes Craiul acela ce are un fiu la noi [=al Danemarcei] către Craiul
Litvei [al Poloniei], iară al Litvei le-a trimes Domnului Vasile, ca să le trimeată el la
Constantinopol Patriarhului, sa întrebe: se va puteă oare să nu boteze a doua oară pe
Luterani și Calvini 8. Patriarhul, primind acele scrisori, s’a sfătuit cu mulți oameni în-
vățați, și cu dascălul Meletie [Sirigul] și cu Mitropolitul Veriei [=de Berrhoe] loanichie,
au făcut Sinod și au căutat după dumnezeieștile cărți și canoane, și au aflat că trebuie
să-l boteze, și alte multe dogme spre învățătură, pe care eu nu le pot scrie, dar se vor
serie de acesta, rugătorul împărăției Voastre Meletie ieromonahul și propoveduitorul Sfintei
Evanghelii. însă să fie cunoscut împărăției Voastre că a scris Craiul Litvei și Mitropo­
litului de Chiev. , . Dar Patriarhul și tot Sinodul nu au primit aceasta. Dacă va voi
împărăția Voastră, este un catehism pentru ereticii Luther și Calvin la rugătorul îm­
părăției Voastre, la dascălul Meletie, foarte folositor cucernicilor și bine-eredincioșilor
creștini, și trebuie tipărit; ci, dacă împărăția Voastră va trimete mila sa ca să o poată
tipări, va avea plată de la Dumnezeu și laudă de la oameni. . . .
(Muraviev, l. c., pp. 292-3; Melhisedec, l. c., pp. 200-2.)

CCLIX.
Partenie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Țar, despre schimbarea Constanti-
în Patriarhie și alegerea sa după stăruințile Iui Vasile Lupu.
.... Dacă n’ar fi grăbit prea-himinatul, cucernicul și iubitorul de Hristos Domn, April,
binefăcătorul și ajutătorul Patriarhiei noastre, domnul domn Vasile Voevod, stăpânitorul
țerii Moldovei, iubitul întru Duhul Sfânt fiu al Smereniei Noastre și credinciosul sfetnic
al Sfintei Voastre împărății, și dacă n’ar fi plătit el, odată și de două ori, datoria
noastră patriarhicească, douăzeci și cinci de mii de ruble, apoi Patriarhia noastră s’ar
fi nimicit, și pe viitor n’ar mai fi putut să fie Patriarh, și neamului nostru i s’ar fi
făcut mare defăimare de către celelalte neamuri care trăiesc împreună cu noi, mai mult
decât defăimarea și robia aceia ce au suferit-o Jidovii de Ia Nabuchodonosor, împăratul
Persiei, când s’au lipsit de sfânta cetate a Ierusalimului. . . Ne-au pus pe Scaunul pa-
triarhicesc vrând-nevrând noi, și am primit Patriarhia de nevoie, căci a făgăduit a ne
milui cucernicul și prea-luminatul Domn, stăpânitorul țerii Moldovei, și a ni trimite
ajutor din averea sa ce i-a dăruit Dumnezeu. . . .
(Muraviev, l. c., pp. 311-2; Melhisedec, l. c., pp. 206-7.)

CCLX.
Vasile-Vodă Lupu, Domn al Moldovei, către loasaf, arhiepiscop de Sinai, [MȚ
și soborul lui, despre metohul lor din Cairo, unde s’a oprit slujba de Chirii Lukaris. 10
’lwàvvTjç, èXécp AôOévnjç BaatXetoç | Io Vasile Voevod, eu mila lui Dumnezeu
BosêôvSaç Trotare Mc>k8s6ka)ùaç. | Domn a toată țara Moldovlahiei.

1 Galbeni turcești. Traducerea lui Melhisedec are după textul slav: „afimei“, âttsvttxoi,
deci: sultanini. Noul Patriarh era al doilea Partenie
2 Musulmani.
• în vederea căsătoriei acelui principe.
176
Qeo^tXéarare àpyteziaxoïte Stvà, xòp ’lwà-
aaç, xat óstwratot tepojióvayot xat povayot
xat Xotxot 7épovteç t^ç auvà^ewç, vip ópe-
répav àyàîCT^ iv.ptè&ç y_atpetoôp.ev.
'O axozôç toô irapôvtoç paç 7pàpparoç
5sv stvat aXXoç, itapà và oàç Swawpev eiôïj-
stv và ^vwptCsTS ott, è'attùvraç xai itpoXaóòv
và jxàç fpà^sts Stà rà peróytóv oaç, ort etç
tôv xatpôv twv JtpÔTtaXat Ilatptap/wv ’AXe-
iavSpetaç, xòp ’lwaxet'p, xòp StXSsatpou xat
xòp MsXsttou1, àveprcoStarwç xat àvapytêoXwç
xat pè xà6e Xo7^ç ôtxatov eXstto'jpȚijasts èv
auttp tip peroyttp, xat pôvoç ó ?épwv K.ôptX-
Xoç ó natptápyTjc tò èpiróótae và p-ijv ^tvetat
xat và pfjV tsXettovstat 7j Seta xat iepà poa-
ta7<i>7ta èxetoe, xat ó ^oôpevoç ópwv, xòp
©sotpótvT]«;, èpyôpsvoç èS<p, xat o evtaößa eó-
ptaxôpevoç itavtepwtatoi M7)tpoiroXlt7)ç 7épwv
îtpwTjV Beppoiaç xòp ’AÊépxtoç, và pàç Ttapa-
òwao'jv tijv aòtìjv óìtóOeatv, îtwç extraXat xat
è£ àpy^ç ëtCvj ^tov xat èxet èXettoup700oav
ot toò Stvà ô'po'jç Ttatépgç, xat oatspov èp-
troStoÖTj, pàç èyàvTj xat ^pàç trapáSo^ov2 xat
àvàpp.oatov ott và épiroSíCerat tò • pfjat/jptov3
r^Ç 6etaç p.,jata7W7taçJ1 óttoò tò trsptaoótepov
itpéxet và aòÈàvrg, xat ò'yt và òXt7oatet>7],
sxtv7jÖ7jp.gv xaì ^peîç, ètretSïj èa’jpôoTj6f;Gapev
xat peptxòv el? toôç aotoôç tôxouç, xat èSto-
piaapev ott sva 7tpà7pa óttoò i;tov èxtraXat
xat àpy^6sv stÎT), aç p-rçv èpxoStaOfp pôvov
ttàXtv aç 7tvstat wç xat wpórspov.
vEtCt ó pazaptrrjçxôpNtXTjtpôpoç, àxoôovtaç
tò auto, èXwffi'q xat, pi¡ àveyôpevoç roòto.
•ijXÔe ttpôç toö X070O paç xXatwv xat òSopó-
psvoç ótà tò 7tpà7p.a toôto, xat Xs7ovraç trwç
aotij fj ôtatpeatç và irpoSevj) ttavteX^ èpijpwa'.v
xat àtpavtapòv toô ttatptapytxoô aotoô Spovo'j,
ott trwtrote ôèv ^tov Soapévov xai 007x6/0)-
pvjpévov itapà ttvoç và 7tvetat èxet Xetto’jp7ta.
K.at àttò tò àXXo pépoç ttàXtv xat ó ^706-
pevôç aaç, ó p^Oetç xòp 0eo<pàvrjç, xat ó
Beppoiaç 7¿pwv ’AÊépxtoç èStxatoXo7OÔvtav xat
è'Xe7av ott auto tò irpà7pa và pvjv etvat pe-
ta76véotepov, póvov tò peróytov auto và etvat
àitò tòvxatpòv toô ioootivtavoö, xat póvov aitò
tòvxatpòvtoò 7épovtoç KoptXXo'j, xat ISwGev4
èp.îtoêto07] Xettoop7Îa.yEtÇt '^p-etç, à7axwvT6ç
tò Stxaiov, xat OéXovteç và eopwpev ttjv xa-
6apàv aX'/jOetav, 3èv è’waapev àxpóaatv pijre
1 Cel din urmă păstorește de la 1590 la 1602. E Meletie Pigas. V. și mai sus scrisoarea lui către
Mihnea-Vodă. V. asupra lui A. Nikolaki, MsXérioç 6 II 7 àç, Canea 1903.
2 In copia Academiei: itapâ£evov.
3 Legrand: p. o v a o fq p i o v. De acolo lipsește la alineatul următor: K ù p.
* Cuvântul lipsește în Legrand.
Prea-iubitorule de Dumnezeu arhiepis­
cop de Sinai, chir Ioasafe, și voi, prea-cu-
vioșilor ieromonahi și monahi și ceilalți
bătrâni ai soborului, ne închinăm cu dra­
goste iubirii voastre.
Scopul celei de față scrisori a noastre nu
este altul decât să vă dăm de știre ca să
aflați că, de oare ce d’inainte mi-ați scris
pentru metohul vostru, că pe vremea celor
de odinioară Patriarhi ai Alexandriei, chir
loachim și Silivestru și chir Meletie, fără
piedecă și discuție și cu tot felul de drept
ați slujit liturghia în acel metoh, și numai
bătrânul Chirii Patriarhul a oprit să nu se
facă și să nu se săvârșească dumnezeiasca
și sfânta liturghie acolo, și egumenul vostru,
chir Teofan, venind aice, și cel ce se afla
acolo, prea-sfințitul Mitropolit cel bătrân,
fost la Veria (Berrhoia), chir Averchie, ca
să ni înfățișeze această afacere: cum că de
de mult și de la început încă erau și slu-
jiau liturghia aici părinți de la Muntele
Sinai, și pe urmă s’a oprit, ni s’a părut și
nouă ciudat și nepotrivit că se oprește taina
sfintei liturghii, când mai curând trebuie
să crească, și nu să dea înapoi, și ne-am
mișcat și noi, ca unii ce am ajutat și noi
puțin la acele Locuri, și am judecat că un
lucru ce eră din vechiu, și încă de la în­
ceput, nu se cade să se împiedece, ci să fie
iarăș ca la început.
Deci răposatul chir Nichifor, auzind așâ,
s’a supărat, și, nesuferind aceasta, a venit
la mine plângând și căinându-se pentru un
asemenea lucru, și spuind că această hotă-
rîre va aduce deplina pustiire și nimicire
acelui Scaun patriarhicesc, căci înainte nu
eră dat și iertat de cineva a se face acolo
liturghie. Și, pe de altă parte, iarăș și egu­
menul nostru, pomenitul chir Teofan, și al
Veriei bătrânul Averchie au judecat și au
spus ca acest lucru nu e mai nou, ci me­
tohul acesta ar fi din vremea lui lustinian,
și numai din vremea bătrânului Chirii, și,
de acolo, li s’a oprit liturghia. Ci noi, iu­
bind dreptatea și voind să aflăm adevărul
curat, n’am dat ascultare nici la cuvintele
lui chir Nichifor, nici la ale egumenului
și ale celui din Veria, și astfel, într’una

eì? toù xùp Ntxijpópon toó; Xóyoo:, pojts slç
•tw ^7oú;j.sv in xai toù Bsppoiaç- xat stç’.,
>uâf twv Tjțispwv, æapôvtoç xaì toù xùp Nt-
zT/fópoo xaì aùtouvwv sizwpHaasv ôtt và
otsìXwpsv àv6po>rcov sStxóv paç èrcì taùtoù
etç tà aùtóù'., và epewqafj12* xaì và etsrâaȚj
zataXsrcrwç èv (póo^ 0soù, rcapà rcàvtwv twv
aùtó6t yptattavwv, òi’s aöttjv tTjv órcóOsatv toù
p.stoyiov xaì, et p.èv t^GsXs çavjj ott àrcò tòv
zatpòv twv llatptapywv ’AXeçavSpeiaç ’lwa-
zstp, StXésatpon xat MeXetíoo và ètsXstw-
vo'jvtav Xettoopvta etç aùtò tò pstóycov, zaì
và etvat zaì àrcò tòv zatpòv toù ’looottvtavoù,
etCt và èrcttek^tat rcàXiv Xstto’jp7ta èxetae,
za6t!)ç zaì rcpótepov, zaì ó xùp' Ntz7(<pôpoç
toù Xotrcoù và pàjv ly^ và Stza’oXo^'^tat tt-
rcoteç- et Ss rcàXtv zaì ^ÒeXe tpav^ ott rcpótepov
và pàjv èytvODVtav sxet Xettoopvta, póvov oa-
tepov àpytasv, arcò tòv zatpòv toù vspovtoç
K'jptXXov, xaì soòiOev, và pàjv ly^ T° y-ùpoç,
zaì toù Xotrcoù và p.àjv Xettoopy^ ttvaç àrcò
XÓ70V aaç sxet, èrcetÒTj xaì etvat vewteptou.ôç,
zaì và eùyoùpsv zaì ^p.eïç àrcò xàòe Xo7^ç
órco^iiav. vEtCt etç tò [letamò ép.azapío67¡ xaì
ó zòp Ntxr(yôpoç, zaì Ssv èrcpó'pòaas và ù-
rcà77j ó àvOpwrcôç p.aç, xaì ep.eteté07¡ etç tòv
òpóvov aòtòv ó rcavtepwtatoç M^tporcoXitajç
Beppctaç, xùp ’ltoavvtztoç, «pf^ip xavovtx^ xaì
SZX077Ì rcàvtwv, zatà rijv èzzXrptaattxTjV Sta-
tùrcwatv, zaì àrcexateatàôïj Hàrcaç xat Ilatpt-
àpy^ç tïjÇ p.e7aX^ç rcôXewç ’AXetavSpeiaç xaì
zpttàjÇ rc^ç otxoop.évTjÇ’ ó orcotoç oyt p.ovayà
t'J7/_àvet ^pétspoç rceptrcôÔYjtoç, xai a7arc7]tôç,
zat rctatôtatoç çtXoç sv rcàat, xat à\rfiTtç, xat
èvàpetoç, zaizaXôç àvôpwrcoç, pà zai yévvTjpa
zai 6pép.p.a toù torcou aùtoù, xai èyàp^psv zai
•^petç eiç tTjv aùtoù àvaêtêaatv èrci tôv rcatpt-
apytxòv aòtòv Öpovov, 7vwptÇovtéç tov àçtov zai
Sùvatôv ôrcoù và xuospv^o'j] zai và òtotXTjaig tò
rcoipv.ov aùtô àrcoatoXtxwç, vop.tp.wç te zai
zavovtzwç. Kai etCt Mazaptôtï,ç tou p.àç
èSet^ev etç rcXetova tr¡v rcXajpoçoptav xai rcia-
twotv xaôapàv tà tea twv tópwv ôrcoù syi-
vTjOav St’ autàjv zr¡v ùrcóOsatv àrcò toùç rpetç
Ilatptâpyaç: xùp Ttp.óOeov, oìxo'jpsv.xóv, xùp
ïw’ppôvtov, 'lepoaoXùp.wv, xai xùp ’lwaxetpi,
’Avttoystaç- ot órcotot top.ot StoptCoov yavepà
zai SfjXorcotoùv rcwç rcavtototç tporcotç oí lia-
tptàpyat èzetvot tô TpSpav rcapàXoyov zai
rcapetatpaztov và teXetwvetat ).ettoùp7ta etc
tò pstóytov aùtô, eatwvtaç zai và rcpo^ev^
1 Aôtûv în copia Academiei și a d-lui Gedeon.
2 El v £ ó 3 -g, greșit, la Legrand.
8 E’.ç, în copia domnului Gedeon.
58183. Vol. XIV.
177
din zile, de față fiind și chir Nichifor și aceia,
am hotărât să trimetem un om al mieu pen­
tru aceasta în părțile acelea, ca să cerceteze
șisă urmărească amănunțit, în frica lui Dum­
nezeu, la toți creștinii cei de acolo, pentru
acea afacere a metohului, și, dacă se va vedea
că din vremea Patriarhilor de Alexandria
loachim, Silivestru și Meletie s’a săvârșit li­
turghie în acel metoh, și că e și din timpul
lui lustinian, deci să se săvârșească iarăș li­
turghie aici, ca mai înainte, și chir Nichifor
de aici înainte să n’aibă a se judeca întru
nimic; iar, dacă, iarăș, s’ar vedea ca mai
înainte nu s’a făcut acolo liturghie, ci numai
pe urmă a început, din vremea bătrânului
Chirii, și de dincoace, să nu mai aibă dreptul,
și de acum înainte să nu mai facă litur­
ghie cineva din partea lui acolo, de oare
ce e înoire, și ca să ieșim și noi din orice
fel de bănuială. Insă între acestea a ră­
posat și chir Nichifor, și n’a apucat a sosi
omul nostru, și s’a mutat la Scaunul acesta
preasfințitul Mitropolit de Veria, chir loa-
nichie, cu vot canonícese și cu alegerea tutu­
rora, după tipicul bisericesc, și s’a așezat
Papă și Patriarh al marelui oraș Alexan­
dria și judecător ecumenic; care, nu numai
că se întâmplă a fi al nostru prea-dorit
și iubit și prea-credincios prieten în toate,
și drept, și virtuos și bun om, dar e și
vlăstar și rod al acestei țeri, și ne-am
bucurat și noi de înălțarea lui la acest
Scaun patriarhal, cunoscându-1 vrednic
și în stare a cârmui și a îndrepta acea
turmă apostolicește, legiuit și după canoane.
Și astfel Preasfinția Sa ni-a arătat pentru
mai multă înștiințare și credință curată co­
piile tomurilor ce s’au făcut pentru acel
lucru de cei trei Patriarhi: chir Timoteiu,
Ecumenicul, chir Sofronie, de Ierusalim, și
chir loachim, de Antiohia; care tomuri ho-
tăresc vădit și fac știut cum că în toate chi­
purile Patriarhii aceia au găsit fără cale și
de neîngăduit a se săvârși liturghia în acel
metoh, de oare ce s’ar pricinii) scandelă mare
și pagubă a Scaunului patriarhicesc; și
afară de aceasta ni-a arătat și copia To­
mului ce s’a făcut de la însăș Sfinția Ta pe
I vremea Patriarhului Alexandriei chir Ghe-
! rasim, în anul 1642, Maiu în 18, cu iscă-
I liturile părinților de acolo, în care te supui
178
azávSaXov ¡157« zai tï^-iav tot) itarpiap/ixoa
Opóvoy è^ôyœç Ss p.àç svs'pávvjas zaì tò taov
too Tópouózoò è^tvTj àzò r/jv lòtav Oso'ptXìav
ao'j èv. t<o zatpw toö IIaTptáp/0'i ’AXe£av-
Spriaç zòp repaaíjiou, èv Its: /r/p.0', p-atoo
iț/1, p.è rate ôzoypayaïç twv aóróOi zaTspwv,
èv <í> àpatç zaì à©optap.ip zaì àva0èp.a.Tt za-
0ozoSàXXg'ç asaoTÓv23 , èàv zotê QsXr^fi toù
Xolzoò, za6’ oìovÒTjZQTsv.Ttva Tpózov, TeXéaat èv
T<p |isToyttp aÙTtp XetTO'jpfíav.
Etç ■ TOÖTO zaì . 7jp.£tç XotZÓV, p.BTà TOÙÇ
Tojiodç twv Tpttov ilarpiapywv, zat tò zspia-
oÓTspov zarà tò otzetóyetpóv aon ëffpapov
TTjç ôzoOéaewç Tópov, ëXézovTêç aùTÒ tò
Zpàvp.a và stvat âzâȚOps'jojisvov ózò Toaoò-
Twv, zaì ózoò 5èv t^tov è? àpy^ç, zaì p-àXiara
¿zoo (wç XsfSTat) tò p.sTÓytov tò zaXatòv và ।
tò ëanpe tò zoTațit, zaì aÓTÒ tò az^Tt ózoó
TTjv a^pepov çaivsTat và aàç tò szap.ev èXe^u.o-
aôvTjç yàptv Èazoó^8 ó XoópTj ’Ap.zo'jTàXaç4, ¡
û àSeXtpôç toû piaxaptTOD àpyovroç SsïvtodX-
Xày, èv Tip zatptp toó IlaTptáp/oo ’AXsçav-
Spstaç zòp MsXstìo'j, ,zat. stvat xatvoôpvtov
zat p-sTaysvsaTSpov, zaì p,í¡ áyazórnsc stç
tòv zatpòv t^ç Cw^ç paç oti và zXivwpsv stç
zpàfpaTa aatvoòpta, zaì ò'yt zaXatà zaì è£
àpy^ç, zaì ¡láXtGTa và ^tvóp.sqùsv alria &]-
p.taç zaì êXàêïjÇ toö zaTptapytzoö Qpóvop,
za6ô>ç zaì ó pazaptTTjÇ xôp Ntzïjtpôpoç izXate
zaì wàópsTO zwç pè toöto tò zapáXoyov ztv-
òovsòst và yaXaa0țj ó Qpôvoç, zai Twpa záXtv
ôpoiwç ó vöv pazaptwTaroç zòp ’Iwavvtzroç,
ôsv èzpivapsv a’jpçspov zai áppóStov và ao-
vatvsowțisv stç aÒTÓ, zaì và 6aX0oöpev OTt
và syj| tò zôpoç, èzstÔTj zai stvat zàpwpa
ptsTavsvsaTspov, zaì òyt zaXatóv, zaôtùç zpó-
Tspov pèv èÒTjXozotoòaaTs, Stari ^pstc, 0ap-
poôvîsç zwç và TjTov è'zzaXat zaìè; àpy^ç
và YivsTat èzst XstToopfta, stç aÒTÒ èztvTj07j[isv
zaì anvQvéaapev. Mà, èzst St¡ zai rwpa èzXvj-
po©op7Í0T¡p.sv zap’ aÜTOö toö vöv pazaptwTaTon
zòp’Iwavvtzton zarà Tà s'wpa'pa: Tà àvwTspw
ozoû pàç ëSst^sv, èa’jpOTjzapîv àz’ aÒTÒ tò èzt-
yeipTjpa, pïjzwç zai è£ à^votaç zsawpsv stç
zapàzTwpa zaì ëyst yaXaapôv ôzaTptapytzôç
6povoç, zai elç auTÒ 6sXst pàç5 a’jpzaO^aȚj
7¡ óp.sTépa à-pzT],. OTt Ssv tò zpivojisv àp-
póStov và èzt/stptCwp.sa6sv vswTsptajioôç, tióvov
Tà tò)v zaXatwv oaov stvat SovaTÒv èzr/st-
1 în copia domnului Gedeon: Mato) i’.
2 In copia Academiei și a d-lui Gedeon: éaoxóv.
3 în copia Academiei: 6 a x o o o □. •
4 Hâd. și în copia d-lui Gedeon: Aicootâlaç.
5 Cuvântul nu e în Legrand.
blăstămurilor și afuriseniei și anatemei
(iacă vre-odată véi voi de acum înainte,
în orice chip; a se săvârși în acel metoh
liturghia.
Deci și noi, după Tomurile celor trei Pa­
triarhi și mai ales după însuș Tomul scris al
Sfinției Tale în această afacere, văzând că
acest lucru e răspins de atâția și că nu eră de
la început și mai ales că, precum se spune,
metohul vechiu l-a luat râul, și metohul ce
se vede acum se pare că vi l-a făcut dar,
ca vacui, Huri Abù-Talas, fratele răposa­
tului Seidullah, pe vremea Patriarhului
Alexandriei chir Meletie, și e lucru nou
și mai de curând, și nevoind în tot cursul
vieții noastre să ne plecăm spre lucruri
nouă, și nu vechi și dintru început, și
mai ales să fim pricină de pagubă și de
vătămare a Scaunului patriarhicesc, precum
și răposatul chir Nichifor se plângeâ și
se căina cum că prin acest lucru fără rost
se primejduiește a se pierde Scaunul, și
acuma iarăș tot astfel și preasfințitul de
azi, chir loanichie, n’am crezut folositor și
potrivit să ne învoim la aceasta și să în­
toarcem așa încât să aibă dreptul, de oare
ce și este lucru mai nou, și nu vechiu,
după cum mai înainte ni-ați făcut cunoscut;
pentru care noi, siguri că era mai de demult
și de la început a se face liturghia aici, în el,
ne-am mișcât și ne-am învoit. Dar, de oare
ce și acuna am fost înștiințat de însuș cel
de acum preasfințitul chir loanichie, după
scrisorile de mai sus, ce mi le-a arătat,
ne-am tras din acea întreprindere, ca nu
cumva din necunoștință să cădem la gre­
șeală și să aibă peire Scaunul patriarhi­
cesc, și ne va ierta întru aceasta iubirea
Sfinției Tale, că nu credem potrivit a ne
apucă de înoiri, ci numai să ținem nezgu­
duite ale celor vechi, pe cât e cu putință,
căci -și este o vorbă care zice: nu căleați
hotarele de veacuri, pe care le-au pus
părinții voștri și- veți cârmui lucrul ca
mai de mult și dintru început, pașnic și
netulburat, și fără vre-o scandelă ori pa­
gubă, și' iubirea voastră va arătă către
Patriarhul Alexandriei ce va fi pe vremuri,
și mai ales către cel de acum, preasfin-

prezza vi zparo5p.gv aôiaastata, è^ecSr] v.z\.
Ivzç i.àyv; Xsțs! : [A7j ó-sp6aiv$re opia alàvia,
a s'Ôsvto ot zarépaç op-ôv, zat ÔsXsts zuSspvàv1
rò jrpàvpa xaOwç exxaXat zat s£ àpyijç,
îlp^vtzwç rs zat àrapàywç, zat ywpiç xavéva
oxàvôaXov, tj C7¡p.tav rtvá, zat op.erspa
àvàïïTj 6sXsi Sstxvôei xpôç tôv zatà xaipoôç
Üatptâp/Tjv ’AXsçavîpsiaç, zat jiáXiata tôv
vôv {laxapttórarov zòp ’Iwavvixtov, ttjv xpoavj-
zo'jaav rtfL^v, yiXiav zat Se^iœaiv xat so-
zîtQstav zat sóXáSsiav, Stà tô xXsav etpïjvt-
zwtspov zat àCijptov. ’Exeiôïj zat Metptônjî
to'j etvai zai IlatptâpyTjç zat xposatàç toô
ôpôvo'j toólo'?, xat xotp-Tjv, zat ó vjpirepoț çtX-
tatoç zat zeptzôÔTjTOç, èvàpstoç zat zaXoç,
zat aw'ppwv, xai à$toç sv xàat, xat vo’jvsyijç,
zai Xô'poç, zai zoXtrsiaç àya6^ç, za6œç xai
ijjistç sôtj» tôv eyvwpíaajj.sv zai ’/j t>p.srspa
àfàxïj aùtoô ròv TjëeôpSTS, óxoù àvsrpâyTj sv
jiéaw óp,wv xaXttìTata, zat, àzoùovrsç ttjv si-
pTjVïjv zai àyàxvjv ó~oò OéXst statai p.sra£ò
ôjiwv23*, ÔsXojisv tô éyj] stç yapàv p.syàX^v,
Statt Ssv eivat fîjç 7vcl>pLTjÇ p.aç ôzoô và èy-q
Tj MazaptôtTjç toa xsipa^tv riva, Tj ÈvóyXTjCiv,
Tj XórcTjv, Tj azàvSakov, Tj ÇTjjJttav. Kaì auto
tò xXTjpoyopoòp.at xwç 6sXst statai xaflàç
7páyop.ev, zai 6sksts zoSspvTjQ-țj paC^ p.s rijv
Mazaptóttjtá tou àç àpsatòv xai tptXov ©sep
zai Tjp.iv, Stati tà axàvSaXa xai tà zàÔTj Ssv
sìvai zaXà, eatwvtaç xat và zpo£svo5ai Cij-
ptaç, zai xsptaaotspa òXàS'ij OéXst statai tvjç
op.stspaç à^àxïjç, xapà Stàçpopov xai xépSoç.
Aòtà Xotxòv tà sxazóXoòàa ypotxwvtaç, xai
xX7jpo<popoôp.svoç zai ôsoatoôp.svoç tò szt-
■/_stpTjp.a toùto và slva.i psta^svéatepov, Ssv p.o5
stpàvTj zaXòv và zoXttsósrat, p.óvov tà ezza-
Xat xai àpy^Osv. Kai Stà toöto aàç tò St¡-
Xoxoicô Stà toô xapôvtoç. Kai ot ypovoi aaç
xoXXoi.
’Ev rtaotep, xatà tò ;ayp.s', aóvoóatoo fïJ.
-J- kùàw/jç BaaiXstoç BosSovSaç8.
(Dupa ms. 118 al Sfântului Mormânt, în Legrand, l.
Academia Română; alta, între ale d-lui M. Gedeon. )
179
țitul chir loanichie, cuvenita cinste, prie­
tenie și bună primire și supunere și evlavie,
pentru cât mai multă pace și lipsă de
daune. De oare ce și Smerenia Noastră
e și Patriarh și proestos al Scaunului a-
cestuia și păstor și al nostru prea-iubit
și prea-dorit, virtuos și bun, și cuminte,
și vrednic în toate, și înțelept, și învățat,
și de bună cârmuire, precum și noi aici
te-am cunoscut, și Iubirea Sfinției Tale îl
știe cum a crescut în mi jlocul vostru foarte
bine, și, auzind pacea și iubirea ce va fi
între voi, o vom avea întru mare bucurie,
pentru că nu e gândul nostru să aibă
Sfinția Sa vre-o încercare sau supărare
sau întristare sau scandelă sau pagubă.
Și sunt sigur de aceia că va fi după cum
scriem, și vă veți cârmui împreună cu
Sfinția Sa ca față cu unul plăcut și iubit
lui Dumnezeu și nouă, pentru că scande-
lele și patimile nu sunt bune, de oare ce
aduc și pagube, și cea mai de căpetenie
vătămare va fi a iubirii Sfinției Voastre,
peste deosebire și câștig. Deci, cercetând
cele ce se urmaseră, și aflând și încre­
dințat fiind că această afacere e nouă, nu
mi s’a părut bine a se face, ci numai cele
de demult și de la început. Și de aceia
ți-o fac știut prin cea de față. Și să tră­
iești întru mulți ani.
în Iași, la 1645, August în 10.
-¡- Io Vasile Voevod.
pp. 9'13: si copie după original la

1 în copia Academiei și a d-lui Gedeon: Osisi xoêepvâxat.

3 în Legrand și copia d-lui Gedeon: 4^ puù> v,
3 Mănăstirea Sinai se crede zidită de lustinian (Pericle Gregoriades, ’Il ispâ toö St vă,
Ierusalim 1875, p. 41 și urm,). — Seidilah (Ss îvt tXây) are la 1624 legături de veșnică „amintire1*
cu Gherasim Patriarhul Alexandriei {ibid., p. 89 nota 1). Autorul arată că la „1590“ Alexandru-Vodă
(1591-2; v. mai sus, p. 93, n° CLX1I1) a zidit „biserica, pănă azi păstrată, a Prodromuhii, și a în­
chinat la Sinai nu puține moșii și alte venituri în Vlahia“ {ibid., p. 124). Urmează cearta cu Patriarhii
de Alexandria pentru metohul din mahalaua Tzuvania (T Codé avia) din GairuL Nou, de care se ocupă
scrisoarea; pe p. 195 și urm. Adăpostul primitiv al fraților ce strângeau veniturile se făcu - mănăstire
„cu sobor și dichiu, eu economi și skeuophylaxi^, departe de biserica Patriarhului, Sf. Nicolae. Timoteiu
de Constantinopol (1616-21) îngăduise liturghia. Se recunoaște ea Vasile a folosit mult și Muntelui Sinai și
180

CCLXI.
1645, Paisie al II-lea, noul Patriarh de Ierusalim, către Țar, despre alegerea sa.
dupii 23 Mart.
.... Și s’a făcut alegerea legiuită de preasfințiții Mitropoliți, arhiepiscopi și
episcopi, cu prea-cuvioșii arhimandriți și egumeni, spre a numi pe noul păstor și învățător
la Sfântul Scaun apostolicesc. Tot Sfântul Sinod arhieresc, cu mila prea-bunului Dumnezeu,
m’a ales și m’a numit, după lege și după datoria bisericească, pe mine, rugătorul Sfintei
Voastre împărății, ieromonahul Paisie, fost egumen în dumnezeiasca și domneasca mă­
năstire a înălțării Domnului Nostru Isus Hristos [Galata], în țara Moldovei, în Iași, din
porunca cucernicului și prea-luminatului Domn Vasile Voevod, a toată țara Moldovei,
întru Duhul Sfânt fiu iubit al Smereniei Noastre și credinciosul prieten al Marii Voastre
împărății, și cu harul Prea-Sfântului Duh am fost pus Patriarh firesc în Sfântul și
Apostolicescul Scaun al sfintei cetăți a Ierusalimului, în luna lui Martie, 23, Duminecă,
în dumnezeiasca și domneasca mănăstire a celor întru Sfinți părinților noștri marilor
arhierei și dascăli ecumenici, Vasilie-cel-Mare, Grigore Teologul și Ioan Hrisostomul, de
către exarhul, preasfînțitul Mitropolit al Sfintei Mitropolii a Larisei, domnul Grigorie, de
către preasfînțitul Mitropolit al țerii Moldovei domnul Varlaam, și de către iubitorul de
Dumnezeu episcop domnul Anastasie al Romanului și de către domnul Lavrentie al Ca-
sandrei, din porunca prea-sfințitului Patriarh ecumenic Partenie, întru Sfântul Duh
iubitorul frate și coliturghisitor al Smereniei Noastre, și m’au cinstit pe mine, Paisie,
rugătorul Marii Voastre împărății, să fiu firesc și adevărat Patriarh al sfintei cetăți a
Ierusalimului și a toată Palestina ’. . . .
(Muraviev, l. c., pp. 355-6; Melhisedec, l. c., pp. 210-1.) .

CCLXII.
1645, Trimeșii greci pentru eleimosină la Moscova, despre numirea noului Pa-
după Aprii, [j-iarh (je ierusalim Paisie, după socotința și a lui Vasile Lupu.
... La 15 Dechemvrie [1644] a murit Teofan Patriarhul de Ierusalim. încă nimeni
nu știa la Constantinopol cine va fi pus în locul lui, dar ceia ce se știe este că răposatul
Patriarh Teofan a lăsat cuvânt Patriarhului de Constantinopol ce este acum, lui Partenie,
și lui Vasile Voevodul Moldovei ca ei, adunând în Sinod multe puteri duhovnicești, după
moartea lui să aleagă din tagma duhovnicească păstor bun ....
(Muraviev, l. c., p. 278; Melhisedec, l. c., pp. 199-200.)

CCLXIIL
1645, Isaia Ostafiev către Țar, despre amestecul lui Vasile Lupu în moștenirea
după April. Patriarhatului de Ierusalim.
în Țara-Românească el a auzit de la un Grec ce fusese trimes de Vasile-Vodă
în solie la Mosc că Mitropolitul Archidonului [Ohridei] Meletie voiâ să fie Patriarh
la Ierusalim, în locul lui Teofan2; dar Vasile Voevod și alții au dorit să fie Patriarh
în Ierusalim arhimandritul Paisie, care trăia în Iași, la moșiile Sfântului Mormânt,
și l-au pus la Ierusalim. Pentru aceasta, mâniindu-se asupra Voevodului, Mitropolitul
Archidonului Meletie a dat o jalbă Sultanului: că Vasile ar fi voind ca, atunci

Locurilor Sfinte din Palestina. El ceruse voia la Constantinopol, dar Patriarhul Nichifor alergă din Iberia
să-l convingă. Se mai înseamnă daniile lui Brâneoveanu (mănăstirea Râmnieului-Sărat), lui Mihai Racoviță
(Fâstâci, în Moldova; 1755) și a Frumoasei ca și a Sf. Ecaterina din București.—Cred, după caracterul
literelor ca și după stilizare, că „inscripția lui lustinian“ de pe ziduri (Tafrali, Mélanges d’archéologie et
d’épigraphie byzantine, Paris 1913) e lucrată după datina Moldovei și poate de meșteri moldoveni. Cf. Ad.
Keller, Eine Sinai-Fahrt, Frauenfeld 1901, și A. A. Vasiliev, IIobs^Ka Ha Cnuaii, Petersburg 1904.
1 Și în 1649 fostul egumen de Galata veni în Moldova. V. Hrisostom A. Papadopulos, Ot tca-
tptapyat 'Ie p oo oXóp.<ov <ú ç tt v e o p. a t tz o l xclPaïloïot 'Ptuoiaț zatà vòv t{' aliava,
Ierusalim, 1907, p. 76.
2 Mort, după scrisoare, la 15 Decembre 1645. Cf.
 181

când se va duce Sultanul cu războiu asupra ostrovului Critului și al Maltei, să adune

oameni de oaste și să se ducă în Constantinopole în locul Sultanului. Dar Vizirul ', fiind
prieten cu Vasile Voevod, n’a dat jalba Sultanului, iar pe Mitropolitul Meletie l-a ucis
în Constantinopol.
(Muraviev, l. c., pp. 343, 355-6; Melhisedec, l. c., pp. 209-10, 210-11.)

CCLXIV.
Sinodul patriarhal din Constantinopol către Vasile-Vodă Lupu, în chestia
metohului de la Cairo al Sinaiților.
EôasôèararEjc'jXaÊéarare; versiune], sxXap.-
irpórats, evóo^órarexat yptartavtxwtatE AóOév-
va itáoTj? MoXSoÇXayiaç, xópte, xúpte ’IwávvTj
BaatXete Bosóóvóa xai GovavrtXTjTrrwp t^ç toû
Xptaroù Me^àXrjÇ ’ExxXïjaiaç, ttjv ’ExXap.itpó-
r/jráoo’i 7rpooxuvoòp.ev âita^âtravre? xat îtapa-
xaXoupev tòv 6eòv và vrjv/apti/fl Ó7tetav,etpi]vT|V,
sôsçiav, vìxtjv xat’ èyQpwv, ópatòiv te xai àopà-
twv, xat và tTjv atepewv^ eiç tòv ó^TjXótatóv
ti]ç Spóvov, etç xaóyTjpa xat è'itatvov îtavtôç toù
•(éwiç twv eòaeowv xat òpQoòóSwv yptattavwv.
Tpàppa è'xXapvpov pàç ó Ttavaytó)-
tatoç ^p.wv aôOàvtTjç xat ôsarcôtTjÇ, ó otxo'j-
pÆVtxoç IlarptâpyTjç, xùptoç, xùptoç Hapôévtoç,
t^ç ai)ç ’ExXap-xpôtTjtoç, ôzoù tôv ypa/pet ôtà
trjv óttóQsatv twv Stvattwv, óxoù eXaoov à-
ôetav àîtô tôv i£wo6évta xat xaSatpeôévta
Tépovta Ilapôévtov1 2 và tepoop^oov etç tô pe-
tô/tov ÔTtoô èyo’Jv etç vip A^osttov, p.è tô
ÔTtotov èpwtcj ’ExXapîtpôtTjç aou av sțive
xaXà xat eoXo^a xat xatà vôpooç xat èôôOvj
r¡ àôeta éxetvTj toîç Xtvattatç.
Atà tô ÔTtotov, îtapôvtwv Jtàvtwv twv àp-
yjepéwv ^pwv xat xXvjptxwv, xai twv XotTtwv,
epxpoaQev t^ç abtoù IJavavtôtTjtoç, è£etàaapev
xai speuvTjaapev vrp óitófieatv aótrjv àxptôwç
xai p.è axstptv TtoXXijv, xai ôèv ïppapev xa-
véva tpôitov ôtxatooûvTjç ott và eyouv ot Xt-
vattat tïjv èxxXvjatav sxetvrp, ôtati sva psv
ott tà axâvôaXa peta^ù twv Xtvattwv xai toù
paxaptwtàtoo flarptapyou ’AXeSavôpsiaç xai
XoȚtwrătoo xuptoo NtxTjtpôpoo ôèv OsXouv ~aúa‘{¡
noté, àXXo ôè ott çôeipetat xai àtpavtÇetat
teXetwç ó 6pôvoç sxetvoç t^ç ’AXe^avôpetaç,
xaì aàv èxetvov xai tò povaatyjptov xtvô'jveùet.
Eiç toùto èxptvapev ott. è’/et 5Xa tà ôtxata
ó paxaptwratoç natptàpyijç ’AXe^avôpeiaç,
xai xatà xavôvaç xai xatà Ttàvta àXXov Xo-
faptaopóv, xai ot Stvattat lyouv oXov tô
aôtxov, ôtati ó axosoç tooç etvat ôtà aîaypo-
xèpôetav xai axàvôaXov, xat, àv àvavtaOfj ó
Constanti­
nopol,
1646,
i Prea-cucernice, prea-strălucite, prea-slă- 17 lanuar.
; vite și prea-creștine Doamne a toată Moldo-
j vlahia, doamne, doamne Io Vasile Voevod
! și ajutător' al Marii Bisericii a lui Uristos,
Luminăției Tale ne închinăm toți și ne ru­
găm lui Dumnezeu să-ți dăruiască sănătate,
pace, bună stare, biruință asupra protivni-
cilor, celor văzuți și celor nevăzuți, și să te
întărească pe prea-înălțatul Scaun al Lumi­
năției Tale, pentru slava și lauda întregului
neam al cucernicilor și drept-credincioșilor
creștini.
Ni-a arătat preasfințitul nostru domn și
stăpân Patriarhul ecumenic, domnul domn
Partenie, o luminată scrisoare a Luminăției
Tale, pe care i-o scrie în afacerea Sinaiților,
cari au căpătat învoire de la bătrânul Par­
tenie, cel scos și caterisit, de a săvârși li­
turghia în metohul ce-1 au în Egipt; prin
care (scrisoare) întreabă Luminăția Ta dacă
s’a făcut bine și cuminte și după legi de
s’a dat acea învoire Sinaiților.
Pentru care, fiind de față noi, toți arhie­
reii și clericii, și ceilalți, înaintea Preasfinției
Sale, am cercetat și studiat această afacere
cu de-amănuntul și cu multă luare aminte, și
n’am găsit vre-un chip de dreptate ca să aibă
ei, Sinaiții, biserica aceia, pentru că, pe de o
parte, scandelele între Sinaiți și preasfințitul
și prea-fericitul Patriarh de Alexandria,
prea-învățatul chir Nichifor, nu vor încetă
niciodată, și, pe de alta, se pierde și se nimi­
cește cu totul Scaunul acela al Alexandriei
și ca și dânsul se primejduiește și mănăs­
tirea. Pentru aceia am judecat că are toate
drepturile preasfințitul Patriarh de Alexan­
dria, și după canoane și după toată cea­
laltă socoteală, și Sinaiții au toată nedrep­
tatea, pentru că scopul lor e pentru câștig
urât și scandelă, și nu li pasă de loc dacă
s’ar nimici Scaunul acela și n’ar rămânea

1 Mohammed, depus la 17 Decembre 1645.

2 Patriarh de Constantinopol de la 1638 la 1640.
182

Opôvoç èxeîvoç xat Sèv petvț] i/voç, ôèv toùç I urmă. Aceasta am cercetat-o cu de-am-ă
péXet TÎxoreç. Toöto èpî'jvijoap-sv Xsrerop.epwç, i nuntul, în frica lui Dumnezeu și în conști-
èv çôêtp 0eoû xat xaûapâ GtmtôfjGst, sxXapr j ință curată, prea-luminate doamne, prin
xpótaTs AôOèvta, à'piXorpoawzip xptaet, .xat judecată fără părtenire, și înștiințăm pe
xX7]poyopoùp.ev t^ ’ExXap.xpÔTïjTÎ aou a^aaav Luminăția Ta de tot adevărul și toată
tïjv àXfjSetav xat tô Sixatov, xat ISoù tô ! dreptatea, și iată o lămurim Luminăției
aay7¡vtCóp.svov t^ ’ExXajixpÔTTjTt, xat, et Tt i Tale, și ceia ce o va lumină prea-bunul
T7¡v ȚtoTÎtrț] ö îtavàvaôoç 0$ôç, àç xájiig, Statt Dumnezeu, să facă, pentru că drepturile
Ta ôtxata oXa xarà xavovaç Ta eyet ó 0pôvoç toate după canoane le are Scaunul acela, și
èxeîvoç, xai ôyt tô [lovaotijpîov. Kùptoç Sè nu mănăstirea. Și Domnul Dumnezeu sădea
ó 0ïôç và TîoX'jeTj) xat và ¡laxpoCwg .Tïjv mulți ani și viață lungă Luminăției Tale
’ExXap.xpóf/jTá aoo etç î^paç êaôùxal Xtxapov i pănă la bătrânețe adânci și îmbielșugate.
(ayp.ç', lavooaptoo tC, IvStXTtwvoç tS'. 1646, Ianuarie 17, indicția 14.
-J- 'O ’E'péac,') üatatoç. Al Efesului Paisie.
'O 'HpaxXetaç ’lœavvixtoç. j* Al Heracleii loanichie.
'O KoCixon vAv0tp.oç. i *p Al Cizicului Antim.
-J- 'O Ntxop-ïjSetaç KùptXXoç. J *p Al Nicomediei Chirii,
'O Ntxataç üop'pôpioç. j *p Al Niceii Porfirie.
•J* 'O XaXxvjSôvoç üaywptoç. ! ’p Al Chalkedonului Pahomie.
-J- 'O Topvôëoo Maxàptoç. i *p Al Târnovei Macarie.
'O ASptavoozôXewç Neô'potoç. * p Al Adrianopolei Neofit.
-p 'O ’ASvjvwv AavrrçX. ! *p Al Atenei Daniil.
-p '0 <I’iXixxooxoXswç raSptTjX. • p Al Filipopolei Gavriil.
- p '0 TpaxeCoovToç Aaopévttoç. i Al Trapezuntului Lavrentie.
• J- '0 Mea7)p.6ptaç Aapaaz/pôç. ! 'p Al Mesembriei Damaschin.
- J- '0 Kooiv0oo rprpiôptoç. - p Al Corintului Grigorie.
'0 AaxeSatp.oviaç Taßpt^X. Al Lacedemoniei Gavriil.
• j- '0 Alé^aç AoȚoQsTTjC XpoaoaxooXoç. ■ f Marele-Logofăt Hrisoscul.
- J- '0 Mé?aç Otxovôpoç XptatôSooXoç. • p Marele-Econom Hristodul.
• p '0 Mé?aç Sxeoo'pùXa£ KoovoùîtTjç. Skeuophylaxul Kunupis.
■ j- '0 [Téfaç ïaxeXXàptoç 0eoXôpoç tepeùç. * p Marele-Sachelariu preotul Teologii.
• j- '0 Mépaç XapTopôXaÊ EoatâOtoç tepeùç. - Marele-Chartophylax preotul Eustatie.
- J- '0 Mé^aç 'PvjTwp ûïjjiTÎTptoç. • p Marele-Retor Dimitrie.
'0 Sa eXXtoo Tewpvtoç. Sachelariul Gheorghe.
- J- 'O IlpwTovoTâptoç «btXrxxoç. • p Protonotariul Filip.
- p '0 AtxatoyùXaÇ MtyaijX. • p Dikaiophylaxul Mihail.
'0 Aopo6sT7jç NrzôXaoç. Logofătul Nicolae.
- p '0 Mépaç ’ApytpavSptTTjç d>tXô0eoç. ; -p Marele-Arhimandrit Filoteiu.
-p ’O IIpwToaù-iXeXXoç AanpévTtoç tspoțto- ! Protosinghelul Lavrentie ieromonahul.
vayoç. Ÿ Marele-Eclesiarh Mihail.
• j- '0 Mé^aç ’ExxXïjatàpy^ç Mtya^X. ' ț Notariul Manoli.
- p '0 Notaptoç MavàXïjç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon. După ms. 118 al Sfântului Mormânt, în Legrand, l.
c., pp. 13-4.)

CCLXV.
Constanti­ Partenie, Patriarh de Constantinopol, chiamă din Moldova, pentru a-și da
nopol, seama, pe Teofan, Mitropolit de Paleopatre.
1646,
13 Mart. j-IIapSsvtoc, èXsip 0SOÖ àpyie^iaxoxo; Kwv- ! •p Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
□TavTtvo'JxôXeœç, Néaç ’Pàp-Tjç, xai olxonpievi- ' piscop al Constantinopolei, Romei celei
xôç flarptapy/jc. Nouă, și Patriarh ecumenic.
Twv ëaatXtxwv xat èxxX'ijataaTtxwv xpinj- i Se obișnuiește ca judecățile împărătești

piwv ts zaì âzoșâaswv zpôç tòv oìtpÒTjTtvt
twv KaparcTwp-aTwv ósozsaóvra ès'.yepopisvwv
tò àzÓTop.ov, e”w6e zokkàziç, œikavOpoKÎaç
iieooXaSoôtJTjç, ȚÎ^veaSai Ttvà acpòc Siopíav,
wäre Tip àk^Oetav p.àkkov 7t7veoôa: çavspàv,
zai psvsfv toö kotzoô závrr¡ àvarcokóyijTOv
tòv ò~só6uvov. S’JvéÔT] kotzòv zaì 8'ayopà
psraiò twv òóo MrjTpozoktTWV Ilakatwv Ila-
Tpwv, toò Te'7spovToç zòp IlapSsvio'j zaì toò
vòv zùp ©soyavouç, zaì toò p.èv 7épovToç
zaraôowvTOç wç àoizwç sz6k7]6évTOç r^ç è-
zapyiaç zai 3Tep7)6évToç aôr^ç, toô os àzo-
ko7ovp.svo'j aovoôtz^ ôtaazstpst zai àzoçàast
TaÔTTjv àzokaësiv, cuvóSou a'^zporrçOsioTjç
ôzspTskoôç, zapsar/j ó 7Spœv aÔTÔç zòp ITap-
Qsvtoç, S7zakûv Tip zòp Osoyávsi wç 3t¡6sv
àStZTjOsiç óz3 aijTOô zai tt¡v szapyiav
sztzovwç, zaì 8ts¡j.7jvó67¡ ó zòp Oeoyâvvjç sœ’
oiç szotstTO ràç StaTpcëàç zarà tty AlokSo-
okayiav aza^ zai êiç otà ypappâTwv za-
Tptapytzwv ts zaì aovoSizwv szi Tip zapa-
7svsa6ai Soôvat kôyov oiç èvezakeÏTO, Soôoïjç
aÒTip t^ç aovoSoo zai Stoptav zatpoô zai
àvaêokijv. 'O 5s, Ta7pàpp.ata SeSâpevoç zai
àva7voôç, zpo'f àostç paraiaç zai tpsnSstç èp.7,-
yavr¡aaTo, zapszTsívwv tt¡v etc Kwvaravrt-
voôzoktv àtpt£tv aÒTOò, wç 8ts7vwo87¡ àzò twv
7pappáTwv aüTOö twv otzstoyeipwv, àvayvœa-
ôévTtsv zaTà zpóawzóv fjpwv závrwv. Atà
toôto zaì i¡ avipepov anvaOpotafletaa oìzou-
ps'.tzi] aôvoSoç àpytepswv, zkvjptzwv. àpyóvTwv
t^ç zoktTsiac zaì twv kotzwv espi aÒT^v
S7ZptTwv èzi Ttp sp-ypayr^va: zàv OTÓpa Czp
toòv kakeîv Tà za6’ fjpàç, sÔsto zpôç Tatç
kotzaîç zaì rpÍT7¡v Stopíav zai àzsy^vàpsÔa
azavTsç s£ évôç GTÔpaToç zai ptàç tpwv^ç
StapTjvòaat aÒTÒv tòv zòp 0soțpâv7jv üakatwv
IlaTpwv szì zpoösopta vppspwv TsaaapàzovTa
àzò T^Ç OTjpepOV, TjTlÇ iflTÌ SeZàTVJ TpÌTTj TOÒ
svsotwtoç papTÍo» pvjvôç, skÔstv szì avvóSoo
sic àzoko7tav, zai saT^aapsv sv àaçaksia
zaì àpsTazrwTtp Sookyj zaì yvwpy] etvat àva-
zokÓ7T|Tov tòv zòp OsoyàvVjV òzepòàvTa tòv
opov ttjç 0'J7ywp7]6st07)ç aÒTip zpoOsaptaç
Tiòv TsaoapàzovTa r/pspwv, ypéoç okwç pò]
lyoÔGTjç TTjC Msyàkrjç toò Xptoroò ’Ezzkïj-
aiaç zaTotZTSìpat aÒTÓv, tòv 8s zava7tó>TaT0v
Tjpwv aòOévTYjv zai Ssozót^v, tòv otzoopsvtzòv
naTptápyTjV, zòptov, zóptov IlapSsvtov àzpo-
zptp.aTt3rœç zai àvevSotàcTwc, zaì oìya Ttvòc
oweksôaswç oovoôtz^ç zaì at>7zpoTriaswç àzo-
òoòvat TÌjv szapytav Hakatwv IlaTpwv Tip
7$povTt zòp riapOsvtcp, 80vap.iv ava závTr¡
pàj èyoôaTjç TfjÇ sv Tw zaTptapyizip zai ot-
183
i și bisericești și hotărârile date cu asprime
1 împotriva cehii căzut în orice fel de păcate
să fie adesea ori, din milă de oameni, cu
' soroc, așa încât adevărul să ajungă mâi
vădit și să rămâie, pe lângă aceasta, cel
i răspunzător în afară de orice învinuire. S’a
¡ întâmplat deci și o neînțelegere între cei
j doi Mitropoliți de Paleopatre, bătrânul chir
Partenie și cel de acuma, chir Teofan, și,
bătrânul plângându-se ca fără dreptate a
fost scos din eparhie-și lipsit de dânsa, iar
cel învinuit aparându-se că a luat-o cu cerce­
tare și hotărâre sinodicească, adunându-se
un sinod desăvârșit, s’a înfățișat acel bătrân
chir Partenie, pârând pe chir Teofan ca
unul ce ar fi de mult timp nedreptățit de
către dânsul și cerând cu sârguință eparhia,
și a fost înștiințat chir Teofan, pe când își
avea petrecerea în Moldovlahia, odată și
de două ori, prin scrisori patriarhicești și
sinodicești, ca să se înfățișeze spre a da so­
coteală pentru lucrurile cu privire la care
eră părât, dându-i sinodul și soroc de timp
și zăbavă. Iar el, primind scrisorile și ce-
tindu-le, a plăzmuit cuvinte zădarnice și
mincinoase, întârziind plecarea lui spre Con­
stantinopol, cum s’a aflat din scrisorile scrise
cu însăș mâna lui, care au fost cetite de față
înaintea noastră a tuturora. Pentru aceia și
sinodul ecumenic, adunat astăzi, al arhie­
reilor, clericilor, arehonților cârmuirii și
al celorlalți aleși din preajma ei, chemat a
întreba orice glas ar voi să vorbească în
lucrurile ce ne privesc, a pus pe lângă cele­
lalte și un al treilea soroc, și am hotărât
toți cu o singură gură și un singur glas
să-l chemăm pe acel chir Teofan de Paleo­
patre în soroc de patruzeci de zile începând
de la cea de astăzi, care e a treisprezecea
a lunii de față a lui Martie, ca să vie la
sinod pentru a răspunde, și am așezat, în
siguranță și cu voință și părere statornică, ea
ì acel chir Teofan să nu poată fi îndreptățit
ì dacă ar trece peste hotarul ce i s’a statornicit,
j de patruzeci de zile, neavând de loc da­
torie Biserica cea Mare a lui Hristos să se
! milostivească de el, iar preasfînțitul nostru
domn și stăpân, Patriarhul ecumenic, domnul
i domn Partenie, să dea, fără judecată și fără
; preget (?), și fără adunarea și strângerea
i vre unui sinod, eparhia Paleopatrei bătrâ­
1 nului chir Partenie, ne mai având vre-o
; putere cuvântul cuprins în gramata pa-
! triarhiceasca și sinodicească și rămâind fără
184
voStxip èpyepopév^ç 7pàppart Xé£swç, tò à-
v^xX^twc pstvavToç toò ^avayicotátoy 7¡pwv
Ssoxóto» àpspzTOU, àvsyOóvoy zaì àxara-
zptTO’j jrepì taôtTjç t^ç Xs£swç, Sta tò ISsiv
tip aÖTOö üavavtótTjta 7páppara natptapyjxà
anvoStxà toö rapò aùtoò paxapírou ^épovtoç
IlapÖsvio'j, zaöatpoövta tòv ?épovta irpwTjV
xòp IlapOsviov xaì ìtapéyovra tt¡v sxapytav
t(j> xòp 0soyàvEt. ’Exì ?àp toótip SȚpâșTj
zaì ó xapòiv awoStzôç TÔpoç sv tip ìepip
ztbSvjzt t^ç MsȚâXTjc toû Xptatoû ’EzzXïjataç,
ôxovpaifeiç olxstatç fypwv yepatv. ’Ev etst
zaype', Maptiip 17', Ivôixtiwvoç tS'fn?.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCLXVI.
|Constanti- Testamentul lui larali Clucerul.
nopol],
1646,
0SÓ;.
17 Maiu.
•j- Etç Só^av toû Koptoo ■qpwv irpoö Xpvp-
toö, toö s^o’jatâCovToç t*/) ç Çw^ç zai toö 6a-
váToy, xpwTOv [lèv S7w, ôÀTjpTjTpàaxoç l’epaXTjç
■q KXoTCtâpïjç, sàv 6sXií<57¡ ó itavTozpaTwp
zûptoç và ps xpoozaXeo-ț] stç toö Xófo'j too,
xapaxaXXw và 7Tpoa5sy6țj tt¡v po'j siç
Taîç a7tatç too a7àXatç zai, pè ttjv a’jvz¡67¡<3-
psvTjv tôv çtXst>a7rXa7yvtav, và a,)7ywpiía7¡ tò
àyôoç twv TtoXXœv pou àpapTYjpaTwv. Aeû-
Tspov îtapazaXXw zaì ^poaz'jvw tôv ézXap-
zpwTaTOv Tjpwv Aó6svtt]v zóptov ’IwávvTjv Ba-
aiXeiov BosêôvSav îtàaTjÇ MoXSoÊXaytaç và
éyr¡ TT¡v è'vvotav zai tt¡v sîrtazetptv twv îratSiwv
pot), za6&ç và stpo’jv zai S70) ó t'S'.oç, ôtort,
zaXwç, OTav ijpoov etç tt¡v Çw/jv, oXov poo
tò Ôàppoç etç rijv ’EzXapxpÓTTjTá tou tô stya,
s'tCtj zai psrà ÔàvaTOv oXt¡v pou ri¡v sXîttôa
zai T7]v àjravToyrjv twv îtatôtwv pou etç Tïjv
’EzXapxpÓTTjTá tou TTjv àytvw. Aotxôv oaa
uTtàpyovTa zai àa^pa syw, zai èôtp, ozou
sóptazoúpouv Stà t^ç wpaç, zai szsi, stç rijv
Miro70avetav, X'.VTjTà te zai àxtVTjTa, Tà à^tvw,
rà pèv àoîtpa zai ztvTjTà uxapyovra, Tà
ptaa và stvat Sta ôwatpov tï[ç tpuytzTjç pou
awTTjptaç, zai và XáÓTi zai 7¡ àpyóvTtaà pou
paC^ aura tò àvàXo7Óv ttjç, rà 8è STspa
ijptoa ztvïjTà ózápyovTa, zai àaxpa, zai yw-
pta, và rà irsptXàoouv èzîgtjç rà îratSta pou,
và Tà syouv pè tt^v suXo7t'av toö 0soù, xai
plângere preasfințitul nostru stăpân neînvi­
nuit, nevinovat și neosândit în ce privește
acest cuvânt, pentru că ar fi văzut Prea­
sfinția Sa scrisori patriarhicești și sinodi-
cești ale celui ce a fost înaintea lui, feri­
citul Partenie cel bătrân, care caterisiau pe
fostul Partenie cel bătrân și dădeau eparhia
lui chir Teofan. Căci pentru aceasta s’a
scris și Tomul sinodicesc de față în sfânta
condică a Marii Biserici a lui Hristos,
iscălit cu înseși mânile noastre. în anul
1646, Martie 13, indicția a 14-a.
Cu Dumnezeu.
■f întru slava Domnului nostru lisus
Hristos, cel ce stăpânește viața și moartea,
întâiu eu, Dumitrașcu larali Clucerul, când
va voi Domnul atotțiitorul să mă cheme la
El, mă rog să primească sufletul mieu în
sfintele lui lăcașuri și, cu obișnuita lui mi­
lostivire, să ierte mulțimea greșelilor mele.
Al doilea, mă rog și în genunchi de prea-
strălueitul nostru Domn, domnul Io Vasile
Voevod, a toată Moldovlahia să aibă grija
și privigherea copiilor miei, ca și cum aș
fi și eu însumi, de oare ce, cu adevărat,
când eram în viață, toată încrederea mi-o
aveam în Strălucirea Sa, și după moarte las
toată nădejdea și așteptarea copiilor miei în
Strălucirea Sa. Apoi câte lucruri și bani le
am și aici, unde mă aflu în acest ceas, și
acolo, în Bogdania, mișcătoare și nemișcă­
toare, le las: banii și cele mișcătoare ce sunt,
jumătate să fie pentru pomana mântuirii
mele sufletești, și să iea și jupăneasa mea
din ele partea dumisale, iar cealaltă ju­
mătate ce se va află din cele mișcătoare,
și bani, și moșii, să le iea de o potrivă
copiii miei, să le aibă cu binecuvântarea
lui Dumnezeu, și să li dea Dumnezeu pu­
tere să le crească și să le înmulțească. S’au
mai aflat aici patru sute șeizeci și șepte
galbeni de aur, afară de un galben de aur

và rà yopia^ ó 0sôç Sòvapiv và tà aö^ij-
GO’W, zat và rà zk'ffií¡vtj'yv. Eópsò^zav è5<p
Xotxôv retpazoata éç^vra éitrà yXoupta pàXa-
pa, ywplç sva 'pXovpi pàXapa ôzoô ^tav
àpavàti), zat ézarôv aapàvra éxtà ^Xoupta
zotpôvia àaîpsvta, zat eva zapar?] pàXapa,
tptàvta rpà^ta, zat êva paXaparévtov ôaz-
tdXiotq t^ç Zwfjvaç, và tò Swgcjv, tò óxoiov
etvat pè pítaXáat, zat Staxóata évev^vra tea-
sepaT|jitat àsXàvta pa£ì pè tà optta, zaì
òexattàptat ypóata fis zàtt ìtotpóvta, a òrà
stvat tà eóptazófisva èô(î> etç tv¡v IlóXtv. ’E^ó-
ywv àr.’ aotà è'Swaa tòv Vloapijv tstpazóata
xsvijvra ypôatïj péXXta (?), và rà xpa^patevOț]
etç tïjv Moazoëtav, etç tà aapoópta, zal ëyo-
fisv ofitptóvta ort, zaflwç äouXvjÖoöv rà è?t-
zá tot) tà‘ aapoópta, è’tCì) và zXvjpwarj zat
toó XÓ70U (loo, tò xs'pàXatov zat tò Stàtpopov
paCì). ”Eyw àzópvj etzoat èzró> xoXopxóxta
pèXt etç tò ax^rt, zat, zaOtôç æouXtjOoôv,
và eyouv và tà potpàCo'Jv ère’ îaïjç. Tà Sé
poöya pon eìvat èxei, etç rà Tratota p o'j, ypap-
péva xarà ovopa. Tt¡v Se àSeX^ijv poti à^tvco
và t^ç Swao'jv Sóo Sóòta xat Sóo à^eXaSta,
zat và r^ç 'práoo'jv zat ptav yopeatav. ’Axópt)
etvat aapàvra àaXàvta ypéoç toö Zouperáve
toö ’lwavvàxTf, zat, àv 3èv rà ëyouv tà itatôta
pou itX^popÆva, và toù tà xXepoaouv. Taôta
Ypàœw zat 3tart67]p.t, yàpttt Xpïjatoô, ëtt awàç
ràç tppévaç è'ywv sv fjj àaQeveicf pou. ’Ev ëtst
164G, Matou pvjvôç 17.
Fetop^wç, úa¡p.7]tpáZT¡c.
(Alte trei iscălituri, neînțelese.)
(Bibi. Ac. Rom., doc. 47/CXXII.)
CCLXVII.
Sinodul constantinopolitan către Vasile-Vodă al Moldovei, despre schim-
barea Patriarhului, săvârșită și cu alegerea“ lui, și despre binefacerile lui față
de Marea-Biserică.
Tw èzXap^poràno zaì èvSo^OTàzcp zai su-
aeSsaràrtp zal eoaxXaYyvtxwTatcp xal yp'.c-
Ttavtzmrârtp Z'jpltp zuptcp ’lwâvvț] BaatXetcp
BoeSóàa zàaTfÇ MoX5oéXaytaç, rty ôçetXopëvTjV
SooXtxTjV ^ovuxXtTTp (ôonXtx^v, versiune) xpoo-
ZÔVTptV.
Tà zip ta xal Xapirpozara ^pappata t^ç
a^ç AoOevrelaç ôe$àpevot eizoarț) oeurépa.
toù itapôvtoç Asxepëpiou pïjvôç, èyàpTjpev
ôrspëaXXôvrœç zai zarà îroXXà, tò pèv pa-
Oovteç ôtà trnv ypappàtwv szetvwv r^v àzpav
ó'psíav, c'Jsíiav zai eut'jyiav anr^ç, TTjv óxoíav
58183. Vol. XIV.
185
ce eră amanet, și o sută patruzeci și șepte
<le galbeni potronici de argint, și un cuinaș
de aur treizeci de coți (?), și un degetar de ar­
gint al Zoiței, să i-1 deie, care era cu
balaș, și două sute nouăzeci și patru și
jumătate lei împreună cu orții, și zece lei
și jumătate cu fiecare potronic (sic), —
aceia sunt banii ce se află aici la Constan­
tinopol. Afară de aceștia am dat lui Isar
patru sute cinzeci de lei. . ., să-i neguțeze
el la Mosc, cu samuri, și avem învoială
ca, așa cum se vor vinde samurii lui chiar,
așâ să-i plătească și pe ai miei, capetele și
dobânda la un loc. Mai am optzeci și
opt poloboace de miere acasă, și, cum se
vor vinde, să aibă a le împărți de o
potrivă. Iar hainele mele sunt aici, la copiii
miei, scrise anume. Iar surorii mele îi las
să-i dea doi boi și două vaci, și să-i
ajungă și o haină. Mai sunt patruzeci de
taleri datoria lui Jumătate al lui lenachi,
și, dacă nu i-au plătit copiii miei, să i-i
plătească. Acestea le scriu și le las, cu
mila lui Hristos, având încă mințile întregi
în boala mea. In anul 1646, la 17 ale
lunii lui Maiu.
Gheorghe. Dumitrachi.
Constanti­
nopol,
KÎ4G,
23 Decembre.
Prea-luminatului și prea-slăvitului și
prea-cucernicului și prea-milostivuliii și
prea-creștinului Domn, domnului Io Vasile
Voevod a toată Moldovlahia, cuvenita în­
chinăciune supusă în genunchi (sau: de
robi).
Cinstitele și prea-luminatele scrisori ale
Domniei Tale primindu-le la 22 ale acestei
luni Dechemvrie, ne-am bucurat peste mă­
sură și în multe privinți, pe de o parte
aflând prin scrisorile acelea înalta sănătate,
bună stare și fericire a Domniei Tale, pe
24
186
rcapazakoùp.sv tòv rcavToSùvap.ov 0sóv, ¿zts-
Tap-évot tàç ysipaç etç ùôoç, ^¡tépa tț( ^¡tépa
và aù^àvig zat và ttjv peyakùvT] zarà rcàvTa tà
pépïj irci tôv ú^XÓTarov aÙT^ç zat èvSofcô-
TaTOV 6pôvov péypt TfipiùÇ ôaSswç zat và
etvat oí é/6pot aur/jç rcàvTOTë ôrcô toùç rcôôaç
aùr^ç, Stà zaùyïjp.a zai 5ô£av T^pwv Te, twv
skayioTWV eùyerwv aùrîjç, zat twv kotztôv
rcàvTwv ôoùkwv zat eùaeôwv yptaTtavwv, zat
và p.ëraSoO^ 7j StaSoyïj TŸjç ô<p7jkoTà.T7jÇ aùTTjç
AùOevTtaç èrci Tszva Tézvwv aÙT^ç zat và
tt^v yapta-țj zat toùç èzkap.rcpoTàTonç zat
zap/£tÀTàTO’jç aÙTŸjç [izetCavTéSeç và toùç
6kercț] và yaipeTat zat và eùypatveTat, tô ôè
zat Stà r?jv tStzfjVp.açaùaTaotv zal zakoaùv^v
ôrcoù fiàç èyàvi) àva.7tvwozwvTaç Tà ezkaij.xpa
aÙT^ç 7pàp.p.aTa, wç àv và etpeaSev elç tù ozôtoç
èvetvo rù pvéya toù aSot> zal soȚTjzapsv zat àrco-
kaùaajxev tù œwç toù Tjkiou zal Tîjç Tjpépaç, —
etç TÔaïjv yapàv' zal eùypoaùvTjv vjkÔap.ev arcò
Tà rcap7)70pTjTtzà zai vo'iùeTtzà ÂOȚta t^ç
o’^ç ’EzkaprcpÔTTjTOç t^ç rcoktypovioo, wç àv
èzetvo'jç toùç eùa.77ektzoùç ko'70'jç ôrcôù kéfet :
ó fàp ^oç ¡j-0'j XptaTo'ç, zal tô œopTtov
pou èka^pov. 'OplÇet koircôv rcwç ôékoov pàç
6ap>j<pavoùv Tà kctya tïjç Tà ëzkaprcpa, zal
CvjTeì a’J77Vwp.7¡v. Kal toùto ópotá^et woàv
evaç aoyôç zal àptaîoç taTpôç ôrcoù và 6ékf¡
và oTjXciicsiQ Ttvà rcapàk'JTOv àrcò T'ijv àaOévetav,
zal và âp/ptoâk-ț] pijrcwç zal toù öapTtavfl
7j OȚteia toù rcapakÙTO'j èzetvon. Kat rcwç etvat
SovaTÒv rcapatveatç ttjç: và pàç ôwotq ôàpoç
etç toùto ôrcoù pàç ypayet; HpwTov rcwç 7j
’EzkajircpôTTjç ttjç oùSè Stà zapiav èkrciôa eù-
epyeataç, odts Ttp^ç, outs ôoêijç t^ç Meyak/jç
’Ezzkïjotaç ùrceppàyYjoe zal và àrco-
XaùoTj, rcapà povayà Stà Tà popia à?a6à zal
Tà.ç yàp'Taç toù 0eoù ôrcoù rqv eSwzev Tjôon-
ÀijÙT] và Set^X] ôrcTjpeotav toù 0eoù, zal ïtCtj
ezptvev ôpOwTaTa và âvaaTTjkwcrțj T’ijv 6e6o-
Otapévijv STOÙTTjV Mévákíjv ’Ezzkïjoiav, zal và
T'ijv Oeparceòa^j wç zeyakvjv okwv twv ypta-
Ttavwv —, tô ôpokuvoùpev okot paç èvwrctov
0eoù zal àvùpwrcwv, zai tô ZTjpÙTTopev rcap-
pTjatcf, zaì Sèv tô àpvoùpsôa, zai rcwç -/j
’Ezkaprcpo'TTjÇ aou èSoztpaos Siç zai Tptç zai
pè tô aùÔevTtzo'v ttjç ëkeoç và zâpȚ] tïjv za-
Xogùv^v zai T'ijv ekeuOepiav t^ç ’Ezzk/jotaç,
zai àrcò toùç zazoùç Z'jëepv/jTaç. tïjç Sèv
èyàvTj èzetvo ôrcoù ëôwae. Kal toùto rcotoç
Yjprcopst và. tô àrco^ùyçj zal và pvjv eirc^
rcwç ítCv¡ etvat 7j àÀTjôêta, Wç ôptCetç; Atà Sè
tôv szôXïjôévTa1 véov IlapOévtov, rctôç ¿Tapais
1 La 1645. ■
care ne rugăm atotputernicului Dumnezeu,
ridicând manile in sus, să Te crească zi de
zi și să Te mărească în toate părțile pe prea-
înălțatul și prea-slăvitul Tău Scaun pănă
la bătrânețe adânci, și să fie dușmanii Tăi
de pretutindeni supt picioarele Tale, pentru
bucuria și slava noastră, a celor mai mici
rugători ai Tăi, și a celorlalți toți, robi
și creștini cucernici, și să se dea moștenirea
prea-înălțatei Tale Domnii fiilor fiilor Tăi
și să-Ți deie harul să vezi cum se bucură
și se veselesc și prea-luminatele și prea­
iubitele Tale beizadele, iar, pe de alta, și
pentru însăș a noastră alcătuire și bunătate
ce ni s’a arătat cetind luminatele Tale scri­
sori, ca și cum am fi fost în întunerecul
cel mare al Iadului și am fi ieșit și am fi
văzut lumina soarelui și a zilei, — în așa
de mare bucurie și mulțămire am ajuns de
pe urma mângâietoarelor și sfătuitoarelor
spuse ale Luminăției Tale, care întru mulți
ani să trăiască, precum acele cuvinte din
Evanghelie zic: Jugul lui Hristos să fie,
și povara mea se va face ușoară. Și arăți
pe urmă că ni se vor părea grele vorbele
tale- cele luminate, și cei iertare. Și aceasta
samănă cu aceia că ar fi unul învățat și
prea-bun medic, ce ar voi să scoată pe un
damblagiu din boală și s’ar gândi să nu-i
cadă greu sănătatea paraliticului aceluia.
Și cum oare ar fi cu putință recomandația
Ta: să ni cadă greu în ceia ce ni scrii?
întâin cum că Luminăția Ta nu s’a luptat
și n’a vrut să câștige nici pentru vre-o nă­
dejde de binefacere, nici de cinste, nici de
slavă a Marii-Biserici, ci numai pentru
miile de lucruri bune și daruri ce Ți-a
dat Dumnezeu, și astfel a socotit că e mai
drept să sprijine pe această Mare-Biserică
prapăstuită și s’o slujească, fiind ea capul
tuturor creștinilor,—aceasta o mărturisim
noi toți înaintea lui Dumnezeu și a oame­
nilor, și o vestim pe față, și nu o tăgăduim,
și cum că Luminăția Ta a încercat de două
și de trei ori și cu . mila Ta domnească să
faci binele și despovărarea Bisericii, și din
partea răilor cârmuitori ai ei nu s’a arătat
ceia ce ai dat. Și care ar fi acela care ar
puteâ să fugă și să nu spuie că așâ e ade­
vărul cum zici? Iar, pentru mazilul Par­
tenie cel nou, cum că a tulburat mult Bi­
serica lui Hristos și a nimicit-o, cufundând-o
în marea prăpastie a datoriei, și a stricat-o

-oXXà n¡v ’EzzXrptav roô Xpwroô xat tïjv
àzi.'Mt, Q’ibiCovràç r/jv si; psyav 6o6ôv toô
ypéonç, zat tïjv syOîtpï KavtsXwç p.è tïjv
gzïjpp.svïjv èzetvïjv t'jpavv'Zïjv zat à~à>6pœzov
7vwp.TjV, zat aGzXayyvov xpoaipsotv, ô~oô ôèv
ày.zs ttvà và p/íjv tôv XvxijOï], -q và tôv Çïjtitwaqj
Stà và ^Xîjpwaț] U.OVOV tô xstapa tôt) zat tà zazà
ton 0$XïÎp.ata, ttç voôç Sóvatat và tà St^Tjl^ ;
Tà Ozota zat ’EzXap^po'tïjç aou, àxoôovtàç
tà, zat pavQàvovtàç tà za6’ ézàatïjv ïjp.spav
zapà îtoXXwv, zat u.fj oito0povtaç và 6XszȚj
tïjv JEzzXïjotav toô Xptatoô rjpavvo’jjiévïjv oz’
aotoô, aovenôo'xïjasv stç r/jv xataotpo^v too,
zat p.àç ïjXeoSspwos t^ç zataSovaatstaç aô-
toô. Aôtô ïjtov, èzXap.zpo'tate Aoûâvta, oXov
toô 0SOÒ èvspfeta, zat è'vsoas zat stç tïjv
zapStav t^ç ’EzXap.xpôtïjto'ç aoo, zat lôap.ev
tïjv zatàztwatv toô, xpàyp.a àvsXztatov trpôç
'^¡j-àç zavtsXwç, K at aôt^ç t^ç èXeoÔsp'aç, ozoô
ëtôyopev, 0p.oXo7o0p.sv tôv sôspyétïjv paç,
zat zïjpôttop.év tov, zat sóyaptatoop.sv zspì
toutou zpwtov psv t<p zavtoSová¡J-<p 0e<¡>, ó~où
Ssv àtçïjzs tijV ’EzzXïjatav autoô tïjv àytav
psypt tsXouç àzpovo'ïjtov, Seótspov 8s zat t^
’EzXap-zpotîjtt aoo, ozoô aovíoSózTjCsv etç toô
0eoô tô 6éXïjp.a. ’AzoXo7Ot>p.s6a 70ÖV Stà tôv
zavaytwtatov f^&v aôOsvtïjV zat Ssazotïjv,
tôv olzoop.evtz.ov Ilatptâpyïjv, xóptov ’lwav-
vtxtov, ozoô, sôôoztq. zat veôaet 0soô, zai èz-
Xo7^ t^ç a^ç ’EzXap.zpôtïjtoç, zat tpïjœtp za-
vovtzq) twv àpytspswv, zat at>7Xata6éoet zàv-
twv twv xXïjptzwv zat àpyovtwv tïjç zoXttsta.ç
zat îtavtôç toô; Xaoô zposÉtëàaôïj etç tôv
àytcotatov olzoop-evtzôv xatptapytzôv öpovov
toôtov ó 0sôç ó aytoç tô ïj^sôpet, và etvat
eôXo7ï]p.évov tô ôvopa toô tô aytov, ~wç,
zat àpytepstç, zat zXïjptzot, zat tepetç, zat
àpyovteç, zat ó zóap.oe oXoç suyaptatïjôïjaav
etc tïjv ITatptapyeiav tou, xat yatpovtat ott
ïj£tw8ïjaav totoutou zotp-évoç, xat zpootàtoo
Ilatptápyot), zpàot), tazetvoô, àyaSoô, etpïj-
vtxoô, ozXayyvtzoô, sXeïjp.ovoç, xat xàaïjç
àXXïjç àpet^ç xszoop.ïjp.évoo, ôzoô zpézst và
syoov ot riatptâp'/at xat ot àpytspstç, zat,
tò zspraootepov, yvwprjc a7taç, zat zpoatpé-
aswç yptattavtzwtàtïjç, zoXoypôvte AôSévta,
tocov oxoô Sèv àqazâ và Xt)Z7j<5ïj zat tô
p.tzpôtatov Cwov t^ç 7^ç, tôv p^pp-oza' tïjv
ózotav àpetïjv toô zaXoô aotoô àpytspswç,
tïjv syvwptaapev ázóp.r¡ azoti ep-itr/zev etc
tôv oa.6p.ôv t^ç àpytspwaôvïjç, zaOàiç zat Tj
’EzXap.îtpotïjç aou Xo7tà£op.ev và tôv szatà-
Xaëev, orav ZjXSsv aùtoô' zat etp.eoOôv ôsôatot
tw; p.et’ aôtïp) r/jv yvœpïjv zat r/jv ~poat-
187
cu totul prin acea umflată socotință tira­
nică și neomenoasă și cu planul lui cel tare
de inimă, care n’a îngăduit pe cineva să
nu-1 supere ori să nu-1 G ândească a plăti
măcar îndărătnicia lui și relele lui voințe,
ce minte poate să le socoată? Pe care și
Luminăția Ta, auzindu-le și aflându-le zil­
nic de la mulți, și nesuferind a vedea Bi­
serica lui ITristos tiranisită de dânsul, s’a
învoit la răsturnarea lui, și ne-a scăpat de
silnicia lui. Aceasta a fost, prea-luminate
Doamne, tot fapta lui Dumnezeu, și a în­
demnat și inima Luminăției Tale, și am
văzut și căderea lui, lucru nenădăjduit de
noi câtuș de puțin. Și pentru această liber­
tate, de care ne-am învrednicit, cunoaștem
pe binefăcătorul nostru, și-l vestim, și mul­
țumim pentru aceasta întâiu atotputerni­
cului Dumnezeu, care n’a lăsat Biserica
lui cea sfântă pănă Ia urmă neîngrijită,
iar, al doilea, și Luminăției Tale, care te-ai
unit eu voia lui Dumnezeu. Ne îndreptățim
deci prin preasfințitul nostru domn și stăpân,
Patriarhul ecumenic chir loanichie, carele,
cu voia și hotărârea lui Dumnezeu, și cu ale­
gerea Luminăției Tale, și cu votul canonícese
ăl arhiereilor, și cu adunarea tuturor cleri­
cilor și arehonților cârmuirii și a tot po­
porului a fost ridicat în preasfințitul ecume-
nicescul patriarhicescul Scaun acesta; Dum­
nezeu Sfântul știe, să fie numele lui cel sfânt
binecuvântat, cum că, și arhiereii, și clericii,
și preoții, și arehonții, și lumea toată s’au
bucurat de Patriarhia lui și se bucură că
s’au învrednicit de un astfel de păstor și
fruntaș Patriarh, curat, smerit, bun, pașnie,
simțitor, milostiv și împodobit cu toate cele­
lalte daruri ce se cade să le aibă Patriarhii
și arhiereii și, mai presus de aceasta, de o
faimă sfântă și de o aplecare prea-ereștină,—
Doamne care să trăiești întru mulți ani,—
așa încât nu-i place a supără nici cea inai
mică vietate de pe pământ, furnica; pe
care virtute a bunului acestuia arhiereu
am cunoscut-o încă de când a ajuns la
treapta arhieriei, precum și Strălucirea Ta
credem ca a aflat-o, când a venit acolo;
și suntem siguri că el cu această faimă și
aplecare vă străbate toată viața sa și în
i vremea lui se va odihni Biserica lui Hris-
j tos; afara numai de nu sunt diavoli pe
Í lume, precum nici nu lipsesc, și urăsc bi­
nele și starea pașnică a Bisericii. Ce putem
să spunem noi la acestea, cari n’avem
188
psatv và zspaa^j ôXtjv too vqv tjfrfp, zai etc
tòv zatpóv to'j và àvazauô^ 7¡ ’EzzXTjaía too
XptoTOtr zXt¡v àv eîvat StáóoXot et? tòv zóa-
pov, za6<J>ç zat Sèv Xeízonv, zaì ptaoöv tòv
zaXòv zat t^ç ’EzzXTjafaç ttjv eipïjvtzijv
zaraaraatv. Tt 7¡p.zopoópsv và e’tzoôpev 7jp.etç
etç èzetva, ôzoô Sèv e/,op.ev etSïjatv zat an-
zo'pavToópeQa zap’ èzstvwv, ózoò vpàçoov
zpôç tt]V ’EzXap.zpÓT7¡Tá aoo zwç Sèv àva-
za'JÔp.e6a p.è toô Xóyoo tôt àç toôç zpîvț)
ó zavTèyopoç toô 0eoô ¿^pQaXpôç, ôzoô 7VW-
ptCet ôXovôiv Tàç zapStaç, zat àç ëyouv tt¡v
atwvtov zoXaatv zXnjpovopitav: 7] ^p.etç àv et-
p.eo6ev îtCtj, t¡ èzetvot ôzoô Tà vpàçoov. IlXijv
a^azovaapev àv tjtov pzopsTÔv va zaraXâ-
6wp.ev zavèva zpôawzov ôzoô vpàtpet. rwpa
Tà èvavTta, và sipaiveTov, 7] ^petç etp.ea6ev
TotaÔTTjç ôzoXf(tpewç àvôpwzot, 7j èzeîvot ôzoô
Vpàyoov ïà tpeôSTj zat zapop.otoôct tôv ôià-
6oXov. "Qpwç Tà zepaapéva zpàvpaTa, bits
àzò TTjV àzaTacraaiav twv üaTpiapywv eytvav,
erre àzò èStzvjv paç zaztav zat àpéXetav,
etTe toô xatpoô Tà anpóápara, o68è Tà èv-
6'jp.oôpe6a, ooSè Tà ÊàCopev etç tôv voôv paç
zXéov, và Tà àva<pépwp.ev zpôç ttjv ’EzXap.-
zpÓTTjTá ao'j, và TTjv StSwpev ôàpoç, pôvov
Tà à<ptaap.ev etç tt)V zptatv toô ©eoô. Atà
T7¡v SoztpTjv Sè ôzoô ôptCet -q ’EzXapzpÔTTjç
ooo và zâp/ț] pè toô Xoțo’j paç, wç àv èza-
TaXáóap.ev tôv èzXapzpov ttjç ozozôv zat
TTjv 6eoaeë^ zptatv zat tô ôzepezatveTÔv
èztyetpTjpa, èzaTavóvTjzev paç tó-
aov, OTt ôyt etç Tàç èzapytaç paç và ozà-
p.ev àza|àzavTêç ot àpytepeîç ózoò eôptazo-
p.e8a sôcp Stà tt¡v anaraatv njç MeyàXTjç
EzzXTjataç, zat tt¡v StópSwatv twv SapOTáTwv
aoTTjç ypewv perà zàoïjç yapàç zat eôç>po-
aôvTjç, àp.7j, àv 7jT0 Suvaróv, zat p-azpÓTepa
àzò Tàç èzapytaç paç èzTjvatvap-ev và za-
TOtzijawp.ev, zai và p.7¡v zaTTiawp.ev zotè etç
TTjv IlôXtv, ouSè etç è£ ^pwv, pôvov và ftvț)
7j TeXeia èXeo6epfa ttjç ’EzzXTjaiaç, zai và
Xettp-ț) àzò X070O paç -q ztzporaTT] èvoyij t^ç
SY707]ç, zai ISoù aôv 8eip, zarà tòv ôptapôv
TTjç ’EzXap-zpÔTTjTÔç aoo, pteeà ttjv sopTTjV twv
0eo'pavetwv, àvaywpoôpsv pè tô zaXôv ptÇtzôv
t^ç ’EzXapzpÔTTjTo'ç aoo etç Tàç èzapyjaç
■fjpwv, zat ZTjyatvopev èzet ywptç xaptav
àp/ptÊoXiav zai àpyTjTa zatpoo, zai ttjv zo-
Êépvwatv oXtjv t^ç ’EzzXTjataç, zat tt]v Stot-
zvjatv zàaav ttjç zeçpaX^ç paç toô oizoope-
vtzoô naTptàpyoo zat too eaoToô paç perà
0sòv TTjv zapaStôopev etç tt]v èiooctav t^ç
’EzXapzpÔTTjTÔç aoo zat etc ttjv aôQevTtZTjV
știință și suntem parați de aceia ce scriu
către Strălucirea Ta că nu ne odihnim cu
el; să-i judece ochiul lui Dumnezeu, cel
ce vede toate, care cunoaște inimile tuturora,
și să aibă ei de moștenire veșnica osândă:
ori noi să fim așa, ori cei ce scriu. Numai
cât ni-ar fi plăcut, dacă eră cu putință,
să aflăm măcar pe unul din cei ce scriu
astăzi cele protivniee, să se arăte dacă noi
suntem oameni de o astfel de faimă, ori
aceia ce scriu minciunile și sunt asemenea
cu diavolul. Insă lucrurile trecute, ori de
s’au făcut din pricina nestatorniciei Pa­
triarhilor, ori din însă? a noastră răutate
și neîngrijire, ori de sunt împrejurări ale
timpului, nu ni le mai aducem aminte,
nici nu ni le mai purtăm prin gând, ca
să le aducem înaintea Strălucirii Tale,
să-ți dăm greutate, ci le-am lăsat jude­
cății lui Dumnezeu. Iar pentru încercarea
ce hotărești Strălucirea Ta să faci cu noi,
precum am aflat luminatu-ți scop și jude­
cata cucernică și întreprinderea vrednică de /
cele mai mari laude, s’a mișcat sufletul
nostru așa de mult, încât, nu la eparhiile
noastre să ne ducem, noi, toți arhiereii ce
se găsiau aici pentru orânduirea Bisericii
celei Mari și îndreptarea foarte grelelor ei
datorii cu toata bucuria și mulțămirea, ci,,
de ar fi fost cu putință, și mai departe de­
cât eparhiile noastre am fi mers să stăm, și
să nu mai călcăm în Constantinopol, nici
măcar unul din noi, ci numai să se facă de­
săvârșita despovărare a Bisericii, și să lip­
sească de la noi prea-amara greutate a
chezășiei, și iată, cu Dumnezeu, potrivit cu
porunca Strălucirii Tale, după serbătoarea
Epifaniei, mergem, cu bunul noroc al Stră­
lucirii Tale, în eparhiile noastre, și ne ducem
acolo fără vre-o îndoială și zăbavă de timp,
și cârmuirea toată a Bisericii și rânduiala
toată a căpeteniei noastre, Patriarhul ecu­
menic, și a noastră înșine, după Dumnezeu
o dăm în seama Strălucirii Tale și în su­
pravegherea și grija Ta domnească, și orice
Te-ar lumină prea-bunul Dumnezeu, să faci
pentru dânsa și pentru preasfințitul nostru
stăpân și pentru noi, căci, cu socotelile ce
ni le-ai scris Strălucirea Ta și cu făgădu­
ielile cele întru Dumnezeu, ni-ai legat mâ-
nile și picioarele. Și rugăm pe Domnul
Dumnezeu să învrednicească pe Strălucirea
Ta ca, nu numai șase luni să ne cârmu-
iești, ci și în toată viața Ta, și nimeni din

îtjç ézíazsfptv xaì zat, et Tt tt¡v
^omaet ó zavà^aOoç 0eôç, và xápig sì? aÙTTjv
zaì xpôç tòv JtavaYtwTaTúv ^pwv SeazÓTTjv
xaì sì? 7jp.àç, SiaTt, fis tûùç XoȚaptaafioo?
óxoù pàç s^patpsv 'Exkajutponj? aou, zai
Tà? xatà 0sôv ôzoa/éaetç, pàç íSvjas yetpaç
xaì zôSaç. Kaì zapazaXoùpev Kóptov tòv
0sòv và àÉttoaifì TTjv ’EzXagzpÓTTjTa tt¡c, oyt
ftóvov sç ppàç và fiàç Stotx^, àXXà zai stç
òÀTjV t^ç TTjv CwtjV, zai zàvsiç àzò Xóyo'j
fiaç twv àp/tèpswv và |it¡v traT^aȚ] etç tt¡v
KwvaTavTivoúzoXtv avet» îtpoaTa^^ç toù zava-
7«öTato'j Tjfiwv Ssozótou, xarà tòv owoôtzov
tófiov ózoù 6éXet tS^ ’EzXafizpÔTTjç am,
ózoù èxàfiafisv Twpa. Ilwç Ss ôèv Xav6ávo'jv
t^ç ’ExXapzpÔTTjToç aoo twv fisftatàvwv ai
pstaëoXat, zai zwç rtvèç àzò twv ypeoyet-
Xstwv e/ooaiv etaoôov xai ôuvafiiv stç Taiç
zôpratç, sv6'jfiiCop.ev tô t7¡v ’EzXapzpÓTTjTá
aon và eyț] zai toùtï)V TTjv ^povtiSa zepi
■^¡iwv, và fiàjV è'/wjisv zqffifitav ëXàënjv stç Tà
zeXXta fiaç. Kai toùto ózoù t^ç àvaçépajiev,
và TTjv zoXuypov^ ó 0sàç, xai và tïjv yapiCț)
toüç sxXafiÆpOTàtonç xai zapçtXtàTO’jç aur^ç
p.zsȚtCavTs5si, và p-xjv tò àXvjafiovTja^, è’yovTaç
tò xai aòrò xàvTots stç tt¡v zpóvotáv ttjç.
Kat àzô toù vùv Tj ’ExXap-zpÔTTjç TTjç stvat
ó xnëspv^TTjç xat èztpeXTjTTjç zàvrwv TTjç
MsȚâXnjȚ ’ExxXvjataç xai toù zava7twTàT0'j
■^fiwv ôsazÔTO'j xai twv àpytspswv, xai st-
țtsaQsv sóyaptaTTffiévot zai stç toùto óxoù
óptCet ’EzXapzpÔTTjç am, oTt, av zjSsXsv
sopeß'jj Ttvaç àzò XÓ700 p.aç evavTtoç xat
èziôo’jXoç toù zava7twTàTü'j fiaç toutou ôea-
zôtou zai otxo’jfisvtxoù HaTptàpyou, zai và
so7f] àzô TTjv ôetxTjv TaÙTTjv ôéXïjatv zai
zpoaTa77¡v t^ç ’ExXafizpÔTTjTÔç aou, zai và
çppovTjafj èvavtta t^ç zapoùaïjç ôzoôâcewç,
za6wç tò uzoayéOTjpev zappTjaia èzi auvôôou,
oTav àvs7vwa07jaav Tà è'zXafizpa ^pàggara
aôt^ç, zai Ta ^v.moav ot zàvreç, zai èyà-
pTjaav, zapovToç toùzigtoù zai zatà zàvra
àXTjÔoùç zaztzsya7Ïà t^ç ’EzXaftzpÔTTjroç aou,
TtfitwTàTou zai eu7SvscTáTó'j àpyovToç, zuptou
IlauXâzTj, zaì tô 7paçpop.sv và syț) aSstav
fj ’ExXap.zpÔTTjç am và TÔvzatSsùoTj ftè ozotov
Tpózov TTjç çatvsTat áppóStov. "OXov fiaç tôv
azozóv, zat TTjv GéXïjatv, zai TTjv zpoatpeatv,
zai TTjv xpoSufitav, za6o>ç fiàç 7pà'pet ’Ez-
XaptpÔTTjç an và s’y^ àzoXo7tav tô 07X1-
70pÓTspov sìvat Tà zapôvta, zai oyt àXXo
Kùptoç Ss ó 0sôç và zoX'jst^ zai và fiazpo-
1 Fraza e vădit stricată în ambele copii.
189
rândul nostru, al arhiereilor, să nu calce
în Constantinopol fără porunca preasfinți-
tului nostru stăpân, după Tomul sinodi-
cesc ce-1 vei vedea Strălucirea Ta, pe care
l-am făcut acum. Iar cum că nu-i scapă
Strălucirii Tale schimbările meghistanilor
(=celor mari ai Porții) și cum că unii
din împrumutători au intrare și putere la
Porți, suntem siguri de aceia că Strălu­
cirea Ta are și această grijă pentru noi,
să nu avem vre-o pagubă în chiliile noastre.
Și aceasta ce Ți-am adus înainte,—ție-Te
Dumnezeu mulți ani și deie-Ți harul prea-
străllicitelor și prea-iubitelor Tale beiza­
dele,—să n’o uiți, având și aceasta întru
toate în grija Ta. Și de acum Strălucirea
Ta să fii cârmuitorul și îngrijitorul tutu­
ror lucrurilor Bisericii celei Mari și ale
preasfințitului nostru stăpân și ale arhie­
reilor, și să fim inulțămiți și cu aceia ce
hotărești Strălucirea Ta, că, dacă s’ar găsi
vre unul dintre noi dușman și uneltitor
împotriva acestui preasfinții stăpân al nos­
tru și Patriarh ecumenic, și să iasă din
această dumnezeiască voință și poruncă a
Strălucirii Tale, și să gândească cele pro-
tivnice stării celei de fața, precum am fă­
găduit și de față în sinod, când s’au cetit
strălucitele scrisori ale Tale, și le-au as­
cultat toți, și s’au bucurat, fiind acolo și
credinciosul și întru toate adevăratul capu-
chehaie al Strălucirii Tale, prea-cinstitul și
de bun neam boier, dumnealui'Pavlachi, și
aceasta o scriem ca să aibi voie Strălucirea
Ta a-1 pedepsi în orice chip Ți s’ar părea
potrivit. Tot gândul și voia și planul și
grăbirea noastră, așa cum scrie Strălucirea
Ta să aibă îndreptățire, cât mai iute sunt
cele de față, și nimic alta. Iar Domnul
Dumnezeu să înmulțească anii și să lun­
gească viața Strălucirii Tale și s’o învred­
nicească de o bătrâneță foarte adâncă și
foarte fericită, amin.
190

Cwf Tfv ’EzXap.ítpót7¡rá ao'j, zai và tt,v à^tœ- ; In-anul de la ¿Mântuire 1646, luna lui
Gfj stç iTipaç ÈaOótarov zaì Xtzapórarov, àpVjV. ! Dechemvrie în 23,',indicția 15.
’Ev erst cwTTjpiip /ayjiç', p.7]vi oezEp-ëpiw j , - -,
z?', IvStxtrôvoç te'. | .- ;■
(Bibi. Ac. Rom., copii de documente grecești și còpii' ale d-lni M. Gedeon, care a întrebuințat,
pentru întreagă această corespondență, ms. 1 al Patriarhiei.) . . L' . ’ :

CCLXVIII.
1646-7 însemnare pe o Evanghelie munteană.
(7155,'.
, 0eùò tò Swpov zaì 'Usatoti zôvoç. Tò zapòv Darul lui Dumnezeu și osteneala lui
Oetov zaì tepòv Eoaffektov èfpàœTj etç rijv Isaia. Această dumnezeiască și sfântă Evan­
O¿7zpo6Xayíav, at>6evret>ovroç zuptoo 'Iwavvon ! ghelie s’a scris în (Jngrovlahia, fiind Domn
MatOatTj BoeÉóSa, etooç ^pve'. | domnul.Io Matei Voevod, la anul 7155.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.)

CCLXIX.
Constanti­ loanichie, Patriarh de Constantinopol, se învoiește a iertă pe Meletie fost
nopol,
1647,
Mitropolit de Rodos care, împotriva hotărârii lui, căută să capete liberarea fostului
Septembre. Patriarh Partenie, dacă Meletie va izbuti a-i dobândi pacea cu acesta, care s’ar
îndatori a sta unde va spune Vasile-Vodă al Moldovei, reprezintat la învoire prin
capuchehaiaua Pavlachi *.
■ 'Iwavvtztoç, èXétp 0soò àpytszioxozoç Kwv- loanichie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
aTaynvo'JZÔXewç, Néaç Pwp.7]ç, zaì otzoope- piscop al Constantinopolei, Romei celei
vtzôç narptâpxTjç. Nouă, și Patriarh ecumenic.
△tà toò zapôvroç 7¡p.ETÉpoo zaTptapytzoò : Prin cea de față a noastră gramată pa­
ypàppatoç STjXozotoòpsv rote zàatv oit, za- triarhală facem știut tuturora, că, în Pa­
TpiapysòovTOc roo siwcôÉvToç zòp IlapÔevton triarhia Scaunului ecumenic a mazilitului
TOÔ otzoopsvtzoô SpÓVO'l, otç TpÔZOlÇ o'.Ss chir Partenie, în ce chip știe Domnul, a
Kôptoç, àôtztav psȚtaTTjv ôzéaTTj zap’ szeîvo'j suferit din partea lui o foarte mare nedrep­
ó ispwtaToç àSsXçôç ^p.wv 'PóSon zòp Me- tate preasfînțitul fratele nostru al Rodului
Xsrtoç, wç zoXXoì aÔTfv otàaat p.'i¡ ȚăȚovmav chir Meletie, cum știu mulți că ea s’a făcut
zarà vôp-ooç, zaì t^ç szap/taç aò- împotriva legilor, și a fost scos din eparhia
toò, PóSoo, zaì pera rìjv toò zòp IlapOsvtou lui, a Rodului, și după scoaterea acestui
aÒTOò s'itoGtv èzptQvj, vvwjvfl aovoStz^ zaì chir Partenie s’a judecat, cu părere și cer­
Staazétpst, zsp/p6îjvai tòv aÒTÒv 'PóSou zòp cetare sobornicească, precum că trebuie a se
MsXsTtov stç tt;v òzepopiav toò zòp IlapÖE- trimete acest chir Meletie al Rodului la lo­
vto'j èzstvo'j, <»ç ziorórspov twv àXXwv, zaì cul de surgun al lui chir Partenie acela,
p.sTà tò szavazàp.ipat àzò Tfç ozspoptaç ca unul ce e mai de credință decât alții,
szeivTjç, ars 7¡5tZ7¡{iévov Tà psYtara wp/á- și, după întoarcerea-L din acel loc de sur­
vovra zaì zapà zavôvaç è£sX6óvTa t^ç szap- gun, ca unul ce a fost foarte mult nedreptățit
yiaç aÒTOò, zarà tt¡v ^psTSpav Cœaav ywvTjV și împotriva canoanelor a ieșit din eparhia
TÎjç tòte ’^pwv ôzoayscswç àôwwQ^vat zapà lui, să fie iertat, după cuvântul nostru viu
Tf ç zapaXoyo'j szsîvtjç zatSetaç, zat aovaptô- al făgăduielii ce am făcut atunci, de acea
pTjß^vat wç zaì zpÓTSpov stç tòv yopòv zaì pedeapsă fără rost, și să fie socotit ca și
stç TTjv TÓ^tv twv àp/tspswv, zaì Xaëstv zaì mai înainte în ceata și în rândul arhiereilor,
rijv szapytav aÒTOò. "0 zaì è^eveto, zaì ázfX- și să-și iea și eparhia lui. Ceia ce s’a și
6sv stç TfjV ózspoptav toò zòp IlapSsvio'i, zaì făcut, și a plecat la locul de surgun al lui
sv Tip psraçô, oóz otÒ’ ozwç, toò aÒToò 'PóSo'j chir Partenie, și, între acestea, nu știu cum,
zòp MsXstìo'j StavoïjOsvToç, tț) aÒToò 6sXfpst acelaș chir Meletie al Rodului plănuind,
ts zaì òps£st zaì óppf), ttjv sXsoQsptav toò cu voia și hotărârea și pornirea lui, libe-

1 V. pentru acesta și mai sus, și Studii și documente, IV, pp., 239-40, n'c XXXI, LXXV.

zòp ÜapOsvío'j, zat, 7£7oyuíav aòrijv, ^p-sìc, I
wç áznarárijv zaì îtap^zo&v zttç r^szêpaç I
âzoțâasoic pots arò twv óroaysSévtwv tjOs-
Xî àoôvai tt rpôç aòtóv, out’ aùtôç i'ztots
psyp: t^ç Ssôpo ipæs rpôç ^p.âç. vH5ij ps, Stà
tò èkOetv aòròv zpôç ^p.àç zai Cursiv t^v
sìpfjVYjv zaì trp t^ç ’Ezxkvjaiaç aovyàpyjatv,
zat eópetv tò Stzatov aòtoò sept t^ç àStzt'aç
èv.e'tvqç, ’^ç rsrovös, zat pàXtata Sìa tò p.ïj
zpo$sv7]6^vat tt èvavtiov tf/ ’EzxXTjaia. arò
toû srt/etp^p.atoç szetvoo t^ç sXsoôsptaç toô
zùp IlapOsvt'oo, sSs£ápie0a t^ç peràv&tav ao-
toô, t<]> tpórip toóttp t^ç àk'ijGstaç, òroays-
Gsvtoç Stà t^ç oovSpopi? xat srava^xàaewç
aotoo ^evéoGat tip» reXstav Stakka^Tjv zat
etp-^VTQV toû zòp üapGsvioo zat 7jp.wv zat
àvaraoÔ^vat szstvov, sv <p àv tòrto sativ 7)
7vwp.7¡ zat P ôptGpoç too sóasSsatátoo zat
szkap.rpotàto’j zat yptattavtzwtàtoo- roXo-
ypoviou 7(pwv Aòtìsvtoo zat sôspystoo, zat
p.stà tìsòv srtatàtoo t^ç Me^àX'/jç toû Xpto-
toû ’EzzXTptaç, ràoTjç MoXooëXaytaç zoptoo
zopioo BaatXstoo BosëôvSa, toû zatà rvsô'pa
otoû rsptroôijtoo t^ç Tjpwv Mstptôtïjtoç, zai,
rspaç Xaptëàvovtoç toô t^ç ¿iprprqç s’pȚoo,
rtatoöp.Ev Stà toô rapôvtoç totç ràat rg
oovoStz^ Staozs']»st ts zat àro'pàost rîjç ra-
psopsôstaTjç tspàç GOvóSoo, toô ts p.azaptw-
tátoo Üatptápyoü 'lepocoXop-wv zòp üatatoo.
zat twv tspwtàtwv àpytspéwv. zat òrsptip.wv
twv sv r'A7ttp Ilvsojiatt àvarïjtwv àSeXywv
•^p.wv xat aoXXsttoopfwv, zat toó ttp.twtátoo
zaì sòjsvsotàtoo àpyovtoç xopitCvj UaoXâzïp
xartzsyavtà r^ç Aoôsvrsiaç Mro^Saviaç, zai
twv ttp.twtàtwv xXïjptZwv t^ç za6’ i/pàç toû
XptotoüMsvaXvj? ’ExxXTjaiaç, twv zatà rvsôpta
oiwv àyarTjtwv '^pwv, àOœwO^vat tôv tspwtatov
aòròv 'PóSoo zòp MsXsttov arò t^ç àSizoo
szstvTjç ratSsiaç, xai GO7zatapt6jATj9^vat zÿ
tsptț twv àpytspswv. àôsX'pôtTjtt, wç zaì rpô-
tspov GovStattwjisvov aotf/ zaì aovavaatps-
yopsvov, wç eôoç totç àpytspsûat, zai Xaôstv
tò tpwp.tov aotoû àSwpoSozTqtwç, Mïjtpô-
roXtv aotoû 'PóSoo, ày’ ^ç zazwç zai rapà
zavovaç è^Xôs, zat ¡ivjSsva toXp-^aat s£$X-
6stv t^ç aôt^ç aojiywvtaç ts zai ôroaysaswç,
stç ëâpoç àXôtoo zai alwvtoo ayoptapoo too
arò 0süû ravtozpàtopoç zai t(p atwvtco àva-
Gép.att óróStxov zai êvoyov toû ropôç t^ç
7ESW7JÇ, zai rpôç toototç zai, sv oaw soptG-
zstat aotôç stç tò sp7ov t^ç stpr¡v7¡c srip.wv
totç p.sXstwp.svotç, yoXâttscÔat àvsrvjpéaotov
arò ravtôç svavtioo, zai p.stà z-qv stprp/zjv ;
woaôtwç pévstv àvsvôyXvjtov. ’Av Ss aotôç Ì .
191
rarea lui chir Partenie și, făcându-se aceasta,
nici noi, ca unui apostat și călcător al hotă­
rârii noastre, n’am voit a-i da ceva din cele
făgăduite, nici el de atunci pănă azi n’a mai
venit la noi. Iar acum, pentru că el a venit
la noi și a cerut pace și iertarea Bisericii
și a-și găsi dreptul lui pentru nedreptatea
aceia ce a. suferit-o, și mai ales pentru că
nu s’a pricinuit ceva protivnic Bisericii din
întreprinderea, lui de a liberă pe chir Par­
tenie. am primit căința lui, în acest chip
adevărat, care a făgăduit că.prin ajutorul
și nevoința lui se va face cea de istov apro­
piere și pacea lui chir Partenie și a noastră
și se va odihni acela în locul unde va fi
părerea și porunca prea-cu cern ic ului și prea­
luminatului și prea-creștinului—care să tră­
iască întru mulți ani!—domn al nostru și
binefăcător și după Dumnezeu cârmuitor
al Marii Bisericii a lui Hristos, al Moldo-
vlahiei domnul domn Vasile Voevod, sufle­
tescul fiu prea-dorit al Smereniei Noastre,
și, luând sfârșit fapta păcii, încredințăm
prin cea de față pe toți, prin socotință și
hotărâre sinodicească a sfântului sobor ce s’a
aflat, a prea-fericitului Patriarh al Ierusa­
limului chir Paisie și a preasfințiilor arhie­
rei și prea-cinstiți, cei întru Duhul Sfânt
iubiți frați ai noștri și coliturghisitori și a
prea-cinstitului și de bun neam boier dum­
nealui Pavlachi, capuchehaie al Domniei
Moldovei, și a prea-cinstiților clerici ai Bi­
sericii celei Mari, aflătoare în sama noastră,
a fi iertat acel preasfinții chir Meletie al
Rodului de acea nedreaptă pedeapsă și a fi
numărat în sfânta frăție a arhiereilor, ca
unul ce și mai înainte a trăit și s’a purtat
in ea, cum e datina arhiereilor, și a-și luă
ca pâne a lui fără mită Mitropolia lui,
Rodul, din care în chip rău și împotriva
canoanelor- a ieșit, și nimeni să nu cuteze
a ieși din această învoire și făgăduială, supt
povara afuriseniei nedesfăcute și veșnice de
la Dumnezeu atotțiitorul și să fie supus
veșnicei anateme, și să ajungă părtaș al
focului gheenei, și pe lângă acestea și, în
cât timp se va afla el, în lucrul pentru pace,
statornic în cele ce și-a pus în minte, să fie
păstrat fără vătămare din partea oricărui
protivnic, și după pace de asemenea să ră-
mâie netulburat. Iar, dacă va călea vre-un
condeiu din cele mai sus scrise ale învoirii
și făgăduielii lui, să fie-izgonit de noi ca
un mincinos și uneltitor împotriva Bisericii
192
îtapéëïj évôç twv àvwrèpw ysypappsvwv t^ç
a'jjiywvlaç xai turoaysaswç aöroö. àzojrép.-
îteabai zap3 r/p-wv wç (ps'jatTjv xal èxlëo'iXov
t^ç ’ExxXjjataç xal fyiiwv, p.7¡5epiíav peToyàjv
xsxTT|[i,évov, 75 StxatokoYÎav, xal C^TTjatv Ttvà
t^ç àSwwaEwç auToô, 7] t^ç èrcapylaç. vAv
5è xal ó xùp IlapBsvioç ou OeX^otq méplat
tò t^ç etpTjvT]? epïov, etvat aÙTÔv rcpwTOv
rcoXspiov èxsivo'j xal àvTlîtaXov xat Siwxttjv.
Ovtwç ST^STpaittat tò Ttapòv ^[iSTEpov íta-
Tpiapytxòv G'jp.tp<öv7]ttX0v fpáp.p.a.
’Ev STEt aWTTJpílp /xypX' T<p, èv ptTjVt GSKTSp.-
6pí<¡>, tvStXTtwvoç a’.
Haistoc, èXécp ©soö àpytsniaxojtoç t^ç àyiaç
tcôXswç 'Ispo'jaaX^p,.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lni M. Gedeon.)
CCLXX.
*Constanti Alegerea din nou, la Constantinopol, a Mitropolitului muntean Ștefan de
nopol, Tismana.
1648,
Main. 'rKÓp.vTjp.a OàyxpoêXaytaç Srs'pávo'j, v^ou-
pévou Twp.ávac.
Twv sòa^wv o’txwv sx Xí6wv so é|sap.évwv
xal arúXwv TETopvs'jp.Évwv tt¡v áoyáXEtav xsx-
T7¡p.svwv, Taóvfl xal Tà ^oíp.via 5tà jrotpévoç xal
5totp.avTtx^ç páSSou Stoixstrat xal StEláysTar
îtotpévoç yàp §íya xal aróXwv 7toip.viov Stotxsía-
6at xai otxíav [p.sT3] ástpáXEtav XTâaÔat ap.^-
yavov. ’Ezst 8’ ouv luvéoT) xal tt¡v áytWTáTTjv
MvjTpÓTcoXtv OoyxpoêXayiaç xal tò arspi aÓT7¡v
Xoytxóv Kotp.vtov TrpoaráTou yv^aíou àp.otpoûv,
wç tou èv at>T^ àpytspaTEÔovToç ©EO'plXou tò
Cțjv àjtoêaXôvToç, itpoTpoîrg toó xavaytwTáTOu
7¡pWV au6ÉVTO'J xal ÓSOTTÓTO'J, TOÖ OtXOUp.EVtXOÔ
IlaTptápyou, xupíou xnpiou dwavvixtoo, aov^y-
6t¡¡j.sv oí TtapE'jpsôÉVTEÇ àpytspslç sv Tip îta-
TptapyEÍip, èv Tip vaip toö p.ôyaXopàpTopoç
rewpyiou, èxl StaaxsipEt xal èxXoyÿj xoipèvoç
xal xpoGTáToo twv Xoytxwv rcpoëàTwv t^ç
aùr^ç Mt]tpokôXewç, xal 8ij, ip^tpwv xavovtxwv
ysyovoTwv, è6ép.s8a jrpwTOv pèv tòv óatwraTov
èv tepopovàyotç xal îtvE'jpanxotç xôp Sté-
tpavov xal xa67¡7oóp.£vov t^ç C£6aap.laç xal
aôÔEVTtx^ç povî/ç Ttap.àvaç, è'jrstTa tòv ó-
GtwTarov èv tspopovàyotç xal itvEopaTtxoïç
xôp ’AÔavàatov, xal TptTov tòv óatióraTov èv
tspopovâyotç xal xv8’jp.aTtxotç xôp Asôvtiov
zpo7]7oi>p.svov. "OSev, stç êv8st|tv xal àatpà-
Xstav, xaTEGTpw67¡aav xal Tà òvóp.aTa a.ôrwv
èv TlpÖE Tip ÍEplp XWÔTjXt T^Ç TOÖ Xp'.GTOÔ
Ms^àX^ç ’ExxXïjaiaç.
’Ev ?TEt awTTjplip yayp-r/, p.atw, IvStXTtwvoç a^ç.
(Bibl. Ac.'Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
și a noastră, necăpătând nicio împărtășire
ori recunoaștere de dreptate ori cerere a
iertării lui sau a eparhiei. Iar, dacă acel
chir Partenie n’ar ținea fapta păcii, el
(Meletie) să fie cel d’intâiu dușman al lui
și protivnic și prigonitor. Astfel s’a scris
cea de față a noastră scrisoare patriarhi-
cească de învoire.
în anul de la Mântuire 1647, în luna
lui Septemvrie, indicția 1.
Paisie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al sfintei cetăți Ierusalimului.
Pomenirea lui Ștefan al Ungrovlahiei,
egumen de Tismana.
Precum casele cele sfinte își capătă si­
guranța din pietre bine potrivite și din stâlpi
lucrați, tot așă și turmele se cârmuiesc și
se călăuzesc prin păstor și cârja lui păsto­
rească; căci fără păstor și stâlpi e cu ne­
putință a cârmul o turmă și a clădi o casă
sigură. Deci, de oare ce s’a prilejit ca și
preasfințita Mitropolie a Ungrovlahiei și
turma cuvântătoare din jurul ei să fie lipsite
de căpetenie adevărată, căci cel ce era acolo
arhiereu, Teofil, a încetat din viață, — după
îndemnul preasfințitului nostru domn și stă­
pân, Patriarhul ecumenic, domnul domn loa­
nichie, ne-am strâns noi, arhiereii ce ne-am
aflat în Patriarhie, în biserica marelui mu­
cenic Gheorghe, pentru chibzuirea și alege­
rea unui păstor și îngrijitor al oilor celor
cuvântătoare din acea Mitropolie, și deci, fă-
cându-se votarea după canoane, am pus în-
tâiu pe prea-cucernicul între ieromonahi și
duhovnici chir Ștefan șicategumen al venera­
tei și domneștii mănăstiri a Tismanei, apoi pe
prea-sfințitul între ieromonahi și duhovnici
chir Atanasieși,al treilea, pe prea-cucernicul
între ieromonahi și duhovnici chirLeontie
proegumenul. Deci, spre dovadă și siguranță,
s’au așternut și numele lor în această
sfântă condică a Marii Biserici a lui Hristos.
în anul de la Mântuire 1648, Maiu,
indicția întâiu.
 193

CCLXXI.
Patriarhul de Constantinopol loanichie supune mănăstirii Karakallu de la 1648,
Athos biserica Sf. Nicolae din Ismail, reparată de călugării athoniți, făcând-o și Iunie.
stavropighie a sa.
loanichie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Eomei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Cunoscut este în de obște la tot poporul cel numit cu numele lui Hristos că
această Mare Biserică a lui Dumnezeu, catolicească și apostol icească, covârșește și este
mai întâiu de toate dumnezeieștile și prea-sfintele Mitropolii și bisericile supuse lor, cu
alte cuvinte: mumă și izvor nesecat, și arbore ales și cu frumoasă umbră, și liman li­
niștit și mântuitor. Deci ea în multe chipuri economisește interesele fiecării Biserici a
feluritelor neamuri ce voiesc să aibă lep?i pentru cârmuirea desăvârșită și pentru hotărâri
care să dea un folos statornic, sau prin voință împărătească sau patriarhicească, precum
la zidirea orașelor, Mitropoliilor, bisericilor și altora multe, asemenea acestora, ce lu­
crează și ele la folosul sufletesc în de obște și al fiecăruia. Pentru aceasta este obiceiul
ca, cu îngăduința, puterea și voința patriarhicească, să se facă așezăminte patriarhicești
și stavropighiale pentru căința și înlăturarea păcatului și creșterea virtuții la mai multe
eparhii ale Mitropoliților, archiepiscopilor și episcopilor, întemeiate prin gramate ale
Patriarhilor după vremi, care așezăminte știm că s’au făcut și se țin bine, cu iubire de
Dumnezeu, neschimbat și nestrămutat, fiecare din ele.
Așa dar, fiind un lăcaș în eparhia și Mitropolia Proilavului și a Ismailului,
închinat în cinstea Sfântului Nicolae, care este învechit și dărâmat, și, cu un cuvânt, nu
are nicio parte în bună stare, și e trebuință a se face din temelie, din norocire, pe
neașteptate, prin năstăvirea lui Dumnezeu fiind îndemnați prea-cuvioșii părinți de la
Sfântul Munte, din mănăstirea Karakallu, unde se cinstește hramul Sfinților Apostoli,
vor a înoi din temelie acest lăcaș, cu a lor cheltuială, supt numele de patriarhieesc și
stavropighial, așa ca să țină în acest lăcaș singur numele Patriarhului și să se zică mai
presus, fiindcă acest lăcaș la înoire s’a făcut stavropighie patriarhicească, și în el nici-
un arhiereu al locului și după vremi să nu se amestece, nici Ia sfințitele lucrări, nici la
sfințita hirotonie, nici la cercetarea sufleteștilor greșeli ale ieromonahilor și monahilor din
mănăstirea Karakallu, ce se vor afla la acest lăcaș, nici într’un chip, nici a li cere dările
după canoane; căci, chiar de ar fi sfințiți acolo, ei totuș vor fi și se vor numi pa­
triarhicești și vor fi supuși exarhului ce se va trimete de la Patriarh pentru drepturile
Iui, și-i vor plăti obișnuitele dări după canoane. Căci, acolo unde nu vor fi întemeiate
stavropighii patriarhicești, arhiereul locului de după vremi are putere și lui îi vine
anaforaua, pecetea, cercetarea, veniturile canonice, hirotoniile, darea de cărți și vânzarea
lor și orice alte drepturi episcopale. Iar stavropighiile patriarhicești, fiind atârnate de
puterea Patriarhului, voim să rămâie neschimbate și nestrămutate. Așa dar sus-numiții
părinți, ai cinstitei mănăstiri Karakallu, arătând dorința lor de a ridică acest lăcaș, au
cerut de la Smerenia Noastră voie și îngăduință patriarhicească de a se apucă de această
lucrare fără îndoială, și Smerenia Noastră, nevrând a trece cu vederea cererea lor, ca
una ce este bine întemeiată și legiuită, li-a dat învoire și putere prin aceasta a noastră
carte patriarhicească pecetluită, să pună temelie și să înfigă sfânta cruce dnpă orân-
duiala Marii noastre Biserici și să clădească biserica supt nume de stavropighie pa­
triarhicească, spre a fi aceasta de acum înainte nerobită în veci, cu totul slobodă și
necălcată, și părinții ce vor fi într’însa după vremi să nu fie datori a da nimănuia nimica,
afară numai, spre semn de supunere, la Biserica cea Mare a lui Hristos câte 40 de
litre de icre sau 10 ocale, și să pomenească în biserică numele nostru, al Patriarhului,
după obiceiul bisericesc ce se ține din vechime prin stavropighiile patriarhicești. Când
va fi trebuință de hirotonia unui preot sau ieromonah sau ierodiacon, părinții să cheme
pe arhiereul locului ca să slujească în această biserică patriarhicească și stavropighială,
fără însă a ședea în sfințitul Scaun. Toate acestea spuse în gramata de față voim să
rămâie neatinse, neschimbate și necăleate pentru totdeauna, arhiereul locului de după

58183. Vol. XIV. 25

194

vremi neavând nicio îngăduință, precum s’a spus și mai sus, nici a săvârși sfințite lucrări,
nefiind chemat de părinții de la această biserică, nici a judecă, nici a caterisi, nici a
afurisi, nici a cere vre-un drept de la ei, fiind slobozi și scutiți; ale căror greșeli voim
să fie legate numai de Smerenia Noastră, și a noastră va fi cercetarea și arătarea, oprirea
și dregerea greșelilor. Iar, dacă oricine ar voi să calce această a noastră gramată pe­
cetluită patriarhicească în care scriem, desprețuind și batjocurind măreția noastră pa-
triarhicească și puterea noastră, și ar supune-o robiei, în daunași spre stricăciunea acestei
biserici patriarhicești și stavropighiale, închinată numelui Sfântului Nicolae, ori arhiereu,
ori preot, ori din altă tagmă, și rând și tovărășie, sa fie afurisit de sfânta cea de o ființă,
de viață făcătoare și nedespărțită Treime și de unul Dumnezeu cel netopit în unitatea
firii, și să fie blăstămat și neiertat, și după moarte nedeslegat, în veacul de acum și în
cel viitor: și să aibă blăstămurile sfinților celor 318 purtători de Dumnezeu părinți de
la Nicheia și de la celelalte sfinte sinoade, și partea lui să fie cu vânzătorul Iuda. De
aceia, pentru cunoaștere și asigurare, s’a făcut gramata de față, supt pecete de plumb,
și s’a dat călugărilor de la Karakallu, trecându-se și în condica sfântă a Marii Biserici
ai lui Hristos. în anul 1648, Iunie în 2.
loanichie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
• f Antim al Chizicului.
Ț Partenie al Samosului.
■ f Neofit al Adrianopolei.
Ț Pangratie al Mirelor.
Ț Damaschin al Mesemvriei.
• *j Porfirie al Nicheii.
■ *j Climent al Didimotihului.
Gavriil al Ñaupactului și Artei.
- ¡- Ghermanos al Elasonei.
Daniil al Serelor.
Ț Cornilie al Metimnei.
• f Grigorie al Rodosului.
(Melhisedee, Cronica Unsului, Adaus, pp. 152-6, după originalul astăzi pierdut.)

CCLXXII.
Căldărușani, Paisie, Patriarh de Ierusalim, dă, din Căldărușanî, o mărturie.
1648,
27 iulie. Paisie, cu mila lui Dumnezău Patriiarhü al sfintei cetăț Ierusalimului și a tot
Palestinului.
Ț întămplăndu-se Smereniia Noastră a venire la sfanta mănăstire la Căldărușani,
venit-au înnainte Smereniei Noastră egumenul Varlam delà aCa sfântă mănăstire delà
Căldărușani cu un zapis al jupăneasei Todorei, care jupăneasă se-au călugărit la aCa
sfăntă mănăstire, arătăndu egumenul Varlam acel zapis al jupănesei Todoarei nainte
Smereniei Noastră păntru nește Țigani ce au fost închinat și daț la sfănta mănăstire pănă
au fost vie ia, cu voia ei. Dece Smereniia Noastră, văzăndu zapisul ei, și mărturisindu
egumenul Varlam cu tot soborul lui delà mănăstire cum că acei Țigani i-au datșii-au
închinat la sfănta mănăstifre] la moarte ei, defi, văzăndu Smereniia Noastră zapisul ei, și
mărturisindu și egumenul într’aCa potrivă, am dat cartă a Smereniei Noastră egumenului
Varlam ca se ție pre acei Țigani ce săntu mai sus scriși, se-i ție la sfănta mănăstire cu
pace, cum i-au dat aCa jupănăasă, iar altu nimeneȚe] treabă se n’aibă cu acei Țigani, Iar
cine va vrè se strice zapisul acei jupănease care i-au. închinat și cartea Smereniei Noastră,
acela om se fie blestemat și afurisit de 318 wtîh î>kî sa HHKita, așijdere și de Smereniia
Noastră afurisit și proclet. Insă, de va fi zapisul acei jupănease așâ lăsat la moarte ei cum
scrie mai sus, se fie, cum am scris mai sus, acei oameni cari am scris mai sus supt aia
 1D5

legătură și supt acel blestem. Iar pada și darul și blagosloveniia a Smereniei Noastră
se fie pre creștinii cei adevăraț. amin.
Iul[ie] 27 A11^ Atr 7156.
(Iscălitura grecească a Patriarhului.)
(Bibi. Ae. Rom., doc. 272/XX.)

CCLXXIII.
Sinet (asvért) al lui Matei-Vodă Basarab pentru o vie de la Căciulești a 1650,
mănăstirii lui Xenophont. 11 Iunie.

(Langlois, l. c.. p. 78.)

CCLXXIV.
Vasile-Vodă Lupu dă mănăstirii Zographului din Athos mănăstirea Dobro- 1651
vățului, cu hramul Sfântului Duh, împreună cu ce se ține de ea pomenind pe (7159),
26 Mart ți
Mitropolitul Varlâam și pe episcopii Anastasie de Roman, Teofan de Rădăuți și
29 Iunie.
Ghedeon de Huși.
(Notițe grecești moderne, în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. 91; întreg în Petit, adausul la
Bofavicva Xpóytxa, XIII, p. 179 și urm.)

CCLXXV.
Matei-Vodă Basarab către Patriarhul de Constantinopol loanichie, cerând
ca Mitropolit în locul lui Ștefan, socotit ca trădător, pe Ignatie de Râmnic.
-J- Tip xavaY'.wrârip jtarpl zai Ssarcâfțj, t<o
otzoo|A=v!Zw flatptápyjj,zupiip Z'ipúp’Iwavvízup,
’IioàvvTjç MarOaioç BosôôvSaç, èXsco 0$où Ao-
fiévtTjç itàarjç Ob^zpoêXaytaç, rijv Ttpoa^zou-
aav sûXàëêtav.
âsôpevot toô zavayiû’j 0soô 3:à ttjv zoa-
¡lO'ptX^ oytstav Uavayiot^TÓ!; aou, ort zai
•^p.sîç abroó p.azpoÔ’jp.ta. zai yàpttt èv
TtcLva^l^ zai euîtposSézTip Ilava-pórT/TÓc
aou sby^ bytaivop-sv, stpTjvôôovreç àxô ràç
îtoXXàç zai îtavtoSaîtàç aofyôaitç, ózoò p.aç
èæavéëïjaav tòv itapóvta zaipóv (ozoû tô à-
vâôep.a và êyig ó atrtoç), Ssv í¡p.zopéaap.sv và
7pà.<pœp.sv xpôç ttjv IlavaytÓTTjTá aou, zai và
vf¡v îrpooznvviaiop.sv zatà tô xpsxov, av
zaXà zai oòoszote Ssv tip aXijaptovonpev,
ours 0éXop.ev áXr¡ap.ovr(as:, jióvov 6íXop.sv zá-
¡xst tô ypéoç paç îtpôç tt¡v pr/jtspa paç, tip
Me^aXrp ’EzzXrpíav. Átá tt¡v wpav àvaçè-
popsv rțj IIava7iót7]tí aou 5tt ó za9’ r(p.âç
àpytspsùç zòp Stsçavoç, oía te àatuzùç zai
opup.siaç yoX^ç ÚTtápywv, Ssv r^eùpw zmç và
Târgovițte,
1653,
12 Iulie.
! Preasfințitului părinte și domn, Pa-
Í triarhului ecumenic, domnului, domnului
loanichie, Io Matei Voevod, cu mila lui
Dumnezeu Domn a toată Ungrovlahia,
cuvenita evlavie.
i Rugándú-ne de preasfântul Dumnezeu
pentru sănătatea, lumii iubită, a Preasfinției
Tale, căci și noi prin mărinimia și harul
aceluiaș suntem sănătoși după rugăciunea
preasfântă și bine primită a Preasfinției
Tale, odihnindu-ne în pace de multele și
feluritele supărări ce ni-au venit în timpul
de față (anatema să fie asupra vinovatu­
lui!),— n’am putut să scriem către Prea­
sfinția Ta și să ne închinăm Ție după înda­
torirea noastră, de și niciodată nu Te uităm,
nici nu Te vom uită, ci ni vom face datoria
către maica noastră, Biserica cea Mare.
Astăzi aducem înaintea Preasfinției Tale
I că arhiereul nostru chir Ștefan, ca unul
ce este viclean (literal: târgoveț) și de fire
; acru la mațe, nu știu cum s’a dovedit că

1 Forma reproduce aproape aceia a daniei către Teofan de Ierusalim a mănăstirii Galata de
Radu-Vodă Mihnea, la 25 Mart 1617 (v. Vncariul, ¡7, pp. 215-8; Melhisedec, Notițe. pp. 277-9). Dania lui
Alexandru Lăpuțneanu către Vatoped (Uricarivl, XIV, pp. 107-11) se va reproduce în Adausul la
acest volum.
196
s^copâOiQ xwç và ¿p.oșvwp.ov^aȚ! ¡¿età twv
o'jOTaataoTwv, xai ërC'/j tôv s£w<jap.=v toö
Opóvou và fiG’r/á^ stç tò jiovaatfjptóv too,
zat xapazaXoöpsv tt¡v riavaȚtofqtâ eoo zat
àîtâoav tip; ispàv aóvoSov và ¡làç otsi}¿¡ ez-
3oatv p.s Tiptov xpóowzov và psTa8éawp.sv tòv
6eoytXéatatov àpytsxiaxoxov 'Popvtxou, xòp
’lvváttov, avSpa VTjpatòv zat TÍptov zat àçtov
t^ç zoXtrstaç, zat xapazaXoöpsv và prj 7tvț]
zatpoö apyTjta, ôtà và ^p-soBs p.s àpytspéa,
t^ç zotpi^aswç t^ç ITavavtaç ott s'yopsv xa-
vrjoptv. Taôta p.sv zatà tò xapov at 3s
xavá^tat zat 6sox$t6stç sôyat njç üavavtô-
t/jtôç aot> stipav psB’ 7)pwv.
’Axô Tpt7o6tato'j, /ayv7,t<i>, tooXtcp tê^ï.
’lwàvvTjç Matai/jç Bosêôvoaç.
(Bibi. Ac. Bom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCLXXVL
1653, Act patriarhal de înlocuire a Mitropolitului Ungrovlahiei prin Ignatie Sârbul,
prin August.
episcop de Râmnic.
KaTatpsatç toö O'J77poëXaytaç zaì àvrst-
oayw^Tj sTspou.
Toîç xàot xpôôïjXov zat xara^avéç soTtv .
ott tòv àvatpéTTjv t^ç etpTjVTjç zat xapatTtov
twv axavSàXtov zat extSotiXov xatà toô tSton
itposaTWTOç xat àpyovToç xat vópot xoXtTtzoi
zat xavovsç èzzXïptaaïtzot àxoTÔpwç zsXeôou-
at xatostq. zaBuxoôàXXeaBat zat TTjç Ttp.7jç zat
à£taç àxooTspeî^t. ’Exst7oôv xat ó ypïjp.aTt-
aaç M7]TpozoXtTTf]ç bpwv ÏTsyavoç, oux etôap.ev
xôBsv xtvTjôsiç, stç togoôtov xsptéoTTj àxovotaç
zat àvataÔTptaç, wäre p/r]8ôXwç çpovTÎCetv TTjç
etpT^VTjç zat TTjç àx’ aÙT^ç wysXetaç, àXXà XàS
zar’ aÙTTjç XTjôfjGaç, azavSàXwv xapatTtoç zat
oXàoTjç severo t^ zotvÓTTjTt, zat, tô 3t¡ ystpta-
Tov, zat xarà toô jieTà 0sòv eospșsTo-j aÙTOô,
èzXapxpOTàro'j zat suasêsarâTOb AüBsvtoo xà-
□Yjç O077poôXaytaç, zopio'i x'jptoo ’lwávvo'j
MaTÔatou BosôôSa, toô xarà xvsôpa otoô
XSptXoSfjTOO TTJÇ fj'pWV MsTptOTTjTOÇ, ypTpàp.SVOÇ
sntëo'jXji xsywpvjTat, xat StS7vwaTat zar’ aù-
toô iisXsTfjoaç, zat, xotvwvôç 7svopsvoç toîç
aTaZT^aaot zat aTaotàaaat xarà TTjç ’^s-
p.ovtaç, xavrotov etôoç àyaptaTtaç xpôç aÓTÒv
àxsôstSaTO- toôtou yáptv MsTptônjç ^pwv,
p.srà t^ç tspàç twv àpytepswv auvoSou, twv
sv ’A7ttp IlvsôpaTt à7axï]Twv àôsXçwv r^pwv
zat auXXetTO'jp7wv, TotoôTOv ovraTÒv pTjSévTa
MrjTpoxoXtTTjv O077pooXaytaç Srsyavov, Tj)
sjouctcf toô IIava7tot> IIvsôu.aroç IzàÔTjpszaTà
a fost în legătură cu răsculații, și astfel
l-am scos din Scaun, ca să se odihnească
în mănăstirea lui, și ne rugăm de Prea­
sfinția Ta și de tot sfântul sobor să ni tri-
meată învoire, cu un obraz de cinste, ca
! să mutăm pe prea-iubitorul de Dumnezeu
¡ arhiepiscop al Râmnicului, chir Ignatie,
| om în vrâstă și cinstit și vrednic de a
cârmul, și ne rugăm să nu se facă zăbavă,
ca să fim cu arhiereu, căci avem hram la
| Adormirea Maicei Domnului. Acestea le
avem acuma; iar preasfintele și de Dum­
nezeu ascultatele rugăciuni ale Preasfinției
Tale să fie cu noi.
Din Târgoviște, 1653, Iulie în 12.
¡ Io Matei Voevod.
Caterisirea Mitropolitului Ungrovlahiei
și așezarea în loc a altuia.
Tuturor li e vădit și limpede că pe stri­
cătorul păcii și pricinuitorul de scandele și
uneltitorul împotriva stăpânitorului și dom­
nului său însuș și legile politicești și ca­
noanele bisericești poruncesc aspru a-1 su­
pune pedepsei și a-1 lipsi de cinste și de
vrednicie. De oare ce deci și cel ce a fost
Mitropolitul vostru, Ștefan, nu știm din ce
pricină mișcat, a ajuns la atâta nebunie și
nesimțire, încât să nu se gândească de loc
la pace și la folosul ce vine de la dânsa, ci,
încă, sărind împotriva ei, s’a făcut vinovat
de scandele și de vătămare pentru obște, și,
ce e mai rău decât orice, a fost dovedit că
a țesut uneltiri și împotriva celui după
Dumnezeu binefăcător al lui, prea-strălu­
citul și prea-cucernicul Domn a toată Ungro-
vlahia, domnul domn Io Matei Voevod,
sufletescul fiu prea-dorit al Smereniei Noas­
tre, și s’a cunoscut că a pus gând asupra
lui și, făcându-se și părtaș cu cei ce au
stricat orânduiala și s’au ridicat împotriva
Domniei, a dovedit tot felul de nerecunoștința
față, de dânsul,—drept aceia Smerenia Noas­
tră cu sfântul sobor al arhiereilor, frații
iubiți întru Duhul Sfânt și coliturghisitorii
noștri, l-am caterisit, cu voia Sfântului Duh,
pe acel Mitropolit al Ungrovlahiei Ștefan,

toùç iepoùç zavôvaç, wç àvTàprqv zara toô
iSíoo àpyovTOç, zat Tqç àpytspaTtxijç T’p.qç
zai àçiaç 7$70pvwzs, zaì è'xzTWTOv zaì èo-
TSpqpèvov toö Opóvo'j ttjç OÙ77pooXayiaç à-
îtezaréorqas zaì pazpàv Taùrqç àzèôaXsv,
wats pvjSeptav jisto/tjv syetv toö Xotzoö sv
afjrțj, àXX’ sv Tatst Starer; iSíwtoo zaì STé^vo?
[lovayôç lé^esSat, pijôsvôç toX;j.wvtoç àzò
toô vöv, tspwjiévoo tj Xaïxwv, àpyovTwv -q àp-
yopévwv, systv aùròv èv Ttp.^ zaì Tatst àp-
ytspswç, èv 6àpet àp^taç zaì àçoptapoô. "Iva
8è gïj è zi zoXù tj MïjTpôzoXtç aorq èaTepvj-
p.évq 7V7¡oío’j zpooTaToo zaì vop.tp.oo àpyts-
psœç, tpfjçwv ?evop.svwv àosia zaì zpoTpozțj
•qpsrépa zapà twv T’jyóvTwv èvTaòOa àpyte-
péwv zai ózspTtp.wv, twv èv 'Afiip IIvsóp.aTt
âȚazTjrwv ■ijp.ôv à§eXçœv zaì ooXÀetToopvwv, è-
zptöi) zaì èyvwoÔT) zpò twv àXXwv àpp.oôtoç zaì
zpoafjzwv Tjj MqTpozóXst TaÙT-q OÙ77poSXa-
yiaç o ôsoytXéotaToç èztozozoç 'Pop.vtzoo zùp
’lfváTto? toö àvaëstaoQat tt/v zotpavTtzi/v
aÙTTjç pàoàov zaì ttjv zvsop.aTtZ7jv àtotzïjotv.
Kaì S-q zép.zop.sv etç Tà aÙTÓ0t tòv tspwTa-
Tov MïjTpozoXiTTjv âpùaTpaç, zùp Mazáptov,
[ùzspTtp.ov, áyaz/jTOv ^p-wv èv Xptanp à8eX<pòv
zaì ooXXetTovpYÓv], èzì t<ì> àvaSettat zàatv ùp.tv
aÙTÒv XoȚip p.etaSéaewç zaîà ioùç tspoùç Ç'q'po’jç
MrjTpozoXtTïjv 7VTjatôv xai vop.tp.ov zai xavo-
vtzov Où’npoêXaytaç, wç wv xai Xeyôpsvoç o
tepwTaTOç aùrôç MTjTpozoXÎTTjç ApùaTpaç zùp
Mazàptoç, 7jp.ÉTepoç èztTpozoç zai zaTptap/t-
zôç ëêapyoç. "O0sv zai 7pàyop.ev oovoStzwç,
"va, 7tvwaxovTeç tôv tspwTaTov MtjtpozoXîttjv
OÙ77po§Xayiaç zùp ’17vaTtov ozspTip.ov zai
è'tap/ov zXa77jvwv, tôv èv ’Á7Í« IIveùpaTt à-
7azTjTÔv ^p.wv à5sXçôv zaì a'jXXeiT0'jp70v,
7viq'5iov zai vop.tp.ov àpy tspsa ùp.wv, Ttp.àTS ztX.
a‘/v7f
(Bibl. Ac. Rom., eopiile d-lui >1. Gedeon.)
CCLXXV1I.
Constantin-Vodă Șerban, al Țerii-Românești, întărește niște robi schi­
tului ZôpàX-q.
(Langlois, l. c.j p. 78.)
1 Pentru schimbarea din 1653, v. Iorga, Istoria Bisericii, I, p. 372 (după „Târgoviște“ să se
suprime punctul). Cf. ipoteza dreaptă din Sfânta episcopie a eparhiei Jiâmnicului, București 1906, p. 44-
107
í pentru purtările lui și potrivit cu sfintele
i canoane, ea pe unul ce s’a. răsculat împotriva
Domnului său însuș, și l-am despoiat de
cinstea și vrednicia arhierească, și l-am făcut
a fi căzut și lipsit de Scaunul Ungrovlahiei,
și l-am aruncat departe de dânsa, așa
! încât să nu mai aibă de acum nicio îm­
; părtășire într’însa, ci să petreacă întocmai,
I ca oamenii de rând și să i se zică Ștefan mo­
I nahul, neîndrăznind de aici înainte nimeni,
j dintre cei sfințiți sau dintre mireni, dintre
! cârmuitori sau dintre cârmuiți, a-1 avea pe
dânsul în cinste și rânduială de arhiereu, supt
povară de caterisire și afurisanie. Iar, pentru
ca acea Mitropolie să nu fie lipsită însăș mult
| timp de adevărată căpetenie și de un arhiereu
legiuit, votându-se cu voia și îndemnul nos­
tru de către arhiereii prea-cinstiți cari s’au
aflat aici, cei întru Duhul Sfânt iubiți fii ai
noștri și coliturghisitori, s’a judecat și cunos­
* cut mai presus de alții potrivit și destoinic
pentru Mitropolia aceasta a Ungrovlahiei
prea-iubitor ui de Dumnezeu episcopal Râm­
nicului chir Jgnatie, pentru a primi cârja
păstorească a acesteia și cârmuirea duhov­
nicească. Și deci trimetem într’acolo pe
preasfințitul Mitropolit de Dristra, chir
Macarie, [prea-cinstit, iubit al nostru întru
Hristos frate și coliturghisitor,] ca să vă
arăte vouătuturora că el este prin strămutare
după sfânta alegere Mitropolit drept și le­
giuit și canonic al Ungrovlahiei, fiind și zi-
cându-se acel preasfinții Mitropolit de Dris­
tra chir Macarie al nostru epitrop și exarh
patriarhicesc. Deci și scriem aceasta din so­
bor, pentru ca voi, cunoscând pe preasfinți­
tul Mitropolitul Ungrovlahiei chir Ignatie,
prea-cinstit și exarh al plaiurilor, întru Du­
hul Sfânt iubit frate și coliturghisitor al
nostru, ca adevărat și legiuit arhiereu al
vostru, să-1 cinstiți, ș. a.
1053.
165t,
13 Maiu.
198

CCLXXVIII.
1654, Constantin-Vodă Șerban, al Țerii-Românești. dă voie să vândă rooi schi-
(7162), tijlui „Rovais“ (Toëatç), supus mănăstirii lui Xenophont din Athos.
3 Maiu. (Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCLXXIX.
1657, Alegerea unui Mitropolit de Niceia în locul lui Grigorie care, întors din
April.
Rusia, s’a oprit în Moldova, unde s’a hotărât a-și încheiâ viața.
toö MtjTpozoktTou Ntxataç Na-
0avayi)k èrci àvTtxaaTàaet toù èv MirofSavicf
ôtajieivavToç Ntxataç Ppijvoptoo.
’EîtsiS^, t^ç âȚtwrâTTj? MrjTpoîïôkewç Nt-
xataç àrcpooTarsûto'j p.stváa7¡c, are toù èv aor^
àpytepaTeôovTOç rpvjvoptou zpò ypôvwv èxé-
xetva rwv ôôo àzsk0ôvTOç etç Moayoêtav, zai
è«avàxàp.^avTOç xai ¡xstvavToç e’tç Mzo^Sa-
vtav, Oskovtoç èxetGêôtaTrepàaat tôv ëtov ao-
toü, xarà rijv s'77pa®ov aÔTOÔ p/rçvoatv, pvîj
aréptavroç èkOetv etç ttjv èirapytav aÙTOô,
7¡p.etc, oí zapsups0évTeç àpytepstç, irporpoz^
roô TcavaftwTâTO'j ijjiwv ao0svTOuxat SsaJtÔTon,
roöotzooji.evtzoönaTptapyonzopto'J,x'jpioD,ra-
ëptijk, eta^XOoptev èv tG> jravaèznp vati» toö p.e-
7aXop.aprapoç Fewpjtoo roô Tpoîtatoyôpou, Tip
vétp zarptapyettp, xai tpf^ouç xavovtzàç îrorrç-
aàp.svot St’ auT^v, zpwrov jièv è0ép.s0a tôv
Ttavoatwrarov xai koytwrarov èv tspojiovâyotç
xai irvet>p.aTtxoic xùp NaOavafjk, Seórepov Sè .
tòv ’Avaviav ètpTjp.éptov xai rpirov ròv Ma-
xáptov tepopovayov. °O0sv e’tç è’vSst^tv xai
àa'pàkstav è^pà^aav xai và ovóp.ara aoTwv
xai xarsGTpw07¡aav èv Ttìtòs rip tsptp xwôtxt
t^ç toö Xptaroô Me^àk^ç ’Exxkïjataç.
ayvC'v, àrcptkkttp, tvôtxrtwvoç t'r-qç
*.
(Bibl. Ac. Rom., eopiile d-lui M. Gedeon.)
Pomenirea Mitropolitului Niceii Nata-
nail în locul celui rămas în Bogdania al
Niceii Grigorie.
De oare ee,rămâind Mitropolia Niceii fără
cârmuitor, de oare ce acel care eră arhie­
reu acolo, Grigorie, de mai mult de doi ani
plecase în Moscovia și se întorsese și rămă­
sese în Bogdania, voind a-și petrece acolo
viața lui, după înștiințarea lui în scris, ne-
vrând să vie în eparhia lui, noi, arhiereii
ce ne-am aflat aici, după îndemnul prea-
sflnțitului nostru domn și stăpân, Patriar­
hul ecumenic chirio chir Gavriil, am venit
în prea-sfânta biserică a marelui mucenic
Gheorghie purtătorul de biruință, Patriar­
hia cea nouă, și votând după canoane pen­
tru aceasta, întâiu am pus pe prea-sfin-
țitul și prea-învățatul între ieromonahi și
duhovnici chir Natanail, al doilea pe Ana­
nia parohul și al treilea pe Macarie iero­
monahul. Deci, pentru mărturisire și sigu­
ranță, sau scris și numele lor și s’au așternut
în această sfântă condică a Bisericii celei
Mari a lui Hristos.
; 1657, April, indicția a 10-a.
|

CCLXXX.
1658, Mihnea-Vodă al Țerii-Românești dă 10.000 de aspri mănăstirii lui Xenophont
(’166), ¡a Athos și-i întărește închinarea moșiilor Rațca și Siliștea.
iii Maiu. (Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCLXXXI.
1659 și însemnarea datelor și împrejurărilor în care Dosofteiu, Patriarhul lerusa-
urm. limului, a cercetat, înainte și după ridicarea lui la această demnitate, țerile noastre.
vHkOojisv etç Tavpóvvijoov [din Sinope, ! Am venit în Crimeia, la Balaclava, și de
cu Patriarhul Paisie al Ierusalimului], stç • j acolo la Dunăre, la Chilia. De aici plutind
tôv Mîtako'jzkaëàv, èxsî0sv stç tòv Toôvaëtv, pe la Bizanț cu furtună strașnică, am mers
etc tò Kekkt. ’Exeìflev irksovreç Stà tò Bu- [ la Sinope. . .
1 „Vlădica de la Nicheia“ era așezat ca egumen la Todireni lângă Burdujeni, în mănăstirea lui
Teodor Movilă, unde într’un târziu numai îi urma Mihail (Studii și documente, XI, p. 55, n° 46). El făcu
acolo „Păscăria Mitropolitului Grigorie Nichenschie“ (ibid., pp. 56-7, n'e 51-2). I semai zicea și Mitropolitul
de la „Odițcani“ (ot Ițcani), cum îl numește Domnița Ruxanda, a lui Vasile Lupu, pe care o împrumutase
cu bani (ibid., pp. 78-9, n° 138).

çàvttov ózò zXnôwvoç ayoîpoû sz^șap-sv sì;
ZíVlüZTJV. . .
Kal 1663, p.7¡vt A’jyoúaTw, sç^XGopsv t^ç j
llôXâwç zai ázi]X6op.Ev [cu Patriarhul Nec- i
tarie de Ierusalim] stç tòv Toùvaêtv, siç tò
KeXXív, sic tò ’lsp.a'(Xiov, elç tò ‘Pévt, elç tò
FaXátCt zat tsXoç sic Ftáatov, [i7¡vt ’Ozrwopúo.
Kal 1664, p.Tf/t ’AzptXl«, èz^7ap.ev slç ¡
OùvzpoÊXayiav, stç tò MzonzonpéaTt, zai osz-
Tep.ëpitp p.7¡vt stç ‘Poùatzov zai TCepSévêoôa,
stç 'AXÊavtToycôpt, stç 'PàavpaTa. Kat ptirpt !
’OzTwêpito etç Xoûpvov zat Nrôzpevav, zai .
Nosptëpio'j 1 stç Bôtpvar o6sv èinarpatpévTsç
i]X6op.ev zàXtv stç ’AXSavtToyàptov, zàzsîOsv
stç Toôpvûëov zai stç tô S77ÔÇ aôTtj) ’AX6a-
vtTO'/àptov, zai 1665, ’lavonapiw p-TjVt, etç
EijXopvov, siç cràp.zoXtv, zai, tòv 4’eëpooà-
ptov, etç ’AôptavoôzoXtv, êv9a ásTearáX'/jv è'^ap- :
yoç s’tç BXayiav zai stç Mpoyôavtav. Kai p.eTà '
tô zàoya, p,7)vt Mat«, 7/Xôov stç KwvaTavrt- i
voôzoXtv. ..
iïzs’flsv [de la Chios] stç Kwv, etç 'PóSov i
zai tsXoç etç 'lepotxjaXijp., sv6a 1666 èyetpo- ¡
TOvfjÖTjv Mï]Tpozo).ÎTï]ç Kataapelaç, zai 1667 1
èzépœÔTjv ëçapyoç etç BXayopzoșSoivtav. [Dar
face alte călătorii. La 23 lanuar 1669 Pa­
triarh de Ierusalim.]
’EzetOsv tòv ’IoóXtov stç ’ASptavoôzoXtv,
tòv Ao7at>aTov slç «PtXtzzoózoXtv, tòv Esz-
Tsp.6ptov slç IlaÇapTCtZïp zai IlsGTspav zai i
Ereviptayov, tòv Nosp.6ptov stç ’Eazl-Za^apàv !
zai TaptzoXtv zai E^Xup.vov, zai tòv Aezép.- !
ëptov stç ToôpvaSov, stç ’AXôavtTo/œptov, slç
'HXtâazoëov zai siç 'PayoSirCav, zat ’lavou- I
aptos 3 siç TÇspëévSoSa zai rj) 23 slç Sr,-
Xoarpav zai tòv <beëpo’jàptov slç BXayiav,
slç tô <PXótC!, zai ezetra stç Mzonzonpéart,
szi ’Avrtóvíou BoeoóSa. ’Ezsißsv p.7]vl Matto
slç MîtoCéon zai <Po$àvt, ezeira siç Ftáotov,
szl Aoôza BosëôSa, zai tòv ’OzTtôëptov 1670 Ì
elç KwvoTavTivoôzoXtv. . . i Buzău, la Focșani și la Iași, în Domnia
Kai 1673,Mattp p.7¡vt (din Constantinopol), .j
siç BXayiav, siti Fpv¡7optoo Boscósa, zai tòv !
’Ioóvtov slç MzoCsou, elç 4>o$ávt, zai slç î
l’táatov, èzl IIsTpSTCéïzou BoeSóSa1, zai záXtv i
slç BXayiav, zai EszTspiSptoo 8 slç Kwvarav-
TtvoózoXtv. . .
Maton 30 TjXÖopsv siç tò vAzpt, ’lo'jvto'j
6, elç TpizoXtv, etra elç AaoStzetav zai ’Av-
Ttóyetav, zai '’louXto'j 20 elç KœvaravTtvoô-
zoXtv, zai 1677, Aszspëptoo 25, elç 'Poúat- !
zov, zai t^ 29 stç Bwzo'jpéoTt, szi Aoóza i
1 Cf. și notițele grecești din Studii și documente, XXII.
199
Și la 1663, în luna lui August, am ieșit
I din Constantinopol și am mers [cu Patriar­
hul Nectarie de Ierusalim] pe Dunăre, la
Chilia, la Ismail, la Reni, la Galați și pe
urmă la Iași, în luna lui Oetomvre.
Și la 1664, în luna lui April, am mers
în Ungrovlahia, la București, și în luna
lui Septemvre la Rusciue, și la Cervenvoda,
la Arvanitochori, la Rasgrad. Și în luna
lui Oetomvre la Șumla și la Dobrena și,
la l-iu Noiemvre, la Varna; de unde în-
torcându-ne, am venit iarăș la Arvanitochori,
și de aici la Târnova și la Arvanitochori
lângă dânsa, și la 1665, în luna lui la­
nuar, la Sliven, la lamboli, și, în Fevruar,
la Adrianopol, de unde am fost trimes ca
exarh în Țara-Românească și în Moldova.
Și, după Paști, în luna lui Maiu am venit
la Constantinopol.
. . .De aici [de la Chios] la Kos, la Rodos
j și, la sfârșit, la Ierusalim, unde în 1666
am fost hirotonisit Mitropolit al Cesareii,
și la 1667 am fost trimes exarh în Vlaho-
bogdania. . .
De aici în Iulie la Adrianopol, în August
la Filipopol, în Septemvre la Bazargic, la
Peștera și Stenimaca, în Noiemvre laEschi-
Sagra și la lamboli și la Sliven, și în De-
chemvre la Târnova, la Arvanitochori, la
Liașcova și la Rahovița, și, la 3 lanuar, la
Cervenvoda; și la 23 la Silistra, și în Fe­
vruar în Țara-Românească, la Târgn-de-
Floci, și apoi la București, în Domnia lui
Antonie-Vodă. De aici, în luna lui Maiu,
la Buzău și la Focșani, apoi la Iași, în
Domnia lui Duca Voevod, și în Oetomvre
1670 la Constantinopol. . .
Și Ia 1673, în luna lui Maiu (din Con­
stantinopol), în Țara-Românească, în Dom­
nia lui Grigore Voevod, și în Iunie la
lui Petriceicu Voevod, și iarăș în Țara-
Românească, și la 8 Septemvre la Con­
stantinopol. . .
Maiu 30, am venit la Akri, Iunie în 6
Ia Tripoli (din Siria), apoi la Laodiceia și
la Antiohia, și la 20 Iulie la Constantinopol,
și la 1677, Dechemvre 25, Ia Rusciue, și la
29 la București, în Domnia lui Duca Voe­
vod. De aici, la l-iu April, în Iași, în
Domnia Iui Antonie Voevod; de aici iarăș
în Țara-Românească, și la 4 Iulie la Cerven-
200

BoeSóòa. ’EzeiGsv ’Artp'.XtGt) I etç Ftáatov,
èrti ’Avtwvìo'j Boe8ó8a, ezetöev rtàXtv etç
BXayiav, zat ’lonXioo 4 etc TCspÊèvëoôa., zat
1678, ’Io'jXìgu 21, etç Ilpoöoav, etra etç
Kœvaravttvo'jrtoXtv, eira etc 'IepoñaaXá¡p. 8tà
t^ç âa|iaazo5, ore àvezatvtaap.ev rò povaa-
tijptov toô 'Aftoo ’ÎIXtoô. ’EzeiSsv etc Kotv-
aravrîvoôrtoXtv rtàXtv Stà i’/jpàç, zat 1680
stç BXaytav èrti Xspôàvoo BoeêôSa, eira Mato'J
15 etç Ftàœ.ov, èrti Aoóza BoeSóòa, èzetOev
etç TaXárCt, èzeïOev eiç BXayiav, eira etç
KœvaravtivoôrtoXtv. . .
AezepSpttwl [1685] eiç 'PatSearôv zàzeîôsv
etç KowaravrivoôrtoXtv, zai 1686, ’ArtptXtG'j 26,
etç BXaytav, rtàXtv èrti SepÊàvoo BoeSóSa,
Eira etç Ftáatov, zai rtàXtv etç BXaytav, zai
1687, ’ArtptXto'j 27, etç TÇep6év6o8a zai Matou
12 etç KwvotavrtvoórtoXtv. Etta elç’ASptavoôrto-
Xtv, zai 1688, tôv ’OzrúSptov, etç KwvatavTt-
voôrtoXtv, zai 1689 rtàXtv etç ’AôptavoôrtoXtv,
zai 1692 e’tç BXayiav, èrti Kwvaravrtvon Mrta-
aapâjxrta BoeëôSa. Ettatàv Xerttép.êptov etç
Ftáatov, zat 1693 eiç ’AòptavoórtoXtv, Xsrt-
reptSpto'j 3, zai 1694, AüYoóatoo 1, etç Kwvatav-
ttvoôrtoXtv, zat 1695 etç ’ASptavoôrtoXtv zat
’looXto') 7 etc Koivatavttvo'JrtôXtv, zat 1696
etç ’ASptavoôrtoXtv, zai 1697, ’lonvtup p-Vjvt,
etc BXayiav, èrti toö aotoö Mrtaoapáprta, zat
1698, p.7)vi Maptítp, etç TÇepêèvêoSa, zai ’A-
rtptXtoo 4 stç ’ASptavoórtoXtv, zai 1699, Aó-
Yoóatoo 10, etç KwvatavttvoórtoXtv, zai 1701
etc ’ASptavoórtoXtv, zai 1702, fJLTjvt «PeSpoo-
aptq), etç BXa/tav, èrti too aóroo Kwvatav-
rtvou BoeéóSa, zai Noepéptou 1 etç A8pta-
voórtoXtv. . .
1704, Matov 21, árteSTjpjaapev Kwvatav-
rtvo'jrtôXewç, zat àrtïjXOop-ev etç BXaytav, èrti
roo aotoö Kwvoravttvoo BosSóSa, ote âvtp-
zo8o|r/;6ïj zai vj èzzX^ata toô 'A^too l'ecop-
7Í00 rtapà toô aotoô èzXap.rtporâtoa Stà rijv
à’/àrt'/jv toô 'A7Í00 Tà'^oo. Tip anrtp è'tet,
p.7]vi Aò^oóattp, ärtsS^pfpapev eiç MoXSoSXa-
ytav zai jitjvi’lavouapttp 1705 àrteÒT^aajJtev
èzetÔev rtàXiv etç OoȚzpoSXayiav, zai [xaptttp
pvjvt TjXGopev etc KwvaravttvoàrtoXtv1. . . .
' vodă, și la 1678, Iulie 21, la Brusa, apoi
la Constantinopol, apoi la Ierusalim prin
Damasc, când am sfințit mănăstirea Sfântu­
lui Ilie. De aici la Constantinopol, iarăș
pe uscat, și la 1680 în Țara-Românească,
în Domnia lui Șerban Voevod, apoi în 15
Maiu la Iași, în Domnia Iui Duca Voevod,
de aici la Galați, de aici în Țara-Româ-
nească, apoi la Constantinopol. . .
La l-iu Dechemvre la Rodosto, și de aici
la Constantinopol, și la 1686, 26 April,
în Țara-Românească, iarăș în Domnia lui
Șerban Voevod. Apoi la Iași și iarăș în
Țara-Românească [în Octombre; 'Tep. BtSX.,
IV, p. 237, no 262], și la 1687, Aprilie 27,
la Cervenvoda, și la 12 Maiu la Constanti­
nopol. Apoi la Adrianopol și, la 1688, în
Octomvre, la Constantinopol, și la 1689
iarăș la Adrianopol, și la 1692 în Țara-
Românească, în Domnia lui Constantin Ba­
sarab Voevod. A poi în Septemvre la Iași,
și în 1693 la Adrianopol, în 3 Septemvre,
și în 1694, la l-iu August, în Constan­
tinopol, și la 1695 în Adrianopol, și la
7 Iulie în Constantinopol, și la 1696 la
■ Adrianopol, și la 1697, în luna lui Iunie,
■ în Țara-Românească, în Domnia aceluiaș
Basarab, și la 1698, în luna lui Mart, la
Cervenvoda, și Ia 4 April la Adrianopol
- și la 1699, August în 10, la Constanti­
nopol, și în 1701 la Adrianopol, și în 1702,
! luna lui Fevruar, în Țara-Românească,
supt acelaș Constantin Voevod, și la l-iu
i Noiemvre la Adrianopol. . .
¡ La 1704, 21 Maiu, am plecat din Con­
stantinopol, și am venit în Țara-Româ­
nească, în Domnia aceluiaș Constantin Voe-
i vod, când s’a clădit și biserica Sfântului
1 Gheorghe, de acelaș prea-strălucit, pentru
dragostea Sfântului Mormânt. In acelaș an,
luna lui August, am plecat în Moldova,
și în luna lui lanuar 1705 am plecat de
acolo iarăș în Țara-Românească, și în luna
lui Mart am venit la Constantinopol. . .

(Papadopulos Kerameus, 'Ava/.âxxa tspoaoXop-.rtxTi? SraxookoȚÎaț, I, Petersburg 1891, pp. 303-7.)

’Dnpă aceste notițe, Atanasie Comnenlpsilan ti adauge că în 1670 „ot e A o □ i 5 e o ç äv Bouxoopso-

t i <p t toû K 01 v 0 û Sa — ó v -g stl-qasv &Ț 10 v p ó p 0 v tpépov ó). xt¡ v X tr p û> v 210“. („Iar Dosofteiu
a sfințit la București cu cheltuiala obștii mir în greutate de 210 litre“). La Iași el „iea“ mănăstirile Cetățuia
și Hlincea. La 1673, el „iea“ tot astfel mănăstirile Căluiu și Ungureni (Otrpps-qv). La întoarcerea din 1681
trimete la Ierusalim 64 de funzi pentru datoria mănăstirilor iviriene (voi. XIII din această culegere, pp. 525-8).
 201

CCLXXXII.
însemnare, pe un manuscript de acolutii și versuri, al lui Matei Mitropolitul 1660.
Mirelor, că a fost dat de Spătarul Nicolae Milescu mănăstirii Barnovschi.
Tò zapòv àçtépœtai zap’ èjioo, NizoXáo'J ' Cartea de față s’a închinat de mine, Ni­
toû xors Msva-EñaSapíov O^zpoëkaytaç, sic í colae, ce am fost Mare-Spătar al Ungro­
tr¡v íspáv ywfy t^ç ôjtepaviaç Bsorózon t^ç vlahiei, la sfânta mănăstire a preasfintei
Mz&'jpvótazTj, èv tip Tiacho, 1660, Născătoare de Dumnezeu ce se zice Bar­
o6sv zai IStoyeipœç sțxîyâpazrat : léw.n novschi, în Iași, 1660; pentru care s’a și
8è p.ot ijiuywpehèç zaì awriiptov. însemnat cu însăș mâna mea: ci să-mi fie
de folos sufletului și mântuitor.
(După ms. ïGl al Patriarhi«! Ierusalimului, în Papadopulos Kerameus, 'ispoaoAuptrtxij I?i6).’.o6á¡xr(,
I, p. 257, n» 161, cu citația, pe lângă Legrand, liibl. grecque vulgaire, I, p. XXXII, și urm., a Ini C. Pa­
leologos, în riapvaooóc, X, pp. 35-9, 388-91.)

CCLXXXIIT.
Patriarhul de Constantinopol holărește în ce chip se va conduce, după 1,ì04>
datinile Sf. Nicodim, Tismana. i)eeembre(?).

.... Adormirii Născătoarei ... acea dz.eiască mănăstirei pre tocmeala beseari...
ntă, înrădăcinatu-s’au obiceaiu în toată lumea cu aC... schimbată. Deci fieștecare creștinii
blagocestivi Inpărați și.’ . . Mitropoliți și fieștecare dintru puternici lumii, care sânt. . .
. . . mare până la mic, carele, după puterea și prileajul, râdicat-au, și au zidit . . .
. . . și case dumnezeești, întru numele slavei Sfinții Sale, ca și într’aCastă blagocistivă. . .
. . . adusu-ne-au pre vreamile când domniia creștinul Domn Io Radul Leon Voevod,
într’aceia . . . voitor de tot binele țării, în pretina cu preasfințitul Mitropolit a toată Țara
Muntenească . . . [Stejfan și cu tot Divanul Mării Sale, cu tot soborul țării, făcut-au Măriia
Sa sfat de au tocfmit] și au așăzat ceale obiceaiuri bune, ce eră pierdute și precupite
de streini, ale sfintei . . .mănăstiri, să fie așăzate cum și mai nainte, din începutul țarii,
obiceaile sfintelor mănăstiri, cari . . . întru sfanțul și îngerescul chip și lăcuesc prin
mănăstiri, întâi supt mâna lui Dumnezeu ... a egumenului. Nu li să cade nici: ceasta
este a ta, sau a mea, sau a cestuia, sau a celuia, că, de vreame ce fură 5.000 de bărbați
mireani în vreamea Sf[i]nților Apostoli, cum scrie la cap. 2, zacal 12: și avea toate de obște
până la un ac, cu cât mai mult să cade încă călugărilor celor ce lăcuesc prin mănă-
stir[i] de obște! Că pre unde să țin deoseabi și zic: aCasta iastfe] a ta și aCasta iaste
a mea, și pre năstavnic nu-1 ascultă, aceaia nu iaste oște, ci adunare tâlhărească. Trebue
întâi să asculte de învățătura năstavnicului, ca și când s’ar plecă lui Dumnezeu, ca să
poată află odihnă și spăseanie de veaci. întâi călugărul, cănd îl vei trimete năstavnicu lui
la slujbă, să aibă a sluji în dreptate, cu frica lui Dumnezeu, nimica să nu d . . . nească,
nici să fure, ci să aducă tot, să dea în seamă până la un cap de ață. Și, iară, de va cădea
călugărul întru vre o vină sau va supără lui vrăjmașul .spăseanii noastre de spre păcat,
atuncea egumenul să nu-1 gonească, ci să-l trimită cu scrisoare într’altă mănăstire, să-1
depărteze de păcat, pănă ce-ș va veni în fire, și iară să vie în mănăstire. Și, iar, de să va
prinde năstavnicului pristăvire și vor vrea să pue altul, să nu fie volnic, nici Domnu,
nici boeri, nici Patriiarhu, nici alt nimeni, să pue streini, să înceapă a răsipi frați și mă­
năstirea și obiceaiurile ceale bune, și să o jăfuiască cu dări și c[u] mite, ca să o poată
închină la altă parte, să fie metoh, să pustiiască mănăstirea. Ci să-ș caute să-ș aleagă
călugării, eu soborul, frate din sf[ă]nta mănăstire, carele vor ști ei că iaste om bun și
înțelept și temător de Dumnezeu, înpodobit cu bunătăți de a purtă grijă, și va tocmi
mănăstirea cu frica lui Dumnezeu, și va fi cu voia tuturora să le fie năstavnic. Și, iar,
de va veni vre-un călugăr de undevă, și va fi om de folos, să nu-1 pue egumen numai
de cât, ci să șază multă vreame, să se dea locului. După aceaia, de va fi voia soborului
și să va făgădui cu jurământ că va ținea cu soborul mănăstiri în dreptate, și va lăcui
pănă la moarte făr de nicio hielenie, atuncea să-l pue soborul egumen Iar, de nu să va
află frate destoinic egumeniei mănăstirei, atuncea să caute soborul sfintei mănăstiri, cu voia

58183. Voi. XIV. 26

202

tuturora, din lavra Coziei și a Bistriții, să-l pue egumen. Așijderea, de va fi egumenul
viclean și va începe a lăcui răzvrătit, și va fi de zminteală fraților, atuncea să fie volnic
soborul sfintei mănăstir[i] să-l scoață din egumenie, și să aibă a luarea seama soborul
sfintei mănăstiri, iar altu niminea să nu îndrăznească. Și, iar, de va cădeâ călugărul în
vre-o primeajdie, alt nimenea să nu aibă treabă a-1 judecă, fără numai egumenul cu
soborul. Iară, de nu-i vor pnteă află judecată, ci va fi domnească, atuncea să se judece
cu pravilă înpărătească. Și, iară, sluga mănăstiri, când îl va trimite năstavnicul cu soborul
la slujbă, să aibă a sluji în dreptate, iar să nu hiclenească. Și, deaca va veni, atuncea
egumenul cu soborul încă să aibă a-1 milui.
Aceaste lucruri și aceaste obiceaiuri au vrut și i-au fost voia Luminatului Domn
Io Radul Leon Voevod și a sfințitului frate iubit întru Duhul Sfânt Smereniei Noastre,
chir Stefan . . . obște și să fie obiceaiurile ceale bune. . ., [să nu] mai încapă strein, să
vânză și să închine ... nu va scoate cartea Sfântului Nicodim, să vază îndrăzn . . ., să-ș
găsească ei egumen, cu soborul din frații mănăstiri să-ș pue. Iar, de... de or fi vândut-o
și vor fi făcut și cărți, nici în seamă să nu să bage. în. . . noastră, după cuvântul și
tocmeala cea bună a Luminatului creștin Domn Io Radu . . ., a cinstitului nostru
frate chir Stefan, Mitropolitu țării, văzănd că pofteaște . .. cinstitu Mitropolit aceale
obiceaiuri bune, cum am văzut Smereniia Noastră . . . noștri Patriiarhi, chir Paisie,
Patriiarhul sfintei marei cetăți a Ierusalimului] . . ., răposaților Domni, făcute și în­
tărite pre aceste obiceaiuri bune pentru Coziia. . .
Dat-am și Smereaniia Noastră aCasfă carte, eu mare legătură și groznic [și
înfrico]șat blestem, aceștii sfintei mănăstiri care și mai sus s’au scris, Tism[anei] . . .
obiceaiurile ceale bune întărite pre tocmeala cum s’au scris mai sus. Mai vârtos ... încap...
[e]gumen strein, nici să se închine metoh, cum au fost vândut alții pre la alți Domni . . .
din sobor cu frații mănăstirii năstavnic. Iar cine va strică acaslă tocmeală și nu va vreâ
să o ție, ori Domnit să fie, ori boiari sau alt frate al nostru Patriiarh, sau Mitropolit,
sau episcop, sau fiece om va fi, și cum am ținut și noi care au făcut și au întărit ei,
acela să fie anathema, blestemat și afurisit de Vlădica lis. Hs. și de cele șapte soboară
și sfinți părinți trei sute optsprezeace de la Necheia, așijderea și de Smereniia Noastră,
după cuvântul Domnului nostru lis. Hs. Cerul și pământul să treacăj pietrele, fierul să
se topească, iar trupul aceluia ce nu va lăsă aceaste tocmeale cum scrie mai sus, să
stea neputred și netocmit în veciia veacului; să fie la un loc cu Iuda și cu Ariia și
cu cel ce au răstignit pre Domnul nostru lisus Hs; să-l înghiță pământul de viu,
cum au înghițit pre Anna și pre Amvri; .-ă-i ucigă Dumnezeu pre aCastă lume trupul,
iară pre ceia ce va să fie, sufletul; să-i fie părâșă Maica Preeeasta și Sfântul Nicodim,
care au făcut acastă sfântă mănăstire și au tocmit aceste tocmeale, ca și Smereniia
Noastră, la înfricoșata și groznica judecată a doă oară a venirii Domnului Nostru lis.
Hs. Amin.
Și am scris eu, Dumitru Logofătu ot Mitropolie, mesița Dechfemvrie] (?), leat
7173 [1664].
Al Țarigradului Patriiarh.
(Bibi. Ac. Rom., doc. 178/XLVlII; rupt în mare parte; traducere de la începutul veacului al
XIX-lea; cf. și Iorga, Documentele Cantacuzinilor, pp. 61-2, . n° XXII.)

CCLXXX1V.
București, Nectarie, Patriarh de Ierusalim, numește egumen la mănăstirea Rahovița,
1664, metoh al Sfântului Mormânt, pe Macarie, hotărând ce va răspunde Scaunului
Septembre. patr¡arhal.
Nsxrâptoç, èXécp Oseó naTptâpyrçç r^çàfiaç Nectarie, cu mila lui Dumnezeu Patriarh
ïtôXeœç 'iBpODoaktjp. zai ûàaïjÇ IlaXaiaTtvTjç. al sfintei cetăți a Ierusalimului și a toată
Atà ron zapóvTO; 7pàp.p.aroç 7¡ Merptônjç Palestina.
áno'patvsrat zat xaôapwç xa8tarr(atv Prin scrisoarea de față Smerenia Noastră
7¡7O’jp.6vov etç tò p.ovaoT7Íp!Ov t^ç 'PayoëtrCaç, vădește și așează curat ca egumen la mă­
peró/tòv ov toù 'Afto'J Tâ'Țon, tòv óatWTatov năstirea Rahoviței, care e metoh al Sfântu-
 203

¡j.ovayòv zùp Mazáptov, 6ç zaì oșsikîi ôioizsiv
zat zoëspv^v aòiò olzox'jptazwç, wç àSîXœôç
toû 'Avtoû Tá/poo, zat àvazatviÇetv zaì zaX-
ktepȚstv aitò, çépwv abxò adnoxs etç a’ó^atv,
ô'.Soôç tòv zá6e ypóvov etç tòv Wpov Táyov
àakavta 25, ^rot slzoatzsvxs, zat oòoèv sxepov,
swç ypôvo'rç tpstç, zaì p.sxà xoôç xpstç ypó-
vooç, Tj và tòv àkkàaowpsv, vj và xoû zà-
[iwpev erspov 7pàp.p.a zat srépav à~ozo~fjV,
à.pyiCwvxaç và SîSțj zpwxTjV àìtozozfjV, xà et-
zoctìtévxe 7póota, tòv àpyóptevov ae~xép.6ptov
/ayje\ zaì và (j.t¡v tòv ¿piC-țj àZJ.oç xtvàç và
xoò 7t>pst>Țj à)Ao zeptaaóxepov, t¡ iro).ì> Tj
¿kt^ov, zàpej (lóvot aòxà Tà 25 ypóata, zat
aùxà và xà 5t5fj zar’ exoç xoû eóptazop-évoo
TjYO’j'iévo'o xoû 'Aetati Tewpficj eiç Bouzo'j-
péoxtov, zaì và Xap.6âvȚj Ttap’ aoxoû àüôàetçtv
zaOapàv p.è ìStóyetpov toû. Kai TaÙTa òtà tò
êéëatov zat àayaXéç.
’EypátpTj zaxà xò ya/SS', zaxà p.v¡va ïsr-
xép.Sptov, etç Boozo'jpéoTtov.
'O TTjç à^twxàrTjÇ xôkewç 'kpO'jaaMjp.
naxptàpyijç Nezxàptoç1.
(După ms. 605 al Sfântului Mormânt, în Legrand, l. c., p. 15.)
' lui Mormânt, pe prea-ctiviosul monah chir
Macarie, care și trebuie să o îngrijească
și cârmuiască după datoria unui bun gospo­
dar, ca frate al Sfântului Mormânt, și să
o împodobească, ducând-o totdeauna spre
creștere, dând în fiecare an la Sfântul Mor­
mânt lei 25, adecă douăzeci și cinci, și nimic
alta, timp de trei ani, și, după trei ani, sau
să-1 schimbăm, sau să- i facem altă scri­
soare și altă plată,—începând a da întâia
plată, cei douăzeci și cinci de Iei, la înce­
putul lui Septemvrie 1665, și să nu hotă-
rească nimeni altul a-i cere peste aceasta,
mult ori puțin, afară numai de acești 25
de lei, și aceștia să-i dea în fiecare an celui
ce se va află egumen al Sfântului Gheorghe
la București, și să iea de la dânsul adeve­
rință curată, de insăș mâna lui. Și acestea
pentru întărire și siguranță.
S’a scris la 1664, în luna lui Septemvre,
la București.
•f Al preasfințitei cetăți a Ierusalimului
|I Patriarh Nectarie.

CCLXXXV.
Domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, închină trei moșii mănăstirii 1665-6
Vatopedului de la Athos. (7175).

(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Bom.)

CCLXXXVI
Radu-Vodă Leon al Țerii-Românești închină schitul „Rovais“ mănăstirii 1666,
lui Xenophont de la Athos. (7177),
l-in April.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCLXXXVIT.
Radu-Vodă Leon, al Țerii-Românești, apără pe episcopul Serafim de Buzău București,
de pâra călugărilor greci popa Teodosio, loasaf și Arsenie, „carii sunt de la mă­ 1667
(7175),
năstire de la Malamoc, veniți de la Sfănta Agora, de la Castamonit“, cari pre­ •29 April.
tindeau că episcopul Serafim li-arfi luat supt Constantin-Vodă actele de închinăciune
a mănăstirii Vintilă-Vodă, pe lângă 200 de Ughi și sculele și „ferecăturile“ ei,
aducând marturi pe „popa Joachim Grecul, egumen de la mănăstire de la Ungurei,
care .au fost clisier mai nainte la mănăstirea lui Vintilă-Vodă, și Filip Roșul din
Blestematele, și Draghici care au fost chiliaș la Neofit egumenul, și Lazăr Gră­
măticul“, cari arată însă că însuș acel Domn, prin Dumitru Boldici Logofătul și
1 Nectarie merge:., chemat de Țar, la Moscova, pentru coitele bisericești de acolo (Hrisostom A.
Papadopulos, l. c.. p. 138).
204

„omul părintelui nostru chir Ștefan Mitropolitul“, a luat cărțile, i-a izgonit pe ei
și „au așezat iar egumenul cel ce au fost mai de nainte vreme“.
(După un memoriu al Ministeriului de Externe, în Uricariul, XXV, pp. 392-5.)

CCLXXXVIII.
1668. Patriarhul Metodie dă Mitropolia Proilavului pentru hrană lui Partenie al
IV-lea, predecesorul său, care trece apoi la Târnova '.
(Atanasie Comnen Ipsilant!, în voi. XIII din această culegere, p. 524.)

CCLXXXIX.
1668-72, Gramată a lui Teodosie Mitropolitul Ungrovlahiei pentru un Mitropolit
1679-708. străin, căruia i se învoiește a liturghisl în eparhia lui.
(După ms. 411 al Patriarhiei din Ierusalim, în Papadopulos Kerameus, 'lepoooXi>¡ict:xó¡
B c 6 X t o 0-q x vj, p. 390, n° 131.)

ccxc.
1671 Metodie, Patriarh de Constantinopol, înoiește privilegiile mănăstirii Cetățuia,
(indieția închinată Sfântului Mormânt, mănăstirii Sfinților Apostoli, cu voia și a lui Duca-
a 9-a),
lanuar.
Vodă al Moldovei.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. liom.)

CCXCI.
1671, Metodie, Patriarh de Constantinopol, întărește drepturi de stavropighie
Februar. mănăstirii de la Iași a Treimii, închinată mănăstirii Xeropotamului de la Athos.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCXC1L
1671, -Panaioti Nikusios, Marele-Dragoman, către Dosofteiu de Ierusalim, despre
29 Decem­ intrigile Latinilor Ia Sfântul Mormânt și împrejurările din Principate supt Domnia
bre.
lui Duca-Vodă și Antonie-Vodă din Popești.
Mazaptwzats zaì á^uótats Ila-pîâp/a t^ç Prea-fericite și prea-sfințite Patriarh al
à?iaç îtoXsœç 'kpccjaakijp., zóp:s, zópts ûo- sfintei cetăți Ierusalimului, doamne, doamne
aíOes, tt)v Mazap’.órzjta suXaôwç áczatójisvoc Dosofteiu, salutând cu evlavie pe Fericirea
Kpoaz'ivw. Ta, mă închin.
Ms tôv îtapôvra aatv skaSa tò asëàojüov Cu cel de față sais (curier) am primit
7páp.|ia t^ç ï^ç Mazaptórqtoi;, zai syàpvp respectata scrisoare a Fericirii Tale, și m’am
tïjv ú^teíav tïjç, àxoXaùoaç twv SeoTtetOwv aù- bucurat de sănătatea Ei, folosindu-mă de
t^ç suytov, atç toô vôv zai ^p.sïç ó^tat- rugăciunile Ei cele primite de Dumnezeu,
vop.sv. Tt(v oîzoSopÀjv toô sv BïjÔksèp. vaoû prin care acum și noi suntem sănătoși. Clă­
zai toùç zóitooí toùç àjistpo'jr tî)ç S^ç Ma- direa bisericii din Bethleem și ostenelile
zaptót7¡roc sV^ajisv àzoôos: zai àzo àXXonç cele nemăsurate ale Fericirii Tale le-am
zai rwpa Stà twv os6aap.iwv anx^ç fpap.p.àTwv ! mai ascultat și de la alții, și acum le-am
È7vwpicjajj.sv,— à-o5waot ó Kùptoç tòv p.to6òv cunoscut prin respectatele Ei scrisori, —
aòrj) sv fț) ëaatXeta twv oôpavœv. Tàç Ss deie-I Domnul plata în împărăția Cerurilor.

1 Găsesc cea d’intâin mențiune a acestei Mitropolii în actul sinodal care face din Mitropolia
Moscovei Patriarhie, la 1590; W. Regel, Analecta byzantino-russica, .Petersburg 1891, p. 75 și urm.:
'0 HpaíXóvoo Kptú^v Nextâptoç.

èvsôpaç twv Aattvwv xai twv aùtôQi zpatoù-
twv tàç ùxoùXooç àvrtppïjoêtç, oxoô zatà i
tí¡v p.azpàv to'jç anvfjQstav ezațiav, ’f¡ Sïj Ma-
zaptor/jç 8sv 6èXs: ratç zpivet Xoțo’j àçiaç,
wç èxattsv swç tïjv aijgspov, twv p.èv Aativwv
èxeîôïj xai Osta. ù'jvàus: Sèv Sùvavrai và èvav-
riwôoôat, zai jtôvov elç àxe’.Xàç rsXetwvo'ïSi
toôç Xôyo’jç toôç, œç tà êôvata èpéyq' toôç |
3è aùtóQi aasytSeç xal àXXo'jç ôgoiwç elç tïjv
ùxóQsotv aòtijv pvj xrooô, sxsîSïj xai ó sxi-
tpoxoç t^ç SaatXsiaç1 è'ôœas tòv ópwu.òv và
àvaxtiaOjj ’q szzXïjata aùtï) : p.ïjv è'yetç àX-
X'/jv è'wotav, ours ó SaaîXeùç svavtioûtat elç
auto, otite àXXoç ttç oóvatai èvavtîwSijvat,
zai ó lp.à[Aïjç toô ôaotXéwç, ó ùxepaax'.aOslç
toô aotoOt xpttoô, où ôùvatat và elxjj ttvoç
tt, àXX’ otite eivat tpeXXôç và p.y¡v tçeùpet tà
opta too. Kai Stà toôto twpa, oxoô tjXOïv
ó aatç, àvoiçaç svw tô 7pàgp.a toô zpttoô,
tôa xwç Stà tïjv olxoSop.ïjV aùr/jv Sèv too =7-
paipev àXXo xapà xwç óxVjev optap.ôç và
cptiaoS^23 zat xioç aùtôç eiwos yotCétt zatà
tòv óptoptóv, zai è'pttàaôïj, zat xwç otéXviQ
tô yovtÇétt èS<ô, zat xàXtv èooùXcoaa tà 7pàp,-
p.ata wç ’^tov, zat taoreiXa tôv lp,àjAïjv, zat
tô yovtCétt otite và tô IS^ -/¡SéXTjoe, p.ôvov
etxe: Sedere tô tôv èxttpoxov. Kal àx’aùtôv
otite àxô àXXov ttva èow țx'Xjv eyv¡ è'vvotav
Tj Sïj Mazaptôtïjç; ptovozparopta eivat toô
èxttpoxoo. xat ttvàç Sèv àxozotâ và aovtoyȚj,
zai St’ aùtô àç âtpEÎaȚj zàôe ùxo^iav.
Ilepi Sè roô Xotxoô optop-oô, oxoô 70peùet ,
Stà rà xapàôopa zat tet/ooç, zai Stà tïjv j
xoprav tïjv vsav, zaXà zai etvat SùozoXov,
zai pàXtata rô t^ç véaç xôptaç, opwç szà-
p.agev và qevq pè a Țpoata, ó Sè MavoXàzïjç
pàç èpeivijoev8 ott àxô tà 400 xeptaaôtepa
và pïjv è£oStaa9oôat, zai ^peiç toô sȘavaȚ-
pàtpapsv, zai xeptp.svop.ev tïjv àxôzptatv, 11-
peîç êxàpvopev tïjv ê^oSov aùtïjv, àv Sèv
èSXéxapsv xwç etvat yapévïj, èxstSïj zai etvat
etç ô'vopa roô xoptrCï) MavoXàzïj, zai St’ aùtô Ì
tôv xXï]7àÇwp.ev và Swo^ zai aùtô tô 0XÍ70V
Stà và eyțj xai tôv xoXXïjv4 è'xatvov àpfj
àv ISoôpev zai Sèv ôeX^cet, pôvov, zatà tô
aovïjôéc roo, OéXst 7opeùaet pè papSàSeç xà.Xtv
và záp-T), tore tôv à'pf(vop.ev, zai xàpvwpev
ïpp.sîç tïjv i^oSov, zat rîjç atéXvopev tôv ¿pta-
pôv. ’Apij, Stari] taôta oXa swç và teXetoSoôat
xepvoôv 15 ïpp.épat, Sèv ïjÔèX^aa và zpatïjow
1 Ahmed Chinpruliul.
2 <ï> 6 s s <z o 0 -g.
3 ’ E[i( v o s s V.
4 11 o X ú v.
205
Iar cursele Latinilor și împotrivirile viclene
ale celor ce stăpânesc în acel loc, pe care
le-au făcut după îndelungatul lor obiceiu,
Fericirea Ta nu le va judeca vrednice
de ti se vorbi de ele, cum a făcut și pănă-
aeum,—ale Latinilor pentru că și cu pu­
terea lui Dumnezeu nu pot să se împotri­
vească, ci numai în amenințări își cheltuiesc
vorbele lor, ca și pruncii cei fără puteri,
iar de cei de acolo șeici și alții nici de
ei nu te teme în această afacere, de oare
ce și Vizirul a dat poruncă a se elădi
biserica aceia: să n’aibi altă grijă, căci
nici împăratul nu stă împotrivă la aceasta,
nici vre un altul nu se poate împotrivi,
și imamul împăratului, ocrotitorul judecă­
torului (cadiului) de acolo, nu poate să spuie
cuivâ ceva, dar nu e nici nebun să nu știe
margenile sale. Și de aceia acum, când a
venit sais-ul (curierul), deschizând eu scri­
soarea judecătorului (cadiului), am văzut că
în ce privește zidirea aceia nu i-a scris
alta decât eă a mers poruncă să se clă­
dească și că el a dat hogèt (învățătură) după
poruncă, și s’a clădit, și cum că trimete
hogetul aici, și iarăș am pecetluit scri­
sorile cum erau, și le-am trimes imamului,
și hogetul nici n’a vrut să-l vadă, ci numai
a spus: arătați-1 Vizirului. Și din partea
lui, ori din partea altuia cuivâ de aici, să
n’aibi grijă Fericirea Ta: toată puterea e
a Vizirului, și nimeni nu cutează să crâc­
nească; și de aceia lasă orice bănuială.
Pentru cealaltă poruncă, ce merge pentru
ferești și ziduri, și pentru poarta cea nouă,
de și e greu, și mai ales pentru poarta cea
nouă, totuș am scos-o la capăt cu 1000 de
lei, iar Manolaehi mi-a dat de știre că de­
cât 400 mai mult să nu se cheltuiască, și
i-am scris, și așteptăm răspunsul. Noi am
fi făcut această cheltuială, dacă n’am fi vă­
zut că e degeaba, de oare ce e și pe nu­
mele lui chirigi (dumnealui) Manolaehi, și
pentru aceia îl năcăjim să deie și el această
sumă puțină, ca să aibă laudă multă; iar,
dacă vom vedea că nu vrea, ci numai, după
obiceiul lui, umblă iar cu mardăle, atunci
îl lăsam pe dânsul și facem noi cheltuiala,
și-Ți trimetem porunca. însă, pentru că
acestea toate pănă să se împlinească, trec
206
tòv aa'iv toòtov ?wç tòte, ori oute toùtoç
YjQsXs và îrepqieivȚj soi; tòte, otà tòv ^etjiwva'
xaì, §tà và [iY¡v aréxEt ~'q Mazaptór/]c 37-
votacjASv/j1 zaì çoêoojisvïj, rcsp.rcw Twpa òtà
tïjv wpav tòv aaìv rcpôç ty¡v Sïjv MazapiÓTTjTa
p.è tò 7pàp.p.a toû tp.àp.ïj rcpôç tòv xptTïjv,
tò órcoìov òèv è|s6oùXwaa và tò ìSw, 5tà và
pïjv azavôaktaQ’À aÙTÔç aùroù' ojlwç stp,at
êsëaîoç OTt oùSsv svaVTÍov 7pà'ps'., xaôwç xaì
Stà aTÓp.aTo; Etrcsv, àXX’ o’Óts SùvaTaì Tt rcotïj-
aat, xaì ¿XrctCw stç 0sòv p-st’ ¿XÎ7aç ïjp.s’paç
và t^ç arsiXw xaì tòv óptap.òv órcoù Cïjt^
p.è àXXov aatv.
Tà /OT^STta èXàêap.ev, xaì Tà ôùo, xat, 0-
TtOTs xap-votiat xpsta, 6sXop.ev Tà pteTa/EiptaOfl.
Etç 6Xa TaÔTa Sèv p.è ïjxo’jasv ô xoptTCïj
MavoXàxïjç và rcápy¡ aitò tïjv Ilóprav èSw
àvQpwrcov à^tóXovov, à?âv, và rcapaoTaO^ và
xap-STs oTt QsXste, p-óvov, ôtà và p.ïjv ££o5tâa-țj,
srcsìpsv2* arcò Tïjv IlóXtv aÙTÒ tò xáOappta.
Tà twv 0papwv xa'jyïjapaTa èvôïjaa, ëè
atTta etvat auTïj. ’Aç’où ■qwMbq ÔTt ó Êaot-
Xsùç p.sXXet và rcepáatQ etç tïjv ’Aatav, èXXo-
Țtaaav ot FàXXoi rcwç và etvat p,e7aXat at
oop/popai r/jç êaatXetaç etç tïjv ’Aatav, xai
ïjÔeXav, orav etvat vj êaatXeta etç Ilpoùaav,
i) àXXoo, ptaxpàv t^ç Eùpwrcïjç, và arsiXonv
p.sptxà xapàêta và CïjTijao’ïv Ta rcpwrà tooç
ÇïjTijp.a,Ta, aj và rcàpouv oXouç toùç èv Tonp-
xtq TàXXouç xai và àp^taouv rcôXep^ov, Xo-
7tàCwvTaç rcwç oí Toöpxot Sèv toùç QsXoüv
ôwast, p-ïjTe, è^wvîaç etç Tïjv ’Aatav rcôXep.ov,
Sèv BéXoov àp^iast xai p.è toùç TàXXooç, xai
ôéXouv xàptst Tà 6eXïjp.aTà to'jç, xai St’ aÙTÒ
ó rcpéao'jç twv TaXXwv xà6e fjp.épa rceptptévet
Tà xapàêta, xai oXot ot FaXXot p.eȚaXoppî]-
ptovoôat xai sSw- op.wç êwç Twpa oùSèv twv
Xe?op.évwv ùrc’ aöTWv ètpàvïj, xai, àv 'pav^ xai
oXa, aoïà orcoù aÙToi ïjXrctCoov, Sèv ^tvovTat,
xai àç çX'japoùv8.
Ilepi Sè toùç àp’/ovTaç Tïjç Muataç, 6éXet
t^eùpet rcwç ó ^ptSTspo; <ptXoç âoùxaç Boeêov-
Saç p.évst ësSatwp.évoç xai àvavewp-évoç etç
.tòv 6póvov tot p,ovov 6èXet èyet xôrcooç tò
spxóptevov xaXoxatpt, èrcstSfj xai ó SaatXeùç
xai ïjp.sîç oXot p.éXXet và orcàp.ev arcò tï^v
MoXSàëtav xaîà twv Ae/wv' xaì ó 0eôç và
c'jXâlTj toùç Torcooç èxetvouç!
'O Sè ’Avtwvîoç BoeSovôaç ëpyeTat pts toùç
àp/ovTàç tot op.wç Sèv Ueùpw àzôp.ïj rcotov
1 ' E v v o t a a p. é v r¡.
2 ’ E n âj p s v.
8 Asupra acestor dispoziții războinice ale Francezilor, v. Zinkeisen, Geschichte des osmanischen
Reiches in Europa, V, pp. 20-1. Reprezintantul lui Ludovic al XIV-lea era de Nointel.
cinsprezece zile, n’am vrut să țin pe acest
sais pănă atunci, căci nici el n’a vrut să
rămâie pănă atunci, .din pricina iernii, și,
ca să nu rămâie Fericirea Ta îngrijată și
speriată, trimet acum, în acest ceas, sais-ul
la Fericirea Ta, cu scrisoarea imamului
către judecător .(cadiu), pe care n’am desfă­
cut-o s’o văd, ca să nu se supere el acolo;
dar totuș sunt sigur că nu scrie nimic
împotrivă, cum a spus și din gură, dar
nici poate face ceva, și am nădejde în Dum­
nezeu ca după puține zile să-ți trimet și
porunca ce o cei, cu alt sais.
Hogeturile le-am luat, și pe cele două,
și, când va face nevoie, le vom întrebuința.
La toate acestea nu m’a ascultat chirigi
(dumnealui) Manolachi să iea de la Poartă
aici un om de ispravă, un Agă, să ajute
să faceți ce voiți, ci, ca să nu cheltuiască,
a luat de la Constantinopol acest om de
nimic.
Am știut de laudele Franciscanilor (Fra-
ri), iar pricina lor e aceasta. De când s’a
auzit că împăratul are de gând să treacă
în Asia, s’au socotit Francezii că sunt mari
nenorocirile împărăției în Asia și voiau,
când va fi împărăția la Brusa, ori aiurea,
departe de Europa, să trimeată câtevă co­
răbii: ori să facă cele d’intâiu cereri ale
lor, ori să ridice pe toți Francezii din
Turcia și să pornească războiu, socotind că
Turcii nu-i vor dă, și, având războiu în
Asia, nu vor voi nici aceia: să pornească
și cu Francezii, și vor face voile lor, și de
aceia solul Francezilor așteaptă în fiecare
zi corăbiile, și toți Francezii se fac grozavi
și aice; dar pănă acum nimic din cele spuse
de dânșii nu s’a vădit, și, de s’ar vădi și
toate, dar cele ce nădăjduiesc, ei, nu se vor
face, și lasă-i să flecărească!
Iar, în ce privește Domnii Misiei, vei află
cum că prietenul nostru Duca Voevod ră­
mâne asigurat și înoit în Scaunul său; nu­
mai va aveà greutăți în vara viitoare, de
oare ce și împăratul și noi toți vom veni
din Moldova asupra Leșilor,—și Dumnezeu
să păzească locurile acelea!
lar Antonie Voevod. vine eu boierii săi,
dar nu știu încă pe cine-1 vor face în locul
lui. Boierii lui sânt în desbinare; și Gri-
 207

SèXow záust stç ròv tózgv roa. Ot apyovrsç
so') sivai- etç Snyóvoiar zat ó Fprjopaozoc-
Bôvàaç TjXösv àzô tt¡v Tpaș-ftav1, zat ròv
soof/wprjaev oaatXsia, zat oz^țsv etç r^v
IIóXiv, zat záOere etç rò ajr^rt too, zat igwç
và Țevțj szetvoç2.
Tò Tjjiérepov èv BXayioj zrtajia ¿XÍ70V àp.s-
Xw; rò s-apaorà6ïj ó àpy.wv Sza9àp7]ç, zat
rò zepaap-svov zaXozatpt p.óvov 16 ovtàSeç
sreXeiwaav. "ESwca tooç àXXa 122~&’J77ta
3tà và èrotp.àaouv tàjv 5Xtjv rwpa 5tà rò sp-
yójievov zaXozaìpi, zaì ó Kôpioç và p.àç 6oy¡-
và rekettos^ zpìv àzoOàvwp-ev. Móvov và
ïpàtptfi zat £í¡ Mazaptonjç và zápo'jv tózov
àzò rò àp.zè'Xi zat và jitjv rò Xstzoùvxat (7¡-
p.etç roôç záp-top-ev àXXo), Stà và yev^ aôXvj
pgyàÀTj, và ëy-g tózov zat -q èzzXïjuia, và
7evțj zaXij zat s’óp.op^7¡. "Ort oz^Ța etç rò
p.9vaar^pt szàvto elç rò èo'jvòv toù Sravtp.à-
•/oo, zat tSa èzetvvjv rfjv èzzX-rjaiav, zat rócov
p.è àpsasv, ori arézop-at etç p-eyak^v zarà-
vot^tv8 zpôç tòv Oeòv và p? à^twaiQ và tàjv
zàpw rijv èzeìae ezxXiptav ¿ç àv èzstvTjv,
zaì Si’ aorò sivai ‘/peía và etvat ro’zoç. Kaì
àç p^v Xstipst zaì 5p,etépa G'iu.òo'jXfj zat
zpop.ó9ta4 Stà vpapp-árwv zpôç te ^p.àç zaì
zpôç toùç èv EXa/ta6.
. Tòv p.azaptwtatov zaì Ge6aap.iwtatov Ila-
tptàpyTjv zaì ^p.wv zotvòv zatépa6 eoXaôwç
zpoazovw zaì toù zép.zo) tt¡v èztaroXàjv toù
zpéaôewç FaXXöv, Szoö zpôç àJp.âç Xartviarì
evpatpș, zaì rqv àzózptatv ózoù toù èSœoa-
p.ev, s£sXXevic6siaaç àp-yorépaç, zaì zeptp-évtô
zai etç aùtàç rqv țvwutjv t^ç aòroù Maza-
ptôtTjtoç. IIpoatí97jp.i xaì ròv e'Xef^ov twv
oSpetov, aiç oí Aattvot <pa<3Ì toùç KaXoïvonç
•/psioöat za6’ ^pñv.
Ilepì Sè r^ç ’ExxX/jaiaç ttjv xatâataatv
zai toù àasôoùç HapOevíoo7 ròv èSœptop.ôv r^ç
; gorașcu-Vodă a venit din Țara Francilor,
! și l-a iertat împărăția, și a mers la Con­
stantinopol, și stă acasă la el, și poate să
; se facă el [Domn].
- Ctitoria noastră în Țara-Românească a
îngrijit-o cam slab dumnealui Spătarul, și
vara trecută s’au făcut numai 16 odăi.
Li-am dat alte 12 pungi ca să pregătească
materialele acum pentru vara viitoare, și
Domnul să neajutesă împlinim pănăsuntem
în viață. Numai să scrii și Fericirea Ta să
iea loc din vie și să nu lipsească (noi li
vom face altă vie), ca să fie curtea mare,
să aibă loc și biserica, să fie frumoasă și
bine potrivită. Căci am mers la mănăstire
sus, pe deal la Stenimachos, și am văzut bi­
serica aceia, și așa de mult mi-a plăcut,
încât stau de mă rog cu evlavie mare la
Dumnezeu să mă învrednicească a face bi­
serica de aeolo ca pe aceia, și pentru aceia
1 e nevoie să fie loc. Și să nu lipsească și
sfatul și îngrijirea Voastră în scrisori către
' noi și către cei din Țara-Românească.
Pe prea-fericitul și prea-veneratul Pa­
triarh și al nostru obștesc părinte îl salut cu
j evlavie, și-i trimet scrisoarea solului Fran-
ciei, pe care mi-a scris-o mie latinește,
¡ și răspunsul ce i-am dat, amândouă tălmă­
i cite în grecește, și aștept și în privința lor
¡ sfatul aceleiaș Fericiri. Adaug și însemnarea
batjocurilor de care zic Latinii că s’ar fo­
i losi Calvinii împotriva noastră.
¡ Iar în ce privește starea Bisericii și surgu-
i nirea necuviosului Partenie, am scris mai
¡ înainte pe -larg. Iar acum prea-fericitul
! Patriarh de Alexandria, scăpat de ticăloasa
¡ și nedreapta pâră a necredinciosului Mare-
! Imbrohor, anume Mehmed, se duce, Prea-
| Fericitul, prin Constantinopol la Scaunul

7 Veneția,—de la Franci.
2 Cf. Iorga, Despre Cantacuzini. p. C și urm. Panaioti erà înțeles eu Ghica.
3 K a: « v ü V v«
* Fl p o p. à] 0 $ ta.
5 E vorba de însăș biserica Sfântului Gheorghe din București, despre care Radu Greceanu ( Viața
lui Costandin-Vodă Brâncoveanu, ed. Ștefan R. Greciana, București 1906, p. 87) spune câ nse făcuse cu
cheltuiala unui Panaiotache ce fusese Dragoman-Mare împărătesc, însă numai așa câte un rând de boite
era făcute“, pănă la Vodă Brâncoveanu, care a urmat lucrul. Inscripția zice: „întâia și den temeliia lor
sănt începute și pănă la un loc zidite cu cheltuiala lui Panaghiotachi carele oarecăndtî Tălmaciu-Mare la
Poarta Turcască au fost, domnind pre aceale vremi blagocestivul Bonin Io Antonie Voevod, hindú cursul
anilor de la Hristos 1670, și ispravnic facăndu pre dumnealui Șerban Cantacuzino. Vel Spăt[ar] fiind
atunce: au rădicat rândul cel de jos de chilii, și, încă nu toate deplin; dupre aceaia murinda Panaghiotachi,
și cheltuiala'de la dănsul s’au curmat“ (Iorga, Inscripții din bisericile României, I, București 1905, p. 305).
• Nectarie, fost de Ierusalim. Pentru scrierile lui Nikusios (una contra Islamului) v. și Catalogul
manuscriptelor grecești ale Academiei Române, pp. 335, 401, 418, 434.
7 Partenie al IV-lea, Patriarh de Constantinopol de la 165“ la 1660. de la 1665 la 1668 și
apoi de la 1671 la 1672.
208
èrcpÓ7pa^a etç rcXàroç. Növ Sé ó pazap:w-
tatoç ’AXelavôpêiaç, èXsnOspwOôlç t^ç ptapàç
zat à5tzo'j «7107^? toô àaeôoôç àp/ircrco'j1
roô Xe7o¡iévob Me/p.érïj, atpsȚst. ó pèv Ma-
xaptwtaroç 8tà tifi KwvaTavttvonrcôXswç, etç
tòv 6povov tou, ó 8è àp^trcrcoç etç tô zàrep7ov
èxst órcoò àp^Qev xarîStxàoÔTj Stà tt¡v xa.0’
•^p.wv SiaooXfjv.
'O rcapoiv aaîç sxtVTjOT] órcò roô zveô[±a.roç
toô aôtoô npo^to-j, xatôèv và otaô^
và rcàpTj tòv óp:ap.óv, zat ep/etat ywpiç. "0-
p.wç aôv 0eiì> p.è àXXov t^ç tòv aréXvw zaXôv
zat wç tòv 6éXst. Kat earw e’ôO'jp.oç! 'II 8è
T7]Ç jis0’ fjP-WV.
’AvSpiavoôrcoXs:, 29 △ezep.Spto'j [1671].
Trjç ït)ç MazaptotTjtoç niôç èv Xptattp:
IIava7td>t7jç.
(Bibl. Ae. Bom., copiile d-lui il. Gedeon.)
CCXCIII.
Camenița, Panaioti Nikusios, Marele-Dragoman, către Dosofteiu, Patriarhul de Ierusalim,
1672, despre asediul Cameniței, mazilia lui Duca-Vodă, legăturile cu Grigore-Vodă Ghica
ie/26 AugUSt.
și biserica pe care o clădește el însuș în Țara-Românească.
Mazapttbtats zat Xo7twtars Ilarptapya Tijç
a7taç rcôXewç 'IspooaaXijp, xópte, zópts Áoat-
0ss, tí¡v Xtjv Mazaptótajta eôXaêwç àarcaCó-
p.svoç rcpooxovw,
KaXà zat ttpò ^pspwv txavwv stya azoóaet
fi¡v àçt^tv f/jç stç tT¡v IlóXtv, opocoç twpa p.ó-
vov è’XaSa tô aeóáap.íov ttjç 7páp.jia, zat árcij-
Xauaa twv súywv t/jç, zat sp.a0a tà Tijç
'IspO'jsaXTjp. zat tt¡v àvavswatv Tijç â7taç
BïjÔXssp., zat 7¡£tw0/(v xat Tijç sô/^ç xat só-
Xo7iaç toô xotvoô rcarpôç xat asoaap.to'j Ila-
tptáp/o'j. ’Av6’ wv èSó^aaa tòv ©sóv, xat
enyapianjaa xat t^ Maxapiótíjtt, ott St’
aôtTjç twv totoótwv áx7¡Xaóaap.ev.
Tlpetç 7jXOa.iJ.sv áp.ayT¡rí, Stà và tò sircw
oôtwç,so>ç èôw, stç rijv Kap.evttCav2, rcepvwvtaç
tòv Tópav ywptç toô àvttxstpsvoo, xat Tppațiev
tô xàatpo 8tà fi¡v (pôatv toó TÓrco'j tóaov Sova-
tov, ott Ô7tsp6atvstxattôvXàv8axxa3,StàSstïjv
p,wpiav xai àxataotaaiav twv Sappatwv toaov
sp7¡{Jiov zat àrcò àvOpwrco'jç zat appara, órcoò
ps sozoXtav àXoôtat. Oí 8s Sappàtat zàÔTjv-
tat Sè zat etarcpàttovtsç zat’ àXXijXwr ot Sè
Pw^oXavot rcsptayoaôévtsç 0X170: ttvèç pstà
toô Aopoas7Zo’j 7¡X0ov xat rcapaxâôïjvtat p.s6’
1 Marele-Imbrohor.
2 La 18 st. n. Turcii pleacă, din Iași, Ia 5 încep a trece Nistrul, Sultanul la 15 ; asediul Cameniței
datează de la 18 (Studii și documente. IX, p. 144).
3 Vestitul Chandax, cetatea Candia din Creta.
său, iar Marele-Imbrohor la galere, acolo
unde de la început a fost osândit pentru
clevetirea împotriva noastră.
Nais-ul de față a fost mișcat de duhul
Proorocului însuș, și n’a vrut să stea pentru
a lua porunca, și vine fără ea. Insă cu
ajutorul lui Dumnezeu o voiu trimete, cu
altul, bună și cum o vrei. Și fii bucuros!
Iar rugăciunea Ta cu noi.
Adrianopol, 29 Dechemvrie [1671].
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos:
Panatoti.
Prea-fericite și prea-învățate Patriarh
al sfintei cetăți a Ierusalimului, doamne,
doamne Dosofteiu, salutând cu evlavie pe
Fericirea Ta, mă închin.
De și cu destule zile încă mai înainte am
fost auzit de plecarea-Ți spre Constantinopol,
ci numai acum am primit venerata-Ți scri­
soare, și am aflat ale Ierusalimului și îno-
irea Sfântului Betleem, și m’am învrednicit
și de rugăciunea și binecuvântarea obștescu­
lui părinte și veneratului Patriarh. Pentru
care am slăvit pe Dumnezeu, și am mul-
țămit și Fericirii Tale, pentru că prin Ea
am căpătat unele ca acestea.
Noi am sosit fără lupte, ca să zic așâ,
pănă aici la Camenița, trecând Nistrul, fără
a întâmpină pe protivnic, și am găsit ce­
tatea din fire așa de tare, încât întrece și
Candía, iar, pentru prostia și neorânduiala
Sarmaților (Polonii), atât de pustie și de
oameni și de arme, încât cu ușurință se
va luă. Iar Sarmații (Polonii) stau pe loc
și se atacă între sine; și Roxolanii (Cazacii,
„Rușii“), întărindu-se puțini din ei, au venit
cu Doroșenco, și stau cu noi, privind la ni-
 209

tjjawv, tòv asav:a¡J.óv tt;? saoTwv zaTpíóo? ' micirea țerii lor înșiși (pe care ei an pre­
òXszavts? (Sv aòtot s"p0țsvT(aav) zai oZoso- gătit-o) și plângând; iar alții, cu Hanenco,
pójievof STspo! òè ¡lexà toó Xavszoy’ zara se luptă împotriva lui Doroșeneo. Iar cei
toû Áopoosyzoo crpareóovTa!. Oí òs népxv ! de peste râul Nipru, păstrând neutralitatea,
roû Bop'jaOávo»? "orap.oû, oóSerspíCovTS?, ttjv își deplâng robia ce sufăr de la tiranul
oșwv àzoòópwvtat òovXoaóv/jv, r/v ózò toô muscălesc. Iar Duca-Vodă pentru lăcomia
¡j.oaytxoö T'jpávvo'j2 záa/cjatv. 'O òè Aoòza? lui de bani nesăturată așa de mult a ajuns
Bóvòa? otà ty¡v àp.eO.t-^ov aoroû ȚtZap^optav a fi urât de Moldoveni, încât în niciun chip
TÓaov EjKtQTjÖvj àzò toó? MokoáSo'j?, OTt 00- n’am mai putut.să-lsufere,și,aflând-oaceasta
ScVt Tpózco Sèv 7(;j.zópèoav zXsov và tòv ózo- împărăția, pe el l-au pus in fiare, iar boie­
yépoov, zai, ȚvwptCowTâ? to áj SaatXsía, aòxòv rilor li-a orânduit să-și afie pe cineva, și
p,èv èatSTjpoôsap.toâv, roì? òè Tozáp/oaatv è- au găsit pe Ștefan Petrieeicu, și cu părere
zpÔGTaçs và eSpoov zpóawzov, zat 7¡ópav tòv de obște l-au făcut Domn sieș. Iar lui Duca
Xxs'pavov nsTpiTCé'/jzo»8, zaì p.è zoiv/jv oanX^v nu pare să-i fie cu priință nici chiar fra­
tòv è'zap.av Aü0évTT¡v ron?. Toò òè Aoòza òèv tele lui, așa de mare e ticăloasa lui iubire
yaiverat và etvat ștXo? p.TjTS ó tòto? àòsXfó? ¡ de avere, din care se nasc nedreptatea și
ron4 : rotoôrov r¡ p.tapà 'ptXanría, è; vj? à- lăcomia. Și despre acestea, destul, căci fie-
òtzta zaì ytXapvnpia Țevvwvtat. Kaì zspì p.èv ■ eare-și va lua roadele faptelor sale.
toórwv aX'?, è'zaato? -p.p Xv/ierat ton? zap- j Iar lucrul la clădirea noastră din Țara-
zoo? twv aòtoù 8vep7T(p.àtwv. Românească înaintează în cel mai bun chip,
Tà òè t^? èv BXa/ícf ^p.erépa? otzoòopT/? cu Dumnezeu—să ne învrednicească Domnul
èzì rò zpsÌTTOV oòv Osto zpozóztet: ó Kópto? a o isprăvi cum dorim. Acum am scris să ni
và p.ă? âJtwaȚ; và tò reXetwatop.ev w? zoSoù- | cumpere o moșie cu mori și Țigani în loc
p.ev5. Ttópa £Țpâ(pap.=v và p.à? à^opàconv sva ! bun de toată roada, pe care niște prieteni
ywpiov p.è ¡ióXo’j? zaì zatizoéXoo? et? tózov | ai noștri ni l-au dăruit, și Preasfințitul din
za-7zapzov, ózoò ttvè? ytXot p.a? tò èzpo£é- Betleem Ii va scrie care-i e așezarea și
VTjaav, zaì S a7to? B7(6Xeèp. tv(? OáXet 7pàrpst numele.
tïjv Oéatv zat to’óvop.a. Grigorașcu-Vodă al nostru (căci n’am
. '0 rp^7opàazo?-Bóvòa? ó T¡p.érepo? (oò 7àp ! cum să-i zic altfel) e în bună stare și merge
àXXw? è'/w etzetv6) entoyet zaì zaXw? évo- । bine, cu Dumnezeu. Ctitoria cea mică a mă­
òoòtai tòv 0sw. Tip p.tzpàv o’.zoòop.7(v vr¡z I năstirii din Chalke lăudând-o Fericirea.Ta,
èv XàXzTj] p.ov^? 7j MazaptÓTTi? èzatvonoa ne-a bucurat: s’o primească Dumnezeu ca
¡là? èy apozot'rps —, Ss/Osi/j anT^v ó 0=ò? oi? ; pe cei doi bani ai văduvei! Pentru cărțile
tt¡? 7J¡Pa^ Tà ^óo kszvà ! Atà tà ÊtôXia, ózoò ì ce Ți-am dat să le còpii, Te rog să-mi faci
rìj? è'Swaa và à,vTt7pàó^, .t^v zapazaXw và știut care și care s’a copiat, căci și am prile j
Tjieópw zotov zat zotov ávre7pá'p0’r¡, zat ort potrivit să trimet unele din ele să se tipă­
syw zatpòv zaXòv Stà và oretXco p.sptzà và rească. Și, alta, Te rog să cauți lucrarea gre­
tnzwÒoòv. Kaì, àXXo, rìjv zapazaXw, tò zarà cească a dascălului Sirig împotriva lui Chirii
toñ KnpíXXon7, toñ XnpÍ7ons ton òtòaazàXon și cuvântarea lui Scholarios cu privire la
zóvTftia tò éXX^vtzóv, zaì tòv X070V toô -/0- ! nepângăritele Taine, pc care a rostit-o în
Xapton9 zspì twv àypàvxwv Moarrçpiwv, ov j nenorocitul palat în Vinerea Iui Lazăr, și
è^estóvrpev èv tw ònatnysì zaXatùp vțj Ila- ¡ amândouă laolaltă să le ducă omul mieu la
tgù Ac/uápob10, và ròv e’jpȚj, tà solul Franciei, căci așa am orânduit, și tre-
1 Pentru Hamneo, v. ibid.. pp. 141, 143, 147, 156. Era prietenul creștinilor, al Polonilor.
2 Tarul Moscovei, căruia i se su puseseră.
3 In ambele còpii: llscpooTÍp^v.
4 Asupra lui, v. Studii si documente, III, p. 41 ; Inscrijdii, I, p. 13 (pare a fi îngropat Ia Cetățuia).
5 V. nJ precedent.
6 Pentru legăturile între Grigore-Vodă Ghica și Nikusios v. mai sus, n^ precedent.
7 Lukaris.
8 Meletie. V. asupra lui mai sus, p., .152, n° CCXLUI. *N
am însemnat acolo că în voi. XIII din această
colecție răposatul Papadopulos Kerameus a dat (p. 3$6) actul de alegere a.lui ca Mitropolit al Proilavului
și Ismailului (Maiu 1639). eparhia fiind neocupată «din vremi * imemoriale (î: p b / p ó v w y àpLVTjio-
HÓTwv). Mai fuseseră propuși un Grigorie și un Teofan.
9 Ghenadie.
10 V. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Lit teratur, p. 119 și urm.

58183. Vol. XIV.

'2ÍÜ
86o óp.ou và rà ózá7x¡ èp.ôç âvQpwrtoç etç
tòv zpsaSov TTjç TpavrCaç, ott tà è’taÇa, zat
etvat àvayxâtov, èzetÔT] zat è?vwptaa tôv àv-
ôpa Oîoș’X^ zai çstXaX^Oïj etvat, tôv ëyw ôtà
Itatpetov tptXov. Tô zatà Aattvwv toô 7épovtoç'
7¡6eXa và tôw p.è tvjv èrctatoX^v, zat aôv 0sw
6éXop.ev tô T'jzwast.
Taôta Ypà^w èv totç ywp.aat toîç Ttept
Kap.evtt£av, wç ¿ Aó§T¡pttr^ (sic) Aïjp.ôzpttoç
"èv totç tà^otç, tóaov ôta'pépwv èzetvot), ott 57(6
è'yw tòv 6ó[i6ov twv p.Tjyavtzwv zepì èpe zu-
poêôXwv, ôtroû ôèv [J.’ àyetvo'jv và vototà^w1 23-
’Ev otç ëywvtaç ttjv ypsiav twv ¿7Íwv aot^ç
eo/wv, ôéop.at "va e’j/ïjtat ôzèp ’^pwv. 16 A6-
yoôatoo 1672.
T-^ç X'^ç Maxaptônjtoç ’jlôç èv Xptatw
Ilava7twt7jç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon și celelalte copii grecești moderne.)
CCXCIV.
lcî2> Lista veniturilor din Moldova, de la mănăstirile închinate, ale Patriarhiei
Octombre. (je Ierusalim 3 (v. n] următor).
Tà zar’ è'roç ¿^etXópeva zàpéyeaOat éructa
rèi zavaézTw rtarptap/iztp vaij> aitò twv zpo-
o/jXwpévwv aun]) araupozr^taxwv povaarzjptwv
twv èv t^ MoXôoôXayta., xarà tô èztôeêat-
WTtxòv a'jvoôtzôv 7páppa, ozsp ózàpysi za-
TsarptôpévGv èv rtp zwôtzt t^ç Ms7àX7jç ’Ez-
• zXTjàtaç, 7S70VÔÇ èv erst qp/06 pijvl ozTwôptto :
Elxoowtévrs (ursapeva zijpoô zar’ è'roç àzô
toô Graupo7t7¡7taxo5 p.ovaoTTjptou twv 'A7ÍWV
’AzoarôXwv roô Aoôza Bosôovôa4.
'Exarôv oxàôsç z^poó àzò STSpou p.ovacTïp
pío'ijTwv zapps7ÍaTwv Ta^tap/wv, toô Sreyávon
Bjsoôvôa5, ozep povasrrjptov èzovopâÇsvat
K àatv.
(Bibi. Ac. Rom., copii grecești moderne.)
ccxcv.
*2,
ie>7 Dionisie, Patriarh de Constantinopol, cu Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim,
indicțîa 11), și soborul acestuia închină bisericii patriarhale constantinopolitane, a Sf. Gheorghe,
Octombre. veniturile din Moldova, de Ia Cetățuia și Cașin.
.... Vll7ouv àzô psv toô èv MoXôoêXayta.
□Ta'jpozYpaxoö povaonjpíou twv LVpwv ’A-
zoaróXwv toó Aoóxa Bosôôvôa tò zpoaa7Ó-
1 Acelaș Gheorghe sau Ghenadie Scholarios.
2 N o g ț á I tu.
3 Supt Dosofteiu.
4 Cetătuia.
5 Gheorghe Ștefan. .
buie, caci am cunoscut ca acest om e iu-*
bitor de Dumnezeu și de adevăr, și-l am
drept prieten deosebit. Cartea împotriva
Latinilor a bătrânului aș vrea s’o văd îm­
preună cu scrisoarea Ta, și cu Dumnezeu
voim a o tipări.
Acestea le scriu în șanțurile din jurul
Cameniței, ca Democrit din Abdera în
morminte, întru atâta deosebindu-mă de
dânsul, că eu am în juru-mi sunetul tunu­
rilor, care nu mă lasă să dorm. în care
având nevoie de sfintele Tale rugăciuni,
mă rog să te rogi pentru noi. 16 August 1672.
Al Fericirii Tale fiu în Hristos
Panaioti.
Cele ce se cuvine a se dà pe an prea-
veneratei biserici patriarhicești de la mă­
năstirile stavropighiale care-i sunt închinate
în Moldovlahia, potrivit eu scrisoarea sino-
dicească de întărire, caré e scrisă în Condica
Bisericii celei Mari, făcută în anul 1672,
luna lui Octomvrie:
Douăzeci și cinci besmene de ceară pe an
de la mănăstirea stavropighială a Sfinților
Apostoli a lui Duca Voevod.
O sută de ocă de ceară de la altă mă­
năstire, a prea-marilor Voevozi, a lui Ștefan
Voevod, care mănăstire se chiamă Cașinul.
.... Adecă de la mănăstirea stavropi­
ghială a Sfinților Apostoli, a lui Duca Voe­
vod, venitul pe an, douăzeci și cinci de
 211

[LS90V èr^stov, Z/jpoô p-îtsoasva sizoaursvts, I pietre de ceară; și de la altă mănăstire

ànò Sì toö szetas aXXoi atanpoxçp.azoô p.o- | stavropighială de acolo, a prea-marilor
vaanjpio'j, twv ^ap.p.S7tatwv Ta^tapywv, toö ; Arhangheli, a lui [Gheorghe] Ștefan Voe­
ïtsçâvo’j Bosoóvòa, toö zaXo'jpsvo'j Káotv, vod, zisă Cașinul, o sută de ocă de ceară. . ..
ztpoö ¿xà5sç szatóv....
(M. Gedeon, Xpóvtxa toö Katp’.apytxou cñxou xa: toû vaoû, Constantinopol 1880, pp. 112-5.)

CCXCVI.
Ștefan-Vodă Petriceicu, al Moldovei, pentru drepturile mănăstirii Pantocra­ 1672,
torului din Botoșani ’. (7181),
Decembre.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.)

CCXCVII.
Mențiunea că un manuscript din traducerea cărții lui Ioan Cantacuzino 167:1,
contra Islamului în limba vulgară de Meletie Sirigul (1635) s’a scris la mănăstirea 22 April.
Hlincea din Moldova, de Constantin de Chrysopolis, cu banii călugărului Manase
fiul lui Chiriac toö Ilâyton din părțile Delvinului, supt Ștefan-Vodă și Mitropolitul
Dosofteiu.
(Ms. 196 al metoenlni Sf. Mormânt în Constantinopol; tipărită în Papadopulos Keranieus, 'kpo-
ooXopuwrj B;0).;o6t(Xv], IV, p. 171.)

CCXCVIII.
Grigore Ghica-Vodă, al Țerii-Românești, închină mănăstirea Căluiul la 167a,
19 Iunie.
Sfântul Mormânt.
(Notițe greceșii moderne în Bibk Ac. Botn.)

CCXCIX.
Radu-Vodă dă schitul „Robáis“ mănăstirii Xcnofului (lui Xenophont). 1674
(71821,
(Langlois, k c., p. 78.) II April.

CCC.
lenachi Porfirita, capuchehaie a Țerii-Românești, către Dosofteiu, Patriarh
de Ierusalim, despre afacerile Sfântului Mormânt și amestecul lui Grigorașcu-Vodă.
Mazaptwtatî, aoșwtats zat Xo^twtats Ila-
tptâpya ffjç 'Așiaț flôXswç 'IspoiGaXapp. zat
xàarjç IlaXatSTtvrjÇ, zóp'.s, zóp-.s Aoatßss, tr(v
Ma.zaptótr(ta tazstvtôç æpoazovw.
’Azò tòv zòp thóatXov tòv zaXó7òpov è'Xa-
íov tò ttp.tóv r/jç, zat syá.pTjv: tà Ttávta
szatàXaSa' 6p.wç oXa èzetva ta âșivw. Movov
tifi otSw ei9Y(atv, p.è tò ìtapóv p.0’>, kwç ot
BsvsrCtávot, wț șatvstat p.s stòvpiv zat twv
«bpavtCsÇwv, è'atstXav, Stav stp.soOsv àzóp.^
elț tò ’laaztÇs, sva záííotov ¿vop.aCópsvov
Top.áCo Top.Jtàto, irpwïjv tCípáyY¡c, pstà taôta.
7tpa7p.atâ’itTjÇ, vôv Ss yaXtòo? zat Co’jyoòp-
trfi, zat èzôveoaïv stç tòv p.e‘iaXwtatov Spa-
7&p.àvov t^; SaatXztaț, zat ^XÒev zat èvtà-
Babadag,
1674,
Iunie.
Prea-ferieite, prea-înțelepte și prea-învă-
i țate Patriarh al sfântului oraș Ierusalimul
și a toată Palestina, doamne, doamne Do-
softein, mă închin smerit Fericirii Tale.
¡ De la chir Teofil călugărul am primit
■ cinstita-ți scrisoare, și m’am bucurat', toate
! le-am aflat, ci le las pe toate acelea. Numai
j îți dau de știre cu scrisoarea mea de față cum
! că Venețienii, după cât se pare eu știința și
j a Francezilor, au trimes, când eram încă
la Isaece, pe un oarecare anume Tommaso
Tobato, odinioară medic, apoi negustor,
iar acum falit și gigârt (?) și a mers
la prea-marele Dragoman al împărăției,
și a venit de a întâlnit pe Chehaie, și

1 Pare a fi Mănăstirea Doamnei. V. Studii și documente, V, p. 649 «i urm.

(Moasv tòv zs^aytà, zai sȚwps’jâsv và toùç
5war¡. ó èzirpozoç toùç 'Av'O'jí Tôzo'jç, zaì
và toùç Swaòuv 90 zo^Y^ià. • '0 zsya?tàç,
zaì 8èv è'Ssi^sv 6epp.ÓTi]Ta TÓavjv. BXézwvraç
tò aòrò ó àvw elpTjSsiç Top-àCoç, àzò 90
zoon'à T$ ëzap.ïv ivvivijzovTa yiXiààsç vpó-
aia. Tôtsç szïjpsv rà yapná tooç zal sz^țsv
stç tòv osCrjp-àCépfijv, zai tà eâstîev, zal àvé-
çspev zai Tà àazpa zoû TàCouv. "Orav rà
èStàëaCsv ó 6sCfjp-àCsp.7jç, ô zeyavtàç oXo sya-
]i07éXa- ó èzÎTpozoç zat èyóptosv, zat tòv
tòs, zaì tòv Xé^st: zeyaftà, tí 7sXàç; Oappstç
zwç và zàp.w Taptà/Tj elç Tà àazpa twv
«Ppay^wv, zat và zàpw Tà zpoaz'jy/jp.aTa à^ô
twv pa?tâ paç zat và Tà owaw toùç yaivtôeç;
auto Sèv tò zàpvw êîÇt và toùç ’z^ç. Aura.
oXaA zsyavtàç pè ezpaÇev zat pè Tà etzsv'
syw, zat ó 0eôç tò 7¡£eópet, zaOwç tò àzo'jaa,
è'petva zeptXozoç, zaì àpyvjaa và zapazaXw
tòv zeya^tâv và Xeùp^ àzò aÙTVjv ttjv öo'j-
Xetàv, OTt Sèv eîvat zaXà, zat Sèv zpszsi và
zaTa'ppovoùv tòv pavtà toùç TÓaov, zat toùç
àzoaràTaç, ozoû za6r¡pspoúaiov zápvo'jv TÓaa
zazà elç tòv tózov t^ç BaatXetaç, và toùç
zápouv rà OeX^parà. toùç, zai, tò zspiaoó-
Tspov, và zaTaypov7¡8^ tò ovopa toó sziTpózou,
zat và zaoyoûvTai oi Îpa^ot zwç èzXàv7]aav
tòv sztrpozov pè àazpa zaì èz^pav tò. zpoa-
zuv^para twv Twpaiwv. Tôtsç yjpiCst 0 zs-
yaftàç, zai pè Xsyst : Màjv tpoêàaai, zat auro
Sèv vtvsTat. Kat pè toûto èzépaaev szsîvt]
t¡ ^pépa
* sțw záXiv sz^ya zaì àXXvjv vùzra,
zat TjTav zapwv zat ó Tpijvopaazoc BoeoovSaç,
zoû ^X6ev 3tà và yopeoaifl 6éX7¡pa và zâvțj
stç T7¡v nóXtv zat spwTT¡aa zá.Xtv tòv zeya-
yiàv, zwç záysi 7¡ ùzôQsatç, etç tí àzópsivsv.
Mèéizev: WÇ zaGwç as etza zporrjsspa’ pà- ■
XtaTa zat ó l’pTjyopàazoç Boeôovôaç èXàXïjae
zat aÙTÔç zoXXà zaXà. Metà raòra spwT^aa
tòv zsyaytàv, àv etvat ôp'.apôç to’j, và ypáipw
Tïjv MazapiÓTTjTá aou và è'XOyj, và sópsO^
' èStp. Ms àzszpiOïj: èaù, wç yaivsrat, yopsôsiç
và tòv zàpyjç và eXOfl e5<p, àpij èpyôpsvoç
6éXet tSpwae'.. ’Eyòi toû àzezptÔTjza' àç stvat
zaXà ’EzXap,zpôr/jç aou, Ssv ÔsXei tòv àyt-
ast và tSpwa-çi ozoû và zepáoyj-TÓ zouzáp.taóv
tou. Autôç zat 8èv pè àzezptô/] tîzotsç, pôvov
syéXaasv. IlàXtv zpoySèç tòv eêavapwT^aa
zwç àzôytvsv vj So'jXetà twv fl’pàyywv. „âèv
toùç 8i8opsv Tà zpozuv^para aaç, zat pïjv
.yoôâaàt“, pè ànszptQ^^pôvov eyst và I8pway¡.“
IlàXtV TÒv sSavasiza, àv iawç zaì OéXst -và
aàç fpâ'țw và eXOsTé. Ms eîzsv: oyt, saù
^ívo'j ÊsztXïjç TCJ zai iôèç ri¡v SouXsiàv tou,
a vorbit să li elea Vizirul Locurile Sfi'nté
I și să dea și 90 de pungi. Chehaia n’a arătat
atâta căldură. Văzând aceasta, Tommaso de
mai sus din 90 de pungi a făcut nouăzeci
| de mii de lei. Atunci a luat hârtiile lor și
s’a dus la Vizirul-Azèm, și le-a’ arătat, și
a spus și banii ce pun ei. Pe când le pe-
treceâ cu ochii Vizir-Azemul, Chehaia tot
râdeă; Vizirul s’a întors, și l-a văzut, și-i
zice: Chehaie, ce râzi? Crezi că mă voiu
lăcomi la banii Frâncului, și voiu luă lo­
curile de închinare de la raialele noastre și
le voiu dà hainilor? Asta n’o fac; așa să
Ș li spui. Acestea toate m’a chemat Chehaia
i și mi le-a spus; eu, și Dumnezeu mă știe,
; cum am âuzit-o, am rămas întristat, și am
început să rog pe Chehaie tă părăsească
această slujbă, căci nu e bine, și nu se cade
să desprețuiâscă pe raialele lor așâ de mult,
și la apostați, cari zilnic fac atâtea rele
în locurile împărăției, săli facă toate voile,
și, mai cu deosebire, să se desprețuiâscă
numele Vizirului, și să se bucure Frâucii
cum că au înșelat pe Vizir cu bani și au luat
locurile de închinare ale Grecilor. Atunci
se întoarce Chehaia și-mi spune: Nu te
teme, și aceasta nu se va face. Și cu aceasta
a trecut ziua aceia; eu iarăș m'am dus și
în altă noapte, și era de față și Grigorașcu
Voevod, care a venit să ceară voie a merge
J la Constantinopol, și am întrebat iarăș pe
¡ Chehaie cum merge lucrul, la ce a rămas.
| Mi-a spus cum ți-am spus mai înainte; ba
I chiar și Grigorașcu Voevod a vorbit și el
¡ foarte bine. După aceia am întrebat pe
| Chehaie dacă e porunca lui să-ți scriu Fe­
' ricirii Tale să vii, să te afli aici. Mi-a răs­
puns: Tu, cum se pare, cauți să-l faci
a veni aici, dar, venind, se va osteni. Eu
¡ i-am răspuns: să fii sănătos Strălucirea Ta,
! nu-1 vei lăsă să se ostenească de să-i treacă
¡ prin cămașă. El nu mi-a răspuns nimic,
Í numai a râs. Iarăș alaltăieri l-am întrebat
; cum a ajuns slujba Francilor. „Nu li dăm
¡ locurile voastre de închinare, și să nu te
i, temi“, mi-a răspuns; „numai veți aveàde
lucru.“.Iarăș i-am spus, dacă poate vrea să-ți
¡ scriu să vii. Mi-a spus: nu, tu fă-te ve­
! chilul lui, și vezi de treaba lui, și, de nii
vrei tu, mă fac eu vechilul lui. Eu i-am
răspuns: De vreme ce orânduiești Ștrălu-
cirea Ta să te faci vechil, de sigur că nu
se cade să mă fac eu; și i-am sărutat
L poala; și atunci mi-â spus: Când va fi

zai, àv Sèv ©éXiflc èaù, ■ 7tvopai £71» îsxîXt);
to'J. ’Efô) roô àrcszpiÔTjxa: èzstSfi xat tâCet
V ‘EzXap.rcpór/¡c aou và yév^ç 6szîXt|ç, SsSata
èfà Ssv rcpsrcs’. và 70VW xai èfiXTjaa trjv
rcoStà tôv, xai tors; pè eircsv: oxav zápr/j
/peía, OèXopsv tòv pvjvàaei. Me spwrrçasv, rcoô
e'SpiaxsTat ^MazapiôrTjç Sot tôvsirca: rcpôç
rà p.spTj rfjÇ «btX'rcrco'jrcôXewç, CQ'à sXsTjpo-
aôvTjv. „ïïoXXà zaXà zàpvsr àç paÇw^, và
è'XÔ-çj pè rcoXXà àarcpa. wMs spàr^asv Sv i’awç
zat fi Mazapto'r ^ç Sou ^eupsv avrà tà pav-
râta1 èyw roô àrcozpiOTfza; vaîazs, zai jj.è
tà è'vpatpsv, „Kai rcoô rà TjXO'jaev“, pè eircsv:
’Efù tòv sirca: otav etç vip IIo'X'.v. Twpa
zápvst ypeía fi Mazapiórrjtá Son và tôv 7pà<p-Q
zapia ypapfi zai và tôv rcapazaXs'aig và ataÔ^
èrctrcôvwç và {Jvt¿v â'piaȚj và rcápovv oí <I>pánot
tà rcpoazvvríjiata arcò twv 'Pwpatwv tà /spia,
zai rcwç fi MazaptótTjtà Sov Ssv SèXeiç yavetç
àyàpiotoç, tóaov stç ròv èrcirporcov, oaov zai
etç toô X070U tou, xai rcwç ^6eXeç và sXQ^ç,
àpij, pè tò va ps fpátpTj ó ’lwavvàzvjç rcwç
ròv eircsv fi ’EzXaprcpôtTjç Sov rcwç“, otav eivat
xatpòc và 1X67], tòv SiSetç eiSTjotv, „àrcópsiva
*
àpiv eöpiazopat etç peȚâXvjV evvotav“. Abra
zat ort àXXa rcsptaaórepa Y¡prcopeíts và ròv
Ypá^ete. Aèv GéXopev Xebpei xai ^peîç và
rcpoaéywpev etç tà rcàvta, zai àv etvat xai
covéoet xai zapia avá^Xíj, ÖsXopsv ateiXst
erci tavroö avôpwrcov và t^ç ôwawpsv st37¡a!V.
Ata tïjv òrcóQeatv toô flaatà t^ç 'lepouaa-
Xr^p, èX'àXrpa ròv zeyaȚtâ, zai ròv eta^a ott,
zatà tà àarcpa rcoô OéXst pàç eôyàXy/, OéXopsv
tòv záp.ei zai -^pstç tïjv avrapotêr/v, zai p.è
sta^sv va rcàp'fl rà yor&tta arcò tòv ’Oapáv-
’Avâ, zat, Sstyvwvtaç ta rôv srctrporcov,và aa-
vopiX/ja^ pè tautôv, zai và SâXX-țj èprcpôç
r/jv So'jXetàv. Tà Xotrcà 6[éXst] tà zataXàëst
arcò tò 7pàp.pa roô zaXo^epon OeoytXot». [Ms]
Sta 7pà'pw, zai àç è'yw oT^vwpTjv. 'II Sè
¿7Ía ttjç sóyjj eíij] pe6’ 7¡pñv.
"Arcò Mrcaprcà, Aezspêptw 17.
T^ç S^ç Mazaptôtïjtoç otôç sv Xptartp zai
SoôXoç: ’lwavvàznjç.
TJ^eôpw tô àzatàaratov rwv Toopzwv xat
r/jv rcXeoveitav rwv, pàXtata stç roûtotiç toôç
zatpo’jç, rcoô êyouv ypsia- ôpwç sXrctCw và
àvarcat9oôvp.stàSXÎ7a twv 'Pwpaiwv: àç eyotiv
rô àvàôïjpa rcoô ë'7'vav attta rcàXtv và Cr¡-
piw6^ ó ‘A7Î0Ç Tà'poç! ’Epwrvjaa ròv zeya-
71a ri torco'jç Țapeâoov, zai Ssv èvQopoôvtaf
póvov tóaov pè eircev; 7’jpsôo'jv tô K^paps,
sxsìvov tòv rórcov rcoô èrc^pav ot 4>pavrCéCot
ròv zatpòv toô XoaXtàv Monpatvj, zai è^w-
213
nevoie îl vom înștiința. M'a întrebat unde
se află Fericirea Ta; i-am spus: în părțile
Filipopolei, cere eleimosină. „Foarte bine
face; să strângă, să vie cu bani mulți. „M’a
întrebat dacă poate și Fericirea Ta cunoști
aceste „mandate“; eu i-am răspuns: nu, și
mi le-a scris. Și, când a auzit, mi-a spus:
Eu i-am vorbit, când era la Constantinopol.
Acuma e nevoie ca Fericirea Ta să-i scrii
o scrisoare și să-l rogi să stea cu sârguință
să nu lase a lua Francii locurile de închi­
nare din mânile Grecilor și cum că Feri­
cirea Ta nu te vei arătă nerecunoscător,
atât către Vizir, cât și către el însuș, și
cum că vei veni, „dar, pentru că-mi scrie
lanachi că i-ai spus Strălucirea Ta cum
că", atunci când va fi vremea să vii, îi
dai de știre, „m’am oprit, dar mă aflu în
mare grijă“. Acestea și cât de multe altele
poți să i le scrii. Nu vom lipsi și noi să
ne îngrijim de toate, și, dacă este să se în­
tâmple și vre-o nevoie, vom trimete pentru
aceasta un om să-ți dăm de știre.
Pentru treaba Pașei din Ierusalim, am
vorbit cu Chehaia, și i-am spus că, pen­
¡ tru banii ce ni-i va scoate, și noi îi vom
dà în schimb, și mi-a orânduit să iea hoge-
turile (poruncile) de la Osman-Aga, și,’
arătând u-le Vizirului, o să vorbească enei
și să puie în picioare afacerea. Celelalte
le vei află cu scrisoarea călugărului Téofil.
Cu greu scriu, și să am iertare. Iar sfân-
ta-ți rugăciune fie cu noi!
Din Babà (Babadag), 17 Déchemvre.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
rob: lenachi. • .
Știu nestatornicia Turcilor și lăcomia
lór, mai ales în aceste vremi, când au
nevoie; dar nădăjduiesc să se fie mulțămiți-
cu puținul Grecilor; să fie afurisiți eei
cari âu dat pricină să fie păgubit din nou
Sfântul Mormânt! Am întrebat pe Chehaie
ce locuri caută, și nu-și aduce aminte;
ci numai atâta mi-a spus:, caută locul
Chimamè, locul acela ce-l-au luatFrancezii
214
òe'mav, key»:, Qipta y.hiôeç yp^ota. ’A~ò
aóííjy ty¡v zsp'Ypay^v 6sket zaTakáóg'. r¡ Ma-
zaptônjç loo tí tóítov yupgóow1.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-luî M. Gedeon.)
CCCI.
Constanti- Patriarhul de Constantinopol, Partenie sau Dionisie (de la 29 Iulie), iea
nopoi, măsuri cu privire la mănăstirea Cașinului, închinată Patriarhiei Ierusalimului.
1076,
Octombre. (Bibi. Ac. Bom., notițe grecești moderne.)
CCCII.
lti70> Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește legătura mănăstirii Cașinul
Octombre. cu sfântul Mormânt.
âiovôaioç, sXscp 0=oö àpy'g^iazo^oç Kwv-
OTavTtvooîtôkîoiç, Néaç Pwjitjç, zai otzoip.s-
vtzôç Harptapy/j?.
'O t^ç szzk'/jataaTtzîjÇ zataaTâosœç opoç
zai koyo?, závra îrpôç otzoòop.Tjv à~oaT&krzwç
zarapxtÇwv, oóòsv ~apopq.v ávg£ápT7¡Tov àvs-
ygTat twv Ttpôç àyaflôv àpopœvTWV azoiròv
zai Osoçtkwç roi? soasôéat 'pikepyo'jp.évwv
àvfl’ wv za.6’ 7jp.àç toö XptoToù Mgyàkv]
’Ezzkïjaia îtpoOsasaîv okaiç àei zat osyerat
îtpoOôpwç zai ôgôatoî ïàç sari oooTaoet guv-
TgksaOsisaç ôxoOéogîç zpayp.àTwv gwșgkwv,
zai s^atpSTW? 6$iwv GZTjvwp-à.Twv 0=o5, zai
yàp ot> p.tzpà p-îpiç g'joeosta? àvavnppvÎTWç
èaft tô zpovogtaSat trp toútwv êtap-ov^ç zat
o'jaTâogwç. ’E^gtôij Totyapoôv às^i^Mta.'. zai
*^jaîv rcapà toô p.azaptwTáTOt) zat âytw-
tóto'j fTaTptâpyo'j twv 'Ispoaokôp.wv, zopion
AoatOéoo, toô èv 'Aytcp Ilveúp.aT! àyarcijToô
àSgkyoô zaì a’jkkstTO’JpYOÖ t^ç fjpwv MsTptó-
ttjtoç, ÔTt tò zarà tip Mokòookaytav tgpòv
zai aeoàajj.tov povaar^ptov twv rcap.;xgyic-
Twv Ta&apywv, tò zarà Torcoflgaìav zsipg-
vov tip zakoopsv/jv Káaatvov orcsp sz oàO-
pwv sosípaTo veoopY^aac2 o rcoTÒ ÏTSsavoç
BosSôSaç tip szstas AôOsvTeiaç, ^tr/tz^ç
aÒToò awTï(piaç sv=z=v zai àzaTarcataTon pvr¡-
poaóvo’j, oraopoTTTjYtazYi ts spooszóptasv
â^itț zai zk^sgt toô zafl’ '^pài àrcoarok'.zoò
zai otzoupsvizoö Qpóvou, p.gTarcsaòv stç skár-
Twatv zai o/sòòv stç zìvòtivov spïjpwaswç rcpoa-
rcgkàaav3, àvTtkrpiswç v^tœsavTO 'ptkstiasôwç
zai etkapsTwç TjTg tj^oțoș szstvo'j4, Aópva
1 Altă scrisoare a lui, românească, din 1082. în Studii si docuììieiìte. III. pp. 96-8.
2 Varianta: ô «o opȚTj c’a ç.
3 Variantă: rc p o ~ rc eX á C o v,
4 Doamna Safta,
pe vremea Sultanului Murad, și au cheltuit,
’ spune el, 60.000 de lei. Din această însem-
, nare vei înțelege Fericirea Ta ce loc caută.
Dionisio, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Gonstantinopolei, și Patriarh ecu­
menic.
Regula și rostul așezământului bisericesc,
care a orânduit toate apostolicește spre în­
temeiere, nu sufere a se trece cu vederea
nimic neîndreptat dintre cele ce privesc spre
bun scop și sunt făcute cu iubire de Dum­
nezeu pentru cei evlavioși; pentru care Bi­
serica cea Mare a lui Hristos, care e în
seama noastră, în toate poruncile ei, tot­
deauna și primește bucuros și asigură gân­
durile săvârșite pentru așezarea lucrurilor
de folos, și mai ales a dumnezeieștilor lă­
cașuri ale Domnului,— căci nu e o mică
parte a evlaviei, de sigur, a se îngriji de
păstrarea și buna lor orânduială. De oare
ce deci ni s’a arătat și nouă de către prea­
fericitul și preasfînțitul Patriarh al Ierusa­
limului, domnul Dosofteiu, cel întru Duhul
Sfânt iubit frate și coliturghisitor al Sme­
reniei Noastre, eă sfânta și venerata mă­
năstire din Moldovlahia, a prea-marilor
Voevozi, care se află în locul zis Cașinul,
; pe care din temelii a clădit-o din nou răpo­
satul Ștefan Voevod, al Domniei aceleia,
pentru a lui sufletească mântuire și nestinsă
amintire, și a împodobit-o cu vrednicie și
nume de stavropighie a Scaunului apostolí­
| cese și ecumenic pe care stăm, căzând la
, împuținare, și ajungând aproape în pri­
! mejdie de a rămânea pustie, s’au rugat de
¡ ocrotire, în chip evlavios și iubitor de vir-

Xaúra, zal ó aôràôsX'ioç toö aÖTüö, zôptoç
BasîXàoxoç1, oî'tiveç zpovoijôÉvreç, wç ötsi-
Xïjzrat, TÎjÇ èzwjaTâcEwç aötoö zaì aovTTj-
pf(aea)ç, êvvœoav ÈztTpÉ(pat 5'jváp.et zpsíTToví
TIVI TÒ TOtQÖTOV, TOÖ àsÇ£VÔE'jîa&a! ôz’ èxeivTjç,
zaì zsptzpaT’jvôpÆvov2 Ste^ayeaöat — Tà Țap
ávíayjpá zwç zaì ÈztzivSuva toîç ’io^opoTs-
potç sv3'jvap.oòa8aizaì zpaTÔvsaGat zÉçp'oxs.—
zaiooTO), [ASTà zsypûVTtopsvTjç Xiav szt<iEX=iaç
apa zai E'jasêstaç, àvÉOsvro auTÒ tio zava^ttp
zai ÇwoSô/ip TàçpipToô Kopioo zaì ©eoo zai
ïwr^poç ’^pwv ’lTpoö Xp'.GToô, èzì Tip stvat
xai Xé^eaSat psTÔyjov aoToö p.sTà zàvTwv twv
zpooóvTWV aoTip XT^páTwv xai zavtotwv àçte-
poniàrwv, xtvT(Twv te zaì àztvfjTtov, xaì3 Ssazó-
Csaôat ôz’ aÔTOô zai Stoixeîoôat xai SteÊàyeaôai
ôzô toö xarà xatpoôç IIaTptàp)(09 twv ’lspoao-
Xôp,wv, <oaz£p xat rà Xotzà roo 'A^tou Tàipoo
liovaoTijpta, zai zàaav zpóaoòov aoToö xaì
xapzopopiav zpôç tòv "Aftov Táyov àzozop.t-
Csaßat olà p.vTjp.óa'Jvov àévvaov zaì <}>'r/tx7jv
awTTjpiav toute znjTopoç zaì twv àytspwaàv-
twv at>TÓ, ozwç, zspt6aXzóp,svov ôz’ aòroò
zai ^VÏjGtWÇ EZiOZEZTÓp.ÈVOV Stà T^Ç TOÖ ¡j.a-
zaptwTaTOu ITaTptápyou XTjÔEpovtaç zaì twv
uz’ aoToö zep.zop.svwv xaÔTjYoupÉvwv sziora-
oiaç, awCijrat Stà zavTÔç àp.£Tà.ZTWT0V zai
zpozozTov pàXXov Etc abçvptv xai ÖEXriwatv.
JTspi ^ç à<p tspwaswç xotvwç StaXe^ôÉVTsç p.£Tà
r^ç auToû MaxaptôtïjToç, zai àôsX'ptxwç ôz’
aoToö à^twÔÉVTEÇ 7pàp.p.a.Tt êsëatœaswç, TaÔTTjV
•/¡paç sztx’jpwoat zpôç ÈzixpaTeaTÉpav àaçà-
Xstav, zaSuzoaysÔÉVTOç yopTjȚstv tò zat’ etoç
Stwptapévov toö araupozrjYtazoö aÙTOÔ po-
vaaTTjptou st^G’ov zpôç tt¡v za 6’ i^pàç toó
XptOTOö MsyaXijv ’EzxXvjatav ZTjpoö ¿zàôaç
ÈxaTÓv, ozsp zpootsTa^ápsba zoptCsaSat Tip
zaTptap’/jxip zavaÉZTip vatp toö xaö’ ^jpàç
zaTptap’/jxoö zai azooToXtzoö toötou öpovou,
zpôç ywTa'}iav, siç oôçav Ösoö, xai pTjäsvt
Ttvt twv àXXwv ázávtwv, p7¡TS Tip xarà zatpòv
zaTptapxeúovTt ȚivEaOat peSezTÓv —, íjvzsp àçt-
watv eoXoțov xptvavTsç, àapévwç áxEás^ápsOa,
tò psv Stà tò zpôç tòv zavàYtov xaì Cwo-
óSoyov Tà'pov à^tóypEwv csêaç zàvTwv ^pôiv,
tò Ss Stà aóataatv xat GTspéwatv roö tspoö
aoToö povaaTTjptou. Toótov yàptv ^pácpopEV
xai àzoœatvôpEÔa auvoàtxwç p£Tà twv zepì
■^pàç tspwTáTwv àp/tEpÉwv xai ôzEpTtpwv, TÔ)V
ev 'A?í<p IIvEÚpaTt ¿7azYjTwv fjpwv àSsXtpwv
1 Vasile Hatmanul.—Pentru Cașin, v. și Studii și documente, V, p. 111 și urm.— Pentru Vasile
și Doamna Safta, tabla aceluiaș volum.—Pentru Safta și actul din 31 Jlaiu 1655, ibid., VI, pp. »41-2,
2 Varanti: icapiuparoópavov.
3 Aici în cealaltă copie; SteȘaȚeaOat,
2Ï5
¡ tute, soția aceluia, Doamna Safta, și fratele
( lui, dumnealui Vasilașco, cari, ingrijindu-se,
! cum s’a spus, de înălțarea și păstrarea ei,
Í au cunoscut că trebuie s’o încredințeze unei
puteri mai în stare a o apără și destul de
tare pentru a o cârmui, căci se cade a se
întări și înzdrăveni cele tară putere și pri­
¡ mejduite de cei ce sunt mai tari, și astfel,
cu o îngrijire foarte cuminte și cu evlavie,
au încredințat-o preasfințitului și de viață
primitorului Mormânt al Domnului și Dum­
nezeului și Mântuitorului nostru Isus Hris-
tos, ca să fie și să se zică mitoc al ei, îm­
preună cn toate stăpânirile ce i se vin și
cu toate cele ce i s’au închinat, mișcătoare
și nemișcătoare, și să se stăpânească de aceia
și să se cârmuiască și conducă de Patriarhul
ce va fi atunci la Ierusalim, ca și celelalte
mănăstiri ale Sfântului Mormânt, și tot ve--
nitul ei și folosul să se ducă la Sfântul Mor­
mânt pentru pomenirea veșnică și sufle­
teasca mântuire a ctitorului și a celor ce au
închinat-o, și, fiind ajutată de el și îngrijită
legiuit de către supravegherea prea-ferici-
tului Patriarh și de cârmuirea egumenilor
trimeși de dânsul, să se păstreze întru toate
neschimbată și înaintând mai ales spre creș­
tere și îmbunătățire. Pentru care închinare
înțelegându-ne împreună cu Fericirea Sa
și rugați frățește din partea lui, cu o scri­
soare de asigurare, ca noi să o întărim pen­
tru mai bună statornicie, făgăduind a dă
dajdea hotărâtă în fiecare an a acelei mă­
năstiri către Biserica cea Mare a lui Hristos,
acum în seama noastră, o sută de ocale de
ceară, ce am orânduit a se aduce atot ve­
nerabilei biserici a Scaunului acestuia pa-
triarhicesc și apostolesc care e în seama
noastră, pentru luminarea ei, întru slava
Iui Dumnezeu, și Ia nimeni dintre ceilalți
i toți, nici celui ce va fi pe vremuri Patriarh
să nu i se dea ceva,—care rugăminte jude­
când-o Noi că e cuviincioasă, am primit-o
bucuros, pe de o parte din pricina cuve­
nitei evlavii a noastre a tuturora față de
prea-sfântul și de viață primitorul Mor­
mânt, iar, pe de alta, pentru orânduialași
întărirea acelei sfinte mănăstiri. Pentru care
scriem și arătăm din sobor, cu cei din jurul
nostru preasfințiți arhierei și prea-cinstiți,
21«
zai, a'jXks'.TO’jpYów, Iva f¡ pèv à-p.Épwo'.ç aur/),
•Zata tà ȚSȚovora ïrspt aèr^ç àcpepwttzà -/páp.-
¡j.ara, ùrcô zr¡c mirivi toó zrTjTopoç Xrsyávon
Boìióvòa, Aôpvaç Eaùtaç, zai toû àô’Xïciù
sZEÍvoo, BaatXáozou, ey^ tô zùpoç zai rîjv
la/ùv àij.etaOétœi zat àp.£ta~otïjtwç siç alcòva
tòv arcavra- tò ôè tepòv aótò [lovaat ^ptòv, p.età
rwv ztTjp.átwv zat aytspcop.àtwv aòtoù, '/wpiwv
GTjkaÒTj, p,oatwv, àprcsXwvwv, ’/wpaçtcov, pùXwv,
țwwv rcavtoicov, tepcöv azsuwv, zaì àrca£arcXwç
árcávtwv, ztvìjtcòv te zat àztv/jtwv, órcáp^pi
órcò vijv èço'jatav zat ôsarcoretav toù rcavaȚÎou
zaì Cwoôôyon Tâșo'z, àva^atpétwç zat àva-
rcoarcàatwç zat àôtaoeiorwç, ¡j.stó/tov aotoù
tStov zai ov zai èvojiaCôpsvov, zat ôsarcoCô-
țxevov órc’ aótoù zat zpoatáts'JÓp.evov, wç zai
tà Xotrcà antoù [istó/ta, tpXattop.évwv àza-
taXùtwv zavov'.zwç èv aottò tcòv ctaúporc7¡7t-
azwv rcpovop.tœv toù otzo'jpevtzoù Opôvou ôtà
rcavtoç' éyij ôè tTjv rcpoataatav òrco toù zatà
z,atpooç .üatptâpxo'J twv flspoaoXùpwv, èrct-
peXoùp.svov brc’ aòtoù, zat èrctozsrctôp,evov,
zat ôtîçavôp.svov ôtà zaOzjyo'jp.évwv zat Xot-
rcwv rcatépwv rz/ç aotoù ^ozay^c, oi’ttveç zat
ô^slXonot rcép.rcetv zat’ eto’ç rcpôç vrp za6’
fjpàç toù Xptotoù Me-fàXzjV ’EzzXïjatav tô atao-
porcvjpazòv ètrptov àrcapattnjtwç, Z7]poù ôzà-
ôaç ézatóv tf¡v òz XotrcTjv rcàaav rcpôaoôov
è/7i ó rcavâpoç Tà’poç ôtà p.vz¡|xóaovov toù
zt^topoç zai twv rcpooïjXwaàvtwv aotcï) tô
[xovaat^ptov. "Oç 3’ av ¿tpèrcots StavoïjÔelç è-
rct/eipto^ àvatpé^at rcwç tTjv à^tèpwatv taù-
tTjV, zat oXwç ôtaaetaat zat àOet^aat tr¡v
aovoôtzzjv taùtTjv fjpwv1 èrcizùpwatv èxsivTjÇ.Btte
twv zatà zatpoùç Zj-pp.ôvwv toù torcoo, z( àp-
•/_wv, T; àp/ôp.svoç, tepwjj.évo;2 Xaïzôç, r¡ tcòv
ztYjtópwv ttç, z] tcòv rcpoa-pvwv zat zXzjpovópwv
aòtcòv, Tj àXXoç ttç, wç àOsapov® epȚov èrct-
teXsowv4 zat àrcTjYopê’jp.évov rcapá ts ôetotç
zai àvOpwrctvotç vop.otç5, àywptap.évoç stfj àrcò
0soù zuptou rcavtozpàtopoç, zat zatTjpap.évoç
zat àa'Tf^wpTjtoç, zat àXotoç [istà ôàvatoy
ai rcétpat, tà çùXa, ó atô'/jpoç XoG/jaovtat,
aotôç ôè oùôap.wç' zat [xsptç aôtoù aetà
toù rcpoôôto'j ’loùôa, zai etipot tôv zôptov
t^ç ôo^ïjç àvttôtzov autip èv t^ șooep$ Tjjxspa
t^ç zptaswç, zat tatç rcatptzatç zat aovoôt-
zatç àpaîç ôrceùOovoç,. "O6sv etç èvôet^tv zat
rcapàataôtv t'fjÇ o'jvoôtz^c Tjjiwv ôeôatwoswç
1 Varianta: r¡p.úiv
.2 Variantă : s p s ó ç. .. ..
.. H 3 Variantă : e * 6 s a p. & V. -.
4 Variantă: srciTsXsoaç
s Variantă: vo|iotç àv Û p cute i v o tç.
i întru Duhul Sfânt ai noștri iubiți frați și
i coliturghisitori, ca acea închinare, după
j scrisorile de afierosire ce s’au făcut cu pri-
1 vire la dânsa, de către soția ctitorului Ștefan
¡ Voevod și de către fratele lui, Vasilașco, să
i aibă tărieși putere neschimbat și neprefăcut,
în veci; iar acea sfântă mănăstire cu averile
■ și afîerosirile ei, adecă: locuri, moșii, vii,
! câmpi, mori, vite de tot soiul, sfinte odoare
; și, într’un cuvânt, toate cele mișcătoare
și nemișcătoare, să fie supt ocârmuirea și
; stăpânirea preasfinții ului și de viață primi—
' torului Mormânt, și în chip nedespărțit și
; nezguduit mitoc al lui adevărat, și cu ființa
și cu numele, și stăpânit de dânsul și îngrijit,
ca și celelalte metoașe ale lui, păzindu-se
nedesfăcute după canoane în mănăstire pro-
nomiile stavropighiale ale Scaunului ecume­
nic pe deplin; și să aibă îngrijirea de către
cel ce va fi atunci Patriarh de Ierusalim,
fiind îngrijită mănăstirea și suprăveghiată
și cârmuită de categumeni și ceilalți părinți
ai aceleiași ascultări, cari și trebuie, nea­
părat, să trimeată pe an la Marea Biserică
a lui Hristos, din seama noastră, darul sta-
vropighial din acel an, o sută de ocale de
¡ ceară; iar tot cellalt venit să-l aibă Prea-
i sfântul Mormânt pentru pomenirea ctitoru­
lui și celor ce i-au închinat acea mănăstire.
Iar cine mai apoi s’ar gândi să se apuce
a strică în vre un chip această închinare
și în de obște a zgudui și nimici această
întărire a noastră sobornicească pentru ea,
sau dintre cei ce vor fi atunci Domni ai
locului, sau boier sau supus, preot sau mi­
rean, ori careva din ctitori sau din rude
și moștenitorii lor, sau altul cineva, ca unul
ce face lucru nelegiuit și osândit de legile
dumnezeiești și omenești, să fie afurisit de
Dumnezeu atotțiitorul și afurisit și neiertat
și nedeslegat după moarte; pietrele, lemnele,
fierul se vor desface, iar el câtuș de puțin; și
partea lui să fie cu trădătorul Iuda, și să
afle pe domnul slavei părâș al lui în ziua
; înfricoșată a județului, și să fie supus blăstă-
murilor Părinților și soboarelor. Pentru care
spre arătare și întărire a asigurării noastre
sinodicești s’a dat și cea de față pecetluită
i gramată în anul de la Mântuire 1676,
 217

scííóOvj ‘M.i tò ~apòv arp.kk’.wòet ypàpp.a, sv ; luna lui Octomvrie, indicția 15.
stei aiùTTjpitp p-ç/ï òzrwèpicp, ivStzrito- ¡
VOZ fs'.. i
(Bibl. Ae. Bom., eòpiile d-lui M. Gedeon și altele: și urm.; una farli data de lună și eu lăsări
la o parte.)

CCCIII.
Dosofteiu Mitropolitul Moldovei închină mănăstirea Pobrata Sfântului
Mormânt. El arată că mănăstirea, „caria-i iaste făptura de la începutul țărâi
de sahastri, când pre acialie locuri età deșert“, dăruită cu moșii la 1397-8 (6096)
de Ștefan-Vodă și fratele său Alexandru, refăcută de Ștefan-cel-Mare, apoi, după
îndemnul lui Grigorie Roșea Mitropolitul, „vărul lui Pătru-Vodâ Rarcș“, de acesta,
care și-o face loc de îngropare, dând țerii pe Gheorghie Movilă și pe Teodosio
Barbovschi, Mitropoliți, și un număr de episcopi, e decăzută încă din 1621-2 (7130),
„călugării cei răi“ băgând hoți pentru a prădâ averea depusă a boierilor, arzând
apoi clădirea de „beții“; că Iorga Postelnicul, vărul lui Vasile Lupu, a acoperit-o,
că Gheorghe Paharnicul, fratele Domnului, a făcut trapezăriile în schimb pentru
un munte, că la 1637-8 (7146) Șoldan Vornicul „au acoperit clisiarnița și un
turn“ în schimb pentru satul Mihălășani, că el însuș, de postrig de acolo, ca episcop
de Roman, i-a răscumpărat un munte și a dres și întregit zidurile, făcând „tripă-
zaria de vară“ și dând veșminte, că în „mazilia“ lui a început „răsâpă mare ș’au
purces cu rău“ și că are deci dreptul să o închine, în mâna Patriarhului Dosofteiu,
Sfântului Mormânt, „că acolo-i sfânta cetate a marele împăratul Hristos, acolo s’au
pogorât din ceri și din Duhulú Sfântă, din Fiioara prea-sfănta Maria s’au întrupat,
acolo-i Vithleemul, unde s’au născut, și Nazarctul, unde au lăcuit, și acolo-i Țara
Palästina și Galileia, pre unde au îmbiat de-au luminat, acolo-i Iordanul, apa unde
s’au botedzat, și muntele Thaborul, unde ș’au arătat slava și din ceri s’au mărturisit
de la părintele fiiu iubit și ca să-l ascultăm, acolo-i Golgotha, unde s’au răstignit,
și mormântul unde s’au îngropat ș’au îmvis ș’au petrecut după ’mviere 40 de dzâle,
adiase vorovind cu Apostolii, acolo-i Eleonul, muntele unde s’au suit Domnulă Hristos
cu apostolii toți, și mare nărod de ucinici, adecâ de creștini, și cu preacinstita sa
maicâ, și de denaintia lor s’au suit în ceri la părintele; acolo-i, în Sion, și casa
unde s’au pogorât Duhulă Sfăntă ucinicilor, acolo-s și casele lui David, unde
vor ședea scaunele la giudeț, și va veni Domnulă Hristos cu slavâ și cu puteare
multâ de sfență, de va giudecà lumia și va plăti căruiaș după nevoințâ, celor buni
dându-le împărățiia Ceriului, iară strâmbii s’or duce în munca veacnicâ“,—pomenind
pe lângă vechii ctitori domnești pe Antonie Ruset, cel din Scaun, pe Doamna Zoi și
pe fiii Alexandru, Enachi și Gheorghe.—Iscălesc și Ioan episcop de Roman, Serafim
de Rădăuți. Calistru de Huși, Miron Costin Vel Logofăt și Buhuș Hatman.
(Șt. Dinulescu, în Candela pe 1885, pp. 147-50; Mellmedec, Notițe, pp- 102-8; cf. ibid., pp. 157-01,
după broșura franceză a lui Al. I. Odobescu, despre mănăstirile închinate.)

CCCIV.
Dionisie, Patriarh al Constantinopolei, pentru mănăstirea stavropighială a
Sfinților Apostoli din București.
â’ovvato;,'èkéto 0îoô âpy'.îniazoiroț Kwv-
otavt'.voüzókgtóí, Nsaç zai o'.zo'ip.î-
vizôç Ílarpiáp/Tj?.
O: rà r^ț szzkïpiaatrz^ç zataorâoîwç
spá-vp-ara zarà zaïpoôç eó6sríC$tv kayrivtsc
ami 'Jîrspôà.XÀovra Cfp.ov svörov p.ï'/s-
rijV Stàvo’.av ovtsç xpôç rijv twv
Oetwv zatop6wp.àtwv ÈZîtMipwatv, oôz ^¡J-sk^aav
àîi zai fjÄ£przz:epiaaüö p.sp:p.vâv ztțz Ôîîwv
Dionisie, cu inila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Xouă și Patriarh ecumenic.
Cei ce se întâmplă a îndreptă lucrurile
orânduielii bisericești pe vremuri, câți,
având grijă, din covârșitoarea lor râvnă de
la Dumnezeu și purtând gând bun pentru
îndeplinirea îmbunătățirilor dumnezeiești,
niciodată.n’au trecut cu vederea dea sein?

58183. Vol. XIV. 28

218
vawv zai osoaapiwv povaarr^iov è; ázpov
5ia.p.ov7jç zai ouarâaswç zatà rìjv àzoa-
roXizïjv evßsov ózo6i)Z'/¡v, ^riç zai zspta-
oî’Jîtv tçûç sùssôsîç èv tio ep?ip toû Koptoo
jrâvtotê zatayveXketai. Atò zaì oòz óXí^a
totaûta toô 0îoù zataywyta Stà tvjç toû à-
zoatoXtzoû zai otzonp.svizoû îtatptap^tzoû
toóto'j 8povoo zavovtz^ç è£o'joia.ç, itàtrqç
àzaXXà-avtîç eiazpàéswç zai ôouXsiaç, àrêXr;
zai àaoôota zatîtpvàaavto, ot3 ifi èXst>6îpiaç
tô àvwXsOpov aotoiç èrtpayp-atìóaavto, tô p.èv
stç òó^av 0£oû zaì aìvov àévvaov, tô S' etç
àxatâraoatov pv^jioauvov ztTjtópwv twv èzst-
vœv zaì Xotzwv òpOoSóJwv yptattavwv. Vlïv6ev
toi zai tô zatà tip OoȚȚpoSÂaytav stç tô
Mîtouzoopsottov eopwzôp.îvov tepôv zai aeêàa-
p.tov ¡xovaar^ptov, èz’ òvóp.att ojjivovôp.evov
twv àftwv èvSó^wv zaì zavsuyTjp.wv ’Azoarô-
Xwv, ataopozï^tazôv pèv àvszaOev yeYOVôç
ota^vwazstat, Katptapytzôv te zai èXsûÔîpov,
zattot tà r^ç ataopoz7j7taç aotoû d’.~țt}~.\tâ>Sfț
zaXat^ev^ Țpâpp.ara zatateypwOvjvat jiejxap-
tópTjtat, za6’ ov zaipòv mvzS'fț zpooop-tX^aat
znpí, aovepYsta. toû pzaozáXoo èyOpoû, tò
ispòv aòtò zataywȚtoV yp/jÇet 3è tavûv t^ç
anvfjOouç toû ata’jpoîTTjYtazoû <ptXott[j.ïip.atoç
àvavewaïwç. Tàç ?àp twv "poȚSveotspwv àot-
Sipwv üatptapywv çptXortpiaç, oaat toû op6oû
zai zavovtzoû Xoțoo èyazrópevat yatvovtat,
totç twvp.eta7£veotépwv èztzopwtizotç àvaveoûv
eiœSaat ypappaatv, ot tt¡v StapovTjv twv tot-
oôtwv àvs^àXstzrov t'/jp^aat ypovtiCovteç. Oo
evezêv zai Xtav èoâfjôïpav Tjpwv ot îtpoata-
teûovteç aotoû zai ôzêpaaztCôpsvot ypajip-aatv
^psrépotç, wç è'0'ota!, tvjv atanpozT^tazTjv
àçtav aotoû àvavswaat zai tv¡v èXêOÔspiav
aôtoû èztzopwoat, zpôç aootaatv Stivezi) zai
p.ovtp.wtépav àa'pàXstav. Toótoo yáptv ojç tt¡v
oôataotv twv tepwv toû 0eoû èzzXyjatwv ônsp
te àXXo zoÔoûvteç, tip attïptv aùtwv eop.evwç
àzeôs^àp.sOa- zaì St), zatà tô àôtàztwtov
è'Ôoç t^ç ’EzzXïjataç, Ypà'povteç àzoyatvôp.e6a
aovoStzwç, vvwjrțj zai twv zepi ïjp.àç tepw-
tàtwv ztX., iva tô ôtaXr^Osv tepôv povaari)-
ptov twv áyíwv zaì OsozTjpózwv ’AzoatoXwv
psrà zàvtwv t<ôv zpoaovtwv zai szc^er/po-
[lévwv aotw aùv 0s<o ¡istézeita ztvjjiàtwv zai
àytepwjxàtwv aòtwv, ztvTjtwv zai àztv^twv,
ztX.
pyoC' ’•
(Bibi. Ac. Boni., eùpii moderne de documente grecești.)
1 Cel d’intâiu ctitor fusese Mateiu Basarab, care găsise un lăcaș de lucru; biserica de azi, cu totul
neîngrijită, e frumoasa clădire a lui Ștefan-Vodă Cantacuzino. isprăvită la 10 Iulie 1715 (Iorga, Inscripții
din bisericile României, p. 266, n° 615),
griji în cea mai largă măsură de păstrarea
cea mai desăvârșită și alcătuirea lăcașurilor
dumnezeiești și a veneratelor mănăstiri,
după dumnezeiescul sfat al apostolilor care
vestește că acei cucernici sunt cu dărnicie
în lucrul Domnului de pretutindeni. Pentru
care și nu puține asemenea lăcașuri ale lui
Dumnezeu s’au făcut scutite și slobode de
dăjdi cu voia canonicească a acestui Scaun
patriarhicesc a toată lumea, scăpând de aju­
torință și slujbă, prin care voie și-au ago­
nisit cele netrecătoare, pe de o parte pentru
slava lui Dumnezeu și lauda veșnică, iar
pe de alta pentru neîncetata pomenire a
ctitorilor acelora și a celorlalți creștini drept-
credincioși. Deci pentru aceasta și mănăsti­
rea cea sfântă și vrednică de închinare
aflătoare în Bucureștii Țerii-Românești, cu
hramul sfinților slăviților și lăudaților
Apostoli, se cunoaște în tot felul a fi fost sta-
vropighială, patriarhicească și slobodă, de
și vechile ei scrisori pecetluite de stavro­
pighie se arată cu marturi că au fost stricate
în vremea când s’a întâmplat a se mistui
de foc, cu ajutorul dușmanului ce urește
binele, acest sfânt lăcaș, și acum îi este de
nevoie obișnuita înoire stavropighială. Căci
darurile răposaților Patriarhi ce au fost,
care se arată a fi luat rost drept și cano­
nic, se obișnuiesc a se înoi cu scrisorile de
întărire ale urmașilor, cari se îngrijesc a
păstră durata lor neștearsă. Pentru care ni
s’au și rugat cu stăruință cei ce stau în
fruntea mănăstirii, și, răzimându-se pe scri­
sorile noastre, după obiceiu, a se înoi vred­
nicia ei stavropighială și a se întări scu­
tirea ei, pentru statornică întemeiare și
siguranță mai trainică. Pentru aceia, ca
unii cari dorim mai presus de toate înte-
meiarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, am
primit cu bună voință cererea lor, și deci,
după datoria neclintită a Bisericii, scriind
vădim sobornicește, cu părerea și a prea-
sfințiților arhierei din jurul nostru, etc.,
pentru ca pomenita sfântă mănăstire a sfin­
ților și de Dumnezeu vestitorilor Apostoli,
cu toate stăpânirile ce le are și-i vor veni cu
Dumnezeu, și cu toate darurile ei, mișcă­
toare și nemișcătoare, ș. a.
 2 in

cccv.
Versurile lui Ioan Cariofil pe mormântul Măriei Ruset, fiica lui Istratie-
Vodă Dabija.
’lwâvvo'j Kapnosükk?/, roö MeyáXyj A070-
Òéto'j.
Mapta MoXSoôiva, tézoç EuaTparton zept-
yavoôç,
’Hviaç ayôvToç MoXôoôiaç 7spap^ç,
NtaîrtÇav rs yôrpvjç èptz’jcéwç zata7[iév7¡.
’EvOaôe, ysù, zettat, 7euoa,t».év7j Oavâxo'x
A'jypoiç ?àp véyeatv ráozXs'pGeíaa 73 p.a-
Xéa,
’AzîXsOpou xôt|j,sw, zapzaXlpwç eOavs,
1G77 '.
Ale lui loan Cariofil, Marele-Logofăt.
Maria Moldoveanca, fiica lui Istratie
vestitul,
Ce ținea frâul Moldovei venerabile,
Și coborând din neamul glorios a lui
Dabija,
Aice, zace, vai, gustând din moarte.
Căci, răpită, iu tulbure neguri,
De brațul soartei ucigătoare, năprasnic
muri.

CCCVI.
Teofan, Paisie sau [Dosofteiu], Patriarh de Ierusalim, face stavropighie a 1677,
Sfântului Mormânt mănăstirea Sfinților Voevozi de la Mărgineni (MaprCtvâvt). (Februar).
Incipit: Motora, sv àvôpwzotç soù Scopa. . . („Mari lucruri între oameni sunt darurile“.)
(Ms. 411 din Biblioteca Metohului din Constantinopol al Sfântului -Mormânt; Papadopulos Ke-
ramens, 'IrpoooXoptTtxT) BtSX., IV, p. 372, n° 43.)

CCCVII.
Dionisie, Patriarh de Constantinopol,
Mărgineni.
-¡-Atovnamç, èkscp 0eo5 àpyte~tazozoç Kwv-
OTavTtvo’JZÔXewç, Néaç Pwirtjc, zai oIzowj.sv'.-
zôç IlatpiâpyTjç,
Twv óvrò y póvwv îtpa'gxàrwv cpúast zaâo-
âozetpéviov ç8opcj, oi tòv alcòva zatà Sta.80-
yv(v àpst'êovTeç ávSpwsot, îtpovotaç Xô7otç,
Wç eț'.Xtov, tò. ®6áaavrá riva twv zaXwv
àvavswasat otaoéyovTat, zaì oó ptzpàv tt¡v
Scap-ovTjv aUTwv zapsZTstvstv otSaci, Cvjpiav
oò p.tzpàv TÌjv aTsp^otv aÒTcòv XùytCópsvoc
àXXwç 7àp à<Lekoóp,eva Tayéwç èzzizTSt tò
sìvai zaì e^aXsișeTat. Atò zaì sv toîç szzXtj-
ütaatizotç àsì zpà.7p.aai Tàç twv izâÎM àot-
îipwv IlaTpiapycòv ptXoTipiaç, Tàç sit’ â.yaOw
zai OsoyiXsì ozoittì) irpo-p-fornac, ol ¡ist’ s-
zsiyooç tòv itaTptapytZjòv zaì oìzo'jp.svizòv
ToòTov Opo'vov Stéitstv Xayovrsç aasTspoiç sitt-
znpoùv elwSact 7pàp.p.aot zpôç àvazaiviajiòv
szstvwv zaì âvsȘâXstzrov avvTTÌpTjatv. T~s:2y¡
Tot^apouv zaì tò zarà tt¡v O'VjzpoSXayiav sv
T<p zaXo'jp.évco MapTCiváXvj zstu.svov tspòv zaì
asvaajiiov p.ovaaTrjptov, tò èz’ òvóp.ati osp.v'j-
vópsvov twv itap.[j.57ÌaTwv Taétapywv, sópiazs-
Ta: pèv àvszaSsv aTa'jpoz7j7iazòv itsitotr^isvov
zaì sXsóSspov, zatroi tà tt/ç OTaupoz7j7taç
întărește privilegiile mănăstirii Constanti­
nopol,
1677,
ÿ Dionisie, cu mila lui Dumnezeu arhie­ Februar.
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
De oare ce lucrurile de pe vremuri, din
firea lor sunt supuse peirii, oamenii cari se
schimbă prin veacuri, prin a lor prevedere,
cum e de dorit, întâmpină pe cele ce pier
dintre lucrurile bune prin înoiri și se pricep
a li câștiga o destul de mare trăinicie, so­
cotind că ar fi o pagubă nu mică lipsirea
de dânsele, căci altfel, neîngrijite, răpede li
cade ființa și se șterge. Pentru care și în cele
bisericești totdeauna daniile fericiților Pa­
triarhi de odinioară, făcute mai de de mult
pentru scop bun și iubitor de Dumnezeu, se
I obișnuiesc a se întări de cei cari pe urma lor
se întâmplă a li urma pe Scaunul acesta
i
patriarhicesc și a toată lumea, prin scri­
sori, pentru întărirea lor și păstrarea lor
neștearsă. De oare ce deci și sfânta și ve­
nerabila mănăstire din Țara-Românească
în locul numit Mărgineni, în care - se ține
hramul prea-marilor Voevozi, se află de
mai nainte făcută stavropigliială și liberă,
de și vechile scrisori pecetluite ale stavro-

1 Cf. inscripția care s’a pus pe mormânt, in Iorga, Inscripții din bisericile llomîinieit II (-Studii
și documente“, XV), p. 214, n° 610,
220
aótoñ ÂaXaîȚS’^ ci7iXXiá>07¡ 'ipiij^ccca s? tà-
zmiç SEpi^szrwzaaiv ez rwv zara rózov
àvwjAaXiiov Kots r^ç zatptz^ç zep'.rcetdaç,
zaOà ¡isp-aprép^rat, èÔETjÔTjaav S’ op.w; Xlav
7¡¡J.WV OÍ TÎjV ZTTJTOptZTjV a'JtOÔ ZY¡8s¡XOVÍaV
È/ôvteî 7pá¡i¡ia3'.v ’/jp-wv vEWtÊpo’.ç rijv arau-
pozTjiazTjV aòroù 'piXotipzav àvavEwaat zarà
rfy toö oizo’jp.Evtzoö Opóvou aw/lsiav, ràç
yàp Twv ^poȚEveatepcov àotSljxwv riarpiap/œv,
coç StEÍXr^rat, zavovizàç Èïti6paocôas:ç, ouat
roo • ôpOoô zai Sizaion Xoțo'j èzazTÓp.Evat
yaívovrai, zat oí p.sO’ ôatepov oóz ázoíáX-
Xo'jaiv, à.XXà 6s$iwç àa^sviCo'Jot zai tr^v 8e-
varqv aurai? èxtzpàretav ôa.'^Xsvouai. Toôrou
•/àpiv, w? njv aùataatv zai auvT^pïpiv twv
áyítov tou 0eoü szzX'/jaiwv ôirép rt àXXo
îtoôoôvteç, ?7¡v atrïjGtv aùrwv sùjievw? àzE-
SeJàp.EOa- zai ò'q vatà tò ëvôsojxov e6oç toö
otzonp.=vizoô roóroo Opôvoo Ypàyovreç àzo-
yaivôjisOa auvoSizw?, p.srà twv ^spi ^p.àç ispw-
ràrœv apyiEpsoiv zai oftsprijiwy, tô>v iv ’Avùo
Ilvsôp.ari àyaTTTjrwv ’/jp-wv àSsXyœv zai auX-
Xetro’jpvtóv, 'iva tò 8taXvj'p8sv [lovaaTïjpiov rii»
Trapp.sviarœv Ta^iapyæv p.srà závriov twv
rpoaóvrwv, en zai twv Èzi7svr(aop,évwv aòrip
aòv 0E<p p-ErÉTtetra zrvjp.arwv zai àçtspwp.à-
TWV, ZIVTJTWV TE Zai àziVTjTWV, EÎ’ïj Zai XÉ77]tat
zai zapà závTwv SurpvwazTjTat, zatà tò wpó-
rspov, zarpiapytzòv zai otaoponr^iazóv, zai
àaóòorov zai àzaraCrçtTjrov, zai zavriQ sXeó-
tìspov, àvsvoyXTjtdv ts zai àvszTjpsaarov zai
àzaraxàf/jtov zàpà travrò? zpoowzou, zai
zap’ autoò toö zatà tdzov apyispsw?' p.7¡5svl
p.7]5$v ò^sìXov jrapsyeiv tò oóvoXov, oots ózo-
zsìaOat rivi twv àXXwv, el ¡it¡ p.óvov otto ty¡v
xpootaatav zai sziazsipiv òiatsXo’JV toö za-
Tpiapyizoö zai oizoup.svtZoö' roótou Opóvov,
zai Gît’ aöroö toótoo 8ie£a7Óp.EVOV, zai trpo-
atats’JÓp.svov, àvazpivóp.svóv re zai òis’jQe-
toòp.svov, a ts natptapxtzòv ovzal ovoțiaCo-
p.svov, p,VTpp.OVS'JOp.ÉVO'J sv aótio p.OVO'J toö
jrarpiapyizoö òvóp.aro? sv zàaat? taìc iepaìc
rsXEtatç, zatà tt¡v ata'Jponrf/tazàjV òiarózw-
aiv, oí 8’ sv aòtio oovaazoóp.EVoi irarsps? ò-
irsiXtcat. ôsapsatwç Stáystv zai asjivospsw?
zai sóràztw; p.srà zàa^ç zavovizàç aovTT-
pTpEWç, çiXaSéX^wç ts ôiotsusiv zai aiXaX-
Xr(Xwç tòv zoivoStazòv àaîtâÇsaQai tózov, p.7¡8sv
ë/ovtsç s^prTjp,s'vov zai ISio’ztvjtov, àXXà jta.vta
zoivà, ôtatpoyàç, '?T(p.i, zai Gzsxáop.ata, zai
rà Xot^à ^pò? tò CàjV àva7Zaia, sv óp.ovolof
zai zowooùp Guv8iait<tìp.svot, 8t’ oó aX^Or^c
zai ,taá77sXo? p.ova8izi¡ zoX'.tsia 7vwpiCstar
TjVÌza 8’ àv ystpotovia? rivo? yp^Cwat, e~’
pighiei sale au căzut în nimicire, pentru
neorânduielile din acel loc și schimbările
de pe vremuri, precum ni s’a adus măr­
turie, dar s’au rugat cu stăruință de noi
cei ce au grija ei ctitoricească să înoim
această milă stavropighială a ei cu scrisori
ale noastre mai nouă, după obiceiul Scaunu­
lui ecumenic, căci, precum s’a spus, întă­
ririle canonice ále fericiților Patriarhi cari
au fost, câte se arată a fi adevărate și
drepte, nu le răsping nici cei ce vin pe
urmă, ci le primesc cu plăcere și li dau
din bielșug întărirea ce este cu putință.
Drept aceia, ca unii ce dorim statornicirea
și întărirea sfintelor lui Dumnezeu biserici
mai presus de orice alta, am primit cu
bunăvoință cererea lor; și deci, după datina
legiuită a acestui Scaun ecumenic scriind,
arătăm sinodicește, împreună cu cei din
jurul nostru prea-cinstiți arhierei, întru Du­
hul Sfânt frați ai noștri iubiți și eolitur-
ghisitori, că această pomenită mănăstire a
prea-marilor Voevozi eu toate cele ce i se
vin, și chiar ce i se vor veni cu Dumnezeu
după aceia, averi și danii, mișcătoare și
nemișcătoare, să fie și să se zică și de către
toți să se cunoască, așâ cum a fost și mai
înainte, patriarhicească și stavropighială,
și scutită și necercetată, și cu totul sloboda și
netulburată și nesupărată și necălcată, de
oricine ar fi, și de către arhiereul din partea
locului; să nu trebuiască a dà nimănui chiar
nimic, nici să fie supusă cuiva dintre ceilalți,
decât numai să dăinuiască supt îngrijirea și
supravegherea acestui Scaun patriarhieesc și
ecumenic, și de către acesta să fie călăuzită
și îngrijită și judecată și orânduită, ca una
ce este și se zice patriarhicească, pomenin-
du-se în ea atâta: numele patriarhieesc în
toate sfintele ei slujbe, după rânduiala sta-
vropighiilor; iar părinții cei ce duc viață
călugărească într’însa trebuie să trăiască în
chip plăcut lui Dumnezeu și cuviincios și
bine, orânduit cu toată păstrarea canoanelor,
și să viețuiască având între ei iubire ca frații
și cu iubire între sine să îmbrățișeze rân­
duiala chinoviilor, neavând nimic atârnător
de ei înșii și osebit al lor, ci toate să fie
în de obște, adecă: cele de hrană șilocu-
ințile și celelalte ce sunt de nevoie vieții,
trăind în bună înțelegere și viață împreună,
prin1 care se cunoaște cârmuirea monahi­
cească, cea dreaptă și asemenea cu a înge­
rilor; iar, când vor avea nevoie de vre-o.
 221

a5=iaç sywat zpoazaXetv ov Sv sÔéXwct rœv
àpytspétov èîtt r<7) szrsXeiv m^W-ppr^z ràç
ystpotovia? aòrwv, pera zàarjç sç^zptoojp.svQç
zapar7¡pf(astt)C, zai ywptç ttjç roô tspoö anv-
Opovw eȚzaS'.Spuoîw?' îtpôç S’ roorotç
•xi] .StaXetwat çpovriCstv rz^ç aù;r(as»ç zai
ÊsXrtômswç roù tepoô auroû povaor^pio’j zai
zpozoïr^ç èv ~ào', zarà rqv zr^
sitaȚȚsXia«; aàrwv zpoaavéyovreç ©sto, zai rà
àpssrà a&rtp îrotsiv svaQwvtCôpevot, zai rò
ispòv aerò zata^w^tûv àp/p'irovoùvrsç a>ç è'vsatt :
toûro pèv etç 8d$av 0eoo, roôro 8’ stç p.v7¡-
¡ida'jvov atœvtov rwv è£ àpy^ç zrvjro'pwv ai-
ronzai rtov â~Q70vwv èzetvtov, zaOàvevo'p.tatat.
"Oç ô’ àv douÂTjOsiȚj Staastaat t-qv araopo^zj-
7iazijv èXeuSepiav auroô, zai óìtwaoùv aerò
zaraSo'jXwaat zai à^atr^oat Xaoetv è£ aurati
ri, rcoXò q 0XÍ70V, zai Ç7)p.twaat aurei, ó rot-
oûroç, ozoiaç àv sÏtq rà(ewç, ispw[J.svoç Xat-
zoç, zai ôzcitou SaOp-oû, àçwpts|xévoç zrX.
,’lîv erei awrTjptcp ^ayoi, sv p.zf/t tbeepon-
aptep, tvàtzrtwvoç te.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lni M. Gedeon.)
! hirotonie, să aibă voie a chema pe care-1
vor voi dintre arhierei pentru a săvârși
; fără împotrivire hirotoniile lor cu toată în­
> grijirea cea cu scumpătate, și afară de așe­
zarea unui sfânt tovarăș de Scaun: iar pe
¡ lângă acestea să nu lipsească de a se gândi
la adăugirea și îmbunătățirea acelei sfinte
! mănăstiri și înaintarea ei în toate, după
datoria bunei lor solii, suferind pentru Dum­
nezeu și luptându-se a face cele plăcute Iui
și căznindu-se, cum se cuvine, pentru acest
sfânt lăcaș: pe de o parte întru slava lui,
' Dumnezeu și pe de alta pentru veșnica po­
menire a ctitorilor de la început ai lui și a
urmașilor acelora, cum e datina. Iar* cine ar
; voi să zguduie această voie stavropighială
a mănăstirii și în vre un chip a o robi sau
i mult ori puțin a o păgubi, unul ca acela, ori­
¡ șicine ar fi, sfințit sau mirean, și de orice
treaptă, să fie afurisit, etc. (urmează, blas-
tămul obișnuit.)
In anul de la Mântuire 1677, în luna
lui Fevruarie, indicția a 15-a.

CCCVIII.
„Safta, Doamna lui Gheorghe Ștefan Voevod, de veșnicii pomenire, carele IS77
din mila lui Dumnezeu a fost Domn al țerii Moldovei, împreună cu vărul mieti (,188)’
Pătrașcu Pitarul, fiul lui Dumitrașcu Spătar“, arată că au închinat mănăstirea ‘ a‘u
Bistrița „care s’a întemeiat de străbunii noștri cei buni și vechi“ și care ajunsese
în „stare de desăvârșită stricăciune, risipită și lipsită, nu numai de tot felul de
podoabe, ci și de sfințitele veșminte scumpe, de multele scule și de însemnatele
ei moșii, încă și de robii săi țigani ce i-au fost dăruiți și întăriți de prea-înnălțatul
de veșnică amintire Alexandru Voevod zis cel Bun și Bătrân carele zace înmor­
mântat acolo, cu Doamna și fiii lor“, prin Patriarhul Dosol’teiu, venit în țară, la
Sfântul Mormânt.
(După, textul grec, în posesiunea lui Theodor Codreseu, traducere în Vricariul, XXII, pp. 375-7.)

CCCIX.
Gramată patriarhală din Ierusalim pentru mănăstirea Cașinul, clădită de
Gheorghe Ștefan Domnul Moldovei.
rpàpp.a a'-7tXXtw8eç ^spì roô sv Kaaivtp
MoXSoëXaytaç tspoñ ¡J.ovaatv¡pto’t rwv ’Apyay-
7éXwv.
1677, loovío'j,
'II MsrptorZjÇ fju.wv otaXap.òàvet òtà zoo
zapovroç aôr^ç zarp'.apyizoû 7pàp.p.aroç ort
ó pazapirtjç Srésavoç Bosôôôaç, ó pera ròv
p.azaptrY|V BasíXetov Bosoóòav anbevreâoaç
Ierusalim
1077,
Iunie.
Scrisoarea sinodicească pentru sfânta mă­
năstire a arhanghelilor din Cașinul Moldo­
vlahiei.
1677, Iunie.
Smerenia Noastră, arată prin cea de față,
gramată patriarhicească a sa că răposatul
Ștefan Voevod, care a stăpânit acolo după,
răposatul Vasile Voevod, a clădit mănăstirea
222
èvraûOa, sztms tò sv r<ò Kaaivip p.ovaorrip’ov
twv ’A py a.77îXwv, zal è’òwzsv slț aitò zal
■/copia riva âșiBpwp.a. ’AXX’ à~s:€7' ó Xtésavoç
o'jtoç sòiwis tòv BaoiXsmv BoìSóoa, zal s-
Xaosv èv twv lòlcov aòtoò xoXXà, zal zt/jp-ata1
zal npa^jitcta, ó oiôç toù BaotXeiou Boeòóòa,
Sts’iavttCaç BûsçôSaç, aùôsvtB’iaaç p.sp'xà
•/copia, bç iov eíysv ó Xtéyavoç BoeêôSaç à-
Țtspcop.sva eiç tò p.Qvaoff|ptov sì; tô Kàscvov,
B^oóXrpí, zal p.sptzà èyàpiosv, s£ wv stat zal
tô M"û')tÎo’jÀSGt; zal 'PôCvoSov zal toùto
tô ezap.=v taya Scott, wç EtpTjtat, ó Xtéyavoç
BosSôSaç STt^psv aaîtpa toù itatpoç too, zal
èzoóXrps zal èyàptas tà '/copia, otà và îtâpȚj,
wç vvrpcoç zX7jpovô[J.oç toù Z'atpôç aùtoù, tô
oizatov. QîwpvjOévtoç op.wç ¡ietà taùra toù
îtpàvp.atoç sv Kwvatavtcvo'j^ôXet voptp.wç te
zal zavovtxwç, èzptOv] zal à^sœaaioÔYj ott tô ep-
70Vtoùto toù SteyavitCa Bosôôoa [àôtzov] sativ,
sxstSàj ó ïtsçavoç BosooSaç, à.v stysv ào^pa
xapjxsva, stys zal àXXa zpà.7p.ara cov èôô-
vato ó XteyavitCaç BosôôSaç zal àXXot aùtoù
ypsw'fstXÉtat và zàpwat Stà tà ypét] aùtôiv, tà
Ss '/copia, zaOà23* à^tepwOsvta a-aç t<]> 0sw,
siala àvaxóasaata' sita zaì àXXot AôOsvtat
àçtépwaav p.ovaor^pta twOscô, oizoSop./oavteç
aôtà St’ otzsicov '/p/p.àtwv, zai styaat zal
Stà'popay pÉTj, zal setat a- àzsOavav8, à]
ûrpav f/jç AùGsvtsiaç, àXX’ oôSslç sXa.Ss tà
à'ptspw[j.ata ôîtoô sôcozav stç tà ¡lovaat^pta,
Stà tô ypéoç tooç.
Tootoo ootcoç syovtoç, sttseotj Y/J.$tç èXà-
oop.sv tô Kàatvov Ttapà toù aotaosX'joo toù ¡xa-
zapitoo, aotaosXçoo zac aùtoù '/[tot too
àpyovtoç AoyoOstoo BaotXáazoo, âSsXșoo toù
Xtsyàvoo BosSóSa, zal rijç p.azapitoo Aoavaç
toótoo toù Steyávoo Bosoóòa, Xàyta.ç, Stà và
stvat àçtspwjia stç tôv "A'/tov Tàyov, sXàôop.sv5
zal govoSczôv 7pàp.p.a ott tà. '/copia ô^où
szwXtjGsv Tj syàptssv ó olôç toù BaatXsioo
BosSoSa, XteyavitCaç Bosôôoaç, tà ô~ota rpav
toù p.ova.at7jpioo Kàotvoo, và SoÔoùv à^apat-
ttfjtwç stç tô Kaoivov wç rpav zal xpórspov.
Kat ooo! tà á^ópaaav, và CT(toùv tà àaîtpa
tooç à-’ szst Ôkoù tà szwXïjaav zal tà ajo-
paaav aùtoi, / và tà Ca/xtwvwvtat, s^stS/j zal
tà Tjôpaaav ^apavôp.wç' zat oaot tà s'Xaoov
•/àptv, và ôatspoùvtat r/ç Scopsâç, sxstSàj où-
Sstç Sóvatat và yaptOȚ( ttvl tô àXXôtptov.
1 Ediția lui Papadopulos Kerameus, în voi. XIII. p. 453 :
2 Lipsește în ediția citata. Dar. apoi:
3 Ibid. : oPiavav.
* Si ibid. E de prisos locul între virgule.
5 Ibid.: $kâ6ap.sv.
I Arhanghelilor clin Cașin, și a chat la dânsa și
câteva moșii ca danie. Dar, de oare ce Ștefan
acesta a izgonit pe Vasile Voevod și aluat
multe din însăș averea acestuia, și moșii și
lucruri, fiul lui Vasile Voevod, Ștefăniță
i Voevod, ajungând la Domnie, a vândut
¡ unele moșii din cele ce le dăruise Ștefan
' Voevod mănăstirii Cașinului, și unele le-a
făcut dar. dintre care sunt și Buciuleștii
și Roznovul; și aceasta a făcut-o adecă
pentru că, precum s’a spus, Ștefan Voevod
a luat banii părintelui lui, și a vândut și
a dăruit moșiile, ca să-și capete, ca legiuit
moștenitor al părintelui său, dreptul. Cerce-
tându-se însă după aceasta lucrul la Con­
stantinopol după legi și canoane, s’a judecat
și s’a hotărât că lucrul acesta al lui Ște­
făniță Vodă e [nedrept], de oare ce Ștefan
Voevod, dacă avea bani luați, aveâ și alte
lucruri din care putea Ștefăniță Voevod
și alți creditori ai lui să-și iea pentru
nevoile lor, iar moșiile, ca unele ce au fost
odată închinate lui Dumnezeu, sunt cu ne­
putință de luat, apoi și alți Domni au dă­
ruit mănăstiri lui Dumnezeu, zidindu-le
din averea lor, și au avut și felurite da­
torii, și, apoi, ori au murit, ori au fost scoși
din Domnie, dar nimeni n’a luat daniile ce
s’au făcut la mănăstiri, pentru datoria lor.
Aceasta fiind deci astfel, de oare ce noi
am luat Cașinul de la fratele răposatului,
adecă de la dumnealui Logofătul Vasilașcu,
fratele lui Ștefan Voevod, și de la răposata
■ Doamnă a acelui Ștefan Voevod, Safta, ca
să fie închinare la Sfântul Mormânt, am
luat și gramată sinodicească, anume că
moșiile ce le-a vândut și dăruit fiul lui
Vasile-Vodă, Ștefăniță Voevod, care erau
ale mănăstirii Cașinului, să se deâ neapărat
la Cașin, cum erau și mai înainte. Și câți
le-au cumpărat, să-și caute banii de unde
le-au vândut și le-au cumpărat aceia, ori
sa și le piardă, pentru că le-au și cumpărat
fără lege; și câți le-au luat în dar, să fie
lipsiți de danie, de oare ce nimeni nu poate
¡ dărui cuivă lucru străin. Astfel deci fiind
două moșii Buciuleștii și Roznovul, pe care
le dăruise acel Ștefăniță Voevòd, Buciuleștii
dumisale răposatului Logofăt Iftodie, iar
 â2â

O'kœç oòv tà etpijpéva Sôo yœpla Miroor-
CooXéott zat 'PóZw^w, ~à ôîtoîa etye yapiafj
ó S'.aXrjïQslç StsșavitCaț Bos6ô5aç, tò pèv
Mzo'KCo'jXéart tw àpy&vn Ao‘(oOéfq pazapÎTT;
’IIșWoȚj, TÒ Ss 'i’ÓLVOÒOV T<¡> áp'/OVTt AoyoââtȚ!
zòp NizoXácp 'PazoêttCrç, oícp too StaXvjçOévToç
yApy&vToç ’HföoStoo 'PazoôÎTÇa, Tà sXàôo[iiv,
¿iç IXàSopev zat àXXa îtapà àXXwv, ó~oò Tà
giyam zat szsivot rjopaopéva zat zavà 5w-
psàv elX7¡ji|Jtéva îtapà toô eipr^évoo ÏTeya-
vttCa BosSóòa. ’AXX’ èîtîtSïj tò p.ova.GTiipiov
toôto t^tov ayeòòv è'pzjjxov àrcô zá6í TtrcoTe,
zat ¡láXtOTa aitò Cwa, èrcapâzaXéaatiev tòv
StaXYpösvTa Ttp.twTaTOV àpyovra AovoGéT’/jv
zòptov NtzóXaov 'PazoëtrÇav, zal ë'Swzsv etç
tò p.ovaoT^pt toûto ôtazoata rcpôôaTa, Tp'àvta
à^eXaSta zat etzoat 6w5ta, oXa zaXà zat
fepà zat StaXeYpéya, zal àvTt toôtwv èàw-
oap-sv aÒTip tò ywpiov TôÇvoêov pè toùç
poojioôvooç toô oXovç zat u.è oXt¡v too ttjv
pwotav, coaTS và etvat iStzóv too zat twv
tsxvwv zat zXTjpovójiwv aÒTOò aitò toô vöv
zal etç tòv alcòva, rcap’ ooSevôç rcwrcoTS èvoy-
Xrj0T|GÔp.evoç, t] AoOevTÔç, àpyóvTwv, t¡ zal
aitò twv îtaTsptov twv zarà zatpoôç eòptazo-
p.évwv sv T<p Sta.XrppSévTt p.ovaGTTjpice, sv òàpst
àXÓTOo à'poptap.oò zat àvaôspaToç atwvtoo.
Ercl ^àp âa'paXeitț. t^ç Eô^svetaç aotoô zat
twv zXa]povópwv aÒTOò sòwaap-ev tò ìtapòv
TiptSTspov Țpâjip.a, 7Î7sp.oveôovTOç toô eoasësa-
TaToo AüÔsvtôç ’lwávvoo ’Avtwvíoo 'Poogstoo
BoeoóSa rcàoT|Ç MoXSoôXayiaç.
’Ev ítsi ,ayoCz, sv p.7¡vt toovúp.
(Dupft ms. 605 al Sfântului Mormânt, în L egrand, l. c.. pp. 16-8.)
Roznovní dumisale Logofătului Nicolae Ra-
coviță, fiul acelui boier Iftodie Răcorită,
le-am luat, cum am luat și altele de la
alții, pe care și aceia le aveau de cumpă­
rătură și luate în dar de la zisul Ștefăniță
Voevod. Dar, de oare ce mănăstirea aceasta
era cu totul goală de orice, și mai ales
de vite, am rugat pe acel prea-cinstit boier,
dumnealui Logofătul Nicolae Racoviță, și
a dat mănăstirii acesteia două sute de oi,
treizeci de turme și douăzeci de boi, toți
buni și sănătoși și aleși, și în locul lor
i-au dat satul Roznovul, cu toți rumânii
și cu toată moșia, ca să-i fie lui și copiilor
și moștenitorilor lui de acum și pănă
în veac, nesupărat de nime, ori Domn,
ori boieri, ori și dintre părinții ce se vor
află pe vremuri în mănăstirea aceia, supt
povară de afurisenie needesfăcută și de veș­
nică anatemă. Și pentru siguranța dumi-
sale și a urmașilor lui am dat cea de față
a noastră scrisoare, stăpânind prea-cucer-
nicul Domn Io Antonie Ruset, Voevod a
toată Moldovlahia.
In anul 1677, în luna lui Iunie

cccx.
Nicolae Milescu Spătarul către Dosofteiu, Patriarhul Ierusalimului, cu privire Moscova,
1078,
kt traducerea, făcută de Hrisant, nepotul aceluia, a cărții sale despre China. 7 Iulie.
(Sathas, Msactiaivnci] III, pp. 90-5; Legraml, Bibliothèque grecque vulgaire., p. 337
si arm.; Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 105 și vrm.)

CCCX!.
Dosofteiu, Patriarhul Ierusalimului, către Nicolae Milescu Spătarul, poate 1679,
13 Decem­
în aceiaș rost. bre.
(Ms. 309 al Bibliotecei Patriarhie! din Ierusalim, v. Papadopulos Keramens, l. c., I. p. 309.)

CCCX1I.
Chitanță a lui Ioan Cariofil pentru sipetele încredințate lui de Șerban-Vodă Constanti­
nopol,
Cantacuzino. 1680,
Februar.
 Mè rò'rcapov u.oo olzsioysipov 5iaXap.5àvet
çm ó szXap.rcpôratôç p.on Aubiv-qç zôptoç
zùpioç Sîpoavôç Kavrazot>ç7jvôç Bosôôv5aç
~iart<; O’>7po6Xayiaç ¡iot) èrcapàòwzs cío as-
rcána [xs rcpápata, èaç:pa7np.sva èçwflsv p.è
tip aâflîvnzTjv top GșpayiSa’ tà órcoia èzw
eie tò arcati p&n òià ipXaȚiv ôOev sic ot¡-
Xwoiv eòtoza tò rcapòv t^ aòtoò ’EzXap.rcpó-
tvp.
ayrc'w «Vsypwapio».
'O Méyaç Aoyoçér/jç tr¡z M^àXijç ’Ez-
zX^aiaç: 'Iwavv^c.
(Bibl. Ac. Rom., 30/XbV; publicată și în Documentele Cantaciizinilor, pp. 96-7, n° XXXVII.) -
CCCXIII.
Constanti­ Gramata lui lacov, Patriarhul de Constantinopol, pentru mănăstirea Cotroceni.
nopol,
rpâp.p.a otytXXtwÇeç zarptapytzòv 'zzi an-
1681,
Februar. voòtzòv rcspt toû vécu ¡J.ovaat7¡píon r/jç Kot-
p.rpswc àvs^epOsvroç èv KorpatCàvi órcò toô
Tjep.óvoc Ov7Zpo6Xayiaç ïspëàvou Kavrazo'j-
Ç-^voù, twv SwpYjSîvtwv autw órcò toù r^e-
p.ôvoç 5izatwp.à.twv zai r^ç sXenOspiaç antoù
àzô aùôsvttzwv ôàpswv, auSooiwv, êavstwv,
•/ap'.au.àtwv zat Xoircwv.
1681, 'psÊpûuapiüu.
’làzwooç, èXécp 0âoû z. t. X.
Tô)v àvwOev ovtwç 8s8e7p.svwv rcapà rcavpbç
twv œôitwv SwpTjțxa tsXstov, œwtottS'/j tà za-
Topôwp.ara zàvta zai zXfjpTj zatanȚaCet ya-
pttwv, r^ç açwv zoXttsiaç zatâXX'ijXa, Si3 wv
àtiyyûz, 'w? svroXîjv zoptôXsztov, aôtôç ó sv
oôpavoiç zatTjp otos oo^à.Ççaôai, zai tmç oo-
¿àCovraç aótòv àvt'So^àCstv oôz eXattov. Zw
?àp SȚ0), Xsyet K'jptoç, ott roôç ôoJâCovtàç
p.s ooêàaw. «hwrôç moi 'p.p àtpenSwç 7270-
votsț, 'pwtoooXoúotv sp7a fifi àvu> çpnzTwpiaç
syoțisva, za.63 5aov oó rtôéaoi Xóyvov órcò tòv
p.ó5tov, àXX3 src3 aòtòv èzstvov ôtpoôvtsç, tifi .
TT^rcfi Xoyvtav fifi ^’yymfi aòtwv zat3 à-
pstTjV tsXétôtïjtoç, àzttvoôoXoûGt tà rcépata,
zatayav^ rcotoôvtsç tà îpȚa toù çwtôç zat
rcaaiSvțXa- rcàv yàp tò 'pavspoópsvov ç<bç satt,
zatà. tò 7=7pap.psvov. lIoXXoiv p.èv oóv 7s zat
rcoXntpórcwv ovrwv twv rcapà tptXapstotç ep7wv,
sv oli sòapsatsttat 6)sò; zat òo^àCstat, tò
òtS7Stpetv Osioo? vaoôç zat tspà zata.7w7ta
toò? àr/arcvjtà tà GZTjvtóp.ava Ytvwozovtaç Kn-
pion rtov 2'jvàp.swv èpôoôô^ovç, stç p.$7otXw-
vopov Sôçav tr¡z \>.=~¡titMt¡'>yr¡z aòtoù, otatss-
povtwç twv rcoXXœv òta/pépstv, óp.oXo7oóp.svov
ñrcápyst zat ' âvap.ștXsztov, yEvÙsv toi zat
tavùv ó totç aôtotç svOèotç yapazt^ptapaatv,
Cu scrisoarea de fața cu însăș mâna mêâ
se arată cum că prea-strălucitul mieti Domn
domnul, domn Șerban Cantacuzino Voevod
a toată Ungrovlahia mi-a dat două sipete
eu lucruri pecetluite pe din afară cu pecetea
sa domnească; pe care le-am în casa
mea pentru pază; pentru care spre dovadă
am dat cea de față Strălucirii Inii.
1680, Fevruar.
Marele-Logofăt al Bisericii, celei Mari:
loan.
Scrisoare pecetluită patriarhicească și si-
nodicească pentru mănăstirea cea nouă a
Adormirii, înălțată la Cotroceni de Dom­
nul Țerii-Românești Șerban Cantacuzino,
pentru drepturile cele dăruite ei de către
Domn și pentru scutirea ei de greutăți
domnești, dăjdi, împrumuturi, peșcheșuri
și celelalte.
1681, Fevruarie.
Iacob, cu mila lui Dumnezeu, etc.
Dintre cele ce sus sunt primite de părin­
tele luminilor ca un dar desăvârșit, luminos,
ce luminează toate îndreptările, pline de ha­
¡ ruri, ale cârmuirii celei potrivite prin care,
fără meșteșug, după a sa poruncă însăș, pă­
rintele din ceruri știe a se slăvi și a aco­
peri cu slavă nu mai puțin și pe cei ce-1
slăvesc (sic?). Căci, zice Domnul, eu trăiesc
pentru a slăvi pe cei ce mă slăvesc. Căci,
¡ făcându-se nemincinos fii ai luminii, acopăr
de lumină lucrurile ce au temere de sus,
întru cât nu pun lumina supt oboroc, ci,
suind pe dânsul lumina cea cu depărtate raze
a desăvârșirii lor sufletești după virtute,
aruncă raze pănă la capăt, făcând văzute și
vădite tuturor lucrurile luminii; căci tot ce
[ se vădește e lumină, după Scriptură. Multe
i fiind deci și de multe feluri cele ce se fac
i de iubitorii de virtute, în care Dumnezeu se
¡ mulțămește și se slăvește, e recunoscut și
! netăgăduit că la mai mare slavă a măririi
I lui, mai presus de altele, se osebește a înălța
dumnezeiești biserici și sfinte locașuri orto­
| docșii cari cunosc că iubite sunt sălașurile
: Domnului puterilor. Pentrucaredeci și acum
! cel ce cu astfel de dumnezeiești daruri, ca

w. zwrôç uîôç, r/jXa.U7Wç sçaotpàztwv, skéw
0soù szkajizporatoc, șî^î, zai sMiSsaratoc,
AùOÉvtïjç zùptaç, zôp’.oç ’lwávvr^ Sepûàvoç Kav-
tazo')Çç,ôç BoîSôvôaç zàa^ç Ouqzpookayiac
zaì zatà zv=ùp.a ’jiàç àyazTjTÒc t^ç
Msrp!Qtr(TOț, toîç ^t/jzoîç ts zai awp.artzoîç
aôtoù ~poTspT¡j«.aa!v wç sv etzovi Staypâswv
àçia șpovî’V tfjç szo'jpavio'j zkfpswç, zpôç
zo/.Xoïç à)Ao:ç t^ç Qeoateroûç aùtoù
zoïç vzEpTspTjjtaa'. zai twv àyaôo'jpytwv à-
zotsksapaa'v, qjpîtiaato zai asSáopzov vso'jp-
77iaar azùvwp.a Osoir St’ m r^v à^toztottav
tifi zpôç 0SQV àqàzïjç aùroù ôtâSïjkov sp7a-
çôp.svoç, oóz sztSpaSóvstv ëqvw zatâpCaaOat,
sz'Ösaßat uyokaiwç àkkà Seárspa závtwv
zo/jaàjisvoç tà àvOpwztva, zpwt’.attiv è’pqov
tô tou 0SQÛ Ststà^ato, zai zpwrqç aùt^ç
t'/jç ëakôtôoç t^ç àvw6sv aùtw SwprjOstsTjÇ
àp/ïjç zai zpozatapizfjç AùÔevtsiaç, wç zpo-
7ovtz^ç sùasëeiaç àptatoç C^bwrfjÇ, ösoasostq.
ts zpoaavsyœv, zaì ok'^v zvsoiv sôtsSstav,
ajxțfw ts șTtții, fi¡v ztôttv tw ôi<p zai tôv
qîov Guvopokoyov tqj ziatst ôstzvùwv, Sîztjv
àzapyijç twv zap’ autw zakwv, tw Sot^pt
twv oXwv àqaôwv zpoaïjyà/fsto, zatà tô: è-
vsyzats T<p líopítp, ului 0soù, Só^av zai ttp.f¡v,
zai : ivsqzats tw Ivupitç 8ó$av òvóp.att autoù'
zai Sri, ystpaywyiq. 0soù zai auvavttkf^et t^ç
OsopTjtopoç, zspizuatov vaôv zai suaqsç p.c-
vaatTjptov àvTjystpsv èz 6à.6pwv, zatà rr¡v tozo-
Seatav KotpatÇàvt ztzk'qazop.sv7jv, èz’ süï7jp.iq
t'^ç svSôJo'j Ko'.p.rpswç abt^ç t^ç úzsp kóqov
tòv A070V àœpàatwç zoTjSàaTjÇ, Ssazoivïjç
■^.wv Osotozou zai àstzapQsvo'J Maptaç, ozsp
wpatajiaatv s^atatotç, 'piXozakiaç ts zai ;is-
qakoopqiaç sztt7|Seúp.aatv szszóap.Y¡asv, àyts-
pwaaç aùrw zai aótápzaj tà zpôç sztaùataatv
autoû zai Z’jQspvT¡mv twv sv aòt<ì> p.ova£ôvtwv
ïikapétwv àvSpwv àvayzata, SatptkeatâtȚj ys'.pi,
t^ç saotoô Țtkoșpovou ps7akovotaç szàç'.a,
za.Ôàzsp zai oi zpô aòtoù soasôéotatot Aù-
Gsvtat, t^ç aot/jç, Ț7jp-i, tCàpaç, zatà za'poùç
zpovoTjôévtsç toîç ôz’ aotwv SojujÖstT. p.ova-
atïjpiotç, zkoutoôotwç syt>vOttjj.Yjaavto, p.stà
zàaïjç ts twv vopzzwv àzptôaau.àtwv aovt^-
pïjaswç àzapttaàp.svoç àzavta, zotvg ouvSta-
czsôst, aovatvsast ts zai ôo'jXqj toû ts zatà
tózov àpytspatsôovtoç, íspwtáton MTjtpozoÀi-
tou O07Zpo6Xayiaç zùp ©soSooioù, zai twv ùz’
autôv Ôsoytksatârœv sztazôzwv zai zàoTjç
vrfi a'jqzÀTjton twv sztyavwv àpyovtwv t^ç
autTjç AôSsvtsiaç, zatà zavovaç zai vop.ouç,
zai tïjv szîzpatoûoav zatà tózov C'JVTjÖs’.a.v,
zai toöto qàp àpiatï(ç otzovop.iaç satt, tò
581S3. Vol. XIV.
22Ó
I fiu al lumini, scânteind «leparte, adecă cel
i
cu mila lui Dumnezeu prea-luminatul, zic,
; și prea-cncernicul Domn, domnul Șerban
i Cantacuzino Voevod’a toată Ungrovlaliia
și întru Duhul Sfânt fiu iubit al Smereniei
i Noastre, scriind ca într’o icoană prin însuși­
rile lui sufletești și trupești lucruri vrednice
a se cugeta de cereasca chemare, pe lângă
i multe alte mari însușiri sufletești ale Înălțimii
Sale de Dumnezeu încununate și săvârșiri de
fapte bune, s’a hotărât a face din nou și un
¡ lăcaș venerat al lui Dumnezeu; pentru care
!; făcând vădită firea vrednică de crezare a iu­
j birii lui către Dumnezeu, n’a știut ce în­
j seamnă zăbava începutului, nici a se apucă
; de lucru în răgaz, ci, pnind totdeauna pe al
■ doilea plan lucrurile omenești, a așezat ca
i lucrul cel mai d’intâiu lucrul lui Dumnezeu
I și, râvnitor ales mai întâiu al celei dintru
I început date lui de sus stăpâniri și Domnii
| strămoșești ea și al evlaviei strămoșești, și
i deosebindu-se prin frica de Dumnezeu și ră-
■ suflând toată cucernicia, arătând, zic, amân­
două: credința asemenea cu viața și viața
i de o potrivă cuțcredința, ca prinos al bu­
j nurilor de la el, a înfățișat-o dătătorului
1 tuturor celor bune, după vorba aceia : ați
i adus Domnului, fii ai lui Dumnezeu, slavă
| și cinste, și: ați adus Domnului slavă întru
j numele lui. Deci, cu îndreptarea lui Dum­
i nezeu și cu ajutorul Maicei Domnului, a
5 ridicat din temelie o biserică încăpătoare
> și o mănăstire sfântă, în locul ce se zice
Cotroceni, cu hramul slăvitei adormiri a
celei ce peste fire a născut Cuvântul în chip
negrăit, doamna noastră de Dumnezeu năs­
cătoare și pururea Fecioară Maria, pe care
mănăstire a împodobit-o cu frumuseți neo­
bișnuite, cu lucrări mândre și mari, închi-
nându-i și din destul cele de nevoie pentru
așezarea ei și ocârmuirea celor ce duc în
ea viața călugărească, oameni iubitori de
virtute, cu mână foarte darnică, vrednice
de mărinimia lui iubitoare, precum și cei
de înaintea lui prea-cucernici tlomni, adecă
ai țerii aceleia, după vremuri, având grija
mănăstirilor dăruite de dânșii, din bielșug
le-au dăruit, cu toată paza creșterilor le­
giuite, orânduind toate, cu chibzuiala îm­
preună, cu învoirea și sfatul arhiereului de
acolo, preasfințitul Mitropolit al Ungro­
vlahiei chir Teodosie și ale prea-iubitorilor
; de Dumnezeu episcopi ce sunt supt el și a
Ì tot Divanului fruntașilor boieri ai Domniei
2P
226
roti z;:pév<zç of^áS'rj vmiwXú&zÍv opo-ç * '
TStòC Òt’ Ciïzâiô'j aîZTOÔ •/p'J'jOS&ÓXko'J X0ȚOO
zaxrpyaXíaaTo závxa. zaT/jp'.6pr;p.éva Xszro-
¡ispeo?, oca sv anno Sa.duXsôaaç àvsBsTO, sic
p.V7¡p.ÓGÜVOV Sa’JTÓÒ TS Zaì TWV ZpÒ .a'JTOÙ,
zaì [1er’ àóxòv A'jO'évfwv r^ç aÔT^ç AuOsvTsiaç,
zaì závrwv twv opBoSóJwv ÿp'.axiavwv.
’Pv zpwTov jièv ssxtv ozwç, àzò oXo'j toö íá-
uaTOç toö ’Opaoíoo d’XôTÇio-j, zaì twv qXwv eìao-
o^ú.áTwv wv sys: tò <1>Àótlìov stç Tà Sàu.axa zat
etç Tip; zapotztav auTOÖ, Zapo6tzvți ™ iepòv aÒTÒ
{lOvaoT^ptov tò TpÍTOV p.závtov atòov zaì àvsXXi-
ZSÇ, ¿ÓOTS àzò TWV Tptiôv ¿tpaptwv TÒ sv òtpàptov,
zaì àzò twv ’ zptaswv tò TpÍTOV p.époç toö
zspooDç, zaì àzò twv Àotzwv zpoaóìwv zaì
sìaoÒTjp.àTwv, zaO’ yy? syo'jo: Tà êagara ou-
y/jOstav àzoXagòàvetv zaì zspSiCetv,'tò xpirov
è$ ókozWjpou ózàpystv toô'p.ovaoTïjptô’j- Sta-
tsX^ Ss tò aÓTÒ p.ovaar/jptov zàvTT) sXsóOspov
zaì àoóooTov'àza^azàvTwv àz^tuç twv aùOsv-
Ttzwv òàpswv zaì auòoatwv, òavsìwv, yaptajià-
Twv, òwpswv zaì àXXwv za.vtooazwv s^óSwV ot
Ss 6a[ieotSsç òzàpywotv àp.SToyot twv àvójzóv-
Twv T<p [lovaar/jpicp zavTàzaotv, zaì p.y¡ eywotv
àSstav zap’ aüToö C/¡Tstv, s? wv stwGaot za-
psyetv auToì t^ AoösvTsta auSoatp.àTwv, p.TjTs
Xap.6àvetv aÔTOÙç oXwç àzò toô TptTou 6á-
p.atoç zai Xotzoö TptTou stoo§7Îp.aToç toö
slpT^svou ëàp.aToç, Èzetoïj èç oXozX^pou à-
(fwatwûïj zai zpoovEvépjfat Ttp p.ovaoTTjptq>,
Stà ts TT|V zpôç autò vóp?.p.ov çtXoTtp.tav
toô szXap.zpOTaTot> ’ AóQsvtoü, zaì ote at zapà
TOÖ TptTOÜ ptSpO’JÇ TOÖ êàgaTÔÇ àvfjZOU-
aá’. ' T^- AuösvTst'q. Sôostç à^péS^oav t^ç
BeoTtaptaç zapà t^ç aoToô ’EzXapzpÔT^toç.
ÁeÓTspov àytspwaaTO sv Ttp aônp p.o-
vaoTTjptw àÔTOô ’EzXapzpôxyjç zai oot-
vapit^tov auOsvTizòv àzò toô vtô.Xou TÇt-
ȚavsoTt zaì vTáXou ' BtTÇtzsoTt, twv zstp.svwv
za.Tà rijv Tozoôsoiav toô IltTsoTtou, wots Xap.-
êàvstv tò p.ovaoT7;ptov àzò töjv Suo toútwv
VTáXwv tò aòOevxtzòv ooivaptxCtov, sz- twv
Ssza ¡iSTpwv xoô otvo’j sv pérpov zpoasrt
XajiSávstv zai tò zozXóvtov zaì tò Xsțop.e-
vov zspzspov àzò zavTÔç toô zapsyovToç
SotvapÍTCtoo swç toö vôv, wç etyov aw^Oetav’ ot
Sè a'jvàyovTeç tò aòSsvTtzòv êotvapixCtov sz x^ç
Xotz^ç Tozoôsaiaç xoô IltTsoTtou p.7] èywotv à-
Sstav XaptSávstv sz toô govaaT^pion oXwç òò-
Ssv, ouïs Stà tô SotvaptTÇtov twv stpTjpsvwv Sôo
vxàXwv, ooTs Stà tò zozXóvtov zaì zspzspov.
- npôç Ss toôto'.ç sSwp^aaTo aôTtp aXa-
' înseamnă: târg de lână pentru ciobanii Bărăganului.
aceleia, după canoane și legi și după datina
ce este în locul acela, căci și aceasta se ține
¡ de o bună orânduire: adecă a urmă după
j margenile ce sunt statornicite; pană ce prin
respectatul său hrisov însuș a întărit toate
cele înșirate cu de-amănuntul, câte i le-a
dăruit din bielșug, pentru pomenirea lui și
a celor de înaintea lui, și a celor ce după
el vor fi Domni ai Domniei aceleia, și a
tuturor drept-credincioșilor creștini.
Dintre care mai întâiu este aceia ca, din
Í toată vama orașului de Floci și din toate
veniturile ce le are Fiocini1 la vămile și
siliștea lui, să iea această sfântă mănăstire
al treilea ban întreg-și fără lipsă, precum :
i din trei pești unul și din judecăți a treia
parte a câștigului, și din celelalte venituri și
încasări, pe care au vămile obiceiul să le
iea și să câștige, din toate o treime să fie a
mănăstirii; și să petreacă această mănăstire
eu totul slobodă și fără dăjdi, adecă scutită
de sarcinile și dăjdile domnești, de bir, de
peșcheșuri, de daruri și de alte venituri de
orice fel; iar vameșii să nu fie împărtășiți
de loc diri cele ce se cuvin mănăstirii, și
să nu aibă voie a cere de la ea din aju­
toarele ce obișnuiesc ei a înfățișă Domniei,
nici să iea dânșii în orice chip din a treia
vamă și cellalt al treilea venit a acelei
vămi, căci întru toate s’au închinat și s’au
ridicat pentru mănăstire, pentru dania le­
giuită către dânsa a prea-luminatuluiDomn,
și pentru că dările ce se cuvin Domniei
dintr’a treia parte a vămii s’au luat de la
Vistierie de către Luminăția Sa.
Al doilea a dăruit acelei mănăstiri Lu­
minăția Sa și vinăriciul domnesc din dealul
Țigăneștilor și dealul Vițicheștilor,’ ce se
află în părțile Piteștilor, așa încât să iea
mănăstirea de la aceste două dealuri vînă-
riciul domnesc, din zece măsuri de vin o
măsură; și încă să iea și poclonul și per-
perul ce se zice din tot vinăriciul ce se
iea pană acum, precum aveau obiceiul ;
iar cei ce strâng vinăriciul domnesc din
cealaltă parte a Piteștilor să n’aibă voie
a lùà din al mănăstirii chiar nimic, nici
pentru vinăriciul acelor două dealuri, nici
ca poclon și perper.
Iar, pe lângă acestea, i-a dăruit patru
sute de bolovani de sare de la ocna Te-
lega, pe care mănăstirea poate să-i iea

toç [J.~o).o6áv'.a tírpazócj’a à~ô t^ç ozvaç |
Ntsksyac, Smp é/s'. àòstav tô povaanj- I
ptov îtapakapSàvô'v èz t^ç aùr^ç ozvaç, zatà i
t7¡v v^arslav twv 'A7ÍWV ’A~ooTÔkwv, owa ;
zai áza!votó[i7¡ta, zat àzozou.tCstv zat awkeîv,
T, etç Bû'rztrjpeattov, ïj àkkoQ'., Sta^epatoô-
usvov èzetva, èç óizoíon ëâpatoç zat oiaaoùv
ôoùk^ta'. ozàkaç, èkî’jÙspwç, ’/wptç Ttvoç òó-
aswç zat àîtatrrpswç, otite owpeàç, otite èèóòwv
tpo'/oô zat XotTtwv à.kkwv, [iTjievôç èzr/et-
poôvtoç twv oațisotâwv, otite twv pefàkwv, !
O'ite twv p.tzpwv, otite twv svôov, otite twv ëçw,
sept àxainioîwç otsvoyXstv aùtw tô aôvokov.
Tpttov, npoaeowpfpato aùtw rijv p.zàk-
tav tí¡v zetjiev/jv xapà ttp ywpitp Oétpatç
zaXoop.évw azaaav, oot¡ t^v aùOevttz^, tva kan.- j
5áv(¡ tô ¡Aovaatijptov toù kotxoù xàsav
óxwaoùv oszauav è£ aÙTÎjç ókózXvjpov, wç Br¡- !
xoo skàpôavov aÙTTjv ot èv rj) Tpaiza aùOsvTtxoi
Gtôkvtzot, où [xvjv àkkà zat à^peóig tt¡v stpï(-
u.évïjv p.xàkrav p.ovoç ó èitttpozoç toù t^o'j-
p.évo'> toù aùtoù p.ovaarrjptoo' ot òè arokvtzot
tïjç rpatzaç, 7) àkkot ttvèç onototSvjitote, jxvj
èywotv etc aùt'^v oùôep-tav è^ooatav à~ô 3e-
zattop.où, êtypaç, r¡ àkkïjç ttvoç zpà^ewç,
ôkorskwç- tô yàp àvrpzov t^ Aù6evteta xapà
ttov otokvtzwv, taùtïjç êvexev t^ç p.xàkTaç,
à'psiketo t¡ ’ExkapzpÔTTjç aùtoù àxô v^ç Bea-
ttaptaç oxwç zat’ oùSèv ïywot toù kotxoù ot
totoùtot atôkvtzot țxeteyetv tïjç Xip.VT(ç aùt^ç.
vlîtt èSwpàjaato Tj ’Ezkap.îtpôrrjç aùtoù
tip aùtw p,ovaat7¡púp okov tô êézatov toù
oivom toù eipTjfxévoú ywpio’j ttov Iletpwv, xat
ooov Tjv aùSevttzôv, oxsp èkàpoavov ot ëot-
vapttÇàpot toù Bouzoupsortot), èzt tw àptt
kap-oàvetv aùtô tò p.ova<jnjptov, àxô ttov ôsza
pètpwv ÔTjkovort jiétpov ev zat tò zspxepov,
zatà tïtv o'jvTjôetav ot §è aùQevttzot êotva-
pttCàpot èxetOev tò zaQókoo àîtéywvtat.
’Akkà zat tô ywptov aùtô t^ç Ilétpaç, xet-
juvov etc tô CootétCoo Bkàaza, p.età zàvtwv
aùtoù ttov 'Po’jp.oùvwv, wç àtStov aùtoù ztr(p.a,
àœtepwaato ó aùtôç èzkap-rpôtatoç Aù&svtTjç
tw aùtw p.ovaat7¡ptq>, 'ptkott[i7jaàu.evoç aùtto rijv
èkeoOsptav raùt^v toù etvat àaùùotov zat àxa-
taràtTjtov xai àooùkwtov, xapà xavrôç zpo-
awxot), aùSevttzoù te zai àpyovttzoù, èv te
tw zaÔ’ ezaatov prîjva xapsyopévtç yapatÇtw
zat tote àkkotç œopoko7T(p.aat zat otzattopaeü,
twv àakaviwv, tàjç aàp.aç, ttjç ^akiaraç, toù
yôptou, toù xTjpioü, too p.ékttoç, toù p.ekta-
aovo'AÎoo, toù yotpovop-too, toù ^poôatovou.too
zai îtavtôç àzoSezattap.où aùÔevttzoù àzata-
Í7(tr(tov ôavetop.atôç te zai țtkwptwv, zai twv
227
chiar din ocnă, în postul Sfinților jipostoli,
întregi și fără schimbare, și să-i ridice
și să-i vândă, ori în București, ori aiurea,
trecându-i, prin orice vamă și orice șchelă,
slobod, fără vre-o dare și cerere, nici dar,
nici cheltuieli de car și altele, neapucându-
se nimenea dintre vameși, nici dintre cei
mari, nici dintre cei mici, nici dintre, cei
din lăuntru, nici dintre cei din afară, să
tulbure mănăstirea în vre-un chip pentru
o asemenea cerere.
Al treilea, i-a dat balta ce se află lângă
satul ce se zice Pietrele, toată câtă era
domnească, pentru ca să iea de acum îna­
inte mănăstirea toată dijma ce va fi din-
tr’însa, întreagă, precum mai de de mult
! o luau stolnicii domnești de la Greaca, și
s’o și pescuiască acea baltă numai vechilul
egumenului acelei mănăstiri ; iar stolnicii de
Ia Greaca, sau oricari alții, să n’aibă nici
; un rost asupra ei, pentru dijmă, ori vână­
; toare de pești, ori ce alt lueru ar fi, de
! loc; căci ceia ce se cuvine Domniei din
partea stolnicilor, pentru această baltă, a
luat-o Luminăția Sa de la Vistierie, pen­
tru ca de acum înainte întru nimic să nu
j aibă acești stolnici a se amesteca la balta
! aceasta.
' încă a mai dăruit Luminăția Sa acelei
mănăstiri toată dijma vinului din acel loc
al Pietrelor, și cât eră domnesc, pe care-1
luau vinăricerii Bucureștilor, să-l iea de
j acum înainte mănăstirea, din zece măsuri
adecă o măsură și perperul după obiceiu;
iar vinăricerii domnești să se oprească cu
totul.
Dar și acest loc al Pietrei, care se află
în județul Vlașca, cu toți rumânii săi, ca
veșnică stăpânire a mănăstirii, l-a închinat
acest prea-luminat Domn acelei mănăstiri,
dăruindu-i scutire de a fi neîmpovărat de
dări și netnlburat și nerobit, de oricine
ar fi, față domnească sau boierească, în
ce privește haraciul ce se dă în fiecare lună,
și alte dări și dreptăți, a leilor, a sămii,
a găleții, a fânului, a cerei, a mierii, a
| albinăritului, a goștinei porcilor, a goștinei
> oilor și a oricării dijme domnești, scutit
și de dajde și de bani, și de vameșii de la
j Greaca, să nu iea vama peștilor de loc, a
bălții, care e atâta în mărime, cât se în­
tâmplă a fi și cuprind în partea Dunării,
i pe hotarele acelui sat Pietrele și ale acelei
I bălți, care era domnească și s’a dăruit mă-
228
óajiEOÍówv Ppatz-aç, toû ¡ri] Xap.SávE'v !
saga twv oipapiwv teXeîwç, tt]ç te Xigvvjç,
7]T’.ç sor. TooaÓTT] zarà tò ¡iețeSoț, osa vjy- |
yàvo’jo' zaì rcsptsyo'jT. zarà tò pépoç toù ¡
Ao'JvàoEwç ò:à oóvopa toù s’.pTjgévou ywpíon
IIsTpa!? zaì t^ç stp^gÉvrjC p.rcàXTaç, Tjr.ç
gèv aôôôVTtZTp sôœpijOTj 8è tcî> [iovasT7¡pú¡r
t^ç te vnagaç toù zarcvoô, twv prcaviwv rqç
%r.pr¡<;, twv Tayjàpoti'.zwv trcrcwv, twv rcoôo-
ëôôwv, twv [ispTtziwv zai rcàoTjç SoyXsiaç
aôSsvTtz^ç, aavtôiwv, £ùXwv, rcpooárwv zon-
©iwv, ooúXtíj, Ca/tpé, aarapáSwv, ao'jpoaTtwv,
vanXóvwv, á(ia£íwv asçspio'j, trcrcwv ëaa'.X'.zwv
zai aoSsvTtzwv, yaparCio'; t^ç TO'jTO'jvapiaç
zai rcavrôç àXXou ouSoaigaToç zai ôo'jXstaç
twv órcapyóvrwv si; rijv TÍápav zai Aô6ev-
Teiav OuyzpoÇXayiaç, rcàvTT] zai rcavrotwç
èXeôOepov zai àrcTjXXaygévov, wç ôtEiX^rcrat.
’AXXà zat, sà.v Ttvsç srctSTjgniaavTEÇ £évot twv
rcépa Aavoôëswç, tj zaì àXXayôSev, ïspêot
'l’wgatoi, BoôXyapot, vAXëav$ç, 7] MoX5o-
Sàvo!, OuȚzpot rcapotzijawotv sv tco stp7¡-
p.svcp ywptcp nérpatç, zàzstvonç StwpioaTO stvat
sXs'jOspo'jç zai àTiSÔTO’jç rcào^ç So’jXstaç
zai à'naptwv twv àvorspw slp7j[iévwv zar’
etôoç. BXâyo'jç gèv rot àpyovTtzoûç, t; au-
OsvTtzoûç, vj àXXoyç Ttvàç, ôrcoxstp.Évooç zai
ÔjtOTsXstÇ ¿TtOttpÔTjXOTS TÉXst aüÔsVTtZtp g7]
SsywvTat stç tò stpvjjisvov ywpiov rcavTàrcamv.
Ilavra Sè rà stpT([iéva yop7j7jgara, à~sp 7]
’EzXap.rcpÔT7]ç aôroû sSwpTpaTo tw aurtp go-
vacTïjptcp, ó àxoSezaTtapôç twv qsvvTjgà.Twv,
twv rcpoSà.Twv, toû oi’vou, t^ç qaX’.àraç, too
yopraptot) zai twv Xotrcwv rcapéywvTa: arcò
TOÛ VÛV SV TW J10va0T7)pilp, OV Tpôrcov OVgȚW-
vïpooot [isrà toû ^yoop.svo'j toû govaaTTjpio'j
oí E^wvoögsvot toùç àrcoSszaTta[iot)ç T^rot ràç
aoôsvTtzàç vTÎogaç zai srspaç Staœopo'jç
aXoôagrcaç. Ot Sè rcspzaXàjiot zai aXXot 6-
rcototS’^rcoTs aôSsvTtzoi zai àpyovTtzoi àvôpw-
rcot [17] sywatv àSstav stospysaQat sv tw
stpT^èvcp ’/.wptcp tò zaÖSXo'j, ours Êopvtzoç,
ours aToXvtTCtspoç, oüts [ircavtatspoç toû Coo-
tstCoo, oote rcpWTÔrcarcaç, oote à.XXoç Ttç au-
ÔsvTtzôç 7] àpyovTtzôç àvSpwrcoç, zai g7] oû-
vwvrat oote zptatv rcotstv rcap’ aÙTOtç, oote
qXógrcav XajiSâvstv, àXXà govoç ó 7j7oùgsvoç
7] ó èrctTporcoç aôroû rcàaaç H óXozXvÍpoo
ràç zptostç rcot^ zai rcatSsûq] szaarov zarà
àvaXoqiav toû rcTaiagaToç aÙToû, -i] slpTjvsÔTf]
zai srctT.ji^ wç stzoç. KXsrcraç Sè govov, t]
œovstç, àXXooç orcsoôûvooç xsyaXtz^ gs-
TaXtz^ Ttjiwpiq. rcaparcê[ircsa6at T-g AöÖsvTstq.
toû zpivsaOat si aor^ç zai rcatSsosaSat, 7]
năstirii; și să fie en totul și în tot chipul
slobod și scutit, cum s’a spus, de dijma
fumului, de banii capătului (?), de caii de
olac, de podvoade, de mertice și de toată
slujba domnească, de scânduri, de lemne,
de oaie saca, de sulgiu, de zahereâ, de sa-
tarale (năpăști), de sursaaturi, de navluri,
de căruțele seferului, de caii împărătești
și domnești, de haraciul tutunăritului și de
orice altă dare și slujbă ce sunt în țara
și Domnia Ungrovlahiei. Iar, dacă, venind
străini, din cei de peste Dunăre, ori și de
aiurea, Sârbi, Greci, Bulgari, Albanezi,
ori Moldoveni, ori Unguri, ar locui în acel
loc Pietrele, și pe aceia i-a orânduit să fie
slobozi și scutiți de toată slujba și de anga-
riile mai sus zise, după fața fiecăruia. Iar
Rumânii boierești, ori domnești, ori alții
cari ar fi, supuși și datori cu bir în orice
chip Domniei, să nu se primească în acel
sat de fel.
Și toate acele daruri, pe care Luminăția
Sa le-a făcut acelei mănăstiri, dijma grâ-
nelor, a oilor, a vinului, a găleții, a fâ­
nului și a celorlalte să se înfățișeze de acum
la mănăstire, în ce chip se vor învoi cu
egumenul mănăstirii cei ce vor cumpără
zeciuielile sau dijmele domnești și alte
felurite slujbe. Iar pârcălabii și alți oa­
meni, oricari ar fi, domnești și boierești,
să n’aibă voie a întră în acel sat de loc,
nici rornic, nici stolnicel, nici bănișor al
județului, nici protopop, nici vre-un alt om
domnesc ori boieresc, și să nu poată face
nici judecată la ei, nici să iea gloabă, ci
numai egumenul sau vechilul său să facă
întru toate judecățile și să pedepsească
pe fiecare după cum va .fi greșeala lui,
sau să-i împace și să-i globească precum
se cade. Și numai hoții sau ucigașii ori
alți supuși pedepsei capului sau ocnei să
se trimeată Domniei pentru a se judecă
de dânsa și a se pedepsi, ori a se iertă,
precum cer legile și dreptatea. Și, pe lângă
acestea, privind către maica Bisericilor
cu ochi binevoitori, ca unul ce-i este cu
adevărat fiu legiuit, și luminat de harul
preasfântului Duh, și deprins a judecă în
cele duhovnicești, a cerut ca și de către
noi să se întărească, cu puterea și harul
preasfântului și de slujbă începătorului
Duh, toata fapta bună ctitori ceașcă, ce s’a
săvârșit, a acestei mănăstiri de către Lu­
minăția Sa, cu toate prevederile evlaviei

sXîîiaÔa.!, zaòà oí vópot zai tò Sízatov óoò-
Xovrat. Kà~:tO'jTO'ç, zpò; rqv <j.T¡Tépa twv
’EzzX^atwv Țak^voî; ¿sSaXpoîç è^svsôaaç, w;
ovtwç 7v7ptoț taùr/jç oioț, t^ te /apttt toô
îrava7ÎûOxep!Xap.xôjievoçIIvîô;j.aToç, zai xvsu-
pattzoîç èvzpive’v p.îp.a67jzœç, r^iwae zai ~ap’
Tip.wv èpxsàwG^va'. t$ ^avaOsvs' ô'jvàp.et zai
yàptt! toö zavayioo zai rsXsrapytzoô IIvîô-
u.ato? Ttàaav rijv rapi auto tò zr/jtoptzòv
a’jtoû povaarf¡p'.ov œmeXsaôeàjav à^aSo^p^tav
Óttò fijç aôtoû ’EzXap-zpôtTjtoç, zpovoíai; ô-
Xaîç t^; xap’ aòtip OeoaeSsiaç, tò a’jtóvop.ov
zai xavteXeóQspov, zai osa Ttpoaeôwprjoato
aottp zai çuXoTÎpwç ayiepwaato, zai tw r^ç
AùOsvrstaç aùtoû ypoaoòoòXXip zpatatwç site-
zopœoato, jrpôç ttjyjpojrohjtov ¿yópwaív aò-
tOü zai atepéwotv.
Tootoo yáptv, rrçv soXaÊ^ taôr/jv à^iœaiv
à&wç èvaapeviaavreç zai zpoap.evw? Xiav à-
ra5s£àp.svot, wç Gêooeôetaç zai ôaîôtr/toç
èu.xXsov, vpà'fop.ev rfrq zai àzoyatvôpsOa au-
voStzwç, perà twv xepi ^p,àç íepwtátwv àp-
ytepéwv zai óitspTÍpwv, twv èv 'A7tqv IIveôu.at'.
àvaitTjtôv r/p-wv ààeXywv zai aoXXe'tonpvwv,
"va aòtò tò lepòv zai asëàap.[ov ¡xovaat^ptov
t^ç Kotp^aewç f/jç oKspaȚtaț ©eotózoy, tò
etç tò KotpatÇàvt, 5¡á zavtò; psypt twv
to5 aiwvoç tepjtátwv, p.età ítávtwv rwv ztt¡-
párwv zai á^tepwpátwv anroó, xtvTjTwv te
zai áztvfjtwv, 5aa vóv zpoaajXwOTjaav aótw, ótrò
too ISío'j ztTjtopoç, eÓGeosatátoy zai szXap-
Ttpotátoo AuSévto'j, zvpto'j zopíoo ’lwávvo'j Sep-
ëàvoo Kavtaxo'jCijvoó Boe£óv5a xáartc Oòyv.po-
y.'xtà tò aóOevttzòv aotoû ypnaóSooX-
Xov, zai oca psrératra èv aòtw aòv 0ew aò^rjvOTÌ-
oovtat, erfl zai Stapsyțj xavtaj èXeòOepov, zai
aòtóvopov, zai àaóSwtov, zai àzataC^tajtov,
zai àSoóXcotov, zai áxataxátajtov stapà îtavtôç
xpoawxou aóQevttzoù zai àpyovttzoù, àve-
vóyXvjtóv te zai àveXTjpéaatov zai àvwtepov
xàoTjç zai zavtotaç zataSovaateiaç zai eta-
xpà^ewç zai oótìvoaoòv çopoXo7r(paroç, zatà
tijv ôtazéXe'jaîv zai zar’ eiàoç òtàta^’v toò
aòOevttxoò abroó ypoao6oòXXov, xapzoòjievov
zai vep.óp.evov àvayatpètwç zai àvaxoaitàarw;
tà xpoa’/jXwOèvta abrió, S'OìZoópsvóv te zai
oteSaȚopevov zatà tà cptXorip.7¡6évta zai ski-
SpaoEoSsvta abrcp ìtpovópta ó^ò ri;? abOsvrtx^ç
•/oprala? toò ztTjtopo? abroó, ^t¡? p.7¡ StaXeixȚ,
tijv tayòv eyoooa zai tò zôpoç zatà závta
zatpov, zat tó èv5p7oóv SéSatov, póvtpóv te zai
àc'paXéç, zai àzatàaetatov, zai oXw; àraptzXó-
v'^tov. 'Osotot ò’ av ¿tfiéxote za.O’ óxotovoòv
ààtzov tpó^ov tj 7vwp.v(v óteotpap.p,évv¡v, èp.-
229
Sale, fiind de sine stătătoare și cu totul
slobodă, și câte i s’au dăruit și cu dărnicie
i s’au închinat și i s‘au întărit puternic
cu hrisovul Domniei Sale, pentru împu­
ternicirea mai deplină și asigurarea.
Drept aceia, primind eu plăcere această
j cerere evlavioasă cu vrednicie și foarte cu
I aplecare, ca una ce e plină de evlavie și
cucernicie, scriem și arătam din sobor, cu
cei din jurul nostru prea-sfințiți arhierei
și prea-cinstiți, cei întru Duhul Sfânt iu-
! biți ai noștri frați și eoliturghisitori, pen-
I tru ca această¿sfântă și vrednică de în­
chinare mănăstire a Adormirii preasfințitei
Maice a Domnului, care este în Cotroceni,
să fie și să rămâie întru toate, pănă Ia
hotarele veacului, cu toate averile și în­
chinările ei, mișcătoare și nemișcătoare,
câte i s’au dăruit acum, supt ctitorul ei
osebit, prea-cu cern icul și prea-luminatul
Domn, domnul domn Io Șerban Cantacu-
zino Voevod a toată Ungrovlahia, după
domnescul lui hrisov, și cu toate câte pe
urmă se vor adăugi, din mila lui Dum­
nezeu, la el, cu totul slobod, și de sine
stătător, și scutit, și necercetat, și nerobit,
și necăleat de nimenea, față domnească și
boierească, nesupărat și necălcat și mai
presus de orice silnicie, și de orice fel, și
de orice plată și orice fel de dare, după
porunca și orânduiala cu de-amănuntul a
domnescului hrisov acestuia, culegând și
luând neîmpiedecat și nesmuls cele dăruite
ei, cârmuind și conducând după pronomiile
ce i s’au dat și i s’au asigurat de către
domneasca îngrijire a ctitorului aceluia,
care să nu lipsească a-și avea puterea și
tăria în toată vremea, precum și siguranța
de acțiune, statornică și tare și necutre-
murată și întru toate netulburată. Iar cari
mai pe urmă, în orice chip nedrept ori cu
părere deosebită, cu patimă ar sta împo­
triva acestei sfinte mănăstiri și apoi, arun­
când de la sine frica lui Dumnezeu, ar
porni cu aplecare silnică și iubitoare și
nedreptate și cu mână hrăpitoare, de lă­
comie, a tulbura și călca mănăstirea și cele
afierosite ei și a-i treee cu vederea prono-
i miile, și a smulge din cele dăruite ei’sau
a o despoiâ și a lua la sine ceva din ve­
niturile ei, și a-i aduce vre-o lipsire, și a-i
pricinii! vre-o pierdere și pagubă, unii ca
aceia, ca unii ce vor fi făcut fățiș furt de
! cele sfinte și vădit se vor fi luptat împo-
230

zaOwç àvTtoÀé'jiwm tw ispeo a.ÓTw p.ovasTTjfáw, ।
zaVTSöOsv, àrcooaÀôvTsç tòv zóSav toô 0eoö.
èrctystp^awatv ópp/jj Stata zat yt).a5tzq> yvwp.^
zat àp~aksa ’/etpt rcksGVÉZTt5oç XôaaTjÇ Sta-
astaat zat rcapaaakeöaat auro zat rà aste-
pwSévTa èv atino zat vip skenÖsptav aoToö
àvarpÉtpat zat rà rcpGvóp.ta abroó rcapaSkétpat,
zat àrcoarcàaat ti twv rcpooșkwp.svwv anno
■ț] àrcoarsp^aat zat àvazócpat tò oiovoov twv
rcpoaóSwv aÒTOù, zat arsprpív Ttva àvSnzE-
vsyzstv aÒTw, za> SkàS^v zaì Ç-/]u.tav rcpo^s- i
v^aat, ot TotoÒTOt, wç a.vTtzpoç tepoat>kiav ț
vîvooYjZÔTeç, zaì aysòòv 6Eop.ay^aavTsç Stà ¡
r/jç TotaÔTïç àrcovtaç, twv tepwv te vôpwv zat j
zavôvwv zaraza T^aavTSç àa')vst8f|Twç, ôrcotaç !
àv róyotEV Tà£swç, à^taç te zai éaOpoô, àyw- |
ptop.évot etTjaay àzô Harpó?, Ttoù zai 'Aytao
IlvEÙparoç, r^ç rcava?iaç zai Cwapytz^ç Tptà-
5oç, zai zaT7¡pap.évot, zai àcn^ywpTjTOt, xai
à.küTot p-ETà SávaTov aiwvtwç’ at zÉrpat xai
ó otôvjpoç k')6f|GovTat, a'jToi 8è ot>8a;j.wç, xai
T<p aiwvttp àvaôépart hrcôàxot, xai È'voyot toö
stipò? TTjç 7SÉVV7JÇ- Tj p.spiç aüTwv sïtj p.srà
tÓü zpoSÓTOO ’lot>§a xai twv GraopwaávTwv
tòv Koptov, zai EÎpotsv tòv 0sòv àvTtStzov ao-
Totç èv t^ '^¡J.épq. t^ç zptGEwç, oaTtç zara-
ötw$ot antoôç èv Tj¡ zarat^iSt aÒTOù, xai èv
rjj ¿Pii aoToo aovTapa^ot aÒToòc wç axeÓTj
te xspapxwç awTpitpot, Starsvot ttjv ôpvrçv
aÒTOù àrcò TEVEàç stç ysvsàç aÖTwv, xaì stTj-
oav aóvrptppa xai rakatzwpta, zai èiakstç-
OstTj tò Svop.a aöTwv èz otSÀo'j Çwvtwv.
"OSev stç EvSst^tv zaì àa^akstav atwvtCon-
oav t^ç ôy'jpwaswç toö aoToö p.ovaanjpto'>,
zai t^ç zar’ aÒTÒ aôOEvttz^ç ytkottp.taç, èzs-
ôô6yj zai rcapà r^ç za6’ ^pàç toö Xptaroö
MsyàkTjÇ ’EzzkTjotaç tô rcapôv rjp.sT£pov ~a-
Tptapytzôv è[J.ZE5waswç otytkktwSEç ypàp.pa.
A
*/rca', p.Yjv! tTEÊpo'japtip.
(Legrand, l. c., p. 19 si urm., după ms. 605 al Metohului din Constantinopol al Sfântului Mormânt.)
triva lui Dumnezeu printr’o astfel de faptă
rea, călcând sfintele legi și canoane fără
conștiință, de orice treaptă ar fi ei, de
orice vrednicie sau înălțime, să fie afurisiți
de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt, prea­
sfânta și de viață începătoare Treime, și
blăstămați, și neiertați, și pe veci nedesle-
gați după moarte; pietrele și fierul se vor
desface, iar ei de loc, și vor fi supuși ana­
temei veșnice, și părtași ai focului gheenei;
partea lor să fie cu vânzătorul Iuda și cu
cei ce au răstignit pe Domnul, și să afle
pe Dumnezeu ca răsplătitor al lor în ziua
judecății, care-i va goni în vijelia lui, și
în mânia lui îi va tulbura ca uneltele
olarului, va întinde urgia lui din neam
în neamul lor, și să fie amestecare și ti­
căloșie, și să se șteargă numele lor din
cartea celor vii.
Deci pentru dovedire și siguranță veș­
nică a apărării acestei mănăstiri și a da­
niei domnești către dânsa, s’a dat și de
către Biserica cea Mare care e în seama
noastră această carte a noastră patriarhi-
cească de legătură cu peeete.
1681, luna lui Fevruar.

CCCXIV.
inso. însemnare că Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino a înoit un „Scaun“ la Con-
stantinopol.
'O ÊapSàpwv psv cúXege Opóvov yôkoç, 1 Ura barbarilor a stricat acest tron,
Toö BûïôôSa t’ aù rcwôoç á7¡¡i7]Tpá»zon Iar râvna aprins’a lui Dumitrașcu Voevod
Kaivtos toötüv KavraxooCvjvoö Çswv, Cantacuzinul l-a înoit,
XpovôtpiôoôvToç rcotp.svûç t’ ’lazwSon. Fiind atunci păstor lacov. — 1680 ’.
AXII'.
(Bibi. Ac. Eom., còpii grecești moderne.)

De la jumătatea lui August 1679 pănă la 1682 (Byzantios, K o, v □ ț a v t t v o ú n o X t ç, II, p. 538).


cccxv.
Gramata lui Dosofteiu, patriarh de
AoTÔéoç,- s).é<ô 0îoî> àp^tsxtazoxoç zai
Ilarfzàpygç xgç psyàX'gç zzi àyiaç xôXïwç
‘kpooaaXgp.
"'IStov sati xavrôç zrijtopo; za: oìzo-
Sop.ïjzotoç, zat [iáXtata si Ostoç zat tspàç
vaôç, ‘g zai os6àap.tov p.ovaaxgp’.ov óxápyet,
p.stà tà otzoôop.T;oat zai zatopOwaat zai !
ôzoztTjaaaOat totoûtov ëpvov Ssápsatov tppov-
ttaat "va stç àsi zai ô.à xavrôç rgpf/hrg, zai
ota'pvkayOstȚf tô ?àp XîȘoXayOgva'. tà zarap-
SwOsvta áyaíá, oà pà.5tov, zai w țiovov zspt-
ypo'jpstaOat è^sattv, àXXà zai aô^vOsivat zat
GÓJÍsaOat stç Sô^av 0sot> zai àva^nygv zai
aœxgpiav toô o'.zooop.gaavroç, zat àvsatv zat
xapap.60tav twv xpoarpsyôvrwv zat svaazcjps-
vœvsv toîç toiQôr&tç as£aap.totç [j.ovaatTjptotç.
rivsrat os xàvtwç 7/ totaôxg ôtatgpgmç, zai
Siajiozg, zai çôXaJtç 'gviza zatà tà twv
xà.Xat ào!Ò’gp.wv aòtozpatópmv tàç Statágstc
zai zatà roôç ôponç twv àyiwv oizo'jp-svtzwv
onvôàwv xsp'.xoxo’.oôvraç tà povaorgpta 8tà ts
à'ptspwp.àtwv zai <ptXowygp.àtwv ztTjroptzwv ts
zai aôOsvttzwv. ’ExstSq toívnv zaì ó sôasôéa-
tatoç, szXap.xpôitatoç zai p.s7aXozpsxéatatoç
AôGàvxgç zai rjsp.ü>v xàogç Oô-npoôXayaç,
zôptoç ’Iw. Xspxàv BosSôSaç, ó àxò xatpôç
p-èv âxOȚWvoț toô sv p.azapta xg Xr^st àot-
ôgp.oo BaatZswç 'Popat'wv ’lwàvvoo toô Kav-
tazooÇ-gvoô, àxò p/gtpôç os sțțovoî toô ypta-
ttavtzwrâto’J p-azaptrou ïspxàvoo üaaapâxa
Bosôoôa, ó sy 'Ayttp IIvsôp.att àyaxgtôç zai
xoÔstvôtatoç otôç 7¡p.wv Mstpmxgtoç, œôaswç
wv àyaBîjç zai xoXXà xspi tà Osta xotoô-
[isvoç xgv çpovttôa, CgXov ts àvaXaôwv svOsov
zat otàx’jpov tgv çpovttoa, ypvpàp.svoç xg
tcòv xpofwvwv aàtoô 'ptXottpiq. xpôç tàfiêia, xg
yápete toô xapsyovtoç xàv Swprjp.a reXeîov totç
?oôot>p.svotç aòtòv ïwvgpoç Xptatoo, àvgvst-
psv sz ôàOpwv zai 6sp.sXtwv tspôv zai asôàop.tov
povaatgptov àçtov xg p.syaXoxpsxeicf aùtoô,
èx’ óvóp.att rip.wp.evov vgç t<î> ôvtt p.azaptaç
Kotp.ga=wç xgç xavjxspsoXo7gp.évgç svòójoo
Ssaxotvgç ■gp.wv Ösotozoo zat àstxapôsvo’j
Maptaç, ôo'jX-g zat ozs'pst zotvg zat yvwp.-g
ÔsotçtXst toôts ’tspwtàro'j MgtpoxoXttot) Oùyy-
poSXaytaç zòp ©soòóoto'j zai twv Ôso'ptXsatàtwv
èxmzôxwv : Stsxàvoo 'Ptp-vtzoo, zai MxoCaioo
rpTjfoploo, zai xàvtwv twv soyevsaTarwv zat
svttp-wtàrwv àpyóvtwv, psyáXwv ts zat p.t-
zpwv, xgç êzXap.xootàrgç taôtgç AôOsvtsiaç
OoYYpoôXayiaç, zatà tàç otatàçstç twv àot-
231
lerusalim, pentru mănăstirea Cotroceni. Bneur^ti
Dosofteiu, cu mila lui Dumnezeu arine- x^h
piscop și Patriarh al marii și sfintei cetăți
Ierusalimul.
Orice ctitor și clăditor, și mai ales dacă
e vorba de o sfântă biserică ori de o cinstită
mănăstire, obișnuiește ca, după ce zidește
și îndreaptă și întemeiază un astfel de lucru
plăcut lui Dumnezeu, să se gândească la
aceia ea să fie pentru totdeauna păstrată
și păzită ctitoria lui; căci a se păzi cele
bune, odată orânduite, nu e lucru ușor, ci
nu trebuie numai a le păzi, ei și a le crește
și a le păstră întru slava lui Dumnezeu și
odihna sufletească și mântuirea clăditorului
și liniștea și mângâierea celor ce aleargă
și locuiesc în astfel de cinstite mănăstiri.
Și se face în de obște o astfel de păstrare
și rămânere și pază după orânduielile împă­
raților vestiți de odinioară și după porun­
cile sfintelor soboare a toată 1 urnea, îngri jind
mănăstirile prin daruri și cinstiri, alé cti­
torilor și ale Domnilor. De oare ce deci
și prea-cucernicul, prea-Iuminatul și prea-
mărețul Domn și stăpân a toată Ungro­
vlahia, domnul Io Serbati Voevod, cel ce
după tată se coboară din prea-fericitul întru
răposate vestitul împăratul al Ròmeilor
Ioan Cantacuzinul, iar după mamă e ur­
maș al prea-creștinului răposatului Șerban
Basarab Voevod, cel întru Duhul Sfânt
iubit și prea-dorit fiu al Smereniei Noastre,
fiind de o fire bună și gândindu-se mult
la cele dumnezeiești, luând de sus râvnă
dumnezeiască și aplecare aprinsă, după dăr­
nicia strămoșilor lui către cele dumnezeiești,
cu harul celui ce dă dar desăvârșit acelor
cari se tem de el, Mântuitorul Hristos, a
ridicat din pajiște și din temelie, cu a lui
mărinimie, o sfântă și cinstită mănăstire,
vrednică de mărinimia lui, cu hramul celei
cu adevărat fericite Adormiri a celei mai
presus de orice laudă slăvitei stăpânei
noastre de Dumnezeu născătoarea și pu­
rurea fecioara Maria, cu sfatul și soco­
tința de obște și de Dumnezeu iubitoarea
părerea preasfințitului Mitropolit al Ungro­
vlahiei, chir Teodosio și a episcopilor prea-
iubiți de Dumnezeu Ștefan al Râmnicului
și al Buzăului Grigorie și al tuturor prea-
nobililor și. prea-cinstiților boieri, celor
mari și celor mici, ai prea-luminatei acestei
232
Sgjiœv BaoiXswv, za5, toó; oponç vwv í-¡lw
üarápwv, za5, rgv roztZTjV owffi-'.m twv zàXat
p.azapítwv AóOàvtwv rgç OônpoSXayia.ç, o"-
ttvsç, ‘KoWà zaì àç'.ôXoya >xovaat/¡pLa oizo-
5o[j.vÎaavtsç, sXévjaav aótà zXo'jaiwç zaì p-î-
7aXozp=zwç èz twv ìòìwv ztïjp.àtwv zai èz twv
eìaoò^u.àtwv zaì zpotó^wv t^ç AùÔsvtsiaç,
zaì zotvótspov e'.zsîv t^ț tCàpaç, €ap.átwv
ó^XaSíj, àzoôêzanagwv, ktuvwv, óùmv zaì àXXwv
èXs'jSspiwv zaì 'piXovtg-gp.àTwv, Stiva, wç 5:a-
XațiSâvei tà èv toîç aôôsvtizoiç p.ovaat7]ptotç
aóQsvttzà yp'jadöo'jXXa zaì zarpìapytzà Ypáp.-
(j.ata, [Aévooaiv è'wç rgç wpaç taôtvjç àzaivo-
tójj.7¡ta zaì àîtapaaàXsOta, toio'jtwtpo^wç
zai ïj ’EzXap.zpôrgç ton, èzô;j.svoç tàç StataXe'.ç
twv àotSggwv BaotXéwv zai toîç ôpotç twv
à^iwv Ilatspwvzai rlf awgflsia. twv zpozexot-
¡j.ggévwv A'jOévtwv, fg zoivg oo'jXg zai yvwprg,
wç s’ipTjta’., twv àpytepèwv zaì àpyovtwv, arpôç
aoataaiv àrgvsz’g zai Siap-ov^v atwviov, p-tva-
Xwzpszwç so p.àXa ^iXotip/gOsic, èXsyjas tò
otzoôop.ïj6èv zapà vgç aôtoû ’EzXagzpôtïjTOç
slpvjpévov ¡lovaanjp'.ov zai zsip.svov èvtg to-
zoOstia KotpotÇàvi,
zpwtov, àzò oXov tô Saga toô ’Opaatoo
^XotÇio’j zai àzò oXa tà elooS^p.ata ôzoô
èyet tô Saga èzsî siç tô <t>kót^7¡, zai etç
tí¡v zapotziav too, "va Xagààyg tô stpr,-
¡j.évov' p.ovaaf/jptov tô tpttov gzàvt owov zai
àvsXXstzsç, fiatai àzò twv tpttwv ôtpapiwv tô
èv ètpàptov, zaì àzô twv zpioswv tô tpttov
zépSoç, zai àzô twv závtwv etaoST|p.àtwv, zat
aojiçepôvtwv, zai zspSewv, zaâwç èyooot ao-
vgOstav và kajJtSàvwotv zai và zepStCooot tà
ôàp.ata tô tpttov, è| ôXozkvjpoo và etvat toô
jiovaargpio'j, zai ot oap-eotôeç và etvat àXXoQptot
zàvtt zai zàvtwç toô àvgxovtoç tco p.ovaa-
rgptw, woàotwç zai èz twv 5oo7jp.àtwv Stiva
ëyet tô Sàp.a èzeîvo zai SeSwzaot ot 6àp.eotôeç
tg AóSevteta., àXX’ oXov aùSevttzóv, Savetwv,
yaptap.àtwv, êwpewv zai aXXwv zavtoSazwv
è^ôSwv te zai 5ootp.àtwv, "va •g tô p.ovaatg-
ptov zàvrg èXeoÔepov, zai èv zàot totç ôoat-
•iaot zai Swpsaîç zai yaptop.aat zai Saveiotç
zai è^ôàotç àoôevttzotç, onte ôôoXôv "va p/g
Sôvavtat XafiÊâvetv ot ëajieatSeç àzò tò tpttov
Saga zai Xotzôv tpítov etaóòr/p-a toô etpar
jiévoo 6àp.atoç, èzetSg è£ oXozX-gpoo Séowtat
t(]> p.ovaotigptip, Stà rgv vop.tp.ov zai aoto-
Séazotov zpôç tô povaattjptov œtXottp.iav fgç
’EzXap.zpôtrjtôç too, zat Stott ai zapà tô tpttov
p.époç toô oàpatoç àvgZOOGt tg AoÔevteta
Sóbete à'fgpéôrpav àzô vgç Btattapiaç zapà
r/jç ’EzXap.zpôtnjtôç too, zai p.ovov tà toîç
■ Domnii a Ungrovlahiei, după orânduielile
vestiților împărați și după poruncile Sfinți­
lor Părinți și după obiceiul localnic al feri-
ciților Domnilor de pe vremuri ai Ungro­
vlahiei, cari, clădind multe și vrednice de
pomenire mănăstiri, le-au miluit bogat și
> mărinimos din însăș a lor avere și din veni­
turile și cele cuvenite ale Domniei, și în de
1 obște din vămile țerii, adecă: din dijme, bălți,
sare și alte lucruri slobode și daruri, care,
precum cuprind hrisoavele domnești din mă­
năstirile domnești și scrisorile patriarhicești,
j rămân și pănă la ceasul acesta neschimbate
și neclintite, astfel și Luminăția Sa, urmând
J orânduielile vestiților împărați și porun­
i cile Sfinților Părinți și datina Domnilor
; răposați, cu sfatul de obște și părerea, cum
j s’a spus, a arhiereilor și boierilor, pentru
! statornica întemeiare și păstrarea veșnică,
dăruind cu mărinimie, a miluit acea mă­
năstire clădită de Luminăția Sași aflătoare
în locul ce se zice Cotroceni,
întâiu, cu toată vama Orașului de Floci
și de la toate veniturile ce are vama acolo,
la Floci, și în vecinătatea lui, ca să iea
acea mănăstire a treia parte, întreagă și
fără lipsă, deci din trei pești unul, și de la
judecăți al treilea câștig, și de la toate
veniturile și foloasele și câștigurile, precum
au obiceiul să iea și să câștige vămile, a
treia parte din suma întreagă să fie a mă­
năstirii, și vameșii să fie străini cu totul de
ceia ce se cuvine mănăstirii, precum și din
dările ce are vama aceia și au dat vameșii
Domniei, tot ce e domnesc, din dăjdi, peș­
cheșuri, daruri și altele de tot felul, chel­
tuieli și daruri, ca să fie mănăstirea cu totul
scutită, și la toate dăjdile și darurile și
peșcheșurile și împrumuturile și cheltuielile
domnești să nu poată luă nici un ban va­
meșii din a treia vamă și în de obște al.
treilea venit al acelei vămi, căci cu totul s’a
dat mănăstirii, prin legiuita și neatârnata
danie către mănăstire a Luminăției Sale
și pentru că cele ce de la a treia parte a
I vămii se cuvin Domniei s’au luat delà Vistie­
rie de Luminăția Sa, și au rămas numai
dăjdile ce se vin celor două postaje.
Al doilea, a orânduit sfintei mănăstiri
Luminăția Sa și vinăriciul domnesc de la
dealul Țigăneștilor și dealul Vițicheștilor,
| care se află în locul Piteștilor, ca să iea
: mănăstirea de la aceste două dealuri vină­
riciul domnesc, de la zece măsuri de vin

5oaí rcavtoiç àv^zovta Soaítxata svarcÉast- i
vaov.
Asúrspov iótopícaTOTw Lpw te p.ovaoT7¡píw
r¡ ’EzXap.rcpwïïjç too xat aóOsvrtxóv oivapí-
rCtov arcò toù 5táXot> TCtfavéoT! xal otákoo
BtTÍtxéaTt, aTiva xstTat iv rj¡ TorcoSsata toù
IltTêattoo, ojote và Xap.6ávi[¡ tò p.ovaanjp:ov
arcò twv òó» TOÙTwv 5’àXwv tò aòÒEVTtxóv
ötvaptT&ov, arcò twv oE'za pirpwv toù Stvou
sv iiÉTpov ^Tt iva Xap.èàvg xaì tò rcXoxóvt,
xaì tò Xeyóij.evov rcsprcepov arcò rcàvra àvOpw-
rcov rcapsyovra ótvapÍTÍiov, swç toù vùv, wç
eì/ov aùv^Oeiar 0: Ss o'jvàfovTsç xaì Xap.-
ôàvovTSç tò aùfisvT’xòv StvaptTC’.ov arcò t^ç Xot-
rc^ç Torcoôsoiaç toù IIiTSGTÍot), o’jts etç tò 6tva-
ptrÇtov twv etpT|<xévwv Sùw StàXtov, gute etç tò rcXo-
xóvt zaì rcsprcepov và SùvwvTat arcò toù vùv Xap.-
íávstv T! T7¡v orcwaíiírcoTe svóyX-/¡atv èjircoteìv.
Hpôç TOÙTotç èStopioaro r¡ ’EzXap.rcpôrïjç 1
tou T(j> etpvjjJLÉvcp ¿7tw (xovaoTTjpiw aXaç xop.-
p.á.Tta, Tà Xeyopsva rcoXoêàvta, 400, arcò
t^ç ozvaç TeXÉ7aç, aviva t^ TsoaapazooTȚj
twv áyíoiv ’ArcooTóXwv và Xap.?âvțj tò [io- |
vaaTfjptov owa zai àvsXXstrc^ zat axat- 1
voTÔp.TjTa àrcô Tf¡c sipïjp.Évïjç ozvaç, zaì và ;
șspȚi orcou àv ÊoôXeral, Y] ôïjXovQTt sSw, stç ■
tò aùSsvTtzòv òpàatov tò œtXôypiarov IIouzou-
pÉaTt và tô 'pspTj zaì và tò rcooX’jj, ïi (fo
00TW Só$fj) arcò èrcotou rtrcoTs êap-araç, zai
ôrcoiaç oùv azàXaç èoùXerai và tò rcspáo^ J
zai và tò rcouX'fl, zai orcwôev tò rcepáa^,
orcou tò rcûoXïjo^, arcò rcavTÔç 6àp.a.TOç zai
Swpsâç, zaì twv èêôôwv toù Tpoyoù, zaì arcò
rcàoTjç oíaoSTjrcoTe síóóou xai Soaip.aTOç xaì
ytXoSwpvjp.aToc twv oaptsatSwv rcávrwv, p.eyá-
Xwv ts xai ¡xixpwv, twv svSw xai twv sçw,
"va -țj éXsúSspov rcávTt zai rcàvTwç zai àvÓTepov
rcàoTjÇ èvoyX-^oewç xai èrcTjpsaaptoù.
TpiTov rcpooESwpîjaaTw Tip elpïjpiévw ¿710» p.o- j
vaoTTjptcp Yj ’EzXap.rcpÔT7jç tou rijv rcáXrav vqv
zsip.èv^v rcapà tò ywpiov IléTpaç, oXïjv ooï,
T/Tov aó0evTtX7Í, "va Xap.êàv^ rcàaav Tïjv orco- ;
aoùv Sszariav rcap’ aÙT^ç tô etprjjtévov povaa-
Tijptov ôXôxXïjpov, wç sXàixôavov aur/jv ¡
ot èv t^ Fypàxa eóptoxópevot àuOevTtzoi otóX-
vtxo!, où p-sv àXXà zai và ztwy/ä Tïjv e’tpïj- •
p.évTjV rcàXrav p.évoç ó èæiTporcoç toù t^ou-
p-svou toù etpïjp.évoo p.ovaoTïjptoo, oí oróXvizoi
Ss arcò Tïjv r7pàzav, ïj àXXoi Ttvèç ôrcoto:-
ôïjrcoTE p.TjSep.iav s^ouotav àrcoSszaTtojxoù, à)
ztVTjeotoo, ïj àXXïjç Ttvôç èvep7taç tô za-
OoXov và jiïjv sywotv stç aÙTijv, p.àXtoTa tô ■
àvïjzov tï; AùOsvTta êvexa t^ç eipTjp.évï(ç j
rcàXraç rcapà twv asoXvizwvïj ’EzXap.rcpÔTïjç
58183. Vol. XIV.
233
o măsură, ș! să mai iea și poclonul ce se
; ziee perper de la orice om ce aduce vină-
riciul, cum pănă acum aveau obiceiul. Iar
cei ce strâng- și ieau vinăriciul domnesc de
la cellalt loc al Piteștilor să nu mai poată
luă nimic nici din vinăriciul celor două
dealuri, nici la poclon și perper, nici să
poată face vre-o supărare.
Pe lângă acestea a orânduit Luminăția
Sa zisei sfinte mănăstiri bucăți de sare, ce
se zic: bolovani, de la ocna Telega, 400,
pe care să-i iea mănăstirea întregi și fără
lipsă și fără schimbare în postul Sfinților
Apostoli de la acea ocnă, și să-i ducă unde
ar voi, deci sau aici, în domnescul oraș
iubitor de Hristos al Bucureștilor, să-i aducă
și să-i vândă, sau (dacă astfel socoate) la
orice vamă și orice șchele ar voi să-i treacă,
sau să-i vândă, să fie scutită cu totul de orice
vamă și dare, și de cheltuielile roții, și de
! orice fel de cheltuială și dare și peșcheș al
vameșilor, al tuturora, mari și mici, din
lăuntru și din afară, și mai presus de toată
tulburarea și paguba.
|
Al treilea a mai dăruit acelei sfinte mă­
năstiri Luminăția Sa balta ce se află lângă
satul Pietre, toată câtă era domnească, pen­
tru ca să iea toată dijma câtă va fi de la
dânsa acea mănăstire întreagă, cum o luau
înainte stolnicii domnești ce se aflau la
Greaca, ba încă să vâneze acea baltă numai
vechilul egumenului acelei mănăstiri, iar
stolnicii de la Greaca ori alții, oricari ar
fi, să n’aibă nicio voie de dijmuire, ori de
vânat, ori de altă lucrare în de obște acolo,
mai ales că tot ceia ce se cuveniă Domniei
pentru acea baltă de la stolnici, Luminăția
Sa a scos-o de la Vistierie pentru ca de
acum înainte să nu mai aibă acești stolnici
cu balta aceia chiar nimic. Și a mai dat
3U
234
too sOo~acsv à~ò zi^ ôtoTiaplaç iva toó Xoi-
Troo p.TjSèv ê/w.v oí toloûto: arôXviZGi gerà
ZTfi Xlp.V7JÇ £ZSÍV7¡C ZÒ 7Z7.Vzi~7.Z'.'>. ''EtI.ÈÔW-
pïparo ft ’Ezkap.zpôrïp too tw ôipTp.svw
à^tcp '¿ovaor/jpiw oXov rà Sszarov toó zpaolov
toó s'.p7¡p.évou yioploo rwv Ilôrpwv, zal oo;v
^v añOívrtzov, ozsp o'- otvapirÇép o: toó Bo'jzo'j-
psGTion èXàpoavov, Iva àprt Xagoav^ tò [xovaa-
T^p'.ov, à~ò twv orza pArpwv Srp.aôq tò sv zal
tò zépzspov zarà zr^ cwr/jsiav, zal oi an-
Osvtizc? SivapïpCâpo’. zô zaOôXov szsiflsv
iva àzéywo'.v àXXà zal tò yœpiov roóro rvp
llérpaç, zstp.évov eie tò Ço'jSîtÇov BXàoza;,
p.îO’ oXwv ron twv etpTpsvwv, w; "ôiov too
ZTTjjAa à/p'.spioaaç zal y:Xo5œp7pàp.evoç tw
slpT/jASvip ¡j.ova.OTïjpùp, zal 5oò? aún]» zfy èXen-
Oîpiav toó eivat àzarasâTTjTov, àoùSwrov zal
àvîVÔyXïjTOV îta.pà zavrôç zpoawzov, aô6êv-
tîzoù zz zal âpyovrizoô, tvts r<j> szàanp [i‘/jvl
wapé/o|j.év:¡) yaparțup zal z^.ç oizatcójiaat twv
àokavlwv T7¡; oapaç, zv¡c vgù Z°P
* 1
TOO, TOÓ ZTptOÖ, TOO gsXîjTOȚ, TOÓ gsX'.G-
aovo|iíoo,'.TOü yotpovoglov, Toô zpoôaTOvoploo
zat àzò zavTÒc àzoSêzaTtoaoô a'jflsvTfzoó,
àzò Savïtap-atoc, àzò șkoiioo, àzò twv sa-
pealòwv zt¡z F-fptâzaç, iva p.vj Xap.òàvwa'. tò
za.O’ oXoo oàp.a, T; oÇàpiov zìfi re Xép.vïjÇ,
•^Tt; èotI ToaaÓTTj za.Tà tò [xsysôoç, oaa
Tof/àvooot zal zspdyooG'. zatà tò {lépo?
zm Ao'jvàòswc tà oóvopa toó elpTjp.évoo toótoo
•ywploo llétpsT
* zal àìtò tTjc elpTjp.év/)? ~áX-
taç, rjttc aôOevttzï] zal eowpHjOTj tip p.ovaGtTp
pitp, zìfi Sloga; top zazvoò, twv gzavlwv
t^ç àzpvjç, twv tayo5pojj.’zwv lìtxwv, twv zo-
Sooóòwv, twv [j.spttzlwv, zal arcò rcaavj; Soo-
Xtaç aôOôvttz^ç, rcav.olwv, rcpoôàrwv, zooșlwv,
£óXwv, aooÀtit, ÇayepsSwv, oarapáSiwv, aoop-
Gîtlwv, vaoXwv, ága£íwv ae^epíoy, ircrcwv
SaatÀtzwv zal aoömtzwv, arcò too '/?&>■-
tÇtoo z'ffi tootoovaptaç, zal arcò rcavrôç àXXou
Sootp.atoç zal SooXlaç órcapyoóoTj; etç t^v
tMpa.v zal elç zr^ Aößmslav taótr(v, OO7-
YpoSXaylaç, iva tò eipí¡p.svov ywptov rca-
vtèXsóOspov. àaóSwrov, àvsvóyXrpov zal àza-
ta~át7jtov àXXà zal oittvsç àvOpwzot țsvot
zal ywplç owotpov èXsôoovtat zépav toó Aoo-
vàosicç, zal àXXaytôQsv, ïépoot, Tmp.atot,
BouX^apot, ’AXôavltat, jloXSoëàvot, Oov/pot,
zal zatotzotawatv szît, stç tò etprpj.évov ywplov
Ilétpîç, zal oôtot eotwaav azavtsç èXsóOtpot,
zal àoóSwtot, à~ò zaavjc SooXtaç zal Soat-
p.âtwv zal affaptwv Stiva àvwtspw zat’ slSo;
sópéfivj, BXàyob; pévtolve aòòsvttzoòt ’/j àp-
yovttzoôç à’ a.XXoo: ttvôç ôzozïtp.svooç 0-
| Lmninăția Sa acelei sfinte mănăstiri toată
i dijma vinului de la acel sat al Pietrelor,
și cât eră domnesc, ce luau vinăricerii Bucu­
reștilor, pentru ca de acum să iea mănăstirea,
j adecă din zece măstiri una și perpetui după
obiceiu, și vinăricerii domnești să se oprească
| pe deplin de acolo; dar și satul acela al
Pietrei, ce se află în județul Vlașca, împre­
i ună cu toate cele ce s’au spus, închinându-1
i ea stăpânire a lui și dăruindu-1 acelei mă­
năstiri, și dându-i scutire să fie necălcat,
¡ nepus la dare și nesupărat de orice, chip,
; domnesc ori boieresc, la haraciul ce șe dă
în fiecare lună și la dreptățile leilor sămii,
la găleată, la fân, la ceară, la miere, la
! albinărit, la goștina porcilor, la oierit și la
| orice dijmă domnească, la împrumut, la
: foc, de către vameșii Greacăi, ca să nu
iea de loc vamă sau pește pentru baltă,
care e atâta în mărime cât se află și se întind
de partea Dunării hotarele acelui sat Pie­
¡ trele; și de la acea baltă, care eră dom­
¡ nească și s’a dat mănăstirii, dijma fumului,
banii sorocului (?), caii de olac, podvozile,
¡ merticurile și toată slujba domnească, pos­
tajele, oile, ceara, lemnele, sulgiul, zahere-
lele, sataralele, sursaaturile, navlurile, căru­
țele seferului, caii împărătești și domnești,
de la haraciul tntunăritului și de la orice altă
| dajde și slujbă ce este în țara și în Domnia
i aceasta a Ungrovlahiei, pentru ca să fie acel
loc cu totul slobod, fără dajde, resupăratși
; necălcat; dar și oamenii străini cari vor veni
? fără dajde, de peste Dunăre și de aiurea,
i Sârbi, Greci, Bulgari, Arnăuți, Moldoveni,
Unguri, și vor locul aici, în acel sat, Pietrele,
și aceștia să fie cu toții slobozi, și fără dajde,
cruțați de orice slujbă ori dări și angarii,
care mai sus s’au spus anume. Iar pe Kii-
mânii domnești ori boierești ori alții supuși
în vre-un chip dării domnești, să nu-i pri­
mească în acel sat; nici într’un fel. Iar
j toate acele dări pe care Luminăția Sa cu
domneasca ei putere le-a dat acelei mănăstiri ■
din Cotroceni, a prea-slăvitei Maicei lui
Hristos Dumnezeul nostru, de acum să
se dea acestea cinstitei mănăstiri: dijma
, roadelor, a oilor, a vinului, a găleții, a
fânului și a celorlalte, în ce chip se vor
înțelege cu egumenul acelei mănăstiri, și
cumpărătorii zeciuielilor, adecă ai dijmei
domnești și ai celorlalte deosebite slujbe,
și pârcălabii și alți oameni cari ar fi dom­
nești și boierești, să nu poată veni de loc

^o!<o5ïj~otî òcaip-ar! aôÔêvnzw và ¡J.f¡v ôéywv-
ra! stç gipïjpévov ywpiov Kavrà~aaf [lavra 2è
rà sipTjjiéva Soaíjiata â~ïp Tt ’EzXaazpôtïjÇ toô
xapà tT/ç aôOsvTiz^ç §=aKOt=iaç t<o etpTjiiévü»
¡j.ovaarTjpiw eîç tô KorporCiáv:, t^ç Kavsvòóìo'j
ij.TjTpô; Xptatoô toô 0=0’5 fgiiöv sowp^oaro
à~ô toô vôv, "va Stôœvtat taôta to» a=ôaa-
ptip jiovaatïjpùp: àîtoôezattap.ôç twv ?evt¡-
gárwv, tô)v xpooàtœv, toô oïvo'j, ?aXtà-
taț, toô óptapío'j zat twv Xoizwv, ov tpô-
zov atjp/pwvtawat jxetà toô Ypupivoo toô
sip7jp.svot> p.ovaatïjptot>, zat ot wvoôp.svot toôç
à~o5szattap.oôç, ^tot tàç aùOsvttzàç 5tap.aç,
zat stspaç ôtayôpo'jç aXonCnaç, zat ot îtep-
zaXáíto; zat àkXot orcototofjsots aùOîvttzot
zat àpyovttzot ávQpwzot, "va jU, ôôvovtat tô
zaG’ oXon staspyîaQat sv tw Etp7jp.ÉV(p ywpiw,
zat C’^tstv tt twv àvw eip7(p.svœv, zat Xap.-
oa.vstv, !q oXtoç svoyXeîv totç svywptotç zat
zatat'jpavvetv, sztôç p.ôvov roô zatà zatpoôç
eôptazwp.svot> sv rw elpTjpivip t^ç Osop.Tjtopoç
p.ovaatTjp't(p zaSijvoyu-svoo, àXXà zat siç ràç
ayp.êatvoôaaç zptastç toîç sôptazop-évotç zàatv
sv tw stpT(tJ.sv(p ywptw, otirs Sôpvtzoç, ours
atoXvitCsXoç, oôts zavtawpïjç toô Co’jôstCo'j,
ours TtpwtÔTazaç, ours àXXoç ttç aôOevttzôç,
7¡ àpyovttzôç àvÔpwzoç và pá¡v ôôvatat và
svspvô zpiatv îtap’ aôrotç tô zaÔôXoo, r¡
y^Xwzav và Xapêàv^ Kap’ a.ÔTô»v, àXXà p.óvov
ó Zjfoôp.svoç, ó toò Tflmp.éw'i STÎrpozoç
sç óXozXfjpoo và zpivfj zat và Stazptvf¡, zat
và sìp’/jvsó^, zat và sntrtp.^ zat và îteoeô^
tòv za.6’ evav zatà rí¡v àvaXoytav toô Ttata-
p.atoç aôtoô, zXÉKtaç Ss póvov zat ywvstç
zat àXXooç ô~oz£tp.Évo'jç zețpaXtz’g ¡israXtz^
ttp.wpia zapaKsp.jtsa6at tazará zatpoôç AôÔsv-
tstcf, zat zptvsaöat, zat zatosösaßat zat ÈXs^a-
6at za0à ot vóp.ot zat tò Stzatov ooóXwvrat.
Taôta ítávta tà àvwrspw stpTjusva, zatà
tàç oaatXtzàç Starante, zat rcòv à?twv Ila-
tspwv toôç Spot)?, zat twv KapsXijXTjOórwv
^tXoyptotwv AôQévtwv rijç OônpoSXayiaç, ov
tpórcov caratata stp7¡tat àvwtspw, ó ìtspt-
savsatatoç zat yptcrtavôtatoç zat ptsfaXo-
zpEîrsotatoçAôÔsvr/jç, zôptoç Tw EspîràvouBos-
ôôôaç, ȚVwp.Țj ts zotvfj ¡iat tftXoyptatip SotiXfj,
zat aovatvsôast zpoatpsoswç sp.îtvsoôarjç Östzoö
ËTjXo'j twv rs ÔsoosSsotâtwv àpytspswv zat
svrtp.wtàtwv àpyovtwv t^ç AôOsvttaç raôr/jç,
svoztov r/jç fyjUôv MstptôtTjtoç, r<p stp^p-svip
sv tw Korpotjtàvt p.ovaar/¡pt<p, sS aôBsvrtz^ç
zpovotaç, satXoôwptaato, stç ot^vezr, zatáota-
atv svrsX^ toô ¡xovaat7¿pto'j, zat zooipv^atv
aôràpzï] ttôv sv àôtw svaazoop.évwv Tatspwv,
235
în acel sat și cere cevà din cele spuse, nici
să iea, ori să supere cumva pe localnici și
să-i tiranisească. afară numai <le cel ee.se
va găsi egumen pe vremuri în acea mă­
năstire a Maicei Domnului, dar și
* la ju­
decățile ce se vor întâmplă ale tuturor celqr
ce se află în acel sat, nici vornic, nici sțoi-
nicel, nici bănișor de județ, nici protopop,
nici alt om domnesc ori boieresc să nu poată
face judecată la ei de loc, ori să iea gloabă
de la ei, ci numai egumenul sau vechilul
egumenului în de obște să judece și să a-
leagă și să facă pace și să globească și să
pedepsească pe fiecare după măsura greșelii
lui, și numai pe hoți și pe ucigași și pe
alții supuși pedepsei capului sau la ocne
să-i trimeată Domniei de pe vremuri, și să
se judece, și să se pedepsească și să se ierte,
cum vor voi legile și dreptatea.
Acestea toate ce s’au spus mai sus, după
orânduielile împărătești și poruncile Sfinților
Părinți, și alerăposaților de Hristos iubitori
Domni ai Ungrovlahiei, precum s’a spus mai
lămurit înainte de aceasta, le-a dăruit prea-
strălncitul și prea-creștinul și prea-mărețul
Domn domnul Io Șerban Voevod, cu părere
de obște și sfat iubitor de Hristos, și cu
învoirea gândului... dumnezeieștii râvne
a prea-cucernicilor arhierei și a prea-cins-
tiților boieri ai acestei Domnii, înaintea
Smereniei Noastre, acelei mănăstiri din Co-
troceni, după a lui prevedere domnească,
spre statornică orânduire deplină a mă­
năstirii și spre mulțămitoarea cârmuire a
părinților ce trăiesc acolo la o parte de
236
zal ¡JWTjjióswúv zTfi ’EzXap.rcpônjTÔç tov zal
twv țovswv zal g'jțțsvwv aÙToù, zal rcavxwv
twv zpoóvTWv zal sXs'j'Tqu.svwv AóOévTWV, ào-
yîepéwv, zal àp/óvTwv, zal Xo'.rcwv •/ptottavwv,
zal p.áX'.atá t^ç AôOsvreiaç xaùnjç, aTiva zal
òtà ypooooùkXwv 7pap.p.àrœv rcXaTÙrspov f(
’EzXajrrcpôxTjç tou Èrcra7jp.£t(ôaaro, zal p.sxà
țP’.ztwv opzwv zal aiwvtwv àva6îp.ax'.op.G>v
zpoasz’.ôsôatwoaTO. ’lîț^T^Ost 5è zal rcapà x^ç
Tjp.wv MexpmxTjTOç toù 6pa6eo0îjvat tw ypu-
Go;oo’j)J.(p zal z/istsoov rcaxptapyrzôv ypàp.p.a.
'Poutou yáptv r, MsTptôxrjç ^p.œv 7pàye’, zal
sv IIvsóp.aT' rcapa.zsXsùe! "va arcò toù
vùv zal etç tòv atwva tôv àrcavra xà àvw
stp7¡p.éva árcavxa ârcep àzptowç ôp.tv àvwxépw
zat àzptëécTîpov èpyatvwvTat sv tw auOsv-
xtzw ypuoœSoùkkto, stç ôXa p.évovTa àrcapaoà-
XeuTa zal àvarco'oTaTa, àyptç où ó toç è-
'fopq., zal òrco TTjv SsazoTsiav zal s^ouotav
toù stpïjp.évou á^tou p.ovaan¡p'tou, wots zal
Tà 'ptXo5wp7]p.aTa, êàpaxa, ê'.vapiTCia, Xùpvat,
à.Xaç zal Ta Xo;rcà stsv ov Tpórcov sísTáy-
ÖTpav zal rcapà TTjç ’EzXap.rcpÔT7jxoç tou à-
StàoetaTa zal àrcoarcaoTa, zai ot sv raiç Ils-
Tpsç oÎzoùvtsç, wç zpoSsSoyosât, watv èXsôOspot,
a.SoùXoTot zal àzaTaÇijrTjTOt rcapà rcàvTWV twv
oaatXîZwv zal auSsvTtzwv SoatjJ.à.TWv zal oà-
pswv oç 5’ àv twv psrà xaùxa, 7j twv zaxà
zatpoùç AÙ0ÉVTWV Où^vpoôXaytaç, £évwv ts
svTorctwv, Tj àpytspsùç, 7) àpywv èv àpyovTtcj,
T] p,a.vCiXïjç 7j àpyo'jisvoç, tepwp.svoç vj Xatzoç,
[itzpoç t¡ p-évaç, $svoç 7] svTo'rctoç, 63X7^071
zaxà Ttva Tpo'rcov àvaxpscpat, Staasîaat,
àvap^aat, où póvov tò aoSévrizov ypuaoôouX-
Xov twv slpT(pévwv vop.tp.wv zal àtzatwv 5w-
patwv toù suasSeoraTOU toutou zal szXap.-
rcpwxàxou AÙ0SVTOU Ot>77po6Xayiaç, zuptou’Iw
Xspôàv Bosêo'Sa, àXXà zal ttjv ^p.sTSpav Taù-
tt]v àrcô'paotv zat 6$5aiwaw rcapaêXsôat zal
àOsT^oat, zal Tàç elpTjpÈvaç ôwpatàç zal
z tXoTtp.taç ötaastaat, zal tr¡v sXsuösptav toù
stpTjp.svou ywptou StaXùaat zal stç oouXtav
zotvïjv zaTaȚaȚStv, zal toùç olzoùvxaç sv aÙTw
rcapaoaXsùaat, wç sySpôç toù ôtzatou, zat
àvTtzstp.svoç toù zaXoû, àçwptap.svoç st’/j. zal
zaT7jpap.svoç, zal àwfywpTjTOç rcapà 0eoù
rcavrozpàrwpoç, zat àXuxoç p.»Tà ôàvaxov sv
ts tw vùv atwvt zal Èv tw p.sXXovrt, zal
Tujircavtatoç. vEyj1 5s’ zal Tàç àpâç twv â-
7ÍWV 318 ösotpopwv rcaxépwv twv sv Nt-
zatqf zal twv Xotrcwv à7twv avvôSwv, zal 17
ptsplç aÙTOÙ, zal twv oup.oouXsvaavTWV zal
aup.rcpaSàvTwv stç toùto, perà toù rcpuóó-
tou ’loùôa, supotsv tòv 0sòv p.ayop.svov sv
' lume, și spre pomenirea Luminăției Sale
și a părinților și rudelor lui, și a tuturor
Domnilor ce au fost și vor fi, a arhiereilor
și a boierilor și a celorlalți creștini, și mai
ales a acestei Domnii, — care și prin hri­
soave mai pe larg le-a însemnat Luminăția
Sa și le-a întărit cu jurăminte înfricoșate
și anatematisiri veșnice. Și a cerut și de
i la Smerenia Noastră a se întări hrisovul
și prin cartea noastră patriarhicească. Drept
J aceia Smerenia Noastră scrie și întru Duhul
Sfânt poruncește ca de acum și în tot
veacul toate cele spuse mai sus, care vi se
arată mai sus și mai amănunțit în hrisovul
domnesc, rămâind întru toate necălcate și
; neschimbate, cât vede soarele de sus, și supt
| stăpânirea și îngrijirea acelei sfinte mă­
năstiri, precum și darurile, vămile, vină-
riciurile, bălțile, sarea și celelalte, să fie în
ce chip s’au așezat și de Luminăția Sa
j nezguduite și nedesfăcute, și cei ce locuiesc
la Pietre, cum s’a spus, să fie slobozi, ne­
! cercetați și necăutați de toate dăjdile îm­
I părătești și domnești și de toate greutățile;
1 iar care din ei după aceasta, sau dintre
Domnii de pe vremuri ai Ungrovlahiei,
străini și localnici, ori arhiereu, ori boier
! în boierie, ori mazil, ori supus, cleric ori
mirean, mic ori mare, străin sau de acolo,
ar voi în vre-un chip să schimbe ori să
zguduie, ori să strice, nu numai hrisovul
domnesc al darurilor acelora legiuite și
drepte ale acelui prea-cucernic și prea-lu-
' minat Domn al Ungrovlahiei, domnul Io
j Șerban Voevod, dar să treacă cu vederea
j și să sfarme și hotărârea noastră și să
j zguduie acele daruri și cinstiri, și să des­
facă libertatea acelui sat și să-l aducă la
! șerbie de obște, și să tulbure pe cei ce
J locuiesc în el, ca dușman al dreptății și
protivnic al binelui, să fie afurisit și blăs-
tămat și neiertat de Dumnezeu atotțiito-
rul, și nedesfăcut după moarte în veacul
acesta și în cel viitor și. . ., și să aibă
blăstămurile celor 318 sfinți de Dumnezeu
purtători de la Nicheia și celelalte sfinte
soboare, și partea lui, și a celor ce-1 vor
1 statui și vor lucră cu el la aceasta, să fie
cu cel d’intâiu vânzător Iuda, să afle pe
Dumnezeu luptând cu el în ziua judecății,
să se crape pământul și să-i înghită ca pe
Datan și Aviron, să fie așezați la un loc
¡ cu ucigașii de Dumnezeu Evrei, cari au
pus pe cruce pe Domnul nostru Isus Hris-

t^ y(u.spa tt,? zpíasot?, 7^ zai
?sy6ei'(j aÙTOò? úz zòv AaOáv zai ’Afmpdv, ।
oovTay6sir(aav jisrà twv Osoztwvwv ’koSatœv, ।
twv aTanpoaávTWV zw zópmv ^¡iwv ’l^ooöv
XptOTÓv za.1 sizóvtwv: ”Apov, ápov, orabpwaov
aÒTÓv, zai tò a"pa auT&ô s©’ ^p.á? zai szt
zá zima. r(p.wv ȚevTj&TjTwaav, ai ywaizs? aÙTÓv ¡
y^pat, zai Ta Tszva aüTwv oprava, Xy¡p.ozTO- !
voövra zai p.^ sywa? toó? sXsTjcovTa?, zai
oí OiZOt aótwv s77zaTa}.7j’p6=iTwaav spypxot, '
zai Z’jpízaoaTot, zai w? zovtopzTyj àzò áXu- '
va? OTSZwvTa? zai TpépwvTa? szl ztfi '¡'^z w? ó
Káív, oí svavnwßyiaopsvot tio zapóvTt 7páp.p.aT!,
zai oí öXw? ztvi ótaastapóv, ávarpoz^v á¡
àGé-y^tv sp.zotï’cavTeç, aiiToí te zai oí aóp.-
iouXot zai cjp.ooyJJoi zai a'jp.zpázTiope? zai
awf^opo' aöTwv elrpav ózóotzot tw aiwvíw
ävaS/jpaTt. ’l^pá/ps; tò zapòv t^? Típ.wvi\IeTpto-
TTjTO? ëîoatWTizôv 7páp.p.a zai sSoOtj tw si-
p7¡p.évio T7(? Seop-^TOpo? p.ovaarïjpup, sv sTst
tio acoTTjpúp pyd, zarà p.7jvav ázpíXXmv, sv ,
BoDZoopsaTÚo.
AoaíSso?, ëXsw 0so5 üaTptápyy¡? zt^z p.e-
7ák’í¡? zai «7Ía? zóXsoj? 'JsponoaXypp..
(Copie în Condica mănăstirii Cotroceni, la Arhivele Statului din București; vol. I.)
CCCXVI.
Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește drepturile și proprietățile
mănăstirii Cotrocenilor.
"Etspov op.o!ov toó KwvcTavTtvo'JZÓXsw? :
Atovóato?, sXéw 0soù àpytsziazozo? Kwv-
GtavTtvo'JZóXsai?, Asa? Twp,/j?, zai otzoup.s-
v.zó? IlaTptápyyj?.
Kai et? aÒTÒ sp.zsptsysTai y¡ iòta sztzó-
pwot?, TÓaov 5tà tò ZT7¡ptov zai ávéyepatv toö
tspoö p.ovacTT(ptot> KoTpoTÎăâvt zapa toü sñ-
aecsazázo'j AóBévTOn zai zr^TOpo?, ástpvrjGTO'j
Zspzáv Boséóoa KavxazoCivcb, oaov zai Sta
Tà à©’spwp.aTa zai yapíapara sz.ap.sv st?
avrò s? tòtwv. zai oaa aòOsvTtzà skír¡ otà y^-
ooooóXXwv é'Soasv si? aÚTÓ too tò p.ovaoT7jptov,
p.s ZOtVTjV 7V¿>p.7(V TOÖTS ZaVISpWTaTO'J MïJTpS-
zoXíTon zopío’j 0so5waío"j, tiov OsoștXsoTâTwv
sztazózwv Ttp.vtzo'j zai NzoCaíou, zai twv sü-
7SvsaTà.Twv ápyóvTwv, p.s7áXwv ts zat p.tzpwv,
ÓTjXaS/p èXéïj otvaptTÚtou, aXaro?, tò závt
àzò tò TpiTov toö óáp-aro? «^XuitCíoo, zai Tà
Xotzà s£ auTOÖ, tò sXsööspov toö ywpiou ílé-
Tps?, zstp.svov st? Ço'jôstCov BXáaza?, tò ôàpa
twv otpaptwv àzò zì^ èv atino Tip yjoptw
zàXrav, zai èv svi XÓ710 óoa zsptsyovTat si?
tò àvwOsv àzavTa, zai si? a'JTÒ àva^épovrat,
287
tos și spuind: Luați-1, luați-1, puneți-1 pe
cruce pe el, și: sângele lui asupra noastră
și asupra copiilor noștri; femeile lor vă­
duve și copii lor orfani, murind de foame
și neavând cine se milostivi de ei, și casele
lor să fle lăsate văduve, și să ardă și ca
praful de vânt, stând și tremurând pe pă­
mânt asemenea cu Cain, acei ce se vor
împotrivi cărții de față și cei ce vor face
cumva o zguduire, întoarcere ori stricare, ei
și cu sfătuitorii și ajutătorii lor și împreună-
luptătorii și cei ce se înțeleg cu ei să fie
supuși veșnicei anateme. S’a scris cartea
de față întăritoare a Smereniei Mele și s’a
dat acelei mănăstiri a Naicei Domnului,
în anul Mântuirii 1Í58O, în luna lui Apri-
lie, la București.
i Dosofteiu, cu mila lui Dumnezeu Pa­
triarh al marii și sfintei cetăți Ierusalim.
I
Altă granfiata asemenea a Constantino-
polei: Dionisie, cu mila lui Dumnezeu,
arhiepiscop al Constantinopolei, Romei
celei Nouă, și Patriarh ecumenic.
Și în acesta se cuprinde întărirea, atât
pentru clădirea și înălțarea sfintei mănăstiri
Cotroceni de către prea-cucernicul Domn
și ctitor, cel de veșnică pomenire Șerban
Voevod Cantacuzino, cât și pentru darurile
și îndurările ce le-a făcut acolo din banii
lui, și câte mile domnești prin hrisoave le-a
dat la acea mănăstire a lui, eu părerea de
obște a preasfințitului Mitropolit chir Teo­
dosio și a de Dumnezeu iubitorilor episcopi,
al Râmnicului și al Buzăului, și a prea-
nobililor boieri, mari și mici, adecă: milele
vinăriciului, sării, postavul de la a treia
parte a vămii Flociului, și celelalte de la
dânsa, scutirea satului Pietrele, așezat în
județul Vlașca, vama peștilor de la balta din
acel loc și, într’un cuvânt, câte se cuprind
mai sus toate și privesc mănăstirea, de
asemenea și blăstămurile și afuriseniile lui
23'8
waaôto»ç zaì ai iòta: àpaì zaì àwpiau.oi
twv'àvatps'pò’AÌawv tàç òtatayac, XsyovTat zaì
rcapà t^ç IlavaytOTTjTÔç to’», ò:à àa-paXicrspav
aTepstooiv tò órco'ov eypâș«! èv è’tìt owtt(-
pìw yayrca', ’lavo’japtoò o'f'fi, ivotzttwvoț ó'v¡;.
Atovùmoç, sÀéw 0SOÛ àpy’.srciozorcoç Kwv-
GTavTtvonrcôXsœç, Néaç ’PwuTjç, zaì oìzoup.s-
vtzôç naTptâpyjjç.
(Rezumat în Condica mănăstirii Cotroceni,
CCCXVIL
¡681, lacov, Patriarh de Constantinopol, întărește privilegiul Cotrocenilor.
4 Februar.
"Erepov Tpttov op.otov;
’làzoòoc, si.s« 0EOÖ àpy.Erciozorcôç Kwvatav-
Ttvwrcókìw? zaì oìzonp.ìvtzò; IlaTp’.àp7T(ç.
'Op.otwç zai etç tò rcapòv Giyp./.tclSsc rca-
’cp-ÄpX’^ov 7pajj.u.a ra a'Ka crva^spovra' oaa
Svp.aSfj eie Tà àvwtépw òòw: Tjto' t:'gov 5:à
vip èz oàOpwv àvévepatv roti ìepoù ¡j.ovaat^pio'j
KoTpotCtàvt rcapà toù àstp.vfjOton AòOévTon
zaì zT^TOpoç Uà» ïeprcàv Bosóóòa, toù zata-
7op.svo'jrca.Tpw6äv u.èv èz toù yévooç twv àotÒTj-
pwv aÒTOZparwpwv KavtaxoCtvwv, p.7jTpó0$v 5è
èztoùyévo'jç toù èv pazapìa. TflÄY^ät yevop.svo’J
AüQévto'jXsprcàv Bosëoàa Mrcaaapàprca, oaov
zaì òtà Tà rcpoiziapata, àïtepwpaTa è? ’tStwv
tou etç auTÒ tò tepòv povacTrjptov, waaùtwç
zaì oca aù0evnzà èXéaj èòó07jaav etç aùtò
5tà aòOèVTtxwv /puaoooókXwv Țpappârwv zaì
évi Àóftì» SÀa za0’ oXot» etvat tà aùtà, ovta
Xotrcòv opota. Kaì tanta ypàyopev póvov tàjv
rcepiì.Tj^YjV. "O0SV etvat èzSs5wp.évov zai tò
rcapòv rcapà t^ç IlavaȚtotTjtoț ton èv itet
awtïjpitp ayrca/, pajvi ț en pona pt on S'^ç.
’làzwooç, èXéw 0$où àpyterctozorcoç Kwv-
otavttvoorcôkîwç, Néaç 'Pwp.Tjç, zai oizonpe-
vtzôç BaTptàpyTjç.
(Rezumat în Condica mănăstirii Cotroceni, la Arhivele Statului din București; vol. I.)
CCCXVIII.
J 681, lacov, Patriarh de Constantinopol, întărește mănăstirii de la Mărgineni
Maiu. situația ei stavropighială.
’làzwôoç, èXéin 0joù àpyterctGZorcoç Kwv-
GTavTtvo'jrcôXswç, Néaç ’Pwp.7jç,zat otzo'jp-îvtxôç
IlaTptâpyajç.
Ooz àkkwç èvsaTiv ïùaïôeîv eùoîëéstv, etç So-
ça.v ts 0soù tàç twv àptstwv èp^wv èrciteXsiv
è^yetptoetç, wç ó àrcoaToktxôç órcotíOetat koșoț,
et p.T( òtà 0=òv rcàvtwç, zat’ èvTol.àjV te Beiav,
zai p.et’ àzptôoùç OTvt^pfpsœç opwv zaì vôp.wv
èiotzovop.eîv tà totaùta, za.Xwç te rccceîv tà.
împotriva acelor cari vor stri ca oranti niel ile,
se’ rostesc și de Preasfinția Sa, pentru mai
sigură întărire; care s’a scris în anul 1681,
Ianuarie 5, indicția 4.
Dionisie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Arhivele Statului din București; vol. I.)
I O alta a treia scrisoare tot așa :
i Iacob, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
de Constantinopol și Patriarh a toată lumea.
De asemenea în cea de față scrisoare pa­
ì triarhicească se aduc aceleași, adecă lu­
' crurile ce se cuprind în cele două cărți de
| mai sus: deci atât pentru clădirea din te­
j melii a sfintei mănăstiri Cotroceni de către
cel de veșnică pomenire Domn și ctitor Io
Șerban Voevod, care se coboară după tată
din neamul fericiților împărați Cantacu-
zinii, iar după mamă din răposatul întru
fericire fostul Domn Șerban Voevod Ba­
sarab, cât și pentru înzestrare, danii din
însăș a lui avere către această sfântă mă­
năstire, precum și câte mile domnești s’au
dat către dânsa prin hrisoave domnești; și
într’un cuvânt toate sunt așa, una câte una,
fiind de altfel aceleași. Și acestea le scriem
! numai pe scurt. Pentru care s’a dat și cartea
de față de Preasfinția Sa în anul de la
Mântuire 1681, luna lui Fevruarie 4.
Iacob, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
de Constantinopol, Roma cea Nouă și Pa­
¡ triarh a toata lumea.
lacov, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
Patriarh ecumenic.
Nu pot altfel cei cucernici a-și arătă cu­
cernicia, întru slava lui Dumnezeu a împlini
întreprinderile de fapte foarte bune, cum
o presupune cuvântul apostolícese, decât
întru toate cu Dumnezeu, după dumneze­
iasca poruncă, și cu păzirea de aproape a

zakà zzi osiwç tà nota- otò z’ávrwv zaì
ónsp závta TTjpsìv àzpóozora ‘ òéov, zaì sò-
zapeòpa zaOtatàv rio K'jpíw, ps6’ oot¡? ìtpo-
voiaç zaì zeptvoiaç, zavóvwv ts zaì vójiwv
IsrMy 'àv.prfeiq OêO'ftkwç SieSa^etv 5aa ^pó-
oòo? àzkavfjç, r¡ yàptç zàOtatwoa toù zvsù-
u.atoț, twv zpoáókoiv zat otww.wv àzosztôca,
t^ç zpsittovoç p.spi5oç èvOsw'ç àç’.oî, zaì zk^-
atv iepàv toîç TO'oùtoiç,' zaì kô^ov ôotôr/jroç
itep'.tiO'qaw ózoìa aùv àkkoiç t'jy/ávs'. zaì
tà tspà toù 0eoù zataywȚia, tà zapà ï'.ko-
Oéwv zai yikapérwv ttpoasvsyOsvta zai ^poa-
zkïjpwOsvta 0î(î>, zai Osi au jistaayovca S'.zaio’j,
à’ t’ç svOsppoù1 Z7jôsp.aviaç, 0sôv p.sv oaçà-
■CscOai p.ep.aO/jzap.sv, ïptov os oùôév. zai toùç
àgçtîtavaùvraç sauta zakwç, tàç svtskațrÎG-
Oo’jç àvnSôosiç àzozogiCsóOai, zai -(àp ai gu-
kàaoottsç, y/jatv, àatwç ta Sata, óaiwO/ja'jvra'.’
tw tot zài zavôvsç tepoi zaì twv Osoțpâpwv
zatspwv, sv tatç asztaîç otzoop.svtzat; aòrwv
aovôootç, OsazeGtœç óis9saítía6'/¡oav, rfyv rròv
íspwv povaar/¡píwv a'jvtatwvtsț aúotaatv zat
otspsioatv, wvzsp oùz skattov zai ot twv zata
zatpoùç aùtozpatôpœv vógot, zat t^ç sùasâsiaç
ùs'psvaopsç, twv toù 0soù azT¡vwp.átwv ó^epá-
ywvíCovtat, zpatùvdvteç ■ azaat tpôzotç aùtà,
zat zavtotav sz^pstáv zat êkàoTjv àvOpwztvïp/
jiazpàv àzoppaziCovteç twv toù 0soù StzaiwV
vai jJ-'ijV zai èçaipstonç ôtaturwostç 9sgiao6e-
t^aat oùz 7¡p.ék’/¡óav, zspi ts tr/ç zataozstwjc
twv íspwv çpovttatTjpiwv zai tvjç Èç ootspov
Stap.ov7jç aùtwv, zai èztSoaswç, ôiazp'jciwç
tpavoko7oùaaç, St’ wv napaazsùàÇstv toùç ztij-
topaç sîtpaȚp.ats0aavto zakwç p.èv toù Gsioù
spyou zatáp^aaQat, zàkktov Sè zpôç îtspaç
à'ptzsaSat toù syys'.p^gatoç, zat, szi zàafj
zpovota zpstttouç, tòv tpóítov s^s'jpíazstv f/jç
sç p-azpòv otapzstaç, wç ártávtwv ’ àvayzatô-
tepov- tô yáp ç'jkà^at S^zon tà zpàypata
toù ztTpaaOat îtstpze ô'jayspsatspor’ àkkà
p.7¡v zai tàç otatayàç twv ztTjtópwv ùzsp
tt àkko zataaœaklçovtsç sztz'jpoùatv ot at-
ksùasêstç vópot, zaì ktav zsptzpatùvovotv' àv6’
wv zai f/jv zatà Staooyijv zpoataatav zai
sztt^pTjOtv twv ayiat Sour/jOsvrwv, wç s~t tô
zkstotov, '¿ovaatTjpiwv toîç aùtotç szttpszovar
zokkw yàp p,âkkov iayùst zai auvtskst t^ç
Êêvvjç è’poptaç toù 7VT(atou zt^topoç îtpoo-
taata zai sztp.sksta, ôzsp zai ps/pt toù ôsùpo
zpatstv oùz skï(^s zatà tozouç, oîso'j p.st’
sùkaoetaç a~O'JÔt| zspttpsyet tà Ispà 7.1-
taywYta, zai 5tT(vezwç spzsSoôtat tô êQoç,
1 în ms.: ìvùéop.oo.
23Sf
hotarelor și legilor, a cârmiți lucruri ca
acestea, a face bilie cele bune și cu sfințenie
cele sfinte; pentru care înainte de toate și
mai presus de toate trebuie a păzi cele
neatinse și a așeza lucruri bine întemeiate
Domnului, eu cât mai multă prevedere și
înțelepciune, a petrece în chip plăcut lui
Dumnezeu eu cea mai de aproape pază a
canoanelor și legilor; un drum ca acesta fără
rătăcire prin harul întemeietor al Duhului,
ferindu-se de lucrurile prădalnice și silnice, îi
învrednicește în chip dumnezeiesc de o mai
bună parte și-i înconjură de chemare sfântă
pe aceștia și de un rostde cuvioșie; cum, între
altele, și sfintele lui Dumnezeu lăcașuri,
dăruite și închinate lui Dumnezeu de oa­
meni iubitori de El și de virtute și împărtă-
șindu-se de dumnezeiască dreptate, prin care
îngrijire călduroasă am învățat a slăvi pe
Dumnezeu și nimic mai puțin—, și cei ce
se ostenesc bine pentru unele ca acestea, își
ieau răsplătirile depline ale sluj bei, căci, zice
Scriptura, acei cari păzesc sfânt cele sfinte,
sfinți-se-vor, precum și sfintele canoane și
ale purtătorilor de Dumnezeu Părinți, în
venerabilele lor soboare ecumenice, au ho­
tărât cu dumnezeiască hotărâre, orânduind
așezarea și întărirea sfintelor mănăstiri, pen­
tru care lăcașuri ale lui Dumnezeu nu se
luptau mai puțin nici legile Împăraților de
pe vremuri și apărătorii cucerniciei, întărin-
du-le în tot chipul și răspingând orice
fel de lovitură și vătămare din partea oa->
menilor a drepturilor lui Dumnezeu, și n’au
iiitat nici să hotărească așezăminte alese,
pentru alcătuirea sfintelor lăcașuri și pentru
păstrarea lor pe viitor și a lor înaintare,
hotărând pe larg, prin care se străduiau a
pregăti pe ctitori a se apuca după cuviință
de lucrul dumnezeiesc și cu toată preve­
derea de mai bine, și a ajunge lucrul și
mai bine mai departe și, cu toată grija de
înaintare, a găsi mijlocul de mai mare trăi­
nicie, ca unul ce e mai de folos ca toate; căci
a păzi lucrurile e de sigur mai greu decât
a le face; dar și legile prielnice evlaviei, asi­
gurând și orânduielile ctitorilor mai presus
de orice alta, le întăresc și li dau o mare
putere; pentru care li se și încredințează grija
și paza, din neam în neam, a mănăstirilor în
cea mai mare parte de dânșii înălțate; căci
mult mai mult decât privigherea străină are
240
svevfiarix'^ç sçonalaç ôuvâp.st, r^ç tîaçptap-
ytz^ç zai ¡leyaXstôr^TOÇ, ôtà twv
zavovizœv ^povojxúov toû xafl’ z(;xàç trarptap-
ytzoû, àitootoXtzoû te zai olzo'ju.svtzoû toûton
Opôvo'j, ~pôç ôiap.ovvjv zai atípáwatv twv
à^avrayoû szzXrptwv toû 0soû zat tepwv
povaatTjptwv. ’Exîtôïj totyapoûv zat tavûv
àvTjvsyO-/j 7jp.tv wç sóptazetat iepov zat as-
óaojitov ¡xovaatfjptov sv t^ OnȚzpoSXayla,
zatà tô MaptCtvâvtov, sì:’ ovojiatt oâjxv'xvô-
ix.evov twv zajxpeȚÎarwv tajtapywv, o~ep <<>-
zo5ô[J.7jtat țxsv zat’ àpyà.ç sz twv ^àXat
țxazaptojv "poyóvoiv t^ç èv5o$otàtïjç zat 6eo-
oêôsatâtTjç z'jptaç ’AXtvxaç, twv zaXo'jpsvwv
<PtXtît7tàazo>v, ypovtp 5’ ôotspov aaQpwÔèv à-
vszaivtoôïj zai àvêaœOïj t’^ç xttnaswç óxò
toû taôtïjç Jtavs'jȚsvsotâto'j auCôyo'j, toû tpta-
[xazaptGto'jèzetvo'J àpyovtoç Ms^áXoo Ilootsk-
vizoOjZopton Kwvatavttvo'j toû Kavtazo'jCvjvoû,
oattç, ïpwtt Qsùp ztvoûp.êvoç, wç, ösoasSsia
îtpoaavsywv, zai zoXXtjV sv tp'r/Jj tip «tspl
tà 6sta 'pspwv eôXàëetav, zat’ àp/pto ts tô
sûysvsç ôtà twv tpoytzwv sv saottp zai aw-
jiattzœv soptwv zai Jtpotsp7]p.àtwv, ¿[xoXôywç
svôstzvûwv GtTjXoypa'poûjxsvov, fietà îtàar(ç sitt-
psksiaç, zai œtXottp.oo ystpoç, àvaXwp.aatv
oôz oXi^ocç, îtpôç çwç tô stpvjp.svov soaysç
àvszakéaato p-ovaatvipioo, sç zàXXoç síwpaí-
oa.ç aòró, ztvïjtotç te zai àztvijtotç àçts-
pwp.aatv svôt)vap.waaç, ôtetà$ato zai Ttspl r^ç
è'poptaç aotoû, voovsywç ts zai G’jvtetTjpij-
¡xsvwç, oxwç ot xXvjpovôpot zai àîtôyovot
aôtoû ôtà îtavtôç óxápywat peksôwvot, zai
îtpoatàtat, zai sítttY¡pY¡ta.í, zat ôrspaaxtatal
toû ztrpoptzoô abtwv p-ovaat^ptoo, ypovttCov-
tsç t^ç ôtap-ovtjç aùtoû, zai zatà ^àvta
atepswaewç, s^l tw àve^a/pa ôtat^petaOai tà
zat’ auro, zai àp.etaziv7]ta, zatà tip àpyato-
tàtvp toû toxoo anvijOstav, zai jxà.XXov tàç
csÊaa;j.taç vofxtzàç ôtatoTtôiastç, twv TtàXat
Oeoateywv aòtozpatópwv, pïjtwç oôtwoi ôta-
zeXs'joûaaç ó oo'jXop.evoç ztiCetv ae^tôv oizov,
v; tôv aa6pw6svta s~otzoôop.eîv, saotôv zai
tòv xXvjpovôpov aotoû ÔTtoêàXXet àei tj) ooo-
tàast toû spȚoo...1, àXX’ez ttvwv toû ypovo'j
TtaXtppotwv, wç etîtetv, ô'jayspetà ttç ^pay-
¡xárwv sætppeôaaaa zatà tónov, zfi te Xajxîtpà.
szeivTj zai èîttæaveatàffl sotta, zai oizoȚsveta,
toû îtaveoyeveatàtoo szetvoo àpyovtoç sttTjpeiaç
oaaç ouz sôst, Osta. ôozt[iaata., îcpoatpitpaaa, îtà-
aav àvwjxaXtav sir/payev, sJ wv zai tô tepôv jio-
vaatijptov aòtó, ctep^Osv t^çyvigataç ~poota-
Lipsește, în copie, un cuvânt.
pntere și aduce’folos stăpânirea și îngrijirea
dreptului ctitor, precum și pănă astăzi n’a
încetat să rămâie în putere în locurile unde
cu evlavia și sârguința străbate sfintele lă­
cașuri și neîntrerupt și ține obiceiul, cu
puterea cârmuirii sufletești, al suprave­
gherii și măreției patriarhicești prin pro-
nomiile canonice ale acestui Scaun pa-
triarhicesc, apostolícese și a toată lumea pe.
care stăm, pentru păstrarea și întărirea bi­
sericilor lui Dumnezeu de pretutindeni și
a sfintelor mănăstiri. De oare ce deci și
acum ni s’a adus înainte cum că se află o
sfântă și venerabilă mănăstire în Țara-Ro-
mânească, la Mărgineni, cu hramul prea-
marilor Voevozi, care s’a clădit la început
de către cei de de mult răposații strămoși
ai prea-strălucitei și de Dumnezeu iubitoare
doamne Hinca, așă-zișii Fiii peștii, iar apoi
cu vremea, dărămându-se, a fost înoit și
scăpat de cădere de către soțul cel de prea-
bun neam al acesteia, cel de trei ori fericit
domn Marele-Postelnic, dumnealui Constan­
tin Cantacuzino, care, mișcat de dumnezeiască
iubire și purtând în suflet multă iubire de
cele dumnezeiești, arătând de o potrivă în­
tipărit și neamul cel bun prin bucuriile și
isprăvile sufletești și trupești din el, a che­
mat la lumină, cu toată îngrijirea și cu
mână darnică, cu cheltuieli nu puține, acea
sfântă mănăstire, împodobind-o în frumu-
seță, întărind-o cu danii, mișcătoare și ne­
mișcătoare, și a orânduit, pentru îngrijirea ei
cuminte și spre bună păstrare, ca moște­
nitorii și urmașii lui să fie în tot chipul
grijitori și supraveghetori și păstrători și
apărători ai acelei mănăstiri de ctitorie al
lor, băgând seama la ținerea lui și întru
toate întărirea lui, ca să se păstreze cele
dintr’însul neatinse și nestrămutate, după
cea mai veche deprindere a locului, și mai
ales după veneratele așezăminte de legi ale
împăraților celor de Dumnezeu încununați
din vremuri, care poruncesc anume astfel
ea acel ce voiește a clădi un venerabil lăcaș,
sau să înoiască pe cel ruinat, se supune
totdeauna pe el și pe urmașul său așeză­
mântului acelui loc, dar, din oarecare va­
luri ale vremii, ca să zicem așa, revăr-
sându-se o oarecare greutate a lucrurilor
asupra țerii, aruncând, cu socotința dum-
. nezeiască, și curse, câte nu se cădeau, asupra
G:aç zat s^tp.îkstaç twv wíwv ZTY¡rópwv,
[itzpo'j àsìv siTjșâvtOTat, /spot irXijpEmv àvo- ;
ata?, zat áStzía?, zat zaTaSwaareta?, twv zat
st; 0eóv zat vópo'j? é£')6píCetv ¡itjSév ávao-
teXXo;j.év<»v. T?j? *lévto: Seta? SizTqç oùz $lç ■
[xazpòv síTtv'j<5Ta^áO7¡?, àXX’ sôy_Epwç Tà Sua-
yspvj ¡•»•îï'Zpp'JÔp.TjaàaTj?, èz~oòó>v èv Tá/et yè-
yovs Tà Sîtvà, zat îrpôç otzstav Tà?!v àvEz-
Xijö^aav àpTt îà apaypara, psTazîvvjGS' t^î
àvwQsv Ss|tàç‘ zàvT$ü6sv o’t tt¡? zXstv^ç szeivTj?
zat ítsptóóío'j ptCo'r/taç âptaTOȘ'jst? Tjàïj gté-
Xr/Ot, T^ç TOÔ YsVVTjTOpO? a'JTWV P-Tjo’ ûXwÇ
zaô'JGTîpoôvTê? Óp6o5o£ía?, zat eùXaÊstaç, ot
XapÆpîzt'pavéaTaTOt atot, șî]jj.î, toô ôtaXïjtpôèv-
toç àpyovTOç MeyàXou HooteXvízoo, zopto'j
KoiVGTavTtvo’i KavTazo'>CTjVoô,T{) Saia aop payiq.
OappTjaavTsç, èôo'jXTjGïjsav àvazatvtaat Tà toô
aÔTOô p.ovaoT/jpto’j jípovópta, a'Jvàpa zat tt(v
èXs'jQspiav aÔTOô zaTO/'jpwaat, ot’ wv èyst
toô Xotîtoô, aôv 0î<î> a'jXXijîtTopt, zavTOtwv
êstvwv àzaXXàTTïaOat, zat si? èztSoatv xpo-
/wpstv, zai GTSpèwaty otTtvsç, suXaêwç àva-
òpap-óvTS? èzi ttjv za6’ Tjpàç toö XptOTOô
MsyàX^v ’EzxXïjaiav, wç pvjTÉpaTWvàzavTa/oô
'EzzXtjgiwv toô 0soô, zat zotvijv ícpocsTánjv, i
zat àvTtXr^ropa twv aKaçarâvTwv èzzXvjCi-
aoTtzwv ^paypàrwv, a^twaav zaTapTtoat tï^v
èXs’jQsptav toô aÒToò povaaT7]ptov, otà tô>v
zavovtzwv xpovop.twv toô sraTptapytzoö zat
.otzo'jp-evtzoô Opôvot), xaôàzsp e?w6e zoteîv
àîravTayoô, xspt Tà èoay^ toô 0$oô xarayw-
y.a, ttjv èXs'jGsptav aÙTOîç yopTjyoôoa, zt~
Çgpoviaç Xóytp, zai tô àSoûXwTOv zai àva-
Z7¡psasTOV, ot’ wv àîroaoooôaa ~àoav aStzov
zai wXsSptav1 ôppijv, etç etpTjVaîav, zai à-
QôpaSov, àvTtzapetaTTjGt TaôTa xaracTaotv.
Toôtoo yáptv, ty¡v euXaë^ twv àpyovTwv
à£twaiv, are Stzatav xai Xtav suXoyov zai
zpôç Oe^ov. czo^ôv à'popwaav, èvaaxevtaavTeç,
ypàyopsv, tț| sSo'jatq zai yàptTi toô zavaytoo
zai zpoaxovTjtoô IIvsôpaToç, yvwpy¡ zotv^ g’j-
voStzțj, twv sapeppeQsvTwv tspwTà.Twv àpyte-
péwv, zai ózsprípwv, twv èv ÍAyúo Ilvsô-
paTt àyazrjTwy r^pwv àoeXçwv zai g'jXXe!-
-oupywv, iva tò pèv tepòv aÙTÔ zai aeôàaptov
povaGTTjptov twv KappEyíatwv Taitapywv, tô
zsip.evov siç OùyzpovXayiav, wç ôtetXTjXTat,
za.îà tô MapTCtvàvtov, perà trávTwv twv zty¡-
párwv zai ày.epwpàTwv aoroô, ztvïjrwv tî
zai àztvT/Twv, twv te vôv eôptazopévwv, zai
twv ps6ÔQTEpov aôv 0si¡> zpoaYSV^aopévwv
aÔTti), à^ô toô vôv zai siç tô swç t^ç
1 In ms.: sXeoôepiav.
58183. Vol. XIV.
acelei vetre și case strălucite și în cea mai
mare vază, a acelui de prea-bun neam bnier,
a adus tot felul de neorânduieli, pentru care
și această sfântă mănăstire, lipsită de ade­
vărata cârmuire și îngrijire a ctitorilor săi
înșiși, mai că s’a prăpădit, în mâni pline,
de nelegiuire și de nedreptate și de silnicie,
ale celor ce nu se opriau de loc nici a-și
bate joc de Dumnezeu și de legi. Dar, drep­
tatea lui Dumnezeu nesuferind mai mult,
ci îndreptând cu ușurință cele grele, lucru­
rile cele rele s’au împrăștiat îndată și
averea s’a adus înapoi, dăunăzi, la rânduiala
casei, prin schimbarea datorită mânii celei
de sus, și deci odraslele cele prea-bine cres­
cute ale acelei vestite și slăvite tulpine,
neiiind de loc mai prejos de născătorul lor
în dreapta credință și evlavie, adecă fiii
prea-străluciți ai răposatului boier Marc-
Postelnic, dumnealui Constantin Cantacu­
zino, luând inimă din ajutorul dumnezeiesc,
au voit să înoiască pronomiile acelei mă­
năstiri, precum și să întărească scutirea ei,
prin care de acum înainte, cu ajutorul lui
Dumnezeu, are a se păzi de toate relele și
a înainta în creștere și întărire; cari, ve­
nind cu evlavie la Biserica cea Mare a lui
Hristos, pe care o cârmuim, ca la maica tu­
turor Bisericilor lui Dumnezeu și cârmui-
toarea lor de obște, și apărătoarea tuturor
lucrurilor bisericești, au găsit cu cale să
orânduiască libertatea acelei mănăstiri, prin
pronomiile canonice ale Scaunului patriarhi-
cesc și a toată lumea, cum a obișnuit a
face pretutindeni, pentru sfintele lăcașuri,
dându-li libertatea, supt cuvânt de epitropie,
și scutirea de atârnare și apărarea de pri­
mejdii, prin care înlăturând toată pornirea
nedreaptă și pierzătoare, le aduce pe acestea
la o stare pașnică și netulburată.
Drept aceia, primind (?) cererea cea evla­
vioasă a boierilor acelora, ca fiind dreaptă,
cuviincioasă și țintită către un scop dum­
nezeiesc, scriem, cu voia și harul prea-sfân-
tului și vrednicului de închinare Duh, cu
părerea de obște sinodicească a celor află­
tori în jurul nostru preasfințiți arhierei și
prea-cinstiți, cei întru Duhul Sfânt iubiți
frați ai noștri și coliturghisitori, pentru ca
această sfântă și venerabilă mănăstirea prea-
marilor Voevozi, care se află în Țara-Ro­
mânească, precum s’a spus, la Mărgineni,
31
242
toó aîwvoț cwteXeiaç, órcápy^ rcâvTțj sXeô-
6=pov, zaì àaóSorov, zaì àzaraC^rTpov, zaì
àzararcàr/jTOv, zai àvevóyXTjTOv, zaì àvsrcrp
psaOTOv rcapà rcavrôç rcpoowrcon, à£twp.arizoù
re, zaì èzzX^o'.a^TLZO’j, zaì p.TjSsiç sy^ èx'
àôîiaç Staosìaat rcors auro, zaì Stavapà^at,
zaì TTjv sXe’jOepìav aöroö zaTa.Sü'jXwaa!, Tj
£Xà<pat, zaì CTjiitwoat aùró, t] Crp^ăat XaSsîv
H aÙTOû tò oiovoûv TeXeiwç, àpzo'jp-évo'j to5
zarà zatpoùç iepwràTOV M^rporcoXiTon Oùy-
xpoêXaytaç, ¡AÓvto tw ¿Step pv/jp-ocôvco, ¡j.vt]-
p.QVê'jop.évo'J, ÔTjXaôïj, sv rcàaa.tç Taie tspatç
TekeTaiç, xai Tàç èv aùrip yetpoTOviaç srctrs-
Xoùvtoç, èrcstôàv TotaùrTj yevțjTat ypeta twv
yètporovtwv, rcXetw Ss toôtwv p.TjSèv ÍTepov
ètaiTO'jp.svo'j' ttjv Sè rcpoaraatav zai Ss'psv-
Seoatv, zai rijv çpovTÎSa r^ç z'jëspv'/jaewç
toù a'JTOù p.ovaoT7jpfou è/wat póvot oí zrvj-
topsç àXXTjXoStaÔpywç, sirs rcapôvrsç, sirs zai
àrcovTeç, oôSîiç Sè àXXoç, àXXà p.óvov oí tò
ZTTjToptzòv ëyovTSÇ Sízatov, ■ 8ts$áywatv aóró,
zaì Staznôspvwot, zaì ^povrlÇwat r^ç ana-
ràaswç aoTOti, xaì Stap.ov^ç, xaì aí>ST¡Geo>v
rcávra Te Tà xar’ aórò XTTjp,ara, zaì àyte-
pwpara, zai ispà xstpvjXta Stotxwm, za? rce-
ptOà.Xrcwat, Stspe'JvwvTSç zaì s£eTàÇovTeç àei
rcspì aÓTWv, orcwç pj, rceptrceaóvra ztvSùvotç,
StayOapwatv, àXXà 'p'jXàTTWvrat Stà rTjç srcta-
raataç aórwv àëXa.ÊTj zaì àvóXsOpa’ zaì a'j-
veXóvTt çàvat póvov aÒToi rcsptércwac tò xtt¡-
TOptZÒV aÒTWV p.OVaGT7ÌptOV, oó rcpò? tStov
ypT¡pattapóv, àXXà rcpôç ao^/jatv aoroö zaì
êeXriwaiv, etç pvTjpóanvov twv rcpoyóvwv au-
TWV, zaïà TTjV StàTa^tV TOD ZTTjTOpOÇ, TjV
rcpoaerctZ'jpoovTsç rcapazsXsDÓpsSa Stapvetv
ësëatav, zaì àrcapaaàXsDrov, xarà rijv àpyatav
toö TÓrco'j a'JVTjSetav, zaì pàXXov xarà toùç
tepoôç zavôvaç zaì Qsîodç vopoDÇ, etç aiwva
tòv arcavra, zai oôSstç rcoTe twv árcávrwv,
rcap’ sztôç twv ZTTjTÓpwv, ours ó zaTà zatpoùç
^ysjiwy rTjç AôQmetaç èxsivTjç, obre Ttç twv
à|twp.aTtzwv àpyovTwv, 'iy^ àôetav zars^oD-
atàaat, zai xaraôouXwoat tô povaarijptov
(èzzXTjotaaTtzôv ôrcàpyov zrtjpa, zai rcpoaTj-
Xwpèvov €>e<p, zai pT]Sapwç pvjSsrcoTe ÔDvà-
pevov etç xoaptXTjv p.srarcsasiv èJoDatav), o’ÓTe
ó zaeà zatpoùç MTjrporcoXtrTjç OÙYxpoëXaytaç
órcoSo'jXwaat aÓTÒ, rcàvr/j èXeóOepov StareXoùv,
zai So'jXaywYtaç àvwrepov, p-TjT® ^oopevov
èrctyetpoôvTSç èìaàf&tv zaì s$àyetv zaì ov àv
ÈoóXwvTat xaOtatq.v, pjTe ti twv ZTTjpàrwv zaì
à'ptepw.iàTwv aóroò, ZtvTjTWv Te zaì àztv^Twv,
T¡ àp/ptwv, zaì gzsdwv bpwv, rcoXò Tj oXtyov,
àyatpstv, Tj voayiCeoOat, rt àrcsu.rcoXsìv, Tj p.STa-
I eu toate stăpânirile și daniile ei, mișcătoare
1 și nemișcătoare, cele ce se află acum și cele
¡ ce pe urmă, cu Dumnezeu, i se vor adăugi,
de acum și pe viitor, până la împlinirea
; veacului, să fie cu totul slobodă, și scutită,
Ș și necercetată, și necălcată, și nesupărată,
! și nevătămată de oricine, dregător și față
! bisericească, și nimeni să n’aibă voie a o
I zgudui și a tulbură și a robi libertatea ei,
sau a o vătăma și a o păgubi, sau a căută
să ieie de la dânsa orișice ar fi, într’un
cuvânt,—fiind de ajuns adecă a se pomeni,
numai în pomelnicul însuș, cel ce va fi pe
vremuri preasfinții Mitropolit al Ungro­
vlahiei, în toate sfintele slujbe, care va în­
deplini și hirotoniile din mănăstire, dacă
va fi o nevoie ca aceia de hirotonii, iar
mai mult decât atâta nimic alta nu va
cere: iar supravegherea și apărarea și
grija cârmuirii acelei mănăstiri s’o aibă
pe rând numai ctitorii aceia, ori de față,
ori și în lipsă, și nimenea altul, ci numai
acei ce au dreptul ctitoricesc, să o conducă
și să o cârmuiască, și să se gândească la
așezarea și păstrarea și creșterea ei; și toate
averile și daniile ce are și sfintele odoare
să le aibă în seamă și să le îngrijească,
scotocind și cercetând totdeauna cu privire
la ele, pentru ca nu cumva să se piardă,
supuse fiind primejdiilor, ci să se păstreze
prin supravegherea lor nevătămate și ne­
prăpădite, și să se vadă de cel ce s’ar învoi
[cu ei] că dânșii se îngrijesc numai de mă­
năstirea lor ctitoriceaseă, nu pentru folosul
lor însuș, ci pentru a lui creștere și îmbu­
nătățire, întru amintirea și a strămoșilor lor,
după orânduiala întemeietorului, pe care
întărind-o, poruncim să rămâie statornică
și neclintită, după vechea datină a locului,
și mai ales după sfintele canoane și legile
dumnezeiești, în tot veacul, și nimeni vre-o
dată dintre toți, afară numai de ctitori, nici
cel de pe vremi Domn al țerii aceleia, nici
cineva dintre boierii dregători, să n’aibă
voie a stăpâni și a robi mănăstirea (ca una
ce este lucru bisericesc și închinat lui Dum­
nezeu, și neputând să cadă în niciun chip
și niciodată în stăpânirea lumească), nici
cel de pe vremuri Mitropolit al Ungrovla­
hiei să n’o robească, rămâind cu totul slo­
bodă și mai presus de supunere, nici să se
apuce a băgă pe egumen și a-1 scoate, și
a pune pe cine vor, nici a luă ceva din
stăpânirile și daniile ei, mișcătoare și ne-

cois-v, zat ¡iiwxivH&v é~0M8r¡~0TS tpó~<¡>,
yoipiç yvwjxTjç, zat swijaEw;, zat qo'jX^ç twv
ZTTjrópwv, àXX’ àçtévat tt¡v s^onaíav twv toíoó-
Twv StotzTjGewv zpóc , p-óvo'J? to'jç znjTopaí
àvaçatp’TWç, zat ap-ETaxX^rwc, zata tò ztt¡-
TOptxóv auTwv ctzatov oanç 8’ av twv závTwv,
àç’ oiaaôijTtvoç àçiaç zat TaSswç, vj auQsv-
TtzfjÇ, Tj àp'/ovTtz^ç, zat à4twp.aT!Z7jç t] èx-
zXïjataaTtz^ç, xazoÔsXwç ô'j>É~ots ztvoôpsvoî,
■J, "Xeovsxtîzwç, çT|P.t, 7] zaOïjTtzwç, Èztye:-
P^oțî To).p.7jpœç zapevaaXEÔaa: xat ôtaostaat
T7¡v ÈXsuSspiav toô auroô povaaTjpton, vj tt¡v
aspi aòrò Ițouatav zat zpooTaaiav twv xtt¡-
TÓpwv aÒTO'j àvarpstpat, zat ^ot^aat èv aÓTw
vifi t5taç aÓTOü yvwp-Tjç zat. êouX^ç èzr/st-
pvjpaTa, •?; ^ȚO'jjiEVOV svaXXâ^at, ov av auto?
eSeX^oȚi,' ■>] zpoaTâ^at Tà SoxoùvTa aòtw, 7¡
àzò twv rcpayp.aTwv zat ày.EpwjiàTwv at>TOô
toó p.ovaaT7¡ptoo àxooTtàaat zat àzoaTsp^aat,
za? âxofcsvwoat, 7, zwX^oa:, t] à.XXàÇa! ^oXò
7( ¿Xtyov, za? C7jp.twaat tò [lovaaT/jptov, ìj tt¡v
èv aÓTtp Èiooatav twv ZTTjTÓpwv èpuroStaat
zat àzo$svwaat, za! àXXoTptwaat aÓTOÒ? twv
ziTjToptzwv a'JTwv Sizatwv, za? yÉvTjTat aiTto;
șSopâ.Ț zat zaraarpoy^ç too p.ovaoT7]ptoo, ó
to'.oôtoç, wç zaTaypovTjTTjç t^c exxXTjotaoTt-
x^ç za? oovoôtz^ç TaoTT^ç àzoyâaewç, za?
“apaôâTTjç twv 6stwv vópwv za? tspwv za-
vóvwv, zat tepoaoXoț, za! avTtxpoț ÔEop.àyoç,
àywptap-Évoç eit¡ à~ò IlaTpôç, 'Ttoô zaì aytoô
nvEÔptaToç, T7j? zavayta? za? Cwapytx^ç Tptá-
Soç, too Évôç t^ çôast jiovoo 0800, xa? xa-
TTjpajxévoç, xa? àaoyywpTjTOç, xa? aXoTOç p-erà
OávaTOv: ai xérpa: xa? ó otSTjpoç XoÔTjaovTat,
aoTÔç Sè ooSaptwç' p.Ep'tç aôToô ptETà toô
zpoôÔTOO ’Joô5a, xa? oyjaSst’g 7^ xa? xa-
ta^iot aüTÔv, wç tôv AaOàv xai ’AÊTjpwv'
sxptCwSsÎTjaav Ta 6ep.éXta toô otxoo aÔTwv,
xat, Èv ysvEà. p.tâ, È£aXstç0îtot tò ovop.a aoTOÔ’
Èzzozstç te TTjç zapoôarjç Cwîjç, ¿"oaTip^Osi^
xa? t^ç atwvtoo, xa? p.7j t5ot țwț twv àya-
6wv '^pspwv, Èv VjJ-épa. èztaxorc^ç toô 0eoô,
xa? tw atwvitp àvaOÈp.art ôzôStxoç xat ëvoyoç
TOO ^opôç T^Ç JSÉVV7JÇ, xat SüpOt TÒV 0EÒV
àvTtôixov saorw sv t^ 'poSspâ TjiiÉpa t^ç
xp’aswç. "OSev sii svSstStv ézeSóOtj t<¡> £tpr¡-
jXEttp ptovaoTTjpttp xa? tò wapòv aovoStxòv
atytXXtwSsç ypap-jia xa? ÈztèsSatwTijptov twv
xaT5 aÓTÒ “povop.íwv.
tjyjca', p.7jv? p.atcp, tvôtXTtwvoç 8r^í.
•j* ’làxwëoç, èXstp 0SOÔ àpyteziaxo^oç Kwv-
OTavTtvooTîôXewç, Néaç 'Pwpigç, xa: otxoop.svt-
xôç üaTptâpyjjç.
Y '0 ’ASp!avoo~ôXswç ©»oytXoç.
243
mișcătoare, ori vase, ori odoare sfinte, mult
sau puțin, sau a răpi, sau a vinde, sau a
schimbă sau a preface în orice chip, fără
părerea și știrea și voia ctitorilor, ci să lase
toată grija unor măsuri ea acestea numai
ctitorilor, neschimbat și neîntors, după drep­
tul lor ctitoricescj iar oricine dintre toți,
de orice vrednicie și rang, ori domnesc, ori
boieresc, și de orice demnitate, ori lumească,
ori bisericească, mai pe urmă,' mișcat de voie
rea, s’ar apucă în chip îndrăzneț, ori din lă­
comie, zic, ori din patimă, a clinti și a zgudui
libertatea acelei mănăstiri, sau a răsturnă
grija și supravegherea ctitorilor ei în această
privință și s’ar apucă a face în ea după
părerea și voia lui, sau a schimbă pe egu­
men, puind pe cine ar voi el, ori ar așeză
acelea ce i se par lui, sau a răpi din
lucrurile și daniile acelei mănăstiri și a o
despoiă, și a le înstrăină ori a le vinde,
ori a schimbă cevă, mult sau puțin, și a pă­
gubi mănăstirea, sau a împiedecă stăpânirea
în ea a ctitorilor și a-i îndepărtă a-i în­
străina și de drepturile lor ctitoricești, și
s’ar face vinovat de peirea și căderea mă­
' năstirii, unul ca acela, ca un desprețuitor
¡ al acestei hotărâri bisericești și sinodicești
! și călcător al dumnezeieștilor legi și al
sfintelor canoane, și despuietor de biserici
; și fățiș dușman al lui Dumnezeu, să fie afu­
j risit de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh,
¡ preasfânta și de viață începătoare Treime,
j unul în fire singur Dumnezeu, și blăstămat
și neiertat și nedeslegat după moarte: pie­
trele și fierul se vor desface, iar el deloc;
partea lui cu trădătorul Iuda; și pământul
să crape și să-l înghită, ca pe Datan și
Aviron; și să se desrădăcineze temeliile casei
lor, și, într’un singur rând de oameni, să
! lipsească numele lui, și, scos din viața de
i aici, să fie lipsit și de cea veșnică, și să nu
i vadă lumina zilelor bune, în ziua cerce­
। tării lui Dumnezeu, și să fie supus veșnicei
anateme și părtaș al focului Gheenei, și să
afle pe Dumnezeu pârâș lui în ziua cea în­
fricoșată a județului. Deci spre mărturie
s’a dat zisei mănăstiri și cea de față sinodi-
cească scrisoare pecetuită și întăritoare a
pronomiilor ce o privesc.
1681, luna lui Main, indicția a 4-a.
7 Iacob, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
ț Al Adrianopolei Teofil.
244
f '0 Sp.ópv7¡? Mazáptoí.
T '0 TlpazXsiaç Bap6&Xop.aîoç.
t '0 XaXzTjSóvoc Tîpgp.iaç.
t '0 AiS')p.OTíí’/oo rp-/¡7Óp
*.o;.
t '0 BiSôvïjç Tîjj.ôSîoç.
i '0 XTjXnSpía? Nezrápio?.
f '0 AttirCï]? 0=o5ôatoç.
(Bibi. Ac. Rom., còpii grecești moderne.)
CCCXIX.
inși, Diata Elinei Cantacuzino, fiica lui Radu Șerban și văduva lui Constantin
1"'" SePtem" Postelnicul.
brr.
Vlaov zat àrcapàXaztov toù zaOoXizoù rcpo-
Torórco», si szsívoo yàp 7paç»v, zaî eazsp-s- j
vwç rcapaSXvjösv, szstvtp satt zarà rcávra ogotov,
zai zar’ óiayépov sxììvoù.
-J- ’Ețw, áj'EXsvtj, Ouyar/jp roö sv ptazaptof
v{¡ kfjist 7evop.évQ’J Espp-ítávo'jBosíóSa zat rí¡?
znpiaç aùroù 'EXévvjç, oùaa g6C»țo? roù sv
p.azapt$ r^ Xïjist ysvop.svo'j Kûivatavrtvoo roù
KavrazoDCTjvoo, zat rcpwvjv MeyâXo *) üoarsXvi-
zo’j, 6sôa:wvw 3tà tûô rcapôvroç p.ot» Țpâgp.aro?
ori, ëatwvraç zat và œQàao) rtjv 7¡Xtzíav rœv
Țspartwv, èrcercoOigoîv t¡ zapóla p.o *) rcpò? ròv
órcspáyaOov 0sov, roù Stoòsóstv rcpòc rà 'Ispo-
awXnga, sì? rcpoazóvvjatv roù àytoo tòrco *),
stay/j tò órcspà/pavtov awp.a roù Kopiot) fjp.wv,
iva Op^v^aw tò rcX^Oo? twv àgapttwv p.o», w?
aòtò? sçï], ori ouz tjXOsv Sizaiot? zaXsaat,
àXXà àp.aprcoXoì>? sì? pstávotav, zat rcàXtv:
ròv spyópsvov rcpo? p.s oó ¡j.t¡ szoá.XXw ànróv.
Tò Xoircòv srotjiT] coca èyà Tifi óÓTjrcopia? szsi-
vtjç, szàXsaa arcavra? toò? sz zapSia? u.ou
ȚtXtâto'J? o’-oó?, tòv ts KwvatavttvoVjMc/áXTjv
Mar0aìov zat Peiopytov, rcpoarâCwvraç zat voo-
6srà>vra? aùroò?, w? rcpsrcov satt rcávrwv twv
àyarcovrwv toò? *)ioò? aótwv, rcpoaràCovra? aò-
roì? roù ç'jXâtrstv rcávra arcsp stat ysypap.-
p.sva zàtwSsv, iva, rcpwtov.p.év, rszvapoo àya-
KTjtà, svóóasaSs saoroò? rio tpóow roù 0soù zat
autcp ¡J.ÓVW Xatpsóa/jte zat aortp rcpoazovrja/jrs,
*)?,
zat àyarcfjaaaSai àXXijXo at)vavaarpsșop.s-
vot sv già àósXptzfj àyàrc’o zatà rósip7¡p.s-
vovtorco’Jvàp oòo tpstç stai aovTjYpsvot sv
tco òvóp.att p.ot>, zayro sv p,sai<) aórwv, zat rcà-
Xtv: ó psvov sv t^ àyàrcirj, sv sp.o't psvst, zà^ó)
sv aòtw- orco
*) yàp àyàrcTj szst zat $tpf¡V7¡.
vO8sv oòv, tszva gon, psvsts rțj àyàrcr, àX-
X'^Xoïç, p-stà os taùra, tszva gou áya^rfiá,
tóoù szXsia sz p.sao *J óp.wv tòv *jìóv goo
Kwvaravrtvov zataat^aa? aùtòv àvt’ su.où srct-
tporcov sì? tò SrcttTjpstv tòv otzov pou zat rcávra
1 i Al Smirnei Macarie.
t Al Heracleii Vartolomeiu.
t Al Chalkedonului Ieremia.
i Al Demoticei Grigorie.
Al Vidinului Timoteiu.
T Al Selivriei Nectarie.
t Al Lititzei Teodosie.
En, Elina, fata răposatului Șerban Voe-
vod și a Doamnii Elina, carea am fost ju-
păneasă răposatului Costandin Cantacuzino
băiv Vel Postfelnic], adeverez cu acastă
scrisoare a mea pentru că, ajungând eu la
vărsta bătrăneaților, cugitat-am în inima mia
cătră prea- bunul Dumnezeu ca să călătoresc»
eătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântu­
lui loc unde au fost îngropat prea-curatul
trup al Sfințiii Sale, să plăngu mulțimea
păcatelor mele, după cum au zis: că n’am
venit să chem direpții, ce păcătoșii spre po-
caianie și, iar: cine va veni cătră mine, nu-1
oo gonescu afară. Drept aceaia, fiind» eu gata
asupra purcesului, aciiș am chemat pre toț
cei de la inemă a miei iubiți coconi, Costan-
din, i Mihaiu, i Mateiu, i Iordache, dăndu-le
poruncă și învățătură precum să cade tutu­
ror celor ce iubescu fiei lor, poruncindu-le
a păzi toate căte sânt scrise aici mai jos:
Intăiu, fiei miei, să vă îmbrăcaț cu frica
lui Dumnezeu și aceluia unuia să slujiți,
și lui să vă închinați, și să iubiț unul pre
altul, lăcuind întru o dragoste frățească,
după cum iaste zis, că: unde vor fi frați
adunați în numele mieu, acolo sănt eu pren
mijlocul lor. Și iar: cine va lăcui în dra­
goste, în mine va lăcui, și eu într’ănsul; că,
unde iaste dragostea, acolò iaste și pacea.
Derept aceaia, fiei miei, să lăcuiți toți îm­
preună, ca cum aț fi într’un suflet, să nu
se dăsparță unul de altul nici căt, ce să
cinstească cel mai mic pre cel mai mare,
cum să cade; așijderea și cel mai mare să
iubească pre cel mai mie, după cum iaste zis.
Iată acum, ce iaste mai bine și mai fru­
mos decăt a lăcui frații împreună cu pace?
După acasta, dragii miei fii, iată că aleg din
mijlocul vostru pre fiiul mieu, Costandin,
supuindu-1 a fi în locul mieu ispravnic,

çà y.wpta, p.waiatç ta zai ’Aôrnàvo’jç, ï:t: apa
za! àv(ôa:v, s”ts zarpizà, sItss; àyopàç, aàtôç
jlôvoçs/btw toö zpoataCstv zàvraç toôç ózò
tt(v azé'ir^ tr^ oîziaç jj-cj ôzoz$t<j.svovç, zai Xo-
yaptaapôv Oswp^oat twv zpozaXapaiwv, zaì
awp zs;.6sa6a'. zàvrsç, œaà’Jrœç zaì ti tô
eìaóòvjp.a roi o”zou sari, ôqXaôïj twv /wpiwv
p.woiwv ts za! ’A&tȚȚâvwv, zoXò t¡ òXiyov, ot:
rfìù-v> $taOa:, aÙTÔç avvaçà.TW, è£ szsivav ôè
toô siToS^p.aro? èylrw àzozX'/jpœaa: rà yps^
ôoa zai àv ipstvav, tà vsy&vóra ÒTjXaòvj zspì
toö ìòion p.o’j olzoü, zai àzozX'/jpwaa: zavra
tà XpsTj, tò Ss èvazoX'/j^Oèv azav a'jva£à.TW
èv évi tó~«p {istà zaX^ç ô'.op6ôa»wç, swç oó
sòSoziasi ó Osò; toö IztaTps^wps sz t^ç
óò^xopia? taôtT(ç, tòte òè záXtv ¡istà ato-
yaop.oö zotTjOijaovta: zàvra zatà tò zpszov.
Atà òè taôta závta zpoatáíw úpív, tézva
p.ov àyaz’/jtà, MtyaYjX, MatOats zai FswpȚts»
ösap-soovaa ûp.àç, t<p p.syàX<p òvóp.att toö
Osoö, iva àzò toö vôv zeí6v¡o6s zâvtsț tip
p-sytattp ópxòv à.SsX'pw, Kojvatavttvtp, ttp/zj-
asts aotóv, zai ózotáa7¡a6s t^ç za.X^ç vo'j-
Qsataț aotoö, zai zàvra tà za.top6wp.ata
azsp âș^za aöttp, yoXá^/jts àayaXwç, àvap.-
'ptêôXwç ts zai àzapaXâzTwç, wç zpszov
satt: tòv yàp oóóv p.o'j aòtóv, Kwvatavttvov,
petà tvjv àvàvzïjv t¡v styop.sv sz tatç 7/p.s-
patç toô rpvjïoptO'J Bosôoôa, anvayôsvtwv
zàvtwv rpp.wv, szaatoç è£ où 7(v Ssôtwyp.svoç,
zat ó o'.zoç p.ot> àvap.svo>v zatà zàvta svôsstç
zai stç àv’jzoysptov ’/psoç zsptzsawv, szXsSa
zai szsSïjza aòtòv zai sztrôpvjas zàaatç ta.tç
àvàyzatç toô otzoo, p.àXtara os èv taîç ^p.spatç
toô AoôzaBosSoôa, ott zsptszsaap.sv sv Ss'Jtspa
áváfzig, ooaa t¡ AoOsvtela stç Kozopsattov toô
rvptvtto-J, òtótt tóts pspoç twv ’jîwv p.on
zatstp’jȚov èv tfj ’EpòsXtcf, ó Ss Kwvatavttvoç
àvsptstvsv sv6áSs p.syáX-(j t^ ypovtíSt, ózotaa-
aôp-svoç zavtì tpozw èv zàaatç tatç ypsiatç
toô otzoo, zai szpàt^as tatç p.watatç, zat
szXvjpwas tà ypévj, zai zoXXàjv wysXstav ôt’
aotoö èyvwv, ôzïjpstwv toô otzoo zai twv
aôtaSsXywv aotoö t^ 5tza:oaôvy(, èztots swç
toô vôv. 'Qaaôtwç Ss zai àzô toô vôv szs-
Oïjza zai âșf(za aotòv stç tò sztt^ostv taôta
zàvta ôaa zposypáy/¡aav àvw6sv, ¿'}>$zot$ os
aop.ÔTjGstai p.ot zapà Osoô Ôàvatoç sv râj
óStp èv j) zopsóoptat, 6ç lati zàvtwv zotvoç,
tóts ôp.stç, ot tsaaapsç aotâSsXșot, p.stà t<ôv
syzovwv p.oo, otwv toô ApafírCTj ïzaOàpTj,
p-syàX^ rf; 'fpov^ast aova/6^a7¡a6s zàvtsç èv
svi p-oattzip tôztp, zat èzXè^ts sz twv ot-
ztaztôv ïjp.wv àvOpwzwv tcôv 'ptXwv 7(p.wv sva
245
adecă să aibă el roe a căuta casa mia, și
de toate satele și moșiile și Țiganii miei,
veri căte vor fi, au de moșie, sau de cumpă­
rătoare, numai el singur să aibă a porunci
tuturor căți să vor află supt oblastiia casii
meale, și să ia seama pârcălabilor, și dă
dănsul să asculte toți. Așijderea și ce ar fi
venitul casii, adecă de la sate, moșii, Ți­
gani, mult-puțin, ce ar fi, el să strângă și
dintr’aeel venit să aibă a plăti datoriile căte
au mai rămas,
* însă ceale făcute pentru casa
noastră și, plătindu-să, tot ce ar mai ră­
mânea, să să străngă tot la un loc, puindu-
se eu socoteală bună pănă ce aru da Dum­
nezeu să mă învărtejescu den calea ee am
purces: atunce iar cu socoteală se vor face
toate, precum se cade. Pentru aceastea toate
poruncesc vouo, iu biților miei fii Mihaiu, Ma­
teiu, Iordache, legăndu-vă cu mare numele
lui Dumnezeu, ca de acum înnainte să aveți
a ascultă toți de al vostru frate mai mare
Costând in, să-l cinstiți și să vă plecați învă­
țăturii lui cei bune, și toate tocmealele ce am
lăsat asupra lui, să le țineți cu de-adinsul,
neîndoiți și neschimbați, precum se cuvine;
pentru că fiiu-mieu Costandin, în urma ne-
voei care am tras pren zilele lui Gligorie-
Vodă strângându-ne toți, care dupre unde
am fost izgoniți, și fiindu-ne casa rămasă
de toate și căzntă la mare datorie, atunce
am ales și am pus pre dânsul de au căutat
de toate nevoile casii, mai vrătos în zilele
Dueăi-Vodă, cănd am căzut la a doao ne-
voe, încă fiindîi Domniia la Cocorăștii-dă-
Grind: atunce o seamă de coconi au scăpat
la Ardeal, iară Costandin au rămas aici la
mare grijă, supuindu-se cu toate trebile
casii în tot felini, de au ținut moșiile și au
plătit datoriile; și multă folosință am cu­
noscut pentru dânsul, de au slujit casii și
fraților lui cu dreptate de atunce pănăacum;
așijderea și de acum înnainte încă l-am pus
și l-am lăsat ca să caute de aceastea de toate,
căte scriu aici mai sus. Iară, de mi se va
tâmpla de la Dumnezeu moarte, în calea
ee mergu,—carea iastede opște tuturor,—
atunci voi, acești 4 frați și cu nepoții miei,
fecoriilui Drăghici Spatfarul], cu mare în­
țelepciune să vă strângeți toți Ia un loc de
taină, să aleagiți din oamenii casii noastre,
sau din priiatenii noștri, unul sau doi, să
fie oameni buni și cu frica lui Dumnezeu,
j să vă facă împărțeală satelor, moșiilor, Ți-
i ganilor; însă 5 părți mari, vericăte vor fi,
246
r¡ 66u, oitîveç éoTwaav àyaôol avOpwzo: zai
Tip yóoip TOÓ 0SOÛ, stç tò zoreai 6p.lv }l.ê-
ptopòv twv te țiwoiwv zai ’AO'.YȚâvcov, zXijv
îdvTS pspTj p-Eyaka no’.Tjoá.Twoav, oca àv s”fj,
zoXXà òkiya, è^ô/wç tÿz zaOèôpaç twv
o’zwv toû MapTC'/]vtaviou psTà toù $tXtz-
zsotîoo zai p.waiaç zai àpjrsXtwv toû MxaX-
TÍaTCío'j zai toû KaXîVîOTtou zai KooxXsato'J :
TaÛTa zàvra zpa.T/jTwaav p.ovov ot Téaaapsç
aoráSBkyot, ote KwvaravTÎvoç, Mr/afp., Mar-
0atoç zaì l’ewpyto?, ot Ss p-syicTOt twv aóra-
8èX<pwv 3ûw, Ôte Apa^TÊT]? zat Sspp.zàvoç,
àzs'/éTwaav TTjç TrpoTjpTjp.svTjÇ xaOsôpaç, ovteç
?àp pstCovsç zai 'pOàaavTsç Tjpsîç xaXoùç zai
sÛTo/slç zatpoó;, ôtà awôpo|xîjç 7¡p.wv eot’j-
xat OtOTOtj ôt’ 7¡C SÓTT/Jz? SXOtTjSaV
saorwv èÇatpsrwç ZœP^a5 P-W(5ta!? xai- ’AOty-
yàvo'jç, zai otzooç zérp'/jvo'jç, ó p.sv Etç Ma.7-
70'jpávt, ó ôè sTEpoç stç Apa^avÉaTt, xai 06-
twç ô'vTsç aÔToi Ts0sp.sktop.évot ~apà toû
■^p.sTÉpo'j àvôpoç, sxptvEV ó aÔTÔç óp-óCoyó? p.00
aùv èpoì, Iti è£ èxstvon toû zatpoû, zat Sts-
Zwptaap.sv aoToùç èx twv aoTwv z.wpiwv, wv
àvwTÉpw èypà^ap.Ev, iva p.ïj8’ ôXwç èv aÔTOîç
pjpoç s/watv, si [J.7¡ póvovoi TÉaaapsç aÔToi
aÛTâôsk^ot, èssi xai aÛToi àvsp.Etvav àv^Xtzot,
xai îtap1 ^p.wv àxoôspvTjTot, or. xai 6p.stç
zsptEzéaap.EV stç ôeivoôç xai ôogtoz°6ç xat-
poùç órcò irokXwv TtaÔTjpâTWV xai àvayxatwv
xat p.s7àkwv àôtXTjptâTwv. IIpoasTt 6s gtj-
p-stwvw, tva ȚVWOTOV sotw, xai zspi t^ç p.s-
ptôoç toû ’jioû p.00 ÏEpp.zàvoo BosSôôa, oti,
àvaêtêaaôÉvoç aÔTOÛ èx Ostaç zpovotaç stç
tô à|twp.a t^ç A60svTBÎaç Oonpookaziaç,
sxptva pôvïj èyw toû p.vj p-STS/stv p.sptôa èv
Tiàat toîç /wptotc aùv toîç Xotzotç aÔTaosX-
tpotç, à.XX’ ezXs^a èx zaawv twv ^p.sTÉpwv
pwaiwv Ttvà óXóxXrjpa ZwP^a> azEp stai 7E-
7pap.p.Éva èv STÉpa. p.oo 7pa'p^, xai èa'^zptva
aura toû stvat taa psià t^ç îtpwvjv psptôoç
aÔTOÛ, ’^ç óz^p/s, zàvTwv twv zwptwv, stç
tô ooûvat aura zpotxa twv 0t>7aTspwv aoToû
xai èp.âiv è7xovwv, xXr¿povop.^aat aorà p.sT’
EtpijVTjç, èv ôè Taîç aXXatç p woiatç àpsTO/oç
èoTW èço/wç ôè TOÔrwv twv zæptwv xai TTjç
p.apTÎtvtavtx^ç xa.Osôpaç, ôaa àv zapap.svwat,
éz¿Twaav tt¡v xX7¡povop.tav ot èîitXotxot zévte
aoTâôsXyot, wç àvw0sv è7pa^Tpav, or aÔTTj ft
p.óv7¡ È7W ootwç èôtwp0woa è| tôiaç xai xaX^ç
p-o'j zpoatpÉaswç. MàXXov ôs, Xaôôiv xai zapà-
ôsi7p.a zapà t^ç piaxaptTpaç p.àp.p.7jç p.00,
xopiaç Mapiaç èx Kwtàvoo, ^Ttç èzoÎTjas xai
èôtôp0wos Ôt’ ^p.spwv toû èv ptaxaptof t^ Xr^st
7svop.èvoo Xspp.zàvoo Bosôoôa, toû zaTpôç
I multe-puține. însă, osebi den Scaunul caselor
; margine[ne]scu, împreună cu Filipeștii, și
; cu moșiia și viile de la Bălțați, și de la Căli-
¡ nești, și de la Cucleș,—aceastea toate să aibă
j a le țineâ numai 4 frați: Costandin, Mihaiu,
j Mateiu, Iordache: iar 2 frați ce au fost mai
mari: Draghici i Șerban, să nu aibă nimic
treabă acolo; pentru că, fiind ei mai mari
și ajungându noi vremi bune și norocite,
făcutu-le-a soțul mieu căștig bun, cu care
căștig și-au făcut lor osebi sate, moșii, Ți­
gani și case de piatră: unul la Măgureani,
altul la Drăgănești. Și, așa fiindu ei înte-
meiați de la soțul mieu, socotit-au dumnea­
lui, cu mine împreună, încă dintr’aceia
vreame de i-am osebit dentr’aceaste sate ce
scriu mai sus, ca să n’aibă ei nimic treabă,
fără numai acești 4 frați, pentru că ei au
rămas mici și necăutați dă noi, căce am că­
zut la vremi greale și nenorocite, supt multe
paterne și nevoi și grele prăzi. Așijderea
semnez ca sa se știe și pentru partea fiu-
mieu lui Șerban Voevod că, ducându-1 Dum­
nezeu a fi Domnu Țărăi-Românești, socoti-
t-am eu singură ca să nu ție parte pren toate
satele împreună cu ceștialalți, ce am ales
den toate moșiile meale niște sate întregi,
care săntu scrise la altă carte a mia, și li-am
potrivit să fie tocma cu ce i-arii fi venit
partea lui de spre toate satele, să aibă a
le da cocoanelor lui și mie nepoate, zeastre,
să le moștenească iale cu bună pace; iar
într’alte sate, moșii, să n’aibă treabă. Iar,
osebi de aceaste sate și de Scaunul mărgi-
nenescu, cate vor rămânia, să aibă a le ținiâ
numai cealalți 5 frați, precum scrie mai
sus, pentru că eu singură așa am tocmit
de bună voia mia, mai vârtos luăndu izvod
de la moașe-mia, răposatajupăneasa Mariia
ot Coiani, care au făcut și au tocmit pren
zilele tătăne-mieu, răposatul Șerban-Vodă,
și de la alți bătrâni moși și strămoși ai
noștri. Iar, pentru Țiganii căți sănt a casii
meale, au de moșie, au de cumpărătoare, să
aibă a să împărți pre 6 frați, tocma unul
ca și altul: să-și ție fieștecarele a lui parte
deplin.
Așijderea, feții mei, vă mai adaog o
învățătură din ceale ce știu că v’au învățat
și tatăl vostru și v’au legat cu blestem; acum
dar și eu aceaia urmez, și vă leg supt bleste­
mul lui Dumnezeu și supt blestemul mieu
cel părintescu, ca să nu vă plecați urechile
voastre supt ascultareac uvintelor jupânea-
p.o’J, zaì zapà twv Xotzwv zaXatwv zpoza-
íópíov ^gwv, zspì 8é z&v oawv ’AOinávwv
slot toó Ÿ^istépoo ótzo'J, bits zaTptzá, svtb
èê àywpàç, StajisptaSviSoiaav èzl Êç aôta-
SsX'po'jç sv taÓTTjri pt^, tóaov ó stç, oaov zat
ó stspoç, S/stw szaatoç tip psptòav aÔTOô
awav. vEt: 8s, tszva poo, zpooOéTw 7¡ptv
vooösatav, è£ wv oî5a ott zat ó r.izr^p ópwv
svo’JÔSTTjasv ^pàç zat oovsôsasv ôpàç zatápa,
zq.yw 8s vöv auto àzoXoo0w zat Ssapsów ó-
pàç t^ 6stz^ zatápcf, apa 8$ sp^ ts zat
zarptz^, "va pv¡ zXívy¡ts Tà wTa ópwv stç
ó~ozaprp toîç yaôXôtç zat azavSaXozotoiç
Xoyotç twv ópsTspwv auCóywv, azsp zpo£svo5oi
TOtç àSsXyotç àXXïjXopa'/Jafv], atTtvsç pvjS’
8Xwç psToyijV s/STwaav tțj aovoptXta ópwv,
orav TÔy^j àvapsTa^ó ópwv, bits zspt pwatwv,
stT$ zspt àXXwv ÓZO0SOSWV, àXX’ száor/¡ <p-
Xa£à.Tw Tïjv saoT^ç /pstav. 'Eàv 8s TÓ/y¡
tîzotsç ózotpta àvapsTa^ó ópwv, wç àvôpw-
zot ovtsç, zàXtv ôpstç póvot p.'jartzo5 Tpózoo
StopOwTTpsoös zat slpTjvs'jOipsaÖs, zaOàzsp
otSaTs, OTt zat '^pstç st/opsv zat zspts^v-
Xá^apsv ôpàç zàvraç èv svi TÓztp à'/.wpio-
tooç, oÔTw zat ôpstç cMcqÏMç ózopsívare,
pvjzoTs Sta^OapOs? 7) Buysvïta toô ysvo'jç
■^pwv zat zéo^Ts stç ôvstSoç àvOpwzwv,
zapaSstYpaTtaOsvTSç àzò twv totoôtwv zo-
XlTB'J0SVTWV ZWÇ ZpOZÔZTOOOtV. NÔV Ss, TSZ-
"'ta, psïà TaôTa zàvra zpoa0STw ôpàç zat
psváXvjv zaïàpav, sàv ’foXâi'qzs zip 8tóp0watv
Taór/jv zat vo'jOsotav rp 8s8wza ôptv, soko-
77¡psvot eiTjTS zapà 0so5 zat zap’ tqpwv, zat
SOSG0S pazàptot, zpozozTovTsç èv zàatv ôç
8’ àv pi] (poXà^-çj, àXX’ saorôv Soztpàast ôta-
ip0stpat zat zapaôsêijzsvat Taônjv p ot> tt¡v
8tóp0wmv, szstvoç sGTw za.T7]papsvoç zapà
pôvoo toö Koptoo Tppwv ’Itjgoô XptaToô, zat po-
v/jv ê/wv tt¡v ôzspaytav Osotozov àvTtStzov
sv tQpépo;. zptaswç, ôpotwç 8s zat zap’ ^pwv
zat Tpstç àvàôspa Iotw, zat à’poptapsvoç stv¡
zapà zàvTwv twv Tptazoatwv 8sza zat ozto)
zaTspwv twv sv Ntzatcj, zat vj psptç aÙToô
psîà toô ’loôôa zat toô ’Apto’J. ’EȚpâ'pT] Ss
tò zapòv ôz’ èpoô toô vspaXatot» ôoôXoo
aÔTWV ÜTotza Ao'jvtsgzo'jXoo XoțoOsto'j, Stà
zpooTav^ç 8s t^ç àya0fjÇ z'jptaç pou 'EXsv^ç
zrp yspaXaiaç nooTsXvtTCsaaç, èv t<¡) aÔTTjç
ywpttÿ, tô ’Azàvw-MapTCïjvtàvt, toô zoTapoô
t^ç ripà/oëaç, àzò ztîoswç zoapoo ^pl', èv
pvjvl ZszTspëpttp a'x-r].
(După, copia în arhiva G. Gr. Cantacuzino, publicată și în Xenopoi, Istoria Dom anilor y IV,
pp. 657-9, și în Iorga, Documentele Cantacuzinilor, pp. 104-10, n°XLIX; după original, în Buciumul, I,
pp. 351, 363.)
■ silor voastre, însă de ceale proaste și vrăj-
’ bitoare, care fac fraților neviață, nici sase
i meastece iale în vorba voastră, cănd veți
aveà între voi: au pentru moșii, au pentru
alte trebi; ce să-și păzească fieștecarea treaba
ei. Iar, dă veți aveà careacumvà la mijlocul
vostru .cevà bănuială, ca niște oameni, iar
voi singuri în taină să vă tocmiți și să vă
¡ ’mpăcați; precum știți că și noi v’am păzit și
■ v’am ținut pre toți la un loc neosebiți, așâ
¡ și voi să îngăduiți unul altuia, ca nu carea­
| cumvà să stricați numele cel bun al nea­
i mului vostru, și veți cădeâ în ponosul oa­
menilor, luăndu pildă, de Ia ceia ce au făcut
așâ, cum procopsesc. Acum, fiei miei, după
. aceastea toate întărescu și blestem mare,
cum, de veți țineâ acastă tocmeală și învăță­
tură ce am făcut eu, iar voi să fiți blagoslo­
: viți de Dumnezeu și de noi, și să fiți fericiți
și procopsiți în toate; iar carele nu să va
ținia, ce să va ispiti carea cumvà să strice
și să calce acastă tocmeală a mea, acela
să fie blestemat de singur Domnul Nostru
Isus Hristos, și de singură Maica Preacista
I să fie pârât la vreamea judecății, așijderea
; și de noi; și să fie de 3 ori proeliat și afu­
risit de 318 sfinți părinți din Nichieia, și
■ să lăcuiască cu Iuda și Ariia. Și am scris
i eu, bătrânul sluga dumnealor Stoica Liu-
descul Logofăt, însă cu învățătura bunii
stăpăniimeale,jupăneasa Elina, stara Postel-
nicasa, în satul dumneaei Gor-Mărgineani
ot sud. Prahova, msța Septevrie 1 d.
KK Amt ivT CKTKOpíiiIí AU0Ö [=în anul de
la Facerea Lumii] 7190.
'
:
I
!
l
!
¡
'
j
;
i
248

CCCLXX.
Veneția, Mihali Dimo către Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu mulțămiri și salutări.
1682,
26 Mart. E'jpEVTj Xai /ptG'p.OTatî EV àpyOG'., ZOp'tC
zapito KoatavTijVE KaraxooCívs Mé^a StoX-
vlxto, rijv AàôsvT^av coa àxp’ôôç zai SooX’tzôç
rijv pirpÉirotiGa îrpooz'jvw.
Aèv è’Xvjtpa tò ar/vôv và rijv jr.pàCo zai
và rijv iw/U1 Stà tô ôxtov rijv ^apazaXô
èx ôàflwç zapôtaç và p,lv SapTjÔî. Tt¡v è/Sèç
sXaôa Tïjpiôv r/jv 7pàpp.a zai, àvayvôaaç,
Èvvôptaa tà ysypap-éva, zai è'Xaoa yapâv ya-
VEpôvovràç [j.o'j rijv xaXàjV ttjç ’^iav, zai 5tà
tòv XarC^ MiyàXïj, r/j è'JïpvtÔi- xai tt¡ Ttpizt
và Tjxo; Tl otvopop.iv ttjç zat xaXoaivt ttjç
TjVE à[j.îtpov. K ai 8opò tò irôç 5i¡v Ip.s à^toç
và eôyaptariao : [lits và àvt7jp.st[io ttjxots àîrô
tóatv zaXoatvTjv zai atv3pop.tv: pôvov îtapa-
zaXò tòv èzo'jpàvijov 0=òv và rijç tô àvr/j-
[ist{rțj slç txjv BaaiXijav ton rijv èxoopàviov.
Kai jis tô tsXoç Kôptoç ó Osôç và azézt zai
và roX'/j/povî tòv szXap.xpótatov Aó6svr/¡v
xôptov Sspp.xàvov slç tòv Opóvov ton èv sl-
pTjv-țj, tïtav xai zwr[/ía:>, zai tijv ’E^svíav
aon1 àp.7jv.
1682, MaptijO'j zç', siç Bsvsr^a.
Tijç ’E0Țsv7jav aoo taxTjVÒ SoôXoç:
My/oç Aípo'j.
Tip r/jpttotàto xai 7ptotp.otàto èv apyonot
Akya-XtoXvtxo ztipítp zapito Koaravnjvo Ka-
tazooCTjvo, ^yioç èv/tptaO^.
Elç Mîtoozoopijar/j.
(Bibi. Ac. Bom., doc. 42/XLV; publicată și în Documentele Cantaeuzinilor, pp.
Nobile și mult-priinciosule între boieri,
Mare-Stolnice Constantine Cantacuzino, la
Domnia Ta cu îngrijire și supunere, după
cuviință, mă închin.
Adesea .n’am lipsit să te încerc și să te
supăr, pentru care te rog din adâncul inimii
să nu fii supărat. Ieri am primit cinstita-ți
scrisoare, și, cetind-o, am aflat cele scrise,
și m’am bucurat, înfățișându-mi buna-ți să­
nătate, și, pentru Hagi-Mihail (Cantacn-
zino), că e bine; și ce trebuie să mai spun?
Ajutorul dumitale și bunătatea dumitale
sunt fără de margeni. Și caut cum pot fi
vrednic a-ți mulțămi: nici nu sunt în stare
a răspunde cu ceva la atâta bunătate și
ajutor; numai mă rog la Dumnezeu din
cer să-ți răsplătească în împărăția Cerului.
Și, la sfârșit, Domnul Dumnezeu să-l pă­
zească și să dea mulți ani prea-străluci-
tului Domn, domnul Șerban, pe Scaunul său,
în pace, sănătate și fericire, și Domniei
Tale; amin.
1682, Martie 26, Veneția.
Al Domniei Tale rob supus:
Mihu al lui Dimu.
Prea-cinstitului și prea-bunului între bo­
ieri, Marelui-Stolnic, dumnealui Constantin
Cantacuzino, să i se dea cu sănătate.
La București.
100-2, n° XLVII.)

CCCXXI.
1682, Mențiunea călătoriei la Ierusalim a Elinei Cantacuzino („în anul 7190, luna
26 Apri!. *' —Hinca, maica beiului — Etra — muntean,
ju¡ Aprilie, zile 26, a venit Doamna —A®1"»
în cetatea Ierusalimului, cu fiul ei Mihail Spătarul și cu fiica ei Stanca, și cu ea
a venit lanco buliubașa cu 100 de seimeni, și cu Doamna au venit 40 de oameni,
și cu seimeni 10, cu cinul lor. Și am scris eu, Gavriil Hmelnițchi iazagiul de
Seimeni din Țara Leșească, din cetatea Liovului).
(Papadopnlos Kerameus, l. c., II, p. 721, n° 42.)

CCCXXIL
1682, Actul de ctitorie al mănăstirii Cotrocenilor, de la Șerban-Vodă Cantacuzino.
20 Octombre.
’lwàvvTjç Sspêàvoç Kavrazû'jC^vôç M~aaa- Șerban Cantacuzino Basarab Voevod și
pàp.zaç Boîoôvôaç, èXètp 0soù AôQèvtïjç îtàayjç i Domnu a toată Țara-Rumânească, nepotul
O'^zp&êXa/iaç zai £xțgvoî toô îtotè paxa- • marelui și prea-bunului bătrânului răpo­
plro'j XspSàvoa Miraoapapna Bosoôôvoaç. satului Io Șerban Basarab Voevod H ripoux.

"Of. {lèv zàvta rà òvra sz r/jç Osia; zpv-
v&iaç èSijptïjvrat Stszovra!, roùro &ó póvov
aóri] yôatç T(ptv èziosêatoî, àXXà zaì t.í-
aa: ai Osta' vpayaì toòro f(pàç àpmijXwç 3'.-
òàoz=', zaì oóóèv sari tòjv xttaxòjv, sir’ ópaxiòv,
s”t’ àopàrwv, o pïj zap’ èzsivTjç zaì tò siva;
zaì tò svspveìv syet, oaa te zatà xty zaì
GaXàrtav tt¡v 5:àrp!Q7jV sXays, ttavraòrpou-
0?v t<o ^poatàyp.at! èzîtvïjç Ózsízí!, è£atpérwç
7e }i7¡v v(ç ttpovGÎaç xaôrTjç jietéayTjzev àv-
Opwz&ç, oíázsp zriap.a è^aipstov zai t^ç
toö 0sob eizôvoç èzaypàYiafia zaì èz {la^stcov
zaGsbtïjzwç, èz’ èxsivïjv rijv èXztòa àvat:-
Osaatv àvOpwzo! zai èv raór/j tòv òtov zaì
rijv Çwïjv èzspeiSo’jaiv, sir’ è~’ àzpwv '¡ftç rr¡v
zopotav zotoùu.ôvot, sir’ ôSoùç ßaXaaao» zaì
zôXzobç z»Xá.7wv ôiazXéweç, àçôôwç Sta-
ffepwGt zai àayaXwç òtaawCovraf aur/j tot?
ztíveot Síowat tpoyijv zai toîç vecaaot; twv
xopàzwv (zatà tòv tepotpáXtTjv úaóíS)- tò òs
7= àvTjvavé ps sz Xàzob raXatzœpiaç, zai
àzô ZTjXbb iXù&ç xai sar/jaev èzi zsrpav toùç
EÔSaç pou, zai zatsbOuvs tà otaÓTjpatá [io'j.
Ti àv à.XXo cnjpaivet, et pfj tà è’p7a Taórr^
r^ç 6eiaç zpovotaç; "O6sv zai fj Aô6evrta pou
etç zoXXoôç zoXXàxîç ztvSôvooç zai zstpaq-
poùç toù zôapoo toutou zeptzsaoûsa, oùz àv
èawôïjv, pïj êoïjOoôaïjÇ t^ç zpovoîaç taot^ç
toó 0soô. ’Sirtvt oùz èapèv txavot àzoSoûvat
tTjv eoyaptattav râ>v sôepveatwv sveza, àç
zapsîysv ^pîv. ’OpoXo7wpev opwç zai ZTjpbt-
Topsv rijv yàptv, zai co^àÇopev, zai ¡is^aXó-
vopsv rò zavàytov aóroò ôvopa, zatà ?àp
tô àzetpov aóroò èXeoç ëawaev '/jpàç. Tot-
•/apoôv zai oaov ózszXtvev r¡ Sôvaptç
òobvat eóyaptattav aótó, èSsópeGa t'va aup-
zpá^ zai zatopßwaxi zaì Țavțj Soffiò? r(p.tv
toö è'pvob 0 Stevvo7jaap.ev zor^aaf ioti zaì
yàp àei ëœopoç ó ôyôaXpôç aóroò, zai yeipa
òps^et toîç psrà zóOou szCvjtobotv aóróv. ’Ev-
tsôôev Sij zai zatà r^v ^perspav ôôvapiv s£
ôXïjç Tjp.wv r^ç zapoiaç szptvapev St'zatov
zai e’bXo7ov zpôç Soêav roô aóroò peȚâXoo
òvópaTO? s7sîpat p.ovaatTjptov sz OeptsXtob,
Xapzpov te zai zsptœavsç, per’ eztp.eXetaç ott
zXetatTjç zai zoXXïjç azobô^ç èv rțj rozo-
Oeatcf tȚj zaXoop.év7j KorpotCàv^j, zai toöto
oóx àazozwç zotïjaavtsç, àXX’ ott èzetOev
éXap.<¡í£v i;p.tv tô 6stov aóroò è'Xeoç zai tô
șwț t^ç sXebôsptaç Tjjiwv' zai etzôrœç oô-
rwoi èzot7jaap.sv. 'f?ç 7àp èv tatç Gstatç ypa-
satç 7S7paztat, zepi twv atpatïjwv zai oa-
atXéwv rtôv lopa^Xtaov, èv otç tozotç sXap.Çsv
aôtotç ïj vtZTj zatà ter; àXXo'pbXôiv, Gbp.p.ayoôv-
58183. Vol. XIV.
249
[ Cum toate cate sânta, că să otcăriniiese
' și să țin din dumnezăiasca providenție, .și
însăși firea și toate Scripturile Sfinte ne în­
vață, și nu iaste nicinna, nici din ceale
văzute, nici din ceale nevăzute, care către
■ acea providenție nu să uită, și câte pre pă­
mânt și câte în mare sânt, și câte să mișcă,
dintr’a dumnezăeștii providenție poruncă
iaste. Aceiia dar toți oamenii nădăjduindu-
să și într’însa răzmându-să, unii marginile
¡ pământului, alții șanurile mărilor și alții
în mari primejdii aruncându-să, fără de
frică le trec și fără de grije să mântuese.
Pre aeasta și puii corbilor o cliiamă, du-
' pre cum zice prorocul David. Cu acasta,
; din pântecele maicii, spre fieșcare lucrare
! săosebesc oamenii, dupre cum zice fericitul
, apostol. Unde dar niciunul nu va putea
; tăgădui că nici ale noastre fără providenție
| dumnezăiasca nu sânt orânduite. Dirept că,
¡ în prea multe și nespuse nevoi și primejdii
! în ceasta năstătătoare lume și noi căzind,
¡ ca tot omul nu ne-ain fi mântuit, nici ne-am
i fi izbăvit, de n’ar fi fost noaă dumnezăiasca
| providenție ajutoriu, căriia veacnice și ne­
i cuprinse taini a lui Dumnezeu nu sântem
j din destul, cât ar trebui, de a da har și
Ș mulțămită, dupre bunătățile lui, câte ne dă
j noaoă. Mărturisim numai, slăvim și proslă­
I vim sfjâjntul și mare numele lui, și, după
!| noianul milii sale, miloserd și ajutoriu spre
i ceale ce, câte am putea a face și a rădică
întru prea-sf[â]nt numele lui, rugăm ca aju­
toriu să ne fie. Pentru care încă dintr’a-
dâncul inimii noastre gândind, și cât ome­
neasca neputeare ne-au fost lângă harul
Sfinții Sale, acastă sf[ă]ntă m[ă]n[a]stire cu
grijeși cu căldură, întru slava numelui lui,
o am rădicat, zidindu-o din temelie în locul
ce să chiamă Cotrocanii. Și nu pentru nimic
și aceaia făcându-o, ci pentru că și de aco-
lea au luminat către noi miloserdiia Sfinții
Sale, și acasta dirept noi făcăndu-o, pre­
cum oarecând și în Scriptura veche vedem
că patriarșii și eghemonii norodului izrail-
teani, în care loc li să arăta harul lui Dum­
nezeu, într’acelaș loc de grab stălpi și jert-
venice întru pomenirea și slava lui rădică,
dreptu aceaia dar și noi aicea, de unde
Domnul Isfus] H[risto]s și prea curata lui
maica și de Dumnezeu născătoare ATâriia
! ne-au scos și ne-au hrapit delà streinii cei
I ce se sculasă în potriva noastră și rău grăia
I| în potriva sufletului nostru, și din mâna sor-
• 32
250
roç toù 0soù, gzsiaî êùôùç zat ar/j/.aç àvwpOo'Jv
zat 9'jataç sxîréko'jv, w ~apoyov r^çvizTjÇ
7spatpovTs; 08ÓV. Katà {xíp.7¡otv Totyapouv zat
Tju.etç èzsivov, sv <•> tóítw ó zùptoç Tf/.wv T/poùç
Xpiatùç zat Zj zavâypavroç aùzoù ¡J-V’^p z.at
Osotôzoç Mapta è^siXero zat âș^pzaasv ^¡J.âç
sz ystpùç twv £évwv twv za6’ 7,p.wv s7stpop.é-
vœv zat [j.sXstwvtwv zara vip Îw^ç ^p.wv, sz
TS vqç TtpooSoziaç twv atp,oêôpwv êyôpwv, twv
azsnôôvTwv àçavtoat tò övop.a ^p.tôv sz Tqț Cwv-
twv, S7=tpap.ev tò iepòv toùto p.ovaarr¡ptov
stç Só^av 0soù zat àvsOsp.sGa t^ îtpoaazi-
Îoùaï, zat p'jaap.évfl 7/p.âç, fg zupia. Osotóztp
zat àetîtapOévtp Mapíof, rțj ëaa'.Xiaaig twv
ürtspzoap.twv 3üváp.swv, olote slvat stç Sr/jvsz^v
pvr(p.7¡v twv "pùç Ÿjp.àç «KpooSoz^ttov tou
0soù aœr/jptwv zat "va 7tvwazwot jràvreç ott,
<np.p.ayoôvtoç toô 0eoù X07on zat t^ç ptajtpôç
aÙTOÙ, où6stç Súvatat 6Xá<pat toùç 8oùXonç
autwv, toùç sXîtiCwvtaç sx’ autoùç, èzoap.ni-
aap.sv Ss toùto e£o0sv zat sowOsv, àva0^p,aat
zat à'fteptop-aot, ztvajtoîç te zat àztv^totç,
wate stvat Stapzsç tpéystv toùç sv auttô au-
vaazoup.svouç p.ovayoùç, zat p.sv zat toùç
egoOsv sfft'pottwvta.ç çsvo'jç, zat îrpôç 0swp7¡atv
zat îtpoazùv7]otv tàjç p.ov^ç sztS7¡p.oûvtaç• 6-
zwç os pr?) p-Svov sv tate Tjp.spatç T7,ç Yfe-
p.ovs:aç p.ou è'ystv vip otzovopjav n¡v stapà
tt)ç AuOêvttaç p.ou otoptap.év7¡v àzapaaàXs'jTov
zat àStâastatov, àXXà St¡ zat slç toùç jist’
sp.s zatpoùç ^7sp.oveùaovtaç rrp sîtapytaç
taùtTjç Stap.sv=tv óXózÀTjpov zat àp.stœ^tov tip
ouot'av too p.ovaat7¡pto’j, p.àXXov Ss, s^tp.sksta
zat aTtouS^ twv ^70’jpsvœv zat zposotwtwv
t^ç p.ov^ç, ao^aaSat zat sTttSoôvat zat aepo-
Êatvstv sîtt tù zpstttov, zàStspw Ss zat àva-
tt07]p.t toùto zotvțj ^áat totç sv tip vA6wvt
sùptozop.svotç àytœtâtotç p.ova.at7]ptotç wç stvat
p.Tj p.ôvov svùç zat Suotv szstvo ztr(p.a, àXXà
zat totç eîzos! p.ovaatajpiotç zotvóv, zat jtàv-
toç systv toùto wç tStov, zat söysaöat zat
sçtXsoùv tù 6stov ùzsp t^ç sp.a’jtoù Co'/jç zat
awtïjptaç zat twv àîtO70vwv p.oo, zat stvat stç
p.v7]p.óo’jvov twv 70VSWV zat 7tpo70vwv t^ç Aù-
Sevttaç p.oT arcsp 6s Cvjtstv Stzatov sp.s îtapà
twv sv t<p vA6wvt îtatspwv ttpôç aùataatv zat
StTjvsx^ toùtou atspswatv, satt taùta :
bitorilor de sânge vrăjmași, carii căută din
mijlocul celor vii numele nostru să-l lip­
sească, am rădicat acastă sf[ă]ntă m[ă]n[ă|s-
tire, dar, în slava și mulțămita izbăvitoarei
și paznicei noastre pururea Fecioarei și a ce­
reștilor puteri Inpărăteasă, ca să rămâe
întru pomenirea de veaci ceale fără de nă-
deajde noaoă făcute ale lui Dumnezeu izbă­
viri. Și acest hram l-am înnălțat și l-am
slăvit pentru ca să cunoască toți că nu jaste
fără de Dumnezeu și fără a lui maică niçi-
unul a mântui pre robii lor, carii nădăjdu-
esc întru dânșii, din mâinile putearnicilor
vrăjmași. Acastă dar sf[ă]ntă m[ă]n[ă]stire,
dintru cât au fost putință a noastră în vre­
mea Domniei noastre, nu numai ce o am
zidit precum să veade, ci o am și înpodobit
cu toată nevoința: pre din lăuntru cu veș­
minte, cu arginturi. cu alte odoară, și cu
de tot felini de ’nfrumusețări, și pre din
afară o am întărit cu ocine, cu moșii și cu
de toate de ceale ce sânt de trebuința unii
sfinte m[ă]n[ă]stiri ca acasta, și cu mișcă­
toare și cu nemișcătoare lucruri, încât să
poată fi de ajuns spre hrana și spre traiul
celor ce întru dănsa să vor afla lăcuitori
părinți și poslușnici, și de folosul streinilor
celor ce ar nemeri din afară, și celor ce ar
veni spre vedearea și închinarea la sf[ă]nta
m[ă]n[ă]stire. Și nu numai în zilele Domnii
noastre să aibă acea chiverniseală, care așe­
zăm și tocmim, ce și la cei ce dupre urma
noastră, din orănduiala lui Dumnezeu, vor
veni Domni, acasta să să păzască și să să
ție, fiind spre aceaia grija egumenilor și a
ispravnicilor carii vor fi atuncea. Uitân-
du-ne dar mult și socotindu-ne în tot chipul,
dupre ce am săvârșit acastă sf[ă]ntă și
dumnezăiască m[ă]n[ă]stire, cum ar fi mai
bine de a să putea păzi și ar putea sta cu
toate ale ei, după pohta și căldura ce avem
către dânsa, și după userdiia ce am nevoit
a să face, în viitorile vremi, pre’ndelungsă
să afle de a să proslăvi neîncetat numele
lui Dumnezeu celui viu și al prea-curatei
maicii sale, gândind mult aceaia și rugân-
du-ne lui Dumnezeu ca să ne lumineaze
mintea ca unde am nemeri mai marele folos,
iată că, și din voia Sfinții Sale poate fi, ho­
tărâm de o dăm și o închinăm acasta, cu
toate ale ei câte sânt, la muntele Athonului,
carele să chiamăși Sf[ă]ntul Munte. însă nu
numai unii m[ă]n[ă]stiri, ci la câte doao-
zeci (foc gol), pentru că toate aceale sfinte

npwTov. Así rcsp.^s'.v èvraòba ròv ’^7oö|j.evov
àvOpwìtov eòXa6^, (j.ejj.aptupT/p.Évov szt ep7O!ç
àvaôoi?, owțppova zai vïfpà.Xa’ov, s7Zpat^,
ozooSaiov ev zàa; tote àv^zovat tw u.o-
va'/tztp a'/^jiarf waaôrwç zat toùç Ttspt
aotov povayonç, aret/ovraç t(¡> aùroû zavóv.
àîtapaXÀàztœç, tepopová/oo?, t^aXta?, ts-
poStazóvo'J? zat pova/oò? zatà rr¡v m-
v^Sstav.
Asótspov. Oí Tjoopévot, arò tæv Etao-
5v¡pát<ov r/jç pov^ç, êv pèv totç zap-ro-
yopoöat ypôvotç StSoaÖat tà ^sptaasóovta,
iiatpovtsç Ttpwtov tàç é^óSooc toö povaatTj-
ptoo, Saat av tóywatv àva7Zaìat, sv 5s totç
Soavr/oöotv zatpotç zatà tò Btaó57¡pa toò
•/pôvo’J, O'jtw zai rt àwotç sasoôat, "va prp
ôsvl Xsttpwot tȚ| povfl zai atsva/wpstoÔat
toùç zatépaç, ~apà ts twv á^spóvwv tatç
îtapaX07otç à^attijosat, stts xpôç àvazàtvT(atv
251
m[ă]n[ă]stiri, aseamene una ca alta, să o aibă
și să o ție, pentru că, având folos de la dănsa,
să să roage și să înblănzască pre Dumnezeu
pentru spaseniia sufletului nostru și pentru
paza vieții noastre, eăt Dumnezeu ne va în­
gădui într’aeastă lume, așijderea și pentru
buna pomenire a strămoșilor, moșilor și a pă­
rinților noștrii.—Insă, iarăși, pentru a ei stare
și întemeiare, și de către aceale sfinte m[ă]-
n[ă]stiri ale S[fe]tagorii ca să fie cu acastă
tocmeală, care pohtim nemișcată și neclătită
să se păzească, o închinăm și o dăm.
hitaiu. Când vor trimite egumeni năstav-
nici la dânsa, să aleagă ca să fie om cu frica
j lui Dumnezeu, om smerit, om înțelept, om
practic și mărturisit întru bune fapte, atâta
ca să fie cuprins întru grija trebilor m[ă]-
n[ă]stirii, cât și curat întru cinul călugăresc,
i care și l-au ales. Așijderea și călugării pre
carii îi va aduce cu dânsul, ea să fie de pos-
lușaniia m[ă]n[ă]stirii, atâta cei preoțiți, cât
ceialalți, câți ar fi lăcuitoriacolea, să urmeaze
canoanelor călugărești și a cinstei curățenii
lor. Și, pentru a m[ă]n[ă]stirii folosință și în­
tărire, egumenul acela care să va trimite să
fie cu sfatul tuturor sfintelor m[ă]n[ă]stiri,
alegându-1 a fi omînpodobit eu toată înțelep­
ciunea și pedepsit și vrednic, care, văzindu-să
a fi vreadnic, bun, chivernisitor, înțălept, a-
dăogător întru toate ale m[ă]n[ă]stirii, nimi-
nea să nu aibă voe a-1 depărta pre dânsul din
egumenie, ci, dăndu-și seama curat de venitu­
rile m[ă]n [ă]stirii, la al treilea ani (sic), și plă­
când obștii, să fie egumen multă vreame; pen­
tru căschimbările dease ale egumenilor mai
mult pagubă fac m[ă]n[ă]stiriidecăt dobândă.
Drept aceaia a să trimite egumen pre rându
delà toate m[ă]n[ă]stirile nu pohtim, pentru
că nu sânt toți vrednici a chivernisi pe deplin
ale sfintei mănăstiri, ci numai delà rănduiala
m[ă]n[ă]stirilor cea dintâi și a doao, care să
zice proti che deftera pentada, să se aleagă
igumen vrednic, însă eu sfatul a toată ob­
ștea, și să să trimiță.
A doa. Venitul care să va stränge din toate
bucatele și moșiile m[ă]n[ă]stirii, în timpii
cărei vor aduce și vor da roadă mai multă,
întăi să socotească să se oprească cât vor fi de
toată trebuința m[ă]n[ă]stirii, iar ce va prisosi
să se trimiță la S[fe]tagora, pentru ajutoriul
acelora. Iar întru timpii cei neroditori să se
trimiță acolo mai puțin, precum și vremile
vor aduce; dirept că întăi trebue a ținea cât
să nu fie nicio lipsă la m[ă]n[ă]stire, atâta la
252
twv oêGaOpwÔévTWv, bito'/îi, [ispwv to5 toî/o'jç,
vj it¡; èzzXTpiaç r¡ twv ispwv ozí'iwv 'f¡ a.\-
Xo tí t^ç p.ov^ç, azozîiv 'xpi¡ zaì toôto tòv
zatà zatpòv zpoîotwta njç y.wffi, p.7j àp.sXîîv
[j.Tjòè paOôp.wç È’/eev Sìpì tò ap.'.zpwtatov,
àXX’ ap.a tw ìostv t¡ X?9ov zapBOîaaXsu[j.svQV
toò Toiyonç, y] zézrjyy toö èSà/pouç s'Jvtetpip.-
p.évTjV, 7j à~ò t7;ç atéyïjç tà GBSTjìtóta, p.Tj ìrep:-
¡j.ávsív 7ivéo0a'. tò prppj.a twv XíOwv p.siCov,
à.XX’ êôOôç àvazatviCstv zaì èrtìòtopOoòv: tò
7àp àpy-^v ìàiOat zpsìttov, 'ìj teXíotr/v.
Tpìtov. Tà à'pispwjiata rcapà r^ç AôOîvtiaç
¡j.o’j etç tïjv tepàv taôtYjV p.ov^v, oiaitep èv t<p
zataateìycp zaì ypuaoSoôXXo» tt¡t AôOevtiaç
pou șatvovta!, site zeip.^Xia, site tepà azëSvj,
r¡ àpyta, ett * àXXa etSe ~pôç xñaíy P-°‘
vaatïjpto’j, p.7j5eiç èystw àSstav Xaêsïv èv-
teûOevzai àvazop.^aa.1 etç to^Aytov^Opot, àXX’,
75 tôyet avâȚZTj, ette 5tà 'çôoo\> zataSpop^ç
àXXo^ôXoo, ette îtXeoveêiac twv zatà zat-
poôç ^Țejiovwv 7j àXXïjç jteptatâaewç, ppov-
ttÇétw ó f^oôpevoç îtept rr¡c twv
oze’jwv, zai ¡j.etapepétc« etç tó^ov àœpaXTp
rcapà tàç zwporco'Xeiç toô âovvaêio’J àvttrcepa,
p.èyptç àv, rcapsXÔôvtoç toô çoëoo zai f/jç
çàXïjç èzetvvjç, zaì tòte aû6tç èrcava7a7STW
taôta etç tòv tòtov tórcov eiç tô țiovaatf|piov,
waàotwç zaì arcò twv àztv^twv xtT^átwv, p.7j§sv
tò aôvoXov itwXetv ttvà, à.7pôv, tôîtov, 7]
àprcsXwva, pAXov rcpoyáast tivi, àXX’ áó^á-
vetv, zai zaXXtep7êtv zai p'jXáttetv.
Tétaptov. ’OpetXet tïjpstv toôç rcarépaç zai
StapnXáttetv àrcapaaaXsôtwç tàjv tàçtv tfjçàzo-
Xo'JÔtaç toô '217100 "Opooç zotvootazôjç, zatà
rqv izzXvptaattzTjv S'.atúrcwGtv t-ijç àvatoXt-
z^ç 'EzzXrjataç zai tàç àXXaç rcspi 0eoô Xat-
petaç, woaôtwç zai rrp éopr/jv t^ç zotp/rpewç
tà/ç znpiaç 0eotozot> 6e'Xw 7tvea0at rcípíoXsrcrov
èv rcâow, etc arcsp Aôôevteia p.oo rcapoûaa
éoptaÇe, p/ìj póvov èv tatç Saltavate t^ç pw-
tatjzaç zai vîjç oovaOpotoewç twv tepéœv zai
àpytepéwv, et tôywatv, àXXà p.=6’ wv àv tô-
ywaiv Xaprcpàv zat zept'pavîj teXetaôat t^v
îtav7j7üptv, zai Stà toôç aova6pota97jaop.é-
hrana părinților, cât la orice s’ar strica Ia
m[ă]n[ă]stire, au la zid, au la piiatră, au la
acoperământuri, au la fieșce ar fi stricat sau
s’ar înceape a să strica, dintr’acel venit al
i in[ă]n[ă]stirii să aibă a direage, nimic lene-
vindu-șă igumenul a așteptă să se mai strice,
ci, numai de cât ce ar vedeă, îndată să să
apuce să direagă (pentru că mai bine iaste și
¡ mai lesne a vindecă și a direage neștine
¡ începutul decât săvărșitul). Așijderea și pen­
ì tru vre-o nedireaptă cerere a vre unui Dom­
nii, de se-ar întâmplă să ceară delà m[ă]-
n[ă]stire, tot dintr’aceale venituri să să dea.
J treia. Geale ce am făcut noi și am închi­
i nat laacastăsf[ă]ntă m[ă]n[ă]stire, precum în
catastihul și hrisovul nostru să văd, au ar-
j ginturi, au alte ferecăturiși odoară, au odăj­
! dii, au orice lucru ca acesta am făcut de
i treaba și de înfrumusețarea m[ă]n[ă]stirii, să
n’aibă voe niminia a le luă și a le duce, nici
i la Sfetagora, nici la alte locuri depărtate,
când s’ar întâmplă vre-o răutate sau vre-o
j răscoală a veni într’acest pământ, au de limbi
streine, au de răpirea și jahurilea vre unui
domnitorii! (sic) ce s’ar întâmplă acei vreuni.
Dirept că de multe ori se-au întâmplat și aici
ca acealea, precum lumea obicnuește. Ci,
pentru paza acelor odoară și odăjdii, și alte
ce ar fi ca acealea, ca să nu să piarză delà
adastă m[ă]n[ă]stire, purtătorii de grija ei,
¡ carii vor fi, potu-le luă și să le ducă la locuri
; unde ar fi fără primejdie, ca să să păzască,
încă și preste Dunăre, la orașele di pren pre-
jur le pot duce, până când ar treace aceale
turburări și vremi iuți, deci apoi iar să le a-
ducă la m[ă]n[ă]stire, la locul lor. Așijderea
nici din ocinile m[ă]n[ă]stirii, au moșii cu
rumâni, au locuri stearpe, au vie, au moară
măcar, să nu fie volnic a vinde niminea cu
vre-o pricină, ci pururea să nevoiască să le
păzească, să le lucreaze și să le adaogă.
A patra. Părinții de Ia m[ă]n[ă]stire pre
deplin să păzească orânduiala slujbei sfintei
Biserici a Răsăritului, ca și Ia Sfetagora,
și de obște canoanele pravoslavnicii credințe
să le urmeze. Așijderea praznicul Adormirii
stăpânii noastre, de Dumnezeu născătoarei,
ce să zice Sântă-Măriia Mare, care iaste
hramul m[ă]n[ă]stirii, încă să să facă la
vreamea lui, precum și noi pururea l-am
făcut, și nu numai cheltuiala făcliilor să fie,
și adunarea preoților, și arhiereilor, de se
vor întâmplă, ci și câți săraci și oameni de
ai pământului acestuia, cât și alții streini,
vonç etç tfy swptTjV T.èrt^iç, t-țyy^ic'iz zai
çévû'jç, otç ria; zXonaiwç zai à^siôwç ^apàoysiv
zai àpzoûcai tàç zat’ szstvTjV ziy '¿p.spav
zai rr¡v ;xît‘ aôrïjv rposàç, mots p.Tjô=lç twv
zroycôv zai twv a'JvaOpoioO^aojxsvwv àxéXSoi
zelvet zai ôitpsi rîrpnyûij.évoç, où jxTjV ôè sv
zps^áXsi zai '(léOïj, àzep elei èvavtla toû 0soû-
r/jv ôè soptTjV twv à?iwv p.aprûpwv XspYtou ¡
zai Bàzyo'j, tsXoop.évTjV zatà r/jv sqqôjxtjv
toû ’Ozto¡j.£pío'j, sv rg éoptfj a.ùriôv, tò Tjjjiai
t^ç zupiaç soptïjç, ïj tò tpítov zai tétaptov,
zatazakúas’v p.époç zatà àvaZovlav twv cu-
vaßp&iGÖ^aopsvwv sv t^ soptíf S7Svovto ?áp
zai oótot okX^ntope; taîç zpsaôsiatç xifi z’j-
plaç M.o'j Osotózou rcpôç tòv ewt^pa Xpiaróv,
Sç tò rçAzaûta s8fjX9w[xs1 sz ysipôç twv ■
¿SVWV zai jllGOÔVtWV S/OpWV TjfXWV, SV SZSÎVȚj I
•(àp tïj Yjp.Spa. Stû’/O’isv XTjÇ GWtT(ptaç T(p.WV---
woaûtwç zai zatà rcávra cáoSatov țiveaOa:
zókooa zai ¡xvT(p.ovs'jsa6ai twv ¿vojxárwv twv ;
zr^tópwv p.stà twv 70VSWV zai ^poȚovwv aò-
twv. npôç tOÛtû'Ç Ss zat TÛÔTO ZpOG0àttOp.SV
otav QoyÀTjGir] Osta. s£st (sic) f¡ àrcôôooiç toù zoi- í
voû ’/psouç, tijV -^¡xépav szslvijv t^ç rekstœaswç
p.ou ȚsvsaOai tà pv/jpôcjva p.stà rcapprpiaç
szàatoo toû ypôvoo zatà tt¡v srcizpa-cTjCaaav
a-jvfjÖeiav rjj òpòoòó^ip ’Ezzkïjaia, órcèp àva-
rcà'JOEwç t^ç r/¿wv ts zai twv 70VSWV
zai àœsGtv áp,apf/¡p.átwv. Où ¡xàjv àXX’, et p.sv
tpŸpw 0soû zai à.GÔsveta f/jç çôasœç à~o-
òóow svtaûGa tò zoivôv Xpéoç, wç r¡ sjxvj
sœsGtç, 7SVSGÖW zatà tàjv àvœtspw ôiàra$iv
ó svtaytaap.ôç p.oo kaprcpwç, zatà tôv zatpôv j
t^ç teXs'jtïjÇ, zaì tcòv zat’ stoç p.v7¡poaúvwv, '
àçEiôwç teXo'jp.svwv. El 2s, OskfjOEi 0eoû, 7s- J
vïjtat -fj àvàX'jaiç p.00 sv àkkoôarc^ zai £sv{¡ Ș
7^, t¡ ;xèv ôarcàvTj zai 7j àvàk'jaiç tfjç raçpŸjç
¡xoû stxol p.sÀ^ost zai totç arepi èp.è çiktà-
toiç' tô ôè awjxa T/pwv, si sîç stt àôtàXotov et
7sp.ov ... (sic) awjxatoç, sijxetà taûta avakoO/j-
GTjç r^ç aapzôç, àvazw(xtawatv ol rcarèpsç slç rijv i
ôrcô r^ç AuOsvtiaç [xo’j otzo3op.T(6s'cav ¡xovTjV,
zai SàtpwGiv svtt;uwç zai Àajxrcpwç tà oară 1
jxo'j, wç eircsp zàvtaûOa sisrcvsnoa. Et 0’ àX-
Xwç noiTjGwatv, s'atwcav yzootzot T{¡ Osia àpà,
zai ôÔGwai X070V tw 0ew wç rcapaôàrai t^ç
ôtatà£ewç țxou. Kai taûta sial tà m.{? 7/j.wv ■
atçtspw9évta zai ôtatayOèvta, zai ogtwç ota'p'j-
Xátteo?ai ).S7o;xev, zai svôa avat'Or^ut toùto,
ootwç jxsvstw. El 5è tlç tcôv ^atspwv àSetTjGTj
tà àvwôev otwptG&svta, zai ’çwpaOîtvj svavttwç
~pàttwv,twv óre’ sp.oû 7S7pap.évwv, tote èystwGav
1 ils. sisiksTOps.
। să vor întâmpla de să vor aduna la acel praz­
nic, din destul și făr de nici[o] opreală să li
sădea lor de mâncare și de beutură, ca nici-
unul delà praznic să nu să întoarcă flămând
și sătos, ci, cât va putea, să să nevoiască ca
1 să să săvârșească luminat și lăudat (însă să
j
nu zicem: în beții și în hlăpii, care sânt în-
protiva poruncii Iui Dumnezeu). Așijderea
și zioa sfinților mucenici Serghie și Vaclio,
care vine la 7 zile ale lui Octomvrie, să să
prăznuiască, însă, cât să face la praznicul
Uspeniei, pe jumătate, au a treia, au a patra
parte să se cheltuiască, dupre cum va fi și
adunarea oamenilor la acea zi, pentru că voim
ca și acești sfinți mucenici să se prăznuiască,
fiind și ei noao ajutor la rugăciuni lângă
stăpâna noastră pururea feeoară, când ne-au
izbăvit din' mâinile urătorilor streini și vrăj­
mașilor noștrii, într’acea zi întămplăndu-să
scăparea noastră. Așijderea în toate simbe-
tele să să facă pomeană cu colivă, pome-
nindu-să numele ctitorilor, strămoșilor, mo­
șilor și a părinților noștrii. Și acasta încă
mai ădaogem lângă aceastea, dupre orându-
iala și voia singur numai veacnicului Dum­
nezeu, când va fi a ne da și noi datoriia cea
de obște omenească, și, de va fi, din voia lui
Dumnezeu, a ne ajunge săvărșitul și darea
duhului aici, în pământul nostru, să se facă
îngroparea noastră luminat și întru toate pre
deplin, așăzându-să trupul nostru în sfjăjnta
m[ă]n[ă]stire, și aceeia zi a săvârșirii noastre
să fie socotită de părinții călugări : când ar
veni zioa aceaia, în toți anii să ni să facă,
pomeană mare, după orânduiala pravoslav­
nicii Beserici, înblănzind pre Dumnezeu
pentru ertarea păcatelor și răpaosul sufle­
tului nostru și al părinților noștrii. Iar, de
ne va găsi, din voe dumnezăiască, săvărșitul
într’altă parte și în pământ streinii, și de
nu va fi putință atuncea îndată a se aduce
trupul nostru la m[ă]n[ă]stire, iar mai pre
urmă, oricând, tot să fie datori părinții călu­
gări oasele noastre a le dezgropa și a leaduce
la sf[ă]nta m[ă]n[ă]stire care am zidit-[o] noi,
săi le îngroape cu cinste mare, ca și când aș fi
răposat aici în țeară : ori cu ce cheltuială se-ar
face, săi să facă, că din daniile mănăstirii, ce
sânt date din osteneala noastră, de acolo să va
face. Iar, de nu vor face acasta ce zicem, să se
judece ei și să dea seama înnaintea înfricoșa­
tului județu a lui Dumnezeu. Și aeeastea care
254
àôstav ol otzotwTépot a'rf(svetç zaì szlrpozo»,
toùç tà /jpsTepa xpoorávpata àôgt^aavTaç
àzoô'.wzstv zai àzozaôtOTâv à.Wmç, mc ab-
toì s'jprjoovrat, àvôpwzouç •/p’/ptp.o'jç zaì
¡j^papvjpiopsvooç szì è'pvo’.ç à^aBoì?, zaì ot-
zovôpo'jç zpôç z'jóépvTpiv t^ç tepâç TaÛTTjç ¡10-
v^ç. Tò os "A710V "Opoç p.7¡Sé jilav peroy/jv s-
yjtv, waàv XsizoräZTatzal èztÇ7jp.!ot zai 'p6opstç
toû zaXoû, àzûpot) jievôvroç zai toû zapôvroç
7pàp.pa.Toç zai àvia/ópoo. üpôç os toîç àvw-
Tépw Stoptaôsiatv ózò t^ç AüOevTÎaç pou, zai
toûto wç gTttaypâȚtcjpa toû oXqd X070U zpoa-
Ûstsov, zpôç âațaÀSGTSpav GTspéwa’.v tt^ç ¡10-
VTjÇ, SZÌ SZâTSpoV JlépOÇ TÒJV SÊO'JOlaçÔVTWV TïjV
jiovïjv povaywv, twv ’Aôwvitwv zai Ttôv ^pe-
TSpwv o’jytsvùv, twv àzô toû 7SVOUÇ ¡loo
zaTà zatpoùç sziTpozs'JÓVTwv, tr¡v tspàv Taû-
TTjv povàjv, pfj8’ STspoç àzozXlvs'.v ~ots zpôç
pelwaiv zai 'pOopàv '7 àçaipeotv twv à'ptepw-
pá.Twv toû povaar/jploo. El pèv sz twv p.o-
vaywv Ttvsç stç tspoa’jXtav sztvsûawat zai àçs-
Xw<3t Ttvà TWV ZtV7]T(ÔV 7¡ àztVifjTWV àzô T^Ç pOVTjÇ,
è/STwaav àSetav ot sz toû vévooç poo àva-
zaXsîv Tà mW'q'fbévta.. Et Sè sz toû ysvooç pou
twv sztTpozsnôvTwv, ypstaç zoXtTtz^ç zaTS-
zstYOÛaYjç, svSstaç zeCoûaTjç auToùç, îj àXXou
Ttvôç Tj) zsvtçf aupzapopapTOÛvTSç àzsuzTatoo,
SsXTjawat Xaêstv zoXù vj 0XÍ70V àzô twv
sioo§TjpàTwv toû povaGTTjptou zpôç Sspazstav
t^ç svSstaç auTwv, Taya, wç zpofovtzôv zai
a'JYYsvtzôv ZTïjpa, sÇsotw t<o zaSigvoupévw
t^ç pov^ç prjô’ oêoXôv zpoTslvetv, pajSs zpo-
òtòóvat Tà aza| tw 0s<p zai tt] Ssop^Topt
zapà t^ç AuSsvTtaç pou zaßtspwösvTa, ypstaç
twv àzô tôv 7svouç pou xaTa7opévou. ’AXX’
ot psv povayoiwç zùptot azsuêsTwoav szaàjstv
Tà zpà7paTa t^ç pov^ç, ot Ss àzô toû 7SVOUÇ
pou sztT7]p7|Twaav Taôxa wç sziTpozot, p^S’
STt zap’ STépwv s^ouataCopsvot, àXX’ szasTOt
psvsTwoav èvTÔç t~qç tStaç Tàçsœç. flpôç 8s
TODTOtÇ StWptÇopsV OZWÇ 7VWpȚj zotv^ zàvTWV
twv tspwv povaaTïjplwv, t^ç ts zpwrrçç zai
osuTspaç TaSswç, èzXs7stv zai àzozaôtartp
7¡7oúpsvov zszoapTjpévov zavTota ypovïjast,
zpàiet zai àçta zaì zépzstv aóróv, psià t^ç
auvoStaç auToû, szì tô Stotzstv zai Stsêà7stv
âzavTa Tà toû povaaTTjptou, zai Stsußuvstv
OsoçptXcôç zai zarà àpsTïjv tsXs!Ôtt]toç- zai
szl zàatv otç s’tpvjzapsv àvwTSpw p7(Ssiç 8u-
VïjôsÎT) àzopazpûvat toûtov, zai Staastaat za-
paX07Wç TTjç '^oupsvstaç, zpo'paatÇôpsvoç zwç
zaïà ostpàv zspzeaÔat tôv ^oôpsvov àzô
zaO’ svôç pova.5T7¡píou StzatoXo7OÔpevoç à-
otazptTwç, zaì 7àp oùz stai zàvTSç pspaptu-
am dat și am tocmit, așa să să ție și să să pă­
zească zicem și întărim, ca, unde o închinăm,
așâ sărămâe. Tar, de vor face părinții călugări
în potriva acestora, de vor strică și vor călca
și nu să vor ținea de legătura ce am făcut,
cum în scrisoare cuprindem, atuncea dăm voe
| ctitorilor-rudenii, cari vor fi mai aproape
¡ din sângele nostru, să scoată pre aceia și să
; pue alții carii ar fi știuți de mulți înțelepți și
, de huni oameni, cunoscuți și mărturisiți de
¡ vreadnici, și cu fapte bune trăind, ca să fie ei
i purtători degrijeși ocârmuitoriaceștii sfinte
; mlă]n[ă]stiri; nici să aibă treabă Sfetago-
reții, de vreame ce păgubitori și stricători
binelui se vor cunoaște; și acastă carte și le­
gătură ce le dăm acum, să fie îndeșert și fără
' de nici o puteare. Lângă aceastea toate, câte
am orânduit și am legat noi, cu acasta închi­
¡ dem, ca o pecete puind, iar spre întărirea și
întregimea sfintei m[ă]n[ă]stiri, făcând ade-
căte aceaste doao părți, ce vor fi stăpănitori
părinții călugări ai Sfetagorii, și ctitorii din
neamul nostru, în vreamile acealea, carii ar fi,
să n’aibă voe a strică, nici a luă, nici a în-
puțină din câte am dat și am închinat sfintei
mănăstiri. Insă, de se-ar întâmplă vre-odată
cinevaș din călugări a fură cevaș, sau a luă
orice dintr’ale mănăstirii, atunce să aibă voe
ctitorii a le cercași ale căută și ceale greșite
a le îndreptă, pentru ca să nu să facă lipsă
nici dintr’acealea. Așijderea și din ctitorii a
sângelui nostru, carii ar fi și ar ajunge ma­
car la mare lipsă și sărăcie, ori din ce în­
tâmplare ce poate veni într’aeastă lume, să
nu fie volnic, niciunul măear, a luă cevaș, sau
a vinde, sau a strică cevă dintr’ale mănăstirii,
ci părinții călugări să aibă voe a le păzi acea­
lea și a nu le da nimic lor, pentru că ceale ce
odată am dat și am închinat lui Dumnezeu
și Maicii Domnului Ii[su]s H[risto]s am adus,
acealea neschimbate să rămâe. Drept aceaia
dar părinții călugări să stăpânească și să să
nevoiască pururea spre adaogerea și întă­
rirea sfintei mănăstiri. Așijderea și ctitorii
să silească și să ostenească spre folosul și
starea bine aceii dumnezăești case. Și așa
zicem și hotărâm: amândoao părțile aceas­
tea de vor ținea și de vor păzi aceaste toc-
meale, ce scriem, să rămâe într’a lor orân-
duială neclătite. Drept acasta, dar, și în
urma noastră pre carii i-ar dărui Dumne­
zeu a fi Domni țării aceștiia, și vor fi mi­
lostivi creștini buni, sau Mitropoliți, au
boeri mari, sau mici, de . vor nevoi și vor

pvjjjiévG’ siri £pyotç àyafloiç zai à^tot' «pòi
ssíaxe^ítv toû tiovaaryjpiou, où pïjv 5s àXXà
zat szaatoç twv tjo'jpivœv etvat zat Xsysa-
6at o’tzovôp.ov pé/pt ôtwptaç zatpoô’ at yàp
aws/stî èvaXXayal aùtwv zoXXà tà aroza
sztyépooaiv, àXXà zat raur/jv èztzpaTTjaaaav
tïjv twv p.ovaoTïjptwv oüVTjOstav, zapsyoyToç
toû rjoupévon zaôapôv Xoyaptaopòv zepi twv
staoS^pà.Twv t^ç rpt^poviaç zat eôapéaro'i
àva'pavévroç t^ xoivót^tí, 5tà Tïjv àçtÔTTjTa
aÔTOô, p-evsTW aù6tç etç tÿ(v toû p.ovaar7jpiou
otz.ovop.iav ts zat ototz^atv. ''Oç os av yavstij
àvaTpézov Tà elpT^iéva zaO’ otov oûv aotzov
Tpô'ov, zat ëtatav ¿pp.íjv zat Osoot’)?'/) yvw-
p^v, zat èzi^stp^ast Staaetaat zat zapaaa-
Xeôoat, 7] âzavTa, êv tô>v ôtwptoOsvTwv t<<>
povaoTTjptw ôzô t^ç AùOsvTêiai poo, zat ozàv-
SaXov Steyetpet zat C^piav, zat ôXàê^v, zai
TŸjV sXsoÛsptav a.ÛTGÛ ávaTpétpy¡, 7j rwv zarà
zatpoùç ^yepovsóovTWV tîç, tj twv àp^tspa-
Tî’JOVTWV SV TȚj ZÔXet TaÛTfj, 7j àp/ÔVTWV Te
zat àp^op-évwv, sgtw ôzôStzoç tgj aîwvtip àva-
fiépaTt, xat evo’/oç toû zupôç T7(ç yeévv/jç
zat r¡ peptç aÔTOÛ p.eTà toû npoioToo ’loûàa
zat twv oTanpoaàvTWV tòv Kûptov t'^ç 5o^ç,
zat eupot tòv Qeôv àvTtôtzov sv Tÿj ^pépa. t^ç
zptaewç, otJTtç zaTaStwîot aÒTÒv èv xÿ zaTat-
ytSt at>Toû, zat èv tț/ ópyj] aoToû cjvTapâêet
aoTÔv, wç axeÔTj zepapatwç auvTpWet. StaTevoû-
Tat TTjv ôpyïjV aÙTOû àzò yeva’.àç etç yevatàv
aÔToû, xa1. et7¡ etç aûvTptppa zat TaXatzwptav,
zat èêaXstzOetç tô ovopa a.ÔTOû èx êiêXo’j
Cwvtwv. "06sy èypà-pÔTj xat ôzeypâçTj tò zapôv
oîzeta /stpt zat t^ oypaytàt t^ç AôfievTÎaç
poo, zpôç àayâXetav zat zvtço’jaav t^ç ôyj-
pwaewç a.ÛTOû toû povaaTT(pioo.
vEto’jç cwT^pto'j a^zê',
OxTwpëpio'j te'.
Io Șerban Basarab Voevod.
(Copie în Condica Cotrocenilor. la Archívele Statului din Bucuresti.)
255
' căuta spre starea și folosul aceștii sfinte
case, păzind aceastea ce uoi am dat și am
închinat, au vor și mai adaoge, pre aceia
și ctitori îi vom cunoaște, în numărul al-
: tora într’acea dumnezăiască casă pomenin-
du-să. Acelora dar prea-milosărdul Dum­
nezeu le lungească viiața întru fericire și
• în procopsire, învrednicindu-i și la veseliia
cea de veaci în hora sfinților și în brațele
părintelui Avraam, a să bucură în veaci
dă veaci. Iar carii din Domnii vremilor ace­
lora ar fi, au arhiereu, au boeri mari, au
mici, măcar carii ar fi, de nu vor ținea a-
ceastea ce legăm, ci vor fi îndemnători spre
neținearea acestora și spre stricăciunea și pa­
guba aceștii sfinte m[â]n[ă]stiri, aceia să fie
blestemați și osebiți de dumnezăiasca și ne-
I despărțita preasf[ă]nta Troiță, și să aibă toate
I blestemele câte prorociți David în psalmul
109 numeaște, și înpotrivă să-i fie și înfri­
coșat prea-curatul trup și săngele Domnului
nostru I[isu]s H[risto]s în toată rătăcita
viiața lui, și în cașul morții lui să-i fie pier­
zare, și în zioa înfricoșatului și nefățarni­
cului județu să le fie părâși singură Maica
lui Dumnezeu și sfinții mucenici Serghie
și Vacho, și să lăcuiască sufletul acelora în
sănul marei și cutremuratei Satane în veaci
de veaci. Drept acasta dar, ea să rămâe întru
adeverință și întru întărire veacnică toate
aceastea ce dăm și legăm, cu mâna noastră
i scriem, și, iscălind, pecetluim. Și la aceaste
; bune dăruiri preste fericirea și veacnica o-
i dihnă punem Domniia Mea și mărturii:
i arhiepiscopul nostru și Mitropolitul Theodo-
¡ sie; și boerii Domnii Meale: Radul Năsturel
Vel Ban, Badea Bălăceanul Vel Vornic,
Grigore Buneavic Vel Logofăt, Costantin
Brăncoveanul Vel Spătar, Barbul Pârăia-
i nul Vel Vistier, Stoia vel Clucer, Ghinea
J Vel Postelnic, Stafie Vel Paharnic, lor-
i dache Cantacozfino] Vel Stolnic, Papa Bui-
i cescul Vel Comis, Gheorghiță Dădulescu
Vel Sluger, Mihalcea Vel Pitar. Și isprav-
! nie Șerban vtorii logofăt. Și am scris eu,
Radul Șufariul, fecorul lui Gheorghie Șu-
fariu, din ìiata scriitorilor Divanului. Luna
lui (loc gol), zile (loc gol), curgerea anilor
dila Zidirea Lumii leat 7190 [1682].
; Noi Șerban Voevod.
266

CCCXXIII.
1 <584, Sebastos Kymenites către árhidiaconul Hrisant Notara, despre „exilul în
20 Februar.
Misia al acestuia“
Tw Xo7'wtât<p sv îspoôtazovotç, vjp.stspw Sè èv Xpiatw itsptitoO^tw z.öptw z*jpíw Xpv-
aàvOio, itáv sv Xptatip zata.Óóp.tov.
Twv óvtwv, 'f’iplv ’E^iztTjtoç, tà ¡asv sattv sș’ 7jp.ív, oaa ^p.stspa ep^a- tà 3’ oóz
s«’ Tjp.tv, oaa. ouz sattv ^p.stspa. Tiri twv oùz sœ’ 7(p.tv toîvjv, itapazattwv ®7]atv, óìtTjviza
p.7¡ 7¿v7jtat zaSáitsp aotoi oo'jXóp.s6a, êo'iXwpeOa. za.6áirsp èzsìva țÎȚvsrar àXXà taótTjv oóz
Èttatvsî rijv 7vwpzi)v ó Kataapswv yœat^p, zò/pi a'jvttOsp.at tw oapavosávtopt, oó ?áp zai
tà zaza óonXTjtéa 7t7vóp.tva‘ àXX’ t’awç oíos toöto zai ’Eziztïjtoç, à).),’ szstvoç, otp.ai tonto
itapapuOoôp.svoç s®7¡ tone Snairpa^oôvraç, yoptjótspa 7¿p itwç tà òstvà. ’Av6’ wv zai aotôç,
sîtstîtep my szôjv t^ç twv epaațitwv satspï(p.at “apouataç, oôz ôv sç’ r¡p.tv, á7aitf¡aw zai àzwv
twv aùtœv zat àiróvtwv tòv svóvta 70ÖV tpóirov sítasoXanaat.
Kat 8r¡, yotrrçtwv p.o: ȚVTjatâtats, tézvov iratpôç oopavtoo zai X07ÍWV àvoptov ày/tvoóo-
tats zai ojótate, tswç psv sôozetç etostt zai vôv bitepóptoc sv Mnaía. otáystv, tavñv C7¡v
sirt8r(p.íav îtapà t/jç èirtatoX^ç toò Tpp.etspo'j sv tspopovàyotc ita.ità zòp rpTjyopto'j p.a.0wv,
itpoaa.7opsòw zai vospwç itspiztôooop.o?. tò zXsoç t^ç èp/rjç ôX'.7op.a6siaç, tòv sp.òv tspoXo7twtatov
zóptov XpòaavOov, àXX’ aùtôç p.sv 7¡ór¡ ®0àaaç àitoXsXÓ77jp.at t^ç êpaSntTjtoç toò 7pàp.p.atoç,
aò òs ttitot’ àp’ atttàaT], ità.Xat wç S7wp.at tr(v Kwvatavttvou zata.Xa.3wv; Mt¡ §r¡ zatózvst,
tszvov itvsup.attzòv zai t^ç èp^ç wôtvoç sùzXssç àitozôïjp.a, 7pa.^fj 70ÔV anvs/satspov, Sitôt
itot’ av ^ç, òijXwaat tôîç ytXoòotv stSsvat tà zaO’ op.àç, wç ep.otys oòSsv toóton itoOstvótspov
twv szstÖsv îtpôç ôp.àç à7w7tp.wv p.^Ss \rßrp àp.xtayoo trpvtzaôt^ç ~pôç i>»Aàç sovoiaç, t7¡v
otàataatv atttwp.svoç twv oùz sy’ ^p.tv oôaav, zat Stà toûto p-sptpsoic àvwtspav' 7j ttvt Stotaopsv
ttôv àp.o/jtwv zai [AOVȚj Cwvtwv atoGijcst; st [at¡ zai tò /stpov szstvwv s^opsv, Sitóte zazstvot
totç ^p.etspotç aep.vòvovtat zai àXkotpta ypwvtat îtpôç toöto /etpt, zai 7pa^^ toôç àitovtaç
œç itapôvtaç àaitàCovtat zat tà zat’ aotoôç àXXrp.otç 7VwpiCooatv.
Et Ss zai tà za.6’ rpp.àç etôsvat aot çtXov, zai sv otç sap.sv ‘^St¡, îtspi psv twv ttpoka-
oôvtwv S^Xà cot îtapà f/jç stç tòv p.azaptwtatov ttpozop.ta6stav¡c sittatoX^ç. Kai vôv os t>7'.staç
p.sv oaov t^ç zatà awpa sv, wç sîitsiv, sy_op.sv (où 7àp stitotpt œç Sp.aotôv ttsiSw zatà (po/ijv)'
îtspi Sè twv itpoc'fottwvtwv, wç-^p.îv zàzstvotç svóv, àvttXap.Savôp.eôa zat twv zpetttôvwv èXittSwv
s‘/op.s6a, sv 0s<o aoXXapoàvovtt.
Kai aotôç to¡7apo0v, si' ttç aot Sôvap.tç, tw ts X07<p zai sp7<p zat àitôiv ^¡iwv ts zai
aôtwv àvttXaooû, zai us7àXat aot 7sv7|aovtat îtapà 0soô àpotoai toôtoo 7s svszev. Eôoatp.ovsotç
sv à.itaat za6’ szàtspov, ?epoXo7twv àvSpwv à^/tvoôatate zai ttàvtwv sp.oi iteptitoSijte. ’Aaitá£op.at
os oX'{] tp’J'Z^ zai tòv aôtà.SsXœôv aoo, a7tov àpytStàzovov zùptov Neóyotov, tote; zat àpœotspo'jç
op.oô, tr(v tspàv í'ivwpíSa zai zXsoç t^ç sv Kwvatavttvoo a'/oX^ç. ’AaitàÇetat ôtiàç sz p.sar¡c
^•r/^ç zai o çtXoïtovôitatoç zai çtXop.aQÉatatoç sv aitooôaiotç zôptoç Osoowpoç, p.stà zat t’^ç
XotttTjç ttôv zpoayottwvtwv yopsiaç. 1684, œeSpooapto'j 20.
Ssoaatôç S sXàytatoç sv aito'jSatotç zai aôç, et zai àvàçtoç, zaSiff/jf/jc.
(Legrand, IV, pp. 1-2, n° 1.)

CCCXX1V.
1084, Șerban-Vodă Cantacuzino către diaconul Hrisant Notara, despre supărarea
15 April. neîntemeiată a fostului Patriarh de Constantinopol lacov.
’lwàvvvjç ïepoàvoç BoeoovSaç, sXsto 0soò Io Șerban Voevod, cu mila lui Dumne­
ASOevr/jç itàaTjç Ot>7zpoôXaztaç. zeu Domn a toată Ungrovlaha.
Ao7'.wtats èv tepoStazovotç zòp XpòaavQe, Prea-învațate între ierodiaconi, chir Hri­
fijv Ao7tót7¡tá. ao'j viSswç ’zatpetoòp.ev, Ssóp.e- sant, mă închin cu prietenie învățăturii
vot toò Koptoo và rìjv àzoXaóa'jj tò itapóv Tale, rugându-mă de Domnul a te ajunge
p.aç sppwp.évT¡v zai zatà itàvta scrisoarea noastră de față în sănătate și în
ott zai fjp.etç yàpttt Xptatoö òytatvop-ev swç toată fericirea, căci și noi, slavă lui Hristos,
toö vôv. suntem sănătoși pănă acuma.
Scrisoarea, pur retorică, n'aro nevoie de traducere.

Tò ypájijxa tt¡c eXaSop-sv, 5'.’ oó 7.7a-
Of¡v tï]ç ó^uíav <j.a9ôvtsç, èyàpvjjiev. Tà ypa-
çôpsva zaXwç èvvoTjaapev, rcXïjv Stà rm ~a.-
va7iwTa.T0v otzou[igv!ZÔv Flarpiapy^v rcpwTjv
KwvaTavv.vourcôXsœç, zùp ’làzwôov, ôrcoù p.àç
7pà'ps’ Tj Aü7tÔTT(ç aou rcwç àÔTju.ovsî za9’
T(¡xwv, zi'fa. rcwç ^psiç sysvTjZap.sv aiTta Cïj-
piaç ttjç aùçoù Ilava7!ÓTT¡Toc: toùto stç r^àç
zàp.piav p.sToyfjv Sèv è'yet, StÓTi zai rcpwra
zat oaTspa stç TotaÙTa Sèv èoàXap.sv zar’
oôôéva Tpórcov azorcôv zat rcoTs1, ywpiç
và rcpookTjß^ 7] àrcosaotç rîjç rcapaiTTpsw;,
và șavoop.sv àiTtoi Stà ttjv è'êœatv t^ç aÔTOù
IIava7tÔT7jToç arcò toù rcaTptapytzoù Opovoo,
zaOwç zat vj flava^tÔTTjç too Tuyòv và tô
7VWptCig, zat zotvwç 0X012.
A XXà zarà TTjv rceptXvjtpr v twv 7pap.p.àtwv ôrcoù
stç çàç ysîpàç p.açï'yop.sv oTt và árcáX9y¡ arc’ èS<p
ó zùp ûtovôatoç, Stà và rcaTptapyeùo^ 7vtopzțj zoi-
vjj o’ivoStz^, p.è otzstoSsÀ^ rcapatTTjatv toù zùp
’lazwoou, sœàvTjpev zat^p.stç G’Jvopop.7¡Tat.Atá
toùto Xotrcòv zaì. llava^iÔT^ç am và àS’/j-
p.ovà. za9’ ^p.tôv Sèv etvat 60X070V, srcstSvj zat3
zar’ oùSèv stp.soSsv órcaÍTtof àXXà zai av
S7v<bptÇs zat oXwç rcwç stç TtrcoTeç èayàXapev
zat Sèv tô S7vwptaap.sv (ùrcoOsTtzwç strcstv),
orcsp p.vj yévotTO, rcàXtv Sèv royaivet và àva7-
zàCsTat ¿7avazTwv, ot: r¡ èrca77=Xta ttjç aÔTOù
nava7tÔTT(Toç etvat tô vàeoysTat àôtakstrcTWç.
Kat TOtovTOTpôrcwç GToyaÇop.sv7j q IIava7tÔT7]ç
toù zà9e Stzatooùv/jv, aç rcaÙGT] arcò vqç
àôvjp.oviaç, oTt ^¡xstç zaptav yopàv rcavTsXœç
àvsoXàostav Sèv â.5st£ap.sv, àXXà, ôrcôrav p.àç
?7paçs, rcpoarjvwç zalsôp.svwç àrcozptvôp.sc9av45
slç TTjv aÔTOù IIava7tÓT7¡Ta. TI Ao7tôr/jç aoo
oov rcàXtv 6sXst p.àç 7pá'jr(¡, zat 9sXet p.àç
àrcozpt9^ TÓaov Stà tt¡v ¿7a9Tjv aaç ù7tstav6,
oaov zat Stà Tà Xotrcà àzo^ç à£ta‘ Tà orcota
sic rcXàTOç aTjp.stôvovTàç p.aç Ta ~q Ao7’.ÔTTjç
aou, 9sXopt.sv syxj ttjv yàptv.
TaÙTa èrci toù rcapôvTOç, zai ù7tatvste6 eù-
T'jywç.
16847, ’ArcptXXto'j 15.
’lw; XspSàvoç BosôôSaç.
(Legrand, l. c., pp. 2-3, n° 2.)
1 în ediția Legrand aici vine:
2 în ediția Legrand: mi ôXœç.
3 Lipsește în ediția Legrand.
‘ în ediția Legrand: ûtc o a p 1 v ó p. s a 6 s.
5 Partea dintre virgule nu e în Legrand.
6 în ms.: 07 : al v 0 t tô.
7 1689, în ms.
58183. Vol. XIV.
257
' Scrisoarea ți-am primit-o, clin careaflân-
I dn-ți buna sănătate, m’am bucurat. Cele
Ì ce-mi scrii, le-am aflat bine, afară numai
! pentru preasfințitul Patriarh ecumenic, fost
i al Constantinopolei, chir lacov, care-mi scrii
; Învățătura Ta că e supărat pe. noi, ca și cum
i noi am fi părut că suntem pricina’pagubei
Preasfinției Sale; aceasta n’are însă nimic
a face cu noi, pentru că și mai înainte și
acum pe urmă la acestea n ara avut scop
și gând vre-odată în vreȚun chip, fără să
fi "avut loc mai întâiu hotărârea de retra­
gere, așa încât să părem a purta noi vina
i scoaterii Preasfinției Sale din Scaunul Pa­
triarhiei, precum și Preasfinția Sa e în ma-
! sură s’o afleȚși în de obște^toți.
Dar, după ce am înțeles scrisorile pe care
le avem în mânile noastre, ca să vie de aici
chir Dionisie, ca să fie Patriarh cu părere
i sobornicească de^obște, dupăTetragerea de
bună^voie a lui chir lacov,^am apărut și
noi ca ajutători. Ci, pentru aceasta, să se
supere pe noi Preasfinția Sa, nu e drept,
căci întru nimic nu suntem vinovați, ba
chiar, dacă ar fi aflat cu adevărat'că am
greșit întru ceva și n’am știut (dar e numai
o presupunere a noastră), ferească Dum­
nezeu, iarăș nu se cade să se supere, căci
menirea Preasfinției Sale este^să se roage
necontenit. Și astfel, gândindu-se Preasfin­
ția Sa la toată dreptatea, să mai lase din
supărare, căci noi chiar niciodată n’am
arătat porniri protivnice evlaviei, ci, de
câte ori mi-a scris, eu bunătate și bună­
voință i-am răspuns Preasfinției Sale. în­
vățătura Ta deci ni va scrie și ni va răs­
punde atât pentru buna-ți sănătate, cât și
pentru ce va mai fi vrednic de auzit; pe
care însemnându-ni-le pe larg învățătura
Ta, îi vomfțineâ seamă.
Acestea deocamdată, și să fii sănătos cu
I fericire.
1684, April 15.
Jo Șerban Voevod.
oòòsva ipóreov.
33
258

1(585,
cccxxv.
Șerban-Vodă Cantacuzino către ierodiaconul Hrisant Notara, despre moartea
27 Iulie.
Ducăi-Vodă și altele.
Tò ypájj.|ia Ao7'.ór/¡ró¡; go'j ÈXàôojXEV,
zaí, tt¡v óytsíav t^ç >j aOôvTsç, Xíav éyápr^sv,
zat Tà ypayôjxsva Eyvwp-îv. Ma? ypà'pstç tmç
rapò raoXXoô osv sXapsç 7pàjxpa toù jxaza-
ptctìràTOO tò óraoìov oò5è '(/¿stç òsv sXá^ojxsv
raapà Șv (xóvov Țpâjxjxa, . óraoò p.àç êoTetZs
rapò TŸjç àXXïjç àraò ri]? ’Aôp'.avG’JraoXiv, zat
e'jûùç Èypàtpajxev tt¡v àraôzpiatv, zat zip sorsi-
Xațxsv' 7; oraot'a raàyst [xs toùç ¿Xàzf(5s: toô
Bană. 'Ap.-/], jxaflôvTïç tôv Sàvarov toô rarw-
■/où zapaôozôpTj [xaç, sX'jra7ÍO7jp.Ev, [xáXwra
oraoô szpâTTjaav tò zapâôt [xaç oí szsios èrat-
zparoövTs;, ¡xs tò và ¡xt¡v sopéÛTj àD.oç áv-
Bpwraôç. p.aç [xaC't và àraozptfl^- tò óraotov
èXraiCopsv sp/ó[xevoc ó Btanap^ç và [xàç tò
eks'jOspwaȚj sz twv ^stpwv szstvwv. .
’AzôjXT] zat 5tà ¿Xtya Ttvà [xavràra oraoô
[xàç ar^.stôvstç svo/pap-ev- raXïjv raoXùv zatpòv
è'/sts oraoô oév jxàç ¿YpátpaTS ríraoTs véa, öaov
t^ç WorapTjç OaXàaoTjç1 , côaovzaÎT^ç aóró8t
23
raoXtretaç. * Av v.akà zat (xt¡5s ^<xeîç zaXa-
paar^Eç Ssv sorsiXau^v, u.è Toôva ô'Xa a:)-
8pwraot Sèv sraauoav . àraò toô và p.7}v sp/wvrat,
.zat zapaòozóptot zat tCsàstt^os?, ¡xe toùç
ôraoionç îjp.raopoôasç, av. TjôsXEç, và p.â?7pâ<Jrț];-
à[Xïi, wç œatvîTat, àjxék^asç, .zat Sèv szațxsț
zaXà- 7pà'pe p.aç tò Xoiraòv raspi raávTWV.
’E¡xá6ars, Xo^tàÇojxev, zat tòv Sàvatov toô
rarw/oô toô Aoôza BoeoóvSa, oraoô àraéflave
(xè vrapraXà, oôSè srapô^ôaae và ££01x0X077)87} :
za.8wç srasasv, et£i ÈzXstSooTÔptaasv,. oùSè ttjv
¡XETáSoatv ^[xraôpeas và raàpTj p.è ataOrjatv zat
tôv éX'jra^07¡¡xsv tôv àBXtov, zat ¡xáXtora Stà
tôv atyvtStov toôtov Sàvarov, oraoô zat tôv
è/8pôv jxaç và (ft)Xá£-(¡ ô.Kùptoç àraò t^ç
TotaÔTTjç zaTaStzïjç. ^Aç ô'Çwvrat szsîvot oraoô
jxàç sțxâzpnvav àraò tòv tpôraov ttjç sXsô6s-
ptaç toô® ! vIowç av etp.Ea8sv Etç ttjv péaTjv f¡-
jXEtç, rapò ^țxspwv ^fleXsv èXs'j6epw6^, zat, av
toô ejxeXXev ó SàvaToç, và 'raoSâ'/jj si? tô
aratTtv Toó. Tà'/a 7} àplCtZTj Aopva Toô4ra<oç
sraépaas, p.7jraw; srasipà/Orpav uraô tt)ç Baat-
Xstaç, óraò twv SavstaTwv; Taya oí sòsp-
Scrisoarea învățăturii Tale am primit-o,
și, aflând de sănătatea-ți, ne-am bucurat
foarte, și cele scrise le-am aflat. Ni scrii
cum că de mult n’ai primit scrisoare de la
Prea-fericitul [Patriarh], care și noi n’am
primit decât o singură scrisoare, - pe care
। mi-a trimes-o înaintea celeilalte, de la Adria-
j nopol, și îndată am lăcut răspunsul, și l-am
trimes; care merge cu olacii Pașei.Ci,aflând
; de moartea^bietului nostru căpitan de co­
i rabie, mi-a părut rău, mai ales că au luat
¡ corabia noastră cei de acolo, de oare ce
nu s’a găsit.alt om al mieu enei care să
răspundă; care nădăjduim că, venind Vis-
tierul, să ni-o scoată din manile acelora.
Am mai aflat și pentru unele, porunci
(mandate) ce ni le însemni; dar e mult
timp de când nu ni-ai scris ceva noutăți,
atât despre Marea Albă, cât și despre câr­
! muirea de acolo. De și nici noi n’am trimes
¡ călărași, totuș au tot venit de acolo oa­
¡ meni, și_corăbieri și gelepi, cu cari puteai,
dacă ai fi vrut, să ni scrii; ci, cum se vede,
ai lăsat o pe tânjeală, și n’ai făcut bine;
de acuma scrie-ni despre toate.
Ați aflat, credem, și de moartea bietului
Duca Voevod, care a murit de damblă, și
nici n’a avut vreme să' se spoveduiască:
cum a căzut, i s’a și închis gura, nici îm­
părtășania n’a putut-o lua cu simț în el;
. și ni-a părut rău de dânsul, săracul, și mai
ales pentru această moarte năprasnică, care
și pe dușmanul nostru să-l ferească Dum­
nezeu de o.osândă ca aceia. Și s’o aibă
în ochi aceia cari m’au zăbovit în afacerea
scoaterii lui din ròbié! Poate, de eram la
mijloc noi, cu multe zile înainte ar fi fost
i slobod, și, de-1 așteptă moartea, să fi murit
la casa lui! Dar sărmana Doamna lui cum
a petrecut: nu cumvà a fost supărată de
împărăție, ori de împrumutători? Oare aceia
cărora li-a făcut bine se vor gândi la dânsa

1 Patriarhul de Ierusalim Dosofteiu. V. și mai sus.

2 Mediterana.
3 La Lemberg. Se făcuseră, de Doamna Anastasia, și intervenții prin Ardeal, care se loviră însă
de prinderea banilor de către unii nobili fruntași,—ceia ce produc apoi un mare scandal. V. între altele
Hurmuzaki, XV, p. 1492 și urm. Cf. ediția ee am dat din Cronicalui Constantin Căpitanul, p. 207 nota 2.
4 Anastasia. Era la Constantinopol. Șerban avuse legături de iubire cu dânsa. Scrisoarea nu e
fără interes psihologie.
 25o

yizrflévzsç và zip aroyaCovrai rircora zat và
Tïjv Tp'.ȚOp’CoOV, ïj pÓVOV Zt¡Z SWjyjaç S'.vat
f¡ șiXia Çœaa zat ínat'jyía anvarcoOvijazii ;
Tip XurcoójisOa rà pifiara.
vAp.rcoteç ’/j 6sia rcpôvoia và. vs^rt etc rà;
zapàiaç twv zparoûvrœv và tip arcXafyvia-
Ooûv, zat và. zip rcepiazs^onv arcò twv rcaftowv
wv TeXrctCșSwv! Fpàp.p.a t7¡c Aoftôrrpôç aou
và sywp.=v và p.á6wp.sv zip ófieíav T7)Ç zat
záOe a.XXo vswatòv rcávtoOsv tò>v p.epwv. Ot
3è ypóvoi r^ç AoftÔTrjTÔç no» strpav rcoXXoì
zat zaXoi.
1685, icmXiou 27.
Atà tò zapaòt èzàp.ap.ev ópiap.òv zat àfàv
và tò èXevôspwaow, zat îawç ó tìeòc tò èXev-
Ospwafj ! Newatà p.v¡ Xsircfjç. và p.àç fpàçfjç.
’Iw. XspSàvoç Bos6ô5aç.
(Legrand, l. c., pp. 4-5, n° 3.)
câtuș de puțin și-i vor stà la îndemână,ori nu­
mai pentru fericire trăiește prieten ia și în ne­
norocire piere? De dânsa ni ejale mai mult.
De-ar lucra Pronia lui Dumnezeu în
inimile celor puternici să aibă milă de
dânsa și s’o apere de cursele telpizilor
(uneltitorilor)! Să avem scrisoare de la
învățătura Ta ca să aflăm de sănătatea ei
și orice altă veste de prin toate acele părți.
Iar anii învățăturii Tale fie mulți și buni!
1685, Iulie 27.
Pentru corabie, am căpătat poruncă și
Agă ca s’o scoată, și poate va scoate-o
Dumnezeu. Noutăți să ni scrii neapărat!
Jo Șerban Voerml.

CCCXXVI.
Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, recunoaște o datorie de 100 de lei față de Iași.
1680,
egumenul de Galata.
23 Main,
A;à TTjçrcapoûaaç p-ou ôpoXofiaç p.o'J zai za- Cu adeverința mea de față și mărturie de
zv/yp.i]z àrcoôiçtoç óp 0X07Ò sfò f¡ Aópva 'Po^áv-primire recunosc eu, Doamna Ruxandra,
òpa tò rcôçypsoarô toû áfíou zaÖTjfoopivon toû cum că datoresc Sfinției Sale categumenu-
vïjoû FaXatà 100, rpo'jv ézatôv àoXàvia, zai lui ce este acum la Galata 100, adecă o
và s/o và. toû tà soyapTjató ton? oav¡ [= swç] sută, de lei, și să am a i-i mulțămi pănă
toû p.vpôç toû îîrctsop’șov, Siyoç Xôfoç fsicj în luna lui Septemvre, fără vorbă și jude­
zai zpfpio; zai ävc^Xopac, zai, à[v] 5i[v] zai cată și împotrivire, și, dacă voiu sta cumva
ataflò èfò èvavtfja zai sX6o sfô ï(ç zpTjaiç, împotrivă și voiu veni la judecată, și dacă se
zai à[v] zi] ëzoào -[évmvzs, àç fsvoüvre arcò vor face ceva cheltuieli, să se facă pe seama
Xófoo pou- à[v] 5è zai p.s Xâyțj Sàvatoç, và mea; iar, dacă m’ar prinde moartea, să aibă
eyonv Tj èrcfpporcij p.o’J và tà. rcXspóaow. Kaì epitropii miei a-i plăti. Și pentru asigurare
5'à èvp.rcïjotooivYj.^rcoypatpa pè tò ip'.a pou am iscălit cu însăș mâna mea, înaintea a
yépvj, zatsvórcvjov z&v à^rpnr^zov p.apTT¡pov, marturi vrednici de credință, și am pus și
zai sóaXa zai zip imlm p.oo stç ëv5îi£iv. pecetea mea spre dovadă.
’Hç Fiáct, 1686, Maiou 23. în Iași, 1686, 23 Maiu.
7- rpTl7dpioç Aaoôtzêiaç paptupw tà àvo- y Grigorie de Laodiceia mărturisesc cele de
6sv. Kwvatavtipoç Méfaç-Bàp.$a7jç p.apT7¡pó. sus. Constantin Mare-Vameș dau mărturie.
Aôpva 'Poiàvtpa arépfo avoôsv fjfpapsva i Doamna Ruxandra recunosc cele de mai.
ps tô rß'.ov pot) y épi. : sus scrise eu însăș mâna mea.
«hpaffoóXiqc Méya;-Báp.ís'í¡c. i Franguli Mare-Vameș.
(Pecete cu bourul și: T[wp.va] 'P[oi' ivopa] t[oû] X[p.tXvttCz!.]
(Archívele Statului, Neamț, n° 1289; publi iată și de V. A. Urechiă, în „Analele Academiei Ro-
mâne“, XI, p. 123 și urm. și de N. Iorga, în Studii si documente, VII, pp. 360-1.)

CCCXXVIL
Constantin, fiul lui Duca-Vodă, către arhidiaconul Hrisant Notara, despre 1687,
l-iu Iulie
niște manuscripte, împrumutate lui, ale lui Nichifor Gregoras și Laonic Chalko-
kondylas.
Tw sXXo7¡pcoTá"w àpyiS’àzovi XpDaávOw Prea-învățatului arhidiacon Hrisant, cel

1 Gamelion era a șaptea lună atică, dar beizadeaua nu făcea calcule în anul atic, ci punea numai
numele atic lumii a șaptea.
260
ó sv T/ȚEjxovwv za:oì1 KwvaTavTÎvoç sd zpà.TTsiv
zaì DYtatvsiv.
rp'yopà zaì Aaovtzou êifiXiov icTQpizòv i/stç,
XaSòiv zapà tiôv zotT(aávrwv aòv szsívip Xsíav,
zat erepa, àôszwç zapà too aoçwTàTOD zai
zotvoö zatpôç ÁoatSsoD 6zs8i8áy6/(p,sv, ov-
zep odz av eizoipt zójzots /pTjCeaöai2 ipsoSsi,
eiôôjç tò ipiXaXTjOÈç tqd àv5poç, aXX’ oò5è
DzoTozsùaaç Osptç to'.oütóv ti sìvai aòrte, òi’
o Sozw poi zà.Dtòv fț) (fiX-țj zsyaX^ èztaTj-
p'^var owas3 TOÍvDv"zai todtod /ápiv, wç p7¡
zapaoaívsiv tt¡v SsazTjaíav tod Ssazórou ®w-
V7jv, zat àza$azXwç ^Stà závra rà Sízaia,
páXiara œtXov övta twv àfaOwv zaì todtwv
tò zàXXiarov zat ?àp œiXwv, od póvov Sta-
awCsiv azszTsaOat Tà àXXTjXwv, àXXà zote
zat àzwXoXÓTa àvaCìjtsìv, zaì zavrì rpózip
stç todtwv àvaznjaiv S lazstpàaQat, zaì àa-
psvwç àzovspstv totç atspTjOsiat. Sì) Ss ps/pt
tod5s od oizaiwç òtézeiao 7¡ptv, odSs ©tXt-
zæç, zoXXod țs zat Set, àXXà pàXtcTa Xd-
zïjpœç zaì àStzioç’ sita odz oìaQa, àç sv
oSatt zaOapip zat '^ôtario ztzpóv ri spzsaóv,
azav szzaXst tò SSwp stç sauroò Sóva-
ptv, zaì àQpóov peTaSàXXsi; Upôç o odz àopo-
tspa. 7] tod àXXotptoo zeptzotTjotç, zatrot poi
pazptj) ôzozspTopfjCsiç (sic), wç od aDVtsvrt too
ao'poö X07Í0D XsYOvroç: tòv fptXov àXXov saDtòv
sívat, zat tà twv œiXwv zotvá. ’AXXà ratita
psv otav av 8tzatoSo8^ç azózst zai slSsov
zai SXsțîov: oaov Se totç zoXXotç àvôatoç,
odSs Tjp.iv àvairtoç. àXXà zai SiaazacTTjç twv
□DVÔTjZwv. IIspzwv Ss tò ’^p-stspov, eòSozipTj-
ostç zàai toîç as çiXoôatv, wç odSs zst6w
zspipsvsiç, àXX’ - ÈB oizsiaç vvwpïjç àzoysô-
7stç tô p.ïj Stzatov : ata^pôv Țap aot, tip tt¡-
XtzoDtcp àvSpt, çsptspip te féveï ôvtt, za.6’
"Op-Tjpov, zai tD^Tj zszappTjaiaapévip, TDȚyâ-
vstv ôtoiodv tt twv àtózwv zai àQspÌTWv. "Ott
Ss as ipeXcô, zaì todto p.àXXov aot ózoTÌflspai,
p7¡4 àzoXaèstv To6p.o5 zrfjp.aroç : ©eoi Țivwa-
zooat zai çtXia[v]. So Ss .àXXa5 vpàipov ziao-
voçb 7jp.iv ȚSȚOvwț, zat eppwao.
vEroç àzò Xpictoò sôSopov zpôç .toôç oț-
1 în titlul adaus: pzsïÇaôé.
2 în copie: xapiíso^at.
8 în copie: • ă s î a s.
4 în copie: rr
8 în copie: à). X à.
6 U i ax ó ç ?
I între fiii de Domn Constantin urează bine
i și sănătate.
Ai cartea de istorie a lui Gregoras și
Laonie, luându-le de la cei ce au făcut jaf
cu el, și altele, precum am aflat de la prea-
înțeleptul și al nostru obștesc părinte Do­
softeiu [Patriarhul de Ierusalim], despre
care n’aș spune că a mințit vre-odată, știind
iubirea de adevăr a acestui om, dar nici
nu e drept a șopti măcar așa ceva despre
dânsul,—pentru care cred că și el ți-a spus-o
ție, iubite; dă-o deci și pentru aceia casă
nu calci hotărârea Preasfințitului, și într’un
cuvânt întru toate dreptatea, mai ales fiind
prieten al celor buni, și ce e mai bun la
prieteni e că nu numai caută a păstră unul
lucrul altuia, ci și a da de urma celor
pierdute și în tot felul se sârguese să le
afle și cu plăcere să le dea celor lipsiți de
' ele. Iar tu pănă acum nu te-ai purtat drept
cu noi, nici prietenește, ferească Dumnezeu,
ci mai mult urât și nedrept. Ori nu știi
că, de. cade în apa curata și cea mai bună
ceva amar, trage toată apa la puterea lui
și o schimbă de-odată? Pe lângă care nu
e mai frumos lucru însușirea lucrului străin,
de și-mi vei tot aduce înainte că nu se
potrivește cu vorba înțeleptului, care zice:
prietenul e altul tu însuți și ale prietenilor
sunt laolaltă. Dar aceasta când vei fi ju­
decat, vezi-le și cunoaște-le și înfățișează-le
ca mustrare: căci ceia ce pentru mulți nu
e îngăduit, nici pentru noi nu e fără vină,
ci e și sfărâmător al legăturilor [noastre].
Iar, trimețând lucrul nostru, vei face plă­
cere tuturor celor ce te iubesc, căci nu
aștepți constrângere, ei însuți de bună voia
ta fugi de ce nu e drept; căci ar fi rușine
ca tu, un om ca acela, fiind de un neam
ales, cum zice Homer, și liber prin voința
soartei, să faci cevà din lucrurile ce nu tre­
buie și nu sunt după lege. Iar, pentru că te
iubesc, și cu aceasta te îndatoresc să nu iei
din lucrurile mele: Dumnezeu mă știe cât
îți sunt de prieten. Iar tu scrie-mi altele,
fiindu-mi cu credință, și să fii sănătos.

SoTjzovra zaì ^azoataatóv ~pò: yjXicnç, 7
-
* ¡
^Xiwvoç a'.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCXXV1IL
Manuscript teologic închinat lui Constantin Stolnicul Cantacuzino.
Ei? BXayiav, eì? «btXezéatt ywptov, éypáy/¡
zatà tò ,a-/X, Seztspôpicp x'.
(Litzica, l. c., p. 182, n° 340.)
CCCXXIX.
însemnarea cheltuielilor făcute la Curfi-Ceșme de arhitectul lui Șerban-
Vodă Cantacuzino.
Karáatr/ov zeptsyov tàç yeyovôïaç èçôôonç
etc tò êxXap.zpov zaXàrtov tou ô']>7]Xotàtœ)
^iwv AóOévto’j zoptoo ’lwávvon XepSávo'j Kav-
taxo'jÇïjvoô BosSóvóa zàavjç OùyypoQXayiaç
tò sv Ko')poô-TCeap.s.
5.450 aa. siç 25 vtoXázta zat 7 ytonxiwv
pàyrta p.aXayp.atozaztapéva, tô xa6’ ev vto-
Xàztov zpôç àa. 170, tô 3s xaô’ sv ytoôztov -
zpôç à. 200, zat etvat etç toôç a.bôevttxooç
ôvtàSeç, etç tòv peyàXov òvtàv xatà tò p.époç
t^ç IlôXewç, 7 vtoXàzta xat 1 ytoôztov, etç
Se tòv zXaytvòv pxxpòv òvtàv vtoXázt 1 xat
p.oôxt 1, etç tòv àXXov òvtàv xatà tò ’Ap-
vao'JtxtOȚt, vtoXàzta 5, zaì vtoózt 1, etç tòv
¡v.zpòv òvtàv, ózoù etvat èzàvw etç zip atpà-
tav, vtoXàz’a téaaapa, xai 1 ytoùzt.
Etc t^ç zoptaç Aôp.vaç tòv psyàXov òvtàv
vtoXàzta 5, zat 1 ytoùxt, etç tòv àXXov òv­
tàv vtoXàxta 3 zaì 1 ytoöxt.
600 ào., 6 paXzàSeç psTaXottc paXayp.a-
taxazvtajLsvo'jç Stà tatç zoptatç twv òvtàòwv.
Etç ôvtà.Seç twv xopotÇtœv zai xozsXiwv.
650 aa., etç 15 pàytta zoXayévta twv vto-
Xaziwv xai ytooztwv, tô xa.0’ sv zpôç a. 110.
200 àa., etç 1.200 tÇezta zétpatç, Stà tô
XtÖSotpwtov roö aoösvttzoö oazvjttoö, zai Stà
tòv zùyw toö p.tzpoô pzayt^s, <isaa etc
tô aapàyt xai [lésa etç tijç xuptaç Áóp.v7¡c,
tò xaQ’ev tCsxi zpôç àazpa 82.
1.200 àa. etç tô xotXtcp.a toô p.txpoô p.zaytÇè
¡lésa etç tô aapàyt.
1000 àa. etç Xsztonpyoôç toôç spyàtaç
ózoù etsztaaav tòv totyov, toôç eôyaXav xai
tòv póXov toôç èzavsatpê|av.
1.440 àa. etç toôç xaX'Jttpt[j.tCtSeç.
21.540 àa. aoôp.a èçoooç, ativouv
ypôata.................... 179
sXà6op,sv àzò t^ç ’ExXapzpo-
tvjtoç ïaç ypoa........................150
jisvo'jv và Xàôwpsv ypoata . 029
261
în anul de la Hristos o mie șese sute
și șapte peste optzeci, luna lui Gamelion 1.
igsî,
¡ în Țara-Românească, în satul Filipești, 20 Septe"‘
I s’a scris în anul 1687, Septemvrie în 20. bre'
i’ăns la
1688.
Catastili cuprinzând . cheltuielile făcute
la strălucitul Palat al prea-înălțatului nos­
tru Domn, domnul Io Șerban Cantacuzino
Voevod a toată Ungrovlahia, în Curîi-
Ceșmcv
5.450 aspri la 25 dulapi și 7 incuri de
rafturi aurite, fiecare dulap câte 170 de
aspri, și fiecare iuc câte 200 de aspri, și
sunt la odăile domnești, la odaia cea mare
de către Constantinopol, 7 dulapi și 1 iuc,
iar la odaia cea mică de pe lături 1 du­
lap și 1 iuc, iar la cealaltă odaie către Ar-
năut-Chioiu, 5 dulapi și 1 iuc, la odaia
cea mică, ce este sus la drum, 4 dulapi
și 1 iuc.
La odaia cea mare a dumisale Doam­
nei 5 dulapi și 1 iuc, la cealaltă odaie 3
dulapi și 1 iuc.
600 de aspri, 6 malcàle mari aurite
pentru ușile odăilor.
La odăile fetelor din casă și ale copiilor.
650 de aspri la 15 rafturi. . . ale du­
lapilor și incurilor, fiecare câte 110 aspri.
200 de aspri la 1.200 măsuri de pietre,
pentru pavarea odăii domnești, și pentru
zidul grădinii celei mici, în saraiu, și la
odaia dumneaei Doamnei, fiecare măsură
câte 82 de aspri.
1.200 de aspri pentru desfundarea gră­
dinii celei mici înuntru în saraiu.
1000.de aspri la lucrătorii tâmplari, cari
au făcut (?) zidul: i-au scos și apoi totuș
i-au întors înapoi.
1.440 de aspri la caldarâmgii.
21.540 de aspri cheltuiala întreagă;
fac lei ... .. 179
am luat de la Luminăția
Sa lei................................... 150
rămas de luat lei . . . . 029
262

ê/op.sv và Xàôwpîv zai à.iz'o avem de luat și de la cele

zà zpwra . . ... . . 017 d’intâiu........................ . 017
s/op,sv và Àà6w;j.îv 5099.7. 7pô- avem de luat în sumă lei . 46
ma..................................... 46 ! Pardoseala din dos, lungime și lățime,
z'o öz'.oöiv XtÖoarpojtov, p.àzpoç zai zkà- j în patru colțuri, pentru bărbați și pentru
to;, TîrpâȚovov, àvSpizia zai -pjvaíz’.a, sívát ¡ femei, fac coți 399.
T^/y.z 399. I Mai e și alt loc, nepardosit, și avem și
Eìvat àzóp.' zai àX/.o? rôzoç àarpwroç, | ceva piatră.
zaì è'yojxìv zaì zérpav [Asptzvjv. : Mai mic rob:
p/.zpò; ôoùkoç I
MzîXa KH. (sic).- j Bela (Belu) Vistierul.
(Bibi. Ac. Rom., hârtii neeatologate; publicată și în Studii si documente, XXII. pp. 84-5.)

(’. I <>88.
cccxxx.
Călugării de la Athos către Șerban-Vodă Cantacuzino, arătând că trimeșii
lor s’au învoit cu dânsul în ce privește închinarea către Lavră a mănăstirii Co-
trocenilor.
Prea-străIucite, prea-înălțate, prea-cucornice, prea-înțelepte și prea-creștine Doamne
și stăpânitor a toată Ungrovlahia, Io Șerban Voevod, prea-milostive și prea-îndură-
torule binefăcător al neamului bine-credineioșilor, a cărui cucernicie este o moștenire
de la strămoșii prea-nobili și prea-cinstiți, și care ești prea-seninul sprijinitor al robilor
tăi celor jos iscăliți, ne închinăm cu umilință la a ta mărită și vrednică de a fi pizmuită
Strălucire, sărutându-ți poalele veșmintelor tale, noi cu toții, smeriții robi și binecu-
vântătorii tăi: egumeni, proegumeni și stareți ai tuturor sfintelor și venerabilelor mănăstiri
ale acestui Sfânt Munte Athos, precum și bătrânii marelui Sobor, chemând Pronia de
sus și bunătatea cerească a întări pe Prea Strălucirea Ta la al tău prea-înaltși prea-cinstit
Scaun, a-ți dărui zile îndelungate, bucurie neîncetată și veselie din ce în ce mai mare,
a-ți păstră mărirea nebiruită, statornică și veselă, punând supt picioarele tale pe tot
vrăjmașul și protivnicul, spre întărirea neamului drept-credincioșilor și spre sufleteasca
plăcere și statornică odihnă a acestor umili robi ai tăi. De datoria noastră este, prea-
senine și prea-cucernice stăpâne, a-ți mulțămi cu grăbire și a te slăvi pentru marile
binefaceri ale slăvitei Tale înălțimi, care și în față și în taină se răspândesc cu bogăție
și îmbielșugare asupra celor săraci și nevoiași, și în deosebi în sânul acestor nenorocite
și venerabile mănăstiri ale Sfântului Munte, cărora nici în vechime nu li-au lipsit ajutorul
și binefacerile străluciților și vestiților tăi strămoși. Insă pe toți aceștia, fie vechi, fie noi,
cari sunt de-a pururea pomeniți ctitori și după Dumnezeu binefăcătorii mănăstirilor noastre,
i-ai întrecut, așa-zicând, ca un mărgăritar foarte de preț, respectând în cel mai mare
grad pe mărgăritarul neprețuit, Domnul Nostru Isus Hristos, și pe împărăteasa întregii
lumi, care a născut și neîntrerupt mijlocește eătre Domnul și poate săvârși toate cele
ce voiește, ca Născătoare a Atotputernicului. Și, fiindcă ai chemat mijlocirile și ajutorul
și paza aceleia, ca un prea-cueernic și prea-creștin Domn, acea Prea-curată te-a
apărat, păzind și întărind strălucita și cucernica Ta înălțime. Deci, spre recunoștința
dumnezeieștilor sale danii și binefaceri, ca un râvnitor călduros, cu învoirea dumnezeieștii
sale puteri la planul cel bun ce l-ai făcut de a sluji un lucru dumnezeiesc și priincios,
și cu conlucrarea puterii dumnezeiești ți-ai împlinit dorința, săvârșind lucrul acela și
mai bine; și, cugetând cu cea mai mare înțelepciune, l-ai închinat, după cuviință, cu
ajutorul acelei atotputernice împărătesc, care în adevăr este apărătoarea și îngrijitoarea
sfintelor și venerabilelor sale mănăstiri din acest Munte, pe care le ocrotește și și-a făcut
din el o grădină, unde acei ce voiesc a trăi după căință scot apele Mântuirii. Deci, re­
cunoscând marele ajutor și binefacerea ei, am slăvit prea-sfântul său nume; și, fiindcă
din dragostea ei, a plăcut și Prea Strălucirii Tale a săvârși mila cea mare spre sufletească
mântuire, întărind lucrul tău în toată întinderea ei, împreună cu acei doi ai noștri ’, cari
1 V. mai suș,
 263

s’aii dus către mărita și înalta ta Mărire, ne-am bucurat cu toții din tot sufletul. Au
venit și proegumenii noștri, cari ni-au vestit de marile tale îndurări și binefaceri, precum
și de întemeiarea venerabilei și sfintei mănăstiri, adăugând că, săvârșindu-se lucrul Prea
Strălucirea Ta ai ales spre îngrijirea lui pe prea-cuviósul și prea-sfințitul egumen chirio
chir Partenie, care a fost mai înainte în sfânta mănăstire a Ivirilor. Aceasta ni-a
pricinuit și mai mare bucurie, pentru că-1 cunoaștem de gospodar credincios și prea
destoinic de a prevedea toate, mai ales fiind deprins cu orânduiala și cu obiceiurile țerii:
alegerea lui a fost pentru al nostru mai bun folos. Astăzi îi trimetem și alaiul alcătuit,
după cuviință, din cinstiții ieromonahi, din ierodiaconi, din prea-cuvioșii bătrâni și din
tot personalul soborului, și rugăm pe înalta Ta Mărire ca aceștia să fie supt paza aripilor
tale de aur, ca unii ce sunt deprinși cu țara, pentru ca să dobândești ' într’ùn grad
mai întins recunoștința umililor ce iscălesc mai jos; iar dreapta Atotputernicului să
păstreze puterea ta nebiruită de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, și să-fie anii Prea Stră-
lueirii Tale mulți, îndelungați și cu bucurie; amin.’
Egumenii, stareții, proegumenii și alții ai sfintelor mănăstiri și metoașe alcătuind
prea-marele sobor al Sfântului Munte și robi ai prea-străliâitci Talc Măriri.
(Iorga. Documentele Cantncuzinilor, pp. 115-9, n° LVII, după Buciumul, I, p. 379 și urm.)

CCCXXXI.
Călugării de la Athos către Șerban-Vodă Cantacuzino, cu mulțămiri pentru c-
ctitoria Cotrocenilor.
Către prea-cucernicul, prea-strălucitul, prea-înțeleptul și prea-seninul nostru
stăpân și domn, domnitor a toată Uhgrovlahia, domnul Io Șerban-Vodă, noi cu toții,
smeritele sale slugi, egumenii,proegumenii, stareții și bătrânii cuvioaselor mănăstiri din
Sfântul Munte Athos, arătăm supusa noastră închinăciune, dorindu-i toate cele ce sunt
spre bine și mântuire. ; . • • -
Prea-strălucite stăpâne! Venerabila scrisoare trimeasă de înălțimea Ta, prin
ieromonahul ivireân, primindu-se după miluința noastră, cu închinăciune și evlavie și
ca un lucru trimis de Dumnezeu, am îndreptat binecuvântări de mulțămire și la atot
bunul Dumnezeu și la stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară,
rugându-ne pentru un așa de călduros râvnitor întru cele dumnezeiești și după Dumnezeu
sprijinitor și din nou întemeietor al sfintelor noastre mănăstiri, care ni-a fost dăruit
în aceste din urmă vremi, și neîncetat rugăm pe Domnul Dumnezeu ca prin mijlocirile
Maicei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților să se dăruiască Strălucirii Tale
toate bogățiile cerești și. pământești ce se vor dori de ea. • Deci, potrivit cu porunca
Strălucirii Tale,! am ales dintre noi înaintea soborului tuturor sfintelor mănăstiri pe
prea-cuvioșii proegumeni de față și frații noștri întru Hristos, adecă pc proegumenul
prea-marii Lavre împărătești, chir Natanail, și pe proegumenul mănăstirii împărătești a
Ivirilor, chir Paisie, pe cari-i trimetem Prea-Strălucirii Tale împuternicindu-i și noi, în
numele lui Hristos, a se învoi la toate cererile ce s’ar face de Strălucirea Ta, spre folosul
și regula amânduror părților, îndatorindu-ne pentru noi și pentru urmașii noștri a primi
acele cereri într’un chip nestrămutat și veșnic. Insă mulțămim și prea-mulțămim înaltei
și prea-credincioasei tale Domnii pentru că ți-a plăcut a te plecă la Smerenia Noastră,
miluind și căutând cu atâta milostivire și dumnezeiască râvnă aceste sfinte și sărace
mănăstiri din Athos, sau, mai bine, împacându-te cu Dumnezeu prin a ta pământească
și bogată milă, prin lucrul dumnezeiesc ce cu bun scop ai început și mâi bine ai să­
vârșit. Iară binele ce ai făcut, cu un scop încă mai bun, cu voia lui Dumnezeu ai voit
a-1 statornici, urmând după pilda acelor cucernici și de-a-pururea pomeniți împărați și
domnitori, din ale căror neamuri și moștenitori este și prea-cucernica ta Strălucire și
cari cu- multă evlavie și-milostivire bogată au miluit și întărit sfintele aceste mănăstiri;
drept care, împreună cu ei, vei dobândi veșnica pomenire pe -lângă, toate mănăstirile, și
264

vei fi învrednicit a clironomisì împărăția Cerurilor, prin mijlocirea Maicei Născătoare

de Dumnezeu și a tuturor sfinților; ale căror rugăciuni să le primească Domnul Dumnezeu,
dăruind și în viața aceasta Strălucirii Tale ani prea mulți, îndelungați și norociți; amin.
Egumenii și stareții întru Ilristos ai sfintelor mănăstiri și metoașe ce alcătuiesc
l>rea-marele sobor al Sfântului Munte.
(Iorga, Documentele Cantacuzinilor, pp. 113-5, n° LVI; după Buciumul, I, p. 371.)

CCCXXXIL
Șerban-Vodă Cantacuzino, Domn al Țerii-Românești, către Hrisant Notara,
arhidiacon de Ierusalim, despre boala Patriarhului Dosofteiu.
’lwàvvïjç SepSàvoç RavrazonC^vói; BosSóv- Io Șerban Cantacuzino Voevod, cu mila
Saç, èXétp 0soö Aû9évf/jçîtàGYjçO07zpo6Xaylaç. Ini Dumnezeu Domn a toată Ungrovlahia.
‘Oauótare zai XoȚtwTats, aȚte àpytôiàzovs Prea-cucernice și prea-învățate, sfinte
zòp Xpóaavrs, àzpîôwç yatpstobp.ev as ino- arhidiacoane chir Hrisant, cu dragoste-ți
Xaóaot ttjv' tò rcapóv paç sv óyisicj zat Ttâațj urăm să te afle această scrisoare a noastră
^nytzjj 6>jpvj5iq.. _ în sănătate și în toată bucuria sufletului.
Tò 7pàppa r/jç èXàSapev zai r/jv zaXijv Scrisoarea ți-am primit-o și, aflând de
r/]ç rat^óSoatv paOovrsç èyàpTjpsv. Mac gy¡- buna-ți petrecere, ne-am bucurat. Ni scrii,
[xsîœvst r¡ AofÎQvqç az> ~wç rppsç tòv pa- prea-învățate, cum că ai găsit pe Prea-
zaptwratov Seworrp stç üap'Jtànjv áa9évs¡av, sfințitul în boală foarte grea și ai cele
zai systç tmpSoXtzàç Xôitaç' tò ónoìov à- mai mari năcazuri; ceia ce auzind și noi,
zoùovrâç tò zai 7jp.$îç, zatà icoXXà sGporp- foarte mult ne-am întristat. Dumnezeu sfân­
ÔTjpsv. 'O 0sôç ó a'poç, 0’5 tò òvopa îtapa- tul, al cărui nume îl rugăm să-i dea să­
zaXoûpsv và xaP^°1í} r9v rcpotépav ton oyísíav, nătatea de la început, să ni facă și nouă
zai và pàç yapoîtOîTÎaï) ps r/jv xXvjpoyopiav bucurie cu vestea deplinei sănătăți a Prea­
t^ç ôXozXijpo'j ùytsiaç t^ç Mazaptôt^tôç ton. sfinției Sale.
'II Aoyiôti]? son p'<)v StSstç tòv éaotóv son însuți, prea-învățate, să nu te dai așa
to'aov noXXà stç rijv XÚ7t7¡v, ott vj oitspSoXtzvj de mult întristării, pentru că năcazul peste
XóítT¡ zàvéva zaXòv Ssv jtpo^evsî sic tòv àv- măsură nu face omului niciun bine, ci mai
6pw~ov, àXXà pá.Xtata TtoXXàztç tà svavtía. cuiând din potrivă; pentru aceia și tu pă-
Atà tonto zai Aoyeôtvjç aon ȚnXaye ton zește-te pe tine însuț cât se poate, și Dum­
X0700 con ooov sìvat tò onvatóv, zai ô 0sôç nezeu să fie ajutător, ca să te. bucure cu
stvat 6oïj6ôç, óiroò và n¡v /apoirot^WQ pò rfy sănătatea preasfințitul ui stăpân. Deocamdată
ó'j'Lsíav toö pazaptwtàton Sea^óton. Atà. t^? n’avem alta să ți scriem pe larg, decât ne
œpaç à.XXa tircotsç 8sv styapsv và t^ç ypá'Jxn- ¡ rugăm lui Dumnezeu să aflăm de buna
psv slç TtXàcoç, îtapà otïoô ítapazaXoñpsv ¡ sănătate a Preasfințitului, și atunci vom
ròv 0sòv và àzoóawpsv rr¡v zaXíjV óqtsíav scrie mai pe larg.
ton paxapítotáton, zai tóts OéXopsv 7pá^ Acestea pe scurt, și fii sănătos întru
zai "Xatútspov. Domnul.
Tanta úc sv anvtópcp, zai óyíatvs sv Kopúp. 1688, August 10.
1688, aóyoñaton 10. Io Șerban Cantacuzino Voevod.
’Iw. ïspêàvoç KavtazonCijVÔç Boeòóvòac,
(Copiile d-lui M. Gedeon, în Bibi. Ac. Bom.)

CCCXXXIII.
Gramată a lui [Dosofteiu sau Hrisant] Patriarh de [Ierusalim] pentru breasla
cioclilor din Focșanii munteni.
-[- Tò OinTB'.v roôç vszpoôç spptaöov ïpyov -[- A înmormântà pe morți e faptă răsplă-
$5tí, za6óit èvroXvj toó Ïtntïjpoç fjpiñv 0soö j tită, după cum e și porunca lui Dumnezeu

1 Se poate ști și mai precis când s’a dat actul, după datele, cunoscute, ale trecerii lui Dosofteiu
și lui Hrisant pe la Focșani. V. mai sus.

ès:iv, áváyiíai yàp st; tò «’Aa6svr(ç t;¡A7Jv
zai sffsT/.é^aaóé psrzai yip, sì zaì r¡ wis-
vaoiç twv väzpwv èz r^ç Oeiaç èoti Suvàp.êwç,
àXX’ ó Bàvatoç zap^yO?] èz t^ç àaôsvstaç
toù àvôpwso'j, zatà tàjv StSaazaXiav toù
țiazapion IlaùXo'J. Où p/ijv o6sv zat èv tf¡
IIaXa’4 rpayí {tazapíCetat ó Twëtaç Statt
è6axts toùç vszpoùç, zat sv tjj Nsa. snat-
voúvtai oí ¡j.aQijral toó IIpoSpóp.oo ott è'ôaipav
aótóv; Ilotov 5é szatvov oúz eyonatv sv t^
’EzzXvpía: too ©sou o te ’fwGvpp zai ó Nt-
zóS’/jp-o?, Statt eöatpav tò owp.a toó Knpíou
’Ivpoú; ’EretS-?j oùv zat súXo77¡p.év7] anvijúeia
énezpátTjoe zat sie trp MoXSooXayíav iva
zatà rcóXtv tool ttvsç èXsùOspot Soatjxatoç
savtôç zat oiwptap.évot fiáztstv toùç èv Ko-
pttp vszpoùç, zal TjùSôzrpev ó Kùptoç iva zaì
èv tf¡> <Pw£a4(<>, zatà. tò p.époç t^ç Oùyzpo-
SXayiaç, Ysvsaôat tàjv aopp.opiav taùrïjv, èïtt
twv ’^p.spwv toô èzXapîrpotàtou zat sùasSea-
tàtoo AùQévto'j zat ^yep.ovoç Ttàar^ç OùfzSpo-
ëXaytaç, zopioo, xvpioo ’lwàvvo'i Kwvatavttvon
Míraaapáp.3ta BoeoóSa, éxtS’/¡p,TÍaaaa ig Ms-
tptotTjÇ ^p.wv èvtaùùa, wapeSé^ato p.èv tò
spȚov wç 6stov, èz^veoe Sè zat toùç zexpa-
yôtaç aùto- àXXà ot, zat Srà toù Ttatpiap-
ytzoù aùtvjç ypàp.p.atoç 7(6o'jXT(0y¡ ësëatwaat.
Kat Xotìtòv à7toyatvôp.s6a tva Sotte twv ’/pta-
ttavwv, iepwpévoç Xaïzoç, aovtpsy^ zat
oorjQfj Jtpôç tò Stap.svsiv zat p.àXtata aùçà-
vstv taùtTjV fî]v àSeX’pótvjta, o’jpôàXXoooav
p.èv stç So£av 0soù, rtpàjv Ss twv SpQoSó^wv,
stv¡ aitò 0soù sùXo7^p.évoc, zat à^tœôstïj toù
àvwtàtot) pazaptap.où Jtapà toù ïwt’^poç 7¡p.wv
0soù èv fțj ’^p-spa- tr/ç èzt^avetaç aùtoù. lit
Ss "àXtv ttvsç yptattavot, ózoto'jÓT¡~ots à^tw-
pàtoç zat óítotaaoTÍTtots atàaswç te zat
tà^swç, SooXrjùst^Gav taùtrjv tàjv àSsXf ór/¡ta
twv vszpoSaztwv àôet^aat zat àvatps^at,
èvsp7oùpsvot ó~ò toù Satavâ Ttpàttstv zat
èvspfstv èvavttov toù avion toùto'J ipyon, wç
zpo'pavwç StatsXoùvtsç èyôpot t^ç àSsX'pôtïjtoç
twv àSsXçwv yptattavwv, où p.ovov twv Cwv-
twv, àXXà zat twv tsBvsœtwv, zat èîttëo'oXot,
zat ùoptotat twv îtevujtwv, oùç ó Kùptoç à-
SsXçoùç zaXstv oùz àzTjJtwosv, oí totoùtot,
ette tspwpsvot stvs, ette Xatzot, âșwptapsvot
etïpav ztX.1.
(Còpii moderne de documente grecești în Bibi. Ac. Ifoin.)
1 Pentru „pograbacii“ moldoveni din Focșani și de aiurea, v. ¿studii dpcuweun-, A J, J>p. 420-J,
n° 1612; pp. 428-31, n° 1629. Pentru cioclii din Focșanii .Moldovei, Dosofteiu dăduse un privilegiu incă
din 9 Iulie 1674 (ibid.).
58183. Vol. XIV.
265
¡ Mantu ¡torul Nostru, ca una ce se leagă de
cuvântul său: „Bolnav am fost și m’ați în­
grijit“, căci, dacă și învierea prin morți
se face prin putere dumnezeiască, moartea
a venit din slăbiciunea omului, după învă­
țătura fericitului Pavel. Și oare în Vechea
¡ Scriptură nu se fericește Tobia pentru că
a înmormântat pe morți, și în cea Nouă
nu se laudă ucenicii Înainte-Mergătorului
pentru că l-au astrucat? Și ce laudă nu au
în Biserica lui Dumnezeu Iosif și Nicodim
pentru că au pus în mormânt trupul Dom­
¡ nului Lsus? De oare ce deci a fost un obi-
ceiu binecuvântat și în Moldovlabia, ca să
fie în orașe unii oameni scutiți de orice
dare și orânduiți a înmormânta perăposații
întru Domnul și a binevoit Domn ca să
se facă această breaslă și la Focșani, în
partea Ungrovlahiei, în zilele prea-lumi-
natului și prea-cu cern icul ui Domn și stăpân
a toată Ungrovlahia, domnul domn Io Cons­
tantin Basarab Voevod, mergând Smerenia
Noastră acolo, a primit lucrul ca dumne­
zeiesc și a lăudat pe cei ce l-au făcut; ba
chiar a voit să-1 întărească, prin această
gramată patriarhicească. Deci arătăm că
oricine din creștini, cleric ori mirean, ar
alergă și ar ajută ca să rămâie și mai ales
să se sporească această frăție, care ajută
la slava lui Dumnezeu și la cinstea celor
drept-credincioși, să fie binecuvântat de
Dumnezeu și să se învrednicească de cea
mai înaltă fericire din partea Mântuitorului
nostru Dumnezeu în ziua arătării lui. Iar,
dacă, iarăș, unii creștini, de oriee rang și
de oriee stare și rând ar fi, ar voi să ni­
micească și să strice această frăție a cio­
clilor, îndemnați de Satana a face și a lucră
împotriva acestui lucru sfânt, ca unii ce
vădit ar fi dușmani ai breslei fraților creș­
tini, și nu numai acelor vii, ci și a morților,
și uneltitori, și desprețuitori ai săracilor,
pe cari Domnul n’a crezut că se înjosește
numindu-și-i frați, unii ca aceia, ori de ar
fi clerici, ori de ar fi mireni, să fie afu­
risiți, etc.
31
266
CCCXXXIV.
După K588. Patriarhul de Constantinopol întărește închinarea către Muntele Sinai,-de
Constantin-Vodă Brâncoveanu, a mănăstirii Râmnicului.
Ilàç 'fpôv'.p.oç oizoôsozôv^ç zaì sywv o'.zov
zaì yapzXiav otzoòoasì ¡j.stà Țvwaswț zaì
'fpwfpzox;, auvá-ptat Ss à^'.óvrfi zaì apó-
vvp'ç ajjToö àzò Tifi zpovoiaç r/v è'y=! ò'.à
zavTÔç, àzò fifi fifi zaX^ç zaì
anò fifi èn'.p.sÀEÎaç tt^ç navTortv/jc- zaì 7ap
ùóoÉnoTì à^eXsì top spyou a.'jTûô. Toîoôtoç
èsTtv èzsîvoç 6 ê'ja^'^X'zôç otzoà=<j;rwT7jç ; oò
notante otziaç, àXXà zavTÔç tou wz'fim ioti
àîanôvQç, zaì p.à.XmTa r^ç ’EzzXï^iaç, VjT'c
ènti twv ìtiotwv vj ¿¿ypp'.ç, wç èvò; oì'zo'j
ôeanôr/jç ^pôvqj.oç zaì àitoç èoTtv, èzetòàj zaì
npovosì zaì zvispv^ zat èztjxeXeîTa'. StTjVîZwç:
oütqç- sartv o’izoo oÉaxóv/jc, nspì oó țe^pajiTat
èv T(]> eìzootw zeya.Xaùp toö zarà MatOaiov
eòayYeXto'j, oç è^X6ev ajxa npw’ì p.io6waaaÖat
èpvà.Taç siri tòv àp.neXwva aÓToò, — è£ oó p.av-
6ávü[iev ort nàç yptGTtavôç p.taÔwTÔç ènti
toö 0soö, zai, et où oonXeoaet, où ka¿6ávei
tò ăvjvâpiov, et Ss So'jÀeóaet, Xap.oàvst tòv
p.ta6òv zaì èv t<¡> Ttapóvri atwvt ¿era èo^Oeta?
zaì onp.p.ayiaç toö ítavToo'jváp.oo zaì nava-
•fâOoo otzoSeanÓTO'j èv itáaatc toîç ypetatç
aÓTOò, zaì èv Tt¡> ¡isXXovt'. ôtà àp.otoàjv twv
atwviwv. "OOsv ëXe7e Ttp ’Aëpaàp., àyaôtp zai
zaXtp Țevop.svtp ¿ta&wTtp: jit¡ çoôoô, syò) óns-
paaníCw con, ó ¿toQocaoo sarai noXôç açôopa.
O’irwç èattv ó à^a.Qòc oìzoòeanÓTTjc, 0 zaXéaaç
tôv èzXap.7tpo'ra.TOv zaì otpTjXÔTaTov AôSévv^v
zai^7ó'¿óva nasale O077poêXayiaç,zi>p!ov’lwàv-
V7¡v KwvaravTîvov Mnasapá¿nav Boeôo'Sav,
à£tov p-taôwTÔv etç tôv àjxneXwva aôroô, "va
èp7aCojxévtp òcóofj aòrtp tò Sijváptov zai toùç
p.taSoôç zai èv tco napôvn atœvt zai èv Ttp
p.éXXovrt. Kai 7àp npôç toîç àXXotç fifi ’Ez-
Xap.npÓT7¡Toc aÜTOÖ àç!OTtp.7ÎTOtç ep7otç, àriva
enot^ae zai notet èz veapàç ^Xiziaç aMoô
èv Ttp àXïjôtvtp àp.neXwvt t^ç ¿7tae toö Xpiaroö
’EzzXTjataç, àvezaivtoe zoXXà oeóáo'¿ta p.o-
vaar/jpta zai èzzX^ataç, noXXà ôè zai èz
véo’j àvrçystpsv, wç èatt toîç nàot zarao^Xov,
èç wv èarì zaì tô a7tov ftovaonjptov tô zet-
p.evov etç tô zárw Ttp.vtz.ov, zai rtp.wp.evov
èn’ ¿vóp.att fifi èvòóÉo'j Kotp.r(sewç fifi óne-
pactae ©sotózo'j. Kai7àp èzttaev aórò ¿p-oö
p.erà toö eoȚeveoTâro'j àpyovroç Me7áXoo-Xna-
Oàpïj zòp MtyàXïj KavtazooCrjVOÖ zat 6eto’J
Tifi ’EzXap.npÔTT/rôç roo, t^o'jv vip èzzXïptav,
rà zsXXta, roôç nôp7ooç zaì ànasav vip
neptoy /(v, èç aorwv OepeXiwv, zaì o^ zai ènpot-
:
Orice gospodar cinstit și care-și are casa
și familia clădește cu cunoștință și înțelep­
ciune, și se adună chibzuiala și cuminția
lui din prevederea ce are în de obște, din
cârmuirea lui cea bună și din suprave-
ghiarea-i peste tot; căci niciodată nu-și
părăsește lucrul său. Astfel este acel gospo­
dar din Evanghelie—nu al unei case oareș-
care, ci al lumii întregi este stăpân, și mai
cu seamă al Bisericii, care e adunarea celor
cucernici, care este ca stăpânul cel cu­
minte și vrednic al unei singure case, de
oare ce și prevede și cârmuiește și se în­
grijește necontenit; acesta e stăpânul de casă
despre care se scrie în al douăzecelea cap
al Evangheliei de la Mateiu, care a ieșit
în zorii zilei să-și năimească argați la via
lui,— din care învățăm că orice creștin e
năimit al lui Dumnezeu, și, dacă nu slujește,
nu-și iea dinarul, iar, de slujește, plata și-o
iéa și în veacul de față, cu ajutorul și sprijinul
atotputernicului și prea-bunului gospodar
în toate nevoile lui, și în cel viitor, prin
răsplata veșnică. De unde a și spus lui
Avraam, care se făcuse bun și vrednic sim-
briaș: Nu te teme, eu te scutesc pe tine,
plata ta va fi foarte mare. Așă este bunul-
gospodar, cel ce a chemat pe prea-strălu­
citul și prea-înălțatul Domn și stăpânitor
a toată Ungrovlahia, domnul Io Constantin
Basarab Voevod, vrednic năimit în via lui,
pentru ca după muncă să-i deâ lui dinarul
și lefile și în veacul de acum și în cel viitor.
Căci, pe lângă alte fapte vrednice de po­
menire ale Strălucirii Sale, pe care le-a
făcut și le face din tânăra vrâstă a lui în
; via cea adevărată a sfintei Biserici a lui
Hristos, a înoit multe sfinte mănăstiri și
biserici și pe multe și din nou le-a înălțat,
cum e știut tuturora, dintre care este și
sfânta mănăstire ce se află din jos de Râm­
nic și e cinstită întru numele slăvi tei-Ador­
miri a preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
¡ Căci a clădit-o împreună cu prea-nobilul-
; boier Marele-Spătar dumnealui Mihail
Cantacuzino și unchiu al Preastrălucirii
! Sale, adecă biserica și chiliile și turnurile
; și tot cuprinsul, din temelii chiar, și au și
i înzestrat-o cu felurite daruri. Căci i-au dat
¡ și felurite odoare de aur și argintași veș-

zmr ò’.ayópo'; àvafirjiiaatv. Kat ?àp sowze
•/posa tì zat àp-pjpà Stà'popa axsÓT( zaì äp.-
șta, zat saóarigas u.erà òtasópwv ZT’/j¡iáTwv,
ywpíwv 5t¡Xovót:, [j.wt.wv, ajArcsXwvwv, Ccúwv
zaì àXXwv zTT¡p.áTwv ìzavwv. vE5wze gè aóxò
tò à^tov p-ovasrrjptov oste stvat jLeTÓy.ov toù
èv tip a?t<j> opst Z:và as5aap.tœràT0’> p.ovao-
r/jpioo, zaì Stotzetarat ó^ò twv irsp.^op.évwv
òìtò toò àvtoùopo'jç ïtvà zarépwv etra,
szst TÒ èv T(p á?í(p Spst Ï!Và Qeotìji^tov țio-
vaanjptGv syst sțoSa ‘/.ai, wç sticsîv,
za6^p,eptvàç ôazàvaç àîtô t^ç zazo'jpvtaç ttôv
’Apâêwv, zai èXsTjp.ooùvTj zai SovjOsta, vjTtç
szst zapstÿero zpórspov wapà t6>v òpOoòó^wv
wXt7ÓGTs'jssv àxò rà oup.òà.VTa. zazà auToïç
sv tw jtapóvTt xaiptp, zaXwç zaì soasspóvTwc
Osta sîttKvottț izptvsv Tj ’EzXap.zpÔT’/jç aÒTOù,
wç zaXoç càxoôeajrÔTTjç zaì ¡j.:p//jTTjç toó Kpió-
TOD zai azpo'J otzoósaxÓTOO, p.Exà toù otzoo
zai r^ç œajitktaç aÒTOù, à^Tot p.sTà twv Oso-
asossTaTwv àpytspéwv zaì ytXoyptaTwv àp/óv-
Twv TTjç AuGsvTStaç aÓTOù, "va, Stà òrpsXetav
zai ëo^Oetav toù sv Tip Xtv$ asêaspitoo p.o-
VaSTTjptOO, TÒ ZTtsOsV toùto tspòv p-ovaaT^ptov
stç tò ‘Ptp.vtzov xapà tt)ç ’EzXap,zpÔT^TOç aò-
toù SLTQ TtâvTȚj zaì jtàvTwç sÀsùOspov, àaó-
ooTov, àC^T^TOv zaì àzaTaîrà.T7jT0v àzò zàvTwv
twv oaàtXtzwv zaì àóOevTtzwv zaì àpyovTtzwv
àjtatT7]p.àTwv, TjTOt aitò oaotXtzwv tzzwv, àxò
àp.aétwv toù astpspto’J, àïtô CayspéSwv, atto
òooTÙpoo oaotXtzoù, arcò traitp.à8wv Sta ypstav
toù asysptou, aitò ooytaptTO'-), zai arò ravTÔç
àXXo'j àratTï)paToç SaatXtzoù, aóOsvTtzoù zaì
àpyovTtzoù p.svwot osoatot, àp.sTaztv7/rot zaì
àjrapàéaTOt arò toù vùv zat ewç oú ó ^Xtoç
eșopq., zat oso'.,’ àpyovTsç tj àpyóptsvot, tspw-
p.svot v] Xaïzot, èsvot r¡ Tortzoí, coXá^watv'
àpsTaztvTjTov, ap.sTaroi7¡TOv zaì arapaoaxov
tósov tò aòOsvTtzòv ypùaóoooXXov, oaov zaì
TTjv rapoùaav t^ç 7¡p.<óv MsTptÔTTjTOç srtzò-
pwatv, wç Sizata zai suko^a îtpâTTOVTEç, sotw-
aav s'jXojTjp.svot zai a-j^zsywpTjptsvot rapa
IlaTpôç, Ttoùzaì 'A7Í01 flveópaToc, zaì à£tw-
TTjaovTat zai oÔTOt toù ÔTjvaptoo zai toù p.s-
VaXo'j p.ta0où, orsp àroStSwatv ó p.s?aç ot-
zoSsorÔTTjç râat toîç àyarwatv aÙTÔv’ si os
Ttvsç ross 'pôàswaiv stç Totaùr/jv àróvotav
zai at>6áSeiav, zai p.àXtOTa à'pooiav 0soù,
tosTs àOsT^sat, Tj rapaëXàtpat, ij p-STaxtv^sat
tò otaXrjÇÔsv aóOsvTtzòv yposóòooXXov rspì"
TfjÇ stç TÒ 'Ptp.VtZOV ÔtaXTj^ÔSÎOTjÇ tspàç p.OVTjÇ
TTjÇ ôrspayiaç Osotozoo, sî'ts tspwp.svot stvj-
sav, sî’ts Xaïzot, àpyovTsç àpyop.svot, tsvot
Tj Tortzot, wç rpo'pavwç syôpoi, Èrt£Tjp.tot zai
267
minte, și a întărit-o cu felurite stăpâniri,
adecă pământuri, moșii, vii, vite și alte lu­
cruri destule. Și a dat această mănăstire să
fie mitoc al prea-sfintei mănăstiri din sfân­
tul Munte Sinai, și să fie cârmuită de pă­
rinții cei trimeși de către Sfântul Munte;
apoi, de oare ce acolo mănăstirea de Dum­
nezeu cinstită din sfântul munte Sinai are
multe datorii și, ca să zic așa, zilnice chel­
tuieli din pricina răutății Arabilor, și elei-
mosina și ajutorul care se dădea acolo mai
înainte de către ortodocși s’au împuținat
pentru relele ce li s’au cășunat în vremea
de față, Strălucirea Sa a judecat bine și fo­
lositor, din insudare dumnezeiască, asemenea
cu un bun gospodar și următor al celui
întâiu și mai de sus gospodar, cu casa și
familia lui, adecă împreună cu de Dumne­
zeu inult închinătorii arhierei și de Hristos
iubitorii boieri ai Domniei Sale, ca, pentru
folosul și ajutorul sfintei mănăstiri de la
Sinai, să rătnâie asigurată, neatinsă și ne­
călcată această sfântă mănăstire clădită la
Râmnic de Strălucirea Sa, cu totul și întru
toate liberă, scutită, necercetată și nesupă­
rată de toate cererile domnești și boierești,
adecă de caii împărătești, de căruțele sefe-
rului (oștirii turcești), de zaherele, de untul
împărătesc, de pesmeții scfcrului, de oierit
și de orice altă cerere împărătească, dom­
nească și boierească, de acum și pănă când
soarele veghiază de sus.
Și cari, cârmuitori sau cârmuiți, sfințiți
sau mireni, străini sau localnici, vor păzi
nemișcat, neschimbat și necălcat hrisovul
domnesc, precum și cea de față întărire a
Smereniei Noastre, ca unii ce fac lucruri
drepte și binecuvântate, să fie binecuvân­
tați și iertați de păcate de Tatăl, Fiul și
Sfântul Duh, și se vor învrednici și ei de
dinar și de plata cea mare ce o dă ma­
rele gospodar la toți cei ce-1 iubesc pre
dânsul; iar, dacă vre linii ar ajunge cândva
la atâta nebunie și cutezanță, și mai ales
netemere de Dumnezeu, încât să strice sau
să vatăme sau să schimbe hrisovul acesta
domnesc pentru această sfântă mănăstire de
ia Râmnic a preasfintei Născătoare de Dum­
nezeu, ori de ar fi sfințiți sau mireni, câr­
muitori sau cârmuiți, străini sau localnici,
ca fățiși dușmani, stricători și pierzători
268

tpOopetț rwv áytcov zat ÔsooaStorwv rózwv, zaì . ai sfintelor și de Dumnezeu călcatelor lo­
àvâpzptSôXœç àvrtzetp.evot t<p 0ew èotwoav curi și netăgăduit protivnie lui Dumnezeu,
àTOyyœpTjrot zat âșwptop-svot. zat tà sit¡c. să fie neiertați și afurisiți, și celelalte.
(Copi! moderne de documente grecești, în Bibi. Ac. Bom.)

cccxxxv.
După 1688, Iertarea păcatelor lui Șerban-Vodă Cantacuzino de către Patriarhul Constan-
Octombre. tinopolei și de către al Ierusalimului, Dosofteiu *. („Avem ca iertat și pe adormitul
fiul nostru sufletesc, cel de fericită amintire Domn Șerban Voevod a toată Ungro-
vlahia, pentru câte ca om“, etc.)
'II MerptôrTjç 7jp.wv p.età toó [xazaptwtárou zat ayiwtatoo ITarptapyoo t^ç á^tac
zóXswc 'leponoaXTpp. zaì zaovjc IIaXatotív/¡;, znptou AootOso’), zaì rwv 7]07¡ ow$’jxop.sv<ov 7/p.tv
tepwtàrwv àpytepéwv zat ôzepttpwv, rwv sv 'Ayùp IIveô[±att àyazTjrœv 7jp.tôv áSeXswv zat
otiXXettotipywv, Stà t^ç Qetaç yàpttoç, Stopsâç te zat èionatac toó zava^ton zat Cwapytzoô
riveôp.atoç, t^ç SofieioTjç zapà toó Kopioo zat 0eoô zat Ewr/jpoç 7jp.wv ’Itjgoô Xptoroû rotç
Oetotç zat tepoie atiroô ptaOTjtatç etc rô Secp.eîv te zat Xùetv tàç rwv àvGptbztov àp.apttaç,
etpTjzàroç aototç; «XàSere zveôp.a aytov àv ttvcov à^î/te tàç àp,apttaç, àytevrat aôrotç,' àv
ttvwv zpatette, zszpâtTjvtaf zat ota àv Sr^te zat Xô-vjte èzi rr^ç 7^ç, forât SeSep.éva zat
XeX')p.éva sv rote oupavoiç», s$ ezetvwv Ss zat etç 7jp.àç aXX^XoStaSoywc Staêàa^ç taôtTjç t^ç
Oetaç yàpttoç, Syopsv anyzeywpTjp.évov zat ròv zpozezotp.7¡p.évov o'tòv zarà zveöp.a ^p.wv, t^ç
p.azaptaç p.vfjp.7jç At>9évt7¡v Xepzàvov BoeoóSav zàs7]ç O'rnpoôXaytaç, etc oaa zaì auróc, w;
àvOpwzoç wv, oápza te țîopwv, zat ròv zoXoap.áptTjtov zóop.ov toötov olzwv, zat etc 0eóv
szX7¡p.p.sX7¡ae, • Xóytp, 7¡ e'pȚtp, i) Stavota., zat sv zà.aatç aótoó rate atafiijasat, zarà závra
zatpóv, zat zàaav «pav, èv zacate rate ^jj.épatç r^ç Cto^ç aótoó, zat ette òzò zatàpav èyévsto
zatpòc t) p.Tjtpòc aòroó, t) tip tStcp àva.0sp.art ózszsasv, t) opzov ò)p.oae, zàzetvov zapé^Tj, 7)
èztttp.tov èzzXTjataottzóv zote, àyoptop,óv re zat àpàv, St’ ^vttvaoóv atrtav, ózò tepéwç t)
àpytepéwc, ózéatT), za.6’ otovSfjttva rpózov, t¡ ttvà rwv iepwpivwv zapezízpavev, zapTjZooç
zat zapóztTjc èyàvT) twv 6etwv Oeop-wv zat èzzXrptaattzwv ÈvtaXpàttóV, 7] àXXottoov ózwaSézoÒ’
•Riapre, zat p.etap.eX7j6etç eê<up.oXo7zJaato aòtò zve'jp.attzotç zarpáat, zat ròv zap’ aòtotc
zavóva sz zapStaç èSé^ato, zat zX'íjpwaai zpceve6’jp.r¡07], èz toòtwv závtwv tije èvoy^i te zat
roti Seap.oö Syop.ev aòtòv a’JYzeywpTjpévov za! XeXnpévov èv t^ roo Uveópatoc Sicpea/ et Sé
riva, Stà X^S'/jv, tj à.XXvjv ttvà àvOpcozfjVTjv àoSévetav, ave^op-oXSy/jta etaae, zàzetva zàvta
an7yo)pT|Getev aortp ó sXe^p.cov 0eòc St’ tStav ștXavSpwztav : zat, Séazota zoXtiéXee Kópte’hpot»
Xptots, ö 0eòc ^p.wv vtzTjoàroj non tò àp.stpov è'Xeoc zat ’f] r¡ á.vr¡‘A7.aro^, zat p.7¡
zaptS^ç tàç SzTjdstç tçp.Âv twv razetvwv zat à/petwv SoôXwv ooo, Seousvtùv aon oàv zapata
apvtetptp.pévfi zat tetazetvœp.svfl, ôzèp t?¡c aœtTjptaç tou SoóXot» cm èzet'vot) Xepzàvoo, àXX’
wç sXeigp.wv zat at>p.za67jç zat tptXàyaGoç, zXtvov tò oôç con zat szàzouoov ^p.wv zarà rô
zXtjSoç twv olzttpp.(ôv oon, zat osa èv tip zapóvtt ëttp ^p.aprev, èzonotoùç r¡ àzouottoç, zat zatà
zàvta rpózov, àç p.ôvoç ytvàozwv àoçaXwç ozotov t'/jç zpoatpéaeœç tò zrwp.a, zat Ozotov t^ç
âvâȚZTj? rô fyzX7¡p.a, zat ôzotov r^ç àpotaç rô zX-/jppsX7jp.a, oovywp^aov aottp Stà rô p.sya
aon eXeoç, àXXà zat szt ri¡v syyetptaôetaav aortp zapà taje a^ç àyaôôtTjtoç zpootaotav, sàv
O’jz st7¡p7¡oe t’/jv èèonotav oat'wç zat àp.sp.ztwç, otite zatà ypéoç èzooépvïjae tò ózr¡zoov aoroö,
àXX’ wç avSpwzoç, ôzozXazetç r^ç toô zootion p.aratôtTjtoç, 7] tote toó èyQpoô zapatpazetç
ôzoozêXtop.aotv, 7¡, zàôsatç àvfipwztvotç àXoôç, èiszXtve r^ç eùOstaç ôSoû, zat àXXwç t) wç
^XP^V) SwàpÆt èypTÎaato, Tjp.àptTjzé te zat ^vop-Tjoe, zat TjStzTpev èvwztov oot>, p.7¡ ç’jXàiaç
tà zpoatáypará ooo, zat p.7) zot^aaç rô 6etov sot) 6sX7]p.a, zat r] zapa.Xôyw? èzatoeoaev, t(
zapavôp.œç èQavàtwoev, a) ôzèp tò p.étpov èrtp.tôpTpev, t) àaop.za.6wç szatvwaato, t) àve^eraotwc
zateStzaoé ttvaç, p.v7)otzaztț t) opy^ vtzœp.evoç, Tfzpayp.àtœv o/Xtp z'JzXonaevoç, si àp.7jyavtaç,
eiç â p.7¡ Séov ^v èp.zéztwzev, t) ôzepeçpovTjoev, szXeovéztTjaev, •?; ^pzaoe zat •(¡StzTpev, t)
aazXayyvot sșâvTj èv otç sàst ozXayyvtÇeaOat, p.ijte èp.azpo6t>p.7pev, àXXà zapwpytoe ròv 6t>p.óv

1 Traducerea ar fi inutilă pentru că nu face decât să dea formulele de iertare obișnuite.

 269

so') Stà twv zoXXwv aoto'j zX7¡¡Ap.íX7)jxátwv ’, ¡j.t¡ zatà tàç á¡j.aptíat aùt&â zor^GTjÇ aàttò, oàòè
zatà tàç àvopiac àvtazoàwafjç abtw, òtóp.e6a nv>, Káp'.s ¡xazpóOaas zat zoXaéXsz, zai ustavowv
szì zaztaç àvOpwzwv, zat wsz, à'psç aàtiè tà zapaztií)¡j.ata, zat tq twv àvo'j.twv
aùtoô, àç àvsiizazoç Ssmôfqç, sàv ?àp àvop.iaç zapat^a^ç Kôptî, Kopts, ttç ózoat/^attat,
ott zapà aot ó iXaapôç sattv, àzóatpstpov tò zpóawzóv eoa àzò ttòv àp.apt'.wv aòtoà, zat
zàaaç tàç àvojùaç aàtoô é£áXet<¡)ov, ázózXávov aótòv stç tò zéXaqoç tfjț soazXav/vtaç aoa,
Xoôoov zat zàOapov àzô zavtôç [xoXoaij.où aapzôç zat zvsâpatoç, ó zXivaç oàpavoàç zat
zataSàç èzt t^ç t0'â CvjtijGat zat eôpstv zat àvaXaostv tô àzoXwXôç, zat etç tvjv àp/atav
ávayayeiv zatptSa, ôzoa r¡ èziazoz?) toù zpoaóizoo aoa eóapaìvst zàvtaç toôç àz’ atwvaç
àqtoaç got p.Tj zaptSfjÇ. K opte, tò aòv zXáap.a zatazoO ^vat tq¡ àzwXetq., àXX3 àzà.XXa.çov
autòv tijç atwvto'j zoXàaîwç, Xôaaç aùttò zat tòv èztzsitxevov jj.eO’ otovS^ttva òsap.óv, 5v
aòtòc zaO’ éa'Jtòv sz covapzaY^ç àXXijç ttvoç atttaç è'ÒTjasv, zat tò p.èv aúpa aòtoà stç
tà sç wv a'jvstsôïj eóSózTjaov òtaX'jO^vat, tà(v òè ó'r/TjV p.stà twv àz’ atwvôç aot sòapsatvjaàvtwv
àqtwv zatataqïjVat, zai stq¡ coqzs/wp’/jjxévoç, sv tw vôv atwvt zat sv tw ¡xsXXovtt, zpsaostatç
t7;ç zava/pàvtoa aoo p.Tjtpôç zat zàvtwv twv aqtwv.
(Clipii moderne de documente grecești în Bibi. Ac. Rom.)

CCCXXXVI.
lacov, fost Patriarh de Constantinopol, întărește daniile prin diată ale iași,
Domniței Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, și la Locurile Sfinte. IG8!b
30 Ai”¡l-
lacov, cu mila lui Dumnezeu ce am fost arhiepiscop al Țarigradului și a toată
lumea Patriarh.
Facem știre cu această carte a noastră cum, tâmplându-să mare primejdie ră­
posatei Doamnei Ruxandei, fata răposatului Vasile Voevod, că, viind Craiul Leșesc prin
țara Moldovei, lovit-au o somă de Cazaci la Cetatea Neamțului, și, fiind acolo închisă
Doamna Ruxanda, dovedit-au Cazacii cetatea și au luat toată avuția Doamnei Ruxandei,
și i-au tăet și capul, mai pe urmă, înțelegând nepotul său, A asilie Cantacuzino Paharnic,
feciorul răposatului Toader lordachi Visternicul, de perirea ei, venit-au la sat la Preutești
de au luat bucatele și pâine ce au aflat de a Doamnei Ruxandei, de le-au dus la casa
dumisale, și, într'aceia, sculatu-s’au călugării de la mănăstirea de la Golia și de la Tres-
fetitele și au făcut jalbă pe Vasilie Paharnicul înaintea Măriei sale Domnului nostru Io
Constantin Voevod, cerșindu-i călugării bucate și pâinea ce au rămas de la Doamna
Ruxanda; deci Măria Sa Vodă, împreună cu tot Sfatul Măriei Sale, au judecat într'acest
chip: cum pâinea și bucatele ce au rămas de la Doamna Ruxanda să le deie dumnealui
toate pre mâna călugărilor de la Golia și de la Trisfetitele, și, pentru sat, iar să fie după
cum au așăzat Doamna în diata sa, iar pentru satul Preuteștii așa au scris Doamna în
diata sa, ca să fie Preuteștii a răposatului Toader lordachi Visternicul părintele dumisale
lui Vasile Paharnicul, și Toader Visternicul să deie un sat la Golia pentru Preutești,—pentru
aceia dumnealui Vasile Paharnicul, după județul ce l-au făcut Măria Sa Vodă, dat-au la
mâna Sfinției Sale Grigorie proin Mitropolitul Laodichion, ce era atuncea la Golia, și la
Antonie egumenul de Trisfetitile 11 boi și vaci mari i cinci gonitoare și 9 bivoli mari
și 9 bivoli genitori, și au mai dat 77 oi mari și 12 cârlani, mai dat 15 epi mari și

1 Acest loc poate fi^interesant: „Dar și în cârmuirea încredințată lui de bunătatea ta, dacă n’a
păzit stăpânirea cucernic și fără drept de mustrare, ori n’a oblăduit după datine pe supușii săi, ci, ca omul,
furat de zădărnicia lumii, sau îndemnat de cursele Dușmanului, sau prins de patimile omenești, a ieșit din
calea cea dreaptă și altfel de cum se cădea s’a folosit de putere, a greșit și a tăcut fărădelegi și ne­
dreptate în fața ta, nepăzind poruncile tale și nefăcând voia ta dumnezeiască, și ori pe nedrept a pedepsit
ori fără lege a ucis, ori peste măsură a răsplătit, ori fără milă a înoit ori fără cercetare a osândit pe
cineva, învins de pofta răsbunării ori de mânie, ori, împresurat de mulțimea trebilor, din neștiință a căzut
la cele ce nu se îngăduie, ori s’a trudit, ori s’a lăcomit, ori a răpit și a nedreptățit, ori s’a arătat nemi­
lostiv în care lucruri se cădea să aibă milă, și n’a fost mărinimos, ci a ațițat mânia Ta prin multele lui
greșeli“, etc.
270

60 strâjnici; acestea le-an dat la mâna călugărilor ce s’au zis mai sus, și au mai rămas
la Vasile Paharnicul să mai deie acestor călugări 400 merțe grâu și mazirea, și două sute
opt merță sacara și malai, însă să i să ție în samă și lui Vasilie Paharnicul o sută și
treizeci de lei dintr’această pâine pentru ce au cheltuit la niște sărindare a Doamnei
Ruxandei și la alte trebi, ce au dat samă înaintea Măriei Sale Iui Vodă. Intr’acè dată ce
au fost [dat] Paharnic[ul] acè pâne, tâmplatu-s’au dumnealui de au lipsit din țară, și s’au
dus în Țara-Românească, și au făcut acolo un an-și mai bine; mai pre urmă au venit
dumnealui Vasilie Paharnicul iar în țară, și am poftit noi ca să dea cu ce au rămas mă­
năstirilor. Pentru aceia, după porunca și județ ce au făcut Măria Sa Vodă împreună cu
boerii țărei, mai înainte vreme venit-a dumnealui Vasilie Paharnicul înaintea Patrierhiei
Noastre, și au dat la mâna noastră și la mâna dintru ermonahi popei Eremia, egumen de
Treisfetitele, 200 lei bătuți și 100 merță grâu, și să plătească 40 Iei Sfinției Sale lui
Grigorie proin Mitropolitul Laodichias, și să mai plătească 50 lei la un zapis ce are
Doamna Ruxanda la egumenul de Galata, care bani n’au fost datori Doamna Ruxanda
egumenului de Galata, ce au fost lui Balaș Hartofilacs, iar o sută și treizeci Iei i-am
ținut dumisale în samă pentru ce au cheltuit. Pentru aceea, dând dumisale Vasilie Pa­
harnicul bucatele de pâine și alte tot ce au fost de a Doamnei Ruxandei, făcutu-i-am
această scrisoare a noastră la mâna dumisale cum să nu mai aibă dumnealui nicio
asuprire despre călugării noștrii, nici despre alții.
Iar, pentru 50 lei ce mai ceri tot egumenul de la Galata, iar cu acel zapis a
lui Balaș Hartofilaxi, de n’am putè noi să scoatem numai pe acei 50 lei ce[s’au zis mai
sus, să-i dea Vasile Paharnicii, și tot ar mai cere și la ceilanți 50 Iei, atunce să avem
noi a-i dà de la Golia 25 lei și de la Trisfetitele iar 25 lei, să șă plătească acei 50 lei,
iar dumnealui Paharnicii Vasile să n’aibă nicio supărare nici despre un datornic, căci,
ce au fost de a Doamnei Ruxandei, nimic la dumnealui n’au rămas. Așijderea și pentru
satu pentru Preutești, iar s’au lăsat după cum au scris răposata Doamna Ruxanda ca
să fie a dumisale Paharnicului Vasile, și dumnealui ne-au dat aice la mănăstire la Golia
satul Lăzărenii ce sânt pe Jijia, cu tot locul, după cum ne-au făcut și zapisul. Pentru
aceia și de spre noi să fie dumnilorsale satul Preuteștii schimbătură și așazare, și să-și
facă și dres domnesc pe satul Preuteștii, să fie moșie neclătită în veci. Și, pentru mai
mare încredințarea noastră, am iscălit și am pus și pecețile sfintelor mănăstiri Golia și
Trisfetitile, să fie încredințat în tot județul; într’alt chip să nu fie.
I3c, aIsta 7197 [1689], Aprilie 30.
Tàv.wooç, zpwTjV âp^'.»7ttazo“o; KwvotavTivoorôXeœç za: otzoop.svixôç Barpiáp'/Yj?.
• (Pecetea mănăstirii Golia.)
(Pecetea Mănăstirii Treisfetitele.)
(După o copie din 1837, în Archiva Statului din Iași, „Dosarul de întărituri al tribunalului
Neamț44, în Vricarùd, XXIII, pp. 383-6.)

CCCXXXVII.
1689, Calinic al Il-lea, Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Ungrovlahiei
Septembre.
și cei supuși lui, „pentru Anania de Sinai“ (xspi toù ï-.vaton ’Avayton). (Iscălesc și
Atanasie al Antohiei și Dosofteiu de Ierusalim.)
(Ms. 276 al Patriarhiei de Ierusalim: notițe în Papadopulos Kerameus, l. c., I, p. 351, n° 139.)

CCCXXXVIII.
1089, Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, către Nicolae Milescu Spătarul, despre
Decembre. călătoria acestuia în China.
. . (Erbiceanu, Cronicarii greci, p. .104 și urm.)

CCCXXXIX.
Alexandru Mavrocordat Exaporitul către fiul Nicolae, despre o scrisoare
a acestuia.
T(p zoXospâarip ¡io: NtzoXáip s'j~pá.TTs'.v.
víi~óarjC ànò twv awv Țpap.uâ.Twv Tpov^ç !
¿vîȚoprjSîjv, 'píXwv [j.ev wç àzò spwv a-Xáyy vœv,
Tspîtvwv 5s wç s>.ç tò sù^paSéç zat YXaș'jpov
aet’ àzptôsiaç àzs;saij.évwv. E'/fs tt¡t ayXaia.T,
eúye t^ç sbz'Av.ç, Z'rfi- zai tôt izt tò zpóow. Kat !
ò’^ra oXmç rß'izr^'jz òtazé'/'jp.at, zat u.ûvo-
voòz stç Sázpoa TST^-at ÈVTSTpnsTjzwç TOtç
vOT¡p,aat zat t^ zop^sia. twv ¿vop.á.Twv si ¡
yáp, wç 'pao!, șiXa zarpan Ta t<ôv zatòwv 1
ùsXXiap.a.Ta, 'MXraTá 7e rà zapà toótwv ozon-
òàap.a.Ta zat -çpovTta[j.aTa rà Xtav szzszû-
VTj[isva. zat TrsptTjVÔtajiéva zat vép.ovra yàptraç
à.TTÎôoç. Kat rausa p.èv sp.oi oop.ûiûTjzs twv
Ypap.p.aTWV sva.T£viaavTt tò nzaç rt Sè 5X-/j
zat Tj ÙKÔÔsatç 7] tr¡v arp SiJ.za.ivooaa șsv-
vatÓT7¡Ta, St’ TjV u.7¡ p.óvov o'jz szayOstç sys-
VOVTÓ aot at xaTptpat zapatvéostç, àXXà zat
zapzoôç àz’ a.ÓTtòv sSpstpsç WJç wpatOTâ.TO'jç
zaiàêpoTâTO’jç p.sTà zào^ç eôô'Ju.taç, 5Xt¡v
tTjv ¿/j'/qv sôàzrtasv à[j.')6y(T<j> yapà zat Qn-
[j.^S^a. *Ev6sv tûî str.p7jp.ia. ts zoXXtj zat sô/at
Stázopot zpo'JvtSôv àvia/o'jaa.t, zàoav spze-
irXijzaat r/jv otztav za.î [slç] zàaav àzoTjv zspts-
X7jXó0a.at, tòv su.ôv sztZQGp.oôaa.1 zat ars'pa-
voôcat NtzóXaov. VA Stívq û sz vszpwv avaaraç
Ïwttjp ’^pwv, p.azpatwvaç p.sTà. Xap.zpÔT7jTOÇ
t^ç àzò TÔyvjç rijç àzò 'ptr/Tjç r^Ç, àzò voôç,
zat neptçpû’ipetTj às’¿'pÔaXp.oû êaazatvovTaç.
(Originalul în mănăstirea Vatopedului; copie de C. Erbiceanu, în Bibi. Ac. Rom.)
CCCXL.
Acelaș către Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu salutări și
de sprijin.
: KwvGTav.TÍvw KavrazouCivio.
Taîç çtXiatç ypwp.svoi onvápsat, Sovazoí
zai T(p.stç, TûÔtWV ûé èaTSpTJUSVÛt, û [J.7J 7SVO1TO
swç av Cwpsv, Spayé v. iayôopjv, tt) Ss zt^os'.
zai Tôj ypfjGê! twv șiXow ~óppw zoo ûa.S’Cop.sv,
à~ôvTwv àvT'.Xapûavôp.svo'. zai soXXà zarop-
Oo'jvtsç' w5~sp yàp svTaûÔa ôxèp twv ziXwv
ysipaç ¿psyvôp.eôa, io^ôûôç ovraç r(p.œv, zai
twv spwv ôpàç èv àXXoSa~T/ S'.aTpisovTaç
à.çiâ) ô^spaa^taô^vai, zai tï^ç sp.'^ç àrû'jsiaç
271
c- ir.9 i.
Prea-iubitului mieti Nicolae, urări de bine.
Am fost cuprins de plăcere la fiecare
din scrisorile tale, iubite ca din mărun­
taiele mele, mângâietoare ea și cum ar fi
fost cu seumpătate potrivite pentru rost bun
și eleganță. Frumoasa strălucire, frumoasă
eleganță; să trăiești și să mergi tot înainte!
Și zău sunt cuprins de plăcere și mai că
sunt mișcat pană la lacrămi de bucuria
ideilor și de felul alesai cuvintelor; căci, dacă,
precum se zice, părinților li plac găngu-
relile copiilor, cu mult mai plăcute față,
cu ei sunt sârguințile lor și cugetările cele
cu muncă, dobândite și prea-înflorite și pline
de har atic. Și acestea mi s’au întâmplat
și mie când am văzut țesătnra stilului; iar
fondul și planul, care-ți arată talentul, prin
care nu numai că zădarnice nu ți s’au tăcut
sfaturile părintești, dar și roade foarte fru­
moase și bogate ai cules de pe urma lor,
tot sufletul mi l-au umplut de nespusă bu­
curie și mulțămire. De unde multă binecu­
vântare și rugăciuni călduroase, înălțându-se
ca apa ce sare din izvor, au umplut casa
toată și au ajuns la toate urechile, împo­
dobind și încununând pe Nicolae al mieu.
Să dea Mântuitorul cel înviat din morți
tot bine, prelungind cu strălucirea sorții
pe cea din suflet, din minte, și să te pă­
zească de deochiu!
cereri o. HîOO.
Lui Constantin Cantacuzino.
Folosindu-ne de puteri prietenești, pu­
ternici suntem și noi, iar lipsiți, ferească
Dumnezeu cât vom trăi, de ele, slabă pu­
tere avem, iar prin câștigarea și folosirea
prietenilor mergem departe, îndeplinind
rostul celor ce lipsesc și îndreptând multe;
așa încât aici întindem mânile pentru prie­
teni ce ni sunt în ajutor, și vă rog a spri­
jini ale noastre și a ajuta lipsa noastră. Căci
272
Ospaxsûoat vip zrìz'.m. ©storspaç 'p.p oto»
toi ¡xoipaç p.sOè^ojxsv zat tw tzwvr/m xa-
psîvat zat àpiv TS'j£ó¡xsOá tîvoç tSîÔTTjTOç.
T80Ò TOÍVOV XSjXXW GO! ATj’XT^TptOV TÒV àvS'}!ÓV
¡xo’j, zat tt/siv à.VTtôoÀw tip "poaTaataç:
TSTuywç Ss, zszpá^STat eôrryùç oxsp saoTOÖ
zat osa ^apTjyyéXÔïj, za? èztaps^aç sôôùp.wç
Tj’xâç sjxxXTjOSt yapàç.
(Originalul în mănăstirea Vatopedului; copie de C. Erbieeanu în Bibi. Ac. Rom.)
CCCXLI.
c. hwo. Aceiaș către aceiaș, cu salutările sale.
KwvoravTtvtp tco KavrazonÇivtp et> irpàrrsiv.
* Ta p.sv àXXa pq.6'j<xÓTepot ytyvójxsvot, öztj-
vtza [xazpórepov atwxwvTsç ôtaTsXotTjjxsv, any-
vd>p.7]ç i'awç àv oùz áza4¡w6et7¡p.sv Tatç ?àp
èp7aatp.otç zat àyopatotç 7j{xépadç îrpavp.àTwv
rpp.àç o/ooç îteptorà, zat 5tà p.vfjp.Tjç àqstv
àvetpvst Tonç spwpÁvox, ràç Sè sîtstsîouç
îtotoopévonç ttwipùpstç tò p.7¡ p.sp.v7ja6a',
ixTjTe xpoaspslaGa; toùç îrpoaijZovTaç. Kat,
Taur’ ev ToaoÛTtp xoXXvjv èyovTàç 7s ayoXvjV,
zaì pqarwvTjv, o’óts a'jȚȚtvĂazeaOat Sizato: àv
et7¡p.ev, ours, Tàç Stzaç JtpaTTÓpevot, àôtzetç-
6at àv etzÓTwe àvoXoç'jpaipeôa. ùtà Taora
Tolvnv TTjXtzóvSe ypóvov, 6v Taîç TtoXtTtzatç
șpovTtatv èxXé<pa>x£V, tț) vjpsTspa oup/pníq. 7tpo-
aavaTtOéjxeSa zaì tv) òjxsTspq. XapitpÓTTjTt xpo-
aava.70p.e6a, aöTjj re zat Tote óp.oyópotc (sic),
toîç 7s tò 7ÉVOÇ àpp.óCot>at rà awT7)pt<i>5ïj xaì
œatSpà xpoaava'poîvoôvTsç, œwç TïjTéç (sic) ts
zai etç ST7] ôîtép itoXXà za.6’ ézarepov en Stà-
7OtTS.
(Originalul în mănăstirea Vatopedului; coj ie de C. Erbieeanu în Bibi. Ac. Rom.)
CCCXLII.
lf)90 Constantin Brâncoveanu către Mitropolitul Climent de Adrianopol, despre
Maiu. neastâmpărul Sinaiților, pe care el nu-1 îngăduie.
j- ’lœàvvïjç KwvaTavTîvoç Dlxaaapap.xac
Bos6ôv8aç, sXs<p0soû AoQsvt^ç zàaïjç Ooqzpo-
ôXayiaç.
IlavtspwTaTS zaiXo7!WTaTsM7jTpoîroXîTa t^ç
à7iWTàT7jç MTjTpoxôXsœç ’ASp'.avomrôXswç, zô-
pte xnpts Kàt/j-tj, tt¡v IlavtspÔTTpà aon eôXaêtôç
■/atpSTOôp.sv, zai àanaÇôp.s6a ty¡v tspàv aor/jç
Ssi'.àv, 8sôp.svo'. toû 0soô và vrp
vom aveà astfel o mai dumnezeiască parte
și, fiind pretutindeni de față, ne vom în­
vrednici și în faptă de rostul nostru deo­
sebit. Deci iată-ți trimet pe Dimitrie nepotul
mieu și te rog să aibă parte de ajutorul
tău; și, căpătându-1, și lui i se vor face în
j chip fericit câte s’au vestit și, întorcându-se
i cu bucurie, ne va umplea de mulțămire.
I Lui Constantin Cantacuzino, urări de
bine.
Dacă în altele ne-am face mai negligenți,
de câte ori am sta tăcând mai multă vreme,
n’am fi cu totul nevrednici de iertare; căci
în zilele de lucru și de afaceri ne trage
mulțimea trebilor și pentru amintire ne 0-
prește a face cele dorite; iar târgurile ce se
fac odată pe an, ne silesc a nu ne aminti și
a nu vorbi celor ce întâmpinăm. Și, având în
astfel de lucruri multă zăbavă și odihnă, n’am
fi vrednici de a fi iertați, și, dacă am fi
pedepsiți, nu s’ar cădeâ să ne plângem.
Deci puținul timp ce l-am furat de la gri­
jile politice, îl închinăm firii tale asemenea
cu a noastră și-l aducem înaintea Lumi­
năției Tale, ție și celor de un gând și celor
potriviți ca neam, dorindu-vă cele mântui­
toare și strălucite ea să o tot duceți bine,
; acum și ani de zile, mai presus de orice.
-j- Io Constantin Basarab Voevod, eu
mila lui Dumnezeu Domn a toată Ungro-
vlahia.
Preasfințite și prea-învățate Mitropolit al
! preasfințitei M itropolii a Adr ianopolei, chirie
I chir Climent, ne închinăm cucernic Prea­
sfinției Tale și sărutăm sfânta-ți dreaptă,
i rugând pe Dumnezeu să te afle cea de față

tò rcapòv paç èv zaì rcáo^ a>.kȚ( '/zpà
zai soçpooôv^.
Epappa r^ç rcpò rcokkoö òèv èkàòopsv, àkk’
coti Tjtxsiç T'/jç S7pà'japev arcò rèç rcokkèç
"¡povTîôeç ôrcoô è'/opev, "Opwç zatà tò rcapòv
òèv skeicpapsv và T'/jç 7pà'popsv zai và v/jç
ôwawpsv tôv rcpoaijzovra yaipettapòv, zai tô
rcspwaÓTepov ôtà too; ïtvatraç, ott àzoóop.ev
rcwç TjkOav aôtaû, zai rceptrcatoûv pè èêwTS-
ptzèç TÉyvsç zai ^opeúow rcpovôpta zai ps-
Țaksia, zai toùç èp^v'josv f¡ ïùvoôoç và ùrca-
Yaívo’JV èzeî và tôoôv TTjv ôtayopâv rooç' zai
aùroi ôSpiÇoov zat zataçpovoov rr¡v Sóvoògv
zai òèv rcstOovtat etç tt¡v Sùvoòov zai toùç
IlaTptâpyaç toùç ôêpiÇo'jv zai toùç ké^ow
ôiàyopeç ôkaœpTjptsç, tò órcoìov etvat tòrov
táJv iosëoiv. Kai TjOikopsv wç si v/pwv và
toùç zpàifjç üavtepôtTjç aot) zai và toùç
eirc'Àç và záQwvtat 'ppôvtpa, zai sàv zako-
yépot zat yptattavot, zai và zvSepvwvrat zai
và rcopeùwvtat za6o>ç èrcépaaav zat èrcepvoô-
oav ot rcatspeç tou povaat^ptov àp’ où èz-
tto6ï] swç twpa. "Ott" ai zatvotoptsç etvat
t'ôtov twv atpéaewv, zat, av è'youv ttrcota k07ov,
àç tôv e’trcoûv etç ttjv ’Ezxkvjoiav, órcota òèv à-
ôtxïjae, prjteàôtz^ zàvéva1 rcoté. Kaí,za6’ órcó-
Seatvav etvat zai òèv eoyaptatoovtat .etç òóo
üatptâpyaç, àç zàponv và èkùo’jv zai ot àkkot
etç eva torcov, zai èzetvo ôrcoô eupouv okot.euko-
70V, và otépioDV zai aùtot- zai và toùç etrcŸjç
ètCt và zàpouv, ywpiç àkko. "Ott zai ^petç
okot paç zai ot êaatketç twv yptattavwv, ôrcoô
eìvat arcò i^pàç peyakitepot, sic ,tt]v àrcô'paatv
twv Ilatptapywv rcetôovtaf zaÔôte orcotoç
à6etei r/jv zotvijv àrcó'p aatv twv ’ üatptap-
ywv2, rcapazoùet t^ç ’Ezzk^ataç, etvat wç
ó èùvtxôç xai ó tekwvvjç, xaÔtbç eîrce po-
vayôç tov ó Kùptoç” xai ètCt kotrcôv và zà-
poov si àito'pàsewç. Eì òè zai zápoov àk-
kéwç zai Sékow và zataœpovoùv tí¡v ptj-
tépa paç fijv ’Exzk'/jatav, xai và ùôptÇo'JV tt¡v
Sôvoôov, xat và êkaaçïjpoôv toùç IlaTptâpyaç,
T¡ eva àj zai okot>ç, àç ^ieôpoov ott zai tq-
petç, wç tézvà t^ç ¿7taç toô Xptctoô ’Ezzki]-
otaç, ôékopev toùç àvttrcokepvjaTj pè ott tpôrcov
zai àv ijprcopoöpev. "Oka và .toùç tà etrc^ tq
Haviepof/jç aoo, za6wç 7pàçopev, zat và è-
ywpsv àrcôzptotv. Taôta zatà tô rcapòv” ot
òè ypóvot tïjç eiTjaav SeóQev rcokkoi zat a7aôoi.
’ Versiune ms.: tiv à.
2 Versiune: Jtapaxoóst tv¡?
și copiștii au adaus după sens.
58183. Vol. XIV.
273
a noastră în sănătate și toate cealaltă bu­
curie și mulțămire.-
Scrisoare n’am primit de mult de -la
Preasfinția Ta, dar nici noi nu I-am scris,
de multele griji ce avem. Ci acum n’am
lăsat sa nu-ți scriem și să-ți dăm cuvenita
heretisire, și mai ales pentru Sinaiți, căci
auzim cum că au venit acolo, și înșeală cu
meșteșuguri străine, și cer pronomii și mă­
riri, și i-au chemat Sinodul să vie acolo
să li vadă gâlceava; și ei se trúfese și des-
prețuiesc Sinodul și nu se supun Sinodului;
și-și bat joc și de Patriarhi și li spun fe­
lurite vorbe necuvioase, ceia ce e faptă de
necucernici. Și vroim ca din partea noastră
să-i chemi Preasfinția Ta și să li spui să
stea liniștiți, și ca niște călugări și creștini,
și să se cârmuiască și să meargă cum au
mers și au petrecut părinții mănăstirii, de
când s’a întemeiat pănă acum. Căci înoi-
rile sunt semnul eresiilor, și, de au vre-un
cuvânt, să-1 spuie Bisericii, care niei n’a
nedreptățit, nici nu nedreptățește pe nimeni.
Și, dacă poate nu se mulțămese cu doi Pa­
triarhi, să facă să vie și alții la un loc,
și ce. vor găsi toți că e bine, să primească
și ei; și să li spui încă și aceia că așa
trebuie să facă, și nu altfel. Căci și noi
toți, și împărații creștinilor, ce sunt mai
mari ca noi, ascultă de hotărârea Patriar­
hilor; întru cât cinevâ calcă hotărârea de
obște a Patriarhilor, el nu ascultă de Bise­
rică și e ca păgânul și vameșul, cum a spus-o
Domnul însuș; și astfel de acum înainte
să facă după hotărâre.- Iar, dacă vor face
altfel și vor desprețul pe maica noastră,
Biserica, și-și vor bate joc de Sinod, și vor
grăi cuvinte necuvioase despre Patriarhi,
ori de unul ori și de toți, să știe că și noi,
ca fii ai Sfintei lui Dumnezeu Biserici, li
vom stă împotrivă, în ce chip vom putea.
Să li spui toate Preasfinția Ta, așa cum
scriem, și să avem răspuns.- Acestea deo­
camdată; iar anii să-ți fie de la Dumnezeu
mulți și buni.
... ....
aiaç, va: èxsîvoç öson...—Separe că era locnl rupt
35
274
'0 T^ça^ç nav'.spÔT^toç uiòc zatà zvsôpa.
’lw. KwvaravTÎvoç M^aaapà;azaç BoîSôvàaç.
1690, jiato'j.
(Legrand, 1. c., IV, p. 5 si urm., n® 4; copii moderne în Bibi. Ac. Rom0 si de d. M. Gedeon.)
CCCXLIII.
1690, /■ Anania, fost arhiepiscop de Sinai, către Constantin-Vodă Brâncoveanu,
‘20 Decem­
bre.
despre dreptatea sa.
’Ez. t^ç ȘapSâpo'i sziaTok^ç toó ’Avavío'j
zpôç tòv ^ysjAwa Mok5o6ka^iaç KwvaTavTtvov
TÒV K.aVTtp.Vjp7¡V. •
1690, Asxsu.6pío'j 20.
Etc toùto zapazakoóp.sv và p.àç ë/jj stç
tt]V àvaôijv ttjç 3tá6satv, ¡as za6’
^¡iàç-.èv Xptaup - àSsk^ÓTTjTa, wç ori ^¡aeiç
X«ptTf ©son zàvéva azàvSakov Ssv : szpoisvrp
aapsv, pure. ty¡v aïjp.spov [ASTa^stptÇôjisaOsv .
àkkJ, wç ozaSoi toô Knpto'j ¡Aaç, ttjv etpijvTjV
CïjToôjAsv zat Stwzojisv, za6à>ç tò ÈYvwpiCò'Jv
oí fíkot t^ç àÀTjSstaç, zat à'pujaapêv tò ôt-
zatóv ’ jtaç stç tò àôizaarov xpinjpçov; toô
àzpoawzokTÎXTop zptToô; zapatT7¡aá¡isvot zat
Tïjy szçaTaatav ozoô vopipwç èkàoopsv arcò
rà.TOtçtôTa/zazà orcoô ô 'Ispoao.k0p.wv ôèv
szaoas za6’ szàaTTjv và ¡AsTqt^stptCTjTat Stà
ko^oo zat spvoo rcpôç ^¡iàç, OappoôvTsç rcwç
Oékst tôv àœ^a-fi xazij tou rcpoaipsatç,- và
'/¡□'j^aa^, và p.7]v CïjTrç ;TÉT0ia rcpâȚp.aTa àvô-
rcocrara zai àvùrcapzra, Orcoô Sév §ùvaTat và
Tà (pépfj stç Tskoç, ¡AÓVOV Cl)[AtWVSt TTjV tpb^T(V
tou, ’wç a’iTtoç azavSàkoo, zat ¡Aokóvst zat
ràç àzoàç twv wysksarspwv àpi) aùrôç, wç
t^ç zaztaç ôp?ayov ¿zoô stvat, ou povov scôy-
yuaș zat av^yoCsi p-sypt tt¡v aij¡Aspov, àkkà
TOkp.W : StZSÎV Zat ôkïjV TTjV OÎXOÜJAÉVTJV, pÈ TÎjV
¡ttzpàv to'j 7vwp.ï)v zat Ssv àyrçaé zàvéva o-
rcOô và p.ljV tôv STàpaJsv, arcò toô rcaïpôç
aùrpô toô óiaòókoo zivoùpEvoç, stç Ttjv sjoo-
otav twv ÉTspoSôSwy zat Ssv aiaOavsrat ó
TptaàOktpç etç tî 6à8oç zazwy söptazsTott, ¡as
tò và s.TÔçkwasv okwç 7j zazta toùç -vospoùç
¿'pOakpoùç t^ç tp'A/^Ç toô, zat Sèv çpovttÇst .
àkko, rcapà ¡AÓvov rcwç và Tskéa-fl Tà zaza
tou Ösk^jAaTa- zat ¡a^tb zptatv kovtàCet, ¡a^te
àvTarcóóoaiv, ¡aT|TS vôjao'jç 0soô, àkk’ ùrcsp'j-
tpwSïj ùrcëp tòv 'Ewayopov, zat Oékst và syțj
rcàvraç òrco toùç rcoàaç aÙTOô. Aùrà koircàv
rcpovowv zat rcpàrrwv [AS/pt toôSs, zai Crpwv
6ot]6ôv rcpùç aovaarctapôv T^ç zazoGsktaç too,
zapa/wprjast 0soô, s$ Tj¡i[sTép]wv ájAaprtwv, ék-
zùaaTO Stà t^ç zavoopvoStaasosaTâTTjç aÙTOô
Al Preasfinției Tale fiu duhovnicesc:
Io Constantin Basarab Voevod..
1690, Main.
Din scrisoarea rău scrisă a lui Anania
către Domnul Moldovlahiei [=Ungrovla-
hiei] Constantin Cantemir[=Brâncoveanu].
1690. Dechemvrie în 20.
Intru aceasta ne rugăm-să ne aibi în bună
socotință, cu toată frăția noastră întru Hris-
tos, căci noi, cu mila lui Dumnezeu, nicio
seandelă n’am făcut, nici pe cea de azi •
n’o pricinuim, ci, ca următori ai Domnu­
lui nostru, căutăm și urmărim pacea,' pre-
■ cum o știu prietenii adevărului, și am lăsat
dreptul nostru la nepărtenitoarea judecată
a judecătorului celui fără părtenire, cerând
și sprijinul pe care legiuit l-am luat pentru
astfel de rele pe care al Ierusalimului n’a
încetat zilnic a ni le face cu vorba și fapta,
încredințați fiind că-1 va părăsi gândul lui cel
rău, să se astâmpere, să nu mai caute astfel
de lucruri nesuferite și neîngăduite, pe care
nu e în stare a le duce pană la capăt, ci
numai își păgubește sufletul, ca vinovat de
seandelă, și molipsește și urechile celor mai
de folos; ci el, ca o unealtă a răutății ce
este, nu numai că a tulburat și tulbură
pănă acum, și, cutez a zice, lumea toată,
eu mica lui socotință, și n’a lăsat om să
nu-i strice liniștea, mișcat de tatăl său dia­
volul, în stăpânirea celor de altă credință;
și nu simte de trei ori ticălosul în ce pră­
pastie de rele se află, căci a orbit cu totul
răutatea ochii sufletești ai minții lui, și
nu sé gândește la alta, ci numai cum să
îndeplinească relele lui voinți; și nu se
gândește nici la judecată, nici la răsplată,
nici la légile lui Dumnezeu, ci s’a ridicat
mai presus de Luceafăr, și vrea să aibă
pe toți supt picioarele lui. Și acestea cu-
getându-le și făcândiF-le pănă acum, și cău­
tând un ajutător pentru sprijinirea relei
lui voinți, cu voia lui Dumnezeu, din gre­
șelile noastre, a răpit cu sfatul lui prea-
viclean și necucernic și pe- Preasfântul de
I Constantinopol, ca pe unul ce nu știa dreptu-

O'j[ï5o'>k'^ç zaì tòv àyiòv Kw'vGTavTivo'iaôXswç, |
öS; àns'pGv twv ÊaatXtzwv zai cjvoSîzwv 6sc- j
ztajxàtwv ózoò lyv. szsïvo tô ôsoSôçacTov vai I
kpôv ¡AOvaaT^p’ov, zai ivsvas ywpiç zapiav
ozétptv zàì So’jXtjv tt); kpàç awóSo’j .zài twv
xpozptrwv àpytspÉwv, zaì szap.ì zpiafv zaì
àzóyao'.v, atTtwv' zai zattjfopwv fjuàç wç vîw- . j
TSpiaTàç zai zaivoTÔpo’jç. 'Hp.sïç èv țmow
0soû wç àXàÔTjToç aÔTOû èçôaX^ôç èzÎGTarat,
oùôsv zatvôv 7frcapávop.ov'éÁpá£ap.ev, wç 'pX’ja-
poÛG'.v, àXX’ è5',azstp.$6à wç zapsIáSop-ev, zai
WÇ ëjvwjisv, ÇpoXaTTOVTEÇ TÔ àÔToSéoîTOTOV zai
aÔTs^oôaiov toô tepQÛ èzeivo'j ôpovoo, zaTà
Tïjv vsapàv toû ào’ôip.0'5 èzeivo» êaa’Xéwç
Twp.aiwv’IoucT'.v'.avoû toû p^àko'j, zai tô
a'JvoStzôv 6sairiop.a, ôrcoû ó àoi3tp.oç IlaTp'.-
apy/jç zûp 'kpêp.taç KwvaTavTtvo'JTTÔXewç ^pôç
Tjjj.àç è'Swaèv, èittSsSa'.wv tt¡v àvwTÉpw pTjöet-
aav vsapàv, [lETà twv kaps’jpsôàvTwv àyiWTaTwv
UaTptapywy, zûp iwazsìp. .’AvTtôyjiaç, zaì
zûp Pepjxavoò 'kpoaoXópwv, zaì Ttp.o6èo'j !
Kójrpoo, zaì àkXwv ' xoXX&v àpytspswv zaì
zXajptzwv, vpà'fwv oÓTwaì oti aÓTOtpsì èSeàaaTO
zaì àvéyvw tt¡v vsapàv, zaì ÓKápyst 6s5aìa
zaì àp.$TàtpîîTTOç sœç où TjXtoç è(popq.. Aoi-
~ôv st TjV ôîtozstp.sv7j àpytsjrtazo~7j toû ..
ïtvato') slç tôv t^ç 'kpoúaaX-i¡p.'0póvov, tîvoç
yàptv ôzévpa'ps zai o'jz àvTst^sv ó zûp Tsp-
p.avôç, wç ó zûp Ùooi6soç 7rXavwp.svoç ^8sț-
YSTaf; tiîrsp Tà è<5Zap.[j.éva ittjSwv, zai êoûXsTat
oXwç StoXoo TTjv çôopàv zai tôv àrpaviap.ôv
toû ávtwTá.Too szstvo'j p.ovaaT7¡pío‘j, îtpoșaat-
Çôp.evoç jrpwœàaetç sv àptapTtatç, vpàywv zai
aoț^âCmv'1 tô opôôôoiov aX^pwțxâ Taya Sta
và- óoTep^à^ TTjv èXsijp.oaûvTjv zai sôXàSstav
ottoû syoov stç szstvo tô kpôv TÉjievoç, wç
^otztXoSoztô’ppwv, spyotç ts Tai Xôyotç' spyotç
’XSV, èjlTtoStÇwV TOÙÇ WpOGX'JVTjràç ÔJTOÔ,-C^Xtp
ßsttp ztvoóp.svot, stç zpoazóvTjGtv wapaȚtYvov-
Tat- ÂOȚOtc Ss zai 7pàp.p.aatv s£ot>6svwv zaì
<r>zoyavTwv àjfxàç, ózò toù àpyszàzoo ztvoó-.
p.svoç’ ^{isk Ss, wç .sizop.sv, aÒTà zat aXXa
zàp.zoXXa ôzo'jLSvovteç, tqaoyáCop.sv, aÙTÔç Ss
ooz Tjpspst, àXXà aovyóCst zai rapami Tpó-
îtotç’ ■savTûtoiç u.srà SoXiôttjtoç và t>zorá|y¡
zaì và SooXwqȚj tò aÒToSsagroTOV zaì aöTs-
^oóatov toû a?twTaToo szstvo» 0póvo'>, azstpaç
zavTayoû 7pà[ip.aTa’ p.àj Sovàpevot Ss ot za-
Tspsç irXsov OTTopsvstv Tà TooaùTa zaì TTjXt-
zoùaa zazà, szap-av àva'popàv stç tò oìzo'J-
psvtzôv zptr/(ptov, zXatovTSç zaì ,òS')póp.svot
zotvwç TTjV àStztav ó~où érpo$sv7¡asv ó 'k-
poaoXóp.wv stç tò 6stov szstvo opoç îtoXXàztç--
zaì o’jz szopsaÖTj stç Tà TooaûTa, àî.X’ s5o­
275
rile împărătești, și sinodicești ce are aeea mă­
năstire prea-slăvită de Dumnezeu și sfântă,
și a hotărât fără vre-o cercetare și vre-un
sfat al Sfântului Sinod și al aleșilor arhierei,
și a făcut judecată și legiuire, învinuindu-
ne și aruncându-ni ponosul că suntem înoi-
tori și făcători de lucruri neobișnuite. Noi,
eu frica lui Dumnezeu, cum ne păzește
ochiul lui ce nu se poate înșelă, n’am făcut
niciun lucru nou sau protivnic legilor, pre­
cum flecăresc ei, ci am lucrat cum a fost
datina, și cum am știut, păzind neatârnarea
și de sine cârmuirea acelui sfânt Scaun,
după novela acelui sfințit împărat al Ro­
manilor, Iu,tinian cel mare, și hotărârea
sinodicească pe care răposatul Patriarh chir
Ieremia al Constantinopolei a dat-o către
noi, întărind novelă spusă mai sus, cu cei
ce se aflau în jurul lui Preasfințiți Patriarhi,
chir loachim de Antiohia, și chir Gherman
de -Ierusalim, și Timoteiu de Cipru, și alți
mulți arhierei și clerici, scriind, astfel că
a văzut cu ochii lui și a cetit nóvela, și e
sigură și neschimbată cât" vede soarele. De
alminterea, dacă ar fi supusă arhiepiscopia
de .Sinai la Scaunul Ierusalimului, de ce a
iscălit și nu s’a împotrivit chir Gherman,
precum chir Dosofteiu, înșelat, vorbește,
suindu-se pe catalige, și vrea cu desăvâr­
șire cu totul peirea și distrugerea acelei
prea-sfințite mănăstiri a noastre, aducând
înainte cuvinte greșite, scriind și năcăjind
turma drept-credincioasăj poate ca să piardă
eleimosina și evlavia ce au pentru acea
sfântă biserică, ca unul ce are gânduri fe­
lurite, cu faptele și vorbele; cu faptele
oprind pe închinătorii cari, mișcați de dum­
nezeiască râvnă, vin Ja închinare, cu vor­
bele și scrisele. . . și pârându-ne pe noi,
ca unul ce eră mișcat de începătorul relelor;
și -noi, cum am spus, răbdând acestea și
altele . prea-multe, stăm liniștiți; iar el
nu se odihnește, ci supără și tulbură .în
felurite chipuri cu șiretenie ca să supuie
și să robească neatârnarea și de sine stă­
pânirea acestui prea-sfințit Scaun, răspân­
dind pretutindeni scrisori; și, neputând Pă­
rinții a mai răbda atâtea și astfel de rele,
au făcut o anafora către județul patriarhi-
cesc, plângându-se și jăluindu-se în de obște
pentru nedreptatea ce li-a făcut-o al Ieru­
salimului adese ori la acel dumnezeiesc
munte; și nu s’a oprit la atâtea, ci s’a vădit
și pe Preasfinția Sa, poate ca neștiutor al
276
Xéaos zat TTjv navaȚtotTjtâ toö, vr/v. wç à-
Zïipov t^ç ôastXtzîjÇ vïapàç zat aovoStz^ç
àzoyâaewç, zat è'ôwos 7pàppaTa : CTslXavTsç
zat ¡leptzoùç ¡1=6’ ^pwv và ț;t\vipm'> tô 5t-
zatov, zaì và ó¡ioXo7^aouv èz awp.aToç rijv
Suaruytav (iaç, woàv ozoö zoXsgoógsOa ôzô
twv Oïjptwvùjiwv èzeivwv ’Apàôwv, ¡ri] §ovà-
¡isvot zXéov và ôzo'pspwpsv Tàç ’ C/¡¡itw5stc
a'JYyjiaetç r^ç 'Aytwaôv^ç too, aoTÔç 5è ó
soXoyTjfiévoç ouz ot5a Ttvt Tpôzw ■îjzaTTjÔTj
zap’ aÒTOù, zat è'zXive tôüov • etç T’ijv GéX^atv
TOO, OZOÖ JLÏ|tf àzô GOp.êookrjV ZpOZpÎTWV
àpytepéwv zat èXXo7Îp.wv zXvjptzwv èoooozfjÔT]
và àvarpéipT] tô zapáXoyov zai ¡lovozpoawzov
èzstvo 7pá¡i¡ia ozoö eSwaev, àXX’ ep.etvev à-
zagzijç zat ozepô'ppoç, ooXeàCwv Tjp.àç p.è
SoXtÔTTjTaç zat tpeoSetç ôzoayéaetç, T’jzavvwv
(sic) r^.àç [isypt t^ç a^¡xspov. 'H(ietç Sé, wç
àzpazTot twv TotoÔTWv T£paT0vp7twv, zat zst-
6S[ievot etç Tàç auTwv ^eoSeztzXàoTOOç xevo-
pwviaç, TaXatzwpoôjieOa, wç GéXetTÔ ^vwptaev
èz zoXXwv ~f¡ Osôaoyoç aoToö Atà toöto
izeTeóo¡iev ri¡v a-/]v 'TtpTjXóTTjTa, wç 6eoae6^,
ezXajizpov zat aovsTWTaTov AùÔévTTjv, và So-
□wz’/jO-ț] àzô r^ç àXvjOeiaç zat và 7pà<pyj zpôç
a.OTOüç Tà zpôç etpVjvTjv, và àçtrpoov T'ijv
zeujp.ovTjv ozoö èyoov và Swaoov 7pap.p.ara
zazà T'ijv àpyatav auvoàtzTjv Stàyvœo'.v, xat
êaatXtxijv veapàv, èztôeôatoôvTeç ttjv àSeozo-
Tetav toö á7¡wTároo èzeivoo Opovoo xat 6eo-
So^àatoo țiovaoîTjpioo, ot: '/¡¡istç ooàèv véov
zai àzapà7payov Ctjtoôjisv, àXX’ àpzoôjieôa
etç Tàç oovoStzàç zai êaatXtzàç 6eiaç àzo-
'pàaetç ozoö eyojiev etç yetpaç ¡iaç- elSè ou
zaôawatv èvoyXsîv zat C7¡¡it<óvetv '^¡iàç, 6éXo¡iev
Swo-ț] àvatpopàç zal etç tôv è|oyà>Ta.Tov èzi-
rpozov, zaîà TTjv èXeoOeptav ozoö eyo¡iev àzô
tôv è? aÔTwv 6pta¡iSeoó¡ievov npoy^T'/jv, ó-
jiotwç zaì zaTà StaSoyjjV àzò tooç xarà
xatpoôç SooXTàvooç ¡léypt rijv avjjiepov, zaì
TÓTe 6éXet 'pavepwG^ tò Stxatov, oTt zoXXàztç
¡làç èjizóStaav ^¡ietç Sè ÎTjroôvTeç ttjv et-
p/jvïjv etç T'ijv 6sXvjaív tooç, á¡iT¡ aurei è$é-
zXtvav àzò TTjv àXijòetav, zaì Sèv aoXXo7t-
CovTat àXXo, zapà jióvov zwç và TeXetwaoov
TTjv zazoep7tav tooç,- etç tò và jiàç zazo-
zotTjtJOOv èawTeptzwç zaì è^wTeptzwç- zai '/¡¡ietç
Tà ozo¡iévo¡iev oXa, jió.vov T’ijv èXeoôeptav
toö a-pou èzeivoo tózoo và yoXá£w¡iev, w?
Tézva 7VTÌota zveojiaTtzà' toò a7too èzeivoo
¡lovaoTTjptoo, zaì oòy wç vó6ot zat ¡ito6wToí,
Tàç éaoTwv èztjieXtaç çpovTtCovïeç, àXX’ etç
ttjv xotvTjv w'péXetav èztjieXoójievot, çépopev
zàaav OXîtptv zai oTevoywpiav, aojizàayovTeç
novelei împărătești și al hotărârii sinodicești,
și a dat scrisori: trimețând și noi pe anume
oameni cu noi ea să caute dreptatea, și să
mărturisească de față nenorocirea noastră,
i ca unii ce suntem vrăjmășiți de acei Arabi
I ca fiarele, neputând să mai suferim păgu­
! bitoarele supărări ale Sfinției Tale; ci bine­
| cuvântatul nu știu în ce chip a fost înșelat
i de dânsul, și așâz de mult s’a aplecat la
| voința lui, încât nici de sfatul arhiereilor
i aleși și al clericilor de frunte n’a fost în­
credințat să strice acea carte împotriva
legii și părtenitoare ce a dat, ci rămase
neînduplecat și trufaș, înșelându-ne cu și­
retenii și făgăduieli mincinoase, purtându-ne
cu vorba pănă în ziua de astăzi. Iar noi,
ca unii ce suntem neîncercați în astfel de
minunății, și încredințați de vorbele-i nouă,
plăzmuitoare de minciuni, am ajuns în acest
hal, cum va cunoaște-o din multe, cu sufle-
tu-i cel înțelept întru Dumnezeu. De aceia
ne rugăm de înălțimea Ta, ca de un Domn
cucernic, luminat și foarte cuminte, să se
îndemne de adevăr și să scrie către ei cele
pentru pace, să lase gândul ce au de a da
gramate, după vechea hotărâre sinodicească
și după novela împărătească, întărind nea­
târnarea acelui Scaun preasfinții și acelei
mănăstiri de Dumnezeu slăvite, căci noi nu
căutăm nici un lucru nou și nescris pănă acum,
ci ne mulțămim cu hotărârile sinodicești și
împărătești pe care le avem în mânile noas­
tre; iar, dacă nu vor conteni de a ne su­
pără și păgubi pe noi, vom da anaforale
și către prea-înălțatul Vizir, după voia ce
avem de la Profetul cel slăvit de dânșii și
de asemenea, pe urmă, de la Sultanii ce
s’au urmat pănă azi, și atunci se va vedeă
dreptatea, că adesea ne-au împiedecat; ci
noi am căutat pacea după voia lor, iar
ei s’au depărtat de adevăr, și nu se gân­
I desc la altceva, ci numai cum să ispră­
vească fapta lor cea rea, ca să ni strice
înlăuntru și în afară; și noi le suferim
toate, numai să păstrăm neatârnarea acelui
loc sfânt, ca drepți fii sufletești ai acelei
sfinte mănăstiri, și nu ca niște copii din
flori și ca niște simbriași gândindu-se la
nevoile lor, ci, având grijă de obștescul
folos, suferim toată tulburarea și strâm­
torarea, împărtășind durerea cu frații de
obște, și nădăjduim în mila Iui Dumnezeu
cel bogat în daruri, să nu ne lase pănă
la sfârșit, ci să ne ocrotească și să ne

țj-s tt¡v 7.o'.7r¡y zaì sXKÏçqj.ev eîç I
tò ëXsoç zoò îrXo'jOioôibpoo 0soù và p.îj p.àç
■sYzaTaXetTffi siç tsXoç, àXXà và p.àç esta- |
zîșOțj zat và pâç X'jrpàaij], wç xàXat tôv |
topaTjXtttzòv Xaôv, èx ttJç SovacTeiaç aorcor i
on '/.àp’.ç zat tò àzstpov eXsoç stv¡ '¿.exà i
trtç S^ç ExXap.îrpÔT7jToç sv ëi<p xavTÍ. j ~ Al Luminăției Tale rugător: Anania.
1690, Sszsjjiëpto'j x', ànô KwvaravTivon- ¡
kôXeoîç.
-j- T^ç ï^ç ExXap.rcpÔT7jToç enysr/jç ’Ava-
viaç.
(Côpii moderne în Bibl. Ae. Kom.)
CCCXLIV/
Mărturia lui Dionisie, fost Patriarh de Constantinopol, și a lui lacov, fost
Patriarh de Constantinopol, în privința moștenirii Elinei Cantacuzino.
y ûiovuatoç, sXsip0îoû àpytentaxoÂoç KpÚHjV
KwvaTavTtvo'JTioXswç xai olxo’jp.evtzôç flarpt-
àpy.Tjç.
ÿ ’làxwSoç, èXstÿ 0soù apyteziczoxo? orpib-
TjV KwvatavTtvooTtôXsw; xat otxo'jpsvtxôç Ila-
rptapy^ç.
-Ț- 'II Merptônjç 7]p.wv Stà toù xapôvroç
xotvoù 7pàp.p.aTOç SïjXoTtotst ort, sv Tțj aoOsv-
rtx^ Koùpr^ t^ç Oirnpo^Xaytaç àpyotspwv
fjptîiv twv ÜaTptapxæv Kapay^'ovôtwv stç àrcó-
Xanatv, zat ouvoptXtav toù szXapjtpotatoo
z’jpiou xopton ’lœàvvon K covata vtivou Mxa-
oapáp-Jta BoeSóS., AóOsvtoü naarjc OÓ77PO-
oXa/iaç, toù zatà xvsùp.a ntoù àz/aKTjroù zat
xspiitoOiÍTou y¿<Sv, îtapscTTjaav svwztov sávTcov
ot Sùo sÔ7svsGTaT0t aÓTáSeXyot, ó ápywv StóX-
vtzoç xùptoç KœvaravTtvoç zaì ó àp/wv M$7aç
Sîtaôàpïjç zùp'oç MTjxaTjX, oí KavTazooCijvot,
zaì s5s7j0T(aav ^ptv Sawç sisráostoí t^ç zatà
0SÒV 7svopiv7)ç îtspt Tïjç StaÔTjZTjç, îjv xpà
Xpovcov STtotTjasv sv p.azaptrç v?| Xr^st p-^t^p
aÙTwv èzXapurpOTàr/j Aop-va 'EXsv/j, sk’ 'Ispo-
aóXup.a xapaysvop.svTj, zat aùOtç [zatà tyjv] à.v-
Ttatpo'pîjv aÔT^ç SZSÌ0SV èîtiêsoauùaaaa zat szt-
z'ipœoaaa zat zaTTja'paXtaaaa èzstvTjV aypa7tSt
t^ zap’ auTTjç zat pâprjatv à£toX07O!ç àvôpà-
atv, XoȚOt? Ts S'/¡Xa3-/¡ zat epvotç, S77pàaw; ts
zat à7pà/pcoç, óxoat^p'.yG^vat ts zaì Kap’ 7¡p.wv
8¡á toù Kapôvtoç sxstvnjv vijv StaOrjZTjv zaì
SsSa:w07jva( wç à^soSsoTar/jv zaì àXv;0^ zaì
jióvtpov zaì StTjvsz^ TTjV ào'fàXetav. riìv-
zsp TTjv a’tTTjOtv, «oc SDX070V ooaav zaì toù
orzatoti s/op-éy/jv àsoSe$àp.evot, sXo7OTpt6rp
aap.sv Kepi aoT^ç srtpsXö? zaì sazsp.p.svw?,
zaì ootcoç stç àvatpsatv îtâtnjç ôîtoTpsxoùa/jç
277
răscumpere, ca odinioară poporul israili-
I tean, din stăpânirea lor; al cărui har .și
a cărui nemărgenită milă să fie cu Lumi­
năția Ta în toată viața.
1690, Dechemvrie 20, din Constanti-
nopol.
!
I
IC91,
lanuar.
-f Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost
arhiepiscop al Constantinopolei și Patriarh
ecumenic.
lacov, cu mila lui Dumnezeu fost
arhiepiscop al Constantinopolei și Patriarh
' ecumenic.
■f Smerenia Noastră prin cea de față
scrisoare către toți arată că, în Curtea
domnească a Ungrovlahiei găsindu-ne noi,
amândoi Patriarhii, pentru a vedeă pe Măria
Sa domnul domn Io Constantin Basarab
Voevod, domnul a toată Ungrovlahia, fiul
nostru sufletesc iubit și dorit de noi, și a
petrece eu dânsul, au venit înaintea tutu­
rora cei doi prea-nobili frați, boierul Stolnic
Constantin și boierul Mare-Spătar dum­
nealui Mihail, Cantacuzinii, și s’au rugat de
noi, ca, făcându-se cercetarea după Dum­
nezeu a diatei pe care pe vremuri a făcut-o
răposata întru fericire mama lor, Măria Sa
Doamna Elena, plecând la Ierusalim, și,
iar, după întoarcerea ei de acolo, înteme-
! ind-o, și întărind-o, și asigurând-o dânsa cu
pecetea ei și cu marturi oameni vrednici de
a fi numiți, în vorbe adecă și în fapte, cu
; scrisul și fără scris,—să se întărească și de
către noi, prin cartea cea de față, această
diată, și să se confirme, pentru neminci-
I noasa și adevărata, trainica și veșnica ei
! siguranță. Primind cererea lor, ca una ce
e cuminte și dreaptă, am discutat pentru
dânsa cu îngrijire și cu înțelepciune, și astfel,
pentru nimicirea a toată părtenirea furișată
și pentru vădirea întregului adevăr, ros-
i tindu-se de către noi afurisania nedesle-
278
s'Xozpoawztaç zaì S^Xwaiv trfi oXtjç áXr¡-
Osiaç zpoâZ'pwvv^évToç zap’ 7¡p.wv âșopiap.ot>
àkÓTQ'j toö zapà 0soö, Ép.apTop7¡07j zapa tô
toö aoToö èzXap.zpoTàtoô KwvaTavTtvon Mza-
aapáp.za Bqòoó5., AùOévTov zàaTjç OÓ7?po-
ëXaytaç, toö zarà zveôpa uioö à?azYiT00 zaì
zeptzoÔTjTO'j r^ç fyj.wv MerprÔT7]TOç zai toö
óatWTá.TOO MïjTpozoXÎTO'J O'J77pooka/taç, zòp
0ew5oaiou, zaì toö zvô'jp-aTtzoô zarpôç sxeivTjç
t^ç țiazapta? Aó¡j.vt¡; 'EXsvtjç, sv tepop.ovà-
yo'.ç zai àpyqiavôptTOD zazà ÏTS'pàvo'j, zai
toô àpyovToç MeyáXo'J Mzávo'j BtvTtXa, wç
zpo7£7ovüïa StaOrjZi) èxeivTj t^ç jiazapiaç
ûôjivaç 'EXévaç, p.7]Tpôç twv p7¡0évTwv aÙTwv
Soo aÙTaSéX'pwv twv KavTazouCvjvwv, Kwv-
aTavTtvov zai Mt/ai^X, ozapys: àX^’/jç èzsivïjç,
tòta tô, ÊsSata, àvuzôzToç tô zai àzapaaà-
Xs’jtoç’ aÔToÔsXcôç 7áp yipw v¡ 0avoôaa zaì
aÔTozpoatpôTWç zai S>'ya t;vôç à.XXvjç àva7Z7jç
ëiaç zai zaTava7zàaswç TaÔTTjv sxelv/jv ttjv
StaÔTjzr/v szotTjas. zai xaTTpyaXtaaTO ■ iSícp
O'ppa7tSi, àpaîç tô zai pàpruai, xàtà tô ôô£av
a,ÔT^' où p.Tjv Ss, wç spé07¡ X070Ç p.STa 0a-
và.TOv sxsivTjç, ozò toô à.XXoô, zpoavazavÔsvTOç,
¡lazapÍTO'j àôeX'poô aÓTwv, SspSâvo'j BosôovSa,
zai àXXwv Ttvwv ,yap'£op.évwv ■ szeivq», sivat
TïjV O!a07p¿^v sxeivTjv zapaaaXs')O[i,svT|V zai
Sts'p0app.svv¡v. IIpôç Ss TOÔTOtç tSop-sv zai taov
.Êsëatoôp-svov ûzô toô [lazaptwTaTOO zai ao-
ywTáTOü üaTptápyo'j twv ìspoaoXópwv, xuptov
àoa’.0éo'), toô sv 'A 7119 IIvsôp.aT' à7azv|Toô zai
zeptzo07jTO'j àSsXyoû zai ■o,jXXs'.TO'jp7oô t^ç
Tjfiwv MsTptÔTTjoç, StaXajiêàvov stvat op.otov
zai zaïà zàvTa àzapàXXaZTov zai àp-STa-
ZOtTjTOV stç TÒ ZaVTsXèç Tfj ZpWTOTÛZtp SZStVȚj
Sta07]Z7j t^ za0oXtz^ t^ç ptazaptaç âôp.vïjç
.'EXsvtjç, p//jTpoç twv àpyóvTwv aÒTwv zaì auTa-
SsXœwv KavTazooCïjvwv. S'jvsôt] 7àp Stà tô otaa-
O^vat aoToùç toùç àpyovTaç ózò toö ptazapÍTOv
àôsXyoô aoTwv £sp6ávov-Bóv8[a], ^7sp.ovsúbv-
toç, ¡JtsTà OávaTov t^ç p.ïjTpôç aÓTwv, (xaxaptaç
'EXévvjç, szTaoavToç Tïjv StaO^zïjv szsiv^v êta
zai S’jvaorstqf t^ ao0svTtz^, szoaXsïv auToôç
tô taov èzstvTjç zai èzôoôvat raór/jv, ttjv
zaOoXtXTjV STjXaÔTj, rr¡v ptsypt toö vôv, Stà Tàç
àXXszaXXijXooç yopàç toô zatpoô àp0staav zai
pjj yatvojiévTjv siç p.saov, ôzsp taov, wç syïj<isv,
sôasoa!007jzai t^St] èvwztov ¿p.wv wç ojiotov t^
za0oXtz7j sxstvft ota07|ZȚ| zaiàXïjOsç zat àp.STa-
zotTjTOv sv à'poptajitp àXòrto, ózò tt¡v p-apToptav
twv àvwOsv ps7aXsvSóSwv zaì àzpoawzoX^zTwv
àçtwpaTtzwv zpoawzwv. Toótov yáptv ypayov-
tsç zat^pstç Stà toô zapôvToç,èztôsôatoôvTSç ts
zai ôzoaTTjpiCovTêç tt¡v StaOïjzTjV szstvr(v t^ç
gata de la Dumnezeu, s’a mărturisit și de
Măria Sa Constantin Basarab Voevod, Domn
a toată Ungrovlahia, fiul sufletesc iubit și
dorit al Smereniei Noastre, și de. prea-sfin-
țitul Mitropolit al Ungrovlahiei, domnul
Teodoșie, și de părintele sufletesc al acelei ră­
posate Doamna Elena, ieromonahul și arhi­
mandritul popa Ștefan, și boierul Mare-Ban
Vintilă că acea diată ce a fost a răposatei
Doamnei Elena, mama acestor doi frați
Cantacuzini: Constantin și Mihail, e în.ade-
văr a ei însăș, sigură și nebănuielnică și
nestrămutată; căci ei spun că răposata, de
bună voia ei și din al ei singur îndemn,
^și fără vre-o nevoie sau silă și înrâurire
violentă, a făcut acea diată și a întărit-o
cu însăș a ei pecete, și cu blăstămuri și
marturi, cum i s’a părut ei; deci nu e,
precum s’a scornit cuvânt după moartea ei,
de către alt frate, mort înainte, al acestor
frați, răposatul Șerban Voevod, și alții câțiva
cari-i făceau lui pe plac,—mu e, deci, acea
diată schimbată și stricată. Pe lângă acestea
am văzut și o. copie întărită de prea-fericituț
-și prea-înțeleptul Patriarh al Ierusalimului,
domnul Dosofteiu, cel întru Duhul Sfânt
iubit și dorit frate și tovarăș de slujbă al
Smereniei Noastre, care cuprinde aceia:
că e o copie asemenea și în toate neschim­
bată și neprefăcută cu desăvârșire, după acea
diată adevărată a răposatei Doamne Elena,
mama acestor boieri și frați Cantacuzini.
Căci s’a întâmplat, pentru că au fost siliți
acei boieri de fratele lor răposat, Șerban
Voevod, fiind Domn, după moartea mamei
lor, răposata Elena, cerând acea diată prin
silă și putere domnească, de au scos ei copie
după dânsa și au dat-o pe aceia, adecă ori­
ginalul, care și pănă astăzi, pentru întâm­
plările timpului, venite una după alta, e
luată și nu s’a mai înfățișat; care copie,
cum am spus, s’a întărit și acum, față cu
noi, ca asemenea cu acea diată originală,
și adevărată, și neschimbată, cu afurisenie
nedeslegată, supt mărturia celor de mai sus
mari și vestite și nepărtenitoare vrednice
fețe. Pentru aceia, scriind și noi prin aceasta,
și întărind, și confirmând acea diată a ră­
posatei Doamnei Elena, după zisa copie
neschimbată a ei, arătăm că să aibă adevăr,
siguranță, neschimbare, trăinicie și neclin­
tire față de oricine și, în scurt, tărie și
putere în tot veacul. Iar cine va pune la
îndoială această copie a diatei originale,

pazaptaç Aopvaç 'EXsvtjç, zatà tô p.apTopTj0év
àzapâXXazrov taov àôr^ç, àzo'p atvôpsOa.ozwç
i’yțj ™ _àX7j0éç, tò êéSatov, tò ajietarpsztov,
tò póvtpóv te zaì àStàastarov zapà zavrò;
zpoawzou zai, àzXwç eìzeiv, tò zopoç ts zaì
ttjv Itsybv stç atwva tòv azavra. '0 ôè àp-
çpîêàXXwv aòtw szsívtp t<¡> tato t^ç zaOoXtz^ç
Sta07jZT]ç, avttXsywv ts zaì àvtttaasôp.svoç
5taatpajip.sv-ț] Țvwp-țj zai zpoatpéaet, wç oza-
5ôv toû (psûSouç zat yfXov t^ç àotztaç, pe-
pazp'japévoç 5s t^ àXïjOsicf, ji.evțj sç tô zav-
taXsç àviayjpoç zat àvazoXÔY/jtùç zat èv
oùSsvôç zpoawzip tj zpttTjpttp eloazouôpevoç.
"O0SV s’tçèvôstjtv zaiàaçâXstavTTjç àXr(6staç zat
toûStzato'j, vpa'psv tô zapôv ttjç ^pwv Merptô
ttjtoç 7pàp|tazai 6sSatw6sv fj) tôtoystptp svôç
ézàatOD ^pwv ozofpayțj èze5ô0ïj totç pïjOstatv
àpyooatzat aotaôsXyotç, totç KavtazooCTjvotç.
Kwvctavttvtp zat MtyaTjX' ay.^a', ’lavvooapitp.
: -¡- âtovâatoç, èXscpQsoô àpytsztazozoçzpwTjv
KwvatavttvoozôXswç, Néaç 'PwpTjç, otzetrç
ystpi uzsȚpatpa zaizsëatot.
-~ ’lâzoôoç, sXscp ©sou àpyieztazozoç zpwrjv
Kwvatavttvo'JJtoXswç, otzstcf yetpi ôzsYpacpa
zai êsSatot.
(Originalul în Arhiva d-lui G. Gr. Cantacuzino ; traducerea și în Documentele Cantacuzinilor,
pp. 169-75, n° LXXIV.
CCCXLV.
Mărturia lui Calinic, Patriarh de Constantinopol, cu privire la diata Elenei
Cantacuzino.
Y KaXXtvtzoç, èXétp 0soô àpytsziozozo;
Kwvaravttvo'JZÔXswç, Néaç 'l’wp.Tjç, zai oi-
zou[ievizôç Harptapyr/Ç.
-j- Twv àvw0sv èit'Zpatoôvrwv t^ zaÔ’ ^pàç
toô Xptoroô MsyaXȚj ’EzzX^oiț zavovtzwv
irpovopiwv zai toöto zsçuzev, twv àXXwv onz
é'Xattov, XnoïtsXsç zaì à-toazoó^aotov; èzt-
zopoôv asi ÔTjXaÔTj zai èztzpareùs'.v wç èveort
tà zavtayóOsv ÓGTjpépai zapà twv s'jg=£wv
zpoGavopeva tjj za.Tptapytz^ zeptwzțj zai pe-
YaXstótTjt: Ypàppaat zatptapytzotç zai auvo-
S'.zotç, oca zap’ aùtcèv, sz’ sùXôvotç aitiate,
zézpaztaí zots zaì Ststaztat, zpôç peíCova
rijv toyòv zaì Siapévonaav àsì ttjv àa'fàXstav.
Tà ?àp zwç ózoSeéatepa zàvta, zapà t^ç
zpettTovoç zaì tsXstwtépaç àp/^ç tò svöövapov
etXrjyóta, pàXXov zatta/opoövtat zai àrsyvwç
àzpà5avta Stapévouac zoXXà ?àp ot5e anvav-
ttXapoàveaOat totç ózò ypóvov zs'f’jzóat, zpóats
tò stvat oytat zat tò só etvat a'ivtïjpoôvta,
wv zai çôotç zaì 0satç àzapattijtwç àvtt-
zotetaOat, wç àva^zatov, où ôtaXetzouat. ’Ev-
Osótjv zaì tà vôv zpooezopiaOïjaav vjpìv, co-
279
. și va vorbi împotriva ei, și i se va ìmpo-
i trivi cu gând sucit și părere luată mai
d’inainte, câ un urmaș al minciunii și prie­
ten al nedreptății și depărtat de adevăr,—
I să rămâie în toate fără putere, și nedreptă-
I țit, și neascultat de vre-o față sau jude­
cată. Pentru care, spre arătarea și întărirea
adevărului și dreptății, s’a scris cea de față
carte a Smereniei Noastre, și s’a întărit
i cu iscălitura fiecăruia dintre noi și s’a dat
I acelor ziși boieri, frații Cantacuzini, Cons-
i tantin și Mihai; 1691, Ianuarie.
•J- Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost
Patriarh al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, cu mâna mea am scris și întăresc.
■p lacov, cu mila lui Dumnezeu, fost
arhiepiscop al Constantinopolei, cu mâna
mea am scris și întăresc.
1691,
Mart.
Ÿ Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.-
•j* Intre cele de sus dăruite Bisericii celei
Mari a lui Hristos, care acum e a noastră,
pronomii canonice, a fost și aceasta, care
nu e mai mică între celelalte, folositoare
și vrednică de râvnă: a întări adecă totdea­
I una și a împuternici, cum se cuvine, cele
ce ni se aduc de pretutindeni, în toate zilele,
din partea celor evlavioși, Culmii și Măririi
Noastre patriarhicești, prin scrisori patriar­
! hicești și sobornicești, câte de către dânșii
। s’au făcut și orânduit în pricini înțelepte,
și aceasta pentru mai marea putere a unora
ca acestea și pentru siguranța care să li ră­
mâie totdeauna. Căci toate cele ce mai au
lipsă, luând din partea celei mai bune și
mai desăvârșite autorități putere, se întăresc
și mai tare, și fără meșteșugire rămân ne­
clintite; căci multe știe să le ajute din cele
ce sunt într’un timp, și Ie face, pe lângă a
¡ fi, și a fi bine; a căror fire și aplecare,
280
voSixö; TtpozaS/jfiJyot;, ȚpâfJLparâ riva Sòo,
sv jisv gv aSXwSavtz^ StaXszrq), íaov óxáp/ov
SiaÖTjZKjc îtpoYeȚov'jiac îtapà r^; aeipv^aiou
gzsivTjÇ zupia; 'EXéÿaj;, Buyarpò; toö ~pô-
jraXat ïepëàvQO BogSôvSa, r^ç AàOgvteia;
OüYYpoêXa/tac, zat toò trots àpyov-
roç' Ms^àXo'j-noarskvtzou t^ç aut^ç Ao6sv-
tsiaç, znpoö Kwvatavtivou KavrazouC^voû, âjv
èzstvv] çpvjaiv èv Cwatv stt StareXoôaa trezotTjZg,
za6’ 6v zatpôv trapsazsoàCeto ttapaȚsvsaOat
slç 'lepoaóXufia, yáptv xpoazovvjaew;, ôtara-
çau.évïj tà zar’ aóti¡v za6’ ov rpó'ov e^vw
anp/pépov sivat zat Stzatov, zotvțj 6o’jX^ zat
zptost éawíj; 37¡Xa3‘í¡ zat toö irpoteXsut^aavtoc
aôt^ç aoCó^oo, toö etpY¡[iévoo àp/ovtoç Kav-
razooCTjvoö, zat Siévstpev tà cpwv ôitoata-
ttzà, oaa te etyov sz zpoȚovwv zai oaa /PY
paatv àyopàaavreç ttpoaeztïjaavto, ttpoç tooç
téaaapa; Voô; aôtœv, tòv K.wvatavttvov zat
Miya^X zat MatSatov zat Fewpvtov, ywpia
zat ptòata; zat ’ABt^Yavou; zat etti àXXo twv
zt7]p.àtwv, ' sv otç arcaci zatéatTjOsv âtttatât^v
zat ôtoiz^f/jv tòv etpTjjiévov uiòv aôt^; Kwv-
otavttvov, Stà rcoXXà; eoXo^ouç atttaç, a;
ovofiaatt zataXsȚetat èv t^ aôt^ ôtaÔTjZTQ,
svteiXa|iév7j zat, otti»; ypTj, P-S"à tijv szsîv'îjç
àrcoëfwatv, si; rcévte pspiSta StaywptaB^vat
TTjV rcàaav aotwv zeptooatav zat p=pta8^vai
taôta, ttpóate toò; téaaapaç mou; aôrwv zat
îtpôç ts synovia aywv aùrwv, Tjyouv tà tézva
toö îrpoteXeof/iaavtoç utoô aorwv âpa^ttCàvo’j !
SrcàOàpewç, s£óyw; T^; irapotztaç twv otzœv
toö Mapt^tviaviou, p.età toö 'OtXtzzsatto'j,
zat jjtoctwv zai àfirceXtou toö MíraXtCatCíoo !
zat toö KaXtveatto’J zat KoozXeaioo, — taöta ¡
?àp svtsXXstat itapaXaêetv póvou; toó; etpv¡- ।
fiévoli; téaaapa; atoó; aòrwv, Kwvatavttvov,
MiyaijX, Matöatov zat Tewp^tov, toò; Sé
rcaiSa; toó ApayirCavoo zai tòv pazapítTjv
XspSávov BosòóvSa, tòv mòv aotwv, p.7¡ p.e-
táayetv twv ywpíwv aotwv, St’ altea; sóXó-
700;, ac StTynetXe sòzptvw; sv aorțj oia-
OijziQ, ítpoati6efiév7¡ ott, toótwv eveza twv
atttwv, zai ó aóCoyo; aötäj; stt £wv ezptve
aóv aótjj zat’ szetvov zatpôv zai àrcì/òptcav
aotoò; èz twv aotwv ywpíwv. „Kțrci toótot;
7cpoawirtaTfp.etoö[j.ai“, ifTja'tv, „tvaoitapy^ yvwa-
tóv, zai írept t^; pspíoo; toö utoo p.ou Xep-
oávo’j BosoóvSa, ótt, ávaotSaaOévtoo; aótoo,
sz Beta; rcpovoiac, et; tò à^iwpa t^; AóBsv-
tsta; OoYYpooXayia;, s'zptva toö ¡ri] jietaa-
yetv aòtòv p-sptSo; àvap.sp.t7p.svw; sv rcàci
tot; ywptot; aòv tot; Xotitotc aotaSsXșot;, |
àXX’ s^eXe^âp/^v sz ìtaawv twv ^p.etspwv pw- i
neapărat, nu lipsesc a răsplăti. De unde și
acum ni s’au adus nouă, când stăteam în
sinod, două scrisori: una în limba slavo-
nească, care e o copie după originalul ce
a fost de la veșnic-pomenita aceia Doamnă
Elena, fata celui de odinioară Șerban Voe­
vod, al Țerii-Românești, și soție a răposa­
tului boier Mare-Postelnic al aceleia? Țeri,
dumnealui Constantin Cantacuzino; care se
zice că a fost săvârșită de dânsa pe când
eră încă în viață, în vremea ce se gătiă a
merge la Ierusalim pentru închinăciune;
orânduind averea ei în ce chip a cunoscut
ea că e folositor și drept, cu voia și judecata
amândurora, adecă a ei și a celui ce i-a fost
soț, pomenitul boier Cantacuzino, și a îm­
părțit moșiile lor, câte le-au avut de la stră­
buni și câte, cumpărându-le cu bani, le-au
câștigat ei, între cei patru fii ai lor, Constan­
tin, și Mihai, și Matei, și Gheorghe: locuri, și
moșii, și Țigani, și ce altă avere mai aveau,—
la care toate a așezat ca îngrijitor și câr-
muitor pe fiul ei, ce s’a zis, Constantin, pen­
tru multe pricini binecuvântate, pe care le
înșiră anume în diată chiar, poruncind și,
cum se cuvine, ca, după încetarea ei din
viață, să se împartă în cinci părți toată
averea lor și să se facă parte din ele celor
patru fii ai lor și urmașilor lor, adecă copiii
fiului lor mort mai de’nainte, Drăghicean
Spătarul, afară de locuința caselor din Măr­
gineni, cu Filipeștii, și cu moșiile, și viile
din Bălțați și din Călinești și din Cucleș, —
căci se orânduiește să le iea numai zișii patru
fii ai lor: Constantin, Mihai, Matei și Gheor­
ghe, cu copiii lui Drăghicean, și răposatul
Șerban Voevod, fi uh lor, să nu se împărtă­
șească din acele moșii, pentru pricini bine­
cuvântate,—cum se spune limpede în diată
chiar; adăugind că, pentru aceste pricini,
și soțul ei, încă fiind în viață, a judecat,
împreună cu dânsa, într’acea vreme, și i-a
îndepărtat pe dânșii de la acele moșii. „Și>
pe lângă acestea“, spune ea, „poruncesc
de’nainte, ca să fie știut, și pentru partea
fiului mieu Șerban Voevod, că, fiind ridicat
el, din voia dumnezeiască, la vrednicia Dom­
niei Ungrovlahiei, am judecat să nu se îm­
părtășească și el de o parte, împreună, în
toate locurile, eu ceilalți frați, ci am ales,
din toate moșiile noastre, una din moșii,
neamestecată și întreagă, care e scrisă în
amândouă ale mele scrisori, cercetând cu
de-amănuntul în alăturare acestea, ea să fie

aíwv zíva twv ywpíwv àoùfxfuxra zaì óXóxXv4pa
âzsp stai 7S7pa[i.péva sv srépa. pj 7pay§,
5iaxp'.6waafj.sv/j sv avyzpias: tà rosaúra siç tò
s'.vai íaoaráaía zai taozaX^ r^ zpwTȚj aóroò
'¿spíSt, ^țouv r-țj aova^aptiCo|isvțj, àzò Xoizwv
fispwv száato'J yœpiû'), szi t(¡> òoùvat rauta
zpoîxa ratç öu^atpaotv aóroò“. Kaì Ssizvuat
XÔ701Ç naiv wç èzwysXwç q>zovó¡x7jas toùto,
S'à tà svós/óp-sva toù zaipoù aup.ztwfi.ara,
p-àXXov àa'paXsv (sic) zpívaaa jjlt¡ sópíazsaOa:
auu.zszXs7fj.sva tà szsivou zt^fiata toîç twv
aùtaSsXçwv aôtoù, àXXà Stazeywpiațtsva s$
óXozXtípot „nspi Sè twv’Aßtyyavwv toù 7¡f>.s-
tépou oïzou“, 'prpív, „oaot zpôasiatv, sirs za-
tpoSsv, sirs s£ àvopaaiaç, ôtapepta6f(twaav
stç s| auraSsXçouç, sv ¡j.tà taón¡rt zat ôp.ota.“.
Tô §s srspov twv zpoyoptaSsvtwv ^¡xtv ypap.-
pàrwv, ësëatwrtxôv èÿàvTj 7S70VÔÇ rijç aut^ç
Sta0f(Z7jç zapà twv szsta szarà tò zapòv sô-
ptazou.svwv Suo zava7twtàrwv IlaTptapywv, twv
zpô 7jfj.wv KwvatavttvouzoXswç, xuptou ûtovo-
atouzai zuptou ’lazwoou, twv sv 'Ayty Tlvsöfiatt
à7az^rwv àôsXtpwv zai auXXstroup7ct>v r^ç ^pwv
Mstpto't7]toç, ôtaXapëàvov wç syéveTO Cvjt’/jatç
zatà rózov zapà twv su7svsotà twv utwv r^ç au-
t^ç àpyovTtaaTjç, szt zapouatq. Xap.zp$ toù èv8o-
êotàrou AuQsvroç zuptou ’lwàvvou Kwvaravrtvou
Mzaaapáp.za BosoóvSa zàavjç OÓ77P jôXayiaç.
utoù zatà zvsùpa àyazvjToù r^ç 7¡p.wv Ms-
tptôtTjtoç, twv rs stpTjp.évwv àp/porspwv Ila-
rptapywv xai t^ç à^twpattz^ç auvsXsùaswç
twv ttp-twtàrwv àpyovtwv t^ç aôr^ç Aù6sv-
tstaç, toù ysvéaôat 8fq7.ptowp.évi]v s'psuvav zai
s^sraatv àayaX^, zspi zqç atyrqq 8ta6q7.-qç
ozwç zots Esvaro, zai stç ri zsptsanj, zai
outw, zposxïwv7]0évroç, y/jotv, àyoptap.où stç
àzpoawzóXrfzrov zspi aôr^ç p.aptoptav xai
ztatwotv, Stà tô p.7] syetv autoùç àvà ystpaç
rijv zpwtotuzov sxeivTjV StaÖijz^v, àpSstaav
stp7ju.svou àvrt7pàtpou zai t'aou szstvvjç, ôs-
êatoupsvou tU7yàvovroç St’ ôzo7pa'p^ç toù
p.azaptwrátou zai aoywrâtou Ilarptapyou, [wç]
tpavwtspov sv aôt^ StstXyjztat, szXTjpoyosvj-
Oïjaav, 'pTjat, Stà toù àSsXsoù zai auXXettoupyoû
z-qç 7jp.Æ>v MstptotTjroç (ozsp aùtô szstvo sari,
tô zai 7jp.tv 7jS7¡ zpozstp.svov), zai p.àXXov Stà
r^ç-à^toztatoo p.aptuptaç aùtoù toù zarà to-
zov szXap.zporárou AóSsvtou, zuptou ’lwàvvou
Kwvatavttvou Mzaaapá[j.za BosoôvSa, toùrs
tspwtàtou MigrpozoXtrou O07ZpoûXaytaç, zùp
Qswooatoü, zai toù zvsup.attzoù tàjç àpyov-
țtaaîfș szstv/jç, zazà zùp Etsșâvou zai
àpytp.«.tv5pttou, zai toù apyovroç MsyáXou
Mzàvou BtvtijXa, p,aptup^aavrwv àvuzozptrwç
58183. Voi. XIV.
281
de o potrivă și de acelaș preț cu cea d’in-
i tăiu parte a lui, adecă aceia ce se alcătuia
í din celelalte părți ale fiecării moșii, — ca
; să o dea zestre fetelor lui.“ Și arată cu unele
¡ cuvinte cu cât folos a economisit aceasta,
! pentru împrejurările vremii ce a venit, soco­
i tind că e mai sigur să nu se afle ameste­
¡ cate moșiile lui cu ale fraților lui, ci deose­
bite cu totul. »Iar, pentru Țiganii casei
noastre“, zice, „câți sunt, fie părintești, fie
' din cumpărături, să se împartă la șase frați,
de o potrivă sau asemenea.“ Iar cealaltă din
| scrisorile ce ni s’au înfățișat, arată a fi o
întăritură a diatei aceleia, din partea celor
doi, aflători atunci acolo, preasfințiți Pa­
triarhi ce au fost ai Constantinopolei îna­
inte de noi, domnul Dionisie și domnul
| lacov, cei întru Duhul Sfânt ai noștri frați
și coliturgliisitori ai Smereniei Noastre,
cuprinzând cum că s’a făcut cercetare la
। fața locului de către prea-nobilii fii ai
acelei jupănese, în strălucita ființă a Măriei
Sale Domnului Io Constantin Basarab Voe­
vod a toată Ungrovlahia, fiu sufletesc iubit
al Smereniei Noastre, și a pomeniților amân-
i duror Patriarhilor, și a vrednicii adunări
a prea-cinstiților boieri ai Domniei Lui; că
। a fost, cu amănuntul, cercetare sigura pentru
acea diată, cum s’a făcut ea atunci și pen­
tru ce s’a întors, și astfel, rostindu-se,
! spun ei, afurisania pentru nepărtenitoarea
mărturie și credință despre aceasta, pentru
: că nu aveau ei în mână originalul acela
al dietei, luat înainte din mijloc, pentru
împrejurările vremii,—pentru care, în acea
¡ scrisoare a preasfințiților Patriarhi, se cu­
j prinde mai limpede,—s’au înștiințat, spun,
pentru acea copie a' dietei, care e întărită
prin iscălitura prea-fericitului și prea-înțe-
leptnlui Patriarh al Ierusalimului, domnul
Dosofteiu, întru Duhul Sfânt iubit și prea-
dorit frate și tovarăș al Smereniei Noastre
(care esteaceiaș ce stă și acum înaintea noas­
tră), și mai ales prin mărturiile vrednice de
¡ credință ale celui ce stăpânește țara, Măria
Sa Domnul Io Constantin Basarab Voevod, și
a prea-sfințitului Mitropolital Ungrovlahiei,
■ domnul Teodosie, și a duhovnicului jupă-
nesei aceleia, popa chir Ștefan și arhiman­
! drit, și a boierului Mare-Ban Vintila, cari
' mărturisesc iară fățărie cum că zisa diată
a răposatei Doamne Elina, fata Domnu­
i lui de odinioară Șerban Voevod și soția
¡ răposatului boier Postelnic dumnealui Cons-
06
282
■<ó; ÒTp.zpoyeyov'JÌa StaG^zi] sxsîvtjç r^ç pa-
xapiaç Aôpvaç 'EXiv'^ç, ; Ou^arpò; toù KaXai
,Aó0ávtóo Sepüávo’j Boîôôvôa Xal soCbyou
•toù -totè àpyovroç noarêXvtxoo X'jpoù Kœv-
.aTavTÎvo’j'KavTaxonCTjvoù/ùîrâpyovTOç àXï]0ïjç
sxsîvtjç, IStare xat àvÙTtozTOÇ. AÙto0eXwç yáp,
'pvjav, èxetvvj, xat àÊtâarwç, sxtôç îràar(ç àvày-
•XTj« xat xáTávayxáaswc' 0terâ4ar& xat izcirjas
tt¡v aôrijv àtaÔTjxTjv xat xaTTja'pa.XiaaTO iôiq.
•âypayc'3t,: .àpaîç te xat’ pápruatv, àÊtoXôyotç
àvSpâatv, ènpà/fwç te xat àypâyœç, xarà tô
8o£av ■ aùT^, xat gæœç tò çatvôjiévov ,àvti-
ypayov, taov sxeivïjç t^ç StaOiJxTjç èoTÎv àîra-
pàXXaXTOv. ’Ep’ òli r^twoàvTO xat ïjpâç
oovoSixTjv è^tôêtvat êeêatœotv èxstrfi xat èirt-
xôpœbty. Toùtoo yáptv, tw, xavovtxtp s'öet
yptijp-svot toù' xa.6’ ’/jpaç. xaTptapytxoù xat
aKoatoXtxoù o’.xoupgvixoù Qpóvo’j, ate it\r¡~
.pa’poprfiïvtoi aitò t&v. ôtàXTj'pOetawv à£ta>pa-
t.'xojv paproptûv xat toù ôiêaiwTTjpioo ypà.p-
paroç twv eipïjpsvwv ovo zavaytwráTWV
TTarptapyœv, ypáyopsv .xat àxoipaivópeOa ao-
voôtxwç, pera toù paxaptwTarou xat ao^tó-
ráw) ílaTptápyoo twv 'IspoawXúpwv, xupíou
Aôatùéo'j, xat twv xept r^paç íspwTá.Twv àp-
y tèpéwv xa! oTrepTtpwv, t<5>v sv 'Ayíw IIveùpaTi
zavTWç à-(aifi]t&v ^pwv àôsX'pâiv xat aoXXet-
Toopywv, "va StaöijxTj sxstv7¡ tr¡c StaXvjy-
(tetoTjç àpyovttaaTjç x'jpiaç Aôpvaç 'EXév/jç,
OuyaTpôç toù ~âXat Sspêavou BosêôvSa xat
aopêtô'j toù Kots apyovroç IIoaTsXvixo’j xoptoo
Kitìvaravrivou KavTaxouCvjvoù,- xarà tò pap-
T'jp^Csv àzapaXXaxTOV ìaov ènelvrfi éy^ tò
xùpoç xat Tïjv layòv aitò toù xa0’ -^pâç za-
Tptapytxoô xat otxo'jpevixoù xptTTjpioo, xat
péyg otà KavTÔç 6e6ata xat àitepttpeittoç,
povtpoç TS xat áp.STaK0t7¡T0? xai oXœç àStâ-
□sHtoc xat àxXôvTjtbç îrapà jtavTÔç KpoawKoo,
pvjôsvôç êyovTOç aSetav Staoetaat Taúr/¡v
àQsr^aat xat Kapaêfjvat Tt twv sv aÙT^ ys-
7papp.évwv, àXXà Sta^oXayÖwatv azavra, xa-
6àxsp èxstvvj ôtsTaçaTo stç tôv Ï5tov tôkov
xat Tpôîrov è^aîtoœàoswç
* ÔKOtot 3’àv g^szots
ôtavovjOœotv àvaTpstpat xat àôST^oat tt¡v 3ta-
6ïjx7]v TaÔTTjv, xaxoOsXwç t¡ KaOsTtxwç vj kXeo-
vexTtxtôç, 3'jvaaTStaç TpÔKotç èTspotç szt-
ystp-qp-aatv, àrpoptap.svot stipav aitò 0soî>
Koptoti KavroxpaTOpoç, xat xaT7¡pap.évot xai
âa'jȚywpTjTOt xai aXoTOt p.Sîà ôàvaTOV, KSTpat
xat ó atSïjpoç XoÖTjaovTat, àÙTOt 3s oôôap.wç,
xat Kpox„. p... tôovTsç (șters de data autografă
de mai jos)."O0sv stç iv8s'4tvxat asșâXstav 8ts-
Só0t¡ xat tò Trapôv sztêsêatWTTÎptov ypàpp,a,
/xy^a'Tù^ èv p.7¡vt MapTttp, tvStXTtwvo; 3^?.:
tantin Cantacuzino, e adevărată a ei, și
proprie și nebănuielnieă. Căci de bună voie,
spun ei, ea, și nesilită, fără de òrice silă
și înrâurire violentă, a orânduit și a făcut
acea diată și a întărit-o cu însaș a ei pe­
cete, și cu blăstămuri și cu marturi, bărbați
vrednici de credință, în scris și fără scris,
curri i s’a părut ei; și cum că această copie
ce se arată e întocmai după acea diată. Pen­
tru care ne-au învrednicit și pe noi a pune o
întărire sobornicească pe dânsa și o confir­
mare. Deci,—după obiceiul canonica! Scau­
nului patriarhicesc și apostolicesc ecumenic
al nostru, cauniicene-aniînștiințatdin mărtu­
riile vrednice ce s’au adus și din scrisoarea
de întărire a zișilor doi Patriarhi,—scriem
și mărturisim sinodicește, împreună cu prea­
fericitul și prea-înțeleptul Patriarh al Ieru­
salimului, domnul Dosofteiu, și cei de pe
lângă noi preasfințiți arhierei și prea-
cinstiți, cei întru Duhul Sfânt iubiți frați
și tovarăși ai noștri, pentru ca acea diată
à răposatei jupănese, Doamna Elina, fata
celui de odinioară Șerban Voevod și soția
răposatului boier Postelnic domnul Constan­
tin Cantacuzino, după cea cu mărturie
neschimbată copie a ei, să aibă putere și
tărie de la al nostru patriarhicesc și ecu-
menicesc județ și să rămâie întru toate
sigură și neschimbată, trainică și neprefă­
cută și întru toate neclintită și netulburată
de orișicine; nimeni neavând voie să tul­
bure, să nimicească și să calce ceva din
cele în ea-scrise; .ci să se păzească toate,
după cum aceia le-a pus la locul și-chipul
lor, și, dacăj supt vre-un cuvânt, cinevâ
mai târziu și-ai
* pune în gând să întoarcă
și să. strice această diată, cu voie rea, sau
cu patimă, sau cu lăcomie, cu mijloace
de silă, sau cu alte. încercări, — să fie
afurisit de Dumnezeu de Domnul atoateții-
torul și blăstămați, și neiertați după moarte :
piatra și fierul se vor deslegâ, iar ei nu .. .
Și, pentru dovadă și siguranță- adecă, s’a
dat și această scrisoare de întărire; 1691,
în luna lui Martie, indicția a 4-a.
lacov, cu mila lui Dumnezeu fost arhie­
piscop al Constantinopolei și Patriarh ecu­
menic.

f Aosæsoç, ÈXéw (-hou Ilarpiàp/^ç twv
'kp-jowXùpwv, a-JvarcosatvópsOa.
(Alte iscălituri.)
(Archiva G. Gr. Cantacuzino; traducerea și în Documentele Gantacuzinilor, p. 169 și urm., n° lxxiv.)
: CCCXLVL
Mărturie a lui Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, cu privire la testamentul
Elinei Cantacuzino.
[Pecetea Sfântului Mormânt, cu învierea.]
■ AoaiQeoç, sXstp 0soù IIatptàpy/]ç 'kpooo-
Xùpwv xat rcàoTjç naXa’Tciv^ç.
Ț 'H Merpiôrrçç ^pwv 3taXap.6àvît 8tà toù
îtapovtoç autijç rcarptapytxoù 7pàp.p.atoç Stt,
eùptozopévwv ijp.wv etç BXaytav zatà tò p:/y!
etoç t^ç XwTTjpiaç, 7j p.azaptt7¡: Ntópva 'E-
XévT], aôC’JJoç toù pazapttot» noateXvizou
Kwvatavrtvoù Kavtazo’jCvjvoù, sost^tj ■fyiwv
rcoXXàztç St’ aittav totaúf/¡v: vlI6sXev potpàast
T; pazapitïjÇ, zat àrcò yvwp.Tjv èStzyjv ttjç, zaì
àrcò rcapayyeXiav tòv pazapttou auCóyo» aù-
t^ç, àXXàt/ìj xaì pè aopywvíav twv u’twv
aùt^ç, tà órcàpy&vta -toù ¿azTjtiou aot^ç
arcavra,- xtv/jtá te • zat ázívrjta, stç toùç e^
■jioùç aut^ç, ApayírCTjv, Stpprcàvov, Kwvatav-
ttvov, MtyàXtjv, Matér^v xai Pewpyàx'/jv, 5a-
tepa ôp.wç, ezetS-ij ouvéovjzav Suo riva: rcpw-
tov orcoù, auSevteuaac ó Tpajyoptoc BoeêoSaç,
sztvirjTjas tò oaz^ttov aùt^ç ôXov, zaì yàp
Ttvàç twv utwv aùt^ç èyjXàzwaôv, sëaoàvtoe,
ttvàç 8è à'puyâSeuoev, aXXonç Sè sumptae, zaì
irci toûtotç srcjjps tóaa rconyyta àarcpa, órcoù
ïj àvàyxv) èzetvTj r¡ țisyâX-t] èrcapaztvvps xaì
eòwze xaì èxetvïj eì'tt apa zaì àv sìyev èòtzà ¡
r/jç, xaì -/pepata zaì rcpàyp.ata, zaì èrcon- !
XijOijaav peptzà ywpta àrc’ èxetva órcoù etyav ।
potpàastv, xaì ^tov Stzatov và yévy/ è£ àpyÿjç |
aXXvj potpaata, Seútepov, ott ó uiôç aùt^ç |
Sspprcàvoç aóSévteuoev etç n¡v BXaytav Zaì ;
etvat èzeî toù torcou áuvTjfhta (ei xaì rcapá-
vop.oç), otav tiç AuÔévtvjç àrcoêàXXstat t^ç ¡
^yeptoviaç, và Xap-Sávyj ó p.et’ èzetvov Au- i
OévtTjç tà órcàpyovta aùtoù, 7¡tot toù àrco- ¡
ÊXrjÔévtoç,' — 7¡ ouv StaX^ySetaa p.azaptn¡c
Ntóp.va 'EXévzj, atoyaaapévT] ott, àv Sèv yév^
Seutépa potpaot’a, àzoXouOet và àStzvjSoùv *
ttvèç ttñv utwv aùtijç, szetvot SîjXouott wv ;
èrconXTjôïjaav tà ywpía twv, zaSótt etç ti¡v |
yeyovuiav szetv^v p.otpaatav Sèv è'Xaêev ó
zaôeiç àrcò toùç utoùç aùt^ç ^eywptatà ywpta ¡
eiç tïjv zXTjpovoptav, àXXà eiç tà rceptaao-
tepa. 7(aav aúvtpósot zat Gupp.eptatat, zaì Ì
œoôïjOetaa pTjrcwç, àrcouX^hévroc t^ç AùOev- ;
283
Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost
arhiepiscop al Constantinopolei și Patriarh
ecumenic vădim și noi.
Constanli-
nopol,
1691,
Mart.
Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim și a toată
Palestina. - t■ -
-J- Smerenia Noastră arată prin cea de
față scrisoare a noastră patriarhicească că,
aflându-ne noi în Țara-Româneascălaanul
de la Mântuire 1680, răposata Doamnă
Elina, soția răposatului Postelnic Constantin
Cantacuzino, s’a rugat de noi adesea pentru
această pricină: voia să împartă răposata,
și după părerea ei chiar, și după îndemnul
răposatului ei. soț, dar și cu învoirea fiilor
ei, tot ce aveâ în casa ei, cele mișcătoare
și cele nemișcătoare, la cei șase fii ai ei:
Draghici, Șerban, Constantin, Mihai, Matei
și lordachi, dar pe urmă, de oare ce s’au
întâmplat două lucruri: întâiu că, domnind
Grigore Voevod, a vânat (sic) casa ei toată,
căci pe unii din feciorii ei i-a închis și i-a
chinuit, iar pe alții i-a gonit, și pe alții
i-a făcut surgun și, pe lângă acestea, a luat
atâtea pungi de bani, care nevoia aceia mare
a mișcat-o și a dat și ea ce-și mai avea
ale ei, și bani și lucruri, și s’au vândut unele
moșii din acele ce aveau să se împartă,
și era drept să se facă din capăt altă
împărțeală; al doilea, că fiul ei Șerban a
domnit în Țara-Româneâscă și este acolo,
în țară, obiceiul (eu toate că fără socoteală)
ca, atunci când vre-un Domn cade de la Dom­
nie, sa iea Domnul ce vine după dânsul averea
lui, adecă a mazilului—, deci acea răposată
Doamnă, răposata Elina, gândindu-se că, de
nu se face o a doua împărțeală, urmează
să fie nedreptățiți unii dintre fiii ei, adecă
aceia cărora li s’au vândut moșiile, de oare
ce, la acea împărțeală ce se făcuse, nu luase
fiecare din fiii ei moșii deosebite în moște­
nire, ci la cele mai multe erau tovarăși și
părtași împreună, și temându-se ca nu cum­
va, fiind scos din Domnie fiul ei Șerban
Voevod, Domnii de după el, vrând să iea
moșiile lui, să iea și partea fraților lui, și
să fie Domnia scandelă și pedeapsă pentru
284
Tsiaç toö u'.où aOT’^ç £spp.závoo Bosôôvôa,
oí jiet’ szetvov AuQévTat, OéXovtsç và Xáéwo!
rà xwf^a aòroù, XâSwa: zai tò pépoç twv
àôeXywv auroù, zai vivera». v¡ A66»VTsía azáv-
óaXov zat sic oXov touç tò óazTjTióo,
zaOÓTi, à8izoyp.eva rà rsxva aur/jç àzò toùç
zarà zatpoôç AôOsvraç, ezsrat çhwpà toö
oizoü aÔT^ç’ Stà ai>rà oûz è^pôvrtas và fSvȚj
zarà 0SÒV ô'ôpôwotç, TjTtç r¡rov vi Țsvțj ôeu-
rspa p.otpaaia, ôzoù zai oawv ÈzoüXfjQrpav
stç TTjv àvàyzTjv Tà yopta twv, và Xàôwotv
tò àvàXoyov pépoç àzô rà ywpía twv àôeXpwv
aórwv, zai ó Seppzàvôç Bosôôôaç và zâp’țj
sic rïjv p.oipav tou ¡Asptxà ywpía, XWPIÇ V(*
eivat ps rtvà àzô roôç àôsXœoôç tou auvrpo-
œoç, rà ôzota ywpía và stvat TÔGTjç T’.p.^ç,
ooTjç TjTOV xai -/j sxàorou twv àôsXywv auroô
*
potpa xai Ot p.sv àXXot utoi aur^c xai rà
èpyavà toû xotp.T]6évroç aur^ç utoû, pazapÎTOù
Apa^tTÍavov SzaôàpTj, sarsp^av sic tt¡v oixo-
vopíav raÚTTjv, ¡tóvou Ss toù Esppzávóo Bos-
êôvôa ÊTjTOùvroç va stvat Sséata :f¡ np&vr¡
potpaoía xai p.T¡ GUYXaravsúovTOC sic TTjv
rotaÓTTjv zpóvotav xai xuëépVTjotv t^ç pr/jTpôç
TOU, sSsTjÖT] Tj¡J.WV ZoXXaXtÇ -f¡ JiaXaptTT] ézSÍVTj
"va stzwpsv sxstvtp, T¡yep.ovsúovTt tóts, ozwç
Tj pTjOstaa ¡xotpaaía: ózou sytvsv stç oXa Tà
uzoararixà toù Ógzt¡tíou aùrwv tóts psvț] sv
zàatv àzapaaàXsuTOç siç rà Xotzà, rà ywpía 8s
và Xàôifj p.sptzà, và rà syțjpovoș sou s| ôXo-
xXtjpou, xai và rà SwatQ zpotxa twv Ouyarspwv
auroù, àrtva và stvat TÔaTjç rtjiTjç, oaïjç sïvat
xai tô pépoç ôzoù TjôsXsv syet siç Tà ywpía
rà jisrà twv àôsX'pwv, xai ootw xarà zàvra
TpÓZOV và ¡±SÍVT(j TÒ XOtVÒV ÔaZTjTtOV aUTWV
àvevôyX^rov àzô toùç xarà zatpûùç AùOsv
iaç, zai rtvàç àzô toùç utoùç aurTjc và ¡t^v
àôtxTjÔ^j ôtà rà ywpía &!toù szouXvjÔTjaav sic
rate avánzate rate xotvatç siç tô ôazfjTtov
aùïTjç. Ourwç oûv sxstvTjç fjpwv zoXXàztç
SsTjSsiaTjç sizstv T<ï> p.azapirț] sxsivtp, zai si-
zôvTwv fjpwv zoXXàztç zai sztp.sXTjp.svwc và
ouvzaravsôaig siç tô ôizatov zat siç tô Cf(-
TTppa TTjç p.TjTpôç auroù zat tô OéXTjpa, ours
TjÔsXTjasv, àXXà p.àXioTa, àQsrwv zpoyavwç
TTjv zpóvotav zai sztraȚTjv aur^ç, wç f^spo-
vsôwv xai ôuvàpsvoç, àvrazscTstXsv '/¡pas zpôç
sxeiv/jv "va ÇTjTTjowpsv xai Xàôwpev azavra
rà zaraaTtya zai àzXwç rà yaprt'a ttjç tóts
potpaoiaç, ôtà và rà. syjj szstvoç zpôç povt-
pÔTTjra zat êsoatwotv èzsivou roù peptopoù. 'H
ôs, àzsXâôvrwv fjpwv zai sizóvrwv tt¡v rotaúrvjv
ótapvjvuotv, àzszpiÔTj ort ours rà zatáartya,
ours rà ypàppara rà zsptsyovra rà tòte ôtara-
toată Casa lor, de oare ce, nedreptățindu-se
fiii ei de către Domnii de pe vremuri, ur­
mează peirea Casei sale,—pentru acestea deci
s’a gândit să se facă îndreptare, cu Dum­
nezeu, cu ce va fi să se săvârșească o a doua
împărțeală, pentru ca aceia cărora li se
vândtise la acea nevoie moșiile lor, să iea
tot atâta parte din moșiile fraților lor, și
Șerban Voevod să iea în partea sa unele
moșii, fără să fie la un loc cu vre unul
din frații săi, care moșii să fie de atâta
preț, câtă ar fi și partea fiecăruia dintre frații
lui; și ceilalți fii ai ei și orfanii celui
adormit răposatului ei fiu Drăghieean Spă­
tarul s’au mulțămit cu orânduiala aceasta;
numai Șerban Voevod, voind să fie stator­
nică întâia împărțeală, și neînvoindu-se la
această îngrijire și chiverniseală a mamei
lui, a cerut de la noi adesea acea răposată
ca să vorbim cu acela, ce domnia atunci,
ca acea împărțire, ce s’a spus, care se făcuse
pentru cele ce erau atunci ale Casei lor,
să rămâie în toată neatinsă în celelalte, nu­
mai moșiile să se împartă din nou; apoi
ca Șerban Voevod să nu iea parte din moșii,
la care să fie la un loc cu vre unii dintre
frații săi, ci să iea unele din moșii, să
le aibă el singur cu totul, și să le dea de
zestre fetelor lui; care să fie de atâta preț,
cât ar fi și partea ce ar fi fost s’o aibă
în moșiile cele împreună cu frații, și astfel
în tot chipul să rămâie Casa lor de obște
netulburată de Domnii de pe vremuri, și
vre unul din fiii ei să nu fie nedreptățit
pentru moșiile ce s’au vândut la nevoile de
obște ale Casei ei. Așa dar, rugându-ni-se
adesea să spunem aceluia, răposatului, și
spuindu-i noi adesea, și cu stăruință, să se
învoiascăși el cu dreptatea și cererea mamei
lui și cu voia ei, —el nici nu s’a înduplecat,
nici n’a voit, ci, mai vârtos, călcând fățiș
îngrijirea și hotărârea ei, ca unul ce
stăpâniă și era puternic, ne-a trimes în­
dărăt la dânsa, ca să cerem și să luăm toate
catastișele, și de față toate hârtiile împăr­
țelii de atunci, ca să le aibă el spre înte­
meierea și statornicirea acelei împărțeli.
Iar ea, dacă am venit noi și am spus o
astfel de solie, a răspuns că nu dă nici
catastișele, nici scrisorile ce cuprind cele
atunci orânduite și împărțite, și mai ales
nu vrea să aibă nicio putere acea împăr­
țeală, ci, pentru pricinile ce s’au spus mai
sus, să fie acea împărțeală fără preț și,

Țtvra zai psptaOèvTa 5tòsi, pàXtara âs ooùXsTat
où5è piav vy/ÿv è/ety èzslv^v rfy poipaalav,
àXXà &à tàç àvwOsv etpïjpsvaç atTÎaç "va sl'Țj
í¡ poipaaía szsîvt] àzopoç zai zara rcávta Tpô-
îtov zai tózov zai -/psfav zai zatpòv àôé-
Satoç, àvloyopo; zai etç ooSèv XoviCopèvT),
Setnépa §s potpaata và ysvțj ywplç Xôyo'j
Ttvoç, zai 7/oplç ^aTivoaoôv rcpo'pàaewç, ov
Tpôrcov zaôapwç zai etç rcXaTOç etpTjtat àvw-
tépw. "O0ev etç ësôatwatv wv tóts èpeatrsó-
aapev etç re tôv Sepprcàvov Bosòóvòa zai ttjv
p,7]tépa aotoö zat etç rcapàoTaatv t^ç àXvjOoüÇ
zai teXeotafaç vvwpajç ezelvTjÇ rîjç pazapÏTOu
zepl twv uzap/ôvrwv zat twv otwv aüt^ç, èav)-
pstwaapsv tò rcapòv zai èSwaapev toîç eo^eve-
otàtotç àSeXçotç toô XepprcàvoD BoeÊôvSa rcpôç
ëoTÎOetavtoôôtzatoozal t^ç àX7)8etaç.z A/jia',
paptitp ji'/jvt, èv Kwvaravr.voôrcoXet.
•f AoatGeoç, natptâp/Tjç twv 'lepoaoXôpwv
zai rcàaçç flaXatot^v/jc, àrco'patvópsOa.
(Archiva Gr. G. Cantacuzino; traducerea și în Documentele Cctntueurinilor, pp. 1.37-40, n° i.xi.
CCCXLVIL
Dionisie, Patriarh de Constantinopol, întărește diata Elinei Cantacuzino.
Atovôatoç, sXstp 0eoö àpxterciazorcoç
rcpwTjv KwvaTavTtvonrcôXswç zai. o’tzo'jpevtzôç
flarptap'/^ç.
-j- Ma] zplvste zat’ otptv, àXXà r/jv ötzalav
zptatv zptvste, rcpotpércst f/p-iv èv E'jaYYsXlotç
ó Kôptoç, zai àXXaxoô, Stà roö Bpo^Tjtot); ó
àfarcóiv tt¡v àòtziav, piasi ttjv savtoö tp'r/Tjv.
’Ercsiòàj rotvapoôv zai aj Merptonjç yp.wv è'-
to/s rcpoazaXsaö^vat rcpò ypóvoov rcapà t^ç
pazaptaç Aopvaç 'EXévïjç, Oovarpôç roö rcpó-
rcaXat àetpv^ato'j Sepóávou BosSóàa zai avp-
ëtou toö èv pazapla. t^ Xr^st rcors apyovroç
Ms^áXoo IloatsXvizo'j Kwvatavrivoo toô Kav-
TazooÇTjvoô, èv t<]> ywpúp Nroprcpévt zaXoopsvip
süpsOeiaTjç, za6’ ov zatpòv rcapsazeoáCsto auri)
èzstvïj pazapta rcapaȚevsaOat siç 'Ispoaó- ¡
X'jpa, rcpoaz'jvijaswç yápiv twv âștwv .èzstas
tórcwv, zai àzoôaat rcap’ aot^ç rcpôç ts toîç
àkXotç àrcozptrpotç aut^ç zai ôrcoôsaeat pua- .
ttzwrspatç zai àvavzatOTspatç toö zaßoXoo
óarcijttoo aôt^ç, arcsp ^pîv rcvsnpartzip tw
tpdrctp è^avTjYYTjXs, zat TTjv twv poatwv aÔT^ç
rcávrwv Stâtajtv zai Stoizijatv, tàjv zarà tô
5ô£av aoTțj ^svopsvojv, âvâȚZT) èaù ^avspw-
vat raÔTTjv stç àX^ôstaç àrcô5st£tv zai ôrcotptaç
àrcàa'qçàvaipsatv, iva pf¡, atwrcoöaa tò òtzatov,
w/tzòv órcoav/ja’fl ròv zivòovov,— èrciavjç zai
285
în tot chipul și locul, și la toată nevoia și
împrejurarea, neîntemeiată, fără putere și
întru nimic socotită; iar cea de-a doua
împărțeală să fie fără nicio vorbă și fără
niciun cuvânt, în chipul cum mai sus s’a
spus curat și pe larg. Pentru care, spre
asigurare despre lucrurile ce le-am mijlocit
atunci la Șerban Voevod și la mama lui,
și spre ajutorul părerii celei adevărate și
de pe urmă a răposatei aceleia pentru cele
ce le avea ea și fiii ei, am scris.cea de față,
și am dat-o prea-nobililor frați ai lui Șerban
Voevod pentru ajutorul dreptății și adevă­
rului. 1691, luna lui Martie; în Constanti­
nopol.
’f Dosofteiu, cu mila lui Dumnezeu Pa­
triarh al Ierusalimului, mărturisesc.
1091,
Iulie«
j* Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost
arhiepiscop al Constantinopolei și Patriarh
¡ ecumenic.
' y Nu judecați după vedere, ci judecata
cea dreaptă judecați-o, ni poruncește în
Evanghelie Domnul, și aiurea, prin Proo­
roc: cel ce iubește nedreptatea, sufletul lui
și-l urăște. De oare ce deci și Smerenia
Noastră s’a întâmplat să fie chemată acum
câțiva ani de răposata Doamnă Elina, fiica
celui de de mult de veșnică amintire Șerban
Voevod și soția celui întru fericire răposat
dumnealui Postelnicul-cel-Mare Constantin
Cantacuzino, care eră în locul ce se zice
Dobreni, pe vremea când șe gătia acea ră­
posată să meargă la Ierusalim, ca să se în­
chine la acele sfinte locuri, și să aud de la
dânsa, pe lângă alte lucruri ascunse ale ei
și gânduri mai tainice și mai de nevoie ale
întregii ei Case, pe care ni le-a arătat nouă
ca unui duhovnic, și orânduiala și așezarea
tuturor moșiilor ei, făcută după a ei soco­
tință.—e de nevoie să vădim pentru ară­
tarea adevărului și înlăturarea de orice bă­
nuială, pentru ca nu cumva, trecând supt
tăcere dreptatea, să suferim primejdie su­
fletească,—de oare ce tot așâ se pedepsește
286
•pp npwpoñvraj ors tò ^îûôoç zaTaazsnàaaç !
zat ó tfy áXijOstav èv zatptp a'wjr^oaç, zat
aùrôç èatlv ó aȚaxwv TTjv àStztav zat p.tawv
ztp èauToô tp'r/TjV. 'H p.azapta zaiwv Aójiva
'Ekévvj èzetvïj, wç zakôç tiç itpopwaTTjç zat
òtotzTjvijc etç tà sanr^ç ZT7jp.a.Ta æàvra, zt-
V7¡xá zat àzivTjTa, StaTskoôaà, zat jtpôvotav
nxsp t^ç ■ anaraaswc' èzéivwv r^ç perézEtta
so'fwç òtavooópévTj, èyavspwcsv 7¡ptv ksȚonaa :
«Oôpôç ’jtôç ïepêàvoç ó Boô6ô8aç, are etç tò
aòOòvrtzòv rcpoÊtSaaÔstç à£tæp.a, èàv aoy-
zkïjpoyo[J.^as! p.sT3 èjiôv Oàvarov TOtç kGtrcoîç
p.oT’jtotç zat Xà6^tò àvŸjKov rÿ aótoo ’E-
zkap.îtpôtïjtt ‘ [xspiStov èx p.tàç ézàaroo twv
wv zéztTfp.at îtapà 0eoô ptoaitòv, èxsrat oop.-
îrèptîtkeyO’/jvai tà ^p.étepa tote aôôevttzotç
zat zatà zatpoôç èzîtürtetv aôtà èz xpwawîtwv ’
etç xpwawxa tà fy/ovta, zat îtotè elp^viqv
pu'?} f/jtv toôç èpoôç utoôç te xalàxovôvouç, wç
t^ç aôôevttz^ç ystpôç p.é?a te SovapévTjç zat
tô)V xoppw àSewç àîttopév/jç' o^ep "va p.7¡
Vévïjtat, wç èvôé/eta.!, àatarov zai yáp yp7¡p.a
vj aôôevttZTj, wç, ètti tò rcketotov, toy/àvet za-
tàataatç, ezptva eókoyov zat Ste/wptaa ÔTtèp
t^ç aótoò ’Ezkap.7tpôtT]toç èz Jtàvtwv p.oo .
twv ôîtoatattzwv p.oatwv ókózkTjpov, Sovap-évr^v
ávazk-/¡pwaat tà itàvta p.epi5:a osa è'p.ekks
kaòetv àótòv àvà p,époç èz Ttâvtwv, zat, èz-
Stòonaa aÓTw èzétv/jv óxò TÍ¡v tSiav è|o’jatav
zat ôeozotetav, àjtoyatvopat èzetVYjç p.ôv7jç
àîtteçOat, twv 8s kotîtwv p-oo îtàvtwv poatcôv
àwé^eaôat, zat okwç á.ótTjv àp.étoyov èzetvwv
etvat' zai. ¿vopiáCetQát.. JAtoza6íat7¡p! 8è èv
èzetvatç pôvonç zoptooç zat è|oootaatàç toôç
kotîtôôç pon Dtoôç, otttveç zat za6’ éaotoôç
ötapteptaatwaav èzetvaç, wç ê’6oç totç aôta-
Sékçotç zat ao7zk7jpovôp.otç- taóttjv tt¡v aô-
toTtpoatpetóv p.oo Stázptátv zat Stàta^tv xotTj-,
aapévTj, Séaîtota îtavaȚtwtate, aôtotç èp.otç
àpajç xaOôîtoë'àXkpp.àt tòv àkkwç rçwç Sta-
vo7¡67]GÓp.evov zat àvatpétpat tt è£ aôtwv 6oo-
X7)6òjaóp.èvóv ¿tote' à|tw 6è zat tàjv Ilava-
7iôtï]ta aoo otçwç, çpavepwaTjç aôtïjv tip ottp
p.0') îepëàvtp Boe6ov8a, èxt tip eivat elç te-
ketav aôtoü étSijatv zat àp.'ptëoktaç àîràa/jç
*
àvaipeatv. » Ka! o5tw,
zatà tijvtStav xapàSootv
t^ç p.azaptaç Aôpv/jç 'Ekévvjç èzetvigç, SiaȚ-
“(etkaaa zat t¡ Metptôttjç ^p.wv ttp óitóSeatv
zat' èzetvov zatpôv t<p p.azaptfț] oítp aôt^ç
Sepëàvcp. BoeSóvSa, ypáyet . zat 7¡St¡ xat 6e-
ôatot Stà ,toô napovtoç ott Stàtaétç èzetvTj
èv totç. ÔÂootattxoîç, wç eip^aap-ev, t^ç p.a-
zaptaç Aop.vaç 'EXèv^ç, óítápyet 6e-
6ata te zat àvoxoztoç, zat zatà tòv aó-
și cel ce gătește minciuna și cel ce tace
într’o anume clipă asupra adevărului, care și
acelaș este iubitorul de nedreptate și dușman.
al sufletului său. Deci răposata . Doamnă
Elena aceia, ca o bună cunoscătoare și bfân-
duitoare a averilor ei tuturora, mișcătoare
și nemișcătoare, așezând și cugetând cu înțe­
lepciune prevederea pentru așezarea lor mâi
pe urmă, ni-a arătat, spuindu-ni acestea:
„Fiul mieu Șerban Voevod, ca ùnul cë a
fost ridicat la vrednicia de Domn, dacă va
moșteni după moartea mea la un loc cu cei­
lalți fii ài miei și va lua părticica ce i sé cu­
vine Luminăției Sale din fiecare moșie dintr’
acele ce am câștigat cu ajutorul lui Dum­
nezeu, urmează că se vor încurca ale noastre
cu cele domnești și după vremi vor cădea de
la unele fețe la altele ce se vor întâmpla,
și niciodată nu vor avea pace fiii șî nepoții
noștri, de oare ce mâna domnească mult poate
și tară teamă a apuca și cele depărtate; care
lucru ca să nu fie, cum se poate aștepta—
căci e lucru nestatornic, al Domniei, de
oare ce de cele mai multe ori se întâmplă
schimbare—, am socotit că e bine și am hotă­
rât Luminăției Sale din toate moșiile mele
una întreagă, care să poată fi de o seamă cu
toate părți celei e ce era să ai bă el rând pe rând
din toate și, dându-i-o lui supt a sa putere și
stăpânire deosebi, arăt că aceia numai să o
aibă, iar de la celelalte moșii ale mele toate să
se oprească, și să fie și să se zică întru toate
nepărtaș al acelora. Și așez în acelea ca sin­
guri domni și cârmuitori pe ceilalți fii ai
miei, cari și între ei să și le împartă, cum e
obiceiul fraților și tovarășilor de moștenire;
făcând această socoteală și orânduială debună
voia mea, părinte preasfințite, supun înseși
blăstămurilor mele pe acela care altcum se va
gândi și va voi vre-odată să schimbe ceva
din acestea; și te rog pe Preasfinția Ta ca
s’o arăți fiului mieu lui Șerban Voevod, ca
să fie la știința lui deplină și fără vre-o în­
doială.“ Și astfel, după însăș însărcinarea
răposatei Doamne Elina aceleia, vestind și
‘Smerenia Noastră lucrul în acel timp răpo­
satului ei fiu, Șerban Voevod, scriu și asigur
prin cea de față că acea orânduială în ave­
rea, cum am spus, a răposatei Doamne
Elina, e adevărată, sigură și nebănuită, și
în acelaș fel, fără schimbare, am văzut
apoi și diata după întoarcerea ei din Ieru­
salim, încredințată nouă spre cetire, iscălită
de dânsa, pecetluită și având marturi, întă-

tòv aÒTÒv vpóxov àxapaXXàxTwç toopsv ùarspov
xaì StaOijxijv pstà rr¡v ávoi07po's-r¡v sxeîvtjç àxò
'kpQooXvp.cov 7svop.év/¡v, syystptaOsiaav' t^’.v
ei; àvàvvwatv,- svjxoypayciv, sa’£pa7tap.év7]v
te xaì ep.p.ápfjpov, StaosSatousav aòtà raö-
« 5[W¡a xaì àxapàGpaoora, ^vxep ó jia-
xapitijç èxsîvoç otó; aot^ç Sspôàvoç ó Bos-
6óv8a; Sia xaì öwaatetq. t^j xap’ aotoö xai
àsetX^ rg aòOsvtixg sx^tTjaa; xaì Xa6o>v
àxò twv àp/ptSaXwv aótoò, xatexparrps xai
•(ípsv sx ¡xsaov aÙTÒjv oXoreXwç, toö taou p.óvoo
szsívr^ àvazóp-s'vavto; ~ap’ a'jtoîç, wç xaì
xoXXoîç àXXwç tout* SȚVwatat, xaì vjixsìc xa-
Xwç sTttatàp.sQa, xaì toi; țietsTtetta ttjv a.xa-
aav àX‘f|6s!av xatà 0sòv xptKJOjj.oXo7o5jj.ev xaì
XsȚop.ev ott, sàv àj 7páp.p.atá ttva itatptap-
'/txà, ij tcòGevttxà, àXXa olaSijitote xataa-
xeoaaÖTjGav îtapà tt¡v StaO^XTjv óx’ exeívo’j
toö SepSávoo BosSovòa, àvatpoòvta §^6ev xaì.
àvatpéxovra tïjv àvwrépw Statanti) r^ç jiaxa-
ptaç-jLTjtpôç aòtoù Aôp.vïjç ‘EXévïjÇ, wç t^ç
xaQoXtx^ç 8ta6f(X7|ç jtàj çatvojLéwjç, St3 ojv
è'ç7jp.ev ô'jvaatstav aòroù, axox'jpoöji.ev èxetva ' '
xaì oXwç àvioyopa óitoxa9tatàp.sv, wç xe-
xXaajtéva xaì tps58oç yéjiovrá xaì t^ç àXvj-
6staç jiaxpàv àxéyóvTa, xatà axoxòv jtóvov
èxstvov Țe^ovota, tò 8’ taov èxelvijç t^ç xa-
QoXtx^ç StaÔ^x^ç ¡r/jtpôç aòtoù Aôjivaç'EXé-
V7JÇ, tò awCójJievov xapà toîç sô^svsatàtotç
àpÿooatv Xotxoîç otoîç èxelvTjç, tò xaì óxò
à^toxiatwv àvSpwv taîç ISiatç ôxofpa^aîç
p.apt'jpoôjj.£vov, ov xai xoXXàxtç tSojisv xai
àve7v<ï>aapev, wç àXajBsç xat àvap/ptSoXov,
iyet to xôpoç xai tïjv tayov xaì tô êsêatov
xaì xpwtoTÔxtp 8ta87jZ7j... taoSôvajiov. "Oôev
xai stç fv8st$tv t^ç xatà 0so5 oXtjç àX?]-
6staç SȚEveto tò xapòv t^ç Xjjiwv MerptôrïjToç
7pàjip.a xai àveystpiaQ/j toîç sÔYeveatàtôtç
àpyoDotv btoîç èxeiv/)ç tàjç jiaxaptaç Aojivaç
'EXévïjç, tip..xatà xv=ôp.a à^axïjtoîç ^ay^a^
sv ji.T(VÎ ’lo'jXtcp, tvStxttwvoç ç (sic).
(Archiva G. Gr. Cantacuzino, traducerea și tn Iorga, Documentele. Cantacuzinilor, p. 149 și urm., n® I.XIV.)
cccxLvin.
Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, București,
pentru
r
eleimosină.
(Archiva Protopopiei din Sibiiu; semnalată și în Studii și documente, XII, p. 3, n« IV.)
CCCXLIX.
Notițe a lui Dosofteiu, Patriarhul Ierusalimului, despre nunta fiicei Iui Con-
. ,T < ’ tv • t> j ti •
stantin-Vodă Brâncoveanu cu Radu Ihaș.
287
rind acestea, asemenea și nepreschimbate,—
pe careaeel răposat fiu al ei, Șerban Voevorl,
cu silă și puterea ce aveà și cu amenințare
domnească cerànd-ò și luând-o de la protiv-
! nicii lui, a căpătat-o și a smuls-o din mijloc
I cu totul, rămânând la ei numai izvodii),
¡ cum și multor altora li e știut aceasta, și
Í noi știm bine, și celor ce vor fi pe urmă
| li mărturisim tot adevărul cu Dumnezeu
¡ și li spunem că, dacă, ori cevà graniate
¡ patriarhieești, ori scrisori domnești, ori al­
tele de orice fel s’ar fi gătit peste diată
de acel Șerban Voevod, nimicind cumva și
schimbând diata de mai sus a fericitei ma­
j mei lui Doamna Elina, neînfățișându-se
| diata originală prin silnicia lui, despre care
। am vorbit, le stricăm pe acelea și le facem
cu totul fără putere, ca plăzmuite și pline
de minciună și mult depărtate de adevăr,
făcute numai cu acel scop, iar izvodii!
acelei diate originale a maicei lui Doamna
Elina, păstrat de prea-nobilii boieri cei­
lalți fii ai ei, care cuprinde și înseși măr­
turiile unor oameni vrednici de credință,
pè care adesea l-am și văzut și l-am și
cetit, să aibă puterea și tăria și siguranța
și să fie de aceiaș preț ca și diata dintru
început. Pentru care și, spre arătarea în­
tregului adevăr, s’a făcut cea de față
gramată a Smereniei Noastre și s’a încre­
dințat prea-nobililor boieri fiii acelei ră­
posate Doamne Elina, și fii ai noștri su­
fletești iubiți. 1691, în luna lui Iulie,
indicția—.. .
or-
¿ lume.
6 Novembre
288 ; •
1692, vosjiópío'j sê, eȚtVîV ó 7áp.o; toó
¡x^îïÇarè TáoouX too ’HXtáazo'j p.TTá t^;
O'jyarpò; toù AòOsvrò; KwvaravTtvou Bos-
oóvoa KàoTjç OùqzpoôXayia;. ’ET'r/oji.$v zaì
^psî; sò<ì>, zaì syívap-sv oúvrszvot, zaì sto/sv
za.i ó Spayop-avo; zùp ’AXs£av8po;, s5<¡> Țop-^â-
¡isvo; à~ò tò MzsXiypáBi. vEotw sì; p.v7)p.7¡v.
(Ms. 164 al inetoeului Sf. Mormânt la Constantinopol; publicată și în Papadopulos Kerameus,
l. e., IV, p. 144.)
CCCL.
Iași, . Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu,
1692,
pentru eleimosină.
11 Novembre.
(Archiva Protopopiei din ¡Sibiiu; semnalată și în Studii fi documente. XII, p. 4, n° V.)
CCCLI.
C. 1693. Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Constantin Duca-Vodă, despre
aplecarea-i către el.
KwvotavTtvtp Aoóxa BoeoóSq..
’r^YjkÓTaTì zai GêoasêéoTaTâ, zaì àvTÌ
■zavró; Èp.oì zaì zóp’i); o'p6aXp.où Ttp.aX'péo-
Tars Aò6évra, t<]> óìt£pxetp.svq> t^; óp.eTépa;
T<[7)Xót7]to; È8à<pet Tà; ireptóìTTon; àvaTÎÔTjp.:
zpo<r/¡7opía;, zaì 6w; szTjpsia; âzacr/;; ó-
irepaveaTTjzota StayìyvofTO, Tà? Stazaet; tze-
Tsta; àvairép.7tw t<¡> itapo/st twv a7a0wv. Tà
zapà. tì); òpsTÉpa; eòp.evsla; zaì çtXavÙpw-
zta; w; èp.s xartóvra ^atSpà zaì zsptyap^
7pàp.paTa tt);, j¡ raór’ èyystpiÇsTat, iraawv
twv Stà 6ìou Xe'izoTàTTjv àìtoSeizvnatv ùxepi]-
8op.at Ss, sKstSàv zaì toì; ÈziTà.7pa<3tv aÙT^;
à£twp.a: zoap.eìa6af zaì StenrjyoiTjv àp’ oov,
sì ìtàitOTs, jiáXicTa, tjv tì); Èp.^; tò
sì; Stazóv/jctv itpóystpóv ts xaì ìrpó8op,ov
xaì tò itàvTw; sì; írspiirot7¡atv àvaxsynpsvov
T7) òp-STspq. itavSepxearàTig, oaov 7s syywpsì
8óvap.i; avOpwitìvT), invsast 7svoîto çavspov.
Tì 7àp av e poi twv ovtwv £np6aiq] /aptsa-
TSpOV, 7) 6up.Y)OSCTSpOV, 7) Xaì ODJiyspÄTSpOV,
twv ìtpocTa7p.àrwv auri);; Tl Ss xaì Ttptw-
Tspov sì t^ sì; aÙT7)v snirstöstq xat, tv’ 00-
tw; sìirw, èp-^aSeta. xaì Ta'JTÓTTjTt Èv tw twv
çiXwv aÓTÌ); xaTaXÓ7tp oùx syotp-t Tà Ssuts-
psta, àXX’ à|toÌ7)v àxoùaat ç6s77op.sv7j; aÒT^;
tò: STspo; èyw, oitsp ’AXs^àvSptp Xsyovro; à-
X7)zow; TIcpataTtwv evSov tppfjXaTO zaì orco
tv); àyav ^Sovv); S7SVST0 povovoùx sx'ppwv;
’A|tw TOtvuv xat àvTtSoXw "va p.7) tt); sxXa-
p.itpoTáT7¡; èzûècw pvi)pv];, àXXà, tț; sovotq
6aXîtôp.evô;, ypáppaaí ts xai îrpoaTà7p.aat p.7)
StaXstîto'jat 7spatpwp.at. ’Eppwaôw xai Sts'j- ■
T'r/stoOw, àyaOoî; azact zspippsoptsvi).
(Originalul în mănăstirea Vatopedului; eo
1692, Noiemvre în șase, s’a făcut nunta
Iui beizadea Radul Iliaș cu fiica Domnului
Constantin Voevod a toată Ungrovlahia.
Ne-am întâmplat și noi acolo, și am fost nași,
ii și s’a întâmplat și dragomanul dumnealui
¡ Alexandru [Mavrocordat], care se întorsese
'¡ acolo de la Belgrad. Să fie spre amintire.
Lui Constantin Duca Voevod.
Prea-înălțate și prea-evlavioase și mie
mai cinstit decât orice, și decât lumina
ochilor, Doamne, pun pe pământul Innăl-
țimii Voastre numirile, ilustre și, pentru ca
să ajungi a birui toate uneltirile, trimet.
rugăciunile mele dătătorului de bunuri.
Strălucitele și plăcutele scrisori coborâte
către mine de la bunăvoința și iubirea ta
de oameni, cu care se înmânează acestea,
arată toată lumina cea mai deplină în lu­
crurile vieții; și sunt bucuros foarte pentru
că m’am învrednicit a mă împodobi și de
poruncile tale; și aș fi fericit dacă vre-o-
dată mai ales aceia ce în sufletul mieu
e gata și bucuros de slujbă și revărsat din
bielșug spre păstrare, s’ar vădi, cât în­
găduie puterea omenească, adâne-vazătoarei
tale înțelegeri. Căci, din toate câte sunt, ce
mi s’ar putea întâmplă mai plăcut ori mai
bucuros ori și mai de folos decât poruncile
tale? Și ce lucru mai de cinste decât ascultarea
de tine și, prin, ca să zic așa, unirea în simțire
și prin confundarea în sânul prietenilor tăi,
să nu vin în al doilea rând, ci să mă învred­
nicesc să te aud spuind acel: „altul eu“, pe
care auzindu-1 Hefaistion din gura chiar a
lui Alexandru, s’a veselit înlăuntru și de
plăcerea peste seamă mai că și-a pierdut min­
țile. Deci mă rog și mă apropiiu cu dorință
ca să nu cad din prea-strălucita-ți amintire,
ci, încălzit de a ta bunăvoință, să nu fiu lip­
sit de cinstea în lucruri și porunci. Fii să­
nătos și fericit, copleșit de toate cele bune.
de C. Erbiceanu la Bibi. Ac. Bom.)

COCLII.
Hotărâre a Patriarhului din Constantinopol în folosul fugarului Mitropolit
al Moldovei Dosofteiu, după stăruința lui Constantin-Vodă Brâncoveanu.
’EXeov a¡j.a zai zptatv aëovtoç tip Kupúo
toó íspo’pávroo âaëtë, zai auv^ppév^v èXéqi
tTjv OîQ'jpyôv zpta:v rpav'jXoyoô'.toç, zpivetv
5pa zai èXsstv èrcaitwç toù 0s tô ’EzzXvp
ata zaXwç pspàOTjZe : Stò zatà navra zatpôv
sùô&vatç pèv èv zpiaet ëapôvst roôç îtXvjp.p.t-
X^cavtaç, èXsstv 3s rcàX:v aorûùç a'jprcaGwç
¡istap.sXo'jp.svotjç zat rcpoarcircrovraç ouz àrca-
vatvstaf zaraztvet rs psv rc'jXXoùç ïjç
è’Xayov rà^soiç toô ispoö zataXófO’j, zai tô
èvspYOôv èzstvotç àrcoarepsî, èv o> èrcXTjpwOvj-
aay ëaôpuo note, O'j7ywpsiv Ss rcàXtv tà rca-
parcrœpara ytXavÔpiôrcw.ç, r^viza òszttzà Os-
parcsiaç sari, zai àvazaXetrat roôç tûtoôrooç
rcpôç tàjv npotépav àzataïvàatwç zatàataatv,
u>ç ó Ttataaatöv zai rcáXtv twp,svoç Kôptoç tô
a'J7zata6attzà>ç àp/potspov ztpv^v p'jptatç o-
stoQfjZatç r^tv bzoriöstat.
’ErcsiSà] tot^apoûv zai rcpoXaëovTioç psv za-
Satpsast zaQoneSXTjQ-/] a'jvoôtzûç ó rcplv ypTjpa-
ttaaç MvjrporcoXiTïjç MoX3o6Xaytaç, ôstva 3tà
tô zaraXuretv tt¡v srcapyíav aòtoù, zat rant^? á-
vaywp^aat e'p’tzavoiç rtat ypóvoic,zai'tJ.T)tppov-,
tíCetv èntatpstpat stç tò rcoíp.vtov autoö, za6’^v
àvayopàv rswç èXàoopsv èzsîôsv, Sots zai a’;-
voStzœç ènsrt[iTÎaap.ev atirió toö stç tïjv tSiav
MïjrpôTtoXtv èrcavsXSsiv, àXX’ oôy órcTÍzonasv-
œv sveza, t^ tœv tspwv zavivcov àrcopàast,
zaÔatpsast zaôurcsëàXopsv aotov, t^ç àpyts-
pwo&vîjç ànoatsp^aavreç, zai àSetav 3e3wza-
jtsv aXXov àvr’ aùtoû M7]tponoXttT¿v elaayö^vat
sv țț) MrjtponôXst sZsivrj rcpôç àpytspartzTjv
srctazs^tv rtô èv a&rțj 3p6o3o£oo Xaoö^ vöv
Ss rcpoaSpapàv ttp èXéet r^ç ’EzzXïjataç, Xú-
aetoç èSsfjÔT] toö èrctrtp-to’! roystv zai à'f saewç,
Sstçaç ùrcop-ovTjV où apttzpáv, zat tt¡v èzzXoj-
ataattzïjv rcatSstav snXaowç Ss£àp.svoç, zat
tp'jXà^aç anysvozXtvTjç èç pazpàv tô erciraȚpa-
rcpôç toôtotç zai p.eottTjV St’ sùXàëstav rcpo-
6aXXop.svoç tôv soasësaratovzai èzXaprcpôtarov
AùQévtTjv zai ^ysiióva zóptov zóptov ’IwávvTjv
Kwvatavttvov Mrcaaapáp.rcav, BosôôSav rcàcTjç
O'JY7poóXaytat, tr.ov zatà rcveöp-a ayarc^tòv
Zai rcsptrcoÖTjtov ttjç ^p.œv Msrptôtijtoç, srci
t<ô avay^siXat ÔTjXaSïj rr(v èzsivo'j Ssïjatv, où
psvtot rcapaëtàaaaôat, zai tôv sXeov èçsX-
zôaat .t^ç ’EzzXïjataç, ot’ oó rijv Xóatv èrct-
yop7¡7^aat aótip' roótoo yáptv ç>tXav6pwrcwç
tijv sv ptetayoía ôsijatv toô àpytspswç Se£áp.e-
58183. Vol. XIV.
289
1693.
Cântând împreună Domnului și mila și
judecata proorocul Daniil și plângând ju­
decata dumnezeiască legată cu mila, Bise­
rica lui Dumnezeu a învățat bine, după
cuviință, a judecii și a ierta în acelaș timp:
pentru care în toată vremea împovărează
cu îndreptările ei la judecată pe cei ce au
greșit, dar nu se împotrivește a milui iarăș
cu compătimire pe cei cari s’au pocăit și
i s’au rugat; scoate pe mulți din rangul pe
care l-au căpătat în sfânta ierarhie și-i des­
poaie de dreptul de a mai sluji în treapta
în care au fost, dai- iea și iartă cu iubire
de oameni greșelile, pentru că e primitoare
de slujbă și chiama pe unii ca aceștia la
starea cea d’intâiu fără a li mai ținea seamă,
precum Dumnezeu care bate și iarăș iartă
milostiv, ni poruncește a amesteca, prin mii
de hotărâri, și una și alta.
De oare ce deci și mai înainte a fost lovit
sinodicește de caterisire fostul Mitropolit al
Moldovei, pentru că a părăsit adecă eparhia
lui și s’a depărtat de dânsa mai mulți ani,
și nu s’a gândit să se întoarcă la turma lui,
după știrea ce am avut-o pănă acum de
acolo, așa încât și sinodicește i-am hotărât
să vie la Mitropolia lui, iar el n’a ascultat;
pentru aceia, după hotărârea sfintelor ca­
noane, l-am supus caterisirii, despoindu-1
de arhierie, și am dat voie a se aduce alt
Mitropolit în locul lui în Mitropolia aceia
pentru arhiereasca supraveghere a popo­
rului drept-eredincios dintr’însa; iar acum,
venind spre mila Bisericii, a cerut a se îm-
• părtași de deslegarea și iertarea cuvenită,
arătând răbdare destulă și primind cu evla-
( vie pedeapsa bisericească și păzind mult
timp cu grumazul plecat porunca; pe lângă
acestea aducând ea mijlocitor din evlavie și
pe prea-cucernicul și prea-luminatul Domn
și stăpân, domnul donin Io Constantin Ba­
sarab, Voevod a toată Ungrovlahia, fin iubit
și dorit după Duh al Smereniei Noastre,
ca să vestească adecă rugăciunea lui, iar
I nu să silească și să smulgă mila Bisericii,
! ca să-i capete deslegarea; deci, cu iubire
de oameni primind noi cererea cu metanie
a arhiereului și folosindu-ne fără cruțare
de mila Bisericii, atât pentru răbdarea lui,
37
290

voi, xaì tip èXèst t^ç ’EzzXîjatac àystòwc yp7¡-
Gapsvoi, toòto [lèv Sta n¡v, ózopovijv aoToö,
toòto Sè Sta tò èvàpsTOv t^c Cw^ç aoroö,
àXXwç Sè zaì Sta tò V^paç, oòz è'Xatrov
S’ èxì toôtoîç zaì Sta tt]v aòflevTtZTjv àçtwGtv,
wç etp^rai, too szXap.zpOTaToo AòOévToo, ao-
vswpázapsv £0X070v ayfywpfjCewç aóròv à?tw-
aar zaì Sì] 7pàtpovT£c àzo'patvójieQa aovoSt-
zwc "va S StaX'ijtpQeìc tepwTaToç MTjTpozoXiTTjç
zpwTjV MoXSoëXayiaç, ó èv 'Avúp IlveópaTt
àvazTjTÔç àôsX'pôç zaì aoXXetTOopvôç, ózápyu
□07Zeyo>pi][iévoç zat XeXo[iévoç èzstvrjc t^ç
zar’ aÔTOÔ 7paç>îta7]C zaì ézywv/¡6eÍT/¡c za-
6 aipéaewç, àflwoç ts too Xotzoô zaì avé^zX?)-
toç, zat i'yț] tò èvepvoôv t^ç àpytspwaóvvjc
aÔTOÔ òzwXótwc zaì àzapepzoôic-wç, ozoo
àv TÓyTj, soXoțwv zaì á^tá.Cwv zaì àpytepa-
Ttzwç toùç zpoaepyop-èvooç aúno yptOTtavooç
àvavTtppijToùç zaì àvapiptXézTwç, zaì závra
Tà àpytepaTtzà èzreXwv, ozon av zpoazXvjQ^,
elSipst twv zarà tózov zpoïaTajisvœv, ôyet-
Xóvtwv zavTwv twv yptaTtavwv ?tvwazstv ao-
TÔv àpytepsa vo'[it[tov zaì xavovtzóv, zaì Ttpcfv
zaì àfazcfv zaì StsoXaëstaSat, zaì [isïà záavjc
àîiac zaì zeptzoïfjGswç zaì zpoovjzoôaTjç Ss-
Stwoewç àzoSéysaôat, zaì aéêaç àzovéjistv
aÔTtp tò toîç àpytepsôatv o'petXôp-svov, [tvjSevôc
èvavTtoonévoo vj àvTtXsyovTOç, t=pwp.évoo X] Xaï-
zoo, èv êapet àpvtaç zaì àXótoo à<popto[ioo
è$ àzo^àaswç. "OOev.sk è'vSstCtv àzeXoO-i] aòrip
zaì Y¡ zapoôaa àOwwatç. ay^V.
cât și pentru viața lui virtuoasă, ca și pentru
bătrâneță și, nu mai puțin, pe lângă acestea,
pentru rugămintea domnească, precum s’a
spus, a prea-luminatului Domn, l-am so­
cotit vrednic de iertare, și, scriind, vă­
dim sinodicește ca acel preasfinții Mitro­
polit fost al Moldovei, fratele nostru iubit
întru Duhul Sfânt și coliturghisitor, să
fie iertat și deslegat de acea caterisire
scrisă și rostită împotriva lui, și să fie
de acum înainte curat și nepârât, și să
aibă puterea de a-și face slujba de arhie­
reu fără oprire și împiedecare, unde ar fi,
binecuvântând și sfințind și arhierește pe
creștinii ce vor veni la el, fără contra­
zicere și șovăire, și îndeplinind toate cele
arhierești, unde ar fi chemat, cu știrea celor
ce stăpânesc în acea țară, fiind datori toți
creștinii a-1 cunoaște de arhiereu legiuit
și canonic și a-1 cinsti și a-1 iubi și a fi
cu evlavie față de el, și a-1 primi cu toată
vrednicia, și îngrijirea și cuvenita ospeție,
și a-i arătă respectul cel cuvenit arhie­
reilor, nimeni împotrivindu-se cu fapta ori
cu vorba, cleric ori mirean, supt pedeapsă
de caterisire și nedeslegată afurisanie după
poruncă. Pentru care, spre a se vădi, i s’a
dat și această iertare. 1693.

CCCLIII.
București, Dionisie, Patriarh de Constantinopol, arată că mănăstirea Polovraci, clădită
1693, de Danciul Milescu și închinată Sfântului Mormânt la 1650, fiind de față Patriarhul
lume. de ierusalim Paisie, a suferit din lipsă de avere și pentru tulburările ce au zguduit
țara, ajungând sărăcită și amenințată cu ruina; urmașii ctitorului, Maria soția Ba­
nului Barbul Milescu și'alți Milești, se înțeleg cu Domnul ca să iea mănăstirea lor
ca metoh al Hurezului, dând în loc Sfântului Mormânt, care n’a primit de cinspre-
zece ani niciun ajutor, câte 1.500 de lei pe an, din cari se vor reface chiliile Sfântului
Gheorghe din București (se adauge că s’a făcut și în românește).
1693, tooviou. 1693, Iunie.
AtaXapSâvst tò zapòv t^ç ^[iwv Merptó- Scrisoarea de față a Smereniei Noastre
ttjtoç 7páp[i.a ori tò as6áa[uov [lovaaTfjptov cuprinde că venerabila mănăstire ce se află
tò xsípsvov sk tt¡v TozoOeaíav too îloXêpa- în locul Polovracilor și e cinstită întru nu­
tCío'j zaì Ttp.wp.evov ère’ óvójiart twv Oetwv mele sfintei intrări în biserică a preasfintei
Ekooíwv t^ç ozepa^iaç ^p.wv Qsotózoo, ozep noastre Născătoare de Dumnezeu, pe care
<pzoSóp.7¡asv ó [iazapÎTï]ç àpywv NTàvrÇouXoç a clădit-o răposatul boier Danciul Milescu
MtXéazoç zaì á'ftépwaev sic tòv a^tov zaì și a închinat-o la sfântul și de viață pri-
CwoSóyov Tàyov èv èrsi ^pv/j', èztSrppoovToç ¡ mitorul Mormânt în anul 7158, viind acolo
èvTaùOa zaì toó tóts IlaTptàpyoo t^c à^iaç : și cel de atunci Patriarh al sfintei cetăți

zôXswç 'JepouaaXTjp, xùp llaïaiou, àXXà, pè
tò và p.7] 0ú>o^ stç tò jiovaaTTjptov auro ô
preste XTÍTwp aùToû pwaiaç xat ózoaranzà
txavà ôzoô và SôvsTat và X'JsspvàTat xat và
òts^àYSTai ôzwaoôv xat sera p,è tô và cové-
ëo'jv stç TÔV TOZOV TOÔTOV t^ç îisptyTjp.o'j OÓ7-
xpoëXayiaç zoXXà xat àXXszàXXvjXa xaxà ôzoô
oí zàvreç Țtvânxoootv, t¡xoXoí>6 rjcsv àvavxatwç,
xat àzô TTjv otxstav àët>vap.tav, xat àzô Tà s^œOsv
at)[j.ëàvTa zsptaraTixa, jxTÎTeotxrtTopsç và Sôvwv-
Tat và tô àvaxatvtaoov, vj oXwç và tô xoospvrj-
aotiv, [i^re ^p.etç và 7jjJ.7topo5p.sv stç aÙTÔ và
xau-wpev xàjttav wtpéXstav, togov ôzoô p.Tjosjj.ta
S[J.StVEV ÈXztÇ, JXTQTS ÔÔVajttÇ ÔZOÔ và TjjlZO-
poôtisv và tô zpaTf¡atújj.sv, 7} oXwç và tô
Xàiwp.ev, szstô/j, zpôç toîç etpTjp.svotç, Tà pèv
xsXXta xat ot Toiyot xat tj zsptoyaîç toô pto-
vaatTjptoo, Ttvà jièv sxpTjjJLviaOvpav, Ttvà ôs
àjréSXszov etç xp7jjivta¡j.o'v, tà os Çwa toô
[j.ovaaT7jpto'j zavreXwç s£aXsty07pay xat ao-
Tot ôs ot 'Poopoôvot xat KarCtoeXot toô p.o-
vaotTjptou ózò twv ToaoÔTWv xaxwv eyjȚOv
ozot> sô’jv'/jÔTjXav. r'06sv tò jiovaaTTjptov aÔTÔ
eptstve a/sôôv zavrayo'ÔEV è'pvjp.ov, xat xarà
tô Xs?o'[j.svov sv t^ 'Afta Fpa'pÀ, «wç Tspé-
otvOoç àzoëeëXTjX’jtœ Tà tpôXXa air^ç», xat
ywptç zàaïjç àptytêoXtaç àzsôXezsv etç avaji-
çtooXov TéXetov ayavtajtov. Eóptaxóp.evot ot>v
owtJ.aTtxwç svtaôQa etç Oi>7Xpo6Xayiav, sgo-
vop.tXTjGap.eț p,STà twv àzo^ôvwv toô etpTjp.évou
p.axaptToo xttTopoç, t^ç ts StjXovôtc e’jȚsvea-
TàïTjÇ xupiaç Maptaç, oujiStoo zote toô p.a-
xaptToo Mzávou MzàpzooXot) MtXéoxoo, xat
t^ç Q’jyaTpoç aùToû Maptaç, xat toô Kwv-
GTavTtvot), ov èvévv/josv ó sîpTjpévoç Mzáp-
zooXoç È£ étépaç aoTOÔ Yovatxôç, xat toô
STàtxot), Dtoô toô jiaxaptTO'J llsrpo'j MtXsaxoo-
Xoo, xai r^ç Sràvaç, ô'jfarpôç toô ptaxapiTOU
IlpsSa MtXéaxo'jXo’j, xat izapaxaXsaapsv xarà
zoXXà tôv sxXajLzpÓTaTov, soaeSéctarov xat
ótp’/jXótaTov AôSsvTTjV xat ^spdva zàaïjç 007-
xpoëXaytaç, xôptov, xôptov ’lwàvvTjv KwvaravTt-
vov Mzaaapàp.zav Bosëoôa, tôv sv ' Af «p IIveô-
jiart otôv a?azTjT0v xat zsptzoÖTjrov r^ç 7)jj.wv
MeTptÔTTjToç, và xap/fl sXsTjjJ-oaôvTjv và tô 8ey0$
xat và tô àvaxatvta-fl, toô etvat stç pteróytov roo
asSaajLioo p.ovaaTTjpto'j ôzoô Tjfstpsv sx ôàQpwv
■q ’ExXa.[j.zpôt7jç to'j Èz’ ¿voptart twv a7twv
svôôçwv ¡J.E7áXwv Geogtéztwv xat taazooTÔXwv
ëaatXswv KwvatavTtvo'j xat 'EXsvtjç, xat và
Swaifl tizóte àXXov àvF aoToô r<¡> 'A7ÙÙ Tàçpw’
xat 00TW xat tô p.vrjptóaovov twv xrttôpœv và
JJ.7J aooa-țj, àXXà và pâyț) Stà zavrôç, xat ó
r'A7toç Tà'poç và Èyj] ëoTjôstàv riva, ôzoô eyet
291
Ierusalimul, chir Paisie, dar, pentru că
acel ctitor al ei n’a dat mănăstirii aceleia
moșii și averi destule ca să se poată cârmui
și să o poată duce cât de cât, și apoi pen­
tru că s’au întâmplat în țara aceia a vestitei
Ungrovlahii multe rele, și unul după altul,
pe care le știu toți, a urmat firește, și pen­
tru slăbiciunea sa însăș, și pentru multele
tulburări ce au venit din afară, ca nici
ctitorii să n’o poată înoi [mănăstirea], ori
măcar s’o poată cârmui, nici noi nu suntem
în stare să-i facem vre-un folos, așa încât
n’a mai rămas nicio nădejde, nici putere
ca să fim destoinici a o stăpâni, sau măcar
a o păzi, de oare ce, pe lângă cele ce am
spus, chiliile și zidurile și cele din prejur
ale mănăstirii, unele s’au ruinat, iar altele
cată spre ruină, iar vitele mănăstirii de tot
s’au pierdut; și tot așă și rumânii și Ți­
ganii mănăstirii, de atâtea rele, au fugit
unde au dat cu ochii. Deci mănăstirea aceia
a rămas aproape cu totul pustie, și, cum se
zice în Sfânta Scriptură: „ca smochinul
ce și-a pierdut foile“ și într’un cuvânt se
apleca spre sigura peire desăvârșită. Gă-
sindu-nedeci trupește acolo în Ungrovlahia,
ne-am adunat cu urmașii acelui fericit cti­
tor, adecă prea-nobila jupăneasă Maria,
soția răposatului Ban Barbul Milescu, și
fiica ei, Maria, și Constantin, pe care l-a
născut zisul Barbul din altă nevastă a lui,
și Staieu, fiul răposatului Petru Milescu,
și Stana, fiica răposatului Petru Milescu,
și am rugat mult pe prea-luminatul, prea-
evlaviosul și prea-înălțatul Domn și stăpân
a toată Ungrovlahia, domnul domn Io Cons­
tantin Basarab Voevod, cel întru Duhul
Sfânt fiu iubit și prea-dorit al Smereniei
Noastre, să facă milă a o primi și a o
înoi [mănăstirea], ca să fie metoc al vene­
rabilei mănăstiri pe care a ridicat-o din
temelii Luminăția Sa întru numele sfinților
slăviților, marilor, de Dumnezeu încunu-
naților și asemenea cu Apostolii împărații
Constantin și Elena și să dea ceva alta
pentru dânsa la Sfântul Mormânt; și astfel și
amintirea ctitorilor să nu se stingă, ci să
rămâie în veci, și Sfântul Mormânt să
aibă ceva ajutor, care sunt acum cinspre-
zece ani de când n’a luat ceva de la dânsa,
și nici nădejde n’are să iea de acolo cevâ,
mult ori puțin. Și apoi prea-luminatul și
prea-evlaviosul Domn, ca unul ce e mări­
nimos și compătimitor și de Hristos iubitor
292
Twpa Sexaxévrs ypôvo'jç ôîroô êèv èît^ps ti-
zote orf auto, àXXà pjte eye: sXztôa và îtàpT)
àtt’ sxsî TtîroTêç, oots îtoXô, ours ¿Xîțov. Kat
Xotxòv ö èxXap.àpÔTaToç xat ôeoaeêéGtaToç1
AôSsvtïjç, wç e’ôaxXavyvoç xat aop.îta67]ç xat
ytXôyptGTOç AuOévr^ç, iaoȚxatâvs'Jasv etç rrp
Sé-rjatv ijpwv, xat ifë&xo tò stpïjgsvov aeêàa-
p-tov 2 p-ovaatTiptov, xat sàwxsv àvt
* èxetvou rcp
'Aftip Tà.ytp Trotineta tpta, Tjtot àaXàvtayiXia
ìtevtaxóata, tà órcota 6éXop.ev è£o3tàa=t stç
àvaxatvtatv xai teXetwatv twv xsXXtwv, ^tot
twv ¿vtáSwv toô 'Ayio'j rewpYto') èvtaûôa stç tò
Mzoüxoopéartov3, Ttpôç strptov xat rcavtotstvrçv
6oT;6stav toô xoptaxoù Tà/pot). ’ArcoyatvojisOa
09V p.è tò ìtapòv t^ç ^p.wv Mstp'ôtï(toç 7pàp.p.a
ôtt tò [lovaatTÍptov aòtò tò ttp.wp.evov sì:’
¿vóp.att twv EiooStwv t^ç t>7tepa7taç Gsotóxoo,
xat xetp.evov etç tò IloXëpâtÇt, p.è oXïjv toô
t7]v îtêptoyijv xai p.è oXa toô tà ywpta xat
taîç p.t»aiatç, xat p.è tà a.p.jtéXtá too xat
Xotîtà too Xf/jp-ata45 , xat p.è oXooç too toôç
Toop.oôvooç xat KatCtêéXooç, tà oitota xat’
6'vop.à 7pà.<poov tà àtptspwttxà xai aoQsvttxà
7páp.p.ata toó p.ovaatv¡píoo, và etvat p.etoytov
xat vîtov xat xaSoXtxòv xt^p.a toô osëaap-too
p.ováafr¡ptoo toô r(ÒTj àvoixoSop.YjOévtoç èx
6à6pwv6 xapà toô StaX7)^6évtoçsxXap.zpotàton
xat eoasSeatâtoo AoSsvtoo àitô toô vôv xat
slç tôv alwva, xat êwç oó ó TjXtoç sț>opăn xat
và ôtotx^tat xat và xoêepv^rat arcò tooç xatà
xàtpooç '/¡7oop.évooç aotoovoô toô p.ovaat7jpioo
wç SoBt] aototç, xai p-ijte ot xatà xàtpooç
p.axaptwtatot Ilatptâpyat tTjç àyfaç îtoXewç
'IspooaaXijp., p.rJts ot zatépeç xai sxttpoxot
toô 'A7Í00 Tàyoo và èyoov xat’ ooSéva tpô-
xov và àvaxatwvwvtat p.è tò p.ovaat7Íptov auto'
7] pis toôç îiarspaç toô p.ovàat7)ptoo, àXXà
xatà tTjV àvàxaôsv . oovïjôstav toô xoptaxoô
Tàyoo, óítoo êyoov s$ooàrav xX^peatàtTjv oí
xatà xàtpooç ¿7twtatot6 Ilatpiápyat toô àeroa-
toktxoô sxetvòo ©povoo xai ¡láXtara xatà tí¡v
veapàv toôàotôtp ou aotoxpàtopoç ’louottvtavoû
toûMevàXou îtpôç Ilétpov tôv àÿtwtatov àpyts-
àioxoetov, ¿Soo Sta70psûst ottvàsyouvèioootav
^ÀTjpsatàtTjv otxatà xàtpooç a7twtatot Ilatpt-
àpyàt twv'Iepoaokop.wv7, tà àçitepwp.ata xai
Xf/júata toô 'A7Í00 Tàyoo và tà àXXàaao’Jv xai
1 E&oeêioTatoç, în voi. XIII.
2 Lipsește; ibid.
5 In Legrand: povaafqptov.
'* Lipsește în voi. XIII, locul delà TloXépárCt (acolo : II o X 6p á 11, cum la Legrand : 11 o X 6 p á £ i).
5 în> ediții: 6 ¿6 pou. ■ ■
6 Lipsește, acest cuvânt în voi. .XIII. .
’ Lipsește în Legrand partea de la IlaTptapX“1 până la t&v 'IspóaoXúpiuv.
stăpân, s’a învoit cu cererea noastră și a
primit acea venerabilă mănăstire și â dat
pentru dânsa Sfântului Mormânt trei pungi,
adecă lei o mie și cinci sute, pe care le
vom cheltui pentru înoirea și isprăvirea
chiliilor, adecă odăilor Sfântului Gheorghe
aici în București, pentru ajutorul în fiece
an și veșnic al Mormântului Domnului.
Deci arătăm cu această gramată a Sme­
reniei Noastre la această mănăstire cins­
tită întru numele Intrării în biserică a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și așe­
zată la Polovraci, cu tot cuprinsul ei și
cu toate locurile și moșiile, și cu viile ei
și celelalte ale ei averi, și cu toți rumânii
și Țiganii ei, pe cari-i scriu anume cărțile
de închinare ale mănăstirii și cele dom­
nești, să fie metoc și adevărată și deplină
stăpânire a venerabilei mănăstiri ce s’a
clădit acum din temelii de pomenitul prea­
luminat și prea-evlavios Domn, de acum
și pănă în veac, și cât va privi soarele
spre noi, și să se economisească, și să se
cârmuiască de egumenii de pe vremuri ai
acelei mănăstiri cum vor află cu cale, și
nici Patriarhii de pe vremuri ai sfintei
cetăți Ierusalimul, nici părinții și epitropii
Sfântului Mormânt să nu aibă în niciun
chip a se amestecă ei cu mănăstirea aceasta,
¡ ori cu părinții mănăstirii, ci duță obiceiul
în toată privința al Mormântului Domnu­
lui, ce au puterea cea mai deplină cei de
pe vremuri preasfințiți Patriarhi ai acelui
' Scaun apostolicesc, și mai ales după novela
fericitului autocrat lustinian cel Mare către
Petru prea-sfințitul arhiepiscop, care spune
să aibă voia cea mai deplină cei după vre­
muri Patriarhi ai Ierusalimului a schimbă
cele închinate Sfântului Mormânt și stă­
pânite de dânsul și a le cârmui după vreme
și după nevoie, și să rămâie schimbul neatins
și neîntors, sigur și > nezguduit, de acum și
pănă în veac, cum s’a zis, și să aibă
I putere în toată vremea, în tot locul, față
dé oriciné și la orice județ, bisericesc și
politícese. Iar, dacă vre unii ar voi să cu­
gete și sa facă vre un lucru împotriva

và tà Stotxoöv xatà tòv xatpòv xal ri¡v ÿpeiav,
và p.svț] aòtTj aXXa^Tj àjietaxivrjtoç xaì à-
p.âtàtpe^toç, ês5aia xai à8tàGSiaroç, arcò toö
vöv xaì stç tòv atwva, wç etpïjtat, xaì và í‘/j¡
tò xöpo? sv rcavt? zatpip, sv rcavti torcip, sv
rcavti rcpoawrctp,. zai sv rcavti xpttTjptcp, sx-
zX7jataortz<j> ts xai rcoXmzcp. Et 8è ttvéç
rcots ëouÀ7]0stsv çpov^oat xai evepȚTpai
tt svavttov t<p rcapóvrt tTjç vjpwv Metptó-
tnjtoç ypáppatt, ette sx péponç toö ' Alton
Táipo'j, stts1 sx pépouç twv xtttópwv toö p.o-
vaatTjpto'j xai twv arcoȚovwv aótwv, stts aXXoi
ttvéç, àp/ovtsç t] apyópevo!, tepwjiévût 7] Xaï-
xoi, wç 8taXôaat rcpo6op.o0p.svot tà xaXwç
ôtwptapéva, xaì 6ooXóp.svot àvatp^aat tô êi-
xatov, xai rijv zaXvjv, xai àyaÔTjv, zai cop.-
çs'pooaav otzovopt'av taôtr^v, wç àvttxstpsvot
àya'pavôôv toîç tspotç vôpotç zai aùt<i> tt<>
rcpo'pavsotàtcp ôtzattp, ot rotoôrot satwoav à-
aü75(wp-/jtoi zai àywptap.svot rcapà 0soö rcav-
tozpàtopoç, zai àXotot p.stà ôàvatov, zai
top.rcavtatof èyétwaav zai tàç àpàç twv àitwv
tptazoatwv Séxa zaì èztà> 6so'f ópwv rcatspwv,
orcsp ènti tò aìwvtov zaì àaôiyvwatov àvà.6spa,
xai tswç sotw pepiç aotwv p.stà toô rcpo-
Sótoo ’IoóSa- toîç 8s sp.p.svoootv sv totç xaXwç
Stoptoßsiat 8tà toô rcapôvtoç 7pàp.p.atoç yàptç
stTj arcò Qsoö, xat rcap’ 7)p.wv soy^, soXofta
xai aofywpTptç.
’ESóOì] irci ësêatwast toö rcava^twtátoo,
Xo^twtátou xai csSaop-iwtatou apyterctazorcou
KwvatavttvoorcôXsœç rcpwrjv xai olxoop-svtxoö
IIatp:ápyot>, xoptoo, xoptoo Átovoaíoo, Statpt-
ëovtoç svtaööa èv Booxoopsattcp, xai p.aptoptcj
twv orco7SȚpap.psvwv tspwtâtwv àpytepéwv
xai svttpotàtwv àpyóvtwv" p.s6spp7]vsó67¡ 8s
xai svpa'fTj stç yXwaoav SXaytXTÍv, 8tà aa-
tpsatspav xatàXr^tv twv èvtorctwv.
’Ev stst tip awtTjpúp toovtcp p-7¡vt,
sv Booxoopsatttp.
(Legrand, Épistolaire, pp. 31-5, n° 11; voi. XIII din această colecție, pp 454-5.)
CCCLIV.
Constantin Duca, Domnul Moldovei, pentru mănăstirile Sfântului Mormânt:
Galata, Barnovschi, Bârnova „din codru“, Sf. Sava, Cetățuia, Hlincea, Dealul- (7201),
Mare, Dumbrăvița (Ț. Tecuciului), Bistrița, Tazlău, Cașin, întărindu-li privilegiul 1'1U luhe‘
de la Constantin-Vodă Cantemir, care li dăruise poslușnici,—aceasta după dorința
lui Dosofteiu, Patriarhul de Ierusalim.
{Uricariul, II, ed. a 2-a, pp. 94-9.)
1 în Legrand: vj.
293
| gramatei de față a Smereniei Noastre, ori
din partea Sfântului Mormânt, ori din par­
tea ctitorilor mănăstirii și a urmașilor lor,
sau alții carivâ, cârmuitori sau cârmuiți,
j clerici sau mireni, ca unii ce ar fi gata
să desfacă lucrurile bine orânduite și ar
voi să nimicească dreptatea și această așe­
zare frumoasă, și bună, și de folos, ca acei
ce fățiș ar stă împotriva legilor sfinte și a
dreptului celui mai vădit, unii ca dânșii
să fie neiertați și afurisiți de Dumnezeu
atotțiitorul, și nedeslegați după moarte
și dați în vileag (?), să aibă apoi și blăs-
tămurile sfinților trei sute și optsprezece
părinți purtători de Dumnezeu, ceia ce
este veșnica și neridicata anatemă, și pănă
atunci să fie partea lor cu vânzătorul Iuda;
iar cei ce vor rămâneâ în margenile bine
orânduite de gramata aceasta să aibă har
de la Dumnezeu, și de la noi rugă, bine­
cuvântare și iertarea păcatelor.
S’a dat, cu întărirea preasfințitului, prea-
învățatului și prea-veneratului arhiepiscop
fost al Constantinopolei și Patriarh ecu­
menic, domnul, domnul Dionisie, care se
află aici în București, și mărturia celor
mai jos iscăliți prea-sfințiți arhierei și prea-
cinstiți boieri: și s’a tălmăcit și s’a -scris
în limba românească, pentru “mai sigura
înțelegere a localnicilor.
In anul Mântuirii 1693, luna lui Iunie,
în București.
i«î*j3
294
CCCLV.
Constanti­ Mărturie a lui Dionisie, Patriarh de Constantinopol, în privința diatei Elinei
nopol, Cantacuzino și împotrivirii fiului ei, Șerban-Vodă.
1693,
Iulie. y Aiovôoioç, èXéip 0eoü, KwvaravTivou-
îtôXewç, Néaç ‘Pwpjç, zat oizonp-evizóc Ila-
Tpiâp/ïjç.
-J- Tò àtaZTOv ^avrayou XwiTjpóv, f¡ 6eó<f-
60770? etpr¡ tí Sè XÉ7<o XmtTjpóv, 01:0078^
arabía ipôopàç a^aaTjç èv jcàoivèatt zapainoç,
zat 7àp Tjj arabía ot> póvov otzot zai TtôXetç,
àXXà zat 7év7¡ zat çbXXai ¿XóxXTjpat Tj'pavía-
ÖTjaav, "OOsv zat XÉ7STat : rá^st awéoTavTat tà
Ttávta, oo fvíjv àXXà zat péypt twv oupavíwv
àtptòwv zat aótwv twv voepwv Suvápswv Tj
rà^tç áytzvetrac o6sv èvteóOsv vópot, zavôveç
zat 3tatá£st? TTjv eota^tav wç Cwoxotòv ao-
vtctàat zat z^v àta^tav wç yOopoitotòv Sita­
tasi. Tt Si] poi tò ìtpooipiov òoóXsTat Tj ott
7¡ èv pazapia t^ xots Nrópva ’HX^va,
TaÓTTjv zfy àra^tav StavoTjöstaa, eie eóra^tav
zà éaotTjç Sterá^aTO, zat 00 póvov zarà r/jv
twv àvQpwirwv ìtpoatpeaiv, àXXà zoXXw pàXXov
zaTà TTjv OeïZTjv npoGTa.7tjv itercotTjZS Sta-
SijZTjV irepì ìràvTwv twv ywptwv aoTTjç ts zat
too àvSpôç aoTTjç, o~wç Tà Tszva aoTWv psrà
tôv Oàvatov aotTjç potpàcwsiv àzavta rauta
è£ taoo, zat ooTwç.èawÇeto roiaÔTTj eôraçia
ewç zaipoò. Etra, wç otto' Ttvoç aoaTpofïjç,
zaztaç SïjXovÔTt, Stà TTjv too xatpoô àvwpa-
Xtav zat tàç Staço'pooç zat TioXXàç TtoXoatà-
aetç, zatTjXOov tà ywpia aotTjç zat eySaaav
etç iravteXTj èpTjpwaiv zai âț>aviapov pteté-
zetta Sè aòQévteoae zài ó paxapitTjç Xepêàvoç
BoeêôvSaç- zat, êXé^ooaa aottj tà totaùta
aopiSeërptota zai ttjv zaztor^v taûtTjv àtaêtav
zpoywpouaavț è'aitsooev iva etç eôtagiav tà
éaotTjç p.eta7a7eîv. c'O0ev otzeiț 6obX^ zai
OeXijaet àvatpeae ttjv itpotépav aotTjç Staôij-
ztjv, zat àzopóv te zai àvtayopov èitoÌTjae
taótTjv, zai ayeSôv toía zpoaipéaet, y^pi,
è'7patpev étépav ôiaOijXTjv, Stwptaaaa tà ywpta
aotà, wç aòfi] TjêooXvjÔTj, zai 8r¡, èvtaoôa
SiatpiSoôaaç t^ç ^pwv MetptôtTjtoç, 00 pô-
vov Siç zai tptç zai TtoXXàztç èv tw ITp.00-
zo'jpeotttp, àXXà zai etç NropTtpàvt, otav
èiropeoeto èv vij ¿71$ iroXet TepooaaXvjp.,
èSeijÔTj rcpôç Tjpàç Tj pTjôetaa Ntópva iva
ÔTjXorcoiTjcwpev tip [taxaptTȚj Sepêàvcp BoeSóvSa
rtjv rcapoûaav taótTjv 6rcó6eaiv zai jieatteiav
•^ptv, otrwç è'xT) zai rcap’ abroo tò zopoç zat
rijv àa'pàXetav SeoTépa aÒTfjc StaöijZTj, wç
ebXo7oç oóaa zai vôpipoç, zai, StT¡7Oop.évoo
^pwv rcpôç aÒTÒv raôra, ôXoç èvejtXeta0Tj 60-
poô zai pavtaç p87aXi]ç, rcpoaràÇwv zat à-
•¡* Dionisie, cu mila lui Dumnezeu Pa­
triarh al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și a toată lumea.
•j" Cele neorânduite sunt pretutindeni
triste, a spus dumnezeiescul glas; și ce zic
eu: triste, când neorânduiala e în toate pri­
cină a toată peirea, căci prin neorânduială,
nu numai case și cetăți, ci și neamuri și
seminții întregi s’au nimicit. Pentru care
se și spune: prin rânduială toate s’au așezat,
și chiar pănă la bolțile cerești și puterile
acelea sufletești ajunge rânduiala, de unde
ni-au alcătuit de acolo legi, canoane și o-
rânduieli rânduiala ca dătătoare de viață,
iar neorânduiala ca aducătoare de peire au
sfărâmat-o. Și ce vreau eu cu această in­
troducere decât să spun că răposata întru
fericire Doamna Elina, cunoscând această
neorânduială, a pus ale ei în rânduială, și
nu numai după gândul oamenilor, ci mult
mai mult după porunca dumnezeiască, a
făcut diată pentru toate moșiile ei și ale
soțului ei, pentru ca fiii ei după moarte-i
să le împartă toate de o potrivă, și astfel
s’a păstrat acest bun așezământ pană astăzi?
Apoi, ca prințr’o întorsătură, adecă a rău­
tății, pentru nepotrivirea vremii și multele
și feluritele tulburări, moșiile ei s’a întâm­
plat de au ajuns la pustiire deplină și la
peire; apoi s’a făcut Domn și răposatul
Șerban Voevod; și, văzând ea că s’au în­
tâmplat unele ca acestea și că înaintează
această foarte rea orânduială, s’a grăbit a-și
aduce lucrurile în rânduială bună. Deci cu
însuș sfatul și însăș voia ei a stricat cea
d’intâiu diată a ei, și a făcut-o fără drept
și fără putere și numai din cugetul ei, zic,
a scris altă diată, hotărând cu acele moșii
cum a vrut ea; și, atunci petrecând acolo
Smerenia Noastră, nu numai că de două
și de trei ori și mai des la București, dar
și la Dobreni, când plecă la sfânta cetate
a Ierusalimului, s’a rugat de noi acea
Doamnă ca să arătăm răposatului Șerban
Voevod această afacere cu mijlocirea noas­
tră, ca să aibă încă și de la el putere și
asigurare a doua diată a ei, ca una ce e
dreaptă și legiuită; și, arătându-i noi aces­
tea, s’a umplut tot de furie și de mânie
mare, poruncind și amenințând a încercat
să iea cu sila și puterea acea diată; și,
 295

setXwv èCijtît Xaêstv Sia xat S'jvaotsta. t.îp
Staörjx^v èxeivTjy ôpp.7joaç êè Int ëkàëy xat
CT/xtcf t<Sv aôtaôéX'pwv autoô, itpoaètt èÇfj-
n¡<3» xat zap1 ^p.wv 7pàp.p.a ènt tô àôstetv
^ptv xat àxspstv tr¡v ôe’jtépav aôt^ç StaÔi]-
xtjv. "OOsv xai Mstptotvjç Tjp.wv, ÔéXooaa
tr¡v rcpôç àXX^Xouç etprpr/jv îtpôç Stotxvjoiv,
SeSàxapÆV 7pàp.p a. olxovojuxœç, zatà tip Cf¡-
trptv xat 6sXT¿atv too p-axapttOT sxeívgt tà
vôv 8è vpàyovteç ajtoyatvop-eöa ott tô 8o6èv
zap’ ^p.wv èxetvo 7páp.p.a st/ț) áxupov xat
àviayopov xat ele oòòèv Xo7tCó[ievov irci
7àp tò zaXòv oùx eatt xaXôv, èàv ¡rJ] xaXwç
7¿v7¡taf xat ôeutèpa aut^ç èxetvïj Staô^xi]
smétto tô xôpoç xat trp àayaXetav, wç e’ô-
X070Ç oôoa xat vôp.tp.oç. "Oattç 5’ àv ¿^é-
îtote yawg èv aôffl t-țj ’(p.=tépa taótf¡ opO^
àzoçàaet, t^ç àta^taç atttoç 7evôp.evoç, ó
totoôtoç è'atw àyœptapévoç xat àa^T^ùprjwç
xat aXbtoç p.stà tôv Gàvatov, xat tbp.îta-
vtatwç. ’Eitt 7àp àayaXetcj xat êeêatwtïjtt
È7éveto xat toôto tô... fjp.stepov iratptapyt-
xôv 7pàp.|ia, xat sSôÔTj aotoîç, stst ^ay/fó
’Ev p-Tjvt douXtou, ’tvôtxttwvoç a'tpç.
(Arhiva G. Gr. Cantacuzino.)
pornind spre paguba și danna fraților lui,
a cerut încă și de Ia noi carte ca să stri­
căm și să nimicim a doua diată a ei. Deci
și Smerenia Noastră, vrând pacea între ei
pentru buna cârmuire, am dat scrisoare eco­
nomicoasă (cu rezerve), după cererea și voia
acelui răposat; iar acum, scriind, arătăm
ca acea carte dată de la noi să fie fără
drept și putere și întru nimic socotită; căci
la cele bune nu sunt lucruri bune, dacă nu se
fac bine; și cea de-a doua diată a ei să aibă
putere și siguranță, ca una ce este dreaptă
și legiuită. Iar cine mai apoi se va arătă
în această a noastră dreaptă hotărâre, fă-
cându-se vinovat de neorânduială, unul ca
acela să fie afurisit și neiertat și nedesle-
gat după moarte și vădit (?). Căci pentru
întărire și siguranță s’a făcut și cartea
noastră aceasta patriarhicească, și li s’a dat
în anul 1693.
în luna lui Iulie, indicția întâia.

CCCLVI.
Dosofteiu, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, București,
pentru eleimosină. 1693>
11 Novembre.
(Archiva Protopopiei din Sibiiu; semnalată și în Studii și documente, XII, p. 4, n° VI.)

CCCLVIL
Hotărâre a sinodului din București prin care se recunoaște că Ilarion 1093-705.
episcopul de Râmnic nu e vinovat de pâra călugăriței Ștefana, că ar fi fost siluită
de el și ar fi născut un copil. Marturi : al Ungrovlahiei Teodosio, al Adrianopolei
Clement, al Ierapolei Maxim, al Sofiei Auxentie, al Pogonianei Eftimie.
(Ms. 411 al Patriarhiei Ierusalimului; rezumat în Papadopulos Kerameus, MspoooXoptTtXY] Bt-
GXtovrpeq, IV, Petersburg, 1899, p. 385, n® 94.)

CCCLV1IL
închinare a descrierii dropicei de Ioan Mulaimes din lanina lui Constantin
Stolnicul Cantacuzino.
Me7aXoítp£itéotats xat ao^wtats avsp,
Toôto etvat tò îtpwtov aitò tà at>77pàji-
patá poo xat 7£W7¡pa twv áXXwv ítóvwv poo,
tô ôîtotov îtpôç aé, tòv xXstvòv ’AìtóXXwva
wç àîtapyjp rijç aîtouS^ç pob itpoaçèpw. Toôto
t^ p.e7aXoîtpîîtsiț Swpoôpsvoç, xat óttò
tip aoywtàtvjv xat a7ytvobatát7¡v abt^ç ob-
v.atv àvattO'/jpt. Aotîtov, xaOwç àXXov 8so-
îtôtvjv 8èv 7¡6sX7¡aa và itpoaxovijaTj, pTjte aXXvjv
București
1694,
Novembre.
Prea-mărețe și prea-înțelepte bărbat,
Aceasta e cea d’intâiu din scrierile mele
și începutul altor lucrări ale mele, pe care
către tine, vestitul Apollon, ca pornire a
sârguinții mele, ca prinos o închin. Dă-
ruind-o Măreției Tale, o pun și supt ocro­
tirea prea-înțeleaptă și isteață a ta. Insă,
precum n’am voit să se închine altui stăpân,
nici la alt adăpost să alerge decât la înțe-
296
zaraáu77¡v ' và xpôaSpàp.^ xapà etç f/jvài’.é-
îtatv&v xat zaveoYevearàTT(V aot^ç 00^0X0710-
TT^ra etç Sta'pévts’jatv xat xeptx&tïjaiv, toto'j-
Torpôîtœç 6éXet tò ^'Aá£et àxôràç oopetç
twv yOovîpwv zal tsXyivwv Soziamôywv, zat
arcò tà <pT|6opta[iata twv zazokôywv àzgpatov.
Tò órcoiov' o5twç eóptazóp-evov 6sXs'. S'jvt¡6^
và 7évf| etc toôç rcàvraç oàXrct7^ fj^akôywvoç,
ZTjpôttwvtaç rcàvrayoô tò téXetov t^ç 6eto-
tàtïjç oo') ^yjjÇ xat svapétoo xoXttetaç, órcoù
zat zatà t0 7év&ç e')7evéatatûç zat zatà tïjv
àpetijv ùÔYjZôitatoç. Béoata ztvrpétv TjfJeXa
tïjv yeîpa pou eiç eóy^itav t^ç totaùtrjç ao'j
rcoXttsiaç, àv tawç zat poò ijOekev eiaQat §•>-
vatòv và xeptypá^w etç ¡itzpàv èxtatokïjv ô-
XôxXïjpov tctoptav ojiwç, ' ènetòì] zat ot vójiot
twv ercmtoXwv toòto Sèv' p.oô tò ao7ywpoòo!,
<p8àvet (wvov và t7¡v ovopàaw zoêepv^tïjv,
xatépà p.ou xat SióáázaXov, èzet5t| etç totoó-
tot>ç zat tTjktzoôtotiç zatpoôç, oyt p-óvov
oXatç $ BXaytatç, órcoò xa6’ éxáanjv rcoXí-
Covtat arcò tà Cw/jpà veóptata Georcapóyo'i
zat èjurpàztoo aot^ç aoçtaç zat yàpttoç zat
twv rcavaóywv aùt^ç St§a7p.àtœv, àXXà zaì
aòrìj y) 'EXXàç èOaóp.aae ri¡v aotptav 000 zat
eòXaÒTjO/y.e tr¡v evOeov ápetr¡v am. ’AtfYjvw
etç sva pspoç tà Stàtpopa êaatXeta zat tozooç
órcop, ëyvjêoç wv ëtt, ixeptfjïjoe zat srcepi-
7pa<ps zat wç àXXoç ’OS'Jooeôç rcoXXwv àv-
Opwrcœv tSeç astea zat voov è'7vœç : toòto p-óvov
Xs7w ott ôeozveôotwç rcpôç tàjv Zip M^aXo-
rcpsrcstav àX^ôeôet èxetvo órcoù zat ó rcaXaiôç
èzetvoç è8o7{tàttae IlXàtwv, ott tote tò órc^-
zoov su syet, otav 7] 0 ytXôaoyoç ëaatXsôst,
7] 0 ëaatXeôç ®tXoaoyet. ’H£eópw rcwç etç
toaaòta ttjç zpotep7ip.ata toòto etvat tStat-
tatov tò và zataôéyetat sop.evwç tTjv toò
za6’ svôç eotéXetav. Atà toòto zat ¿70) 6ap-
pwvtaç toòto tò jjttzpòv öwpov t^ç rcpoayépw
zat tò àtptepwvw etç tá¡v Me7aXetót7¡ta TTjç
zat à^tw t^v ps7aXóvup.ov aôt^ç’EvSo^ótTjta
t’va zataSeyB’À tò rcapòv eùteXèç xovTjjiàttov,
p.7]v àrcoëXsrcwvxaç eiç tt]v p.txpót7]ta toò
Swpot), àXXà rcpôç tòv rcó0ov toò öwpoup.svot>.
Tppwao.
'0 zatà rcàvra zat Stà rcàvra
àozvoç etç tà xpoatà.7p.ata tTjç,
àXXà ittatôç zat zaùapôç
'IwàvvTjç MooXàïp.7jç, ó sXàytatoç twv
«p’jotxwv tatpwv. ■
(Bibl. Ac. Rom. ms. grec. 479; cf. Litzica, I. c., p. 516.)
lepciu'nea-ți învățată, cea vrednică de laudă
și de neam prea-bun, pentru stăpânire și
îngrijire, astfel tu o vei păzi neatinsă de
batjocurile pizmătareților și a celor (?) ce
se fac a fi învățați și de clevetirile vorbi­
torilor de rău. Gare găsindu-se astfel, va
putea ajunge către toți trâmbiță cu sunet
mare, vestind pretutindeni desăvârșirea prea-
dumnezeiescului tău suflet și a virtuoasei
tale cârmuiri, care ești și după neam prea-
nobil și după virtute prea-înalt. De sigur
aș fi ridicat mâna mea spre lauda unei
cârmuiri a tale ca aceasta, dacă numai mi-ar
fi fost cu putință ca într’o scrisoare mică
să înșir toată povestea; ci, de oare ce și
legile scrisorilor nu-mi îngăduie aceasta,
rămâne numai să-ți zic cârmuitorul mieu,
părintele mieu și dascălul mieu, de oare ce,
la vremi ca acestea, nu numai toate Vla-
hiile, care în orice lucru se îndreaptă de
către poruncile vioaie ale înțelepciunii tale
aproape de Dumnezeu și practice, și de
harul tău și de prea-înțeleptele tale învă­
țături, ci și Hellada însăș s’a minunat de
înțelepciunea ta și a binecuvântat virtutea
ta dumnezeiască. Las la o parte deosebi­
tele împărății și locuri pe care, tânăr fiind
încă, le-ai străbătut și descris și, ca un alt
Odysseus, ai văzut cetățile și ai cunoscut
gândul multor oameni; atâta zic că se ade­
verește către Măreția Ta aceia ce a spus
acel vechiu Platon, că atunci é bine de
supuși, când sau filosoful cârmuiește sau
împăratul e ca un filosof. Știu că între
atâtea însușiri ale tale e mai deosebită aceia,
că primești cu bunăvoință smerenia fiecă­
ruia. Pentru aceia și eu îți aduc cu încre­
dere acest mic dar și-l închin Măreției Tale,
și rog pe Slăvirea Ta cu nume mare să
primești această mică lucrare simplă, ne-
uitându-te la micșorimea darului, ci la
dorul celui ce a dăruit-o. Fii sănătos!
Cel întru toate și la toate
neobosit la poruncile tale,
dar credincios și curat:
Ioan Mulaimes, cel mai mic dintre
medici.

CCCLIX.
Act pentru vânzarea de Hrisoscul, fiul lui Gheorghe, a casei sale, către
Mărioara Mavrocordat, soția lui.
(Ms. 487 al Patriarhiei din Ierusalim; textul în Papadopulos Kerameus, I. c., pp. 443-4, n» 16.)
CCCLX.
Constantin Duca-Vodă către Hrisant Notara, despre o scrisoare a lui și
lucrarea despre China.
’lwàvvvjç KwvoravTtvoç Aoôxaç BosëôSaç
èXéto Geoù AüGévrrjç zàaTjç MoXSoëXaytaç.
T<p ao'çwrâtiç zat ^peTspip àzptp ^tX<p
Xp'joávOq), zàvva tà awtTjptwôïj aiv/jp.ata xat
Çwïjv tt¡v atœvtov.
. ’Azô toô MtyàXïj K apatía eXaëov '^ëtatTjv
STttGtoX^v tr/ç zat èverpuy^aa oaov tțj
yàpttt r^ç àtttzijç ao'j tcj> ovtt ȚXwtt^?' Ssv
èyàptza opwç tóaov toùç èzaivo'iç tïjç, àzo-
Xapëàvwv àzô tf/ç yàptroç t^ç çtXozavaGtaç
njç, oaov èOaôpaaa n¡v eôyévstav twv tp'jytzwv
àpetwv aaç‘ ëzoô zat TouXàytarov Se^twGstç
zap’ '^[uvîtept TtXitato'jç zotetrat. ’AXX’oytp.ô-
vov toôto, àXXà zaì ou p.tzpôv èpuSptaoa çavta-
Cojievoç tô èztôzwç èXXetzov t^ç zpoGTjzoô-
GTfi tptXoÿpoaôvïjç zat p.ep.v7jpévoç twv àp-otëwv
ëzoû ypswarw sz zoXXoô và zàpw itpôç
tX|V <f íXt|V tpoy/jV, ôzèp t^ç ëzzaXat a'jvqQstaç,
àv zaXà zat ztareúw ott p.s?aXóvotá ttjç,
àzoëXézouaa etç tà èvàôtepa ttjç zapSiaç,
zai atoyaiop.svTj tà ttjç TÔyyjç ëzoô çspw
àvtizaXa, QsXet G'jp.za6TjoȚj ôtà tô èXXetzov,
ozotov àv ijj' ó ôè Kôptoç và t^ç yapta^j
zàvta tà zataOô|wa,
1695, «hsSpooaptoo 5.
■ Sàç ëotetXa zat tô zept Xivwv a(>77pappa
zat za.paza.Xw và syw jxspoç àçp’ oó t'jzwô^.
Twv ôvrwç çtXoovtwv aÙTvjv:
’lw; Kwvatavtîvoç Aoôzaç Bosêoôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCLXI.
Constantin-Vodă Brâncoveanu către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, in
afacerea călugărilor de la Muntele Sinai și a mănăstirii bucureștene Sf. Gheorghe.
0SÔÇ.
Mazapiwrats zat avywrats èv Xptatw za-
rep zat Harptapya ttjç a7taç zôXewç 'Is-
po’iaaXïjp. zat zàaïjç IlaXataTÎVTjç, zúpte zúpte
Aoatöee, ttjv Mazaptóngrá ttjç eùXaëwç zpos-
zuvoôvreç, àazaCô|is0aTïjv ¿7iav aur^ç Ss^táv,
Vf; zai StayuXátTot ó Kuptoç èsast.
5818?. Vol. XIV.
297
1694,
> Decembre.
1695,
5 Februar.
Io Constantin Duca Voevod, cu mila lui
Dumnezeu Domn a toata Moldovlahia.
Prea-înțeleptului și al nostru foarte bun
prieten Hrisant, toate mântuitoarele dorinți
și viața veșnică.
De la ^liliali Carageà am luat prea-plă-
cuta-ți scrisoare și m'am bucurat foarte mult
de harul limbii tale cit adevărat atice; ci
ñu m’am bucurat atâta pentru laudele tale,
puindu-le în seama bunătății tale priete­
nești, cât m’am mirat de nobleță virtuților
tale sufletești; care, primind cât de puțin
de la noi, răsplătește cu cât de multe. Dar
nu numai aceasta, dar m’am înroșit foarte
închipuindu-mi ce lipsește din cuvenita iu­
bire și amintindu-mi de răspunsurile ce da-
toresc de mult sufletului celui iubit, pede-a-
supra datinei de demult, de și sunt sigur
că mărinimia ta, privind la cele mai din
lăuntru ale inimii și cercetând ale sorții
pe care le sufăr, va ierta ce lipsește, ori­
cât ar fi; iar Domnul să-ți dea toate cele
ce dorești.
1695, Fevruarie în 5.
Ți-am trimes și lucrarea despre China,
și mă rog să am parte când se va tipări.
Dintre cei ce cu adevărat te iubesc:
Io Constantin Duca Voevod.
Cerneț!,
1695,
3 Iunie.
Prea-fericite și prea-înțelepte întru Hris
■ tos părinte și Patriarh al sfintei cetăți Ie­
I rusalimul și a toată Palestina, domnule
domnule Dosoftei, ne închinăm cu evlavie
Fericirii Tale și sărutăm sfânta-Ți dreaptă,
pe care s’o și păzească Domnul pe veci.
!
38
298
Tò oe6áap.tov aÔTf^ç ypáp-jia é8=iáp.s0a‘
^X“P1Î!±SV ^¡à TV; t>7teiav zal tàç órcèp 7¡p.wv
0sorcst6siç ttjç eôyàç- e-pwp-sv xat tà 7s-
7pap.p.sva zat aÔTÎjv tt¡v etç rcXàroç rcepiXvjtp’v
twv XtvatTwv 3tà toùç ôrcolouç So£àCovteç
tòv elpïjvorcotôv 0eóv, sóyapiaToópisv zat
MazapiônjTt aou, órcoò Sèv èrcapeîSev tt¡v p.s- .
aiTstav p.ou, àXXà èxXivsv etç tô a?a80v zat
gftvav tt)ç aoY/top^oewç sà awoStzà ïpàp.-
p.ata, zat p.âç TjXOav. Tà órcota zat rcép.rcovTéç
Ta rß'q etç Bo'jzo'jpéaTtov rcpôç tôv èrctazorcov
zòp ’lwavviztov, rcpôç rcapTjȚoptav aóroò zai
twv oôv aòrtì), èXrci£op.ev rcwç zat èzetvot ot
rcTwyol rcarépsç OéXoov yapjj, zat 0éXouv
Swa-ț] Só^av ©sto zat eòyaptOTtav zat rcoXu-
ypovtcpziTa T^ MaxaptÓTTjTt 000, órcoò Izáp/pOvj
eiç tïjv Ssvpiv rooç, zat àrcéXa'jaav toö rco-
tìo'jpévoo, órcoò p.s TÔaooç xorcouç éC7¡T7¡Gav
xat Tjp.rcopoôat rcXéov (xat)1 perà toôto và èrcto-
Tpé'io'jv xaXôxapSoi etç Tà tòta. Bsóata, 8éa-
rcorà p.o'j, xarcà ttjv stpvjvïjv TaÔTTjV yapà
7¿7ovev èv oópavtp, zat ercatvov rcoXôv xai
p.'.a9ôv 6éXet eyț) -q MazaptÔTïjç eoo, órcoò
rcpoT’jyóvTa azávSaXa sTépwv StéXuae, xal.’Ex-
xkîjatwv óp.óvotav rcpoeTtp/ípev,. èp7ov. àrcoc-
ToXtxóv. vAp.rcoTeç ó t^ç etp^vvjç 0eôç và p-^v
rcapaywpfjOȚi rcXéov etç Tà p.sTÉrcstTa órcoò và
rcpoéXôoov rcapôp.ota azàvôaXa xal Tapayal
p.sTa$t> twv a7>wv ’ExzXvjatwv, àXX’ èv á7árc-{¡
zal àSeXçtz op.ovotq. và Tàç 8t?£á77¡ p.éypt
rcavTÔç. ’E7pà<pap.sv zal ^p.etç tw p¡6évTt
èrctaxórctp và rcpoaéyeTat p.sTà twv aùv aoTtp
etç rcàvTa Tà Stzata, oti, av rcapaaaXeôaouv .
etç Tt, 6$6ata tôv 6ov¡0o0VTa Sèv 0sXo'jv e5pț|.
'Op.otwç rcapazaXoôp.ev zal tt¡v MazaptótTjTá
aon và toùç âșarccj yáptv twv 'A7ÍWV Torcwv
xal và toùç omsTjVTj etç Tà rcpôç zoêépvTjaiv
rcpôç toùç SwaTOÔç- xal 7àp -q è'nwri
ëàpq twv àôovaTwv êaaTàÇetv»- zal rcepl ao-
Twv ó X070Ç aXiç.
IIspl 8s t^ç rceptTetytaewç toô èvTaôOa
'A7Í00 rewpyto'j, órcoò ó Xo7twTaToç zôptoç
Xpôaavôoç p.àç àvéyepe, zal órceo/é07¡p.ev và
rcpoGTaîeôawpsv và XàêiQ tsXoç, zal tô easeple ,
zal tô èrciQVsaev "q MazapiÔTTjç aoo, xal p.àç
e’ôysTat etç toûto và p.âç àva7xàC?g p.s Tà
8topto0evTa èçooa và2 tô èrctyetpta0wp.ev, 6s-
6ata, SéarcoTà p.o’), zarà rqv órcóayeotv zal
tòv rcóOov órcoò èyop.ev etç tôv zaXXwrctcp.ôv
t^ç èzzXvjataçaÓT7¡T,ápytCop.ev aòv 0e(psyétoç,
zal èXrctÇop-ev, 6o7j0etq. toô 'A7Í0U Tewp7to'j,
1 Lipsește în copia Gedeon.
2 In copia Gedeon: xat p.âç àvaf xà{ e t,
Respectata-Ți scrisoare am primit-o;
ne-am bucurat de sănătatea Ta și de rugă­
ciunile Tale ascultate de Dumnezeu pentru
noi; am aflat și cele scrise și, pe larg, afa­
cerea Sinaiților; pentru care lăudând pe fă­
cătorul de pace Dumnezeu, mulțămim și
Fericirii Tale, care n’a trecut cu vederea
mijlocirea mea, ci s’a plecat spre bunătate
și s’au făcut spre iertare scrisorile sinodicești
care mi-au venit. Pe care și trimițându-le
la București episcopului chir loanichie, pen­
tru mângâierea lui și a celor ce sunt cu el,
nădăjduim cum că și acei săraci părinți se
vor bucură și vor da slavă lui Dumnezeu
și mulțumire și heretisiri Fericirii Tale,
care s’a înduplecat la rugăciunea lor, și au
căpătat ce doriauj ce au căutat cu atâtea
osteneli, și pot acuma, cu această hotărâre,
să se întoarcă bucuroși la ale lor. De sigur,
stăpâne al mieu, după pacea aceasta's’afăcut
bucurie în cer, și Fericirea Ta vei aveà
multă laudă și răsplată, căci ai 'desfăcut
scandelele pricinuite de alții și ai ținut
samă înainte de toate de buna înțelegere
a Bisericilor, faptă apostolicească. De ar
da Domnul păcii să nu îngăduie mai mult
de acum înainte să se petreacă astfel de
scandele și tulburări între sfintele Biserici,
ci în pace și frățească înțelegere să le ducă
totdeauna. Am scris și noi acelui episcop
să se ție, cu ai lui, de toate cele drepte,
căci, .dacă ar călca aceasta în vre-oprivință,
nu vor aveà de sigur cine să-i ajute. De
asemenea ne rugăm și de Fericirea Ta să-i
iubești, pentru Sfintele Locuri, și să-i spri­
jini în cele ce privesc cârmuirea, împo­
triva celor silnici; căci și porunca este:
„să porți poverile celor fără putere“,—și
pentru acestea ajunge ce s’a spus.
Iar, în ce privește încunj urarea cu ziduri
a Sfântului Gheorghe de aici, despre care'
mi-a vorbit prea-învățatul domn Hrisant,
și am făgăduit să ajutăm a luâ sfârșit, și
ți-a plăcut și Fericirii Tale și ai lăudat
gândul și ne rogi întru aceasta ca să ne
silești, cu orânduitele cheltuieli, să ne apu­
căm de lucru, de sigur, stăpâne al mieu,
după făgăduiala și dorul ce avem pentru
împodobirea acelei biserici, începem îndată
cu Dumnezeu, și nădăjduim, cu ajutorul

vè isXetwö^ tò Êpyov zatà tòv èpyópevov
ypóvov, ywpiç và Xt)rcoóp.s6a zôrco'jç vj tà
7evT¡aópsva rceptaaÓTepa èçooa.' ó 5è "Aymç
rewpytoç Stà [lazapittìv zr^ enywv etvat perà
8eòv itpostàtiqç zat tsXs'.wtt^.
’Eyvwpiaapsv, Ssarcorà pou, rcwç zat etc
tà àXXà p.ovaat7jpta èStóptaev Mazaptorrçç
ttjç tò aòtò và yivijtat arcò twv etaoS^pàtwv
to'jç, zat èrcatvo5p.ev zatà àkijSetav tò epyov
aaç Sizatov zat e’óXoyov zai, èrcetòv] totaótT]
àrcôyaatç zat ôtoptapôç t^ç MazaptÔTTjTÔç njç
e^tvev etç toôç ïjYabpsvo’jç, eyopev zat -^psïç
atttav và toôç rcpoaTáaawpev etç tt]v èrctps-
Xetav toô è'pyoo, pàXtara zai tôv toô Ka-
Xooíoo, ToyôvTeç tov, èrcapayystXapev àrcoya-
cîqtwç và àp/toxi v“ çxetàvj] ôaa vj ypeta
zaXéafl, zat rcXéov và pá¡v àpeXcj, waàv ôrcoô
tôcwv ypôvwv ôtzaiwpa TOÔTip èa'jyywp^aaTe,
zaì sôyôpsOa và tôwpsv rcàvTwv tôv zaXXw-
rctopôv zai tïjv aoaraaiv.
Tô 8è rcwç arcò toôç Sovàataç toô zatpoû
lyete, Séarcotà pou, e^oSa psyaXwTâTa, Sèv
tô àrcmroôpsv ott aòtò rcwç ytvetat pàç tô
ëeôatoôat zai Tà èvTaôôa. Kai àXXo Sèv ê-
yojiev và slrcoôpev rcapà ó 0eôç và eôarcXay-
yvta6^ toôç rcàvîaç zai và èêarcoatetXtjj 6015-
6etav zai z’iëépvTjatv. Màç aïjpstôVETe zai
toöto oTt pè tôv àpyovîa IIooTéXvtzôv paç
?ysTe và paç 7pà<p7)TS zar. tf zai rceptpévopsv •
và iôwpev órcota Tà ypaçôïjaôpeva, za6’ à zai
T7¡v àrcôzptatv rcotipópeOa. 'Hpetç, Siaxozi
¡loo, rcpo6’jpaôpev và aàç So'jXsôawpev zai
ps 6àppoç etç Tà Stivata., àv pàç àvayzàC^.
'0 zôp Xpôaavôoç, zatà ttjv rcpoata^tv t^ç
Mazaptôtigtôç cou, tSoô ôrcoô èztVTjae rcpôç tô
Bouzoopéstt, zai àrc’ èzeî sTotpaÇôpsvoç 6éXet
è'X6^' ô ôrcoîoç zai ^Stj aàç ypàçet zai pà-
XtOTa, zai zà.Tt Tt ôrcoô pàç syáv7¡, toô eirca-
psv và aàç Ypàtp-^. "OOev zai vj Mazaptor/jç
aaç, zaSôiç tô atoyaoÖ^Te zai tô p-etp^aete,
6éXete toô Swa-ț) àrcôzptatv etç èzetvo. Taôta
zai pazapía aaç eôyij và pyj pàç Xetrc-fl
èv êttp rcavtt.
1695 ’loovto’j 3 *, arcò TÇepvétCt.
T^ç af^ç Mazaptôtvjroç zarà rcvsôpa
’lw. Kwvatavttvoç Mrcaaapàprcaç Boeôôôaç.
(Legrand, l. c., pp. 6-8, n° 5; copiile d-lui INI. Gedeon în Bibi. Ac. Rom.)
Sau, după Legrand, 13.
299
Sfântului Gheorghe, să se isprăvească lucrul
în anul viitor, fără să ni pară rău de oste­
neli și de cheltuielile ce vor mai fi; iar
Sfântul Gheorghe prin fericitele-i rugăciuni
e, după Dumnezeu, ocrotitor și săvârșitor.
Am afiat, stăpâne al mieu, cum că și la
celelalte mănăstiri ai orânduit Fericirea Ta
să se facă așa, din veniturile lor, și lăudăm
cu adevărat fapta-ți cea dreaptă și bine­
cuvântată; și, de oare ce s’a făcut o astfel
de hotărâre și orânduială a Fericirii Tale
către egumeni, avem și noi de ce să po­
runcim să se apuce de lucru, și mai ales
celui de la Căluiu, întâlnindu-1, i-am vestit,
fără să poată aduce înainte ceva, să înceapă
a lucra câte va cere nevoia, și să nu mai
lase baltă, că ați iertat atâția ani de zile
un lucru ca acesta, și ne rugăm să vedem
înfrumusețarea și orânduiala tuturora.
Iar cum că aveți de spre partea puterni­
cilor vremii, stăpâne al mieu,’ cheltuieli
foarte mari, neapărat că o credem; că se în­
tâmplă cumvă aceasta, ni-o asigură și lu­
cruri de aici. Și alta n’avem de spus decât
că Dumnezeu să îndulcească pe toți și să
trimeată ajutor și cârmuire. Ni spui și aceia
că prin dumnealui Postelnicul nostru aveți
să-mi scrieți ceva, și așteptăm să vedem ce
vor fi cele scrise, după care vom face și
răspunsul. Noi, stăpâne al mieu, suntem
gata să-ți slujim și cu hotărâre în cele cu
putință, dacă ni vei cere.
Chir Hrisant, după porunca Fericirii
Tale, iată că a pornit spre București, și
de acolo va veni'pregătit; care îți și scrie
mai ales, și ce mi s’a părut și mie, i-am
spus să-ți scrie. Deci și Fericirea Ta, cum
crezi și vei socoti, îi vei dă răspuns la
aceasta. Acestea, și fericita-ți rugăciune
să nu ne părăsească în toată viața.
Cerneți, 3 Iunie 1695.
Al Fericirii Tale cu duhul:
Io Constantin Basarab Voevod.
300

CCCLXIL
1695, însemnare cä Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei a dat „Bisericii celei
24 Decem­ Mari“ din Constantinopol o sută de ocă de ceară pentru luminarea bisericii Sf.
bre.
Gheorghe.
Ay^s', Aezep.6pío'j zê'. 'O èXétp 0eoö sùos- în anul 1695, Dechemvrie 22. Cel cu
êéataroç zat èzXap-îrpôraTOç A66évT7jç, zôptoç mila lui Dumnezeu prea-cucernic și prea­
zôptoç ’Avttayoç BosêôvSaç itàaïqç MoXSo- luminat Domn, domnul domn Antioh Voe-
ÊXayiaç, sz itpwtïjc zaràp$ewç tifi àzp.ijv (sic) vod a toată Moldovlahia, de la cel d’intâiu
è'kzrfisl'srfi aúno 0so6ev AùflsvTstaç, àîto'p'/jvà- început al Domniei ce i-a fost dată din
psvoç è$ 13'taç SsoasBetaç, (optas îrapèyeaÔat mila lui Dumnezeu, arătând din a lui însăș
zar’ è'toç îtpôç tïjv Ms^àX^v ’EzzXvjaiav, t)toi evlavie, a hotărât să se dea ca prinos pe
tòv itaTptap/tzòv vaôv too ¿7100 èvSóBa'J fis- fiecare an la Marea Biserică, adecă la bi­
7aXop.àprjpoç rswp7t<jo toò Tpo^atoyópan zat serica patriarhicească a sfântului slăvitului
Oaojj.aTO'jpvoò, sz t^ç Xapîrpàç a.ÒTOù AóGsv- marelui mucenic Gheorghe purtătorul de
xstaç Zïjpoô azàSaç èzaróv, èiti ȚWTa7W7ta. biruință și făcătorul de minuni, din lumi­
ipatSpq. toò tspoù zat ítavaéítTOb abroó vacò, nata lui Domnie o sută de ocă de ceară,
stç p.v7jp.óobvóv ts àsvvaov abroó’EzXaji- pentru luminarea strălucită a sfântului și
îtpônjTOÇ, (JjbytzYjV ts zat acop.aTtZTjv acor^piav, atot veneratului lăcaș de închinare, spre
au. a ts Só^av IntȚstov zat oùpàvêtûv toùç amintirea veșnică a-Luminăției Sale, și mân­
7àp So£àaavtàç p.s So£àaw, eiirsv ó KAptoç. tuirea sufletească și trupească, precum și
pentru a lui slavă pe pământ și în cer;
căci pe cei ce mă slăvesc, și eu îi voin slăvi,
a zis Domnul.
(M. Gedeon, Xpóvixa toö itaTptapyixoö o'txoo xat vaoö, p. 115.)

CCCLXIII.
1695-6 Constantin-Vodă Brâncoveanu, al Țerii-Românești, dă un ajutor de bani
(7201). mănăstirii Diohisiu din Athos. (Originalul documentului e scris în românește.)
(Langlois, l. c., p. 94.) • ■

CCCLXIV.
1695-1700. Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Patriarhul Doșoftei de Ierusalim,
despre datoria sa față de acesta și despre moșia Buciuleștii și drepturile asupra
ei ale Agăi Vasile Ceaușul, cumnatul său.
’ErtaroXì] ’AvTtóyou KœvaTavTÎvou, ^7sp.ôvoç Scrisoarea lui Antioh Constantin, Domn
MoXSoêXayiaç, îtpôç tòv 'lepoaoX6p.wv Aoat- al Moldovei, către al Ierusalimului Doșoftei,
6sov itepl toû Tpôzo'i ttjç àîtoaToX^ç îtpôç pentru felul trimeterii de bani către el.
aÒTÒv yp7j|iàTwv.
’lœàvvïjç ’Avtîo/oç Kovaravrtvou BoeëôSaç, Io Antioh Constantin Voevod, cu mila
sXstp ©sou AôÔsvTTjç itàaïjç MoX8o6Xayiaç. lui Dumnezeu Domn a toată Moldova.
Mazapuntars, aoyàtaTe zat a7td>taTe 8$a- Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
itón) zat Ilarptapya t^ç ¿717.? îtôXswç ’ls- țite stăpâne și Patriarh al sfintei cetăți Ieru­
p&baaXïjp. zat itàavjç IlaXatattvTjç, zôpts, zôpts salimul și a toată Palestina, doamne doamne
AoatSes, •șp.sTepe 8s èv Xpianp îtepiitôÔTjTs Doșoftei și al nostru întru Hristos părinte
îtarep. T^ç ô^etépaç MazaptOTTjToç euXaëwç prea-dorit. Sărut cu evlavie, plecând capul,
[lerà zszoyjtaç zeyaX^ç t^v 8e$iàv aaitaCo- dreapta Fericirii Tale și mă rog Domnului
[iat zat Kupiob too èv TptaSt üp.vo’jp.évot> celui slăvit în Treime să Te ție sănătos,
0SOÖ Sèopat Oîtwç ôtaTrçp'rçafl aurijv Ô7tà, a- fără boli și cu viață îndelungată; iar noi
 301

voaov za,i [isrá paxpoïj[j.spou Cwt)?1 ^p-sîç ôè
ösia ëoïjQsia. zat ët’ eôyôv t^ç Mazap'.o-
TÇTÔÇ T7JÇ t>7taivop.èv.
’EëéyÔTjjisv Tïjv írávTtp-óv ttjç sKisroMjv TÎjv
zsp'.syooaav Kepi t^ç ÔKoëéaewç toô Mkoot- |
CookéaTt, Kepi ’^ç èauvojitkT(Gap,ev p.è tòv m- J
ÔTjoôjievov toô PakaTà, za! àjroxptvôp.s6a
St’ auTOÔ toô 7pàp.p.aTÔç p.aç ttjv Maxaptô-
rrfà aoo. Tò ëeëataiTtxôv ypàppa auro ôkoù
éxap.e MaxaptÓTTjTá ttjç Kpôç.TÔv FewpYà-
xtjv’ Bópvtxov Stà tò ywptov toô MkoutÇo'j-
Xéan, Kapaxakoôp-ev tïjv MaxaptÓTTjTá njç và
ytv^ì èjtàvcù toô 7'jvatxaäekyoö p.aç vÂ^a Ba-
oiÀTj23 etç tòv ôzotov a'JVTStvet œç xÀ7jpovóp.oc
xaTà toôç Oetovç vóp-O'JC và tò zeptkàÊTj’ xat
tà oca èTày07]xav Kap’ èxeivœv Oékoov ôoO^
xat Kap’ aoToô, zat và 7ÎVȚ1 STepov 7pà[tp.a
TOtoÔTOv ësëatwTtzôv Kpôç oecîtoTetav zat xu-
pteoatv aoToô toô vA7a, xat àzo toô vôv ¡j.t¡
syèrw ooôeiç [tépoç aitò toôtov xat và 7tvf¡
auto àx'jpov Tsketwç. Auto Kapaxakoöp.sv tt¡v
MaxaptoTïjTà ttjç và 7Ívy¡ Toto'jTOTpôîtœç, xat,
et p-èv stvat ôptsjioç aaç và 7tvțj ¿XÍ77] Ttvà
a'rfzatàÊaatç Kepi twv àytepwSévTœv "pay-
[láTtóv Kap’ aÙTOô toô vA7a ttpôç tò [lovaa-
tviptov, oTt stvat ôpta[ioç tï]ç.
Tààottpa Ottoû ypstuGTOÖpsv t^v Maxapto-
ttjTà vqçf ttapaxakoô[isv và xàjiTjTs tôv xaOrp
7où<ievov toô Takarà stttTpottov xat ttapT^ và
aàç Tà sSoț>ki(aw[iev xai và Tà Sœaæjisv ttpôç
ott [iàç tttttTSt àttô èSw ttkéov suxoka- Stott4
av tà OTStkto|isv autoô, l’awç tuyatvet za[iia
àvà7X7] xai Tà égoStàCoW xai ottotov aàç
epavei SUĂO7OV ÖsXsts zajitg. Kai tràkiv etç
oaa T¡[ittopetTe, và p.àç auvSpajiers xai và piàç
ÊoijQàTS'xa6æç ttaTTÎp, xai npiav stttGrokijv
r/jç và sywpev ai Ss [lazàptat eôyai aur^ç
|ie6’ Ypp.wv, xai ot ypovot aut^ç ttketotot p.eô’
ù7tetaç.
'Qç utôç xaîà îtveù[ia aÙT^ç
’Iw; ’AvTioyoç KwvaTavTtvou BosëoSaç. |
cu ajutorul lui Dumnezeu și prin rugă­
ciunile Fericirii Tale suntem sănătoși.
Am primit prea-cinstita-Ți scrisoare cu­
prinzând despre afacerea Buciuleștilor, pen­
tru care am vorbit cu egumenul de la
Galata, și răspundem prin această scrisoare
Fericirii Tale. Scrisoarea aceia de asigurare
pe care a făcut-o Fericirea Ta către lor-
daehi Vornicul pentru moșia Buciulești, te
rugăm pe Fericirea Ta s’o treci asupra
fratelui soției mele, Aga Vasile, căruia i
se cuvine, ca unui moștenitor, după legile
dumnezeiești, s’o iea; și câte s’au orânduit
de aceia se vor da și de el, și să se facă
altă scrisoare ca aceia de asigurare pentru
stăpânirea și domnia acolo a lui, Agăi, și
de acum să nu aibă nimeni parte din mo­
șie, și să se strice aceasta cu totul. De
aceia ne rugăm Fericirii Tale a se face
așa, și dacă e porunca Ta a se face vre-o
mi^ă scădere în ce privește lucrurile afie-
rosite de dânsul, Aga, către mănăstire, pen­
tru că e porunca Ta.
Banii ce-i datorim Fericirii Tale, ne ru­
găm a face pe egumenul de Galata epitrop,
și poate să-Ți plătim și să Ți-i dăm din ce
ni cade de acolo mai ușor; pentru că, dacă
ți-i trimetem de-a dreptul, poate se în­
tâmplă vre-o nevoie și se cheltuiesc; și ce-ți
va părea potrivit, vei face. Și, iarăș, la
câte puteți, să ne sprijiniți și să ne aju­
tați, ca un părinte, și să avem cinstita-Ți
scrisoare; iar fericitele-ți rugăciuni cu noi,
și anii Tăi fie foarte mulți cu sănătate.
| Ca un fiu duhovnicesc al Tău:
Io Antioh Constantin Voevod.

(Biblioteca Academiei Române; copiile d-lai M. Gedeon«)

1 Ruset.
3 El va stârni intervenția austriacă de la 1716 împotriva lui Mihai Racoviță. Pentru moartea
soției lui Antioh-Vodă. v. mai departe. Continuarea Cronicei lui Mircu Costin spune că în 1700 „în câș-
legile Crăciunului“, Antioh a luat „pe Catrina fata lui Dumitrașco Ceaur de Valea-Seacă“, slujind Patriarhul
mazil lacov de Constantinopol, care, peste puțin murind, fu îngropat la Golia (Letopisite-, II, p. 42).
Genealogia Cantacuzinilor, p. 417, adauge că Doamna eră „fata Ducăi Voevod*. E vorba de logodna lui cu
Domnița Maria Duca, moartă înainte de nuntă. V. și Letopisițe, II, p. 42; apoi pp. 52-3 (pentru legătura
cu Ierusalimul în a doua Domnie). Cf. Neculce, ibid., p. 257.
302
CCCLXV.
169G. Patriarhul de Constantinopol, în înțelegere cu Dosoftei, Patriarh de Ieru­
salim, strică diata prin care răposata Ecaterina, fiica lui Grigorașcu-Vodă Ghica,
își lăsă toată averea pentru mile, supt îngrijirea soțului, Antioh (probabil: Antioh
Jora Hatmanul ').
KaXwç àvaxptvovrat xat àp.èp.rctwç àvaa-
xeoàCovrat 5 strèpa axé^st xaì rcpop.7¡0stcf 3t’
àxptêoùç èpeùvTjç xat èçetàaîwç tà çOàaav-
ta xptO^vat xai Xaêsiv àrcôyaatv rcapà tô
rcpoc^xov èxetvotç Stxatov, ôt’ àpsXetav è£e-
tàaswç, 7) àXXaç rceptatàastç, èx rcapaôpo-
p5jCT7iç rcept tà totaôta ônQxpt6a>p.évYjC èpsùvïjç,
àp.6Xnw^ap.évaç tà rcpoxetp.sva, xat xatà
rcàaav àvàvxTjv Ss'jtéptr. xptast r/jv aywv ôtop-
0œatv èrctòs/ovrai- tò ?àp àStópSwta rcapa-
òXsrcstv, tà ôrcwaSfjrcwç èxrcercrwxóra t^ç ÎStaç
xataatàaîwç, ààtxóv satt xat rcapáXovov. ’E-
itetSvj totyapoùv xat rcpoXaêôvtwç sC'/jtiqOv]
xat s$s8ó07] 7pàp,p,a fyistspov ìtatptapytxòv
etç èrctêsêatwaiv ôtatt^aeœç ttvoç, èrcoi?]-
aev aótóOt rcapenpeOsiç ó jiaxaptàtatoç xat
àvtwtatoç Ilatptâppjç t^ç à?taç rcôXewç
Ispo’jaaXTjți xai rcàotjç flaXaiartv/jç xùp Ao-
atOsoç, ó sv 'A^ttp Ilveúp.att xt., xatà tò èp-
^avtaQsv ’^piv tâte '/pappa t^ç aùtoù Maxaptô-
r/jtoç, StaXapêàvov wç pía twv 6'j?atspwv
toù rcorè (laxapitoo rprf/opio'J Boeòóòa, Al-
xatsptva ovópatt, èv tip àxoQvijaxstv èrcoi^as
ôtaÔ^xiqv xat àfp^xev èittatàtïjv t^ç StaOf/XTjç
aùtijç tôv àùi/r/ov aùtTjç, 'Aytto/ov àvop.att,
rcapaneiXaaa Stap,eptaat tà irpà^pata aùt^ç
rcpôç èXsTjpoaùvTjv, èv otç èrcotijasv aùtôç wç
è'§o£sv aùtcp, xàvtsùôsv xtvï)0sta7jç èx
p.spooçt^ç p,7jtpôç1 2 xat twv à5eX<pwv èxstvïjç3,
Xeyovtwv wç rcapavopwç ùrcôSeatç aùtïj
rcposSv), xat ùrcô àôtxtav sùptaxovtat atspoù-
p.svot t^ç àvïjxoùoïjç aùtotç xXTjpovoptaç àrcò
t^ç rcspto'jataç t^ç Atxatsptvïjç, xat p-ép-tptv
rcpoayspovtwv eùXoyoçpav^ xatà t^ç StaO^xïjç,
StxatoXovo'jp-èvwv wç àtpïjxsv aùtoùçèxstVT) àp.-
v7)p.ovâùto'jç èv t^ aùtïjç 8tatà$et, St’ ^ç àpvvja-
ttaç àxopoùaôat rcsyoxe xatà vôpouç Tj StaOi/XT],
stç àva<p-/)Xàynjatv[=àva<J)7j'f tapa] xptatç rcpos-
6X^07] xaXwç xai vopipwç, xat StxatoXoyta
twv èvayôvtwv rcpôapopoç è'pàvïj xat àpsprctoç'
ot ?àp 0stot vópot StaxeXsùooatv orcwç àva?-
xatwç rcatç, àrcatç àrcoOv^axwv, tpaXxtàtov
oȚsiXst toîç vovsùatv aùtoù, toùto os èati
1 Fiul său (?) purta de aceia numele de Grigorașco, al bunicului. V. Iorga, Istoria literaturii
române tñ secolul al XVIII-lea, I, p. 349 nota 1.
2 Maria Sturza.
3 în frunte cu Matei beizadea.
Bine sunt supuse unei a doua judecăți
și fără critică se răsping Ia a doua cercetare
și îngrijire cele ce s’au întâmplat a fi odată
judecate și a fi luat hotărâre împotriva
dreptății ce li se cuvenià, din neîngrijirea
cercetării sau alte împrejurări, din călcarea
] cercetării de aproape în această privință,
neprivindu-se mai adânc lucrurile de care
e vorba, și ele așteaptă după toată nevoia
într’o a doua judecată îndreptarea lor. Căci
e nedrept și fără rost a trece cu vederea
cele neîndreptate, care au scăpătat în vre
un chip din a lor adevărată așezare. De
oare ce deci și mai înainte s’a cerut și s’a
dat gramata noastră patriarhicească pentru
întărirea unei cereri pe care a făcut-o, aflân-
du-se acolo, prea-fericitul și preasfințitul
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimul și a
toată Palestina chir Dosoftei, cel întru
Duhul Sfânt, și celelalte, după gramata Fe­
ricirii Sale însăș, care ni s’a arătat atunci,
cuprinzând că una din fetele răposatului
întru fericire Grigore Voevod, anume Eca­
terina, asupa morții a făcut o diată și a
lăsat îngrijitor al acelei diate pe soțul ei,
anume Antioh, vestind că a împărțit lu­
crurile ei pentru milostenie; întru care a
făcut el cum a găsit cu cale, și, de aici
pornindu-se plângere din partea mamei și
a fraților ei, spuind că împotriva legii s’a
făcut acest lucru și pe nedrept se află ei
lipsiți de moștenirea ce li se cuvenià din
averea Ecaterinei, și aducând o critică vădit
întemeiată împotriva diatei, pârând căi-a
lăsat dânsa nepomeniți în orânduiala ei,
pentru care nepomenite trebuie să se strice
după legi diata, — s’a adus spre revizuire
judecata, cum erà bine și legiuit, și pâra
tânguitorilor s’a vădit vrednică de pri­
mire și fără greș; căci legile dumneze­
iești poruncesc ca, neapărat, un copil mu­
rind fără urmași, trebuie să dea o parte pă­
rinților lui, și anume a treia parte din averea

tò tpttov r/jç zsptouatac auroù- àvO’ otou
àvavrippTjtov èattv, wç, av p.ij roùro wqtTQ
¿ Ôtatt0èp.svoç zatç, àXX’ èorsp7]p.svonç zapa-
SketpȚj toùç 7OVSÎÇ auroù, àvarpszouatv èzstvot
ri¡v S'.aÔTjZTjv zatà vojioüç, zat ftvovtat zùptot
r^ç zXïjpovojitaç àvsfizoôtGtwç. Kat 8r¡, àva-
zptôsisTjç r^ç ùzoGéoswç perà azs^swç àzpt-
ëeatépaç, è'pàvv] ôizatov avatpazijvat tà œ0à-
aavta Tpațițiata fevésSai zatà zapaSpop.Tp
tswç, zat tô ôizatov àvazX7]0^vat etç tôv ïôtov
rózov, zat oûtw ôsôwzev ó pazaptwtatoç ïôtov
auroù 7pá¡i¡ta, St’ où àvatpszet zaXwç rà ¡ri]
zaXwç 7e7ovóra zpôtepov, tr¡v te ôtaO^ZTjv
ôïjXaôï] Atzateptvïjç, tore ïôtov aùtoù 7pà[ip.a,
ôzsp èôôÔTj etç ôsôaiwatv èzetvvjç, zat tijv
zX^povoțiiav àvayépet zpôç tïjv p]tépa zat
tà àôéXpta t^ç Atzareptvvjç- è’f otç èCTqtT]Ovj
zat zap’ ^¡xwv àzoyav05)vat rà etzota zatà
fi]v twv Oetwv vôp.wv àzpiôstav. Toutou yáptv,
àzoôs£àp.svot rijv attTjatv, wç è'vôeapov oùaav
zat eùXo7Ov, 7pàyopev zatà tô vùv 7£7ovôç
7páp.¡ia toù {lazaptwràrou, zaì àzo'patvójisOa
auvoStzwç "va 7] gsv ôta0T]Z7] èzeivT], t¡ Xs-
7op.év7] t7]ç Atzatepivïjç, St’ 7]ç fi]v zsptoô-
atav aùt^ç ¡róvip tip tôicp àvôpt èveyetptoev,
wç àvttzetpévwç eyouaa îtpôç tàç àzo'pàostç
twv tepwv vôpiwv, p.etvț] àzopoç zat àvtayupoç
zat etç oùôèv Xo7tCo¡tév7¡, ot Sè zkï]povôp.ot
t^ç Aop.vitC7]ç AtzareptvTjç ùzàpywGtv eùXo-
77¡pévot zai GU7zeywp7]p,évot zat XeXoptevot
twv èv èzetvtp tip zposzôoOsvû zap’ 7]¡i.wv
7pàp.[iatt àtpoptapwv zat èztttp-iwv, àzùpou
¡lévovroç àzô toù vùv èzetvou toù ypàppatoç,
zat oXwç àvêvepy^rou- otrtvôç zXTjpovopot a-
ôstav sywatv àvsp.zoôiatwç Cajretv tîjv zatà
vopouç àviizouaav aùtotç zXïjpovoptav àzô
ttjç zeptouataç r^ç Atzateptv/jç. 'Ozotot ô’av
çavwatv èvavrtoùpevot rw zapóvtt 7pá¡J.¡iatt,
zat ții] atép7ovreç aùrijv ■ tt)v zatà vó¡iouc
èzzXTjstaartzTjv eùXo7ov àzô'paatv, àXXà za-
pazoùovteç, á'pwpta¡iévo! ettjaav àzô Qeoù zr.
êwç où zaùaovtat, wç 7páyo¡iev, è£ àzoyà-
aewç.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCLXVI.
Danii aduse de Teodosie al Ungrovlahiei la Constantinopol, Patriarhiei, din
moștenirea lui Meletie de Ohrida.
1696, ¡i7]vi Mapríip, zpoaezo¡ita0n]aav ôtà
toù íspwtáwj OÙ7zpo6Xaytaç zùp Qsoôoaiov
303
Iui; pentru care e netăgăduit că, dacă nu
va face aceasta copilul ce-și alcătuiește
diata, ci va trece cu vederea pe părinții
lui lipsiți, să poată strică acea diată după
legi și să fie domni ai moștenirii fără vre-o
piedecă. Și deci, cercetându-se pricina cu
cercetarea cea mai de aproape, s’a părut
drept a se strica gramatele ce s’au întâm­
plat a se da pănă acum cu căi egre și ase
chema dreptatea la locul cuvenit, și astfel
a dat prea-fericitul gramata lui însuș, prin
care schimbă bine cele ce nu fuseseră făcute
bine la început, adecă diata Ecaterinei și
însăș a lui carte ce a dat-o pentru întărirea
aceleia, și strămută moștenirea către mama
și frații Ecaterinei; pentru care lucruri s’a
cerut și de la noi a se vădi cele cuvenite
după păzirea legilor dumnezeiești. Drept
aceia, primind noi cererea, ca una ce este
legiuită și dreaptă, scriem după cartea ce
s’a făcut acum a Preafericitului și hotărâm
sinodicește ca acea diată, ce se zice, a Eca­
terinei, prin care a dat averea ei numai
în seama soțului, ca una ce e protivnică
hotărârilor sfintelor legi, să rămâie fără tre­
cere și iară putere și întru nimic socotită,
iar moștenitorii Domniței Ecaterina să fie
binecuvântați și iertați și deslegați de afuri­
seniile și pedepsele cuprinse în acea gra-
’ mată ce s’a dat de către noi, ramâind fără
trecere de acum acea gramată, și cu totul
iară putere; cari moștenitori să aibă voie
a căuta'neîmpiedecați moștenirea ce li se
vine după legi din averea Ecaterinei,
iar cari s’ar arăta protivnici scrisorii de
față și că nu li-ar plăcea această hotărâre
potrivită bisericească după legi, și n’ar as-
cultâ-o, să fie afurisiți de Dumnezeu și
celelalte, pănă se vor opri, cum scriem, din
hotărâre. 1696.
1Ö9C,
Mart.
i 1696, în luna lui Martie, s’au adus prin
| preasfințitul al Ungrovlahiei, chir Teodosie,
304

tepà zetprjXta tob 6avôvtoç MeXetíoi itpcirzjv I sfintele odăjdii ale răposatului Meletie fost
’AyptSwv, àçptspwÔéyta t<ô itavaé~t(p îtatpt- j de Ohrida, dăruite venerabilei biserici pa­
apytzto vaip: èîrttpayijX'.ûv panavtatov etç : triarhale: un patrahir țesut pe catifea roșie,
zozz’.vov zar/j'psv, pavSùov àtXaCsvtov, atan- ; o mantie de aclaz, o cruce săpată de mână,
pôç GzaæTÔç ton '/epico, à'îTjpôSetoç ypnow- ' legată cu argint și suflată cu aur, un po-
pévoç. rpizijptov zat S.z^ptov àpppà pè Gtao- licandrn cu trei ramuri și unul cu două, a-
poùç zat îrâto'jç, ôtazoç àp-ppoùç èv oyj)patt vând cruci și postamente(?), undisede argint
XezàvTjç zaì ipitpizt&v àpinpouv. în chip de lighian și un ibric de argint.
(M. Gedeon, Xpóvtxa toù narptap/tzou otxo’J xcd vaou, p. 169.)

CCCLXVII.
1696, însemnare pe un manuscript al călătoriei în China a lui Nicolae Milescu.
Mart.
’Eypá'f/j tò îtapbv Stà yetpôç MiyaîjX ton
BnCavrton, Stà Ttpoatav^ç toù ao'fœtâto’i zat
îtêpt'pavoûç èvSôiou àpyovtoç XtoXvizon, zn-
pioD zoptcu Kœvatavtivon toù zXstvoû Kav-
tazopCijvoñ, èv rțj auösvttz^ povjj TTjç 'Afiaç
TptâSoç, toù 'Pâôo'jX BoevovSa, etç Bonzon-
péaTtcv. 1^7^', Mapritp.
S’a scris cea de față cu mâna lui Mihail
din Bizanț, după porunca prea-înțeleptului
și vestitului, glăvitului Stolnic, domnul domn
Constantin faimosul Cantacuzin, în dom­
neasca mănăstire a Sfintei Treime, a lui
Radu-Vodă, în București. 1696, Mart.

(Litzica, Catalogul manuscriptelor grecești, București 1909, p. 4, n° 2.)

cccLxvin.
1696, Cuvântări ținute lui Brâncoveanu „la intrare“ (t5 elaitopit^) și la ieșire de
5 iulie §î »Șerban fiul dumisale Vistierul“ și de Sevastos Kymenetul.
29 August.
(Litzica, l. e., p. 314.)

CCCLXIX.
1696, Mențiune că un manuscript s’a aflat in biblioteca răposatului Patriarh Dionisie
23 Septem­
bre. í Tanta rcávta eôpsQ/jaav èv tțj 6tëXto6^z/j Acestea toate s’au aflat în bibliotecarăpo-
tou pazàpitou Atovoaiòu îtpwvjv Harptapyo’» , satului Dionisie, fost Patriarh de Constanti­
KcovatavttvomrôXswç, toù BôCavtOç, ó ozoîoç nopol, Bizantinul, care a adormit întru
ézotpf(67¡ èv Koptip eiç tò TptȚobtato èv è'tet ■ Domnul la Târgoviște, în anul delà Hristos
*
aitò Xptatoô /a/S
^, p>)vi XeTttspôpttp z/'. : 1696, luna lui Septemvrie în 23.
(Litzica, l. c., p. 333, n° 629.)

CCCLXX.
1696, însemnare că un manuscript a fost copiat de Sevastos Kymenetul, „îtptotoț
11 Octobre. StSàazaXoç toù èv Boozooptatùp t^ç OuizpoSXayjaç ypovtiatijptoo“.
(Litzica, l. C., p. 309.)

‘ ‘ ■ J Asupra lui Dionisie Seroglànul, y. Istoria literaturii romane in secolul al XVIIl-lea, I,pp. 33,
42, 304','Radu Greceanu, ed. Ștefan D. Grecianu, București 1906,' pp. 11, 30.
 CCCLXXI.
Patriarhul de Constantinopol, Calinic, către Constantin-Vodă Brâncoveanu, utor.,
despre supărarea acestuia, afurisenia rostită asupra lui Șerban Cantacuzino, a 2ß N‘’'pn1'
Doamnei și a urmașilor săi, despre informațiile lingușitoare ce primește Domnul,
despre o. piàngere a episcopului bulgăresc de Crven și despre vechea datină a
darurilor domnești către Patriarhie.
vIgov toö zpwTOTÚzou 7pàp.p.aToç toö zùp
KaXXtvízoo IlaTp'.ápyou.
’EzXap.zpÓTaTs, èvôo£ôrare, ó'])7jXóTaTì zai
ytXeocíoéaraTe AùOévTa zai ^7jp.ò)v p-gya-
XozpszécTaTs, z&pte zúp'.s ’ltoávv/j Kwvarav-
tívs BaaapáSa BosoóvSa zàaïjç Oóy^pooXa- ।
yiaç, oís zara zveöp.a à.7azrjTè zai zsptzóÓTjTs
TTJÇ Tj¡lWV MeTptÔTTJTOÇ, TTJV Ó^TjXoTátTJV aOTTjÇ
’EzXap-zpÓTTjTa èz pscTjç cpoy^ç àazaCóp.evoi,
sùyóp.eOa èv Kopú¡> zai euXo7oôp.sv, àxptôôjç
ts zai zpooytXwç ya:pgToöp.sv, òeóp.svot toö
zavTOÓuvájiou Ösoö và t^v àzoXaùc^ tò na-
póv p.aç 7pá¡i[J.a èv Ó7isia., eùwytq., àó^ zaì
Ttp.^ zaì so'ppoaovȚj tJmyTjç ts zai awp,aroç
awTTjptwowç.
Tò závTtpov zai è'zXapzpov 7pa.p.[ia t^ç
’EvSoBóttjtóc ttjç èXàoop.ev, tò ózoìov xaO’
impSoXijv p.àç èyapoTtoÌTjasv, wç av ózoò pàç
èzXTJpO^ÓpTjOS TTjV àzp’.ÓTj zaì ZoOstVOTaTTJV
fjpzv óyteiav ttjç, ttjv ózoìav ó Kùptoçvàôta-
œoXaTTTj àoXaÓTj sic è'ttj, zavstxppoGova zai za-
vsuTuy^, [èzi] zoXoypovioo zai àrapayou ore-
pSWGSWÇ TOÖ Ó^TjXoTaTOU aüT^Ç 0póvoo. vEț- !
vwpsv Tà ȚSȚpappsva zaXwç, stç Tà ózota i
syw và zàpw ttjv àzôzptctv zai wç çtXoç
ztarôç zai ¿¿XvjQvjç zai xarà 0sòv tt)ç ’Ez-
XapzpÔTTjTÔç ttjç, zai wç zysopaTtzôç zotpvjv
zai üaTptàpyTjç ózoò 0soò sòSozta èypTjjià-
Ttca stç tô yptaTwvopov a'jGTTjp.a zai rr¡v
zoXtTstav twv sogsôwv zai ópQoóó£wv yptart-
avwv, ywptç Ttvoç ôzozpiaswç, ij zoXazstaç,
Tà ózota TaÖTa, ùzôzptGtç ÖTjXaÖTj zaì xo-
Xazsta, ouSsvèzó'fsXooatv, àXXà xàzotav póvov
Qspazstav zpôç wpav èpzotoôat toîç zoXa-
zsoopsvotç, s'zatvov Ss àXrjò^, tj wșsXstav, tj
StópGwatv riva, èàv -/¡6sXav staöat ypsta, oò-
Sapwç zpolsvoöat, zaì Stà toöto etvat àvot-
zsta tțj >,071x7) eÓGst twv ovtwç àvOpwzwv,
zai pàXtGTa zapà zveopaTtzwv zotpévwv, zai
zpôç àitwpartxà zaì aòÒsvTtzà zpóawza oo-
SóXwc zpszst và ?tvwvTat Tà TOtaöTa.
'OptCet Xotzóv OTt szaTaXaoev àzò toùç
Xôyooç toö YpappaTtzoò ttjç, KupítCtj ’Avtw-
vàzTj, zwç àSvjpovoôv zai 7077ÎÇ00V 0? àp-
ytspsiç zar’ aor^ç, zai pàXtara zarapœpevot
tôv pazaptTTjv Sepôàvov, waàv và zarapwvïat
zai ttjv ’EzXapzpór^rá ttjç, ozod 7s zoppo)
58183. Vol. XIV. •
l,re’
Copie a înseși scrisorii lui cltir Calinic
Patriarhul.
Prea-luminate, prea-slăvite, prea-înălțate
și prea-iubitorule de evlavie Domn și stă­
pân prea-măreț, doamne, doamne Io Cons­
tantin Basarab Voevod a toată Ungrovlahia,
fiule după suflet iubit și prea-dorit al Sme­
reniei Noastre, din toată inima încliinându-
ne către Luminăția Ta prea-înălțată, ne
rugăm întru Domnul și te binecuvântăm,
îți dorim cu iubire și prietenie sănătate,
cerând de la atotputernicul Dumnezeu să
te afle această scrisoare a noastră în sănătate,
fericire, slavă și cinste și mulțămirea su­
fletului și a trupului cu mântuire.
Prea-cinstita și luminata scrisoare a Slă­
virii Taleam luat-o, care peste măsură ne-a
bucurat, ca unul ce ni-ai vestit scumpa și
prea-dorita nouă sănătate a Ta, pe care
Domnul s’o păzească neatinsă ani întregi,
prea-mulțămită și prea-fericită, pentru înde­
lungata și netulburata întărire a prea-înăl-
țatului Tău Scaun. Am cunoscut după cu­
viință cele scrise, la care am să fac răspunsul
și ca prieten credincios și adevărat și după
Dumnezeu al Luminăției Tale, și ca păstor
sufletesc și Patriarh ce am fost cu roia lui
Dumnezeu al cetei creștine și al cârmuirii
creștinilor evlavioși și drept-credincioși,fără
vre-o prefăcătorie sau colachie,—care aces­
tea, prefăcătoria adecă și colachia, nu fo­
losesc nimic, ei fac doar numai pentru acea
clipă o slujbă celor lingușiți, iar laudă
adevărată, ori folos, ori îndreptare, cumva,
de ar fi nevoie, nu aduc de loc, și de aceia
nu sunt potrivite cu firea sufletească a celor
cu adevărat oameni, și mai ales din partea
păstorilor sufletești, și către fețe înalte și
domnești nici nu se cade a a se face acestea.
îmi spug apoi, că ai aflat din cuvintele
grămăticului Tău, Chirigi Antonachi, cum
că se supără și cârtesc arhiereii împotriva
Ta, și mai ales că afurisesc pe răposatul
Șerban, ca și cum ei ar afurisi și pe Lumi­
năția Ta, când sunt cu totul la o parte și
39
306
zat ¡razpáv i:áv'> zai zàvrwç stTjoav t^ç
ô[i=Tspaç ’EzXajj.îtpôr^Toç àpai, zat 707700510’,
zat oapozapStap-ara àpytspanzwv irpoawirwv,
suyai 8è zat sóXo7Íat, zat zàvra osa àyaOà
zat owTvjpta 7SVOITO ot’ sôyâiv '^pwv twv
Tairetvwv t<o ’Ttpst t^ç 'ptXsoasooô? ôp.wv ’Ez-
XajMtpÔTTjroç. npoç roôtotç ôptCst và sîirov
ot àpytepîtç ort p.ï|V eyovreç ôtà'popov. àXXà
Çïjjitav, Start và tt¡v ¡iv7¡povíóoov ère’ szzXy¡-
atatç- o6sv zat àvayspovteç tt¡v CvjțjLtav tt¡v
Stà vip Ilarptapyeiav, 07¡XaSi¡ zoo zòp âto-
voatoo stç roo XÓ700 rooç, zà.Xtv wç îrpwrat-
riooç raya, a7avazrtzwrspov ÔptCst, ort sao-
rooç ~pé"st và pijiștovrat, zai oyt và œXoapoôv.
Kai àXXa Sè rotaora itapójiota zapa^ovîttzæç
StaXap.ôàvovraç rô 7pàp.p.a ttjç ’EzXapurpôr/j-
roç ttjç, tsXoç pàç Sssrat và TTjv eüywpsGa
S77pà(pœç tí zai à.7pà'pwç, zai oorw zata-
iraóst ròv X070V. Kai îtspi pèv roù 707710-
p.oo zai r^ç àÔ7jp.ovtaç ôiroô ôptCst itwç
ezapav zar’ aütr^ç ot àpytspstç, zai pà-
Xtara nwç è'yoov àSstav zai gpitpoaOsv
[laç .và aôOaStàConv, Sèv stvat vj ôirôOsatç
oôrœç, áXX’ ó KopirC?) ’AvrwvàzTjç, wç yat-
vsrat, zarà C^Xov psv àv7j77£tXs tà XaX’/jOsvra
fjj ópstépa’EzXapitpôtTjrt, àXX’ojiwç 00 zar’
S7ti7vwatv, zarà tô stprjpsvov, àXXà zatà
X^ô/jv zai 7tapaXXa77¡v twv XaXïjôsvtwv wç
sXaXfjÔTjaav, ota itou ’ptXst GopSaivstv rcoX-
Xàztç f{¡ àvôpwTttvT) àaOsvsta., Stari ó X070Ç
Sèv è'7tve itpwrov àirò toôç àpytspstç îtapà
r^ç ’EzXap.itpôt7jtôç r/jç, àXXà X¿7wvtac 7)
’Evttp.ôt7jç too îtpôç t7¡v àpytspwsôvïjv .rooç
ttwç Ssv 'poXâttooat tô yat^pt zai ttjv rtjiijV
fqç ’EzXaptîtpôtTjtôç ttjç, eiitov zai szetvot:
'1 Ipstç r'ijv ’EzXap.itpót7¡rá too tt¡v eyop-ev wç
oizstov zai ^jiétspov Ao0svr/jv, țtXov zai à-
7att7¡tóv, zat, Stà rvjv otzsiôt7]ta t'^ç ’EzXap-
itpÔTTjtôç too, èztvSóvsoas tô àXXo pépoç và
pàç itpoêevfpiü pstacoX^ç Ilatptapyetaç, zai
stç ti Ssv ȚoXârrojisv rvjv Ttpf¡v r^ç ’EzXap-
itpÔTTjtôç too; Aotà stitov, àXXà pjrs àSstav
syooatv è'pirpoaOév paç và àSïjpovoôv zatà
r/jç ’EzXapitpôtTjtôç tïjç, zai và aoQaStàCoov,
Stott Tj^sopoov zaXwç fi¡v s7zápStov á7átt7¡v
zai sovotav ôitoô syoptsv '^pstç îtpôç tt¡v ’Ez-
Xap.itpót7]tá ttjç, zai -q ’EzXapitpôtïjç t^ç
îtpôç toò X0700 p.aç, wats oiroô Ssv itpszst
và zaraStzàCwvrat zai và è^sorsXiCwvtat wç
yXôapot. ’Apytspstç stvat. szXap.itpôtars, zai
itvsop.attzot itotjisvsç, zai Ssv stvat Sizatov
và s£ooS$vwvtat toaov, rô oitotov àv 7; ’EzXap-
-pôtïjÇ aot^ç */}6sXs tô èça7opso0’À sv zatpw
tTjÇ .àitoXaÔGswç rcôv àypàvtwv [lostTjptwv,
depărtate pe deplin și cn totul de Luminăția
Voastră blăstămurile și cârtelile și supă­
rările fețelor arhierești, rugăciunile însă [în
schimb] și binecuvântările și toate cele bune
și mântuitoare câte s’ar face prin rugăciu­
nile noastre, ale smeriților, către culmea
Luminăției Tale iubitoare de cucernicie.
Pe lângă acesta spui că zic arhiereii cum
că n’au interes, ci pagubă, pentru că te po­
menesc în biserici; pentru care aducând
înainte și paguba pentru Patriarhie, adecă
a lui chir Dionisie, către ei, iarăș ca și
cum întâiu de la ei ar veni vinovăția, ho-
tărește cam cu nerăbdare că ar trebui ca
ei să fie mustrați și să nu vorbească în vânt.
Și altele asemenea acestora cuprinzându-le
cu parapon scrisoarea Luminăției Tale, la
urmă ni cei să ne rugăm către Tine, în
scris și fără scrisoare, și astfel închei vorba.
Și, cât pentru vorbele și năcazul ce spui
că au scos împotriva Ta arhiereii, și mai
ales cum că au voie ca și înaintea noastră
să le rostească necuviincios, nu e lucrul
așa, ci chirigi Antonachi, după cât separe,
din râvnă nepotrivită ți-a dat de știre Lu­
minăției Tale cele flecărite, dar nu spre
cunoștință, după cum s’a spus, ci pentru
uitare și schimbarea celor flecărite,—cum
obișnuiește a se întâmplă adesea în slăbi­
ciunea omenească,—pentru că vorba n’a fost
întâiu de la arhierei împotriva, Luminăției
Tale, ci, spuind dumnealui către Arhieria
Lor că nu păzesc hatârul și cinstea Lumi­
năției Tale, au spus și aceia: Noi pe Lu­
minăția Sa o avem ca pe Domnul nostru
însuș, prieten și iubit, și, pentru legătura
strânsă cu Luminăția Sa, s’a făcut ca altă
partidă să ni aducă schimbare de Patriar­
hie,—și în ce oare nu păzim cinstea Lumi­
năției Sale? Acestea le-au spus, dar nici n’au
voie să se supere în fața noastră împotriva
Luminăției Tale și săvorbeascanecuviincios,
de oare ce știu bine iubirea din inimă și bună­
voința ce avem noi către Luminăția Ta, și
Luminăția Ta către noi înșine, așa încât nu e
de nevoie să se osândească și să se batjo-
curească pentru că ar fi flecari. Arhierei
sunt, prea-luminate, și păstori sufletești, și
nu e drept să fie nimiciți într’atâta, încât,
dacă Luminăția Ta ar mărturisi-o în clipa
când iea tainele cele curate, și n’ar fi stă­
pânit de patima lingușirii ori a unei nevoi
duhovnicul, de sigur că Te-ar opri câtva
timp de la primirea dumnezeieștilor lucruri
 307

za: yà ji^v sìvat zïzpaT7jp.svoç àzò tò zàOoç
r^ç zoXazîtaç Ttvoç svôstaç ò zvît>p.aTtzôç.
òèòata t/1;Xî tip s¡jixo5ít{¡ p.sp:zòv zatpòv
àzò tïjv țAsrâ-k'/j'^tv twv Gsíwv áviaojiánov.
ótà toûto zaì ’^pstc tò 7pàu.ga Sèv tò sosi—
^ap=v ôiç tip ó'prpijptv twv àp/tspswv, àXXà
jj.zïà tip àvàyvwaiv ti<> zopì zapcòwzap.ev.
nvìop,aTtzwrspov zat za.TptzwTepoy auvw/at-
vojuy, wç sv àpyj) eìzojxsv, ywpiç ■ tlvoç ózo-
zptaiaç, 7] zoXazstaç, ott à^azoùgsv zat zo-
Ooùp.sv àXïJlwç zaț tip awp.anz7¡v sùw/tav
T^Ç ’EzXagZpÔTTjTÔÇ TTJÇ, WÇ à?^7jÛ7jÇ ÇtXûÇ,
àXXà zat t’îjv awTTjpiav zat w^éketav tip
^uy.^ç ttjç èztzo6oûp.sv zai 0$Xop.ev, wç zvsu-
gartzôç zotp.r(v zat IlaTptâpyvjç ozou etp.at,
zat ypswGTw và àzoòwaw XÓ70V tô) àSszàaTto
zptT^ èv 'GP-sp^f ttjç zotv^ç àvTazoôÔGcWÇ zept
zavTÔç epfoü zaì X07OO, zat zpszst zat rt
’EzXap-zpôr^ç aÙTTjç p.è yptGTtavtzàjv suțvw-
[loaóvTjv zat sùXàêstav và àzoù’jj zai và àzo-
osysTat îà zvsup.a.Ttzà>ç zat zarptzwç zap3
Tjpwy Xs7Óp.eva.
rispó Sè -ttjç zarâpaç toû ¡lazaptToo ïspoà-
voo, ozoû tôv zaTapwvTat, 0soû otzovop.tçf êXézw
èytvs và àvayepôoûv Tà TotaÛTa Stàvà àzoXou-
OîjGȚj r¡ StSpOwatç; tatç zaïàpatç Ss, sôasêéaTaTs
zat 'ptXôyptGTS ¡101 AôGsvttj, pàj Tatç àvatpépst
èzàvw ttjç TJ ’EzXap.zpônjç aaç, àXXà àp.zoTsç
và StaXuQoûv êwç tsXouç zai và zaûaoov.
vAç ytvwazȚj op.wç zaXwç zat àXïjGwç oTt
ot àpytspstç oXot zat MTjrpozoXtTat, zat àp-
ytsztazozot, zat èztazozot, oaot ózozstvTat
Ttp otzovp.svtzw toàttç QpSvtp, oXot Xsyw zot-
vwç zat 0p.o6up.aS0v etvat ô$oapTjp.évo: èzàvw
tou, zat 7077ÎÇ0W, zat tôv oXao'f7)p.oûat, zai
tôv à'poptÇouv, zat tòv àvaOsp.aTÌCoov etç tip
Cvjpiav ozoû toîç èzpo^évïjae p.è Suo IlaTptap-
ystatç: p.tav etç toû MoooTa/pà-ITaatà tòv
zatpóv *, zat àXXïjv etç toù XocXsipav-Ilaatà 1 2,
aysSôv wç 200 zoopsìa, zat àveatv Sèv T¡p-
zopoûv và Xàôouy àzò tôtsç, àXX’ èp.s:vev
àzoospvT|Tûv tô ôàpôç, zat àveçàXetzTov- zat
zotov zpwTOv và èpzootc'^ç, szXap.zpôraté p.ou,
àzò tòv yo77top.òv ozoû oXot zotoûv; ’E7<ò ó
tStoç tatç àzspaajisvatç, ózoù p.è è’oaXav yà'J>t
Stà p.tav Sp.oXo7tav 10 zo’>77stwv, ozoû etvat
sfinte. Pentru aceia și noi scrisoarea n’am
arătat-o soborului arhiereilor, ci după cetire
am dat-o focului. Vorbim mai duhovnicește
și mai părintește, cum am spus-o la început,
fără vre-o prefăcătorie sau colachie, pentru
că iubim și poftim eu adevărat și fericirea
trupească a Luminăției Tale, ca un drept
prieten,dar și mântuirea și folosul sufle­
tului Tău îl dorim și-l voim, ca un păstor
sufletesc și Patriarh ce sunt, și sunt dator
a da seamă dreptului judecător în ziua răs­
plătirii de obște pentru orice faptă și cu­
vânt, și trebuie ca și Luminăția Ta cu re­
cunoștință creștinească și evlavie să asculți
și să primești cele spuse de noi duhovni­
cește și părintește.
Iar pentru afurisenia răposatului Șerban,
cu care-1 blestămă, văd că in chibzuiala
lui Dumnezeu s’a întâmplat a se aduce îna­
inte unele ca acestea ca să urmeze îndrep­
tarea; iar blăstămurile, prea-cucernice și
de Hristos iubitorule Domn al mieu, să nu
le aducă asupră-și Luminăția Ta, ci poate
să se deslege pănă la capăt și să înceteze.
Să afli însă bine și adevărat că arhiereii
toți și Mitropoliții și arhiepiscopii și epis­
copii câți sunt supuși acestui Scaun ecu­
menic, toți, zic, de obște și cu aceiaș suflet
sunt năcăjiți asupra lui, și cârtesc, și-l
blastămă, și-l afurisesc, și-1 anatematisesc
pentru paguba .ee li-a făcut-o cu două Pa­
triarhii: una în vremea lui Mustafa-Pașa
și alta în a lui Soliman-Pașa, adecă pănă
la 200 de pungi, și nu pot să iea odihnă
de atunci, ci a rămas necârmuită greutatea
și neștearsă, și pe care întâiu să-l împiedici,
prea-1 nini nate al mieu, de la cârtealaceo
fac toți? Eu însumi dăunăzi, când mi-au
aruncat poruncă pentru un sinet de 10 pungi,
care e datorie din partea lui chir Dionisie

1 Vizirul Cara-Mustafâ (30 Oetombre 1670—25 Deecmbre 16S3); Hammer, Geschichte des asma-
lùschen Reiches,.
2 Vizirul Soliman (24 Decembre 1685—Septembre 1687); ibid.—în Vizi râtul lui Cara-Mustafa fu
scos Ia Iulie 1679 Dionisie Muselimul și, după 12—13 zile ale lui Atanasie al IV-Iea, se așează Iacob de
Larisa ; la 1682 îl înlocuiește—și de aceasta e vorba—Dionisie, întors din Țara-J’omânească. In 1684 vine
în locu-i Partenie al IV-lea, care face loc, în April 1685, Iui Iacob, seos él însuș în 1685,
iar pentru Dionisie, care fuge îndată la Șerban. laeob rămase apoi pănă la .1690: Scarlat Byzantios/ l. c.,
II, p. 538. _ . . ' ■ ■
308
ypswonzvj àzô péponç roû zôp átovnaíou zpôç ¡
tòv pazapírt}? èxstvov Xep5àvov, zal èzsîvoç
ó [lazapitTjç rijv èyàpias toôMa'/jioÔT-’Ayâ,
Tip tóts taXytarC^, oav.ç ëzaps râpa âȚWȚTjV,
zal p.àç satevoywpYjos zal p.àç è'SaXs yà^tv,
Cïjtwvtaç và tà àvaSsy_6oop.ev zal và tà zà-
P.QJJ.SV zaXà tà 10 zoD^ela, zal arevoyw-
poôpevoç àzô fijv zoXXijv zataypoviptv zal
átíp.7¡atv zal tò èCiyétt ôzoô eyeivev etç toù
XÓ700 p-ov, èzóvsasv zapóla pou- zal àv-
fipwzot etpsatev,— wats àzô tt¡v zoXXijv 6Xt(p'-v
zal òSóvTjv njç xapôtaç poo, TjȚavâztrpa,
zal toùç èëXaay/jptaa. yAç elvat op.wç, oaov
àzô pspooç pou, GU7zeywp7jpsvoç, àp.ïj Crp
pla èzeivïj Ssv àzépaasv ozou và ^yao6^"
àXXà za6’ ézàatvjv atevoycopoûvtai zal oa-
pvvovtat oí àpyiepâîç, zal závtots 7077ÍC0UV
zatà te èzsivoo zal àôïjpovoôv’ p-àXiata zal
tò svp/wpoyápn ózoù zpoXaôôvrwç e7tvev,
07to7pàrpovtéç to, zoXXà tôv àœwp'.Çav. ’AXXà
zal etç tïjv Xettoup7tav ôzoô è'7tvev etç tò
'pavepòv zal zappala èzeôyovto zal épvvj-
póvsoov, puattzwç ôè szatapwvto. "ilote ôzoô
ó X070Ç p.oo etvat, ott èzetvoç ó p.azapttïjç,
zaOwç zaraXapôàvw, eoptazetat ôzô ôsapôv
aXotov, SeSepsvoç àzô aôvoSov zal zX^Qoç
àpytepéwv, zal è'yopsv ypéoç và (pavepàaœpsv
tàjv àXrjOetav, Stà và pévwpsv à6woi toô zpt-
p.atoç. Kai ISoù ôzoô tàjv <pavepwvop.ev, zal
p.7¡ Xo7tà.Cete, èzXapzpótats, àzô tò 7070VÒC
<3D7ywpoyàptt zal tàç teXetàç và eXaôe tàjv
àœeotv zal ao7ywpïjatv. ott tà Seta zal zveo-
p.attzà zat èzzXigaiaattzà Sèv etvat zatztà,
àXXà aeztà, zal p.et’ eoXaôetaç zal tpôôoo
zal zpoaoy^ç t^ç zpoa7]xoùa7jç zpszet và tà
petepytiip-eSa’ zal toteç àzoXapôàvopev zat
fljv è£ autwv wyéXetav, eXéet zat yápttt toô
'ptXavôpwzon zal zavcQàOou 0eoô: aXXwç Sè
oòSè òtpeXoóp.e6a, pàXXov Sè zat zatazptvô-
p=6a, otav ouy wç Set, àXXà zatà zpa7pa-
tetav tpózov ttvà tà OsXopsv và 7tvoovtat.
Aotzôv '/j àStzta, èv oacp ó à.Stzoôpsvoç Sèv
àvazaoO^, pévet àaoyywpTjtoç, zal zat’ àXXov
tpózov Sèv o'J7y_æpettat, et pvj otav àzozatao
taÔTj tò Sixatov etç tôv tózov too, zat p^te
zavtoSovapta toô 0eoo, aysSov etzetv, ywpav
è'yet etç tà àStza, ott, Stzatoç wv ó 0eôç, tà
àStza oôte tà GéXet, oote tà ao7/wpet zote,
èv Saco psvouatv àStôpQwta S^XaS/f Sè St-
ôpSwatç t^ç àStztaç, wç etpTjtat, aXXaj Sèv
etvat, et p.7] otav eztatpé(p7¡ tò Stzaiov stç tòv
tózov too, zal avazaoO^ ó àStzoôpsvoç- 56ev
zal ó Qetoç ’AzoatoXoç ps7aXoywvwç èzt6o$:
àStzot SaatXetç 0eoô 00 zXTjpovopfjaovatv
către acel răposat Șerban, și acel răposat
i-a dăruit lui Mahmud-Aga, care eră atunci
talhișgiu, care a făcut atunci pâra, și m’a
strâmtorat și mi-a aruncat poruncă, ca să
le primim și să le plătim acele 10 pungi,
și, strâmtorat de multa batjocură și necinste
și deezietul (paguba) ce s’a făcut față de mine,
s’a supărat inima mea; și oameni suntem, așâ
încât, din multa tulburare și durere a inimii
mele, mi-am pierdut răbdarea, și i-am blăs-
tămat. Să fie însă, cât de spre partea mea,
iertat, dar paguba aceia n’a trecut, ci a ră­
mas deschisă; în fiecare zi sunt strâmtorați
și împovărați arhiereii, și din toate părțile
cârtesc împotriva aceluia și-și arată nemul-
țămirea; chiar și după ce s’a făcut cartea
de iertare mai nainte, iscălind-o, ei îl afuri-
siau cât puteau. Dar și la liturghia ce s’a
făcut fățiș și înaintea lumii s’au rugat și
l-au pomenit, iar în taină-1 blăstămau. Așa
încât socotința mea este că acel răposat,
după cât aflu, se găsește supt legătură ne-
deslegată, legat de sinod și de mulțime de
arhierei, și avem datorie să vădim adevărul,
ca să rămânem scutiți de păcat. Și iată
că-ți vădim, și nu socoti, prea-luminate
că după cartea de iertare ce s’a făcut și
slujbe că el și-a luat deslegarea și iertarea,
pentru că lucrurile dumnezeiești și duhovni­
cești și bisericești nu sunt de jucărie, ci
vrednice de respect, și trebuie să ne apro­
piem de ele cu evlavie și frică și cuvenita
luare-aminte; și atunci luăm și folosul.de
la ele, cu mila și harul iubitorului de oameni
și prea-bunului Dumnezeu; iar altfel nici
folos n’avem, ci mai degrabă suntem osân­
diți, când voim ca lucrurile să fie nu cum
se cade, ci ca într’un fel de negoț. Ci ne­
dreptatea, întru cât cel nedreptățit nu-și ca­
pătă odihnirea, rămâne neiertată și nu se
iartă în alt chip decât atunci când se așează
dreptatea în locul ei, și nici atotputernicia
lui Dumnezeu, ca să zic așa, nu-și află
loc la cele nedrepte, căci, drept fiind
Domnul, cele nedrepte nici nu le voiește,
nici nu le iartă vre-odată, cât timp adecă
rămân neîndreptate; iar îndreptarea ne­
dreptății, cum s’a spus, nu este alta decât
atunci când se întoarce dreptatea la locul
ei și se odihnește cel nedreptățit; de unde
și dumnezeiescul Apostol cu glas tare strigă:
împărații cei nedrepți nu vor moșteni pe
Dumnezeu; deci nedreptatea și paguba ce
s’a făcut de acel răposat la Scaunul ecu-

ìò'Mz oóv zai Cïjjiia rcpo^iVTjflsìaa rcapà
toù pazapÍTOV èzîivoo etç tòv oizo'jpevtzòv
Opóvov, p.èvst zai acôÇsTat, zai tô Sàpoç èzeivo,
TaXatrcwpoùvTaç zai ôapùvovTaç zaO’ száaTTjv
toùç àpytepeîç, toù? àvayzàCet và àvacTîvà-
Co'jv zai và àyavaZTOÔv za?’ èrcàvw too, zai,
to'jtoo ytvopévot) rcoXXàztç zai avyvàztç, tî
a'jyyàpTjatv 6éXet è'ye’. èzetvoç; A'à toùto woù
ôrcoù yptSTtavizwç zai rcvevpaTtzioc aopooo-
Xeùop-sv zai ksȚOjisv ort aùrà và àvayepOoùv
zai etç tïjv âôp.vav èzeivoo too pazaptrou
zai etç îà rcatôta too: èàv OéXoov tt^v à'pe-
atv zai oov^wpTjStv zai Xùatv toù Seapoù zai
TTjv owTTjptav rTjç ipuy^ç too, và rceptpaCtoyOjj
à;tò tô TircoTéç too pía àpzsTTj rcoaÔTTjç àa-
rcptov, và araXÖ-^ ei? ttjv MeyâXïjV ’EzzXtj-
otavy và 006^ etç tô oàpoç zai ypéoç ôrcoù
èzeivoç grcpoJévTjoev etç r^v CorjV too, zat
tòte OéXoov tôv auyyiopTjoyj zotvwç. Kai toù-
toç etvat ó Tporcoç rTjç a’jyycop^aêtoç, zai
ôyt àXXoç.
"Ocov tô zar’ èpé, -àç ytvàazyj zaXwç ort
ouïe ôêoXov [iTjTe psTéyw, pTjre 6éXw và pe-
Géioj arcò èzeîva ôrcoù ijOeXav è'XQît, ott zai
èow èyopev opov zai à'poptapôv èyypayov,
TTjv èXeTjpoaôvTjv zai tô ôtzaiwpa t^ç ’EzzXïj-
aiaç và pïj tô èyyiCwpev, zai è'rCrj çoXàrTw
toùto àrcapaaàXeoTa etç rôvzatpfv (iaç, za-
6wç etvat yvtoatôv toîç rcàot. Kai TaÙTa pèv
rcepi ToÔTwv èv etôet aupëonX^ç yptartavtz^ç
zai rcveojiaTtzTjç.
II s pi ôs toù jtvrjțiooovoo ôrcoù opílete, Xs-
yopev zaì rcepi toótoo èzetvo ôrcoù etôopev
zai ytvwazopev etç toùç zatpoùç paç Stà tô
p.vTjjióoovov auro: rcooyyetov óXózXvjpov, 7póa:a
ÔTjXaôij 500, zai aajioopôyoovav èytXoôœpoù-
aav Tà Xptaroùyevva toùç zaTà zatpoùç Ila-
tptàpyaç ot AoÔévTat, zai peptzoùç twv âp-
ytepéwv rÇôyav zai àtXàCt, TjTtç ytXoSwpTjotç
pazaptatôv zai paXtara àrcotpatvet tôv çtXo-
ôwpoùvra' pazâptov yàp y/jai tô tepôv Xoytov,
òeSóvat pâXXov, TjXapëàvetv. Kaboi? zai etç
toù ¡lazaptTOO Aoùza tôv zatpôv Tj^eùpoov
rcoXXàç ytvopévaç Tàç Totaùraç 'ptXoôwpfpetç.
Twpa ojito? (iTjTS Tj ’EzXajircpÔTtjç aaç, av Oé-
Xere, aàç àstvoov Tà rcoXXà ëàpïj và zápere
ttjv TotaÙTïjv çtXoTtfitav, àXXà (ivjre T^p-stç Tà
Cïjtoùpev, àXXà, perà zaX^ç zapôtaç zai eo-
voïz^ç zai rcatptZTjç aropy^ç zai StaOéaetoç,
zai pvTjpoveùopev, zaì pvTjpoveùaopsv aùv tìew
àStaXetrcTwç tô rcàvrtpov ôvopa t^ç 'ptXeoae-
ooùç aÔT^ç ’EzXajircpÔTTjïoç, zai èrceoyôp.eùa
àzararcabarw? èv zaravùèet zapotaç zara-
rcspçÔTjvat rcapà toù rcavTOÔovàjioo 0eoù rÿj
30D
1 menic rămâne și .se păstrează, și acea po­
| vară, obosind și îngreuind în fiecare zi pe
■ arhierei, îi silește să suspine și să se supere
i asupra lui, și, aceasta făcându-se adesea și
¡ de repețite ori, ce iertare va avea acela?
; De aceia iată că sfătuim și spunem, crești­
nește și duhovnicește, că acele lucruri pri­
; vesc și pe Doamna acelui răposat și pe copiii
lui : dacă voiesc scutirea și iertarea și desle-
garea de blăstăra și mântuirea sufletului lui,
¡ să se strângă din ce a lăsat el o câtime
îndestulătoare de bani, să se trimeată la
Biserica cea Mare, să se dea la greutatea
și datoria pe care el a cășunat-o în viața
lui, și atunci îl vor ierta în de obște. Și
acesta e felul de iertare, și nu altul.
Cât despre mine, să știi bine că nu ieau
1 pentru mine niciun ban, nici nu voiu lua,
| din aceia ce vor veni, căci și aici avem
hotar și afurisanie scrisă, ca să nu ne atin­
gem de mila și dreptul Bisericii, și astfel
¡ păzesc aceasta necălcat în vremea noastră,
Ì cum li e știut la toți. Și acestea cu pri­
vire la lucrurile aratale, în chip de sfă-
tuire creștinească și duhovnicească.
Iar, în ce privește pomenirea ce porun­
cești, spunem și pentru dânsa ceia ce știm
și cunoaștem în vremile noastre despre acea
pomenire: Domnii dădeau o pungă întreagă,
adecă 500 de lei, și un veșmânt de samur
de Crăciun Patriarhilor de pe vremuri și
unora din arhierei postav și atlaz, — care
dar vădește fericit pe dăruitor mai ales;
căci Sfânta Scriptura spune că e mai fe­
ricit lucru a da decât a lua. Precum și pe
vremea răposatului Duca se cunosc multe
daruri ca acestea ce s’au făcut. Insă acum
nici pe Luminăția Ta, dacă ai voi, nu te-ar
lasă multele greutăți să faci un bine ca
acesta, dar nici noi nu-1 cerem, ci, cu bună
inimă și iubire și aplecare binevoitoare și
părintească, noi și pomenim și vom pomeni
cu Dumnezeu necurmat prea-cinstitul nume
al Luminăției Tale iubitoare de evlavie,
și ne rugăm neîncetat cu evlavia inimii să
se trimeată de atotputernicul Dumnezeu
Luminăției Tale sănătatea sufletului și a
trupului, scăparea de toată greutatea și cursa
310
'jjj.stápa ’Ezkajj.xpÓT^Tt pcôatv ''^77^ ts '¿ù
owpaToç, àxakkàj^v xaa7jÇ 8'jazokiaç zat
sSTjpetaç zat ëàponç zat èvoykrpîwç, slp-rj-
vtZTjv ts zat xaveoTüyf; zatâcraatv etç tôv
ó'{¡7jÁÓTa.TOv aÔTTjÇ ©pôvov etç erq xokkà zat
yapoxotà, zat Tèkoç àxôkanstv twv àvszka-
Xtjtow àvaOtôv èv Tțj Baatketa twv oùpavwv,
ëv0a xàvTwv s'Xipatvop.svwv Tjyoç zaôapôç, s-
opTa.ÇôvT»v a77=kwv ts zat ôtzatwv, zaOtbç zat
etç tô Tékoç toô 7pà.ij.ij.a.Tcç t^ç ôptÇet và
ttjv sùywp.s0a: toùto và tô 7'.vwaz.Ți k$7W
SeoatÔTa.Ta, OTt àzaTaxaùsTwç tô èzTskoùpsv
[J.STà 6ep|AÔTT|TOÇ.
"Osov Sè 5tà tôv TCeoievoù, 7; ’Exkajxxpô-
T7/Ç aaç zaGótc àzoùeTe xptveTe' èyet Sè -ïj
àXïjOeta T7/Ç ôxoOéosWç okov tò èvavTtov: ó
èîttazoxoç TtpôjTjV xXo^tCoù eôpiazeTat aÒToù,
zat à.ç tòv èpwT7(a/| và ô[j.oko77(a^ ttjv ak7r
Oetav èv yôôtp Geoù, tô xw; tôv <xèv Aotf-
tçoù èpptyvav xsvTjvra zat é^vTa ytktàSeç
à.a~pa, tôv ôi TÇspôevoù é^TjvTa zat èS5o-
p,^VTa. ytktàôaç Ç7(Ttav ¡j.óvov o't xpô Tjp.wv
flaTptàpyat, zaûtbç zat Tà xaraoTtya toù xùp
Atovt>atou çavepovo'jat, xat àv ópíC^], và Tà
aTsikwp.ev, và là tôvj, và. xkï(po'p opTjO-^ tt^v àkvj-
öetav, zat r^etc óxoù tôv píxTopev TptávTaytktá-
oaç àaxpa C7¡TÍav, 8tà toùto 7077ÍÍÍSI àvTÎç và
soyaptaT^’ zat 5èv xpèxst p.TjTs và àzpoàCeaOe,
p.7|Te và GO7zaTaTi9eo6e etç zaôevôç kÓ7ta.
Atà Se Tà àaxpa. t^ç ’Ezkap.xpÔTTjTÔç ttjç,
èxetSfj zat axai ùxeayéÔYJ.ev, xapaxakoö^ev
tôv 0eóv, xaOwç Ssv ketxet àxô tòv ko7tap.ôv
[iaç, và p.àç Swgțj sòxatptav, zat Tpôxov, zat
ôùvaptv và èzTekoùjxev ttjv óxóayeatv p.aç.
’Eïstoç Tà êàpTj xai ai àvà^xat èxeyopTtc-
0. aav xepmaÔTSpov, zai p.àktaTa r¡ ùxôQeatç
toù xùp ’lazwêoo1 pàç èôàp’jve xai aÙTTj xpôç
toîç àkkotç xa.Tà xokkà, zai Yiépav, oots
topav etxetv, àvéaeœç zai ^a'jytaç zai àva-
xaùaewç Ssv syou.sv, — óxoù àv Tjôsksv IS'^ oy-
Ôakp.oœavwç f¡ ’Exkap.xpÔT^ç aôr^ç Tà êàpTj
zai Tatç za07jp.eptvatç èvoyk7pstç óxoù è’yop.sv,
xokkà TjOske p.àç a'jp.xovéa7¡ zai koxrjO^.
Taùra xa.Tà tô xapôv àkTjOwç Te zai tpi-
ktztôç, yptariavizwç ts xat xve’jp.artxwç zai
xaTptzœç, wç xpostpTjTar ó ôè spopoç twv à-
xàvTwv zai twv a7a.0wv yopTfjôç Kôptoç zai
œùkai àStàketXTOç et-fl. azsxTjj ts zai xpoa-
Taata Stà ôtot> xaveoToyoùç ttjç ôjUTspaç
’Ezkap.xpÔTT;T0ç, ¡ie65 '¿ç zai tj eóy7¡ zai 7;
eôko7ta ttjç 7¡p.wv MeTptônjToç.
ay/jç', Noep.ôpto’j zç'.
1 V. p. 306, nota 2.
i și povara și tulburarea, starea pașnică și
' cu totul fericită pe prea-înălțatul Tău Scaun
la mulți ani și aducători de har și, la urmă,
să te împărtășești de nespusele bunuri în
împărăția cerurilor, unde e sunetul curat
al tuturor cel ce se bucură, al îngerilor în
serbătoare și al drepților, după cum și la
sfârșitul scrisorii Tale ni cei să ne rugăm :
aceasta ți-o spunem cu siguranță, ca s’o
știi, că oricând o îndeplinim cu căldură.
Cât pentru episcopul de Crven, Lumi­
năția Ta judeci cum auzi; iar adevărul lu­
crului e tocmai din potrivă: episcopul de
mai înainte'al Lovcei se află acolo, și să-l
întrebi să mărturisească adevărul în frica
lui Dumnezeu, că de la al Lovcei au smuls
cinzeei și șaizeci de mii de lei, iar de la
al Crvenului șeizeci și șeptezeci de mii,
ca dajde (CijTta), numai cei de’naintea mea
Patriarhi, precum și catastișele lui chir
Dionisie o vădesc, și, dacă poruncești, să le
trimetem, să le vezi, să afli adevărul, și,
noi dacă-i luăm treizeci de mii de aspri ca
dajde, pentru aceia cârtește, în loc să mulță-
mească; și nu trebuie nici să asculți, nici
să te învoiești la vorbele orișicui.
Iar, pentru banii Luminăției Tale, de
vreme ce am făgăduit odată, ne rugăm lui
Dumnezeu, pentru că nu rămâne nimic din
socoteala noastră, să ni dea prilej bun și chip
și mijloace să putem îndeplini făgăduiala
noastră. An de an greutățile și nevoile s’au
adăugit mai mult, și mai ales afacerea lui
chir Iacob ne-a îngreuiat și ea, pe lângă
altele, foarte mult, și n’avem nicio zi, nici
un ceas, să zicem, de cruțare și liniște și
odihnă,—așă încât, dacă ai fi văzut Lumi­
năția Ta cu ochii greutățile și supărările
ce avem pe fiecare zi, ne-ai fi compătimit
i mult și te-ai fi întristat eu noi.
| Acestea deocamdată cu adevăr și prie­
j tenie, creștinește și duhovnicește și părin­
tește, cum s’a spus; iar văzătorul a toate
și călăuza celor buni Domnul să fie și paz­
nic nelipsit, cu veghere și ocrotire, în viața
prea-fericită a Luminăției Tale; cu care
să fie și rugăciunea și binecuvântarea Sme­
reniei Noastre.
1G96, Noiemvre în 26.

t '0 Ktovaravnvo’JÂÔXsœç, sùysr^ç r^ç o^ç
EzXap-rtpô^TOç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCLXXII.
Nicolae Comnen Papadopulos către Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului
despre chipul ce i-a adus Hrisant Notara și despre cartea ce a închinat el însuș
lui Constantin Stolnicul Cantacuzino.
Ntz. Kop.vTjVÔç riazaôôzo'jXoç Aoc.ösip lla-
WP7.H-
T<]> ayimarq», țtazaptwTârq) rs xaì ao'pw-
tátio Ilatpiápy^ à^iaç zaì OeoswatGO
rcôXgioç ’kpoDaaXTjp. zaì îràaïjç IIaXatativY(ç
z'jpicp '^p.ersp<p, zupúo Aoc'0é(p, rip
vrjv atSw,
Rai xpô t¡ jroXuy O&770Ç gîyg
çépfj etç rfy mfy. [lû’j Tïjv e’ÔYja-.v r^ç Ôa’j-
gaar^ç zaì zavaoyou zoXireiaç TTjç ÔsaXéxw)
aaç Maxaptôr^toç, ty¡v óxoiav zaì ó~epY¿7á-
jt7¡aa zat ei)Xa8r|67¡za, ogt¡ 8ôvap.tç- àXXà 8èv
gtoXgYiaa zote ps 7págga và îtX^atàaw sic
tô svSsov ozeoôç aaç, ouy yziata 8e8ûtx<bç
rô utpoç ztjç tepàç aou Ms7aXstÔTYiToç, zat
Oaop.àCwv zaì gazapițiov ajjtțj tá¡v azporatTp
GO'ptav. Nôv ôs, Ôâoû ó zoXogaOéataToç àp-
ytp.avôpÎTY(ç XpbaavOoç àvTéraçev etç r/]v o-
paaiv [tou tyjv stzôva t^ç yapitwvóp.G'j p.op^ç
aaç, œç -pTjatoç àvetptôç zaì pigYjTTjç aaç,
eyaviaç 57(1) zpô ¿ç6aX|xâ»v ejiÊiov zat eg-
^'jyov tò svTÚsaip.a roioôroo zat toooîtûu
aeêaap.to)tàroo Setou, 'í¡6o'M¡fh¡v, zaôwç zXy¡-
aiov țhs vip xaÔYfrïjctv pou zaì 8t8aaxaXíav
tipwpat, và ëyio rr¡v sziaraatavT^ç azo'joTjç
zaì paÔTÎaetoç too ytXapéroo zaì ovroç ¿7/1-
vo'Jatáto'i çtXoaô'po'j, too àvstptoo aaç, ootioç
xaì àzò pazpó6sv và àzozépcjxo etc rrplla-
zaptÓT/jtá aaç zapaptxpóv tt sovotaç zaì sù-
Xaoetaç tezpfp’-ov, zaì và ozotâiw tip ózyj-
peatav poi) etç tip Setotátrp aaç s^oootav
zat Seasotetav.
IlapaxaXtò và ce/Ùipe ópoò pè ti¡v àva-
çopàv t^ç a7azrp pou zat rr¿v ôtcXov ó~oò
vernati s^éSœxa, àçtspwpsvYp etç tov zep:ôXî~-
tov zat toô éXXTptzoo ¿voparoç àçtospeséa-
tarov ápyovta KavtazouuYpôv1, èXstCovtaçàzô
tip/ ópetépav 0eoae8eatätr(v ^’J/ip và tùy^
at)77vwpïjç zaì à'psaeœç -q aùôàôetà pou. Toù
Xot~oô, ózgpgóyo') pot xat, rjj a}) ôpaattxwtàtirj
1 Ar fi Praenotationes inystagogicac; v. Istoria litcrutarii române în secolul al A VIH-lea. I,
p. 163 și nota 2.
311
AI Constantinopolei, rugător al Lumi-
năției Tale.
Padova,
1697,
19 Maiu.
Nicolae Comnen Papadopulos, lui Do­
softei Patriarhul.
Preasfințitului, prea-ferieitului și prea-
înțeleptului Patriarh al sfintei și de Dum­
nezeu mântuitei cetăți Ierusalimul și a toată
Palestina, domnului nostru, domnul Do­
softei, cuvenita venerație.
Și mai de mult faima cu multe glasuri
adusese în auzul mieu știința minunatei și
prea-înțeleptei cârmuiri a Fericirii Tale
celei alese de Dumnezeu, pe care am și
iubit-o peste măsură și am venerat-o, după
putere; dar n’am cutezat vre-odată să mă
apropiiu cu scrisoare de dumnezeiasca Ta
ființă, temându-mă de culmea sfintei Tale
măriri, pe cât mă minunam de prea-înalta-
Ți înțelepciune și o fericiam. Iar acum, când
prea-învățatul arhimandrit Hrisant a înfă­
țișat vederii mele icoana făpturii Tale pline
de har, ca drept nepot și următor al Tău,
având eu înaintea ochilor întipărirea vie
și însuflețită a unui astfel și atât de mare
unchiu, vrednic de toată venerația, am
voit, precum de aproape am fost cinstit
cu catedra și dăscălia, să am suprave­
gherea sârguinței și învățăturii iubitorului
de virtute și cu adevărat prea-istețului fi­
losof, nepotul Tău, astfel și de departe să
trimet către Fericirea Ta un cât de mic
semn de bunăvoință și de evlavie, și să su­
pun slujba mea către prea-dumnezeiasca
Ta putere și stăpânire.
Rog să primești de asemenea împreună
cu prinosul iubirii mele și cartea ce am
scos-o de curând, închinând-o către vestitul
și prea-vrednieul de numele grecesc dum­
nealui Cantacuzino, nădăjduind ca îndrăz­
neala mea să se învrednicească de iertare
și scutire diu partea sufletului Tău celui
prea-închinător de Dumnezeu. In afară de
312
s'jXo7Îa, zarsùGovov ràç azouààç p.o’>, aoywçarô
zat afiwtats zárjp. ZtjÔi oz stç aiwvaç, zot-
•itjv OsoxpóíXTjtc, §:à zaùyTj[j.a toû ^¡istépo'j
țsvo'jc, ôysXoç twv ç’Xoôvtwv ôpâç zai gw-
tïjpiav toô t¡¡j.ív sp.ztot=n6évtoç zoip-viou.
"Ev riataôiw, siç tàç 15 p.atoo 1697.
NtzôXaoç iepsùç Kop.vTjvôç Ilazaôôzo'jXoç.
(Legrand, l. c., IV, pp. 8-9, n° 6.)
CCCLXXIIL
[Constanti- Calinic, Patriarh de Constantinopol, către Patriarhul de Ierusalim Dosoftei
nopolj, despre oferta lui Brâncoveanu de a da Galatienilor mijloacele pentru a-și mai face
1097,
29 Novem­
p biserică.
bre. KaXXivtzoç, èXé<p 0joô àpytsziazozoç
Kwvatavrivo'JZÔXswç, Néaç 'Pcog^ç, zai otzo'j-
^.svtzôç flatptàpX7]ç.
Mazapttbtats zai asSaaptwtats flatpiâpya
ttjç àyia.ç zôXswç 'kpouGa.XTjp. zai zàaTjç
HaXatativTjç, zópte âootOse, sv 'Ayiw üveôjxottt
àyazTjtè zai zspizôÔTjts àisXys zai cjXXsi-
toopys ttJç ^jiwv Mstptôtïjtoç, ttjv Mazapto-
tvjrà cou àSsX'ptzwç èv Kupup àazaCôp.svoi,
ôp.oô p.età zTfi tepâç ôp.Tjvôpswç twv auvaSsX-
œwv àpytspéwv, àzpiëwç zai zpoaytXwç yai-
petoûjiev, ôeôp.evot too zavayâOou 0soô và
ttjv àzoXaóig tò zapóv paç sv ¿pista., sótoyícj
zai sòypoaóvfj za.6’ szátspov avöpwzov. Metà
tòv àSsX^tzòv àazaajróv, àvatpépopsv zai òt-
oopsv s'Stjg'.v Tțj újietépa MazaptótTjtt oti ot
yaXattavoi yptattavoi eypatpav, wç çatvetat,
zpoXaêôvtwç etç tà aòtó6t tip èzXap.zpotàtw
zai otpTjXotáttp AoOévfj], Ctjtoôvtsç sXeTj|ioaúv7¡v
—spi twv Țsvogsvwv èSóSwv etç àvotzoòop.7)v
ttjç àîtapttcfhtaTjç 0eoö sXési èzzXïjoiaç, zat’
è^ttavijv f^ç zpataîaç BastXetaç, r¡ Ss ’EzXap-
zpônjç aotoö, sp/pjt<p zaXozavaÖta zai 6etip
ÇtjXio, za.6’ óítspSáXXo'Jsav soXâôetav ztvoô-
¡j.evoç, oía ytXe'JGeSsatatoç zai çtXoyptotoç,
àvtéTpaipe zpôç toùç aôtoôç yptatiavoôç, àzo-
zptvopsvoç ott, àv ó 0sôç sòSozTjGTi, zai SoO^
à.Ssta zapà zr¡z sSouotaç và zttaQoôv zai
àXXa.t szzXvpiat, và Swof| p.tàç èzzXTjaiaç ttjç
olzoSogTjç óXózXvjpa tà è'Joôa. "OOsv zai czsô-
Soustv tjStj ot pjÔévteç yptottavoi stç tô và
Xaoo'JV àSstav Stà và zttaOfl zai àXXvj za.ipj.ia
szzXïjata èv tip faXatà. Xzé^ewç S$ yevopsvTjÇ
zotvwç, e'jpéôrj wç soXoțov zai ypïja'.peôov
và ^zf^ow 6éXï(ji.a Stà zrp Ka/pattavijv, tj,
àv Tj MazaptotTjç aon atép^j etç toöto ôzoô
7pàfop.sv, za0ô>ç zai szstvot ot TaXattavoi
aceasta, roagă-Te pentru mine și, eu bine-
cuvântareaTa prea-puternieă, îndreaptă sâr-
guințele mele, prea-înțelepte și preasfințite
părinte. Și să trăiești în veci, păstor de Dum­
nezeu pus, pentru cinstea celor ce ne iubesc
pe noi și pentru mântuirea turmei încre­
dințate nouă.
Padova, 15 Maiu 1697.
Preotul Nicolae Conmcn Papadopulos.
y Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Prea-fericite și prea-respectate Patriarh
al sfintei cetăți Ierusalimului și a toată Pa­
lestina, chir Dosoftei, întru Duhul Sfânt
iubite și prea-dorite frate și coliturghisitor
al Smereniei Noastre, pe Fericirea Ta fră­
țește întru Domnul salutând-o, împreună cu
sfântul Sinod al fraților arhierei, cu iubire
și prietenie îți dorim sănătate, rugându-ne
de prea-bunul Dumnezeu să te apuce această
scrisoare a noastră în sănătate, fericire și
mulțămire în toată privința. Iar, după fră­
țeasca salutare, aducem înainte și facem
cunoscut Fericirii Voastre că au scris creș­
tinii din Calata, cum se pare, dăunăzi în
acele părți prea-luminatului și prea-înăl-
țatului Domn, cerând eleimosină pentru
cheltuielile ce s’au făcut pentru clădirea
bisericii care cu mila lui Dumnezeu s’a ri­
dicat acolo, după orânduiala puternicei îm­
părății, iar Luminăția Sa, din bunătatea-i
înascută și din dumnezeiască râvnă, mișcat
de covârșitoarea evlavie, ca un prea-iubitor
de evlavie și de Hristos iubitor, a scris
înapoi către acei creștini, răspunzându-li
că, dacă va vrea Dumnezeu și se vada voie
de către Cârmuire a se clădi și alte biserici,
să dea toate cheltuielile zidirii unei bise­
rici. Pentru care acum se și grăbesc creș­
tinii aceia să iea voie spre a se clădi și
altă biserică pe acolo, prin Galata. Și, fă-
cându-se cercetare în de obște, s’a aflat
lucru bun și folositor a se cere voie pentru
biserica zisă „din Gaffa“ sau, dacă Feri-
I cirii Tale Ii va plăceâ ce scriem, precum

Ypáyoov "pò: tòv szXap.zpÓTaTov AòSévTTjv,
và C’/jT7¡6^ tò ösXiypa Stà ty¡v. Xpuao~7¡7T(V,
as toötöv ÒTjX-aovj tòv Tpózov, và qpiyq q
MazaptÔTïjç acu sSù, ~pôç tStov szÍTpozóv tïjç
zat avOpœzov, và ~àpq jipœTov r/jv TtjiTjv t^ç
àyopàç too TÓZ0U tt;ç èzzXïjotaç, yiXta éza-
TÔv ypoata SïjXovôn, zaWiç "oXXàztç p.àç
sÏzïts ÔTi Tósa sîvat q Ttpj tïjç, œiTa và
zâjiȚj y.OTCéTt, và àzopévy(, zat và 7$vț( stç
Tïjv s$ àpy^ç zaTàaTaatv, orcozetjisvY] SïjXaoij
t<<> otzo'>¡isvtz<¡> Opôvip, zat pè toôtov tòv Tpo-
~ov và CïjTTjO^ tô 6éXïjp.a Stà tqv Xpuaozïj-
7T|V. lô OTtotov ÀoytàCojisv và tô sTSpi^ zat
q MazaptÔTïjç ao'i. Et Ss 7e, ôxsp àzeoyôpeGa.
zat q MazaptÔTïjç son Ssv 0sXîi<5Ț( và zXtvȚj
stç toôto, và XaoȚj SïjXaSïj npwTov Tà ytXta
szaTÒv 7poata, eira và zàp.7) tïjv zwXïjatv p.è
tStov tïjç sittTpoîtov Stà yorCsTt t^ç SaatXtzrjç
zpicswç, TÓTS ësoata tô 6éXïjp.a t^ç àvotzo-
Sop.^ç CïjTgirat Stà tïjv KaçaTtavijv, TjjisTspcț.
ts zotv^ 7V<bp,Ț) aovoStZ’g zat sova'vsost twv
szstas yptaTtavcov’ zat etç toôto và s'Xwjisv
àrôzptatv zaOapàv zat TsXstav sv Tàyst îtapà
tïjç ôjisTspaç MaxaptÔTTjToç,— qv zai Staçn-
XáTTOt ó Koptoç àvWTépav xàaqt; ëXàëïjç zat
s"ïjpstaç, sv sôSatpovia. p.azpoëtÔTïjToç, ^y^Vv,
Nosjiëptw z6'.
7 'O KwvsTavTtvoonôXswç zai sv XptoTtp
àSsXtpôç.
-{• Etç toôç ôptsjiooç t^ç a'/jç Mazaptór/j-
TOÇ...
ț Etç toôç ópts¡io’js Tïjç a^ç MazaptÔTïjToç
S NtzojiîjSstaç üapÔsvtoç.
7 Etç toôç Sptsfioôç tïjç aqç Mazaptór/j-
TOÇ...
7 Etç toôç ôpta[ioôç tïJç a^ç MazaptônjToç,
S d>tXtîTîrouzôXswç.
ț Etç toôç ôptafioôç tqç affi Mazaptórzj-
TOÇ1...
(Biblioteca Academiei Komâne, copii moderne.)
CCCLXX1V.
Constantin-Vodâ Duca, al Moldovei, întărește Zografului posesiunile în
Moldova.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom.; Langlois, l. c., p. !>1.)
1 La 7 Decembre Doșoftei era de față, în București, unde bântuise ciuma, la primirea, de Domnul,
care tocmai atunci și de aeeia se întorsese din Târgoviște, a Agăi cu caftanul. V. Radu Greeeanu, ed. Șt.
Grecianu, p. 84, cap. XLII.
58183. Vol. XIV.
313
| și acei locuitori din Galata scriu către prea­
I luminatul Domn, să se ceară voie pentru
i Chrysopiglii, cu acel chip anume, casăscrii
I Fericirea Ta aici, la epitropul și omul ce-1
ai, ca să iea întâiu prețul vânzării locului
bisericii, adecă o mie și o sută de lei, cum
adesea ni-ai spus că atâta-i e prețul, apoi
să facă un hoget ca să rămâie și să fie în
cea de la început a ei stare, supusă deci
Scaunului ecumenic, și în acest chip să se
ceară voie pentru Chrysopighi. Care credem
că-Ți place și Fericirii Tale. Iar, dacă,
ferească Dumnezeu, și Fericirea Ta n’ai
vrea să te îndupleci la aceasta, să iei adecă
întâiu cei o mie și o sută de lei și apoi să
| faci vânzarea cu epitropul Tău, prin hoget
al județului împărătesc, atunci firește că
voia de clădire se va cere pentru cea din
Caifa, cu învoirea noastră de obște în sobor
și cu primirea creștinilor de acolo; și la
aceasta să luăm răspuns curat și de săvârșit,
। grabnic, de la Fericirea Ta,—pe care s’o
! și păzească Domnul mai presus de orice
’ pagubă, de orice uneltire, în fericirea unei
! vieți îndelungate. 1697, Noiemvre 29.
!
i
j j- Al Constantinopolei și întru Hristos
frate.
i 7 La poruncile Fericirii Tale...
!
7 La poruncile Fericirii Tale, al Nico-
mediei Partenie.
7 La poruncile Fericirii Tale...
Í La poruncile Fericirii Tale, al Fili-
po polei.
¡ 7 La poruncile Fericirii Tale...
i
1G97-8
(7-2O6).
40
314

CCCLXXV.
1697-8 Piatra de mormânt—azi pierdută—a lui Dionisie, Patriarh de Constanti-
(7206). nopol, la Mitropolia din Târgoviște.
Tôp.ôoç w5î, £évs, àvspa Ôetov ûtovôatov Acest mormânt, străine, cuprinde pe un om
Idivin, Dionisie,
IláTpap'/ov zsôOn, ^p.îTspwv tò zXsoç, Patriarhul, ce-a fost gloria noastră,
Oó àpstïj zoXôoXêoç Y'/jv szézTaro zàaav A cărui virtute bogat’ă zburat pe tot pă-
[mântul,
Kal p.azápwv àp/ptzoXî! Gakáp.o’) Iar sufletul stă în gulașurile drepților.
(Vezi Lesviodax, Istoria bisericeasca pre scurt, Bucuresti 1845, p. 375, nota; publicată în Papa-
populos Kerameus, eIspQaolnp.iTtxYj B'ík., I, p. 346, n° 112.) '

CCCLXXVI.
c- J698- însemnare că Nicolae Milescu Spătarul a tradus „Cartea despre păgânul
Mohammed și despre Papa: cine sunt și care e împărăția lor“.
rOzsp a'iVSYpatpsv ó zoViiaaop zôptoç NtzoXaoç XzaGàptoç ó MoXóooXá/wv, ó za!
xpcoToç spp.TiVitjTTj? zavsooaigwv tùv Moayóòwv. („Care a scris-o prea-învățatul domn
Nicolae Spătarul Moldovenilor, care a fost și cel d’intâiu prea-fericit tâlmaciu al
Muscalilor“.)
(lorga, Studii și documente, 'XV, pp. 20-1, n° 42.)

CCCLXXVII.
1698- Traducere a tratatului lui Aristotel despre Virtuții și Vicii făcută la Se-
vastos Kymenetul și închinată lui Constantin-Vodă Brâncoveanu.
(Litzica, l. c., p. 64, n° 111; p. 313, n° 6Ï8.)

CCCLXXVIII.
București, Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu,
(1698), pentru eleimosină.
16 Alart.
(Archiva Protopopiei din Sibiiu; semnalată si în Studii si documente. XII, p. 8. n° XIV.)

CCCLXXIX.
[București], Sevastos din Trapezunt către Hrisant Notara, despre „tribul“ ce a luat și
moș, despre cărțile ce ar dori el să-i trimeată Hrisant
20 Mart.
XsSaoTÔç TpazsCoôvTtoç Xp'jaávOtp Norápa.
Tôt sv XptOT<¡> zoSstvoTá.Ttp zal zara ítávra spaap.twtarip âp/tjiavopirț] toó aytoo
za! Cwoòó/o') Tá/poo zuplw XpoaávOtp zâv sv Xptcmp zaraOójitov.
Asly]J.a òq zal toôto tï(ç îtàvTa zpôç tò aoix'pspov otzovop.oôoTjç zpovoiaç, tò zavTa-
•/ó0sv oovskaOévTa zpôç tò toó zoOoop-svoo zaTaToy/ávstv tsXouç, svteôOsv àzapat. yE6oç yàp

1 Încă în 1697 Sevastos pregătiâ cuvântările pe care școlarii săi — ca Matei Crețulescu—le
țineau înaintea lui Vodă Brâncoveanu (Erbiceanu, Cronicarii greci, p. XXV). — Am socotit că nici tra­
ducerea acestui nou exercițiu de retorică al dascălului bucureștean nu e de nevoie.
 315

rjj’Osta zpovota età rwv àzo6’jp.icov tà zata&ùpiia toùç àçio'jç. èzîëpaôsùî'.v. ’Oùrco zai tôv
jiazàptov ’lwayp szsivov tôv zarp-àp/’/jv, Stà t?,ç çovtz’^ç èztôooXr(ç zat azsazoX/jasw; rœv
aÙTaSéXçwv, zar^vàyzaasv etç Aìyuzrov àïtzéaOat, èzt tw ëaatXsôetv èv zatpw Ssovtt rr/.tzoùïov
àvôpa záar(c Aiyoztoa zai Statpéystv èv zatptp Xqioù t7¡v oizetav cjyysvê’.av zat toùç »ovtzoôç
âùtaSéX^o'jç, otov etç àvtaxôSoatv tr^ç àzo’jatGô St’ èzetvo'j eùépyeataç zat oaotXeiaç. Oiirw
St¡ zat tôv eùoeêéotatov zai àotStp-cv zat zpârcv èv êaotXeôat p.èyav Kœvatavttvov ceùystv
zarrjvayzaag Stà t'ijv èztëoüXTjv, zat zpôç tôv zatépa àvaSpap.etv tà XotaÔta zvéovta, ôzoïç
zpoXàëirj tr(v ëaatXstav, zat tôv zayyàXszov çüyaSeùaavra ozotoç tr¡c iiSwXopavtaç àvaz^pù^at
zatà zàaav tïjv otzoyp-év^v zai àvacetçat tô tpéyy&ç tà(ç eùoefetaç zat àX^Oeiaç
* ovtw yt-
vœozetat Kùptoç zpip.ata zatwv. ’AXXà tô aèv epp.atov, w çtXotT(ç, vjórj zatà O'jp.ôv èv yepotV
Set Sè zpoaoy^ç zpôç toöto zai țpoXazTje, p.^zoté tt XàOoç napeiayp^aav atyjzttazoù too,
za-, tv’ cotœç etzw, SïjXTjtrjptcj çtjpàpatcç, tva p.Tj tù àèoXov zataztêS^Xeôïjtat za't 0avat7(®ôpov
àzo^atv/jtat yàXa toù ¿p6oSó£oo ypovïjj.atoç, p-ij tt zàfwpev èzavaÇeôÇavTeç, o zat' ot zpô
Tjp.wv èzaveXQóvtec zezôvOactv èzz^pbyOévteç zal àzovteç- ott tpôetpoootv ï/Jïj yp^atà ôptXtat
zazat, Setvôv èv totç totoùtotç 7j paO'jp.ta, zat pavtç èvSeXeycùoa zotXaívet zétpav: oíate tô
f/jç p-iXitr/jç C^Xwtéov zat p.óvov, zavtayôOev tô ypTjatpov zat àôoXov aoXXé^avtaç tr^ç eùaeooùç
zat òpOoSóSoo StSaozaXtaç, táXXa zàvta teOeap-évouç zai Soztp.àaavtaç, œç ooSèv T(pîv aovoiaov
zapaSpap.etv.
’AXXà taùta p.èv etc toaoùtov. ïù Sè pot, w Xcpate, p.vj p.v7(atzazijoy^, et yoXàjV
zatéXaôeç, wç ó zaptzôç zapatveî’ vôet â Xéyw, ç’/jatv ó Oeîoç’AzôotoÀoç’Sw7¡ yáp aot ¿ Kôptoç
aùveatv èv zàatv. ’Ep.ci Sè zai toùto toîç àXXotç zpccsyévsto tàyaOôv, wate pe Stà aoù twv
zataôoptwv tuyetç. IloXXwv pot zai ypï(atpwv /feta ÊtêXtwv tô Sè ye vùv è'yov, eôpé pot zai
yptatpwv /peta StëXtœV tò Sé ye vùv è'yov, eôpé pot ’AXéfavSpcv tôv- ’Aypoôtatéa etç ôXr/v
t’ijv petayjGtzijv toù ’AptatotéXooç, ztX.
1698, Maptioo 20.
'O èv azo'jSatotç èXàytatoç zat opétepôç zote yp7(pattaaç za&7(y7(t7jc.

■ Xeoaatôç TpazeÇoùvttoç K'jptvrjtVjÇ.

(Legrand, l, c., IV, pp. 9-10, n° 7.)

CCCLXXX.
însemnare cä „Topografia Constantinopolei“ de Petru Gyllius a fost tradusă 11W8,
de Nicolae Milescu Spătarul. 27 Iulie.

Tò zapòv toù rvXXtoo zpootptov petv^ppTjveóO’/j èz vq: XattvtSoç zpôç sXXrjVtSa zap’
èpoù, NtzoXào'J toù XzaÔapto'j, èv ty; zXetVQ Mocyciia, yaptCôpevoç t<p àzpop çtXo> zoptw
Fewpytop t<o Kaatptwtr, zai zetaßoi etc pv^p^v, zatà tò 1698, ’lo'jXtot) 27.
. .(Litzica, l. c., p. 5.)

CCCLXXXL
Calinic al 11-lca, Patriarh de Constantinopol, iartă de păcate pe răposatul Constanti­
Constantin-Vodă Cantemir („lo Constantin Voevod al Moldovei“), pentru păcatele nopol,
1(>98,
omenești, pentru moarte silnică și nedreaptă, pentru că „a luat în stăpânire, biruit, August.
în micimea lui de suflet, de patima câștigului, dreptul vre unor rude și moștenitori
ai soției răposate înaintea lui, cum merge vorba, și n’a apucat a le da îndărăt“;
se cere și a fi iertat de păcatul „celei de a patra căsătorii pe care a îndrăznit a
o face, blăstămată fiind de poruncile și legăturile sfintei lui Dumnezeu Biserici“,
precum și de faptul că, „dând făgăduială odată că nu va înoi darea de bani neo­
bișnuită pe care a orânduit a o strânge de la supușii săi, la nevoie, și cu toate
că prin rostire de afurisanie-și legase făgăduiala, făcându-se a fi uitat, a înoit-o,
cum nu trebuia, ori gonit de vre-o nevoie ori din bună voia lui“.
KaXXtvfzoç. èXsw 0soù àpyteziazozoç K wvaravrtvoMZÔXewç, Néaç ’I’icij.^ç, zatotzc,fju.ev!zôç
narp'.àpx’/jç.
316

. 'H MetptÓTT|<; ^p.wv p.sTà twv qoq aDvsDyop.svwv aòr^, todts pazaptwTáToo xat aytwraTOt)
HarptapyoD twv 'JspoaoX0p.wv zopoü ÁoatOéo'j, sv 'Avito IIvsDp.aTt àyazTjToô zaì zsptzoG/jTOD
aor/jc àSsXœoô zaì aoXXetTODpȚo5, zaì twv zapsDpsGévuov íspwtátwv aovaSsXșwv 7jp.wv àpytspswv
zaì ózeptip.wv, 8tà. t^ç 0staç yàpttoç, ôojpsâç ts zaì sSooaiaç tou xava^too zaì Çwapytzoô
HvsDp.atoç, tTjç 8o0sta7jç zapà toù Koptoo zai 0soô zai —wt^poç "^p-wv ’lï/aoô Xptatoô toîç
Gsiotç zai îspoïç aÔTO'j p.a87)taîç zai àzoatôXotç elç tò 8sap.sìv ts zaì Xôetv tàç tcôv àvGpwzwv
àp.apttaç, stpTjzôtoç aotoîc: «XàÊste zvsöp.a a?tov: àv ttvwv àçp^te tàç àp.apttaç, aytevtat aototç,
àv Ttvwv zpa.TŸjTS, zszpâtTjvtat », zaì: «oaa àv ôifitfis zai XÙGTjte szi t^ç 7^ç, satat 8s8sp.sva.
zai Xs7op.sva sv toîç oopavotç, s£ szsivwv 8s zai siç Tjpàç à.XX7jXo8ta.8ôy_wç StaoàaTjÇ taôtTjç
tTjç 0staç yàpttoç, syop,sv ao7Zsywp7jp.svov zai XsXop.svov zaì tôv zpozszotp7¡p.svov SoôXov toô
0$oô ’lw. KwvoTavTîvov BosoôSav MoXSoSXaytaç, stç oaa. zai a.otôç, wç àvOpwzoç cóv zai tôv
zoX'ja.p.àpt7jTOv zôap.ov toôtov olzwv, Sta'pô’pwç, zai sv Stayôpotç zatpoîç, 7¡p.apts, zai stç 0sòv
szX7¡p.psX7¡as, XoȚtp à] spïw, zaïà Stàvotav zai sv zàaatç aotoD toîç aiaOTjasatv, sxo’jatwç
7] àzooatwç, sv ôX<o tic tifi ^ifi aotoö 8taatTjp.ati, zai sî’ts dzô zatàpav xarp.ôç t] p.7jtpôç
aotoô èfsvsTO, ?j t<o I8tw àvaôép.att ôzszsasv, 7j ôpzov wp.oas zàzsîvov zapsêTj, à] àçoptap.ôv
zai szzXvjataattzôv sztttp.tov ôzô tepswç 7] àpytspswç dzsott), St’ Tjvttvaoôv aittav, zai r^ç
StopOwaswç aüTOÔ oùz sypovTtasv, 7j awp.attzoîç Ttoi zà0sat zopvstaç,. ¡xotysiaç, àasXystaç zai
totoôtwv ataypo'jpytwv ïzSotov saotôv szatrps, zai ^tXTjSovta.tç -qtrqfrq, zai àz7j7Opsopsvatç
àatoTstatç wp.tX7jasv àz’ svavttaç twv toô 0soô svtoXwv, zai tà. twv Sstwv vópwv Tj0sf/jas
zpoatá7p.ata, zaì àxò tifi toô 0soö zptp.átwv s^szXivsv, ij, zXeovsitof ztvoàp.svoç, za07jpzaas
Tà. àXXÓTpta xpoytwc 7j çavspwç, zaì Èatspïjp.svoDç twv tStwv âțt^zs ttvàç, àXX’ ïj zai ttjv zapà
0soô XaÊôjv zpoataatav Xaoô tifi zat’ aotôv à^sp.ovtaç, od zatà tò 0sXvjp.a toö 0$oô
sznôspvïjas tò ózvjzoov, àXXà, ztoç szrpaxsiç tifi enQsl'x.ç ôSoô, àXXwç a] wç stys tô Stzatov,
szoXtTSÔOïj, Staatpstpaç zazwç, zai stç Sovaatstav szzXtvaç' zàvtsôOsv 7j ôtatav apzav^v èzoÎTjae
zaì 7op.vwatv toîç àSovatoôat zpoDÍsvTjas, tj zptastç àStzooç, oapstaç ts zai yopTtzàç àzoyâastç,
zapà tô stzôç zai zapà tô Stzatov, StszpàÇato, aj zai àzpitwç Ttvà zatsStzaas, zai zapéôXatps,
zai è^p-twasv, sî’ts siç -/pepata, sî’ts stç ttpTjv, stts zai stç aozijv tâjv Çwt^v, ïj çôvov zots
zapàvop.ov sêsTsXsas, zaì àvôatov, zai t^ç Çwt;ç saTspTjasv àvatTtoüç ttvàç zai àOwo'jç, àj zai
za.T6Ttp.wp7¡as Ttvàç àvap.apT7jTooç, à) STOtpoç psv sçàvq stç tô zatôsôstv zai èzStzsîv toùç
àp.apTàvovTaç, ôzvvjpôç 8s zpôç tà aup.za6sîv zai àzoôéysaôat toùç zpoaztzTovTaç, zai zpôystpoç
p.sv stç tô àzoTsp.vstv, àvtXsïjç 8s stç tò ôjstàaSat toôç àXfoôvTaç, zai zàv stTs àXXo sv tip
zatpw T7jç AùGsvTstaç aoToô sîstsXsgsv stç tòv Xaòv àStzov zaì zapàXoyov zaì topavvtzôv
àazXà^yvwç zai àStazpÎTwç, sits 8t’ sOsXozaztav Tà çaôXa zpàSaç, sits St’ àzsyôstav Ttvà,
àvTtzàôstav, zXsovs^tav zaì àvóatov ypT(p.aTta[j.ôv, zai aiaypozspSstav, t) 8t’ à^votav ttvà
zai àzstpiav, aj àp.sXstav, àzpoasitav, aj ázárz¡v, zaì Xf^v, 7] zazoSooXtav Ttvwv, zai
zapa’ tv/jatv, St’ àvàyzTjV àxoôotov ttvà, t¡ zat zXávv¡v ti¡v zaTspyoop.sv/¡v zavTÔç toô [isTà
awjj.a.Toç Stoa, çtXozspSsta. Ttvi ptzpotpôywç -^TTTjOetç, zaTszpàTTjas Stzatov Ttvwv aoȚȚSvwv
zai zXTjpovôptwv t^ç zpoazsXGoóaT^ auçôyo'J aÔTOô, wç tfSpsTa: Xôyoç, zai oùz sșQaasv sztaTpstpat.
’Ez Toôfwv oûv zàvTwv'T^ç svoy^ç ts zai toô Ssap.oô syopsv aÒTÒv ao^zsywpTjpsvov, zaf
XsXop.svov, sv vfl toô zvs’jp.aToç owpsà., zai sXsôSspov àzoza6taTwp.sv, zai àz7]XXa7p.svov 8tà
tifi 6staç yàptToç zàavjç zmifi, zai zavTÔç szzXrjataaTtzoö sztTtjJtto'j' sì 8s ttva 8tà X-rçQïjv,
Tj àXXïjv Ttvà àvOpwztvTjv àaOsvstav ávs'op.oXÓ77¡Ta staas, zàzsîva a,J7ywp^a$tsv aÓTtp ó XwTTjp
rfiMy 0sôç 8t’ tôtav ytXavOpwztav. Kat, SsazoTa zoXosXes, zôpts ’lïjaoô XptaTS, ó 0$ôç vp-wv,
vtZTjaâTw aoo tô àzstpov sXsoç, zai ’q çtXav6pwzia 7^ àvsizaaîoç, zai p.7) zaptS^ç tò aôv
zXàap.a zaTazoOr^vat t^ àzwXstqf, àXX’ szàzonaov p.azpoOt>p.wç ^p.wv twv Tazstvwv zai àypstwv
ooôXwv aoo, Ssop.svüiv zapottf a'jVTSTptp-p.svț) zai TSTazstvwp.svȚj ózèp aÔTOÛ toô zpozszotp.7jp.svoD
oodXod aoo KwvaTavTtvoo, zal ao7ywp7¡aov aotip závTa oaa 7jp.apTsv, sv t<>> zapôvTt êtcp, z^
p.sv çavspa, z^ 8s zszpop.psva zapà àvOpwzotç, 7op.và 8s zai zpoyavTj svwztov tifi àzapaXo7taToo
aoo 7Vwaswç, xai p.7¡ p.v7ja0siç à,vop.twv auToô zai àp.apTtaç vsôtt)toç, zai tà>v zaîà závTa
atov auToô zX‘/¡pp.sX7¡páTwv, àXX’ s^àXsttpov zàaaç tàç àvop.taç aotoô, wç àvs&zazoç xôptoç
zai SsazôtTjç çtXàvOpwzoç, zai p.7j àzwc^ç aotôv ó tayôç stç àvttXTjtptv, zai toô àytévat à.papttaç
stotp.oç, aXX’ sztoXstpov zai vôv wç snazXa.7yvoç sv tw zXtJOs'. toô sXsodç god zaì tifi ypTjaTÔTTjTÔç
aoo, zai otzrstpov aóióv, hôpts, tô) zXrjOs' twv otzTtpp.(òv aou, zszsSvjp.svov zai zatspa.7p.sv0v
otzTpwç TjSvj zstpsvov svwztov Xaoô, zptp.aatv sù0sat t^ç a^ç StzatoaàvTjç 8tà tà zazwç aoTtp
 317

zezpa7p-sva. Kat ?àp Stzatoç ei, Kópte, zai eùOstat at zptaetç aoo, àvO’ wv ota opazér/jç
ôoôXoç, zat zapaSâtTjî twv owv Seazortzwv èvToXiôv, Geap.ô>T7]ç èXeetvôç aetpatç àp-zXazvjpàTwv
zaTazpaToôp.evoç èkév/srat, zatâpaç ôetv^ç àvitzpoç ázoTsXeap.a' èztzarâpaTOt zat yàp ot èzzXt-
vovrsç àzô twv svtoXwv god, zat çwvatç àXaXijTOtç t^ç affi p.azpo0optaç tô àpéTpTjTOV sXeoç
zpoazaXetTat, zapazXT(Teôwv, Stà p.ectTetaç zat Tazetv^ç ôsTjaewç twv àypstwv ó¡iwv ooôXwv
go'). Ató, zavávaGe ósazoTa zat ytXapÖpwzs zópte, èztóXe^ov zat vùv wç eoozXa7yvoç, zat
éztzáp,y©7¡Tt, zavTOZpáTOp, ^p-tv toîç aóysva záp.ZTOt)at ooóXotc go'j, zat Oepp.<ôç oeop.svotç
òzèp toö zszotp.ïjp.svo'j auTOö 80ÓX00 go*) KwvGTavTtvou, zat èXs^aov aÓTÓv, ó zXoôatoç sv
èXéet, zat Xöaov aÒTÒv toö awp.aTtzoö zai tp'r/tzoö oeap-oö, zat t^ç Ttp.œptaç toö ztzpoô àçoptajxoô,
zat ttjç szzXTjataGTtzTjç zotv^ç, zat cü7ywpT(aov aòrte zàvra. oca TjjxapTsv sv zàoatç Tatç f(p.spatç
ttjç Çw^ç aÔToô. ’looô 7àp àzezaXôç07jaav at>Toô at àp.apTtat, zat è7vwo0ïj sv p.éatp Xaoô tj
àvTazôSoatç t^ç 8tzatoaôvï(ç go'j' zat 7àp otzatoç et, zópte, zat eùOstat at zpiaetç goo, zat
zXtjp’/jç otzatoaôvTjç ’í¡ 5s$tà ao'j, zarà tò: «t5oô àvOpœzoç, zai tô ê'p7ov aÙToô zpô zpoawzo'j
at)Toö». AeUov àpa, ȚiXâvOpwze, zai tô eXeoç ttjç et>czXa7yvtaç aon, ó zptatv ap.a tpépwv zai
è'Xeoç, èz’ àp.çpote'potç ts zpoyY(Ttzwç ZTjp'JTTÔp.evoç, zai [ie7aXuvôp.evoç, zai 8o£aCóp.=vo;. ó
zaraoawv, zai záXtv iwp-svoç, zai p.Tj G'jvazwXéaTjç aÒTÒv Tatç àvop.tatç aÔTOÔ, iit(Ss, stç tôv
alcòva p.Tjvtaaç, ttjptjotjç xà.zazà aÔTOÔ, [xtjos zaraotzaG^ç aoTÔv sv toîç zaTWTaTOtç tt(ç 7Tjç,
ó 6éXwv zàvTaç àvOpwzooç aœO^vat’ «O’jz è'cTt 7¿p OsXïjp.a ijxzpoaOev toô IlaTpôç "va àzwXTjrat
etç zai p.tzpôç», ó a7toç ao'j zaTa77éXXerat Xoyoç, áXX’ ayeç aÒTtp Tà ap.apT7jp.aTa tptXavOpwztaç
èXéet, ó p.ôvoç èywv è^O'jaiav toô àtptsvat àp.apTtaç, zai 8tápp7¡£ov, zai StàX'joov, zai àzà.Xet'pov
tôv tpjytzöv zai cwp.aTtzôv aÔTOÔ oecp.ôv, 6v èz’/jve7ze zaT3 aÙTOô Tà zXtjOtj tcôv àvop.tcôv aoroö'
zepteXe àz’ a.OTOÔ ovetBoç zat è^o'jôsvœatv TaÔTTjv, è£ot)8evoóvTat zai 7àp Stzaiœç zàvTeç ot
àzoGTavTêç àftô twv 8tzatwp.àTwv con, zai zàGapov aÒTÒv zàaTjç ztjXîôoç èv Ttp Ostcp aon
sXést, àvazàXecov aÓTÒv èv t^ p.eptSt twv awCop-svwv' àvTtXa.Soô zaîà tô XÓ7tóv ao'j, zai ÇTjasTaf
è&xXetcppv Iti, zavToSóvape zópte, zai ttjv zpôÔTjXov a'JTOÔ àp.apTtav, tjv èTóXp.7jae zpà^aaOat,
t^ç àz7j7ope'jp.sv7jç TeTpa.7ap.taç, zapà toôç opooç zai toôç Oeap-oôç tt(ç ¿7tac aot> ’EzzXTjataç,
zai prij ëXOïQÇ eiç zptatv èzt toótco p.eïà toô S0ÓX00 aot). ’Ezi zàot 8sôp.e6a, zoXvsXee zai
p.azpô6t>p.e SéazoTa, zaptôetv as p.azpo0ôp.wç zai aXXiqv ts zaotÔTjXov aÔTOÔ ap.apTtav, stç vjv
sSœzetXe, zapaêàaet Se tv1?), OTt, ôoôç ózóayeatv âzaê zat p-vj SeoTepwaat ttjv ijv èzèsa^s aovayOTjVat
àzô toô ózTjZÓot) aÔTOÔ Sóatv Ttvà ypT¡p.áTwv tcôv p.7] auvTjGwv, èztzetp.svT5 àvà7ZTjç, zai 8t’
èzçœvfpeœç à'poptop.oô tt,v ôzo'ayeatv èp.zeôwaaç, wç èztXa6ôp.evoç, è8si>Tspwaev èzetvvjv zàXtv,
wç p.Tj wjpsXev, ette è£ àvà7ZTjç Ttvôç èXawôp-svoç, bits è$ è0eXo6ot>XTjTot> aÔTOÔ zaX5oXta0rjaaç
èv TOÔTtp, ozwç ZOTS au p-ôvoç otôaç, ó s[£e]Tá£wv1 zapSt'aç zai ve'ppoôç zai Tà 6á0vj tw w¡-
p.áTwv, zai zàvTa stSwç'zpiv 7evsaewç aÔTwv, èv ooSevi ts Xav0avôp.evoç, zai p. t¡ àvTazoôwoTjç
at)Tcp zaTà Tà è'p7a aÔTOÔ: aô 7àp ôûtaroç, eôazXa7yvoç, p,azpoOvp.oç zai zoX'jsXeoç wv zai
p.=Tavowv èzi zaztatç àvOpwzwv, èXsïjcov aÒTÓv, zaïà tô p.¿7a aon è'Xsoç, zai Xôaov toôç
zaTazpaToôvTaç zat at>a?S770VTaç aÒTÒv ôeopoôç, zai àzàXXaêov aÓTÒv t^ç atwvtoo zoXàGewç'
aô 7àp p-ôvoç et ó Xôwv zezeSajp-évouç, aô p.ôvoç et ó àvopOwv zaTepa7p.évo'jç, oô p.ôvoç ó
èztGTpéçpwv tôv Te0paoop.évov èv àçéaet, OTt zoXXoi ot otZTtpp.ot ao'j, zópte, zat, èv coi ttjv zàoav
a.va0sp.evoi èXztôa, zpoaztZTop-sv Ttp èXést aoo, zai 0sóp.e0á cou èz ôàOo'jç zapStaç ôzèp toô
òoóXou aô1) aÔTOÔ KwvaTavTÎvo'j, "va p/ij azoppi^ç aÒTÒv etç tsXoç àzô toô zpoawzo'j aon, oots
p-azpôv^ç tô è'Xsôç aou àz’ aÔTOÔ' àXXà zai aoütç oo'jXtzwç tzeTSÔop.ev, zXtvov tô oôç goo
'ptXavOpwzwç, zat èzàzo'joov ajp-côv twv Tazetvcòv SoôXwv, zat Sôç aoTw ttjv zavTîX^ așeatv
ttjv àp-apTtwv aÔTOÔ, zai ttjv óXoreX^ Xôotv toô èz’ aÙTÔv àyopiop,oô’ zai tô p.èv awp.a aÔTOÔ
àtaX'jG^vat etç Tà è£ wv govstsOtj, ttjv oè tp'jyTjv aÔTOÔ p.STà twv àz’ aiwvoç aot eôapeoTTjaàvTwv
ôtzatwv Tay0^vat eòSózajaov, zai ttjç zaXtCwov Xap-zpÔT^TOç à^twaov, zai èv azT(vatç Ttôv
otzatcov zaTàTa^ov, zat etT] G'jyzeywpT/p.svoç zai XeXvp.évoç èv tw vôv atwvt zai èv tw p.sXXovTt,
zpêGÔetatç t^ç zavaypàvTOt) ôsgzoîvtjç 7(p.wv ôeoTôzo'j zai àetzapôévo'j Maptaç, tcôv ¿7twv
èvôôçwv zai zavet)Ç7jp.wv ’AzogtôXwv zai zàvTwv aon tcôv ¿7twv' àp/ijv.
’Ev STet GWTTJpttp 7-y/)7/, PÔ7' AÓ70ÓGTW, IVO. ç'.
(Bibi. Ac. Rom., còpii moderne.)

1 In ms.: i rà ç œ v.
318

CCCLXXXII.
1698, Patriarhul de Constantinopol Iacob, împreună cu Dosoftei Patriarhul de
August.
Ierusalim, iartă păcatele lui Constantin-Vodă Cantemir („răposatul robul Iui Dum­
nezeu Io Constantin Voevod al Moldovlahiei“ ; în titlul mai târziu, greșit : Kwvarav-
țivov SîpSâvîooa,' deci : Constantin Șerban, care murise de demult și nu lăsase urmași
ce s’af fi putut îngriji de sufletul lui).

(Voi. XIII, pp. 389-92.)

: ; CCCLXXXI1I.
* -
Catre Constantin Duca-Vodă către Patriarhul Dosoftei de Ierusalim, despre du­
J 61)8-9 \
rerea, ce simte după moartea Eufrosinei, a doua soție, trezindu-i-se și amintirea
20 Octom-
bre.
morții Doamnei Maria. ...

'liztaToÀTj Kiovaravzivon Aoùza BoeSóSa Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod

zapazX7¡ttX7)-xpôç ròv Ilarptàfr/vyz 'Ispoao-
Xótiwy, iva [leatreóaifj. xal xàXty. óxèp aòroò
xapà t<]> ■^■¡'spóvi.
Maxaptwraze xaì ao'pwtatì Ilarptàpya zaì
•¿¡lérsps zarà zvròpa. xàrsp ■ asSacptórars, •
xpoaxvvoöp.ey tt)v MaxaptÓTTjrà ood. • închinăm Fericirii Tale.
Tà Sàzp’ja xaì ¿ sz ëàôo’jç iv/ïjç ars--
va7p.ôç xepatrépw ypáóat '^p.àç xpôç r^v ó-
p-STSpav MaxaptótTjra oó apȚywpouatv: ó fàp
Oàvaroç p,azapiaç EoçpoaôvTjç, àvap.oyXsô-
□aç zaì àvayeœpaç zaì tò àp/aiov îtàGoç
ôzsp xepì TTjv p.azapiay xaì p.V7jp.7jç p.oo àï-
5ioo à£iav Mapiav eyspov, StxXoùv rò xsvQoç
zaì rijv G.op.çopàv xpos^svTjae- zaì roaoörov
ôaov 7jp.àç vojitCojișv eivat a7¡p.spov xXeiov
Soaro^éiç-xapà zavsva srspov ÿtXov rqç. Toutou
yápiv Seófiar xpôç 0soô àç XuxtjÔ^ rà
ópyavà ôxoù'syop.Ev, àrtva ooz e/ouat• tottov
xXtvai ràç xsyaXàç, zaì àç jieattsoaTQ xpùç
ròv 'T<p7¡kórarov, œç zar/jp zaì àXvjÔTjç œiXoç,
szs'.5ï| zaì qtà tò òoxTQttoy roo ’A8ap.áz7j
ouz eiaïjXoôaÔTjp.ev,. xav ròv x^xov órcoù e/st
'¡j -T'fykórr]? zoo1 2 -etç tà 0sparcata ywpìov và
pà? ròv sXs^aij, và zàpwpsv sva oìztazov
órcoù và zatotzijawpEv petà oprava, sò/óps-
vot rcpò; 0eòv urcsp óvtsia? zaì pazpàç gts-
psœaswç t^ç T<p7¡Xót7;Toc aùtoù. Ásv stvat rco-
Xórcpavpa èàvTj Mazaptór/]? aou p-satreoa-țj wç
Set
* nepì oó [ou] ptzpò? ó p.taOoç sarai taórfi
zaì t^ aòroo 'T'pTjXóf/jti. Al Ss Ssiat zaì a^tat
cu rugăciune către Patriarhul Ierusalimului
ca să mijlocească iarăș pentru el la Domn.
.Prea-fer icite și prea-înțelepte Patriarh
.și al nostru duhovnicesc prea-venerat, ne
Lacrimile și gemătul din adâncul inimii
nu ne iartă a serie mai pe larg către Fe­
ricirea Voastră; căci moartea fericitei Eu­
frosina, răscolind din nou și înoind vechea
patimă ce purtam pentru fericita și vrednica
de veșnica amintire Maria, ni-a adus în­
doită durere și nenorocire; și întru-atâta,
încât credem ■ a fi astăzi mai nenorociți de­
cât orice alt. prieten al Vostru.
Drept aceia mă rog lui Dumnezeu să-I
fie milă de cei șapte orfani ce avem, cari
n’au loc unde să-și plece capetele, și să
mijlocească înaintea celui Prea-lnalt, ca
un părinte și adevărat prieten, căci n’am
fost ascultați nici pentru casa lui Adamachi,
și să ni dea grădina ce are Înălțimea Sa
în satul Terapia, să facem o căsuță unde
să locuim cu orfanii, rugându-ne lui Dum­
nezeu pentru sănătatea și îndelungata întă­
rire a înălțimii Sale. Nu e lucru mare
(Iacă Fericirea Ta vei mijloci cum trebuie;
pentru care nu va fi mică răsplata, Ție
și înălțimii Sale. Iar dumnezeieștile și

1 Maria, fiica Brâncoveanului si soția lui Constantin Duca, moare în August 1697, de ciuma;
Istoria literaturii romane în secolul al XVIII-lea, I, p. 342 si nota 3. Duca e înfățișat ca mazil, dar el
lua din nou Domnia la 1700, în Septembre.
2 Poate Brâncoveanu, fostul socru.
 319

=’y/A t^ç ôfierépaç MazàptÔTTjtoç efrpav.¡isO’ ! sfintele rugăciuni ale Fericirii Tale fie
ï^ùv. : cu noi. .
’Oztwôpmo z'. ; ?. Octomvrie 20. < ’ ,
Etç toù; optajiooç «¡ç . . . La poruncile Tale -
’lio. K. Aôôzaç Bosoôôaç. , . To Constantin Dura Voei-oi/.

.(Bibl.Ac. Rom., copiile d

lui.
* M. Gedeon.)

CCCLXXXIV.
Antioh Conștantin-Vodii (Cantemir), Domn al Moldovei, dăruiește mănăstirea 1099
Căpriana, a lui Ștefan-cel-Mare, Zografului, arătând că la Zograf e ctitor Ștefan- ("207)
Vodă „cel Bătrân și Bun“, care „au înnoit și au miluit sf. lăcaș, au zidit, partea 'a"":
cea surpată a murului ogrăzii, au zidit și chiliile și trapezarea, au dat și veșminte
și vase și altă avere“, precum și Dobrovățul îi fusese închinat . de Vasilc-Vodă,
„din neîngrijirea și din lenea și reaua chivernisire a călugărilor români“,—aceasta
„fiindcă lăcuitorii sf. lăcaș al Zografului de la Sf. Munte sunt sfinți și cinstiți
părinți, sârbi, și bulgari, și cei ce se trimet de. acolo aice egumeni și ieromonahi
și ierodiaconi și monahi sunt Sârbi1 întreg înțelepți și buni chivernisitori ai Sf.
biserici și ai cinstitei case, precum este plăcut și Iui .Dumnezeu și oamenilor“2.
(Notițe grecești moderne în Bibi. Ac. Rom., Langlois, l. c., p. 91 ; Petit, l. c., p 185; BanncRii ojeccuaro
oÓmocTiía, 1844, p. 349; traducere la Melhisedee, în Uricarhtî; p. 185; III, cd. a- 2-a. pj>? 272-8;
noCavccvtxa Xpóvtxa, l, ci). 4 • • ' ' . . . ;

CCCLXXXV.
r Í . ' •
Firman către Constantin-Vodă Brâncoveanu, pentru. haraciul Țerii-Româ- constantî-
nești vama sării, suma ce reprezintă împreună, pentru șeicele date de Domn Ia n”>’01’
slujba Belgradului, pentru plata salahorilor și lefilor, pentrii ajutorul dat lui Jusuf-
Pașa de Babadag, etc. . .

"ïqw țpspp.aviotj, ' Altă copie de firman,

ozou vpá'pst sic tòv 'r^TjXótatov3 szetva
azoti StaXap.6àvst stç aòtóv, zafiwç sp.staȚ-
XwrtatTj àzptëwç4, wç zapazátw çatvsrai.
ÀtaXsztè stç tò Ysvoç toù Msoaía, zat pis-
ȚaMjtspe stç tò 7SVOÇ toù T/poò, AôOévta
BXaytaç Kwvotavtîvs Bosëô5a, sÎȚ| tò tékoç
Goti àfafióv 5.
Als tòv spyop.òv roo ó^TjXcitáto'j p.ou ¿pta-
p.o'j, ytvwazs : toó tozo
*) rçç Bkaytaç toó
paytà tò yapátCt ¡laCt p.s tò Êàp.a toô ótÀa-
toç stvat 136.718’/2 àaÀavta’ zat 7j àpyfj
toô sto'iç àzô tfjv a,-»]v toó pap-aCzviou swç
tò àkXo pap.aaávt. zaOtùç stvat zat stç tà
I' ce scrie către Prea-înălțatul acelea ce
sunt.în el cuprinse, precum s’a tălmăcit
H cu îngrijire, așa cum mai jos se vede.
Alesule din neamul lui Alesia, și mai
mare în neamul lui Isus, Domnule al Țerii-
Românești Constantine Voevod, fie-ți sfâr­
șitul bun.
Cu venirea prea-înaltei mele porunci
: află că haraciul raialei Țerii-Românești
' la un loc cu vama sării e de läö.TlSVa
lei; și începutul anului e de la l-iu Ra­
mazan și merge pănă la alt Ramazan,
i după cum e și în condicile haznalei inele,

1 Slavi. .
2 Actul é scris de Petra;Co Dobrovcțeanul.
3 Constantin-Vodă Brâncoveanu. V. mai jos.
* Probabil de capuchehaielele muntene.
5 Formula caracteristică pentru Domnii noștri.
320
tg'ștspta roù yaÇtvé pan, zarà tòv kofaptaa-
p.àv toù ys^yapioT zat, ps rô và stvat àzò
tô șsyyâpt roù p.ooyappsp.7¡ ¿zró> p.íjvs; tev-
rayoùk, ^țoov oziato, rwpa páktara sic toù;
1110, pajiaCavíoo a'fl, sw;toù; lili, papa-
Cavío'J záktv a'n , tò Sóatpov ózoù stvat àz’
aùroù;, và StSo’JV, ^țoov tate 136 yikiáój;
zat 7I8V2 àakavia, zat pè tò và eyț] sva
ypóvov awatòv èp.zpò; zkïjpwpévov, zat ps
tò và söstoprjÖT) ó koyaptaapo; rooç zpórs-
pov, zatà tòv ó^Xóratov òptopóv, roùç sòóQyj
zat taov toù koyaptaapoù, Tj^ovv àzò toù;
1111, papaÇavioo a'-g, ew; toù; 1112, zàktv
pap.aCaptoo a'(l, àzò tò ötatstayp-svov roo;
Sóatpov è'òwaav zatàtò tatov (sic) toù pouavap.-
rCét1' zsptaaótspa àzò tò Starsrayp-svov too;
Sóatpov 22.904’/9' *°d àzópt toùrov tòv eù-
ko^pévov ypóvov, za6ò>; sSwas zat sì; roù;
zspaapévo'j; ypóvoù; ó Bkàypzéì];, àzò tò
p-spo; roo, rat; 5 aàtzat;, ózoù sóptazovrat
et; tòv Aoùvaëtv, Stà ttjv ôoùks'jatv toù Mzs-
ktypaSioù, àzóp.7] zat azáyyov, zat aakayô-
ptàwv tt^v zÀ7]pwp.7Îv, ózoù xàpvow zat aùtà
oka 36 ytktàôe; vpôata, zat àkkat; 12 yt-
ktàSs; zat 500 àakavta, ózoù szap.s ypeta
ôtà toù; kooȚsSsc, zai èSôOïjaav sì; tòv ya-
atvsv pot),— aùtà oka SoSsvra sì; tòv yaÇtvsv
Stà tà; zpoppTjÖstaa; ypeta;, zat, êkézovts;
zat si; tà zovôùkta twv rsçtepttov t^; Bsa-
ttapta;, eyooat Sopéva zapàvw Stà toù; 1111
ypôvou; 71.404'/2 àakavta1 zat, ywptatà àz’
aùtà, toùrov tòv eikoȚTjpevov ypóvov, pè tò
và tùytfj ypeía, st; tòv aùre^oùatov aspaazspt
toù Mzazavray-/], tòv ótpTjkórarov spe'JV7¡fi¡v
zat zt)óspv7]t7jv ’laoùy-IIaatà, roù ózotoo tt¡v
sùtvytav ó 0sò; và aù^àvjj, Stà và sùpta-
zovtat et; vi¡v Soùkeoatv too ¿piànta zat Cre-
payóptSs; (sic), xarà tòv óptapòv ozoù èaràkÒTj
et; tòv AòSévtvjv t^; Bkayta;, ó ózoìo;, xa-
6ó>; súpé07¡ zàvtote sì; rat; ù$Tjkótatat; p.00
zpoatayat; pè zpoflupiav zai spztaToaùvvjv,
ózoù stvat pè zàQe tpózov óéóatov zat ya-
vepóv, zat pè tò và stvat ypeia èkéoo; sì;
tòv zrwyòv paytàv, skztCop.sv et; tòv 0eòv
àzò roù; 1111, papaCavtou a's, ew; tòv èp-
yópevov ypóvov, zat pè tò revtayoùkt, rjoov
tò oztaw, àzò twpa zai èpzpò; và p-Tjv Sto-
ptaQoùv và Swaoov tizóte, p.7¡te váytt, p-^re
pto'jytppáTt, p.7jte oaov Stà rjázvov zai oaov
•/jOske keiz^ì àzò rqv pï/Jeîaav ókótTjta, paC^
p’ szetva ozoù èSeae và StSr¡ àzò ròv èótzóv
too ótov, zar3 ero; zooyyeta IO, Stà tò è'keo;
Dregător financiar inferior.
după socoteala lunii, și, de oare ce sunt
din luna lui Muharem opt luni în urmă,
acuin mai ales în anul 1110, Ramazan 1,
pană la 1111, Ramazan iarăș 1, [cu] darea
ce e de la dânșii,"’să dea, adecă acele
I36.7I8V2 lei, și, pentru că au un an întreg
plătit înainte, și pentru că s’a cercetat so­
coteala lor mai înainte, după prea-înalta
poruncă, li s’a dat și copia socotelii, adecă
de la 1111, Ramazan 1, pană la 1112, iarăș
Ramazan 1, din darea lor cea orânduită,
au dat, după copia Rusnamegiului, mai mult
decât darea lor obișnuită 22.904
*
/ o; și încă
în acest an, precum a dat și în anii trecuți
Vlah-begul, din partea lui, cele cinci șeice,
ce se află la Dunăre, pentru slujba Belgra­
dului, asemenea și „spangul” (?) și plata
salahorilor, care fac și acelea toate 36.000
de lei, și alte 12.500 de lei, ce au fost de
nevoie la lefi, și s’au dat la haznaua mea,—
toate acestea date la haznă pentru zisele
nevoi, și, privind și la condeiele tefterelor
Vistieriei, au date peste ce se cădea pe anul
1111 71.404% lei; și, afară de ei, în acest
an, pentru că eră nevoie, la Serascherul
neatârnat de la Babadag, prea-înălțatul
tălmaciu și cârmuitor lusuf-Pașa, a cărui
fericire Domnul s’o crească!, ca să se afle la
slujba lui căruțe și salahori, după porunca
ce s’a trimes Domnului Țerii-Românești,
care, precum s’a aflat totdeauna la prea-
înaltele mele porunci cu grabă, cu credință,
ceia ce e în tot chipul sigur și vădit, și
pentru că eră nevoie de milă față cu săraca
raia, nădăjduim în Dumnezeu ca déla 1111,
1 Ramazan, și pană în anul viitor, și cu
rămășița, de acum înainte să nu fie orân-
duiți a da cevă, nici în naht (în bani),
nici muhumat (provizii), nici cât pentru
TÍáxvov (?): și cât ar lipsi de la acea sumă,
cu ceia ce se legase a da din însăș averea
lui, pe an 10 pungi, pentru mila ce. s’a
făcut, a Domniei lui pană la capătul vieții,
acelea, împlinindu-se acel soroc, să aibă a
le da la haznaua împărăției Mele. Ceia ce
prin poruncă s’a scris la calemul (condeul)
*
„mateniului (?). Deci s’a dat și această
poruncă a mea, ca să dea anafora și întă­
rire și Marele mieu Tefterdar Hagì-Mustafà
(pe care Dumnezeu să-l sprijine!) pen­
tru cele rămase. De-a dreptul s’a hotărât
și s’a făcut o poruncă a mea ca aceasta,

r^ç sç’ opon Çtoijç aoroö AoOîvrêiaç, rà ¿zoia
rsXstwvovraç t¡ zpopp^östoa òtopta và s/oov
và tà òtòoov et? tòv '¿aCivè r^ç BaatXeiaç
pon. Tò ózoìov Stà zpoara7^ç èypà'pOij zai
etç toö parevion tò zaXépt. "O6ev èòóOtj zai
ó zapwv optapôç poo, pè tò và Ôtua^ àva-
yopàv zai Seoaiwaiv zai ò Méyaç pon Teș-
reptàp^ç XatCTj-Mo'jatayàç (tòv ózoìov ó
0eòe và ëaot^l) Stà tà StaXrj^Osvta. EnÔùç
àjtsyaatoOi] zai èyéveto totaótvj pon zpoa-
ta^Tj, zai zpoarâțw pè t^v ótpTjXora.t^v pon
s^oooiav ori:
sp/ópsvoc elç toö XÓ70U aon ó óptapó;
[100, et£t và zàpigç zahori as zpoatàCet. Kai
àzópìj, saó, BosSóSa, zaôôtç eSet^sç zpoOnptav
zai sțiztatoaSvîjV sto? twpa etç ôXatç pon
taie zpoata7atç, zai elç tô éê?jç ontw và
etaaf zai siç toùç ztw/oùç paȚtâoeț và etaat
eoaîrXay/voç, zai sîç rooç ô'jojXoôç pon ópta-
poùç svavttót^tá ttva và p/¡v Setzv^ç, zai và
yép^ç eùXàSetav etç tôv ó'^Xótatov pon Ó-
ptapôv.
yEtoç 1110, papaÇavtoD 20.
Etç tózov ’AvôptavonzôXewç’.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCLXXXVI.
Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim,
despre trimeterea Marelui-Comis pentru a fi capuchehaie pe lângă Postelnic.
’EztatoXij ’Avttóyon Kwvaravrtvon BosoóSa
MoXSooXa/taç zpôç tòv 'lepoaoXópwv úoaí-
6sov aoatattzTj otà tòv zaz/jze/a^tav.
’lwàvvïjç ’Avtio/oç Kwvoravrivon BosoôSaç,
sXsio 0eoö AofiévtTjç zàaTjç MoXôoëXa/iaç.
Mazaptwtate, asSaaptwtats, aopwtats zat
zatà zvsôpà pot zàtep zsptzóOvjts, SsazôtTj
zat riatptàpXTj tîjç a7taç zôXswç'kpooaaXTjp
zat zàaTjç IlaXatattvTjÇ, zúpts, zôpts AootOss,
t^ç ùpetspaç Mazaptôvqtoç tf(v «liav Ss£tàv
EÔXaSwç pstà tvjç zsz'jp'jtaç zssaX^ç àoza-
CópeOa zai zpoa7j7opoôpsv znpton Ss toö
zavtoSuvápon 0soö òsópevot và tïjv âzoXaâaȚj
tò zapóv paç Ó7tatvouaav, söto/oöaav zat
àtàpa/ov zavtôç anpôàvtoç zpà.7patoç. '11-
psîç òè sv Kuptiç zai rț] Osta aóroù ‘/.àptrt
zaì Stà tcòv pazapìwv aur?^ sò/wv Ó7taìvo-
1 Act extrem de însemnat pentru fixarea haraeiului supt Brâncoveanu. Cf. cartea mea Geschichte
des osmanischen lìeiches, II, p. 78.
2 La 14 Septembre Antioh nu mai era Domn. A dona Domnie a lui (13 Februar 1705—31 Iulie
1707) se desfășură după moartea, în 1703 încă, a lui Dosoftei.
58183. Vol. XIV.
321
! și orâmluiesc cu prea-înalta mea învoire
ca:
|
venind la tine porunca mea, așa să faci
precum îți poruncește. Și încă, tu, Voevo-
dule, precum ai arătat grabă, credință pănă
acum la toate poruncile mele, și de acum
înainte așa să fii; și față de săracele ra­
iale să fii milostiv, și față de înaltele mele
porunci să nu arăți vre-o împotrivire, și
să porți evlavie către prea-înalta mea
poruncă.
Anul 1110, Ramazan 20.
La Adrianopol.
Pănă la
1G99 2,
18 Septem­
j Scrisoarea lui Antioh Constantin Voevod bre.
al Moldovlahiei către al Ierusalimului Do­
i softei de recomandație pentru capuchehaie.
Io Antioh Constantin Voevod, cu mila
lui Dumnezeu Domn a toată Moldovlahia.
1 Prea-fericite, prea-venerate, prea-înțe­
\ lepte și sufletesc al mieu părinte prea-dorit,
। Domn și Patriarh al sfintei cetăți Ierusa­
1 limul și a toată Palestina, doamne doamne
Dosoftei, sărutăm cu evlavie sfânta dreaptă
a Fericirii Voastre cu capul plecat și O
ì salut, rugându-mă de domnul atot puter­
nicul Dumnezeu să te găsească aceasta de
¡ față a noastră cu sănătate, în fericire și
! fără tulburare de orice ar fi să se întâmple.
Iar noi în Domnul și cu dumnezeiescul Lui
har și prin fericitele-Ți rugăciuni suntem
41
322
¡isv. âsv èXeùpapev zaì Twpa và ypá^opsv u.è
tòv èp/opòv twv àp/óvrwv rcpôç rijv ófierépav
Mazaptór/jTa p.srà t^ç otîz^ç p.aç 8'a0àoîwç
zaì và rijv 'pavepihawp-sv aÙTïjv zaOo rcvrj- 1
¡xartzov rcarspa paç oti ¡ist’ aùrœv aTàXvopev I
tôv àpyov Msya-Kóptaóv p.aç 8'à zarcTjzsya-
■pàv, và eupiozitat psrà toù àpyovroç Boa-
tsXvizo’) sic aÙTTjv TTjv èrciaraatav, — ó ôrcoîoç
sîvat rctaîôç paç àvOpwrcoç, zai olzeïoç, za0<î)ç
zaì tòv TjtsópsTe- zai rcapazaXoûpsv rijv Ma-
zaptÓTTjTá aaç, zarà TTjv rcaTptzfjv StàOêOiv ¡
ôrcoù ëysTe stç Tjpàç, và tôv àyarcàTS zai
aÙTÓv, zai và tòv sppTjvsôsTS stç zá.6s órcó- i
6satv rcaTptzwç’ zat, za0<bç ypàpopev, zara-
Xapóávopev ort è'tCi OsXsts staôat. Ot Ss ypóvoi i
TTjç stTjaav rcoXXot zai eùSatpovsç, zai ai
pazapiat aÙT^ç eùyai ps03 Tjpwv.
XsrcTsp.opto'J 18.
'ilç ’jtôç zarà rcvîùpa aoTTjç,
’lœ. ’ÂVTtoyoç KwvoTavTtvoo Bosôôôaç,
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-liii M. Gedeon.)
CCCLXXXVIL
1699, Gramată a lui Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, prin care se
8 Novem­ întărește privilegiul de stavropighie ale Bisericii din Ismail, închinată Sfântului
bre. Mormânt.
l’pàppa arjgXXtwôsç rcaTpiapytzòv zat a'j-
vootzòv rcepi twv OTanporcTjȚtazwv ôtzaucpàrwv
zat t^ç àa’jùoaiaç toù èv BpoìXàótp (sic) toù
’lap-aTjkioo p.îToytoo toù 'Ațîod Tà'pom
1699, Nospopíoo 8.
KaXXtvtzoç, èXsip 0eoù ITarptapy^ç Kwv-
aTavTtvo'jrcôkswç, Néaç 'PœpTjç zai otzonps-
vtzôç IlaTptâpy^ç.
Où zaXòv póvov, àXXà zaì àva?zaióv èarv
sv àv0pwrcotç ïp^ov S’/jrco'j0sv àvavsoùv tà
œflàaavTa twv rcpa^pàTwv zarà zatpoùç àv-
TtaoptÇopévatç toù rcavSapàtopoç ypovo'j Tatç
oXe0ptatç srct'popaîç- rcàv ?àp tô rcXavoùpevov
zai ȚTjpâazov ènùç satîv à'pavtapoù, za0à
rco'j tô tspôv àrcoyatvsTat Xôyiov. c'O0sv, ôtà
TTjç àpotoataç àvavswaswç, Tà çùast <p0opâ
ôrcozstpsva, pazpàç trfi ôtapovîjç èv toîç ouat
XayóvTa, Sozst rcwç àstÇwtaç àrcoXapôàvstv
Ttvôç. ’Av0’ OTOU zai èv Tțj za0’ Tjpàç toù
XptcToù MeyàXijj ’EzzXTjattț, wç à^av àva7zaiaç
TTjç veoupȚtac Tanr/jç, èrc!zpaToùoT(ç zai Sts-
vspvo'Jpévïjç StTjveztôç Tà twv rcapsXOôvTwv
àototgwv IlaTptapywv 0rcop.vrpJ.aTa, oaa src’
eùXôyotç atTtatç rcposis5ó0T¡aav oùz àrcstzÔTœç
sănătoși. N’am lipsit și acum a scrie eu
venirea boierilor către Fericirea Voastră
cu fiasca noastră aplecare și să-Ți arătăm,
ca unui părinte duhovnicesc al nostru, că
împreună cu ei trimetem pe dumnealui Ma­
rele nostru Comis drept capucheliaie, ca
să se afle cu dumnealui Postelnicul la această
treabă,—care este om credincios al nostru,
și de casă, cum îl și știți; și rugăm pe Fe­
ricirea Voastră, după părinteasca aplecare
ce aveți către noi, să-l iubiți și pe el și
să-1 tălmăciți la orice lucru părintește și
precum scriem știm că așa va să și fie. Iar
anii Tăi fie mulți și buni, și fericitele-Ți
rugăciuni cu noi.
;
Septemvrie 18.
! Ca un fiu duhovnicesc al Ei:
Io Antioh Constantin Voevod.
Gramată pecetluită patriarhieească și si-
nodicească pentru drepturile de stavropighie
și scutirea de dări a metohului Sfântului
Mormânt din Ismail, în dieceza Proilavului.
1699, Noiemvre în 8.
Calinic, cu mila lui Dumnezeu Patriarh
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
Patriarh ecumenic.
Nu e numai un lucru frumos, dar și de
nevoie între oameni, din capul locului încă,
a înoi cele ce se întâmplă, chibzuindu-se
împotriva pierzătoarelor lovituri ale vremii:
căci tot ce rătăceșteși îmbătrânește eaproape
de nimicire, precum și Cuvântul Sfânt o
arată. Pentru care, prin înoirea pe rând,
cele ce din fire sunt supuse peirii, căpătând
o îndelungă păstrare între cele ce sunt, ne
învață cum să căpătăm o viață de veci. De
aceia și în Biserica cea Mare a lui Hristos
care e în seama noastră, fiind foarte de nevoie
această înoire ca una care stăpânește și pune
în lucrare necontenit amintirile foștilor
adormiților Patriarhi, câte din pricini bine­
cuvântate le-au transmis nu fără dreptate
 o: ¡isG’ Sarspov zar’ èv.s’.w): Tàç zarptap/'.-
r.àç 7¡v!.a? e’jansXtzwç àvaÇwTàp.Tvcc, vewTépoiç
aÙTwv toîç 7pá¡ip.aaw síT:zparr¿aai etwGao'.,
ôîtwç p.7j 5;à t^ç àp/atôt^Toç ^aXaîwGévTa
•/wp^GȚj ~pôç tò ¡ATjoév. ’Exîtôij Totyapoöv
èvî/stpÎG^Tj ^p.îv 7pá¡j.p.a zaXaiysvàç arpX-
X’.wôtç toö ttots Ilarptapyou zòp IlapGsviou
toö l’épovTOç, 3taXap.5ávov ort, zat’ èzsiv<p
zatpw, tò zarà ttjv MYjvpôxoXtv IlpoïXàëou
êv§ov toô ’IopaTjXíou xetpevov aî^rôv ¡istóytov
toö îtavaytou zaì Cwoòóyo’j Táyou toö Kopíoo
zat 0ioö zai Sœnjpoç Tjp.wv ’lrjaoö Xptaroó,
èz1 òvópart aspivovop-évou toö sv aùvw 6?tot>
vaoö r^ç ÔRSpaytaç Osotózoo zat áet-apOávoo
Maptaç, asaa^pwjisvov Xtav zat stri qóv'j
záp.zrov, zat STOtjiov etç zrwctv, àvaXaëibv ó
r/jvtzañra sv Cwat otațeXwv apyœv Méqaç Ila-
yàpvtzoç r/jç AùQevriaç MoXôoëXaytaç zôptoç
fswpqtoç, sz oàOpwv àvszatvtaev, spiovi Getto
TptoOsîç, zat zpôç tô stvat àvszaXsaaTO p-eO3
ooTjç sztp.sXetaç, tôtatç aÔTOÔ Sazàvatç zat
àvaXwpaatv sç IStœv, ôîzèp tpt>/tz^ç auroù aw-
Tïjptaç, aTavpo^rpftaz^ ts àçîq zat ÈkeoGsptq.,
zat ào'jôoatq zaTwyopwaaro, zqvTSôOsv, zaXa>ç
lG'Jvô|ievov, ètri togoôtwv ypóvwv szTàasatv, oùz
otó’ oîtwç, p.tzpôv spTCpoaGsr, Tatç èzTjpstatç
toô itovïjpoô zat àXàaropoç syOpoô ts zat
îtoÀsp.tot) twv àqaôwv, zopt zpoaop'A^aav, etç
ôGopàv îTpoeyœpïjaev, stra, Osoasoet zpovotq,
zat èîTtpsXetq, zat SatptXeî oazâvî] toô stios-
SeatáToo zat szXap.zporaro'j AôGsvrou, zt>-
ptoo, z'jptoo 'Iwâvvot) KwvoravTtvoo Baoaapàoa,
BoeooSa zàar^ç OÔYzpoëXaytaç, otoô zaîà
zveôp.a àqazïjroô r^ç 7jp.wv MeTptÔTTjTOç, sz
ëâGpwv àvexatviaGï], zat etç ywç àvsxXïjGvj,
yetpaywqiq t^ç avwGev àvTtX^tpewç, etç Sô£av
0SOÖ, Ttp-TjV ts TOÔ navaqío'j Tápoo, zat pv/¡-
póaovov atwvtov r^ç at>Toô ’EzXap.rçpÔTTjTOÇ,
toô sxaëtœç zTjSep.o'voç zat ZTtTopoç àvaœa-
vsvroç aÔTOÔ,— Sts ¡rrçSevt twv árcávTwv yat-
povroç aÔTOÔ toô OsoasôeaTâTOô AdGsvtoo zat
Y/sjjlo'voç togoôtov, ôaov sv otzo5op.atç, zaX-
Xtsp'ffjU.aGt ts zat àvavswGsat Ostwv vawv zai
tspwv zara^wqlwv, Sta^epôvîwç àqaXXopsvo'j
zat SatptXwç zat àçetSwç Totç svGsotç 6ot¡-
Goûvtoç GZTjvwjiaat, — oóy ’^ttov zat sàvrwv
twv opGoSôÇwv yptartavwv owTTjptwësç p.V7¡-
ilógovov. Ou svezev T^twOîjpsv oÍStj zat rijv
ítpoórcápéaoav aórw araopoîtijȚtaxTjV àçîav ts !
zat zX’^otv zat tt(v sXsoGsptav ávazaivtaat ¡
zat ávaawaat 3t’ r^sTspoo zarptapytzoö qpáp.-
p.a.Toç, zasà tò sstzpaToöv sGoç ttjç ’EzzXt¡-
ataç. Toôtoo yáptv, wç sztzXtvsîç tayovreç
çàç àzoàç ~pôç Ta zaXà ,zat GsoTspîTâj çr(-
cei ce după aceia după Evanghelie au în­
cins frânele patriarhicești, auobișauitaeeștia
cu mai nouă scrisori ale lor a le întări,
pentru ca nu cuinvâ, învechite fiind de tre­
cerea mare a timpului, să ajungă la nimic.
De oare ce deci ni s’a pus în mâni o gra­
mată veche pecetluită a celui de odinioară
Patriarh chir Partenie cel Bătrân, cuprin­
zând că în acea vreme venerabilul metoh,
așezat în Ismail, în cuprinsul Mitropoliei
Proilavului, al preaslințitului și de viață
primitorului Mormânt al Domnului și Dum­
nezeului și Mântuitorului nostru IsusIIristos,
purtând numele celei în el aflătoare bise­
rici dumnezeiești a preasfintei Născătoare
de Dumnezeu și pururea Fecioare Maria,
fiind foarte stricat și ajuns în genunchi, și
gata de cădere, boierul trăitor pe atunci
Marele-Păharnic al Domniei Moldovlahiei
dumnealui Gheorghe cu cheltuiala sa l-a
înoit din temelie, atins de dumnezeiască
iubire, și l-a chemat la ființă, cu atâta grijă,
din chiar jertfa lui de bani și cheltuielile
lui însuș, pentru sufleteasca lui mântuire,
și cu vrednicie și libertate de stavropighie
și cu scutire de plăți l-a întărit și apoi,
bine călăuzit fiind, în atâta întindere de
vreme, nu știm cum, puțin înainte, prin
cursele celui rău și blăstămat dușman și
protivnic al celor buni, aprinzându-se de
foc, a ajuns la peire; apoi, prin de Dumnezeu
iubitoarea pronie și grija și larga cheltuială
a prea-cucernicului și prea-luminatului
Domn, domnul domn Io Constantin Basarab
Voevod a toată Ungrovlahia, fiul după suflet
iubit al Smereniei Noastre, din temelii s’a
înoit, și s’a chemat la lumină, cu îndemnul
sprijinului celui de sus, pentru slava lui Dum­
nezeu, cinstea Preasfințitului Mormânt și
amintirea veșnică a Luminăției Sale, celui
ce s a arătat după dreptate îngrijitor șictitor
al lui;—ca unul care de nimic alta nu se
bucură atâta, prea-iubitorul de Dumnezeu
Domn și stăpânitor, ea de clădirile, împo­
dobirile și înoirile dumnezeieștilor biserici
și a sfintelor lăcașuri, în deosebi mândrindu-
se și. ajutând bogat și fără cruțare corturile
în care locuiește Dumnezeu—, și nu mai
puțin și pomană mântuitoare a tuturor bine-
credincioșilor creștini. Drept aceia am găsit
cu cale a se înoi și păstră prin gramata
noastră patriarhicească, după datina ce este
în Biserici, și vrednicia de stavropighie și
numele ce erau mai înainte. Deci, ca unii
324
rifiata, ¡ieÖ’ o^rfi sujisveiaç àzoàs^àtiîvot ttjv
atTTjGtv, wç eokoyGv oñaav zat çikvjv 0sw,
zat zpôç à?a6ôv à.yopœaav szozôv, zat zok-
k'^ç ÈyopévTjv1 r^ç àysketaç, 7pâșo'J.ev zat
àzoyatvopôôa œjvoôtzwç, p.stà twv zspt ^p.àç
tepwráTtóv àpytepswv zat ózepríp.wv, twv èv
'A7Íc¡> IIvsóp.att a7a7TT¡Twv Tjp-wv àôsk’f wv zat
GukketToupywv, tva tò p,sv àpyatov ypàppa
Èzetvo toô Stakr^ÔÉvToç IlaTptàpyon zôp Ilap-
Osvto'j Èy_-(j tò zöpo; Stà zavtôç zat rijv tayòv
zat tò xparcç àpsTazoir/Tov' tò Ss stpr^vbv
Èv T(p ’la¡jtaT¡kt<p aszròv [letdyiov too zava-
7Í00 zat Cwoòo'yoo Táyoo too Kopíoo zat
©soò zac ZwT^po; 7¡p.wv Tz]aoò XptOTOÖ, aov
tw àvap.v7)a6évTt Èv auTip Ôsiw vacp ttjç uze-
pa7taç [iov ©sotozoo zat zàat toîç aop.zo-
peoop.évotç kal Gnp.zsp:syop.évotç aoTtp, xaOwç
àza£ aomeXéaOT], ootw zat vôv, zat etç tò
é^Tjç p-sypt t^ç toô zóap.00 kf^ewç, nzàpyj]
zat ÀÈ7eTat, zat zapà zàvrwv ytvwozsTat
aTaupoz7]7¡axóv, ÈkeóOepov, àSoôkwTOv, zat
àp.£Tazot7)TOV, zat àzara.zâTTjTOv, zat àvsvoy-
X'/jTov îtapà zavrôç zpoawzon, tepwpiévov ts
zat kaïxoô, toô ts xarà tózov àpytspéwç, 7j
zat l^àpyoo waTptapytzoô zotè tivoç, zat
okwç àaóòoTov, parevi ¡rr¡Sév oçetkov zapé-
yetv, et jiïj p.óvov tò StoptaQèv enjctov zpôç
TTjv xaô’ 'ôP-àç toô Xptaroô M^âk^v ’Ezxkvj-
atav, yaotáptov èzàôsç ôéza, stç cnjpstov ozo-
Ta7’^ç, zaTà tt¡v twv zarptapytzwv araupozT]-
ytwv aovïjOetav, ¡J.v7]p.ovsoopévoo sv aoTtp toô
'^țtsTSpoo zaTptapytzoô èvôp.aroç, zat twv peb’
•^pàç waaÔTwç áytwTÓTWV üaTptapywv Èv zà-
aatç Tatç tspatç TskeTatç, p.7]Ssp.tav àôstav
ïyovTOç toô zaîà tózov àpytspéwç xarezep.-
ëatvstv toô aüTOÔ p,SToytoo, zat ötsvoykstv,
zat èzTjpsâCetv toôç sv aottp StaTskoôvTaç
à7tOTatftTaç zarépaç, zai Ctjtsîv è£ aoTwv Tt
kaêstv, 7] zokô, 7) okt7ov, p-sypt zat oookoô,
sv êàpst àp7taç zat àkÔTOO à^optopoô toô
àzô 0eoô zavTOzpâ.Topoç- av Sé zots zpoa-
zkTjS^ Sv aortp zapà twv zaTSpwv yáptv ts-
poTskeoTtaç Ttvôç, ô'fstkst 8tsvsp7$tv Ta àp-
ytspaTtzà, psîà t^ç zavovtzïjç zapaTTjp/jGswç,
zat T7¡v tspàv p.oaTa7W7tav sZTskstv Siyjx zr^
t’poô covbpovoo syzaôtôpôaewç, çukàtTWV à-
zapap.EtWTa Tà zatptapytxà zpovôpta, wç
vsvôutGTaf àv S’ otpàzoTS Ttvsç Tokp/qastev
ötaastaat tt¡v GTaopozTjytazTjv àStav.TOÔ aüTOÔ
¡isToytoo zaì azàvSakóv Tt 8tS7Sìpat, t] C^p.tav
zat ëkàÊTjv Ttvà zpo^ev^aat toîç sp.tptkoyw-
poòatv (sic) zat tspot>p7stv sv aónp a7tOTa<ptTatç
1 în ediție: ^yoptsv/];.
ce avem urechile aplecate spre cererile bune
și plăcute lui Dumnezeu, primind eu atâta
bunăvoință cererea, ca una ce e dreaptă și
după voia lui Dumnezeu și urmărind ud scop
bun, și având mult folos, scriem și vădim
din Sinod, cu cei de pe lângă Noi preasfinției
arhierei și prea-einstiți, întru Duhul Sfânt
iubiți ai noștri frați și coliturghisitori, pen­
tru că acea scrisoare veche a răposatului Pa­
triarh chir Partenie să aibă puterea întru
toate și tăria și autoritatea neschimbate; iar
acel venerabil metoh din Ismail al preasfin-
țitului și de viață primitorului Mormânt al
Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului
nostru Isus Hristos, împreună cu pomenita
biserică din lăuntru, a preasfintei mele
Născătoare de Dumnezeu și cu toate cele
ce vin la el și se cuprind într’însul, cum
odată se făcea, așa și acum, și de aici înainte
până la sfârșitul lumii, să fie și să se zică
și de toți să se cunoască stavropighial, liber,
nerobit, și neschimbat, și necălcat, și netul­
burat de oricine ar fi, sfințit și mirean,
arhiereul de la fața locului, sau vre-unexarh
patriarhicesc, și cu totul scutit de dări, neda-
torind a da nimănui nimic, decât numai
orânduitul dar pe an către Marea Biserică
a lui Hristos care e în seama noastră, zece
ocă de icre, spre semn de supunere, după
datina stavropighiilor patriarhicești, pome-
nindu-se într’însa numele nostru patriarhi­
cesc, precum și ale preasfințiților Patriarhi
de după noi în toate sfintele slujbe, neavând
de loc voie arhiereul localnic a pătrunde în
acel metoh, și a-1 tulbură, și a păgubi pe
Părinții de la Sfântul Mormânt ce petrec
în el, și a cercă să iea cevă de la ei, mult
ori puțip, pănă la un ban, supt pedeapsă
de caterisire și nedeslegată afurisanie a lui
Dumnezeu atotțiitorul; iar, dacă arti chemat
cumvă acolo de Părinți pentru săvârșirea
vre unei slujbe, trebuie să îndeplinească cele
arhierești, cu păzirea canoanelor și să să­
vârșească taina sfântă afară de așezarea unui
sfânt tovarăș de Scaun, păstrând necălcate
pronomiile patriarhicești, cum s’a legiuit:
iar, dacă mai târziu cineva ar cercă să zgu­
duie vrednicia stavropighială a acelui metoh
și să stârnească vre-o seandelă, ori să că­
șuneze vre-o pagubă Părinților de la Sfântul
Mormânt cari locuiesc și fac slujbă acolo,
de orice rang și orice treaptă ar fi ei, ori

zatpáatv, ôzoiaç áv sívat rà^ewç zai ózoíoo
£a6u.o5, ette toû èxxXTjotaatixoù xataZoyoo,
site t^í xoa'J.'.xîjç tàêewç, à'fwptop.évo'. sÍTjcav
àzò 0soù zavtozpàropoç [èzovrat at anvij-
0etç àpai]. "OOîv etç èvSei^’v àzsXôÛTj xat tô
zapôv Stà peiCova tïjv àa^aketw.
Katà tò ytXtootòv é^axoatoatôv évvsvv¡-
zoaròv svvarov stoç, vospoplon 8.
(DapX ms. 605 al Sfântului Mormânt, în Legrand, Épistolaire, pp. 35-9, n° 12.)
cccLxxxvin.
Constantin-Vodă Duca, al Moldovei, către Hrisant Notara, despre lipsurile
sale, care „a pățit ce nici prin vis n’a visat“.
’EzickoXî] KwvuvavTÍvou Aoûxa Bosôùôa
zpôç XpnaavÖov zspl twv o’txovoptxwv anton
Soazpaytwv xat t^ç zpôç aotôv àyàzvjç ton
fl atptápyon.
Tip; úpetspav Maxaptóf/¡taÓ!aynká$at Kó-
ptoç o 0sôç Stà ypóvwv paxpwv etç tòv áyué-
tatov aùt^ç Opóvov oytá te xat eo0np.ov xat
ózspávw zàaTjç èztêo'iX^ç syöpwv.
’Ekaôov zapà toù yapôpoù tí¡v yáptv aô-
t^ç xat țptXotiptav, xat ¿ysíXw sóyvwpoaóvTjV •
xat Stà toûto, xa0à>ç xat 5tà tàç àXXaç àç !
àz^Xaoaa è£ aût^ç enzottaç, xat tô zpôç i
antàjv ypsoç ë?tve Kokka ôzspoyzov, wäre o- !
zoù zaXòv pàXXov, xat atpetwtepw vjv, èàv |
spsXXs taotȚj và pàç 6oTj0r¡oy¡ etç tô é^ÿjç '
zpôç tô etvat Tjp.àç txavonç xat àzottaat tàç j
ôyetXàç, xat èXaçpwO^vat tô çopttov toù zpôç
aofijv ypéonç, wç zpszst. Otôapev yàp 6tt
oùSèv zapà t<p àyiip 0;w àSovatet, xat ôtt
t^ny^ç Stxataç onx àvvjxooç 0eôç, onx àyvo-
oûpev àxôpo] ott anta) páXtara èzt y^ç ôô-
vatat Tjptv ¿t^ekr¡aii zpoatponpsvvj, wç anveotv
zpwtoûaa ôzèp azavtaç, xat aoçtav, xat
ytXonç eyouaa toùç xat ôovapsvonç xat Son-
Xopévonç pet’ aùt^ç en zoteîv toùç ynXàttov-
taç euvotaç1 xat à^tonç œipîtaOetaç xat en-
zottaç ôzèp àXXonç. "OOsv wç xaXôv xat
atpetôv ôtwxopev, vopKovteç ott, ôzèp azavtaç
xoXasOévteç xat pàottyaç zoXXàç eôyaptato)ç
ôe$àpevot, xat zapà 0eoû, xat zapà twv àv-
OpwzwVjXatStàtoaoôtwv ypóvwv 6aaavto0évteç,
xat petàvotav ikrfl&ç tpépovteç otç e^Tjpâp-
topev, à^tot àv etrppev anpzaâetaç, xat en-
zottaç, xal tŸjç atoy^ç t^ç zpwr/jç xat toù
iaxtnXion zapà tto èv Xptatip zatpi, — xat vùv
pàXtata zapà çptXotç àitôzwtoiç iôovteç xai
zaOôvteç a pvjSè ovap èjXziCapsv. ’EXztÇopev
ôè páXtota pi) zeptspovïjÔ^vat, otà tïjv éantwv2 I
1 Eo vo av ?
2 A binefăcătorilor.
325
din rândul bisericesc, ori din cel mirenesc,
să fie afurisiți de Dumnezeu atotțiitorul
(urmează obișnuitele blăstămuri). Pentru
care spre dovadă s’a dat și cea de față
pentru mai mare siguranță.
In anul o mie șase sute nouăzeci și nouă,
Noiemvre în 8.
1700,
Februar.
Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod
către Hrisant pentru nenorocirile lui cas­
nice și iubirea pentru el a Patriarhului.
Pe Fericirea Voastră s’o păzească Domnul
Dumnezeu ani mulți în sfințitul Ei Scaun
sănătoasă și voioasă și mai presus de orice
uneltire a vrăjmașilor.
Am primit de la ginerele mieu harul
Tău și filotimia, și dator sunt cu mulță-
mită și pentru aceasta, precum și pentru
altele ce le-am primit de la a Ta facere
de bine, și datoria față de Tine s’a făcut
prea cu prisos, așa încât ar fi mai bine și
mai de ales, dacă ne-ai ajuta pe urmă ca
să fim noi datornici și a ni plăti cele cu­
venite și a ne ușura de povara datoriei,
precum se cuvine. Căci știm că la Dumne­
zeu nu e nimic cu neputință și că Dum­
nezeu nu e fără ascultare față de un suflet
drept, și nu ni lipsește nici cunoștința că
Fericirea Ta e mai în stare să ni ajuți,
luând-o asupră-ți, ca unul ce prin minte
Te ridici mai presus de toți, și prin știință,
si ai prieteni pe cei ce pot și vreau cu Tine
să ajute pe cei ce păzesc gândul bun (?) și
sunt vrednici de simpatie și binefacere mai
presus de alții. Deci Te urmărim ca pe
unul ce ești bun și de ales, noi cari socotim
că, pentru că am fost pedepsiți mai mult
decât toți și am primit mulțămind multe
bătăi, și de la Dumnezeu, și de la oameni,
și atâta vreme am fost încercați, și ne cairn
cu adevărat de ce am greșit, am fi vrednici
de simpatit! și de binefacere și de cea d’in-
tâiu sprijinire și de inel (sic) din partea
părintelui întru Hristos,—și acum mai ales
când am văzut și am pățit de la prieteni
cele ce nici prin vis n’am visat. Și nădăj-
326
zaXnzayaÖiav, za:. t^v atÒ3otp.ov ant^ç ao'j I
-t]ç OsiotârrjÇ 'p'->‘/.'^Ç pesivsíav, zat Ip sn- !
votav zat op6ÓT/¡ra Țvwp.7]? çépopsv zpôç i
roùç eospyéTaç, zat èXztÇovreç zapaza.Xoù-
p.sv, avnSoXoöpev, zat ôsôp.sôa và ȚpovriaiQ
GIC GIG S TpÔZO'.Ç Zaì XÔYOtÇ, éztO7¡¡J.£tonpévzf
vôv ?àp zat ó zatpôç (wç pot ôozst) p.àXXov
zpôoyopoç, zat aùv r-jj 6m).r¡ast zat sóSozía.
twv çiXwv zàvra aovspvst etç àyaôôv. ’Apzei I
rô 7$ vôv è'yov 6oóX7¡at? zat eòòozta v^ç
àvappataewç Tjpwv èz t^ç p.a.Xaziaç, àpzet
evaç zaXôç Xô^oç, àpzei t) rcpôç Tjpàç àvap-
œtêoXoç rctartç- ó ôè 0sôç zat ó ypôvoç e'atat
ôtôàozaXoç zat rcàar(ç ¿cXXtjç o'jvepvetaç çt-
Xtz^ç p.età rauta. vAç aroyaaô^ vj ôpsrépa :
MazaptôtTjç ott Sèv OéXet eûpet œtXov toooùrov
àçtov twv otzttpp.wv tTjç otov toù X070D paç,
cute zaXôv àXXov opotov tw ÇTjWjpsvw, zat
rcpôSsvov p.etCôvwv taúty¡ ptc6wv zat ott vûv
zatpôç eùzpôaSeztoç, vûv ^pspat àpet^ç zat
owtTjptaç. Totfapoùv ôpztÇw aor/jv etç ròv
Ctòvta 0eôv và p.Tj Set^-çj t7¡v èz toù rcovTjpoù
p.tzpo'])uyiav èv zatpip pe^aXo^nytac zat ypTja-
t7jç eXziSoç, àXXà àç zXtvț) tò oùç t^ç œt-
XozàXou zapSiaç t^ç etç otztov zaì èrcazoàjv
zpôç ròv sz p.etavotaç Sizatov, zàv àawtov
zaì àyàptatov rcpwTjv è£ èitTjpetaç toù èyôpoù
àvaçavévta, zat àç sup-SouXeuoT] zaì Tjpâç
èv rctarst zaì àX^Seta/ pésa yàp zat oprava
ou ~pôç autTjv rcpoÇàXXopsv, ott at ’^pépat
zovTjpai etair èv atç và t7|v StatpXâtt^ K 6-
ptoç ó 0sôç èz rcavtôç zazou, zaì ^pàç, St’ I
suywv f/jç áytwtátwv, at etTpav pe6’ 7¡p.wv
Stà Stou.
«l’eëpoupapiou te'.
Etç toùç optapoôç tTjç
’Iw Kwvar. Aoùzaç BoeêôSaç.
[wç èv úotepoypátptp èv t^ zpwffl t^ç àvw i
èztotoX^ç aeXtôt, ?pâșet :]
Eùyaptatoûpev àzópi) zaì Stà tt¡v rcapa- j
ztvTjatv Tjv è'zape rcpôç ròv utp7]Xótarov zaì
7¡p.stepov eoepvétTjv etç rô và pàç oteiXyj ti­
zóte, àv zaXà zaì è'wç toù vûv Sèv "Sapev ’
àXXo, rcapà ypàppa zeptéyov avjpeta rcoXXà
StaOéaswç rcoXXwv ypz/párwv zpottp.otépaç-
et Sè 6o6Xț( t) Seta zaì ytX7¡ tpuyà) etôévat
èv otç pàXtata Suatuyoùpev, Sèv etvat pôvov
7[ è'vSeta tTjç è^Tjpépoo Sarcàv7]ç t¡ çavepà,
àpi] zaì r¡ orépijotç v^ç zarotzt'aç taùtTjç-
ztvSuveùopev yàp rwpa ròv p.àpttov, èàv
èz 0eoù zaì ’¡¡ èz twv yiXwv Sèv zpoXàoy(
Surjeta, và èçotztaSwpev, tò ëayatov zazôv. ¡
(Bibi. Ac. Horn., copii moderne de documente grecești.)
duim mai ales a nu fi desprețuiți, pentru
bunătatea lor și pentru mijlocirea ve-
nerabilă a prea-dumnezeiescului Tău suflet,
și pentru gândul bun și drept ce purtăm
către binefăcători, și cu nădejde ne rugăm
în tot felul să te gândești, dându-ni de veste
în ce chip și cu ce cuvinte crezi, înștiin-
țându-ne; căci acum și vremea (cum ni se
pare) e mai potrivită, și cu voia și bună­
voința prietenilor poate aduce tóatela capăt
bun. Acum ajunge voința și buna aplecare
spre a ne ridică din umilință, ajunge o vorbă
bună, ajunge credința sigură către noi; iar
Dumnezeu și vremea vor fi dascălul și pen-
tru toată cealaltă ajutare prietenească după
aceia. Gândește-te Fericirea Ta că nu vei
găsi un astfel de prieten vrednic de compă­
timirea Ta ca mine, nici un bine asemenea
cu cel cerut și sol de răsplătiri mai mari
decât aceasta; și că acum e vremea bine­
venită, acuma zilele virtuții și mântuirii.
Deci Te jur pe viul Dumnezeu să nu arăți
cea de la Cel Rău micime în suflet în vremea
mărinimie! și a dreptei nădejdi, ci pleacă-ți
urechea inimii iubitoare de bine la plâns și
dă ascultare celui ce prin căință e drept
iarăș, deși s’a arătat nemulțămîtor și fără
recunoștință altă dată din uneltirea vrăjma­
șului, și ajută-ne și pe noi în credință și
în adevăr, de oare ce nu-ți înfățișăm mij­
loace și organe, căci zilele sunt rele; în care
să te păzească Domnul Dumnezeu de tot
răul, și pe noi, prin rugăciunile preasfin-
ților, care să fie cu noi în viață.
Fevruar 15.
Im poruncile Tale:
Io Constantin Duca Voevod.
[Ca Postscript, pe cea d’intâiii foaie a
i epistolei de mai sus, scrie:]
Mulțămim și pentru rugăciunea ce ai fă­
cut-o către prea-înălțatul și al nostru făcător
de bine, ca să ni trimeată cevă, deși pănă
acuma n’am văzut alta decât scrisoarea cu­
prinzând însemnarea bogată a oferirii multor
lucruri; iar, dacă va voi dumnezeiescul și
iubitu-Ți suflet să știe în ce lucruri suntem
azi mai nenorociți, nu e numai lipsa chel­
tuielii zilnice, ci. și despoiarea de această
locuință; căci suntem în primejdie acum
în Mart, dacă nu ni va veni ajutor de la
Dumnezeu și de la prieteni ca să fim scoși
din casă, răul cel mai de pe urmă.
 327

CCCLXXXIX.
Mențiunea lucrurilor dăruite, „din porunca lui Io Antioh Voevod a toată 1700.
Moldovlahia“, după recomandația și diata răposatului, Bisericii patriarhale din Con­ .Mart.
stantinopol, de „preasfințitul Patriarh chir lacov din Chios, care și-a schimbat viața
de față în Moldova și s’a mutat la lăcașurile veșnice“.
’Ev aojTTjpito 1700, p-Tjvi p-aprito, toù zavaytwTáTO'j Ilarptapyou zopoò ’lazœoo'i
toù èz tt¡; Xión, tòv zapóvra otov p.STaXXà£avTo; sv MoXòaita zaì sì? Tà; atwv-ou; p.ovà;
[j.STavaoTàvToç, àyispàòrpav, zatà rijv StaOr^.Tjv zaì zapayyeXiav èzsivGU, -pò; ty(v zaO
* 7/Aàç
toò XptaTOÒ MeyàXvjv ’EzzXrpìav àpytepaTtzà toö aÜTOö ap-șta, à ót¡, -pooTáís: toù èzXap-
KpotáTon zaì sÒGSÒsoTà.TO'j A'jOsvtou Z'ipio’j zopioo ’lwàvvoo ’AvTtóyoo Bosoóòa zacr^; MoX-
SoòXa.yiac, zpoazojxtaSévta èvraòta èar/p.e'.óOTjaa zaì zar’ ovojia èv tò zapóvn zójÒ7(zr toù
zayzapioo toù zavaézTou zarp’.apytzoö vacò, sì; p.v7;p.óa'jvov èzsìvo') ò'.ZjVszè; zaì '¡rr/'.Z7(v
G(oT7jpìav. (Intre altele două coroane, paterița, mai limite sacosnri, omoforul, mânecate,
epigonatul, patrahirul, stihariul, mantia, cruce, dona engolpii, două policandre) (zaì òóo
p.avôùX'.a ¡j.zoyòàvtza 5tà tàç zareptrCaț: și dona mantile moldovenești pentrn paterije“).

(Gedeon, Xpovtx« toö TtaTpi-zpytxoG otxoo xa; vaoö, p. 171.)

cccxc.
Nicolae Comnen Papadopulos către Patriarhul Dosoftei de Ierusalim, despre
evlavia pentru el, plecarea la Paris a arhimandritului Hrisant și a Iui Răducanu,
fiul lui Constantin Stolnicul Cantacuzino.
Nix. Kop.vivôç Ilazaòózo'jXo; AooiOeco lla-
TpíápXTl-
Tjj co-pia t^í àzpoïepapytaç, tio p.aza-
ptwTaTip zarpi zai Seazóvfi ^jiwv AoaiQéio,
Ilatpiápyjj TT]? àyiaç zôXsœç 'IspoooaXT^p.,
TTpOaZ'JVTjTWÇ.
Ei zaì zaXòv <31775, zaXòv 6p.wç zaì tò
XaXsìv èv zatpiìi, zarà tòv ao-póv zaì t¡ pév
sarv eôXàësiaç <57¡psíov, r¡ òè TszpTjptov à-
vàyZTjç, àvayépouaa èv aoryj zaì tò enXaêéç,
oTav zpò; zóptov zaì SeazórTjv ttjv zpocàp
zoosav âzovsp'ț] zpoazóvTjCtv. Kaì Sr¡ áváyzvj
poi, pazap'.wtate zàtep, zaì vòv zai sì; ton-
móv, zpôç T7¡v ópsTspav MazapiÓTTjta, sì zaì
azaviœç, àXXà pàjv zots, ypâçetv. ’AzsX-
60VT0Ç yàp toö oo^totaToo àpytpavSptTOO, St’
oó pot tò zpôç opàç eoasoèç r¡v zots èzts-
Xèaat, yp’ij aitò toöto òt’ spavtoö èvteòOsv
zpoazXzjpoöv zaì atpsìctìat tò aoQa.Ssç vìfi
Ypa^Tjç, iva p7j çavw ózeóQuvo; t<¡> à-
yapiotip "va, ?7jpt, p.7¡ -paveo, oóz
saopai yáp, st zai yavw zote- ott àSòvatov
"EXXtjví, zai 'EXXTjvmv sXXTjvtzwtátcp. p7¡ psp-
vTjoöat asi ópwv, zai asosoSat totívopa t^ç
ôpetépaçMazaptôtzjtoç, sv fi aovTjppoatat tò
zop'jȚatov TT); zatpwaç Só^Tj?, tô ¿p9óSo£ov
t7¡; âvatoXiZTjç ao^taç, tô zatazXTjttov tijv
aipsttZTjv çpsvooXàêstav.
1700,
8 April.
Nicolae Comnen Papadopulos Patriarliu-
i: lui Dosoftei.
înțelepciunii celei mai înalte ierarhii,
prea-fericitului părinte și al nostru stăpân
Dosoftei, Patriarhului sfintei cetăți Ierusa­
limul, cu închinare.
De și bun lucru e tăcerea, dar bun lucru
! e și a vorbi la timp, zice înțeleptul; și unae
’ semn de evlavie, iar cealaltă dovadă a nevoii,
aducând cu sine și evlavia, când dă cuve­
nita închinare către domn și stăpân. Și deci
am nevoie, prea-fericite părinte, și acum și
; în viitor, a scrie, de și rar, dar măcar câte
i odată, către Fericirea Voastră. Căci, plecând
I prea-învățatul arhimandrit, prin care pu­
team înainte să-mi săvârșesc datoria de pie-
i etate față de Voi, trebuie s’o îndeplinesc de
i acum înainte prin mine însumi și săieau mij-
I locul îndrăzneț al scrisorii ca să nu parafi
supus nerecunoștinței uitării; zic: să nu par,
căci nici nu voiu fi, deși voiu fi ținut de rău
une ori; căci e cu neputință pentru un Grec,
și pentru cel mai Grec dintre Greci, să nu-și
aducă aminte totdeauna de Voi și să nu
venereze numele Fericirii Voastre, în care
s’a adunat culmea slavei părintești, dreapta-
-, credință a învățăturii răsăritene, care lovește
i tulburarea de suflet a ereziei.
328
Kai taùta îtpôç SizatoXo7Íav zt¡c ztap'^-^c
p.o'3 tóXp.7¡c, [J.ÓVOV èyœ zapâzX^c.v r/jç
àzo'joiaç toù țikzizw p.ot Xpnaàvôoo. ’A-
zrp.Ôev oôtoç p.stà toù e^evsatâto'j znpiou
'Paôôoxâvo'J p.eyâX’țj Seutépa ’Axp'.Xtoo
zatà tô èv ’ltaXíq. zaXevSàp'.ov, zai àp£à-
pevoç zitç îtpôç KéXraç zopetaç à-sslXé p.oi
pîtà zt^ç zapôlaç zi¡v rßmiip zai zr^ ôôçav
¡j-0'j t^ç o'ôaozaXiaç- ou ?àp èXztÇw zoré, et
zat ézatovTO'jnjç àzoôàvw, yotT7¡fí¡v totoârov
eùpetv, tò tò çtXeziatTjp.ov àzpov, tô azon-
ôatov zoXó, 6a0ò tò vûvjttzôv, tô zûXnpaOéç,
àvepeôv^tov.
vOrpet, p-azapitotate zàtep, tôv àvetptôv,
otov 0pp.0ip.evov àzô zf¡; d’oiviz^ç tòv Il’j-
Oaqópav, zat àvepy/p.evov èz t^ç Aqózron
tòv IlXárwva 'EXXàç, zat, et zai p.7j 7]ò^-
p.svT|V tjj aótcìò ao^ta, tijv óp.etépav Só£av
ata6f(<jig, ȚvtiiaȚj op.wç zszXatoapévTjv, tòv aó-
tòv tpózov (stzep tt twv 7jp.etépwv zpôç tò
8etov àvàXovov), Sv oóz rp^Tpev o Hòc zr¡v
toù üarpôç 5d$av, àXX’ è£étetve' zaOázep fàp
Ttôç oóz àXXwç 7’ è^éteive tò evòo^ov toù
ITatpôç, t) àvàywv aòtò etç a'jvtop.7jv, "va tatç
optotatç 7jp.wv Stavo’atç <pop?¡tóv vévotto tò
àzefpov zai àóptotoy, oótw zai ó aytoç àp-
ytp.avôpit7jç wç èv aovtop.jj àviSet^ev 7/p.tv tà
p-efaXeta zrfi ôp.etépaç Mazaptôtqtoç, 7]v zai
eùXaôoùp.eOa zai eóXa07¡aóp.e0a etoaet, t(]> 0sip
p,=7àXaç àzovép.ovteç yàpttaç ott '^twOTjp.ev
SoùXot qevéaSai zai Qa'jpaatai zr¡c ôp.étépaç
à7twtàt7jç àpytepwGÙvïjç, zat, ei StSwatv 7¡p.tv
7j ùpetépa çtXavQpwzla, èpaotat te t^ç ôp.e­
tépaç èêoywtàtYjç aoytaç zai zt^topeç zr¡c
á.7áít7¡c, 7j àvtàjta zatà tô S'ovatôv zaps£o-
p.ev, totç op.etépotç Qetotç 7tpoatà7p.aat zet-
6ôp.evot, ézôp.evû! Sè totç zapaSî'Țpaat toù
0.710’0 Xpoaàvôoù Tjp.wv, sv (>> tô p,e7aXozpe-
zèç zai àêiozpezsç t^ç ôp.etépaç Maxaptôtvjtoç
èflaupaasv àtevwç Qswpvjaaoa vj ’ltaXta zat
óp.oXÓ77¡ae, zàv azotica, §tà tôv sp.œ'Jtov y6ô-
vov, àXX’ oi tô àvijzov etç tôv p.s7av AoatOsov.
Tocoùto tô zXéoç toù ôp.etépo'1 àvetptoù, toù
7ê7ovotoç èvtaùOa Oéatpov, où t^ç zatpwaç
GOïtaç, zXï(v àXXà zat t^ç àpet^ç, wote yptq
p.e a7áXXeo0at, oóy ott, èXOóiv aoyôç, èzavép-
yetat oo'pwtatoç, àXX’ ott, àp.stâôXïjtoç tà
7¡07¡, èz tïjç ttaXtZTjÇ StasSopàç tô yp'iaoùv
àvOoç t’^ç zaXoïjOelaç p.e67¡7sttat, èvtaùóa 7e-
vôpevoç èv tip p.eta£ù zai totç p.'izt^ptCo'jatv
Ÿjp.àç Aattvotç èzatvoç ôtà tip èv tocaót^
tazetvoœpoaôvig p.e7aXóvotav, èv tocaót^ p.e-
7aXovota. èztetzetav, §ta. te tô coișpov èv t<>>
èztetzst zai tô sotpàxeXov èv tj¡ aôatTjpôt^tt,
Și acestea le spun pentru îndreptățirea
îndrăznelii mele de față, pe care singură o
ani ca mângâierea lipsei prea-iubitului mieu
Hrisant. A plecat cu prea-nobilul domn Ră-
ducanu în Marea Marți a lui April, după
calendarul din Italia, și, pornindu-și călătoria
la Celți, mi-a luat, cu inima mea, plăcerea și
slava dăscăliei mele; căci nu nădăjduiesc ca
vre-odată, și dacă aș muri la o sută de ani,
să găsesc un astfel de ucenic, a cărui înaltă
iubire de știință, multă sârguință, mintea
adâncă, învățătura bogată nu se mai pot
găsi- _
Vei vedea, prea-ferieite Părinte, pe nepot,
ca Grecia pe Pitagora plecat din Fenicia și
pe Platon întors din Egipt, și, cu toate că
nu-Ți vei simți slava crescută prin înțe­
lepciunea lui, totuș Ți-o vei cunoaște lărgită,
în acelaș chip precum (dacă vre-un lucru
din ale noastre se poate asămănâ cu cele
dumnezeiești) n’a crescut Fiul slava Tatălui,
ci a întins-o; căci, precum Fiul n’a întins
altfel slava Tatălui decât aducând-o la
prescurtare, pentru ca minților noastre măr-
genite să li fie cu putință de purtat ceia
ce éste neîncercat și nemărgenit, astfel și
sfințitul arhimandrit ca în prescurtareni-a
arătat nouă măreția Fericirii Voastre, pen­
tru care avem și vom avea evlavie veșnic,
dând lui Dumnezeu mari mulțămiri că ne-am
învrednicit să fim robi și admiratori ai
Arhieriei Voastre prea-sfințite și, dacă ni
îngăduie iubirea-Ți de oameni, iubitori ai
înțelepciunii tale nemărgenite și câștigători
ai iubirii, căreia după putință îi vom da
schimbul, ascultând de poruncile-Ți dumne­
zeiești și urmând pildelor sfințitului Hrisant
al nostru, în care, privindu-1 cu uimire, Italia
s’a minunat de măreția și demnitatea Feri­
cirii Voastre și a mărturisit, deși pe nevrute,
pentru fireasca pizmă, dar nu se cuvine către
marele Doșoftei. Așa de mare eslava nepo­
tului Vostru, care a ajuns aici priveliște,
și nu numai a părinteștii învățături, ci și
a virtuții, așa încât trebuie să mă uimesc,
nu că, viind învățat, se întoarce și mai în­
vățat, ci că, neschimbându-și moravurile,
aduce cu sine înapoi, din stricăciunea ita­
liană, floarea de aura vieții curate, fiind aici
între acestea și pentru Latinii cari cârtesc
asupra noastră vrednic de laudă pentru mă-
i reția de gând în atâta smerenie de suflet, în
! atâta măreție de gând pentru bună cuviință,
I pentru cumințenie în bună cuviință, pentru

tò ypovip-ov, zgX'.xixòv xat àateïov sv xțj à-
7«>Y^ xat Staifțj. Eì’8e tò 6$ìov od Ssxa, àXXà
za? Suo totootoDç Stó^j, fy jiot èXxtç [is-
YàXœv xatopOtojiártov, â Sr¡ zat ^jiív Stà
tODtOD ¡AÓVOO Ó 0SÔÇ, tÔDVODaïjÇ xà.ç tepàç
•/¡viaç x^ç ùp.îxspaç JlazaptôtTjtoç, ^ç xpoa-
zîzoyôiç àaxàCopai tà tepwtata tyvvj. TfjÇ
ùp-srépaç aYtwtâtïjç Maxaptôtigtoç raxstvota-
toç nîôç xat èayaxoç SodXoç.
NixôXaoç tepsùç Kop,v7jvôç IlaxaSoxooXo?.
’Ez IlataÊtoo, 1700, ’AîtptkicD 8.
(Legrand, l. c., IV, pp. 11-2, n° 8.)
CCCXC1.
Calinic al 11-lea, Patriarh de Constantinopol, către Constantin-Vodă Brânco­
veanu, despre tiparul de cărți grecești ce plănuiește și traducerea în vulgară a lui
Teofilact, care nu se potrivește cu mintea poporului.
KaXXiv.zoç, èXét<> Qeoò àpyt=ztaz&xoç Kwv-
axavxtvûDirôXeœç, Néaç ’Pó)¡j.t¡c xat otxoDpe-
vtzôç riarptàpy^ç.
EòaeSssxaxe, èzXap.xpóxaxe zat ú<Jrr¡Xóxaxe
AoOávxa zat ^7ep.ò>v pe^aXorepexsaxars, xópts
XDpte ’lwávvvj Kwvaxavxìvs Mzaaapàjuta Bce-
6óv5a îtâmrjç OoYYpoSXayiàç, utè zaxà xvsñp.a
àYaîtTjtè zat xepuxôÔTjxe x^ç vjp.wv MexptóxTj-
xoç, vijv GTjv SsoasSsarárvjv ’EzXap-xpôxTjxa
eoyóiiìOa zotvwç èz p.saajç zat, en-
XoyoDvxeç èv Kypttp àôxfjV, àaîtaCôp.sôa p.sxà
rijç irept T/p-âç tspàç Xtov anvaSeX^wv ^p.wv
àpytspéov ôp.Tj'ppstoç, Seoptevot xtp îtavroon-
vàpw 08(7) tva àxoXaDaYj aux7]v xò xapov
paç èv Dytetcj, SDVJ/tcf, sDvjpeptcf, Sô^ zat
vizzj zar’ èy_6pœv, ¿paxwv xè xat àopârwv.
Tô xàvxtpov xat è'v5o£&v ypàppa x^ç D<pT¡-
Xoxàxïjç aaç ’ExXapxpôxTjxoç àapévioç csîà-
psvot, xat St3 aóroò xt¡v aoOsvxtxàjv aùx^ç
oftetav zat èvoo^ov eoxo'/tav zaxaXaêôvxeç,
yapàç 8jrXr|a67]p.EV, zat áyaXXiáaswc, Seópe-
vot xoü 0eoô oTtwç Kàvroxe zai zaxà xàvxa
và x^ èxtSatptXîDTjxat èz 0sod àSîàXstzxoç
D-psta xai eDxnyta- etç xò ôxotov ypàppa r^ç
pâç GYjpstwvet r¡ "EzXap.xpo'x^ç aaç oxt, Oettf
tbjXtp xtvoôpevoç (za6ô>ç etvat zai 7¡ àX/jOeta
favepoopévT) èz rûv àîxoteXsap.àxo)v), èçpov-
xtaaxe và xdxîoGoûv Stà x'^ç aôOevxtz^ç aaç
èJoSeùaewç zai èxtp.eXetaç Stayôpœv yXwaaâiv
otëXta, etç SozjOetav xoù SoaxDyoôç yê'vo’jç
•/jiiwv zai zotvàjv wțpsXetav xà>v yptaxtavwv, xò
óxotov etvat èp70V 6etov, zat èxatvexôv, zai
àçtopazâptarov, zai GéXexe è'yet p.ta6ôv xàç
ODpavto’jç àvxtSôaetç, è'v xe xq> vùv atôvt zai
èv xtp jisXXovxt. ’Exi xodxoîç Sè aàç é'páv7¡
58183. Vol. XIV.
329
voioșia în asprimea de moravuri, pentru ceia
ce este cuminte, social și civil în purtarea și
viața lui. Și, dacă Dumnezeirea ar da, nu
zece, ci și doi ca acesta, aș aveâ nădejde de
mari îndreptări, care să ni le și deie prin
aceasta numai Dumnezeu, țiind sfintele frâne
Fericirea Voastră, căreia plecat îi sărut
preasfintele urme. Al preasfințitei Voastre
Fericiri prea-smerit fiu și rob din urmă:
Preotul Nicolae Comnen Papadopulos.
Din Padova, 1700, April 8.
Constanti-
nopol,
1700,
28 Noveni
Calinic, cu mila lui Dumnezeu arine- ^re.
piscop al Constantinopolei, lìomei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Prea-cucernice, prèa-luminate și prea-
înălțate Doamne și stăpânitor prea-măreț,
doamnedoamnelo Constantine Basarab Voe-
vod a toată Ungrovlahia, fiu duhovnicesc
iubit și prea-dorit al Smereniei Noastre,
ne rugăm de obște pentru Luminăția Ta
cea prea-înehinătoare de Dumnezeu din a-
dâncul inimii și, binecuvântând-0 întru Dom­
nul, o salutăm cu soborul cel sfânt al fra­
ților arhierei ce sunt în jurul nostru, rugân-
du-ne de atot puternicul Dumnezeu ca să te
găsească cea de față scrisoare a noastră în să­
nătate, fericire, bună stare, slavă și biruință
asupra dușmanilor, văzuți și nevăzuți.
Prea-cinstita și slăvită scrisoare a Lumi­
năției Tale prea-înălțate primind-o cu plă­
cere, și din ea aflând sănătatea-Ți domnească
și vestita fericire, ne-am umplut de bucurie
și am tresăltat, rugându-ne lui Dumnezeu
ca pretutindeni și în toate să-Ți fie din biel-
șug de la Dumnezeu necontenita sănătate
și fericire; în care scrisoare a Ta ni arăți
Luminăția Ta că, mișcată de râvnă dumne­
zeiască (precum se și vădește adevărul din
cele ce săvârșești), te-ai gândit a se tipări
cu domneasca ta cheltuială și îngrijire cărți
în deosebite limbi, pentru ajutorul nenoro­
citului nostru neam și pentru folosul de
obște al creștinilor, ceia ce e faptă dumne­
zeiască și vrednică de laudă și de fericire,
și veți avea simbrie răsplătirile cerești, în
veacul de acuma și în cel viitor. Și, pe lângă
42
330
sökofov và ¡istaïkwmaS'À xai tò ôtôkiov toô
Bookyapia?1 stç àzk’^v ppàatv, àtà và etvat
zaatirjkov etc toôç çptkava^vtoaxaç’ zepl toô
ôzoiou èzttârret r¡ ’Ezkap.zpÔTïjç aaç và tò
zpoëàkktop.ev auvoôtzwç, xai, èàv çavjj àpsatôv,
và ypàtpwpev tr^ç a^ç ’Ezkajwtpôtigtoç và tò
èztyetptoô^. ’EtCuj, zarà tôv ópta¡J.óv aaç,
àvsyvwaÔTj ètri aovóSo'j tò Țpâptjia t^ç ’Ezkap.-
zpÔTT/rôç f/jç, zat zàvteç eòp^ppav tòv sț-
zàpStov zóOov ózoò 7j ’Ezkap.zpôtTjÇ aaç èys:
etç ta totaôta Oaia «ptkepȚVÎp.ata, yvwptCovteç
xakà tòv evöeov cxozòv ôzoô eyet và w'pe-
k^a^ tò xptattavtzôv țsvoc- yjp.vaaôévToç zat
toô xpàvp-atoç zatà Stampone ozétpetç, è'pàvT|
tò èziyeipijp.a và eyțj zàzotav Soazoktav,
Statt Sèv etvat tò ëtêktov aòtò àzkmç StSaa-
zaktxôv, ôzoô và aovteivig zpôç tòv kaôv a-
Ttavta, [lôvov etvat è^iiy^atç tÿ/ç 'Av'taç Fpa'f^ç,
zat àktjôet^ {tetayÀtottiCetat àzô tô èkkvjvt-
zôv etç tò îteCSv, àpàj zaptav oiœéketav etç
tôv kaôv Sèv xàpvet, Statt tà kô’pa stvat
àzkà, àjj.àj tà volpara Sèv Țtvovtat àzkà,
p.Tjôè Tjpzopoôv oí ¿^pappato: và xatakàôo'JV
ttîtoteç, pvjSè ytvetat Svjpoatov zakóv pá-
ktata ot StSáazakot tr^ç ’ExxkTjataç zatà Sta-
çpôpooç tpo'îto'jç xàpvoov tàç èppTjvstaç, àkka
p.èv za6’ tàtoptav, àkka Sè zat’ âkktjȚopiav,
zat àkka zar’ ava^wy^v, xat St¡ zàzota ys-
povtat àyojvtcttxioç, eiç xàzota oootékkovtat
olzovoptzwç’ ó Sè yt)8atoç kaôç àz’ aorà Sèv
yvwptțet TÍzota, zat póvov CaktCerat, zat azo-
ttCerat, zat zapíav œtpéketav Sèv œ'pekettat.
'O zôapoç ó àzkoôç ôéket và àxoù^ èzetva
ôzoô ypotzà Stà và zarav07ï)tat, waàv Stotiç
așimv, waàv zavvjynptxoôç kôyo'jç, zat tà
totaôta’ àp.7) vpaœtzà zat [l'jatïjptàST] vol­
para Sèv etvat Stà tòv kaóv Stati ó yiopwv
ywpettw: etç tr¡v Spóatv ZY¡7aívat za6’ svaç
pè tò ànetov tou, zat oaov ywpet tóaov zépver
ôpoiiuç zai etc ttjv StSaozaktàv, oaov ywpet
toô zaôevôç ó voôç, tóaov zpszst và tôv Si-
oo'jv, ápr¡ tò ôzepoôvaptv Sèv tòv tò'peket,
páktara etvat zat zart àvttppïjatç, ott á-
p.áOeta etvat 6paaôç, zat ér^v; áazezra xa-
vévaç "potette ztávet zavéva k0ȚOV zatà
ázk^v zpôakïj'^tv, zat và zptvțj tà zpaypara
p.è ftjv rà^tv tooç Sèv r^súper póvov zeta-
¡xarróvet, zat speayeket, zat xápvet tapayác’
zat toôto zokkáztc èç èzTjpetàç toô Satavá
Vtvetat, ott èzetvoç ó èztzatàpatoç oka, oaa
èç àpy^ç sȚtvav zakà, azeôSet và tà yoptaȚj
1 Teofilact al Bulgariei, explicator al Evangheliei. S’a tipărit românește numai peste un veac (1805).
Tradricerea întâia se datorește lui Damaschin episcopul de Râmnic. V. lorga, Istoria Bisericii, II, p. 109.
aceasta, Ți s’a părut bine a se preface și
cartea [arhiepiscopului] Bulgariei în limba
de obște, ca să fie la îndemâna tuturor iubi­
torilor de cetire; pentru care orânduiești
Luminăția Ta s’o propunem în Sinod și, de
se va păreâ că e bine, să-Ți scriem Lumi­
năției Tale, să te apuci de lucru. Astfel,
după a Ta poruncă, s’a cetit în Sinod scri­
soarea Luminăției Tale, și toți am lăudat
pofta din inimă ce ai Luminăția Ta pentru
astfel de lucruri plăcute lui Dumnezeu, cu­
noscând bine scopul cel dumnezeiesc ce ai
pentru a folosi neamul creștinesc; și, discu-
tându-se lucrul în tot felul, s’a părut că
întreprinderea cuprinde și oarecare greutate,
pentru că această carte nu e de-a dreptul
învățătoare, care să se îndrepte către po­
porul întreg, ci e o tălmăcire a Sfintei
Scripturi, și, cu adevărat, preface ea din
clasică în limba de rând, însă nu aduce
vre-un folos mulțimii, pentru că vorbele
sunt de pe înțeles, dar gândurile pe înțeles
tot nu se fac, nici nu pot necărturarii să
priceapă cevâ, nici nu se face bine de obște;
mai ales că dascălii Bisericii în deosebite
chipuri își fac tălmăcirile, unele după is­
torie, altele după alegorie, și altele după
apropiere, și unele se aduc polemic și al­
tele se alcătuiesc cu socoteală; iar poporul
de rând din ele nu știe nimic, și numai se
năucește, și se întunecă, și n’aduce niciun
folos. Lumea de obște vrea să audă acele ce
le caută ca să se înduioșeze, precum: Viețile
Sfinților, precum cuvântări de laudă și altele
ca acestea; dar gândirile cărturărești și pline
de taină nu sunt pentru popor; pentru că
acel ce cuprinde să cuprindă: la izvor
vine fiecare cu cofa lui, și cât cuprinde,
atâta iea; așa și la dăscălie, cât cuprinde
mintea fieștecui, atâta trebuie să i se dea,
dar ceia ce e peste puterea lui nu-i folo­
sește; mai ales că este și un fel de împo­
trivire, pentru că neștiința e tare, și astfel
fără cercetare fiecare iea cutezător orice
cuvânt după înțelesul lui cel obișnuit, și
să judece lucrurile cu a lor rânduială nu
¡ se pricepe; numai cât se îndărătnicește, și
fleeărește, și face tulburări; și aceasta adesea
din uneltirea Satanei se face, pentru că
j acela, blăstămatul, toate câte de la început
s’au făcut bune, se căznește a le întoarce

etç tò zazóv, zat, wç èz$ì ózoò azsóóopev
và òrreXTjawp.ìv, p.7|~wç zat rpsiet tìzote àvà-
zaXtv, zat záu.vst ypsia etç toòto và fhr¡
zaXktrepïj atôyaatç, Statt zaXXÍTspov etvat và
zâaȚj Ttvàç szetvo ózoò Sèv s'/et aótov Stà ,
và {mavo j) oaxspov, zat và S'jayopjj Statt tò
szape, zapà và zapaóXé'p^ ttvàç tà svSs- i
•/óv.eva, zat và záp¿j ezetvo ózoò và tòv
'ppȚj etç tò và p.etavo'À, yàvovtaç zat toôç
zôzo'jç too, zat á>0Xeiav zàpvovraç, tj
vá too àzoXooÔTjai!) zat ézetvo ózoò Xsyst ó
zotvôç Xôyoç: Xettpat àzò tòv p.taOóv, và p.7(
aè zoXXvja^ zpìp.a. "OXa Sèv etvat Stà ôXooç,
AòQévta èzXap.zpótate, ott, zaôwç Țaivetat
zat o zôptoç vjp.wv ’Jvpoôç Xptatôç, ôtav oí
àzóatoXot tòv Tjpwr/jaav, Statt etç tòv Xaòv
oovtoyévet atvtȚ(j.atwS<oț, zat Sèv toùç Xéyet
șavepâ tà Xóyta, àzszptOv] zpôç aotoôç; ó¡itv
}j.ôvotç èoó07j tò fJ.ootVjptov -piòva:, szetvotç
zat totç è'£w èv zapaooXatç- oOev zat etç ttjv
’EzzXvjaíav zá«ivet ‘/peta vá etvat zai Stoáa-
zovteç zat StSaazô'ievot, ¡j.t¡ zàvteç otSáa- !
zaXof Stà tòv Xaòv EȚtvav àXXa, Stà toôç
StSaozàXooç'etvat àXXa: tà aoyà totç aotpotç,
tà aȚta totç oiytotç
* Sèv etvat Stà oXooç oXa. '
MàXtatà etvat zat wç èvep^oôjievoç ttç vôp.oç
ttjç ’EzzXvjaiaç, và p.TjV âzXwvoov àzàvo etç
ttjv 'Aytav rpayyjv, àzXwç zat wç è’toye, Stà
tò èztzóvSovov' p.ôvov zaôioç sôpèOïj, èt^t và
atézetat. Kat tpatvetat etç zàzota zeçàXata
toô 7épo[ovtoç] KoptXXoo1, ôzoô waàv và èarep-
’(ev èzetvotç và țxetaȚXwtttaâȚj fj 'Afta Epa/p^,
zat ttjv èp-etayXwtttaav ot «Ptajisyzot etç f^v
zêÏï(v ppáatv, zat 7jX0av tà StoXta sôw, zat
èp.otpàoÔrpav eiç zoXXoôç, àXXà 7j ’EzzXvjata
tà àzétpetpe, zat epetvav àzpazta. Atà toòto
òtsvo7(67]|J.ev và pbXà^wjiev tò asêaç t^ç l’pa-
çyp, Stati zeCeôovtéç ttjv, ytvetat eùzatay-
póvTjtov tò zpàypa, zai àyapt, zat àzô ttjv
'EzzX^atav àz7j7opevp.svov p-àXtata, yaptevtt- i
Cópevot, và etzoop-ev, tjOeXe p.àç etzet zavetç: !
zai èaetç zàjivets ayoXta, zai azeóòete và
coptaete tôv ôapëaptapôv zai và tôv èçsXX7(-
vtavjtê, è'zetta, èê èvavttaç, àywvtCeaÔe và ôap-
6apta7(ti tòv èXX7jVtap.ôv, zat và zàp.ete tô
aopôv àcopov; Kai zwç aoppwvet 7j àvttppa-
atç ; Tà zpàvpata, zai çôaet, zai Oéaet, àzô
tô àteXéç zpoëatvooatv etç tô èvteXéç, oyt
àzô t7(v teXetotTjta àvazoStCoov zai zata-
oatvoov etç tô àteXéç. Aotzóv, AùQèvta èzXap.-
zpotate, etç tàjv zotvijv Xoyotptôijv zoXXà
totaôta EXaXijÖ^aav, àzò tà ózota az^istw-
1 Lukaris.
331
spre rău, și, pentru a folosi aici unde ne
sârguim, ea să nu se întoarcă ceva împo­
trivă, trebuie pentru aceasta a se face o
mai bună cugetare, pentru că e mai bine
să se facă un lucru de care nu e teamă
să se căiască pe urmă și să-i pară rău că
l-a făcut, decât a se trece cu vederea cele
cu putință și a se face acel lucru ce l-ar
duce la căință, pierzând și ostenelile Ini și
neaducând vre-un folos, ori a-1 urmă [pentru
faptă] și aceia ee se zice în de obște: lasă-ți
simbria, ca să nu te lipească păcatul. Poate
nu sunt pentru toți, Doamne prea-luminate,
căci, precum și Domnul Nostru Isus Hristos
o arată, când Apostolii l-au întrebat : de ee
vorbește către popor în parabole și nu li
spune fățiș gândurile, a răspuns către ei:
numai vouă vi s’a dat a cunoaște taina,
iar acelora și celor de afară în parabole;
deci și în Biserică este nevoie să fie și învă­
țători și cei cari se învață, nu toți dascăli;
pentru popor altele s’au făcut, pentru das­
căli altele sunt: cele înțelepte pentru înțe­
lepți, cele sfinte pentru cei sfinți; nu sunt
toate pentru toți. Mai cu seamă că este ca
o lege poruncitoare în Biserică, să nu se vă­
dească deplin la Sfânta Scriptură, lămurit
și cum s’a întâmplat, din pricina primejdiei;
ci, cum s’a găsit, așa să steie. Și se vede în
unele „capete“ ale bătrânului Chirii că, a-
tunci când au găsit cu cale aceia a se tălmăci
Sfânta Scriptură, și an prefăcut-o Flamanzii
(Olandezii) în graiul de obște, și au venit căr­
țile aici,și s’au împărțit la mulți, dar Bise­
rica le-a răspins, și au rămas baltă. Pentru
aceia ne-am gândit să păstrăm venerația pen­
tru Scriptură, căci, schimbând-o pe înțeles,
ajunge lucru de despreț și fără plăcere și
răspins de Biserică; mai cu seamă că, glu­
mind, să zicem, ni-ar spune cineva: și voi
faceți școli, și văstrăduiți a învăța barbaria
! și a o eleniza, iar apoi, din potrivă, vă nevoiți
să barbarizați elenismul și să faceți pe cel
înțelept neînțelept? Si cum se împacă acest
lucru, protivnic celuilalt? Lucrurile, și prin
fire, și prin hotărâre omenească, înaintează
de la nedesăvârșit la desăvârșit, nu se întorc
înapoi de la desăvârșire ca să se coboare la
nesăvârșire! De altfel, Doamne prea-lumi­
nate, la sfătuirea noastră de obște s’au vor­
bit multe de acest fel, din care însemnăm
acestea puține, ca să înțelegi Luminăția
332
vop.sv TaÔTa rà ¿Xtya, Stà và xaraXaoijj
’EzXap.apÔTTjç aaç tt¡v ônoOeatv ~wç szps^s'
zò Ss tîXoç toô xpàvp.aToç, rô ày^vopEv etç
tt¡v s^onatav aôrrjç, xàpovraç azèiptv Seoré-
pav, ô~oîa etvat àvayzaia và 7tv7¡rat etç
TOtaÔTaç ¿»Trocáoste, ÔTt Xéyet: ai Seoeepat
azé'petç twv zpoTspwv aoyœtepat. K ai zafiwç
TT|V çwTiaet ó 6eôç, ôîtoù ?vwptCet tt¡v zap-
Stav z'qç tt]v xaOapàv zat ròv xóQov ózoò
éyst etç tà xaXà epya, 6eXet àxoyaoiaet.
MáXtara etxav xàxotot, àv etvat ôptcp.ôç tîjç,
szZ'fj zaQôjç etvat, zat za6wç eôptczetat à-
[j.etayXwtttatov zo êtoXiov, àv TjOeXe ÊàXXet
etç tòv TÓ7COV [leptzà, Statt Sèv napae'jpta-
zovtat, è'pyov TjÖeXe ysvst xaXòv zaì èrtatvs-
tòv zat wșsXtpov. Kat wç etvat óptap-òc t^ç!
Taôta p.èv èzi toù Ttapôvtoç’ '/.àptç Sè toù
K'jpto’j tQjxcôv ’lïjaoù Xptatoô, zat sSyjt, zaì
7j euXoyta t^ç ïpj.œv Metpiôtvjtoç
t'^ç ôjietépaç GeoytXoôç ’EzXap.rtpo't^toç.
;a.y, Noepwpio'j zt/.
-¡- 'O KwvatavttvoozôXewç, eüyénjç t^ç a^ç
’EzXapjrpôtïjtoç.
ÿ T/jç c^ç Gsoaeôoùç ’EzXajiîtpôtTjtoç zpôç
0eov eù/ét’/jç, ó KoCtzoo KôptXXoç.
ÿ Enyérbe Stàîtopoç TTjç o^ç ’EzXapjrpônj-
toç, ó Ntzou.Tjôetaç IlapOévtoç.
y T^ç aïjç ô'pTjXoràtTjç ’EzXatutpot^toç èv
Xptattp sSyézT¡c ôtàx'jpoç, ó XaXzvjSôvoç Ta-
Sp’TjX.
y Tt)ç a^ç ¿'/¿¡Xotar/jç ’EzXap.zpôtT(toç èv
Xptattp Stàît’jpoç sSyszTfi, S <I?iXtz^oo7tôXewç
M eXéttoç.
T-/jç aîjç ó']>7]Xotát7¡c ’EzXap-^pÔTTyoç èv
Xptattp Siàîtopvç e'X/étTjÇ, ó Aépzwv Ntzô-
ô/p.oç. ’
(Bibi. Ae. Rom , eòpii moderne de documente grecești.)
CCCXCII.
C. 1700-3. Patriarhul de Ierusalim către clerul muntean, pentru clădirea bisericii
Sfântului Gheorghe din București, închinată la Sfântul Mormânt.
IIspi Ê0T|6îtaç r/jç oîxo5op.^ç toò 'Avtoù
rswpyto'j, p.ovacTTjpt'oo toó 'Ațîo'j Tașo'j èv
T(p BoW.O'JpSSTÙp.
'OatwTaTOt zaì atàsatuÓTaTot zaS-yfoopevot
twv èv zà OâOȚ'jXâzTip AnOìvreta OÒYYpoóXa-
yta iîpibv povaoTïjptwv, zaì xvsojiaTtxoi, xaì
oí eòptazóp-evot èv aoTotç Xotxoi soXaoéaTarot
xaTÉpîç, íspop-óvayot, íepoStázovot zaì p.ova-
yoi, zàvTîç óp.oò Tszva èv Kopttp ayaTt^Tà
ztfi t^.6» MsTptÔTïjToç, y.àptç erț] ópìv axaatv
à~ò 08OÒ zaì K'jpto’j Tjjiwv ’lvjaoò Xptaroò,
Ta cum a mers lucrul; iar sfârșitul afacerii
îl lăsăm în seama Ta, când vei face a doua
chibzuire, care e de nevoie a se face la
astfel de lucruri, căci se zice: socotințele
cele de-al doilea sunt mai cuminți decât
cele d’intâiu. Și cum te va lumină Dumne­
zeu, care cunoaște inima Ta curată și pofta
ce ai spre cele bune, vei hotărâ. Mai degrabă
au spus unii, de e hotărârea Ta, așa cum este
și cum se află, neprefăcută, cartea, dacă ai
pune sup ttipar câtevă, pentru că nu se mai
găsesc, s’ar face un lucru bun și vrednic de
laudă și folositor. Și cum e voia Ta! Acestea
deocamdată; iar harul Domnului nostru Isus
Hristos, și rugăciunea, și binecuvântarea
Smereniei Noastre fie cu Luminăția Ta
cea ile Dumnezeu iubitoare.
1700, Noiemvre 28.
p.età * f AI Constantinopolei. rugător al Lumi­
năției Tale.
* f Rugătorul lui Dumnezeu al Lumină­
ției Tale celei închinătoare de Dumnezeu,
al Chizicului Chirii.
ÿ Rugătorul înfocat al Luminăției Tale,
al Nicomediei Partenie.
• *J Al Luminăției Tale prea-înălțate în
Hristos rugător călduros, al Chalkedonului
Gavril.
ÿ Al Luminăției Tale prea-înălțate în
Hristos rugător călduros, al Filipopolei
Meletie.
ÿ Al Luminăției Tale în Hristos căldu­
ros rugător, Nicodim Derkon.
Pentru ajutorul clădirii Sfântului Gheor­
ghe, mănăstirea Sfântului Mormânt în Bu­
curești.
Prea-sfințiților și vrednicilor de venerație
categumeni ai mănăstirilor sfinte ce se află
în Domnia de Dumnezeu păzită a Ungrovla-
hiei, și duhovnicilor și voi, ceilalți ce vă
aflați în ele prea-evlavioși părinți, ieromo­
nahi, ierodiaconi și monahi, toți de o po­
trivă fii întru Domnul iubiți ai Smereniei
Noastre, fie-vă har tuturora de la Dumnezeu

zaì àxò tqö âȚto'J zaì Cwoòó/oo Tâșo'j çonj-
6jta zaì èztox£<[»tç zaì áviaojió?, zai zap’
TffMH sòyij, eóko^ìa xaì aov/àpTjstç. "Otav
ó [léfaç KwvaTavTtvoç sópe tòv TÍp.tov OTaypóv,
zai ipzoSojiTjas tòv vaòv toö 'Ațîoo Tá'poi,
ôv xaì ¡jiTjTépa twv èxxXigatwv xai véav 'k-
po'jaaXïjp. afta ’ExxXvjaía zaXet, zpwTûç
èzTj7£v etc JTpoaxóvYjatv ó fiéyaç ’AQavâotoç,
zai xaôe^ç eppeov Tà zXt(8t¡ twv ypiOTtavwv
szsì et? zposxóvTjstv Xéyet ôè ó Eùséêtoç on
zac” è'roç EZ£țtZE zá.6s pia èzapyia êva àp-
ytepsa pè zX^Soç kpwpèvwv xat Xaïxwv, xai
èzfjatvav etc tt¡v áytav 'IspoyaaXàjp. etc zpoa-
zùvTjotv twv á^íwv tózwv, Ttvaç §è ôoïjôetaç
et/ev 7] áyta IspobaaXTjp zapà zàvTwv twv
àp8oôô|wv, Ttva ôè epȚa etç toôç $èvoyç s-
xotet sxetvTj tj ’ExxX^aia, tò papTupst ó ¡léyaç
’lo'jGTtvtavôc veapâ... (sic)' àXkà zai etç èztxpà-
Tetav twv’A.ȚapTjvăiv xarà xatpoùç èôoTjÔTjoav Tà
ïùXa twv /piaTtavwv t^ àyta toô ôîgzôto'j
XptoToô WvaaTàaet, 'ptXoTtp.o0p.eva Tà YVTjota
zai öeo'ftX'^ Téxva zpôç tïjV à/pavTOv zai
aoTtp Ttp aipati toô ôsazÔTOb XptoToô 6e-
ôappèvTjv pïjTépa. ’Ev otç páXtara èôo^ô/jaev
Tj ^tXôyptoroç TCàpa O077po6Xa/Jaç, azoara-
Coboa, xai aonjç zapaSîpsvTj tôv 7Xuzaopôv
aoTTjç etc Tïjv ztzpíav, t¡v zpoÊevoô'Jtv etc ttjv
a7tav 'lepo'jaaXïjp. Tà è'ÔVTj xai ot atpsTtxot1
xat, ôstxvôouaa ôatptXwç ps7áXr¡v Ttpàjv xai
¿7az7jv etç TTjv evaapxov toô 0eoô ’^pwv ot-
xovoptav, wç zszocijxaatv ot Mà70t xai ai
pjjpo'pôpot 7uvatxeç, pàXXtata ôè xai ùzèp
èxetvoyç, xaÔÔTt èxetvot aitai Kpoaéyepov Ttp
K.'jpttp Tà ôwpa, Tj ôè xa8’ Tjpàç ÔeoaeôéoraTOç
TÇàpa zoXXàztç zai èv zoXXoîç zai psyàXotç
èêoTjÔTjae, zat, ôtà và àœtaœpsv và xaTaXé-
7wp.ev piav zpôç piav Tàç êo^ôeiaç Tàç 7e-
vopsvaç tizó Te Xaïxwv, ozó te twv teptnv
¡lovaaTYjptwv, ôtà abVTopiav Xé7opsv oTt etç
toùç xatpoùç toô paxapÎTOU zai àotôipob Ab-
*
Oévto'J, toô Seo'ptXeGTà.TO'j 7épovToç xbpioo
’Avtwvîo'j Boeôôôa1, èXSôvtwv ^pwv etç Tà
aÙTÔÔt, pàç è’ôwoav ôtà tôv "A7tov Tàçov Tà
opSTSpa p.ovaaT7jpta p^àXvjv ÊOTjOetaz àXXà
ôïj zai etç toùç xatpoùç toô paxapÎTOb xai
àotôtpot) Ao6évTOD, x'jptoô ’lwávvou Xsppzàvou
Boeooôa, zàXtv Tà ùpéropa a.7ta povaoTTjpta
pàç è'ôwaav ôùo çopatç ôtà tôv "A7tov Tàpov
pÉ7a xai zoXù èXeoç zai êof^etav. Kai è'yete
xotvwç etç tôv "A7Í0V Tàœov tô pvïjpo'abvov
p.è7a xai zoXù xai àxaTâzaborov: zapaxa-
Xoôpsv TTjv a7twaóv7jv ópwv tva zai Twpa
1 1669-72.
333
și Domnul nostru Isus TIristos, și de la sfân­
tul și de viață primitorul Mormânt ajutor
și supraveghere și .sfințenie, și de la noi
rugă, binecuvântare și iertăciune. Când Con-
stantin-cel-Mare a descoperit cinstita cruce
și a clădit lăcașul Sfântului Mormânt, pe
care sfânta Biserică îl numește și maica
bisericilor și Ierusalimul cel nou, mai întâiu
a venit la închinăciune marele Atanasie,
și pe urmă s’au revărsat mulțimile crești­
nilor acolo spre închinare; și spune Evsevie
că în fiecare an trimetea fiecare eparhie
un arhiereu cu mulțime de clerici și mireni,
și veniali la sfântul Ierusalim, pentru a se
închina la Sfintele Locuri, și Sfântul Ieru­
salim avea oarecare ajutorinți de la toți
drept-credincioșii; și ce lucruri făcea pentru
străini Biserica aceia, o mărturisește marele
lustinian, în novela—; dar și supt stăpânirea
Agarenilor pe vremuri semințiile creștinilor
ajutau sfintei învieri a Domnului Ilristos,
făcând daruri adevărații și de Dumnezeu
iubitorii fii către nepângărita și cu însuș
sângele lui Hristos Domnul scăldata maică.
Intru care mai ales a ajutat de Hristos
iubitoarea țară a Ungrovlahiei, ridicân-
du-se și puind dulceața ei la amarul pe
care i-1 fac Sfântului Ierusalim neamurile
păgâne și ereticii, și arătând din bielșug
mare cinste și iubire către orânduiala întru­
pată a Dumnezeului nostru, cum au făcut
Magii și femeile mironosițe, și mai presus
decât aceia, căci, pe când aceia au adus
odată Domnului darurile, „Țara“ cea mult
iubitoare de Dumnezeu a noastră a ajutat
adesea și în muhe și mari lucruri, și, ca
să nu mai înșirăm unul câte unul ajutoa­
rele ce s’au dat de către mireni și de către
sfintele mănăstiri, spunem pe scurt că, pe
vremea, fericitului și răposatului Domn, de
Dumnezeu prea-iubitorului bătrân domnul
Antonie Voevod, venind noi în acele părți,
ni-au dat pentru Sfântul Mormânt mănăsti­
rile noastre mare ajutor; dar și pe vremea
fericitului și răposatului Domn, domnul Io
Șerban Voevod, iarăș sfintele noastre mă­
năstiri ni-au dat de două ori pentru Sfântul
Mormânt mare și multă milă și ajutorință.
Și aveți în de obște pomenire mare și
multă și neîncetată la Sfântul Mormânt: ne
rugăm de Sfinția Voastră, ca și acum să
faceți mare milă și ajutorință către casa
334
rcof/jorps p®7àX'fjv sòorcXa/f/vtav zai óof¡0»tav
etç ròv otzov ópwv rè zaì toö ikoò. tt¡v
órcatav QéXsts Sojgț, Stà và 'pttaGOjj tò po-
vaotiiptov toó 'A^íou rewpyío'j, àzò tò órcotov
"TjYatvî! siç tòv "Aytov Tà'pov Sofista rcav-
rortVTj rcpôç znòépvTptv twv aytwv rcpooznv/]-
pàtwv zaì zàmptip trpaç vEzzX7ptac szîtvTjç’
zaì oôtwç, ôoàztç ó^áyet Sofista àzò tòv
"Aytov Fewpytov etç tt]v ayiov 'kpottaaXvip,
è’/onat zaì ot rcatépsç twv ópetépwv asóaaptwv
pova<3T7]ptwv zaì Çœvreç zaì reôvewteç rà pvv¡-
póauva, roùç pazaptapoùç zaì ttjv ao7^wprptv.
ASsXçol, etç rò Svopa toö'Ayíon Tàçoo z'j-
Sepvwvrat rcàcat ai èzzXïpiat zai rcàvteç ot
rctw/oi ezetvou toô àrcootoXtzoô zat zotvoö
twv ópOoSó|wv Bpóvoo, zaì Sèv etvat zavéva
àXXo etaóSTjpa, rcapà èXevjpoaóvTj twv /pta-
rtavwv, zaì oXot ot ^ptartavot, tepwpévot re
zaì Xatzot, órcoò eóptazovrat etç roùç tôrcooç
roôro'jç rcávrore óotjOoòv siç rò zatà Sóvapiv'
rcapazaXoùpev zaì tip 'A^twaSv/jv aaç, mç péXv¡
ripia toô owpatoç toö Xptaroö, orcep sari t¡
’EzzXrpta aoroö, và a'jprcovfpere zaì và êovj-
Ofpere perà àyàzrp, perà eôXaôetaç zai perà
àfaGip rcpoatpsaewc, "va StacpvXàfl^ ó Kôpioç
ràç à.7taç ópwv povàç pè áyárcTjv àSeXytzijV,
pè ópóvotav rcveopartzfjV, pè znoépvTptv etç
rcávra tà avanzata, zaì "va rcàvtaç ôpàç
petaor/pTi twv eótaòfia p.età pazpóratov 7’^pac,
pè zaXfp petàvotav, pè réXoç a7tov zai gw-
r^ptov, "va zatavtfpïjte etç rvjv pazaptav zai
atwvtav àvàrcanatv zaì àrcóXaootv, ó'rcoo, àvtì t^ç
èvtaôOa pova/tz^ç tsfiXtppsvTjç Çw^ç, BGÖtTjte
zai rctvïjte srci ttjç tparcéCijç toó Searcóton
Xptotoö, toö àp-/_7j7où zai teXetwtoö rcávtwv
tòv àyafiwv, ort aòrtp ft Só^a elç toòc atwvaç.
(Bibi. Ac. Rom., copii moderne de documente grecești.)
CCCXCIIL
viena, Convorbire între cardinalul [Kolonich], vestitul propagandist pentru Unire.
1701> și Mitropolitul de Bălgrad, Atanasie Anghel1.
Februar.
Atpa', íbeopoüapto’j 20. ’EpwtTjctç toö zap-
StvàXvj, zat àrcôzptaiç toö MTjrporcoXtto'j pè
twv göv aotoö.
1701, «beopo'japio’j 20.
THX6av ot rcatéptSeç etç tò azrpt toö Káv-
Xtzï], păți pè tòv àp)<ov «hotar1, zaì pàç
è'zpa£e, zaì sStàoaaav è'prcpoofiév paç rà rcoóv-
to'jpa szetva, órcoò pwpatzij ’EzzXijaia țrpsî.
1 Ambii, contele Samuil Kalnoky și Ioan Fiath, iscălesc actul din 19 Mart 1701, de întărire pentru
Atanasie. V. nota 1 Ia pag. 336.
voastră și a lui Dumnezeu, pe care veți <la-o
ca să se facă mănăstirea Sfântului Gheor­
ghe, de la care vine către Sfântul Mormânt
ajutor de tot felul pentru îngrijirea sfin­
telor locuri de închinăciune și a toată acea
sfântă Biserică; și astfel, de câte ori va
veni ajutor de la Sfântul Gheorghe către
Sfântul Ierusalim, vor aveà și părinții vene­
ratelor voastre mănăstiri, și în viață și după
moarte, pomenire, fericiri și iertăciune. Fra­
ților, întru numele Sfântului Mormânt se
cârmii iese toate bisericile și toți săracii
acelui Scaun apostolícese și obștesc al drept-
credincioșilor, și nu e niciun alt venit de­
cât eleimosina creștinilor, și toți creștinii,
clerici și. mireni, cari .se află în locurile
acestea, de pretutindeni îi ajută după puteri;
ne rugăm și de Sfinția Voastră, ca mădu­
lare cinstite ale trupului lui Hristos, care
e Biserica lui, să lucrați împreună și să
ajutați cu iubire, cu evlavie și cu bun cuget,
ca să păzească Domnul sfintele mănăstiri
cu frățească iubire, cu bună înțelegere du­
hovnicească, cu gospodărie la toate cele de
nevoie, și pe voi toți să ne strămute de aici
la prea-înaintată bătrâneță, cu bună me­
tanie, cu sfârșit sfânt și mântuitor, ca să
ajungeți la odihna cea fericită și veșnică,
și învrednicire și, în locul năcăjitei vieți
monahicești de aice, să mâncați și să beți
la masa Domnului Hristos, începătorul și
săvârșitorul a toate cele bune,—că a lui
e slava în veci.
.
Întrebarea cardinalului și răspunsul Mi­
tropolitului cu cei d’impreună cu el.
■ 1701, Fevruarie 20.
Au venit Paterii la casa lui Kalnoky, îm­
preună cu domnul Fiath, și ne-au chemat,
și au desfășurat înaintea noastră acele puncte
pe care le cere Biserica Romană.
 Aov. — ’Ev zpwtotç spwnjGí tòv Mtjtpo-
zoXíhjv ri TjXOêv etc tò Mzsrù. Aôtôç àze-
zpiÖTj zgjç vjX6ap.sv và tSoujuv tôv Baatkéa
tòv zoX.n/pov7(p.svov zat tòv èzXajizpÔTaTov
zapStvàXvjv, zat và toùç 7vwpiowp.êv Stà au-
ÔsvràSeç paç.
Autot tôv sp.àôaivav Xé^wvraç: stzs etCt,
ôéozorà pou, v(X0a và zàpw xovçepp.àtCta
àzô tôv zoXoypovTjpévov BaatXéa.
B'ov. — Tôv èCïjtTjae tatç vtovàtÇtaiç too,
Xé^œv^àç too ; zoo àp/tspareôÔT], và taîç Swgțj
etç tàç yetpaç toô zapôtvàXvj, và tatç êàkkiQ
etç rijv ^wttav và tatç zabo^j, zat và tôv
Swațj àXXatç àzô /etpotovtav èStzvjv too, Xé-
^œvtaç: èxeîvoç ôzoô ce èyetpotovTjoev Tjtov
aytopattzôç ëçw tïjç pwpaïz^ç ’EzzXïjotaç.
Pov, — Nà àzo/wptaOfj zavttXwç àzò tïjv
àvatoXtZTjv, zat và ôzota/6^ t^ç pwpaïz^ç
’EzzXïjtJtaç, zat zXéov llarptâp/aç và p.7j p.vvj-
jJtoveôig, onte và toôç àva'pép-jj, jióvov tôv
üàzav zai tôv zapStvàXvjv.
A'o>. — Kai zXéov và p/^v eyjj zàpiav
àvaxàtwatv ps tôv AuOsvtïjv t^ç BXaytaç,
otite pè tôv MïjtpozoXttTjv, obre và zpat^
Ypappattxoôç xaXôtvooç, xat và zparțj oXov
zaztarâavjôeç, Stà và pvj ytvstat axávoaXov.
E'ov. — Kai và aretXifl èxetvwv twv wpzta-
pévwv, ozoô ó xapôtvàXïjç TjôeXe toôç s:opzíaf¡
etç rvjv tÇàpav \ Stà và stvat zovtpa twv zaX-
ëtvwv zat t^ç aovóóoo, xat ó BXattzaç và
pïjv eivat OsXvjpatàpvjç puôvoç too và àzoœa-
atCxi ^pícete, 7], àzò àXXa, ywptapata, ôtywç
toô OeoXóyoo- zat oaov ooptyépov TjôeXev eXO^
àzô et rt Xopjç ptaà và zàp^ O BXattzaç
zat ptaà ô OeoXôyoç,— Stà và etvat zttropaç
toô povaatTjptou, và záp^j zat a/oXetov, zat
ette àXXa ’/petàCovrat aôrot.
q'ov, — Nà pîjv eivat ôsXïjpatàpTjç ó BXa-
tizaç và yetporov^aT] zazàôeç, ewç ozoô và
pv¡ tôv záp.r¡ Soztp.7jv o wpvepévoç toô zap-
StvàXïj, zai ot jptXoaoȚot, zai và eivat ewç
etxoot s£ ypovwv etç rijv ^Xtxtav, zai và etvat
àvôzavSpot, Stywç yovatxa, wç za6wç etvat
zai oi zaztatâotôeç.
Z'ov. — Toô tàCoov và toô otôoov tà pzávta
toô attaptoo 30.000, Stà và zàpiQ sva ytav-
rpàpvj, và rô êyig, zai và sxTi ààazaXov SXà-
■/ov zai zaztotàaTjv Stà và pàQ^j çptXoaoztav.
H'ov. — Tôv BXattza Seótepov và tôv /et-
porovTjaoov, Stati èzeîvot ozoô tòv è/stpotó-
VTjaav Sèv Tjpzopoôv và etvat opQot, ott Sèv
etvat oôvtàratç.
Țara-Românească. E vorba de jurații de Scaun.
1-iu. — Alai întâiu a întrebat pe Mitropo­
lit de ce a venit la Beeiu. El a răspuns
eă: am venit să vedem pe Împăratul, care
să trăiască întru mulți ani, și pe prea-lu-
| minatul cardinal, și să-i recunoaștem drept
! domni ai noștri.
Ei l-au luat în râs, zicând: ei spune: stă­
pâne al mieu, am venit să ieau confinnațir
de la Împăratul, care să trăiască. întru mulți
ani.
' 2. — l-au cerut donațiile lui, spuindu-i că
acelea cu care a fost făcut arhiereu, să le dea
în manile cardinalului, să le arunce în foc să
। ardă, și să-i dea altele cu hirotonia lui,
zicând: acela care te-a hirotonisit erashis-
matic, în afară de Biserica Romană.
3. — Să se desfacă desăvârșit de Biserica
răsăriteană și să se su pu ie Bisericii Ro­
mane, și mai departe pe Patriarhi să nu-i
pomenească, nici să-i aducă înainte, ci
numai pe Papa și pe cardinal.
4. — Și mai mult să n’aibă vre-nn amestec
cu Domnul Țerii-Românești, nici cu Mitro­
politul, nici să nu ție grămătici calvini, și
să ție numai papistași, ca să nu se facă
¡ scandelă.
। 5. — Și să trimeată din acei jurați, căci
cardinalul vrea să-i izgonească în „Țară“
pentru că e contra calvinilor și a Sinodului,
și Vlădica să nu mai aibă voie singura ho­
tărî pricinile sau, din altele, despărțeniile,
fără Teolog; și ce folos va veni de la
orice, jumătate să iea Vlădica și jumă­
¡ tate Teologul,—ca să fie [el] ctitorul mă­
| năstirii, să facă și școală și orice alta li-ar
j trebui.
i ß.— Să n’aibă voie Vlădica a hirotonisi
pe popi pană ce nu-i vor face cercetare
[popei] juratul cardinalului și filosofii, și
să fie [popa] în vrâstă de pănă la douăzeci
și șase de ani, și să fie neînsurați, fără
nevastă, cum sunt și papistașii.
7. — îi orânduiesc sa-i dea banii grâului
30.000, ca să facă o școală (ftavtpápTj?),
Í s’o aibă, și să aibă dascăl român și pa-
j pistaș ca să predea filosofie.
8. — Pe Vlădica să-l hirotonisească a
doua oară, pentru că aceia cari l-au hi­
rotonisit, nu se poate să fie drepți, căci
nu sunt uniți.
j 9. — Când va muri Vlădica, să se afle
I trei tineri din Țară, și să fie buni școlari,
33G

ö'ov. — "Ovav ázoOáv^] ó BXaTÎxaç, và toö
sùpeSoùv Tpia zatSta àzo ttjv TCápav, zaì và
eìvat azotato: zoXXà, çtXÔGoyo’, và tooç
zépQ’n stç tò MzsrCt, zaì và tooç 5oztp.aö^ |
ó zapôtvàXïjç : zotoç àzô toùç Tpeîç tjOeXev ■
îioTat à^.wTâpoç, sxstvov rfizle xàjiig àpyjîpsa
ó xapàtvàXïjç.
l'ov, — napayYekta sic toùç zazàosç, ôzoù
etvat yetpoTovïjjxévot, và toùç ôs'JTSpoystpoTO-
vrpxi, °Tt Sùv sixav àXTjOtvTjv.
IA'ov, — Nà YvwptÇouv tôv àpyteztazozov
twv ~a"iGTÔG!owv Stà TpavTjTSpov, wç za8<ôç
azapy^ç 7/tov twv xaXêtvwv, và ¡iy¡ Xet^XJ i
àzô Tïjv aùvoàov.
IB'ov. — 'O BXavizaç và sy^ tôv títooXov i
toù wç xaOèiç zai oí àXXot àpytspsîç ot où-
vtàTat, ôzoù etvat p-s ty¡v ’ExzXvjoíav tt¡v pw-
¡iatzr(v và etvat a’j[j.ôo'jXàTOpeç oaatXtxoi.
IPov. — Ot zpwTOzazâôsç và [j.7jv àva- I
xaTwvoJVTat e’tç Tà pzàvta ôzoù ep/ovTat àzò
ywpiatatç xaì àXXatç xptaatç, fióvov và Tà ¡
zatpvț] ó ôgoXôfoç xaì ó êàp-p.zipsoç xaì ó |
BXaîixaç àzò oaa xaì àv epywvTai àzò r/jv ¡
TCápav.
lA'ov. — Ot zaXòìvot và p.7¡v syoov zápta-
vvjc Xov^ç àvaxàtwatv, o’óte và àvazaTwvwvTat
eiç [looTtxatç ùzôôsaatç *.
filosofi, să-i ducă la Beciu, și să-i cerce­
teze cardinalul: care din trei ar fi mai
vrednic, pe acela îl va face arhiereu cardi­
nalul.
10. — Să se dea veste popilor ce sunt
hirotonisiți să se hirotonisească a doua oară,
pentru că n’au avut binecuvântarea ade­
vărată.
11. — Să cunoască pe arhiepiscopul pa-
pistașilor ca mai mare, precum de la în­
ceput eră al calvinilor, să nu lipsească
i din Sinod.
12. — Vlădica să-și aibă titlul ca și alți
■ arhierei uniți, ce sunt cu Biserica Ro­
mană; să fie sfetnici împărătești.
13. — Protopopii să nu se amestece în
banii ce vin de la despărțenii și alte pri­
cini, ci să-i iea teologul și var-birăul
(vár-biró, birăul, judele cetății) și Vlădica,
din ce bani vin din Țară.
14. — Calvinii să n’aibă amestec de nici,
un fel, nici să se amestece în lucruri
duhovnicești.
!
;
!
|

(După ms. 605 al Metecului Sfântului Mormânt, în Legrand, Recueil, ed. l-a, pp. 39-41, n° 13;
ed. a 2-a, pp. 36-7, n° 13.)

CCCXGIV.
17° b Calinic al II-lea, Patriarhul de Constantinopol, către „nobilii, clericii și toți
Mam (?). pOpii din Ardeal, domni, negustori și alți creștini binecuvântați din tot Ardealul,
cari ați rămas ca fii iubiți în Hristos, în preasfânta, apostoliceasca și catolica,
drept-credincioasa Biserică răsăriteană“, arătând că a aflat prin Mitropolitul Teodosie
cum că „un oarecare anume Atanasie“, hirotonisit de el, a lepădat ipocrizia și se
arată dușman al Bisericii, primind și răspândind dogme străine, pentru care el
afurisește, cu sinodul, și caterisește pe acel „rău ipocrit Atanasie ori mai curând
Satanasie“. Iscălesc și: al Nicomediei Partenie, al Heracleii Neofit, al Chalkedonului
Gavriil, al Derkonului Nicodim, al Agatopolei Roman, al Proikonesului Mitrofan,
al Cizicului Gavriil, al Nicosiei Antim, al Euripolei Calinic.
(Nilles, l. c., II, pp. 348-51.)

1 Pentru aceste negocieri, v. cererile ulterioare ale lui Atanasie, în Nilles, Symbolae ad illustran­
dam historiam Ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, I, Innsbruck 1885, pp. 274-279 și făgă­
duielile ibid., pp. 281-7. Actul de confirmaro din 12 Mart 1701, ibid., pp. 289-90. Pentru desfășurarea
împrejurărilor, Iorga, Istoria Bisericii, I, pp. 26-9 și polemica dintre dd. Zenovie Pâclișanu și Șt. Pop, pri­
vitoare la a doua hirotonisire a Mitropolitului, în Cultura Creștina din Blaj, anul 1913 și în Unirea din
Blaj, pe lanuar-Februar 1914.
 337

cccxcv.
Constantin-Vodă Duca al Moldovei către Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, 1701 ,'
ca să-l împace cu Constantin-Vodă Brâncoveanu. 2 Iunie.

’lijnatoXv) Kœvaravnvo'jûoüxa Boeêôàa zpôç Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod

tòv IlaTptap^TjV 'IspoaoXuțuovtvațiea'.Te’joț] oó-
toç zapà Tip AoOsvrț; OuixpoêXaytaç Gzèp
aóroù.
Tt]v cqtav xat tspàv ôî£tàv t^ç ôp-erspaç
ôetOTâTTjç MaxaptônjToç ejXaêwç àazaCôp.evoç,
BD/opat zapà toô èv TptâSt 0=oô ïjjuûv ~àv
è'perôv xat t[)T/<ûyeXéî.
’Axoôaa'/rsç rqv Stà tò XoT^vt ov xai
STorp.aatav èztxpàvOTjixsv' t’Xeioç yévotTO ó
0sôç ^¡itv xat Tip yptauovójitp Xaip’ Xuzoúp.süa
àxóp.7] s'jptazóp.evot etç áxpav OTSVoywpíav,
xat ov5au.ó(hv rf¡v zapàxXïjatv ëyovTeç.
'il MaxaptÔTTjç ao'j ôptÇet oTt etç tò Neo-
/wpt, oTav p.aç èSe^twaaro 'ptXoaTÔp7<oç, xat [iàç
èxpâTïjaev etç ttjv iepàv aÙTTjç TpàzsCav, 5èv
êTa^eTÎzoTS và vpàtpTj zept Tjpwv Tip A'jOsvtțj12,
xat Tà é^ç, xat àèv àvTiXé7op.sv, Stori èv-
Séysrat và Xav6avwp.e6a ex t^ç zoXoxatpiaç-
86ev zspt èxeivoy oôSetç ózoXsízsTat X070Ç.
Ilept Sè T^çè77pàiO') zarpix^ç èza77sXtaç.
•^v '^ptv syetptaaTO zpàïjv, S'/jXwaaç otî èv
xatpip QéXet 7pá<J>7), xat 6éXet jisaireóast Tip
AoOsvrțj O'^xpoêXaytaç, xat p.àXa Seôp.eOa:
vôv 7àp xatpôç eôzpôaSsxroç, vôv ■rçp.spa aw-
TTjptaç, oTav OÒX safiv Tjiiiv àXXa/óOev za-
pàxXïjatç zptv ózò t^ç àvà7X7jç xaTazwO^vat,
zptv zapavâXwpta 7svèo0ai ^¡aàç r^ OXiipet xat
àx^ôtcj, zptv aô^vB^vat xàxet Tà xaxà' àç
7pà<p7j, a.ç p.soiTS’jaij] Oepjiôç xai ^{iiov evexev,
tva fi7¡ àzoTÔyiop.ev t^ç X’jospv/jGswç, envoûv-
Teç T’îj aoTi'j 'T<p7]XÓTT¡TC xai và syroptev xXet-
vôv xat tepiorarov atir^ç 7pàp.p.a elç àzôxptatv
xat ôfjXwaiv tiov àva7xaiwv ai Sè BstoraTai
TaÔTTjç euyat psB’ Tjiwv.
’lo'jvtoo 2.
Tvjç DjisTepaç MaxaptÔTTjToç
etç toùç Optoixoôç èv Xptarip zatç
’Iw Kwvaravrtvoç âoôxa BosoôSaç.
către Patriarhul Ierusalimului ca să mijlo-
I ceașcă el la Domnul Ungrovlahiei pentru
dânsul.
Sfânta dreaptă a Fericirii Voastre prea-
dumnezeiești cu evlavie sărutând-o, mă rog
de Dumnezeul nostru cel închinat în Treime
i pentru toate cele dorite și de suilet folositore.
Auzind hotărârea și gătirea pentru Botin,
ne-am amărât: să ni fie Dumnezeu îndu­
rător nouă și norodului creștinesc; ne mai
întristăm încă, ailându-ne în cea mai mare
strâmtoare, și de nicăiri având ajutor.
Fericirea Ta spui că la Neochori, când
ne-ai primit cu dragoste și ne-ai ținut la sfân-
ta-ți masă, n’ai orânduit cumva să scrii
pentru noi Domnului, și celelalte, și nu
zicem altfel, de oare ce se poate să uităm
pentru lungimea vremii; deci pentru aceia
nu mai rămâne vorbă.
Iar pentru vestea părintească în scris pe
care ni-ai dat-o în mâni dăunăzi, arătând
că la timp vei scrie și vei mijloci cu Dom­
nul Țerii-Românești, ne rugăm și cu stă­
ruință: căci acum e vremea potrivită, acuma
ziua de mântuire, când nu ni este ajutor
de nicăirea, decât să ne cufundăm în nevoi,
decât să ajungem prada tulburării și neîn-
grijirii. decât să crească și de aici relele;
scrie, mijlocește călduros și pentru noi, ca
să nu pierdem cârmuirea, cu gând bun către
Innălțimea Sa; și să avem scrisoarea-ți ves­
tită și preasfințită spre răspuns și vădire
a celor de nevoie; iar prea-dumnezeieștile
tale rugăciuni fie cu noi.
2 Iunie.
Al Fericirii Voastre
la poruncă, fiu întru Hristos :
Io Constantin Duca Voevod.

(Bibi. Ac. Rom., copiile domnului M. (redeon.)

1 Pare în legătură cu fuga boierilor în Țara-Românească pentru a cere ca Domn pe Antioh

Cantemir; Continuarea lui Miron Costin, p. 45; Neculee, pp. 270-1.
2 E vorba de vre-o expediție turcească ce nu se făcu. Pănă în 1713 Hotinul rămase al Moldovei.
• Țerii-Românești, Brâncoveanu.

58183. Vol. XIV. 43

338
CCCXCV1.
Constanti­ Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Constantin-Vodă Brânco­
nopol,
veanu, pentru transmiterea de acesta a „mărturisirii ortodoxe“ către Mitropolitul
1701,
28 Oetom-
de Filadelfia, ca să-l vadă de este ori ba ortodox.
bre. KaXXtvtxoç, èXstp 0îo5 àpytsîîiazoïroç
KwvatavrtvouirôXewç, Néaç 'Pwur/jç, zat otzon-
[isvtzôç Ilatpíáp'/Tj?.
EoaeSéatatê, èzZapurpórars zat ó<p7¡XóraT£ j
AòOévTa,zópts, zópte ’Iwávv7¡ Kiüvatavtîvs Mira- |
oapápta BosëôSa îràarjç O’rrzpoôXayiaç, otè
zatà Ttveöpta áyaTr^ts zat iteptitoSr^e r/jç
ôjiœv Metptôrrçroç, r/¡v aá¡v ’EzXap.irpörqta zat
aôOtç ebyopsvoi èz péoTjç ^ny^ç, zai eôXo-
7OÛvrsç èv Kopito, aor/jv àaitaW[j.s9a, toô Tta-
vsuairXa7yvoo 0eoû ôsôfievot và ttjv àîroXaûa^
tò irapôv paç èv ó^teia, eòvjyicf, eÒ7]p.eptcj,
zat vtZȚj zar’ èySpòtv, ópatwv re zat àopàrw.
Tipo ¿Xtyo’j s’iyap.sv fpàtpet r^ ’Ez-
Xap.7tpótYjtt irepi roo 4’tXaôeXçeiaç, itwç
syou.sv và aretXa>p.ev îtpôç èzeìvov rijv ¿¡io-
Xofiav r^ç Òp6o5ó£o'j ^pitôv îttarewç, và tïjv
tiírovpátpfj, ôtà và zataXàSwp.ev av eópiozsrat
etc rà Soffiata t^ç za6oXtz^ç zat àìtoato-
Xtz^ç ’EzzXïpiaç t^ç àvatoXtzijç, t] ou- tàjv
ôîtotav ófioXoftav, tSoò rtjV atéXXofiev etç tàç
èvSô$O'iç aor^ç yeîpaç, và toô ràjv atetXfj1 pè
àvQpoîtov otfoopov, zat zaXóv, và toö rijv
^Yjfévf] èzet- Stott '^fietç etyajiev toô fpàtpst
îtpoXaêôvttoç étépav èîttatoXfjV, aóatTjpáv, zat
èztzX7jzttZT|V, ^Gttvoç tô toov tô èateiXafiev ffl
ajj ’EzXafirtpôn)rt,và tô tSfj, Ofioû, zat à.XXa toa
ttvwv fpajifiàrœv' op-toç uarepov, à'poû èatae')-
aev ó zôp XpôoavOoç 2, Tjopafiev p.tav
toû <PtXaSeXyeiaç, Ozoô p.àç eîyev èataXp.év7jv,
njv ôîtotav tTjv si.yap.ev yapsvvjv, îjarivoç
zat aot^ç tò taov ìSoò t^ç tô atéXXop.ev, ett
rijv arsXXopsv zat tô taov t^ç èîttaroX^ç p.aç,
oitoü toù atéXXop.ev râpa toô «b/jXa.SeXsetac,
zat ÔéXere rà tS^ Stört tòv èfpàtpap.ev, zatà
tò itapôv, elpTjvtzTjV èîttaroXf(v, p-Tjîtwç zat
èvtpait^, zat zaóaf¡ à~’ aùrà óxoù èittyet-
ptatïf/.e tà ôitota taûta fpàp.p.ata ^p.ôiv atéX-
Xovtàç ta vj ’EzXap.itpôt7]ç aôt^ç ttp 4’tXa-
SeXyetaç, 6éXet toù aretXet zat tà toa ttôv
zat’ auroù fpap.p.ârtov, ôîtoù è7pà<pap.sv St]-
XaSïj zpoXaëôvrwç, và tà tS^ etç tt StáSeatv
tôv eyopsv, zat và toû vpâtpȚf zat -q ’EzXap.-
zpôtïjç aor/jç îrôç ètuyev èSw ó 7pap.p.attzôç
r/]ç, otav e7pâșovto tà totaùta 7pàp.p.ata
zar’ aùtoû toû <I>tXaSeXçetaç, zat tà etSe,
1 în Veneția, unde, după tradiție, Mitropoliții de Filadelfia erau șefii comunității grecești.
2 Notara.
'¡•Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhiepis­
copul Constantinopolei, Romei celei Nouă,
și Patriarh a toată lumea.
Prea-evlaviosule, prea-luminate și prea-
înălțate Domn, doamne, doamne Io Con­
stantin Basarab Voevod, a toată Ungrovla­
hia, fiul duhovnicesc iubit și prea-dorit al
Smereniei Noastre, rugându-ne pentru Lu­
minăția Ta iarăș din adâncul inimii, și
binecuvântând-0 întru Domnul, O îmbră­
țișăm, cerând lui Dumnezeu milostivul să
Te afle cea de față a noastră în sănătate,
fericire, bună stare, slavă și biruință asupra
vrăjmașilor, văzuți și nevăzuți.
Cu puțin înainte scrisesem Luminăției
Tale pentru al Filadelfiei, că vom trimete
aceluia mărturisirea credinței noastre orto­
doxe, ca s’o iscălească, spre a află dacă se
găsește în dogmele Bisericii Răsăritului celei
a toată lumea și apostolicești, ori ba; care
mărturisire iată că o trimetem la mânile-Ți
cele slăvite, ca să i-o trimeți eu om sigur
și bun, ca să i-o ducă acolo; pentru că
noi îi scrisesem mai d’inainte altă scrisoare,
aspră și plină de mustrări, a cării copie
am trimes-o Luminăției Tale, ca s’o vadă,
precum și copiile altor scrisori; dar pe urmă,
de când a plecat chir Hrisant, am găsit o
scrisoare a [Mitropolitului] Filadelfiei, pe
care ni-o trimesese și pe care o pierdusem,
a cării copie iarăș iată că ți-o trimetem.
și-ți mai trimetem și copia scrisorii noastre ce
trimetemacuma [Mitropolitului] Filadelfiei,
și veți vedeâ de ce i-am scris, acuma, o
scrisoare de pace (salutare), nu cumvii să
se întoarcă și să înceteze de la lucrurile
ce a început; care aceste scrisori ale noastre
trimețându-le Luminăția Ta [Mitropolitu ­
lui] Filadelfiei, îi vei trimete și copiile scri­
sorilor împotriva lui, pe care adecă le-am
scris înainte ea să vadă la ce socotință-1
avem, și să-i scrii și Luminăția Ta cum
s’a întâmplat acolo grămăticul Tău, când
s’au scris astfel de scrisori împotriva lui,
[Mitropolitul] Filadelfiei, și le-a văzut, și
să-i scrii să se oprească, și mărturisirea

zaì và tòv YpafpEts ort và cjaraXO^, zat tïjv
ójioXoytav t^ç ¿pOoôôçûn rciatewç và tt¡v ó-
zovpâ’pȚj, zat và pàç Tïjv gtsXXt] rcàXtv órcìaw,
<IS TÒ [léaov T7]Ç, và TT]V ^Epà.GWpSV SIÇ TÒV
zwàtxa r^ç za6’ T]pàç toû XptaToü M^àXigç
’ExzXïjaiaç. lîpôç roôrotç và tôv vpâtpîTS àxôju
zat etc rà Xatrcà, órcoò tôv 7páyopsv, va zâp/ț)
và rcoXirenOfl xa6ô>ç roô ypà'pop.ev, zat o/t
àXXéwç, ôtà và Xettp-țj arcò zá.6e xaTï]7opiav
gl Ss zaì §èv Gekijaet và ÓTtOfpà’p'Q rijv ópo-
XoȚtav, zaì và rcoXtrgyQ^ xai £ì? Xotrcà,
xaOwç tòv 7pá'pop.ev, etvat /peta và pera-
•/etptaOoöfiev xaì Tjpeïç zar' aÙTOò èzeiva
órcoò toó rcpércoov, zat, 7pá/povtá? tov zat ïj
aï] ’EzXaprcpÔTïjç ro'.ooTOTpôrcwç, àprcoTïç và
Súatj] ó Qsôç và Xaor, téXoç ¿7a60v 7] aÙTÒ]
ôrcôôeatç pè tô psaov ttjç. Fiept 8è tï]ç Ae/iaç,
ri và elrcoûpsv, AòOévra èxXaprcpÔTaTs ; Aòroì
etvat oXot èvavriot t^ç ¿p6o8ó£oo ïjpwv rcía-
tswç’ ot xatpoi xat etvat xa6à>ç etvaf rcpôç
rcotov và 7pá$op.ev rwpa 7]peïç; Ot zaXoru/ot,
ot rcpò ïjpwv Ilarptàp/at, è'SaXav Xo7¡wv twv
Xo7¡wv çwrtatç péaa etç toûto tô arc^rf àv
sì’/apsv ïip.eiç tï]v MïjtpôrcoXtv Ktatôou elç tr¡v
èçooatav paç, e7pâȚapsv tôv Ktatêo’j, zat s-
rcttporctzwçèreXeiwve Tïjv SooXetav. "Op.wç psrà
taôta tawç ó ©eôç olzovopt^aȚf zat sùpopev
zat taûtïjç r^ç ùrcoOsaîwç r/jv eùzoXtav, zai
tïjv TeXetwawpsv xai aotijv. "Opwç, sxXaprcpo-
tate AôQévta, opapàï1, xa6wç ôXércopev, waàv
Seotepoç Flatptàp^ïjç çpovttÇetç, xai rcpovo-
eiaat rcepi rcàaïjç èxzXTjataattx^ç ôrco6éa=wç,
zai èrcipsXeîoat tïjv ’ExxXïjaiav zatà rcoXXà-
Stà tô órcotov [tàç ôàvetç etç ôrcotptav, èrcetSï]
svep7eîç xat rà twv Auôevtwv, zai tà twv
Ilatptap/wv, et>7e Tjj 07) ’ExXaprcpoT/jr!, xai
’jrce'pet)7e, yaipov xat à7àXXo’j, ott rcoXùç 0
utaSôç àrcôxetrat aot èv totç oopavotç Stà
toùç xorcooç aou, 8tà toùç ôrcoto’jç, srcetôï]
èrcipsXsîaat rôaov rcoXXà Stà tïjv eùaèoetav,
OèXetç Xáóet toùç ptaOoùç taouç pgrà twv
íspwv xai Osoxïjpôxwv ’Arcoato'Xwv, và Xs7eaat
zai và etaat taarcôatoXoç, waàv tôv pS7av
BaatXéa K.wvatavttvov, tôv àpx'/]7Ôv t^ç op-
OoSoÇtaç xai t^ç eùaeôoûç ^pwv rciatewç, và
àrcoXaùaTjç toùç oteœàvooç taouç psr’ èxeivwv.
Taûra pèv irci toû rcapôvtoç' '/àptç Sè toû
K'Jptoô Tj[twv ’hpoû Xptatoû, zai fj eo'/T] xai
■/] eùXo7ta t'^ç ïjpwv Metptôr/jtoç perà
t^ç a?;ç ’ExXaprcpÔTï]TOÇ. yatp'“, ’Oxrwêptot) zCz.
7 CO Kwvaravrtvo'jrcoXswç, eù](étï]C tZ]Ç a^ç
’ExXaprcpôtïjtoç.
(Bibi. Ae. Rom., côpii moderne de documente grecești.)
Oramai, italienește.
339
credinței ortodoxe s’o iscălească, și să ni o
trimeată iarăș îndărăt, prin Tine, ca s’o
trecem în condica Bisericii celei Mari a lui
Hristos care e în seama noastră. Pe lângă
acestea, să-i scrii încă și despre celelalte
lucruri ce-ți scriem, să facă a se purtă
cum îi scriem, și nu altfel, ca să lipsească
de orice învinuire; iar, de nu va voi să
iscălească mărturisirea, și să puie la cale
și celelalte, cum îi scriem, e nevoie să în­
trebuințăm și noi împotriva lui acele ce
se cuvin, și, scriindu-i și Luminăția Ta
astfel, poate să dea Dumnezeu să’ iea bun
sfârșit această afacere prin Tine. Iar, cât
despre Țara Leșească, ce să spunem, Doamne
prea-1 urni nate? Aceia sunt cu toții protiv-
nici ai credinței noastre ortodoxe; și vremu­
rile sunt cum sunt; către cine să scriem
noi acuma? Fericiții Patriarhi de’naintea
noastră au aruncat luminile unor învățați
după alții în acea casă; de am aveà noi
Mitropolia Chievului în puterea noastră,
am fi scris [Mitropolitului] din Chiev, și în
numele nostru el ar fi săvârșit slujba. Ci
după acestea poate că Dumnezeu va face;
și vom află și îndemânarea acestei afaceri,
și o vom isprăvi și pe dânsa. Ci, Doamne
prea-1 uminate, acuma, precum vedem, cugeți
ca un al doilea Patriarh, și ai prevedere pen­
tru orice afacere bisericească, și te îngrijești
de Biserică în multe; pentru care ne faci
să bănuim că, de oare ce îndeplinești și
trebile Domnilor și ale Patriarhilor, halal
de Luminăția Ta, și de două ori halal,
bucură-te și te veselește, căci multă răsplată
te așteaptă în ceruri pentru ostenelile 'Fale,
pentru care, de oare ce te îngrijești așa
de mult din evlavie, vei lua simbrie ase­
menea cu a Sfinților și de Dumnezeu vesti­
torilor Apostoli, ca să ți se zică și că ești
una cu Apostolii, ca împăratului celui mare
Constantin, începătorul ortodoxiei și al cre­
dinței noastre cucernice, ea să te învredni­
cești de cununi ca ale acelora. Acestea
deocamdată; și harul Domnului nostru Isus
Hristos, și ruga și binecuvântarea Smereniei
i Noastre fie cu Luminăția Ta. 1700, Oetom-
vrie 27.
Al Constantinopolei, rugător al Lu­
minăției Tale.
340
CCCXCVIL
1701, Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Ștefan Rácz, despre rătăcirea lui
Novembre. confesională, prin trecerea la Uniți, sfătuindu-1 să se îndrepte.
'lepoookôjj.œv ypàp.pa rcpôç Xts-
œavov 'PótCtjv Sta^œriCov tt]v rcpo-/¡7OTp.év/jv
ÓíTÓOsGtV.
1701, Noep-Spíou. ¡ 1701, Noiemvre.
’EvWjiótate zùp Iréyavs TótCì), ó ©eòe ó
a?ioç và as ywrta’țj etç tò zaXóv. 'Anò ròv
zatpòv TTjç ataopwaewç toò zoptoo fj|iö>v ’lipoö
XptaToô, àpytas và ZTjpÓTTSTat etç oXov tôv
zóap.ov ôpOôOoÇoç rctanç. zat T|XQûv TÓaot
atpenzot, zat BaatXetç, zat ílárca’., zaì fla-
Tptàp^at, zat àXXoi rcoXXoi tepw^svot zat
Xatzot, zat rcpOTTjTêpa. aitò toôtodç ot et5a>- ।
XoXáTpat Tjcav àvTtzeip.evot etç vip ¿p6ó3o£ov
rcÍGTtv, zat oXot toùç ¿p0ô5o£o'jç toôç ëO-
Xtcpav, zat aXXa rcoXXà zazà toù: ëzap.av,
zaôtùç StaXap.Sàvoov Tà p.apwpoXó-¡fta, zat
oXot ot 6p6ô5o£ot ùrcéyepov zat Tatç àvàyzatç,
zat Tatç SXttpatç, zat Tatç Captate, zat aÙTÔv
tôv ÔàvaTov, povov và «pXa^ovv zaOapàv zat
àa’tXov T'íjV ¿p6ó5o£ov rcisTtv tò ûaTepov za-
zùv Ypepev ó ’E'/Ôpôç etc ttjv zaOôXoo ’EzzXt(-
atav, toùç AaTtvo'jç, ôrcoô ërcXaoav zat etrcav
n6>z ó Ilàrcaç etvat èrciTporcoç toô XptaToô
etç oXov tôv zóapov, zaì èz toùtoo èmvéo-q
và tpépo'JV etc T‘/jv’EzzXïjatav toô XptaTOÔ zat
àXXatç ~oXXa.tç zatvOTop-tatç, Tatç ôïrotatç
è7pà'papev etç tò zotvòv vpápjj.a ó toô sgtsí-
Xau.sv etç Tà «tÙTÓOt,—ô/t oXatç, sTtetSij etvat
rcaparcoXXatç, àXXà ¡leptzatç' zat, èrceiÔTj toô
ílárca 7] povap/ia etvat toô ’AvrtyptaTon 7)
èêouata, §èv z'jvtjy^ àXXo ë0voç, rcapà twv
òp6o5ó£wv, ToaoÔTOv, mois Sèv ë&Xttpav tò
opOóòoBov ^évoc et etSwXoXàTpat zat nàvzsç
ot aîpêTtzo't, OGOv toùç ëOXttpe zat toùç ÙXtôst
ó Ilàrcaç zat ot ôrcaSoi abroó, StÓTt ó ’E/Qpôç
etvat p.éaa arcò tò orcv^Tt : 7¡aav àSeXyoì zat
èvevTjzaatv ot rcarctOTat rcpooÓTat, etvat ètw
TTjç ’EzzXTjotaç p.aç, tóoov orcoô r/ ’AvaToXtZTj
etvat ôp0o5o$oç, ‘PwțJtatZT] etvat atpeTtZTj'
zat eira ot ypayzorcarcàSeç. Stà và veXaooov
toùç àrcXoôç ôpOoSô^ooç, XsȚO'Jotv OTt ’Ez-
zX^ata etvat jita. Tò zazôv toôto eșSaoev
etç rcoXXà u.épvj, àp.7j Twpa, rcapa/tópujaet ©eoô,
ëtîQaoe zat aoToô, etc ttjv ’EpOeXtav" zat àXTj-
Owç et/ov oí op0óSo|ot aoroö, etç tt¡v ’EpSs-
Xíav, rcstpaop.oùç àrcò toùç zaXôtvovç, àp.7j, pè
tò và Xéyoov szeîvot rcwç etvat çavepot èy-
6pot, ot òpflóòo^ot Sèv órcoTáoaovTo etç tt¡v
StSa/TjV tooç, àp.7| ot 'ppayzorcarcàSeç etvat
Scrisoarea lui Dosoftei de Ierusalim către
Ștefan Rácz, luminând afacerea scrisă mai
sus.
Prea-cinstite jupâne Ștefan Rácz, Dum­
nezeu sfântul să te lumineze spre bine. Din
vremea punerii pe cruce a Domnului nostru
Isus Hristos, a început să se propoveduiască
în toată lumea credința ortodoxă, și au venit
atâția eretici, și împărați, și Papi, și Pa­
triarhi, și alții mulți, sfințiți și mireni, și
mai nainte de dânșii idololatrii erau pro-
tivnici credinței ortodoxe, și toți au tulburat
pe ortodocși, și alte multe rele li-au făcut,
precum spun Martirologiile, și toți orto­
docșii au suferit și nevoile, și tulburările,
și, pagubele, și însăș moartea, numai să ție
curată și nestricată credința ortodoxă; alt
rău a adus Dușmanul, Bisericii a toată
lumea, pe Latini, cari au plăzmuit și au
spus că Papa e vicariul lui Hristos în toată
lumea, și de aici s’a întâmplat de au adus
în Biserica lui Hristos și alte multe înoiri,
pe care le-am scris în scrisoarea de obște
ce am trimes-o într’acolo,—nu toate însă,
căci sunt foarte multe, ci câteva; și, de oare
ce monarhia Papei este stăpânirea lui Anti­
hrist, nu prigonește alt neam decât al orto­
docșilor, așa încât n’au stricat neamul orto­
dox idololatrii și toți ereticii, cât i-au stricat
și-i strică Papa și următorii lui, pentru că
Dușmanul e în sălaș chiar: erau frați și
s’au făcut vânzători papistașii, ei sunt afară
de Biserica noastră, așa încât a Răsăritului
e drept-credincioasă, a Romei e eretică; și
apoi popii frânei, ca să-și râdă de ortodocșii
slabi de minte, spun că Biserica e una sin­
gură. Răul acesta s’a întâmplat în multe
părți, dar acum, cu voia lui Dumnezeu, a
ajuns și acolo, în Ardeal; și cu adevăr
avură ortodocșii acolo, în Ardeal, încercări
din partea calvinilor, dar, pentru că aceia
spuneau că sunt fățiși dușmani, ortodocșii
nu se supuneau învățăturii lor, dar popii
frânei sunt aceia despre cari spune Sfânta
Scriptură că „au piele de oaie“ și spun că
sunt creștini, dar învățătura lor e a lui
Antihrist, și pe mulți îi înșeală. De aici
am învățat că și dumneata ai ajuns tovarăș

sxâivot ózoù Xsțs'. !A"¡m l'pa'íTi tsyow
òépu.a zpoóáto'j» zai Xéyonv on sívat ypia-
ztxvÁ, áp.i¡ àiôayïj too; sívai toó ’Avrr/pía-
tou, zai zoXXôù; ázatwaiv. TXzéz'i sp.á0op.=7
zio; zai r¡ ’EvttjiÔTT(ç aon eț’.vî; awep7Ò; aù-
toî; Stà và àzatwai toù; ¿p6ooó;o’);, rjyo'jv
syîvtjzs; îtpoSôtïj; zai èy_6pô; ztfi àXrjôeia;
zai t^; Ôp6o3o£iaç, skîôooXo; t^; â^ta; sta­
tico; zai àvttz=t[ievo; toù ’lïjaoù Xpiaroù,
zai xpôç toùtot; óSr^ò; tiôv èyôpwv toù
ataopoù toù Xpiaroù Stà và àîtat^ç toù;
òpSoòótou; îtpo; àzwXsiav. "OOsv, àyazcovts;
tr¡v p.stávotáv aou, aoù fpâ'șo^iv tò zapòv
và Xet<pȚ(; àzò toù; sastatà;, raùtòv eìsetv
àzò rijV zatvoóptav stativ, zai và èzavèXO^;
zà.Xtv et; zfy àvtav ’EzzXîjOÎav ózoù aè sțîv-
vipz, zai as àvéOpe'pe, zai as èroip.aas zXzp
povojLÌav âțAtavtov zai àiOaprov èv oùpavot;'
zai oaa èXeye; eco; tcópa èvavtia ztfi eoas-
óeia;, và tà àzò toù vùv svavtia tcòv
sastatcov, zai Stà zr¡v zatptzvjv za.ì zpoza-
toptzTjV aoo àyiav stattv và Xsvțjț ôXa tà
oaia zai Sízata z.ai ztatà. Kai, et p.èv xá¡j^;
zaOó); aiù 7pâșop.sv, zapazaXoù[xev tòv zó-
ptov -¡¡gcijv T/jaoùv Xptatòv và aoù aoï/topTjaTQ
tàjv p.£7àXTjV àpaptiav aòtijv ózoù èzap.e;,
zai và as zatatàgig sì; tò zatptzòv zai zpo-
zatoptzóv aoo asóa.;, tò ózotov eivat vj ¿7ta
zai òpGóoo^o; siati;. Et Ss zai araO^j; et;
tò zsìap.à aoo, zat fisXrpȚ,; và etaai za-
ztarij;, zai và zoviftà; tïjv âȚtav toù Xpta­
toù zaOoXtzvjv ’EzxXvjotav, w; èyOpòv toù 0soù,
w; àzetÛïj toò Xptatoù, co; àvztSoiov twv
'A7ÍWV ’oizoatóXwv, tac óóptatíjv twv 'Ayiwv
riatspwv, w; zpoSór^v t^; a7ta; zafioXtz^;
toù Xptatoù ’EzzXvjaia;, zai w; atttov tpo/tz'^;
àzwXeta; soXXcòv yptattavwv, zai w; toù
StaóóXoo tptXov, zai aovaaztatfjv, zai zoóOo-
|iov ózvjpétTjV, as èyojiev àycoptojiévov zapà
Ilatpò;, Tioù zat '2X7100 Ilvsùjiaro;, toù èvò;
ZQ œùast póvoo 0soù, zat zat^pap-évov zai
àao7ywpT|tov èv t<]> vùv atwvt zai èv tw p.éX-
Xovtt, zai èaéva, zai tò azvjtt aoo, zai tà
ó-àpyovtà aoo, zai tïjv ipuyrjv aoo, zai tïjv
ÇwfjV aoo ëyoptev zàXtv à'fwptGjiévoo; zai
záXtv zatTjpajiévoo; zai ozoSizoo; tcp aiwvtw
àvaôéjiatf và syifl; tà; àpà; sàvtwv twv
'A7ÍWV flatépwv, và syx¡; zr¡v àrfavàzrïjaiv
sàvtwv z6w 'Aytwv ’AzoatóXwv, r¡ pepi; aoo
jietà toù zpoòótoo ’loóóa zai twv ataopw-
aàvtwv tòv Kópiov, tò pvTjpócjvóv aa; per’
ìj/oo, 7j ¿P77) toù 0eoù e 17). èzi tà; zeçiaXà;
óp.wv, và eopste tòv 0sòv payópsvov èv t^
•^pspa. r^; xptasw;, zai tèXo; sàvtwv ó Ea-
341
cu ei la lucrul înșelării ortodocșilor, adecă
te-ai făcut vânzător și dușman al adevărului
și al ortodoxiei, uneltitor împotriva sfintei
credinți și protivnie lui Isus Hristos, și pe
lângă acestea călăuz al dușmanilor crucii
lui Hristos ca să amăgești pe ortodocși spre
peire. Deci, având dragoste pentru căința
ta, îți scriem cea de față ca să pleci de la
papistași, adecă de la legea cea înoită, și
să vii iarăș la sfânta Biserică de care ai
fost născut și crescut, și ți-a gătit moștenire
neprihănită și nestricăcioasă în ceruri; și
câte le-ai spus pană acuma împotriva cu­
cerniciei, să le spui de acum înainte împo­
triva papistașilor, și, pentru sfânta-ți cre­
dință părintească și strămoșească, să spui
toate cele sfinte și drepte și adevărate. Și,
dacă vei face cum îți scriem, ne rugăm
Domnului nostru Isus Hristos să-ți ierte
marea greșeală aceia ce ai făcut-o, și să te
așeze în părinteasca și strămoșeasca ta cinste,
care e sfânta și ortodoxa credință. Iar, dacă
vei rămânea însă statornic în hotărârea ta,
și vei vrea să fii papistaș, și să prigonești
sfânta lui Hristos Biserică a lumii, ca pe
un dușman al Iui Dumnezeu, ea pe un neas­
cultător de Hristos, ca pe un protivnie de
păreri al Sfinților impostoli, ca pe un batjo­
coritor al Sfinților Părinți, ca pe un vân­
zător al Sfintei Biserici catolice a liti Hristos,
și ca pe un vinovat de sufleteasca pierzanie
a mulți creștini, și ca pe un prieten al
Diavolului, și ca pe un ajutător, și gata
sprijinitor, te afurisim în numele Tatălui
și al Fiului și al Sfântului Duh, cel într’o
ființă unul Dumnezeu, și te declarăm blăs-
tămat și neiertat în veacul de acum și în
cel viitor, și pe tine, și casa ta, și averea
ta, și sufletul tău, și viața ta, le afurisim
iarăș și le blăstămăm și le supunem veș­
nicei anateme; să aibi blăstămurile tutu­
ror Sfinților Părinți, să aibi afurisenia
tuturor Sfinților Apostoli, partea ta să fie
eu vânzătorul Iuda și cu cei ce au pus pe
cruce pe Domnul, pomenirea ta să piară
cu sunet, mânia lui Dumnezeu să fie pe
capetele voastre, să aveți pe Dumnezeu pro-
tivnic în Ziua Județului, și la urmă Satana
și diavolii lui să fie cu voi, căci cu noi e
Domnul.
342
ravàç zaì oí SiàôoXoi aùtoô gs0’ 6¡j.wv, è-
zetSïj ô Kôpioç [xsô’ r^MV.
/xtpa', Noî|iëpioo.
(Legrand, l. c., IV, p. 40 și un», din ed. 2-a, n° 15.)
CCCXCVI1I.
1701’ Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim, către Atanasie, Mitropolitul ardelean,
Novembre. deSpre trădarea acestuia față de ortodoxie.
AoatOsou 'kpoaoX0p.wv 7páp.[ia aojiêo'Ag'j-
rtzòv zpôç ’AGavàaiov, èztazozov èv BXayía,
’tawç Xartvo^povoôvra.
1701, Nosfiêptoo.
'11 ’Açevria ao'j, zùp’A0avàate, èv0’jp.àaat
ôzoô ^X0gç etç zr¡v BXaytav zai è^opeoeç và
yâvȚjC MtjtpozoXîttjç eiç tà p.épïj aòrà, èv0n-
¡làaat zwç aè èzaraXâëajiev zwç elaat zazôç
àv0pwzoç, zai r¡ zapSia aoo ouz r^ enOeta
p.età 0eoô, zat èzépaae zôaoç zatpôç zat
ètpfpptÇeç tatç poôytatç, zat oatepov p.è tatç
ôzôayeaaiç aoo zai p.è toùç ^ptztoôç aoo
opxo'jç èzapaxivTjaeç zat ^p.âç zat toôç Xot-
zoôç ôzoô aè è'zXs^av ôtà àpytspéa, zat rsXoç
zàvtwv éxetpotovTjGyjç p.è ttjiïjv, zat èzept-
zotrjÔTjç ózò zàvtwv zepwaótepov àzô et tt
aoô ezpezev, wp.oX077jaeç èvwztov ànsXwv
zat àpyayvékwv zat aotoô toô èzt zàvtwv
0eoô ott và èy^ç ztattv etç toôç 'Avto'jç
üatépaç zat etç zr¡v ór(lav zaÔoXtzïjv toô
Xptatoô EzzXïjaiav' iiatepov è'ypatpeç etç tôv
yetpotovijaavtà as tepwtatov MïjtpozoXitTjv
OoyzpoëXayiaç, zat è^opeoeç 0sX7jp.a và tpw-
7if]ç zpéaç' etç ^¡xàç iypatpeç zat ètfjzrpsç
OsXîjp.a ott eiç p.iav Xetto'jpvtav và yetpotov^ç
zoXXoôç zpeaovtépooç zat zoXXoôç Stazovooç.
Etta èSw TjXÔev etç ttç veavtozoç zai p.àç
etze zwç aè gtSev etç ttjv Btévvav zat èXet-
toopvoôaeç p.è tôv zapStvàXïjv1 zat àXXooç
tppavzozazàSeç, zaì Sôo tpopatç eiç ttjv autTjv
^páyztzvjv XetttwpYÍav àpvTj0Tjzsç zr¡v ivazo-
XtzTjv ’EzzXTjatav, ozsp taotóv èattv ott áp-
vïj0TjZeç ttjv áytav za0oXtZT¡v zat ázoaToXtZTjv
toô Xptotoó ’EzzXTjatav zat wjxoXôytjosç zr^
pwp.atZ7jv ’EzzXTjatav, r^aov zr¡v [isptZTjv zat
zaztattzijv, taùtòv etzetv zr¡o ay_tap.attzT¡v
zai aípettzijv. TéXoç zàvtwv, ^zoúaap.sv ott
èyôptasç etç ttjv ’EpSsXtav zat rjaonv èzàvw
eiç tò ájxá£t ¡iè eȘt aXoya zat èp.zpôç aoo
àvaztav Xap.zà.Ssç, èaôvaieç toôç tspstç zat
ôzeayéÔTjç èXsuOsptav àzô 8oatp.ata zat àXXa
zoapttzà zpáyaata, jióvov và yèvoov Tjvwpivot,
1 Kollonii-li.
1 1701, Noiemvre.
I
Gramată de sfătuite a lui Dosoftei al
Ierusalimului către Atanasie, episcop în
Țara-Românească (sic), poate (sic) aplecat
către Latini.
1701, Noiemvrie.
Domnia Ta, chir Atanasie, adu-ți aminte
că ai venit în Țara-Românească și ai cerut
să te faci Mitropolit în părțile acelea, adu-ți
aminte cum te-am înțeles că ești om rău
și că inima ta nu era dreaptă cu Dumne­
zeu, și a trecut atâta vreme și încunjurai
drumurile, și apoi cu făgăduielile tale
și înfricoșatele-ți jurăminte ne-ai mișcat și
pe noi și pe ceilalți ce te-au ales arhiereu,
și la urma urmelor ai fost hirotonisit cu
cinste, și ai fost socotit de toți mai presus
decât ți se cădea, ai mărturisit înaintea
îngerilor și a arhanghelilor și a lui Dum­
nezeu cela ce e preste toate că vei avea
credință în Sfinții Părinți și în Sfânta de
obște a lui Dumnezeu Biserică; apoi ai scris
către preasfințitul Mitropolit al Ungrovla­
hiei ce eră să te sfințească, și i-ai cerut
voie să mănânci carne; nouă ni-ai scris
și ni-ai cerut voie ca la o singură li­
turghie să hirotonisești mai mulți preoți și
mai mulți diaconi. Apoi a venit aici un
tânăr și ni-a spus cum că te-a văzut la
Viena și ai liturghisit cu cardinalul și alți
popi frâncești, și de două ori în acea li­
turghie frâncească te-ai lepădat de Biserica
Răsăritului, ceia ce e tot una ca și cum te-ai
fi lepădat de sfânta Biserică a toată lumea
și apostolicească a lui Hristos; și ai mărtu­
risit Biserica Romei, adecă Biserica a o
parte din lume și papistășească, ceia ce în­
seamnă: shismatică și eretică. în sfârșit, am
auzit că te-ai întors în Ardeal, și erai pe
carătă cu șase cai și înaintea ta au aprins
făclii, că ai strâns pe preoți și li-ai făgă­
duit iertare de dăjdi și alte lucruri lumești,
numai să fie uniți, ceia ce e tot una ca și

ôzsp taòróv èariv và ysvo'iv ir/wrzafisvot àzò
ösoö, ^vœjxévot Sè tip àvTtyptartp liaza, zaì
'¿tty e^tVÎÇ àzò ZOtp.7]V Xôzoç, Stórt tà zpó-
ëata tà zaipvstç azò rijv aòXijv toù Xptaroò,
zaì tà piztetç sic tò" atóp.a toö StaëôXoT
zaì èzeì ozoö ezpszev sì? za’.pòv àvàyzTjç và
șavgc àvôpîïoç ézipp-a/oç t^ç àyiaç ziatswç,
zaì và zapaQappóvfjC tò zotjivtov zaì X07<ç
zai ëp7<p, zatà závta rpozov, và ^eD7Țj àzò
toàç zaztatâç, toùç èyflpoôç toö atanpoö toö
Xpiatoñ, 7S7ovaç ^apyoç t^ç zaziaç, oSt^ôç
àzwXsiaç, tô)v 'Ațîwv Ilatspwv èyhpoç, zai tvjç
à7taç toö Xptatoö "EzzXrptaç àXXôtptoç zai
çavspôç àzoatâtTjç. Kat, taôta 3tavooô[J.=vot
7jp.£tç, as zXatoptsv zai as 6pïjvoùp.sv zepta-
aórspov àzò ott è'zXaoaêv ó a7toç HaôXoç
tooç l’aXâtaç, zai ó Ojtoç Xpnaoatopoc tôv
ȚtXov aòtoù Osóòwpov èXztCovtsç ôp.wç zai
àzizSc/ópevot tTjv èztatpoçTjv aou stç tô
zaXov, 7pàyop.sv cot tà pTjtà ozoö sypa^sv
ó a7toç ITaôXoç zpôç l’aXàtaç. ’Ezetvoç stze
zpôç l'aXâtaç: «tszvta, ooç zàXtv woivw
ptç où Xptatôç jiopywO^ sv t>p.tv». ’Eycò Sè
ao! Xs7to: tézvov ’AÔavàats, Sv zàXtv wStvw
àyptç ou Xptatôç èv aol p.opywOjj, àvàXaôe
asaotóv, ¡it¡ çwStjO^ç toùç opzonç ozoö è'zapsv
sic tTjv Btévvav, àXXà çoSvjaoo èzetvooç ozoö
êzap.sç ôtav è/stpotovTjÔTjç àpytepsôç’ p.à] 'po-
SïjÔTjç và à'prja^ç tô tpeôooç, àXXà và 'çoStjO^ç
pijzwç zai àzoOàvfjÇ sçw t^ç àX^hsiaç’ [itzpôv
za toi Sèv etaat, at>XXo7tao'j zwç tà tà>v Aa-
ttvwv etvat zatvoôp7ta, sivat aytapattzà, etvat
^eàttza, etvat àzàrrç, êtvat àXXôtpta t^ç St-
SaozaXtaçtoô ^7100 Et^ȚeXtoo zai twv 'Aytwv
[latépwv. iSè tô 7pàp.p.a tô zotvôv ôzoù è-
7pà$ap.ev etç tà aòróflt1, zai zatàXaêe àzô
toöto ott 01 zaztatai eìvat àXXôtptot t^ç
’EzzXïjataç toö Xptatoö, zat, àv zaXà zai Xé-
70'jst zoXXà yXnzà zai ztOavà, p.è t’ijv 66vaptv
tïjç ao’ptaç toö zóap.00 toôto'j, àXXà, àv ato-
yaaÔTjç zaXà, suptazetç ott etvat oXa zatvo-
top.T¡p.ata, zat tà závta àvópota pè rijv
àzoatoXtzïjV zai zatptzvjv ztattv, zai àvtt-
Soêa t^ç zaOoXtz^ç toö Xptatoö ’EzzXïjataç'
p.T¡ àttptav, Stà và ttpTjÖjja etc rijv
èv oopavtp BaatXetav, pí¡ œoêïjO^ç zoaptzà
zàÔTj, zaì aòtòv tòv Öavatov, Stà và paza-
ptaO^ç etç rijv BaatXetav toö Xptatoö. '0 aytoç
Atovôatoç, IlatptâpXTjç ’AXegavSpeiaç, è'ypaye
zpôç tôv Nooàtov, àp */t7Ôv atpèaewç yevo-
pevov, va èztatpé>}^ 60sv èS^XSev, r^o'JV etç
tïjv op&SSoêov ’EzzXrjatav, zai và StSa^ zai
1 V. n1 datat: 1701, Jlaiu (?).
343
a fi despărțiți de Dumnezeu, uniți eu Anti­
hristul Papa, și astfel te-ai făcut din păstor
lup, pentru că oile ți le iei din stâna lui
Hristos, și le răpești spre gura Diavolului;
și acolo unde se cădea Ia vreme de nevoie
să te arăți viteaz luptător al sfintei credinți,
și sa îmbărbătezi turma și cu vorba și cu
fapta, în tot chipul, ca să fugă de papis-
tași, dușmanii Crucii lui Hristos, te-ai făcut
începător al răutății, călăuz al peirii, duș­
man al Sfinților Părinți, înstrăinat și apos­
tat fățiș al Sfintei Biserici a lui Hristos. Și,
acestea aflându-le noi, te căinăm și te plân­
gem mai mult de cât a plâns Sfântul Pavel
pe Galatieni și dumnezeiescul lîrisostom
pe prietenul său Teodor; nădăjduind totuș
și așteptând întoarcerea ta la bine, îți scriem
cuvintele ce le-a scris Sfântul Pavel către
Galatieni, El a spus către Galatieni: „fiilor,
pe cari iarăș îi plâng pănă ce Hristos va
luà chip în voi“. Ci eu îți spun: fiule Ata­
nasie, pe care iarăș îl plâng pănă ce Hristos
va luà chip în tine, vină-ți în simțire, nu te
teme de jurămintele ce le-ai făcut la Viena,
ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai
hirotonisit arhiereu; nu te teme să părăsești
minciuna, ci să te temi ca nu cumva să și
mori afară din adevăr; nu ești copil mic,
gândește-te că ale Latinilor sunt înoiri, sunt
lucruri shismatice, sunt minciuni, sunt înșe­
lăciune, sunt străine de învățătura Evanghe­
liei celei sfinte și de Sfinții Părinți. Cată
la scrisoarea de obște ce am scris-o către
acele părți, și află din ea că papistașii sunt
străini de Biserica lui Hristos, și, de și spun
multe dulci și cu înfățișare de adevăr, cu
puterea înțelepciunii lumii acesteia, dar,
dacă te vei gândi bine, afli că sunt toate
înoiri, și toate nepotrivite cu credința după
Apostoli și Sfinții Părinți, și protivnice Bi­
sericii lui Hristos, a toată lumea; să nu te
temi de necinste, ca să fii cinstit în împă­
răția Cerurilor, să nu te temi de patimile
lumii și de însăș moartea, ca să te fericești
în împărăția lui Hristos. Sfântul Dionisie,
Patriarh de Alexandria, a scris către Novat,
care se făcuse începător de erezie, să se
întoarcă de unde a plecat, adecă la Bise­
rica ortodoxă, și să învețe și pe aceia pe
cari i-a rătăcit, să se întoarcă și ei la Bi­
serica ortodoxă. I-a mai scris și aceia că,
de nu te vor ascultă cei rătăciți, să se în-
344

szsivouç ôzoô 7¡zátT;as, và sztorpsipouv zal
èzsîvot stç TTjV èpÔôSoêov ’EzzXïjciav. ’Evpa^s
tou opwç zat toôto, oti, av Sèv aoô àzooaoDv
ot TjZaTTjpsvot, và ÈztGTpstpoDv stç Tïjv op6ô-
So£ov ’EzzXïjoiav, où awÇwv g«Çs rijv asaoroö
tpDjcrçv. K ai ^psîç XsȚop.sv cot: zôp ’AOavà-
gie, av sztcTps^ç stç tt¡v èp0ó5o£ov ’EzzX^-
atav szstvoDç ôzoô ^zaTTjÔTjaav àzô atrtav
sôtZTjV GOD, zoXXà zaXà- si os pi], owÇwv aùCs
TTjv GsauToô tpD7T|V zai, av ©sX^aoov szstvot
và àzopstvouv stç tòv zaztapóv, aÙToi ôcpovrar
aDTÔç azoóSaas và s'X6^ç stç tt¡v zpwrrjv god
zaTâaTaaiv, ôtà và sîaat opSoSo^oç èztazozoç
zal àXt0tvôç èzîgzozoç, zal và azo'jSàa’fiç
szstvouç ôzoô stvat stç tï(v èp0o3o£tav và
psvouv stç aDTTjV àzapaGàXsDTOt.
,a<pa', Noepêptoo.
| toarcă Ja Biserica ortodoxă, tu, mântuind,
| mântuie sufletul tău. Și noi îți spunem ție:
chir Atanasie, dacă vei întoarce la Biserica
ortodoxă pe aceia ce au fost înșelați numai
din pricina ta, foarte bine; iar, de nu,
mântuie sufletul tău; și, de vor voi ei
să rămâie la papistași, vor vedea ei; tu
sârguiește-te să vii la starea-ți cea d’intâiu,
ca să fii episcop ortodox și adevărat epis­
cop, și să înveți pe cei ce sunt în orto­
doxie a rămânea în ea nestrămutați.
1701, Noiemvre.

(Legrand, Recueil, ed. a 2-a, pp. 38-40, n° 14.)

CCCXCIX.
Constanti- Nicolac-Vodä Mavrocordat către Hrisant Notara, despre durerea ce i-a
nopoi, făcut plecarea acestuia și „cartea latinească“ ce a primit de la el (simplă încer-
i7°i, care stilistică în „limba elenică“).
4 Novembre.

Tip atôsatpwTaTip zal coifwTâTtp àfiip àpytpavSpiTTj toô zavaytou Tàçou, zopítp Xpo-
aávQtp, Dytaívsiv.
Et zal toô zpôç tt¡v atjv èziCTéXXeiv MazaptÓTTpa Tip ypóvip DGTSpvjza, Tip yiXïpip
pévTOt ȚE zal t^ svvotof vjziGTa zaTÓztv ázoXstzopat. Bwç Țap; oç twv wSs àzàpavTÌ goi
povovooyl CDVEçEOTppTjza Tip voi, Taç TS àvaÇ^àç zat Tàç zaTaXùostç apa aor^ szoioópT¡v t-^
Stavoirç TÎjç spacpttoTàTTjÇ pot tpny^ç odôôXwç àftaTàpsvoç' oavjpspat ^àp zots pèv toùç
■^ôîgtodç zal yiXoaôçou spzstptaç è'pzXsw X070DÇ aoT^ç àvazoXw- zote Ss tò zspl spè TaÙTTjç
s’dvodv èv vip TtOïjpt. Kal vôv pèv zaTaXé^in t^ç td/^c, ^Ttç, ëàazavov ô<p0aXpôv sztôaXoôoà
pot t^ç toô œtXTàTon zapoDGtaç àzoXaostv, szi zoXù ou ¿'jyzEyœp^ZE' vôv Sè avaXoȚtCopat
wç ó çtXôaoyoç s'pwç od TÓcip zsptoptCsrat, àXXà zàv ot çiXoôvteç zoXd Siect^zoteț wat toîç
awpactv, ooSèv pEÎov pTjyavoôvTat tt¡v zapouatav Tip t^ç Stavotaç ZTSpip, <p twv àXóywv Çwwv
DzepavÈGTTjzsv avôpwzoç, zal tò zpôç tò 0sîov ê'J77svèç Èp^aviCsf àziov ?àp zapsoTt zal twv
çiXoôvtwv S7zá07¡Tat tpuyatç tpEpôpsvoç StazovTioç. Kal tt¡v èz t^ç TOtaÔTïjç ôtaGTâaswç szt-
zàtpaaàv pot Xdzt¡v, toîç toioôtoiç Xo7tapoîç àzozpoôopat, t^ te zspl aDTTjv àvazoX^ast zat
pvEtcf tt]v tpoy^v, ôg*^ Suvaptç, Etç tò iXapwTspov ôtaTÎ07jpt. ’Ezeì Sè toîç sz t^ç twv gdvt^wv
àzo'JGÎaç ÔDapTjyavoç StaXs^tç, rfi v-alMS zotoôca ^ptaTO Tj gt¡ Ao7tôrïjç, zal tôv oaov obzw
rîjç 7pa^t5oç ácpópsvov èps, zaOàzsp tzzov stç zsStov zpoDzszX^ZEV, sç Touztôv (péyptç av
rijv zpôç vipâç aDT^ç ÈzàvoSov tò 0SÎOV zapaazEoâaȚj) aoyvà StazopOpsóstv zpôç ùpàç ypàppara
oùz àzoGTtjcopac s” zoo TaÓT7¡ 7s Sovaipr^v ri]v TDyvjv àpóvac0at t^ç '^pîv s'p0óv/¡as ^ovonalaç
faÔTTjv toîç 7pàppaotv àvazaXoôpsvoç. ’EzigtéXXwv Sè sXXîjvtaTt, oo SsSotza pi] zap’ aÙT^ç
'psD70tpt 7payi¡v OpàaoDÇ. ’Ezstzsp ooyl t^ zspl tô 7pâșstv spzstptq. TS0app7)Zwç toôto zszoiïjza-
àXXà Xo7tÇôpsvoç wç, Et pv¡ zpôç aoTTjv t^ç sXXtjviz^ț süpo'jotaç zóppw zpociízonaav t^ sXXàSt
ypT^aopat StaXszTip, àXXà TOtaÔTTjv toô psXsT^v zal àczEÎa0at EDZatpiav zposaopat zal zsptôtpo-
pat, àvà7Z7] zavrázaatv sztX^aO^vat ps njç ^ç zspl aoTTjv 7vwoswç psrà zoXXôiv zovwv S7Zparijç
 345

ózwaoùv 7£7sv7jp.at. Ttjv zsp^Ostaav p.ot Xarivtzijv êtêXov coç zap3 aù-r^ç sp/opsvTjv àopsvoç
SéSsypat. vEppwao, ytXr¡ zai ao'/r¡ 7.s^txXf¡.
1701, Nos|i6pto’j 4.
TfjÇ úpsrépac AiSsatp'i’tïj'tCiç etç toùç ¿ptapoúc,
NizôXaoç MaopozopSâtoç
(Legrand, Epistolaire, pp. 12-3, n° 9.)

cccc.
Calinic al II-lea, Patriarh de Constantinopol, creând stavropighie patriarhalii
mănăstirea lui Constantin-Vodă Brâncoveanu de la Hurezi.
-p KaXXtvtzoç, èXétp 0eoù àpytsztazozoç
KwvatavrtvonzwXswç Néaç 'Pwpïjç, zat ot-
zoupevtzôç Ilatptàp-/jjç.
’Ayâzïjv zepl rà toù 0eoù azTjvwpara, èv
tatç zapôtatç aùrwv evspyoojisv/jv, Stà zavrôç
ëyouatv èv 0etp a'jvspyoùvrt oaot œtXs'iasôsiç
zat ytXóyptorot. Ató zat, wç r<p Osttp è'pwrt
rstpwpsvo! pe03 oar^ç zp&0up.taç zat 5te77j7ep-
gévvjç tp’jy^ç tôv zpôç rà Osia. zat tepà za-
taytuyta zat St3 aùtôtv zpôç 0sôv è'vOsov
zó0ov aùrwv zaptatâvovceç, àp-ÇputovEîv aùtà
zarareivovrat èvrtpwç, ot pèv èz êàOpwv àve-
yetpovreç zat àyoatoôvreç 0sta tepévTj 0e<¡>
etç Sô^av aùtoû, zat opoXcytav àsvvaov, oí
Sè Stapov/jv totç ózápyooot, zat aùataotv zotzt-
Xotpozwç StazpártesOat azouôàCovteç, àv03 wv
zat ptetCovà riva totç aôrotç ôùvap.iv zspizotij-
aaaöat zpo0'jp.oóp.evot, St’ y’ç àv è'ywatv èv
p.ovtp-ôtTjtt Stap.évetv, zat àzapà0paoota 8ta-
awCea0at, — rà yàp ozwaoùv 6yetp.éva totç
ozepé/oyat, zat Sovatotç àvop0oop.eva, zai èztp-
pwvv'jp-éva, arepeoôa0at, zat àzeptzXovTja zé-
tpze awîeaOat,— rțj zarptap/tz^ zpoarpé/o'jot
zeptùizff zai Stà r^ç zar3 aòfijv àvrtkr^ewç
èztetzwç zatoy'Jpoôot tà tepà toô 0eoù zata-
71071 a, totç zatptapytzotç zpovop.totç toù za0’
7Îp.àç àzoatoXtzoù zai otzoopevtzoù, ^7¡pí,
Opôvou èv8'jvap.oôvteç, Yjttç zai zatà ôizatov
ovrwç tpózov, zai Xtav ev0eap.ov àvttzotetaOat
où zapatteîrat twv èz3 òvóp.att toù 0eoù g'jv-
reXo'jp.évwv zatop0wp.àrwv, artva t^ç zarpt- j
apytzTjÇ ôvoptaaiaç zai ataopozr)7taz?jç à£tw- I
0évta yàpttoç zàa^ç zat zavrotaç èzTjpetaç i
àzaXXàtrotvt3 àv zwXôovtat yàp rà Soayepwç I
ttatv àvttziztovra rÿ; èztzpatetcj p.ei£ovoç zai i
ô'jvapivoo Stezôtzetv zai àp,ôvaaOat, ozota I
ttç ózàpyet toù otzo'jp.evtzoù Opovon zpo-
vota zai èztazetpïjç, zaXwç zai èazep-pivwç
èv àzptêetaç Xôyotç ttjç zavovtz^ç taôt^ç
àôetaç te zai à&aç àvézaOev fțj zatptapytzjj ;
Constanti­
nopol,
170.’,
Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhiepis­ Februar.
cop al Țarigradului, Noului Râm și a toată
' lumea Patriaarhu.
Căți oameni sănt iubitori de pravoslavie
și iubitori de Hristos au pururea în inimile
sale cu ajutoriul lui Dumnezeu dragoste
sporitoare spre lăcașurile lui Dumnezeu,
întru acesta chip ca cum ar fi pătrunși cu
dragoste dumnezeiască, cu mare poftă și cu
deșteptată inima arătăndu-și a lor dragoste
dumnezeiască ce au cătră sfintele lăcașuri
ale lui Dumnezeu, și, prin mijlocirea ace­
lora cătră Dumnezeu, să silescit cu toată
inima a să osteni spre acealia, unii din
temelie zidind și închinăm! lui Dumnezeu
case dumnezeești întru slava și veacînica
lui laudă, alții silindu-se în multe chipuri
pentru a aceloraș întărire și nerăsipire a
strănsorii. Pentru aciasta, avănd poftă ca
să mai adaogă într’ănsele mai multă pu­
tință, prin carea putință și ajutor să poată
sta pururea neclătite și să se păzească ne­
părăsite,—că, pentru că lucrurile carele sănt
mai de jos și mai slabe, dregăndu-se și întă­
rind u-se de cei ce sănt mai înnalți și mai
putincîoși, să întărescu și să păzescu neclă­
tite și nemișcate,—aleargă la cinstea patrier-
șască și cu ajutorința aceștiia întărescu cum
să cade sfintele lăcașuri ale lui Dumnezeu,
întărindu-le cu cărți patrierșești, adecă ale
Scaunului nostru apostolescși a toată lumea.
Carele cu adevărat cu chip drept și foarte
după leage nu lasă a nu ajută aceale lucruri
ce să fac întru numele lui Dumnezeu. Care
lucruri, învrednicindu-se acestui har, cu nu-
mele patrierșescă șistavropighișescu pot sca­
pă de tot fealiul de băntuiale. Căci că aceale
lucruri protivnicece să întămplă la unii oa­
meni, să oprescă din biruința celui mai mare,
carele are putință să facă dreptate și răsplă-

• Alte asemenea scrisori ale lui „Mavrocordat nedatate, în Litzica, Studii ai schițe, p. C0
$i următoare. Cf. și broșura de critică a d-lui D. Eusso, București 1914.

58183. Voi. XIV. 14

346
MevaXeiOTTjrt rcpôç rcoXXoîç aXXotç èrctëpaës'J-
Ostale, eiç tô xaÔicT^v àrcavrayoô aTauporcf^ta
zat r/¡v èXsoÔêptav totç yptaTtavotç twv as-
êaogiwv vawv yap’XsaÔai, ot’ v’ç tô àayaXèç
xat [lôvtpov àrcoXapAàvovra rà tcov àpszwv
eùay^ zaraȚWȚta p.sy_pt tepp.àTwv alœvwv ttp
yp^pari t^ç àper^ç àStarcTWtwç awerceztei-
verat.
’ErcetSij TQtyapoûv zat ô èrci rcàvtwv èrcl
a’jvéoet, zat euaraSeiq., zat zatà tfjV Cw-
Tjv àxptêeia. p.ep.aprjp7jp.évoç ôtatfépetv, rcoX-
Xoiç te aXXotç zaXoiç totç rcpotepijp.aat, zat
èp/pôt<p xaXozaYaÔtof zatïj7Xaïap.évoç èzXajx-
rcpôtatoç zat eôaeëéatatoç AôSévt^ç zai f¡~(s-
p.wv jievaXorcpercéatatoç zôptoç xôptoç ’lwàw/jç
Kœvatavtîvoç Ba.coapâëaç BoeëôSaç rcatr/jç
OôyypoôXaytaç, otôç zatà rcveôp.a àyarc^tôç
zat rceptrcôôïjtoç t?/ç ^p.wv Metptôtijtoç, C^Xto
Setto zivoôpievoç, ota sôXaêijç à?av rcepl tà
Osta zat t^ç zatà Beôv rcpo6yp.taç àzata-
rcaôatwç èyôjxevoç, wç [xapt'jpoûat tà àrca.v-
rayon OeotptXTj antoà twv xaropOwțxârwv <pt-
Xepyïjtj.ata, èz ëàSpwv è8êt[xato tepôv zat
ae6àap.tov p.ovaatT(ptov, src’ òvójiatt twv àftwv
[lefaXwv BaatXéwv zaì taarcoatôXwv Kwv-
Gtavtivoo xai 'EXsvtjç, XoopéÇt èrctxsxXvjpévov,
xatà tô xXtp.a t^ç BoôXtÇaç èv BXayia xet-
p.evov, syov xai rcapaxX^aiov èv aottp etç
ovoțxa t^ç Ysvvvjaewç ttjç ©eotôxoo, è£w0ev
ôs xai xotpjtTjptov èrc’ òvóp.att t^ç xotpjoewç
r^ç aot^ç orcepa^iaç ©eotôxo'J, èv Sè totç
rcéptê xai az^raç, piav etç ôvopa t^ç ?ev-
v^aswç toô UpoSpópou, étépav Sè twv a.?twv
’ArcootóXwv, xai tpítT/v toó í^ím rcpwrop-áprj-
poç xai àpytStaxóvoo Stetpávo'J, oò p.7¡v àXXà
zai {istóytov èv tá^et p.ovvjSpto’j, èrc’ óvópiati ttjç
Kotp.rpswç t^ç ©eotózou aspvuvóp-evov, IIoX-
opàt èrctzaXoóp.evov, zaXwç te zai àveXXetrcwç
rptpérctaev auto, zat, tepotç zaXXwrctap-otç
zaXXwrctaaç, Sarcàvatç où ajxtzpatç è? tSiwv
y pTiP-àtwv àrcTjptiaato, zai ztijrwp è^éveto etç
Sojav 0eoû urcèp tpuytz^ç aùtoû awfrçptaç, zat
etç ¡j.vïjp-ôaovov àévvaov aotoö, zai twv 70-
véwv aotoö, zai rcàvtwv twv op6oòó£wv ypta-
ttavwv, xtnjfiatà te rcpoaTjXwoaç antip ztvvjtà
zai àztvïjta, oaazsp àwiv.aìy. tTjyavotxj!
rcpôç aôataatv twv tepwv zataȚwȚtwv zai
zoêépvrptv Stapz^ twv aovaazoop-évwv èv aó-
totç rcatépwv, zai rcàvta zataptiaaç 00a aov-
teXet eiç a'jp.rcXiÎpwatv zai àrcapttap.ôv twv
j tire, precum iaste pronia și chiverniseala a
■ Scaunului celui a toată lumea, fiindu dată de
; de mult, bine și cu socoteală acasta volnicie
i și dregătorie prăvilnicască, împreună cu al­
¡ tele multe, la mărirea și cinstea patrieșască,
* să facă pritutindinea stauropighii și să dea
i volnicie [creștinilor a dărui] cinstitelor mă­
năstiri la cei ce trebuescu. Prin carea cinsti­
tele lăcașuri ale bunelor fapte, câștigând
întărire și întemeiare, să sporescu fără
de nicio cădeare, înpreuna cu faptele bune,
pănă la sfârșitul veacilor.
Pentru aceia dar și prea-luminatul și
blagocestivul Domnii și prea-înnălțat stăpă-
nitor Io Constantin Basarab Voevod, a toată
Ugrovlahia, prea-iubitul fiiu al Smereniei
Noastre, carele iaste mărturisit că iaste mai
înnalt decăt toți cu ințelepcunea și cu în­
tregimea minții și cu curata viiață, și înpo-
dobit cu tot fealiul de fapte, și cu bunătatea
ce are din fire,— pornindu-se de dumneze­
iască îndemnare, ca cela ce iaste foarte cuvios
spre lucruri dumnezeești, și țiindu-se pu­
rurea de poftă dumnezeiască, precum mărtu-
< risescii faptele ceale bune și lui Dumnezeu
plăcute, carele au făcut Măriia Sa pretu-
tindenea —, au zidit din temelie sfănta și
cinstita mănăstire întru numele sfinților
marilor Inpărați și întocma cu Apostolii
Constandin și Elenii, carea să chiama Hu­
rezi, în județul Vălcii, carea să află în Țara-
Rumănească,—avănd și paraclis într’ănsa,
întru numele Nașterii prea-sfintei Născă­
toare de Dumnezeu, iar din afară și bol-
niță întru numele Adormirei Născătoarei
de Dumnezeu, iar înprejur și schituri, unul
în numele Nașterii Sfântului loanu Prede-
tecu, iar altul întru numele Sfinților A pos­
toli, iar al treilea întru numele întâiului
mucenică arhidiiaconului Ștefan, iar, afară
de aceastia, și metof în chipu de mănăstioară,
întru cinstea Adormirii Născătoarei de Dum­
nezeu, carele să chiamă Polovrac, și o au în-
podobit bine și făr de nicio lipsă, și, înfrum-
șițăndu-o cu cinstite podoabe, cu cheltuială
nu puțină, dintru a sa avere, o au săvărșit, și
! s’au făcut ctitor întru slava lui Dumnezeu,
pentru a sa spăsenie sufletească și pentru
I veacnica pomenire a lui și a părinților lui, și
; a tuturor pravoslavnicilor creștini, închinând
> la dănsa lucruri stăpănitoare și umblătoare,
Í căte sănt de treabă spre întărirea sfintei mă­
năstiri și spre chiverniseala părinților ce să
vor osteni și vor petrece într’ănsa, și, gătind

èv. 6=<jl=Xíg>v viOOpyGOpivwv Qsíwv vawv, tîwç
è^póvnas, zatà ròv sóayyeXtzòv zaì ypóv'.p.ov
vójiov, zpovO7¡6í|Vat zaì r^ç orepswaîœç, zaì
È; rèXoç aóroò S'.ap.ov^ç, zpivaç ôrcoràça!
aórò fg rcarpiapytzy) èjonaìa zaì auyzara-
XijiaaOat toiç rcarptapytzotç ata'jpo~T¡7Ío¡c-
zàvrsôOev t^îwoïv r(p.àç èrctÊpaêsûaai aùtip,
St’ r^etépcn rcarptapytzoù atytXXiwSo'jç 7pàu-
[iatoç, tïjv atauporctjytazTjV zXr^otv zaì èXsu-
6sptav èrci zpsittovi àayaXeìof zaì p.ov’p.ótTjtt.
Tootoo yàpiv fijv ai'tTjo'.v ttjç aótoò ’EzXap.-
rcponjtGç eôp.svwç àrcoôeçà;j.sw., wç rcpôç
àya6òv zaì Osápeorov âșopwaav ozorcóv, ypá-
yop.sv zaì á~o'paiv¿p.sOa auvootzwç, zatà tò
rcpovójxtòv t^ç rcatptapytZYjç psyaXe'.órrjto;,
awàp.a tote èv 'Ayícp Tlvcópart àyarcijtotç tjj-wv
àSsXyotç, zat aoXXstto’jpyotç, "va tò ôtaXïj'p-
6sv zatà tò zXíp.a t^ç BoóXtCa; èv BXayta
tspòv p.ovaat7jp'ov, tò ère’ ¿vójiatt tcôv áyícov
psyá.Xwv BaatXéwv zaì iaarcoatóXwv Kwvotav-
tt'voo zaì 'EXsvtjç, Xo'jpsÇt èîttzszXïjp.évov,
<3Òv rcàat toiç àptepœjiaatv aótoò, ztvvjtotç
ts zaì àztvvjtotç zt^paa;, zaì toiç elp7¡p.é-
votç, SvjXaS-ì] tip ts rcapazXrpttrt aótoò, zaì
tw zotp.7¡tY]'pícp, zaì toiç azTjtatç, zaì Ss
zaì tco sv tájet piovtjòpìo') p-stoyítp aótoò,
üoXÇpàt èrcovop.aCop.sv<o, arcò toò vòv zaì
sic tò s^ç p-èypt t^ç toò zóop.o'j awteXstaç,
órcápyfl zaì XsȚT|tat, zaì rcapà rcàvtwv
ytvwaZTjtai rcatptapytzòv ataoporcTjȚtazov, aw-
tattóp-evov zaì cwapt6p.oùp.svov tote rcatptap-
ytzoïç ataoporcTjYtotc, rcàvtì] èXsóSspov, àòoó-
Xcotov, àaóóotov, àzatarcàr/jtov, ázataCtjt^tov
zaì àvsvóyXijtov zaì àvsrcvjpsaatov rcapà rcav-
tôç .zaì rcavtoto'j rcpoawrcov, szzXnjataattzoò
ts zaì zocp.tzoò, p.v7jp.ovsoop.svoo èv aót<ì>
toòrcatptapytzoòzavovtzoò ôvôp.atoç èv rcàaatç
tatç tspaiç teXstatç, wç vevop-tetat, zaì p.7¡-
ôsvôç rcots twv árcávtwv, tspwpsvwv, t¡ Xaïzwv,
apyovtoç, r¡ ápyop.svov, p.7¡ts toò zarà tórcov
àpytspswç, zar’ oóòéva tpórcov, zaì zar’ oó-
Ssp.íav rcpó'paatv, syovtoç àòstavzatsrcsp.6atvstv
tob iepoö toóro'J p.ovaat7¡píoo, zaì zataóa-
póvstv toùç cwaazo'jp.évovç èv aótw rcatspaç,
zaì rcapsvoyXstv, tapàaastv ts zaì zatarcatstv
tïjv èXs’jOsptav toótou, àXXà otap.svovtoç sXsv-
6spo'j, zaì p.7jSsvì p.7)5sv oystXovroç rcapéystv,
sì p.7j p.óvov t^ za6’ Tjpàç toò Xptatoò Me-
fàXfi ’EzzXTjcicj zopioo òzàòac rptàzovra zar’
eroe, sic C7¡p.siov t^ç orcorayt/ç, zatà rijv
tà^tv twv ara'jporcTjytwV waaùtwç zaì ot èv
aótw cwaazoóp.svot rcatspsç ftáywatv èv èXs'j-
1 X t y t X /. t ó> ò 7) ț=pccetluită.
347
toate cate sănt <le treabă de .săvârșit dumne-
; zeeștilor besearici ce să zidescă noao din
’ temelie, mai pre urmă au socotit, ca isprav­
nicul cel înțelept de carele scrie ia Sfănta
Evanghelie, să facă chiverniseală și pentru
întărirea ei, ca sa poată sta pururea, ale­
! gând să o supue la biruința patrierșasca și
! să o numere în rănd cu stavropighiile pa-
trierșești. Deci au cerșut de la noi să se dea
ei nume stauropighișescu, pentru mai bună
a ei stare și întărire, prin mijlocul cărții
I noastre sigbiliod *, patrierșească.
Pentru care lucru, noi, cu bună vreare
priimind poftirea Măriei Sale, de vreame ce
să uită spre bun gănd și plăcut lui Dumne­
zeu, scriem și adevărăm eu tot săborul nos­
tru, după cinstea mărirei patrierșești, și
înpreună și cu prea-sfințiții și prea-cinstiții
arhiereii ce să atlă înprejurul nostru,
întru Duhul Sfăntu iubiții noștri frați și
împreună-slujitori, ca cea inaisus pomenită
sfănta mănăstire ce să află în Țara-Rumă-
nească, în județul Vălcii, carea iaste hramul
sfinților Inpărați și întocma cu apostolii
Constandin și Elenii, ce să numește Hurezi,—
cu toate ceale ce sănt închinate la dănsa,
stătătoare și umblătoare, și cu ceale ce s’au
zis mai sus, adecă cu paraclisul ei, cu bol-
nița și cu schiturile, însă și cu metoful ei,
ce iaste în chip de mănăstirioară, carele să
chiama Polovrac, de acum înnainte și pană
la sfârșitul lumii să fie și să se numească
și de toți să fie cunoscută patrierșască
stauropighie, în număr și în rănd cu alte
stauropighii patrierșești; de toți slobodă,
nesupusă, far de dajde, necercată, nebăn-
tuită și neasuprită de niciun fel iu de obraz,
atăta besericescft, căt și mirenescu. Și să se
pomenească într’ănsa numele patriarhului
celui după pravilă la toate sfintele slujbe
după obicaiu. Și nicinnul să poată vre
odată, din toate obrazele, atăta besericești,
căt și mirenești, veri boiariu, veri din cei
supuși, veri arhiereul țărăi, nici cu un feliu
de pricină să fie volnic a călca acastă sfăntă
mănăstire, .sau să îngreuiaze pre părinții
ce străduescă într’ănsa, sau să-i băntuiască,
au să clătească, au să calce volniciia aceștii
sf. mănăstiri; ci să fie slobodă. Nici să fie
datoare a da cevaș cuiva, far decăt să dea
la a noastră Mare Besearieă a lui Hristos
de an cară ocă 30, întru semnă de supu-
348
6ípía xai àvèoît, àzvjXXaypévoi zàoTjç zara-
S'jvaaTsia.ç zai SouXeiaç zapà zavTÙç zai
zavrotO'J zpoawzoo, o'jCwvtîç etpTjvtzwç zai
œtXaôèXywç, èv óatór/jt' zai asp-vozpEZEÍ^.,
zarà toùç ôpooç r/Jç p.ova3¡z^c z&XtTsiaç,
è'vte ezĂOYȚj toô a'pwv za67jȚO'jp.evoo, èzXé-
70VTSÇ zai paOôvTeç tôv à£ttiv àvaœavèvTa,
Stà yvwp-Tjç zai èztzpiasœç toô èxXap.zpoTàToo
ZTTjTOpoç aÙTOô zai twv iiet’ aoTÒv àzoyôvwv
t^ç auroô ’EzXap.zpÔT7jToç- orav Sè ypEia /$!-
pOTO'/aç èv aüTOîç ysv’/jTa:, èywatv àSsiav
zpoazaXsîv 6v àv èSéXwaiv àpytspéa èzi tw
XsiTOopyeiv èv t^ aÙT^ ¡iov^, ôtà tt¡c zavo-
vtz'/jç zapaTTjpTjoïwç, ràç ystpotovtaç aùtœv
sxteXeîv àvavttpp^rcoç zai àvspÆoSiatwç. "Oç
ô’àv ¿fpÉzots zataXoeiv éztystpipet tt¡v èXso-
Ospiav roô aoroû p.ovaarTjpioo, zai, zara^povwv
r^ç zatptapytZTiç taôr/jç ^iXortjiiaç zai ao-
voStz^ç àzo'pâGEwç, tàvavtia Stavo7(0EÎ7j ironp
aat, zai sîcvjpEâCț] tô ¡j-ovaatiípiov aòró, zai
C7¡rr(a^ XaSsiv rt è$ aoroô zXsoveztizwç, ôzoiaç
àv eiȚ] Tàçswç, àywpiofisvoç sì'yj àzò -0soô,
zopto'j zavrozpàropoç, zai zarïjpap.Évoç, zai
àa'jyywpTjroç, zai àX'jroç p.srà Oàvarov atw-
viwç, zai vj p.epiç aùroô perà roô zpoòÓToo
’IoóSa, zai zpoxoZTjv où p.7¡ i'Sot zwzote èzi
çwïjç aùtoô, zai raiç zarptzatç zai a’jvoStzatç
àpatç azôôtzoç. "OGev siç svSeiêlv zai àa'pà-
Xstav èYSvsto zai tò zapòv zaTptapytzôv
awoStxôv aiyiXXtwôsç èv pspëpàvatç ypàppa,
zai èzsàôÔTj rcp auTw aTanpoz^ftazip povaa-
tTjpiqr èv è'rst awTTjpiw ,a'|>6’, p7¡vi ‘Dsopona-
pttp, ivStzttwvoç SezàtTjç.
-J- KaXXivtzoç, èXé(<> 0soù àpytsziazozoç
KœvoravrtvoozôXsœç, Néaç 'Piôp-^ç, zai olzon-
psv’ZÔç narp'àpy/jç.
'O Kataapstaç Kozptavoç.
■ j- 'O 'HpazXsiaç Nsô^oroç.
ÿ '0 K’jCîzo’) KoptXXoç.
- ¡- '0 Ntzop,ïj5siaç riapGévioç.
- p '0 XaXzïjSôvoç FaêpnjX.
- '0 'l’óòo'j Kwvaràvr'.oç.
•p '0 Xîod l’svvâSioș.
- p '0 Aépzwv Ntzô§7jp.oç.
- p '0 npoizov^oo’j Mïjrpo'iàv^ç
(Uibl. Ae. Rom., côpii grecești moderne ; după ms. 276 al Patriarhiei de Ierusalim, rezumatul în
Papadopulos-Kerameus, 'lîpoaoXuutrtxTi BiSIcoÖyjxtj, I. p. 346, n° 117; traducerea românească în Studii sii
documente, IX, p. 5 și urm., n° v. — O scrisoare a lui Calinie, fără legătură cu noi, în Hurmuzaki, XIII
pp. 391-2, no 4.)
1 Cf. prefața la Studii si doc., IX, reprodusă și în Mănăstirea Hurez, Valenii-de-Munte 1913.—
Copia pare a fi de însuș Antim Ivireanul.
nere, după obicaiul stavropighiilor. Așij-
dera și părinții carii lăcuescu într’ănsasă
I petreacă întru volnicie și odihnă, măntuiți
de tot felini de silă și de volnicie, de tot
omul și obrazul, trăind înpreună cu pace
și cu dragoste frățească, întru cuviință și
bună tocmire, după canoanele vieții călugă­
rești. Și, alegerea egumenului lor, să aleagă
și să pue din sobor pre carele să va socoti
că iaste vreadnic, cu știrea și cu socoteala
luminatului cititorului ei și a moștenito­
rilor ce să vor trage după Măriia Sa. Iar,
cănd va fi vre o treabă de hirotoniseală
între dănșii, să fie volnici a chiemà ori pre
carele arhiereu vor vrea, ca să slujască în-
tr’ănsa, cu paza poruncilor din pravilă, și
să săvărșască hirotoniile lor far nicio înpro-
tivire și opreală. Iar cine să va ispiti vre
odată ca să strice volniciia aceștii mănăstiri,
și, nebăgănd în seamă acastă patrierșască
cinste și poruncă a săbor ului, va găndi să fa­
că înprotiva acestora ce s’au zis, și va băntni
acastă mănăstire, și va vreà a luă cevaș delà
dănsa cu lăcomie și cu sila,—ori de ce feliu de
dregătorie om va fi,—să fie afurisit de Dom­
nul Dumnezeu atotțiitoriul, și blestemat, și
neertat, și nedezlegat după moartea lui în
veaci. Și partea luisă fie cu vănzătoriul Iuda,
și procopseală să nu vază în viiața lui, și să fie
supt blestemul părinților și al săboarălor.
Și pentru mai adevărul și întărirea s’au fă­
cut și acastă patrierșască și săbornicască si-
ghiliodă coajnieă (= pe pergament) carte, și
s’au dat laacastăstauropighișască mănăstire.
La anul de la Spăseniia Lumii 1702,
mesița Fevruarie, indiction 10.
- *J Calinie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Țarigradului, Noului Răm, și a
toată lumea Patriarh.
ț Mitropolitul Chesariei Chipriian.
■ f Mitropolitul Eracliei Neofit.
J" Mitropolitul Chizicului Chirii.
Mitropolitul Nicomidiei Parthenii.
- f Mitropolitul Halchidonii Gavriil.
Mitropolitul Rodului Constandie.
Y Mitropolitul Hiului Ghenadie.
ÿ Mitropolitul Dercului Nicodim.
'J- Arhiepiscopul Priconisului Mitrofan.

CCCCL
Dosoftei, Patriarh al Ierusalimului, strica scrisorile date de silă lui Șerban-
Vodă Cantacuzino, pentru întărirea celui d’întâiu testament al Elinei Cantacuzino
și stricarea celui de al doilea.
[In miniatură, semnul Patriarhului din Ierusalim, cu învierea.]
Aoatôsoç, èXèw ösoö Ilarpiapy^ç t^ç âștac ¡
zôX=wç 'IspooaaXîjp xat zàaTjç IlaXaioTtvyjç.
Ț 'Il MsrptÔTTjÇ fyiwv SiaXapiëâvei Stà toù ¡
zapovroç aor^ç zaipiapyr/.oö 7pàjjp.aroç ott, eó- ¡
piazojiévwv ^pwv etç BXa/iavzatàrô ,a/ît' etoç i
t^ç awr^piaç [ca la n° din Mart 1691, pănă i
la: Sspëàvoç. Apoi:] xat ëiaatiZTj yvwpTj zat
TOpavvtXTj, ’q, pàXXov eizsîv, àasëearâr/j zpoai-
p=a:ç ttvwv zpô 0X1700 zatpoô Țsvopsvwv j
AoQsvrwv ^țflaasv stç roazót^v zazorpozfav,
wats wptaav iva, otavtiç AôOèvtT(ç àzoëàX- ;
Xetai t^ç 7j7ep.ovtaç, Xap-êav^ ° pet’ aòtòv
AnGsvtïjÇ tà üzàpyovta aotoô, zat và tà sy-ț]
etç tïjv xp^atv ton, và tà Si§y <[>ttvoç toù
yavg, và tà èSonatâCTj zat và zépv7¡ tò zap’
aòrwv staó57¡p.a). etc.... ^yspoveoovt: tòte, Szwç
■q pTjOetoa potpaata ozoö è'7'.vev etç oXa tà
ózoatattzà toö oazTjtton airwv tote, [isvț] sv
zàaiv àzapaaàXsutoç stç tà Xotzà, tà yw-
pta ës và SentspojiotpaGÖoöv, sitôt ó Sep6àvoç
BosooSaç và ¡rr¡ XáS^j àzò tà ywpta jié-
poç, stç tà ózoìa và etvat oôvtpotpoç ps
ttvàç twv àoeX'pwv ton, àXXà và Xaê^j pspt-
zà ... [înaintede ultima propoziție:] Toótwv
ootwç èyóvrwv, az^Xöev StaXvjçOetaa pa-
zaptttç Aópva 'EXévvj stç zpoazóvvptv toö
Koptazoö Táyoo zat twv Xotzwv aeSaaptwv
zpoozuvTjpatwv, zat, szavsXOoöaa, èzotp^Oïj
tòvnatatov nzvov sv tip oîzip ant^ç. Kat petà
taöta, vjtot sv stst ^ayzç', zapavsvopsvwv
’Ÿpwv entaööa, eçepov í|ptv ot zaven7evectátot
àpyovtsç oi vioi ant^ç ptav ôiaOijz^v aôt^ç,
iva ësoatwawpsv aòt/jv, ijttç svpàçïj èv stet
tio zooptzw /Çpq', èv pvjvt aeztepëptip a', èv f¡
Ststatts zept toö otzon zai twv tézvwv antTjç,
tô zwç và potpàawot tà ôzootattzà aàt^ç
zai tà toö pazaptton zatpôç aotwv, zai Țâp,
wç eîpïjtat, èzsivïjv t^v zpotspav yevopévTjv
potpaatav Stà tàç sipT(p.svaç atttaç zaOàzaS
tjOérzps zai àvsvspvvjtov zàai tpozotç è'zptvev
stvat, àzozaOtata Sè êçopov zai zoëspvf(t7jv
zai StotzTjtvjv zai St’ 6Xoo etç tòv tózov aù-
t^ç 7vr]atov zai zaSoXtzòv èzitpozov èv zàoi
toîç tszvotç ant'^ç tôv zavsoȚSveatatov zai '
aoywtatov àpyovta StôXvtzov, zôptov Kwv- ¡
aavttvov, 61’ eùXôyooç zai àvaYZataç atttaç. ¡
349
București,
1702,
Mart.
Dosoftei, eu mila lui Dumnezeu Pa­
triarh al Ierusalimului și a toată Palestina.
Smerenia Noastră arată prin cea de față
a noastră scrisoare patriarhicească, cum că,
aflându-ne în Țara Românească în anul
Mântuirii 1680. ... Și părerea silnică și
tiranică și, mai bine zicând, hotărârea foarte
necuviincioasă a unor Domni ce fuseseră de
curând, a ajuns la o răutate ca aceia, încât
au hotărât că, atunci când un Domn cade
din Domnie, Domnul ce vine după el iea
toate averile lui, și să le ție spre folosul
lui, sau să Ie dea cui i s’ar părea Iui, să
le stăpânească și să culeagă venitul de la
ele. . . care eră Domn atunci, pentru ca
zisa împărțeală ce s’a făcut din toate ale
casei lor atuncea, să rărnâie întru toate ne-
căleată de acum înainte, iar moșiile să se
împartă din nou, adecă Șerban Voevod să
nu iea din moșii partea lui, la care moșii
să fie tovarăș cu unii din frații lui, ci să iea
unele din ele... Așa fiind lucrurile, a plecat
acea răposată Doamnă văduvă Elena pentru
închinăciunea dumnezeiescului Mormânt și
celorlalte sfinte locuri de închinare, și, în-
torcându-se, adormi somnul cel de pe urmă
în casa ei. Și după aceia, adecă Ia anul 1686,
întâmplându-ne noi acolo, ni-au adus prea-
nobilii boieri, fiii ei, o diată a ei, ca s’o în­
tărim, care s’a scris în anul de la Facerea
Lumii 7190, în luna lui Septemvrie l,în
care a orânduit pentru casa ei și pentru
copiii ei, cum să-și împartă averea ei și a
răposatului lor tată, căci, după cum s’a
spus, pe cea d’întâiu împărțeală ce o făcuse,
pentru pricinile arătate o stricase cu totul
și a judecat-o a fi fără putere în tot chi­
pul,șia pus ca supraveghetor și cârmuitor și
administrator și epitrop legiuit și deplin la
toate în locul ei, între toți copiii ei, pe prea-
nobilul și prea-învățatul boier Stolnic,dum­
nealui Constantin, pentru binecuvântate și
neapărate pricini. Dar, între acestea, aflând
răposatul Șerban Voevod de la vre-un pârâtor
despre diată, n’a făcut lucrul ce era legiuit,
cu iubire față de părinți și de frați, ci ceia
350
’AXX’èv toûto’ç [j.a6ó>v ó jiazapírg? ï=pp.zàvoç
Bosëô5aç zapà rsXyîvoç ttvôç rô zspi
ôiv.OtjK^ç, o'jzèzoigas tô vvptzóv, ytXozatptxôv,
^XojiTjrptzôv zat çtXâàsX'pOv èp7ov, à\\à tô
otaatôv zat roXp^pov. Ilpœtov p.sv yàp Tjzsí-
Xrjas và zâțrg tà p,2710ta zazà stç ttvàç tà>v
à5eXç<ôv aôroô, wç StaoOsütsvtàç rgç 5ta6fp
zgç. ùeôrepûv 5s T^èX-ga» và Itwpia^ tôv ts-
pwratûv M/trpozo)átítv OÔ7ZpoêXayiaç zôp
(-Jswôôatov Stori r^tov ôzoysYpappévoç pàpwç
stç fijv StaÔ^ZTjv. Kat, tpttov, sç^t/ps zat
è'Xaos Qtaattzà rijv 5ia6ijZT]v stç ysipaç roo.
Etzopsv 5s ’^pstç aureo iva zápr¡] vrtêàvtov àpyts-
péwvzatàpyôvtwvzatvà^ép-fl ti¡v SiaOfpwjV zai
và zptOfl pstà rwv àSsk'pwv aùroô, 7svopsv/]ç
voptz'gç zat yptattavtz^ç è^sràaswç, zai, st
pèv ijOeXsv sôpsÔ^ í¡ ôtaôgzr] àXvjôsvà, và p'ij
rijv àOerrpig, 5tà tàç àva7zataç atriaç aç
stzojxsv àvwtspw si 5s zat t^QsXs iiv^ vj
tpsoÔTjç 7j àpyiôoXXoç, và rijv àOsrrpr,. ’Ezstvoç
opwç, 7svô(isvoç toô ôupôô zat r/jç otaç zà-
royoç, tà îtavra tjQsXs và 7SV00V zatà' tïjv
7vwp7]v roo- oÔsv sCTjtTjGS zapà toô Mïjrpo-
îtoXtroo, zat toô s'5was ypàppa, zat tô eXaôs
zaOwç rô tjQsXs, zat àzô tôv zvsugatszôv
zazàv Xts'pavov ôpotwç, zat 5tj zat 7pàpga
s'5st|s toô ptazaptroo Atovoatoo zpàrqv Kwv-
atavrivooTrôkswç flatptàpyoo, rô ôzoîov s'ks7sv
ors, ùzaya'vonaa stç rijv'IsponaaXijp "g pa-
zaptttç Aôpva 'EXévïj, rijv è^sùyaXsv Ila-
va7t(ôtïjç aoo swç toô ywpiou Ntozpévt, etra
ôè aotq» èzst ott rtjV potpactav ozoô ëxapsv
stç tà zatôta tïjç và stvat êsôata zat àpe-
razivïjroç, zat stspa; ôsotspa và pi] 7SV7J.
’ECiÎtïjasv oov zapJ f(pwv ó Seppzàvoç Bos-
Sôôaç 7pappara slç Êsôatwatv rcov ypappàrwv
toô MTjtpozokttoo, toô zazà Srsyàvoo zat
toô zôp Atovoatov zat, êXszovrsç rov zvs-
ovra 6upoô zat àzeiX'gç zatà twv au77svwv
aotoô zat zarà toô Mïjtpozokttoo, o’tzo-
vopiep ypïjaapsvot, è5wcapsv aortp ôoo ypàp-
para wç szsivoç èêoôXsto, èv Otç pà] syov-
tsç ri àva7zatov stzstv, stzopsv ttvà àzô
roô vopoo toô oaatXtzoô, attva èvraôra sv
rg BXayopzo7Savta oùz satt 5ovatôv tpo-
XàttsaOat zàvrote, szstSi] ot AoÔs'vtat wç
èzt tô zXstarov stai ëtatot zai ôovàatat, zai
zoXXà SôozoXa ytvstat àiaôgzT] zatà tï]v
voptZTjv àzptëstav àXXà zoXXàztç zai 0X1701
pàptopsç paptopoôat zai zvsopattzôç àçtoti-
pTjtoç pôvoç ôsysrat stç paptoptav, zai 15m-
ystpat ótaSTjzat àvso paptópwv ypàyovrat zai
osëatoôvtat. 'OzwaSf^ors oôvTjpstç sSoaapsv
tà 7pàppata stç àvatpsatv t^ç ôtaÔTjZTjç' è-
ee eră silnic și cutezător. Căci întâiu a ame­
nințat că va face cele mai mari rele unora
dintre frații lui, ca unii ce au diata aceasta.
Al doilea, a vrut să surgunească pe Prea-
sfințitul Mitropolit al Ungrovlahiei chir
Teodosie, fiindcă eră iscălit ca martur în
josul diatei. Și, al treilea, a căutat și a luat
cu sila diata în mâna lui. Iară noi i-am
spus să facă Divan de arhierei și de boieri,
și să aducă diata și să se judece cu frații
lui, făcându-se cercetare legiuită și crești­
nească, și, de se va găsi diata adevărată,
să n’o strice, pentru pricinile de nevoie pe
care le-am spus mai sus; iar, de se va do­
vedi sau mincinoasă sau îndoielnică, s’o
strice. Iar acela, fiind om mânios și silnic,
poftiâ să fie toate'după părerea lui; pen­
tru care a cerut de la Mitropolit, și i-a și
dat scrisoarea, și a luat-o precumi-afost voia;
și tot așa de la duhovnicul, popa Ștefan, și a
arătat și o scrisoare a răposatului Dionisie,
care a fost Patriarh al Constantinopolei, care
scrisoare spunea că, mergând la Ierusalim
răposata Doamnă Elena, a întovărășit-o
Preasfinția Sa pănă la moșia Dobreni, și
i-a spus lui acolo că împărțeala pe care a fa-
cut-o între copiii ei să fie statornică și ne­
schimbată, și o a doua să nu se facă. Deci
a cerut dela noi Șerban Voevod scrisori de
întărire pentru cărțile Mitropolitului, ale
lui popa Ștefan și ale lui chir Dionisie; și,
văzând u-1 pe dânsul răsuflând mânie și ame­
nințare împotriva celor de un neam cu dân­
sul și împotriva Mitropolitului, lucrând cu
socoteală i-am dat două scrisori așa cum
a voit el; în care, neavând ce e de nevoie să
spunem, am spus multe lucruri din legea
împărătească, care acolo în Vlahobogdania
nu e cu putință să se păzească întru toate,
de oare ce Domnii sunt, cei mai mulți dintre
dânșii, silnici și puternici, și o diată după
legiuita precizie e grea; ci adesea ori și
puțini martori sunt de mărturie, și un du­
hovnic vrednic de cinste, și singur se pri­
mește spre mărturie,... și diatele olografe se
scriu fără martori și se întăresc. Astfel deci
am dat scrisorile noastre pentru nimicirea
diatei; de oare ce însă pe acea diată au în­
tărit-o, părându-li-se adevărată, cei doi foști
Patriarhi de Constantinopol ce se găsiau în
țară, Dionisie și lacov, și, fiind și noi la
Constantinopol, a fost primită și întărită
sinodicește, și acea răposată Doamnă Elina
ni-a spus adesea cele cuprinse în diată, și

Zí¡Si¡ Spwçzat tí¡v StaÖTjXTjv èzeivTjv, wç áXr¡6^
âvașavsîaav, èôîSaiwaav [zai èvraôQa] eôp'.a-
zó'jisvot oí 5óo zpwvjv KœvatavnvooxôkEœç
Barptapya’. Atovùatoç zat ’iàzwêoç zat, stç
KœvatavTtvoûzoXtv zàpovtwv zal ^pròv, àzs-
zat sëeëatw07j abvoôizwç, zat pa- !
zapinç èzstvï] Aôpva 'EXsvtj tà èpyspópeva
èv TȚj 8[ta6fpcf1...]îtwç zoXXàziç zat ’^piv
zat àXXotç zoXXoîç, wç StTjkT¡ztat àvwtépw,
zat, zpôç toôrotç, èXOovrœv ’^pwv èvtaûôa èv !
Tip zapóvrt erst, elzev ^p.tv ó iepwratoç
tpozokit7]ç ort èzstva ôzoù Țpâ^ît Sta0r(z7j
tà ^zoucs zat àzò tò atópa zoXXàztç r^ç j
Aôpvaç 'EXévy(ç, 7jttç zat t<¡> oi<]> aüt^çXepp-
závr¡ Bosôôôa zoXXàziç zat tà sire zat tà *
èpfjVbas zat Stà çœv^ç zat èwpàçpwç, zat tò
Sí¡ zóptov, ort, èzstôi] ó Xsppzàvoç BosôôSaç '
Sèv TjQsXajGs vàè^stayO^ vj àa0f/x7} zappTjotcf, j
è’ôwzsv èvvoetv ott èpoostto tá¡v èv t^ ôta- '
B^z-ț) àXrjÔstav, ôôsv zat èyoësptae zai èztv-
Sbvsbas và xápiQ zoXXà zaza, ë'wç oéè'Xaoev
aotfjV zat, zpôç toûtotç, tSoptev 7pàp.pa toù
StaXïjçôsvtoç zùp Atovuatob Ilatpiàpyob, 7e-
7papp.évov èv stet ,ayq7', sv ptïjvt ’louXttp, tô
ôzoîov 7pàtpet ott, ôza7aivovtaç etç rijv rls-
po'jaaXïjp. t¡ Aopva 'EXsvvj, è$eÔ7aXev aùtàjv
IIava7tà>t7]ç abt^ç ë'wç toô ywpiob Ntoz-
pévt, èv <p etzev aùtw èxetvv] ott và 7évvl
osbtépa ptotpaata etç tà ózápyovtá tïjç, zat
èzetvij îj zpœtï] ôzoô ëxap.e và etvat àzbpoç,
opwç, Statt ó Xsppzàvoç BosôôSaç èyoêèptts
và záp/fl zoXXà zazà stç toùç at>77evetç tûb,
vj Ilava7tôt7]ç tob oixovopttzwç §7pa<pev êva
7pàp.p.a zat è'Sœae t<p Xeppzàvcp Boeêôôa, ott
taya eìzev aótip Aopva 'EXsvt] ott và p-év^ j
potpaata ôzoô è'zaptsv àptetaztvTjtov (sic), ■
zat stépa và p.^ 7evȚ1. Atà taôta oôv zàvta
Metptôtïjç Tjpwv, èjatpoôaa abtàjv pwpon
zat '£o'7Ob, zat zataçpovoôaa twv p.7¡ zatà
vôptObç 7S7sv7¡p.évwv, zat 7àp tà zpbtp^ xat
Xàôpa 7tvóp.eva zapàvopa, pàXXov Ss etzeîv,
zatà tôv pts7av BaatXetov, xXstpta xat tepo-
obXta èottv, àzo'patvetat wats tà Soo 7pàp.-
pata èxetva ôzoù èSwae tw Xeppzàvtp Boe-
SSSa etç Seôaiwatv twv tote 7papp.átwv tob
MïjtpozoXttob, toô zazà Steyávob zat too
zùp Atovbaiob zat stç àvaipeatv t^ç ôtaOijzTjç,
và etvat àzbpa zai àviaynpa zai stç obSèv
Xo7tCôpsva, èv zavtt zpoawztp, èv zavtt tozw,
èv zavtt zatpw zat èv zavtt zpttvjptto, èz-
zXTjatattz^ ts zaì zoXtttxtp, ózozstpévob àXotw
àyœptaptô zal àvaBépatt atwvtw toô êooXïj-
Bévtoç, ette AòBévtob, ette àpytepswç, ette
àpyovtoç, ette àpyopévob, tepwpsvob Xat
351
nouă și la alții mulți, cum s’a arătat mai
sus, și, pe lângă acestea, viind noi aice în anul
acesta, ni-a spus Preasfințitul Mitropolit că
acelea ce le scrie diata le-a auzit adesea
și din gura Doamnei Elina, care și fiului
ei Șerban Voevod adese ori i le spuneți și-l
îndemnă spre ele și cu cuvântul și în scris,
și, ceia ce este de căpetenie, că, de oare ce
Șerban Voevod n’a vrut să se cerceteze diata
de față, a dat a se crede că se temea de
j adevărul cuprins în diată, pentru care a și
amenințat și s’a întâmplat a face multe
rele, pănă ce a luat-o; și, pe lângă acestea,
am văzut scrisoarea răposatului Patriarh
chir Dionisie, scrisă în anul 1093, în luna
lui Iulie, care scrie că, mergând la Ierusa­
lim Doamna Elina, a petrecut-o Preasfinția
Sa pănă la moșia Dobreni, unde i-a spus
ea să fie cea de-a doua a ei împărțeală pen­
tru averea ei, și cea d’intâiu, pe carea făcut-o,
să fie fără putere; dar, pentru că Șerban
Voevod a amenințat să facă multe rele către
cei de un neam cu dânsul, Preasfinția Sa
cu socoteală a scris o carte, și a dat-o lui
Șerban Voevod, ca și cum Doamna Elina
i-ar fi spus să răinâie împărțeala cea făcut-o
nestrămutată și alta să nu mai fie. Pentru
toate acestea deci, Smerenia Noastră, cu-
rățind-o de batjocură și dojană, și despre-
țuind cele făcute împotriva legilor, căci cele
săvârșite în ascuns și în întunerec sunt fără
de lege, și, mai bine zicând, după Marele
Vasilie, se chiamă furt și răpire de cele
sfinte,—se dovedește că cele două scrisori
pe care le-am dat lui Șerban Voevod pentru
întărirea scrisorilor de atunci ale Mitropo­
litului, lui popa Ștefan și lui chir Dionisie
și pentru nimicirea diatei, să fie fără pu­
tere, fără înrâurire și întru nimic socotite,
în tot chipul, în tot timpul și la tot județul,
bisericesc și mirenesc; fiind supus afurisa-
niei nedeslegate și anatemei veșnice cel ce
ar voi, fie Domn, fie arhiereu, fie boier, fie
supus, bisericesc sau mirenesc, să le iea
acestea pentru schimbarea sau întărirea ace­
lora ce s’ar scrie; ci de acum și în veci
să fie fără putere și, cum s’a zis, întru ni­
mic socotite. Pentru care spre întărirea
adevărului s’a dat această scrisoare a noas­
tră, la București, în anul de la Mântuire
1702, luna lui Martie.
352

xoû, XaSsîv raôra irpàç awatr.v tj rcpôç 6s-

êatatcjtv èxsivwv ârcob ypaywatv, àXX’ arcò toô
vàv xai etç tôv a’twva và stvat àvevépy/jra xat,
wç stpïjrat, etç o’jSèv XaȚî^opteva. "O0ev etç
6e6atwatv rqç àXijOsiaç èSóOiq tò rcapàv ^p.é-
Tepov Ypàptp-a, èv Mrco'jxo'jpsaticp, èv etet tw
awiïjpttp p.7¡vt jiaptttô.
-¡- ÀoatOsoç, èXétp 0eoû IlaTptâp/ïjç t^ç Ț Dosoftei, eu mila lui Dumnezeu Pa-
àïtaç rcôXswç 'lepoutjaXfyi xat rcàaijç fia- ¡ triarh al Ierusalimului și a toată Palestina.
XatottVTjç. I
(Arhiva G. Gr. Cantacuzino, traducerea și în Documentele Cantacuzinilor, pp.141-0, n° LXII.)

CCCCII.
( !onstanti- Gavriil, Patriarh de Constantinopol, pentru mănăstirea Sinaii, clădită de
nopol, Mihail Banul Cantacuzino, din care face stavropighie patriarhală.
1702,
18 Octom­ Gavriil, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Romei Nouă și a Toată Lumea
bre. Patriarh.
Nefiind lucrurile vremilor pururea tocmite și așezate într'o stare, ei, când
într’un fel, când într’altul, iar alte ori schimbându-se și prefăcându-se, priimind multe
feluri de primejdii după curgerea vremilor, socotit-au cei cu întreagă înțelepciune, ju­
decând lucrurile, să întemeieze și să întărească lucrurile lor cele de Dumnezeu și supt
adevărată unire să le tocmească, și, mai vârtos, dumnezeiești și sfinte fiind lăcașuri, a
le ailuce supt chiverniseala și stăpânirea Măririi Noastre, adecă sfântului patriarșesc,
apostolesc și de toată lumea Scaunului, ca să se învredniceze de a lui bună chiverniseală
și iubită slobozenie, după al său canonícese obiceiu, care a noastră Biserică cea Mare
a lui Hristos au câștigat a dărui lor lucruri ca acestea, slobozenia fără nicio dare, ca,
de toată lumea ferindu-se și păzindu-se, întru mai multă sporire să adauge,—că, într'altfel,
neîmbogățindu-se cu acest fel de chiverniseală și purtare de grijă, ci supuindu-se supt
stricăciune, vor cădea, și întru nimic vor rămânea, deci și cei ce au ostenit întru acele
bune fapte, niciun folos nu vor aveâ.
Drept aceia și pr.ea-einstitul și de tot bunul neam Spătarul-cel-Mare al lumi­
natei Domnii Țerii-Rumănești, chirio Mihail Cantacuzino, al Cumpătării Noastre iubit
fiu duhovnicesc, întâmpinând pre noi, în Odriiu fiind, ni-au povestit, prin mijlocul so­
borului, cum că, din dumnezeiască râvnă, au ridicat din temelie, în Țara-Rumănească,
pentru spăsenia sufletului dumnealui și pomenire neîncetată lui, părinților dumnealui, o
sfântă și cinstită mănăstire ce se numește a Prea-Sfintei Stăpânei Noastre, de Dumnezeu
Născătoarei, în muntele de acolo ce se chiamă Bucegiu, pe margenea râului Prahova,
pre care și Sinaia an numit-o, bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie
lui ce aveâ către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinai. Și, poftind a nu fi
numai zidirea singură, ci și bine să-i facă ei, și chivernisirea ei cu înțelepciune socotindu-o,
grăbindu-se, au întărit-o cu cărți domnești și cu luminate hrisoave, a prea-luminatului
și prea-înnălțatului și de Dumnezeu temător și oblăduitorului Domn Io Costandin Basarab
Voevod a toată Țara-Rumănească, fiul Cumpătării Noastre, cel dupre Sfântul Duh iubit,—
purtând grijă pentru această cinstită mănăstire, precum Dumnezeu iubește, și cu multe
dumnezeiești daruri și bogate dăruiele împodobindu-o pre ea, a fi de tot slobodă și fără de
nicio dajdie, precum și luminatele cărți aceleași domnești cu de-amăruntul scriu; încă
acest boier, ce s’au zis mai sus, au zidit, precum au zis, și alt monidrion \ și biserică,
ce se numește a Sfinților Ierarhi, în București, ce se chiamă Colțea,—iar pentru spăsenia
sufletului și de pomenire neîncetată.
Deci, pentru aceste cinstite mănăstiri au învrednicit și pre Cumpătarea Noastră a

1 Manăstioara.
 353

le dărui pre ele eu câtă cucernicie s’ar cădea și bisericească cinste, iar de către Biserică
a le adeveri la slobozirea fără de nicio dajdie pănă în veci. Drept aceia, cererea lui
cu dragoste primind, bună fiind, și plăcută, și spre bun gând căutând, scriem cu puterea
și cu stăpânirea Duhului Sfânt și adeverim prin mijlocul soborului, d’impreună cu prea-
sfințiții și prea-cinstiții arhierei ce se află cu noi, celor întru Duhul Sfânt iubiților frati
și împreună-slujitori, ca sfânta și cinstita mănăstire ce s’au zis, a Prea-Sfintei Stăpânei
Noastre de Dumnezeu Născătoarei, ce se chiamă Sinaia, care se află în muntele Bu-
cegilor, lângă râul Prahovei, precum scrie ale ei domnești și prea-lumin'ate cărți, așij­
derea și cealaltă din București monidrie și biserică, a Sfinților Celor Trei Ierarhi, care
s’au zidit din temelie, precum s’au zis, de la cela ee s’au zis, boierul Marele-Spătar chiriu
Mihail Cantacuzino, d’impreună cu toate ale lor câștiguri și moșii câte s’au dat lor, atât
de moșii stătătoare, cât și din dobitoace pornitoare, care acum vor fi, și după aceia cu
mila lui Dumnezeu se vor face și se vor adaoge, să fie și să se numească, și de către
toți să se cunoască, slobode, fără dajdie și nesupuse, și de către tot obrazul necălcate,
pănă în vecii vecilor. Nimului nimica să nu fie datoare a da niciun ban mic, nici Mitro­
politului celui de pe loc, nici altcuiva; destul numai arhiereului celui de pe loc să-l
pomenească după canonicescul obiceiu, iar altcuiva să nu ceară nici de cum, având tărirea
și puterea, și de către a noastră Marea lui Hristos Biserică, [după] scrierile cele domnești,
care s’au dat sfintei mănăstiri Sinaia, întru lucrare nemișcată și neprefăcută. Iar cine din-
tr’aceste toate, sau oblăduitor, sau arhiereu, sau boier, sau cu stăpânire, sau alt cineva, mic
sau mare, ar îndrăzni, ori în ce fel de chip, să răzvrătească și să clătească slobozirea cea
fără de dajdie a sfintelor mănăstiri ce s’au zis mai sus, și va ispiti pre ele ori în ce fel,
și le va supăra, sau, din cele toate câte scriu cărțile domnești pentru ele, pănă la o
simceâ, le va călca, și va strică ceva și va păgubi mănăstirile acestea, cu gând lăcomesc
și cu mână iubitoare de răpire, împotriva lui Dumnezeu luptându-se,—afurisit să fie de
la Domnul Dumnezeu Atotțiitorul, și blestemat, și neiertat, și întreg după moarte, în
veci, să fie supt blestemul părinților celor sobornicești, și vinovat focului celui veșnic.
Drept aceia, întru adeverința acestei sloboziri a sfintelor acestor lăcașuri, s’au scris și
s’au dat lor și acest patriarșesc, sobornicesc și adevărată scrisoare în membrană *, adecă
în cojnecă, scrisă.
1702, Octomvriu 18.
(Iscăliți:) Gavriil, arhiepiscopul Romei cei Nouă și a Toată Lumea Patriarhi
împreună eu doisprezece episcopi sobornici.
(După traducerea în Archiva G. Gr. Cantacuzino, în Studii și documente, XXI, p. 85 ți urm.)

CCCCIII.
Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim. i703
despre alegerea acestuia.
'ErctaroX’/j ’Avrtóyou KwvotavTÍvou, Yjep-ovo? Scrisoarea lui Antioh Constantin, Dom­
MoX§o6Xayjaç, auvyapTjTiXY] ~pôç tòv Ilavpt- nul Moldovei, de heretisire către Patriarhul
ápy_TjV 'IspoaoXópwv XpúaavOov. de Ierusalim Hrisant.
MaxaptÄrare, aoywraTS xai Gó6aap.!<ÓTaTe Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-res-
Ssazora xai IlaTptápya t^ç «viaç îtôXewç 'Is- pectate stăpâne și Patriarh al sfintei cetăți
pooaakïjp, xai zào/jç IlaXataTÎv/jç, xúpte, xôpte Ierusalimul și a toată Palestina, doamne,
XpôaavSê, ^p-érepe 8'q xarà îtveôpa îtàrep as- doamne Hrisant, al nostru duhovnicesc pă­
Sa ap.ul>taTs,TY]v ópsTspav MaxaptÔTYjra sùXaêwç rinte prea-venerat, îndreptându-ne cu evla­
xpoaa^opsuojievog xsxnyuta xspaXjj ttjv vie către Fericirea Ta, cu capul plecat
íspáv tt]ç Seitâv aajraCopsGa, ösopsvo: toô sărutăm dreapta-Ți cea sfințită, rugând pe
HavTOXpàropoç Stanjp^ xai ôta'fjXàrTOt Atotțiitorul să o păstreze și să o păzească

1 Pergament.

58183. Vol. XIV. 45

354
aor/jv etç tòv ìratp'ap’/txóv ttjç Opóv&v no-
Xd¿t^ zat èaTepswpévTjv.
Ttjv àgtostAaëij1 aÔT^ç sztaToXvjv èSè/ÔTj-
p-ev, rpttvûç àj zepiXa^tç XôzTjç zai -/apàç
aïjpeîov rceptei/s' èXôzet psv ott ÈzetSïj su.a-
zapiaBï) èv Koptio ó p.azap!WTaToç zat à?tw-
raToç flaTptâp'/TjÇ zòp AoaiOîoç, tô 6é<isBXov
T'^ç àyiaç ’ExzXTjaiaç toü ÇwoSôyou Tá'pou,
ToTotoç ywavijp pé'/aç zat otôXoç t^ç T?z-
ZATjataç p.aç- s/àpTjp.ev ôè zàXtv OTt èp.etvev
stç tózov toô Tptap.azapton èxeivou àXXoç
'pwaTïjp opotoç èzstvtp, ôzoù Tjiizopst op.otwç
và ôtotZTja^ Tà ttjç ’EzzX'/jataç, èzetôfj zat
Mazaptór/jTá ttjç êvaç ovop.aaTÔç stvat stç
Tà zàvra àzô toùç èzXeXs7p.évoüç wvTaç, zai
zortapiévoç àzô Tà váp-ará to'j. Kôptoç 3s ó
0sôç và etvat 6otj6ôç ttjç’ ’f¡ /apà aüTTj p.àç
xàp.st và p.Tj zápwp.sv szeîvov toö p.axaptTOü
zòp Aootôsou 8tà p.svàXvjv Xdztjv tòv Gávarov.
Atà Tà p.ova.OT7jpta, xa6wç stç tôv zatpôv
ttjç MazaptÔTïjTÔç ttjç Tà sï/ap.ev etç azé^tv
zai auvSpopTjv, Tà ôp.ota zai Twpa, aç p/ij
svvotav. 'H MazaptÔTTjç r/jç p.ôvov, za6à)ç p.àç
st/e ô zotvôç Vjp.wv jraTïjp, zpszet op.otwç zai
at>T/j, èzstÔTj zat, za6wç ^pàyst, etp.ea9e ytXot
zaXatot àzò tòv zatpôv toü p.azapÍTon toü
zarpôç p.ou- Tïjv t’8tav soXàêetav ôzoô styapev
etç tòv èv paxaptof vij Xv^st zòp AootQeov, tt]v
aoTTjv ë^op.ev zai zpôç auv/jv, zai GsXst p.àç
ëyQ wç Tézvov, xaOtèç zotvôç zaTTjp zàvTtov
twv xptGTtavwv, xai za6<J)ç p.àç eôptoxoovTat
tj MazaptÔTTjç toü etç xà6s p.a.ç ôzôôsatv zü-
êspvTjTTjç, oütw xai Tj MaxaptôtTjç tï)ç.
Aotô os Tïjv zapazaXoôp.sv, Tj 8è MazaptÔTTjç
TTjç OTt p.àç xapay^eiXet, GTSp7op.sv và p.àç
ZtGTs'lGTj Tj MaZaptÓTTjTá TTjÇ ZWÇ TÔ UZSpS-
yàpTjpsv tt]v etç tôv 0póvov aÓTOü p.STà6satv
TTjÇ, szetÔTj zatà ôtaôoyijv zai p.s záoav s’ô-
Xofov xpiatv xai àzó'paatv è?tvs, xat 8èv è-
zpoBev^ÔTj àXXoç àzô t'Stov zXtp.a. Kôptoç 8s
ó 0sôç và TTjV GTspewcß xat và ttjv 8tayo-
Xà^Tj, và yav^ çwoTTjp péyaç, wç sxstvov tôv
p.axaptTTjV ot 8s ypôvot TTjç zoXXoi zai eo-
Toyetç.
'O utôç zatà zveop.a aoT^ç,
’Iw; ’Avtîo/oç KwvaTavTtvoü Bosëoôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
1 în copie: âçtoeuXaôoôç.
pe Scaunul Ei patriarhicesc, întru mulți
ani și statornică.
Scrisoarea-Ți cea vrednică de evlavie am
primit-o; al carii cuprins ni-a dat prilej
și de întristare și de bucurie; de întristare
pentru că a răposat întru Domnul prea­
fericitul și preasfințitul Patriarh chir Do­
softei, temelia sfintei Biserici, a de viață
primitorului Mormânt, un mare luminător
ca acela și stâlp al Bisericii noastre; ci
ne-am și bucurat, iarăș, pentru că a rămas
în locul acelui de trei ori fericit alt lu­
minător asemenea cu dânsul, car eșiel poate
să cârmuiască astfel ale Bisericii, căci și
Fericirea Ta ești unul care e cu nume
mare în toate, printre cei aleși, și adă­
pat din apele lui. Iar Domnul Dumnezeu
să-Ți fie într’ajutor; această bucurie ne
face să nu luăm acea moarte a răposatului
Dosoftei drept durere mare.
Pentru mănăstiri, precum pe vremea Fe­
ricirii Sale le aveam în pază și pentru
ajutor, tot astfel și acum,—să n’ai grijă.
Fericirea Ta să fii numai ca și părintele
nostru al amândurora, de oare ce și, cum
scrii, suntem prieteni vechi, din vremea
răposatului mieu tată; aceiaș evlavie pe
care o aveam față de răposatul chir Do­
softei, o avem și către Tine, și ne vei aveà
ca pe un fiu, ca unul ce ești părinte de
obște al tuturor creștinilor, și, precum m’a
găsit Fericirea Sa, în orice lucru, cârmuitor,
așâ și Fericirea Ta.
De aceasta ne rugăm Ție; iar Fericirea
Ta că ni dai de veste, ni pare bine; să ni
crezi Fericirea Ta că ne-am bucurat peste
măsură de mutarea Ei în Scaun, pentru
că prin moștenire și cu bună judecată și
hotărâre s’a făcut, și nu s’a adus altul din
altă țară. Iar Domnul Dumnezeu să te
întărească și să te păzească, pentru ca să te
arăți luminător mare, ca acela răposatul;
iar anii să-Ți fie mulți și fericiți.
Fiul Tău duhovnicesc:
Io Antioh Constantin Voevod.
 355

: CCCCIV.
Radu Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre cuvântarea ce a ținut la
Patimile Domnului și dorința lui de a se da Patriarhului de Ierusalim, adăugind
daruri pentru amândoi.
ílavispóycaTí xat oocpiÓTaré pot Séarcota,
T7¡v riav'epÓTTjTá ttjç eùXaôwç àazàçopat.
'Il TazstVTj (ioti sóXáosta. ¿Ssöwzsv sva Xóyov
stç tò awTT|piov zàfioç toö àzafloûç Tjpwv
0SOÖ1, ,ös eôXaÊTjTtx^ pou zaì s^vibpwv
zpoatpsatç tô srcpoașwvTjas Tip pazaptwtáTtp
xat ao'ftöTaTtp ösazovg zat flarptapyig t^ç
àitaç zôXswç. ’Av TjTov Tj Mazaptor/jç tou
söö> zapwv, ^6sXa èyw aürozpoawzwç zpoa-
çépTj tt¡ aÓToú MazaptÓTTjTt TTjv vazetvïjv
zpostpopáv. Atad opwç TOoToo àzsvjyov, toX-
pœ và zetpá£co ttjv IlavtspÓTTjfá TTjç, zapazà-
Xtiivraç ttjv a>ç zap’ èpoû t^ aoToö MazaptÓ­
TTjTt và xpoaçspTj tô èXa/tarov òwpov. âtà'popa
toa sQsoa stç tô zootîov etç tô OèXTjpà r/jç
etvat Soa QsXet và ôwaijj Ttj> pazaptwraTtp,
zat ôoa 6éXst zàXtv và xpatjj Tj IlaviepÔTTjç
oaç. âsv 7pà'fw psptxwç Tip pazaptorár<¡> wç
.ZSptTTÔV, SZStÔTj Zat Tj SZtOToXTj zpôç TTjV
aÒToò MazaptÔTTjTa etvat TOZwpsvTj. Ztjtw Xot-
zôv ao77_wpïjotv Stà T'ijv zetpajtv zat fiâpoç
ozoö t^ç StSw, zat psvto zàvTOTS TTjç Ilavts-
pÔTTjTÔç ttjç soXaosoTaToç otôç zarà zvsùpa
'PàôooXoç MzpapzoSàvoç.
BoozoopsoTt, 14 ’AzptX'too 1704.
(Copii grecești în Bibi. Ac. Rom.; Legrand, l. c., IV, p. 14, n° 10.)
1704,
14 April.
-J- Preasfințite și prea-învățate stăpâne
al mieti, sărut eu evlavie dreapta Preasfin­
ției Tale.
Smerita-mi evlavie a scos O Cuvântare
la inântuitoarea .Patimă a Dumnezeului
nostru celui tară patimi, iar evlavioasa și
recunoscătoarea mea hotărâre a închinat-o
prea-fericitului și prea-învățatului domn
și Patriarh al sfintei cetăți. Dacă-Fericirea
Sa ar fi fost aici de față, aș fi închinat eu
însumi Fericirii Sale smeritul prinos. De
oare ce însă n’am avut parte, cutez să supăr
pe Preasfinția Ta, rugând-0 ca din partea
mea să închine prea neînsemnatul dar, din
parte-mi, Fericirii Sale. Am mai pus fe­
lurite alte lucruri în cutie; Ia voia Ta este,
câte vrei, să Ie dai Prea-Fericitului, și câte
vrei, iarăș, să le păstrezi Preasfinția Ta.
Nu scriu cu de-amănuntul Prea-Fericitului,
căci e de prisos, de oare ce și epistola către
Fericirea Sa e tipărită. De alminterea,.cer
iertare pentru supărarea și greutatea cc-Ți
dau, și rămân întru toate al Preasfinției
Tale prea-evlavios fiu sufletesc:
Radu Brâncoveanu.
București, 14 April 1704.

ccccv.
Mihai-Vodă Racoviță și Antioh-Vodă Cantemir, Domnii Moldovei, pentru 1704-1705
mănăstirile Sfântului Mormânt2. ‘ Iunie.

Tpâppa özüö èzapsv ó izXapzpôraToç lo Antioh Constantin Voevod Koatiw

AôâsvT'ijç MtyafjX Boeêôôaç, övtwv ïjpwv stç
Mzoyöaviav, Stà Tà szstas povaoTTjpta tûô
'A7Í00 Tàçou3.
1704.
AtaXapêâvet tô zapôv TTjç TjpsTépaç Au-
Osvrstaç 7pàu.p.a ort, èzstÒTj ó a7toç zat Çwo-
ôôyoç Tàyoç toö zuptou Tjpwv ’lTjaoô Xptoroù
etvat Tj pfjTTjp zaawv twv à/pwv ’EzxXvjCttov,
zat ôèv TjOsXTjasv ó 0sôç và ëyj] ps àXXov
Tpózov TTjv zuëépvTjatv aóroò, zapà pè TTjv
sXsTjpoaôvTjV twv ¿pfioôôçwv, wäre zal ot ^7101
’AzóutoXoi spàCwvav sXsTjpoaùvTjv, zat stç zo-
aihaôct. rocnoAap BîMAII AlOA^aKCKOII.
Facem știre cu această carte a Domniei
Mele tuturor cui -e cade a ști, de vreme ce
sfântul și de viață dătătoriul Mormântul
Domnului nostru Isus Hristos este maica
a tuturor sfintelor Biserici, n’au vrut dară
Dumnezeu cu alt mijloc să facă chiverni­
seala sfintei Biserici, fără cât cu milostenia,
pravoslavnicilor creștini, pentru că și sfinții
Apostoli strângeau milostenie, și încă prin
multe cetăți și sate au așezat orânduită mi­
lostenie ca să meargă la sfântul Sion: care

1 V Bianu și N. Hodoș, Bibliografia românească veche, I, p. 457, n° 145.

3 Traducerea e după un act de la Antioh Cantemir, cu acelaș cuprins însă.
3 Scrie Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim, însuș.
356
Xetç xat ywpaç àxexaréongaav ôtwp'.ap-évqv
sXsquoaövqv và OxaȚaiv^ etç rqv á?tav Stwv,
ijvrtva xat sukoft'av ôvop.àÇet ó p.axàptoç
IlaôXoç, xat xaOs^Ç ot xaTspsç xaì xpoxá-
Topsç 'quwv xat îtàvrwv twv eôXaêwv ¿p0o-
âôçwv, xat è^atpÉTWç ot àot8tp.ot aÔTOXpaTOpsç
xat TptaôXëtot '^sp-ôvsç, xat ot jiaxáptot àp-
yovrsç, [lè ôtàipopa à'ptspwp.aTa xat ^EvoSoysta
xat àXXatç p.eyàkatç èXeqp.oaùvatç xat xoX-
Xatç èxsivqv rijv euXo77¡p.éyqv xávTwv twv
yptattavwv pjTpÔJtoXtv èTÎp/qaav xat oxvjpè-
rqaav, stç ôs toùç ôarépooç toôtooç xatpoùç
ôxoô s'Xettpav ot òp6o3ó£ot aoToxparopeç, üîte-
paaxtaTat jiàXtGTa xat SotjOoi Taôrqç rqç xôXswç
t^ç àytaç èypn]p.àTtaav ot èvraôOa xaxà xat-
poôç suasÊsararot AuGévrat, xat xoXXot twv àp-
yóvTWv, p.è ayteptófiara, p.è aaxpa, xat p.è
àXXa ôtâçopa stôiq xpayp.áTwv, St’ wv xávTors
^¡ispoôTat twv èOvwv tò àxàvGpwxov, xat xa-
TaêàXXovTat twv atpsTtxwv strtSo'jXatț, xat
^•jXáTTSTat ó otxoç toù Aeoö ’laxôiê awoç xat
ôXôxXqpoç, tò oxotov OTt ootwç syst, etvat
yvwaTÔv etç oXtjv tïjv ’ExxXqaíav too Xptaroö,—
Twpa op.wç [leptxòv xatpóv, ySóvtp toô xovqpoô
StaòóXo'J, àô’JVÔTTjaev ó tôttoç toôtoç, xat é-
xop.évwç xat Tà èv aÔTw p.ovaaTqpta toô 'A^too
Tá^oo Í¡a0év7¡aav, xat xtvSoveôet và èxXettpTg
•q arcò TTjç xaTptôoç 'qu.wv èXe-qp.oaôyq toô
'Aqto'j TàçpoD. Toûtwv ootwç èyôvTwv, eoSoxtcț.
too rcavaqàfloo 0eoô, èXOwv èvraôOa ó p.axa-
ptwTaTOç IlaTptâpyqç Taôrqç TTjç àqtaç rcôXewç
xat jrveuptaTtxôç 'qp.wv rcarqp, xat evpàv Tà
(lovaaTTÍpta toô 'Aytoo Tàyoo stç p.syáX7¡v
àS'jvajJitav, xaì yàp oaa è<pôXa$av Tà npày-
[laTa ôrcoô styav, ypewoToöat ypsq ayeòòv
àxoÊépvqTa, oaa ôè ôèv ëyovat ypéoç, oare-
poôvTat twv rcpaqgàrwv aoTwv, èrcstSïj Tà è-
rcottXqaav xal Tà è'ôwaav etç Tatç àvàyxatç
toô TÓrcoo, 7¡€ot>X7j97] và StopQwa^] xarà tò
SovaTÒv Tà etpïjjisva p-ovaaTiqpta too 'Aqtou
Tà'poo. "O0ev Tà [tèv p.ovaatTqpta ôrcoô etvat
e’tç Tà ooovà, MrctaTpirÇa, flóp-rcpara xaì Taa-
Xó6t, órcoù styav xat syovat Tà rcpá7jiaTá
Tooç, xaì p-àXtaTa Tà Çwà tovç rcoXXà rcspta-
aÓTspa àrcò sxstva'ôrcoô styav, OTav Tà èrcqpsv
•q Maxaptorqç too, srcXqpwas Tà ypsq órcoù
styaatv, etra Tà à'pqxev etç rqv -qp.srspav è£oo-
ctav, xa0<èç ^tov xaì rcpOTqtepa- èrcstS-q e’tç
Tà {lovaafqpta orcoô etvat etç Tà ëouvà ot xa-
X07qpot ot pwp.atot èSoxtjiàaOTpav OTt Sèv
etvat S'JvaTÔv và xnSepvqaoov. Tà 6è xévTe
1 Pasagiul nu e în textul grecesc.
2 Aceiaș observație, firește.
și sfântul și fericitul Pavai o au numit bla-
goslovenie, și după aceia moșii și strămoșii
noștri și toți pravoslavnicii creștini, și mai
ales de aceștia prea-fericiții și samodrăjeții
împărați și luminați î)omni și cinstiți boieri
cu multe feliuri de daruri și cu csenodohii,
adică: case de primirea streinilor, și cu alte
mari milostenii au cinstit și au slujit acestei
blagoslovite Mitropolii, care este maica tu­
turor Bisericilor creștinești, iară, în vremile
ceste de apoi, lipsind acei pravoslavnici
împărați, cari erau sprijinitori și ajutători
aceștii sfinte cetăți, acum dară, într’aceste
vremi, cu vrerea dumnezeească coronindu-se
luminății și pravoslavnicii Domni în țara
noastră a Moldovei, așijderea și mulți din
cinstiții boieri, cu danii, cu bani și multe
feliuri de lucruri au miluit, și cu mijlocul
aceștiea milostenii pururea se înblânziâ acele
fără credințe neamuri, și se biruesc vicle­
șugurile ereticilor, și se păzește casa Dumne­
zeului lui Iacob întreagă cu toată plinirea
ei, cum și pănă acmù se află și este cunoscut
în toată Biserica lui Hristos, — acmù dară,
delà o samă de vreme, din zavistia diavolului
slăbind acest pământ, din tâmplarea oștilor
și de alte1, așa și într’acest chip și mănăstirile
carele sânt închinate la Sfântul Mormânt au
slăbit, cât se află la cumpănă și milostenia
care mergea din țara noastră la Sfântul Mor­
mânt să lipsească. Și, așâ fiind, miluit-au
Dumnezeu de au venit aicea sufletescul pă­
*
rintele nostru Preafericitul chir Dosifteiu.
Patriarhul al sfintei cetăți a Ierusalimul ui, la
Domnia lui Mihai-Vodă2, și, aflând mănăsti­
rile Sfântului Mor mânt întru mare neputință,
pentru căci, și câte [au păstrat] bucate și lu­
cruri ce au avut, se află în datorie ca aceia,
cât n’au fost în putință să se chivernisească,
și, iarăși, câte mănăstiri se află neîndatorite,
încă se lipsesc de bucatele lor, pentru căci au
vândut din bucate ce au avut și au dat în ne­
voile țărei, vrut-au dar Sfinția Sa ca să le
îndrepteză și să le așeză după putință, aceste
sfinte mănăstiri a Sfântului Mormânt. Iară,
pentru mănăstirile ce sânt la munte, Bistrița,
Pobrata și Tazlăul, carele s’au aflat, [cu] lu­
crurile ce au avut și dobitoacele lor, mai multe
decâtcând s’au închinat la Sfinția Sa Patriar­
hul, și, plătind datoriile și nevoile carele au
avut, după aceia iar le-au lăsat Sfinția Sa în-

povaoTîjpta ózoù etvat svTaööa stç Ftáatov
szpánjas, và evptazwvTat stç zip ^waw toò
'Ayion Tàyou, <nç zat zpórepov, îjțovv toò
I’aXaTă, toò Mzoopvóazvj, toò 'A 7 ton Sà66a,
tïjç TCeTaTÇoôïaç, zat zrfi Mzoupvoêaç, zai
sTt toò 'A^ìod TetopYtou stç FakáTCf Tà ó~
zoìa, Sv zaXà zat ypéoç Ssv eyouatv, àu.ïj
Tà zsptaoÓTspa sìvat stç sayàTïjv zsviav, è-
TtetSvj èzoôXïjaav Tà zpàyp.aTà tooç, zat Tà
sStóaav stç Tatç avánzate toò zatpoò, ïj ó-
zoiatç stvat yavspatç stç toôç zàvraç. 'Dßsv
èSsijOïj tïjç Tjp.ETSpaç AuOsvTStaç và ^uXa^wpev
rijv ZpÔç TÒV "AytOV Tàyov TWV ZpOyÓVWV ÏJJIWV
Ttpjv, zat và eopwp.sv Tpózov và Tà StopOw-
aæ[isv, zat Xotzôv tïjv ÇïjTïjatv eoXoyov ot>aa.v
àzoSsiapévïj rj ïjpTépa AößsvTsta zat ot ap-
yovTsç aoTot, TÓaov ot oçtftztà.Xtot, oaov zat
ot paCtXïjôeç, szptvajisv zat azoyactaapev
"va, àzô Tà StaXîjțpScVTa s£t povaaTfjpta toù
'Aytoô Tàçov, vj AoßsvTsta zots aazpa ôavstzà
và p.ïj yjpeÔG-fl, pîts zoXXà, p.ijTs ¿XtȚa, p.a-
zàpt stç oTt ypstatç ëXOonv stç tôv tózov,
àzô Tà Savstzà Tà povaaTijpta Taòra, zat ot
^7ôôp.svot aoTwv và stvat sXeóSspot. AsÔTspov,
szstSïj Tà povaaTïjpta Twpa etvat stç àaÔé-
vstav, àvazatvfCwvTàç Ta 5s MazaptOTïjç
to*j zat çspvoivTàç Ta etç zaraaraatv tzavijv
và p.7] ôtôo'jv p.7jTS tô ts zeptaaÔTepov ôoat-
p.ov stç tïjv BtGTtàptav zapà èzstvo ozoô 5t-
Soov Twpa, tjțo'jv tô toô FaXarà aapàvTa
çXwpta tôv ypóvov, tô tïjç TCsTa.TCo6ïaç 5e-
zasê çXwpta tôv ypóvov, tô tïjç Mzoopvoêaç
¿ZTÓ) œXæpta tôv ypóvov zat toôto và ytvsTat
"va tô zsptaasôov staô5ïjp.a twv p.ovœarïjptwv
p.ïj Xap.6àvïjTat zapà tïjç Btartaptaç zat zpû-
ÉevîjTat p.sfàXïj Çïjpia etç tôv 'iA^tov Tà'pov,
stç ïjp.àç toôç AùBsvraç zat apyovTaç sa-
yàTïj àp.apTta, àXXà và ôzavatvtQ stç tôv
"Aytov Tàyov, Stà Ttpïjv Tïjç zaTpiSoç p.aç,
zat Stà p-v/jp-óaovov atœvtov ^pwv zat twv
zaTspoJv zat zpozaTÓptov ^p.wv. Tptïov, "va
Tà etpïjp.sva povaoTïjpta toôç àvOpwzovç, ïjtoî
toôç SstCîvooç, ôzoô ëyoov râpa, và toôç
sywat zàvTOTS, stTs stç sva ywptOv và toôç
ëy-jj zàGs ptovaaT^pt, stTs stç zoXXà. Tô toô
TaXaTà ëyst SstCîvooç zsv^vto si. Tô tïjç
TCeTaTCoôtaç p.s tô psTÔyt tïjç, ïjyoov p.s
toô XXtvîCa, ëyst SstCîvooç aapàvTa sva. Tô
tïjç MzoôpvoSaç ëyst SstCîvo’jç èvvsa. Tô toù
'Aytoo SàSôa ëyst êstCîvooç aapàvra Tpetç:
stç tô BovÀT^tvécTt SszaozTw, zat eiç tô To-
1 Schimbări firește față de actul din 1704.
2 Actul lui Antioh dă numai: 40 Galata, 16 Cetățuia, 8 Bârnova.
357
tru stăpânirea noastră, precum au fost și mai
înainte; de vreme ce Ia mănăstirile ce sânt la
munte călugării greci s’au socotit că nu sânt
putincioși a chivernisi. Iară cele cinci mănă­
stiri carele sânt aicea în Iași și Sfântul Gheor-
ghie la Galați, le-au poprit Sfinția Sa Pa­
triarhul casă seafle supt stăpânirea Sfântu­
lui Mormânt, precum au fost și mai ’nainte
vreme, adecă: Galata, Barnovschi, Sfântul
Sava, Cetățuia, Bârnova și Sfântul Gheor-
ghie la Galați, carele, măcar că datorie nu
au, iar încă și în mare lipsă s’au aflat, de
vreme ce ș’au vândut bucatele, și au dat
la nevoile țării și a vremilor carele sânt
adeverite întru toți. Pentru aceia rugându-se
și nouă că să păzim cinstea care au avut
strămoșii noștri cătră Sfântul Mormânt, și
să aflăm mijlocul ca să-1 îndreptăm și să-1
așezăm, socotit-am dar și Domnia Mea că
pofta Preafericitului părintelui nostru Sfin­
ției Sale Patriarhului au fost cu cale și cu
bună socoteală; deci așă am primit și Dom­
nia Mea precum au legat Domnia Sa Mihai-
Vodă, înpreună cu preosfințitul părintele
nostru Misail Mitropolitul, și cu toți epis­
copii țărei noastre, și cu toți boierii, carii
au fost cu boierii, și cu toți boierii mazili
de Ia țară, așezat-am și am întărit într’acesta
chip: pentru aceste șase mănăstiri carele
s’au ales a Sfântului Mormânt1, Domnia
niciodată bani în datorie să nu ceie de la
egumeni, nici mulți, nici puțini, macar la
ce nevoie ar veni pământul nostru, și mă­
năstirile acestea și cu egumenii acestor șase
mănăstiri să aibă pace. A doua, de vreme
ce mănăstirile acmù sânt în mareslăbăciune,
și înoindu-le Sfinția Sa și aducându-le la
oarece așezare, să nu aibă a da mai mult
Ia Vistierie atunce, fără cât s’au așezat aciuit :
40 ughi Galata într’un an, 40 ughi Bar­
novschi într’un an, 60 ughi Sfântul Sava
într’un an, 61 ughi Cetățuia într’un an,
8 ughi Bârnova într’un an, 12 ughi
Sfeti Gheorghie de la Galați2, într’un an. Și
aceasta să fie pentru că, de s’ar și mai în­
mulți venitul mănăstirilor, și bucatele lor,
să nu aibă a lua mai mult la Vistierie fără
cât precum sânt așezate, că, luându-se mai
mult, va aduce mare pagubă Sfântului Mor­
mânt, și spre noi și spre episcopi și spre
boierii noștri greu păcat; numai venitul ce
SK8;
rcôôpîCt1 óv5op.^vTa ércrà, zaì tò too 'A7Í09
Fewp^ioo etç tò FaXàrÇt ëyet àvôpwrcooç Tpsïç.
- ’Ezpivapsv 3è etiXofov aÒToì 01 àvOpwrcot
twv eipTjp.évwv êi povaaTTjpiwv và SiSoov tôv
zà0e ypóvov ó za6’ etç arcò 8'jóp.taó ipXwpia'
Tà órcoìa và p] Tà SíSoov ¡itav zorcavtàv etç
ttjv zoópTTjv, àXXà và pptÇwvTat etç Tsaaapa,
zat và StôwvTat Téoaapatç çopatç tòv ypóvov
zaStbç zaì Tà twv p.ovaaTT¡píwv và p,T¡ 8t5wv-
Tat piav tpopàv, àXXà, peptÇôpeva etç Tsaaapa,
và StôwvTat Téaaapeç tpopatç tòv ypóvov zat,
rcpôç TOÔTOtç, èzeiv/jv ttjv ¡itapàv aov^Setav
orcoö zàrcotot èzàpaai và rcaipvwatv arcò Tà
¡íovaaTijpta toó 'A7ÍO0 Táyoo ^zóaTeva àrcò
Tà rcpóóara zaì: VTeoéTtva àrcò p.eXtaata zat
yotpooç, arcò toô vôv rcXéov và p¡ fiverat, àXXà
và etvat Tà Cwa twv povaatTjpiwv èXeóOepa zat
àrcò TTjV fZÓaTeva, zaì àrcò ttjv VTsaéTiva, zaGwç
StaXapiòàvooat Tà Ttp.ta ypappara twv rcpò t¡-
pwv eò’aeòeoTàTwv AòGsvtwv. Kat àzòpj Tà et-
pTjp.éva povaoTTÌpta và èyoov’và rcaipvow àrcò
toôç etpYjp.évo'jç àvGpwrconç tooç, ywpiç rcac/jç
àvTtXovtaç, ttjv yzoareva zai tt¡v VTeosTtva.
Etç toôç orcotooç àvGpwrconç zat etç rcàvTa
Tà Xotrcà ywpía và pfjv oeSatvoov péaa êôp-
vtïCot à] rcpozaXàpot, à] àXXot aùSevTtzot 7]
àpyovTtzot àvOpwrcotj Tj ■ và zpivoov, Tj và rcat-
Seooov, Tj và rcatpvo'jv TtrcoTe, àXXà póvot ot
7¡foóp.evót và etvat zat èîsTaoTai zai zptTat,
zat và rcatSeûô'JGi toôç àTàzTO'Jç, si pzq rcdo
TÔyvj e^zXTjpaTtzov ápápTTjpa, Tjyo'JV zXetpta
zaì ©ôvoç, Ta órcoìa Gewpet póvov to' aòGsv-
Ttzòv VTtêàvt, zaGôtç rcà.Xtv StaXapóàvooat Tà
rcpÓTepov SoGévra ^pàppara' etç Tà órcota
àzopT] rceptéyeTat iva ot aoSevTtzoi àvGpwrcot
pvj rcafpvwotv àrcò Tà ywpía zaì àrcò toôç
elpTjpévo'jç àvSpwrco'jç twv povaaTVjptwv àXoya
¿Xáztza, t] rcoTÔoSatç, Tj àvzaptatç và zá-
pvoov, Tj àXXo TtrcoTe ótatov và svepyoòatv,
àXXà và etvat Tà ywpía zaì ot àvGpwrcot
twv povaaTTjpiwv èXeóGspa àrcò àyzapiatç, àrcò
oXàztza, àrcò rcoTÊôSatç, zaOcnç ôtaXapëàvo'JV
rcàXtv Tà aôôevTtzà ^pappava. ’Arcofaívsrat
oov Tj AoGevTÌa pon pè zotvìjv ^vwptjv rcàv-
Twv twv èvTipoTÓTwv àpyóvtwv pob, wç et-
pTjTat àvwTépw, OTt Tà povaaTTjpta toô 'A-
fio'j Tàtpoo, aÒTà orcoô ypayopev etç tò
rcapóv paç ypoaóóonXXov và StSoov, anvà
1 în Legrand:TIoprroÖT{t.
2 în actul lui.Antioh 56, Sf. Sava 43, Voteinet 18, Șipote lipsește.
3 Clauză adausă.
4 „Și deschisă de la albine și porci“, în 1704.
5 „Și desetine“, ibid.
6 „Vornici ori pârcălabi“, ibid.
ar fi să marga la Sfântul Mormânt, pentru
cinstea țărei noastre, și pentru vecînica po­
menire a noastră, și a părinților și a moșilor
și a strămoșilor noștri. A triea, pentru po­
menitele mănăstiri, și pentru oameni cari
sânt vecini a sfintelor mănăstiri, să aibă
pururea, fiind vecini, ori într’un sat, ori în
multe sate, fieștecare mănăstire de aceste:
56 oameni Galata, și dintr’acești sânt mu­
tați 16 oameni la Tămășăni; 41 oameni
Cetățuia și cu Hlincea, 9 oameni Bâr-
nova, 45 oameni Barnovschi la Șipote, 19
oameni tij Barnovschi la Volcinețu, 77 oa­
meni tij a lui Barnovschi la Toporovți,
3 oameni a lui Sfetii Gheorghie la Ga­
lați, 9 oameni Sfetii Sava23.
Aflat-am și pentru aceasta cu cale și cu
bună socoteală, acești oameni, a acestor 6
numite mănăstiri, să dea Vistierii de om
câte doi gaibini și jumătate de om într’un
an; însă acești bani să-i dea de patru ori
pe șferturi, și mănăstirile iară să dea pe
șferturi. Așijderea, aceste sfinte mănăstiri
având câțiva vecini fugiți prin multe locuri,
deci, când vor veni vre unii de aceia, să aibă
egumenii a-i aduce la Vistierie, și să le iea
pecetluituri, și după aceia să se așeză la
satul lor, și să aibă a da și aceia ca și ceialalți
oameni câte 2 ughi pol de om într’un an8.
Și, osăbjt de acestea, începând unii a
face rău obiceiu de a lua goștini de oi4 de
la aceste sfinte mănăstiri a Sfântului Mor­
mânt, de care lucru de acmù înainte nici
într’un chip aceasta să nu mai fie, ci să fie bu­
catele mănăstirilor în pace de goștini 5, pre­
cum arată cinstitele cărți a luminați și
a răposați Domni ce au fost mai înainte
de noi. Și iarăș încă aceste sfinte mănăstiri
care sânt pomenite mai sus, să aibă a luă
delà acești pomeniți oameni ai mănăstirilor,
fără de nicio împotrivire, desătină de stupi
și goștină de mascuri și goștină de oi. Așij­
derea într’aceste pomenite sate a sfintelor
mănăstiri, nieiun fel de globnici6 sau jude­
cători să nu între, nici pârcălab, nici alți oa­
meni domnești, nici boierești, și nici să-i ju­
dece, nici să-i globască, fără numai egumenii
lor să le fie certători și judecători, să certe pre

póva và S’5ow, zaì oí sìp'QpÉvo’ àvfjpwzoì
roo; và òiòouv ó zaS’ stç àzò òoópiao çXw-
pta ròv 7póvov, zaì 0'71 zsp’.aaÓTepa- zat àzò
rà Savstzà, zaì àzò tt]v fzóoTeva, zat àzò
TTjv VTsasTtva và stvat zavTazaotv sXsóOspa,
zaì zote siç tòv aìwva zàvsva àXXo òóatpov
và p.7j TOÙÇ pt^OOV, JJtljTS ZoXÓ, (J^TS oXîțov.
zaì ot àvOpwzot twv p.ovaaTT¡píwv zapazàvw
àzò îà SuoTqp.tcn țpXwpta tòv ypóvov và p.v¡
StSoov, zaì 7¡ zptatç zaì àvàzptatç aÙTWv
và ytvsTat àzô toôç ^7oop.évouç za0’ svôç
p.ovaaT7]ptot>, zai àzô oopvizo'jç, zai zpoza-
Xàponç, zai à^zapiatç, zai ¿Xàzw.a, zai zot-
ÊoSatç và etvat závT7¡ èXsùôspot.
BooXoțisOa 8è îva tò zapóv p.aç ^pàppa ëyig
tô zôpoç zavTOTstvà, àzô toô vôv zai etç tôv
aìwva, wäre ot p.e6’ ^pàç zarà zatpoôç Tjvep.ôveç
và pv¡ eywot vàïô ötaastaoov, pfjTE và eôptazoov
zpô'paoatç Tatç àvà^zatç toô zatpoô và tô
¡AeTaaaXeóao'Jv 7¡ và tô à6sr7jaot>v, Stà và
p] ^aXáaoov záXtv Tà ¡xovaarvipta toô 'A7Í00
Tàtpoo zaì àzoXooQTjaxì zai IvTpoztq zai à-
[tapTta zai zaTapa stç tòv tózov. Kai ocot
AoQsvTai ßeXipoov ìj và tò àOsT^aoov, ij zàv
và tò psTaaaXsòao'jv, vj stç zoXó, stç oXt-
70V, zaì ocot toôç oop.6ooXsóoo'jv và tò à6$-
TTjOouv, Tj và tô pTaaaXsûaouv, wç s^tìpoì
toô 'A7Í00 Tàtpot» zaì StôXoo àyptoTtavot zai
àSsôyoëot, eaTWaav âcu^/wp^TOt.
1 Paragraf adaus.
359
cei vinovați; osebit de se va întâmpla vr’o
greșeală mare, cuín de moarte de om sau
furtișag,care se cuvine a se căuta cu Divanul
domnesc, precum iarăși arată cărțile acestor
mai înainte de noi Domni. Așijderea iarăși,
dintr’aceste pomenite sate, cai de olac sau
podvozi sau alte angării ce ar fi pre altă țară,
nimeni să n’aibă a luă, nici a supăra, ce să fie
satele mănăstirilor în pace, de toate acestea.
Pentru acestea pentru toate adeverim dară
și făgăduim, și întărim cu toată socoteala și
și sfatul Mitropoliei țârei și a episcopilor, și
a tuturor boierilor, precum s’au pomenit mai
sus, precum mănăstirile a Sfântului Mormânt
aceste câte s’au scris într’al nostru urie, nu­
mai atâta să aibă a da, și mănăstirile și oa­
menii mănăstirilor, iară nu mai mult decât
oamenii mănăstirești, câte 2 ughi pol de om
într’un an, și de împrumutare, și de goștină,
și de desătină să fie pururea de toate în pace,
și niciodată în veci altă dare să nu aibă, nici
mai mult, nici mai puțin. Și toate judecățile
oamenilor mănăstirești să fie de la egumeni,
iară altul nimeni să nu se amestece, nici vor­
nici, nici pârcălabi, nici podvodari, nici cai
de olac. De acestea de toate să fie în toate
vremile în pace.
Socotit-am dară Domnia Mea și am întărit
cu acest urie al nostru, să fie cu mari întă-
rituri și neclătit de acmù și pănă în veci.
Așișderea și alți Domni carii ar fi în urma
noastră, să n’aibă a strică, nici să afle pricină,
pentru niscai tâmplări a vremilor,să clătească
această socoteală, sau să o lepede, ca să nu se
strice iarăși mănăstirile a Sfântului Mor­
mânt, și va veni pe urmă rușine și păcat și
blăstăm în pământul nostru. Căci și noi la
aceste vremi în multă greutate și datorii
ne aflăm, iară încă și pentru chivirnisala
sfintelor mănăstiri așă am legat1. Iară care
Domn, ar vrè să lepede sau să clătească, ori
mult, ori puțin, și iar carii ar sfătui ca să se
lepede sau să clătească, ca niște vrășmași ai
Sfântului Mormânt, și într’un tot necreștini,
și fără frica lui Dumnezeu, să fie neertați și
afurisiți de Tatăl, și de Fiiul, și de Duhul
Sfânt, și blăstăinat de 318 purtători de Dum­
nezeu părinți ce au fost în Nicheia, și îngerul
lui Dumnezeu să-i gonească pre unii ca aceia
în toate zilele vieții lor, și tot prilejul lor să
fie ars în foc, și în cea mai de săvârșit să fie
anatema, și trupește, și sufletește, și partea
360

lor să fie cu aceia ce au răstignit pre Domnul

nostru Isus Hristos,în vecnică muncă. A min1.
i N rac, kaîato 7213, Aucena Iunie.
^»Topara rocncACTK‘'-
(L- P>)
(Iscălit:) lo Ántioh Costantin Voevod.
Axintie.
(După ms. 605 al Sfântului Mormânt, în Legrand, Epistolaire, pp. 46-50, n° 18 din ed. a 2-a; forma
românească, în Uricariul, II, ed. a 2-a, pp. 100-6; v. anaforaua la data de 12 Septembre 1704.)

CCCCVI.
iași, Anaforà a Divanului Moldovei cu privire la rflănăstirile închinate Sfântului
1704, Mormânt.
12 Septem-
bre> Cartea clerului și a boierilor țărei pentru 6 mănăstiri grecești.
- ■ • Ge Seo auj. Misait arhiepiscop i Mitropolit suceavschi, i Lavrintie episcop ro-
manschi, i Ghedeon episcop rodavschi, i Varlaam episcop hușschi, i Antioh Jora Vel
Logofăt, i Ion Buhuș biv Vel Logofăt, i lordachi Ruset Vel Dvornic doinei zămli, i
Lupul Bogdan Vel Dvornic vișnei zămli, i Pavel Ciocârlan biv Vel Dvornic, i
Lupul Costachi Hatman i pârcălab suceavschi, i Neculai Costin biv Vel Hatman
i Manolachi Ruset Vel Postelnic, i Panaiote biv Vel Postelnic, i Dumitrașcu Cuza
biv Vel Spaiar, i Savin Vel Ban, i Dumitrii Mavrodin Vel Păharnic, i Ilie Canta-
cuzino biv Vel Ceașnic, i Ion Păladie Vel Vistiernic, i Gheorghie Apostol biv Vel
Visternic, i Dumitrașco Racoviță Vel Comis, i Ilie Catargiu biv Vel Comis, i Ștefan Silion
Vel Medelnicer, i Dediul biv Vel Medelnicer, i Darie Donici Vel Clucer, i Ion Sturza
Sărdar, i Neculai lani Vel Sulger, i Pavăl Rugină Vel Jitnicer, i Ștefan Luca ftori Vis­
ternic, i Costantin Costachi tretei Logofăt i et^ch EOA-kpH wt tro auiaocth r0CHOAdPCKH-
Facem știre cu această scrisoare a noastră tuturor cui se cade a ști : De vreme ce sfântul
și de viață dătătoriul Mormântul Domnului nostru lui Isus Hristos este maica tuturor sfintelor
biserici, n’au vrut dar Dumnezeu cu alt mijloc să facă chivernisala sfintei Biserici fără
cât cu milostenia pravoslavnicilor creștini, pentru că și sfinții Apostoli strângea’ milostenie,
și încă de prin multe cetăți și sate au așezat orânduită milostenie ca să meargă la sfântul
Sion, carii și sfântul și fericitul Pavăl au numit-o blagoslovenie, și după aceia moșii și
strămoșii noștri și toți pravoslavnicii creștini, și mai ales de acești prâ-fericiți și samo-
drăjăți împărați și luminați Domni și cinstiți boieri, cu multe feliuri de daruri și cu
csenodohii, adică: case de primire străinilor, și cu alte mari milostenii au cinstit și au
slujit aceștii blagoslovitei Mitropolie, care este maica tuturor Bisericilor creștinești, iar,
în vremile ceste de apoi, lipsindu acei pravoslavnici împărați cari erau sprijinitori și
apărători aceștei sfintei cetăți, acmù dară într’aceste vremi, cu vrerea dumnezeească co-
ronindu-se luminați și pravoslavnici Domni într’a noastră țară a Moldovei, așijderile și
mulți din cinstiți boieri cu danii, cu bani și cu multe feliuri de lucruri au miluit, și cu
mijlocul aceștia milostenii pururea se înblânzesc acele fără credință neamuri, și se
biruesc vicleșugurile ereticilor, și se păzește casa Dumnezeului lui Iacob întreagă, cu toată
plinirea ei, cum și pănă acmù se află și este cunoscută Biserica lui Hristos. Acmù dară,
de la o samă de vreme, văzând Dumnezeu a o samă de oameni păcate, tămplatu-s’au oști
în multe vremi în părțile acestea, cât cu greu au fost a se chivernisi lăcuitorii acestui
pământ din moșiile lor, și așa au venit la mare slăbiciune. Așijderile și mănăstirile
a Sfântului Mormânt carele se află într'acest pământ, într’acestași chip depreună au slăbit,
cât se află la cumpăna, și milostenia care mergea din țara noastră la Sfântul Mormânt să
lipsască, și, așa fiind, miluit-au Dumnezeu de au venit aicea sufletescul părintele nostru
Preafericitul chir Dosiftei, Patriarhul a sfintei cetăți, Ierusalimului, și, aflând mănăstirile
Sfântului Mormânt întru mare neputință, pentru căci câte bucate și lucruri ce au avut (sic) se
: \
1 în forma din 1804 nu e desvoltată.
 361

află în datorie ca acéia, cât nu-i în putință să se chivernisească, și, iarăși, câte mănăstiri
se află neîndatorite, încă se lipsesc de bucate și lucruri ce an avut ale lor, pentru că au
vândut din bucate ce au avut și au dat în nevoile țării, vrut-au dară Sfinția Sa Pa­
triarhul ca să le îndrepteze și să le așeze după putință aceste sfinte mănăstiri a Sfântului
Mormânt. Iar, pentru mănăstirile ce sânt la munte, Bistrița, Pobrata și Tazlăul, carile
s’au aflat lucrurile ce au avut și dobitoacele lor, mai multe decât cându s’au închinat la
Sfinția Sa Patriarhul, și plătind datoriile și nevoile carele au avut, după aceiași iară
le-a lăsat Sfinția Sa supt stăpânirea luminatului și milostivului nostru Domn Mihai Racoviță
Voevod, ca să aibă toată chivernisala lor din porunca Măriei Sale lui Vodă, precum
au fost și mai înainte vreme, de vreme ce părinții a Sfântului Mormânt carii au fost
egumeni pe Ia acele sfinte mănăstiri de la munte, neputând chivirnisi, pentru multe
pricini a locului, s’au lăsat. Iară cele 5 mănăstiri ce sânt aice în Iași și o mănăstioară
ce este la Galați le-a opriț Sfinția. Sa părintele Patriarhul ca să se afle supt stăpânirea
Sfântului Mormânt, precum au fost și mai nainte vreme, adecă Galata, Barnovschi,
Sfeti Sava, Cetățuia, Bârnova și Sfeti Gheorghie Ia Galați, carele, macar că datorie nu
au, iar încăș în mare lipsă se află, de vreme ce ș’au vândut .bucatele, ș’au dat la
nevoile țerei și a vremelor, carii sânt adeverite întru toți. Pentru aceia rugându-se Prù-
Fericitul părintele nostru Patriarhul milostivului și luminatului nostru Domnu Mihai Racoviță
Voevod cum, cu sfatul și cu socoteala Preaosfințitului Mitropolitul, și cu toți episcopii țerei
noastre Moldovei, înpreună și cu toți boierii, cum cei cu boierie, așa șj mazilii boieri carii
sânt la țeară, ca să păzim cinstea care au avut strămoșii noștri cătrâ Sfântul Mormânt,
și să aflăm mijloc ca să Ie îndreptăm și să le așezăm, și, de vreme că, pofta Sfinției
Sale socotind că este cu cale și cu bună socoteală, Măria Sa Vodă cu dragoste au
priimit, înpreună și cu noi cu toți, adecă cu noi, smeritul Mitropolitul țerei Moldovei,
și cu toți episcopii, așijderea și cu toți boierii, și cu acei cu boierie, și cu acei boieri
mazili carii sânt la țeară, socotit-am și am așezat și adeverit, precum se cade și precum
place lui Dumnezeu și cu dreptate, ca să aibă sfintele mănăstiri a Sfântului Mormântu
cevași ușurare, la toate tâmplările vremilor, ori de spre înpărăție, ori de spre Domnie,
doară miluind Dumnezeu să poată veni iarăși la statul lor cel dintâi. Socotitu-s’au dară și
s’au așezat: pentru aceste pomenite șese mănăstiri, care s’au ales a Sfântului Mormânt, Domnia
niciodată bani împrumut să nu ceie de la egumenii, nici mulți, nici puțini, macar la ce
nevoie ar sosi pământul nostru, și mănăstirile aceste și egumenii acestor șese mănăstiri
să aibă pace. A doua, de vreme ce mănăstirile sânt acmù la mare slăbăciune, și, în-
noindu-le Sfinția Sa, și aducându-le la oarece așezare, să nu aibă a da mai multă dare
la Visterie atuncea fără cât s’au așezat acmù: 40 Ughi Galata, 40 Ughi Barnovschi,
60 Ughi Sfeti Sava, 16 Ughi Cetățuia, 50 [=8] Ughi Bârnova și 12 Ughi Sfetii Gheorghie
ot Galați, câte într’un an. Și aceasta să fie pentru că, de s’ar și mai înmulți venitul mă­
năstirilor, și bucatele lor să nu aibă a luă mai mult la Visterie fără cât precum s’au
așezat, că, luându-se mai mult, va aduce mare pagubă Sfântului Mormânt, și spre noi
greu păeat; ce numai venitul ce ar fi să meargă la Sfântul Mormânt, pentru cinstea țărei
noastre, și pentru vecinică pomenire a noastră, și a părinților, și a moșilor, și a stră­
moșilor noștri. A treia, iarăși, pentru pomenitele mănăstiri, și pentru oamenii carii sânt
vecini a sfintelor mănăstiri, să aibă pururea fiind vecini, ori într’un sat, ori în multe sate, fiește­
care mănăstire de aceste: 56 oameni Galata, 41 oameni Cetățuia și cu Hlincea, 90 (sic) oameni
Bârnova, 43 (sic) de oameni Barnovschi la Sipote, 51 (sic) oameni tij Barnovschi la Volcinețu,
76 (sic) oameni tij Barnovschi laToporouți, 30 (sic) oameni Sfeti Gheorghie ot Galați, 90 (sic)
oameni Sfeti-Sava. Aflat-am și pentru aceasta cu cale și cu bună socoteală, acești oaméni
a cestor pomenite 6 mănăstiri să dea Visteriei de om câte 2 ughi pol într’un an, însă acești
bani să-i dè de 4 ori pe șferturi, și mănăstirile iară să dea pe șferturi. Așijderea, aceste
sfinte mănăstiri având câțivâ vecini fugiți prin multe locuri, deci, când vor veni vre unii
de aceia, să aibă egumenii a-i aduce la Visterie și să le iea pecetluituri, și după aceia
să se așeze la satele lor, și să aibă a da și aceia ca și ceialalți oameni câte 2 ughi pol
pre an. Și, osebi de aceste, începând unii a face rău obiceiu de lua goștină de oi de la
aceste sfinte mănăstiri a Sfântului Mormânt, de care lucru de acmù înainte nici într’un

5818?. Voi. XIV. 46

362

chip această să nu mai fie, ce să fie bucatele sfintelor mănăstiri în pace de goștini și
de altele, precum arată cinstitele cărți a răposaților Domni.
Și, iarăși, aceste sfinte mănăstiri carile sânt pomenite mai sus, să aibă a luă delà
acești pomeniți oameni ai mănăstirilor, fără de nicio împotrivire, desătină de stupi și goștină de
mascuri și goștină de oi. Așijderea, într’atâte pomenite sate a sfintelor mănăstiri, niciun fel de
globnici sau judecători să nu între, nici vornici, nici pârcălabi, nici alți oameni domnești,
nici boerești, și nici să-i judece, nici să-i globiască, fără numai egumenii lor să le fie
cercetători (sic) și judecători, să certe pre cei vinovați; osebit de se va întâmplă vr’o moarte
de om sau furtișag, care (de) se cuvine a se căută cu Divanul domnesc, precum iarăși arată
cărțile acelor de mai nainte Domni luminați. Așijderea iarăși dintr’aceste pomenite sate,
cai de olac sau podvozi sau alte angării ce ar fi pre altă țară, nime să n’aibă a luă,
nici a supără, ce să fie satele mănăstirilor în pace de toate de aceste, urmând și noii
așezături și adeverinței luminatului Domnului nostru, fiind cu cale, și mai vârtos s’au
făcut cu socoteala și cu sfatul nostru. Aflat-ain cu cale pentru aceste mănăstiri care se
scriu în cinstit uricul Măriei Sale Domnului nostru, aceste numai să dea, și mănăstirile
și oamenii mănăstirilor, iară nu mai mult, decât oamenii mănăstirei câte doi ughi pol de
om într’un an, și de împrumutare, și de goștină, și de desătină să fie pururea de toate
în pace, și niciodată în veci altă dare să nu aibă, nici mai mult, nici mai puțin. Și oamenii
mănăstirilor mai mult de 2 ughi pol să nu dea. Și toate judecățile oamenilor mănăstirești
să fie delà egumeni, iară altul nime să nu se amestece, nici vornicii, nici pârcălabii,
nici podvodarii, nici solarii, nici cai de olac,—de aceste de toate să fie în pace în toate
vremile. Și încă cu toată voia noastră poftim cum că acest urie cinstit a Măriei Sale
lui Vodă să fie deplin întărit, și iarăși această scrisoare a noastră să aibă adeverință
de acmù și pănă în veci, nici arhierei carii ne aflăm acmù, nici alți cari ar fi după
altă vreme, așijderea și noi, boierii, carii sântem într’această fericită Domnie a Măriei Sale
lui Vodă cu boierie, și boierii mazili de țară, și nici din neamul nostru, nici din feciorii
noștri, nici din feciorii feciorilor noștri, să n’aibă a strică, nici să afle pricină, din
tâmplările vremilor, ca să clătiască a noastră așezare, că să nu se strice mănăstirile a
Sfântului Mormânt, și va veni pe urmă rușine și păcat și blăstăm spre țara noastră și
spre noi, spre toți, căci și noi, această dată, în multă greutate și datorii ne aflăm,
iară încă și pentru chivernisiala sfintelor mănăstiri așa am legat. Iară cari din boieri, ori
ar vreă să lepede, sau să clătiască, ori mult, ori puțin, și iarăși oarecare arhierei sau
boieri după aceste vremi ar sfătui pe alți Domni pentru acest urie a mănăstirilor a
Sfântului Mormânt și pentru această plecată scrisoare a noastră, oricine s’ar ispiti a
clăti sau a strica, măcar cine a hi,.sau arhierei, sau boieri, sau din neamul nostru, sau din
feciorii noștrii, ca niște vrăjmași Sfântului Mormânt și întru tot necreștini și fără frica
lui Dumnezeu, să fie neertați și afurisiți de Tatăl și deFiiul și de Duhul Sfânt și blăs-
tămați de 318 purtători de Dumnezeu părinți ce au fost în Nicheia, și îngerul lui Dumnezeu
să-i gonească pe unii ca aceia în toate zilele vieții lor, și tot prilejul lor să fie ars în
foc, și în cè mai de săvârșit să fie anafema și trupește și sufletește, și partea lor să fie
cu aceia ce au răstignit pre Domnul nostru Isus Hristos, în vecinică muncă, Amin. IlHcaA
Axintie 8 rac, kato '7213, Septemvrie 12.
(Uricariul, III. ed. a 2-a, pp. 106-14.)

CCCCVII.
Hrisant, Patriarh de Ierusalim, întărește privilegiile mănăstirii Cașinul.
Oetombre. . . _ x
I pâp.p.a o'.ȚtXktwos? 7û=pt toô ev Kaoivip Scrisoare pecetluită pentru sfânta mă­
MoX5o6Xa)(iaç iepoö povaarrjptoo twv Ap- năstire a Arhanghelilor din Cașinul Mol­
/aneXwv. dovei.
1704, ’OxTwôpiou. 1704, Octomvrie.
'H MerptÔTTiç mwv 3taXap.6ávet Stà toô Smerenia Noastră arată prin cea de față

rcapovroç aùnjç itarptapytwy ypàp.paroç ott
tô aytov povaarTjp'ov tô Ttpwp.evov src’ ¿vó-
pan twv 'Avtwv ’ApyansXwv zai zeipevov etç
tò Kàatvov, tò ôrcoîov izTtasv ó pazapÎTïjç
Lté'pavoç VewpYtTCa? Bosôôôaç, tô àytépwaav
stç tôv "A-pov Tá'pov ó àôeXtpôç aÖTOö pazapt-
rtjç BaaiXswç Ao7O0stt]ç, zat *f¡ Aópva aÔTùô,
pazapînç Sayra. ’IItqv 3è povov tô rcapa-
zXijamv zat ¿Xi^a zsXXia s£w, psaa 3s vj
èxzXrpta t^tov ps flspéXmv zat póvov, zat oòòèv
àXXo Tf Tjpsîç 3è eTsXsîwaapev zat ttjv èzzXïj-
atav zat Ta zeXXta ps àarcpa toô 'Aytoo Tà'po'j,
vopioavtsç ÔTt và iyf¡ TÍrcoTS ôo^Sstav tzavijv
rcapJ aùroô ó "Atîoç Tà<poç. ’Ercsiövj 3s t^tov
ôaTspïjpivov rcavràrcaa’v aitò Cwa, zat arcò
rcoXXá, zat aitò oXt^a, srcapazaXéaapsv tòv
tóts èpôcôç zat eoXaêwç rcoXtTsuôpsvov àp-
yovTa p.azaptT7jV NtzôXaov AoyoOst^v tôv
TazoStrCa zat toô èSwaapev tô ywptov 'PoÇ-
vooa Tpórctp strs rcwXïjaiaç, s”ts àXXav^ç, zat
eSwzev etç tô povaor^pt p.eptzà Cwa, tà óitoìa
zaTaypàçovTat etç tô Carctat ôrcoô toô lôw-
aapev. Msrà Taôra auro tò povaoTTjpt, aitò
Tatç àvàYzatç toô zatpoô, ôôo zat rpstç yopaiç,
Y¡X0ev etç sayártiv rceviav, zat tô s3orflr¡aap.sy,
rcapsyovTeç aoTtj) zat Cwa zatrà àXXa àvay-
zatâ àrcô Tà Xotrcà svTàôôà povaaTijpta toô
'Avio’j Tàyoo. Nôv 3s sXôôvtsç rcàXtv èvraòQa
eiç MoXSoôXayiav, ètri twv fjpepwv toô eùoe-
êeaTâToo zai èzXap.rcpoTaTot> Aôôsvtoo, zupion
zopto’j ’lwàvvoo Mtya’qX 'PazootTța Bosôôôa,
eupopev tò etpTjpévov povaaníptov aitò Tatç
àvwpaXiatç zat ôtàçopa zazà ôrcoô saovsôvj-
zav etç tôv ràitov toôtov, arcò Asyouç, arcò
Taràpouç zat arcò zazorporconç zoôspvïjTaç,
rcavTépTjjiov' zat arcò ta Xotrcà svraôôa po-
vaoTTÎpta toô 'Alton Tàyoo và tô 00'^6/jGwpsv
Sèv •ijprcopsoapsv, srcetôi] rppopsv zat aôtà
ayeòòv spr/pa, srcapazaXsaapev tôv TtptwTarov
zai eofevéoTaTOv àpyovTa Méva-Bôpvtzov zô-
ptov rewpjàzTjv 'PooaaéTov, zat toô s5waapev
eva ywpíov toô s’tpïjpsvou povaarripton, TjTot
tô MrconTCouXsart, pè ôXonç toôç 'Po'jpoôvonç
zai ps oXt¡v tt¡v pwatav Xô-pp rcwXvptaç, bits
àXXav^ç, zai sôwzsv àvt aoroô etç tô po-
vaar^ptov auro toô Kaatvov ôtazoata rcevvjvra
rcpóóara t^ç lèvvaç, ôtazoata peXtaata, Séza
çopàôta, stzoat 6o8ta, rptavra ’veXàôatç t^ç
yévvaç, Tà ôrcota oXa eöoÖ^aav etç tô etpvj-
pévov povaar^ptov awa zai àveXXtrc^. ’Arco-
çatveTat oúv ’f¡ MeTptÔTTjç vjpwv tva tô ôta-
Xr/pOev ywptov, 'Ij-ot tô MrcontConXéOTt, p.è
ôXooç toùç 'Pwp.oôvooç zai p.è oXtjV t^v p.w-
atav, và etvat zr7jp.a tStov toô ôtaXTfpôévToç
363
gramată patriarhicească cum că sfânta mă­
năstire ce cinstește întru numele Sfinților
Arhangheli și se află la Cașin, pe care a
clădit-o răposatul Stefan Gheorghiță Voe-
vod, a afierosit-o la Sfântul Mormânt fra­
tele lui, răposatul Vasile Logofătul, și
Doamna lui, răposata Safta. Dar eră numai
paraclisul și puține chilii afară, și la mi jloc
eră biserica, cu temelia ei, și atât, nimic
alta; iar noi am săvârșit și biserica și chi­
liile eu banii Sfântului Mormânt, socotind
să aibă vre-un ajutor în destul de Ia ea
Sfântul Mormânt. Și, de oare ce era lipsită
cu totul de vite, și multe, și puține, am
rugat pe cel ce atunci petrecea drept și
eu evlavie, dumnealui răposatul Nicolae Lo­
gofătul Racoviță, și i-am dat satul Roznov,
în chip de vânzare sau și de schimb, și el
a dat la mănăstire câteva vite, care sunt
scrise în zapisul ce i-am dat. După aceia
mănăstirea, din nevoile vremii, de două și
de trei ori, a venit la cea mai mare sărăcie,
și am ajutat-o, dându-i și vite și celelalte
de nevoie, de la celelalte mănăstiri de acolo
ale Sfântului Mormânt. Iar acum, venind
din nou aici în Moldova, în zilele prea-cu-
cernicului și prea-luminatului Domn, dom­
nul domn Io Mihail Racoviță Voevod, am
găsit zisa mănăstire cu totul pustie de pe
urma neorânduielilor și feluritelor rele ce
s’au întâmplat în locul acela, de la Leși,
de la Tatari și de la cârmuitorii cu apu­
cături rele; și de la celelalte mănăstiri de
aeoIoaleSfântului Mormânts’oajutămn’am
putut, căci le-am găsit și pe acelea toate
pustiite, și ne-am rugat de prea-cinstitul și
prea-nobilul boier Marele-Vornic dumnea­
lui lordachi Ruset, și i-am dat un loc al
zisei mănăstiri, adecă Buciuleștii, cu toți
Rumânii și cu toată moșia, ca vânzare ori
ca schimb, și a dat în locul lui acelei mă­
năstiri a Cașinnlui două sute cinzeci de oi
fătătoare, două sute de stupi, zece iepe,
douăzeci de boi, treizeci de vaci fătătoare,
care s’au dat la acea mănăstire, întregi și
fără lipsa. Deci mărturisește Smerenia Noas­
tră că acea moșie, adecă Buciuleștii, cu
toți Rumânii și cu toată moșia, să fie stă­
pânire a acelui prea-nobil boier Marele-
Vornic dumnealui lordachi Ruset, și s’o
aibă în stăpânire și întrebuințare cu totul
domnia sa și copiii săi, și într’un cuvânt
urmașii săi, de acum și pănă în veac; și
vre-un boier ori supus, sfințit sau mirean,
364
eófEvsatáToo àpyovTOç MÉYa-Bopvízov znpio'j
FewpYâxTj toö 'Po'jggétou, zat và tò è'yyj
xaTá te SsazoTEtav zat yptptv é£ óXozXvjpoo
i] eoȚEveta too zat Tà TÉzva too, zat àzXwç
oí xXTjpovópoi too, àzò toö vöv zat etc tòv
alwva' zat Ttvàç àpywv àpyôpevoç, tspœ-
pévoç 7] Xaïzoç, iij zat sz pèpo'jç twv zarépwv
toö SrakrjçOÉVTOç p.ova<5TT;ptoo Kaatvoo, và
p7)V È'yyj ZOTE OOTS EtÇ SZZXrptaGTtZOV, OÜTE
slç zoXtTtzôv zptTTjptov và zàjrj] zàptav èvoy-
XTJGtV, 7¡ EtÇ TTjV EOfEVEtaV TOO, 7¡ EtÇ Tà TSZVOt
TOO, 7] StÇ TOÒC ZÁTjpOVÓp.OOC TOO, èv òàpSt
àXÓTOo à'poptapoô zat àvaSspaTOç atwvtoo.
’Ezl yàp àoyaXEtof zat êsôatwast ôtTjvszst
TTjç àXXay^ç TaÔTTjç èôoSrj tò zapòv t^ç
TJpWV AlsTptÓTTjTOC ypáppa.
’Ev Ttaotip, qf^S', ’OzTwëpttp.
(Legrand, l. c., pp. 43-45, n° 16.)
CCCCVIIL
1704, Doamna Marica, a lui Constantin Brâncoveanu, către Hrisant Notara,
31 Octom­ despre niște daruri ce-i face și „moartea răposatului Radu“.
bre.
Mapta, sXstp 0soö, Aópva zácTjc Oir/Ypo-
6Xayiaç.
llavtEpwTaTE zat XoyiwTaTE ayte Kataapstaç,
zùp XpóaavOs, t9¡v ópETÉpav IIavispÓT7¡Ta psT1*
soXaÊstaç zpOazovoôpsv, Sè zapooaà paç
và Eop-ț] ri]v lïavtEpÔTTjTà aaç èv ôytstcf, êoto-
ytcf, so'ppooâvț), àfaXXtàaEt zat zac-}] X®p<?.
'Hpstç yáptTt ©eoo zat 8t’ àytwv aaç soywv
óftatvop-sv.
Tt¡v àzoGTaXEtcav ^pìv ópsTÉpav osëao-
píav szigtoXt¡v pET3 sòXaÈEtac azpaç èXà-
êopEV, è£ t)ç paôovTEç ttjv opsTspav ôytEtav
oXtq <poyÀ èyàpTjpsv zat rpörppsv. Tà èv aÔT^
ysypappeva zaXwç te zat àzptêwç SYVwpsv- èv
•fi psT3 soyaptaTtac fjpîv vpàçst zspi twv ara-
Xsvtwv Tfj opsTÉpçf IIavtspÔTTjTt [ô]zoxapfciwv,
zspi wv àç ë'ywpev aoyywpTjaiv zat aopzà-
östov, StÔTt szpEZE zpô t^ç Aapzp^ç và te-
XeîwQoôv zat rțj ópSTÉpqf IlavtspÓTTjTi và zep'p-
6oôv, èpzoStov Sè éaTá6r¡ fpptv zpôç toîç
àXXotç zai vj toô pazaptToo 'PaSoôXoo1 Oavff
St’ ôzsp aôOiç C^Toôpsv GDYxwpTjctv. vEyopsv
psYtatTjv rijv svvotav zat Stà tô pavTtXtov
póvov oytstav và pàç yaptay] àytoç 0 0sôç.
MsyiaTaç Tàç soyaptcTÎac àzovépopsv Tțj
1 Nu e Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, mort după 1714.—Radu fiul Măriei tiparia în
1706 Cuvântul către Nicolae (Bibi. rom. veche, I, p. 469, n° 152).
ori și din rândul părinților acelei mănăstiri
a Cașinului, să n’aibă a veni vre-odată nici
la județ bisericesc, nici politícese pentru a
face vre-o supărare, ori domniei sale, ori
copiilor lui, ori moștenitorilor lui, supt po­
vară de afurisanie nedeslegată și de ana­
temă veșnică. Pentru că spre siguranță și
întărire statornică a acestui schimb s’a dat
cea de față gramată a Smereniei Noastre.
Iași, 1704, Octomvrie.
Maria, cu mila lui Dumnezeu Doamnă
a toată Ungrovlahia.
Preasfințite și prea-învățate Mitropolit al
Chesareii, chir Hrisant, ne închinăm cu
evlavie Preasfinției Voastre, și cea de față
a noastră să afle pe Preasfinția Ta în să­
nătate, fericire, mulțămire, bucurie și toată
plăcerea. Noi, cu mila lui Dumnezeu și cu
sfintele-Ți rugăciuni, suntem sănătoși.
Am primit cu cea mai mare evlavie vene-
rabila-Ți scrisoare,trimeasănouă, din carea-
flând sănătateaPreasfinției Tale, din tot sufle­
tul ne-am bucurat și ne-am învoioșat. Iar cele
scrise în ea le-am cunoscut bine și cu de-a-
mănuntul ; în care cu mulțămire ni scrii pen­
tru cămăși (nzozapiota) trimese Preasfinției
Tale, pentru care să avem iertare și îngă­
duință, pentru că trebuia ca înainte de ser-
bătoare (?) să se săvârșească și să se trimeată
Preasfinției Tale, ci ni-a fost de împiede­
care pe. lângă altele și moartea răposatului
Radu ; pentru care încă odată cerem iertare.
Avem grija cea mai mare și pentru mantie;
numai să ni dea sănătate Sfântul Dumne­
zeu. Mulțămim foarte mult Fericirii Tale

ópETÉpa. MazapiÓTTjTt 5tà toùç 7aôavoùç toô
ztTpoo. Taôra zarà tô rcapóv, ot.Ss ypôvot
Tî]ÇÔpeTspaç Mazap'.ÔTTjToç eiTjaav OeôOev rcoX-
Xot ts zat rcavsuT'T/siç. T^ç ôpsTÉpaç üavts-
pôTTjTOç wç 6t>7áT7¡p :
Mapta Aôpva.
1704, OzTwp.6pto'j 31.
(Legrand, l, c., IV, pp. 14-5, n° 11.)
CCCCIX.
Gramata Patriarhului Hrisant de Ierusalim pentru închinarea mănăstirii
Hadămbului către Sf. Sava.
Tpáppa órcoò sSwaapsv và stvat tò po-
vaaTTjpt toó XavToúp] ¡istó/itoó 'A^iotiXaSoa.
1704, Noepfipúp.
AtaXapóávst tò rcapôv r^ç irçpwv MeTptÔTTjTOÇ
7pàppa oTt tô povaar^pt órcoò àytspœasv stç
tôv "A^tov Tàçov ó [lazaptTTjç ’IwàvvTjç Xav-
TOÙpTjç *, tô órcotov stvat stç NraXpàps, èXOwv
svTaôôa ó Ù7]p7]Tpàazoç BosëôSaç Kwvarav-
TtvouîtoXtTTjç 2, tò sStaYOÔ|itas‘ psrà TaÔTaèay-
véoijaav rcóXspot, zat t¡X6ov stç tòv TÓrcov
toôtov As/ot, Toûpzot, Tarâpot, zat aprcajav
Ta Cwá too, Ta peXfaatà t6o, zat st Tt aXXo
s’f/s, TÓaov elç tô pôvaaT^pt, oaov zat stç
tò psTÔyf zat àzôpv] ot àvOpwrcot órcoò -^aav
stç Ta ywpia tou àXXot sazXaëwÔTptav, zat ot
àXXot àçavtoQïjZav zat StsozopxiaQvjaav zat
rcoXXàztç èSwaapev stç amò, àrcô Tà èvTaôOa
sv Ttaaítp sóptazóptsva povaoTTÍpta toö 'A7Í09
Tà/poo, Çwa psptzà zat Tà àXXà àvayzaîa
Stà và tô àvaaTTjawpsv àpi) àrcô toùç zazoùç
zatpoùç srcafle rcàXtv Tà aorà. TsXoç rcàvTwv,
¡ti] 8ovà>isvot và zàpwpsv àXXov Tpórcov. àtà
và aTszsTat szstvT] 7) szzXïjota stç tôv TÓrcov
ttjç, ©son eoSozoôvTOç, 7]Opop.sv eoXoȚOV zat
tô èzàpapEV và stvat ¡istó/iov toô povaaTT]ptou
toô 'A^too EàÊÊa, órcoò sùptczsTat èSto stç tô
Ttàatov, waTs zat tô ¡lovaor/jptov aÙTÒ tô
stç tô NraXpàps zat Ttp.wp.svov src12 ¿vópaTt
tt)ç 7svv7Î'3$wç Tf]Ç ùrcspaYtaç ©sotozoo, zat
tô p.sTÔ'/j toô órcoò ê/st èzst stç tô MrcoTsan,
zat Tà tspá too osa spstvav, zat •(] pwatatç
too, zat ot TÓrcot twv àp.rcsXtwv, zat ot pôXot
zaì ot TÓrcot twv póXwv, zat 7] rcotpviTÎatç zat
rà èpvaonjpta, zat ot TÓrcot órcoò ë/st s5w
stç tô Etant, và stvat stç rijv yp^atv zat Seo-
rcoTStav Tootoo toô povaaTT¡ptou toô 'A7Í00
Sáóóa, waàv và r¡aav à'ptspwpéva stç tôv
''Aytov Xàêôa- o6sv zat ôXa Tà ypyaóóouXXa
1 V. Iorga, Inscripții, II, pp. 10G-7, n'e 290-2.
2 Cantacuzinul, spre deosebire de Cantemir.
365
pentru gavanoasele (borcanele) de (dulceți
de) chitru. Acestea deocamdată, și anii
Fericirii Tale să fie de la Dumnezeu
mulți și cu totul fericiți. A Preasfinției
Tale ca o fiică:
Doamna Maria.
1704, Octomvrie 31.
Iași,
1704,
Novembre.
Scrisoare ce am dat ca să fie mănăstirea
Iladâmbului metoh la Sfântul Sava.
1704, Noiemvre.
Gramata de față a Smereniei Noastre vă­
dește că mănăstirea cea încliinat-oSfântului
Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care e
la Dealu-Mare, viind acolo Dumitrașcu Voe­
vod Constantinopolitanul, a prădat-o; după
aceia s’au întâmplat războaie, și au venit
în țara aceia Leși, Turci, Tatari, și au fu­
rat vitele ei, albinele ei și ce alta mai putea
să aibă, atât în mănăstire, cât și în metoh;
și încă oamenii ce erau pe moșiile ei, unii
au fost robiți, și alții s’au nimicit și s’au
împrăștiat; și adesea i-am dat, de la mă­
năstirile ce se află aici în Iași ale Sfântului
Mormânt, unele vite și altele de nevoie ca s’o
ridicăm; dar de relele vremuri a pățit iarăș
tot așa. La urma urmei, neputând să facem
alt chip ca să se păstreze acea biserică în
locul ei, cu voia lui Dumnezeu, am găsit că
e bine și am făcut să fie metoh al mănăstirii
Sfântului Sava, care se află aici la Iași,
așa încât și mănăstirea aceia de la Dealu-
Mare, închinata întru numele Nașterii Prea-
sfintei Născătoare de Dumnezeu, și metohul
ei ce-1 are aici, la Botești, și lucrurile sfinte
câte i-au rămas, și moșiile ei, și locurile
de vii, și morile și locurile de moară, și
pivnițele, și dughenile, și locurile ce are aici
la Iași, să fie spre folosul și supt stăpânirea
acelei mănăstiri a Sfântului Sava, ca să fie
afierosite Sfântului Sava; pentru care și
hrisoavele și oricele și zapisele și alte hârtii
ale mănăstirii Dealu-Mare le-am dat la
Sfântul Sava. Trebuie deci ca egumenul
de pe vremi al Sfântului Sava s’o mereme-
tisească și s’o păzească, și să aibă tot-
366

zaì oùptzta1 zaì daziata zaì aXXa yapria too
povaaTTjptOD NraXp.áps, Tà èSwaapev stç tòv
"Aytòv Saëëa. ’OyetXet Ss ó zatà zatpoùç ^țoo-
p.evoç toù 'Aqton ïàoêa và tò p-spsiisti^ zaì và
tò azsxàC'fl, zat ^Zlì zai ^vtots Ttva
tspéa, 7] tepop.óva/ov và StaoàC'i] TV; àzoXou-
6tav, zaì và tepo'jpqjj t/¡v éë3op.à5a arcai zaì
Stç, zaì àrcò toö p.ovaaTT¡pton oXonç toùç
TÔrcouç, TÓaov èzeivwç ôrcoô etvat e|w stç
tt]v rlàpav, oaov zaì szetvo'jç ôrcoô stvat èôw
etç tò Ttáat, và p.7¡v Tjp.rcop’g ó zatà zatpoùç
Yjoùp.evoç toô 'Aqton Sàôôa và rcwXijaqj, 7]
và àXXà|q], [iTjts rcoXù, p.rjTe ôXtqov, sv ôàpet
àXÔTO'j àyoptap.oô zaì àvaOéjraToç atœvio'j.
Kai, àv rcoTe Totoôrôv rt àzoXouSTjaqj, /peta
và stvat pè ttjv stò^atv zaì qvwpTjv toô zarà
zatpoùç IlaTptâp^oD TTjç àqtaç rcoXewç '1s-
pooaaXTjp, za't S^t pè póvTjv fí¡v qvÔTp’/jv toô
'/¡ȚOOpSVO'J.
’ESoStj èv Ttaatcp, tțtpS', jjiTjvi NoepSptcp.
(Legrand, Hpistolaire, pp. 45-6, n° 17.)
deauna și vre-un preot sau ieromonah să
facă slujba, să săvârșească liturghia pe
săptămână odată și de două ori, și toate
locurile mănăstirii, atât acelea ce sunt afară,
prin țară, cât și acele ce sunt aici, în Iași,
să nu poată cel de pe vremi egumen al
Sfântului Sava să le vândă, ori să le schimbe,
nici mult nici puțin, supt povară de afuri-
sanie nedeslegată și de veșnică anatemă.
Și, de va urmă așă ceva, să fie neapărat
cu știrea și părerea Patriarhului ce va fi
atunci al sfintei cetăți Ierusalimul, și nu nu­
mai cu părerea egumenului.
S’a dat în Iași, 1704, luna Noiemvre.

ccccx.
1705. Patriarhul de Constantinopol, — numind pe Nicolae Mavrocordat Logofăt-
Mare al Bisericii constantinopolitane, după ce ajunsese Mare-Tălmaciu, întărește
părintelui său Alexandru Exaporitul, fost Mare-Logofăt al Bisericii—, care a cedat
oficiul fiului — dreptul de a împărți și mai departe unele exarhii patriarhale, lu-
ându-și veniturile anuale ca exarh2.
<&tXoTtptaç zaì ôoaewç eçapytwv qpàppa toö NtzoXáij-BóSa.
’ErcetÔTj rcàXat pèv èz péponç t^ç ’EzzXTjataç ètptXoSwpTjOTjaav rcarptapytz^ ytXoTtptq
orco twv zarà zatpoùç ^pTjpartaàvTwv otzo’jpevtzwv IlaTptapywv t<¡> rcpwrjv MeqàXip AoȚoSsrțj
rijç zaô’ Tjpàç toô XptaToô MeqàXïjç ’EzzXTjataç, Tip èzXaprcpoTaTip, aoywTàTip zaì eùaeêeaTàTip
AùOévrj] è| àrcoppTjTwv t^ç zpaTatàç BaatXetaç, zuptip zopttp ’AXelàvôpip, nltp zarà rcveôpa
àqarcTjTip zat TreptacoO^Tcp TTjç t^pwv Msrpto'TTjToç, èz twv rcaTptapytzwv è|apytwv, — are auv-
TpsyovTt zaì ÊOTjSoôvTt StTjvezwç Xóqip zaì epycp Tatç èxzXTjataaTtzatç àvàqxatç zaì ypetatç,
zotvwȚsXet Te zat ypTptpip èv Tip Xéqetv zaì rcpatretv Tip yptoTWvùpip TeXoövTt rcX^pwpaTt, zat
pTjSércoTe ôtaXetrcovTt urcepaarct|ea8at pe8’ Zaffi rcpoSnptaç, St’ ëptpTOV aÙTOû zaXozayaOtav zat
rcóOov ëvôeov TTjç xveop.aTtZ7jÇ abroó pTjTpôç MeYàXvjç ’EzzXTjataç, aXXwç ts yptjcTtp ts itàvJ,
zaXtp Te zàyaGcp, stavTotatç àperatç zojiwvTt zat septyavet TUYyàvovTt, wäre psypt Tepptarwv t^ç
oizoop-èvTjç TvwpiCeaÔat — yepatpetv zaì ?àp àetîrpo'pavwç etw8e tò zeptoùatov otpoç TTjç ’EzzXTjataç
toùç àz7jzptêwp.évo’jç e’tç àpenjv, zat zpstrrovoç 6tou ùîtepéyovTaç, zaì Ttp.àç àzovép.etv aÙTOtç
Tàç TtpoaTjZoùaaç, zaì yaptop.árwv Tpôzo'jç toiç à^iotç à^twç èvTtSsvat, toiç àitoaToXtzotç za-
ônjtetzov èvTàXpaat, toiç ttjv Ttp.Tjv àîto3t8ôvat Tpavwç èvTeXXop.évotç, toùç p.évTot ~pôç toùç
àXXo'jç zaì aoyiaç îrXo'jToùvraç, yàptapa zaì zpoaaztcTàç abTTjç yevopévo'jç, otà zavTÔç, za’t
jiaXtGTa, wç ’EzXap.zpÔTTjç aÙTOù za8éaT7¡zev, où p.ovov twv za6’ fyp.àç zàvTwv îroXXtp Tip
pérpcp Ù7tepaveGTT|Zii>ç, aoytq. ts zaì eúitatSeucíq., p.eqaXojpposùv'fl Te zat zavToSazotç zpoTs-
pTjjiaatv, àXXà zaì zoXXwv twv îtpô 7¡p.wv oùòev èXarrov, zaì ùîtepp.aywv àStaXetîtTwç TTjç èz-
zXTjatatJTtzTjç eÙTa^taç Te zaì a'jaTâaewç, zaO’ rp Tj^.wOrj aùv 0e<p zapp^atav è'yetv zaì eùzXetav
îtapà t^ SaatXtzjj lionata, itàvTwç za63 ùxspTepov Xoqov tôtv szzXrjatacTtzwv àsoXap.Êàvstv

1 In Legrand: oopextct.
2 V. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches) IV, p. 285.
 367

*œpwv âsâvaȚXs;,—xapx¡niaaTo Ss tò toù MífáZo'j Ao^oÖstoo òyyfxtov otzstoesXw; ^pôç tòv

jrap/pikTaTov utòv aÒTOÙ, svSoSÓTaTOV, èXXo7tpwTa.TOv zal zoaptwTaTOv Méyav ’Epp.T(véa tt¡; zpa-
Tatàç BaatXetaç, xóp’.ov zôpwv NtzoXaav, tòv xat Alé^av AopOîTTjv nj; toù Xptaroù Mí7áXr¡;
’ExzXijaía; G^paȚtaOsvTa 6'p’ ^pwv, zat svaxép.etvav ai stpTjjxévat xarptapytzat ÈSapytat tt¡
aÒTOù ’EzXap-xpo'TTjTt, wç zal zpOTspov. Toótoo yáptv tt¡v ptXoTtjiíav zat òóotv twv aòrwv
toótwv xaTptapytzwv èjapytwv zat sjnzopoùvTsç zat s~t6îôatoùvrcç, w; zaXw; 7.^^-
6=tawv à£iw; ts zat zpïzo'vTwçx^ tptksoaîoîOTâTȚ! aÒTOÙ ’EzXap.xpón¡Tt, S¡’ Saxsp stpvjTat atttaç,
Ypá'popsv zat àîto'paotCop.svaovoStzwç ztX. tva at StaXTfpOîîoat zarptapytzai è^apyiat e*r (aav
zai aô0tç ózò xr^ è^oootav zat SsaxoTstav toù szXajurpoTaToo AòSsvtoo s£ áxoppT¡Twv
zparatà; ëaaïjXsta; àvayatpérwç zat àvaîtoaxàaTw; èp’ optp Cw^ç t^ç aoïoù ’Ezka(j.7tpÓT7¡TO?,
aSstav syoóoTj? àztaTaTstv aorwv St’ otzsiwv èìttTpó^wv aÒTOÙ, zat zapxoùaOat zat vqieoOat Tà
zaT5 Sto; aÒTwv StaTSTa^p-éva èr/jata àvavTtpp^Tw; zat àvapxptSoXw;, w; zaOoXtzôç aÔTtôv
ëçapyoç, pïjSïvô; ttots ToXpwvTo; svavTtwôvjvat et; toùto. "OOîv et; ëvSst£tv àseXóO'/j zaî tò
xapòv Tjp-ÉTepov zaTptapytzòv abvoStzòv ÈTttêsSatwT^ptov 7pápp.a.

(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

CCCCXI.
Maria Doamna a lui Brâncoveanu către Hrisant de Cesareia, despre gătirile 1705,
pentru nunta fiului ei mai mare. 7 lanuar.

Mapta, sXscp 0eoù âop-va irâaîj; Oo^zpo-
Skaytaç.
IlavtepwTaTS zat ko?twTaTe 7jp,sTeps afte
Kataapsta; zópte XpùaavOs, ttjv ó[i£TSpav
IlavtepÓTTjTa àzptêw; xpoazwoùpsv, ó Sè zó-
pto; 7¡p.iv ’hjaoù; Xptarò; ó èz IlapOsvoo
ȚevvTjfiei; zat t^ SzSótq xeptTp.7]0^vat xaTa-
Se£áp.$vo;, Stp'/jTe zat yaptaatTo t^ úp.sTépa
IlavtepÓTTjTt OȚtetav, eopwartav, eoToytav zat
aùv zat tpoytz^j awTtjptqt ^ávTa Tà zaraOóp-ta.
Tò Ttavtepov 7páppa t^ç íipsrspa; Davtepó-
TTjTaç aap-svot sSéy07¡p.sv, o zaì OYjkwzotzóv
ov TTjc op.sTépac OȚtsia;, zat Tà èv aoTtp
s77S7pap.p.éva àzptêwç 87vwp.ev. Aèv p.âç Xav-
0àvst OTt óp.8TSpa IlavtspÔTTjç và 0éXt(] tò
zakóv p.aç zat và soysTat TjP-ïv îtàvTa Tà
à^a0à zat Ttàaav soToytav, àXXà Toôtotç a-
îtaotv en trapazaXoùp-sv tt¡v ôp.eTépav llavts-
pÓTTjTa sv Tat; tspat; Ttpoasuyat;, zal àxò
toù vùv và p.ïjv xaóaij] óìtsp r^p-wv toù 0soù
Ssóp.evo;. 'IIp.st; Ss Os'Xop.sv p.svțj ypswarat
và Sp.0X077iawp.sv yàptTa; t^ op-STSpa Ila-
vtspÓTTjTt zat và rijv 3ooXeóawp.ev oaov tò
za0’ 7jp.à;. Ma; C7]p.etot OTt và STOtp.aCop.s0a
Stà toò; 7àp.oo; toù otoù p.a;- 7¡p.st; èrot-
p.aCóp.$0a, p.àktcTa zat STOip.o; sap.sv, sxstSvj
zat (Só;a Tip 0stp) Tà toù Țap-oo ypstwSï)
Maria, cu mila lui Dumnezeu, Doamnă
a toată .üngrovlahia.
Prea-sfințite și prea-învățate al nostru
Preasfințite de Cesareia, chir Brisante, ne
închinăm cu iubire Preasfinției Voastre,
iar Domnul nostru Isus Hristos cel născut
din Fecioară și care a primit a fi-tăiat a
opta zi împrejur, să dea și să hărăzească
Preasfinției Voastre sănătate, voinicie, fe­
ricire și, împreună cu mântuirea sufletească,
toate cele dorite. Preasfințita scrisoare a
Preasfinției Voastre am primit-o bucuroși,
ceia ce a fost și semn al sănătății voastre,
și cele scrise în ea le-am aflat cu dragoste.
Nu ni scapă din vedere că Preasfinția Voas­
tră vrea binele nostru și se roagă pentru
toate cele bune nouă și pentru toată feri­
cirea; dar, pe lângă toate, ne mai rugăm de
Preasfinția Voastră ca în sfintele-I rugă­
ciuni și de acum înainte să nu înceteze de
a se ruga și de acum înainte lui Dumnezeu
pentru noi în sfintele-I rugăciuni. Iar noi
vom rămâneă datori a fi cu mulțămire față
de Preasfinția Ta și să-I slujim cât putem.
Ni scrii să ne gătim pentru nunta fiului
nostru: noi ne gătim, ba chiar suntem gata,
de oare ce (slavă Domnului) cele de nevoie

1 în ms. : 7 s p <î> v.
368
Sèv pâç Xsîîtodv, ÔTjXaSïj tpwjti, xpéaç xat tà
Xotîtà irX^Soç tà è'yopev, zopTjv ôè xatà tïjv
IStav paç Sèv sóptazop-ev: evpiQeiaTjç Sè ao-
r/jç, Sèv ÔéXopev àpyTjaig ôxoô và xXvjpwaw-
p.ev tôv Xoțov t^ç opsTspaç Ilav'.spôr/jToç.
Tô zodteîov ôp.o5 zat tàç oraçoSaç èvîyei-
pi.a67jp.sv, îtept wv otSajiev yàptraç fjj àpsTÉpa
IlavtspôtTjtt. Kai àxô toô vôv zapazaXoôpsv
TVJV upsTÉpav IlavtepótTjta và pïjv Xsi/pyj và
pâç îpàyig Stà và yapoôpsv tt¡v D7ts;av Tïjç.
Ot 8s ypôvot totç t>p.etspaç IlavtspôtTjtoç
etïjaav 6eó0ev xoXXot, xavs'JTüyeîç te xat aw-
tTjptOt.
/x^e', Tavooáptoo C.
Mapta úópva.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui Manuil Gedeon.)
CCCCXII.
1705, Antioh-Vodci Cantemir către Patriarhul Doșoftei, despre imputările neîn­
Septembre. dreptățite ce i se aduc în chestia mănăstirilor Sfântului Mormânt.
AvTÎoyoç KavrsptpTjÇ âooiflscp Tlarptapyig.
Maxaptwtars, ao^wrare xat asSaoptÔTars
Séoxora xat flarptápya t^ç a^aç îiôXewç
Tepo'jaaXîjp xat îtàa/]ç IlaXataTÎVTjç, zupte,
xôpts AogíOse, T-qv ôperépav Maxaptorrpa p.sr’
sôXaêetaç TcpoaavopEÔovreç, tïjv Ttávwpov aor^ç
Seêtàv 7ovjzXtvâ>ç àairaCópeQa, Ssópsvot toö
Kopto'j và T7)v Sta'pnXàïTT) ôvtà, àvoaov xat
îraaïjç èojpstaç àvwTÉpav. Tlp.eîç Sè Setop
6o7]6st^ xat St’ eôywv ttjç UȚiaivop-ev.
Tò Tiptov aor^ç èXàêopsv, St’ od xat rà
7pa<p0évTa è'vvwpev sva îtpôç sva. Etç aorà
pèv và àïtoxptOwpev è'vvotav îtpôç è'vvotav
xat xsptoSov îtpôç îteptoSov vtvsrat itoXoXovta
Etç pàxpoç, àXX’ sv aovtoptq. STjXoitotoöpsv
xat àîtoxptvo'psQa stç tô Țpâppa tïjç- sttstS?)
'¡I ôpsTspa MaxaptôtYjç xXatstat îtpôç ^pâç
Stà tt¡v twv povaaTïjptwv Stoízvptv, Taya irwç
xàpvopsv psïàXatç àStxtatç, xat Sèv soyapta-
TSÎTat, àXX’ àzpwç àyaptOTStTat XsfOVTaç îtwç
ttjv 'íjStXTÍaapsv, Tà àyavtaapsv xat rà spvp
pà^apsv, zat Sèv zàpvst ttjv itpsîtooaav so-
yaptOTÍav.
vAç è'XÔwpsv stç tôv X070V ttJç Mazapto'-
TTpôç Ton. Tl àpavtapôv zat àStziav szàpa-
pev;"Eva Suo tpopèç toôç sîtf(papsv psptzà îtpo-
aoSta, zai TtàXtv stç tò Sóatpóv todç sîttàaÔTjzav,
zat auro pè tô và pàç sTDyav àvàfzatç, àpî]
ttàXtv zàppta Cvjpta Sèv sîtpotsvfjôij etç Tà po-
vaaTijpta. TIpsîçTÔaïjv àStztavT^sDpopev ôîtoô
szàpapsv stç Tà povaaTijpta toô 'A7Í0D Tó^od.
pentru- nuntă nu ni lipsesc, adecă • pane,
mâncare și celelalte le avem din bielșug,
dar fată după placul nostru nu aflam: ci,
aflându-se aceia, nu vom zăbovi să împli­
nim vorba Preasfinției Tale. Ci am primit
cutia și stafidele, pentru care mulțămim
Preasfinției Voastre. Și de pe acum rugăm
pe Preasfinția Voastră să nu lipsească a
ni scrie ca să ne bucurăm de sănătatea Ta.
Tar anii Preasfinției Tale fie de la Dum­
nezeu mulți și prea-fericiți și mântuitori.
1705, Ianuarie în 7.
Maria Doamna.
Antiph Cantemir lui Doșoftei Patriarhul.
Prea-fericitnle, prea-înțeleptule și prea-
cuviosule stăpân și Patriarh al sfintei cetăți
Ierusalimul și a toată Palestina, doamne,
doamne Doșoftei, îndreptându-ne către Fe­
ricirea Voastră cu evlavie, sărutăm în ge­
nunchi prea-cinstita-Ți mănă, rugându-ne
de Domnul să te păstreze sănătos, fără boală
și mai presus de orice uneltire. Iar noi cu
ajutorul lui Dumnezeu și cu ale tale ru­
găciuni suntem sănătoși.
Am primit cinstita-ți scrisoare, prin care
am cunoscut și cele scrise una câte una.
La care să răspundem gând la gând și
frază la frază, se face prea multă polilo­
ghie, dar pe scurt mărturisim și răspun­
dem la scrisoarea Ta; pentru că Fericirea
Voastră se plânge către noi de cârmu­
irea mănăstirilor, că facem adecă nedrep­
tăți mari, și nu-Ți place, dar în cel mai
înalt grad se face nedreptate spuindu-se
că Te-am nedreptățit, că le-am nimicit și le-
am distrus, și nu se dă cuvenita mulțămită.
Să venim la vorba Fericirii Tale. Ce peire
și nedreptate am făcut? Odată ori de două
ori li-am luat unele venituri, și iarăș s’au
luat la dajdea lor, și aceasta pentru că
ni s’au întâmplat nevoi, dar vre-o altă pa­
gubă nu li s’a făcut mănăstirilor. Noi atâta
nedreptate știm că am făcut mănăstirilor
Sfântului Mormânt. Dăunăzi, la vremea goș-

ílépoot, etç tòv zaipòv t^ç Yzdartvaç, ózoù
SGTjzwÖTjaav zàvrîç, pzzpoi te zat p.sȚâXo: twv
àp^óvtwv, ôtà và ôwao'JV tà p.ovaGtïjpta ^zóg-
07)vav, zat Tjp.sîç satâÔTjgev ôtà ri¡v e'AàSetav
toö 'Ațîo'j Táyo'j zat ôtà rí¡v àyàzïjv t^ç
MazaptôtTjtôç r/jç, zat ôèv à^Tjoap-sv và ôco-
Goov, ózoù szoîttav zoadtTjra tzavijv, swç tpta
jto'jȚYta, zat èzàpapsv evav tpózov zat tà
s<J7¡zwaap.ev, zat ^jiîtç tà sCTjp.twOijzap.ev,
p.ôvov pè iva XoYaptaojiòv tà sa/¡zwaap.sv
àzô tà povactïjpta zat tà sôtopiaajisv àzô
àXXoô, zat èô^^zav àzô tà Tjp.stspa.
Kat àXXïjv stt àôtziav szap.ap.ev. üép'iatv,
ozoö st/av àvàfZatç p.efàXatç zaì. èofaXav
tà ^aprta, zat eytvsv Tj op.oia aôf^oatç, zai
aûOtç tà szoêspvTjoap.sv, zat zàvtote etç aotà
s6o7j0ot)aap.sv wç tôtot otzozöptot. "Opwç, et
p.èv '¿p.stç etç aotà zoù p.âç ^páyete ê/optev
etôiptv và àôtZTjawpsv tà [lovaatrjpta, zat
fijv àôtziav av èp.eraxstpta0Tjp.sv etç ôo'jXiav
tôtzijv p.àç Tj stç zoôépvTjtJtv roo ôamtoo paç, và
stvat zaOwç zat p.àç vpà'petç’ zat ôtà toùto aàç
•jpâtpoptsv ootwç, ôtà và sS-¡7¡ts ànò aoraig taîç
ôzo^tatç. ’AXXà àzô twpazat sp.zpoaOsv vvwa-
tôv eatw fçj óp.etép^ MazaptótTjtt ott, èzetÔTj
zat aôtot zpwt/jtepov eì/ap-sv pietà tTjç Ma-
za.pto'tZjtôç tvjç tàç a'jvÔTjZaç zat a'jp.tpwvtaç
ôtà tïjv zoSépvTjatv twv p.ovaatTjptwv, zat ôèv
sô/aptarstaOs àzò Xóyo’J p.aç, àçitvôp.sOa zat
p.azpt>vôp.s0a, zat zXsov otite êoTjOoi, otite
atttot zazoô 0éXop.sv staOat. ’Iôoù ot àp/ov-
teç, tôot> zat 7¡ Mazaptôtvjç ttjç, tôoù zat tà
(xovaattjpta, zat ott OéXsts záfete: ôèv àvaza-
tovop.e6a etç zàp.p.tav aaç ôzoOeatv, zat và
p.T¡v 6app7)te zwç ^petç toùç ôtôopsv pàOïjOtv,
-tj zwç toùç zapa7?éXXop.ev, àXXà etç rijv
zpoaipeatv tooç toôç à^tvop.sv. Aótò ôèv
è’zpszsv, otite zpézef và tô zàpwp.ev àXX’
èzetôïj zat Mazaptotvjç tïjç àzò X0700 p.aç
ôèv etvat et>j(aptatTjp.évTj, àzô twpa zai oate-
pov àç tôj) zat aotwv rijv ôtotZTjctv' «tô ?àp
zoXù t^ç OXitpewç ?evvq. zapa'fpoaôvTjv». ’H-
£eôpop.sv autà ott etvat toó á'jío’j FaXatà
p.7jvôp.ata, zat ôèv tôv zpézet và ypâyț] mota,
êzetÔTj 0 tepsôç ^petàCetat và etvat èvzpatrjç
ttôv tototmov zat àXXwv aototç óp.otwv. 'II ôè
sù/tj aot^ç pe0’ ^p,wv. 'O zatà zveôp.a otôç
auv/jç.
1705, Ssztep.ôptoo 6.
Io Antioh Costantin Voevod.
(Legrand, Z. c., IV, pp. 15-6, n° 12; Bibl. A.C. Rom., copiile d-lui Manuil Ge.leon.)
58183. Vol. XIV.
300
tinei, când s’au ridicat mici și mari dintre
boieri ca să dea mănăstirile goștină, noi am
stăruit, pentru evlavia Sfântului Mormânt
și pentru iubirea Fericirii Tale, și n’am lăsat
să dea, căci le-a fost lovit să dea o sumă în­
semnată, pănă la trei pungi; și am făcut
un chip și le-am scos, și noi ne-am împo­
vărat cu paguba, numai cu socoteală de
le-am scos de la mănăstiri; și le-am orânduit
de aiurea, și au ieșit de Ia ale noastre.
Și am mai făcut o nedreptate. Dăunăzi,
când aveau nevoi mari și ieșiseră hârtii,
și s’a făcut o tulburare ca aceia, iarăș
le-am chivernisit, și întru toate le-am ajutat,
înșine fiind stăpânii. Insă, dacă noi, la acestea
ce ni scrii, avem știință a fi nedreptățit
mănăstirile, și am întrebuințat nedreptatea
pentru slujba mea proprie ori spre câr­
muirea casei mele, să fie precum ni și scrii;
și de aceia-ți scriem așa, ca să ieșiți din
acele bănuieli. Dar de acum înainte să știi
Fericirea Ta că, de oare ce și noi mai
înainte am avut cu Fericirea Ta învoirile
și înțelegerile pentru cârmuirea mănăsti­
rilor, și nu ești mulțămitdin partea noastră,
lăsam și ne depărtăm, și mai departe nu
voim să fim, nici ajutători, nici vinovațide un
lucru rău. Iată boierii, iată Fericirea Ta,
iată și mănăstirile, și ce vrei, fă: nu ne
amestecăm în nicio pricină a Fericirii Tale,
și să nu crezi că noi li dăm învățătură,
ori li dăm de veste, ci-i lăsăm la părerea
lor. Aceasta nu se cădea, nici se cade a o
face noi; dar, de oare ce și Fericirea Ta nu
ești mulțămită de noi, de acum înainte cată
singur de cârmuirea lor, „căci multa tulbu­
rare naște desgustul“. Știm că acestea sunt
înștiințări ale Sfinției Sale de la Galata,
și nu i se cade a scrie unele ca acestea,
căci preotul trebuie să fie înfrânat de la
unele ca acestea și altele asemenea cu ele.
Și rugăciunea Ta cu noi. Fiul Tău după
suflet,
1705, Septemvrie 6.
Io Antioh Costantin Voevod.
370
ccccxni.
Conatanti- Gramată patriarhală de înoire a privilegilor mănăstirii Cașinul.
1705 1 pafip-a vewTspov rcept too sv Kaotvcp
Octomvrie. MoX8oÊXa/taÇ tspoô p.OVáOT'/jptO'J twv ’Ap-
yanékwv StenzptvlCov sztsvwç Tà zar’ aÒTÓ.
1705, OzToêptco.
'H MerpiÔTïjç ^jiôv 8taXap.ëàvei Stà toù
îtapôvToç aÔT^ç rcarp'.apytxou 7pàp.paTOç oti
tò asSàafitov [wvacTTjptov tô Ttp.wjJ.svov èrc’
¿vop.an twv âȚtwv ’A p/anskwv, zaì zsíp.svov
slç tò Kàotvov, tò órcotov szrias p.sv ó p.a-
xaptTTjç AóQsvTTj? Sréyavoç Fewp7tTCaç Boe-
688aç, àiptspwoav Sè àòtò etç tôv’Aviov Tà/pov
Tj ûôjiv aÙTOÔ p.azaptTtç Zà'pTa zal ó aó-
TàSsX^oç aÒToù BaatXetôç Mé^aç Ao7o0ét7jç,
Tjtov Ss p.óvov tò rcapazXfptov zal jisptzà
zsXXía èçw toó țj.ovaaTîjplou, (j.é^a Se tjtov t¡
szzXvpla p.è QejíéXtov [tóvov, zal ooSèv aXXo’
^p.etç Ss èTsXe[waap.ev zal tt¡v èzzXïjatav, zal
otzo8ojj.fpajj.ev zal Tà zeXXta èz êàSpwv [lésa
etç tô jtovaaT^pt p.s aarcpa toö 'A7Í0!) Tà/po'j,
vojitaavTeç và sx’ïi ^brore oof^etav Izavijv
rcap’ abroó ó ''A7C0Ç Tàyoç. ’ExstSïj Ss so-
psOïj và fjTov OGTspTp-Svov àrcò Çwa, zaì aitò
rcoXXà zal arcò ¿Xt7a, zal rcpôç toôto'.ç jj.età
raóra arcò Tate àvà7zatç toó zatpoö arca£
zal Stç zal ’ Tplç e'yOaasv etç èoyâTTjv rcsviav,
zal tô èÊ07j6fpa[j.ev, rcapéyovreç etç auto zal
Cwa zal àXXa àva7xata àrcò rà sv M0X8O-
êXaytq jj.ovaatY¡p¡a toö 'A 7100 TáyoT tò rca-
peX6òv 8è sroç, àrceXôôvreç fpsiç Giop.arizwç
etç MoXôoêXaytav, fpejj.oveôovtoç toö èzXajj.-
rcporárou AtjQe'vTO'j zopto'j dwávv7¡ Mt/aí/X
BoeêôSa, eupofiev tô stpY¡¡j.évov a7tov jio'.aa-
tfjptov àrcò ratç àvwjJ-aXtatç, zal àrcò Tà 8tà-
<fopa zazà ôrcoô èa'jvéôïjzav etç tôv ro'rcov
èzstvov àrcò Aèyo'jç, arcò Taràpo'iç, zaì arcò
aXXatç a’tTtatç zal rcXeove£tatç,' oyeSôv rcav-
TépvjjJ-ov. Kal Xotrcòv arcò Tà àXXa p.ovaatfr
pta toö 'A7Í0Ü Tà/po'j ôrcoô eôptazovtat stç
MoX8o8Xaytav và tô oo'/j0Tpw[j.sv 8èv fprco-
psaajtev, zaOtùç zal rcpoTfpspa, èïretSvj ebpojiev
zal aùrà ayeôôv rcap’ 0XÍ70V spr^a' sarcoo-
8àaap.sv p.è áXXov rporcov và tô at><3T7pw[j.ev :
èSwaajj-sv Xotrcòv ti¡> e07eve<5táTio àpyovrt Bop-
vlztp Z'jpttp Pewp7áz7¡ 'Pooocétip sva ywptov
toö slpi]ji.svo'j jj.ovaaTTjpto'j, ^tot tô Mrcou-
rCouXéatt, Tporctp ette rcwXrptaç, sits àXXa7^ç-
àXX’ srcetÔTj etvat aovfjQeta àpyaia zal rcàrptoç
toö torcou èzetvou và rcpottjiwvrat zal stç tàç
rcwXrptaç zal à7opàç, zal etç tàç àXXa7àç,
ot at>77evetç twv ywptwv xai tôrcwv zal àXXwv
zt7¡jj.átwv, ó ë'77ovoç toö StaXïj'pSsvtoç p.a-
Gramată mai nouă pentru sfânta mă­
năstire a Arhanghelilor din Cașin, înșirând
pe larg cele cu privire la dânsa.
1705, Octomvre.
Smerenia Noastră arată prin cea de față
a Ei gramată patriarhală că venerabila mă­
năstire cinstită întru numele Sfinților Arhan­
gheli, și așezată la Cașin, pe care a clădit-o
răposatul Domn Ștefan Gheorghiță Voevod
și au închinat-o la Sfântul Mormânt Doamna
lui, răposata Safta, și fratele lui, Vasile,
Marele-Logofăt, și eră numai paraclisul și
câteva chilii afară de mănăstire, iar la mi jloc
biserica numai cu temelia, și nimic alta;
iar noi am săvârșit și biserica, și am clădit
și chiliile din temelie înăuntrul mănăstirii,
cu banii Sfântului Mormânt, socotind să
aibă oarecare ajutor îndestul de la dânsa
Sfântul Mormânt. Iar, de oare ce s’a găsit
că erà lipsită de vite, multe și puține, și,
pe lângă acestea, din nevoile vremii odată
și de două ori și de trei ori a ajuns la cea
mai de pe urmă sărăcie, și am ajutat-o,
dându-i și vite și altele de nevoie delà mă­
năstirile din Moldovlahia ale Sfântului Mor­
mânt, iar, anul trecut, plecând noi cu trupul
către Moldovlahia, în Domnia prea-lumi-
natului Domn domnul Io Mihail Voevod,
am găsit acea sfântă mănăstire aproape cu
totul pustie, de pe urma neorânduielelor
și a deosebitor rele ce s’au întâmplat în
acel loc de către Leși, de către Tatari, și
din alte pricini și lăcomii. Și de acuma
n’am mai putut să o ajutăm ca înainte
de la alte mănăstiri ale Sfântului Mormânt
ce se află în Moldovlahia, căci le-am găsit
și pe acelea aproape pustii ; ci ne-am sâr-
g'.iit să o înălțăm în alt chip, și am dat
prea-nobilului boier dumisale Vornicului
lordachi Ruset un sat al acelei mănăstiri,
anume Buciuleștii, ca vânzare ori ca schimb;
dar, de oare ce este obiceiu vechiu și stră­
moșesc al locului aceluia a se protimisi și
la vânzări și la cumpărături și schimburi
rudele, la moșii și locuri și alte averi, stră­
nepotul acelui fericit Vasile Logofătul, al
fratelui ctitorului, fericitului Ștefan Voevod,
dumnealui jupanul Aga Vasile ni s’a arătat
aici la Constantinopol, în fața prea-nobi­
lului și prea-luminatului Domn șistăpânitor
a toată Moldovlahia, domnul domn Io Antioh

zapÍTO» Baotkeío» tVoțoOsto», âSskțpo» toö'
ZTÎTOpoç p.azapÍTO'j ÏTi'pàvo» B»í6ó§a, a'pywv
vAȚac zòp Baaiksioç, èvz?aviaOï) swauQa
sv KwvaTavT'.vouTtóXe’., ¿zl zapouaia toö eò-
osésatáTO» zat ¿zXapzpoTáTO» AoSèvro» zat
7(7sp.ôvoç zàorjc MokôoëXayiaç, zopío», Züpío»
’lwávvo» ’AvT'.óyo» KwvoTavTÍvo» BosoóSa,
XaoOVTOÇ TÓTS TQ OSÓTSpOV T7jV AóOsvTsíav, zat
sC^ret và Xàëig tò slprjpávov ywpiov Mtcqu-
TCooXsatl 7¡ ’EvTljlÔTTJÇ TO», tóOÒtV OZOÛ 7jT0V
íStov ZT7yp.a toö p.azaptTo» ÏTeyàvo» Bosoóòa
toö peyàXo» Osto» auro» zat ztÎTJpoç toö
Kaatvo», zat p.è tà zokkà orzato),077'p.aTa
supáOvj eoXoyov và zpoTipTjOvj àzò tòv Ttp.tw-
TaTOv apyovra Bópvtzov zóptov i’swpȚtov 'Pona-
asrov 'g ’EvTtp.ÔT7jç too ó àpywv vAvaç zòp
Baotkstoç.
Kat or¡, zépupavreç stç Ttaotov, stç tôv za-
07jȚO0p.svov toö I’aXaTâ, zvsopartzòv zazâv
zòp llatotov, ¿VTokijv, skaSs tò ypàppa ôzoô
¿3wcap.sv ôtà tô ywpiov a»TÔ MzourCovkscJTt
t<>) elp/jpsvip àpyovTt zupitp fsiopytip 'Pooo-
asTw, zai p.àç tò satstksv ¿Si», zat tô ¿ayí-
aapsv,- zat sSwoajiev 5tà toö zapovroç ypàp.-
paroç tô ywpiov tô stp7jp.évov tip stpvjp.svip
àpyovrr vA7a, 5ç sôwzev àvt’ aôto» stç tô
p.ovaargpt autô toö Kaatvo», zaOinç saup^w-
v/joapev p-stà ttjç ’EvTipÔTTjroç auto», òtazó-
Gta zsygvra zpóSara f/jç ^svvaç, Stazâsta
psktoata pàvvatç, Ssza çopàSta, stzoot 6óòta
toü C070Ò zat Tptàvta ayeXaoaK ttjç 7svvaç.
’Azoțpatverai oòv t¡ MsTptôtTjç -gpwv iva tô
StaĂTj'pOsv ywpiov MzootCooXsoti, pè oko»ç
toùç 'Po»poôvo»ç aÖTOö, xat pè oàtjv tt¡v
pwaiav aoToô, zai pè oka Tà zsptsyopsva
evôov twv ópíwv aut^ç, và stvat zt^pa ïôtov
toù otakz^OsvToç àpyovToç vA?a zopio» Baat-
Àsio», zai và tô ¿'yg zarà ts ôsazoTsiav zai
ypsiav s£ ôkozVipo» Eo^svsta to» zai tà
tszva to», zai àzkwç ot xkvjpovôpot toô, àzô
toô vöv zai stç tôv aiwva, zai Ttvàç àpyovTaç
Tj àpyôpsvoç, tspwpsvoç -g kaïzoç, ïj zai sz
pspo»ç Tôw zatspwv toô ôtakT^OsvTOç po-
vaarïjpio» Kaotvo», và pgv syg zotè otite siç
szzÀTjataattxóv, oòrs stç zoXtttxôv zptt7|ptov
và zàp-g zàpiav èvôyXïjotv ¿j siç rijv Etr/s-
vsiav to», Tj stç tà tszva to», à} stç toùç
zk^povopouç aôroô, sv êàpst àÀôto» àtpopta-
poô zai àvaûspatoç atwvio».
3Ezi vàp ào'paXsta. zat ësëatwast St7jvszst
T7/ç àXXaygç taotgç ¿SqOtj tô zapôv t^ç
ïjpiôv MsTptôtrpoç 7pàppa, sv Kwvstavttvô»-
zokst, ,atpsf, ’Oztwëpio».
(După ms. 605 al Sfântului Mormânt, în Legrand, Recueil, ed. a 2-a, pp. 51-3, nG 19.)
371
Constantin Voevod, care luă atunci pentru
a doua oară Domnia, și a cerut să poată
lua dumnealui acea moșie Buciulești, ca
una ce era moșie de cumpărătură a răpo­
satului Ștefan Voevod, străunchiul său și
ctitor al Cașinului, și cu multe judecăți
s’a găsit eu cale să fie protimisit dumnealui
boierul Aga Vasile fața de prea-cinstitul
boier dumnealui Vornicul Gheorghe Kuset,
Și, deci, trimețând la Iași, la categu-
menul Galatei, părintele sufletesc chir Paisie,’
poruncă, el a luat scrisoarea ce am dat
pentru moșia aceia Buciuleștii acelui boier
dumnealui Gheorghe Ituset, și ni-a trimes-o
aici, și am rupt-o, și am dat această scrisoare
pentru acea moșie zisului jupan Aga, care
a dat pentru ea mănăstirii aceleia a Cași­
nului, precum ne-am învoit cu dumnealui,
două sute cinzeci de oi fătătoare, două sute
de stupi de albine, zece postavuri, douăzeci
ile boi de jug și treizeci de vaci fătătoare.
Deci Smerenia Noastră mărturisește pentru
ca acea moșie Buciuleștii, cu toți Rumânii
(sic) ei, și cu toată stăpânirea lui, și cu
toate cele ce se cuprind în hotarele ei, să
fie stăpânire adevărată a acelui jupan Agă
dumnealui Vasile, și s’o aibă dumnealui și
copiii dumisale în stăpânire și spre folo­
sință cu totul, și în de obște moștenitorii
dumisale, de acum și pănă ’n veac, și ni­
meni, stăpânitor sau stăpânit, sfințit sau
mirean, sau și din partea părinților acelei
mănăstiri a Cașinului, să nu aibă a face
vre-odată, nici la județ bisericesc, nici la
județ mirenesc, vre-o tulburare, sau dumi­
sale, sau copiilor dumisale, sau clironomilor
dumisale, supt povara afurisaniei nedesle-
gate și a veșnicei anateme.
Iar pentru siguranță și veșnică întărire
a acestui schimb s’a dat scrisoarea de față
a Smereniei Noastre, în Constantinopol.
1705, Oetomvrie.
 CCCCXIV.
1706, Gramată patriarhală pentru școala făcută de Marele-Comis Gheorghe Kas-
Iulie. triotul la Kastoria.
SqtXXtov zaTptapytzòv zai aovoStxòv aspi
tïjç ayoXïjç Kaaroptaç Up'jOelaTjç Òtto l’swp-
7100 KaaTptwTon, Mefáko'j Kop-taou BXaytaç.
1706, ’Io’jXîo’j.
PaÇptTjX, èXéw 0=oô z. t. X.
’Ovtwç àirooToXtz^ç zotp.àvaewç èaàitov
epyov zai olzBtórarov, tô 00 [lóvov Stà X070U
eoa'f^sXtz^ç StSaazaXfaç G'jveywç StepeôiÇetv
toôç iSiaç e07vwp.oaùvrjç eoîjvtov zat eu-
xpez^ tôv rpózov ëyovraç xpôç ôrcazoTjv twv
Gstwv îtapatvàaswv, îtpôç 8s zai oTtaXettpetv
auToùç zai SisȚetpetv stç èvTsXij svsp7s:av twv
àya6wv zai svapérwv Ttpàêswv, àXXà zat Tà
airoTsXoöpsva ôsoippôvwç narspov xap’ euXa-
6wv àv8pwv, twv StaOspp.avOévTWV Tatç irvsop.a-
Ttzat: slaïjyïjaeat, Tà ts ôatwç zapîtoyopTjôsvTa,
oaa sTctppwvvoaewç xpoaSsopsva çatvovrat, cj-
vtaTâv op.oô Stà «ppovTtSoç, zai "sptzpaTÔvetv
oaij Sôvap.tç, ¡láXtara àva7zalwç Tà p.vj stç
p.sptZTjV zai tStav, àXXà jrpôç zaSóXo'j ~wç
Ttva zai zotv/jv XuatTsXoôvTa zai àyopwvra
sósp7STtZ7¡v soTtottav zai wysXstav: Tà 7àp
ôzô à^twp.aTtz^ç zat ôzsptspaç 8uvàp.swç ozs-
paaztCópevà ts zai àvTtXap.6avôp.eva, wç siti
aTspsfivtoo zpTjztSoç Tïjv Sàctv spstptap-évïjv
eyovra, sv p.azpâ. too ypôvou îtapaTàast rtàvToç
xsyôzaat awCsoSat zat Sc/jvsz^ irwç zsZT^a-
6at T7(v tStav Stap.ovàjv zat ttjv oxap^tv.
'EirstSij Tót7a.poòv TtpoaTjvsy&Tj ^p.tv, zai
s6saaàp.s6a 7pàpp.a îraTptapytzôv zai àxo-
çpavTtzôv toô pazaptwTáTOu zai aoywTÓTG'j
fla.Tptápyo'j tïjç à7tWTàTïjçzôX=wç 'Ispo'jaaXïjp.
zai zàaïjç IlaXataTtvTjÇ, zoptoo ûoatôsoo, toô
sv 'A7ÚP flvsöfiart à7axïjTOÔ zat itsptitoôïjTOV
àSsXyoô zai c'jXXstTO'jp7oô Tïjç ^p.wv Msrptô-
tïjtoç, ozsp zai sv Tip tsptp zwS’/jzt toô au-
toô ïtaTptapytzoô zat àzoaToXtzoô Opôvo'j
zaTsaTpwOïj stç p.vrjp.ïjv atwvtov, StaXapêàvov
ootwç: wç ó svTtp-ÔTa.TOç àpywv Ms7aç Kôpit-
aoç aitò KaaToptaç, zôp Tswpytoç, ó ’/jSïj sv
sooijlAtp yprpst XvatrsXwv sxsîas ~spt ít¡v
ÉzXap.zpoTáTT¡v At>6svTstav T^çOt>7ZpoSXaytaç,
sp/pÔTtp aÔToô soXaêstaç xo6tp otzoôsv zsvtï)-
6elç stç tô p.srà Stzatozpa4taç sòapsar/jaat
©sto, Sts zai ozô twv 6stwv zai soa77sXtzwv
zpozaTTjyïpj.évoç tôv s 107)7^aswv, zai jioaTtz^
sTttzvota Sts7sp6slç toô îtvsôp.aToç, wç sptçpwv
otzovôjioç twv svTaôSa xap$pyop.svwv zai à-
Êtéîratvoç, Ì7VW StsXstv zat xpoasvs7zstv Tip
Kopitp sz Tïjç aoToô zspto’jataç ¿pôïjv 6'jatav
Scrisoare pecetluită patriarhicească și so­
bornicească pentru școala din Kastoria,
înălțată de Gheorghe Kastriotul, Mare-
Comis al Țerii-Românești.
1706, Iulie.
Gavriil, cu mila lui Dumnezeu ș. c. 1.
E cu adevărat o faptă vrednică de păs­
torirea apostolicească și prea-cuvenită, nu
numai prin cuvântul învățăturii evanghelice
a ridică necontenit pe aceia cari din a lor
însăși bună socotință au fire bine îndrep­
tată și cuvenită la ascultarea dumnezeieș­
tilor îndemnuri, și a-i atrage și a-i trezi
spre desăvârșita îndeplinire a faptelor bune
și virtuoase, ci și lucrurile îndeplinite cu
gând dumnezeiesc, pe urmă, de oameni evla-
vioși, încălziți de îndemnurile duhovnicești,
și care au adus cuvioase roade, câte se
par să aibă nevoie de îndemn, să le susție
cu îngrijire și să le întărească pe cât e
cu putință, mai ales, neapărat, cele ce nu
folosesc și nu privesc Ia buna-stare îm-
bielșugată și la folosul fiecăruia în parte,
ci la al obștii: căci lucrurile sprijinite pe
putere vrednică și mai înaltă și ajutate de
dânsa, avându-și temelia răzimată ea pe
un stâlp puternic, în lunga desfășurare a
toată vremea ajung a se păstră și a-și câștigă
oarecum o veșnică păstrare a lor și ființă.
De oare ce deci ni s’a adus înainte, și am
văzut-o, O scrisoare patriarhicească și de
mărturie a prea-fericitului și prea-învăța-
tului Patriarh al prea-sfințitei cetăți Ierusa­
limului și a toată Palestina, domnul Dosof-
tei, cel întru Duhul Sfânt iubit și prea-dorit
frate și coliturghisitor al Smereniei Noastre,
care s’a așternut și în condica sfântă a a-
celui Scaun patriarhieesc și apostolícese,
spre veșnica pomenire, cuprinzând astfel:
cum că prea-einstitul boier Marele-Comis,
chir Gheorghe din Kastoria, cel ce a folosit
în stare înaltă aici, pe lângă prea-luminata
Domnie a Ungrovlahiei, împins de acasă
de pofta înăscută lui a evlaviei pentru a
mulțămi prin fapte drepte lui Dumnezeu,
ca unul ce eră și mai d’inainte stăpânit de
îndemnurile dumnezeiești și evanghelice, și
trezit de mistica suflare a Duhului, ca un
cuminte și vrednic de laudă socotitor al
celor ce se petrec acolo, a găsit cu cale

xaì zaflapàv pepìSa, tòv òizatov vA6s\ vou-
vsywç p.tp,ï)aàpsvoç, è^’ w zat aùrùç sv i]pépq
èztaxoz^ç SoôXoç Stxatoç zaì xaSapôç àva-
çiav^ Tip Koptio, zat Sì] è£ aùBaipérou ëot>X7]ç
aurea zat ôsXvjaîœç è^tp.sTpr(aaç eùpevwç,
àytspœaaTo Tip aquoTarip zarptapytzip 0póv<p
twv 'JspoaoXùp-wv àaXavia qepà ôùo ytXiàSwv
xaî s^axoatwv nevTTjZ&vTa èzì p^rț] zpoop.t-
XîjOetaȚiauji^wvtq., stçxaTapTtap-ôv xotvwçsXoôç
xaì Osapsaroi» sp7ût)> aù^Tjaiv ts xar’ eùaé-
ëeiav xaì zpúzozi¡v toò exstas yptcTwvùpo»
jrXr/pœjJtaToç’ ^Ttç cjpywvía èxetvT] Totoùrip
Tpózip anvsaTTj zaqtwç, zat àpsTaxtvnjTotç
azszpávQi] opotç, wäre zepì twv àytepwOsvTwv
èxsivwv Suo ytX'.àSwv xaì s£axoatwv zevrij-
xovTa àaXavtwv zapsystv tòv zaTpiapytxòv
twv 'kpoaoXùpwv 0póvov Stàtpopov zar’ sto;
àvà s? àa?.avta éxaCTTg èzaTOVTàSt, a*jp.zo-
aoùpsva etç àaXavta éxaròv é^xovra' Stw-
ptaOfjaav Sì] àzptëoXoqtq azétpewç toò StSocOat
TaÒTa àzò toò stcoSiiiiaToç toò p,sToytoo toò
'Aqiou Tàço’j, S-/]XovÓTt t^ç sxzXvjatac toò
'A7Í00 rswpYÌot», toò xstpévoo xaTà tò Nso-
ywptov, tò e’tç tò xaraarevov t^ç npozovTtSoç’
zepì wv àozpwv zoivg 7vwp.q¡ toó ytXoypíaToo
poD^STtoD twv yoovapáSwv rpetç è£ aùrwv
àpyovTeç ezXsyévtsç xaTearaOTjaav toö stvat
sztTpozooç xat sztT7]p7]Tàç toó p.axaptou toù-
too êpqoo, èzì tò çpovTÎCetv P-st’ sztp.eXstaç
àoxvo’j, xat zapaXajiÊàvstv xar’ etoç, too-
tsctiv èv t^ éopT^ toô 'Aqiot) rswpqioo, Tà
sxaTÔv s$r(xovTa szetva spoeta zapà toô xarà
zatpoùç ^yooptsvoo toô p.SToytoT artva s£a-
zoaTsXXetv àayaXwç zat àztvSôvwç etç yetpaç
toô tîjv zarptapytxijv èziTpozijv èrctaTaToôv-
toç xaTà tôv "Aqtov Tàçov, ôyetXovTOç xà-
zstvoUj jjtSTà tò zapaXaëeîv rà àazpa, i] Stà
zôXtrCàç ttvoç, etTS xaî St’ àXXoo ziotoô
zpoawzon, twv àzepyoptévwv svtsôOsv èxetae
yàptv eôXaëstaç zat itpoazovfjaswç, àvTazoo-
TsXXetv zpôç toùç èzirpozonç aoToùç àzoXo-
qtav zaOapàv xaî stùvjatv zepì t^ç Xt^swç
twv àazpwv sxetvwv xat èqystptaswç. Et Ss
GDU.ZTwp.art S'JOTvytaç tco p.eToyiw aùrip sx
twv toô zatpoö zeptaTacswv aovx'jpTÎG'ț] zap’
sXziSa, ôzep p.ì] qsvotTO, xat Tà éxarov é;r’-
zovTa àaXavta p.i¡ Soöwatv sx toô elaoôr|p,aroç
aÙTOÔ TOtÇ SZtTpÔZOtÇ, WÇ SZXsXotZÔTOÇ, TÓTS
tôv azs'joœùXaxa toô èxetae zaTptapytzoô
Gpôvoo twv 'kpoooXùp.wv âzoXoȚetaOat xat
zapsystv Tà éxarov s^zovto. èxetva àaXa­
vta zpôç tòv zarptapytxôv xaTà xatpoùç
sztTpozov èx.etvoç Ss, zapaXaëwv Taôsa stç
yetpaç aùroô, èzì Totoùrotç wptap.évotç p.épsat
373:
a hià și a înfățișă Domnului din averea
lui o dreaptă jertfă și o parte curată, luàn-
du-se înțeleptește după dreptul Avei, pentru
ca și el în ziua cercetării să se arăte slugă
dreaptă și curată Domnului, și deci, din în-
săș socoteala și voia lui, cumpănind cu bună­
voință, a afierosit prea-sfințitului Scaun pa-
triarhicesc al Ierusalimului doua mii șese
sute cinzeci de lei bătuți după învoială prin
viu grain tăcută înainte, pentru alcătuirea
unui lucru de folos obștesc și plăcut lui
Dumnezeu, creșterea cu evlavie și înain­
tarea turmei creștinești de acolo; care
învoială s’a făcut în acest chip statornic, și cu
neclintite jurăminte s’a întărit, așa încât,
din cele două mii -șesb sute cincizeci de lei
ce s’au afierosit, să dea Scaunul patriarlii-
cesc al Ierusalimului dobândă pe fiecare
an câte șese lei de fiecare sută, socotindu-se
laolaltă o sută șeizeci de lei; și s’a orân­
duit prin cercetare amănunțită a se da aces­
tea din venitul metohului Sfântului Mor­
mânt, adecă al bisericii Sfântului Gheorghe,
ce se află la Neochorion, care este la strâm­
toarea Propontidei; pentru cari bani cu
părerea de obște a iubitorului de Hristos
rufet al blănarilor trei archonți dintre dânșii,
aleși, s’au așezat să fie epitropi și păzitori
ai acestui fericit locaș, ca să se gândească
cu îngrijire necontenită și să iea pe an,
adecă în ziua de Sfântul Gheorghe, acele
o sută șeizeci de lei de la cine va fi atunci
egumen al metohului; pe care să le tri-
meată sigur și fără primejdie în mânile
celui ce va sta atunci cu îngrijire pa-
triarhicească la Sfântul Mormânt, trebuind
ca și acela, după ce va lua banii, ori cu
vre-o poliță, ori și cu vre-un alt chip vrednic
de încredere, din cei ce vin de aici acolo
pentru evlavie și închinare, să trimeată în
schimb acelor epitropi o seamă curată și
o știință pentru luarea și darea acelor bani.
Iar, dacă, din vre-o întâmplare de nenoro­
cire, pentru tulburările vremilor, i s’ar în­
tâmpla acelui metoh, peste așteptări, fe­
rească Dumnezeu, și cele o sută șeizeci de lei
nu s’ar da din venitul lui epitropilor, cum
s’a lăsat să fie, atunci skeuophylaxul Scau­
nului patriarhicese de acolo, al Ierusalimu­
lui, să răspundă și să dea acele o sută șei­
zeci de lei către epitropul patriarhicese care
va fi atunci; iar acesta, luându-i în mâna
lui, să-i dea și să-i împartă cu îngrijire de
aproape la.părțile orânduite și la nevoi ca
374
w. ypeiatç wpsXipo'ç yopqqsìv zaì Stavsp.eiv
p.srà àzptooôç zpoaoyqç, zai ott zXeiatqç
èz!p.eXetaç óp.oò zat zaparqp-qaiwç, iva p.q
ttç è£ àzpoa»Éiaç tto Osiw epȚw ezazoXouOqa-q
uyeatç zaì èXàrrwotç' òyetXet oûv z'pwtov p.èv
Ôtâôvat è$ szstvwv tptazovta qpóata svi ttvt
twv p,ooatzœv ^àXrq p.ta0òv zat’ stoç, ètti
ttì) aSsiv zaì tpáXXstv tip Kopíto è'vSov rqç
àqiaç 'IspouaaXrjp., otav Y¡vsw7p.évq ózápyq ■q
zúXq toó CwoSôyon• Tá'poT otav Ss satt
zszXstap-svîj 7] zúXq, chjXovótt rqç â^iaç ’A-
vaaràaswç, tpàXXstv tóts èv tip vatp toô 'Avion
’lazwSon zaO’ szàotïjv znptazijv zai zâaav
éoprqv ôsajtottZTjv TàçaovqOsiç èzzXqaiaattzàç
azoXonÔiaç' zpoastt [iaS'qtsôstv zatà ypsoç
ó aotôç cp'àXrqç toùç zatspaç toô 0povot>
aùtoô, ispop-ovàyouç ts zai' tspoStazôvonç,
zai ¡j.ovayoôç, ta ts zoap.tzà zatôia twv ¿p-
OooôitôV yptattavwv, oüç av ôtoptawatv aottp
p.st’ èzXoqqç zai zatptapytzqç èztrâ^ewç'
zàv ts ó zatà zatpoùç toô 0póvou pazaptw-
tatoç üatptâpyqç, zàv ts ó èzttpozoç aùtoô,
toôç totooto’jç zàvtaç rqv à.apattZ7jV StSàa-
zstv, tontsattv tà àvaatàatp.a, tà zszpaqàpta,
tàç tpstç Xsttoopviaç, sva zoXosXeov, zana
zvoq èvataàtw, jiiav ôo£oXovtav psyàX-qv, zai
zpàrqp.a sva, toôç ts zavôvaç zai tà tpo-
zàpta tpaXXôp-sva èv tatç Xttavsiatç rqç à^iaç
’Avaatàaswç- ó §s ëooXôpvoç paôstv zXstw
toôtwv, rqv zazaStzqv -q stepa zpàrqp.ata,
stts tsptùjisvoç ette zai Xaïzôç, ó totootoç si
otzsiwv zXqpoôtw ypqp-àtwv, zai oôtw p.av-
Oavétto. vEtt 6s ozwç ó aôtôç toô 0pôvoo
èzttpozoç zapsyq svi twv sôXaêwv yptattavwv
stepa stzoat qpôata, èzsîvoç Ss p.aO-qtsó=tv tà
zatSta twv sv rq à^ta zoXe: 'IspooaaXTjp.
’ yptattavwv tà zotvà ypá<j.p.ata t^ç ts pw-
p.atzqç StaXsztoo zai t^ç twv ’Apàêwv. IIpôç
toôtotç, zXïjpot zai àXXa stzoat spoeta zpôç
Suo ispstç ¿ystXovtaç àsi è'ystv rqv zatotztav
aotwv ôtqvszwç stç rqv èzzXiqatav rqç Fàtqç,
szì tip jiaOiqteólstv zq.zst'vo'jç tà twv yptatta-
vwv zatSta tà vpàp,p.ata palpatati ts zai
àpaêtatt- waaôtwç zai àXXa stzoat ypóata tep
etç rqv 'Papa soptazopsvtp repet, -qttç zai
'PapàXa Xsystat, èzi ttp pav0àvstv zap’ èzst-
von tà twv yptattavwv zatSta zazstas tà
zotvà pwpatzà ts zat àpaêtzà qpàppata.
'Opotwç zai stspa stzoat qpôata zpôç toôç
tspstç toôç ovtaç stç tô Tàtztv, stç tô pa-
âqteôstv zojzstvooç tà twv yptattavwv zatSta
tôv aòtòv tpózov zotvà SqXovôtt qpàppata.
vEtt Ss zai stepa stzoat vpôata 8tSoa0at èvi
ypqatptp StSaazàXcp eiç toô IlsÇaXâ, èzi ttp
acestea de folos, și cu cea mai mare îngrijire
și pază, ca nu cumva din lipsă de grijă să
urmeze o împuținare și scădere acelui lucru
dumnezeiesc; trebuie deci a se da întâiu
din acei trei sute de lei unui psalt dintre
cântăreți leafa pe un an, ca să cânte Dom­
nului în sfântul Ierusalim, când va fi des­
chisă poarta primitorului de viață Mormânt,
iar, când va fi închisă poarta, adecă a sfintei
învieri, să cânte atunci în biserica Sfântu­
lui lacov, în fiecare Duminecă și serbătoare
domnească, obișnuitele slujbe bisericești; și
pe lângă aceasta să învețe după nevoie ace-
laș psalt pe părinții acelui Scaun, iero­
monahi și ierodiaconi și călugări, și pe
copiii mireni ai creștinilor ortodocși, pe
cari-i vor orândui la el, cu alegerea și așe­
zarea patriarhicească, iar prea-fericitul Pa­
triarh ce va fi atunci în Scaun, sau locții­
torul său, aceștia toți să învețe cântările,
adecă Anastasimatariul, Checragariul, cele
trei Liturghii, un Polieleu, „toată suflarea
să laude“, o doxologhie mare și o „oprire“,
precum și canoanele și troparele ce se cântă
în litaniile sfintei Învieri; iar cel ce vrea
să învețe mai mult decât acestea, cântările
preoțești sau alte feluri, fie cleric, fie mi­
rean, unul ca acela să plătească din banii,
lui, și așa să învețe. Și încă acelaș locții­
tor al Scaunului să dea unuia din evlavio-
șii creștini alți douăzeci delei,și acela să
învețe pe copiii creștinilor din sfânta cetate
a Ierusalimului slovele obișnuite ale limbii
grecești și ale limbii Arabilor. Pe lângă
acestea, să plătească și alți douăzeci de
lei la doi preoți cari trebuie să-și aibă
totdeauna locuința lor statornică la bi­
serica din Gaza, ca să învețe și aceia pe
copiii creștinilor carte, grecește și arăbește;
de asemenea și alți douăzeci de lei preo­
tului ce se va află în Rama, care se zice
și Ramleh, ca să învețe de la el copiii creș­
tinilor și acolo carte obișnuită, grecește și
arăbește Și alți douăzeci de lei preoților
ce sunt la Taip, ca să învețe și aceia pe copiii
creștinilor, în acelaș chip, carte de obște. încă
și alți douăzeci de lei să se dea unui das­
căl la Pezalâ, ca să învețe și acolo pe copiii
creștinilor carte sfântă, grecește și arăbește.
Iar cei trei sute de lei rămași să se dea
preoților ce se află la Karak, adecă la prea-
sfințita Mitropolie a Petrei în Arabia, ori
unul, de va fi să fie, ori doi, ca să învețe
I și acolo pe copiii creștinilor grecește și

p.av6àvîtv xàxsîas rà îîatôta twv ypmnavwv
tà tepà 7pàp.[iara pwp-aïxà te xat àpaStxà.
Tà Ss èvaîtoÀstyOsvra tptáxovra ypoata za-
péysaSai îtpôç toôç tspstç toùç eùptaxogévouç
stç tô Kópáxt, ^rot etç rijv áytwrár^v Mtj-
tpozoXtv üètpaç t^ç ’Apaêiaç, ette eiç, èàv
èxst ùîtàpy^, ette xat oùo, t’va gavflávwa:
z^xetae tà iratSia twv yptartavwv pwjxatxà xat
àpaëtxà ypàpgara, èît't rcp àpysaôai toùvtsô-
Osv Stà tvjç twv 7pap.p.àtwv {xaOTjGewç îtpo-
zôîtretv xat’ eoaéêetav rà twv îttattôv îtatSta,
xat stç aS^otv Sekttwaswç îtpoépysaôat.
Toùtwv oùv îtàvtwv otito) StoptaOsvtwv xat
ruîtwOsvrwv èît't xotv^wysXstcj toô èxetasyptatta-
vtxoô îtX7jpwp.atoç, îtpôç Se rijv ^[iwv Mstptô-
tTjta à^twoswç zpoSXïjOeiaTjç evexa t^ç roôtwv
Stapxsatépaç èîtt|xov^ç xat awtTjp^aswç, àîto-
Ss£àp.svot àcjiévwç rijv aîf/jatv raórvjv wç Xtav
6eoȚtX7) xat at>¡x5áXXot>5av tà patota etç tp'r/j-
x^v twv îttstwv cwtTjptav, ypà'pojxev xat àzo'pai-
vôjieQa, xai aovoàtztôç èîttSeSatoûjiev taûta
îtàvta tà xatà p.époç è^yapaySèvra àvwtépw,
^voip-Tj xotv^ twv itept Tjjxàç tepwtàtwv àp-
ytepéwv xat ôîteptip.wv twv èv 'Aftw rivettati
ayaitTjtwv ^p.wv àSsXœwv xat a'jXXstto'îpȚfîiv,
tva è'ywat tô xôpoç àvaXXotwtov, àStàxoxov
xat à^eràrpsîtrov etç atwva tôv aîtavta, Ó-
çetXovrwv xarà ypèoç twv tip Stotx7]atv aô-
twv xaretXïjp.p.évwv, toû te xatà xatpoùç
[laxaptwràrou Ilarptapyoo twv 'kpoooXùp-wv,
xai toû otxstoü èîtttpôîtoo, tppovttÇetv xat
p.T|SeaOat îtspt r^ç Stujvsxoûç èvspyetaç xat
Staptov^ç toû Ôsiotàtoo roùtoo spyou’ waaù-
twç xai twv xarà xatpoùç àpyovrwv, îtpwto-
jjtaytarôpwv toû poo^sttoo rwv yo’JvapàSwv,
Stà p.sptu.v7jç è'ystv itepi t^ç èirtaraaiaç twv
tptwv èîtttpôitwv èx toô pooyertoo aotwv, toô
iiT|Sé!tote èxXetitstv oùSéva twv tptwv, àXX’
et îtoté ttç è$ èxstvwv, ette itapattviastat, ette
xai àîtoôàvet, àvrtxaStaràvat srepov, xai àva-
îtX^poôv tôv rptaôtxôv èxstvov àptôpôv, CijXcp
ts èvQécp, xat àôxvcp îtpoôop.t^. xai èittp.e-
Xstqt, xai aitooS^ ott irXeiarig itapaXap.ôàvstv
èxstva tà èxarôv é^xovra ypoota toô Sta-
tîôpo'J xat’ è’toç îtapà toô ^youp.évoo toô
pTjOèvtoç p.etoyto'j, xai è^aîtoarèXXstv àa-
çaXwç îtpôç tôv èxstas îtatptapytxôv èîtt-
tpoitov, xaxetvov ôtavép.etv taôta èv otç Stw-
piaôïjaav rôzotç, tva ttvoç èê àp-eÀetaç
îtpoatptoopJvoo èp-itoStoo, àirpaxtov țisivț] tô
rotoûrov ôsapsotov è'pyov. Kai tore ot îtpw-
ratttot t^ç àpy'taç roùtoo xai àîtpa£taç gs-
7àkwç ètaoô^oovrat èv r^ çiptxr^ xai çoôspâ
izelv-ț) vp-spa, xai Xôyov ùyé|wotv avazoXtrjTj-
375
arăbește pentru a începe de aici încolo
prin învățătura literelor a procopsi după
cuviință creștinească copiii credincioșilor,
și a înainta către creșterea îmbunătățirii.
Acestea toate deci fiind astfel orânduite
și tipărite pentru folosul de obște al turmei
creștinești de aice, și la Smerenia Noastră
făcându-se cerere pentru mai deplină trăi­
nicie și întărire acestor lucruri, primind cu
plăcere această cerere, ca foarte iubitoare
de Dumnezeu și în stare să ajute foarte
mult pentru sufleteasca mântuire a credin­
cioșilor, scriem și facem cunoscut și întărim
dubovnicește toate acestea ce s’au însemnat
mai sus cu de-amănuntul, cu părerea de obște
a prea-sfințiților arhierei ai noștri și prea-
cinstiți, prea-iubiți frați ai noștri întru Duhul
Sfânt și coliturglihitori, ca să aibă putere
neprefăcută, neschimbată și neîntreruptă, în
tot veacul, trebuind, după datoria lor, ca
acei ceau primitaceastă cârmuire, prea-feri-
citul Patriarh de Ierusalim ce va fi pe vre­
muri, și epitropul 1 u i de acolo, să se gândească
și să îngrijească de statornica îndeplinire
și păstrare a acestui lucru prea-dumnezeiesc;
tot așa și boierii de pe vremuri, staroștii
d’intâiu ai rufetului (breslei) blănarilor să
aibă supravegherea celor trei epitropi din
rufetul lor, ca să nu lipsească niciodată
vre unul din trei, ci, dacă vre-odată unul
dintre ei ori se va retrage, ori va și muri,
să puie în loc pe un altul, și să îndepli­
nească acel număr de trei, cu dumnezeiască
râvnă și necontenită prevedere și îngrijire
și sârguința cea mai mare de a luà cele
o sută șeizeci de lei de dobândă pe an de
la egumenul acelui metoh, și să-i trimeată
sigur acelui epitrop patriarhicesc, și acela
să le împartă la locurile unde s’au orân­
duit, pentru ca nu cumva, iscându-se, din
neîngrijire, vre-o piedecă, un astfel de lucru
plăcut lui Dumnezeu să reinâie nefacut.
Și atunci cei ce vor pricinui mai întâiu
această zăbavă și oprire a faptei se vor
pedepsi mult în ziua aceia de frică și de
spaimă, și vor răspunde fără greș, ca niște
îngrijitori fără hărnicie și fără folos. Deci,
spre arătare și asigurare și pază necălcată
a tuturor acestora ce s’au scris, s’a dat
cea de față a noastră patriarhicească scri­
soare sinodicească de întărire.
376
tov, «ç oìzovóp.ot àauvréÀetç zaì àzpôayopot.
TO0sv, etç evôetStv zat àayàXeiav zat govti,-
pvjatv àzapaTpezTov t&v 7e7papp.svwv toôtwv
zàvTWv, ázsXú07¡ tò zapôv 7(p.sTspov zaTptap-
ytzòv oovoStzôv èztêeSatwTTjptov 7pàjip.a.
’Ev etsi atôTTjpttp cftpç', ¡iTjVt ’IooXíip, tvStz-
TtWVOÇ to'.
• J- '0 TIpazXeiaç zat 'PatSearoû NeôyuToç.
- J- '0 XaXzTjSôvoç KwvaTâvttoç.
- J- '0 ’lœavvtvœv KXvjjiïjç,
'0 KuCtzo’j KuptXXoç.
• }• '0 IIpoÙOTjÇ KôptXXoç.
- J- '0 Apuarpaç ’AOavàaioç.
- ¡- '0 Ntzopjôetaç üapOévtoç.
'0 ’lzovtou vAv0qioç.
- ¡-'0 Aèpzœv NizôSïjpoç.
(Legrand, l. c., pp. 53-8, n° 20.)
ccccxv.
1706- Scrisoare patriarhală așezând un egumen la metohul din Ismail al Sf.
27 August. Mormânt
Ppap.p.a àzozaTacTaTtzòv '^oopiévou etç tò
èv ’lap.avjXttp pieTÓytov toô 'AftoD Tá/poo.
1706, Au^odotou 27.
Tvjv 'AytœaùvTjv con, zveop.aTtzè zazà zùp
’Aôavâate, as GTsXXop.ev etç tò lajJta^Xt, etç
tò [lovacT^pt ^Țo&jievov, òyi Stà áXXtjv atTÍav,
àXX’ OTt eleat zaaTptzôç, zat zpóasye và tò
^uXà^ç zai và p.7] p.àç èvTpoztàa^ç.
[IIpwTov.] Nà yjXàyeaat auvTézvtaatç và
p.7¡ zap-^ç' etç zoajitzà azf(Tta ywpiç èzzXïj-
ataoTtzTjv ypetav và p.7]v Onavaiv^c' etç tò
zeXXt ao'J zatSia uzozTa và pvjv lyiflÇ, zat
Xotzôv êrCt và zd'i^ç.
Asórepov. Ot zarépeç etç Tà ^70'jp.eveta
èp,a6av và zparohv oaa SéXouv, zat etç tôv
"A710V Tàçov và ôiSouv tò ooSè TtzoTe' zat
OéXopev cA7to>aóv7¡ toó [isToyiou au-
toovoô tò etaóSìjpta và tò et^àX^ç etç tò
pie't’Sávf àzézet ^p.etç eè au7ytopoôp.ev Tt và
eyiQç, zat zà.0e ypóvov toô Sranpoo và StStQç
èzetvo tò etaóS7]¡ia ôzoô và TÙyfl.
TptTOV. '0 IlaTptâpyTjç è'yet ôzoô zatpvet
zà6e ypóvov àzô tò pteróyt ôéza ozàSeç ya-
êtàpt, zat và tò GTéXv^ç zá6e ypóvov etç tòv
zatpóv, zat và etvat zat zaXóv.
Téraprov. '0 MïjTpozoXÎTTjç è'yet ózoo zaip-
vet zaTt Tt tòv ypóvov, zat và lpwTi)GȚ^ và
plásme ti etvat, zat và tò 7pàtp^ç etç yapTÍ,
và tò èvOnpàaat, òtà và ¡17¡ àX7ja;j.0V7jariç zat
ôwaiflç zapazàvw, zat 7£vț] zazîj -a’JVTjOeta.
Ilép.zTov. IlapóvTiov Ttvœv 7epóvTwv ypvj-
în anul Mântuirii 1706, luna lui Iulie,
indicția a 14-a.
• J- Al Heracleii și .Rodostului Neofit.
• *¡ Al Chalkedonului Costandie.
• f Al laninei Climent.
ÿ Al Chizicului Chirii.
* *¡ Al Brusei Chirii.
■ f Al Dristrei Atanasie.
Al Nicomediei Partenie.
• f Al Iconiului Antim.
* *j Al Derkonului Nicodim.
Carte care așează egumen la metohul
din Ismail al Sfântului Mormânt.
1706, August 27.
Pe Sfinția Ta, părintele sufletesc chir
Atanasie, te trimetem la Ismail, ca egumen
la mănăstire, nu din altă pricină, dar pen­
tru că ești om curat, și caută s’o păzești
și să nu ne rușinezi.
[Intâiu.] Să te păzești a nu face cume­
trii; la casele mirenilor fără nevoie duhov­
nicească să nu mergi; în chilia ta băieți
supuși bănuielii să nu ai, și de acum înainte
așâ să faci.
Al doilea. Părinții s’au deprins în egu­
menii să stăpânească așâ cum vor, și Sfân­
tului Mormânt să nu-i dea nimic; și voim
ca Sfinția Ta să scoți venitul acelui metoh
la maidan; din el îți îngăduim să ai o
parte, și în fiecare an să dai Crucii venitul
ce se va întâmplă.
Al treilea. Patriarhul are a luă în fie­
care an de la metoh zece ocale de icre, și
să le trimeți în fiece an la vreme, și să
fie și bune.
Al patrulea. Mitropolitul are a luă câte
ceva pe an, și să întrebi să afli ce e, și
să scrii aceasta pe hârtie, ca să-ți aduci
aminte, ca să nu uiți, și să dai mai mult,
și să se facă obiceiu rău.
Al cincilea. Fiind de față unii bătrâni
de ispravă dintre epitropi, să-ți facă pro-

otpwv sz twv sztTpôzwv, và aoô záp^j ó
zpoTjoôp.svoç 8óo zaTÙOTtya twv zpayp-ärmv
toö p.ovacT'/jpto'j, TjTot t^ç szzXTjataç, toö zeX-
Xto», toö p-a^epsio'), zaì zàvTwv twv Xoizwv,
stç ïà ôzota xaráartya và ózo7pá<psTe zat
í¡ rAyt<omv7] aoo, zat ô zporj7oôp.evoç, zat
tivsç twv sztTpozwv, zaì tò sva và xpaTija^ç
aoToö tj 'AytwaôvTj ao'J, zat tô àXXo và p.àç
tô yép^j ó zpOTjyoôpevoç s8w.
‘'Eztov. Nà zàp^ç zat TTjç èzzXTjOtaç zai
toù àp.zeXion Ozoö ayopaaev ó îtpoTjyoôfievoç
zat toö OGTTTjTto’j Tà yapria, zai và Tà êyigç
zaXà y’jXa7|isva.
"E68opov. Ss ¿pztCop.sv etç tòv Kúptov T¡p.wv
’lTjooöv Xptaròv zpéaç và [at¡ Tpwvțjc. p.ijTs
¿XíyOV, p.7jTS ZOTS. .
’OySoov. TTjç SeüTépaç tt¡v VTjarstav và
TTjv yoXàTTTjç zarà tt¡v Tá^tv toö p.ovaaTTjptoo.
yEvvaT0v. Ttjv TSTapr/jv zai zapaazsiJTjv
và ^oXàTTTjç ^Tjpoyaytav, zai, àv 8èv Tjjtzo-
p^ç, zàv si? tò xotvôv Seîyve ott yoXàTTstç.
TéXoç ZaVTWV, Ó MTjTpOTtoXtTTjÇ TOÖ TOZO’J
èzsi àv záp-Tj ytXta xaXà, zots và p.T¡v tôv
*
szatvs àv zap/ț) ytXta zaza, zots và p/ijv
tôv zaTazptVTjç’ zots tô ovop.á too etç tô
aróp-a eoo và p.Tj tô yspv^jç, Stà và zepac^ç
etpTjVtzà.
vEti àv ô M’/jTpozoXtTTjç aoô Set^T] zàp.tav
yopàv zàvsva 7pàp.p.a zarptapytzov zai aoô
yopsôaiQ và Swa^jç zapazàvw àzô Tatç 8sza
ozàSsç tô yaotàpt, Tj yopsö^j tîzots p.oopoôva,
tîzots zapazàvw và p.7¡ Swa^ç, oots àXXo
* zat, àv as ëtâcy zspiaoÓTspov, ayàXtas
Tt
tô p.eTÔyt zat sXa s8w.
vEït èzet etç tô ’lapa^Xt StazovTjTTjç 8sv
epysTat va CTjTTjaTj 8tà tôv ''Aytov Tàyov, zai
aToyàaoo, àv Tjp.7top7jç và xàp.7jç tîzots sXst¡-
p.oaôvTjv, àç sywp.ev etoTjatv, và aoô aTetXwp.ev
7pàp.p.aTa và zàp-Tjç o Tt Tjp.zopsiç. ’O 8s
Kôptoç p.eïà aoô.
’Azô KwvaTavTtvoozoXewç, cppç', A070ÚC-
TOt) zC'.
(Legrand, l. c., pp. 58-60, n° 21.)
CCCCXVI.
Antioh-Vodă Cantemir către Hrisant, Patriarh de Constantinopol, despre
greutățile bănești ale țerii.
-j- MazaptwraTS, as6aap.twTaTS zai. aoywTaTS
SsazoTa zat üaTptápya ttjç àyîaç zoXswç
IspooaaXïjp. zat zàarjç IlaXataTÎvTjç, zúpte, zô-
pts Xp’jaavOî, Tjp.sTÊpÊ 8s zarà zvsôpa zàrsp y t-
XoaTop7iôTaTS, ttjv ópsTspavMazaptÓTTjTa à£to-
soXaêwç zpoaa7opsoôp.svoç, yovozXtTwç zat
58183. Vol. XIV.
377
egumen«! două catastile ale lucrurilor mă­
năstirii, adecă ale bisericii, ale chiliei, ale
bucătăriei și a tuturor celorlalte, în care
catastișe să vă iscăliți și Sfinția Ta, și pro­
egumenul, și unii dintre epitropi, și unul
să-1 ții acolo Sfințiia Ta, și altul să mi-1
aducă proegumenul, aici.
Al șeselea. Să iei și hârtiile bisericii și
ale viei ce a cumpărat-o proegumenul, și
ale casei, și să le aibi în pază bună.
Al șeptelea. Te jurăm pe Domnul nostru
Isus Hristos carne să nu mănânci, nici pu­
țină, nici când.
Al optulea. Să păzești postul Lunii după
datina mănăstirii.
Al noulea. Miercurea și Vinerea să pă­
zești postul sec, iar, și dacă nu poți, să
arăți măcar lumii că-1 păzești.
In sfârșit, pe Mitropolitul locului, dacă
va face o mie de lucruri bune, să nu-1
lauzi, dacă va face o mie de lucruri rele,
să nu-1 osândești; să nu-i porți numele in
gură, ca să o duci pașnic.
Dacă Mitropolitul îți va arătă vre-odată
vre-o scrisoare patriarhicească și-ți va cere
să dai mai mult decât cele zece ocale de
de icre, ori îți va pretinde ceva morun,
să nu dai nimic mai mult, nici altceva;
dacă te-ar sili încă, închide metohul și
vină aici.
Și încă acolo la Ismail nu vine slujitor
să ceară pentru Sfântul Mormânt, și sâr-
guiește-te, dacă poți să faci vre-o milos­
tenie, să avem știință, să-ți trimetem scri­
sori să faci ce poți. Și Domnul cu tine!
Din Constantinopol, 1706, August 27.
[1706],
17 Octombre.
Prea-fericite, prea-venerate și prea-înțe-
lepte stăpâne și Patriarh al sfintei cetăți
Ierusalimului și a toată Palestina, chirie chir
Hrisant, al nostru după suflet părinte prea-
iubitor, îndreptându-mă către Fericirea Ta
cu evlavia cuvenită, în genunchi și cu frun-
48
378
zszuyteiț Zî'faX’g tîjv závrtpov t^ç ôs£tàv
àazaçôasOa, Ssopsvot roùKoptouvà tt¡v Stayu-
Xárr^ uytà zaì p-azpóciov perà yaXTjviaiaç za-
Taaràaîwç. Aùo ttjç zàvrtpa èXàcop.sv, q0jv ad
wv t'ijV è'vvctav zaraXîztwç zarsvo'fjaap.ey «a-
VEpwvst òs sic èzsìva Sri stç r/jv zpôç szeì-
vwv szstva ózoù pàç éa7¡p.EÍwvEV ’t¡tw v.a.~à
rpózov œtXtzôv zat voo0srtzóv, zat Sèv è'zpîZE và
p.àç zazoçœv^. Nà p.àç ziatsôaTjts, Séazota
p.ou, ^¡iæîç zavsv atttov Cvjp.taç Sèv èzpo^evTj-
oap.sv stç rà țxovaarrjpia sou cAytoù Tàçoo,
ours zpoSsvoùpEv, àXXà p.àXtara zat 6orjOoôpsv
p.EYaXwç- ó azozôç zat Xoyorp'ÓTj r^ç Ma-
zaptôtTjtoç aoo etvat Stà tà ôavetzà ózoù
Stôoov: aitò zat aàç tô zposypâfpapsv zoX-
Xàzrç zwç aôtà tà ôavstzà ôzoô aàç my-
ytaoov (t8éte tòv tpózov zat và zataXàÊste
p.È tt znSépvTjatv ôiôovtat)’ zapptav 'popàv
wç ó tôzoç ózoù syet àvàvzatç p.eyâXaîç zat
ypEtà.Covtat zoXXà àazpa, zspvow psptzà àa­
zpa àzô toùç '/¡youp-évouç 8tà và Ospazsôaonv
tàç GzoOéastç: ootw ôs èpyojxévT) 'ij Stopia
twv c'péptwv, toùç ztàvovtat èzeï’ etç aùtô
zapazaXoùpsv fi¡v Mazaptôttjta aoo tt Cï)p.ta
zpo£evettat; ps tô và 3o0oûv p.eptzatç tçpépatç
sp.zpoatf(tepa; Aùtô tô zàv ô'Xov, àXX’ orav
fyp.etç ypewa0wpev zat zàpwpsv, exeîva zàXtv
tà syyetptCopev. Tatç zepaapsvatç szvjpapev
àzô tôv zaOTjyoùpsvov toù PaXatà eva zooy-
yetov àazpa : aùtô etvat sôtzôv paç yp^pa, zat
tô StSopev. Mazaptwtate p.oo, tà oaa etpe^av
sv rw peta^ù àç zaùaoov, zat, àv sêapozap-
Staate oXtyov te èzàvw paç, aùyyvwOt pot, zat
ènyrpoo pon "va azopztcOwat tà azàvSaXa,
zat ^peîç zàXtv wç zat zpôtepov OéXopev
eta0at, zat r¡ MazaptótTjrá tïjç zàXtv zpôç
ïjpàç zaOtùç ó zatijp zpôç otôv, zat OsXete pàç
aoyywp^cet, zat 8tà tô àpytôoXov và [=pí¡v] et-
vat zapazaXoùpev ôtà vpàppatoç, zat zauaàa-
0waav tà zàvta- ot 3s ypôvot ttjç eùtoyetç.
’Ozropôptoo 17.
'Ticç zatà zveôpa aùt^ç
/o Antioh Costantin Voevod.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCXVIL
1707. Constantin Duca-Vodă către Hrisant, felicitându-1 pentru alegerea ca Pa­
triarh de Ierusalim.
’EzîaroXîj Kwvaravnvou Acuza BosêôSa 1
zpôç XpóoavOov, eùyaptoTCÙvToç èzì za-
Erà mazil.
tea plecată sărutăm dreapta-ți cea vrednică
de toată cinstea, rugându-ne Domnului să
te ție sănătos și cu zile îndelungate în stare
senină. Am primit două din scrisorile-Ți,
pentru care Ți-am aflat din ele cu de-amă-
nuntul cugetul ; arăți în ele că, în cele către
lucrurile ce mi-ai scris, eră în chip prietenesc
: și ea un sfat, și nu trebuiâ să ne supărăm.
Să mă crezi, stăpâne al mieu, noi n’am fă­
cut nimic vrednic de pedeapsă față de mă­
năstirile Sfântului Mormânt, nici nu facem,
ci, din potrivă, le și ajutăm mult; scopul și
cearta Fericirii Talee pentru împrumuturile
cedau : Ți-am spus-o și mai nainte adesea cum
că la acele împrumuturi ce Te supără (vezi
chipul și află cu ce chiverniseală dau), une ori
: când țara are nevoi multe și se cer mulți
bani, se ieau unii bani de la egumeni ca
să slujească: trebile astfel, venind sorocul
șferturilor, îi ieau (banii) acolo; pentru
aceia Te rog pe Fericirea Ta fa-mi spune]
ce pagubă oare se face că se dau câteva
zile mai nainte? E tot una; dar, când ne
împrumutăm, și luăm, li dăm acei bani
înapoi. Acum în urmă am luat delà egu­
menul de Galata o pungă de bani; aceia
e treabă a mea particulară, și o plătim.
Preasfințite, ce s’a petrecut pănă acum, să
se isprăvească, și, dacă Ți-ai îngreuiat inima
puțin asupră-mi, iartă-mă, și roagă-te să
se împrăștie seandelele, și noi vom fi iarăș
ca mai nainte, și Fericirea Ta iarăș către
noi ca un părinte față de fiu, și mă vei
iertă, și, ca să nu mai fie îndoială, mă rog
prin scrisoare, și să înceteze toate; iar anii
fie-Ți fericiți.
Octomvrie în 17.
Fiu după suflet al Tău:
Io Antioh Costantin Voevod.
Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod
către Hrisant, mulțămindu-i pentru pa-

rptapyiz^ sbvotq zal è£atTO'jp.svot> aôràjv xai
sv sot p,éXXovn.
T/jç óp.erépa? Mazaptonpa? ttjv aeoacp-tw-
?át7¡v Ss&àv euXaêwç àaza£óp.svo?, eoya-
piarw rà psytara ôzèp r^? zarpiz^ç çx-
Xoaropyia? zal r^ç àXXïj? zpovota? ôzoô
Stap'jXàrm zal àzôôetçato zoXXàzt? zspl
ijjitov oXwç èÉTjpr^piviùv aur^ç. Kùptoç ó
0sò? và oìzovop.7ÌGY] zatà Ovp.òv avr^ç zaXijv
àvoSov zat èzàvoSov: závrw? 7¡ á^ía zôXt?
'lepooaaXTjp. eò'ppatvsrat zpoaveyopivT) tòv
ȚV^atov tt¡? zoqxéva, èê èvavrta? Xozeirat
añtT] t¡ BaotXsúo’jaa, óatepoupév/j too 'pwtó?
autTj?, zat țiâXtata závrwv -íjjxst?, ot é^zata-
XeXetp.p.évot àvs’j áXXTj? zapap.oOía? rtvò? è-
ys^?’ zspl cm záXtv Ssóp.ac aóroó toö 0soó
và t7]v StaawCț] óytà, e’ó6ou.ov zat p.azpó6tov,
zat và pà? Stà twv tepwtàtotv zat
à^twtàtwv suytòv aot^ç và SovXsvwpsv zat
Tjpsì? T<p 'A^ím Tà'ptp zat tot? upetspot? zpoa-
rdypaotv èv zatptp zposTjXovn.
At Ss OsozstOstç aôt^ç sòyal peO’ ^¡xwv.
Et? toù? óptop-oó? n¡? zaì?
’lw Kttìvotavttvo? Aoòxa? BosSóSa?.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. GedconJ
CCCCXVIIL
Altă scrisoare patriarhală pentru biserica stavropighială din Ismail.
rpàp.p.a zpò? toù? èv rcp ’Iapa.7jXi<<) èztrpó-
zoo?roò 'Avion Tà'fov, zspl Stotxijaew? r^? è-
v.eias énv.X'r¡cfa<; toô Zwoòóyo’j Mv^pato?’(a<pÇ
1707.
Metà tà? anv^Otapéva? suyá?. — Ilpwrov,
fìj? èzzXvjaia? tà zavà^Xta, tà tspà, tà 6i-
SXta, zat et tt àXXo ypstwSs?, zat toô zeXXton
toö ^yoopsvou, zat toô paȚstpsioo, zat toô
zeXXaptzoû, yaXxœpara, atSïjptzà, zat et tt
aXXo, và tà ypâipsrs et? ôüo zatacttya’ zat
tò sva và tò eyț] ó r^oó'psvo?, ózo^pajxpévov
à~ò t7¡v ’Evttpótvjtá aa?, zat tò aXXo và tò
systs ’Evttpótíj? aa?, ózoypappèvov aitò tòv
■^foópevov, tva, otav àXXayOjj ó r^oóp-evo?,
av Xstît-ț) tizóte àz’ èzetva ozoò etvat et? tò
zatàattyov, zpwtov và tò Sâvțl £’-?
zov, zat sita và enfatvți àz’ aótoò- zat av
'ptetáa'ü tizóte zatvoóptov ó Tjvoópsvo? et?
tip èzzXTjatav, ij ttvà? à'ptepwa^, và tà ypà-
tsete et? tò zatàattyov, otà và atézrj ttp/rj
zat tò ptv^p-oavvov zat toô Tj7oop.évon, zat
èzeivou ózoò tò àtptepwset.
Aeótepov, ó r^oópevo? và eyțj tà aapav-
taXeitoopya, zat, àv tóyoov zat àXXa aa-
379
triarliiceasca bunăvoință și cerând-o și în
viitor.
Sărutând cu evlavie prea-respectatadreap-
tă a Fericirii Voastre, mulțăincsc foarte
mult pentru părinteasca-ți iubire și cealaltă
îngrijire ce păzești și ai arătat adesea față
de noi, cari-ți suntem cu totul îndatoriți.
Domnul Dumnezeu să chibzuiască după do­
rința Ta bun dus și întors. Sfânta cetate
Ierusalimul se bucură primind pe adevă­
ratul ei păstor, iar, din potrivă, se întris­
tează însăși Constantinopolea, lipsită de
lumina Ta, și mai ales noi, cei ră­
mași fără altă mângâiere de acum îna­
inte; pentru care iarăș mă rog de Dum­
nezeu însuș să te păstreze sănătos, bucuros
și în zile îndelungate, și să ne învredni­
cească prin prea-sfintde Tale rugăciuni să
slujim și noi Sfântului Mormânt și po­
runcilor voastre la vremea cuvenită.
Iar rugăciunile Tale fie cu noi!
La poruncile tale ca un fiu
Io Constantin Duca Voevod.
1707.
Scrisoare patriarhală către epitropii din
Ismail ai Sfântului Mormânt, pentru câr­
muirea bisericii de acolo a Primitoarei de
viață Pomeniri; 1707.
După obișnuitele rugăciuni.— Intâin să
scrieți în două catastișe candelele bisericii,
odoarele, cărțile și orice alta e de folos,
și ale chiliei egumenului, și ale bucătăriei,
și ale chelăriei, arămurile, fierăriile și ori­
ce alta; și unul să-l aibă egumenul, is­
călit de dumneavoastră, și altul să-l aveți
dumneavoastră, iscălit de egumen, pentru
ca, dacă se va schimba egumenul, lipsind
ceva din acelea ce sunt în catastih, întâiu
să-l puie la loc, și apoi să iasă de acolo;
și, dacă ar face ceva nou egumenul, bi­
sericii, sau ai- închină cineva, să-1 scrieți în
catastih, ca să rămâie cinste și pomenire,
și a egumenului, și a celui ce va închină.
Al doilea, egumenul să aibă sărăcustele,
și, de s’ar întâmplă și alte sărindare mici,
părțile, liturghiile, rugăciunile, cântările de
la mort, pomenirile, colivele și ce eleimosină
se poate strânge pentru mănăstire și pentru
380
pavràpta [i-'Xpá, tàç pgptfaç, Tàç Xôtroopytaç,
Ta eôysXata, Tà «paXTtzà twv Gvtjoxóvtwv, Tà
p.vTip.ÔGDva, Tà zôXX'jÊa, zat et Tt èXeTjpoaô-
WjV Tjpzopeî và aovâ£țj 5tà tò povaoT^pt zat
Stà tôv "Aytov Tátfov, zat àxôpf] àXXa ôzoô
ejüw ot yptGTtavot aovTjöetav và Stôoov etç
tôv èztTàçtov, etc Tatç è^opoXôyTjaetç, zat et
ts aovàCovTat àzô Tà zapàôta, zai àXXatç
sXeTjpoaôvatç zapà twv ôp8oSô£wv, aorà oXa
và Tà zatpvțj ô ^yoôpsvoç, zat và OTéXXfj
zat tô yaôiàpt toô üaTptàpyo'J. Tô ôè Xàôt,
7j7oov Tà àazpa ôzoô jtaÇwvovïat Stà tô XàSt,
zat oaa àazpa zeptaaeûoov àzô XTjpta ôzoô
yepvo'jv ot yptaTtavot etç ttjv èxxX^aiav, và
etvat etç Tà yépta t^ç ’EvTtpÔTTjTÔç aaç, zat,
§.v QàzTWVTat Ttveç yptaTtavot- eiç tt¡v aoXvjv
ttjç èzzXvjataç, zat eyoov aovTjfietav và StSoov
tizóte, zat èzeîvo tj ’EvTtpÔT7]ç aaç và tô
zatpveTe1 zat àxôpT] Tà votzta àzô azijTta,
àzô èpyaaTTjpta, àzô payaCsta, và Tà zatp-
veTe tj 3EvTtp.ÔT7jç aaç. K ai, av àçtepwa^ Ttvàç
àôeXçôç etç ttjv èzzXvjatav t) az^Tt, tj èp-
yaoTTjpt, T] payait, và tô ypà^sTS èzàvT] aaç
etç eva àzô ttjv ’EvTtpÓTTjTá aaç, tjțoov etç
ozotov eop^Te suXoyov pus xotvïjv aaç yvwp.Tjv.
Kaì Tà eJoSa ôzoô và yévoov etç tôv poure-
SeX^v Stà và tô ypatpere và Tà xàpveTS 7)
’EvTtpÔTTjç aaç. ’A p 7] etç ttjv èxzXïjciav, tj etç
tôv Tjyoôpsvov và p7] ypà'[)ETé zoTe tîzote,
Stà và [ri] tô zàôwpev waàv zat pè Tà èp-
yaaTTjpta ôzoô Tà èyàaapev aStza. Kat, OTav
iS^Te zôç zàvéva az^Tt, 7] spyaar^pt, tj pa­
yait Sèv aoptpspst và tô ey-ț] ô ''Aytoç Tàçoç,
waàv ôzoô Taya àzoXooô^ tîzots èvavTtÔTTjç
7] ÊTjpta, ôpetç ot èztTpozot và pațwveTs zat
toôç Xotzoùç yépovraç toô payaXà, xat và
tô xotvoXoyTjTe, xat pè xotvTjv yvwpTjv và tô
zo’jX^të, xat và zatpveTe 7] ’EvTtpÔTTjç aaç Tà
àazpa. vEzetTa, eiç ttjv èxxXTjatav, àv yaXaa^]
xspapiSt, 7] àXXo tîzots ypstàCsTat pepepsrt,
và tô xàp.vôTe -r¡ ’EvTtpÔTTjç aaç, xat ôyt ô
•^yoôpevoç' Xsyopsv xaôapwTepov: àv 6sXy¡ ô
7]yoùpevoç và ^TStàay] tîzots Stà tô yooCoôpt
too, àç tô tpTetâatf] èxetvoç àzò Xóyoo tôt
et Sè èxetva Tà àvayxata, và Tà tpcetaveTe
T} ’EvTtjiÔTTjç aaç" xat, et Tt àazpa zeptaaeo-
aoov, và Tà cTéXveTB eiç ^pàç pè ypáppará
aaç xáQe ypôvov toô 'Ayiou Tewpytoo. Kat
èxetvwv ôzoô àçtepwvoov tîzots etç ttjv sx-
xXTjatav Tà èvopara và Tà ypà-psTS và pv7¡-
povsóoovrat etc tt¡v èxxXTjatav, àp.7] và Tà
otsXvsts xat etç ^pàç và Tà zspzwpsv etç
vip 'lepooaaXijp., và pvTjpovsôwvTat xat èxet.
Kat tò àpzsXt ôzoô àyópaasv ó zòp Aeov-
Sfântul Mormânt, și încă altele ce an obi-
ceiu creștinii să dea la epitaf, Ia spove­
danii și ce se strânge de la corăbii, și alte
eleimosine de la drept-credincioși, acelea
toate să le iea egumenul, și să trimeată
și icrele pentru Patriarh. Iar untdelemnul,
adecă banii ce se strâng pentru untdelemn,
și câți bani prisosesc de la făcliile ce le aduc
creștinii la biserică, să fie în mânile dumnea­
voastră, și, dacă se îngroapă niscaiva creștini
în curtea bisericii, și au obiceiul de dau
ceva, și aceia s’o luați dumneavoastră, și
încă și chiriile de la case, de la prăvălii,
de la magazii, să le luați dumneavoastră.
Și, dacă vre-un frate ar închină bisericii
ori o casă, ori o prăvălie, ori o magazie,
s’o scrieți asupra cui veți crede dintre dum­
neavoastră, adecă pe care-1 veți găsi bun, cu
părerea voastră de obște. Și cheltuielile
ce se vor face la mutevelî, ca să o scrieți
să faceți dumneavoastră. Dar asupra bi­
sericii sau asupra egumenului să n’o
scrieți vre-odată, ca să nu pățim ca și cu
prăvăliile pe care le-am pierdut fără drep­
tate. Și, când veți vedeă că o casă ori
prăvălie ori magazie nu folosește să o aibă
Sfântul Mormânt, căci poate s’ar iscă vre-o
dușmănie sau pagubă, voi, epitropii, să
strângeți și pe ceilalți bătrâni din mahalà,
și să vorbiți împreună, și cu părere de obște
să o vindeți, și să luați dumneavoastră
banii. Apoi, la biserică, dacă se va strică
ori cărămida, ori va fi nevoie de orice me-
remet, să-l faceți dumneavoastră, și nu egu­
menul; spune'm mai curat: dacă egumenul
va voi să facă cevă pentru huzurul lui,
s’o facă el pe seama lui, iar,, dacă acelea
sunt de nevoie, faceți-le dumneavoastră; și,
dacă prisosesc ceva bani, trimeteți-i la noi
cu scrisorile voastre, în fiecare an, de Sfântul
Gheorghe. Și numele celor ce închină cevă
bisericii să le scrieți, ca să se pomenească
în biserică, dar să le trimeteți și la noi,
ca să le trimetem la Ierusalim, spre a se
pomeni și acolo. Și via ce a cumpărat-o
chir Leontie, să o vindeți și să luați banii
dumneavoastră. Asemenea și [actele:] hoge-
tnrile și alte temesuturi și porunci și buiu-
ruldiuri ale bisericii, ale chiliilor, ale pră­
văliilor și ale magaziilor, să le aveți pe
toate dumneavoastră în mânile dumnea­
voastră. Și, când Dumnezeu va chemă în
împărăția Sa pe cinevă din dumneavoastră,
epitropii în viața să voteze pe un om de
 Ttoç, và tò ZOTkrpsts zat và zàpsts rà àa-
zpa ’EvTtjiÔTTjç aaç. ’ Azôp.7] zat rà yorCérta
zat àXXa Tsp-eao'jTta zat ôptcpoôç zat zou-
^to'jpTta t^ç èzzXijataç, twv zsXXiwv, twv
èpyaonjptwv, zat twv pavaCeiwv, và tà eyers
oXa 7] ’EvttjxôtTjç aaç etç ystpàç aaç. Kai,
ôtav ó 0eôç zpoazaXsaifl ttvà àzô tïjv ’Evtt-
[xótTjtá aaç etç tt¡v SaatXsiav tou, oí Çwvteç
èzitpozot và tpTj'piÇoov ttvà yp^aipov av6pw-
zwv Stà szixpozov etç tòv tózov toô àzofia-
vovtoç, zat etta và pàç ypà^onv eîSïjatv và
toô aréXvwp.ev zat vpàpp.a szttpoztxóv. "Siate
zapazaXoûp.ev, ëtCt và zájiete, è£ àzo'pàaewç,
zat ozotoç ^yoôp-evoç ôsv tô atépêx), àç Xet'pfj
àz’ aôtoô, zat epyetat àXXoç.
(Legrand, l. c., pp. 65-7, n° 22.)
CCCCXIX.
Antioh-Vodă Cantemir către Patriarhul Hrisant de Ierusalim, cu mulțămiri
pentru condoleanțele arătate la moartea Doamnei.
’Erctatokì] Avttóyoo Kavrep-tpij BoeoóSa
zpôç XpôaavOov, eoyaptatoôvtoç èzl toîç auX-
XuxTjtTjpiotç toô Ilatpiápyoo Stà toô -^£¡10-
voç (sic).
Mazaptwtate, aoywtare zai OeozpôoXïjts ôéa-
zota zat üatptâpya t^ç à-paç zwXswç 'lepooaa-
Xïjp. zai zàaïjç IlaXatattvvjç, zôpte, zôpte
XpôaavOe, ’^pétepe 8$ zatà zveôpa zàtep zo-
Setvo'tats, t^ upetépa iptXoatop^wtât^ à'/àz^
pet’atSoôç àzovépopev zpôapTptv, àazaÇôpevot
fijviepàv t^ç Se^táv ôeôpevot toô aapzwOév-
toç St’ ^¡iàç 0soô ozwç erț] ôytatvo'jaa zat
eüÖopoöaa.
Ttjv ttptav aùt^ç èXàêop.ev eztatoX-ijv zai
7¡¡i.tv sysf/jV, Ô6ev ôtttwç tî]v yapàv Xaêovteç,
úzepeuyaptatoóp.ev Mazaptôtvjtt tïjç: zpw-
tov psv ott eȚvwp.ev tà zepi t^ç ôyteiaç, Seo-
- tepov 8s ott, wç zatŸjp zai zatptzàç çtXoç,
pàç auXXnzàtat, zai ôtaçopotç tpôzotç à-
vaȚzâCet ¡iaç và ¡ri] XuzôpsaQsv zatà tô
péveOoç t^ç àp.stpot> Xùztjç ôzoô aiçvTjSiwç
p.âç èaovsÔTj.
Asazorà ¡ion pazaptwtate, eXoȚtâCapev ott
và ijtov tô zà6oç àvuzôyopov opwç è^vopt-
aapev ott ó 0eôç sù6ùç etç tô zàOoç ôtôet
zai tô çàppazov: rijv ozopov/jv, Xsțw, ôzoô
Tjtov àztate'jtov. Tï]v èXztôav paç etç ’Ezetvov
syojiev, zai áv zote pazpoQopwvtaç zai Xo-
zwvtàç paç 7]6eXe> evSovapwa’ț] rijv zapòtav
p.aç, etç tò và eòyaptatwpev tò ò'vopà too
zai và èpp.eivwpev eôyaptatwç etc tò SéXïjpà
ton, za6ô>ç zai Mazaptorrjç ttjç p.àç tô ya-
vepwvet.
treabă ca epitrop în locul răposatului, și
apoi să ni dea de știre în scris, casă trime-
tein și carte de epitropie. Cum vă rugăm,
așa să faceți, după hotărâre, și care egumen
n’ar voi, să plece de acolo, și să vie altul.
1707-8,
Februar.
Scrisoarea lui Antioh Voevod Cantemir
către Hrisant, mulțămind de condoleanțele
Patriarhului pentru Domn (sic= Doamnă).
Prea-fericite, prea-înțelepte și de Dum­
nezeu păzite stăpâne și Patriarh al sfintei
cetăți Ierusalimul și a toată Palestina,
doamne, doamne Ilrisante și al nostru după
suflet părinte prea-dorit, îndreptăm cu re­
verență și iubire adâncă închinăciunea
noastră către Tine, sărutând sfânta - Ți
dreaptă și rugându-ne de Dumnezeul cel
întrupat pentru noi ca să fii sănătos și
bucuros.
Am primit cinstita-Ți scrisoare și nouă
dorită, pentru care luând îndoită bucurie,
mulțămim foarte mult Fericirii Tale: întâiu
pentru că am cunoscut cele cu privire la
sănătatea Ta, și, al doilea, pentru că, fiind
ca un părinte și prieten al tatălui mieu,
plângi împreună cu noi, și în felurite chi­
puri ni faci silă să nu ne întristăm după
mărimea nemăsuratei dureri care ni-a căzut
pe neașteptate.
Stăpâne al mieu prea-fericit, socotiam
că suferința e de neîndurat; ci am cunoscut
că Dumnezeu pentru durere dă anume și
leacul: adecă răbdarea, care nu eră de
crezut. Avem nădejdea noastră în El, și
prin îndurare și întristare doar ni-ar împu­
ternici inima, ca să mulțămim numelui Său
și să rămânem cu inulțămire la voința Lui,
după cum și Fericirea Ta ni-o arăți.
382

PvwptCopsv ori èz twv èyzX'/jpàTwv paç,
Òó£a Tip odtwç suoozijcavTt, XsyovTàç Ta aùrà
rcàXtv xarà tô àv0pwrc:vov, XtircopsaBs, èvo-
yXoópsaOs, anXXovtCôpsvot Tà rcsptCTaTtzà toû
rcà.0ouç. PvwptCopsv on zai, ywp'tç và ttjv
àvayzàawpev, è£ tôtaç rcpoatpsaswç, xa0ôjç
zat pàç tô ȚpâtpeTS, etc Tatç sùrcpoaôsxTatç
rcpoasoyaîç zat Xtravsiatç ttjç và pv^povsöscat
rcapà ttjç MazaptÔTTjTÔç ttjç, zat rcapaxaXôi
và ttjv iysTS stç ttjv pviJpTjv aaç, Scòti èxsiv/j
tj pazaptTtç stys soXaêwç îtpôç ttjv Maza-
ptÔTTjTa TTJÇ.
Ka0à>ç rcoXXàxtç stç rcoXXàç twv ôrcoOéaswv
styev àpsptpvwç rcpôç rjpàç, pàXXov ôè zat
Stà tô a'jvotzéatov zai çpovTt'Cst wç rcar/jp
rcvsupaTtxôç, ôsarcoTa pou, ùrcepsnyaptarw Tjj
MazaptÔTTjTt aÜT^ç: Țvwpt'Cw tô rcpo0npov ttjç
aTàrcTjÇ. At’ aÙTÔ Tt và strcwpsv; ’Eppsvopsv
t^ 6ooX^ aaç, zat oùyt aXXov. Ppàppa ôtj-
Xwtixôv t^ç àyaB^ç a&T^ç xai Tjptv rco0stv^ç
ô^tstac và sywpsv: ot ôèypôvot ttjç aîjç Ma-
zaptorTjToç etïjoav 0SÓ0SV rcàprcoXXor at ôè
â?tat aÙT^ç sùyat sv/jaav p.s0’ ’Șpwv zàvTWV.
<I’sSpooaptot> a'.
ïiôç xarà rcvsùpa aot^ç zat stç toùç ô-
ptapoùç rcpoô’jpÔTaToç.
3Iw. ’Avrtoyoç Bosôôôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
Știm că, după păcatele noastre, slavă cui
a hotărât așa, vorbind iarăș ca un om, ne
întristăm, ne tulburăm, cugetând la împre­
jurările suferinței. Știm că, fără a Te fi
silit, din însăș a Ta aplecare, precum îmi
și scrii, va fi pomenită în bine-primitele-
Ți rugăciuni și slujbe de către Fericirea
Ta, și Te rog să o ai în amintire, pentru
că ea, răposata, a avut evlavie față de
Fericirea Ta.
Precum adesea la multe lucruri ai fost
fără grijă către noi, și mai ales ■ pentru
nuntă, și te gândești ca un părinte duhov­
nicesc, stăpâne, mulțămesc mult Fericirii
Tale: cunosc aplecarea-ți iubitoare. Pentru
aceia ce să spunem? Rămânem la sfatul
Tău, și atât. Să avem scrisoare care să
vădească buna Ta sănătate, dorită și nouă;
iar anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
cât de mulți; și sfintele-Ți rugăciuni fie
cu noi cu toți.
Fevruarie 1.
Fiu duhovnicesc al Tău și la poruncă
prea-gătit.
h Antioh Voevod.

ccccxx.
Constanti­ Alexandru Mavrocordat către cei de la Sfântul Mormânt, despre recoman­
nopol, darea lui Hrisant ca Patriarh al Ierusalimului de înaintașul său Dosoftei și despre
1707,
25 Februar.
datoria lor de a-1 primi și ascultă.
’AXs^avôpoç Manpozopôà.TOç toîç 'A'poTa/ptTatç.
IlavtepwTaTot àpytepetç ot ôrcoxstpsvot t<p àrcoaToXtzip rcaTptapytzip 0pôv<p twv 'Ispoao-
Xóp.tòv xat ai Xotrcot rcavoctmaTot tspopovayot zat ôatwTaTOt povayot, ttjv Tjpwv 'lepÓTTpa
yatpSTW zat àarcàCopat. Kùptoç ó 0eôç ôtaçuXaTTOt ùpàç èv ôytstqp zat eÙTjpspta ôt^vezei.
Tô rcapôv sivat rcpwTOV pèv và ôwawpsv tôv rcpoafjXOVTa optv yatpsTtapôv, xat ôsùrepov
và ^avspwawpsv rcpôç bpàç, av zaXà zat và èypâtpapsv zat rcpÔTspôv èv aovToptiț, OTt, èrcstôïj
ó paxaptwTaroç üaTptàpyTjç rcpwvjv 'IspoaoXùpwv xùp Aoatôsoç èrcXfjpwas tô xotvôv ypsoç xat
àrcsôfjpTjasv siç Tàç atwviaç twv ôtxatwv p.ovàç, èrcpoëtôàafiïj p.è xotvtjv fvwpTjv rcàvTWV twv
èvraù0a ôp0oôô|wv yptaTtavwv zat ttjç tspàç a’jvôôo’j twv àpytspswv stç aÙTÔv tôv àrcoato-
Xtzôv 0póvov toù naTptapysto'j twv 'IspocoXúpwv ô xùp XpùoavOoç, ovraç vvTjatov 6psppa ttjç
’ExxXvjataç ttjç èv 'IspoaoÀôpotç, xat rcàatv tjptv ?vwptpoç xat TjYarcTjpsvoç. Etç toù Ozoioo
tôv rcpo£t6aap.ôv tjtov aùp^Tjçoç xat tj yvwp.7] toù èv pazapta. Tț) Xfjist vsvopsvon àotôtp.oo
IlaTptâpyou xùp AoatOson, zaOiùç ôèv XavOàvet op.âç’ èrcstô'/j Tj^sùpsTS xaXà rcwç r¡ ȚvwpTj too
siç tôv vùv pazaptwTaTov xùp XpùaavOov sxXtvs rcàvTOTs, àXXà xat rcpôç Tjpâç rcoXXàxtç tô
s'Xsțe, xat, èyyùç toù Oavárou ^svopsvoa, èv t^ rcpo^pacsta^ ôtaOfjXXi 7-a'- ’X£iP'! svaypa-
YtaOsta'ïj tôv pazaptwTaTOV xùp Xpùaav0ov èôfjXot) ôtàôoyov TOt>. Toùtoo Xotrcôv t^ Tvwpu, œ;
èprcvs'iaOsta’fl rcapà toù ’A^íod üvsôpaTOç, anvatvsaàaTjç xat ttjç tspàç awôôot), sytvs voptpw;
xat xavovtxwç tj psTàOsatç sic tôv àrcûaToXtzôv rcaTptapytzôv 0po'vov twv 'IspoaoXopwv toù
pazaptwTàTO'j üaTptàpyo'j xopiov XpuaávBo'j pè Tpórcov íjau/ov xat stpTjvtzov, ywptç và àzo-
XoüBïja^ zàppta Crppta.
 '383

Kat Xotzòv ôsXets gyg ti¡v aóti¡v fymp zat eovotav zat eóXáóetav etç tip Maza-
ptótgtá too, zaôwç zat etç tôv rapò aótoò Ilatptápygv zùp ûooiOeov, tòv zat Oetov aótoò zat
QéXete aop'ppovttÇ-g aótoò tip ’ExzXgotaç zat twv yptottavwv, -poXâttovteç zat zpôç àXXgXooç
tòv aôvSeapov t^ç xveopattzip Spàrge zat tip yptaroxapàòorov eiprpgv zat ópóvotav tò
Ozotov pavòàvovtec zat -gpstç, OéXopev yapg, èzstSi) zat è'yopsv eóXaoetav eie tòv Zwoòo'yov
Tâ'pov zat etç ôXa tà èv 'kpooaaXgp aeoàapta xpoozovgpata, zat àyazoòpev tip etpgvtzip
zvèépvTjatv, zaì tip àvevoyXvptav aótwv, zat 8èv Xstxopev arò tip Sovatip aovSpoprp.
"Aç è'yw 8è ttptov ópwv 7pàppa SgXwttzòv îtavtôç ypetwoooç, è'tt ês zat tàç eôyàç ópwv,
zat ot ypóvot -gpwv ergaav xóXXoì zat àyaOoL Tip óptov 'kpôrgtoç stç toùç ôptopoùç.
1707, ’heëpooaptoo 25.
’AXs^avopoç Maopozopoàtoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lm Manuil Gedeon.)

CCCCXXI.
Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Neofit Notara, despre felul cum, 1707,
după voia lui Dosoftei de Ierusalim, a fost așezat ca Patriarh Hrisant și despre 25 Februar,
datoria Iui Neofit de a rămânea ca locțiitor al fratelui său.
’AXé^avôpoç MaopozopSâtoç Neopótto Notápa..
ílavoatwtats zat Xoytwtate èitttpoxs twv oeôaaptwv ev tg zóXst 'kpovaaXgp xpoa-
zovgpàtwv, spoì 8è xpoaytXéatate, tip cip Ilavoatótgta yatpstw zat àaxâCopat. Kôptoç ó
0eôç Stargpotg aórip èv ó-petcf zat sógpepícf Srgvexet,
vEȚpa<{ia zat zpótspov zotvwç totç aótóQt tôv Oávatov toò èv pazapta rg X-g$et àotòtpoo
llatptàpyoo 'kpoaoXópwv zòp AoatOéoo, toò Oetoo tgc, zat tòv "pootoaopòv elç tòv aótòv à~oa-
toXtzòv 0póvov toò pazaptwtàtoo zat aoyoXoytwtatoo llatptáypoó zùp XpoaávOoo, toò àSsXcoò
tTjç’ zat vòv aû6tç 7pá'pw ott ó zpootoaapôç tip aótoò jMazaptôrgtoç èytve voptpoç zaì za-
vovtzoç, zat ps fvwpTp toò pazapttoo llatptàpyoo zòp AootOsoo, zaOtòc è'pavépwae tip Țvwpvp
too zaì èz. atopatoç wvopàttosv siç tòv zava7twtatov oìzobpevtzòv Ilatptápygv tò xpóawxov
tò StaSe^ópsvov tòv zatptapytzòv ©póvov twv 'kpoaoXópwv. Tò aótò zaì etç toò X0700 paç
' èSgXwasv, àXXà zaì etç tip StaOgzrp tot» Stà twv xeptatattxwv tòv vòv pazaptwtatov zòp
XpóaavOov èSgXoo StáSoyóv too. Kaì Xotròv xotvg yvwp-g tip OTȚZporgOetagc orò toò 'A7Í00
üveùpatoç èvtaôOa tepàç aovóSoo, aovaivoóvtwv zaì ijpwv, sytve, 0eoò eôSozoôvtoç, ij petàOsatç
toò pazaptwtátob Ilatptàpyoò zùp Xp'jaávQoo etç tòv a7twtatov Opóvov ttòv 'kpoooXópwv pè
tpóitov etprptzóv, ywpiç và àxoXo'jQgaig zàppta èvôyXïjotç rapa ttvoç C'gpta. Kaì èri toótw
àîtavteç èSo^àaapev tòv 0eóv, óroò èrtazértetat toùç àyt'o'jç tôîtooç. Kaì -g riavoatôtgç aoo,
av zaXà v^eópw xwç ítávtote èÇ-gtet zaì s'ypayev etç tòv àeipvgatov xpwgv TepoaoXópwv zòp
Aoatôeov và tip petaztrgirg arcò tijv èrtataatav aótip tgç èzttpoztzgç, zaì Sèv tô è'atsp7ev
•g Mazaptôfqç ton, opwç Stà tip zpôç aótòv a7azrp zaì eóXàSetav zaì eózetOetav Sèv àvté-
Xe7ev, àXX’ èSéyeto "va è'yg aótrp tijv çpovtiSa zaì tò êàpoç fgç èrtotaotaç, zaì Xotìtòv zaì
twpa Stà tijv à7àz7jv toò vòv pazaptwtáto'j Ilatptápyoü, toò àoeX^oò tgç, è'tt Ss zaì Stà yàptv
•gpetépav, óxoò ¿7azoöpev tò àCgptov toò 'A7tob Tà'poo, zaì s'yopsv eóXàostav stç aótà tà
a7ta xpoaxovTÌpata, 6èXet óìto'pép-g aótip t^ç sxtataoiaç tgv çpovttoa, Stà và ytvetat zat g
zpsxoüoa Z'jêépvTptç stç tà aótóQc zat, èpyopévob oòv 0ew sic tip ¿7tav xóX’.v 'IspouaaXijp
toò vòv pazaptwtáto'j Ilatptàpyo'j 'kpoaoXópwv zùp XpvaàvOo'j, OéXet 7tvg szstvo ózoò -gSeXe
yavg SÓX070V àvapeta^ó. Kaì Xotzòv aç syg tijv èxtotaatav aótijv zaì ypovtìòa êœç tgç xapoo-
otaç tip aótoò Mazaptorgtoç.
"Aç ë/w Ss típtov aor^ç ypáppa petà zaì twv sò/wv aórge, ip ot ypóvot etgaav zoXXoì
zaì àyaQoì. Tip Gip Ilavootôtgtoç eïç toùç optopoùç.
1707, ‘l’eëpo'japî'oo 25.
’AXs^avopoç Ma'jpozopôâtoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui llanuil Gedeon.)
384
CCCCXXIL
1707, Șerban Cantacuzino, Marele-Logofăt, către Hrisant de Ierusalim, despre
19 Mart. alegerea lui ca Patriarh în locul răposatului Dosoftei.
T<]> pazapuaráTcp, aoywTáTip te zal ko-
ytwatâtcp riarpiâpX'ț] t^ç àyiaç rcœkswç 'k-
po'jaakTjp zat rcàoTjç IlakamTÎVTjç, xopi-p, zoptto
Xp'jaavÖtp, tip sv Xptatip p.ot rcarpì rcsptrco-
Ovitcp, tt]v p.et’ eôkaësiaç rcpoaxóv7jo:v vopisco
zat àarcàCopai TTjv asëaapiav aòr/j; Se^tàv.
Tò TÌptov zat ceSàapiov aor^ç ypàppa e-
kaëov zat TTjv ayaO/jv aÓT^c óvtstav syàpTjv,
opwç rceptaaorè'pav yapàv zat sùypoaóvTjv paç
eSwas rò à£lwpa toö rcaTptapyixoù ©póvon,
órcoù Osía yáptrt zat ëoTjOstcp tò àrcókanasv
7j Sì) MazaptÔTïjç, zat xotvij yapà ețivsv, zat
arcavreç èôwaapev sòyaptsTÌav tip 0sip, órcoù
sTuys tò rcpàypa TotaÔTïjç kop^ç, àv xakà
zaì và skorcfjOTjpev zaì Stà tòv OávaTOV toù
p.azapttóTÓT00 AoatOéo'j IlaTptápyoñ, ovraç
rcakatôç paç rcanjp, zai pis xarà 0eòv àyà-
rcTjv sopiaxôpevoç rcpôç rcàvTaç opwç- srcstSîj
ètCvj tJtov tô OékTjpa toù 0eoù, tî và xàpopsv;
Oskopev êyet zal ttjv Mazaprónjia aou stç
tòv TÓrcov aÙToù. Atórt zai Maxaptor/jç aou
ytkoç rcakatôç zai àk7]67jvôç zai àyaOôç xai
aoywraroç, xai okatç Taîç yàpatç syst, xai
Stà toùto Oskopev TTjv eyet rcapr^optav stç
tòv TÓrcov toù paxaptwTà.Too AoatOsou.
Ot '^pisTspot otxtaxoi: ao^'jȚoț xai otoi xai
OoyaTspsç, yapëpoi xai vùpyat àrcavTsç eô-
kaëstç rcpoaz'jvoùv tt¡v MaxaptÓTTjTá aoo xaì
àarcàCovTat tt¡v asëaaptav aoT^ç ôsttàv. Atà
và sywpsv tòv "Aftov Tàyov stç àyàrcTjv zai
sokàëstav, sy’ ok'^ç piaç Çw^ç Soùkot Oskopsv
staöat toù 'Aytoo Tàyou pis tt¡v zarà Sùva-
ptv paç Soùkstptv. TaÙTa pèv zaTà tô rcapôv’
7] Ss soy_7¡ zai eokoyia t^ç S^ç MaxaptÔTTjTOç
sit) psrà rcàvTwv "ôpûv, sv ëitp rcavTt. ’ApTjv.
Tijç X^ç MazaptÔTTjTOç
zaTà rcveùpa otôç zai Soùkoç ’
Xspëàvoç ó Msyaç AoyoOsr/jç.
1707, Mapntp 19.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCXX1II.
1707, Antioh-Vodă Cantemir al Moldovei către Hrisant, Patriarh de Ierusalim,
21 April. despre afacerea mănăstirilor și neînțelegerile sale cu Vodă Brâncoveanu.
MazaptwTare, soy w cave zai aYtwraTs §sa-
rcOTa zai IlaTpiâpya TTjç à?iaç rcôkswç 'k-
pouaakîjp xai rcàcTjç IlakataTÎVTjç, xùpts xopts
XpùaavOs, ^psTSpe Ss xarà rcveùpa rcárep rcap-
yikvaTs, TTjv MaxaptÓTTjTa tt]ç, eukaëwç rcpo-
saYopsoôpevoç, ttjv Ttptav aur^ç 8s£tàv aùv
Prea-fericitului, prea-înțeleptului și prea-
învățatului Patriarh al sfintei cetăți Ie­
rusalimul și a toată Palestina, domnului
domn Hrisant, celui întru Hristos al mieu
părinte prea-dorit, mă închin cu evlavie
și sărut sfințita-Ți dreaptă.
Cinstita și venerata-Ți scrisoare am pri­
mit-o, și m’am bucurat de buna-Ți sănătate,
dar mai mare bucurie și mulțămire ni-a
dat vrednicia Scaunului patriarhicesc pe
care cu harul și ajutorul lui Dumnezeu
ai luat-o Fericirea Ta, și a fost bucurie
obștească, și toți am dat mulțămită lui Dum­
nezeu că s’a întâmplat o astfel de alegere;
deși ne-am și scârbit și pentru moartea prea­
fericitului Dosoftei Patriarhul, fiindu-ni
vechiu părinte și aflându-se cu iubire după
Dumnezeu față de toți; dar, de oare ce așa
a fost voia lui Dumnezeu, ce să facem?
Te vom avea și pe Fericirea Ta în locul
lui. Pentru că și Fericirea Ta ești prieten
vechiu și adevărat și bun și prea-înțelept,
și ai toate harurile, și de aceia Te vom
avea ca mângâiere în locul prea-fericitului
Dosoftei.
Ai noștri de casă: soția și fiii și fetele,
ginerii și nurorile, toți cu evlavie se în­
chină Fericirii Tale și-Ți sărută venerata
dreaptă. Pentru că avem Sfântul Mormânt
în iubire și evlavie, în toată viața vom fi
servi ai Sfântului Mormânt, cu toată slujba,
după puterea noastră. Acestea deocamdată,
și rugăciunea și binecuvântarea Fericirii
Tale fie cu noi cu toți, în viața întreagă.
Amin.
Al Fericirii Tale
sufletesc fiu și slugă:
Șerban, Marele-Logofăt.
1707, Martie în 19.
Prea - fericite, prea-înțelepte și prea-
sfințite doamne și Patriarh al sfintei
cetăți Ierusalimul și a toată Pales­
tina, doamne doamne Hrisant, al nostru
duhovnicesc părinte prea-iubit, către Fe­
ricirea Ta cu evlavie îndreptându-ne, să-

Tto Xp:orôç àvéor/j àaza'ôp.s6a, Ssôpsvoç toô
Kopioo và tTjv StasoXàrrig zavrôç zov/jpoô
GuvavrTjp.atoç zat và tijv à^twoT] và sop-
tào^ zai và zavTjvJptaio Xap.zpwç rrçv
ÇœTj'pôpov ’Avàatasiv zat èçéroç zat etç ypô-
voç zoXXoôç. 0èv àStZTjGajiev tT¡v Mazaptôtz]-
ta TTjç etc tô zwç p.àç sfpatjjsv, Stótt zatà tô
7pàppa tïjç àzezptOTjp.ev, tò ozotov zat tô
syopsv. Màç&jpa^s tote ïj Mazaptôr/]ç aùxvjç
zwç auto zoù zépvop.ev àzô tà povaatT]-
pta Savetzà và èarjzôvoovtav, zat ^pstç, ó
0sôç tô ytvwazet, zapptav țpopàv, otav ypítaa-
öwpsv, òèvtò àpvoóp.eaO=v: zépvopev, zat záXtv
tà StSopev è| àvàvzïjç etvat, zat záXtv p.s tò
àÇ7]p.tzotov tooç tà zépvoov: và Swa^ ó 0eôç
và p-Tjv tà ypstaaOwpev zXéov zavéva zazòv
zap’ Tpp.wv tà p.ovaat7Ìpta Sèv e/ouv’ và oor,-
6t¡gt[¡ ô 0eôç, zaOàtç çoXàttovtat swç twpa,
và psivouv zai àzô toô vôv. Màç ypà'pet
Mazaptótvjtá tvjç zwç etvat zpo6opoç etç ott
zai av ttjv zapazaXéawpev và pàç etipeQ^-
tò Xotzóv, aòtò etvat tò CrjtTjp.à p.aç: zaôoiç
p.àç à7azoùaev ó zotvôç zarijp 'qp-wv, ó èv
pazapia t^ Xf^st zùp âootOeoç, rotoôtwç zai
■f¡ Mazaptóttjtá f/]ç opotwç Sè zai zatà tTjv
Stàôeotv ôzoô etye zpôç tôv p.azaptr/]v tôv za-
tépa paç àzapaXXàztwç zai zpôç ^pàç. Metà
taôta, 7j£et>povtaç zwç zai petà toô àôeX'poô
paç Baaapàêa-BôSa ott èyete' çtXtatç, zaôwç
zai etç 'ôpàç, zapazaXoôpev àvtawç zai pe-
aoXaëTjCO'JV syôpat zai StaêoXai zai etç tà
ôùo pép’t] và eópíazetat Mazaptotvjtà ttjç
zatatpozij twv axavoàXwv zai t<ï>v syôpwv
paç, zapaStSwvtaç ’tTjv àXTjôetav zai œave-
pôvwvtaç tpavepwç tà tpeôpata twv zazoôp-
țwv, iva pi; Sóvatat xavévaç tpoypôç X070Ç
và pàç azavSaXtaff zai pévwpev zai 7¡petc
zpóQopot etc tà zpoatá'ípatá ttjç: totoôtw ôè
tip tpôztp àôovatoôv zai ot èyOpot. Etç aùtatç
tatç '/¡pépatç ptoeôopev stç ëaatXtxijV
zpootaȚTjv o6ev zapazaXoôpev và pàç eu-
yvjÔ^ teXetwawpev twv aôOevtàSwv paç
ttjv zpoatavrjv1 : aor/] ôè etvat 7) èXzioa paç
pè ttjv Soijöstav toô 0eoô và ysv^ tô èzt-
zoÔoôpevov. O'ôtw 8s zatà tò zapóv, zai vj
sùyTj zai ïj eôXovia aot^ç pe6’ ’^pwv. Ot 3s
ypôvot tTjç zoXXoi zai euto/stç.
’AzptXXtoo 21.
’i’tôç zatà zvsôpa aot^ç zai eiç toùç ôptapoùç :
Zo Antioh Costantin Voevod.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
1 „Iară la anul, de primăvară, venit-au poruncă de la Poartă la Antioh-Vodă să meargă să lucreze
la Tighinea; deei îndată s’au rădicat cu toată boierimea și cu salahori și s’au dus la Tighinea“; Neeulce,
p. 287. Pentru certele cu Brâncoveanu, ibid., p. 281 și urm.
58183. Vol. XIV.
385
rutăm cinstita-ți dreaptă eu „Hristos a
înviat“, rugându-ne Domnului să te pă­
zească de orice întâmplare rea și să te în­
vrednicească a serba și a prăzniii strălucit
aducatoarea de viață. înviere și în acest
an și întru mulți ani. N’am nedreptățit pe
Fericirea ta în felul cum mi-ai scris Fe­
ricirea Ta, căci am răspuns dupăscrisoa-
rea-Ți; pe care o și avem. Ni-ai scris
Fericirea Ta că aceia ce luăm de la
mănăstiri cu împrumut să înlătur, și noi,
Dumnezeu știe, câte odată, când avem ne­
voie, nu tăgăduim că luăm, și iarăș dăm
îndărăt, de nevoie, și iarăș le ieau fără vre-o
pagubă a lor; să dea Dumnezeu să nu mai
avem nevoie: vre-un rău de la noi nu au
mănăstirile; să ajute. Dumnezeu că așa cum
se păstrează pănă acum să se păstreze și
de acum înainte. Ni scrii Fericirea Ta că
ești gata, la orice te-am ruga, să ne cerce­
tezi; de altfel aceasta e cererea noastră;
după cum ne-a iubit părintele nostru al
amândurora, cel întru fericită săvârșire dom­
nul Dosoftei, așa și Fericirea Ta, precum
avea aplecare către fericitul nostru părinte,
tot așa și către noi. După aceia, știind cum
că și cu fratele nostru Basarab-Vodă aveți
prietenie, ca și cu noi, ne rugăm ca doar
să se iea de la mijloc dușmăniile și pârile,
și în amândouă laturile să se afle Fericirea
Ta, ca o răsturnare a seandelelor și a duș­
manilor noștri, arătând adevărul și vădind
fățiș minciunile făcătorilor de rele, ca să
nu poată orice vorbă rea să ne tulbure;
și rămânem și noi gata la poruncile tale:
în acest chip rămân fără putere și dușmă­
niile. In aceste zile chiar, plecăm la po­
runca împărătească; pentru care cerem să
te rogi să săvârșim orânduiala domnilor
noștri; aceasta e și nădejdea noastră, cu
ajutorul lui Dumnezeu să se facă aceia
ce, se dorește. Așâ e acum, și rugăciunea
și binecuvântarea-Ți fie cu noi. Iar anii
să-ți fie mulți și fericiți.
Aprilie 21.
Fiul sufletesc al Tău și gata la porunci:
Io Antioh Costantin Voevod.
’
49
386
CCCCXXIV.
1707, Constantin-Vodă Brâncoveanu către soborul Ierusalimului, pentru alegerea
l-iu Iulie. Patriarhului Hrisant.
’IwàvvTjç KwvaravTtvoç Baaaapàêaç Bos-
6ôv5aç, AùOsvnjç rcáaYjc Ot>77po6Xayíac.
j- HaviepÓTaTOt xat OsoçtXsaTaTot aytot
àpytspstç, ot óxoxetpsvo! tí¡> a7twTaT(,> 0póv<p
twv 'lspoaoXóp.wv, ítavtspwTatot zat atósG'pw-
Tarot aytot áp-/_tp.avSptTat toó abroó áftWTáTot)
0póvot>, jtpwTOG'ïnekot ts zat GZS'joyóXazsc,
xaOijfoóp-svot, zpo7¡7oóp.svot, ezzXrjOtápyat, s-
ip7¡p.sptot xat p.ovayot xávrwv twv é'aw xat
e£w tspwv xat aeSaapíwv p.ovaaT7¡ptwv, Ttp.tw-
Tá.T7¡ xat áyta aovare, tt¡v zpoo^xonoav st>-
Xáostav xat xpoaxóvijalv àxovép.op.ev xáatv
ôp.tv xat stôïjatv Stôop-sv wç èXà6op.sv tò xot-
vóv óp.wv 7páp.p.a, xat s^vwpíaajisv Tàç ôzsp
T¿p.wv soyâç aaç xaì oaa zpôç eòyaptaTtav
Stà Tàç zarà xatpoùç 6o7j6staç xat a'jv3po<iàç
paç süysTtzwç pàç axoîtosTS' stç Tàç ô~otaç
xat ó 0sôç và aâç óxazoóa^. Tò xwç irpôç
Totç àXXotç syàpïjTs xôvtsç sëatpsTwç xat Stà
T7¡v vôv aovSpop.7¡v óitoù sxàpajisv xat àxs-
xarsaTàÔT] ôtàôoyoç toù aoroô aȚtWTâTO'j rca-
Tpiapytxoô 0póvot> twv 'IspoaoXfjp.w ó sv
XptaTtp '^jiwv rcaTTjp xat Barptapyr^ paxa-
ptwsaToç xôp Xpôaavôoç, xat s’ôysaOs ozsp
aÔTOÔ xat oxsp ^¡iwv, xat óxóaysaSs xàvTsç
ozoTaYTjv xat soxstQstav xat xàaav soXàostav
stç rijv MaxaptÓTTjTa too, sîtatvsTÔv spyov xat
yptaTtavtzov, TaoTÒv stxstv xat 6so'f tXsç xàp-
vsTS, xat tô syàpï][isv xat ^¡isîç xarà iroXXà :
ouTW xat ?àp è'aTt tô xpéxov xat soXoyov xat
ôixatov và 7tvsTat, StaTt r¡ Maxap’.ôtijç toô
ôsv sxposêïj stç rijv xaTptapytxijv à|tav aòrijv
sxtêaTtxwç, àXXà voptpwç xat Stà t^ç Oôpaç,
waàv o~oô etvat 6psp.p.a toô aÔTOÔ àytWTàToo
0póvo'J, xat sxoxtaas, xat sp.ôy6ïjasv stç tt¡v
SoóXs'jatv too aÒToù àxaXwv ¿vóywv.
Toôto xpoëXsîtovTsçxat ^p.stç wç söXoyov xat
Stzaiov, aovY¡p77Íaap.ev 0X7] «puygxatxapôttf, wç
péXi] toô aÙTOÔ 0póvoo, xatxpôjiayot, xat suXo-
77]TÔç ó 0sôç 0 xpwTatTtoç, orcoû sôôôxTjae và
XaÊ^j sXsoç vj ôrcôôsatç xarà tô Stxatov xat xaîà
tôv xoOov paç, xai s’Xsttpav ot ë£w9sv èxtêà-
Tat xat xàaa svSs/optsvT] îtsptaTaatç. Bsoata
etç tò sp7ov aÒTÓ, oxoô espe^ev êrCï] eîpijvt-
xwç xat àrapâyœç, Osta xat pôvvj veôatç t¡to[v]
xat ôyt àXXo : Stà toôto xat îtàvTsç ¡iaç xat
yatpop-ev xat a7aXXop.s6a xat eôXo7OÔp.ev su-
yapicTwç tôv zpovoïjTïjV 0sóv. KaXôv t¡tov
àxôp.7) (àvSpwittvwç XaXoôp-sv) và ^6sXe
sxstvoç ó àstp.v7jGT0Ç xôp ûoatôeoç, ó p$7aç
Io Constantin Basarab Voevod, Domn a
toată Ungrovlahia.
•¡- Preasfințiți și de Dumnezeu prea-iubiți
sfinți arhierei, cari sunteți supuși prea-sfinți-
tului Scaun al Ierusalimului, prea-evlavioși
și venerați sfinți arhimandriți ai aceluiaș
prea-sfințit Scaun, protosingheli și skeuo-
phylaci, catecumeni, proegtimeni, eclesiarhi,
parohi și călugări ai tuturor mănăstirilor
sfinte și venerate din lăuntru și din afară,
prea-cinstită și sfântă adunare, cuvenita evla­
vie și închinare v’o aducem vouă tuturora, și
vă dăm știre cum că am primit scrisoarea
voastră de obște și am aflat rugăciunile
voastre pentru noi și câte ni le dați prin
rugăciuni ca mulțămire pentru ajutoarele
și sprijinirile noastredupă vremuri,—la care
să vă asculte Dumnezeu! Cum că, pe lângă
altele, v’ați bucurat toți cu deosebire și
pentru ajutorul de acuma ce am făcut și s’a
așezat urmaș al acelui preasfinții Scaun pa-
triarhicesc al Ierusalimului cel întru Hristos
părinte al nostru și Patriarh, prea-ferieitul
chir Hrisant, și vă rugați pentru el și pentru
noi, șifăgăduițicutoții supunere și ascultare
și toată evlavia către Fericirea Sa, lucru
vrednic de laudă și creștinesc, deci și iubitor
de Dumnezeu faceți, și ne-am bucurat și
noi mult: căci așa e cuviincios și bine și
drept a se face, că Fericirea Sa nu s’a
ridicat la vrednicia patriarhicească prin
năvălire, ci legiuit și pe poarta cea mare,
ca unul ce este crescut de însuș acest prea-
sfințit Scaun, și a lucrat, și s’a ostenit întru
slujba lui din cea mai fragedă vrâstă'.
Aceasta privind-o și noi ca un lucru
bun și drept, am ajutat din tot sufletul și
din toată inima, ca membri ai acelui Scaun
și luptători pentru el, și slavă Domnului
începătorul a toate, care a binevoit să aibă
milă propunerea după dreptate și după do­
rința mea, și au lipsit năvălitori din afară
și toată tulburarea ce se putea așteptă. De
sigur că întru acest lucru, care s’a petrecut
astfel pașnic și fără tulburare, a fost numai
îndemnul dumnezeiesc, și nu altcevă: de
aceia și noi toți ne bucurăm și ne veselim
și mulțămim recunoscători lui Dumnezeu
cel cu grijă. Ar fi fost (vorbind omenește)
bine să mai fi trăit cel de veșnică amin-

çoistïjp tïjç ’lîzzkTjaia.ç paç' àkk’, sxswïj stÇt;
r¡tvj tò Ôékïjpa toû 0soô và psTaS-ft àxò tà
xpôazaipa stç tà aiwvta, vsvtjôTîtw tô Soô-
kT|pà to tô a^tov, wç sv oôpavw, xat s xi
T'^ç 7^ç- àpxore ôs f¡ 6sta too xpôvota và
ewnr¡trq y-a‘ st? w et» roôtov tôv sv
XpiGtip xaxspa xal IlaTptâp/Tjv pazaptw-
tarcv zòp XpôaavOov OȚietav, eòpwanav, Çw-
Tjv jiaxpôÊtov zat xàcav êôvaptv, kôyo’j
ts zai spyon, ôxoô và <5iaxpé<¡q] stç tïjv
à£iav auTijv, zat và S'JV7¡0f| và ôtotzqa-ç)
xat va 7totp.ávf¡ tôv aȚtwTarov abroó Opóvov
Xat TÔ SJlÄtGTSOÖsV at>T<î> koftzòv XOÍpV’OV, TÒ
óxotov xat skxiCopsv và toö tò âțtwaȚj aùtôç
ó Kôptoç, OTt etvat ó~oxsíp.svov xsxoqiTjjisvov
(is xàaav àpsTïjv xat xpaór/jTa, ttjV ôxoîav
pè tô và Tïjv ôkéxwpev xai âp^TjOsv
kàpxouaav, stç tôv sauîôv too, xai tôv àya-
xïjoap.ev, xai tôv á^axoopey, xai stç xspta-
oÔTSpov Oskopsv sxTstvst Tïjv xspl aòxòv à^à-
xtjv p.aç, 3tà và àxokapêàvwpev xat Tàç
¡j-axaptooç too sô)(àç xai sôkovtaç.
’Eyâp-zjpsv kotxôv zarà xokkà Stà ttjv Ostoj
vsôast p.erà0satv aoroo xai à£tav, àkkà ôsv
s^apvjpsv xai oktforspov, Start tòv síSopev
xai oç>6akpoyavwç xapa7$7ovóra TjÔT) za;
xpôç rpp.àç, roô óxotoo t¡ Maxaptor^ç sxptvsv
SOkoȚOV XpWTOV và skÔTQ XpÔÇ Tà Tjp.STSpa,
và tà svraoOa sòptaxóp.sva psTÓ^ta
zai à-pa p.ovaarr(pta, sxstra, psr’ oo xokô,
và sk07¡ xal xpôç ôpàç, và aàç àxokaôa^
zal và aàç aoy/ap^ xvsopaTtzwç’ tô óxotov
zat toôto, xaâwç zai rà à.oka, ó 0sôç và
toô tô â^twa-țj.
’E^àpijpev àxópvj zai Stà r/¡v stS/ptv óxoò
pàç StôsTs xwç srskstwôïj Tj kaöpa toö 'A? ion
Xáooa, stç Só£av 0eoö. Xàç óíóopev zat vj-
petç stÎTjotv và àvTt^ap^TS, xwç zai sSw
STskstwOvj sx. 6à6pwv àj sxxkvjota toö ps?a-
kopàprjpoç xairpoxatoçôpoo 'A^tool'swpYÎoo,
*^Ttç, àxò oaaç sxxkyjataç xai povaaTTjpta
soptaxovrat stç tòv tôxov paç, stvat zai so-
po^wporspa, zai ôtp/jkoTspa, zai zoaptwTspa.
Asv è£wSeô07jaav opwç zai stç aòrijv òkt?w-
Tspa xapà oaa zai stç tôv ’A-pov Xàôoav
aÔTÔOt, 'O aftoç Ôsôç póvov và stvat sòxpóa-
Ssztoç stç Tïjv xpoayopàv száaroo, zai 6ot¡-
6ôç stç rà exr/stp/jp-ara roo, rà xpôç tô
àfatìwv àxoôksxovra. XovTjxokoôôrps xspt'pa-
vwç zal ó syzatvtaapôç ttjç aor^ç szzkvjataç
roô 'A7Í0Ü TewpYtoo, sxi xapooata roô paza-
ptwràroo xarpôç zal Harpiapyon zòp Xpo-
aàvOoo zai xokkwv àpytspswv zai tspéwv, zai
/ptartavtzoö zatakoyoo, zarà Tïjv Vjpspav I
387
tire chir Dosoftei, marele luminător al
Bisericii noastre; dar, pentru că așa a fost
voia lui Dumnezeu să se strămute de la
cele trecătoare la cele veșnice, facă-se voia
Lui cea sfântă, precum în cer și pe pământ;
binevoiaseă Pronia Lui dumnezeiască a da
și de acum înainte acestui întru Hristos pă­
rinte și Patriarh, preafericitul chir Hrisant,
sănătate, stare bună, viața îndelungată și
toată puterea, de graiu și de fapte, care-i
trebuie la acea demnitate, și să poate câr-
mui și păstori preasfințitul lui Scaun și
turma sufletească încredințată Lui, ceia ce
nădăjduimsă-1 învrednicească Domnul, pen­
tru că e împodobit cu toată virtutea și cu­
răția, pe care pentru că o vedem și noi
de la început strălucind în el, și l-am iubit,
și-l iubim, și vom întinde-și mai mult iu­
birea noastră pentru el, pentru a primi și
fericitele lui rugăciuni și binecuvântări.
De altfel ne-am bucurat mult pentru
strămutarea lui cu voia l.ii Dumnezeu și
pentru demnitate, dar nu ne-am bucurat
mai puțin nici de aceia că l-am văzut cu
ochii noștri viind acum și la noi, a căruia
Fericire a găsit cu cale să vie intùiti în
părțile noastre, ca să cârmuiască metohu-
rile și sfintele mănăstiri ce se află aici,
apoi, după puțin, să vie și la voi, să vă
găsească și să se bucure cu voi duhovni-
cește; decare și de aceasta, cum și de altele,
Dumnezeu să-1 învrednicească.
Ne-am bucurat încă și de știrea ce ni-ați
dat cum că s’a isprăvit Javra Sfântului
Sava, întru slava lui Dumnezeu. Și noi vă
dăm știre, ca să vă bucurați în schimb, cum
că și aici s’a isprăvit din temelii biserica
marelui mucenic și purtătorului de biruință
Sfântului Gheorghe, care, din câte biserici
și mănăstiri se află în locul nostru, este și
mai largă, și mai înaltă, și mai împodo­
bită. Nu s’au cheltuit însă și pentru dânsa
mai puțin decât pentru Sfântul Sava de
acolo. Numai sfântul Dumnezeu să fie pri­
mitor pentru prinosul fiecăruia și ajutător
la întreprinderile lui ce privesc binele. A
urmat cu strălucire și sfințirea acestei bi­
serici a Sfântului Gheorghe, fiind de față
prea-fericitul părinte și Patriarh chir Hri­
sant și mulți arhierei și preoți, și popor
creștin, în ziua sfinților și de Dumnezeu
vestitorilor Apostoli, când am primit și
amintita scrisoare cinstită a voastră, și
am mulțămit cu toții și pentru aceasta lui
388
twv áyíwv zat öeozvjpöxwv 'AzoaróXwv, ózoù
èXàëopev zaì tt¡v p7¡0siaav Tip.tav aaç èma-
toX^v, zat eokoȚTÎaajJtsv zàvTeç zat Stà toùto
tòv 0sóv, ózoù p.àç s/apozotTjae’ toù ózoíoo
p.óvov yáptc, Stà twv àvttov aaç euywv, và
StayuXà^ zat tòv zotvòv zarspa sv XptaTtp
jiazaptiórarov, zat Tàç àvtaç to’) èzxXïjaiaç,
Tàç tê èvTaùSa zat aoTÔÔt, zat Tàç àzavTa-
yoù, Stà. và SoÇàÇsTat zat và ôjiv^Tat sv aù-
Taîç tò ózepáytov too ovop.a.
TaÙTa etç sïôajatv zat àzôzpiatv zapa-
zaXoùp.sv aaç Sè zàvraç, w Ttp.ta zat tspà
aovsXeootç, za0ô>ç swç toù vùv s'pèpôïjTS eo-
yô[isvot zpôç 0SÒV ùzèp Yjpwv, ooto> zat stç
tò s^ç, wç zappïjatav ëyovTsç, Stà tt¡v So-
Ostaav 0p.iv sê aÒTOÙ yàpiv, và yépeaOs Sso-
p.svot ùzèp 7jp.wv, zat Sèv OéXop-sv Xet'Jn) zat
'/¡(istç và tppovTtCop.ev zpôç SoijOstav zat ao-
$7jatv twv èvraùOa psToytwv zat àytwv aaç
p-ovaaTrjptwv’ zat zàXtv ai aytaf aaç eoyal
p.s6’ ^pwv.
Tiôç tip.wv èv XptaTtp
’lw. KwvaTavTtvoç Mzaaaapàp.zaç BosôwvSaç.
1707, ’looXtoo 1.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.
ccccxxv.
1707, Gramată patriarhală pentru mănăstirea Sfântului Gheorghe din București.
August.
rpáp.p.a atytXXtwSeç zspl toù sv Bouzoo-
psaTtcp vaoù toù 'Ațîo'j Temp^too, àvazatvta-
OévToç ùzô toù ^yep,ôvoç OùyzpoëXayiaç Kwv-
aTavTtvo'i Baaaapàëa, zai àvTjZOVTOç stç tò
psTÓytov toù ’Ațîou Tátpoo.
1707, Aùyoùar.
Xpùaav6oç,sXi<p 0eoùIlaTptàpy7jç t^ç aYtaç
zoXswç ’lepo'jaaXijp zai zàa/jç IlaXataTÎv/jç.
Twv àyaôwv è'p^wv à^aOwTspa zàvTwç statv
oaa zotvwysXéaTspa xat SatptXsaTspav tt^v Xd-
atTsXstav toîç àvôpwzotç yOprjstv zsyoxs"
TOtaùïa Sè TUȚyâvooaiv ò'vTa Tà Xôycp Qsoas-
Êst'aç xat tptXayàôoo zpoOsaewç zpôç tò póvov
a^aööv xat àyaÔozotôv opov àyaOwvùjioç àva-
tpspopeva’ Tà tòv 0eòv SfjXovÓTt àp/Ty/òv zat
TsXstwTTjv svôéwç zXo’JTOÙVTa, 8ç èaTtv ÔVTWÇ
tò aùtoà-pÛûv à?a0óv, St’ où Tà zavra p.e-
TO/txwç zaXXóvsTat ts xat afaOuvsTar Stò
xat szizpôaOsv zàvTwç TtÖsaOat xat Stà Ttp.^ç
OTt zXstaTYjç àystv zaïà zàvTa Xo'?ov ¿yst-
Xop.sv TaÙTa, çïppt Tà zpôç 0sòv àçopwvra,
xat zàat Tpozotç wç stxôç sxOstáCetv, úzsps-
zatvetv ts zat p.s7aXóvstv aúrá ts zat toùç
toùtwv èpyàTaç, zat aovtaTâv ap.a zat ës-
Dnmnezeu, careni-afăcut bucurie;al căruia
har numai, prin sfintele noastre rugăciuni,
să păzească și pe obștescul prea-fericit pă­
rinte întru Hristos, și sfintele lui biserici,
cele de aici și acolo și de pretutindenea,
ca să se slăvească și să se cânte în ele
prea-sfințitul lui nume.
Acestea spre știință și răspuns; și ne ru­
găm de voi de toți, cinstit și sfânt sobor,
ca, precum și pănă acuma ați fost rugători
către Dumnezeu pentru noi, astfel și de
acuma, arătându-ne ca de față, cu harul
dat vouă de la el, să vă rugați tot așa pentru
noi, și nu vom lipsi nici noi să ne gândim
la ajutorul și creșterea metoașelor de acolo
și a sfintelor voastre mănăstiri; și iarăș
sfintele voastre rugăciuni cu noi.
Fiul vostru întru Hristos
Io Constantin Basarab Voevod.
1707, l-iu Iulie.
Scrisoare pecetluită pentru biserica din
București a Sfântului Grheorghe, înoită de
Domnul Țării-Românești Constantin Basa­
rab și legată de metohul Sfântului Mormânt.
1707, August.
Hrisant, cu mila lui Dumnezeu Patriarh
al sfintei cetăți Ierusalimul și a toată
Palestina.
Dintre lucrurile bune sunt mai bune în de
obște câte sunt de obștesc folos și dau un mai
bogat folos oamenilor; și astfel se întâmplă
a fi cele ce se aduc ca prinos, cu adevărat
și pentru nume bun, din aplecare evla­
vioasă și iubitoare de bine, numai pentru
un scop bun și făcător de bine; adecă ace­
lea ce îmbogățesc dumnezeiește pe Dum­
nezeu începătorul și săvârșitorul, care e de
fapt binele cu bunătate de la sine, prin
care toate, împărtășindu-se, se împodobesc
și se îmbunătățesc; pentru care și trebuie
ca mai presus, în de obște, să le punem și
să le aducem cu cât mai multă cinste întru
toate, adecă lucrurile ce privesc pe Dum­
nezeu, și în toate chipurile, cum se cade,

Satoôv oaï] ôôvajuç. Tl yàp àv à)Ao Qeióte-
pùv st/ț] twv èrc’ òvójiart 0soö xpattop.évwv,
ôko'j ye tà Ttàvta, ôtà îtavtôç, oaaîtep àv èv
ëi(p ôîaîtpàrtopev Etç Sôëav 0soô, ypaytxwç
îtotetv ôt5aoxôp.s6a;
Toótwv §r¡ twv 6stotspwv 7.atop6wp.átwv
onx sv èXàttovt p.otpa otp.at toyyàvetv, tva
p.7j p,stCovt etîtw, xai tô irspl ôetooç vaoôç
àpjptïïovstoôat, tô àvsysipEtv, 0t7.0S0p.etv xat
xatapttÇetv ÓT¡ka3T¡ vaoùç ayio-jç xat tepà
xataywyta xat TrpoaevéfXetv 0=w etç 5ô|av
aotoô xat [isyaXe’.ôtTjta, xat ©etp tà èx 0eoö
îtoptaôèvta p-st’eoyaptattaç îtpooàyeaOat, xat
ttp xaXtp ôjtoôcivpatt zoXXoôç ttvaç îtpôç tôv
è'v6eov xat Stàîtopov èpe6t'Ceo6at C^Xov.
Totfapoov xat tà ttp ó^TjXotáttp xat ya-
Xvjvotàttp, eÒGeosatàtip te xat ytXoypiâttp
AoôÉvfjj xaì ^yepôvt îtàaTjç OuyxpoSkaytaç,
xopttp, xopitp ’lwâwț] Kwvotavtt'vtp Baoapàêq.
BoeëôScf, 6eo'ptXwç Staxpay_6svta xat p.eya-
Xoxpettwç xatop6w6évta xatà Staçpopooç xat-
poôç xat ypovo’jç, îtXetatà te xat peyàXa
StateXoôvta, àp.oôijto'jç octaç Xoywv à'f oppàç
Ttapéaye totç jtept Xoyooç Setvotç, xat èyxw-
ptœv óítóOeatv totç êooXop.évotç àvewpGôvwç
te xat ytXaXtiOwç tatvtoôa6at tïjv ôxépXap.-
xpov aôtoû xat yapttôxXoxov xopoçpijv etypTj-
p.twv àetôaXéot atép.p.a<3tv‘ Sttva Xapxpà xàl
à^ta^TifTjta xatop6wp.ata xatà p.époç eixetv
oti tïjç ttapoùoTjç îtpo6éoewç, àXX’ ev tt twv
tcoXXwv aotoô àjtotxiXœç 8t7]y7¡6évtec, zept
oo ‘^p.tv.xai ó Xoyoç, tà Xotîtà zapaôpâpot-
p.ev, ate Si] otxoâsv xextvjp.Éva tô eo'pvjpov
xat -^Xtoo tïjXaoyéatepov StaXàp.îtovta.
'0 iepôç totvov vaôç toô peyaXop.àptopoç
tpoxatO'pôpôo xat 6aop.atoopyoô Fswpytoo, toô
èv ttp Booxoopeatttp <p¡p.i p.etoytoo toô àytoo
xat CwoSoyoo Tàçpoo, tatç toô îtavôap.àtopôç
ypovoo îtoXXatç xeptôôotç naXatwOetç, xai
olovet yTjpàaaç èpetîttoç .yevsoOat, xat etç
y^v SxXàaat ^zetXsf Ô6ev ó StaXiqyGetç 6eo-
ippoûpTjtoç xat yaXvjvôtatoç AôOévtïjç, xôptoç
’lwàvvïjç Kwvatavtivoç Baoaapàëaç Boeëo-
Saç, 6etov C^Xov tpsywv èv éaottp xai 6etav
ïcepi tà 6eta ittattv xat Geoaéêetav, oùx ^vey-
xev Spq.v tô àxaXXèç xat ôîtôaa6pov toô 6etoo
èxeivoo vaoô, àXXà, 6ettp îtveopatt xtvïjOetç,
wç îtotè BeaeXeijX èxetvoç ó àpyttéxtwv t^ç
to^tx^ç axTjvijç, ypr(paatv tStotç xat itatptpotç
SatptXeatàtotç àv^yeîpev èx ôà6pwv xat àvw-
xoôôpvpe toôtov tôv pTj6évta tspôv gtjxôv xat
6etov vaôv toô p.syaXop.àptopoç l’ewpytoo, toô
èv Booxoopeatttp SvjkaSxj petoytoo toô xa6’
ïpj.àç àytwtàtoo xat àzootoXtxoô 0póvoo, p.e-
389
să le slujim și să le lăudăm peste toată
măsura și să le mărim pe ele și pe făptui­
torii lor, și să le înălțăm și să le întărim
cât putem. Căci ce poate fi mai dumnezeiesc
decât lucrurile ce se fac întru numele lui
Dumnezeu, când suntem învățați în scris
pentru toate, cu totul, câte le facem în
viață spre slava lui Dumnezeu?
Dintre aceste îndreptări prea-dumnezeiești
nu cred să aibă loc mai mic, ca să nu zic că
are loc mai mare, a se osteni cineva pentru
dumnezeieștile lăcașuri, a le înălța, a le clădi
și a le orândui, adecă sfintele biserici și
sfintele adăposturi și a i le dărui lui Dum­
nezeu pentru slava și mărirea lui, și a aduce
prinos lui Dumnezeu cele de la Dumnezeu
purcese, cu mulțămită, și cu această pildă,
frumoasă a ațâța pe mulți către râvna
aprinsă dumnezeiască.
Deci și cele cu iubire de Dumnezeu fă­
cute și cu mărinimie îndreptate, în felurite
prilejuri și vremi, de prea-înălțatul și prea­
luminatul, prea evlaviosul și de Hristos
prea-iubitorul Domn și stăpânitor a toată
Ungrovlahia, domnul domn Io Constantin
Basarab Voevod, care sunt prea-multe și
mari, nu se poate spune câte prilejuri de
cuvântări au dat celor tari în cuvânt, și
rost de laude celor ce vor să încunune fără
invidie și cu iubire de adevăr prea-strălu-
cita și înconjurata de haruri frunte a lui
cu laurii veșnici ai binecuvântărilor; care
îndreptări strălucite și vrednice de pomenire
a le înșiră pe rând n’avem de gând astăzi,
ci, luând în cercetare, fără deosebire, unul
din cele multe ale lui, despre care ni e și
vorba, să trecem cu vederea pe celelalte, ca
unele ce de acasă și-au căpătat lauda și
strălucesc mai mult decât soarele.
Deci această sfântă biserică a marelui
mucenic purtătorul de biruință și făcătorul
-de minuni Gheorghe, adecă metohul din
București al sfântului și de viață primi­
torului Mormânt, învechindu-se de multă
trecere a timpului, care toate le strică, și
îmbătrânind, ca să zic așa, ajunsese în ruină,
și amenință să cadă la pământ; deci acel
de Dumnezeu păzit și prea-blând Domn,
domnul Io Constantin Basarab Voevod, hră­
nind în el râvnă dumnezeiască și pentru cele
dumnezeiești credință și dumnezeiască evla­
vie, nu s’a răbdat să vadă uriciunea și stri­
căciunea acelei dumnezeiești biserici, ci,
mișcat de Duhul dumnezeiesc, ca odată Bese-
390
féOît p-é^tatov, záXXet xáXXtaTGV, țwtî ôta-
Xàp-zovTa, oaôooyiatç zaì ywta'}iatç asXa-
Yoövra, p.ap[iàpo'.ç zaTeoTpwpsvov, 6aûpa zaì
yapàv Tote ópwaí ts zaì àzoóo'jst, xaì xaTà
zàvra xXetvòv xaì zsptòojov, Xapzpoîç ts xaì
zoiztXotç zetp.r/Xto!ç aÒTÒv xaTaxoop.^aaç.zai
vop/pooToXicaç, zaì p.rp oixoSopfjaaç ts zaì
rtpÓTepov Tà zépt£ aÒToò toù ispoò vaoò zsX-
Xta, o»[j.zovoôvtûç zaì aop-Ttpà.TTOVTO? Tjj à’j-
toù raXrjVÓTTjTt, sv Tj¡ twv zeXXtwv oìzoSop.^,
zaì toò T/p-scspoo AòOévToo zaì Segzótoo zaì
Osto’j àstp.v^aToo IlaTptàpyoij rijç àyiaç zó-
Xewç 'Ispo'jaaXïjp. zaì zà.Gïjç IlaXatativïjç,
zopto» znpío'J ÁoatOso'J, Xó^cp te zat spytp
zai ypTjțiâTwv zaTaëoX^. HpoèXézoooa os xaì
ùœopwsa sôypôvwç xaì vonvsywç aÙTOû
'TtpïjXÔTïjç Tàç sx toò ypôvop toîç àvOpœzt-
votç zpà7p.aat zpoaTptÊop.$vaç [isTaooXàç, xaî
stç tò àvTt$ouv zoXXàxtç zaTaaTps'popévaç,
zpóvotav xaî zspî toùto’j szatv&'jpév^v wç
oùx svt àXXœç szotrjaaTO. Tpiázovra xaî ^àp
yjXtàôwv ôovzàTa xaraSaXoïv stç zip zÇ,év,a.v
toó 'A7Í00 Màpxon, z¡TOt t^ç yaXrjVOzazrfi
àptaroxpaTtaç twv ’Evetwv, zpoafjXwGcV szstva
àvazoozàGTWç sç àsi t<]> ötaXTjyßsvTt ippsTSptp
¡isToyítp toö àyto’j p-svaXop.àpTOpoç PscopȚÎou,
Stoptaaç xaì Ceaztaaç oXov tò Stáyopov twv
TptáxovTa sxstvwv ytXtàôwv oouxáTwv, ozsp
Stàçopov aop.zoaoùp.svov àzoTsXst àpt6p.òv
oooxáTwv p.èv svvsaxoaíwv, ypooíwv 8s ¿XTa-
xootwv Séza, zapsysaöat àzapatTTjTwç xaì
àvap/ptXsxTwç T<p ôtaXïj'fOsvTt 7¡p.sTÉp(¡> p.STO-
yttp, xa’t XapSávstv sxstva tòv xaTà zatpoùç
sv aÙTtp T^ooptsveoovTa xaì ôtavsptstv aÙTâ,
stSujast ts xaî âztTayțj T/p.sTspa xaî. twv ¡ist’
sp.s za.Tptapyeoaôvrwv, sv otç pspsot Stwpto-
p.sva T'J7yàvot)Gt Stà XajxreporâTO'j aùôsvTtzoù
ypoaoêoùXXo'j t^ç aÙToô FaXTjvônjToç: 07¡Xa07¡
stç Tpstç p-Èv sçKjpieptooç àvà TptáxovTa ypoota,
stç sva 8s tpáXTTjv Ypôata sxaTÔv, stç ôùo 8s
tspoStaxovooç àvà s’txoatzsvTS sposta, xaî stç
sva zavSvjXàzTTjv stxoat, st1. 8s xaî stç 8Ù0
StôaaxàXooç. toùg sôptaxop.svoyç sv Tțj àvot-
xoSoptTjOsiatQ aoOsvTtx^ ayoX^ sv Ttî> ^¡j.sTsptp
psToyttp toù sv Tw Bü'JXottpsaTtw 'Aytoo Xàôêa
(où xaî ó ispoç vaôç sx Osp.sXíwv <pxo8opfj67¡
xat 'ptXoTtp.wç topùOïj ùzô t'^ç a.ÙTOù 'TtpvjXô-
TT(Toç) zapsyeaQat Tptaxóata ypoota- Xap.-
ëàvovra, S^XaSvj, tòv p.sv StôàoxovTa Tà tpt-
Xoao'ftxà p,a07jp.aTa Tà Staxóata, tôv 8s za-
pa8t8ovTa Tà syzùxXta, Tà szawv. Oî’tivsç
StôàazaXot, ózóaa Ttvà p-afi^ptaTa xaî otw
Tpózip òysiXo’Jat zapa8t8óvat xaì BtSáaxstv
toîç àxpoaTaîç StoptaOrpSTat 8t’ '^p.sTSpo'>
leii acela, care a făcut cortul orânduit, din
averea lui și cea părintească, prea-bogate,
a ridicat din temelii și a clădit acest sfânt
lăcaș și această dumnezeiască biserică a ma­
relui mucenic Gbeorglie, adecă metohul din
București a preasfințitului și apostolicescu-
lui Scaun cee în seama noastră; prea-mare,
prea-frumos, strălucitor de lumini, plin de
lumina torțelor și lumânărilor, podit cu
marmure, minune și bucurie la văzut și la
auzit, și întru toată slăvit și prea-lăudat,
împodobindu-1 și gătindu-1 ca de nuntă cu
icoane strălucite și felurite, clădind mai
înainte chiliile din jurul sfintei biserici, la
aceasta ostenindu-se și lucrând împreună
cu Luminăția Sa, întru zidirea chiliilor, și al
nostru Domn și stăpân și dumnezeiesc neuitat
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimul și a
toată Palestina, domnul domn Dosoftei, cu
vorba, cu fapta și cu cheltuiala averii. Căci,
văzând și cercetând binevoitor și cuminte
înălțimea Sa schimbările cese aduc de vreme
lucrurilor omenești, și întoarcerea lor adesea
împotrivă, a îngrijit în chip vrednic delaudă
de aceasta, cum nici nu se poate altfel. Căci,
puind treizeci de mii de ducați la Zecca
Sfântului Marcu, adecă a prea-luminatei
Republici a Venețienilor, le-a dăruit pentru
totdeauna, nedespărțit, acelui metoh al nos­
tru, al sfântului marelui mucenic Gheorghe,
orânduind și hotărând toată dobânda acelor
treizeci de mii de ducați, care dobândă la
un loc ajunge suma de nouă sute de ducați
și opt sute zece Iei, ca să se dea nesmintit
și fără îndoială acelui metoh al nostru,
și să-i iea egumenul ce va fi pe vremuri
acolo și să-i împartă, cu: știrea și porunca
noastră și a celor ce după mine vor păstori
ca Patriarhi, în atâtea părți câte sunt orân­
duite prin prea-luminatul hrisov domnesc al
Seninătății Sale: adecă la cei trei parohi
câte treizeci de lei, și la un psalt o sută
de lei, și la doi ierodiaconi câte douăzeci
și cinci de lei, și la un pălămar douăzeci,
și încă și la doi dascăli ce se vor află în
școala domnească ce s’a clădit în metohul
nostru din București al Sfântului Sava (a
cărui biserică și ea s’a clădit din temelii
și s’a zidit cu mărinimie de înălțimea Sa)
să li dea trei sute de lei; luând, adecă,
dascălul de științele filosofice două sute, cel
de enciclopedie o sută. Cari dascăli, ce
știnți și în ce chip trebuie să predea și
I să învețe pe ascultători se va orândui

rcaTptapytzoù 7pàu.p.aToç, toù 7SVTjao[ièvou
vMvți auvÔ!aazs<pât p.stà twv eiÓT¿p.óvwv twv
Totoórwv, Kepi TTjç StatTTjç zal Sie^aȚwȚTj? roù
aóroù aùOìvrtzoù ypovrtaTTjpion, àpyop-évTjç
ÔTjXaÔTj TTjç ôtoplaç TTjç Xij<pewç toù jitaQoù,
twv p.sv StSaazàXwv, zarà tô ytXtoorôv èrc-
Tazoatoorôv Ö7000V ètoç tô owrijptov, zarà
TTjV KpWTTjV TOÙ SeitTêp-OptO') p.TjVÔÇ
* TtOV §£
ètpTj<j.epiwv, zarà tò ytXtooTÒv èrcrazootooTÒv
sÊ3op.ov, zarà rijv rcpwtTjv toù Xerctsp.opiou
pvjvôç' Tà Sè èvarcoXst'pOèvra àarcpa èz toù
pïjÔévTOç ôtaçôpoo rcapsysaflat zai Stapévetv
rcp áyíip zai Cwoóóy<¡> Tàœtp. ’O'peiXouat ôs
ot StaXïj'p0évTeç rpsiç é<pT¡|iéptot toù tepoù zai
Oeio'j vaoù toù 'Afto'j Fewp7to’j, àpxoùpevot
Tip StaXv^Oëvrt ¡1 to6(p zai toîç è’iwQsv rnyïj-
potç rcoptap.aat, p.T¡ rcsptà7stv èv T<p vatp Sta-
zov zepi aÓTwv, àXX’ àvT1 èzeivoo rcsptyépsaSat
tôv twv rctwywv ôtazov zat StavéjJtetv tt¡v ao-
vayopÆVTjv èXsTjp-oaóvTjv aorotç toîç rctwyotç,
iva ¡xt¡ etoepyóp.evot svSov toù vaoù aùvyoatv
rcotwatv èv Taîç tsporeXedriatç zai 0elatç ôp.-
vqiStatç.
Taùra toévov zaXwç re zal Oeapéarwç ôto-
pto0évra zal r'jrcwOévra rcapà r^ç aÜToù Fa-
XvjVÔTTjroç Stà zotvàjv wçéXetav rwv èp0oôô?wv
zal p.vTjp.ôoovov a’twvtov zai tpoyizàjv owrTjptav
t^ç aùtoù PaXTjVÔTTjToç zai aop,rcào7jç r^ç
Xap.rcpotàtT]ç zai ëuzXssarârTjç auroù 00773-
vslaç, Tj -^p-erépa MerptôtTjç èvaTspvtoap.évTj,
zai àopévwç àrcoSsJajASVT], èrctzopot zal ôta-
Târrerat’orcwç eywat tò p.o'vtp.ov, zai àpsTà-
6erov, zai àôtâostatov, zai èvsp7eta0at, zai
StarcpàrTsoôat raùra àrcaparcotTjrwç zai àrca-
pe7yetpijTWç etç atwva ròv aup.rca.vta, zai
p.Tj5elç twv rcàvtwv toXjmjg^ ôtaostoat zai
àvarpétpat t¡ p-starcot^aat rà totaùta, àXX’
eywat tô àperarcotTjtov zal àp.eràrperctov wç
zai Stwptatat. "Av 8f¡ rtç tuydv, rcXeove^itț
Tj àXX-fl zazia. vtzwp.evoç, èp-rcéa-fl etç rotoùrov
êàpaôpov àvopiaç, Tj p.àXXov eirceiv àaeêelaç,
zai 0eXnjafl zazoôoùXwç zai àvatôwç àvarpétpat
zai Statpóstpaí Tt rwv Stopio0évrwv urcô toù
a&TOOp7OÙ toù pTjôévToç Geo'ptXoùç ëp7oo, çpT]p.t
roù útpTjXorároo, eóaeéeatátou zal țptXoypto-
roo A60évroo zal ^epovoç, zuptou, zopioo
’lwàvvou Kwvatavttvou Baaaapàoa Boeêôôa,
Tj ayeteptaat p-èpoç Tt rwv yp7¡p,árwv toù tozou
roù àrcoateXXop.évoo èz TTjç rÇézaç, vj 6Xwç
etç órcóvotav zat év0óp.T¡atv rcovïjpàv eX0Țj rijç
àvatporc^ç zal ot>7yùoewç rwv Totoórwv za-
Xwv, orcotoç av et'pj ó totoùtoç, etre BarptâpyTjç
t^ç ¿7Îaç rcôXewç 'lepoooaXijp., vj étépou zXi-
p.a.toç, ette AùOèvtïjç, ette àpytepeùç, ette àp-
391
printrra noastră gramată patriarhicească,
ce se va face prin chibziiirea de obște
cu cei ce cunosc aceste lucruri, pentru
felul de viață și călăuzirea acestei înalte
școli domnești, începând adecă sorocul luării
de plată, pentru dascăli, la anul Mântuirii
o mie șepte sute opt, l-iu ale lunii Sep­
tem vre; iar al parohilor la o mie șepte sute
șepte, l-iu ale lunii Septemvre; iar banii
ce vor fi rămas din acea dobândă să se
dea sfântului și de Viață primitorului Mor­
mânt și să rămâie acolo. Și trebuie ca acei
trei parohi ai sfintei și dumnezeieștii bi­
serici a Sfântului Gheorghe, îndestulându-
se cu acea leafă și cu celelalte venituri ce
s’ar întâmpla din afară, să nu poarte în
biserică disc împreună cu dânșii, ci, în
locul aceluia, să poarte împrejur discul
săracilor și să împartă eleimosina adunată
acelor săraci, pentru ca nu cumva, intrând
în biserică, să facă tulburare în slujbele
sfinte și dumnezeieștile cântări.
Aceste lucruri deci, care au fost orân­
duite și așezate bine și în chip plăcut lui
Dumnezeu de Seninătatea Sa pentru obș­
tescul folos al ortodocșilor și pentru veș­
nica pomenire și sufletescul folos al Seni­
nătății Sale și a toată seminția lui prea­
luminată și prea-vestită, întărindu-le și
primindu-le cu plăcere Smerenia Noastră,
confirmă și așează, ca să aibă trăinicie și
neschimbate și nezguduire, și să lucreze și
să săvârșească aceste lucruri chiar așa și
neprefacut în tot veacul, și nimeni din toți
să nu îndrăznească a zgudui sau a întoarce
sau a schimbă unele ca acestea, ci să aibă
neschimbate și neprefacere, cum s’a și orân­
duit. Iar dacă vre unul, biruit de lăcomie
sau altă răutate, ar cădea la o astfel de
prăpastie a fărădelegii sau, mai curând,
a lipsei de evlavie, și ar voi cu gând rău
și fără rușine să întoarcă și să strice ceva
din cele orânduite de către făcătorul acelui
lucru iubitor de Dumnezeu, adecă: prea-
înălțatul, prea-cucernicul și prea-iubițorul
de Hristos Domn și stăpânitor, domnul domn
Io Constantin Basarab Voevod, ori să iea
pentru sine vre-o parte din suma depozitului
destinat de la Zecca sau, oricum, ar veni
la gândul și hotărârea rea de întoarcere și
tulburare a unor lucruri bune ca acestea,
oricare ar fi acela, ori Patriarh al sfintei
cetăți Ierusalimului, sau al altei părți, ori
Domn, ori arhiereu, ori boier, ori cleric,
392
ywv, sits'ispwp.évoç, sirs Xaïzôç, zat ^anvoç
Goy oW'tfi Taiswç zat Êà6p.oô, wç yauXezt-
çanXÔTaTOç, wç àÙTOzaTàzptTOç, wç 6sop.ta7jç,
zat zapà zàatv àvSpwzoîç àzôatopyoç, zat
twv zàXwv Stayôopeùç zat zîSStjXoç zat za-
payapâzrvjç, àywptGp.svoç sí'{¡ zapà t’^Ç op.o-
onaiou zat àStatpsTO'j Tptàooç, toô évôç t^
œoaet 0soô, zat zaTTjpap.évoç zai àa'JV/wpïjtoç
zat àXoToç perà 6ávaT0v¿ ai zétpat, Tà ^oXa
zat ó atSTjpôç X'jOTjaovTat, aÙTÔç ôè oàSajiwç,
zat et\] T»[izàvtàtoç, zX7jpovop.Tjas:e rijv Xèz-
pav toô l’tsÇ^ zat T?,', àyyôvTjV toô ’loóòa,
zat sing -gtsvwv zat Tpsp.o>v èzt 77^ wç ó
Kàïv Tà zpa.7p.aTa ¡zai ot zózot aÒTOÒ eÌTp
aav etç èSoXóOpebGtv zat àyavtopióv, zat zpo-
zazTjv ot> p.ìjzote t3ot,,.eywv zat Tàç àpàç
Ti’ìv ájíwv Tptazoaiwv SszoFzat oztò> Osoyópwv
zaTépwv twv èv Ntzaícf zat twv Xotzwv a7twv’
g'jvóSwv.
r'O0ev etç StTjVez^ ttjv àoœàXsiav zat su-
GTa6^ >iovtp.ÓT7¡Ta àzsXóQvj zat tò zapòv
p.sTspov za.Tptapytzóv êeêa'tWTtzôv 7páp.p.a.
’Ev Ttp7o6íaTw, p.7jvt atryonanp.
-j- '0 'lepdaoXóp.wv IlarpiâpyTjç XpôoavSoç
àzoyatvóp.sSa.
(Legrand, l. c , pp. 73-6, n° 25.)
CCCCXXVI.
1707, Rânduiala dascălilor de la Sfântu-Sava din București.
August.
Ilspl twv 8t5aozàXò>v t^ç èv BoozonpsoTup
ayoXâjç zai tí ezaoTOç aòrwv ¿tpsíXst öt-
ôàazstv.
' 1707, Au7OÓg[too],
AtòàozaXot tt.ç ayoXTjc è'arwaav Tpsîç, èz'
sôosêsta. zai ypTjOTOîç ^6eai csp.vuu.0p.evoc
wv ó psv zpwTOç SîSaczéTw zarà Tàjtv Taôra:
a' Xo7tzijv, 6' p7¡T0ptzf(v, 7' tt¡v yuatzYjv à-
zpôactv, 3' ñ zspi oupàvoô, s' tô zspi 7$-
vécewç zai tpSopàç, ç' rô zspi <pny^ç, V zai
TsXeuTaìov Tïjv p.eraifJGfZ^v.
npwt p.sv 5ûo êtoXia spp.^vsoéTW, Tïjv Xo-
7tzïjv Toyôv zai tô zspi oupavoù, ij r/jv <p-
otzàjv zai tô zepi tpoyàjç, àj tt¡v p7¡roptZ7¡v zai
T7¡v p.gTa'fna:z7jv, ou roîç aùrotç ptaOTjraîç
àp/pÓTspa, àXXà rote p.sv TsXstoTspotç Tà
Xórspa, toîç 3’ àrsXéat rà ^rrova" où 7àp
St5à£=t toîç ouzw rfjv çuotZTjv ôtsisXÔoôatv
àzpôaotv ïà psra'fuctzá, àXX’ oí tt¡v 'ÇuatzijV
p.eTsX6ôvTsç, èzstvo'ç rô zepi 7svsaswç zai
çOopàç épp.7jveùaet, zai àzoXoàCœç zarà Tàç
ôûo twv p.a6r¡Twv zXàostç zapaSwoet zai rà
p-aO^p-ara.
ori laic, și de orice altă treaptă ar fi, ca un
prea-ticălos, ca un osândit de sine însuș, ca
un vrăjmaș al lui Dumnezeu și urât de toți
oamenii și stricător al celor bune și minciu-
nos și încălcător, să fie afurisit de Treimea
cea de o ființă și nedespărțită, unul în fire
Dumnezeu, și afurisit și neiertat și nedes-
legat după moarte: pietrele, lemnele și fierul
se vor desface, iar el nu, și să fie umflat,
să moștenească lepra lui Gheezi și fu­
nia lui Iuda, și să fie gemând și tremu­
rând pe pământ ca și Gain; lucrurile și
ostenelile lui să fie spre peire și nimicire,
și să nu vadă niciodată înaintare, având
și blăstămurile celor trei sute optsprezece
Părinți purtători de Dumnezeu de la Ni-
cheia și de la celelalte sfinte sinoade.
Deci, spre statornica-siguranță și păs­
trarea bine întemeiată, s’a dat și cea de
față gramată a noastră patriarhicească de
asigurare.
în Târgoviște, 1707, în luna lui August.
-J- Al Ierusalimului Patriarh Hrisant,
mărturisim.
Pentru dascălii școlii din București și
ce învățătură trebuie să dea fiecare.
1707, August.
Dascălii școlii să fie trei, deosebiți prin
cucernicie și bune năravuri; dintre cari
cel d’intâiu să învețe după rânduială acestea:
1) logica; 2) retorica; 3) fizica; 4) despre
cer; 5) despre naștere și peire; 6) despre
suflet și 7) și cea din urmă despre meta­
fizică.
Dimineața, să se tălmăcească două cărți,
logica împreună și cu lecția despre cer, ori
fizica și cea despre suflet, ori retorica și
metafizica, dar nu acelorași ucenici amân­
două, ci celor mai înaintați cele mai înalte,
iar celor mai neisprăviți cele mai de jos;
căci nu va preda celor ce n’au ieșit încă
din fizică lucrurile metafizice, ci acei cari
învață și fizica, acelora li va tălmăci despre
naștere și peire, și așâ mai departe în cele
două clase ale ucenicilor va preda și științele.
Iar după amiazi, celor ce intră la logică,
să li facă și deprinderi Ia propoziții și la

Mêrà ôè p.eaijpëpiav, toùç p-èv t^v Xo7tzTjv
pgriôvraç sfr p.vaûsrw stç tà jrspl twv îtpo-
tàssow zat ookko7tcttzwv G’/^pàtwv, xat p.à-
Xtara Ttspt tïjv eupsatv toô ¡isaou op&o, zat
îtgpt rà àtaXszttzà STnystpuj^ata, zat ao'pta-
ttzà. Totç 8s rr¡v p7¡roptz.T¡v pstioöa: Stòótw
îtapa8st7p.ata pvjtoptzá, zat 8top6oótw aòtà
(xst’ ètitp.eXetaç.
Toùç Ss siepi tà çtXoao'ptzà gvaayoXoo-
p-évo'jç zeXeuétw èsravaXr(<pgiç zat ósta7Òpsó-
ostç tiôv éw0tvwv [laOîjp.âtwv srotetv, zat 6:a-
Xs7sa0at àvttXs7ûvtaç zat èziXnop-évonç tàç
7tpoëaXXop.évaç oit’ àXXf(Xwv t| 8zô toô za-
07¡77jto5 àvtt0sostç ôià a'iXXo7tO[xwv zat èv-
0'jp.ï)p.àtwv.
'O ôsôtspoç StSàozaXoç ôôo zat aùtôç
épp.7]vs'jstw p.a07jp.ata toîç p.a0fjttœat xpoit,
àpyop.evoç àstô-îâv Xô7wv"toô >l<Jozpáto,)ç•
p.e6’ oôç tàç tpa7tpôiaç EoyozXéotiç zat Eù-
ptztôo'j ôtôàjef etta X07OOÇ toô NaCtavC'/jvoô'
eægita orlyouç toô aotoô- p.stà ôs toôtoç
tàç Snveaioo s~tctoXàç, zat tôv stspi Baot-
Xetaç aotoô X070V zat eîtop.svwç tà toô IIiv-
ôàpo'i zat tsXsotatov toôç À7]p.oo6évo'jç X07O'jç,
Gwàsttwv àsl tà soXijsrtôtepa totç êêtvotspotç
zatà ríjv twv p.a.07jtwvtwv 66vap.iv.
Metà 8s p.saïjpëptav ötöaazstw tò siepi
aovtà^ewç toô zùp ’AXsiàvôpoo Maopozop-
ôàtoo pietà stapaôet7p.àtwv Stà 0ep.ato7pa'ptaç
gvtsXeatépaç zai ôtopâoûtw tà 0sp.ata, lï-
VSG0W 6s zat àvà.7vwatç asió toôtwv: a', àsto
twv ssrtatoXwv toô ’AnoatoXotr p.s6’ aç àstò
toô Esvoywvtoç, sita àstò toô UXoDiapyo1),
zal tsXs'Jtatov àstò toô 0o’jzo§i6oó, àpyó-
p.svoç ÔTjXaÔT) toô ë' p.stà tv¡v oop.stX7¡pwatv
toô stpwtoo zatà ôtayopo'jç zatpoôç- 7'ipva-
CsaOwaav 6s zat siepi tí¡v stotïjttzvjv 0! t^ç
zXàoewç taôtTjç, zat, ote taôta stàvta 6tsX-
0wat, tote etç tôv stpwtov p.etaoatvétwaav.
'O tpttoç ôtôàazaXoç épp.7jve'jétw stpwt taôta
tà p.a0sjp.ata zatà tà^tv àvà 6ùo: Xpoao-
Xwpâ 7vwp.aç zat Kàtwvoç, 4’wzoXî6ot>, IIo-
0a70poo, p.ô0o'iç Aiawstoo. ’A7asn)toô stapat-
vsaetç, xavovaç twv 6wôeza éoptwv, èsttatoXàç
toô Stp.ozàto'?, zat tà 'Op-7/po'J, zal toùç
àpyaptooç statôaç siç tà t^ç 7pap.p.attz'^ç
eiaa70p.svoç zai ôiôàazwv tt¡v siepi zpootp-
Ôtwv zai ot>p.Țwvtwv àp0O7paçiav.
Metà 8s pieaTjp.èptav tò ts/voXoytzòv t^ç
7pap.p.attZ7jç, zai 0sp,atO7pa'piav zatà tà sv
FQ toô Aaozàpswç piòva stôïj twv pïjp,àtwv,
ywpiç op.wç twv sv autotç aï]p.etwaewv zal
s^atpsaswv, zal twv àva.7op.évwv p7¡p.átwv stç
oiàpopa ÊtoTj oovtàusotç, zatà tàç ôtayôpooç
58183. Voi. XIV.
393
shemele silogistice, și mai aies pentru afla­
rea terminului mediu, și pentru încercările
dialectice și sofistice. Iar celor ce întră La
retorică să li se dea paradigme retorice, si
să le îndrepte cu îngrijire.
Iar celor ce se îndeletnicesc cu lucrurile
filosofice să li se poruncească a face repetiții
și dictări ale ștințelor răsăritene, și să
dialogheze, vorbind unul împotriva celui­
lalt și deslegând antitezele, propuse între
sine ori de învățători, prin silogisme și
enti meine.
Al doilea dascăl să tălmăcească și el
două științe ucenicilor dimineața, începând
de la Cuvântările lui Isocrate; apoi va
preda tragediile lui Sofocle și Euripide;
mai pe urmă Cuvântările [Sfântului Gri-
gorie din] Nazianza și stihurile aceluiaș;
după acestea Epistolele lui Sinesie și Cu­
vântarea lui despre împărăție; și după
aceia cântecele lui Pindar și la urmă
Cuvântările lui Demostene, cuprinzând tot­
deauna cele mai ușoare cu cele mai grele,
după puterea ucenicilor.
Iar după amiază să predea lucrarea des­
pre sintaxă a dumisale Alexandru Mavro­
cordat cu paradogme pentru teme mai
simple, și să îndrepte temele. Să se facă
și cetire din acestea: 1) din Epistoliile
Apostolului, apoi din Xenofont, pe urină
din Piotarli și în sfârșit din Tucidid, înce­
pând adecă al doilea după împlinirea celui
d’intâiu în felurite timpuri; să se încerce
și la Poetică acei din clasa aceasta, și,
când vor fi străbătut acestea toate, atunci
să se întoarcă la cea d’intâiu.
Al treilea dascăl să tălmăcească dimi­
neața aceste științe pe rând, câte două:
Gnomele (Cugetările) lui Hrisolora și ale
lui Caton, ale lui Fochilide, ale lui Pita­
gora, miturile lui Esop, laudele lui Agapet,
canoanele celor douăsprezece sărbători, epis­
toliile lui Simokates și ale lui Homer, și
îndreptând și pe copiii începători la ale
gramaticei și învățând ortografia pentru
accente și concordări.
Iar după amiază tehnica gramaticei și
teme la fiecare fel de vorbe, după gra­
matica lui Laskaris, dar fără significatile
și abstracțiile de acolo, și cuvintele ce se
aducía feluritele chipuri ale sintaxei, după
50
394
aotwv aïjjiaoiaç (toöto yàp toô ôsütépou ôt-
SaaxàXou è’pyov eatat)- àXXà zat aotà taôta
tà etoïj twv p7¡p.á.Twv, wç zat zàaav ttjv
7pa[i[j.attZ7jv, èv àzX^ ôtakézttp aôtotç èztt-
0èn6w zat p-sta'fpà£wv zapaòtSÓTw totç p.a-
ôïjttôJGtv, wats zapà twv zatowv èvvostaBai
zaXwç, zat p.ï( póvov àvaytvtóozeaQat. FtvéaGw
5è zat àvàvvwatç àzô toô tepoô Eoa^eXtoo
zat twv Ilpà^ewv p.éypt téXooç. ’OyetXovat
ôè ot p.a0ï(tai àzootTjôtÇetv tà éatitwv p.a6f(-
p.ara zai tr¡v toôtwv zapà'ppaaiv etç azXvjv
yXwttav vpâșetv zat Stop6oôa0at tà p.7¡ ¿p6wç
zap’ aótwv 7?7pap.p.éva' zat, ote otéXÔwot
taôta zàvta p.srà zat twv etSwv twv
twv ôtà 6ep.atO7paçpiaç, tâte p.etaôaivstwaav
eiç tôv ôsôtepov. ' clasă.
XTjjAstwtéov zat toöto, ott ot àvwOsv ôtôàa-
zaXot ô'petkooat Sôo 7jp.èpaç ézàatT;Ç è68op.à-
ôoç ' StSôvai àvêatv zat cyoXîjv totç p.a-
Ovjttwat, zép.zT7¡v ôïjXovôtt zat zoptazijV
Stôàozeiv ôs zsvte p.ôvov ^p.épaç, ôebté-
pav, S^XàS^, tptrzjv, tetàptïjv, zapaaxeuijv
zat oàoêatov.
(Legrand, l. c., pp. 79-81, n° 26.)
CCCCXXVII.
Târgoviște, Constantin-Vodă Brâncoveanu dă veniturile lacului Greaca școlii celei
1707,
nouă de la Sfântul-Sava din București.
9 Septem­
vrie. XpnaóSo'jXXov toô ôtpïjXoTàto'j AòOsvtou
OuȚZpoSXaytaȚ, zupíon’lwavvo'J KwvoTavTÍvo'J
Baaaapàêa BosoóSa, §tà tò ayoXsìov tò véov
ózoò sȚtvev etç Bouzo'jpsaTtov.
1707, XezTep.Sptoo 9.
’IwàvvTjç KwvGTavTtvoç Baaaapàêaç,' èXécp
0eoô Boeêoôaç AoOévTTjç Tszat Y¡7ep.wv zàaTjç
OoȚZpooXâywv 77)ç. rpá^onaa ^pteTèpa Au-
öevTta azoyaivsTat ôp.îv, toîç ôoùXotç r/jç za6’
ïjp.àç è£o'jataç, toîç èv t^ Fpaizcj ëapsatôatç,
toîç ts vôv zat toîç etç tô é^ç, OTt, a7a0^
Ttvt 7Vwp.Y) zat ÇtjXip Get« xtvïjGeîoa, zpoe-
0t>p.7j07¡ xotvôv ^povTtoTTjptov zaötSpöaat, è7-
ywptotç Te zat àXXoTpiotç p.a07jTaîç, èv Bon-
xo'jpeoTÎtp, t’à t^ç za6’ r^p-àç AôQevTetaç
zoXtTeicf, èv Țț) aeëaap.ta p.ov^ toô 'A7Í0D
Xàooa, p.eTÔytov 00071 TQô a7too p.e7aXop.àp-
Topoç rewp7too- to'Te ypovTmniptov po6p.tÇea-
6at SteTà|ap.ev Tț) toô xarà zatpòv àpytp.av8p't-
Too T’^ç Geêaoptaç p.ov^ç toô Tpozatoçôpon
Fewp7too èztTTjpiiaet, '’lva ôè zai Ttva Cwàp-
zstav è'ywatv ot £èvot zat èvSeeîç p-aS^rai,
SoTjQstav, (pTjOïjv ôeïv èXe^aat abroùç zapà
toô aoTÔÔt t^ç Fpatzaç 6àp.aTOç 7pôata zsv-
deosebitele însemnări ale lor (căci aceasta
e treaba celui de al doilea dascăl); dar și
aceste chipuri toate ale cuvintelor, precum
și toată gramatica, să li se expuie in aplâ,
și tălmăcind să li se predea ucenicilor, așa
încât să se înțeleagă bine de copii, și nu
numai să se cetească. Și să se facă și ce­
tire din Sfânta Evanghelie și din Faptele
Apostolilor pănă la sfârșit. Ci trebuie ca
ucenicii să puie în scris științele lor, și pa­
rafraza acestora s’o scrie în limba de obște,
și să se îndrepte cele ce nu vor fi fost
scrise bine de dânșii, și, când vor străbate
acestea toate, și cu chipurile cuvintelor
pentru teme, atunci să se treacă la a doua
Și aceasta să se însemne, că dascălii de
mai sus trebuie să dea două zile pe săptă­
mână vacanță și odihnă ucenicilor, adecă
Joia și Dumineca; și să dea lecții numai
cinci zile, adecă: Luni, Marți, Miercuri,
Vineri și Sâmbătă.
Hrisov al prea-înălțatului Domn al Un­
grovlahiei, domnul Io Constantin Basarab
Voevod, pentru școala cea nouă ce s’a fă­
cut la București.
1707, Septemvrie 9.
Io Constantin Basarab, cu mila lui Dum­
nezeu Domn și stăpân a toată țara Un-
grovlahilor. Scriind Domnia Mea, vă arată
vouă, celor ce stați supt puterea noastră,
vameșilor de la Greaca, acei de acum și
acei din viitor, că, mișcat de bun gând și
de dumnezeiască râvnă, ne-am hotărât a
întemeia o școală înaltă de obște, pentru șco­
lari localnici și străini, în București, politia
Domniei Noastre, în venerabila mănăstire
a Sfântului Sava, care e metoh al sfântu­
lui marelui mucenic Gheorghie; iar școala
am rânduit-o a se cârmui prin îngrijirea
celui după vremi arhimandrit al venera­
bilei mănăstiri a purtătorului de biruință
Gheorghe. Și, ca să aibă vre-un mijloc de
traiti ucenicii străini și cei lipsiți de aju­
tor, am socotit că trebuie să-i miluim de
la vama de aici, a Greacăi, cu 50 de lei

TTjzovta zar’ itoç. Ató Sei xapsysaOai rà
3'.ak7¡^9évra jtevr^zovra fpóa'.a àp.ïiàrwç re
zai àôiaXst^Twç ¡lé'/pt ràjç toó <ppúvr'or7¡píot>
v.yç1 '¿zoç^ Cwapzsiaç yáptv r^ç twv
p.a07jTwv, àç e^6vjp.ev iSía., rio àpytpavSptrg
toö jVyío’j TetopȚÎotr zai ?àp ròv twv Stoaa-
zàXwv p.ta&òv érépwOsv òtsràSap.ev. 'iiaaÔTwç òè
ivréXXetat ~r¡ r^szipa Aüsvzía. y.a\ rj¡ Îț( Ha-
voatórypt, afte za6ï]7o6|isve toö 'Aylvi l'swp-
7Í00, oarîç zor’ àv r¡z, zar’ èroç aìtstv zai
zapaXapSàvs’.v èv zatp(j> t<p StopiaOsvTt tà
àvœOev rap’ ïjp.wv JtpoavjXwp.sva toîç p.a-
O/jraîç îtpôç Çwàpzetav “cvtr^zovta Țpooca
zapà twv z-qç l'patzaç 6ap.sM3wr ȚpovtiCetv
te àç e'tzôç zai è^'p.eXsiaOat zai rá¡v JN;v
'Avtwaôvrjv toô çpovriarrjpioü toôtou, p.Tp’
àîteptozTjZtwç ôazavâv rà pïjflévTa ypr(p.aTa,
àXX’ eàtàzrwç toîç Jtpozó-trouât zai Stwpta-
p,évotç twv £évwv rs zai xrwycôv p,aO/jraïç
StavépLstv, oiàzoD zai èv àXXotç zXipaot rs
zai 5rapotzíatç• îtpôç fàp ^oyizvjv àréXstav
zai àXvjZTOv pvij|i7jv ijjwt’ aoTwv perà
tôv èvQèvSe oíov, zai twv zpoavazauàap.évwv
7¡p.wv 70VSWV, tôôto èotepew0/j tô Oetov èpfov.
Toôtou yáptv zai Sv perà tàjv za6’ ajp-àç
AôOevttav èzXs£y( zôptoç ó ©eôç toô zpat^oat
te zai z’jpteôaat t^ç TtapoôoTjç tÇàpaç èzXt-
trapoôpev zpàtôvac te zai zopwaat tô zap’
Tjpwv StoptaOsv èXàyjatov èXeoç toîç ztwyoîç
pa07it&tç,ài zai, veôaet Osta ztvoûp.evoç, zpoa-
07ÍZ7JV ttvà Jtot^aat, "va zai tà èzeivoo za-
topOwpata zai èXét] s£ig p.et’ àòtòv tô zôpoç,
tïjv araOepótTjta zai zr¡v ziprp, zai tpuyvj
aotoô tïjv atwvtav àzoXaôa^ pazaptótajta.
’AaiaXiCopsv 3s tô zapôv Țpâppa pera
te twv GupSooXe’itôpwv zai ztatwv àpySvtwv
toô t^ç Tjperépaç AoOevttaç xptrvjpiou, zòp
Kwvatavtívo'j Xt7¡ppzs7¡ MsYáXo'j-Mzávot),xat
zòp Sspoávoo KavrazonÇïjvoô Me^áXon-Bop-
vizóo, zai zòp Sepéávoo ApaYopTjpéazon Me-
7áXou-2\oYO0érou, zat zòp 0wpà Kavtazoo-
CvjVO'j MeyáXon-SzaOapto», zai zòp XspSávon
MîtoCopâvonMeȚâXo'j-BtattâpTjjZai zòp ‘Pàôo-
Xov ToXsazooXou MsȚâXou-K XoorCtápi), zai zòp
Xte'pávóo Kavrazo'jCrjvoó JlsfáXou-rioGTsXv!-
zon, zai zòp Xepôàvo’j MsȚâXoo-SroXvizoo,
zat zòp ’lwavvázTj BazapéazovXo’j Me^aXov-
Mxa/apvízo’j, zaì zòp flávoo IlozéoxooXou
MsyáXo’j-KopíaoüjZaixóp PewpYtpu MsváXo'j-
KXootCtápTj, zai zòp Kwvaravtívoo Kopssávo'j
MeyáXo'j-nttápT], zai M~áp~o'jXou IlpatXStoo
Se'jtépo’j XofoôèroD, toö zai éxtaráto» toó
ítapóvro» ypáppator.
’EȚpâyvj Sè èv tw oezáttp ypóvtp t^ç ^pe­
395
pe an. Pentru care trebuie a se da acei
cinzeci de lei neapărat și nelipsit cât va
dăinui școala, în fiecare an, pentru hrana
ucenicilor, cum înșine am spus arhiman­
dritului de la Sf. Gheorghe; căci leafa
dascălilor am orânduit-o din amândouă
părțile. De asemenea-Ți poruncește Domnia
Noastră și Preasfinției Tale, sfințite cate-
gumen.al Sfântului Gheorghe, oricare ai
fi, ca pe fiecare an să cei și să iei în vremea
orânduită și cei cinzeci de lei de mai sus,
dăruiți de noi ucenicilor, pentru hrană,
de la vameșii Greacăi; și să te gândești
cum se cuvine, și să te îngrijești Sfinția
Ta de acea școală, și să nu cheltuiești fără
socoteală acei bani, și să-i împărți cu bună
rânduială ucenicilor celor cc învață și sunt
orândttiți dintre străini și săraci, ca și în
alje locuri și așezări; căci pentru sufle­
tescul folos și amintirea nestinsă a noastră
după viața de aici, și a părinților noștri
ce au răposat mai înainte, s’a întărit a-
ceastă dumnezeiască faptă. Drept aceia și'
acela pe care după Domnia Noastră îl va
alege Domnul Dumnezeu a stăpâni și a
domni această țară, îl însărcinăm a îm­
puternici și a întări această neînsemnată
milă orânduită de noi pentru săracii uce­
nici, care și, mișcat de îndemnul lui Dum­
nezeu, să facă vre-un adaus, pentru ca să
aibă după el și îndreptările și milele lui
puterea, statornicia și cinstea, și sufletul
lui sa se învrednicească de fericirea de veci.
întărim dar această scrisoare cu boierii
sfetnici și credincioși ai Divanului Domniei
mele, dumnealui Constantin Știrbei Ma-
rele-Ban, și dumnealui Șerban Cantacu­
zino Marele-Vornic, și dumnealui Șerban
Dragomirescu Marele-Logofăt și dumnea­
lui Toma Cantacuzino Marele-Spătar, și
dumnealui Șerban Bujoreanu Marele-Vis-
tier, și dumnealui Radul Golescul Marele-
Clucer, și dumnealui Ștefan Cantacuzino
Marele-Postelnic, și dumnealui Șerban Ma-
rele-Stolnic, și dumnealui lenachi Văcăres-
culMarele-Păharnic, și dumnealui Panu Po­
pescul Marele-Comis, și dumnealui Gheorghe
Marele - Clucer , și dumnealui Constantin
! Corbeanu Marele-Pitar, și Barbul Brăiloiu
j al doilea logofăt, care a fost și îngrijitorul
i scrisorii de față.
Și s’a scris în al zecelea an al Domniei
396
TÉpaç AoOsvTÎaç, eîç TopyoSoatov, xoXireíav
toù 0pôvour^ç za0’ iQp.àç^ep.ovtaç1, Stà yeîpa
MtyaijX 7pap.p.aTizoô, ui.oû Stavo« Xo^oöstoo,
toù èx T’*)jpYoêùoTo
. Târgoviște.
Karà tô ;Caç' è'toç, XexTepépíon 6'.
(Legrand, l. c., pp. 79-81, n° 26.)
CCCCXXVIIL
1707, Hrisov al lui Mihai Racoviță, Domnul Moldovei, prin care dă Sfântului
6 Decembre. Mormânt 250 de lei pe an din venitul Vămii celei Mari.
Xp’jaóèo’jXXov óìtoò è'zap.sv ó ézXa¡ixpÓTa-
aroç xat ytXdyptGTOç AôOévttjç MoXôoëXayiaç
MiyaîjX 'PaxoêiïCaç BoeëôSaç, orav ^p.eîç
àx7)X0op.ev etç Tiaatov IIaTpiàpy7)ç, ôtà và
Xajioavfl tò zar’ è’roç ó "Aytoç Tà<foç èXsT]-
(1ogôvï]v àxò tò péya ëàp.a Staxóota xev^vra
Ypóata.
1707, âexep.ëpto'j 6.
’Exetxep ó 07twTaT0ç xat Cwoxàpoyoç Tà-
yoç toô xoptoo ^pwv ’lrpoô Xptaroô xaawv
èart [iTjTTjp twv àvtwv ’EzzXijatwv, oô ôtà Ttvoç
àXXoo 7¡6SóxT¡aev ó 0sôç StotxetaÖat ràç àytaç
’ExxXïjataç, si pi) Stà twv èpOoôô^wv yptoTta-
vwv èXsouç’ èxst xai oí Oetot àxôaroXot au-
vi)6potCov èXsTjpooôvaç, àXXà ôï) xat èx xôXswv
izavwv xai zwp-wv èXsTjpoaôvaç 5ierày07)aav
aréXXsaOat etç tï)v aytav Xtwv, aaxep xat ó
paxàptoç IlaôXoç eoXoytav wvôpaae. Msrà
ôs Taôra oí xáxxot xai ot xpôxaxxot ^pàv
xai axav tò twv eôaeëwv aóarYjpa, ôatptXéa-
repov 8s oí èv paxapíq. t^ Xr^et aóroxpáTO-
peç, ÊaatXetç, xat èxXapxpÔTarot AùOsvrat xat
Ttptot àpyovreç xotxiXotç yaptapaat zai £s-
voôoysiatç, xavroôaxotç rs ôwpotç éríprpav
xat 6xoóp77)aav t^ 1x7 top raorț) MvjrpoxóXsi,
TjTtç èuri xaawv twv ¿p0o8ó£wv ’ExxXvjatwv
p7)T7)p. Tavôv ôè, èv roîç èsyàrotç toôtoiç
xatpotç, sxXstxóvTwv toótwv twv eôaeêwv êa-
atXswv, rwv àvrtXTjxropwv ^7¡pt xat ëoïjOwv
t^ç a7taç raôrijç xôXswç, 0etcf gteț-
0svtsç èxkapxpórarot xai ¿p0o8o^órarot Aó-
0évrat èv t^ xa0’ ^pàç rCâpqt t^ç MoXôoëiaç,
vai pîjv xai xXetatot twv rtptwrárwv àpyovTwv,
psrà ts ôwpwv, ypîjpârwv ts xat xavroôaxwv
yaptrwv TjXsvjaav aÓTijv, ôi’. wv Ta ts twv
ôuoaeowv Tt0aoasóovTat çôXa, xai Tà rwv
aipsTtxwv xaraëàXXovrat pTjyavijpara, zai
ó otzoç roô 0eoô ’laxôjo auvTTjpeîrat xavTt
aÔTOÔ Ttp xXTjpwpart, oíáxou zaì è'art 7s
Pepo, în Legrand.
noastre, în Târgoviște, politia Scaunului
Domniei Noastre, prin mâna lui Mihail
grămăticul, fiul lui Stan logofătul, din
în anul 7216, Septemvrie în 9.
Hrisov ce a făcut prea-luminatul și de
Hristos iubitorul Domn al Moldovei Mihail
Racoviță Voevod, când noi am venit ca
Patriarh la Iași, ca să iea pe an Sfântul
Mormânt eleimosină de la Vama cea Mare
două sute și cinzeci de lei.
1707, Dechemvrie în 6.
De oare ce preasfințitul și de viață dătă­
torul Mormânt al DomnuluinostrulsusHris­
tos este mamă a tuturor sfintelor Biserici,
Dumnezeu a binevoit ca sfintele-i Biserici sa
nu se îngrijească altfel decât prin milele creș­
tinilor ortodocși; căci și dumnezeieștii Apos­
toli strângeau eleimosine, dar și din destule
orașe și sate s’a orânduit a se trimete elei­
mosine la Sfântul Sion, pe care și fericitul
Pavel le numește binecuvântare. Iar după
aceia părinții și bunicii noștri și toată rân-
duiala celor credincioși, și mai ales răpo-
sații întru fericire autocrați, împărați și
prea-luminați Domni și cinstiți boieri cu
felurite daruri și ospătării și cu danii de
de tot felul au cinstit această sfântă Mi­
tropolie, care este mama tuturor Biserici­
lor ortodoxe, și i s’au închinat ei. Acum
însă, în aceste vremi de pe urmă, lipsind
acești cucernici împărați, adecă ajutătorii
și sprijinitorii acestui sfânt oraș, cei cu
voia lui Dumnezeu încununați prea-stră-
luciți și prea-ortodocși Domni în țara
aceasta a noastră a Moldovei, ba încă și
foarte mulți dintre prea-cinstiții boieri, cu
daruri, bani și felurite haruri au miluit-o,
prin care și semințiile păgânilor se vor
birui și meșteșugirile ereticilor se vor răs­
turnă și casa Dumnezeului lui lacov se va
păstră cu toată turma ei, așa cum este și
se cunoaște în toate Biserica lui Hristos.

xat 7tvwaxsTai èv rcàotv ’EzzX-rpía toö
Xptatoö.
’Ay’ txavoô totȚapoov xatpoö, oovspYsicj
toö üovTjpoö. rcoXéjiwv ts rcpoarcîaovTwv xaì
stspwv rcepisTaaswv rcXsiarwv, yaXsrc^ rcspt-
rcsrcrwxs aop/pop^ xaö’ ^p.àç 7^. Tatç 6i¡
TaÔTïjç îtsptGïàasat Tá ts rcpoG7¡Xwp.éva t<¡>
'Aytip Tá'pw èkézj togoôtov v¡XaTTw67jaav, wäre
xaì EYyùç stvat à'pavtap-oô, xat zpôasTt Tà
rcapà rgç-TCàpaç èxstas àrcoxop.t£óp.sva. Toó-
TWV TOtVOV ODTWÇ èyÓVTWV, 7]Ó3ÓX7¡GSV Ó 0SOÇ
rcapavsvsoOat èvraòOa tòv rcvs *jp.aTtxòv 7¡p.wv
rcaTspa xóptov XpóoavOov, IlaTptàpy^v TTjç
àytaç rcôXewç 'lepouaaXTjp., xaiTOt 7e xaì 7¡-
|ieîç, tò 7s vôv èyw, rcoXXatç àvà7xatç ts
xaî ¿yX’/jp-aot 6ktQÔp.svoi, àXX’ oùv oùx àp.ot-
pov twv svóvTwv 7¡|itv rcpôç XOÔépVTjâtV TOÖ
à7to’j xaî Çworcapôyoo Tàtpo'j toô xopioo 'Q-
p.wv ’lïjaoô Xptatoô ttjv auToô MaxaptoTTjTa
rcapsXstrcop.sv oô p.í¡v àXXà xaî xat’ êroç
Stwptaagev rcapèysoôat t^ auToô MaxaptÔTïjTt
rcapà toô xa6’ ^jiàç ¡1570X00 6àp.aTOç sXsv¡-
[loaóvvjv 7póata rcsvTTjXOVTa rcpôç toiç Staxo-
atotç, àvTtX-rçtpstoç xaî 6oaj6staç yàptv toô
07100 xaî Cworcapoyou Tàyoo toô zopioo ^p-wv
’lïjaoô XptaToô. AtoptCop-sv TOtvov "va stç toùç
^ptsTspooç ypovouç ó jiazaptwTatoç [larptapy/jç
è'yig àrcatTstv xaî rcapaXap.6àvstv, 3tà twv ’q-
700JISVWV twv svïaôôa p.ovaoT7¡ptwv TTjç ao-
toô MaxaptÔTïjTOç, Tà avwÔsv aarcpa rcapà twv
jiS7àXwv 6ap.sot8wv, Stà ypsiav,wç strcopsv, toô
'A7ÎooTâȚoo,Yjp.wv 8’ aoTwv xaî twv rcpoavarcao-
aapivwv ^ptsrépwv yovswv atwvtav ptvijp.7]V xat,
stTs orco TT¡v èioooiav stvj t^ç AoOsvTtaç, strs
rcsrcwXTjjiévov tò ëâp.a, ttjv StaXTjçÔsîaav twv
yp7¡|iátwv rcoaÓT7¡Ta àStaXstrcTwç rcapsyso0at
toîç StaXïjçpôstatv '^oojisvotç. 'O 8s 78 p.a-
xaptWTatoç IIarpiàpy7]ç p.srà twv rcspì aÔTÔv
sv Tip 'A7Í1P Tàytp rcatspwv S'pstXovat p.v7¡po-
vsôstv ^p.wv ts xaî twv tpooàvTwv ^¡iàç, rcpo-
asrt ts xaî árcávrwv twv Sp6o8ô$wv yptoTtavwv
(xaî 7àp áptsráSsTOv xaî àrcapaaàXsoTov èv
toîç xa6’ ^p.àç ypôvotç tò Stoptaôsv èXsoç
3tstà£a[A8v Tip Cworcapoytp Tà'pip toô Kopioo)
sv ts Tatç a7Îatç auTwv TeXeraîç xaî p.0GTa-
7W7tatç rcpôç aooTaatv ts xaî otspèwatv TTjç
rcapoôaifjç T^àpaç. "Ov 8s xûptoç ó 0sôç p.s8’
r^p-àç èxXé$st toô etvat stç àpyovTa xaî èjoo-
ataaTTjV r^ç eÔGsêsatâTTjç TaoT'^ç ïÇàpaç, sits
twv (J077SVWV fjjuv st7¡, stTs xaî p.ij, 3t’ txs-
Ttx^ç fwv^ç SsópeSa p.v¡ oXwç àrcoarsp^aat
tô östoTatov toôto üaTptapyetov toô àvwôsv
èXsooç 600X7)6^, oaTtç rcor’ àv twv sôasêwv
f^sp.ovwv, àXXà rcapsysaOat Taôtïjv tt¡v 8tw-
397
Deei de destulă vreme, cu conlucrarea
celui Rău, căzând războaie și alte multe
tulburări, țara noastră a căzut în grea ne­
norocire. Si, prin tulburările ei, milele în­
chinate Sfântului Mormânt atâta s’au împu­
ținat, încât sunt și aproape de nimicire,
și încă și cele trimese de țară acolo. Acestea
deci fiind așa, a binevoit Dumnezeu să vie
aici părintele nostru duhovnicesc chir Hri­
sant, Patriarhul sfintei cetăți a Ierusalimu­
lui, deși și noi, acuma, bătuți de multe nevoi
și datorii, dar totuș neîmpărtășit nu l-am
lăsat pe Fericirea Sa de cele ce ni se vin
nouă pentru chiverniseala sfântului și de
viațădătătorului Mormântal Domnului Nos­
tru Isus Hristos; ci și pe an am orânduit
a i se da Fericirii Sale din Vama cea Mare
de Ia noi ca eleimosină cinzeci de lei pe
lângă cei două sute, ca sprijin și ajutor
al Sfântului și de viață dătătorului Mor­
mânt al Domnului Nostru Isus Hristos. Deci
orânduim ca în vremea noastră prea-feri-
citul Patriarh să aibă a cere și a lua, prin
egumenii mănăstirilor de aici ale Fericirii
Sale, banii de mai sus de la vameșii cei
mari, pentru nevoia, cum am spus, a Sfân­
tului Mormânt, și veșnica pomenire a noas­
tră a tuturor și a răposaților noștri pă­
rinți, și, ori de va fi în seama Domniei
Vame, ori vândută, să dea neapărat suma
aceia de bani acelor egumeni. Iar prea­
fericitul Patriarh, cu cei de pe lângă dânsul
Părinți de la Sfântul Mormânt, trebuie
să ne pomenească pe noi și pe cei ce ne-au
născut pe noi, și apoi pe toți creștinii
drept-credincioși (căci am orânduit Mor­
mântului dătător de viață al Domnului
acea milă neschimbată și nestricată) în
sfintele lor slujbe și liturghii, pentru înăl­
țarea și întărirea acestei țeri. Iar pe care
Domnul Dumnezeu după noi îl va alege
să fie Domn și îngrijitor al acestei prea-
evlavioase țeri, ori ar fi din rudele noas­
tre, ori nu, ne rugăm cu glas cald ca nu
numai să nu lipsească de tot această prea-
dumnezeiască Patriarhie de mila de mai
sus, care ar fi atunci dintre evlavioșii
Domni, ci să dea toată suma orânduită de
noi fără lipsă și neapărat. Iar, dacă vre
unul din Domni ar voi mai bine a face
vre-un adaus acestei mile orânduite de noi
pentru folosul lui sufletesc și iertarea pă-
398

ptt5p.svTjv zap
* Tjgtv zocÓTTjTa àotaXstZTwç xai
àjxstdiTàiç. Et §s Ttç twv ^sjxôvwv zpoatpe-
östTj zpooôïjZTjv zot^aat TOÙTtp t<ô zap’ ^fjtwv
StopțaflsvTt sXétp zpôç ^'j/txîjv aoroù àysXstav
zat ÈçàXsttptv agaprtwv, szôpsvoç toîç 8toptc-
Ostctv [zap’]^p.tv,wç zat Triste àXXotç 8p6o8ô£otç
7¡7S[ióatv, tòv Totoùrov çtXô/ptoTov -^Ejióva
zat ó sv TptáSt ùp.voùp.svoç 0jôç Tt|Mjaat,
ÈXsTjaat te zat aó^aat vqv ^7'p.ovtav aÒTOÙ
sv vaXTjVtata zaraaTáost, sv Te T<p (isXXovTt
zX^povopfjCat ttjv àòtàXstZTQV Çwvjv ijv fjrot-
gaae K.ùptoç toîç àvazæatv aoTÓv. "Av 8s
Ttç ou Ttp.7j<Tfl, o'jSs GTspsœaij), tj zat s^ooQs-
vvpT], % ao[j.6ooXeóa^ toù àzozoz^vat TaÔTVjv,
tp-^p-t TTjv ÈXsTjgOaÙVTjV, TCp TOtOÜTlp (wç àv-
TotpTTf] too ÇwoStfyoo Tâtpo'j) 7sv/j0ïjT<oaav at
■¿¡(lépat TTjç Çw/jç èv t^ s£ooatof aóroò ¿Xíyat,
zat Tip àvaOsp.aTt ôzs66'jvoç e&q, xarqpapi-
voç, àat)7‘/wp7jToç zapà 0eoù zavroxpàropoç,
zat zapà t<ûv a7twv Tptaxostwv oéza zat 8ztô>
Osoyópwv zarépwv twv sv Ntzatcj zai twv
Xotzwv a7twv œjvôSwv, àXuTOç perà Qávarov
zai Top.zavtaïoç, ZT^oatTO ttjv toù I’isÇ^
Xszpav, OTSvwv eItj zai Tpép.wv zàaaç Tàç
TjtjLepaç t^ç aÜTOÔ Çw^ç zai sv êpayeî za-
ztot aÒTÒv Tj yq wozsp tòv AaOàv zai tôv
’Aêïjpœv a'jvotXTjOäts p.srà toù zpoSÓTOo
’loùSa, zai p.erà toö S'jggeSoùç ’Apetoo, zat
p.sïà twv zarà Xptaroù ȚtovTjOavTWv ’Io'j-
ôatwv: ápov, ápov, GTaùpwaov aÓTÓv.
’A<rpaXtÇop,sv 8s tô zapôv ypoaoSooXXov 1
p,STa too zavtspwTÓTO'j MTJTpOZoXÍTOÜ MoX-
oaStaç zùp SagooTjX, zat OsoçtXsaTaTOO szta-
zózoo ’Pwp.àvoo AaopsvTtoo, zai Tsôswv szto-
zozot) 'PaSaoÔTCo'j, zai BapXaàp. sztazozoo ;
Xooato'j, zai p.sïà zàvTwv twv zîotwv àp-
■/ÓVTWV TOÖ ZptTTjptOO TTjç Za6’ Tjp.àÇ 'II7SP.0-
vtaç.
Taôîa àzoyaivsTat Tj ^psTspa AùÔsvTta,
zaTà tô /jeț' stoç, Aszsp.6pto'J ç'.
catelor, urmând celor orânduite de noi,
cum și noi altor Domni bine credincioși,
pe acel Domn iubitor de Hristos să-1 cins­
tească și Dumnezeu cel lăudat în Treime,
să-l miluiască și să-i crească Domnia în
stare senină, iar în veacul ce va veni să
moștenească viața veșnică pe care Domnul
a gătit-o acelora ce-1 iubesc pe Dânsul.
Iar, dacă vre unul n’ar cinsti, nici n’ar
întări, ba încă o ar desprețul, ori ar sfătui
s’o sfarme pe aceasta, adecă mila, unuia ca
aceluia (ea răzvrătit împotriva primitorului
de viață Mormânt) să-i fie zilele vieții Iui
puține, și să fie supus anatemei, afurisit,
neiertat de Dumnezeu atoatețiitorul, și
de sfinții trei sute și optsprezece Părinți
purtători de Dumnezeu de la Nicheia și
din celelalte Sfinte Sinoade, nedeslegat după
moarte și umflat, să capete lepra lui Gheezi,
să fie suspinând și tremurând toate zilele
vieții lui și în curând și. pe dânsul să-l
înghită pământul ca pe Datan și pe Avi­
ron; să aibă lăcaș cu vânzătorul Iuda și
cu necredinciosul Arie și cu Iudeii cei cari
au strigat asupra lui Hristos: iea-1, iea-1,
răstignește-1.
:
Și întărim acest hrisov împreună cu
preasfințitul Mitropolit al Moldovei chir
Samuil și cu de Dumnezeu prea-iubitorul
episcop de Roman Lavrintie și cu Ghedeon
episcopul de Rădăuți și cu Varlaam epis­
copul de Huși și cu toți credincioșii boieri
ai Divanului Domniei Noastre.
Acestea le mărturisește Domnia Noastră,
la anul 7216, Dechemvrie 6.

(Legrand, Z. c., IV, pp. 61-7 n° 24.)

CCCCXX1X.
1708. Zosima, arhiepiscop de Ohrida, hotărește cu privire Ia școala din mănăstirea
Muzevicu, de la Kastoria, înălțată din averea lui Gheorghe Castriotul, Marele-Comis.
Zwotp.àç, sXétp 0soö àp)(ts7tÎGZ&îroç t^ç ’louoTtvtavTjç, ’A"/pi8wv, Aaziaç MeStTsppavtaç,
Tntsvoiaç, IlpatôaXtaç, AapSaviaç, M'jataç ts àvwrspaç zai twv Xotzwv.
1708.

Tà xaXà zat ovtwç a7a.6à Totat>r/jç sou.otpTjos çôaswç, «vots p.^ govov aorà zaÔ’
éa'jTà szatvstaSat, àXXà zat toîç Taùra ôtwxo'jat zai szt Toùrotç àap.evtCop.évotç eùzXetaç oo
ví¡q fjyoôaTjç zai sop-rçptaç àstpvtiatoo zpógsva ytvsaQat. ’ApsXst rot tote 88çt;ç atwvtoo zai
àXTjÔoôç ¿ps7op.évotç tatç àpstaïç saotoôç '/prj zataxoap.stv zai t^ç èvôsyopivTjç zatôsiaç àv-
tsysaQat t^ç sz’ àpst^ toù? àvSpaç yopvaÇoôaTjç ôzwç Stà t^ç rotatine àaz/jcswç stç
tsXstôtïjta ¿ç otôv ts szayQsvtsç p.Sta6ottzol zai stspotç toù zaXoû ytvwvtat, "va zat StzXwv
twv èzatvwv à£tw6wct, rț) ts 8y¡Xa8i¡ zpôç tïjv àpstijv otzetôtrpt zat tw zoXXoôç sz toô ystpovoç
stç TO ësXttov szaváystv tatç ts 8tà Xôywv zpotpozstv zai zapaostypaatv otxstotç- p.etaôtœz-
Tsov oûv Tà xaXà toôç £dv Xôytp zat xoaptwç atpoopÉvooç, zat pàXtcta- toôç sz’ sôasôsia
zai ooypàtwv opÔÔTTjtt aep.vDVop.svo'jç, zai azsôôstv, oaov tò s'ptZTÔv, tpôzooç àvaëàaswv
sztCïjTetv. Oewpoôç ts àxptostç yivsoôàt twv ôvtwv zai toîç 6stotç XÔ70tç tôv voôv zpoasvsystv,
tv’ syotsv toô azpoo twv systwy, toö Ôsîoo tp/jpi zXàatoo ’^p.wv, è^tzsaOat zatà tr^ svoôaav
toîç àvâpwzotç 8ôvap.tv, oozsp ooôottoôv àXXo so8atp.ovsatspôv ts zat pazaptwtspov où jv/jv
aXXà zat 8ta 6aôp.atoç a7stv 8sî zat zspi zoXXoô zotstaOat toôç soyvwp.ovwç ts syovtaç zat
zoXù tò ^ptXavOpwzov zat zotvwvtzôv zsztTjpsvooç zai zpôç tò ópótpoXov aop.zaOsç, val p.7]v
zat 8azàvatç tôtatç toôç olzeiouç tïjç ztatswç zai ôp.o8ô£ooç wțsXstv szst7opsvooç zai poO-
ptCstv Tà 7¡07] aotwv zai tïjv toôtwv 8tàvotav p.stazXà.ttstv zpoç tô Tà 8sovta Țpovsiv zai toîç
ôstotspotç apapôtwç sztëàXXstv, aovsp7stv ts zai at>pp.aystv toîç TotoÔTotç tòv svóvta tpôzov
stç aôataatv zai Stapov^v, soatáOstáv ts zai aô^atv t^ç zotvw'psXoôç zataatàaswç, zat szi
Tà SsXttw sztôôaswç, vjç tàç zpvjZtSaç zai toôç OspsOXo'jç ot st>7vwp.ovsç zai Oso'ftXetç tà]v
ápyr¡v zatsëàXovto.
T£2v y/jpi ftXoyptatwv, ftXoztwywv zai "tXsÀs^povwv stç òtatsXwv ó sztyavéatatoç
zaî zsptôoSoç apywv Msyaç Kôp-taoç t^ç sxXapzpotàtTjç AoOsvttaç OtnzpooXaytaç zôptoç
l’ewpytoç KaatptwtTjç, zat stç voôv àvaXaëwv tïjv èa/ÓT^v Soarr/tav toô yévo’jç 7jp.wv twv sù-
csëwv yptattavwv zai pàXtata twv zarptwtwv aôtoô twv sv t<]> zXtpatt t^ç Kaatoptaç tàç
otzijastç zotoopsvwv zai t^v zavtsX^ yôp.vwatv zai àzoztïjatv twv zaXwv, otç zpótepov tô
'ŸpsTspov yôXov Tjvfist, TjV êaazavtçf toô àXàatopûç zai topavvtz^ sztzpatsta., zptpaatv otç otosv
ó 0sôç, sXsstvwç ozsatïj, wats p/ij p.ovov awpattz^ç àvsaswç zai sôzaOstaç àzott^yàvstv, àXXà
7$ S/j, tô ystptatov, zai àpàQstav voastv zai àzstptav twv Ostwv 7patptzwv Xoytwv, twv stç
aœnjptav oôïjyoôvtwv, zai Tà àvw p.sv tppovsîv, twv 8s yvjtvwv zata'ppovetv Stoaazovtwv, zàvj
tsrpwTat tí¡v zapSiav zai Qsttp Ilvsôp-aTt zsztvïpat, wç zots BsasXsïjX szsîvoç ó Oa'jjiàatoç zai
aotpç àp5(tTSZTWv t^ç otjpavop.tp.7ÎTOt> zai Tozo7patpïiÔstaYjç azrjv^ç, zat 8t¡ ëonXàjv s’Osto à7a0ïjv
zai Qso'ptXT) aoaT^aaaOat £ôv 0e<<> ax°^iv çpovttat^ptov szi tò zatSsôsoOat zai ôtSàazso-
6at Tà twv '¿ptattavwv zatSta, t^ç aoToô zatptSoç Ô7]Xa6T| zai sz twv zspt£, Tà tspà t^ç
’EzzXïjctaç 7páppaTa, iva p.7¡ tò aóvoXov àp.Ó7jT0t Tt>7xávwat twv oaa sùasëéatv àv^zst, Stopt-
aàp.svoç tóv ts toó StSaazáXoo zai zpwtoa^óXo’j p-taQóv zai twv p.a6T¡te'Jop.svwv zatotwv zat
ptáXtata twv zsvtcj tpo/opsvwv tò atf/¡psatov zpoç psptZTjv zsptOaXtptv zat zapapuötav twv
zpôç tò CțjV àva7zaiwv sz toô zaT * stoç Stayópoo twv àazpwv â sOsto sv tr¡ Xs7opéy{] T^éza:
T-^ç twv ’Evstwv àptGTOzpattaç, zaïà tïjv zsptXr^tv t^ç StaTàJswç t^ç aotoô ’Ev8o£ôt7jToç.
’Eyàvïj 8s t^ ts aÔTOô st>7svstof zai Tjp-îv tozoç s’ôÔstoç zai àppôStoç stç zaOiBp'jotv
zai aôataatv toô 8taXr^6évTOç <ppovTtaT7¡ptoo zai toô 8t8aazáXou svotZTjatv ó sv Tt¡> vaw r/jç
t>zspa7taç 7¡p.wv Osotozoo t^ç zaXoop.sv7jç MooCséízoo. "O6sv, wç toô toioôtou sp7oo szatvsTOÔ
ts zai OsoytXoôç ôzàp^ovtoç, zotv^ zai oovoStz^ 7vwp/țj zat at>7zatavsôast t¡ Mstptotr|Ç t^wv
7pàœst zat àzo'patvstat, pstà twv zspi aufijv tspwtàtwv MnjTpozoXttwv zai ÔsoptXeatâtwv szta-
zozwv, twv sv 'A7t(<> Ilvsûp.aTt a7az7¡Twv ’^pwv àôsXçwv zai a'jXXstTO'jpywv xat svrtp.otàrwv
zXzjptzwv, sôXaësaTaTWv tspswv zai 7prptp.wv àp/ôvtwv t^ç à7twtàT^ç MijTpozoXswç Kaatoptaç,
tva tô StaXïppOsv a/_oXsîov, tô ri¡v z^$tv xat aôataatv Xaôôv ôzô toô pïjOsvtoç SvSoêotàtoo
zai p.s7aXozpszeatàTO'j àp/ovroç, Ms7àXo’J Koptaoo t^ç ê'zXap.zpotàt7jç AôOsvttaç O¿77pooXa-
yiaç, X'jpto’j xopto'j rswp7to,> Kaatptwtoo, utoô zatà zvsôp.a à7azï|toô zai zsptzo8r|to') ’/jp-tov,
è'ZT) r/jv aôataatv xat 8tap.ovf¡v xpatatàv xal StapxsatâtTjV sv vq pestar) tspà. xal csôaap.ta
p.ov7j t^ç ôzspa7iaç 7¡p.wv Bsotôzo» MooCsÊizoo' waaôtwç xat ó p.taôôç toô ts 8t8aazàXoo
zai zpwtoayoXoo zai tô atr/jpsatov twv p.aOï]twv 8sov zaps/saôat aototç àpsiwtov zai àvo-
0SOTOV zatà Tïjv p.ov$8av t^v spyopsvijv sz t^ç zXstv^ç àpîotozpattaç twv ’Evstwv, zat zàvO’
ôaa aôtoô ’EvSoÇotTjÇ Statàttst zai StopiCet, sywat tô àcyaXsç zai ësôatov zai àp.stàtps-
ztov p-sypt teppàtwv aiàvwv, xal pTjàsiç twv zàvtwv yptattavwv, twv ts vôv xat twv etaszstta
ysvïjaopsvwv, etts twv sx t'^ç szapytaç Kaatoptaç, stts aXXoOsv zoösv, toXp^Grj, xazta
400

çepôp.evoç, otaaetoat xat StaTapáiat tò ypovTtati^ptov toöto, t¡ gvAvMsl xai svoyX^aetç aoTw
zpoaTpttpat xaxoêoôXwç, r¡ ?t¡v èp/op.èv7jv ’Evert^G-v p.ové8zv SoXteóetv xat èçaXXaTTetv, tj tò
ayoXetov èx toô StoptáSévTOí rózoo ptsTOtztaat, àXX’ 'éj^ tò xôpoç zat rijv 8ta>xovìjv ôtigvexwç
zaOázep zapà t^ç aÓTOò Me7aXozpezetaç 8iwpta6/¡.
"Oç 8’ av àvsoXaoecfl zat aòGaòeta. otaTp7]XaTOÔp.evoç ztvijaTf] Tt azàvSaXov zarà toô
tpoyw'peXoôç zat ÔsapéoTO'j toôto'j è'p700 toô çpovTtOTrjptoo zat zot^aifl Tt zapà Ta StoptaGévTa
zat StaTaySévTa zapà t^ç aüTOÔ ’Ev8o£ÔT/jTOç zat zotvg ^ïjytp zat aovoStx^ ázo'páaet èztxo-
pwôévTa, ozotoç tîç èaTtv ó tûiOôtoç, tepop.ôvayoç ïj Xatzôç, at>77evïjç t^ç aüTOÔ ’Evôo£ôtt]toç
ïj ^évoç, SȚ'/wpto? -q è£ àXXoSazïjç, à'pwptap.évoç eîïj àzô Qeoô xoptoo zavTOXpàTOpoç, xai
xaTïjpap.évoç, zat àao7/wp’/jToç zaì àXüTOç p.eïà OàvaTov ai zétpat zat ó atS/jooç XoOipovTat,
aÔTÔç ôè ot>8ap.wç, xat eh¡ arévwv xat Tpèp.wv èzi 7^ç wç ó Katv, xXïjpovop,ïjoot tïjv Xézpav
toô TteC^ xat tïjv ày/ôv^v ’IoóSa' Tà zpáyp.aTa xat ot xôzot aoToô etïjtjav etç ètoXôOpeoatv
xat à'pavtap.ôv, xai zpoxozijv oo p-xj t8ot, èywv xat Tàç àpàç twv ¿71107 Tptazoatwv Séxa xat
oxtó> Geo'pôpwv zarépwv twv èv Ntxatcj zai twv Xotzwv ¿7twv aovôôwv.
"OOev xai e’tç ty¡v zspl toôtod àapàXetav àzeXôGïj xai tò zapôv ïjp-étepov covo8txôv
7pàp.p.a xat xaTeaTpwOïj èv Tcp tepcp xw8ïjxt t^ç xaO’ ^p.âç à7twTà.T7jç àp'/teztaxoz^ç ’AypiSwv,
èv ÊTSt awTïjpitp /XtpTj'.
/0 ’AyptSwv Zwatp.àç êeüatot oTt taov ègtI Ttp zpwTOTÔztp.
'O èx Moayozo'Xewç, KopoîCaç xai XeXaa'fôpoo ’lwáaa'p, ó xat àvrt7pà<paç, 6?6atot
oTt taov èaft Ttp zpwTOTÔztp.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

CCCCXXX.
1708, Ruxanda Mavrocordat către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, pentru liberarea
6 lanuar. fiului ei Alexandru, care a venit la București și în puține zile va fi la Adrianopol.
MazaptwTaTe, ¿7twTaTe xai aoywTaze IlaTptâpya t^ç «7taç zwXewç 'lepooaaXïjp. xai
zàaïjç IlaXataTtvTjÇ, èp.oi Sè èv XpiaTtp aeôaap.twTaTs zà.Tep xai SéazoTa.
-J- T-ijv op-sTépav MaxaptÔTïjTa eoXaowç zpoaxovw zai tïjv fiaxaptav aÔTTjç 8e$tàv àazà.-
Cop.at. ûeop.ÉV7) toô zavTo8ovàp.o'j 0soô tva Stay'jXâTrț) aÒTÌjv àvoaov, e’56'jp.ov, 07tà zai
p.azpôëiov p.3Tà zai twv Xotzwv ttjç zaTa6op.twv, od t<]> Getto èXéet Stà t^ç p.eatTetaç twv paza-
ptwv T‘/jç eô/wv t>7tatvopev. Toô zapôvroç ama, p.eîà TTjv ypewaTtzijV p-et1 eôXaësiaç zpoa-
xóvTjatv, etvat và tpavepwaw t^ óp.£Tépq MazaptÔTTjTt oTt t^ 3 toô TpsyovToç èXà6op.ev, 8t1
aôGevTtzwv zpôç fjpàç 7pap.p.aTwv, TTjv yapozotàv a77eXtav OTt 87¡Xa8i¡ tò èv XptaTtp zveop-a-
Ttzov auT^ç Tézvov, ó çtÀTaToç p.ot olôç ó ’AXéSavSpoç, Gstaç aovavTtXap.êavoôaYjç aov8pop.7¡c,
kaotòv TTjV èXeoôeptav too, r¡kbs rq 28 toô zapeÀQôvToç elç tò BooxoopéaTf p.i¡v àp.tptêàkko'iaa
8è OTt q ôp.eTépa MaxaptÔTVjç, wç zaTTjp èv K'jpttp çtXoaTop70TaTOç, OéXet ao7yap7) p.eff -qp-wv
zaîà zokkà etç tí¡v 7svop.év7jv aÔToô àzoXÓTpwatv, 8èv è’Xettpa và tò tpavepwaw t^ ôp-STépa
MazaptÔTTjTt zai oTt èXztÇw (zaGtbç zai èz toô tStoo too 7pàp.p.aToç zX7jpotppoôp.at) etç ¿Xt7aç
•^ptépaç và toô àzoXaôawp.ev è8w etç tï]V ’ASptavoózoXiv, xai ó 0sôç ó ¿710: 8t’ eoywv aoT^ç
¿7twv và p.s à^twaT] và tòv àzoXaóawpiev Ô7tatvovTa tò aovTop,WTepov. vAXXo Tt và a^ptetwam
t^ ôp.eTépa MazaptÔTïjTt zaîà tò zapôv 8èv è'yw. IlapaxaXw tïjv ôp.eTépav MaxaptÔTïjTa và p.è
àltwa^j T'^ç Ttp.ïjç twv tepwv aüT^ç 7pap.p.àtwv xai p.axaptwv zpoaTa7p.àTwv, wç SïjXwTtxwv t^ç
è'peTWTaTïjç Ô7tetaç aôr^ç, p.£Tà xai twv p.axaptwv xai ¿7iwv aÔTïjç eoywv. Tà Sè svq aÔT^ç
stïjaav GeôGev zàpzoXXa xai zaveoToy/j, xai at p.azàptat xai at Gâozetôstç aoTïjç eô/ai p-eî’
èp.00 zàvTOTS.
T^ç op.sTépaç MaxaptÔTïjToç
etç toôç Optap.oôç
’PwJàvSpa MaopoxopSàTïj.
1708, Tavooaptoo 6.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
 401

CCCCXXXI.
Ruxanda Mavrocordat către Patriarhul de Ierusalim Hrisant, despre sosirea 1708,
fiului ei lângă dânsa și gândul Patriarhului de a veni „în părțile Filipopolei". 18 lanuar.

Mazaptwtats, áqtwtats zat soȚwtaie Ilarptâpya àvtaç zôXswç TspouoaXqp. zat

îtàaqç IlaXataTÎvqç, èpol 3s sv Xptastp asoacptutars zàtsp zat osoTtota.
-J- Tqv 'Tpsrspav Mazaptôrqra sùXaôwç zpoaz'jvw, zat rqv jtazaptav aùrqç 3s£tav
àaîtàCop.at. Ásojisvq toó xavto8’jvàp.oo 0soû tva SiayuXattq aûrqv avoaov, àrpwrov, àXüîtov.
óytà, [lazpóStov p.sr’ èztvr/iaç zàvtwv twv àyaOwv zaraôbpiwv, où rw 6stq> èXési, 8:’ eùywv áyíwv
rqçMazaptôrqtôç rqç, trpaívw zat èvw. ïeêàaptov qpápp.a rqç è'XaSov, è$ où pavSàvo'ma rqv
àyaOqv, spot 8s Xtav è'psrqv aùrqç trpetav, èyàpqv zatà zoXXà. Tzsps'jyaptatw tq Tp,stépa.
Mazaptónjtt, ôzoô aoy/atpstat p.st’ sp.oô 8tà tòv èpyop.ôv toô nioù ’AXeSàvopo'J, ôattç eùXaSwç
zpoazov^ tqv 'fp-stspav Mazaptorqta zat àazàCsrat rqv osôaaptav aùrqç 8s£tav. Al ayta»
aùrqç sòyal và tôv èvSovapwvoov zpôç rqv teXetav zaXXttépsootv, szstòq àzóp/q àôùvatoç
sùptazstat. Sqp.stoi ètt q ’îp.stspa Mazaptôtqç Sri p.sXXst và àzo8qp.qaq zpôç tà p.spq rqç
d’tXtzzouzôXswç, zat ó a^toç 0sôç và zarsboSwaq tqv Mazaptôtqta rqç sv slpqvq, oottç và
p.àç àÇtwaq và tSoùp.sv zat tò àvsoóò.ov rqç zat và rqv àzoXaôowp.sv èv rà/st, zaOôiç sztO'j-
p.oôp.sv. IlapaxaXw rqv Tpstèpav Mazaptôtqta swç tóaov và p.q pàç ùotspq twv osoaop.twv
aùrqç vpappàtwv stç SqXwatv rqç àyabqç aùrqç ùytelaç, èpol 8s Xtav è^stqç- at ôs a/pat
zai 6sozst6stç aùrqç sùyat stqaav ps6’ qpô)v, zat tà srq rqç Mazaptorqtoç tqç zàpzoXXa
zai zavsotb'/q.
Tqç Tpstspaç Mazaptôtqtoç
etç toôç ùpnp.oùç
'l’wçàvôpa MaopozopSàtq.
1708, ’lavooaptot) 18.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

CCCCXXXIL
• Act de îngăduire patriarhală pentru .strămutarea la Mitropolia Ungrovlahiei
a lui Antim. episcop de Râmnic.
vEz8oatç zspt psraGèœç toô OùyypoêXa-
ytaç.
’EzetSq sXsst zat yàpttt toô zavtezôzto'j
zai zpovoqtoù twv oXwv 0eoô toùç otazaç
tqç aytaç toô 0eoô ’EzzXqataç Stszstv èzXq-
pw6qp.sv, ¿'pstXóp.evóv sattv qp.îv çpovt'Çetv
èp.p,eXwç tqç tspàç twv àzavtayoô aȚtwv 'Ez-
zXqatwv sôta^taç zai ■zataotâaewç
* totç ts
■yàp aXXotç àzXwç zatàXXqXov zai àppoStav
sveivat tá|tv ypqatpôv te zai szatvoùp.svov,
Statpepôvtwç 8è tqv JEzzXqotav taùtq zaOw-
patCsa6at szavaTZsç tovyávst, ota 8q 6eà-
psatov ap.a toôto zai awtqptwSéatatov, qv
oùz aXXwç evt awCeaöat ott p.q zaÔtatajisvwv
èv tatç èzaatayoô ’EzzXqatatç zpoawzwv twv
tzavwv zai à^twv èp.zsztateùSat Xoytzqç zotp.-
vqç o’tzovop.tav zatà 0sôv zai ôtotzqatv. Kot-
p.qOêvtoç oov èv Kbpttp àptt toô tspwtàtou
MqtpozoXtto'j O077poëXàytaç zùp [0ew8oaiob]
zai etç tàç atwvtooç povàç p.staatàvtoç, zai rqç
1708,
începutul lui
Februar.
îngăduire pentru strămutarea Mitropo­
litului Ungrovlahiei.
De oare ce cu mila și harul lui Dumnezeu,
cel ce vede și cunoaște de mai nainte toate,
am fost sortiți să urmăm în conducerea
sfintei lui Dumnezeu Biserici, avem datoria
de a ne gândi necontenit la buna orân­
duire și așezare a sfintelor Biserici de pre­
tutindeni; căci, de spre altele, e folositor și
vrednic de laudă să fie o rânduială potri­
vită între ele, dar și, firește, Biserica se
împodobește cu aceasta, fiind și un lucru
plăcut lui Dumnezeu și foarte mântuitor,
care nu e cu putință să se păstreze altfel
decât așezându-se în Bisericile din fiecare
loc fețe destoinice și vrednice de a li se
încredințâ grija unei turme sufletești după
Dumnezeu și cârmuirea ei. Deci, adormind
întru Domnul dăunăzi preasfințitul Mitro­
polit al Ungrovlahiei, chir [Teodosie] și

58183. Vol. XIV. 51

402
àvttorârqç MtjtpottoXewç TaÔTïjç 8íya irpoara-
ataç. àpytspaTîx^ç xaTaXstyQîicTjç, àvayxaìov
TjV àvjrspÔSTWç xaì ôtà ràyooç àxoxaTacTa-
ÖTjvat èv aòffl êrepov àpyiepèa xaì xotpiva
eîç Ste^aȚWYTjv awTTjptwSïj toö xar’ èxsivvjv
Xoțixou yptarwvupon xXïjpwpaTOç, wç oí kpo;
xaì 6etot xavôveç SiaxsXsóo'JGi, [iïj5sp.iav 8t¡-
XaSïj xapotxiav xat èzapytav Stap.évEtv èxi
p.axpôv èv atep/jaet zve'jjiaTtx^ç xat xotp.av-
ttx^ç îteptfiâXtpewç. ’Ap.éXst zpoexteXeoôetawv
èv Ttp xaô’ f/p-àç xa.Tp:apytxw xavcéxTip vaw
too áfto'J èvôô£o'j p.e7aXop.àptopoç Tewp^tot)
tpTÎçwv xavovtxwv, ^¡iSTÉpof xaTptapytxț) xpo-
TpoJfjj xai àôetcç, orco x^ç rcepi f/J.àç twv
aova.8éXywv àpytepswv aovóSoo, è^eXé^Tj xaì
jtpoexptÖTj twv àXXwv àpp.oôtwTepoç ó Qeoyt-
XéaTaToç èrctaxorcoç 'Pojivixou, xôp ’AvOi^oç,
toö àvaSé^aaOat ty¡v àpyispaTiXTjv xaì rcot-
fiavTtxïjv rcpoaTaaìav t^ç aor^ç MvjTporcôXswç,
ars Ttjitoç xai OsoasSïjç wv àvvjp, xat àpeTatç
àv7]Xoôaatç t^ apytspaTtxfl à£tcf xexoG[L7jp.è-
voç, St’ aarcep, xat xotvj èxXovjj toö ts èx-
Xap-jrpoTàTo'j, btpïjXoTâToo, ftXeoasôoôç, p.e-
yaXorcpercoôç xat àêtayâoTou AoÔévroo xat
•^7ep.ôvoç, x'jpío'j.x'jpto'j ’lwávvoo KwvaravTÍvoo
Baaapáóa BoeSóSa, îtâcr/jç OuwpoëXayiaç,
toö xarà rcveôp.a titoö àvarc7]Toô, xat cju-
rcapooataCóvTwv t^ aÒTOÒ ’ExXap.rcpÓT7¡Tt xaì
twv [taxaptwTáTWV xaì áytWTáTwv IlaTptapywv
AXe^avSpetaç, xöp Fepaatp-oD, xaì TepoooXó-
p.wv, xòp XpoaàvQoo, twv èv 'Aficp flveópaTt
àyarc^TWv àôsXçwv ^¡iwv xaì aoXXetTOopywv,
xaì toö xaìà TÓrcov eôa^oôç xXfjpoo, tspaTixob
ts xaì àpyovTtxoo, xaì toö Xotrcoö rcavrôç
yptGTWvóp.00 rcXTjpwjiaToç Tïjç OeoccpoupiÍTOO
TaÔTTjÇ rÇâpaç, rcpoaexXTjôïj ó aÔTÔç ootoç
DTtOtprfptOÇ xùp VAv6’|10Ç, XaTà TTjV TOrciXTjV
aovTjSetav, vsvôjitGTat, elç tt¡v rcotp.avTtXïjv
èrciGTaaiav t^ç aÔT^ç TaÓT7¡c M^TporcoXsoic.
Toótoo yáptv MeTpiÔTTjç ^pwv, vvâfrț) xotrg
t^ç rcepi aoTïjv tepâç twv àpytspéwv aovóSoo
xai órcepTÍp.wv, twv èv 'A^itp IIveoțiaTt à^a-
îTïjTwv àôeXtpwv ^p.wv xai coXXetToopfwv, 8tà
toô rcapôvroç èxôôcewç 7pàp.paroç StSwatv
àSetav toîç èvSr/p.oôat, toțs vöv è'yov, rg
èxXapLXpOTaTig AoQsvTEttț OonpoSXaytaç tepw-
TaTotç àpytepsoat xai ÔeoytXeaTâTotç èrctaxo-
Ttotç, toîç èv 'A7Ú0 IIveópiaTt àyarcïjToîç àSeX-
çpoîç xai aoXXstTOopyotç, èrcì Tip èxTsXéaat rijv
àxò t^ç èrctoxorc^ç 'Pojivixoo țisraOsatv toô
SiaXïj<p0évToç OeotptXsGTaTOo óxo'pYpioo xòp
’Av6tp.oo etç tòv Bpóvov t^ç àftwTâTTjç Mtj-
TpoxôXewç OÔYYpoêXayj'aç, xaTà tt¡v èxxX?]-
GtaaTtxTjv StaTÔxwatv. r'O6$v etç ?v8et?tv àre-
mutându-se la veșnicele lăcașuri, și această
preasfântă Mitropolie fiind lăsată fără în­
grijire arhierească, eră de nevoie ca fără
zăbavă și în pripă să se așeze în ea alt
arhiereu și păstor pentru conducerea mân­
tuitoare a turmei duhovnicești creștine ce
se află în ea, precum poruncesc canoanele
sfinte și dumnezeiești, ca adecă nicio paro­
hie și eparhie să nu rămâie mult timp
în lipsă de mângâiere duhovnicească și
păstorească. Săvârșindu-se deci în prea-
venerata biserică patriarhicească a noastră,
a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe,
voturile canonice, cu a noastră patriar­
hicească îndemnare și învoire de către sino­
dul confraților arhierei din jurul nostru,
s’a ales și s’a deosebit din alții ca mai po­
trivit prea-iubitorul de Dumnezeu episcop
de Râmnic chir Antim, ca să primească
prezidarea arhierească și păstorească a aces­
tei Mitropolii, ca unul ce e un bărbat de
cinste și evlavios, și împodobit cu virtuțile
ce se potrivesc cu vrednicia arhierească,
pentru care s’a declarat, și cu alegerea ob­
ștească a prea-luminatului, prea-înălțatului,
iubitorului de evlavie, mărețului și vredni­
cului de admirație Domn și stăpân, domnul
domn Io Constantin Basarab Voevod a toată
Ungrovlahia, cel după suflet fiu iubit, și
stând lângă Luminăția Sa și prea-fericiții
și prea-sfințiții Patriarhi: al Alexandriei,
chir Gherasim, și al Ierusalimului, chir
Hrisant, cei întru Duhul Sfânt iubiți frați
ai noștri și coliturghisitori, și a clerului
cucernic al locului aceluia, preoți și boieri,
și a celeilalte turme creștine întregi a de
Dumnezeu păzitei țerii aceleia, acest ales
chir Antim însuș, după obiceiul locului,
cum s’a socotit, la stăpânirea păstorească
a Mitropoliei aceleia. Drept aceia, Sme­
renia Noastră, cu părerea de obște a Si­
nodului Sfânt de Arhierei prea-cinstiți din
jurul Său, a . celor întru Duhul Sfânt
iubiți frați ai noștri și coliturghisitori, dă
voie, prin cea de față scrisoare de îngăduire,
celor acum aflători acolo, în prea-luminata
Domnie a Ungrovlahiei, preasfințiți arhierei
și de Dumnezeu mult iubitori episcopi, celor
întru Duhul Sfânt iubiți frați și colitur­
ghisitori, să săvârșească strămutarea delà
episcopia Râmnicului a acelui de Dumnezeu
prea-iubitor ales Mitropolit chir Antim la
Scaunul preasfintei Mitropolii a Ungro­
vlahiei, după rânduiala bisericească. Pentru

XWt) xat i¡ jrapoöaa Tjjistspa ttatpfapytXT)
awoSizïj szSoatç
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCXXXIII.
Grigorașcu Ghica, fiul Raxandei Mavrocordat, către Patriarhul de Ierusalim,
despre stăruințile lui pentru Sfântul Mormânt, nașterea unui fiu și despre legăturile 13
lui cu „prea-înălțatul Domn“.
Maxaptwtate, áytwtar® zat coșmar®
üatptápya v^ç àfiaç Tróksox; 'lepo'xJaMjp. zat
itàa/jç IlaXatativTjç, spuo’ S® èv Xptattp a®-
êaap.twrats Ttàrep zat Ssaxota, rqv ’Tție-
tépav MazaptôtTjta eoXaôwç xpoaxovw
zaì r^v jiaxaptav aôtïji 5®£iav àaxà-
Cop.at. Tà tepà 7pàp.p.ata t^ç 'TpsTspaç
Mazaptôr/jtoç sXaôov, è£ oó p.avOávwv tt¡v
sșeto>tâtT|V jiot bytslav aor/jç, tôv 0®òv èòó-
£aaa. Tàjv ypovrtSa zat r/jv svvoiav toô Zwo-
ôôyoo Tà'jon tïjv eyw zat tt¡v xportp.w àxô
oXaç tàç zoojxtzàç ôxoOsae’.ç, zat èXxtÇw ó
za07)7ûôp,evoç r/jç và tà ypà'f^. TI ôxôôsatç
trâv ’Apgeviwv eôptaz.tat xoXXà xaXà, èzEtSvj
zat rô àpCt óxoò èxTjpav zafi’ ^p.<ôv, etvat
zpatïjjiévov zat xaXà <pXa'[p.évov rcapà toô
èvS&Gûtâtùo 'PetC-’Eçévtï)’ Xotxôv, p.ij stépvov-
taç aôtot óptap.óv, tt ypeta và CTjTwpev ^p.stç,
¿itou èyop.ev tóaa osvétta; ’H oizoSopj ton
'A^toü Tàyoo èteXetwae, zat ó â^toc Osôç và
eoSûzfjaxj xaXïjV Z'ioépvTjatv. Tj) 11 toö ~a-
pôvtoç, 0eoö ëoTjOoôvtoç, xat St3 eoywv aor/jç
à^ttov, eXeoöepwÖTj zat ‘r¡ aovtézvtaaà r/jç zat
etç tò zaXôv tTjç potCtxôv sxápap.ev otóv, zat
tïjv îtapazaXw wç téxvov r/jç xvet>p.attzòv
và tòv eoyijQ^. Ms tôv ó^Xótatov Aú6svr/¡v
aYaxyjÖTjpev xat é^tXtw67¡p.£V tà ^pootpta
r/jç tptXiaç xaXà,— àp.zoteç và soSoz^gț; ó â-
?toç 0eôç xaî St’ eùywv tTjç xat tôv sxtXovov
zaXôv ! Tà twv zaXo^fipcov àv OsXfjaw và tà
zept^pátpw xpôç rìjv Maxaptôtïjta tTjç 2, ypeta
etvat và èyw àSetav xat euxatptav tô ¿Xt^w-
tepov tpstç fjpspatç, av xaXà xat Sèv àp’pt-
êa.XXw ott àXXot ¿“où syo'jv aôetav OéXst3 tà
èxept^patpav' opwç tóaov p-óvov tțj ?pâțpw
ott ps tijv xapaxâXeatv xat peattetav SXtjç
tTjç X'jvóSo'j, xat ps tîjv xpoaray^v twv
xoX'jypovtwv AnOsvtwv, wç óxepóywv t^ç ~o-
Xttetaç, ps zaXôv xat zaôapôv oxoxòv èsôv-
tpe£a xaì sa'x(xotvwv/¡aa, xaì ësoata àpyìj
1 Cf. Iorga, Istoria Bisericii, II, pp. 15-lì.
2 Legrand: T-j Jlaxapióvrjr:.
3 Ibid : (là.
403
| care, spre dovadă, s’a dat și cea de față a
( noastră îngăduite patriarhicească în Sinod.
1708,
Februar.
•¡- Prea-fericite, prea-sfințite și prea-
înțelepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusali­
mului și a toată Palestina, iar mie întru
Hristos prea-venerat părinte și stăpân, Pe­
ticirii Voastre cu evlavie mă închin și
sărut fericita-Ți dreaptă. Sfintele scri­
sori ale Fericirii Tale le-am primit, din
care aflând cea mie prea-dorită sănătate
a Ta, am slăvit pe Dumnezeu. Grija și gândul
Sfântului Mormânt le am și le socot mai
presus de toate trebile lumii acesteia, și nă­
dăjduiesc să-ți scrie proegumenul Fericirii
Tale. Afacerea Armenilor e în stare foarte
bună, căci și arzul ce au căpătat împotriva
noastră, e luat și bine păzit de prea-slă-
vitul Reis-Efendi; dar, mai la urmă, neluând
ei poruncă, ce nevoie să o căutăm noi,
cari avem atâtea seneduri? Clădirea Sfân­
tului Mormânt s’a isprăvit, și Dumnezeu
Sfântul să dea bună cârmuire! La 11 ale
acestei luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, și
cu rugăciunile sfinților Tăi, s’aușurat și fina
Fericirii Tale, și cu norocul ei am căpătat
un fiu, și te rog să faci rugăciuni pentru el
ca pentru fiul Tău sufletesc. Cu prea-înălțatul
Domn am prins dragoste și prietenie; în­
ceputurile prieteniei sunt bune, — de-ar da
Dumnezeu Sfântul, și prin rugăciunile Tale,
ca bun să fie și sfârșitul! Trebile călugă­
rilor dacă aș voi să le arăt Fericirii Tale,
ar trebui să am voie și răgaz măcar trei
zile, de și sunt sigur că alții, cari au voie,
le-au și scris; ci numai atâta-Ți scriu că,
cu rugăciunea și mijlocirea întregului Sinod,
și cu porunca domnilor cari să trăiască
întru mulți ani, ca a unora ce au stăpânirea,
cu scop bun și curat m’am amestecat și
am luat parte, și de sigur începutul e bun
și lăudat de toți, iar sfârșitul, din pricina
unor anume oameni răi, rece și pierzător. Și
404
zaXij zai èzatvsTTj zapà zàvtwv, tò TéXoç Sé,
àzò aÌTtav peptzwv zazwv àvOpwzwv, «po/pòv
zat ¿XéSptov. Tà ë'ttj aàt^ç enjaav 6só6sv 1
zà.p.zoXXa zat zavEUT'Jy^.
T^ç 'Tp.etépaç Mazaptôvi]TOç
siç toùç optatoti?
rpTjfopàazoç Fztzaç.
1708. fbsëponapmo 13.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon; Legrand, l. e., IV, pp. 25-6, n° 19.)
CCCCXXXIV.
1708, Chiprian, Patriarh de Constantinopol, întărește diata Vornicului Șerban
Mart. Cantacuzino.
Knzptavoö toù àzò Kataapsiaç.
BeSatwnÍptov StaS/pcrç? èzt toö IlaTptáp/ou
Kozptavoö 7E7OVÔÇ.
Kuzptavoç, sXétp ©eoö KwvaTavTivonzôXswç,
Néaç Pwpyjç, zat otzo'jp.svizôç ITarptapy/jç.
-J- 'kpwtats MrjTpozoXtTa OonpoëXaytaç,
ôzépTtp-E zat è^apys nXaiTjvwv, èv ‘Aitip Ilveó-
p.art àyazTjTÈ àSeX^è zat aoXXstTOopyé, zaì
óatcÓTaTOi za07j7Ot)p.8VOt twv aòróSt tspwv zat
asëaap-iwv p.ovaaT7¡píwv, zat EÙXaëéaTaTOi te-
psîç, zat xpijatpiot àpyovTeç, xézva èv Kuptco
àyazrjTà tt)ç ^p.wv MsTptÔTTjToç, yàpiç ett]
ü|itv zat stpf|V7¡ àzò 0soö, sòyàj Sé zat eó-
Xo?ta zat o'jyxwpTjGtç zap’ -rçp-wv. Tetpa/wç
àpa tppóvTjat? 6swpsta6at zéipxs: zat ?àp
(ppovtp.ov tStov zpwTov tò zTfjCaaÖai Tf Ssó-
TspovTÒ EtSévat œoXà£stv o ozszTijaavTO-—,p.àX-
Xov Sé, zarà tòv stzóvra coțov, zoXXàztç
Sozst tò ipXá£at riyaGá çpovtp-tp cppovrtç,
iva p.7) ózò t^ç àvwp.aXtaç toô zatpoö, Tj ôzô
Ttvoç àzopéaTou yet pôç àzóXXwvrat—,àXXà tpi-
Tov zat tô aô^aat tà àyaôà- Téraprov Sè
zat tô y.p^aaaQat aÙTOÎç ¿p6wç. Toutou oùv
outwç eyovtoç, Set tôv zotf^avTa 7] úzoztt]-
cáp.svóvTt zpovostaôat toö zotnjOévTOç etcțtuXa-
7î]v zat auvTTÍpTjGtv ȚtvsTat Sè [êeXtiov] TotaÚT7¡
çuXazïj zat auvTifjpTjatç et 7s tò zpa?p,a touO’
o ózszTí]<jáp.E6a zponraaía. Ttvàç peiÇovoç zat
tspwïépou, <puXa/67jaóp.svov, uzorá^wp-sv. ’E-
zstôi] Totvapoôv zat ó Ttp.tWTaTOç zat ED^svés-
Taroç èv àpyonai Aléyaç-Bôpvtxoç t^ç szXap.-
zpOTàTïjç AèQsvTetaç Ot>77poëXa'/taç, zuptoç
Sspëàvoç KavTazouCrçvôç, ó zarà zv=ùp.a utôç
àyazïjTÔçT^ç T/p.wv MsTptÔT7(roç, tôttj çpovTjoet
ztvïjÔstç, zat 6ouXop.svoç 8ta6éa6at rà zar’
auTÒv èv StaöfjZig èvuzoypàçce zat èp.p.apTÙp<p,
zat Stopioaoôat zspì twv zpayp,àTWv auToû,
twv zaTptzwv STjXaSfß zpozatoptzwv ts zat
tStozrfjTwv, ztvïjTwv zat àztvf^wv, àp.zsXwvwv
Lipsește în Legrand.
anii Tăi fie de la Dumnezeu foarte mulți
și cu totul fericiți.
Al Fericirii Voastre
gata la porunci
Grigorașcu Ghica.
1708, Fevruarie în 13.
Chiprian din Cesareia.
întărirea diatei, făcută supt Patriarhul
Chiprian.
Chiprian, cu mila lui Dumnezeu Patriarh
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
a toată lumea.
•f Preasfințite Mitropolit al Ungrovlahiei,
prea-cinstit și exarh al Plaiurilor, întru
Duhul Sfânt iubite frate și coliturghisitor,
și prea-cuvioși egumeni ai sfintelor și vene­
ratelor mănăstiri de aici, prea-evlavioși
preoți, și harnici boieri, fii întru Domnul
iubiți ai Smereniei Noastre, har vă fie și
pace de la Dumnezeu, și rugăciune și laudă
și iertare de la noi. în patru feluri înțe­
lepciunea se poate vedea: căci e, întâiu, un
lucru cuminte a câștigă cevă; al doilea, a
ști să păstrezi ce ai câștigat, — căci, după
spusa înțeleptului, adesea i se pare celui cu­
minte cumințenie a păzi cele bune, decât
să se piardă de mâna lacomă a cuivă, —
dar și, al treilea, și a crește cele bune, iar, al
patrulea, și a se folosi de dânsele după cuvi­
ință. Și, aceasta fiind așa, trebuie ca acel care
a făcut sau a câștigat cevă să aibă grija lucru­
lui făcut, pentru pază și păstrare; iar o astfel
de pază și păstrare se face mai bine dacă vom
supune lucrul acela ee-1 vom câștigă supra­
vegherii unuia mai mare și mai sfânt, ca să-l
păzească. De oare ce deci și prea-cinstitul și
prea-nobilul între boieri Marele-Vornic al
prea-luminatei Domnii a Ungrovlahiei, dum-
nealui Șerban Cantacuzino, cel după suflet
fiu iubit al Smereniei Noastre, mișcat de însăș
a lui înțelepciune, și voind să orânduiaseă
lucrurile sale într’o diată iscălită de mâna
lui și cu mărturii, și să așeze lucrurile lui,
adecă cele părintești, strămoșești și cele de
la el însuș câștigate, mișcătoare și nemișcă-

SrjXaSij, ¡iwstwv zai twv Xoizwv závrwv, 7e-
vsoöat [istà ttjv àzoêtwatv aóroò, xatà rijv
ìStav aóroò 7vw|i7jv zaì ÒoóXtjgiv, ars p-Tj
è'ywv tszva xat zXT]povôp.ooç, èòsijòrj xaì
Y^iwas rijv Tjji.wv Msrptótìjta xopwaat xat
èp.zs3waat ttjv àtaO^zrjv aóroò ^¡istsptp za-
tptapytxtp xat œjvoStxcp 7pá¡j.patt, toö etvat
o^Xovótt xexopwp.éva xaì azapaaaXsura p.srà
rijv reXsorrjv aóroò rà oaa àv Stoptarpat e’tç
rijv StaOijXTjV aóroò. Atà toòto y MetptôtTjç
’i/p-wv, xatà rò è'Ooç xaì itpovóp.tov TTjç za-
tptapytxr/ç à£iaç xaì [leyaXetôtTjtoç, ypsoç
àzapainjrov syonaa èzizopoòv xaì èittêeoat-
oòv tà zapà1 twv 6eooe6wv xaì 'ftXapétwv
àvSpwv xaXwç xaì eóaeowc Stevepyoojieva, xaì
toò Stxaiot) X070O èyópsva, àzeòé^ato zpo-
gïjvwç zaì tonto'j toò çtXoyptatot» àpyovtoç
rijv attTjatv taótTjv, wç e’óXoyov oóaav, zaì
Tjțttv àvTjyyetXe, zat zpôç àyaQòv à'popwaav
axozóv. Kaì Sij, ypà/pooaa Stà toò zapovroç,
àzoyatvstat aovoStzwç, ptetà twv trepì aótvjv
tepwràtwv àpytepswv zaì óxepttptwv, rwv èv
'Aytcp nveóp.att àyazTjtwv aót^c àSeXtpwv zaì
aoXXettoopywv, "va Sta6r¡Z7] toò aóroò eó-
yeveatàto'J zaì çtXoSéoo àpyovtoç SepÊàvoo
KavtazooCrjvoò, ^ttç èatì Stzata ÊoôXïp'.ç
aóroò xaì ëvvojioç — exaatoç yàp xatà toùç
Qetooç xai tepoùç vôpooç ëyet àSetav xai
èSooGtav Stafiéaat tà xat’ aòtòv wç SoôXetat,—
xaì tà èv aôt^ zap’ aóroò StatayOévra xai
StoptcBévta zepi twv zpayp-àtwv xai xtTjjià-
twv aóroò, xtvvjtwv te xai àxtv^rwv, àp.-
zeXwvwv, pwatwv, xai Xotzwv zàvrwv, ette
zpozatoptxwv aóroò, ette zarpixwv xai p.7j-
rptxwv, ette tSto"tTjto>v, eywat tô xôpoç perà
rijv àzoêtwatv aóroò, p-ëvovra Seêatwpèva zai
àzapaaàXeota è$àzavroç. 'Ozotot S’ àv toX-
pijawat p.età tïjv teXentijv toò pTjôévtoç àp­
yovtoç èvavrtwQ^vat t^ StaQijz-țj aóroò, xai
totç èv aórTj StarayOetat zai StoptaQetatv ôz’
aóroò, yeîpa te ëaXetv zXeovézttta xai Xaëetv
tt twv ózapyóvtwv aóroò, tj àXXwç Staaetaat
xai zapaaaXeôaat tà èv t^ Staôijzxj Stopta-
Sévra, xa6’ ¿zotovoôv tpózov ttjv èztóonXijv
zotïjaôpevoç, ozotaç àv rà£ewç, xat ózotoo
ôaQpoô, ó totoôtoç àçwptapévoç etij àzò 0eoö
K’jpto'j zavtozpàrûpoç, xai xatTjpapévoç xai
àa'jyywpTjroç, xat àX'jroç p.età Bàvarov, xai
tatç zatptxaîç zai aovoôtzatç àpatç ôzoStzoç,
zat ëvoyoç toô zopôç rijç yeévTjç. "O6ev eiç
ëvôet£tv èyéveto zat tô zapôv zatptapytzôv
G'jvoStzôv ôeSatwttzôv ypâppa, zai èSôÔrj tw
1 In text: zpôç.
405
toare, adecă: vii, moșii și celelalte toate,
pentru a se face după încetarea lui din
viață, după însăș a lui părere și voință, ca
unul ce nu are copii și moștenitori, s’a rugat
și a învrednicit pe Smerenia Noastră a întări
și împuternici diata lui cu gramata noastră
patriarhi ceașcă și sinodicească, pentru a fi
adecă întărite și necălcate după sfârșitul
său câte s’au orânduit în diata lui. De aceia
Smerenia Noastră, după obiceiul și dreptul
vredniciei și măririi patriarhicești, având
ca datorie nepărăsită a întări și a asigura’
cele făcute de cei de Dumnezeu cinstitori
și iubitori de virtute bărbați, bine și cu
evlavie și împărtășite de rost drept, a primit
cu plăcere și această cerere a acestui iubitor
de Hristos boier, ca una ce e vrednică de
laudă, și nouă ni-a fost vestită, și țintește
un scop bun. Și deci, scriind prin cea de
față, arată în sobor, împreună cu preasfin-
țiții arhierei și prea-cinstiți din jurul nos­
tru, cei întru Duhul Sfânt iubiți ai noștri
frați și coliturghisitori, ca acea diată a
acelui prea-nobil și de Dumnezeu iubitor
boier Șerban Cantacuzino, care e dreapta
și legiuita lui voință,— căci oricine după
legile dumnezeiești și sfinte are voie și
îngăduință să orânduiască în privința lu­
crurilor sale așa cum voiește,—și cele așe­
zate și orânduite în ea de către dânsul cu
privire la lucrurile și stăpânirile lui, mișcă­
toare și nemișcătoare, vii, moșii și celelalte
toate, sau strămoșești ale lui, sau după tată
și mamă, sau de el câștigate, să aibă pu­
tere după săvârșirea lui, rămânând întărite
și necălcate cu totul. Iar cari ar îndrăzni
după săvârșirea acelui boier să se împotri­
vească diatei lui, și celor în ea așezate și
orânduite de dânsul, și să arunce mână
lacomă și să iea cevà din ale lui, ori altfel
a zgudui și a stricà lucrurile orânduite în
diată, făcându-și în orice chip uneltirea, de
orice tagmă ar fi, și de orice treaptă, unul
ca acela să fie afurisit de Dumnezeu Dom­
nul atotțiitorul, și afurisit și neiertat, și
nedeslegat după moarte, și supus blăstă-
murilor părintești și sinodicești, și părtaș
al focului gheenei. Deci spre mărturie s’a
făcut și cea de față scrisoare de întărire
sinodicească, și s’a dat aceluiaș boier, spre
siguranță statornică. 1708, «în luna Iui
Martie, indicția l-a.
406

aÔTtp àpyovTt, eiç StT|VSZ.^ rfy àayâXetav. - J- Al Heracleii și al Bodostului Neofit.

(atpï/, àv piTjvt MapTttp, ivStZTtwvoç a'.
- j- '0 'HpazXet'aç zat 'PatSeaToô Nsô'^otoç.
- J- '0 KoCizoo KoptXXoç.
'0 NtzoprjSetaç IlapQévtoç.
ÿ '0 XaXzvjSôvoç KwvaràvTtoç.
- J- '0 Topvôôoo Atovôatoç.
• p '0 ’ASptavourcôXewç ’AOavàatoç.
- j- '0 <I>iXtrcrcobrcôXeœç Neôyoroç.
Ÿ '0 NaorcàzTOb zai ’AptTjç Nsôœ’jtoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
• f Al Chizicului Chirii.
■ f- Al Nicomediei Partenie.
• p Al Chalkedonului Costandie.
ÿ Al Târnovei Dionisie.
- j- Al Adrianopolei Atanasie.
■p Al Filipopolei Neofit.
•J* Al Naupactului și Artei Neofit.

ccccxxxv.
București, Testament al ctitorului pentru școala din Kastoria, la biserica Maicei
1708, Domnului „Mozeviku“, a lui Gheorghe Kastriotul, Comis muntean, arătând ce
20 Martie.
venit i-a creat din depozitul său de la Zecca din Veneția, adăugind că a dat co­
munității grecești a Sfântului Gheorghe din acest oraș 2OV2 galbeni venit pe an,
răsplată pentru culegerea anuală a dobânzii zisului capital, adăugind și programul
școlii, menită a da preoți pentru acele locuri (asămănător cu programul școlii
înalte de la Sf. Sava din București). Ca martori figurează: „Smeritul Mitropolit
al Ungrovlahiei Antim; fostul de Adrianopol Climent; al Ierapolei Maxim Marâs(?),
al Nișei Mitrofan, al Pogonianei Eftimie, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Ștefan
Cantacuzino, Marcu Porphyropulos Cipriotul, dascălul școlii domnești din București
și de filosofie“.
Fpáppa arpXXtwSeç rcaTptapytzòv zaì auvoStzòv Kepi èv KaaTopiq ayoX^ç.
ttjç
1708, MapTío’i 20.
Tà zaXà ooy't póvov awtarqv ypi),àXXà zai pe6’ oa-çç èrctpeXetaç TaÔTa rcepiérceiv zai rcept-
ráXrcetv tt¡v zai t^ç èç àet aôrwvpovtpÔTTjToç zat àayaXetaç tòv èvovrarpórcov tppovTtÇetv. ''06ev zai
tepàv èzzXïjatacTtZTjv ayoXTjv, tt¡v ôrcotav rcpò ypóvwv t^ toù 0eoò 6o7j6etq. a'JvéaTTjca etç ttjv
èp.Tjv rcaTptSa Kaotoptav èv t^ èzzXîjata T?jç ôrcepaytaç SearcotvTjç '¿pwv SeoTÓzou zai àsrctrcap-
6évot) Maptaç, t^ç èrcovopaÇope'vïjç toû MoÇeêtzcj, raÔTTjv oooXopevoç arepewaat èv povtpôr/jTt
Stïjvezeî èz twv wv pot 7¡Xé7¡aev ó rcXouatôSœpoç 0eôç, èvarcéO^za eiç tt¡v rCézav ttjç 6<p7¡XoTáTY¡c
àptGTozpaTtaç twv 'EveTwv, eiç tò zotvôv S^XaSij toö 'Aytou Màpzou O^aa'jpoœuXâztov, siç Sôo
KooÔTïjTaç, SoozàTa Séza ytXtàôaç zai ércTazóata èvevijzovTa Sôo zai ppoaéra Séza, zpôç apta
và ézaTÔv tòv ypovov, zai ézépm rcoaor/jTa rcàXtv eiç tt¡v aÔTïjv rCézav, SouzàTa Sôo ytXtâSaç
zai Tptazóata TptázovTa Sôo, rcpôç Sôo Tà ézaTÔv tôv ypovov aoprcoaotipévwv rcàvTwv àrcapTtÇovTat
eiç TTjV T^èzav toô 'Aytob Mâpzou SouzàTa ytXtàSeç SezaTpeîç zai ézaTÔv stzoat ïéaaapa zai ypocéTa
Séza'Twv ôrcotwv ó tôzoç qíveTat àvà ezaaTOV stoç SobzàTa Tptazócta sóSoprptovTa zat ptao'v arcò
tô ôrcotov ôtàçopov, èStwptaa pè ttjv èrctTporctz^v pou SiáTa&v t^ ôp0oSô£tp àSeXfÓTTjTt toô èv
'EvsTtatç pevaXopàpTbpoç 'Aytoo Fewpvtou àvà èzaaTov îtoç SoozàTa etzoat zat ptaôv toîç
èrctTpôrcotç, tva èywat rijv çpovTtSa zai èrctaTaaiav toô Xapôàvetv arcò ttjç xÇézaç àrcav tô
rcpoetpTjpévov Stàfopov, ^Tot Tà Tptazóata é65opT|ZovTa Tjptau SoozàTa, zai StazpaTstv aoToôç,
3tà tòv zorcov zai Tà è£oSa t’qç TCéz,aç, và etzoat zai ptaôv SobzàTa' và Ss èvarcoXetçpOévTa
Tptazóata rcevTïjzovTa Soazàra, tô Stàçopov, à'ptepw t^ rcpoetpTjpsvț) tepq. èzzXijataaTtz^ ayoX^,
t^ èv KaaToptq, arcep è'yetv ypeœv toôç èrctTporcooç rcéprcetv aorà peTà zaX^ç rcpopïjOetaç etç
yetpaç toô ts zaïà zatpòv àpytepéwç KaaTOptaç zai twv StôaazàXwv zai èrctTpôrcwv t^ç aoT^ç
tepâç ayoX^ç, St’ èrctSetZTtzwv qpappaTwv, zai pevà rcàaïjç àaaaXetaç, rcpôç tô rcapéyecSa
àevvàwç toîç zaXwç rcap’ èpoô StaTayßetat rcpoawrcotç. ’E? wv è'arw ptaÔôç Ttp rcpwTw StSaazàXto
àvà ezaaTOV è'Toç SoozâTa ¿yôo^zovTa, Ttp Sè SsiTéptp StSaazàXtp SoozâTa TeaaapàzovTa- etç
Te Sôo rcatSta àrcô toôç rcXïjateaTépo'Jç pot aoYqeveîç ôrcoô và arcooSàCoiv eiç rijv aor/jv cyoXvjv,
èzàaTtp àvà SouzàTa etzoaf rcpoaéTt zai eiç àXXa Séza opœavà rcTwyà rcatSta, ôrcoô và arcoo-
Sà^ouv rcàXtv eiç tt^v abTÎjv ayoXr^v, ézáOTtp àvà SouzàTa SezarcévTe. Tà ôrcota aùîà rcatSta,
 407

síw àzò tà Sí>o TTjç wnsvslaç ¡ion, tà zsvts và eìvai p,éaa àzò tò Káarpov, tà Sè àXXa
zsvts àzò tà ywpta TTjç aórrp èzapytaç, St’ ôzoayéoewç totanr/jç, "va ypT(p.aTwotv lepetç zai
tepoStàxôvot zpôç aÔGTaatv zai èziSoatv twv èxzXTptôv toô Oeoô- ôaa Sè tovtwv çavwatv àzpôzozTa
etç tt¡v pJcOrptv twv tepwv 7pap.p.à.Twv, Tà TOtaúra, zotv§ 7vwp.q¡ toô ts zaxà zatpôv àpytepéwç Kaa-
Topiaç zai twv to/óvtwv StSaaxàXwv zat twv èztTpôzwv TTjç iepâç ayoX^ç, èxëXTjOvjTwaav Tzp Stopta-
6etarp CwoTpoçiaç, zai àvr’ aôxwv STepa eôp.a8^ àvrtzaÔtatwaav zpôç TOÔTotç và Xap.6àvqj zai ó zaîà
zatpôv zavtspwTaToç MTjTpozoXtTTjç KaaTop'taç Stà tô StzatoXó7T¡p.a t^ç èvopiaç t^ç aÔT^ç
’EzzXTjotaç àvà êzaarov è'toç Sonzàra Séza, tva ¡iâvț) t¡ ‘EzaX/joia zai 7¡ èvopta àanSoTOç Stà
SoTjSetáv Ttva zat zeptBaXtptv twv zaîà zatpôv StSaozàXwv. Ilpoaéxt StoptCw zai Totç ônai zaîà
zatpôv èztTpôzotc t^ç aÔT^ç a7taç MïjTpozo'Xewç KaoToptaç StSoaOat zaî’ ëroç ézaTsptp aôxwv
àvà ôow.àTa Séza, ozwç êywat rijv èztazstptv zai tppovTtSa. Tfjç tepàç oyoX^ç etç zàOe aôrijç
zeptaTaatv zai ypeíav, tôgov Stà rijv çpovTtôa twv àzô ’EvêTtaç èpyojiévwv ypTjp.à.Twv, oaov
zai eiç Tà zeptaTaTtzà twv zaçà xàtpooç àXXezaXXvjXœv cop.6e?7¡zÓTwv' Tà ôè zeptTTeôovra
SoozàTa Séza và cpuXâTTWvxat Stà ypetav zat àvazatvtap.ôv twv Totyetwv zai otzwv zai TVjÇ
èzzXTptaç Tfjç aÙT^ç, çr(p.t, tepàç oyoXfjç. "Egtw Sè Tj àpy_f| tifi X/^ewç toô tôzoo TTjç zpo-
etpï/p.évp zoaÔTTjTOç àzô TTjv zpwTï^v toô ’lovXtoo ¡lïjvôç toô zapôvToç (atp7/ ÈTonç. '11 Ss zXTjpwțifj
zàvTwv ëaTw àzô rijv àpyfjv toô ’lavooaptoo p,Tjvôç toô èpyop-évon ,a'J>8' è'Tonç’ èzetôij zat ewç
tòte è'yw zàvTaç zXTjpwp-évooç èz yetpoç p.on. IIpôç toôto(ç ôtaTtOejiat èv oaw eôptazovTat èz
t^ç ooqqevsiaç p.on à^tot và 7tvwvrat StSàazaXot t^ç aÙT^ç ayoXfp, p.Tjôstç àXXoç èyéew àSstav
toô oçsTepiÇetv zat SpâTteaOat TTjv èziaraatav TaÔTTp. vEti ot te zatà zatpôv StSàazaXot
òtpsiXooat zal èvéyovTat, ë£w àzô tà SwSeza zpostp^piéva zatSta ôzoô etvat Stwptap-èva etç
TTjv CwoTpoytav, oaa àXXa zat àv ëXGwatv etç TTjv azooSïjv twv tepwv 7pap.p.à.Twv và azouSàCwat
zai aÔTà àp.ta6t zat àanSoTWç aven Ttvôç zpo'pàaewç.
IIpôç TOÔTotç StoptÇw zai Tà p,a0rp.aTa za.Tà ovop.a: Ar, ’OzTÓTjyov óXózXTjpov1 B',
yaXrfjptor P, cñpoXó7tov àzô rijç àpyîjç toô p.eaovoZTtzoô zat ¡is oXa tà Stà p.éaoo p-éypt
zai toô p.tzpoô-àzoSeizvou’ A', etc tô tepôv EúyoXÓ7tcv Tàç xpetç XetTcnp7Îaç' tô ¡wanjptov
toô êazTtop.aToç, toô 7àp.oo, toô eôyeXato'j, rqv àzoXonÔiav p.izpoô Te zai țj^âXon a7iaap.oô,
T*ijv àzoXooQtav twv xeôvewrwv, tepœpiévwv Te zai Xaïzwv' E', Tà ozt<î> p.ép7¡ toô XÓ7on tifi
7pap.p.a.Ttz?jc p.s Tpetç zot7;Taç, XpnaoXwpàv, Kàewva zai ^wznXiSïjv, zai sv Xo7O7payr/.ôv aôv
Ttj) àva7Zatq. TsyvoXo7Îq.
IIpôç toôtoiç, èpyopévwv twv ypvpaTwv àzô tî/ç TÇézaç toô 'A7ton Màpxon, ôzotaç
¡LOvéSaç zai àv etqj, và 7tveTat x¡ StavopJ] toôtwv ë[izpoa6ev toô zaTà zatpôv àpytepéwç zai
twv èztTpôzwv zat StSaazàXwv xai twv SwSeza èp.p.t'a6wv p.aO/jTwv, tva ¡j.àj avp.ôatvqj a'peTSptajiôç
Ttç zai SoXtÔTTjÇ èv Tcp p.èa(p.
AuTTj zat TotaÔTTj èanv r¡ èp-àj 5tàra$tç, tr^ ózotav zat 6oôXop.at và etvat àStàaetaToç
zai àp.eTà.TpezTOç, àpeTaztvTjTOç zat àzape7yetprpoç eiç atwva tôv aôp.zavTa. "Ozotoç Sé,
zaztq. 7] zXeovs$tq vtzwp-evoç, ToXp-rpet StacaXeôaat zai àvaTpé^at TaÔTTjv p.oô TTjv StaTa^tv ij
Tïjv ayoXïjv, 7} 8Xwç p.eTaêaXeiv Tt twv è77e7pap.p.évwv, ozotoç àv eïq] ó to'.oôtoç, tspwp-évoç
7¡ Xatzôç, at>77ev7jç T( Sévoç, èyéTW tôv zavTSZÔZTTjv Oeôv zoXép.tov, zai zàaaç. Tàç a7qeXtxàç
S'jvàp.etç àvTiTaTTop.évaç aôrtp, zai Tatç zaTptxatç àpatç zai tô a’twvttp àvaOép.a.Tt è'aTto ôzoStzoç.
vETet àzô XptsToô MapTtou z'.
I\lé7aç-Kôp.taoç Iewp7toç ó KaoTptwTTjç, lòia yetpi 7pà/pw zat èztôeoatw, t^ ts 7V7¡ata
a’ppa7tSi ôzeo^p.avov.
■ f- 'O Tazetvôç MrjTpozoXtvqç OÔ7ZpoSXayiaç *Av6tp.oç èztëeSatot.
'O zpwvjv ’ASp'avoozôXewç KXTr(p.7jç, ¡làpT'jç.
- J- 'O 'IspazôXewç Mà^tp-oç Mapàç, p.àpTvç.
- J- 'O NôaaTjç MrppoyàvTjç p.àpT0ç.
- j- 'O Ilw7wvtav7p Eô6ùp.toç p-àpTnç.
KwvoTavTtvoç KavTazonCTjvôç XzôXvtzoç p.àpTVç.
XTÉravoç KavTazonÇTjvôç Méyaç-nooTéXvtzoç, p.àprnç.
'O TTjç èv BonzonpeaTttp aôOsvTtz^ç ayoX^ç zai t^ç çtXoaoçtaç SioàazaXoç Màpzoç
ó Kôzptoç Ilopr'jpôzonXoç, p.àpT'jç.
(Legrand, lïecueily pp. 77-80, n° 28.)
408

CCCCXXXVI.
București, Altă orânduială a lui Gheorghe Comisul pentru școala din Kastoria.
1708,
20 Mart. Fpàppa at7tXXtw8eç zatptapytzôv xat oovoStzòv zepi t^ç èv Kaatopiq. ayoX^ç.
1708, Maptioo 20.
Tà yprptà zai 0eoytX^ tiôv è'p7®v, ott pèv t^ç àvwOev ZP^Cet aoppayiaç zat 0eiaç
zoXowpiaç zàat zoo S^Xov xaOtatatat, totç tïjç 0eiaç zpovoiaç SïjXaÔT] eôaeëwç àvteyopévotç,
z^zetOîV tà ^pètepa àpapôtwç te zat eô0oëôXwç otzovop.o0p.eva op6<p Xo7taptp zeztateozôat.
ywpiç ?àp èpoô ou 8ôvaa0e zotetv tt, tò zoptazóv çsrjat XoȚtov’ ^xtata Sè zaì tïjv àpwa7ézwç
aovôpopïjv zap’ ày0pwzwv zai Çoppayiav àzavaivovtae àXXà Stayepôvtwç taôtïjv èztCijtoôatv
etç aôataatv éaotwv zai ôt/jvez^ tïjv àayàXetay zai toùto où tTjvàXXwç tò 0etov oôtwoi zwç
Stevep'fetaOat TjòSózTjaev, àXXà Xo^tapip zpetttovt zai t^ç 0eapytz^ç ZïjSepovtaç èza£itp, ozwç
ÔTjXaSïj ot àvGpwzot, Getcf èztzvoitj ztvoôpevot, zai twv zaXwv zai tpoyoawatwv èpaatai te zai
aopzpàztopeç çatvopevot, t^ç zataXX^Xoo pta0oXr^iaç èztëoXot ?tvwvtat. ’ApéXet tot zaôtôç
zoXXàztç zapetazozXwv zai zatà voôv àvaXapëàvwv aàç zpôç èpè toô 0eoô zoXXàç te zai
peyâXaç tptXottpiaç zai Swpeàç, St’ àçatov aôtoô è'Xsoç, zai èyeiXwv eop.etaSotoç totç yp^coatv
etvat, zai zotvwvtzôç èz twv wv àyaGwv, zai tà toô 0eoô 8t’ aôtwv ttp 0etp zpoa^épetv,
(ate otzovôpwv, àXX’ oô zopiwv twv 0eô0ev Tjptv SwpTjOévtwv toȚ/avovtwv), <pij0T¡v 8etv tepàv
ayoXTjv aoatTjOaaSat twv tTjç r^petépaç aôX^ç 0síwv pa0Tjpàtwv èv t^j èpT) zatptôt Kaatopicf,
èzl ttp 8t8àazea0at zai pavOàvetv àptaô't toôç twv eôaeëwv zatSaç tà totç yptattavoîç àv^zovta
zatôeôpata, ozwç p.ïj zavtàzaatv àzetpot StateXwatv ovteç, Tjv zai zpò ypôvwv oovéatvjaa 0etcj
aovàpaet. "Iva ôè tô OeoçtXèç tooti èpyov póvtpov et-}] zai petà tïjv èpàjv àzoëiwatv àei Stapèvov?
èOépTjv èv t^ TÇéza. tïjç ôtpTjkotàtTjç àptatozpateiaç twv ’Evetwv etç 8oo ZoaôtTjtaç Soozàta 8éza
ytXtàSaç zaì sztazóaia èvevTjzovta Soo zai ypoaéta Séza, zpôç tpta tà ézatòv tòv ypóvov' zai
ètepa ao0tç Soozàta ôôo ytXtàôaç zai tptazóata tptázovta 8ùo, zpôç 8ôo tà ézatôv zat’ è'toç-
wv àzàvtwv ó tôzoç fivetat àvà za0’ è'zaatov è'toç Soozàta tptazóata èëSopvjZOvta zai Tjptao-
ozep ôtàtpopov tívt tpóztp ypïj Ste^àyeaOat zaì 8tavépeo0ai toîç te StôaazàXotç zai toîç StSaa-
Zopévotç paÔTjtatç t^ç 8taX7jç0eiaTjç tepàç ayoXïjç, Stwpiaapev èv t^ èzetae ^e^ovotcf pot è?7pà^cp
Statàri zai Stattijaet. ITepi oo Stayôpoo ÔTjXaÔTj za0íatT¡pt èzttpôzooç zai ’tStooç otzozoptooç
toôç ttptwtàtooç zai zeptÿaveatàtooç àpyovtaç zai èzttpôzooç t^ç 6p0o8ô£oo àSeXtpôtïjtoç
toô èv 'Evetiatç pe7aXopàptopoç 'A7Í00 Iewp7too, èzl ttp zapaXapëàvetv aotô etç yeîpaç aôtwv
zapà t^ç TCézaç, èv t^ p7¡t^ zpoOeapta., ijtot àzô t^ç zpwt^ç toô ’JooXtoo pvjvôç toô èveatwtoç
yatp7j' è'tooç, zai Stazépzetv aotô àtrpaXwç 8t’ oizeiwv 7pappàtwv èv t^ Kaatoptcp, etç yetpaç
toô zatà zatpôv zavtepwtàtoo MrppozoXttoo t^ç zapotztaç taôtvjç, zai twv èzttpôzwv t^ç
èzetae tepàç ayoXfjç, zai twv StSaazàXwv, 7] zapa8t8ovteç èzetvo tô Stàçopov etç ystpaç twv èv
'Evetiatç àytzvoopévwv zpa7pateotwv toyóv, Tj àXXwv à£toX07wv zpoawzwv Stà 7pappàtwv pév-
tot 7e toô te àpytepéwç zai 8t8aazàXwv zai èzttpôzwv t^ç aôt^ç ayoX^ç’ ôtazpatoôvteç zpwtov
ot ptjOévteç èz’tpozot toô èv 'Evetiatç pe7aXopàptopoç 'A7Í00 rewp7Îoo àvà zàv è'toç èz toô ôta-
XïjœÔévtoç Staçôpoo ôzèp toô zôzoo aôtwv zai twv è£ô8wv tïjç TÇézaç 8oozàta etxoot zai ^ptav.
’EzXtzapw oov toôç èzttpôzooç fijç op0o8ô^oo àSeXÿôtrjtoç toô'A7Í00 Eewp7Îoo, ozwç,
èvatepvtoàpevot rijv ôz’ èpoô 7e7oaoiav èzttpôzwv, è'ywat rijv gzoo8t¡v zai çpovtiSa toô Xapëàvetv
ètTjaiwç è'z t^ç TÇèzaç tà tptazôata èëôopTjZovta zai ïjptao 8oozàta, tô Státpopov, tai àzoatéXXetv
aotô èv t?j Kaatopia., zaO’ 8v 8ij ttva tpôzov àvw0ev etpijtat pot, ôtazpatoôvteç è£ aôtoô ta (8t’
aç etzov altiaç) ôoozàta etzoat zai íjptao. Ilpôç toôtotç, etzote àpeXtjaetev ot èv Kaatopiçj èzitpozot
zai 8t8àazaXot tïjv t^ç ayoX-^ç èzi8oatv, tòte ot èzitpozot toô 'A7ÍO0 Fewp7Îoo, wç zotvwvoi
toô 0eioo è'p7oo, èztzXïjttétwaav aôtoôç 8tà 7pappàtwv, "va pij ttç Stazozi] aopêTj èv ttp péatp-
oôy ó toywv 7àp zai aototç 0eó0ev ó pta0ôç àzozeioetat àp'^tzovoopévotç zepi toô totoôtoo
0eapéatoo è'p7oo’ otSapev 7àp xai IlaôXov ^oteôaavta tí¡v zveopattzijv zai oùpàvtov Țoteiav,
àzoXXwv fsicj 8è àpSeôaavta tatç toô zveôpatoç àpSsiatç- àXX’ 5 aôjàvwv 0eôç ézatépotç tôv
èztëàXXovta àzotiaet ptaGôv. "O0ev zai etç tïjv zepi toôtoo ÔTjXwatv zai 8t7¡vez^ àapàXetav,
è7sveto zai tô zapôv poo èzttpoztzôv 7pàppa, zai èzeSôOïj totç eÔ7eveatàtotç zai zeptyaveatatotç
àpyooat zai èzttpôzotç rtfi èp0o8ô£ooà8eXçôt7jtoç toô èv 'Evetiatçpe7aXopàptopoç 'A7Í00 Fewp7too.
vEtet àzô Xptatoù ^acprj', Maptitp z'.
 409

Méyaç Koptaoç Feœpvtoç ó KaatptwtTjç
o'ppavtSt 07teaijp.avov.
-J- '0 cazetvôç MrppozoXitTjç Oô^zpoëXayiaç
vAv0tpoç èittSeoatot.
'O îtpàïjv ’ASptavoDKÔXewç KX^pijç pàp-
tt)Ç.
f 'O TepaîtôXewç Mà£'.poç Mapàç pàptoç.
'O Nôaarjç MTjtpoyâvTjÇ pàptoç.
T[ 'O IloyinvEav^ç Eo0ôptoç pàptoç.
(Legrand, Hecueil, pp 80-1, n° 20.)
ISia yetpt ypà^œ zat èîttêsêatw, tț) te yvrattf
Koiyatavttvoç Kavtazo’j^/jvôç XrôXvtzoç,
pàptoç.
Ztsyavoç RavrazooCrpòg Méyaç-IlooréX-
vtzoç, pàptoç.
•J* 'O t^ç èv Boozoopeatitp aoOevttz^ç ayo-
Xtjç otSàazaXoç r^ç ytXoaoçiaç Màpzoç ó
KÔîtptOÇ Ilop'pOpÔîtOoXoç, pàptoç.

CCCCXXXVII.
Anghel Summakios, din Zante, către Patriarhul Hrisant Notara, despre le­ Zante,
1708,
găturile sale cu Patriarhul răposat, Doșoftei, arătând ce cărți, din cele tipărite în
14 April.
Principate, i-a trimes lui ca unui apărător al Bisericii răsăritene (Topoç ’A^âxijț si
Topoç KataXXaY^ç, operele lui Nectarie, Iui Simion de Tesalonic, lui Maxim Pelo-
ponesianul, lui Sevastos Chimenitul, lui Meletie Sirigul), cerând și ce alta a mai
ieșit și adăugind salutările fiului său, doctorul Constantin, care a cunoscut pe
Hrisant la Padova, când învăță dreptul la Papadopulos.
vAnAoç Sooppàztoç XpóoavOtp Nótapcp
Mazaptwtate, acocótate zai 6sG7tpô6Xîjte Séaxota, üatpiápya tŸjç afta? xoXewç 'le-
pooaaXïjp. zai zàa'^ç IlaXatattvTjç àitoxpeîtèatate, et/ț] aoo tô ëv0eov ox^voç t^ç tptaoXÉiaç
tpoy^ç ovtatvov zai îtàoTjç èxïjpeiaç ozéptepov.
Tô xoX'jôpôXXTjtov t^ç X^ç Mazaptôtrjtoç ovopa, ôîtoô, pe^aXofàvoc ZTjpôttooaa,
àtpeoSàjÇ y^pT) psypt Ttspàtwv tip Ttpoeêtëaas pè zotvijv téptptv etç tôv áyttótatov t^ç toô
Kopioo îtôXewç ©pôvov, tv’ waitep îjXiGç poattzôç èzet StatpwttaȚi tàç tœv eoaeêoôvtwv tpoyàç
tatç pappapbyatç t^ç aotptaç zat àpetiov, èitapaztv^ce z’ èpè, wç SoôXov îttatôv zat zatà îtveôpa
otôv toô èv pazapta t^ X/^et àetpvTjatoo cgo 0etoo, toô peyaXwvôpoo, XS70), AoatOéo'j, toô
noté pazaptwtàtoo ^pstépoo zatpoç, v’àçtefwaw Stà Ypappàtwv tô aéÊaç pao etç tá¡v Jtávaa'póv
aoo tpoy^v, Getótate Séaîtota, srapazaXwvtaç và zataoeyß^ taót^v poo t^v taxetvàjV f/jç
eoXaÊetaç èxtSetêtv, TjV èyw Ttpôç tô óítepéáXXov toô àètwpatcç zat t^v àvw twv zpovopiwv
cou yàptv zat và pè eoXoȚrJaT] SiayoXàttouaa Stà pvTjpTjç etç tòv zatáXoyov ttôv eoaeêwv
SoóXwv, zatà tïjv eopev^ toô pazaptwtótwj sao 6eioo irpoatpeatv, Stà và ëyi[) zat etc tà pépi)
taôta tôv èz SàGa'jç aeêopevov zat zatà êôvaptv zapuza tœv Saopaatwv aco îtpotep^pàtow.
Atô Séopat và pè tip^atQ pè àvteittatoXtzòv eòXo7T|ttzòv ypàppa zat Stà tiôv Xotitûv
ÊtoXtœv, ozoû pè tàjv ècyàtTjv too èntatoXïjv ó pr^etç àetpvrptoç zatàjp ètt Cœv pou ëta£e,
zatà fijv xspiXa^tv tïjç aotîjç, ozoô etç Êeëatcnatv tïjç zpôç pè îtve'jpattz^ç tot) a^a^^c K¿p~w,
Tjv èz zoXXoô xßt] èzeSeiçato xàvta ttûv Ttpot'jîtœOévtœv ÊtëXtwv petaKeptpàpevoç etç Staçèvte'jaiv
tïjç èpÔoSo^oo àX7]0etaç, èittatàpevoç pe ëva twv àzpat^vwv îtaiàwv t^ç àvatoXtz^ç ^pwv
’EzzXvjataç. Tà 00a otSXta poô ëzep’isv ó tptaôXStoç àvà^p etvat KataXXaTij, tô
toô Neztaptoo, toô Sopewv 0eaaaXovtZ7jç, toô MaÇipôo IJeXoTtovvTjatoD tô zatà Kap'JO'pûXXo'j,
tô toô Xeëaatoô zat toô MeXetioo Xoptvoo zatà atpéaewv. Tà S’ àXXa oaa eôptazovtat, îtpôç
ptp^atv toô Oetoo ÇzjXœtoô, GéXet pè ttp^aT) ïj OetotàtTj aoo zat zoXôao'poç tpjyij, àpytepéœv
îtpozptte, pè tôv tiptov YpappatozoptatTjv zóptov Ältya^X, tôv è^ aîpatôç pou èçàSeXtpov, Stà
và peyaXôvTjtat zàvtaôSa tò ìrepiSoTjtóv aoo ò'vopa etç zspixotTjaiv t^ç ¿p6oSó£ou ^pt7>v xtatewç,
zat eiç Sô£av toô èv TptàSt ¿p0wç îtap’ '^ptv opvoopsvov 0eoô, où tô àîtetpov ëXeoç StatTjpTÎaot
etç eotoyeatâtwv ètwv îteptriSouç tô ©eoceSéatatov zat zpoazbv^tov aoo îtpoawzov. T^ç Xijç
Mazaptôtijtoç SoôXoç ptzpôç zai zatà îtveôp.a utoç,
vAneXoç So'jppàztoç.

’Aîtô Zazôv0oo, zatà tô 1708 è'roç, èv pvjvi ’AzptXitp 14.

58183. Vol. XIV. 52

410
Tt]v îrpooz'jveî eâXaêwç zal ó uîoç p,o’j Kwvoravrîvoç Sortôpoç, óiroò zaXà rijv èy-
vwptasv etç tò flaraètov zat è6aóp.aoèv, orav èzst èaxoóòaCs tà twv vóp-wv etç StSaazaXiav
toö aoyoô IlaxaSojroóXo'j.
(Legrand, o. c., IV, pp. 26-7, n° 20.)
CCCCXXXVIII.
București, Nouă diată a Comisului Gheorghe Kastriotul.
1708,
Fewpvtoo toù Kaotptwto'j, tôpotoô t^ç èv
l-iu Maiu.
Kaotopta ayoXîjç, StjxOfpcqc oyéS'.ov.
1708, Maio-) 1.
0£Ôç ^7eto6w îtavtôç epyoo zat Xóyo'j.
’E~etív¡ zat tà Ttávta p.atatót7¡c (zatà tòv
aotfòv ’EzzX^ataatTjv) te àvOpwztv^ óXóz-
Xïjpoç ^ôatç t^ p.atatÓT7)tt aita? ôîtetàvïj, ôtà
t^ç irapaÊàaeœç t^ç toû 0eoô èvtoX^ç, St’
TjV zat toô îtapaSetao'j è?optatoç ^s^ovs zal
t^ç itpôtepov àOavaaiaç èzittwtoç, ^¡itv o èv
TptàSt ôp.voôp.evoç 0eôç owtTjptaç ôSoùç oité-
Set?e zai tpôîtooç zaô’ oôç Set etç tô àpyaîov
àçlwp.a èTtavatféyeiv zat àGavàtoo Sô?7jç zat
p-azaptaç Xij?eœç èittt'i/eîv, pep.v^o6at ÔTjXaSïj
twv èayàrwv, iva p.ïj ap.apT7jawp.ev (zatà tv¡v
toô Secpày ao'ptav), zal ou jxôvov àaSevetatç
TtpoaitaXatovteç, àXXà zal èv oyteta Stare-
Xoôvteç, Sr/jvezwç ypv¡ èzpeXeTàv tô àaôevèç
zat èjclzTjpov t^ç ^pexépaç çôoewç, zal tà
zaô’ '¡jp.àç àptota è?otzovop.eîv, p.età tôiv Tjjôe
á7to87¡p.tav, XoattéXeiav fsicj.
'’06ev z^yw, àvQpwitoç wv zat <p6op¿£ ÔTto-
zeip.evoç zai tôv Oàvatov oaov ooitw itpoa-
Sozwv wç zXéittvjv 7j?ovta, ôytvjç è’tt wv zal
awaç zal àpttaç è'ywv tàç çpévaç, ^go'jXTjÔTjV
Statà£aa6at zal èyvpàçwç StoptaaaÔat tàpà
itàvta, ztvTjtà zal àztvTjta, ttvt tpôittp SrjXaSvj
Stotzïjô^vat p.età tïjv èp/ijv àitoëtwatv.
Ilpwtov totyapoôv 6epp^ <poy^ èzXtirapw
tôv èv TptàSt upvot>p.evov 0eôv oitwç ȚevTjtai
tXewç èit’ èp.ol rà àp.apTwX<<>, zal tiî> àîtetptp
aotoô èXèet è?aXeît}.at tô TtXTjÔoç twv èp.wv
àvoptwv. Eita attoôp.at o'jȚywpTjGtv îtapà itàv-
twv twv ¿p6oSó£wv yptattavtûv, ao^yœpwv
zàyô/ itâot toîç te èittatzoat pot zal toîç
p.Tj. ’E?atpétwç Sè wç ittarôç SoôXoç Ssojiat
toô ótpTjXotároD p.ot AüÔévtoü zal '^epóvoc,
Wç îtapà t^ç aotoô 'TtpTjXôtujtoç ttpvjôelç zat
èv zaÔaptp oovetSôtt aotip SooXeôoaç, <5t>7yw-
p^aat țjiot et tt aottp è? àpolaç, wç àvôpw-
itoç, itpoaézpooaa è’atpaXa, zal wç Stzatotatoç
zal îtpôç itàvtaç oofiitaSijc, zal p-età tt¡v
èp.Tjv àitwëtwotv và awCțj zal và StayoXattyj
rijv ijv eïye zal îtpôç èpè eospyettzrp sti-
votav zat elç toùç èpoùç aoy^evetç, zai "va
ttpoatatfja^ etç tò éveppjÓTjvat rr¡v itapoôaàv
pot StaÖTjZTjv wç èyw Statàttw.
Plan al diatei lui Gheorghe Kastriotul,
întemeietorul școlii din Kastoria.
1708, Maiu 1-iu.
De oare ce toate sunt deșertăciune (după
înțeleptul Eclesiast) și toată firea omenească
a fost supusă odată deșertăciunii, pentru
călcarea poruncii lui Dumnezeu, prin care
a fost și izgonit omul din Raiu, și a căzut din
nemurirea de la început, Dumnezeu cel lău­
dat în Treime ni-a arătat căile mântuirii
și mijloacele prin care trebuie să se întoarcă
la vechea vrednicie, și a căpătă slavă veș­
nică și fericită sălășluire, adecă să-ți aduci
aminte de cele de pe urmă, ca să nu greșim
(după înțelepciunea lui Sirah), și nu numai
luptându-ne cu boala, dar și petrecând în
sănătate trebuie să ne gândim necontenit
la slăbiciunea și felul întâmplător al firii
noastre, și să economisim cele bune din noi
și, după plecarea de aici, folosul (sic).
Deci și eu, fiind om și supus peirii și
așteptând din clipă în clipă moartea ce vine
ca un lotru, sănătos încă și nevătămat și
cu mințile întregi, am vrut să așez și să
orânduiesc în scris toate ale mele, mișcătoare
și nemișcătoare, în ce chip adecă să se câr­
muiască după săvârșirea mea din viață.
Deci mai întâiu cu toată căldura sufletul ui
rog pe Dumnezeu cel lăudat în Treime ca
să fie îndurător cu mine păcătosul și cu
mila lui nesfârșită să șteargă mulțimea fără­
delegilor mele. Pe lângă aceasta cer iertare
de la toți drept-credincioșii creștini, iertând
și eu tuturor greșiților miei și celor ce nu
mi-au greșit. Mai ales însă ca un șerb cre­
dincios mă rog de prea-înălțatul mieu Domn
și stăpân, ca unul ce am fost cinstit de
Înălțimea Sa și cu o curată conștiință i-am
slujit, să-mi ierte dacă am greșit cevă din
neștiință, ca un om, sau n’am nemerit, și,
ca unul ce e prea-drept și față de toți milos,
și după moartea mea să păstreze și să pă­
zească buna voință ce o aveà și față de mine
și față de cei de un neam cu mine, și să
se îngrijească a se pune în lucrare această
diată a mea, cum eu orânduiesc.
Mai întâiu voiesc,—și celelalte.

npwTov ëoôXopat, — zat rà éçïjç.
Aôtt) èartv èp-ij StafhjZTj, zat zatà tt¡v
spTjv ÓoóXt]G!v yrjovuia, zat êoôXopat sivat
te zaì psvstv àôtàaetctov, àzapàypazTov zaì
àveziêouXeuTov zapà zavrôç zpoawzotr oattç
3s ToXpTjTț] àvatpétpat zwXôaat zpôç tô
Stavsptjô^vat tà èpà zpàypara, ¿>ç àvwtépcù
SteOépTjv, ó totoôtoç, ôzoiaç âv sÏt; tà|ewç
Tj ëa6poô, a'J77evfjç 7] £svoç, systw tôv zav-
tszóztt¡v 0sôv èv '^pLÉpop zptasœç zoXéprov, zaì
zàaaç tàç àyyeXtzàç Sovàpetç àvtttattop-évaç,
t<]> te attovttp z’jpt eatw ôzôStzoç.
jatpT/, Maton a'.
Tewpytoç ó KaatptwtTjç zat zotè Méyaç-
Kôptoôç IStof yetpt ypàçto zaì èztSeSatw, Tj]
te yvTjatq. aypaftSt ózeaTjpavov.
(Legrand, llceueil, pp. 81-2, n° 29.)
CCCCXXXIX
Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant, despre o convor­
bire teologică a acestuia cu un Turc, despre știrile din Ierusalim, slujba de la
Sfântu-Gheorghe din București, tipografia și biblioteca ce sunt să se facă la Sf.
Sava de acolo, despre nunta fiului Ștefan și a lui Tordachi beizadeă Cantacuzino.
0SÔÇ.
*j Mazaptwtare zaì á'pwrats céazora, tt¡v
MazaptórTjrá aon eùXaêwç zpOGZwoôvreç, àa-
zaCópsòa tt]v á^íav aor^ç Se^táv.
■j- Aóo ttjç TÍpta zat fjpív szt6np.7]Ta, tò
pèv àzò Aapaazoû, Noepêpion 23, 7S7pap-
psvov, tò ôè àzô t^ç a7taç zoXswç, Aezep-
ëpton 24 7£7papp.svov, èXàëopev, zat, àzô
tà 8ÓO TTjç yvwptaavTeç tt¡v óyisíav ttjç zaì
auro toòto tò 8s£tòv zaTSuóStov eiç tòv ¿710)-
TaTov TTjç 0póvov, pô7àÀœç éyápr(psv pè oÀov
paç tò GZTjTt zaì TTjv GO77Svs!av, zaì suÀo-
7Tjoapsv zaì sSoȘâaapev tòv zpovoTjTTjv 0eóv,
ózoò TTjV Stéotcoè zaì zarà rà Sóo, YfO'jv
zaì pè TTjv Ó7teìav ttjç zat pè tò aì'atov t^ç
zaTS'jóStov zaì pè ttjv zaXìjv àzóXa'jatv toò
a7tot) ©póvoo zat toò zotpvìo'j TTjç. Hófpáv-
Or/pìv Xotzóv, Mazaptwrare Aeozora, etç tt¡v
zaXijV TaÓTTjv etÓTjatv zat SsopsÖa toó 0soò
zapopotwç và pàç yapozotjj zaì etç tò za-
Os^^ç pè TTjv etÔTjatv TTjç 07tstaç zaì sòpwa-
Ttaç TTjç, Stà anvê/œv aeêaapiœv TTjç, zaì etç
tôv zpoafjZovTa zatpôv pè àXXzjV èztô'jpTjTTjv
etÔTjatv t^ç èztarpoç^ç TTjç, eùôozoovreç zat
zàXtv và TÓyTi zaì aonj pè Seçtôv zarenoStov
zpôç rà euTaööa, ózoò và aoyyapoûpev zaì
zeptaaÓTepov.
Tò àzò Aapaczoò TÍptóv t^ç tò sveyet-
ptaßvjpev etç Tàç 19 toò ’lavvonapioty tò àzò
Copie: ôp.d>v.
411
Aceasta e diata mea, ș! făcută după a
mea voie, pe care o voiesc să și rămâie
nestricată, neschimbată și neuneltită de cine­
va; iar cine ar îndrăzni s’o strice ori să
împiedece de a se împărți lucrurile mele
cum am orânduit mai sus, unul ca acela,
din orice rang și de orice treaptă ar fi,
de un neam ori străin, să aibă vrăjmaș pe
Dumnezeu care vede toate, în ziua jude­
țului, și protivnice toate puterile îngerești,
și să fie supus focului veșnic.
1708, Maiu 1.
Gheorghe Kastriotul, ce am fost odată
și Mare-Comis, cu însăș mâna mea scriu și
întăresc, și cu pecetea mea chiar am în­
semnat.
1709,
Februar.
Cu Dumnezeu.
*4 Prea-fericite și preasfințite doamne, pe
Fericirea Ta cu evlavie salutând-o, sărutăm
sfințita-I dreaptă.
•}• Două scrisori cinstite ale Tale și nouă
dorite, una scrisă din Damasc, la 23 Noiem-
vrie, iar alta din sfânta cetate, la 24 De-
chemvre, le-am primit, și, din acele două
cunoscând sănătatea Ta și această fericită
călătorie la Scaunul Tău cel preasfânt,
m’am bucurat mult cu toată casa și înru­
direa noastră, și am lăudat și am slăvit
pe Dumnezeu în Pronia sa, care te-a ținut
sănătos și în acestea două, adecă în sănă­
tatea Ta și în fericita--Ți călătorie și buna
ajungere la sfântul Scaun și la turma Ta.
Ne-am bucurat, deci, prea-fericite Doamne,
de această știre bună, și ne rugăm de Dum­
nezeu așijderea să ne bucure și de acum
înainte cu vestea sănătății Tale și bunei
stări, prin necontenitele-Ți venerate [ru­
găciuni], și la vremea cuvenită cu altă
știre dorită despre întoarcerea Ta, aștep­
tând ca iarăș să vii cu cale bună într’
acoace, ca să ne bucurăm împreună încă
mai mult.
Scrisoarea-Ți cinstită din Damasc am
avut-o în mână la 19 lanuar; cea din sfânta
cetate la l-iu ale lunii. Scrisorile noastre,
412
t^ç «vía? rcôXswç stç tt¡v 1 too rcapôvToç.
’EStxá paç 7páp.fiara, wç faimat, Sèv et/av
àxópTj xpoyGáasc si Ss YpEÎç ¿7pá<papev xat
xatà tòv Asxèpêpiov xat xarà tòv ’lavvonà-
ptov, xaì Sèv àpçaôàXXopsv sœç Twpa và pjv
TTjç SY/stptaÖTj xàv tò rcpwTov, xat rcspì ijpwv1
aoTwv và syvÄptas xat rcspì twv oca tòte
SG’/jpstwÖTjGav, oti rcàvTSç paç aòv 0s<¡> xat
St’ áfíwv TTjç sd/wv xat oytatvop-sv xat àrca-
SàrcavTEç toö SaxTjTtoD paç, ptxpoi xat ps-
ȚâXot, xaì GD77SVSÎÇ, xaì T’ijv rcpoaxDvoôpEV
xaì T’ijv Ss£táv TTjç suXaôwç àarcaÇôpsQà.
Xalpopsv ôrcoô ¿ptCet oti St’ oXv]<ç TTjç
Staêàaswç sope xaì Ttpatç xaì rcepircoiTjastç
|is7taTàvwv, xai EDXo7oöpEV xaì Stà toöto
TÒV Kóptov, TÒV àptOTOV TtpOVOTjTTjV Xaì 01X0-
vôpov TTjç- xaì rcwç xat tó, Stà péaoD SDps
StSaaxàXoDç, xai sooytaO/j xaì rcap’ aurwv
appTjTa xaì àrcôxpu'f a, t¡7odv tô, rcoô êrcXaosv
ó 0eôç tòv àvOpwrcov, xaì rcwç stç tòv auTÒv
s'yst và xàp-Tj xaì rijv TsXsDTatav xpíatv ó
Kôptoç ’^pwv ’lïjaoôç XptGTÔç, wç StaTpavot
tò Konpàvtov, xaì auro xaXôv, SsarcoTa pon,
xai wç à^tórctaTov, àç tò psTaóiSig Maxa-
ptÔTTjç god. SovàCopev xaì àrcò toöto rcwç
potCïjxôv £Xet t MaxaptÔTïjç aou o6sv xai
àv StékOx) rcàvTOTs và pavOâyț] èxstva, ôrcoô
Sèv è'Toys và Tj^sôpTj, xai xaXà xàpsi ôrcoô
srctp.sXstTat và pavSâvț] xarà rcàvra xatpôv
xai TÔrcov' oti ôsôata, OTt páQst xavsiç oXo
xaXôv stvaf àv TTjç td/odv xaì àXXa rcapô-
pota, àç Tà a/jpstwGT) xai rcpôç Tjpàç và Tà
TjSsDpwpsv.
Tô rcwç TTjç è'Tps^av s'^oSa rcsptooÔTspa
àrcò a’iTtaç twv àrcosTaTwv’Apàôwv, àç rcàvs,
SéorcoTa pou, siç tô xaXôv, càv, àrca£ Ô71SÎÇ
xai àôXaêsîç stpQàasTS stç T’ijv a7tav rcôXtv,
xai St’ àarcpa ô 0sôç ÖsXst soSoxijast. Tô
rcwç Ss xai àXXTjXop.aytatç è’Tpsçav aoTÔSt, àXX’
àCTjjitat xai àôXaôsîç StsawÔTjaav oí yptaTta-
voi xai Tà p.ovaarTjpta, xai toôto suôoxta
0SOÖ stvat, xai àprcoTsç xai stç tô sS^ç toi-
aÔTTjv xaTaoraatv slpTjvtXTjv và àxonwpsv!
Xaipopev xai Stà tô TÉprckov toó 'A7Í0D Tà-
ipoo xai Stà tô xooSoôxXcov tîjç à7taç Tpa-
rcéCTjç rcwç xatvorcotoôvTat, xai È'arw xai Stà
toôto 8ô|a siç tòv 0SÓV’ xat, àv TpsyoDV xai
è'çooa rcàXtv, ô 0eôç otxovôpoç, ôrcoô stç ôôjav
Tou 7tvovTat. ’Axôp-Tj yatpopev xai Stà tt¡v
ôstav p.0GTa7W7tav, ôrcoô àœtspwaey t¡ Maxa-
ptOTTjç god Ttp ¿7119 0sw orcèp ijjiwv xarà
T’ijv KoptaxTjv T’ijv rcpô ttjç XptaToô 7sv-
wjaswc, xai EDyapiGTOÔpEV xai rcpoGXDVoôpEV
ttjv MaxaptÔTTjTa god, ôrcoô xarà rcàvTa xatpôv
după cât se pare, nu sosiseră încă, iar,
dacă noi am scris și în Dechemvrie și în
lanuar, nu ne îndoim ca pănă acum să nu
Ți se fi dat măcar cea d’întâiu și că știi
și despre noi înșine și despre câte s’au
arătat atunci că noi toți cu Dumnezeu și
prin sfintele-Ți rugăciuni suntem sănătoși,
toți ai casei noastre, mici și mari, și ru­
dele, și ne închinăm Ție și-ți sărutăm cu
evlavie dreapta.
Ne bucurăm că spui cum că în toată
calea ai găsit și cinstiri și bune primiri
de la meghistani, și lăudăm și pentru a-
aceasta pe Domnul, prea-bunul îngrijitor
și ajutător al Tău; și cum că în cale ai
aflat dascăli și ai învățat de la ei lucruri
ce nu s’au spus, și ascunse, adecă: în ce
chip a făcut Dumnezeu pe om și are să-i
facă Domnul nostru Isus Hristos și judecata
cea din urmă, cum lămurește Coranul, și
acesta e bun, Doamne, și vrednic de crezare,
— împărtășește-o (?) Fericirea Ta. Culegem
și de aici că, ori pe unde treci Fericirea
Ta, totdeauna ești aplecat să înveți cele
ce nu s’a întâmplat să le știi, și bine faci
că te gândești să înveți în tot timpul și lo-
cnl; căci de sigur că orice învață omul,
tot bine e; de ți se mai întâmplă și altele
ca acestea, arată-ni-le și nouă, să le știm.
Cum că ți-au venit cheltuieli mai mari
din pricina apostaților arabi, să fie, Doamne,
spre bine, de oare ce, odată ce ai sosit să­
nătos și nevătămat în sfânta cetate, Dum­
nezeu va îngriji și de bani. Cum că și lupte
lăuntrice au fost pe acolo, dar că s’au păs­
trat fără vătămare și pagubă Creștinii și mă­
năstirile, și aceasta e socotința lui Dumnezeu,
—și să dea Domnul ca și de acum înainte să
auzim de o stare pașnică asemenea cu aceasta!
Ne bucurăm și pentru biserica Sfântului
Mormânt și pentru coperemântul sfintei Mese
cum că se înoiesc, și slavă Domnului și
pentru aceasta; și, dacă și curg cheltuielile
iarăș, Dumnezeu se îngrijește, căeisprelauda
lui se fac. încă ne bucurăm și pentru slujba
dumnezeiască ce ai făcut-o Fericirea Ta
lui Dumnezeu sfântul pentru noi în Du­
mineca d’inaintea Nașterii lui Hristos, și
mulțămim și ne închinămFericirii Tale, care
în tot timpul și locul nu uiți să ne po­
menești și să ne sprijini cu sfintele-Ți ru­
găciuni și cereri către Dumnezeu. Am făcut
și noi liturghie aici în ziua sfintei întrări
în biserică, în lăcașul Marelui Mucenic

zat tózov Sèv Xeizst và pàç [ivTjp-ovsófj zat
và pàç ôzotjnjptC-fl ps tàç à?taç t^ç
zat SsTjasiç tàç etç 0sóv. ’EXstto'jp7TJ0r/psv
zai igpsiç èSœ zatà tijv rypépav t^ç à?taç
T'zazavt^ç etç ttjv sxzXïjaiav toô p-efako-
pàprjpoç TetopYtoo, zat sSo^aaapsv tòv 0sóv.
IluyfjÔTj etç èzetVTjV njv Ôefav p'jataywTÍav
o àpytspsùç paç ôzsp t^ç à?taç zat zoXu-
Xpovtoo ôtapov^ç t^ç ïr^ç Mazaptôtïjtoç.
Ttjv etorptv ôzoô pàç ôtoet zwç èoôvto-
ysv èSâ> ps tòv aôtôv Ilavtepwtatov paç Stà
và 7év7j zatà tòv azozóv njç sva oz^tt zé-
tptvov ôtà t'jzo7pa'ptav zat [ita êtêXtoÛfjZTj
etç tvjv zepto/ijv toô 'A7Í00 XàSôa, tijv 57-
vwptaapsv zat [tàç sxaXo'pàvïj tô zaXòv
alitò ëp7ov, zat ôéoata wç totoôtov OsXopsv
aovep7TJaet và XâS-țj etç tô téXoç too; ôtà tô
ózotov zat ó àpytspsôç [iaç pàç etze zwç
SéXo'JV è^oôsuQ^ ëwç yíXta 7póata povayà.
Aéazota [100: toôto tô spyôpsvov zaXozatpt
8èv etvat pôSoç và apy/pig, ëatwvtaç zat,
zafiwç r^sùpsts, àttta toô Oavatizoô èp-
zóótas tô zspaapévov Cépoç t^v ôoôXsuatv
ózoo zpôzsttat etç tôv Wpov Sàôëav zat eiç
tô oyoXetov, xat, swç où atifij vj SooXsta Sèv
tsXstwQ^, t^ç tozo7pa'ptaç xat ôtëÀtoOrptTjç
8èv Tjpzopsî và apytvfjațf povayà xat aofi]
ps tòv zatpòv tïjç, too 0soô ôtôôvtoç O7tetav,
àpy/jvq xat Xapëàvst tô zpooTjzov téXoç zatà
tòv ZÓ0OV tïjç.
Twpa t^ç Stòopsv zaì taütvjv fijv eiÔTjatv
zwç záXtv aòv 0s<î> zat 8t’ eôywv ngç èy-
ôàaapsv zat etç toôç 7àpooç toô otoô [iaç
zat zveojiattxoô r/jç oioô, SteyàvooJ, ot ozotot
ëyoov và àpyTjvnjCOOV etç tàç 13 toô tpéyovtoç
xat và Xàëoov tò czozoôpsvov téXoç t^ 20
toô aôtoo. lïpôç 8s fijv Koptaxïjv t^ç ’Azo-
ypéw syst và-Gte'pavwô’îj xat ó Fewp7àx7jç oîôç
ïepÊàv-Bôôa, ô èçàSeX'pôç [iaç, szst ôzoô sô-
ptsxetat, ps fijv 6o7atépa toô FswpȚâxTj, otoô
’Avwvioo 'Pwaaétoo BoeSovSa12. Tô ôzotov toôto
aovotxe'atov, av xaXà xat ó 6a6pôç t^ç G07-
7svstaç và tô èpzo8tt?g, ôpwç et>Xo7ta zat
vj aO7ywp7)atç etç tô và 7SVTß [làç ^X6ev àzô
tòv Ilava7twtatov Otxoopsvtxôv, zai etç ttjv
stotpaatav eôpt'azetat vj zôpvj và petaoTj. Màç
szapezàXeae zat ^pàç ó è£àôeX'poç [iaç và
arstXwpsv và tôv ats'pavwawpsv, zat ëtît 6é-
Xopsv àzoXooÔfjGst, zépzovtsç èz [lépooç [iaç
tôv è^àSsXyov paç 0wpàv3. Kat 8t’àp'potspa
1 Cu Balașa, fica lui Ilie Cantacuzino din Moldova (v. Eadu Greceanu, ed. Șt. Grecianu, p. 269).
2 V. Iorga, Brașovul și Bomânii, pp. 87, 233-4.
3 Cantacuzino. V. Socotelile Brașovului, în „Analele Academiei Române“, XXI, pp. 259-60.
413
Gheorghe, și am lăudat pe Dumnezeu. A
făcut rugăciune la această sfântă slujbă
arhiereul nostru pentru sfânta și îndelun­
gata păstrare a Fericirii Tale.
Știrea ce ni dai cum ca ai vorbit acolo cu
Preasfințitul nostru (sic) acela, ca să se facă
după gândul Tău o casă de piatră pentru
tipografie și o bibliotecă în cuprinsul Sfân­
tului Sava, am aflat-o, și ni-a părut bine
pentru această bună faptă, și neapărat că
pentru un lucru ca acesta vom lucra și
noi să-și iea săvârșirea; pentru care și ar­
hiereul nostru ni-a spus că se vor cheltui
pănă la o mie de lei numai. Primăvara
aceasta ce vine, nu e chip, Doamne, să se
înceapă, de oare ce, precum știi, pricina
ciumei a oprit vara trecută slujba ce mai
este la Sfântul Sava și la școală, și, pănă
ce slujba aceasta nu se va isprăvi, nu se
poate începe cu tipografia și biblioteca;
dar și aceia la vremea ei, Dumnezeu dând
sănătate, va începe și-și valúa săvârșitnb
cum se cuvine după dorința Ta.
Acuma-Ți dăm și acea știre cum că, ia­
răș, cu Dumnezeu și cu ale Tale rugăciuni,
am ajuns și la nunta fiului nostru și fiu
sufletesc al Tău, Ștefan, care va să înceapă
la 13 ale lunii și să-și iea săvârșitul, după
chibzuială, la 20. Iar în Duminecă Lăsatului
de Sec se va cunună și lordachi, fiul lui
Șerban-Vodă, vărul mieu, acolo unde se află,
cu fiica lui lordachi, fiul lui Antonie Ruset
Voevod. Care nuntă, de și o oprește treapta
de rudenie, dar binecuvântarea și iertăciunea
pentru rudele noastre a venit de la Prea-
sfințitul Ecumenic, și fata se gătește să
meargă. Ne-a rugat și pe noi vărul nostru sa
trimetem să-1 cununăm, și așă vom urmă,
trimețând din partea noastră pe vărul
nostru Toma. Și, deci, pentru amândouă
aceste căsătorii suntem siguri că vei bine­
voi Fericirea Ta și te vei rugă și vei bine­
cuvânta părintește legăturile. Ci și noi și
414

Xoutòv Tà anvotzéata aòrà eip.ea0ev êéêatot
îtwç QéXet tò yap-fl tj MazaptoTTjç t^ç zai
GéXet eoyïjOfJ zat eóXo77ja^ rà aovaXXa7p.aTa
îraTptzwç. M’ôXov toùto, zat ^p.etç zat ot zepl
wv Tà aovotzéata p.erà twv otzetwv p.aç rcàvTwv
zapazaXoùp.ev tïjv MazaptÓTTjTa aou và toôç
eâyîjGțj zat và toùç eoXoYTja-țj, zaTà tò ita-
Tptzóv ttjç tStwp.a, và ao^Tjaoov zai và et>-
òoztpjao'jv piè zaXïjv àvàsïjv. zat op.óvotav
zat tïjv îtpôç 0eòv eòapéatTjatv.
Néa zàp’ouôevôç p.éponç 8èv èyop.ev zaTà
tò ìtapòv và ttjv a'jp.etwawp.ev, zat tnvàÇopev
oTtjàitò tòv jieȚâXov yetjxwva zat Èapóv, ó~où stç
Ta p.é pv) TaÒTa izeae, và stvat tò èp-iróStov. "Orav
op.wç pa6wp.ev, 6éXop.ev ypàcpet îtpôç stSvjatv.
Tò Sé asoaaTÒv aÙTïjç 7pàp.p.a zat zàXtv
-apazaXoùp.sv và ¡jtj p.àç Xeitpig, óitoù và p.àç
yapoîtofțj jxè ttjv eïS^atv ttjç t>7tetaç ttjç zat
p.è Tàç à?iaç zat îtaTptzàç ttjç eôyàç, at-
Ttveç zat etTjaav ïjjxtv èv ëi<>> îtavTt.
T'îjç S^ç MazaptÔTïjTOç ’xtôç zarà itveôjxa
zat oXwç etç toùç optajxoùç
’Iw KwvaTavTtvoç BosSôôaç.
.1709, <l’snpooapioo 4.
(Bibi. Ac. Rom., copiile <I-Iui M. Gedeon.)
cei ce fac căsătoria, cu cei din casa noastră
toți, ne rugăm de Fericirea Ta să te rogi
pentru ei și să-i binecuvintezi, după obi­
ceiul părintesc ce ai, să trăiască împreună
și să petreacă în bună iubire și unire de
gânduri și mulțămită către Dumnezeu.
Știri din nici o parte n’avem să-Ți vestim
acuma, și aflăm că piedeca vine din iarna cea
mare și grea ce a căzut în aceste părți. Ci,
când vom află, Ți le vom scrie spre știință.
Iar venerata-Ți scrisoare din nou ne
rugăm să nu ni lipsească, spre a ne bucură
cu știrea sănătății Tale și cu sfintele și
părinteștile-Ți rugăciuni, care să ni și fie
în viața toată.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la porunci
Io Constantin Voevod.
1709, Fevruarie 4.

CCCCXL.
1709, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre starea sa și a familiei,
3 lume. cu salutari de la soție, copii și frați, precum și de la „dumnealui unchiul (Getoç),
,Celebi“, și pentru „fratele“ lui Hrisant.
MazaptwTars, âȚtwTare zat ao'pwraTS flarptàpya t^ç àvtaç îtôXewç 'lepo'jaaXîjp. zat
îtàaïjç ïlaXataTiv/jç, zàrep asëaajxtwTaTS.
Ttjv 'TjxsTèpav SsoypoópijTov MazaptÔTijTa îrpoaznvw zai ttjv áfíav aoT^ç Se^tàv àaîta-
Cojxat zai ôéopat toû èv Tptàôt àôtapéïwç ôp.vo'jp.évon 0eoù oitwç ôtaTïjpïjaTfl aoTïjv àvoaov,
àîpwTOV, àXuîtov, [xazpôêtov zat zavTÔç àvtapoù àp.éToyov, p.eTà ôtïjvezoùç eèôatp.ovtaç. Tô tepôv
aÔT^ç 7pàp.p.a eoXaôwç àazaaâpevoç è'XaSow Tàç à^iaç ttjç eoyàç èôéyôïjv zat uirepsuyaptcTw
ttJç îtept èp.è ¡xvetaç’ eoyaptaxw Sè zat ôtà rà ítep.f6évTa‘ ttjv zaraaraatv twv auTO0t îtpay-
țiâTwv twv àvïjzôvTWV auT^ ttjv èStvj^fjGvj Çwaij ^wv^ zXaxüTepov ó ôatwTaxoç zôp XptaTÔ'popoç,
zat, av zaXà p.àç è'ôwce Xùîtïjv tô àôtàzoîtov twv àîîatTïjGôwv zat Tà îtoXXà ètoôa ôzoù tjzo-
XooÔTjaav zat àzoXooGoùv auroù, op.œç îtà.Xtv îtapîjȚopoojxat îtXïjpo^opTjOetç ttjv àyaGTjv aor^ç
uvtstav, ttjv îîàvTwv è'peTWTSpav, zai OTt vevvaiio Tip tppov7jp.otTt zat àzpq. cuvécet è£op.aXtÇet Tà
ô’jG/ep/j, ôaov etvat 8'JvaTÓv, zat z'xSepvà ttjv auTÔSt toû XptaTOÔ à^tav ’EzzXvjatav p-è Qeà-
peaTov zat 6at)p,aaiav ôtotzïjatv. ITapazaXw tôv îtavâyaôov 0eôx và p.àç âStwa-țj và àîtoXaôawp.ev
tîjv Tp.eTépav MazaptoTTjTa eô5atp.ovoôoav zat và àpvwp.s6a Tàç ¿7Îaç aor/jç eùyàç zat eüXoytaç
*
ttjv îtept aÔTTjv tepàv ôp.ïj7'jptv zat ptaXtara tôv îxavoatwraTov zat atSeatp-wraTOv auTïjç àSeX-
țov, ttjv aeêaaptav p.ot zeyaXijv, euXaÊùç îrpoaa^opsôw, zat èv Xptarw àaztàCop.at, zat îtapazaXw
và è’yw Tàç à^tac auTwv euyàç. 'H ȚtXTâTTj p.ot gôCu^oç p-STà twv tszvwv p.aç zat twv «ptXTaTwv
àôeX'pwv àaîtàÇovTat ttjv tepàv aÔT^ç ôe^tav, op.otwç zat ó àpywv ôetoç 0 TCeXeoïjç. Nà è'yw
zàvTOTe ttjv Ttpfijv twv tepwv aÙTTjç îrpoGTa7p.àTwv perà zat twv a7twv aÔT^ç euywv ot Sè
ypovot ttjç Tp.eT£pac öeo'pponpTjTon MazaptÔTïjTOç etïjaav îràp.îtoXXat zat euToyetc.
Ttjç 'PpteTépaç GeoypoupTjTOD MazaptÔTïjTOç èv Xptattp utôç zat 6Xwç etç toôç Optap-ouç
1709, lo'xvtou 3. NtzoXaoç MaupozopSàTOç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
 415

CCCCXLI.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant de Ierusalim, despre felicitările 1709,
la nuntă ce i-a prezintat acesta, și pentru darurile trimese cu acest prilej, adăugind 4 Iunie
complimentele soției și socrului *.
MazaptwTaTs, ao'pwTaTs xai ¿7tWTaTs flaTptapya àqtaç zoXswç TspovoaXTjp zat
Ttàaïjç IlaXatGTtvTjç, -xá.Tsp asôaaptwTaTs.
Tt¡v 'TpsTspav Qso'ppoùprjTov Mazaptór/jra soXaSwç ^poazvvw, zat tt¡v asoáaptov aùr^ç
òe£tav áazáCopat, zat Ssopat tou èv Tptáot ópvovpsvo') 0$où T(pwv và StayoXátrg aÓTTjv
avooov, soGopov, óytà, pazpóotov, zat zàaTjç èzTjpetaç ózspTspav, pera Stïjvexoùç sùSatpovtaç.
Tò asoáoptov 7páppa t^ç 'ïpsTèpaç MaxaptÔTTjTOÇ psîà t^ç îtpotr/jzoÙGTjç eùXaosiaç àazaCô-
psvoç è'XaSov, xat, rfy è'fSTWTâTTjv pot ■ a’JT^ç trpstav paOwv, opvooç eùyaptatTjpio'jç àvé-
xsp'Ja tip awțovrt xat StarTjpoòvTt aóríjv 0$t<). vE7vwv 8s xai è$ aÙTOù ttjv èzstxstav (sic) zat
zaTptZTjv aor/jç zpôç èpè àqàîtïjv, irspi '¿ç ovSéjrore èôiaraaa, pè TTjv ézotav, wç zat zàvta,
Sèv zaùsrat và èzsùysTat tôv SoùXov zTfi Stà tou? eùrsXstç 7àpooç poo, ot ozotot èçàvTjzav
Xap^pÓTSpot, oti fj MaxaptÔTTjç Tj 'TpsTspa toùç STtpT(as pè Ttpta xat zaTptapytxà oôipa. vAv
TjSsXa KpszovTwç và sùyaptoTïjaw t$ 'TpsTspa. MazaptÓTTjTt, TjOsXot Ssôata ttjv Sapùvw Stà toù
îtXTjÔooç twv X07WV: toùto póvov 'pOàvst và Tjkùpfj, OTt pè s'yst ú-óypsov, xai pè Tà Ssopà
TTjç xaXoxa7a0taç aÔT^ç ùz'/jzoov stç zàoav tt(ç zpoaTaqijv, xai stç àei sùyaptaïoùvTa. Ilapa-
zaXw T'qv TpsTspav MazaptÔTTjTa và pîjv àzoSwoqj t^ àpeXsiq. poo tô ttwç Sèv ttjv è'7patpa
zat zpoTvjïspa, ôtaft Sèv ’^SeXa sùXaôoùpsvoç và zpoaGsaw etç Tàç îtoXXàç ttjç ypovTtSaç zai
TTjv IStZTjv poo àSoXeaytav, àv zaXà xai và sîpat Êsëatoç zwç pè êyet etç eovotav
Ssopat và pT¡v öoTspTjÖw Stà Tfjç a7a0^ç aoTTjç StaOsaswç, àXXà và eyw závTOTS TTjv Ttpàjv
twv asÊaaptwv aÙT^ç èztTa.7pà.TWv. Ot Sè ypovot t^ç 'ÏpsTèpaç Mazaptôr/jToç eiTjaav GsóOsv
zapzóXXot xai zavsOToyetç. TI SoùXt; njç xai èpT] oùpêtoç psîà toù èvTtpoTÓTOO zsvGspoù
poo peîà îtoXXTjç TTjç. atSoùç àaîràÇovTat tt¡v paxaptav aoTTjç Se^tav.
T-^ç TpsTspaç MaxaptôTTjToç
•jtôç èv XptoTtì) xat ôXoç etç toùç ôptapoùç
To)àvvT]ç Ma’jpoxopSàTOç.
1709, Toovtoo 4.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

CCCCXLIT.
Actul patriarhal pentru Școala cea Mare din Constantinopol, clădită de Constanti­
Alexandru Mavrocordat Exaporitul, arătând suma de susținere și sfatul de arhierei nopol,
însărcinat cu supravegherea, adăugindu-se că „îngrijitor și supraveghetor va fi și 1709,
Novembre.
se va cunoaște cel mai însemnat și mai în vază din slăvitul și cu faimă bună
neam al Luminăției. Șale“, cu sarcina de a face să se culeagă și să se dea uce­
nicilor cele plătite de Biserica cea Mare pe an din dobânda, ce s’a statornicit
împreună, de 375 de lei“.
Hcov zaTptâpytzoo aovoStxoö otqtXtwSooç ypàppaçoç zspt toù èv KwvaTavTtvoùzoXst
aycXstot) twv. èXXTjvtzwv 7pàppaTwv..
IIoXuTpora pèv ùzàpyooat zai zoXostS^ èv toîç ôpGoSo^otç yptOTtavoîç Tà èpya t^ç
xaïà 0SÔV àpsTTjç, zat irávra ö 0sôç eùpsvwç àzoSsysTat, zai àîtoStSœatv èzàanp zà strâmta
7$pa (sic) zat tûùç ptaOoùç. ’AXXà xai èîratvsiv Tà TOtaÙTa xai pazaptCstv ¿yeíXopev, àzoooy^ç
ovra Ttàmjç aita, owrTjp wStj ts xat asoàopta, zpôç Ss 7s xat aovtaTàv aÙTà jtàat Tpôîtotç
xat ot)VTj7ppstv aÙTOtç ogt¡ Sùvaptç, zat ttpovotaç à^toùv èîttpsXstatç oXatç zpôç aùaTaatv açwv
zat StapovfjV àStàîtTWTOv toùtio xat 7àp Ttp Tpo'îtip èîtaù^saGat zssoxe Tà zaXà xat ïtpoxôzTstv,
TOOTSGTt Tatç spôç aùîà azooSatç xat è~aivotç, xai ao^sTat xai zXaTÔvsTat xai zpaTÙvsTat xà£
ójTspírXéoD pàXXov è$Tjaz-/jpèvotç Xo7otç æpoasîrs$atpeTat, ttoXXoùç ts aova7wvtGTàç Stsqsipst xai
CïjXwTàç twv xaXwv îtspi TaÙTa XTjSspovta xai zsptzotTjGtç. Twv xaXwv S’aù àXXoo aXXov
ùzspTspoùVToç, oaa twv àXXwv TtptwTspà zs zai ùzspèyovTa, zai ot szatvot StjZO'j toùtwv zai
A16

zà êpaSeta svSotótepá ts zat ô'JnjXôtspa.îTïjV itatSeiav Sè zat aitouSfjv Tœv 7pap.p.àtœv twv
itap’ •qp.tv àyaôœv stvat tô itpœtov, zaôàitep zat ó p-éyaç èv 620X071$ Fptvôptoç tpàazst: zotvœç,
otp-ai, itàatv àvop.oXo7eîo0ai, zat p.7jôslç av è'^apvoç 7svotto, zat Țap èatt zôap.oç zat
tsXstonjç voôç. ''Oaov Ss aœp.atoç ô^spé/et, et SoóXet Sé, zat voue aut^ç tvjç tpuyîjç,
toaoôtov zat Tœv aXXœv zaXœv èv t;p p.stà aœp-atoç ttpSs Step tô tt}; itatôstaç zat p.a6ijosœç
ôsoSœpvjtov ûnspzsttat yp'^p-a, Tjttç zzi póv/] Tœv ZTTjjtàrœv àÔàvatoç’ Sto zai p.azàptoç àvÔpœzoç
ôç sope aoytav zat, ôvvjtôç oç, otos ypóvvjotv tò iepóv fijot XÓ710V, àv6’ œv zat itsptazoùSaatov
è'pyov ìtavtl su 'ppovoùvtt t’^Ç ao'piaç p-s^étï] ts zai sîttzt/piç zézpttai itàvtœç, zai àvôpœttotç
X071Z0ÎÇ èz tpuasœç oûatv àva7Zatotacov œç aop.zXYjpœttzôv zat tsXstœttzôv zi]ç zatà tpatv
zat X070V autœv àspyetav, St’ ^ç zat àvôpœttoç è$op.otoôa6at 0s<p zatà tò ôuvatôv xsyuzsv
ot> svsza toôç ts àvttîtoto'jp.évouç taut^ç, toôç ts auvïj7opoôvtaç aût^ zat tij? cuatâasœç raùtvjç
tppovttÇovtaç àçtov è'pùitspÔsv Tœv aXXœv 7spatpstv zai szôstàÇstv ayav oùz àitetzôç. ’AXXà zai
oaa ot t^ç ao'ptaç aôtoi spaatai, ôsoypôvœç xtvoùp,svot, ^iXep7oôaiv slç è~tSoatv TaùtTjç
Z7jSep,ovtaç ott îtXsicnjç à$toôv zai zatà itàvta zatpôv zai tpózov îteptsttstv zai SsœsvSeùetv
zaTà ^péoç, œç uzèp itàv à^tóXo7Óv ts zai yp7¡atp.á>tspov sozatpœç tout’ aùtô zptvoVTSç ot àvà
ystpaç eit£iX7¡p.p.évoi Tœv itvsupattzwv zr^ ’EzzXvjaiaç o’tàzœv irpoOsosat zat Sovápsaiv oXatç
zatatetvsa6ai p.sp.atìfjZactv.
’EitstSïj TOt7apoôv zai ó èxXap.îtpôtaroç zai co'pœtatoç Aù6svt7]ç è6 àitoppvitœv z'qç
xpaztziàt; BaatXsiaç zat Msyaç Ao7o6stvjç t^ç zaô’ '/¡p-àç roù Xptatoù MsyàX^ç ’EzzXvjoiaç,
zôptoç ’AXs|avôpoç MaüpozopSâroç, ó zatà XptaTÔv utôç à7aitïjtôç zai îtspiiroOTjroç t^ç '^p.œv
Mstptônjtoç, îtpôç toîç àXXotç autoô zatop6œp.aat, St’ œv ypYjatp-sùœv èyEVETO XoȚtp zai spycp
Tip vjp-stsptp țsvsc, zat ou tô zXéoç tt¡v otzo’jptsvTjv itàaav éitéápap.s, zar^yXataptevov ovzoç
îtotztXotç zai itavtoSaitoîç zpotepr;p.aat zai ôtpTjXoîç aùy7Îp.aat, çuasi zai TÔyfl S^zouGsv
zszoap.7jp.svou, œats zotvôv àvapavSôv ¿yXatap-a zat ô'ysXoç àva7vœptCsa6ai ypTjp.attCot, zaüopœv
îtoXXoùç Tœv çitXeoasSœv yptattavœv s'psatv p-èv zai îtpo6vp.iav zeznjp.svo'jç stç è^ixzïjatv Tïjç
à£tspàcTOt) zatôsiaç zai airo’jSijç Tœv 7pap.[xàTœv, sv6st$ Sè zai àzopta tœv îtpôç tô C^v
àva7Zàtœv ittsCop.svooç zai Soa^spatvovTaç, s-7vœ St’ sp.$t>TOV zai sp.<ptXôaoyov aoToô zaXozaȚaOtav
zai ov sa)(r¡zs ttoâov syzapStov zaT1 è'vtìsov C^Xov stç zpozoztp zai SsXTtœatv toô otzstoo 7SV00Ç,
<p¡p.t; Tœv tptXo^ptaTœv zai ôp,oîttaTœv aÔTOÙ ^ptattavœv, îtapap.o6^aat ts zai <po^a7œ77jaat rijv
Toùtœv svSstav zai Soayspstav, zai St¡ îtapsSœzs za6’ 7jp.àç toô Xpiaroù MsȚâXfi 'EzzX^ata
XoȚip Savsto’j Soo ^tXtâôaç zai zsvtazóata Tœv 7poaiœv [istà a'jp.îte'pœv7jp.svo'J Sta'pôpoo zà
Séza îtpôç svSszaTjP-tat) tôv /povov, àtptepœaaç taôta T^j îtpozoîtTj zai èîttSo'ast tœv ôps7op.svœv
aitooS^ç zai îtatSsiaç’ aitsp zai îtapaXaSôvtsç ^pis^ at>váp.a toîç îtapsopsOeiatv tspœtâtotç
aovaSsXtfoîç ^p.œv àp/tspsùat, SeSœxap.sv etç ëazoôtfta /psïj t^ç za0’^p.âç toô Xptatoô MsyàXïjç
’EzzXvjataç zai áit7]XXá77¡p.sv t^ç svo^ç szst'.œv, òitoa/óp-svot îtXïjpoôv àzapatTijTœç tô o')p.zs'pœ-
V7¡p.évov Toôtœv Stâ.tpopov zaï’ stoç àvà Tptazoata îtpôç toîç eSSop^VTa itévts SìjXovótt
7poatotç, zspi œv StsTà^ato çiXs'jgsStjç aotoô 3EzXap.itpÔT7]ç StaStSoaÔat tô Stàçpopov toôto
Tœv Soo }(tXtàSœv zat îtsvTazoatœv 7poatœv, TO'jtsctt Tà Tptazoata sSSopTjZovTa îtévTS Țpoata
toîç aitouôâCo'jat p.a6ïjTaîç àvà sizoat Tœv Ypoatœv szàattp zaî’ stoç, 7]T0t àvà Stazoata tœv
àattpœv zaïà p^va, è7^stptÇôp.eva roÔTOtç slç àvayzaiav aotœv ÇœoTpo^tav ts zat icspiOaXtptv
èy’ otç îtpoaaîttatàç zai îtpoaTàtaç zai at>v7j70po’jç ôtœptaaro stvat toôç zaTà zatpoôç ypTjpa-
TtCovTaç TÉaaapaç iepœtàro'jç sz t^ç ôp-àôoç Tœv za6’ ‘^p.àç èvzpttœv aovaSeXçœv àp^tspsœv,
tôv 'HpazXstaç, tôv KoCtzoo, tôv NtzopnrçSetaç zai tôv XaXxïjSôvaç’ îtpôç toôtoiç Sè zai aùv
toôtoiç èitir/jpTjTïjV ôîtàpystv èal Tip Stà çpovTÎSoç è'/stv toô Stavép.ea6at zai àitoSiSoaôat toîç
p.a6rjTs'jop.svotç zaï’ sroç tà 375 ypoata, za.O’ ov EtpZjTat Stoptap.ôv, àvà stzoatv száattp vpoata,
èTTjatœç, tt]v sîtta7]p.ÔTspov zai îtspiçavéatepov TOY^ávovTa sz toô zepta/ppoo yévooç t^ç aotoô
’EzXap,îtpot7jtoç.
vErt Sè StéOsto ott ot àzoXaôovtsç toô 6o7j6ijp.atoç toutou, œç etpijtat, oçpsiXoootv
ozoayéaOat p.7j îtapatfrçaaaôat tàç aitouSàç aotœv zat zt^ îtpozoïfijv îtspi tà p.a6iip.ata pèypt
. tsXouç zai èittxnÎGêœç îtàvtœv tœv àva-7zatœv p.a6rjp.àtœv îtpôç Sè 7s p.í¡ p.stair/jS$v eiç stépouç
îteptaitaap.oùç, etvat Sè œç àXij6œç èvSeetç toô 6o7)6^p.atoç zai pj] ôitTjpetoôvtaç étéptp ttvi
'îtpoaœirip, tepœp.évip iq zoapttzep, ezXs7eaßai ts àsl toôç osp-votépouç zai à7ytvouatspouç zat
. p.7¡. p.sattetaç ypœp.svouç, àXXà rg iSítf é¡ttt-í¡3stót7jtt zai ¿70163 StaOsast îtspi tàç eîttati^paç
litpoêtêàCopâvQôç. KàvteôOsv picoas zf/V ^p.œv Metptôtijta, p.stà zai t^ç-îtspi aùrijv iepàç tœv
 417

anvaÖsXywv ôp.7j7Ùptwç, xaraașaXiaQ^vat tTjv ötata^v aùtoô taùnp zaì èrciosoaiwS^vat zaì
§tà 7pàp.patoç èxxXTjataatixoù anvoötzoö atytXXtwôo'jç, où rqv à^iwaiv, èrcaivstTp zaì àrcoòoyrp
à£iav oùaav, wç rcpôç èrcîôoatv toô ôeoSwpfpoo ypr^aTOC TTjç twv 7pap.p.àrwv zaì
rcatSsîaç t^ç zaì àyytflson aotîaç ypTjatp.soo'jaav, vai p/ìp zaì Tip ëvostav twv rcpoatottwvtwv
p.a6Tjaewç xaî rcpoxorc^ç svsxa ôeparceùonaav xaî Tf/ç toùtwv ëâXttwaswç xaì reXâtôrTjroç
rcapaítiov T'jyyávo'jaav rcpoaïpwç zaì jierà rcàaTjç sùy7jp.iaç zaì SȚZwp.iwv àrcoòs^àpèvot ypâșopev
xaî àrcoyatvóp.s6a 7VWP.7] xotvjj aovoötxjj, p.stà twv îtspi ^¡j.àç íspwtátwv MrpporcoXiTwv zaì
ùrcepTÎpwv twv sv 'A7Í1P Ilveóptart a7arc7]twv àSsX'pwv zaì aaXXsito^wv, "va 7) ötaX^pOeiaa
8tàra£iç toö èzXap.rcpoTàton zaì ao'fwtàto'j è? àrcoppfpwv t^ç zpaTaiâç BaatXeiaç syț] tò xôpoç
xaî Tip ’tayùv Stà rcavtôç àp.eTàrcrwrov xaì àrcapaTpsrcTov, òystXóvTWV 'fyp.wv te xaî twv zatà
zatpoùç otxo'jfievtxwv üaTpiapywv, p.=tà zaî t^ç tepàç twv auvaSsXçwv àpytspèwv ôp.7)7Ùpîwç,
zXvjpoùv èz twv stooS7)p.àtwv r/)ç za6’ '(p.àç toù Xptatoô M^ôXtjç ’EzzXrptaç, twv eip'/¡¡ASVwv
2.500 7poo'twv tô a'jp.xí'fwvr¡¡j.svov zat5 è'toç Stâpopov àvà tptazóata sëôop.rp.ovra rcévte twv
ypoa'twv àrcapattTjtwç, awCop.évon àsî zaî Stajisvovtoç toô xsyaXaioa twv aótwv àarcpwv oXozX^poa
xaì àirapajietwto'j, xaî xat’ èxsivrp rcpoaarciataî xaî jtpoatâtat, wç ôtstX^îttat, órcápywoiv ot
StoptaQèvtsç têaaapsç ispwtatot ëfxptTot twv anvaôeXywv àp/tspéwv, a’jvspyoùvteç zaî ypovttCovtsç
TTjç zat’ ëtoç èxrcXvjpwaewç twv tptazoatwv zpôç toîç so0op.7p.ovta rcsvrs 7poatwv toù aup.rcs-
ipwvvjpsvoo ótayópon twv 2.500 ypoatwv. Ilpôç toùtotç xaî aùv toùtotç èrcitTjpTpijç xaî rcpoatàtTjç
stiQ te xaî 7tvwax7jtat 0 èrctaTjpôtspoç xaî îtsptyavsarspoç èz toù èvôôço'j zaî sùzXeoôç ysvo'jç
TTjç aotoô ’EzXaprcpôtTjroç, xata70p.svoç St’ èrctjisXeîaç zaî ypovttSa sywv àzatarcaùatwç etç
tô ôtavsp.eaOat zaì ötaöiöoaöat toîç p.aOrpaîç Tà rcXTjpoôpeva rcapà t^ç Ms7àX7jç ’EzzXTjataç
zat’ è'toç yàptv toù at>p.rcs'fwv7jpsvo'j öiayopoo 375 ypoatwv, zaO’ Sv rcpoetpyjtat otoptap-ôv, èrct
Çwotpoyîa zaì àva7zaia. toùtwv ypsia.' zaî pr/jôsîç rcoTÈ toXp/rpot aayyùaat zaî ôiaasiaat tà
sv tip rcapôvtt 7e7pap.jj.iva. "Oç ô’ aùtwv rcàvtwv ztvoùp.evoç qo'jXtjO^ ôrcwaôvpwç àvarps'pat
tà xaXwç xaî BsoytXwç taùta ôtatayÔévta xat àrcoyavSévta, ó totoùtoç, ôrcotaç àv etTj tà£ewç
xaì órcotoo 6a6p.oö, wç t^ç toô 7évooç ôiyeXstaç àvatpétijç xaî toô xaXoô èrciGooXôi te zaî
ëàaxavoç, àywptap.évoç ettfj, xaî tà éSTjç.
"OOev, etç svSet^tv xat ôiT.vexij àa'pàXetav, àrceXùÔTj xaî tô rcapôv 7/pétepov rcatptapytxôv
aovoStxôv at7tXXtwôeç èv p.ep.ëpàvatç èrctëeoatwt/ætov 7pàpp.a, zataatpœOèv xaî èv t<o tepw r^ç
xa6’ ^p.àç toô Xptatoô Me7àXTjç ’EzzXTjataç zwctzt, èv è'tet awt/jpitp (atpë'V, p.T¡vt Noep.ôptt>>,
tvStXttWVOÇ TpttTjÇ.
(Legrand, IV, pp. 33-7, n° 25.)

CCCCXLIII.
Nicolae-Vodä Mavrocordat către Patriarhul de Alexandria, Gherasim, despre
numirea sa în Moldova și plecarea apropiată într’acolo.
NtzôXaoç Maopozopààtoç ttp p.axaptwtátcp
Uatptapyțj ’AXe^avôpetaç, zapito 1’epaaíp.w.
''Ott çtXov fjj TpLStspof Mazaptôtïjtt tàxaü’
•/jp.àç etSsvat Tjztat’ àp.?t7vooôp.ev, àts Xap.-
rcpoîç tszp.7jptotç tô rcepî ^p.àç çtXôatop7Ov
aùr/jç xaî rcpovoTjttzôv rcoXXàztç rcercetpaplvot.
vlaÔt ÔTjta, rcàtsp aeoaap-twtate, ott, xatà tip
eztTjv toô èveatwtoç p-Tjvoç, ó Tjpétepoç Baot-
Xeùç tip Tj7sp.ovtav t^ç p.etÇovoç âaztaç, tijç
MoX5o6Xaytaç STjXaàrj, ^p.tv èveyetpiaato, Xt-
rcapatç tatç SeTjaeat rcapattoup.svotç aùtip ôtà
te tip àvwp-aXtav twv èzet rcpa7p.àtwv xaî
St’ àXXaç oùx oXÎ7aç àCtoXtàfooç atttaç. Oô-
twç àp’ eôoie t^ Qeitț Bpovoíq. èp.ëaXsîv ijp.àç
oyXcp p.opiwv çpovtt'Swv xaî tocoùtwv àvôpw-
rcwv èrctat^aai Stotxrpet. BapacxeuaCop-sOa
1709,
20 Noem-
vrie.
Nicolae Mavrocordat prea-fericitulni Pa­
triarh de Alexandria, chir Gherasim.
Pentru că știm bine că-ți place Fericirii
Tale a ști cele de pe la noi, ca unii ce am
încercat adesea, prin strălucite dovezi, iubi­
rea și grija-Ți de noi, află deci, părinte prea-
respectate, că, laß ale lunii acesteia, Împă­
ratul nostru ni-a dat stăpânirea Vlahiei celei
mai mari, adecăa Moldovlahiei, după ce prin
rugăciunile noastre smerite am cerut-o, pen­
tru neorânduiala lucrurilor de acolo și alte
nu puține pricini vrednice de socoteală. Ast­
fel deci a voit Pronia dumnezeiască să ne
arunce în mulțimea de mii de griji și să ne
puie la cârmuirea atâtor oameni. Ne gătim
deci de drum, și în curând vom porni. Darne,

58183. Vol. XIV. 53

418
toîvuv èç rr¡v èz5'/]gtav, zat oaov obzw aipó-
jie0a t^ç óooù. ’AXX’ eùywv twv ùpsTspwv
itáw Tt yp^Co¡J.ev, ozwç "Xsw zai eùjiîvoùç
zetpaOwpev toö 0soö \ zat aÙTip g'jvSiszovti
T’ijv àpyjjv ebzXsiav, àXX’ oùz àSotìav ^p-tv
aùîoîç Jtpoaà<pwp.ev. AtaÊttpïj èzì [i^ztarov
'Tp-eTSpa Mazaptónjc.
1709, Nosp.5pto’j 20.
(Legrand, o. c., IV, p. 33, n° 24.)
CCCCXLIV.
1709, Atanasie Patriarh de Constantinopol, către Mitropolitul Moldovei, Ghedeon,
28 Novem­ despre hirotonisirea lui fără învoirea patriarhală.
bre.
’AQavaoto'j toù àzò ’AôpiavoozôXewç e-
Xevyoç t<î> MoXSoëtaç, wç ywpiç èzSôaswç
zarptap/tz^ç ystpOTovY¡0évn, zat vooOeatœ toù
zwç Set zoXiTsùea0ai.
’AOavàatoç, èXèip 0soù àpyteziazozoç Kwv-
□TavTivoozôXewç, Néaç 'Pwp.7jç, zat 0’tzoup.e-
vtzôç IlaTptâp/Tjç.
’lepwTaTe MïjTpoTtoXtTa MoXSoôtaç, ùzép-
Ttp.e zat è'^apye nXay'/jvcöv, èv 'A-pip IIvet>p.aTt
à-jaz^TS àSsX'ps zat auXXetTO'jpȚS, zùp TeSewv,
yàpiç et'/] cou TȚ] 'lepÓTTjTt zat etpTjVT) aitò
0eoù. Atà njç zapoùaTjç zaTptapyjz^ç anvo-
Stz7]ç èziaroX^ç Sùo Ttvà ~aptaTávop.ev : tù
p,èv tôv TtpoafjZovra è'Xevyov èzTtOépevot toù
ToXp.-/]6évToç aÙT-fl àTOzrjp.aToç, ^Ttç, p.éXXouaa
zpoÊtôaa0T]vai zat gerareO^vai èzl ttjv à-pw-
TtxTTjv MvjTpôzoXtv TaÙTTjv MoXSoôiaç, oùz è-
(ppóvTtaev, obre g7¡v èoToyâaOy] SXwç CvjT^aat
àSetav èvTeôôev, zapà t^ç za0’ ^p.àç toù
Xptaroù MevàXvjç ’EzzXvjataç, zat -^gsTépav
zaTpiapytZïjv ezSoatv, wç vevop-tCTat, zat Stà
toùto zpoafjZet ó èXey^oç, zat p.àXtara iva
zpoa^yț] zaXwç etç tù é$^ç èzl Ttp yoXamtv
àzapaSârwç toùç èzzXrjataaTtzoùç 6eap.oùç
zat ôpouç. FtvwozsTW Xotzôv oti, p-e^áXoti zat
ùtpïjXoù zat GeSaop-tou ùzàpyovTOç ùzsp Tt
àXXo èv t’à tepcj èzzXvjataaTtz^ zaTaaTàast
twv ¿pOoSóJwv yptartavwv toù 6etou Tip ovTt
zat GeoSwpfjTOD t^ç àpytepwaùvïjç à£twp.aToç,
StsetXouat zarà ypéoç àzapaÎTTjrov ot etç
toùto zpoazaXoùp.evot, zat vjystv toùtov è-
ytep-évot, GTO'/àÇeaÔat p.erà zoXX^ç t^ç èn-
XaSetaç zat pevàX^ç t^ç zpoaoy^ç ozwç
zpoywpiia-fl ó zpo6t6aap.ùç aÙTwv zarà tï]v
èzzX7]Gta<5TtZ7]v 6eap.o6eatav zat t^v twv tepwv
zavovwv zai 0stwv vôpwv StazéXeuatv toùt<p
zat yàp Tip Tpózip Țtv0p.evot état ts zaì yt-
1 In Legrand: Ùeiou.
folosim de rugăciunile voastre casă încercăm
pe Dumnezeu cu îndurare și bunăvoință
și, urmându-1 pe El, să luăm cârmuirea cu
slavă, și nu eu batjocură. Trăiască întru
mulți ani Fericirea Voastră!
1709, Noiemvre 20.
A lui Atanasie de Adrianopol mustrare
către al Moldovéi, că fără voia patriarhală
a fost hirotonisit, și sfat cum trebuie să
se conducă.
Atanasie, cu mila lui Dumnezeu arhi­
episcop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
f Preasfințite Mitropolit al Moldovei;
preacinstite și exarh al plaiurilor, întru
Duhul Sfânt frate iubit și eoliturghisitor,
chir Ghedeon, har fie Sfinției Tale și pace
de la Dumnezeu. Prin această epistolă
patriarhi ceașcă sinodicească înfățișăm două
lucruri: pe de o parte dând la iveală mus­
trarea cuvenită pentru necuviința ce ai
îndrăznit, căci, având a fi înaintat și stră­
mutat la această preasfințită Mitropolie a
Moldovei, nu te-ai gândit, nici ai socotit
de cuviință de loc să cei voie de aici, de
la Marea-Biserieă a lui Hristos, care e în
seama noastră, și deslegarea noastră patriar-
hicească, așa cum a fost obiceiul, și pentru
aceia se cuvine mustrarea, și mai ales ca
să bagi bine de seamă de acum înainte
să păzești necălcate legile și hotarele bi­
sericești. Să se știe de altfel că, ființând
în sfânta orânduială bisericească a crești­
nilor ortodocși mai presus de oricare altul
marele și înaltul și venerabilul grad, cu
adevărat dumnezeiesc și de Dumnezeu dă­
ruit, al arhieriei, trebuie după neapărată
datorie cei ce au fost chemați la acesta și
cari au dorit să-1 capete, să se gândească,
cu multă evlavie și mare grijă, ca înain­
tarea lor să se facă după toată legiuirea
bisericească și porunca sfintelor canoane
și a legilor dumnezeiești; căci, ajungând

vwazovrat w? àkijOwç vop.tp.ot xat xavovtzoi
îrpoarârat zat Țv^otot t^? èvQsoo TaÚT7¡? àp-
ytspaTtz^? àçtaç- àXXw? ?àp "apaoXézovTS?
TTjv zavovtzijv êtàraêtv, íj b^oTÔzwatv, zat
zapaTfjpTjatv, zat àvriTazToàvTs?, zai àvtt-
zpáTTOvre?, otzaíto Xóyip óssóQovot -pvovtat
w? aôtozatâzptrot. "EzaoTO? xai yàp sx tôv
iâiwv ipvæv i] SotaaS/jOìtat f¡ aia/ovO^asTat,
ó èzzXTptasTtzò? vóp.o? rpavoxotôv àzotpai-
vstat: tò Țap p.srpov r^? àvTa^oòóosw? aitò
èxsìvo zapà ts Ostai? zaì àvOpwzivoi? vóp.ot?
tò pstpov twv zszpayps'vwv èatt, xat ó psv
ttp.ta xat SsSo£aap.éva sp^aCóp-evo? è'pva, za1
tijv zavovtzijv zat szxX7]ota<JTtz'/¡v Osap.oOeciav
sòXaÈoóp.svoc, ozsp zaì tepwp-évoi? p.âXXov
twv àXXwv ¿ys'tXstai, zatáXXvjXov zaì àppó-
Stov Xr^eTat tòv ptaOóv' ó 3s toòvavttov
Stsatpappsva zaì àzàSovta tot? szzXvjataa-
Ttzot? Spot? ts zaì zavóatv èay7jzò>? tà szt-
TTjSeópata, sztX^ipipó? satt zaì àveóOovo?,
ópótpozóv ts zaì opostà^ fìjv laopstptav à^tó?
sott Xapoávstv tvj? àvtazoSóasw?. Kaì taùta
psv zapi toó eXé^yoo.
Tò Ss etspóv sott SvjXozot^oat tr¡v ysvo-
psv7]v àOwwatv aòt-^? zaì ooYywpTjoiv, t]ti?
toûtov •rptoXoÓÒTjOB TÒV tpózov. ÛoOstOTJ? ?àp
zapà t^? zpatatà? BaotXeía?, 0eoù èXést
zai soSoziof, toô Goții»? zai aop.'fspóvTwc
tà zàvta otzovopoôvtû? zai Sisçàïovtoç,
tTj? zatà zijv aotóOt szXapzpotàTTjv TÇà-
pav stonata? zai ^yepovia? tip vöv szXap-
zpotátco, svSoSotátcp, 0<J>7)Xotat<p zaì so-
osSsatàttp AóOévtfl zaì ^spóvi, psvaXozps-
xsotátw zaì tw ovtt â^taȚâottp zopttp zopítp
Twàvv^) NtzaXàtp MaopozopSattp BosSóvia
záavj? MoXSoSta?, tip zatà zvsöpa oí<p à?a-
Ttzjtfp zaì ZSptZOÖ^ttp t^?^pwv MstptÓTTJtOC,
spsaits’jasv ç’.Xeocsëïj? aótoo ’EzXapzpótt]?,
zaì Tj^iwosv '^pà?, St’ s'pțotov aotoö zaXo-
zà^aOiav zaì tXapótTpa, ypïjaTTjV te zaì œt-
XotZTtppova StàOsatv zaì zpoatpeotv ózsp t^?
G'jf/wpfjtjew? aòt^ì zaì àOwwoew?' zpò? Ss
ye, ota ytXetxjsoij? zaì ytXóypioto?, eìSfppwv
te zai ao'fó?, zaì t^? zaO’ '/¡uà? toù Xptatoò
MsYàXvj? ’EzzXigata? psXo? s$atpetov, zai
zoXXti) Tcp pstpw twv àXXwv 'jzepaveat7¡zó)?
Stà tà sp-e'pvzÓTa antiìi zoXostS^ zpotsprr
pata zaì aoy/ppata, èpwv xaì zoOwv xaì
suXaSoópevo? r/jv èzzXTptaartZïjv sòra^tav xai
xavovtzTjv àxptSstav, ozooSijv xaì zpoOvpiav
eSst^s, napotpóvwv 7¡pá? od aiwzțj zapeXOetv
zaì et? tò e^? tò toioûtov, àXXà zaì otà
^pappato? szxX'/jotaotizoò aovoBtzoò zatao-
'paXíaai, w? stzó?, tà àpy^Bsv yvwpoootTjösvta
419
în acèst chip, sunt și se cunosc a fi în
adevăr legiuiți și canonici îngrijitori și
drepți ai acestei dumnezeiești trepte a ar-
hieriei; căci altfel, desprețuind orânduirea
canonică, sau îndreptarea și paza, și îm-
potrivindu-se, și lucrând împotrivă, cu drep­
tate se fac supuși [pedepsei], ca unii ce
inșii s’au osândit. Căci fiecine din înseși
faptele lui ori se va slăvi ori se va rușina,
spune limpede legea bisericească: că mă­
sura răsplătirii e după legile dumnezeești
și omenești întocmai ca măsura faptelor,
și cel ce face lucruri cinstite și lăudate,
și se poartă cu evlavie față de legiuirea
eanonicească și bisericească, ceia ce se și
cuvine celor sfințiți mai mult decât celor­
lalți, va lua răsplată corespunzătoare și
potrivită; iar cel ce, din potrivă, va face
lucruri deosebite și în disonanță cu legile
și canoanele bisericești, ca vrednic de mus­
trare și rătăcit, e vrednic să-și iea aceiaș
măsură, de aceiaș fel și de aceiaș înfățișare,
în răsplătire. Și aceasta pentru mustrare.
Iar cellalt [scop a scrisorii] este să vădim
scutirea de vină și iertarea ta, care a urmat
în acest chip. Căci, dându-se de puternica
Împărăție, cu mila și voia lui Dumnezeu, cel
ce înțelept și cu folos cârmuiește și îndreaptă
toate, grija și Domnia acelei prea-luminate
țeri celui de acum prea-luminat, prea-slăvitși
prea-eucernic Domn și stăpânitor, prea-mă-
rețului și cu adevărat vrednicului de admi­
rație domnului domn Io Nicolae Mavrocor­
dat Voevod a toată Moldova, sufletescul fiu
iubit și prea-dorit al Smereniei Noastre, a
mijlocit Luminăția Sa cea plină de evlavie
și ne-a rugat pe noi, prin înăscuta lui
bunătate și seninătate, o bună și compă­
timitoare aplecare și hotărâre cu privire la
iertarea și curățirea de vinovăție a ta; și,
pe lângă aceasta, ca un iubitor de evlavie
și iubitor de Hristos, știutor și înțelept, și
mădular ales al Bisericii celei Mari a lui
Hristos, care e în sama noastră, și cu mult
mai mult decât alții ridicat pentru cele
înăscute lui de multe feluri talente și mândre
însușiri, iubind și dorind și privind cu evla­
vie buna rânduială bisericească și paza de
aproape a canoanelor, a arătat sârguință
și grăbire, îndemnându-ne pe Noi ca și de
acum înainte să nu trecem supt tăcere
asemenea lucru, ci și prin gramată bise­
ricească sinodieească să întărim, cum se
I cuvine, cele dintru început hotărâte și ca-
420
xaixavovio8évTa otto tí twv 8soaércTwv ’Arcoa-
tóXwv xai twv ¡ast’ èxelvouç áyíwv xal6go'pó-
pwv rcarépwv èv t^ tspanz^ xai sxxXTjataaTtx^
xaraaraast. ’Av6’ wv tTjV è'vôotov xai gurcpóa-
SsXTOV [isaiTílav xal á^twatv r^ç ipiXg'jagSoûç
aÔTOû ’ExXa[JurpÔTT|TOç rcpoavjvwç àrcoôstàpgvo'.
xaTsv£Ôaap.sv, rcapaayovrgç aoT^, 7vw[Tfl xotvg
aovoStx^ t^ç rcspl ïjp.àç twv G’JvaSsX'fwv àp-
yjgpéwv ôp.7]7t>pgwç, tt¡v àOwwo'.v xal aovyw-
pr(atv. "O8ev xal wç ao77vwp.TJv auvfl ôgôw-
xôtsç xal àSwwaavTgç, eu6ùç èv àpyjj t^ç
arcoaroX^ç àvajtTjTÔv aurfl àôsX<pôv xal anX-
XetTO'jpyóv, 7pá^op.ev, orcgp xa.6’ gTgpov Tpôrcov
oûx av auT^ eoyepwç èrcixoXoûÔTjag. Toûtwv
oüv oStwç èyôvTwv, rcpôç Tip yàp'.raç aòrìjv
(ou) Tàç Tùyoôaaç ôpoXo7Stv t^ çptXenaeêet
aoTou ’ExXap-rcpÔTïjTi, rcpoaeysTw xaXwç orcwç
rcoXtTeÔTjTai glç tô s^ç gOTaXTwç xal èrcat-
vstwç xal SgapéoTwç, xarà tô tgpôv t^ç àp-
ytepwaôv/jç èrcay^sX^a, yjXá.TTwv xal tV¡v
rcpoaijxo'jaav atôw xal eôXàëâ'.av rcpôç ttjv
rcv=i>p.aTtx7jv aoT^ç [xvjTépa xal gôsp7éTiôa,
xaO’ '^[làç toû XptGTOû MgȚâXTjv ’ExxXT|oiav.
’ArceXû07) Sé, xa.Tá tô èxxXïjataGT'.xôv F6oç,
xal 7] vevo[uap.év7¡ rcpà£tç ttjç xa? aÙTïjv
àp/iepaTslaç, TjTtç xal rcéfircsTai àjôïj rcpôç
aoTTjV, Tjv xal rcapaXaooûoa, ôtà ifpovnôoç
èyéTW rcot[iaivgtv tô 8eô6îv aoT^ èp-rctaTSuSèv
Xoytxôv toû XptaTOû rcotp.vtov èv óatÓTTjTt xal
ôixatoaûvfl, wç sôa.77eXtxôç rcotp/ijv xal rcpoa-
TàTTjÇ, ôtà €too rcoXoeTOÛç xal awTTjptwôo'jç.
'H ôè toû 0soû yàptç xal etr/ï) xal euXo7ta
T^Ç 7¡[Í.WV MsTptOTÏJTOÇ gl'^ [J-gTà T^Ç G^Ç ÎS-
pÔTTjTOÇ.
Nogp.Spioo X7¡'.
(M. Gedeon, fIaTptap)(txal StarâÇe’.Ç, I, pp. 137-40.)
CCCCXLV.
1709, Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre drumul său grăbit spre
31 Decem- Balcani, greutățile din cale și nerăbdarea Moldovenilor.
vre.
NixôXaoç Ma'jpoxôpôaToç tc¡> ôtôaoxàXip
xop ’laxwôip.
Toîç ¿ôotrcopoûaiv è'£gan p.ïj 7pá<pew gt ôè
xal [vjplatç p.gpip.vatç rcepiorotyiÇotvro, xal
toûto Ixavôv à'poatwaac8at tt¡v atwrc-ijv. ’AXX’
'^p.eîç xal ôôôv àvûovTgç xarà ystp.éptov œpav,
xal rcoXXwv çppovTÎÇovTgç, Ta'KTpl cot tt¡v
èrcioToXTjv ôrc7j7opsûxa[tgv, La [Hj ôrcô toû
rcpôç ^pàç çlXTpou, tô Tpayô r^ç wpaç ôta-
voo’j[iev7), aBup.^ xal àayàXX-jj. Méypt ôrj Xt-
Xop.ëpiaç tj Tg ytœv rcoXXàj xal tô ipûyoç on
nonisite de către Apostolii cei închinători
de Dumnezeu și de cei după dânșii sfinți
și de Dumnezeu purtători părinți în rân-
duiala sfântă și bisericească. Pentru care
primind cu plăcere mijlocirea slăvită și
vrednică de bunăvoință și rugăciunea Lu­
minăției Sale celei iubitoare de evlavie,
ne-am învoit, dându-ți, cu părerea de obște
sinodicească a soborului arhiereilor confrați
ee sunt în jurul nostru, scutirea de vino­
văție și iertarea. Deci și spre iertare dându-
ți-o, și hotărându-ți scutirea de vinovăție, te
recunoaștem încă de la începutul misiunii
ca frate iubit și coliturghisitor ceia ce
în alt chip nu ți-ar fi urmat ușor. Acestea
deci fiind astfel, pe lângă datoria ta de
a mulțămi cum se cuvine iubitorului de
cucernicie Luminăției Sale, caută bine
să te porți de acuma cu bună socoteală
și în chip vrednic de laudă și plăcut lui
Dumnezeu, după chemarea cea sfântă a
arhieriei, păzind și respectul cuvenit și
evlavia către maica ta duhovnicească și a
ta binefăcătoare, Marea Biserică a lui Hris­
tos, care e în sama noastră. Și a ieșit,
după obiceiul bisericesc, și legiuita încu­
viințare a Arhieriei tale, care ți se și tri­
mete, pe care luând-o, să aibi grija de a
păstori cea de la Dumnezeu încredințată
ție turmă duhovnicească a lui Hristos în
cuvioșie și dreptate, ca păstor după Evan­
ghelie și îngrijitor, întru mulți ani și cu
mântuire. Iar harul lui Dumnezeu și rugă­
ciunea și binecuvântarea Smereniei Noastre
fie cu Sfinția Ta!
1709, Noiemvrie 28.
Nicolae Mavrocordat către dascălul chir
lacov.
Celor ce călătoresc li e iertat să nu serie,
iar celor ce sunt înconjurați de mii de griji,
și aceasta li e de ajuns ca să-și îndreptă­
țească tăcerea. Dar noi, și pornind la drum
pe vreme de iarnă, și de multe având grijă,
ți-am făcut această scrisoare, pentru ca nu
cumva, gândind u-te la asprimea vremii, să
te desnădăjduiești și să te superi și să
scapeți din iubire către noi. Deci pănă

•xérpiov rp, wotê ^pâç ts xaì toù; ~spì ^¡xàç
xaxvìta6^sat‘ tò òè zpóaw, yápt; Tip KpeÍT-
tqv!, où [lóvov ytôvoç àxijXXaxro, àXXà xaì
■^Xío'j Tai; áxTtat xanpyaaro xai saptvTjv
ô'^tv xapsaxs >ațev. OùSèv ^ttov ojawç ù'po-
pwpsôa tôv ystpwva xai oxeo; 8:aSaXoùp.sv
tôv AIjaov XoviCopsOa1 36sv paxpoTspotç araO-
p.oîç ttjv îropsiav Stavùopsv. ’AXXà xai Tà èx
MoXSaêiaç xaÔ’ Ó5òv àxavTWvra ypap.para
t^ç ^psTêpaç saponata; xàvu ypjjÇovTa Tà
èxsîae ôtjXoï xpàyjiaTa, xai povovoù iràv tô
ùz^xoov èç toô AavûùÙEwç aoppsùoav Tàç
ôyBaç psrà xoXX^ç npo6op.taç ttjv ^(isrépav
à'pt^tv xsptpsvsiv çaatv. vEppwoo.
1709, Aexep-opioo 31.
(Legrand, o. e., IV, p. 37, n° 26.)
CCŒXLVL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea-i în
Moldova și căldura cu care l-a primit țara, despoiată de Mihai-Vodă Racoviță. 28 Ianuar
NtxôXaoç ManpoxopSàroç XpuaavOtp No-
Tápa..
Maxaptwrars, aytwraTs xaì aotpwTaTe Ila-
Tpiàpya ttjç áyía; xóXsw; ‘hpouaaXvjp. xaì
xàoTjç HaXataTÎvrjç, èv Xptanp îràrsp ssSaa-
ptwraTê, ttjv Tp.êTspav MaxaptÔTTjra (ist’ sù-
Xaësiaç irpoaayopsúop.£V xai rijv tepàv aÙTTjç
SsStàv çtXoypôvwç àozaCôpeÔa, 0£Ôp.svot toù
xavToS'Jváp-O'j 0eoù và ttjv Staș'jXâTTȚj stç
tôv àytwTaTOv xarptapytxôv aÙTTjç 0póvov èv
EtpfjVți xaì àStaasÎGTtp ùytsta. xai sÙTjpsptcf
p.ETà p-aZpoëtÔTTjTOÇ.
’Eîtetôij, 0eoö sùôoxoùvroç, zat Stà twv
opsTÉpœv 6eozst6wv eùywv, t^ 25 too xapóv-
toç pTjvôç è'pÔàoapev siç tôv ijpérspov aù-
Oevrtxôv 0póvov, 8sv èXsttpajiEV và 7pà<pwp.£V
îtpôç T7¡vTp.sTÉpav MazaptÓTT|Ta,87¡XoxotoóvTE;
aÙT^ tò zaTEOóStóv p.aç, âv xaXà zai etç ttjv
arparav èxEpàaapEV p.s xoXXtjv zazoxàOetav,
tô p-èv Stà tô Tpayù zai oxXïjpôv toù zatpoô,
tô §è Stà Tàç tppovTÎSaç xai toùç îteptaitaa-
p.oùç óxoù TjxoXoù0Tjaav àtp’ où TjXOopev etç
FaXarCc èîtEtÔTj tepwp.évot xai Xatxoi, àpyovreç
xat îtévtjteç, àvSpeç xat yuvaîxsç, ayeSôv îràaa
TjXtxta, èSy^xav è'p.xpoa0év p.aç, èXeetvoXo-
yoùpevot xai OpTjvôùvTsç ràç àStztaç xai Tàç
yu<tvwast; ôttoù èxaptev etç aÙTOÙç ó èyOpôç
twv îtTW/wv, MtyàX7]ç-BôSaç. Kai eopop.ev
tôv toîtov etç TtoXXijV àOXtÓTTjra xai ayeSôv
xvéovta rà XotaQta' țio'vov ô îtavàya0oç 0eo'ç,
uè tò àîtetpov tou è'Xeoç, Stà twv àytwv ttjç
eùywv xai 0£ppwv ùîtsp ^p.wv èvTEÙÇswv, và
pàç èvtoyùo'i) îtpôç àyaÙTjv xoSépvïjatv.
421
la Silivri erà zăpadă multă și frig peste
măsură, așa încât am dus-o greu și noi și
cei de pe lângă noi; iar de aici înainte,
slavă Domnului, nu numai că am scăpat
de zăpadă, ci și razele soarelui s’au aprins
și ni-au gătit priveliște de primăvară. Totuș
ținem samă de iarnă și ne gândim cum ,-ă
trecem Baleanul; pentru care facem calea
cu popasuri mai lungi. Dar și scrisorile din
Moldova ce ne-au întâmpinat pe drum arată
că lucrurile de acolo cer neapărat prezența
noastră acolo, și aproape toți locuitorii, re-
vârsându-se la țărmurile Dunării, se zice
că așteaptă cu multă nerăbdare sosirea
noastră. Să trăiești!
1710,
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, părinte prea-respectat întru
Hristos, ne îndreptăm cu evlavie spre Fe­
ricirea Ta și sărutăm cu dragoste sfințita-
Ți dreaptă, rugându-ne de atotputernicul
Dumnezeu să te păzească în preasfințitu-
Ți Scaun patriarhicesc în pace și sănătate
netulburată și bucurie întru mulți ani.
De oare ce, cu voia lui Dumnezeu și cu
ascultatele-Ți rugăciuni, la 25 ale lunii am
ajuns la Scaunul nostru domnesc, n’am lipsit
a scrie către Fericirea Voastră, arătând u-
Ți călătoria noastră bună, de și încă pe cale
am încercat multă suferință, pe de o parte
pentru îngustimea și asprimea vremii, pe
de alta pentru grijile și încurcăturile ce au
urmat de când am plecat spre Galați; căci
clerici și mireni, boieri și sărmani, bărbați
și femei, mă rog: toată vrâsta, ai ieșit îna­
intea noastră, arătând dureros și plângând
nedreptățile și despoierile ce li-a făcut duș­
manul sărmanilor, Mihai-Vodă. Și am găsit
țara în multă mișelie și mai-mai pe moarte;
numai Dumnezeu cel nesfârșit de bun, cu
mila-I fără margeni, cu sfintele-I rugăciuni
și călduroasele-I ascultări în privința noas­
tră, să ne întărească pentru cârmuire.
Ne rugăm și de Reverența Voastră ca,
având știința aprinsei evlavii și a prea-
sincerei iubiri fiești ce avem către Dânsa
și că suntem cu cea mai mare bunăvoință
422
HapazaXoopsv 5è tt¡v TpsTspav Es5ao-
piótTjra, eyovsa xX'/jpoooptav rijç Siaxópou
eôXaSsiaç zaì stXizp'.vsGtârigç sv Xpiartp u'.i-
z^ç àyâTT/jç óxoò ~pôç aòrìjv èyop.sv, zat oti
sipsaOsv. xpoOop-óraroi. èv tote àvfjzonai T(ì>
Il ava? io) Tàytp, zaì aÓTTj.và p.àç îpâ'pȚj ar/-
vàxtç p.è xarpizòv Qàppoc, oïjXoxotoôaa rijv
è^STwrànjv ^¡xtv óvteiav aór^c zat zàv àXXo
açiov àzoîjç. Taôra zatà tò xapôv, ot 5è
ypôvoi t^ç Tp-STépaç MaxapiôtTpoç eîrjoav
Oso'Ssv à^aOoi zat jroXXot, zat ai 6soxet8stç
tïjç eôyat p.s6’ 7j¡iwv.
T7jçTp.etépaçMazapto'ngTOç uiôç sv XptaTip
zai oXwç stç toùç óptaptoó?,
1710, ’lavooapioo -28.
’Iw. NtzoXaoç BûeêôSaç.
(Legrand, o. c., IV, p. 38, n° 27.)
CCCCXLVII.
lași, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant, Patriarh de Ierusalim, despre
1710, intrarea sa la Iași și întâmpinarea de Brâncoveanu, prin Afenduli, scriitorul Cro­
9 Februar. nicei lui Carol al XII-lea.
-J- Maxaptwrars, áytwtaTE zai ao'pwrare
Ilarpiâpya rijç à^iaç zôXswç 'Ispo’jaaXïjp. zat
itâ.GTfi HaXaiarivTjç, sv Xptanp [iot zàrsp asêaa-
jitwTaTS, ttjv Tp.erspavMaxapt0TTjraji.sr’ sóXa-
6staç îrpoaayopsôop.sv, zat ttjv tspàv aùr^ç 5s-
$tav àajtaCôpsOa, Ssópevot toù 7tavTo5ovâp.ou
0soù và ttjv StaynXâtrț] stç tôv aytwrarov
îtaTptapytzôv aor^ç ©póvov sv elpvjvy] zat Sitj-
vszst ôvtstcf, psrà p.azpoS[ôr7jroç.
’AvzaXà zai arpo ^pepwv và sypâ^a-pev Ttpôç
ttjv TjisTépav MazapiÓTTjra, ^avspôvwvraç at>-
rțj rfjv à'pt£tv p.aç stç tò Ttaat, op.wç zai rœpa,
XaôôvTsç tô tspôv aÙT^ç ypàp.pa, 8sv sXettpa psv
vàypà^wp-svzaì và àzoôwawpsv rijv jm’sôXa-
êstaç îtpoaayôpsoatv. TAsyOïpp.sv zai ràç arcò
zapSiaç aur^ç eôyàç, 5t’ wv ó rcavàyaOoç
0sôç và pàç svtayoo'țj rcpôç àyaÔTjv z'iôép-
VTjotv. 'OptÇet orí ó rcoôstvôrarôç paç rcarfjp
Baaapàêaç Bosôoôaç sypatpsv aùr^ oti siys
axorcôv và rcép.^ apyovTaç too rcpôç ôrcàv-
T7¡atv 7¡pwv. nXïjatov stç FaXàtCt rppap.sv
xárciov 'A^svtoóXtjv àîüô Tà 0sparcsîa, àvstptôv
toô ’Avtwvîo!) 7pap.p.anzoû, tôv vvwptCst vj
MazaptÔTTjç tïjç, 'Ilp-siç zai àîtô FaXár^t, zai
à'poô TjXOojisv siç tô Ftàot, arcai, xat ôlç zat
rplç SȚpâfpapev rcpôç ttjv ’EzXap.rcpór7¡ra too,
zai Twpa saTstXap.sv àpyovrà p.aç tôv èvrt-
pórarov Méyav-Bàptaov zoptrCï] XooppoôCrj,
wç otzstov p.aç zai xtarôv, zai zovToXoyTjç
ps zaôapàv zapôiav çspops0a, zai xpoô’j-
poópsOa ttjv oovTTjpTjatv zai Stapovàjv TTjç
în cele ce se cade față de Prea-Sfântul Mor­
mânt, ca sa ni scrii însăți adesea cu hotă­
râre părintească, vestindu-ni sănătatea-Ți
cea mult dorită de noi și orice alta ar fi
vrednic de auzit. Acestea deocamdată, iar
anii Fericirii Voastre fie de la Dumnezeu
buni și mulți, și ascultatele-Ți rugăciuni
fie cu noi.
Al Fericirii Voastre fiu întru Hristos
și cu totul la poruncă.
1710, Ianuarie în 28.
Io Nicolae Voevod.
Prea-fericite, preasfințite și prea-în-
țelepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusa­
limului și a toată Palestia, părinte al mieu
întru Hristos prea-venerabil, ne închinăm
cu evlavie Fericirii Voastre și sărutăm
sfințita-Ți dreaptă, rugându-ne de atotpu­
ternicul Dumnezeu să te păzească în prea-
sfințitul tău Scaun în pace și necontenită
sănătate, cu îndelungare de viață.
Cu toate ca si cu câtevâ zile înainte am
scris Fericirii Voastre, vestindu-Ți plecarea
noastră la Iași, dar și acum, primindu-Ți
scrisoarea, n’am lipsit a scrie și a da cu
evlavie cuvenita închinare. Am primit și
rugăciunea-Ți din inimă, prin care prea-
bunul Dumnezeu să ne întărească pentru o
bună cârmuire. Spui că prea-doritul nostru
părinte Basarab Voevod Ți-a scris că are
de gând a trimete boierii săi întru în­
tâmpinarea noastră. Lângă Galați am aflat
pe unul Afenduli din Terapia, nepot al
lui Antonie grămăticul, pe care-1 știi Fe­
ricirea Ta. Noi, și din Galați, și de când
am venit la Iași, odată și de două ori
și de trei ori am scris Luminăției Sale,
și acum am trimes pe boierul nostru prea­
cinstitul Mare - Vameș chirigi Hurmuzi
[=Hurmuzachi], ca unul ce e casnic al
nostru și credincios, și, într’un cuvânt,
avem inimă curată, și dorim întărirea și
păstrarea prieteniei dintre noi, și fără ză-

psraçù paç y.Xiaç xat ywpiç zapaSpopijv
sxzX.7jpo5p.ev ôX.o^nytôç tà zaO^xovra rijç
â.ȚâîrTjț. Nà Swaifl ó 0îôç zaì èz pépo'jç T7jç
’EzÀapzpôtTjTOç tov và ȚÎVTjtat zapopoiwç,
za8wç pè Stá-popa ypâppara pàç ozea^sOvj.
’Eyapïjpev zoXXà Stà rijv zepizowjatv ozoö
ê5et$ev zpôç rijv Tpstspav XsSaaptótTjTa ó
zsprpavéoratoç1 Mooydjç' zpézet và è'yjj tô
azézoç aóroò. Anzoöpsöa ott èvoyXwrat ùzô
àôuvapiaç, zaì rijv zapaxaXoôpev và zept-
zotTjrat rijv oytetav ttjç, zat và è’/wpsv zàvtote
rijv ttp.7jv rwv tspwv aot^ç eoywv zai twv
zatptzwv èzttaypàtwv. Ot Sè ypovot r/jç Tpî-
rèpaç Mazaptôtïjtoç etvjsav OeóOev zàpzoX-
Xot xat zave’Jtoyetç. Kat at SeozetOet? aòr^i
eóyaì pe6’ 'íjpwv.
1710, ‘Peopooaptoo 9.
Ttjç 'l’psTspaç Mazaptôr/jroç èv Xptattp niôç
zat oXwç etç toùç ôptapoôç
’Iw NtzoXaoç BoeSoôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon; Legrand, o. c., IV, p. 39, n° 28.)
CCCCXLVIII.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitările
de Paști.
’Ez'.gtoXt] NtzoXáoo ManpozopSâton zpôç
XpúaavOov aoyyaprptZTj èzl raîç éoptaîç toö
Iláaya.
1710, Maptíon 9.
Maxaptwtate, ájftwTare zaì aoywrare Ila-
tpîàpya rijç àyiaç zôXewç 'Ispo'jaaXrjp zai
zàarjç IlaXatarivTjç, èv Xpianp zátsp asoaa-
ptwrare, ttjv 'l’psrípav Maxaptotijta per’ sò-
Xaêsiaç zpoaayopsóopev zat rijv iepàv aùt^ç
SeÇtàv àazaÇôpeôa, Seo'pevot toò zavtoSovápov
0soô và tTjv Sta'p’jkáttfj siç tòv á-pwtatov
zatptapytzòv aot^ç 0póvov èv txpsia Sitjvszsì
zaì enTjpspltț àStaztwttp perà pazpoëtôr/jtoç.
Tò iepòv aotîjç ypàppa rò stç àzóxptaiv
toò -^psrépou zpozepjpôèvTOç ypàppatoç èXà-
êopsv, è$ oó fiaSôvtêÇ tTjv è'fstwrànjv a^aOvjv
aotTjç oȚtstav, òó^av àvezép'^apsv tco StatTj-
poövrt aÒTTjv 0s<p. ’ESsyOTjpev zat tàç àytaç
zai GsozstOstç aotTjç suyâç, zat soyaptatoô-
pev Tpetépa, MazaptÔTTjrt Stà ttjv zpôç
Tjpàç zatptzTjv otop-jTjv zat àyàzvjv. ’AXX’
èzstÔTj è'ptépsQa và àzoXapSàvwpev aovsywç
twv tspwv aotTjç sòywv, è’tt Ss zaì pè tô và
èyyiCoov at oeztai Tjpspat twv owtTjptwv Ila-
6wv toô Sîazôtoo Xptatoö zaì rijç èvSóJon
aùtoù ’AvaotâaiWÇ, Sèv èXetcpapsv zai pè tô
La Legrand: vîoq.
423
bavă îndeplinim din tot sufletul cele ce se
cuvin păcii. Să dea Dumnezeu ca și din
partea Luminăției Sale să se facă tot așa,
cum prin mai multe scrisori ni-a făgăduit.
Ne-am bucurat mult pentru buna îngri­
jire ce a arătat-o către Tine prea-strălu-
citul Muftiu: trebuie să aibă socoteala lui.
Ni pare rău că ești cuprins de slăbiciune,
și te rugăm să te îngrijești de sănătate, și
să avem totdeauna cinstea sfințitelor Tale
rugăciuni și a părinteștilor porunci. Și anii
Fericirii Tale fie de la Dumnezeu cât de
mulți și prea-fericiți. Și rugăciunile Tale
cele ascultate de Dumnezeu fie cu noi!
1710, Fevruarie 9.
Al Fericirii Tale întru Hristos fiu și cu
totul la porunci
Io Nicolae Voevod.
1710,
9 Martie. •
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, felicitându-1 de sărbătorile Paștilor.
1710, Martie 9.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte prea-
venerat, ne îndreptăm cu evlavie către Feri­
cirea Voastră și sărutăm sfințita-Țidreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în preasfințitul Tău Scaun
patriarhicesc întru sănătate necontenită și
bună voie netulburată, ani mulți.
Sfințita-Ți scrisoare, ca răspuns la scrisoa­
rea noastră, am primit-o, din care aflând să-
nătatea-Ți bună, nouă prea-dorită, am ridi­
cat slavă lui Dumnezeu care Te păzește. Am
primit și sfintele și de Dumnezeu ascultatele
Tale rugăciuni, și mulțămim Fericirii Voas­
tre pentru iubireași dragostea-Ți părintească
față de noi. Dar, de oarece ni-am pus de
gând a primi neîncetat sfintele-Ți rugă­
ciuni, și pentru că se apropie veneratele
serbători ale mântuitoarelor patimi ale
Domnului Hristos și ale slăvitei Lui învieri,
n’am lipsit și cu cea de față să ne îndreptăm
424
raapìv và àraoSwowp-sv aÔTjj ty¡v àraò zap8iaç
rapooprpiv, Ssópsvot aÙTOÔ toö awT^poç Xp:a-
toô ôrawç âi'wcȚj Tïjv Tpsrépav MazapioT^Ta
và Staraspaa^ rà a?ta zai GErarà aÙToô Ilá07]
p-erà ravsup.aT'ra^? e^poaô'^ç zat à-faXXtà-
aswç, zat và éopràc’fl Tip Xap.rapoyópov aÖTOö
s'VEpatv p.srà ^atòpÓTTjToc zat EÔzXvjptaç. vAç
SytOJlEV SÈ zàvTOTE TïjV Ttp.^V TWV tEpWV aÙ-
t^ç ȚpajqiâTwv zat raaTpizwv rapoaTa.7p.à.Twv.
Oí Sè ypôvot ttjç TpsTSpaç MazaptÔTTjroç stïj-
aav 6eô0êv raàpraoXXot zat soT *jysiç, zat ai
0sorasi0stç Eoyat psO’ ^pwv.
/a^t', Mapriou 6'.
Tvjç TpsTÉpaç MazaptÔTTjToç uiôç sv Xpta-
T<]> zat oXwç st? toùç óptap.00?
!?Iw. NtzôXaoç BosëoSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 86-7, n° 31.)
CCCCXLIX.
1710, Constantin-Vodci Duca, Domn mazil al Moldovei, către Patriarhul Hrisant,
10 Mart. mulțămind pentru știri privitoare la fiul Șerban.
’EraiaToXij KwvaTavTÎvou âouza BosêoSa
rapôç Xpöaavöov, eôyapiaTOÔVTOç Stà Tà? raspi
toö ’jtoô toö ïspôàvo'i raXTjpoœoptaç,
1710, MapTÍoD 10.
Tò GsSaopiov auT7¡? vpápp.a perà raao^ç
Tiptj? zat 6op.7j8ía? 8s$áp.svo?, sSóSaaa tòv
Star/jpoövTa TaÚTTjv Osóv, oó tivo? raavoizt
8eópe0a sv vjztí zat ^pspoț iva 8ta<pXáTT-fl
aoTTjv §tà ëiou raavTÈç àvwrépav raà<57]ç srarp
psta? ópaTwv zaì àopàrwv èyOpwv. vE7vwpsv
zal Tà osa 7pàçst yaptÇopsvïj, zat ôraèp áraáv-
Twv ópoXo7O0p.sv T7]v yáptv, pàXtoTa 8e 8tà
TTjv raspi7pa^T|V toö otoô paç Sspëàvoo, tôv
óraotov zópto? 0 Osò? 8tà twv Gstwv tïjç sù-
ywv và aw^T) rapozórarovTa sv raavft a7a0(]>,
zat và zaTa£twOT[j zat Vjpàç, sratvsôast zat
G'JVEoSozïjast toô ^psTspou raaTpò? zat raàraraou
aÔTOÔ và tôv àraoXaôawpsv oùz stç pazpáv.
Bspt oó ó iarpôç IlavToXswv, ttjv rapoáXXr¡v,
èSw sóptazópsvo?, pàç sp-^vtiasv ot: sXaësv
ó 'jtôç pàç rapooTa77¡v raapà toô ^spôvoç và
pàç otsîXtî psptzà f^oSa raptv tô aapavTàps-
pov, zat s'ppovTtCsv opwç Sèv sïSapev TtraoTS.
'H Eoșpoaovrj1 2 ps oXa tt^ç Tà Tszva rapoazu-
voôat zat àoraàCovTat tt¡v a7tav ttjç Ssçiàv,
zat snyaptaTà, 8s£apév7¡ sôXaëwç Tàç sôyàç
1 Constantin-Vodă Brâncoveanu, care-i era bunic lui Șerban prin mama acestuia, Domnița Maria.
Hrisant era, se pare, la București în acest moment.
2 A doua soție a Ducăi.
din inimă către Tine, rugându-ne de însuș
Mântuitorul Hristos să învrednicească pe
Fericirea Voastră a petrece sfintele și ve­
neratele-! Patimi cu mulțămire sufletească
și bucurie, și să serbeze aducătoarea-1 de
lumină înviere cu strălucire și cu bine. Să
avein oricând cinstea sfințitelor Tale scri­
sori și a poruncilor Tale părintești. Iar
anii Fericirii Tale să fie de la Dumnezeu
cât de mulți și fericiți, și ascultatele-Ți
rugăciuni fie și cu nof.
1710, Martie 9.
Al Fericirii Voastre fiu întru Hristos
și cu totul la poruncă
Io Nicolao Voevod.
Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod
către Hrisant, mulțămind pentru știrile
despre fiul Șerban.
1710, Martie în 10.
Primind respectata-Ți scrisoare cu toată
cinstea și bucuria, am mulțămit lui Dum­
nezeu care Te păzește, de care, cu toată
casa, ne rugăm zi și noapte să Te păstreze în
toată viața mai presus de toată uneltirea
dușmanilor văzuți și nevăzuți. Am cunoscut
și câte ni le scrii, ca să ni faci bucurie,
și pentru toate ne mărturisim recunoscători,
ci mai ales pentru cele despre fiul nostru
Șerban, pe care Domnul Dumnezeu prin
dumnezeieștile-Ți rugăciuni să-I ție sănătos,
înaintând în tot binele, și să ne învredni­
cească și pe noi, cu învoirea și socotința
și a părintelui nostru și bunicului său, să-1
vedem cât de curând. Pentru care medicul
Pantaleon mai ales, aflându-se acolea, ni-a
spus că fiul mieu a primit poruncă delà
Domn să ni trimeată ceva de cheltuiala
înainte de cele patruzeci de zile, și că a
avut grijă; dar alta nu mai știm. Eufrosina
cu toți copiii ei se închină și-Ți sărută
sfânta dreaptă și mulțămește, căci a primit

zaî et>ko^a.ç TÏjç'TpeTÉpaç iMazaptómjro;, a"
eiTjaav zaì p.e6’ ’^p.wv Stà èiw.
1710, Maptiov 10.
fiept ¡lèv oùv too nSoùXoç“ 15où E^pTjtar
zepì 8è toù „zatç“ Séojiat và Xeì^-jj vj ytXo-
vtxeia, oTt aÙTÒ Sèv è^atpettat: a’jvavatpet yàp
TTjv oìÓTTjTcr T] Sè St] MaxaptÔTTjç àç Se/ö-jj
tjv ëoùXsTat aTjp-aaíav.
Etç toùç optap-oôç TTfi zaiç
3Iw. KwvaravTtvoç Aoùzaç BoeëôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 87-8, n° 32.)
CCCCL.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre veștile ce i-a
trimes acesta cu privire la „scandelele“ din Ierusalim și alte afaceri, vorbind de
fratele său și de capuchehaiaua Dumitrachi lulianò.
Maxaptwtats, aytwrars xaì ao'pwTaTS fla-
Tptáp/a t^ç àytaç zwXswç 'leponaaXTjp, xaì
zàaïjç naXatGTtVTjç, sv XptCTtp pot zà.Tsp as-
6aap.twTaTe, ttjv Tpsrépav Maxaptorrpa pst’
euXaêstaç zpoaayopsùopev, xaì ttjv tepàv ao-
t^ç Ss^tav àazaCópeOa, Seópevot toò zavTO-
Sovàpo’j 0soù iva ttjv 3ta<pt>Xatrț] stç tòv
àvtàtatov zarptapyizòv aùt^ç 0póvov sv st-
pijvț] xat àStaastarcp ¿Ytetop, pstà paxpwStó-
TTjTOÇ.
Tò tspòv aôtïjç 7páppa sXáSopsv xaì ônèptTjç
àyaÔ^ç èçsrwTàTTjç aùr^ç ôftstaç 5ô£av àvszsp-
tpapsv r<j) aœr^pt 0s(]r sSé/ÔTjpsv xaî tàç àvtaç
zaî Ssozstôstç aùï^ç eoyàç. ’EXdztîOtjpsv opwç
Stà tà <î’jp6àvra axàvôaXa zatà ttjv á^tav zoXtv
'IsovaaXvjp.' ó a?toç 0sôç và Scóa^l zatáatactv
etpT(vtzr¡v. Pepi 8è r^ç ozoOsaswç aut^ç ùzèp
^ç zaî êo'jXtjv Crjrst zap3 7¡¡jiójv Mazaptô-
ttjç aôt^ç, è'yet zpà^ïjv zoXXijv, pai pè ttjv
àzpav TTjç aùvsotv Tjpzopst và aroyaaÙ^ rijv
zatàataatv toô zatpoù, xaî xa6wç tt¡v yw-
ttast ô 0eôç 6sXst xàpet. 'O zapçtXtatôç
paç àSeXœôç xaî ó àpywv xopttCq Ar(pTj-
tpàxïjç ’looXtavôç àzô ôovatïjv auvSpopijv Sèv
OéXovat Xsi'pet, szstSï] zaî totaDTT¡v zapay-
VeXiav syopsv zpôç aÙTOÙç, zaî twpa zàXtv
QsXopev 7pàtpst aôtoîç. rO zavtoSôvapoç 0eôç
và çsp^ tô è'pYov stç szôaatv âȚaOijv. vAç
èyœpsv zàvtots trjv ttpîjv twv îspwv aùrîjç
7pappàtwv zaî zatptzwv zpoataypàtwv. Oi
Sè ypóvot tïjç 'Tpetépaç Mazaptôtïjtoç stTpav
6sô6ev zàpzoXXot zaî zavsôt'jysiç, zaî at
6sozet6$tç eùyaî ps6’ ^pwv.
1710, Mapttou 29.
T^ç 'Tpstèpaç Mazaptôtrjtoç utôç èv Xptattp
zaî 6Xœç stç toùç optapoùç
3Iw. NtxôXaoç BosêôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
58183. Vol. XIV.
425
cu evlavie rugăciunile și binecuvântările
Fericirii Voastre, care să fie și cu noi în
toată viața. 1710, Martie 10.
Pentru cuvântul: „șerb“, iată că l-am
scos, iar, pentru „copil“, mă rog să înceteze
cearta, căci nu se poate scoate, că înseamnă
legătura fiasca; iar Fericirea Ta primește
însemnarea ce voiești.
Copilul Tău la poruncă:
Io Constantin Duca Voevod.
1710,
29 Mart.
Prea-fericite,’preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, părintele mieu prea-vene-
rat întru Hristos, ne îndreptăm cu evlavie
către Fericirea Voastră, și sărutăm cins-
tita-Ți dreaptă, rugându-ne de atotputer­
nicul Dumnezeu să Te păstreze în preasfin-
țitu-Ți Scaun în pace și netulburată sănătate,
întru mulți ani.
Am primit sfințita-Ți scrisoare și am
trimes slavă lui Dumnezeu Mântuitorul pen­
tru sănătatea-Ți cea bună, prea-dorită mie;
am primit și sfintele-Ți rugăciuni de Dum­
nezeu ascultate. Ci ne-am întristat de scan­
delele ce s’au întâmplat în sfânta cetate a
Ierusalimului; să dea Dumnezeu o stare
pașnică! Și în afacerea aceia în care cei
și sfat de la noi Fericirea Ta, ai practică
multă și cu înalta-Ți prieepere poți să so­
cotești starea timpului, și cum te va lumină
Dumnezeu vei face. Prea-iubitul mieu frate,
[=Ioan] și dumnealui Dumitrachi lulianò
cât li va fi puterea nu vor lipsi să ajute, de
oare ce au astipră-li o astfel derecomandație,
și acum din nou li vom scrie. Atotputer­
nicul Dumnezeu să ducă lucrul la bun ca­
păt! Să avem în de obște cinstea sfintelor
Tale scrisori și a părinteștilor porunci. Iar
anii Fericirii Voastre să fie de la Dumne­
zeu cât de mulți și cu totul fericiți, și ru-
găciunile-Ți ascultate de Dumnezeu cu noi.
1710, Martie 29.
Al Fericirii Voastre fiu întru Hristos
și cu totul la poruncă:
Io Nicolac Voevod.
54
426
! CCCCLL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre mănăstirile
Sfântului Mormânt în Moldova, și mai ales despre Galata și Barnovschi, și despre
călătoria Doamnei Pulheria.
NizôXaoç Ma'jpozopSâroç Xp'joáv0<>> Nó-
Tapa..
Mazaptwtats, ávtwTaTE zat aoywrate Ila-
Tp'.ápya t^ç àftaç rcôXewç 'kpooaaXTjp, zai
rcàcnjç HaXataTÎVTjç, èv Xp'.arw rcâTsp asSaa-
p-tàtaie, ttjv 'YpÆTÉpav MazapíÓTTjTa jj.et’
eôXaSstaç rcpoaa7ops'JO[J.sv zat ttjv tepàv ao-
t^ç 5s£tàv àarca.Cóp.e0a, §eôp.evot toô rcavTO-
S’jvàp.o’j 0eoô và ttjv StatpoXârrț] eie tòv
«YtwTa.Tov rcaTptapytzòv aur^ç 0póvov . èv st-
pijvig zat Smjvsxsì óytstcf zat Et>7jp.epia., p.STà
p.a.ZpoÊtÔTÏjTOÇ.
Tò tepòv aÔT^ç vpàp.p.a èXàèoptev zat èyà-
pvjp.sv Stà ttjv àyaOïjv zat syèTWTà.TTjv aÔT^ç
óytetav è§Éy0Tjp.sv zat tà? arcò zapStaç àfiaç
aÔT^ç snyàç zat EüyaptoT&ûp.sv tjj 'IjiiTÉpa
MazaptônjTt.
'OptÇet Ss ort ot oatœTaTot '^7oóp.svot twv
èvraôOa iepwv p.ovaoT7jpiwv Țpâcpo'Jatv aÒTio
zat eoyaptOTOöatv ■qp.tv svsza t^ç rcpôç aÔTOÔç
èntazétpsioç' Stà tò órcotov -/ju.eïç, zara tò
ypsoç ôrcoô è'yogsv rcpôç tòv áytwTaTov rca-
Tptapytzòv aÜT^ç 0póvov zat. otà ttjv tcoXXtjv
soXàêstav zat stXtzptv^ èv XptoTtp oitzïjv à-
Yarcvjv ôrcoô ^spop-sv etç TTjv Tp-srépav Maza-
ptÔTTjTa, etp-saOsv ítávTOTS rcpo0'jp.ótaToi rcpôç
èztazstptv twv csêaap.twv aÔT^ç povaaTTjpiwr
op.wç zat ot ^yoôp.svot aor^ç, o te TaXarà
zat ó IIo'jpvóSozTj, sîvat àXajOtvà avôpsç à^tot
epXaôstaç, zat toôç È'yopxv siç ttjv eovotâv p.aç.
EôyaptaTOÔp-sv t^ Tp,ETépqf MazaptÔTTjTt
ôrcoô ôXotpôywç ao^yaipsTat zat èrcsó^srat Stà
tò gôv 0sw zaTsoôStov ttjç Tjp.sT$paç çtXràTTjç
nooXyeptaç. 'O rcavavaGoç 0sôç và p.âç àçtwoTj
và rcepaawpsv Cwtjv EtpTjvtXTjv p.è zaXàjv zo-
Șspvîjatv. IIapazaXoôp.sv Ss và sywp.sv aovs-
yéaTspov tò tepòv aÔT^ç 7pâp.p.a, pè ttjv
ànsXtav ttjç è'peTwràTTjç 7jp.1v aÔT^ç óyteíac
zat twv tspwv aoTTjç euywv
* on vj p.èv rcpo-
Șevet -^p.tv y.apàv, at Ss àvazo'jytCooat Tàç
rcoXXàç p.eptp.vaç zat œpovTtSaç. Taôra zatà
tò rcapòv ot Ss ypovot ttjç'Tp.sTÉpaç Maza-
ptÔTTjTOç EtTjoav Osó0ev rcàp.rcoXXot zat rcave'j-
T'jyetç.
Ttjç 'Tp-eTépaç MazaptÔTTjToç otôç èv Xpto-
T<p zai oXwç stç toôç ôp!op.oôç.
1710, Matou 9.
Tw. NtzoXaoç BoeêoSaç.
(Bibi. Ac. Eoni., copiile d-lui M. Gedeon; Legrand, Recueil, p. 40, n° 29.)
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte prea-
venerat, ne îndreptăm cu evlavie către Fe­
ricirea Voastră și sărutăm sfinția-Ți dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să Te păzească în preasfințitu-Ți Scaun
patriarhicesc în pace și statornică sănătate
și bună stare, cu viață îndelungată.
Sfințita-Ți scrisoare am luat-o și ne-am
bucurat pentru buna și prea-dorita-Ți să­
nătate; am primit și cele din inimă rugă­
ciuni ale Tale șimulțămim Fericirii Voastre.
Ni arăți că prea-cuvioșii egumeni ai
sfintelor mănăstiri de acolo îți scriu și ni
mulțămesc pentru grija ce ai față de dânșii
pentru care noi, după datoria ce o avem
față de preasfințitul Tău Scaun și pentru
multa și adevărata evlavie fiască întru
Hristos ce o purtăm către Fericirea Voas­
tră, suntem totdeauna cu cea mai mare
grabă pentru ocrotirea respectatelor Tale
mănăstiri; de asemenea și.egumenii Tăi, cel
de la Galata și cel de la Barnovschi, sunt
cu adevărat oameni vrednici de respect, și
avem bunăvoință față de dânșii.
Mulțămim Fericirii Voastre pentru că din
toată inima se bucură cu noi și se roagă
pentru binecuvântata de Dumnezeu călă­
torie a prea-iubitei noastre Pulberii. Prea-
bunul Dumnezeu să ne învrednicească a
petrece viața pașnică cu bună cârmuire.
Ci ne rugăm să avem mai des sfințitele-Ți
scrisori, cu vestea sănătății Tale nouă prea­
iubite și a sfintelor Tale rugăciuni; pentru
că aceia ni aduce bucurie, iar celelalte
îmblânzesc multele griji și gânduri. Acestea
deocamdată, iar anii Fericirii Tale fie de
la Dumnezeu cât de mulți și prea-fericiți.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
1710, Maiu 9.
Io Nicolae Voevod.

CCCCLIL
Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov , despre ocupațiie sale literare.
NtzôXaoç MaupozopSàroç T<p 8:8áazaX<¡> |
zòp flazwoto.
Ourwç àp’, w çàXï] zs'paXij, taie t^ç i¡-¡z-
[loviaç çpovriatv tyàz èp.zepietX'^
*p6at oӔ(,
wars t^ç s£ aùrwv p.Gvvvoù azapyàvwv toîç
aür^ç tpo'ptp.otç èyzaraXs^àoTjç zai pstà zoX-
XîjÇ çtXoçpoaôvTjç èç èzi8oatv zpoayûôaTjç
tpiXoaoçiaç oXwç èztXa6éa6at, zai zap’ aôt^ç
tà etç fjsp.oviav èçôSta Xa6ovtaç Tjztat
* àv-
ttStàovat vov tà tpo'feîa; ’AXX’ et 7$, <0 \afjé,
ootw ■pwp.Tjç è'/stç, l'aQt asauròv tïjç àXvj-
6îtaç à'papaptàvovta. Où/ ontœç àfvwpovsç
^¡xetç' akki, zaGázep èê àzaXvjç -ijXiziaç èç
è'vvotav eXÔôvteç èz t^ç à^tavaatoo ytXoooœtaç
èz'.ppeîv stàvta tayaGa, oovteta/apev èaotoùç
totç èzeivTjÇ Otaaœtatç, zaì àzp’4 àvter/ôp.eOa.
twv aot^ç Östwv öovpatwv, otitco zai vôv, ffl
toô Kpetttovoç pojfg tfjv ôtotzrptv tavr/jai
r^ç Tj7ep.ovtaç etXïjyôtsç, TtàXtv oXtp aGévet
t^ç èsepàatoo tpoyoô, t^ç èoavveXtz^ç çtXo-
oo’ftaç zsp:eyôp.=8a. Aôo 8’ ovtwv aùt^ç twv
[ispwv (wç oi8e zaXwç r¡ lì] AoYtôtTjç), à'pw-
ptapivotç zatpotç, zai èz zepirpoz^ç otôop.ev
éaotoôç èzatépqr vôv p.sv 8tzatoaôv7]v s^aazoôv-
teç, zai àXXooç, et zai azovtaç, stç tout’ aòtò
aovwôoôvteç, où p.ôvov tptXatç tate 8tà Xôfwv
èîttttpt^aetjtv, àXXà zat tatç èziôaXXoôaaiç
itaiSetatç, vôv 8’ èç tô èawtspw tap.stov èasp-
yôp.svot, tàç StoXooç p.età ysïpaç Xap.6ávop.ev
zai t^ àpiarg pteXétig zsptSáXzogev tôv voôv
àîtstpTjzôta- zat, ¿Xtyov àvatpô^avteç, TtàXtv
èzl Ôàtepov p.etaëatvop.ev zai petà oatptXoôç
ypovtiSoç àvspe'jvwpsv àîtsp etaiv tzavà zs'
Xttetav, TtoXoypovttp zazoo/itj èç 7ÓV0 zàp,-
<paaav, àvopGwaat t jj toô Kpsittovoç sóp.svetc¡..
O'jtw oT[ ttp.wvtsç '^p.stç tïjv tspàv ytXoaoȚtav
zai twv 7j8'jtàtwv èzstvïjç zapzwv àttoveósoBat
7Xtyóp.svot, p.ep.^atp.s9a âv ptép-^tv ôtzatav
op-tv totç è'yoôat p,sv zXouatwç peta8oôvat
twv àz’ aùt^ç zaXwv, àXXà ps/pt toóos ot>z
otS’ ottwç t^ç zavSatoiaç çstoapsvotç zai
Ttap7¡peXT|ZÓot toô zaBrptovtoç- àçoptav ^àp
èppoôawv Xoțwv 0Û8’ ó~ovor¡aatpe6a av, èç
toaoôtov yàp TtXo'Jtoôvtaç opàç 7tsîts!pàp.s8a,
wate zai toôç çtXoaoytaç àYsôaoyç 00/ a~a.£
èppsXsatàtotç sattàaat zai zoap-Tjaat Xoyotç,
zat otç oôy syp-^v, toôto 8t¡ tò toö tspoö
XoȚtoo, pt'pat toôç pap^apitaç. Ei 8s tote
çtXozXootoôvteç á8pwv èvttòóaewv èXîttôt zapà
yopSïjv zezpoózate, àXX’ oôSs zap’ z(p.wv twv
àpotSwv àpotpTjasts’ ol8s yàp èzvtzâv àyoptav
427
I7IO>
IO Maiu
Nicolae Mavrocordat, dascălului chir
Iacob.
Așâ de mult, dragă prietene, crezi că
suntem cuprinși de. grijile Domniei, încât
să uităm cu totul de filosofie. pe care, ca
să zic așa, chiar din scutece .am adunat-o
prin îngrijirile tale și cu multă bucurie
sufletească am dus-o spre creștere, și * noi,
cari de la dânsa am luat îndrumările pen­
tru Domnie, nu-i vom da în schimb măcar
hrana? Ci, dacă, bunele, așâ socoți, află
că tu însuți ai greșit. Nu suntem așii de
nerecunoscători noi, ci, precum din cead’in-
tâiu tinereță am ajuns la cunoștința că din
filosofia cea vrednică de iubire pornesc
toate cele bune, ne-am așezat în rândul
cultivatorilor ei, și precum înainte am pri­
mit dumnezeieștile-i dogme, astfel și acum,
primind cu puterea lui Dumnezeu cel bun
cârmuirea acestei Domnii, iarăș, din toată
puterea, ne îndeletnicim eu dorita hrană,
filosofia evangelică. Și, fiind două părțile
ei (cum bine știi d-ta, învățatule), la vreme
hotărâtă și pe rând ne dăm fiecăreia;
acum căutând de dreptate și îndemnând și
pe alții, chiar fără voia lor, la aceasta, nu
numai cu ușoare pedepse prin cuvinte, ci
și prin pedepse răsplătitoare, iar, altă dată,
venind la depozite mai adânci, luăm cărțile
în mână și cu cel mai bun studiu ni în­
călzim mintea obosită, și, puțin răcorindu-
ne, iarăș ne întoarcem la cealaltă și cu bo­
gată cugetare căutăm stăruitor cele ce sunt
în stare a îndrepta cu voia lui Dumnezeu
cârmuirea, care se îndoise cu totul de înde­
lungate rele. Astfel deci cinstind noi sfânta
filosofie și dorind mult a gusta prea-plă-
cutele ei roade, am avea dreptate să vă
invidiem pe voi cari puteți să vă împărtă­
șiți din bielșug din bunurile ei, ețc. [IJestul
e lauda filosofului, căruia i se declară
inferior în talent.]
1710, Maiu 10.
42F
ypóvon tò tïjç yôoswç èXeuSéptov, xat çet-
ôwXoô tóyji? ^xtata Târâta i 7vwp.Tjç éxTév=ta‘
àXXà xâv xpoatp zat àp^ôp-.p toùç à£ta7àatooç
xat xoXoTeXsîç ôpwv X0700Ç oôz layôsœp.ev
àvta[ist<paa6at, Xôfotç pévtot 7e Xôyo'jç àvtt-
jisipijaopsv, totç àvÔTjpotâtûtç toôç ìayvorà-
todç, où yp'jaoîç yâXxea, àXXà yaXxetotç
ypuaâ àvtaXXaTTÓpevot.
1710, Natoti 10.
(Legrand, Recueil, pp. 40-2, n° 30.)
CCCCLIII.
1710, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o schimbare
Iunie (?). între egumenii din Moldova ai Sfântului Mormânt și grija lui pentru dânșii.
Maxaptwtate, aȚitetate xaî aotpwrate fla-
tptâpya t^ç aȚtaț zôXewç TepooaaXTjp. xat
zàoTjÇ IlaXatativTjç, èv Xptattp pot irárep as-
SaaptwTaTS, rvjv 'Tpetépav Maxaptor/jta pst’
eôXaôeiaç îtpoaa7ops0opsv xat tf¡v tepàv aôt^ç
ôe£tàv aazaCôps6a, ôsôpsvot toù ^avroSovà-
jj.00 ©eoo và rijv StayoXâtttj] etç tôv aȚttb-
tatoo îtatptapytxov àzoatoXixàv aôt^ç ©pôvov
èv eipTÍVTfj xat àôtaaeiattp oytetcf xat sÔTjpepta,
petà paxpoôtotTjroç.
Tà tepàv aôtTjç 7pàppa èXaôopev xat
èyàprjpsv ôtà tTjv àyaÔTjv xat èçstwtâtTjv
aôt^ç óyteíav èSéyOïjjiev xat tàç àiiaç xat
6eozet6etç aôtTjç eôyàç, xat eôyaptaroôpev
aôt^. vE7Vwpev xat tà èpye^Tjç 7payôpsva xat,
xaSôiç Stwpïjaev 'Tp-etépa Maxaptôtïjç, tàv
p.èv óstditatov xve'jjiattxòv xòp MeXéttov xa-
pTjneiXajiev và ëXSifj aôtoô, ó ôè ôatwtatoç
zveojLattxôç xôp ’Apoévtoç àvttxatéatTj ^700-
p-evoç tïjç tepàç aôtTjç povTjç toô Mxoop-
vôôoXT], ó ôzotoç 6éXet è'yet rcap’ opwv tT]V
zpéxooaav èxtozetptv, waaôtwç xat 01 àXXot
Țjoofievot twv tepwv aôtTjç povaatTjpiwv è'yooat
tà 6àppoç paç, xat àva^épovtéç paç tàç
ypetaç aôtwv Xapêavouatv eôSéwç tàç àzo-
xptaetç jietà t^ç àvoôoTjç srpop.T(6eiaç, tïjv
ôzotav àzattet ¡letamò tptXta, xat eôXàoeta
óxoù è'yop-ev etç toô îtava7tov xat Çwoôoyov
Tà'pov. vAç è'yop.ev ôè wàvtote tà * tepàv aôtTjç
7pàppa etç ôijXwatv tïjç ¿7a6^ç xat ètpstw-
tàtTjç ^ptv aôtTjç Ô7tetaç. ’EôsyÔTjpsv àapévwç
xat tijv Ttep-çOetaav poôoÇàyaptv, xai eôya-
ptatoôpev t^ 'Tfietépcf Maxaptótwtt, ol
ypovot etTjaav 6eo8ev xàp.7toXXot xat Ttaveo-
ôatjioveç. Kai at QeozetSetç aôtTjç eôyai ¡1=0’
T)p.wv.
1710, Toovtoo (;).
Prea-fericite, preasfințite și preâ-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte al
mieu prea-respectat, spre Fericirea Ta cu
evlavie ne îndreptăm și-Ți sărutăm sfințita
dreaptă, rugându-ne de Dumnezeu atotpu­
ternicul să Te păzească în Scaunul tău
patriarhicesc și apostolesc preasfințit în
pace și' netulburată sănătate și mulțămire,
întru mulți ani.
Sfințita-Ți scrisoare am primit-o, șine-am
bucurat de sănătatea-Ți cea bună și prea-
dorită; am primit și sfintele-Ți rugăciuni
ascultate de Dumnezeu, și-Ți mulțămim.
Am aflat și cele scrise pe urmă, și, după
cum a orânduit Fericirea Voastră, am
chemat aici pe prea-cuviosul duhovnic chir
Meletie, iar prea-cuviosul duhovnic chir
Arsénié a fost așezat în locu-i egumen al
acelei sfinte mănăstiri Barnovschi; carele va
avea de la noi cuvenita grijă, precum și alți
egumeni ai sfintelor tale mănăstiri au spri­
jinul nostru și, aducându-ni înainte nevoile
lor, capătă îndată răspunsurile cu grija ce
se cade, pe care o cere și prietenia dintre
noi și evlavia ce o avem către preasfântul
și de viață primitorul Mormânt. Să căpă­
tăm totdeauna sfințita-Ți scrisoare spre vă­
dire sănătății Tale bune și prea-dorite nouă.
Am primit bucuros și rodul-de-zahăr ce
ni-ai trimes, și mulțămim Fericirii Tale, ai
cării ani să fie de la Dumnezeu cât mai
mulți și desăvârșit fericiți. Și rugăciunile-
Ți ascultate de Dumnezeu fie cu noi.
1710, Iunie (?).
 .429

T^ç 'Tpsîspaç MaxaptôrT(TOç utôç sv Xpta- Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
T(j> zat oXwç stç toùç optapoùç cu totul la porunci
’lw. NtzôXaoç BosëôSaç. Io Nicoiae Voevod.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

CCCCLIV.
Angelos Sumakios către Hrisant Patriarh de Ierusalim, despre întoarcerea Zante,
acestuia din Ierusalim la Constantinopol, despre cartea Tôpoç Xapàç, ce i-a dat, 1710,
13 Iulie.
cerând alte lucruri noua ieșite din tipar, mai ales cartea lui Visarion Macri
despre cele trei Virtuți, cu Mărturisirea Ortodoxă (apărută la Snagov în 1699) și
un nou exemplar din „Manualul“ lui Maxim (București, 1690); adauge că se bucură
de începerea tiparului arăbesc, de care cei de această limbă au atâta nevoie.
,,A77eXoç Xoupàztoç XpúaavOcp Notápa.
MazaptwraTS, ao'pwTaTS xaì OsorcpôëXïjTS òsarcora, ITarptapya ttjç àvtaç toö ©soû rcó-
Xswç 'IspouaaXvjp zal rcàaTjç IlaXataTtvïjç àptrcpsrcéaraTE, auXXo7tÇopsvoç, xatà rijv aT(pstwOetaàv
pot psXsTTjv ttjç X^ç MaxaptÔTTjTOç, T'ijv aÙToOt àrcoôijptav ôtà tòv à^tóv r/jç ©póvov, psTèyspov
tïjv àrcoxptatv psypt arjpspov (orcou ijxouaa ttjv srcavàzap^iv ttjç siç zip BaatXsùouaav) stç
To ùrcspTtpov ttjç Ypàppa aùv t^ îtpooïjzoôa^ suyaptOTtíf órcèp twv ôùo TÓpwv t^ç Xapàç, wv
pot tò aoyôv Swpov rcpos£svï]asv. 'OpoXoyw zfy yàptv xai urcEpsuyaptarw tô Țsvvatov ttjç
ao'pWTàTTjç aou àpytspswv rcpwTtoTS. BapazaXw rijv ao'pïjv ù)v syst xXtatv rcpôç toùç
tptXopaSsiç twv àvaToXtzwv rcatôwv Ôp0o3ô$ouç, và pè rtp^aifl àrcò si Tt àXXo vswaft sv TÙrcotç
sóó6t¡‘ pàXXov 5s àvatjjTW, si ôuvaTov, ttjv rcoOstvijv toù Bïjaaapiwvoç Maxpîj ëtôXov, ttjv rcspi
twv Tptwv QsoXoțixwv àpsTWv: rctaTswç, sXrctSoç zat àfarc^ rcpa^paTsoopév^v, rcsptéxonaáv ts
xat T’ijv ’OpSóSo^ov 'OpoXo7Îav. Kat, sàv Tuyțj, ó zoptCTÎjç iaTat ó auTÔç TjpsTspoç xùp MtyaíjX
Xouppàxtoç, 8ç tò rcpwTov xat tô rcapôv sùXaëwç zÿ X-jj MazaptÔTTjTt syystptast ypàppa.
Xatpopsv rcoXXà Stà tôv xatvôv t^ç àpaëtxvjç StaXszTOu TÙrcov. Kal toôto /wpst rcpôç
è'rcatvov twv ÇtjXwtwv t^ç ¿p6o8óBou rctaTswç, ouç Kùptoç 8taT7jpT|aot stç rciaTùv xaùyqpa. Kar’
àXfjSetav èxsiv/j Xoytxij 7^ ôttpwaa urcapyst toioùtou awTTjpiou vapareç' tòv 8s ptaOôv sçst
ô pnaTtzôç 7swp70ç siç tôv oùpàvtov rcapàôstaov.
Xp-^Cw xat SsuTspoo ’Ey/stptStou toù xMa^ipou, oTt toôto ôrcoô syw povayov, Sèv yOavst
và rcXïjpoyopïjaTj zr¡v srctöuptav twv svTsuêopévwv, xat ztvôuvsùst và yaOT) swç réXouç pè tô
au/vôv ôàvstov rcpôv aváprnatv. Atô aç rcpoSXstp-ț] otxovoptxwç ó è'vOsoç C^Xoç ttjç paxaptaç
aou àëëà rcXouatôSwps xat xvjSspwv ùrcspaoys.
’Ercstôïj xat sx veapàç ’^Xtxtaç èçtXtwQitjxa ps àpytspaTtzà rcpôawrca xai TjitwÖTjxa
xat rcarptx^ç IlaTptapywv twv rcàvu sovotaç, oç>’ wv è'Xaëov stç œpéXstav tpu^txïjv xat àysatpa
VpàppaTa, a Tsthpaùptopat rcpôç tô rcépaç toô Êtou, otà pot Toy^àvonat Tà twv àstpvijaTwv
üaTpiapywv Msôoôioo KwvaTavTtvourcôXswç, toô Mwpovïj xat toô ÖaupaaTOÖ ùpsTèpou âoatâèoo
tô Stà Torcou' Xtav ¿psyopat sv otç xézTïjpat zat àrcò zr^v MazaptÓTTjTá Sou, SéarcoTà pou
sùzXssaTaTs zat rcàTsp rcvsupaTépçops, opotov Swpov và Xàëw, ôtà và rcXouTijaw èç xopov
TotoÔTov rcoXÙTtpov Ô’/jaaopôv stç àpwfijv t^ç à6Xtaç pou xat rcoXuapapTijTou 'pux^<’‘ 0aPP¿>v
ouv tô szSs^opat ps tôv pvjôsvTa xoptaTTjv stç Tsp$tv rcvsupaTtzTjV xai âȚaXXtaatv. ''OÛsv, àv
syô) 8sv stpat rcpôç àpotëïjv txavôç, ó ptaOarcoôônjç ôéXst xâp-ț) T’ijv àvTarcoSoatv. Kat, àv pè
aTspYTj SoôXov, àç pè Soxtpaatfl ùrcïjpsT^v twv rcpoaTavpàTWV ttjç twv SsarcoTtxwv zal OsXst pè
sopT] oX^j t^ rcpoS'jpov. Atô Tarcstvwç àarcàCopat sv rcaa^j TarcstvotppoaùvtQ tô zpàarcsSov
toô tpaTtoo. T’/jç ôtpzjXYjç aou ’Apxtspwoùvïjç SoôXoç èXa/roToc zai rctaTÔç:

rA77eXoç Xonppàxtoç.
’Arcô ZazùvSoo, sv stsi 1710, èv ptjvi ’louXtw 13.
KwvaTavTÎvoç, ó utôç pou, Tarcstvwç rcpoazuvst rijv X’ijv MazaptÔTTjTa.

(Legrand, Recueil, pp. 42-3, n° 31.)

430
CCCCLV.
1710, Nicolae Mavrocordat către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim, despre cleve­
14 August.
titorii amândurora, despre egumenul Paisie și „răul“ lordachi.
Mazapubrate, aytwraTEzal aoșwTa.TE Ilatpt-
âpya t^ç crpaç zôXsœç 'lspo’>aaX7¡p, zal zàaïjç
IlaXawTtv^ç, èv Xptsrtp p.Ot zarep ce6aap.td>-
rare, T7¡vTp,srépavMazaptór7)Tap,er’euXa6eía?
zpoaaȚopîuojiEv zai ttjv tepàv aôr/Jç cejtàv àa-
zaÇôp.s9a, Ssópsvot tou zavTO§'jvà[wj 0egô tva
ttjv ôtayjXàrrfl Etc tôv àytwTaTov zarptap-
ytzôv .aut^ç 0pôvov èv EtpTjvqj zal aàtacsÎGTcp
óytsta. zat suTjpspiq., pstrà [lazpoÊtÔTTjTOç.
Aóo tepà Tpappara aurvjç èXàSop.ev yeypap.-
péva, tô [ièv TouXtoo 14, tô 3è 25 toô aotoô, zat,
è£ àp/poTÉpwv pzzOovTEÇ tïjV àqaÔTjv zat è'fi-
TWTaf/jv aôï^ç OȚislav, ozepêaXXovTWç éyaprp
p.ev. >EöeyÖTip.ev zat Tàç àyiaç zat 6eozet6eiç
aÔTfjC eôyàç zat et>yaptOTOÔ[i=v a.OTțj- è'yvw-
[iev zat ïà èyet^ç Ypa-pôp.eva- zat zspl [lèv
Tfjç S'jaçTjptaç ozoo èSôayijptGav za6’ '^p.wv
ot ÊaazévovTSç,<pqvepôv etvat t^ TfisTépq Ma-
zaptÔTïjTt, wç 6eo5t5àzT(p, on Tà TOtaöra, bits
TEpzvà, Etre àvtapà, site Cwtj, ette Oàvawç
è^pTTjVTat t^ç Ôetaç üpovotaç zal ott etvat
tô OéXTjpa toô Kopion, y iverat. Toôto p.ovov
Xéqôp.ev ott ó ZavTOÔuvapoç 0eôç Stà twv
öeozetöwv aur/Jç euywv pôaatto Tjjiàç àzô
Tfjç yXwGoakytaç twv zazoÊooXœv. Aôt^ Sè
[itiptaç OGaç ôjioXovoôpev tàç yàptraç Stà ttjv
zpôç fjp.àç zaTptzfjv aôt^ç ytXoatopȚÎav zal
E'vvotav. ’EXozîjCe zatázapSa zal Tj|iàç vj zatà
ttjç Tp.etépaç ïeSaoptôtr^oç SiaëoX'ij twv za-
zo[i7¡yávwv, zepl twv ôzotwv wç ozaSol toô
XwtTjpoç Xpfatoô ëéSata tl àXXo và stzoöpev
et tiïj tó: ó 0eôç và toùç Swa^ èztGtpo'pijv!
’Eyáp7j[iEv 8[iwç Stà ttjv eòpevetav ôzoô è'Set-
£sv ô ôzéptatoç ’Ezitpozoç, pè avanzatone
¿piapooç, etç tà tepà aotTjç povaarTjpta: ó
zavà^afloç 0eôç và ttjv œwttCq] zàvtote etç
Z’jêépvTjôiv àyaÔTjv toô ózTjZÓoo zal pàXtata
zpôç SeXttwatv twv tepwv toô 0eoô gztjvw-
[làtwv! Pepi Se toô óatwtátoo àpytpavSpttoo
aôt^ç zùp ITatctob, 6éXet T^eùpet rj 'ïpsTepa
MazaptôtTjç ott tôv èXaXvjaapev, zal tôv èza-
patvéaa[iev và zapeoptezetat zal zàXtv èSw,
etç ttjv ózTjpeatav too zal etç ttjv OzoTap/jv
auTTjv, Xénovteç ton zwç toôto eîvat àzôçaatç
tt)ç 'Tjistépaç MazaptôtTjtoç zal Țvwp-yj tj
èStzij paç. X/jpetot ètt Tpetépa MazaptôtTjç
zepl toô zazotpôzoo zal èv zaztq Staoo/jtOo
TewpyaZTj, zepl toô ozoton àzozptvôpevot Xé-
yopev, zatà ttjv opetépav ÖbogbStJ ywvTjv, ott
ó zavànaÔoç 0eôç và [làç ^WTtaqj và èvep-
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh a sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos mie părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Voastră și-Ți sărutăm sfințita
dreaptă, rugându-ne de atotputernicul Dum­
nezeu să Te păzească în preasfințitu-Ți
Scaun patriarhicesc în pace și netulburată
sănătate și voie bună, ani îndelungați.
Am primit două scrisori ale Tale, una
de la 14 Iulie și alta de la 25 ale ace-
leiaș luni, și, din amândouă aflând sănă-
tatea-Ți bună și prea-dorită nouă, ne-am
bucurat peste samă. Am primit și rugă-
ciunile-Ți sfinte și ascultate de Dumnezeu,
și-Ți mulțămim; am aflat și cele ce ai
scris pe urmă; și, cât despre clevetirea
ce au clevetit asupra noastră pizmăta-
reții, lămurit îți este Fericirii Tale, ca
unuia ce ești învățat de Dumnezeu, că
unele ca acestea, ori de mângâiere, ori de
scârbă, ori viață ori moarte, atârnă de Pro­
nia dumnezeiască și, ce e voia Domnului,
se face. Atâta spunem numai că atotpu­
ternicul Dumnezeu, prin rugăciunile-Ți
ascultate de dânsul, să ne scoată din flecă­
reala răuvoitorilor. Iar Ție-Ți aducem mii
de mulțămiri pentru iubirea părintească și
grija ce ai față de noi. în inimă ne-a în­
tristat și pe noi învinuirea uneltitorilor de
rău împotriva persoanei Tale venerate, pen­
tru care, urmând pe Mântuitorul Hristos,
neapărat ce alta să spunem dacă nu: plă-
tească-li Dumnezeu! Ci ne-am bucurat și
pentru bunăvoința ce a arătat-o Marele-
Vizir, prin poruncile de nevoie, către sfinte-
le-Ți mănăstiri: Dumnezeu cel prea-bun să
Te lumineze totdeauna pentru buna câr­
muire a supușilor și mai ales pentru în­
dreptarea sfintelor lăcașuri ale lui Dumne­
zeu! Iar, pentru preasfințitu-Ți arhimandrit,
chir Paisie, află Fericirea Ta că i-am vorbit
și l-am sfătuit să se afle și din nou aice,
pentru supravegherea-i și porunca aceia,
spuindu-i că aceasta e hotărârea Fericirii
Tale și părerea mea însăș. Ni • mai spui
Fericirea Ta despre răul și vestitul în rău­
tate lordachi, pentru care, răspunzându-Ți,
îți spunem, după vorba-Ți evlavioasă, ca
Domnul cel întru toate bun să ne lumi-

tà îtpszovxa zaì aòrip eóápeara.
IIapazaXoùp.sv Ss và èywp.sv zàvtots ràç à^laç
aótr(v snyàç zat rà lepà aù-r/jç -/pàpp-ava
o tà và p.av0ávwp.sv rijv à^aÔTjv aùt^ç oyistar
^ç oí ypóvot stvjaav OsóOsv záp~úXXot zal
ítavsutoystí.
1710, Aóyoóartp 14.
Tvjç Tp.stspaç MazaptôtTjroç otòc sv Xpta-
T<p zaì 6Xwç etç toùç optopoùç :
’lw. NtzoXaoç Bosùôôaç.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCLVL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre schimbarea
Vizirului, răscoala Arabilor și o datorie de o mie de lei către acesta.
NtzoXaoç Ma’jpozopôàroç XpusávOto No-
rápcf.
Mazaptwrars, áftwrate zaì colorare Ua-
rptàpya t^ç àvtaç TrôXewç 'Ispo'maXvjp. zaì
îtàaïjç IlaXatativrjç, sv Xptarip pot ítársp as-
êaoptwrats, tr¡v Tpetspav Mazaptór/jta per’
sùXaêsiaç ítpooayopeóopev zai ri¡v tspàv aú-
t^ç 8e&àv àa^aCópeOa, ôeopsvot roô îtavro-
ôovàpou 0so5 và TTjV otayoXâtrț] elç ròv
àytœratov zarptapytzòv àzoaToXtzàv aor^ç
©pôvov sv slpfjVfl zat àStaaetattp óyteícf zat
eÙTjpeptçf, perà pazpootÔTTjroç.
Tô tspàv aut^ç Ypàppa sXàSopsv zai Stà
tt]V à^aôijv zai èpsTtorâTTjv aùt^ç oȚtstav
èyàpfjpsv sSsyO^pev zat ràç à?taç aur^ç
euyàç zai sùyaptatoôpsv aut^. ''Eyviop.sv zaì
tà èys^ç Ypayopsva. Eoystat ’í¡ 'Tp-etspa
Mazaptôvqç và s^tatija-ț) 6sta Hpôvota toîç
ëaatXtzotç repà^paatv ’Eîtttpoitov à^tov zai oup-
îtaôïj îtpôç rà ôîtfjzoov rcspi où psyàXwç
è8o£àsapev tôv îrpovoigtTjv twv 6Xwv 0sóv,
ózoù êvsuasv etç njv zapStav toô zpatatota-
roû^pœv BaatXswç zai szXs^sv ’Eîrttpoîtov tôv
Ms/psr-Ilaaàv1, ó ôzotoç, za0ô>ç zai stç tt¡v
îtpwt^v sîtttpo^rjv, è'pàvT] ott etvat èîttstzvjç
zai ^îttoç, zai èXîttCopsv èv tatç eôruytaps-
vatç vipspatç r^ç T’tpTjXóf/jtóc tou và tSoôv
àvsatv oXot ot ôîtozstpevot r^ zpatatâ Baot-
Xettf, zai pàXtara aùto't ot to~ot ô~oo zate-
rpoywGrjOav àîtà tàç auve/etç petaêoXàç zai
è~too'jXàç twv zazotpôîtwv, zai èzatTjvwjaav
stç totàünjv ào'jvaptav.
’EX'jîrfjOvjpsv ou petpiwç o~oô otà rijv àv-
tapotav twv ’ApàSwv ijyavtaO^aav èzetas îtoX-
Xoi yptattavot’ 0 itavâyaOoç 0sàç Stà twv
• Numit Vizir la 28 Octombre 1700, după. Hammer (IV, p- 005).
431
neze a face cele ce se cuvin și-I plac Lui.
Ne rugăm să avem totdeauna sfintele-Ți
rugăciuni și scrisorile-Ți sfințite, ca să
aflăm despre buna-Ți sănătate; ai căreia
ani să fie de la Dumnezeu cât de mulți
și pe deplin fericiți.
1710, August 14.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nic.olac Voevod.
1710,
30 Septeni'
bre.
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-îtițelepțe
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos • părinte al
mieu prea-venerat, ne îndreptăm către Fe­
ricirea Ta cu evlavie și-Ți sărutăm sfânta
dreaptă, rugându-ne de atotputernicul Dum­
nezeu să te păzească în preasfințitu-Ți Scaun
patriarhicesc în pace și netulburată sănă­
tate și fericire, ani îndelungați.
Sfințita-Ți scrisoare am primit-o, și pen­
tru buna și prea-dorita-Ți sănătate m'am
bucurat; am primit și sfintele-Ți rugăciuni,
și-Ți mulțămim. Ani aflat și cele scrise pe
urmă. Te rogi Fericirea Ta să așeze dum­
nezeiasca Pronie asupra lucrurilor împă­
rătești un Vizir vrednic și milos față de
supuși; pentru care mult am slăvit pe Dum­
nezeu ce îngrijește toate căci a mișcat inima
prea-puternicului nostru împărat de a ales
Vizir pe Mehmed-Pașa, care, precum și în
cel d’intâiu al lui Vizirat, ' s’a arătat că
este blând și pașnic, și nădăjduim ca în
fericitele zile ale înălțimii Sale să vadă
ușurare toți cei supuși puternicii împărății,
și mai ales aceste locuri care s’au stricat de
necontenitele schimbări și curse ale celor
răi, și au ajuns la atâta slăbiciune.
Ne-am scârbit nu puțin că, din pricina
răscoalei Arabilor, s’au prăpădit acolo mulți
creștini; prea-bunul Dumnezeu prinrugă-
ciunile-Ți ascultate de dânsul să dea de-a-
cum înainte pace. Mulțămim și Fericirii
Tale că totdeauna ni dă din bielșug sfin­
tele-Ți rugăciuni și cu părintească iubire
432
OeorcsiSæv aor^ç e’jywv và Swaifl etç tô é^ç
xatâaraatv elpTjviXïjv. Eoyaptoroùpev Sè xat
Tí Tpstépa MaxaptôtTjrt órcoù rcávtotsyop7]7st
7jp.tv Sa<ptXâ>ç tàç àytaç aut^ç eoyàç xat pè
îtatptXTjv aropy^v pàç rcapaxtvet và tïjv rcapa-
xaXéawpsv rcept wv ^6sXe pàç rùyig ypeta.
Kat Xotrcov, èrcetSij at àXXercàXXïjXot /petat
etpepav oXtȚTjv àpfqta xat Sèv ^prcopèaapsv
và atetXcopev aòfg tà uyetXópeva /iXta ?póata,
rcapaxaXoùpev aórijv và pàç ey-țj oXtȚîjv órco-
pov^v, xat èXrctÇopev ywptç rcoXX^ç êpaSù-
tïjtoç và xàpwpsv r/jv rcX^pœpïjv aôtûv p.età
eoyaptattaç. Móvov aç p.r¡ pàç Xetrcoov aove-
ywç tà tepà aot^ç ypàppara è£aneXttxà
t^ç à^aO’^ç xat rcoXorcoô^too ^pîv aôf/jç ô-
7tstaç.‘Ot Sè ypóvot t^ç Tperépaç Maxaptô-
tTjtoç etïjaav GeôQev rcàprcoXXot xat rcaveo-
toyetç, xat at 6eorcet6etç aot^ç eôyat psO’
TjpWV.
T^ç 'rpetépaçMaxaptôf/jtoç otôç èv Xpn-
ttô xat oXwç etç toôç optopoùç,
1710, Serctepopioo 30.
’Iw. NtxôXaoç BosôôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 43-4, n° 32.)
CCCCLVIL
1710 Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o afacere a
ovem- pațjjarhuiui, ¡n care va interveni, prin oamenii săi de la Constantinopol.
Ty¡v 'Ypetépav asóaaptwráTTjv MaxaptótTjta
rcpoaxuvto, tí¡v rcavaȚiav aùr^ç SeȘiâv rcaven-
Xaêwç rcaraarcaCopsvoç.
-J- Tò èv T(p tepip rctttaxtcp èvyaparrópeva
xaXcüç E/vtov. ’EpypoveoràrTjv xuSépvTjatv èStó-
pvpev Tpstépa Maxaptorrjç và xat
èXrciÇtô e’tç tòv àytov 0sòv ôXa xaXwç và
Tpé£oDv: èfw xatà tò àrcapattTjtov pou ypeôç
IStoyetpwç xat pstà t^ç rcpoaïjxoùo'/jç Céaewç
SȚpatpa tà Ssóvta tip te rcapytXtàtop àSsXçtp
xat tip apyovtt ’lo'jXtavip, xat èrcpóaQeaa ott
ri]v eutuytav xat rqv ttpîjv t^ç 'Fpetépac
Maxaptôtïjtoç tljV petpw è$ ìaou pè tip Cwijv
pot>, xat, aoptov oùv 0s<o àv Sèv xív^a^, aó--
pepov xtvà ó xaXapàaTjÇ. SnnvwpTp
Ssarcotà poti aeèaaptwtate, órcoù Sèv àrcoxpi-
vopat ’tStoyetpwç, ôtt yöeatvij petà toù
’tatpoù voptpoç arcati) a/jpepov pè T¡vá7xa'5£
và çuXà^to tòv Ò8à. Tà ett] t^ç Tpetépaç
Maxaptotijtoç rcáprcwXXa xat rcaveotoy^' at
Sé rcavá7tat aot^ç eùyat èaaet pe6’ ^pwv.
NoepSpto'j 30.
ne îndeamnă și Te rugăm în toate cele ce
ni va fi de nevoie. Și, apoi, de oare ce
nevoile ce au venit una peste alta ni-au
adus oareșcâtă zăbavă și n’am putut să-Ți
trimetem cei o mie de lei ce eram datori,
Te rugăm să ai puțină răbdare față de
noi, și nădăjduim ca fără multă înceti­
neală să facem plata lor cu mulțămită.
Numai să nu ni lipsească nicio clipă sfin-
țitele-Ți scrisori cu veste despre buna și
nouă prea-dorita-Ți sănătate. Iar anii Fe­
ricirii Tale să fie de la Dumnezeu prea-
mulți și prea-fericiți, și rugăciunile-Ți as­
cultate de Dumnezeu cu noi.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă.
1710, Septemvrie 30.
Io Nicolae Voevod.
Mă închin Fericirii Tale prea-venerate,
sărutând cu evlavie preasfințita-Ți dreaptă.
•j* Am aflat pe deplin cele scrise în sfin­
țitul pitac. Fericirea Ta ai hotărât să se
facă o mai cuminte gospodărie, și nădăj­
duiesc în sfântul Dumnezeu ca toate să se
întoarcă spre bine; eu după neapărata mea
datorie am scris cu însăș mâna mea și cu
căldura cuvenită cele ce trebuie prea-iu-
bitului mieu frate și dumisale lui lulianò,
și am adaus că socot fericirea și cinstea
Fericirii Tale de o potrivă cu viața mea,
și, dacă ieri n’a plecat cu Dumnezeu, azi
pleacă de aici călărașul. Cer iertare, stă­
pâne al mieu prea-venerat, că nu răspund
cu însăș mâna mea, căci greșeala mea de
ieri, legiuită, eu medicul, m’a silit azi să
stau în odaie. Anii Fericirii Voastre fie
mulți și prea fericiți; iar preasfintele-Ți
rugăciuni veșnic cu noi.
Noiemvre 30.

T^ç Tjierspaç asôaapi MaxaptotTjroç
otôç sv Xpt<mô xat oXwç eiç toùç ôptcp-oùç
’Iw. NtxôXaoç BosêoSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCLV1II
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre mazilia lui
Nicolae-Vodă și uneltirile dușmane ale lui Dimitrie-Vodă Cantemir.
Îwàvvijç Ma'jpozopSâtoç Xp'jaávOtp Notápcp
Mazaptwrats, áy’.wtate xat aoȚtbtate Ha-
rpiápya T-ïj? à-paç zôXswç TspO'jaaMjp. xat
TtàoTjÇ nakatativrjç, zársp aeSasp-tútate, r/]v
Tp.stépav MaxaptótTjta zpoazuvw xat ri¡v á-
7tav aùnjç 8e£tàv sùXaSiôç àazàçop.at, àsôp.svoç
toö zavvo5'jváp.oo 0soô ozwç StayjXáttOt aù-
tïjv uytatvounav xat eùô'jgoûaav sv eùttr/ta
St^vsxst, p.età paxpoÇto'tïjtoç.
Tò tepòv aùrijç ypapp-a eXaêov, s? où rijv
zaXàjv aùt^ç ùytstav p.a6wv, yàptraç eùya-
ptotTjpto'iç àvé~£p.'^a t<]> awÇovtt xai Star/j-
poôvtt aùrijv 0s<¡). I’pápsc Tp.srspa. Maza-
ptôtTjç ~<ô; swyy';a6'(¡ zoXXà àzô tô zap’
sXztàa pațtXtxt toô AùQévtoo toû ààsXçoô
p.aç. Tt và xap-wp-ev ; èzet§ xai ó xaXôç
8tt6ùvwv tà zàvra 0eôç oùtwç TjoSozTjas,
záp.vst Xpeta xat ’^petç và ùzop.svwp.sv xat
tà zap’ aùroû àzo'paatoÔévta p.s àtàpayov
7vwp,i]v và tà 8sywp.s6a. Tòv tpózov xat tô
Statt, và tà 7pàtpwp.ev Xeztop.epsatepov, zoXXà
zpà.7p.ata pàç èpjtoSiÇoosr toùto p.ôvov Stà
tTjV wpav tô çavepwtepov àç íjlsópig Ma-
xaptorvjç rrjç zwç àzô tôv Xàvvj èawsêvj tô
o'>p.Sáv. Tà szt/stpiaOevra xa8’ ’^pwv zapà
toô vôv aùôsvteôovtoç, tà ztateôw, Statt oy_t
povov zwç àSuvatet, àXX’ oùSs etvat zavte-
Xwç SùazoXov etç àvQpwzov, ôzoô xat zpo-
tepov (za6wç tô ^eùpet xat vj Maxaptônjç
tTjç) Ssv ízaos và t7¡v zX-rçtffl ps SsXxj szt-
So'jXwv, và petaystpioOTi xai záXtv tà aùtà
6sXt¡, xat và toXp^aT) sz Seotépoo tô toX-
pXjßsv, "Opwç èXztÇw stç tôv 0eôv và p.àjv
taynaonatv ai èztôo’jXal, àXXà và 8taXt>8wotv
stç tòv àspa, Stà zoXXà atrta, xat tô zspta-
ootepov Statt S zpoypayeiç Ssv széw/s toô
zoOoopsvo'j àzô a7àz7]v To'jpzwv, oùts àzô
xàpp’av àvSpa7aütav tj àpet/jv, àXXà àzô
toô Xáví¡ ty¡v zapaxtvïjatv. ’E7<i> xat záXtv
etç tà onpÒTjSÓpeva Sèv 6sXw zaùa^, xat pè
X07WV S’jvatwv Sùvaptv, zat pè àazpa, àv
vy/$ ps7aXttépa ’/peta, zat và ôo^Ow zat
và ùzeppà/wpat. Tòv èp/opóv ttjç etç ’ASpta-
voùzoXtv tôv sato'/àaOij zoXXà çpôvtpa, Statt
58183. Vol. XIV.
433
AI Fericirii Tale venerate fin în Hristos
și en total la poruncă.
Io Nieoìae Vocfotl.
1710,
Decembre.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, părinte prea-venerat, mă
închin Fericirii Tale și sărut cu evlavie
sfințita-Ți dreaptă, rugându-mă de atotpu­
ternicul Dumnezeu să Te păzească sănătos
și cu voie bună în fericire netulburată,
cu viață lungă.
Sfințita-Ți scrisoare am primit-o, din care
aflând buna-Ți sănătate, am trinus mulță-
miri lui Dumnezeu care Te ține sănătos și
Te păzește. Ni scrii Fericirea Ta că te-ai
supărat mult pentru mazilia neașteptată a
Domnului fratele mieu. Ce să facem? De
oare ce și bunul Dumnezeu, care toate le
cârmuiește, așa a găsit cu cale, e de nevoie
ca și noi să răbdăm și să primim cu gând
netulburat cele hotărâte de dânsul. Să-ți
scriem mai pe larg felul și pricina, ne îm­
piedecă multe lucruri; atâta numai să știi
deocamdată mai de samă Fericirea Ta că
de la Hanul ni-a venit ce s’a întâmplat.
Cele pornite asupra noastră de cel ce dom­
nește acum, le cred, căci nu numai că
e în neputință, dar nici nu e de loc greu
pentru un om care și mai înainte (cum știi
și Fericirea Ta) n’a încetat să Te lovească
cu săgeți de uneltiri, să întrebuințeze din
nou aceleași săgeți și să îndrăznească din
nou ce a îndrăznit. Dar nădăjduiesc în
Dumnezeu să n’aibă. putere uneltirile, ci
să se împrăștie în aier, pentru multe pricini,
și mai ales pentru că acela ce s’a scris n’a
căpătat ce doria din dragostea Turcilor,
nici din vre-o ispravă ori vrednicie a lui,
ci din îndemnul Hanului. Eu nu voiu în­
cetă și mai departe, în cele ee se vor în­
tâmplă, și cu putere de vorbe tari, și cu
bani, de va fi mai mare nevoie, să ajut și
să mă lupt. Te-ai gândit foarte bine la
venirea-Ți în Adrianopol, căci vremea așa
cere. Să am iarăș cinstea sfințitelor Tale
scrisori, și anii să-Ți fie de la Dumnezeu
55
434
ó zatpôç è'tÇt tò zaXet. ”Aç ë'/w záXtv r/jv
r.pfjV rwv tspwv aùr/jç Țpappâwv '^ç oí
ypóvot etïjaav 6só6sv zápzoXXot zat zaveu-
rjyetç. T^ç Tpstspaç Mazaptôt/jroç zàvtots
siç toùç optapoùç.
1710, Aszepôptou 9.
’IwàvvTjç Maopozopoàroç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 44-5, n° 33.)
CCCCLIX.
mo, Antim, Mitropolit al Ungrovlahiei, către Patriarhul ecumenic Atanasie
:6 Deeem- (T(p zat XoȚtwtâtcp zat oizOupsvtzip Ilarptapyg, zopúp znpícp ’AGavaaítp), pentru
bre' drepturile Sfântului Mormânt in mănăstirile muntene.
(Ms. 418 al Metohului Sf. Mormânt în Constantinopol, fol. 373-4; notiță în Papadopulos-Kerameus,
hp. B’.GX., IV, p. 399, n° 44.)
CCCCLX.
1711, Nicolae Mavrocordat către „un anonim“, despre viața ce a dus-o, deprin­
10 lanuar. derea cu vicisitudinile politice, munca sa ca Domn al Moldovei și nedreapta răsplată
ce l-a ajuns.
NtzôXaoç MaupozopôàToç àvwvópip rivi.
’OzôcTjç ôoayspeiaç 7®pst ôzotovoôv àpy^ç
stôoç zaì záXat fjpàç oùz sXeXijOet, ars 8r¡
zoptôi) èçTjôooç a.ÙTÔZTaç vt^vopsvonç wv o-
avjpspat ó pazapir’/jç ^pwv èzetpàro zar/jp
èv tț] twv ’OGwpavwv êaatXetip AuX^j. Ilpoaw
ôè xwpoôaTjç Tjôïj t^ç ^Xtztaç, zai âțpîjȚO’j-
pévio aùrtp rà ôtïjvexwç àzavrwvra zat rà
zàXat, wv Tà pèv ôcpst, rà ôè àzo^ zapstXvj-
<pet, èzt Xszroô ôttôvtt, où pôvov ytX’Zjzôwç
rôv voôv zpoastyopsv, àXX’ wç TTjv aorijv èv-
atïjaopevot zopsíav, tf; rwv zoXtttzwv StôXwv
âvaȚvwGst tò zXstov èztpetpoôvTeç r/psv toô
ypôvoo. Oùzw ôè tô ôézarov ô?ôoov rîjç TjXt-
ztaç àvùaavteç, zai r/petç aùrot, et zat àézovrt
ôopii), TTjV t^ç vsvtz^ç éppyjveiaç àêtav, t),
àX^Géarspov etzsiv, tô ôôooiotov àyGoç toô
èv AùX^ ôtoo àvaXaôôvTeç, Gearat Tjpsv ôr/j-
™ 7' zat
vezetç zoXXwv zat è^atatwv svxe'-P7]!1*
zarTjXeoôpev àpa toôç szetX7jpp.évouç twv ttjç
àpy^ç otàzwv, are ôtà popiwv zôvwv oùôèv
àXXo st p.7] TTjv twv zoXXwv aùrotç èztczw-
pévouç àzs'yGetav. Kat tóts pèv zapTjv Tjptv
ràç twv àXXwv azozeùetv zpàSstç, rwv ziv-
ôùvwv où zàvo Tot peré/ouatv. ’AXX’ ozijvtza,
Tïjv r’îjç MoXôaôtaç ^epoviav S7xetpta0svteç,
èz’ aùrotç ^s^óvapev to:ç zpà7paatv, Saov
ôuayepèç sr/j tô àpystv, zat ott où pôvov
ônazatôpôwTov, àXXà ayeôôv àôôvatov stïj rôv
rjspovsùovta zâat rOtç ùz’ aùrôv àpéozstv
zaXwç sȚVwpsv- où pôvov ôtà rijv spȚ'Jtov
povovooyi zàatv àvôpwzotç çiXaortav, Tjrtç
cât de mulți și pe deplin fericiți. Al Fe
ricirii Tale totdeauna la poruncă.
1710, Dechemvrie 9.
Ioan Mavrocordat.
Nicolae Mavrocordat către un anonim.
Câtă greutate este în orice chip de stă­
pânire, știam noi și mai de’nainte, ca unii
ce din tinereță am văzut cu ochii noștri
câte le încercă în fiecare zi răposatul nos­
tru tată în Curtea împărătească a Otoma­
nilor. Ci, înaintând cu viața, și povestind
el cele ce i s’au tot întâmplat, și cele de
de mult, dintre care pe unele le aflase cu
văzul, pe altele cu auzul, petrecându-le pe
scurt, nu numai că-1 ascultam cu plăcere,
dar și, ca unii cari aveam să întreprindem
acelaș drum, întrebuințam vremea mai mult
cu cetirea cărților politice. Și, când n’aveam
încă optsprezece ani de vrâstă, și noi în­
șine, de și fără voie, primind demnitatea
de tâlmaciu al neamului, sau, să zicem mai
adevărat, sarcina cu neputință de purtat a
vieții de Curte, eram necontenit privitori
ai multor întreprinderi și nemăsurate; și
compătimim pe cei ce au luat cârma stă­
pânirii, căci prin mii de osteneli își atrag
numai dușmănia celor mulți. Și atunci, fărăa
ne împărtăși de primejdii, puteam să căutăm
la faptele altora. Dar, pe urmă, primind
Domnia Moldovei, am ajuns și noi la
lucruri ca acelea, și am cunoscut cât e
de greu a stăpâni și că nu e numai greu
de condus, ci e aproape cu neputință ca
stăpânitorul să fie cu totul pe placul tuturor
supușilor lui; nu numai pentru egoismul
sădit, ca să zic așâ, în toți oamenii, care

sv saur^ zsp'.siXTpps pzapiav zai 6òs-
Xnpiav, àXXà zat otà tt¡v zatà ttva àpyaiav
t5'ór7]Ta èg'fœXsôoioav t<¡> 7s vìi tœv Aazœv
èç tà ystpœ p.ïtà pôjjiTjÇ çopav, è; àvs-
zaflsv ai zatà tœv Uiœv fjsjiovœv àvsppà-
77¡aav atàastç, ai zat’ àXXTjXœv âviȚUTjaav
sptôsç zai otyovjiaf œç taœç av ttç Yjtiàaato
toôç zatà zatpoùç r^s^ovax -q aXXotç tiaiv
EirsYpa^ato, si p.7¡ ó zapsXGoiv ypovoç (oç
oóz ¿Xí^ooc jistpio'jç tôv rpó^ov '^sp.ovaç
totç sôsôœzst, zai tœv s£œ9sv s;t7jpsiô>v oXaç
èvtaotœv ôszàôaç àatvstç stsrqpijzet) Âàaav
totaótTjv ózóvotav à'psiXeto. Ei S’ syot ttç
àvsrctpœpœç saotòv èitaivsaat, oòò’ ^p.stç à-
îrsXtxopsv, 0soô a'jvatpo’jp-évoü, tá ye zXeiœ
tœv totç '^7sp.ovsôo'jatv sTttôaXXôvrœv, zai où
govov Xôfotç, àXXà zai ëpvotç ^atptzïjv sü-
votav aototç èrsòs^àp.sOa, zai ours Trovo')
otite yp7jp.átwv è'pstaàueOa o~œç rijv ôetvœç
tstpoyœp-svvjv TtoXttetav àvopOœcœp.sv. ’AXXà
toaoôtov s5erjaa;isv yàpttaç à.roXaoetv tœv
àir/jpyogsvœv, ñats oùSè rip svtœv àrcsyOstzv
âîte'p0Țop.ev, YjztaÜ’ 6p.œç pstàp.sXot -pYvogäOa.
0sôç Țap, ó Kávta èyopœv zai taoppôzoaç
àvttp-etpwv totç zpattoptévitç tàç Sizaç, ^p/v
p.sv Jtàvtœç paatœvvjv zpaïp.àtœv èjctyopTpvi-
aet, totç Ss tœv à-faQœv oóz àvttïtoto'j[isvo!ç
àiroôœasf t^ç zazovotaç tà sîttyetpa.
1711, 'lavo'japto'j 10.
(Bibi. Ac, Rom., copiile d-lai M. Gedeon.)
CCCCLXL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea acestuia
la Adrianopol și interesul ce-i poartă la nenorocire.
-j- Mazapiœrars, à-pœrars zat aoïœtarslla-
rptàpya r^ç à^laç îtoXeœç 'IspoooaXàip. zai
îràaTjç IlaXatarivTiç, èvXpwnp rcàrep asêaagtœ-
tars,T7¡v Tp.erépavMazaptót7p:a ger’ suXaêsiaç
írpoaa76psóop.sv zai rqv ispàv aùr^ç ôe£tàv àa-
îtaCogefla, 5eóp,svo: toô ítavto5uváp.oo 0so5 và
tïjv StaynXàrt^ etç tôv aytâtarov zarptapytzôv
à^oatoXtzôv aôt^ç 0póvov èv slpvjvfl zat àSta-
<3$tat(<) OȚtefa zat eÓ7¡p.epta, p.età pazpoSiôtrpoç.
'Ilpetç zat ~pô ^p.spœv, asoaagtoirats itàtep,
^QsXapsv àzoôœast t^ 'Tpstépa. ïeÊaapiœtT(tt
ôtà Ypapp.atôç gaç tàç ¿'petXop.svaç get’ eu-
Xaosiaç ^poaprpetç, av zotvi) Ssv
rpo ott èsavazàgittst èôœ, etç tïjv BaatXeô-
ouaav. ’E~stSt¡ Sè tœpa sôe5atw0ïjp.ev ott mv
0stò zatéXaos tàjv ’AòptavoÓTtoXtv zat zatà
tô ~apôv ôtatpiêst aôtoô, Ssv è).et'J>ap.sv và
435
a cuprins inel toată ticăloșia și blăstamul,
ci și pentru avântata pornire, după o parti­
cularitate veche, a neamului Dacilor, către
cele rele, din care s’au stârnit răscoalele
împotriva Domnilor lor înșii, s’au născut
certele și dihoniile dintre ei; așa încât poate
că ar fi învinuit cineva pe Domnii de pe
timpuri sau ar fi pus-o în seama altora,
dacă vremea în cursul ei (care li-a dat nu
puțini Domni chibzuiți și i-a păstrat nevă­
tămați zeci de ani întregi de uneltirile din
afară) n’ar fi înlăturat orice bănuială de
acest fel. Și, dacă-i e iertat cuiva ca fără
mustrare să se laude pe sineș, nici noi n’am
lăsat neîmplinite, cu ajutorul lui Dumnezeu,
cele mai multe din datoriile ce cad asupra
stăpânitorilor, și, nu numai cu vorbe, dar
și cu fapte, li-am arătat o bunăvoință pă­
rintească, și n’am cruțat nici muncă, nici
bani ca să îndreptăm această țara strașnic
de zdrențuită. Dar atâta am fost de de­
părtat de a primi mulțămiri pentru cele
făcute, încât n’am fugit nici de dușmănia
unora, și cu atât mai puțin să ne căim.
Ci Dumnezeu, care vede toate și răsplătește
după cuviință pe cei ce fac dreptățile, ni
va da oricum odihnă de la lucru, iar celor
buni ce nu s’au împotrivit li va da simbria
gândului rău.
1711. lanuar 10.
1711,
24 lanuar.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe­
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm către Fericirea
Ta cu evlavie și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păstreze în Scaunu-Ți patriarhieesc și
apostolesc în pace și netulburată sănătate
și voie bună, întru mulți ani.
Și eu câteva zile înainte, prea-venerate pă­
rinte, am voit să dăm lîeverenței Tale, prin
scrisoarea noastră, cu evlavie, cuvenitele în­
chinăciuni, dacă zvonul de obște n’ar fi fost
că Te întorci aici la Constantinopol. De care
ce însă acum am aflat cu siguranță că ai
ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu la Adriano­
pol și că te afli acum acolo, n’am lipsit să-Ți
43G
7pá']>wp.EV tò xapòv zaì và tt¡v eDyaptatTj-
owp.svò Trou, zaôô>ç É6eoatw6T¡¡JiEv, èX'^rfit] od
jisTpiwç Etç tò 7jp.lv a’jpÊàv aÒT'Co’JV. Ilapa-
zaXoöp.sv Xotìtòv zat stç tò é^ç za.6à>ç zal
TtpÓTspov và à~oXaDowp.sv t^ç etXtzptvooç zal
Sspp^ç aùT^ç à-p.-Tjc zal và è'ywpsv Tàç
à'/taç auT^ç .eoyàç etç TtapapoStav zal sxt-
ZODçmpôv ttjç zatsyoDOTjç ^pàç àQoptaç.
Tà sttj r^ç TpsTÉpaç MazaptÔTTjTOç eltj-
aav îtàp.rcoXXa zal navsüToy^.
1711, ’lavvouapEoD 24.
T^ç 'ïp-STÉpaç MazaptÔTTjToç dîôç èv Xptc-
T<p zal oXwç etç todç optapoôç.
’lw. NtzoXaoç BosÊôàaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCLXIL
1711, Nicolae Mavrocordat elitre Patriarhul Hrisant Notara, despre căderea zidirii
5 Februar. Sfântului Mormânt și ajutorul ce va da la Poartă fratele său, Marele-Dragoman loan.
NtzôXaoç MaupozopSàToç XpoaávOtp No-
Tápa.
Mazaptwrare, ¿YtwraTs zat coyÓTars Ba-
Tptàp/a ttjç ¿7ta.c ^ôXswç 'Ispo'maXàjp zat
îtàaïjç IlaXataTÎvTjÇ, èv Xptartp zárep osSaa-
ptwTaTs, T’ijv Tpstspav MazaptÓTTjTa jiet’ sd-
Xaêstaç TrpoaafopEÚopsv Zat ttjv tepàv aoTTjc
ÔE^tàv àarcaCópsOa, 8sóp.EVOt toö jravTOÒDvàp.óD
0eod và TTjv StayuXáTtj] stç tòv a?twTaTOV
TtaTptapytzòv zat àìtoatoXtzòv ©póvov aor^ç
èv stpfjVj] zaì àStaastartp óvtstzaì SDTjpspìa,
psrà pazpoStÔTTjTOç.
Tò tspòv t^ç 'TpsTspaç Mazapto'TTjToç ypág-
p.a psTà zai twv aftwv aoTTjç êd/wv soXaëwç
èôsyQzjpev, è£ on ttjv èysTWTaTTjv aDT^ç d-
•pstav paOovTEç, tôv SwT^pa twv àyaOwv 0eòv
psYaXwç èôo^àaapsv. EuyaptaToôpEV Tj] 'Tpe-
TspcfMazaptÔTTjTt, OTtoô aoywTaTa zai àytw-
TaTa pàç Trapaztvet1’ ó23èXETjpwv 0eôç Stà twv
àytwv anr/jç soywv và àvazooytoig8 ttjv èz
twv a’jpêàvTWv àSupiav zai và ZDOEpvTjGTj
zai ps TTjv ázstpóv Ton soaicXav/vtav Ta za6’
Tjpàç. ’IÏTTstÔTj zarà tò ^apòv èçàvTj ouptps-
pwTaTov45 Tjj Tpsrépq: MazaptÔTTjTt và Starptê^
aDTOÖ, zapazaXoùpsv và êywpsv ttjv TtpTjv
twv tspwv auTTjç ypappá.Twv zaì TtpoaTaypa-
Twv, pETà TTjç ÔTjXozotTjGswç ttjç ayaO^ç opwv®
trpstaç, ttjç zàvTwv fjpîv îtportpwTspaç.
1 în copia d-lui M. Gedeon : jt«p-qȚopsi = mângâiei
2 în copia citată: zai ó, etc.
3 Ibid.: àvaxoo<piÇ-fl.
4 Ibid.: a o p. <p s p <ú t s p o v.
5 Ibid.: •<] p ï v.
scriem cea de față și să-Ți mulțămim că,
precum ni s’a dat asigurarea, Te-ai scârbit
nu puțin pentru neplăcerea (?) ce ni s’a
întâmplat. Ci ne rugăm ca și de acum îna­
inte ca și pănă azi să ne învrednicim de
iubirea-Ți adevărată și călduroasă și să-Ți
avem sfintele rugăciuni ca mângâiere și
ușurare a descurajării ce ne stăpânește.
Anii Fericirii Tale fie îndelungați și pe
deplin fericiți.
1711, lanuar 24.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Nicolae Mavrocordat către Hrisant No­
tara.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte prea-
venerat, ne îndreptăm cu evlavie către Fe­
ricirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în Scaunul preasfinții, patriarhi-
cesc și apostolesc, al Tău cu pace și ne­
tulburată sănătate și voie bună, întru mulți
ani.
Sfințita scrisoare a Fericirii Tale am pri­
mit-o cu evlavie, împreună cu sfintele-Ți
rugăciuni, din care aflând de sănătatea Ta
nouă prea-dorită, am slăvit pe Dumnezeu
dătătorul celor bune. Mulțămim Fericirii
Tale care în chip prea-înțelept și preasfânt
ne îndeamnă; milostivul Dumnezeu prin
sfintele-Ți rugăciuni să Te ușureze de descu­
rajarea cea de pe urma celor întâmplate și
să îndrepte cu nesfârșita-i bunătate și lucru­
rile noastre. De oare ce astăzi i s’a părut
Fericirii Tale că e mai de folos să stea
acolo, ne rugăm să avem cinstea sfințitelor
Tale scrisori și porunci, cu vădirea bunei
tale sănătăți, care ni e mai plăcută decât
orice.

Atà tò zéa!p.ov t^ç olxo8op.^ç toö 'Ayioo
Tàœoo, ó EvXpiOTü) aür^çuiôçxai^p.eTSpoç "¿X-
tâtoç àôeX^ôç, ó àpyœv Ms7aç-Apa7Ci'jgàvoç,
çpovTtCet xaî Osppà xotvokovet rijv ózófkatv
etç toùç p.e7tSTàvaç ózoò xá¡jq¡1 ypsta- ó ó-
xotoç, xaTà tò zapòv ovraç àya^vôç, ÇïjTwvTaç
ab77vtí>p.r¡v àazàCsTat tt¡v «7tav aùrijç 8$£táv,
¡ist’ ¿Xiyaç T^p-épaç àzoôœawv xat St' tôto’j
7pàp.p.aTOç TTjv ô'petkop.évï|V zpoaxùv7(G'.v. 'II-
p.stç Sè èv zào'. toîç àv/;xooot t<]> 'A7ÚP2 Tá/fq>
zaî t^'Tgerépcf Mazaptónpt stp.eaOev zpoO'j-
[iwTaTot ôgov ^p.iv aoy/wpet. T à ènj r/jç 'Tp-STé-
paç MaxaptÔTTjToç et^aav OeóQev zàjizoXXa xat
xavebTD’/j;, xaì at a7tat aÙTVjç eùyaî p.eb’ ïjp.wv.
Tïjç Tp.eTspaç MaxaptÔTïjToç môç èv Xpto-
T<]> xaî oXwç stç toùç ôptap.oùç.
1711, «beêpo'japto'J 53.
’lwàvvTjç NtzoXaoç Ikeoovoaç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 47-8, n° 35.)
ccccLxin.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre boala de pi­
cioare a acestuia.
NtxôXaoç Ma'jpoxopôà.Toç XpusávOcp No-
TápCf.
Mazaptwrars, áyuÚTaTe xaî ao^córaTS Ila-
Tptáp/a t^ç a7taç zôXeo>ç 'kpouaaXljp. xaì
ítáarfi IlaXataTÎw^ç, 7¡p.sTspe èv Xpionp zársp
osSaaptwTaTS, tt¡v 'Fp.STépav MaxaptónjTa p-st’
suXaêsiaç Kpoaayopsóogsv xaî tt¡v íspáv ao-
t^ç Ssjtàv àazaCóp.sOa, Seópsvo: toö zavTO-
8'jváp.ou 0eoö ozwç StayoXáTTT] aÙTVjV elç tòv
a7twTaT0v zarptapytzov zaì àzooToXtzòv aó-
t^ç 0póvov èv etpïjVTi à8iaasiat(p óytsi^
zaì eu7¡p.=pícf, psrà pazpoSiôr/jToç.
Tò 7e7pagp.svov t^ 8 ^sêpouaptoo ispòv
aor/jç 7pápp.a psrà tùv ájíwv aur^ç sòywv
soXaowç èSsyÔYjpsv, èX'jz^Or^sv 8e zarà zoXXà
oTt èvo/XijÔT] zaî àzô àoOsvstaç zaî àzô t^v
xoSaXyiav 'TpsTspa XsêaapuÔTTgç, zaî zapa-
zaXoòpev ròv xavâyaÔov 0sòv và èztyopT^f^T)
rayswç tt¡v àvàppwatv xaî và p.àç yapozovț)
p.è TTjv a77sXiav t^ç è^eTGiràr^ç xaî àva7-
xatœràvTjç aÔTTjç t>7tstaç. EùyaptGTOùp.sv 8è
xaî Stà rà çîXooTÔpywç ypayôpeva,
rà ózoìa oXa jrapaarTjvobG' ríjv oíánopov xaî
6epp,7]v aur^ç zpôç r^àç xat p.àç
zaraar/jVObatv oXwç ózóypswv stç tt¡v zo-
1 Jbid.: xófist.
2 Ibid.: H a V a7 i u>.
3 Ibid.: *’v<¡.
437
Pentru dărâmarea clădirii Sfântului Mor­
mânt, fiul Tău întru Hristos și al nostru
frate prea-iubit, Marele-Dragoman.se gân­
dește și se sfătuiește călduros în această
afacere cu meghistanii, când e de nevoie;
care, deocamdată fiind bolnav, cerându-și
iertare sărută sfințita-Ți dreaptă, așteptând
ca peste puține zile să-și facă și prin însăș
scrisoarea lui datoria cuvenitei închinăciuni.
Iar noi în toate cele ce privesc Sfântul
Mormânt și Fericirea Ta suntem foarte cu
gătire, cât putem. Anii Fericirii Tale fie
de la Dumnezeu foarte mulți și pe deplin
fericiți, și sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
1711, Fevruar 5.
Io Nicolae Voevod.
1711,
15 Februar.
Nicolae Mavrocordat către Hrisant No­
tara.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte prea-
venerat, ne îndreptăm cu evlavie către Fe­
ricirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în Scaunul preasfințit patriarhi­
cese și apostolesc al Tău cu pace și ne­
tulburată sănătate și voie bună, întru mulți
ani.
Serisoarea-Ți sfințită de la 8 Fevruar cu
sfintele-Ți rugăciuni am primit-o cu evlavie,
și ne-am scârbit foarte că ai fost supărat
Reverența Ta și de boală și de durere de pi­
cioare, și rugăm pe prea-bunul Dumnezeu
să-Ți dea răpede în ănătoșarea și să ne bu­
cure cu vestirea sănătății Tale prea-dorite
și de mare nevoie nouă. Mulțumim și pen­
tru cele ce pe urmă ni le-ai scris cu iubire,
care toate vădesc dragostea-Ți aprinsă și
călduroasă către noi și ne fac cu totul în-
datoriți față de aplecarea în multe feluri
vădită și strălucitoare, părintească și du-
438
X'jïiôwç ô'.atpavo’j’j-évïjv zai àvaXàp-zonaav
za.TpizrjV zai 7cv£Dp.ariZ7jv S'.à.Ôôatv t^ç Tp.e-
tépaç Meôaap.tôr/jtoç. HapazaXoùp.sv Sè zai
zàXtv và èywp.sv tr¡v ti¡j.t¡v twv ispwv aÙT^ç
7pap.pá.Twv zai zpoaTa7p.àTwv, p-stà zai twv
OêozeeOwv aÙT^ç sôywv zai eùXo7twv. Tà Sè
etï] t^ç Tjistépaç Mazaptônjtoç eïvpav 6sô6$v
zàp.zoXXa zai zavsnTny/j. Tïjç 'ïp.sTépaç Ma-
zaptônjTOç môç èv XptaTtp zai oXwç eiç toùç
ôpwiioùç.
1711, tPsSpooaptoo 15.
’lw. NtzôXaoç ManpozopSâToç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 48-9, n° 3G.)
CCCCLXIV.
17n> Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre slăbirea Moldovei,
io Februar. Q ¿¡atorig a lui Vodă Brâncoveanu și afacerile Sfântului Mormânt cu catolicii.
’ltoàvvTjçMa.'jpozopôàTOç XpoaàvOcp Noràpcj.
MazaptwTaTE, à-pmaTS zat ao'pwTaTe Ila-
Tptàp/a t^ç àyiaç zôXeœç 'IsponGaX^p. zat
zà.GTjç HaXataTÎvT/ç, zàrsp cïôaapzwTaTe, Tïjv
cïp.sTépav aeÊaajxtuiTâTTjv Mazaptór/¡Ta zpoa-
znvw zai tï)v à-pav aùr/jç ôs$tàv sùXaôwç
àazàCop.ai, ôeôp.svoç toù èv TptáSt ùp.vo’jp.svon
0EOÖ 7jp.wv ozwç óta^oXáTT7¡ aÒTÌjv óftaívo'j-
aav zat sùS’jpoùaav, èv etn¡p.epíqf StTjvezet, psTà
p.aZpo£tÔT7jTOÇ.
Tù tsp'tv aÔT^ç Ypàp.p-a àazaaiwç sXaÊov
zat ùzèp t^ç ùytstaç aor^ç zat EÓT¡p.Eptac
üjivouç eoyapuJTTjpionç àvézsp.tpa T(j> awCovTt
zat StaTTjpoôvTt aÙTTjv aȚttp 0s<]>. ’Eyàpïjv Sè
zat ttjv p.s6’ ùftEtaç IztaTpoțpîjV a.ÙT^ç etç
WSptavoùîtoXtv, ev6a èXz'Cojiev oùz etç pa-
zpôv và rijv àzoXaùawp.sv, và XàSwpev Tàç
àvtaç aÙT^ç sùyàç zat eoXoȚtag, è'^ó§ta etç
tòv peXsTwpevov Spópov t^ç èzarpaTSiaç. Aé-
Yerat rijv TsràpTTjv zwç ytverat tô àXày-èpSt.
vEțvwv zat tô atTtov t^ç àpfTjTaç etç àzav-
TTjGtv toù zpôzepySévTOç èpoô ^pàppaTOç-
zXàjv zat èyô> £t¡tw zap’ aoT^ç GOȚvvwp^v
oti apyapa và rijv àîtozptôw' tô oîtotov è^tvev
àzò àyapvooùvaç toù aœpaTOç zat toùç zoX-
Xoùç zeptazaapoùç.
Ilept Sè twv Ypepovwv r/jç MoXoaôtaç za-
Xwç àzo'patveTat, è~etS-ij èzetvoç ó tozoç
zoXXà àSovârijoe zat oXov etç àSovaptav Tpé-
yet. ûtà tûùto ot ^YepoveùovTeç èzeîas tt¡v
zap’ èzarepa Sùvaptp, ôXtpjv rrp lyoootv.
EôyaptOTW Tțj aÙT^ç MazapiÓTTjTt ózoù èze-
peXfjÖTj zat âveșepe zpôç tòv ócjnqXóraTov Aù-
OévTïjv Où'npoëXaytaç Baaaapáóa BoeéôSa
zept twv ypewGTO’jpévwv '^pîv aazpwv, oti
etvat ó optapôç t^ç ’EzXapzpoTTpoç too.
hovnicească, a Reverenței Tale. Și ne ru­
găm iarăș să avem cinstea sfințitelor Tale
scrisori și porunci, împreună și cu rugă­
ciunile Tale ascultate de Dumnezeu și cu
binecuvântări. Iar anii Fericirii Tale fie
de la Dumnezeu îndelungați și pe deplin
fericiți.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă.
1711, Fevruar 15.
Io Nicolac Mavrocordat.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, părinte prea-venerat, Fe­
ricirii Tale prea-venerate mă închin și sfin-
țita-Ți dreaptă cu evlavie o sărut, rugân-
du-mă de Dumnezeul nostru cel slăvit în
Treime să te păzească sănătos și bucuros,
cu mulțămire statornică, întru mulți ani.
Sfințita-Ți scrisoare am primit-o cu plă­
cere și am îndreptat pentru sănătatea și
mulțămirea Ta slavă și mulțămită lui Dum­
nezeu sfântul care Te ține sănătos și Te
păzește. M’am bucurat și pentru întoarce-
rea-Ți cu sănătate la Adrianopol, unde nă­
dăjduim ca peste puțin să te aflăm, să primim
sfintele-Ți rugăciuni și binecuvântări, ca
merinde pentru drumul plănuit al expediției.
Se spune că la 4 se va face alaiul urdiei.
Am aflat și pricina zăbăvii răspunsului la
scrisoarea mea de mai înainte; ci și eu cer
iertare de la Tine că am zăbovit a-Ți răs­
punde; ceia ce s’a întâmplat din slăbiciunea
trupului și din multele încurcături.
Iar pentru Domnii Moldovei, se vădește
pe deplin, căci locul acela a slăbit mult
și ajunge cu totul la mare neputință. De
aceia și cei ce se fac Domni acolo au pu­
țină putere în amândouă privințele. Mulță-
mesc Fericirii Tale că te-ai gândit și te-ai
îndreptat către prea-înălțatul Domn al
Ungrovlahiei Basarab Voevod pentru banii
ce ni este dator, căci așa e porunca Lu­
minăției Sale.
Pentru bolta (cubé; turc.) de la Sfântul
Mormânt, despre care spui că a căzut o

. Hept Ss toö zoop.zè etç Tácov
ózoù ópíCst zwç ezegev sva p.spoç àzò Taîç
zapàpatç, ÈZEgEXf^^za tà oova.Tà, zat zàXtv
oXo OéXw '■/•$ T7¡v èvvo’.av. ’Azò toôç ôuti-
zoôç opwç zàpp.ia SfjXwa:ç S.’ aòrò Sèv ețive
zooOsvà- op.wç èz^pa tà aoupèria twv ópta-
[xwv àzò tòv ôatœrarov ^épovra ’AÔavâatov
zai rà zapo'jctaaa tw zp<i>ï(v T’etîç-’Eçévt'j),
vöv ôè MzsYktztÎȚj-’EșsvTȚj, zat tòv eotwr/a
zoXXà, zat àv zápiy^ ypsía và yívwat véot
óptagoí, zat àzszptOïj ort, zara tò zapóv,
àva^zT) òèv stvat. Eìzsv op.wç zwç OÉXst sy-ț)
tppovrtSa: àv TÓ/’jj zat zpoaóXTjO^ àzò toùç
svavTiooç zat Ctjt^gow và zàpow țpîpp.âvt
Stà và zápiwat tizóte etç szetvo tô zpz’p.-
vtap.a, OéXop.sv aTaOj) và tò sp.zoôtawp.ev,
XéyovTsç zwç stvat óptaptot on Sèv è'youv à-
Setav aÔTot oí Snrtzot và zàp.o’jv TSTOta etç
tôv '"Ațiov Tàyov. Atà toûto Xotzôv zai zatà
tô zapôv èzptva và țpoXâ.TTTjrat tò zpàyp-a
tô p/jGTtzwTepov, pijzwc zal SoOÿj zpôroç etç
toùç svavTtooç zat è^nzvfjaoov zXrp p.ijTE
7jp.etç zpézet và etpeôa ^evvotaap.évot, àXXà
zpézst và etp.eßa è^ozvot zat và ç>povTÎÇwp.$v
p.T)Zwç zat ^OsXav zap/ț] zàp.plav àzàr/jv ot
SoTtzot, zaGojç ôptÇet. và XàSwatv óptap.òv zept
toô pTjôévToç zouXé. "Aç è’yw Sè zàXtv zat
zàXtv tt)v Ttp.7jv twv tepwv aoTÎjç vpațxptâTwv
etç SijXwatv t^ç â'/aD^c aÒT^c ôfetaç, et:
Ss zat Tàç 6eozet9etç aùr^ç s'jyàç’ tjç ot
ypóvot etïpav zàp.zoXXot zat zaveoT'jyetç.
TtJç ‘Tp-STÉpaç MazaptÔTTjTOç t>tôç év XptGTtp
zat oXwç stç toùç ôptap.oùç.
1711, ‘t’sôpooaptoo 19.
’lwàvvqç ManpozopSâ.TOç.
(Le¿ran<l, o. e., IV’, pp. 49-50, n° 37.)
CCCCLXV.
Nicolae-Vodă Mavrocordat ctitre Patriarhul Hrisant Notara, despre legăturile
sale cu Brâncoveanu.
MazaptwTars, â'pwTaTs zal aoywTaTE Ila.-
Tpiàpya ttjç àytaç zôXewç 'IspouaaX7¡[i zal
zàcTjÇ IlaXaiaTÎvTjç, èv XpiCTiji zàrsp asôaa-
¡xtwTaTE, TTjv 'TpîTspav MazaptôtTjTa p.sr’ sô-
Xaëôtaç zpoGayüpEbügsv, zal tï)v tepàv aor^ç
SsStàv àaza£óp.s6a, ôâôp.evot toö zavToò'Jvà-
go'j 0eoö ozwç Stațp'jXâTTȚi aur7)V siç tôv
à-pwTaTov zaTptapytzôv zal àzocToXtzôv au-
tffi èv stpfjVfl zal àStaasÎGTtp oȚisla
zal su^p-epicf, psrà ¡j.azpoë:ÔTT)Toç.
Tô ispwTaTov vpàgpa Tîjç TpsTépaç Ma-
zaptÔTKjTOç èXàoopsv zal Tàç tspàç aÙT^ç
439
parte din „căinări“, mani îngrijit după
putință, și iarăș o să ani toată grija. De
la Apuseni însă nu s’a făcut vre-o înștiin­
țare despre aceasta undeva; dar ani luat
sureturile poruncilor de la prea-cuviosul
bătrân Atanasie, și le-am înfățișat fostului
Reis-Efendi, care e acum Beglicgi-Efendi,
și am vorbit adesea, [întrebându-I] și dacă
e nevoie a se face nouă porunci și a răs­
puns că, deocamdată, nu e nevoie. Dar a
spus că va aveà toată grija: de se va în-
tâmplâ și se va aduce înainte de către pro-
tivnici și vor cere să ieie firman ca să facă
ceva la acea dărâmare, vom căută s’o îm­
piedecăm,—spuind că sunt porunci că n’au
voie acei Apuseni să facă astfel de lucruri
Ia Sfântul Mormânt. Deci pentru aceia și
acum am crezut de cuviință să se păstreze
lucrul în cea mai mare taină, ca nu cumva
să se dea zvon protivnicilor și să se tre­
zească; dar nici noi nu trebuie să fim fără
grijă, ci se cuvine să fim treji și să ne
gândim ca nu cumva să voiască a face vre-o
înșelare Apusenii, cum se spune, ca să iea
poruncă pentru acel turn (culc; turc.). Să
am iarăș și iarăș cinstea sfințitelor Tale scri­
sori, pentru vădirea bunei Tale sănătăți, și
rugăciunile Tale cele ascultate de Dum­
nezeu; ai căreia ani să fie foarte mulți
și pe deplin fericiți.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă.
1711, Fevruar 19.
luau. Mavrocordat.
1711,
13 Martie.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, întru Hristos părinte prea-
venerat, ne îndreptăm cu evlavie către Fe­
ricirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în Scaunul preasfinții patriarhi-
cesc și apostolesc al Tău cu pace și ne-
tulbnrată sănătate și voie bună, întru mulți
ani.
Am luat preasfințita scrisoare a Feri­
cirii Tale și am primit cu evlavie ș1
440
e yàc pet’ eôXaôsiaç èôèy07jp.ev, zaì eô-
yaptaToöpev aôrj. EX'JîtTj6Tjp.sv opwç 6ti
ôèv àvèXaaev àzôp.Tj vr¡v tsXsiav pwatv,
ó îtavàvaôüç 0sôç sv ràyst zai èstëpaësùaot
zai ôtatTjptTpo'. p.óvtp.ov. Kepi ôè toù àya-
ZTjtoû îîarpôç Baaaapâëa-Bôôa, sȚvwțisv oaa
appeto?, zai îtapazaXoûjisv ítáXtv tïjv 'Tp.eté-
pav ïeëaaptôtTjta và p.T¡ ôtaXsiîfÇj itóXiv zai
Ypáyo'jaa zai ìtaporpóvonaa tt¡v aôtoô ’Ez-
XapìtpótTjta siç zry îtpôç ’^pàç sìXtzptv^
à^àîtïjV. Tà osa özctvoXo^Tjoapsv ttp zôp
XzTjXtwt-ț], ott èyàvrpav àpsatà t^ 'Tpgtépa
Mazaptôtïjtt, îtoXXà p.àç èzaXo'pàvT], èîtsiÔTj
ÈKtOopoùpev îtàvtote và Xap.6âvȚj îtXïjpo'poptav
t^ç îtpôç aoțip, àzpaç ;Tjp.wv a^aitTjc zai sô-
Xaësiaç. '0 îtap/ptXtatpç ^pétepoç àôsXçôç,
àpywv Mévaç-ApaYopàvoç, îtsptyapwç àîtoSe-
Éàpevoç tàç àvtaç aôtTjç sôyàç, àaitàCetat
rijv á?íav aôtTjç ôe^tàv, zai eópíazetat oXwç
etç toùç ôptapoôç tTjç. ’EîtetÔTj twpa oXov
è'çw etç tàç ozïjvàç StTjp.epeôet, etvat à£toç
aoyyvwp'/jç àv ôèv îpâyțj ¿s/wptará. 'Hpetç
ôè îtapazaXoùpev và è'ycopev tà tepà aôtTjç
7pàp.p.ata, ott, àv Xetîqj zai àXXT] ôîtôGeatç,
wç àvyeXttzà tTjç eçetwtàtïjç aôtTjç ô^tsiaç,
etvat zai aôtà. ètpetwtata, ôpoù ôè petà tcôv
îtatptzœv aôt^ç èttttavp.àtwv zai tàç ôeaîte-
atooç aôtTjç sôyàç. Tà ôè è'r/j t^ç'Tpstèpaç
MazaptotTjtoç etTjaav SsôÔsv îtàpîtoXXa zai
îtaveotoy^.
1711, Mapttoo 13.
Tïjç 'l'petépaçMazaptotTjtoç utôç èvXptottp
zai ôXwç etç toôç ôptapoôç
’lw. NtzôXaoç Bosëôôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon; Legrand, Recueil, pp. 88-9, n° 33.)
CCCCLXVI.
ivii, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări pentru
i Mart, apropiatele sărbători ale Paștilor.
Ț Maxapiwrats, a7twtats zaì aoywrats
llatptàpya t^ç à^iaç îtwXswç 'IsposaaXTjp. zaì
îràaTjç IlaXatarivTjç, èv Xptatcp îtàtsp asëaa-
piwtats, rijv Tp.stspav MazaptôtTjta psp sô-
Xaëijaç îtpoazȚQpsoojiev zai zfy ispàv aôtTjç
ôs£tàv àaîtaÇôu.sf)a, ôsôjxsvot toû itavtoôuvà-
IJ.00 0soô ôîtwç ô’.aÿüXâttig aôtTjv siç tôv
âyiwtatov îtarptapytzôv zai àitoatoXixôv aô-
tt)ç ©pôvov èv etpTjVțj zai àôtaasiatw uytetof.
zai sÔTjp.spia., p.stà p.azpoë:ôtTjtoç.
vAv zaXà zaì îtpô Tjpspcôv èypâ'lajtsv tțj
Tpstspa MazaptôtTjTt, Sp.wç T] syeatç ëîtoô
è’yop.ev và àîtoXaôwp-sv G’jyvàztç tcôv à-
yiwv aôtTjç sôywv zai sôXoytwv ôèv 007-
sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim. Ci
ne-a părut rău că n’ai dobândit încă de­
săvârșita sănătate, pe care pre.i-bunul Dum­
nezeu cât mai iute s’o și întărească și s’o
și păstreze statornică. Iar, cu privire la
iubitul nostru părinte Basarab-Vodă, am
aflat câte le scrii, și rugăm iarăș pe Re­
verența Voastră să nu încetezi și de acum
înainte a scrie și a îndemnă pe Luminăția
Sa la iubire adevărată către noi. Câte le-am
vorbit cu chir Speliotes, că ți s’au părut
plăcute Fericirii Tale, ni-a părut foarte
bine, ca unii ce dorim totdeauna să pri­
mească veste de iubirea noastră la culme
și evlavia către dânsul. Prea-iubitul nostru
frate, dumnealui Marele-Dragoman, pri-
mind cu bucurie sfintele-Ți rugăciuni, sărută
sfințita-Ți dreaptă, și se află cu totul la
poruncile Tale. De oare ce acuma petrece
numai afară, la corturi, e vrednic de ier­
tare dacă nu scrie deosebi. Și noi ne rugăm
să avem sfințitele-Ți scrisori, căci, chiar de
ar lipsi alte lucruri, și ele ni sunt foarte do­
rite, ca unele ce vestesc prea-dorita-Ți să­
nătate, și tot odată, împreună cu părin-
teștile-Ți porunci, și rugăciunile Tale de
Dumnezeu ascultate. Iar anii Fericirii Tale
fie de la Dumnezeu îndelungați și pe de­
plin fericiți.
1711, Martie 13.
Al Fericirii Voastre fiu întru Hristos
și cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Ț Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în Scaunul preasfinții patriarhi-
cesc și apostolesc al Tău cu pace și netul­
burată sănătate și voie bună, întru mulți ani.
Deși și cu câtevă zile mai îna nte am
scris Fericirii Tale, dar aplecarea ce avem
de a primi des sfintele-Ți rugăciuni și bine­
cuvântări nu ne iartă să trecem peste vre-un
prilej binecuvântat de a scrie. De oare ce

yoipst và îtapaôpàp.œp.ev oùôsgtav eoXoyov
àyopjujv toû ypá'pe’v. ’E^eiôàj Xotzôv zXt¡-
atàCouotv at îtàvGîzrot ^¡lépat tr¡c zoa-
p.oowTTjpioo ’E^spaswc toû XwT-^poç Xptatoû,
îtapazaXoû'J.ev aòtòv tòv Kùptov 7/p.ôiv xat
0sôv và zavxjoptaiQ Tgerépa MazaptÔTTjç
eùôatp.ovwç tà "Avtov Ilàaya xat và ttjv àÊ’-wa^
etç 7tap.zôXXo)v èrwv xsptôôouç và sopràÇ\j
¡ietà çatôpÔTT/roç zat eotoytaç. Nà. eywjigv
ôè xat 7jp.etç ôa^tXwç tàç a7taç xat p.nptwv
àfaôwv yopyjTOÙç autTjç eùyàç, p.età xai twv
natptzœv aÙT^ç èntta.7p.àtwv zat ttôv a^zk-
ttzcôv t^ç TtoXtjxoÔTjtoD aÙT^ç t)7t=taç 7pap.-
[Aàtwv. Tà ôè et7¡ t^ç Tjigtépaç MazapiÔTvpoç
et^aav OeôOev iïàp.itoXXa xat zavetjtoyyp
1711, Maptto'j 21.
Ttjç Tpie’tépaç Mazaptôt^toç rncçèv Xptattp
xat oXwç etc toùç ôptap.oùç.
’lwàvvrçç NtzôXaoç Bosôoôaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-loi M. Gecleon; Legrand, o. c., IV, pp. 50-1, n° 38.)
CCCCLXVII.
Manolachi Aga (Lambrinò) către Hrisant Notara, despre numirea sa in
dregătorie.
’EittatoXïj MavoXàxT] îtpôç XpûaavOov,
(ptXo<ppov7jt(Z7¡ zat a77eXttZ7j t^ç etç tò óp-
ptztov toûto 7tpoa7«>7^ç aoroû.
Mazaptàtate, aoûtats zat OeoîtpôôXvjte
ôéaicora zat Ilatptâpya ttjç a7taç zôXswç
TepouaaXfjg, zùpte, zùpie Xpùaavfie, r^p-étepe
petà 0eôv àvttXTjirtwp zat eùep7STa, ttjv T-
petspav Mazaptôtïjta xavenXaôwç spoaz'jvw
zat taîtstvo'ppôvcoç ttjv tepàv aùt^ç ôe£tàv
âaxâCoțiat, ôeôpevoçToûîtavtoô'ivàp-o ’J 0eoù và
ttjv ôtaçoXàttiQ àvwtépav xàaïjç 6XàoT]ç, sjttj-
petaç te zat ôzwaoûv àvttzetpévvjç Jteptatà-
asœç, jiet’ eùpwartaç, eù'ppocùvTjç te ôtvjvezoûç
zat itoXoypovto'j otepewaeioç èv tw à7twtàtip
aÙTTjç ©pôvtÿ.
’Expeite, p.azaptwtate ôéazota, anveyœç
ôtà 7pap.¡Jiátwv pou và èpyatvw tt(v ~pôç
aÙTTjv eùXaÔTjTtzTjv pou ò^ózXtotv, zaì và
àzoôtôco t^ ôeaÆOtrzTj aùt^ç eugeveia tvjv
¿'petXopévTjv îtpoazùvrptv zat Ttjv, et p.ì] zat’
àjtav, àXXà 70ÛV zatà tô ôovatov pot àv6o-
poX077]atv zat eùyaptattav twv îtpôç èpè eusp-
7eatwv zat yapttwv ttjç' ôpwç ëXézw ~wç
tpÓTtov ttvà èyàv7jza vwfipôç, àpeXàjç zai
òrco è^zXtjpa à7vwpoaùv7)ç (ozep ¡itj 7évottô
îtots zap’ èpot toûto' ¿710 7àp eÙ7vœpovéa-
tatoç zat zpoQupotatoç tôv èvdvta tpo'nov
ôpoXo7<ô te etvat, zat ètotpwç è'yw Ôoatàaat
58183. Vol. XIV.
441
se apropie prea-veneratele zile ale învierii
mântuitoare pentru lume a Mântuitorului
Hristos, rugăm pe Domnul și Dumnezeul
nostru să serbeze Fericirea Ta cu mulță-
mire Sfintele Paști și să Te învrednicească
a le serba în curs de ani mulți cu bucurie
și fericire. Să avem și noi din bielșug sfin­
tele și aducătoarele de mii de lucruri bune
rugăciuni ale Tale, împreună cu poruncile
Tale părintești și cu scrisorile Ți vestitoare
ale prea-doritei Tale sănătăți. Iar anii
Fericirii Tale fie de la Dumnezeu înde­
lungați și pe deplin fericiți.
1711, Mart 21.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă: ■
Io Nicolae Voevod.
mi,
27 Martie.
Scrisoare a lui Manolachi Aga către
Hrisant, de prietenie și vestire a înaintării
lui în această dregătorie.
Prea-fericite, prea-înțelepte și de Dum­
nezeu ocrotite stăpâne și Patriarh al sfintei
cetăți Ierusalimului, doamne, doamne Hri­
sant, al nostru după Dumnezeu ajutător și
făcător de bine, mă închin cu toată evlavia
Fericirii Tale și cu smerenie sărut sfin­
țita-Ți dreaptă, rugându-mă de atotputer­
nicul Dumnezeu să te păzească mai presus
de toată vătămarea, uneltirea și orice îm­
prejurare protivnică, în bună sănătate,
mulțămire necontenită și îndelungată întă­
rire în preasfințitul Tău Scaun.
Se cuveniâ, prea-fericite stăpâne, ca ne­
contenit prin scrisori să arăt aplecarea mea
evlavioasă către Tine și să dau în schimb
pentru bunăvoința Ta de stăpân cuvenita
închinare și răsplătirea, dacă nu după vred­
nicie, măcar după puterea mea, și mulță-
mită pentru binefacerile și harurile față
de mine; ci văd că oarecum am părut leneș,
nesârguitor și supt învinuire de nerecunoș-
tință (care să nu fie niciodată din parte-
mi’; căci eu stinte foarte mulțămitor și
mărturisesc că am în vremea de acum toată
graba de a fi, și sunt gata să mă jertfesc
5G
442
oyeSôv èjiaotôv st Ssr¡^i ózèp tt¡c ép.erspaç
zatptZTjç 'piXoaropytac)' àXXà zal zatà toôto
ao77vwji7]ç à£;oç zp'6ijoopai zapà t^ ôp.stspa.
pe'iaXovoia, sîeî’qtj zat àj toiaôtï], àç elzw,
àp.éXsta Sèv zpo^X6ev àzô àp.vYjpoaóvT|V, vj
àXXïjv w/à SozospooóvTjv p.on, ptóvov àzô ttjv
aopêàaav zsptotaatv t^ç àzoëiwoswç toô pa-
zapttou àosX'poô pou ’lwavvàzT) zat étspaç
zoX'jstSsîç çpovriSaç, àv zaXà èfw, ó SoâXôç
tTjç, vpà'fwv zat pr?j ypàywv, aiwzwv zat
tp9=77Óp.svoc, slpat o'Xoç è$rjpT7]pévoç twv ôsa-
zottzwv èvraXpàTwv ttjç’ Stô zapaxaXtô zpoa-
zovïjtwç và syoi zal ttjv zatptz^v rqç 007-
ywpajatv.
’EyvwaÔTj t^ operépa aovéast àôtatàztwç
péypt toô vôv ott zat ó YaXrjVÔtatoç fjpojv
AuOsvttjç zat zatiçp, tj) O’JVT/Ost aotoô anp-
zaOsiq. ypTjaàpevoç, zposôtoaaé ps etç tô
o^tptztov toô Ms7àXoD-vAva, zat, èzetSt] èyw
zpô Sy6aXpo>v zat tôv ttp/zjaavta ps, zal tôv
pstà 0sôv zpwtaittov t^ç rota6t/]ç, àçiav
süyaptattav r^ç rotaôtTjç zspi sps, tôv zapa-
ptzpov, ^tXoTtpt'aç, otits t-jj aôOevttz^ aôtoô
p.s7aXetôt7jtt, oots fjj ytXaȚâOtp zpoatpsost
ttjç S^ç Mazaptótvjtoc
* póvov Séopat toô
zXootoSôtoD 0soô, et zat àvaîiwç, tțj psv
aoÔevttzfj taôfj] eôazXavyviçf èztêpaêeôoat
StapovTjv àataataotov, atepéwotv èzipovov zal
àzataptâyTjtov zpàtoç, t^ ôs 'Tjietépq. Ma-
zaptôtïjtt, ftp perà 0eôv àvttXfjZtopt zal
eùepyétT] pon, zoX'jypovtov sSpatwatv toô 0.7:0
tàtoo 0póvo'j ttjç zal sppwpvsaráTTjv óytetav,
èv êaOotàrj] etpTjvțp
Ms tô và èzXïjaiaas Ss zat tô aftov zat
zoapoawTTjptov [làaya, èv zveupari tazetvw-
aswç zapazaXw tôv zavtàvazta 0eôv và
àç:w6^ zat vüv zat etç zapzôXXœv èvtaotwv
zeptôSooç Tj Maxaptôtijç son và tô éoptàç-fl
psrà zàaïjç tpatSpôt^toç zal zavtotaç tpoytz'^ç
finpTjSîtaç.
'II zatà zvsôpa aôt^ç O'jyàt7]p MzaXàaa,
fj oôpëtôç poo, tazetvwç zpoaz'jvet t?(v Maza-
ptótvjtá ttjç zal t'ijv Osoçpoôpvjtov aôt^ç Se-
ç:àv çtXoçpôvwç àazàÇetat.
”Aç syw Sè zapazaXw etç tô égTjç ttjv
Ttpïjv twv GeSaap.twv p.ot ypap.p.àtwv zal zpoa-
tafp-átwv tTjç, zal at aytat aùt'/jç eôyal p.et’
vjp-wv.
.atpta', Maptto'i zC.
Ttjç Stjç Mazaptôr/jtoç ôoôXoç zai otôç
zatà zveôpa
MavwXàzïjç W^aç.
(Bibl. Ac. Bom., copiile d-lui M. Gedeon.)
și pe mine însumi, dacă va trebui, pentru
iubirea-Ți părintească); dar și întru aceasta
voiu fi judecat vrednic de iertare de către
mărinimia Ta, căci și această negligență,
ca să zic așă, nu a venit din lipsa de
amintire ori altă trufie, ci numai din în­
tâmplarea încetării din viață a răposatului
mieu frate lenaclii și din alte griji de multe
feluri, de și eu, robul Tău, scriind și ne-
scriind, tăcând și vorbind, sunt cu totul
pregătit pentru poruncile tale de stăpân;
pentru care mă rog în genunchi să am și
părinteasca-Ți iertare.
Neîndoielnic înțelepciunea ta va fi aflat
pănă acum că prea-seninatul nostru Domn
și părinte, după obișnuita lui iubire, m’a
înaintat la dregătoria de Mare-Agă, și, de
oare ce am înaintea ochilor și pe cel ce
mi-a dat cinste, și pe cel care după Dum­
nezeu a fost cel d’intâin îndemnător către
una ca aceasta, [nu pot da] vrednica mul-
țămită pentru o așă de mare bunătate față
de mine, cel prea-mic, nici Măriei Sale
domnești, nici aplecării iubitoare a Fericirii
Tale; ci numai mă rog de Dumnezeu dă­
tătorul de bogăție, de și sunt nevrednic, ca
acestei bunătăți domnești să-i întărească
păstrare netulburată, întărire statornică și
tărie nebiruită, iar Fericirii Tale, care,
după Dumnezeu, ai fost ajutătorul și bine­
făcătorul mieu, îndelungată statornicie în
preasfințitul lui Scaun și cea mai zdravănă
sănătate, în cea mai adâncă pace.
Și, pentru că s’au apropiat și sfintele și
mântuitoare ale lumii Paști, cu duh de
smerenie mă rog de Dumnezeu atotțiitorul
să se învrednicească și acum și în curs de
ani îndelungați Fericirea Ta a le serba cu
toată fericirea și cu tot felul de mulță­
mire a sufletului.
Fiica Ta duhovnicească, Balașa, soția
mea, se închină smerit Fericirii Tale și
sărută cu iubire dreapta Ta de Dumnezeu
păzită.
Te rog ca și de acum înainte să am
cinstea veneratelor Tale scrisori și porunci,
și sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1711, Martie 27.
Al Fericirii Tale rob și fiu duhovnicesc:
Manolachi Aya.

CCCCLXVIIT,
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre serbările
Paștilor și sarcina dată lui Ioan, Marele-Dragoman, de a-1 sprijini.
MazaptwTOTS, á?twTaTs zai aoçwTaTS Ila-
Tptàpya Tïjç ayiaç zôXewç 'lepooTaXïjp, zai
nàar(ç naXaiaxivTjç, èv Xptcmô îxàxep oeôau-
p.:wTa.TS, Tïjv 'Tp-erépav Mazapiôxïjxa per’ eu-
Xaôeiaç JtpoaaYOpeôopev zai tïjv Ispàv anr/jç
Seêtàv àaTraÇôpeÔa, ôsôpevot toù îtavrOonvapou
0eoô ottwç Star/jpai^ aùrïjv sic tôv aftwra-
xov itaxptapyizôv zai àzoaxoXtzòv aur-^ç 0pó-
vov èv eip-vjvț] zai àStaastonp óyteíqp zai
eovjp-eptq., psrà pazpoÊiÔTïjxoç.
Tô ispwrarov ypàppa rïjç Tperépac
MazaptÔTïjxoç èXàôop.ev, zai ôzèp Tïjç àya-
6ïjç zai èœeTwràr/jç aÔTïjç uyteiaç tôv 0îôv
è3o£àaapev- eóyaptarougev Sè Stà Tàç za-
Tptzàç eôyàç, wv œtXoarôpywç r^itv pera-
StSwat Stà xàç oepaç raoraç fjpépaç; ó èv
vezpwv àvaaxàç Ewrijp zat 0eôç ïjpwv và
aStwofj zai Tïjv 'Ypexépav YeSaaptôxïjxa etç
záp^oXXa stï), pè àzpav suSatp.oviav, và ~a-
vïjyoptCtfl, zai Stà twv aștwv aoxïjç eùywv và
çoXà^ zai ïjpâç àirô xàç è~'.So'jXàç twv
èyOpwv paç, zat và pàç znSepvïjofi pè tô
àîretpôv too ëXeoç. 'O èv Xptarcp otôç aor/jç
zai ^apçtXxaroç paç àSeXçôç Méf-aç-'Epp-ïj-
vsôç eivat KpoSnpôxaroç eîç xïjv SooXeoatv
toó 'A7Í00 Tàtcoo zai x^ç Tpexépaç Mazaptô-
Tïjxoç. 'H àvàyzaatç Ttap’ ïjpwv ayeSôv eivat
TteptTTïj, ïj ôSïjYta op.wç pïjxe è'XettJie, pijxe
OéXet Xettpet, è^etSïj è'yopev ypsôç àîrapairïj-
Tov và a'jvxpèywpev oX-(¡ tpoyïj etç xà aÔT^
àvïjZovTa. HapazaXoôpev Sè r/¡v 'Yperépav
MazaptÔTïjTa và è'ywpev zai rràXtv Tà iepà
aÔTïjç ypàppara pexà zai twv àytwv aoxïjç
eoywv zai tôjv rraxptzwv èîr'.xa7pàxwv, eiç
SïjXwatv rïjç àyaôïjç zai ^oXo^oOïjxoo aùrïjç
ôvtetaç. Tà Sèsrïj rïjç 'Ypeïépaç MazaptÔTïjxoç
etïjaav 6eó6ev wàpKoXXa zai naveoToy^, zai
ai GeoîtstOetç aÔTïjç eoyai per’ rjpwv.
1711, MapTtoo 28-
Tïjç 'Tp.eTspaç MazaptÔTïjToç otôç èv Xptanp
zat oXwç etç toôç ôptap.oi>ç.
’Iw. NtzôXaoç BoeëôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Nanuil Gedeon.)
443
i'ii,
28 JIar
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe­
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Ilristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să te păzească. în Scaunul preasfinții pa-
triarliiecsc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulți ani.
Prea-sfințita scrisoare a Fericirii Tale
am primit-o, și am slăvit pe Dumnezeu pen­
tru sănătatea-Ți bună și prea-dorită; și
mulțămim de părinteștilc rugăciuni cu
care ne împărtășești iubitor pentru aceste
sfinte zile: cel înviat din morți Mântuitor
și Dumnezeu al nostru să învrednicească
și pe Beverența Voastră întru mulți ani,
cu cea mai mare fericire, să le serbezi, și
prin sfintele-Ți rugăciuni să ne păzească și
pe noi de uneltirile dușmanilor noștri și să
ne îndrepte cu nesfârșita Lui milă. Cel întru
Hristos fiu al Tău și prea-iubit al mieu
frate, Marele-Tălmaciu, e cu totul gata
pentru slujba Sfântului Mormânt și a Fe­
ricirii Tale. Nevoia la noi e foarte mare,
dar îndreptarea n’a lipsit, nici nu va lipsi,
căci avem o datorie nesfârșită să ajutăm
din tot sufletul în cele ce Ți se cuvin. Și
rugăm pe Fericirea Ta să avem și de acum
înainte sfințitele-Ți scrisori și cu sfinte-
le-Ți rugăciuni și părinteștile porunci, pen­
tru vădirea bunei și mult doritei Tale să­
nătăți. Și anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu cât de mulți și pe deplin feri­
ciți, și rugăciunile Tale ascultate de Dum­
nezeu cu noi.
1711, Martie 28.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolac Voevod.
444
CCCCLXIX.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata
venire a acestuia.
Mazap'wtate, âytwTaTs xat ao'pwTaTS Ha-
Tptapya t^ç à?iaç zôXewç 'JepooaaXTjp. zaì
îtàGTjç IlaXatOTtvTjÇ, èv Xptaup irárep as6aa-
p.twTa.TS, ttjv 'Tjietspav Maxaptonjra p-sF eo-
Xaôeiaç xpoaayopäöop-ev xat tt¡v ispàv aÔT^ç
Se^tàv àazaCôp.e6a, ôïôp.svot toü zavTOÔovà-
p.oo 0eoû ottwç ôta^oXatTfl aônjv stç tôv
àvtwtaTov xarptapytzov xat àzooToXtzôv au-
t^ç 0pôvov èv etpijvig zat àStaoetanp t^tetcj
xat euïjp.spia, p.srà p.azpoStÔTT]roç.
Tô tepwraTOV 7pàp.p.a t^ç 'î’psTépaç Ma-
zaptÔTTjToç èXàoojiev zat, ttjv à^aO^v zat
èœsTWTaTïjv aoT^ç üytetav p-aOôvTeç, ûze-
peyápT¡p.ev èôéyOTjp.sv zat Tàç à?taç aôr^ç
eùyàç zaî eóyaptaToópiev aur^. *E7vwp.ev 8è
zat Tà èçs^ç a-/¡p.etw0évTa zat èv T<p ispcp
7pàp.gaTt zat èv T<p as6aap.íip wtTazttp, zat
eóyaptaToòp.ev zaTà xàvTa t^ Tp-erèpa Xeôaa-
¡itÓTTjTt, xat àzoôsyôpeOa Tàç xaTptzàç aor^ç
a'jp.6ouXàç. ’EzetSï) Sè xat èy^tCet ó zatpôç
ózoò èXziCop.sv aôv 0S(<> và optGȚj stç Tà w5e
fj 'Î’p.sTSpa. MazaptÔTTjç zatvà p.àç styppârț]
pè Tïjv zapouaíav tt¡c, Sèv oapùvop.sv Tàç
ayiaç aüT^ç àxoàç pè zoXuXo7tav, póvov rijv
zapazaXoôp.ev và èywpev Tàç àytaç aoTTjç
suyàç îtàvTOTS, psrà xat twv zaTptzwv TTjç
èxtTaYjiàTwv. Tà ôè stt¡ TTjç Tp-sTèpaç Maza-
ptÔTTjTOç stTjoav zàpzoXXa zat zavs’JT'jyfp
1711, ’AzptXXiou 10.
T^ç 'Tp.sTspaçMazaptÔTTjToç utôçèv XptaT<î>
’Iw. NtxôXaoç BosêôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Gedeon.)
CCCÇLXX.
mi, Nicolae Mavrocordat către un anonim, despre copilăria și tinereța sa,
3 Septem- Domnia în Moldova și felul cum a fost iscos de Dimitrie Cantemir.
bre.
NtxôXaoç MaopozopôàToç àvwvópcp tivì.
Kat toòto çtXtaç àxpat'pvoùç Ss'7pa Xap-
zpóv, ToaoÓTio tó-wv StaanjjiaTt zaì zsXa70t>ç
ebpst StsaTTjzÓTa Tjztar’ àpvTjpovstv zaXatàç
ÉTaipeiaç, àXX’ oÔtw zepiza.0wç rà za0’ t¡-
pàç àvazuvOàveoOat. HoXXàç àfopxv àpa rjj
èpop-eXsia Tàç yaptraç t^ç ToaaÔTTjç zpôç
Tjpàç eovotaç' zat ei'0s è£ôv ^ptv evțj atatœ-
rèpatç Ttatv àfpXiatç zat aui^ Ttva 0upT¡Síav
èvarà^at, ózwaoòv àvTapstêopèvooç tô Stazaèç
toô zpôç Tjpàç çtXTpou. ’AXX’ èzstSfj àXXwç
è’ôo£s Tip 6siip ôtotzovop-^aat sç ys tô zapôv
Tà tqpÁTepa zpá7p.aTa, TTjv àXvj6^ toùtwv et-
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu să
te păzească în Scaunul preasfinții patriarhi-
cesc și apostolesc al Tău cu pace și netul­
burată sănătate și voie bună, întru mulți
ani.
Am luat preasfințita scrisoare a Fericirii
Tale și, aflând de buna și préa-dorita
nouă sănătate a Ta, ne-am bucurat peste
măsură; am primit și sfintele-Ți rugăciuni,
și-Ți mulțăinim. Am aflat și cele'pe rând
însemnate, și în sfințita scrisoare, și în res­
pectatul pitac, și mulțămim întru toate
Reverenței Voastre,și primim părinteștile-Ți
sfaturi. De oare ce se apropie și vremea
când nădăjduim cu Dumnezeu să poftească
într’acoace Fericirea Ta și să ne bu­
cure cu prezența Sa, nu mai împovărăm
sfintele-Ți urechi cu vorbă lungă, ci numai
Te rugăm să avem totdeauna sfintele-Ți
rugăciuni, împreună și cu părinteștile po­
runci. Iar anii Fericirii Tale fie îndelun­
gați și pe deplin fericiți.
1711, Aprilie 10.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos:
Io Nicolae Voevod.
Nicolae Mavrocordat unui necunoscut'
Și aceasta e o dovadă strălucită a celei ma¡
mari prietenii a nu uită câtuș de puțin de ve­
chea tovărășie când ești despărțit prin atâta
depărtare a locurilor și lărgime a Mării,
ci a cercetă cu atâta căldură cele ce ne pri­
vesc. îți mulțămesc mult îngrijirii tale pen­
tru atâta bunăvoință față de noi ; și de-ar
da Dumnezeu să putem prin vești mai fe­
ricite să-ți dăm curaj și ție, răsplătind ast­
fel întru câtvă focul iubirii față de noi!
Dar, de oare ce altfel a socotit voia lui
Dumnezeu să orânduiască acum lucrurile

zóva, ogov èvywpsì p/çz-oç èzmroX^ç, rw Xoțw
Cw7pa^aa>Teç, oùx ¿xvijaojisv cot oz’ ctytv
zpoOstvar todto jièv èvreùOev ozotavoöv tó
7s vöv zym âvaxooȚtstv tw> àvtàvtwv eùpslv
èXziCûvrsç, toùto 54 Bappoôvtsç xop.taáp.evóv
cs tà 7pap.5j.aTa zat çiXov xáp.vovTa zarot-
zrtaáp.evov, oùx àvaêaXèaOat tt¡v ézizo'Jpíav,
áXX’ ooov oozw tà àzô t^ç çtXoao^laç çàp-
jiaxa çtXoypôvwç èzizàoeiç Tip TpaùpaTt.
Kaì ózóaa od XsXt¡0s rfy afy àltayacrov
zstpaXìjv ri Sei p.7)Xùvat; T2v zat -t¡ p.VTjp.7) Xíav
^ptv èartv òyXr^pà xai p.ovovoùx à'pôpïjToç' oti
ÔTjXaS^, èx vsapàç TjXtzta? ùzò tw țiaxapiq)
yzwfyopt Taîç Moôaaiçxat t^ tptXoaoyta aov-
TpaçsvTsç, èv zàvu ¿Xi^otç, zatà 7s tï^v zapoù-
aav toô ypovoo çopàv, è'j3oxtp.eîv èôoxoùpev.
Tô ôszarov Ss zal 07800V tfy TjXtziaç I'toç
èXaùvovrsç, stç tfy SaaiXstov AùXtjv sloiQ^-
ÔTpjisv xat T<o t^ç 78vtx?jç spjiïjvsiaç zwap.fy
07¡p.sv à^twp.aTt. ’E£ otoo 3t¡ apa rțj fytwț
xat tà tfy eoxXTjptaç èze8l8ot>, ivOsv pèv,
fkwpta tz zal vfj xa6’ Tjpépav zeipa twv zo-
Xtttxwv zpa7¡iátwv toô voôç xaraxaXXwopi-
vou, è'vQev Ss Ttpwv zpoaOvjxț] zat zpocoSwv
eùpoia. toô ^p.stépoü o’ixoü zepippsop-svoo, zal
povovouyl xXïjppnpoùvToç. 'O 7àp èv paxapicț
t^ Xz^st vjpèTspoç 7Svv7ÍTwp, S àoiStpoç zai
à£tà7actoç, tô xXéoç m zaÔ’ ^pâç atwvoç,
Taîç ^pwïxaîç àpstatç, aiç péypi OàpSooç
ézexóc¡i7¡to, èç togoùtov àz^pT^psvouç sîyev
sa'Jtoô, ou pùvov toùç èv Tțj twv ’OÔwpavwv
BactXsta tcôv oXwv zpocr/jzôtaç, àXXà zal
toùç zXetooç twv èv EùpwziQ SactXéwv, ôicts
zapà pèv roùrwv SacptXetç èxtyott^v ¿07]pspat
tàç sumptae, zapà Sè twv ’OOwpavwv où
pôvov è^atctoDç èzatvouç àzavtâ.v, àXXà zat
zoXoteXstç StSoaSat zpovoplaç. Toù Sè ybvtoç
Stà ts tô 7'/jpaç zai ttjv zoSaX7tXïjv voaov
fy’q àzstpTjzotoç zal wç tà zoXXà otzoo-
poùvtoç, èzstS-ij zai ^pstç, Sovàpswç e’tyo-
pev? totç iyveat totç èxetvo'J èzazoXo'JÔoùvteç
vjpev, zai èv ozottpoùv è7yetpïipatt tàç aùtoô
ùzoôfjXaç <poy^ç X070V èzsystv zaXwç ùzo-
Xapêàvovtsç, zat’ èzstvaç tà pstà yetpaç
Sttôôvopsv, xai oùtw zwç StüzvjpsToùpeOa t^
ÊactXsttp AùX^, ¿jets où zoppw zoo àysatàvat
toù zatptpoo 7¡0ouc çaiveaSat; àùtazozw ttvl
çopà vj tfy T^pstspaç otztaç eùSaipovia stç
tà zpoaw ywpstv où StsXtzsv.
’AXX’ èv toùtw ijptv oùct, xai ti¡v Stapovijv
twv zapo'vtwv sùfjytaç otopëvotç àxponjta,
è^aiçv^ç ëàaxavoç tùyv] zpoasSaXe- ipatSpw
ts tw zpoawzip xai pstStwvtt xai zoXXtp
zXstw xai xpstttw twv zapôvtwv ùztcyvG'jpsvïj,
445
noastre, zugrăvindu-ți prin cuvinte, cât în­
găduie întinderea scrisorii, adevărata lor
icoană, nu vom zăbovi a ți-o pune supt
ochi, nădăjduind, pe de o parte, că de acolo
vei afla oareșce ușurare a celor ce-ți
vin asupră, iar, pe de alta, încredințat fiind
că, ducând scrisorile și făcând ca un prie­
ten compătimitor, nu te vei da în lături
de a ajută, ci neapărat, cu prietenie, vei
pune pe rană leacurile filosofiei.
Și cele ce n’au scăpat din vedere ființei
tale vrednice de admirație, ce să le mai
lungim? A căror amintire chiar ni este
foarte supărătoare și aproape de nesuferit,
de oare ce, crescut din fragedă vrâstă de către
răposatul mieu părinte pentru Muze și filoso­
fie, pare că ne găsiam bine cu de tot puține
lucruri, după împrejurările vremii de acum.
Ci, a jungând la vrâsta de optsprezece ani,
am fost aduși la Poarta împărătească și
am fost împodobiți cu vrednicia de tălmăciți
al neamului. Din care clipă împreună cu
vrâsta mi s’a adaus și averea; pe de o parte în-
frumusețându-semintea prin vedereași încer­
carea zilnică a lucrurilor politice și, pe de
altă parte, fiind casa noastră îmbielșugatăși
învălurată aproape cu creșterea cinstei și
lărgimea veniturilor. Căci răposatul întru
fericire născător al nostru, cel vestit și vred­
nic de admirație, slava veacului nostru,
prin virtuțile lui eroice, cu care era îm­
podobit pănă la uimire, așa de mult își
legase de el, nu numai pe cei ce stăteau
în fruntea tuturora în împărăția Otomanilor,
dar și pe cei mai mulți dintre regii Euro­
pei, încât de la aceștia tot veniau zilnic
bogate laude, iar de la Otomani nu întâm­
pina numai laude neobișnuite, ci i se dădeau
și pronomii (privilegii) aducătoare de multe
venituri. Iar, când, de bătrâneță și de poda-
gră, tata era acum retras și stătea mai mult
în casă, de oare ce și noi, cât puteam,
mergeam pe urmele lui, și, în orice afa­
cere socotind bine că gândurile Iui bi-
ruiesc, îndreptăm după dânsele cele ce le
aveam de făcut și astfel oarecum slujim
Porții împărătești, încât să nu părem a
ne fi depărtat prea mult de datina părin­
tească: iară întrerupere fericirea casei noas­
tre nu lipsiă să înainteze.
Dar, când eram în această stare și cre­
deam că păstrarea celor ce Ie aveam era
culmea fericirii, de odată soarta cea pizmă-
tarețăne-a lovit; în chip strălucit și zâmbitor
446
èzôvraç pév, curò závn roi 6o')Xop.évo'jç,
àXX’ ouwç 008’ àvrireivovtaç, zapsztpszs: r^ç
zptv zopeiaç zai, tifi zarpi8oç àvaazâoro'jç,
zjsp,oviaç îrpoa/^nart zspa roû parpan èç
△aziav àîtaYayoôaa, piapía» zpa7[iárwv SyXq)
épéáXXet. Xàpiç op-wç rip K.púrtovt ! ’Eztrpa-
zè'vtôç Țap rijv r^ç Aaziaç, tifi zarà tifi
èztywptov tpavifi MoXSooXa/iac, Tjepioviav,
r^ p.èv zar’ àpyàç aatvotxrțj róxTj où za9v-
z$Uap.ev, wäre, r^ Xap.zpórvjri r/jç âp/^Ç '''-ai
r^ è£o’joicf zai àSeiq., aç r/jç '^sxoviaç ô-
zspoyìj zaì rô rwv àp/op.svwv èç zoXazelav
srotp.ov véip apyovri SacpiXwç etwOaat X°P’G—
Teîv, zataôr[[ia7W77j6évraç, r^ç p.èv roô zoivoô
rwv ózvjzówv wçeXsiaç apzzpà «ppovrtaai, z’j-
V7j7eaioiç Sé, àç toîç zoXXoiç <ptXov, zat
rpo'paîç éa’jroùç èziôoôvar Tj zat roûcwv [isv
oXiywpTjaai, ôeivaîç 8s zat a’jyvatç eta'popaiç
rpoyàaavraç tô ünifi.oov, èz’ ausasi twv
ózapxóvrwv zàaav zaravaXwaai ozonSfjV. Tt¡v
8’ èvavriav oXwç èrpàzïj[iey rpuy^ç os zat
pqfatàvTjç zat r/jç àXXijç ^SnzaGetaç toaoötov
zòppo) ȚS70vap.ev, wars zaì aôr^ç r^ç oytsiaç
àysiS^aat, po/Osiv 8s vôzrœp te zat ps6’
7¡p.épav zat zàvra XtOov ziveîv, ozwç sç yôvu
zápt^avra tà r^ç MoXSoêXaytaç stpàypiara
ózwaoñv àvopOwOsr/j, zai oï ts st> 7S70vôtsç
zat rô Xoizôv zarazo ov (ôaot, elç àzpav ze-
viav zat zazooytav ôzô twv zplv èzïjpsiwv
aüvsXaaSsvteç, t7¡v évs7zapsv7¡v zaréXizov zat
etç àXXoSazàç 8isppüijzeoav), ypTjatotépatç
èXziaiv, àvaztepwOsvteç, èç tà otzot zàXtv
szavazapttpstav, zat 8 zpiv èzavsXOoi zôgjioç
àypotç re zat zóXeatv. 'Ozôaa rotvuv ^p.îv
[isp.7]yàvT[tat stç rijv toótou zatópOwatv, zat
ozwç sv oXtȚtp Zpóvcp, ozoo ot>8’ ’tyvôç àv-
9pwzwv Tjv, zoXXat zaì zaXai xwp.ai zat zoXty-
vta, zóXswv a/Tjo-a zpoSstxvôvra, àvsyàvTjaav,
zal .oaTjpépat tà t^ç sotu/iaç szsôtooo, zav-
ra/oOsv ôr^wv oXwv ooppsôvrœv, f^p-îv p.èv
àzèoizev toôtwv à'prjTjatç, are stç tôv ^pwv
aotûv szatvov rstvooaa’ tawç 8s, et rtvt twv
țiXoXoțwv '¡i tifi twv Aazwv tatoptaç 007-
7pa(fij'zpoôp7O'j è'atat, où siwz^ zapaôpa-
p.sttat zai raùta.
. ’AXXà tà p-sv ttjç ^7sp.ovtaç outw zwç
s/àpst. 'Ozóaot 8s, rijv zpotspav ^p-wv szt-
ôoatv ôpwvteç, Stszpiovto zat 8tsppïj7vt>vto tip
<p0óv<p, ours t^ç MoXSooXa/tac rijv èzì tò
zpstrtov p-stacoX/jV, otite rijv 7¡p.etépav èzt
zXéov eò8oztp.7jciv apri șspstv s'xovtsç, fjou-
XÍa.v ooz Tj7ov, o’óts zàv Sstvòv za6’ 7¡p.wv
[iTjXavópsvot ôtsXtzov. Kai 8ïj, zpiptaatv oiç
ot8s 0sôç, toö zatà twv Jlóaxwv àvappa7svroç
făgăduind mult mai multe și mai bune decât
cele de față, ne desface, nu cu voie, nici
pe deplin hotărâți, dar nici protivnici, din
calea de pănă acum și, smulgându-ne din
patrie, dueându-ne peste Dunăre în Dacia
cu rost de Domnie, ne aruncă în haosul a
mii de trebi. Ci har Domnului! Fiind deci
însărcinați cu Domnia Daciei, adecă, în gra­
iul de acolo, a Moldovlahiei, nu ne-am su­
pus soartei zâmbitoare a Domniei, așâ încât,
ispitiți de strălucirea stăpânirii și de voia
și îngăduința pe care de obiceiu din bielșug
le dau puterea stăpânirii și aplecarea su­
pușilor către lingușirea unui Domn nou,
să ne gândim prea puțin la folosul de obște
al acelor supuși, și să ne dăm, cum li place
celor mai mulți, la vânători și plăceri; ori
a nu socoti acestea, dar, supărând pe supuși
cu grozave și dese dăjdi, să ni cheltuim toată
sârguința pentru creșterea averilor. Ci tocmai
spre calea din potrivă ne-am întors cu to­
tul; căci de plăcere, de lene și de altă desfă-
tăciune am fost așa de departe, încât nici
sănătatea nu ni-am cruțat-o, ci am muncit
zi și noapte, și toate mijloacele le-am între­
buințat pentru a îndreptă întru câtva lu­
crurile Moldovei căzute în genunchi, și bo­
ierii și ceilalți supuși (cari, goniți de cea
mai mare sărăcie și stare rea de pe urma
năcazurilor de mai înainte, își lăsaseră țara
și se răspândiseră pe aiurea), înaripați de
mai bune nădejdi, să se întoarcă iarăș acasă,
și lumea cea de mai înainte să vie pe la
țară și prin orașe. Deci câte meșteșuguri
am întrebuințat pentru îndreptarea acestei
stări de lucruri, și cum că, în puțină vreme,
acolo unde nu eră nici urmă de om, s’au
ivit multe și frumoase sate și târguri în
chip de orașe și zilnic creșteă fericirea, de
oare ce de pretutindeni se adunau toate
noroadele, nu ni se cuveniă nouă înșirarea
acestora, căci ele sunt spre a noastră înșine
laudă, ci poate, dacă vre unul din filologi
se va apucă să scrie istoria Dacilor, nu
vor fi trecute supt tăcere nici acestea.
Deci ale Domniei lucruri așă mergeau.
Iar câți, văzând înaintarea noastră de pănă
atunci, mai dăunăzi scrâșniau și crăpau de
invidie, neputând suferi nici schimbarea în
spre bine a Moldovei, nici creșterea faimei
noastre, nu stăteau degeaba, nici nu în­
cetau a meșteșugi împotriva noastră toate
cele rele. Și deci, pentru păcatele cui știe
Dumnezeu, stârnindu-se războiul împotriva

zoXsp-oo, zai Asòkét-l'ipaton, toû rwv SzuOwv
ZouXràvoo, toù où zàvo rot eùvoïzwç eyovroç,
oùts zpôç tôv çùvta, ours zpôç ïjpàç, si;
T7¡v BaatXeôooaav àœ'zop.svoo, tatç èzslvou
zapazXijasatv ôzsvôlôwaiv ó ^pétepoç BaatXEÙç
ZouXtàv ’Aypstïjç, zat r^-iç pèv àszovrt 70
6t>p.<Î> zapaXùsi r^ç àpyîjç, sv/etptCet S’ aùtïjv
△7]pt7jTpt<i> ttp KavtE¡itpf¡. yEv6sv rot ^psîç,
pèv etç tïjv èvefZoÔGav àvazâp^avteç, tïjç
zpotépaç pàXXov àêtaç, ïj r^ç tcôv Aazwv
7j7ep.ovtaç tïjv àzoôoXïjv ô'jayôpwç çépopsv.
Kazetvo ôè Xtav ïjpàç Sàzvet zat àô'jplav
oùz oXtvïjv èpzotei, ott, tïjv MoXôiêXaylav
àvopGwoat azobôàaavtsç, f/]v zatptíiav oùoiav
zat ïjv ôtà tOGOÙtwv ètwv èv rjj ÊactXsiw
AùXjj èztïjaàp.eOa è'pàzaç è^eyop'/joap-ev, èzl
t^ àzotiast twv zat’ è'toç toîç êaatXtzotç
tap.eiotç àzoôtôop.évwv zapà tïjç MoXSaÊlaç
tsXwv zat èç tàç àXXaç r/jç Tjyejiovtac àza-
pattïjto’jç Ôazàvaç aùtïjv xaravaXwoavtsç.
Kat l’awç pèv p-erptwrepov èyeyzetv etyojiev
tô zpâ7pa el pèyp! toutou è'atïj tà tïjç Çïj-
p.taç. Nûv ôé, toû ùzïjzôou zâvrț] zevop.évou,
toû ôè BactXswç où zaSoytévroç, àXX’ àzat-
toûvtoç tà guv/(6ï) ôwpa, xat êaputàtotç ypè-
eatv eautoùç èzsçopttaapsv, ôtà zoXXwv ypôvwv
èyzpatstç tïjç '^spovtaç èXztCovteç è'aeaOat,
zat èvteôOev où pôvov tïjv twv yp=wv àzô-
ttatv èx pà.atou ïjpîv vsv^aeaôat, àXXà zat
tòv zoX’jzXaoiacpôv twv ùzapyôvrwv pst’
où zoXùv ypóvov èzaxoXoufi^aat zpooôoztôvteç.
Oùtw rotvuv tô 7e vùv etv«t è'yet tà zaO’
ïjpàç. ’AXX’ o GD7ywp(joaç tïjv zpoaëoXïjv
toutwvt rwv ôua/epetwv 0sôç oùz etaaev T(pâç
èzl zoXù ypïjGtotépwv àpotpsîv èXziôwv. 'O
7àp yevvàôaç Aïjpïjtptoç, tô àzô XzuÔtaç àv-
ôpàzoôov, zattot zpoîxa tïjv ’^spoviav etXïj-
trtvç, zat zoXXâjç t^ç zapà rwv zpatoùvtwv
eùpevstaç zat çttXoypwGuvïjç àzoXaÙGaç, èzstôij
tôôtvsv è'xzaXat rà tïjç àzoaraotaç, tïjv MoX-
ôaStav zata.Xa.6wv, aveu àvaôoX^ç etç è'p7ov
7'7 et tô peXsrwpsvov, xat rwv p.èv ’OOwpavwv
àytatarai, zpoaywpeî ôè totç Môoyotç. ’AXX’
ó tppovïjp-attaç éanrôv te x^xelvooç èç àpxuç
èp.ôàXXet, xat,- ôtà rf¡c àzootaaîaç Cïjptav
èza7a7etv toîç ’O6wpavotç otop.evoç, totç p.èv
ôtôwat xatà twv èyOpwv vtXïjv, ouç ô’ w'psXïj-
cat czeùôet, toùç MoGyo’Jç, èç èzovetôtatouç
G’jvw0eî auvOïjxaç. Oùtw ôè twv zpa7p.àtwv
ywpïjoàvrwv, zai r^ç toû Kavrepipïj zpoôo-
otaç zatașcupou 7S7ovotaç, zàXtv, tïj toû
Kpeltrovoç eùp.eveta, ï(p.etépa eùGùt^ç xat
àOwôtïjç ôtqXtj 7S7OVS ttp ts BaatXet zat totç
èv réXet zai tw ôïjp.w‘ zat zàvteç àp’ sùxvj-
447
Muscaülor, și Devlet-Ghirai, Sultanul (sic)
Sciților (—Tătarilor), care nu prea aveți
bună aplecare, nici către părintele nostru,
nici către noi, sosind la Țarigrad, la rugăciu­
nile lui se învoiește împăratul nostru Sultan
Ahmed, și fără voia lui ne scoate din Dom­
nie și o dă lui Dimitrie Cantemir. Deci
noi, întorcându-ne în țara ce ne-a născut,
ni pare rău mai mult de pierderea sarcinei
de mai înainte decât de Domnia Dacilor.
Și aceia ne doare foarte mult și ni strică
inima nu puțin că, sârguindu-ne a îndrepta
Moldova, am cheltuit de-odată averea pă­
rintească și aceia pe care am căpătat-o, în
curs de atâția ani, la Poarta împărătească,
întrebuințând-o pentru plata birurilor date
de Moldova în fiecare an haznalei împă­
rătești și pentru alte cheltuieli nelipsite ale
Domniei. Și poate că am fi suferit-o
mai cu măsură dacă la aceasta ni s’ar fi
oprit paguba. Ci acum, supușii fiind în
sărăcie desăvârșită, iar împăratul neiertând,
ci cerându-și peșcheșurile obișnuite, ne-am
împovărat noi cu datorii foarte grele, nă­
dăjduind să păstrăm Domnia mulți ani și
că de acolo ni va fi ușor nu numai a plăti
datoriile, ci așteptând că va urmii, după
vreme nu îndelungată, și creșterea celor
ce aveam.
Astfel deci se înfățișează astăzi lucrurile
noastre. Dar cel ce a îngăduit năvala aces­
tor greutăți Dumnezeu nu ne-a lăsat mult
timp fără a ne împărtăși de mai bune nă­
dejdi. Căci eroul Dimitrie, robul din Sciția
[=de la Tatari], de și luase Domnia ca o
zestre și se învrednicise de multă bunăvo­
ință și prietenie de la stăpâni, de oare ce
se căzniii de mult cu nașterea hainirii sale,
luând Domnia Moldovei, fără zăbavă se
apucă de lucrul plănuit, și se desface de Oto­
mani și trece Ia Muscali. Ci acest om cu
gânduri deșerte se vâră. în laț și pe sine
și pe aceia, și, socotind ca prin răscoala
lui să aducă pagubă Otomanilor, acestora
li dă biruință asupra vrăjmașilor, iar pe
aceia pe cari se sârguiește a-i ajuta, pe
Muscali, îi împinge la tratate rușinoase.
Și, astfel desfășurându-se lucrurile, și tră­
darea lui Cantemir fiind descoperită, iarăș,
cu bunăvoința lui Dumnezeu, dreptatea și
■nevinovăția noastră s’au făcut vădite împă­
ratului și dregătorilor și întregului popor;
și toți deci binecuvintează numele nostru
și ne judecă iarăș cu toții de obște vrednici
448
pouct tò ^jiérspov ôvopa, zaì atiliiç zoivg
(plinto T’gç ^yejioviaç à|iû'jç zptvo'jatv. TIpsïç
Sé, perà òazpówv zai arsvaypwv oXwç voöv
rs zai tp’jyijv 0s(p rcpOTgXwaavTsç, zatà tò
aȚtov aòtoo OiX-gpa SiotzovopgOgvat tà zaO’
•gpàç èzrevwç tzsreóopsv.
1711, 2eîttep.6ptov 3.
(Legrand, o. c., IV, pp. 51-5, n» 39.)
CCCCLXXL
17n- Nicolae Mavrocordat către leroteiù Comnenul (doctorul Ioan), Mitropolit
7 Octom- je Dristra) despre drumul lui spre Dunăre și noua datorie de Domn.
vrie.
NtzôXaoç Maupozopôàroç tip îtavtspwtattp
MTjtpoxoXtvț] âpôatpaç, zopúp ’kpoOétp.
"Oaov tò àvézaôsv vjpwv rcpôç tt¡v npetspav
çîXtjv zaì tspàv zs^aXàjv çtXtpov tapev rpuct’
aót7¡v XsX-g6évat, rcoXXàztç rcsìpav etX^yotav,
àXXà zaì t^ç eoXaêeiaç tò ùrcspêàXXov, <p
zaì tò órcspsy&v fgç iepapyiaç, țj zezôapïpat,
fepaipûvteç StatsXoôpev à£ìwpa‘, zaì tàç sp-
yôtouç zaì srctztïitouç àpstàç atç rceptaté-
yetat ttpwvteç on ôtaXsXoircapîV, rcàv'J zaXtbç
oîôev. Cotto ôè yvwpvjç syooat, twv toô Aa-
voûôewç vapàrwv tà èz t^ç ùpexépaç soayoûç
(poy^ç rcTjVâCovta peîQpa rcoXXcp ^Sôtepa àv
-gpîv arc^vr/jcsv, àts <poyjp àpSsùobaa, zat
zapôiav òrco twv êtwttzwv ypovttôwv anypw-
aav rcXo'jatwç rcott'Çovta, zai rcvsujiattz^ç 6'j-
pvjôiaç zatazôpwç s'p^opaövra. ’AXX’ èrcstôï]
tà pèv toô rcotapoô psïOpa rcpô ¿<fÔaXpwv
7¡ptv 7é?civs, zaì tò toôtwv pstaXaôetv èz
platou, ttjç ôè upetépaç véztapoç zai àpôpo-
ataç '^ôbrépaç 6éaç zai ôptXiaç àrcoXaôaat,
zai tàç kpàç eoyàç ts zai sôXo^taç aoto-
rcpoawrcwç àpoaaaôat tavôv, zattot rcàvo èç>s-
twç èyo'jatv, où ^éyovev è£ôv, ourw, zaXwv
èyoôtwv TjpotpTjZÔteç, petàzat^ipetaç tô rcpôaw
v/jç ôôoo ôiTjvôaapev àv, el pi], tôv ôeôtspov
rcXoôv, zatà ràp rcapotptav, àarcasàpevot, rg
ôtà ypappàrwv ôptXiq rgv àrcotuytav ôrcwaoôv
èôsparceôaapsv. Ilpoasponpsv àpa ti¡v Tpsrépav
IlavtspótTjta tatç atatwtàtatç rcpoapgagci zat,
per’ etXtzptvetaç zai eoXaëetaç t^v tepàv aô-
rgç ôe£tàv àarcaCôpsvot, Xiav aôtgv àvrtoo-
Xoùpsv, orcwç, tïjv rcpôç g pàç àyàrcgv àzépatov
ôtatTjpoôoa, ev ts tatç rcpôç 0sôv èvtsô^sat
pvstav gpwv rcotobpévTj zai wv a?twv aotTjç
euywv zai euXoftwv pstaôtôoôaa, pg ôtaXetrcot.
Taúvg yàp eôéXrctôéç èopsv zai tijV àvwflsv
àpwvgv èrctyopvjetaÔat, g zaì pôvg rcàaaç
àvaflévteç tàç èXrctôaç, rg auOtç gptv èprct-
ateoflsta-g 'g^epovìa rgç àXXsrcaXXïjXatç èrct-
de Domnie. Ci noi, cu lacrămi și suspine
îndreptându-ni cu totul gândul și sufletul
către Dumnezeu, ne rugăm statornic a se
economisi după sfânta lui voie lucrurile
noastre.
1711, Septemvrie 3.
Nicolae Mavrocordat preasfințitului Mi­
tropolit al Dristrei, domnului Ieroteiu.
Știm căȚu cunoști foarte bine iubirea noas­
tră cea veche către Sfinția Ta dragă nouă,
de oare ce adesea a fost încercată, dar știi
foarte bine și evlavia covârșitoare cu care
statornic cinsțim înălțimea ierarhiei cu care
ești împodobit, și n’am lipsit a ne închină și
virtuților înnăscute și câștigate cu care ești
încununat. Așă cugetând deci, mi s’au părut
râurile ce izvorăsc din sufletul vostru cel
bogat mult mai plăcute decât valurile Dună­
rii, de oare ce ele răcoresc sufletul, și inima
uscată de grijile vieții o adapă și o umplu
de mulțămire sufletească bogată. Dar, de
oare ee cursul râului ni-a ajuns acuma supt
ochi, a le avea și pe acestea eră ușor, iar
a ne împărtăși de nectarul și ambrozia
voastră, de mai plăcuta privire și convor­
bire, și a căpătă sfintele-Ți rugăciuni și
binecuvântări, văzându-Te cu ochii, de și
le doresc foarte mult, nu s’a putut; astfel,
neputând dobândi bune îndreptări în, cale,
am fi urmat drumul nostru cu tristeță, dacă
întrebuințând, după parimie, a doua trecere,
n’am fi suplinit oarecum lipsa prin întâm­
pinarea scrisorilor. Ne rugăm deci de Prea­
sfinția Ta cu cele mai fericite rugăciuni,
și eu suflet curat și cu evlavie sărutându-Ți
sfințita dreaptă, ca, păzind neatinsă iubi-
rea-Ți către noi, în rugăciunile către Dum­
nezeu făcând pomenire și de noi și împărtă-
șindu-ne de sfintele-Ți rugi și binecuvântări,
să nu ne părăsești. Căci astfel avem bună
nădejde că ni va veni și ajutorul de sus;
în care singur puindu-ni toate nădejdile,
ne-am dat pe noi Domniei, iarăș încredin­
țate nouă, a Daciei, care, de atacurile unora
împotriva altora și de robii, e nimicită și
aproape cu totul răsturnată; știind bine de

Sposate xat a’.ypaXwaiaiç è^trrjXo'i xat povovoò
xatà xpàroç àvaatàtot» yô'/îv/jjrsvTjç ûaxtaç
èauroùç èxtSsôwxap.ev oòx à'/veouvreç ôxôaTjç
7spst Soayspstaç, xatà t'ijv xapoùaav toù
ypôvoo çopàv, Tj taótr¡ ôt&txTjotç, àXXà 0£q>,
xap’ tp xat tà àSévara Sovatà, oXwç teQap-
pTjxótsc, xat tôv àx’ èxetvTjç t^ç XTj7Tjç sXsùv
àvap^Tjptatwç èXxiCovteç, Stà 7s twv ôperèpwv
ÊÙa7<ûv xat soxpoaSsxtwv èvreùiewv.
1711, 'Oxrwpëpiou 27.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Gedeon.)
CCCCLXXII.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara , despre sosirea sa la
Iași, buna primire de toată țara și grija ce poartă mănăstirilor Sfântului Mormânt.
Maxaptwtats, a7ti»tats xat aoywtate Ila-
tptàpya t^ç a7taç xôXewç 'hpooaaXTjp. xat
xàavjç IlaXaiGtivTjç, èv Xp'.arw xársp asoaa-
[itiótats, t'ijv Tpetépav Maxaptónjta pet’ eô-
Xaësiaç xpoaayopeôopev xat t^v tepàv aut^ç
Ss£tàv àaxaXôpsOa, êeôpevot roù xavtoSovâpo'J
0soù và tîjv 8:ay6Xattț] etç tôv a7twtatov xa-
rptapytxòv xat àxoatoXtxôv aùt^ç ©póvov èv e’t-
pTjvțj xat àStaastatto 07tetq. xai sÔTjpspwf, petà
paxpoêtôtTjtoç. ’ExstÔTj, Getto sXést, Stà twv so-
ywv t^ç 'Yperèpaç Maxaptôtïjtoç, t^ 8 toù xa-
povtoç, TjXOopev 07tstç etç tôv ^pétepov ao-
ôsvrtxôv ©póvov, 8sv èXsitpapev và 7pà<pwpev
xpôç aotTjv, wç èv . Xptattp oeôaaptwtatov
Tjpwv xatspa. ’ESw ôXot, xat àpyovteç xat
Xotxôç Xaôç, pàç èSsyÔTjaav pera ps7aXvjç
yapàç.’Axô tàç xpoXaëûùaaç opwç àvwpaXtaç
xat xaraôpopàç eopopev tòv rôxov etç pe-
7àXïjV àS'JVapiav. Móvov ó xava7a9oç ó ©eôç
Stà rwv ¿7twv ttjç sùywv và pàç èvtayùoT)
xpôç à7a07jv xoëépvTjatv. ’EXàëopev xeptya-
pwç xat rô àxô ’ASptavo'jxôXewç tepôv 7pàppa
t7jç 'Tpetépaç SeSaaptôtrjtoç, xat è£ aùtoù
tijV ètpetijv aur^ç t>7teiav xXïjpw'popïjôévreç,
è'/àpïjpsv pe7àXwç. Atà Sè ri¡v xpoaijXwatv
aôrjjç, èxetSîj anvetxàÇopev ort rstvet etç xa­
Xôv, xeptpévopev èv 0X1719 tTjv etÔTjatv. Atà
rà a7ta aotTjç povaotTjpta xat toùç xavo-
atwràtovç aot^ç ^oopévooç, àç è'ysi xXijpo-
yoptav ott Stà t'ijv Stàxupov eoXâëetav xat
stXtxpivearâtTjv èv Xpfortp ¿7áxT¡v, èxoù etç
tïjv Tpetépav XeoaaptwtTjta tépopev, xat Stà
rijv xpoôupiav Sxoù eyopev èv toîç àvTjxooot
tip xava7t<p xat Çwooôyw Tàycp, BéXouatv
iys: èx pépooç paç rijv SuvatTjv èxioxetptv:
ó xavà7a0oç ©eôç póvov và xapè^qj è'fàptX-
58183. Vol. XIV.
449
ce năcazuri geme, în starea de acum a lu­
crurilor această țară, dar, încrezându-ne
cu totul în Dumnezeu, la care se pot și
cele cu neputință., și nădăjduind cu sigu­
ranță milostivire de la acel izvor, prin ru-
găciunile-Ți bogate și bine primite.
1711, Octomvrie 27.
1711,
14 Novem­
bre.
Prea-fericite, preasfințite și preu-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ța și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
sa te păzească în Scaunul preasfinții pa-
triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulțiani.
De oare ce, din mila lui Dumnezeu, prin
rugăciunile Fericirii Tale, la 8 ale acestei
luni, am ajuns sănătoși în Scaunul nostru
domnesc, n’am lipsit a-Ți scrie, ca la al
nostru părinte prea-respectat întru Hristos.
Aici toți, și boierii și cellalt popor, ne-au
primit cu bucurie mare. De tulburările și
năvălirile de mai înainte am găsit însă țara în
mare neputință. Numai prea-bunul Dumne­
zeu prin sfintele-Ți rugăciuni să ne împuter­
nicească pentru o bună cârmuire. Am primit
cu plăcereși sfințita scrisoare din Adrianopol
a Reverenței Tale și, aflând din ea cea nouă
dorită sănătate a Ta, ne-am bucurat mult.
Iar, pentru trecerea Ta, de oare ce bănuim
că tinde spre bine, așteptăm în scurt știre.
Pentru sfintele-Ți mănăstiri și prea-cuvioșii
Tăi egumeni, află că, pentru aprinsa evla­
vie și prea-curata iubire întru Hristos, pe
care o purtăm Reverenței Tale, și pentru
graba ce avem în cele ce se cuvine pentru
preasfântul și de viață primitorul Mormânt,
vor avea din partea noastră ocrotirea ce se
poate: numai prea-bunul Dumnezeu să ni
dea putere de o potrivă cu voința. Deocam­
dată, pe câți sfințiți egumeni i-am aflat,
57
450

Xov rjj ösXijast, ri¡v Sóvaptv. Karà tô zapôv,
oaotjç àytouç ^Youpsvouç ïjupapsv, toôç sôsy-
Oïjpsv çtXo^pôvwç xat toôç szapaȚȚEtXapsv
và YpàtpoDV 'YpETspa Ssêaaptôr/jTt Tïjv
xaraataaiv twv ispwv aur^ç povaarïjptwv.
HapazaXoùpsv Sè và ëywpev zàvroTE rà tspà
auTïjç ypappara etç SujXwatv rïjç èiper^ç auv/jç
uyteiaç, psrà zai twv àytwv auTïjç eoywv. Ot
ôs ypôvot v/jç 'YpETÉpaç Mazaptôr/jToç stïjaav
0eó6ev zápzoXXot xat zavsuTÙystç.
1711, Nospêpiou 14.
Tïjç 'YpETépaç MazaptÔTïjTOç ulôçsv Xptattp
xat oXwç etç toôç optapoùç.
’Iw. NtzôXaoç Bosêôôaç.
î-am primit prietenește și li-am spus sa
serie Reverenței Tale starea sfintelor Tale
mănăstiri. Ci ne rugăm să avem totdeauna
sfințitele-Ți scrisori spre vădirea sănătății
Tale dorite nouă, împreună și cu sfintele-Ți
rugăciuni. Iar anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu foarte mulți și pe deplin fericiți.
1711, Noiemvrie 14.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.

(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lni Manuil Gedéon.)

CCCCLXXIII.
1711, Nicolae-Vodă Mavrocordat către fiul său Scarlat, despre durerile ce-i
‘20 Noem- pricinuiește boala de friguri, în suferința căreia l-a lăsat pe acesta, pe care, de mic,
vrie.
și el și Alexandru Exaporitul l-au încunjurat de speranțele lor.
NtxôXaoç MaupozopSâroç Tip ntip àÓTOÙ SzapXártp.
Kat zaO’ sauro psv àOoptaç ou aptzpâç zpó^svov tô zs/wpiaSat twv ftXràTwv àXXà
TÒ zupsTtp xàpvovrà as zaraXtzsiv szérstvs tïjv Tïjç ’}uy^ç aönptav, war’ ouQ’ óSsuovra, oute
xaraXúovTa zapapuQtav soptazsaöat, àXXà Stïjvszwç ouSsv pstov T(j àvtcp Tpnyoùaôat pe ï] as,
^tXraTS xat szépaaTs zat, Ttp zaúpart toù zupsTOÙ. Kat, SeSïjXwzôtoç aou, àzaXXavévra ïjSï]
Tïjç vôaou, Tïjv zptv as àvaXaSstv OȚtstav, xai opxov zpoasztÔsvTOç etç êsêatwatv TauTïjat Tïjç
à^aO^ç. àn$Xtaç, ouzw rïjç àOnpiaç zavràzaatv àzijXXaYpat (rà ?àp zarptzà azXayyva saasi
SsSotzs zspi rà Tsxva, xat t^ zpôç aurà à^àz^ ipXsyôpsva pupiatç stwOsv uzôvotatç ápúaasa-
6at), zàvu rot oXîțîjv zapapuOtav supov wç ouzw tï]V aïjv àvàppwatv xat û^tstav zszXïjpoçpô-
pïjpat. Kat "va pïj èztzpùtpwpat tïjv àaQsvstav .Tïjç sp^ç tpuy^ç, oùS’ àzaXXa7ijaopat Tïjç zspi
Tïjç aïjç t>7tEtaç çppoVTtSoç psyptç av ttjv zaF ô<ptv 6sav s^otxovopïjaT] tò Qsìov. Tote ôïj, sppw-
pévov as ’tSwv, yapâç zat suțppoao'vîjc spzXEWç zsptZTÔ£opat zat ràç àzô arôpaToç sôyàç
sztSatptXsùaopat. Tò Ss țs vùv syov, sv9sv psv ZTOtof zat uzovotGf TapaTro'pevoç, IvSev S’ sX-
ztatv àfaeatç ozwaoùv (puyaywYOÙpsvoç, ràç àzô zapStaç Euyàç sy/apàTTw Totç vpàppaatv,
wv tô zsipaXatov àatvîj Siarz¡psta6at as t Zjv spïjv àyXatav, T^j toù KpstTTOVoç supsvsicf aupçn-
XaTTo'psvov zai ÔYtEtaç àzoXaùovTa, ïjTtç zpïjztç saTt twv àfaOwv twv zarà tô awpa. TaÔTïjç S’
àzoXaùovTà as àzpl$ sysaQat zavTOtaç zatSstaç ^ziar’ sp'ptaêïjTW. Ilwç ?àp àp'ptaSïjTotïjv, oç
vijztôv as ovra zat povovoùz iv azapYàvotç, toù ts pazaptrou zàzzou xàpoù toù çùvtoç tocç
Ypüvaatv sztzaOijpsvov, pàXa zpoSùpwç toîç sç zatSstav Tsivouat Xo\otç uzsyovra rà wra zat
èvtOTE àaTstwç àvaznvOavôpsvov psrà zXstaTïjç , swpwv Tïjç QupïjSiaç. "Ots Sïj àpçÔTspot, o te
aôç zàzzoç xàyw, twv zspi aè zaXwv zàyaôwv ■ sXzéSwv zXïjpstç Țsvopsvot, àXXïjXotç auvïjSo'pEÔa,
zat aot TqS (piXraTto yaipovTSç apa zai Sazpùovrsç, ózo'aa atata zai çatSpà àzô péaïjç tpuyïjç
szsuyôpsQa. ’Eppwoo zat C^6t èztStSoùç apa ïjXtztcf te zai àpsT^j.
1711, NospSptou 20. i

(Legrand, o. c., IV, pp. 56-7, n° 41.)

 451

CCCCLXXIV.
Nicolae-Vodä Mavrocordat către dascălul lacov, despre grijile sale ca vni,
Domn și starea tristă a Moldovei. i-iu Decern
Tip ôiôaaxàXip zòp ’lazwôqi.
üoXXà {lèv xaXà xàyaÔà î:apà t^ç àXïjfloôç ïptXiaç ózóoo’. raÙTQV o’ôaat tîjiàv àpùovtaf
aXXà x^xstvo ouôîvôç êXarrov nò petà xoXX^ç r^ç xappTjoiaç àXX^Xoïç àvaxotvoùa0at toùç
tptXtcf a'JVTjp.p.èvo'jç, ó~óaa Être ôôovïjpà, site repzvà 0arépw toùtwv âzavrijogie. Kàvt£ô0gv apa
àpùÙ^tov oavjv wysXetav eùptaxovtat où {lóvov ôzataaoûv àvîaç xotrftCójievot, xat xaOàzep
rcatwviotç ttaî çappazotç, toîç îtapà twv çtXoùvrwv zapap.ü0ï]ttxoîç XoȚotț 6spazïuôp.svot, àXXà
Si¡ xat tà ôojiïjpîatipa xat tspiïvdtepa, tr¡ jxetà twv tptXwv xotvwvîof ôiîtX^v <fèpst tTjç r¡Sovr¡i;
TTjv ataôïjatv, Tl ôè pvjxùvw tòv X070V; Oùyî xoXXàxtç, w tpiXïj xeyaXîj, èv rçj zpôç àXXTjXouç
ojitXttj éxatépo'j toùtwv íts7tetpá|ie6a; Kat rwv {lèv Tjôéwv xat tspxvwv ôa<ptXwç àxoXeXaùxajiev
ajiyôtspot t^ apo'.êaôôv xotvwvtq. xaî p.etaôwoet, tr^ àxoXaùagwç ours xarajiEptaOsiar^, oîit’
eXatrœÔEtaTjç, àXXà pàXtata Oa'jjiaatav ttvà xpoaOvjXTjv siXT^otac èv ôè toîç Xurcoôat xat
àxoxvaio'jat [isȚâXîjv eùpo|iev xapap-uOtav, ors [ièv xooyiaOévrsç, èviors ôè xat xavràrcaatv
axaXXa^svteç zrfi evaxTjtpàcnjç àù'jpîaç; Nôv ôé, IsetoTj àXXïjXwv xávi rot òtsaOr(xa[iev, ootw
gûlav rtp Kpstrrovi, xat t^ç xat’ ötptv 0éaç xat œjvo'jataç à{iotpoô[iev, iva jitj ti)ç mvffimç
tpoy^ç, TjV Tj àXTjO-ijç ytXta yopTjysîv etwOsv, oXwç àxoret'jyTjXÔtsç, ôoa'pôpwç ôtaxstaôgsOa,
èyyapàttetv âvaȚXaCopeSa toîç 7pàp.[iaatv, àxep arcò atop-aroç àa^aXsarepov styopsv àvaxotvw-
oaaôai tjj sp-p-eXetop, vat fiïjv xaî èx toô rcapa/pT^j.a twv [leXtppùrwv aùtùç Xoțwv èrcaxoôaaf
.àXX’ àoitaowpefla tôv ôsùtspov rcXoôv, tô Sx¡ Xi 7Ôp.evov. . _
''IcQt totvov, w ^tXot'/jç, ott rà xaù’ '^pàç Află deci, prietene, .că'lucrurile de-la
àXXwç eyonatv i] Sozst toiç rcoXXoîç. Ot pèv noi stau altfel de cum se par multora. .Căci
7àp ^jiàç jiaxaptÇo’jatv, are {ietà êpayùv unii ne fericesc pentru că după scurtă vreme
ypovov aùQtç rijv ^ejiovtav àvgtXïjçpôtaç, zaî am căpătat iarăș. Domnia și ațn dobândit
t^ç rcapà toô BactXéwç xat twv rcap’ aùttp bunăvoință de la împărat și de la cei ce
tà rcpwta tpepôvrwv eùvotaç àrcoXaùovtaç. Tl- au cele d’intâiu locuri pe lângă dânsul.
¡isîç ôé, t<>) toîç .rcoXXoîç èxttfôovtp xaî ÇïjXwrtp Iar noi, neînșelându-ne de loc de înfăți­
.rcpoawrcsiip ^xtat’ èrctorj{iévot, etç rvjv èvôoré- șări pizmuite și dorite de mulțime,, ni
pav twv rcpaypâtwv xaràataatv tàç dtpetç aruncăm privirile la starea de mai lăuntru
èxtêàXXoptev, xaî twv te Ttapcp/^xdtwv tz¡v a lucrurilor, și nu părăsim amintirea lu­
[iv7jp.TjV oùx àrcoti0éps0a, oùôè rí¡v rwv èç crurilor ce au fost, nici nu suntem necu­
toùztôv èvôejrojiévwv JtotxtXtav à^voGUjisv. Kat noscători de caractèrul deosebit al celor
toùtwv àpa t^ àvaxoXijaet r¡ xatá ye tô îtapôv ce vor fi de acum înainte. Și, țiindu-le
ôoxoôaa toîç zoXXoîç eùxXvjpta, xaôàxep àxàv- minte, ceia ce li se pare multora fericirea
0atç aup.xteCopév/), xàvj rot àp-’jôpà xaî de azi, ca una ce e încunjurată de spini,
àvexata0T{toç Ytfvetat. ’AXX’ oùô’ eùxXvjpiav se face cu. totul întunecată și nesimțită.
șțwțs taùtTjv èvop.àaatp.t, ^v ôaTjpépat roaaôta Iar nici fericire n’aș numi-o pe aceasta, pe
.àvtapà.xaî X'jzïjpà xepteipyo’jat, xcfî tí¡v èp-?jv care zilnic atâtea lucruri supărătoare și triste
àxoarù'f o'iat xapôtav, oùôè àxaptataç ^ôov^ç o strâng de jur împrejur,, și inima mi-o
aïo07iotv Xaëetv aGvywpoôvra. Kaî noîov oot tulbură, neîngăduindu-i măcar a lua sim­
zpwtov twv xpô ¿-pOaXțiwv àvtapwv xata- țirea plăcerii celei puține. Și care lucru
Xé.fw; Tip ÈXeetvTjv twv otXTjtôpwv zatàotaatv, din cele supărățoare să ți-1 pun întâiu îna­
ot, xarà tôv xpoXaëôvta p.etaçù ’O0wp.avwv intea ochilor? Starea cea vrednică de milă
xaî Móaywv xôXep-ov, Xtav àzTjVoôç tije tùyjjç a locțiitorilor, cari, în războiul trecut din­
xexetpavtat, èzatépoo toô atpatoô xapavà- tre Otomani și Muscali, au încercat o soartă
Xwp.a 7ev0p.ev0t, xaî où p.ovov tà ôvta à'piQ- foarte crudă, fiind prada amânduror oști­
pvjpévot, àXXà.xat xatôwv xaî Țovatxwv xaì rilor, și nu numai despoiați de avere, ci
aoȚȚevwv è'pï|p.ot xaraXe’.tpOévteç; Kai Sr¡ Saat lăsați și fără de copii și de femei și de
wpat wç t^p-àç tpottwvteç ot tàXaveç oyetXtwç rude? Deci, în tot ceasul, săracii, viind la
àxoXo'pùpovrat, tijv twv. atyp.aXwtta0évrwv noi, plâng jalnic, cerând liberarea celor
àxoXùrpwatv atevaYpotç àXXeitaXXijXotç xaî robiți, în suspinuri necontenite și cu șiroaie
xpoovoîç ôaxpùwv èXeetvwç à~attoôvteç, àvtt- de lacrimi, rugându-se, implorând, ridicând
452
êoXoôvtsç, èxXtzapoôvTeç, /jipa? atpovTeç,'nor-.
*vtwpevoi Sare xat ^p.àç, xtxpwç èziôaxpôïtv
aÙTOîç xai sç oixrov àvayXe7O|iévouç, ooSsvôç
<peiöeo0at ôzèp t^ç èXe'j0spiaç twv è^TjvSpa-
xo3ta[Aévwv. ’AXX’ twv Sxt>0wv àx^veia xai
àzovota iç ToaoÔTOv zposëvj, Sats oute tßV
zapà toô AuTQXpàTopoç atpoSporárwv ózèp
t^ç twv MoXSàëwv àzoXûaewç xpoataȚp-ârwv
o63’ ôzwaoôv tppovTÍCstv, zpoyàas'.ç Sè (pe'jSeiç
eópíaxeaOat, xai p.optaç àvaëoXàç xXw0ovtaç
àzavaivsaOat ri¡v twv alyp.aXwna0évTwv èzt-
aTpoyijv. Oux eatï] Sè p.éypt toótoo twv
Sxu0wv xaxoopyia, àXXà 8f¡, oía twv. zarpqiwv
àvpwv, twv zat’ àp.çoTépaç toô lepâaoo ~o-
Tap.oô ô/Oaç xetp-évwv, toôç àOXtooç MoXSà-
êouç èxëaXôvTeç, xàxstvœv àvrtxotoôvTat xai
xarax'jpteôetv xetpwvraf xai, Stà rijç 7ju.wv
zpoaXtzapijaewç St’ èztTa7^ç twv IStwv àp-
yvj7wv è$w0oóp.evot, Sazep K.7jpsç xai ’Eptv-
vôsç àva^pavévTSç èj ^So'j zàXfv èztaxijz-
Tooat xai toîç aôyéat twv SaaTijvwv otxïjTÔpwy
èzixà07jVTat. Toaaôra Sè état tà Te ^p.wv
aüTWv xai rà twv ¿y’ 7jp.àç etç 0eôv zXïjfi-
p.eXii|iara, wäre Tj) zapà twv Sxt>0wv èz7]peicf
zpoaezetaypTjaai xai ttjv zapà twv IIoXwvwv,
twv tizó Ttp Sëextaç p7¡7t tsXoúvtwv’ ot, èç
|ièv tïjv èvevxapévTjv oùx è'yovTsç èzavaxàp/pa!,
èv Sè toîç zsptywpotç ttjç Teftvaç ou 6’jvà-
p.evot ’Stapxwç àzoC^v, azavrsç Stxtjv àvpioo
yetjJ.àppo'J etç tt¡v MoXSaëtav xaTapp'jévreç
xai zpoaapàçavTeç, zàv tô zpocT'jyôv zapa-
aôpo'jatv, oXaç otxtaç, oXooç àypoôç è^aya-
vtCovTêç, xat rà Xettpava t^ç S0wp.avtx^ç xat
axo0tx^ç xai [loa^tx^ç XaTaSpoji^ç, rà Te zpôç
Tpoțpîjv àvaptaìa xai toùç àpor^paç 6oôç, wv
ot èXeetvoi otxfjTopeç Tà [lèv xaflàzsp 6apô-
Ttjia xetpjXta èv Taîç ózò 7^v àzo0Tjxaiç
SteawaavTo, twv Sè ooSèv ptetov 7] twv zatSwv
zpoasXtzàpo'jv t^ yjXaxjj, [lerà zoXXTjç t^ç
Xôoaïjç xaTaSazavwvTeç. 'Hfisîç Sè, Oearai
twv TotoÔTwv 7t7vop.evot. xai [léaTjv ôaxvôjie-
vot rijv xapStav, oox ëyop.sv àzoxpoôaaaôai
rà èztxetjieva yaXszà, àXXà zàaijç Oepazetaç
àp.7jyavoôp.ev. üoXXàxtç yàp Ttp ^p-erépip Au-
TOxpaTopt xai toîç zapaSovàaratç SeSïjXwxôreç
wç ëxst Ti* ^P«7p.aTa, otiôèv àXXo'et pj]
SatptXetç ôzoayéaetç àzTjveyxàp-efla, at rijv
obzw 0epaxeiav èza77éXXovTar -qv fj toô 0eoô
xparatà yetp, twv Soarrçvwv otxijTÔpwv xai
vjjiïv xaTOtXTtaap.èvTj, Tayéwç otxovopztjaete. Kal
Taùra [lèv azep è'tp07jp.ev SteXOovTêç, xaizsp
zàv ptérpov SSôvïjç ôzspzaiovra, jierptwç av
Tjvé7xap.ev, yprjOTOTépatç : èXztat zapap.'j0oô-
[xevot, àXX’ èxsîvo 7e SttxveîTat pjjeXwv xai
mânile, jăluindu-se; așa încât și noi, appin­
zanti n-ne a lăcrăma amar cu dânșii și a-i
compătimi, nu cruțăm nimic pentru liber­
tatea celor prinși. Dar nemilostivirea și
nebunia Sciților a ajuns pănă într’atâta,
încât nu Ii pasă cât de puțin nici de po­
runcile cele mai grozave ale împăratului
pentru slobozirea Moldovenilor, ci află pre­
texte mincinoase, țesând mii de zăbăvi pen­
tru a refuză întoarcerea robilor. Și nu s’a
oprit aici răutatea Sciților, ci, scoțând cu
sila pe bieții Moldoveni din ogoarele pă­
rintești ce se află pe amândouă malurile
Hierasului (=Prutului), se pun de pricină
și pentru acelea, și încearcă a le stăpâni;
și, după stăruința noastră, scoși de acolo de
către' chiar căpeteniile lor, ea niște Parce și
Furii răsărite din Iad iarăș se aruncă și sta
*
pe grumajii nenorociților locuitori. Ci atâtea
sunt păcatele noastre față de Dumnezeu și
ale celor de supt noi, încât pe lângă pa­
guba de la Sciți se adauge și cea de la
Polonii ce se află la porunca regelui Sue­
diei; cari, neavând cum să se întoarcă în
țara lor, și neputând trăi îndestulător în
împrejurimile Tighinei, alergând cu toții și
revărsându-se ca un șivoiu sălbatec în Moldo­
va, dau peste tot ce întâlnesc, nimicind toate
casele, toate ogoarele, cheltuind cuturburare
și rămășițele năvălirii otomane și scitice și
muscălești, cele trebuincioase hranei și boii
de muncă, din care nenorociții locuitori pe
unele le păstraseră în beciurile de supt pă­
mânt ca pe niște lucruri scumpe, iar pe
alții nu mai puțin decât pe copiii lor se
rugau să-i păstreze. Iar noi, privind astfel
de lucruri și atinși pănă în mijlocul inimii,
n’aveam cum să răspingem greutățile ce
veniau asupra noastră, ci nu știam cum să
ne ajutăm. Căci adesea, vădind împăratului
nostru și Vizirilor cum stau lucrurile, n’am
cules decât bogate făgăduieli, care vestían
o grabnică tămăduire, pe caresăni-o dea pu­
ternica mână a lui Dumnezeu, milostivindu-
se de nenorociții locuitori și de noi. Și aces­
tea ce le-am străbătut din voia sorții, deși în­
trec toată măsura plângerii, încă le-am mai
suferi, mângâindu-ne cu mai bune nădejdi,
dar ceia ce ni străbate în măduvă și în
oase e războiul ce se gătește iarăș între
Otomani și Muscali, pe care să-1 oprească
Dumnezeu, dându-li în inimile unora ca
și celorlalți gânduri ce tind spre pace.
I Căci, dacă, ferească Dumnezeu, vor răsuna

òatswv, ó rcàXtv urcovootpsvoc perago ’06w-
pavwv xai Môaywv rco'Xspoç, ov tò öetov
àrcoxpoôosts, Tatç sxatspœv xapôiatç, èç si-
pfjVTjv Tsivovraç Xoytapoôç èrcwràÊav. El fàp,
8 p-Tj ysvotïo, ai toö svoaXioo oàXrct77Sç aô-
6tç Tjyijaooa!, ysô, ôrcôao'jç órcoGTTjoópsOa
xtvSôvooç ! 6a6at, ôrcotatç srctoouXatç szxXst-
oôpsôa! Ota6a ?àp tô àpyatov twv Aaxwv
fjGoç tô céatatov, tô ytXorápayov, tô 8uaf(v!ov,
tô àtiÔaaaov. ’Erct pt<ț àpa xal povț] àfxóp^
oaXsúopsv, rțj appassì rcpôç Qsòv sXrciòt, r¡í
oòòsrcoTS stpsóapstìa, àXX’ otite èç Tourctov
<ps’jaóp.e6a.
Kat tà psv xaO’ ^p-àç ootwç s'yst. '11 8è
ar¡ 6a.'jpaatÓT7¡c, et p.èv OopipscTSpwv xat
çatôpoTspwv snpotpst, toútwv xai -/jptv ori
tastata p.etaSoit(], Ssapòv çtXtaç sxrcXvjpoôaa
xai t^ç sratpstaç à<poatO'jp.évTj tà xaÖTjxovta.
Et 8s toòto oox svi, àXXà xav xapap-oQ^tt-
xotç Xdfotç âQopttț tocaúfj) xt>patvopév7¡v
țptXon tpuyijv áxéaotto. vEßpwoo.
1711, óexepJpto'J 1.
(Legrand, o. c., IV, pp. 57-60, n° 42.)
CCCCLXXV.
însemnare pe o carte cumpărată de Hrisant Notara de la Dionisie Pa- Dupx mi
triarhul de Constantinopol.
Tò rcapòv Tjyópaaa ôtà 5éxa àaXavta rcapà
toô àpytStaxôvo'j toô rcoTs rcavaytwtàro'J Ilà-
Tptàpyou KwvaTavrtvoorcôXswç xôp âtov'jatov
BuCavrtoo sv Booxoopsaritp: è'asrat 8s psrà
tt¡v sp.7¡v tsXsott]v xr^pa atwvtov t<]> llava7ttj>
Tàcpip.— XpôaavÔoç, ó xal àpytpavtSptTijç roö
Ilava^íooTáípo^árco'paívsTat.—Nòv 8s rcpoosTt
Xéyopsv ó àpatpTjaôpsvoç toôto rcoTs sx tijç
SsarcoTStaç toô üavavioo Tà'po’) sarw Ttp
atwvttp avaßspart ôrco’Stxoç.
•j- 'O 'IspoaoXôpœv XpôoavÔoç.
(După ms. 260 din ale Patriarhiei de Ierusalim, în Papadopulos-Keramcus, *kp. B16X., IV, p. 233.)
CCCCLXXVI.
Scrisoare patriarhală din Constantinopol pentru Mitropolia Proilavului.
npovoiac aptGTOv epyov . . . "O6sv xarà tò
rcapòv S’jpefldaïjç t^ç MTjTporcôXswç BpoïXà-
Êoo Taiç toô xatpoô Sovvjytatc SoarcpaȚoooTj?
xai stç IvSstav otiose twv àvayxaiœv, Irci tô Opstpat
xat rcsptôàX'pat xai stç aÙTàpxetav sCopaXtaat
xat tôv rcpocxàTTjv auT^ç, xai xtvSovs’Joùavjç
¿Xi7wp7¡0^vat rcpôç rcàvTWv xai rcpooTaataç
453
iarăș trâmbițele zeului războiului, vai,
câte primejdii le vom încercă: vai de
câte uneltiri vom fi îneunjurați! Căci știi
vechea nestatornicie a Dacilor, iubirea lor
de tulburare, greutatea de a-i ținea în frâu,
firea lor neîmblânzită. Ne mișcăm pe o
singură ancoră, nădejdea nezguduită în
Dumnezeu, de care nu ne-am înșelat nici­
odată și nici în viitor nu ne vom înșelă.
Și ale noastre stau așă. Iar, d-ta, pe care
te admirăm, dacă ai parte de lucruri mai
vesele și mai fericite, fă-ni parte și nouă
cât mai iute, împlinind datoria de prie­
tenie și cele cuvenite tovărășiei.- Iar, dacă
nu se poate, măcar cu vorbe de mângâiere
lecuiește sufletul prietenului ce se tulbură
de atâta descurajare. Fii sănătos!
1711, Decemvrie 1.
Cartea de față [din 1531: Teòfan Kera-
meus ș. a.] am cumpărat-o cu zece lei de
la arhidiaconul celui de odinioară prea­
sfinții Patriarh al Constantinopolei, domnul
Dionisie Bizantinul, în București: și va fi
după săvârșirea mea proprietate veșnică
Preasfântului Mormânt.—Hrisant, care sunt
și arhimandrit al Preasfântului Mormânt,
mărturisesc.-—Iar acum mai spunem încă:
acel ce o va luă vre-odată din stăpânirea
Preasfântului Mormânt să fie supus veșni­
cei anateme.—Al Ierusalimului Hrisant.
c. 17)2
Cea mai bună faptă a Proniei. . . Deci,
aflându-se azi Mitropolia Proilavului stri­
cata de împrejurările vremii și în lipsă
de cele necesare, pentru a hrăni și a ajută
și a aduce la o stare de îndestulare pe
căpetenia ei, și întâmplându-se a fi pără­
sită de toți și fără îngrijire arhierească,
454
àpytepattx^ç aptotp^aat, toùç t’ èxetcs ypta-
ttavoôç èv otsp^aet xai oppavta Siáfeiv t^ç
xve'jp.àttx^ç S'.oiXTjaêtùç xat àvsxtaxéxtwç çs-
peaôat xat tTjvàXXwç tà xat’ aotoôç tpuytxà
xat awtTjptwSï; èxtyetpT)p.ata xat etç àxwXetaç
xpoxeîaôat xp7]p.voôç, p.i¡ xext7jp.évooç tòv
àvaawCovta' xat xoS’^etoôvta ûctwç xpôç tàç
t^ç awttjptaç ôôoôç, axétptç xpoetéÔT) xotvg
xept t^ç àvttXrjtpewç taôn)ç xat ôtotxfjGswç,
xat auvoStxwç è7vwp.o5otf(67j xotv^ ôxô t^ç
èv37]|ioÔGTjç èjSvj tepâç twv àpytspéwv auvóSon,
oxwç tô èvôeèç aùt^ç àvaxXrjpwG^ xàXtv xal
àxapttaO^ èx t^ç tStaç xeptouataç, xat 6e-
paxeoö^i taôtïjç tô àaÔevèç totç xat’ otxov
6o7¡6fj[iaat, xat eotpôpwç pépïjtat toô Xotxoô
totç ’tôtotç àvaxot>'piop.aGtv èyet ?àp àvéxa6sv
ywpav aôt^ç èvoptaxi)v, Ttp.apw6ov XsȚojievîjV,
7] xat Pwvtov, àpxetwç 8uvap.évr¡v xapap?j-
6^aat fí¡v taotTjç èvSetav, ^ttç xatà xatpoôç
àvwp.àXooç oox ot5’ ôxwç àxsywptaOrj taôtïjç
p.txpôv xat wvop.àa67j xatptapytXT) è$apyta,
xat ao6tç àvttxatéatij xat oxetáy6'/¡ aot^,
(xat) xatà xatpòv ’^v àpytepateówv èv taút^j
ó vôv Topvôêo» xôp Fepâatjioç, waaôtwç xat
ó xpô p-txpoo tô C^v èxptetp^aaç KôptXXoç,
ó xatà xpoeSptav tsXèaaç (èv) aòt^. Taùtvjv
ywpav 7V7¡atav oòaav aôt^ç, xat vôv t^ è^ou-
ata taôtTjç èxtôe6atw6^vat StÉ7vwctat, xaOcoç
7¡v è'$ àpy^ç, xat ôtà t^ç totaônjç àvttXr^ewç
àvaÇww6^vat xwç taôtijv xat ' etç aotàpxetav
xat eôôrjvtav èX6etv, xat ôôvatat tpétpetv tôv
èv aot^ yetpotovY¡67)GÓp.evov àpytepéa xat èxap-
xetv aôttp tatç àva7xatatç xpoaôôoiç, è£ wv
è'yet àxoko7eta6at xat tà èxtxetjieva taotT]
ypé?¡.. . Kat 8t¡ 7papóp.e6a, "va ywpa ab-
î7], tô Ttfiàpwëov, et7¡ wç è£ àpy^ç èvoptax-ij
xat 7V7]ota t^ç MvjtpoxôXswç ITpoïXàëo'j, xtX.
(Papadopulos Kerameus, ’Isp. Bt6X., IV, pp. 380-1, n° 53. )
CCCCLXXVII.
1712, Nicolae-Vodă Mavrocordat către dascălul lacov, despre greutățile situației sale.
10 lanuar.
NtxôXaoç Maopoxopâàtoç t<j> ôtôàaxaXcp
xôp ’làxwëtp.
’Epwtqç wç è'yet tà ^p.étepa. Ravi) Setvwç.
T^ç èxepàatoo xatptôoç xôppw xeywpiap.e6a'
twv ptXtátwv atepóp-sGa' taîç Moôaatç, atç è£ à-
xaXtòv òvóywv Govstpáp7¡p.sv,oó8’áxap8tayoXá-
Cetvè'yop.ev, àXXexaXXijXotç ppovttat xeptxXuCo-
[isvot. Twv ôxèp ^p.àç tô èxXeXup-évov xaluxttà-
Cov opwvteç, xateXeoôp,ev saotoùç ott totoûtotç
8o'jXeôe'.vstXr)yap.sV twv bp’ <^p.àç tvjv èXestvïjv
xatáataatv ôx’ ôtptv è'yovteç, àxô p.éa7]ç xapSiaç
atevàÇcp.sv, 8taxptóp.e6a, tv]v <p'jyi¡v àxoXeyó-
p.s6a, Baëal t^ç SuotTjvou MoXôaëiaç, ^ttç
și creștinii de acolo petrecând în lipsă
și ca orfani de cârmuire duhovnicească,
și fără grijă ducând u-și, de altfel, lucru­
rile lor sufletești și mântuitoare, și în-
dreptându-se către prăpăstiile peirii, nea-
vând cine să-i scape și să-i îndrepte cu­
viincios pe căile mântuirii, s’a chibzuit în
de obște pentru acest ajutor și această
ocârmuire, și în sobor s’a găsit cu cale, îm­
preună cu adunarea sfântă a arhiereilor ce
s’au aflat, pentru ca să se îndeplinească iarăș
lipsa ei și să se ridice din a ei însăș avere
și să se lecuiască acea neputință cu ajutoare
de-acasă și să o ducă bine de acum înainte
prin înlesnirile ei. Căci are din vechime un
loc al enoriei sale, ce sè zice Tomarova,
ori Renii putând pe deplin să-i ajute ne­
voia, care în vremi neobișnuite nu știm
cum s’a despărțit puțin de dânsa, și s’a
numit exârhie patriarhiceâscă, și iarăș s’a
schimbat și s’a supus ei, [și] pe vremea
aceia eră arhiereu acolo chir Gherasim, care
e acum la Târnova, precum și cel care de
curând și-a încheiat viața, Chirii, care a
isprăvit în acel Scaun. Această țară că
e cu drept a ei s’a lămurit acum și că s’a
întărit supt stăpânirea ei, cum eră la înce­
put, și prin acest ajutor ea a înviat oarecum
și a venit la îndestulare și îndreptare, și
poate să hrănească pe arhiereul ce va fi
hirotonisit într’însa și să-i ajungă pentru
veniturile de nevoie, din care mai are a
răspunde și datoriile ce-i stau asupra. . . Si
deci scriem și vădim ca acel loc, Tomarova,
să fie ca de la început enorie și adevărată
a Mitropoliei Proilavului ș. cl.
Nicolae Mavrocordat dascălului chir la­
cov.
întrebi cum stau lucrurile noastre. Foarte
rău. Suntem depărtați foarte de patria
iubită, suntem lipsiți de prieteni; nu pu­
tem să ne îndeletnicim cât de puțin cu
Muzele, cu care din fragedă vrâstă am
fost crescuți, năvăliți fiind de griji neînce­
tate. Văzând ceia ce se desface asupra
noastră și se apleacă, ni e milă de noi în­
șine că ni-a fost sortit a robi la asemenea
lucruri; văzând starea vrednică de plânsă
celor de supt noi, din adâncul inimii oftăm,
 455

Tí T°ù àptt xeraùaOat Smomtoz woXé-
[lo'j zarappaveiaa xai tà Xota0ta xvsouoa,
Tip 3s TTfi stpfjVTjç èvógaTt àvappatoat îtàXtv
èXîttCo'jaa, Tavùv TOtaùra oștoTaTat Setvà xat
yaXszà, wv ooSèv Tip noXépip TtszstpaTat,
ansp airavTa ^p.tv toîç sx’TSTpappsvotç tt¡v
TaÓTTjc StotXTjaiv àOpóa itpoaapáooet. 'H twv
Sxd0wv àn^vsta, twv ’O0wp.avwv àa~Xa7-
yvta, ó twv ÈKt XETaX^ç Sstvwv Syzoç, ó twv
TtpoaSoxwjisvwv çôëoç, f¡ s'vSsta twv yp^p.à-
Twv, Tj zàoTjç xapaoxso^ç àzopia, ț toù
awp.aTOç àaôÉveta, vj twv țîXwv àxooata, Ttavra
TaÙT5 siç àp.Tjyaviav ^gàç xaGtOTàat xat Tjj
X07tț( xaTaêaitTtCo'jatv. "Ev 3è xai pôvov Tjptv
etț] TtapapóStov xai tepà à'?xüpa, avwOsv
Tlpovota, jj, o~wç av ywpotv] Tà xaO’ fyxâç,
sçTja'jyàCstv ¿çsiXopev, tt(v twv Setvwv Xôatv
èxetOev èXittCovrsç. ’AXXà ïà îtoXostô^ xai
zotxtXa îtXTjppeXTjpaTa, otç oaat wpat tôv
TjpSTSpOV nXáOTTjV zapo^óvopsv, TTjV TWV XpStT-
Tovwv sXîttôa povovooyi îteptxôzTOVTa, yaXe-
TtwTSpaç TtatSstaç àjtetXet xat pstCooç TtXr^àç
szavaTsivsTat, tô èç xaxtav xaTàyôpov ttjç
TjpeTÉpaç fvwpTjç toù ôtxatoo xptroù àvayat-
TtÇovToç xai aoaTèXXovToç.
1712, ’lavooapto’j 10.
(Legrand, o. c-, IV, p. 60, n° 43.)
scrâșnim, ni lepădăm sufletul. Vai de ne­
norocita Moldovă, care, ruinată de năvala
războiului ce dăunăzi părea că a încetat,
și dându-și sufletul, dar nădăjduind să se
ridice în numele păcii, sufere acum astfel
de lucruri grozave și grele, pe care nici
în razboiu nu le-a încercat,—care toate ne
lovesc de-o data pe noi, cei însărcinați cu
cârmuirea ei! Nemilostivirea Sciților, ne­
simțirea Otomanilor, mulțimea relelor ce
ni stau pe cap, frica de cele ce se așteaptă,
lipsa de bani, neputința de orice pregătire,
boala trupului, lipsa prietenilor, toate aces­
tea ne aduc în stare de să nu știm ce facem
și ne cufundă în tristeță. Una singură să
ni fie mângâiere și ancoră sfântă, Pronia
de sus, în care, oricum s’ar desfășură lu­
crurile noastre, suntem datori a ne sprijini,
așteptând de acolo ușurarea de rele. Dar
păcatele de multe soiuri și felurite, cu care
în tot ceasul ațâțăm pe Făcătorul nostru,
tăind aproape nădejdea lucrurilor mai bune,
amenință cu pedepse și mai grele și gătesc
mai mari lovituri, dreptul judecător pedep­
sind pornirea spre rău a gândului nostru.
1712, Ianuarie 10.

CCCCLXXVIIL
Nicolae-Vodă Mavrocordat către dascălul chir lacov, despre plăcerile ce 1712,
aveâ acasă, în „locuința-i din suburbia Constantinopolei“, cu livezi, grădini de 20 Ianuar'
trandafiri, crini și iacint, cu ape curgătoare, care-i adăpau și sufletul, cu vederea
„împărătesei cetăților“, a Mării vecine și a corăbiilor, a orașelor din față și a
râurilor ce le udă, despre zilele petrecute în cântecul păsărilor, susurul izvoarelor,
șopotul zefirului, în sfaturi prietenești și cetirea cărților, pe când acuma grijile-i
ocupă vremea de Domn; binecuvântând „tinereța, Muzele, dumnezeiasca filosofie,
iubita odihnă, convorbirile mai plăcute ca ambrozia, viața liberă, ușoară și fără
griji, mai scumpă decât multe Domnii“.
NtxoXaoç MaopoxopôàToç Tip StSaaxáXw xùp ’laxóSip.
«héps! koXXtjv ^3ovt¡v t<¡> owOévti p.ep.v^o0at ítóvwv ítapoiyop-évwv, t¡ TpaycpSía 'pT¡aí. 'II
òè twv itapipyjjXÓTwv ^8éwv xai Tepxvwv ¡iveta Xíav ázoxvateiv iptXst, xai [láXiara ózTjvíxa
Tà îtapo'vTa 00 xarà 6up.òv ywpotT], Kaí, "va p/rj JtóppwOev p.aoTeùwp.sv toù X0700 ptapTopaç,
otxoflsv, w ^tXÔTTjÇ, Tipo ¿'pOaXpiwv aot äijaop-EV Xap.îtpàç eixôvaç 0'jp]8taç xai à0op.taç. Kai
07] ÔKÔavjç àvtaç ègzt^XaaOat otst tt¡v ^p.eTèpav «poyTjv èç tt¡v zapipyTfz.otav tôsav toù 6too
tt]v p.v7Íp.7¡v àvàfooaav; ômrjvtxa ÔTjXaÔTj, ooîtw twv anXixwv çppovTtôwv xai twv koXitcxwv ~pa?-
p.à.Twv èvTÔç VEVovÔTeç, xai toù àot8t'p.oo 7evv7jTopoç tçgwv t^ ôaiptXsî XTjSsp-ovtcf à~àa7]ç pa.OTwv7]ç
àîtoXaùovTeç, avsTov, èXeôOspov xai ypoaoùv ovtwç 6tov èôioùp.sv tțj çptXoao'ptcf ôXwç zpoaa-
véyovTsç tôv voùv, Tatç Moùaatç ôjuXoùvTeç, xai avècst tôv ypóvov p-àXa 8e£iwç jispiCov-
tsç, xai Tjàov^ç àp.'j0rjToo yevoptevo:!
Mép.vr(aat àpa, w yt'XTj xeyaXij, tt¡v èv t<]> 7jp.eTÉpcp jtpoaancp à7pw ôtaTptêrjv, toùç
èv Tip xoXnavOäi Xstp.wvt zepizaTonç, ttjv aTîOTtvèooaav twv àvflswv eùwSiav, Tà KpoaTjVț xai
^otxtXa ypwptara twv poSwv, twv xptvwv, twv ùaxtv0wv, otç 8atp.ovtwç xaTT]p.çteoTo tô è’oa'poç;
456

tò 7X0x0 xaì 0op.^psç t^ç èztzvsîÔGTjç aopaç, rò Tjpètia zwç péjv oSwp, tô tt¡v 7^v ooSèv
t^ttov . zotîCov Tj Tàç ^[iSTspaç xaTaxïjXoov tpoyàç; ”Î2! ¡180’ osqç xfiwT¡s, èpsÇôp.gvot zoXXàxtç tț)
Ttocp, Tàç Stpstç èzeSâXXojiev, o ti zoppwTàïw, ttjv ózoxa07¡[isvT¡v êaatXtSa twv zoXewv xat ttjv
TtsptppetTat OàXaaaav, xat Tà sv aÔT^ zXoîa, xat Tàç àvTtzspa zoXstç, xai toùç zapappéov-
Taç zoTajioôç toîç S'f0aX[iotç èzspyôjievot, xat Xôywv àyop[iàç èx twv Spwp.évwv 6/jpwp.svot!
Ttjç ô’ ^[iSTèpaç otpswç ÉaTiwjisvTjç t^ Xtav èztTspzsî 0$af, xat Tà wTa ^[iîv Oao[iaa:wç xaTSÔsX-
ysTO toîç zotxtXotç xat ^SoTàTotç twv èpvtôwv c^apaat, twv zapappsóvTwv óSótwv toîç zsXapóa-
[laat, tcj> Tjytp twv zsptzveojisvwv Ceç>ùpcp çôXXwv. Kat àzô zàa'/jç Totyapoov ato07jaswç àxpaTOç
TjSovij zapszsp.zsTO rg tpoy^. ’AXX’ èxsivïj àzaawv ózspaveST^xei ijv Tj twv èp.[ioôawv X07WV xotvwvta
xat twv psTà ysîpaç otSXwv àvàyvwotç [làXa zXoootwç èvsaTaÇev, xat Taôr/jç ó voôç [i£pi[ivatç
^xtara ts0oXw[1svoç, àXXà Stao7Tjç xat Xajtzpôç ôtaTeXwv, àxpat'pvoôç èvs'fopsÎTO xat àxTjpàïoo.
Növ S’ èxsîva p.èv zaptpyïjxey oyXcp Sè tppovTt'Swv zoXostSwv zàvTo0sv zsptEtp70[is0a. Kat tô
¡lèv Soxoôv ^Țep.ovsi>opsv, xat toîç zoXXoîç èajisv èzi'p0ovot, àXX’ r¡ svSov xaTaoTaatç zav-
Tàzaatv àz^Sst t^ eçwOsv zsptooXjj, xat oòS’ àxapT) sôOopsîv êyojisy twv ^àp zapovTWV Soa-
yepwv tj ataÔTjatç xat twv ôzovooojièvwv ZTOta zoXX^ç àôopiaç T][iàç èjiztzXTjatv. ’O Ss
ypoaoôç, ysò!, otìóiv zapeppq/jxev, àzszTTj, oòSèv ^p.îv àXXo xaTaXtzôiv et p.T¡ tt¡v àzoxvatooaav
p.VTjp.Tjv. vsottjç!, w Moôaat!,.w Osozsata tptXoao'pia!, w zpoa'ptX'ijç ^aoyta!, w àp.ôpoataç ïjôüTepat
StaTptëat!, w zoXXwv Tj7S[iovtwv àvTa^toç, àvsTOç xat èXsoOspoç xat ^povTtSwv àzstpaTûç Êtoç!
TEppwoo, zsptazooSaaToç xsœaXrp xai xaTaxôpwç ázóXaos wv ^[isîç èaT£pTj[ie0a.
1712, ’lavooaptot) 20.
(Legrand, o. c., IV, pp. 60-2, n° 44.)

CCCCLXXIX.
1712, Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre amărăciunea, ca la bol­
lo Februar. navi¡ je icter, care strică și plăcerea scrisorilor bune ale acestuia.
NtxoXaoç MaopoxopôàToç t<]> StSâoxaXw xòp ’laxwStp.
'HSsa [isv Tà 6[iéTspa ȚpâpjiaTa xat àjiôÔTjTOv oaTjv àzooTaCst vXoxÓTTjTa. ’AXX’ wazsp
TOÎÇ tXTSptp Xà[lVODOt xat aÒTÒ TÒ OJlTjTTStOV [IsXt Ztxpòv Stvat Soxsì, OOTW xaì Tjjlìv tò ozsp-
SàXXov t^ç à6o[itaç àçatpsî zàaav ^8ôtt]toç aiaÖTjatv, xai Ssoaozotôç avía zàv tò zpoaœs-
póp.svov [lETaypwwjat xaì psraoàXXst, oò, xa.Tà [tsXtaawv vó[iov, èx twv ztxpoTàTwv àzojiàTTOoaa
tò 7X0XÓ, àXXa TOujizaXtv èx twv 7S[1óvtwv ^SÔTTjTOç Xôzijç zpoyàsstç paoTeóooaa.
’ 1712, «bEÈpo'japtoo 10.
(Legrand, 0. c., IV, p. 62, n° 45.)

CCCCLXXX.
1712, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Marele-Eclesiarh Hurmuzi, care-i spune
15 Februar. c£ dorește să vie in Moldova, adăugind considerații filosofice.
NtxoXaoç MapozopSàToç T<p MsyáXip-'ExxXTjGtápyj] xòp Xo6p[ioóí¿j.
Nsotç [lèv tò àaTaTtp 7VW[iȚ] TaXavTsóeaSat at>77VWOTÒv eitj, Sts èz ipôoEwç zwç zpoaòv
Ttp àzjiattp zaì oôzw za6sarï]ZÔTt t^ç •^Xtztaç• zoXtq Ss Xtav àzcjSóv èoTt tò àjiytppezsç zaì
àvsSpaaTov. Oó [isTptwç àpa OaojiàCstv ^[iîv è'zetatv àva^tvwazo'jat Tà aà 7pà[i[iaTa, èv otç
zàXtv siç MoXSaêtav èzXtzapsîç aytzsaßat. 'Ozijvíxa S’ èvTaoOa StaTptëwv èT07/avsç, ttjv Kwv-
GTavTtvoôzoXtv Stà arôpaTOç styEÇ' zwç ouv àzoXaôwv vùv wv èv èysast StsTÉXstç, èzstvwv
èzi0t>[isîç wv wXt7Wpi]xaç zat, zoXtàv zaô$t[ièvoç SaSsîav, oox è[i[ièvstç toîç àza£ So^aatv, àXX’
è£ ôzo7Sto'j zaXtvtpStav aôstç, tô 8t¡ Xs7Ó[1evov.; apa t^ç àzoXaôaswç ooTtvoaoôv zpa7[iaTOç
zopov è[izotoôo7jç zaì twv [là] zapovTwv, si zai zoXXtp zaTaSsèaTspa stsv, rijv [iV7j[i7¡v àvapptzt-
Coôaijç èzl T-}) twv zpstTTÔvwv atpsost àj t^ «pXazYj twv [isrà ysîpaç, èzXsXóaQat zai àzop-
pc[6o[iEÎv çiijOEtç tò àvQpwztvov, zaì od [lôvov vsooç, àXXà zai 7spovTaç ôzozeïaôat wjTtpt Tip zà6st.
’AXX’ taSt, w ’7a0è, T'ijv wynjv tô [isv ps'îwzov zoXórptyov, Tà S’ ozta0sv tpaXapàv stvat
¡loOsósaOaf Ô0sv ózóaot zaTà zpôawzov toôaav àXo7taTWç aÔTTjv zapsSpajiov, ôzotê Tà vwTa
GTps|stE àjityavoôVTSç zspi T'ijv TaÔTTjç 07jpav, oó rțj tó/y¡, àXX’ sa'Koîç èyxaXsÎTwaav. 'Eppwao.
, 1712, «bsSpooapton 15.
(Legrand, 0. c., IV, pp. 62-3, n° 46.)
 457

CCCÇLXXXI.
Nicolae-Vodä Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre iertarea
unui recomandat al acestuia,
NtxôXaoç MaupozopSároc XpnaávOip No-
Tápa.. .. ■ . f
Datato? ó ôp,STgpoç á^íxsro Ypáp.p.a?a xo-
jitCwv r^ç Tperépaç SsÊaajUÔnjTOÇ’ àXXJ è'tt
rïjç a’ppavtSoç gzl toîç 7pàp.p.aatv obar^ç, ^à-
arjç àxoXéXaoxs xap’ T¡p.cñv àxoSoyîjç. Ouôe-
p.tav apa yáptv ^[itv syérw £t¡ MazapiÔTTjç
ott, á~ávtwv twv ^ap’ aÙToô zaO’ 7¡p.wv et-
p7jp.svwv xat 3ts7tpa7p.évwv à[Av^[iovTjaavTeç,
óat¡>tX^ aÜTtp a’j77vwp.7jv àxevetp.ap.ev‘ tco 7àp
oaat wpat rà Tjțjtwv ó'fstXr¡p.aTa psYaXoôwpwç
àytévTt 0gtp ôxoxXtvavteç tôv aùyéva, tw stç
^p,àç 5rsîîX7j|X[igX7jXÔTi zarà ypéoç étotjiwç
St7jXXá.77¡p.ev. ’Eppwaßw£7rtp.7jXtatov^ Tp-STépa
Ss6aap,tÔT7jç xat xat? tspaîç atmjç gôyaîç
è^tXeoÓTw rà 6etov t^j-îv.
1712, «beëpooapto'J 20.
1712’
‘20 Fe,,n
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Paisie al vostru a sosit aducând scrisori
ale Reverenței Voastre, dar, când pecetea
Ta eră încă pe scrisori, s’a bucurat de
toată buna primire de la noi. Nu ni păs­
tra Fericirea Ta vre-o mulțămire că, uitând
de toate cele ce au fost spuse și făcute de
dânsul asupra noastră, i-am dat o largă
iertare; totdeauna am cedat bucuros, după
datorie—plecând grumazul lui Dumnezeu,
iertătorul păcatelor noastre cu mărinimie,—
celui greșit nouă. Să trăiești întru mulți
ani Reverența Ta și cu sfintele-Ți rugă­
ciuni fă-ni pe Dumnezeu îndurător.
1712, Fevruar 20.

(Legrand, o. e., IV, p. 63, n° 47.)

CCCCLXXXIL
Patriarhul Chirii de Constantinopol către Mitropolitul Țerii-Româneșli, pentru n 12,
banii unui călugăr din Șumla. , Mart-
’Ev p.7]vl MapTÎip, iv§. e'.
(După originalul ce se află în Arhiva Companiei Grecilor din Sibiiu, Iorga, Studii și documente,
XII, p. 17, n° XXI.)

ccccxxxm.
însemnare pe o carte trimeasă de Gheorghé Hypomenăs din Veneția fra- 1712.
telui său loan la București prin Ioan Hrisosculeu. Mart
IIgp.zsTat tip auTaSéX'pip p.00 ’Iwáwj¡ Tip Se trimete fratelui mieu Ioan Trapezun-
TpaneCo'JVTttp, 'EvsTtijßgv etç Bo'jzo'jpsariov, Stà tinul, de la Veneția la București, prin prea-
toó eÓYgvgaráto'j zai Xo7to>TáTO'j àpyovroç x'j- nobilul și învățatul boier domnul Ioan
píon ’lwàvvo'j XpoaoaxooXaioo' 1712, Maptitp. Hrisosculeu; 1712, Martie.
(După ms. 406 al Patriarhiei din Ierusalim , în Papadopulos-Kerameus, 'IepoaoXop.vttx7) lliSkio-
6-qxv), I, Petersburg, 1891, p. 411.)

CCCCLXXXIV.
Partenie, Mitropolit de Larisa, către Patriarhul Hrisant Notara, despre un 1712,
Ieroteiu, recomandat al Brâncoveanului, pentru înaintarea ca arhiereu. 13 Mar
’EîTtGToXTj DapÔgVtO'J MT^TpOTToktTOO Aapta- Scrisoarea lui Partenie, Mitropolit de
a7jçxpôçXp6aav6ov'lepo'>oXôp.wv,xaTa77éXXoD- Larisa, către Hrisant de Ierusalim, vestin-
aa tepop.óvayóvTtva'kpó0ìov,aovt^wp.evov (sic) du-i că un ieromonah Ieroteiu e recoman-

58183. Vol. XIV. 58

458

orcô toù T^epôvoç BXayiaç KwvaTavTtvoo Baa- dat de Domnul Țerii-Românești, Constantin
aapáSa Bpa7xoéávon rcpôç tôv KwvaravTtvo- Brâncoveanu, către al Constantinopolei
rcoXewç KùptXXov, wç aitov ôt’ àpyteparetav. Chirii, ca vrednic de arhierie.
MaxapîwTaTe, ao'pwraTe xat aeëaaptwTaTe Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-ve-
ôéarcoTa, Barptap/a tr¡c àyiaç rcoXewç 'lepou- nerate stăpâne, Patriarh al sfintei cetăți
aaXîjp xat rcàoïjç IlaXatGTtvTjÇ, xôpte, xôpte Ierusalimului și a toată Palestina, doamne,
Xpôaav0e, ttjv Tperèpav pe7aXorcperc^ xat doamne Hrisant, mă închin cu evlavie Feri­
OeoTtpvjTov MaxaptÓTTjTa eoXaêwç rcpooxnvw cirii Tale mărețe și de Dumnezeu cinstite
xat rcsptrcTÓaaopat, xaTa<ptXô>v apa Tïjv oe- și te îmbrățișez, sărutând tot odată vene-
ôaaptav opwv ôs^tàv. rata-Ți dreaptă.
’Arcô râv rcpôç tt¡v Tpere'pav MaxaptÓTvjTa 7pappátwv twv èrcapytwTòiv pon, 0éXere
IvwTtaOți rà xwXóovTá pot èrct Ttp rcapa7evéo0at Ttp rcava7twTocT<p óeorcórfl xat t^ tö)v ¿7twv
àpytepèwv ópTjyùpet, rcpoaxXT¡0évTa Sta Te tôtaCoùaTjç èrctaroX^ç t^ç auToù Ilava7tÔT7]T0ç xat
ôeuTépwç auvoôtxwç.
"O0ev rcapaxaXw xat ¿70) ttjv 'Tperépav IlavaytÔTïjTa, érctarapévTjV xarà 6à0oç rà rcpà.7pata
xat èvôeyopeva toù vùv àxaTaoTàTon xatpoù, và peatTeôaTjTS, ôtôovTeç xat Tàç àvayopàç twv
OTetXàvTwv Stà và pàç ôo0ÿ) aôeta và Tjooyâcwpev. "Otî Ssv au7ywpet ó xatpôç và rceptypà^w
xaTaXsrcTâiç Tà xaP èpè xai Tà èv rjj èrcapytof pot) ôetvà, av xaXà xai otav è'Xaêov tt¡v tôtà-
Couaav èrctoToXïjv toù IIava7twTáT0t), àrcexptflïjv wç àôuvàrwç ëyw xarà rcàaav avá7XT¡v èX0etv
xarà tô rcapòv. ÜXtjv rcpô toù. và XàSf; IIava7iÔTTjÇ too ttjv àrcôxptaiv pou, èareiXav xat ttjv
auvoôtXTjv èrctaroX^v, ôtà tt¡v órcotav Ssv àrcexpt07jxa, àXXà perayetpiCopat àyaOôv xat à$to-
rcpercésTaTOv. pèaov tt¡v TpeTspav aoy wtkttjv MaxaptÓTTjTa orcwç eùXaëoùpevot xat autJTsXXôpevot
Ssv orcoXâÊo'JV rcwç xaTaypovoùpev ttjv rcpoaTayvjv twv waàv, Orcoù rcávTOTS S70) etç oXa è'pàvïjxa
eùrcet0ïjç Tj¡ ’ExxXrptsj, 0éXw xai a7arcò) rcàXtv và ëy_w àôetav perà eipïjvtxoù Tpórcot), xat, etç
OTt 7j0eXe çav^ ebXo7OV rcpôç xuôépvïjatv toù xotvoù èarcïjTto'J etç oXïjv ttjv àôeXyÔTTjTa, GTép7W
xai àrcoôéyopat ttjv euXoyo'pav^ àrcóyaatv xai ôpoyvwpova xuoèpvTjatv auTôiv. ’Arcexôéyopat
Xotrcôv Tàç aeêaopiaç ôpôjv àrcoxptaetç ooov Tàyoç ôtà toù tqpeTépou xôp ZwpC^, xai rcpô
rcàvTwv à77eXtaç è'peràç' t^ç fleorcapóyou 07tetaç t^ç 'TpeTépaç MaxaptÔTTjTOç, îjç pèv at 0eorcet0etç
xai rcava7tat euyat xai eoXoytat s'írpáv pot rcoôr^eTtôeç èv Ttp ôtwTtxtp ôtarcXéovTt rceXa7et'.
/a^tê', MapTiou 17'.
. Ț Etç toùç ôptapoùç ttjç X^ç peyaXorcpercoùç MaxaptÔTïjTOç:
AaptaarjÇ Ilap0èvtoç.
[’Ev t^ rcpov¡7oopév7) èrctaTûX'ï) orcàpyet tô írcópevov óaTepóypayov:]
Xptartavôç Ttç èX0d)V t¡ót¡ arcò BXayfaç P. S.
ôtïjijoaTO Tjpîv TaÙTa. Karcotoç tspopôvayoç Un creștin viind acum din Țara-Româ­
’IwavvtvtTTjç, TàXTïjç <lepô0soç ovopart, ôta- nească ni-a spus acestea. Un ieromonah din
Tpttpaç peptxôv etç BXayiav, èÔ£7j07j aó0ev- lanina, anume Psaltul Ieroteiu, petrecând
Ttxôjv 7pappà.Twv ôtà peatTetaç twv prceïjCav- câtva timp în Țara-Românească, s’a rugat
ôéôwv, rcpôç ts tôv Hava^twTaTOv xat toùç de scrisori domnești prin mijlocirea beiza­
xarco’jxeyaYtàôeç ttjç aoroù ’ExXaprcpÔTTjToç, delelor, către Preasfințitul și capuchehaielele
órcÓTav Toyțj xappia èrcapyta, và rcpoxptO^ Luminăției Sale ca, de s’ar întâmplâ vre-o
aÜTÔç .0 'lepoùeoç ôt’ a7arc?jv toù ’ExXaprcpo- eparhie, să fie înaintat el, Ieroteiu, pentru
TaToo. BX-ijv ó axorcôç toù tepopovâyoo etvat, iubirea Luminăției Sale. Dar scopul ieromo­
èrcetôîj xat tà TptxxaXa eôpioxonvTat rcXvjotâ- nahului este ca, de oare ce și Tricala se află
CovTa etç Tà ’lwàvvtva, và rcaoyicrfl ôtà pe- vecină cu lanina, să încerce prin mijlo­
otTetaç t&v xarconxeyaytâôwv và Tà ywptoT] cirea capuchehaielelor să o capete și să fie
xat và 7ÍV71 àpyterciaxorcoç, r¡ ttjv èrctaxorcïjv arhiepiscop, ori să facă episcopia Dimi-
toù ÙTjpTjTpiàôoç và xàpT] àpyterctoxorcijv, xat triadei arhiepiscopie și să fie arhiepiscop
và. âpytepaTeotrț) èv èxeiv^j 'Aytoa&vvj too. acolo Sfinția Sa.
‘ Aorà Tà X07ta xat tôv xa0oXtxóv tou Aceste vorbe și scopul lui întreg, și
oxorcóv, xat xa0’ auTÔ è'pyov, tà àvéyspe lucrul acesta chiar, le-a adus la cunoș­
puaTtxà rcpôç - tôv yptaTtavôv orcoù pàç Tà tință în taină creștinului care ni le-a
Sirotai.; Tà orcota etvat 7eXot<i)ÔTj, rcXfjV pfr spus. Care sunt de'râs, dar nu cumvà, ve­
rcwç xat èpyopévou èxetvoo toù àv.atatstàtoo nind acest neașezat la Țarigrad, să se în *
 459

stç BaatXsùooaav, r(6sXav zataxetaQ^ ot xa- ¿tiplees capuchehaielele și să-l ajute la

xoDZsyavtâSsç xal tôv aovSpàpouv stç aura
tà àtoxa èxtyetp^pata, zal pàç xpoSevijconv
xaptav Cïjptav.
IlapaxaXoöpsv tip Mazaptót^tá aaç và
toùç xpoStaôéasts và p^v ÎTCifrfiMaf zat,
otxp rpôxwèvvœplÇete, àxoxotpats tí¡v xpóSsatv
t^Ç ùxoôsasœç raotTjç
* ott àypt t^ç Ssôpo
XoftâÇopev và sçôaasv ontoç ó xaXôç tepo-
povayoç stç. rijv KœvatavttvoüxoXtv.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
aceste fapte fără rost, și să ni aducă vre-o
pagubă!
Ne rugam de Fericirea Ta să-i predis-
puneți ca să nu fie înșelați și, cum știți, să
tăieți planul acestui lucru; căci pănă acum
credem că a și sosit acolo ieromonahul
acela de treabă la Constantinopol.

CCCCLXXXV.
Anastasie Buncllis din lanina catre Patriarhul Hrisant Notara, despre pă­ 1712,
răsirea creșterii și învățării fiului Domnului, „căci lucrul mieu, cum am putut l-am 18 Mart.
făcut și cât a fost voia prea-luminatului mieu Domn și, cum am aflat, după Paști
nu are să mai studieze prea-luminatul lui copil“: va veni deci „acolo cu învoire
bună, cum cred, de Ia prea-luminatul și prea-nobilul Domn al mieu“ ; scrisoarea
o aduce un „chir Iosif, care e într’o casă cu noi și cu prea-luminatele beizadele“,
și s’a purtat bine, dar n’a putut fi împiedecat să plece.
’ExtcroXvj ’Avactaatoo IIxo'jvsXXt], roo s£ ’lœavvtvœv, xpàçtôv 'IspoooXùpœv XpùaavOov,
ansXXooaa ort xap^tTjaaro .vip àvarpoy/jv zal è.xxaiSsoatv roô ’jtoô toô ipe^ôvoç (BXaylaç
tj MoXSaotaç afvœarov).
Maxaptœrats, aopœrars xai àftœrats Ilarptapya t^ç cqiaç xôXsœç 'Ispo'jaaXvjp, xópts
xópts XpóaavSs, /^pétsps 8é xátsp xal sospira Ssppórats, tip Tpstépav MaxaptótTjra é8a-
çtatœç xpoazovœ, xal rr¡v Ss&àv autîjç áoxáCopat, tpXattopévTjV stvat xaOtxsreôœv t^ otpTjXțj
toó Asaxórot) ystpt.
Tò xapóv pon Sèv etvat stç xoXXàç Xéçstç ^paxtàç vțj Tp-STépcf. MaxaptôtTjtt, îtapà
và irpoG'pépo) aorțj rijv xpOGTjzouaav xpoozùvTjatv, Stà ràç xoXXàç ¿xoô xap’ aùfijç œç sx XïjyTjç
sSéy_07jv xal Ssyopat et>sp7saiaç. xat yàpttaç, airiaç owqtjç stç xàvta pon rà G'jp'pèpovra xpôç
tô eu ^v. .
vH8sXa Êéôata xoXXàxtç Stà ypappâtwv và xpoaxovTjaœ aornjv aot> tip aoœœrâtTjv
xopoțp^v, àXXà, p.7¡ syœvràç ttva óxóSsatv xpôç aùtTjv, tj riva àXXvjv Stayopàv, Sèv stóXpTjaa
và Tip xpoaOscœ siç tàç 'ppovttSaç ttjç ëàpoç xsptttôv, àXXà povov àxstpàatca pè atœxœcav
7payijv xal pè Çwaav 7Xœttav và XTjpôtrœ ràç xoXXàç tTjç sospysataç Sxoô S7vœptaa.
Nûv 8’ opœç, ëooXopsvoç và èxavaxàptjœ xpôç rà ^pétspa, 0soô soSoxoôvtoç psrà
rô fláaya (Stótt rô ep7ov pon œç TjSovàp^v, xal œç psyptç ototr ^rov tq ëoôXTjatç roô xavsx-
Xapxpœtàtoo pot Aoôsvton, IxtpsXfjOTjv, xat, œç è'paôov, pstà rô flàaya Sèv stvat stç tô và
axonSàCifl rò sxXapxpôrarov rszvov roô) xat p-qv iyœvtaç aXXov xatspa xat câpêouXov àvaGôv,
xapà rijv 'Tpsrspav MazaptotTjta, t8oô ¿xoô ttjç xpoaTjpstœvœ rijv éobXvjv pot), xœç stç ptxpôv
riva ypôvov pè sysrs auroô, ps aoroxpoalpsotv xaXijv, œç voptÇœ, roô sovsvsarâroo pot xat
szXapxpœràroo AoOévroo’ 8sopat ôpœç vip X^ç MaxaptôrTjroç và ps aTjpstœaij] xal rîjv àyaO^v
aôr^ç aüpëooXvjv, 8tà và pàj rpsyœ àôsaxoroç stç rooç otxsto'jç zXàSobç t^ç àëooXiaç pot)-
èxstôïj. vtvœaxœ ttjv pvjatv oxoô Xsyet: aëouXoç àvrjp stç xsvôv poyÖst rpsyœv. Atà roôro xai
xàXtv ôsopat t^ç üpsrspaç GoyœtàrTjç Gbvèasœç và ps vpàtpig rà 8ô£avra anr^, ott, sxl pàptupt
0$<p, autïjv èyvœptaa, zai stç aotïjv sXxtCœ, xai raôtTjç ràç aupëo'jXàç xsptpsvœ.
Atà tôv xôp ’Jœaïjç ôxoô zoptCy( tô xapov, ô’vtaç èv ptq. oixta côv Ÿjptv xai toùç szkap-
xpotàtooç pxsïCatéSsç, xai àyaxœvreç rov 8tà tip v.aXip ton ota^œ^ijv, tòv ^pxôctGa xokkà
siç rô và pïjv ptosoaȚj èvrsôSsv, àXXà pàt^v ott. Xotxôv earàÔTj èvttpœç xai aoypôvœç péypt
*
c^ç àxo8i]p.iaç autan zai ¿70» tôv paprnpœ, zai àx'. à£iœv xpooœxœv tœv svôàôs 6sXst 6s6atto0țj,
Iliôç 8s zai Stati Èxavazàpxrst xpôç tà aótóQt, Sèv ypstàÇstat papt'jpta,èxstôïj GsXst 6eóatm6j¡
Mazaptôrvjç àxô anrov.
460
Taora piv ètti toù îrapôvroç' ai òì eùyaì t^ç 'FjUTspaç MaxaptÔTTjToç etïjaav p.et’
èp.oô èv ëiw savtt.
Mapn<¡) 18.
T^ç Tp.etépaç MaxaptÔTTjToç 07toxXivr|ç SoôXoç
’Avaaràatoç Mso'jvsXXtjç, ö è£ ’lwavvivwv.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lai M. Gedeon.)
CCCCLXXXVI.
1712> Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dorința
5 April‘ sa de a se face arhiereu Paisie, egumenul de Galata.
NixôXaoç Ma-jpoxopôàToç Xpuaàvôip No-
Tápa.
MaxapiwTare, áyubtate xai aoywtate Ila-
Tpiàpya t^ç àyiaç itôXîwç 'kpo'jaaX^p. xat
Tcàa-qç IlaXatcjtivYjc, -^pérsps èv Xptarq» sárep
asSaap.twTats, tt¡v TjieTépav MaxaptórqTa [ist’.
é’iXaSeiaç spoaayopeóopev, xat ttjv tepàv aô-
t^ç 8e£tàv àosaCóp.e6a, Seópsvot toù sav-
ToSovápioo ©eoo và ttjv ôiaçp'jXàwfl stç tôv
âȚtwTarov sarptapytxôv xat àsoaToXtxôv auT^ç
©povov èv etpujvfl xat àôtaastorcp ÔYtstoj xat
sò^p-eptof, [isrà piaxpoëtÔTTjToç.
"EsstS-ij süXàësta xai àyàsTj ottoô ë-
yojisv xpôç tt)v 'ïjietépav MaxaptOTTjTa etvat
IsywptGTTj, jiàç xàpvet và ëywp.ev xai septa-
aórspov Sà^poç, ¡is tô ôsoîov ri]v sapaxa-
Xoôpsv và àvaSsyfi^ etç tô aȚtov 6àsttap.a
tôv veoyev^ p.aç 'Jtôv, xai và sywp.ev my-
7vwp.7jv ôzoô ttjv 6àXXop.ev stç xósov. vEti
tt]v sapaxaXo5p.sv. tôv savo^twratov xop
Hatatov St’ àyàsTjv p.aç và xataveÔGfi xai
và tôv Ttp.VjaTi] p.è tô à&wp.a ttjç àpyiepwaôvTjç'
xat, èmidi] twv osò Ttp aytwTaTip xat àsoa-
toXtXtp aÙT^ç ©pôvtp èsapytwv t¡ xaTaaTaaiç
àsô TTjv septssTstav toö xatpoô tô oyywpgï,
6éXet Swotfj ààetav, ôyt p.ovov và ystpoTOV7¡6^
è3w, etç tô ôvop.a ^ç Ttvoç èsapytaç ôptCst,
àXXà xai và eôptaxïjTat zàXtv è§w, xai và
ëyig T71V ippovTtSa xai toù FaXarà xai twv
Xotxwv èxetvwv povacTTjptwv wç èstrpoxoç,
xai và tôv sywp.sv xai ^p.etç èôw' tò ôsotov
sapaxaXoôp-ev và vtvfl ywptç àvaëoXrjV. Aèv
àp/pt6àZXop.ev ori Stà ttjv SoóXeoaiv ôzoô
èxapev etç tòv "A710V Tàpov, ÔéXet tôv Ttp.TjG’ț]
p.è zaraXXtjXov ©póvov. rvwptCop-sv ort tt(v
navoatÓTTjTà to') ttjv ëyet etç tt¡v eovotáv ttjç'
opwç slç toôto p.aç tô atT7¡p.a GéXet xara-
veôs-fl xai St’ àaà-TjV ptaç. "Oti p.è etXtxpivetav
Xs7op.ev zwç rôv àvaswp.sv xai ^petç, xai
tòv eòXa6oóp.s6a, xai ȚvwpiCop-ev rà Ttpore-
pT|p.aTà to'), xai pàXtara ttjv p.erà spoQnptaç
SoôXeoatv etç tôv Tlavá^tov Tà^ov.
IIapaxaXoôp.sv và èywpev a’jyvà aor/jç
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe­
lepte Patriarh al sfintei cetațilerusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să te păzească în Scaunul preasfinții pa­
triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulți ani.
De oare ce evlavia și iubirea ce o avem
către Fericirea Ta sunt deosebite, aceasta
ne face să avem și mai mult curaj, cu care
te rugăm să primești Ia sfântul botez pe
fiul mieu nou-născut, și să avem iertare
că te punem la osteneală. încă Te rugăm
ca pe prea-cucernicul chir Paisie de ha­
târul nostru să binevoiești a-1 cinsti cu
vrednicia arhieriei; și, de oare ce starea
eparhiilor de supt preasfințitul și apostoli-
cescul Tău Scaun din prefacerea vremii
îngăduie aceasta, vei da voie, nu numai să
fie hirotonisit aici, în numele cării eparhii
vei hotărî, dar și să se afle și mai departe
aici, și să aibă grija și a Galatei și a ce­
lorlalte mănăstiri acestora ca epitrop, și
să-l avem și noi aici; care te rugăm să se
facă fără zăbavă. Nu ne îndoim că pentru
slujba ce a făcut-o la Sfântul Mormânt,
îl vei cinsti cu un Scaun cuviincios. Știm
că ai bunăvoință pentru Preasfinția Sa;
deci Te vei învoi la această cerere a mea
și pentru hatârul mieu. Căci cu adevărat
Îți spunem că și noi îl iubim și avem pen
tru dânsul evlavie, și cunoaștem și meritele
lui, și mai ales grabnica lui slujbă către
Sfântul Mormânt.
Ne rugăm să avem dese scrisori ale Tale
 4ßl

ypáppata etç S/jXwotv t^ç àyaO^ç zat zoXn- ! pentru vadirea sănătății Tale bune și mult
zoß^too ô^teiaç tTjç zaî tàç zatptzàç aùt^ç dorite și rugăciunile Tale părintești. Iar
so/àç. OtSè ypóvot t^ç 'Tperspaç Mazaptótrj- anii Fericirii-Tale să fie de la Dumnezeu
toç etTjaav 6eó0ev zàp.zoXXot zaî zays’Jtuyeîç. prea mulți și cu totul fericiți.
latptÊ', ’AzptXXton e\ ' 1712, Aprilie 5.
, T^ç Tpgrépaç MazaptôtTjtoçutôç èv Xptattp Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
zaî oXwç gtç toùç ôptap.oùç. cu totul la poruncă:
’lwàvvTjç NîzoXàoç BoeëôvSaç. Io Nicolae Voevod.
(Legrand, o. c., IV, pp. 63-4, n° 48; Bibl. Ac. Rom., copiile d-lui AL Gedeon.)

cccclxxxvii.
Nicolae Mavrocordat către „Dimitrie“, despre slujbele ce i-a făcut aceasta, 1712,
25 April.
răsplata ce i se datorește, grelele stări de lucruri din această „țară de Miazănoapte“,
unde primăvara măcar de ar aduce „nădejdi mai.bune locuitorilor“,, de oare ce
războiul a încetat și se așteaptă roadele păcii.
NtxôXaoç Ma'jpozopSàtoç ATjpjtpttp. ,
OtSá oo'j tò zpoöopov, tò áypmrvov, țo t^ç èztp.eXeiaç oùvtovoy oùSè XéXïjOé jxe ózó-
aatç ypovttat zataztéCet, èp’ <p zaXwç ywprjaet tà ^p.étepa. ’Ezatvtô ao'j tTjv èztp.ovTjv, tTjv
e’tXtzptvstav, rijv ztattv a?ap.at rijv eùyutav, rijv atoyaattzijv twv Seôvtwv àyyîvotav, tfjV è;
àzôzpooatv twv èvavtiwv 7evvatôtT)ta. ’AXX’ oùSè xsvoùç ùzotozaÇe toùç zap’ ’^p.wv èzatvonç,
cote p.éypt X07WV tptXwv vôjxtCe atTjoûp.évoDç• zoppo) làp tonto tTjç i^etépaç 7vwp.Tjç, ot 7e
ooSè toùç [itzpov tt St’ ‘¿[làç zovoùvtaç SatptXwv àp.otëwv àp.otpetv £u7ywpoùp.sy wv SatptXea-
tàtwv àzoXaôoetç aotôç, ate petCovt zpo0up.tçf ■ Sr/jvezwç 7¡¡xtv ùzïjpetoùp.evoç. Oùz à7vooùp.ev
Ss aé te' zaî toùç aXXovç ^tXouç zoXXoùç zat zaXoùç zapzoùç zat zXo'jat'àç àvttSôaetç zap’
f/p-wv TjStj îtpooSoz'țv, ate toù jisv yetp.wvoç zapeXOôvtoç, àvaXâjitpavtoç ôè toù è'apoç' àXXà
as te zàzetvooç àvap.t|ivTjazop.ev, àpztwon zat zatê^07p.év7jç 77jç tTjv StotZTjotv 7jp.tv àzozszXTj-
pwa0at, ozon o te yetp.ô>v Xtav Êapùç zat tô ïap. Stà tTjv èitijp-tav toù zoXtttzoù ypôvou, rijv
zatetXTjyotav tô zXetov t^ç oizoùjiévTjç, SpaSùtepov Tjzep etwOet cpott^. MôXtç àp’ Tjôïj tTjç
etpyjvTjç, toù tepzvoù zaî zpà7|iatoç . zaî ¿vôjiatoç, àvaXâpjtetv àpCajiévTjç, 0 te ozèp Tjjxàç
oùpavôç zpoap.etStwv ipaivetat, zaî ùy’ ^p.âÇ 7^, tTjv zptv àpopytav àzoSnopévTj, zaî tatç
7ovtpwtàtatç Izptâat zaî èztppotatç t^ç àvœôey eùp.evetàç Cwo7Ovonp.svTj, ypTjOtotépatç èXzîatv
àvaztepoî toùç otzijtûpaç. EoéXztSeç totvuv èaptév, toù ’Apeoç zanoap-évon twv àzetXwv, zaî
r^ç toù zoXép.00 ztotaç XnOets^ç, zat t^ç eôztataç etpTjv/jç za7tw6eta7jç, zat totç œSs tôv
zptv èzaveX6etv xoap.ov zat zaXoùç 7jp.âç àzoSpétpaaôat zapzoùç, wv aot te zaî t^ aXX^j
au77eveta. zaî totç. ytXotç ou tf¡v tuyopaav ptoîpav ptaXa zpo6ôp.wç èztyopTj7Tjaop.ev. ’Eppwaô.
1712, ’AzptXton 25. ;
(Lègrand, 0. c„ IV, pp, 64-5, n° 49.)

CCCCLXXXVIII.
, . . Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre greutățile 1712,
26 April.
amândurora și egumenii din Moldova ai mănăstirilor Sfântului Mormânt.
Mazaptwtate, a7¡wtate zaî aOȚwtate Ila- Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
tptâpya tTjç a7taç zoXewç 'leponaaXïjp. zaî lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
zaaTjÇ IlaXatattvTjç, ztX., Ssôjievot toù zav- și a toată Palestina, întru Hristos părinte
to8’jvà[xoo 0eoù và rijv StatpoXâttTj etç tôv prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
a7twtatov zatptapytzôv zat àzoatoXtzôv aù- Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rîjç 0póvov èv etpTjvț) zaî àStaaeiatw fațeta xaî rugându-ne. de atotputernicul Dumnezeu
eÓT¡p.eptcf, petà p.azpooto't7jtoç. să te păzească în Scaunul preasfințit pa-
Tàtepà tTjç Tpietépaç MazaptotTjtoç 7pàp.- triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
pata èXàëopev, zaî nzèp t^ç ¿7aÔTjç zat èjpe- netulburată sănătate și voie bună, întru
twtâtrjç aùtTjç t>7tetaç Xtav èyàpTjp.ev- èSsyÔTjpev mulți ani.
462
jistà eôXaêsiaç zai tàç kpàç ant^ç eô/àç,
zai sôyaptatoôjiev aorjj. ''Eyvoop-ev xat rà èae-
£^ç 7parpôp.Êva. AtaêàCovreç tà àzô njç à^laç
zôXewç Ypàp.p.ata, zoXXà èX’jzïj6ïjp.sv Stà tàç
àzattijasiç xal Cïjgtaç ôzoô srpetav. op.wç,
oaov eivat;ó xatpôç ônaxoXwrspoç, tóaov zs-
ptaaotepov àvaXàp.zet ïj rïjç 'Tjisrspa; Maxa-
ptôtïjtoç àxpa aôvsatç’ eivat xal ïj otàzupoç
eùXàêeta ôzoô zpôç tòv CœoSôyov Tà/pov xat
zpôç aòrijv <pépet azav tô yptatàvnp,ov zXij-
pwp.a, xat1 èXzt£ôp.ev và âxoXo'jO^aȚj pcjotépa
xatàataatç. 'O zapœv xatpôç etç oXa ta p<épïj
totaöta .èzpoCévTjae, xat ^p.eîç zôoaç Soaxo-
Xtaç xat à6op.taç,èaôpap.ev xat xaO’èxàarïjv
aûpv.q[iev,ôèv t7]vXavSàv.o'jatv : Se8o$aap¿voy và.
etvat tô ovop-a toô 0eoô ôzoô TjôSôxïjas và
yévï] elpïjvïj, tô ^Sótatov 2, xat zpàvpta, xat
ovop.a! ''Op-tüç ^ietç è8w àxô[iïj toôç xapzoùç
àüt^ç Sèv toôç e7eó07]p.ev: ó èXeïjp.wv 0eôç
p.è tô àzetpóv tôt) ëXeoç Stà tœv iepwv eô/wv
t^ç Tpietépaç Maxaptotvjtoç và p.àç êoïjOija’jj
Xal và è£op.aXta-fl oXa 3 tà S'jayepY! Atà tïjv
StotXTjàtv twv èvtaôOa aeêaap.iwv4 aot^ç p.o-
vaatïjptwv, xal Stà ' toôç èv aàtotç zavoatw-
.tàto'jç ^70'jp.évooç, xatà tôv ôtoptap.ôv xal
tïjv àpéaxetav t^ç 'rp.èté’paç Maxaptôfïjtoç
ëtCvj Ytvetat oXa, èzetôïj' aôtïj etvat téXetoç
olxoxôpïjç etç táp-/]6évtaa7tap.ovaatr¡pta xal
vjptTjtat ïj StotxTjatç twv ex tTjç'èp/ppoveatàtTjç
aôtTjç So'jX^aewç- etç . t7¡v ózotav aovtpé/op-ev
xal ^p^etç ôXotpoywç, Atà tôv zavoatwtatov
ápytp.avópttT¡v xùp Ilatatov, èxSeyôp.e6a tïjv
âpŸxatàSeatv tïjç etç 'rrjv p.et’ eôXaêetaÇ'xal6
ôixïjv p.aç à^twatv. Tôv véov Ilô’jpvôêaxïjv6
piet’ eôvotaç? tôv.èSsyôïjjtsv, xal àvéXaêe tïjv
èztataatav tïjç àytaç èxetvïjç p.ovïjç. ’ESéyôïj-
p.év xat ‘tà zeji^Ôévôa fioayoaàzoova xal
-^Soap-ata, xal et>yaptatoôp.ev aôt^. Ilapaxa-
Xoûp.ev và eywptev zàvtote tà tepà aurijç
7pàp.p.ata p.età t^ç àv^eXlaç tïjç àyaÔ^ç xal
zoXozoÔïjtot) ôytetaç tïjç, xal tàç” iepàç apt^ç
epyàç. Ot. Sè ypoyot rïjç Tp.etépaç Maza-
ptotïjtoç ‘énjadv 6eo6ev. zâpzSXXot xal za-
ve'Jtoyetç.
' '^tptS'j'.’AzptXXtoô xÇTï. - I
• ’1 în Légrand: ¿ú â t;. în loc de çépst e re é p. k s t.
: 2 în Legrand: ¡à 8 ó vat o v. ■ ■ •
i ' <s în Legrand: vá pàç, . re ávr a. 1.
’ . - ? , ;4 Cuvântul lipsește în Legrand. ‘ -
] j..t- .“ Cuvântul lipsește în Legrand.
6 în Legrand: Mreùupvôêav.-q. .
’ în Legrand: sôXaêsiaç." . ......
Am primit sfințitele scrisori ale Fericirii
Tale și ne-am bucurat peste măsură pentru
sănătatea-Ți bună și nouă prea-dorită; am
primit cu evlavie și sfintele-Ți rugăciuni,
și-Ți mulțămim. Am-aflat și cele scrise.pe
rând. Străbătând scrisoriledin sfânta cetate,
mult ne-am scârbit pentru cererile și pa­
gubele, ce s’au petrecut; ci, cu;cât e vremea
mai grea, cu atât mai cu prisos strălucește
înalta înțelepciune a Fericirii Voastre; mai
_esțe și. aprinsa evlavie ce o poartă către pri-
■ 'mitorul de viață Mormânt și către Tine
toată turma creștinească; și ; nădăjduim să
;• .urmeze o stare mai ușoară. .Vremea de
acum în toate laturile, a adus acestea, .și
■ nu-țî trec .nebăgate în. samă> și noi câte
greutăți și supărări am îndurat și îndu­
răm zilnic; slăvit să fie numele lui Dum-
nezeuj care a binevoit șă fie pace, lucrul
și numele cel mai plăcuti Ci noi aici n’am
gustat încă roadele ei: Dumnezeu milosti­
vul, cti mila lui nemăsurată, prin sfintele
rugăciuni ale Fericirii Tale, să nè ajute
și să liniștească toate greutățile! Pentru
cârmuirea veneratelor Tale mănăstiri de
aici, și pentru prea-cuvioșii egumeni din
ele, după hotărârea și plăcerea Reverenței
Tale se fac toate, căci însuți ești desăvârșit
stăpân la acele sfinte riiănăstiri, și se orân-
duiește cârmuirea lor după prea-înțeleapta-
Ți voință; la care ajutăm și noi din ' tot
.suflețul. Pentru prea'-cuviosul arhimandrit
chir Paisie, am primit învoirea Ta după
cererea mea cea cu evlavie și fiască. Pe
nòul egumen de la Barnovschi cu bună­
voință l-am primit, și a luat cârmuirea
acelei sfinte'mănăstiri. Am primit și să­
punurile de mosc ce mi-ai trimes și condi-
me'ntële, și-Ți mulțămim. Ne rugării să avem
totdeauna sfintele-Ți scrisori cu vestea bu-
nei și ihult doritei Tale sănătăți, și sfin-
țile-Ți rugăciuni. Și anii Fericirii Tale fie
de la Dumnezeu îndelungați și prea-fericiți.
1712, Aprilie 26. •

Ttjç 'Tp-stépaç MazaptorTjtoç u:ôç sv Xpia-
rip xai oXwç e!ç toùç ôpîajioùç
’liüàvvTjç NtzôXaoç BoeoôvSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.î
CCCCXXXIX.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre botezul fiului,
ridicarea la arhierie a egumenului Paisie, sprijinul ce i-1 dă Vizirul și o afacere
a egumenului de la Sf. Gheorghe.
NtzôXaoçManpozopSâtoç XpmávGcp Norápa.
Mazapuórate, ¿ytiorars xaì ao-pcerare Ila-
rptáp/a r^ç à-paç xôXswç 'lepooaaXvjp. xat
JràaTjç IlaXatartVTjç, èv Xptarcp xarsp osêaa-
[itwrațs, rijV Tp-srépav Maxaptorgra jiet’ sô-
Xaêstaç îtpoaaȚopeoojisv xat rijv tepàv aôr^ç
ôejtàv àaxaCôjisSa, Ssójisvot toô îtavroôovâ-
pou 0soù và rijv ôtayuXârr^ stç tôv ¿Țtw-
rarov xatptap^tzôv aôrijç 0póvov èv slpTjvțj
xat àôtaasiarcp trpetcf zat sÔTjp.epi'j, [istà jia-
zpoêtôtTjtoç.
Aùo tepà aôr^ç ^pappata èXàêopev, zat
ôxèp njç à^afl^ç zat èystmtâtïjç aôtTjç uyteiaç
Xtav è/àpTjpey èôéyQïjpev pet’ sôXaêstaç zai
tàç tspàç aôtTjç eô/àç, zat sôyaptatoôpev
aôtjj. vE7vmpsv zat tà sys$^ç ypatpôpsva.
Eôyaptatoôpsv rțj 'Tpstéptf MazaptótTjtt ô-
xoù èSéx®7) Tiv "xpàzXTjatv paç zat pàç èrtpTjae
zat è'Xaêe tòv zo^ov xat svsSs/ÖT] elç tò tspôv
êàzrtapa tòv móv paç. 'O xavàyaOoç 0eôç
và rijv ôtayuXàrtfj pé/pt vijpwç 6a6oràtou
xat và â^twa'țj xat Tjpàç zàXtv và ttjv zapa-
xaXsowpev và ëaatàaiQ xat tà arenava tot>.
Tò 'Jttxôv Gàppoç pàç sxapaztvTjae và rijv
ôwowpsv êàpoç, xat ^pstç aç pijv àpç>t6àXi(]
ott èÊTjptrjpeOa oXœç tœv ^arptxmv tvjç èxt-
taypâtœv, xat etpsGÖev xpoÖupot elç toùç
ôptcpoùç rTjç, xat stotpot etç rijv SoùXeoatv ttjç.
”Ert eôyaptGtoùpev r'g'Tpetspqf MaxaptotTjtt
¿Ttoù èau^xatéveoas xaì -tôv xpoëtëaopôv toû
xavoatwtâtoo àp/tpavôptrot> xùp fiatatoti etç
tô àpxtepartxôv àçiwpa- opwç, sxstôij ôptCet
ott tô và xetP0'C0V7i®’S aôtoù ij èôc5 5èv
tô a'JTj^poùctv at Starava! xai ot xavoveç
toù ¿vuotatoti aôtoù àxoaroXtxoù 0pôvo'i, àXXà
eivat âvaȚXTj và xrjaiv^j elç rijv áfíav xóXtv,
pàXtata elç tô ôeùtepov aôtîjç tspôv vpàppa
ôptCet ort, xatà tò xapôv, Ssv a’iptpspet và
àxoSTjpija-j] Tàiv wôe, toùto xat ^petç è'r£t
tô èatoxàaÙTjpsv ps ti¡v IlavoatótTjtá too,
xai Xotxôv otav ôptCv] xai xarà rijv àpèa-
xetàv ttjç, stCt 6éXet ftvțj. 'H aXijösta atitTj
stvat ort ó pTjôstç xùp Ilatatoç etvat xaXôç
olxovopoç, xat xoXXà èxtpsXsttat zai ȚpovttCet
463
Al Fericirii Tale fiu intru Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
1712,
26 Maiu.
Nicolae Mavrocordat către Hrisant No­
tara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să te păzească în Scaunul preasfințit pa-
triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulți ani.
Două sfințite scrisori ale Tale le-am pri­
mit, și pentru buna-Ți sănătate și nouă do­
rită ne-am bucurat; am primit cu evlavie
și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți . mulțămim.
Am aflat și cele scrise pe rând.
Mulțămim Fericirii Tale că ai primit
rugăciunea noastră și ni-ai făcut cinste, și
ai luat osteneala și ai primit la sfântul bo­
tez pe fiul nostru. Prea-bunul Dumnezeu
să te păzească pănă la adânci bătrânețe
și să ne învrednicească și pe noi ca iarăș
să Te rugăm să ții și cununiile lui. Cu­
rajul fiesc ne-a îndemnat să-Ți dăm greu­
tatea, și noi să nu te îndoiești că am atârnat
cu totul de poruncile tale părintești, și sun­
tem gata la poruncile Tale și la slujba Ta.
încă mulțămim Fericirii Tale că Te-ai
învoit și la înaintarea prea-cucernicului
arhimandrit chir Paisie la vrednicia arhie­
rească; însă, de oare ce hotărăști că a fi
hirotonisit el ori acolo ori aici n’o îngă­
duie orânduielile și canoanele acestui prea-
sfințit Scaun Apostolícese, ci e nevoie să
vie la sfânta cetate; ba în a doua sfințită
scrisoare a Ta hotărăști că deocamdată nu
folosește să plece de aici, ne-am gândit așăși
noi întru aceasta cu Prea Cucernicia Sa, și
deci, când vei hotărî, și după placul Tău,
așă se va face. Adevărul e acesta: ca acel
chir Paisie e bun ocârmuitor, și mult se
îngrijește și-și. bate capul pentru sfintele
mănăstiri. Mulțămim Fericirii Tale și pen-
464
Stà-rà Upà fiovaatijpia. •jEô^àptàroôjisv''.
'rp.STSpq. MazaptOTTjTt zat- Stà:Tàç rcarptzàç
rcapatvsaetç ôrcoô p.àç .5lSîi, và yèpwp.sv S^-
XaSi] Yevvatœç Tà toô çspovToç ypôvoo, zat
và à'ftvwp.sv và ȚtvwvTat Tà rcpà7p.a.Ta zarà
toùç zatpoùç. "Op.wç, asSaajiiwTaTä rcárep,, -
Taôra etvat çmatzà tôtwp.aTa, zat ort p.èv zaì "
azovreç yépóp.e6a, av zaì Xurcoúp.s6a, toöto zaì
Tjjisiç tò T^eópop.èv. ”Op.wç ròvà p/íj X'ircoop-EÒa
e’tç rà XôrcTjç rcpó^eva, toöto etvat r^ç avwösv
6o7]6etaç, Tjv ó rcava7a6oç 0sôç Stà twv tepwv
t^çeùywv và èrctêpaÊeo’jj, zat SotjG^ ttjv zap- -
Stav p.aç, zat và' àvazotrftCig rà ëàpTj, èîtt-
yopTjywv pcjorépav zoêépvTjatv zat èiop.aXôvwv
rà SoayepTj. ' •
'O ôîtépraroç èrcÎTporcoç âç etvat rcoXùypo-
voç! BèSata, zaQtbç óptCet vj 'ïp^tépa Maza-
ptÔTïjç, ó 0eôç TjuSozTjaev etç toùç -rcapôvraç
S’jazôXooç zatpoùç và <pav^ totoûroç tXapôç
zai eùpevrjç aùOévtTjç zai rcpôç ^fiaç' ó 0sôç
và tôv arepeorț]! 'Hpteiç rcpôç tt¡v 'DpTjXÓTTjTá
roo rcpoXaêoùaatç SoùXeuaatç Sèv èzàp.ap.ev,
zaì ó èXeïjp.wv 0eôç TjOéXijae và veùa^j rcpôç.TTjv
zapStav roo và SeiyvtQ rcpôç .^p,àç róáov otzr
tov, zai và rcapT¡yopwp.e6a ratà toôto. 'll£eù- '
pop.ev è$. àpy^ç^ rcoar^v ÊeywptarTjv eovotàv
èyet rcpôç ,tt¡v Tp.etépav Seéaap.tótT¡ra- óptCet
ort ■ ôetyvet rcoXXïjv ëùarcXa^yvtàv zai rcpôç
arcav rà SuoToyèç ^piwv. ?évoç, zaì Xotrcòv
rcpércet èz zapôtaç và Xéyop-ev rò: «ó 0sôç
và ròv- orepeovț)!». . i ä <;
Ilepì Se r^ç xX7jpovop.taç roö àrcoôavôvroç
ûtap.avT^ rcpa7p.àteoroô, o ^7oôp.evoç,roô 'A-
7100 Tewp7Îoo oore eiyev, oote eyet zàp.p.tav
èvóyXTjotv àrcó rtva, ôp.otwç oore Stà rà rcpa7-
para ôrcoô èyàÔTjoav e’tç ròv zatpôv roö rco-
Xép.oo' àXXà ïyet rcap’ '^p.wv ttjv Sovatïjv
èrctazetptv zai IlavoatôtTjÇ too zai ot Xotrcoi
7¡7oúp.evot. Kat à7arcoôp.ev xai 0X7) tpuy^ rcpo-
6op.o0p.e6a tt¡v à7a67jv twv ¿7Íwv povaoTTjptwv
xaraaraatv, zal toôto tô 7vwptCop.ev j^érepov
ypsoç ypt'artàvtxôv : xai etç aura aç èy^rcXïjpo-
tpoptavtQ Tpetépa MazaptÔTTjç. üapazaXoöpsv
và è'ywpev rcavrore rà tepà aotTjç T’pàp.p.ara
[ierà t^ç à77eXtaç rTjç ¿7a6^ç zai rcoXorco-
ÔTjtoo aotTjç oytetaç zat tàç tepàç aot^ç
soyàç. Ot Sè ypo'vôtrTjç‘ïp-etépaç Maxaptô-
rTjtoç etTjoav 6só6sv rcáptrcoXXot xai rcaveoroyetç.
¿atptê', Matou zç'vfl.
TtJç 'Yptetépaç MaxaptotTjtoç otôç èv Xptatip
zai oXwç elç toùç ôptop.oùç:
’IwàvvTjç NtzoXaoç BoeêovSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui. M Gedeon.)
tru; părinteștile sfaturi ce ni dai, adecă
să purtăm cu vitejie lucrurile acestei
vremi și să lăsăm că ele să se întâmple
după moment.. Ci, prea-venerate părinte,
acestea sunt însușiri firești, și că și fără
voia noastră le purtăm, chiar dacă ne
întristăm, aceasta o știm și noi. Dar să nu
ne întristăm de pricinile întristării, acesta
e un lucru al ajutorului de sus,—pe care
prea-buniil Dumnezeu prin sfintele-Ți ru­
găciuni să-l întărească și să ajute inima
noastră și să ni ușureze sarcinile, dându-ni
o mai lesnicioasă cârmuire și potolind cele
grele.
Marele-Vizir să trăiască întru mulți ani!
De sigur, precum spui Fericirea Ta, Dum­
nezeu a voit ca în aceste vremi grele să se
arăte un astfel de domn blând și binevoitor
și către,noi: întărească-b Dumnezeu! Noi
nu i-am făcut mai înainte slujbe înăl­
țimii Sale, și milostivul Dumnezeu a voit
să-1 îndemne în inima lui spre a arătă
către noi atâta milă și să “ne mângâiem
întru aceasta. Știm de la început ce bună­
voință deosebită are către Reverența Voas­
tră; spui că arată multă bunătate și către
tot nenorocitul neam al postim și deci tre­
buie ca din inimă să spunem: „Dumnezeu
să-l întărească!“. . *
■ Jar, pentru moștenirea răposatului ne­
gustor Diamandi, egumenul Sfatului Gheor­
ghe nici n’a avut, nici nu are supărare delà
cinevă,. de asemenea nici pentru lucrurile
ce s’au pierdut în vremea războiului; ci are
de la noi îngrijirea ce se poate și Prea­
sfinția Sa și ceilalți egumeni; și ni place,
și din tot sufletul voim bucuros buna stare
a sfintelor mănăstiri, și recunoaștem că
aceasta e datoria noastră creștinească: și
de aceasta să. aibi știre Fericirea Ta. Ne
rugăm să avem totdeauna sfințitele-Ți scri­
sori cu vestea bunei Tale sănătăți și nouă
dorite, și sfintele Tale rugăciuni. Tar anii
Fericirii Tale să fie de.la Dumnezeu înde­
lungați și pe deplin fericiți.
1712, Maiu 26.
Al Fericirii Tale fiu în Hristos și cu
totul la poruncă: • .
Io Nicolae Voevod. :

ccccxc.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre legă­
turile lui cu Brâncoveanu.
NixôXaoç Maopoxopoaroc XpnaâvOip No-
râpa.
Maxaptwrare, aytwraTe zai azpayrate 11a-
rp’âpya tt¡? à?laç zôXewç 'lepcDcaXîjp. zai
zàaï,ç IlaXatcTÎvTjÇ, sv XptGTcp asëaap.'.wTaTe
Jtárep, xrp Tjisrspav MaxaptÓTT(Ta p.st’ suXa-
êetaç xpoaa7opsóo{i.sv zai tá¡v tspàv aur’^ç
Ss£tàv àazaCóp.e6a, òeóp.evot tod zavroSuvațiou
0soù và Sta<pkdtTTfl siç tòv àytwraTOv
zarptapytxòv zai àzooToXizòv aur^ç Opóvov
sv stpr(vig zaì àSiaasiarip aytetcf zai sór¡pspío¡.,
p.srà p.azpo6tÔT7jToç.
Aòotspà 7pàp.p.ata t^ç 'Tp.srépaç Maxaptó-
T'/jTOç sXá6op.sv, zai ózsp t^ç à^aO^ç xal
s'pstwtàrTjç aur^ç ôyteiaç Xlav syipr^isv s5éy-
Oïjpsv sùXaôwç xal ràç tspàç aor^ç eoyàç,
xal eôyapf3TOÛp.ev auv^. '^voip-sv xal xà
sys^Ç vpayôp.sva.
Eùyaptaroùp.sv xatà KoXkà 'Tpietspof Se-
6aap.tÓT7¡Tt ózoò ôplÇet ott cr/wvtÇeTat p.s
îtàaav sztp.sXstav và s’XOodv siç èxSaatv tà
îtap’ ^p,rôv arjp.sto0p.sva, xal ott sdOdç p.à-
Xtața, zpô too và Xáo^j tò ypàp.p.a p.aç,
s?pa<ps aovTÔpœç xal sax=pp.sva>ç Tip àfaTtTjTtp
•^p-túv jta.Tpl sxXap.zpoTàTq> Baaaapàëa Bos-
êôScf, xal p.àç rtXnjpoyopet ott sXztCst àvap.-
çtSôXœç zapzòv à?a6ôv xat 6XáatT¡p,a siXt-
xptvoôç xai àêoXoD ytXtaç xal ott, sv oacp
ebpiaxstai itXvjatov Tj’ Tp-stspa Maxaptor/jç,
Sèv sXttlÇet îtots và layáa^ ttç và zpoçîvrpfi
Styovotav p.sta£t> Tjp.ùv- p.ovov và sywp-sv
ónop.ovTjv. rHp.stç, asêaap,twtate zàtsp, xaOoiç
xal swç tàpa, st£t xal siç tô s^ç, «pnXâtto-
p.ev àzapayapàxrwç xal elXtxptvœç tà xaOr'-
xovva ttjç çtXtaç, xal otite s3œaap.sv, otite
6éXop.ev §cö<3Tß altíav t^ ’ExXap.zpótT¡tt ton
tpoypôtyjtoç. ’AXXà xal záXtv 3tapaxaXoôp.ev
tTjV Tp.erépav Maxaptôtijta, zveop-attztpSappet
ypwp.sv7], và p.eaoXaÊ^’î] và ysvtg àvap.eta^ô
•/jp-iov p.ôvtp.oç xat àXï^TjÇ tptXta
* zat îtept-
p.svop.ev wpav ttjv tüpav ttjv à zôxpt atv zapà
.t^ç 'Tp.etspaç XsëaaptÔTTjroç pè tïjv èXztÇo-
p-svTjV zapzoçoptav.
Tôv ’lœawàzigv toô pazapttou ’Aptatâpyoo
xal êwç tiôpa tôv eiyapev eiç tt¡v èztaze^tv
paç, xat eiye ri]v yopr^lav tiov ypstwSôv,
zat eiç tô s^ç ÔéXet iyț] zsptaaotspav szta-.
.XE^tv, szetÔT) xal Tjpetç rijv à^twatv t^ç Tpe-
5ipaç MaxaptotTjtoç tt¡v ttpwpsv xal ttjv
58183. Vol. XIV.
465
1712,
30 Iunie.
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să Te păzească în Scaunul preasfinții pa-
triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulți ani.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
le-am primit, și ne-am bucurat foarte de
buna-Ți sănătate și nouă dorită; am primit
cu evlavie și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți
mulțămim. Am cunoscut și cele scrise pe
rând.
Mulțămim mult Reverenței Tale care
spui că te silești cu toată îngrijirea să iasă
la capăt cele arătate de noi și că de-a drep­
tul chiar, înainte de a primi scrisoarea
noastră, ai scris pe scurt și cuminte iubi­
tului nostru părinte, prea-luminatului Ba­
sarab Voevod, și ni dai de știre că aștepți
fără îndoială rod bun și creștere a prie­
teniei adevărate și neînșelătoare și că, atâta
timp cât te afli aproape Fericirea Ta, nu
crezi să fie cineva în stare a cășună dihonie
între noi; numai să avem răbdare. Noi,
prea-venerate părinte, ca și pănă acum și
de acum înainte, păzim necălcate și curate
datoriile prieteniei, și nici n’am dat, nici
nu vom da pricină de receală Luminăției
Tale. Dar iarăș ne rugăm de Fericirea Ta
ca, Întrebuințându-Ți putereaduhovnicească,
să mijlocești a fi între noi statornică și
adevărată prietenie; și așteptăm din ceas în
ceas răspuns de la Reverența Ta cu nă­
dăjduitul folos.
Pe lanachi al răposatului Aristarh și
pănă acum l-am avut în grija noastră, și
aveà de la noi cele de nevoie,—și de acum
înainte va aveà mai multă îngrijire, căci
și noi cinstim cererea Fericirii Tale și avem
evlavie pentru Tine, și ne ostenim și pentru
casa lor.
59
46Ò

eòXaéoóp.e6a, xat aop.rcovoop.ev xat to Arcttt ' |

T0OÇ.
üapaxaXoöpiev và ètywptev rcàvtote ¡tò tepw- !
tatov aot^ç YpájAjjua, p.stà t^ç àweXtaç xat
àyaÔ^ç xat rcoXorcoGijtoo t>7tetaç tïjç, xat
tàç tepàç aôt^ç' eôyàç. Oí. Sè ypôvot ttjç
Tperépaç Maxaptôrrjtoç etTjaav 6eó6sv rcáu-
rcoXXot xat rcaveotoyetç.
, arpió', ’loovtoo X'.
Ttjç Tpetèpaç Maxaptôr/jtoç otôç èv Xpta-
vio xai oXwç etc toùç optap.oùç.
’IwàvvTjç NtxôXaoç BoeôôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
Ne rugăm să avem iarăș sfințita-Ți seri-
soare pentru vădirea bunei și multdoritei
Tale sănătăți. Iar anii Fericirii Tale să
fie de la Dumnezeu cât de mulți și pe
deplin fericiți.
1712, Iunie 30.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
eu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.

CCCCXCI.
1712, Azarie ieromonahul către Patriarhul Hrisant Notara, recomandându-i un
12 August. ucenic al lui Metodie care merge în Țara-Românească pentru câștig.
’ErctatoXîj ’ACapío'j tepop.ovâyoo StSàoxovtoç (a7vwatov èv ttvt rcôXet) rcpôç Xpùaav6ov,
aovtatwaa aorip ptaÖTjtTjv too ttva axorcòv èyovta và p.etao^ etç BXaytav rcpôç eopeatv rcópoó Cœ^ç.
Maxaptwrate, ootpÄTare xat OeorcpóóXTjre ^piwv aoôévTa xat SéarcoTa, rcàrep xat Ila-
Tptàpya tfjç àvtaç rcôXewç 'kpooaaXïjp. xat rcàovjç IlaXatativTjç, xópte, xópte XpóaavOe* rijv
aijV 6eo'fpoóp7)TOv MazaptótTjta SooXtxwç rcpoaxovw.
Mè tô và r/jç etya vpdt^D rcpwtijTepa xataXexTwç rcàvTa rà zar’ èp.é, Sèv è'yw áXXof và
rijç tpavepwcw p.è ttjv rcapoûaav, è'ijw p.ôvov, p.età ttjv SooXtz-ijv rcpoaxóvTjatv, và ttjç àvayépw
Stà zàrcotav órcóOeatv órcoù ttjv rcpoo'fépet ó Xo7twtatoç xùp MeOôStoç St’ èp.où etç rijv Maxa-
ptÔTïjtà aaç, àX-fjOstop xat aôrôç iptXoç ttjç- rcaXatôç xat àrcò oXooç toùç çtXooç ttjç ó rcXéov
Tj7arcTjp.évoç, Xa6ô>ç rcoXXàxtç tôv èxatàXaSa, àXXà xai S7W SoùXôç ttjç rctatôç xat rcveop.attxôv.
ttjç téxvov, órcoù 6appeôw etç antTjv, waàv etç àX'/jô^ p.oo rcatépa.
'H orcôÔeatç etvat atm( ó rcaptov véoç, órcoù ttjç èfyetptÇet tô 7pàp.p.a, èataÔTj èStxôç
too p.a6rjrijç, órcoù èarcooSaÇev etç aòtòv oXa tà àva^xatà tou pt.a6Tjp.ata, xat tôv à^arcoùae xat
rcoXXà, ott fjtov 7V(op.7]ç xaXTjç xat rcoXttetaç ttp.Tjp.évTjç, xa6<î>ç xat zfà tòv èxatàXaêa, órcoù
èaovavaatéœoop.oov p.è aôtoùç, àp’ où xat tôv èyvœptaa' oti xat ó xùp MeôôStoç tTjv àyàrcTjv,
órcoù èçôXattev rcpôç rijv MazaptótTjta aaç, ttjv è’Set$e etç toù X0700 p.00, xat S7CÒ Sèv è£ep.à-
zpova àrcò aòtòv óXóteXa. '0 xaXôç ó àv6ptorcoç, p.azaptwtate Séarcota, tpépvet tfjv aôvtaatv p.e6’
éaotoù, xai Sèv ypetàCetat £svtjv p.aproptav wç yavépwatv ttjç xaX^ç too 7vwp.Tjç’ è’jw etç tà
àXXa etp.at Séôatoç rcwç 6éXet tôv xaraXáo-;) rcXéov xaXXitepa arcò Xóyo'j p.oo, xat QéXet
èyvwpta^ xat rceptaaôrepa etç aÓTÒv, rcapà órcoù ttjç ypàpw èyw St’ aOTÓv. ”Av TÓyjj tots, xat
Stà TŸjV èStXTjv too àpeTTjv OéXetç tôv âyarcTja-țj rceptaaÓTspov xat 'ij MaxaptÔTTjç eoo. ïlç
TÓaov op-wç Vjp.etç xatà tô rcapôv ttJç çavepwvoptev ttjv ëvSetav órcoù eyet etç rà rcpôç xoôép-
VTjatv too, xat Stà toùto xat ó xùp MeOôStoç tôv aooTatvet St’ èp.où etc rijv MaxaptÓTTjTá aoo,
èrcetSrj xat wç èïVwptCev SovaTÒv xat èp7q> xat X07tp etç tô và tôv ëo7]6TjGȚ/ç• tò rceptaaôtepov
ott wç 7vwptCet áxpov too çtXov, xat etvat oéôatoç rcwç 6éXet Set^ etç aòtòv oXtjv ttjv a7árc7¡v,
rijv ôrcotav systç St’ aòtóv, xat àxóptTj rceptaaôtepov Stà rijv è’p/potov aaç xaXwaóvTjv, órcoù rcpôç
Ttàvtaç p.etayetptÇea0e.
Aotôç è'yet 7vwp.Tjv và rc^atvjj etç rijv BXaytav, xat Stà toùto rcapaxaXoùptsv ttjv
MaxaptótTjtà aoo và tòv aovSpàpete xat p.è 7pàp.p.ata xat piè xà6e àXXvjv óoTjOetav órcoù 7vw-
ptCete Stà và èrcttùyTj èxet St' aotTjç tôv xaXXttepov rcôpov ttjç Cwijç too’ xaì aótò p-Tjv Xo-
7tàÇete rcwç tô zàp.ete etç aÒTÓv, àXXà tô oXov àvaçépetat etç tòv xùp Me6oStov, xa6<ùç p.où
tò etite, ôyt p.tav çpopàv, àXXà xai rcoXXàxtç, p.è tô tótóv too atóp.a, rcwç: Twpa 6éXw tSei ti
a7àrcïjv eyet rcpôç toù XÓ700 p.aç ó p.axaptwtaToç xùp XpùaavOoç: àp.rcoteç op.wç và ïjtov
xa6ù)ç xai ïjp.etç rcpôç aòtóv! Ti op.wç ypstáCovtat XÓ70t rceptaaoi etç àv6pwrcooc órcoù è7VwptÇoov
tí etvat ot tptXot, xat rcwç và aovTpiyoov etc 6oij6etáv tooç! Kai MaxaptôtTjç aaç GéXete p.eta-
yetptaGțj rceptaaôtepov tô çtXàv6pwrcov ttjç çpùaewç, xai eôep7etwvraç aòtòv tòv rctwyòv piè xá6e

Xoy^ç Tpózov ózoù ^¡izop;îre tò ôn
ótà rijv zaXwaùvïjv ózoù etç aùròv 0sXgrs ósì^.
Taùra SonXizœç- ai Ss zavàyiat zaì OsozetSetc aÙT^ç sùyaì eì\aàv pot âpwȚai èv óìw zavri.
1712, Aóvoòato'j 12.
Tazeivôç ttjç SoùXoç zaì etç toùç optapoùç ttjç závTa
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-ini M. Gedeon.)
CCCCXC1I.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre întoar-
cerea boierilor săi pribegi și despre împăcarea cu Brâncoveanu.
•NizôXaoç Maupozopóároc XpnoávOw No-
tápa.
Mazapiàrare, á^ttotate zaì aotptntaTs lla-
rpiàpya t.^ç à?taç zôXewç 'lepooaalàjp zaì
zà.GTjç IlaXatattvTjç, èv Xpiottp záíep aeoaa-
ptwrare, TTtv Tpeìèpav MazaptÓTTjTa psT3 eò-
Xaêeiaç zpoGafopsùopev zaì tïjv tepàv aùtâjç
,Se£tàv áaza^ópeSa, ôeopevoç toù zavToó'ivá-
po'j 0eoù và TÔjv 5taçùXàTTi[) etç tôv «710:-
çaTov zarpiapytzôv zai àzoaroXtzôv aôrTjç
©pôvpv.èv etpujvț] zaì àStaastanp ófistoj zaì
eÓT(pepíof, perà pazaptôrïjTOç.
Tò tepòv Ypáppa ttjç Tpsrépaç Mazapf-
TTjTOÇ peïà r^ç zpoaajzoùaïiç eùXaôstaç è5sy-
0Tipev; ôzspêaXXôvTwç opaç èX'jZY'ÔTjpev ózoù
eoptazetat oXwç èv àSovapta zai àroviof, zai
zapazaXoùpev tôv Stor^pa twv àyaOwv 0eòv
và èzt^opTjyïjaTi Tț) ïpsTspcj XeôaaptÔTTjTt re-
Xetay oftetav zaì eôpwartav, zai và tïjv ôta-
:<foXáTTX¡ àzXôvTjTOV OTt Cw^ ttjç zai 7¡
¿yteta ttjç etvat zpo^evoç zoXXwv àyaOwv zai
àvayzatWTâTTj zavrt Ttî> ypiarwvùpip zXajpw-
paTt, zai pàXtora ^ptv, toîç oXwç èÊTjprT]-
pévotç zai àppafeaTàTtp Ssaptp etXtzptvoùç
•jiïz^ç ayazYjt zaì Stazòpoo eoXaôetaç zpoa-
TSTïjZôatv aurțj.
vE7vwpev, pazaptwtaTS Séazota, zai Tà
èys^ç oTjpetoôpeva. 'OpiCet orí persysiptaO/j
oXa tà Spaattzà tpàppaza Stà và è'XQ^j etç
ezSaotv zpôç aùtTjv zapâzXTjatç paç Stà
rijv èzavàzaptptv twv ^petépwv àpyôvrwv, zai
ott ó àvazïjtôç paç zatàjp èzXapzpwtatoç
Baaaapàêa BoeoôSaç oXwç StôXoo 0éXet Tïjv
peô’ ^pwv '^tXíav zai àyàzïjv, zai ott èXziÇet
'Tpetépa MazaptÔTTjç và èy^j tô pôvtpov zai
e’tXtzptvèç 7) pîTaçù ^pwv çtXta. ’Azozptvô-
pèvot Xotzôv, èv zpœtotç Xéyopev tô' aç eivat
zoXùy povoç 'TpsTSpa XeêaaptÔTTjç ! Tzepeo-
yaptGToùpev r^ zaTptz^ aÙTTjç ayaz^ zai
ZTjSepovtcj ózoù zpo0ùpœç èôéyÔTj TTjv zapà-
467
àzzcTirpst zaì tòv 0îôv àvriXrjzropa
’ACaptaç tepopova/oç.
1712,
17 Aus,ISI
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, întru Hristos părinte
prea-venerat, ne îndreptăm cu evlavie către
Fericirea Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să Te păzească în Scaunul preasfinții pa-
triarhicesc și apostolesc al Tău cu pace și
netulburată sănătate și voie bună, întru
mulți ani.
Sfințita scrisoare, a Fericirii Tale am
primit-o cu evlavia cuvenită, și peste mă­
sură ne am întristat că Te afli cu totul în
slăbiciune și. lipsă de puteri, și rugăm pe
dăruitorul celor bune Dumnezeu să dea
Reverenței Tale sănătate desăvârșită și bună
stare trupească, și să Te păzească nezguduit;
căci viața Ta și Sănătatea Ta sunt pricină de
multe bunuri și de cea mai mare nevoie la
toată turma creștinească, și mai ales nouă,
celor cari suntem cu totul în atârnare și
în legătură nedesfăcută de flască iubire
adevărată și de aprinsă evlavie cu Tine.
Am aflat, prea-fericite stăpâne, și cele
însemnate pe rând. Ni spui că s’au între­
buințat toate leacurile cele mai puternice
ca să vie la îndeplinire rugăciunea noastră
către Tine pentru întoarcerea boierilor
noștri, și că iubitul nostru părinte, prea­
luminatul Basarab Voevod, vrea cu totul
lui tot prietenia și iubirea cu noi, și că
nădăjduiește Fericirea Voastră să aibă trăi­
nicie și adevăr prietenia dintre noi. Răs­
punzând însă, spunem mai întâiu aceasta:
să trăiești întru mulți ani Reverența Ta!
Ne bucurăm foarte mult pentru părinteas-
ca-Ți iubire și pentru îngrijirea cu care
ai primit cu grăbire rugăciunea noastră și
Te-ai silit și ai dus-o la bun sfârșit, și am
468
zXvjatv paç, VM zat rfy szsps
et; ezôaatv á7a6t¡v, zai etôopsv roôç zapzoôç
t^ç ZTjôep-ovtaç rr¡c. ’Ezstôï) öyt pôvov oí
'fypérspot àp/ovreç, o re Bôpvtzoç AoôzouXoç
zat ó ’Avrio^oÇ XàTpavoç, TjXôov etç Tïjv za-
Tptôa tooç, àXXà zat ézX7¡poyop7Í67¡p.sv ttjv
etXtzptv^ zat zaôapàv à^âz^v toô àyazTjTOô
p.aç zatpôç Basaapàêa Boeôôôa, tàjv ózoíav
èçtèpeÔa, zat zoXXoô XoȚou à£tav zptvopsv,
zat ttp.<ï>p.ev zat èvatepvtCóp.e0a‘ zat OéXopsv
zaayttțj zavtt tpôztp và y’jXàttetat àzapa-
yàpazTOç. Tô opotov èXziCopev và àzoXoo-
Ofja-ț] zaì èz pépooç zrfi ’EzXapzpÔTïjTÔç ton,
zXrjpoyopoôpevoc zai èz twv a^peto’jpévwv
èv rtp zpôç aôtijv Ttpitp ztttaztto, zai èz twv
zpôç '^pàç 7paipopsvwv, zai èz twv è'pYotç
aôtotç ôtatpavo'jp.svwv arjpetwv ttjç zpôç '^pàç
zatptz^ç àyàzTjç. 'O 0sôç và Staç'jXàttifl
rijv 'EzXapzpôtï(rà toô và tôv è'ywpev àya-
ztjtôv zatépa! BapazaXoôpsv ôè zai zàXtv
rijv 'ïp-etèpav ïeôaaptÔTTjTa và oovrpé/Tj] zàv-
tote etç r/jv ôtapovr(v zat" ao¡;7¡stv t^ç peta$ô
.r^pwv àvôoôaïjç à^àz'/jç, ozoû zorè và pr¡
zapepzea^ pvjTs op.tzpotát7] tpjypônjç, àXX’
ișpspa. r^ ^pLépqf. và èztStSœotv etç tô zpetttov
zai toôto Êéêata. etvat zaì tip 0etp àpeatôv,
zai zoXXwv èzaivwv à^tov.
vE7Vwp.ev ôè zai tà oaa èye^ïjç 7pàç>et
’EzXap.zpôtïjç tou zepi toô AoozoôXoo Bop-
vtzoo. 'Upsiç, za6ô)ç è77pà^œç àpyoTépouç
toôç ézX^poipopT¡Gap.ev, èxzXrjpoùvTSç Tàç ôzo-
ayéaetç paç, zpoaétt ôè xai ôtà t-qv p-ectretav
t^ç ’EzXapzpÔTTjtôç too, zai waàv 7Épovraç
àpyovraç Tïjç rCàpaç toôç èòéyÒTjpev zpoavj-
vearara xai p.erà zàavjç tptXoypoaôvTjÇ- pà-
XtaTa tòv AoózooXov Bopvtxov, ôtà và pa¡ tôv
p.etv7] zàppta àyoppïj ôoaçpTjptaç,- tôv STip-rç-
aapsV zai pè tïjv àpyoVTtav t^ç Me^àX^ç-
BopvtTÇtaç. Kai zsptpsvopev xai toôç àXXooç
và eXÔoov àzô ’EpôeXtav, xaOtwç pàç 7pàp^uat,
xat, zapaôtôovTeç Tțj Xf^ oXa Tà zapeXÔôvta,
zpôç azavtaç ßeXopev ôet^ tt¡v zpoorptooaav
à7àz7jv zai èzlaxetptv. '0 ôè 0sôç, ôtà twv
öeozetöwv t^ç Tperépaç MazaptÔTTjTOçsuywv,
và 'pwTtctg zai r/jv ’EvTtpÓTTjrá tooç và àva-
VTjtpoov, và ^aoyàaoov zai và aopzovéaoov
'TÒV TÓZOV TOOÇ.
'OptCet zpoaéTt Tperèpa £eêacptÔT7]ç 5tî
ttjç è'7tve a'poôpà zpoGTa7ïj zapà toô ôzep-
Tàroo èztTpôzoo ôtà và p7¡v àvaywpfjOTi àzô
Tïjv BaatXeôooaav, av ôèv èêopaXtaQoôv rà ttjç
eipfjVTjç. Seôacptwtatô zàtep, và1 pàç ztaTeôax)
1 Legrand: ăț fără, cele două cuvinte precedente.
văzut roadele îngrijirii tale. Căci nu numai
boierii noștri, Vornicul Lupul și Antioh
Hatmanul, au venit în patria lor, dar am
fost înștiințați și de adevărata și curata iu­
bire a iubitului nostru părinte Basarab
Voevod, pe care o dorim și o credem vred­
nică de multă socotință, și o cinstim și o
avem la inimă; și ne vom sili în tot chipul
să se păzească neatinsă. Tot așâ nădăjduim
să urmeze și de spre partea Luminăției
Sale, înștiințați și din cele arătate în cins­
titul pitac către Tine, și din cele scrise
către noi, și din semnele vădite prin înseși
faptele despre buna-Ți iubire părintească.
Dumnezeu să păzească pe Luminăția Ta,
ca să te avem ca un părinte iubit! Și ne
rugăm iarăș de Reverența Ta să ajuți tot­
deauna pentru păstrarea și creșterea iubirii
ce înflorește între noi, ca niciodată să nu
cadă nici cea mai mică răceală, ci zi d.e.
zi să crească mai‘bine; și aceasta de sigur
e și un lucru plăcut lui Dumnezeu, și
vrednic de multe laude.
Am aflat și câte le scrie pe rând Lumi­
năția Sa cu privire la Lupul Vornicul.
Noi, precum în scris i-am înștiințat pe
amândoi, îndeplinind făgăduielile noastre,
și, pe lângă aceasta, și prin mijlocirea Lu­
minăției Sale, i-am primit cu cea mai mare
blândeță și cu toată iubirea, ca pe niște
bătrâni boieri ai țerii; mai ales pe Lupul
Vornicul, ca să nu-i rămâie nici çea mai
mică pricină de a vorbi de rău, l-am cinstit
și cu dregătoria Vorniciei-celei-Mari. Și
așteptăm și pe ceilalți să vie din Ardeal,
precum ni scriu, și, dând uitării toate cele
trecute, vom arătă către toți cuvenita iu­
bire și îngrijire. Iar Dumnezeu, prin rugă­
ciunile, ascultate de dânsul, ale Fericirii
Voastre, să-i lumineze și pe dumnealor ca
să se stâmpere, să stea în liniște și să lu­
creze împreună cu noi pentru țara lor.
Ni mai spune Reverența Voastră că Ți-a
venit strașnică poruncă de la Prea-înăl-
țatul Vizir să nu pleci din Constantinopol
dacă nu se vor liniști lucrurile păcii. Prea-
reverende părinte, să ne crezi că venirea
Ta în aceste părți ni-ar aduce cea mai mare
bucurie și plăcere și mulțămire sufletească,
ba încă și folos și mângâiere întru toate. Și,
lăsând celelalte aici, în țara noastră, starea
lucrurilor bisericești, precum nu-Ți scapă

otl ij etç Tà wSe èstyoinjatç auT^ç TjOsks îtpoêe-
vijafl (leyaXœtàïTjv àyaXXiaaiv zat eùypjOÙvTjv
zat yapàv ~v=’;¡raTizijv, àXXà pàXtara zat wyê-
Xe av zat zapïjf&piav e’tç zàaav ázóflsa’.v. Kat,
àyivovTsç tà àXXa, -q twv szzXTjataarixwv "paf-
pàrwv zatàaTaatç èiw e’tç tt¡v rCápav p.aç, za0<î>ç
Sèv tt)v XavOàvet, pevàXwç ypjjCet narptz^ç
èztazétpewç zat ôt&pOwaewç’ zat Stà toùto zat
etç oXooç toùç èvotzGÔvtaç Tj0eXev etaöat zoX-
Xwv àya0wv xpo^evoç û èpyojtôç TTjç, zat
■^p-tv yopTjvôç pevtarTjç yapàç. Kaì êéôata av
Sèv èaovetzàCapev oti at àvœpaXiat toù zat-
poù Sèv a'jyywpoùv và 8ey0țj TTjv ïtapàzXigotv
p.aç. 6epp.tûç zaî ywptç àvaèoXijV zatpoù fjOè-
Xopev 8er¡6^ ttjv TtaTpizijv TTjç àyàxTjV và
pàç -/apoitWY^ zat và pàç țwoTOVTjațj pè
tôv èçerwTaTQy,., .rT<ápa ••Ss-zái
àzovTëç àorca£ópe6a tòv SeÚTepov ttXoùv, zat
TTjv jtapazaXoöpev voepwç và pàç èrctazéit-
TTjTat, zat và e£tXe-ț) órcèp toù îtoX'>7ra0oùç
toótoo tótto'j tòv TravotZTÍppova Oeóv, O7TWÇ,
ÈÉopaXtCwv Tà Soayep^ zat àìtozpoùwv Tà
Setvà, yop (7T¡o-{] Tjptv pa.OTÉpav zaTàoTaatv
zat ^aXïjVTjv TtpaypáTwv ^çèîttToyôvTsç, èXîttCo-
pev zapà t^ç îtarpiz^ç aùr^ç zaXozayaôtaç
và pijv àîroTÙywpev zat toù TteptaTtouSâaTO'J
a&TTjç èpyopoù. üpoaéTt ttjv zapazaXoùpev
và è’ywpsv tt¡v TtpTjV twv oeêaoptwv r/jç èzt-
Ta^pàTOJv, -otç èvaopovopeOa wç oùSev’t àXXw.
üpôç tôv JtpoTjȚoSpevov Mito'jpvôêozïj ëytve
zat Twpa îtàXtv a'poSpà TüpoatayTj. à'pivovTaç
îtâaav îrpôyaatv, và ztvfjoțj và ëX©-^ etç tt¡v
zpoazùvTjatv zaî SoùXe'jatv TTjç Tpeçe'paç Ma-
ZaptÔTTjTOÇ.
'OptÇet Stà tôv ôîtépTaTOv èittTpoîtov, tîv
aùôévïTjv paç \ oTt ëzape yaTt-aeptyt Stà
và èpîtoStÇwvTat at àStztat, órcoù èv rq àftcf
rcoXet zàpvo’jv ot èêooataaTai,zat 6« T6t]-
XoTTjç TOt) è'yet rcoXXTjv2 eoarcXayyvtav rcpôç
oXov tô ôrcijzoov, zat êeywptGTTjv eovotav Ttpôç
tTjv Tpeîépav MazaptÔTTjTa. 'O 0eôç và
tôv rcoXosT^! Kat rcpôç fyp.àç, è£ ’tStaç yt-
XavOpwrciaç, ywpiç zàpptav rcpoXaêoùaav Tjpwv
SoùXeoatv, Setyvet peyaXvjv eòarcXayyviav zat
ooYzaTàëaatv,— S rcavâyaOoç 0eôç và tôv Sta-
yjXâTTțj !8
IlapazaXoùpev và ëywpev zat rcàXtv tô
tepôv aÙT^ç fpàppa e’tç SijXwatv t^ç à^aQ^ç
zat èyeTTjç oytetaç ttjç. Ot Sè ypóvot t^ç
'VpeTèpaç MazaptÔTTjTOç etTjaav 0eó0ev Ttàp-
îtoXXot zat îtaveyToyetç.
1 Partea dintre virgule lipsește în Legrand.
! Cuvântul lipsește în Legrand.
’ De la virgulă înainte lipsește în Legrand.
469
din vedere, are o mare nevoie de părin-
teasea-Ți îngrijire și îndreptare; și de aceia
și pentru toți locuitorii ar fi pricină de multe
lucruri bune sosirea Ta, și nouă îndemn
de cea mai mare bucurie. Și, de sigur, dacă
nu ne-am fi gândit că tulburările vremii
nu îngăduie să primești rugăciunea noastră,
ne-am fi rugat călduros și fără zăbavă de
iubirea-Ți părintească să ne bucure și să
ne însuflețească cu prea-dovita-Ți sosire.
Acuma însă și fără voie luăm calea a doua,
și te rugăm cu gândul să ne ocrotești și
să faci milostiv asupra acestei țeri de multe
suferințe pe Dumnezeu cel întru toate mi­
lostiv, pentru ca, potolind cele grele șirăs-
pingând pe. cele, grozave, ^ă ni dea nouă
o-stare mai ușoară și o seninătate a lucru­
rilor; de care învrednicindu-ne, nădăjduim
de la bunătatea-Ți părintească să nu fim
lipsiți și de venirea ta mult dorită. Pe
lângă aceasta Te rugăm să avem cinstea
poruncilor Tale respectate, de care ne
mândrim mai mult decât de orice alta.
Proegumenului de la Barnovschi i s’a
făcut și acum o nouă poruncă strașnică
pentru ca, lăsând orice pretext, să se miște
să vie la închinăciunea și slujba Feri­
cirii Voastre.
Ni spui că prin Prea-înălțatul Vizir,
domnul nostru, ai făcut hatișerif ca să se
împiedece nedreptățile ce le fac sfintei cetăți
cârmuitorii și că înălțimea Sa are multă
milă către toți supușii și o deosebită bună­
voință către Fericirea Voastră. Dumnezeu
să-Ti dea ani mulți! Și către noi, din însăș
iubirea lui de oameni, fără să-i fi făcut
mai înainte vre-o slujbă, arată mare milă
și aplecare,—Dumnezeu cel prea-bun să-l
păzească !
Ne rugăm să avem iarăș sfințita-Ți scri­
soare, pentru vădirea bunei și doritei Tale
sănătăți. Iar anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu cât de mulți și pe deplin fe­
riciți.
470
AoȚOOatO') tCz.
Tïjç Tperspaç MazaptÔTTjroç otôç èv Xpiatip
zai oXwç etç toôç optapoôç.
’lw. Ntzô/.aoç BosSôvôaç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 70-2, n° 53; Bibl.
CCCCXC1II.
1712, Ieroteiu Comnenul, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara,
l-iu Septem­ despre eleimosinele ce se strâng pentru Sfântul Mormânt.
vrie.
'lepoOsou Kop.vT|Vo5,MiTpczoXtToy Apùatpaç,
zpôç XpôaavQov, Zïpi twv Țtvop.svwv èv vß
èxapyta aÔTOô aovöpopwv ôzèp too 'Ayíou
Tàço'j.
Ttp paxaptwráTip, ao^wTáTtp zai a^tWTaTcp
zarpi zai IlaTptâpyț] t^ç à?taç zôXewç '1$-
potxjaWjp. xat zàcTjç IlaXaiaTtvTjç, xopttp, X'j-
pi<p xùp XpoaávOip, T<p aeéaaptwTá.Ttp pot èv
K'jpttp, tïjv eùXaêTjTtxijv xat èoaytà èv vovà-
TWV xXtGSt zpOGXÔVTjGtV.
XàptTt Xpiaroù xat St’ eùywv OeoîrpoaSéxTWV
ttjç Tp-srépaç MaxaptÔTTjTOç zaTS'joSwôvjv ó-
7t7]ç etç ÁpÓGTpav. "O6ev xat Sèv èXettpa zapà
ôzoô xarà tô elxôç xat Stà Țpappârwv và
zpoazowjaw ttjv ’TpeTépav MaxaptÔTïjTa, iva
TÔyœ èx yàptTÔç ttjç twv àpotêaiwv, xat zpoç
ToÙTotçîva ôïjXozongaw t^ MaxaptônjTt aÔT^ç
ort xarà tòv óptopóv ttjç èpeôvïpa xat zspi
twv xooTtwv toó '2V7Í00 Tà'po'j, xat, eópòiv
aòrà ôôo ovia, tô pèv eiç yetpaç toô XarÇ^-
Aï|prjTpàaxoo, tô Sè etç ysipaç toô XaTLTj-
’làvTÇoo, T¡vot£a èvwztov twv èztTpôzwv toô
'A7Í00 Tàyoo, XaT^Tj xôp AïjpTjTpàoxo'j xat
XaT^ zôp ’làvTCoo, zat ebpsÔTjaav èv aÔTip
sposta èvveàpta'j, zapaSsç SïjXaSïj zat Xtavà
àazpa' Tà ôzoîa, êXszwvTàç Ta TOtaÔTa, Tà
ëSwaa etç yeîpaç toô XarC^ zôp ’làvrÇoo và
rà záp7¡ fepà. Etç Sè tô àXXo zo'jti elyav
aovayO^ ypoata 8éza zévre, 0 zat zpô zatpoô
àvoUavreç ot avwÔev 8ôo èztrpozot, zat Xa-
êôvTeç rà èv aôttp àazpa, èzotr,<jav povéàav
yepTjv zai zaret/ev aôrà ó etç, ÔTjXaSïj ó
XaTCvj-’IàvTCoç. "Erepov zapà Taôra zoortov
èSw toô 'A7Í00 Tàyob èvTÔç Apôarpaç 8èv
etvaf àXX’ èzetÔTj zai và evpwpev è8w tôv
zveupaTtzôv zazà zôp Flatstov, àzecTaXpévov
zapà toô zpoTOG'ițzeXXo’j zôp IlapÔevto'j àzô
Bàpvïjç, eôptazôpevov etç àzpav è'vSetav, wç
etc TotoÔTOoç èpzeoovTa tôzooç, zai tò zeptcao-
Tepov GTevoywpoopevov Stà tô yapàrCt tou, zai
ÊXézwv rà Sázpoá too zai anXX'JZTjôstç, toô
ëSwaaypôata Sézazai sv ToôXrt àzô rà 15èzetva
ypôata, zai èzzjpe tô yapTt too, pè TOtaÔTTjv 0-
pwç zapay^eXtav, OTt và rà auvà^ àzò t^ç
èXeTjpoaôvTjç twv yptOTtavwv zai và rà Swa^j Ttp
1712, August 17.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă :
7o Nicolae Voevod.
i. Rom., copiile d-ltii M. Gedeon.)
Scrisoarea lui Ieroteiu Comnenul, Mitro­
politul Dristrei, către Hrisant, pentru aju­
toarele culese în eparhia lui în folosul
Sfântului Mormânt.
Prea-fericitului, prea-înțeleptului și prea-
sfințitului părinte și Patriarh al sfintei cetăți
Ierusalimului și a toată Palestina, domnului
domn Hrisant, prea-respectatului mie întru
Domnul, închinăciune plină de evlavie pănă
la pământ, cu plecarea genunchilor.
Cu harul lui Hristos și prin rugăciunile
primite de Dumnezeu ale Fericirii Tale
am călătorit sănătos la Dristra. De unde
n’am lipsit ca, după cuviință și în scris, să
mă închin Fericirii Tale ca să capăt de la
harul Tău cele ce se cad în schimb, și ca,
pe lângă acestea, să vădesc Fericirii Tale
că după a Ta poruncă am cercetat și pen­
tru cutiile Sfântului Mormânt, și, găsindu-
le a. fi două,’ una în mânile lui' Hagi-Di-
mitrașcu, altaîn mânile lui Hagi-Ianciu, o am
deschis în fața epitropilor Sfântului Mor­
mânt, Hagi chir Dimitrașcu și Hagi chir
lanciu, și s’au găsit în ea nouă lei și jumătate,
adecă în parale și bani mărunți, pe cari, vă­
zând unele ca acestea, le-am dat în mânile
lui Hagi chir lanciti ca să le păstreze. Iar
în cealaltă cutie se strânseseră cinsprezece
lei, pe care dăunăzi deschizând-o cei de
mai sus doi epitropi, și luând banii din
ea, au făcut monedă deplină (?), și i-a
păstrat unul din ei, adecă Hagi lanciu.
Altă cutie a' Sfântului Mormânt afară de
acestea nu se mai află aici, la Dristra; dar,
de oare ce am găsit aici pe duhovnicul popa
chir Paisie, trimes de protosinghelul chir
Partenie din Varna, care se află în cea mai
mare lipsă, ca unul ce a căzut în locuri
ca acestea, și strâmtorat foarte pentru ha-
raciul lui, și văzând lacrimile lui și compă-
timindu-1, i-am dat zece lei și un tult din
acei cinsprezece lei, și a luat hârtia lui, însă
cu o înștiințare ca aceia, ca să-i strângă din
eleimosina creștinilor și să-i deie lui chir
lanciu mai sus arătat, căruia i-am dat și

àvwQev zùp ’làvtCiÿ, rcpôç ov zal rà èvarco-
Xe'.çôévTa etç çôXa^iv èôwaa’ tjtoi tà Ô’A
zai tà Xotrcà twv 15 tjtoi Tsaaapa zai... (sic)
CoXÓTa, rcep’.p.évwvTaç àrcôzptatv rcapà ttjç Stjç
MazaptÔTïjToç rcspì toôtwv, ôtÔTf etç Bàpvav
rcoXXà èXnrcTjÔTj ó rcpwroaùvzsXXôç aaç rcspì
ttJç TotaÔTTjç àrco’iàaswç: TjXrctÇs ^àp OTt zat
aoTà và ôoôwatv etç ysipaç toô’ zat Xotrcòv
etç toùç ôptajioùç ttjç etvat.
Tôv Sè tepop.óvayov Ilatatov èaùaTTjaa psrà
6epp.ÔT7]Toç rcpôç tooç yptaTtavoôç, XaXfpaç
èrc’ èzzXrjoiaç ôrcsp Te toù 'A7Í00 Tà'poo, p-sr’
è7zœp.to'j ttjç ï^ç MaxaptÔTTjToç, zat orcèp
aÙTOô àpzsrwç, zat tô vpáp.p.a ttJç X^ç Ma-
zaptÔTTjToç èv t^ MvjTporcôXet àvefvwaÙTj rca^-
pTjsitț èvwrctôv p.oo, ooa’/jç p.ovozX-/]ataç, zat
sra^av oXot và tôv èyoStàaanv p.s èXsTjpo-
aôvïjv èv zatpip Tip ôéovTt, TjTOt za6’ ôv
êoôXsTat ypovov èvTsôÔsv àrco5vjp.^oat zat
psraö^vat stç aXXaç ywpaç. Kat rcàXtv Stà
ttjv â?ârc7jv ttjç Xvjç MazaptÔTTjToç Sèv GèXet
XettpT] etç tò và awTpsyw Stà Xôywv zat
è'pYwv ùrcèp toô ITavayion Tà/po’j.
’Eytb opœç rcàXtv èv Xôrcatç zat OTSvoyœ-
ptatç súpíazopat, StÔTt, sùÔùç ôrcoô è'çpSaaa,
pè èp.ijVDaev ô èz pépooç toô órcáTOO è'yopoç, oo
'í¡ zXtjatç aÔTTj toô èzT^ç ’Ayap utoô Aêpaàp,
OTt và STOtpàaw rcXïjÔoç àvôrcotaTOV ypTjp.àTwv
ôrcèp àvàyxïjv (^Tjat) ôéaptov àrcavyO^vat 0-
rcoo ttjv sSpav è'yet ó orcaToç. Atô ypà/pw r<p
Me7aX(p-Atepp.v)veOT'fl zat Ssopat zai ttjç 'T-
psTspaç MazaptÔTïjToç tv’ aoróOsv vév/jTat Ttç
èp.ot èrctzoopta Stà Ttvwv ovaraTtzwv èz p.s-
pooç twv tayoôvTwv, tj toô êaTà/oo toô rca-
vorcepTarov T] toô àpytZTjrco’jpoô tj àXXwv Ttvwv
70ÒV otSars iayôetv rcapà ts Tip órcánp zat
Ttp è'poptp, zat ttjv yàptv àÛàvaTOv àrcoypà-
<p-op.at.
Tôyotp.t as6aap.tot> aotTjç ypàppaTOç rcepi
ttjç ètpsTTjç p.ot ôvtetaç ttjç, psrà zat Ttvoç
rcapap.o6taç- at Ss OeorcpôoSezTOi aÔTTjç eô-
yai etTjaav ps6’ ^pwv.
’Ap-TJV.
yatptô', SsrcTspôptoo a'.
Tfjç 'FpsTSpaç asôaaptwTàTTjç MazaptÔTïj-
toç rcpo6op.ÔTaTûç etç toùç ôptapoùç zai eo-
XaÔTjTtzôç zarà rcàvTa.
'Ispôôsoç.
(Bibl. Ac. Bora., cöpiile d-lui M. Gedeon.)
471
restul spre păstrare; adecă cei 91/2 și restul
de la 15, adecă 4 și... zloți, așteptând răs­
puns de la Fericirea Ta în această privință,
căci la y arna mult s’a scârbit protosin-
ghelul Tău pentru această pricină; căci
nădăjduia ca și acestea să i se dea în mâni;
și mai la urmă e la poruncile Tale.
Iar pe ieromonahul Paisie l-am sprijinit
cu căldură către creștini, vorbind în bise­
rica mea despre Sfântul Mormânt, cu lauda
Fericirii Tale, și în această privință destul,
și scrisoarea Fericirii Tale s’a cetit de fața
mea la Mitropolie, fiind monoelisie (?), și
au orânduit toți să-1 ajute de cale cu elei-
mosină în vremea cuvenită, adecă în aceia
când va voi să plece de aici și să meargă
în alte țeri. Și, iarăș pentru hatârul Fe­
ricirii Tale, nu voiu lipsi să ajut prin vorbe
ca și prin fapte pentru Preasfântul Mormânt.
Ci eu, iarăș, mă aflu în scârbi și strâm­
torări, de oare ce, cum am sosit, mi-a po­
runcit eforul (Pașa) din partea Vizirului,
al cărui nume e acelaș ca și ăl fiului lui
Avraam din Agar, ca să gătesc o mulțime
nesuferită de bani, cu nevoia—zicea el—le­
gată de a se duce unde-și are sălașul el, Vi­
zirul. Pentru care scriu Marelui-Dragoman
și mă rog și de Fericirea Ta ca de acolo
să mi se facă vre-un ajutor prin ceva spri-
jinuri din partea celor puternici, sau a vă-
tahului celui Prea-înălțat sau a lui Bostan-
gi-Bașa sau a altor carivâ pe cari-i știți
că au putere la Vizir și la Pașă, și-Ți voiu
păstra recunoștință fără de moarte.
De aș căpăta o venerată scrisoare a Ta
cu veste despre sănătatea Ta mie dorită
și cu vre-o mângâiere; iar rugăciunile Tale
primite de Dumnezeu fie cu noi!
Amin.
1712, Septemvrie 1.
Al Fericirii Tale prea-venerate prea­
gata la porunci și totdeauna cu evlavie.
Icroteiu.
m
CCCCXCTV.
1712, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea la
14 Septem- acesta a călugărului Iustin, fost la Barnovschi, care a căzut într’o greșeală.
bre.
NtxôXaoç MaupoxopôaTOç XpuoávOcp No-
Tápcf.
Mè tò và èpysrar ó zapàv Tj7oôp.svoç xpwr¡v
Mxoopvó6ax7¡ xùp ’ïo’jortvoç stç zpoazúv/jatv
t^ç 'IpsTÉpaç MazaptÔTTjTOç xarà ttjv èziTaiijv
ttjç, Sèv èXei^apev và Țpâ^wp-sv tô zapóv
zpôç aoTTjv, xat và àzoôàawpev ttjv zpoaij-
xouaav peT’.euXaôslaç xpoaavôpsootv, àç zpôç
sv XptOTtp G'êaaptàTaTov zarépa' xapaxa-
Xoùvréç ttjv xat Stà tôv pTjOévra xôp ’lona-
Ttvov èpyôpevov và pvj tôv op7ta6^, àXXà tôv
ôsyO^ supsvwç xat và tôv auvy.wpTjaȚj, xai
và tòv è'yxj záXtv stç ttjv sbvotàv ttjç, àç
xat zpÔTspov. ’Ezsiôtj xai aôrôç èôouXsuas tôv
zavàîtov xat Çwoôôyôv Tàyov xat ttjv 'Tpe-
Tépav MaxaptÔTTjTa ps zàaav zpoQupiav, ■ xat
syst axozôv xat stç tô s8^ç và TVjv SooXsoa’ț].
Tô G'pàXpa tou tô svvàptas, zat SssTat 007-
ywpTjaswç. Etvat àvôpwzoç èztTijôstoç zat
à£toç. Kat Xotzôv ôtà tt¡v (isatTStav paç
zapaxaXoûpev và tôv au7ywpTjaȚp Nà sywu.sv
ôs zàvTOTS tô tspôv aur^ç 7pàppa stç ôrjXwatv
t^ç aYaO^ç zai s'psT^ç ô^tsiaç TT|Ç.
Oí ypôvot ttjç 'ïpsTÉpaç MazaptÔTTjToç sïtj-
aav 6só6sv zàpzoXXot zai zavsuTuysîç, xai
at a?tat aur^ç sóyal ps6’ r;p<5v.
1712, XszTspêptou 14.
Ttjç S^ç MaxaptÔTTjToç utôç èv XptGTipxai
oXwç stç toôç optapouç.
’lto. NtxôXaoç MaupoxopôaTOç.
(Legrand, o. c., IV, pp. "2-3, n° 54.)
ccccxcv.
1712, Pantaleon Caliarh, medicul lui Vodă Brâncoveanu, către Patriarhul Hrisant
12 Oetom- Notara, rugându-se de acesta să stăruie ca Domnul să-i cunune fata, Măriuța, cu
bre> un tânăr din Chios.
’EzigtoXtj IlavTaXéovTOç KaXXiápyou, ’ta-
Tpoö toù ^spovoç Baoaapàêa, zpôç Xpuaav-
6ov, zapaxaXoupsvou và psatTSÙOTj zapà t¿¡>
■^7spôv: và 7ÍVJ] zapàvupipoç ttjç 6u7aTpo'ç
TOU.
MaxapiàTaTe, aoçàTaTS xal a7tàTaTS Ha-
Tptàpya ttjç à7taç zoXswç 'IspouaaXijp, zupts
zupts XpùoavOs, ttjç TpsTspav aoycoTaTTjv Ma-
zaptÔTïjTa auyevoxXiÎTœç xal ôouXizwç zpoa-
X'jvw.
Asv tjtov, pazaptàraTS pou xal aoœàTaTS
pou zàrsp, outs àzô Xtjôtjv xapôiaç, aure
àzô ozvTjptav, oxoù ôsv àzsxptÔTjza toû zav-
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Viind cel de față egumen ce a fost la
Barnovschi, chir Iustin, pentru a se închină
Fericirii Tale după porunca Ta, n’am lipsit
a-Ți scrie acesta și a-Ți da cuvenita în­
chinare cu evlavie, ca unui părinte prea-
venerat întru Hristos; rugându-Te și pentru
acest chir Iustin, ce vine, să nu te mânii,
ci să-l primești cu bunăvoință și să-l ierți,
și să-l ai iarăș în bunăvoința Ta, ca și
mai înainte. Căci și el a slujit preasfân­
tului și de viață primitorului Mormânt și
Fericirii Tale cu toată graba, precum și
de aici înainte are de gând a slu ji. Greșeala
lui ai aflat-o, și se roagă de iertare. E
om de ispravă și vrednic. Și, în sfârșit,
prin mijlocirea noastră ne rugăm să fie
iertat. Să avem totdeauna sfințitele-Ți scri­
sori pentru vădirea sănătății Tale bune și
dorite.
Anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
îndelungați și pe deplin fericiți, și sfintele-
Ți rugăciuni cu noi.
1712, Septemvrie 14.
Al Fericirii Tale fiu în Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nicolae Mavrocordat. ~
Scrisoarea lui Pantaleon Caliarhi, medi­
cul lui Basarab-Vodă, către Hrisant, ru-
gându-1 să mijlocească la Domn ca să-i
cunune fata.
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
țite Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului,
chir Hrisant, mă închin cu grumazul plecat
și ca un rob Fericirii tale prea-înțelepte.
N’a fost, prea-fericite și prea-înțelepte
părinte al mieu, nici din uitarea inimii,
nici din lene că n’am răspuns la preasfin-
țita-Ți scrisoare, ci, când am primit prea-
sfințitu-Ți răvaș, eram în pat, și, pe urmă,

av'io'j ttjç ypàptiàTOç' jiôvov elç tòv zatpôv
¿zoù eXaëa tt(v ooȚWTâTTjv aaç èztaToXfjv
tjjio'jv zXtvijpTjÇ, zat perszetra, zapaCaXiCtovTàç
paç tô çoëepôv t^ç zavoôzXaç, èaÛYapsv etç
rà ëo'jvà, zat zàXtv ôèv è^Xorwcapev tôv
ztvS'jvôv ttjç* pôvov szet, etç ttjv çpôXa&v óxoù
eôptazôpeaSsv, pàç àzèSavav ôoo azXàëatç,
zai èyùyapev etç àXXov tôzov. zat èzet xàXtv
àzsOavev tj àôsXy^ pou pè êva vqç tszvov,
zat zàXtv ’ç aXXo opoç èrpé£apev, zai èzet
Ktáverat ó àôsXçôç poù zazà IlèTpoç pè
piav toô zôpTjv, zai iôwaev ó 0eôç zai è£e-
itavo&zXtaaev
* zai ôèv Tjpzopw và zepiypâ'pw
rà oaa ?za0a etç toôtooç toùç ê£tj p^vaç !
Tœpa àzôp.7] TjXôapsv zàrw, etç tt^v ywpav,
zat, ^oyàCwvraç ÒX170V, è’Xaëa tôv zàXapov
zai è'-fpaôa t^ 'Tpstépa MazaptÔTTjTt: zpwTOv
pèv ôtà và euyaptaTTjaw zai và «rpoazovijaw
ttjv ázetpov zaXozayaQíav t^ç suspyeTtzwTâtTjç
aaç MazaptÔTTjToç, ëzoù, àvapeTa^ù etç Tatç
àrcetpatç tppovTtSatç aaç, ôèv Xetxet àyàzTj
aaç và pàç èvOupàrat pè sôyàç zai eôXoytaç
twv ôtà èztaToXwv tcôv œtXwv aaç. Kôptoç
ó 0eôç và ttjv ôtatpXàrrjj zai và ttjv ôta-
azéTTÇj àvoaov, ôyt^v, pazpôëtov zai elpTjvtz^v
zaraaraatv sœç êafloTàTou yTjpaToç, Stà và
aàç èywpsv zai ^petç ot ^évot Stà ôôçav zai
zXéoç, zapTjyoptav zat eÔToytav. Kai, pè tô
và p-ijv eïpeaOev a^tot etç ¿cXXtjv ôoôXenatv,
toùto pôvov ôitoù eoyatvet àzô tô yépt paç,
6éXet xàpvopev và zapazaXoùpsv tôv àXàv-
SaaTov 0sôv wç àpapTwXoi vùzTwp Te zai
■^pèpav ôtà và aàç ^oXáy^j ôyt^v zai àrà-
payov èv Ttp zavayicp aÔTTjç 0pôv<p.
Nat, zópte BaatXsù!
Ttjç ôtôw àzôpTj etÔTjatv tô zwç ôt’ eôywv
ttjç MazaptôrTjTÔç aaç ôzàvôpsuaa ttjv ôyya-
Tepav pou MaptoÙT£av pè svav vèov ôpyavôv,
eófevTj zai zXoóatov, zai wpatov, zai ^pô-
vtpov, etç toù ozotot) tô az^n èzàÔTjaa à-
ipôvTtç rXOa, zai è'ôtôa ézaTÔv ôéza ?pôata
tòv ypóvov ’votzt, aÔTÔç zai è^epyôpevoç etç
ttjv zarpîôav to') ôtà và tpoXayO^ àzò tô
QavaTtzôv t^ç KwvaravrtvoozôXewç. "OXtj tj
Xtoç tòv èYÔpeuaav ôtà yapëpôv auTÔç zai
oXooç toùç àzôëaXXe zai pôvov ttjv zôpTjv
pot) è^ôpeaaev. ’E^w, zai ëXszwvraç tò ôzo-
zetpevov à£tov, èarepja etç ttjv aôpëaatv toù
véo'), zai è'ôwaa tô aovotzèatov pè ttjv eôyrjv
aaç- èvôpsoaev zai tô zatôl và yivyj tj aTsyà-
vwatç Twpa' opwç ôèv è’aTepça èfw swç Tatç
pe?àXatç àzozpTjatç, wots và ôwaw etÔTjatv
toù ôtpTjXorâTOo pot) AdÔîvtôç zarà ttjv zpoa-
Ta^TjV ôzoù pè etyev ôwaet ôtà và ttjv aee-
58183 Vol. XIV.
473
zăpăcit de teama ciumei, și iarăș n’am scă­
pat de primejdia ei; ci aici, în locul sigur
unde ne aflăm, ni-au murit două roabe, și
am fugit în alt loc, și acolo iarăș, a murit
soră-mea cu un copil, și iar în alt munte am
trecut, și aici se molipsește frate-mieu popa
Petru cu o fată a lui, și a dat Dumnezeu
și s’a făcut sănătos de ciumă; și nu pot
să-ți arăt câte le-am pățit în aceste șase luni !
Numai acuma am venit în jos, în țară, și,
având puțină liniște, am luat condeiul și
am scris Fericirii Tale: întâiu ca să-Ți
mulțămesc și să mă închin pentru nesfâr­
șita bunătate a Fericirii Tale așă de bine­
făcătoare, care, în mijlocul grijilor tale
fără capăt, nu uiți, din iubirea Ta, să mă
pomenești cu rugăciunile și binecuvântările
din scrisorile prietenilor Tăi. Domnul Dum­
nezeu să te păzească și să te ție fără boli,
sănătos, în viață îndelungată și pașnică stare
pănă la adânci bătrânețe, ca să te avem
și noi străinii spre slavă și glorie, mângâ­
iere și fericire.- Și, pentru că nu suntem
vrednici de altă slujbă, ci numai ce iese din
mâna noastră, ne vom rugă de Dumnezeu,
care nu uită, ca niște' păcătoși, ziua și
noaptea, ca să te ție sănătos și netulburat
în preasfântu-Ti Scaun.
Fă astfel, Doamne împărate!
îți dau de știre că, prin rugăciunile Feri­
cirii Tale, am măritat pe fiica mea Măriuța
cu un tânăr orfan, nobil, bogat și frumos
și cuminte, în casa căruia am stat de când
am venit și i-am dat o sută lei pe an
pe casă, el fiind ieșit în țara lui ca să se
păzească de ciuma Constantinopolei. Tot
Chiosul și l-a cerut ginere, și el pe toți i-a
răspins și numai pe fata mea a cerut-o. Eu,
căutând și la vrednicia lui, am primit cu bu­
curie învoiala tânărului, și am dat voie de
căsătorie cu rugăciunea Ta; și a cerut co­
pila să fie cununia acum; ci eu n’am dat
voie pănă la marele lăsat de sec, ca să
dau știre prea-inălțatului Domn după po­
runca ce-mi dăduse ca s’o cunune, fiind
fiica lui duhovnicească; și i-am scris deci,
rugându-1 să ni cunune și să ne cinstească
la un ceas de nevoie ca aceasta, ca pe niște
60
474
^ocvoia-țj, œç rcvenjj.at:z7¡ tou SuȚatepa órcoò
stvat’ zat oùtœç toô s^patpa, rcapazaXœvtaç
tov và p.àç toùç ateyavwa^ zal va p.àç tt-
p.T|ai[¡ e?ç tétotav âvaȚzatav œpav, œç 8où-
Xouç tou rcaXatoùç, œç za6ô>ç auvttQiCei p.e-
YaXocpùyœç stç toùç SoùXooç tou toùç ~iatoùç.
Kat etç roùro rcapazaXœ và 7pàtpi[j tip
'TtptjXotátcp p.aç zat và s^aivéa^ zat tôv
7ap.6pôv p-aç zat và tôv rcapaztv^ai;] rcœç
etvat àvafzatov và p.àç ttp^Gfl zat và p.àç
^tXoSœp^a^- tù pèv œç SoùXot tou rctaroi
zat rcaXatoi, tù Sè œç zôpvj tou zatà rcveùp.a.
zat p.àXt<5ta órcoò etç tàjv rcatpiSa paç, órcoò
Sèv iXays rcote và Gteyavœo'j] AùSévtTjç.
’Eyt« ê'Sœaa tou yapópoò p.ou tèoaapa
rcou77sta vàztt, tpta p.àXap.a zat tCoêaépta,
téaaapa Stà poûyà’ àyzaXà oXa aùtà tà
StrcXà toû èSœaav àXXot, p.taè Stpati)ç, ’Av-
tœvTjç <I»ap5ùç, ot üetpozôzztvot zat àXXot
rcoXXol rcpôzpttot toû torcou’ zat aùtùç èStà-
Xe£ev tà èStzà p.ou tà ôXtyœtepa. ’Ap-ij toù
eSœza zat 1701 sva 3tap.àvatt, eùp.opytàç, ttp.^ç
zat 7îpovtp.àSaç, zai, p.è tù và etvat auvetSta-
psvoç zat aùtùç t^ç IlôXeœç zat pè tù và
tpop-^ zat zôpvj pou toùpztza, èrspytaaav
e’tç tà TjÔTj.
’D/ôj è'ypatpa tq> ùtpïjXotàtœ p.ou eùepféffl
và pè tptXoSœpTÎGT] pè peptzà êevéttza, p.eta-
fœtà zaëàSta, èrcetS^ zat oXa tà àXXa tà
è'yœ è'totp.a, pôvov àrcù tà 'pouytzà ptou Xet-
rcouv peptzà, zat èXrctÇœ àrcù tù è'Xsoç tou
và yaporcotïjQœ zat và ttp,7]0œ, zat i^sùpœ
rcoXXà zaXà rcœç tayùet peyâXœç svaç X070Ç
rcapaztvïjttzôç, zat rct6avœç etç tù và teXetœoTfl
èrctSup-ia paç, zat 6éXet éyx¡ zat pÉ7av
ptaòóv. Kat etç toûto rr¡v rcpoazuvoôpsv zat
fijv rcpoazaXoûpsv, etç tïjv yapàv toû auvot-
zeatou paç và pàç 7pâtj)Ț| zat và pàç eù-
yjjß^ Stà 7pàp.p.atoç, p-è eùyàç zai eùXo7taç-
tù ôrcotov 6éXet tù èyœpev Stà tù p.eyaXuj-
tepov Sœpov, zat Stà ttp/ijv zai So£av.
’H tarcetvTj poo zop/j MaptoûtÇa rcpoazu-
Vœvtaç çtXet yetpaç zat rcoSaç. 'O 77jpaXsoç
rcatTjp p.ou tarcetvœç zr^ rcpouzuvet’ ó tarcetvôç
p.ou àSeXyùç rcarcà Ilétpoç rcavsuXaSœç ytXet
ti]v a7Îav t^ç Sextavóypappatozop’.arqç, ptaèp
Aeov^ç zat aùvtpo'poç toû ptaèp XtSep^, etvat ó
■/apëpoç poô, zaì và tùv o'J7yap^te, zai và tùv
à7arcrjaete Stà t^v à7àrctjv èpoo, toû tarcetvoû
aaç SoùXou, Kai pè toûto à'ptEpœvopa». oXœç
StoXou evaç àrcù toùç ptzpotspooç tou Soù-
Xouç; và pàç syț| zaôœç pàç etye, zai và
p.7] pàç XettpT) tù yaporcotöv tïjç rcava7tov
7pàppa, zai và p.àç G^yœp^a^ rcœç Sèv irce-
slugi vechi ale sale, precum obișnuiește
mărinimos la slugile lui cele drepte.
Și de aceia mă rog să scrii Prea-înăl-
țatului nostru, și să lauzi și pe ginerele
nostru, și să-l îndemni cum va fi de nevoie
să ne cinstească și să ne dăruiască; pede
o parte, ca slugile sale drepte și vechi, iar,
pe de alta, ca fiică a lui duhovnicească, și
mai ales că în patria mea niciodată nu
s’a întâmplat ca un Domn să cunune.
Eu am dat ginerelui mieu patru pungi
naht, trei în argintării și juvaiere, patru
în haine; de și toate acestea îndoit le-au
dat alții: monsieur Stratis, Antonie Far-
dis, Petrokokkinii și alți mulți fruntași ai
locului; și el a ales mai bine ale mele cele
mai puține. Dar i-am dat și eu un dia­
mant, frumos, cinstit și cuminte, și pentru
că e și dânsul deprins ca la Țarigrad și
pentru că și fata mea se poartă turcește,
s’au potrivit la obiceiuri.
Eu am scris prea-înălțatului mieu bine­
făcător să-mi facă dar cu unele mătăsuri
de Veneția, caftane de mătasă, căci toate
celelalte le am gata, numai de spre haine
îmi lipsesc unele, și nădăjduiesc de la mila
lui să fiu dăruit și cinstit, și știu prea bine
că are putere mare un cuvânt de îndemn,
și e de crezut ca să se îndeplinească do­
rința noastră, și vei aveà și mare răsplată.
Și pe lângă aceasta ne rugăm și te chemăm
ca la bucuria nunții noastre să ni scrii și
să ni trimeți rugăciuni în scris și bine­
cuvântări; ceia ce o vom aveà drept cel
mai mare dar, și drept cinste și glorie.
Smerita mea fiică Măriuța, închinându-
Ți-se, îți sărută manile și picioarele. Bă­
trânul mieu tată cu smerenie Ți se închină;
smeritul mieu frate popa Petru cu toată
evlavia Iți sărută sfințita dreaptă; aducă­
torul, messer Leonis și tovarăș al lui mes-
ser Sideri, e ginerele mieu, și să-l primești
bine și să-l iubești pentru hatârul mieu,
al smeritei Tale slugi. Și cu aceasta mă
închin cu totul, ca una din cele mai mici
slugi ale Tale, ca să ne ai cum ne-ai avut,
și să nu ni lipsească îmbucurătoarea-Ți
scrisoare preasfințită, și să ne ierți că n’am

páoapEV zaÔôiç szpEZe, pè tò và pàç Xáyow
pipava: èrti pspípvwv. Kai pè ttjv ^auyiav
ttJç CTS'f avwaswç OsÀst zàpw tò àzapatTTjTov
poù ypéoç etç tòv zavàftòv pou zarepa zal
eÒEpYSTTjv, zal pè toôto zàpvw téXoç* at Sé
zavàytat eòyal ttjç Tperspaç MazaptÔTTjîoç
strpav pE0’ Tjpwv. ’Apijv.
1712, ’OzTwpôpto’j 12.
T^ç 'TpsTspaç aoywràtTjç MazaptÔTTjToç,
ôoùXoç ràrtetvôç zal EuXaSijç;
IlavroXÉwv KaXXtàp/Tjç ’AzssTwp.
(Bibi. Ac. Rotn., copiile d-lui M. Gedeon.)
CCCCXCVI.
Constantin Cantacuzino Stolnicul către Compania Grecească din Sibiiu,
pentru cazul lui Hagi-Ghiurcu.
0[eô]ç.
’Evrtpótatot zal ypvjatpœrarot zpaypa-
tal ttjç èpSeXsz^ç Ko'jpzaviaç, ttjv ’Evrtpô-
TTjTa aaç çtXtzwç yatpsrw. AeÔTepov tjôtj
Ypàppa ttjç ’EvTtpÔTTjTÔç aoo sXaêov, stç tô
ôrtotov aTjpetotTS ^ptv Stà ttjv ózóOsatv toô
XaTY^-FztoôpzoT Stà tô ¿zotov zai OaopàÇw
zat Xuzoùpat. ©anpaCw zwç ó XaTCrj-Fzt-
oôpzoç ûdtwç àStZOTÇ zal zapaXôywç zal eçw
zàOs yptoTtavtzTjç StzatoaovTjç aàç aoT/iCet.
Auzûùpat zwç Koopzava aaç àStzsîTat.
’E?w, wç zaOwç zal èz GTÔpaTOç OsXst aaç
tô etrtjj ó ypapparozoptaT’/jç, tôv Xar^-
Fztoôpzov, waàv ôzoô ^XOe zal pè èzapazà-
Xsos, ytXtzwç èzàoytoa và tôv ôzEpaaztaôw
stç TÔ-Stzatov' stç Stj tô àStzov, rtotoç sîvat
èzstvoç ôrtoô tôv 0éXst éoTjO^a^j; '’OSsv, o-
aov Sévapat 6otj6eîv, zal 0éXw ùzspaoztaG^
zal ttjv zotvÔTTjTa. Atà toùto ISoù ózoù è'-
7pa']>a tôv apyov Mztpo SapovTjX, waàv
ôrtoù Etvat -pwptpoç zal tptXoç pou, zapaza-
XwvTaç tôv và ôzEpaaztaOTj ttjv zotvÔTTjTa
twv rtavpatsotwv, atoyaCôpsvoç tô St'zatov
wats và p-qv âStzțj zapavôpwç ttjv Kwp-
rtavtav ó Fztoùpzoç. Kal èXztCw stç 0sôv
zwç 0éXst aàç otzatwaȚj yœptç àXXo, stç
tóaov ózoù và pi] aaç tapàttfj îtXsov. Kal
rtàXtv àpzotEÇ ó 0sôç ó àytoç và pè à^twa^j
zal stç tô s^ç va aaç SooXsùaw i^tXtzwç stç
tà zatà Sùvaptv. Taôta zatà tô zapôv oí
Sè ypôvot aaç 0eôOsv zoXXot zat sôt'jystç,
1712, Nospôptou 13.
TtJç ’EvttpôtTjtoç aaç zaXoOsXàjç çtXoç;.
Kwvatavttvoç KavtazooCTjvôç XtôXvtzoç.
475
petrecut cum se cădea, căci ni-au venit
griji peste griji. Și cu liniștea cununiei
voiu face neapărata mea datorie către prea-
sfințitul mieu părinte și binefăcător. Și cu
aceasta încheia; iar rugăciunile Fericirii
Tale fie cu noi. Amin.
1712, Octotnvrie 12.
A prea-înțeleptei Tale Fericiri slugă
smerită și cu evlavie
Pantaleon Caliarh Akestor (?).
1712,
13 *Novem
lire-
Cu Dumnezeu.
Prea-cinstiți și de folos negustori ai
Companiei ardelene, mă închin prietenește
către cinstiți d-voastră. Am primit și cea
de-a doua scrisoare a cinstiți d-voastră, în
care-mi dați de știre pentru, lucrul lui
Hagi-Ghiurcu ; pentru care și mă mir și mă
și întristez. Mă mir cum Hagi-Ghiurcu vă
supără așa de fără dreptate și fără de noimă
și fără orice dreptate creștinească. Mă în­
tristez cum de Compania d-voastră e ne­
dreptățită. Eu, precum și din gură vă va
spune aducătorul scrisorii, m’am sârguit
prietenește să sprijin spre dreptate pe Hagi-
Ghiurcu, de oare ce a venit și m’a rugat; ci
spre nedreptate cine eacela care l-ar ajuta?
Deci, cât pot ajuta, voiu și sprijini și Com­
pania. Pentru care iată că i-am scris d-sale,
lui Samuil Biro, ca unul ce este cunoscut
și prieten al mieu, rugându-1 să sprijine
Compania negustorilor, gândindu-se, după
cum se cuvine, să nu nedreptățească Ghiur-
cu, împotriva legilor, pe Companie. Și
nădăjduiesc în Dumnezeu ca vă va judeca
fără altă cerere, întru atâta încât să nu vă
mai tulbure. Și iarăș să mă învrednicească
Dumnezeu sfântul și de-acum înainte să
vă ajut prietenește în cele după puterea mea. ... .
Aceasta pentru astăzi, iar anii tăi să fie
de la Dumnezeu mulți și fericiți.
1712, Noiemvre 13.
Binevoitorul prieten al cinstiți dumnea­
voastră:
Constantin Cantacuzino Stolnicul.
476

[Vo:] T Toîç èvrtp.OTàrotç zaì yptatp.otá- [V° :] •]• Prea-cinstiților și de folos ne­
toiç KpaYp.ate'jtaîç t^ç èpôsXtx^ç Ko'ipzavtaç gustori ai Companiei ardelene, cu cinste și
’>1Mç zat zavsoto/œç, e’tç Xtp.ztvr(v. cu toată fericirea, la Sibiiu.
[Pecete neagră, cu vulturul împărătesc și 1 T. K T.[
'lorga. Studii și documente, XII, pp. 17-8, n° XXII.)

CCCCXCVIL
1712, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre greutatea
17 Novem­ cârmuirii și starea de slăbiciune a Moldovei, precum și despre mănăstirile Sf.
bre.
Mormânt.
NtxôXaoç MaopozopSâtoç XpuaávOtp No-
rápa.
Aóo Ypáp.p.ata r^ç Tp-etépaç Maxaptôt^Toç
èXàoop.=v, zaì Stà rijv àyaOijv zat syetïjv aù-
t^ç OȚietav Xtav èyàp7]p.ev èSè/Qïip-ev piet’
eôXaêetaç xat tàç tepàç aôt^ç eoyàç, xat
eoyaptotoôp.ev aùt^. vIÏ7Vtop.ev xat rà èçe^ç.
7patpôp.eva.
'O zavàvaOoç 0eôç Stà twv eoywv t^ç T-
p.erépaç Ieoaap.tôtï(toç và pàç ëoï^a'fl xat
và pàç âvtoyoo'ț). và z'iëepvrçawpev etç toó-
tooç toùç S'iaxôXo'iç xatpoôç. 'H àS'ivap.ta toô
tôzo'i, etvat p^áXij" póvov tò àîtetpov eXeoç
toô 0eoô và îtpoyOâa'ț) ! Etç tà tepà aôt^ç
p.ovaat7jpta’ obre eXeapev otite 6éXet Xettjrț] 7]
SnvatTj ex pépouç paç èziax-'piç" pôvov za-
paxaXoôp.ev rrjv 'Tperépav Maxaptônrpa, etç
tàç tepàç aôt^ç zpôç 0eôv èvreôSstÇ, àSta-
Xstzrwç và. pàç èvôup^tac èzetSi) xat fvwptÇet
rijv 6epp.ijv àvàzTjV xat t7¡v àxpav eôXàêetav
ozoô è'yopsv zpôç anr^v, wç zpôç èv Xptattp
ae6aap.twtatôv paç zatépa.
üapaxaXoöpev xaì zàXtv và èywpev tô
tepôv aôr^ç ypàppa, etç S^Xwatv t^ç ayaS^ç
zaî èyer^ç. ôvtetaç tTjç, xaî tàç tepàç aùrtjÇ
etjyàç. Oí 8è ypóvot t^ç 'l’petépaç Maxaptô-
r/jtoç etTjaav 6eó8ev zàpzoXXot xaì zaveo-
toyetç. Ttjç 'Tperépaç Maxaptôtïpoç otôç èv
Xpiartp xaî oXwç etc toùç ôptapoôç.
1712, Nospêptoo 17.
’lw. NtxôXaoç BoeSôSaç.
(Legrand, o. e., IV, pp. 73-4, n° 55.)
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Două scrisori ale Fericirii Tale le-am
primit, și ne-am bucurat foarte pentru buna
și dorita-Ți sănătate; am primit cu evlavie
și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțăinim.
Am aflat și cele scrise pe rând.
. Prea-bunul Dumnezeu prin rugăciunile
Reverenței Tale să ne ajute și să’ ne întă­
rească a cârmui în aceste vremi grele. Slăbi­
ciunea țerii e mare; numai nesfârșita milă
a lui Dumnezeu să vie într’ajutor Sfinte­
lor Tale mănăstiri, nici nu li-a lipsit, nici
nu li va lipsi îngrijirea cu putință din
partea noastră; numai ne rugăm de Feri­
cirea Ta ca, în sfintele-Ți rugăciuni către
Dumnezeu, nelipsit să-Ți aduci aminte de
noi; căci știi călduroasa iubire și înalta
evlavie ce avem pentru Tine, ca pentru
părintele nostru întru Hristos prea-venerat.
Ne rugăm și iarăș să avem sfințita-Ți
scrisoare, pentru vădirea sănătății Tale
bune și dorite și sfintele-Ți rugăciuni. Iar
anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
prea mulți și cu totul fericiți. Al Fericirii
Tale fiu întru Hristos și cu totul la po­
runcă.
1712, Noiemvrie 17.
Io Nicolae Voevod.

CCCCXCVI1I.
1712, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări pentru
12 Decem­ sărbătorile apropiate.
bre.
NtxôXaoç Ma’>poxop5àroç Xp'jaávSip No- Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara,
tápcf. Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-

1 V , pentru toate, pc lângii studiul lui Al. G. Mavrocordat, în Arhiva societății științifice si literare
din Iași, VII (1896), p. 488 și urm., 589 și urm., memoriul nostru Carol al XLl-lea, Pet rii-cel-Mare si
țevile noastre (1709-1714)) în „Analele Academiei Române“, XXXIII, p. 1 și urm.
 477

Mazaptátatate, aoțîwtate xat ¿7twtats lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului

■Hatptàpya tïjç à?taç zôXewç ’lepo'jaaXîjp
zat îràaqç IlaXatattvïjç, zópie, zôpte Xpô-
aav6e, ^pétepeèv Xptattp îtàtep aeëaaptwtate, ■
tvjv Tpetépav Mazaptônjta eùXaowç îtpoaa-
7opeôovteç, rijv tepàv aùt^ç 8e$tàv àajraCô-
p.e6a, Seopevot toù îtavtoôuvàpo'j 0eoù và rijv
StatpXatrfl èv àzpa Ù7teiq. zat E'jTjptepiqp 8t7¡-
vezeì, pierà pazpoêtôtTjtoç.
- HpoXaêôvtwç èypàtpap.sv t^ 'Tpetépa Ma-
zaptôtTjti, àitozptvôpevot etç rô zap’ aonjç
zpozèptpOèv vjptv tepôv 7páppa, zat râpa
TtàXtv, pè tô và èzXv(ataaav ai îtapoûaat S?tat
èoptat, 8èv èXetyapev 7pà$ovteç và àzoow-
awpev aèt^ tt(v Dttzrjv pet’ eùXaëeiaç îtpoaa-
ȚOpeuatv ó èz t^ç 'Ayraç IlapSévo'j ù^ep'puwç
7evv7)0elç Xptotôç ó 6eôç ^pwv và a^iwa^j
tïjv 'Tpetépav Maxaptótvjta và éoptáaigzat và
navïjuptafj yatôpwç zat txjv yevéÔXtov taútijv
7¡pépav zat rrjv nspttopïjv zat rà «71 a 0eo-
tpàveta, zat eçétoç zat etç ypôvooç îtoXXoùç, pè
07tetav, sùôatpovtav zat èsttnytav îtàvtwv twv
zataôoptwv- và à^two^ Ss zat ïjpàç Stà t<î>v
îepwv eùywv t^ç Tpetépaç XeëaaptôtTjtoç îtpôç
à7a6ijv z'jêépvïjatv zat e'tpTjvtZTjv zatâotao’V.
HapaxaXoôpev và èywpev tô tepôv aofîjç
7pàppa etç SvjXwatv tïjç á-¡a^r¡í zat èçet^ç
,07tetaç rgç, zat tàç tepàç tïjç eoyàç. Ot Sè
ypôvot t^ç 'Tpetépaç Maxaptôwjtoç eiTjcav
-àpîtoXXot zat zave’jvjyetç. T^ç 'Tpetépaç
Mazaptôrrjtaç otôç èv Xptatcp zat oXwç etç
toôç ôptapoùç. .
1712, Aezepëptoo 12.
’lw. NtxôXaoç BoeoôSaç.
(Legrand, o. c., IV, p. 74, n° 56.)
și a toată Palestina, doamne, doamne Hri­
sant, întru Hristos părinte prea-venerat,
ne îndreptăm cu evlavie către Fericirea
Ta și-Ți sărutăm sfințita dreaptă, rugân-
du-ne de atotputernicul Dumnezeu să te
păzească în cea mai înaltă sănătate și
fericire, întru mulți ani.
Dăunăzi am scris Fericirii Tale, răspun­
zând la sfințita-Ți scrisoare trimeasă de
Tine nouă, și acuma iarăș, de oare ce s’au
apropiat aceste sfinte serbatori, n’am lipsit
de a-Ți scrie ca să-Ți dăm cu evlavie cu­
venita închinăciune fiască; cel născut peste
fire din Sfânta Fecioară Hristos Dumne­
zeul nostru să învrednicească pe Fericirea
Ta a serbii și a prăznui cu bucurie și
această zi a Născutului și Tăierea împre­
jur și Sfânta Bobotează, și anul acesta și
întru mulți ani, cu sănătate, fericire și
dobândirea tuturor celor dorite; și să ne
învrednicească și pe noi prin sfintele ru­
găciuni ale Reverenței Tale de bună câr­
muire și stare pașnică. Ne rugăm să avem
sfințita-Ți scrisoare pentru vădirea bunei
și doritei Tale sănătăți, și sfintele-Ți ru­
găciuni. Iar anii Fericirii Tale să fie în­
delungați și pe deplin fericiți. Al Fericirii
Tale fiu în Hristos și cu totul la poruncă.
1712, Dechemvrie în 12.
Io Nicolae Voevofl.

CCCCXCIX.
Nicolae Mavrocordat lui Ieroteiu, Mitropolit de Dristra, despre grozăviile 1712,
năvălite una după alta din toate părțile asupra nenorocitei și plinei de gemete 15 Decem
Moldovei, despre „mulțimea de griji în care a căzut“ și despre părerea lui de rău bre’
pentru lucruri „sinistre și vrăjmașe“ întâmplate și acestui episcop (cuprins retoric).
NtxôXaoç Mat>pozop8àtoç tip MvjtpozoXirț) Apôatpaç, zópttp ’lspoÔétp.
Xtyxjv vjptv SȚzaXei tà àptt tfottf(aavta tepà 7pàppata tïjç 'Tpetépaç IlaviepôtTitoç,
zai, çtXiaç KaXatàç àvaptpvijazovta, ou póvov èç tò 7pá'petv ítapotpóvet, àXXà Sq xat tà
aùtjj. àitavr/jaavta, azatà zat àvttjoa èztpa7<p8o5vta, îtapap'jQtav zat èztzoôytatv twv Setvwv
è£attettat. Kat fppetç pév, w <fikq zat iepà zepaXij, oóz àvteîttatetXavteç aor§, pazpà 8è
ypTjaápsvot atwTt^, ate twv étatpei^ zaÔTjZÔvtwv TjpeXTjzôtsç, ouz i£w pwpon eïïjpev av. ’AXXà
tà àXXezàXXTjXa 8etvà, a zavtayôOev èvéoxTjÇe t^ ôvatTjvip zai TtoXnotôvcp MoXSaêta, toaoûtw
.opovtiSwv Tjpàç èvsSaXev ô/Xcp, zat povovoù eiç àpvjyavtav auv^Xaaev, wate itoXXàztç zat
autîjv ^pàç àaoXéyeaOat txjv ^//(V. Kat, et p-rç -q 8tzat(ț <pfjȘ.w îtpôç f/petépav ~atoa7W7tav
àv£7etpea6at au7ywpoûaa toôç totoûto'jç ttrpwvaç zai XatXazaç toô Kpeittovoç îtpôvota, îiepi
.•^pâç ytXavôpwîreoopévïj, à8taXeiittwç èv.péatp xopàtwv èiteat^ptCe zat àvwpOou, zat etç ôîtopovijv
478

■/jketœe rijv ^¡letépav àaSévstav, zoXXoù 7s Sei ^p.£îç, ot àSpavsç zeptzeipsvoi awpa zai ya-
p.atÇfjXQ'jç s'yovrsç tpo^àç, àvTtaystv etyopsv zat xaprepTjOai. ’AXXà zat aùroi ot zàXat
7evvàôat, ooç ó zpiv ypôvoç èiùjiv^asv, èç 70vn zâpipavteç, zatà zpôawz&v atoypwç èzsaov
àv. . Taùra tot, w ôeazeaia xsyaXij, xarsaetas zat rijç cp'jy/jç ôzwaoùv Țsvyatov, zaì toö
voôç tip àzp.7]v ijp.6Xnvs, zat rijv. vXtottav èzèÔTjCî zat otȚ^v èzètaçev, tva pj, 7pà'povrsç zat
èztpaywSoôvtsç tà za6’ ïjp.àç, ¿Sùv/jç zai Xùztjç xoivwvoùç toùç ^tXoùvraç àzsp7aCwpe9a.
Fvôvreç 8è /fòri oùóè tà zat’ aùrijv. etvat êeXriw, péavjv 8e87j7p6a rijv zapôiav. Tțj Țâp
ávaítoXijaet tr^ç aȚaS^ț twv èraipwv xaraaràaswç, ózotavoùv oșeotv twv Sstvwv zpoaSozwvteç,
szetvwv où xaXwç ywpoùvrwv ôizXwç àviwpGa. ’AXX’ 0Ù8’ oùtwç àjrapvjyópTjta tà rijç àviaç,
où8è zpoïsp.s6a t’ijv twv zpetttôvwv èXziSa. Toùto pjSszote yevotto’ p¡8é xattayùasiè zote
toaoùtov 7j tô 7e vùv èyov, 0eoù zapaycopoùvtoç, zozwaa tvjv xa6’ 7jp.àç otxoup.év7]v azaià ypóvou tpopà,
wate rijç twv ypTjatotépwv zpoaSozizç ^p.àç zapaxpoùaat, xat etc àz07vwatv wQ^oat toùç Xptotoù
Xàtpaç, toùç eoaeêetof aep>'jvop.évooç, toùç p.epaôvjxôtaç ùzoxXtvetv tôv aùyéva tip 6ei<p êooX7j[iatt.
Où ôtaXeizopev àpa <poya7W7Oùvteç éaotoùç Tjziwtépotç Xo7tap.otç, Kat eùéXztôéç èap.ev wç
StaSéSetat xat toorovt tôv yetp.wva O'jpjpébrspov èap, xat, toù tn'pwvoç xateovaoôévtoç,
èzavQ^aet aùQtç 7aXïjv7j xat vTjvepa xat ¿ipóp6a Tjjiépaç àva<pù£ewç, îXetp t<7> opptatt toù
Oston zpoaêXé<pavtoç, Stà twv eùzpoaSéxtwv ù[j.wv eùywv xat èvteù£ewç.
1712, Aezep.6ptot> 15. •
(Legrand, 0. e., IV, pp. 75-6, n° 57.)

D.
1712, Nicolae Mavrocordat către fostul Patriarh de Alexandria, Gherasim, despre
20 Decem­
cele întâmplate în Moldova de la a doua numire a sa ca Domn.
bre.
NtxoXaoç MaopoxopSàtoç tip Ilarptápyjj
zpwTjv AXeÇavSpâtaç xopítp Tepaoipp.
. St>77vwp¡v attïjaôp.evoç íjzw rijç jiéypt
ôeùpo otwz^ç, [laxaptwtate zàrep, xat e’ôeXntç
eip èziyoprjïjÔTjGeaQai pot zapà t^ç ùpe-
tépaç iptXav6pwziaç‘ où8è 7àp ùzô XvjÔTjç 7]
ptfS'jptaç oùz àzoSeôwzapev tàç ¿'petXopévaç
zpoapujaeiç t^ ùpetépcj aeêaapttp xeyaXjj, Tjv
àvézaQev 7epatpovteç StateXoùpev, zat, rijv
àêtottpijtov zat à£cà7aarov aùtijç etzova tfp
zpattattp t^ç <puy^ç e7zoXà<pavteç pépet, osât
•^pépat zat oaat wpat toùç voepoùç O'pÔaXpoùç
èç aùtijv àzepetôopev zat zpoaeSpeùopev, xat
zpoaXtzapoùpev t^j àvazoXijaet twv ôetwv ya-
paxtïjpwv, oîç ùpetépa paxapta t<p ovtt
<j>t>X7j xat7¡7Xátatat, xai twv zat’ aùtijv ùzép-
xettat, zotztXatç àpetaîç zaôwpatÇopévTj, èv
atç oùz è'yet petova ywpav tô zp^ov zai
èztetzèç zai iptXàvOpwzov. Kat toùtcp 8ij tip
pépet oùtwç àçetSwç zai àySovwç etwöe yp^G-
6at, wate zai aùtotç toîç pe7àXwç èztatzôatv
où póvov èzavtévat tàç zotvàç, àXX’ où3è
tatç pèypt X07WV tptXwv èzitip^osat toùtwv
zaßazteaöat, zoXXàztç 8è où8’ èvtaùQa t'a-
taaOat, àXXà, zpoow ywpoùaa, çtXotppoaùvatç
xai eùzottatç àpeiêecÔat toùç zpoaxexpo’ixô-
taç. Oùtwç àpa 7vwp7jç è'yo’jaa, t^ 8taotàaet
twv tozwv, xai tȚj àzoptcç twv ypappato'pôpwv,
xai tatç poptatç àcyoXiatç atç èpzeptetXrjp-
- ■
Nicolae Mavrocordat către fostul Pa­
triarh de Alexandria, chir Gherasim.
Cer iertare pentru tăcerea de pănă acum,
prea-fericite părinte, și am bună nădejde
că mi se va ajuta de iubirea-Ți de oameni;
căci nu din uitare sau lene n’am dat cu­
venitele închinări persoanei Tale venerate,
pe care de mult statornic o cinstim, și,
săpând icoana Ta vrednică de cinste și de
admirație în partea cea mai bună a inimii,
zilnic și în tot ceasul ni-am îndreptat și
ațintit spre Tine ochii minții, și rămânem
în amintirea dumnezeieștilor însușiri, cu
care sufletu-Ți fericit în adevăr strălucește,
și e mai presus de cei din juru-Ți, împo­
dobit fiind cu felurite virtuți, în care nu
are loc mai mic blândeța și cuviința și
iubirea de oameni. Și de această parte atât
de necruțător și fără părere de rău ai obiș­
nuit să te folosești, încât și celor mult gre­
șiți nu numai că li ierți păcatele, dar nu-i
apuci nici cu mustrarea măcar a unor sim­
ple cuvinte; dar adesea nici întru aceasta
nu rămâi, ci, mergând mai departe, răs­
punzi cu bunăvoință și cu fapte bune celor
ce Te-au jignit. Așă aplecări având deci,
vei pune această îndelungată tăcere pe sama
depărtării locurilor, a nepriceperii aducăto­
rilor de scrisori și a miilor de trebi în

pieôa, àvaypâ^et rqv «laxpàv Ta'jtqvl atyqv
xat où J1ÓVOV r^àç à^oXùoEt attiaç à“àaqç
xat ¡isp^’wç, àXXà xai aovapsÎTat çtXoatôp-
ywç, xai xàvo toi sôptevwç xapap.>j0qasTai,
■poöaa Tqv .àvwpaXiav twv xa.0’ quàç xpa-j-
p.a.Twv, xai ôxototç Setvotç xai yaXsroîç xpoa-
xaXaíopisv. Kat, '¡.va ypôvtov atwxqv exrevsttț
X07WV àvTtoqxwawjiev, èêéarw qp.tv wç sv xeșa-
Xaí<¡> sxsX0eìv rà xotvg xal ISfrț œjpoàvTa,
ày’ otoo èv$yEtpia0qp.Ev tò ôsôrepov t^ç MoX-
5aolaç rqv ^ysfioviav oü5è yàp extots sx=a-
TàXxapsv oXwç Tq 'Tp-STeptf Is6aap.tÓTY¡Tt.
Kai 5q, Xoyotç otç oi3s tô Ostov, Tq 25
toô xarà tô 1711 ÏExrsp.Êptoo p.qvôç, xo:vq
<pqxq> roô qțietspou aùroxpàropoç xai roù
xapaSováaroo xai ràvrwv riov sxi .Tq ôtot-
xqast ÔVTWV,: aùÔtç Tq q^siLOvia. xexoap.-qp.sOa,
xat, p.srà xoXXqç , nopxElaç etç rà SaotXeta
p.eta.xsp.ipOsvre<;, xarà rà etwOôç svsçavtaOqpev
r<p aótoxpáropt. Kai-qpetç p.sv rqv xpoaqxoo-
,aav, aôtcp ôxôxXtatv xai xpoaxôvqatv àxoôsSw-
xapsvôSè .ëaatXtx-qv çtXo'pppaôvqv èxsôsi^ato,
xat, rà rqç q^sp-ovlaç sxtSatptXsoaàp.evoç wç
i’Ooç 7tapáaqp.a, X5?wv rs p.stéôwxe, xat, rqv
sç rò péXXov Képi rà ôwqxoov xal sept qp.àç
^tXavOpwxtav Statpavwaaç xai 6soatwaàp.svoç,
xai ypqaïaiç sXxiatv àvaOappôvaç, àvso àvaôo-
Xqç. rqv eôOù rqç MoXSaêtaç xopeiav sxsra^sv
qpàç srtra/ùvat. Kalqp.lv ôè à^op.çôpoo otiaqç
rqç sv rq êaatXsooôaq xXstovoç Starptëqç, rq
StsoOsrqaet twv otxot xat rq ôsoôaq zapaaxsoq
xévrs p.ovaç zpôç ratç Séxa èztp.erpqaavreç
qp.épaç, rqç Kwvaravrtvoo^ôXeœç s£qX0op.sv,
xai p.axporspotç ataOpotç ÈypqaàpsGa, xatxep
ouy ü^twç syovTsç rà awp.a, àXXà roôto p.èv
tq aovqOst srctppoq toô yXÉ7p.aroç, rooro 5s
ôxô rwv zspi tà vE'fpà xóvwv óyXoópevot.
'Ozqvtxa 5s xXqatov rqç ’Aôptavoô 7E7Ó-
vapev, tqv oaov oorw toô xapa5ovàatoo èxstae
àyt^tv 1 xapà twv xatà tqv oôôv àxavrwvrwv
etXqyôtsç, tva p.q, sv exsivq tq xôXet rqv
^ovtoytav xotqaavreç, xai, tà anvqOq ôwpa
aótip te xai totç xspt aòtòv xpoasve^xovreç,
TtXEÍová ts ypovov Èp.xapap.stvavtsç, od p.ôvov
rqv èx twv ôaxavwv Cqp.tav ôzoarqawp.eOa,
àXXà xat, xapà tà Vjp.tv èxtrayOsvta xotetv
ôoçavreç, zpoaxpoôawp.sv rtp BaatXet, toùç
xXstooç psv twv xept ^p.àç xai xàaav rqv
axs'jqv xatôxtv àxsXi^op.sv, p.st’ oXtywv 5’
ónqpstwv, tayotáttp ypqaáp.evot 8póp.tp, àvqv-
rqaapsv ttp zapaSováatq qôq ôtaêaXovtt tò
öpov toö Atp.00, xai çovstôyop.sv sv taîç
1 De la Prut, după pacea cu Tarul.
479
care suntem prinși, și nu numai că ne vei
deslega tle toată învinuirea și dojana, dar
încă vei veni cu dragoste în ajutorul nostru
și ne vei mângâia cu toată bunăvoința, știind
neorânduiala lucrurilor, din jurul nostru și
cu ce lucruri grozave și grele ne luptăm.
Și, ca să punem la loc îndelungata tăcere
cu întinderea cuvintelor, să ni fie îngăduit
ca pe scurt să începem cele ce ni s’au în­
tâmplat, în public și în particular, de când
am căpătat a doua oară Domnia Moldovei;
căci de atunci n’am mai scris Reverenței Tale.
Și, deci, pentru cuvinte pe care Dum­
nezeu le știe, la 25 ale lunii lui Septem-
vre din anul 1711, cu voia de obște a
împăratului nostru și a Vizirului și a tu­
turor cârmuitorilor, iarăș am fost împo­
dobiți cu Doinnia și, trime.și cu pompă
mare la Poarta împărătească, am fost în­
fățișați după obiceiu împăratului. Și noi
i-am dat cuvenitul omagiu și cuvenita
închinare; iar el și-a arătat bunăvoința
împărătească și, dând, cum e datina, sem­
nele Domniei, le-a întovărășit cu cuvinte
și, vădind iubirea pe viitor pentru supuși
și pentru noi și asigurând-o și îndemnân-
du-ne cu bune nădejdi, ui-a poruncit ca
fără zăbavă să luăm iute calea dreaptă spre
Moldova. Și, nouă fiindu-ni neprielnică sta­
rea mai îndelungată în Țarigrad, cheltuind
numai cinsprezece zile pentru orânduirea
celor de acasă și pentru pregătirea de ne­
voie, am ieșit din Constantinopol și am
făcut popasuri mari, deși nu eram bine cu
sănătatea, ci, pe de o parte, eram suparăți
de obișnuita, curgere a flegmei și, pe de
alta, de dureri la rinichi.
Iar, când am ajuns lângă Adrianopol,
aflând sosirea acolo din ceas în ceas a Vi­
zirului, de Ia cei ce i-am găsit în cale, te-
mându-ne ca nu cumva, făcând întâlnirea
cu dânsul în acel oraș, și, aducându-i lui
și celor de pe lângă el darurile obișnuite,
și rămâind acolo mai mult timp, nu numai
să suferim paguba de pe urma cheltuielilor,
ci, părând că facem împotriva lucrurilor
ce ni s’au poruncit, să riscăm disgrația îm­
păratului, am lăsat în urmă pe cei mai
mulți din jurul nostru și tot bagajul și,
cu puțini oameni de casă, luând calea cea
mai scurta, am întâmpinat pe Vizir când
trecea încă munții Emul ui, și am avut o
‘480
aXTjvaîç aüTÛ ts xal tip BaatXet twv SxuÔwv,
tio âeêkéT-rtpaup,. zap’ àp^oTÉpwv TToXkTjç
ftXoypoaôvTjç àzoXaùaavTeç. 'O p.èv ?àp za-
paôovâongç zàXat eovouç Tjv toô ts àût3tp.oo
YevviÎTopoç xaì ^pwv ó Sè SxüQtjç, a'.TtwTaTOç
Ysvôjievoç toù Tj^-àç pèv àçatpeO^vat ttjv ’^e-
ptoviav, EȚXpaT^ Sè fEvécQat TaÙTTjç tôv Kav-
Tsptpïjv, xat Stà t^v azoaraoiav sxeîvoü ooSèv
àzovàp.Evoç et p-Tj tt]v zapà zàvrwv {isp-^tv,
vț] àçô&vtcj. ttJç (ftXoypoaùvTjç àzoxpô^at Ôé-
Xwv ttjv zpotépav êXàÊijv, zoXX^v sovotav
•^p-tv èzeôetxv'KO. Ttpjç toîvüv, xat èzaivwv,
xai zavToSaz^ç ytXavÔpwztaç xat eôp.EV£Îaç
ÈztTereoyÔTsç, ooS’ ¿Ttoûv Sè SazavijaavTEç,
aTS TTjç xa6’ Ó5òv auTOsysSiou ÊuvToyiaç
txavwç àçpoatoüpévTjÇ tï]V eXXstiptv, àfaOatç
(lovov ózocyèaEotv èOepazeôaapev ttjv èxstvwv
zXeove$iav xat to zept Tà XijppaTa Xatpapyov.
Kat ot [lèv ¡lETà tt¡v TSTàpTTjv ^p.épav tïjv
’ASptavoô xaTsXaëov, ozi] SXtywv zapaSpa-
p-ouawv YjpEpwv ó zapaSuvâatvjç MeypsT rijv
êaaiXtxTjv à<fatpettat aypaytSa xat, SiÎpEuatv
ôzoaTàç ttjç ouataç, eiç etpxnjv ezá^STat, èv
p.£ȚtaTtp xaîaaTàç xtvSóvip xat at>TÔ Cvjptw-
6^vat tô Cțjv1. /0 ?àp twv Xëèxwv BaatXsoç
xat ó twv XxuÔwv SooXTàvoç, ó pèv aTs za-
pTjpsXTjpÉvoç xat àzoxexXetapévoç twv èv Xûü-
cttp2 psîà twv Móoywv ^»p-ôàaswv, S XSéxoç,
ó Sè Suayçpatvwv Vf/ s’tpijvțj, xat Tip èxzsz-
.Twxèvat twv sx toü zoXépoü zpoaôSwv Xiav
àayàXXwv, àpyÔTSpot àpa ptq. SouXțj xat ptcj
aupzvoicj závTa xsxtvrjxaat Xtôov, ozwç, àvs-
.psôtcavTsç èç èpvijv tôv aÙTàpyijV, tôv zapa-
SovàaTïjv ózoaxeXtowat. Kat Sij aovxpoTOoat
xat’ aÒToo .poptaç StaëoXàç: xai, sv aTsvip
ovTwv, yaat, twv Móaywv; wats ou pôvov tïjv
xarà xpaTOç vtX7]v ot zpôystpov yeyovévat,
àXXà xal tôv povâpyrjv aÙTWv, ÇwvpTpavTa,
èç Opiapêûv ezaYaystv SsSuvïjpsvov, ypnpáTWV
zoXXwv X^tpst rijv vtXTjv xarazpoéaûat xat
zpoSoûvat tô toô êaatXéwç xXéoç, èç aTtpoüç
xará ys tïjv SatptXstav t^ç TÔyijç aüvôijxaç
ywprjaavTa. Kat S^ra aÔTol pèv outw Sstvwç
èvSetxv'jVTat tôv zapaSováaT7¡v. Msta^ü Sè
xal twv Móaywv èXtwoôvTWV xal àvaSoXàç
xXwOôvtwv zept rijv àzôSoatv (wç ÊovéxetTo)
•toü xarà Tàç èç vr¡v MatwTtSa toü TavàïSoç
èxêoXàç xstpèvoo ypooptoo, cp ’ACôçtov ôvopa,
.ÊptOoç xal ô-fxov Xapêavouotv ai StaooXai,
1 E vorba de Baltagl-Mehmed, scos la 11 Novembre și înlocuit prin lusuf. V. memoriul citat,
pp. 113-5 și Storia del soggiorno di Carlo XII in Turchia, scritta dal suo primo interprete Alessandro
Amira e publicata da N. Iorga (în „Studii și documente“, IX, și separat, 1905, ca făcând parte din co­
lecția de cronici suedesă) (v. p. 44, nota 1).
’ în Legrand: Ko o o 19, Huși.
întâlnire cu dânsul în corturi, precum și
cu împăratul Tătarilor, Devlet-Ghirai, în-
vrednicindu-ne de la amândoi de multă bună­
voință. Căci Vizirul eră de mult cu gând
bun față de răposatul nostru părinte și de
noi, iar Tatarnl, purtând cea mai- mare
vină pentru că ni s’a luat Domnia și i s’a
dat lui Cantemir, și prin răscoala lui ne-
culegând nimic decât mustrare de la toți,
vrând să ascundă prin lipsa de năcaz a
bunăvoinței paguba de mai înainte, ni-a
arătat multă aplecare. împărtășindu-ne deci
de cinste și laude și de tot felul de iubire
și bunătate, și fără a face cea mai neîn­
semnată cheltuială, căci întâmpinarea pe
cale, fără pregătire, îndreptățiă lipsa, am
lecuit numai cu bune făgăduieli lăcomia
lor și setea de câștiguri.
Și ei deci ajunseră- la < Adrianopol a
patra zi, când, peste puține zile, Vizirului
Mehmed i se iea pecetea și, suferind con­
fiscarea averilor, e dus la închisoare, stând
în cea mai mare primejdie de a fi pedepsit
și cu moartea. Căci regele-Suediei și Sul­
tanul Tătarilor, cel d’intâiu, Suedesul, ca
unul ce fusese trecut cu vederea și înde­
părtat de la tratările de pace cu Muscalii la
Huși, iar cellalt fiind nemulțămit de pace
și ducând foarte greu faptul că a pierdut
veniturile de la -lăzboiu, amândoi, într’un
gând și într’o suflare, au pus totul în miș­
care pentru ca, ațâțând spre mânie pe îm­
păratul, să puie piedecă Vizirului. Și, deci,
strâng împotriva lui mii de învinuiri: și că,
Muscalii fiind, cum se ziceă, la strâmtoare,
nu numai că biruința prin putere îi ajun­
sese în mâni, - dar, putând chiar și pe
monarhul lor să-l aducă, prins, în triumf,
a părăsit biruința prin luarea de multe
averi și a trădat slava împăratului, învo-
indu-se la condiții tară cinste cu privire la
bielșugul norocului. Și deci ei încondeiază
astfel în chip strașnic pe Vizir. Și, de oare
ce Muscalii stăteau pe loc și țeseau zăbăvi
pentru predarea (după învoială) a cetății
așezate la gurile Donului (Tanais) în
Meotida, care se chiamă Azov, pârile ca­
pătă fond și rost, și. încredințează pe îm­
păratul și-1 îndeamnă, ca, precum am spus

VM zeiBoaai ròy BaatXÈa. zaì zapaSóvatjaiv
,Èç Tpaoorov, wats, aç sp0T(jisv eizôvreç, szt-
rpi^aaBqt zotvàç tq> önat^vip. zapaSivaariQ.
'Ilpstç ò’ sv toavorw àvwBsv enp-evsia.
tïjv ööotzopiav àvôaavveç, zaì tòv àavoóStoy
~otap.òv ôtaëàvtsi, r^ç zoXnaTÓvon MoXöa-
ciaç széÒTjp.sv, zai Sàzpnat tò eôaçoç zatsp-
pavttaațiev -^v ?àp àvOoòaav zpò svôç zoo
stouç àzoXsXoizapsv, àp.opyov T¡óq zaì zatr^ș^
zateXáóop.ev, zoXXr/ç èpvy.iaç rìjv zpìv zo-
X'javQpwzìav ôiaôe^ap.évTjç- tàç o’.ziaç, âç p.tv
avea oìzTjtópwv, a ôs t<p zopi 5s5azavY¡p.svac
zaì sç tsçpav a’rztC7(zviaç eiôopsv taôç ts
Osio'jç vaoùç toôç fs zXeio'jç apô^v àveazap-
p.svooç, zai oznOtzï/ç Xôaa’/jç ^sYOvôtaç zapa-
vàXwp-a. Iloôa.zwç oist '0p.àç StatsO^vat, pa-
zqptwtats zàtsp, èy’ o'jtw ztzpotàrg Bsa;
MéaT¿v 3tsppá77¡pev zr¡v zapôiav, povovcò toîç
oázp'jat zataôsôazrtap.sBa, rj) Xuz'ț] zatsps-
ptCópeBa, svBsy pèv toùç œovs'jOsvtaç zai toùç
siïp5pazoôtap.svooç- zatsXeoûvrsç, svBsv ô’
èzstvo’jç zatotzttCójisvot, o:, twv àXXszaXXq-
Xwv op/fopwv àzoaoiOsvtsç, wazsp sz așpâtwv
sz tôw yap.a.!ÇfjXwv oiztwv wypoi zai 7¡p.!-
■Oavsîç âvștpzov, sXestvà Xet'pava toù apt’
zsza.'jp.svo'J zXôSwvoç, wazsp çoptiov rijv
àOXiay Çwijv èztanpôpevor ars oí p.sv aòtwv
àyjjp’/jpsvof rà azXàvya, 7ovatzwv zai zatôwv
satspï(psvot, oí Ss zatà ri p.éXoç àvàzvjpot,
zàvtsç sv èayâtfi zevia., ■ où p.ôvov saO^rwv
àp.otpoûvtsç, àXXà zai twv szi pràç yjpspaç
tpo'pwv. KatTjXeoöpsv ös zaì saotoôç, ^ö'/j s?
autwv zpooip.iwv t^ç ^ny/jç zpop.avts'jop.svr(ç
tà S'jayspTj ¿zóaa. ^p.îv sç tô p.stszstra s-
p.sXXsv àzavr^v azsp si’Bs tô Bstov- anjaaie,
zai zpsitrw çopàv zpaȚp-âtwv sç rooztôv yo-
p7¡7OÍ7j raîç et>a.7saiv üp.wv svtsùçsa!. Ilapa-
p.'j67]aàp.svo! ôîjta wç si'yop.sv ■ ô'jvàp.swç tô
zaB’ Ó0ÒV àzavtwv ôzrjzoov, zai zatà tô
s7/wpoôv r^ç pa.otspaç aotwv zataatàasœç
zpovovjaápsvo!, sywpoôp.sv sç tà zpôcw, za-
t7|Çstaç àvàzXeoi, XBztjç àvàp.satot, ooS’ ozo:-
aoûv sa'Jtoôç àvaXaôsiv ötivapevoi.
’A XX’ avwOsv eôp.svsia rijv zarsyo'jaav
òòóv/jv sç ózo7síot> . Ò!sazsòàoato. 'O 7àp
aiXtatoç 7|p.wv ààsX-fôç, 8ç, tw t^ç 7svizîjç
spp.T|Vsiaç à^tccpanzoopoôp.svoç, zapazoXovOs?
tip zapaôwàatT], èç èz:ta7^ç szeivoo Èv MoX-
Saôta. 7¡07¡ ôtarsXœv, zai twv szsi zpa.7p,àtwv
'ppovriÇwv sat’ av 7(p.stç àç!êwp.eBa, rijv f^.î-
tspav à'i:^iv 'țBâaai zpoB^p.^aajisvoc, zaB’
■ óòòv ’^p.iv àzavtâ, zai rqv sztzoXáCoaaav
oôôv^v.àzoaoo^oaç fjj zapovaìq., zoXX^ç a(-
pàç spzizXTja’. B’jp.7j8iaç zai sôypoaùvTjç îü
58183. Vol. XIV.
481
în urmă, să pedepsească pe nenorocitul
Vizir.
Iar noi, între acestea, făcândti-ni bună­
tatea Celui de sus drumul, și trecând apa
Dunării, am intrat în Moldova cea plină de
suspine, și i-am stropit pământul cu la-
crămi; căci, lăsând-o, acuma vre-un an,
înfloritoare, am găsit-o.acum fără chip și
umilită, în locul mulțimii de oameni fiind
multă pustietate; casele le-am văzut unele
fără locuitori, altele păgubite de foc și
prefăcute în cenușă; iar sfintele biserici cele
mai multe scotocite cu totul și ajunse pradă
a turbării tătărești. Cum crezi că nouă ni-a
fost, prea fericite părinte, la o priveliște
, așâ de amara? Ni s’a rupt inima, mai că
ne-am scăldat în lăcrămi, ne-am sfâșiat de
întristare, pe de o parte plângând pe cei
uciși și prinși și, pe de alta, prinzându-ne
mila de aceia cari, scăpați de nenorocirile
ce s’au urmat, ieșiau târându-se din casele
lor dărâmate, ca din morminte, galbeni la
față și pe jumătate morți, rămășițe jalnice
ale furtunii abia potolite, ducând ca o grea
povară viața lor nenorocită; unii dintre ei
sfâșiați sufletește, lipsiți de soțiile și copiii
lor, iar alții schilozi în vre unul din mă­
dulare, toți în cea mai mare sărăcie, nu
numai fără haine, dar și fără pânea din
fiecare zi. Ni-a fost milă și de noi, căci
de la început chiar sufletul nostru a pre-
. vestit lucrurile grele ce era să le întâmpi­
năm pe urmă; pe care de le-ar opri Dum­
nezeu și ni-ar da pe viitor un rând mai
bun de lucruri prin bogatele-Ți rugăciuni!
Mângâind deci cât puteam pe supușii ce-i
întâlniam în cale, și după putință iarăș
îngrijindu-ne de o mai ușoară stare a lor,
am mers înainte, plini de umilință și de
întristare, neputând să ni venim câtuș de
puțin în fire.
Dar bunăvoința de sus a împrăștiat jalea
I ce no stăpâniâ de jos. Căci prea-iubitul
nostru frate, care, împodobit cu vrednicia
de Tălmăciți al neamului, urmă Vizirului,
petrecând, din porunca aceluia, încă în
Moldova și îngrijindu-se de lucrurile de
j aice pănă să venim noi, dorind sosirea noas-
! tră, ne întâmpină în cale și, prin înfăți­
șarea lui îndepărtând jalea în creștere, ne
umple de multă încredere și bucurie prin
prea-dulcea întâlnire cu dânsul. Și deci,
Gl
482
yXozuTarfl tWr/'q. Kai 8r¡, àjA'fórepót twv
izzwv àîroêàvTeç, zaì àXXnjXo'jç zsptZT'jSà.-
p.evo’., zaì povovoù zpoarazévTS?, Sázpua twv
¿p.p.a.Twv àzozeiêopev zaí, TÏj S'.ayúas: tïjç
'pWVTjÇ àvaZ0ZT0[ASV7]Ç, jlÔXtÇ XüûgSV TTjV GffTjV
èç ala'WTàraç èzxâyop.évo'. îrpoapîiasîç, zaì
àôsX'potç zpîzoôaatç . Se^twasat zat çtXoTt-
p.tatç èzàrspoç 0ár=pov ézepëaXeiv azouSâC&v-
tsç,- àp.tptXaçôi ¿p.tXícj zat etktzptveiaç p.soTfj
Xôfwv zotvwvta Tàç èx r^ç àô'jp.taç p.ep.a-
paapévaç àp/potv f/J.wv zapSiaç àp3sùop.sv.
Kat twv "zzwv zà.Xtv èztSàvTEç ^S'JràTOtç
Xôyoïç tô Xotîtôv t^ç : Ô8o5 zaTazqXoùp.ïv
éa'JTOÔç, zai jiôXtç èv T(j> zaTaXôp.aTi Tïjç
àp.otêataç 'ptXoçipoaùv^ç ttjv àp.:XXav zara-
X6op.sv.
Ty¡v Ss p.7¡rpózoXtv zaraXaëôvTsç, zaì [lerà
zapaSpop.7¡v GXt?wv 7j|iepwv tòv àSsXtpòv etç
ttjv òaatXtSa oòz àSazp'JTÌ îtpoitéptpavTSç, ttjç
èz vaoaytoo irep'.awOsiaijç àpyijç toùç otazaç
aù6tç p.sTà yeîpaç ,àvaXap.ëàvop.sv, 0eoù av-
vatpo'jjjtévou, zai èztStSop.ev èauToùç tt¡ Stot-
z’/jast, ï’ç Ta TtpWTôXsta at îtpôç 0sôv èzTevetç
euyal zai twv îteptawOévrwv Xettpàvwv itept-
zotTjctç. AoTtza àpa cmyvàç èzîrspxopev èîtt-
GToXàç îtpôç toôç eu Ye^ovoraç zat Xo^à^aç
TWV OtZTjTÔpWV, otç p.éTEOTt TTjÇ TWV zpa.7p.àTwv
StotzTjaewc, Zai wv àîtôvTWV azàÇst Ta t^ç
àpy^ç,ìtapeSpeuóvTWV Sè zat sovoôvtwv rcp
^7sp.dvt, ou p.ovov xat tô Xotzôv ôzfjzoov
îravrayôOsv ouppst, àXXà zai rà t^ç ^e^o-
vtaç zaXwç îtpoôatvet, SouXțj zat îtoXo/etpta
twv țierâ yeîpaç zaTOp0o'jp.èvwv zat rwv èp.-
ztXTÔvTwv Seayepwv è£op.aXt£op.évwv. 'O Se
voùç rwv Țpap.jiâ.Twv euvotaç itXïjpïjç îtapa-
p.oSta sveza twv ttpoXaëôvrwv Setvwv, ëeoat-
watç àp.V7jariaç twv zezX7¡p.peXrjpévwv etc tôv
BaatXèa zai etç •qp.àç, èvôpwroç ôzôayeotç
àaœaXetaç, Sa^tXstç itiarstç <ptXav6pwîttaç àvo-
îtozptTou xat èvuîtoùXou, àzépatoç èniôetjtç
àœetôwç yop7¡77j07¡oopévTjC îtarptx^ç tptXo^ppo-
awTjÇ. rieîtetpap.évot toîvjv zai îtpôrepov t^ç
■^petépaç vvwpjç rô îtepi Tàç ôzoayéaetç
àpapôç zai ëèëatov, èXittSwv ypypTwv èp.îtt-
îtXavrat zat èvaîtrepoûvrat toîç ypàppaaf zat,
tôoîtep îtpôêara Xôxwv è'popp^aàvrwv Staa-
itapévra, toù îtotp.évoç îtpoo^vwç aôXfjaavToç,
■àveXTjSôv àSpotCovtat îtepi auro'v, ootw ttavreç
îtavrayoSev Tàyonç elyov 'pottwat, zai toîç
Xôfotç zat tío ay^p-art zàaav euzetôetav èîtt-
Setzvüvrat. 'Hp.etç Sè azep ép07¡p.ev èztarei-
Xavreç, etç êpyov à^op-ev àvazeTâvvupev ràç
¿ȚxâXaȚ, zàvtaç èvarepvtCópe0a, azaat p.erà
îtoXX-ijv zpoapepôp.eOa èztetxtaç, zai tôv p.èv
coborându-ne de pe cai și îmbrățÎșându-ne,
mai să ne înăbușim (?), vărsăm lacrămi;
și, fiindn-ni glasul tăiat de bucurie, abia
rupem tăcerea, revărsându-ne în cele mai
vesele salutări, și, sârguindu-ne a ne în­
trece unul pe altul cu dovezi de prietenie și
de cinste, ni răcorim inimile întristate de
descurajare ale amândurora prin bogata
convorbire și prin societatea plină de sin­
ceritate. Și, suindu-ne iarăș pe cai, ni ținem
de urât cu eele mai plăcute vorbe în res­
tul drumului, și încheiem întrecerea abia
cu încheierea bunăvoinței dintre noi.
Și, ajungând în Scaunul Domniei, și după
trecere de puține zile trimețând pe fratele
nostru, nu fără lacrimi, în Țarigrad, luăm
în mâni iarăș frânele Domniei scăpate de
naufragiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, și ne
apucăm de cârmuire, la începutul căreia
sunt rugăciunile călduroase către Dumne­
zeu și adunarea rămășițelor scăpate. în­
dată trimetem dese scrisori către boieri și
aleșii dintre locuitori, cari se împărtășesc
de cârmuirea lucrurilor, și de lipsa cărora
se poticnesc ale Domniei, iar, când stau
cu bunăvoință lângă Domn, nu numai că
se strâng ceilalți supuși de pretutindeni,
ci și lucrurile Domniei înaintează bine, cii
voia și munca acelor cari cu mânile lor
îndreaptă și împacă nevoile ce cad. Iar gân­
dul scrisorilor erâ o mângâiere plină de
bunăvoință pentru relele întâmplate, asi­
gurare de amnistie pentru cele greșite față
de Împăratul și de noi, făgăduială- cu ju­
rământ a siguranței, bogate dovezi de iu­
bire de oameni nefățărită și hebănuită,
deplină arătare a unei iubiri părintești
acordată cu dărnicie. Ca unii deci cari și mai
înainte încercaseră soliditatea și siguranța
gândului nostru în ce’privește făgăduielile,
ei se umplu de bune speranțe și prind aripi
la cetirea scrisorilor; și, precum oile îm­
prăștiate de atacul lupilor, la cântecul dulce
din fluier al păstorului, se adună cu toatele
în jurul lui, așâ toți de pretutindeni cât
mai iute se strâng, și prin vorbe ca și
prin înfățișare își arată toată supunerea.
Iar noi, trimețând cele ce am spus, ne apu­
căm de lucru: deschidem brațeld, pe toți îi
strângem la piept, față de toți n^purtăm
cu multă blândeță, și frica li-o gonim din

8soç twv gtt(6wv àzoozopaziÇo;isv, èXzi8oç
82 zat Gàppo'jç sp.zizXap.ev. Kat odç p.sv tt-
paîç zai ^spaatv, ouç 8è zpoaôSû'.ç, àXXouç
àvetaœopta, toù? 8s çtXoSwpffp-aat, zàvxaç
X07WV zotvwviț zat zoXX^ çtXc'fpûaùv^ è|ot-
zeiwaâpevot, toîç àXXotç Tpaopaatv, azep
àveyaivovro zoXXa/ou, zat povovoù ^wvîjv
àœtsvta, Tà zap’ -^pwv èzeÇTjtet êoijOijpaTa-
zoXXïjv '^¡itv auvstSôTsç zfy àaOsvetav, zip
è£ nj'ODç szsCrjToùp.sv taatv, èv t<¡> pspei zat
tï]v zap’ ^pwv èztpéXstav aovstayspovTsç.
• lIpoupytatTspov 8= twv à'XXwv 7¡7úDpevút
twv è^av8pazo8ta9svTwv tt¡v àzuXÓTpwatv, zat
TïjV avazozijv zat szta^eatv twv azoOtzwv
èzi8pop.wv, ijST] èzavï'zovTOç toù BautXswç
aÙTWV, toù? SsTjaopévooç zat èzpetXtJovTaç
wç auTÔv èzzépzopev OTt Tártara, Tatç Stà
ypappàrwv zat Tatç àzô aTÔparoç Ssijasatv
à8pà zpoasztOsvTSÇ 8wpa, zat zâoț) papyav^
SoawzoDpevot tò Țaupov aoToô zat èzvjppévov.
vàp toô àvrtzàXo'j zapaSovàaTob zara-
80X7), zat Tatç SatptXeaTàTatç zat Xapzpwrà-
xatç 8s^twaeat tod BaatXéœç ¿yzwGetç, où
■ pôvov ^pîv, toîç Szat TT;? ztzpiaç twv èzei-
vOd oeXwv zszstpap.svotç, àXXà zat zàat toîç
sv TéXet, zaî auToîç toîç ?stTvtwot t^ 86w-
jiavtz-jj XY^et povâpyatç çoêspôç f¡V zat my-
,vai zapà zàvTWv èyotTwv wç aÒTÒv zpsaêstat
zaî Swpa, zaî zàvTsç aÒTÒv èzpaXà£at zat
stç ebvotav éXzûaat, zaî xàç izovooupévaç
Crçp.iaç àzoaT^aat ocvj 8ûvap.tç szstpwvTO.
.’AXXà, tod ©sou zsp't f/pàç ytXavfipwzsDopévou,
èç otZTOV ÈztzXàTat todtod zapSta, zat
eopevwç zpoatÉTat toùç zap’ -^pwv àzooxa-
Xévraç, zat toùç 8stvoza6oôvTaç èzi toîç ya-
Xezoîç â zoXostSwç szsTpttpavTo ot opopot
■ SzùOat tXswç szazoûef zat, sic oiztov èzt-
zap/p9stç, è'p’ ¿TtpoDv twv T^isTSpwv att^p-aTtüv
ODZ àvavsDst, àXXà zpoarayàç szStSwatv OTt
ayoSpOTaraç, sztTeXoôoaç TTp àzôXoatv twv
èv SooXeta zareyopsvwv MoX8àêwv, zaî èzta-
ZTjZTODoaç toîç Szôôatç èppévetv toîç IStotç
optotç, zat pvjre Taîç èzez8popaîç zararpu-
70ÖV Tà w8e, p,7¡8’ swXo'jç 8tzaç àvazivoôvTaç,
zpàypaTa zapéyetv rcp DZTjZÔip. Kaî TauT-țj
psv '^p.sîç zszapTjopT(p.s6a, zai todç üç’
pàç zapsp.D0a¡oáp.s 6a, Xațwwv Stov ÊtoôvTaç
TO ZptV, Zaî ODTW zaTSZTTp/ÔTaç todç Szu-
6aç, waTS, tt(v sv tî>> çavsptp StaTptêrp àzo-
zXîvavtaç, sv opsot zaî Xôyjiatç ëaôstatç
zeptzotsîoôat saDTOîç tod Ç^v rijv àa^àXetav,
tô GDvôtatTàaôat toîç Ozjptotç tod èzzsîaÔat
Tàîç szstvwv èz!8pop.aîç zaî àv8pazo8tasat
zpoatpoôp.svot.
483
piepturi, îi umplem de nădejde .și curaj.
Și, pe unii domesticindu-i cu cinste și răs­
plătiri, pe alții cu venituri, pe alții cu
scutiri, pe alții cu daruri, pe toți cu so­
cietate și multă bunătate, la alte răni,
care se arătau adesea, și numai nu vor-
biau, cereau de la noi ajutoare; și noi,
știindu-ni multa slăbiciune, cerem de la
Înălțime leacul, în parte aducând și grija
din parte-ni.
Și, mai curând decât toate, începând cu li­
berarea celor robiți și cu întreruperea și
oprirea năvălirilor tătărești, acuma sosind
împăratul lor, trimetem la el în cea mai
mare grabă pe acei cari să se roage de el
și .să-l îmblânzească, adăugind la scrisori
și la rugăciunile din gură daruri bogate,
și cu tot meșteșugul înduplecând mândria
și trufia lui. Căci, prin atacul Vizirului,
tovarășul său, și fudul de bunăvoința
prea-bogată și prea-strălucită a împăra­
tului, era înfricoșat, nu numai nouă, cari
am încercat odată amărăciunea săgeților
lui, dar și tuturor celor din dregătorii, și
chiar monarhilor vecini cu provinciile oto­
mane; și veniau la el dese solii și daruri
de la toți, și toți căutau a-1 îmblânzi și
a-1 atrage eătre bunăvoință și a îndepărta
pagubele plănuite, după putință. Dar, cu
bunătatea lui Dumnezeu față de noi, se
înduplecă spre milă inima lui, și primește
blând pe trimeșii noștri, și ascultă îndură­
: tor pe cei ce au pătimit cu privire la re­
' lele pe care în multe feluri le-au adus
i asupra lor Tatarii vecini; și, adus la milă,
; la nicinna din cererile noastre nu se îm­
potrivește, ci dă porunci cât mai strașnice,
' orânduind liberarea Moldovenilor ținuți
: în robie, și poruncind Tătarilor să rămâie
: numai în hotarele lor, și nici prin năvă­
, liri să nu strice aceste părți, nici, stârnind
; pârile din ajun, să dea de lucru supușilor.
■ Și astfel ne-am mângâiat, și am mângâiat
; și pe supușii noștri, cari trăiau iepurește
; păna atunci, și așa de mult se temeau de
. Tatari, încât, ferindu-se de viața la lumina
zilei, se îngrijiau de siguranța vieții pen­
tru dânșii în munți și prin codri adânci,
fiind mai bucuroși a trăi laolaltă cu fia­
rele decât a fi în prada năvălirilor și ro­
birilor lor.
484
Karà toôto apa tò pépoç tt¡v ôzwgoôv
àsçâXsiav t<¿> zatijzóip ZEp’.zor^aâu.Evoi, twv
’AyapTjvwv èp.zópwv vfy èz ttJç zpiv ázoara-
ataç (7¡ jinpiwv aôTOtç Cïjjitwv sțsțovs'. zpó-
isvoç) zarà twv âloXSàêwv ópprijv zaTSôvàaat
zat zaraaTstÀat npo6o|ioôp.svot, Tïjv âvâ.ȚZ7jv
toô zpàyp.aTOç SïjXoôpëv t<]> BaatÀst, Kat, T’/jç
èzsivoo çtXavflpwziaç tay'Jpàç zpooTayàç èzt-
yopYjyïpàaTjç, oXio aôévst twv otZTjTÔpwv zpoïa-
Tá[j.s0a, zat ètizoSoiv yiyvop-sSa toîç ypswv
zat TÔzwv zat twv èv Tt]> toô zoXép.ou ypôvip
Stapza^svTWV zpa^gáTwv àzatT‘(asoi 8toyXoôat
zai êapéwç èztzsipévotç, Tà zapà toô Baat-
Xéwç ë^Ypaya zpoSeizvopsvog zat Tjj szsivo')
œtXavOpwzta. Xn^Qyj zapa8s8o'o0a.t çàozovTSç
ózóaa ÇéovTOç toô zoXép.o') a'jp.iéoTjzs. Kat
oí p.sv Stazptovrat zat zoXXàç àzetXàç 8ta-
TStVOVTat, TjJlEÎÇ 8’ OÓ5’ OGTtOÔV ÔZEv8i8op.SV,
ouTS çtXo^oytcf za.Tazpotsp.eOa rijv àayàXetav
twv ózTjZÓwv, àXXà, t^ Seta, zpovoia àvaTt-
Qsvteç Tà zaO’ ^p.àç, Tà èzeivwv oXwç ypov-
ttÇop.ev.
Kai p.éypt toôSs p.sv èv toîç Setvoîç 5teu-
•Toyetv èSozoôp.sv, rijv twv yaXszwv oyeatv
èv sozXrjptaç p.épst XoȚtCop-svot. 'H 8s twv
ôzô t<o p7j?l TTjç Sëeztaç GTpaTSUjiâTwv sv
t^ MoXSaottț otaTptêàj ootw Sstvij zat onata-
toç zat (lovovot) zatpta zX'/jȚ'ij etvat 8ozet, wgte
zapà p.ôvïjç tïjç zpaTatàç toô 0sOô yetpôç
zpoaSozâv ^p.àç rijvtaatv.Kal à p.sv zpà-TTOVTEÇ
StaTsXoòat, Tàç apzayac, Tàç XeTjXaataç, toôç
tpôvooç, èztXst^ets p.e èzt Xsztoô StTjvoóp.evov ó
ypovoç. Ilâv àzïjVEtaç zat àzovotaç pérpov
ÔZêpTjXaVTO, TTjV OZ'jStZTjV Wp;ÔT7jTa. OZSptZOVTTj-
zaar Xeôvtwv etstv ayptwTepot, Xôzwv êopwTE-
pot, tZTtvwv àpzazTtzwTspor wazep SopnaXw-
TOtç àvSpazôSotç àzoypœvtai toîç Buanjvotc
MoX8àootç- ïà Çwa, Tà ypvjp.aTa, Tà èztzXa,
Tàç 7')vatzaç, zoXXoîç 8s zat aÔTïjv àyatpoôat
rijv CwTjv. Ooy ôzoXaêëTW Sè Tp,STSpa Ma-
zaptÔTïjç ózò SstXtaç zat (pôôon aty^ fpp.àç
aTsyàaat Tàç ¿XeSptooç èzeivwv zpàjetç- p.7¡-
oézofs toôto 0eôç ê'JYyœp^aetsv, àXX’ èv t^
zaXjj zpoOsaet ttjv ^p.sTépav yvwptTjV aTïjpt—
^stev, WGTS 8tà za.VTÔç zat Tïjç Cwijç aùr/jç
•ijp.àç zaToXtȚWp^aat sveza r^ç twv ôzvjzo'wv
àatpaXstaç. Bép-zop-ev àpa ?pàp.p.aTa Tip pvjyt
twv Sôézwv Sstvoza.Sstaç sp.zXsw, zat 6spp.wç
aoTÔv zaporpôvop.ev ôzwç p,atvop.evov zat
Xnoawvra arparov Tatç èzioaXXoôoatç zat8etatç
àvaya.iTtaiQ zat awșpovtaȚp 'Qç 8s oo8ep,tav
eóptazóp.e6a àz’ èzetvot) Qspazetav, àXXà ze-
vwv òzoayéoewv ot>8èv zXéov Xap.6àvop.ev, rip
^p-erépip BaatXsi șavspà za6taTwp.ev rà èvtaôta
Deci, în această privință câștigând o oare­
care siguranță supușilor, unii dintre ne­
gustorii agareni pregătindu-se a răsbuna
și a răsplăti pornirea din răscoala cea
mai d’inainte (care li-a fost pricină de
mii de pagube), împotriva Moldovenilor,
arătăm Împăratului nevoia lucrului. Și,
bunătatea lui orânduind aspre porunci,
cu toată puterea ajutăm pe locuitori, și
stăm în calea celor ce-i neeăjiau și-i îm­
povărau cu cereri de datorii și dobânzi
și de lucruri răpite pe vremea războiului,
arătând scrisele de la împăratul, spuind
că prin bunătatea lui să se dea uitării
câte s’au întâmplat când fierbea războiul.
Și ei scrâșnesc din dinți și ridică multe
amenințări, iar noi câtuș de puțin nu
dăm îndărăt, și nici pentru liniștea su­
fletului nu ne lepădăm de siguranța su­
pușilor, ci, încredințând Proniei dumneze­
iești ale noastre, ne gândim numai la ale lor.
Și, pănă aici, s’a părut Că în cele rele
suntem fericiți, puind în sama norocului
nostru ușurarea relelor. Iar petrecerea
oștilor de supt regele Suediei în Moldova
se pare a fi așa de grozavă și de nesuferit,
și aproape o lovitură de moarte, încât
numai de la puternica mână a lui Dum­
nezeu așteptăm lecuirea. Și ce fac ei, ră­
pirile, prădăciunile, uciderile, nu m’ar lăsa
vremea să le înșir pe scurt. Au întrecut
orice măsură a cruzimii și a nebuniei;
barbaria Tătarilor au depășit-o; sunt mai
sălbateci decât leii, mai răi decât, lupii,
mai răpareți decât ulii; așa încât se slu­
jesc de nenoroeiții Moldoveni Ca de robi
luați cu arma; li răpesc vitele, lucrurile,
mobilele casei, femeile, și multora chiar
viața. Să nu presupui Fericirea Ta că de
sfială și frică acoperim cu tăcerea faptele
lor aducătoare de peire: să n’o ierte Dum­
nezeu aceasta niciodată, ci să întărească
gândul nostru în buna lui aplecare, așa
încât totdeauna și viața să n’o ținem în
samă pentru siguranța supușilor. Trimetern
de fapt regelui Suediei scrisori pline de
plângere și-l îndemnăm călduros ca să
oprească și să cumințească cu pedepse
• oastea lui turbată. Și, de oare ce nu aflăm
de la el niciun leac, ci nu căpătăm mai
mult decât făgăduieli goale, vădim împă­
ratului nostru cele făcute aici, nebăgând
în samă câtuș de puțin vrăjmășia și duș-

zpatTÓpeva, èv oÒSìvì ZGtTjaáu.ívot Xóyip zip
èvìeùQsv zàvrw; p.éXXouaav âvappaȚijasaOat
zaÒ’ ^¡j.<ùv àzèyOìtav zat §'ja¡j.Évs:av roö zqç
ïôsziaç pY,ôç, 7¡ z&XXoîç twv spwrs'JÓvtwv
ësCtpiwv è^wXeiaç s^ä-jovst zapaittoç. ’Eziveóei
§^ta wç etw6s ç'.XavSpwzwç ó BaatXsùç, zaì
záv'j ta/upàç èvroXàç ézzépzst, tStoyeipotç
sztzpatôvaç ypap-jiaot, zat êaatXtzœçèztràrrwv
ozwç ó èv Te^ívcf SsÇtptoç àzapattTjtwç zip
MoXâaôlaç èz^aX^ toùç ôzô tw Xôézw ts-
Xoôvtaç.
Sè ttp yott^aat tàç totaôtaç êztta-
yàç, èç àzèySetav zal p.taoç zaO’ vjp.wv
âvaȚXÎȚOvtac ot ts twv HoXwvwv àpyovtsç
zat ot èzstvwv zpoaoziCovrsç ÏSszot, zat p.u-
ptaç 7)p.tv àzetXàç Starstvovtat, zat zoXXàç
StaëoXàç èio'paivo'jatv, àç -q avwOsv èztz&'jpia
tatwv àpàyv^ç àSpavsatspaç àxeSsi^ato. Kat
à^azTjtôv |ièv ^v '/¡p.iv et, eùzs'.Ostç éa’Jt&ùç
Ttapea/Tjzôteç totç è~tta7(iaat toô BaatXèwç,
zrp w.zà zG» óztjzówv nopewç èzaôaavvo zat
rijv MoXSaêtav zatéXtzoy àXX’ ot zaXapvaîot
àvaëoXaîç zat (leXX^aeot tptôvoat tóv /póvov,
zat, zaôàzep Kvjpeç, pèypx ^poç îtgptvoatTj-
aavteç, oòSsva tózov àOéatov t^ç aôrwv èzvj-
petaç àzoXeXotzaat. Katà ôè rijv èaptvijv
wpav X^atptzwç èzt3pap.ôvteç tijv IloXwviav,
zatà zpwtTp pèv ețoSov àzapaozeôotç zpoa-
ÊaXôvteç, oüz oXtȚTjv Xetav âzvjveȚzavto’ zpóaw
Sè ze/wpTjzôteç, ao/votç IloXwvotç zat Môo-
yotç zat Xàçoa:v èp.zizXooat zapà tw Bta-
wjXa zctap.w, zat, stç p-ápjv aototç oup.zXa-
zsvtsç, ^ttœvtat. Kai ot p.èv èv t^ ovptzXoz^
ztztooatv, ot Ss Cwvpoôvtat, ot Sè zazwç
àzaXXàttovtat, t'ijv awtvjptav zpayaa-
ts'jojisvot, zat zàXtv évaz^xtooct fțj MoXSa-
êtq.. Kat ot p.sv aòtwv ota zôpazsç zpoayu-
évtsç, zstpooat twv SoatTjvœv oìzvjtópwv tô
’^zap, ot Sè tózov àptstêooatv èz tózov, zav-
tayoô tyvTj zoXXàç wjiôtrjtoç zat p-s^àX^ç
àzTjvtaç zataXt[izàvovtsç.
'Hjietç 8’ èz êàôooç zapôtaç ateváCojasv,
zat ôàzp'jat êpsyopev tò zpôawzov, tàç yei-
paç èç oèpavôv atpovtsç, zat zaôXav twv
Sstvwv è^attoôjievot. Toôto p.èv fàp tizó twv
zpozatetXvfpotwv yaXszwv, toôto 8è tatç tou-
twvt rwv zaXapvatwv èz/jpstatç, zpôç Sè zai
Stà tà zatà zapaywpvjatv 0soô èz£ta'ppr(aavta
twv àzpiôwv arpatózsSa, zat t¡St] Stà zsvts
ètwv Sigoôvta tà Xfpa, èç jis^iatvjv àzopiav
ovvTjïàÔTj tô ôz^zoov. 'O Sè zôXsjioç, Sv ^Stj
Seótepov zatà rwv Moaywv wStvooatv ot ’O-
6œp.avot, èzttstvet rijv ataô^atv twv àvtapwv,
zai p.so^ç Sttzvettat z'qc zapStaç. Kaitot '/àp
485
mănia, ce s’ar răpezi de aici asupra noas­
tră, a regelui Suediei, care a fost pricina
de peirea multora dintre Marii-Viziri. Se
învoiește deci ca de obiceiu cu bunătate
împăratul și trimete porunci foarte straș­
nice, întărindu-le cu scrisori de mâna lui,
orânduind și împărătește ca Vizirul din
Tighinea să scoată neapărat din Moldova
pe cei ce stau supt Șved.
Dar, odată cu venirea acestor porunci,
se aprind de dușmănie și ură asupra noastră
căpeteniile Polonilor și Șvezii cari-i ocro­
tesc, și îndreaptă către noi mii de ame­
nințări, și țese multe învinuiri, pe care
ajutorul de sus le-a vădit mai supțiri ca
firele păianjenului. Și ni-ar fi părut mai
bine dacă, ascultând de poruncile Împăra­
tului, ar fi încetat cu batjocura împotriva
supușilor și ar fi părăsit Moldova; dar
ticăloșii își cheltuiesc vremea cu zăbăvi
și amânări și, ca Parcele, lăsând pănă în
primăvară, n’au uitat niciun loc care să
nu vadă atacul lor. Iar, în primăvară, nă­
vălind hoțește în Polonia, la cea d’întâiu
intrare dând peste oameni nepregătiți, au
adus prada nu puțină; ci, înaintând mai
departe, află mulți Poloni și Muscali și
Saxoni lângă râul Vistula, și, încăierându-
se la luptă cu dânșii, sunt biruiți. Și unii
cad în încăierare, alții sunt prinși, iar
alții sunt izgoniți cu rușine, aflându-și
mântuirea în fugă, și iarăș intră în Mol­
dova. Și unii dintre ei, înfigându-și ghia-
rele ca niște corbi, sfâșie ficatul nenoro-
ciților locuitori, iar alții își toț schimbă
locul, lăsând pretutindeni urme de multă
cruzime și mare barbarie.
Iar noi suspinăm din adâncul inimii,
și cu lacrămi ni scăldăm obrazul, ridicând
mânile la cer, și cerând încetarea relelor.
Pe de o parte din pricina greutăților ară­
tate mai sus, pe de alta din pricina ata­
curilor acestor ticăloși, iar, pe lângă aces­
tea, pentru oștile de lăcuste care cu voia
lui Dumnezeu au năvălit, și acuma in
curs de cinci ani mănâncă sămănăturile,
s’au adus la cea Piai mare sărăcie supușii.
Iar războiul pe care acum a doua oară
•se căznesc a-I face împotriva Muscalilor
Otomanii, crește simțirea acestor lucruri
486
twv Mocywv xapa/wp7¡aávrwv aÙTOîç toû
*>cppo
ptOD t^ç ’ACoëiaç, àXX’ en twv üoXwvtaç
ópíwv odx e£îX06vtwv, èp-TToSôjv ôè 7i7vop.évwv
T(p pTjȚi twv Sëéxwv, xat ou pcfôtav xapeyo-
p-évwv aoTip Tïjv èç Tà otxot èxàyoôov, Taurț]
tô zapayapaTTÔVTWV Tà ao^zetp-eva, odz à-
vsxtôv ^7Tpàp.evoç etvat ó BaatXeûç, todç
twv Môaywv ôpÎpoDç eiç eipzTTjv èptëàXXet,
zat jiàXa vevvatwç etç èxarparstav xapaazsD-
àCerat, àvepeStCovToç «dtôv toû Te twv Sxd-
ôwv BaatXéwç zat toû t^ç Sëeztaç pTjfôç.
Kat etti £’)poû àxp.^ç taraTat Tà xpà7-
jiaTa" wäre, et ¡17] 7] àvw0ev powà] rcàXtv xa-
TSDvaoig zat zaraaTopéa^ tòv ève^etpôp.evov
toû xoXépou TD'fwva, tpeû óxóawv yaXejtwv
7êDaôp.e0a, oo gôvov ^peîç, àXXà zat xoXXt]
t^ç otzoD[iév7]ç àrcôptotpa. 3AXXà TaÛTa èxt
t^ Oetq, zetTat flpovotcf, zàxetOev 7] Xûaiv twv
Setvwv èXjrtÇop.ev, 7] zàv tt¡v èv abTotç xap-
Tsptav.
Odtwç ap’, w tepà xepaXnj, è'yet Tà vjp.é—
Tepa’ TotoÛTOtç Setvotç Tpuyot)[ie0a zat tt¡xó-
p.e0a. ’AXXà, zatTOt [xapiatç îteptavTXoop.evot
(ppovtiatv, DîtozXéjtTopev éaDTOÙç èvtoTe Tatç
^7ep.ovtxatç àcyoXtatç, zat ptóptóv Tt ypovoü
îTpooextp.eTpoûjiev t^ p-sXsvț] twv Xôywv. Kat,
ôrè pèv ^p.àç ô 0etoç IIXâTwv ôatp-ovtwç ~a-
paTtèjiîteTat twv Xoywv Tatç iovèt, ots ôè
’AptaTOTsXïjç rcept Tà ^07] ^'Xogoçwv xara-
0éXyef èvtoTe t^ rctvSapwg ¡100071 xpoao[ii-
Xoûjiev, zat, twv ôaxvooawv ypovTÎôwv tôv
v;ûv àvtévTeç, toîç ^ÔDTaTotç èzetvotç vápamv
èxàpSojiev. vEa0’ ots ôè xat pïjTopeia xa-
TazTjXet, xat ot èxi Xôyotç 0aD¡iaCó¡ievot, wv
àxô t^ç ^Xwtttjç ot ypuaot xtôaxeç àvaôXû-
CoDGt xai ôaip.ovtwç '^¡làç xaTaÔTijiaywyoûatv:
ó [lèv ^[lérepoç, ó Oeaîtéatoç tepàpy7]ç, tô
aejivoXôyzjiia t^ç ’AvTtoyetaç \ 0etoTépotç tà-
[iaat xaTajiaXàoawv Tà t^ç (pnyTjç Tpaop-ara,
xat èç xapTeptav 0ayp,aatwç Jtatôaywywv â-
Tepoç ôè ô Atwv, è^ataiwv vo7¡[iáTWV èç 7]07]
zat TtoXtTetav teivôvtwv yop7]7t<ț tôv voûv
<]>Dya7W7wv S[ia xai xaTaxaXXûvwv. ’Evîots
ôe xat ttjv [loXôaôtXTjv toTOptav odx àijôwç
èxepyó[ie0a (oDveTT] yàp ^|iîv i]ÔT] xat 7] èxt-
ywptoç yXwaaa), 7]Ttç, twv Ttpô ^[iwv ^ejió-
vwv todç ëtooç xai Tàç TÔyaç Çw7pa'ptÇooaa,
xa.i twv èv Ttp êtw xpa7|ià.Twv tô aaraTOV
ôx’ ôfptv TtOsîaa, zapéyeTat ^¡itv od tt]v td-
yoûaav wçpéXetav.
. ’AXX’ ‘/¡[istç, w 0eoxeata xeçaXàj, XaOôvTeç
éaDTooç èç àxspa7ToXo7tav èiwzetXapev, xat
Toan Hrisostoinul.
grozave și ni trece drept prin inimă. Căci,
de și Muscalii li-au cedat cetatea Azovu-
lui, dar neieșind încă din hotarele Polo­
niei, și fiind spre piedecă regelui Suediei,
și nelăsându-i ușor întorsul spre casă, și
cu aceasta călcând învoielile păcii, împă­
ratul, socotind că nu mai e de suferit,
aruncă la închisoare pe ostateci! Muscali­
lor și se pregătește zdravăn de expediție,
ațâțându-1 împăratul Tătarilor și regele
Suediei. Și lucrurile sunt încă pe uscat;
așâ încât, dacă cea de sus cumpănă iarăș
nu va potoli și zdrobi furtuna, ce s’a por­
nit a războiului, vai, din ce lucruri grele
vom gustă, nu numai noi, ci și o mare
parte a pământului! Dar acestea zac în
Pronia lui Dumnezeu, și de acolo aștep­
tăm sau mântuirea de rele sau măcar răb­
darea în mijlocul lor.
Astfel deci, iubite, stau lucrurile noastre;
cu astfel de rele ne roadem și ne mâncăm.
Dar, de și suntem încunjurați de mii de.
griji, ne furăm une ori de la ocupațiile
Domniei, și o părticică de vreme o între­
buințăm cu desfășurarea ideilor. Și une
ori dumnezeiescul Platon ne răpește în chip
divin cu roata magică a ideilor, alte ori
Aristotele ne vrăjește filosofând asupra
eticei; une ori petrecem cu Musa lui Pin-
dar, și. liberându-ni mintea de mușcăturile
grijilor, ne scăldăm în acele valuri prea-
plăcute. Ba une ori și retorica ne împacă,
și cei. admirați pentru elocvența lor, cărora
din gură li izvorăsc fântânile aurite, și dum­
nezeiește ne mângâie: pede o parte, dumne­
zeiescul nostru ierarh, gloria Antiohiei, cu
mai dumnezeiești leacuri potolind rănile
sufletului, și îndreptându-le spre răbdare în
chip minunat, iar, cellalt, pe de alta, Dion, cu
îndreptarea ideilor nedrepte despre etică și
politică, călăuzindu-niși împodobindu-ni tot
odată mintea. Și une ori străbatem nu fără
plăcere și istoria moldovenească (de oare ce
ni e obișnuită acuma și limba țerii), care,
zugrăvind viețile și întâmplările Domnilor
ce au fost înainte de noi, și puindu-ni supt
ochi nestatornicia lucrurilor din viață, ni
înfățișează un folos care nu e întâmplător.
Dar noi, o suflet dumnezeiesc, fără să
băgăm de seamă am scăpătat către vorbă

t(v èv rcpootpiotç t^ç paxpàç, êvïxa atwrc^ç
s£fit7pà|Le6a sD-ftvwp.Tjv, vôv Stà tt¡v twv kô-
ywv nÀ7jp.u.ôpav odx èrcstzÔTWç 8sT¡aaípe6a-
towç 8s xaî Taúrjj rcerckTjpp.ek7jzap.sv, ort
oooèv Ssov rà xat’ aDTOùç 8¡s£tp.ev, oòz èçw
Drcovoiaç ovreç xkéoç éaototç svtsöÖsv rcpop-
V7]ats'jsa6at. ’Akk’ ó rcokùç Kizépwv è£atpeÎTa'.
xat 7jp.àç TTjç atttaç’ xtfxeîvoç ?àp Tàç. ae-
kîSaç twv aüToô koywv toîç rcepì auTÔv èp-
rcírckT¡a!.v èrcaivoiç, xat àrcavrayoô Tà ttjç
ùzaTstaç zaTopôùpaTa, xaì vj xaTâknatç z^ç
Kartkiva aTàasœç, xat fj rcoktTtzțj rceptvoio;.
rcsptrcolTjQsîaa t^ rcokireícj 'Pwp.aiwv àay ákeia.
’Eppwaöw èrcip^ziarov r¡ Tp.sTspa Maxaptd-
ZCfi, Óítsp Tjp.WV twv okwç aÙTTjÇ TjpTTjpévWV
Oeppwç eoyopsvTj.
1712, AezepëptoD 20.
(Legrand, o. c., IV, pp. 76-85, n° 58.)
DI.
Constantin Brâncoveanu către Hrisant Notara, trimețându-i cartea „Grădina
Darurilor“.
’ErctoTok-ij KwvaTavTtvon BaoapâGa rcpôç
XpnaavÖov, aD7yaipovToç èrci Taîç èopTaîç twv
XpiGTODyevvwv xaî àrcooTékkovTOç auTip wç
8wpov toô vsod etodç êioktov Tt K/jrcov eu-
Oakïj <penp.à.Twv.
MaxaptwTaTs SéarcoTa, rijv XtjV Maxaptw-
TTjTa eokaêwç rcpoaxDVoôvTeç, rijv á?íav aDT^ç
8s£tav yiko'ppovwç áarcaCópsSa. ■
Toô rcapôvToç paç 7j abría àkkïj 8èv stvat,
rcapà rcpwTov p.èv và ttjv rcpoazDvijawpsv zarà
tò àrcapaÎTTjTov Tjp.wv ypéoç zat và spwrvj-
owpev Tà rcept TTjç è'psT^ç ^pîv ôytîtaç ttjç,
xat SeÔTSpov và rcpoa'pspwpsv Tfl MaxaptÔTTj-
Tt TTjç zai todç yatpsnapoôç rcept twv rcpo-
xstpévwv éopTwv TTjç zarà aàpza 7evvfiaewç
toô Ttoô zat A070D toô 0eoô fjpwv, xat twv ;
èçe^ç’ oÔTtvoç 8eôpe6a, za6<èç rijv ij^twaev
è-péroç etç tô và Tàç rcavTjyjptaiQ ovtwç, 6so-
^tkwç xat p.eïà rcàovjç cpatSpôr/jToç, rcapo-
potwç và TTjv a^twoȚj xaì arcò ypóvOD, zaì
etç àkkouç rcokkoôç èvtaUTOÙç và Tàç éop-
TâCțj perà rcokvypovtoD aTepewaewç toô àytw-
TaTOD xaî àrcoaToktxoô aor^ç ©pôvoo.
’ErcetSïj 8s zarà raoraç Tàç SeorcoTtxàç éopràc
anvetOtCet tô ^évoç twv eoaeowv và rcpoo'pépovot
ot orcoSesarepot toîç àvwrspotç xaî èv orce-
poy^ Swpa, etç OTjpstov njç DrcoTavTjç twv,
ptpoôpevot todç Tpetç èzstvouç pà^onç, todç
rcpoazoptaavTaç ypDadv, zai ktoctvov, zai apôp-
vav T<p èv yaTvț] àvaxktSévTt XptaT<ì> tw
487
multă și iertarea pe care am cerut-o la
început pentru îndelungata tăcere, acuma,
pentru bielșugul vorbelor, nu am cere-o
fără cuvânt; și poate că am uitat și aceia
că fără vre-o nevoie am înșirat cele despre
noi, nefiind la adăpostul bănuielii că um­
blăm după glorie pentru noi din acestea.
Dar vorbărețul Cicerone ne scoate și pe
noi din învinuire; căci și acela umple pa­
ginile cuvântărilor sale- cu laude despre
dânsul și pretutindeni sunt isprăvile consu­
latului, și desfacerea conspirației lui Cati--
lina, și siguranța câștigată reptiblicei Ro­
manilor prin mare înțelepciune politică.
Să fie sănătoasă întru mulți ani Feri­
cirea Ta, rugându-Te călduros pentru noi,
cari atârnăm cu totul de Tine.
1712, Dechemvrie în 20.
1712,
22 Decem­
bre.
Scrisoarea lui Constantin Basarab către
Hrisant, heretisindu-se cu el pentru serbă-
torile Crăciunului și trimețându-i ca dar de
anul Nou o carte anume „Grădina bine
înflorită a darurilor“.
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne cu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu dragoste
dreapta Ta sfântă.
Altă pricină a acestei scrisori nu este,
decât, întâiu, să ne închinăm Ție după nea­
părata noastră datorie și să întrebăm des­
pre dorita-Ți sănătate și, al doilea, să adu­
cem Fericirii Tale și heretisiri pentru
apropiatele serbători ale Nașterii după trup
a Fiului și Cuvântului, Dumnezeului nos­
tru, și cele următoare; pentru care Te ru­
găm ca, precum Te-a învrednicit anul
acesta să le serbezi sănătos, cu iubire de
Dumnezeu și cu toată bucuria, tot așâ să
Te învrednicească și din acest an și în alți
mulți ani a le serba cu îndelungă întărire
în preasfințitul și apostolicescul Tău Scaun.
Ci, de oare ce, la aceste praznice dom­
nești, neamul drept-credincicșilor obișnu­
iește a aduce, cei mai săraci celor mai de sus
și în loc mai înalt, daruri, ca semn al su­
punerii lor, luându-se după pilda celor trei
Crai, cari au adus aur și tămâie și smirnă
celui în iesle culcat Hristos, Dumnezeul
488

0sw v/p-wv, 8èv èXetcpauev zai y.aTà
tàôrzjv iy/'v.'w vnifif.Ti GTor/oôvTeç,
và zpoo0p(i>[i.sv t^ Mazap¿ót7¡rí t'^ç èv Xôpp
ôwpou tò zapôv otëXtàptov, etç a'/jpetov t^ç
zpôç aoTTjv eôXaôïjTtz^ç ^p-ôv ’jtïz^ç ozozXi-
aeccç, oôftvôç 7] èzwvnp.ia XsȚgTat K-^zoç eu-
OaXijç t&v (pe,;p.àrœv. Hepte/ovrat èv aètip
zotztXa zat zavîoôazà av07¡ twv <psbp.àT<ov,
zat etvat àoôp.'pwvat toô èvôç at zpo'rTjTsiat
p.erà twv toó a.id.w ó etç ?àp zpoXé^et zaXà,
zat ó êtepoç rà èvavrta, zat Sèv Y^eùpopev
tîvüç rà zpoXeyópeva etvat '}ebôéatepa. "O6ev
^¡ietç, àzoêXézovTeç etç rijv ?z6àatv rwv zpay-
pàtwv, tore zat pôvov Oékopev èzïWVTjGig tô
tCôz Țtaaâ etç èzetvov ôzoû tà zpoyvwcmzà
to') èyàvTjaav àXigÒèÒTspa. Tt¡v Sè £t]v Ma-
zaptÖTTjra zap'àkaXoòp.EV —tò zpoàyepópevov
Tooro Swpóv paç, et zat etvat, wç àvwrépw
etzopev, Iv^zoç tpe'jpàrwv, và tò ôe^6^ op.wç
perà zàaTjç eòyvwpoaóvT^, zaì và tò StèXS^
àp/'/jflsv ewç tsXouç èztaTa.TtzóiTspov.
IIsp.zop.ev zaì peptzà pszópra. tw àp/ovrt
paç noGTSÀvtztó, zat toò ypàfwpev và rà
Swcfl zàzeiva t^ MazaptÓTTjTt ttjç, zat, àv
zaXà zat etç aùtà zoXôetS^ tpeópara và zs-
ptéywvTatj opwç etvat zat peptzà t/j àXvj-
Oetq. zpoae'HÌCovTa, zat OéXet ^vwptGȚi zat èj ,
aÒTtòv zpôç toîç àXXotç zoo eóptczérat zarà
tò zapòv zat ó ypôvtpoç. EtTjaav zat at za-
vájtát aÔT'^ç su/ai pe6’ ^pwv èv Ètti) zavrt.
^.tptò', óezepSptot) z6G ' ; 1712, Dechemvrie în 22,
T-^çTperépaç MazaptÔTïjTOç otôç èv Xpta-
tw zat oXwç etç toùç optopoôç-T'/jç.
’lw. KwvaravTtvoç BoeêôvSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 89-90, n° 34.1
nostru, n’am lipsit nici noi, urmântl după
această veche datină, să aducem Fericirii
Tale ca dar această cărticică, spre semn
de închinare a noastră flască, plină de evla­
vie, către Tine, al cării nume este „Gră­
dina bine înflorită a minciunilor“. Se cu­
prind în ea felurite și de toată speța flori
ale minciunilor, și nu se potrivesc prooro-
ciile unuia cu ale altuia; căci unul prezice
unele ca bune, și altul cele din potrivă; și
nu știm ale cui preziceri sunt mai minci­
noase. Deci noi, privind la săvărșitul lu­
crurilor, atunci nuinai vom losti pe cioc
iasă („întru mulți ani“) și aceluia ale cărui
prevestiri se vor fi arătat mai adevărate.
Iar pe Fericirea Ta te rugăm ca acest dar,
dacă și este, cum am zis inai sus, Grădina
Minciunilor, să-l primești însă cu toată
bunăvoința și să-l străbați de la' început
pănă la sfârșit cu stăruință.
Trimetem și unele rapoarte dumisale
Postelnicului nostru, și-i scriem să le dea
și pe acelea Fericirii Tale, și, cu toate că
în ele se cuprind minciuni de multe feluri,
dar sunt și unele lucruri ce se apropie
de adevăr, și vei cunoaște și din ele, pe
lângă altele, unde se află deocamdată și cel
cuminte. Și preasfintele Tale rugăciuni fie
cu noi în toată viața.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos/ și
cu totul la poruncile Tale:
Io Constantin Voevod.

DII.
ú ; •' •
1713. Chirii de Constantinopol către Mitropolitul Țerii-Românești și episcopul de
Cerven, pentru un negustor.
Tiv pTjVt âezep.€pt<p, tv8. e'. Iscălește și '0 OnvzpoSXa/iaç ’Avetp-oç.
(După originalul în Archiva Companiei grecești din Sibiiu, în Iorga, Studii și documente, XII,
p. 18, n° XXIV.)

dui.
1713, Ieroteiu Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara,
26 lanuar. despre sărăcia creștinilor din eparhie, precum și despre un „ieromonah Paisie care
se tot poartă prin eparhie și vrea să meargă și la Ismail“, după a cărui întoarcere
i se va luă, așâ cum cere, socoteala „cutiilor“ de eleimosină.
 481)

’EtatoXij 'lepoöso'r Mvjtpoz oXiton ûpùarpaç zpôç Xpótjaveov'lepoooXópwv, ZsptȚpâzo'roa

zfy xsAm zai zazoSatpovíav toó zXr¡pov zai toô Xaoô t^ç èzapÿtaç aôroô ta.ùt^ç.
T(]> pazaptwtàrw, ao'pwtàttp zat aytœtâTtp zatpt zai flatptâpyT] t^ç â7taç zoXswç
'lepovaaX^p zai zào^Ç Ila.XatatívT];, zoptq», zvptw, zòp Xp'jaávOto, zip siï.târpvùp zpodzúvyatv.
Tò àzò ¿ztwpoptoo z6' zip ‘Tpstspaç MazaptotTjtoç ataXév pot deíáaptov 7páppa
sôXaêwç zaì àopsvwç Óze8e£áp7¡v, àv9’ ôtoo zai ôzspe'jyaptattp t^ Tpstspa MàzaptâtTjtt ott
oô.StaXetzst pvstav pou zoto'jpsvTj, sv roòrto zaì ?àp povw àzoypwaav zapapoOtav. sv zeXâȚSt
ó'jppopwv ôsïjpépat zX'jSwvtÇopsvoç, zai pàXtata twpa, ózoù ayeSôv oXa Tà ywpta zip szapytaç
taôtTjç Stsazopziaôïjaav, zat ot àvOpwzot àXXot àXXayoù Țu^aosc pertpziaOrjOav, ot zXeiooç
stç Tà zapaOaXáaata psp7¡, stç àXXaç szapylaç, ê^XOopsv etç aóva$tv, zaì oòoè tò Sszatypôptov
twv zspvatv sopop.ev ot tèpetç, zai pr¡ syovtsç và z'jôepvTjOoôv, àçpTjaav zaì aÒTOÌ Tà ywpta
zai s?évovTO teyvttat zai yetpovaztsç’ èî wv ooz èattv Xaôstv spoatotztov oôôè 7pw[atov], zai
svOopoùpat rijv zà.Xat vjanytav, zai òòópopat Tà 5è attta tTjç totaùtr(ç ôvat'jyta'ç, etcì pèv
zai àXXa zoXXà zat 8stvà‘ tô 8s pé^tazov ó Xtpôç, ott tpttov è'roç ózoù zapzòv atto')
oùz è'Xaóov àzò tô àXXo pspoç zai àzô tr-v MeȚâXTjv ’EzzXiptav zai pè èztœoptiCoüOt ôàpoç
ôoaoàatazTov Çrpiaç, ózoù oaov pè CïjToùat, oèv 7¡pzópsaa và otivàjw.
âtà toûto ôsôpat, Xá.X’/¡aov sort ôôvaaat ôzèp èpoù, ôèazotd pazapnétate, zpôç toù;
zpo:>yovTaç, tva Xáówat zap' èpoù, S^Xaôàj wç 'sVzoot zsvts ytXtàôsç, àj tô zoXù rptâzovta,
zai ôù zXstova- ott ouz è'att pot rpôzcç oovo'pswç stç tô zXstov zai OsXw zip •¡vtsptC^ tTjV
yáptv àstpvTjatov.
üspi toù tspopováyoo naïctoü, GsXstç 7tvwczst ott zsptayst etç zip èzapytav zai
ôoûXsrat àzeXGstv zai siç ’lapatX- zat, ôtav 7t>pto^ zàXtv, OéXopev tôv zvispvrjoȚj, ot’ à.7àz7,v
aaç' zai Stà tà zootta GéXopsv zàpst za6t»ç wptoats.
Ot svtaùÙa èztTpozot toù ^710» Tàyoo zpoozuvoùv t^v JlàzaptÔTTjtà aaç. Ila.pazaXw
z'^m MázaptótTjTá aou và psatTst>G7¡ stç tòv èvôo^ôtaTOV àpyovta Ms^av-Apa^o’jpàvov ÔTt, zaGôjç
zàpvst zoXXàç stç zoXXoùç èXs7pcoùvaç, và zdptfj zai stç spé, tôv ô'jCTbyÀ, toûto tô êXsoç,
ott etç èzetva tà zevTazócta ÉÊ8cp7zovta 7poota và pàj ps zspvȚ; Stotpopov, àXXà và tà zâpȚj
àzozozTjv, ózoù và 8í?w 7pôata. 150 200 tòv ypôvcv, zai và 7pà/pwvtat oztaOev tt¡; ôpcXo7taç
pot,, sœç t7(ç tsXsiaç aotôjv èêcyXÿastiç. T!o)Xà zapazaXw età taút^v t7(v yáptv, zspi'¿ç OéXst
pè â^twaȚ; zai csóaapío'j tyç yapozotoù 7páppatcc' ai 2è 8sozet8stç aôt^ç sùyai st^aav psO’^piùv.
1713, iavo'japto'j zç’.
Ttjç 'Tzstépaç MazaptôtTjToç zpôOvpoç stç toùç ôptapoûç, wç sôpwpcov.' '
'O âpùatpaç 'IspôQsoç.
(Bibi. Ac. Bom., copiile d-lui M. Gedeon.)

DÌV.
leroteiu Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hiisant Notara, 1713’
despre stăruințile ce i-ar trebui față de Marele-Dragoman in afacerea datoriei sale 31 Ianuar-
și alte nevoi bănești.
’EztatoXTj 'kpo6sot>, M-/jTpozoXtToo âpûatpaç, zpôç XpûoavOov, zspi twv ypTjpattzwv
ó'pstXtòv aòtoù.
0$ôç.
T<p pazáptwtáTtp zai ao^tetátip zai a7twTaT<p zatpi zai flaTpiapy^ t^ç a7taç zôXscoç
'IspooaaXvjp zat zàaTjç IIaXatattvr(ç, zoptqv, Z’jpttp zùp XpuaávGq», tw asôaaptwta'tw pot èv
Xptattp, tTjv EüXaÔTjttzr^v zpoazôvrjatv.
'O ozozôç toù zapôvtoç, pazaptwrats ôsazota, stvat èv zpwtotç và zrp zpoaz'jvițaw,
szstta zai ps CeppôtTjta và zrp zapazaXsaw và zpsaoeôaï] ôzèp èpoù zpôç tòv èvòoiótatov
àpyovtâ Ms'7av-âpa7oopàvov, ott và ôetèyj siç èpè è'Xecç, zaOàç zoXXàztç zaì àXXots è'os'4s,
aç etvat zoXôypovcç" zai stç rà èvazoXetçf évta 575 7p¿ata zrtç ôpoXo7taç, ózoù ècoiaa zépoot
zÿ aôtoù ’EvSoêotTjtt stç rô cpSi và p7¡ pè zapo] Stàyopov, àzoÉXézœvtaç eiç tr(v èp7(v àzpav
2'jat'jytav, zat etç zfy zrfi èzapytaç àètocàzp'jtov èpr'pceatv, àXXà và tà zăpȚ, àzozozrjv, zai
zatà pèv tò zapôv và zapȚ( 7poata 175, ózoù và psvoov ypsœatoôpsva 7pôa:a 400, tà ôzoîa

5818'. Vol. XIV.

490.

xaì aórà và-tà è£opXw eie Sóo ^pôvoaç, StSovtaç-àvà Stazzata ypoaia stç Sóo ypóvov?, xat
GéXw toô peivst ypsàarrjç xat so/étTjç àStàXstrctoç èv oca Cq>. -;
Etpat êéoatoç ott, pè tr¡v SpaattxwtátTjv twv ao'pwtatwv tr¡? Xóywv rcstów, Maxapto'r/jç
aaç Sóvatat và teXetwaiQ tò atropa poy póvov,? St’. àvàrcrjv Xptatoô, .rcátrg óovápet .rcpo-
O'jpigOfjtW Sóvatat và toó stîfțj ott xat ó paxapitijç rcatépaç toó rcoXXàç totaôtaç soepYsataç
ÈJtotsf Sóvatat, . et 8ox$, và toô eirc^ ott xat ó a-ftoç 'HpaxXetaç Stàpopov Sèv toô rcépvêt, xat
àç çavjj ’EvSo^ôtïjç toó eôarcXayxvtxwtepoç èxetvo'j' Sóvatat và toó eirc^ ott àç orcoOeayj
oțt rcwç tà ê/et etç tô aevtoóxt too èvarcoxeipsva xat oà/t toxiCóp.eva, xat páXtata orcoô toô
éSwaa ewç twpa ypoata .ôrcèp tà 800, pr^Sèv Savetaàpevoç, pjSèv ¿'petkwv Sóvatat và strc^
ott aôtà etvat tÇepepèç étépov, xat ețw tà rcXtjpwvw petà ôaxpôœv. Kat aç 'éy$ tô alwvtov
àvàôepa- ó tptaxatàpatoç ’AaXâvijç, i; Sè ’EvSoÇôtTjç too rcàaaç tàç eôXoytaç toó ’Aopaáp'-
et p^ toó att^patoç toóroo àç psyaXoSwpoç à^twa^ç, ’avyyo>p7¡<sóv pot ott yaivopat uX^vrcet-
Ooôç rcoptCppévcp rcpôç àvSpa pïjtoptxwtatov. ■
To^wv oüv t^ç ^fàpttoç taôrrçç, èpi fțj Maxaptónjrt xatà. tò rcXetov tà patata
ô'fetXétrjç àstpvqatoç è'aopar xat, Stà và XdtS^ rcépaç 17 rcpeaoeia, wç èv aavt'St f^o?, So0vj-
twaa.v rcapà t^ç S^ç Maxaptôtvjtoç yàptv èpàjv tà pïjOévta éxatôv eêSopvjxovta rcévte ?pôata
ttp àp/ovtt MeȚâXcp-âpavo'jpâvtp, Stà tà órcota và rcáp^j r¡ MaxaptôtTjç Xaç àrcò rijv 'EvSo^ótrpá
too Țpâppa Êeêatwttxôv t^ç rcap3 -ijpwv alto'jpévTjç àrcoxorc^ç.
3E?w Sé, èrcetSàj xat rcpoXaSovtwç eatetXa èvteôQev àarcpa etç ystpaç toó aoywtáto'j
StQaaxáXo'J xóp1 SrcavSwv^, toó è'vpatpa và Swa-țj àrcò aótà tà àarcpa ÇoXôtatç véatç23 etç
■/eîpaç toó rcpôTjYoopévo'j toô peto^ioo t^ç. S^ç Maxaptôtajtoç8, vépovtoç xôp ’ASavaatot).
05tw Séopat xat àvttëoXw t7]v Sí¡v Maxaptótajta xat txeteów órcèp taôtïjç t^ç rcpôç
èpè peyàXvjç aôtTjç ^àpttoç' at Sè aytat xat SeorcpóaSextot aùt^ç eô/at ettjaav pe0’ vjpwv.
^^7', ’lavvooapioo Xa/.
T^ç 'Tpetépaç Maxaptotïjtoç. èv rcàatv eôXaÔTptxôç xat etç toôç optapoôç rcpoOopôtatoç
wç ¿'fetXévqç. •
'O ûpôatpaç 'Iepo8eoç.

Tôv èrctyépovta tô rcapôv 0éXet tôv rceptrcotTj0^ St3 à^arc^v paç, waaôtwç xat rcptç
tôv Mévav-Aparco’jpàvov OéXet aootojaef xaXettat À^ptCoç, épyetat Stà 6rco0éaetç t^ç /wpaç,
xat, et tt SôvaaOe, O’JvSpàpete aôttp.

(Bibi. Ac. Rom., Copiile d-dui M. Gedeon.)

DV.
Ï221, Constantin Brâncoveanu dă 120 de aspri, pe an mănăstirii Dionisìu de la
,:(i7l;îX : Athos \
6 Februar. .................. - . ' • • - . .
(Bibi. Ac. Rom., notițe grecești moderne; Langlois, o. c., p. 94.) < .

1 Dicheofilax al „Marii-Biseriei“, profesor la școala Fanarului, învățător al lui Constantin-Vodă

Duca; Iorga, Ist. Ut. rom. în secolul al XVIII-lea, I, pp. 33, 44. ’
2 Zloți noi.
3 în Constantinopol.
■ 1 Din partea lui Brâncoveanu avem între aceleași acte întărirea către schitul Robaia, metoh a^
Xenofontului de la Athos, a moșiilor SòpùX-q și KataooUof. (2 Oetombre 7212=1703), sciitirea de
dări pentru âcelaș schit (30 Oetombre 7212=1703); iar din a lui Mihai Racoviță ca Domn al Moldovei
dania de 150 de ocă de ceară pe an pentru făclii la biserica IlavaȚÎa Katpatiavij din Galata (Iași,
1705); acelaș închină Panteleimonului din Athos mănăstirea toó Kupioa, scutită de dări (18 Novembre
7216=1707). Pentru toate, v. Langlois, la locurile respective.
Pe o Evanghelie, dăruită de Mihai Racoviță (unde?), se cetesc aceste versuii, copiate între notițele
moderne cumpărate la Constantinopol de Academia Română:
 491

7 DVI.
Constantin Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre „calaba- 1713,
lâcul“ de la Bender al lui Carol al Xll-lea. 15 Februar,

’ErctoroXì] KwvoTavTivoP Baaapàêa zpôç Scrisoarea lui Constantin Basarab către

XpóáavOov, IlarptápxTQV. TEpoaoXójiwv.
1713, $êSpo'japioü 15.
Tò arcò toö tpsyovtoç 7e7pap,p.évov tí-
p.tvv xat os6áop.tov aÙT^ç vpáppa èXàëopev,
zai Stà tïjv è'fSTïjv ïjp.tv ÓYtetav tïjç arcò 6a-
6swç xapStaç órcepsyápt¡p.sv. ’EiéyOïjjiev xal
Tàç . rcàTptxàç aüTïjç euyàç zai eoXofiaç. vEv-
vœpev zai Tà èv aÔTtp aïjp.etw6èvTa.
'OpiCet Sti rcoXXïjv zai àvetzaoTov yapàv
zai àyaXXiaatv è'Xa6e rcept tïjç àrcpoaîozijTO')
taÔTTjç xaraarpoy^ç toô zoap.o'fOôpo'j rcap;.-
vsvtxïjp.èvoo- zai oô pôvov Tà rctaTeôopev, 5ia-
rcoîà pou, àXXà Xé^op-sv 6t: è'yet rcoXXoùç
zai toôç o'jyyatpovTaç, zai p.àÀicjTa TaÔTïjv
tïjv rcoXorcaÔ^ BXayiav zai rcàvtïj ^rcopr^xè-
vïjv MoX6a6íav, twv órcoíwv toôtwv ôôo 6t-
XasTÎwv ïj yQoporcotôç xàprcij xal èpootoij
ïjtov ootôç ó rcapavevtxïjpévoç, xai eüXoprjTÔç
0 0eôç ôrcoù àrcsôXïjÔïj ex twv ïjp.eTépwv ôptwv.
Ti Xoy^ç ïjxoXüôôïjoav xai rcàXtv toüto'j
Tà p.srà TaÛTa, xai pè tí Ttgïjv xai rcporcop.-
rcïjv èxivtjae xai Mrcev6splïj6sv, 8sv oapôvopev
Tàç àxoàç tïjç èv Tip rcapóvTf povov ISoô
rcéprcopsv, xai at>6tç tïjv xaOoXtXïjv rceptypapàjv
toô èxeîaè àvQpwrcoo p.aç1, xai GsXet tïjv gto-
yaa6^, và 16^ OaójiaTa twv árcávTwv ôaopàTwv
xatvÔTêpa. BeêatÔTata, Séarcoïa poo, Tà Tot-
aôTa GopôeôïjxÔTa Tip oôpàvoêàpovt xai ôrce-
pïjÿàvq) ôèv etvat è'p7a yetpwv àvOpwrcwv, otite
TÔyïjç xai, aÔTopàTO'j 7evvyjpaTa, àXXà tïjç
rcavaoyo'j rcpovotaç ¿rcoTeXeapaTa/TtpocrcaXatet
yàp xai «vTtTáaasTat ó K.ôptoç toîç ôrcepïj-
tpàvotç, xai aç etvat 8s6o$àapévov tô órcepá-
7tov aoToo ovopa tô otxovopoôv Tà rcàvta
rcavaôçwç, oattç xai và eoSozâ^Țj xai Tïjv
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim. ‘
1713, Fevruarie în 15.
Scrisoarea Ta cinstită și venerată scrisă
la 7 ale lunii trecute am primit-o, și ne-am
bucurat ¿in adâncul inimii pentru sănă-
tatea-Ți dorită. Am primit și părinteștile
Tale rugăciuni și binecuvântări. Am aflat
și cele însemnate în ea.’
Ni spui că ai simțit mare'și neasămă-
nată plăcere și bucurie pentru această
neașteptată catastrofă a învinsului pierzător
de lume; și nu numai că le credem, stăpâne,
ci spunem că sunt mulți cari se bucură și
ei, și mai ale^această mult încercată Țară-
Roinânească și Moldova cea cu totul sleită,
a căror omidă și rugină, a amânduror
acestor vilaieturi, a fost acesta, învinsul,
și slavă Domnului că s’a depărtat de la
hotarele noastre!
Ce fel s’au desfășurat și după aceia ale
lui în urma acestora, și cu ce cinste și alaiu
s’a pornit și din Bender, nu-Ți împovărăm
auzul acuma; ci iată-Ți trimetem iarăș în­
treaga descriere, de la omul nostru de acolo,
și o vei străbate, ca să vezi minuni mai
nouă decât toate minunile. Fără îndoială,
stăpâne, că astfel de lucruri întâmplate
unuia care umbla prin ceruri și era plin
de cea mai inare trufie, nu sunt opere de
mână de om, nici izvorâte dintr’o. ursită
oarbă, ci săvârșiri ale Proniei prea-înțe­
lepte; căci Domnul dă luptă și se împotri­
vește la cei prea trufași, și să fie slăvit
prea-sfântul Său nume, care iconomisește
toate cu deplină înțelepciune și să bine-

Xtiyot etç tspôv eùappsktov. xupoâ, xupioo AùOÉvcou ’Jwâvvou

'Il àpYupt.xôap.-rj'üoç ttapoüaa 6i61oç Mt-yaòjl 'PaxoGírfa xa! BosGóòa,
xat GsÔKvs’jaxoç sSappskloo, y.àptç Siç á¡7sp.ovsúw>s Oûpppo&layiaç,
aot, tü> GanttaÔ-j toô Xp’.atoû ’Jœàvvr, xupiaç 8’ âp.a xupiaç ^Awr^ç Aôp.vT|Ç,
psatfj 5vtt itala: âç ts xai vsaç Èx).ap.îtp<uTàtY]Ç xa: atittTjÇ auiufiaç,
StOppY^OVCț Kup'OU ÔlaÔ-^XTiÇ, àeipav itpoaxuvâptiuç xal tùkaGsiaç
àvaréôsirai îtapà ttiatGo^póvcuv, ¡ oê> atittiù xaÙTYjv o:x«> vûv ítpaaafóvtcuv,
XptavóXíxta pájfxaTa thoü csGÍvtojv, { xal TYjV àvrlkaj^iv Osppuùç aìroóvrcuv.
(„Stihuri către Sfânta“EvangheIie. Această carte legată cu argint și de Dumnezeu insuflată a
Evangheliei, har Ție Botezătorului lui Hristos, Ioan, mijlocitor al așezământului dumnezeiesc, vechiu și nou,
al Domnului, se dăruiește de cucernicii, închinători ai cuvintelor lui Dumnezeu, de Hristos culese, domnul
domn Domnul Io Mihai Racoviță Voevod, în a doua Domnie a Ungrovlahiei. și de doamna lui Doamna
Ana, căsnicie prea-luminată și respectată, ea dar de închinăciune și evlavie celor ce vin la aeeastă ve­
nerată casă, cerând călduros răsplata.“) :
1 A lui Afenduli; publicată acum în voi. XIII al acestei colecții. ■
492
àrcorsXsicoa’.v t^ç enzTaiaç elpTjvTjÇ’ Sv 7¡0éXa-
p.ev op.wç èv7j'/7]07j ori etc rijv aòrijv zataatpo-
(pi¡v xepiézsaov zat ot toô rcapavev'.ZTjp^von
StayevSeotai zat ózepaostataí, êéôata -q0è-
Xap.sv yap^ zal etç zeptaaórepov.
Màç ypSyet àzô BaatXe'JOÔaijç zat ó Me-
SeXvtrCiàpïjç ’Avrtnvtoç, ott toùç sv tote eztà
toô (ppovtp.001, où p.ôvov Tjpjavto và toùç
zeptîtotoôvtat zat và Set/vioat Æpôç .aotoùç
eovoïziôtépav StàOsotv, àXXà zaì îrpooO’/jZTjv
etç tàç xa07]p.sp'.vàç aùtwv ./pfiaç zal è^ôôooç
èzotijaavco' tt ÚTtoa/jpaívst zat toôto, zatà
tò Ttapôv à^voettat : OéXst tô àvazaXù^ig ôp-œç
¿Xtyoç zatpôç.
El'àopev ¿rcotov èorà07j zat tô Stç zat rptç
0sa6èv opaga rjj MaxaptôtTjtt, zat, àv
zaXà và àX^Osuae xatà raótvjv n¡y ïxoaatv
twv 5tpa7p.àto)v, op.œç, Stà và àX’/]0sôa7] zat
zXéov xpa7p.attzàtepov, àç etvat Êéëatoç 7j
Mazaptôrijç ttjç ott, àv ^OiXapev eupTj rotaór/jv
àp^tepattZTjv Êaztïjptav è£ ^Xéztpoo zataa-
zeoaapsvTjv, pstà xoXX^ç xeptyapeiaç 7¡0éXa-
¡iev xXvjpwaT] zr¡v ttpjV ttjç và à^opaotoptev
xat và T’ijv apoo'pspwp.ev Tïj MazaptÔTTjTt
etç aïjp.stov ttjç îtpôç aùrTjV eùXaëetaç p.aç.
’ErcetSi) 8è èç0àaap.ev aùv 0e<p aoXXijrtTOpt
xai ahOtç t’ijv (poyœ'peXTj taôrqv xat à^tav
p.eVàXrjV teaaapazoatfjV, où p-ôvov và t’ijv
Staxepâa’ț) ovtœç zat Oeo'ptXœç éogf¡0T¡p.sv ton
àyto'j 0soô, àXXà và ttjv zaraitœaig và Jtavvj-
7'jpta-ț) zat rijv èXsuaopévTjv XapÆpoçôpov
éoprijv t^ç toô Küptoo zat 0eoô zat XwT^poç
•^p.wv ’lvjaoö Xptatoö èz vexpwv àvaaràoeœç
<patôpwç zal xatptapytzwç, p,stà zàaTjç ttjç
îtêpt aÙTTjv Ôp7j70pewç.
”Aç èywpev zal aù0tç aeêàap.tôv ttjç .Stà
và yatpwp.sv èxl t^j ¿7tetqp zal tatç xarptzatç
t^ç eoyatç, atrtveç zal etïjaav ^ptv èv ëtep
xavri.
;a<pt7,J ^eëpooapto'j te'.
T^ç X^ç Mazaptôtijtoç otôç zarà zveôpa
zal oXwç etç toùç optap.oùç Tïjç.
’Iw. Kwvaravttvoç Baooapàêaç BoeooSaç.
(Legrand, liecueil, pp. 91-2, n° 35.)
DVIL
1713, Elena, fiica lui Dumitrașcu-Vodă Cantacuzino, către Patriarhul Hrisant No­
ie Fevruar. tara, despre sărăcia ei și soarta casei luate de Patriarh pentru datorie.
1 La 19 Novembre st. n., declarându-se războiu Țarului („Cumintele“), solii săi fură închiși la
Edicule (Amira, ed. separată, p. 78, nota 1).
voiască a săvârși și pacea cea dorită; dacă
am află însă că la aceiaș catastrofă au
căzut și apărătorii și scutitorii celui biruit,
de sigur că încă și mai mult ne-am bucură.
Ni scrie din Țarigrad și Medelnicerul
Antonie că despre cei de la Șepte [Tur­
nuri] ai Cumintelui, nu numai că au în­
ceput să arăte față de ei o aplecare mai
binevoitoare, dar li-au făcut și adaus Ia
nevoile și cheltuielile lor zilnice; ce în­
seamnă și aceasta, deocamdată nu se știe:
dar peste puțin timp se va lămuri.
Am aflat și vedenia ce ai avut de două
și de trei ori Fericirea Ta, și, cu toate că
s’a adeverit în această ieșire a lucrurilor,
dar, ca să se adeverească și mai deplin,
'•fii sigur Fericirea Ta că, dacă am fi găsit
o astfel de cârjă arhierească făcută din
chihlimbar, cu multă bucurie am fi plă­
tit-o ca s’o cumpărăm și s’o înfățișăm Fe­
ricirii Tale ca semn al evlaviei noastre
către Tine.
Și, de oare ce am ajuns cu ajutorul lui
Dumnezeu iarăș la acest sfânt și mare post
folositor sufletului, ne-am rugat de Dum­
nezeu sfântul, nu numai să Te ție sănătos
și cu iubire de Dânsul, ci să te și învred­
nicească a serbă și aducătoarea de lumină
serbătoare, ce este să vie, a învierii din
morți a Domnului și Dumnezeului și Mân­
tuitorului Nostru Isus Hristos, voios și
asemenea cu Patriarhii, împreună cu tot
soborul din jurul Tău.
Să avem și de acum înainte scrisoarea-
Ți venerată, ca să ne bucurăm de sănătatea
Ta și de părinteștele-Ți rugăciuni, care
să și fie cu noi în toată viața.
1713, Fevruarie 15.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncă :
Io Constantin Basarab Voevod.

Fpàpjia 'EXévïjç KavïazonC7jvr(ç zpôç tòv
XpóoavOov, Ilarpiapyijv 'kpoaoXúp.wv.
1713. d’sëpouapiou 16.
IMè okvjv țio'j tïjv ápáOerav ô'.aëàCwvtaç
zai ëXszwvraç tà ê'.ëXta, Tjùpa ozoù ôaot p.s
^rqatv s'Xaëav x.àgiav yàptv àzò tôv 0eôv
ywpiç Séïjaiv anyvTjv xal juvaXigv ózopovijv,
Ssv èzétoyav tò zoôoùusvor àXXà, t^ zpo-
ariyjj xai t^ Secasi zpoazaprepoùvtsç, ëXaëov
xal Tppav yàpiv xat ëXeoç àzò tòv 0eóv. Tô
aotô zàavw Tj taXaizwpoç xat p.s zporépav,
xat p.s zapoùaav, xat pè ôatsptvTjV, xat zav-
totstVTjv yovüxXiti) SÉTjatV sopaipa xat toipa,
xat zapazaXw tô ëXsoç t^ç Maxaptôtvjtôç
aaç và [ri¡v anoSáX^ xat àzozotTjaT] ttjv Sstj-
atv U.OU xai ti¡v por¡v twv òazpùwv po'), tt¡v
¡jtSYáXTjv toù 0soù xai zoXXtjv eúazXavyvíav
p.tp.oùpevoç.
vflX7ttCa, ^p.ëpav zap’ ^p.spav, asóáagiov
7páp.p.a t^ç Maxaptôtvjtoç aaç, Stà và Xàëw
oXtyTjV zapT¡?opíav xai àveatv, ózoù xtvôovsùw
và yaôw àîtô fijv ÔXuptv t^ç xapStaç p.oT
xat Tj Maxapto'tTjç aaç evpàtpste stç tôv Ku-
pitCvj Kwvatavttvov ojiwç p.s tòv ôzoîov, aàç
zapazaXw, p.Tjv pè àvaxatwvsts, ott sțo)
sxstvov Ssv tôv ëyw ôtà è^àSeXçov, èzetÔTj
xat, eiç tô àvsXxtatov toùto anpÊEëTjzôç ôzoù
pè s'ipepsv szirptztoç tùyTj, av ïjtov auy-
yevïjç xai ooyyevstac opooç è'pôXatte, pè tô
ôàppoç ôzoù ëyst stç fijv Maxaptót^tá aac,
■ijQsXs zai ëzpeze và xpocxsa^ siç toùç zoôaç
aaç, zai và aaç 8aaoizr¡a-q, Stà và pvjv pè
IX0Ț] pe^áXi) aùtvj zata'ppôv/jatç. Kaì Stà
toùto zapazaXw, ypàtpsts poo, spéva, fijv àzo-
zptotv, t) St’ stépoo zpoawzoo, Stört è?w aò-
tòv àzotpastoa siç tòv Xoștcpbv pon, xat sv
Soatoytcf, zaì sv sùtvytq, zaì s'p’ opcp Cw^ç,
và jJtTjv tòv ayvavaatpayw, pvjtE aayyevr^ và
tòv Xoftaacp.
'II MazaptôtTjç aaç zaXà tò T^sùpste siç
tí zizpatç zai S'jotuyia'.ç EÙpwzoupo'jv, xai
àXXïjv èXziôa Ssv stya zapà tô ôàppoç t^ç
MaxaptôtTjtôç oa.ç xai tô azézoç aaç, xai
pè aotò szapTjopoôp.T(v xai twpa và àzotùyw
zaì àzô auto; Mèzàpve! và yaôw. Kaì tô-
aov, ott, av sïya zai tóa-^v soXaôstav zai
sXztSa siç tôv ©sèv, ôarjv stya siç rí¡v Mazaptô-
tvjtà aaç, ëyt pôvov Ssv tJOeXe pè sòvàX^
àzô tô oz^tt, zai và pè Xozr¡aig totoototpó-
zwç, àXXà ztoteow zwç TjOsXs ps zàpT] ’/ÿ-
pttaç totaôtaç, ózoù ó voùç poo và zataXàôig
Ssv Sùvatat.
yEpaôov, SsazotT] poo, Stà tô az^tt, ott
s’ysts azozôv và tô zooX^tsts sic aXXo pépoç,
493
Scrisoarea Elenei Cantacuzino către Hri­
sant, Patriarhul Ierusalimului.
1713, Fevruarie în 16.
Cu toată neînvățătura mea, străbătând și
privind cărțile, am găsit că toți aceia cari
cu cererea lor au voit vre-un har de la
Dumnezeu fără rugăciune deasă și mare
răbdare, n’au dobândit ce poftiau; dar, stă­
ruind cu rugăciunea și poftirea, au luat și au
găsit har și milă de la Dumnezeu. Tot așii
fac eu, nenorocita, și cu cea d’intâiu a mea
rugăciune, în genunchi, și cu cea de față,
și cu cea de dăunăzi și cu cea din toate
timpurile; am scris și acum, și mă rog de
mila Fericirii Tale să nu răspingi și să
nu înlături rugăciunea mea și curgerea
lăcrămilor mele, făcându-Te asemeni cu bu­
nătatea mare și multă a lui Dumnezeu.
Nădăjduiam, zi de zi, o venerată scri­
soare a Fericirii Tale, ca să dobândesc pu­
țină mângâiere și alinare, când sunt în
primejdie să crăp de jalea inimii mele; și
Fericirea Ta ai scris la dumnealui Con­
stantin; ci mă rog cu acela să nu mă
amesteci, căci nu-1 țin drept frate, căci și
la acest lucru neașteptat pe care mi l-a
adus soarta cea ticăloasă, dacă ini-ar fi
fost consângean și ar fi păzit hotarele ru­
deniei, cu puterea ce are la Fericirea Ta,
ar fi căutat, și se cădea s'o facă, a cădea
la picioarele Tale, și a te sfătui îm­
potrivă, ca să nu-mi vie această mare jig­
nire. Și de aceia Te rog scrie-mi, mie, răs­
punsul, ori prin alt obraz, căci eu pe acela
l-am osândit în gândul mieu, și în neno­
rocire, și în fericire, și cât mi-o ținea viața,
ca să nu mai am a face cu el, nici să-l
socot de rudă.
Fericirea Ta știi bine in ce amărăciuni
și nenorociri ne găsim, și n’aveam altă nă­
dejde decât încrederea în Fericirea Ta și
ocrotirea Ta. și cu atâta mă mângâiam, și
acuma să o pierd și pe aceasta? îmi vine
să plesnesc. Și așa de mult, încât, de aș
fi avut atâta evlavie și nădejde către Dum­
nezeu, câtă am avut-o către Fericirea Ta,
nu numai că nu m’ar fi scos din casă și
nu m’ar fi supărat în așa chip, ci cred că
mi-ar fi făcut atâtea haruri, câte mintea
mea nu Ie poate cuprinde.
Am aflat, stăpâne, pentru casă, că aveți
de gând a o vinde la alt cineva, și eu
n’am crezut cum că Sfântul Mormânt are
atâta nevoie ca să-și scoată datoria din
49.4
xat Siv sôapfjoûatx zæç é "Aytoç ■ Tàçoç
và e'/jfl tóotjv ává?z7¡v và £070X7] tò ypéoç
roo etç auTO'Jvoö toò azvjTtoò ttjv Ttpjr ip.f^
szst07¡ xat f/XGêv stç tóotjv svôetav, xat àz--
çpa.GtaaTS và tò z&'iXfpsTE sçàxavroç, xaOôiç
tô zatpvț] xat àXXoç e^wösv ps rà àazpa
• tou, tô zatpvw xat èyw, ó è'awOsv xat, àv
Ssv êyw, zo'jXstoôpai xat s^tb, xat tô zato:
;p.o», xpOGZtZTW xat etç toùç çàXonç pon,
xat 6sXo) xàpfj zaVTOtooç Tpôzooç và tô àyo-
pàao) Xat è^w’ xat : 8èv szpsze S7Ò) ózoò
etpat péaa và 5070), xat và sXOțj àXXoç àz’
eêœ, e^tô và àzôxptatv.
Aèv Tj^sópo), àpotCtXTj, tt etvat tô atTtov,
xat exaTávTT¡aa etç tóotjv È7xaTàXet<ptv, xaî
xtvSoveóo) và zéao) etç àz07vwatv Sèv. tjÔs-
Xtjos zotè ^6ovepà pou và tptXtœQjj
pè T0Ô XÔ700 pou, àXXà, xaOiôç s£ àpyîjç ps
syOpav [leȚâXTjv izpotsvTjasv . etç .toô XÓ700
pou Xnjpvta xaxá, zoXXûv xat zavToSazwv
xaxwv zavij7'Jptv, etCtj xat Twpa etç tô é^ç
èêozXtaSstoa xaT1 spoô, œaàv êvaç axXrjpô-
. txtoç xat tTapwTaToç ôijptoç, azooSàCet và
pè pttpT) etç [xtav ztwo'.v etç tô zavtsXèç
àSiôp0WTOV. Tœpa, ózoò Tppa psrà toò; xtv-
Sûvooç èXt77jv àvsatv xaî àvàzauatv, àpàCwv-
çaç e’tç tôv awTTjptov xat âȚaOov aoo Xtpéva,
xat èzsptxpaTOÔpTjv zapà .ri];. a^ç 8e£tàç,
wozsp àzô ôéxa àvxopaç atÔTjpàç, TWpa t¡0s-
Xtjos và pè zotîgtj xat toòto tô çappaxspôv
xat ztxpo'raTOv xúvetov, xat và pè yépTj etç
. ^oytXTjv zoz owpattxTjv àzwXetav. Atari; xaTà
TTjv sXztôa ózoò elya xat èyw etç t^v.Ma-
xaptÓT7¡Tá aaç, xat xa6ó>; àxoôpztaa etç tô
. axézoç aaç, Secata, àv zéaw, 0éXa> zvtȚ^ elç
tô zéXayoç tt)ç. azoyvwaew;. "Opwç àxopTj
; Sèv àzozizTW ttjç èXztSoç, [XTjTe ttjv spaoTTjv
pot) azoȚtvwaxw, saTovraç xat và .Tjisôpw ttjv
zoXXtjv aaç aopzàôstav, fj ôzota Sèv OsXet
oâç àtpTjOT] và pè àzoppttpeTe zavTeXwç.
âèv Sàvœ àXXov psatTTjv zpôç è£tXaapôv
xat SoawzTjatv zapà tòv zavotXTtppova 0eóv,
xat SeÒTspov .ttjv sztstxsardtTTjv aaç xat çt-
XàvOpwzov 7v¿>p.Tjv pè aozoovoôç mvapiiï-
. po'jpévTj xat eyw, zapaxaXw, pTjv pè àzop-
ptZTTjç, SeazÔTT] po1),. oTt tô eyo) Stà p=7àX‘/jv
pot) xaia^póvecìv và zeptzaTW èôw xat èxet-
. xat ó 0eôç àv pè X'jztjQ^, xat Sèv eX6to etç
àzÔYVtoatv và zà0<ô xàvsva xaxóv, àpïj tô
zapàzovov 6éXet pè oôpTj etç £évo'jç xat pa-
: xpovoùç tôzo'jç.
Xàç zapaxaXw, ôeazÔTTj pot), àv Sèv X’J-
ztjO^ts spsva, XôztjS^ts tô zatSt pot), ózoò
; xaî auro etç ttjv MaxaptÓTTjTá aaç èxpépeTO.
prețul case! înseși; dar, de oare ce a venit
la atâta lipsă, și v’ați hotărât a o vinde
neapărat, precum un altul ar lua-o, din
afară, cu banii-lui, așa o ieau și eu, din
lăuntru; și, de n’am, mă vând și eu și co­
pilul mieu, cad și la prietenii miei, șivoiu
face tot felul de chipuri ea s’o cumpăr și
.eu; și nu se cădeâ ca eu, care sunt înă­
untru, să, ies, și să vie altul, de afară; să
am răspuns.
Nu știu, nenorocita, care e pricina, și
am ajuns la atâta părăsire și sunt aproape
să cad în dcsnădejde; niciodată n’a vrut
soarta mea pizmașă să se. facă prietenă cu
mine, ci, precum de la început cu ură mare
mi-a dăruit mie rele crude, gazdă de multe
și felurite rele, așa și acum, în urmă, înar-
mându-se asupra mea, ca un călău foarte
•aspru și îndrăzneț, se sârguiește a mă târâ
.la o cădere eu totul de neîndreptat. Acuma,
eând am găsit după primejdie puțină ali­
nare și odihnă, aruncând ancora în portul
Tău mântuitor și bun, și eram întărită de
dreapta Ta ca de zece ancore de fier, acuma
a trebuit să mă adăpe și această otravă
înveninată și prea-amară și să mă ducă la
peirea sufletului și a trupului. Pentru care,
după nădejdea ce am avut-o și o am către
Fericirea Ta, și precum m’am sprijinit înadă-
postul Tău, de sigur, de voiu cădeâ, mă voiu
înecă în Marea desnădejdii. Ci încă nu-mi
. pierd nădejdea, nici nu mă desnădăjduiesc
de mine, de oare ce știu multa-ți compă­
timire, care nu Te va lăsă să mă răspingi
cu totul.
Nu ieau alt mijlocitor pentru împăcarea
■ și înduplecarea Ta decât pe Dumnezeu cel
j atot milostiv, și, al doilea, sufletul Tău cel
1 prea-îndurător și iubitor de oameni, cu cari
■ puindu-mă și eu în socoteală, Te rog să
: nu mă răspingi, stăpâne, căci aș aveă-o
: drept mare desprețuire a mea, să mă tot
; port ici și colo; și, de mă va întrista Dum-
. . nezeu, și nu voiu veni la desnădejde, să pat
i cevă rău, dar supărarea mă va târâ în
locuri străine și depărtate.
■ Te rog, stăpâne, dacă nu Ți-i milă de
; mine, fie-Ți milă de copilul mieu, care și
j el atârnă de. Fericirea Ta. Și să .fie slavă
 495

Kat âç eîvat Sota stç tòv 0sôv, zat uftsta | lui Dumnezeu, și sănătate și ani mulți
zat ypôvot sroXXol etç ■ rijv Mazaptór/¡tá aaç. ' Fericirii Tale.
- ¿acpt?', $sôpot)ap«p tçz. j ' -1713, Fevruarie în 16.
■ Etç toôç ôptopoùç t^ç ‘Tpsrépaç peftaT^ç ! - La poruncile prea-marii Tale Fericiri
MazapiÔTTjTOç. ôoôXg Tasecvg. • • smerită roabă:
'EXévvj KavTazouCgvg, Elena Canlacuzina, fiica răposatului
O’rjàn(p toô pazaplrot) A^pgTpàozo'j Bosoôôa. Dumitrașco Voevod.
(Legrand, Recueil, pp. 93-5, n° 36.)

DVIIL
Pulheria, Doamna lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, către Patriarhul Hrisant
Notara, despre boala de vărsat și însănătoșarea copiilor domnești si învățătura 19 Fe1»™”
Domniței.
. ’EztaroXi) IlcoXyeplaç Aôp.vaç îtpôç Xpó-
aavOov, suyaptaTOÓar^ ôtà zip èjrtôstzv'Jojj.évTjv
ìtatptapytZTjV eópévstav, zai à^^eXXoùaTjç tòv
sp.6oXtaap.òv twv tézvwv aÔTîjç p.7tsïÇaôéôwv.
1713, ^>s6pmaplv) 19.
Tò tspôv aôTTjç vpàppa àazaaiwç eXaêov,
zat ôîtsp Tïjç à^aô^ç aur^ç ôytetaç zat et>r¡-
peptaç tôv 0eòv sôô^aaa. ’Eôèy0ïjv zat ràç
àytaç soXo^iaç- zat 0eojtet6etç a ô ttjç sôyàç
tptXoçpôvœç, zat sôyaptaTw rg Tperépa Ma-
zaptôtïjTf ori Ss snysTat zpôç zôptov -tôv
0sôv ûîtsp ^pwv, Ssv àpœtêàXXw p.óvov ó
iXsgpwv 0eôç và 8wag ô^tslav zat zoXuypô-
Vtov arspswatv zar stç Tïjv aôt^ç Xsêaaptô-
'rrpa zat etç tôv szXapzpwtaTÓv pon Aüösvttjv,
Stà và Țt'vwvrat zat at ¿tpstXópsvat àpotêat.
Eôyaptatw Tïjv Mazaptórgrà' Tïjç ôîtoù ps
yapozotg ps avaôatç àvyeXtatç stprjvtzgç zata-
aTàaswç zat Tgç psrà àvsastoç sic tô s$gç
znêepvgaswç twv ^Țspovtwv. vAp^0TS và Ttvg
za0ô>ç SptCst !
O’i ' pîtetCaSsSsç îràvTsç • zat t¡ SopvtTÍa 1
îtpoazovoôv tïjv MazaptÔTTjTàTïjç, zat soXaSwç
àaîràÇovTat zip áfíav rgç 8s$tav s|atpérwç
ó zarà îtvsôpa titôç aôrïjç ’lwàvvïjç, ó ôîtotoç
pè Tïjv euyijv ttjç è^soXofiaas, zai twpa etvat
zoXXà zaXà. ’Eîtet8ïj ó Kwvaravrtvoç euyaXe
țpvotzgv e&Xoytàv, tôv ’lwavvázgv zat tòv
pevaXgTspov, tôv ’AXé^avSpov, toùç èysXXtà-
oapsv' zai ot rpetç ôtà twv à^twv aôtgç
eùywv èXaypà èrcspaaav aôràjv Tïjv ào0svstav,
zai sôyaptatoôpsv tôv 0sôv ôzoû èXet>0epw-
0gaav àzô tôv ztvôwov aÔT^ç Tïjç àaOevstaç’
Ó 0SÔÇ ôtà TWV 0SÛ7TE10WV T7)ç eùywv và pàç
toôç ynXaTTg zai à~ô zà0e aXXïjv àa0évstav.
TI àpyóvTtaaa zipárCa Spapàyôa jrpoa-
ni3,
Scrisoarea Doamnei Pullieriei către Ilri-
sant, mulțămindu-i pentru bunăvoința pa-
triarhicească ce i-a arătat, și vestin<lu-i
vaccinarea copiilor ei, beizadelele.
1713, Fevruarie în 19.
Scrisoarea-Ți sfințită am primit-o cu
bucurie, și am lăudat pe Dumnezeu pentru
sănătatea și fericirea Ta. Am primit și
sfintele-Ți binecuvântări și rugăciunile Tale
ascultate de Dumnezeu cu bunăvoință, și
mulțămesc Fericirii Tale; iar că Te rogi
către Domnul Dumnezeu pentru noi, nu
pun la îndoială; ci milostivul Dumnezeu
să dea sănătate și întărire întru mulți ani
și Reverenței Tale și prea-luminatului mieu
Domn, ca să se facă și cuvenitele răsplătiri.
Mulțămesc Fericirii Tale că mă bucuri
cu bune vești de pace și de urmare și mai
departe cn odihnă a Domniilor. De-ar fi
așa cum spui!
Beizadelele toate și Domnița se închină
Fericirii Tale și cu evlavie sărută sfințita-
Ți dreaptă; mai ales fiul Tău sufletesc
Ioan, care, cu rugăciunile Tale, a fost bol­
nav dé vărsat și acuma e foarte bine. De
oare ce Constantin a avut vărsat, am vac­
cinat pe lenachi și pe fiul cel mai mare,
Alexandru; și tustrei prin sfintele-Ți ru­
găciuni au trecut ușor boala aceasta, și
mulțămim lui Dumnezeu care i-a scăpat
de primejdia acestei boli; Dumnezeu, prin
rugăciunile Tale ascultate de dânsul, să
ni-i păzească și de orice altă boală.
Dumneaei jupăneasa Smaragda se în-

1 E vorba de Mărioara, soția de mai târziu a lui lanachi Cămărașul, moartă la 1725; Iorga,
• Inscripții^ I, p. 244, n° 546. ' i ’•
.406
Zúveí ttjv MazaptÓTTjTá ttjç zat àarcàÇerat
ttjv asSaajitav ttjç Ss¿:áv. Karà rcpoara-
7>jv ttjç, Sèv 6éXe( ëtâty rijv stç
to 8tàSaap.a, àXXà 6éXet ttjv GyoXaCg eiç
Tatç ^pépatç ôrcoù èô'.œp’.GSV. Ot Sè ypôyoi
ttjç 'Tperépaç MazaptÔTTjTOç eiTjaav rcàprcoXXo:
zaì rcavsoToyetç,
¿acpt?', <t>sëpo’japioü t6z.
Ttjç 'lysrspaç asSaapzwtâtTjçMazaptôtTjTOÇ
Èv Xptartp ö'jyaTTjp zat. sic toùç ôpiop-oùç.
Tlo'Ayepía Aopva.
(Legrand, liecueil, pp. 105-6, n° 37.)
DIX.
1713, - Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre cele petrecute cu Carol
20 Februar. aj xil-lea la Ti'ghinea.
NtzôXaoç Ma'jpozopôàToç rtp òtòàaza.Xw
zùp ’laxdíStp.
"Ort (fíXa Tțj X07IÓTTJTI Tà rcap’ Tjpwv
yoiTwvra 7páp.p.ara Tjztar’ àp.œi7vooùpsy rcwç
7àp ap/f^voTjaatjiev, rcávo zaXwç èrctaTàp.=vot
tò Stazaèç ¡fiXrpov prcep àvézaBêv rcspì 7ju.à;
È3tt8ei£ap.évïj, oía çtXôaxopYOç rcarijp rcepté-
yeaOaì re zà.t çpovTÎÇetv rwv 7jp.etsp.wv où-
ôsrcots StaXéXotrce. Twv 7àp aùt^ç povovoùz
èrctXeXrppévTj, Tà za.6’ '^p.àç oXwç àvarcoXet,
rcóQcp re zat çpêtp ttjv tpuyTjv èç àsi pepiCé-
rar zat zarà poùv jièv ^¡itv twv rcpa7p.atwv
ywpoùvtwv, 7é77j0e zat StazéyjTat, azatwç
5’ è'yetv ó(popwp.sv7¡, rctota zàtoyoç, a7wvt$
zat àayàXXet.
Nùv Sè ttjç StaîtràaTjç <pTjp.Tjç rcoXoet-
Swç SpnXXoôaTjç Tà èv MoXôaôta zat èv rțj
7etTovt Te7Îva. ywpTjaavta, ooS’ àzpaupvwç
è67]7P'jjisv7]ç ;rà 7E70vôra, àXX3 wç aùt^ çtXov
â p.èv rcsptatpoùoïjÇ, â Sè rcpoaavarcXattoócJTjc,
za,t ttjv ôp-srépav èp.p.èXeiav otp.at Stayépeaôat
rate èvvotatç zat ôrcovoiatç, oùz è'yo'jaav S’
è'f3 órcótepa tpàrcTjtat, èrcéyeiv ttjv èrti tpîç
Qp'iXXpupsvPtç tp^yoy tawç Sè, veavte'jopèvo'j
toù çiXtpou, zaì rcXstov àrcovèp-onaav tip rcepi
ròv ytXoóp.evov Séet, ôrcoTorcàCetv oaa àvrUoa
zat oaa àrcaiata. Kat Stà toùt’ àpa, zatrcep
o’ôrcw rcerça'Jjiéypu roù apri àvappa^évtoç tu-
çwvpç, àXX3 èrt rwv rcpa.7p.aTWv zop.atvop.svwv,
où Sspv è'7vwpev atwrcwvteç èv ¿7wvtof zata-
Xtrcetv tp’j'/Tjv ovtw rcsptrcaOwç vjp.wv èêvjprTj-
P-svtjv, zat èrci r^ Tjp.erspa TÙyjj aaXeùo'jaav.
"Iva Sè p.7j èrci rcpXù rcapsàawp.ev aùtfjv Séet anve-
yojiévTjv, èv aùtotç rcpoptp-iptç eòa.77eXtCóp=6a
t^ Ttp.tÔTTjrt 0eoù èXéet zaXwç ëyeiv rà rcepi
' ’/jp-àç, wç 7e èv yetpwvt zat èv p.satp rceXà7St
chină Fericirii Tăie și sărută yenerata-Ți
dreaptă- După porunca Ta, nu va sili pe
Domniță la cetire, ci o. va lăsa să se odih­
nească în zilele ce ai hotărât. Iar anii
Fericirii Tale fie îndelungați și cu totul
fericiți.
1713, Fevruarie în 19.
A Fericirii Tale prea-venerate fiică întru
Hristos și la poruncă:
Pulheria Doamna.
Nicolae Mavrocordat dascăl ului chir lacov.
Că ție, celui învățat, îți sunt foarte plă­
cute scrisorile ce tot vin de Ia noi, o știm
prea bine; căci cum ne-am îndoi, odată ce
știm arzătoarea iubire ce, arătându-ni-o tot­
deauna, n’ai încetat vre-odată a te îngriji și
a te gândi, ca un părinte cu dragoste, în ce
privește ale noastre. Căci, de ale tale uitând
aproape,. porți prin minte numai ale noas­
tre, și sufletul ți se împarte de dor și de
frică în totdeauna: căci, mergându-ni lu­
crurile bine, ți s’a bucurat și lărgit inima,
dar, bănuind că se vor desfășură prost,
împărtășind scăpătarea, se chinuiește și se
tulbură.
. Acum însă, când faima în zborul ei în
.multe chipuri strigă cele ce s’au petrecut
în Moldova și în Tighinea de lângă noi,
fără a lămuri pe deplin cele întâmplate,
ci, după placul ei, pe.unele înlăturându-le,
iar pe altele înfățișându-le pe larg, cred că și
armonia ta se desparte în sine de gânduri și
bănuieli, și, neavând încotro se întoarce, se
oprește de a hotărî asupra zvonurilor; și,
poate, zburdând iubirea, socotind și mai
mult de frică pentru cel iubit, exagerează
câte sunt protivnice și sinistre. Deci și de
aceia, de și încă nu s’a potolit furtuna tre­
zită dăunăzi, ci încă, învălurându-se lucru-
. rile, n’am crezut că trebuie ca, tăcând, să
lăsăm în zbucium un suflet care cu atâta
patimă ține la noi, și se zguduie de soarta
noastră. Și, ca să nu te lăsăm prea mult
cuprins de teamă, chiar la început îți dăm
cinstit-dumitale vestea cea bună că din mila
lui Dumnezeu se află bine ale noastre, ca,

sxl aa0pàç zai treKOVTjZ'jiaç ¿XzàSoç. Kairo»
Țap, jisrà noXXfjÇ rtjç pó¡j.7¡c twv zvsnjiárwv
y=pQ¡iévwv, p-izpoö Seiv-ctsppâVj 7¡p.tv tà tarta,
tó ts azà’poç, àkXezaXX^kotç totç z'jpaat
5TEptavrXûôp.evov, jtovovoo/i xataëeôôStatat,
àXXà t^ç àvw0sv xparatàç ystpôç twv oiâxwv
èîte'.Xïjp.p.évTiÇ zat ëiaz'jÔEpvwoTjç rà ^jiérspa,
àatvîtç p-éypt Sêôpo KBpt7S7¿vap.EV. zai twv
àzavtwvto.v Sîtvwv szpatfjaapey zat s; toù-
xtôv os, 0eoô auvatpôojiévoo, zpanjastv èXnt-
Cojiev. Taorj] toivw ^¡itv z=~pootp,táaOw, tawç
8s p-azpórepov t) £o?ywpBt vôp.oç èztatoX^ç.
Mstaôwp.sv 8’ tj5ï) èzt t^v à<p7j-f/)atv twv
zsnpaypévwv, zat tàç àpyoiv, too ts fifi
Xêsztaç zai toô r^ç IloXwviaç BaatXéwç, tô-
y.aç sztpavcpörjOwpev.. Katzsp yàp zoXXà
Sstvà zai yaXezà 7j]ietç ts zszovOotsç zat
tà typ’ 7jp.àç ÓR7JZ0OV Ttapà toô BaatXéwç rijç
Sosziaç zai twv DoXwvwv, twv ygtptaSiwv
xpopàast, àîtvjvwç Xtav xai àîravGpwzwç t^
MoXSaê'Cf Kpoapusvtwv, xai Stà toaoôrwv è-
rwv xstpàvtwv aôrr(v, xai „Xsiav Xx'jQwv“ ítorr,-
cagévwv, tô OTj Xeșâp.svGV Stà taôta oùx
sz7jSôp.s0a (țA'Q 7évotto) tip toórwv zrwjxatt,
oùS’ èzsp.ôatvop.sv ttp vsxptp’ èîtstSîj xôppw
toôto ptXoaopta. Æpssovroç fjôooç, xai 8ta-
0éa=t tpoyTjç Xptartp TâtsXeapévTjç àz^Sov,
7Í sjrtrstaxtat toîç èztatxoatv àtptévat tr¡v
p-^vtv, xai xXatetv totç zXaiooat.
Toô BaatXéwç àpa t^ç Sëeztaç xai toô
SouXtâvo'J twv Ixuôwv èxt tț; àvavswcst twv
ustà roô aorápyo'j twv Môaywv aov0T;zwv
iràv'J S'jayepatvôvrwv, za.t tàç sxstvwv upá­
oste StaëaXXovtwv ttapà ttp ^petépep BaatXst,
xai oXcp aOévet pt¡yavwp.évwv njç sipvjVTjç tv¡v
StáX'jatv, rtooaoù'f Ss toó ítapaSováatou arep-
pwç tatç ¿xsívwv îrpoaSoXatç àvttteivovtoç,
zal oa7¡ 8ûvap.tç rijv sv floXwviț twv Móoywv
rptSijv szTjX'rp.Covroc, zai xpoaaxtCovtoç r^ç
stp^vr^ç, péypt [lèv toô zapsXBâvtoç Szrwëptoo
¡xTjvoç sv à[iptëôX<p TjV rà zpàvpata, fj) èza-
tspwôsv àvôoXzTj taXavtsuc[Lsva. ’AXXa, roô
twv ’O0wp.avwv BaatXéwç tt(v p.età ttp.7jç
ÈîtàvoSov roô Xêézoo îtpo0'jp.oap.évou, zai zoXô
SVTSÔ0SV ot zXéoç àKavrTjaetv o’tojiévoo, o£>8’
eovooôvroç rtpzapaS'Jváafgrto'jaoíyp, Stà ttvaç
èvSojxôyooç ô~ovotaç, ~poaétt Ss, zatà tà
àvsxa0sv twv ’O0wp.avwv ï0oç, ouz àvoîroztoo
ooaïjÇ aùrtp r^ç év r^ ëaatXsooôaTj npoas-
Spstaç, SV0SV ts zat wSivovtoç îtpô îtoXXoô
fifi stç ’ASptavoô èzSigjLtav, èç xépaç à^onatv
ó Sëszoç zai ó SzûStjç tò azozoújisvov, zai
zsíOo'Jctv, wç ota0a, tòv BaatXsa Xôaat tàç
[LStà twv Móaywv arovSàç. zai ^apaXóaat
58183. Vol. XIV.
407
în urmă și în mijlocul mării pe o plută
putredă și scuturată. Căci, de și, bătând
vânturi cu muliă putere, aproape ni s’au
sfâșiat pânzele, iar luntrea, purtată pe va­
lurile ce se urmau, aproape se cufundă,
dar, puternica mână de sus apucând cârma
și îndreptând ale noastre, am ajuns neatinși
pănă aici și am stăpânit relele ce ne întâm­
pinau; și nădăjduim, cu ajutorul lui Dum­
nezeu să le stăpânim și de acuma. Fie-ni
deci acestea ca introducere, deși poate sunt
mai lungi decât îngăduie rostul scrisorii.
I Să trecem acuma la povestirea celor să­
vârșite și să deplângem soarta amânduror
regilor, al Suediei și al Poloniei. Căci, de
și am suferit multe grozave și aspre, noi
și supușii noștri, de la regele Suediei și de
la Poloni, cari, supt cuvânt de iernatece,
se țineau foarte crud și neomenos dc Mol­
dova, și au tuns-o atâția ani și au făcut-o
pustiu adevărat, ceia ce am Spus odată nu
vom întoarce-o înapoi (ferească Dumnezeu!)
în această cădere a lor, nici nu vom atacă
pe un mort; căei aceasta e departe de mo­
rala cuvenită filosofului și nepotrivită cu
aplecarea unui suflet închinat lui Hristos,
căruia i se poruncește a uită răsbunarea
față de căzuți și cu cei ce plâng, a plânge.
Deci, regele Suediei și Sultanul Sciților
(Tătarilor) suferind foarte cu greu înoirea
legăturilor cu autocratul Muscalilor, și tul­
burând lucrurile lor la împăratul nostru, și
meșteșugind cu toată puterea desfacerea
păcii, iar lusuf Vizirul împotrivindu-se tare
atacurilor lor și pe cât puteă acoperind
petrecerea Muscalilor în Polonia, și apărând
pacea, pănă în Octomvrie trecut lucrurile
erau nehotărâte, cumpănite prin echilibrul
din amândouă părțile. Dar, împăratul Oto­
manilor puindu-și în gând întoarcerea cu
cinste a Șvedului, și socotind că de acolo
îi va veni multă cinste, și având gând rău
asupra Vizirului-cel-Mare lusùf, pentru
anume bănuieli ascunse, și, pe lângă aceasta,
după vechiul obiceiu al Otomanilor, nefiin-
du-i limpede șederea în Țarigrad, și deci
plângându-se de mult pentru plecarea din
Adrianopol, Șvedul și Scitul își duc la ca­
păt scopul, și înduplecă, precum știi, pe Îm­
părat să rupă tractatele cu Muscalii și să
scoată din sarcină pe Marele-Vizir, și tot
i odată să meargă cât mai iute la Adrianopol ;
; folosindu-se și de mii de alte meșteșugiri,
i ca să se ațâțe iarăș războiul, dau cea de
G3
498
r^ç àpy^ç t'w zapaôovâatïjv, apa Sè on
ràyiara etç tt¡v ’Adpiavoö èzïGtr^aar pvpiatç
p.èv zat àXXatç pï(yavaîç ypï(aàp.svot, ozwç
zàXtv ó zoXepoç àvappayen), àXXà tô xeyà-
Xatov ‘ xai otov ô ’AytXXâôç twv XÓ7WV tp
aototç zpGs^zov eívái np BaatXet tà ïjOïj
ôzeayïjpéva tG> Xiézw ■ TsXeatot>p7^aat, xat
zapaoxeoàaaaôat aôrip xatà tôv èvtatàpsvôv
7j§7¡ yetpwva p;tà axoStxwv aTpateupàrwv
tt¡v etç tà t5ta Stà tïjç IloXwviaç èzàvoôov
* talanți de aur (=galbeni), cai, căruțe, toate
est ' taotȚj te xpïjZÎSt èzipzoôopetro aôroiç
tô s‘¡yéípí|p.a.
'O BaatXeùç 8'^ta, zeptôo^ov apa xat pa.-
Stav zapaaxsuâoat SouXôpsvoç rfy èzatpatetav
tô> XSsxw, aüttxa zoXXà ypoaoù tàXavta,
izzonç,- àpà£aç, zàvta tà xatà tïjv Ó5òv
àvafxata- àyüôvwç èziyopïj7eî
* xai ypàppata
èxzèpzs; ț<]xs te i&v ■ Sxuôwv ’So'jXtávip xai
tip èv Te7tva BeCtptip, ip ’lapaijX ôvopa, ozwç
ó pèv èv tàyei toùç'Xzùôaç èx t^ç Taopix^ç
Xeppovïjaoo pêtazépipïjtat, ¿ ü'è‘’tà xa6’ óòòv
avanzata zâpaaxsoâaț), xai àp.yótepot apa tip
BaatXei twv Xëéxœv ‘tï)V eô6t> riopspavtaç
zopsiav èvàtïjawvtat. Kai,; et pèv àxwX’jta
aùtotç 7évotto'tà t^ç ô§où, èzttàttet çet-
aaaßal twv IToXwvwv, pïjSapwç èœtévtaç tip
otpatip XïjtÇeoÔat •qô-floùv tïjv ywpav
* et S’
àvttstateV 7) HoXtòvoi t) Móoyoi, èçôv aototç
eïïj- æç zoXsij.iotç ‘ézatépotç àzoypTjaaoSat,
xai èç yetpaç è'pyeoôat ozïj zapsixot, pq.5tav
xaì àzapazóStatóv ¿zonpoùv tpózcp tip Sêéxcp
zpovooupèvooç tïjv zpóoSov. vA7onat Sïj èç
è'pfov 6 te Szôôïjç zai- ó BeÇiptoç tà zpoo-
tattójieva, ota 7e èç zapâaxsuïjv tetvet. Rai
pet
* 00 zûXùv ypôvov zoXuàpfôpoç £zù6wv’
atpatôç, ' tôv ' "Tzavtv zai tôv Tópav toùç
zotapóòc zepatwôévteç, èv totç zepi Ts7Îvav
ywpiotç StaáxeSávvuvtat.
'0 Sè ïjiiétepôç BaatXeùç, ijSïj àpyopévo'j
yetpwvôç, aotoayéStov zotïjaàpevoç tïjv àzô
r/jç SaGtXevoôoïjç àvàCeo£tv, Xáopwv te üetwv
xarayepopévwv, zoXXà xazoza67(aaç xaô' 0-
Sôv, zai Stà tïjv twv óSátwv zXïjppùpav àv-
Opwzwv xai ozoC'J7twv oùz 0XÍ7WV <p6apévtwV,
tïjv ’ASptavoô ïjSïj zatetXïjçet
* ozïj çottwatv
aôtixà zapà toù âsSXet-Ftpato'j, toù àpyïjoù
twv ZxoOwv, 7pà[i[iata oôx èztXt-jSïjv toù
*
XSèxoo zaÔaztôpeva ott SïjXaSïj SaaiXixțj
SatJitXeia xai p.e7aXoSwpta zàvtwv aôtip xe-
yopïj7ïj[iivwv, xai toù axoÔtxoù stpatoù xatà
yetpsptov wpav tà otxôt zataXtzôvtoç xai
paxpàv zopetav GtetXap.évoo, aotôç èXtvvôet
zai xatvàç pàateôet zpôyàaetç, ozwç, àva-
ëoXatç zai ôzepOéaeat tpttpaç tôv ypôvov,
căpetenie și „Ahilele“ argunientèlor li era
că e 0 datorie pentru împărat a îndeplini
cele ce a apucat a făgădui Șvedului și a-i
pregăti în iarna ce vine întorsul acasă, cu
tabere tătărești, prin Polonia; căci pe
această temelie li se clădise întreprinderea.
împăratul, deși voind să pregătească și
pe neașteptate și ușor ieșirea cu oastea a
Șvedului, îi dă îndată din bielșug mulți
cele de folos la drum, și trimete scrisori Sul­
tanului Sciților și Vizirului din Tigliinea,
anume Ismail, pentru ca unul să cheme în
grabă pe Sciții din Chersonesul Tauric (=Cri-
meia), iar ceilalți să gătească cele pentru
calè, și amândoi să apuce, cu Craiul Șve-
zilor, de-a dreptul prin Poirterania. Și, dacă
nu li se împiedecă drumul, li poruncește
a cruța pe Poloni, neîngăduind de loc oștirii
a prădâ ori a jăfui țara; iar, de s’ar îm­
potrivi Polonii ori Muscalii, să li fie iertat
a se purta cu amândoi cum se poartă cirievâ
cu dușmanii și a se încaieră cu ei unde
trebuie, îngrijindu-se cti orice chip caȘve-
dul să aibă înâintare ușoară și neîmpiede­
cată. Și Scitul și Vizirul îndeplinesc cele
poruncite, câte tind la pregătire. Și după
puțină vreme o oâste numeroasă de Sciți,
trecând râurile Hypânis (Biigul) și Tyras
(Nistrul), se împrăștie în locurile de lângă
Tighinea. '
Iar împăratul nostru, începând acum
iarna, făcând aproape ieșirea lui din Țari-
grad, și fiind ploi dese, suferind mult pe
cale și perind de mulțimea apelor nu pu­
țini oameni și vite de tras, ajunge în sfârșit
la Adrianopol; unde-i vin îndată de la
’ Devlet-Ghirai, căpetenia Sciților, scrisori
atingând de-a dreptul pe Șved ; că, adecă,
dându-i-se cu îmbielșugare și dărnicie îm­
părătească toate, și oastea tătărească lă-
sându-și sălașurile la vreme de iarnă și
pornind la drum mare, el stă pe loc și caută
tot alte pricini ca, mâncând vremea cu
amânări și zăbăvi, să rămâie iarăș la Ti­
ghinea. Deci, ori ațâțat fiind împăratul de
scrisorile Scitului, ori că și înaintè de scri­
sori (cum li se pare la unii) erau supărați
de cele făcute cei mai mulți dintre Otomani,
nu numai din Divan, dar și din oaste, și
bănuind el că, dacă în cea mâi mare grabă
nu se va desface slujba, poate că ei nu
vor îndură-o, ci, cum li e obiceiul mai
adesea, se vor apucă de lucruri fără cale

~áXtv èv Ts7Ív<x ôtapxlrjj. Etre ôàj toîç
toô ÏX00O9 7pàppaatv napo^uvQïlç ó Baot-
Xeôç, eírs xal ^pó twvj 7pappárwv (wç rial
ôozst) à^apsaxsaSai toîç ^e^pa7p.svotç rooç
ïtXeiauç twv ’OQwpavwv, où póvov tou oop-
Xerntzoo, àXXà xal to6 atpattœtixoû, xai, et
pij ôt! ta/tara eTtava^T} tïjv ÔepaKsiav iawç
oox àvs$op.évo’jç, àXX’ wç è'6oç aotoîç tà
itoXXà, àtôzotç è'pyoïç èrcr/siptaovraç ÔKovoïj-
aàp.svoç' apa Sè xai tôv -SSézov ywpàaaç,
taîç totaûtarç pïjyavaîç oôôèv aXXo el ¡lïj
tà aurip awoiaovta 0/¡pwp.evov, îtoXXïjv Ttpoa-
tpiëeaôat tcp zoivip twv ’OBwpavwv tïjv Cïj-
píav, órcóte 8’ aurip çup.yépov siï], èç tàç
p.età Moaywv ^npëàasiç ètoiu.wç ywp^oat (fj
fàp çp/jp.7] tTjV îtapà toô stpatTjyob twv S6s-
xwv Stàïputox èv JkzXepixoôpYqi petà twv
Môoywv xal Xaêôvwv àptt Yeyov'jîav ôsxaitsv-
Oîjpepav àvazwyijv stpávwae, ôiïay'jpiCopér/j
Kpoôpopov etvat t^ç oaov ouxw YsvTjoopévïjç
etp/jV/jç), è’vôev étépav ¿Ôôv tpéxetat ó ^pé-
tepoç BaaiXsùç, xat Stà taotaat tàç a’tttaç
xat ôt’ àXXaç, âç eç 7e tô Ttapôv ou toi 7e
7pàyetv, àXXà xat oXwç è£txéo6at îtàvo ôua-
yspéç, tawç Sè xal aotoôç toùç ¿SoSepxeatá-
tooç. XavÔàvouatv. Ai 7àp BaatXéwv xapSiat
ëaOô ypéap eîaiv, wate xat At¡Xíw xoXopêïjt^
où ptjôtov etvat StepeovàaQat tà ott èvôotàtw
xetpeva" ypovoç Sè povoç ó petésretta tà
totaôta Stattq, xal èç <pwç itpoà7et petà tàç
Ttpà^etç tàç xatapxttxàç toôtwv attiaç. Toôto
Sè yapaxtïjpiCei xal è$atpsi rijv toô BaatXéœç
çpôvïjaiv, tô àîtoxpôtpaaôat xatà ôaôpôv
îtpoôôtù tô àôpôov tijç petaëoX^ç. Kai, twv
tà totaôta îtapanjpoùvtwv, xai tàç a’tttaç
t^ç atyvtSioo petaëoX^ç àvepeuvwvrwv tïjv
îteptép7etav àitoxpooôpevov, àxpoëoXtapoîç tô
îtpwtov xpfjOacQat, Stà 7pappàtwv tip Sëéxtp
SïjXwaavta îtpôç 6opoô ot xaôectTjxévat tïjv
xatà tà ijôïj ^OȚxetpeva èç tà otxot aùtoô
Stà rïjç IloXwviaç èîtàvoSov, àjopçopov te
stvat tijv èîtt itXetov péXXïjaiv. ’AXX’ ó Sêé-
xoç, îtoXXàxtç îteîtetpapévoç rïjç toô BaatXéwç
îtpôç aôtôv eôpeveiaç xal eôyepeiaç, xal oôte
taótTjV rijv èîtttayijv airapattrpov ^ïjaàpevoç,
tijv pèv èxatpatetav çiavepwç oux àttavaivetat,
popiaç Sè îtpotayetat îtpoyàcetç, xal paxpo-
tépoo ypóvo'J SetaQai cpajat tà rïjç îtapacxeo^ç,
taóti[¡ te pr^yavâtat Suaw-Tjaaaöat tïjv toô
BaatXéwç yvwpTjv.
Ttp Sè BaatXet è7vwapévov ^v àjSïj ette
éxóvta, ette xal axovta ôüô yeîpa aôtôv îtotïj-
aâaôar xal.petà rijv îtpwtïjv àvâveuaiv toô
Sëéxoo zpoyavwç ïjSïj èç ¿P7f¡v àvatpXé7etat,
499
ș!, totodată prinzând că prin astfel de meș­
teșuguri Șvedul, care nu urmărește alta decât
cele ce-i pot fi lui de folos, va aduce multă
pagubă Otomanilor, și, când îi va fi lui
prielnic, va veni bucuros la tractaturi cu
Muscalii (căci faima vădiâ încetarea de arme
' făcută de curând pe cinsprezece zile în
i Mecklenburg de generalul Șvezilor Stein­
! bock cu Muscalii și Saxonii, întărind că e
premergătoare a păcii care stă să se facă),
! deci pe altă cale se întoarce Împăratul
¡ nostru, și din aceste pricini și din altele,
pe care deocamdată, nu a le scrie, dar a le
și scotoci e foarte greu și poate că scapă
și celor mai pătrunzători. Căci inimile îm­
păraților sunt fântâni adânci, așa încât nici
scufundătorului de la Delos nu-i e lesne
a tălmăci cele ce se află mai în adâncul
lor, și numai timpul mai pe urmă le cer­
cetează și aduce la lumină, cu faptele și
pricinile care le-au produs. Și aceasta deo­
sebește și alege gândul împăratului, a as­
cunde în calea spre adânc întregimea schim­
bării. Și, înlăturând zbuciumul celor cari
cercetează unele ca acestea și caută să afle
pricinile schimbării celei neașteptate, s’a
folosit întâiu de ușoare vizitări, arătând
prin scrisori Șvedului că-i stă la inimă,
după cele ce s’au și așezat, întoarcerea lui
prin Polonia și că o mai mare zăbavă e
supărătoare. Dar Șvedul, care încercase
adesea bunăvoința și îndemânarea împă­
ratului către el, și crezând că nici această
poruncă nu e cu neputință de întors, nu
refuză fățiș plecarea cu oastea, dar aduce
înainte mii de pricini și spune că pregă-
tirile-i cer mai multă vreme, și astfel în­
cearcă meșteșugit să zădărnicească gândul
împăratului.
Iar împăratul știa acuma că nici de voie
nici de nevoie nu o va face ușor, și du pă
cea d’intâiu împotrivire a Șvedului se
aprinde fățiș de mânie și trimete pe cei mai
de aproape, pe Marele-Imbrohor și pe
Ceauș-Emini, și scrie scrisori Șvedului și
domnului Sciților, pe scurt și împărătește,
poruncind ca, de nu s’ar supune Șvedul
poruncilor împărătești, și ar ridica mâna
împotrivă, călcând datoriile unui musafir,
cu orice chip și cu orice meșteșug să răs-
pingă atacul lui și, prinzându-1, să-1 tri-
meată unde-i va plăcea împăratului. Venind
deci poruncile împărătești, fac iarăș în­
I cercarea gândului ce avea Șvedul. Și, în-
500.
xai toó? otzí'.OTáto'); èzzépzst, tòv zpwTozó-
p.ïjTa toù ôaatXtzoû GTaôXoo zaì tòv àpyovTa
twv rCaouaíwV 7páp.paTá ts s^/apáTTSi Tip
ts XSsztp zaì Ttp ^gpóvt twv Xzt>0wv àzo-
TÔpwç zaì oaaiXtzwç èztTàtTWV, ozwç, sì p.7¡
zetOapyofï) toîç aÔTozpaToptzoiç zpoaTa.7pa-
Gtv ó Sôéxoç, àXXà ysipaç àvTaipot, Tà t^ç
èzi^îvtaswç zapayapàTTWv zaô/jZOVTa, ózoi-
tpoûv Tpôîrip zaì ôzonpûv pjyayț) rijv aùToû
sxTjpstav àzozpoôawvTat, zai CwȚpTjaavTSș sz-
zsp.ifiwaiv ozot Bastisi çiXov. d’atTTjaávrwv
àpa twv ëaaiXtxwv èvTaXp.àrwv, zàXiv àzó-
zetpav zoioûvrat t^ç toô Sêézoo yvwp/rjç.
'ilç 8è tô è’pjiov&v zai àzpàSavrûv t^ç szsîvoo
’poyTjç ÎDVTjZaaiv, aÔTtza zsptxaOiCo'mt toùç
Xzôôaç zai toôç sv Tê7tva Ezzsîç, zai sv
gts vip za6sip7O’jaiv aÒTÓv ts zai toôç zepi
aoTpv, èç TOGOÔTÔv ts zisCooaiv, wsTs zai
ôSaTOç p.sTakaësîv àzô toû zapappsovToç
àzsip7ooai zoTap-oû. TzoTozàÇovTeç ôè ô ts
ïooÀTàvoç zai ó BeCtpioç 0'jp.cp Csovtoç too
BaaiXéwç èzyoïT^sat Tàç odtw ayoôpàç zpo-
OTa7àç, xoiv^ ÊonX^ auOtç àvazovôàvovTat
s" 7s zàvTwç êooXopisvip etyj t¿¡> aoTOzpàTopt
p.7j ZSl6Óp.SVOV TÒV SÔÉZOV ÓZOKpOÒV TpÓZlp
zaTaêaXsîv zai zarasTpstpaaSat, l'aa zoXspiip
ypï]aap.svooç.
üapappDStawv toívjv 0XÍ7WV '^p.spwv zai
sTspa (potT$ ypáppara zvptav sîvat ÔTjXoûvra
ttjv TjÔTj èzôoQsiaav tpîypov, xai svTsXXopisva
on Tàyiara zaraaTpétpaaOai tôv Sêszov, zai
ôizaç ayaptoTiaç eiazpà£ac6ai, zat, si ôovaTÔv,
Ïw7pïiaavtaç èzzspipat ozot TeTa.7[iévov Tjôïj
t¡v. Tots Si], TTjv TsXsoratav toû BaaiXéwç
StXïjyÔTêÇ 7VWp.7]V, Ttp TS OX'ÆlZlp Zaì Tip
zsCtxip, toîç twv Sêszwv zpooëàXXooat zaTa-
Xûpaat, xai zposapàaaooatv aÔTOtç toîç zo-
poêoXotç zai raîç éXszoXeat (Taïç xarà ttjv
èztywpiov 7Xwaaav ëop.6àpôatç zaXo'jpsvaiç),
è£ wv Tj Ostwôïjç zôviç xai Tà stóppa ayat-
piôta, psrà zoXX^ç t^ç pópjc èzToJeoófisva,.
Tip [lèv ôoôzip tòv àépa zaTa70Ûai, Tà 8è
zpoaztZTOvra ózoìa zot’ av țj zaraSaXXou-
aiv. 'O ôè Xëézoç, àôpotç <ptXoSwp7jp.aat ôtà
jiaxpoû ypóvoo tt¡v twv zsCwv arpariwTwv,
ooç 7tavtTÊàpo'Jç xaXoûaiv, s’óvotav saoTip
zspizot7jaàp.svoç, zaTà TaoTijvì tt¡v s'tpoSov
twv sôsp76T7]pàTWv aÔTOÔç àvap.ip.v7jazst, zai
èç araatv àvappiztÇst. ’AXX’ ó BeCiptoç àzo-
zXtvst tôv xt'vô'jvov, zai èç tt¡v èztoûaav ô-
zs0sp.svôç TÎjv è'yoôov, Toôç zpoéyovraç TOÛ
arparoû wç aÒTÒv p-srazspzeraizai ozoaysas-
atç àvaôspp.aivst, ttjv ts toû ïêézo’j uzoüXov
7vwp.7]v èzyanXtÇei; wäre zàzsivwv avviévtwv
dată ce au aflat statornicia nezguduită a
sufletului său, îndată așează împrejur pe
Sciți și pe călării (Spahiii) din Tighinea,
și-l strâng de aproape, pe el și pe cei de
lâpgă dânsul, și pănă-într’atâta îl strâmto-
rează, încât îl împiedecă de a lua și apă
din râul vecin. Și, socotind Sultanul și Vi­
zirul că, regele fierbând de mânie, va trece
peste porunci așa de strașnice, cu sfat de
obște se informează din non dacă împă­
ratul vrea cu totul ca, nesupuindu-se Șvedul
nici cu un chip, să-1 atace și să-l constrângă,
eu mijloace ca de războiu.
Trecând deci puține zile, vin și alte scri­
sori, arătând că hotărește instrucția ee li se
dăduse și mai înainte și orânduind să se
constrângă cât mai iute Șvedul și să fie pe­
depsit pentru nerecunoștință și, de se poate,
prinzându-1, să-l.trimeată unde s’a hotărât.
Atunci deci, primind părerea din urmă a
împăratului, cu Sciții și eu pedestrimea,
atacă locuințele Șvezilor, și le lovesc cu
puștile și cu tunurile (care se zic în limba
de obște: bombarde), din care praful de
pucioasă și ghiulelele, aruncate cu multă pu­
tere, lovesc cu zgomot aierul și căzând lo­
vesc unde se întâmplă. Iar Șvedul, cu dese,
daruri câștigându-și, mult timp, bunăvoința
ostașilor pedeștri, cărora li zic Ieniceri, la
acest asalt li aduce aminte de binefaceri
și-i îndeamnă călduros la oprire. Dar Vi­
zirul înlătură primejdia, și, zăbovind atacul
pe a doua zi, chiamă la el căpeteniile oș­
tirii și-i înflăcărează cu făgăduieli, și ză­
dărnicește planul cel ascuns al Șvedului; așa
încât și aceia, pricepându-se că n’ar fi
sigur pentru ei a se împotrivi poruncilor
împărătești, în ziua următoare cu duiumul
fac atacul, cu mult curaj și multă putere.
Iar Sultanul și Vizirul, suindu-se pe cai,
unul cu tolba, altul cu sabia, străbat oastea
și o încălzesc la lucru cu vorbe, cu gesturi
și cu daruri, deși eră gata și setoasă de.-
pradă; căci Șvedul și cei din jurul lor
aveau multe și scumpe lucruri de preț, toate
dăruite de mărinimia împăratului. Și, să­
rind ușor în curte, în care peste cinci sute
i-au ucis Șvezii, îndată-i biruiesc și pradă
mobila din lăuntru; smulg pe bărbați și
pe femei, țiitoarele lor, dintre cari pe
dânșii, cari se împotriviau, îi batși-i omoară,
iar pe dânsele le ieau roabe.
Iar regele Șvezilor, necrezând că se poate
ca Otomanii să meargă înainte și sa facă

w; oùz àa'faXè: aùtoîç eiá¡ àvrmaivîtv toîç
ëaaiXtxoîç zpjará7gaa:, zatà rijv èztoùaav
zaaa’iôst ¡lerà zoXXoù .6op.où zat pùp.ijç zot-
oôvrat rijv s®oôov. 'O ôè XouXtàvoç zaì ó
BsCiptoç, twv î'zzwv èz'.oàvreç, ó [lèv yapérpav,
ó ôè ët^oç ZEp:eCwap.évoç, zeptïâai zat tòv
orparòv Xôyotç zaì a^r^am zat ypTjgaatv
èva6epp.atvouatv èç tò è'pfov, xaizsp zpoOùp.wç
■^ÔTj è'ypvta zat totç Xayôpoîç èztxeyjjvôvra'
zokkà^àpzat Êapt>ttp.a xstpjXta, zàvta zapà
t^ç toù Baa:Xéwç p.e7aXoôwpiaç yopTprjÔsvta,
svazozstp.eva etysv o te Sëéxoç zaì ot zepì
aùtôv. Kai èç psv r îjv è'zauXtv, èv ig zeptzoo
toùç zevtazoaiooç iêézot SnpktÇovto, èz pá.a-
to') èpôàvteç, aùttza yetpoùvtat toùç ÏÔéz j'jç
zai tip svSov àzoG teoip StapzàCoootv' è^éX-
zooGt ôè tjùç te àvôpaç zai tàç yjvatzaç,
tàçaùtwv zaXXaxiôaç, wv toùç pèv àvOtatajxé-
vo'iç zaiouat xaixarazaivovat, tàç ôè Cw^pouatv.
'O 8è twv Sêéxwv BactXeùç, T^xtat’ o’r/p
aipevoç zpùaw ywp^aat toùç ’Oôwpav'jùç
zai zoXep.twv è’pywv âcpaaôat, eù6ùç p.èv où
oovywpet totç ùz’ aùt v ypr¡aaa9at totç o-
zXotç' wç ôè è$T(zezo oztj ywpotaj aàtotç t>
è^yetpïjp.a, sç tô .vôotàtw tap-etav petayw-
pet, zat, toùç Xo?àôaç rwv Xôszwv zepì aùtôv
anjcaç, p.=7àX7p èvôetxvotat vevvatótvpa. ’E-
yoppóivtwv 7àp rwv arpattwtwv, aotoyetpicf
zoXùv èp7àCetat çovov" toate toùç 'O6wp.avoùç
àzanÔTjaavraç zai àvatpaztov éaototç zpa.7-
p,ate’iop.évo'jç ràjv vtzzp, è$ èztta7^ç toù Be-
Ctpio'j zùp ózooakeìv t^ olxia. Kat, t^ç pèv
•}jÔTj zopzoXonpévTjç, àzXetov àvaôtôoaOat yXo-
7a' tôv 8è 7svva.tov BaatXéa "araaôat àzapzei
rtp ypov7jp.att, yApsoç zvéovta, zai zoXX<î>
0op<ì> zatà twv èjizrzrôvtœv ywpoùvra. ’AXXà,
twv ’Oôœjiavwv Cw7pfpat aùtôv zpoOojio’jp-é-
vwv, zai zoXXwv p.èv ^oveoôévrwv, èvôç ôè
T/jç toù BaatXéwç yetpôç èzzpovaap-évot) tô
¿tyoç, xaî XÊézoo ttvôç èztpujpïpavtoç tô
BaatXéwç ô'vop.a, èz toù zàpayp^ga zoXXoi
twv ’arpàttwtwv zeptarotytàavteç, Cœvra àvà-
7007t tôv. BaatXéà zai tt<> BeÇtptip zpoaié-
pO’)ot,! xat’ èztzoXàjv ôùo zX’tpàç etXijșota,
tijv pèv èzì rtp zpoawztp, tàjv ôè èzì Ôatépcf
catv yepotv. Kaì ó ¡lèv BeCtptoç wç epiiatov
ôéyetat tôv BaatXéa. '0 ôé, zafzep a"p.aatv ¡
ùzoôpùytoç, oùô’ ôzwaoùv zapr¡XXa7gévw, àXXà
p.etôtwvtt rtp zpoawztp:„EÙ7e: eÙ7e!“ çijai'
povovooyi Xé7wv ; „Oùtwç ùpetç çtkoçpoveîoùe
èzt?=',tCôp.evov BaatXéa;“- ’Exetvoç ôé, ¡ri¡'$u-
vteiç rijv - etpwvetav, àzatpotç xaî : avofpotç
ôéêtwaeot xaî ytXoypoaùvatç èztyetpeî zapa-
p.o07jaaa9at tôv uzô ysipa.
501
operă tle dușmani, nici nu îngăduia celor
de supt poruncile lui a se folosi de arine;
iar, după ce s’a înțeles încotro Ji merge
lucrul, se retrage în odaia lui cea mai din
lăuntru, și, așezând elita Șvezilor în jurul
lui, arată mare vitejie. Căci, pornind ostașii,
el însuș cu mâna lui face mult omor; așa
încât. Otomanii, storși și voind să aibă o
biruință fără vărsare de sânge, din porunca
Vizirului dau foc casei. Și, aprinzându-se,
dă nesfârșită flacără; iar viteazul rege stă
cu gând neînduplecat, plin de furie răz­
boinică și căzând cu mânie mare asupra
năvălitorilor. Dar, Otomanii voim! mai bine
să-1 prindă, și mulți fiind uciși, și unul
smulgând sabia din mâna regelui, și un
Șved strigând numele regelui, îndată mulți
dintre ostași, încunjurându-1, aduc viu pe
rege și 1 înfățișează Vizirului, cu două răni
la suprafață, una pe obraz și alta pe una
din mâni. Și Vizirul îl primește pe rege
ca pe un oaspete dorit. Iar el, de și plin
tle sânge, fără vre-o schimbare, ci cu fața
zâmbitoare, zice: „bravo, bravo“, parcă ar
fi zis: „așa vă arătați voi prietenia față
de un rege musafir al vostru?“. Iar acela,
ca și cum n’ar fi înțeles ironia, se apucă
să mângâie pe prinț cu complimente fără
loc și prostești.
Astfel regele Suediei, înfricoșat și pen­
tru Otomani, fără pricină vădită, schim-
bândn-se soarta, cum se zice, a ajuns obiect
de tragedie așa de felurită și neașteptată,
încât cu felurite sentimente a lovit pe cei
ce au auzit-o, nu mai puțin decât pe cei
ce înșii au văzut drama. Căci, pe de o parte,
vine uimire pentru nemăsurata lui tărie
și spiritu-i de împotrivire, nu numai la
atacurile soartei, ceia ce, fiind semn de su­
flet viteaz, ca un caracter se laudă și se
admiră, ci și stând împotriva celor mai
cuminți sfaturi ale binevoitorilor pe cari îi
sfătuiește mintea, și momentul li poruncește
așa, și li impune starea lucrurilor. Iar,.din
partea cealaltă, jale nemăsurată și multă
desnădejde stăpânește sufletul, care a văzut
în scurtă vreme astfel o totală schimbare
a lucrurilor și prefacere a sorții; căci
acela pe care dăunăzi Împăratul Otoma­
nilor îl aveâ în mare cinste și' cii grăbire
încuviință voile și cererile lui, așa încât
toți dregătorii, și chiar și Vizirii ■ înșii,
prinși de o nemăsurată frică, din toate pu­
terile se siliau a-i sluji, acela să ajungă
502
Outw ót¡ ó çoëepôç xai aùroîç toîç ’09w-
pavoîç t^ç Sêsxtaç BaatXeôç, aveu xpc-
çavoôç alrtaç, xùëoo, yaat, psTaTpaxévroç,
úxó9satc 75707$ Tpa7(pôtaç oùrw xoXoetôoô;
xai xapaôô^oo, wats xotxiXoïç xá9eot xara-
xexX^y9at toùç àxoùovraç oùôèv pîîov -i]
toùç aÙTÔxraç 7S7ovôtaç toô ôpàpaToç. yEv-
9ev 7«p 9àpëoç uxstat Stà tô èxeivo» xépa
toô [isTpioD arsppov xat àvTtxixTOV 00 povatç
tatç àxô t^ç TÙyzjç xpooëoXaîç, 0, 7evvataç
tpoy^ç èxisïjjxoç wv, yapaxrijp èxaiveîrat xat
èxOstàÇstat, àXXà xat tatç ¿p/ppovearâtatç
twv bÙvooôvtwv ëooXaîç àvTtëatvov xat àvTt-
têîvov, otç tò XeXo7tap.évov ùxa7opeôît, xai 0
xatpôç, èmtàztet, xai i] twv xpa.7p.aTWV sxt-
SàXXet xaTâoTaatç. vEv9ev ôè oIxtoç àxXêToç
xat àQojita xoXX-q xaTaysttat t^ç (¡my/jç, èv
ëpayet ypôvcp àôpoav oôtwat peTaSoXijv xpa7-
pàrwv xat TÔyvjç xsptxÉTetav ôpwa^ç' xat Sv
àpTt ó twv ’09w[xavwv aÙTOxpàrwp ôtà xoXXïjç
stye Ttp.^ç, xat xpo9ùp.wç èxéveoe totç aôtoô
ëo’jXrjjiaat xat aiT^aatv, wate xàvtaç toù;
èv téXst xat aùroùç toùç BsÇtpto'jç, è£atai<p
xaTstX7jp.p.svo'jç ôsst, xpo9ùpwç ùxo'jpyoôvTaç
aÙTtp ôtateXstv, èxstvov, t^ôt] xaTaëeëXïjfiévov
àôpoùaïjç, xat p.ovovo’jyi axoôtx^ç Xùtttjç
7$7OVÔTa xapavàXwpa. Kat oùôéxw ôîjXov x^
aTTjoeTat TotaÙTt] twv xpa7p.atwv púprp ’Eç
tò xapôv 7ap, TéTtapaç pôvaç ^[ispaç xapà
Ttp BsCtpttp ôtaTpttpaç, xai Ttvaç twv è^rjvôpa-
xoôtap.évwv : loéxwv àveps'JVTpàpÆvoç xai èç
aÙTÔv psTaxaXeaàpevoç, èxtaTâatjç t^ç ^pépaç
xa6’ ^v è'peXXev àva£eô£at, èxtxaXotpâpevoç
éaoTÔv, çopàôïjv èxtTi'OsTat Ttp oyf^aTt. Kai,
xpoxép.<pavToç toô èv Te7Îva BsCtptoo péypt
twv xpoasTeiwv, èxstSsv ôè èxavaxâjitpavtoç,
stspoç Ilaaàç, tp Mo'jaTayàç ô'vopa, xatà
xpoata7{ia ôaatXtxôv, èç 0êaaaXovix7p, wç 7$
oí xXsiooç tpaatv, óxepóptov aotòv àxà7etat.
Kat tà pèv xspì tôv Xëéxov ootw xwç
a'jpSsÔTjxev. 'O ôè twv Sx'iSwv SooXtávo; xai
ó èv Ts7tva BeÇiptoç, où toooôtov xpovoitț
t^ç ô’jatijvoo MoXôaëiaç, àXXà pà.XXov ôst-
Xicf, p.7j xai twv xoXwvtxwv atpateuțiâtwv xept
tôv Soéxov o'jva'jXtaÔévtwv. oùx èx pqaTO'j
ywp7Îai[] '¡j èxeivot) xaTaaTpoyij, xsp.xooat xpôç
^p.àç 7pàppata xai OTpattwTaç, ttjv è’^watv
TWV èv T^ MoXÔa'JtOf IIoXwVWV èxtTà.TTOVTBÇ,
xai, st àvTtaTatsv, xaietv xai œovsùstv xsXsù-
ovtsç. ’AXX’ '^p.etç, tôv voôv t^ç èxtTa7^ç
auvtsvTîç xai tô àataTov xai èx prçaTOO jis-
TaôaXXôp.svov.Tijç 7vwjiijç twv ’06wp.avwv oùx
à7VoôvTsç, où p.éypt œôvo'j xai aùiatoç yw-
poùjiev, txxstç ôè xai xsÇoùç xspixoo toùç
azi, trăsnit, a fi aproape batjocura unei
adunături și a turbăcinnii scitice. Și de loc
nu se știe încă unde se va opri un astfel
de povârniș al lucrurilor, căci deocamdată,
petrecând numai patru zile la Vizir, și sco­
tocind pe unii dintre Șvezii cei prinși, și
chemându-i la el, când a venit ziua în care
trebuia să pornească, înfășurându-se tot, e
dus pe sus la carătă. Și, trimețându-1 Vi­
zirul din Tighinea pănă la suburbii, și
întorcându-se de acolo, alt Pașă, anume
Mustafa, îl duse, cum spun cei mai mulți,
după porunca împărătească, în surgun la
Salonic.
|
|
I
i
i
i
I
Și cele despre Șved cam așa s’au petre­
¡ cut. Ci Sultanul Sciților și Vizirul din Ti­
! ghinea, nu atât de grija nenorocitei Mol­
dove, ci mai mult de frică, mr cumva,
! adunându-se și oștile polone în jurul Șve-
dului, să nu se facă greu schimbarea lui,
trimet la noi scrisori și ostași, orânduind
scoaterea Polonilor din Moldova, și, de s’ar
I împotrivi, poruncind să-i batem și ucidem.
Iar noi, înțelegând rostul poruncii și știind
și nestatornicia și ușoara schimbare în gân­
dul Otomanilor, nu mergem pănăda uci­
dere și la vărsare de sânge, dar trimetem
călări și pedeștri la două mii, cu călăreții
scitici și otomani, și li dăm învățătură să

ôtaytXiouç, pera twv azaQ’zwv zai o&c:—
pavixwv ircrcéwv, éxrcéprcopev, zai rcapay-
7éXXopev aùroîç oùy ópóae ywp^aat, oùôè
çovip zat atjiatt zip è’^watv twv IloXœvwv
xatopQwaaaBat, àXXà, aTpaT7¡77Ípaat yptjoa-
pévouç, àvatpwtl èç zpfw à^aystv tò rcpo-
atatTÓpevov. Kat zz'A'ki] yàptç t<î> KpstTTOvf
avea vàp páyrjc zat 'póvwv oí IIoXwvo'., ùrcèp
Tàç Tpetç ytXtàSaç teXoùvTeç, toùto pèv àrcet-
Xaîç, toùto ôè ôrcoayéaeat, àyiÇovtat Tàç
7vwpaç zat òtaaxeòàvvuvtat. Kat ot pèv etç
IloXwviav Spxzszai <¡>yovto, ol ôè rcpoaeyw-
p/jaav Ttp BaatXsî SzuÔwv- órcóaot Ss aùtóy-
Ôoveç ^aav èz MoXôaôiaç, xaTaOévTeç Tà orcXa,
ùrcoxXivo'jat tòv aùyèva,. zat a’jyvvwp.^v al-
TOÙvTat rcap’ ^pwv, zai èrcttO7yàvo,JOt. 0eoù
Totvjv 'ptXavfJpmrcsoaapévou rcepi vjpàç zat rcepi
toùç S'wfpwç MoXSàëonç, toîç ts arcò arcXá.7-
yvwv òàzpootv èrctveve'jzoroç, árcr¡XXá77¡pev
órcwaoùv, tó 7e vùv èyov, t^ç twv BoXwvwv
èrcvjpetaç' etOs Ss zat rcavTàrcaatv àrcaXXa-
7SÌ7]pev! Ot 7ap, ùrcozùipavreç tw é!zóOr¡, ttjv
MoXòaotav zzi rcsptépyovTat, xat, t^ èzeivoo
TeôappTjzÔTsç ùrcepaorciaet, tpoyàç rcàXtv èrct-
CtQToùat rcapà twv SuaTijvwv otxYjTÓpwv.
Ttòv Ss rcpa7pàrwv èv ts t^ Te7Ìvq. xat
èvtaùBa, wç e’țp07jpev strcôvTsç, zopatvopévwv,
StaviaXaoç, ó ôaotXsùç üoXwviaç, ¿tp^ixtaXtoo
ùrcoôùç ay^pa, xai Tîjç Ilopepaviaç àrcàpaç
ttjv sù6ù Teyivaç sTsXXsTat, Ttp BaatXet t^ç
Sôsxiaç arceùôwv saoTÔv rcpoazoXX^aat, orcwç,
Tà zar’ aotoùç àvazotvœaâpevot, p'-à So'jXjj
zai auprcvotc^ zarà toù BaatXéwç At^oùaton
Stepsôtawat toùç ’OBwpavoùç, zai t^ èxetvwv
¿•jppayhț ávaxTT¡awvTat ttjv rijç. üoXwvtaç
BaatXetav. ’AXX’ èç MoXSaêiav èX6wv, xai
ooTw TSTapa7p.évotç èprceatbv toîç rcpà7paatv,
saorôv V¡p.tv àvazaXùrcret, zai 7pâppara èz-
rcéprce'. rt«> ts SouXràvqi zai rtp rcapaS'Jvâarț],
zip siç Tà w§s ày $tv aÙTOÙ p.T(vùwv, zai zip
Stà t^ç ¿Bwpaviz^ç aoppaytaç èç tt¡v Ho-
Xwvtav árcozatáotaatv -OTvtüjp.svoç. 3AXX’ ó
twv SzoBwv ïouXràvoç, ^Stj. èç rcpoyavèç èy-
6oç zatà toù ÏSszo'j ÿwpijaaç, zai ttjv èzetvou
zaTaaTpoyijv p.7jyavwp.evoç, Sapsœç fépet zip
àyt^tv toù XtavtaXaoo, zat, SeStwç pi] rcapa-
Tpétpfi Tà pera. yeîpaç, zai èç ztvSovov aÙTÔv
èpÊàXTj, xotvwoâpevoç tô rcpà7pa Ttp sv Te-
-7 iva BeÇtpttp, èzrcéprcooatv aÙTtza toùç arca-
ëoVTCfç tôv SravíaXaov èç zip rcapà Ttp ’Eù- .
£stvtp MrctaXo7póSav, rcapà twv’06wp.avwv
’Azxspptàv- zaXstTat. ^AXX’ ^p.etç,' etX^fOTeç
■Tà toùtwv 7pàp.p.aTa, : zat ours otzatov, oot’
àaçaXsç •^oàpÆVot yptcTtavôv BaatXsa èç
.503
> nu meargă de-a dreptul, nici să îndepli­
¡ nească scoaterea Polonilor cu omor și văr­
' sare de sânge, ci, folosindu-se de strata­
j geme, să aducă în fapt ce li s’a poruncit.
i Și har mult celui Atotputernic, căci, fără
| luptă și ucideri, Polonii, în număr de peste
trei mii, și priu amenințări, și prin făgă­
i duieli, se împart în cugete și se împrăștie.
Și unii merg cu fuga în Polonia, iar alții
j s’au supus împăratului Seiților; iar câți
erau băștinași din Moldova, puind jos ar­
i mele, își pleacă grumazul și cer iertare de
la noi, și o și capătă. Deci, Dumnezeu mi-
1 lostivindu-se de noi și de nenorociți! Mol­
doveni, și înduplecându-Se de lacrimile din
inimă, am scăpat întru câtva, deocamdată,
de batjocura Polonilor, — de-ain scăpa și
cu totul! Căci unii, ce s’au supus Scitului,
cutreieră încă Moldova, și, sprijinindu-se
în ocrotirea lui, cer iarăș hrană de la ne-
norociții locuitori.
i
j
| Iar, pe când lucrurile la Tighinea și aici,
j cum am spus chiar acuma,, erau învălu-
rate, Stanislas, regele Poloniei, îmbrăcând
chip de ofițer și pornind din Pomerania,
se trimete drept spre Tighinea, grăbindu-se
! a se uni cu regele Suediei, pentru ea, puind
împreună ale_ lor, cu o singură voință și
într’un singur spirit, să ațâțe împotriva
regelui August pe Otomani și prin alianța
lor să capete regatul Poloniei. Dar, viind
în Moldova și căzând în mijlocul lucrurilor
astfel tulburate, se vădește pe sine față de
noi, și trimete scrisori Sultanului și Vizi­
rului, vestindu-li sosirea într’acoacc și ru-
gându-se de așezarea din nou în Polonia
j cu alianță otomană. Dar Sultanului Seiților,
ajungând acuma la ură fățișă împotriva
; Șvedului, și meșteșugind.căderea lui, îi vine
greu sosirea lui Stanislas, și, temând 11-se
sa nu prefacă lucrurile acum câștigate și
,-ă-l bage în primejdie, împărtășind lucrul
j Vizirului din Tighinea, ei trimet îndată oa­
meni cari să-l ducă pe Stanislas la Bialo-
' grodul de lângă Pontul Euxin (Cetatea-
¡ Albă), care se zice de Otomani Achermanul.
Dar noi, luând scrisorile lor, și socotind
că nu e nici drept, nici sigur ca un rege
creștin să fie trimes în surgun, și poate să
cadă și la mai mare primejdie, cu zăbăvi
504
ózs-.opíav èxzépzpat, xat psíCovi Xiv-
Súvip zapaëaXstv, àvaëoXaîç rptëopev tòv ypó-,
vav xat tò zapà toù BaatXéwç éx8syó;ie0a
zpóaTaypa, tt¡v Suvarijv ev tì<> pera^ó tptXo-
ypoaôvTjv èzàiixvópsvo: tw BaatXet SraviaXacp,
xat îtàaav Ttpàjv àzovéfiovTsç, oóz àp.sXoôvTeç
5è xat twv zspi tïjv çpnXazT)V auToô.
,’AXX’ èxeivoç, aux èQéXwv èzt zXetov Xav-
Sávetv, àvazsiaat 7]|J.àç zsipàTai, ozwç,
èp.zoëwv 7ev0J.evöt, ?'>7ywpi)aw[j.sv xaraOevra
tò xpoawzsìav àvaX7)pó£ai èatiTÒv IloXwviaç
BaatXéa, zat aavayeìpat toôç óz' auTÒv IIo-
Xwvoôç. 'Slç oàv èfxeipevov ópwp.sv, zpwTOV
pèv éxXutap/peai S'iawz^aat zetpwp.e6a- àXXà
jn¡ zaOtrptévTt, àxpoxaXôzTwç àxoxpivóp.eOa
t?jv aoToo yavépwatv xat perà ëaatXtx^ç n-
|i7)ç àvaaTpo'pìjv zat zpóoòov t^ç.toô ^¡iSTépoa
aÔToxpâTopoç 7vwpr/)ç TjprJJaöat, oots vju.tv
s£òv etvat xpoapxáCetv a póvip xpooTjXet St-
8óvai Ttì> BaaiXeì zat et ti zapayapá^atjiev,
zat twv ¡17¡ éióvTwv zaTaToXfiTjaatpev, èç
xpoôzTOv xtvS'jvov fyiàç èpëaXoujiev è'vQev
Te tSicf p,èv à7tovép.etv ’^fiaç aÓT<¡> T7)v è?tt-
êâXXooaav Ttprjv, xat -poO'jpeîaOat rijv zpetT-
Tova ç>opàv twv xa.T’ auTÒv zpa7pà.TWv, xotvjj
8è zat ÔTjjioata è’ç 7e tô xapôv ^xtara ôt>-
vaaQa.t èç tò zpôaw ywpeîv, àXX’ Ivtôç anveip-
7sabat twv 9pt7Xtwv, axep atkoç îtspi aÒTÒv
tô 7e vôv è'yov èxétaTO, . XaOsîv èëeXijoaç
(isypt xatpoô xat xpóóat tôv ëaatXtzôv ya-
paXT^pa. Et 7àp xpoôeÔTjXwxwç etig Tip ^peTéptp
BaatXet tt¡v à^t^tv, St’ èztTa7^ç èxetvoo, péypt
twv T7)ç MoXôaôtaç optwv xpo^XOojisv àv à-
xavT^aovTeç autcp, xat ¡leTà xoXX^ç xopxetaç
xpoxép.tpovTeç. TotoÔTOtç àpa X070tç tt)v aù-
toô 7vwpïjV èzpaXàaaovTsç, xat Tà èv zaa^)
îtoXtTetcy sôvet zpaToôvTa vôjitpa zpoïa-
yô[ie6a, xai toîç àzô t^ç iaToptaç zapa8et7-
¡iaat toôç X070’jç zpaTÓvopev. Oó5è 7àp Tip
BpeTravwv BaatXet, <p, et xaXwç pepvy’peöa,
'Ptyàpôoç ovopa, psrà tt)v èç Tïjv a7tav
zoXtv èxaTpïTetav, Stà tt)ç ’Aooatpiaç Xa-
Ôpatwç èç Tà otzot èzavazàpztovTt, àxœXota
Tjv Tà t^ç zopetaç' odts Ttp aoTOXpaTopt Tep-
p.avwv KapoXip, wç otpat, t<¡> îtépimp, èv
etpTjvTjç zatptp, ot> peîà ëaatXtXTjç zapaaxea^ç,
àXX’ èv óSítoo ay^paTt, èç BéX7tov Stà t^ç
l'aXXtaç etaëàXXovTt, eozopa 7¿7ove tà ttjç
Staëàaewç. 'TzevSiSwat 8v¡ toîç ^peTépotç Xo-
70tç xat ’^pepet èv ’laattp Sôo zpôç Tàç et-
xoatv ^pépaç, psypt? otoo, t^ç xaTeyoôa7]ç
Tapay^ç ôzwaoôv zeza'jpév^ç, ó tt)ç Tr^ívac
BeÇtproç Stà ëaatXtx^ç àSstaç aùrôv peîazép-
.xsTat. Kat zoXXàç pèv ^piv àvaywpwv opo-
trecem vremea, și primim poruncă de la
împărat, arătând între acestea prietenie
regelui Stanislas, și dându-i toată cinstea,
ci fără a uită și cele pentru paza lui.
Dar el, ne-voind mai mult timp a se
ascunde, se încearcă a ne înduplecă pentru
ca, nepuindu-i piedecă, să-i îngăduim ca,
dând jos masca, să se declare regele
Poloniei și să strângă pe Polonii de supt
el. Când deci îl vedem că stăruie, întâiu
încercăm să-1 îndepărtăm de acest gând
prin rugăciuni ; dar, neînduplecându-se, îi
răspundem fără încunjur că vădirea lui și
întoarcerea cu cinste regală și înaintarea
atârnă de părerea autocratului nostru și
nu ni e îngăduit nouă a smulge cele ce
cuvine a se da numai împăratului; și, de
am călcă pe alături puțin și am cuteză
cevă din lucrurile ce nu ni se cad, ne arun­
căm în primejdie vădită; deci în particular
îi dăm cinstea cuvenită și dorim un mers
mai bun al lucrurilor sale, iar în public
și înaintea lumii deocamdată nu putem de
loe să mergem mai departe, ci să ne în­
chidem înlăuntrul zidurilor pe care însuș
le-a ridicat în această clipă în jurul său,
voind să se ție tăinuit deocamdată și să
se ascundă caracterul său regal. Căci, dacă
ar fi vădit d’inainte împăratului nostru so­
sirea, din porunca aceluia am fi ieșit pănă
la hotarele Moldovei spre a-1 întâmpină,
petreeându-1 și cu multă pompă. Cu astfel
de cuvinte îndulcindu-i părerea, îi aducem
înainte și datinole în putere în orice Stat
și la orice popor, și ni întărim argumentele
și cu pilde din istorie. Căci nici regelui
Britanilor (Angliei), pe care, dacă ni adu­
cem bine aminte, îl chemă Ricard, după
expediția sa la Sfânta Cetate întorcându-se
pe ascuns acasă prin Austria, nu i-a fost
fără piedecădrumul; ilici împăratului Ger­
manilor Carol, cum cred: al cincilea, căruia,
în vreme de pace, nu cu alaiu împărătesc,
ci în haină de drumeț, intrând în Belgia
prin Galia (Franța), nu i-a fost ușoară
trecerea. Deci se supune argumentelor noas­
tre și stă liniștit în Iași douăzeci și două
de zile, pănă ce, tulburarea ce domniă po-
tolindu-se întru câtvă, Vizirul Tighinei
trimete să-1 aducă, după voia împărătească.
Și, plecând, ni face multe mulțămiri din

Aove; S:à OTÔjj.aToç yaptTac’șl ô’àvTt'j6o77oi
7¡ zapóla 7Xwaațj, Tjgeîç jxévot 7e tò Ssov
oó zapaXtzôvTsç, àXX’ szzszXïjpwzÔTeç zatà
tò kjywpoöv tà zpôç aòtòv zaÓTjZOvta! ’Ava- !
tt0é<AîOa tà zaô’ iqgâç rțj 08ta Ilpovoia, sap’ |
ijc TjptTjVtat a? te àpyat zai ai zpóoóot zai I
twv zpayp-attüv àzoêàiïtç. vEppwao. ! Fii sănătos!
1713, 4»e6poöaptot> 20.
(Legrand, 0. c., IV, pp. 85-93, n° 59.)
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre împăcarea cu
Apusenii la Ierusalim, pregătiri războinice turcești, legăturile cu Brâncoveanu, 20
trecerea regelui Stanislas prin Moldova și un telescop.
’EztaToXîj NtzoXào’j Maupozopòàzou zpôç
XpùaavOov, zapi TTjç 7sv7jaop.év7]ç p.stà twv
S'Jttzwv StaXXa7^ç, zapaóójwv ttvwv yeiovó-
twv, Stata7wv zepl èzatpateiaç, sept t^ç zpôç
aòtòv eôvotaç toô ^Yegôvoç Baaaapàêa, t^ç
Xr($ewç toù àzootaXévtoç TTjXecjzoztot) z. t. X.
1713, 4>sëpooapio'j 26.
Aeógsvot too zavtoSovápo'j 0eoù và tt¡v
ôtayjXàttYj slç tôv ¿7twtatov zarptapytzòv
zat àzootoXtzôv aôt^ç Gpovov sv etpTjvțj zat
àôtaastattp 0715 ta, pstà (xazpoêtôtïjtoç, zat và
ttjv â&waț) và StaitspâaȚj tô atà.Stov t^ç à-
7taç zat p.S7àX7jç teanapaxoot^ç p.s 07tstav
zat eôô’jpiav, và zpowjvTjaig zat tà zocgo-
awt/jpta zá0r¿ zat và eoptâaț] p.età Xagzpô-
t/jtoç zat và zav7j7'jpt<37j p.età çatôpôttjtoç
tô a7tov Ilàaya zat sçstoç zat etç ypôvû'jç
zap.zôXXo'jç.
Tô tepœtatov 7pàp.jJta t^ç Tpetépaç Maza-
ptôtïjtoç èXàòopev,- zat ùzèp rijç a7a0^ç ttjç
zat zoX'jzûOtJto’j U7tetaç tôv 0eôv èôo^àaagev.
’EôéyOTjgev jiet’ eôXaëetaç zat tàç tepàç aô-
ttjç eôyàç, zat ôzepe'iyaptatoôp.ev aôrçj. vEy-
vwptsv xat tà ècpe^ç 7paçôp.eva.
EtSojùv zat rà àzô 'kpo’jaaXïjp. 7pàp.p.ara
zat toùç aToyaegoùç t^ç Tp.etépaç Xeëao-
ptôfrçtoç Stà và 7âyțj StaXXa77j petà twv
Sottxwv. K.a’t tSoù ózoù zatà tòv óptap-óv
ttjç EYpâtpajiev ôepjià zpôç tôv zpéoSov zat
6éXet OToyaoô^ 'Tpetépa MaxaptôtTjç tô
7pá¡ip.a p.aç’ zat, xaôwç tô eupet S0X070V
àzpa r/jç aùveatç zat xaôwç zpoatà^et, ô=Xet
7svr¡ xat t¡ s7yetpta!ç toù 7pap.p.atoç xat
èztp.éXeta rijç eùoSwoewç t^ç azozouptévr^ç
sipTjVïjç, à7zaXà zai, T^eùpovteç tô ozooXov
tTjç 7vw[i7jç twv ô'jttzàiv, ovteç zat aôtot ot
Franeiei, protectoare a Bisericii latine din Ierusalim.
58183. Vol. XIV.
505
gură, iar, dacă inima-i vorbià altfel ca
limba, rămâie-ni nouă că nu ni-ain părăsit
datoria, ci am împlinit după putință cele
cuvenite față de dânsul! Lăsăm ale noastre
dumnezeieștii Pronii, de care atârnă stăpâ­
nirile și înaintările și isprăvile lucrurilor.
j
1713, Fevruarie în 20.
DX.
1713,
Fermar.
j Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
! Hrisant, despre împăcarea ce se va face cu
; Apusenii, unele lucruri neașteptate ces’au
întâmplat, poruncile pentru expediție, des­
pre bunăvoința față de el a lui Basarab-
Vodă, primirea telescopului trimes, ș. a.
1713, Fevruarie în 26.
Rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să te păzească în prea-sfințitul patriarhi-
cescul și apostolicescul Scaun al Tău în pace
și netulburată sănătate întru mulți ani și
să te învrednicească a petrece sorocul sfân­
tului și marelui post cu sănătate și voie
bună, ca să te închini și patimilor mân­
tuitoare ale lumii și să serbezi cu strălucire
și să prăznuiești cu mulțămire sfintele
Paști și în anul acesta și în ani cât de mulți.
Preasfințita scrisoare a Fericirii Tale
am primit-o și am prea-mărit pe Dumnezeu
pentru sănătatea ta cea bună și mult do­
rită. Am primit cu evlavie și sfintele Tale
rugăciuni, și-Ți prea-mulțămim. Am cu­
noscut și cele scrise pe rând.
Am văzut și scrisorile de la Ierusalim
și gândurile Reverenței Tale ca să se facă
pace cu Apusenii. Și iată că după po­
runca Ta am scris călduros ambasadorului,
și vei străbate Fericirea Ta scrisoarea
noastră; și, după cum va găsi cu cale
înalta Ta înțelepciune și după cum vei
orândui, se va face și predarea scrisorii și
grija îndrumării păcii plănuite, de și, cu­
noscând felul prefăcut al cugetului Apuse­
nilor, fiind la mijloc și oamenii aceia chiar
cari au ca mijloc de câștig această dihonie,
îndreptarea ni se pare foarte grea.
Ö4
506
ávOpwzót sv Ttp [letamò ôzoô ë/ouai zoptapòv '
TTjv TotaÓTTjv Stáataatv, t¡ xaTÔp0waiç pàç
çatvs.Tcti: zoXXà ôôaxoXoç.
,'OpiCsi ’q Tperspa Maxaptonjç oțt rà sv j
T<p zapóvT' '/póvip fsyovora sîvat zapàôo^a^
xat ¿Xíyot auôvsç Totaura ^spouaiv stç tq
péaov, xat àX7)0<î>ç outwç ëyer jióvov ó za-
vàyaOoç 0sôç và Țsp-ț) rà tîXtj stç xaXov.
Aèv àpip’ôàXXopsv ôrt ó sôvevsararoç ^¡is-
tspoç àpycov xaztxeyav’àç xoptrCvj ATjpTjtpà-
X7jç ’louXiavôç, si tt àÊtôXoyov yjOsXs túyj¡,
tq àvaxotvot xat t^ 'Tjisrspof SeôaaptQtTjrt,
xat ôtà toôto Ssv ëapôyopev ttjv a7tav ttjç
àxorjv pè TaoroXoȚtav. Aèy XavSàvst, xa6ô>ç
Xo7táCop.sv, ttjv 'Tperspav Maxaptôt^ta xai ó
spyopôç toô vsoo [lO'jaaytpTj1. IIoXXtjv svóy-
Xtjoiv szpo^sv/jasv ^pîv xat ó toótgq èpyo-
pôç,— ôo£aapévov. opwç và etvat tô zavàftov
ôvopa toô 0eoô,.ôzoô eoôôxTjàs xal tôv sotj-
xwaav Tayswç àzô èôw, xat àz^X6ev etç
Mzsvôépt.
"Ort ôè rà t^ç sxsrparetaç ÉTOtp-âCovrat
pè ôovaTTjv sztjiéXstav, oorcoç ëyst, xat zpôç
.7jX0ov àXXezàXXïjXot zpoarayat- povov
ó zavàYaôoç 0eôç, ôtà twv tspwv eôywv r^ç
'T(ietspaç SsëaaptÔTTjToç, và pàç óo^S/jO^ và
àzavTwpev stç rà xa07jpeptvà ëàpTj, ort ôô-
vajitç zXsov ôsv ipstve' povov xparatà raô
'r<ptarq'j yetp và pàç svtoyôa;], xai và sô-
ôoxtjctT và àzavTÎsifj auôiç r¡ eoxrata yaXTjvr.
nPôç roôrotç ôpiCst 7) 'Tperépa MaxaptôtTjç
ort ô èxXap.zp<ÔTaTOçBaaaapàëa-Bôôaç, ó àya-
ztjtôç -^pwv zaTTjp, íyet àXTjOivTjvàvàzTjv zpôç
•ijpàç' stç tò ôzotov xàpiav àp/ptôoXtav ôsv
èyopsv, szsiôt] xat ^p.etç <pspóp.s0a zpôç ttjv
• ExXap.zpÓT7]ráro,j pè slXtxptv^ ’Aïxtjv àyàzTjv
xat sôXàëetav ôpwç zapxxaXoôpev và pij
Xstzifl xai fj Tp.srépa MaxaptÔTTjç xat stç tô
s^ç và tqv ava0spp.atvț] và awÇsrat tj ays-
atç ttjç psTa^ô ^pwv tptXtaç pôvtpoç xat và
ao^âvț] Tjpspq: Tțj ^pépof..
’EXàêopev xat tò TTjXsaxóztov xat sòya-
ptqtoôp.sv rțj ‘Tp-srspcf Maxaptór^Tf ^psîç za-
paxaXoôpsv. và è'ywpsv zavrote tàç tspàç
Vr/àç r^ç Tpsrspaç SsëaaptôtTjtûç, atttvéç
stat zap’ fjptv tô rtp.twtarov xat ttp-aXtpsa-
rarov.zavrôç zpa7p.atoç.
riapaxaXoôp.sv ri]V Tp.stspav MaxaptôtTjta
và ëywp.ev xat záXtv aoyvà tô tspwtatov
aôr^ç 7pàp.p.a stç ô^Xœatv t^ç àyaO^ç xai
èyet^ç ôytstaç tTjç- ot ôè ypovot r^ç ci’p.stspaç
Mazaptot/jtoç stTjaav 0só0ev zàp.zoXXot xai
» Stanislas Lesczyñski. V. n-1 precedent și cronica italiană' a lui Àmira.
;
Spui Fericirea Ta ca lucrurile întâm­
plate în vremea de acum sunt neașteptate
și puține veacuri aduc înainte astfel de
fapte, și adevărat așa este; numai prea-
bnnul Dumnezeu să le ducă la bun sfârșit.
Nu ne îndoim că prea-nobilul boier al
nostru capuchehaie, dumnealui Dimitrachi
lulianò, dacă se va întâmplă cevă vrednic
de pomenire, Ți-1 va face cunoscut și Re­
verenței Tale, și de aceia nu împovărăm
sfințitu-Ți auz cu vorbe degeaba. Nu-Ți
scapă din vedere, cum credem, Fericirii
Tale și venirea noului musafir. Multă su­
părare ni-a adus nouă'și venirea lui; ci
să fie slăvit numele prea-sfânt al lui Dum­
nezeu, care a binevoit și Fa scos răpede
de aici, și a plecat la Bender..
Că pregătirile pentru expediție se fac
cu câtă grijă se poate, așa e, și ni-au venit
și nouă porunci, una după alta; numai
prea-bunul Dumnezeu, prin sfintele rugă­
ciuni ale Reverenței Tale, să ne aj ute a
întâmpină greutățile zilnice, căci putere
n’a mai rămas; numai mâna tare a celui
Prea-înalt să ne înzdrăvenească, și să bine-
voiască să ni vie din nou seninul cel dorit.
Pe lângă aceasta spui Fericirea Ta că
prea-luminatul Basarab-Vodă, părintele
nostru iubit, are cu adevărat iubire către
noi; de care lucru n’avem nicio îndoială,
de oare, ce și noi purtăm Luminăției Sale
flască iubire adevărată și evlavie;., ci ne
rugăm să nu lipsească și Fericirea Ta chiar
și de acum înainte ca să-1 încălzești pen­
tru a se păstră starea prieteniei dintre noi
statornică și a crește din zi în zi..
Am primit și telescopul, și-Ți mulțămim
Fericirii Tale; noi ne rugăm să avem tot­
deauna sfintele rugăciuni ale Reverenței
Tale, care sunt pentru noi ce e mai cinstit
și mai scump în orice lucru.
Rugăm pe Fericirea Ta să avem și
iarăș, des, prea-sfințita-Ți scrisoare, pentru
vădirea bunei și doritei Tale sănătăți; iar
anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu

rcavs•>T■J/stç• xat at aytat aÙT^ç sò/at P-s$’
^œv. ~ ¡
,a|t/, <&sQpo'japto'> xç\
Ttjç Tjietspa? MaxapiÔTTjTOç utôç èv Xptartp
xat oXwç siç robç ôptajAoôç.
’lœ. NtxôXaoç ILsôôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 106-8, n» 38.)
DXL
Chirii, Patriarhul de Constantinopol, către Hrisant Notara, despre legăturile
sale cu capuchehaialele românești.
’Erc'.aroXïj rcpôç tòv Harptapy^v 'kpouoa-
Mjp. Xpóoavóov irept pàj àrcavT^a’wç aùroô
ts xal toö ^epôvoç MoXSaajiaç.
- KoptXXoç, èXéip 0£oô àpyterciaxorcoç Kwv-
aTavrtvomrôXercç,Nsaç 'PœpajÇjZai o'txoopev'.znç
Harptapy/jç.
Maxaptœrars, àytWTaTS xat ooymars rcàv-
Twv Harptapya t^ç àytaç rcôXewç 'IspouaaXàju.
xat rcàarjç IlaXatarivTjç, xópts xópts XpóaavOe,
èv 'Ay tip Iïvsôp.art àyarcvjTé xat rceptrcôOr/Tê
àSsXys xat O’jXXsvroupvs t^ç ijpwv Merptô-
njroç; Tïjv Tpstspav MaxaptÔTTjra àSeX-pzwç
rceptrcT’JoaôpeSa, xat sôvoïxàç sx p.éaïjç xap-
ôiaç rcpoaayopeóopev, á)v ôtatpXàrtot ó â^toç
0sôç oytaivouaav■ xat eùrnzoôaav perà pa-
xpoëtôrzjraç. Xnxvôç épeooXáÓ7¡ae xpôvoç à^’
m rcspi sîttaroXijv ôpsTspav Ssv svsyetptafh,-
p.sv, xai àrcopoôpev tô aïttov, ps oXov órcoò
■^pstç xat àXXoTS rcpôrepov èypàtpapsv, xat
psTÉrcstTa, paXtara Stà roô KupirC'/j Tecop-
yáx7¡ XXo'jrÇtàpTj toô ¿xXaprcporáTot) AòQévtóo
MoXooôXaytaç, rcpôç ov èôwxapsv srctoToXàç
txavàç sv évi rcXotxw rcsptsyop.svaç èrctypa-
ÿopsvcp rcpôç rôv ’ASptavoorcôXsœç, ptav t^ç
Saje Maxaptór/¡ro;, áXXojv toô aÓToñ ’Aôpta-
vo'jrcôXewç, xal aXXaç rcpôç ts rôv sv àpyooat
xarcooxs^aïàv xopirÇa] ATjp7¡Tpáxr;v
*looXtavóv,
xai rcpôç roôç àp/ovtaç xarconxsyataêsç roô
èxXaprcporâtoo AdOsvtoo Oè'npoôXayiaç, tôv
ts XarC^ xôp KwvatavTtvov, xai tôv xopirÇ/j
ÛTjpTjtpàaxov BXaorov, xai rcpôç tôv ^psrspov
xarco'jxayatàv. ’Extôç ôs toô rcXotxoo sxst-
voo, èSœxapev Tcp auro» XXoorCtâppȚi srspaç
Sôo èrctaToXàç sXs'JÔèpaç, piav rcpôç tôv àvw-
répto èxXaprcpÔTarov AÔÔévttjV MoXôoôXa’/taç,
xai aXXijV rcpôç tòv aôrâSsX'pov t^ç ’ExXap-
rcpôtTQTÔç ron, rôv Msyav-ApaȚO'jpâvov rcXrp-
àrcô roô Ypâpparoç ¿rcoô pàç srceptps ri¡v
rcpoyQèç ó TjpsrspoçxarcT) xsyatàç, rcapaxtvGw-
raç rpôzov ttvà và ypà^wpsv rcpôç ttjv so-
ysvstav rot>, órcoXapóávopsv và stvat tawç aj
507
■ câț de mulți și pe deplin fericiți; și sfin-
tele-Ți rugăciuni cu noi. -■
i 1713, Fevruar îu 26.-
Al Fericirii Tale fiu întru, Hristos și
j cu totul la poruncă:
I Io Nicolae Voevod.
1713,
10 Mart.
Scrisoare către Patriarhul de Ierusalim
Hrisant pentru neîntâlnirea lui și a Dom­
nului Moldovei (sic).
'Chirii, cu mila lúi Dumnezeu Patriarh
al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și
Patriarh ecumenic.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte între toți Patriarh al sfintei cetăți
Ierusalimului și a toată Palestina, ?chirie
chir Hrisant, întru Duhul Sfânt iubite și
prea-dorite frate și coliturghisitor al Sme­
reniei Noastre, îmbrățișăm frățește pe Fe­
ricirea Ta, și cu bunăvoință din adâncul
inimii ne îndreptăm către Tine, pe care
să te păzească Sfântul Dumnezeu sănătos
și fericit întru mulți ani. A trecut multă
vreme de când n’am primit scrisoarea Ta,
și nu știm pricina, cu toate că noi și altă
dată am mai scris, și pe urmă, mai ales
prin dumnealui lordachi Slugerul prea­
luminatului Domn al Ungrovlahiei, către
care am dat scrisori destule, cuprinse în­
tr’un plic adresat către al Adrianopolei,
una a Fericirii Tale; alta a Mitropolitului
însuș al Adrianopolei, și alta către boierul
capuchehaie dumnealui Dimitrachi Juliano
și către boierii eapuchehaiele âi prea-lu-
minatnlui Domn al Ungrovlahiei, Hagi
chir Constantin și dumnealui Dumitrașcu
Vlastò, și către capuehehaiaua noastră. Ci,
afară de plicul acela, am dat acelui Singer
alte două scrisori deschise, una către cel
de mai sus prea-luminat Domn al Moldo­
vei și alta către fratele Luminăției Sale,
Marele-Dragoman; decât din scrisoarea care
ni-a scris-o alaltăieri capuehehaiaua noas­
tră, îndemnându-ne în vre-un chip să
scriem Domniei Sale, bănuim că poate că
s’a supărat Slăvirea Sa, precum și despre
Fericirea Ta am auzit că ai răspuns Slă­
virii Tale îndreptățindu-Te pentru aceasta,
508
’Evôoîônjç tou ëapuxàpStoç, xaOwç xai xept
ttjç MaxapiônjTÔç aou 7¡xoúaa¡iív và àxoxpt-
Oïjç xpôç ri¡v auroù èvôo£ÔT7)Ta StzatoXo7OU-
p.év7¡v êvezev toutou wç «patveTat, oti ôèv è'ytvs
zaXwç toôto oxou èz p-épouç p.aç’ tô oxoîov
otl etvat bxûvotaç èxta'paXoéaTjç onoXr^ew;
7évv7¡p.a [lapropet twv xpavp.àTwv àX^Oeta,
èxetÔT] ^p.eîç, ôç àvwTépw èç07jp.ev eixovreç,
xai xpórepov e^páipajiev xoXXàxtç xpôç t^v
aÔTOô ’Ev3o|ÔT7]Ta, xat p.eTéxetra Stà toô et-
p7¡p.évo’j SXoDTCtáp-q, xat xàXtv, xaTÓxtv xpô
•íjjiepwv ¿Xt^wv Stà yetpôç toô àôeX'poô toô
àvwïépw xaxTjXeyaïà XarC^ xôp KwvaTavTtvou.
"O6ev xat, p.7) àveyópevot và èxtyopTtÇwvTat
àvatTtoiç Tà atTta twv TOtoÔTwv xaparpoxwv
elç èXôfOü p.aç, xapazaXoôp.ev và xáp.Tj r¡
MaxaptÔTVjç aou zàv etç toôto àtptXoxponoxov
xptatv, àv tawç xat etvat toô SéovTOç èrC^
ebzôXœç xat àvextaxixTwç và atTtœpteôa St’
àXXa Te xoXXá, xat ptàXtaTa etç ttjv twv
Ypap-jiaTwv óxóOeatv' xept wv 7jp.etç, ytvwa-
xovtsç tôv éaoTÔv p.aç, aup.xepatvopev àvap,-
tptXoywç, 7] OTt SéXwvTaç òpeóyeTat Tà TOtaôta
èv zotXtatç ’Ev8o$ÔT7jç too, p.è oXov oxoô
è'Xaêev Tà oca ?pàp.p.aTa toô èoTetXajiev, 7¡
ó 7pap.p.aToxop.toTTjÇ èxetvoç và etvat t^ç à-
Taètaç ó atTtoç, ôattç XoftàCop-ev và etvat
àzóp.7j aÔToôt, xat àç èpWTTjô^ xept toôtou,
Stà và àp6^ èx pèaou xàaa óxóvota atpaXe-
pà. 11 ôè MaxaptÔTTjÇ Zou, àSeXyè èv XptaTtp
èpaop-twTaTe, waàv oxoô àôtaràxTwç èxXï]po-
tpopTj6t]ç Tïjv Tjperépav xept tt¡v MaxaptÓTTjTá
□ou àSeX^tzïjv xat éôvotX7]v ayéatv xat veôatv
èz xoXXwv xai àvavTtpp^Twv Texp.7¡píwv, àç
ji7]v StaXetx-}], xapaxaXoôp.ev, và p.’/¡vó^, Stà
7pap.p.áTwv auyvwv, TÓaov rr¡v a7a07jv xat
èxépaaTov Tjptv t>7tetav ttjç, . oaov xat rijv
$e$tàv ebôSwatv xat xpoywpTjatv twv aoï^ç
üxoOéaewç, xept wv wç oixetot éxopàpT’jpeç
Tțj àXTjôetcf çppovTtCop.ev. Tà Sè îttj aÔT^ç
ytXoTtp.7 0et7¡ xapà ©eoô yapoxotà xat p.a-
xpoota.
(a(pt7', MapTtob t',
-j- 'O KœvsTavTtvobxôXewç, v/j; Tp.eTépaç
MazaptônjToç èv Xptanp a7aX7jTÔç àSeX'poç.
(Bibl. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gcdeon.)
cum se pare că n’a fost frumos din partea
mea; caxe lucru ca este produsul unei bă­
nuieli și socotinți greșite mărturisește ade­
vărul lucrurilor, de oare ce noi, cum am
apucat și mai sus a spune, și înainte am
scris adesea Slăvirii Sale și pe urmă, prin
acel Sluger, și iară^, precum cu câtevă
zile înainte cu mijlocul fratelui acelui
capuchehaie, Hagi chir Constantin. Deci,
nesuferind să ni se puie în sarcină fără
dreptate pricinile unor astfel de călcări
în sama noastră, ne rugăm ca Fericirea
Ta să faci și în aceasta o judecată nepăr-
tenitoare, dacă poate e cuviincios încă a
fi învinovățit ușuratec și fără cercetare,
pentru altele multe și mai ales în afa­
cerea scrisorilor, pentru care noi, cunoscân-
du-ni pe noi înșine, tragem încheiarea, ori
că voind poftește Slăvirea Sa astfel de
lucruri în pântece, cu toate că a primit
câte scrisori i-am trimes, ori că acel adu­
cător este pricina neo rânduielii, care credem
să fie încă acolo, și să se întrebe despre
aceasta, pentru a se ridică de la mijloc
toată bănuiala greșită. Iar Fericirea Ta,
frate întru Hristos prea-dorite, ca unul ce
ai fost înștiințat neîndoielnic despre aple­
carea și îndemnarea noastră frățească și
binevoitoare către Fericirea Ta, din multe
și nătăgăduite dovezi, să nu lipsești, Te
rugăm, să ni dai veste prin scrisori dese,
atât de buna și noua dorita sănătate a Ta,
cât și de buna călătorie și înaintarea aface­
rii Tale, pentru cari ca marturi de aproape
cu adevărat ne îngrijim. Iar anii Tăi să
se dăruiască de la Dumnezeu aducători de
haruri și îndelungați.
1713, Martie în 10.
-¡- Al Constantinopolei, frate iubit întru
Hristos ăl Fericirii Tale.

Dxn.
Elena Cantacuzino către Hrisant Patriarh de Ierusalim, despre dreptul ei
de a trece pe la Patriarhie.
1'papjj.a 'EXévrjç KavTazo'jCTjv^ç zpôç Xpú-
aavOov, IlarptápyTjv 'lepoaoXópwv.
1713, Maptto’j 12.
IIoXüTpôzœç ó Kùptoç ^OéXvjOS và p.è zat-
Seocrț] Stà Tàç àv.apttaç poo, paxapiwTare
Séazora, zal àXXoTS pèv àXXa Setvà zai o<sô5pa
X’jæ/jpà pè ÈKïjZoXoôOïjGav, zaOtbç Sèv rip
XavOàvO'wv,. wäre ainà Taôrà poo rà azXàf-
yva ztxpwç è^szévrtaav xai xarsazapa^av,
xai ^piSav^ pè zatéatTjaav, zat ysyova Xôzyjç
à£ia zpôç toùç èziarapÉvo'jç Tàç zavSsivo'jç
poo ZEp'.oràas'.ç. Twpa Sè aXXïj rtç véa X'J-
ZT|pà zeptaraatç pè oovéÔT), àxoôaaca zwç
vj Tperépa Maxapîônjç êëaXe axozôv và a^a-
Xîoiq T7jV zóprav ôzoô stvat stç tô az^rt roô
paxaptroo àSeXyoû poo, àzô tt¡v ózotav xà-
zoTs sțw, Soar'jyijç, yvjpaXsa xat àSôvaroç
SoôXij ao’j, ôtazspw, pl¡ Sovapévi) zavTsXtôç
và zsptépywpat àXXoÔsv.
Tò Xotzov, toôto ôzoô ’^xOoaa zap’ sXztôa
xat èzposSox^rwç sytvsv Èva êsXoç SÇôrarov
zpoaxpoôov ttjv zXr^wpévr^v poo xapStav xat
aÒTTjv raÔTTjv poo ttjv r^ç <püy7jç àxpozoXtv,
zat Sovàpsvov xarà závra rpózov và pè xa-
ravr/pxi èiaçvtxôv xat ztxpôv ôàvarov,
szstôij aÓT7¡ zopra, àv t^tov zpoxsxXsta-
psvï], stya èXztôa Ssêatav và avEwyO^ stç
tôv zatpôv r^ç Sijç MaxaptÔT7]roç, Stori yvœ-
p'tÇw zwç ëppoTOÇ aoTijç xaXoxayaQta szt-
çspst zpôç spè rijv SoôXijv ttjç ZEpiaaotépav
Eüvotav xat aropfTjv, àzô toôç zpô aÔT^ç àot-
ôtpooç narptàpyaç, Nsxráptóv <pvjpt xat âo-
aiOsov, stç tôv xatpôv twv ozotwv pèv zópra
aot'/j Tjrov svstpypsvTj, È?w Sè sXsoOspa Etç
rô và Stazspw' xat twpa, stç tôv ôpérspov
xatpôv, và spzoStaQw, xat pàXtara Ozoô ëtp-
6aoa stç rà réX7¡ ttjç £w/jç poo xat psrà
Staç zoXX^ç xtvoôpat, ëéoata àvozóyopóv
poo stvat xai Xôztjç àpoQ^roo à^tov. "OÔev
pè rô ôàppoç r^ç zpôç spè aropytx^ç sôvotaç
r^ç 'Ypstépaç MaxaptôrTjroç, Ssopat zpooxo-
vïjrwç xat zapaxaXw ôXo^àywç, xat sxXtzapw
6sppwç rs xat zsptzaÔwç và pv¡v ^êviq roôto
tô XozTjpôv szt Cw^ç poo r^ç ¿Xtyïjç xat
zoXoœSôvoo, Stà và pàjv ëaaavfCwpat zsptsp-
yopévT] àXXoôsv xat GXtôwpat ztxpwç stç tôv
xatpôv roô Sootoyoôç poo 7^pooç, àXXà và
àtpTjaTQ rijv zóprav xaôôiç vjrov zpo'tEpov, xai
spè TTjV SoÔXTjV rqç àvspzôStorov stç rô và
509
iría,
12 Martie.
i Scrisoarea Elenei Cantacuzino către Uri-
i sant, Patriarhul de Ierusalim.
■ 1713, Martie în 12.
In multe chipuri a voit Domnul samă
pedepsească pentru păcatele mele, prea­
fericite stăpâne, și de aiurea alte lucruri
rele și foarte supărătoare m’au urmărit, cum
știi bine, care au pătruns și au sfâșiat
aceste măruntaie ale mele în chip amar,
și m’au lăsat pe jumătate moartă, și am
ajuns vrednică de jale pentru cei ce au
știut împrejurările mele cele cu totul gro­
zave. Iar acum mi-a venit altă împrejurare
tristă, nouă, auzind că Fericirea Ta Ți-ai
pus în gând să închizi poarta ce este la
casa răposatului mieu frate, prin care trec
și eu une ori, nenorocita bătrână și nepu­
tincioasa Ta roabă, neputând de loc a trece
pe aiurea.
Ci acest lucru ce l-am auzit peste aș­
teptare și pe neprevăzute a fost o săgeată
prea-ascuțită, care a pătruns inima mea ră­
nită și chiar această cetățuie a inimii mele,
și care poate în tot chipul să mă aducă
la o moarte năprasnică și amară, căci aceas­
tă poartă, de ar fi fost mai înainte în­
chisă, aș fi avut nădejde sigură să se des­
chidă în vremea Fericirii Tale, pentru că
știu cum că bunătatea-Ți înăscută poartă
către mine, roaba ta, mai mare bunăvo­
ința și iubire decât a răposaților Patriarhi
d’inaintea Ta, adecă Nectarie și Dosoftei,
în vremea cărora poarta aceia era deschisă,
iar eu învoită a trece; și acum, în vremea
Ta, să fiu oprită, și mai ales când am
ajuns la capătul vieții mele și mă mișc cu
multă greutate, e de sigur un lucru de ne­
suferit și vrednic de negrăită întristare.
Deci, cu încrederea bunăvoinței iubitoare
a Fericirii Tale, mă rog în genunche și
din toată inima, și te implor cu foc și pa­
timă a nu ni face acest trist lucru în viața
mea puțină și plină de dureri, ca să nu
fiu încercată trecând pe aiurea, și să mă
căznesc amar în vremea nenorocitei mele
bătrânețe, ci să lași poarta cum era mai
nainte, și pe mine, roaba ta, a trece fără
piedecă oricând, ca să rog pe Dumnezeu
Sfântul mai călduros pentru sănătatea Fe-
51Ö

ôiazspw nànore, Stà và zapazaXw ròv 0eòv. ! .. ricini Tale, căreia iarăș îi dau închină-
tòv aytov Qspjiórepov ozèp ôytsiaç ttjç '1'fj.ets- ¡ cianea evlavioasă.
pàç MazaptônjToç, zpôç ttjv ózotav xaî aûOiç f ‘ 1713, Martie în 12.
àzoôîôw ttjv suXaSij zpoaxóvTjatv. ¡ A Fericirii Tale asemenea cu Dumnezeu
. MapTto'j t&. i roabă recunoscătoare:
T^ç Tp^répaç Ssoqtxsíou MaxaptÔTTjrôç eò- i ' Eiena CantacMzina.
yvwp.wv ôoôkTp I
. 'KXsvtj KavTaxooCTjvij. |
(Legrand, Recueil, pp. 99-100, n° 39.) .

DXIII.
1713, Elena Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre Paștile apropiate
13 Martie. și mulțămirile soțului ei, fiilor și ale întregii familii.
rpânjia 'EXéyTjç K avrazooC^v^ç zpôç Xpó-
aavOov, IlaTptápyTjv 'IspocoXóp.wv.
1713, Maprtóu 13.
. npò ^țiepwv .èXàSopev aôëàop.tov ypáp-jia
TTJÇ, TO ÔZOÎOV TjTOV StÇ àzÓZptatV. TOÖ ZpO-
GTaXévTÔç 7pà|ip.atôç uaç- èôèyÔTjpîv °^v
zepïyapôiç. ¿àç .eüyàç xat eôXoyîaç ttjç, zat
yjÎvôo’ç eôÿàpiatTjpiôoç àvezép-tpajisv zpôç K 6-
ptov. ’èvwrmÔévteç ttjv ^p-tv è^STWTàr/jv àya-
6tjv óytsíav ttjç' eyvwțisv ôè xat Tà oaa p.età
zaTptxijÇ iptXoaTÔpyiaç p.aç àzsxpîÔTj etç ooa
SGTjjistwvapsv . wv evexev ôzepe’jyaptatoûp.ev
t^, aÔTfjç MazaptÔTTjTt xat ôeôp.e6a và ¡rij
p,àç '.'àXïjq'p.ov4 èv Tatç zpôç 0eôv èuzpoaôéx-
TOtç 'aÔT^ç ôsTjasât." .’Àç. é'ywpsv xaî aoyyvw-
jitjv ózoò àpyozôpTjaev àzozptatç p.àç etç
TÔ’ 7pà[ïp.à TTJÇ p.S/pt TOÖ vôv.
.’EzetÔTjôè zXTjatàCet tò a-jtov Hà^ya/xaTà.
ypéoç ôta: toô zapo'vToç zotoöjiev rg Tp.etspcf
MaxaptärgTi zat. rijv zpoaxôvrjatv Stà Tàç
Xà(izpo'pôpooç sopràç, èz.tXéyovTsç: àp.zoTeç
o.Küptoç ■gp.wv .’lgooôç Xptatôç và rijv à^wayj
etç .I'ttj zoX’jápt0p.a và êoptâÇyj ttjv á?tav xat
Cwgœôpov aoToô avaaraatv Xap.zpwç, èvôô^wç,
eôGôp-wç,. zavepToywç, xat xaOtbç eytetat. cßa-
aotwç. xát ó .àpywv zevSepoç p.ot» xat ó aóC’J-
yôçjioti zpoax'jvoôat zaveoXaêwç ttjv 'Tperépav
MazaptÔTTjTa, xat àazâCovTat. ttjv paxaptav
aôrgç, ôe^tàv eo/àptaroôvTeç. ôtà xàç eoy_àç
xat eoXoTiaç ttjç, aozep àap.évwç èôsyÔTjaav.
'Op.otwç xat ó oazttaTtxoç ttjç xaî Tà Xotzà
Téxva ' jipo jiet1 eôXaoeiaç ôooXtxwç ttjv zpoa-
xoyoôat xaî çtXoôat ttjv áfíav ôe£tàv ttjç.
Totora |ièv zpoaxoyTjrwç' , ot’ Ôè. ypóvot.ttjç
etTjaav .6eo6ey à^aSot, eÔToyetç re xaî zàp.-
zqXXot.- - • - fericiți și foarte mulți.
j^îÏj .Maprion rf,\ • . , •
.X^ç .Tp.eTspaç .OeoaTTjptxTooMaxaptÔTTjroç
xarà,zveòp.a GoȚâtTjp.
'EXèvvj.
' Scrisoarea Elenei Cantacuzino către Hri­
sant, Patriarh al Ierusalimului.
1713, Martie 13.
Cu câteva zile înainte ani primit vene-
rata-Ți scrisoare, care eră spre răspuns la
scrisoarea mea de mai nainte; am primit
deci cu cea mai mare bucurie rugăciunile
și binecuvântările Tale, și am înălțat im­
nuri de mulțămire către Domnul, aflând
de sănătatea Ta prea-dorită nouă; am aflat
și câte cu părintească iubire ni-ai răspuns
la cele ce ți le însemnasem; pentrii care
prea-mulțămim Fericirii Tale și ne rugăm
să nu ne uiți în rugăciunile Tale bine pri­
mite de Dumnezeu. Să avem și iertare că
a zăbovit răspunsul nostru la scrisoarea
Ta pănă acum.
Și, fiindcă se apropie Sfintele Paști, după
datoria noastră, prin cea de față facem
Fericirii Tale și închinare pentru aducă­
toarele de strălucire serbatori, adăugind:
învrednicească-Te Domnul Nostru lisus
Hristos întru ani mulți să sèrbezi învierea
Lui sfântă și de viață aducătoare cu stră­
lucire, cu slavă, cu bucurie, cu toată fe­
ricirea, și precum dorești. De asemenea și
dumnealui socrul mieu și soțul mieu se
închină cu toată evlavia Fericirii Tale și
sărută fericita-Ți dreaptă, mulțămind pen­
tru rugăciunile și binecuvântările Tale, pe
care cu plăcere le-au primit. De asemenea
și finul Tău și ceilalți copii ai miei cu
evlavie ca robii Ți se închină și sărută
sfințita-Ți dreaptă. Acestea închinându-ne;
iar anii Tăi fie de la Dumnezeu buni,
1713, Martie în 13.
Fiica duhovnicească a Fericirii Tale
păzite de Dumnezeu:
Elena.

Kàyw,ó sXàytOTOç SoôXoç trfî, 7pap.partxôç i
MayôOïjX1, SooXtzwç zogwjvw tïjv 'Tperépav '
Maxap’.ÓTT^ra, xat zav=uXaôwç -rtp zavaylav !
aor^ç’ Ssùàv àaxàCûpai, úxspsuyapiarwv Stà
tïjv îtpôç sp.s p,vijpïjv Tïjç xal araXeiaaw s(>-
(Legrand, lìecucil, pp. 100-1, n° 40.)
DXIV.
Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara, despre
căderea regelui Suediei și alte vești politice.
’EaiaroXïj KwvGTavTtvo'J KavtaxouC^voii
îtpôç XpúoavOov, ílaTpiápy/jv 'lepoooXôpwv.
1713, Maptío'j 14.
Tô stç xàç 8îzaréooapaç toö îtapsXôôvTOç
yeypappévov asSaoptwrarov 7páppa rïjç ópe-
Tépaç îtarp'xïjç ytXoar^iaç, xatà tô 8éov
àaicaaàpevoç, 6spp^ t^) Staösost è'Xaôov, tô
óítotov arpó ítávrwv xat sari irávrwv psrà îtôX-
X^ç îtsptyapsiaç rjoypave Tà rïjç ipuyijç pou
alsQïjTqpta, s0aȚ7sXtC0psvov Tïjv ßsoypoöpijtov
aÔTïjç, èpoi Sè èysTWTàTïjV pwatv ts xat eo-
s^tav, Tjv xat stç tô s^ç sittSaipXeô.Tj aôtjj,
îtpôç ôtàpxetav xal àvTtxpo’jatv twv itavra-
ÿô6sv îteptxoxXooawv aoTïjv «ppovTiSœv ts xat
àXXeitaXXïjXwv îtsptaTaaswv, xat îtpôç îjpets-
pav itapâxXïptv zat xapï^optav. vE7vwv 8s
xat xà iysi^ç jsypappéva, xat yàpiraç à6a-
vàTQ'jç opoXo^w t^ opSTspof söpevsicj, óitoñ
tô xX^ôoç twv îtoXXwv xat p^àXwv çppovrtSwv
Ssv sp.itô8tos Tïjv aÙT^ç xaXoxayaQtav và aij-
pstwmfl xat îtpôç èpè psptxàç stôijastç twv
aÓTÓSt tóts ôitwaS^xwç SiayijptCopévwv rà
ôzoïa, wç xat ïj ^perépa àyytvôta aïjîistot,
stvat zarà àXïjôstav àvatôïj, àpopya zat
àoptoxa, xai oys8ôv itapaitXijOta ps Tïjv à-
zaXX^ xat àpôpywTOV oXïjv, ¿itoô ot eçw coyol
irsptypáyonatv, wäre ôzoô, xaOôiç xat àXXwv
TsXstoTspwv xat spzetpoxépwv, ootw xat tôv
sStxôv pou àpaSscTarov voôv àp6Xôvooat xat
azoTtCooat, xat 8èv ïjpitopst và SXQiq stç xa-
xàXïj^tv xat 7vwatv Ttvôç wptcpsvoo oupzspàa-
patoç' xai toöto 6'é8ata irposp/stat àxô ïàç
napaXô^ooç xai àvotxstooç àpyàç twv xpa^-
pàTWV. Kai yàp, wv ïj àpyïj àSôxtpoç, xat
tô zàv àzôëXïjTOV xat oartç oox otàsv wç
ypïj àp£aa9at, à^vost xat tô Ssovtwç tsXso-
Tîjoat. Atà toôto xai èyôj 8èv 6sXw stç toôtov
tôv zozewva và coyyoCw à~ô toô vôv poo
stç tô và îtoXoitpațpovțj óitotat Taya TjÔeXav
si30ai ai szôàostç- sîtstSij, wç stitov, stç toôç
1 Probabil soțul pomenit mai sus.
5i r
Și eu, cel prea-mie rob a! tău, grămă­
ticul Maniiil, mă închin ca un rob Feri­
cirii Tale și'sărut cu toată evlavia prea-
sfințita-Ți drèapta, iprea-mulțămindu-Ți
pentru amintirea-Ți de mine și rugăciunea
ce mi-ai trimes. •
1713,
14 Martie.
Scrisoarea lui Constantin Cantacuzino
către Hrisant, Patriarhul Ierusalimului.
1713, Martie 14.
Scrisoarea prea-venerată de la 14 ale lunii
trecute a iubirii tale părintești, sărutând-o
după datorie, am primit-o cu simțire caldă,
care înainte de toate și mai presus de toate
a încântat cu multă bucurie simțirile su­
fletului mieu, vestind sănătatea-Ți păzită
de Dumnezeu și mie prea-dorită și buna
stare, pe care și de acum înainte sa Ți-o
facă îmbielșugată, pentru păstrare și pen­
tru întâmpinarea grijilor ce Te încunjiiră
de pretutindeni și a năcazurilor ce se ur­
mează, și pentru rugăciunea și mângâierea
noastră. Am aflat și cele scrise pe rând, și
dau mulțămiri nemuritoare bunăvoinței
Tale, de oaré ce grămada grijilor celoi- multe
și mari n’a împiedecat bunătatea Ta să-mi
însemne și mie unele știri ale lucrurilor
ce se zvonian atunci acolo oricum; care,
cum spui și înțelepciunea Ta, sunt în ade­
văr nerușinate, fără chip și fără hotar și
asemenea foarte cu pădurea cea fără fru-
fnuseță și formă pe care o zugrăvesc înțe­
lepții din afară, așa încât, precum și mintea
altora mai desăvârșiți și mai încercați,
astfel și mintea mea cea prea-neînvățată
o prostesc și o întunecă, și nu poate veni
la înțelegerea și cunoștința unui scop ho­
tărât; și aceasta vine de sigur din înce­
puturile tară rost și nepotrivite.ale lucru­
rilor. Căci acelea al căror început e prost,
și întregul lor e pierdut; și cine nu știe
cum trebuie să înceapă, nu știe nici cum să
isprăvească după cuviință. De aceia și eu
nu vreau ca în acest chichiòn (încurcătură)
să mă supăr de pe acuma ca să scotocesc
care ar putea să fie rezultatele; căci, pre­
cum spuseiu, în vremile de acum, mai mult
512
mv zatpoùç, zsptoaótepov ùzù àXo?iac t] ùzù
XÓ70» tà 7pà7p.ara ztvoùvtat, wç [iot §ozet,
zat àvau/ptoôXwç àvwp-aXiatç twv zpaffiá-
twv zoo vùv zatpoù ùèv èyonat zàjitav óp.01-
ótT|ta p.è tà zatà zatpoùç aop.6àvta etç toùç
îtapeXOovtaç atwvaç.
Aoizùv etç totaùtaç àXoTtatooç 'popàç zat
tptz'jp.taç, /peta etvat và zapazaXoùpev tt(v
6eiav ripôvotav và 7$vt] ZTjùaXtoùyoç Stà và
p.T¡ GovéS^ aotavSpov tà vaoá^tov' zat ó za-
vàyaQoç 0sùç và zap.-}] tô ïXeoç toù zpùç tô
aop.'pepó)tepov zX’/jv, àv ó Kùptoç zpooôeÎTj
Tjp.lv ett Çw/jv, tez’j.atpop.at zwç 6éXop.ev tS(j
zat àzoùoT) zat àXXa öaopaatwrepa. Toùto
ôjiwç àzoptù, ott èz twv aòtóGt pepwv àzoù-
ovtat ètùtpaatatç pefáXatc, àatpazatç zai
Spovtatç zapopotatç p.è toùç zepaovoùç toù
Atoç, at ózotat Sèv Xo?tàCw ewç twpa và
XavÔàvo'joiv èzsivov za6’ où Taùra azeow-
poùvtat. Mè 6X0V toùto, èzetvoç1, wç Sozet,
zspi toùtot) zàjitav aÙ7yootv Sèv lyet, àXXà
etç àXXa ëopetotepa pépi] èppttpev oXtjv too
ttjv èztpéXetav zat ypovttSa' zat oyt zwç
Sèv eyet zat etepov StpÔaXpôv etç tù và àzoa-
zoz^ zat và atoyàCetat zal tà àXX« p-ép/j,
zat và ypovrlC’țl tà Séovta, àXXà èz toùtoo
oopzepatvetat ott 0 èvteùOev SzXtCôpevoç VA-
pTjç Sèv tov ètévX’f^e toaoùtov, wç ot zoXXot
è'pavtàCovto- o6ev èz toùtou Sèv èzetat, zatà
tïjv àzoXoù07jotv twv zpa^pàtwv, và CTjT’^6^
zàXtv è$ èzetvoo toù pépooç tù rijç elprjvTjç
zaXov zXvjv zàXtv Xé^w, ó Kùptoç etSe, zal
tj ao'pwtàtïj too z'/jSepovta và SteoSovț] tà
závta zpùç awTTjplav.
'H oùÇoyôç poo23 zal ot otot poo8 zal ta-
zetvol aotTjç SoùXot, aùyevozXtvwç Se^àpevot
tàç zàp’ aotTjç zatptzàç eùyàç zal eùXoftaç,
SooXozpezwç zpoozovoùat t’ijv ’ïpetépav à^tw-
tàtTjv MazaptotTjta' opotwç zal tà ènóvta
poo4 àzovépoootv aot^ t’ijv zapazXTjoiav Soo-
Xtzijv zpoazùvTjatv, aùv ttp àozaoptp rTjç ya-
pttoêpùtoo aotTjç Sejtàç.
At zavàytat zal 6eozet6etç aùr^ç eoyal
etTjaav petà zàvtwv ^pwv yoXazttzai Stà Stoo.
yatpt?', Maptioo tS'.
Tfjç 'Tpetépaç aoywtàtTjçMazaptôtTjtoç Stà
zavtùç tazetvotatoç zal eoXaëéatatoç SoùXoç.
K wvatavttvoç K avtazoo^Tjvoç.
(Legrand, liecueil, pp, 102-4, n° 41.)
1 Țarul?
2 Maria.
3 Stefan și Riducami.
4 Constantin și Radu, fiii lui Ștefan.
de nebunie decât de rațiune se mișcă lu­
crurile, după cum mi se pare, și de sigur
anomaliile lucrurilor vremii de acum nu
au nicio asămănare cu cele ce s’au petrecut
pe vremuri, în veacurile trecute.
De altfel, în astfel de mișcări și furtuni
fără rost, e nevoie să chemăm Pronia dum­
nezeiască pentru a se face cârmaciu, ca să
nu se întâmple frângerea vasului cu peirea
oamenilor; și prea-bunul Dumnezeu să facă
mila lui pentru cum va fi mai de folos;
decât, dacă Domnul ni va mai adăugi viață,
sunt cliezăș că vom vedeâ și auzi altele și
mai minunate. Numai intr'aceasta nu aflu
rostul, că din părțile de acolo se zvonesc
pregătiri mari, fulgere și tunete asemenea
cu trăsnetele lui Zeus, care nu cred că au
rămas pănă acum ascunse aceluia împo­
triva căruia se gătesc acestea. Totuș, acela,
cum cred eu, nu-și bate capul cu acestea,
ci spre alte părți, mai sus, și-a îndreptat
toată, grija și tot gândul; și nu doară că
nu are și un alt ochiu ca să cerceteze și
să urmărească și alte părți, și să se gân­
dească la cele de nevoie, dar din aceasta
se scoate că Marte cel înarmat de acolo
nu l-a speriat așa de ■ mult cum visează
mulți; și de aici nu urmează, după desfă­
șurarea firească a lucrurilor, să se caute
iarăș din partea aceia binele păcii; decât,
iarăș zic, Domnul știe, și grija lui cea
prea-înțeleaptă să le îndrepte toate spre
mântuire.
Soția mea și fiii miei și slugile Tale
smerite, primind cu capul plecat rugăciu­
nile părintești de la Tine și binecuvântă­
rile, ca robii se închină Preasfințitei Tale
Fericiri; tot așa și nepoții miei îți înfăți­
șează asemenea închinare supusă, cu să­
rutarea mânii Tale din care izvorăsc haruri.
Preasfintele și de Dumnezeu ascultatele
Tale rugăciuni să fie cu noi cu toți păzi­
toare în cursul vieții.
1713, Martie în 14.
Al prea-înțeleptei Tale Fericiri întru
toate prea-smerit și evlavios rob:
Constantin Cantacuzino.

DXV.
Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre solia egume-
nului de la Căluiu și apropierea Paștelor.
'EztaroXij Stspávo’j KavrazonCqvoô zpôç
Xpôoav0ov, Harptápyqv 'Isp'jSoXúu.wv.
1713, Maption 21.
Típiov xai aeëàajitov Țpâp.ua zr^ç Sqç Ma-
xap’.ô'cqtoç, ôtà ’/stpôç toö vôv xathpfoopivo’j
roö kpoö povaatqpion KaXoòi, zpórepov ôè
ypqjtariaavroç àpytô'.azôvon çqç, è’Xaë&v, xai,
zXqpoyopqôêlç zr¡v èçsrqv p.ou ôytstav z-qç
xal tô ataOspôv tqç Ttpôç èp.è zatptzqç eò-
v&taç rqç, ri XP^l xai °aqç yapàç
èvezXqaëqv, xat oùz aòOqp.epòv (tóvov, àXXà
xat èç ôeôpo tô èvôôatpov zÿç eèypoaôvqç
ou zsyàXaatat.
Mè èXsyyst rotvov r¡ Mazapmrqç ttjç ôtà
ëpaôôrqra ypajijiàrwv poo xat pè xaXsi èzt-
Xqapova, àXXà pq yévotTO’ zwç etvat ëoXêtôv
và àXqopovqaw èfw èzeivqv ttjv •¡■Xoxorârqv
zapooatav xat àxpanpvsatârqv zpôç èpè sb-
votav z^ç Sqç Mazaptorqroç, ôzoô etç toô
X070U pou toôto etvat zpàypa àOàvatov;
Ooz àzsarstXa àXq0wç aotq zpô zoXXoô,
toôto (lèv, ott yvwptCw zwç svaoyoXettat etç
zoXXoôç xat ôtayôpooç zsptazaapoôç, tóaov
è^wtsptzwv zpavpàtwv, oaov xat èawteptxwv,
^tot èxzXqataattxwr toôto ôé, ôtà và pqv
cpavw xà-fw zpôç toototç èzayÔqc tq Maxa-
piôtqti z^ç- -¡pi/fo» opwç xat pq ypàçwv,
ôèv ôôvatat xàvéva zpàqpa và àzoaëéaq 7]
oXwç và èXartwaq rqv zpôç tqv Maxaptôtqra
zTfi eoXaëqttzqv poo ozoxXtatv o0ev xai
ôsopat tqç xaXoxa?a0taç rqç và è'yw rijv zpoa-
tayqv tqç èv zavtt xatptp etç sxetvo • ôzoô
yvwptCet zwç ôôvapat và rqv ôooXsôaw, zat
0éXst pè eopq zpóOopov ózoopvòv twv Sss-
zottxwv zpootaypâtwv xat èvraXpàtwv z^ç.
Tôv ypappatoxoptotïjv Xotzôv toôtov, véov
qqoôpevov, wç ztatòv xat zpóOopov ôzqpstqv
rqç Sqç Maxaptôrqtoç xat yvwptpov pot, tôv
èôsyOqv xàyw petà fijç àvqxoéaqç ôe£twaswç
zatà tqv èzitayqv ttjç, zat etç S, zi r.azà
zatpoôç pè àvaçpépq, ôèv OéXet toô XettpTQ za’t
èz pépooç poo q ôovarq oov.ôpopq xat ëoqësta.
Mè tô và èzXqaiaas ôè aòv 0e<¡> xat zà-
Xtvtô zaveo’ppóaovovzai xoapoawtqptov Hàaya
tqç èz vezpwv èfépaewç toô Kopt'oo xat Oeoô
xat Swrqpoç qpô>v Tqooô Xptatoô, zapazaXw
rqv yáptv too và à^waq zat rqv Mazaptô-
tqrà rqç và tô zavq^optaq ôywç, zat và tô
éopzáa^ OeoytXwç petà zàaqç rqç zar’ otxov
aùrqç aYtwtàrqç EzxXqaiaç vôv te zat siç
68183. Voi. XIV.
513
I7i3,
21 Martie.
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino către
Hrisant Patriarhul de Ierusalim.
1713, Martie 21.
Cinstita și venerata scrisoare a Fericirii
Tale am primit-o prin categumenul de
acum al sfintei mănăstiri Căluiul, care Ți-a
fost înainte arhidiacon, și, aflând de sănă-
tatea-Ți mie dorită și de statornicia bună­
voinței Tale părintești către mine, ce mai
trebuie să scriu de câtă bucurie m’am um­
plut, și nu numai în acea zi, ci și pe urmă
n’a încetat prilejul de bucurie!
Mă învinuiești deci Fericirea Ta pentru
încetineala scrisorilor mele și-mi zici: uită-
tor, dar ferească Dumnezeul Cum oare e
de crezut să uit eu acea prezență prea-dulce
și acea prea-înaltă bunăvoință a Fericirii
Tale față de mine; care lucru e pentru ,
mine fără de moarte? E drept că nu ți-am
trimes nimic de mult, pe de o parte pentru
că știu că ești prins în multe și deosebite
încurcături, atât ale lucrurilor din afară,
cât și ale celor din lăuntru, adecă bisericești,
iar, pe de altă parte, ca să nu par și eu
că pe lângă ele Iți cad greu Fericirii Tale;
dar, ori de scriu, ori de nu scriu, nimic
nu poate să stingă ori măcar să împuți­
neze pornirea mea evlavioasă față de Fe­
ricirea Ta; pentru care mă și rog de bună­
tatea Ta să-Ți am porunca totdeauna la
ceia ce vezi că pot să-Ți slujesc, și mă
vei găsi gata lucrător al stăpâneștilor Tale
porunci și însărcinări.
Ci pe acest aducător, tânăr egumen, ca
pe un credincios și gata slujitor al Feri­
cirii Tale și știut mie,.l-am primit și eu
cu ospitalitatea cuvenită, după porunca Ta,
și în afacerile ce-mi va aduce înainte ori­
când, nu-i va lipsi și din parte-mi, după
putință, sprijin și ajutor.
Și, pentru că s’au apropiat cu Dumnezeu
iarășa toate îmbucurătoarele și mântuitoare
ale Lumii Paști ale învierii din morți a
Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului
nostru Isus Hristos, mă rog de harul Tău
să Te învrednicească și pe Fericirea Ta a
le serba sănătos și a le prăznui cu iubire
de Dumnezeu, împreună cu toată prea-
sfânta-Ți Biserică, acum și întru alți mulți
ani. Ai noștri toți, închinându-se cu evlavie
65
514
aXXonç zoXXoùç èvtaOTOÔç. Oí ^p.érspot zàvrsç,
suXaêwç zpoaz'jvoùvteç tïjv MazaptÓTTjrá zr¡:,
vip kpàv aor^ç 8$£tàv razstvœç àazàCovrat.
”Aç e/w, zapazaXw, zai aôQiç as6áap.tóv
zr^ç, Stà và -/alput^ai èzl zÿ zoXuzoÔljTtp P-0'1
i>7tstcp zat raîç zarptzatç ztfi suyatç, aîttvsç
z. T. X.
jatptv', Maptto'j 21.
T^ç 'Tpietépaç Ssoasêsatânjç zai aoțpwTanjț
MazaptÔTTjTOç razstvôraroç zat suXaëèatatoç
SooXoç.
-zé'f'j.vvç KavrazcD^vôç.
(Legrand, Recueil, pp. 104-5, n° 42.)
DXVI.
1713, Doamna Maria Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre apro-
3o Martie. pierea Paștilor și „bohcealâcuP ce-i trimete.
’EztGtoXTj Mapiaç Aop.vaç îtpôç XpóaavOov
èzl éopt^ toô Ilàaya zat àzoaTsXXouaTjç
wç Sûpov Sv fizoytCaXijztov.
1713, Mapri&u 30.
Mè tô và èzXvjataas aùv 0e<p, zat St’ eu-
y&v ttjç àftwv, zat tô a^tov zoap.oowT^ptov
Ilàaya, tô ôzoîov và âBto)6țj zat Mazaptô-
r/jç zrjç và zav7)7'jpÎGȚ| ó^twc zat và eoprâaȚj
OsQ^ptXcôç, ôèv sXettpa zà^t» và zpoayspw zy¡
Seazottz^ tïjç zaXozavaôia tô orjpsîov t^ç
zpôç aótTjv eoXaÊTjTtz^ç p.on ôzozXtaewç, zo
ózotov aXXo Ssv etvat zapà sva ¡izoyrCaX^-
ztov. <zO6sv Ssop-ai zrfi MazaptôtTjTÔç tt^ç va
tô Ssyôÿ eo7vwp.ôvwç wç azô zvsvp.artzot>
aôt^ç xézvo'J, prjv àzoëXszooaa etç zr¡v p.t-
zpàv zoaôtïjxa toù ôwpou, àXX’ etç ttjv toô
Swpoôvtûç eoXâSstav, zat và p.àç a'jpzaÔTpT).
Ot ^p.étepot azaêàzavteç, zat ntot zai
Țau.Spot zat snóvta, euXaêwç zpaazovoôvtsç
zf^v Mazaptórrpá r/fç, zr¡v áfíav aùt^ç Se£:àv
çazetvwç àazâÇovrat.
Taôta p.èv èzl zoo zapôvtoç, at Se zavâ-
7tat aot^ç sôyat etïjaàv p.ot èv Site zavtt.
(a(pt7z, Mapxioo X'.
Tijç £^ç MazaptônjTOç zat SXwç etç toôç
ôptop.ot>ç TTJÇ.
Aôp.va Mapta.
(Legrand, Recueil, pp. 105-6, n° 43.)
Fericirii Tale, sărută smerit sfințita-Ți
dreaptă. Să am, Te rog, iarăș scrisoarea-
Ți venerată, ca să mă bucur la prea-do-
rita mie sănătate a Ta și de părinteștile-Ți
rugăciuni, care ș. c. 1.
1713, Martie 21.
Al Fericirii Tale de Dumnezeu prea-
iubitoare și prea-înțelepte prea-smerit și
cu evlavie rob:
Ștefan Cantacuzino.
Scrisoarea Doamnei Maria către Hrisant
la serbătoarea Paștilor, trimețând și, ca
dar, un bohcealâc.
1713, Martie 30.
Fiindcă s’a apropiat, cu Dumnezeu, și
prin rugăciunile sfinților, și sfintele de Lume
mântuitoare Paști, pe care să Se învred­
nicească Fericirea Ta a le serba cu sănă­
tate și a le prăznui cu iubire de Dum­
nezeu, n’am lipsit și eu să aduc iubirii
Tale stăpânești semnul aplecării pline de
evlavie către Tine, care nu e alta decât
un bohcealâc. Deci Te rog pe Fericirea
Ta să primești binevoitor ca de la un fiu
duhovnicesc, necăutând la mica sumă a
darului, ci la evlavia dăruitorului, și să
mă ierți.
Ai noștri toți, și fii și gineri și nepoți,
închinându-se cu evlavie Fericirii Tale,
sărută cu smerenie sfințita-Ți dreaptă.
Acestea deocamdată, iar preasfintele-Ți
rugăciuni să fie cu mine în toată viața.
1713, Martie 30.
A Fericirii Tale și cu totul la porun­
cile Tale:
Doamna Maria.

DXVII
Mihai-Vodă Racoviță către Patriarhul Hrisant Notara, despre sentimentele
bune ce-i poartă.
'EziaroXij Mt/aijX 'PazoSirCa BosoóSa îtpôç
XpóaavOov, irdMç çtXovpovTjTtZTj.
1713, ’ArcptXtQo 1.
Mazaptwtats, àviiotars zai aopwrars fla-
rptàpya TTjç àfiaç îto'Xswç 'IsponaaXijp xal
îïàofjç naXatotiwrçç, zóp'.e xópts Xpôaav0ê,
Y¡p.wv Sè îtârep asôaapxwrate, rijv Tpsrépav
6so<póXazrov Mazaptôt^ta àCtoxpszwç îtpoa-
xuvûôvtsç, aaxaCdpxOa p.sr’ euXaësiav rijv
á?íav aurijç Ss^táv, xal Ssóp.s6a toô awr^poç
■^p.wv Xptaroö toö Öeoö và rijv îtepisn^ Stà
xavtôç óviatvooaav p.srà Stïjvsxoùç eur^eplaç,
àvwtèpav te zàavjç èït^pslaç xai eùypatvopé-
vtjv, p.erà p.axpo6tôt7jroç.
Tô asêàopitcv ypapp-a ttjç àazaalwç èXà-
6opev, xai éyápy¡p.sv rijv ^[itv èyetTjv trpsiav
ttjç" èSé/Sr^ev p.e6’ oarjç eüXaôetaç tàç sô-
■/àç xal eôXo7taç ttjç zavotzi, ôzèp wv rijv
eôyapiaroûpev.
'OplÇet tà attta ózoù Sèv p.àç etys ypà^
và pvrjv r^tov àXXa, îtapà jrovov è'atwvtaç và
p.7)v zà p.tav óìtóQeotv à^tóXoyov. 'Hp.etç, pta-
xaptœtate •fyp.wv îtàrep, elç rr¡v áfáirr¡v xal
eùXàÊetav t(V yépop-sv îtpôç atk^v, ette p.àç
fpàtjrfl, ette Sèv p.àç 7pâ<Jrțj, 7vwplÇovtsç xwç
xal aotij sôvoïzwç Stàxsttat zspl ’^paç,
te xai îtôppwQev, Sèv tïjv GnveptÇôjuOa, oi>8è
xoX'jxpa7p.ovoôpev tà totaôta- pôv6v 6éXop.ev
zal à?azwpÆV và s/wpev tàç àytaç eôyàç
t^ç zal euXopaç, xai zo0oûp.sv và àxoôwp.sv
tïjv óyteíav tîjç, zai và eoplozetat 'Tpistspa
Mazaptôtîjç àvêvo''/_Xîjroç Stà^ovaa èv àvéaet.
"îlots SpaSôtïjç t^ç ypay^ç njç pàXXov
pàç èîtXïjpoyôpïjae vqv r^v tpépet zpôç 'ôp.âç
eovotav zai zarptzijv çtXôorop7ov Stâ6eatvț
zal syáp7¡psv Stô zapazaXoôpev và pî] pàç
Xelitovat zai etç tô é^ç at 0eozst0etç aôt^ç
eùyat. Eòyaptatoópsv zpoaétt ó~oò pàç èyat-
péttae Stà tô àytov Ilàaya- Sqyfl ó Kôptoç
■^pwv ’lTiOoôçXptotôç xal t^ Tpetspof Mazaptô-
TTjtt p.axpo6tót7¡ta và éoptàCij] rijv Cwîjçôpov
aotoó ’Avàotaatv etç ëtzj xoXXà, zaveutuywç
zal eùçpoaôvœç. ’ApfjV.
yatpt?', ’AxptXXto'j a'.
Tijç 'Tperépaç Maxaptôtrjtoç
•jtôç zatà zvsûpa
’lw. Mr/a+jX ’PazoëttÇaç BoeëôSaç.
(Legrand, Recueiì, pp. 107-8, n° 44.)
515
i7i3,
l-in April.
Scrisoarea lui Mihail Racoviță Voevod
către Hrisant, numai de complimente.
1713, Aprilie 1.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, doamne doamne Hri-
sant, iară nouă părinte prea-venerat, înehi-
nându-ne Fericirii Tale păzite de Dumnezeu
după cuviință, sărutăm cu evlavie sfințita-Ți
dreaptă, și ne rugăm de Mântuitorul nostru
Hristos Dumnezeu să Te păstreze totdeauna
sănătos cu fericire necontenită, mai presus de
toată cursa și bucuros, întru ani îndelungați.
Venerata-Ți scrisoare cu mulțămire am
primit-o și m’am bucurat de sănătatea-Ți
dorită nouă și am primit cu atâta evlavie,
eu și toată casa, rugăciunile și binecuvân­
tările Tale, pentru care-Ți mulțămim.
Ni spui ca pricinile pentru care nu ni-ai
scris n’au fost altele decât numai pentru
că nu era niciun prilej vrednic. Noi, prea­
fericite părinte al nostru, la dragostea și
evlavia ce-Ți purtăm, ori de ni scrii, ori
de nu ni scrii, cunoscând că și Fericirea
Ta ești cu gând bun față de noi, de aproape
și de departe, nu ne supărăm de loc pe
Tine, nici nu scotocim unele ca acestea;
numai voim și ni place sa avem sfintele-Ți
rugăciuni și binecuvântări, și poftim să
auzim de sănătatea Ta, și să Te afli Feri­
cirea Ta petrecând netulburat în liniște.
Așa încât zăbava scrisorii Tale mai mult
ne-a lămurit despre bunăvoința și iubitoarea
aplecare părintească ee o porți față de noi,
și ne-am bucurat; pentru care Te rugăm
să nu ne părăsească și pe urmă rugăciu-
nile-Ți ascultate de Dumnezeu. Mai mul-
țămim încă pentru că ne-ai heretisit de
Sfintele Paști; dea Domnul nostru lisus
Hristos și Fericirii Tale viață îndelungată
ca să serbezi purtătoarea-I de viață Înviere
în curs de ani mulți, cu toată fericirea și
mulțămirea. Amin.
1713, Aprilie 1.
Al Fericirii Tale
fiu duhovnicesc
Io Mihail Racoviță Voevod.
516
DXVIII.
1713, Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre
8 April. afacerile Suediei și acțiunea ambasadorului Franciei la Constantinopol, recomandând
pe prietenul său, clericul Eftimie.
'ExiotoXíj Kwvatavcivoo KavTazaoC'/jvoö
xpôç Xpôaav0ov, IlaTpiapyijv 'lspoaoX6p.wV'
1713, ’AxptXíou 8.
Mazap'.WTaTs, ao'pwTaTS xai ayimars Séo-
xora, T’ijv 'TpsTèpav MaxapiÓTTjTa Taxstvo-
œpôvwç xpoazbvw, xave'Aaêwç àaxaCôpsvoç
rijv áyiWTáTTjV auv/jç 8e£táv.
XptaTÔç àvéarïj
Aéûp.at èzTevwç toö èx vexpwv àvaaTà.VTOç
XwT'îjpoç ^p.wv ’lijaoô Xptaroô và ttjv Starnjpfl
àaiv^ zal àXwÊTjrov psrà xàaïjç eô0t>plaç,
xavrjbpiCo’Jaa aùv su'ppoaôvTj zat àxeptaxâaïip
ràc awTTjplobç TabTaç ^p-épaç etç I'tt]
xXsiaTa, xpôç ^pstépav xat xotvìjv sb'ppoaù-
VTjv zat [LsroyTjv twv a7twTarwv aüT^ç euywv.
Ilpô ^pepwv ou xoXXwv iypatpa t^ ôp-STépcj
xarpiz^ eujisvetof xpoazuvTjaswç yaptv, S’/jXo-
xo'.wvraç zat óXíya Ttvà oaa etç àxoTjV wtîou
'^X0Ov zar’ èzeivTjv rijv toô 7pàçstv wpav,
zat, av zaXà xat Tavôv và p-zjv 7jzoúa07¡aav
ÊTSpa xatvÓTspa xat etSijaswç à£ta, pè oXov
toôto, pè tôv èpyopôv toô xapovToç tptXob
zùp Eù0uplou, Sèv è'Xettpa và xpoaçépw TŸj
ps7Íar7j ôpwv zaXazafaSlcf tt]v awijörj zal
¿çetXojiévijv oxoxXtv^ xpoazùvïjatv, aïjps’.w-
vtimaç xai toôto xeptep7etaç yàptv, OTt èy0èç
•^X0s [iot Iva 7pàppa ex Ttvoç ytXoo pot
xpoawxtzoô 1 zal àStoxtGTOo xwç ot X'pérCot,
àzoôoVTeç OTt ó aTpaTT[7Ôç auTWv Xraïpxôz
[leîà toô aùv aÔTip aTpaTeôparoç wvraç xs-
ptzezozXwpèvoç xai arsvoywpTjpévoç xat àxô
xetvav zal àxô àXXa ypstwÖT], ^TOtpaaav pè
SbvaTTjv TayÙTYjTa ptav àpzsTTjv ç>XÔTTav, Êà-
Covtsç pèaa zal ixavfjv GTpaTtwTtxïjv ëoljôetav
zal Caepèv zal àXXa ypijatpa toô xoXépou,
zal T’ijv è'aretXav và xpo^OastQ tòv OTpaTT^ôv
to’jç xpôç sxtzoopiar tô oxotov èvwTtaOèvTsç
ot AavtpapxéÇot èxapayôXaTTav èveSpeôovTeç
Tàç zaîà ÔàXaTTav èzetae xopetaç, tawç zal
s'XOouv etç a'JvàvTTjatv. Tô oxotov zal è'7tvev,
wç 7pá'pet, zal xoXépou ouyzparr^svTOç và
sviziai) zal và sabvTpt'p07j xavTsXwç twv
X'pezwv çXÔTTa, wäre và pvjv ë[ietvev etç èzet-
vooç è'Tt awTTjptaç èXxtç 2. Aotxov, av Itooto
ôeoatwO^ wç àX’ijSéç, sxerat Tà t^ç Ilopepà-
vtaç và s’XOoov toô Xotxoô etç xépaç zal ôyt
àXXo, zal OèXopev 't5țj zal tô àxorèXsapa toô
1 în Legrand: ic po o ó ito o.
2 în Maiu, armata suedeză care susținea pe ducele de Slesvig, se predă la Tommingen.
Scrisoarea lui Constantin Cantacuzino
către Hrisant, Patriarhul Ierusalimului.
1713, Aprilie 8.
Prea-fericite, prea-întelepte și prea-sfin-
țite stăpâne, mă închin cu suflet smerit
Fericirii Tale, sărutând cu toată evlavia
prea-sfințita-Ți dreaptă.
Hristos a înviat!
Mă rog cu căldură de cel din morți în­
viat Mântuitor al nostru lisus Hristos să
Te ție nevătămat și nejignit cu toată voia
bună, serbând cu veselie și petrecere ne­
tulburată aceste zile mântuitoare întru ani
îndelungați, pentru a noastră și a tuturora
mulțămire și împărtășire cu preasfințitele
Tale rugăciuni.
Acum puține zile am scris pentru închi­
nare bunăvoinței Tale părintești, vestindu-Ți
șj, câteva care mi-au venit la urechi în
acel ceas al scrisului, și, cu toate că și
acum nu s’au mai auzit altele mai nouă
și vrednice de știut, totuș, cu venirea acestui
prieten, chir Eftimie, n’am lipsit a aduce
înainte prea-marii Tale iubiri închinarea
mea îndătinată și datorită, cu plecăciune,
arătându-Ți și aceia ca adaus pentru lă­
murire că ieri mi-a venit o scrisoare de
la un prieten al mieu personal și vrednic
de crezare cum că Șvezii, auzind eă gene­
ralul lor Steinbock cu oastea lui e încun-
jurat și strâmtorat și de foame și de lipsă
de altele trebuincioase, au gătit cât mai
iute o flotă îndestulătoare, puind pe dânsa
și destul ajutor de ostași și zahereâ și altele
de nevoie războiului, și au trimes-o să în­
tâmpine pe generalul lor, spre ajutor; pen­
tru care unindu-se Danezii, au păzit, stând
acolo, drumurile pe Mare în acele părți,
poate să și vie la o ciocnire. Ceia ce s’a
și întâmplat, cum scrie el, și, încleștându-
se lupta, a fost biruită și stricată cu totul
flota Șvezilor, încât. n’a mai rămas în ea
nicio nădejde de mântuire. Dar, dacă aceasta
se dovedește adevărat, urmează ca părțile
Pomeraniei să vie de acum înainte dincolo,
și nu altfel, și vom vedeâ și isprava Cra­
iului de odinioară al Benderului, iar acum

rcpwijv p.èv Mrcevtép-, vôv Ss A7¡p.óttz-KpáX7¡, ¡
tí 6sX=’ xdpuTQ. Môvov stoôto rcapaxaXw pè
ôàppoç, tù ttjv ëàXXw sic xôrcov, và poi aTp
ps'.wayj àv eìvat àXijS’.vòv rô àxonaOsv, ott
S/jXaoTj ó rcpèao-jç toó 4»pávt£a1 và èCïjTTjas
ÖsXijpa pè àptCtyàkt và Mtàm elç tù âtôu-
pÔTetyov và àvTapwafj tôv pTjSèvra KpaXi),
zat toû s5ó9r¡ àrcôxptaiç pè yàTt-aspi'ft và
xàGstàt và zotràCiQ tô ÍStóv tou, xat và p.Tjv
âvaxatœvstat etç totaûtaç ürcoOèasiç- zat
toôto, et outwç eyet, zaXà tpéyouv fj 8o’>
Xeiatç.
Auto rcapazaXw, xat, et tt àXXo TjOeXev
vevvQa-țj ó xatpôç, et xeXeôig, và poô a^petoiO^'
Statt twpa, órcoù etvat oXot aùtoô paÇwpév&t,
xat twv zpavjiátoív xtvoup-évwv rcapaSô^wç,
àôôvatov Soxet và pîj çwptbafl xàtt tt zat-
vorcpercéç’ zai pàXtara aùtatç -q rcoXXaîç zai
coyvatç èvaXXayatç Stayôpwv à^twpaTtzwv
rcpoawrcwv çatvovtat và rcXTjatàCow etç tà
Xô^ta toô ’AXTj-’E-pèvTTj, órcoù è'Xs7e prconvapà-
xtXítC' xat, àv SwaȚj ó 8eôç uytetav xai Cwt^v,
ôXo 6éXop.ev t5^ xai àzoôaTj zàprcoaa23 rcapà-
So^a- pôvov àç Xs7<op.ev àXXày, àXXày, xai
tj ayaOapytzij Ilpóvota và olzovopTjaTj tà
xàvta .rcpôç tô aop/pépov.
Ewov zat eva 7pàppa (tò órcotov 7tvwaxet
tj Tperépa MaxaptôtTjç rcoù tô etSa), etç tô
órcotov tjtov xat toôto aTjpetwpévov, ott ó
rcpéaëoç toô <Ppàvt£a và eatetXe rcpôç ttjv
'Tp-stépav Maxaptôtrjta pè àvôpwrcôv tou Xô-
youç ytXtzoùç te xai rceptrcotTjTtzoôç’ zat, àv
xaXà zai ot rcetetvoi rcaXatôÔev và Tjçeùpwv-
tats rcwç etç tà èrctystpfjpaTa, epya zat Xóytá
tovç và etvat euataSetç zai ààoXot, rcXrjv tj
óperépa aoywtâtT]4, èp.rcetpotàtï] zai ypo-
vtp.wtàtTj àyytvota SéXet psrayetptaÔTj tôv
rcapôvra zatpôv rcpôçtô aopçépov,— téyvTj ^àp
téyvïjv rcaiCet, — êwç ou và tSoùpsv pè tôv
zatpôv y Seta Ilpóvota rctôç è^otzovop.^ tà
rcpávp-ara.
'O StaXï^Oetç rcaXatôç, rctotôç zat zotvôç
tpiXoç zai SoôXoç fvœatôç tțj ôpsTépcf rca-
tptzà) çtXootopYtq., xùp EùOôptoç, Stà tatç
àvwpaXtatç xai àxataataotatç toô xatpoô,
àrcô ttjv TÙyTjv Sèv epetve zai aùtôç àpéto- !
yoç twv ôetvwv, zatà ttjv aw/jGetav t^ç
rcapoùaTjç parataç ^pwv Çwijç, sîtetàïj zai
o’txoùpsv etç ttjv zotXàSa toô xXaoOpwvoç’
o6ev oèv toXp.w và rceptaaôtepov, waàv
1 Fériol.
* în Legrand: varcata.
3 Copia Academiei: ôj^eùpouv.
* în Legrand și: zac.
571
al Deinoticei, ce va face. Numai de aceia
mă rog hotărât și te pun la osteneală,
să-mi arăți dacă e adevărat ce am auzit,
că adecă solul Franeiei a cerut voie cu
argihâl să meargă la Demotica să se în­
tâlnească cu acel Craiu, și i s’a dat răs­
puns cu hatișerif să stea să-și caute de ale
lui, și să nu se amestece la astfel de lu­
cruri; și, de e astfel, bine merg slujbele.
De aceasta te rog, și, de va mai aduce
vremea altceva, dacă vrei, să mi le ves­
tești; pentru că acuma, când ai lui sunt
toți laolaltă și lucrurile se mișcă peste aș­
teptare, e cu neputință să nu dea la lumină
vre-un Inerii nou; și mai ales acestea multe
și dese schimbări de felurite fețe ale dre­
gătorilor se pare că se apropie de vorbele
lui Alì-Efendì, care a zis: bunarà-chiligï;
și, de va dà Dumnezeu sănătate și viață,
vom vedea și auzi cu toții unele lucruri
neașteptate; numai să zicem : Allah, Allah,
și Pronia începătoare a binului să cârmu­
iască toate spre folos!
Am văzut și o scrisoare (care știi Feri­
cirea Ta unde am văzut-o), în care se spunea
și aceia, că solul Franeiei a trimes la Fe­
ricirea Ta cu un om al lui vorbe priete­
nești și de atenție; și, cu toate că și cocoșii
de mult se știe oarecum, în întreprinderile,
faptele și vorbele lor, cât sunt de stator­
nici și nemincinoși, ci istețimea Ta cea
prea-înțeleaptă, prea-încercată și prea-cu-
minte vei întrebuința acest prilej pentru
folos— căci un meșteșug se joacă cu altul—
pănă vom vedea, cu vremea, cum câr-
muiește Pronia dumnezeiască lucrurile.
Acest prieten și rob vechiu, credincios
și al amândurora, cunoscut părinteștii Tale
iubiri, chir Eftimie, prin anomaliile și pre­
facerile vremii, n’a scăpat să nu se împăr­
tășească și el de rele, după datina acestei
vieți nebune a noastre, căci și locuim în valea
plângerii; deci nu cutez a scrie mai mult,
căci bunătatea Ta ești părinte de obște al
tuturor evlavioșilor; numai în scurt Te rog
518
óxoù ófiètspa xaXoxa.7a6ia eivat xoivôç
zatTjp xàvTwv twv eòaìòoóvTwr [lo'vov p.è
□•jVTop.iav tr^v xapaxaXw etç'o tt ^6sXs Se^Òj)
xat ypetaaOj) aÔTÔç ô ooôXoç aor^ç xòp Eó-
Qb'^ioç, và e/r/ tt¡v ¿öyjytav, ttjv ôxspàaxtatv
xat aovSpop.7¡v t^ç 'Tp.stépaç Maxaptônjroç,
xaì vj yàptç 6éXet Xo^tCeaSat xo'.vfp
'Axa£àxaaa vj Taxeivi] |ioo otxia, p.età
twv kw p-o'j xat anT7]ç SoóXwv, ôp.oô xat
twv ôp-etépwv ¿ççtxtaXtwv1, Tïjv 8o'jXixt¡v xpoa-
xóvTjotv oôv ttp Xptatôç àvéotTj svGépp-wç
xposfépouatv.
At 8è2 xavâ^tat xat ôeoxstOeîç aoT^ç eùyai
etTjaav p.e6’ 7)p.wv çoXaxttxai Stà ëton.
yatpt?', 'AxptXXioo t/.
T^ç Tp-stépaç ao'pwtâtTjçMaxaptôfrçtoç Stà
xavrôç eôXaêâatatoçxa't tanstvôtatoç3 SooXoç.
Kwvatavttvoç Kavtaxooîjjvôç.
(Legrand, Recueil, pp. 107-10, n° 45.)
DX1X.
1713, Doamna Pulheria, a lui Nicolae-Vodä Mavrocordat, către Patriarhul Hrisant
12 April. Notara, cu felicitări de Paști și vești despre copiii ei.
’EîttatoXTj IlooXyeptaç Aopvaç xpôç Xpó- I
aavGov a'J7yapT¡TtX7j èxì xaîç éûpTaîç toô I
Ilàaya xaì ȚtXo'fpov^rixn].
1713, ’AxptXío'j 12.
Tò ispòv xaì ae6àap.mv aÔTTjç 7pàp.p.à eXa-
Èov Tfj üsp-XTTrj t^ç AtaxatV7¡GÍp.oo, Tsypap.-
pévov Tjj X' Mapríoo, xaì ôxsp t^ç ôytsiaç
xat sÙ7jp.êpiaç anr^ç tòv 0sòv èSô^aaa. ’E-
SéyÔTjv Ss çiXoœpovwç tàç àyiaç xai Gsoxet-
Getç aor^ç sôyàç ts xai sôXoviaç, oxsp wv
xai ôxsps'oyaptatw aÔTjj. Màç eoyerat Tp.s-
Tépa as9aap.twráT7¡ MaxaptÔTTjç Stà tô aytov
xai awT^ptov Ilaaya, xai ó 0sôç và 7svțj
sxijxooç twv a7Îwv aÔT^ç eùywv. Aotôç ó sx
vexpwv àvacTàç XptoTÔç ¿ 0sôç t^mv và à-
StüMTfl xai tt]v Tp.STSpav Maxap'.ÔTTjTa và sop-
Tà^T] tàç xavaéxTO'jç Taôraç xat Xap.xpo'f opooç
sopràç t~qç aôtoô ^spaswç sv eipvjvtxg xata-
GTàast xai xâaȚ| sôSat[j.ovia, stç ypôvooç xoX-
Xoôç.
Tà xatôàxtàp-ov xpoaxovoôv rìjvMazaptÓTTj-
Tà TTjçxai eoXaëwç àaxàCovTat tt¡v a7tav aur^ç
Se^tàV xai p.àXtata ó ëaxT'.GTtxôç tï]ç ’IwàvvTjç,
oattç xat à7azâ xai à7axàrat xsptaaôtspov
twv àXXwv, xai àç p.7j yGovoôv ot twv àXXwv
àvàSoyot! Ms tô sXsoç toô 0eoô xai Stà twv
' Copia Academiei : ùtptxxtâXuiv.
2 Lipsește în Legrand.
3 Copia Academiei: Tarcstvoç.
ca, la orice s’ar rugà și ar aveà nevoie
acest rob al Tău chir Eftimie, să aibă
călăuzirea, ocrotirea și ajutorul Fericirii
Tale, și harul se va socoti pentru amândoi.
Toată smerita mea casă, cu toți fiii miei
și robi ai Tăi, asemenea și cu dregătorii
noștri, Iți aduc călduros închinarea de robi
cu: Hristos a înviat.
Și preasfintele și de Dumnezeu ascultatele
Tale rugăciuni fie păzitoare pentru noi
în toată viața.
1713, Aprilie în 8.
AI Fericirii Tale prea-înțelepte întru
toate cele prea-evlavios și prea-smerit:
Constantin Cantacuzino.
Scrisoarea Pulheriei Doamna către Hri-
sant, cu heretisiri la serbătorile Paștelor
și complimente.
1713, Aprilie în 12.
Sfințita și venerata-Ți scrisoare am pri­
mit-o în Joia din săptămâna luminată,
scrisă fiind la 30 Martie, și pentru sănă­
tatea și buna stare a Ta am slăvit pe Dum­
nezeu. Și am primit cu mulțămire sfintele
și de Dumnezeu ascultatele Tale rugăciuni
și binecuvântări, pentru care-Ți și mulță­
mesc foarte. Te rogi pentru noi Fericirea
Ta prea-venerată de sfintele și mântuitoa­
rele Paști, și Dumnezeu să-Ți asculte sfin­
tele rugăciuni. Hristos cel înviat din morț1
Dumnezeul nostru să te învrednicească și
pe Fericirea Ta să serbezi prea-veneratele
și aducătoarele de lumină aceste serbători
ale învierii lui în stare pașnică și în toată
fericirea, întru mulți ani.
Copilașii miei se închină Fericirii Tale
și cu evlavie sărută sfințita-Ți dreaptă; și
mai ales finul Tău Ioan, care și iubește și e
și mai iubit decât alții, — și să nu se supere
nașii celorlalți. Cu mila lui Dumnezeu și prin
sfintele-Ți rugăciuni au trecut foarte bine

¿yíwv tqç sò/òiv, èzspaaav zoXXà xaXà àzò
rà yuXXtàapaTa- tò ¿zotov tò stya "pWQ-
[xetœa-j] etç ttjv zporépav poo èztaroXTjv *, ôtà
và pQv à^votàCeTat7) MaxaptÔTQÇ aÔTTjç. 'O
0eôç ôtà twv àytwv ttjç eoywv và pàç Tà
yoXàTTQ xat etç tô è£^ç àzô aXXatç àa6é-
vetatç wç xôprjv èyOaXpoô.
üapaxaXw ôè và ëyw xat aoQtç aeoaoplav
tqç èztaroXQv etç ÔQXwatv tqç aYaÔQç tqç
OYteiaç, è’rt ôè xat Tàç àytaç xat 6sozei6siç
eùyàç cotQç. Ot ôè ypôvot tqç Tperépaç Ma-
xaptÔTTjToç ettjaav zàpzoXXot xal zavïOToysîç.
/a^tY7, ’AxptXXto'j 16'.
Tqç 'TpeTépaç MaxaptOTTpoç
èv XpttJTtp OoyàTQp xat etç toùç ôptapboôç.
HooXyspla Aópva.
(Legrand, Recueil, pp. 110-11, n° 46.)
DXX.
Elena Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea ce i
s’a îngăduit prin poarta ce fusese închisă2.
’EziotoXq 'EXévQç KavTaxooÎQvQç zpôç
XpóaavSov, IlarptápXQv 'lepoaoXópwv.
• 1713, ’AzptXloo 12.
Tqv závnpov aôrQç èxtGToX’Qv zpoaxovQ-
twç è'Xaôov, xai ôtà tqv àyaÔQV xat èpol
Xiav èçeTTjv ôyteiav aot^ç èyàpQv, xai xùptov
tòv 03Ôv èôô^aaa' è'yvwV xat Tà osa zept-
Ypàç>£t àzavTwaa eôvoïxwç etç tô zpoaraXOèv
aÓTQ SonXtxóv, tazetvóv re xai txsTtxôv zepl
t'qç àvw zopraç ypàppa. Ilepl qç, paxaptw-
rare ôéozora, zpwtov eôyapiatw xat ôïreps’j-
yaptatw tq xaXoxayafiia aÔTQÇ xat tq îtpôç
èpè eôvotcf tqç, ôzoô ôèv pè èXôzQOîv, àXXà
euepYertxwç pè èyapozotQasv, àpQaaaa aOTQv
èxslvQV tqv zôprav àvetpypÉVQV wç tô zpo-
tepov, và ôtazepw xàzors èxeiflev, xai ôyt
àXXoSev, pè xôzov ôapàCovta tô Yîjpàç p0'5-
Tô Xo’.zôv ôê'Xw zapaxaXQ xôptov tôv 0eôv
zàvTOTS ôtà tqv àya0Qv aÔTQç oytslav xal
sotoylav te xai ctepéwatv ttjç. Aeôtepov,
ózóayopai pè fkSatÔTQTa zwç tô zépaopà
paç àzô tqv aoTQv zôprav 6èXet starai xaflwç
xai zpÔTspov pè oootoXqv xai aapvÔTQva, ttjv
ôzotav ÔéXopev ttjv çoXâ^Q zsptaaorspov o-
Tav, Oeoô eôôoxoôvroç, ôptoQ etç rà tpôe q
'YpsTépa MaxaptÔTTjç ôtà và etvat àvwtépa
zàaQç èvôeyopévQÇ xaTQyopiaç, xal ôtà và
ç'jXâtTeTat q ttp7¡ aôr^ç zàvTTj àpepzToç,
1 V. mai sus, n* e 36, 39, 40.
s V. scrisoarea ei din 19 Februar 1713, mai sus.
519
| vărsatul; ceia ce Ți-o arătasem și în scri­
I soarea-mi de mai înainte, ca să nu fie fără
știința Fericirii Tale. Dumnezeu, prin sfin-
tele-Ți rugăciuni, să mi-i păzească și de
acum înainte de alte boli ca lumina ochilor.
Ci mă rog să mai am venerata-Ți scri­
soare pentru vădirea bunei Tale sănătăți,
precum și sfintele și de Dumnezeu ascul­
tatele Tale rugăciuni. Iar anii Fericirii
Tale fie îndelungați și pe deplin fericiți.
1713, Aprilie în 12.
A Fericirii Tale
fiică întru Hristos, și la poruncă:
Pulheria Doamna.
1713,
12 April.
Scrisoare a Elenei Cantacuzino către Hri­
sant, Patriarhul de Ierusalim.
1713, Aprilie în 12.
Am primit cu plecăciune prea-cinstita-
Ți scrisoare și m’am bucurat de buna și
mie foarte dorita sănătate a Ta, și am slă­
vit pe Domnul Dumnezeu; am aflat și câte
ni mai scrii răspunzând binevoitor la scri­
soarea mea de înainte, supusă, smerită și
rugătoare, pentru poarta de sus. Pentru
care, prea-fericite stăpâne, mai întâiu mul-
țămesc și prea-mulțămesc bunătății Tale și
bunăvoinței Tale față de mine, care nu m’ai
întristat, ci cu binefaceri m’ai bucurat, lăsând
acea poartă deschisă ca mai înainte, ca să trec
oricând dincolo, și nu altfel, obosindn-mi bă-
trâneța. Ci voiu rugă pe Domnul Dumnezeu
totdeauna pentru buna-Ți sănătate și feri­
cirea și întărirea Ta. Al doilea, făgăduiesc
cu tărie că trecerea noastră prin acea poartă
va fi ca și mai înainte cu sfială și demni­
tate, pe care vom păzi-o și mai mult când,
cu voia lui Dumnezeu, vei porunci aici
Fericirea Ta, ca să fie mai presus de orice
învinuire ce s’ar ridica și să ni se păstreze
cinstea cu totul neatinsă, pe care mai pre­
sus de orice și o voim și o dorim. Nu mai
întind vorba, căci pentru acest lucru în-
520
rijv ó~otav óìtèp tt aXXo zai' 6éXop.sv
zai opsȚ0p.s6a. âsv îtoXoXoțw itspatrspw, s-
zetSTj Kepi TaÙTTjç tïjç ôîtoOéaewç tzavorç
sítovozsrpáX7¡aa etç tô àXXo pou Czstizôv '/pap­
pa' îtspizXstw Sè tò zapôv poo ps tt¡v ¿ysi-
Xopév/jv So’jXizJjv eùyaptattav zat soXa67]TtZT|V
îtpoazùvTjatv.
/zcpt?', ’AzptXto’j 12.
T'/jç Tpetépaç Mazaptôr/jTOç st>TsX7jç SoùXrp
'EXsvtj KavtazooCigvTj.
(Legrand, Ilecueil, pp. 111-12, n° 47.)
DXXL
1713. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre afacerile delà
13 Aprii. Ierusalim și legăturile lui cu Vodă Brâncoveanu.
’EîttaToX-i] NtzoXáoa MaopozopSaron îtpôç
XpóaavOov îtspi t^ç ùitsp twv tspwv îtpoazD-
V7¡pá.TWv psrà twv ôutizwv StaXXav^ç, t^ç
îtpôç aÙTÔv sovotaç toù Baaaapá6a-Bó3a, t^ç
sittzpaTOÙaTjç peTa£ù twv àpyôvTwv stpijVTjç,
t^ç StatTjpTjaswç toù zùpooç twv povaoTTjpta-
zâ>v itpovoplwv, Z. T. X. Z. T. X.
1713, ’AîtptXton 13.
XptaTÔç àvsarjj!
ûùo tspà '/pappara t^ç Tpsrspaç Maza-
ptÔTTjTOç sXàoopsv, zat bîtsp t^ç ayaO^ç zai
sysr^ç ôytstaç ttjç Xtav syápTjpsv éSs^Qvjpsv
per’ s’jXaêsiaç zai Tàç àylaç sot^ç so^àç,
zai sô^aptaToùpsv aorjj' syvwpsv zai Tà è<ps-
Svjç a7¡p.stoóp.eva.
Kat, Stà psv Tïjv psrà twv 8'jtizwv îtspi
twv tspwv îtpoaz'jVTjp-àTwv StaXXayijv, à?zaXà
zai pàç eypa^sv ó sôvsvsaTaTOç àpywv za-
îttzsyaviàç paç, zopitCvj ÛTjpTjTpàzTjç ’Ioo-
Xtavôç, îtwç ó îtpéaSoç t^ç TaXXtaç sost^s
zaXîjv StàQsatv zat szXtvsv, opwç, orav àzpa
aùvsatç t^ç Tpstépaç XsëaaptÔTTjTOç ttjv psv
stpTjvTjv rijv voptÇst iirtCrçptov îtavtl tip Ysvet
zai àttptaç îtpô£svov, tôv 5s ttôXepov atpstw-
Tspov, Xéyopsv zat T^pstç tô: wç ttjv çwttafi
ó 0sôç, zai wç ôpta^. '0 pïjôelç àpyovTàç
paç 6sXst staOat ttàXtv stotpoç zatà tà vsù-
patà TTjç và ztv7¡8^.
'OptCet 'Tpstépa Mazaptôngç oti sz pé-
pouç toù àYaîf/jtoù 7jp.wv îtarpôç Baaaapàëa-
Bô5a và etp.ea6ev ëéêatot oti pépsTat îtpôç
•qp-àç ps àXTjOtvijv zai îtaTptzijv 'ptXtav zat
àvàîtïjv zai stç tô p.sréîtstTa tô op-otov GsXet
s-azoXooOijaȚi, zai p.àXtaTa p.srà îtpoaâijZTjç,
destul Ți-am bătut capul și în altă scri­
soare a mea de rugăminte; ci închid aceasta
a mea cu mulțămirea de roabă ce dato-
resc și cu plecăciune evlavioasă.
1713, Aprilie în 12.
A Fericirii Tale smerită roabă:
Elena Cantacuzino.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant cu privire la cearta cu Apusenii
pentru Locurile Sfinte, bunăvoința către el
a lui Basarab-Vodă, pacea ce dăinuiește
între stăpâni, păstrarea puterii pronomiilor
mănăstirești ș. a. ș. a. ,
1713, Aprilie în 13.
Hristos a înviat!
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
le-am primit, și pentru buna și dorita-Ți
sănătate mult ne-am bucurat; am primit
cu evlavie și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți
mulțămim; am cunoscut și cele arătate
pe rând.
Și, în ce privește cearta cu Apusenii
pentru Locurile Sfinte, de și ni-a scris
și nouă prea-nobilul boier cșpuchehaiaua
noastră, dumnealui Dumitrachi lulianò,
cum că solul Franciei a arătat bună aple­
care și s’a înduplecat, dar, de oare ce
înalta pricepere a Reverenței Tale socoate
pacea ca dăunătoare întregului neam și
pricină de necinste, iar războiul de primit
mai curând, zicem și noi așâ: cum te va
lumina Dumnezeu și cum vei hotărâ. Acel
boier al nostru e iarăș gata la îndemnurile
Tale să se puie în mișcare.
Spui Fericirea Ta că din partea iubi­
tului nostru părinte Basarab-Vodă să fim
siguri că are către noi o adevărată și pă­
rintească prietenie și iubire și că va urmă și
de-acuma una ca aceasta, și chiar și cu spor,
și că acolo chiar boierii amânduror părților
 5'21

zaì òtt aÓToOt oí àpyovTîç ézaréptov ttôv p.s-
pwv Çwatv etpT^'.zà, zal roXpont và
ztvijOoùv è'Sa> TÎjç crpatpaç a ó rwv, ëyovrsç
yaXtvôv tip Tpsrépav MazaptótTjra, àv Țpot-
ZTja^j tì^ors" páXtara zaì aitò Xoțo'j todç
rps/o'jatv, wç elç zévtpov zaì aóvSscpov t^ç
etp^vïjç, îtpôç at>Ti)v, àv çOàawatv etç Ttva.
óiróvotav p7| àpéazo'jaav rcp évi pépst, t¡
Tip àXXtp. EóyaptaToùpsv Xotîrôv t^ 'l'pstápa
Mazaptón¡a, ôaov iz pèpooç p.aç' zaOwç swç
twpa zal elç tô éç'^ç, pè pe^àX-QV elktzpivetav
OsXo'jat ipnXayO^ tà t^ç zaOapâç çtXtaç, zai
èXîttCopev rô ôpotov và zàp’g zai ’EzXap-
arpôrijç tou. Ti]v îtXeoveJiav toû zptTOÙ T7)ç
‘lepouaaXïjp. îtoXXà rr¡v sOaupàaapsv, èîtetoT]
tôv ivop.tCap.ev và ^epO^ psTpubrepov, ott
ootoiç iîtpooKotetto, àXX’aotoi zarà tôv zat­
pôv zai zatà toùç toîtooç p.eta6àXXovtat, zai
ávarpíyonatv elç rô é'pyurov TjOoç. yAv ttvéç
iz twv ^psTSpwv àpyôvtwv ô'jayepatvooat Stà
tïjv iiatpeatv ózoù ëyouv rà svraùOa pova-
arijpta zai ywpta roô 'Ațîod Tà'foo, àç p.v¡
ouȚ/oCerat itavteXœç Tpsrépa Mazaptôrrçç,
ott, sv ootp zatptp eôSozTjaet ó 0sôç và ao-
OevTsùwpev, Sèv OéXopsv và StaaetoQoûv
tà npovóptá ttjç, zai iXittCop.ev ó sXsvjpwv
0sôç 0tà twv ÔeoîtetOwv aot^ç sôywv và iîtt-
zo'j'ptCx) ^àpïj zat và èztyopTjv^Ofj 7¡pAv
pofotêpav z>j6épv/¡otv.
IIa.pazaXoùpsv và sywpsv zai zàXtv tô
tspôv ypàppa r^ç Tp.erépaç Ïe6aop.tôt7jtoç
psrà t^ç àyYeXtaç t^ç ayaO^c zai zoXtizo-
GïjtoD ôftetaç ttjç, zai tàç àytaç aôt^ç eo-
yàç- ot Sè ypovot r^ç 'Tperspaç MazaptotTjtoç
eÎTjaav Osößsv îtàp.îtoXXot zai zavs’JT’jystç.
,atpt7r, ’AzptXXton tyC
T^ç 'Tp-etépaç MazaptôtTjtoçotôç iv Xptotw
zai oXwç elç toùç ûptapoùç.
’lw. NtzoXaoç Boeoôoaç.
(Legrand, Hecueil, pp. 112-4, n° 48.)
trăiesc în pace, și nici mi cutează a se
mișca dincolo de sfera lor. având ca frâu
pe Fericirea Ta, dacă afli (?) ceva; ba,
mai mult, și de la dânșii merg, ca la
un centru și legătură a păcii, către Tine,
dacă ajung la o bănuială neplăcută, ori
unei părți, ori celeilalte. Ci mulțămim Fe­
ricirii Tale, ca de spre partea noastră; ca
și pănă acum și de azi înainte cu since­
ritate mare se vor păzi ale curatei prie­
tenii, și nădăjduim tot astfel să facă și
Luminăția Sa. De lăcomia județului [=ca-
diului] din Ierusalim mult ne-am mirat,
căci îl socotiam să aibă purtări mai cum­
pătate, căci așa se făcea, dar aceștia se
schimbă după timp și după locuri, și se
întorc la datina dtn'fire. Dacă unii dintre
boierii noștri sufăr cu greu scutirea ce o
au mănăstirile de aici și satele Sfântului
Mormânt, nu-ți pese de loc Fericirii Tale,
căci, cât timp va binevoi Dumnezeu să
domnim, nu vom lăsa să se zguduie pro-
nomiile Tale, și nădăjduim ca milostivul
Dumnezeu prin rugăciunile Tale ascultate
de dânsul să ridice greutățile și să ni dea
o cârmuire mai ușoară.
Ne rugăm să avem și de acum înainte
sfințitele scrisori ale Reverenței Tale, cu
vestirea bunei și mult doritei Tale sănă­
tăți și sfintele-Ți rugăciuni; iar anii Fe­
ricirii Tale să fie de la Dumnezeu prea
mulți și cu totul fericiți.
1713, Aprilie în 13.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Vocead.

DXXII.
Neofit Mavromati, Mitropolit de Arta, către Hrisant Notara, despre con­ 1713,
flictul cu dragomanul flotei Constantin Ventura, mulțămind „prea-creștinului boier 13 April.
dumnealui Dumitrachi lulianò, care, printr’un obraz de seamă, mi-a arătat împre­
jurarea, spre a se cunoaște adevărul și să nu fiu nedreptățit fără vină, ajutând și
harul lui Dumnezeu, de Fericirea Ta“.
’EzwroXrj Nso'porou Matipoppir/), MTjTpozoXtrou yAprrjç, zpôç XpóaavOov, ày^oopévi)
azvjvàç rtvaç zaì lôtatrépaç ôzoOsostç psraçù autoû zai roô SpaȚopâvou roô aróXon, Kwvarav-
tîvoo Bsvroôpa, zat toù zazTjzsya-pà BXaytaç, A7|pïjTptot> ’looXiavoù.
Xptarôç àvéavTj.
Mazaptwrars, aoxwTars zaì ávtwrars Ilarptápya t^ç àytaç zôXewç 'lepooaaXîjp zai

58183. Vol. XIV. 66

522

îtà.avjç IlakatattvTjç, xôpté pot, zôpts XpóaavOs, èv Xptattp [iot xátsp xat ôéaxota. Tt¡v 'Tps-
tépav 0sottp7¡tov Maxaptótvjta sôkaôwç xpoozovw xat tijv [lazapíav ttjç ôs|tàv àaxàCopat,
ôsôpsvoç toó 0soô và ôta'pokàtrj) tò Osoóó^aatov aot^ç ôvopa pstà paxpoêtôtïjtoç àstpv^atoo
èv "âcțj fjj '¡ÿ.
Aèv àîtoxotoôaa và fpàtpw pè tóaov ôàppoç stç tô otpoç ttjç, ôéaxota paxaptwtats,
àvtawç zat ôèv [ioô èOâppovsç ty¡v xapôtav xotè etç ptav asêaaptav ttjç éxtatok^v, kéfwvtàç
[10! autoks^sî (yapàv tô vopiCw àv pè ïpà'ptj] pè zkiQpéctatov 0àppoç và ttjv aovtpé^w èv
otç ôôvapat zat '¿"/^ o'tavÔTjxots ypstav) aotïj ôxôayeatç stç èpé, tòv rarcstvôv, stç tip xap’
èkxiSa yp7¡at7]v xwç 0ékst pè èkenOspwa^ èz twv ôsapwv twv toaoôtwv àôtXTjpàtwv.
Atà và yvajpto-ț] Maxaptôtr^ç aoo tïjv ~àoav àk^Ôstav, àvàyxïj pot sat’t và ypàtpw
stç xkàtoç TTjv xspiataatv, Stà và Stazptvfl trp àk7j0stav àrcò tô tpeôôoç zat và yvwptc'țj rcwç
èyw, ó tarcetvoç, èv árckórqtt à-potaç, xat àvvwataç, è6àk0i]xa stç ttjv órcókr¡tptv ttvwv à?tw-
pattxwv rcpoawrcwv, wç xaxorcotôç.
Eôyaptatw opwç Tip yptattavixwtàttp àpyovtt KopttCjj A7¡p7]tpáxf¡ ’lookiavtp, ôrcoô,
ôta Ttvoç à^twpatixoô rcpoawrcoo, poô èyavépwae rijv rcsptataatv, ôtà và 7vwa0^ f¡ àk^0sta,xaì và
p7]v àôtX7j0w àvatttwç, aovspyoôaTjç t^ç 0staç yàpttoç, Stà t^ç 'Tpstépaç MaxaptôtTjtoç. vEye’
ôè ootwç' tqk0ev stç tïjv Kwvatavttvoôrcoktv tò ôsôtspov ó àpywv Kwvatavttvoç Bevtoôpaç1 s^sotî]-
xapsv xa0’ íjv ^pépav èxtvvjasv Stà tt¡v ’Aôptavoô stç tòv üatptâpyrp, psrà tô àptatov, so?^-
xapev ôpûô, xaî ^k0sv stç tô xovàzt toô Xtoo, và tôv yatpsttoTj. E’ç t7¡v atpàtav èpyopsvoç
èyw, poô àrcavtà ó KopttCvj Kwvatavttvoç, ó èStxo'ç paç ó xakotoyoç, kéyst poo: rcokkijv
rcappijatav è'yst: ’rcéç tov ôôo ytktàôsç ykoopt Stà ko'700 too' ké^w tov: attorca (Statt èyvâpiaa
tt kéyst), ott tétota kôyta Sèv kéyw èyw, ott stvat yatàç, Sèv tpérceaat. Aôtà povov strcapsv :
àpa0’ ôôov Tjk0a siç tô xovàzt poo, ^k0s zat 0 pTjOs'tç àrcò tôv yatpettapôv toô Xioo, xat,
xàtw stç tô ktpàvt rcsptspyopsvoç (ott àrcàvtsye tà àkoya và xaSaktxsoa^, ott tip aorijv wpav
èxaôaktxsoasv, ôrcoô ïjtov Mapttoo xô'), zai, aovoptkwvtaç toô, ksyw: atoyàaoo stç tt orcôkTjtptv
aè s'yst ó Kôptoç paç twpa‘ ké^st poo: tt- ké?w tov: s'vaç rcoô ôtôst ôôo ytktàSsç ^koopia-
sirca xat tôv àvôpwrcor ks^st poo: rctwyôç, rcokkà, pà Sèv s'yst kszs- aôtà tà kôfta povov
s’trcoÔTjxav pà tòv èxoopàvtov 0SÓV xat p^ts tôitoç, p^ts akkot àptOpot, pfps av ytvț) tó, tó,
xa0àç àxoów twpa tepáatta, — zat èxaêaktzsoasv so0ùç. 'H ôîtôSsotç aôtïj, pà tôv ètàÇovta
xapStaç zat vs(ppoóc, p^ts èitpopskstTjÒTj, oots Stà xapaztvrjatv stira tôv koyov- póvov
pattzwç, xat èxtxokatwç, àkk’ oots tôv KopttÇvjv Kwvatavtîvov scoç tvjv avjpspov èyavspœaa xwç
tô stxa, ç>o6oôpsvoç xaî sôkaêoôpsvoç tétota ko'yta, oyt và tà kéfw, àkkà xaì và tà vow.
’Exkavsôïjxa stç tôv àvOpwxov, ovtsç povwtatot ot Sôo, xaî ott œç (ptkoç xotvôç và p.ïjv yavtà-
Cstat và Sakô^ stç tétota èTttystprjpata' opwç s'ayaka, xat tô Spokoyco, xaî èvôopoôpat tàpa
tô yvwptxôv và àxtatw- poô èxpoaxokijôïj xaî àkkïjv xatTj^optav, îrwç taya stç èxtatokàç poo
ywpîç twv à?twpàtwv ypà'pw 7] è'vpatpa (Sèv v¡£sópw) tòv èvSo^ôtatov apyov Méfav-Apayopà-
vov, zsptippovwvtaç aôtôv S^6sv, xaî Sèv poô ^kGé xots, p.à tôv T/jaoôv Xptatov, tétotoç
koftapôç, — xat và syw rijv xatàpav aaç àv tpsôSwpat.
Aèv YjÉsôpw àv ïowç noté xatà KapaSpop^v xat ațvotav è'ytvs- wç ó 0sôç pàptoç, Sèv
tô tsôpw. vAç atoyaaô’ï) kotttôv Maxaptónjtá ooo, àzoôwvtaç èyôi tétota kôyta, zat wvtaç
sîç tijv oxôkTjtptv tïjv zaxïjv twv totoôtwv à^toxpsitwv xpOGwxwv, tt koY^ç sytva: èyàGïjza
xaî èaoôatTjXa àxô tvjv àpetpov xat oxspSoktzijv kôzTjv, otoyaÇôpsvoç tôv saotóv poo àvatttov,
wç oîSsv ó ètàÇwv vs'ppoôç zaî xapStaç, Kôptoç.
Atô zpoatpéyw stç tà xatptzà GTtkáfyva t^ç S^ç 'AytwtTjtoç xaî Ssopat, pstà Osppwv
Sazpôwv 7tpoa~i~twvtaç etç toùç tspoôç ôpwv xoSaç, và pè èksoôepwa^ç twv totoôtwv èxïjpstwv
àç Ssi^tj] aôp'pwvov, Ssopat, tô 0ékstv pè tïjv èvépystav. Elç èpè xptvstat ps^akov, s’tç tijv
Sïjv ôè Maxaptótrpa stvat ptxpov. Nà gs (pokà^ ó Kôptoç, kôaov poo rijv àôoptav; ôtatt
àvtawç xaî Sèv pè ôsSatwa^ç ôtà asôaaptOo aoo ypàppatoç xwç è'?tvev àpvijatsta twv totoôtwv
pot xatTjȚOptwv, èj àvàyXTjç s'pyopat aotoô và àôwwaw tòv èpaotóv poo' ôtatt ai xatTjvoptat
aotat stvat èîttztvôovat xaî àvoxoçopot. Asazôtïj poo paxaptwtats, và aè âltwa'ț] ó 0sôç và
tô^ç xaî và àxokaôa^ç oaa stvat èœstà aôt^, p7¡ pè àçija^ç stç tïjv kôxïjv aôf/jv và ya6w,
àkkà, wç xatvjp (ptkoatopvoç, œôka^o'v ps, xaî pr¡ paxpôvflç, tatç 7)pépatç xaî tòv xatpov, povov
pè tspov aoo ypàppa Oapovôpsvoç, xaî stç tijv Cwr^v poo okïjv ôèv 0ékw ák^opovijaifl rrçv
yàptv aôtijv.

'II ôï zaì eâkoțta ttjç svjj p.sr’ sp.oô.
,a'p'-7z, Wzp’.Xiou 17'.
'0 p.tzpôç SoôXoç t^ç X^ç Mazapior/jtoç,
(Legrand, llecucii, pp. 114-5, n° 4S>.)
DXX1II.
leroteiu, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara, despre sen­
timentele sale față de dânsul și frumuseța bisericilor bucureștene Sf. Sava și Sf.
Gheorghe Nou.
’EztatoXïj 'lepoOéoD M^TpozoXiton Apôarpaç
zpôç XpóaavQov zspi tt¡; ei.ç Bonzoupéoriov
à'pt£ewç zal r^ç 7Evop.ÉvYjç aot<p ôê^waïwç
□irò toò '¡jfspôvoç KœvaTavtivon BaaaapàSa
Bpavzoôàvoo.
Xptatôç àvéatï].
Mazaptwrate, ao'fwtate zat àvtóitare zàxep
zai IlaTptápxa t^ç âytaç zôXswç ieponaaXïjp.
zat zàanjç IlaXatattvTjç, zópte, zòp XpóaavOs,
sv Xpiattp p-ot osôaap.twrate, tïjv 'TpSTépav
MazaptótTjta eôXaôwç zpoazovw zat aòv ttp
Xptatôç àvéarïj sv Taze'.vwaet àazà£op.at.
’E'pávij p.oi, p.azaptótats, àzpszov zat àzo-
Xtts'jtov ov sțo) orspașairoj sv Xptattp zat
atôoôp.at wç so=p7st7¡v, sz ȚStto'voo Stáfwv,
và êpaôôvw stç ttp èzeivoo àzóXaoatv ózoò
và zapap-oQ-rjaw tôv zóQov zat và sjitpavtaw
ov s/w zspì aóroò Cv¡Xov, zat, ¿șsiXtov aòtw
tà p.s?tota, và SstSw tò e’07vwp.ov zat e'r/à-
ptatov.
Atà toòto, závta zatóittv Ôép.evoç, ^XOa
aòv 0$(p stç Boozoopsattov, zata7jp.spov, Xptattp
■^àpttt, àzfjXanaa tô soa^sç zpóawzov zat
VaXvjvtatov oppia toò ótpzyXotàtoo zaì çtXo-
Xptatoo Aù0svtoo‘ p.s s?é-/6r¡ (ô Kôptoç và
tòv stoXosti) !) sup.evwç ts zaì œtXayâOwç zat
zatà rijv aóroò ep/potov zaXozafaôtav. "()6ev
ôèv íXsttpa zapà và Swaw zai tț) 'Yp.stspa
Mazaptótíjtt etÔTjatv, và oov/ap^ stç ttp :ip
è'Xaôov zapàzX^atv, toò zoOot>p.svo'j
zpôç Ss zaì và ttp îtapazaXsa^ p.s Ôàppoç
Stà tàç zapoôaaç p.oo tazstvàç sztatoXàç,
và ataXGoòv aóróSev àayaXwç zai ta’/éwç
zpôç ooç vpà'pw sv otç Cijtw tptpp.ávt ttp.tov
òtà rijv ¿vóp.att p.óvov aóva^tv toó SȚȚtCovtoț
sto'jç, SïjXovôtt t^ç C' tvôtzttwvoç. Goto Sé-
op-at.
vIatw Sé aoo tt Mazaptor/jç ott, otà tfjV
rp s'^w zpôç aàtïjv sôXàSîtav zai toô zpo-
as77tCstv aotaj àsi zóOov zvsyp.attzwç, szov-
ts'iaa stç tôv "A7tav XàÊôav, où zai tôv vaôv
tpaatprpTM tô zàXXoçs6aôp.aaazai tovSop.^-
topa zai sp.azàptaa zai sz^vsaa. 'ilcaôtwç zai
523
vAptT(ç Nâôaotoç.
1713,
28 April.
Scrisoarea lui lerotei, Mitropolit <le
Dristra, către Hrisant pentru plecarea la
București și buna primire de către Domnul
Constantin Basarab Brâncoveanu.
Hristos a înviat.
Prea-fericite, prea-învățate și preasfin-
țite părinte și Patriarh al sfintei cetăți
Ierusalimului și a toată Palestina, doamne,
doamne Hrisant, mie întru Hristos prea-res-
pectat, Fericirii Tale cu evlavie mă închin
și Te sărut smerit cu : Hristos a înviat.
Mi s’a părut, prea-fericite, necuviincios
și nepoliticos ca, prea-iubindu-Te întru
Hristos și venerându-Te ca pe un binefă­
cător, stând în vecinătate, sa zăbovesc pănă
la întâlnirea cu Tine a spune dorul și a
vădi râvna ce o am pentru Tine și, dato-
rindu-Ti cele mai mari lucruri, să-Ti arăt
mulțămirea și recunoștința.
De aceia, lăsând toate, veniiu cu Dum­
nezeu la București, și azi, cu mila lui Hris­
tos, am văzut chipul bogat și ochiul senin
al prea-înălțatului și de Hristos iubitoru­
lui Domn; m’a primit (ție-1 Domnul întru
mulți ani!) binevoitor și bun și după blân-
deța-I firească. Deci n’am lipsit a da și
Fericirii Tale știre, ca să Te bucuri de o
potrivă de mângâierea ce am avut, căpă­
tând ce doriam și ca să Te și rogi cu în­
drăzneală pentru aceste smerite scrisori
ale mele, ca să se trimeată de acolo sigur
și iute la cei ce li scriu; în care cer un
cinstit firman pentru strângerea, mai mult
cu numele, a anului ce se apropie, adecă
a 7-a indicție. Așa mă rog.
Și să știi Fericirea Ta că, pentru evlavia
ce o am către Tine, și pofta ca sufletește
să mă apropiiu de Tine, m’am dus la Sf.
Sava, de al cărui lăcaș m’am uimit și m’am
mirat de frumuseța lui, și pe ctitor l-am
I fericit și lăudat. Tot așa și frumoasa bi-
524
tòv rceptzaXX^ toó 'A7Í00 Teaipytou vaòv Ì5wv,
ëzùapëoç èyevóp/igv, ob rcoXXw zarórciv àrco-
Xetrcópevov toô rceptzaXXoôç t^ç Sosia? vaaô.
Kùptoç ó 0sôç và Sta'poXâTTȚ; [lazpóotov
èv etpvivȚ] tòv cr<pT¡XÓTaTov rcavotzl Stà rcpsa-
Setwv too «7tob zat St’ eùywv aaç- p.s8’ oô
zat T7]v aeoaap.twTa.T7jv aor/jç MazaptÓTTjra.
■^ç ai BîorcpôaôezTot eoyai etTjaav p.eö’ ^pwv.
yatpt?', ’ArcptXiou Zi/.
T^ç 'Tperspaç aâ6aap.twTàT7jç MazaptÓTTj-
toç soXaÔ7]Ttzôç zat rcpôBopoç zat etç toùç
ôptapoùç, wç eoȚvwjiwv.
'lepôBeoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
DXXIV.
1713, Matei Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre sentimentele ce-i poartă
28 April. și complimentele rudelor sale.
’ErctaroXi) MarOaíoo Mîtpy.yzoôàvob rcpôç
XpùaavOov, IlaTptàpxiqv 'lepoaoXùp.wv.
1713, ’ArcptXtoo 28.
Tô p.azaptwTarov zat aeëacp.twTaTOv 7pàppa
t^ç 'Tp.sTSpaç MazaptÔTTjTOç àap.évwç èSéyÔTjv,
sv p.èv OTt ù^tatvet 'TpsTépa Mazaptôrqç,
à.XXo Sè OTt pè èçï^siXe rcoXù tô èvOeppov
t^ç sùvotaç, ôrcoù rcpoaçépet etç èp.è tôv sù-
rcetS^ :t]ç otôv rcarptznj pot aùr^ç zopoyff
■qv Séopat zat etç tô é^ç ootio và tt]v àrco-
TapteÙT], pàXXov Sè zat elç peîÇov và ttjv
èSàrcT’fl etç tòv rcopaôv ttjç èvBèo’j zapStaç
aoTTjç' toôto Sè àXXtoç Sèv 6éXet 7vwptaB^
rcapà pè ttjv ao/voTépav èv8ùprjatv twv as-
êaaplwv 7pappàrwv ttjç, etç twv ¿rcotwv ttjv
rcapooatav tôoov ^Sùvopat, oaov at'Torcpoaw-
rcwç và sSXercov tô aeSàcptov az^vôç ttjç.
Kal Stà toôto TTjv rcapazaXw rcàXtv zat rcà-
Xtv và pè aTjpetwvț) Tà rcept a.ÙTTjç zaraBù-
pta, péyptç ôtoo và Swa^ tô Betov và ttjv
àrcoXaùawpev zat awpartzwç, zat tôts BèXopev
eù'ppavBî) rceptaaÔTepov.
'O ïjpèTepoç àvetptôç zùp Sepêàvoç rcpoa-
zuvà eùXaëwç ttjv Tperépav MazaptÔTTjTa zat
tt]v àyiav ttjç Se£tàv àcrcaCeraf 0 ôrcoîoç
Xé7et và tòv «ȚarcâTe, wç zat aoTÔç btôç
oivTaç rcvè'jpaTtzôç t^ç operépaç rcarptz^ç
zop'j'pTjç. 'O 7t7avTtwS?jç ’IwcTjçàzTjç yovorce-
twç rcpoazov^ aor^v, ó orcotoç eùptazsTai
t)7t7]ç zai, zaBôiç etrcov, etç ttjv a7árc7¡v paç
zat TTjv e’ôvotav pôvov X^et zat eovotà ttjç
và pzj toô XetrcT) zat etç tô sê^Ç, otî, oaov
rcoXù tô t^ç arpaTtàç, toooôtov ytverat ta-
yopoTépa 7) rcôXtç.
serică a Sf. Gheorghe văzând-o, m’ain mi­
rat, care puțin de e mai pre jos de prea­
frumoasa biserică a Sfintei Sofii.
Domnul Dumnezeu ție în pace mulți
ani pe Prea-înălțatul cu toată casa prin
soliile Sfântului și ale Tale rugi; cu care
și pe Fericirea Ta prea-venerată; ale carii
rugăciuni primite de Dumnezeu fie cu noi.
1713, Aprilie în 28.
Al Fericirii Tale prea-venerate evlavios
și gata și la poruncă, ca un mulțămitor:
Ieroteiu.
Scrisoarea lui Matei Brâncoveanu către
Hrisant, Patriarh de Ierusalim.
1713, Aprilie în 28.
Scrisoarea prea-fericită și prea-venerată
a Fericirii Tale s’a primit bucurat, pe de
o parte, pentru că ești sănătos Fericirea
Ta, iar, pe de alta, pentru că mi-ai vestit
multa căldură a bunăvoinței ce o poartă
către mine, fiul Tău supus, culmea Ta pă­
rintească mie; de care mă rog ca și de
acum tot așâ să o păstrezi, ba încă și mai
mult să o cuprinzi în căldura dumnezeieștii
Tale inimi; și aceasta nu se va puteâ cu­
noaște altcum decât prin mai deasa amintire
a scrisorilor Tale respectate, de a căror
ființă atâta mă bucur, ca și cum cu ochii
aș fi văzut lăcașul Tău venerat. Și de aceia
Te rog iarăș și iarăș să-mi dai de veste
despre ale tale cele dorite, pănă va da
Dumnezeu să ne învrednicim a Te întâlni
și trupește, și atunci și mai mult ne vom
bucură.
Vărul nostru dumnealui Șerban (Can­
tacuzino) se închină cu evlavie Fericirii
Tale și-Ți sărută sfințita dreaptă; care
spune să-l iubești, fiind și el fiu duhov­
nicesc al culmii Tale părintești. Uriașul
losifachi Ți se închină în genunchi, care
se află sănătos, și, cum am spus, în iubirea
și bunăvoința noastră; ci numai zice și
bunăvoința Ta să nu-1 lași nici pe urmă,
căci, cu cât e mai multă oastea, cu atât
mai tare e și cetatea.

Kal TaÖTa ¡lèv èst toö îiapôvïoç' ai Sè
sòyat tije 'Tp.srépaç MazaptÔTïjToç etïjaav
¡1er’ è|iaû èv ëttp zavTÎ.
atptv', ’AzptXXto’j zt/.
T^ç Tp-erspaç MazaptônjTOç zatà nvsôp.a
•Jtôç àya^ïjrôç zat suîretôsGTaTOç.
MatQaîoç Mîtpavzoëàvoç.
(Bibl. Ae Rom., copiile d-hii AI. Gedeon.)
DXXV.
Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre egumenul de Căluiu
și lucrările delà Sf. Sava.
’E^iotoXîj T’aSoóXo') äauSsazo') îtpôç Xpö-
aavQov, [Tarptap'/^v 'lepocvX6|iwv.
1713, ’AsptXton 30.
Ano osëaap'.totata Țpâpp.ara tïjç ù[i=tépaç
îtarpix^ç ytXoGtopYtaç jietà tïjç îtpoaï(xoùaïjç
sùXaëstaç àaîtaaàp.evoç, îtpô ïjp.spœv sXaëov,
Zat TOÔ SsOTSpO'j 0 ZOptOTÏjÇ TjTOV ó fftOÚ-
¡isvoç toô KaXoôï xùp vAvOt[ioç, ó zat irpo-
Tspov aor^ç àpytStàxovoç, tôv ôsotov, œç zat
auTÔSev fvœoTÔv ¡iot xat œç t>[iérepov àvOpœ-
îtov, èësyôïjv àazaoiœç, zat zarà tïjv spoa-
TavTjV tïjç elç o Tt pè ypstaaÔ^ 6éXœ tôv
ôîrspaam'CsaÔat spoôôpœç zatà tïjv èvaôaav
pot Sóvapiv.
Aèopat Sè èvOèppœç tïjç ôpetépaç îtpoaïj-
vsatàrrçç sopsvetaç và pou yapicț] aunvœptjv
Stà tïjv àvaëoXïjv tïjç àsozptasœç twv vpap-
pàrœv, tïjv ózotav èîrpo^év^aav tà Stáyopa
xatptzà ssptcTaTtxà. T’sepsoyapiatœ Sè aot^
Stà tijv itaTptZïjv àfàîtïjv osoô yvïjgîwç Sstyvst
îtpôç tïjv èpvjv èXaytarôrïjTa, zat toôto oyt
St’ àXXo, et p’Àj St’êpyurov aôrrjç zaXozaya-
6tay aitò tïjv óitotav zapaztvoupév^, èzpàa-
Ta^eTÔv Tjvoôpevov toô 'Aytoo Sàëëa và 7pà^
tô ovopà pou etç tí¡v aȚtav spóSeatv, và
pVTjpoveúwpat Stà zavtôç perà Tœv ?ovéœv
pou. Xàptç peftar/j zat tptr/oaœTfjptoç, t^ç
Sîtoiaç ooSè pta pou Dîtïjpsata 6éXet çavvj
avTà£toç St’ àvtàpettptv. Mè 6Xov toôto, 6sXw
îtàvTOTS etoôat ôîtoxXtyijç etç tà îrpoaznvïjTà
auTïjç îtpûGtàTpata, zarà tô àoOevéç pou và
tiîtïjpsTW, xat àvrtëoXœ và euptoxwpat àSta-
Xetîtrœç oreó tïjv at>Tïjç euvotav. OéXet etaöat
xat toôto etç eiëïjotv tïjç (à?xaXà xat XoytáCw
xat îtap’ èrspœv và èaïjpetœQïj aór^) ori ó
ôtpTjXo'Taroç ïjpwv Adôsvtïjç è~pôataçe và étot-
pacO-jj àaëéarïjç zat roôëXa, và ZTtaSțj ïtopta
XtÔtvïj etç tôv ''Aytov Xàëëav, àyoôpt zat
gzsîîïj twv àpa^tœv, zat tetyoç ¿~oô và èvœ-
6jj pè tô a/oXetov' zai èXziCœ sœç sb rô
525
Și acestea deocamdată; iar rugile Fe­
ricirii Tale să fie cu mine în toată viața.
1713, Aprilie în 28.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc iubit
și prea-supus:
. Matei Brâncorcanu.
1713,
30 April.
Scrisoarea lui Radu Dudescu către Bri­
sant Patriarhul de Ierusalim.
1713, Aprilie în 30.
Două scrisori foarte respectate ale iu­
birii Tale părintești primindu-le bucuros
cu evlavia cuvenită, le-am luat acum câtevă
zile, și aducătorul celei de-a doua eră egu­
menul de Căluiu, chir Antim, fostul Tău
arhidiacon, pe care, ca pe unul ce-mi eră
cunoscut de acolo și ca pe un om al Tău,
l-am primit binevoitor, și, după porunca
Ta, în orice ar avea nevoie de mine, îl
voiu ajuta bucuros, după putință.
Și mă rog călduros de bunăvoința Ta
cea prea-mare să mă ierți pentru zăbava
răspunsului scrisorilor, pe care au adus-o
felurite împrejurări ale timpului. Ci îți
prea-mulțămesc pentru părinteasca iubire
pe care cu bunătate o arăți către mine
eel prea-mic, și aceasta nu de alta, ci nu­
mai pentru bunătatea-Ți înăscută; de care
mișcându-Te, ai orânduit egumenului de
la Sfântul Sava să scrie numele mieu în
sfântul pomelnic, ca să mă pomenesc tot-,
deauna cu părinții miei. Har prea-mare și
mântuitor de suflet, de care nicio slujbă
nu se va putea arătă vrednică spre răs­
plată. Totuș voiu fi totdeauna plecat la
poruncile Tale demne de închinare, după
slăbiciunea mea să le fac, și doresc să mă
aflu nelipsit de bunăvoința ta. Și aceasta
va fi spre știința Ta (de și socot că și de
la alții Ți s’a spus) că prea-înălțatul nos­
tru Domn a orânduit a se găti var și că­
rămizi spre a se clădi o poartă de piatră
la Sf. Sava, un grajd și o șură de cară
și un zid care să se unească cu școala;
și nădăjduiesc ca pănă la toamnă să se
săvârșească și acestea. Iar prea-bunul Dum-
526
yOtvózwpov và teXsiwÔoùv xai aura. '0 Ss
zavâyaôoç 0$ôç và zoXoypov^ xal tôv ótp/¡-
Xórarov AüQsvt/jv xat tt¡v 'lyerèpav Maxaptó-
TT¡Ta ¡isrà aTepswaswç àStaaeiaTOT ’^ç ai
jravàYtat xai 6eoiret6eîç suyal eiTjaav jj.st3
èpoù tpXaxrtxal Stà Sio’j.
jatpty', ’AîtptXXtto X'.
T'^ç TjisTÉpaç aoçwTàTTjç MaxaptÔTTjTOç.
îtpôô’jjxoç SoiiXoç
'PàSo'jXcç ûo'jSsaxo'jXoç.
(Legrand, Recueil, pp. 115-6, n° 50.)
DXXVI.
1713, Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre școala
5 Maiu. munteană.
’EziotoXî] Mâpxou Kuzpiov Ilopf'jpozoâXo'j
zpôç XpùaavOov zapèyonaa zXijpof opiaç ttvàç
zepl t^ç èv Booxoupsattip ayoX^ç.
MaxaptwTars, á^uírraTs xal aoyàtaTS p.ot
aùôsvTa xal Séazota, rïjv Tp.etépav eoxXe-
saráTTjv MaxaptôtTjTa SouXtxwç zpoaxovw,
zaveoXaëwç àazaCôp-svoç ttjv zavaytwraT^v
aôt^ç xat yaptTÔêpoTOv Se^tav.
SsSaop.twTarov xal zpoaxovïjTÔv vpàp-p.a
t^ç 6p.szèpaç sôspvettxwTàr/jç eôjisvstaç, eo-
XaSîjTtxțj xal èvOèppxp Staôéost àazaaàp-svoç,
èôîçàp/zjv Stà tepâç yetpôç toô zavaatwraTou
xa67j7o’jp.évoo toù KaXoót, xupíou ’Av6íp.óo,
xai îtepl t^ç 6eoț;poop^TOO aôtijç ôvteiaç
wSàç yaptaTYjptooç Tip KpetTTOvt àveôéjiTjV,
itXeîGTaç yàptTaç avOop-oXo^wv âxpoTarț]
aÔT^ç xaXoxaYaÖiof Stà f/¡v zpôç tt^v sjltjv
èvTéXetav «piXooTopYtav. 'O Kùptoç Soùtq aoTțj
p.axpoîjțtepe'iatv xai záaav aXXvjv eoxorptav,
Stà xotvTjv X'jaiTéXetav xai atipia xal țw-
Ttajiòv toù S'jar'iyeaTàTOo •qp.wv ^évonç.
Tòv pïjôévTa atSeatp.WTaTOV xa67¡7oop.evov
xùptov vAv9tji.ov œç tepoîtpex^ xai wç aùv-
So'iXoç tòv aùvSonXov toù auToù SeairÓTOU,
oitTtatç /spai zai <j>'jy^ àvazsZTap.sv(] zpo-
seSéyÔTjv, xarà ttjv òp-erépav èziTaYTjv xal
Stà tò ypsoç pot.
'rjtepeoyaptaTw Sè aÒT^ xal Stà tò OXTa-
ttóStov, tò óitotov ^tov zoXù xal xaXóv. Et/ț]
îtoX'jypovtoç, ózoù îtavTOtoTpôîtwç eoep^eT^
xai Tip4 tòv èXàytoTov aor^ç SoùXov.
'H zaponata t^ç operépaç ëaônxôXzou àf-
ytvotaç toîç zXetaTotç etvat zo6rjTï) xai èvi)-
atpoç, Tfi xal à|twOet7jpev èv Tayet.
’ISoò ëzoù è'pyeTat auTÓ0t, xarà tt]V ope-
Tépav èztTayviv, ó XovtwraTOÇ xôp ’ASavâatoç,
xat zavSepxijç Seta Ilpóvota và èztëpa-
ëeùa^ afaÖTjV apyijv toù ôsoytXoùç èp^ot) etç
nezeu să dea mulți ani și prea-înălțatului
Domn și Fericirii Tale, cu întărire nezgu­
duită; ale cării preasfinte și de Dumnezeu
ascultate rugăciuni să fie cu mine păzi-
toare în viață.
1713, Aprilie în 30.
AI Fericirii Tale prea-înțelepte
gata rob:
Radul Dudescul.
Scrisoarea lui Marcu din Cipru Porphy­
ropulos către Hrisant, dând cevà știri despre
școala din București.
Prea-fericite, preasfințitejși prea-înțelepte
domn și stăpân al mieu, mă închin ca un
- rob prea-slăvitei Tale Fericiri, sărutând cu
toată evlavia dreapta Ta preasfințită și
izvorâtoare de haruri.
Scrisoarea prea-venerată și vrednică de
închinare a bunăvoinței Tale prea-bine-
făcătoare, sărutând-o cu evlavioasă și căl­
duroasă aplecare, am primit-o prin sfințita
mână a prea-veneratului categumen de
la Căluiu, chir Antim, și am înălțat celui
Atotputernic cântări de mulțămită pentru
sănătatea-Ți de Dumnezeu păzită, mulță-
mind foarte mult prea-înaltei Tale bună­
tăți pentru desăvârșita iubire față de noi.
Domnul să-Ți dea zile multe și toate cele­
lalte bune, pentru folosul de obște și creș­
terea și luminarea neamului nostru prea-
nenorocit.
Pe acel prea-venerat categumen chir
Antim ca pe un om venerabil și, rob eu, pe
el, rob al aceluiaș domn, l-am primit cu
mânile ridicate și cu sufletul desfășurat
(sic), după porunca Ta și a mea nevoie.
Mulțămescu-Ți foarte și pentru cracatiță,
care era multă și bună. Fii îndelungat în
zile, ca în tot chipul să faci bine celui
prea-mic rob al Tău și să-1 cinstești.
Ființa înțelepciunii Tale cu adâncă inimă
celor mai mulți li e dorită și plăcută, de
care să ne și învrednicim în grabă.
Iată că vine acolo, după porunca Ta,
prea-învățatul chir Atanasie, și dumneze­
iasca Pronie cerească, ce toate le vede, să
întărească bun început operei de iubire

au^atv xai ôtapovïjv t^ç àpsr^ç xat t^ç àv
Xpiarw ao'iiaç ësôata àç 0372,0701, ij pàXXov
siimv aoroopyoi twv to:oûtwv èîratvsTwv xa-
TopSwpárwv, èîtaivwv xat paxapmpwv àpa-
pàvrooç ors'pàvooç àîtoôpécpaaôat.
'Tîtapyet ôè xat aoroû Xo7tÔT7jç, àç
ôoxet, Êto» ospvoò xat ijôooç su vjxwv. '11
îT/jȚTj JtavTÔç àyaQoô xat t^ç aoytaç yopï]-
70Ç ÈîïtXàêotTO TOÔ l'pȚO'J. 'II TWV ÇOITYJTWV
yopsia xat ópéTspoi ôoûXot èôa'ftatwç xpoo-
zovoôot TijV aoTTjç Maxaptôr/]Ta.
Aí Ttavâytat xat ôsoîtîiOsîç aÙT^ç eùyat
etïjaav psr’ spoo çoXaxTtxal ôtà êio’j.
Ma too e'.
Tvjç 'ïpsTépaç aoywTàTTjç MaxaptÔTTjroç
èXàyiaroç ôoûXoç
Màpxoç.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
DXXVII.
Mihai Cantacuzino Spătarul către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava
scrisorilor sale.
’ExtaTok’i) MtyáXv¡ KavTaxooCrjVOò toû Xa-
Ci/ îtpôç XpóaavSov, Ilarptap^v 'IspoaoXópwv.
1713, Matou 11.
tipo noXXwv ijpspwv psîà t^ç itpoarjxoùaTjç
suXaÊsiaç xat Oepp.^ç ôtaÔéaswç êv xat pôvov
aeôacptwTaTov vpàppa t^ç operépaç îtarpt-
x^ç yiXoaTop7taç àaîtaaàpsvoç è'Xaôov, xat
îtepi t^ç ôeoyuXâxTO'j auT^ç uyteiaç xàpo't
sf BTWTâTTjÇ ttjv 6siav XTjôepovtav èôôêaaa xat
soyapiar/jaa îtoXXàxtç, xat àôtaXstîtrwç eô-
yaptarw t^ aut^ç xaXoxavaQttf, ôîtoô aetîtore
pè sxeiva rà itarpixà GîtXày/va xat pè àyàitïjv
etXtxptv^ fépsrai îtpôç ttjv èpvjv TaítetvótTjTa,
xat pè syst etç pvr(pr¡v àve£àXetîtTOv, s$ ot-
xetaç xaXoxafaôiaç, àitô ttjv óitoíav îtapa-
xtvoopévQ pè à£tot, xat èppéawç, xat àpéawç,
twv «ȚtwTâTwv aÙT^ç eùywv, xaôwç xat îtpo-
XaôôvTwç Tjüyero xai pè euXoȚouas, xat etç
tô îtpôç tôv ipòv àYaitTjTÔv àôsXfôv îtpoa-
xuvTjTÔv aÙTTjç 7pàppa, èîttîtXTjTTonoà pe ita-
Tptxwç ôtà ttjv 5a6urán¡v xat àxatpôv pou
aiwit/jV, uîtoxTeuopèvT) àpéXetav. ’EyvwpiÇw,
ôéoitOTà pou paxaptàtaTS, tô itratapà pou,
xai CtjTW perà îtoXX^ç îtapaxXfpewç xai itpo-
ax'JVîiaewç èôaftoûç và pè euspȚeTTjS^ ~apà
t^ç uperépaç oupza0etaç auyYVwpT) xai <597-
ywpijatç, ôtart atwîtTj pou pïj 7évotTO và
ïtpo^XOev àîtô àpvrpTtav, r¡ àpéXetav, àXXà
1 Fusese Ia Sinai, cu maică-sa, Domnița Elina.
527
| către Dumnezeu pentru creșterea și păs­
trarea virtuții și înțelepciunii întru Hristos,
de sigur ca ajutători, sau mai curând lu­
crători, ai unor astfel de lăudate isprăvi, ca
să culeagă cununile nemuritoare de laude
și fericiri.
Dumnealui, pe cât se pare, e de o viață
severă și de bune moravuri. Izvorul a tot
binele și îndemnătorul înțelepciunii să ajute
opera. Ceata ucenicilor și robii voștri pănă
la pământ se închină Fericirii Tale.
Preasfintele și de Dumnezeu primitele-
Ți rugăciuni fie cu noi păzitoare toată viața.
1713, Maiu în 5.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte
mai mic rob:
Marcu.
1713,
11 Maiu.
Scrisoarea lui Mihail Cantacuzino Ha­
giul către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1713, Maiu în 11.
Sărutând-o am primit, cu multe zile îna­
inte, cu evlavia cuvenită și cu călduroasă
aplecare, o scrisoare prea-venerată, și una
singură, a părinteștii Tale iubiri, și pentru
sănătatea-Ți păzită de Dumnezeu și mie
prea-dorită am slăvit dumnezeiasca îngri­
jire și am mulțămit adesea, și nelipsit mul-
țămesc bunătății Tale, care totdeauna ai
acea inimă de părinte și acea iubire ade­
vărată către mine, smeritul, și mă ții în
amintire neștearsă, din bunătatea ce Te
deosebește, de care mișcat, mă învrednicești,
și mijlocit, și nemijlocit, de prea-sfințitele-
Ți rugăciuni, precum și mai înainte Te
rugai și mă binecuvântai, și în scrisoa-
rea-Ți vrednică de închinare către al mieu
frate iubit, mustrându-mă părintește pentru
tăcerea mea prea-adâncă și fără vreme,
bănuind negligență. Kecunosc, stăpâne al
mieu prea-fericit, greșeala mea, și cer eu
multă rugăciune și închinare pănă la pă­
mânt să capăt de la bunăvoința iubirii
Tale îndreptățire și iertare, căci tăcerea
mea ferească Dumnezeu n’a venit din uitare
ori neîngrijire, ci din întâmplările vremii
528
àxò zaipizà anp.xt<í)p.ata zat xá07¡ xotzíXa,
zai awp.artxàç àa0sveiaç, IIX^v, piè oXa tonta,
àv zaXà zai svavttotTjç twv Xoxijpwv augx-
twuâtwv țxs sxpo$év7jae atȚfy, 6p.wç p.saa etç
tô tapsîov t^ç pon etvat svtstnxwpsvș
Tj asêaaptwtàtT] e’tzœv t'^ç xatpiz^ç ópwv
enp.evetaç, zat pè rijv xspl aòrì]v cwsy/j
pvfjpTjv XapSávw psyaXwtàtTjV xapvjȚoptav,
xsptpsvwvtaç tò tsXsiov t^ç yapàç pè rijv
xoOsivovár/jv aor/jç zat XaaitsXsotàtïjv xa-
ponatav, ^ç zat àîtwOetïjpev, 0eoù eüôûzoôvtoç.
"O0sv zat aù0tç Ssopai zat açoSpa szXi-
xapcô rijv bpstspav aupxa0satàtïjv enyvwpiav
và pè è'/jj zat àxò tou vûv zat etç tô s£ijç
elç rijv ópotav szsîvtjv àp/aiav zai xatpizijv
eovotav zat (ptXoypoaôvTjv, zat và pè àjtot
twv á?twtátwv aôt^ç suywv, p.è twv ôxoiwv
rijv yeipa^wyiav và ôSijYoûpai etç tôv Xtpéva
t^ç awtvjptaç zat àvazoirpiapòv twv àvtt-
xveooowv xspiatàaswv. ’Eyô> 8s, wç àpy^ç
zat vûv pàXtata, xpocrpépw èpaotòv etç rijv
0sozóapv¡tov aot^ç Mazapiôtïjta pè SoaXizijv
zat axozXiv^ uxotay/jv, zatà tô àxapaitTjtôv
pot) ypsoç- ó 8è a-poç 0sôç và rijv xoXusr^
zat và t*/jv atepewvfl àvsvôyXTjtov xpôç ’șps-
tépav xapapt>0tav zat zotvàjv oçéXetav, Tjç
zat ai xavàytat zat Oeoxet0etç suyai sÏTjaav
pet’ èpoù tpoXazttzat Stà ëtoo.
(atpt7', Mato'j ta'.
Tije X^ç Mazapio'tvjtoç ôxozXivijç zaì xpô-
0opoç etç tàç ôtatavàç.
MiyàXvjç Kavtazo'jCrçvôç
XatC'^ç,
'H gûCdyôç ponzai tò Oofátptov, Mxa-
XaattCa, ai SoûXat aot^ç, zat xàaa Tj xept
èpè taxetvTj otzta SonXoxpexwç xpoazuvoûai
tïjv 'Tpetépav Mazapiôtijta, xaveoXaôwç àa-
xaWpevoi tàjv yapttóépytov aut^ç 8s£tàv.
(Legrand, Recueil, pp. 116-7, n° 51.)
DXXVIII.
1713, Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea po­
Iunie (?). litică, tratatul ruso-turc și afaceri personale.
’ExtstoX?] ïts'pàvoo (sic) Kavtazo-j^voù
xpôç XpúaavOov, ílatpiápyTjv 'IspoooXûpwv.
1713, ’lo'jvío'j (?).
Ssêaaptwtatov ypáppa t^ç Tpstspaç sg-
rwtàtTjç MazapiÔTTjToç zarà tò 0sòv àoxa-
oàpsvoç sSe^áp-Tjv, zaì xspì t^ç ü=<yfpmpf¡tot>
aot^ç ôftsiaç <pSàç sôyapiGtTjptooç tip 8iar/¡-
poûvti aurijv 0sw àvsxsptpa- è'yvwv ôè zai
tà èçjs^ç vsypappsva, siç tà ôxoîa Sèv àxo-
zptvopai zatà pépoç, Sià và p.7¡v tïjv svg/Xw
și feluritele patimi și din lipsa de sănătate
a trupului. Decât, cu toate acestea, de și
protivnicia împrejurărilor triste mi-a că­
șunat tăcere, dar în mijlocul adâncului su­
fletului mieu e întipărită prea-respectata
icoană a părinteștii Tale bunăvoinți, și din
necontenita amintire de Tine ieau prea­
mare mângâiere, așteptând sfârșitul bucu­
riei din prea-dorita și de foarte mare folos
ființă a Ta, de care să ne învrednicim, cu
voia lui Dumnezeu.
Deci și din nou mă rog și foarte implor
bunăvoința Ta prea-iubitoare ca să mă ai
și de acum înainte în aceiaș veche și pă­
rintească priință și dragoste, și să mă în­
vrednicești de preasfintele-Ți rugăciuni, cu
a căror ducere de mână mă îndrept spre li­
manul mântuirii și ușurarea împrejurărilor
împotrivitoare. Iar eu, precum de la în­
ceput, și acuma chiar, mă înfățișez către
Fericirea-Ți de Dumnezeu împodobită cu
supunere de rob și adâncă, după neînlă­
turata mea datorie; iar Dumnezeu sfântul
să-Ți dea ani mulți și să te întărească netul­
burat, pentru a noastră mângâiere și folosul
nostru de obște; ale cării rugăciuni prea-
sfinte și de Dumnezeu ascultate să fie și
ele cu mine, păzitoare în viață. \
1713, Maiu în 11.
Al Fericirii Tale supus și gata la po­
runcă:
Mihail Cantacuzino Hagiul.
Soția mea și fetița, Bălășița, roabele
Tale, și toată smerita casă dinjuru-mise
închină cu supunere de robi Fericirii Tale,
cu toată evlavia sărutând u-Ți dreapta izvo-
râtoare de haruri.
Scrisoarea lui Stefan (sic) Cantacuzino
către Hrisant, Patriarhul Ierusalimului.
1713, Iunie (?).
Prea-venerata scrisoare a Fericirii Tale
prea-înțelept, sărutând-o, am primit-o cu
Dumnezeu, și am înălțat cântări de mul-
țămire pentru sănătatea-Ți păzită de Dum­
nezeu Domnului care Te ține; am aflat și
cele pe rând scrise, la care nu răspund
una câte una, ca să nu Te supăr cu vorba

pis ttjv TaoroXo7tav zat zsp:tToXo7tav. ’Eza-
ïàXaôa zat rijv atrtav ózoù r¡ psrspa zarptzij
eòjisvsta StïTptQsv etç tò Bo'jXyapo/wpt ov, ott
ÓTjXaóà] 5tà oXiȚîjv avsmv zat àvazo'mop-òv
t<òv zoXXàiv zat çepszôvwv spovxtówv zat
Stà tò eozpatov toù sxetae àépoç zat tò s’ó-
Oetov toù tózoD, za' ¡láXtata ott oí olzoùvteç
ôXot etvat òp0ó3o£ot, zat etç toùto szap7¡70-
pTjO^za otà fijv ópteiav zat àvàzanstv t7]ç.
'Il àvwp.aXta twv zpa7pàrwv zat áj à.ota-
toç tpopà t^ç tô/jjç xatà tò zapôv etç tt
èzavijvtTjoav, èxataXàSapey tò ó Kùptoç
otSew etç tà ó-ota àXXo òèv T(p.zopoùp.ev và
et“oùp.ev ~àpeç Tj à^aÔap/tZTj zpóvota và
olxovop-^o^ tà zàvta zpôç wțsXetav xOtvïjv
xat ovtTjpTjotv t'^ç ¿pOoSoSíac.
'OptÇet ôtt Ssv àzsXziÇeta.'. r/jç èvOàoe èzt-
3/jp.taç, Tfi zat eștetat Stà àzôXaoatv twv
YVTjaiæv fiXwv, àzô ttjv ózotav zpo^evettat
xàzota tspzvôtTjÇ zat zapap-’jOia, Stà t^ç
àzpatyvoùç aovop-tXtaç, xat syápvjv szt toùtq>
p.è zoXXijV zat zveop-attzijv àyaXXtaoty zat,
wç zoXXàztç stzov, etùe tô Oetov và p.è àç1.-
wa/j t^ç zoXozoÙTjto') zat zapT)7opT]tiz^ç
aùf/jç àzoXaùoswç, zai petà taùta vevéoôw
tô 0éX7jp.a toù Kvptoo.
vEp.a6ov àzô zàzotov zwç ó zapavsvtZT-
pivoç1 TjÔéXTjoe vàftXtwOj) pè rijv Tp.etèpav
Mazap.ótTjta p.è tô p.éaov toù çtXo’j" ôtà'popot
zat zotztXot Xoftop-ot tôv tapâttooat, zXàjV
èXztCw etç 0eòv ôXa too tà év6'jp.T¿pata zat
zavo'jpfeùpata và zatavtijaoov zpôç zata-
atpoy^v too.
ripooett optCet wç Sèv ei/e za.tà tô zapôv
ttvà à^tôXoya và fié aTjjietdiGTß, èzetÔTj zat
p.sȚâXîj àxataataata eùptoxstat aùtoôt, zat
tà éozeptvà Sèv at>p/pwvoùv p.è tà sw6tvà‘
zXàjV zapazaXw àv etvat ôptapôç ttjç và p.è
èoTjpetwoe tà zeptotattxà zwç Stpegav zat
tà zetpaXata t^ç véaç aop.'pwvtaç23, ott Sèv
BèXoov fijv XavÔàvet, èzstSïj zat zaßpTjoia.
gXaXijÖTjaav, Stà zeptoaotépav zXïjpotpoptav
t^ç zeptepviaç’ Statt, àv zai aXXot tà <jt¡-
petwaoov, Sèv Tjp.zopoùv và tà zapaotTjaoov wç
Tj 'Tp.stépa Mazaptôtïjç. Kai zapazaXw và
èy_û) a'J77vwp.7jv Stà r/jv totaùt/jv zetpa^tv.
Kai và iSoùpev zat ó zpwtozazàç8 QéXet tà.
Stepin, zai zote GéXet è'X6^ Tj àzozptotç àzô
tôoov p,azp'jvòv òtàof/jpa. âwJZoXtatç zai
àvwp.aXtatç tô» zpa.7p.atwv, atoyàCop.at, etç
1 Carol al XII-lea.
2 Paeea ruso-turcă din 16/27 Iunie; ef. Amira, în Studii «i duc., IX, p. 97, nota 3.
3 Termin secret, pentru Tarul Petru.
58183. Vol. XIV.
529
de clacă și de prisos. Am aflat și pricina
pentru care bunăvoința-Ți părintească ai
petrecut la Bulgarocliorion, adecă pentru
puțina odihnire și ușurare de multele și
obositoarele Tale griji și pentru blândeța
aierului de acolo și frumuseța locului, și
mai ales pentru că locuitorii toți sunt or­
todocși, șt la aceasta m’am mângâiat pentru
sănătatea și odihna Ta.
Anomalia lucrurilor și nestatornicia soar-
tei la ce au ajuns pănă acum, ani priceput;
restul îl știe Domnul; la care alta nu pu­
tem să spunem decât că Pronia începătoare
a binelui să iconomisească toate pentru
folosul de obște și păstrarea ortodoxiei.
Spui că nu-Ți pierzi nădejdea de a veni
aici, pe care o și dorești pentru a întâlni pe
prietenii adevărați, din care lucru vine oare­
care plăcere și mângâiere, pentru neatinsa
tovărășie, și m’am bucurat de aceasta cu
multă și sufletească bucurie; și, cum adesea
am spus, de m’ar învrednici Dumnezeu de
prea-dorita și mângâietoarea-Ți întâlnire,
și cu aceasta facă-se voia Domnului!
Am aflat delà cineva cum că Biruitul
a vrut să se împrietenească cu Fericirea
Ta prin mijlocirea Prietenului; deosebite
și felurite socoteli îl tulbură, dar nădăj­
duiesc la Dumnezeu că toate gândurile și
șireteniile lui spre peirea lui se vor în­
toarce.
Mai spui că n’ai avut deocamdată lucruri
vrednice de știut să mi le însemnezi, de
oare ce și mare neorânduială se află acolo,
și cele de la Apus nu se potrivesc cu cele
de la Răsărit; ci Te rog să fie orânduiala
Ta să-mi însemni împrejurările cum s’au
întors și capetele noului tratat, căci nu vor
fi neștiute de Tine, căci s’au și rostit de
față, pentru o mai deplină înștiințare a
dorinței mele de a cunoaște; pentru că,
dacă și alții o vor dà de veste, nu pot să
aibă autoritatea Fericirii Tale. Și mă rog
să am iertare pentru încercarea aceasta.
Și să vedem dacă și Protopopului îi va
plăcea, și când va veni răspunsul de la
atâta depărtare. Greutăți și anomalii ale
lucrurilor, socot eu, la care mi se pare că
67
530
tà órcoìa Sozet [tot và àpjiôÇiQ và Xé7wuEV
èxsìvo tò aoȚ0v rcapà77sXp.a : otatéov zat sX-
rciarsov.
Karà tò rcapóv, pijts Ojíete á£ióv tt vsov
trrjp-stwasœç Sèv eyopsv, ircetSï] zat Ssv àjXQsv
swç T<i>pa zàpia sïSvjGiç arcò tà êoptvà p-épvj
tí và árcózapsv ó Hpwtoraràç èzet ôrcoù
srcïjye, zai Stà tà èrctXotrca atpateóptata ôrcoù
à.XXa èzivTjaav zatà t’ijv ’lazavtav zat à.XXa
zatà t-qv Ilopspavtav’ rcX’ijv ô, tt pà6opsv
OéXet yévfl yvwcrôv zat t^ op-etépcf ratptz^j
tptXoatopytcf.
'O àôeXtpôç pon ó XarCîj MtyàXvjç So’>-
Xorcpercwç rcpoazoveî fi¡v Tperépav Mazaptô-
tïjta' ttp ôrcotip svsyetptaa zat tà rcap’ aùt^ç
asoaoptwTara ypàppara, zat rcapazaXeî và
tòv ao^ytopiiaets órcoù, zatà tô rcapôv, Ssv
toò sôôXeas và àrcûzptQ^.
Ot oloi pou, zat tarcetvol aôt^ç SoûXot,
zat àrca$àrcaaa eôteX^ç pou otzta rcavï'j-
XaSwç àrcoôsêâpevo: tàç rcap3 aùr^ç eôyàç
zat eùXoftaç, SooXtzwç rcpoaz'jvoùat rijv ôps-
tépaç 6so5ó$aatov Mazaptôr/]ta, WGaÙTWç zat
ot ¿'ptptztàXot aÙT^ç tàjv ôonXtzTjv zat soXa-
ÓTjtizTjv rcpoazôvTjctv àrcovépooGt, zat rcàvteç
ôpoônpaôôv rceptp.évo'jat t’ijv rcoXXà rco6onps-
VTjV aur^ç sXeoatv, tô östov.
Atà tà ypàppara órcoù sXaóe zórcov zat
eoTStXev etç t’ijv IlóXtv ôrcspsoyaptGTw, zat
rcapazaXw và syw cn77vœp7jv etç t’ijv rcet-
pa£tv zat èvóyX’/jatv ôrcoù t^ç eStoza zat t^ç
SíSw twv órcotwv eXaôa zat t’ijv àrcozptatv.
Kat ett àvttêoXw và Sœaifj zat tô rcapôv
ypàppa tip èvttjiotâTip zùp SrcTjXatwfțj, tôv
ôrcoîov XoytàCw và i^sop-țj Tjietépa Maza-
ptôtïjç’ ov zat ’^Séwç rcpoaayopsùw œç ytXov
rcaXatôv xat yvïjatwtatov xat, àv xaXà zat
Sèv 7pà/pw . t1^ aùtoù 3Evttp.ôt7]tt, ps tô và
pvj etvat rcpoaijzo'jaa uXïj, opwç èxetw] Tj rca-
Xatà zat etXtxptveatâtTj à7àrcïj pévst IpptÇw-
psvvj péaa etç tô Tapsîov t^ç ipny^ç pon.
At rcavàytat zat OeorcetOetç aùrîjç eùyat
eiTjaav per3 spoù yuXazttzat Stà 6tot>.
za'pt7f, ’loovtou (?).
T^ç Tjietépaç MazaptôtTjtoç zai SoœôtTj-
toç Stà rcavtôç eùXaêéatatoç zai tarcetvotatoç
SoùXoç.
Kwvatavttvoç Kavtazoo^’/jvôç,
(Legrand, liecueil, pp. 118-20, n» 52.)
se potrivește să spunem , acea vorbă înțe­
leaptă: să știm și să nădăjduim.
Deocamdată nici noi n’avem vre-un lucru
nou vrednic de știut, căci n’a venit pănă
acum vre-o știre din părțile de la Miază-
Noapte ce a făcut Protopopul, pe acolo
unde a plecat, și pentru celelalte oștiri care
toate s’au mișcat contra Scaniei și altele
contra Pomeraniei; ei aceia ce vom află se
va face cunoscut și iubirii Tale părintești.
Fratele mieu Hagi-Mihali se închină ca
un rob Fericirii Tale; căruia i-am dat și
prea-veneratele scrisori de la Tine, și se
roagă să-l ierți că pănă acum nu a răs­
puns.
Fiii miei și robii Tai supuși și toată
smerita mea casă, cu toată evlavia primind
rugăciunile și binecuvântările de la Tine,
ca robi se închină Fericirii Tale slăvite
de Dumnezeu, de asemenea și dregătorii
noștri Ți se închină supuși și cu evlavie,
și toți într’nn gând așteaptă mult-dorita-Ți
sosire, dacă dă Dumnezeu.
Pentru scrisorile ce ți-ai luat osteneala
și le-ai trimes la Constantinopol, Iți foarte
mulțămesc, și mă rog să am iertare pentru
încercarea și supărarea ce Ți-am dat și-Ți
dau; la care am primit și răspunsul. Și
încă te mai rog să dai și această scrisoare
prea-cinstitului domn Speliotes, pe care
cred că-1 știi și Fericirea Ta; către care
mă și îndrept cu plăcere, fiindu-mi prie­
ten vechiu și foarte adevărat; și, cu toate
că nu-i scriu cinstit-dumisale, pentru că
nu e materie cuvenită, dar acea dragoste
veche și foarte sinceră rămâne înrădăci­
nată în adâncul sufletului mieu.
Preasfintele și de Dumnezeu ascultatele
Tale rugăciuni fie cu noi păzitoare în
cursul vieții.
1713, Iunie (?).
Al Fericirii și Înțelepciunii Tale întru
toate prea-evlavios și prea-smerit rob:
Constantin Cantacuzino.

DXXIX.
Constantin Duca, fost Domn al Moldovei, către Patriarhul Hrisant, despre
boala sa de rinichi, sărăcia ce sufere și dorința de a fi sprijinit pe lângă Brâncoveanu.
’Erctotokij Kiovatavnvon Aoòxa Bosèóòa
zpôç XpôaavSov rcaparcovoup.évo'j rcspl r^ç
¡xt¡ àrcavrrjaswç etç tàç èrciarokàç too, etăo-
rco’.oôvtoç tà t^ç ¿¡.oQevetaç ton xat rcapaxa-
koôvtoç và Tpatpfl ôrcèp aoroô t<p OÔYzpoêka-
yiaç xat ttț> àpyovrt Spafoup.avcp.
1713, ’IoDvto’j 22.
yEypa^a tjj 'ïp-etépa Mazaptór/¡tt xat p.è
tôv àp/ovra xopitCvj á7¡p.T(tpáx7¡v Eùrcpa-pi»-
tïjV, àkkà xat vôv rcept toótoo aôtoû, ozep
xaì tòte, xktvïipTjç xat tauta wv xat vóa<¡>
rcàaywv vetppit'òt xat èç àrcopiav tí¡v éa/át7¡v
rceptrceawv, oíate ot>5ap,óQev ê/etv zapàzkïjatv-
et pèv oûv p.àç è^zatiketze zat ooôèv p.éket
taâfț] rcept r^pwv ette Cwjiev, ette orcwç Çw-
p.ev, àç pàç Țpâyig rcksov và pîj tïjv rcape-
voykwpev pàtïjv- et 8s zat yikoç xaî rcatàjp
^pi7>v ôzàpywv ouprcàayjj, zat ëoôketat àya-
6ÓV tt rcotrjaaaôat, tSoô, ôô^a ttp 0sip, yé^ove
xat r¡ etpfjVT] xat atippéet ôe^twç tà rcàvta.
Aotrcôv àç TpâtptQ ttp Oôyxpoôkayiaç órcsp
•/¡pwv a, tt rrjv 'pwttaiQ ó Kôptoç- àç p.7j çet-
Setat và a’jvtôyj] xat tip àpyovtt SpafO'j-
¡lávtp tà rcpóayopa, tà a'jp/pépovta, "Otav vàp
TjOékap-ev tïjv àvàrcaoaiv paç è'yetv, otite e’tç
’Aôptavoô TjpyôpaaÔav, ours rcpôjevot toô
àayàkketv xa0’ ^pwv èyevóvapsv. Kat vj pèv
Maxaptotirjç aoo và peatteôa-^ orcép ’^pwv etvat
Sixaiov, wç ôrcèp tszvœv zat çikwv àpyaiœy
tò 8s và etaazo
*jo0^, và 0lzovop7jaț] Kôptoç
ó 0sôç- rcercotQapev opwç ott ôéket etaazooaO^,
rcapaôêiypara rcokkà fywvtaç zat ^eôpwvtaç
zat tíjv ’EvSo£ót7¡tá aoo 'ptkà?a6o'v te xat
eovoov xat çpôvtpov. Hapazakw tôv 0eôv và
[prj korcyjS’À, xat và prj pàç rcaptSig aveu
rcapapuOtaç- at 8è 6etat taôtïjç eôyai p.eO’
•^pwv.
1713, ’loovtou 22.
Etç toùç ôptapoùç t^ç X^ç OetotàtTjç Ma-
zaptôtTjtoç èv Xptattp rcaîç.
’Iw. Kwvatavttvoç Aoôxaç Boeôoôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 120-1, n° 53.)
DXXX.
Nicolae Ruset către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea tristă a pă­
rintelui său, cerându-i o intervenire pe lângă Nicolae-Vodă Mavrocordat.
'ErctoToMj Ntxokáon Twaaètou rcpôç Xpô-
savOov, Barpiapy^v 'Ispoaokópwv. .
531
1713,
22 Iunie.
Scrisoarea lui Constantin Duca Voevod
către Hrisant, supărat pentru că nu s’a
răspuns la scrisorile lui, făcându-i știut
ale bolii lui și rugându-1 să scrie pentru
el Domnului Ungrovlahiei și dumisale
dragomanului.
1713, Iunie în 22.
Am scris Fericirii Tale și cu dumnealui
boierul Dimitrachi Eupragiotes, dar și
acum scriu tot pentru aceasta, pentru care
scrisein atunci, fiind în pat și suferind de
boală de rinichi și căzând la cea mai mare
lipsă, așă încât n’am de nicăiri vre-o mân­
gâiere; dacă deci ne-ai părăsit și nu-Ți
mai pasă de noi ori de trăim nici de cum
trăim, să ni scrii ca să nu Te mai supărăm
degeaba; iar, dacă, fiindu-ni și prieten și
părinte, ne compătimești și vrei să faci
vre-un bine, iată, slavă Domnului, s’a făcut
și pacea și curg îndemănatec toate. Ci să
scrii Domnului Ungrovlahiei pentru noi
ce te va lumină Domnul; și să nu lași la
o parte să sfatuiești și cu dumnealui dra­
gomanul cele prielnice, cele de folos. Căci,
dacă am fi avut odihna noastră, nu ne-am
fi apucat (sic) nici de Adrianopol, nici
n’am fi fost pricină de supărare împo­
triva noastră. Și că mijlocești Fericirea
Ta pentru noi e lucru drept, fiind vorba
de copiii Tăi și prieteni vechi; iar în ce
privește să fii ascultat, să potrivească așă
Domnul Dumnezeu; ci suntem încredințați
că vei. fi ascultat, având pilde multe și
știind și pe Slăvirea Ta că ești iubitor de
cele bune și binevoitor și cuminte. Mă
rog lui Dumnezeu să nu Te întristezi și
să nu mă treci cu vederea fără mângâiere;
și sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1713, Iunie în 22.
La poruncile prea-duinnezeieștii Tale
Fericiri fiu întru Hristos:
Io Constantin Duca Voevod.
București,
1713,
30 Iunie.
| Scrisoarea lui Nicolae Rosetti către
¡ Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
532
1713, ’louvío'j 30.
Tipia zat asSáapta r^ç TpEtépaç Maza-
ptÔTïjTOÇ 7páppara s'XaSov, zaí, rà tTjç zavs-
pásto') po: 07tsiaç aùv^ç paflàv, Xíav èyàpTjV,
zat, tàç Ostaç zat zatp'.apyjzàç EoXoȚÎai pst’
sùXaêsiaç ôs^àpsvot, sòyaptar/jaa1 zara zoXXà
pEȚÎat-fj aou àpytepwoóvig etç tt¡v à7àZTjv
ózoù zpôç fjpàç etyev zaì syst. Kùptoç ó
0eôç và arspswoȚj aorijv etç ròv Oetórarov
zat àzoatoXtzòv aÜTTjç Opóvov, èv etwjpepta.
zat etpïjVtz^ zaraaràast, etc è'tTj zoXXà.
XoXX'Jzetrat fj yptaropipTjroç aor^ç Maza-
ptôrvjç, wç 'ptXôaropfoç zatTjp, etç rà oaa
èa’JvèÔTjaav etç tf¡v zarptZTjv paç otztav, zat
pà.Xtara etç rijv zaràaraotv ózoù ó fjpsrspoç
7evvf|to)p2 eóptaxerat, zat ózóayerat Tj àya-
Owràr/j aur/jç zpoaipeatç ôrt, Stôtûvraç ó 0sôç
eip^VTjv rwv zpa^pàrwv, zat èpyopév/j èôw,
và êoïjÔTjGTj ôtà c’jpôoyX^ç zat zapaztVTjaewç
toù ótpTjXoráro'j ^p.wv AôOsvroç. Eoyaptorw
zat ôzepe’jyaptarâ) etç rotaôtTjv zarptzfjv àyà-
zTjV èpi ôs, èïvwptCovraç ôrt zat àzô aôtoù
ôùvatat fj Mazaptôrvjç r/jc và 7pá<p7¡ zat và
ooïjOrpTj, zapazaXw zarà zoXXà 'jtïzwç te
zat ôonXtzwç, pè zà.Os Xo7Tjç tpózov, ózoù
fj àzpa aùv^ç aùvsaiç otôev, và pàç aovôpàpTj.
zat và ózsppay^aig etc tïjv ává7ZT¡v, èzs'.Sfj
zat etç àXXov èXztôa ôèv èyopev, et pv]
pôvov etç tôv zàvta ôovàpevov 0eôv, zat
etç t7jV zatà zvsùpa zarptXTjV aôtTjç a7à-
zïjV Tppetç ôè pévopev ôzôypeot và ôoo-
Xsùawpev tô zatà ôùvaptv etç ràç a7taç ao-
ttJç zpoata7àç. 0sXop=v a^petwoT] zat zpôç
tôv Tjpétepov yewTjtopa tàç eôyàç zat eô-
Xo7taç fíje XtJç MazaptôtTjtoç, atrtveç QéXoov
toù stvat etç pE7áX7¡v zapapoStav zat aveatv
etç tà XozTjpà. 'H zatà zveùpa 0O7át7¡p au-
t^ç âopvttÇa8 perà twv ^perépwv rézvwv eô-
Xaêwç àazàCovtai tàç pazaptaç aôtTjç yetpaç-
' at ôè Seozetôetç zat zavà.7tat eùyat t^ç ps-
7ÎstTjç aou àpytepwaôvTjç etTjsàv pot èv étto
zavtt ÊOTjOo’t zat tpXazTTjptov.
1713, ’loovtoo 30, àzô Boozoopsart.
Ttjç Tperépaç MazaptotTjtoç zpôOopoç zat
razetvôtatoç ôoùXoç.
NtzôXaoç ’Pwaaétoç.
(Legrand, Recueil, pp. 121-2, n° 54.)
' Legrand: c û ya p i a fq ța.
2 lordachi Ruset Vistierul. Era mazil, disgrafia!.
* Ancuța, fiica Brâncoveanului.
1713, Iunie în 30.
Am primit scrisoriie-Ți cinstite și vene­
rate și, aflând cele despre sănătatea-Ți prea-
dorită, m’am bucurat foarte, și, primind
cu evlavie dumnezeieștile și patriarhiceștile
Tale binecuvântări, am mulțămit mult prea­
mării Tale arhierii pentru iubirea ce ai
avut față de noi și o ai. Domnul Dumne­
zeu să Te întărească în prea-dumnezeiescul
și apostolicescul Tău Scaun, în fericire și
stare pașnică, întru mulți ani.
Te întristezi cu noi Fericirea Ta îndrep­
tată după Hristos, ca un iubitor părinte,
pentru câte s’au întâmplat în casa noastră
părintească, și mai ales pentru starea în
care se află părintele nostru, și făgăduiește
prea-buna-Ți aplecare că, dând Dumnezeu
pacea lucrurilor, și fiind aici, să ajuți cu
sfatul și îndemnarea prea-înălțatuhii nostru
Domn. Mulțămesc și prea-mulțămesc pentru
o astfel de părintească iubire; ci eu, știind
că și de acolo poți Fericirea Ta să scrii
și să dai ajutor, Te rog mult, ca un fiu și
rob, în tot chipul ce vei ști cu prea-înal-
ta-Ți înțelepciune, să ne ajuți și să Te lupți
pentru noi la nevoie, căci nici n’avem nă­
dejde în altul decât numai în Dumnezeu
cel ce toate le poate și în iubirea-Ți du­
hovnicească de părinte; iar noi rămânem
îndatorați a sluji după putere la sfintele-
Ți porunci. Vom vesti și părintelui nostru
rugăciunile și binecuvântările Fericirii Tale,
care-i vor fi spre mare mângâiere și odihnă
în cele jalnice. Fiica Ta duhovnicească
Domnița și cu copiii noștri sărută cu evla­
vie mânile-Ți fericite; iar rugăciunile as­
cultate de Dumnezeu și preasfinte ale prea­
mării Tale arhierii să-mi fie în toată viața
de ajutor și pază.
1713, Iunie în 30, de la București.
Al Fericirii Tale gata și prea-smerit
rob:
Nicolae Ruset.

DXXXI.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara , despre bucuria pentru
pacea cu Rușii și primejdia unui nou războiu pentru Moldova ca și pentru împărăție,
’EztatoX7¡ NtzoXatm Manpozopoàroo zpôç
XpúaavOov zspi roö zpsaëswç TaXXiaç,
t^ç zaçE'jvàsEwç rwv Gt>7ypôvwv zoXirtxœv
tapayôv zat toû çôoou -c^ç szavaXrypswc
a’jtwv.
1713, TtmXion 1.
Tô íspwtatov 7pá'rtjia r^ç 'Tp.sfÈpaç Maza- '
ptôtïjroç èXàëop.Ev, zai ôtà tT|V à-faOijv zai ;
wpvrtp txpstav rqç ôzepsyàpTjpEV. 'EòeyO^psv !
eùXaëwç zai tàç àviaç abrrjç êôyàç, zat eù-
ya.ptGto5p.Ev aùfff spwp.sv zai tà èye^ç
7patpôp,eva.
'OptÇst zgpt to5 zpéaÔEwç t^ç * «l’pàvtÇaç 1
ott ^atvstat ypïjarôç toîç Xoyotç, àp.Tj tà
spa ôsv stvat oôp.œwva- ’q 'Tp.stspa Mazaptô-
tTjç êyEt àzpav aùvsatv zat xepivotav, zat
6èXei xpottp.^o'țj tô aop.çspôjtspov‘ ^p.stç ôè
p,évop.ev i'totp.oi stç toôç ôptop.ot>ç rqç, zat
zàvrors "pôûvp.ot và ôo'jXeùawpsv t<]> Ilava-
yttp Tàtptp stç tà zatà ôôvapzv.
Upôç toôtotç ôptÇst ott tà aôtôôt, zwç e-
tps£av zai tpsyooat, tà G7¡p.siaóatv aXXot xai
oayéarspov zai zXatôtspov- eôyaptatoôp.ev Ôè
zai t^ 'Tp.stÉpa Se6acp.tót7]tt ózoò, àv zai
auvsaztaapsvwç, opwç aaçÉatspov ózatvííato
fijv twv zpa7p.àrwv zatàataatv, ôn zai ^p.Etç
zapopoiwç at)vstzà£op.ev zaôwç xai àxpa
rqç oùvsotç, xai póvov ó zavà7a0oç 0sôç và
sùôoXTjOT) và stvat p.ôvtp.a tà 7E70vôta, zai
và zat£Gvàai(j tàç tapayàç2- ott, và p.àç zta-
tsúa7¡ ~q 'Tpstépa Mazaptônjç, zwç zXéov à-
ZEzáp-ap-sv, xàpia ôôvaptç ôèv EpstvE, zai
Xotzov zapazaXoôpev 6spp.ôtata rrjv Tptetépav
Ïsôaop.tôt7jta và. zaOtxsreúsT] tò Oeiov và p.àç
öoTjO^WQ, xat .và èp.zoôto7) aòrò tò vÉov szt-
ystpT¡p.a ózoò twpa TjSonXf^Tjaav và xápoW
tò ózotov ò'yt p.óvov Etvat fÔopozotôv Etç tòv
ôoGfjy^ toòtov tózov, àXXà zai àvwysXéç,
i'cwç zai èztôXaôÈç stç tijv BaatXeiav.
lIapazaXoôp,£v và gywpsv zai zàXtv aoyvà
tò tepòv 7pàp.p.a z~qç Tp.stÉpaç Xs6aop.tôt7jtoç,
stç ÔTjXwatv z'qç «7a0^c zai zoX'izoOijto')
ôytgtaç rqç, zai tàç tepâç aùtàjç soyàç. Ot
ôè ypôvot t^ç'ïp.stépaç MazaptôtTjtoç etipav
0EÓ0EV zap.zoXXot zai zavEOtoystç.
/a'pt7z, ’lo'jXto’j a'.
1 Desallenrs.
¿ Pentru tratatul ruso-ture v. mai sus, p. 529 și nota 2.
533
1713?
I"lic'
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat catre
Hrisant despre solul Galiei (Franciei), po­
tolirea tulburărilor politice ale zilei și
frica de revenirea lor.
1713, Iulie l-iu.
Am primit preasfințita scrisoare a Fe­
ricirii Tale, și ne-am bucurat de buna și
dorita-Ți sănătate. Am primit cu evlavie
și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim;
am aflat și cele scrise pe rând.
Spui cu privire la solul Franciei că se
pare bun după vorbe, dar faptele nu se
potrivesc cu ele; Fericirea Ta ai înaltă
pricepere și istețime, și vei alege ce e mai
de folos; iar noi rămânem gata la porun­
cile Tale și totdeauna la îndemână spre a
sluji Prea-Sfântului Mormânt în ce putem.
Pe lângă acestea spui că cele de acolo,
cum s’au întors și se întorc, le vestesc alții
și mai sigur și mai pe larg; ci mulțămim
și Reverenței Tale că. de și pe scurt, dar
mai sigur ni-ai dat să înțelegem starea de
lucruri, căci și noi tot cam așa judecăm
ca și înalta-Ți înțelegere, și numai prea-
bunul Dumnezeu să binevoiască a face să
fie statornice cele întâmplate, și să poto­
lească tulburările; căci, să ne crezi Feri­
cirea Ta că am decăzut mult, că n’a mai
rămas vre-o putere, și, de altfel, rugăm
foarte călduros pe Reverența Ta să faci
rugăciune lui Dumnezeu să ne ajute și să
împiedece acea nouă întreprindere pe care
acum au voit s’o facă; care nu numai că
e aducătoare de peire acestui loc nenorocit,
dar și fără folos, ba poate și dăunător
pentru împărăție.
Ne rugăm să mai avem dese ori sfințita
scrisoare a Reverenței Tale, pentru vădirea
bunei și mult doritei Tale sănătăți, și sfin­
tele-Ți rugăciuni. Iar anii Fericirii Tale
fie de la Dumnezeu îndelungați și cu totul
fericiți.
1713, Iulie l-iu.
534
TijçTiisrépaç MazaptÔTigroç 'j’òcèvXp'anp
zai oXwç etç toùç ôptap.oùç.
’lw. NtxôXaoç BoeôôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 123-4, n° 55.)
DXXXII.
1713, Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre
14 Iulie.
venirea lui apropiată in Țara-Românească, pregătirile Turcilor și siguranța că
Rușii voiesc numai pacea de care se bucură.
’EztaroXîj Ktövaravrivo'J Baaapâëa zpôç
XpùaavOov, eùyàç StaT'jzûùvToç ózèp toù p.e-
XsTwp.évot> ra^tâtoo too zat etôozotoôvTOç rijv
àzoaToXijv áp.a¿twv, wç zat zspi rtvwv zoXt-
tizwv 7E70VÓTWV Tapaywv, x. t. X. z. t. X.
X. T. X.
‘ 1713, TooXtoo 14.
△ôo Ttp.ta zat aeêàap.ta t^ç MaxaptÔTTjTÔç
Tïjç àzô 7]' zat 6' toù Tpéyovtoç ^sypap-piva
èXàôopsv, xat, è£ àp.çoTépwv zXïjpoyopTjOévTsC
Tïjv èyeTÎjv ’^p-îv óytsíav ttjç, àzô oaôéœv xap-
Staç ózepeyáp7¡p.sv.
’ESéyOïqp.sv zat Tàç zaTptxàç aÔT^ç eoyàç
xat eoXovtaç.
"Eyvwp-sv xat Tà èv aoTotç a^p.etwOèvTa.
Eiç TÔ ZpWTÔV Tïjç Ttp-tov, ópíCet và T^Ç
CT£tXwp.ev Tà àp.à£tov xai toôç zaXapaaoae-
7tp.év7jôeç, waàv ózoù zXéov ^TOtp.áa07¡ Stà
tô ztvTjpa. Etç tò SeÔTepov, optÇet và etvat
p.eptXTj ozop.ov7j zspi twv pïjOévTwv, ewç và
15^ Tijv è'zÊaatv twv zàXtv oovyoaôévrwv
zpa?p.àTwv.
Kat, oaov p.èv Stà và ópia^ èôw i¡ Maza-
ptÔTTjç TTjç, zwç où ptôvov etvat. èzt0op.7jTÔv
stç toù Xôyoo p.aç, àXXà zapaxaXoùp.ev Stà
và à£twOoùp.ev và. tt¡v àzoXaôawp.sv zai p.è
p.tav TÍp-épav zpwT^Tspa, toùto etvat op.oXo-
7oùp.evov. "Oaov 8è xal Stà và tt]v ótáawp.sv,
toùto 8èv ToXp.wp.ev và tô xap.wp.ev, zapà
p,ôvov sxetvo ózoù Yvwpta^ aùveatç tïjç
5tà aop.çepwTepov xai àCiip-tov tt)ç, èxetvo
xai OéXet àxol.ooOijaig.
Aotzôv, xaOôiç t^ç ezpoypatpap.ev, tSoù
ózoù a^ptepov ’^p-e'ç xtvoùptev eva àp.àçtov p.è
p.eptzà àazpa ózoù etvat và SoOwatv etç Tàç
èveaTwaaç àvàyzaç xai TaXatzwptaç paç, xai
pè aoTÒ zépzerat ó êaTàyoç twv zaXapáaij-
Swv paç pè eva xaXapàaijv xai Téaaapaç
aevtp.svTjôeç, tôv ozotov àzô rijv aT)p.epov ewç
ptav éóóopáóa XoȚaptâCop.ev aov Ostp aoX-
XijzTopt và yOàa’Q xai aoToù’ oOev y0àvwvTaç
tô áp.á|tov aÓTOù, et pèv xai r¡ MaxaptÔTTjç
tïjç etvat eT0tp.0TáTY¡, zai Sèv tïjv èpzoStÇet
Al Fericirii Tale fin întru Hristos și eu
totul la porunci:
Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea lui Constantin Basarab către
Hrisant, făcând rugăciuni pentru plănuita
călătorie și vestindu-i trimeterea de căruți,
precum și pentru unele întâmplări poli­
tice, tulburări, ș. a., ș. a., ș. a.
J713, Iulie în 14.
" Două cinstite și venerate scrisori' ale
Fericirii Tale, scrise la 8 și 9 ale lunii
* acesteia, le-am primit, și, din amândouă
aflând dorita-Ți sănătate, din adâncurile
inimii foarte ne-am bucurat.
Am primit și părinteștile Tale rugă­
ciuni și binecuvântări.
Am aflat și cele însemnate într’însele.
In cea d’intâiu cinstită scrisoare, ni spui
să trimetem căruța și pe călărașii seimeni,
de oare ce te-ai gătit cu totul să pleci. In
a doua, spui să se facă oarecare zăbavă
pentru cele spuse, pănă vei vedea la ce
capăt vor ieși lucrurile iarăș tulburate.
Și, cât despre aceia ce spui acolo Feri­
cirea Ta cum că nu numai ești dorit de noi,
ci ne rugăm a fi învredniciți să Te vedem
și cu un ceas mai înainte, aceasta e ade­
vărat. Iar, cât despre aceia că să-Ți facem
silă, aceasta nu îndrăznim a o face, ci
numai aceia ce va cunoaște înțelepciunea
Ta că e mai cu folos și fără paguba Ta,
aceia se va și împlini.
Dar, cum Ți-am scris și mai înainte,
iată că astăzi pornim o căruță cu câțiva
bani care sunt a se da la nevoile și mi­
zeriile noastre de acum, și cu dânsa se tri-
mete vătahul călărașilor noștri cu un că­
lăraș și patru seimeni, care de azi într’o
săptămână socotim cu ajutorul lui Dum­
nezeu să și ajungă acolo; și, deci, sosind
căruța acolo, dacă și Fericirea Ta ești cu
totul gata și nu te împiedecă apoi vre-o
împrejurare, se va întrebuința acea căruță
pentru folosul Tău, cu toți oamenii Tăi;
căci o asemenea poruncă am dat-o întru
aceasta și boierilor noștri. Iar, dacă nu te

zaOs^ç zàvsva zsp’.oTartzóv, GsXst p.sTayst-
p'.aO^ auro tò apá^tov stç rr¡v ypsíav ttjç
p.= okooç toùç àvôpwzonç' 6n TotaÓT^v npoa-
Tayàjv éSwaapsv zspt toóto'j zat Tok ápyooat
paç. Et Sé zai Sév tf¡v GoyywpT] svsaTöaa
zoXôoTpoç’oç zal zoXÔTpszroç çopà roß zat-
poû, QéXst zápig èxsîvo ózoù rrjv ewTk-r¡ ö
Kôptoç.
'Optțst zwç xat zàXtv èaoy/ôaÔTioav ot
aÒTòOt1, paÔôvTîç OTtzXTjOtàXoDOtzoXXàzXijÔT]
twv ózsvavTtwv rwv2, zat Oanpà.Copsv ttvsç
etatv ootot ot èçeoptaxovreç zat p.etaôtôovteç
totaôta tpsóÒTf oaov pèv zwç zat szstvot, wç
àvOpwzot, zat òyt zaOò Çwa, àzoôovrsç toótwv
ttjv ÉTOtpaatav, ^TotpàCovTO zat eóptoxovrat
ëÊozvot, roòto etvat zaatò^Xov. "Oaov Sé, tò
và zataoatvwot pè zoXuáptSpov arpattav,
toûto etvat tpeoÇéatatov' èzetvot pàXtOTa, tó>pa
ev ôatépotç paôôvTsç tr¡v t^ç àyàzv;? èztëe-
êatwatv, zat syápTjaav zat rpózov ttvà è'zaoaev
Tj peyâXv) twv ëvvota zat zpoaoyTj, zaôwç
roòto ÔéXet tô yvwptay] xat àzô roô àXXot»
péponç tô è'yypaifov àpàj aotot tt rapâtrovtat
zat ôopoôoôvtat ywptç ttvàç àXijôoûç zat
zatezetyoÔGTjç ypetaç;
Taota pLsv èzt toô zapôvtoç- tô Sè Ttptôv
tïjç zat at>6tç và pv¡v pàç XetztQ, Stà và
yaipwpev èzt t^ èœet^ ’^ptv ôytsta zat tatç
zarptzatç ttjç eôyatç, atttveç zat etipav ïj-
ptv èv ëtw zavtt.
ja^ty', ’looXtoo t8'.
Ttjç S^ç Mazaptôr/jroç t»tôç zatà zveôp.a
xat oXwç etç toùç ôptapoôç ttjç.
’Iw. Kwvaravttvoç Baaapàoaç Boeëooaç.
(Legrand, Recueil, pp. 124-6, n° 56.)
DXXXIIL
Iacob Manos din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre manu­
scriptele lui Maxim Margunios, episcop de Citera, și Chirii Lukaris, ce sunt a se
trimete lui Nicolae Mavrocordat.
’EztGtoXïj ’lazwooo Mávoo ’Apystou zpôç
XpóaavOov Ctjtoûvtoç v’ azoaraXwatv stç tôv
rjyspôva ttjç MoXôa’jtaç ystpóypa<pá Ttva Ma-
^tpoo toû Mapyoovio'» zat KopiXXo'» toû Aot»-
xàpswç X. T. X.
Mazaptwrars, àytwTaTs xat aoywTars fia-
Tptàpya t^ç àyiaç zoXswç 'lepooaaXàpp. zat
zàavjç IlaXatOTtr/¡c, zárep a=ëaap.tôiTaTS.
Tá¡v Tp.sTépav <Jsôasp.tœtàTTp MazaptÓTTjTa
ôooXtzcûç zpooxuviô zat TTjV Gsoaop.tav abtr¡c
1 Turcii.
2 Rușii.
535
va îngădui acest mers mult întortochiat
și mult sucit al vremii, vei face ce Te
va lumina Domnul.
Spui că iarăș s’au supărat cei de acolo,
aflând că se apropie mari mulțimi ale pro-
tivnicilor, și ne mirăm cine sunt aceia cari
află și răspândesc asemenea minciuni; iar,
cât despre aceia că și ei, ca oamenii, și
nu ca niște vite, aflând de gătirea aces­
tora, s’au gătit și ci și se află treji, e
vădit la toți. Dar că să se coboare cu
oaste multă la număr, e cea mai mare
minciună; ba chiar, aflând acum în cele
din urmă întărirea păcii, s’au și bucurat
și oarecum a și încetat marea lor grijă și
pază, cum o va face știut și, din altă parte,
scrisul; dar aceștia ce se tulbură și fac
tărăboiu fără vre-o nevoie adevărată care
să-i îndemne?
Acestea deocamdată; iar cinstita-Ți scri­
soare nici de acum înainte să nu ni lip­
sească pentru a ne bucura de sănătatea-Ți
dorită și de părinteștile Tale rugăciuni,
care să și fie cu noi în toată viața.
1713, Iulie în 14.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la porunci:
/o Constantin fíasarab Voevod.
Scrisoarea lui Iacob Manos din Argos
către Hrisant, cerând să se trimeată Dom­
nului Moldovei unele manuscripte ale lui
Maxim Margunios și lui Chirii Lukaris
ș. c. 1.
! Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
! Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimul și a
; toată Palestina, părinte prea-venerat.
¡ Fericirii Tale prea-venerate mă închin
| ca un rob și-Ți sărut venerata dreaptă, ru-
536
8e£tav sôXaSwç àazâCojxat, ôeop.evoç èzTeyiôç
toù sv Tptàôt óp.vo’jp.évoo 0so5 Tju.wv ozwç
SiarigpoÍTj aÔTijv àvoaov, àrpWTOv, s’ô6'jp.ov,
óytà, pazpóstov, àpÀToyóv ts zavrôç àvtapoû
zat twv àvTizs’pévwv àvwrépav, sv sztr>yiof
zàvtwv twv za.Ta6np.iwv.
’,Eyet zàvrwç stç pvfjp.Tjv t¡ MazaptÔTTjç
anr^ç tò ystptatov szstvo zaXa’.ôv êtôXiov
ôzoù siysv tStoystpovpàyo’jç ttvàç ÈztatoXàç
Ma£tp.o'J toô Map7O'Jvtot>1 zat riva O7jp.stwp.ata
KopiXXoo toô Aonzàpewç, tô ózotov skaës
ôtà và tô tô^. Toôto tô sCT|t7josv b szXap.-
zpotatoç AüOévtvjç và araXS^ stç ttjv MZ07-
ôavtav. Kat zapazaXw ttjv 0sozoap.7]tov aotTjç
Mazaptótìjta, si p.èv zat tô eyț] p-aCjj, àv
etvat ôptap.ôç r/jç, và „araXOțj socp stç toô
XÓ700 ¡Too. ôtà và-tô ptstkw zai ’p.s àXXa-
ttvà zpàvp.ata/ si 8s zat tô à/fijasv siç rijv
StSXtoÖTjzTjV toò {xstoytoo, 8sóp.at và ȚÎvț]
zpoatayïj ôtà aeôaap.too ttjç vpàp.p.atoç zpôç
tòv óatójtatov za0TjȚO0p.svov zùp ’AOaváatov
và p.s tò òtÓTfl. vEtt ôs izstsót» zat àvttooXw
và s/w at>77vwp.7jv zapà fjj aonvwp.ovtzw-
tàt^j aôt^ç Ss6aop.tót7jtt. O’t Ss ypóvot ttjç
6sottp.7jto'j aôt^ç Mazaptôtïjtoç sfyaav záp.-
zoXXot zat zavsotoysîç,
,a<[n7', ’At>7OÓato'j t'.
Ttjç ’Tp-stspaç as5aap.twtàtrjç MazaptôtTjtoç
ôoôXoç zat oXoç stç toùç ôptap.ot>ç.
’lazoupjjç ôtôàazaXoç2.
(Bibl. Ae. Rom., copiile d-lui M. Ghedeòn.)
DXXXIV.
1713, Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre
ii August, așteptarea acestuia la București.
’Ezi<5toXt¡ KwvGTavTÍvou BaaapâSa zpôç
XpnsavGov ÔTjXozotoôvTOç rijv sztÔop.iav au-
toô ozwç oaov ràyoç tô^j autôv àytzvoôjxevov
stç Bo'jzonpsartov, z, t. X.
1713, A'J7&ôoTon 14.
Tô àzô t^ç V toô TpsyovTOç 7£7papp.svov
Ttp.tûv aur^ç sXàëop.ev zat ôtà TTjv è'psTTjv
Tjp.tv t>7tsiav ttjç ôXotpoywç ozspsyâpîjțisv.
’Eôsy_OTjp.sv zat Tàç zarptzàç aoTTjç sôyàç
zat sôXo7taç. YE7vmp.sv zat tà sv aÙTip ct¡-
țxstwOsvTa’ zai, szstÔTj ¿ptțst ot: zarà TTjv
te toù TpsyovTOç TjTOV và ztvTjaȚj àzô Aôpta-
1 V. vol XI, pp. 488, 514 nota 1, 518-9, 707 nota 6, 778 nota 1.
2 Pentru Iacob Manu, „principele filosofilor“ Țarigradului, directorul „Școlii Neamului“, înte­
meiata de Alexandru Mavrocordat Exaporitul, la Iudaicele căruia el scrise prefața, xr. C. G. Mano, Docu­
mente din secolele al XVI-lea—XIX-lea privitoare la familia Mano, București 1907, p. XVI și urm.,
p. 65 și urm.
gându-mă călduros de Dumnezeul nostru
cel slăvit în Treime ca să Te păzească
fără boli, nevătămat, voios, sănătos, întru
mulți ani, fără împărtășire de cevă su­
părător și mai presus de cele împotrivă,
în dobândirea tuturor celor dorite.
Iți aduci aminte Fericirea Ta de acea
veche carte scrisă cu mâna care are câtevâ
scrisori originale ale lui Maxim Margunios
și unele însemnări ale lui Chirii Lukaris,
pe care ai luat-o ca s’o vezi. Aceasta a
cerut-o prea-luminatul Domn a se trimete
în Moldova. Și mă rog de Fericirea Ta
împodobită de Dumnezeu, dacă o ai acolo,
dacă vrei să mi se trimeată mie aici, spre a
o trimete și cu alte lucruri; iar, dacă ai
lasăt-o în biblioteca jnetohiilur, mă rog a
se face poruncă prin respectata-Ți scri­
soare către prea-cucernicul categumen chir
Atanasie ca să mi-o dea. Și iarăș mă rog
și' te poftesc să fiu scuzat de Reverența
Ta cea prea-iertătoare. Iar anii Fericirii
Tale celei de Dumnezeu cinstite să fie
prea-mulți și cu totul fericiți.
1713, August în 10.
Al Fericirii Tale prea-venerate rob și cu
totul la poruncă:
lacomi dascălul.
Scrisoarea lui Constantin Basarab către
Hrisant, arătându-i dorința ca să-1 vadă
cât mai curând sosit în București ș. c. 1.
1713, August în 14.
Am primit cinstita-Ți scrisoare scrisă
la 7 ale lunii curente, și ne-am bucurat
peste măsură de sănătatea-Ți nouă dorită.
Am primit și părinteștile Tale rugăciuni
și binecuvântări. Am aflat și cele însem­
nate acolo; și, de oare ce spui că la 12
ale curentei erai să pleci din Adrianopol
către părțile noastre, nu mai avem la ce

voô zpôç rà Tju.sTôpa, Sèv è'yopsv zXéov etç
Tt và àzozp'.vwpsaOîv, zapà povayà tt(v ze-
ptpévopev ôzTtatç yjpat zat âvazezîapsvȚj
Stavota, ôià và ttjv àzoXaùatôgev zarà tôv
ZÓ60V paç zai và tt¡v onyyapwpev ó 8è àf-
YsXoç 'PatparjX và etvat <pt>Xa£ zat azezaorijç
sv zàaatç Tatç oootç auT^ç tva pzj zpoazâ'jrțj
zpôç Xt0ov tôv zoSa ttjç, àkkà zat và ttjv
zept'fpoopTjGTf] àvwtépav zat ôzepzetp.svTJv zà-
gtjç èvavttaç zeptoTàaswç.
'llpetç èSwaapev zàOe zpooTaȚTjv zat za-
payyeXtav tí¡> èv Bo’jzo'jpsÔTtw àv0'>zàTtp àp-
yovTt Saflnzwywvt1 zat toîç aùv aún? ozwç,
çQàvooaa Mazaptor/jç ttjç èzstae, và ttjv
àzo8sy0watv wç sz péponç p.aç perà ttjç
àvT(zo'jaT|Ç eùXaoTjrtx^ç 8e£twaswç, zat và
Swawat zàt ^ptv- rijv s?8ujotv ttjç wSX'JâôOîÇtoû
7jp.îv zapo'joiaç ttjç. 0èXet p.âç ypàtptfl ôp.wç
zat tj Mazaptor/jç ttjç Stà và Tj£e6pwp.sv tò
zóts è'fOaae, zat zóts peXeTtț và ôptoifj zat
etç ttjv èvoptav toù XtsXXta2, ttjç ¿zotaç ó
^7oôp.svoç zaoyàTat zwç syst zà.Oe sTOtpa-
atav Stà ttjv MazaptÔTTjTa ttjç.
Taôra p.sv szt toô zapôvïoç- at 8s zavà-
ytat aÙTTjç sôyat siTjaav Tjp.tv sv otto zavTÍ.
,a<pff, ’AoȚoGatoo tS'.
T/jç StJç MazaptÔTTjïoç otôç zasà zveôp.a
zat oXoç stç toùç ôptop.oôç.
’Iw. KwvoTavTtvoç Badaapâëaç BosÊôSaç.
(ôoTepoyp.) rkptepytaç yàptv zsp.zop.sv rțj
MazaptÔTTjTt ttjç tòv zapovra pzayrCév, ózoò
s'yst veXèp veXèp pszàvta, zat OsXste Tà è'yfl
èyXsvTCsv etç ttjv arparav.
(Legrand, Recueil, pp. 126-7, n° 57.)
DXXXV.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre starea Moldovei,
zidirea Hotinului și sosirea Patriarhului în țerile de la Dunăre.
’EztaroXTj NtzoXaon ManpozopSâTj'j zpôç
XpúaavOov zspt ttjç èztaaaXoôç twv zpay-
pátwv zaTaaTàaswç èv MoXSaotcg twv àva-
çnstowv Tapaywv êvsza ttJç àvotzo8op.^ç toô
XoTtvton, ttjç zpoasyoôç toô IlaTp'.àpyou stç
’làotov àçi£îwç z. T. X.
1713, ’ Ascóso’) 21.
âôo tepà ypàppata ttjç Tperépaç Maza-
ptOTTjTOç èXàôopsv zat ôzèp ttjç àvaO^ç zat
èçeTTjç ô?tetaç ttjç Xtav èyàpTjpsv. ’EôéyÔTjpsv
per’ s'jkaôstaç zat ràç tepàç aur^ç euyàç,
1 O poreclă glumeață de boier. Domnul va fi fost la Târgoviște ori la moșii.
2 Stelea, biserica din Târgoviște.
58183. Vol. XIV.
537
să-Ți răspundem, decât că Te așteptăm eu
manile întinse și cu gând voios, ca să Te
întâlnim după dorul nostru și să ne bu­
curăm cu Tine; iar îngerul Rafail să fie
păzitor și ocrotitor în toate drumurile Tale
ca să nu se ciocnească de piatră piciorul
Tău, ci să Te păstrezi mai sus și mai
presus de toată întâmplarea protivnică.
Noi am dat toată porunca și vestirea
celui din București ispravnic, dumnealui
Barbă-Deasă, și celor cu el ca, sosind Fe­
ricirea Ta acolo, să Te primească ei ca
din partea noastră cu ospitalitatea evla­
vioasă ce se cuvine și să ni dea și nouă
știrea mult doritei Tale prezențe. Ci ni vei
scrie și Fericirea Ta ca să aflăm când ai
venit,-și când te gândești a pofti și la-
enoria Stelei, al cării egumen se bucură
că are toată gătirea pentru Fericirea Ta.
Acestea deocamdată; iar preasfintele-Ți
rugăciuni să fie cu noi în toată viața.
1713, August în 14.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncă:
Io Constantin Basarah Voevod.
(P. S.) Pentru distracție trimet Fericirii
Tale această bacceâ (grădină), ce are ri­
dichi nelèr, nelcr (turcește), și o vei avea
de petrecere pe cale.
1713,
21 August.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, despre starea nesigură a lucrurilor
în Moldova, tulburările ce au răsărit din
pricina zidirii Hotinului, apropiata sosire
a Patriarhului la Iași ș. c. 1.
1713, August în 21.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
le-am primit și ne-am bucurat foarte de
buna și dorita-Ți sănătate. Am primit cu
evlavie și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți foarte
68
538
•/.al órcepòDyapiaTOÙpsv aótff eyvwp.ev zat rà
é'pe^ç 7pacpópeva.
EóyapisToùp.ev tt] 'Tp-srépa. MazaptónjTt ó-
rcoù 3év StaXsírcet và pàç rcapr^úpíj, zaì và
p.àç rcaporpovij] .yà ¡ri¡ xararcírcTwp.ev etc tàç
îtôptaroty&ôaaç rcoXuTpôrcooç zat rcoXurcXózo’jc
zatptzàç ávwp.aXíaç, ai órcoìat ott etvat àX-
XsrcáXXTjXot zat oysSòv àyóprjTot, eivat œave-
póv’ p.óvov ó DtptGtoç 0=ôç Stà twv 6eorcet6wv
aÙT^ç eùywv và èrctêXécpTj tXécp öptpiart zat
và T.'q^aktmyr^ tô aaôpôv toùto ozàyoç
ttJç rcoXnrcaOoùç MoXSaêiaç, órcoù zop-atveTat
¡léaa etç ztéXayov togoùtwv àvayzwv, zat,
zaTeovàCwv rțj Seia aÙTOù 3ovàpst zat rcpo-
votcf toùç àveyetpap-évouç Tuywvaç, và p-àç
zaOopjJtiaig etç-ào^aXetaç Xtpéva. vOvteç op.wç
Zàtoyot etç áSejiíav,- 7¡o6áv6-/]p.ev p.syák7¡v rca-
pajrjGtav zat rcvsup.aTtz7jv àyaXXiaatv Stà
ttjv eiç Tà wSe. eùoôwôetaav r/jç 'ïp-STépaç
Se6aap.tôr^Toç èrctyoÎT/jatv xat rcapouatav, rijv
7)p.tv rcpò rcoXXoù eozTatav zai è'petwtépav
rcavrôç àyaôoù- p.àktGta èz toùto'j anvetzà-
Copev rcwç -q aúpa aÙT^ç tppôvTjmç và èrcXTj-
po'fopr¡6r¡ ttjv êeëatwatv t^ç slpujVTjç, zai và
èXrctCx) ttjv StàX'jatv twv ôopùëwv órcoù, zaîà
tò rcapôv, àvs'pÙTjoav p.s ttjv àtpopp.7)v ttjç
àvotzoSop,7jç toù XoTtvtoo zai twv rcpoaSpa-
p.ovtwv rțj Baatketcf Aéywv. ;vEyovTeç Xotrcôv
zai ïjp.etç à^aSàc èXrciSaç và etpTjvsùaouv xat
èêiô Tà rcpáyp.ata zai và otxovop.Tjc7] ó 0sôç,
Stà twv à?twv njç eùywv, ywptç àp^^ta zai
ttjv tQpwv etç Ttaot etpTjvtXTjv èrcàvoôov, p.età
p.e7âX7jç yapàç zai rcpo6op,iaç zai rcapaza-
Xoùp-e0a zai ôXo^ùywç èx8eyôp.e0a ttjv 'ïp.e-
tépav MazaptótTjta, tòv 7jp.wv aeóaap.twtatov
rcatépa, zai rcapazaXoùp.ev tòv rcavà?a0ov
0sòv và p-àç a^twa-țj èv tàyet và aarcaGÖwpiev
p.età Starcópou sùXaêetaç ttjv à^tav aÙTTjç
3e£tàv, xai và p.etaXàówp.ev twv Oeorcetfiwv
aotTjç eùywv zai eoXoȚtwv, ^p.etç te zai rcàv
tò èvtaùOa twv òpOoSóJwv aùoTTjpa.
Katà tòv óptap-òv t^ç Tp.etépaç Maxaptó-
ttjtoç, 6éXop.ev Tpâ'p'țj 6epp.à ttp te ^p,etéptp
rcap/ptXtàttp àSeXftp zai tw apyovtt zopitC^j
A7jp.7]Tpázi[¡ ’lo'jXtavtp 8tà và «pépwvtat p.è
6»p.tav etç ttjv SoùXeoatv aùr^ç, à?zaXà ap.-
cpôtepot, xa6wç Sèv ttjv XavOàvet, oXwç è^ijptTjv-
tat twv ve'jp-àtwv ttjç 'ïp.etépaçMazaptôtrjtoç,
zat etvat rcpo6op.ôtatot etc toùç ôptap.oùç tïjç.
üapaxaXoùp.ev xai^p.eîç ttjv Tp.etépav Xs-
oaop.tôtTjta t’ijv Oetcf ooTjôetcf xai taîç a7tatç
aot^ç eùyatç xai rcpoaXtrcapTpeai OàXXooaav
petalo toù à7arcïjtoù ïjp.wv rcatpôç èxXap.-
rcpotàtot) Aùôévtoo Baaaapáóa-BóSa zai Tjp.wv
mulțămim; am cunoscut și cele scrise pe
rând.
Mulțămim Fericirii Tale că nu lipsești
a ne mângâia și a ne îndemna să nu fim
abătuți de încurcatele anomalii ale timpu­
lui, ce ne înconjură, care, că vin una după
alta și sunt cu totul de nesuferit, vădit
lucru este; numai Dumnezeu prin rugă-
ciunile-Ți ascultate să privească cu ochiu
milostiv și să cârmuiască această corabie
putredă a mult pățitei Moldove, care se
zbate în mijlocul mării atâtor nevoi, și,
potolind cu dumnezeiasca Lui putere și
îngrijire furtunile stârnite, să ne pornească
spre limanul siguranței. Ajungând însă la
desnădăjduire, am simțit o mare mân­
gâiere’și sufletească-bucurie pentru bine
îndreptată venire și prezență în aceste părți
a Reverenței Tale, pe care de mult o do-
riam și o poftiam mai presus de tot binele;
mai ales din aceasta scoatem că înalta-Ti
înțelepciune ai fost înștiințată de întărirea
păcii și că nădăjduiești împrăștiarea tul­
burărilor care astăzi au răsărit cu pornirea
zidirii Hotinului și cu venirea la împă­
răție a Leșilor. Având deci și noi bune
nădejdi să rămâie în pace și aici lucrurile
și să iconomisească Dumnezeu prin sfin-
tele-Ți rugăciuni fără zăbavă și întoarcerea
noastră în pace la Iași, cu mare bucurie
și grabă ne și rugăm și din tot sufletul
așteptăm pe Fericirea Ta, părintele nostru
cel prea-venerat, și rugăm pe prea-bunul
Dumnezeu să ne învrednicească în grabă
a sărută cu înfocată evlavie sfânta-Ți
dreaptă, și să ne împărtășim de rugăciu-
nile-Ți ascultate de Dumnezeu și de bine­
cuvântări, noi și toată obștea de aici a
drept-credincioșilor.
După porunca Fericirii Tale, vom scrie
călduros prea-iubitului nostru frate și du-
misale boierului Dimitrachi lulianò ca să
se poarte cu inimă în slujba Ta, de și
amândoi, precum nu-Ți scapă din vedere,
au atârnat cu totul de îndemnurile Fericirii
Tale și sunt prea-gata la poruncile Tale.
Ne rugăm și noi de Reverența Ta ca
să îngrijești și să adaugi înalta prietenie
și calda iubire care cu ajutorul lui Dum­
nezeu și prin sfintele-Ți rugăciuni și im­
plorări înflorește între iubitul nostru pă­
rinte prea-luminatul Domn Basarab-Vodă
și noi, ca o faptă a Ta, ca să rămâie
această legătură nesfâșiată și să se veș-

àxpatpvij çtXtav xai Osppïjv wç ysv-
vïjpa anr^ç và rijv írspiSáX^ zai và Tïjv
aô^ïjaij], 8tà và S'apivț] àppayïjç aoTÔç o
aôvSsajioç, xat và StatwviCfl àzpàSavroç r¡
èxatvîTTj aoTïj ayéatç, ïj ozota stvat ~apà ts
0s<î> zat àvOpwîtotç zai àpsarïj zat ÇïjXwTïj'
^petç SéSata œç Tvfjatoç ’xôç <fspôp.s6a xpôç
Tïjv aÔTOù ’ExXapzpÔTïjTa, zai Ssv àpytêàX-
Xojisv, xaôwç pàç xXïjpOyopst pè Tà Ttpta
aôroû ypappara, zwç zai -q ’ExXapîtpôr/jç
toô è'yet ozXà^yva xaTp'.xà îtpôç ïjpàç.
napazaXoùp.sv và syœpev zai zàXtv ovyvà
tô tspœTaîov aÙT^ç ypàppa stç SijXwatv r/jç
àyaS^ç xat itoXviroOiiTOU ôytsiaç Tïjç xat Tàç
tepàç aÔTïjç eàyàç' ot Ss ypóvot vqç 'ïpeTépaç
MaxaptôrïjTOç styjaav 6só6sv zápxoXXo: zat
îravsotuystç.
acpty', ASyoóatoo xa'.
Tïjç Tperépaç MaxaptÔTïjTOç otôç èv XptoTip
xat oXwç stç toôç ôptapoôç.
’lw. NtxôXaoç BosSo'Saç.
(Legrand, Recueil, pp. 127-9, n° 58.)
DXXXVI.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre felicitările tri-
mise lui prin Spelaiotes (Spileotis).
’lwàvvïjç MaupoxopSàroç XpnaávOtp Norapj..
Maxaptwrars xat 6$oas6ssTaTs SsaxoTa, Tïjv
Tpsrspav MaxaptÓTTjra sôXaêœç xpoaxovov za:
Tïjv áytav aùr^ç 8$|tàv àaîtàÇopat, Ssôpsvoç
toô xavayàôou Osoô oirwç StaçoXaTTOt anrïjv
àvooov, eoSopov, óytà zat àvwrspav îravToç
svavTtoo, o’) T{j yàptTt Stà twv àytwv aùr^ç
sôywv péyp'. toô vôv ôytaivovTsç S'.aTeXoôpsv.
’ESsyOïjv toôç yatpsTtapoôç Tïjç Tperspaç
MazaptÔTïjToç îtapà toô zoptrCr; SîtïjXatwToo
zat soyaptGTw Stà tïjv pvïjpïjv. ’IUsùpw zaXwç
îtwç Ssv àp/ptSàXXet îtôoov ëapsta zat ôô-
aotOTOç pàç S’pàvïj GTSpïjatç aôtïjç, àXX’
T¡ sXîtÎÇ OTt, 0SOÖ SÔSOZOÔVTOÇ, OsXopSV TïjV
àîtoXaôtj'Q îtàXtv oytà zai shOopov, ytvsTai ou
xapap'.xpàç îtapapoQiaç a’ttia xat xotxptÇst
r/jç àô'jptaç tô ôxspêàXXov. 'H ôzo'Ssatç toô
otzoupsvtzoô Ilarptâpyo'J psrà toô ’lIpazXsiaç
fi Xoy^ç ïjZoXoôOrps zat stç t: àîtsxarïjvtïj-
asv, sz toô 7pàjijiatoç toô zoptTCïj XzïjXat-
wTon OsXst èy^ XsîtTopsp^ Tïjv stS^atv ôOsv
Ssv Tïjv ypà'pw Stà và pïjv îtoXnXoyw.
IlapazaXtô Ss và pf( pàç èëyàX^ àîtô tï,v
pvijpïjv Tïjç,àXX’ sa9’ ots và à^toépsOa zat
ypappàrœv SïjXwrtzt&v v/jç îtoOstvoTàîïjç ïjptv
bytetaç amffi' tà ôè stïj Tïjç TpsTspaç Ma-
539
nicească nezguduită această stare de lu­
cruri vrednica de laudă, care este la Dum­
nezeu și la oameni și plăcută și pizmuită;
noi de sigur ca fiu adevărat ne purtăm
față de Luminăția Sa, și nu ne îndoim,
precum ne înștiințează cu cinstitele-I scri­
sori, cum că și Luminăția Sa are o inimă
părintească față de noi.
Ne rugăm să avem și de acum înainte
adesea scrisoarea-Ți preasfințită pentru vă­
direa bunei și mult doritei Tale sănătăți,
și sfintele-Ți rugăciuni; iar anii Fericirii
Tale să fie de la Dumnezeu prea-mulți
și pe deplin fericiți.
1713, August în 21.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă: '
Io Nicolae Voevod.
1713>
29 August.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara
Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și sărut
sfințita-Ți dreaptă, rugându-mă de prea-
bunul Dumnezeu să Te ție fără boli, bu­
curos, sănătos și mai presus de orice vrăj­
maș,— prin harul căruia, mulțămită ru­
găciunilor Tale sfinte, pănă acum în să­
nătate petrecem.
Am primit heretisirile Fericirii Tale prin
dumnealui Spelaiotes, și mulțămesc de a-
mintire. Știu bine că nu te îndoiești cât de
grea și de nesuferit ni s’a părut lipsirea
de tine, dar nădejdea că te vom întâlni
iarăș, cu voia lui Dumnezeu, sănătos și
bucuros, e pricină de nu puțină mângâiere
și ușurează covârșirea descurajării. Afa­
cerea Patriarhului Ecumenic cu Mitropo­
litul Heracleii ce fel a urmat și la ce a
ajuns, vei avea știință cu de-amănuntul
din scrisoarea dumisale Spelaiotes; pentru
care nu-Ți scriu ca să nu mai lungesc
vorba.
j Mă rog deci să nu ne înlături din amin­
tirea Ta, ci să ne învrednicim și de scrisuri
care să vădească prea-dorita pentru noi
540

xapto'tTjroç etipav 6íó6ev ;xàpxoXXa zaì xa-
T^ç Tperépaç M axapto'Trpoç xàvrotô
etç roôç óptopoóc.
1713, AtiȚoitaroo 29. .
’lwàvvvjç Ma’jpoxopôàroç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 95-6, n° 61.)
sănătate a Ta; iar anii Fericirii Tale fie fie la
Dumnezeu prea-mulți și pe deplin fericiți.
Al Fericirii Tale cu totul la poruncă.
1713, August în 29.
Ioan Mavrocordat.

DXXXVII.
1713, Nicolae Mavrocordat către Serafim Patriarh de Alexandria ; de cuprins retoric.
8 Septem­
bre. NtzôXaoç Maopozopôàtoç tô koyiwrartp flaxà1 xôp Sepacpstp.
'Uòsa pèv asi zat tspxvà rà itapà rwv iptXoóvTwv Țpappata, stt’ sopooöot zat
soflopoóotv, etrs ozataîç ypovrtotv àxoXaóo'jatv, str’ oîzot pévo'jat zat ^a.XijVTjç àp'ptXa'poôç
àiroXaôo'Jotv, ei6’ ôôotxopoôotv orpareoopÉvotç Tjptv àxavrwvra. 'AXXà rà àprt çotfrçoavra itapà
r^ç a^ç èppsXstaç, are zaraXX^Xa ôvra t-țj xapoósig roô ypo'vo'j yoptț, xat xoXXwv èxTjpstwv
07x1p èç ydvo xàpxTonaav xat povovoò xaraôaXXopévTjV 'poxijv, roöro pèv atatatç eoyatç tatç aitò
xapôtaç ratÇ .elXytptvearârçttç-xat ÔÉppotàratç pwvvôvta zai àvopfloôvta, roöro ôè Xofotç aitò
tptXoaoytaç eyouac tô sysy/oov zat ypTjatotspaç èXxiôaç oitoyatvouat xapap'jôoôpeva, vai p/îjv
zat t^ èxav6oóa-j] àvOrjpotijtt zat ȚXa'fjpo'rîp ZTjXoôvta, ôatpovtwç xataôsôvjpaYwyTjxev. Ebys
tïjç îtepi tô 6eîov Qspp^ç itsxotÔTjOewç! ebys zrp itept ^pàç ytXtou yvbpTjÇ zat xpofl'jpiaç ! Kat
èç tobxtôv apa pi] xa.tóxvst s’jvooóay] tp'jyjj, xavtoôaxatç ô'jayspetatç èpxEp’.EiXTjgpévT], soyate
tepatç xat svtsô^eat ptțotspav xpaypátwv tpopàv àvwOsv xpopvTjGtcösGÖat, xat ypàppaat xsptvoiqf
zai àvÔTjpôtïjtt xsx'jxvwpévotç è?atotwç aoyaywystv pàj ôtàXstxs.
1713, SsxtepÊptoô 8.
(Legrand, o. c., IV, pp. 96-7, n° 62.)

DXXXV1II.
1713, Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria lui în
8 Septem­ Țara-Românească, legăturile cu Brâncoveanu și o afacere a lui Spelaiotes cu am­
bre.
basada Angliei.
’lwàvvïjç Maopoxopôàtoç XpnoávOtp No-
rápa.
Maxaptwtats xat Ösocsosstats ösaxota, rijv
Tpstépav Mazaptôtïjta sôXaowç xpoaxww,
zat rijv àytav aor^ç ôs£tàv àaxàCopat, ôsô-
pevoç roö xavayàÔo'j 0soö oxwç ôtatpoXàttot
aorijv ávoaov, shö'jpov, tiytâ zat àvwrépav
xavrôç èvavtiotr on r^ yàptrt ôtà rwv àytwv
aôr^ç eôywv psypt roö vôv ôytatvovteç ôta-
tsXoûpsv.
l’páppa tïjç Tperépaç MaxaptôtTjtoç è’Xa-
ôov, ¿S oô ràjv àïaôïjv aùt^ç OȚieiav paßwv,
zóptov ròv 0sòv sôo^asa’ è'yvwv ôè aoroô
zaì tò xaXóv zateuóòtov stç t7¡v BXayjav,
zaì óxspEyàpijv. 'Optțst Tpstépa MazaptotTjç
ôtà rijv xept spè xatptx7]v eovotav xai Gt-
Xôatopyov zXtatv toô EÒasÈsatàtou AùOévroo
Baaaapàôa Bosooôa, ôtà rijv oxotav xavre-
Xwç ôèv àpyiôàXXopev, pàXtata oxoô twpa
r¡ 'TpstÉpa Maxapt ôtTjç, xa.0ò peaitTjç zai
atttoç toô psta^ò f^pwv auvösapoo (zaôwç,
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și sărut
sfințita-Ți dreaptă,'rugându-mă de prea-
bunul Dumnezeu să te ție fără boli, bu­
curos, sănătos și mai presus de orice vrăj­
maș,— prin harul căruia, mulțămită ru­
găciunilor Tale sfinte, până acum în să­
nătate petrecem.
Scrisoarea Fericirii Tale am primit-o,
din care aflând de bună-Ți sănătate, am
slăvit pe Domnul Dumnezeu; ci am aflat
din ea și buna-Ți călătorie în Țara-Ro­
mânească, și m’am bucurat peste măsură.
Spui Fericirea Ta despre bunăvoința pă­
rintească față de mine și iubitoarea aplecare
a prea-cucernicului Domn Basarab Voevod,
pentru care nu ne îndoim câtuș de puțin,
mai ales că acuma Fericirea Ta, ca un
mijlocitor și pricinuitor al legăturii dintre

Titlu purtat în Orient numai de capii Bisericii Alexandriei.


àxxonp.rctCôp.svoç etç rqv xaXoxaȚaOtav aùrqç
stp-at ësëatoç), ôèv Ôéket rcaóq arcò toù và
rcapaatqvq tq aùtoô 'r^qXôtqu rqv àxpav
eùrcsæîtàv ¡too, rqv niïzqv poo ùrcôxXtaiv xat
rqv etç rqv ôoôksootv rcpoQ'jptav ¡100. ""Aç
e'.vat ëeôaia q 'Yp.erépa Maxaptôtqç rcwç èyw
7pàyw, xat àç p.q àrcoôiôq tô atrtov toô p.q
Ypà'petv etç rqv iôtxqv poo paOoptav.
Tqç 'Tpetspaç Maxaptorqtoç etç toôç
ôptapoôç.
1713, Sexrep.ëptoo 8.
To/oôaqç ttvàç ypstaç rqç Tpetépaç Ma-
xaptôrqtoç, rctateôw và tô pwptCq rcwç p.è
xàOe èxtpéketav oxeppà'/opat và Xàôq téXoç,
xat Stà tà rcspàtt toô xopttCq Xrcqkatwton
èaóvtuya tòv opaqoopàvov toô ’Î^XéÇo’), xat
iypatpsv sx pépooç poo tôv IXtCqv, xat aù-
tèç tèç 'qpspeç QéXst toô ôoOq.
’lwàvvqç Maupoxopôàtoç.
(Legrand, 0. c., IV, pp. 97-8, n" t>3.)
DXXXIX.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui
apropiată în Moldova.
’ErctatoXq NtxoXàoo Maopoxopùàtoo rcpôç
Xpôaavôov, spwtwvtoç aùtòv tòv xatpòv tqç
etç MoXôoôXayiav àtpt^swç too.
1713, Sercrepëpioo 19.
Tò tepòv 7pàppa tqç 'Tpetépaç Maxaptô-
tqtoç sXàôopev, xat ôtà tqv «7a0qv xat
èyetqv tqç t>7tstav ôrcepsyàpqpsv sôé/Oqpev
pet’ sùXaôetaç xat tàç tepâç tqç sùyàç, xat
sôyaptGtoôpsv aùtq‘ è^vwpev xat tà èye^qç
7paçôpeva’ arcò tà ¿rcota, ôtà osa etvat etç
àrcôzptatv toô rcap’ qpœv rcporcepçpQévtoç, ôèv
ëapévopev tàç tepâç aùrqç àxoàç pè taùto-
Xo7tav rcapaxaXoûpev ôè tqv'Tpetépav Ma-
xaptôtqta và pàç rcXqpo'popqaq rcôte peXetâ
và xtvqaq rcpôç tà èvtaôôa, ôtà và pàç tt-
pqaq pè tqv tepàv xat rcoXôttpov aotqç rca-
pooatav, tqv qptv rcàvrwv èyetœtépav.
'Hpetç, xat rcàXtv xat rcàXtv, xat tqv
rcpoazaXoopeôa zat tqv sxXtrcapoôpev Qeppô-
tata và pàç zàpq petôyooç toô totoôtoo
xaXoô, zai èzôeyôpeOa petà rcoXXqç èçéaeœç
tqv ôqXorcotqotv toô xatpoô rcapà tqç Tpe-
tépaç Maxaptôtqtoç, ôtà.và Stoptaœpev xal
èvteôQev tà rcpôç àrcoôoyqv toô aeSacptwtàtoo
qpwv rcatpôç- ô ôè ôwtqp twv à7aôwv (àeôç
và pàç yaporcotqaq sv tàyst pè tqv asôa-
aptœràtqv aùtqç 6èav, ôrcoô pet1 èzzeyopsvqç
eùXaôetaç và àarcaaôtôpev tqv tepàv ôe^tàv
tqç Tpetépaç Maxaptôtqtoç, xat và eù'ppav-
541
noi (cum, sprijinindu-mă în bunătatea Ta,
sunt sigur), nu rei înceta <le a înfățișa
înălțimii Sale înalta mea ascultare, flasca
mea aplecare și gătirea mea spre slujbă.
Fii sigur Fericirea Ta că scriu, și să nu
dai vina nescrierii pe o deosebită a mea
trândăvie.
Al Fericirii Tale la poruncă.
1713, Septemvrie în 8.
întâmplându-se vre-o nevoie a Fericirii
Tale, creți că vei ști cum că mă lupt cu
oricâtă grijă să iea sfârșit, și pentru be-
ratul dumisale lui Spelpiotes am vorbit cu
dragomanul Englezului, și am scris din
parte-mi elciului (ambasadorului), și zilele
acestea i se va da.
Toan Mavrocordat.
171.3,
19 Septem
bre.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, întrebându-1 de vremea sosirii lui
în Moldova.
1713, Septemvrie în 19.
Sfințita Scrisoare a Smereniei Tale am
primit-o, și ne-am bucurat peste măsură
pentru buna și dorita-Ți sănătate; am pri­
mit cu evlavie și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți
mulțămim; am cunoscut și cele pe rând
scrise, din care, pentru câte sunt spre răs­
puns la scrisoarea mea de mai nainte, nu-Ți
mai îngreuiem sfințitele urechi cu o repe­
tiție; dar te rugăm pe Fericirea Ta să ni dai
de știre când te gândești a porni într’a-
coace ca să ne cinstești cu sfânta și scum-
pa-Ți prezență, mai dorită nouă decât toate.
Noi, iarăș și iarăș, te chemăm și te ru­
găm foarte călduros să ne faci părtași de
un bine ca acesta, și așteptăm cu multă
dorință vestirea timpului aceluia de la Fe­
ricirea Ta, casă orânduim și de aici cele
ce trebuie pentru primirea părintelui nos­
tru prea-venerat; iar dătătorul celor bune
Dumnezeu să ne bucure în grabă cu prej.-
venerata-Ți vedere; așa încât cu evlavie
îmbielșugată să sărutăm sfințita dreaptă a
■ Fericirii Tale și să ne veselim cu fântâ­
nile de sfinte rugăciuni și binecuvântări
care izvorăsc din sufletul Tău cel fericit.
542
Owpev '¿è zpouvoùç áfítDV soywv zat eoXoftwv
rcTjvaConawv sz t^ç pazapion aùr^ç rpny^ç
HapazaXoâpsv và pr/¡ p.àç Xît'p'ț] zat rcáXtv
tò ispòv aùt^ç 7páp.[ia etç ö^Xwatv r/jç à?a-
G^ç zat rcoXorcoGf/ro!) u^teiaç r/jç- ot ôè ypovot
t^ç 'ïpetépaç . Mazaptôtvjtoç j&jaav OsôGôv
rcàp.rcoXXot zat eot'j'/etç, zat ai a?tat aot^ç
êtr/at peG’ 7jp.â>v.
a<pt-f’, Xertep.optou tG',
Tvjç 'Tp-etépaç MazaptôtTjtoç ulôç sv Xpta-
tcp zat oXwç etç toùç ôptapoôç.
’Iw. NtzoXaoç BoeSôSaç.
(Legrand, Tie.cneil, pp. 129-30, n° 59.)
DXL.
Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre
școala din București.
’EztarôXT] Mâpzoo Korcpiou IlopyopoirooXoo
àyTjyoopévT] tà zatà tt]v ayoVqv toö Bon-
zonpeatton, zat rcpôç àayàXstav zat èpjréSœatv
àïteatâXi] etç KwvaravttvoûrcoXiv êeSatcûç ó te-
poStôaazaXoç ’lwàw/jç ’Aêpàptoç *.
Mazaptœrate, á-pwrare zat ao'pwtaté pot
Séaicota, fi]v 'ïpetépav Mazaptôtïjta SooXtz<5ç
rcpoaznvw.
3ISoò ôrcoû ó Xov'.wtatoç zoptoç ’Aêpàptoç
ipépet tô aûroû. ayêôtov rcept t^ç ôtataSecnç
t^ç ayoX^ç- opoô zat tô toû àvtot) Apûatpaç-
zat petà t^ç autoû IIavtepôt7)toç GéXet yev^
zat aovStâazetptç, zat ô Stoptapôç.
'H 'Tpetspa Mazaptônijç rcávnov eyet rijv
rcelpav, zat òpGótepov zat eôyepéatepov GèXst
Statarsi tà Séovta zat oaa etvat Suvatôv và
ivepY7]6oûv, zaì aupyépovta.
Tà zat’ èpé, èzetvo órcoò èptoptO etç
srctôoatv twv paGTjtwv, otite tô àp.sXtû, otite
pèv tô (pOovœ, Stà tô StrcXoûv pot ypéoç- et
zat SXtvoç elpt etç tô Geàpsarov toûto ep^oy
rcXïjv CTjXwrîjç r^ç rcpozorc^ç zat eûzoaptaç
toû ¿p6o8ó?oo pou févooç.
"OOev tà Țovata pot) zàpîttw (zatà rijv
àîroatoXtzijV tpwvîjv) rcpôç rïjv aotoavtptav,
tôv Kûptov ^pwv ’ltqaoôv Xptctôv và ^wtiatg
zat và óSi^c-j] toùç rcpopTjGetç zat epȚatac
toô zaXoû rcpôç tà auvtetvovta elç Stàpzetav
zat àaçpàXetav.
Ot StSàazaXot zat ot çottTjtal, oí èXà-
ytetot aôtTjç SoûXot, tïjv èSayt^ pet’ eûXa-
ëetaç rcpoazûvTjatv rcpoatpépooat t^ Tpetèpa.
rcatpoarcXàvyvcp Mazaptôtïjtt, r)ç ai rcavapat
1 Cunoscutul predicator al Curții. V. Del Chiaro, ediția citată, tabla numelor.
Ne rugăm să nu ni lipsească nici de acum
înainte sfințita-Ți scrisoare, spre vădirea
bunei și mult doritei Tale sănătăți; iar
anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
cât de mulți și fericiți, și sfintele-Ți ru­
găciuni cu noi.
1713, Septemvrie în 19.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea lui Marc Cipriotul Porphy­
ropulos, povestind cele despre școala din
București, și pentru siguranță și statornicie
s’a trimes la.Constantinopol, sigur, ierodi-
dascalul loan Abramios.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe-
lepte stăpâne, mă închin ca un rob Feri­
cirii Tale.
Iată că prea-eruditul domn Abramios
aduce foaia lui pentru orânduirea școlii;
asemenea și a Preasfințitului de la Dristra;
și cu Preasfinția Sa se va face și cerce­
tarea— împreună și hotărârea.
Fericirea Ta ai experiența tuturora, și
mai drept și mai ușor vei așeză cele tre­
buincioase și câte e cu putință a se lucră
și sunt folositoare.
Cât despre mine, ceia ce știu pentru pre­
darea la școlari, nici nu-1 négligez, nici nu-1
pizinuiesc, pentru îndoita mea datorie; și, de
sunt puțin față de această operă plăcută lui
Dumnezeu, dar sunt râvnitor al înaintării și
împodobirii neamului mieudrept-credincios.
Deci îmi îmbrățișez genunchii (după
spusa Apostolului) către înțelepciunea pro­
prie, rugând pe Domnul Nostru lisus Hristos
să lumineze și să conducă pe cei prevăzători
și lucrători ai binelui la cele folositoare,
spre stăruință și siguranță.
Dascălii și ucenicii, cei mai mici robi
ai Tăi, îți aduc în genunchi închinare Fe­
ricirii Tale cu inimă de părinte, ale cării
preasfinte și de Dumnezeu ascultate ru-

zaì Osozstôîîç soya; etájaav p.stà závrwv
Tj|uòv cpoXazrizal Stà aton.
^atpty', Y.sTztsy.Sp'.o’i n.
Tt)? Tpirspaç aoywrarrjC MaxapmmjToç
sXàytatoç ôoôXoç.
Màpzoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gliedeon.)
DXL1.
Marcu Cipriotul Porphyropulos către Patriarhul Hrisant Notara, despre
afaceri ale lui, cu pomenirea Cămărașului Hrisant, a lui Manos și a Mitropolitului 22 Scpt<
Dristrei.
’EjttatoXîj Mápzov Kuzptou IlopippwzooXoo,
ôtôaaxàXo'j Tîjç aôOsvTiz^ç àzaô'rjpiaç Boo-
zo’jpsGTtot), zspi twv zaO’ éaotóv.
Try 'Tpetépav ao'pwváTTjv MazaptÓT^Ta ôoo-
XlZWÇ ZpOOX'JVW.
'0 zapaaùvOeroç anvtôp Aezôpaaç èveyeipios
p.e tô ùpsTspov zpoazuvTjTÔv p.ot ypàppa, zat
s’Ouca Ttp 0e<p O’jaiav atvéaswç zspi ttjç 0îo-
'ppoopijto'j eùsçiaç zat pwaeoç aôr^ç. ”E7vwv
ôè zat tà èvrakQsvta pot.
'O '^oùp.evoç ôtà tô yaptt ßsXet svîp7‘^aât
wç zpoatáCstat, oartç zat ôo'jXtxwç zpoax'i-
vst rijv Tperspav zavaftwtát/¡v Maxaptôtrjta.
Atà t'ijv auTÔÔt èvÔTjptav t^ç psșaXozps-
zeatâtvjç pou MoütÇo'Jvâpaç, otav èzttà^
zatptzï) aôt^ç eopévsta, Țîv^tjetar ott àstzote’
etzw tote zap’ aut^ç zeXsuopévo'.ç.
nXijv, ôtà rijv ypsiav ozoô zpoatà.Çopat,
àv svvwptCete zwç têXetwvet zat stç Bodzoo-
psattov, otav aùv 0stp optaste, «pí¡ azóXXs
tòv ôtôàaxaXov», ôtà và prj ôwaw ôàpoç etc
zapoôtÇta, zat àXXa vtévve' xat pàXtata ôzoù
stç tô xatàXupa etvat vj zapaxataÖrjzT], xat
ttva Ao^xéa và ztars'jOw yûXaxa aôfjj, 7]
zavôztïjv ; "Optoç zàXtv Xsșw wç óplCst, zaì
ôte: sztta^àtw ttp aôt^ç ôoôXtp.
Tôv ttptwtatov àpyovta zapapàoTjV zùp
XpôaavOov wç zatspa pot atôsotpov zpoa-
Z'jvw ôpotwç zat tôv svttpôtatov zùp Màvov.
At zavâȚtat zat GsozstOstç aôt^ç eô/ai stTj-
cav pet’ epoù.
Xsztepêptoo x6'.
Tfjç'Tpsrépaç ao'po>tàt7jç Mazaptôf/jtoç ta-
zetvôç ôoôXoç.
Màpzoç.
('ratepoȚpa'pov.) '0 Xo^twtatôç ôtôàaxaXoç
zùp Kwvatavttvoç ôooXtztoç aôrijv zpoazwst
àzò tòv tstaptatov zopetov' zat, àv ôpiÇets,
và eXsyete tòv àytov Apóatpac và toô s^pays,
tt và zàpfp
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil I.
543
găcinni să fie cu noi toți păzitoare în
cursul vieții.
1713, Septemvrie în 20.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte mai
mie rob:
Marcu.
17i:î>
brc-
Scrisoarea lui Maren Cipriotul Porphy-
ropulos, dascăl al domneștii Academii din
București, pentru cele privitoare la el.
Mă închin ca un rob Fericirii Tale Prea-
înțelepte.
Prea-complexul (!) signor De Borsa
mi-a dat scrisoarea-Ți mie vrednică de în­
chinare, și am jertfit lui Dumnezeu jertfa
laudei pentru buna-Ți stare de Dumnezeu
păzită și sănătate. Am aflat și cele ce-mi
dai în samă.
Egumenul, pentru hârtie va lucra cum
orânduiești, care se și închină ca un rob
Preasfințitei Tale Fericiri.
Pentru venirea acolo a prea-măreței mele
Mutzunara (sic), când va porunci părin-
teasca-Ți bunăvoință, se va face ; căci
totdeauna ascult de cele ce mi-ai poruncit.
Decât, pentru nevoia ce mi s’a pus în
samă, să știți că se îndeplinește și la Bu­
curești, când veți porunci cu Dumnezeu:
„nu despoia pe dascăl“, ca să nu dau greu­
tate cu căruțele și cu nimic alta; și mai
ales că acasă este depozitul, și ce Lineen
să cred că ar putea fi paznic al ei, ori
străjuitor? Ci iarăș zic: cum orânduiești
și: „poruneească-se robului Tău“.
Prea-cinstitului domn Căinăraș, dumisale
lui Hrisant, ca unui părinte respectat mă
închin, asemenea și prea-cinstitului domn
Manos. Preasfintele și de Dumnezeu as­
cultatele tale rugăciuni fie cu mine.
1713, Septemvrie în 22.
Al Fericirii Tale Prea-înțelepte sme­
rit rob.
Marcu.
(P. S.) Prea-învățatul dascăl Constantin
dumnealui ca un rob Ți se închină cu friguri
quartane, și, dacă vrei, să spui Preasfin-
țitulni de Dristra să-i scrie ce să facă.
deon.)
544
DXLIL
1713, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre „plata
24 Septem­ vădrăritului de jupăneasa lui Costin Miron“.
bre.
’EîticroMj NtzoXáou MaTjpozopöaTon zpôç
XpúaavQov 'lepoaoXúpwv, àzoarèXXovTOç zs-
tCstXoûïtov zpôç zXzjpwp.7jv êeôpapÎTO'i otto
tifi àp/ovttaoTjç M'jpdmj, zai zuv6avop.évoo
zepì toù zpoaeyoùç Ta^tôtou tou Ilarptapyon.
1713, XezTepêptou 24.
Tô ispœraTOv 7pàpp.a t^ç Tp-erépaç Ma-
zaptÔTTjTOç èXàôop.ev, zat Stà rijv ¿YaÖTjv
zat zoXozoOïjTÔv ttjç ÔYtstav èyàpijpeV èôéy-
Oïjjiev eôXaôwç zat Tàç tepàç aÙTTjç eùyàç
zat euyàptaTOÔpev apT^’ è'Yvœpev zat Tà èye-
ê^ç 7payóp.sva‘ zat, zarà ttjv àëtwotv vrfi
'Yp-sTépaç Seêaap.tÔTïjTOç, tôoù ózoó zéjizópsv
KSTCeTXoútTOV, Stà và p.7j zXïjpwaY] ÊeSpapttov
auTÓOt àpyóVTtaaa top zotè zazeTàvoo
Kwartvou MôpœvT].
Tljietç, zatà tò zapov, aGtoXoyov Tt ôèv
è'yopev và <n¡[W(ÓTwp.ev t^ Tp.erspa Xeôao-
p.to'TT;TC zapazaXoûpev ôè và p/i] pàç Xsîzțj
zat zàXtv tô tepôv auT’^ç 7pàpp.a pstà ttjç
àneXtaç t^ç àYaOijç zat zoXuzoOijTou ÔYteiaç
Tïjç zat zaTptzojv Tïjç èziTa^paTtov, swç où,
0eoö euoôoôvtoç, và pàç eotppavfj zat và pàç
yapozötrpYl xat tt]v aeSaoptwTaTTjv zat
zoOetvoTàTïjv zaponatav ttjç’ ^ç etös, wç èœté-
peOa zat èXztCopev, èv Tàye't azoXaöaatpev.
Ot ôè ypóvot ttjç Tperépaç 2e6aaptÔT7jTOç s’tTj-
sav 6ôô6ev zàpzoXXot zat zaveuT’jyetç, zat
at a^tat auT^ç eùyat pe6’ ^pwv.
.atptY', SezTepêptou zô'.
Ttjç Tperspaç MazaptÔTTjTOç otôç èv Xpta-
tw zat oXoç etç toùç optapouç.
’Iw. NtzôXaoç Boeôoôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 130-1. n° 60.)
DXLIIL
1713, Iacob Manos din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoriile
4 Octom- acestuia în Țara-Românească, o carte împrumutată și sănătatea fiilor lui Nicolae
bre- Mavrocordat.
’EztaToXòj ’lazwôou Mávon ’Apfeíoo zpôç
XpúaavSov zepì twv za6’ èa’iTÒv zat zepì
toó ßazttartzoö, toù dwàvvTjç pzetCavrè (ôtjX.
utoû toù NtzoXàij-Boôa).
MazaptwTaTe, ÔYtwTaTe zat soçpwTaTe Ila-
Tptàpya t^ç àfiaç zwXewç 'lepouaaXijp zai
zàaTjç HaXataTtvTjç, zárep aeoaaptwTaTe. Tt¡v
'Tperépav aeoaaptwTaTTjv MazaptÔTTjTa ôou-
Xtzwç zpoazuvw zat ttjv a?tav auT^ç ôeçtàv
euXaêwç àazâCopat, ôsôpevoç èzrevwç tôv èv
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant al Ierusalimului, trimețând pecet­
luita pentru plata vădrăritului de către
jupăneasa lui Miron și întrebând cu privire
la apropiata călătorie a Patriarhului.
1713, Septemvrie în 24.
Preasfințita scrisoare a Fericirii Tale
am primit-o, și ne-am bucurat de buna și
prea-dorita-Ți sănătate; am primit cu evla­
vie și sfintele-Ți rugăciuni și-Ți mulță-
mim; am cunoscut și cele pe rând scrise,
și, după rugămintea Reverenței Tale, iată
că-Ți tri metem pecetluită, ca să nu mai
plătească vădrărit jupăneasa răposatului
căpitan (sic) Costin Miron.
Noi, deocamdată, n’avem ceva vrednic
de însemnat Reverenței Tale; ci Te rugăm
să nu ne Iași nici de acum înainte cu sfin-
țita-Ți scrisoare cuprinzând vestea bunei
și mult doritei Tale sănătăți și a porun­
cilor Tale părintești, pănă ce, aducându-Te
Dumnezeu, ne vei bucura și ne vei veseli
și cu prea-venerata și prea-dorita-Ți pre­
zență, de care de ne-am învrednici iute,
cum poftim și nădăjduim. Iar anii Reve­
renței Tale fie de la Dumnezeu îndelungați
și pe deplin fericiți, și sfintele-Ți rugăciuni
cu noi.
1713, Septemvrie în 24.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea lui Iacob Manos din Argos
către Hrisant, pentru cele privitoare la
dânsul și pentru finul lui, Ioan beizadea
(adecă fiu al lui Nicolae-Vodă).
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a
toată Palestina, părinte prea-venerat, Feri­
cirii Tale prea-r es pedate ca un rob mă închin
și sfințita-ți dreaptă cu evlavie o sărut, ru-
gându-mă călduros de cel în Treime slăvit

TptáSt ôpvoupévo'j 0eoö ^pœv ozœç StaTVj-
poíq aÓTTjv àvooov, arpœTOV, eu6'jp.ov, S^tá,
pazpóGtov zat ávwrépav násrfi èzïjpsiaç, sv
sztTuyíq zàvïœv Tœv zarafioptóiv.
Tò tepôv zat osSáoptov auTïjç 7páppa zpo-
GZtmjtwç àazaoapevoç ëXaêov, zat ózsp Tïjç
à^aô^ç ôftetaç aÔT^ç zai toù zaXoô zarso-
oSœparoç stç BXayiav opvooç euyaptavijpiox
àvszepcpa T<p zaTsuoSœaavTt zat aœCovtt 0etp,
oti Tïj sôpsvsiq. zat yàptT! zspi'p po'jpoÎTO zat
stç tô s^ç èv [iovip.wtár[¡ óytstq zat eùïjpe-
pía. ’Eiéyôïjv 8s zat tàç aqiaç zat Osozst-
6stç aot^ç sôyàç zai eôXovtaç, ôzèp œv zai
sôyaptarœ. *E7vœv zai rà oïjpsiœÔsvTa.
Atà tô êtêXtov Qskst zor/joet Tpsrépa
MazaptorïjÇ tò àayakéarepov zai ouvoopó-
repov 8tà và pi¡v zapazéoqj. ’EzetSïj zai rô
Iz^pe [xaCïj, zavëva àzq8ov Stozov Sèv
ëqtve, zai Stà toôto oôôè ouyyvœpïjç ôXœç
Sstrat tô zpayôsv, zaôapôv o'v zai zpoarjzov
SsazÔTaiç. vAv TÔyqj aoyoopÔTïjç và oTaXôï;
stç KœvaravTtvoôzoXtv zpôç èps, OéXet 7évet
sôXo70repov, èzetôtj zai ó èzXap.zpo'raroç Aù-
ÔsvtT|Ç Sèv ëyst et'Sïjatv zœç rô StSXtov tô
ëyst ïj SsêaaptÔTïjç aoT^ç. IIXïjv àv zai siç
Ftàotov rô âza7âyț[, zqzst r¡ tw szXapzpo-
TÓTtp AôGsvtt] sqyetptaG^ tò ÉtêXtov, r¡ aoôtç
zpoç ps àzooraXÔ^, zai toôto àGœov zai
S0X070V psrà àatpaXstaç 7t7vôpevov.
Atà rœv a7tœv aor^ç eôyœv ó SazTtGTtzôç
aor^ç Tœàvvïjç pzstÇaSéç zai ot àSeXyoi
aoroô zàvTeç ôytatvooat, zai zpoazovoôv tï]v
aor^ç MazaptÔTTjTa zai àozàCovrat tïjv ae-
êaoptav tïjç 8e£tàv. Tà svraôGa za6’ èzàaTïjv
aop-ztzrovra àXXot rtveç, ’iaœç oôz 8X1701, 6s-
Xoov rà aï}[istot' Stà toôto ou Ssov ëzptva
ô'yXov spzot^aat rà aorà ypàyœv.
üapazaXœ Sè và ëyœ zai aoôtç tt¡v TtptjV
rœv tspœv aùr^ç 7pappàrœv. O’t 6è ypovot
t^ç Tpsrépaç MazaptônjTOç str¡aav zápzoX-
Xot zai zavsoToystç.
(a<pt7', ’Ozrœêptoo S'.
T^ç TpsTépaç 6eozoap.ïjTOU MazaptônjToç
SoôXoç zai oXœç stç toôç ôptapooç.
’lazoup-ïjç StSàazaXoç.
(Bibl. Ae. Rom., eopiile d-lui Manuil M. Ghedeon. )
DXLIV.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre întoarcerea
lui apropiată la Iași și vizita Patriarhului.
’EztoroXîj NtzoXáou MaopozopSároó zpôç
XpúaavQov euyap'.'JTDÔVTOç 8ià Tàç Xïj’pGîiaa.ç
58183. Vol. XIV.
545
Dumnezeul nostru ca să te păzească fără
| boli, nevătămat, bucuros, sănătos, întru
! ani îndelungați și mai presus de toată unel­
tirea, în dobândirea tuturor celor dorite.
' Sfințita și respectata-Ți scrisoare cu în­
: chinăciune sărutând-o o am primit, și pentru
' buna-Ți sănătate și fericita călătorie în
; Țara-Românească am trimes laude mulțu­
! mitoare Iui Dumnezeu care te-a călăuzit
și mântuit, prin a cărui bunăvoință și al
j cărui har să fii păzit și de acum înainte
¡ în cea mai trainică sănătate și fericire.
: Am primit și sfintele și de Dumnezeu
ascultatele-Ți rugăciuni și binecuvântări,
i pentru care și inulțămesc. 2km cunoscut
și cele însemnate.
; Pentru carte, vei face Fericirea Ta ce
e mai sigur ca să nu se rătăcească. Căci,
și dacă ai luat-o cu tine, nimic nepotrivit
- sau ne la locul său nu s’a întâmplat, și
! de aceia ce ai făcut n’are de loc nevoie de
îndreptățire, fiind lucru curat și cuvenit
stăpânilor. Dacă ar fi siguranță să se tri-
meată la Constantinopol mie, ar fi mai
■ bine, căci nici prea-luminatul Domn n’are
știință că Reverența Ta ai cartea. Ci, de
ai și duce-o la Iași, și, acolo, ori s’ar da
cartea în mâna prea-luminatului Domn,
ori iarăș s’ar trimete mie, și acesta ar fi
un lucru fără vină și bun, făeându-se cu
deplină siguranță.
Prin sfintele-Ți rugăciuni finul tău Ioan
beizadea și frații lui toți sunt sănătoși și
se închină Fericirii Tale și-Ți sărută res­
pectata dreaptă. Cele ce se întâmplă aici
în fiecare zi Ți le vor vesti alții cariva, și
poate nu puțini la număr; de aceia n’am
socotit că trebuie să te supăr scriind aceleași.
Ci mă rog ca iarăș să am cinstea sfin­
țitelor Tale scrisori. Iar anii Fericirii Tale
fie cât de mulți și pe deplin fericiți.
1713, Octomvrie în 4.
Al Fericirii Tale de Dumnezeu împo­
dobite rob și cu totul Ia poruncă:
1
lacomi dascălul.
1713.
11 Octom-
bre.
i Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
i Hrisant, mulțămindu-i pentru știrile ce
09
546

elÇviasiç zspl toô zpoGgyoôç èpyopoô toô etç
’làotov.
1713, ’Oxtoêpto') 11.
Tô tspœtarov Țpâppa t^ç Tjietepac Maza-
ptôf/jtoç èXàoopev, zai Stà tfy á~¡a.Qr¡v zat
ètpsvri'j ôytîtav ttjç ózepsyápTjjieV s5sy07¡u.sv
sôXaowç zat tàç à?iaç aôt^ç eôyàç, zat et>-
yaptaToôp.sv aÙTTf ê'yvwpsv zat tà s'peÉTjç
Vpașopsva.
EùyaptGToôpsv t^ T’pgrâptț XeôaaptÔTïjTt
ôzoô pàç zÀTjpo'popeî 8tà tôv zpôç tà èv-
taùôa èpyopov tT(ç, tôv èyetwtatov ’^piv zat
zpb zoXXoô zoOoôpsvov. 'O zavàvaSoç 0eôç,
Stà twv à?twv aot’^ç eôywv, và otzovoprpTj
ev tàyst zat t/jv 7ju.etépav èzàvoôov eiç Fiaat’,
zat và pàç yapozot^oȚ| ta.yéwç pè tïjv tepàv
zapooatav t^ç Tpetspaç MazapcotTjtoç toô
aeôaaptwtâto’) ^p<ôv zatpoç, và petaXâôwpev
zat aÙTozpoawzwç tcôv tepwv aôt^ç eôywv
zat eùXopwv.
IlapazaXoôpsv ôè tï,v Tpetépav Mazaptô-
tvjta và pàj pàç Xettp-fl zat zà.Xtv a’jyvà tô
tepòv aot^ç vpàppa petà t^ç âȚyeXtaț ttjç
àvaÔTjç zat zoX'jzoO^too ôytetaç t^ç, zat twv
zatptzwv t^ç eztta.7pàtwv, ewç où, 0eoô eo-
Sozoûvtoç, và pàç eô'fpàvQ zat pè fijv tepàv
zat èyetwtâtTjV aut^ç zapooGiav ot ôè ypôvot
t^ç 'ïpstépaç Mazaptor/jtoç eîïjaav OeoÔev
zàpzoXXot zat zave’Jt’jyeîç, zat ai aftat ao-
tïjç eôyat peO’ ^pwv.
atpt/, ’Oztoôpto'j ta.'.
Ttjç Tpetépaç Mazaptôt7]toç môç èv Xpto-
tcp zat oXwç etç toôç ôotapoôç.
’lw. NtzoXaoç Boeôôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 131-2, n° 61.)
i-a lăsat despre apropiata-i venire la
Iași.
1713, Oetomvrie în 11.
Prea-sfințita scrisoare a Fericirii Tale
am primit-o, și pentru buna și dorita să­
nătate a Ta ne-ain bucurat peste măsură;
am primit cu evlavie și sfintele-ț! rugăciuni,
și-Ți mulțămim; am aflat și cele scrise
pe rând.
Mulțămim Reverenței Tale că-mi dai de
știre pentru venirea Ta aici, prea-dorită
nouă și de mult poftită. Prea-bunul Dum­
nezeu, prin sfintele-Ți rugăciuni, să pregă­
tească în grabă mare și întoarcerea noastră
în Iași și să ne bucure îndată cu sfânta
ființă a Fericirii 'Pale, prea-respectatul
nostru părinte, ca să ne împărtășim și de
la obraz de sfintele-Ți rugăciuni și bine­
cuvântări.
Ci rugăm pe Fericirea Ta să nu ne lip­
sești și de acum înainte adesea cu sfinți-
tele-Ți scrisori, împreună cu vestirea bunei
și mult doritei Tale sănătăți și cu părin-
teștile tale orânduieli, până ce, cu voia lui
Dumnezeu, ne va bucură și cu sfânta și
prea-dorita ființă a Ta; iar anii Fericirii
Tale fie delà Dumnezeu pren-mulți și cu
totul fericiți, și sfintele-ți rugăciuni cu noi.
1713, Octomvrie în 11.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.

DXLV.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul de Alexandria, Serafim ; retorică : cu­
prinzând lauda filosofici și mustrarea că nu-i scrie și nu urmează exemplul lui
Platon, care a cercetat pe Dionisiu în Sicilia, și lui Aristotel, care a fost sfetnicul
lui Alexandru-cel-Mare, pomenind și de greutățile acelora cari, ca dânsul însuș,
„se îngrijesc zi și noapte, pe de o parte, de îndreptarea cârmuirii, iar, pe de alta,
de îndepărtarea și împuținarea lucrurilor grele ce răsar“..
NtzoXaoç Ma’jpozopôàtoç tip Xoytwtartp zaza zòp Sspayetp.
Tí zor’, w \a.6è, o’jtw pazpôv Gsot^Tjzaç ypovov, zai, T^ç àzô twv Xó^wv <¡>oya7W7tac
àzjiïjV ètitôeoiisvo'jç ^pàç, obre zàv ëpayuGTÎyotç ypàppaat zapazaXstç, 006’ ôzwaoôv peta-
St'ôwç t^ç apêpoGtaç zat toô vèztapoç, œvravôv Tip ôvtt povà£wv za! oXwç Tțj azooô^ zat t^
pgXéq) zpoaavazstpevoç ôatptXwç àzoXaógtc; "II Spa, t^ç àzô ytXoao'ptaç zat Ssopo'jataç 7X0-
zÔTTjTOç zatazopwç èpyopTjitetç, zàvrwv twv yapat zstpévwv àjSvj zsptzsypôvTjzaç zat oXwç
sztXéXvjGat, zat zaTaYsXàç i'awç twv èpzsptîtXTjppévwv zoXtTtzatç çpovTtct zat avw zat zàïw
çipopévwv zat çnpopsvwv; W.X’, w œtXÔTTjç, tô o5tw Yvwpïjç èystv ouz av st/j zpoo^zov

1 Domnul era la lucrul pentru întărirea Hoúnului, atunci chiar ocupat de Turci.
 54

çtXoïoçtaç OtaawTig. ’EzstvTj yàp, <î>ç otofla, toùç aÙTTj TsXsoOèvraç èç tô zotvwvtzôv zai ^!-
XàvGpwzov èzzatósùsf où8s twv àXXwv àayoXoopsvooç povouç toùç aÙT7(ç ùzaôoùç àouuÇôXouç
zai àp7oùç àvsysrat èv tw Sito zpotsvat, àXX’ ij xotvœvoùç stvat twv çpovriôwv, tj zàv toîç
âzô t<ôv X07WV 6oïj6r(p.a'3iv àpwoyézwç èvappwvvùvat toùç èz’ wpwv atpovraç ttjv ototzTjatv twv
zotvwv zpaypàrwv èztràTTSt. Où8è XéXTjSé as TotoÙTouç StaTsXoùvTaç ¿'pù^vat ÜXàTwva zat
’AptaTOTékv], Tà oà zatStzà" tôv pèv ûtovoatip èv XtzeXta cuvovra, tôv êè tw Mazsòóvt zat
àzô aTÔparoç zai Stà 7pappàTwv ozoTtôèpsvov rà auvotaovTa. Il toîvjv çtXoao'rtav pertwv Tà
'ftXoao'piaç à'poa.oô zaô^zoVTa, tô ts èztùàXXov oùpëoXov èç tô zotvôv zarartOsao, zat wv ps-
TaXapôàvstç zapà t^ç çtXoQOçtaç zakwv àzôpotpàv twa zai r^piv otàzspzs, tj zàvxwç ypat5T(v
èvarTjajpsvo'jç ’^pàç èztaraoo zapà <&tXoaoçtoj zat Moùaatç, zai oaov oozw staa77sXoùvTàç as
toüt ttjç ToaaùïTjç àpvijpoaùvTjç. Kai, et |avj oti raytara, ttjv zpiv p-zOuptav àzoastoàpevoç, èç
çupôàaetç ywpijaotç, oùtw ztzpwç è7Z£taôps0a, wots zat zap’ aÙTTj <I>iXoao^t^ zapa7zwvtaá-
pevot as, tôv t¡§7] Xtav ózepozrtzòv zai zopzàÇovra, ttjv y.XoypoaùvTjv, t(v zap’ aur^ç tó 7e
vùv è'yov àzoXaùstç, èç Tjpâç psToysTìùaat zstpaoópsOa. K at tawç oùx àzoTS'4óp,e0a’stzep Taya
ôo^etav oùS'v tjttov tptXooo'psïv twv èz’ apytXayei Tj) ^ooyta. Tàç ÊtSXooç psTtwvrwv, zai àzô
ttjç twv X07WV peXÉTTjç OTt zXeíott^ TjSovrjç èp'popoopévwv, ózóoot, twv zotvtôv zpotOTàpevot,
TOÙTOi pèv ttjv toù zoXtTsùparoç ÊsÀTÎwatv, toùto ôè twv àvaçuopsvwv Sooyepwv ttjv àzoTpozïjv
zai pstwatv vùzTwp ts zai psô’ ^pépav zpoSopouvrat, otî zXstarov çpovTÎÇouat, zoXltôv àvè-
yovrac zat, tva gfjvsXwv etzw, éaurwv pèv ¿Xt7wpoùat, rà 8è zotvjj Sopyèpovra oXwç àvazo-
Xoùvtsç zai èzttàTTovTeç zai Stvjvezwç ystptCopsvot, oùz àzoxàpvouatv. "Eppwoo.
1713, ’OzToëptoo 15.
(Legrand, o. c., IV, pp. 98-9, n<> 84.)

DXLVL
Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, Patriarhul Ierusalimului, despre 1713,
pacea ruso-turcă, schimbarea Patriarhului Ecumenic, legăturile cu Vodă-Brânco- 7 Octom-
bre.
veanu și afaceri de bani cu Mitropolitul de Târnova.
’lwàvv/jç MaopozopSaTOç XpoaávOw No- Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara
Tàpa, Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
MazaptwTaTS zat SeoaeêécjTaTs Séazora, tt¡v mă închin cu evlavie Fericirii Tale și sărut
TpeTÉpav MazaptÓTTjTa eùXaëwç zposzovw, sfințita-Ți dreaptă, rugându-mă de prea-
zat tt¡v a7tav aÙT^ç 8e£tàv àazàÇopat, Ssó- puternicul Dumnezeu să Te ție fără boli,
pevoç toù zavToô'Jvàpo’J 0eoù ozwç Sta^oXaT- sănătos și mai presus de tot protivnicul.
TOt aÙTTjv avoaov, oytà zat àvwrépav zavroç
èvavTto'j.
Tpàppa T’^ç TpeTépaç MazaptÔTïjTOç è’Xa- Scrisoarea Fericirii Tale am primit-o, cu
6ov, è£ où Tip? à7a6ïjv aùï^ç ùytetav paGwv, tôv care aflând de sănătatea-Ți, am slăvit pe
0eôv èôoCaaa. "EXaêov zoXXàztç zat toùç Dumnezeu. Am primit adesea și hereti-
yatpeTtapoùç aÙTÿjç zapà toù zopiT^vj ÏZT;- sirile Tale prin dumnealui Spelaiotes, și
XatwToo, zai eùyaptoTw tt¡v 'Tperépav Ma- mulțămesc Fericirii Tale că nu ne-ai scos
zaptÓTTjTa ózoù Sèv pàç è'07aXev àzô t'^ç din amintirea Ta.
pviip^ç TTJÇ/
vEXaëe tsXoç zai sipr¡vr¡ peTa^ù t^ç A luat sfârșit și pacea între puternica
zpaTatàç BaatXstaç zat toù TÇàpTp1 àXX’ ot i împărăție și Țarul; dar elciii (=»olii)
sXtC^Sîç pôayoôot 8èv zrjatvoov stç vip za- muscălești nu merg în țara lor pănă nu
Tptôa tooç oaov và zozoùv Tà aùvopa. se taie hotarele.
Ms ttjv yàptv toù 0soù pè Sèza 7] 8sza- Cu harul lui Dumnezeu, în zece ori
zévTS •zjpépaç àzs^aataQi] và Z7j7atvwpsv eiç cinsprezece zile s’a hotărît să mergem la
ttjv IlôXtV pôvov àpzoTS và àzoXaùawpsv zai Țarigrad; numai ce dorim a te găsi și pe
ttjv'YpsTSpav MazaptÓTTjTa èztzoÙoùpsv óftì Fericirea Ta sănătos și bucuros.
zat soQ'jpov.

V. mai sus, p. 529 nota 2.

548

’Ez toù zoptT$7] XzTjXatwrou ÔèXet pâOț] |
7] 'l’p.sTápa Mazaptór/j; tt¡v ètwatv àzò tòv i
olzoopsvtzòvzaTptapytzòv0póvov Toñllarpiáp- ¡
ym KüpíXXou, zat ort ^OsXt/oív ó ózépTaToc ।
sztrpozoç và yopiaȚj zaôàSt ôt à ílaTptápyTjv
tòv Sțiov ’ASptavo'JzôXswç- àXX’ 7) navispÓT^C
tou Sèv tô zoéy^f^ nptâaKkwTnç "Coz Sèv
sîvat àjtoç và zuSspvTpȚj tòv 0póvov. Atà tt(v
wpav àzóprj Sèv a.ze'paa:aß7] zàveiç’ 7] yàptç
póvov toù 0soù zat 7¡ eó-/T¡ zf¡c T'psTspaç
MazaptÔTTjTOî và zp ^sv^a-ț; zaX^v è'zôaatv i
zai yaX^v^v siç tt¡v àytav toù 0soù ’EzzXtj- i
ctav.
’Azzo'jpziCop.at etç tt]v zaXozayaOíav zai
etç ttjv zspt spè auTTjç eovotav oti Sèv 6sXst i
ketrpZl à?™ và ya.vepóv^] etç tòv ótp7]XóTa- |
tòv AuOévr/jv Baaoapàòa BoeoóSa, tòv zarspa !
paç, TTjv etXtzptvÓTTjTa, ózózXtotv zat zpoQ'j-
ptav etç tt¡v zaeà Sùvaptv òoòXsnatv t^ç
aÒTOÙ T<p7)XÔT7)TOÇ.
’EXaSov zat tt¡v zpoaraXGsìaàv pot 6oùt-
zav, zat eò/aptarw. Tà Sè ezr¡ ttjç 'Tp.sTspaç
MazaptôrTjTOç eïrpav Oeoßev zàpzoXXa zat
zave'jT'jy^.
Ttjç 'Tpsrspaç MazaptÔTTjToç zàvTore etç
TOÙÇ OptûpoÙÇ.
1713, ’OzTopSptoti 27.
’lœàvvTjç MaupozopSaToç.
’EuyaptGTW zat Stà tòv zózov ózoù sXaosv
etç tô và zâpț] Tà àazpa àzô tôv aytov
Toupvàêou, Tà ozota Tà è'Xaêe pè ttjv 6oùX-
Xav t^ç àzô tôv zopÍTÍT; Sz<;Xai<ÚT7¡v.
(Legrand, o. c.. IV, pp. 99-100, n» 65.)
De la dumnealui Spelaiotes veî află Fe­
ricirea Ta scoaterea din Scaunul patriar­
hicesc ecumenic a Patriarhului Chirii, și
că a vrut Marele-Vizir să iea caftan ca
Patriarh Preasfințitul de Adrianopol, dar
Preasfinția Sa n’a primit, aducând înainte
că nu e vrednic a ocârmui Scaunul. Deo­
camdată încă nu s’a hotărît nimeni; numai
harul lui Dumnezeu și rugăciunea Fericirii
Tale să aducă bun sfârșit și senin în sfânta
lui Dumnezeu Biserică!
Mă razim pe bunătatea și bunăvoința
Ta față de mine că nu vei lipsi a vădi
prea-înălțatului Domn Basarab Voevod,
părintele nostru, sinceritatea, supunerea
și graba pentru slujba după putință a
înălțimii Tale.
Am primit și butca ce mi-ai fost tri­
mes-o, și, mulțămesc. Iar anii Fericirii Tale
fie de la Dumnezeu cât de mulți și pe
deplin fericiți.
Al Fericirii Tale cu totul la poruncă.
1713, Octomvrie în 27.
Ioan Mavrocordat.
Mulțămesc și pentru osteneala ce Ți-ai
luat ca să ridici banii delà Preasfințitul
de Târnova, pe cari i-ai luat cu pecetea
) Ta delà dumnealui Spelaiotes..

DXLVIL
1713, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea sa la
6 Novem- jașj și dorința ce are de a-1 primi aici.
bre.
’EzictoXt) NtzoXáou MaupozopSaTO'j zpôç
XpùaavOov sISozoioùvtoç ttjv sic ’làatov àçt£tv
TonzalzpoazaXoùvTOç aòróas tòv HaTp'.ápyTjv1.
1713, . Nospëptou 6.
’EzetSfj, pè tò sXsoç toù 0sgù zat Stà
twv tspwv eùywv t^ç Tperëpaç MazaptÔTTjToç,
ezsatpstpapev TȚ] s toù zapôvroç stç Ttàat,
8èv èXsttpapsv sôQùç và 7pát¡>opev tò zapôv
zaì và àzoSœawpsv aòr^ tt]v per’ eôXaostaç
nttZTjv zpooaYÔpsuGtv, zat và. t^v zapazaXé-
awpsv zpoazaXoùvTeç zat zàXtv ttjv 'TpsTspav
ïsoaaptoTTjTa và Xâ.S’țj tòv zózov zaì và optali]
etç Tà w5s ywptç 'tva àXXvjv àvaêoX’ijv, za-
6coç pàç èzX7]pO'pôp7]as, Stà và pàç eo'ppavț]
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, vestindu-i sosirea sa la Iași și
poftind acolo pe Patriarh.
1713, Noiemvrie în 6.
De oare ce, cu mila lui Dumnezeu și cu
sfintele rugăciuni ale Fericirii Tale, ne-am
întors la 5 ale acestei luni la Iași, n’am
lipsit îndată a scrie cea de față și a face
către Tine cu evlavie îndreptarea flască și
a Te rugă, poftind iarăș pe Reverența Ta
să-Ți dai osteneala și să vii într’ acoace
fără vre-o zăbavă, cum ni-ai dat de știre,
ca să ne bucuri cu sfințita-Ți ființă, nouă
mai dorită decât toate, și să-Ți sărutăm

V. pentru această sosire n° DX LVI și nota 1»

 549

fis Tïjv tspàv aùt^ç rcapooatav, Tïjv ’^ptv rcàv-
twv èysrwrâTïjv, xai và àarcaaÔwpev rijv à-
7tav aùr^ç ëeÇtàv, xat và àpoawpsOa xaì
aùrorcpoawrcwç sùyàç xat eùXoytaç rcapà tïjç
'Tperspaç Maxaptôrïjroç. Oùtw rcapaxaXoùpev
tïjv 'Tpexspav Seëaaptôrijra- O Sè rcavâyaOoç
Qsôç và pàç àÊtwGfl và àrcoXaùawpev raùrijç
tïjç rcveopartx^ç à7aXXtàaswç ori ràytara,
où SsôpsOa ëpaësùetv t^ 'Tperépcf Xeoaa-
ptôrïjrt ypovouç rcaprcôXXooç xat rcaveotüyôtç.
^tpty', Noepëptoo ç'.
Tïjç 'Tperépaç SeëaoptÔTïjroç otôç sv Xpta-
Ttp xat oXwç stç roôç ôptapoùç.
’Iw. NtzoXaoç Boeëôôaç.
ÇLegrand, J’ecucil, pp. 132-3, n" 02.)
j sfințita dreaptă, și să scoatem și de față
j rugăciuni și binecuvântări de la Fericirea
I Ta. Astfel rugăm pe Reverența Ta; iar
| prea-bunul Dumnezeu să ne învrednicească
1 a ne bucură de această sulleteaseă mul-
țamire cât inai iute, și cerem de la El să
întărească Reverenței Tale ani cât de mulți
ț și pe deplin fericiți.
1713, Noiemvrie în 6.
Al Reverenței Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă.
; Io Nicolae Voevod.
1
I

DXLVIII.
Nicolae Mavrocordat către un anonim; retorică, — cu noi plângeri despre I713.
tăcerea acestuia. 11 Novc
bre.
NtxôXaoç MaopozopSâroç àvovùptp rivi.
Xù pèv, to ’yaOs, oùz èfièXstç ^ptv àvazaXùtpat rà xatà oeanrôv, àXXà, íaOsía atwrcțj
ypwpsvoç, xatrcsp sùvooùvraç etëœç, XaOstv ëoùXet xat rcapazpoùaaaOat, èXrctCwv iawç, tt(v a/jv
CïjXwaavraç xat ^pàç atoircijv, oùô’ àvarc’jQéaOat oXwç rà xatà as, àXXà, aty-jj àpwopévooç,
r^ Xïjfiïj rcaparcsp'Jjat tôv XaOstv arcooëà^ovta. '11 Sè rcoXnrcpàypwv 0eôç 4’ïjpïj, à) xat rà ort
èvooràtw zszpopp.éva àvaazaXeùstv xat èzrcoprceùetv etwOota, rcwç àv Tà rcpoyavvj otwrcïjasts;
xat Tïjv aîjv Sïjta yaDvôtïjta xat àvavSptav tayorâtT) r^ rcrïjast StsOpùXrpe, xat ïjpàç toùç aè
çtXoùvraç àOopeîv rcapecxeùacsv, warcep è£ èvavrtaç è'pïjëeoOat toùç oùz eùvooôvràç aot. Katrcsp
àpa povovoùy òrco aoprcaOstaç èvsoi xaì aÙToi psivavTsç, àXXà tôv èz t^ç at^^ç xtvëovov àvarco-
Xoùvtsç, zat àvaXoytCôpsvot oùz àçaataç oùë3 àpùvïjç, Xoțwv Sè xat tptXtz^ç èrctzo'jptaç etvat
'tôv zatpôv, tp'jyïjv tô rcptv pèv zarà ytXoao^taç vôpooç oXwç arstyooaav, vôv o’ àOpôa. rcpa?-
pàrwv èyôëip zat àrcijvoôç rùyijç ëXoaoptp ëXéppart paXazwç ùrcet^aaav zat èç 70VJ zàp^aaav,
7) Sovâpewç iyopev àvappwaat zaì àvopOwaat rcstpacópeOa, où Xôyœv zoptpeia zat èvO'jp^paTwv
rc'JzvÔTïjTt ypwpevot, àXXà tòv òrco Tïjç àOoptaç èrctaztaaOsvra rc'jpaôv Tïjç èp'fÙTOu aot 7evvatô-
TïjTOç àvapptrctCovreç.
'rrcoptpvïjazopèv aot Totvov Tïjv zotvïjv twv àvOpwrcwv zaraoraatv, ijç Tj zTjëepoveaTâTïj
zat toù zotvQ aupyépovTOt; OToyaaTtxïj zai ëtotzovoptzïj rcpôvota ooO’ ïjepôvaç oote ëaatXetç
àrcszptvsr àXX1 arcavxeç èx rcsptTporc^ç Ijëovïjç xai rctzptaç, ‘/apâç zal Xùrcijç, eùwytaç zat
àToytaç àrcoyeùovrat. Tt oaf ; orcou 7s oùz è$ taoo oùòè zar’ taovoptav tô 7àp Tïjç Çwrjç
rcXetaTOV pépoç grctvèpsTat Tà àvtwvTa zai SàzvovTa’ zat, st rcon rctoazéç Ttvéç eùzXïjpiaç zai
eù8’jp.taç avașatvotvTo, oùô’ szstvot 7e prjv àpt7stç péonat zai àzpaîot, àXXà rjj tXùt t^ç àvtaç
aop'fopèvTSç TêSôXwvTat. Xù 8è pôvoç rcôôsv eÙToytaç àrcoXaùstv ïjXrctzaç àxpattsvoôç ts zai
àzTjpâToo; Tt oïjrcoTe xaxà tôv zotvôv t^ç çùaswç vópov Stà7wv, zai orè pèv eùpowv, ôts 0’
èvavxtotç rcvsùpaat ypwpevoç ëoayepatvetç zai àoyàXXetç, zai povovoùy, wç îj çïjpï] çpà^st,
öXaa^Tjpov yXwrrav xaxà toô vopoOsTOo xtvstv àrcoToXpâ.ç; HI SïjOsv où zai où zarà tôv
zotvôv t^ç çôaswç vôpov etëeç rô ywç; ïj oùz èveiXtaat arcapyàvotç; ij où rcaparcijXaozaç Tïjç
àXXïjç rcXïjppsXeiaç, è7zaTaës5tzaarat arcav tô ^psTepov 7évoç; ij, toùç r^ç ïjXiziaç ypôvonç
p.STpôv, oùz àvspsrpïjaaç rcoX'jetôstç rcatôstaç zai pàartyaç; Uotôç aot àpa xaty/jv zai tw
Xotrctp twv àvOpwrcwv àrcïjyopsopévïjv orcsayero Cwijv; ïj tîç csSwzev èys77Ùooç rciarstç sfatatoti
Ttvôç zat rcapïjXXaypévïjÇ àvaorpojpïjç; Oùyi zat aùrïj çtXoao'pta, ôrcïjvîza as toîç Otaawratç
èveypâtpaTO, tô àvwpaXoy, rô àatatov r^ç tùyijç, rô àrcoatùyov, rô rctzpôv toù ëtoù ùrc’ O']itv
550

ëûsro; Oír/í, toùç otouç twv zpOTgȚOVOtwv CwypayiCouaa, .èç rr¡v ópoíav oz^Xsics zaXaíatpav;
Tí tzgt' w șîXoî, ëpzX=(»)ç O'jpoô wç vevvaiwç àÔXfjawv etç tò 6éatp>v zpo$X6wv, '/¡07¡,
zafiàzep èri auoapmzTjv tpmpTj/ zat yXtôijv zapazszXvjpèvoç, zpôç pèv tà azàppata zat
tôv àvwva zat toùç iôpwtaç àzoôoazstsîç, totaôtTjv ôè ptjatœvTjv zpaypàrwv èztÇTjteîç, oàô’
àvazXàaat ttç è'/oi èv t<]> àXpupip zat zoX'jzópow. toô ëtoo zsXâȚe'.; "Iva ôè zat pà.XXov èz'pau-
Xiaw tv]v ozò ®ôôov zat szzXf^sœç tà ôvra àXXœç ïjzsp àXïjôwç ëyet zptvoüoav 'pavtaaiav, 007-
Țvwpijv atroôpevoç àvaz'jv6àvo|xai ri¡v av¡v èppéXstav tt àv àXXo ôetvôv zat yaXezàv èzttpttpaa-
Oat aot otet tàjv êàazavov et pi] twv ózapyóvrwv rijv àyaipeatv, r^ç ttp^ç tvjv atsp^otv,
rijv èz r/jç ôôôv/jç toô awparoç zazouyiav, zat, èzt zàat, tô zàvtwv yoôspwratov etvat ôozoôv,
rijv Xr^tv tïjç èztzïjpop Çw/jç; Taôta 5’ oi>z état tà zotvà tà etwSota, tà àvavzattoç zaOàzep
aztà zàat totç awpa zsp’.êsëXTjpévotç ézópeva; Oô pspvTjCat toô ^evvaioa àSXïjtoô Xéyovtoç
«y'jjivôç è£7jX6ov, yupvôç zat àzeXsôaopat» ; El ôè zàvtwç 7»pvôç àzeXeôa^, Statt pár/jv twv
àXXotptœv èztatpé'pet; T^ç ôè tt»j.^? tô pèv vv^atov zat ôéôatov zat àpapôç èv r^ tpoyțj àve$à-
Xetztov zat àôtâszaatov ôiaaiî>Cetaf tô ô’ èztzoXatov è'pfjpspov zai è£itïjXov. Tô ô’ àôpavèç
awpa, et ôtTjvszijç bȚteta zat eotn/ta zat e’ópota ar/jptCoooa àzapztov ôtatTjp^aot, àXXà tp'j-
ywast zàvrœç èv yrjpet voaoç zat zatatpt^et. 'O ôè Qàvatoç, ott zat àzapattïjtoç, zai twv
zazwv Xôatç, zai zpetttovoç Çw'/jç àpyij totç et* ôeêttozôatv, ooôstç àv twv zaXwç apovoôvtwv
s^apvoç yévottô. vEppwao.
1713, Noepopíoo 11.
(L"grand, o. c., IV, pp. 100-2, n» 66.)

DXLIX.
1713, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dorința de a-1
22 Novem- vedeà mai curând.
bre.
*
’EztatoX-q NtzoXào' Maopzopôàto'j Bos-
ôoôa zpôç XpóaavSov zaptatwvtoç rijv Xózvjv
toô ôtà rijv êpaôôtïjta toô etç ’làatov èpyo-
poô toô llatptâpyo'j.
1713, Nospôpio'j 22.
Aôo tepà ypàppata t^ç 'Tpstspaç Maza-
ptôtTjtoç èXàoopsv, zai ôzèp t^ç àvaOïjç zat
ètpsrijç üvtetaç t/jç èyàpTjpsv' syvwpsv zai tà
èye?^ç vpayôpsva. liai etç pèv tô zpwrov
pàç èzXïjpo'pôpst zwç zaô’ wpav èzsptpsve
và èvwttaQ-j) r/jv stç Ftàot èzàvoôôv paç, zai
aven àvaêoX^ç và pàç yapozot^atQ pè fijv
tepàv Æapooatav' zai ripete eò6òc ôzoô,
aòv Osti), TjXOopev stç Tiaat, èypàtpapev zai
èzapazaXéaapev t'/jv Tpetépav MazaptôtTjta
và pàç à£twai[] toô zoôonpévon- zat àzò tote
èatetXapsv zai àpyovtà paç etç ózávt^atv zai
npoazôvrptv ant^ç' stç ôè tô ôeôtepov tepôv
aot^ç ôptCet zwç tô ztv7]pà t^ç etvat àzôpï]
àôïjXov.
"Oaïjv /apàv Xot~o'v, pazaptwtats zàtep,
èXàoopev àzô tô zpwtov ôtà trjv àzôXanatv
tr^ç, toaaôtïjv Xó~y¡v atoöavÖT) zapSta paç
àzô tô ôeôtepov, èzetôïj èzpoapévapev za6’
ôpav và àzoôawpev tô zívr/pá ttjç zai tôv
siç tà wôs zXrptaapôy zai zàXtv Xotîtôv fijv
zapazaXoôpev Qeppwç, àv ëwç twpa ôèv èzt-
vajae zpôç tà wôs, tô ozotov ôèv ztateôon.ev,
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat Voe­
vod către Hrisant, înfățișând întristarea
lui pentru zăbava venirii la Iași a Pa­
triarhului.
1713, Noiemvrie în 22.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
I le-am primit și m’am bucurat de buna și
dorita-Ți sănătate; am cunoscut și cele
scrise pe rând. Si, în cea d’intâiu, ni dai
de știre cum că ceas de ceas așteptai să
afli venirea noastră la Iași și fără ză­
bavă să ne bucuri cu sfințita-Ți pre­
zență; și noi, îndată ce, cu Dumnezeu, am
venit la Iași, am scris și am rugat pe Fe­
ricirea Ta să ne învrednicești de ce am
dorit; și de aici am trimes și un boier
al nostru întru întâmpinarea și pentru în­
chinarea Ta; iar în a doua sfințită scri­
soare a Ta spui că pornirea-Ți este încă
nehotărîtă.
Deci, prea-fericite părinte, câtă bucurie
luasem din cea d’intâiu pentru întâlnirea
cu Tine, tot atâta întristare a simțit inima
noastră din a doua, de oare ce așteptam din
ceas în ceas să auzim de plecarea Ta și
de apropierea de aceste locuri; și iarăș
Te rugăm călduros ca, dacă până acum
tot n’ai plecat într’ acoace, ceia ce nu ere-

và p-'ij [iàç p.è ffgpiaavrspav ó~spO£—
cnv, àXXà và pàç eâȚpâvțj gè tt¡v lípáv za-
pauàav trtç, on, àv âzoXooflijaț] iWéo>z, |
zatázapoa OéXop.sv XoffTjS^’ oore tfavraZó- j
p.sOa và eìvai zàvsva zioXóov, è~e:ò/j, aùv ®sñ>, i
zaì rà zaXapjraXtzta zai tà atpatîùp.ata i
èzépaoav. Ta&ra. Oí Sè /póvot r^ç'ïp.grgpaç ì
Mazaptór/jtoc et^aav 6gó0sv ffàgffoXXot zaì '
zavî'jt’j/Etç, za: ai âytaî aôr'^ç gù/ai p.eO’ '
T^JKÔV.
,0.^:7', Noggôpiou zq'.
T^ç T'[j.stépaç Mazaptor^oç olà; èv Xp’.a- j
rq> za! oXwç etç toùç ôpiagoôç.
Tw. NtzôXaoç BvevôSaç.
(Legrand, liecw.ü, pp. 133-4, n" 33.)
DL.
Dumitrachi Hrisosculeu, boier muntean, către Patriarhul Hrisant Notara
despre venirea sa și un manuscript, pomenind pe Mitropoliții de Heracleia și Niceia.
Mazaptwtats, aoywrats, zat âytwrarî ;
Séaffora, Oarpiáp/a ttjç a7taç ffôXswç Tepov- I
oaXTjg zat ffàaïjç flaXatOTÎv^ç, ffàtep èv Xpta-
-w got agôaagtwrars.
Tijv 'ïgerèpav OsoypoúpvjTOv MazaptôvTjTa
ffpoazovw, tt¡v asoasgiav aùx^ç SsÇtàv suXa-
owç àaffa.Çogîvoç, cêôgsvoç toù ôtà TTjv ôgeté-
pav awtTjpiav èvavôpwzfpavtoç Tt)goö Xptatoö
toö Osoö và TtăpiȚpoopfj zaì và StaynXâTfț]
aÒTTjv àgÓToyov ffavtôç àvtapoô GnvavTTjgaTOç
zat và rijv yapì^Tj ó'/tstav zat eòO'jgtav, và
ttjv àêtwa’Çj và éopràaifl zat tàç asztàç aÒTOÒ
éoptàç Xagffpwç zat eorn/wç zaì èsètoç za1
etç ypovonç ffoXXoôç.
Xgôàagtov rTjç ypàgga è'Xaôov. ”Ețvwv tà èv
aùtw zat ott get’ oklyov gebetà ôtà rijv BXayJav, '
zat affò èzei và rijv àffoXaôowgev zai ^geî ç, zat
ffapazaXoôgev tôv Oeôv và rijv sôoôwot), zaôinç
è.ttbopet, zat èff:6ogoôgev và tTjv è’yogev zapTj-
•ppiav’ òtt etç tòv zatpòv aòtòv àXXoç oèv
sgetve, zaW)ç zaOezàatvjv tô Xéyw, ffapà T[
Mazaptôtïjç ttjç, ôîtoô và etvat téXetoç etç i
ôXa, zat và àv6^ eiç oXaç tàç éoptàç, zat '
èawteptzàç zat èçwteptzâç
* gàp-oç ó Oeôç, !
zoXazeia Sèv etvac póvov ô Oeôç và tijv !
àta’i'iXàtrfl. Tô ôtoXtov toô Bpt^eviou tô ïp- j
pev o àytoç TIpazXetaç zat pè tô è’oet^ev, i
oattç zai rijv Ssçtàv ttjç eôXaôwç àazâCetat, I
ôpotwç zai ó aytoç Ntzataç, zai eu/aptotà I
ôffoô ffàvtote tôv èv8npâ.tat. Eftyaptatw zai j
èyài S tà rijv /optXtzav. TI gTjtépa pou zai -q I
Zwïjtça pou petà r^ç êaffttattzîjç rijv Se^àv
àa ffàCovtat, opotwç zai zupàtCa ’Ep/jvwta,
551
dem. să nu ne mai întristezi cu o mai
lungă amânare, ci să ne bucuri cu sfin-
țita-Ți prezență, căci, de ar urma în alt
chip, ne-ain întrista din inimă; nici nu ne
închipuim că este ceva care să Te oprească,
de oare ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, și
calabalâcurile și oștirile au trecut. Acestea.
Iar anii Fericirii Tale să fie de la Dum­
nezeu foarte mulți și cu totul fericiți, și
i sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
I 1713, Noemvrie în 22.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
' totul la poruncă:
¡ Io Nicolae Voevod.
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
țite stăpâne, Patriarh al sfintei cetăți Ie­
rusalimului și a toată Palestina, părinte
întru Hristos mie prea-venerat.
Fericirii Tale de Dumnezeu păzită mă
închin, sărutând cu evlavie respectata-Ți
dreaptă, rugându-mă de cel ce pentru a
noastră mântuire s’a făcut om, lisus Hristos
Dumnezeu, să te străjuiască și păzească
neîmpărtășit de orice întâmplare supără­
toare și să-Ți hărăzească sănătate și voie
bună, să Te învrednicească a serba și ve­
neratele Lui serbători strălucit și fericit,
și în acest an și întru mulți ani.
Respectata-Ți scrisoare am primit-o. Am
aflat cele în ea cuprinse și că peste puțin
te gândești a trece prin Țara-Românească,
și de acolo să ne bucurăm și noi de Tine,
și rugăm pe Dumnezeu să-Ți dea cale
bună, după cum dorești, și dorim să Te
avem mângâiere; căci în acest timp altul
n’a mai rămas, cum o spun zilnic, decât
Fericirea Ta, care să fie desăvârșită Ia
toate, și să înflorești în toate sărbătorile,
și din lăuntruși dinafară; martur e Dum-
nezeu, nu e lingușire, ci numai să Te ție
Dumnezeu. Cartea lui Bryennios (?) a
aflat-o Preasfințitul de Heracleia, și mi-a
arătat-o, care-Ți sărută cu evlavie și dreapta,
precum și Preasfințitul al Nicheii, și mul-
țămește că totdeauna-Ți aduci aminte de
dânsul. Mulțămesc și eu pentru horilcă.
Mama mea și Zoița mea cu fina Iți să-
552

■j.srà twv tïjç. "Ev?. pôvov pè zazo- ' rută dreapta, cum și doamna Erinota, cu
yatvsTat, pïjzœç zai ó èpyopôç Tïjç àzoXou- prea-iubiții ei. Un singur lucru mă su­
6ïj<rfl etç Tïjv ’ASptavoô. Tà erg tTjÇ zoXXà pără, ca nu cumva sosirea Ta să urmeze
zai áyaSá. ! la Adrianopol. Anii fie-Ți mulți și buni.
Noep-ëptou 22. Noiemvrie în 22.
Tïjç Tp-etépaç MazaptÔTïjTOç stç toôç Ó- ; Al Fericirii Tale la poruncă rob gata.
ptapoôç SoûXoç zpô6t>p.oç. Dumiirachi Hrisoscolcu.
ÙTjjTjTpàzTjç Xp'jooazooXaîoç E

(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Mannil M. Ghedeon.)

DLL
1713, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant al Ierusalim, despre o hotă-
28 Novem­ rîre a lui.
bre.
’EztaToX'îj NtxoXáo'j MaupozopSáron îtpôç
tòv 'kpoaoXôptov XpóaavSov, çtXoœpovïjTtzi^.
1713, NospSptoo 28.
Tò tepòv Țpâppa t^ç 'Tperspaç Mazaptó-
tïjtoç èXàoopev, zai Stà Tïjv à^aô/jv tïjç ó-
ytstav èyàpïjpev è8éy0ïjp.ev sôXaôwç zai Tàç
tepàç Tïjç eôyàç, zat suyaptaTOÙp.ev aoTjj’
eȚvwp-ev xai Tà s'fs^îjç 7paçôp.eva. Kat, sîtetSï]
ërÇt ëxptvev soXoyov 'Tperépa MazaptÔTïjç,
tí àXXo peivet và etîtwp.ev zápej: wç etvat
optapôç tïjç 12 ; Nà ëywpev xai îtàXtv tô tepôv
aôr/jç 7pàp.p.a etç SvjXwatv Tïjç àvaOïjç tïjç
oftiaç- ot Ss ypôvot Tïjç 'Tp.eTSpaç Mazaptó-
tïjtoç stïjaav 6eô6ev îtàpîroXXot zat îtave’J-
Toyetç, zai ai a^tat tïjç eoyat p.e6’ ^p.wv.
/a'pty', Noepëptoo zïj'.
T^ç'TpeTépaç MazaptÔTïjTOç otôçèvXpta-'
T<<> zat oXwç etç toôç ôptcp-oôç.
dm. NtzôXaoç BosêoSaç.
Scrisoare a lui Mavrocordat către al
Ierusalimului Hrisant, de civilități.
1713, Noiemvrie în 28.
! Sfințita scrisoare a Fericirii Tale am
| primit-o, și pentru buna-Ți sănătate ne-am
I bucurat; am primit eu evlavie și sfin­
i tele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim; am cu­
Ș noscut și cele scrise pe rând. Și, de oare ce
j așa ai găsit cu cale Fericirea Ta, ce alta
j rămâne să spunem decât: cum îți e po­
i runca? Să avem și de acum înainte sfin­
’ țita-Ți scrisoare pentru vădirea bunei Tale
■ sănătăți; iar anii Fericirii Tale fie de la
j Dumnezeu cât de mulți și pe deplin fe­
' riciți; și sfintele Tale rugăciuni cu noi.
1713, Noiemvrie în 28.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
i cu totul la poruncă:
j Io Nicolae. Voevod.

(Legrand, Recueil, p. 131, n° 64.)

DLIL
m3. Ieroteiu, Mitropolitul Dristrei, către Patriarhul Hrisant Notara, despre re-
29 Novcm- venirea în Scaunul Constantinopolei a Patriarhului Chiprian și starea propriei
bre’ sale eparhii.
T(p ¡lazapiwTánp, ooçwràTcp zat âȚtwTâTtp Prea-fericitnlui,prea-înțeleptului și prea-
zarpt zat Ilarptapyo Tïjç àfiaç îtôXewç 'Is- sfințitului părinte și Patriarh al sfintei ce-
po’jaaXïjp. xat îràaijç IlaXataTtvïjç, x’jpttp, zu- tăți Ierusalimului și a toată Palestina, dom-
pttp Xp'jaàvôcp, rep asoasptwraTw pot sv Xpto- ¡ nului domn Hrisant, prea-veneratului mie

1 V., pentru acest nepot al lui Nicolae-Vodă, Del Chiaro, Rivoluzioni della ValaMat ediția
noastră, pp. 208-9.
2 Pare că Hrisant scrisese că nu mai poate veni în Moldova.
 553

Ttp, xai psrà 0sôv avnXrprrop’., tr¡v eòXa.crr |

întru Hristos și după Dumnezeu sprijinitor,
TtXTjv xat ¿ys'Xopsvrjv rcpoaxùvTjatv zat ‘/et- ¡
evlavioasa și cuvenita închinăciune și să­
paarcaapóv. !
rutare de mână.
Sùv ©sep zat 3t’ eùywv áfíoiv r^ç Tp-sré- ¡ Cu Dumnezeu și prin rugăciunile sfinte
paç Mazaptônjroç zare'joôwOeiç zaXœç stç i
aleFericirii Tale călătorind fericitlaDristra
Apùarpav, îràXtv, zatà tô ypsoç poo, Ssv ê- (Silistra), iarăș, după datoria mea, n’am
Xsttpa rcapà órcoù xàvreùôev và rcpoazov^aw lipsit ca și de acolo să nu mă închin cu
per’ eùXaôeiaç tô ttyoç t^ç ï^ç Maxaptôtvjtoç, evlavie înălțimii Fericirii Tale, dând laude
eùyapiarooç yàptraç Stà ptzpwv yapazràjpwv mulțumitoare, prin mici caractere (?), Fe­
àrcoôtôoùç rij aùtoô Maxaptôrqtt, ùrcèp t^ç ricirii Tale, pentru multa iubire, civilitate
rcoXX^ç àyàrcvjç, <ptXo^poaóvr¡c zat ôe|twaewç I și ajutorare ce am dobândit de la Tine și
^ç àrcvjXaoaa rcap’ aùt^ç zat tTjç 'ptXtjç zat ¡ pentru draga și prea-dulcea-Ți tovărășie și
yXozorâr/jç aùnjç ôptXiaç zat aovôiatptô^ç’ j petrecere-împreună; deși în puțină vreme
st zat svtôç 0X1700 yevopévajç, ÈîtôQow vàp ¡ eram s’o capăt, căci doriam totuș a fi tot­
àet O'Jv8tá7Stv zat pvjôercwrcote taùtïjç àrco- [ deauna laolaltă și a nu ne despărți nici­
ôttaraaOat, pàprnç 0eôç. ’AXX’, srcstS^ toùto ¡ odată, martur îmi e Dumnezeu. Dar, de oare
p,ot où C07xeywp7]rat, zàv t^ç p.vTjp.tjc aù- ce aceasta nu-mi e îngăduit, măcar de n’aș fi
t^ç, zat t^ç rcspt èpè aùtvjç zv(5epoviaç pàj ! îndepărtat de amintirea Ta și de grija Ta
àrcoatatijv, za.0ô)ç péypt toùôs, zat stç tôv ; aceasta pentru mine, ca și pănă acum, și
s^ç ajpwv arcavta êtov. | de acum înainte, în toată viața noastră.
vEpa6a ott àviÿ/Oïj rcáXtv ó zùp Korcpta- Am aflat că s’a ridicat iarăș chir Chi-
vôç stç tôv olxovpevtzôv t^ç Kcovatavttvou- prian în Scaunul ecumenic al Constanti-
rcoXsoç Opovov, zai tô ê^Apvjv, ôtôtt, si Set nopolei, și m’am bucurat de aceasta, pentru
t’ àXïjQ^ tpàvat, aùtôç ^v ó 7vf(atoç taùttjç că, dacă trebuie să spunem cele adevărate, el
rcotp.TjV. ’Ercstàij zat’ szXoyijv èyévero àrc’ eră adevăratul păstor. Căci a fost de la
àpy^ç, zat [oùyi] StàSoyoç o'ùttvoç èêwaÔévroç, ; început după alegere, și [nu] urmaș al vre
àXXà toùto ypewv àrcortaavroç. zat 0póvoo ya¡- unuia scos, ci, plătind datoriile și Scaunul
psùovtoç. Ot 5s pst’ aùtôv oùz àpotpot ^aav aflându-se văduv. Iar cei de după el n’au
tpôrcov stspov pép'pewç, zatrcsp zat aùtoi ’ fost lipsiți de altfel de învinuire, cu toate
7VTjOtot zat àXïjOstç ypT|p.attaavtsç toù otzoo- că și ei an stătut drepți și adevărați păs­
pevtxoù Opovoo rcotp.évsç, zat twv àrcoatoXwv ; tori ai Scaunului ecumenic și urmași de­
zaì twv Ilatptapywv KwvatavttvoorcôXswç ôta- - săvârșiți ai Apostolilor și Patriarhilor Con-
ôoyot tsXetot, zatà pvjSèv evôéovteç. i stantinopolei, nelipsind întru nimic.
âsarcotà poo, syco rcpwtov è’zptva và pa¡v Stăpâne al mieu, eu întâiu am socotit
S07W stç tijv rcspt7j77jatv, zat sotstXa zat àv6pw- să nu ies spre cercetare, și am trimes și
rcooç etç peptxà ywpta, orcwç (sic), ôXsrcwvtaç oameni în unele sate; ci, văzând cum jert­
èôw rcwç a'pàCooat toùç yptattavoùç wç tà fesc aici pe creștini ca pe oi în fiecare zi și
rcpôoata zaö’ ’^pépav, zaì áXa¡6eúet sôw tó: se adeverește acolo vorba: am fost socotiți
«sXo7ta07¡p.sv wç rcpóóara apay^ç», peréyvwv, ca oi de jertfire, mi-am schimbat gândul,
zai tôoù, oùv 0e<<>, ztvw zat àrcavtoç pou (sic) și, iată, cu Dumnezeu, pornesc spre stră­
stç tip rcsptoôov t^ç èrcapytaç. baterea eparhiei.
vlawç eùpw twv evQàôs tà i£w9ev àa'pa- Poate voiu găsi cele din afară mai si­
Xéctspa. Kai ó 0sôç ó àytoç St’ eùywv aaç j gure decât cele de aici. Și Dumnezeu
và pè çt>Xà§7], órcoù zaì aùOtç và t/¡v àrco- sfântul prin rugăciunile Tale să mă pă­
Xaùaw, orcen ó Kùptoç eùôozr^ayj. Tà eri] t^ç ¡ zească, pentru a te mai întâlni, când va
Tperépaç Mazaptor/jtoç enjaav rcoXXà zai ¡ binevoi Domnul. Anii Fericirii Tale fie
àya6à. At Sè aytat zaì ÖsorcpoaSsztot aùt^ç mulți și buni. Iar sfintele și de Dumnezeu
eùyai strpav p.et’ yp.wv. ¡ primitele Tale rugăciuni fie cu noi.
/a<piy,) NospAptoo z6z. ¡ 1713, Noiemvrie în 29.
T^ç 'Tperépaç Mazaptôt7]toç stç toùç Opta- ! Al Fericirii Tale la poruncă gata și
poùç rcpôÔopoç zai eùXaô/jttzôç oyetXén]ç. i evlavios îndatorit:
’lspôôsoç. ¡ Icrotciu.
(Bibi. Ac. Eom., copiile d-lui Manuil M. Ghedeon.)

58138. Vol. XIV. 70

554
DLIII.
1713, Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre grija ce are
Decem- pentru Sfântul Mormânt, călătoria Patriarhului spre Iași și butca ce a primit.
bre.
’lwàvvzç Ma.npoz jpôàroç XpaávSw No-
rápa..
MazaptmaTs xat OsoasSéaTaTe Ssazora,
tt¡v 'Tperépav MazaptómjTa eôXaôwç irpoa-
X'jvw zai tt¡v àvtav aùT^ç 8s$táv áoítáCop.a!,
Ssôp.evoç toö iravToSnvâțiGn 0eoö ôxwç êta-
Ț'jXâtror aotïjv àvoaov, enOnțiov, hpà zaì
àvœrèpav îtavrôç èvavTtoo.
Aóo ajoáapta vpáppata tr¡c Tpetépaç
MaxaptôrijTOç èXaôov, tò pèv p.è tòv àvs-
tpiòv aÔT^ç, tò Ss p.è tòv a?tov Tonpvóòon,
s£ wv TTjv á?a07¡v anr^ç ó^tetav p.a0óiv,
yàptraç eò/aptar/jpio’j? àvsTrsptpa Tip atp-
CovTt zaì StaTT/poòvTt aÒTTjv 0s<p. 'OptCet
'Tpetépa MazaptÔTTjç và syw tt¡v èvvotav
toô Bavaytou Tàyon, zat eiç toöto 0éXw zâp/țj
zatà tòv ópiapóv ttjç- xXt¡v TtoXXà p.è 6a-
pn^atvsrat ójroò pè àvayzàCst eiç aòtó, órtoo
JTtOTeów và p.è syvwptCe tóvtote jrpóQopov,
zat ywplç ttjç àvavzàoewç ôèv OéXet Xst^7¡
xarà 86vap.iv Soleta. Mè rijv yáptv toô
0eo5 ôt’ eoywv ttjç àytwv àxoXaôaapev zat
t-^ç flôXewç. "Ewç Twpa. XoȚtâCw và éo7¡xw0/¡
fi MazaptÔTTjç aoTTjç àrtò tïjv BXayiav zat
và èxtvïjae xarà tô Ttáar và p.àç à^twa^
ó 0eôç rà tt¡v àiroXa6awp.ev óytà, xaOwç èrtt-
7tof)oôp.ev. vEXaôov xal tt¡v êoôtxav, xat en-
yaptarw" ÔéXopev tt¡v xaTaXôafj eiç ttjv ôytetav
aÔTTjç- -qç rà. stti sï-fjaav OeóOev xàp.zoXXa
xat xaveoToyi).
Ttjç 'TpeTépaç Maxaptôa]TOÇ etç toôç opta-
p-oôç.
1713, Aexep.ôpto') 2.
’lwàvvTjç Maopoxjpôàroç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 102-103, -n° 68.)
DL1V.
1713, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre petrecerea
6 Decem­ acestuia in Țara-Românească.
bre.
’EittoToXîj NtzoXâoo ManpozopôàTûD Ttpôç
XpúaavOov sùyaptOTOôvToç Stà rvp za-ptap-
yixïjv etivotav zat anvyatpovtoç awp "va
çatôpwç auveopraaT) psrà toù KwvoTavTÎvoo
BaaaapàSa Bosoôôa.
1713, Aszep.6pton 6.
Tô iepwTa.Tov ypappa t^ç ‘FjisTspac Ma-
zaptÔTTjTOç sXáSopsv, èôè/07jp.sv suXaôwç zai
Tàç àytaç ttjç sù/àç, zai 8uyapt0T0öp.sv auTțp
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
Fericirii Tale cu evlavie mă închin și sfin­
țita-Ți dreaptă o sărut, rugându-mă de
atotputernicul Dumnezeu să te păzească
fără boli, bucuros, sănătos și mai presus
de tot protivnicul.
. Am primit două scrisori venerate ale
Fericirii Tale, una cu nepotul Tău, alta
cu Preasfințitul de Târnova, din care aflând
buna-Ți sănătate, am îndreptat mulțămiri
către Dumnezeu care Te păstrează și Te
ține. Spui Fericirea Ta să am grija Prea­
sfântului Mormânt, și întru aceasta voiu
face după porunca Ta; dar mult îmi cade
greu că-mi faci silă la aceasta, căci cred
că m’ai știut gata totdeauna, și chiar fără
silă nu va lipsi ajutorul mieu după pu­
tere. Cu harul lui Dumnezeu, prin sfin-
tele-Ți rugăciuni am ajuns și la Țari-
grad. Până atunci cred că va ieși Feri­
cirea Ta din Țara-Românească și va merge
la Iași; să ne învrednicească Dumnezeu
să te găsim sănătos, cum dorim. Am pri­
mit și butca, și mulțămesc; o vom între-
buință în sănătatea Ta; ai cării ani fie
i de la Dumnezeu cât de mulți și pe deplin
fericiți. .
I Al Fericirii Tale la poruncă:
1713, Dechemvrie în 2.
; Ioan Mavrocordat.
; Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, mulțămindu-i pentru patriarhi-
ceasca bunăvoință și dorindu-i să serbeze
' cu bucurie împreună cu Constantin Ba­
sarab Voevod.
1713, Dechemvrie în 6.
Preasfințita scrisoare a Fericirii Tale
j am luat-o, și am primit cu evlavie și sfin-
j tele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim; am cu-

è'-pwgev zai rà èss^ç 7paçôp.eva, ta ts èv |
tip í=p î> aôr^ç ypàppat! zai tà èv t<o os-
ôaagiip njç ztrraziw.
'Hp.eîç, p.axaptwtare zársp, TO’.aôrïjv zXïj-
poyopiav e/op.sv và pàç àfazà wç èv Xp’atiô
aôtïjç ’j’.ôv, siç sôXàôstav oXwç èzxs/opsvov,
xat àXXo tf zapà Tïjç ‘Tperépaç Ssôaapiô- i
tvjtoç ”jt5 ôèv è'favtàaQ-qjiev và zposXfi'ț),
zàpsê àzorsXéapara Sspp^ç zatptz^ç çtXoa- Ì
toppa?. K.ai Xo’zôv xgptttàv etvat tà etXt- ।
zpivèç xat SsSatov zai àpapôç tïjç îtpôç Tjpàç i
àyàitïjç ôyt ôc’ opxrov, àXXà zai Stà paxpwv î
Xóywv và tô Statpavot.
"Otov ôtà tïjv ùrcspôeatv ôîtoô àzoXoôOïjaî Ì
tïjç etç tà wôe îepàç xat ètpet^ç xapo’joiaç j
tïjç, ^peîç, è/ovteç psyàXïjv àyàzrjv xat ôta-
xaïj eôXàôetav zpôç aôtïjv, zai ïjÇeùpovteç
zwç àxpa aôt^ç çpôvïjatç yvwpiCe: zat Cv-
yoataas' tà zaQïjzovta, èa'iYyôaOïjpev zai
èXnzijôïjpêv xat a>ç npbi aeôaapttôtatov -/jp.wv
zarépa ôèv èxaXô^apev tïjv Xùxïjv paç- twpa
ôè, àvayvôvtsç xai tô tspôv aôt^ç ypàppa,
xat tà oaa aïjpstot îtpôç ïjpàç çtXoatôpYwç
ó xoQetvôtatoç iij|xwv xatïjp èxXapzpôtatoç
BaaaapàSa BosSoôaç, èîtstôï] ôèv èatàSïj àXXïj
ttç attta, àXXà pè tô và tpavjj ebXoyov và
a'jpîtavïj’pptafl tàç xpoxstpévaç àytaç soptàç
pstà tïjç aôtoô ’EzXapxpo'tvjtoç, wç ûtôç eô-
zstÔTjÇ, Gtépvopev etç tà ôô^avta fjj zatptx^
ópwv àyàz^, xat àîtô zapôtaç eóyópeOa và
aopxavïjvoptaiüct yatôpwç, eôôatpôvwç xai
Xapîtpwç tàç àyiaç èoptàç. vE/ovteç ôè îtapà
toô ô'^iatoo 0eoô oyietav, èxôeyôpsOa pet’
eôXaêstaç và âîtoXaôawpev, xatà tïjv ïjôï]
xXïjpoœoptav, pstà tïjv îtapaÔpopïjv twv á-;íwv
s'optwv, tïjv 'Tpetépav Maxaptôrïjta, zai và
ytvwpev pétoyot twv àytwv eóyòiv zat eôXo-
ytwv- xai àç stvat îtX-/jpoyopï]pèvïj ïj Tpetépa
Maxaptotïjç ôtt ïj zpôç aôtïjv àyàzïj xat
eôXàêeta çoXàttetat èv rg zapôiq. paç àpet-
wtoç zat àôtâaetatoç, zat etpeaOev etotpo¡
zaQoiç zat zpotijtspa elç tà zatptzà aôtïjç
èzttàypata, zaôôiç SsXet tô ôeiçirj zat ó pe-
tézs’.ta ypôvoç- pôvov ó èXeïjpwv 0eôç và
SiS-ț) Cwïjv zat àyaôïjv zatàataatv.
IlapaxaXoôpev rijv 'Tpetépav Mazaptôt^ta
và pï) pàç Xt^ïj zat zàXtv tô tspôv aot^ç
ypàppa, siç ôijXwatv t^ç àvaQïjç zat è'pst^ç
ôqtïiaç tïjç. Katà tô zapóv, àXXo tt à£tôXo-
70V ôèv èyopsv và aïjpetwawpev aörqj- ot ôè
ypo'vot tïjç 'Tpetspaç Mazaptôtïjtoç etrjcav
6sô6sv zàpzoXXot zai zave'Jtoystç, zat ai
aytat tïjç sôyat pefj’ rppwv.
(a^Y’, âezepôptoo ç'.
555
noseut și cele scrise pe rând, cele din
sfințita-ți scrisoare și cele din veneratu-Ți
pitac.
Noi, prea-fericite părinte, avem astfel de
știre că ne iubești ca pe Fiul Tău întru
Hristos, cuprins cu totul de evlavie, și de
la Reverența Ta nu ni-am închipuit vreo­
dată să vie altceva decât urmările unei
fierbinți iubiri părintești. Și, de altfel, e
de prisos sa vădești adevărul și stator­
nicia și tăria iubirii Tale față de noi, nu
prin jurăminte, ci și prin vorbe mari.
|
Cât despre amânarea, ce a urmat, a
prezenței tale sfințite și dorite într’acoace,
[ noi, având mare iubire și fierbinte evlavie
către Tine, și știind cum că înalta-Ți
minte cunoaște și cumpănește cele cuvenite,
ne-am tulburat și ne-am întristat și nu
| ni-am ascuns întristarea, ca față de prea-
; veneratul nostru părinte; ci acum, cetind
| și sfințita-Ți scrisoare, și câte ni le arată
cu dragoste prea-doritul nostru părinte
prea-luminatul Basarab Voevod. de oare ce
n’a fost altă pricină, ci că Ți s’a părut
bine a petrece aceste apropiate sfinte ser­
batori cu Luminăția Sa, ca un fiu supus
ne învoim cu cele ce s’au socotit de pa-
rinteasca-Ți iubire, și din inimă ne rugăm
। să serbați bucuros, fericit și strălucit sfin­
’ tele serbatori. Și, având de la prea-înaltul
i Dumnezeu sănătate, așteptăm cu evlavie
! să Te vedem, după înștiințarea de mai
înainte, cum vor trece sfintele serbatori,
pe Fericirea Ta și să ne împărtășim de
sfintele-Ți rugăciuni și binecuvântări; și
să fii înștiințat Fericirea Ta eă iubirea și
evlavia către Tine se păstrează în inima
mea nemicșurată și nezguduită, și suntem
gata ca și înainte la părinteștile-Ți po­
runci, cum o va arăta și timpul ce va
urma; numai Dumnezeu cel milostiv să
dea viață și bună stare.
Rugăm pe Fericirea Ta să nu ni lip­
sească nici de acum înainte sfințitele-Ți
scrisori, spre vădirea bunei și doritei Tale
sănătăți. Deocamdată, n’avem a-Ți însemnă
alt ceva vrednic de știut; iar anii Fericirii
Tale fie de la Dumnezeu cât de mulți și
cu totul fericiți, și sfintele-Ți rugăciuni
cu noi.
1713, Dechemvrie în 6.
556
Ttjç 'ïyerépaç MazapiÔTTjToç 'jîôç sv Xpia-
T<>> xal oXwç elç toùç óptap.oóc.
’Iw. NtzoXaoç BosSôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 135-6, n° 65.)
DLV.
1713, Elenița Cantacuzino, fiica lui Dumitrașco-Vodă, către Patriarhul Hrisant
21 Decem­ Notara, despre singurătatea ei prin lipsa soțului.
bre.
’liirtoroX’/j ’EXévvjç KavTazwCïjV^ç zpôç
XpóaavOov, HaTptáp'/rjv 'lspoa<jX0jj.wv.
1713, Aexepëplo'j 21.
vAv xaXà xal ó ôoôXoç aÙTTjç, aoCnvôç
[lo'j, zoXXàxiç pè ôSotzopiaç paxpàç èzpo£é-
VTjaev elç toô X070Ü poo zoXXîjv àOoplav (za-
6<bç etvat aôv/jOsç tô và àôop-jj Ttvàç, ôyt
povov elç àvSpoç, àXXà xal elç o’txeto'J Ttvôç
xal ^nv^So'jç aTÍp7¡atv) xal etpat anvïjôtapèvTj
và Tpaëw TOtaÔTaç ôôovaç xai Xôzaç, Twpa
optnç, elç aÓTTjv tt¡v geviTeiav tou, Tj Xóz/¡
TjTOV TÓaov zeptoaoTspa elç toô Xoțoo pou,
oaov ôzoô, elç xatpôv ôzoô sXoftaCa và tôv
àzoXaósw, oysôôv zpô ttjç àzoXaôaswç Tjzo-
Xoú0T¡ae zàXtv vj aTéprptç' elç eva zal povov
îtapTjvopoôpat zat xstpwpat ttjç Xôtcvjç pe-
Tptwrspaç, s'jXXoȚtCopevT) OTt r¡ 'TpsTépa Ma­
zaptÔTTjç, ó zotvôç twv yptaTtavwv zarljp zat
twv zoXitwv è|atpérwç zpoaTaTTjÇ xai szta-
xézT7]ç, xavTayoô zàvraç zarpix^ aTOpfjj
xai ^tXoaTÓpycp s'jvota zspt0àXzst xai repto-
xszst, xai paXtora èxetvouç ôzoô, îtpôç Tip
etvat iroXtTat zai otol œtXôaTopvot ttjç Tpe-
tépaç MaxaptÔTTjToç, ôtaTeXoôatv elç àXXo-
Sazàç.
Elç TTjV TOtaÔTTjV îtpÔÇ TOUÇ TOtOOTOOC OTOp-
ȚTjV, zal pè 0X0V OZOÖ Tj XOtVTj ©TjjlT] TTjV
êeSatwvet sx tpaswç èztxXtv^, pè oXov toôto,
xa0’ 0 yôvTj àaQev/jç t^ yóaet xal pvatxetotç
vôpotç ôzsixouaa, ToXpw xai petà tt¡v zpo-
oijxonaav zpooxôvTjatv SonXtxwç ttjv zapaxaXw
và pTjv XetTtTQ -r¡ xarà tô SovaTÔv ôzspàoztatç
xai îteptÔaXtptç aor/jç àzô tôv SoôXov tt)ç,
el xai zovrà etç A'j0svtt¡v etmzXav/vtxwrarov
xai StxatÓTa.Tov, àXX’ elç JsvTjv StâȚovTa. Al
ôè a-pat eoyat ttjç 'Tperépaç MaxaptÔTTjToç
etTjoav per’ èpoô.
/atpt?', Aexepópton xa/.
T^ç 'Eperépaç MaxaptÔTTjToç 3oóXt¡.
'EXevtrÇa.
(Legrand, Recueil, pp. 136-7. n° 66.)
j Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
i cu totul la poruncă:
| Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea Elenei Cantacuzino către Hri­
sant, Patriarhul Ierusalimului.
1713, Dechemvrie 21.
Cu toate că și robul Tău, soțul mieu,
adesea cu călătorii depărtate mi-a adus
multă teamă (cum e și obișnuit să aibă
teamă cineva, nu numai pentru lipsa so­
țului, ci și a cuiva din casă și cu care
e deprins) și sunt deprinsă a suferi astfel
de plângeri și năcazuri, totuș acuma, în
această înstrăinare a lui, supărarea eră
cu atât mai covârșitoare pentru mine,
cu cât, în vremea când credeam să-l văd,
chiar înaintea întâlnirii a urmat iarăș
lipsa; numai într’o singură privință mă
mângâiu și-mi mai îmblânzesc întristarea,
socotind că Fericirea Ta, părintele de obște
al creștinilor și mai ales ocrotitorul și pă­
zitorul cestor din Constantinopole, ajuți
și îngrijești pretutindeni pe toți cu dra­
goste părintească și iubitoare bunăvoință,
și mai ales pe aceia cari, pe lângă că
sunt locuitori ai Constantinopolei și fiii
iubiți ai Fericirii Tale, sunt tot pe aiurea.
La această iubire față cu unii ca aceștia,
și cu toate că faima de obște spune cu
siguranță că ești din fire aplecat, totuș,
ca o femeie neputincioasă din fire și su­
pusă legilor femeiești, îndrăznesc și Te
rog ca o roabă cu închinarea cuvenită să
nu lipsească ocrotirea cu putință și aju­
torul Tău dela al Tău rob, care, deși pe
lângă un Domn foarte milostiv și foarte
drept, dar în loc străin petrece. Și sfintele
rugăciuni ale Fericirii Tale fie cu mine.
1713, Dechemvrie în 21.
A Fericirii Tale roabă:
Elenița.

DLVL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata so-
sire la Iași a acestuia.
’EztatoXîj NtzoXâo-j Maupozopòàtou zpôç
XpóaavOov SïjXoùvtoç tip/ sùapéazEtav aôtoù
èirì tïj EÎôïjas: rijç stç ’làatov p.staëàGswç tou.
1713, AszspSpiou 22.
Tô tepôv 7pàp.p.a r/jç 'Tpstépaç ïeoaa-
ptôtïjtoç èXàôop.Ev, zat uzèp t^ç à^aO^ç zat
sysr^ç üfetaç r/]ç Xiav èyàpï(p.sv è?É/_O/jp.Ev
EÔXaëwç zai tàç tspâç r/jç EÔyàç, zat sùya-
ptatoupsv aùt^- è'7VwpEV zat tà è'iî£ïjç 7pa-
Ț0p.eva zai st)yaptatoùp.sv rț) ’Tjxetspa ïe-
6aa|j.tór/¡tt ¿zoù pàç zXïjpwyopêl Stà tôv èv
tà/Et zpôç tà w5s aôt^ç èpyopôv zat ïjpsiç
ps ôtàzupov zôOov zat zoXXïjv ê'feotv èr.?e-
yôpeQa rijv 'ïpstèpav Mazaptót^ta, zat ó
zavàyaOoç 0eôç và pàç â^twaț] và rijv àzo-
Xaôawpsv èv tà/st Stà và pEtaXàôwpEv ttôv
tEpwv aôtïjç suywv zat E0X071WV, zat pè uytstav
zat sut'jytav, 0soù ëwTjOoùvtoç, và aupzavïj-
7'jptawp.EV pis Tïjv TpsTÉpav MazaptÔTïjra zat
rijv zoapoawTïjptov a7Îav toô Xptatoù ’Avàa-
taatv, Móvov zapazaXoùpsv và è'ywpEv rijv
stÔTjatv zôte ztvcj, Stà và 7£Vț) zai ïj èvteô-
6sv ETotpaata Tïjç zpoaïjzooaïjç àzoôoy^ç,
zai a>ç tooov zapazaXoùpsv và pïj pàç Xeitpxj
anyvà tô tspôv aot^ç 7pàppa slç ôïjXwatv
t^ç àyaB^ç zat è'f etïJç Ô7tetaç r/jç. Oi ypôvot
■Tïjç TpsTÉpaç Mazaptotïjtoç Etîjaav 6sô6sv
zàpzoXXot zai zavsut'jystç, zai at a7tat Tïjç
eôyat psô’ ^pœv.
(a<pt7,, AszEpëpto'j zëi
Tïjç TpETspaç Mazaptor/jtoç otôç èv Xpta-
t(î> zat 8Xwç stç toôç ëptapoùç.
’lw. NtzôXaoç BoEoôSaç.
(Legrand, üecueil, pp. 177-8, n° 67.)
DLVIL
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre succesul orto­
docșilor la Ierusalim și starea grea a Moldovei.
’EztaroXîj NtzoXáou MaupozopSárou Bas-
ëôSa zpôç Xpuaavßov zspi Tïjç àzozaaTàcEwç
twv èv ’hpo-JoaXïjp ôtzarwpâtœv twv ¿p6o-
ôôçwv zai tïjç Suayspouç . êv MoXëoëXayicf
zataatàaEwç.
1713, Aszspöpton 30.
Tô ispôv 7pàppa rijç TpEtspaç Mazaptô-
tïjtoç èXàëopEV, zai Stà tïjv à7a6ïjv zai èjfs-
Tïjv tTjÇ t/ȚiEÎav Xíav syapTjpsv.' èëéyOïjpsv
par’ sôXaësiaç zai tàç ispâç tïjç sô/àç, zai
557
itis,
22 Decem
Tt lire.
; Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
i Hrisant, vădindu-i mulțămirea sa pentru
aflarea strămutării lui la Iași.
1713, Dechemvrie în 22.
Sfințita scrisoare a Reverenței Tale am
luat-o și pentru buna și dorita-Ți sănătate
m’am bucurat foarte; am primit cu evlavie
și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim;
am cunoscut și cele scrise pe rând și mul­
țămim Reverenței Tale că ni dai de știre
despre venirea Ta grabnică într’ acoace;
și noi cu aprinsă poftă și multă aplecare
așteptăm pe Fericirea Ta, și prea-bunul
Dumnezeu să ne învrednicească a Te vedea
cât mai iute ca să ne împărtășim de sfin­
tele Tale rugăciuni și binecuvântări și, cu
sănătate și fericire, ajutând Dumnezeu, să
serbăm împreună cu Fericirea Ta și sfânta
înviere mântuitoare a lumii a lui Hristos.
Numai ne rugăm să avem știre când pleci,
ca să se facă și gătirea de aici a cuvenitei
primiri, și pănă atunci ne rugăm să nu
ni lipsească adesea sfințitele-Ți scrisori
pentru vădirea bunei și doritei Tale să­
nătăți. Anii Fericirii Tale fie de la Dum­
nezeu cât de mulți și cu totul fericiți, și
sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1713, Dechemvrie în 12.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Jo Nicolae Voevod.
1713,
30 Decem­
bre.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat Voe­
vod către Hrisant, pentru restabilirea drep­
turilor din Ierusalim ale ortodocșilor și
starea grea din Moldova.
1713, Dechemvrie în 30.
Sfințita scrisoare a Fericirii Tale am
luat-o și pentru buna și dorita sănătate
a Ta mult ne-am bucurat; am primit cu
evlavie și sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mul-
558

sóyaptaroòp.sv aót^- à'vvwpsv xat tà sas^ç I țamesc ; am cunoscut și cele scrise, pe

Ypaœôpeva. I rànci.
EiSopsv zaì rà à?rò ‘kpo'joaMjp. npôç ttjv I Am văzut și scrisorile de la Ierusalim
Tjierépaa XsSaap.iórTjra Ypàpjiara, zaì za6’ către Reverența Ta și, pe de o parte, că,
sva psv rpó~ov, ori S^XaoT) s'Xaëov tàç ^pw- adecă, au luat locul întâiei creștinii or­
roza.0s5p'.aç oí ópOóSo^ot yptanavoí, syap^psy todocși, ne-am bucurat mult, și am slăvit pe
zatà ~oXXá, zaì è8o$àaap.sv tòv 0sôv sXo- I Dumnezeu; ei ne-am scârbit pentru câte
rt/jOTjpsv ôp.wç ò'.à rà tósa sioòa ó~oò srpt- J cheltuieli au mers și nu mai încetează;
£av, zaì oXov oèv Xsixonatv a Travà^aOoç ț ' prea-bunul Dumnezeu să împuternicească
0eôç và svtayóofj r^v Tp.srspav Maxaptó- ' pe Fericirea Ta și să Te învrednicească a
t7)ta zat và rtp â£twa-ț; và çaivstat xàvtors ■ Te arătă totdeauna îndreptător al cinstei
zatop0ô>t7]ç t^ç twv ¿pQoSóíwv tip.-/;?. i ortodocșilor.
E'r/aptato5[xsv 8s r^ Tpsrépof Mazapiót^« i Mulțămim Fericirii Tale pentru rugă­
età tàç îtpôç 0sòv süyàç Ottoô óplCei ~w; ciunile către Dumnezeu care zici că le
Tratet óírsp t^ç ȚaXTjvtaia? ^p.wv xataatàaswç I faci pentru senina stare a noastră și buna
xaì à^aG^ç x'iêspviiaewç, xaì ^áXtv rr¡v ^a- i noastră cârmuire, și iarăș Te rugăm ca
paxaXoôpev xat elç tò s^ç' và p.^ Xelzțj ij și de acum înainte să nu lipsească ru-
Ospp.T( TTJÇ TtpÔÇ 0SÒV ^pwv ôéïjatç, ott Oeiaç găciunea-Ți călduroasă către Dumnezeul
sîttxooptaç yp'fiÇop.sv Stà và ^p.îtopécwp.ev và nostru, pentru că avem nevoie de ajutor
àîravrTrpwpev e’.ç tàç TtoX'iaysSeîç zai àXXe- dumnezeiesc ca să putem întâmpină ne­
TtaXX^Xo'jç âvaȚxaț oîtoô pàç ^XGov stç toôtooç voile de multe feluri și neîncetate ce ni-au
toùç oeayspsatatoot zatpoùç, ai ôttoîat Xo- venit în aceste vremi prea-grele, care so­
•pàÇop.ev và pv) XavGàvonat tïjv Tp.etépav cotim că nu scapă din vederea Reverenței
SeSaoptor/jta. Nà 1/wp.ev 8è xaî îtàXtv myyà Tale. Să avem și de acum înainte adesea
tò ispòv aot^ç Țpâppa, elç SvjXwaiv r^ç àya- sfintele-Ți scrisori, pentru vădirea bunei
07}ç ttjç ovtstaç. Ot Ss ypóvot t^ç Tpstspaç Tale sănătăți. Iar anii Fericirii Tale fie
Maxaptôf/]toç etïjaav OsóOsv TtàpTtoXXot zai delà Dumnezeu cât de mulți și pe deplin
ìtavéutuyeìc, zai ai aytat aot^ç soy ai psG’ fericiți, și sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
•^ptuv. 1713, Dechemvrie în 30.
yatpt?', âsxspêptoo X'. Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
Tÿç Tpstspaç MazaptôtT|toç môç èv Xpta- cu totul la poruncă:
tcp zai oXwç elç toùç ôptapôôç. Io Nicolae Voevod.
’Iw. NtxôXaoç Boeêôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 138-9, n° 68)

DLVIII.
1713. Nicolae Mavrocordat către dascălul lacov, despre suferințele Moldovei, cu
prada Tătarilor, căratul de provizii la Turci, lucrul la Hotin.
NtxôXaoç Jla'jpoxopôàtoç tfp StSaaxáXcp Nicolae Mavrocordat dascălului chir
xòp ’laxwëcp. lacov.
Tl p.sv yapà XàXoç èativ- bîtô 8s XÔTtijç Bucuria e flecară; iar de întristare și
xaî zapóla auateXXetat xaî ȚXwaaa Seap-eîtat. inima se strânge și limba noastră se leagă.
OúSsv apa Gaup-aatòv el xaì ^p.eîç Sid àvtaç Deci nu e de mirare dacă și noi de durere
toaoùtov asa’77Íxap.ev ypôvov. Tàç Sè am tăcut atâta vreme. Iar pricinile acesteia
àyopp.àç îtepirrôv satt xaì vpàyetv zaXwç e de prisos a le și scrie, când știi tu bine
eìSotcf, xaî tawç ’^p-wv oòosv è'Xattov àvtwp.évfl și poate te îngrijești nu mai puțin decât
t^ aț] eppeXelof. IIwç fàp oòx av àGôpwç noi în luarea-aminte a ta. Căci cum nu
syotjiev zavToSaîroiç Setvotç 7tteCop.év7¡v ôpwvtsç ni-am pierde curajul când vedem' pe supuși
ttjv xaTTjXoov, óxò KóX'jetSwv xaì ìtoXuaplGpwv apăsați de tot felul de lucruri grozave
arpare'ip.àrwv xataìtato'jplsvTjv, xstpopévvjv, și căleați în picioare de oști de multe
anapattop.syz¡v, vrotov óetvòv ouyì ìtàayooaav ; feluri și numeroase, despoiați, sfășiați, su­
Twv fàp óuaTfjVwv olzvjrópwv ot p.èv xa6J ferind, putem zice, toată cruzimea? Căci,
Ó8òv olxoôvTSÇ ot zXetooç, î’và pu-rj axn0tx^ç dintre nenorociții locuitori,' cei ce locuiesc

ystpôç yévoiTO rapaváXwpa, zaçaXiîtôvreç tàç
ts oixiaç zai Tà èç àjiTjtôv zpozaXoô-
p.sva èç tàç xX^aiov Xôypaç àappvèvTsç
ipyovw v. 8s, Tàç a'.Taywvoù: ôXzàoaç ôtà
toù Ispàaû'j ~oTa;wj (3v è~’ywpioç ^wvt¡
npoÛTûv 070{ià,et) p.stà zóvá'i ^oXXoô vùxTwp
ts zat p.sO’ vjp.spav sç tò c6wp.av!zôv arpa-
rôxsô >v àvsXxovrsç, Tàç xapazîtfisvaç aÙTWv
otztaç XapCvp.évaç psrà atsvayp-Äv zat 5az-
P'jmv ôpwaiv. vAXXo’. ôè ¿~óaof t^ àvoiz^ôop/?)
wj zapà t<j> Túpa. zotap.« zstp.èvot> tspoapLo,
<p Xôrtp.ov ovi>xa, sç’jzTjpsTstv àxorsràyaztzt,
r^ t-p-À twv ÇùXwv zat a.XXïj zapaazsvg
ttjç s^tàso'ja<ç bXr;ç 8’ïjvszwç spoazstp.sw.
où8’ àxapTj È'yo'iatv àvaicvsùsai. Tô 'jàp are-
vôv toù ypóvo’j zat tô rpayù t^ç «paç zat
ó ôzsp zstpaXàjv ysiuóiv âxavtaç àvaizàÇet
zat awwOst èç rò spyov. Kat où póvov tô
ù^Tjpenxóv, àXXà zat ’^p.stç zai îtàvtsç ût
êeCtptot zat aÙTÔç ó arpaToxsôàpyTjç àvw zai
zàrw zspt'pepóp.sOa, éa'Jtwv te p.ovovoùz àp.-
vïjpovoôvTeç, oùôevôç çs'.8ôps0a jwwj' àXX>
oXœç sztzstp-sOa t<p ëpycp, ô~wç, xpiv ayo-
ôpôrspoç ó yetpóiv èztzsaot, zâv toîç 8ià S'jXo'j
itapa7tij7p.aat xat òynpwpaa: zsptypà$avtsç
zat tàç sXeîtôXstç èztOsvrsç, zat toùç 'fùXaxaç
èztëtêàaavtsç, à'pootoawp.e6a tô BaatXsœç ev-
raXpa. ’Ev roioÔTotç Sè àvtapotç ôvtsç-, tôv
èztzotj'ptap ôv twv èztzs'.pévwv Setv&v ôtà t^ç
àvwOîv àpwy^ç, oaov sytztôv, zopiCeaSat w-
pœp.s6a‘ xai, tô 7s vôv è'yov, 0soô a'jvsp-
7oôvroç, apizpàv ttva %apap.t>Otav zai trpeaty
èv tatç S'jazpaytatç eóptazóp.s6a, rijv zapà
twv zpatoôvrœv eùp.svstav pvœpsvoi t^ xarrj-
zôip MoXSaStcf. Kat 7àp, èÇatatto arpoQ'ip.i'ț
zai ètotp.ôrrjtt uîroyop/jijoavreç rà ttpôç Tpoșvjv
otpartwtatç. ts zat arpatTjyotç, xai "îTTtoiç
a’jtotç xai ôîtoÇoyiotç, 8ô>potç ts Ôspansôaavtsç
’OBwpavoôç ts xat ïxûôaç è^q>xstœaàp.s6a,
zat siç s’jv jtav tàç aôxwv '¡»oyàç àvsOsppâvapsv
«are où póvov ’^p.àç wç àz’ évôç arôpatoç
èzatvotç èçatpstv zai où [póvov] tàjv T’iyoùaav
àxovépstv npijv, àXXà zat, Jtpôç tô ÙJtfpoov
ttjv zptv àîtéyÔstav, ttjv èz t^ç àzoataaiaç
toô Kavtepipi) wazep ùzô ttvoç StjXtjttjp’O'j
ptCtjç àva'postaav, àzoôsvraç, 7j~twtspov zpo-
a'fépsaOat. EtÔs ôè zai èç toùztôv vj avwOsv
poz7¡, tàç yvwpaç aùtwv paXàaaonaa zat tàç
tpoyàç stç otztov ózotpóvooaa, èz fifi
àvùtX0Ô0p.7jÇ WJtO’Jt. tOÔ ypo’JptO’J OTtOVOO'J-
p.sv/¡v Xôp.7jv àzotpstpstsv, ’EppwoOw èztp.lj-
ZtOTOV.
1713.
(Legrand, o. c-, IV, pp. 103-4, n° 68.)
559
| Ia drum, cei mai mulți, ca să nu ajungă
prada manilor scitice, părăsindu-și casele și
sămănăturile gatade seceriș, răspândindu-se,
au plecat spre codrii vecini; iar alții, târând
i luntrile cu hrană pe râul Hierasus (căruia
limba localnicilor îi zice Prut), cu multă os­
i teneală, noapte și zi, spre lagărul otoman,
văd casele lor apropiate prădându-se, cu
, suspine și lăcrătni. Iar alții, câți s’au orân­
duit a sluji la clădirea cetății ce se află
lângă râul Tyras, anume Hotinul, înde-
letnicindti se necontenit cu tăierea lem­
nelor și altă pregătire! a materialului de
¡ nevoie, n’au nici vreme să răsufle. Căci
: strâmtoarea vremii și asprimea ceasului
i și iarna ce ni vine pe cap silesc și îm­
ping la lucru. Și nu numai lucrătorii, ci
și noi și toți Vizirii și însuș Serascherul
j ne purtăm în sus și în jos, uitându-ne
j aproape pe noi, și nu cruțăm nicio muncă;
¡ ci cu totul suntem asupra lucrului, pentru
j ca, înainte de a cădea iarna mai aspră, în­
! tărind cu parapete de lemn și cu fortificații,
¡ și puind tunurile și băgând înnuntru pă­
zitori, să fi îndeplinit porunca împăra­
tului. Și, aflându-ne. în astfel de neplăceri,
încercăm a dobândi ușurarea relelor ce
sunt asupră-ni de la ajutorul de sus, cât
se poate; și, deocamdată, cu ajutorul lui
Dumnezeu, găsim puțină mângâiere și ali­
nare în nenorociri când ni aducem aminte
de bunăvoința stăpânilor față de Moldova
supusă lor. Căci, îngrijind cu deosebită
gătire și grabă cele pentru traili ostașilor și
căpeteniilor și cailor și vitelor, și căutând cu
daruri pe Otomani și pe Schiți, i-am du-
mesnicit și li-am încălzit spre bunăvoință
sufletele; așă încât nu numai că noi ca
într’un singur glas suntem distinși cu laude,
și nu numai că primim cuvenita cinste,
dar și, părăsind dușmănia de mai înainte
către supuși, crescută din apostasia lui
Cantemir ca dintr’o rădăcină otrăvită, ei se
poartă mai blând. Deie Dumnezeu ca și
de acuma hotărârea cea de sus, îmblânzind
gândurile lor și împingând sufletele spre
milă, să îndepărteze peirea bănuită din
clădirea acestei cetăți! Fii sănătos ani cât
de mulți.
1714.
560

DLIX.
nu (?). Cuvântare de laudă către Constantin-Vodă Brâncoveanu.
AoyóSptov èyzwptaaTtzòv zpôç tòv eòaeóéatatov zopo èzXap.zpórarov AoÔévtrjv itáar¡z
OàfzpoÊXaytaç, zóptov, zóptov ’IwávvTjv KwvaTavttvov Mzaaapázav BoeóóvSa.
OtSaptev oòv ott yaXezwv éattv ó p.éXXwv etzetv àvSpôç rotoóroo àpetTjv Stà XÓ7wv‘
è7Zwp.tàCetv skeyev, èv EoaȚoptț, ö pTjroptzwraroç ’laozpàrTjç, èzXap.zpótare zat OeoasÊéotaTE
AòOévTa, zat yaXezôv zatà àX^Oetav etvat zat zépaç yaXezoô, orav at àperai zat ai óze-
poyat roö àvSpôç etvat róaov ôtpTjXaîç zat pteyàXatç, ozoo óyt ptóvov và £ezepvoöat tòv Xóyov,
àXXà zat aòtòv tòv voöv, tòv toö X0700 7evvTjTopa.
Toòto auro ijGeXa etz^j zat èyói a7]p.epov: ptè aòtòv tòv ’laozpàtrjv otSa ott yaXezòv
AòOèvroo toaoótoo zat ttjXizoótoo tìjv àpetTjv Stà Xóywv è7zwp.tàCetv èztyetpstv’ àXX’ àzoów àzò
tò àXXo p.époç tTjV zapotptav ózoò p.00 Xéyst; zw'poç èortv àvvjp, oç TIpazXet ctópa prò za-
paóàXXet, zat àzò tò eva p.époç àzooetXtw, êXézwvraç tò pteyaXslov rwv àpenSv t^ç Seoaeêelaç
aoo, àzò Ss tò aXXo p.époç âvaȚZâCoptat eôXa6oôp.evoç tòv èXe?yov rîjç zapotpAaç, zat Stà
toöto, waàv và TjSeXa á.atoyf¡a^ tt¡v àaQévetav rîjç àSovap.taç p.00, ztvw ttjv ?Xwrrav p.00 zpôç
èizwp-twv aoyzpotTjatv.
’AXX’ otSa ott r¡ jieftaTT) aoo ’EzXajizpÔTïjç etvat çootzà zpôç zàvraç aop.za6earárg
zat 6éXet p.oo Swa^j aop.zà6etav, èàv zat zapà zoXù roö zpézovroç è'X6w zarôztv.
vEzpeze Xotzôv, è’zpeze ?Xwaaa pTjtoptzwtépa zat Stàvota çtXoao'pwrépa Stà và è£op.vTja7]
tô p.eȚaXetov twv zpotep^p.àrwv zat àvaôoepvtwv rîjç ©eoceêetaç aoo' zat ri Xéyw fXwaaa;
ôzoô àv Tj0eXa eyg Séza yXwaaatç zat Séza atópiara zat çwvtjv àzoôpaarov, zaôoôç Xéyet ó
c'Op.7jpoç, Sèv rjÔeXa 8ovt¡6^ và èvzwjjttâaw fijv p.e7tar/jv aoo ’EzXap.zpót7¡ra, tò zaôyT]p.a twv
èoaeôwv, tïjv 8ôvap.tv twv àaQevwv, fijv êoTjÔetav twv zrwywv, tôv zatépa twv èpyavwv, tîjv
zap?]?optav rwv ÔXtêop.svwv zat èvSewv, zaOùiç è'zpeze, tôv ôzotov ètap.ieoaev tj àyaÔapytzT]
zpôvota toô ©eoo và avaStoaa^j etç tôv èxXap.zpôrarov Opóvov r^ç AôOevrsiaç etç zatpòv tòv
zpoaijzovra ò'yt TÓaov và ttp.Tj6^ vj ’EzXap.zpôt7jç aoo àzò tòv ©póvov, Stört zat zpô toô
©povôo Tjtov Ttp.Tjp.sv7j zat àÇtézatvoç. oaov và rtp/gÔ^ ô ©pôvoç àzô tt¡v ’EzXap.zpót7jta aoo,
Stà và tpépTjç TTjv àra£tav etç rà$tv zat ttjv àvwp.aXtav èzt tò óp.aXóv, ttjv àzoptav etç sôzoptav
zat tò tStov zaXòv èzi tò zotvôv àyaSôv.
Eo8aip.wv Toqapoûv tj zatplç ôzoô aè è^ve^zev, eô8atp.ovéatatot ot 7evvf(ropeç ôzoô
ce è'6pe<pav p.àXXov 8è eoSatp-ovearatTj Aoöevtta Ozoô aè èzXTjpwÔTj, zat 8Xot oaot etvat ôzô
ttjv è^ouatav tt]ç Aôôevretaç aoo' ò ôzoîoç toùç p.èv tptXo’jç vtzcjç p.è Tatç zotztXatç aoo razet-
vwaetç, p.è TTjV àzpav aoo p-s-faXotpoyiav, sarwvtaç zat và etaat ^oëspoç, ôyt p.è tô và etaat
yaXezoç, àXXà p.è tô và ozepéyigç zat và zeptaaeô-gç àzavraç pis rà tpoatzà aoo tStwpara
zat zporepgp.aTa, p.è èXi?ooç zozooç và àzozriC^ zoXXatç eozoXtatç, zai àzô ôXiyTjv à<popp.7jv
và èztvoTjaij] zoXXà zai p.s?áXa V07jp.aTa- è'arwvraç zat và p.7jv à^Tjv^ç zavéva àzô ôaa zpé-
zooatv etç tò aoSeVTtzôv à£twp.a, àXX’ etaat p.èv Ô7jp.0Ttzôç Stà rijv àœéXetav toö Xaoö, zc-
Xtrtzôç Stà ttjv zoÊépvvjatv r^ç zoXtretaç, arpaTTjYtzôç Sè Stà tt]v eoêooXtav zpôç toôç ztvôôvooç,
zat AoOévTTjç piytaroc ptè rô và Stapép^ç zarà tîjv àperijv ozèp zàvraç, zat roàç ptèv aovstoôç
zat tppovtp-ooç ôzepéyetç Stà tô aùSeVTtzôv à|twp.a, toôç Sè èv à^twp.actv ovrwç ozepÊàXXetç
Stà ttjv aôveatv, roôç à?a6oôç vtzà.ç p.è ttjv StzatoaovTjv, zai roôç Stzatooç p.è ttjv àyaôÔTTjra,
zai ri Xé?w; rotoôïTjç XofTjç è'çOaaeç etç ttjv àzpôrTjta twv zporep7jp.árwv àzàvrwv, oaov ooSé-
zore s’yôacsv àXXoç etç iva zaì ptovov àzô rà zoXXà aoo zpotep-gpLara.
Toöto etvat Sovarôv etç zaôéva ôzoô 6éXet và rô Yvwplcg, zai Sèv etvat àvàyzTj và
p.azpoXo7W èyw, Stört ptapTOpàTO zeîpa, Statp7]p.tCetT0 ?gp-7J, ÊXézoovro Tà èp.p.àrta, àzoôooat
ro rà œra" zotoç àXXoç AoSévr^ç è'f àvTj zporTjrepa, roXp.w etzetv zaì p.erà raôra (et zai àSvjXov),
ózoò và tppovTÍCT] ptàXXov tò zotvòv à7a6ov, tj tô ïStov zaXòv, toô yévooç 0X00 rijv awT^ptav,
tj TTjv tStav àzoXaoatv, zai, èàv 7j0eXe róyg zàveiç p.erà Taora, Sèv etvat zapà£evov, Stört èyet
zapà.Set7pa ttjv p.e7tar7jv aoo ’EzXapizpôrTjra, Tj Sè ’EzXaptzpÔTTjç aoo etç zotov zapàSet7p.a
àzoSXézwv èzotTjaaç zai zotetç tà TOtaôta; Eiç ooSév, àXXà yvwatç çoatzij zai yàptap.a ôopàvtov
aè ôS7j7St etç rà totaôra, Tà ózota ToXp.w etzetv ooS’ aoroi ot àÇtàyaatot BaatXetç rwç 'Pwp.atwv,
zai p.7j zàvtsç, àXX’ oov ot èzta7jp.ôrspot Sèv rà èzàp-act, Sèv èzàptaat totaóra' Stört, èàv zat
èzàp.actv àv8pa.7a6iatç p.e7àXatç zai vtzatç ^ooepatç zarà zatpoôç, àXXà p.è ipôopàv èSo^àÇcovrav
 5G1

sxsîvot, xai rà zíptaaÓTspov ott 7¡ azooSq xooç f¡tov Stà zoaptzá zpáipaxa, sOapxà zai èzi-
zatpa póvov t¡ Sì azo'jSi¡ x^ì ’EzXap^pôxoxï-ç eoo -q zsptaaoxépa eivat Stà tà pévovxa zai Stà
rà péXXovxa, Stà xà atwvta, zai ôyt Stà tà zpóazacpa, zat, p.7¡Sév sçàvtCwv. zoestç zoXXà zai
à£tézatva' EȚstpstț vaoùç áiíwv, zxtÇstç povàç zaxépwv, Xùetç àOoptav zczpapévwv, sztzoopstç
xt¡v àaOévétav xwv àaôâvTjpévwv, zai izw oti avtov zai Ssapearov ?pȚ0v àozvwç èzcxsXscç
Atà xoùxO etç tt]v ’EzXapzpóxTjXá aoo zai povrp xopzàÇg'. 7) ovxwç eoôa'.povia, t^v
ózoìav ó țptXoaoȚOț ’AptaxoxéXTjç tt¡v StoptCet etç xpia férq xwv aYaOwv: etç Tà èJwTeptzà,
■¡ÎVOuV Ta xoyvjpá, etç Tà cwpàrtzà, Tjfoov xà œoatzà, xai etç xà ^oycxà, tà ôzoîa Xsfovxat xai
wpoatpextxà’ xai cpoytxà pèv etvat awtppooôvTj,- <ppôvr(atç, StzatoaôvTj zai àvSpeta- awpaxtxà
Sè zàXXoç, pcbpLTj, óyteta zat àpxtóxr^- è$wxeptzà Sé, ^évoç, ytXot, yp^para zai zxTjpara. Kai
etç zoîov àXXov eôpéâipav aoxà ôXa awa zapà etç x-^v ’EzXapzpóxTjxá aoo, Scôxt, p=xà awpaxtzà.
aoo àyaôà,- aspvùvetç xà è^wTeptzà, p.è xà èjwxeptzà zaXà eÙTpeziCetç xà 'puaexà aoo à^aOà,
zai àvxàpa pè xà awpaxtzà zat xà è$wx®ptxà OTjpatvîtç zat yavepwvetç Tà cpoytzà aoo zai
zpoatpeTtzà àyaOà' ôaoc xaoyoùvxàt etç tà xoyijpà xooç zaXà, toùç ozepoatvetç p.exà awpaxtzà
aoo à^aSà, xai toôç aspvovopévooç eiç xà awpaxtxà àyaOà, xooç ôzepéyeiç 6:à xà 0ytxà
aoo zai zpoatpextxà xaXà, Scòti pè tr¡v çpovTjctv aoo vtzàç oXooç toùç çpovipobç, zai pè xijv
awtppoaóv7¡v toùç aw'ppovaç, p.è rl¡v Stzatoaôvïjv toùç Stzaiooç, zai țxs x^v ^oyixîjv àvôpetav
xoùç èyxpaxetç xwv zàùwv.
Etç xt¡v ’EzXapzpóxTjxá eoo Xotzôv zat pSvïjV, zaOwç etza, àk^Oeoaev ó ôtoptapôç t^ç
eùSatp.ovtaç xaxà tt¡v ^vwp-^v xoù ’AptaxoxsXooç, Oeooeôéaxaxe, Scôxt etzôva zaxà àXrjOetav Oet'av
aè èzaxéaxTpev é£oyí¡ xtòv zpoxsp^pàxwv aoo, èzecSïj zat xà Sóo xoùxa SiSooat zat’ s£oyi¡v
tStwpaxa xoù 0eoù ot OeoXôyot x^ç ’EzzkTjoiaç p.aç: tb itvwaxecv xà ù'vîa zai zpoytvœazstv xà
péXXovxa.
l'tvwaxs Xotzôv r¡ ’EzXapzpôxTjç aoo xà ovxa ózò x^v è^ooatav ttjç àvaXôywç xai
oaov etvat Snvatbv e’tç xéketov àvôpwzov Store, pè tb và ycvwozț^ Sèv peTaztZTOov èzl tb yetpov,
àXXà zàvxoTe pévooat èzi tb oékxtov, zai pè èzetvTjv ttjv covexwxàxvjv ^pôvTjotv ózoù tj zo-
XosttJç Suztpacta aoù àôpotae, xà Stotzetç èzi tb ypTjaxoxepov, ù'yt xopavvwvxaç xa Süvaaxtzcûç,
àXXà ôSïj^wvraç xa aùOevxtxwç1 2, oyt e^ooàtàÇwvxàç xa àzetpwç, àXXà xoSepvtovxaç xa aoywç
zai èp.zetptoç, zpovoetç xai xà p.éXXovxa waàv ao<fôç otzovôp.oç, Stà và àvatpsaigç tb ôXazTtxùv
t-qz zoXtxeiaç, zai và etaa^àv^ xò. aoaxaxtzòv x^ç w'peXetaç, và àvatpéa^ç xòv èzepyôp.evov xwv
xapaywv yetp-wva etç xijv ’AùOevTetav xijv ózotav pè zoXXoùç zôzouç èStôpGwaeç, zai và Sta-
çoXà^ç tb yX’jzù è'ap x^ç '/jaoytaç xwv ùzô aoí, tb ôzotov zoXXàztç è'ppovxtasç3.
’O^Soov x<]> ovxt Gaôp.a zai á^távaaxov ozápyet peytaxTj aoo ’EzXapzpoxvjç etç xi¡v
otzoopév/jv, GsoaSéaxaxe, zai xotoôxov Saopaaxov, wç ooSèv erepor pé-paxov Oaôpa tqxov at
èzarovxàzokat QijSai, tb zoîè SaatXetov x^ç Atyorcroo’ rà ëaôoXwvta xe'tyvj tà b^ola è’zrtcîv
r¡ Xeptpaptç, b xà/poç xoù "EXXvjvoç MaoawXoô etç xtjv Kaptav, rà èv Aqozxcp atxoSoyeta xoô
za^zàXoo ’lwaij'p, rô yàXztov xoù ’AzôkXwvoç eiSwXov èv 'PóSco, rô' ozoîov èXéyero zoXXoaaôç,
tb KazvjxwXtov t'qç 'Pwpr^ç zai b vabz 'Aoptavoù etç tqv Tceaov, àXXà zat pe^taxwxepov
zai â^ta.Țaaxwxepov 6éapa ózápyet q Oeoaeëeta aoo, èzetSi), av zaXà èzetva f^xov àêta zai
zoXoxtpa Stà xijv téyvqv zai èztxïjSetôx7)xa ozoù etyaatv etç xoù X070O xooç, ózoù, àzò roaa
ázetpa zai aperpa zotf¡paxa ôzoù ?7etvâv etç xòv xôapov àzô ao'ftatç zai èztTTjSetôxTjxatç
àvôpwzwv, póva xoùxa xà ézxà èyàv/jaav àzô oXa éztcvjpóxepa zat àÈtoXoywxepa Stà và XÎȚwvxat
etç oXtjv tqv zxijatv Beàpaxa pé^taxa, àXXà ’EzkapzpÔTTjç aoo ëyet x^v ^vwctv zai xŸjV
èztT7jôetôx7]ra ç>oatz^v, zai oyt àzô xaraaxsoijv xeyvrçrwv, wazep èzetva' zai èzetva pév, àv
zaXà zat và ^rov peyáXa zat zoXXoô' Saôpaxoç aita, op.wç fjxov Seàpaxa àtpoya, 7) Sè ps7tax7]
aoo ’ExXapzpôxTjç etvat Séapa è'p^oyov, xai oaov Stayépet à^oyov èptpùyoo, xoaov Stayépet q
ôeoaeôeta aoo àz’ èzetva xà ézr^ aitoXo^a ôeàpara' zai èxetva pèv eiç èzeivooç ózoù xà

1 După ce-i acordă toate virtuțile, fără exemplu, și-l arată superior biruitorilor Cezari, panegirista!
observă că truda lui nu e pentru ale timpului, ci pentru cele veșnice: „zidești bisericile sfinților, întemeiezi
mănăstirile părinților, ușurezi descurajarea celor amărâți, ajuți slăbiciunea celor fără putere și săvârșești
neobosit toate lucrurile sfinte și plăcute lui Jhimnezeu.“
2 „Nu tiranisești cu sila, ci conduci lucrurile domnește.*
’ „Ca să nimicești furtuna tulburărilor ce amenință a veni asupra Domniei pe care cu trudă multă
ai îndreptat-o și să păzești dulcea primăvară a liniștii celor de supt tine, la care adesea te-ai gândit.“

58183. Vol. XIV. 17

562

etyav r; Tà è'óXercav, Sèv è'StSav xap.p.íav àXXiqv àyéXetav rcapà p.óvov p.tav Oswptav ywp'tç àXXo
zavéva ô'çeXoç- Sè ’EzXap.rcpôt'qç aoo, oyt p.óvov etc tòv 0póvov órcoò éxX7¡pw0T¡p.ev èx 0eoö,
xaO’ èxàanqv péooatv •q eoep7eatatç aoo zat f¡ xaXoaôvatç aoo, warcep toô NetXoo Tà peó-
p-ara, àXXà xat rcavrayoo órcoù eópíaxovTat eôaeêeîç èxTetvovTat eoep7eatatç eoo, zat StaTpéyet
•q fty-f] aoo àç 7t?aç àrc’ àxpov toô oopavöo ewç àxpov toô oopavoô, zai tí và Xsțw Tà
ç>avspà Totç rcâat; órcoò àv TjOsXa êaXO^ óyt và tà Sitytym, àXXà ptovov và tà àxapttytyi»,
Sèv ijôsXs p.oô ^0âa-țj ypovoç rcoXôç, zat Stà toôto tj p^tarq aoo ’ExXap.rcpôrqç, ȚvwptCooaa,
wç ypovtp.oç zat aoçôç olxovôp.oç, OTt tô ayqp.a toô xôap.oo toôtoo rcapépyerat, rà à’faOà Tà
ôrcota ô 0eôç aè èSwp-qae Tà OrpttâÇet elç Tàç oopavtooç àrcoOqxaç o’tzovop.tzwç. ' ’A'p'qvw và
Xé^w Tà oaa zaXà zat OeàpecTa ëpyâ xa.0’ ézàcTqv péooâtv etç toùç Seop.évooç StZTjv rcoTap.oô:
zaTà àX-q0etav ó 0eôç St’ aÔTÔ toôto aè è'rcep.<psv etç tôv zo'ap.ov zotvôv rcatépa twv èpyavwv,
ècityôv twv àSovàtwv, eôspyérqv twv Seopivwv, àvztWtyzopa. zñv rcsrctozÓTWv zat yôXaxa twv
òrco aot rcpoaTpeyóvTwv1.
'Hxooaev, Tjxooas xaXà vj ’ExXap.rcpÔT7jç aoo t^ç lepâç Xe^oua/jç Tpatpvjç, oXtjv ttjv
Tjpipav èXeet xat SavetCet S Stzatoç, xat tô arcéppta aôtoô stç eôXo7tav êarat. ‘‘OXqv tïjv
•^p.épav èXeet vj ôeoaeêeta aoo tooç Ssop.évooç, xat SavetÇetç tôv 0eôv Stà và Tà eop^ç stç tt¡v
rcaXáp.7]v toü etç tòv xatpôv ttjç xptaewç" Stà toôto xat è£a7et Kôptoç ô 0eôç tt¡v ’ExXap.rcpÓTTjTá
aoo èx Sovàp.swç elç Sóvap.tv, arcò So|qç etç So^av xat TeXeoratov OéXetç àxoôoi[) xai rqv eòXo7qp.èvqv
èzetvqv tpwvTjV: sô, SoôXe à7a0è xat rctaîè, èrct ¿XÍ70V ty rctaTÔç, èrct rcoXXwv aè xataoT^aw
èrci ¿Xtya, fym elç zty xoap.txT¡v Ao0evTetav, ètpàvqç rctaTÔç olxovôpoç, elç èzetva orcoô aoô
sp.rctaTeô0Tjxa, Tà èxooépvqaeç ôXa xaïà tô 0éX7¡p.á p.ou‘ Stà toôto èrct rcoXXwv aè xaTaarqaw,
•^țoov elç çà àôàvaTa xat atwvta, elç zty yapàv xat Ao0evTeiav T'ijv voepàv zty BaatXetaç p.oo.
E6Satp.oveç àpa ot 7evvqaavtéç ce' eoSatp.ôvwv rcatSeç rcàvTsç ot arcò zty aqv è£ooatav,
TotoÔToç à£tàyaaroç At>0évT7jç èrcpercev, w alSeatp.tóraTOt àpyovTsç, elç toioôtooç èvTtp.oTàïooç
àpyovTaç, TotoÔToç At>0évrzjç à£ta7aaToç zat àÇtoç elç TOtoÔTOOç apyovtàç Oeoaeôstç, TotoÔToç
Stzatoç zoêepvfjTTjç elç to’.oôtooç aep.voôç ôrcTjzoooç' Stà toôto 7^ 5p.wv Ts0aXXe, SévSpa
àv0oôatv, elpfjVT] zoopotpô'poç àvà rcàaav tt]v T^àpav.
Atà toôtov tôv 0eoae6éatatov Aó0évTT¡v XTtatç àrcaaa p.azaptÇet ttjv rcatptSa aaç
*
St’ aotôv èrcatvstaÔe .rcapà rcàvtoiv zat à7XatCeaÔe tôv ôrcotov àp.rcoTeç và tôv StatpoXâTTTi ô
ïwnjp p.azpo'ôtov èv ytyzt 6a0et ts zat Xtrcaptp, èanjpt7p.évov elç tòv èxXaptrcpÔTaTov aoToô
0póvov, vtzijTTjV zaç’ èyôpwv, àvwTepov èrcTjpeiaç, çpôXaza zty eoaeêetaç, Stà rcpscÊetwv zty
rcavaypàvTOO aoToô p.7)Tpôç zty àetrcapOèvoo Maptaç, aptijv.

DLX.
înainte de Alt panegriric al lui Constantin Vodă Brâncoveanu, pentru școlarii cari
1714 capătă de la el „procopsirea și predarea literelor“, de ziua nașterii Domnului.
(de fapt:
1695.) "Eçepov e7z.wp.t0v rcpôç tòv ’ExXap.xpÓTaTov [KwvoTavTtvov Mrcaaapáóav BoeóóSa].
„XptaTÔç 7svvàtat, So£áawp.sV Xptarôç s£ oopavwv, àrcavTT|Cwp.ev XptaTÔç èrct ^ty, àvéX-
Owp.ev àawp.ev T(ì> Kuptcp, rcàvTeç Xaot, zat èv etrppoaovțj avop.VTqawp.ev aÒTÒv ÒTt SeSóSaarat.“
Xr(p.epov ó XptaTÔç èv BtqOXeèp. 7evváTát èz Ilap0èvoo, zat ó xôap.oç oXoç àvaxatvi-
TeTat. 2-qp.epov ó zty Stzatoaôvqç ^Xtoç àva.TéXXet t<7> xóàp-tp, zat ó yetp.wvaç zty àp.apTtaç
àvaywpst, zat tò 7X0x0 zaì rcap.rcó0T;TOv èap twv tpoywv àvaXàp.rcet, tò ozotoç zty elSwXop.avtaç
ço7aSeoeTat, zat tò óìtépXap-rcpov tpwç zty eôaeêetaç elaá7eTat. Xr/pepov ó 0eôç àvôpwrcoç
7tverat, tva 0eòv tôv àv6pwrcov àrcep7àa7jTai. Erpp-epov ó 0eôç xXtver tooç oôpavooç xat xa.TÉp-
yeîat, "va tôv àvôpwrcov âvaStSâa-țj elç toùç oôpavoôç. Xqp.epôv ó 0eôç àvÔpwrcoç 7tvsTat, xat
ot àrc’ alwvoç Stzatot, èv ”A8oo xexpaT7¡p.évot, tt¡v èXeo0eptav eôa77eXtCovTat. XTqp.epov ó
XptaTÔç 7evvâTat xat tô yetp07paçov zty rcaXatàç èzetvTjç àppàç Siapptywzat, xat tô p.e-
oÔTetyov toô <ppa7p.oô, xat ■q p.e7áXt¡ èxeivq ?y6pa p-STa^o 0eoô xat àvôpwrcwv StaXôeTat xat
à'favtCeTat, xat Tj àpyata toô 0eoô rcpôç àv0pwrcooç à7àrctq àvaxatvtÇeTat. Siqp.epov tô àrc’ alwvoç
p.oarqptov ^avepoÔTat, xat ó àvapyoç àpyerat, ó àopaToç-ópàTat, ô X070Ç rcayóvcTat, ó àva^ty
tpijXayàTat, xat ó àrcept7parcroç rcept7páysTat, ó p.tqâàp.oô ywpoôp.evoç elç p.txpÓTa.TOv ywpst
1 Se laudă binefacerile lui, care e a opta minune' a lumii : èie curg, „nu numai spre Scaunul
unde am fost aleși de Dumnezeu“ — e opera lui Sevastos dascălul—, dar pretutindeni, „ca și cursul Nilului“.
 56;

GZ^Xatov, zoù siç yàrvvjv àXôywv àvaxXiverat o ôrpp’onpyôç twv Xoytzwv çùaewv, "va r/jç
àXoyiaç vjpàç roôç àXoywOsvtaç ôtà rijv àpaprtav. Xijpspov ó BaatXeùç rwv oùpavwv
giç rijv y-^v xaraSatvet, ywpiç v® àzô roôç oùpavoùç, èzetàèj a’jyzarâoaatç èysvero Osizrj,
m psràôaatç 8s toztz-y "va Ctjttíctiq zat awafj tò àzoXwXôç, zat rà oùpàvta zàvta tàypara
anyzatépyovtat, zat ôoioXoyoùat tôv èzonpàvtov, eira iztyetov
* ozoo yàp ÊaatXéwç zaponaia, èzst
zat tj tà£tç zotpaytvetat. Siipepov ó àaràjp pTjvuùet tòv zorrçrijv oùpavoù zat y^ç, zat závrwvrwv
Svtwv, ópatwv te zat áopátwv, etç ptzpótarov oz^Xatov zataxetpevov oí áyyeXot rô ôpè'çoçrô
reyOèv Oeozpezwç ôotoXoyoùatv oí zotp.éveç tò Oaùpa OaupàConatv oí páyot rà Stopa zpoapèpouat,
ypoaòv zat Xtëavov zat apùpvav, wç etç Oeòv zat óaatXéa zat ôt’ ÿpàç àvOpwzov Oavatoùpevov.
’AXXà ttç toaaùtïj toô 0soù Aôyou zepi ypàç olxovopia zat auyxarâôaotç, ttç vj ro-
aaùrïj çtXavÔpwzta zat yàptç; zôOev zat àzô zoiav a’tttav tà rotaùta zàvta ôt’ ^p-àç za-
raôsyerat; <I’avepôv etvat ott zwç 8tà fi]v àôézaatov auroù ôtzatozptatav zai ëp/pntov àyaOôt^ta'
BaatXeùç r^tov oùpavoù zat y/jç, zavroôùvap.oç zat zàvao'poç zat zavàyaOoç. zai àvàyzvjv styev
và etpTjveùaig tô ëaatXetôv tou, oùpàvtov zat èztystov
* szsrô?] ëpyov êaatXéwç etvat và zatazoXsp/z
toùç ôzevavriouç zat và èXeuOepwvu toùç èôtzoùç tou àzô tà yépta twv zoXepiwv zat và za-
raatTjGT) eip^vvjv ôaOeîav zat pazaptav Çw/jv etç tïjv SaatXetav tou.
’Hzàr^aev àvwOev zat è$ àpy^ç ô ôtàôoXoç tôv àvOpwzov, zat tôv èzaraôoùXwaev pè
ràjv zapazoijv t^ç èvtoX^ç toù 0eoù stç tip èçooatav tou, zat tôv szap.e èyOpov p.è tôv zotïjrip
zat óyjptoupyóv tou, 0eôv, wç xaOtùç zat aùrôç zpôtepov àzoaràf/jasv, sztpayïXîzaaç àzô zuptou
0soû zavroxpàropoç, zat oXwç àzô. tip y^v zai rotoutotpôzwç àvsywpTjaev r¡ eipqrq zat àyàzTj
toù 0eoù àzô toùç àvOpwzouç zat oXwç àzô tr¡v -ffy zat tôv zárw zôapov, zat è'petvev
pôvov etç toùç oùpavoùç, peta^ù toù 0eoù zai rwv oùpavtwv zai àytwv àyyéXwv, zai syatpsro
ó ôtàooXoç etç tôv zôXepov zai tip vizvjv ôzoù èzatôpôwae zai ëzape zatà rwv àvOpwzwv, zai
toùç etyev oXouç zezpar^pévouç ùzô tip è^ouciav tou péaa elç tip aîwvtov xôXaatv, àza$à-
zavraç, zai ôtzatouç zai àpaprwXoùç, àzô zttaswç zôapoo, etç zévte ytXtàÔaç zat zevrazootouç
tôaouç ypôvouç’ àXXà ôèv à'pvjzev êwç rêXobç ó ôtxatozptnjç zai BaatXeùç twv oXwv, 0eôç,
tô zXàap.a tou àôtxwç zpatoùpevov ùzô tip èçooatav toù Xatavà, àp^, waàv zavtoôùvapoç
zai zàvaotpoç xai zavàyaOoç ózoù ijtov, wç eizopev, ëzXtvev oùpavoùç, zai zaréôïj xai ëXaôe
câpza ex tip àetzapOévon zai ©eotôxou Maptaç, xat ëytvs zatà àXr(6etav àvOpwzoç réXetoç,
wç zaOtùç Tjtov xai 0eôç ùzeptéXetoç, xai szoXépTpev wç àvOpwzoç tôv ptaàvOpwzov, tôv
èyôpôv 0e;ù xai àvQpwzwv, ôtà và vix^stg ps roùtov tôv rpozov, ôtxatwç te xai zpezôvrwç,
ó àvOpwzoç ôzoù évtZT¡07¡ aùtàv tôv ôtàëoXov, ózoù tôv èvtxvjGe zpôtepov, xat, èzet ózoù elys
zatyvtov zpôtepov ô ôtâêoXoç tôv àvâpwzov, èysveto uatepov aùrôç ó ôtaôoXoç zaiyvtov xai
xarazâtTjpa- toù àvQpwzou, zaôwç tô ôptCet zat ô Kùptôç àv eùayyeXtotç; „lôoù ôéôwza ùpiv
ràjv è$ouatav zatà zveupátwv àxaQàptwv, toare aùrà èzoàXXetv zai Oepazsùetv zàaav vôaov
xai zàaav paXaxtav, zat roù zateiv èzàvw oțewv zai azopztwv, zat szi zâaav fi¡v ôùvaptv
toù èyùpoû, xat oùôèv ùpàç où pv¡ áótZ7Íay¡“.
Kai .rotoutotpôzwç vjXsuQépwasv ô povoyevijç utôç toù 0eoù xat 0eôç tôv. àvQpwzov,
rô zXáapa twv yetpwv ron, àzô rijv atypaXwatav zai s^ouatav toù ôtaêôXou, zai xareyâXaae
tïjv ëyOpav ôzoù eiptaxetov àvaperaiù 0eoù zat àvOpwzwv zat ^vwae tà pazpàv ôtsarwta, zai
ëxape tà àppôtspa sv, oùpàvta xai sztyeta, Oetà ts zai. àvOpwztva, zàpvwvraç ôtaXXayïjv zai
elpijVTjv peyáXvjv psta£ù 0eOù zai àvOpwzwv, è^ayopàCwvràç ronç ps rô tôtov ton atpa ôzoù
è'yuaev èzàvw etç tôv ataupôv.
Atà toùto zat ëtpaXXov oí áyyeXot toù 0eoù a/ppepov yatpovteç sv tj] B^OXeèp. ôtà
ttjv'^pwv awtïjptav xat Xéyovreç: „ôôça sv ôtptarotç 0st¡> zài szi y^ç etpTjVT] èv àvOpwzotç
eùôozta“, èzetôïj zporépov pèv, etç toùç oùpavoùç pôvov- eùptazeto vj etp^r/j, wç etzopsv, petaçù
0eoù zai àyyéXwv àp.ij aTjpepov, toù Xptaroù yevvTjOèvtoç, èysvsro zai èzi y^ç etpriVTj, zat ri
Xoy^ç etpTjv/j; „èv àvOpwzotç eùôozta“, rontéartv otzovopia zai awt^pta etç toùç àvOpwzonç.
ùtà toùro zai ëXsyev, pstà ti]v àvàataotv, aùrôç ô XwtTjp toù zo'opou Xptatoç: reôôO^
pot èçouata zàoa èv oùpavtp zai èzi y^ç“’ èzetôij f?jv y^v zpô r^ç èvsàpzov otzovoptaç
èèouataÇev ó ôtaôoXoç, eywvraç tôv ëaotXsa twv èztyetwv ázávrwv atypàXwtov, ^youv tôv
àvOpwzov ózò tàjv èôtxijv ton èjouatav, zai èXarpsùeto ùz’ auroù wç 0eôç’ ôtà toùro zai
àpywv èXéyero roù zôapoo ronron zai 0sôç roù atwvoç. ’AXX’ ó zpatatôç èv zoXépotç
Kùptoç, ôtà r^ç èvaàpzoo aùroù otzovoptaç, tôv èçoatpàxtasv zat tôv èôiwçev àzô rijv è£ou-
564

atav xat oaatXstav toútou toó zóap.oo, xaOœç tò ópíCet zat p.ôvayôç tou èv sùaneXtotç : „vùv
xpiatç èart toö zóop.ou roùtou, vöv ó àpyœv toö xóap.ou roùtou èzëXïjôïjaerat sçœ. Kat totou-
torpôjtœç èXaSe' îtàoav è£ot>atav èv oùpavcp zat èzt y^ç, œç zpoetrcop.ev, zat ô'yt p.ôvov èzi
y^ç, àXXà zat Tœv zaray0ovtœv èyévsro zùptoç, zaraêàç etç tôv ’'Aôrp, v.ai, axuXeùœvtàç tov,
7jXeu0épœae Tàç Tœv àx’ atœvoç àyiœv èzetae xateyoptévaç tpuyàç, tva, xatà tòv Ostov ’Azôa-
toXov, „èv Tip òvóp-att ’hjaoô zàv yovu xàjitptjj èxoupavtœv zat èrctyetœv zat xaray0ovtœv,
zat zàoa yXœaaa è?op.oXoyïjaetat stts oùpàvtoç, el're èztystoç, stre zai xarayOôvtoç, oti Kôptoç
’l^ooôç Xptarôç etç Sôçav 0soô xatpôç, àpjv“.
Karà tôv opotov tpôzov, zat etç tïjv zapoûaav CœTjv, zat etç ròv xpôoxatpov toôtov
xôop.ov, aùtôç ó BaatXeùç Tœv BaatXsuôvrœv èarrçaev opta è0vœv, xatà àptOp.ôv àyyéXœv 0eoô,
zat yetpotovet ó èrcoopàvtoç BaatXeùç BaatXstç zat àpyovraç èxtyeiouç, xatà [itpjatv rijç oùpavtou
BaatXetaç Te zat tepapytaç’ èzetSïj oùz èartv è^o'jota, zarà tôv ’AzôaroXov, et p.ïj àzô roô
0=00, Stà và xuêepvoôvtat zai sztystot àv0pœxot ùzô zotp-èvœv èzxXTjataattxœv Te zat zoXtttxœv
0eapéatœç zarà [itptTjatv t^ç àyyeXtz^ç èxetvïjç Stayœy^ç re zat zoXtretaç, tva y¡ Tà îtàvra èv
zàat Xptarôç, èvre ttp vôv atœvt zat èv tip jiéXXovrt. Aùtôç S BaatXeùç rœv êaatXeuôvtœv zat
zùptoç rœv X'jpteuôvtœv ’hjaoôç Xptarôç zat 0eôç, p.è Stzatav tp^çov, zarà tïjv 0etav aùtoô
zpôyvœatv, àveêtoaae zat tàjv 0eoypoùp7]tov zat OeoSô$aatov ùp.œv ’EzXap.xpôtTjta eiç ta ù tïjv ttjv
zepif^p-ov zat p.eyaXœvup.ov AùOsvttav, yvœptÇœvtaç àxptêœç ràç ^pœïxàç zat p.eyaXo'pustç aùtïjç
àperàç ó tœv xpurctœv yvœatïjç 0eôç, etç tèrotov zatpôv èxttïjSstôv te zai ypetaCóp-evov, Stà và te0^,
zatà tí¡v eùayyeXtzrjV èzetvïjv yœvïjv, tô <pœç èzi tïjv Xuyviav, Stà và Xap/pyj zàat totç èv fțj
otzta., o~œç tSœatv ot àvùpœzot ùpœv tà zaXà è'pya zai fijv yptarop.tp.ïjtov ùp.œv rtoXtreiav
zai zàvaoyov zpôvotav zai zoSépv/jatv, zai So£àaœat tôv zotvôv ^pœv xarépa, tôv èv totç oùpavotç.
’EîtetSïj SXéitop.ev ott, za0ô>ç ó BaatXeùç tœv êaatXeuôvtœv Xptarôç, ó 0eôç Tjp.œv,
p.è tïjv àytav tou zoXttetav èStSaaze roùç àvOpœTtooç ràç àytaç zai aœtïjpiouç aùtoô èvroXàç,
zaOtùç tô OptÇet zai ô teptbtatoç eùayyeXtarijç Aouzàç etç tïjv àpyïjv tœv üpàçeœv „œv ^p^aro
ó ’lijaoôç itotetv te zai StSàazetv“, tôv opotov rpôxov zai ïj 0eortp.ïjtoç ùp.œv ’EvSoêôtïjç ps rà’
zaXà zai Oeàpeata ùpœv spya StSàazste roùç zàvraç etç tô và ipuXà^ouv zai aùroi ôpotœç
ràç àytaç toô 0eoô èvroXàç. Atà toùto zai ó tô 0éXïjpa tœv çoëoupévœv aùtôv zotœv Kùptoç
etvat zàvtote ùîrepaaîttatïjç zai zpôpayoç zai àvrtXïjztœp stç xàaav ùp.œv Oeàpearov ypstav,
zai etvat rà œta Kuptou zàvtote àvetpqpèva etç îtàaav ùpœv aœtïjptov atrrjatv, zai elç xàvta
tà èv Xptarip zara0ùp.ta zai zpôç aœtïjptav atrapara xai CTjtïip.ata.
Atà toôto zai ^p.etç ot sùteXetç SoôXot zai zétat t^ç OeoçpuXàxtoo zai Oeœaôaroo ùp.œv
’ExXap.zpôt7jtoç, zovrà etç tô zotvôv ypèoç ôzoô Syojxev p.erà tœv aXXœv àzàvrœv, zai y_peœaroôp.ev
và xapazaXoôp.ev tôv xa.votzripp.ova Kùptov Stà tïjv op.ete'pav ùqtetav, eùtoytav zai àzpav eô8atp.o-
viav, Stà tà zaXà zai aup/pépovta ôzoô za0’ èzàatïjv àzoXap.6àvopev àxô tïjv zarptzijv ùpœv
zïjSep.ovtav te zat zuêèpvïjatv, ïyop.ev àxôp.7j ypsoç leyœptatà và zapazaXoôp.ev, p.s oXtjv p.aç
tijv ^uyijv xai xapôtav, tôv xavroxpàtopa Kùptov Stà fijv Oeôateztov ùp.œv ’EzXap.zpôtTjta, èv
èaxépq xai zpœt xai p.eaïjp.6ptq, xai èv xavti xatptp xai rôztp, Stà tïjv p.e7àX7]v xai àvjzépÊXïjtov
ùptœv zpôç '^piàç eùepveotav xai yàptv ozoô xa0’ sxaotTjv àxoXap.oàvop.ev, Xéqœ tàjv zpoxozïjv
xai èztSoatv rœv ypapp-àrœv, ozoô xaXôv peyaXTjrepov Sèv èyàptaev ô 0eôç stç tôv xôap.ov,
xatà tôv aoçœratov XoXop.œvta, zai aùtïjv tïjv àXïjOetav, œoàv ôzoô aroXtCst rà Tjôïj zai ràç
zpà^etç zai tïjv zoXtretav tœv àvOpœzœv p-è è'pya zaXà zai zoap-ooœtïjpta zatop0œp.ara zai
zooptet tïjv tpoyïjv xat tôv voôv p.è tïjv 0eœptav xai Yvœatv tœv ovrœv, npaqp-a ôzoô p.r¡te
àXXoç rtvàç tô èztyctptaOïjzev àXXïjv <popàv stç taùtïjv fi¡v noXttstav, Szota ootpta atoXtÇst
p.è tà èStxà r/jç zaXà rà àvOpœztva zàvra xai oXïjv tïjv xpôaxatpov taùrzjv Çwtjv, tôaov
xatà rà èxxXTjataortzà xai zvsop.attxà, oaov xatà rà zoXtttxà xai aœptattxà, xai stvat xotvi]
aœtïjpta roô xôap.ou.
"O0ev xai ^p.etç àxavteç Ssôp.e0a èxtevœç xai xapazaXoùpev, xai SXot xotvœç op.oô,
xai Éeyœptotà, ó xa0’ svaç, aùtôv tôv zavtoôùvap-ov xai trtXavOpœzôtarov ^p.œv Asoxôtvjv xai
Kùptov, tôv aijp-epov èv azr¡Xattp ysvvTjÔévra èx Ilveùp.atoç "Aqtou xai Maptaç tïjç üapOsvou
zai 0sorôzo'j Stà tïjv '^pœv aœrïjpiav, "va Starïjp^aot, ypoopijaot, xeptéwot xai xsptaœaot rijv
0eoSô£aatov ùp.œv ’Ezkap.îrpôtTjta ùîtô tàç ztépu^aç tïjç zava0svsatàt7jç xai iravtszœTrtoo
aùtoô zpovotaç xai yàptroç zai tva ozorà^ ùzô roùç ~ôSaç aùtïjç rtàvra èyôpôv xai zoXèp.tov,
ato07jtôv ts xai voTjtôv, xai tva t^ç èxtêpaësùaij] xai yopTjTicj] nàaav aùtàpxstav, Çœïjv æo-
 565

Xoypóvmv, àzpav óyteiav, àzpav stpfpr/jv, azpav eùSa'.p.bvtav, ttw èv Xp:arw zaTaSùptov, àypi
SaönTaTO’J zaì Xtrcapoö y^parsion, etç aóaraatv zat zaraprtapiòv zaì zatà 0eòv rcpoxorcTjV zat
èrctôoaiv ttjç è[AKtatî'j0eto7jç aófjj OsoawaTOu zat rcêp:wvùpo'j TaÙTïjç rcoXireiaç zat AôOêvtetaç
aùv rțj eSasSeatátig, èzZaprcpoTarfl zai ösoyoXaZTtp zupia ùpwv Mapía.. ùópva, p.età twv èzXap.-
rcpoTáTwv zai OeofoXàzTwv ùp.wv prcsïîavTsôwv zai rcàa^ç G’jȚȚEvtz^c zat zar’ otzov úpwv
èxxXvjoiaç zai öpftüpewc twv èvttp.0Tàtwv zat èvòo^otàtwv àpyóvtov rcavrôç toö rcakaTtou zaì 1
toö GTpaTorcèôoo, zai rcàarjç arcXwç tàjç eôkoyTjp.ÉvTjç taùrrçç tçàpaç zai AùOevTetaç, zai etç
toùç za6’ Tjxàç ypôvooç zai zaô’ éèvjç àXXnjXoôtaôôywç, etç yevveàç yevvewv xat jisypt a'jvteZetdç
aiwvoç. ’Ev ôè t<ô péXXovTi èrctôpaôpaSeùaa’TO ùp.îv àrcstporckaaiwç eiç àvtazóòootv twv Oeo^tXwv
aut^ç àpetwv, vijv àzatâXotov èxeiyrçv zaì àzatavó^tov zaì àôtàôoyov zai ûùpàvtov aùroô
BaatXeiav, etç àrcepàvTOuç àteXeoTTjtooç zat àtôiouç aùôvaç atwvwv, àp-^v.
(DupS ms. 182 din Biblioteca Sfântului Mormânt la Constantinopol — ca și precedenta — între
copiile d-lui M. Gedeon în Bibi. Ac. Rom.; alt£ ediție în voi. XIII, pp. 241-3, cu arătare că s’a alcătuit
de Sevastos și s’a rostit Ia 1G95, de Șerban Vlădesen.)

DLXI.
Nicolae Mavrocordat dascălului chir Iacob, despre greutățile și datoriile
sale pentru stăpâni ; mai ales despre jalea ce are că fiul său, încredințat lui, nu 1‘1U l!vn
vrea să învețe.
NtzoXaoç MavpozopSâroç tto AiôàaxaXcf
xöp ’laxàêtf.
Tatç óaijpipat ypovrtat Tpuyopsvot, àrcò
ôè rwv aùróSsv çpotTWVTWv 7pap.¡iátwv orcoia-
voöv rcapap-uötav sùpeiv ^XrctzÔTeç rcapà twv
oizetwv, ou/ orcwç èzrcircTop.sv twv èXrctôwv,
àXXà zai rcpoa0T|ZTjV Xap.6à.vît zai èrctôiôwatv
•ij t^ç èp-’^ç 'poyij? àôupia. Tô fàp èxXsXn-
p-Évov zai yaûvov twv rcàaav ôystXôvTWv za-
TaTstveaOat arcouôvjv orcwç zaXwç. ywpoirj rà
•^p-ÎTspa, àp.ù07]TOV oaov Tjpàç àrcozvatst, zai
TaúT^ p.àXXov Xorcst. ’Ercetôij, zatrcep rcpoaoôwv
tzavwv àp.otpoôvr=ç, zai Tatç auyvatç àrcat-
TTqssGt tïjv èç tô s&epyETeiv ôùvaptv rcgptat-
poùpsvo!, ypswv rcpoaBijz^ tô ^stôwXov t^ç
TÔyYjç àvarcXvjpoôv où ôiaXsXoircapsv, xat ôa-
tptXwç eurcotoôp.ev toùç ^piv è^urc^psTonpivouç.
Ot ôè aovTôvtp rcpoôuptq. èzTsXstv ¿yeîXovTâç
rcà rcpoaT7.TT0p.sva, zai SXwç àyporcvsiv èrci t/¡
zaTOpÔwast twv ôsôvtwv, oùz o’.ô’ orcwç ùrc-
TtàCovat, xat, wç tpaatv, otxo'Jpoôat tà rcoXXà'
et rcoo ôè zai twv za07¡zóvTWv çpovTtÇoiev,
oùy wç ôeî toòto rcotoôatv, àXX’ è£ èrctrcoXâjç
zai povov rcpôç àyootwatv, o’ùô’ r^paç atôoô-
pevot, gote rijv Gstav ôîztjv txjv àrcrjvwç toùç
àyœptaTO'jç zoXàCooaav ôoawrcoùpEVo'..
’Erci ToÙTOtç ôè zai vj toô ^psTépou utéoç
rcept TTjv rcatôîtaç èrctzTTjotv paô'jpta zai à-
Tovta péaïjV TtTpwazît rrjv zapôtav. Ti yàp
•^ptv è'psTWTepov t^ç èzstvo'j rcpozorc^ç, èv cp
rcvéojiev, èv <p Çwp.ev; Kai zaïà 7e toôto oùô*
t¡ ùp-ETépa XoytÔTïjç ètw p.op.çp^ç xat aiTtaç.
Oùôè yàp è'yop.ev èrctXaXùCaaQat rijv Xùrc^v rt
auvsyóp.e6a, 5ts rcoppw ôvrsç ôrcozpicîwç, oùô’
txavij rcpô'faâtç èxetvoo vwQpsta, zai tô
1714’
Nicolae Mavrocordat dascălului chir
lacov.
Tulburat de gândurile din fiecare zi și
nădăjduind a găsi oarecare mângâiere de
la scrisorile ce vin dintr’ acolo de la
casnici, nu numai că am cădea din nă­
dejdile noastre, ci și capătă spor și crește
lipsa de curaj a sufletului mieu. Căci des­
facerea și risipa celor ce ar fi trebuit
să-și îndrepte toată silința ca să meargă
bine lucrurile noastre, nu se poate spune
cât ne supără și cu atât mai mult ne în­
tristează. Căci, deși n’avem destule venituri
și am pierdut puterea binefacerilor prin
desele cereri, adăogând datoriile, n’am în­
| cetat de a îndeplini asprimea soartei și
: din bielșug dăruim pe cei ce ne-au privi-
ghiat. Iar cei cari erau datori cu cea
mai mare grabă a îndeplini cele porun­
cite și a veghià bine pentru îndreptarea
celor cuvenite, nu știu cum zac și, ca să
zic așă, stau pe acasă mai mult; și, dacă
s’ar și îngriji cumva de cele datorite, nu
fac cum trebuie aceasta, ci de plată și
numai de formă, nefiindu-li rușine nici
de noi, nici temându-se de judecata dum­
nezeiască ce pedepsește iară milă pe ne­
recunoscători.
Pe lângă aceasta și încetineala și lipsa
de energie a fiului nostru întru căpătarea
creșterii ne atinge până în adâncul inimii.
Căci ce ni e nouă mai dorit decât înaintarea
lui, în care răsuflăm, în care trăim? Și întru
aceasta nici tu, învățate, nu ești fără do­
¡ jana și vinovăție. Căci n’avem să flecărim
566
oóz èOsXsiv 7tat5siaç àvTîroteiaBat. Tò yàp <
àitakòv tt]ç ^Xtztaç, tò söarpo'fov,- tò sòà- i
71070a, ïô pîfôùôç ózsìzov Tatç vou0saiatç, Taïç ;
szt~Xr^eat, tòv [lèv àîtâaïjç aiTÍac è^atpst, i
Tïjv 5’ ójisrèpav èpjisXstav svoyov zaOtaTTjatv !
a.TS vsáCouqav 4>OX’GV kutapearépcf çpovTtSt i
[i7j. ótaTtXárTonaav ètri tò zpstTTOv, oòòs vót- ¡
Toyaav szì tò batòsta? GTàStov. ’AXXà j
zàv è; Toóxtóv, w ç'.Xôttjç, tò aspa toö 5s-
ovtoç vjztov zat 5tpà.ov zpôç zatpòv àzoò’j-
aa|iévT[, òXoanpm t<]> 6Xép.paTt zat 7S7wvoTspa
T^ ÇOV^ EZ'.xXtJTTSTW, Zat TÍjV ¿ZVTjptaV TOÖ
zatoôç àzonvaaasTW, zevTOÒaà ts zat àzovTa
StavtOTtxTW etç [isTazotTjatv àpsr^ç. Kav ösijaot !
oô5’ vj yetp àp7?j [lsvs'tw, zat Sv¡ paziCsaOœ’,
p.ôvov èç 7tai5etav zo57¡7STSta0w. Et 7àp (6
[iTj yévotjTo) sari zXeîov odtw ywpotTj Tà zar-
aÒTÓv, oó5è [it|i7]T7)Ç yévotTO toô Te àotSt[tot>
zazzoo zap. où toô ysvvvjaavToç, àêiwTov ^[itv
ta6t tôv otov è'aeaôat. Et àpa p-éXet aot twv
•^[lerépwv, [teXijaet nàvrœç zat toô utéoç- oôSé,
Stà ToaoÔTwv Itwv KaTptzïjv Ttp ovTt Jtept
fjp.àç èv8et$à|ievoç StàOsatv, zatptwç Tavôv
àvtwp.svouç èa.aetç. ’Eppwao, çîXtj zelali],
1714, ’lavo'oapiou 1.
(Legrand, o. 'c.. IV, pp. 105-6, n° 69.)
DLXII.
1714, .. Costandie, Mitropolit de Chalkedon, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
l lanuar. călătoria acestuia din Târgoviște la Iași, plecarea călărașilor moldoveni, ciuma
din Constantinopol, arătând că numai în el și în Domn îi e toată nădejdea.
’EztaToXòj KwvaravTto'J MîjTpozoXtTO'j XaX-
zvjôôvoç zpôç tòv Xp-’.aav0ov, avspt t^ç stç
MoXSautav p.STaoàaswç aÔTOÔ zai tivwv àX-
Xwv siSfpsœv: atvtyp-a.TwSwç 7paçop.svov, zat
îtspt. 7teptsp7OD Ttvàç èztÔTjp.tz^ç voaoo.
0SOÇ.
XlazaptwTaTs, aoywraTe zat. asoaaptwTaTS
IlaTptâpya tffi- iflaq zôXsstç TepooaaX-ijp.,
TïjV Xsâaopiav aÔT^çMazaptÔTTjTazavsukaStôç
Tipoaz'jvw.
Taf; àzôzptatv toö aeôaap.to':> aôr^ç 7pàp.-
p.aroç S7patpa etç tô Tpqôêtarov, zai Twpa,
[is tô và 7párp7¡ ó èvSoçôraToç àpyœv xam-
ztaya7tàç, zat và zpoôoôà zaXapàatosç zpôç
tôv èzXap.zpôra.TOv zat Osoasosararov Aò0sv-
Tïjv MoXSoSXayiaç, zóptov ’IwávvTjv NtxôXaov
Bosoóvòav, Xo7aptàawvTaç zwç.. r¡ Maza-
despre întristarea ce ne cuprinde, ca unii
ce suntem departe de fățărnicie, și nu e
destulă îndreptățire îndărătnicia lui și lipsa
de bunăvoință în a învăță. Căci frăge­
zimea vrâstei, ușurința de a o întoarce,
■putința de a o călăuzi și supunerea les­
nicioasă la sfaturi, la lucrurile ce impre­
sionează, toate acestea îl scot pe el din
toată vina și grija dumitale o apasă, de
oare ce nu frămânți sufletul tânăr cu gând
mai stăruitor, spre mai bine, nici îl îm­
pingi în arena creșterii. Ci măcar de
acuma, dragul mieu, lepădând câtva timp
blândeța și bunătatea peste ce trebuie, cu
ochiu sever și cu glas mai impunător im-
presionează-1 și trezește zăbava copilului,
și, împungând, întețește-1 și fără voie la
ambiționarea virtuții. Și, de va fi nevoie,
nici mâna să nu rămâie înceată, și să fie și
bătut, numai să se îndrepte spre creștere.
Căci, dacă, ferească Dumnezeu, și mai de­
parte așâ ar merge ale lui și n’ar ajunge
imitător al bunicului răposat și al mieu
care l-am născut, să știi că nu mai e de trăit
pentru noi. Ci, dacă-ți pasă de ale noastre,
îți va păsa și de fiu; nici tu,.care atâția
ani ai arătat o aplecare în adevăr părin­
tească față de noi, acuma să ne lași un
timp în năcaz.. Fii sănătos, dragul mieu.
1714, Ianuarie 1.
Scrisoarea lui Costandie, Mitropolit de
Chalkedon, către Hrisant, despre strămu­
tarea lui în Moldova și câteva alte științe,
scriind enigmatic, și despre o boală epi­
demică.
Cu Dumnezeu.
Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-res-
pectate Patriarh al sfintei cetăți Ierusali­
mului, mă închin cu- toată evlavia res­
pectatei Tale Fericiri.
Răspunsul respectatei Tale scrisori l-am
făcut spre Târgoviște, și acum, pentru că
scrie prea-slăvitul dumnealui capuchehaia
și trimete călărași către prea-strălucitul
și prea-cucernicul Domn al Moldovlahiei,
domnul Io Nicolae Voevod, socotind cum
că Fericirea Ta, pănă să vie călărașii, cu
 567

ptórTjtá ttjç, êwç và fôàaouv oí xaXapáat- ajutorul lui Dumnezeu vei fi la Iași, n’am
Seç, aùv 0sip Bécere statai etç tò l'taatov, lipsit ca și din nou să fac închinăciunea
Sèv eletta xai aûùtç và zapi» ttjv ypswo- mea datorită, prin această smerită scrisoare
roupévïjv pou zpooxùvTjatv, Stà toù zapôvroç a mea de față, în care nu-Ți vădesc alta
razstvoù pou 7pàppar0ç, etç tò ôzotov Sèv decât că sunt sănătos. La Constantinopol
ttjv œavepwvw àXXo, zapà k&ç ôytatvw. Etç deocamdată nu știu ce vreme ciudată e și
ttjv. Kwvaravrtvoùzoktv èyètoç Sèv TjJeùpto | asta; a încetat ciuma și se stârnește o boală
rt zapàçevoç xatpôç etvaf eket^e zavoûzka, | obștească foarte rea și ucigătoare, și cine
xat aùpverat p.ta zàvSTjpoç vôaoç, zçkkà au- se molipsește, apoi toată iarna o duce
yapévrj -.xai okéSptoç, xat ozotoç SkazT-țj,- foarte rău, deși sunt puțini cari n’au I nat-o;
ayeSôv okov tôv yetpwva zokkà zazozspvă, la unii li-a cășunat și moartea, mai ales
àyzakà ¿ktyot etvat ôzoù Sèv èokâztrjaav la femei, și de aceia suntem cu toții închiși
etç peptzoùç TjyepEv xat Bàvarcv, pàktata în chiliile noastre, înveliți unul cu—,altul
etç Yovatxaç' xai otà toùto Tjpearsv ôXot cu plapoma; unul își poartă rinichii, altul
Capopévot, e’tç tà xekkta paç, Toktypevot, àkkoç alta; și, ori ne facem, ori e adevărat, toți
pè zôat, àkkoç pè zàzkwpa
* àkkoç SaaTtț ne-am îmbolnăvit, până va trimete Dum­
tà veppá too, àkkoç àkko' xat, ette zpo- nezeu sănătate.
țpâast, ette áXrjQsEqf, àzavreç àpfwarTjaapsv,
swç où và atetÀ^ ó 0sôç o^tetav. ■
’E| èvavttaç Sé, rà xaroptirópara pou, tà te zapekQóvra, rá te èveatwta, Oéket rà
p.â9țj àxô 7páppara twv çtkwv, xat etpat oèSatoç Sri petà zeptyapstaç ÔÉket rà èzatvéaet
Tj Tpsrèpa Maxaptôrïjç, èzetS-ij xaì etvat àçta èzatvou.
'0 àpytrptxkivôç pou etvat ëpzpoaBev xai oztaBsv stç oka, xat, p.è ôkov ôzoù èpôyBTjae,
èxoztaae, xat Tt àpTjze ¿'zoù Sèv è'xapev, xaì àzéruye roù azozoù, xat tô zpàyp.a ^X6ev àipotprjri,
yopiç sFSïjaiv rou, èzpoazotTj0Tj xai è'xapev ttjv àvàyZTjv ytkortptav xat èzavàXaëe toùç zpwTjv
ôpo7vœpovaç auvrpô'pouç rou xat è£ ’aou è’Swaav rôv è'pavov tj exaaroç, xaOwç etye xat
napptéva (sic), àzò tôv tStov xat tòv àyópaaav, tóaov, ôzoù etvat 0sapa $évov, và SXézig rêrotov
àvSpàzoSov rtvàç- rô kotzôv àzavreç, wp.ovotaap.svot, àxpoëoktÇouv tôv zapskBôvra àxarazaùorotç
axpoSoXtap-otc1 aùrôç xat atwziț, ewç où và $sazáa/¡ tizoteç vewrepov tô ¿pap-àï1 £azXwvsrat
oXov xat àzò toù Xoyou pou Sèv kstzouv xàrt pè tptkoëapêapoxoztatç và Sstyvouv, èzstÔTj ^pouv
àppwaroç xat Sèv èaukketroùp7Tjaa, xat Sèv ztatEÙouv ttjv àppwartav pou. Tœpa, và
MaxaptorTjç cou, Sèv etpoov àppoaroç. ’lawç xat MaxaptôtTjra ttjç zéaet siç aùrrjv ttjv
zkávrjv, xat Sèv rò ztorsùsf àç etvat Sè, àç auxo’pavToùpat, póvov àç pi] pè êXà^oùv.
"Opwç tô âàppoç pou, Seazôrïj, aùQÉvta, elç ttjv Maxaptórrjrá aou tô è'yw xat etç
rôv èzkapzporarov Aù0évtTjv paç, ort, èzl 0e<¡) pàprupt, pôvoç èpstva- Xôyta zoXXwv zoXXà
xat xaXà, apvj, orav Ê'yÔaaav eiç rà epya, raùç etSsç, ytXe pou, pè ràç yXapùSaç çopEpsvouç
pía gtoXï] xat yopôç ôzepôaùpaaToç, sva, Sùo xaXo7epàxta èzapapéptaav’ àpi] tì và xápouv;
àzépstvav ipoëeptapèva xat Tpopaapsva. ^w aùrà rà èzpoSXetpa xai etç tô 7pàppa pou aàç
tù èotjpetwca oti ôpfjere yeîpa ëovjÔetaç [siç] Tà Sùo, rpta xaXo7epàxta. Ti và xápouv ot
yptartavot; ’Ozoù ô 0eôç toùç èyàptae Sùvaptv, auarékkoov rô yèpt touç" àzô zotov àkkov và
ISoùpev 6o7]0Etav; '0 0eôç ëo7]0à petà psaa tou xat, orav ôptaouv, ^azXwvoov tô yépt rouç xat,
perà ptxpà rouç SàxrnXa, aTjxwverat T] ’ExxXvjata. ''AXXo Sèv r]£sùpw và etzw, oùre àXXoù và
xaTayÙ7W, xai ô zavtoôùvapoç 0sôç àç SoT^a-fl. Oí ypovot ttjç ïsôaaptaç aonjç MaxaptôtTjTOç
etïjaav Oeoôsv eùtuyetç. ’Ap-^v.
/xtptS', ’lavouaptou S'. 1714, Ianuarie în 4.
'0 èv Xptatip a7az7]rôç àSeX'pèç xai txé- întru Hristos iubit frate și rugător și
ttjç xai zpôÔupoç SXwç etç toùç ôptapoùç ttjç. gata cu totul la poruncile Tale:
Kwvatàvrtoç. Costandie.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

Ca și niente mai sus, e italienește: oramai- Gedeon declară că nu înțelege.

568

DLXIII.
1714, Nicolae Mavrocordat către Gherasim, fost Patriarh de Alexandria, despre
11 lanuar. ^grijile sale de multe feluri și miile de uneltiri politice, care-1 obosesc“ și despre
mângâierea ce are de la dânsul.
NtzoXaoç Ma'jpozopoàToç Tip IlaTptâpyțj zpw7¡v ’AXs£av8p=iaç, zupúp Fspaotpq).
Tà îtapà Tïjç 'Fp.sTspaç Mazaptôr/jToç 7pá¡ip,a.Ta p.s6’ otr/jç zXsîgttjç atSoôç zsptzrJ&z-
p.svot, zat ot> p.ôvov toîç ysiXeatv, àXXà zat t^ <p'jy^ aùrotç zpoaçDévTeç, twv ÇwoyoviqTtxtov
T<p ôvrt tzp.à8wv zatazôpwç àzoXsXaózap.sv où8’ è£tsyóop.8v ozotaaoôv àvTtSoôvat yàptTaç t^ç
roaaÔTïjç zat TTjXtzaDTTjç eùspyeataç. Totç yàp zoXnaysSsot p.epip.vatç zat p.optatç zoXtTtzatç
èz'/jpstatç zaTazovODp.svotç vjputv zat '^8ïj àzstp^zóatv, òtto twv àXXszaXXfjXwv ôstvwv zai yaXszwv
’ 'Ji'j'/TjV ts zat awp.a zap-vonot, zota àv p.stCwv ànmTqnstev sùzotta eoywv zat eôXoytwv zrjaÇoDowv
àzô <poy^ç tepâpyoo, ôç, p.uptatç àpsratç, ou zarà tôv zotvôv twv 6vy¡twv vop.ov, àXXà psypt
Oaop.aToç zaTaaTS'pôp.svoç, vôv oôSèv petov 1) tô zptv (ôzfjVtxa tôv àzoatoXtzôv t^ç ’AXs^av-
Spstaç èzóop.st-. ©povov) zaTayXatCet azaaav ttjv twv. èp6o8o|wv X^^tv, zat èv zszp.r¡zótt t<7>
awpart CwvTt zai ÇsovTt Ttp zvsup.aTt è£tXeot zat è^sop-evlCst tô 6stov, toîç 7jp.sTspotç zX7¡pp.s-
Xspaatv èç ¿pȚîjv zsztv7]|isyoy, zsptszst ts zat zsptQàXzst toùç yap.al aDpop.évouç ^p.âç, Xo^cp
zal ùzo8st7p.a.Tt oaTj ôôvaptç àvaazwv t^ç tXôoç. ’Exsîvo 8s p.éo7¡v vóttsí t^v ^p.sTSpav zapôtav»
OTt i^pst xexjiTjxôç tô sv6eov àùr^ç ax^voç êapstav t¡87¡ zapaozsoaCet zat àyópvjTov tt¡v èv
Taor/jt tțj toô xXaoQjiwvoç zotXàôt èztSvjp.tav Tțj ópiSTspa Gstotát^ ^/.í» ^ç azav tô yptc-
Twvop.ov zXvjpwp.a zàvu toi èzt8swç syst. Kal 8tà tout’ àpa, zatzsp sùèXztosç ovtsç, OZTjvtxa,
0soô zaXoôvTOç, twv w8s XoQstaa 8sap.wv zat èç tt¡v àvwTàrw yopstav àzozTâaa, Ttp Tptoao-
Xap.zst 0póvtp zapaatat7¡, oùz àvs^opsv/jv, to 7s aùr^ èztêàXXov, àêoTjôrjTO’jç ^p.àç àzoXtzstv,
àXXà, aùv t<]> Xotztp twv a7twv yoptp Totç ózspavsaT7¡zóatv 5p.votç Tàç ùzsp T/p.œv sùyàç
tftXavSpwzwç zpoaàtpo'joav sù siSôtsç, oùz s£w 8sodç p.sVTOt 7s èap.sv, p.7j zou ôzô toô Tpts-
aoXap.zoôç 6stot> çwtôç p.ovovooyl zaTazoôstoa, zat ¿óazsp Zïjpôç èv zopt zaravaXw0$taa, Ttp
yopTaop.tp t^ç ozsp voôv 8ô£t]ç oí» p.óvoy twv yapatCrjXwv ^pwv, twv axwXijzwv odS.otîoôv
8tsvT;voyoTwv, àXXà zat saoT^ç èïttXrJap.wv 7SvotTO. ’EzsnyôpsQa àpa tyjv èzt zXstov 8tap.ovijv
èv Tip èztzTjptp ëùp t’^ç p.azaptaç aDT^ç ^py^ç, zat àzô p.sa7)ç zap8taç èztzo9oôp.sv ozwç
èztp.7jZtaTov zapapxivot zav èv àSpavet zat zàp.vovTt T<p ax7¡vwp.aTt, ’lzavr/ 7àp, Ttp zsptôvTt zat
àzp-àCovrt toô zvsôp.aToç, a&TÔ ts atïjpUai zat ^p.aç, toùç oXwç aor^ç .zepteyop.évooç, zspt-
OàXtpat, zat où p.ôvov twv za.Tà tôv otov àvtapwv zoD'ptaat, àXXà zat Tatç zpôç ©sôv èvTsô^sstv
èç tôv owTïjptov zpooopp.toat Xtpsva.
1714, ’lavoDapioD 11.
(Legrand, 0. c.. IV, pp. 106-7, n° 70.)

DLXIV.
17J4, Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui
lanuar. aprOp¡atá.
0ÎOÇ.
MazaptWTars SèazoTa, tt¡v Sy¡v Mazaptó-
TïjTa sùXaëwç zpoaXDvoôvTSÇ, tt¡v tspàv aDV/jç
Ssîtàv ^tXoœpôvwç àazaÇ8p.s6a.
Tô àzô t6z toô èveoTWTOç 7S7pappévov Ttp.tov
zat Gsëàap.tov aÙT^ç 7pàp.pa p.srà zXstGT^ç
at8oôç zat ùtzTjç sùXaêstaç è8sy67jp.sv, zat,
zXvjpoyopïjOèvTSç TTiv èy$T7)v '^p.tv t>7tstav zat
sùpwoTtav r/jç, èyàpvjpsv Tà petara' ùzsp-
syáp7¡p.ev opwç où p.ovov zaO’ ùzepÊoX^v,
àXXà zal zaP è^atpsTÔv, Ttva tpoytzijv 0Dp.7¡-
ôsiav èvTjyTjôévTSç tí¡v zpô TotoÓTOD ypôvov
è'ptspsvTjV ^p.îv àyt^tv ttjç stç Tà opoSsata
t^ç ts flarptôoç zat zapà 0soô Tavôv Aù-
. *
Cu Dumnezeu.
Prea-fericite stăpâne, înehinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu iubire
sfințita-Ți dreaptă.
Cinstita-Ți și respectata-Ți scrisoare de
la 19 ale acestei luni am primit-o cu cea
mai mare reverență și cu fiaseă evlavie
și, aflând de dorita nouă sănătate și bună
stare, i-am mulțămit foarte mult; ci ne-am
prea-bucurat nu numai peste măsură, ci
și în chip deosebit am avut bucurie su­
fletească pentru sosirea Ta așa de mult
timp zăbovită la hotarele Țerii și Domniei
acum încredințate mie. Deci, ca să nu că-

Qîvtiaî '¿aç. "O0sv Stà và jltjv zeptzÉaœpEV
etç èf/kT^ixta. Ôwzeiaç zai zoXazelaç, toôto
jióvov zatà tò zapôv òsópsQa ttjç Seiaç
Ilpovoiaç otto; àjtœaot ^pàç èzazoXaôaat
auTTjv svraööa, zatsooScjp-svTjv, óvtaívouoáv
te zat e&eztoùaav, Stà và rr¡v zposzov^awp-EV
zat awp-aTtzwç, zat và àazaa6wp.=v rijv za-
va^tav rtfi ôeitàv aÙTOîç totç yetXeatv ^p-wv,
zat aùrozpoawzwç, zai toôto eatat zopwvtç
zaawv àXXwv OnpTjSiwv zai àyaXXtàaetbv paç.'
vEȚVW|iev èzopsvwi zai tà stç àzôzpioiv twv '
îtpooTjfJtetwOévtwv èz pépouç paç vpayopeva-
zat zepl pèv twv àvttppTjttzwv etç tàç twv
rieXozovvïjatwv SizatoXo^Laç, toôto a'jvrôpwç
àzozpivôpsQa ott àXXwç zap’ fjpiôv aeaïj-
jietwtat; zai àXXwç zapà t^ àzpa aôt^ç an-
véaet zai èioyàvOï]’ èzetô-ij opœç
zat e^et àvà ’/Eîpaç ttjç çoëepà zai tayopà
lizo'jytODpooXtía ózátoiv zai zpatatwv tozo-
tïjpTjtwv, zpoatàÇovta và eyj¡ MazaptÔTTjç
tTfi èXeoôépav rijv zavta/óOev StàSaatv zai
zopetav ttjç, St’ tStwv opwç àvaXwpàrwv ttjç,
zai ¡ietà aoatoX^ç oo ToyoûaTjç, ÌSoò zai
^psïç, Sset zoXXtp zpatoópevot, zei6ôps6a Sou-
Xozpezwç tip zpoatà7p.aTt zai àœtvojiev và
è'yijj ttvà tayùv tô p.zoo7toopXttov ttjç psypt
TOôSe, etta fj Cwoa tpwyij ézaTépwv twv pspwv
OéXet aovâtpxj tà Steatwta, zai 6éXet StaXtwțj
zai aașTjvtoȚj zàaav àzopiav zai zoXôzXozov
zpôtaatv paç. Eoyaptatoôpev t^ Mazaptôt^ti
tvjç zatà zoXXà zai Stà ttjv zatptzijv auv-
SpopTjv ôzoô ezape St’ àyàzïjv paç zpôç toôç
èv MoXSaota eôptazopévooç KavtazooÇTjvoôç’
è'yopev ypvjatàç èXziSaç oéêata ott Stà ttjç
totaôtTjç a'jvepïtaç ttjç và èzttôywat zàzet-
vot ot Soatoyeîç zai àSXtot peptZTjç ttvoç
àvéaewç zai z'jôepvïjaewç’ ^petç totvuv, pa-
zaptwtate àèazoTa, etç zpoazùvTjatv zai zpoô-
zàvtrjatv Tfjç zatptz^ç çtXoatopytaç ttjç,
TjôéXapev èiazoatsiX^j zàaav paç ozetpav zal
atpattàv zatà tà zpôç auTTjv eòXaS/jttzòv
ypéoç paç, zai za6wç àzattet tô zpézov
zat .Stzatov, àXXà, pè tô và èvôopoôpeôa zai
ttjv zpoXaêoùaav Seazottzijv ttjç èzitaY^v,
ott và pvjv toXpvjawpev zotTjaat Tt Totoôtov,
à'pijaapsv oXtjv ttjv ózóOeatv etç ttjv a’jvtet-
vooaav zoêêpvrjatv zai otzovoptav toô àpyov-
tôç paç peȚaXo'j zazsTávóu ttjç 'Azpvjç, zai
ette và è^tveto zatà rijv SéXTjatv zai zapay-
yeXiav paç, ôzoô và 'pav^ eoazôôeztoç zat
zapà tțj Mazaptótrjtí ttjç. Katà tô zapôv Sè
toôto Cvjtoôpev zap’ aôt^ç và T^eopwpev tô,
zote apa'je peXet$ và àzatpfj zai <I>o£avtTj6ev,
zaì ózoìav Tjpepav àzopaatCet và àzoXo6/jOig
58183. Vol. XIV.
569
dem la învinuire de lingușire și colachie,
deocamdată de atâta ne rugăm Proniei
dumnezeiești ea săne învrednicească a Te
întâmpina aiei, după bună călătorie, să­
nătos și în bună stare, ca să ne închinăm
' Ție și trupește și să sărutăm sfințita-Ți
dreaptă cu buzele noastre, și de față, și
; aceasta va fi cununa tuturor celorlalte bu­
; curii și veselii ale noastre. Am aflat apoi
! și cele scrise ca răspuns la lucrurile în­
j semnate din parte-mi;’ și, în ce privește
j răspunsurile la apărările Peloponezienilor,
j la aceasta răspundem scurt că altfel s’a
j însemnat de noi și altfel s’a socotit de
înalta-Ti pricepere și s’a chibzuit; de oare
i ce însă ai în mânile Tale strașnice și pu­
ternice buiuruldiuri ale Vizirilor și pu­
ternicelor Pașale, orânduind să aibi Fe­
¡ ricirea Ta pretutindeni slobodă trecere și
! călătorie, dar cu cheltuielile Tale, și nu cu
paza ce s’ar întâmpla, iată și noi, având
; multă frică, ne supunem ca robii poruncii și
| lăsăm să aibă oarecare putere buiuruldiul
■ Tău pană aici, iar apoi viul glas al amân-
Ì duror părților va împăcă cele în diver­
gență și va deslegă și lămuri toată nepu­
tința și propunerea noastră felurită- Mul-
țămim Fericirii Tale mult și pentru pă­
rintescul ajutor ce ai făcut din dragoste
pentru noi către Cantacuzinii ce se află
în Moldova; avem bune nădejdi de sigur
că prin conlucrarea Ta vor căpăta și acei
nenorociți și mișei vre-o ușurare și câr­
muire; ci noi, prea-fericite stăpâne, pentru
închinăciune și întâmpinarea părinteștii
Tale iubiri am fi trimes toată ceata și
oastea noastră, după datoria noastră cea
evlavioasă față de Tine, și cum cere cu­
¡ viința și dreptatea, dar, amintindu-ni și
! porunca Ta stăpânească de mai nainte, ca
| să nu cutezăm a face așa ceva, am lăsat
tot lucrul ajutorului și orânduirii dumisale
Marelui-Căpitan de Margine, și, de se va
fi făcut după voia și vestirea noastră, să
fie bine primit și de Fericirea Ta. Iar
deocamdată aceasta o cerem de la Tine,
să știm dacă poate vrei să pleci și de la
Focșani și în ce zi ai de gând a se urma
întrarea-Ti la București, ca să crească și
mai mult bucuria-mi sufletească și veselia.
Acestea deocamdată, și preasfintele-Ți ru­
găciuni fie-mi ajutătoare în toată viața.
72
570

etç Bouxoppéortov etgoSoç r/]ç, Stà và aù-

£àvfp èrct rcXèov rcveup.attx7]’/apà p.aç xat
aYaXXtaatç. Taùra xat èzt toô rcapovroç, at
Sè rcavàytai aur^ç eù/at etigaav ^p.tv, àpcoyat
èv ôtw rcavri.
;a'})iô', ’lavvnapion xô'. 1714, Ianuarie în 22.
Ttjç Tpxrépaç Maxaptïjtïjtoç txôç xarà Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
Ilvsùp.a xat oXwç etç tàç xpoara^àç aut^ç. la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.

(Bibi. Ac. Bom., copiile d-Iui M. Gedeon.)

DLXV
1714> Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara,
25 lanuar. despre afacerile acestuia.
I-a scris la Iași, după vestea de la el că „fără zăbavă va plecă din Țara-Românească
după serbătoarea Bobotezei“, și despre veștile privitoare la Biserica din Ierusalim ce i-a
dat ambasadorul francez și pe care le comunică acum „prin venirea într’acolo a lui chir
Diamandachi; el, fiind „epitropul“ lui Hrisant, i-a spus că nu știe când se va întoarce.
Solul oferă înțelegere, căci va fi înlocuit și vrea să facă el însuș sfârșit afacerii,
ceia ce e bine poate, nefiind posibil a se prevedea ce ar aduce altul. S’a potolit pri­
mejdia Scaunului său pentru darea anuală. Patriarhul Cozma de Alexandria a fost în­
locuit cu Samuil.
’ÉrctatoXï] A/]p]tpiou ’lonXtavoù xarcouxe/aytà MoXSoôXaytaç.
Maxaptwtate, à^tàtare xaì aoywrare Séarcota.
Tt¡v 'ïpetépav Maxaptónjta eoXaêwç rcpoaxuvw, xaì àarcâCojiat ttjv áyíav aur/jç Se£tàv,
Seôp-evoç Knptou toù 0soù và StarTjp’g aùrijv euôupov, uȚt^ xat àvwtépav xavrôç Xurcvjpoù
G'JvavrTjp.aroç,
Etya xpovpàtpït r$ ')’p.etépa Maxaptôr^rt auroù etç rô Ftàot, àtpoù èStoptaev ort àvn-
rcepSétwç SsXet xtv^aet arcò rr¡v BXaytav petà ri¡v eoprijv rwv ©eoœaveiwv rcXȚjv xat rwpa, p.è
tôv èpyoptôv etç rà aòróSt roù KuptrCï] Útap.avráx7¡, Ssv Xetrcw ypà'povtaç và vtp rcpoaxnvTjSw
ps tò rcapov ercetra và SvjXorcot^aw auț^ ort ó rcpsaênç r/jç «hpàvtCaç p.s èp.ijv'joev ott và
rca?évw p.tav 7¡p.ípáv etç ttjv ’E^oyót^tá tòn, Xéyovraç ott eyst urcóQeatv àva^xaiav và auvo-
p.tXfJoœp.ev xat auvojitXta' Tjt'ov oXwç StóXon Stà urcoOeatv roù xouprcé *• Xo^tàCovraç rcwç
etpat sțw èrctrporcoç t^ç Maxaptôt^toç aaç. Kat, p.erà rcoXX-ijv XovotpiSijv,' èpàr/jas àv ôyXfjVwpa
è’pyetat Maxaptôrujç aut^ç, xat tôv àrcoxptOïjxa rcwç etvat àSvjXov tò rcôte- àp-ij, oaov Stà
tsaaapeç p.^vsç, rcwç 6èXst apyijaet tô ¿Xtywrepov; etrca rcwç Sèv tô àp/ptëàXXw- tôv syàvvjxe
rcoXXà SùaxoXov toùto, xat etrce ott etvat ypeta và Xào'j] téXoç urcôQeatç. Kat, àv ópíCfl rj
'ïp-etépa Maxaptôtïjç, 6sXet teXetwaet xatà tòv tpórcov órcoù etyajiev Govopt.tX7)ast ovreç elç
ti]v ’ASptavoùrcoXtv, rô và vpâyțj prjtà stç tô àpConyàXt roù sXtrC^: ott av aovéo-}] xai yaXâa^]
ttrcote p.époç arcò tòv p-txpòv xonp.rcs toù 'Aftou Tá<pou, và çttàvstat p.s tô p.aptipért rwv
'Pwp.atwv. 'H órcota Xs^tç auri) a7¡p.aívet 7vwp.7¡v xat etSujatv, xaflôiç tô stye Cigrfpst Tp.erépa
Maxaptôtïjç, xat và Soô'g xat tô taov roù àpCon/aXtou, và rô îyțj t¡ 'Hp.erspa MaxaptôtTjç.
Aotrcóv, âv etvat ôptop.ôç t^ç và Stopiatj] và Xaê^ téXoç ürcôôeatç aurî) rwpa órcoù èrcpo^X^fly]
rcapà roù rcpéaêewç p.è rcpo6up.tav, àç Ypátfrjj tf¡v ?vwp.7¡v ttjç, xat OèXet teXetwÖTj ywptç àvaëoXijv.
Tô atttov r^ç rcpoQ'jjitaç roù rcpéaôewç XoftàCw và etvat toùro: ort, p.è tô và IStw-
ptaôïj arcò trp ^pàvrCav và éXO^j àXXoç èXtrC^ç etç tòv rôrcov toutou, wç ^atverat GéXet
xai opsyetat và teXstwaȚj 7¡ urcoôeatç tauri] etç tôv xatpôv toù èStxoù roo * xat towç và etvat
xaXXtotepov, ott, èpyopévon roù àXXon, ttç otSs rcàXtv tt 6sXet èrctyetptoOoùv, xat tt SnaxoXtatç

1 Cabè, cupola de la Sfântul Mormânt.

 571

6áko'jv zpoSaXXsr zai tí 7vwp.ïjç avfipwzoç 6éXe¡ e’vat zai àtói (sic) tot wore í/ auvçGtç tïjç
6éXst ótaxpívet rô ebXoywtepov zai aopyépov aórjj" zai zar’ èxeîvo àç etç ozotov ópíCet
và èztatarvjaïj stç- tïjv SobXeuGtv tí^ raôrïjv, zai và èyw eiôïjctv tí và àzozprOw t<o zpéaos:
-spi toôvot
'O xtvonvoç ôzoô èzézetto tw 0póvm np zarptap/tztp, Stà tïjv ètïjotov zpoaÓ^z^v, zai
àXXa ¿XéOpta ôzoô èzovrat, èXztCw và StaXbOjJ vwpa, pè tïjv è'^watv toô òXeOptob MeyáXov-
Bïjar'.àpïj; èxstvoç ïjtgv ó sçïbpsTïjç zai èpfàrTjç toö èztystpijjiaTOç" zai, àv aôv 0ïtp ôtaazs-
Saa6^ tô zaxôv, zaOtôç èXztCw, oéôata ó 0sôç èztaxézTetat tïjv ’ExxXïjaiav roo. vEpa6a
°rt è’yetvs zai tô pzspárt roô zôp Sapou^X IlaTptàpyoo ’AXe£avôpsiaç" zai rò aïjjietôvw,
iva psv Stà và yapjj vj Maxaptôrïjç aôr-^ç, zat, àXXov, Stà và zaua-țj và euȚîjțrțj èz’ èzxXïjatatç
tô ovopa roo Koapà, ott zXéov Sèv aopyépst. Atà tïjv zoêépvïjatv toô 0eoSwpàxïj, ôzoô etya
zapaxaXécet zoXXàxtç, Sèv ïyw etS^atv ri và èzpopijOeoas Tlpgrépa MazaptÔTïjç" Stà rô
ózotov zapazaXw và pè 7pâ'pțj.
Tà è'tïj rïjç Tpetépaç Mazaptôtïjtoç etïjaav zapà 0eoö zoXXà zai ayaOa; '
a^tS', ’lavooaptob zs'. - •
Tïjç 'Tpetépaç Mazaptôtïjtoç eôXaôijç SoôXoç.
Aïjpijrptoç ó ’looXtavôç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

DLXVI.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre afacerile Sfân­ 1714,
tului Mormânt cu ambasadorul [Angliei] și pacea turco-polonă. . : 13 Februar.

’lwàvvïjç Maop:zopSàtoç Xpoaàvôtp Noràpof. I Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.

Mazaptcbtate zai 6eoaeôéatare Séazora, tïjv
Tpstépav Mazaptôtïjta sôXaêwç zpoazovtô
zat tïjv àfiav aôtïjç Se£tàv àazàCopat, Ssô-
pevoç toô zavtoSovàpoo 0sbô ozwç Sta^oXàt-
rot aôtïjv avoaov, sSOopov, Ô7tà zai àvwtépav
zavrôç èvavttoo.
ïeoàcptov 7pàppa tïjç 'Tpetépaç Mazaptô-
tïjtoç zpô ïjpeptôv eXaôov, è£ oo tïjv a7a0ïjv
aôtïjç Ô7t=tav pa0<!>v, yàpttaç eôyaptat^ptooç
àvszeptpa ttp atpCovri zai Statïjpoôvtt aôtïjv
0=ip, ó ôzotoç và tïjv àçtœcïj và zepàau pè
07tetav zai eôïjpeptav tïjv ¿7Íav reaaapazov-
ôïjpepov vrjaretav zai và éoptáaTQ tïjv ¿7tav
toô Xptatoô àvàataatv ètpétoç zai slç è'tïj záp-
zoXXa. ’Azô èzetvo.ôzoô tèç zepaapéveç etya
Gïjpetwa-jj pè rô péaov roô zopttCïj Xzïj-
Xatœtoo Tjj Tpetépq. Mazaptôtïjtt, àXXo ti­
zóte. vewtepov ôzoô và âzoêXézii] etç tàç
ôzoôéaetç aôtïjç Sèv apvéSïj, àXX’ otite àzô
toô IXtCïJ rô pépoç èzpoôXïjQïj tizóte zepi
rïjç ôzoÔésetüç, zai àç eivat Seôaia zwç, àv
aovéêïj tizóte, 6éXw tïjv SooXeoaȚj tô xatà
Sôvaptv xai OéXet1 è'yjj XeztopepïJ etS-/jatv.
""Aș etvat 7vwGtôv t^j Tpstépcf Maxaptô-
tï(tt ott, 0SOÖ eôSozoôvtoç, èXaëe réXoç xai
ïj ôzôQeatç twv Aeyœv2, xai qj èpyopévyj tptqj
psXetettat và àvtapwaoov oí zpéaôetç tôv
Prea-fericite și prea-ciicernice stăpâne,
Fericirii Tale cu evlavie mă închin și
sărut sfințita-Ți dreaptă, rugându-ma de
atotputernicul Dumnezeu să Te ție fără
boli, bucuros, sănătos și mai presus de tot
protivnicul.
Venerata scrisoare a Fericirii Tale acum
câteva zile am luat-o, din care aflând
buna-Ți sănătate, am îndreptat mulțămiri
| recunoscătoare către Dumnezeu care Te
ține și Te păzește, care să Te învredni­
cească a petrece cu sănătate și voie bună
! sfântul marele Post și a serba sfânta
¡ înviere a lui Hristoâ întru acest an și
întru ani cât de mulți. De la aceia ce
zilele trecute am spus prin dumnealui Spe­
laiotes Fericirii Tale, nu s’a mai petrecut
nimic nou care să privească lucrurile Tale,
dar nici din partea elciului (ministrului)
nu s’a adus înainte nimic pentru afacere,
și să fii sigur că, de s’ar întâmplă ceva,
j voiu sluji cu aceasta după putere, și vei
[ aveă îndată știre.
! Să știi Fericirea Ta că, slavă Domnului,
j a luat sfârșit și afacerea Leșilor, și Marțea
! viitoare [6] e vorba ca solii să fie primiți de
j prea-puternicul împărat. Aibă mulțămită

1 Legrand: 6é).<u.
572

zpatatótarov BaatXéa. Eóyaptattav và ex^ì $ * prea-bunul Dumnezeu care a săvârșit-o

rcava^aOo; 0sôç órcoù sveXetwas xal aùtó.
Tà ôè sttj t^ç Tp.srépaç Maz.aptôrTjTOç eta¡-
aav 6éo0sv rcàprcoXXa zaì rcavsuvjy^.
'TpeTépaç MazaptôtTjTOç rcávrovs etc toùç
Optap.OÙÇ. .
1714, ’heoponaptoo 13.
’lœàvvïjç Maopozopôàroç.
' ■ (Legrand, o. c., IV, pp. 107-8, n° 71.)
și pe aceasta. Iar anii Fericirii Tale fie de
la Dumnezeu c^t de mulți și pe deplin
fericiți. Al Fericirii Tale cu totul la po­
runcă:
1714, Fevruarie în 13.
Ioan Mavrocordat.

DLXVII.
1714’ Constantin Ventura către Patriarhul Hrisant Notara, cu civilități și daruri;
22 Februar. (jespre suretul firmanului ce a dat, din ordinul său, lui Capudan-Pașa, pentru
Mitilene și piedecile ce sunt de spre partea Marelui-Vizir.
Kwvaravîtvoç Bevroopaç1 XpùaavÔtp Norápa.
Mazaptwrate, aoywrars zai asSaaptwtars fiat ôsarcota, tt)v St¡v Mazaptór^ra ôooXtzœç
îtpoaz'jvâ) zaì àarcàCop.at tt¡v iepàv aoo ôs£tàv- yàptvt Xptatoù zai ôt’ eôywv á?twv zai
èyô
* ôytatvo). IlapazaXw ttjv 'Tp.erépav Mazaptônjra và [J.è aoȚytopsa-fl órcoù ewç vwpa ôèv
è'za.p.a rô ypéoç p.ou và ttjv rcpoaz'JVTpw, ércetÔTj. zai sópíazoojxo'jv sp.rcoôiap.évoç àrcò zârcotsț
ôrcoÔsasç, rèç órcoìs; èXrctÇw và rèç àxoôasrr p.’ oXov roùto èXrciÇw rctôç pè ëysts ôtà svav
aaç rctatôv zai rcapap.tzpôv ôoùXov, zai ôèv àrcoôXércsre àv tàç ayàXw zai xàpptà ipopà. Karà
rô rcapovtaç rcapazaXâi và ôsyO^rs ôtà rcapaptxpôv avjpàôt r^ç eôXaôetaç pou rpstç ozàôsi
auyorápayo zaì iva zouri tCàï * zaì rcàXtv, orav wy(] ¿zaCtóvs, ôèv 6éXw Xettp^ và zàpw
szstvo órcoù ïjp.rcopw, ôyt èzetvo órcoù rcpércst. Tô aoupstt roù ipsppavtou órcoù etc zrp ’Aôpta-
vourcoXtv pè eôàasTS, rô àvéyspa roù u^Xorároo Karcsvàvrcaaa- ôp.wç, pè tô và sîvat ’f¡ MttuX^v/j
paXtztavèç roù vùv 6e£tpaCép7¡, ôèv QéXst và ôtoa^ zarà rô aoupsrt roù çsppavtou prcouftoopòì
ó ôtpïjXotaroç zarcerávrcaaa?’ póvov rcpércst và è'ywpe ôrcopovrç. Taùra ôtà roù rcapôvroç' ai ôè
aytat aut^ç eóyaì iorwoav p.er’ spoù,
T'^ç Tperépstç Mazaptôrvjroç ôoùXoç
Ktovoravrtvoç Bevroôpaç.
22 «beoponaptou 1714.
(Legrand, o. c., IV, p. 108, n° 72.)

DLXVIII.
1714> Marcu din Cipru Porphyropulos, dascăl în București, către Patriarhul Hrisant
28 Februar, botara, despre un proiect de întărire sinodală ce trimete (privitor, se pare, la școala
sa), despre biblioteca din Mărgineni și copiarea a două manuscripte de acolo.
’ErctoroXò) Mápxoo Kurcptou IlopœbporcoûXo'j Scrisoarea lui Marcu din Cipru Porphy-
ôijXoùvroç ort àrcéatetXs rô ayéôtov roù ypàp.- ropulos, arătând că a trimes ciorna scri­
p.atoç (ô^Xov àpa ort arepi sv Bodzo'j- sorii (adecă poate că s’a dat pentru școala
pearttp a&âevrtz^ç ayoXij? s$sôô6t) ?pàp.p.a domnească din București o scrisoare pe­
atYtXXttûôeç rcatptapytzôv zai aovoôtzov, tawç cetluită patriarhiceascășisinodicească, poate
rtp 1714). în 1714).
Mazaptwrars, aoțpwrare zai ôetôratè p.ot Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-di-
aóQsvra zai ôèarcora, ràjv Tp.erépav Maza- vine domn și stăpân al mieu, mă închin
ptôrïjta ôo'iXtxwç rcpoazovw. cu supunere Fericirii Tale.
’lôoù xatà rîjv ôp.erépav èrctray/jv saysôt- Iată că după porunca Ta am făcut
aaa rô ypapipta' zaì ó 0sôç ó Sțio? và eb- ciorna scrisorii; și Dumnezeu sfântul să
ôozfp-?] và rsXettoô^ zai và arepeœô^ aorô binevoiască a săvârși și a întări acest

1 Cf. și mai sus o scrisoare a lui.


tq Òstórarov èp^ov, 'H Oslallpóvota và èvôu-
vapwvifl xai và atepjúv^ xat Tïjv Tperépav
Maxaptónjra xai tòv òtpTjXÓTaTov AùÔévTTjv,
ôzoô wç aoçoi aoçà çpovïtTe xai xpáTtsre
xat, wç sùasSstç, toùç rg euaîêstç aep.vDvo- I
pévoyç ’/etpa ëovjOstaç azeùôsre zapaaystv,
T7]v èXssiVTjV ZTwatv gp.wv Toys èç’ ôp.tv àva-
zaXéaaaOat zpo6yp.oùp.evot' ô6ev xai zoXùç
o àzoz=tpsvoç p,ta6oç,. ' oaov p-éça xai ôoa-
•/epèç tò xatop6wp.a. Béoata oattç çavg etç
aitò tô è'pçov èvavttoç, Tj àasXwv,. oùôèv ôt-
otaet, èôvtxoù, xai àztatou yetpœv èatat.
Xatpw ôzoù xai 27 o> Sèv èçàvïjxa àaùp.-
SoXoç etç taùtrjv ttjv twv Xoșwv zavôatstav,
xai yàpttaç ôp-oko^w tijç auveattáaewç• et ôè
xai fj aoveiaçopà Sóbete tt¡ aoçwtàffi óp.wv
âț'/ivaiq. xeveatâtïj xai wç àzò tptóSoo, èzt-
xpatettw T¡ ôaÇtXeta fijç zpoatpèaswç ttjv àp.à-
6etav zai toû vooç pou ttjv otetpwatv.
’Ev ttp tap-ettp t^ç tpuygç p.ov zexpvp.p¿va
çokàttw taôta, etOe ô’ aùrôOev totç è'pyotç
ôtwkùytov êoTjôijoetev. '
Tà ôùo StôXta tà èx MapCtvavtoo àvttypa-
çovtaf zoô opílete p.età rxjy àvTtçpaçvjv và
ctakôoôv;- Ttjv êtôXtoÔijxgv p.è tòv atvtôp
Aezopto1 twpa àpytCop.ev và Gtoktab>p.ev p-è
tà ÉtêXta. ' La bibliotecă, acum începem a așeza căr­
Tô TéXoç toô ayeStoo, vop.t$wv zwç Gèkets
và ozovpàtpete 'Tptetépa MaxaptôtTjç xai
ot zavtepwtatot, èxap.a oùtw, zai zaOwç çavg
suXoyov yevijaetat. Mè èzpoatàÇete zXàToa-
p.ov twpa ôè ùzovow và p-T]v lógre zataxXoa-
p-óv. Tôpwrt zeptppéoptat èvvowv tô èptôv è'x-
tpwp.a etç aoçwv yepatv sva^gXaçg0ga$Tat.
At àytwtatat aùrgç eùyat et'gaav pér’ èp.oô.
ya^tô', ^eôpooaptoy xr/..
Ttjç 'Tperépaç aoçwràrgç Maxaptô'tTjtôç
tazetvôç ôoôXoç.
Màpxoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)
DLXIX.
„Zaharia“ către Constantin-Vodă Brâncoveanu, despre afaceri bisericești
din Constantinopol: așezarea unui nou Patriarh, Cosma.
’EzmroXg Zayaptoy (tawç pwvayoô) zpôç
twv ïjvepôva Baaaapàôav, wç. etxàCw,. àçvp
ȚoypsvTj èzxXgataartxàç Ttvàç è'ptôaç xat pt-
xpoçtXortptaç çtvopévaç èv KwvaravrtvouzoXet.
Tt¡v OsûasÔTj aop ’EzXapzpôrgra ôooXtzwç
zat eùXaowç zpoaxovw, ôeôpevaç toô 0=oô ôtà
Tïjv p.azpo-/_povtov âÙT^ç ùfetav ts zat OTepéw-
1 Nicolae da Porta, foarte cunoscut. V. Documente geografice., din Huletinul societății geografice
pe anul 1897, p. 20 și urm.
573
lucru prea-dumnezeiesc. Pronia dumne-
zeiascăsă împuterniceascăși să întărească și
pe Fericirea Ta și pe prca-înălțatul Domn,
căci ca niște înțelepți înțelepțește vă gândiți
și faceți, și, ca niște evlavioși, înțelepțește
vă gândiți a întinde mână de ajutor celor
deosebiți prin evlavie, nezăbovindu-vă a ri­
dica în ce vă privește jalnica noastră cădere;
pentru care e mare și răsplata ce vă aș­
teaptă, pe cât e dé mare și grea îndrep­
tarea. De sigur că oricine se va arăta pro-
tivnic la acest lucru, ori fără îngrijire, nu
se va deosebi întru nimic de uri păgân, și
va fi mai rău ca un necredincios.
Mă bucur că nici eu nu m’am arătat
fără sfat la acest ospăț al gândurilor, și mul-
țămesc pentru că mi-am luat și eú partea
la masă. Iar, dacă și prinosul s’ar păreri
istețimii voastre prea-înțelepte foarte sărac
și ca de post, biruiască bogăția aplecării
neînvățătura și stârpiciunea minții mele.
în adâncul sufletului mieu le țin as­
cunse acestea, doar ar folosi de aici cât
de puțin lucrurilor.
Cele două cărți de Ia Mărgineni se copie;
unde poruncești a se trimete Cu copia?
țile cu signor da Porta.
Sfârșitul ciornei, socotind că veți iscăli
Fericirea Ta și Preasfințiții, l-am făcut
așri, și se va face cum se va crede mai
bine. Mi-ați orânduit a scrie pe larg; ci
acum bănuiesc să nu găsiți că e prea strâns.
Mă prind sudorile gândindu-mă că stâr-
pitura mea se va afla (?) în mânile înțe­
lepților. Preasfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1714, Fevruarie în 28.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte rob
smerit: Jiarcu.
1714,
2 Mart.
| Scrisoarea lui Zaharia (poate un că­
lugăr) către Vodă-Basarab, precum socot,
povestind unele gâlcevi bisericești și mici
ambiții întâmplate la Constantinopol.
Mă închin supus și evlavios Luminăției
Tale cuvioase, rugându-mă lui Dumnezeu
pentru îndelungata-Ți sănătate și întărire.
. ¡
574
otv. vAç sivat slçe’ÔTja'.v t^ç ’EzXap.zpór7¡Toc
aou.ott tà azàvôaXa zat tà àvazattófiata ôzoù
swç tou vùv èaovsÔTjaav elç TTjv’EzxXr/atav f¡tov
àzô ôùo zaXoùç àvôpœzouç zat épji^veìc it^ç
Ilôptaç, oí ózotot,pè tò và SéXo'JV và zàp.ouv àX-
Xa$oîtatptapyjav ôtà và zàjiûuv tà Ôek^jiatà
touç, èazàXt^av zat ëta£av zat toùç p.aXtzt-
avtôeç1* àfzaXà ó zùp Kuzptavôç ettoXepjae
zajwroaov zatpòv và tò àzoyùvg, op.wç Sèv
T|{XKÓpeaev, èzstôïj zat Sèv êzaosav izetvot
ot zaXol àvôpwzot àzò tô và axaXiÇoùv. zat
và tà àpttptiÇôuv, zat, sv oatp sCoùasv ó pa-
zapttTjç 'HpaxXeiaç, satszouvtav zaXà zat
àvnzâXsnsv,. àpj, àyovtoç àzéÔave zat SȚtvsv
ó . p.èv Xtou 'HpazXsiaç, ô Sè àvstptôç toù
Xtou tote zXéov Sèv ùzé'pspav, àXXà è'zap.av
ott .ijpzóprpav, zaì : sz^pav pè tô péaov toù
tsuteptápoj tòv aytov 'HpazXsiàç, zaì tòv
ëëava etç. toù pzaapzaxtzouX^, và. ataS'ț)
Sùo rpetç t^pépaç, và. eopouv autoì zatpôv và
zápovv tà 6eXiip.atâ tooç. "Opwç -^tov Sùo
tCàteç, vj ¡xta àzô toù zùp Kôapà, zaì àXXïj
àzô toùç Sùo epp.^vetc’ zXt¡v àzô tô pépoç
toù zùp Koapà èzTjYatvav za6’ ézàar/jv etç
tôv Sytov 'HpazXetaç èzet ôzoù eùptazetat,
etç toù p.zaapzaztzouX^, zat tôv izapaza-
Xoùaav éztzôvwç và .atép^fl và.yévig Hatptáp-
yïjç, Stà và zuSepv.vjo'fl zai tôv, zùp Koap.à.
'’Opwç ô 'HpazXetaç Sèv ^OeXev zat’ oùSéva
tpôzov;và tô SeyS'g oè tétotov zatpôv, pà-
Xtata ôzoù è'vtve zai aùtôç ó paXtztavéç,
póvov toùç è’Xeyev ott :. zpozptvw ti¡v Cwt)v
pou và yàato zapà aè tètotav zatàataatv
natptàppjç và vévto.
-p’Azô. tô àXXo pépoç, oí éppïjvetç pè pept-
zoùç àpytepetç; ètpijytaav và zàpouv: 7) tiv
KùptXXov, 7] tôv XaXzTjSôvoç, 7] tôv vApt7¡c,
pè tô péaov toù tetiteptápTf pàXtata èSœaav
zai sva àpCtyàXt2 ôtà tôv KùptXXov, zai tô
è’aytasv ó èzttpozoç. "Opœç àzô tô pépoç toù
zùp Koapà szataozeùaaav rijv SouXetà tooç
pè tô péaov toù zeyaytà zXéov atoyaattzw-
tepa, zai tô aàôSatov etç toù <I>eSpoo-
aptoo iz^yev ô zùp Koapàç pè êva àpCtyàXt
etç tôv èzttpozov, zat, ÎTjtwvtaç tô Hatptap-
yetov, zai ùzoayôpevoç và Scbai^ zai tô potpt3,
zai eùôùç tô èpzooytoùptTjas 4 zai è'Xaôe téXoç
aj ùzôùeatç too. Tt¡v tôtav Tjpépav ôpwç éz^-
?av zai' o? ’éppTjVêtç pè peptzoùç àpytepetç
Stà và zàpoov tôv èôtzôv tooç, zai Tjùpav
1 Se pare eă o dare pentru păstrarea pe viață a funcțiunii. V. și mai sus, p. 572; n° DLXXVI.
2 Cerere (turcește).
3 Tributul către Stat (turcește).
* Turcește. V. traducerea în față.
' Să fié în știința Luminăției Tale că scan-
tlelele și răsturnările care s’au întâmplat
Í până acum în Biserică erau de la doi
¡ oameni de treabă și tălmaci ai Porții, cari,
| pentru că voiau să facă schimbare de Pa­
j triarh spre a-și împlini voile lor, au sco­
tocit și au pus și malichianè; deși chir
Chiprian s’a-războit câtva timp spre a în­
lătură aceasta, ci n’a putut, căci n’au în­
cetat acei oameni de treabă de a scotoci
și a scociorâ (?); și, cât a trăit fericitul
de Heracleia, a stat bine și s’a împo­
trivit, ci, de când a murit și s’a făcut al
Chiului de Heracleia, iar nepotul celui
din Chio.s n’a mai suferit, ci au făcut ce
au putut, și au luat cu mijlocul tefter-
| darului pe Preasfințitul de Heracleia și
l-au aruncat în [temnița] Bașbachiculi, ca
i să stea două-trei zile, să afle ei vreme a-și
Í face voile. Dar erau două cete, una de la
| chir Cosma și alta de la cei doi tălmaci;
! ci din spre partea lui chir Cosma veniau
zilnic la Preasfințitul de Heracleia acolo
unde se află, la temnița lui Bașbachiculi,
și l-au rugat cu stăruință să voiască a fi
Patriarh, spre a cârmui și pe chir Cosma.
Ci al Heracleii n’a voit în nicinn chip
á primi la acel timp, mai ales că s’a făcut
și acel malichianè, -ci li-a spus că: »mai
bine să-mi pierd viața decât să fiu Pa­
triarh la o vreme că aceasta“.
De altă parte, tălmacii cu unii arhierei
au hotărât să facă ori pe Chirii, ori pe al
Chalkedonului, ori pe al Artei, cu mijlocul
tefterdarului: ba au dat și un aryihâ]
pentru Chirii, și l-a rupt Caimacamul. Ci
din partea lui chir Cosma au pregătit
treaba lor cu mijlocul chehaii mai cuminte,
și, Sâmbătă, la 28 Fevruarie, a mers chir
Cosma cu un argihâl la Caimacam, și,
cerând Patriarhia, și făgăduind a da și
miri, și îndată l-a buiurdisit (s’a dat po­
runca pentru el) și a luat săvârșit afacerea
lui. Dar în aceiaș zi au mers și tălmacii
cu câțiva arhierei ca să și-l facă pe al lor,
și au găsit făcut pe altul, și s’au întors
ca Chioții (sic). Totuș, de ar fi mers mai
- —
aklw zajiwpivov, zal SȚuptaav waàv Xcwtsç.
"Opwç, av -ïjÔïkêv ò zùp Knzptavôç, zaôôiç tôv
sanpëoùXsuav, và’ zà77] zpwTtjTspa pè Èva àp-
Cr/àXt etç tôv èztTpozov và ôzoayêÔTj tou
pTjptoo Tà aazpa zat và C^njaig ttjv aùa-
Taatv tou, aoîà Sèv èytvoovTav, oots àzô tô
üaTptapyetov eb^évev opwç aÙTÔç àpéX-rjas,
zat Stà toôto èzaOev aùîà ózoù èzaflev. Kai
GTjpepov opwç, etç Taîç ë' toô Mapdoo, 6éXet
và zà77] $ zùp Koapàç pè toùç àpytepeîç
và ç>opéai(i zaêàôt. Tôv Sè â^tov 'HpazXetaç
tôv etyav zpaTT(pévov Stà và pàjv àzoyÙ77)
rijv psTàOeatv toô zùp Koapâ, szsiôtj zat
pè tô péaov too 6éXet và févig, zat aljpe-
pov Xotzo'v, jpopévwVTaç ó HaTptàp/Tjç tô
zaëàSt, SéXet IX6et zat ó 'HpazXetaç paC^,
Stà và zàpoùv zat ttjv peráQeaiv toô zùp
Koapâ.
"Opwç, èzXapzpÔTaTe pou AùÔèvTa, Sèv-
ijpzopw.và aàç zept7pà<pw ttjv zoXXïjv zpo-
6'jptav zat ,à7àz7jv oXwv twv yptaTtavwv,
zat pàXtGTa twv XtwTwv, Stà tôv a7tov 'H-
pazXeiaç zat Stà tòv àvetptov tou, a7tov Xtoo,
ôzoô ^aav oXot sroipot và zàv và ptCovv
àpCtyàX: Stà X0700 too, zal và tôv eÔ7àXouv
àzô toô pzaapzaztzouX^• opwç ô 'Hpaz­
Xetaç toùç èzapazaXoôae zat toùç èaopzé-
patve và s/oov ozopovijv zai zoëepvoôvTat Tà
zpa7paîa pè tô elpujvtzôv zaXXijTepa. MaXtara
Sè zai tôv àve^tov tou, tôv vôv Xtot>, éará-
ôïjzav oXot oí XtwTat vTaëaTCijâsç, zai tôv
èC^Tïjaav èztzovwç Stà àp/tepéa tooç, XéyovTsç
zwç: ^petç zat roùç Sùo toùç ij£eùpopev to-
aooç ypovooç etç ttjv zarpiSa paç zaXoùç
zai Ttptooç zai ôeoaeoetç, zat, zaôwç etpaa-
6av eù^apianjpévot àzô tôv Qetóv too TÔaooç
ypôvooç, ôzoô apyteparsosv etç ttjv zarptSa
paç, èrCvj zat àzô tôv àvetptóv top, zai aù-
tôv GéXopev. Stà àpytspéa paç. Kal pè toôtov
tôv Tpozov àze8tw£av zat èzetvov, Ôzoô Tjôe-
Xav và zàpoov ot éppvjvetç Stà Xtoo.
K ai eù/aptaTta và 577] 0 0eôç ôzoô èz'joeprp
fj^aav Tà zpàypaTa pè toôtov tôv Tpózov, zal
Ï7'.vev zai S zùp Koap.âç Harpiapy^ç, zai r¡m-
yaas zat ó 'HpazXetaç, zai zaT^a/ùvOrpav ot
èvavTtot ôzoô e7Ùpeoav và zàpoov Tà OeX^paTà
tû'jç. Kai êyopsv zai toùç Sùw etç tô oz^tî
paç, ^oov tôv 'HpazXetaç, zal tôv Xtoo,
çtXooç paç àzptëoùç, oí ózotot zal zapaza-
Xoôat zàvTOTê tôv 0sôv Stà ttjv pazpoypovtov
aTepéwatv zai Ù7etav Tîjç ’EzXapzpÔTTjTÔç aoo,
TjÇ Tà eTi] etr(aav BeSÖsv zoXXà zal zaveo-
Satpova.
(a<¡itS', MapTtoo ô'.
înainte de aceasta Chiprian, cum îl sfă­
tuiau, cu un argihàl Ia Caimacam să fă-
găduiască banii mirici și să ceară așezarea
lui, acestea nu s’ar fi făcut, nici n’ar fi
fost scos din Patriarhie; dar el nu s’a în­
grijit, și de aceia a pățit cele ce a pățit.
Și azi, Ia 2 ale lui Martie, va merge chir
Cosma cu arhiereii să îmbrace caftanul.
Iar pe Preasfințitul de Heracleia îl închi-
seseră ca să nu fugă de la strămutarea
canonică a lui chir Cosma, căci se va face
și cu mijlocul lui, și, apoi, azi, îmbrăcând
Patriarhul caftanul, va veni cu el și al
Heracleii, ca să facă strămutarea lui chir
Cosma.
Ci, prea-Iuininate Domn al mieu, nu pot
să-Ți descriu multa grabă și dragoste a
tuturor creștinilor, și mai ales a Chioților,
pentru Preasfințitul de Heracleia și pentru
nepotul său, Preasfințitul de Chios, cari
erau toți gata să meargă să facă argihàl
pentru dânsul și să-l scoată de la Bașba-
chiculi; dar al Heracleii i-a chemat și i-a
sfătuit să aibă răbdare și să conducă lu­
crurile mai bine cu pace. Ba chiar pentru
nepotul său, cel din Chios acum, au stat
toți Chioții davagii (chizeși) și l-au cerut
stăruitor de arhiereu al lor, spuind cum că:
„noi și pe aceștia doi îi știm atâția ani
în țara noastră buni și cinstiți și cucernici
și, precum eram mulțămiți de unchiul său
atâția ani, câți a fost arhiereu în țara
noastră, așa și de nepotul său, și pe el îl
voim de arhiereu al nostru.- Și cu acest
chip au gonit și pe acela ce voiau să-I
facă tălmacii pentru Chios.
Și slavă Domnului că s’au cârmuit lu­
crurile. în acest chip, și a ajuns și chir
Cosma Patriarh, și a avut pace și al He­
racleii, și s’au rușinat dușmanii cari se
invârtiau să facă voile lor. Și avem și pe
cei doi acasă la noi, adecă pe al Heracleii
și al Chiosului, prieteni scumpi ai noștri,
cari se și roagă totdeauna lui Dumnezeu
pentru îndelungata întărire și sănătate a
Luminăției Tale, ai căreia ani să fie de
la Dumnezeu mulți și prea-fericiți.
1714, Martie în 2.
576

; Toiatriov, ôrcoù . apvo^op^aapsv- và. ypà-
'}wpsv rcpôç Tïjv ’EzXaprcpÓTTjitá aou,. t^tov at
rçoXXai ypovrtSsç, ôrcoù pàç Tjôpav à'pôvTsç
vjXôapsv èSw- ôrcoù Kôptoç oìSsv ozi Sèv èXà-
ëapsv tôv Cwvàpt paç àzôpTj, àrcò tò và rcs-
ptrcaToùpsv èSw zat èzst stç Tatç flôpTatç,
SXércovrsç rcwç ërcaa/av ot œtXot paç, zat
soyaptorta và s-/.tq ó 0sôç ôrcoû èz’jêepvijOïj-
zav Tà rcpàfpaTa TotouTOTpôrcwç.
Trjç Ssoasôoùç aou ’EzXaprcpÔTTjToç rctaTÔç
zat sùXaÔTjç SoùXoç,
Za/aptaç1.
(Bibl. Ac. Kom.j copiile d-lúi M. Gedeon.)
1 Pricina pentru care am zăbovit să scriem
Luminăției Tale, éraü multele griji ce
ne-au găsit de când am venit aici; căci
Domnul știe că nici nu ne-am descins încă,
tot primblându-ne iei și colo pe la Porți,
• văzând cum au pățit prietenii noștri; și
slavă Domnului că s’au desfășurat lucru-
; rilé așâ.
Al Luminăției Tale cucernice credincios
și evlavios rob:
, Zaharin.

DLXX.
1714, Dimitrie Iulianô, capuehehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara,
Mart, despre schimbarea Patriarhului, arătânduși părerea că scoaterea unuia, dar nu și
punerea altuia, ar puteă să placă lui Hrisant, care va ști să înșele însă pe Cosma
asupra sentimentelor sale, adăugind că „se grăbește a trimete scrisorile sale către
prea-înălțatul nostru Domn“; și despre o convorbire a sa cu ambasadorul Franciei.
’Erc'GToXTj ÄTjpTjTpioo TouXtavoù, zarcouzsyaytä MoXSo6Xa/taç.
MazaptWTaTs zat á^tcóraTS SsarcoTa.
Ttjv TpeTspav MazàptÔTTjTa SouXtzwç rcpoazuvw, zat tt¡v àytav aor^ç Ss|tàv sôXaôwç
àarcàCopàt, Ssôpsvoç zoptou toû 0eoù và Star/jp^ aur/jv suSupov zat ô^tà. Tô Ttptov zat
asoàaptov ?pàppa aÔT^ç rcpoazovTjTwç s'Xaëov zai Stà tïjv rcoSsivîjV uystav aur^ç tôv 0sôv
èSô£aaa. M’ oXov Orcou Sèv sî/a zatà tô rcapôv zatpôv’ êta^ôpsvoç và TsXstwaw và rcpôç tôv
ótpTjXÓTaTOV ópwv AoÔivTTjv rcsprcópsvà ȚpâppaTa paç, Sèv è'Xettpa và tïjv rcpoazovTjaw pè tô
rcapôv èv auvTopta’ zai rcapazaXw và prjv pè pspœô^ OTt, pè ttjv àvtav aÔT^ç sS/^v, Sèv
stya zatpôv và vpâtpw wç 6sXw zai zatôrct 6sXw ypàtpst Stà oca aopœspst. Aèv àpçtoàXXw
rcwç zai s£watç toù zùp Korcptavoù OsXst tt¡v àpsast, zai ô rcpoëtêaopôç toù zôp Koapà
6sXst Tïjv zazoœavst’ opwç rcpèrcst và zápopsv tt¡v àvà^ZTjv çtXoTtptav. Kai 'TpsTépa Ma-
zaptÔTïjç àç pTjv SeiSif] rcwç àrcapèazETat, àXXà, wç ao'pôç zat vouvs/Tjç, àç zápf¡ òtzovoptav,
zat àç tôv îpâ<p"ț] Taya aóvyapTjTtzóv ?pàppa. Tt è'yopsv và zápopsv; ô 0sôç povov và zâpțj
tô sXsôç tou stç TTjv 'EzzXvjatav tou, OTt stç è'ayaTov àsavtapôv àrcoëXércst!
Tôv rcpsaouv ttjç «bpàvTÎaç tôv èpijvuaa rcwç è'yw ràç àrcozpt'astç t^ç MazaptÔTTjTÔç
ttjç, zái SrcoTS zápst ypsta và pè pT¡vúái[j và àvrapwOoùpsv, stç èzstva ôrcoù OTjpstœvet Tj
'l’psTspa MazaptÔTTjç St’ auTTjv ttjv orcôQsatv. Ilpooèyw zai èrCt 6èXw zâpet, auvoptXwvîaç zai
pè tôv àp’/ovTa Ms^àXov-âpàYO'jpàvov, zai rcspt toutou àç pïjv psptpvq. MazaptÔTTjç auT^ç.
'O zaXÔTU/oç b Kurcptavôç èêtâaÔijze, zai Tpé/wvTaç urcsayéÔTj Tà stzoat rcouȚvsta và
Tà StS’țj zaP I'toç, àpT] Sèv wçsXijÔTj, on tôv sfyav zaTaXâêst ot aoSsvTat tí ?taSTj7tapt fjTOV
ôpwç tô èrcàôapsv zaTà ttjv rcapotptav, arcò XzôXXav stç XàpuoStV ô 0sôç và 7SV"țj tXswç.
EÎTjoav Tà èr/j t^ç 'TpsTspaç MazaptÔTTjTOç rcoXXà zai à^aSà.
^tptS', MàpTtou e'. EuXaêïjç SoùXoçr
■ ÛTjpijTptoç ô TouXtavôç..
[TI SoùXtj] ttjç. TpsTspaç MazaptÔTTjTOç, fj aùCuvôç pou, iq ZwTjïCa, SouXtzwç rcpo-
ozuvà ttjv 'TpsTépa MatzaptÔTTjTOt zai sùyaptCTà Stà tôv yatpSTtapôv zal Tàç eo'/àç. 'O 0sôç
và rcoXusT^ ttjv TpsTspav MazaptÔTTjTa.
.(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Gedeon.)

1 Unul din tălmaci era Manuil Ipsilanti, fiul lui loan Constantin, „marele-blănar al Caimacamului
și fost ucenic al lui Cosma“. Se adauseră 500 de pungi la miri (Atanasie Comnen Ipsilant, Tà pexà
TT) v àXtoGtv, pp. 294-7). Pentru jxaXtxtaveç, fxaktxtayéosç v. și ibid., p. 95. -
 577

DLXXI. .
■ Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, im,
despre foarte bunele purtări ale noului Patriarh Cosma, despre felurite știri din 17 ''-uf.
Constantinopol și despre faptul că „a lipsit din grija prea-inălțatului Domn fiul
mieu Antonachi“, pe care nu-1 va trimete înapoi decât după cererea lui Vodă,
pentru că „mulți se află acolo și împovărează^e Înălțimea Sa“, așâ încât nici An-
tonachi n’are cum „avea vreun folos“.
’EztctoXòj Arpp^tpion ’lovXtavoo, zazonzsya-pà MoXòoóXayia;.
Mazaptwtate, aaț&zaze zai áyiórars Séozora.
TfjV 'ïpetépav Mazaptôtï(ta sôXaôcîj; zai ôouXtzcô; zpoaznvw, òeópsvo; znpíon toò
Oeoò và StatTjp'țj aòzip soOopov, ù'/tà zaì àvwtépav ~àarp szïjpsiaç. Tò àzò zip 7.0 toù ‘l’s-
oponaptoo 7e7pa.pp.spov ttptov zaì aeoàaptov 7pàppa aSìzip zaì sôôçaaa zòptov tòv
Osòv Stà. tïjv zoOetvotàtï(v aùt^ç Ó7sia.v. ’ESwaa zaì tà zpôç tòv óotcótatov zaOïjoôp.evov
tipia aut'?;; '(pappata, eùOò; zatà zip zpoata7ï(v tï(ç, zaì ìòoù ôzoù zàXtv àvté'ipa^s zaì
zspzovtat fțj ‘Tpstspq. Mazaptôtïjtt. Tò zpôç sps zsp'pOsv osòàoptov 7pàppa aùtïjç ï(rov
zatà zoXXà aóvtopov, szstoïj (co; ópiCst) tò zpozsptpOèv v^tov Stsjoàtzóv- sì; tò ózotov S7<ò
eiya àzozptO-^ èv onvtopta pè tò và sìya ypsiav và z'.v^aw Staattzà toò; zaXapàatòs; tóts.
zai zapazaXw và pè aop.zaO^<rțj sì; tò tóaov àpàptvjpa zaì và prp tò pstpyja-jj Stà a-pà.Xpa
zaì tj)oypa.v6^ zoatò; (¿7ZaXà ózwaòrjzote etya avjpeiwaet tà anpóàvta véa, zav zaì èv anv-
topiq.)- oOsv Ssopat và prp èXXatwOj) 'q zpò; èpe eovota aót-^;.
'0 zòp Koapâç, àyoò èyópeae tò óaatXtzòv zaíáo: zaì S7tv$ -q pstàOsai; zw, sòetìe
zoXXàjv eovotav zaì zpò; toò; àpytspst; zai àpyovtaç, zaì zpò; zàvta; zoXXàjv pstpiótTjta,
zaì ayeoòv oXot àazaoiw; tòv èSéyOTjxav, zaì tòv yaipovtat pè tò và éqXótwaav àzò toò zòp
Kozptavoò zip àvozópopov àzatSevoiav zaì tati àXXat; àpetaì; zaì yàpttat; ózoò e’.ysv ó
zaXóroyo;. '0 zavaqtwtato; zòp Koapà; Xéqet zwç OéXet 'pnXàçet psqâXîjV àqàzïjv zaì snXá-
ôstav zpò; zip 'Tpetépav Mazaptórqta, tò ózoiov toò tò sìza.psv ztue OéXst ataOsì zaì szw'peXè;
òtà zip IlauafiQz'qzá too zaì atttov zip anatáosw; too- za't ó apycov Spa7onpàvoç sv onvtopiq.
tòv sizsv ott, ozwç OéXet pépstat pè tïjv Mazaptótvjtá. too r¡ Ílava7tót7j; too, stÇïj OéXet yépstat
zai ~q ’EvSoêôtajç tot) zpò; zip IlavaȚtotîjtâ too- za! và y^sóp^ zwç syet ’q ’Ev5o£ótY¡; ton
zip Mazaptótr/tá t^ç wç zatépa ton yvvjatov, pè àzpav eùXàôstav zaì ò.qi-qv, zat, zaOcù;
nzoaystat ~q Ifava^tôtïjç ton, sXziÇw và œvXàiqj zip zpézonaav tip^v zai piXíav zpò; aorff/,
zat, àv stvat ôptapoç tïjç aç Sei&q zai sz pspon; zqc riaow zsptzoiïjatv ôtà ttpton antă,;
-/■pappato;, àzozptvópevov zai qpáyovta; zwç taya và syàpïj tòv zpoôtôa.apôv ton. stç tòv
zatptapytzòv ©pôvov izetòàj stzs zw; OéXst 7pàpst -q Ila.va.-ftót-/]; ton zpò; aùtïjv. Ao7tàCw
và p.Ï! tòv XavSavȚj st; zóa'íjv á7áz?¡v zaì sùXàóetav tòv è'yonv ot eoasósotatot aòòsvtat zaì
ó àpywv SpaȚOopâvo; zaì zaOe^; ot zpózpttot zip zoX'.tsiac paç 5Xof tò ózotov òsv OéXw
zanast và zip tò zapaoìSw và tò zataXàò^- zai sXztCw và çépstat eùvotzwç zatà zip àpéozstav
zip ’Tpstépaç Mazaptôr/jtoç.
Eiç toûtatç tat; ypspat; è/w azozòv và àvtapwOw ps tòv zpsaônv z-q? «bpàvtCa;,
zaì OsXw anvoptXnjast àpsaw; tà osa o^pstwvst zpò; sps t¡ TIpstspa Mazaptót/¡; sì; tò zpo-
zsppOsv pot asèàoptov 7pàppa anzip, zaì àç p.àjv àpçtoàXXst ott zapà tà 7s7pappéva OsXw
atép^st tizóte zsptaoótepov. "Ott, zat zpò toò và tò anpstwa^ -q 'Tpstspa Mazaptór/j; anta,
eìza zav te Stà tòv ps7aXov zonpzs, zav ts Stà tò a7tov zonóoòzXtov ott szC'q >à îpa.'ț'țj
tò àpCooyàXt, zaì ètCr) S7tvev 'q an7zatà0s<5tç.
Eùyaptatw t-(¡ 'Tpetépa Mazaptotïjtt età zip anvàpopàjV ozoò ópiCet zw; và S7'.vs sì;
tòv OsoSwpázzv, ó Osò; và tàjv zoXnefg. ’EzsOópouv và ïjOsXs ps 7pàÇ-{j zaì szsìvo; Stà rfjV
ò)'pé?.etav ózoò eiòs, và zXypo'popr^Öw zw; ï(ùpev psptzïjv àveotv và pà(v Xozoòpat. 'Opiçst ’q Maza-
ptótTjt aùffjç ótt osv zip z7.7\vț6.vrp.z tmz ?Xst'}sv àzò zip 7.rpz\>.wtw toò ô'ÿïjXotàtoo -/¡pstépoo
AnGévtoo ó òonXo; zrp ó Avtwvázv¡;, ó uto; pon- zaì sì; tonto Sizata zaì zaXà ópiCst- zaì
S70) pè tétotov azozòv tòv eìya 'pépst, Stà và sztatps^ zàXtv Ô7Xïj7Wpa et; zip
zip 'Tór/ÀÓtTjtó; ton- póvov, óXszwvta; zw; etvat zoXXoi ózoò eóptazovtat aùtoò, zaì zspt-
óapòvonv zip 'T^r(Xót7¡tá ton, Xs7W zw; "/ivstat zaì aùtò; oàpo;, zaì onte tizots cù'péXstav

1 De la Ierusalim.

58183. Vol. XIV. 73

578

và è'/rf ~\'r¡v àv -poati^ r¡ TfpïjXÔTïjç too tò và sX6-(j, Osito tòv gtsîIsi sôOôç.
Eò/apiGTtò xal slç toôto Tïj ‘T^erÉpa. Mazaptor/jn, ôîtoô p.sptp.và xal çpovTtCer op.wç ôlzatov
eivat và w'pelïjOjj tîxots aôroô, oy. STÇïj p.ovov và eôpiazeTat. '0 p.o'jvsCïjp7raGïjÇ (sic) v.v.zà
zollà àzptëcôç /atpeTâ rijv TpsTspav Mazapiôrïjta, xal zolloôç èzalvonç Xsțst xal sô/ap’GTÎaç
Stà Tïjv MazapîÔTïjrà tïjç- ôp.olwç zai o ’Eaà.T-’EyévTïjç sô/aptar^ stç toôç yatpsTt0p.oôç zat
àvTf/atpsT^ Tïjv TfLSTSpav Mazaptór/jTa.
’AîrszaTSGTâOïj zai 'Hpazlslaç' & Xtoo szap-sv StaWiy^v zai èloTpwOïj àzô Tïjv ç-j-
lazïjv toô iizàç-jx-az^zo'iXf zlïjv szXïjpwosv slç tô zotvôv zÇ' zooneta- Tà 15 àzô Tïjv Xtov,
zat alla. Swôsza èç lotwv, zai p.s toôtov tòv Tpózov sytvs Stalla?^.
'0 ao^ÔTaTOç zôp K’jzptavôç 7'jpsôst và zá77¡ slç sva p.ovaatïjpt Tïjç Xîot zai ïj
szst, ïj slç tô "Aytov "Opoç eyouv ozozôv và tôv gtsIXouv.
IlapazaXw tôv xavàvaOov 0sôv và zara^waiQ Tïjv Tp-STépav Mazaptór/jTa và sopTáa'fj
¡ist’ sôypoaôvTjÇ Tïjv zoGjioGWTïjptov àvaOTaatv toô Kopioo zai ïwrljpoç ïjp.wv ipoô Xpiaroù,
zai vôv zai slç zollwv srwv zsptoSouç.
/x^tS^, MapTto’j tC'.
Tïjç ‘Vp.sTSpaç MazaptÔTïjTOÇ sôXaôïjÇ SoôXoç.
Aïjp.-/jTptoç ó ’lo’iXtavôç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile ¿-lui Manuil Ghedeon.)

DLXXII.
1714, Constantin-Vodă Brâncoveanu către Patriarhul Hrisant Notara, despre pier­
17 Mart.
derea fiicei sale Stanca.
K wvoTavTtvoç Mzaooapâp.zaç XpuaávOtpN ó-
Tapcf.
Tïjv Sîjv Mazaptór/jTa sôXaêwç zpoaz'jvoôv-
teç, ¡isTà zoXXïjç ôSôvïjç zai OXttpswç Tïjv
tspàv auTïjç ôs£tàv àazaÇôp.sÔa.
Ti zptôTOV, tí ô’ uaTspov và zspfjpà^œp.sv
rjj MazaptÔTïjTt tïjç sz twv zaO’ ^p-àç, si p/ij
p-óvov TTjV S’jozàXataTOV tpopàv Tïjç àStzot)
TÔ/ïjç zai Tïjv ap.sTpov Xôzïjv xai aOopzav
ò'zoù zap’ sXztSa p.àç saovsêïj; 'fi zpwrÔTO-
zoç ^p.wv OoȚaTîjp, ïràvza, oôaa Ô7iï]ç xai
SOpWGTOÇ p-S/pt TïjÇ 9 TOÔ 6VSGTWT0Ç, ^XOsV
stç '/jp.àç xarà raór/jv Tïjv ^p.spav rïjç sopTïjç
twv áytwv TsaaapâzovTa Mapîôpwv, xai êyays
zat sirte p.s6’ fppwv zai szàOtcs p.sTà twv
olztazwv p.a.ç p-syptç éazspaç, sita, àzsIOoôaa
slç tô óazÍTtóv njç, s£azivï]ç zaTéXaêsv a&Tïjv
sv Tw p-satp r/jç voztôç piȚOC zai àvarpiytaap.a
Sptp-ÓTatov zai èppttpsv aôrïjv p.srà toôto slç
Ospjiïjv p-syaXwTâTïjv zai àzaTâxaoarov. IIpo-
toôoïjç Sè T'^ç ^p.épaç zsptszsas zat stç zàOoç
zsptzvs'jp.ovtaç zai ^p^a_TO oijystv, zai ootw,
zazozaOïjaaaa p.éypt Tïjç 15 toô TpsyovToç,
p-STà rijv Sôatv toô gitoti, xapsXOoôaïjç p.taïjç
wpaç r^ç voztôç, zapsSwzs Tïjv tpo/ijv aor/jç stç
•/stpaç 0soô toô Çwvtoç xal à/pïjas ypovooç octete
rjj MazaptOTïjtà tïjç. Kai aÔTïj p.sv zap.ytX-
Tár/j OoyàTïjp p.aç s'Swas tô zotvôv /psoç zai
svTaçtàaOïj Xaptzpwç zai svrtp.wç, p-srà Tïjç
zpoaïjzooaïjç yptaTtavtz^ç zïjôsôaswç zai ôp.-
voXoYtaç- rjp-àç op.wç toôç 7svvïjT0pàç tïjç
Constantin Basarab lui Hrisant Notara.
înehinându-ne evlavios Fericirii Tale,
cu multă durere și tulburare sărutăm sfin­
țita dreaptă a Ta.
Ce să spunem întâiu și ce pe urmă Fe­
ricirii Tale din cele de către noi, dacă
nu numai lovitura nesuferită a soartei ne­
drepte și nemăsurata jale și desnădejde
care pe neașteptate ni s’a cășunat? Cea
întâiu născută a noastră fiică, Stanca,
fiind sănătoasă și zdravănă până la 9 ale
lunii, a venit la noi în ziua aceia a ser-
bătorii celor Patruzeci de Mucenici, și a
mâncat și a băut cu noi și a stat cu ai
casei noastre pănă în seară, apoi, plecând
la locuința ei, năprasnic a prins-o în mij­
locul nopții frig și fiori strașnici și a a-
pucat-o apoi căldură prea mare și necon­
tenită. Iar în cursul zilei a căzut și la pa­
timă de pneumonie și a început să tușească,
și astfel, suferind până la 15 ale acestei
luni, după apusul soarelui, trecând ju­
mătate de ceas al nopții, și-a dat sufletul
în mânile lui Dumnezeu cel viu și a lăsat
ani sănătoși Fericirii Tale. Și fata mea
prea-iubită și-a plătit obșteasca datorie
și s’a înmormântat strălucit și cinstit, cu
îngrijirea creștinească ce se cuvine și cu
cântări; iar pe noi, părinții ei, ne-a lăsat
fericita nemângâiați și foarte zguduiți și
 579

pàç așTjaeEV pazaptTtç âzaprjȚopTjro'K zat I întristați în nenumărate tulburări. Căci,

zoXXà TEfJXtpp.évo’jç zat sic àvap'.OpTjXonç xa-
pa/àç àvtàrooç. Atsp/sTat yàp r¡ tp'j/Tj ïjpwv,
wç ó 0SÒC otòsv, Stà zopôç zat oSaxoç, zat
zap7)70piav Sèv eyopsv, zat toòto zatà St-
zatov Tpózov, on où povov tjtov f¡ zpwTÔxozoç
'^pwv ÔoyàTTjp, àXX’ àzopTj, zaOwç ttjv ï(|sôpst
zat fj MazaptÔTTjç ttjç, tjtov auvsnj, IXeijpwv,
'ptXo'^svôç te zat tptXàvaôoç, zat zoXXot ^svot
zai èvSeeîç èzoospvwvro zat szegzsztovto zap’
aur/Jç, zat Tœpa zazetvot ttjv ôoTSpTjOTjaav
zat aovOXiôovTat psO’ fjpcîiv. 'Ezeiôtj opwç ó
Kôptoç eôwzev, ó Kôptoç à'petXsxo, zat wç rw
Kopicp sSo^sv, ooTw zat szoît^sv. Eôyaptaxoô-
psv zat zpoaznvoupev tô a^tov aÔTOô OsXijpa,
osópsOa Se toô àzsipo'j eXéooç too èzsîvTjV
p.èv và àvazaôatfl sv zoXzotç ’Aôpaàp, ’laaàz
zat 'lazólo, fppàç os và zapTjopïJcrrj otç otos
Tpôzotç. TaÔTTjv paç ttjv zap’ èXziSa àza-
pap.ô6/jTOv oSôvtjv OéXst ttjv STjXozotTpT] zat
Tip à'jazTjTw zotvip à.SsXiptp, ÔTt ^pstç ôèv ttjv
saTjp.stwGap.sv rțj ’EzXap.zpÓTT¡Tt too.
TaòTa pèv èzi toô zapovxoç p.sTà zoXXt,ç
aovoy^ç ttjç zapSiaç paç, zat at sô/at ttjç
p.sO’ Tjp.wv.
Ttjç ïtjç MaxaptÔTTjTOç otôç za.çà zvEûpa
zat oXwç stç toùç optapoôç.
1714, MapTtoo 17.
’lwàvvTjç KovaTavnvoç BosSôoaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
Dumnezeu știe, prin foc și prin apă trece
sufletul nostru, și n’avem mângâiere, și
i
aceasta cu dreptate, căci nu era numai
întâiu-născuta noastră, fiică, ci încă, precum
știi și Fericirea Ta, era cuminte, milostivă,
i
primitoare și iubitoare de bine, și mulți
străini și lipsiți se ocârmuiau și se îngri-
jiau de dânsa, și acum și aceia s’au lipsit de
dânsa și se întristează cu noi. Ci Domnul
a dat, Domnul a luat și cum Domnului
i-a părut, așii à și făcut. Mulțămim și ne
închinăm voinței Sale sfinte, ci ne rugăm
de mila Lui nesfârșită, să o odihnească pe
i dânsa în smurile lui Avraam, Isaac și lacov,
iar pe noi să. ne mângâie în ce chip El
1
știe. Această peste așteptări întristare ne­
mângâiată O vei împărtăși și iubitului frate
al amândurora, căci noi n’am însemnat-o
Luminăției Sale.
/Ycestea deocamdată cu multa strângere
a inimii noastre, și rugăciunile Tale fie
cu noi.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncă:
1714, Martie în 17.
Io Constantin Voevod.

DLXXIII.
Andronic Rangavì (Rhangabè), Mare-Chartopbylax, către Patriarhul Hrisant înainte de
1714,
Notara, despre iubirea lui Antioh-Vodă Cantemir către Manolachi, fiul său, de pe
22 Mail1.
urma recomandatei Patriarhului, arătând că a dat plicul acestuia, „pe care La
deschis și a cetit, și îndată a poruncit grămăticului românesc al său și s’au scris
scrisorile după cererea Sa, cu îngrijire“.
’EzîgtoXtj to5 Me-j'àXou-Xapxo'pôXazoç ’AvSpovtzon Ta^za?^ zepì sôvotaç tjv ó
. vj7=p.ów ’Avtioyoç èze5ei£a.TO zpôç tòv 'J’.òv aoroö, MavwXázTjv 'l’a.ȚzaS^v.
Tw pazaptwTáTto, aotpwTáTto zai aeoaaptwráTw p.ot aùOévTTj zaì òsgzót-jj zaì ITa-
Tptáp'/T) ttJç à-paç zôXewç 'IsponaaXTjp, zvpùp xupitp XpoaàvÔtp, rijv per’ suXaôstaç Tazstvfjv
zpûazôvijatv.
Eu'fpatvôv pou ttjv sȚtXo’papsv^v zapôtav ot zapapTjOortxoi aur/Jç XÓ701 zai ai zveu-
paxtxai vouOsotat zaì zoXXtjv Spóaov sôwzaat por otó zai ózsTayTjv t<7> Kuptw, pfj zsptspȚa-
Çopsvoç zepatrat'pw toùç Xo^ouç ttJç àzoppTjTOu 6eia.ç Ilpovotaç' ezeì zà^ô) oaov oôzw toôto
tq tsXoç ZEptpsvw zai on zàvrwç rà Totauxa cupôatvovTa toîç ztoToîç stç zotvijv cwr/jptav
à'çOpwaf rtôv te àzaXXaTtopsvwv svteôQev, zai twv zaraTptyopévwv ETt sv aTsvaȚpotș zaì
ôazpôotç' Xotzòv etaj tò òvopa Koptoo siiXopjpsvov zaì 8e5o£aapévov.
T<o MavwXàzig pou zposypa^a outwç- tézvov pou azsôaov, zai ypàóov, zai zpoazôvT(-
aov, zai ttjv zpÉzooaav eö/aptaxtav àzôooç xw '^pstépw ZTjSspovt zai sôîpvsxT], rtp pazaptwxàrtp

1 Dacă Antioh erà în Scaun, data nu poate fi decât: 1695-700 ori, mai curând: 1705-7.
580

ôsazovfi zat Ilarp'.âp/Țj twv 'IspoaoXópwv, wç atttw çavspwç Țsyovâtt t^ç np.îjç zai àiiaç
■^ç è'Ç’.Xortp.TjOT(ç zapà toô ô'pjXotàton ïpp.côv t^su.ôvoç’ p.àX'.ata ôçstXs’.ç, Xsțw, è'i’ opw Çw’/jç
aoo và. staat aôtîzà77sXtoç aovôpop.TjtTjÇ zai ôooXsntTjÇ toù Zœoôô/ou Tàçoo- èzeîvo ózoù
òóvaaat và èv=p7’^ç è; oizstaç aoo. zapaivTjaswç eiç zà.6s ’/psíav zai ózóOsatv, âv SsXïjç và
è/’^ç ’/àptv zapà. Koptoo zai sir/àç zai sôXoyiaç etç tò óazTjttóv aoo, — ôpoiwç zai t^ vóp/pr¡
o.oo tà. góta’ zai 6èXei s/st 'q Mazaptor/jç aoo aotïjv t^v àzoXo^tav. vEowza tq> Aufiévvq
’Amôyif Bosoôvôa tòv zXotzov, tòv ôzotov àvéwêe zai àvéyvw zai eoOoç zapáyvstXe t<¡> ôXà’/w
7pap.p.anzw too, zai è7pà'p/;cav’ tà 7pàp.p.ata zatà rijv C^t^aiv zqç, p.et’ èztp.sXetaç, zai tàoô
ôzoô tà zsp.zst zàX’.v ô'Xa etç ’/etpàç tqç, zai ȚpayTjv, zai óp.oXoyíav, ôtà và. àzoataXOwatv
ezîtcs Stà ystpôç t-qç. 3lïyipqv rqv è'Xeoatv aoo, Seazotà p.oo, zatà zoXXà- àp.zote và. tv(v
àzoXaôawp.sv sv tà’/et ôvtatvooaav zai eôsztoôaav. .Mía atyvTjôtoç ’/apà zatazpaovet p.tzpôv
t^v OXttptv p.oo’ stOe toovteôOev zai àXXvj, zai àXXïj, dp/^v.
Mapttoo zô'.
AoôXoç t^ç MazaptôtTjtoç aoo XaptoçoXa^
’AvSpovtzoç.

"Ewç twpa ó AôOevtïjç tà 7pàp.p.ata àzop.Tj oèv ¡xs tà eatetXev Stà toôto sôoôXXoaa
tô 7pà|tp.a [J.oo, ott etzov tò tSoô pè etza.atav.
'0 zôp ’looXtavôç zai ó KaXXtvtzoç àazâÇovtat t^v á?íav aôr^ç ôejtàv p.stà zpoa-
zovTjaswç.
(Bibi. Ac., Rom.. copiile d-lui Manuil Ghedeon.)

DLXXIV.
nu, Constantin Brâncoveanu către Hrisant Notara, despre mazilia sa neașteptată.
:5 Alait.
Ttjv £t¡v MazaptótTjta eoXaôwç zpoazu- !
voôvteç, rijv tepàv aôtTjç Ssjtàv àaza^óp.g9a.
Tò àzò 20 toô eveatwtoç Țsypappsvov
ttp.tov zai aeoáa[j.tóv ttjç 7pàp.p.a èXàôop.sv,
zai tà pèv èv aôttp aïjpetoôpsva è-p/wp-ev’
àzôzptatv opwç aXXïjv zatà tô zapôv và Sw- ■
owpev Sèv s/opsv t^ Mazaptôrqtt tïjÇ etç pîj
.pôvov taótTjV T7¡v aop/popàv zai p^aXwtàtTjv
XózTjv, ôzoô zap’ èXztSa pàç èaovéoïj. X6éç,
fjj 24 toô zapo'vtoç, èXOôov èvtaôôa p.stà
Țtpfiavtoo zàzotoç Mooatayà \aç ’Apzàp-
’Ep.ivïjç, èœeps zai tïjv p.ai^Xtav p.aç, zai p.è
zpoataȚTjv totaótTjV,- ott và. p.aç zTjvatviQ etç
BaatXeôooaav p-età vovatzôç1 zai zatStwv zai
7ap.6pwv p.aç. Toôto tô aop.Seê.xôç zwç etvat
oXwç zXïjpéatatov diStvwv zai OXttpewv etvat
ó[j.oXo7OÓ[j.evoV èzetSïj op.wç 7vwptaop.ev zwç
zpo^XOev èz twv zoXXwv p.aç àp.apttwv, 7evT|-
ô’/jtw tô 6éX7¡p.a too tò à^tov. ’lòoò zai ^p-etç
stotp.aCóp.eaOev zat p.età ôXt7aç ^p.spac zt-
voôp.ev. Kai o 0eôç oovjôôç. ”Av zaXà zaì
oXt¡ Tj àpXOVtoXo7ta p.aç ewvàCet zaì Çïjtet
và aovazéXÔT] p.e6’ ’ôp-wv, tt OéXet àzovévTfl,
op.wc Sèv Tj^eópoptev. Et^aav zai ai aytat
aor/jç eò/aì p.e6’ tțp.wv èv ôttç zavtt.
1714, Mapttoo 25.
Închinându-ne cu evlavie Fericirii. Tale,
Iți sărutăm sfințita dreaptă.
Am primit cinstita si respectata-Ți scri­
soare, scrisă la 20 ale acestei luni, și am
aflat cele însemnate în ea; ci răspuns altul
deocamdată n’avem a da Fericirii Tale
decât numai această nenorocire și prea-
mare întristare care pe neașteptate ni s’a
întâmplat. Ieri, la 24 ale acestei luni, viind
aici cu firman un oarecare Mustafă-Aga,
Hambar-Emini, a adus și mazilia noastră,
și cu poruncă de așa cuprins, ca să ne
ducă la Țarigrad cu soția și copiii și
ginerii noștri. Această întâmplare firește
că este prea-plină de jale și de tulburare;
dar, de oare ce cunoaștem că a venit din
multele noastre păcate, facă-se voia Lui
cea sfântă. Iată că și noi ne gătim și după
puține zile plecăm. Și Dumnezeu să ni
ajute. Deși toată boierimea noastră strigă
și cere să vie cu noi, totuș nu știm ce va
ieși. Și sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi în
toată viața.
1714, Martie în 25.
i
I

1 Als.: Țovacxu».

T/jț ~-q: Mazaptór/iZù? uiôç zatà zvîùpa
f.v. oXwç eiç toùç Ôptap.O'jç.
•'Bibi. Ac. Rom., copiile d-Iui M. GheJeon1.)
DLXXV.
Ștefan-Vodă Cantacuzino al Țerii-Românești către Patriarhul Hrisant No-
tara, despre căderea Brâncoveanului.
Mazap; ótate òèazora, rqv Sqv Mazaptó-
t^ta eoXaowç zpoazwoùvteç, tïjv ispàv aàrzjç
8e&iv ytXoypôvwç àazaÇôpsOa.
Aèv 7^eôpo[xsv ~ü: vi zeptypà'^wp-sv
ópsrspq Ttatp'.Z^ ÇiXoatopyia z-qv sept Tjpàç
ye^ovoiav zpóvotav zaì zzjôep.oviav toù p.e-
yàXon 0eoù. Katà z-qv zòz toù tpé/ovtoç
èXOcòv èvtaùSa ó Mooaraæà-’Ayàç ’Ap.zàp-
’Ep.ivïjç, eyepsv zat rqv paÌAjXiav toù ótjiYj-
Xwtáto'j 7¡p.wv AòOévtoo zat pè a’poòpàv zpoa-
taȚîjv ôtà và tòv z^yaivig etç óaatXetav țietâ
zàvtwv twv tézvwv ton, zat ?a.p.6poù ton.
ìlóaov p.àç sOpÓTjae zat pàç sXózrps ’q tot-
aùtïj è'çwaiç toù oȚ/jXotâtot), svaç Osôç tò
ytvó)azec ôèv T^sópapev ?àp zó6ev zpo^XOev
■q totaór/j èvavtta zpoaSoXi], zat etç zoíwv
-/etpaç QéXopsv zeptzsGȚ], Katà ôè zqv te'
toù aòtoù,èXOwv zat ¿ Jléyaç-’lp.zpoypœpïjç toù
zpatatoù 7jp.<ov àvazrœç, zat zpoazaXeaà-
psvoç zàvraç '¿pàç, perà zat t^ç àpytepa-
ttzr/ç zat ^YO'jp.svtz^ç ûprjôpewç, etzev etç
ôzïjzoov zàvtwv ott etvat zpoataqzj ôaotXtZTj
và èzXéJwpev AôOévtvjv paç èç ^pwv. 'Ilpetç
zat zatà tô ôçstXôpevov ypsoç paç èz-pw-
voùvteç ptà çœvg ozi tòv-AôOevtïjv p.aç 6è-
Xopev, zat 'q zqv ’EzXapzpôtïjtà too và pàç
á'í7¡Tf¡ zat zàXtv, àj àza^àzavteç và aova-
zèXSwpev etç BaatXeôooaav ôtà và aavepw-
awpev tô àztatatov zat àôtoov toù T^epovoç,
e'JÔùç petà pe^áXoo 6'jp.où pàç àzezptOrj ott
■q peyàXTj BaatXeta, sùazXa-f/vtq ztvo'jpévrp
OèXet và èzXéÇete AoSévr/jV è£ ôpwv ôtà fijv
aoataatv zat zoôépvTjotv toù StXaettoo aaç,
zat ôpstç àvtttetvete ttp SaotXtzw zpotJtàf-
patt; ’Apayai sôôéwç è'ôqaXev èz toù zôXzon
tôv çeppàvtov, ôtaXapôàvwv sept r(pœv và p.àç
èvôôaig tô rqç rjspoviaç zaôôàôtov, zat, eù-
Ni se spune eĂ „iscălitura pare făcută cu mâna tremurăndă“.
581
I Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncă.
Io Constantin Coevod.
17 11.
>6 „Mart.
! l’rea-fericite stăpâne, înehinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu iubiri
*
i sfințita-Ți dreaptă.
Nu știm cum să descriem iubirii Tale
; părintești pronia și îngrijirea marelui Dum­
; nezeu făcută cu noi. La 24 ale lunii
venind aici Mustafa-Aga, Ambar-Emini,
a adus și mazilia prea-înălțatulni nostru
j Domn și cu strașnică poruncă să-l ducă
la mpărăție cu toți copiii lui și cu gi­
nerele lui. Cât ne-a lovit și ne-a întristat
o astfel de scoatere a Prea-Înălțatului, unul
Dumnezeu o știe; căci nu știam de unde
a venit o astfel de lovitură vrăjmașă și
în ale cui mâni vom cădea. Iar, la 15 ale
lunii, venind și Marele-Imbrohor al puter­
nicului nostru Domn, și chemându-ne pe
noi toți, împreună și cu soborul arhiereilor
și egumenilor, spuse în auzul tuturor că ë
poruncă împărătească să alegem pe Domnul
nostru dintre noi. Iar, noi spuind cu un
singur glas, după datoria noastră, că voim
¡ pe Domnul nostru și, ori să ni-1 lase pe
j Luminăția Sa și mai departe, ori cu toții
j să mergem la Împărăție ca să mărturisim
I curăția și nevinovăția stăpânitorului, în­
■ dată cu mânie mare ni-a răspuns că „Marea
! Împărăție, mișcată de îndurare, vrea să
I alegeți Domn dintre voi pentru așezarea
! și cârmuirea vilaietului vostru, și voi vă
; împotriviți poruncii împărătești?“. Îndată
: scoase din sin firmanul, care cuprindea
pentru noi ca să ne îmbrace cu caftanul
¡ de Domnie, și, îndată întrebând : „care e
Spătarul Ștefan“, ne-au scos ceilalți boieri
la mijloc și ne-au înfățișat Slăvirii Sale.
Ne-am împotrivit cât e puterea omului,
582
0éwç spwtTjoaç: tic ó Srca0àp7jç Stéœavoç;
p.àç eaupav oí Xmrcoi apyovtsç siç rijv p.éoTjv
zai p.àç èrcapâanjaav siç ttjv aótoò ’Evòo^ó-
tïjta. ’Avtsar/jpsv oaov aOévoç àvOpwrcotç,
èaôp07jp.ev siç tà èrciaw, èrcpoSàXXap-sv tô
awpov r/jç ^Xiziaç paç zat xvjv èv toótio
àS-jvap.iav p.aç, àXX’ etç zsvôv èzorctàaapsv
orco-) qàp xpoata^Tj BaatXswç totootoo, ttç
òóvatat àvttat^vat; "O0îv zat azovtsç ôrce-
zXt0r(p.sv zat sve5í>07¡p.sv tô oaotktzôv zaííá-
Stov, zat TjX0op.sv stç rijv aòOsvttZTjv zoôptTjv.
Kai rcôOsv aotTj 7] rcap’ èXrctSa àvaëtêaatç
paç stç tòv aó0svrtzòv toôtov ©póvov st prij
avœOev; Ilpoazuvoöpev Xotrcòv zai euyapta-
toùpsv rcpwrov tcp áyítp Osto, tip rcspì t¡-
p.àç totaór/jv rcpóvotav rcsrcof/jzótt, oôQtvoç
zat sztsvtoç SsópsOa, Stà twv tspwv sòywv
t^ç Mazaptôtqtôç ttjç, và pàç zaOoSTjqTjoqj,
và pàç svtayoaȚj và 7jp.rcopsowp.ev và zuêsp-
v7jowp.sv tà èrctzeipsva taôta Soaêàatazta
zaì èv’jrcô'popa ôàpT] toútoo too tôrco'j zai
và sJopaXiawpsv rcàaav Soa/épstav zai àvw-
pa.Xiav. Aeotspov, ôrcspeoyaptotoôp.ev zai totç
èXs/joaatv Tjpàç aôOsvtatç, ttp te zpatattp
à.vaztt zai órceptàttp srcttpôrctp, — aç etvat rcoXô-
ypovot zai pazpôôtot. üapazaXoùpsv zai rijv
MazaptôtTjtà t /jç, zaôwç psypt toô vùv, ItCt)
zai stç tô sj^ç tj rcpôç Tjpàç rcatptzTj ttjç
àyàrcTj zai àzparpvTjç ytXta và StatTjpTjO^
àp.siwtoç, àzarcTjXsutôç ts zai rcàvr/j àztë-
StjXoç, Sv tpôrcov 'pspôpsOa zai ^psîç rcpôç
tàjv MazaptôtTjtà tïjç ps ûrcôzXtatv ôïzTjv,
sôXaôeotépav ts zai atStatp.wtspav. 'H ’EzXap-
rcpótTjc too ó AoQsvtTjç avjpspov èzivTjae zai
èôtàëTj’ èêtàÇsto yàp órcò twv àyàStòv. ’EXo-
rc7j0Tjpsv tà. péytata, àXXà Sstvôv sati rcpôç
zsvOpa XazttCetv. '0 àytoç 0sôç póvov và tôv
StatpoXàêat zai và tôv Z'jSspvTjaqj. "Aç èyw-
psv zai osoáaptóv r/jç Stà và yatpwpsv èrci
t^ à^tspàatip Tjptv ôystq. zai tatç rcatptzatç
TTjÇ eoyatç, atrtveç eì'^aav fjpìv èv rcavri.
,«$'.0', Mapriou ze'.
Tijç £vjç MazaptÔTTjroç zrX.
(Legrand, o. c., IV, pp. 110-2, n° 75; Bibl Ac. Rom., copiile ¿-lui Manuil Gliedeon.)
ne-am tras îndărăt, am adus înainte cru­
zimea vrâstei noastre și neputința noastră
întru aceasta; dar ne-am căznit în deșert,
căci unde e porunca unui împărat ca
acesta, cine se poate împotrivi? Deci și
fără voie ne-am plecat și am îmbrăcat
caftanul împărătesc și am venit la Curtea
domnească. Și de unde această înălțare a
noastră neașteptată în acest Scaun domnesc,
dacă nu de sus? Ci ne închinăm și mul­
țămim întâiu lui Dumnezeu Sfântul, care
a făcut așă o îngrijire pentru noi, de care
ne și rugăm călduros, după rugăciunile
Fericirii Tale, să ne îndrumeze, să ne în­
tărească să putem cârmui aceste greutăți
de nepurtat și de nesuferit ale acestui loc
și să netezim toată greutatea și anomalia.
Al doilea, prea-mulțămim și stăpânilor ce
s’au milostivit de noi, puternicului Împărat
și prea-înălțatului Vizir,—să trăiască mulți
ani și viață-îndelungată. Rugăm și pe Fe­
ricirea Ta ca, precum și pănă acuma,
astfel și de acum înainte să se păstreze
iubirea-Ți părintească și înalta-Ți prie­
tenie față de noi neîmpuținată, nestricată
și cu totul nefalșificată, așă precum simțim
și noi față de Fericirea Ta cu flască ple­
care, mai evlavioasă și mai plină de re­
verență. Luminăția Sa Domnul azi s’a ri­
dicat și a plecat; căci eră silit de agale.
Ne-am întristat foarte mult, dar grozav
lucru e să lovești în stânci. Numai Sfântul
Dumnezeu să-1 păzească și să-l ocârmuiască.
Să avem și venerata-Ți scrisoare ca să ne
bucurăm de sănătatea-Ti vrednică de iu­
birea noastră și de părinteștile-Ți rugă­
ciuni, care să fie cu noi în toată viața^
1714, Martie în 26.
Al Fericirii Tale ș. c. 1.

DLXXVI.
Pulheria, Doamna lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, către Hrisant Notara,
despre drumul acestuia la Iași.
’EîrîatoXvj Ilot>X/epiaç âogvaç zpôç Xpá-
aavOov an^ya perizi) ôtà tàç èoptàç roô Iláoya
zal Stà rrjv stç ’làc.ov àçtêw tot», z. t. X.
1714, Maption 31.
Tô aïôàaptov aot^ç ypàppa eXaSov zai
Stà àyafl^v t/jç ôystav ròv 0sòv èSó^aaa.
Màç s’só^stat iratptzwç Mazaptonjç aó-
t^ç Stà tò oqtov Ilàaya rcàvta tà zataOù[J.ta
zat irpóatpopa, zat tò soptàaat eùroywç f/¡v
aytav too Xptaroù àvàataatv, Stà tà ¿sota
süyaptattö rqv Mazaptótrjtá tïjç- ó 0îôç và
àçiwa-^ zaì rijv aòtyjc Ss5aap.tav Mazaptóajta
và soprát/Q tàç zavaéztooç taôtaç soptàç
ttjç XapÆpo'pôpo’j ’/jp-épaç siç ypôvonç ~ap.-
zôXXooç zat sôtuyetç pè óysíav zai e&ïjpeptav.
Ka6à>ç óptCet, Ttpò toù asôaap.too r/jç ypàp-
ptatoç, è'paGov ott ñptasv etç Ttàatov, zaì tò
syápTjZa, Statt ó àzXap.7tpôtatoç Aôôèvtïjç
à^aîtâ. frjv auvoptXíav t^ç Maxapiônjtôç
aaç, zat pàXtota twpa, etç tzjv rœptvîjv za-
tàaraotv. vEtt arjpstoî' rqv îtoXXïjv xept-
zotïjatv zat Ss^iaiatv OJtoù etSs îtapà fijç au-
toù ’EzXap.îtpôfqtoç’ àv etç àXXooç SstyvȚj
zeptzot-rjatv zai tptXo'ppoaùvïjv, zóaov pàXXov
stç rijv MazaptótTjtá tïjç !
'O êhôç và à^iwafi tàjv ’EzXapurpótTjtá roo
và zàp.i(j zat ¡JtsíCova, zai pè sp-pv, etç tôv
aytov zai Cwoôoyov Tà'pov.
Tà çt'Xtatà paç sSs/Qïjzav ràç àytaç eo-
yàç zai euXoytaç aot^ç, rà ôîtota tïjv ~pûa-
zovoùv zai eoXaêwç zaraytXoùv tïjv àyiav
tïjç Se£tàv, èiatpéttûç ó ëaîrttattzoç tïjç dœav-
vàzïjç.
”Aç è'ytu Sè îtàXtv tepôv aùtTjç ypàppa p.stà
zai ttôv QeoiîetGwv ab-îjç sùy ûr zaì ot ypôvot
aütijç etïjoav îtàp.zoXXot zai zave'Jtvyetç.
œtptS', Maprtoo Xa'.
Tvjç 'Tpâtspaç aeêaaptaç Mazaptôr^roç èv
Xptattp Ôo^àr/jp zai etç toùç ôptapoùç:
IlooXyepta Aôpva.
(Legrand, Recueil, pp- 139-40, n° 69.)
DLXX VII.
Autorizație din partea Patriarhului Hrisant Notara către Vornicul Anastasie
de a luă bani de la egumenii de Galata, Cetățuia, Barnovschi, Bârnova, Sf. Sava
și Galați, pentru a face chilii la Sf. Sava și a repară Cetățuia, casele domnești,
cuhnea și acareturile (?) bisericii chiar.
583
1711,
Martie.
; Scrisoarea Pulheriei Doamnei către Ilri-
j sânt, cu lieretisiri pentru serbătorile Paș-
1 telor și pentru venirea lui în Iași ș. c. 1.
i 1714, Martie în 31.
■ Venerata-Ți scrisoare am primit-o și
am mărit pe Dumnezeu pentru buna-Ți
sănătate. Ni urează părintește Fericirea
Ta pentru sfintele Paști toate cele dorite
și prielnice, și a serba cu fericire sfânta
lui Hristos Înviere, — pentru care mul­
țumesc Fericirii Tale; Dumnezeu să în­
vrednicească și pe Respectata-Ți Fericire
a serba aceste prea-venerate serbatori ale
zilei aducătoare de strălucire întru ani cât
de mulți și fericiți cu sănătate și mulțămire.
După cum spui, înainte de venerata-Ți
scrisoare, am aflat că ai venit la Iași, și
m’am buciirat de aceasta, pentru că prea­
luminatul Domn iubește societatea Feri­
cirii Tale, și mai ales acum, în starea de
azi. Și mai arăți multa căutare și buna
primire ce ai văzut de la Luminăția Sa;
dacă față de alții arată căutare și iubire,
cu cât mai mult față de Fericirea Ta!
/
Dumnezeu să Te învrednicească pe Lu­
minăția Ta a face și mai multe, și cu
fapta, față de sfântul și de viață primitorul
Mormânt.
Cei prea-iubiți ai noștri au primit sfin-
tele-Ți rugăciuni și binecuvântări, cari se
închină Ție și-Ți sărută sfințita dreaptă,
cu deosebire fiul Tău din botez lenachi.
Să primesc iarăș sfințita-Ți scrisoare,
împreună și cu rugăciunile Tale ascultate
de Dumnezeu; și anii Tăi fie prea-mulți
și pe deplin fericiți.
1714, Martie în 31.
Intru Hristos fiica Fericirii Tale Ve­
nerate și la poruncă:
Pulheria Doamna.
Iași,
1714,
A prii.
584
XpùsavOoç^XÉwOsoôriarp'.àpyTjç zr¡z á.-fiv.c
zôXswç ’hpovaaXTjp. zai zàa/p naXaaçivTjç.
'II Ms-p'.ôr^ç ïjjiwv 0'a.Xapoà.vìt Stà zoo
zapôvroç rj.bZTjç zatp'apy.zoó 7pàp.p.açoç ozi
á'p7¡aap.ev sic tòv ripzwratov àpyovta zòp
’AvaOTáamv Bópvizov 7póata tòv àp!0pòv yí-
'Xia òszàzévrì, àzò tà ózoìa tà ¡lèv tstpa-
zóata aapàvta và tà zipvv; àzò tòv óotw-
tatov za9rf(oòp.evùv toö FaXarà, zòp Ilataiov,
zatà tí¡v öjioXoyiav too, Stà tptazo'atatç
p.sptCatç zs’/pt, zeptaaôvp.a toù zpwvjv za0v¡-
70'jp.évo'j zat àpyt'j.avopito'j zôp Ilatatoo, zat
stt aitò tòv aòtòv zaOrppòp.svov toö FaXarà
ypóata ézatòv aapàvta Stà ézatòv soSop.T]-
zovOa ¡itptiatç attápt, zpôç p.tav ÇoXôtav
tv¡v [itptCav, zat ÒYÒOijzovta ¡J-iptCatç zspi,
tà ózota stvat zeptaos'jpt zàXtv z'qz 'Aytœ-
gôvtjç too, ÔTjXaS'Zj toô ¡J.ovaat7¡píoo Mzoóp-
vooa’ àzò Sè tòv rjoójisvoo t^ç TÇatatCoôïaç
zòp ’lwavviztov vpóota òtazóata e’zoot, Stà
ézatòv etzoat ¡liptCatç cttápt, ézatòv ¡jjptCatç
p.aXai zat Stazzata p.étpa zpaat, zà.Xtv zs-
ptaoeop.a toö ’tStoo tjo'jjxsvoo, zaOôjç StaXap,-
oávst ój òp.oXo7ta too- àzò Sè toö zaOrjoo-
¡isvov toö Mzoopvóazvj, zòp ’looattvoo, ypóata
svvsvf(vta zévts, Stà ézatòv p.tptCatç zsypt,
aapàvta p.tptÇatç zptOápt zat éztà àfsXàòatc
atsp'patç, zepiaasojia toö zporjoop-svoo zòp
AavrzjX zatà ríjv óptoXofíav too- àzò Sè tòv
ygoóp.evov toö Mzoópvooa zòp ’AOaváatov
ZEv'^vta ypóaia zatà zr¡v öp-ökoytav too, Stà
ézatòv zev^vta pétpa zpaat, zeppiaasojia
toö vôv FaXarà zòp Ilatatoo' àzò Sè tòv
vòv za07¡7oóp.evov toö 'A7Í00 Xàòoa, zòp Aa-
vtrp., 7póata aapàvta Stà òztò> à7sÀà.Satç p.è
tà ¡loayàptà. twv, zspiaasop.a toö zpovj7oo-
jiévoo zòp ’Aöavaatoo- àzò Sè tòv zaOaj-
7oòp.svov toö FaÀatÇtoo, zòp XptatóSooXov,
ézatòv tptàvta 7póata, zatà zr^ óp.o).O7tav
too, zàktv àzò zeptaasóp-ata éStzà aoo- tà
ózota aòtà, wç stpTjtat, aop.zoaoövtat yiXta.
Sszazsvts 7póata, sç wv tà. p.èv zsvtazóata
và eya và zà sioStàa-fl f¡ ’Evttp-otTjç too etç
otzoSopàjv twv zatptapytzwv zsXXiœv too 'A-
7Í00 ïàôoa zat aXXœv ôazvjtiwv, zatà fijv
zapa77sXtav p.aç, tà Sè Stazóata zev^vta. tj
zat tptazoata eîç tò và azszà.afj zat và otop-
Owa-fi ôzoô zàjivet ypsta, tà aôOsvttzà azu­
ria zat tàjv zoôyv^v stç zfy TçetatÇoôtav,
zat, a.v zsptoasoaoov zat ttzota, và StopOwa^j
zat tà 7ta.Xia f/jç èzzXïjataç, ôzoô zà.p.vet
ypeta. "OOsv zat etc oeôatwatv, ott và syțj,
ÔTjXaÔTj và zépzfl aòtà tà àazpa zapà twv
àivw etpT(p.évwv óatwtátwv za07¡7pop.évwv, éoó07¡
¡ Hrisant, cu mila lui Dumnezeu Patriarh al
i sfintei cetăți Ierusalimului și a toată Palestina.
! Smerenia Noastră arată prin această
j gramată patriarhală a Ei că am lăsat la
¡ preacinstitul boier dumnealui chir Anas­
tasie Vornicul lei în număr de o mie cin-
sprezeee, din cari patru sute patruzeci să-i
iea de la prea-cucernicul categumen de la
Galata, chir Paisie, după zapisul lui, pentru
trei sute de merțe de meiu, rămășiță de la
cel de înaintea sa categumen și arhimandrit
chir Paisie, și încă și de la acest cate­
gumen de la Galata lei o sută patruzeci
pentru o sută șaptezeci de merțe de grâu,
cu un zlot merța, și optzeci de merțe de
meiu, care sunt rămășiță iarăș de la Sfinția
Sa, adecă ale mănăstirii Bârnova; iar de
la egumenul Cetățuii chir loanichie lei
două sute douăzeci, pentru o sută douăzeci
de merțe de grâu, o sută de merțe de
mălaiu și două sute de măsuri de vin,
iarăș rămase de la acestaș egumen, după
cum se arată în zapisul său; iar de ‘ la
categumenul de la Barnovschi, chir Iustin,
lei nouăzeci și cinci, pentru o sută de merțe
de meiu, patruzeci de merțe de orz și șepte
cirezi de sterpe, rămășiță delà proegumenul
chir Daniil după zapisul său; iar de la
egumenul Bârnovei chir Atanasie cinzeci
de lei după zapisul său, pentru o sută
cinzeci de măsuri de vin, rămase de la
chir Paisie, acum al Galatei; iar de la
categumenul de acum de la Sf. Sava, chir
Daniil, lei patruzeci pentru opt cirezi cu
vițeii lor, rămășiță de la proigumenul chir
Atanasie; iar de la categumenul de Ga­
lați, chir Hristodul, o sută treizeci de lei
după zapisul său, iar după rămășița lui;
care acestea, cum s’a spus, fac laolaltă o
mie cinsprezece lei, din cari cinci sute
i să aibă a-i cheltui dumnealui la clădirea
■ chiliilor patriarhi cești la Sf. Sava și a
¡ altor case, după orânduială noastră, iar
! două sute cinzeci ori și trei sute ca să
acopere și să îndrepte, unde va face tre­
buința, casele domnești și cuhnea de la
Cetățuia, și, de vor prisosi și cu ceva, să
îndrepte și acareturile (?) bisericii, unde
face trebuința.’ Pentru care și ca dovadă
că să aibă, adecă să iea, acești bani de
la cei mai sus scriși prea-cuvioși cate-
gumeni, s’a dat în mânile dumisale această
scrisoare a Smereniei Noastre.

etç yeîpaç zrfi ’Evrtp.ót7¡tó; too tò zapòv
t7¡; TÍp-iov Jktp'.ótTjtoí ypàpp.a.
’Ev Itasi«, 1714. ’A^p'.kkíoo o'.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-luí Manuil Ghedeon.)
DLXXVI1I.
lacob (lacomi) Manu din Argos către Patriarhul Hrisant Notara, despre
întâlnirea acestuia cu Domnul Moldovei și despre școlile făcute in Moldova de
Nicolae-Vodă.
’EîUGtoÂTj ’laxtiiÊou Mávou ’Apysiot» ày-
yèXovTo; zai Qaop.á Covro; ttjv sv MoXòauia
aúarao'.v ayoksiwv òtto toó ^ysp/vo; NizoXàoo
Manpozopòàroo.
Mazaptwvars, àytwrats zaì aoyóitars Ila-
tp'.àpya ri); àyta; xóXsw; 'kpoooaXTjjx zaì
ítáar¡; flaXatoriv?;;, èp.oì AóOèvta. zaì òiarora.
Tàjv Tp.srspav XsSaap.twràrTjV Mazaptónjta
ôouktzw; ìtpiszww zaì ttjv áyíav aót^; ò=-,
£tàv sùXaêwç àaitàCop.at, òeójievo; toò 'sz
vszpiov àvaotavro; Xpiatoù roo Wsoù '/jp.wv
ottw; óiat7¡poÍ7¡ aòrr^v àvoaov, àrpwtov, so-
Oop.ov, óytà, [xaxpóòtov, àp.stoyóv rs zavtò;
àvtapoò, zaì twv àvr'zstp-svwv óìteprspav, zaì
à$'.ówa'. aovijv soptácat rà; TtavasTtrou; sop­
ra; zaì kap.xpoyópoo; ^p.épa; tf¡; sz rtòv
vszpcòv aòroò rpnjp.7jpo'> sysposw; sv ó’fsia,
sotoyíc;. zat stpTjvwj) zaraataast et; srvj ~á¡J.-
jtokka zat 7ta.vso5aip.ova.
Tò as5áap.tov aóf/¡; ypágp.a eòXa6w; àa-
Ttaaap.svo; s'Xaoov, zaì ÓTtsp r^; sp.oì sys-
rwtát7¡; ayaO/j; óyeta; zaì eo7¡p.spta; aòr'^;
ojtvoo; soyaptatTjpioo; avsTtsptpa r<¡> GtôÇovtt
zaì StatTjpoòvrt 0so>. Tà aTjgstwflévra. soXXà
p.è Tjoypave ÔTjXoTtotoôvra ttjv covsoypoaóv/jv
zaì aovSta.rptôïjv aot'^ç p.stà roo ó^'/jXorároo
Tjp.stspoo AòOsvtoo zat ovrw; yptartavtzwraroo
7jsp.óvo;. Karà àXfjOstav sv zatpw Ttpoa’/j-
zovrt èaovrpóysoas ttjv aoroo eT(p7]kót^ta w;
ktp-^v aòrtp çavstaa ystpaCoaévTj;, ôtà r^;
Ttapooata; zaì t^ìgtyj; zaì sìrwsekoò; aórij;
óp.tXia; zaì StaXs?=<o;. Aozst p.o: oovataOà-
veoflat ~ap’ à).Xr(Xwv à~oXaósrs ripesco;
zat sò'ppooóvTj; aovóvts; zaì òtà stogavo;
aovòtaXe7Óp.evof 6 zaì ptóvov ó TtóOo; àttattst
tcòv spwvtwv, zaì rij; <poy^; aop.șota zaì
aóp.zn¡éí;' ot; yàp vt ^oyv] p.ta, aóp.~vota pia,
zat pia 7vwp.7j, toóroo; oóosv twv sv tip 6up
yaptsotspov zaì p.azapttótótepov zptvetat toò
zat awgattzw; aop.zapstvat.
^Ayap-at zac tà; costara; ayoi.à; sv Mo).-
Saota zaì sreóyogat rw taóta; aoyzpotïiaavn,
58183. Vul. XIV.
585
ìn Iași, 1714, .Aprilie în 2.
1711,
3 April.
Scrisoarea lui Iacob Manu din xVrgo.s,
¡ pentru a vesti cu admirație ridicarea în
j Moldova a școlilor de către Domnul Ni­
colae Mavrocordat.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și
a toată. Palestina, iar mie Domn și stăpân.
j Fericirii Tale prea-venerate mă închin
j ca un rob și sărut sfințita-Ti dreaptă, ru-
j gându-mă de cel din morți înviat Hristos
; Dumnezeul nostru ea să Te ție fără boli,
i nevătămat, mulțămit, sănătos, întru mulți
[ ani, fără împărtășire de ceva supărător și
j mai presus de protivnici, și să Te învred­
nicească a serba prea-veneratele serbatori
și zile aducătoare de lumină ale ridicării
lui după trei zile din morți în sănătate, fe­
ricire și stare pașnică întru cât de mulți
ani și pe deplin fericiți.
Respectata-Ți scrisoare sărutând-o cu
evlavie o am luat, și pentru sănătatea-Ți
bună mie prea-dorită și buna stare a Ta am
înălțat imnuri de mulțămită către Dum­
nezeu care Te mântuie și Te păzește. Cele
spuse m’au bucurat mult, arătând bucuria
împreună și împreună-petrecerea Ta cu
prea-înălțatul nostru Domn și de fapt prea-
creștin stăpânitor. Intru adevăr în vremea
cuvenită Te-ai întâlnit cu Înălțimea Sa
un
*
ca liman arătându-i-Te lui, celui bătut
de furtuni, prin prezența și prea-plăcuta
și folositoarea Ta societate și convorbire.
Căci mi se pare că simți însuș mângâierea
și mulțumirea ce capeți în schimb de la
altul, stând laolaltă și vorbind din gură;
ceia ce poftește numai dorul celor ce se
iubesc și firea concordantă a sufletului și
strângerea împreună; căci cine are tot un
suflet, tot o suflare și un gând nu găsesc
nimic mai plăcut și mai fericit în viață
decât a fi și trupește unul cu altul.
Admir și școlile ridicate în Moldova și
doresc celui ce le-a alcătuit, Domnului și
71
586
rei» èp.w AbGîVTȚj zaì ^ysfióvi (îciîîtstw ^Oôvoç),
oìz£ìq. èz’.GTaaia zai IStatç aimá-saiv èîteiX-
X7¡!ip.SV<p TOÓ ^Ț£[J.OVtZO0 u'-pouç, Stotzsìv zaì
òtaz'joepvàv TaÔTaç siç pazpaiwvaç, Stà tcòv
6ìO3t£t6còv abrijc E'iywv, wv oòo’ aÔTÔç OTcpTj-
0£Í7¡v Xtîtapwç ìzetedw. Ot Ss ypóvot t^ç
'Tp-erspaç MazaptÓTTjTo; st^oav zap.zoXXot
zaì jTaveotoystç.
pAiò', ’AìtptXto'j 7'.
T?ji Tp.=TSpaç yptaTop.t¡xT¡TooMazap'.wT7¡To;
ooôXoç e'jteX^ç;
’lazo'jjujç StôàazaXoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lni Marnili Gl
DLXXIX.
1711, Ștefan-Vodă Cantacuzino către Hrisant Notara, despre vinovăția ce i se
9 April. atribuie în catastrofa Brâncoveanului și scrierea averii Iui.
MazaptwTaTS Ssaîtora, tt¡v îtjv Mazapió-
TTjTa sùXaSwç irpoaznvouvTSc, tïjv tepàv abr/j?
ôeJtàv.'ptXo'ppôvwç àaìtaCópeSa.
Tò àrcò T^: 1 toò Tpèyovtoç ysypau.-
p.svov Ttp.iov zaì osôàap.tov abnjç 7páp.p.a èXà-
Sop.sv zat, rcX^poçopïjOèvTeç tt¡v ît£pircôOï(Tov
7jp.1v üfstav ttjç, SXo’pôywç úrcepEyáp7¡p.ev. ’E-
SsyO^țjLsv zaì Tàç za.Tptzàç anr^ç sôyàç zai'
eôXofiaç zai ttjv t>S£p£,jyapmToôp,£V s'7vœp.ev
zai rà èv aÔTcp G7]pstw0svTa; K.ai oti p.èv
syàpTj ’i] MazapiÔT7]ç TTjç Stari Ssv èrcpoycò-
prpev àXXÓTptov rcpôawrcov stç tôv abôevrtzôv
TOÖTOV Opóvov, p.ôvov 7,p.£iç tô îttaTsùojisv.
Móvov ó aytoç 0sôç và pàç èv§t)vap.wa7] và
àîtOTsXstwowpsv zai Tàç SaatXtzàç rcpoGTa.7àç
zaì và zoSspvijawpsv tôv iXsstvôv toôtov tô-
îtov. "On Sè Stà và Xsi^ èrcàvwôsv paç rcàoa
úrco<¡>ía îtepi Tïjç èSwoewç toû rcpb ^pwv Aô-
SévTOO zai và pstvwpsv àSwot, etvat /peía
và àvwvtaGwpsv órcèp aÓTOò zai XSyotç zai
sp7otç, tpavepwç ts zai àœavwç và tw o'WTpé-
£wpsv zai và tôv SoTjÖTjawpsv, — etç toôtov tôv
XÓ70V, èv âXîjSetof t^ç Xs7opev rcwç, zai ècTf-
yóaGopsv ou perptwç, zai èX'jrcTjÔTjp-sV zat, và
àXXo: ÓTtwìtTEÓevTO Tt TotoÖTO zaÔ’ vjpwv, tôgov
Ssv pàçpsXXst, àpvj MazaptÔT’/jç tt¡c, 7j rcàoTjç
anvsasœç zai çpovijoswç rc£rcX7¡pwp.sv7¡, rà
àpyata zai rà svsffTWTà èztaTapévï), îtwç rce-
piéîtsosv sbzoXa etç TotaÚTVjv nrco^iav, anX-
Xo7tCopév7¡ pijîtwç èz pspo'jç paç rcpo^XQev
vj totaÚTTj TsXsta zaraarpoy/j Ttp èzXaprcpo-
TaTcp KwvcjTavTtvcp Basaapáoa BosÔôSa. Toùro,
tò sicòaat èz roô Opóvov auroù Ab6évT7¡v rot-
oûrov ìtoX’jypóvtov zaì nrcéprcXô'jTov, za6à>ç
Ssv XavÔàvst rijv àzpav abtTjç aùveatv, ypetà-
stăpânitorului mieu (cadă invidia!), care
e cuprins de îngrijirea proprie și de al­
cătuirile sale osebite ale înălțimii domnești,
să le îngrijească și cârmuiască întru mulți
ani, prin rugăeiunile-Ți ascultate de Dum­
nezeu, de care mă rog mult să nu fiu lipsit
și eu. Iar anii Fericirii Tale fie cât de
mulți și pe deplin fericiți.
1714, Aprilie în 3.
Al Fericirii Tale următoare a lui Hristos
smerit rob
lacomi dascălul.
>•)
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu iubire
sfințita-Ți dreaptă.
Scrisoarea Ta cinstită și respectată de
Ia 1 ale lunii acesteia am primit-o, și,
aflând de prea-dorita nouă sănătate a Ta,
ne-am bucurat peste măsură, din tot su­
fletul. Am primit și părinteștile-Ți ru­
găciuni Și binecuvântări și-Ți mulțămim
foarte; am aflat și cele însemnate acolo.
Și, că Te-ai bucurat Fericirea Ta pentru
că n’a fost înaintat cineva străin în Scaunul
acesta domnesc, numai noi o credem. Numai
Dumnezeu să ne împuternicească să să­
vârșim și împărăteștile porunci și să câr-
muim acest loc vrednic de milă. Ci, [cum
spui] ea să lipsească de-asupra noastră toată
bănuiala pentru scoaterea Domnului de’
naintea noastră și să rămânem fără învi­
nuire, e nevoie să ne luptăm pentru el și
cu vorbele și cu faptele, vădit și fără a
ieși la iveală să-i alergăm întru ajutor și
să-i dăm sprijin,— pentrù lucrul acesta, cu
adevărat îți spunem cum că ne-am și tul­
burat nu puțin și ne-am întristat, și, că
alții să fi bănuit așa cevâ asupra noastră,
nu ni pasă, dar Fericirea Ta, acela ce
ești plin de toată înțelegerea și cumin­
țenia, acela care știi cele vechi și cele de
față, cum ai căzut cu ușurință la o bănuială
ca aceasta, cugetând ca nu cumva să fi
venit din partea noastră o astfel de catas­
trofă desăvârșită prea-luminatului Con­
stantin Basarab Voevod? Aceasta, a scoate
din Scaunul său pe un astfel de Domn

Csrat òóo riva: rò àpéawç r¡ sp.u.ïawç zata-
rpé^at zat sçwaai. ’Aç aroyaaS^ Xotrcòv f¡
Mazaptôr^ç -Tjç và IS^ sz roôrwv rwv ôôo
zspwrarizwv speaoXaoTjar; zàvéva sz [ispo'iç
p.aç; VH Qsrsov, zai av ^p.eîç TjfléXapsv, zarà
tàç zsvàç zai paraiaç ôrcoX^siç twv rcoXXwv,
và srcty=tpia6wpsv roioùtov tt, st/optev tot-
aûta p.saa ôrcoô và tà p.sra/stpta9<ôaev zatà
ttjv ÊoôX’/jaiv zai 6sXT¡atv p.aç; ’EgstaaÔàov,
ôéarcora p.o'j; tô sp.p.$owç stvat roòto' àvày-
Z7¡ sivai ó oo')Xôp.svoç zaratpéysiv ïlèOsvtaç
zai ^fsp.ôvaç và ëya çiXooç totoôro'jç, waàv
Ks'/aftàv roö B=£tp7], waàv NteștspvrâpTjV,
waàv PstC-’E'psvtTjv, waàv T^aoôÇp.rcaatv, waàv
Stkr/râp'.v, ’Apyts'jvoôyov ts zai MeyàXov-
’Ip.npo/wpTjV toô àvaztoç, zai và 7pà'pï] rcpôç
aôroùç rcoXXàztç zai p.bp!àztç Sià và tpèpTj
tò azorcoóp.svóv tou stç szôaatv. 'llp.S!ç Xot-
rcôv àv st/ap.sv ștXtav totoórwv rcpoawrcwv,
toöto a.XXoç Sèv sp.~opst và rò î^sopȚj zaXfj-
tspa àrcò rqv MazaptôtTjtà tTjç- ôp,otwç zai
àv siyapev rotaór/jv àôstav và ypà'pop.sv, oyi
stç tstotooç p.EYtaràvïç, àXXà àzôp.77 zai stç
àrcXoùç zai îStwraç àvOpwrcooç, rcàXtv Ma-
zapiôtvjç r/jç tò ^eópsf Start, oaov tô zaO’
•ijp.àç, oyt siç àXXoSarcàjv và vpàawpev àòstav
Sèv eiyop.=v zai sXsoÔsptav rcapà toô rcpô r(p.wv
AèQsvton, àXXà và paç rctsrsôafj rcojç p.r(ts
stç toôç p.rcspzaXXap.rcsooç twv ywptwv p.aç
s5à> Ssv sï/ap.sv à.Ssiav và 7pà/pwp.sv sXsn-
Gspwç, àXX’ oXov p.è róSov zai SstXiav àvst-
zaatov, Stà và àrcoçsô^wp-sv àrcò tàç zaO’
Ÿptwv ôrcotptaç toôroo toö zaXoö yptattavoô,
zai p.à.Xiara ôrcoô, à'poô Ssv srcspàaap.sv tôv
AoôvaStv, rcap^XSov oi osza ypovo:, zat, àv
styap.sv, Ostsov, p.sptzoèç çtXooç stç BaatXsô-
ooaav, rà àpyaîa rcpo'awrca szstva rcàvta rca-
p^Xôov, zat 7$7o'vaat rà rcàvta zatvà zai 7jp.iv
à.7vwata. Kai rcwç ijOsXap.sv rcsptrcsast stç
totaót^v órcóvotav và srcr/stpta6wp.sv zai çav-
tao6wp.sv totoôrôv ts. órcèp rrçv oizetav oô-
vap.tv p.aç; Kai rcoia '[rnyŸj Çwaa, Stazpívonaa
tà rcpà-7p.ara zatà ëàOoç, ^OsXs pàç s/st stç
totaóf/jv órcóX7]t}itv, ott -¿p.stç satà6T(p.sv oi
rcpwraittot t^ç teXsiaç zararctwastoç toô Kwv-
otavtivo’j BosôôSa; ’ISoô Xotrcòv àrcsôstyôïj
tô rcpœtov rcsptarattzôv rcwç àrcsyst pazpàv
àrcò X070!) paç. vAç s’X6wp.sv zai stç tò Ssô-
tspov: tô àpéawç. ’Apsawç ^prcoponaapsv và
tôv zararps^op-sv Stà ypïjp.attz^ç 3’jvàp.swç
■i; pè órcóaysatv zat stspaç rcpoaOrjZT(ç toô
Straton yapatCtoo paç, zaâwç zai f¡ ’Ez-
Xap.rcpotT(ç tov szap.$, zai t¡ toiaóty¡ Só-
vapiç àv sôpiazsto stç toö X07OÜ p.aç, t.
587
bătrân și peste măsură de bogat, cere,
precum nu scapă din vedere înaltei Tale
priceperi, două lucruri: ca nemijlocit sau
mijlocit să răstorni și să scoți. Ci cu­
getă numai Fericirea Ta să vezi dacă din
aceste două împrejurări s’a prilejit vre una
din partea noastră. Ori e de primit că,
dacă am fi vrut, după goalele și zadarni­
cele bănuieli ale celor mulți, să ne apucăm
de un lucru ca acesta, am fi avut mij­
loace ca acelea că să-l căpătăm după do­
rința și voia noastră? Să cercetăm, stă­
pâne: la mijloc e aceasta; e de nevoie ca
acel ce vrea să răstoarne Domni și stă-
pânitori să aibă prieteni ca aceia, precum:
Chehaiaua Vizirului, precum Tefterdarul,
precum Reis-Efendi, precum Ceaușbașa,
precum Silihdarul, Câzlar-Aga și Marele-
Imbrohor al Împăratului, și să li scrie
adesea și de mii de ori ca să ducă scopul
său la capăt. Ci, noi dacă am fi avut prie­
tenia unor fețe ca acestea, nimeni altul
nu poate s’o știe mai bine decât Fericirea
Ta, și, iarăș, de am fi avut atâta voie să
scriem, nu unor meghistani ca aceștia, ci
măcar și la oameni simpli și particulari,
iarăș Fericirea Ta o știi; pentru că, în
ce ne privește, nu numai că n’am avut
voie și slobozenie să scriem aiurea din
partea Domnului d’inaintea noastră, dar
să ne crezi că nici la pârcălabii moșiilor
noastre n’aveam voie a scrie slobod, ci tot
cu frică și temere neasămanată, ca să
scăpăm de bănuielile împotriva noastră
ale acestui bun creștin, și mai ales că, de
când n’am trecut Dunărea, s’au strecurat
zece ani și, dacă am primi că avem unii
prieteni la Țarigrad, acele vechi fețe s’au
petrecut toate, și s’au făcut toate nouă și
necunoscute pentru noi. Și cum de am fi
căzut la o astfel de bănuială ca să ne
apucăm și să cugetăm astfel de lucruri
fantastice atât de peste puterea noastră?
Și ce suflet viu, judecând lucrurile în
adânc, ar putea să ne aibă în această bă­
nuială că noi am fi fost începătorii d’întâiu
ai căderii desăvârșite a lui Constantin Voe­
vod? Iată deci că s’a dovedit cum că întâia
împrejurare e foarte departe de noi. Să
venim și la a doua: că [am fi lucrat]
nemijlocit. Nemijlocit am fi putut să-l răs-
turnăm prin putere de bani ori prin fă-
găduială și altă sporire a hameiului nostru
anual, cum a făcut și Luminăția Sa, și
588
àv e"ya;j.sv ÔTjaa'jpaôç 'iò. èçaTTOGTêiXwp.sv toîç
è^ooa’.aoTaîç p.aç, zàX'v ttjv MazaptÓT7¡Ta zr¡c
âșivopsv và tô p.apt'jp7ÎGȚ( svwîttov nàvTwv.
"Qots orco'oç '/jScXs p.àç eysi etç totaor/jv
mrôX'/jcJav, ëéôata otsalepà TjOsXsv eîaOat r¡
scivola tou, zat, àv t¡tov, SéazoTa p.o’J, và
è^waô^ ó îtpô Tjpœv Tf/ep-àv p.è p.éaov çtXwv,
8:à yp7jp.ariz^ç 8ovàp.ewç, àpa 7$ Sèv stvat
TÔaot p-a^ktosç AôÔévtat etç BaatXeôouaav,
zat àXXo; zat àXXot yvwOTûi, onm wç Xùzot
yatvovrsç èîràaytaav zat ~aayíCooatv, vôzrwp
zat p.eß’ ïjp.épav, zat p.è p.éaov ciXwv zat
p.è ózóayeatv îtoXnapiOpwv •/pTjp.àtwv, zat và
àpàëwpt toôtov tôv îtoXâșTjpov, àXX’ oùv ~o-
XôSazp’JV zat TtokaaTSvazTov ©pôvov; "Op.wç,
àéa~oTà p.oo, oàz è? àvOpwîrwv è'^watç zat
zaràzTwotç toô zpô t(¡j.wv. AòOévron,— 0eoô
tò Swpov zat p.eváX’/j àvavàzTTjatç r/jç Qetaç
ôtzatoaôv/jç.
Aèv 7jp.îîôpeae yàp stç tsXoç và ô~op.etvfj
tòv TsXetov àyavtapòv toôtou toô ^oXvnaSoôç
TÔzoo- ójTÓXTjtptç p.ôvov p.a.Tata twv àvOpwitwv
TjTO 7tâ>ç eópíazerat etç eòrr/tav aÙTTj ) Tçâpa'
àp-tj, à/poô èaôpÔTj èz p.saoo tô zapazéTaap.a
tò zaTazaXôzTOV ttjv èvSop.uyoôaav raXaizw-
ptav zat SetvozàOetav twv ZTwywv èy/wptwv,
à'poô èêwaÔT] STjXaSà] ó OrpaoptCwv zat ¡j.t¡
ytvwazwv rt'vt aováCet aôTà, tòte èipàvïj zat
7] Z’jêépvrptç 7¡ TjTtopTjpévTj zaTàaraatç toóto’j
toô èXeetvoô tósoo. Atón èzì 0et]> p.àpT'jpoç
àXXo Sèv ép.etvev èôw Ttapà p.óvov p.éXv] ^o-
XozaO^ zat oòat ^avyàXe^a- àXXoo vôv cls-
pep.tot) SetTat Tà zpàvp.a.Ta. Kat àç ztaTeôafi
Tj MazaptÔTïjç ttjç àvap.œtoôXwç rcwç z’qz
zàp-rcvjç Tà zaràXotrca zatéyafev à, àzptç, Tà
Sè ttjç àzpiSoç ó êpoôyoç, zat toutou tô
Xei^ava àj spuator/ szetvoç ó za.Xôç yptarta-
vôç ot> p.ôvov Stà và '/opTacț] àXXooç ywptç
tô 6éXïjp.a too èvóp.vwae tôv TÔrcov, àXXà
àzôp.7) zat p.eTà, zip àrco5ïj;j.tav too â'Ș7ja=
TÔaooç yptaTtavoùç etç ÔXttpetç àp.o0rjTOUç zat
aTsvoywptaç àvszôtï(7TjTOOç, zat Jtàayooatv ot
TaXaircwpot p.éypt OavàToo, oaoavtÇôo.svot èv
osap.otç zat çoXazaiç, zat ôtaÇôp.evot òrco
toô èvSo^wTàTOo ’Ipwpoyyop-’Avà và ost^wat
Tà jtXoóttj zai toôç O'/jaaopoôç toô KwvoTav-
Ttvoo Bosôôoa, zat o.îtz rcàvrwv, wç zptot
èrctcïjp.ot zat zwowvoȚOpot, ó ~Twyôç KXoo-
TÇtàpajç BazapsazooXoç, ó Kap.apàorjç ’Aaàvvjç,
óàìròNTOoytTCsaTtoo prctpzaXàp.rcoç Apayzàvoç'
otTtveç eôptozovTat etç tt^v za.TWTáTw șoXazîjv,
z^y zaì KaXoóyzobTjv Xsyopiv/jv, zaì àXXot
zaì àXXot prctpzaXaprcsot twv Xotrcwv ywptwv
de s’ar și fi găsit o putere ca aceasta la
noi, ori de am fi avut comori să trimetem
stăpânitorilor noștri, iarăș Te lăsăm pe
Fericirea Ta să o mărturisești înaintea
tuturora. Așa încât cine ne-ar avea într’o
astfel de bănuială, de sigur că i-ar fi gre­
șită socotința, și, de ar fi fost a se scoate,
i stăpâne, Domnul d’inaintea noastră prin
mijlocirea prietenilor ori cu putere de
bani, oare nu sunt atâția Domni mazili
la Țarigrad și alții și alții cunoscuți, cari
ca lupi cu gura căscată au urmărit și ur­
măresc, noapte și zi, și cu mijlocirea prie­
tenilor și cu făgăduială de averi multe,
să apuce acest Scaun mult vestit, dar plin
de lacrămi multe și multe suspine? Ci, stă-
„ pane, nu vine de la oameni scoaterea și
căderea Domnului d’inaintea noastră, — ci
dar al lui Dumnezeu și mare mișcare de
pedeapsă a dreptății dumnezeiești.
Căci El nu putea până la capăt să rabde
nimicirea desăvârșită a acestei țeri mult
pătimitoare; era numai o socotință zădar-
nică a oamenilor că se află în fericire
această țară; dar, de când s’a ridicat de la
mijloc perdeaua care ascundeâ nenorocirea
și suferința, ce erau la fund, ale săracilor
locuitori, de când adecă s’a scos cel ce făceâ
comori și nu știâ cui le strânge, de atunci
s’a ivit și cârmuirea ori starea de uimit
a acestei țeri vrednice de milă. Căci, ieau
martur pe Dumnezeu, n’au rămas aici decât
I numai mădulare mult chinuite și vai foarte
grele (sic)\ lucrurile au nevoie de alt
Ieremia acum. Și să crezi Fericirea Ta cu
I siguranță că rămășițele omizii le-a mâncat
■ lăcusta și ale lăcustei larva și rămăși-
I țele acesteia rugina ; acel bun creștin,
nu numai ca să sature pe alții, fără voia
lui a pustiit țara, dar încă și după ple­
carea lui a lăsat atâția creștini în nespuse
tulburări și strâmtorări de nespus, și sufăr
săracii până la moarte, încercați în lan-
j țuri și închisori și căzniți de prea-lumi-
natul Imbrohor-Aga ca să arate bogățiile
și comorile lui Constantin Voevod, și, după
i toate, ca berbeci fruntași și cu clopotul
I la gât, bietul Clucer Văcărescul, cămărașul
i Asan, pârcălabul de la Doicești, Drăgan;
! cari se află în cea mai de jos temniță, ce
i se zice Calunguia (sic), și alți și alți pâr-
i călabi ai celorlalte moșii; și cine să jă-
i lească cele ce se săvârșesc aici zilnic!: prin
foc și prin apă trecem cu toții, și noi nu

zat tic và ezTpa7w0TjaȚ| tà rr¡v aryLspoy sôw
szTeXofyisva ; A'.à znpôç zat nôatoç dtspyô-
p.eOa oí zàvTSç, zai ^¡xôîç où p.srpiwç aup.-
zào/ojxev, zpocçaÇôpsvot za6’ ízáot^v ózò
toô ’lp.'poycóp-’A^à toòtov éXzóaai, èzetvov
ösau.söaa.!, àXXov șvXazwaaî, zaì ôèv syojisv
¡atjòs ttjv zapau’zpoTîpav èXsuOèptav và et-
zoöjasv zàv tptàòv XÓ70V zspì rtvoç- eyst 7àp
àvà yetpaç yattospr/ptov r/jç {JLgyàXTjç Baa'.-
Xstaç zat záp.st ôrt OèXes zat zpoaràCï! Tjp.àç
ts za.’t toùç Xotzoôç, oyt opMz stç à.XXa, àXXà
zspt toô zXoôtoü zat twv O^aaoptov toô Au-
Osvto'j zat twv otwv ton zat ttôv yap-optov
rot) (àv zaXà zat tt ztatooatv oi yajiôpot
tou;). "Oaov ôtà toôç àXXonç ôèvà^eópop-sv, si
os Stà tôv ztw/ôv HoatsXvtzov NtzoXàZijv
'Pœaaéto'j zat Koivatavttvov MzaXXtàvov, toô-
ro Tj£sôpop.ev zat 0p.0X0700p.sv zioç p.ijTS ôtà
twv ystXsœv twv ôsv èysôÛTjaav zàv zapapt-
zpôv xspôoç zat zoptap.ôv zuôspVTjaewç twv
stç tàç toaaç à.7a6àç zai sôtoystç '(p.s paç
r/jç ’EzXap.zpÔTTjToç tot), àXX’ àpyôtspot 00-
vaz^XSov pstà toô zsvôspoô twv, ywptç và
sywatv etç tòv zoXzov tooç ôôo tpta 7pôata
e$oôa. Etvat toôto tôtov yptartavtz^ç zoXt-
tstaç zai at>77svtz^ç aupzaÔetaç, ôsv svsyo-
pïjO/j ó zaXôtoyôç pvjTS stç tà tóaa, àXXà,
za6<ùç szspaasv tôv Aoôvaôtv, 7pàçst soôôç
zpôç Tjpàç 7pàppara zpootazttzà và çnXay-
Owat tà ywpta ton àpetaztvvjta zai tà ôa-
ZTjtta too àzatazâtïjta, tà Zim ton a77tzta,
tà 7svv/|pata ttjç 7?Jç àpstwta, rà rwptvà
zpaata ton và zwXïjOwatv wç zai zpôrepov
stç tàç zXarstaç zai a7opàç zat stç tàç
Xotzàç zwpozôXstç pè ttjv rtp.Tjv ôzoô tj ’Ez-
XapzpôrTjç toô tà szwXoôasv, tà vsparà (sic)
twv và anvayOwatv eiç svà pspoç, tà zsvtvj-
pará twv tsXstoôpsva và p.Tj zapazsawatv,
àXXà và zspșOwat zatóztv twv àasaXwç,
zai àXXa zai àXXa toôtotç zapazXijata, ôzoô
ypttrsf tô zvsôpa paç. K ai àç pïj Xo7táa7¡
y; MazaptôtTjç ttjç zwç t^ç tà zspt7pàyopsv
ôtà <pÔ7ov zai zarrjopiav twv (pïj 7svotto,
Xptats BactXsô!), àXXà 7VwptÇovrsç ttjv ôtà
zotvòv zveopattzôv zatsp^ zai snysrrjv ô'.à-
znpov àpyotépwv raôrwv twv ôazTjttwv, ôtà
toôto aopzovoôvtsç tà âvașspvopsv và anp.zo-
vsar( zai tvjv èzstvon èvsatwaav Țvwp-Tjv zai ttjv
sôtzijv paç twptvrjv zai saopévTjv ázozatásTa-
atv. EvptazôpsÔa 7àp oXwç èvvsoi ('sic), p.àj
slôotsç zwç üyopev và zoôspVTjawpsv toôtov
tôv 7S7np.vwpsvov tózov zai và àzoteXstw-
awpev tàç sztzstpsvaç ^ptv SaatXtzàç zpoata-
7àç. Etç Xortvtov stotpàaapsv và atetXwpsv
589
puțin compătimim, fiind orânduiți în fie­
care zi de către Imbrohor-Aga pe acesta
a-1 tărâ, pe acela a-1 legă, pe altul a-1
păzi, și n’avem nici cea mai mică voie a
spune fie și cea mai mică vorbă pentru
cineva; căci are la mână hațișeriful Alarii
împărății și face ce vrea și ne orânduiește
pe noi și pe ceilalți, ci nu la altele, dar
pentru bogăția și comorile Domnului și
ale fiilor lui și ale ginerilor lui (deși ce
' greșesc ginerii lui?). Cât despre alții, nu
; știm, iar pentru săracul Postelnic Nicolachi
| Ruset și pentru Constantin Băleanu, știm
aceia și o recunoaștem că nici cu buzele
n’au gustat eâtuș de puțin câștig și folos
al chivernisiră lor în atâtea zile bune și
fericite ale Luminăției Sale, dar amândoi
au plecat și ei cu socrul lor, fără să aibă
în sinul lor doi-trei lei de cheltuială. E
și acesta un semn de cârmuire crești­
nească și de milă față de neam că nu s’a
oprit acel fericit la atâtea măcar, ci, cum
a trecut Dunărea, îndată ni scrie scrisori
de orânduire ca să se păzească moșiile lui
neclintite și casele lui necălcate, vitele lui
întregi (?), produsele pământului nemic­
șorate, vinurile lui de acum să se vândă
ca și mai înainte în piețe și locuri de
desfacere și în celelalte târguri cu prețul
ce le-a vândut Luminăția Sa, țesăturile
lor să se adune la o parte, cusăturile lor
isprăvite să nu se piardă, ci să se tri­
meată după ei cu siguranță, și altele și
altele asemenea cu acestea, de mi se în-
fioară sufletul. Și să nu socoți Fericirea
Ta cum că acestea le scriem pentru mus­
trarea sau învinuirea lor (ferească împă­
ratul Hristos!), ci cunoseându-Te ca un pă­
rinte duhovnicesc comun și rugător aprins
pentru amândouă aceste Case, pentru aceia,
ostenindu-ne și noi, le aducem înainte ca
să Te ostenești și pentru părerea lui de acum
și pentru schimbarea noastră înșine, de azi
și din'viitor. Căci ne aflăm cu totul în-
grijați, neștiind cum avem să cârmuim
această țară despoiată și să îndeplinim po­
runcile împărătești ce sunt asupră-ni. La
Hotin ne-am gătit să trimetem mai mult de
o mie de salahori, pentru cari a venit și un
Agă cu firman ca să-i scoată și să-i ducă;
la curățirea Prutului alți salahori, tot
atâția; dacă întrebi și te sebeptacriruri
(porunci) câte au venit până acum, ca să
plătim, acelea sunt de multe feluri și fără
590
srcézetva twv ytXtwv GaXa/óptSwv, rcspì wv
YjXOe zaì à?à? p.srà ytpjiavioo và toù? co-
zwo‘(¡ zaì và toò? órcàvjj, sì? Tà zaOàptap.a
toö IIpoÓTOu àWma tóame azVy.yô[AÔsç' m
spwrà. zaì Stà Gsp.rcércTaypópta rcóaa ^XQaatv
ew? Twpa otà và Tà rcX7]pwawțJ.ev, szsìva stvat
rcoXnetS^ zaì àvapt6p.7]Ta. '0 rcpò T]p.wv, à?
stvat rcoXó/povo?, §sv à/ptasv o’óts óóoXòv Stà
pttzpòv àvazoo'ptap.óv, àXX’, sXrctCwv èrcì tw
rcXTjbet toù rcXoÒTou aÒTOò, àrc^XOs' ’^p-à? pà?
zapTjȚopst zavToSovapta toù rcavayàOou
0soò. IlapazaXoopsv opw? zaì tïjv Maza-
ptÓTTjTa ttjç và p7¡ StaXstrctf] zaì zóppwOsv và
pà? ózoaTTjptC'fi Stà twv su/wv zaì sòXoytwv
tt¡?, órcoò và Y|pzopsawpsv và ^avwpev Só-
ztpot zaì tzavoì SoòXot t^? zpaTatà? BaatXeta?
zaì a£tot rcpooTáTat toù èpztOTst)0évTO? ’^pìv
toòtoo zotpv'to'j. VA? pà? Yvwpt^tfj Ss zaì ps
rcspiGGOTépav aogTptv àfàzTj? zaì eóXaÓTjTtz^?
órcozXìasw? rcpò? tt]v MazaptÓTTjTa n¡? zaì
zarà rcàvra zatpòv sTQtpoTaTO')? si? Tà Ssa-
rcoTtzá tt]? svTáXpaTa. 'II Aópva pa? zaì oí
otot pa? eòXaSw? rcpoazovoôat ttjv Mazaptó-
T7]Tá tt]? zai tt¡v íspáv Ss£táv trfi Tarcetvw?
áarcáCovrai. vAv soSozTia^ vj yápt? toö 0soö
và rijv àrcoXaóawpsv rcOTS zai evTaööa: tóts
szstva órcoò Sèv etSs zai Sèv Tjzooas, OéXst
Tà àzoóast zai szrcXav^. At sòyai aòr^?
stTjoav -^ptv àpwYaì sv óttp rcavTt.
1714, ’ArcptXto'j 9.
Tà]? X^? MazaptÓTTjTo? oto? zaTà rcvsòpa
zaì oXw? sì? Tà rcpooTaYpaTa tt]? :
’Iw. ÏTS'pavo? KavTazooCijvo? BosóóSa?.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
DLXXX.
1714, Dimitrie Iulianô, capuehehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara,
15 April. despre schimbarea de Patriarh la Constantinopol și căderea Brâncoveanului.
’ErciGToXi) AT]p.TjTpto'J ’looXtavoö, zarcoozs-
ya^iâ MoXSoóXayta?.
MazaptwTaTs, GO'pwTars zaì asóaapzwTaTs
Ssarcora, tt^v TpsTspav MazaptÓTT]Ta sòXaów?
zai So'iXtzw? rcpooz'jvw, Seóp.svo? z'jptou toö
©son orcw? ôtaœoXâtTOt aòtTjv avoaov, s56u-
jxov, ó^tà zaì àvwTspav rcavTÒ? svavTtou.
2e6ác¡j.tov Ypájipa tt]? 'IjieTspa? Maza-
ptÓTTjTo? s'Xaôov p.s tòv spyojiòv toö áp/ovro?
KopÍTÍT] 0wp.à, zaì Stà ttjv ayaÖTjv zai rco-
SstvoTáTTjv p.ot óystav aòr^? zóptov tòv 0sòv
sSó^aaa. vEțvwv Ss zaì Tà è'ps?^? 7pa/póp.eva.
Atà tt]v IlaTptap/etav toö zòp Koop.à zai
de număr. Cel d’inaintea noastră, deie-I
! Dumnezeu mulți ani, n’a lăsat niciun
i bănuț pentru o mică înlesnire, ci, nădăj­
duind în mulțimea bogăției lui, a plecat;
pe noi ne mângâie atotputernicia prea-
¡ bunului Dumnezeu. Ci ne rugăm și de
■ Fericirea Ta să nu lipsești și de acum
: înainte a ne sprijini prin rugăciunile și
binecuvântările Tale, ca să ne putem în­
, fățișa ca robi încercați și destoinici ai pu­
! ternicii Împărății și vrednici păstori ai
' turmei încredințate nouă. Să ne știi și cu
¡ mai mare spor de iubire și evlavioasă
! aplecare către Fericirea Ta și prea-gata
I în toată vremea la stăpâneștile-Ți porunci.
| Doamna noastră și copiii noștri cu evlavie
| se închină Fericirii Tale și-Ți sărută smerit
! sfințita dreaptă. De ar da harul lui Dum­
nezeu să Te apucăm cândva și aici: atunci
: cele ce nil le-ai știut și nu le-ai auzit, le
vei auzi, și te vei uimi. Rugăciunile Tale
fie-ni ajutătoare în toată viața.
1714, Aprilie în 9.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncile Tale:
To Ștefan Cantacuzino Voevod.
¡
¡
!
|
!
|
[ Scrisoarea lui Dimitrie lulianò, capu-
j chehaiaua Moldovei.
j Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-res-
I pedate stăpâne, mă închin Fericirii Tale
i cu evlavie și supunere, rugându-mă de
Domnul Dumnezeu să te ție fără boli,
bucuros, sănătos și mai presus de tot pro-
tivnicul.
Respectata scrisoare a Fericirii Tale am
i primit-o cu venirea dumisale boierului
j Toma și pentru buna și prea-dorita-Ți
! sănătate am lăudat pe Domnul Dumnezeu.
, Am cunoscut și cele scrise, pe rând.
i Pentru Patriarhia lui chir Cosma și cele

rà petalo àzoXouôïjaavta, tà oaa ar^ei&vsi !
ïj MazaptÔTïjç aur/jç szatàXavov, ^7.^ rà oaa
èytvav, SȚtvav ïj otavwȚTj toù zòp Koapà zai
zooépv^atç eivat zaXij,— ö 0$ôç và tòv Storia^
và zoëspv^tat zaSôtç ewç twpa. ûèv à^^t—
oàXXto ort za6’ o vouvs/ïjç OéXet àa^àCerat
zai tïjv çtXtav tïjç Mazapto'tïjtôç tïjç, -q ô-
îtoia GéXet etvat œ;psXtp.oç zai etç toôç ôôo,
zai e^atpétcoç etc rijv navaytônjtà ton.
Tà Ojxoávta tco AoOevfțj Baaaapàôa-BôSa
etvat Țvwatâ rțj Tjietepa Mazap'.ôrïjtf -qjeópw
~<ï>ç èXn^ïjÔï] -q MazaptÔTïjç aôtïjç, àXXà zai
etç oXooç toôç yptcttavooç Xô^ijv où ¡itzpàv
sjrpoÇévïjaev, èxetâïj zai ôyt [xo’vov etç tïjv
’EzXap-zpófijtà rot), àXXà zai etç oXooç too ■
toôç otzetooç (le^àX'/jv zataòpojiijV sast^av, ¡
’Eirijyav zai Stazóata [uroaravrÇtôsç spÆpôç
5tà và ròv yépoov pus yôXa^tv, zai p.età ôôo !
ijp.épaç spôaivst etç tïjv HöXtv’ póvov ó 0eôç
và etvat îXewç, zai và tôv SûïjÜtjaïj. Toôç
ataXQévtaç àîtô tòv vsov AoOsvr/jv tïjç BXa-
•/taç àp/ovraç toôç èyôptaav zaôàôta, zai
itpoajtévoov và ôwaoov tôv rÇavtCé1, zai và
îtàpoov xaoàôta, và Ttrj^evoov.
'O èvSoSotaroç àpywv àpayoup-àvoc2, p.s tô
và eópíazerat eiç îteptarcaap.oôç ptetavÀttìtrta-
p.àrœv, râpa ÔTtoô àvtàp.coaêv ó irpéaëoç tïjç
Aeytaç tôv zpatotótatov BaatXéa, Sèv elyev
àSstav và zpoaz’jVïjarj Stà ^pàppiatôç rOo
tïjv Tpierspav Mazaptotijta’ 80ev et^s và
ypátpto èz p.épot>ç tïjç ’EvSo^ôtTjtoç too r^
MaxaptôrT|ti atit^ç tïjv zpoaijZooaav zpoa-
zôvTjatv, zai ott àaTtàCerat tïjv asôaaptav j
aôtïjç Sejtàv.
,atpt§', ’AsptXXtot) te'.
Tïjç Tpetépaç Mazaptôtïjtoç
SoôXoç eôXaëïjç
Aïjp.ïjrptoç iooXtavoç.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
DLXXXl.
Șiefan-Voda Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre lipsa lui
de vinovăție în căderea Brâncoveanului.
Stéyavoç KavtazooCïjvôç Xp'jaavÖto Nó-
tapof.
MazaptwTate Séaitota, ttjv Xïjv Mazaptó-
rïjra sôXaoûç îtpoazovoûvteç, tïjv tspàv attrae
òsitàv aasaCópeOa.
âôo ttp/.a zai asSacpta tïjç X^ç Mazaptô-
1 Dare» Domniei nouă: gaiizè. Deci ea e anterioară epocei fanariote. V. Genealogia Cantacuzi-
nilor, p. 504.
a Ioan Mavrocordat.
591
întâmplate între aeestea, am înțeles câte
le însemni Fericirea Ta; dar ce s’a făcut
s’a făcut; purtarea lui chir Cosma și ocâr-
muirea lui sunt bune, — Dumnezeu să-1
lumineze a ocârmui ca pănă acum. Nu
mă îndoiesc că el, ca un om cuminte, va
îmbrățișa și dragostea Fericirii Tale, care
va fi de folos și la amândoi, și mai ales
Preasfinției Tale.
Cele întâmplate Domnului Basarab-Vodă
sunt știute Fericirii Tale; știu că Te-ai
întristat Fericirea Ta, dar și la toți creș­
tinii a adus întristare nu puțină, căci nu
numai către Luminăția Sa, ci și către toți
casnicii au arătat mare prigonire. Au plecat
și două sute de bostangii de înainte ca să-1
aducă, supt pază, și după două zile vine
la Constantinopol; numai Dumnezeu să fie
îndurător și să-1 ajute. Pe boierii trimeși
de Domnul cel nou al Terii-Românești
i-au îmbrăcat cu caftan și-i așteaptă să
dea gl.aizeaua și să îmbrace caftane, să
plece.
Prea-slăvitul dumnealui dragomanul, pen­
tru că se află în lucru de tâlmăciri, acum
când s’a înfățișat solul Poloniei la prea-
puternieul Împărat, n’a avut putință să
se închine prin scrisoare Fericirii Tale;
pentru care a spus să scriu din partea
Slăvirii Sale Fericirii Tale cuvenita în­
chinare, și că-Ți sărută respectata dreaptă.
1714, Aprilie în 15.
| Al Fericirii Tale
j rob cu evlavie:
j Dimitrie Jiilútnb.
j
■
1714,
8 April.
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-ferieite stăpâne, închinându-ne cu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm sfințita-Ți
dreaptă.
Am primit cu gând luător aminte două
592
tîjtoç âvarcsrctap.svȚj ôiavota skàSop-sv, tò p.èv
àrcò Tj', tò òè àrcò 17' toò svsattotoç veypap,-
p.éva, zai, è£ àpyoTépwv rcXTjpoyopïjOévtsç rijv
jtsptrcoÖTjtov 7¡p.iv óyteiav tïjç, ércop.évwç 1 ôô-
£av àvìrcép.']>ap.sv tip aipCovtt zai òtar/jpoùvti
aótTjv áyíoj2 • 0s(]>. ’Eòèy67jp.sv zat tàç rca-
tptzàç sôyàç zaì sôXo7Îaç ttjç, ¿>v s'vsza zaì
rcksiataç 6p.0k0700p.ev tàç yàprraç t^ Ma-
zaptótTjtí tïjç3. vE7Vu>p.ev èv aôrjj zai tà
Gïjp.eiœôÉvta èv aôtoîç4*. Kai etç p.èv tô rcpcô-
tov oôz syop.sv àvtarcozptÔTjvat, èrcsiôij rceptetye
p-ovov sôyàç rcatptzàç zai ôearcottzàç® sôko-
7Îaç zaì tô 6 rcpôç tòv èvSo^otatov àpyovta
rcatépa p//> aeoacp-tov tïjç' etc ôè tò ôst>-
tepov, àv zaXà 6Xsrca>p.sv ort rcoXXà état tà
àrcozptoemç ôsôp.sva, opwç rcàXiv7 Stà p.tav
zai fijV aùrljv ôrcôôsaiv zai aôQiç8 zai rcok-
Xàziç Ypàfetv zai toùto zat’ èztàôvjv zai
è^îtkop.évwç ȚtȚveoOat9, où pôvov XoytÇetat
oykqpôv zai rceptttôv1011 zai êapôvopev patato-
rcovoùvteç tàç Searceoiooçaôt^ç àzoàç, àXXà zai
grc’ àrcstpov yœpYioôpev zai zatàk»j&v toù
XÓ70Ü oôy eópíazopev- 6y¡ rccôç Tjp.sîç 6sXop.ev,
ôfjXaôfjn,và pevaX'jvcopev tïjv òrcó6eatv,zatà r/jv
tcôv rcoXXcôv ôrcôvotav, àXXà Statt12 rceptypay/j
taùtrjç tïjç ôrcoQsaswç, toù è£coopoù toù rcpô
fjpwv AòSévtob npaȚZooâvoo, auri] za6’ ÉautTjv
etvat Sts^oStZTj zai rcoXü5t7j77]toç zaì àvwtépa
rcavtôç àvOpwrctvoo XoȚtapoQ, ôtà và pvjv si-
rcoùpev: àzatavôïjtoç13. zai, av SsX^owpev
và rceptvpàtpwpev tàç àpyàç t^ç zai tà péaa,
ou pôvov etvat ypeia tetpàôta và 7iv/jtat tô
sva paç vpàppa, àXX’ àvayzaiwç srcstai và
ày^ocopev zai và picpwpsv àrcàv<o0sv paç zà9s
àXXïjv ôtcottZTjv péptpvav zai çpovtiôa t^ç
aùùevttaç paç, zai và ôtaôoOoùpev pôvov elç
r/jv taùtTjv rceptypaœvjv14. c'O0sv, ôtà và pv¡
rcovozeyaXoùpev tïjv Maxaptôtrjtà ttjç pè
rcept7payàç àrceptYpârctooç, tïjv rcapazaXoùpev
và rcaùaTj za0’ èçTjç15 Xovotpioij aot/j16
1 Nu e cuvântul în Legrand.
2 Lipsește în Legrand ca și mai sus: èz à a
Propoziția toată lipsește la Legrand.
4 Doua cuvinte ce lipsesc în Legrand.
y Cuvântul nu e în Legrand.
0 Idem.
7 Idem.
3 In Legrand:
9 Partea dintre virgule lipsește la Legrand.
v’ La Legrand în ordinea contrară.
11 Cuvântul nu e în Legrand.
12 Aiord: ms.
13 Partea între semne nu e la Legrand.
14 De la virgulă nu e în Legrand.
15 Adverbul lips/ște la Legrand.
16 Cuvântul nu e la Legrand.
cinstite și venerate scrisori ale Fericirii
Tale, una scrisă la 8, iar alta de la 13
ale aceste! luni, și, din amândouă aflând
de prea-dorita nouă sănătate a Ta, am
înălțat slavă către Dumnezeu sfântul, care
Te ține și Te păzește. Am primit și părin-
teștile-Ți rugăciuni și binecuvântări, pentru
care-Ți și mulțumim foarte mult Fericirii
Tale. Am cunoscut și cele însemnate în
ele. Și la cea d’intâiu n’avem ce să răs­
; pundem, de oare ce cuprindea numai ru­
; găciuni părintești și binecuvântări stăpâ­
nești, și ceva către prea-slăvitul domn părin­
1 tele mieu respectat Ție; iar în a doua,
deși vedem că sunt multe care cer răspuns,
ci pentru una și aeeiaș afacere a tot scrie
și de mai multe ori, și încă pe larg, și a
se face cu întindere nu se socoate numai
supărător și de prisos și că Te împovărăm
ostenind degeaba dumnezeiescu-Ți auz, dar
ajungem și la nesfârșit și nu găsim sfârșit
vorbirii, și nu că voim să mărim adecă
lucrul după bănuiala celor mulți, dar pentru
că descrierea acestui lucru, a scoaterii celui
de înaintea noastră Domn Brâncoveanu,
ea însăș în sine este lungă și cu multă
întindere la povestit și mai presus de orice
j judecată omenească și să nu zicem: neîn­
: țeleasă; și, dacă am voi să descriem înce­
puturile ei și cele delà mijloc, nu numai
că e de nevoie să se facă doar caiet o
singură scrisoare a mea, dar urmează nea­
părat să lăsăm și să smulgem de de-asupra
noastră orice altă grijă a vieții și îngri­
: jire a Domniei Noastre și să ne dedăm
i numai la această descriere. Deci, ca să nu
| batem capul Fericirii Tale cu descrieri
nemărgenite, Te rugăm să înceteze de acum
vorba aceasta degeaba a căderii celui iz­
gonit. Numai aceasta cu adevărat Ți-o
o t i p <•> v.

ttjç zaTarcrwoâwç toó èçwaÙèvTOÇ. - Toöro
p.óvov èv áX-/¡0=ta t^ç tò a7¡¡ietá)vop.év ~&ç
OOTS EtÇ TÒV VOÙÇ fiaç, ODTS stç T7¡V çav-
Taaiav p.aç rcorà s'/op.sv r¡ èp.sksTOÓaau.sv
Tj Stà */pT|p.aT!X^ç ôôaswç èrcaoytaapsv, àç
ci’.ôsv ó twv zpuytwv yvwoTijç 0eôç, ij rcspl
t^ç sxeîvod zaTarcTwaswç, sIts rcspl tïjç ^pwv
àvappïjaswç, rcapà povov e’ôopsv ort àrcò ttjv
aónaaov t^ç Oetz’^ç EDarcXay/viaç èôô07] veù-
atç ï'.ç Tàç zapôiaç twv aùflévTWV paç zai
pè psyákvjv ôpp.vjv, ôtà và pr¡v strcoùu.ev zat
¿pyvjv, r'v npavzoôàvov pèv è'çwaav zaTà
tôv Tpórcov órcoù è<tpo-(pà<papîv ', zai Tjpàç
rcap’ èXrctôa àrcîzaTîaTTjoav. Kal odtoç etvat
ó rceptXigrcTtxôç Xô?oç okvjç t^ç peookaÊoôaTjç
peTaêoXïjç. Kal ôèv zàpvet ypïta rcXéov rce-
patïépw tôv X070V paç và èzTetvœpev, rcapà
povov rcapazaXoùpsv tôv ttytOTOv 0sóv, zaOtùç
o'jtoç (pzovôpvjae Tàç àp/àç paç, èz r/jç
Oetaç tod àfaôôrtjroç1 23, zat và pàç
zaQoSïj’/ia^ zat và pàç èvtax^aiî» zal *y~
ÔsJtjç, Stà pazaptwv euywv ttjç, và ïjprco-
péowpev và rcpo'fOàawpsv èv zatptô tw rcpo-
a/jzovTi zai Tàç èrcepyop.évaç ^ptv êaatXtzàç
rcpoGTayàç, ôrcoô và eôapeaTïjawpev toîç ao-
0svratç, và xoSepvTpwpev xat toùç TeSXtppévooç
zai Tjrcop’/jpèvoDç todtodç rcrwyoùç èvrorctooç
zat và '/aporcofrçawpev rcàvTaç toùç rctGTOùç
zai àSoXo’jç iptXouç zat zaXoOeX^Tac paç.
Repi ôè tod èvôoJoTàTOD àp/ovToç toù rca-
Tpoç poo (oaTtç zai euXaêwç rcpoazuv^ zat
àarcàCsTat ttjv îepàv Se£tàv ttjç) âç etvat etç
s’SfjOlv ttjç MazaptÔTijToç ttjç8 otî, av xaXà
àrcò tsç àzpeç peXay/oXteç45 tod 6 và è'p-
6aaev etç tt¡v sarceptv/jv wpav t^ç Cw^ç tod
zat e’tç tôv è'oyaTov ôpopov t^ç àvbpwrcivTjç
àrcozaTaaràaewç tod, eDyaptaToùpev opo>ç Ttp
t^ç Cw^ç yop/jYti) órcoù pàç eDarcXayyvlaOT)
zâv TODTtp® zai ôèv pàç èXórcrpe7 pè zatptw-
ïépav rcXijy/jv, àXX’ èrce'/opT^aaTo 8 aoTw ty¡v
èrcavàX^tptv r/jç rcporépaç bvtetaç tod, zat
rcàXtv pàç tôv èyàptaev9, àv zaXà zai và
è'petvav ri Xsúpava rijv àaôevetaç tod zat và
eoptozTjrat, zaôô ?spwv, etç peptzijv àôuva-
piav opwç èXrciÇppev etç tôv àytov 0eôv zat
toòto và rcepâoȚj zat và ș0âo^ etç Tïjv rcpo-
1 Legrand : n s p 1 s '( p á i a p. e v.
2 Partea între virgule nu e la Legrand.
3 Două cuvinte lipsesc la Legrand.
* Copia Academiei are: rr¡$ «xpaç p. s X tz-f y oX ia ç ron.
5 Partea între virgule ca ¡¡i parentezalipsesc în Legran !.
6 Legrand : toòto.
’ Legrand : s c 1 -q 7 <u o s.
8 Legrand : s n s y o p -í¡ 7 Vj o e v.
9 Partea dintre virgule lipsește Î11 Legrand.
58183. Vol. XIV.
593
însemnat cum că nici în mintea noastră,
nici în închipuirea noastră n’am avut ori
gândit, ori prin darede bani n’am încercat,
cum știe Dumnezeu, cunoscătorul celor as­
cunse, ori pentru căderea lui, ori pentru
ridicarea noastră, ci numai am văzut că
din abisul milei dumnezeiești s’a dat în­
demn în inimile domnilor noștri și cu
pornire mare, ca să nu zicem și cu mânie,
pe Brâncoveanu l-au scos în chipul ce
l-am descris și pe noi peste așteptare ne-au
așezat în loc. Și acesta e rostul pe scurt al
întregii schimbări petrecute la mijloc. Și
nu face nevoie să ni întindem vorba mai
departe, ci numai rugăm pe prea-înaltul
Dumnezeu ca, precum a economisit înce­
puturile noastre din dumnezeiasca-I bu­
nătate, astfel să ne și îndrepte și să ne
întărească, și apoi, prin fericitele-Ți ru­
găciuni, să putem întâmpină la vreme
potrivită și poruncile împărătești care ni-ar
veni, ca să mulțumim pe stăpâni, să câr-
muiin și pe necăjiții și neajutații acești
săraci ai locului și să bucurăm pe toți
credincioșii și neînșelătorii prieteni și voitori
de bine ai noștri.
Iar pentru prea-slăvitul boier tatăl mieu
(care se și închină cu evlavie și sărută
sfințita-Ți dreaptă) să-Ți fie în știința Fe­
ricirii Tale că, deși, din marile năcazuri
ale lui, cum am mai scris,’ a ajuns la ceasul
de seară al coborârii lui omenești, și la dru­
mul cel din urină al stării lui omenești, totuș
mulțămim îndreptătorului vieții că a fost
milostiv cu noi și întru aceasta și nu ne-a
întristat cu o lovitură mai ucigașă, ci i-a
dăruit lui recăpătarea sănătății de Ia în­
ceput și ni l-a hărăzit din nou, deși au
rămas urme ale bolii lui și se află, ca un
bătrân ce este, cu oareșce slăbiciune; dar
nădăjduim în Dumnezeu Sfântul ca și
aceasta să treacă și să ajungă iarăș la starea
de mai nainte bătrânească a sănătății lui.
75
594
rèpav ■pjpakaíavárcozatá.araciv rr¡c \>7daç ron1.
Eóyaptoroóp-ev koircòv zat rcpoazwoùpisv tt¡v
Oeiav abroó rcavroSuvaptav ¿rcoò elavjzo'jas ràç
ôerpeiç Tjjiwv, rwv rarcsiviòv Soókwv roo- ovriva
zat zaSeê'^Ç tz.gre6op.ev và p.àç ròv àœ^aig
ôaov oobkïjrôv r^ Seta, abroó Ilpovota, o tà yà
ròv è'ywpev etc yapàv zat rcap'/jyoptav p.aç2.
’EzarakàÈop.ev3*5zaìrì óp’Cet rcepì rwv êtôktwv
roo pazaptrou a7to’J Soytaç, zòp Abievrton,
àkkà rcepì totaór7¡? ôrcoGéaewç, Sérrcorà pou,
zàpptav eìòvjaiv Ssv è'yopev, obre at zatpizaì
rceptotâastç pàç èao7ywpoóaav và èêeràaœpev.
Tóaov povov rcwç èyet zápT) ó pazaptrijç
StaO^zïjv brcoȚeypappâvTjv ratç rwv rnyôvtwv
àpytepéwv G'ppa7totv, zat Sterájaro arcaaav
TTjV abroo rcapevpeOetcav obaiav, zat èzst 0s-
ket sôptazsrat aeaïjpetwpévov av à^Tjoe ràç
ëtSkonç ron etç rijv 6tëkto0T|Xïjv roô 'A7Í00
Sàëëa, t) o'yt. Kàv obrwç opwç, zàv àAkwc,
Tjpetç èrcpoarà£ap.ev và arézwvrat rà rcàvra
è?T(a'f aktopéva etç rô zekktov ron 4- zat, perà
rcapa.5pop.7jV ’^pepwv, kapëàvovreç àveaiv rwv
èvoyk^aeœv paç, 6ékop.ev tt totoôtov Sta-
téraztat, zat, av rà ațpTjae zatà tïjv ôrcôa-
yeotv ton, 0éket ëakGwatv etç tôv Stwpiopévov
tórcov tone- et Sè pvj, órcopovi], ott Ssv 07a-
rcoùp.ev èx (poaewç và rceptrckexwp.sôa etç brco-
Oéoetç tepa.ttxwv rcpoowrcwv, otttveç èz toô
rcpoysipoo è'yonot xat- tàç àpàç6 xat tàç
ebko7taç. ”Av euSoxijoyj t¡ yàptç too 0eoñ
xat ttvàç èx twv ntwv pa.ç xat Soôkwv ttjç
ypstaoOj) yáptv àva.7vwaewç ëtëkonç, aç etvat
xakà ëiëktoÔTjXTj- roô MaptÇevavton xat ton
XopeCton. Maxapta fj topa St3 ebywv rijç
¿7twv và è'œfiavav etç totaôtïjv ypeiav, zat
ebzokov Tjto và è'ywot ëtôkonç!
'H Aôpva p.aç p.età twv tszvwv paç ebkaêwç
rcpooznvoôv tTjv MaxaptótZjtá r/jç, zat ttjv tepàv
8e&àv tïjç àarcàCovrat. vAç è'ywpev Sèzat rcàktv
oe6áap.tóv r/jç Stà và yaipwpev èrct t^ è'pet^
'¿p.tv Ó7sia. zat tatç rcatptzatç ttjç ebyatç,
atttveç etïpav 7¡piv à7W7aì èv otto rcavti * ’.
T^ç Tperépaç Mazaptôr/jroç ntôç zatà
rcveôp.a. zat okwç etç rà. rcpoaráypará rtjç.
a^tS', ’Arcptkton tt/.
’Iw. Stsravoç KavrazonCr^ôç BoeëôSaç.
(Legrand, o. c.., IV, pp. 112-13, n° 75; Libi.
1 Lipsește, de la virgulă, în Legrand.
2 Toată fraza lipsește la Legrand.
3 Legrand: to tî... sxaTaXâôapsv.
* Cuvântul nu e la Legrand.
5 Legrand: àpsTÙç.
c In Legrand, în loe de "A ç, rte. numai: Ai zò/at aÔT
Ci mulțămim și ne închinăm dumnezeieștii
Lui atotputernicii că ni-a ascultat rugă­
ciunile noastre, ale celor smeriți robi ai Săi;
pe care și de acum înainte ne rugăm să
ni-1 lase ca sfătuitor, prin dumnezeiasca-I
Pronie, ca să-1 avem spre bucuria și mân­
gâierea noastră.
Am înțeles și ce spui pentru cărțile răpo­
satului Preasfinții de Sofia, chir Avxentie;
dar pentru această afacere, stăpâne, n’avem
nicio știre, nici întâmplările vremii nu
ne-au iertat să cercetăm. Atâta numai că
răposatul făcuse o diată iscălită cu pe-
cețile arhiereilor ce s’au întâmplat și a
orânduit pentru toată averea ce se află a
lui. și acolo se va găsi însemnat dacă a
lăsat cărțile lui bibliotecei Sf. Sava ori ba.
Ci, ori de va fi așâ, ori de va fi altfel,
noi am orânduit să steâ toate asigurate
în chilia lui; și, după trecere de câteva
zile, luând ușurare de supărările noastre,
vom vedea ce lucru de acest fel s’a orân­
duit, și, dacă le-a lăsat după făgăduiala
lui, se vor așeza în locul lor cel orânduit;
iar, de unde nu, răbdare, căci nu ni place
din fire a ne amestecă în trebile fețelor
bisericești, care au la îndămână și blăs-
tămurile și binecuvântările. Dacă va binevoi
harul lui Dumnezeu și cineva din fiii noștri
și robii Tăi va aveà nevoie de cărți pentru
cetit, ajungă-i biblioteca Mărginenilor și
a Hurezului. Fericit ceasul când prin ru­
găciunile Sfinților ar ajunge la o nevoie
ca aceasta, și ușor ar fi să aibă cărți!
Doamna noastră cu copiii noștri se închină
cu evlavie Fericirii Tale și-Ți sărută sfin­
țită dreaptă. Să avem și de acum înainte
venerata-Ți scrisoare ca să ne bucurăm
de dorita-Ți sănătate și de părinteștile-Ți
rugăciuni, care să ni fie nouă conducătoare
în toată viața.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
toțul la poruncile Tale:
1714, Aprilie în 18.
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
Ac. Rom., copiile d-lui Manu il Ghedeon.)
*qç srrsftv vjitv. ele.

DLXXXII.
Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant aNotara, despre
căderea Brâncoveanului și greutățile țerii, precum și despre situația Iui Carol al
XIT-lea și a Rușilor.
MazaptwraTs, a-pwrare (io: Sèazora, ty¡v
'1'p.stépav Mazaptór/jTa Tazsivwç zai ôouXizwç
zpoazuvw, itmîültiêà; àazaÇôpsvoç rijv za-
vaȚtWTâȚTjv aùr^ç Se£táv.
âùo aîSaap.îwtata 'ípappara ttjç operépaç
zarptz^ç eùpsvîiaç, rò pèv etç tàç 8, tô Sè
eiç rà.ç 13 toù zapôvroç vsypap-p-sva, eùXaôwç
aazaaà;isvoç êXaôov zaì èôô^aaa tôv àv'.ov
0êôv îrepi t^ç èysTWTaT/jç p.ot aÙT'^ç ùytetaç-
ÎTjTæ Sè zapà tijz xp^oTâTtrjç aÙTïjç zop’r^^ç
auyyvwpTjy ôzoù Sèv .èirpôyOaaa và àzozp’.Oâ»
eiç tò zpÔTgpov aùï^ç ypàpp-a Stà Tà zat-
ptzà zàvôstva zsptOTaT’.zà zai Twpa zàX’.v
àzozpivopat zat zepl twv Suo vpappáTóiv pè
a'JVToptav, èz=:Ô7j pjTe ó voùç p.oo, pr(re -q
yXwaaà pou g^apzei ôtà và jreptypàtpw Tatç
ôuoToyiatç, toùç ztvôùvo'Jç, toùç œoôooç ôzoù
TjzoXoùÔTjaav stç tôv àvsXztarov zat ôuow-
•/saTaTov zp’/]p.vtap.ôv toù szXap.zpoTàrou Kwv-
aTavTÍvo'i-BóSa, ôzoù ayeôôv Sèv aaàXXw và
sizâ> zwç và ôzspsÔTjaav toùç Qpiivonç toù
'Ispepto'j zat zâaav aXXtqv țpaftpStav, za-
Xatàv te zat véav. ûtatt Êéôata tô zriopa
è'ytve péya zat <pp6epôv zat petà zoXXoù 6o-
poù zat opy/jç: àpzayr] zat zopteoatç twv
ozapyóvTwv toi, rwv oaa èz^ps paCí roo,
twv oaa à'pTjOî èôw zat szñ zezpoppéva è^é-
taaatç zat àzetXatç psyàXatç và pi] zpo'pQ^
zat và pi] yaOjj rtzoteç. ’EçstâÇoov zat rà
eiaoÔTjpara twv ywptwv rou: etvat çôooç và
p-vjV azoXoti07jGt(] zat etç aùrà zavèv zapà-
Xoyov zai àaovetQtatov yoprtov. IloXXà àçta
Xùztjç zat àvezStTjYrjta àzoXooOoùv, ôzoù zat
tàç Xtôtvaç zapôtaç zapaztvoùatv etç ôàzpua
zai etç anpzàQîtav’ autà Sèv àtptvoov rôv
voùv poo và eipTjveÙTQ, aoXXo7tCôpevoç opoù
zat tôv àzpooôôzïjtov zai àzeozt’.v zpoSt-
oaapôv toù otoù poo. Tô ôzotov pè èppt'pe
zai etç ztvôovwôï] àoOévstav, zXijv Sóla tw
àyttp 0=w ôzoù èytva zaX^tepa’ àzô tô zo-
oàpt ètt ¿XtȚOV zàayw Xozoùpat zspi àp-
. 'poçépwv, ott rà zpàvpata etvat zsptzezXevpèva
p.è zoXXtjV ooazoXtav zai aùvyua'.v, zai ot>-
ôepta àvQpwztvï] àyytvota zti sztrr(ôêtôtY]ç
Sùvatat và tà sztôtopôwoT] et pi] Tj zavaOe-
vsarátT]. íTpóvota toù 0eoù, etç rijv ózotav
(za.0<bç opiÇet, ooytôç zapatvoùaà pe, r¡ àyyt-
vooatât/j aùt^ç aùveotç) ptztw tàç èXztôaç
poo zat ôéopat và yeívig "Xeoç zai tà azoXtà
595
1714,
21 April
Prea-fericite, preasfințite al mieu stăpân,
mă închin cu smerenie și supunere Feri­
cirii Tale, sărutând cu toată evlavia prea-
sfințita-Ți dreaptă.
Două prea-venerate scrisori ale bună­
voinței Tale părintești, una scrisă la 8 și
alta la 13 ale acestei luni, sărutându-le
cu evlavie le-am primit și am slăvit pe
sfântul Dumnezeu pentru mie prea-dorita-Ți
sănătate; ci cer de Ia prea-curatu-Ți creștet
iertare că n’am apucat să răspund la cea
d’întâiu scrisoare a Ta pentru împrejură­
rile cu totul grozave iile timpului; și acuma
iarăș răspund și pentru acele două scrisori
pe scurt, de oare ce nici mintea mea, nici
limba mea nu ajunge ca să scriu nenoro­
cirile, primejdiile, temerile ce au urmat
Ia neașteptata și prea-nenorocita prăpăs-
i tuire a prea-litminatului Constantin-Vodă,
care mai că nu greșesc spuind cum că au
întrecut plângerile lui Ieremia și orice altă
tragedie, veche și nouă. Căci desigur că­
derea a fost mare și înfricoșată și cu multă
mânie și urgie: răpire și luare în stăpâ­
nire a averilor lui; câte le-a luat cu el,
iar a celor câte le-a lăsat ici și colo as­
cunse cercetare și amenințări mari ca să
nu se ascundă și să nu se piardă ceva.
Cearcă și veniturile moșiilor lui: este de
temut să nu urmeze și la ele vre-o sar­
cină negândită și neobișnuită. Multe lu­
cruri vrednice de întristare și de nespus
urmează care mișcă și inimile de piatră
la lacrimi și compătimire; ele nu-mi lasă
mintea a se odihni, gândindu-mă și la ne­
așteptata și nedorita înaintare a fiului mieu.
Ceia ce m’a adus la primejdioasă boală, dar
slavă lui Dumnezeu sfântul că m’am făcut
mai bine; de picior mai sufăr puțin: mă
doare și de una și de alta, căci lucrurile sunt
împleticite cu multă greutate și supărare,
și nicio istețime și îndemânare nu poate
să le îndrepte decât atotputernica Pronie
a lui Dumnezeu, către care (precum spune,
îndemnându-mă cuminte, priceperea Ta cea
prea-isteață) ridic nădejdile mele și mă
rog să fie îndurător și să schimbe cele
strâmbe în drepte. O astfel de schimbare
i și cădere de Domnie nici nu s’a mai în-
596

và ¡letaȚSfț] etç eóOetav, Totaér/j èvaXXay^ I tâmplat aici, nici se va mai întâmpla.
zat zaraatpoyrj Aoôsvreiaç cote èauvèÓTj è5w, ! Toate aialeturile (provinciile aianilor) celor
ours 6éXet aovéêij. Tà àvtaXétta oXa twv de lângă Dunăre de la Sofia și din jos
Ilapaôoüvàêœv aitò tt¡v Sô'ptav zat zàtw Stà au venit din poruncă împărătească pănă
zpoaray^ç êaotXtz^ç fMov èwç etç tô Ko- la Copăceni; scrisori la Hanul Tătarilor
zarCàvr 7pàp.p.ata etç tôv SznOàpyTjV và să se apropie cu oști dacă s’ar face vre-o
zXT¡atáa7) pè arparsupara àv Țevț] zapta împotrivire, ca să între înlăuntru, să taie
èvavttôtTjç, và aéë^ péaa, và Ôùtrj] zat và și să piardă; Imbrohor-Aga a venit plin,
àzoXéa^f ó ’Ipzpoyôpa7açTjX0e ^ep-átoc, ò'yt nu de firmane, ci de hatișerifuri, având
çsppàvta, àXXà yatttaeptyta, èywvtaç àSetav îngăduință și voie împărătească a săvârși
zat èÊtnaiav ëaotXtzijv và teXetwo^ èzsîvo ce i se va părea bun și folositor. Slavă
ôzoô ijOeXe yavg s’ôXoyov zat a'jpyspov. âô^a r<p lui Dumnezeu sfântul că n’a urinat vre-o
¿7(11» 0etp ôzoô Sèv àzoXoó0Tjas zapia èvavttônjç împotrivire la poruncile împărătești și nu
etç rà êaatXtzà zpoarà7para zat Ssv è'ytvs s’a întâmplat vre-o prigonire, pradă și
zapia zataôpopij, XeTjXaaia zat atpatoyuata. vărsare de sânge.
Soçwrata zat yptartavtzà aupôo'jXeôst 'ij Prea-cuminte și creștinește sfătuiește blân-
zarptzàj aor^ç euptéveta ort ô^Xaôïj èz pèponç deța. Ta de părinte că adecă din partea
7jp.wv và pïj 7ÍV7] zapia ôtaÊoXij etc ròv Sua- noastră să nu se facă vre-o pâră împo­
vjyTjaavra ^epóva, otite ôvopa IlpwTwzazà triva nenorocitului Domn, nici să se aducă
zatNtZTjta’và àvaysperaf ôsazora poo, ozoïoç numele: Protopop și Biruitul (Muscalul
etvat àv&'jç zat àaeêïjç 6éXet p.stayetpta6et și Șvedul). Stăpâne al mieu, cel ce e fără
tà totaôta- o6ev èz pspotjç ^pwv Sèv OéXet minte și necuvios se apucă de unele ca
tSet zap.tav èvavrtônjra zat zetpa^tv, av èzet- acestea; deci de spre partea noastră nu vei
voç autoç too Ssv èvaayoX^ÔTj pè toùç pa- vedea vre-o vrăjmășie și încercare, dacă
ratooç zazvoùç ôzoô èyet, àXXà pàXtata oaov acela însuș nu s’ar îndeletnici cu zădar-
rô Sovatôv ÔéXopev tôv zaOtoç à- nicele fumuri ce are, ba chiar după pu­
zatrst tô yptattavtzôv èzà77sXpazat tô zpézov' ter e-I vom ajută, precum cere chemarea
zXïjv, ôsazota p.00, zoXXà sp7a too Sowat, zat creștinească și cuviința; ci, stăpâne al mieu,
aotà tpoôoôpat p.7] top zpo^evijoooot Soaa- multe lucruri ale lui strigă, și mă tem ca
zaXXàztooç ztvSôvooç’ XoytàCw và etvat etç ele să nu-i aducă primejdii grele de în­
pvïjpïjv aot^ç tà osa èo'JvopiXoôaapev etç tô lăturat; cred ca-Ți sunt în amintire câte
Tpi706tatov, zwç ’EzXaptzpôr/jç too povoç le-am vorbit împreună la Târgoviște, cum
too eazeoSev etç zp7jp.vtap.ov zai Sèv etaij- că Luminăția Sa singur s’a grăbit spre
zooaev tppovipïjv aop.6ooXijv ttvoç, zat p.àXtata prăpastie și n’a ascultat de sfatul cuminte
St’ èzetva ta veotozwta t^ç tptXoSo^taç țXw- al nimănuia, și mai ales pentru acele mo­
pta, tà ózota tà etye taya wç pnattzà, zat nede din nou bătute ale dragostei lui de
eiç tôv zoap-ov èzTjpóttovto- tà’ ózota tà 7¡ó- slavă, pe care le credeă poate a fi tainice,
pav ot êaatXtzot èztatàtat zat éatáX07¡aav și se strigau în toată lumea; pe care le-au
etç tTjv BaatXetav và rà tSoôv, zat àXXa za- găsit epistații împărătești și s’au trimes la
pópota, ózoò ózepóaívooat tïjv rà^tv t^ç At>- Țarigrad să le vadă, și altele ca acestea,
Sevtetaç zat zapaztvoôat toùç zparoôvraç etç care întrec rânduiala Domniei și îndeamnă
zeptaaotépav opyrjv. Tà totaôta èzpoXé7op.ev, pe stăpâni la o mai mare-mânie. De ase­
èzetSi] zat zapia àpaptia àttpwpïjtoç Sèv menea lucruri am vorbit noi mai înainte,
àzop-évef zXfjV, wç etzov, ■q’EzXap.zpót7]c too căci nu e greșeală care să rămâie nepe­
Sèv àçlveto toô tStoo azozoô zat è'ôXatpev, depsită; dar, cum spuseiu, nu s’a lăsat de
ô'yt p.ovov toô X0700 too, àXXà zat toôç aoy- scopul său deosebit și s’a vătămat, nu numai
7evetç zat tptXooç too, zeptezXéyBzj zaì aôtïj pe sine, ci și pe rudele și prietenii lui, și
Tj ztwyij rCàpa zat zatptç etc ps7Îatïjv Soa- s’a încurcat și această țară săracă și patrie
toytav zat ztvSôvooç. în cea mai mare nenorocire și în primejdii.
MeyàXïjv zapTj7optav è’Xaóa ôzoô optÇst zwç ¡ Mare mângâiere am luat din aceia că
èzi6op.et ori aza£ và aoveopsOwp.ev awpattzwç { spui cum că dorești să ne întâlnim odată
zat pstà taôta 7sv7j07|tw tò ösXvjpa roo | trupește și apoi facă-se voia lui Dumnezeu;

1 V. traducerea. Cf. și mai sus, p. 92 și nota 1.


0äotr oti èXzi^w àzôXauaîç Tperépaç
MazaptÔTTjToç và àvazoDyTjmg Tàç àzapT^o-
p/jTO'jç Xôza: ¡iw. ’EXy~7j07)v 3s ózoù C7¡-
petoî vj ~aTp!Z7j aÜT^ç zopopij oti và sy_w
aÔTTjv elç áyaG^v pvigpojv, zptvwvîaç tòv Xofov
zwç Tà’/a và e'jpíazsTat elç ózocpíav p.-/]zwç
zat và èaoéoOï] zorè t¡ zap’ èp.où zpôç aù-
TTjv eôXaêïjT’zi) ôtàÔe'Jtç, tò ozoîov p.7] ysvo'.to
zots. 'O àSeXyoç pon KaiC'/j-Mr/aXa^ áj aú-
Coyoç zal Tà Tszva pon zat okq r¡ Tazstvr,
[ion olxía. per’ eôXaêstaç Se^apsvot Tàç zap’
aôv^ç eô/àç zai euXovlaç, SooXtzôç zpoazn-
voôat T7¡v TpeTspav Mazap'.ÔT7]Ta, ôpotwç
zal Tà enova pou. KaOôiç ôpiÇet, èôecatwOT)
zat è8w 7] elp^vTj psTaçù twv FaXXwv zat
Feppavwv, zat ó 0sôç ó a^toç và eoSozip-ț]
và vévfj tô aoTÔ zaXôv t^ç elpT]V7]ç zai elç
T à. àXXa pépTf towç zai pè ttjv elpijv/jv ó
zôapoç etjpet ÓXÍ77JV aveatv zai oXiyTjv pera-
ëoXàjv zpeÍTTOva. At zavà^tat zat OeozetOeîç
aoT^ç soyai eiïjaav pe9’ ^pwv.
1714, ’AzptXXton 21.
AéazoTa poo, XoytàÇw và elç pv7]p7]v
zai và [17] ttjv XavOàvj] ot: ot zpaToùvTeç
zpô zoXXoù èpeXsToùaav và tôv êàXoov etç
tô yépt, pè zoXXatç p^yavatç, yoêoôfievot tô
òvojia tò [isfáXov ttjç ’EzXa[izpÔT7]TÔç too,
ôzoô tôv laaptOpoôoav elç tt¡v Sùvaptv zai
Tà zXoôtt] pè SastXetç zai pïjyàôeç, zat, Stà
và [là] toùç eX6"ț] zai èz péponç too zapia
àvàvzT], zàvTe elç toùç vùv zatpooç, zàvre
zai elç toôç psXXovTaç, tôv è'ôaXav elç tô
yépt pè zoXXoùç Tpôzooç. Ti âzoXoȚtav OéXet
7][izopéaet và zapț], àzopw’ Tjpeîç toô Tà èzpo-
XsȚațiev zai và aro/aaQț] Tà zpoynXaz.Ttzà’
Sèv Tà è'oaXev etç tôv voôv too, [iTjTs ÈtpT)-
çoùaev Ttva. vIawç ai zoXXatç àpapTtatç èaxó-
Ttaav tôv voùv ¡iaç và zsowpsv etç èa/arouç
ztvSôvO'jç zai zavTeX^ zai zotvôv ôXeÔpov elç
tô ozoîov tí ê/opsv và elzoùpev si pà] tô
Getov è'Xeoç;
Ttjç Tperépaç aoywràr^ç MazaptÔT/jToç
Stà zavTÔç eèXaoéaTaTOç zat razetvôç SoùXoç.
K. KavTazo’jCqvôç.
(Bibl. Ac. Bom., copiile d-lui Manuil Gl
DLXXX1II.
Marc din Cipru Porphyropulos către Hrisant Notara, despre hrisoavele
pentru Academie, ocupațiile sale și ale lui Nicolae Deporta și gătirea bibliotecii
Academiei domnești.
’EziotoXt] Mâpzoo Kozpion IlopyopozoâXo'j,
òiSaozóXo’j t^ç anSevnz^ç àzaÔ7]piaç Boo-
ZQ'JpenTÎO'j.
597
căci nădăjduiesc ca întâlnirea cn Fericirea
Ta să ușureze năcazurile mele nemângâ­
iate. Ci m’am scârbit pentru că scrii cul­
mea Ta părintească că să Te păstrăm în
bună amintire, socotind că acest cuvânt
înseamnă cum că poate ai avea bănuială
să nu se fi stins aplecarea mea evlavioasă
ț către Tine, ceia ce să nu se întâmple nici­
odată! Fratele mieu Hagi-Miliali, soția și
copiii miei și toată smerita mea casă, pri­
mind cu evlavie rugăciunile și binecuvân­
tările Tale, supus se închină Fericirii Tale,
tot așa și nepoții miei. Cum spui, s’a în­
tărit și aici vestea despre pacea dintre
Francezi și Germani, și Dumnezeu sfântul
să binevoiască a se face acest bine al păcii
și în alte părți; poate că prin pace lumea
va afla puțină alinare și puțină schim­
bare în spre bine. Preasfințitele și de-Dum-
nezeu ascultatele Tale rugăciuni fie eu noi.
1714, Aprilie în 21.
Stăpâne al mieu, cred că-Ți aduci aminte
și n’ai uitat că stăpânii de mult se gândiau
să-l prindă, cu multe meșteșuguri, temân-
du-se de numele cel mare al Luminăției
Sale, care-1 așeză în putere și averi pe o
treaptă cu Împărații și regii, și, ca să nu
li vie și din partea lui vre-o nevoie, ori
în vremurile de acum, ori și în cele vii­
toare, l-au prins cu multe mijloace. Ce
apărare se va putea face, nu înțeleg; noi
i le-am spus din vreme și să se gândească
la mijloace de apărare; nu și-a bătut capul
cu acestea, nici n’a ținut în samă pe cineva.
Poate că multele greșeli ni-au întunecat
mintea, ca să cădem la aceste primejdii
de pe urmă și la desăvârșita și de obște
peire; la care ce avem de spus decât: mila
lui Dumnezeu?
Al Fericirii Tale prea-înțelepte întru
toate prea-evlavios și smerit rob:
C. Cantacuzino.
'•) '
1714,
24 April.
! Scrisoarea lui Alare din Cipru Porphy-
ropulos, dascăl al Academiei domnești a
Bucureștilor.
598
Tïjv 'Tp-srépav Soyo>raTïjv MazaptÔTïjTa
oonXtzwç zpoazuvw.
’Ióoù tò Gïjgsiwga toù ypoaoëoùXXou ózoù
s^ive, zarà rvjv ópsTspav sztTa7ïjv, zat e?0s
gavsiïj soapsarov àivpoTÉpotç totç zpoGZUVïj-
toîç [tot aoyotç- sv aytovtof ötaTsXw, àsTÒv tz-
TaaOat Stöaaxcov zat zwzoȚa? ó zópaj cfóstv.
nXàjv tï]v p,èv oupávtov ëaatXstav tò 0stov
àp.sowç yopï]7sî toîç àÇtotç, tò Sè ézarov-
tazXàatov sv tw zapóvrt étto ôt’ àvOpwzwv.
''O0SV 'ïp-srspa MazaptÔTïjç ózápyo'jaa
sziTïjôstov p.saov, àç p.ïjv àzoçsÙTTj tïjv àzô-
ôoatv zptatç toù vpajijiaTtzoù Sèv stvat
tStov twv StSaazâXtùV o0sv àç p.ïjv oîzstotrat
Tà àXXÔTpta.
’O Gtvtôp AsZÔpTO SouXtZWÇ zpoczovsî TTjV
'ïp.sTspav MazaptÔTïjTa’ ocTtç èafiv èXapyoç
twv zovïjpwv. Tijv ët6Xto0ïjzïjV sTOtp-ïjV OsXsts
sópst. Móvov ó a?toç 0sôç và Swcțj stpïjvtzïjv
zaTàaTaatv. Ot StSàazaXot zat pa0ïjTat, ot 'ra-
zstvot at>Tïjç SoùXot, sSatptwç zpoaZDvoùat tïjv
zaTptzïjv aoTïjç çtXoaTopytav zat zïj8ep.ovtav.
Tïjv zsp't a’JTïjv yaptXtav soXaëwç zpoaayo-
psùw al zavàytat xat 0sozst0etç aor^ç svyat
stïjaav p-st’ sp.où.
/xtptS', ’AzptXtou xS'.
Tïjç Tp.sTspaç SoywTaTïjç MaxaptônjTOç
èXàytcToç SoùXoç
Màpzoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Gh
DLXXX1V.
1714, Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre întărirea
25 April. lui cu berat și caftan prin Hasechi-Aga și afacerile polone, cu salutările tatălui și
ale Doamnei.
STStpavoç K avTaxouÇïjvôç Xp'jcávTip N orápct.
Mazaptwrars ósazora, tïjv Xïjv Mazaptw-
TïjTa sùXaêwç zpoazovoùvTsç, Tïjv tspàv auTïjç
8s£tàv àazaCôp.s0a.
’H atria toù zpôç tïjv MazaptÔTïjTa vqç
7pàp.p.aTÔç p.aç àXXïj Sèv stvat, zapà, zpwTov
p.èv, zarà tò ó'pstXópsvov ïjpîv ypsoç, và tïjv
zpoGzevijawgev, zat và spwTïjawp.sv Tà zspi
Tïjç è'f STïjç ^p.îv t>7tstaç Tïjç, zat, SeÙTSpov, và
Tïjç Swawpsv etôïjctv OTt stç Tàç 23 toù Tps-
yovroç, zarà Tïjv ^pipav Tïjç sopTïjç zat za-
v/j7Ùpswç toù a7tot> svSôçou p.S7aXopàpT'jpoç
Pswp7tOD, zap$7SvsTO àzô BaatXsuoùaïjç ó
svSoÇo'TaToç Xaaezij-’A7àç toù zparatoù ^p.wv
àvaxTOç, zpoczop-iaaç ^pîv tô ëaatXtzôv p.zs-
paTtov zat zaëëàôtov, zarà tïjv a’jvïjfistav.
c'O0sv, s£sX0ôvteç zat 'qp.etç stç zpoùzàvTïjatv
Mă închin cu supunere Fericirii Tale
prea-înțelepte.
Iată însemnarea hrisovului ce s’a făcut,
după porunca Ta, și de ar păreâ plăcut
amânduror respectaților miei înțelepți; pe­
trec în silință învățând pe vultur să zboare
și pe cuc să cânte ca un corb.
Dac Dumnezeu dă nemijlocit împărăția
Cerurilor celor vrednici și însutită răsplată
în viața aceasta, prin oameni.
Deci, Fericirea Ta fiind un mijloc po­
trivit, să nu fugi de răsplătire; judecata
grămăticului nu e proprie dascălilor; deci
să nu-Ți însușești cele străine.
Signor Deporta se închină cu supunere
Fericirii Tale; care e capul răutăților.
Vei găsi biblioteca gata. Numai Dum­
nezeu Sfântul să dea stare cu pace. Das­
călii și școlarii, robii Tăi smeriți, pănă
la pământ se închină părinteștii Tale iubiri
și griji. Mă îndrept cu evlavie către cei
din jurul Tău; preasfintele și de Dum­
nezeu ascultatele Tale rugăciuni fie cu
mine.
1714, Aprilie în 24.
Al Fericirii Tale foarte-înțelepte
prea-mic rob: ’
Marcii.
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm sfințita-Ți
dreaptă.
Pricina scrisorii noastre către Fericirea
Ta nu e alta decât, întâiu, ca să ne închinăm
Ție după datoria ce ni se cuvine și să Te
întrebăm despre cele privitoare la dorita-Ți
sănătate, și, al doilea, ca să-Ți dăm știre
că, la 23 ale lunii curente, în ziua ser-
bătorii și praznicului sfântului slăvitului
marelui mucenic Gheorghe, a venit de
la Țarigrad prea-slăvitul Hasechi-Aga al
puternicului nostru împărat, aducându-ni
împărătescul berat și caftan, după obi-
ceiu. Deci, ieșind și noi întru întâm­
pinarea lui, - cu toți boierii noștri și cu

roo psrà ~àaï(ç rrtç àpyovroXoyiaç p.aç zai
ÎMZTfi iraparàèïwç, àzsréXedsv 7¡ ’EvôoSor^ç
tou ~ávta tà eîwôôra zatà tïjv SaotX'.ZTjv
èìttta-pp, zat èitavazàp.'])ap.ev ôp.o6op.aôôv stç
rijv zaôéôpav paç, aivoùvtsç zat sùXoyoùvrEç
tôv oùtwç eùôozfpavta ù"èp ’^pwv ayiov 0sôv,
St’ sùywv paxaptwv rrjç. Mè tô và T^eùpœpev1
ôè ~wç I¡ totaùrvj etÔTjatç àvapçiôôXwç OéXet
yapoxof/p^ zat tàjv Xvjv Mazaptôtï(ta, ìòoù
ó—où ttjv èaïjpetwaapev Stà và pàç aoyyap^,
zat và pàç eù’/TjO^ tà etzóta zat OeoțiXîJ,
wç 'ptXôatopYOç T|pwv zat^p zat eùyétTjç ôtà-
z'jpoç. ’Azù BaatXsooôaTjç àXXr^v à^ioXoyw-
tépav etÒTjotv Sèv eyopev, et pi, pôvov ott
oí tcôv Aéywv, zatà tip? 17' toô èveatwtoç,
à~ijX0ov zat etç àvtàpwatv toô totoo aùto-
zpàtopoç, zat xapéXaôov toùç vapeSeț’ oOev
zai èy/jpiCeto.2 îtcôç pet’ où ~oXù OéXooatv
SJtavazâp'pȚj etç tà tòta" tò osotov toùto ô
0XÎ70Ç zatpôç Oéket tô àzoxaXùfJqj.
'O èvSoiôtatoç àpywv ~at^p pov, sùXaôwç
ïcpoaxovwv rijv MazaptótTjtá ttjç, tooù zat
jtép~et zat tô xepteyóp.evov ypáppa too, ov
àitozptttzôv elç tô spoataXèv aùt<]> ttptov
tïjç ïvjç Maxaptôr/jroç. 'II âopva paç petà
twv tezvwv paç eùXaSwç îtpoazovoùat rijv
Maxaptónjrá ttjç, zat ttjv tepàv Ss£tàv ttjç
taxetvwç àaxàCovtat. Aç ëywpev Sè zat tt-
ptôv ttjç Stà và yatpopev èzi fg 07eia zat
tatç îtatptzatç ttjç eùyatç, atttveç zat etïjoav
èv ôtip Ttavtt.
,a'ptS', ’AxptXio'j ze'.
Ttjç Ïtjç Mazaptôt’/jtoç oiôç zatà xveùpa
zat oXwç stç tà Kpoatàvpata.
(Legrand, o. c., IV, pp. 114-5, n° 76.)
DLXXXV.
Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, despre neputința oricărui ajutor
omenesc pentru Constantin Brâncoveanu.
’lwàvvTjç Maopoxopoarcç XpoaávGw Nórapa.
Mazap’-wTars zai OïoaîôéatarE òéozora,
zip Tp.srépav Mazap’.órTjra eùXaùwç zpoaz’jvw
zai ttjv a7>av aùr/jç OzȘ.âv àozàCopat, òeó-
1 în Legrand: ’II 4 s ó p o v z £ ț o £.
2 Stanislav Leszczyúski trecu apoi de la Hender prin Oitiiz spre Pom cran ia (Axintie Uriearul, in
Letopisețe. II, p. 164). Solul polon era Voevodul Mazoviei (ibid^ p. 164). La întors, el trecu prin Galați (ibid.).
599
' cellalt alaiii, a săvârșit Slăvirea Sa toate
¡ cele îndătinate după împărăteasca orân­
Í duire, și ne-am întors cu toții la Scaunul
nostru, lăudând și binecuvântând pe Dum­
, nezeu sfântul care a arătat o astfel de
bunăvoință față de noi, prin rugăciunile
i Tale fericite. Dar, știind că o astfel de
I veste de sigur va face plăcere și Fericirii
! Tale, iată că Ți-am adus-o la cunoștință
: ca să te bucuri cu noi și ca să Te rogi
। pentru noi cele cuvenite și plăcute lui
[ Dumnezeu, ca un iubitor părinte al nostru
> și călduros rugător. De la Țarigrad n’avem
altă știre mai vrednică de pomenire decât
că ai Deșilor, la 13 ale lunii, au plecat
și spre întâmpinarea stăpânitorului lor
¡ însuș și au luat ñámetele (scrisorile?); pentru
care s’a și zvonit că după nu multă vreme
se vor întoarce la ale lor; ceia ce peste
puțin timp va ieși la iveală.
; Prea-slăvitul dumnealui tată-mieu, închi-
¡ nându-se cu evlavie Fericirii Tale, iată că
i trimete și această scrisoare a sa, închisă în
' aceasta; care este răspuns la cinstita scri­
soare a Fericirii Tale trimeasă lui. Doamna
noastră cu copiii noștri cu evlavie se închină
Fericirii Tale și sărută cu smerenie sfin-
țita-Ți dreaptă. Ci să avem și einstita-Ți
scrisoare ca să ne bucurăm de sănătatea-Ți
și de părinteștile Tale rugăciuni, care să
și fie [eu noi] în viața toată.
1714, Aprilie în 25.
| Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
¡ totul la poruncă.
Io Ștefan Cant. Voevod.
1714,
29 Aprii
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-euvioase stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și sărut
sfințita-Ți dreaptă, rugându-mă de atot-
600

[levo; toö rcavToSovàpon 0soö orcwç StașuXâr-
Tot aÒTTjv àvoaov, sù0up.ov, ù^tà zaì àvwrspav
rcavrôç èvavTtoo.
Aúo aeëàap-ta ypapp-ara t^ç 'Fp.sTspaç Ma-
zaptÔTTjToç è'Xaëov, èê wv ttjv áya0Y¡v aÙTTjç
UȚtsiav p.a0wv, yàptTaç eoyaptOTT(píoo; àvs-
rcsptpa tw atpCovTt zai SiaTTjpoôvTt auTïjv 0s<]>.
Fpàœoooa aj Mazaptonjç abr^ç êtà tô Xu-
rcïjpôv aúp.rcrwp.a toô Au0svtou Baaaapàëa
(toô órcotou y¡ TotaÔTTj zaTaaTpoçïj ou p.srpiwç
[iàç éXúrcT¡asv), óptCst zaì rcapazivst 6n zarà
tò SuvaTÔv và êoTjO^aw zai và auvôpàp.w
àXXà corista tî)ç TzXap.rcpôtTjTÔç tod ôèv
TjpTTjTat àXXoôev rcapà arcò tò 0stov sXsoç,
zai, ovraç StCí, MazaptÔTTjç aÙT^ç (tt)ç
ôrcotaç al suyai ôèv àpytëàXXsTac oti etvat
eòrcpóaSezTot etç t;v 0sòv) ^[ircopst và êoTjÔTj-
crț) rcsptaaÓTSpov àrcò zaOéva. Mè oXov toôto
Sèv ÔsXw Xet|tfl [iè Tpórcov zaXôv zaì àztv-
Sovov zaì và auvôpàp.w zarà tò SovaTÒv
czsrcTtzwç, zaì ó rcavàyaOoç 0eôç (oú òù-
vap.tç èv àaSeveta. reXsioÒTat) và 6o-í¡Gr¡s^ ôtà
twv SpaaTTjptwv sùywv t^ç Tp-stépaç Maza-
ptÔTTjToç, rfi tà ìtt] etrpav OeóQev rcàjircoXXa
zat rcaveoTO/T).
T^ç 'TpsTspaç MazaptÓTTjTOC rcàvTOTe etç
toùç ôptap.oôç.
1714, ’ArcptXtoo 29.
’lwàivyjç Maupozopôàroç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 195-6 n° 7.)
puternicul Dumnezeu să te păzească fără
boli, bucuros, sănătos și mai presus de
tot protivnicul.
Două venerate scrisori ale Fericirii Tale
le-am primit, din care aflând buna-Ți să­
nătate, am înălțat mulțămiri lui Dumnezeu
cel care Te ține și Te păzește.
Scriind Fericirea Ta despre jalnica în­
tâmplare a Domnului Basarab (a cărui
așă de mare catastrofă nu puțin ne-a în­
tristat), spui și ne îndemni ca după putere
să ajut și să lucrez împreună; dar aju­
torul Luminăției Sale n’a atârnat de aiurea
decât de la mila dumnezeiască, și, așă fiind,
Fericirea Ta (ale cării rugăciuni neîn­
doielnic că sunt primite lui Dumnezeu)
poți să ajuți mai mult decât oricine.
Totuș nu voiu lipsi în chip potrivit și
fără primejdie să și ajut după putință cu
socoteală, și prea-bunul Dumnezeu (a cărui
putere se desăvârșește în li[>sa de puteri)
să ajute prin rugăciunile cu efect ale Fe­
ricirii Tale, ai cării ani să fie de la Dum­
nezeu cât de mulți și cu totul fericiți.
Al Fericirii Tale cu totul la poruncă:
1714, Aprilie în 29.
Ioan Mavrocordat.

DLXXXVI.
1714, Privilegiul lui Nicolae Mavrocordat pentru „biserica noastră părintească din
Main. insula Chios, în enoria zisă Atzike, zisă și de sus și a lui Balsarino, cu hramul
sfintei mari mucenice Chiriaca“, pe care o închină Sfântului Mormânt pentru po­
menirea sa, a tatălui și a maicei, Sultana.
’IwàvvTjç NtzoXaoç ’AXs^àvôpou Bosêoôaç, èXscp 0soô AuSsvtïjç rcàaïjç MoXôoôXaytaç.
Tô t^ç èXsYjp.oaùv7jç Gsiôxatw yp^p.a Stà rcàvrwv p.s'v, è^atpsup ôè Tpórcin èv ispotç
vaotç zat asëaap.twTàTO!ç p.ovaaTTjptOtç am za0apw auvstôÔTt, sùXaêst ts zai ôatptXet ypov^p-aTt
5tsvepȚO0p.evov, áp.ú07¡TOv oa^v ttjv XuatTs'Xstav toîç ïjôswç zai sToip.wç rcspi toôto ôtazstp.svotç
èrct[LVT[GTeùsTat, Tijv ts éôôv toô ëiou ôtavùouat zai twv t^ôs p.s0!OTap.svotç’ oùSsvi -pp twv
rcàvrwv, zarà tt¡v 0soXóyov fwvijv, outwç wç èXsop 0soô OsparcsusTat, oti p.Tjôè oìzstórspov àXXo
toutou ©s<o, où s'Xsoç zai àX^Osta rcporcops:sTai. ’Ap.éXst toi ot èrc’ suasêstof asp.vuvou.svot zai
pàXtaTa ot àpyîjç zai èêouataç 0so0sv èrctTSTSuyÔTsç toùç ttjç sùrcoïtaç pôazaç rcoXXwv Ssop.svwv
Tatç ôs^apsvatç àçpetSwç wç otóv ts èrcoysTsùstv ò'pstXouatv, tv’ outo tôv 6stov s'Xeov èrctarcwp-svot
çpoupôv zai ùrcs’pp.ayov rip rcavaSsvsaTàrTjv toô 0soô Z7jôsp.ovtav saurotç èrctznpwvTat. Toutou
?àp svsza zai ot tspetç, zarà tò rcaXatôv, sXatov èyptovTo zai ot ëaatXstç zai ot npazr^av
aùp.ëoXov zai fàp ttjç Sstaç œtXavGpwrctaç tô è'Xatov s'yovrsç, èXétp tô 6=îov ôsparcsostv ô'pst-
Xovtsç StsTsXouv. Ató Sîj zai ^p.stç èv rcoXXoîç rcoXXàztç zàrc’ aÙTtôv, wç etrcetv, twv arcapyàvwv
t^ç 6staç sùp.svstaç zai Swpswv rcavTotwv rcstpaôsvTsç, zauTwv twv otàzwv ttjç 0soșpoup7ÎTon
■^7sp.ovtaç t^ç MoXSaStaç àvw0sv ércstX7¡pp.Év0t, rctarsat zai èXs7[p.oaôvatç tôv eùspvsTTjv zai
àvaOorcàpoyov 0sôv ^epatpstv zai sùyaptoTstv rcspi rcoXXoô rcotoôp.s0a, zai rcàvu rcpo0ùp.wç
 601

syopev ozwç 6appoûvteç njv așeatv twv zXvjppeXTjpàrwv xai zapaztwpàtwv rppwv aitwpeOa,
xat tïjv aùroù avtiXr/^tv àStaXe'tztwç èztyopïjYetaOat èztxaXwpeôa.
’AvazoXoùvteç totvov zarà voôv ràjv toû áyíou zat CwoSóyov Tàyoo zat twv Xotzwv
èxetae aeôaaptwtàrœv rozwv ypetav, è'vSetav zat àzoptav ôtà tàç xateze’YOÔaaç xatptxàç zept-
atàaetç, zat ori zàaa ôo/ïj eôaeôetv aipo'jpévïj awngptaç te ypȚ(Co!>aa où rijv to/oùaav azooSijv
zat èztpéXetav Setxvùvai zat t^v òovafijv yetpaywYtav ^pytp re zat Xóytp zpoaàYetv szâvațzsț,
ate Sïj tà t^ç awtïjptaç rppwv azéppata poatïjpiwSwç èxetce YewpYTjOevta r^ p.erà aapxôç toù
X'jtpwroù r^wv ’lïjaoù Xptatoû zapooatq. zaì zàv óttoòv àvaGòv èvreûOev àvaoXoaàv xeiç zàaav
tïjv zeptyetov Xïjçtv èçazXwOév, ooy ôzwç eôXaôwç zepi toùç tepoùç zai Oeoôaôtatooç èxetvooç
rôzooç Stazeipeôa, àXX’ érotp.wç è'yopev zatà tô èvywpoùv zai yetpa ôoï,Oetaç ¿péyetv zai
szapzetv ozwaSïjZwç tatç zatezet^oùaatç àzoptatç zai ivâ^zaiț tatç àôtaxozwç èzt’pôpttCopévatç
totç te èvOéotç èzeivotç èvStattïjp.aat zat totç èv aùtotç aovaazoopévotç zai p.ovàCooatv atôeotjiw-
ràtotç zai ôatotç àvSpàatv, èzi aovtyjp'qaet zai çtXozaXttj twv àvtaottzwv totç eùaeoéat zpo-
axovïjpàtwv. Oùz evt ?àp èzetva àXXœç awÇeaOat zai Stapévetv, et p.ïj tatç èXeTjpoaôvatç twv
àzavtayoû òpOoSóJwv.
"OÙev òetv S7VWJJ.EV tôv ov xextf(p.eOa aeôàaptov vaôv èv tïj r/jatp Xtw ztvjtoptzw ôt-
zaitp zat voptp.tp zatptzü StaSoyJ) (zapà toù èv paxapta tj¡ Xr(£et èxXapzpotàtoo, Oeoaeôeatàtoo
zai aoywràrôo aùOévtoo ’E£ àzoppïjtwv rijç zpatatàç BaatXeiaç, xoptoo ’AXeJàvSpoo, toû zai
ïjpwv aòSévtoo zai Yevvïjtopoç aeóaaptwtároo zai Yepapwtàtoo), wç otaaaçoôat tà xtïjtoptxà
zepi tootoo Ypàppata, zpoaïjXwaat zai àytepwaat petà zàvtwv twv èv aot<p zai zepi aùtàv
rcp à^ttp zai CwoSôyw Tàyw, zatptapytzw zai àzoaroXtxtp 0póv<p ypïjpattCovtt, zai p.7jtpt
zaatov twv ’EzxXïjatwv, Stà pvïjpôa'jvov atwvtov zai tpoytxïjv awf/jptav twv te ^petèpwv ybvvïj-
to'pwv zai ^pwv, zai azoXaoatv ttva zapzo'poptaç zai opayùv zopov Staxooepv(aewç twv èv
àvàyzatç zai èvSetatç àytwv èzetvwv tôzwv.
Tootoo yàptv, Stà toù zapôvtoç ^petépoo aùôevttzoù ypoaoSoóXXo'j èztxopoôvteç àzo-
çatvôpeùa ott tïjv èv tf; vïjatp Xítp StateXooaav zatptzàjv ^pwv èzzXTjatav, zatà tïjv èvoptav
’AtCtZTjv XefopévTjv xetpévïjv, fijv zai à.vw xai toù MzaXaaptvoo èzovopaCopévïjv, xai èz’
ovopatt tipwpévTjV tvjç â7taç p.e^akopâpropoç Kùptaz^ç, wç Osito èXéêt tavùv zpwteùovteç
•^p.etç èv 0X7] t^j zatptx^ Tjpwv oixtq. xatà tà etwOóta xai xa8rjxovta totç zpwtotoxotç zpovopta
xai ôtxata t^ç zpwtotoxtaç, où p.7jv àXXà xat toû èvSo^oràtoo xai zeptSXéztoo àpyovtoç MeyaXoo-
AoȚoBâton rîjç MevàXTjç’ExxXTtjataçxai MeyáXo’j-'Epp.Tjvéwt toù êaatXtxoô xpàto'jç, xoptoo ’lwàvvoo,
toù zai ’7p.wv zapçtXràtoo zat à^tozpezearâto'j aùraôéX^oo, etç toôto rô Oeo'ptXèç è'pyov
anvatvoûvtoç pe6’ oaïjç ozooS^ç zai zpoSoptaç, àvattôépeÔa xai àytepoüpev ttp a?t(p xai Çwo-
oóytp Tàçtp petà zàaïjç r7jç zeptoyijç aot^ç xai twv xeXXtwv xai oaztttwv xat twv ozoatartxwv
xai xtTjpàtwv aùr^ç, rwv te è'vSov t^ç zoXswç xai rcôv è'^wOev, xtvTjtœv te xai àztvijtwv, wat’
etvat te xat StateXetv àzô toù vôv xai etç tô è^ç ùzô tïjv Seazotetav xat Stotxïjatv toû vôv
te paxaptwràtoo, ao'pwtàto'j xai aȚtwrâtoo Ilarptapyo t^ç àytaç zôXewç 'lepooaaXijp xai zàavjç
IIaXatGttv7]ç, xopto’j xuptoo XpuaávGoo, toô aeëaaptwtàtoo zatpôç, xai zàvtwv rwv xaQe^^ç
àXXïjXoStaôo'ywç paxaptwtàtwv Ilatptapywv, perôytov toô 'Avtoo Tàyoo zai ov zai ovopa-
Cópevov, zai zotetv èv èzetvtp wç àv Só^etev t"^ aotoö MazaptótTjtt aoptrépov, Wç zopiw xai
è^oootaarÀ.
'Hpetç Sè xai ó èv3o£ôtatoç xai zepioXszroç àôeX'pôç 7¡pwv Ms7aç-AoYO0ét7)ç xai Méyaç-
'EppYjveôç, xai ot otoi xai ot GO77evetç ^pwv xai zàç ôattcoôv àpwGYézwç otxetwv xai ê$vwv
oùx eyopev oùS’ ^vttvaoûv peroyijv xai èjooatav, otite èv r^ otaXTjșOeioYj taùffl ^pwv èxxXTjata,
otite pijv èv totç xtTjpaat xai ozoatattxotç aot^ç, àXX’ avézala xai àvazôazaata xai àxa-
raCTjtrjta ozàpyetv zapà zavtôç zpoawzoo, ate or¡ àza£ zip a7ttp xai -OeoSsYpovt Tà'pw toù
Koptoo zap’ ïjpwv èYxapSttp zôQtp xai eoXaoet StaQéaei zpoaïjXwOèvta xai St’ aoroô tw 0etp,
iva pvTjpoveówvtat tà ovopata r^pwv xai twv èv paxapta t^ X^çet âppetspwv YevvTjtópwv, toù
te èxXapzpotàtoo, wç e'pTjtat, eÒGeSeotàtoo xai aô'pwràroo aùùèvtoo ’E^ àzoppfjtwv t^ç zpa-
ratàç BaatXeiaç, xoptoo xopioo ’AXe^àvopoo, xai t^ç èxXapzpotànjç xai 6eoae6eotàf/;ç pujrpôç
^p.wv xai atSectpoo Seazotv/jç, xopta.ç xoptaç XooXràvaç, Stà zavtôç èv zàaatç tatç iepatç
reXetatç, ozwç eopwpev eoxatpov ôorjôetav zapà toù évôç rȚ) çôaetév Tptàot ôzoatàaet àaoYyôtwç
.xai àpeptatwç xai 6eoaôao>ç zpoaxovoopèvoo 0eoù, xai zapàxXïjatv awtijptov.
"OGev àzeXô6rt xai tô zapôv appetépov aùôevttxôv ypoaôSooXXov, ozoYpaç?) xai aapaYtSt

58183. Vol. XIV. 76

G02
Tjp.sçépa. SsSatwflsv, xaì àxsòóÒTj Tip paxapiwrànp, gqzuìtìtw zaì áytwrátw Tjjwv Tarpi, aïSaa-
{MwTárcp üarptápyjj rwv 'kpoaoXóp.wv, zopíio x’jpúp Xp'joavOip etç ô'.'/jvsz^ tt¡v âașâXstav.
’Ev rvj aòflsvnx^ ^p.wv xaGéSpa, Tjrot èv Ttaaíip, (a<pi8', zarà pijva Màïov.
(Legrand, o. c., pp. 117-9, n° 79; Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
DLXXXVII.
1714, Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre urările
5 Maiu.
acestuia pentru întărirea în Domnie.
TixtoroXij Sre'pâw) Kavrazon^TjVOù xpôç Ì
XpóaavOov sôyaptoroôvroç ôtà ràç natptap-
ytxàç euyàç siti r<]> yopTjyTjOévroç aorcp aô- i
tozpatoptztp p.Ttepartip x. r. X.
1714, Maton 5.
Ttp.tov zat ae6àap.tov 7páp.¡ia Maxa-
ptótTjró; r/jç àop.évwç èXàSopev zat, zXîjpoțpo-
pïjOévreç aôOiç rip îroVurôOrjrov t^aîv ùyreiav
ttjç, àxô SaOèwv xapôiaç óxepsyápTjpsv' èôéy-
6T¡p.sv pet1 sôXaoetaç zat ràç xarpixàç aOTTjç
snyàç zai eoXo^tac, wv sveza zat xXeioraç
ôpoXoYOÔpev ràç yàptraç rțj MaxapiórTjtí r/jç-
ëyvopev xai tà. èv aùtip aTjpetœOévra, xai ëtt
ooTjv yapàv è'Xaêev vj TtatptXTj aèt^ç 'ptXoo-
topfta, èvTjyïjfkîaa rijv zaOokizwrspav èztos-
oatwatv ttjç A66evrtaç p.aç St à ton oaatXtzoô
pxepartoü xai xaêôaôiou, ôrcoù rcpoasxop.toaro
Tjp.iv ó èvSo$ôtatoç Xacixi-’Afaç toô xparatoù
Tjpwv àvaxroç' xai xatà. toùto, Séarcorà poo,
onte àpytSàXXopev, otite StatàÇopeV r^eópo-
psv ^àp zaXwrata rcwç Tj Maxaptôr/jç r^ç
etvat àpy^Oev (piXoç, soyér/jç ts Stàxopôç xai
xaXoôsXïjtTjç rcavrôç toù oi'zoo paç- ó a^toț
0soç póvov và è-topaos’Aj aòr^ oytetav rco-
Xoypóvtov xaì àpsràrcrwrov, ôtà và rijv eyw-
pev xaì xaSeS^Ç xvenpattxóv paç rcarspa xai
e òy è tTjv.
’Evyetpiaapev xaì tò xpôç tòv èvSo£óratov
àpyovra rcarspa pon aeSaaptóv rTjç, xaì 6éXst
Xâo-țj rijv àpotóatav àvraxózptatv.
’Eôs'yÔTjaav rarcetvwç tàç Ssarcortxàç eôyàç
xaì enXoYtaç tTjç’ Tj te Aopva paç xai otoi
p.aç xai àrca^àrcavrsç xavenXaëwç T'ijv rcpoa-
xnvoùat xai tepàv 8=£’.àv r/jç àaxâCovtat.
Nswrepov xarà tô rcapôv Ssv è'yopsv, ours
arcò BaatXeuonoTjç, oore àXXoôsv àpTj, otav
pàç toyjj, 6éXop.sv tô xotvoxotTjcrțj xai rțj
Maxaptót'/jtt rrjç' aç pi] pàç Xe'ttrțj Ss xai
at>6tç oeôàoptôv rTjç Stà và yaipwpev èrci
t^ è'per^j -fjptv óyteíqf xai tatç zatptzatç rTjç
eùyatç, atttvsç xai êÏTjaav , Tjptv àpwyai sv
otto xavtt.
yatptS', Maton e'.
’ko. NtxôXaoç BosôôSaç.
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino către
Hrisant, mulțămind <le rugăciunile patri-
arhicești pentru beratul împărătesc ce i
s’a dat, ș. c. 1.
1714, Maiu în 5.
Cinstita și venerata scrisoare a Feri­
cirii Tale am primit-o cu plăcere și, aflând
din nou despre prea-dorita nouă sănătate
a Ta, din adâncurile inimii ne-am prea-
bucurat; am primit cu evlavie și părin-
teștile-Ți rugăciuni și binecuvântări, pentru
care ne cunoaștem recunoscători Fericirii
Tale; am cunoscut și cele însemnate în
scrisoarea aceia, și câtă mulțămire a avut
părinteasea-Ți iubire, aflând de mai de­
plina întărire aDomniei noastre prin beratul
împărătesc și caftanul pe care ni l-a adus
prea-slăvitul Hasechi-Aga al puternicului
nostru Împărat; și, întru aceasta, stăpâne,
nu stăm nici la îndoială, nici la cumpănă;
căci știm foarte bine cum că Fericirea
Ta ești dintru început prieten, rugător
călduros și binevoitor a toată casa noastră;
numai Sfântul Dumnezeu să-ți întărească
sănătatea întru mulți ani și netulburată,
ca să Te avem și de acuma părinte du­
hovnicesc al nostru și rugător.
Am dat și venerata-Ți scrisoare către
prea-slăvitul dumnealui părintele mieu, și
vei primi în schimb răspunsul.
Am primit cu smerenie stăpâneștile Tale
rugăciuni și binecuvântări ; Doamna noastră
și fiii noștri și toți cu toată evlavia Ți se
închină și-Ți sărută sfințita dreaptă.
Lucru mai nou deocamdată n’avem, nici
de la Țarigrad, nici de aiurea; dar, când
ni se va întâmpla, Ți-1 vom împărtăși și
Fericirii Tale; ci să nu ni lipsească iarăș
venerata-Ți scrisoare ca să ne bucurăm
de sănătatea-Ți nouă dorită și de părin-
teștile Tale rugăciuni, care să ni și fie
ajutătoare în toată viața.
1714, Maâu în 5,
 G03

Ttjç Xôjç MazaptôrTjroç Al Fericirii Tale

otôç zarà zveùpa fin duhovnicesc
zai oXwç zzo'.p.aç etç ràç zpoaravàç. și cu totul gata la poruncă
’ko. Xrétpavoç KavrazonCTjvôç Boeôôôaç. Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
(Legrand, Recueil, pp. 140-1, n» 70.)

DLXXXVIII.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre rămânerea aces- 17l4>
tuia la București până va încetă -tulburarea Bucureștilor“ și alte lucruri privitoare 20 Maiu
la greutățile fratelui său și la situația Brâncoveanului.
„Foarte minunat și foarte cuminte face mintea Ta cea preaînțeleaptă că așteaptă
să afie sfârșitul tulburărilor din București. „Și despre vestea lui „privitoare la grija ce
o are prea-înălțatul Domn de țară și de săraci“, cu toată „marea neputință și greutățile
ce apasă (ajute-1 Dumnezeu)“, despre bunăvoința și curata iubire frățească ce are către
el“ și zăbava „banilor datoriți Iui“, despre „ceia ce spui Fericirea Ta să ajut: fii
sigur că la locurile folositoare nu va lipsi ajutorul mieu după putere, cu chip potrivit
și cu socoteală, arătându-Ți că vrăjmașii cari au pârât nu cată la alt sfârșit decât să-și
ducă la capăt scopul“.
’lœàvvvjç ManpozopSàroç XpnaávBtp Nôrapa.
Mazapnótars zat OeoaeÉéarare òéazora.
Tïjv 'Tperépav MazaptôrTjta eôXaôœç zpooz'jvw, zaì ttjv à’pav aùr/jç oeçtàv àozàCopat,
oeôpevoç roù zavroSnvâpoD 0eoù ozcoç StayoXàrrot aòrijv àvoaov, eoOopov, ó?tà zat àvonépav
nmzhc èvzvziw. Xeóàaptov ypáppa ttjc 'Tperépaç MazaptÔTTjroç è’Xaoov, è£ ot> zrp àvaOïjv aôz'qç
txpetav pa.9wv, yàptraç eùyaptaTTjpto'jç àvézeptpa rtp atíiCovrt zat StaTT/poùvTt aüTTjV 0etj>. ‘OpiCet
■q MazaptÔTTjç aoTTjÇ ott, za'JoùaTjÇ r^ç rapay^ç toù BouzoupsaTÎon, àzepyopévTj etç zà èzetae,
ó azozôç ttjç etvat và èziorpétjrj] zpôç Tà wo; ywptç àpvozoptav. IToXXà OaopaoTà zai çpovt-
pœraTa zàpvet aovertzwTáTTj aorijc çpôvTjaïjç ózoù zpoapévet và azoorț] tò TéXoç tcòv èv
BooxoopeoTttp rapaywv, zat perà. taùra và ztVTjaij] zpôç Tà èxeìae. 'O zavàvaOoç 0eôç và pàç
v.Șmg-i] và Tïjv àzoXauawpev èv Spayet, zaôwç èytépsOa, zat và peOéçwpev ttjç oovoptXtaç tt;ç,
Ifi owzv pot -^Sùtepov GTjpetœvo'jaa zpôç roùrotç ’ij MazaptÔTTjç aÙT^ç TTjv ypovTÌòa ózoù èyet
ó ôtpTjXôraroç AuÔévTTjç ôzèp toù tôzoo zat twv ztw/wv, ^avepôvet rijv àzpav àôovaptav zat
ràç ô'jayeptaç ózoù èztzetvrat. Etc tò ózoìov tí àXXo và etzwpev zapà tj èj 5<pooç zpôvota
otà twv SpaarTjptwv aÙT^ç eùywv và èvôovapôv^j rijv 'TtpTjXÔTTja aÙTOù, ózoù và Tjpzop^ và
àzavt^ etç Tà rôaa àXXezàXXTjXa %ápr¡; âtà rijv zpôç èpè r/jç 'TtpTjXôr/jTOç aoroù eovotav zat
zaOapàv àSeXtptZTjv ctopvTjv, zavreXwç Sèv àpytêàXXw. Etç toûto Sè ózoù Sèv è'^tve reXeta tj
àzozXijpwatç zat àzocToXTj twv ypewoTonpévwv1 pot àazpwv, ’ijpzopet và févy y StôpOwatç pè
tô và àva^zàa^j Tj MazaptÔTTjç aÙTTjç T’ijv aùroù 'T^ïjXôrTjTa và zàpïj èv opayet ttjv zpoptjOetav
Tiôv èztXotziov. Atà èzetvov ózoù ôptÇet MazaptÔT^ç aÙTîjç và aovôpàpw, àç etvat ÊeSata
zœç etç tôzooç co'peXr(po'jç Sèv 6èXet Xet^Tj r¡ v.azà tò Suvaròv oovSpopy) pou, pè Tpózov èztr^ôetov
zat èozeppévwç, çavepcôvovTaç or. ot èvavTÎot ózoù òtéóaXov zat èauzoyàvTTjaav, Sèv àzsôXszov
etç àXXov TèXoç zapà. etç tô và. ^épo'jv etç èzôaotv tôv ozozôv tooç. Tèjv șpovTtSa toù 'Avion
Tà’po'j ÔTt tô zptvco otà ypsoç àzapatr/jTOv tô và. T’ijv ëyœ, Sèv zàpet ypeiav và tô 'paveptoow
ttjv aùveaiv aor^ç, otÔTt vvwptCœ zwç Sèv z^v XavOàvet. Tà Sè ëzT] zf¡c 'Tperépaç MazaptÔTT.roç
zà.pzoXXa zat zaveoroy^, zat at a?tat aùrijç eùyat peO’ Tjptùv.
1714, Maton 20.
T’^ç 'Tperépaç MazaptôtTjTOç etç roùç ôptapoùç.
’IwavvTjç Maopozopôàroç.'
'O èvôoîôraToç ’Esâo-’E'pévrTjç zat pooveTCipzaa^ç àzptôtùç yatperâ. rijv 'Tperépav Ma-
zaptôr/jra. Wç etvat etç stS/jotv anr’^ç ôrt ó zavtepcôraroç zat Oeoaeôéararoç âytoç Xa.Xz’/jSôvoç

1 Legrand : G«stkopLSv m v.
604
Stà SaG.X'.zoû ¿ptap.00 s5topía07¡ và írr^aiv^ và zaôiaïj slç
tijv SoÛTZav zat nzspyapiCTw.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui AI. Gedeon; Legrand, o. e., IV, pp. 116-7, n° 78.)
DLXXXIX
Constanti­ Ieroteiu Coronen, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara,
nopol. despre dorința sa ca să sprijine pe lângă Ștefan-Vodă Cantacuzino pe egumenul
1714,
Teoclit de la Chalke, care vine pentru eleimosine.
6 Iunie.
’Eí:igtoX'Í¡ o'iataTtZ'/j 'kpoôso'j Kopv/jvoû,
MTjrpoxikiro'i Apoarpaç, îtpôç tòv XpúaavG&v
oîtwç auaTi)aȚ| eiç tòv XreyavSoSa TÒv/jT’oóp.evov
t^ç sv XaXz^ p.ov^ç t^ç llavayiaç, siti anX-’
Xo?^ èXeyjp.oo'wwv irspiepyópsvov z. t, X,
Ttp ¡iazaptwTá.Ttp, GOȚWTaTcp zat aȚtwTâTtp
TtaTpi zat IlaTptâpyț] t^ç àvtaç itôXswç 'k-
po'jaaX7¡|i zatTtâarjçriaXataTtvïjç, z'jpùp, z'jpttp
zôp Xpt>aàv6tp, Tijv eiXaoTjTtZTjv zat sSayt^
itpoazôvïjatv.
’EitetcM] zat, ôtap.7jv»6etç îtapà toù îtava-
Țtwtâ.TOO zòp K&agà, vjXOov oôv 0stp zat ôt’
eóywv ìtavafttov ttjç 'Tjietépaç MazaptÔTTjtoç,
ôsaitOTà [tou GîêaaptwTaTs, Sèv sXettpa îtapà
ôîtoû zat èvtsòQìv aitò KwvGTavTtvomtôXewç
và itpoazDVTpto St’ sÔtsXwv yapazTi^pwv tô
’jtpoç t^ç Mazaptótipto;- zat paXtata
ôîtoô ST'iys zat zoptaTTjç çtXoç îttaTÔç zai
za.Xôç, ó za07¡YOÚp.svo; t^ç asSaap.iaç pov'/jç
t^ç ôîtspayiaç âsaitoivTjç ^p.<ï>v ©sotôzoü t^ç
sv XáXzfp ô sv kpopovâyotç zôp 0sózXy¡toc-
oattç spysTat aÔTOÛ auvwôoôpsvoç ózò îroXXîjç
zat p.67àX7jç Tïjç àvàvzïjç- Stôtt, pstà tt¡v
șoSspâv èzstvïjv îfjpzatàv, sv zat tô p.s-
TÔytOV TOÔ p.OVa<5T7]ptOO T^Ç 0SOTÓZOO, tô sv
TaXas^ ît'jptza'iaTov, stç ëà6pa ysvsvTjTat, èçw-
Staas, Tà psv SavstoÔstç, Tà Ss sç otzstwv, Tà
Sè St’ svsyôpwv twv tStwv gzsowv t^ç pov^ç,
zat tô àvszTtasv sz SàOpwv stç ti'poç zat
zàXXoç Sa'jpàatov, zat spstvs và ypswarg Ó-
itsp Tà ytXta vpôata' vôv at>6tç, sôôôç ôîtoû
STeXstwöipav, g'jvsôtj psytatij itupzatà zat
svsitpTjGÖTjaav aôv toîç àXXotç zat aòtà (ysû
tïjç SoaT'jytaç!), pstà îtXstGTTjç Cïjptaç, anp.-
TtopîtoXTjSsvtwv zat twv svtôç itàvTwV àvay-
zaCôpevoç opwç ôîtô ttjç èçooaiaç và Tà.
âvazTtaț), t] và îtwXrjQ^ ó tôzoç, Tpsyst aô-
TOÛ StÇ TTjV îtTJȚTjV TOÔ sXsO'JÇ, TOV ÓcpTjXÓTaTGV
zat aoȚwraTov ^Țspova. "O6sv zàyio Sșopat
zat îtapazaXw tt¡v ópsTSpav zàXqxayaOtav
tva àîtoSs^Tat aÒTÒv zat a'jvôpàp/fl îtpoôôpwç,
çà psv îtpôç tôv 'r^TjXôçaTOV auvSpapoûaa, çà
t^v sîtapyiav Ttz>. ’EXanov zat
Scrisoare de recomandație a lui Ieroteiu
Comnenul, Mitropolit de Dristra, către
Hrisant ca să recomande lui Ștefan-Vodă
pe egumenul mănăstirii Precisteidin Chalke,
care cutreieră pentru strângerea de eleimo­
sine, ș. c. 1.
Prea-fericitului, prea-înțeleptului și prea-
sfințitului părinte și Patriarhal sfintei cetăți
Ierusalimului și a toată Palestina, dom­
nului domn chir Hrisant, închinăciunea cu
evlavie și până la pământ.
De oare ce, chemat de preasfințitul chir
Cosma, am venit cu Dumnezeu și cu ru­
găciunile preasfinte ale Fericirii Tale, stă­
pâne al mieu prea-venerat, n’am lipsit ca
și de aici, din Constantinopol, să nu mă
închin cu slove simple înălțimii Fericirii
Tale; și mai ales că s’a întâmplat și adu­
cător credincios și bun, categumenul vene­
ratei mănăstiri a preasfintei stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu din Chalke, cel
întru ieromonahi chir Teoclit; care vine
acolo mânat de multă și mare nevoie a
ei; pentru că, după acel foc grozav, în
care a ars pănă la pământ și metohul
mănăstirii Născătoarei de Dumnezeu cel
din Galata, a cheltuit, parte împrumutând,
parte din banii lui, parte prin zălogirea
odoarelor chiar ale mănăstirii, și l-a ri­
dicat din nou din temelie la înălțime și
frumuseța minunată, și a rămas dator cu
peste o mie de lei; acum din nou, tocmai
când se isprăvise, s’a întâmplat focul cel
mai mare, și s’au aprins și acestea ca și
altele (vai, ce nenorocire!), cu cea mai
mare pagubă, mistuindu-se și toate cele
din lăuntru; ci, silit de cârmuire să facă
din nou ori să se vândă locul, merge acolo
la izvorul milei, la prea-înălțatul și prea-
înțeleptul Domn. Deci și eu mă rog și
poftesc bunătatea Fericirii Tale ca să-1
primești și să-1 ajuți cu grabă, pe de o
parte la prea-înălțatul Domn, iar, pe de
5s zstSonaa tòv aòtóOt T'jpoXXôajç1 ("sie.), szta- ¡
Tatoövta stç tò ¡j.ovaaTijptov toó ’Aapwv-Bóoa, ì
oattç syst ázozozájv và ct5ț) zat’. è’toç s5w
stç tô jj.ovat5tTf|p:ov toôto ypóata Stazzata.
Twpa opwç, s~stöTj zat àvâfZTj zatszsnst, và
ówaa¡ zàv p.sptzwv ypôvwv zpoXap-ôavôvTwv
àzozozàç, 7] zat à®’ santoô và êoajÔijaTj 0-
zoô etç tò zpôtepov ve^ovoț szt t^ àvazttast
toô p.stoyio'3 ypèoç và àzozXïjpwO^, zat vôv
aû6tç và àvazttoô^ Ssútepov Tjôïj zupzoXïjOsV
ott àz’ auro zuêspvàtat tô [lovaatviptov, zat,
otav auto Xst'p’ț], stvat àvàrjZïj và Țt^ouatv ot
îtatspeç, zat àvtt (sic), và zXstaOjj zaivà p.stv(¡
zsvôv àvOpiózwv zat sp^p-ov Asop.at oûv t^ç
'T^stépaç Mazaptôtï]toç àç zpo'p0áar¡ êoTj-
Oetà rrçç, zat OéXst syst OsôÔsv [j.evâkooç
p.ta0oùç.
IIpôç toôtotç tàjv zapazaXw, szstoïj zat
cpÔâvet vj zpo0eap.ta t^ç ¿p.oXo7Îaç, ^ttç sattv
zpwtï) toô , A'Xjoùatou, àv etvat ôptap.ôç
ttjç, và 7pá<px¡ ttp za0/j7ou¡iév<o, 7èpw AOava-
ottp, Tj aXXto ttvt, và p.è yapozotijaig p.è tTjv
ôôatv twv zsvrvjzovta vpoatwv, '¡¡tôt tô 5tà-
ffiopov. Ms 6àppoç ypàrw, 5tôtt ^tvwazst t¡
Mazaptôtvjç aaç ztôç s5w è'yw zoXXà s£oôa,
p.àXtata ózoù ó 0av<ùv 'HpazXetaç ày^as p.tav
p.ou ôp.oXo7tav, êtatav zat àStzov, zat ïjvaf-
záa6r¡v và Swaw Stà èzsivïjv notista téa-
aapa, zat, ôvtwç, Soôç taôta, èCôrpXïjaa zat
è'Xaoov autijv, p.s7tatïjv ùzoaràç CrçplaV p.0-
vov Tj eù/ij aaç và p.è êovjÔTjOT], zat àç ê'yw
a’j77vwp.ïjv. Tà ?tï) t^ç 'Tp.etépaç Mazapto-
tïjtoç stTjaav zapà 0eoô îtoXXà zat xavzùw/a.
At Sè îtava7tat zai Ssozpôaôeztot aôt^ç
eôyat stijaàv p.ot wç çoXaztrjptov.
/xtptS', ’louvtou C'.
T'/jç Tp.etépaç aeôaap.twtàtTjç Mazapto-
tTjtoç sôXaÔTjttzôç zat eu7vwp.wv zai zpô0up.oç
etç toôç ôptap.oôç.
'O Apôatpaç 'IspôÔsoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
DXC.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre sosirea
unui Turc cu porunci și plecarea-i la Hotin.
’EztatoXvj 'Lxz’țâ.vm KavtazouCvjvou Boe-
oo'5a zpôç XpáaavOov zspt t^ç 7Evo>j.sv7jç tw
tÇao'jaXàp-Èiv.vTj ôzoàûy^ç zat àvaywpTjaEwç
t&'j àzô XoT'.VtO'l.
1714, ’kuvto'j 8.
1 K o p... ?
alta, înduplecând pe cel de acolo chir...,
care stă în fruntea mănăstirii lui Aron-
Vodă, care are ruptură să dea pe an aici
la mănăstirea aceasta două sute de lei.
Ci acum, când și nevoia împinge, să dea
soroace pentru câțiva ani înainte, ori și
de la el să ajute ca să se plătească la cea
d’intâiu datorie făcută la clădirea meto-
liului și acuma din nou să se clădească
după arderea cea de-a doua; căci de acolo
se cârmuiește mănăstirea, și, dacă lipsește
metohul, e nevoie să fugă părinții și să
se închidă, și să rămâie goală de oameni și
pustie. Mă rog deci de Fericirea Ta ca
să-i vie ajutorul Tău, și vei avea de la
Dumnezeu răsplată mare.
Pe lângă aceasta Te rog, pentru că și so­
sește sorocul zapisului, care e la l-iu August,
dacă voiești să scrii categu menni ui, bătrâ­
nului Atanasie, ori altui cuiva, ca să mă
bucure cu darea celor cincizeci de lei, ori
dobânda. Scriu cu încredere pentru că
știi Fericirea Ta că aici am multe chel­
tuieli, mai ales că răposatul de Heracleia
a lăsat un sinet al mieu, silnic și nedrept,
și am fost silit să dau pentru acela patru
pungi, și, cu adevărat, dându-le, am plătit
și l-am luat, suferind prea-mare pagubă;
numai rugăciunea Ta să mă ajute, și să
am iertare. Anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu mulți și eu totul fericiți. Iar
preasfintele și de Dumnezeu primitele Tale
rugăciuni fie-mi ca talisman.
1714, Iunie în 7.
Al Fericirii Tale Prea-Venerate cel evla­
vios și recunoscător și gata la poruncă.
loroteiu de Dristra.
i~i4,
s I1,nie
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino \ oevod
către Hrisant, despre primirea făcută lui
Ceaușlăr-Emini și plecarea-i la Hotin.
1714, Iunie în 8.
G06
Tò aitò t^ç a' toö èvsotwtoç yeypappivov
TÍp.tov xat tspôv aônjç ypápp.a sXá5op.ev zaí,
Ttk'/jpO'pop^Ssvtsç T7]v xoX>jxó6t¡tov ^p.tv óytsíav
zat eôpwatiav Tïjç, àxò íaOiwv zapôtaç ó~s-
ps/apr^ev VjV SiașoXâțtcii ô Kùptoç zat xa-
6s$'^ç àp.s-tàxçwtov.
’E^vœ^ev éxopivwç zaì tà sv a.ôrw or(p.etoô-
psva- zat ôt: p.sv, Xsixonaa ëçw etc xsptf/ppiv
•q Mazaptotïjç tïjç, oôx èzot^oato itapà xô§aç
tïjv àzàvtTjGtv twv xpo^s^pap-pévwv p.aç- oô-
Sèv xpôç toùto, ôsaxotà p.oo, tQp.siç ^àp oote
StotàCop-sv, otite àp.ç>t6àXXop.ev, àXX’ a^sù-
pojiev xaXwtata rr¡v ôcTjv xatpiz-qv à^àxip
zat eovotav ëyei xpôç 'é(p.àç, zat Ssv Sovatat
tô Spaôéwç 7] tayéwç àvtaxozpt6-Z;vat p.stwaat
t?]V xpôç aòtìjv üí’ÍXTjv soXàÊstav p.aç- toùto
p.ôvov akffi&ç Xeyopsv xwç ôaov aoyvôtspov
àxoXapëàvop-ev 7-pap.p.àtwv osóaap.íwv tïjç
ôïjXœttxœv t^ç ôys'taç r/]ç, toaoùtov xeptoaô-
tspov ya.'póp.e6a. "Ott Ss zaì ó svSoSotatoç
tCaooaXàp - èp.tvïjç xat e'pOaasv aôtoù, zai
àxsSïip.7]os zai stç Xottvtov, zai xàXtv stvat
và sxavazàp.<pi[) stç tà aôtô6i, sita và àxsXÔfj
stç BaotXsôo'jaav, ëwç túpa XoyaptàCopsv
và TjxoXoöÖTjGS zai 'q àxô Xottvtoo èxàvo-
Sôç tou.
'Optisi ôp.wç xwç soyapiotTjÔT] xap’ ^pwv
zatà xoXXà- zai tt và zap.wp.ev, Ssaxotà
p.o'j; Tl^eùpouev xaXwtata. tt XofTjc xpsxst
totoôtooç [iSYtatàvaç zai statpstooç çtXooç
và toùç àxoSsywpsÔa zai và toùç xsptxot-
oùp.e6a- àXX’, sxsiSt] zai -q twpivij àxozatà-
ataatç twv xpa7p.àtwv Ssv aop/pwvei p.è tïjv
sStZTjV p.aç SsXTjotv zai xpoaipsatv, tôv èxs-
ptxotTi6rJp.sv oaov sSov/j67¡p.sv zai ou zat’
à^iav av ’q ’Ev6o£ôtïjç too opwç eôyapiatfjÔTj,
toùto stvat tszpiiptov t^ç tsuatz^ç aôtoù xa-
XozafaQtac, zai ôyt àxotsXsop-a njç ^¡istépaç
àvïjzoùaïjç àxoSoyîjç. üwç àxsyàotosv 'q Ma-
zaptôtïjç r/jç và xsptp.stvț) stt aôto6t pteptzov
xaipóv, zaXwç tò sxsvóvjas, zai zatà tijv
àxó'paatv tïjç ëtÇi zaì âç ^évQ. üwç Ssv syst
ttxotsç vswtspov và p.wç aTju-siwa^, tò tSiov
XsȚopsv zai Tjp.eiç xwç zàpttav à^ióXovov sì-
S^Gtv àxò zàvsva [ispoç Ssv syop.ev. Màç
■SjXOaot zai àxò BaotXs'joùaTjç zaXapàoïjàsç,
àXX’ oùSsv zatvóv, waàv óxoù tà xàvta zatà
tò xapòv Tjauytav zai -tQpep.iav ayooof zai
và eSoozTja’ț] ó 0sôç zai téXoç àyaQòv sic
tà xàvta. ’ESsyÔTjav.v toùç yatpsttap.oùç zai
tàç xatptapytzàç sùyàç zat sôXoytaç t^ç"
ô ts svôo£ôratoç àpywv xatTjp poo zai vj
Aópva paç, pstà twv tszvwv paç, zai àxaçà-
xavtsç sôXaSwç rz¡v xpoozovoùat, zai taxstvwç
' Am primit sfințita-Ți scrisoare scrisă la
¡ l-iu al acestei luni și, aflând de prea-
dorita nouă sănătate și bună stare a Ta,
din adâncul inimii ne-am prea-bucurat; pe
care să Te păzească Domnul și de acuma
nevătămat.-
Am aflat apoi și cele însemnate acolo,
| și că, lipsind afară pentru cercetare Fe­
ricirea Ta, n’ai făcut îndată răspuns la
scrisele mele; nu e nimic, stăpâne, căci noi
nici nu ne îndoim, nici nu punem la cer­
cetare, ci știm prea-bine câtă părintească
iubire și bunăvoință ai către noi, și răs­
punsul răpede ori încet nu poate să scadă,
evlavia noastră către Tine; atâta numai
spunem cu adevărat că, cu cât primim
mai des veneratele-Ți scrisori vădind să­
nătatea Ta, cu atâta mai din bielșug ne
bucurăm. Iar că ■ prea-slăvitul Ceaușlâr-
Emini a și venit aici, și a și plecat la
Hotih, și iarăș este să se întoarcă într’
acoace, iar apoi să plece la Țarigrad, pănă
acum credem că a urmat și întoarcerea-i
de la Hotin.
. Spui însă cum că i s’a-făcut multă bu­
curie de către noi; și ce să facem, stă­
pâne? Știm prea-bine cum trebuie pe ase­
menea meghistani și prieteni de frunte a-i
primi și a-i îngriji; dar, de oare ce și
starea de azi a lucrurilor nu se potrivește
cu voința și aplecarea noastră, l-am în­
grijit cum am putut, și nu cum se cădeâ;
iar, dacă Slăvirea Sa a fost mulțămită,
acesta e un semn al bunătății lui firești,
și nu îndeplinirea primirii datorite de noi.
Cum că Fericirea Ta Te-ai -hotărât să
mai aștepți puțin acolo, bine Te-ai cugetat,
și fie după voia Ta. Că n’ai ceva mai
nou să ni însemni, acelaș lucru îl spunem
și noi, că n’avem vre-o știință vrednică
de împărtășit, din orice parte ar fi. Ni-au
venit și de la Țarigrad călărași, dar nimic
nou, de oare ce toate sunt deocamdată li­
niștite și pașnice, și să dea Dumnezeu și,
bun săvârșit la toate. Am primit și here-
tisirile și rugăciunile-Ți patriarhicești și
binecuvântările; ci prea-slăvitul dumnealui
tatăl mieu și Doamna noastră, cu copiii noștri,
și toți Ți se închină cu evlavie și-Ți sărută
eu smerenie sfințita dreaptă; să avem și de
acuma scrisoarea-Ți respectată, ca să ne
bucurăm de sănătatea Ta și de părinteș-
 «07

ttjv iepàv ôsçtàv tïjç àorcâCovraf àç eywp.ev tile-Ti rugăciuni, care să și fie eu noi în
zaî at>6tç ceóá<3p.tóv ttjç, ôtà và ya.ipcop.ev toată viața.
irci zf¡ úyteía. zaì tatç rcarptzaïç tr^ç eùyaîç, 1714, Iunie în 8.
atttvsç zaì etïjaav rp^îv èv 6w rcavti. Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
Towvtou 'ri'. totul la porunci:
T^ç X^ç îdazaptôt^toç uiôç zatà rcvsùp.a. Io Ștefan Cantacuzino Vocror/.
zai 5Xœç etç tàç rcpoata^àç aut-^ç.
’ko. Xté-pavoç Kavtazo'jCïjvôç BoeSoôaç.
(Legrand, Uccueil, pp. 142-3, n° 71.)

DXCI.
Dimitrie lulianò, capuchehaie a Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, Constanti­
despre o afacere a acestuia care i-a fost recomandată de Domn (aceia a meto- nopol.
1714,
hului nou din Chios; v. no di.xxxvi). 17 Tunir.
’ErctaroXòj ’looXtavoù zarcooze- i Scrisoarea lui Dimitrie lulianò, eapu-
yaYÎà MoXàoôXaytaç. j clieliaie a Moldovei.
Mazaptcotate, aoywtare zai áyaorars òso- | Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
rcora, j țite stăpâne.
Tàjv 'Tp.etspav MazaptotTjta ôooXtzwç rcpoa- ! Mă închin cu supunere Fericirii Tale,
ZUVæ, SsÔ|l$VOÇ ZUpÎOD TOÙ 0eOÙ và Stat^p^ i rugândn-mă de Domnul Dumnezeu să te
aôtT|V eoOup,ov, 'nia zaì rcavtôç èvavttoo | păzească în voie bună, sănătos și mai presus
àvwrépav. j de tot protivnicul.
Tò arcò r^ç Xa' Maîoo as6àap.tov 7pàp.pa Scrisoarea-Ți venerată de la 31 Main
aur^ç eXaêov, zai ôtà tí¡v rcoOetvijv ó^utav am primit-o, și pentru dorita-Ți sănătate
aur^ç ròv 0eòv èòójaaa. am slăvit pe Dumnezeu.
Atà tò GiYiXtwòe? 7pàp.p.a órcoù óptCet và Pentru gramata pecetluită pentru care
erctatatTpco òtà và XáS^j réXoç, â.ȚZaXâ zaì poruncești să îngrijesc a luă săvârșit, deși
ó ùjojXôtatoç ^p.srepoç AôÔévfZjç p.è rcpoaráCet ’ prea-înălțatul nostru Domn îmi dă învă­
rcepi toóroo, zaO’ ott etvat zaì òrco- j țătură pentru aceasta, dar, de oare ce și
Oeotç etç SoóXeuatv r^ç 'Tp-srspaç Mazaptó- ’ afacerea e pentru slujba Fericirii Tale,
tïjtov, p.età rcàcTjç yapâç rcpoOùpwç OéXw ¡ cu toată bucuria cu grabă voiu veghiă
órc^petijaet etç è^opôwatv toù C^roupévou, rô | pentru îndreptarea lucrului cerut, care se
ôrcoîov 0éXet ■ yévet zatà zr^ OéXïjatv t-^ç va face după voia Fericirii Tale, și se va
'Fp-erspaç Mazaptôrrjtoç, xai 0éXet ataXOeî trimete acolo, precum a orânduit prea-înăl­
autoù, za6<i>ç ôtopiÇev ó ôtpTjXôratoç èpôç Ao- țatul mieu Domn, împreună cu celelalte
Oévr/jç, ôpoù p.è tà àXXa 7pàp.p.ata órcoù scrisori care sunt a se face de sinod, după
etvat và. țsvoov àrcò t^ç èzzXfjtoo, zatà tz¡v trebuință.
ypetav.
'O Ilarptapy/jç soetìe rcoXXòjv rcpo0up.tav, Í Patriarhul a arătat multă grăbire, și eu
zai piè rcoXXvjv zoap.iórTjra èrcatveoe tòv ato- i multă cuviință a lăudat gândul și fapta
yaapòv zaì tò èpyov toù euaeieararoo r/p.e- i , prea-cucerniculni nostru Domn și între-
tépon AuOévtoo zaì tò erctyeiprpp.a zaì tòv : prinderea și cugetul Fericirii Tale; și a
GToyasp.òv t^ç T’p.etépaç Mazaptór/jto;’ zaì ! vestit pe Marele-Chartophylax chirigi An-
èrcapf|77etXe tòv MsȚav-XaptoțpoXaza KupírC/¡ : dronachi [Lambrinò] să alcătuiască și să
’AvòpovàZT) và rà auvOéa^ zaì và tà te- săvârșească scrisorile cum se cade; care
Xetwtrț] rà 7pàpp.ata zaOàiç rcpércef oattç oèv nu mă îndoiesc că-și va pune întru aceasta
àp.ytêàXXw rcwç 6éXet óàXXet òX^v tou ràjv toată îndemânarea. Îmi mai spui Fericirea
èrctrTjòetótYjta. vErt 07¡p.et<óvet r¡ 'Tpetépa Ta că, fiind la Cetățuia, ai scris venerata-Ti
Mazaptôtïjç ori, o'vtaç èv tfl TCeratÇoùïa, ! epistolă către mine, din loc înalt și, ca să
S7pașe tàjv rcpôç èp.è aeóaap.tav anr^ç èrct- j zic așa, călcând pe sus; și nu e de mirare
arcò torcou ô^r/où zai oíóvsi àzpo- că de pe un loc așă de înalt te-ai gândit
Êarwv" zai ôèv etvat Ôanp.aarôv zaO’ ori arcò și ai văzut și insula Chios și locul unde se
otov lyffjMy èoroyàafhjze za: sws I cuvenia să fie metohul Sfântului Mormânt.
608
zat Tîjv Xiov, zat tòv tôzov ûzoô Tjpp.oÇe và
7svț] ¡iSTo^t toô 'A7Í00 Tàœou. "Op.wç Tà toî-
aôta zapapuzpà etvat, zapazaXXôp.sva zpôç
t^v ëzxXTjtov, zaSôiç tô Țvwpițât Tp.etépa
Mazaptôtïjç, zat tô ôp.oXo7B? zat ¡láXtata
otav etvat oovrpo'ptaop.sv/) vj ëxzXigToç p.è t’ijv
zocp.ôtTjta ôzoù zpéze:.
A'.à tôv aytov XaXxïjôôvoç, ôzoô ôptCet zwç
Sèv àp.'ftôàkXet ott 6éXet a'jv8páp.s¡ etç au-
tt]v tijv ôzTjpeaiav tïjç, ëtCt TjÔsXe zàp.st
àvap.yt6oXXa' zXàjv Xo?ta£w và tô è'p.aOev rt
Tp-etépa Mazaptôf/jç tot> ott etvat p-eptazpo-
p.évoç Tj üavtepôtTjç tot>, zat ^ao/àCet etç
ttjv MïjtpozoXtv tot>, e’tç taie 'EpptoXtavatç-
p.è tô và p.Y¡v etvat twpa "/peía àzò 7vwaiv,
zat àzô ypovtp.ouç àvOpwzooç- ott àpzet p.ôv7j
r¡ ezzXtjToç etç Z'joépv/jotv zàvtwv, Guvevvorjae'.
zaì ôooX^ ett évôç ttvoç. ’A’fzaXà etç toôto
OéXet eizet: zat p.àj -¡fàp eîp.at Xptatôç, và tô
svvofpw. ''Op.wç Sèv ÊXàztet àv àzop.év’{] zat
étC'/j azotetvôv toôto.
Kôptoç o 0eôç và zoXoeffl T’ijv Tp-erépav
MazaptÔTTjTa zat và T’ijv StayoXaTtfj etç ítwv
zoXXwv zeptôôoüç, p.eïà zat zavTwv twv xa-
taÔ'jp.twv.
,a<pt8', ’lowto'i tC.
T^ç 'Tp.etépaç Mazaptôtïjtoç,
eôXaSijç SoôXoç:
△T1p.7jtptoç ’looXtavôç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)
DXCII.
1714, Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre
Iulie (?).
greutățile timpului și zăbava venirii lui.
jEziotoXt¡ KwvoTavTtvou KavTazo'j^Tjvoo
zpôç XpôaavOov, üaTp’.ápxTjv 'hpoavXóp.wv.
1714, ’looXíou (?).
£sëaap.twTaTOv ypap-p-a t^ç ôp.eTépaç za-
Tpiz^ç ^tXoaTOpvtaç zarà tô êéov àazaaà-
p.evoç ëXaëov, zat zspi t^ç ôîoypo’jpTjTOu zàp.oi
B^STWTaTTjc auT^ç uytetaç zai pwaêwç wôàç
^aptaTTjpiooç Ttp KpstTTov: àvszep.<Jia.
’Aváp-saa etç ttjv yvTjaiav zat zarà 0sôv
àfàzTjV àv p.eaoXaë^ ëaô’ on ôpaSÔTïjÇ à-
p.ot6atwv 7pap.p.aTwv Stà Stàœopa zatpizà
zeptGTaTtzà, ètoôto, ôaov tò za? spi, o’óts
spip'f ÖTjza, ours p.èp.'pop.ar S6ev tò auTÒ vo-
pKw và zptverat zat zapà t^ zoXop.a.8eaTà.T7j
aur^ç à77(tvotq. zat zarptzvj e'jp.evsta, zai ôèv
ösXet p.è p.sp.ç6àj ozoö œatvop.at àp70ç etç tò
7pàpetv, zat ptaXtara 8tà T’ijv aTspajatv t^ç
àvTjzoÙGTjç uXijç- Stari tí ë/w zarà tòv za-
Dar asemenea lucruri sunt foarte mici,
asămănate cu sinodul, precum știi Fe­
ricirea Ta, și o recunoști; și mai ales
când e asociat sinodul cu acea cuviință ce
trebuie.
Pentru Preasfințitul de Chalkedon, care
spui că nu te îndoiești că te va ajută în
slujba Ta aceasta, așă ar face fără în­
doială; ci socot că ai aflat Fericirea Ta
că e departe Preasfinția Sa, și se odihnește
în Mitropolia lui, la Hermolianai, căci acum
nu mai e nevoie de cunoștință, și de oameni
cuminți; căci e de ajuns numai sinodul
pentru cârmuirea tuturor lucrurilor, cu
învoirea și voia încă a unuia. Deși ar spune
și la acestea: ci nu sunt eu Hristos ca să
măgândesc la asemenea lucru. Ci nu strică
dacă rămâne și așă acest lucru în întu-
nerec.
Domnul Dumnezeu să dăruiască viață
lungă Fericirii Tale și s’o ție în curs de
mulți ani, împreună cu toate cele dorite.
1714, Iunie în 17.
Al Fericirii Tale
rob evlavios:
Dimitrie lulianò.
Scrisoarea lui Constantin Cantacuzino
către Hrisant Patriarhul de Ierusalim.
1714, Iulie (?).
Prea-venerata scrisoare a iubirii Tale
părintești sărutând-o după cuviință am
primit-o și pentru de Dumnezeu păzită și
mie prea-dorita-Ți sănătate și bună stare
am ridicat celui Atotputernic cântări de
mulțămire.
în mijlocul iubirii Tale adevărate și
după Dumnezeu dacă intervine vre-o în­
cetinire a scrisorilor dintre noi pentru unele
împrejurări ale timpului, pentru aceasta,
cât despre mine, nici nu m’am plâns, nici
nu mă plâng; deci cred că tot așa judeci
și înțelepciunea Ta cea prea-învățată și
părinteasca-Ți bunăvoință, și nu mă vei
mustră că mă arăt zăbavnic în a seriei

póvta zatpôv và GTjjiEtwvw; gì p-ï; OXi'Jij'ç zat
và zpooOirw szì Xúzt¡, zat svo/X^atv
sitava) etç svóyXvjatv p.è rvjv StTjyYjatv twv
àvtapwv stç tà orata óperspa ytXooTOpyta
costatata zat ovvîtwtata rapaȚȚSÂXst, và
0rop.svwp.sv oîjXaSîj tà copSàvta p.s ^aoyòv
'po/vjv, srstStj zat stvat twv oòz sțp’ ’^p-tv,
zat tò zàv và srtppt<pwp.sv etç tip àvw0sv
rpóvotav ootwç eyet tò àXvjOéç, zat ovtw
zpszet và svsp^^tat Ôsogsowç’ ott tà vùv
Sstvà p-s àXXov tpórov 5sv StopOwvoovtat,
si p.7) Stà 6staç srtzooptaç' zatpôç enywv stvat
twpa, zat oóyt è'p7wv, Opfpwv, zat oí> zpà£=wv,
zatà tòv Xpooootop-ov’ p.óvov ó à.7toç 0eôç
và p.àç Swa-țj svSuvap-oùcav yáptv và oroșs-
pwp.sv tò 6àpoç twv 6Xttpswv zat và òtaazs-
SàaTj tò ozotstvòv toôto véyoç twv a’ip.șopwv
. zat xtvSóvwv, zat và p.àç StaxnXá^T) zaì sz
twv ystpóvwv.
Avzoóp.s6a Sè zat vpp.siç zat Stà tà aop.-
êàvta, zat Stà rijv àvaôoXïjv t^ç ôp.etépaç
zaponotaç zat awp-attzrjÇ èvtsô£swç, 'f¡ órota
zap’ ^p.tv etvat zat syet/j zat yp-atp.wránj,
■qç zat ájtw6etí¡p.sv Stà pzzpàv 70ÛV zapa-
[loOíar zXt¡v àç p-Tjv ozovoțj rots Getotár/j
aôt^ç zopoșTj ott và toyóaoov zpôç 7, p.àç tà
àzôXwta twv ôoap.evwv atóp-ata, otav zat’
aotTjç àvotyôwatv ezetS7¡ ^p.stç twv zatptzwv
aùt^ç azXà7‘/_vwv Sèv 7tvope0a sztXrjap.ov$ç,
ott èyÔèç zat zpótptta Ssv tip S7vwptaapev,
àXXà zpô zoXXwv ypóvwv, xat etvat stç tàç
zapStaç ^p.wv spptCwpsvvj zpôç aôtijv so-
Xàësta zat Stàzupoç ctop7ïj. 'Ilpetç tpoêoù-
p.s6a và p.i¡ SXátpo'Jv at aw.osavttatç zat
tpsoSoXoytatç, ózoù, àzò évôç atop.atoç i£ep-
yôpsvat, Stà zoXXtov loóóXwv yXwaawv etç
zoXXà p-épvj Staozetpovtat, ózoù ó axozôç
twv Sèv etvat àXXoç zapà và SXâtponv zat và
àzoXéaoov zàXtv XÉ7W, ó zavtozpàtwp zùptoç
Stà twv 6eozst6wv aôt^ç sòywv và àzaXXà^T]
zàvtaç zat twv zapôvtwv xat twv àzetXoo-
p.évwv xtvSóvwv.
EtSov xat tà yáptv zeptep7etaç <5v¡p.etoü-
p.eva, xai yàpttaç óp.oXo7w' tà órota OsXoov
7ÉV7] xat z'jpôç zapavâXwp-a.
'H ôzoOeatç, àv xat etvat zepaop.év7], zXip
Sèv etvat àvwyeXijç etç 7vwatv xai zpoaoyijv
twv zpa7p.átwv Stôtt zat twv zaXatwv tàç
tatoptaç àva7tvwazop.sv, p.s ôXov ózoù stvat
zapsXTjX'jöotwv Stffpjagtç, èzetSij zat St’ ao-
twv Xap.6avop.ev zazotov çwç etç zetpav twv
zoXtttzwv ozoôéaewv.
'0 àSeXsôç poo ó XatCij-MtyàXTjç, aù-
58183. Vol. XIV.
609
și mai ales pentru lipsa materiei cuvenite;
I căci ce am să însemn în vremea de acum,
¡ dacă nu supărări și să adaug întristare la
■ întristare și tulburare la tulburare cu în-
șirarea lucrurilor jalnice; la care iubirea Ta
vestești prea-cuminte și prea-înțelept, adecă
¡ să suferim cele ce se întâmplă cu suflet
liniștit, căci și sunt din cele care nu se
află în puterea noastră, și să aruncăm toate
în grija Proniei de sus; așă e cu adevărat,
și așa se cade să lucreze cu evlavie; căci
lucrurile cele grozave de acum în alt chip
nu se îndreaptă de nu cu ajutorul dum­
: nezeiesc; e acum vreme de rugăciuni, și
; nu de lucruri, de lacrătni, și nu de fapte,
I cum zice Hrisostom ; numai. Dumnezeu
! sfântul să ni dea har împuternicitor ca să
1 purtăm povara supărărilor și să împrăștie
j această negură întunecoasă a nenorocirilor și
primejdiilor și să ne păzească și de mai rele.
I Ci ni pare și nouă rău și pentru cele în­
! tâmplate, și pentru amânarea prezenței Tale
și întrevederii trupești, care la noi e și
dorită și foarte de folos, de care de ne-am
învrednici pentru o mică mângâiere; ci
¡ să nu bănuiască vre-odată prea-dumne-
1 zeiescu-Ți creștet că au putere la noi
i gurile nepăzite ale dușmanilor, când se
j deschid asupră-Ti; căci noi nu uităm pă-
rinteștile-Ți măruntaie, ca unii ce nu Te-am
cunoscut de ieri de alaltăieri, ci de mulți
ani, și e înrădăcinată în inimile noastre
evlavia către Tine și iubirea aprinsă. Noi
ne temem ca nu cumva să vatăme pâ-
rile și minciunile care, ieșind dintr’o gură,
prin multe limbi veninoase se împrăștie în
multe părți, care scopul lor nu e altul
decât să vatăme și să piarză; iarăș zic,
atotputernicul Dumnezeu prin rugăciunile
Tale de Dumnezeu ascultate să ne apere
pe toți și de primejdiile de acum și de
cele amenințătoare.
Am văzut și cele arătate pentru petre­
cere, și mulțămesc; care vor fi și prada
focului.
Lucrul acela, chiar de s’a și trecut, dar
nu e fără folos pentru cunoașterea și cer­
cetarea împrejurărilor; pentru care și cetim
istoriile celor vechi, cu toate că sunt înși-
rarea celor trecute, căci și prin ele că­
pătăm vre-o lumină pentru cercetarea lu­
crurilor politice.
Fratele mieu, Hagi-Mihali, soția mea
77
610
Çufôç pon, zaì ó Ciòc pon ó 'Paôouzàvoç,
sùXaêwç àzo5s£àpsvot tàç zap’ aùr^ç eoyàç
zal eôXoytaç, SouXozpszwç zpoazuvouat n¡v
Tpetspav MazaptótTjta' œaaôrwç zaì tà èy-
7Óviá pou tijv àonXtZTjv zpoazùvïjoiv aót^
àzovéponaiv, '(fi ai àpwyaì sìrpav psO’ r/pwv
òià ôtoo.
,a$t<5', ’Ío'jXíou (?).
Ttjç Tpsrspaç aoœœtàf/jç Mazaptôtatrjç
5tà zavrôç eôXaôéctatoç zat tazïtvôtatoç
SoûXoç. ' '
Kmvotavttvoç Kavta.zouC'/jvôç.
(Legrand, Recueil, pp. 145-7, n° 73.)
DXCI1I.
1714, Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre o cum­
l-iu Iulie. părătură de orz și grău, secetă și lăcuste, despre zăbava plecării „agalelor“, do­
rința de a-1 vedea pe Patriarh și o carte latină ce trebuiă să traducă Nicolae da
Porta și din care încă un exemplar s’a aflat la mănăstirea Mărginenilor.
080Ç.
Ersyavoç KavrazouCTjvôç XpnaávOip ’Nó-
tapa..
Mazaptwrare Séazoça, tt¡v XtjV Mazaptó-
TTjva sùXaôwç zpoaznvoùvTâç, ttjv iepàv aor/jç
Se|tàV çiXoypôvœç àazaCôpsôa.
Aoo tipia zat asóáopia 7páppata ztfi Ma-
zaptÔTTjTÔç r/jç èXàêopev, rô pèv zapà rivoç
XatC^-’A5àp-peiÇTj, àzô 18 zapeXOôvtoç 7=-
7pappèvov, tô Sè àzô 24 toô aùtoô' zat è$
àpœotépwv zXTjpoyopTjOévreç ri¡v zoXuzó0T¡tov
-/jpîv D?tstav ttjç, uzspêaXXôvtwç syàpTjpev,
ôo^àCovtsç. tôv aiiiÇovta zat StatTjpoôvta at>-
t/jv S7ÍOV 0SÓV. vE7vwpsv zat tà sv aùtoîç
a/jpsioùpsvz.
Kal stç pèv tô zpwtov ôptÇet và ôwawpsv
OéXïjpa tip pTjOévtt 7pappatozopiat7j ’Aôàp-
pstC'țj và àfopàtrg èôw stç tôv tózov, ozou
zal àv stip’ț], pstà twv ypTjpátwv too, ottápiov
zal zptOáptov ró ozoîov óptCst zwç Sèv OsXsi
syji zai záppíav SuazoXíav stç tô và 7ÎVȚf
zai êsoata, ósazotá pou, av Tjtov wç zai
àXXots, pjSsvaç Ssv tôv èpzôôtCe và à7opàa^
oaov zai àv SsX^j, páXtata 7¡0sXapsv tou
SàoT) zai Tjpstç tô èStzôv paç- àpàj sœstoç,
zaôôjç Ssv rijv XavOàvst, uzô z’îfi zoXXvjç
àvopêptaç zatszà.Tjaav oXa. zai attàpta zat
zptôàpta, zai ^tvs pía ps7aXwtátT] ^rjpata.
’Azszst stvat zai àXXo p^aXïjtspov spzóóiov,
¿zou stç oXov tôv IlapàSouvâotov spptyôïjaav
tóaot zat tóaot ’tattpàôsç, zal ózozteúópsOa
p-rjv royțj zai pttpwat zai sSw stç tòv tózov,
zai rôts SuazoXta stvat StzXàaioç. M’ oXov
| și fiul mieu Răducanu, primind eu evlavie
rugăciunile și binecuvântările de la Tine,
cu supunere se închină Fericirii Tale; tot
așa și nepoții miei își îndeplinesc datoria
j de supusă închinare față de Tine, al căruia
| ajutor să fie cu noi în viață.
; ’ 1714, Iulie (?).
Al Fericirii Tale prea-înțelepte întru
toate prea-evlavios și prea-supus rob:
¡ Constantin Cantacuzino.
{
Cu Dumnezeu.
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne cu
evlavie Fericirii Tale, îți sărutăm sfințita
dreaptă cu dragoste.
Două cinstite și venerate scrisori ale
Fericirii Tale le-am primit, una de la un
anume Hagi-Adam-reiz scrisă la 18 ale
lunii trecute, iar altă de la- 24 ale acesteia,
și din amândouă aflând de mult dorita
nouă sănătate a Ta, foai;te mult ne-am bu­
curat, slăvind pe Dumnezeu sfântul care
Te păzește și Te ține. Am aflat și cele
însemnate în ele.
Și în cea d’intâiu spui să dăm voie
acelui aducător al scrisorilor, Adam-reis,
să cumpere aici în țară, unde ar găsi, cu
banii lui, orz și' grâu; care spui că nu va
avea nicio greutate să se facă; și de sigur,
stăpâne, de ar fi ca altă dată, nimeni nu
l-ar împiedeca să cumpere cât ar voi, ba
chiar i-am fi dat și noi pe ai nostru; dar,
anul acesta, cum știi bine, de multă lipsă
de ploaie an ars toate, și grâu și orz, și
s’a făcut b prea-mare secetă. Apoi mai
este și o mai mare piedecă, anume că pe
tòt malul Dunării s’au abătut atâtea și
atâtea lăcuste, și bănuim să nu se întâmple
și să se abată și aici în țară, și atunci
greutatea e îndoită. Totuș, pentru iubirea
Fericirii Tale, și ca să-nu se întoarcă prie­
tenul Tău în deșert, i-am dat scrisoarea

toùro, 5tà r?|V à'iàzïjv v/jç MazapiÔTïjTÔç Tïjç
xai òtà và pïjv ô çiXoç r/jç xsvôç, mii cinei sute de chile tle Țarigrad; și așa
toù èówaapsv ^¡isTepov aòOsvTtxòv 7pá¡i¡ia và
yoptwa-ț) Suo yiXtàSaç zsvTaxÓG'.a xotXà zo- î a Ta ne heretisești și Te rogi părintește
XÍTiza' xai st£i . £<j.îgî'jgsv az’ èów. Etç òè
tò SêÔTSpôv tïjç pàç ooȚyaip’tat zai ¡xàç
s’óyeTai zarptxwç otà Tïjv zpoXaóoùaav àzo-
Soy/jv toù ôaoiXtxoù ¡xirspaTtov, aavrCaxíou S
t$ xal Too^iwv wv svsxa xai zXetSTaç aÙTïj
opoXo^GÖpsv Tàç yàpiTaç t^ zaTpizj¡ aóv?¡;
tpiXooTopYtcj.
Ilspi ôè twv èvraùûa à^àòwv ózoù ôpiÇsi
zwç sXítíCet zXéov và auxwOwoiv svtsùOsv xai
và axoXonO/jcfl zaO£$Vjç ’^aeyta xal àvàzao-
G’ç, ó 0£Ôç ô S710Ç và Tïjv èzaxoùai(). 0éXe:
T^eùpfi opwç zwç xal ’^psiç, TOtaÙTïjv èXztôa
î/ovtsç, zapïjYopoùpsOa ou ¡xsTpiwç' àXXà oèv
àjpzopoùpev và à^twOwpev và ISwpsv tç; toi-
aÙTïjv àzoôïjpiav twv. MaXtara àzoXooOîi
xai p.è TsXstav àzoGtiôzïjGiv, xai Oaup.aCop.sv
stç Tt syst và xaTavTTpTj tô zpàypa. rO 0£Ôç
ô à?toç p-ovov và zpovo/py; tô aup.<pspwTspov
zàvtœv, twv yptaTiavwv svtoziwv, xai ïjpwv.
EôyapicToùpsv t^ MaxaptónjTÍ Tïjç Stà tïjv
êïSïjaiy ózoù pàç è'Swxs zspi toù èv5o$OTaTou
TCaonoXàp-’Epivïj zwç èzavéxap^sv etç Tà tòta’
xal toù ¿Țpâ^apev zai T|peîç tptXixôv 7pàppa
paç.
'OptÇet ztôç, av zaXà xal ^auyàCet èv T-țj
TCsTasCoóig, opiôç pè awsy/j psXér/jv t^ç
•^ueTépaç àzoXaùaswç. Etç toùto Sèv âpșt-
óáXXopev, SsGzoTà pou, TÓaov póvov xai ïjp£tç
Tïjç XeȚopsv ztôç, ov Tpózov oí 'Eópaìot ze-
ptpèvouot tòv èStxóv twv Msggìzv, xal wç
èXa'poç St'ptôoa Tàç zïjjfàç twv éSàrwv, pè
zoXXà suXaóécTspov Tpózov zeptpévopev xai
Tjpetç àvazezTapév'ü Stavate vip zavafíav
zapouaiav Tïjç’ ïj yàptç toù à^tou 0£où póvov
và psTaSâXXȚ; rijv ára^íav twv èvTaÙTa èvav-
tîwv zvsopàTwv etç faXïjvixïjv xai eipvjvaiav
àzozaTàGTaatv, ózoù và à£twOwpsv xai ^psîç
zarà tïjv èjpeaiv paç và Tïjv àzoXaùcwpev
xai và Tïjv zpoaxovijawpev ’.
Atà tô zpooraXèv ïjpîv XaTivtxôv êtôXtà-
ptov, OsXet 'pvwaz’țj MazaptÔTïjç Tïjç oti, vei află Fericirea Ta că, deși am dat-o
àv zaXà xai tô èSwGapev Tt<> NtxoXâtù Sè
IIo'pTa12 và tô psTașpâoi[j, xaOwç xal Tïjç tô
zposvpátpapev, opwç ïjaOévïjaev ó zrwyôç, xai,
ózò Tïjç àSuvaptaç tou, ózoù xai péypt tou
vùv tôv xaTaxpaTsi, àpéXïjae và tô psOspp.ïj- I . noi, iarăș, căutând la atâta lungime de
ve'JGȚf ïjpsîç zai zàXtv àzoêXézovTSç eiç tôgov I vreme ce a trecut, iată Ți-o triinetem
1 De la ‘ï\ ? lipsește în Legrand.
2 V. și mai sas cu privire la el.
Gli
noastră domnească pentru a încărca două
a plecat de aici. Iar în a doua scrisoare
pentru noi cu prilejul primirii beratulni
împărătesc, a sangeacului și a tulurilor:
pentru care și mulțămim foarte mult iu­
birii Tale părintești.
Iar pentru agalele de aici că spui cum
că nădăjduiești să se scoată de aici și să
urmeze apoi liniște și odihnă, Dumnezeu
sfântul să Te audă. Vei află însă că și
noi, având această nădejde, ne mângâiem
nu puțin; dar nu putem să ne învrednicim
a vedea această plecare a lor. Mai ales
că urmează tăcere desăvârșită, și ne mirăm
unde o să iasă lucrurile! Numai Dum­
nezeu sfântul să aibă grijă ile ce e mai
de folos tuturora, locuitorilor creștini și
nouă.
Mulțămim Fericirii Tale pentru știrea
ce mi-ai dat-o despre prea-slăvitul Ceaușlăr-
Emini, cum că s’a întors acasă; și i-am
scris și noi o scrisoare prietenească.
Spui că, deși te odihnești la Cetățuia,
dar cu stăruitoare grijă a întâlnirii cu
noi. De aceasta nu ne îndoim, stăpâne, ci
numai atâta Iți spunem și noi că, precum
Evreii își așteaptă pe Mesia a lor, și precum
cerbul însetat dorește de izvoarele apelor,
în chip și mai evlavios așteptăm și noi
cu cuget aprins prea-sfințita-Ți prezență;
numai harul lui Dumnezeu sfântul să
schimbe neorânduiala vânturilor protiv-
nice de aici în senină stare și pașnică,
pentru a ne învrednici și noi după dorința
noastră a Te întâlni și a ne închina Ție.
Pentru cărticica latinească trimeasă nouă,
lui Nicolae de. Porta s’o tălmăcească, după
cum Ți-am și scris, dar s’a îmbolnăvit să­
racul, și, de slăbiciunea care-1 ține și până
acum, n’a putut căuta s’o tălmăcească; ci
612

p.àzpoç zatpoù ózoù àzépaaev, tSoù ttjç tò
zép.zop.ev záXtv ¿zíow. r'0p.wç p.àç eízev ó
auTÔç 8è Ilôpraç zwç eiç ttjv
toù MapTÇevaviou eópíozeTai sva zapop.otov
StSXtâptov’ zat OéXop.ev zàp’g èzeîvo và toù
tò Swawpev và tô p-sTa^XtoTTÎoig p.efl’ ôzo-
p.ovgç, ózoù, orav euSozTjaiQ ó 0eôç ttjv ev-
Taùôa lysTTjV zaponatav ttjç, và tô euppj
p.STa7XwTTtGp.SV0V Zat STOtp-OV.
'0 svôoSÔTaTOç àpywv zarijp p.00 p.srà ttJç
Aôp.vaç zat twv tszvwv paç s8éy6r(aav euXa-
ôâ>ç Tàç tepâç eùyàç zat eùXo^taç ttjç, zat,
Tazetvwç zpoazuvoùvTeç, àazâ.ÇovTat ttjv tepàv
ttjç. ”Aç è'ywp.ev zai aoOtç aeóáapióv ttjç
Stà và yatpwpev èzt rg èyerg fjp.îv ofteia
zat Tatç zaTptzatç aùrgç eùyatç, aÎTtvsç etTj-
aav vjp.tv apw^at sv êîw zavTÎ.
/aiptS', ’lonXtou oí.
TtJç StJç MazaptÔTgToç 'fiôç zarà zveùp.a
zat oXwç etç Tàç xpoaTa^àç ttjç.
Io Ștefan Cant. Voevoda.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-Ini M. Ghedeon; Legrand, o. c., IV, pp. 120-2, n° 80.)
i înapoi. Ci mi-a spus tot el, <le Porta, că
în biblioteca Mărginenilor se află o căr­
ticică întocmai ea aceasta, și o vom luă
pe aceia ca să i-o dăm s’o prefacă în
răgaz, așâ încât, când va da Dumnezeu
și vei fi, cum dorim, aici de față, s’o afli
tălmăcită și gata.
Prea-slăvitul mieu tată, cu Doamna și
copiii noștri, au primit cu evlavie sfintele
Tale rugăciuni și binecuvântări și, închi-
nându-se smerit, sărută sfințita-Ți dreaptă.
Să avem iarăș respectata-Ți scrisoare ca
să ne bucurăm de dorita nouă sănătate a
Ta și de părinteștile-Ți rugăciuni, care
să ni fie ajutătoare în viața toată.
1714, Iulie l-iu.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncile Tale.

DXC1V.
1714, Drako Suțu către Patriarhul Hrisant Notara, despre sfiala sa de a-i scrie
22 iulie, și despre căsătoria lui Dumitrachi lulianò (capuchehaiaua Moldovei), Dumineca
viitoare, cu fata lui lenachi Ruset.
Apàzoç SoùtÇoç XpuoávOcp Norápc;..
MazaptwTaTS, aoȚwTare zai QeoaeòéaTaTS Séazora, ttjv Tp.STépav Mazaptórgra euXaëwç
zpoazuvw, zai ttjv á-jíav aur/Jç Se^tàv Tazetvwç àazàCopat, Seôpevoç toù zavToSuvàpou 0eûù
ozwç Sta/poXaTTOt aurrjv àvoaov, euQupov, o^tà zai àvwîépav zavTÔç èvavTÎou. 'H atSw zai
euXàêeta zaì ó ^oêoç toù và p.Tjv zeptSapùvw SouXozpezwç zpooznvwvTaç pè Tazetvà pou
7páppara ttjv 'Tperépav MazapiÓTTjTa zoXXàztç èveceipaÇe ttjç 7VwpTjç tò zpôâupov zai
èpzoStÇe ttjv yeîpa pou etç 7pa'pfjv ztvoupévTjv, zai, pè oXov ózoù eiç auro tô StàaTTjpa. ttjç
ctwzTjç è'îuyov psTa^ù -gpwv zai toù veo7ápópou zoptTÎTj ATjpTjTpàzT) zoXXà à£ta GTjpetwaewç
zai taToptaç, àXXà Twpa, èzetSTj St’ euywv ttJç 'Tperépac MazaptÔTTjToç T-g èpyop.évg zoptazg
Xapêâvet TéXoç ó àppaêàv toù SoùXoo ttjç p.erà ttjç 0o7aTpôç toù e^eveoTàTou àp/ovTOç
zupÍTÍTj ’lwavvàzTj 'PwaoéToo, tô àzapatTTjTov ypéoç eztzpaTSt toù çôSou zat, àv6taTàp.evoç eiç
ttjv àzpav euXàêetav, pè áva7zá£et pierà ttjv So’jXiztjv pou zpoazùvTjGiv và tô çavepwow Tțj
Tp-erepcf MazaptÓTTjTt zaì và Cgrijaw èz ëàôouç «poy^ç Tàç a7tac aur^ç suyàç, ai ozoîat zai
twv àSuvaTWV ttjv à8'jvap.tav uzocTTjptÇouv zai twv Suva.Twv ttjv 8ùvap.tv ttjv zapivouv tayupoTspaV
zai zapazaXw và èztTÙyw toù zofloupévon. Tà Sè sttj ttjç Tp.erépaç MazaptÔTTjToç eÎTjaav
6eS6ev zàpzoXXa zai zaveoTuy-g.
Ttjç Tpierépaç MazaptÔTTjToç SoùXoç Tazetvoç.
1714, ’louXtou 22.
Apàzoç XoùtCoç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 122-3, n° 81.)

DXCV.
Constantin Stolnicul Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre
plecarea Imbrohorului, „mila stăpânilor“, afacerea lui Spelaiotes și neputința de a 26 Iulie
se face vre-o intervenție pentru Vodă-Brâncoveanu și ai lui.
-J- Maxap'wrate ôtazora, rqv SvjV Ma-
xaptôrvjta euXaëwç zpoaxovoôvtsç, tt(v tspàv
ttjç SeÇ'.àv (ptXo'ppôvwç àaiïàCop.at.
y Tô àîtô 22 roö èvîatwroç 7S7pau.p.évov
tîjwov xat asèàap.tov aùr^ç 7páp¡xa èXàëop.sv,
xat, îrXTjpo^op'/jôévreç tt¡v ètpsràjv rjxiv ó-peíav
ttjç, ÙTtîpSaXXôvrwç éyápT¡p.=r èôsyO/jp.ev xat
tàç îratp’.xàç eùyàç xat eùXo7Îaç r?jç, wv
svsxa xai nXsiataç ô>xoXo7oôp.EV tàç yàpitaç.
vE7vwp.ev xat tà èv <m<î> a7¡¡xeiw0évra’ xat
îtepi ¡lèv twv èvraôOa à.7aôwv, toô te svôo-
£otátot> MsyàXo'j-’Ijxîtpoyôpaya xat Xo'ioetv-
’Eyévtïj, rcpwïjv ¡J.ootítáx-ép.tv7¡, OéXet T^eópet
xat Maxaptônjç t7]Ç ott, xatà rqv 19 toô
Ttapovtoç spyopévou àzô BaatXeootknjç svôç
tàtapïj, ëtpeps'tpepjiàvtov êaotXtxôv xat 7pàp.p.a
toô ózeptáton èmrpóito’ì, jas tà órtota toôç
èîtpôata£av và aoxwOwat îtXéov xat và èza-
vaxâp/pwatv stç tà tâta, xat èrCìj xarà tïjv
îtposta7T)v stoip.p.àaavtéç tonç xat 7jp.etç xa-
Ocoç îtpézet, xat àvairaôaavréç tot>ç, xatà tô
jiétpov tïjç ôwpsàç paç,- pè tt¡v csovetOtop.év'QV
îtpoîtopîtTjv xat zapáta£tv, toôç ^expoéoSij-
aapev, xatà tïjv 22 toô rpéyovtoç, xat èôtà-
ë’/jaav etç tô xaXóV pàXtara tòv èv8o£ôratov
Me7áXov-’Ip.wpayópa7av, wç sva á£twpar¡xóv
[^tarava xat wç çôoet Ó7a0òv xat èîttstxéata-
tov, oaov èS’JVTqOTjpiev, xat tôv èrtpijaapev, xat
tôv èxàpapev tv¡v òyetXoptévTjV oe£twatv. BXé-
îropev îrwç o! aoOsvtat yépovrat xat îtpôç
7} pàç xat îtpôç roôç ittw/oôç èvtoîttooç àef-
ttore pè îtoXô è'Xeoç xat pepyapétf pôvov ó
0eôç và toôç iroXoefțj xat và toôç ôtayj-
Xàrtf] èv axpof uytetop xai îtoXoypovtœ ôtapov^,
ôtà và àîtoXapëàvwpev xai và èîttatwpev xat
xaSe^ç tôv otxtov xat tô è'Xeoç rwv.
Ilept ôè toô xôp XîtTjXatwroo, àîtoô ëptCet
và 7pàtjiœpsv toîç èv t^j BaatXs'joôa-fl àpyonai
paç, av toô tôyîj] xapta îteptataatç, và tôv
ëîtepaoîttaOwot xai và tôv ëoTjOipwatv, eiç
toôto aç pr(v àp'ptëàXX^ y Maxaptôr/jç vffl‘
ott ot> pôvov aîta£, àXXà xat Stç xat tptç xai
rwpa îtaXtv, ëîtoô itoye xtvrçpa xaXapaoiowv
paç, è7pà<papev Oeppórepa tà oaa Sóvavrat
îtpôç ëoTjOetàv tou và pxjv tô àpeX^awat, xai
ôt’ àyàitijv txjç MaxaptôtTjtôç xai ôtà
tô yptartavtxôv ypéoç paç. KaOôiç paç 7pà-
œo’JGtv ôpwç, xat rwpa ëîtoô èXàëopev 7pàp-
pata rwv, Xé7ooat ~wç ttvàç ôèv toXpâ etç tàç
613
1714,
"j" Prea-fericite stăpâne, închinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărut cu iubire sfin-
țita-Ți dreaptă.
y Am primit scrisoarea Ta cinstită și ve­
nerată, scrisă la22 ale lunii, și, aflând de nouă
dorita-Ți sănătate, ne-am bucurat peste mă­
sură; am primit și părinteștile rugăciuni și
binecuvântări ale Tale, pentru care-Ți și
aducem cele mai mari mulțumiri. Am aflat
și cele însemnate înăuntru; și, cât despre a ga­
lele de aici, prea-slăvitul Marele-Imbrohor-
Aga și IIusein-Efendi, fost mutpae-emini,
vei afla și Fericirea Ta că, la 19 ale lunii
viind de la Țarigrad un Tatar, a adus un
firman împărătesc și o scrisoare a Marelui-
Vizir, cu care li-a poruncit să se ridice
și să se întoarcă la al lor, și astfel, după
poruncă gătindu-i și noi cum trebuie și
odihnindu-i, după măsura darului nostru,
cu obișnuitul alaiu și orândnială, i-am
pornit, la 22 ale lunii, și au trecut cu bine;
mai ales pe prea-slăvitul Marele-Imbrohor-
Aga, ea pe un meghistan de cinste și din
fire prea-blând, cât am putut, l-am cinstit
și i-am făcut îndemânarea cuvenită. Vedem
că stăpânii se poartă și către noi și către
săracii locuitori totdeauna cu multă milă
și merhamet (îndurare); numai Dumnezeu
să li înmulțească zilele și să-i ție în cea
mai deplină sănătate și păstrare întru ani
îndelungați, ca sa primim și să știm și pe
urmă compătimirea și mila lor.
Iar pentru dumnealui Spelaiotes, despre
care spui să scriem boierilor noștri de la
Țarigrad că, de i se va întâmpla vre-o
împrejurare, să-1 sprijine și să-1 ajute,
despre aceasta să nu Te îndoiești Feri­
cirea Ta; că, nu numai odată, ci și de
două și de trei ori, și acum din nou, când
s’a întâmplat pornirea călărașilor noștri,
am scris mai cald încă toate cele ce se
pot pentru ajutorul lui ca să nu uite, și
pentru iubirea Fericirii Tale, și pentru
creștineasca noastră datorie. Ci, după cum
ni scriu, și acuma când am primit seri-
614
ôïroGsostç toùtov toù zaXotùyou1 oots và pem-
Tiùa-fl, ours và àva^épig Xóyov ^tXóv ó Osò? ó
ayioç ¡lóvov và npjvcafoy ttjv àxaXXaf^v zaì
èXeoOspiav xàvrwv. Taùra p.èv èrti toù zapôvroç,
zaì zàXtv và è'](wp.ev rìpióv rijç, Sta. và ’/ax-
pwp.sv ètti rfj s^et^ Tjjiîv óvteìa. zaì tatç îta-
tptzaîç tïjç gùyaîç, atttvîç st^aav ^[j.tv èv 6t<p
îtavti.
1714, TodXîo'j 26.
Ttjç ïtjç Mazaptôtïjtoç viôç zatà îtvsùp.a
zai oXwç etç tàç îtpoatayâç.
’lw. ïté'pavoç Kavr. Bosëôôaç.
(Hibl. Ae. Boni . copiile d-lui M. GheJeon.)
DXCVI.
1714, Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara despre du­
26 Iulie.
rerile țerii și plecarea agalelor, veștile rele din Iberia și „treaba Mărginenilor“.
Kwvatavttvoç KavraxouCijvôç XpnaávOip No-
tápcf.
-j- Mazaptwtats, âȚtwrare zaì ao'^wtaré p.ot
Séoxota, t'/jv Tp.stspav Mazaptónjta Sooko-
îtpsjttoç Ttpoazuv», xaì TtaveoXaëwç àaìtàCop.at
tip zavaȚtwtâtTjv autàjç Ss^táv.
Seoaop.twtatov fpáp.p.a rijç Tpeispaç 6eo-
çpoup^too Maxaptotijtoç zatà tô ôsov àa-
xaaàp.=voç è'Xaëov, zai èôô^aaa tôv S710V
0sôv ôtà t’ijv aYaöijv xaì è<psttótàt7]v p.ot aò-
t-^ç óv'.etáv tò óxoìov àva?voùç, àxptëwç lyvwv
tà Ttspts/óp.gva, zaì àxózptatv ò'vta toù ìtpo-
Xaëôvtoç taxstvoù p.ou, zaì rcatptxïjv ìtapa-
puOìav' Ttepì twv óìtotwv àXXo òèv è'/w và
eììtw, àXXà stàXtv tà aótà ruspi t<òv aòtwv,
ott ÔTjXaôï) tò xavtéyopov oțtpa toù zptrpto-
Țvwato’i 0eoù và ôwa^ sv toîç totoùtotç ôetvoîç
svôuvap.oùaav ^¡Jûv yáptv xaì zafiapàv ouvst-
ôrptv, xaì sïtt sìvat tò fléX^p-à tou tò aytov
YSVTjÖTjtw; èv rț; Cw^ xaì èv tip 0avátip toù
Koptou èop.év.
Oì iyvTjXàrat tiòv paraìwv O^aaupwv, 0eoù
èXeoùvtoç, àvsywpijoav èvtsùSsv, ttXtjv TtoXXà
Xettpava twv tpa'jjiàtwv èvaxsp.stvav etç ètoù-
tov tòv Snotu/éatatov tóitov zaì àOXtav
natpiòa, zaì euzoXa ai ouXaì òèv Qepaìteóovtat,
èze’-ÔT], wç zaì àXXote etzov, ôtà tàç zuëep-
vfjaetç èxetvou toù zaXorùyo'j2 TtoXXoi èôX«^—
Ovjcav, zaì ó yôëoç áxóp¡ etç îtoXXoùç ôsv
jtaúsf Cvjp.ta etç tôv tôîtov èjreçoptioÔT)
ôapeta zai aysSôv èvu^ô^opoç- ôtatt, è'£w à~ô
* Bràneoveanu.
2 Brâncoveanu.
sorile lor, spun că nimeni nu cutează nici
a mijloci, nici a pune vorba cea mai mică
în trebile acelui fericit [Brâncoveanu] ;
Dumnezeu sfântul numai să se îngrijească
de scăparea și liberarea tuturora. Acestea
deocamdată, și iarăș să avem cinstita-Ți
scrisoare, ca să ne bucurăm de dorita nouă
sănătate a Ta și de părinteștile-Ți rugă­
ciuni, care să fie cu noi în viața toată.
1714, Iulie în 26.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și eu
totul la poruncă.
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
Constantin Cantacuzino către Hrisant
Notara.
Prea-fericite, prea-sfințite și prea-înțe­
lepte al mieu stăpân, Fericirii Tale öu
supunerea cuvenită mă închin și cu toată
evlavia sărut preasfințita-Ți dreaptă.
Prea-venerata scrisoare a Fericirii Tale
păzite de Dumnezeu sărutând-o după da­
torie am primit-o, și am lăudat pe Dum­
nezeu sfântul pentru buna și prea-dorita
mie sănătate a Ta ; care scrisoare cetind-o
cu luare, aminte, am aflat cele cuprinse,
care erau și un răspuns a smeritei mele
scrisori de mai înainte și o părintească
mângâiere; pentru care n’am a spune alta
decât iarăș aceleași despre aceleași, că adecă
ochiul a-toate-văzător al lui Dumnezeu,
care cunoaște cele ascunse, să ni dea în
vremi grozave ca acestea harul de împu­
ternicire și curată cunoștință, și orice e
voia Lui cea sfântă să se facă: în viață
și în moarte ai Domnului suntem!
Scotocitorii zadarnicelor comori cu mila
lui Dumnezeu au plecat de aici, dar multe
rămășițe de răni au rămas în acest loc
prea-nenorocit și în această ticăloasă patrie,
și ușor nu se îngrijesc rănile, de oare ce,
cum am zis și altă dată, prin chivernisirile
acelui fericit, mulți s’au păgubit, și frica
la mulți încă nu încetează ; cheltuiala asupra
țerii s’a încărcat greu și aproape cu ne­
putință de purtat; căci, afară de alte mari

tai; àXXatç psyàXatç scoiate, ôrcoô TjZoXoú-
GTpav, oí SaatXtzoì èrctatàrat èXovàp’aaav
zàGe giôoç Cwoa toö Kwvaravrivou-Bó8a, tà
zpaat’a, zaì oXa tà yevv^jiata, zaì tà ìupo-
atvà, zaì tà çpsttvà, swç zaì stç tà 'paaoôXta,—
zaì àç ¡17] yeXq., èv àXt]Ogìa,—zaì tà è^etìfirpav
xaOwç TjOèXTjaav, zaì tà àarcpa èòtwptaav và
rcXijpwOoöv àrcò tòv ^ȚSjiova zaì toò; àp-
yovta; èz toö tórcoo, ôrcoô giva'. 3776; twv
szatòv rcoo77Ì(»v: etç totaóta; àvà7za; zaì
aXXaç rceptaaotépa; rceptércesev ó torco;- ¡10-
vov T] OeapytZT] Ilpóvota và èrct6Xè<p7] tXèip t<<>
ó'(i¡iatt, zaì ôtà twv ófietèpwv rcava7twtàtwv
eòywv và òtaazgòào’fl taöta rcávta: tow; zaì
•iè tàjv tpOopàv ttòv ôetvwv azoXoaGiiaet 7sveat;
■rijv xpstttóvwv.
’Avé7vwv zaì tà èz t^; ’loTjptaç 7pá¡i¡iata,
tà ôrcota ôèv è'òwaav tóoov rcapapuGiav Stà
fijv zotvwviav twv a'jjiyopwv, oaov èrcpóaOeaav
XórcrjV elç tTjv Xùrcvjv. atoyaCojievoç1 ttjv àv-
0pwrctv7]v àoOèvetav etç záGs ¡iépo; toö zóa-
¡loo, elç rcóaa zazà xaì taXatrcwpta; etvat
<r>¡irce'p'jp[iév7¡23 xaì rceptrcercXe7[iévoç: rcàaa 7]
Xtiotç èfiatatw07]8.
Atà tt]v órcóGgatv toô MaptCtvavtoo ôrcoô
¿ptÇet (el oòz elpwveóeOat45) t¡ rcpoxatapxttZT]
rcavtôç àyaGoô Gaia ZTjôgpovia và e05oz-/]G7]
T>vep7oôaa elç èzetvo ôrcoô TjOsXev eta0at co-
fiyepÄtepov, rcpôç rcXv¡po'poptav aor^ç6. Kaì
è7<>ì rcávtote ¡lèvw el; tt]v órcóoyeaív ¡ioo ¡ietá
yapâç, èrcgiôî] zai elç auto, zai el; aXXa
rcoXXà èajisv oçetXérat; ¡lóvov t¡ Geta yàptç
và Sw<37¡ Cwt]V zai 8óva¡itv và ôrcTjperoôjiev
àêtwç èv tot; totoototç6.
'H atiesó; ¡ioo, ô àôeXyôç ¡100, ô XatC^-
MtyàXTjç, zai ô otó; ¡ioo ô 'Paôouxàvoç, eô-
Xaëw; àrcoSeiâjievot tàç rcap’ aotTjç eoyàç
zai eôXo7taç, ôooXorcpercwç rcpoaxovoôat ttjv
'ïjietépav MazaptÔTTjTa, ôjiotw; zai tà èy-
70'vta ¡100 zai rcàaa r¡ TiTzsivri ¡1O0 olzta ttjv
SooXtZTjV rcpoazôvTjatv àrcovéjioootv aòt^- ’^ç at
rcavàytat zaì GeorcetGet; góyaì etTjaav peG’ 7/p.wv.
/xtptô', ’looXtoo zçC
T/j; Tjietépa; ao'pwrà.TTjç MazaptotTjtoç |
Stà rcavtò; eôXaoèatato; zai tarcetvô; ôoôXoç.
Kwvatavttvoç KavtazooCTjvôç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui AÍ. Ghedcon; L«grand, o. c.. IV, pp. 123-4, n° 82; J’ecueU, pp. 143-5.
n° 72. cu îndreptări.)
1 Legrand, IV : a t o a C ó p s fJ a.
2 Legrand și ms.: oopitsœuppévT,.
3 De la semnul de interpuncție lipsește în Legrand, IV.
4 Lipsește parenteza în Legrand, IV.
5 De la virgulă lipsește în Legrand, IV.
6 De la p ó v o v lipsește în Legrand-
615
cheltuieli ce au urmat, epistați împărătești
au socotit tot felul de dobitoc al lui Con­
stantin-Vodă, vinurile și toate roadele, și
cele de anul trecut și cele de anul acesta,—
până și fasolele,—și, să nu râzi, cu adevărat,
și le-au prețuit cum au voit, și banii i-au
orânduit a se plăti de Domn și de boierii
locului, care sunt la aproape de o sută de
¡ningi: la astfel de.nevoi și altele și mai
mari a căzut țara; numai Pronia lui Dum­
nezeu stăpânul să vadă cu ochiu îndurător
și cu ale Tale preaslinte rugăciuni să le
împrăștie pe acestea toate: poate că și
după peirea celor rele va urma nașterea
de lucruri mai bune.
Am cetit și scrisorile din Iberia, care
n’au dat atâta mângâiere prin comuni­
carea nenorocirilor, cât au adaus întristare
la întristare, socotind neputința omenească
în orice parte a lumii, cu câte rele și ne­
norociri e concrescută și împleticită: toată
făptura s’a făcut întru nimica.
Pentru treaba Mărginenilor de care spui
(dacă nu e o ironie), grija dumnezeiască,
întâia începătoare a oricărui bine, să bine-
voiască, ajutând la ce ar fi mai de folos,
pentru înștiințarea Ta. Și eu totdeauna
rămân la făgăduiala mea cu bucurie, căci
și la aceasta și la altele multe suntem da­
tornici; numai harul dumnezeiesc să dea
viață și putere ca să slujim vrednic în
lucruri ca acestea.
Soția mea, fratele mieu Hagi-Mihali și
fiul mieu Răducanu, primind cu evlavie
rugăciunile și binecuvântările de la Tine,
se închină cu supunere cuvenită Fericirii
Tale, asemenea și nepoții miei și toată
smerita mea casă îți plătesc închinarea
supusă; ale cării preasfinte și de Dumnezeu
ascultate" rugăciuni fie eu noi.
1714, Iulie în 26.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte întru
toate prea-evlavios și supus rob:
I Constantin Cantacuzino.
616

DXCVII.
17I4> Nicolae Mavrocordat1, Domn al Moldovei, întărește privilegiile mănăstirii
Au-ust. laicei Domnului din insula Chalke.
(Bibi. Ac. Rom., notițe grecești contemporane.)

DXCVIIL
|714> Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre interven-
1-iu August. ții|e ce a făcut la Constantinopol pentru ca Patriarhul să nu fie supărat pentru
rosturile Brâncoveanului.
Sxéyavoç KavTazoüCTjvôç Xpoaáv0<¡> No-
Tápe;..
0sôç.
Maxapttbrațs SsoxoTa, .ttjv Mazaptó-
TTjTa sôXaôwç xpoozüvoôvTôç, rijv ispàv aoT’^ç
■ôs^tàv-'iptXoçpôvwç àaxa^ôp.s0a.
Tô àïrô zç' toô xap$X0ôvToç 7S7pa¡i¡iévov
TÍp.tov zat aeëàa[J.tov aÔT^ç 7pàp.p.a àap.évwç
sXàôap.sv, xal xX7jpo'fopT;0svTsç ao0tç2 rijv
àvaÔTjv ófietav ttjç, àxò ëaOéwv zapStaç è-
Xàpïjp.ev. vEȚVtopev xat tà ètps^ç ypa^ojieva
xat ttjv à^iwatv óxoo paç zàp.vet, tô 3 àv eô-
ptaxsTat ÖTjXaÖTj sti svraöOa ó èv8o£ÔTaTOç
êaatXtzôç Me7àXoç-’Ip.xpoyôpa7aç, và auvo-
¡itXTjawjJ-ev sxipeXwç p.exà t^ç ’Ev8o$ôtotôç
tov xat và tôv xapaxaXéowpev4 oti, àxsp-
yôp-svoç etç Baa'.Xeôoüaav, zal èpoTwp.svoç56,
và [iTjv àvatpépYj tsXsîcoç pjTS xepl toü 'A7Í0U
rewpYÍoo, p.TjTe xepl toü ayioo BTjOXeép., P-tjts
xepl tïjç MaxaptÔTTjToç ttjç, àv SToye và à-
ZQÚa^j tîxotsç èv XoȚtp xapaxaTaôijXTjç toû
xaXoTÛyoo®. Kat, oaov p.èv xepl toü aoToû
MeyáXoo-’Ip.xpo7_ópa7a, êxpo7pà^ap.ev7 t^
MaxaptÓTTjTÍ ttjç tôv zatpôv xal ttjv T¡p.épav
ttjç èvTeôôev àxo8/jp,iaç toü xal oXov tôv
Tpôxov zaO’ ov tôv sçexpoeüSijGap.ev8. El 8è
àv tôv àvayépa|iev zal àv9 tôv IxapazaXé-
aap.ev 0epp.ÓTSpov zal IxtaTaTtzwTspov Stà Tàç
àvwTépw ôxoSéaetç, toôto, àv ot àvQpwxot tô
attoxijacoatv10, ot Xt6ot zezpáíwvTat. ’Ap-Tj, 8éa-
xoTá ¡loo ¡lazaptwTaTe11, àv ïaœç ^¡istç Sèv
tôv eïyapev oüVTÔyjj Tà. eìzóra zal sxw'peXTj
zal xepl aoTwv twv ôxoQéoewv zal xepl àXXwv
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Cu Dumnezeu.
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne cu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu iubire
sfințita-Ți dreaptă.
Scrisoarea-Ți cinstită și venerată de la
26 ale lunii trecute am primit-o cu plăcere
și, aflând iarăș de buna-Ți sănătate, din adân­
curile inimii ne-am bucurat. Am aflat și cele
scrise pe rând și rugăciunea ce ni faci ca,
adecă, dacă se află încă aici prea-slăvitul
Mare-Imbrohor-Aga, să vorbim stăruitor cu
Slăvirea Sa și să-1 rugăm ca, plecând la Ța-
rigrad și fiind întrebat, să nu aducă înainte
nici despre Sfântul Gheorghe, nici despre
Preasfântul de Betleem, nici despre Fe­
ricirea Ta, de s’a întâmplat să audă ceva
cu privire la vre-un depozit al fericitului.
Și, cât despre acel Mare-Imbrohor-Aga,
am scris Fericirii Tale, vremea și ziua
plecării lui de aice și tot chipul cum
l-am gătit de cale bună. Iar, dacă am
adus acest lucru înainte și l-am rugat mai
călduros și mai stăruitor pentru lucrurile
de mai sus, aceasta, de ar fi tăcut oamenii,
pietrele o ar strigă. Ci, stăpâne prea-fericite,
dacă poate noi nu l-am fi cercetat cu cele
cuvenite și folositoare și pentru aceste lu­
cruri și pentru altele felurite, oare unele
lucruri primejdioase și foarte vătămătoare
nu s’ar fi petrecut? Și oare mănăstirea
Sfântului Gheorghe ori preasfințitul de

1 Nicolae-Vodă însuș închină la Xeropotam mănăstirea Dancului din Iași (28 lanuar “221=1713)
(și Langlois, l. c., p. 77).
2 Cuvântul nu e în Legrand.
3 Aceiaș observație.
4 In Legrand lipsește de la è n c p e X w ț.
6 Lipsesc la Legrand aceste două cuvinte.
6 Brâncoveanu.
7 Legrand : è 7 p á '1 a p. s v.
8 Ibid: è £ e rc p 0 eu à á¡ a ap. s v.
’ Lipsește la Legrand.
10 Ms: a : iu K-é| c ó u v.
11 De Ia punct până aici nu e în Legrand.

Staçôpwv, apa 7e aàv tt xtvSuvw^Tj rcpàyp.ara
zat èrctêXaëéatepa1 Ssv TjÔéXaa’ Stârpi; Kai
àpa 7e iq tô ¡lovaat^ptov toô 'Avio'J rewpvtoo,
vj 5 rcavtepwraroç aftoç BïjOXsèp. ij aXXot rcoX- j
Xol yptattavol twv èvtaôOa stÇt -qÔéXaat pgív7¡ l
àvsrciqpéaarot etc tô rcavrsXèç zat 5Xwç àza-
taCijtïjtot xai àvsvôyXiqro!23; Toùto etvat rcpô-
StjXov rcwç, àv -/jfistç Ssv ^8éXap.sv zàp.-q rqv
rcpoaTjzo'jaàv otzovojitav zat Z’jôépvqatv, zal
av Ssv 7¡6éXap.ev ôteoSetiia^ àpzpotépooç toùç
àfàSec, zaOwç tô ànattoùoe tô yptattavtzôv
ypéoç p.aç, óéóata totaùta ¿XéOpta zat èrct-
Crpp.ta separata 7¡8éXaat órcoTpé$7¡, brcoù và
çpt^8 oXov tò èvtaùOa aóat7¡p.a, zal và
(j-stvwatv oí rcàvteç èv èzatàaet zat àrcopitj
p.e7tatȚp Tò órcotov toùto zaO’ èvaç oizozôpiqç
etvat, àv OeXijafl, và tô îttoteùaïj ij ôyt. 'lljistç4
jiáptopa ê'yopev tôv ètàCovta zapôtaç zat
vrrpoùç zat5 tà xpnrctà ttov àvOp&rcwv èrcta-
tájievov p.É7av 0eóv, rcwç où pôvov arca£ zat
Stç zat tptç, àXXà zat rcoXXàztç zat pwptàztç
àvayépapsv tà. szorfs)^ zat tà etç àvaipeatv
twv èvavrtwv íteptotáaewv aovteivovta, zat èv-
ÔéppwçèrcapaxaXéaapsv zattoùç èvtaùOa yàptv
tptXiaç toù zaXotùyo'j rcàoyovTaç và â'prp-ț]
àvevo/Xrjtooç zat àzataÇTjt^to’jç 6 (zaOtùç zat
etCt è'7tve zatà tïjv ópetépav àêtwatv), zat,
èzeî àrcepyôpevoç, Stà rqv yàptv órcoù Tppa-
p.ev èvwrctôv too, và p.àj StaXet'jrjj và rcpoôàXXfi
totç aoôévtatç tà 00a sovtetvooatv etç àrcàvtvjatv
rcàaïjç àvTtxstpévqç rceptstàaewç. Kai, ôoov
¡lèv èz ¡lépooç ¡ia.ç, csSaopwtate rcàtep, zatà tô
Sovatôv è'7tve •q ¿yetXo¡iév7¡ yptattavtzàj otzovo-
pta zat z'jôépvqatç7. Eîvat opwç tô SôozoXov
órcoù tà p,aptopr¡6évta Sèv èptapt'jpTjÔTjaav rca.p’
àXXoTptwv zat yatpszàzwv, wç ópíCet Ma-
zaptôrqç tvjç, àXXà, zaOwç ¡làç 7pàçooatv ot
èv t^ BaotXeuoùoTi àpyovtéç [iaç (tà órcota
Xo7aptáCo¡iev rcwç tà rcept7pàfooat zat t^
MazaptÔTTjtt f/]ç ot àvGpwrcot ttjç), aùtôç ô
tStoç zaXôruyoç tSttp ató¡iatt zat tòta yetpt,
è77pàçwç, órcò twv oaaàvwv yalvetat êtaCô-
pevoç, tà àvèçepe zat tà w¡ioXÓ77¡aev aottp
ttp zpatattp fjfiwv àvaztt zat ttp orceptàttp
èrcttporctp- zat tiç Sóvatat rcXéov và etrcfj totç
pTjôeîatv ott ètpeóaÓTj ó zaXôtoyoç; TI yàptç
pôvov toù rcava7too zat ÇwoSôyoo Tà'poo
1 Ms: isiSlaisa:«« după x : 7 ò o v u> S t).
2 In locul ambelor adiective. la Legrand: à x a t a v ó r( t o c.
3 ils : <p ó 7 -j.
4 De la începutul frazei până aici lipsesc la Legrand.
5 Aceste două cuvinte lipsesc Ia Legrand.
6 Aceiaș observație.
7 Fraza nu e Ia Legrand.
58183. Vol. XIV.
617
Betleem ori alți mulți creștini din acele
părți ar mai fi rămas nesupărați cu totul
și pe deplin necercetați și netulburați?
Aceasta e vădit că, de n’am fi făcut noi
îngrijirea și chiverniseala cuvenită și tle
n’am fi călăuzit pe amândouă agalele, cum
a cerut datoria noastră creștinească, de sigur
s’ar fi petrecut astfel de lucruri pierză­
toare și păgubitoare, încât să se înfioare
toată lumea de acolo, și ar fi rămas toți
în uimire și în mare zăpăceală. Care lu­
cruri unele câte unele ești slobod să le
crezi, ori nu. Noi avem martur pe Cel ce
caută inimile și rinichii și știe cele ascunse
ale oamenilor, marele Dumnezeu, că nu
odată și de două și de trei ori, dar și de
mai multe și de mii de ori, am adus înainte
cele de folos și tinzând la nimicirea îm­
prejurărilor protivnice, și călduros ne-am
rugat și de cei de acolo ca să lase nesu­
părați și necercetați pe cei ce sufăr pentru
prietenie față de cel fericit (precum s’a făcut
și acum după cererea Ta) și ea, plecând de
aici, pentru harul ce am găsit în fața lui, să
nu lipsească a aiata stăpânilor câte tind
la întâmpinarea oricării împrejurări pro­
tivnice. Și, cât despre partea noastră, prea-
venerate părinte, s’a făcut după putință
cuvenita îngrijire și chiverniseală crești­
nească. Greutatea este însă că mărturisi­
rile nu s’au făcut de oameni de aiurea și
voitori de rău, cum spui Fericirea Ta,
ci, precum ni scriu boierii noștri din Ța-
rigrad (care socotim că Ți le scriu și Fe-.
ricirii Tale oamenii Tăi), ci însuș acel
fericit cu gura lui și cu mâna lui, în scris,
silit, cum se pare, de cazne, le-a arătat
și le-a recunoscut către puternicul nostru
împărat și prea-înălțatul Vizir; și cine
mai poate spune despre cele arătate că a
mințit fericitul? Numai harul preasfântului
și de viață primitorului Mormânt a econo­
misit până acum buna orânduire a acestor
lucruri pierzătoare și oarecum s’au liniștit
relele ce se așteptau. Nădăjduim că acelaș
har și de acum înainte prin sfintele ru­
găciuni și solii ale Fericirii Tale până la
78
618

swç twpa ttjv zaX’/¡v ^iciiv.r^ l
twv ¿XsGptwv toùtwv ózoOéaswv xai xpózov
Ttvà sçwjxaXôvÔTjGav tà zpoooozwp.îva zaza.
’KXztCopev aór/j zat záXtv ôt’ eóywv zat
zpsaSstwv1 t^ç MazaptÔTTjTÔç TTjçxai234p.éypt
téXooç vá zpovoTjGȚj zat tò àyaQòv tsXoç zat
và. zaTS'ivaoOj) r¡ svsoTwoa Tptzop.ta zat CáXr/,
x¡ twv svavTtwv zvsnp.áTwv.
'Jlpeîç p.s oXov toöto zat Twpa, ózoù svs-
yetptaÔTjpev tò asóáop.tóv zx¡:, p.s tò và st- ;
yap.sv STO?p.ouç zaXapàaTjôeç ôtà và ztv/jowatv
stç BaatXsùanaav, oo p.óvov tô zpôç tôv ti-
p.uÓTaTov àpyovra zat yap.ôpôv p.aç Msyav-
AoyoÔSTTjV asôàap.tôv ttjç wç t)to tô satetka-
p.sv, àXXà zat 0spp.ÓTata tôv sypà^ap-sv và
zapaar/jO^ zpoÔûpwç, zat s’tç osa èvôsyôpeva
svavTta zpa.7p.aTa TÙyoov và p.saoXaoT|aot>v
ôzsp aor^ç zat toû 'A7Í0D Tà'poo zat p.s
xáOs Xo7Tjç Tpôzov và zaoytc-Q và Tà àzo-
zpoôoTj3, zat êrCt 6sXst za.p.7] êéôata zarà
tïjv zpooTa7T)V p.a.ç zat zaïà zr^ à^twatv t^ç
MazaptÔTTjToç ttjç.
IlapazaXoôp.sv 8s àsvvàwç tôv ntptarov zai
CwvTa ©sèv zat ^p.àç và ôtay'jXâTT’o özsp-
zstp.svouç zàoïjç zsptzsTstaç zat azav tô
7SVOÇ Tcòv sòasówv yptoTtavwv, Totç ôè yat-
pszàzotç và àzoôtôj) zarà Tà êo'jXsûp.aTa
tt)ç zapôtaç twv. TaÛTa p,sv èzi toô zapôvToç
stç àzôzptatv TTjç
* at os zavàytat zat 6so-
zst6sîç aoTvjç sûyat stTjoav Tjp.tv àpw7ai èv
6ttp zavTt.
atptô', A¿7060100 a/.
Tïjç ÏTjç MazaptÔTTjToç ntôç zaïà zvsôp.a-
zat oXwç stç Tàç zpoaTayàç.
Io Ștefan Cant. Voievod
.
*
(Bibi. Ac. liom.. copiile d-lui M. Ghedeon; necoinplect la Legrand, IV, pp. 125-6, n° 83.)
capăt va îngriji și capătul cel bun, și se
vor potoli cele de acum furtună și vârtej,
din partea vânturilor protivnice.
Noi totuș și acum, când Ți-am primit
prea-venerata scrisoare, având gata călă­
rașii să pornească la Țarigrad, nu numai
că am trimes prea-cinstitului boier și cumnat
al nostru, Marelui-Logofăt, venerata-Ți scri­
soare, cum erà, dar i-am și scris cu cea
mai mare căldură să ajute cu grabă și
să se silească a înlătura în tot chipul
câte lucruri protivnice s’ar întâmplă să
vie între acestea asupra Ta și asupra Sfân­
tului Mormânt; și astfel va face de sigur
după porunca noastră și după cererea Fe­
ricirii Tale.
Ci ne rugăm necontenit de Dumnezeul
cel prea-înalt și viu să ne păzească și pe
noi mai presus de toată schimbarea și tot
neamul evlavioșilor creștini, iar celor ce
se bucură de răul altora să li plătească
după voia inimii lor. Acestea deocamdată
ca răspuns către Tine; iar preasfintele și
de Dumnezeu ascultatele-Ți rugăciuni fie-ni
ajutătoare în viața toată.
1714, August 1.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
totul la poruncă: '

DXCIX.
1714, Nicolae Mavrocordat către dascălul chir lacov ; scrisoare retorică.
August.
NtxoXaoç MaupoxopSâtoç r<p StSásxaktp Kòp ’laxiuStp.
T) œpïvwv! w ôôivôttjtoç zai EÔp.onataç! Taùra 7àp jierá zoXXTjç èp.êpt6siaç ôt’ 0X00
toù X070D ôtaXàp.zovra on p.ôvov zarao7aCet tt¡v (JmyfjV, àXXà Tjj sÓTsyvícf zat zíptvoía, Tjj
pe7aXovotcf zat t<7> utpet zaTazXijTTOvTa zotztXotç zàôeot zároyov zaôtaTTjot tôv évr^yávovTa
Ttp XÔ7<p. 'H 5’ fjjisTspa cpoy-í) závrwv páXtara tC¡> uyet toù XÓ70D, Tj) zozvÔTTjTt twv voTjpàTwv,
t^ à'pTj7ijast twv è'p7wv, tw ëpiôst tcùv yvwpwv, Tjj eôp’jOpApp, Tj) 7Xașop0TT)Tt, Tt]> zàXXet tcôv
zeptôôwv, twv svOnp.T)p.áTwv, twv ¿vopáTwv oXwç àXoùaa, zat aol tw 7evvaú¡> vtz^Tjj zai Tpo-

1 Aceste două cuvinte lipsesc la Legrand.

2 Lipsește cuvântul la Legrand.
3 Toată propoziția e prescurtată la Legrand, unde e și: jasco
4 Un raport din Constantinopol, 21 Iulie 1714, arată că s’au găsit, după mărturia scoasă prin
chinuri, a nenorocitului Domn. 30.000 de galbeni de Venetia în inetohul de la Adrianopol al Sfântului Mormânt
(Iorga, Docilmente privitoare la Constantin-Vodă Brâncoveanu, București 1901, p. 77, n° xix).
 619

rtatoùyw ùrtoyetp'.oç'7e7ovata urtò vr¡c èzrtXïjçewç etç âșaotav cuaTsXXeTat xal X07WV rtévîTaf
otç toôto (lèv tîjv urtò tïjç àet Cwo'/jç xat Ceoôaïjç pvrjpïjç toù àotôtpou xai asSaaptWTàTOU
yevv^ropoç èçeSpeùouaav xat oùSertwrtOTî èètTïjXov 7evïjaopévïjv /¿-Tp èzSïjXwoet, X070UÇ rtpo3-
Ostaa xat rtpoaerttOetaa aTeva7poùç àXXertaXXijXouç xat ôaxpùwv zpouvoùç èrttyùaaaa’ toôto Se
yàptraç opoXoȚijSet tÿ ùpeTîpa aoywTárig tpuy^ t^ç sept r^àç eÙ7Vwpoaùvïjç xat xaXûxàyaOtaç.
Et yàp èç TotoÔTOV àywva èpëaXoôpev xat Xôyotç èrtaipetv xat zoopetv èrttyetpïjaopev, tôv
ùîtaTov oùSèv petov twv pîjtopwv t( twv çtXoaotpwv, tòv vôxTwp xat pe6’ ïjpépav ’AO^và xat
Moôaatç auvStatrwpevov, tôv otoo xaôapÔTïjTt xat Ttp úrtepoáXXovít itXoùnp îtaawv twv àpeTwv
xaTà ts rtpâÇtv xai Sewptav èv tw xa6’ ïjpàç atwvt oùoevôç SeÙTepov, rtoXù xaToztv àîtoXetçOévteç
toô èyyeipTjp.aToç oùz èoôpeOa ëçw pop/p^ç1 àXXà xai Ttp tcXt^Ûsl twv èîtatvwv twv rtepi èpè
povovouyi xaTaxXT(6etç, oùyi èç X0700Ç xat yaptrwv ôpoXo7iaç ywprpat, àXX’ otite ôtàpat tô
□Topa Súvapat. KaQàrtep Sè Ta àXXertàXXïjXa îtàOïj, â Tïjv èpïjv tpuyijv, tô 7e vôv ëyov,
TteptxàÔTjTat, tawç txavà etç X07WV rcapatnptv, oùtw xai tîjv ùpsTépav èppèXetav ïj îtepi tôv
tpô'ptpov 'ftXoGTOpfta Tïjç Stà tt]V twv îtepi épè èxatvwv ùrtepSoXïjv atttaç àrtaXXà£et. 'O Sè
Setoç è'pwç, tp àp/pÔTêpot teteXsapeOa, tôv èvàptXXov tïjç eùvotaç itupaôv, tôv sv 7e tô itapôv
èv fț) èpïj ']>uyjj urtò awoy^ç xai èzrtXiiçewç auvtCijaavta, pe? où rtoXù ôatpovtwç àvapXéçaç,
tïjç àpotoataç avart^ç veavteuopsvïjç, â SéSpaze itaOetv rtapaoxeuáaet Tïjv óperépav XoviOT^Ta'
t¡v èrttprpecJtov èv euTUytcț. xat pwaet Statïjpotïj ïj èç n'pouç eùpéveta.
1714, 'AùyoôoTO') 15.
(Legrand, o. c., IV, pp. 117-8, n" 81.)

DC.
Răspunsul dascălului lacov către Nicolae Mavrocordat; cuprins retoric. 1711'
dupa
’ArtàvTTjGtÇ. 15 Aug|lst
üéptpaç pèv tòv rtov7¡6évTa X070V èv ¿7wvta wv îtoXXțj StsTsXoov zai Osoç où optxpóv
pe urtasi, xai tSpwTt rtoXXtp (Set 7àp etrteiv TàXrjOèç) rtepteppeóp^v, rtapà t^ç ôpetépaç àxptôea-
TaTTjç zptaewç rteptpévwv tt¡v ^yov, xai rtavtotoç é7evópv¡v toîç Xo7tapoîç rtÔTSpov àpa tt^v
psXatvav t; tt(v XeoxijV àrtevé7xaç et\v, twv àXXwv, et Ttç èoTtv txavôç Tà TotaÙTa xptvetv,
0XÍ70V pot péXov, t^ç Tpeïépaç Soxtpaaàaijç TeXetÔTTjToç. ’Ertei Se t¡ zptTizwTáTy¡ auveatç aùtTjç
où póvov tòv X070V àrtoSéySeaOat Soxet, àXXà xàîti’TÔv rtowjaavTa èpe toîç èrtatvotç SatptXeùeTat,
zai wç àXvjOwç îtaQetv â SéSpazà pe rteîtotTjze, zai Swpeàv àSpàv zat à$tav ^epovtz^ç Soôvat
yetpôç îtpoaerttpeTpetTat, àveSaparpa zai toù Sèooç èpauTÒv ávsxT7jaáp7¡v, xai rtèrtetcpat t^
tjrrpptp r/jç TotaÙTa xptvetv xai SoztpàCetv xaXwç èrttGTapévTjç opeespaç cr<[»7jXÔT^Toç p?) àSo-
xtpov 7evéa0at tô aovreÔév è7xwptov: etpwvetav 7àp oùy ùrtOrtTSÔw. Kai yàptTaç toîvov où Tàç
T'jyoùaaç ôpoXo7w t^ç Te toó X070U àrtoSoy^ç xai twv èîtaivwv twv rtepi èpè zai t^ç pe7aXo-
rtpertoôç çtXoTtptaç xat Swpeàç.
(Legrand, o. c., IV, p. 128, n° 85.)

DCL
Clerul superior din Ierusalim către Patriarhul Hrisant Notara, ca răspuns 17l4>
la scrisoarea lui din Iași, 22 Maiu, protestând contra ideii sale de a face arhierei 22 A,1Eust-
pe „egumenii din Vlaho-Bogdania“, îngăduindu-li apoi a se întoarce la viața lor
pașnică și puțin meritoasă de mănăstire.
MaxaptwTaTs, aoçwraTe zai 7tava7twTaTe aùSévTa zai SécrtOTa, rtárep zai üaTptápya
Tïjç ayiaç rtôXewç lepoDGaXïjp zai rtàaïjç IlaXataTtvT^, zúpte, xópte XpóaavOe, tt¡v Xy¡v Ma-
zaptwTïjTa oouXtzwç îtpoozovoôpev zai rtavenXaSwç àartaCópeSa ty¡v ¿7tav aÙTïjç Seêtâv, Seópevot
Kùptov tòv 0eôv t’va StaTTjpTj zai StayoXaTTig ttjv 'Tperépav p^tar/jv MazaptOTïjTa èv Ù7teta.,
eùïjpepta, etp’/jvtz^ zaTaoTàaet zai rtàayj yap$ zai eùSatpovta. etç èrwv îtoXXôiv îtepiôoooç.
Xeoàapta zai rtpoazuz/jTà ypappaea Tïjç 'l’psTèpaç pe7taTï]ç MazaptôtïjToç èXàôopev,
767pappéva Matou zê\ àrtò Ftaaioo, è£ wv îàç zaXàç aÙTïjç Ù7tetaç paÛôvTeç èyàpï/pev, zai
Sôçav àvartép^apev Tip awTïjpt 0et¡> ïjpwv, Tt<> Sta'puXàTTOVTt aùtàjv àvwTépav rtàcr/jç àvrt-
620

xstp-swjc Sovàpewç, oo zat Seôps0a Stà zavtôç, iva zal àzò toô vôv azézfj zat Sta'p'jXattȚj
aoTTjV ózò tt¡v zpatatàv aotoö yeipa, ozotàttov ózò toùç zôSaç aôt^ç zàvta èy0pòv zaì
zoXéptov. ’Apvjv.
Fpàpet Sè fypìv r¡ Tpetépa Oeottpvjtoç Mazaptôtvjç zpôç totç àXXotç zat toôto, ott
SvjXaSvj è'yete và zpoêtSàaetat àpytepetç àzô ^poôpevooç tïjç BXayozovSaviaç, puè tpozov ott
zàXtv và sztotpé'poov etç tà ^70'jpeveia aotwv. ’AXX’ è'atw 7vwotòv t^ Tpetépa ©etôtvjtt ott
toôto szpo^évtas aô^yoatv zai tapayijv oôz ôXt7Vjv àvapeta|ô etç ôXvjv rijv èv Xptotip rppwv
àSeX'pôtvjta, zat 0éXet àzoXoo0vjoet zat zeptaaótepov zazôv, àv Sèv véviQ StôpOwatç. Aotzôv za-
pazaXoôpev t’ijv Tpetépav Mazapiôtvjta oXot zotvwç àza£àzav0eç và Xeitpfj toôto tô vewté-
ptapa, xat zat’ oôSéva tpozov và pïj àzôXoo0vja7j, Stôtt etvat àvatpozïj tïjç tà^ewç vjpwv,
zat tpoypôtvjç zat àvjSia etç zàvtaç tooç àSeXçoôç, tôaov etç èxeivooç ôzoô eoptazovtat èvtaôOa
etç 'pôXaJtv toô 7.7100 zat àzoatoXtzoô toótoo 0pôvoo, oaov xat etç tooç àzepyopévooç etç tà
ta^etSta- szetSvj xat etvat xat xpivetat xat àStzov, xat àvozô'popov, èxeîvot ôzoô zoztàCooat
voxtôç zat ^pépaç và pévwat zatôztv twv vj7oopévwv, ot ôzotot ôzwaSvjzote Çwatv pè etpTțvvjv
zat àvàzaootv zai pàXiata waàv zàXtv pietà tôv zpoôtêaapôv zat tijv àpytepattzïjv ttp.vjv 70-
peóoov và èzavaatpétpoov elç '^oopeveta, zat ôyt và zàOwvtat etç tàç èzapytaç aotwv, và
zotpaivooot tô zotpvtov aotwv, zatà t’ijv aovvj0etav twv àpytepéwv. Fpàçtovteç op.wç toôto Sèv
àzozXetopev ott oi zpovj7oôpevot và pvj zpoôtôà.Cwvtat teXetwç etç TTjv àpytepattzvjv àçtav,
otav ypeia tò xaXvjaef àXXà & axozôç paç etvat toôtoç, ott và. pvj è'pyovtat ISw pè totoôtov
tpozov tpvj'ptapévot èztazozot, zat zàXtv petà t’ijv yetpotoviav và èzavaatpé^oov eô6ôç etç ^700-
peveta, àXXà, Xetzovteç àzô tà '^oopeveta zat èpyôpevot èvtaôta, zatà t’ijv zpôata£tv tïjç
Tpetépaç Mazaptôtvjtoç, và Çwat zat aôtot wç àSeXyoi pè rijv zotvôtvjta àôeXçtzwç, zat, àv
r¡ ypeta zaXéoTj và 7éV7] yetpotovta àpytepéwç, 7tvopévwv zotvwv ipvjywv zatà tvjv èzzX’/jataottzvjv
Statôzwotv, ozotov èzXé£g tô Ilveôpa tô "A710V, zàv .te zpovj7oôpevoç etvat, xàv te àpytpavSpitvjç,
zàv ts zpwtoa07zeXXoç, zàv te àXXov zpôawzov, èxetvoç và ytvetat, zat è'zetta yetpotovoôpevoç
zotè và pvjv è'xTJ è^ooatav àzò XÓ700 too và CvjtvjaȚj và XettpTj èvteôOev zai và àzéX07j vj etç
•^7oopevetov, vj elç taÇeiôtov, vj etç àXXvjv ttvà ôzvjpeatav, zatà t’ijv zeptX’rj^tv zat àzôtpaatv toô
7e7ovôtoç aovoôtzoô topoo’ taôtïjv Xotzôv t’ijv eoXo7ov ôzôOeotv zai zotvijv atr/jatv ’ijpwv za-
pazaXoôpev zai ao6tç rijv Tpetépav pe7tat7jv Mazaptotrjta và t’ijv âzoyaata-țj Stà zpoazovijtoò
aotTjç ypàppatoç, zat và pàç tô e^azoatetXijj elç tô và te6^ elç tôv tepôv zwôtza, Stà và
otjzwO^ '0 ipoypôtTjç xat t¡ àSïjpovta àzô toùç àSeX^oôç, xat và Xettpooat xat ot óoStptapot,
xat và ’^aoyaawpev ot zàvteç, xat OéXopev zapaxaXet tôv 0eôv ôzèp tïjç Tpetépaç Maxaptô-
tvjtoç, wç çpovttCooaav Stà t’ijv eipTjvtxtjv xat à7a0Tjv xatàataatv t^ç xotvôtïjtoç zat toô ¿7100
zat àzoatoXtzoô aôfîjç 0póvoo. '0 Sè Kôptoç ’ijpwv ’hjaoôç Xptatôç StatpoXàttot tô è'v0eov otpoç
t^ç Tpetépaç Mazaptôtvjtoç zàorjç èztpeiaç ôzéptepov, ’^ç zat at 0eozet0eîç zat zavà7tat eoyat
etïjaav peO’ ^pwv.
’Apijv. ’
y atptS', AÔ7oôatoo zo',
è£ a7taç ‘lepooaaXijp. 1
-p Tïjç Sïjç Mazaptôtvjtoç zapaptzpôç SoôXoç AôSStjç Neôçotoç.
7 Tïjç Xïjç Mazaptôtïjtoç èXaytotoç SoôXoç FàCvjç üopçiôptoç.
7 - '0 NeazôXewç IIap0évtoç.
* f '0 «l’tXaSeXœetaç «l’wttoç.
Y Tïjç Tpetépaç pe7tat7jç Mazaptôtvjtoç SoôXoç Neôyotoç tspopôvayoç zat èzttpozoç.
- p Mazàptoç tspopôvayoç zat àpytpavSpttvjç.
T ’ApytpavSpttvjç âaôiS iepopôvayoç.
Y Xopewv iepopôvayoç zat zpotosÔ7ZeXXoç.
• J- Eôyétvjç t^ç Sïjç Mazaptôtvjtoç ’Iwazetp povayôç.
• p ’ApytpavSpttvjç Sw'ppôvtoç zat iepopôvayoç.
Ÿ MeXéttoç iepopôvayoç xat zpovj7ôopevoç.
Ilpovj7oôpevoç toô KaXooattoo Neôçotoç iepopôvayoç.
f '0 pé7aç axeoòyóXa^ too 'A7Í00 Tàttoo.
Ÿ Kataàptoç povayôç, Spa7O'jpàvoç, SoôXoç tïjç X^ç Mazaptôtvjtoç.
- j- Twazetp povayôç, oze'JoyoXâzt^ç toô zatptapytzoô zeXXtoo.
 621

• J- rpTjVÔpîoç tspoțiovayoc.
Y XœypovLûç ispopova/oç.
Ÿ KaXXtvtzoç ispo^tôvayoç.
Ÿ AaftS ¡lovayôç, SoùXoç tt(c ï^ç MazaptôïTjroç.
Ÿ Tepaaip-oç tepopôvayoç zat otzovôpoç Aaùpaç toô 'A-pou Xàoôa.
Ÿ 'Ispsp.iaç tepop.ôvayoç.
ÿ ’làzcoêoç Espop.ôvayoç.
Ÿ BapXaàp. iepopôvayoç.
Ÿ '0 zaÛTjvoôjisvoç r^ç àyiaç BqGkeqj. Mazàpioç p.ovayôç, ôoùXoç tïjç X^ç MazaptôrTjroç.
Ț '0 za6/¡7oóp.svo? toó 'Aytou Xàoôa KôptXXoç p.ovayôç, SoùXoç t^ç MazaptôrTjTOç.
- ¡- '0 zaOTjyoùpsvoç toù Tip-ton Xtaupoù Batato? iiovayôç.
Ÿ '0 '/j^oóp-evo? toù zpo-prpou 'IlXtoo AavtàjX p.ovayôç.
Ÿ '0 rjoùp,svo? toù BpoSpôpou l'aCp^X p.ovayôç.
i* '0 ^ȚOOjJtsvo? toù 'Ay. ATjp-TjTptou ’lwazstp. povayôç.
Ț 'O 'ijyooțisvo? toù ’Aôpaàp. Bevtaptv p.ovayôç.
- ¡- Aeôvrtoç p.ovayôç zpoTjyoùp.svoç.
- ¡- Bavápeto? '.epojiôvayoç, ôoùXoç t^ç X^ç Mazaptôtïjtoç.
- ¡- BapvàSaç îepop.ôvayoç, ôoùXoç r/jç X^ç MazaptotTjtoç.
Ÿ MeXytasôèz p.ovayôç, zpoTjyoùpsvoç elç BïjOXeèp..
Ÿ XpùaavOoç p.ovayôç.
Kat ot Xotzot èv Xptatto âoeXșot, ôoùXot tïjç Tp.etépaç [isyiatTjç MazaptotTjtoç.
(După ms. 605 al Metohului Sf. Mormânt, Bibi. Ac. Bom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)

DCIL
Radu (Răducanu),fratele lui Ștefan-Vodă Cantacuzino,către Patriarhul Hrisant
Notara, în trebile țerii și despre plecarea sa la Constantinopol.
’EztatoXî) 'PaSoóXou KavtazouC'Qvoù zpò?
XpóaavOov, Batptáp/Tjv TepoaoXúp.wv.
1714, Auyonaron 25.
"OXov TjXztCa zat p.è àyaOaïç èXztôeç èrpé-
çotip-ow, as6aap.tœtats óéozota, và à^twôæ
Ipyop-évTjv èôw stç tà ^¡lêtépa và rijv àzo-
Xaùaw zat aô6tç aop.attzwç zat và tïjv tSâ>
p.s toùç ataôïjtoùç ùy6aXp.oùç zat, àazaCô-
[Aevoç ystXeatv àvaêtotç tïjv yapttôêp'jtov aô-
t^ç ôejtàv, và p.e0éça> St’ aôtTjç àytaajiôv zat
eôXoyiav, zat và o'jp.zavTjyoptaw[iev ttjv eô-
ztatav aor/jç zapoaotav pè zv®op.attzïjv eô-
çpoaùvïjV zat àyaXXtaatv, èze'.ÔTj (papt'jpoùoTjç
zat t'^ç ôperépaç stXtzptveatàtTjÇ auvetÔTjaewç),
s'ytovtaç stç tà^tv çiXoatopyoràto'j zatpôç
tTjv OstotàtTjv aôtTjç zopofTjV, Stà tà zvsu-
p.attzà aôtTjç yaptap.ata zat tïjv ë’p.yjtov
zaXozafaQiav, sôXaëwç a^óòpa yépopat zpôç
aôtTjv, zat ózozXtvto aót^j SooXtzòv tòv aô-
yèva, zpo6'jp.ot)p.svoç và è£ùzTjpetû totç zpoa-
zovTjtotç aôtTjç èzttà7p.aat zatà tô èytztôv
tTjç èp.Tjç àaOsvstaç' op.wç tô àvtt£ot>v toù
zatpoù p.où ôatépTjos zat taùtTjv tàjv zpoaôo-
zo'jp.évTjv yapàv, eattüvtaç zat tà àvayzaia
zsptarattzà toù zatpoù Tjvàvzaaav và zsp/?6ù
zapà toù ôtpTjXotàtot) p.oo ïjyep.ôvoç stç tTjv
BaatXsùo'jaav và 8tatpt'}w èzstas p,sptzôv zat-
17l4>
25 A"""sL
Scrisoarea lui Radu Cantacuzino către
Hrisant, Patriarhul Ierusalimului.
1714, Avgust în 25.
Am tot așteptat și m’am hrănit cu bune
nădejdi, prea-venerate stăpân, a mă învred­
nici să Te mai apuc venind de fapt aici
la ale noastre și să Te văd cu ochii sim­
țurilor și, sărutând cu buzele mele nevred­
nice mâna-Ți izvorâtoare de daruri, să mă
împărtășesc prin ea de sfințire și bine­
cuvântare și să serbăm împreună prezența
Ta fericit căpătată cu mulțămire sufle­
tească și bucurie, de oare ce (cum poate
mărturisi și conștiința Ta cea prea-sinceră),
având ca pe un părinte prea-iubit creștetul
Tău cel prea-dumnezeiesc, pentru harurile
Tale duhovnicești și bunătatea înăscută,
am foarte mare evlavie către Tine și plec
spre Tine grumazul mieu de rob, fiind
gata să slujesc poruncilor Tale venerate
după măsura slăbiciunii mele; însă împo­
trivirea vremii mele m’a lipsit și de această
bucurie așteptată, de oare ce și împrejurările
de nevoie ale timpului au silit să fiu trimes
de prea-înălțatul mieu Domn la Țarigrad
ca să petrec acolo puțin timp, pentru gre­
lele nevoi și nenorociri ale ticăloasei țeri
622
póv, ôtà ràç oapstaç àvà'/zaç zat ônaToylaç
toù áOXtou tózoü zat TTjç za.Tptôoç, ózoù ó
aȚtoc 0sôç Stà twv ópsTspwv zavaȚtwrâTwv
eóywv và eoôozTjOTfl và yévvj sz [J-épouç twv
zpaToovTwv zàp.ta cruj.zaOsta zat «¡oya^w^ía
twv aop/popwv. "OOsv zat psrà zoXX'/jç ôôù-
vtjç r/jç P'ou àzoôïjp.« t^ç zaTptôoç
zat Tîjç a'JYYsvstaç àzaXXàTTop.at, ezstôij, wç
stzov, ôèv 7j|twOTjV và àzoXaùow tt¡v à^to-
OsaTov zat a=ôaGp.twTàT7jv pot aor/jç zpo-
ao'ptv ôtô zat stç Ssôrspov zXoùv, zarà r/jv
zapotpt'av, spyôpsvoç, èzXtzapw zat za.0tze-
ts'jw rijv àsvvaov zai zàvoo'pov toù 0soù
ZTjSsfxovtav và ps à^twa^ và T'ijv àzoXaoaw
sv Tàyst stç T'ijv BaatXsùooGav eoœpatvopév^v
zat Ô7tatvo’joav, ozwç aovsyTjç aÔT^ç sv-
Tsuêtç zai aovoptXta và zpo^svijo^j stç tt¡v
»poy.ijv [100 Téptptv zal '^ôovf(v, zat zpocsTt
oo'pïjv zapaiveatv zat ôôïj^tav sv toîç zpaz-
Téotç.
Aotzòv aoptov, t^ zç' toù zapôvTOç, 600-
Xôpsvoç atpaaôat t^ç ôôoù, zpoazovw T'ijv
ôjiSTspav zaTptzijv eopsvetav ôtà toùôs toù
Tazstvoù [loo, zat vospwç zsptzTÙGaopat T'ijv
zavavtwTár/jv aoT^ç Ss$tàv, pwatv zat st>-
zoTptav aôtjj zpoatpwvwv, zal àvTtôoXtù tt¡v
ójisTspav zaXoza?a6tav và èfpoôtàa-[j T'ijv èpvjv
àzoÔTjplav ps Tàç 6$ozst6stç zal cwaïtzàç
aÙT'^ç snyàç, ôtà và yévTfj zaraSopta zal sù-
Toyta, zal èzàvoôoç zàXtv pe8’ öftstac zal
EOOÔOOjlSVTj.
Etïj ôs sv8soç aor/jç zopoyij ùytatvooaa
àzojiàvTwç zai sozpa^oùaa àzTjpàvvwç, sù-
yopsvï] pot Tà aȚaOâ zal awT^pta.
za<ptô', AüfOOGTOü zs'.
T'/jç TfisTspaç MazaptÔTTjToç soXaôïjç o'tôç
zarà zvsù[ia zal àXvjGtvôç ôoùXoç.
'PàôooXoç KavTazooC'/jvôç.
(Legrand, liecueil, pp. 147-8, n‘> 74.)
DC1II.
1714, Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre șederea acestuia
30 August. țn Moldova și despre primejdia ce a trecut pentru dânsul.
’lwàvvTjÇ MaopozopôàToç XpoGávStp NóTapq..
MazaptwTaTE zal BsoasSécTaTS ôsazoTa,
T'ijv cTji.STépav MazapiÓTTjTa . eùXaôwç zpoa-
Züvw, zai TTjv ôs£tàv aôr^ç àczâCopat, ôsô-
pevoç toù zavToônvàpo'j 0soù ozwç ôtaç'jXàTTOt
aÙTTjv avoaov, so8'jpov, ôytà zal àvwTSpav
zavTÔç svavTto'j.
SsÊàajJitov Ypappa ttjç Tp.eTépaç Maza-
ptÔTTjToç sXaôov zat ôtà ttjv àyaôîjv aônjç
și ale patriei, care Dumnezeu Sfântul, prin
prea-sfintele Tale rugăciuni, să binevoiască
a se face din partea stăpânilor vre-o com­
pătimire și vre-o mângâiere a nenoroci­
rilor. Deci și cu multă durere a sufletului
mieu plec din patrie și mă depărtez de
rudele mele, deși, cum am spus, nu m’am
învrednicit să apuc prevederea Ta vred­
nică de privire și prea-venerată; pentru
care, după zicală, venind la a doua tre­
cere a vadului, rog și implor grija cea
veșnică și a toate înțelegătoare a lui Dum­
nezeu să mă învrednicească a Te apuca
în treacăt la Țarigrad voios și sănătos,
pentru ca statornica Ta cercetare și con­
vorbire să dea sufletului mieu mângâiere
și plăcere, și încă și cuminte sfătuire și
călăuzire în lucrurile de făcut.
Ci mâne, la 26 ale lunii, voind să plec,
mă închin bunăvoinței Tale părintești prin
această smerită scrisoare a mea și cu gândul
sărut prea-sfințita-Ți dreaptă, dorindu-Ți
sănătate și noroc bun, și rog bunătatea
Ta să călăuzească plecarea mea cu ru­
găciunile Tale ascultate de Dumnezeu și
mântuitoare, ca să fie cu plăcere și feri­
cire, și întorsul iarăș cu sănătate și bună
îndreptare.
Și să fie dumnezeiescu-Ți creștet sănătos
fără tulburare și fericit fără vătămare,
rugându-te pentru mine de toate cele bune
și mântuitoare.
1714, Avgust în 25.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc evlavios
și rob adevărat:
Ra<lu Cantac.uzino.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și-Ți
sărut dreapta, rugându-mă de atotputer­
nicul Dumnezeu să Te ție fără boli, în
bună voie, sănătos și mai presus de tot
protivnicul.
Venerata scrisoare a Fericirii Tale am
primit-o și pentru buna-Ți sănătate am
 ß23

Ó7tetav zóptov tòv 0sòv èSôçaoa. Me tò và '
etya àzoóoig zwç sr/s ztvijoïj zatà ttjv BXa­
ytav 'q Maxaptônjç aót^c, Sèv èypa^a zatà
rèç zepaopévs;' túpa opwç, pè tò và èzatà-
Xaóa àzò tò 7pàppa trfi ott psXerà àzópTj
và za6ia^ etç ttjv ITovSavtav (tò ózotov zoXXà |
zaXà tò zàpvet), Sèv eXsttpa và 7pá'}w tò j
zapòv etç zpoazóv/jatv aur^ç. ”Aç pTjv s'yțj ;
zàpptav țppmtSa MazaptÔTTjç aÔTTjç ’q sv-
votav, èzetÔTj zatà ttjç ôzotptaç ó zatpôç
èzepace1 póvov àç etvat pè ^ewatav zat ata-
Oepàv zapoiav. ’Aç pijv âpȚtSâXXț] zpôç
toôtotç ott ôèv 0éXw zapatpé^ zotè zàpptav
à'foppvjv toù và Set^w ttjv àzpav pou zpôç
aótí¡v eoXáostav. Móvov zapazaXw và è’yœ !
zàvtote tàç àftaç zat OeozetOetç aòt^i eù-
yiç zai aeóáapta 7pàppara SvjXwTtzà tifi
ZoOetvoTàrTjç pot óvteíaí ttjç’ t’ç tà I'ttj eÏTj- ;
aav 6eô0ev zàpzoXXa zat zaveotoy^. Tt(ç
'TpsTépaç MazapiÔTïjTOç etç toùç ôptapoôç.
1714, Aòyoóoto'j 30. .
’ltoàvvTjç Ma'Jpozopààtoç.
(Legrand, 0. c., IV, pp. 128-9, n° 86.)
slăvit pe Domnul Dumnezeu. Pentru că
auzisem eă Te-ai pornit spre Țara-Komâ-
neaseă Fericirea Ta, n’am scris în timpul
trecut; ci acum, pentru că a"m aflat din
scrisoarea Ta că Te gândești a mai sta în
Moldova (ceia ce foarte bine faci), .n’am
lipsit a scrie cêa de față pentru a mă în­
china Ție. Să nu ai vre-un gând Fericirea
Ta ori vre-o grijă, căci a trecut vremea
bănuielii; ci să fii cu bună și statornică
inimă. Să nu te îndoiești pe lângă acestea
că nu voiu trece cu vederea niciun prilej
ca să-Ți arăt înalta-mi evlavie către Tine.
Numai mă rog să am totdeauna sfintele
și de Dumnezeu ascultatele Tale rugăciuni
și veneratele scrisori vădind prea-dorita
mie a Ta sănătate; ai căreia ani să fie de
la Dumnezeu cât de mulți și pe deplin
sănătoși. Al Fericirii Tale la poruncă:
1714, August 30.
; Ioan Mavrocordat.
I

DCIV.
Drako Suțu către Patriarhul Hrisant Notara, despre căsătoria lui.
MazapiwTats zat ösoasSsarars Ssazora.
Ttjv 'Tperépav MazaptótTjra So'jXtzwç zpoazuvw, zaì ttjv áyíav aÙT^ç Se£tàv àazàÇopat,
SeSpevoç toô zavToSovàpo'j 0eoô Szwç StayuXàTTOt aÒT’ijv àvooov, eoOopov, óftà zai àvœrspav
zavTÔç svavTÍou. SeSáaptov 7pàppa ttjç Tperépaç MaxaptÔTTjToç è'Xaëov, où t'qv à^aG/jv
aÙT^ç óytsíav pa0œv, eoyaptOTtaç àvèzeptpa Tip atpÇovTt zai StaTTjpoôvTt aÙTïjv 0etp. Ttjv yapàv
ózoò opiÇet zwç gzvjps Stà toùç àppaëwvoç toô 80ÒX00 ttjç, zat zptyoô và Xàôw tô aeóáaptov
aÔTTjç- ypáppa, ttjv è'/vwptca, T^eupovTaç ttjv zpôç èpè, tôv SoòXov ttjç, euvotav, zai ttjv zveu-
paTtZTjv o’tzstœatv ózoò è'yet pè tô è'vSo£ov àpyovTtzôv tifi pepvTjaTeupévTjç peer àvaperaiù zaì
rà zoXXà ózoò ècTâôïjaav atTta yapàç elç tòv SoòXov ttjç, St’ auvijv ttjv ózó6eatv tjtov tò
pevaXfpepov, OTt eaoXXoyoopouv zwç 6éX=t tò yapjj zaì tj MazaptÔTTjç aur^ç. Tò ózotov zaì
• aÓTÒ tò èvìzTjasv ‘q yapà ózoò èXaóa, zaì ttjv zoSetvoTàTTjv pot ó^tetav rqç epa6a, zaì ttjv zpôç
tòv SoòXov ttjç zaXijv ózóXTjtptv èzaTàXaóa, Tijç ozot'aç atTtav Sèv 7vwptCw zaptav èStzf(v pou
àpsTTjv, póvov ttjv zpôç zàvîaç epȚOTOV zaXoza7a6tav fifi Tperépaç MazaptônjToç, ^ç Tà
è'ttj etïjaav 0eô6ev zàpzoXXa zai zaveuTuyTj, zai at a7tat eùyai aurîjç peO’ yjpwv.
a^tS', Au7OÚgto'j X'.
TtJç Tperépaç MazaptÔTTjoç SoûXoç Tazetvoç.
Apàzoç ÏoôtCoç.
(Bibi. Ac. Re m., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)

DCV.
Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, J7I4>
despre chestia bisericii din Chios, unde se află un messer Constantin Mavrocordat, 30 Au="st
624

care, sprijinit pe nemulțumirea insularilor, opriți doar de respectul și frica față de

Nicolae-Vodă, căpătase (în locul fratelui Nicoli) epitropia.
’ErctatoXvj ATjpTjtptoo ’looXtavoù, vM^tr^ya^â. MoXSoSXa/ía?, rcpôç Xpùaavôov, wept
toô sv Xtip ptaèp Kwvatavttvoo MaopozopSátoo.
Mazaptwtate, coțtwtate zat a7twtate Séarcota.
Ttjv Tpstépav MazaptótTjta eùXaêwç zat SooXtzwç rcpoazovw, Ssôpsvoç xoptoo 0eoù
StatTjprj aùtTjv eoQopov, oytâ zai rcavtôç svavttoo àvwtépav.
Tò arcò t^ç SezàtTjç êztTjç toô rcapôvtoç pTjvôç ȚSȚpappâvov aeëàaptov ypàppa aùt^ç
è'Xaoov zat Stà rijv rcoSetvotàttjv ó^tstav aùt’^ç sSôêaaa zóptov tòv 0sóv.
vEyvwv tà èyeê^ç aTjp.stoóp.sva. ’AXXà rcpwtov rcspt t^ç szzXTjtoo órcoù óptijst ott ttjv
àvazozXw tóaov, órcoù zat’ ôXtyov èyotsùÔTj zat stç tòv voùv t^ç Tpstspaç Mazaptôtïjtoç, zai
tiç otSsv (wç óptCst) tl té^etat tò péXXov.
Aotrcòv rcwç Tjprcopw và àrcoatwrcTjao) zat và pTj tíjv ezOetáíw tTjv è’zzXTjtov, órcoù stvat
zai rcpà'cpa zat ovopa Ct]Xwtòv zat tiptov’ opwç wç OptÇet Cwa’ț) œwv^ àç zotvoXo7Tj(Ì7) aùv
©sw oatspov pè tòv zatpôv, zat ó tpatyàç stvat s’ôzoXoç.
Atà tòv Xtob órcoù ôptÇst rcwç Ssv Tj^eùpet rcotov tà/a và àrcezatéatTjasv ó rcava?tw-
tatoç, àzoùw rcwç và Tjtov arcò èrctazorcoç KoSwvtaç svaç eoetSTjç vsoç, ó orcotoç rcpoy6sç
szivTjae, zat orcayst stç tô sprctatsoôsv aùtip rcotpvtov rcapà toù tsotepSáp-stfévtTj, waàv ?VTjatoç
za'f vôptpoç àp/tspsùç.
’Apvj SaopàÇw MaxaptôtTjç aùt^ç arcò pazpôQsv tt àvazozXoi tïjv sattatoptav zat
toùç Sattopôvaç toùç paxaptatoùç, p’ oXov órcoù àfvost zat tôv sattàtopa- tj Ssv àpzst órcoù
eiyev pépoç zai tj Mazaptôf/jç aor/jç ps rijv êoùtzav, St’ èpé6s£e ôrcwaSïjrcots eù^ç zal
yàpttoç, zat Ssv rcpércst và stvat rcXéov ySôvoç St’ szeîvo órcoù Sytvs.
'OpiCst ott ôaopàCet rcoù ó ptasp Kwvatavttvoç MaopozopSàtoç sùpsv spéva và ps-
atteùaoi và toù SoOțj tj srcttporcTj r/jç sv Xttp ’EzzXTjataç- opwç và ps rctatsùa^j Mazaptôtïjç
aor/jç ott tsXstwç àStàtpopoç stpat etç tô và vévfj zat stç tô và p.Tj Ț0vțj. Kat szetvo órcoù tò
àvé^spa, Ssv Tjtov àrcXwç Stà à’jàrcTjv èzstvot) zat Stà tïjv rcapazáXsa'v too, àXXà ps tò và
sXoytaaa aop^épov rîjç Mazaptôtrjtôç tïjç ott sóXsrca rcwç tóaov xatàzapSa sXorcTjÖTjaav, órcoù,
àv Ssv Tjtov Tj rcapà toù ùrpTjXotàtoo ’^pwv AoQévtoo svtTjpTjatç zat è tpôooç, Ssv Tjèeùpw tl
TjôsXav zàpst. vErcstta, êXércovtaç zat etç t/jv è£watv toù rctw/où Xtoo, ps ti rcpoQuptav
îjYWVtcÔTj, zai rcóaa àrcaiata ëXeys, satoyaaÖTjza zàXtov và ^éy^j stç toùto 7) rcapazàXeatç too,
rcapà órcoù xpuçiwç và êXàtp'g tircote.
’Apïj s?<0 ëypatpa ott ó Kwvatavttvoç tô ércpôêaXXs Stà tôv NizoXtJv, tôv pefaXTj-
tepóv toù àSsXyôv, zat etç èzeîvov sirca và vâvțj srcttporcT), ô}(t stç tôv Kwvatavttvov, zal
Oa’jpàCw rcwç s'vtve tô Xà6oç. ’ISoù órcoù tj ëzzX'/jtoç rcots etç tétota Sèv cyàXXet, zal
àrcouata trjç çépvst tà XàÔTj. vEatw, sțw satetXa tà ^pappata ttp Kwvatavttvtp (ott èzfvTjoe
paC^ pè tôv Xtoo), zal etrca tj Xàôoç và tô pstpTja-fi Stà tô ovopa zal và tà Swa'ț] àv OéXifj ttp
NtzoX^j tà tfpta aùtîjç fpàppata, zat ps Ssùtepov Stopôôvoovtat, tj zal aotôç zal ó àSeX^ôç
too, waàv ëvaç àvOpwrcoç, àç petpTjôoùv rcwç àpéazovtat.
Tà rcpôç tôv zaÔTjyoùpevov Searcottzà vpàppata tà ¿'¡c/etptaa wç Tjtov ó ptzpôç rcX^zoç.
Tô Sè rcporcspyfiév pot àvotztôv, srcetST] optaev àv ps àpéa^j và tò êooXôacp zai và 8067], Ssv
tô Tjopa S0X070V và S067J, ott tircote Sèv TjSeXsv wçeXTjaet rcapà pôvov và xàpTj và s£o7xw67j
èzetvo tô eo7evèç azTjvoç, otite etvat ypsta, 0eoù yàpttt, órcoù và tôv Oeparceùawpev’ ott Kùptoç
StaaxeSàCet ÊooXàç totoùtwv, zat èXrctCw swç téXooç và rceptazérc^ tvjv MazaptótTjta aùfijç
orco tTjv aztàv toù 6etoo aotoù IXéooç zat và tTjv StayoXâtfțj stç stwv rcoXXwv rcsptôSooç.

[atptS'], Ao7oùatoo X'.

Ttjç 'Tpets'paç MazaptôtTjtoç

SoùXoç eùXaêfjç:
ATjpTjtptoç ’looXtavôç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui Manuil Ghedeon.)

DCVI.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre peirea
Brâncoveanului și călătoria Patriarhului.
Ersyavoc KavTazouCqvôç XpoaávOw Novápa.
MazapíwTaTs Ssarcora, Tqv Eqv Mazap’.ó-
Tqra eôXaôwç rcpoczwoûvTeç, Tqv îepàv aÔTqç
ôs^tàv ytXoypovwç aarcaCópsOa.
Àôo Ttpta zat esodapta 7pàppara Tqç Xe-
ôaaptQTqTÔç Tqç èXàôo[isv àapévwç, tô pèv
arcò 27, rò ôè àrcò 31 toû rcapsXOôvtoç ye-
7pappsva, zat, rcXqpo'popqÔèvTsç rqv îreptîrô-
OqTOv Ó7isíav ttjç, ôrcspSaXXôvTwç èyàpqp.sv.
Kat etç pèv tò rcpwTOv TÍp.tóv Tqç ôèv eyoțxev
St’ àXXo và àrcoxptQwpev et p.q ¡xóvov ÔTt tôv
rcpôç tôv àqiov BqOXsèp rcXîzov Tqç eùOùç
tôv è7/etptaa[j.ev etç Se tò ôeÛTSpôv Tqç Tt-
•xtov, Tà oaa ôpiÇet ~spt toô èXeetvoû zat
à^toSazpÛTO'j aujxrcepàapaTOç èzetvoo toô ¡xa-
zaptTot) zat twv Tézvwv aÙTOÔ, zat èzetva
zaXwç Ta èrcé7vwpev etç Tà órcoìa tô oap-
ôtTov Tqç qXwTTqç paç Sèv ôôvaTa: và rcpo-
yépq zàvsva XÓ70V, waàv ôrcoû ó Tpôrcoç toô
tsXo'jç zat Tqç àpyqç Taôrqç rqç èXeetvqç
Tpa7<oStaç etvat a7vwaroç rcap’ àvOpwrcotç, zat
¡xóvov q 6eta Ilpovota Tà rcàvTa erctaraTat.
Tiç oîôs qàp voùv Koptoo q Ttç aôpôouXoç
aÔTûô e7évsTo; r£lç Tip K'jpttp ÈÔo£ev, ootw zat
èrcotqaev. 'IIpsîç zaôô yptanavot toôto syopev
ypéoç và etrcoôjxev: oTt toôç pèv rcetpoveoOévraç
ó a7toç 0eôç và anqywpqaq, rqv 8s rcTwyqv
zai TsfiXippévqv véav 'Ezàôqv1 và rcapq7opqaq
zat và rcapajxDÔqaq otç otôs rpôrco’.ç. BèSata
tô tsXoç toôto Tqç àitoSazpÔTOo zai sXeetvqç
Taôrqç TpaytpStaç 00 ¡xóvov stç ao77evstç zai
œtXo’jç saràSq rcpó^evov rcoXXqç- Xôrcqç zai
àâtqxtaç, àXXà, ToXpoûpev etrcetv, zai etç au-
toôç toôç èyOpoôç zai àXXoêQvetç' srcetSq zat
saràflq rcpà7pa rcapàSoiov2 zai àvqzouarov,
zai ooTe oyflaXpo'pavwç Xo7tàCop.ev và tô tôq
Ttvàç àrcoTsXeto6p.evov, odts etç Tàç taTOptzàç
êtôXo'jç và tô àvs7vwae aqp.eto8p.evov.
Hwç àrce'pàataev q Mazaptôrqç Tqç zarà
Tqv 8 toû sveaTWTOç và ztvqaq aÔTÔOev zai
và oSeôaq rcpôç Tà ôp-srepa, rcoXXà tô èyà-
pqptsv. 0éXop.ev areiXq, zarà tô etwOôç, zai
etç rcpoûrcàvrqoiv Tqç MazaptorqTÔç Tqç, ôtà và
àzoXooOqaq ôrcoôoyq rqç ps eoXaSéarepov
[rpôrcov]. "On ôè eyet azorcôv và rceptpslvq ôXt-
qaç qpèpaç etç ^wjàvtov yàptv rcapaptzpàç
1 Doamna Marica, văduva Brâncoveanului.
2 In Legrand : noXùôoçov.
68183. Vol. XIV.
025
1714,
6 Septeni
lire.
; Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-fericite stăpâne, încliinàndu-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm çu dragoste
sfințita-Ți dreaptă.
Două scrisori cinstite și respectate ale
Sfinției Tale venerate le-am primit bucuros,
una scrisă din 27 și alta de la 31 ale lunii
trecute, și, aflând de prea-dorita-Ți sănă­
tate, peste măsură ne-am bucurat. Și la
cead’intâiu cinstită a Ta scrisoare nu avem
să răspundem prin alta decât Țcă am dat
fără zăbavă plicul Tău către Preasiințitul
de Betleem; iar, cât despre a doua cin­
stită a Ta scrisoare, câte le spui despre
întâmplarea vrednică de milă și de lacrămi
a acelui răposat și a copiilor lui, și acelea
le-am aflat după cuviință; la care barbitul
¡ (vechili instrument de muzică) limbii mele
I nu poate să scoată niciun cuvânt, de oare
j ce felul sfârșitului și începutului acestei
; tragedii vrednice de milă sunt necunoscute
1 oamenilor, și numai dumnezeiasca Pronie
toate le știe. Căci cine știe gândul Dom­
nului ori cine I-a fost sfetnic? Cum i s’a
părut Domnului, așa a și făcut. Noi ca niște
1 creștini avem datoria să spunem aceasta:
ca pe cei uciși sfântul Dumnezeu să-i ierte,
iar pe săraca și tulburata nouă Hecubă
s’o mângâie cu ce chipuri știe. De sigur că
sfârșitul acesta al acestei tragedii vrednice
de lacrimi și de milă a fost pricină de
multă întristare și scârbă, nu numai ru­
delor și prietenilor, ci, îndrăznim a spune,
i și chiar dușmanilor și celor de alt neam;
căci a și fost lucru neașteptat și neauzit,
și nici cu ochii nu credem să-1 fi văzut
cineva săvârșit, nici în cărțile de istorie
să-1 fi cetit.
Că Te-ai hotărât Fericirea Ta ca la 8
ale lunii să pleci de acolo și să călătorești
către ale noastre, mult ni-a părut bine.
Vom trimete, după obiceiu, și întru în­
tâmpinarea Ta, ca să urmeze primirea Ta
cu mai mare evlavie. Iar că ai de gând
să aștepți câteva zile la Focșani pentru
un prea-mic ajutor de la negustorii de
79
626
ëoïjOsiaç twv èzsias îtpaypars'jTwv, è~st6ïj tj
aÎTïjatç où póvov s&Xoyoyavïjç eivat, àXXà
xat ^u/oaœtijptoç, waàv ozoô -/ívsrat ózèp
toô Ilavayio'j zat ZwoSó/o'J Tâșoo, lòoò è-
ypáipapsv tw apyovrí paç psy-aXw-xazsTavm
t^ç àxpïjç etç o Tt SóvaTat và SooXeóaig t^
MazaptÓTTjtí tïjç, zat stCi OéXet xápyp
CH Aópva paç psrà twv ò'pytztaXtwv, eò-
Xaêwç zpoaxvvoùvTsç aÒTijv, tïjv tspàv §e£tàv
tïjç àaitàÇovTat. "Aç è'/wpsv Sè zat aùOtç
Ttpiov tïjç Stà. và /atpwpsv èzt t^ è'psr^
'^lïv uyteta. zat Tatç' zaTptxaîç aÙTïjç sù'/atç,
à'tTtveç stïjaaV ïjpîv àpwyàl èv 6iw zavTt.
T-/jç-S-/jç MazaptÔTïjTOç ’jtôç xarà zvsôpa
zat oXwç etç Tàç zpôaTayàç. !
1714, SszTspêpio'j 6. ‘ totul la poruncă:
’lw. Sïéçavoç KavTaxooCïjvôç BoeSôSaç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 131-2, n° 89.)
DCVII.
tub Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava
12 Septem- ven¡r¡¡ acestuia, despre trecerea Iui Abdi-Pașa prin Moldova 1 și despre călătoria
rc- solilor poloni și ruși, ca și a lui Carol al XII-lea.
.. 0SÔÇ1
- Maxapubrate Ssazora, rîjv Sîjv MaXaptó-
Tïjta sùXa6â>ç zppaxovoôvTeç, rijv tspàv aÙTïjç
Ss£tàv ytXo'ppôvwç àazaCópsSa.
,’Tò aitò C toô TpsyovToç ysypappsvov tí-
ptov zai as6àaptov aÓT^c ypàppa àapsvoiç
èXàêopsv, zai, nXïjpo'popijfJsvTsç tïjv è<psTïjv
ïjpîv óytstav tïjç, ozspôaXXôvTwç syap/jpsV
ijv SiaœvXàTTO'. ó Kôptoç xat sic 'tò sê^Ç
àpsTàzTWTOv èôsyOïjpsv xat ràç zaTptzàç
suyàç xat soXoytaç tïjç. ’Eyvwpsv xat rà èv
aÓTw aïjpstoùpsva, xat ïjvtàflïjpsv ou psTptwç’
fjpsiç yàp, xaràTÏjv zpoanpstwÖsiaav st'Sïjatv
TÏJÇ, OTI stç Tàç ïj' TOÙ îtapÔVTOÇ f¡tov zXsov
àv'JZspOs'Twç và xtvija’țj aÙTÓOsv xat và opiny,
stç àiróXauatv ôpsTépav, ou póvov àzò 6a-
6swv zapStàç ôzspeyàpïjpsv, àXXà xat sùôswç
èoTstXapsv slç zpoaxùvïiOtv xat zpoôzàvrïjaiv
aaç2 àpyovraç paç tôv TtptwTaTov MsyàXov-
ÏTÔXvtxov xai [looTsXvtxov paç, psrà xat
psptxwv asypsvtôwv xat ov Tpózov ot èv 'k-
poaoXupotç -zaiSsç xXàSotç œotvixwv /spot
xaTsyovTsç è£ïjX0ov stç îtpoazôvïjaïv xai ~poü-
nàvtïjatv toù psXXovTOç eiatévat stç tï(v àytav
1 V. Iorga, Basarabia noastră, p. 84.
J Ms. : p. a ț.
acolo, de oare ce cererea nu e numai vred­
nică de laudă, dar și mântuitoare de suflet,
de oare ce se face pentru -Preasfântid și
¡ de viață primitorul Mormânt, iată am scris
boierului nostru marelui-căpitan de mar­
gine ca în ce poate, sa-Ți slujească Fe­
ricirii Tale, și așa va face.
Doamna noastră, împreună cu dregătorii,
cu evlavie închinându-se Ție, îți sărută
sfințita dreaptă. Să avem și de acum înainte
cinstita-Ți scrisoare ca să ne bucurăm de
dorita nouă sănătate a Ta și de părinteș-
tile Tale rugăciuni, care să ni fie ajută­
toare în toată viața.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu
1714,- Septemvrie 6.
■ To^ Ștefan Cantacuzino Voevod.
-Cu Dtimnezeu. .
Prea-fericite stăpâne, Fericirii Tale în-
chinându-ne cu evlavie, sărutăm cu iubire
sfințita-Ți dreaptă. ;
Am. primit cu plăcere scrisoarea-Ți cin­
stită și venerată de la 7 ale lunii, și, aflând
de sănătatea-Ți dorită, ne-am bucurat peste
măsură; pe care să o păzească Domnul și
de acum înainte neschimbată; am primit și
părinteștile-Ți rugăciuni și binecuvântări.
Am aflat și cele însemnate acolo, și ne-am
supărat destul ; căci noi, după știrea dată de
Tine mai înainte, că la 8 ale lunii fără ză­
bavă aveai șă Te ridici de acolo și să poftești
întru întâlnirea cu noi, nu’ numai că din
adâncurile inimii ne-am bucurat foarte, ci
de-a dreptul am trimes spre închinăciunea
și întâmpinarea Ta pe boierii noștri, prea­
cinstitul Mare-Stolnie și pe Postelnicul
nostru, împreună și cu câțiva seimeni; și,
în ce chip copiii din'Ierusalim au ieșit
țiind ramuri de finie în mână întru în­
chinarea și întâmpinarea celui ce eră să
între în sfânta cetate Domnul nostruTisus

zóXtv Kopío'j r^iwv ’lrpoù Xptcroù zaí, ózo-
OTpwvvùovTSç rà ipàtta aorwv, tòv àzsòèy-
Orpav zavsùXaôwç '{»àXXovtsç tò wGavá, su-
XoȚTjjiEvo; ó spyô[isvoç èv ¿vóp-att K'jpioù,
oùtw zai oí zvsypartzoi zaîôsç t^ç
Tp.$TèpaçMazapmTVjroç, èzsptp.svap.ev tó, zôts
và à£tw6oùp.sv và iôoùpsv szsivïjv ttjv yap-
țioawov ’^p-épav, zaO’ v¡v ê’uXXsv elatévat etc
Tïjv ivtaööa zoXtTîiav paç ó zotvôç zaTTjp
zat eùysTTjç ^pwv, òtà và tôv zpoùzavr^Gw-
¡J.SV zatà tò yptartavizov ypéoç paç, zat và
àpùawpsv s£ aôtoô yàptv, eoXoȚtav zai á-
•¡ftaapo'v' àXXà, Totaoraç ypTjatàç èXziôaç è'yov-
tsç, ôXézopev tà vùv zoXXà twv cXztCopévwv
Tjptv àvttGTparsùópeva’ optasi ^àp zô^ç àzs-
'pàatas và zsptpevțj è'tt etç tà aoto'Ot, ôtà
peptzàç atttaç ôzoù aoXXoftÇetat àzpa aù-
t'^ç mvsati’ zat, àv zaXà toùto và p.àç èXù-
ZTjOîv, szetôïj opwç à^aziopev và yivetat
zàvtots tô OéXïjpa zat zpoatayïj t^ç
Mazaptôtïjtôç t/jç, tôoù zat àzovteç ózotaa-
oópsQa, zat J-eyop-sv: êt^ psvțf ó ôè T'/jç
lwtjç yopTjYÔç pèyaç 0sôç và sztopaoeù^ aot^
àvoiOev ó^tetav zoXoypóvtov, ïùTjpeptav àôtà-
zozov zat CwTjv pazpoêtov, zai, otav yvwptoig
tôv àpp.ôôtov zatpôv t^ç zaponoiaç t^ç, OèXet
pàç ówg^¡ zat aM’tç tv¡v etôrptv, zat Tjpsîç
t^ aôffl soXaëetof, t^ aôt^ à^àz^, toîç aototç
tpôzotç sapèv étotp.otatot và ttjv àzoôeyOw-
psv zat và rijv zpoczùvTjawpev.
'Optjet zwç ôèv etyev àXXo tt vewtepov et pí¡ tt¡v
àzoôrjp.tavtoùzeptipaveGtàto,j’Azt^-naGà,zat
tàjv zpoùzàvtTjotv toutoù, ojvezotTjCato ó èzXap-
zpôtatoç zat ytXôyptGtoç ^yepwv, ô àvazTjTÔç
•^pcôv àôeXçpôç NtzôXaoç-Bôôaç: èzatvetà, zps-
zwôéatata zat èp/ppovéotata ôtetsOïj zat zatà
toùto Tj ’EzXapzpôrTjç toù’ tò êva ott t¡ 'TtpTj-
XôtTjç too, ó ’Azr^-IIaGtàç éatá07¡ où pôvov
zotvôç sçévtïjç, àXX’ t¡tov zat âpyaïoç ytXoç,
ôtati St^XOsv àzô tôv tózov t^ç ^Yepovtaç
too, zat stCtj ezpeze và tôv àzoôeyO^ woàv eva
psyàXov àvOpwzov èateiXap.ev zat Tjpetç stç
zpoùzàvTTjatv zat zpoGzùv/jatv toù êva àp-
yovta paç zépa toù AoùvàSewç, ozoù tôv tù'/Jj.
Hept ôè t^ç àzoÔTjpiaç twv zpéoôswv twv
ts Asywv zat Moazôôwv zat pTj?ôç aëatzoù,
àv zaXà zat szpoȚpâtpap.sv t^ Mazaptot^tt t^ç
r/jv etÔTjGtv twv tpsyovtwv, op.wç zat t<î>pa, sp-
ywpévwv zaXapaatôwv p.aç àzô BaotXeooùGïjç,
tà tòta pàç Ypàyoùctv, zwç ó pèv twv Aéywv
szivïjce zatà tfjv v.-q toù zapsXOovtoç pTjvôç,
oGttç XoyaptàCopev swç twpa và èzXTjGtaas zat
siç aùtà tà pip?)- ôOsv tïjv zapazaXoùpev zatà
zoXXà, ôtt à^tôXoyov '¡jOeXev svottoO^ àzò toù
627
Hristos și, așternând veșmintele lor, l-au
primit cu toată evlavia, cântând: Osana,
binecuvântat cel ce vine întru numele Dom­
nului, astfel și noi, fiii sufletești ai Fe­
ricirii Tale, am așteptat aceia, când să
ne învrednicim a vedea acea zi de bucurie,
în care trebuia să între în această politie de
aici a noastră obștescul părinte și rugător al
nostru, casă-1 întâmpinăm după creștineasca
noastră datorie și să scoatem de Ia dânsul har,
binecuvântare și sfințire; dar, având nădejdi
bune ca acestéa, vedem acum multe din
cele nădăjduite tăgăduite nouă; căci spui
că Te-ai hotărât să mai aștepți încă în
acele părți, • pentru unele pricini pe care
le cugetă înalta-Ti pricepere; și, cu toate
că aceasta ne-a supărat, de oare ce însă
ni place să se facă totdeauna voia și orân-
duiala Fericirii Tale, iată și fără '.voie ne
vom supune, și spunem: așa să rămâie;
iar Dumnezeu, marele îndreptător al vieții,
să-Ți întărească de sus sănătate întru mulți
ani bună stare neîntreruptă și lungă viață,
și, când vei cunoaște vreme potrivită pentru
a fi aici, ni vei da iarăș știre, și noi cu
aceiaș evlavie, cu aceiaș dragoste, în aeelaș
chip suntem prea-gata să te primim și să
ne închinăm rFie.
Spui cum că n’ai avut alta mai nou
decât plecarea prea-faimosului Abdi-Pașa
și întâmpinarea acestuia, pe care a făcut-o
prea-luminatulși de Hristos iubitorul Domn,
iubitul nostru frate Nicolae-Vodă: în chip
vrednic de laudă, foarte cuviincios și foarte
cuminte s’a purtat și întru aceasta; pe de
o parte fiindcă Luminăția Sa Abdi-Pașa
nu eră numai un efendi ca oricare altul, ci
era și un vechiu prieten, căci a pornit din
țara Domniei Sale, și așa se cădea să-1
primească, fiind un om mare; am trimes și
noi întru întâmpinarea și închinarea sa un
boier al nostru peste Dunăre, unde l-ar afla.
Iar pentru plecarea solilor Leșilor și
Muscalilor și a regelui șved, deși am
apucat a scrie Fericirii Tale despre cele
petrecute, dar și acum, viind călărașii noștri
de la Țarigrad, scriu tot așa, că solul Le­
șilor a plecat la 28 ale lunii trecute; care
socotim că pănă acum s’a și apropiat de
acele părți; pentru care Te rugăm mult,
ce vei afla despre trecerea lui, să ni îm­
părtășești și nouă, și-Ți vom mulțămi; iar
028
zepàap.aroç toótoo và tò zoivozoitjo^ zat '¿¡j.îv,
zai OéXopev rijv so-/aptGTȚj- ot òè rwv Moazoôwv
zarà tr¡v SsoTspav roö èvsGrwtoç
* òOiv zat
zspt toótwv àvTtêoXoôjxsv, àv ¡J-áO^ rt tòtat-
repov, và p.àç záfiig zai '^p.tv [isptòtov, za.Oôiç
zapop.oiwç OéXojiev xâjxțj zai Tjp.siç ôtsp/ojxs-
von svrsùÔsv toô pTjvôç aëatzoo: ott â^roXoțov
ÔTjXaÔTj OsXop.sv èviQTfTj6"À àzô rijv yaXTjvoráTTjv
pïjyartZTjv aòtoù Ms'/aXstor/jra, euÔùç OéXojxsv
TÒ zotvozotTja^j zai Tfl MaZaptÓTTjTÍ TTJÇ.
'II Aôjxva jxaç jxsTà twv ¿yiptztaXtwv, aù-
yevozXtvwç zpoaxovoôVTSç rijv MazaptôtTjtà
ttjç, ttjv tspàv aotTjç ôs£tàv tazstvwç àazà-
Covtaf àç s'ywjxsv rotvov zai ao6tç asôàop.tôv
ttjç ôtà và yatpwjxsv szi rjj • zoXozoOrjttp
'^|ùv OȚteia zai tatç zatptzatç ttjç eoyatç,
aîttvsç zai stTjaav '^p.tv èv 6í<¡> zavti.
/xtptô', XezrețxSptou têf.
Ttjç S^ç MazaptôtTjroç utôç zata zvsôjxa
zai oXwç e’tç ràç ripostavi ttjç.
Io Ștefan Cantacuzino Voerorl.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCVIIl.
1714, Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre zăbava
12 Septem- călătoriei acestuia.
bre.
’EztoroXTj KwvoravTtvoo KavrazooÊTjvoô
zpôç XpóaavOov, HaTp'.áp/^v 'lspoaoXop.wv.
.1714, XszTsp.êpioo 12.
Kat auOtç aeôaap.twTaTov 7pá¡x¡xa r/jç T-
p.$Tépaç zarptz^ç çtXooTopY'iaç eoXaSwç àa-
zaaàp-svoç è'Xaoov, xat oaov [J.èv rà zept t^ç
6$o6pa5s6too aÔTTjç ÔYtstaç zeptyapwç évw-
Tiafletç, wôàç yaptGTTjptooç Tip KpstTTovt àvs-
zsp.<pa- sXdzôOtjv ojxwç Tà petara ôzoù 'i\
a7ytvooaTaTTj aor/jç ypôvTjatç, zat twv zapsX-
6ÓVTWV p.v/¡p.ovsóooaa xat sz toütwv zapa-
zXijata rà p-éXXovTa etxâCouaa, ooyt ¡xóvov
sôptaxsTat etç àxpav àO'jjxtav, àXXà xat, et-
xôtwç SetXtwaa ôtà ttjv zovTjpàv <popàv toô
xatpoô, èp.zoôtG0Tj àzô tô [xsXeTwp.evov xivTjjxa
r^ç zpôç Tjp-àç tjôtj à'^t^wç’ zept twv ôzotwv
àXXo ôèv syw và etzw, àXXà jxóvov tô Oeîov
èXeoç và jisTazotija-fl Tà jxsv XozTjpà etç sù-
çpoaôvTjv, ïà Sè çoôepà etç •qp.spÔTTjTa, Stà
và ^aoyâațj où jxóvov ó ôjxéTepoç Xoytaixôç,
àXXà xat ò fjfisTepoç. ’Ezstôtj xat anjxzàa-
■/op.sv xat aovaX7Oùp.ev sv toîç op.ototç, xat
và eòoozTjcTj sv ràyst và àzoXaôawp.ev ttjv
GstOTàTTjv aÔTTjç zpôao^tv awjiaTtzwç xat và
| ai Muscalilor la 2 ale acestei luni; și deci
। și pentru aceștia ne rugăm, dacă vei afla
¡ ceva mai deosebit, să ni faci și nouă o păr­
ticică, precum, de asemenea, vom face și
noi când va trece pe aici regele șved: orice
vom află vrednic de spus de la Măria Sa
; regală prea-senină, de-a dreptul o vom îm­
părtăși Fericirii Tale.
Doamna noastră împreună cu dregătorii,
închinându-se cu grumazul plecat Fericirii
Tale, sărută cu smerenie dreapta-Ți sfințită;
să avem deci și de acum înainte venerata-Ți
scrisoare ca să ne bucurăm de mult dorita-Ți
sănătate și de părinteștiie-Ți rugăciuni,
care să și fie cu noi în toată viața.
1714, Septemvrie în 12.
Al .Fericirii.Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncile Tale.
Scrisoarea lui Constantin Cantacuzino
către Hrisant, Patriarh al Ierusalimului.
1714, Septemvrie în 12.
Am primit iarăș, sărutând-o cu evlavie,
prea-venerata scrisoare a părinteștii Tale
iubiri, și, fiind împărtășit în ce privește
de Dumnezeu întărita-Ți sănătate, am ri­
dicat cântări de laudă Celui Prea-lnalt;
ci m’am scârbit foarte mult că mintea Ta
cea prea-supțire, amintindu-și și de cele
trecute și socotind din acestea foarte apro­
piate cele viitoare, nu numai că se află
în cea mai mare descurajare, ci și, te-
mându-se după cuviință pentru mersul cel
rău al vremii, a fost împiedecată de la
mișcarea-Ți plănuită a venirii Tale la noi;
pentru care lucru alta n’am să spun, decât
numai mila lui Dumnezeu să prefacă pe
cele triste în bucurie, iar pe cele înfri­
coșate în blândețe, pentru ca să se liniș­
tească nu numai socotința Ta, ci și a mea.
Căci și compătimim și ne .îndurerăm de
o potrivă în unele ca acestea, și să dea
Dumnezeu ca răpede să întâmpinăm prea-
 629

àttw6wp.sv twv ^atpizwv aur^ç eù/wv zaì dumnezeiasca-Ți vedere trupește și să ne

suXoytwv, xat [laXtata p-è rijv aovs/^ roti
cuvojv.Xtav, ’t'cwç xal ¿-azokooßvjarj gsptzrj rtç
zaì àvaxo'jytap.ôç nov OXttpîwv. "Aîtaaa
r¡ ta~stvorár/j go otxta, enXaôwç à~o5s£a-
pLSvvj tàç zap’ aùtTjÇ ¿o/à.ç zai sôXoyiaç,
vîjv ôot>X:x7/v zaì Ospgoránjv tÿ aütîjç Ma-
xaptórTjtt zpoațpspst zpocz'jv/jstv, wv at àpœ-
7ai si’rjaav peO’ r/gtêv Stà Sten.
• W' , V»
,aț'.o r
i;zt£[j.opto'j to .
Ttjç Tpstâpaç aoçwràn]? Mazaptôrf|toç
ôôXaoéararoç zai tazstvôç Stà zavtôç SoôXoç.
Kwvstavrivoç KavrazouCrjvôç.
(Legrand, Hecticii, p. 119.)
învrednicim de părinteștile-Ți rugăciuni și
binecuvântări, și mai ales de statornica-Ți
tovărășie atunci, căci poate să urmeze
oareșcare uitare și ușurare a tulburărilor.
Toată prea-smerita-mi Casă, primind cu
evlavie rugăciunile și binecuvântările Tale,
aduce Fericirii Tale închinarea supusă și
prea-călduroasă, al cărui ajutor fie cu
noi în viață.
1714, Septemvrie 12.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte prea-
evlavios și cu totul smerit rob:
Constantin Cantacuzino.

DCIX.
Gramată patriarhală pentru mănăstirea Antim din București1.
Kaì toûto zàvrtoç tójv àvavxaiwv zaì e't-
xótwv p.àka xaOiaTTjZi vțj 7¡p.wv MsrptónjTt,
wç epȚov aùtTjç otZïtov zaì tStaitarov, où
póvov to Âpovostv nôv àzavra/oû suaytòv
otzwv toû Kopioü, zat twv szzaXat rtptwv sv
opsat zat azïjXaiotç gsztwv zai tepwv p.o-
vasr/jptwv, èv otç tô Ostov àevvàwç zai ôaï(-
pspat SoȘoXoȚoopsvov ópvsÌTat zai ^epatpsrat,
àXXà zai twv vswotî zai zpoayàtœç àjSe àve-
istpopsvwv tepwv otxoSopvjpâTwv îtapà t6>v
1714,
20 Septeni-
Și aceasta totdeauna a făcut parte din bre.
cele de nevoie și cuvenite Smereniei Noastre,
ca lucru al nostru în deosebi și foarte pro­
priu, nu numai a ne îngriji pretutindeni de
sfintele case ale Domnului și de mănăstirile
cinstite de de mult, venerate și sfinte, din
munți și peșteri, în care numele lui Dum­
nezeu necontenit și zi de zi slăvindu-se se cântă
și se cinstește, ci și pentru lăcașurile sfinte
ridicate de curând și’proaspăt de către cei

1 Adăogim în aceșt loc actul, trecut cu vederea la anul 1708, relativ la numirea chiar
a lui Antim.
Koxptavôç, sXÉi» t’koû àp/isuioxortoç KiovoTavTtvoürtôXscuç, Nsaç 'Pwjitjç, xaì oìxoujievtxò;
HaTp:àpj(Tjç.
■f" 5Iaxap:¿Ta.Ts, aȚuiitaTj xaì oópcÚTaTS llaTp:áp/a tifi àfiaç nólsoi; 'IspooaakTjjL xaì uàoTjÇ
rialataT’vvjç, xópts xùp XpóoavOs, sv 'Ayúp Ilv-ópiaT: á-(aTtr¡ri xaì noíls'.vÓTaTE àòsX'pì xai o'AXs’.TOopfè ttjç
tjjawv 51 STp:ôttjtoç, ttjv Stjv Kpo3'p'.}.soTaTTjv .MaxaptótTjTa àôsl.çtxdiç yatpsTovpsv xaì àsaaCópsOa, osopsvo:
toù uavToòuvàp.00 tìsoù và ttjv otarpoXaTTVj àvwrspav uáo-rp ÈJtTipsiaç, xaì và pàç xaXàjv àvTà|Ui»3tv. Tò
<pt).txòv xaì àòsXftxòv aÙTTjç Țpâp.p.a è/.àóopsv, syápajpsv ttjv àyaÛTjv ttjç óftsíav. Tà Țpa^âpiva syviujiEV.
’EXoxTjflTj|Lsv ò:à tòv ÙàvaTOv toû ¡laxaoÍTOu MapponolÎTou Où'fxpoCla/iaç xùp fisoÒoo'.ou, xaì ó Bsoç và tòv
xaTaTáVj jistò. tojv áyúuv ispap/wv, T-jj os Xf, JlaxapiÓTTjTt àoùv; ypôvooç rtoXXoùç xaì sÔToysiç. '0 ÈxXaprtpÔTaToç
xaì ÛsoasSssTaToç AùÔsvttjç pàç sypaps nXaTÙTspov Ta ttjç UKoOsasioç, nepi toû OavaToo èxsivoo toû paxapÎTOu
xai itspi ttjç spook-ijasaiç toû vsoo OÙYxpooXa/iaç. "OOsv xai T||is:ç sôiô, xarà ttjv tÙçiv xai auvíjOstav ttjç
xaO’ T|pâç toû Xptaroû MsȚâ).vj4 ’ExxkTjoiaç, sxo'.Tjsapsv Tà àvayxaìa, èòoùxapsv àòs'.av toîç aova5s).'poîç
ayio’-ç àp/tspsûa:, xai sîtoir^aav Tàç xavovixàç 'ÙTj'pooç svôov toû itaTp'.ap/ixoû vaoû, psTà os Taûra EȚpâ'i>a|isv
xai Tà YpappaTa ttjç psTaOs'-diç tou, xai Tà sOTsiXapsv t<ï> sx).apnpoTÓ.T(¡> AÙOsvtt/ xai s3to> «>ç tóoov siç
sìòt^’.v aÙTT,ç aovTÔpiuç, èits:ôtj tt,v Ksp'.psvopsv và ôpiavj sô<ô, xo.Gô>ç pâç aTjpsuôvsi siç tô tíjuóv ttjç. Kai
và ò<Ó3(] ó Psôç và ttjv àiroXaàoojpsv ùy-stiòT, và aovso'ppavOoùpsv 'luy^ ts xai aiùjiaT:.
^'Jítj'í1 <I>’6pooapioo
■f 'O KwvoTavT’vooxôXsiuç, sv Xp:0Tû> àôsXtpôç.

(Bibl. Ac. Rom., côpii moderne.)

j’ Chiprian, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei Nouă, și Pa­
triarh ecumenic.
■¡’ I’rea-fericite, prea-sfințite și prea-înțelepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și a toată
Palestina, doamne, doamne Hrisant, întru Duhul Sfânt iubite și jirea-dorite frate și eoliturghisitor al Sme­
reniei Noastre, heretisim frățește pe Fericirea Ta prea-iubită și o sărutăm, rugându-ne de atotputernicul
630

©soypóvwv, eùXaësGTâTWV re zaì stXapÉTwv eu gând dumnezeiesc, prea-evlavioși și iu­

àvòptòv ttjv a.ÓTTjv ~po6àXXsa9at zaì èp^arotstv
XTjÓEjioviav zaì zpóvotav, zaì atmcTàv aura,
zaì èìrtpptovvùè'.v rote ^arptap/tzotç Seoatw-
rtzoìc aqtXXtàòeat 7páp.<j.a.st, zatà tò ozep
èç àpyjjç zszXoùttjzs Ttatptapytzòv zpovójxtov,
èvràXjxaai zavovtzo’ç zaì ëaatXtzoîç ôpiGu.olç
zaì Osoziajxaat, xpôç àzOTpozïjv zaì zwXùp.Tjv
zavTÔiaç èztYsyrjaojxévTjç zar’ aótwv zpoa-
ooX^ç èvavTÎaç zaì àvTtzstjxévTjç zsptatâ-
aeo);< otitw ?àp tà àyaOà tà>v ëpywv, óirepaa-
ztCógeva iràpà Ttbv èyóvTtov ttjv ìayùv zaì
ttjv òùvajxtv zaì a’jveyœç àvnXa’jxòavójxeva,
etç p.eí£ova rr¡v zpozozTjv zaì ttjv ènìòoatv
TtpoayeaÖat néyw.ev’ èrcûpévwç re zaì ttjv
toùtwv òtajxovijv zaì eóatàOetav etç jxazpo-
tépav roù îravôajxàTopoç ypóvot) zapávaaiv pa-
ôtwç szezreiveoOaf 8tò zaì ypewartztôç ò-
tpetkoootv ot zatà zatpoùç IlaTptápyat toù
oìzoojxsv.zoù toùtoo 0póvoo, za9<Jjç Ttapàòo-
atç ôiôwo'.v, àôtaXetxrwç ttjv Toiaór/jv è^axXoùv
xpóvotav, pe9’ ogtjç zpo9vpiaç zaì ôovâpeœç,
èsrì’îràaatç tatç èzzXTptacmzaiç 9eapéarotç
Ttpà^eot te zai ,ùîro9éaeat, zai yetpa ëo^9eta.ç
yopTj^etv îtavti rtp é7t!zaXo'jp.év(¡) perà ôôtjgswç,
r$ èçoooia zai yàpttt r^ç éa'JTWV xatptap-
ytzTjç ùïtepoyTjç zai pevaXetôtTjtoç.
’EzetÔTjrotiapoùvzai ó tepwtaroçMTjtpoîrokt-
tïjç OùnpoôXaytaç, ÙÂépttp.oç zr., zatà Geiav
sztxvotav, ôtà TTjvsaoTOÙ zaOapôryjra elye p.sv-
tot arpó sroXXoù 7to9ov ôtapz^ zai ôtàz'Jpov etç
rô zaraprtaat s'p?ov octov zâi îtapà 0etp èrca-
^tov, zai àpwfijv àze^eSéyero jxévtoi ttjv àvœ9ev
9etav poXTjV zai tt¡v GTjzaTáveoaiv etç aoțx-
jiaytav zai âpwȚTjv toù èziyetpTjjxaTOç, pep-
VTJJXÉVOÇ T^Ç TOÙ Koptot) ÇWVTJÇ TOÙ sllTÔVTOÇ:
„ooSeiç ôùvarat ywpiç èpoù rt àya9òv TtotTj-
aat“' tjv ôè totoùrov èzeîvo rô peXerwpevov
aòttp, tô ôtefetpat èz 6à9pwv TteptzaXXèç po-
vaarijptov etç ôô^av zai Xarpetav zai zpoa-
zùvTjatv toù èv Tptàôt opvo'jpévo') 0eoù, pv^pTjv
re zaì eozXetav ázávTwv Ttbv áyíwv ôtô zaì
ó îtoiwv àsi OéXìjpa twv çoôo'jjxévwv aùróv,
bitori de virtute a cheltui și a întrebuințâ
aceiaș grijă și îngrijire și a le ajută și a
le întări prin gramate pecetluite de asi­
gurare, după prononia patriarhicească îm-
bielșugată de la început, prin porunci ca­
nonice și orânduieli și hotărâri împărătești,
pentru înlăturarea și oprirea oricărui atac
protivnic ce ar veni asupra lor și oricării
împrejurări dușmane; căci astfel cele bune
dintre lucruri, scutite de cei ce au puterea
și tăria și necontenit ajutate, ajung a înaintă
la un mai mare progres și la o creștere mai
mare; deci și trăinicia și buna lor stare se
va întinde la o mai mare durată a vremii
celei ce toate le distruge: pentru care și
datoresc Patriarhii de pe vremuri ai acestui
Scaun ecumenic, cum e și datina, nelipsit
o astfel de îngrijire întinsă, eu cea mai
mare grăbire și putere, în toate faptele și
lucrurile bisericești plăcute lui Dumnezeu,
și trebuie să întindă o mână de ajutor
oricui o cere cu rugăciune, cu voia și
harul superiorității și măreției lor patri-
arhicești.
De oare ce deci și preasfințitul Mitro­
polit al Ungrovlahiei, prea-cinstitul ș. c. 1.,
după inspirație dumnezeiască, a avut în
curăția sa de mult dorință statornică și fier­
binte de a înălță un lucru cuvios și vrednic
de Dumnezeu, și a primit deci ca ajutor
această de sus dumnezeiească îndemnare
și învoire pentru sprijinul și ajutorarea
operei, aducându-și aminte de glasul Dom­
nului care zice „nimeni nu poate face ceva
bun fără de mine“, și acest gând al lui
eră să înalțe din temelie o prea-frumoasă
mănăstire pentru slava și slujba și închi­
narea lui Dumnezeu celui în Treime în­
chinat, precum și pentru amintirea și mă­
rirea tuturor sfinților; pentru care și Acel

Dumnezeu să Te ție mai presus de toată uneltirea, și să ni dea bună întâlnire. Prieteneasca și frățeasca-Ți
scrisoare am primit-o, ne-am bucurat de buna-Ți sănătate; cele scrise le-am înțeles. Ne-am scârbit pentru
moartea răposatului Mitropolit al Ungrovlahiei, ehir Teodosio, și Dumnezeu să-l așeze împreună cu sfinții
ierarhi, iar Fericirii Tale să-Ți dea ani mulți și fericiți. Prea-luminatul și prea-evlaviosul Domn ni-a scris
mai pe larg despre această afacere, despre moartea acelui fericit și despre alegerea noillui Mitropolit al
Ungrovlahiei. Deci și noi aici, după rânduiala și datina Bisericii celei Mari a lui Hristos, care e în sama
noastră, am făcut cele de nevoie, am dat îngăduire confraților noștri sfinților arhierei, și au făcut rosturile
canonice înlăuntrul bisericii patriarhicești, iar după aceia am scris și gramatele strămutării sale, și le-am
trimes prea-luminatului Domn; și să fie deci ca atare în știința Ta pe scurt, căci Te așteptăm să poftești
aici, precum ni spui în cinstita-Ți scrisoare. Și să dea Dumnezeu să Te apucăm cu 'sănătate și să ne bu­
curăm împreună, cu sufletul și cu trupul.
1708, Fevruarie în 10. Al Constantinopolci, fratele întru Hristos.

àzoôîSàp.îVOç àajiévwç zpódsatv zat s'șs-
atv TŸjç aÙTOô "kpÔTTjroç zat èzazoôtjaç, Tjçtœaîv
stç ywç iipoaȚaȚsiv tò 5zep èzôÔèt zat è'p-
701Ç aùxotç ôXotsXwç èzzX^pwaat.
Kat 7«p èvtôç toô M~o’jzo'jp3tmo'j, è'vOà zât
t¡ aôOevTtzij zaOéôpa syiòpozat, èv tôzw Stœpta-
p-svtp, zaTOpô|aç èz ôàOpwv xà 6sp.s).ta,tpzo5óp/r¡-
as tò tspôv [iovaaTT/ptov £ìt’òvóp.aTt xwv A?twv
üàvxwv, yatôpwç wpataaç aùxô .zai zaxazoc-
ppaç èzzXïjaicf èzXsXsypévfl x^ xsyvtz^ cjp.-
ZYjîet zai àppovtq. twv XtOwv ëawOsv te zat
ëitoOev, zaxaSaXôjv zat xt]v 8azàv/)v, où X07W
'petôoôç, àXXà SatptX^ zat zXouatav, è$ tôtwv
ypT¡p.áxwv, zpoaeitotzoSojiijaa? stt zat zetp.YjXta
tzavà zpôç àvàzauotv twv èv aùxw SiazovTj-
oôvTwv tepwv zaxèpwv, wç péXXwv aùxô zpoaa7a-
yetv Swpov 0ew xtp.aX'pe'axaxov zat à^tàtaTOV,
zatà tïjv èvoôaav t^ aùtoô 'Ispóf^tt p.tzpàv
zat p.etptav òóvap-tv, zpôç Oetav èùyaptoxiav,
wç etpTjtat, zat ùjivwStav àzatâzaoarov où
p.Ÿ|V òè àXXà zat wazep vùpyïjv ttvà wpatav
zat zàyzaXov zpOtxoSotïjaaç. aùtô àytspwae
zat àvéOeto, àzô zavtôç stSooç, èv aùtip xw
p.ovaatTjpitp, oaa àvavzata zat ypijatp.a ypïj
zpoaetvat totç tepotç p.ovaatTjptotç, àzô p.èv
twv àztVTjtœv ôzoatatizwv zXetata ywpà/pta,
àp.zsXo')ç te zai ZTjZO'jç zai Xtoàota zai
tôzooç ot>v8»v8pooç, ù8pop.ùXooç te zai tà
Xotzà totaôta, àzô 8è x<ôv ztvï/tiôv etôwv
ap/pta tepà Stà/popa, zoXoteX^ te zetp.v¡Xta
zai azeôïj àp7«pà tzavïjç, zooùxTjXoç, èz tôw
wv ypTjConatv at poottzai teXetai zai zàoat
at èzzXTjataattzat àzoXouOtat èv tatç p.eyàXatç
zai SeazoTtzatç éoptatç, tatç te zoptazatç
zai tatç p.v7jp.atç twv àyiwv zai xaiç zavï)-
•ppeat zai aùtatç tatç za6’ ézáaT7¡v twv
ïpp.epcôv, zaOàzsp è’Ooç àpyatov zezpàtïjzev èv
zàat totç tepotç p.ovaatvjptotç' œaaùtwç zai
àzô twv Çwwv twv àXô^wv, tà p.èv wç àp-
ptoota etç à/6oyopiav zai 7èwpftav àpórpot),
tà 6è Stà TTjv è£ èzetvwv ézt7evop.éz/¡v totç
p.ovaatTjptotç zapzoœoptav zai zpoaoôov zai
àzô twv ztïjvwv ùp-oô, osa yetpoTjOTj etÒTj zai
tpw7<botția zpôç éattaatv zai çtXoêevtav twv
¿èvwv zai zpOGTjXôtwv, yvwotwv te zai à.7-
vwotwv, tcôv ùz’ eùXaôetaç ‘ zpoaepyop.évwv
tw íepw p.ovaotTjpúp yàptv zpooz'JVTjOewç. Où
yàp St3 otzetwv ypetav zai àzôXaoctv tïjv
tooaùtTjV çtXottp.iav zepi aùtô 'kpôxvjç aù­
toô èvéSetêev, àXXà. zpoitwç zai zaô’ aùtô,
p.e7aXuvop.évon toô K'jptoo èv aùxw zai è$t-
Xeonp.évo'j tatç àzaùototç zpoasoyaîç zai
oerjoeat twv èvaazoyjiévwv zaxèpwv, zàaa r¡
631
ce face totdeauna voia celor ce se tem de
Dânsul, primind cu plăcere planul și aple­
carea Sfinției Sale și ascultând-o, Da în­
vrednicit a aduce la lumină ceia ce doria
și a o îndeplini cu totul prin fapte chiar.
Căci înlăuntrul Bucureștilor, unde se afla
și domnescul Scaun, în loc hotărât, săpând
din adânc temeliile, a clădit sfânta mă­
năstire întru numele Tuturor Sfinților, îm-
podobind-o strălucit și înfrumusețând-o
cu o biserică aleasă prin alcătuirea ei teh­
nică și prin potrivirea pietrelor, înlăuntru
și în afară, puind și cheltuială, nu cu
cruțare, ci îmbielșugată și bogată, din chiar
banii lui, adăugind apoi și zidirea de chilii
îndestulătoare pentru odihna sfinților pă­
rinți ce lucrează în ele, pentru a o aduce
ca dar prea-scump și prea-sfințit lui Dum­
nezeu, după mica și modesta putere ce o
are Sfinția Sa, pentru mulțămirea dumne­
zeiască, precum s’a spus, și cântarea de
laudă necurmată; ba încă și ca pe o mi­
reasă plăcută și prea-frumoasă înzestrând-o,
a afierosit-o și a înfățișat-o, de tot felul,
în acea mănăstire, câte lucruri de nevoie
și folositoare trebuie să se dea sfintelor mă­
năstiri, din cele nemișcătoare multe moșii,
vii și grădini și livezi și locuri cu pomi,
mori de apă și celelalte ca acestea, iar,
în ce privește cele mișcătoare, felurite vase
sfinte, odoare scumpe și vase de argint
îndestule, din cele ce se întrebuințează la
sfintele taine și la toate slujbele bisericești
în marile și domneștile serbători, Dumine­
cile și la pomenirile sfinților și la hramuri
și la cele din fiecare zi, după cum s’a
făcut datina cea veche în toate sfintele
mănăstiri; tot așa și de la vitele necuvântă­
toare, unele potrivite pentru sarcini și lucrul
plugului, iar altele pentru rodul și venitul
ce vine de la dânsele mănăstirilor; și de
; la păsări, câte feluri sunt de îndemânare
și de mâncare pentru ospătarea și primirea
străinilor și a celor ce aleargă, cunoscuți
și necunoscuți, cari din evlavie vin Ia
sfânta mănăstire pentru închinăciune. Căci
n’a vădit Sfinția Sa atâta dărnicie pentru
folosul și ajutorul alor lui, ci întaiu și
mai ales pentru că, mărindu-se Domnul
acolo și aplecându-se spre milostivire cu
'necontenitele închinări și rugăciuni ale pă­
rinților ce acolo se ostenesc, toată făptura
cea credincioasă și recunoscătoare a înge-
1 rilor și oamenilor se bucură; iar în al
632
zriatç yaípet r¡ ^iaT7¡ zaì sÙ7vwp.wv ày'/skœv
zaì àvOpwxwv- zatà Ss SsÒTSpov ).6yov, ort
xpoTjȚFÎtat zaì zotvjj toîç îtàa; cwr7¡pía, Cwoi
ts zai totç zezotp.7j|iÉvotç. Taôta jièv oùv zai
tà totaôta S pïjôîiç àpytspîùç G'jp.'pepôvrwç
zai wç expéxe zaXwç zai xa^œç aootTjaô-
p.evoç, oùz ear/j pèypt toôSs, àXXà zai xe-
pattépœ è^étetve fi¡v xpôvotav oii Țâp àpzet
tw xapàyovtt p.óvov tò rôSé tt etç oxap^tv,
àXXà zai xepi tifi Stapov^ç toô aùroô etç
tô èxi xoXô è'psupeîv tòv rpôxov, zai pi]
èiapxaaôïjvat èv ^áyet ùxô tvjç 6iaç toô tà
xàvra zatavaXiaxovtoç ypôvoo. Kai ?àp zatà
xpwtov azoxôv SéXet zaì xoOet^ aùroô 'lepotvjç
tô iepôv aùtô povaarijpiov, oxep ISop^oaro,
iva pi; yxàpyo xpoawxtp- ttvì ôxotstaypivov
zaì ùxozstp.evov, otite ô~oZszXtp.évov xatptap-
ytz^ Seoxotetq., otite è^ooata. ^epovtz^ àj zai
àp/ovttzÀ p.Tjôéxote, àXXà p.évetv èXeôôepov
xàvffl, aùrôvopôv te zai àoeoxotov etç atôwa
tôv axavta, è$oooiaCôp.evov zai zoßepvwpevov
ùxô pôvou toô ^yoop.évo’J xai twv èxttpôxwv
oùç xaôeatïjaev 77S7] toô Stéxetv aùrô xai-
extaxéxteoOat, xai twv p.età taôta xai xatà
xàtpooç èoop.svwv ’^oopévwv, ptTjSevôç àXXoo
àxô xavtotaç ozepoy^ç xai tà£ewç xai SaQ-
poô 8ovap.évoo otcpS^ttvt rpôxip a^xotvwvsîv
aùroiç etç ttjv toô p.ovaat7jptoo Stotxïjatv,
X07<p ttvi xai ep7(<>, i) èxttàttetv atitotç, xai
êtàCetv, Xé7wv: toôto ootw 7evéa8w, èxeìvo Ss
àXXwç, àXXà çoXàttTj ezaotoç tà tòta opta,
p.axpàv ronron 8tïatàp.evoç, wç àpéroyoç. "OOey
xept te toôtoo xai xepi àXXwv xoXXwv, anv-
tetvôvtwv xpôç aôatastv xai zaXîjv 8ts|a7w-
7qv xai èxiôoatv toô iepoô povaanjpton, ó
aùrôç tptXôOeoç àpytepeôç, tà axep 60X070-
tpavwç StevoTjSïj tà xàvta etç tptazovtaSüo
xeçàXata 8teXwv, S7yapà£aç te xai xatà
pèpoç 8ta.7pàtpaç èv Ùxo7ô7pappèv<p xai èa-
'ppa7tap.év«p àpytepattxtp aùtoô 7pàppart, xat’
tôtav aùtoô êooXtjv xai ÔéXïjGiv èzôpwoev,
èSeôatwaé te xai xatajayaXíaato, àpàç xai
èxtripta èx'pwyrçoaç zatà twv roXpTjaôvtœv
xotè Staaetaat zai àvatpétpat ptzpóv te T]
pé'7a twv èv aùtw xepteyop.évwv, pèypi zai
aùt^ç t^ç àtôpon Gtt7p/^ç zai zepaiaç. Eiai
8è tà Xotxà totaôta- Btwptoato 7àp xwç zai
tivi tpôxtp ô'petXet ó ^oôp-evoç Stotzetv aùtô,
èxi xàat SïjXovôtt èv vSSy 0eoô zai àXvjGsta,
xept te twv elaoSvjpárwv àxô xavtotaç zap-
xo'poptaç zai xpooo'owv toô povaarTjpiov, è£ô-
Sm te zai twv Xotxwv àyeùztwv àvaXwpàrwv,
sv ts t^ aova7W77i aùtwv zai r^ Saxâyțj toô
p.ovaatTjptoo, oxotwç yp-^ xoXtteôeaOat zai
doilea rând, că se grăbește și în de obște
tuturor mântuirea, celor vii și celor ador-
miți. Acestea deci și unele ca acestea fă-
cându-Ie acel arhiereu cu folos și cum
trebuie, bine și temeinic, nu s’a oprit aici,
ci și mai departe și-a întins grija; căci
nu ajunge pentru cel ce face un lucru
numai atâta pentru dăinuire, ci și pentru
păstrarea acelui lucru să afle cât mai mult
chipul, și să nu se răpească iute de sil­
nicia timpului care toate le mistuie. Căci
mai înainte de toate voiește ca scop și
dorește Sfinția Sa ca această mănăstire,
pe care a clădit-o, să nu fie subordonată
și supusă niciunei fețe, nici închinată
stăpânirii patriarhicești, nici supt câr­
muire domnească sau și boierească, ci să
rămâie cu totul slobodă, autonomă și fără
stăpân în tot veacul, îngrijită și cârmuită
numai de egumen și de epitropii pe cari
i-a așezat acolo pentru a o chivernisi și în­
griji, și de egumenii ce vor fi după aceasta
și în cursul vremurilor, neputând nimeni
altul, de orice superioritate și rang și treaptă,
în niciun chip a se întovărăși cu ei în
cârmuirea mănăstirii, cu vorba ori cu fapta,
sau să li poruncească și să li facă silă,
zicând: aceasta așâ să se facă, iar aceia
altfel, ci să păstreze fiecare hotarele lui,
stând departe de mănăstire, ca unul ce nu
are parte la dânsa. Deci, pentru aceasta
și pentru altele multe care tind la așe­
zarea și buna cârmuire și înaintare a sfintei
mănăstiri, acest arhiereu iubitor de Dum­
nezeu, cuprinzând toate pe care le-a gândit
cu dreptate în treizeci și două de capete,
însemnându-le și scriindu-le una câte una
în gramata lui arhierească iscălită și pe­
cetluită, după însăș al lui sfat și a lui
voie le-a întărit, le-a mărturisit și le-a îm­
puternicit, rostind blăstămuri și pedepse
împotriva celor ce vor căuta vre-odată
să zguduie și să răstoarne cevà, mare ori
mic, din cele cuprinse acolo, până și la
punct. Iar acestea sunt următoarele: Căci
a orânduit cum și în ce chip trebuie ca
egumenul s’o administreze, adecă întru toate
în frica lui Dumnezeu și în adevăr, și
pentru veniturile din tot rodul și cele ce
se cuvin mănăstirii, pentru cheltuieli și alte
plăți ce nu se pot înlătura, iar în strân­
gerea lor și în cheltuiala mănăstirii cum
trebuie să se cârmuiască și egumenii și epi­
tropii în toată vremea, lămurind, a vădit-o

tüùç 7(7O'j[j.évo'jç zai ÈzîTpôz&'JÇ Èv zavTÎ
zatpco, alv:£àp.evoç aayw» àtìtyMW ¿p.oiwç
zai zspi TpO'TTjç zai zriaswç twv zaTÈpwv,
twv ts ijiaTÎWv xai twv Xotzwv aùrwv àva7-
zaiwv T/j a'psTSpqi aoTapzsia aÙToîç Stopta—
Osvtwv àXX’ ști zai oí sv aÙTw àazoùp.evot
zaTspsç zwç ôystXooa'. ótáystv csp.vozp$zwç
zai sÙTàzTwç, jiSTtévTSÇ Tà ep7a àpsT7(ç
fiSTà ô'.azùpot) zpo6'jp.iaç zai à^àz^ç, elpïj-
vtzwç zai àtapâywç, w? e6oç sotí toîç zar’
sza^^slíav àzoTa|apsvotç Tip zôop.to, Gzï,-
psToùvTsç ts zai zoztwvTSç àôzvwç zai ^707-
70gtwç slç zàsaç Tàç p.ovaaTTjptazàç ypsiaç,
zspi ts àzoôoyjjç zavTÔç zpoawzo'j zai çtXo-
êsviaç twv eùXaôwç zpoaspyop.évwv sv tw aoTw
p.ovaOTTjpitp. npôç toùto!? zai zspi [ivïjpoaôvwv
twv sv Kopito zoi[17]0svtwv, zai ózóaa òsi y pa­
para ôazavâaOat sv Tatç raçaîç zat zvjôstatç
twv tspcôv za.Tspœv. "Etc Sè zat zspt Tsaaàpwv
Ttvwv sopTwv, twv ôtaTayOstawv zav’/¡70ptCsoOat
zar’ s'toç àzapatTi/jTWç sv cpaXpoîç zai 5p.votç
zat woaîç zvs'j[j.anzatç,slç pv7¡p.óaovov alwvtov
TOÙ TS Gsôppovoç ZTTjTOpOÇ Zai TWV Èv aÙTtô
soapsaTTjaovTwv Koptcp oatwv zarspwv,— ârtva
T<p 6onXopÈvq> ewsvat, pàov sartv àvazró^avrt
szstvov rô t^ç 'IspÔTïjTOç aÔTOÙ 7pàp.pa, yvwvat
aatpwç Tïjv aoyijv zai Ôso'zvs'jotov èztzvotav toù
ootw Siarà^avToç, szsi zàvra sto! (puywysX^,
¿óápsara ts 0stp, wç zotv^ç awr/jptaç zpo'Jsva.
üspi wv toôtwv zàvTwv à^twoàa’/jç r/jç aÔToù
"IspÔTTjToç Z'3pw07jvat, êsSatwO^vai ts zai zara-
a'paXtoO^vat zai ôt’ ^u.sTSpoo zarptapytzoù zai
atytXXtwôo'jç 7pàpparoç, 7¡ MsTptôrvjç -/jpwv,
Tïjv Totaôrïjv aÔToù aiTTjatv wç ôtzatav zai
órpsXtp.ov zai tò S0X070V Ëyo'jaav àzoôsjapsvï/
àapsvwçzai zsptyapwç, 7pà/pst zat àzoyatvsrat, j
7Vwp,Ț| zotvjj o'JVOôtZTj twv zspi aôrïjv tspwrárwv I
M’ijTpozoXtTwv zai ózspTÍpwv, twv sv 'A7Í1P j
Ilvsùp.art àyazïjTwv zt., tva tô pïjôsv povaa- '
TTjptOV, ozsp tpzoôôp.Tjosv sz êàOpwv svtàç ¡
TOÙ BoOZOOpSOTÍO') sz’ ¿VÓlLaTt TWV 'A7ÍWV
riávTWV ó ôtaXïjyÔsiç tspwraroç zt., p.srà twv ;
ôzoaraTtzwv aôroù zai zrf/pâTwv, twv àztvij- !
Twv zai twv Xotzwv ztv^rwv à'çtspwpàrwv,
zstprp.twv, tspwv ts àpçtwv zai àp7'Jpwv azs-
owv, stȚj zai pèvfj àzô tôv vùv zai stç tô
sçt(ç sXsùOspov, àôoùXwTÔv ts zai àSsazorov
zai aÒTÓvop.ov oXwç, àvsztoaTÔv ts zai àza-
TazaTT(Tov zapà zavrôç zpoowzoo, zarptap-
ytzoù ts zai àpytspartzoù zai auroù toù I
7j7sp.ovtzoù, zai àzô zda^ç aXXvjç àpyovTtzîjÇ I
ôzspoy^-ç zai àitaç, ôtsça70psvov zat ôtot-
zoùp.svov ózò p-ôvwv twv zarà zatpoùç ^700- i
58183. Vol. XIV.
633
limpede; de asemenea și pentru hrana și
băutura părinților, pentru veșmintele și
celelalte lucruri de nevoie orânduite lor
pentru îndestulare; dar și părinții cei ce
se vor osteni acolo cum trebuie să petreacă
cuvios și cu orânduială, făcând lucrurile
virtuții cu aprinsă grăbire și dragoste,
pașnic și fără tulburare, cum e obiceiul
pentru cei orânduiți lumii după fagăduiala
lor, veghind și străduindu-se cu căldură
și tară murmur la toate nevoile mănăs­
tirești, și pentru primirea oricării fețe
și pentru ospitalitatea celor ce cu evlavie
vin la acea mănăstire. Pe lângă acestea,
‘și pentru pomenirea celor întru Domnul
adormiți, și câte lucruri trebuie a se cheltui
la îngropările șt îngrijirile sfinților părinți.
De asemenea și pentru patru anume ser-
bători, orânduite a se serba pe an"neapărat
cu psalmi și imnuri și cântări duhovnicești,
pentru pomenirea veșnică a cuviosului
ctitor și a părinților cucernici cari vor trăi
după plăcerea Domnului în mănăstire,—
pe care cine vrea să le știe, mai ușor este
ca, desfășurând acea gramată a Sfinției
Sale, să cunoască limpede înțeleaptă și de
Dumnezeu insuflata inspirație a celui ce
astfel a orânduit, căcij toate sunt folosi­
toare de suflet și plăcute lui Dumnezeu,
ca pricinuitoare ale mântuirii de obște.
Pentru care acestea toate rugându-se
Sfinția Sa a se întări, a se împuternici și
a se asigură și cu a noastră scrisoare patri-
arhicească și pecetluită, Smerenia Noastră,
primind cu plăcere și bucurie o cerere ca
aceasta a lui, ca una ce este dreaptă și folosi-
toare și cuminte, scrie și vădește, cu pă-
rere de obște sinodicească a celor din jurul
Ei preasfințiți Mitropoliți și prea-cinstiți,
cei întru Duhul Sfânt iubiți ș. c. 1., pentru
ca această mănăstire, pe care a zidit-o din
temelie în București întru numele Tuturor
Sfinților acel preasfințit ș. c. 1., cu toate
ale ei stăpâniri și posesiuni, afierosiri ne­
mișcătoare și celelalte mișcătoare, lucruri
scumpe, vase sfinte și odoare de argint, să
fie și să rămâie de acum înainte slobodă,
nerobită și nestăpânită și cu totul auto­
nomă, neîncălcată și necălcată în picioare
de nicio față, patriarhicească și arhierească
și chiar domnească, și de orice altă supe-
rioritate și vrednicie boierească, fiind so­
cotită și cârmuită numai Í de ^cei de pe
vremuri egumeni și epitropi ai săi; de ase-
80
634
pivwv zaì èrcitpórcwv aóroò" woaôrwç zaì
rcávra oca rcêptèyovrat àzp'ocôç zaì zarà
jiépoç èv roïç rp’.azovtaôoo zeaaXaiotç, toîç
zarartpæüsï-jiv àv tw èvurco7pàï<p szsivcp
7páp.¡xa« ttjç aóroò 'kpôr/jToç, è/wcr zàzsîva
rcàvra rò zôpoç záviov, áp.órarcoÍ7¡TÓv ts zaì
á¡j.stá.6srov zai 6Xwç àp.stàtpsjtrov péypi rsp-
p.á.Twv toò alcôvoç roóto'j, orcwç, zar’ szsîva
òiotzoóp.svov zaì zatsoùuvóp.evov, è'yjj zaì T’ijv
aóroò òtafiovTjv zaì sóstàOsiav àzXóvvjTov zaì
àòìàastGtov, ò'ps'Àóvtwv rcàvTwv, twv ìspwp.svwv
rs zaì Xaizàiv, pzzpwv re zaì p.eyàXwv, órcs-
paarctCsaOat aóroò, awrpéyetv ts zaì ôoïjôsîv
aórw zatà 6óvap.tv, sósp^stsìv ts zaì rcspì
t’^ç aóroò çpovttÇs’v auaráasw?, èXeoóvTwv *
zaì eóspvsroóvrwv SacptXaîç yopï)7Îaiç zaì
rcpop.TjOeia(ç èz rwv wv aótoì? àyaOwv èya-
ptaaro 6 Kôptoç. Atà Ss twv toioótwv sôzotïwv
zaì sósp7$aiwv aórwv rcpôç aórò tò ìspòv p.o-
vaarfjpiov TOywat zàzsìvot rò p.v7¡p.óauvov aò-
r(òv zaì sv aót<]>, àzaràrcauoTov zaì aìwvtov,
sjntsó^wvtat Ss zaì t^ç à£taç àvrarcoôôaswç
rcapà 0soò rcavrozpàtopoç èv t^ Tjpépq; ézsízjj
rijç àrcoSoaswç" 'atjqsîç oóv toXp.rp"ț] rcots t’ijv
àrcàvtwv àvatpscpat tt rcoXò t¡ 0XÍ70V twv èv
tip rcapóvrt zàzstvw tip àpytspatiztp 7pà[ipatt
zupwôsvrwv zai 6s6atw0svrwv, Tj àyatpsaat
zai rcpoaôsîvat Tt zar’ oóSsva tpórcoV œoSspôv
7àp tô èjxrcsosîv siç ystpaç 0soô Çùivtoç" 6ç
6’ àv t^ sa.')toô è^ouata èrcspstôôjxsvoç, twv
zarà rórcov àpytspéwv, Tj T]7S|iôvwv xai àp-
yôvTwv, 7} rcavTOtaç aWffi tà^swç, rcstpaÔ^
órcoSooXwaa! zai órcorá^at aórò tò ìspòv ¡10-
vaatTjptov sts'ptp ttvì rcpoowrccp, t] òtaasìaat
zaì àXXotwaat zaì èzpetwsat tà 7$7pap,pisva
rauta, èv aóQaSsicf zaì rcspt'ppovijast, ó toi-
oôtoç àrcoow tip 'poosptp zptr^ XÓ70V àva-
rcoXóyijTOV èv Tj^spa. zptaewç, Wç svoyoç zaì
ôrcôStzoç tip a’twvìw àva01jp.art. rO6sv zai
àrcoX'jSsv tò rcapôv Tjfisrspov rcatptapytzòv
Gi7iXXiwôsç èv p.sp.Spàvatç 7páp.pa è6o6ïj tip
tsptp aótcp p.ovaatT¡pí(p, rcpôç çôXai'.v àayaX^
zai svSstgtv, [ivTjir/jv ts zai S^Xwatv àiòtov.
’Ev stst GwtTjpiip acptS', èv p-Tjvi £srctsp.ôpi<p,
IvStZTtwvoç z'.
7- Konu.àç, èXsip 0soò àpytsrciozorcoç Kwva-
ravrtvourcôXewç, Nsaç 'Pwp.7jç,zai oîzo’jpsvizôç
narptâpyjjç.
•j- 'O 'HpazXsiaç zaì'PatSsatoô rsvvàôtoç.
y 'O Ntzataç PsvvàStoç.
•j- 'O XaXzïjôôvoç Kwvatàvttoç.
y 'O Aspzwv N’.zôÔ7jp.oç.
(Bibi. Ac. Rom., copii grecești moderne.)
menea și toate câte se cuprind cu de-amă-
nuntul și una câte una în cele treizeci și
două de capete ce-s așternute în acea gra­
mată iscălită a Sfinției Sale, să aibă încă
și acelea toate întărirea statornică, neschim­
bată și neprefăcută și cu totul nerăsturnată
până la hotarele acestui veac, pentru ca,
după acelea cârmuindu-se și îndreptându-se,
să aibă încă și acea statornicie și bună
stare netulburată și nezguduită, trebuind
ca toți, clerici și mireni, mici și mari, s’o
apere, s’o ajute și să-i fie de sprijin după
putere, să-i facă binele și să se gândească
la așezarea ei, miluind-o și făcându-i bine
cu ajutoare și îngrijiri bogate, din lucrurile
bune ce li le-a hărăzit Domnul. Ci pentru
astfel de faceri de bine către acea sfântă
mănăstire să capete și ei pomenirea lor și
în mănăstire, neîncetată și veșnică, și să
dobândească și veșnica răsplată de la Dum­
nezeu a-toate-țiitorul în acea zi a răs­
plătirii; nimeni deci să nu cuteze a strică
vre-odata ceva, mult ori puțin, din cele
întărite și statornicite și în această gra­
mată arhierească, ori să scoată și să adauge
ceva, în orice chip,— căci & înfricoșat lucru
a cădea în manile lui Dumnezeu celui viu;
iar care, sprijinindu-se pe voia sa, din
arhiereii țerii, ori din Domni și boieri și
de orice altă treaptă, ar încercă să ro­
bească și să supuie acea sfântă mănăstire
vre unei alte fețe, ori să zguduie și să în­
străineze și să micșoreze acestea scrise, cu
îndrăzneală și despreț, unul ca acela să
dea socoteală neapărat acelui judecător
grozav în ziua judecății, ca unul ce e supus
veșnicei anateme și s’a făcut vrednic de
dânsa. Pentru care și, acordându-se această
gramată a noastră patriarhicească pecet­
luită pe pergament, s’a dat acestei sfinte
mănăstire, pentru amintire și siguranță
veșnică.
In anul de la Mântuire 1714, în luna
lui Septemvrie, indicția 20.
y Cosma, cu mila lui Dumnezeu ar­
hiepiscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
y Ä1 Heracleii și Rodostului Ghenadie.
■f ili Nicheii Ghenadie.
T Al Halchedonului Costandie.
■f Al Derkului Nicodim.
 635

DCX.
Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, nu,
despre niște afaceri ale acestuia pe care le-a mijlocit el la Turci, despre o inda- 24 Sei’t01"'
torire făcută de Nicolae-Vodă Mavrocordat și despre dorința de a-1 vedea în curând ,ire’
la Constantinopol. „Am aflat și cele însemnate în ea (scrisoarea din 10 ale lunii)
pentru dragostea și marea îndemânare ce spui că a arătat prea-înălțatul nostru
Domn către Fericirea Ta și către Sfântul Mormânt; pentru care cu multe mulțămir1
Te închini înălțimii Sale; de oare ce mi l-ai însemnat mie, după porunca Ta o
voiu scrie înălțimii Sale“.
’ErctatoXvj ÁTjp.Tjtptoo ’lonXtavoô, zarcoDZsya7Îa MoXôoôXaytaç.
Mazaptwtats, aoșwtats zat àytœtarî osarcota.
Tt¡v ‘Tpsrspav MazaptÔTTjTa sùXaôwç zat ôooXtzôjç rcpoazovw, zat rijv à'/tav aotTjç
osçtàv àarcàÇopat, ôsôpsvoç tod rcavtoSovàpoo 0soô orcwç Sta^oXattot aorijv àvoaov, soOopov,
óytà zat àvwtspav rcavtôç svavttoo.
Tô àrcô ttjç t' tod rcapôvtoç csSácptov vpáp.p.a ttjç 'Tpstspaç MazaptôtTjToç eXaoov,
s£ od Tïjv àyaOïjv aor^ç óftííav paOwv, yàpttaç sôyaptaTTjptooç àvsrcsp'pa rio atpCovTt zai
ôtaTTjpoôvTt aÒTTjv 0sw. vE7vwv zat Ta sv aorjj a7jjj.sto0p.sva ôtà rijv çtXoçpoaôvTjV zat àzpav
osGtwotv ôrcoô ôptCst rcwç ó ô'jr/jXôtatoç Tjpwv AoOsvtt)ç sost^s rcpôç ts TTjv Tp.sTSpav Maza­
ptÔTTjTa zat rcpôç tôv "Aftov Tayov, àvô’ wv pè rcoXXàç eoyaptcTtaç sbystat ttjv aÔTOô 'T'Jr/j-
XÔTTjta: srcstSTj zat tô saTjpst'wasv stç sps, zatà tòv optapôv ttjç OsXw tô ypàtpst t^ a.DTOÔ
'TfpTjXÔTTjtl,
flspt tod vôv FtsvtTCap-EysvTTja!, rcotè MooyCoop-’A7à, ôrcoô ôptCst và 7tVȚj zavsva
pezToorct sz pspooç aotTjç, rcept od êatetXsv siç sps zat tà prcs7tàÇia, zatà tôv ’Eaât-EysvtTjV
srctatoXvjv àppôCooaav stç rijv ’EvSo^ôtTjtà tod, tt¡v órcotav 6sXw tt¡v syystptost àtôç poo, Xs-fwvTaç
zat sz atôpatoç oaa rcpôayopa zat aovtstvovta etç rijv. pstajô ôpœv çtXtav. Tô os stspov
rce^táCt ÔsXst tô çoXà£st và tô S7ystptaw rcàXtv t^ aotTjç MazaptôtTjtt, zai và tô òónw wç àv
rcsazsat. IloXXà srctôopoopsv ttjv rcapooatav TTjç, zai ô rcavà7a.0oç 0sôç và sDoozTjaȚj và p.Tjv
sztavS^ srci rcoXo' zat, àv stvat zai àvQpwrcoç ttjç èzzXïjTOD, zai SXàrctS! ; ’Apz.sTTjv zoaptOT^Ta
s'yst tô rcàv. Aotô ’t'awç OToyaÇopsvTj zai tj ‘Tpstèpa MazaptôtTjç àvaôàXXst rijV szzXvjtov etç
tôv psXXovta atwva
* rcpôç ov ttjv Stàoaatv t^ç 'Tpstspaç MazaptôtTjToç và tvjv záp^ ó rca-
vàvaOoç 0sôç ôpaSotàtT(v, yapiCwvTaç aorij Cwtjv rcoXoypôvtov, siç zaXXwrctopôv Tfjç ’EzzXTjataç
zat àyaXXtaatv twv aÔTTjç rcoôoôvtwv ^ç alitat zai OeorcetÔetç eoyai àsi peÔ’ Tjpwv.
^^tô', EsrctepôptoD zô'.
Ttjç 'Tpstspaç Mazaptôtrjtoç SDXaôïjç ooôXoç
ArppTjtptoç ’looXtavôç.
(Bibi. Acad. Rom., copiile d-lui Manuil M. Ghedeon.)

DCXI.
Ioan Mavrocordat către Hrisant Notara, despre grija ce are pentru Sfântul
Mormânt.
Mazaptótats zai Gsoosösatats osarcota.
Tïjv 'Tpstspav Mazaptotîjta soXaôwç rcpoa-
ZDVw, zai tïjv aytav aotTjç ôejtàv àarcàÇopat,
Ssôpsvoç toô rcavtoÒDvàpOD 0sod orcwç ôta-
œoXattot aàtTjV àvoaov, soOopov, oytà zai
àvwtspav rcavtôç svavttoD. ïeôàaptov vpàppa
t^ç 'Tpstspaç MazaptôtTjToç sXaôov, sç od
tïjv àvaOïjv aor/jç oytstav pafJwv, yàpttaç
soyaptatTjptooç àvércep^a tw acpÇovtt zat ôta-
tTjpoôvtt aotTjV 0SW. 'OptCst Tj Mazapto'tïjÇ
aufîjç szstvo ôrcoô zai rcoXXàztç e?pa^a, ott
ÔTjXaÔTj và s'yw tT(v çpovttôa aotTjç te zai
tod 'A?too Tà/poo. "06ev àrcozptvopat zai syw
1714,
24 Septenr
bre.
Prea-fericite și cucernice stăpâne.
Fericirii Tale cu evlavie mă închin, și
sfințita-Ți dreaptă o sărut, rugându-mă de
atotputernicul Dumnezeu să Te ție fără
boli, bucuros, sănătos și mai presus de tot
protivnicul. Venerata scrisoare a Fericirii
Tale am primit-o, și, aflând din ea buna-Ti
sănătate, am trimes mulțămiri lui Dum­
nezeu care Te mântuie și Te păzește. Spui
Fericirea Ta aceia ce adesea am și scris,
că adecă să am grijă de Tine și de Sfântul
Mormânt. La care răspund și eu ceia ce
adesea am răspuns, că adecă am de datorie
636
èzeìvo ózoù zaì zoXXàziç àzszpiÔTjv, ors ¡
ÔTjXaÔT] tò eyw ôtà ypèoç ázapaÍTTjTov, TÔaov
za6’ o xpiGTtavôç, osov zai za6’ o ytXoç
iÇaipsToç t^ç TpÆTÉpaç MazaptÔTTjroç, tô và.
zpoaéyœ zat, T'jyoùovjç t^ç ypsiaç, và onep- ;
jj.ayw tô zaïà Suva^tv, zat, àv Ttiyjj và à-
zo'JaO^ TtîTOTS (tò ózoìov ôèv tô èXziÇw) zapà
t6)v èvavrfwv aùr^ç, twv ïà zXaTTÔvrwv ■
zai aw.o'pavTOÙvTWV, và tò àzoozpoùaw. Il ■
JlazaptÔTTjç a&T^ç, èzepetôojiévTj stç ttjv azpav
¡wj zpôç aoT7]v sùXàSstav, zepi toôto'j zav-
ox jj.tjv áp/pt6áXXtj¡, zai aç jitj p.è
àvavzàÇet, pôvov aç pè fvwpíCei závTOTS zpó-
Onpov etç zà.6e ttjç ypetav. Tà Sè êtvj tïjç
'ïp.STépaç’ MazaptÔTïjTOÇ etTjaav Oeótìev zàp-
zoXXa zai zavs-JToyrj.
1714, XszTspgpiou 24.
Ttjç Tp.srépaç MazaptÔTVjTûç zàvTore etç
toùç ôptapoùç.
’lwàvvTjç MaopozopSàTOç.
(Bibl. Ac. Boni., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCXII.
1714, Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea
3 Octo in- solului polon și a lui Carol al XII-lea și despre călătoria Patriarhului.
bre.
ÏTsyavoç KavTazouÇTjvôç XpiaavOioNoTapcf.
MazaptwTaTE ôsazoTa, rijv Xtjv Mazaptó-
TTjTa eùXaowç zpooafopeùovTeç, ttjv ispàv aÙTTjç
ôs£iàv ytXoypôvwç àaza.CôpsGa.
Tô àzô 26 toù zapeXOôvToç Ttpiov zai
aeoàapiov aùrZjç ypáppa zavsoXaSwç èôsy-
ÔTjpsv zat, zXvjpoyopTjOévTeç ttjv zoXdzôOtjtov
Tjptv óviííav ttjç, àzò 6a8èwv zapStaç ùzspî-
yàpvjpev. 'TȘvwpsv zai Tà èv aùnp Țpapâpsva’
zai zspi p.èv zrfi èvTaûSa èysr^ç T^p.tv za-
po'jaiaç ttjç, OTi èz pspouç paç zspipévsi rijv
àzoçaatv zai tòv zatpôv, SéozoTà pou, oaov
èz péponç paç yiXtàziç zai pupiàziç èz'pw-
voùpev tô zaXwç SpicaTe' etç ôè tô và ôto-
ptaœpev zatpóv, ypóvov zai Tjpèpav, toùto
etvat èz twv oùz vjptv, zapà pôvov orav
OeXTja-fl tj MazaptÔTïjç ttjç và ôpta^, èzeîvoç
stvat ó zpoaStwptapévoç zatpôç’ zai zepi tou­
tou àXXo T! ôèv è'yopev và OTjpeiwawpev tțj
MazaptónjTÍ ttjç. Ilepi Sè tïjç etç Tà aÙTÔGt
etaôSou toù zpéaôewç tcôv Aéywv, zeptpévopev
và pàç aTjpetwoȚj zai rà perà ttjv Stàôaotv
èzeivon ùzoTpéÇavra, zai OéXopev ttjv eùya-
ptar^ ’.
'Ilpetç èvreùOev zàvèv àXXo àltôXoyov è-
yopev và tt) ypà^œpev si p.Tj pôvov Stà rô
1 E vorba de Voevodul Masoviei; Axintie Uricarul, în Letopisitì, II, p. 164.
neapărată, atât ca unul ce sunt creștin,
cât și ca prieten ales al Fericirii Tale,
să caut de aceasta și, fiind nevoie, să mă
lupt după putere, și, de se va auzi ceva
(care nu nădăjduiesc) de la dușmanii Tăi,
cari plazmuiesc lucruri mincinoase și párese,
să-1 răsping. Fericirea Ta, sprijinindu-se
pe înalta mea evlavie, să nu ai în această
privință nicio îndoială, și să nu mă silești,
ci numai să mă știi totdeauna gata la orice
nevoie a Ta. Iar anii Fericirii Tale fie
de la Dumnezeu cât de mulți și cu totul
fericiți.
1714, Septemvrie în 24.
Al Fericirii Tale totdeauna la poruncă:
Ioan Mavrocordat.
I
|
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-fericite stăpâne, îndreptându-ne cu
evlavie către Fericirea Ta, sărutăm cu dra­
goste sfințita-Ți dreaptă.
Scrisoarea-Ți cinstită și respectată de la
26 ale lunii trecute cu toată evlavia am
primit-o și, aflând de prea-dorita nouă a
Ta sănătate, din adâncul inimii ne-am bu­
curat. Am aflat și cele scrise în ea; și,
cât despre prezența Ta dorită nouă aici,
că din partea noastră aștepți hotărârea și
sorocul, stăpâne al mieu, cât despre partea
noastră, de mii și zeci de mii de ori rostim:
bine ai poftit; iar ca noi să orânduim
soroc, timp și zi, aceasta e dintre lucru­
rile ce nu sunt în sama noastră, ci numai,
când vei voi Fericirea Ta să poftești, acela
e sorocul orânduit; și pentru aceasta n’avem
de spus alta Fericirii Tale. Iar pentru ve­
nirea într’acoace a solului Leșilor, așteptăm
să ni vestești și cele ce se vor fi petrecut
și după trecerea lui, și-Ți vom mulțămi.
Noi de aici n’avem alt ceva vrednic de
laudă să-Ți scriem decât numai pentru

zspaGua roù ^aX^votàrou pijyò; GÓézou ', zwç
zpuyôèç, trp zapaazmjv, zatà. tip zpwv/jv
ÒTjXaÒTj toù èvîGtwtoç, èçOausv etç Oùpoua-
rCoùztov zai ezap.sv szst ¿itonpáztov y6èç tô
Gàôôatov. ÏQiiepov ôè r(to và zspá.GT¡ êtç
TzipyzeSov, zàzstOsv và âzokooSTjGȚj zatà
tòv óptoptòv twv zwaziwv ôzoù v/p-stc sàtw-
pitap-ev. 'Aç ^çeùpfj op.wç zat toùto zwç
p.àç ^XOs zpoGtay-^ ott và [rijv àzéXOïj v(
raÀTjVÔtTjÇ tou otà Tpt-foôtotou, otite và otiXOr,
BoozoupeattTjOev, zapà jiôvov oOev 7vwptCop.ev
Tjp.etç t/jv zXsov euOutépav zat óp-aX^v óòóv,
èzstOev zat và âiazîpâ.GȚj. Etvat op.wç aXX?)
òuGzoXta ózoù t¡ l'aX^vôtïjÇ tou èXoytaçsv
ewç twpa và stvat çOaajiévot ot èv Ikvteptto
ïôszot otà và ovazéXOwctv ó[ioOup.aòòv àza-
^àzavteç. 'Ilp.stç, zai zatà t^v etòvptv ôzoù
e/wp.sv, szstvot p-ôÀtç àvtqieOaôptov t^ re-
tpàôt và yOàawctv stç <I>o£àvtov, zai 5sv
•?^=ópo¡isv èz toùtou èàv àzokouOvja^ xàvèv
èjizoôtov r/jç tayurépaç ôôotzoptaç t^ç au-
toù raÀTjvôtTjtoç.'Oékop.ev tù^Sp.wç tt zu£spvr(-
atv OsXooct zâp-Țj etç toùto ot auvazepyoptevot
itet’ aótoù àyàôeç- ott Sèv etvat pôvov ó èv-
SoSotàtoç zazttCipîtacTjç Mouataœà-’Afàç, wç
èspoypà^ajisv, àXXà zai àXXot : ó ’lcp-a^k-
’EçévtTjç, ó ’lGoù^-p-zé/jç, utôç toù Xouket-
p.àv-Ilacà, ô XaGàv-’Ayàç, zpwvjv Gap-tpovtÇTjÇ,
zai àXXoç, Sap/ț-Meypst-’A^aț. "Ozwç zai àv
àzoXouÔTjGouv opwç tà zaOs^^ç, zàktv Sèv
OéXopev Xst’^ và tà zotvozotïpwp.îv zai t^
Mazaptôtïjtt ttjç.
Ilepi r¡p.wv Sè àç țivwgztq ott pàç ïjXtk
za6apà àzoyaatç àzô BaatXsuoÙGTjç ott, àv
zaXà zai àzepv$ ó 'pi.TjVÔtatoç pT¡£ zX'rptov
tou Bouzoupscttou, zai êtCt zXaytwç zwç è'£w-
6ev, ï|petç opwç và p.T] pstacaXeùawpsv zai
và p,7jv è£éX6wp.ev etç ózávt7¡atv, zapà pôvov
zai toùç àpyovtaç ózoù èctsiXapsv, và toùç
zpoatà^wpev và èpyaviÇwvtat stç tòv èvóo^ó-
tatov Mouotașâ-’Avăv, zai ott touç zpootàçst
t¡ ’EvôoçôtTjç tou, èzeîvo zai và àzoXooOoùv-
ôtô sùy_aptotoûp.ev zat zatà zoXXà toùç zo-
Xuypovtouç vjpwv aùOévtaç zai eùepyètaç p.aç,
ózoù zai toùto zpovooùat tô aupyépov zai
fijv rtpïjv twv SoùXœv aùtwv.
Tô zpôç tôv èvooÇôtatov àp/ovta zatépa
pou asSacptov ypàppa tvjç, tô èiyetptaapev
octtç zat, eùXaôwç zpoazuvwvtaç tv¡v, àczà-
Çstat tT|V Gêôacpiav ceçtàv tTjç. 'Opotwç zai
vj âôpva p.aç p.età twv ô'p^tztaXiwv eùXaôwç
rijv zpoozuvoùat zai tazstvwç tTjv tepàv os-
V. articolul nostru din Karolinska Förbunrlets Arslok, Stockholm 1911, p. 192 și urm.
ß37
¡ trecerea prea-seninatuliii rege șved, cum că,
i alaltăieri, Vineri, adecă la l-iu ale lunii
¡ de față, a sosit la Rusciuc și/a făcut acolo
oturac. (turc.: popas) Sâmbătă. Iar azi era
să treacă la Giurgiu și *<le acolo să ur­
¡ meze după orânduiala conacelor ce am
hotărât. Siliștii însă și aceia cum că ni-a
venit poruncă să nu plece Seninătatea Sa
prin Târgoviște, nici să treacă prin Bu­
, curești, ci numai ce cale o știm noi că
; e mai dreaptă și lină, pé acolo să și treacă.
i Dar e altă greutate, că Seninătatea Sa so-
| cotiâ că veniseră Șvezii din Bender ca să
! plece toți laolaltă. Noi, și dujtă știrea ce
¡ avem, aceia abia răspoimâne, Miercuri, de
j vor sosi la Focșani, și nu știm dacă de
aici nu va urma vre-o împiedecare a mai
răpezii călătorii a Seninătății Sale. Ci vom
। vedea ce chibzuire’vor face întru aceasta
I agalele ce merg cu dânsul; căci nu e numai
Ì prea-slăvitnl capugi-bașa Mustafâ-Aga,
cum am scris înainte, ci și alții: Ismail-
Efendi, Isuf-beiti, fiul lui ?Soliman-Pașa,
Hasan-Aga, fost samsongl, și altul, Sari-
Mehmed-Aga. Cum vor urmă însă cele
viitoare, iarăș nu vom lipsi să le împăr­
tășim și Fericirii Tale. •
Iar despre noi să știi că ni-a venit ho­
tărâre limpede din Țarigrad ca, deși prea-
seninatul rege va trece pe lângă București,
și încă oarecum pe de lături, ci noi să
nu ne mișcăm și să nu ieșim întru întâm­
pinarea Iui, ci numai boierilor- ce am trimes
să li poruncim să se înfățișeze la prea-
slăvitnl Mustafâ-Aga și ce li va orândui
Slăvirea Sa, aceia să și urmeze; pentru
care și mulțămim mult stăpânilor noștri,
cari să trăiască întru mulți ani, și bine­
făcătorilor noștri, cari și întru aceasta se
îngrijesc de folosul și cinstea robilor lor.
Scrisoarea-Ți către prea-slăvitnl dum­
nealui tata, i-am dat-o lui; care și, în-
chinându-se Ție cu evlavie, Iți sărută ve­
j nerata dreaptă. De asemenea și Doamna
। noastră cu dregătorii sărută evlavios și
¡ smerit sfințita-Ți dreaptă. Ci să avem, Te
O
638
¿táv tyjç àozâXovTat. ’Aç s'ywp.sv òé, zapa-
zaXoñjxsv, zat aôO'.ç tò asSaeptov tyjç, òtà
ñ yaípiop-ev èzt r/j èysi^ '^p.ív 'rpsíq zai
Tatç za.Tp'.za'.ç tt¡í sùyaîç, atTtvsc zat siYpav
Ÿjaîv àpcoyat èv Sito zavTt.
1714, ’OzTopópíon 3.
T-^ç Sà/ç MazaptÓT^TO? oìòc èv XptcTio
zat oXwç stç Tàç zpooTayác tïjç.
iw. ÏTé'pavoç BusSôSaç. .
(Bibl. Ac.'Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCXIIL
1714, Constantin Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre parile ce
14 Octom- se ridică împotriva lui și nădejdea în Dumnezeu.
bre.
’EztoToXŸj KwvaTavTtvoo KavTazonCTjvoö
zpôç XpúaavOov, HaTptápyYjv 'IspoaoXûpwv.
1714, ’OzTWț).6pÎO') 14.
Es5aop.tiÓTaTov 7pá[J.pa t^ç ô[J.sTÉpaç za-
Tptz’^ç çtÀoaTOpvtaç zpoXaôôvTwç, zarà tò
0éov àazaaàp-svoç, è'XaSov, zat zep: t^ç 6eo-
'fpoopfwj zat èçsTWTàTTjç auTŸjç oytstaç <<>-
Sàç yaptaTTjpionc tw KpstTTOvt àvézepupa..
’EzXtzapw os TTjV zpaoTàTYjv aùr/jç zopoprjv
và pot yapíaq, a')77vó>p.r¡v ózoù òsv è'zapa
zat TTjv àzózptatv zapà zô5aç, sz=t5ìj zat,
p.è tò và p.àjv TjTov uXy] àppóCooaa zat àva.7-
zata, Ssv í¡6sXY¡aa và Scòcco àzatpov zat ze-
ptTTTjV Tïjv svóyXTjatv. "O6sv zat, zaràTÒ zapóv,
ZpOG'pépW TYjV SÒXaÒYjTtZTjV poti ZpOOZ0VT|OtV
psTà zoXXŸjç avvToptaç, zat tò zupttÓTspov
TYjç ateoz^ç poo tjtov ps tò và èzpoap.évapxv
tïjv àfaÔYjv àoT^c zaponotàv zat awpaTtzàjV
è'vTS’JÊtv, èaTWVTaç zat và str/jpetcovs oti, psrà
tò pzatpàpt, ëoôXsTat i'àcoç và zàp.Yj tïjv stç
Tà œ5e zopstav, zat cysòòv eztots zoXXat
■ijpspat zap^XGov.
Atà szstvo ózoù GTjpstot zepì t^ç ^7epo-
vtaç, on ypîta zpoaoyîjç zat zpopïjOeiaç,
yàptTaç ps7tGTaç ôpoXo7OÛpsv zat àOavârooç
t^ ôpeTspa zaXoza.7a.0tq., Stà Tïjv zarptZYjv
zapatveatv zat ștXtov zaì çpovtpYjv o’jpëoo-
XijV ôtô zat Yjpstç sv zaOaptp cjvsiSoti zat
àzXÔTYjTt Stavotaç, zarà tò SovaTÔv TŸjç àv-
OpwztvYjç àaOsvstaç, SéXopsv e-/^ ty¡v svôs-
yopévTjV zpopYjOstav zat çpovTtôa, tô zàv
SZtppÎZTOVTSÇ siç TYjV ZpOZaTapZTtZYjV zat TS-
XsTapytZYjv toû 0eoû zpovotav, àœ’ y’ç ZYjàÇst
Tà a7a.0à zat y¡ toótcov awTYjpta zat StapovYj,
èzstSvj zat, zarà TŸjv ôaXptzŸjv zapatveatv,
èàv pŸj Kôptoç çoXàçYj zoXtv, stç pàTYjV YjptV
SOTt TÔ ÔpOptÇstV.
Tà zazà zat Ÿj 7XwoaaX7tatç àzô tôv
zôapov, SsazoTà pot), oüts è'Xsi']>av zots, pijTS
rugăm, și de acuma venerata-Ți scrisoare,
ca să ne bucurăm de sănătatea-Ți dorită
nouă și de părinteștile-Ți rugăciuni, care
să ni și fie ajutătoare în toată viața.
1714, Octomvrie în 3.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la porunci :
Io Ștefan Voevod.
Scrisoarea lui Constantin Cantacuzino
către Hrisant Patriarhul de Ierusalim.
1714, Octomvrie în 14.
Prea-venerata scrisoare a iubirii Tale
părintești am primit-o dăunăzi, sărutând-o
după Dumnezeu, și pentru sănătatea-Ți pă­
zită de Dumnezeu și prea-dorită am înălțat
cântări de mulțămire Celui Prea-lnalt. Și
mă rog de prea-curatu-Ți creștet să-mi
dăruiești iertare că n’am făcut și răspunsul
fără zăbavă, pentru că. de oare ce nu eră
nici material potrivit și de nevoie, n’am
vrut să-Ți fac supărare fără vreme și de
prisos. Pentru care și, acuma, îți aduc
prinos închinarea mea evlavioasă, foarte
pe scurt, și mai ales tăcerea mea venia
din aceia că așteptam buna-Ți prezență
și căpătarea Ta trupească, căci ni scri-
seseși că, după Bairam, vrei să vii poate
pe această cale, și de atunci au trecut
foarte multe zile.
Pentru ceia ce spui cu privire la Domnie,
eă e nevoie de stăruință și chibzuire, dăm
mulțămiri foarte mari și nemuritoare bu­
nătății Tale, pentru sfatul cel părintesc
și ajutorul prietenesc și cuminte; pentru
care și noi, în curată conștiință și since­
ritate a gândului, după puterea neputinței
omenești, vom aveà prevederea și socoteala
ce se poate, răzimând totul pe Pronia lui
Dumnezeu, care începe și săvârșește, de la
care izvorăsc cele bune și mântuirea și
trăinicia lor, căci și, după înștiințarea
Psalmistului, „dacă Domnul nu păzește ce­
tatea, e în zădar pentru noi să o păzim“.
Relele și flecăriile din lume, stăpâne al
mieu, nici n’au lipsit vre-odată, nici vor

OÈXoov Xebioj, ‘¿ai p.à.XtsTa Etç zatpoùç zazwv |
/.V. TDpávvwv, ôzoô ôyt pôvov toù? àXXo- |
Tpiooç, àXXà zai toùç oizeîo-jç oXázTOnat 5:à ¡
zXsovE^tav zat àotztav. ’Ețw bzorozâțw, tò i
è'Xsoç toö 0eoô àv ôsv zajXȚi àXXTjv ttvà
otzovo[xtav zat ÈvaXXayijv, tj çopà twv ôet-
vwv và p.7jv ÈXatttoO'À, bzojxov^ç ypsta, zat
và Xs^wjisv: ot oțpOaXjioi vjțiwv zpôç zóptov
tòv 0sôv fjjtow, swç toô oiztstp^aat 'ijp.àç.
Kat taôta p.èv wç Èv aovtojiw, zpoazt>vf(- j
twç- at Ss zavaytat zaì OsozstQetç abrfjç
sb/at EtTjaav ¡ist’ èp-oô tpXazttzat Stà ôtoo.
^a^tò', ’Oztwp.6pio'j to'.
Ttjç 'Tp.stÉpaç ao'pwtàtïjç MazaptÔTTjToç !
Stà zavtôç E0kaoé<3tatoç zat tazstvôtatoç !
SoôXoç.
Kwvatavtîvoç KavtazooÇvjvôç.
(Legrand, l'ccucil, pp- 150-1, n° 76.)
DCXIV.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea
și petrecerea în țară a lui Carol al XII-lea și ale oamenilor săi.
03OÇ. . Cu Dumnezeu.
Mazaptwrarê Séazora, ttjv Zfy Mazaptó-
TTjTa EÙXaowç zpodzovoôvTîç, vip tspàv aùtïjç
ôsçiàv çtXo-ipôvwç àaza£óp.s6a.
Abo Ttp.ta zai as6áap.tá vpápp-ata Ma-
zaptÔTTjTÔç ttjç, àzò C zaì t' toô rpè/ovroç,
sXá.6op.sv àap.èvwç, zat, zXTjpoyopTjOsvTsç
ețsttiv Tjp.tv óytEtav ttjç, Sôçav àvazsp.tpa gev
t<7> aw^ovTt zai StaTïjpoôvTt auTTjv aytep 0ew,
oaTtç zai siç tô s£tJç và ttjv ôtaœ'jXaTqj óytat-
vouaav zai sb5atp.ovoôoav Stà êtou zavrôç.
’ESsyOTjjiev zai ràç zXooataç sb/àç zai sb-
Xoytaç ttjç, wv Èveza zai zXstaraç ôp-oXo-
Țobjișv ràç yaptraç t^ MaxaptônjTt ttjç.
vE-jvwp.sv Xai Tà sv aÔToîç dTppEtwflévTa, zat,
szstoTj bzTjpyov stç àzôzptatv Tjp.srspwv zpo-
7S7pap.p.svwv, Ssv 6apbvop.sv Tàç ôsazsotaç
ttjç àzoàç TauToXovobvTsç, zapà p-ôvov Xs-
ȚOțiEV: ó 0eôç S aytoç và pàç âitwdț) và ttjv
àzoXabawp-EV bytatvouaav zai ebpwoToôaav,
wç stpisTat zai sytspsOa. IIcôç, ôtaCop-ÉvTj bzô
twv açoSpôiv zvsôp.à.Twv zai toô ^byo-jç, za-
ttjXOsv sz toù opooç twv ’EXatwv zai svotzsi
sv Tjj bzwpsta, ó aytoç. 0sÔç và sztopaôsÔTj
tt) MazaptÔTTjTt Trtç.
'IIp.Etç IvTaôba Ssv syogev àXXo à^toXo-
ywTspov và OTjjxstwTwpsv Tjj MazaptÔTTjTt ttjç
si p.Tj p.ôvov zspi toö vaXTjvoTàTOO pTjyôç
aôaizGO. ’Açoô yàp szsêtj toô àOXto’j toô-
Ton TÔzot) zai tjXOsv stç sva zoXtyvtov ITt-
TÈaTtov zaXobjisvov, obz otSagsv ri ôtavoïjQstç,
G39
lipsi, și mai aies în tremile celor răi și
tirani, cari nu numai pe străini, ci și pe
ai lor îi vatămă din lăcomie și nedreptate.
Eu socot că, dacă mila lui Dumnezeu nu
va face altă chibzuială și schimbare, pentru
ca mersul celor rele să se împuțineze, e
nevoie de răbdare, și să zicem : rOchii noștri
către Domnul Dumnezeul nostru, până, se
va milostivi de noi“.
•Și acestea, ca pe scurt, cu închinăciune,
iar preasfintele și de Dumnezeu ascultatele
Tale rugăciuni să fie cu noi păzitoare în
viață.
1714, Octomvrie în 14.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte întru
toate prea-evlavios și prea-supus rob:
Constantin Cantacuzino.
1714,
15 Ortom-
bre.
Prea-fericite stăpâne, cu evlavie închi-
nându-ne Fericirii Tale, sfințita-Ți dreaptă
cu dragoste o sărutăm.
Două cinstite și venerate scrisori ale Fe­
ricirii Tale, de la 9 și 10 ale lunii aces­
teia, le-am primit bucuros și, afiând de
dorita nouă, sănătate a Ta, am ridicat slavă
lui Dumnezeu sfântul, care Te mântuie și
Te ține, care și de acum înainte să Te
păzească sănătos și fericit în toată viața.
Am primit și bogatele rugăciuni și bine­
cuvântări ale Tale, pentru care dăm și
foarte multe mulțămiri Fericirii Tale. Am
, aflat și cele însemnate în ele, și, de oare
ce erau spre răspuns la ale noastre scrise
mai înainte, nu mai împovărăm dumne-
zeieștile-Ți urechi cu vorbă de prisos, ci
numai spunem: Dumnezeu sfântul să. ne
învrednicească, să Te aflăm sănătos și zdra­
văn, cum se dorește și cum dorim. Cum că,
silit de vânturi strașnice și de frig, Te-ai
coborât din muntele Măslinilor și locuiești
supt munte, Dumnezeu sfântul să dea în­
tărire Fericirii Tale.
Noi aici n’avem alta mai vrednic de po­
menire să spunem Fericirii Tale decât numai
despre prea-seninatul rege șved. Căci, de
când a venit în această nenorocită țară și
a sosit într’un târgușor ce se zice Piteștii,
nu știm cu ee gând, nu a căutat să-și ur-
640
òèv àzéôXs'psv s’ç tò và azoXonOyjcig tt¡v
óòotzopiav tod zaTà TTjv zptmayTjv zaì tòv
òtoptauòv twv œspp.aviwv r^ç zparatác Bac.-
Xetac, -/¡Tot sì; èzrà ^p-épaç và yivțj tj etao5oç
zaì ê£o3ôç zaì Ewç siç Tà aóvopa, àXX’ èça-
îctvvjç yôàvovTaç èzît stç üiTsartov, sp.stvsv
àziv/jTOç zai àaàXs’jToç, òzoù àzô èzsî swç
etç Tà aóvopa etvat ôôo zovázta, XéyovTaç
zwç eçÇt OéXet và zaOicț] oaov 6éXet, zai etvat
GTjpxpov ôzTtù '^¡ispaç àçoô eúpíazeTat sôw
p.ïTà ToaoÔTO'j zX’jjÔouç. 'IIp.etç, zai zpoü-
zàpyouaav etöijatv t^ç TotaÔTTjç [xeaoXaSvj-
oàaTjç àpyozoptaç to'j p.Tjv èyovçsç, èzàpap.iv
zposToijiaaíav twv èyooiwv toô, zaïà tô 6a-
atXtzôv zpÔGTafjia, (lóvov Stà ézTà îj oztw
•zj[j.èpaç, zai TOtaÚTTj zpoaTa'/Tj tóts p.ovov
p.àç tjXOsv, ÔTav eyQaaev eiç I^tpzeêov Tj
PaXTjvÔTTjç too. Kai Twpa, àzpocSozvjTwç Sta-
Tptowv èv IltTSOTÎcp, tí ÔXttpetç, tí cTsvoyw-
ptaç, tí XevjXaotaç zaì ápza^ác, tì oXeSpov
zaì àyaviap.òv zpo£eveì etç tòv Sdutt/t; z<zì
TsOXtpévoV TOÖTOV TÓZOV, àSÓvaTOV YpZÇ'fl
zapaSoòvat. r'O6ev soptazópeOa eiç p.e7áXT¡v
Xóztjv zaì àS'Jjitav, rijv àp.Tj/avtav toò zpày-
p.aTOç àyopwvTeç. Etvat fàp rpía a’ÍTta Tà
ôzoîa p.àç záp-vonat và eóptazwp-eOa èv àzoptçf
[AeyisTyj : tò èv ozoö ot ¡ist’ auToö a'jvazep-
yójxevot èztaTàTat àvâSeç Sèv Tipzopoöotv o’óts
và tòv oop.òo'jXeócwotv, ooTe và tòv èpwT^-
awatv, o’óts và tòv àvayzàawat và p-sTacaXeÓG^j
zaì và .¡isTao^. AeÓTepov, ozoö toötov tòv
ypóvov òzò t^c zoXX^ç àvopopiaç outs tò
GtTàptov 7èyovev èSw zpôç aoTápzetav, o’ÓTe
zptOáptov, ODTs /opTaptoVyZai PaXTjvÔTTjç too
aurà Tà Tpta CïjTet za6’ èzàoTTjv SatptXeaTépwç
zai àyOovecTépwç' ozoö êvaç ©eôç Tjleôpet r/jv
ÔGTjv àvà7Z7jv zai CTevoywptav èyouGtv ot elç
sTotpaatav twv àva7zatwv ttjç àzoGTaXsvTsç
apyovTéç p.aç. Tptrov, ZTOoôp.s0a pijzwç, àp-
yozoptovTaç Tj FaXTjvÔTTjç toô èSw, zaTsXôwctv
èz.TÔç zai êpoyai pa^Satat, zaì tóts Tà oowà
twv Govopwv paç 7ÎvwGtv àStóSeoTa zaì Sdg-
SteÉXTTjTa- Sèv etvat 7àp waàv Tà 6oovà ttjç
TozptTÎaç, ozoö và Tjpzopwotv ot GTpaTozozot
và àvépywvTat zai và zaTSp/wvTat èXeoOépwç,
àXX’ etvat opT¡ ôzepvéysXa zai SôaêaTa, Tj
pàXXov elzetv açaTa' zat, Tà TotaÔTa zeptaTa-
Ttzà àvaXapoàvovTSç zaïà vôv, eôpioz.ôpeôa
èvvsoi zai èzoTaTtzot zai zeptX'jzot ewç Oa-
vàTO').
vEçOaGav zaì ot Xotzoì SyatTCot ôzèp toùç
•/tXto'Jç IlevTeptTjOev zai Tpt7è6tGTOv, zai etvat
TpetçTéaoapeç f^pépat àçoô zàOovTat zai èzeîvot
èzet pè TÔGov zoXoâpiGpov è’çoSov paç, zai
meze drumul lui, după porunca și orânduiala
firmanelor puternicei împărății, adecă în
șepte zile să se facă intrarea și ieșirea lui și
până la hotare, ci, de odată viind acolo, la
Pitești, a rămas nemișcat și statornic, căci
de acolo până la hotare sunt două conace,
zicând că așa va stă cât voiește; și sunt astăzi
opt zile de când se află acolo, cu atâta
mulțime; ci noi, neavând de mai înainte
știre despre atâta zăbavă la mijloc a lui,
am făcut gătirea celor pentru călătoria
lui, după porunca împărătească, numai pe
șepte, opt zile, și porunca aceasta ni-a sosit
numai atunci când a venit Seninătatea Sa
la Giurgiu. Și acum, petrecând pe neaș­
teptate la Pitești, ce tulburări, ce strâm­
torări, ce prăzi și răpiri, ce perire și ni­
micire aduce acestui nenorocit și tulburat
loc, e cu neputință să punem în scris.
Pentru care ne aflăm în mare supăr și
descurajare, cătând la încurcătura lucrului.
Căci sunt trei pricinile care ne fac să ne
aflăm în mare zăpăceală: una, că agalele
ce au venit cu el ca epistați nu pot nici
a-1 sfătui, nici a-1 întrebă, nici a-1 sili să
se miște și să plece. Al doilea, că în acest
an, de multă lipsă de ploaie, nici grâul
nu s’a făcut aici în destul, nici orzul, nici,
fânul, și Seninătatea Sa cere acestea trei
în fiecare zi tot mai din bielșug și mai
fără cruțare; care unul Dumnezeu știe câtă
nevoie și strâmtorare au boierii noștri
trimeși pentru gătirea celor de nevoie. Al
treilea, ne temem ca nu cumvă, zăbovind
Seninătatea Sa aici, să vie ploi și lapo-
vițe strașnice, și atunci munții hotarelor
noastre se fac cu neputință de trecut; căci
nu sunt ca munții Dobrogei, în cari să
poată oștirile întră și să treacă prin ei
slobod, ci sunt munți înveliți în nori și
grei de străbătut, ori, mai curând, nestră­
bătuți, și, cugetând acum la astfel de îm­
prejurări, suntem îngrijorați și uimiți și
supurați până la moarte.
Au venit și ceilalți Șvezi, peste o mie,
din Bender și la Târgoviște, și sunt trei,
patru zile de când stau și aceia aici cu atâta
de mare cheltuială a noastră, și nu se duc

O’irs sp.zpocOsv oore oztaffev psTaÊaivouv,
òsv ï^ïôpojxsv càv ri Xo7ï(ç zpooTa7ïjV toó '
pTjôç^Tœv zsptp.svovTîț, œoTs a.\\-f¡ k\zìc ôsv !
spstvsv îtapà ¡xóvov ó 0îôç ó ayto? otç otSe
Tpôzotç và zpovoïja'{j tîjv àzoôïjptav tœv,
zai và G-/¡zá)O(¡ àzô tïjv pàytv tw zrœyœv Èvto- j
“tœv aÓTÒ tò oXsOptov zat òmoàaraZTOv șop-
Ttov zat oàpoç. Tonaura zat TïjXtzaüTa Xotzòv
zàayovTeç psrà zoXX^ç anvoy^ç zat ôSwrfi zqç
zapàtaç p.aç, tà 'pavspœvop.sv zat vfj 'Tp-ttépa
MazaptôrïjTi œç zpoç zv$'>p.artzôv p.aç za-
répa. 'O èvôoÊôtaroç àpyœv zaTTjp pot) ¡J.trà
Tïjç ûop.vaç p.aç zat tœv ôtpytztaXtœv eôXa-
ôœç zpoaznvoûat rr¡v MazaptÔTïjTa f/jç zaț |
razîtvœç tïjv tspàv 3e£tàv tïjç àazàCovtat. Tà
zapovta 7pàp.p.ata pàç tà syspev ó zavts-
pœtatoç aytoç BïjOXssp, zat woù t^ç tà zép.- i
zop.sv. vAç syopsv os zapazaXoûpev zat aûOtç
rtptôv tïjç SïjXœrtzôv rïjç ôyetâç r/jç zat tœv
tn/ôvtœv sz tœv zépt£ àêtoXôyœv età/psœv,
sv oa<<> êôptazstat aôtoû, zat OsXop.sv n¡v
eòyaptavfl zatà zoXXà. ’AXXœç 7àp tà svïj-
yoùvta ot S77ÔÇ, zat àXXoç ot zôppœ. Et/pav
zat at zavâytat aôr^ç sùyai (stïjaav) p.sO’
Tjpœv sv ôtœ zavtt. ; cu noi în viața toată.
1714, ’Oztopôpton 15.
Tïjç ‘Tp.stspaç Mazaptôtïjtoç ’j’ôç zatà I
zvsûp.a zat oXcdç sic tàç zpotwjàç aùnjç. i
Io Stefan Ca
(Legrand, o. c., IV, pp. 135-137, n° 92.)
DCXV.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre nevoia de a mai
aștepta puțin înainte de a se întoarce la Constantinopol, cu salutările finului său
din botez.
’lœàvvïjç Ma'jpozopôàroç Xpnsavötp Norâpț.
MazapfœTaTS zat OsoasêsaraTS ösazora, t^v
Tpsrépav MazaptÔTïjTa eoXaoœç zpoazwœ zat
tïjv 5s£tàv aÔT^ç àozàCopat, Ssôpsvoç toô zav-
Tû5'jvàp.Q'j 0soô ozœç ôtatpXâTTOi aÔTïjv àvo-
cov, 07tà zat àvœïépav zavTÔç svavTtou.
ïsôàaptov 7pàppa tïjç 'i’psTspaç Maza-
ptÔTïjTOç s'Xaoov, è; où tïjv a7a0ïjv aôtïjç
ôytstav p.aGœv, yàptTaç sù/aptGTïjpto'jç àvs-
zsp']>a tœ oœCovTt zat ôtaTTjpoôvTt aùrijv 0sw.
vE7vœv zai. rà sœsç-^ç 7pa'pópsva. 'O zav 7.7 a-
Ooç 0sôç và Tïjv çoTtaij] và záp.f¡ tò zaXXt-
tspov, zat ïj oôvsatç aÔT^ç èXztCw ôtt osv
OéXet tïjv asijOTj và zâjvț] Tt èztztvô’jvov za!
sziSXaëîç. Karà tô zapôv, vsov Tt và aïjps!-
œaœ 3àv syœ T^j MazaptónjTt aÙT^ç, oTt rà
zp¿7para stvat zaOcoç ïjrov, etç tôv aorôv
oaGpôv zat zaraaraatv. ’Azôp.ïj èXÎ7ïj ôzo-
58183. Vol. XIV.
641
nici înainte, nici în urmă. Nu știm ce po-
runcă a regelui lor așteaptă, așa în cât
altă nădejde n’a rămas decât numai Dum­
nezeu Sfântul, în ce chip știe, să se în­
grijească de ieșirea lor și să se scoată din
spinarea săracilor locuitori această sar­
cină și greutate pierzătoare și cu nepu­
tință de purtat. Ci atâtea lucruri și așa
de mari suferindu-le cu multă strângere
de inimă și durere a inimii noastre, Ie
vădim și Fericirii Tale ca unui părinte al
nostru sufletesc. Prea-slăvitul dumnealui
tata, împreună cu Doamna noastră și dre­
gătorii, cu evlavie se închină Fericirii 'fale
și-Ți sărută cu smerenie sfințita dreaptă.
Aceste scrisori ale noastre le-a adus Prea-
sfințitul de Betleem, și iată că Ți le tri-
metem.
Ci ne rugăm să avem și de acum înainte
vestea sănătății Tale și a știrilor însemnate
ce se întâmplă în afară, cât Te găsești acolo,
și-Ți vom mulțămi mult.Căci altfel știu zvo­
nurile cei de aproape și altfel cei de de­
parte. Și preasfintele-Ți rugăciuni să fii;
1714, Octomvrie în 15.
Al Fericirii Tale fiu, întru toate și cu
totul la poruncile Tale:
. Voevod.
| loan Mavrocordat către Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-cucernice stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și-Ți
i sărut dreapta, rugându-mă de atotputer­
i nicul Dumnezeu să Te păzească fără boli,
sănătos și mai presus de orice protivnie.
j Venerata scrisoare a Fericirii Tale am
primit-o, din care aflând buna-Ți sănătate,
am înălțat har de mulțămiri lui Dumnezeu
care Te mântuie și Te ține. Am aflat și
cele scrise pe rând. Prea-bunul Dumnezeu
să Te lumineze să faci cum e mai bine,
și înțelepciunea Ta nădăjduiesc că nu Te
va lăsa să faci ceva primejdios și stri­
cător. Deocamdată, n’am ce spune nou
Fericirii Tale, căci lucrurile sunt pre­
cum erau, pe aceiaș treaptă și în aceiaș
stare. Mi se pare că e și mai de nevoie
81
042
povij pè ^aberat và etvat w’psXtpwTépâ, ¿~oû
aÙToû ozoù záOerai eópíazerat àzivôévwç.
'O SaxTtortzóí ttjç ty¡v áyíav aônjç ôs£tàv
àatrâÇetat, zat óirsps'jya piarsi Stà rô zo'jtî
ôîtqû ròv iaretXev izsîvoç ôèv Cïjrst àXXo rapà
8sozsi6etç TTjç suyàç.
üapazaXw stç 6 ri yvwptCst rwç fyiitopw
và ttjv SooXeôaw, àç oíóv 1 rigç, pè Oàppoç và
ixs TtpoaràCTj. ”Aç syw ôè ráXtv rijv Tipijv
twv asôaapiwv aor^ç 7pappàrwv zat rpoaray-
párwv’ tà Ss stt] t^ç Tp.stépaç Mazaptôr/jtoç 2
stTjaav 6sô8sv zàpnoXXa zai zaveoT'r/Tj.
1714, ’Oz.Twpêpiou 16.
T^ç 'II[±stspaç Mazaptôr/jtoç
stç toùç opiapoôç.
’lwàw/jç MaopozopSâtoç.
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon ; Legrand, o. c., IV, pp. 137-8, n° 93.)
DCXVI.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre plecarea
regelui Suediei și urmele ce a lăsat petrecerea lui și despre salahorii și carele
trimese la Hotin.
Mazaptótate Ssozqra.
Ttjv Ïïjv Mazapiór/jta suXaSwç zpoazu-
voûvtsç, rijv ispàv aur^ç ôs^iàv àoîraÇôpeOa.
Tò àìrò 8 roù svsatwtoç 7E7pappévov ti-
piov zai asêàapiov 7pàppa ttjç èXàëapsv, zai,
îtXTjpoÿopïjôsvtsç rijv zoX'jîtôô/jtov 7jp.1v óytsíav
ttjç, ôirspSaXXôvTœç èyàpTjpsV èôéyBïjpev zat
Tàç jtXo'jaiaç aur^ç eôyàç zat eôXo7Îaç, zat
zXstaçaç oaaç àv6opoXo7oôpsv tàç yapiraç.
"IÏ7vwpev zat rà sv aùtcp s7yapay8$VTa, St’
wv pàç aupîtovsî îtspt twv è^tzetpsvwv Tjpîv
7tpoata7wv zat TroX'japiôpujTwv rszXtytwv, zat
pàç îïap7j70pst. Katà tô îtapôv sva.ayoXo0p.s8a
stç tô và sÊaîioatsiXwpsv àXXooç aaXa/wptSsç
zat ápá£ta siç Xotivîov và sôptazwvTat szst
stç Tïjv ystpépiov SoôXs'jaiv toù zàarpoo.
’A7t7]XXà.7Yjpsv Bsttp sXsst zat sz t^ç svoy^ç
toù sÙTauSa SiaTpfëovTOç pTj70ç aÊatzoo, zat
psTSOTj èv twv ’^psTspwv ôpiwv, a7zaXà zat
Tà rcap1 èzsivou ampara zat SptpoTár/j
îtX^^tç spstvav stç .Tàç zapSiaç ^pwv ts zai
twv îtTwywv svTOîttwv àvsêàXstîtTa, zat povov:
àXay 71ÓX êspatv. '0 svôo^wTaTOç àpywv
iraT/jp poo zat Aôpva paç psrà twv è^-
yiziaXtwv Taitstvwç TtpoazovoôvTsç àaïràÇovTai
ttjv 8s£tàv Tïjç. At euyai aoTTjç st/jaav ^piv
àpW7ai sv òtto TtavTt.
1714, Nospoptoo 17.
1 Legrand : o i ó ç.
’ Ms.: TjÇ tà ?T-q.
I( puțintică răbdare, căci acolo unde Te afli
j ești fără primejdie.
i Fiul Tău din botez Iți sărută sfințita
dreaptă și prea-mulțămește pentru cutia
ce i-ai trimes; acela nu cere alta decât
rugăciunile Tale ascultate de Dumnezeu.
Te.rog ca, la orice știi că pot să-Ți
slujesc, ca unui fiu al Tău, cu încredere
să-mi poruncești. Ci să am iarăș cinstea
veneratelor Tale scrisori și porunci; iar
anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu cât
mai mulți și cu totul fericiți.
1714, Octomvrie în 16.
Al Fericirii Tale
la poruncă:
Ioan Mam-ncordat.
Preasfințite stăpâne.
închinându-ne cu evlavie Fericirii Tale,
sărutăm sfințita-Ți dreaptă.
Am primit scrisoarea Ta cinstită și ve­
nerată de la 8 ale lunii, și, aflând de prea-
dorita nouă sănătate a Ta, peste măsură
ne-am bucurat; am primit și bogatele-Ți
rugăciuni și binecuvântări, și-Ți dăm în
schimb cât mai multe mulțămiri. Am aflat
și cele însemnate acolo, prin care ne sfă-
tuiești pentru multele porunci ce stau asupra
noastră și nenumăratele teclifuri (turc.:
sarcini), și ne mângâi. Deocamdată ne înde­
letnicim a trimete alți salahori și alte care
la Hotin, ca să se afle acolo pentru slujba
de iarnă a cetății. Am scăpat cu mila lui
Dumnezeu și de povara regelui șved ce
petrecea aici, și a ieșit din hotarele noastre,
cu toate că urme de la el, și foarte aspra
supărare, au rămas în inimile noastre și
ale săracilor locuitori neșterse, și numai:
allah ghiol versin (= Domnul să-i dea
cale). Preaslăvitul boier tata și Doamna
noastră, cu dregătorii, închinându-se cu sme­
renie, îți sărută dreapta. Rugăciunile Tale
fie-ni ajutătoare în toată viața.
1714, Noiemvrie în 17.
 (»43

Hpstépaç Mazap'OTTjroç tr.ôç zatà Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și cu

zvsùpa zat 6Xwç stç tàç zpoatayâț aôr^ç, totul la poruncile Tale:
’lw. ïtè'çavoç KavrazouÌTjvò» Bosâôâaç. Io Ștefan Cantacuzino Vocvol.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCXVIL
Dimitrie lulianò, capuchehaiaua Moldovei, către Patriarhul Hrisant Notara, i"i4,
despre caracterul bun față de prieteni al lui Nicolae-Vodă Mavrocordat, în care 25 Novei"
trebuie stă se încreadă, și despre intrigile contra Patriarhului.
’Eîttoto).^ âî/r/jtpiot» ’looktavoo zazîjze-
•/aY'.à MoXSoôXa/iaç zpôç tòv 'lîptxjoXôp.œv
Xpôaav0ov, ZîptȚpâco'jaa tòv sôpiztatov 7a-
pazr^pa roo '/¡vsp-óvo; NtzoXào’j Ma’jpozop-
òàtoo zaì tàç èvavtiov toù Ilatpiap/oo ’le-
ptpioo P1 ¡r/¡7_avoppaytac.
Mazaptwtatç, ao'pwtate zat aeSaap.tóitats
òéazota.
Tàjv Tp.etépav Mazaptótvjta SoôXtzmç zpoa-
ZOV&, zat tïjv áyíav aôt'îjç Ss&àv sôXaowç
àazà£op.at, ôeo'psvoç znptou too 0eoù và òta-
t/jpjj aôtTjv euOojtov, ofta zat òziprèpav
zavtôç Xozïjpoù aovavt7jp.aroç.
Tò àzò t^ç ôczàt/jç toù tpj/ovtoç ȚSȚpap.-
[jsvov zavitpov 7pápp.a aôt^ç zspt^apwç èXa-
oov, zat èSó$aaa zóptov tòv 0eòv Stà f/jv
zoOstvotàt^v p.ot aot'/jç oytsiav. vEvvwv zat
tà èv aót<ì> oTj'jistoópsva zaì và oaa otà zpoa-
ta^ç aot^ç eSst£è p.ot ò èvttp-ôtavoç ‘/arCîjç
zòp Kwvatavtîvoç, ózoù îtpôç aôtôv èaTjp.st-
wO'/jaav zap’ aôtTjç' zat tt àXXo và slittò,
ori sòkoya zaì Stzata vpà/pst, zat Ssv àp/pt-
oàXXoj ott aitò zapSlaç aYazà Tj Tpetspa
MazaptôtïjÇ tïjv 'ìòpTjXórijtà too, zaì zatà
toùto Xoitsttat Stati và zataòè/Tjrat và SîSțj
àzpoaatv zai và ittatsù'jj tà XS^ta twv za-
zotpótttov ózoù zat’ aôtTjç XaXoùv zai Xsyoov
zpôç rijv 'rtpTjXótTjtà too, zai và aoyytCstat
zai và Xoz^j vTjv 'Tperépav Mazaptóttjta.
"Opwç, Séazorà p.oo p.azaptwtavs, av toùto
¡J.ÓVOV tò ÌStwpa SSV SÌ/SV Tj 'ïfpTjXÔTTjÇ too,
ôzoù zpôç topav aoȚ'/JCsvat 0XÍ70V, otav ttvàç
àXinjptoç Vpâ'p'ț) Tj slz^j. tizóte èvavtiov, 'ij
zat’ amìfa Tj za0’ ^¡iwv, Tj zatà àXXoo çiXoo,
7¡0sXev sîa0at TtpïjXôtïjç too œaàv tspàç
stç tôv zatpôv toùtov, Stà tàç '/àpttaç zai
tTjv àpstTjv zai tà zpotepTjp.ata ôzoù è'jrsc
zai, ps oXov toùto, àv zai aoy/tCsrat zapiav
œopàv, zàXtv eô0ôç pstaôàXXstat etç tò zaXôv,
àzoatpéçstat tàç StaSoXàç, èva7zaXtCstat ps
zsptaaotspav à^àz^v zai zsptzot^atv tôv și-
’re‘
Scrisoarea lui Dimitrie lulianò, capuclie-
haiaua Moldovei, către al Ierusalimului
Hrisant, descriind caracterul drept (?) al
Domnului Nicolae Mavrocordat și urzi-
rile de intrigi contra Patriarhului Ieremia
al 111-lea.
Prea-fericite, prea-înțelepte' și prea-ve-
nerate stăpâne.
Mă închin eu supunere Fericirii Tale,
și cu evlavie sărut sfințita-Ți dreaptă, ru-
gându-mă de Domnul Dumnezeu să Te ție
bucuros, sănătos și mai presus de orice în­
tâmpinare tristă.
Am primit cu multă bucurie scrisoarea
Ta prea-cinstită de la 10 ale lunii acesteia
și am mărit pe Domnul Dumnezeu pentru
mie prea-dorita-Ți sănătate. Am aflat și
cele însemnate acolo și câte din porunca
Ta mi le-a arătat prea-cinstitul Ilagi chir
Constantin, care i s’au spus de Tine; și
ce alta să spun decât că scrii lucruri bune
și drepte, și nu mă îndoiesc că din inimă
iubești Fericirea Ta pe Înălțimea Sa, și
de aceia te scârbești, de ce primește să
dea ascultare și să creadă vorbele celor răi,
cari flecăresc contra Ta și vorbesc înaintea
înălțimii Sale, și supără și întristează pe
Fericirea Ta?
Ci, stăpâne al mieu prea-fericite, dacă
înălțimea Sa n’ar avea această particula­
ritate, că în clipă se supără puțin, când
vre-un blăstămat scrie ori spune ceva îm­
potrivă, Ori contra Ta, ori contra noastră,
ori contra altui prieten, ar fi înălțimea
Sa ca o minune în această vreme, pentru
darurile și virtutea și talentele ce are; și,
cu toate acestea, dacă se și supără une ori,
iarăș îndată se întoarce spre bine, răs­
toarnă învinuirile, îmbrățișează cu și mai
mare iubire și îngrijire pe prietenul său;

1 De fapt Ieremia vine numai la 1716. Aici e vorba de înlocuirea lui Chiprian cu Cosina al IlI-lea.
Lămuriri nu se află la Atanasie Cumnen Ipsilant, Tà pseà tTjv âkujoiv, p. 294. Scrisoarea e între cele
din 1714. Nu ni se pare că împrejurările s’ar potrivi pentru scoaterea lui Ieremia, la 1727 (v. ibid.^ p. 324).
644
kov tot za.Oôjç zat àkkore, zat Twoa è’zaus
zpò? tt¡v 'TpeTspav UazaptÓTTjTa' zat ôsv
etvat zaXXtórepov Tézp'/jptov àzò toôto, zwç
và etvat ptÇwpèvTj stç zr^ zapàtav tt(ç 'T'pïf
kÔTTjTÔç to’.) tj eùkàôsta zat tj á’íázvj ôzoô
zpôç aoTTjv s'/st.
’Ap/ij etç toôto ôzoô tj 'PțisTepa Maza-
ptôtTjç 'ppovTtCooGa ôptÇet, Taya và ¡j.tjv TjOsksv
àzoXo’iÔTjaet àkkoTÉ zoTe tj TOtaÔTTj gùt/ooiç
èv Tío p.îTaèô, waàv ôzoô ^Oeke zpoçevTjGst
zokkàjv knZTjv zpôç aÜTTjv zat Oèket etvat
à'iôpvjTov tô zpàypa, Tt và etzw, zap’ oti
toôto stvat 0eoô ôwpov; Kal s'tÇtj èkztÇw etç
tò azetpóv to’) è'keoç.
ÏToyàCop.ai op.wç zat toôto, Ôtî, àv etç
tôv zatpôv ttjç ifAizrfi zat ttjç çtkiaç Çwjuv
p.è aôrijv ttjv p.éptp.vav zat ôèv ^at)yâțop.sv,
ZÓTS 6skop.=v và yapoôp.=v ttjv etpTjVr(v zat
T]3ü'/tav; ioare ksșw, và ttjv zok')STțj ó aȚtoș
0eôç, àç p.Tjv p.=ptp.và zksov ôt’ aÔTa, zat
àç p/ijv zapszTetvț] tôv '/pôvov etç zr¡v aô-
T06t ôtaTptôïjV, àkk’ àç evO'jp.Tjß'g zat Tjp.àç,
ôzoô ôetvozaOoôpev Stà ttjv CTspTjotv ttjç,
zat p.áktaTa ot tóSe ebptazôp.svot è'yzptTOt twv
taTpwv p.è etzav OTt zat tô zpaat ttjç £p.ôp-
vtjç Sèv etvat ¿)0ktp.ov ôtà ttjv MazaptÔTTjTa
ttjç, zai p-äktCTa tò p.oayarov ôzoô "jíveTai
aoToô' Stà tò ozoîov kéyoov ot: àv ôptCfj và
aTetktQ èSw zpôç èpè S60 tj Tpetç çtàazatç,
ôzoô ȚtveTat <oç zsvTe ôzà.Seç, Stà và Setéonv
Tt koyîjç zpézet và tô p.eTayetptÇeTat aüTOÔ
vj TpeTépa MazaptÔTT(ç’ zat stç toôto àv
stvat ôptapôç tt(ç, àç etzțj tôv zavtepWTaTov
a?tov ïp.ôpvT|Ç Stà và tô epovrtTjj và tô
GTsik^ zpôç sp.s, oTt etvat p.tzp7¡ zat oktyTj
àYxapta toôto zpôç ttjv IlavtepÓTTjTá tou, zat
Osket vt'vet àvavsuatç ttjç zakatàç œtktaç p.s-
Ta^ù ^pwv.
Ttjv aop.yopàv toô zava/ptoTaToo fla.Tptáp-
yoo ôzoù TjZokoôOTjaev àzô ttjv ôtaêokvjv TOÔ
àpy'Stazôvoo tou, zal àkkot zokkol ßskst
ttjv TpàïODV zpôç rijv 'Tp.sTspav Mazapto-
TTjTa, zat zwç àzô szet, ôzoô etvat zpaTïj-
p.svoç etç tô az^Tt toô TÍaoúaTj, özeaysÖTj
Tà szaTÔv zouyzeta ôzoù àzapaÎTTjra è^Tjçvj-
OTjaav àzô tôv zeyaȚtâțxzeTjv, zkvjv ôyt èv
TaÙTtp âzai, àkkà stç Tpetç p.7jvaç và Tà
èjoœkta^, StSovTaç Twpa èzl yeîpaç zà tsg-
aapàzovTa.
’A p.7j y_6sç tô èzaTàkaoav àzò ttjv Ilôprav,
ÛTjToùvTeç oka và Tà Sœo'jj, zat uaTspov và
suȚȚj àzô ttjv ’/àtpTj, zat và. tôv çopsaouv za-
SàSt, Stà p.ouzapspf tô ozoîov stvat zat zokkà
. Súazokov, zat SíSet zat úzotpíav pfjzwç zép-
])recum și altă dată, și acum a făcut-o
față de Fericirea Ta; și nu e mai fru­
moasă dovadă decât aceasta cum că e în­
rădăcinată în inima Înălțimii Sale evlavia
și iubirea ce o are către Tine.
Ci întru aceasta ce spui Fericirea Ta,
gândind că să nu urineze de aiurea cumva
o astfel de supărare la mijloc, așa încât
Ți s’ar aduce multă întristare și ar fi lucru
de nesuferit, ce să spun decât că acesta
e darul lui Dumnezeu? Și astfel nădăj­
duiesc în nemărgenita Lui milă.
Dar mă gândesc și la aceia că, dacă în
vreme de dragoste și prietenie trăim cu
această grijă și nu ne liniștim, când ne
vom bucură de pace și de liniște? Așa încât
eu zic, să Te ție Sfântul Dumnezeu întru
mulți ani, să nu-Ți mai faci grijă despre
aceasta, și să nu mai lungești vremea cu
petrecerea pe acolo, ci să Te gândești și
Ia noi, cari suferim pentru lipsirea de Tine,
și mai ales fruntașii medicilor ce se află
aici mi-au spus că nici vinul de Smirna nu
e folositor pentru Fericirea Ta, și mai ales
vinul muscat ce se face acolo; pentru care
ei spun că, dacă ai orândui să se trimeată
aici la mine două sau trei sticle, ceia ce
face ea Ia cinci ocale, ca să arăte ce fel
trebuie să-1 întrebuințezi aici Fericirea Ta;
și pe lângă aceasta, dacă ar fi porunca Ta,
să spui Preasfințitului de Smirna să se
gândească a mi-1 trimete, căci e mică și
puțină angarie aceasta pentru Preasfinția
Sa, și se va face înoire a vechii prietenii
între noi.
întâmplarea preasfințitului Patriarh care
a urmat din pâra arhidiaconului său, și
alții mulți ți-o vor scrie Fericirii Tale, și
cum că dé aici, unde e închis în casa ceau­
șului, a făgăduit cele o sută de pungi care
neapărat s’au cerut de la Chehaia-beiu,
numai cât nu de odată, ci în trei luni să
le plătească, dând acum- în mână cele
patruzeci.
Dar ieri au aflat aceasta de la Poartă,
cerându-i să Ie dea toate și apoi să iasă
din gura lor, și să-1 îmbrace cu caftani
pentru mucarer; ceia ce este și foarte greu,
și dă și bănuială ea nu cumvâ, luând bani,

wziz zi zi. àazpa, azoXonOijaTj zaì àkXvj
onazoXia' zai ôaov pèv syôj âpștSâXX», t^eô-
povraç zal àXXa zsp'.aranxà elç zwzo.
Elç zô yépi z^z flavaviÔTTjTÔç too 7tzov pè
")00 Ypôata và ròv zazoapytòtà-
zovóv too, zai oXot rôv ÈzapEzaXèaapEv, zai
àpyiepïiç, zai àpyovreç, zai Ssv ÈzaTazsìaO/j
rsXeiœç, <oats ôzoô szaOsv aôrà ôzoô t¡tov
và âzoÂooOrpoov avayzaiior- zai etç rô íi'r¡z
ó 0sôç và rôv ooïjOïjaïQ.
Ot roô ôazïjrtoo 0X01 zpoazovoôv oouXtzœç
tt¡v 'Ypstépav Maxapióríjra, zai zpô zàvrwv
7t èztrpôzïjaa, œç ooôXï; aot^ç, zaraștkâ. rà
zpàazeSa tiôv IpaTtœv t^ç, ôsopèvTj roô àytoo
0soô ôzèp tï^ç zoôetvà/ç aôrijç ôytetaç. K ai
Tj Aopva, lôiœç Ypà'fooaa, OéXsî tt^v zpoaxu-
VTjOet. Kôptoç Ss ó 0eôç và. tt¡v zoXusrj) zai
và ttjv zsptaxâzțj œç xôp’/jv ôyOaXpoô.
(atptS', NospSpioo 25.
T'/jç 'TpsTspaç MaxaptÔTTjToç ooôXoç sô- ;
*t /9 , I
Àaoï]<; ¡ Al Fericirii Tale rob evlavios
ó JUyaç-ïXovoOérrjÇ:
ÛTjjrrçTptoç ’looktavoç. ¡
(Bibi. Ac. Rom., copiile <l-liii Jl. Ghedeon.'
DCXVIII.
Ștefan-Vodă Cantacuzino dă 8.000 de aspri mănăstirii Dionisiu de la Athos.
(Bibi. Ac. Rom., notițe grecești contemporane.)
DCXIX.
Mihai-Vodă Racoviță, mazil, către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări
de Crăciun, cu asigurarea sentimentelor sale pentru dânsul personal și pentru
Sfântul Mormânt.
’EztGToXvj MtyaTjX T’azootTța Bosoóòa zpôç
XpúaavOov œtXo'ppovTjTtzïj zat at>7yap7¡TtX7j
5'à Tàç sopTàç Ttôv XptaTO«7Svvœv.
1714, Aszspopioo 2..
IloXXatç œopaiç p.àç eypa^s, zat Tjp.eiç zà-
ptav àzôxptatv oèv Èowxapsv sœç Tœpa, rô
ózoìov Sèv TjTOV àzô àXXo zapà àzô rà zs-
ptGTaTtzà toô zatpoô, Tà ózoìa elç tôgov pàç
szaTsaTTjOav, ort ¡r/jTS àzô tô azTjTt è^œ và
e'ôyœp.sv Sèv OèXopEv' zXvjV, MazaptÓTars, site
tt^ç Èypâ^apsv, sirs zat Sèv zïfi Èypâ^apîv,
àç slvat oèoatoç zai zX'/jpo'iopTjpèvoç ij -i^
MazaptÔTTjç ort Tj pera^ú vjpœv ștXta zat
àyàZTj, zaôôiç ^zo^ èë àpy^ç, zàXtv srCt etvat
àpsTàoXTjroç zat àp.srazoÎ7jToç, zat zr^ i’¡a-
zoôpsv zat tò zaXôv zftz OsXopsv, zat ttjv
aùaraotv zat zoorpv/jotv toô 'Aftoo Tașoo St’ I
oXïjÇ ô'jy/jç zat zapStaç zoOoôpsv zat ô,
Kôptoç và tïjv àçtwaijj và SôveTat zavrors p.è
645
aceștia, să nu urmeze și altă greutate; și,
cât despre mine, stau la îndoială, știind și
alte împrejurări pe lângă aceasta.
In mâna Preasfinției Sale era să în­
drepte cu 500 de lei pe ticălosul acela de
arhidiacon al Ini, și noi toți l-am rugat,
și arhiereii, și nobilii, și nu s’a înduplecat
desăvârșit, așâ încât a pățit acestea ce
neapărat erau să urmeze; și de acum înainte
Dumnezeu să-l ajute.
Toți ai casei se închină cu supunere Fe­
ricirii Tale, și, înainte de toate, epitro-
peasa, ca roabă a Ta, sărută margenile
veșmintelor Tale, rugându-se lui Dum­
nezeu Sfântul pentru dorita-Ți sănătate.
Și Doamna, scriind anume, Ți se va în­
china. Domnul Dumnezeu să Te ție întru
mulți ani și să Te aibă în pază ea lumina
ochilor.
1714, Noiemvrie 25.
Marele-1 jogo făt
Dimitrie Juliano.
7223
(1714),
Decembre.
1714,
2 Decem­
bre.
Scrisoarea lui Mihail Racoviță Voevod
către Hrisant, de prietenie și pentru urări
la serbătorile Crăciunului.
1714, Dechemvrie în 2.
De multe ori ni-ai scris, și noi n’am
dat niciun răspuns până acuma, care lucru
nu era din altă pricină decât împrejură­
rile vremii, care atât de mult ne-au stă­
pânit, încât nici din casă afară nu putem
ieși; decât, prea-fericite, ori deȚi-am scris,
ori de nu Ți-am scris, să fii sigur și în­
științat Fericirea Ta că prietenia și dra­
gostea dintre noi, precum a fost de Ia
început, astfel va fi iarăș, neschimbată și
neprefăcută, și Te iubim și-Ți voim bi­
nele, .și dorim așezarea și chibzuirea bună
a Sfântului Mormânt din tot sufletul și
din toată inima; și Domnul să Te învred­
nicească a putea totdeauna cu ușurință să
646
eùzoXiav va znSspvâ. tà oápTj ô~o5 anpoai-,
vow. ’Eyvwptoapsv Ss xXTjpoçopTjpéva zwç zai
Tj Maxap'ÔTTjç ttjç p.àç àyazâ. wç zat zpÔTS-
pov, zat en/aptaTOÔpeV ó w oXwv 0sôç và
àîtcùoyj ttjv MazaptÓTTjTá tt^ç và sopTâayj Tà
zavàyta yevÉÔXta toù awT^poç p.aç XpiaToô
zat Tà afta ©soçàvsta pè ôytetav zat zaXvjv
zapôiav, za.6wç àyazâ zat ayazoöpsv, zat toü
•/pôvoo zat etç noWoSç. 'H aôÇnyôç paç zat oí
’jtot paç soXaôwç zpoaznvoov ttjv MazaptÓTTjTá
ttjç zat àaîràCovTat ttjv áyíav ttjç ôsçtàv.
Kat raÔTa pév ai ôè zavayiat zat 6so-
TtetOetç auTTjç e>r/at stTjaav ps6’ Tjpwv.
1714, Aezspopio'j 2.
Ttjç StJç MazaptÔTTjToç ó zaçà zvsôpa
'Jtôç zai etç toùç ôptapoôç.
’Iw. Mt^aTjX BoeSôôaç.
(Legrand, iiccueil, p. 152, n° 77.)
1714,
DCXX.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre salutările ce i-a
(i Decem­
bre. trimes în scrisorile către Nicolae-Vodă.
’lœàvvTjç MaopozopôàTOç Xpnaáv6<¡> Norápcf.
MazaptwTaTS zat asöaapuoTaTE ôsazoTa,
ttjv TpsTspav MazaptÓTTjTa soXaëwç zpoo-
xovw zat ttjv áyíav aÜT^ç Se£tàv àajtàCopat,
ôeôpsvoç toö zavToônvàpoo 0soö ôzwç 8ta-
œuXaTTOt a.t>TTjv àvoaov, eoÔbpov, ôytà xat
àvwTSpav îtavTÔç èvavTÎon.
△Go ypappara ttjç ‘TpsTÉpaç Mazaptôr/jTOç
è'Xaôov, s$ wv ttjv àyaGvjv aor^ç oytstav
paOwv, /àpiraç EÔyaptaTTjpiooç àvszep^a
t<7> atôçovTt zat StaTTjpoûvTt aórìjv 0sip. ”Av
xaXà zaì TÓaov àzò toôç zoXXoôç zsptaza-
apoôç xat ràç fpovTt'Saç, oaov àzôpTj xat pè
tô và p.Tjv sîya tîzots à^tôXoyov và aTjpstwaw
t^ MazaptÔTTjTt aÔTïjç, ôèv szapa ttjv àzo'-
xptatv, ôèv è'Xetcpa opwç và ypàtpœ ttjv zpo-
aijxouaav auT^ zpoaxôvTjotv stç Tà zpôç tôv
ó’JíTjXÓTa.Tov AüÔévttjv ypáppará pou.
Tà xotvwç àîîoœaataôèvra ôèv àpytôàXXw
-<oç Tà è'paOsv tj Maxaptor/jç aÙTTjç àzô ttjv
XOtVTjV tpfjpT(V. 0ÉXopSV tôÿj p.ETà p.Eptxèç fj-
pèpec Tt OéXet àzoXo'jGTjayf zarà tô zapôv
ôè zàvèva vswTspov ôèv stvat. Tà ôè sttj tt(ç
T’p.sTèpaç MazaptÔTTjToç etTjaav OsôÔsv zàp-
zoXXa zat zavsbT'r/^.
1714, Aszspêpto'j 6.
Ttjç T’psTÉpaç MazaptÔTTjToç zàvTOTS stç
TOÙÇ ôptopoôç.
’lwàvvTjç MaupozopôaTOç.
(Legrand, o. c., IV, p. 138, n° 94.)
cârmuiești greutățile ee se întâmplă. zVm
aflat cele înștiințate cum că și Fericirea
Ta ne iubești ca și mai nainte, și mul­
țămim; Dumnezeul tuturora să învredni­
cească pe Fericirea Ta să serbezi prea­
sfânta Naștere a Mântuitorului Hristos și
Anul Nou cu sănătate și inimă bună, după
cum Iți place și ni place, și în acest an și
în alții mulți. Soția noastră și fiii noștri cu
evlavie se închină Fericirii Tale și-Ți să­
rută sTânta dreaptă.
Acestea; iar preasfintele și de Dumnezeu
ascultatele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1714, Dechemvrie în 2.
.Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și la
poruncă:
Io Mihail Voevod.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-venerate stăpâne,
mă închin cu evlavie Fericirii Tale și sfin­
țita-Ți dreaptă o sărut, rugându-mă de
atotputernicul Dumnezeu să Te ție fără
boli, bucuros, sănătos și mai presus de tot
protivnicul.
Două scrisori ale Fericirii Tale le-am
primit, din care aflând de buna-Ți sănă­
tate, am înălțat har de mulțămiri lui Dum­
nezeu care Te mântuie și Te păzește. Deși,
atât din pricina multelor încurcături și
griji, cât și încă pentru că n’am avut ceva
vrednic de pomenire să însemnez Fericirii
Tale, n’am făcut răspuns, ci n’am lipsit
a-Ți scrie cuvenita închinare în scrisorile
mele către prea-înălțatul Domn.
Cele ce au ieșit în de obște nu mă în­
doiesc că le-ai aflat Fericirea Ta din faima
lumii. Vom vedea după câteva zile ce va
urmă; iar deocamdată nu e nimic mai
nou. Iar anii Fericirii Tale fie de la Dum­
nezeu foarte mulți și pe deplin fericiți.
1714, Dechemvrie în 6.
Al Fericirii Tale totdeauna la poruncă:
Joan Mavrocordat.
 647

DCXXI.
Andronic Rhangabè (Rangavi) și nora sa, Bălașa Brâncoveanu, către Pa­ 1714,
triarhul Hrisant Notara, despre sosirea lui apropiată și intenția ce are de a boteză 10 (?) De­
cembre.
pe fiul de curând născut al Bălașei.
’ExwtoXïj MxaXâaaç Mxpazo6à7zaç 7pa- Scrisoarea Bălașei Brâncovencii scrisă
^staa ôtà yetpôç toö pepaXot) yapToșoXazoc ¡ cu mâna Marelui-Chartophylax zíndronic
’zVvöpovizoo 'Pa^zao^ '. Rhangabè (Rangavi).
Mazaptârars, OsoxpóóXTjTs zai aoywTaTs Prea-fericite, de Dumnezeu ocrotite și
IlaTpiápya TTjç aytwTaT^c xôXewç twv Tepo- prea-înțelepte Patriarh al preasfințitei ce­
aoXóp.wv, xópie zópts XpuaávOe, tt¡v T¡j.=- । tăți a Ierusalimului, doamne, doamne Hri-
répav SoyÓT^Ta ôooXtzwç xpoazwoöjiev, è'/w J sante, înțelepciunii Tale cu supunere ne
ts zai ’q V’j[rp7) p.00 ùop.vÎTCa, zai àaxaÇô- ¡ închinăm, eu și nora mea, Domnița, și să­
p.sâa àp.yÔTspot ttjv [lazapiav aùr^ç 3s£táv, rutăm amândoi fericita-Ți dreaptă, ru-
5sóp,svot toö áfíot) 0soö ”va ötayvXaTTOt gându-ne de Dumnezeu Sfântul ca să Te
aÒTTjv àxô xavrò; àvtapoô zpsÍTTova. Toö păstreze mai presus de orice lucru supă­
xapovroç p.aç oùz soti öl’ àXXo xap’ Ôtl rător. Pricina acestei scrisori a noastre
sp.á.6op.sv zai ¿SsSatwOTjjisv àxô toö aytoo nu este alta decât că am aflat și ne-am
zaÖTjxoopivo’j tt]v zaX^v aaç xpôç vjp.àç sv- I încredințat de la sfântul categumen de
TaöÖa sXsoatv ts, zai xaponatav, zai wç i buna Ta venire aici la noi și prezență, și,
ZTjösp.wv àptaTOç ösv sXetfps và syțj tt¡v ppov- ¡ ca un prea-bun chivernisitor, n’ai lipsit
Ttöa p.aç zai ttjv s'vvoiàv p.aç- zai [j.áXiara să ai gândul despre noi și grija noastră;
xptv và T'ijv 7pá$wp.sv zai và tt¡v xapaza- | și mai ales, înainte de a-Ți scrie și de a
Xsawp.sv stç àvaôo/Tjv toô àpTi7svvoôç, sppóv- ¡ Te ruga să fii naș al celui de curând
Tias zai sp-sXsTTjas và tò àvaòs'/O^’ oOsv j născut,Te-ai cugetat a-1 boteza; pentru care
öixX^ TOtaurț] òi77sXiop TjÖTj ôp.otwç sùyapia- i această solie îndoită mulțămim de asemenea
toôp.sv t^ ao'fWTâvțj atjTTjç 'Joy^ zal xpoa- j prea-înțeleptului Tău suflet și-Ți așteptăm
p.svojisv tt]v xapovatav ttjç T¡p.spa t^ fjjj.épq., ; prezența din zi în zi, cu candele și lumini.
p.STà Xajixàôwv zai șwtwv. EÎOs ó zôptoç j Invrednicească-ne Domnul Dumnezeu să
0sôç và p.âç àÇtôioTj và ttjv àxoXaóawp.sv sv ; te întâmpinăm în curând sănătos și ne­
Tàysi t>7ià zai àvevôyXTjTOV. Taôra’ ai ôs ; supărat. Acestea; și rugăciunile Tale as­
OsoxsiOstç soyai stTjaav p.s6’ ^p.wv. ! cultate de Dumnezeu fie cu noi.
yxtptô', Aszsp.6pioo i' (;). 1714, Dechemvrie în 10 (?)
Ttjç X^ç MazaptÔTïjToç siç toôç ôpiap.oôç: ¡ Al Fericirii Tale la poruncă:
XapTopóXaí ’Avôpôvtzoç. ; A nd ro nie Cha rio phy lax.
MxaXàaa MxpazooâȚxa. i Balada Brâncoreanca.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCXXIL
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre hotărârea acestuia 1714,
de a petrece Crăciunul cu Nicolae-Vodă. 14 Decem­
bre.
’lwàvvTjç MaDpozopôà.TOç XpoaávOw Noràpa. Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
MazapióiTaTS zaì OsoasosaTaTï òsaxora, Prea-fericite și prea-venerate stăpâne,
rijv 'Tp.sTjpav Mazap’.ÓTTjTa eôXaôtùçxpoazovw, mă închin cu evlavie Fericirii Tale și
zai tTjv à-pav aùr^ç ôe£tàv àaxà£&[j.at, ò=ó- sfințita-Ți dreaptă o sărut, rugându-mă de
’xevoç toù xava'/àGot» 0soö oxwç âiașoXâTTO’. prea-bunul Dumnezeu să Te ție fără boli,

1 Fiica Iui Constantin-Vodă și ctitora bisericii bucnreștene cu acest nume (1745). Se măritase la
1708, Octombre, cu Manolaehi Cupariul, fiul lui „chiriță (=ehirișgl) zlndronaelii“, „om foarte înțelept și
învățat fiind în limba elinească și dregătorie având la Biserica cea Mare a Țarigradului, chartophylax
fiind“ (tatăl fu adus de la Constantinopol cu Antonie grămăticul). Constantin Cantacuzino Stolnicul cunună
în numele lui Hrisant, dus atunci la Ierusalim (Radu Greceanu, ed. Șt. Grecianu, pp. 181-5). Foaia de
zestre, ibid.. p. 305 și urm. (și în anexele la ale noastre Documente Brâncoveanu'). A murit pe la 1751-2
(Șt. Grecianu, l. c., pp. 284, 315).
3 Acelaș cu Lambrinò deci.
648
aòtip ávcaov, enö'jp.ov, ¿717. zaì àvwTÉpav
zavrôç svavTÌou.
Xsfiáap.iov 7pà[ip.a t^ç 'TpsTÉpaç Maza-
P'.ôtt(toç eXaoov, s£ 00 tt(v áyaO^v am'qç
trpeíav p.a6wv, yàptTaç e'jyapicr/jpio'jç àvè-
Ttsp.^a r<p aipÇovn zai SiaT/jpoùvT'. aor/f/ Hstp-
Eiç auto ÓTtoi) ópíCei ~q MazaptÔTTjç aür^ç
ozi p.eXsTà và GOveoptàaT) p.exà toö óÓTjXo-
tátOD AòOèvtoo Tàç à.7taç éopTàç twv toù
XptGTOü -jEvîOXiwv, jroXXà zaXà tô zàp.vef
và ttjv à£twa’(j ó aytoç 0sôç toù ypovoo zai
stç stt; zàpjroXXa và anveopTâaȚj zat p.a£i
p.aç p.è zarà.GTaatv Tjooyov zat irapayov,
Æêptppeop.sv7] xavTt àyaOtp, età và irpooTsOj)
stç Tïjv ÈZ T7jç sopTTjç yapàv zat 7j sz TŸjç
xaponataç ttjç Tp.eTépaç MazaptÔTTjTOç Kpva-
7svo[j.sv7] ïjtiîv Ô'jp.'/jôia zaFo^aXXiaatç TêXsta.
Kaçà tô zapôv tîîtots véov ôèv syw và OTj-
¡j.stwaw T7¡ Mazaptôtï(Ti abt^ç’ st Tt zpôç
sto^atv Gop.ÊàXXov, sz toù .ypàpp-aTOç toù
àpyovTOç TtsvOspoù p.o'j CéXet zaTaXàSfj. Tà. ôè
ST-/] t^ç Tp.sTÉpaç MazaptÔTT/Toç stTjaav Oeo-
ösv îtàp.îtoXXa zat îtavsuTny^.
1714, Aszsp.ôpto'j 14.
Tvjç T’p.ETÉpaç MazaptÔTïjTûç
TtàvTOTS Etç TOÙÇ ÔptGp.O'JÇ.
’lwàvvvjç ManpozopôàToç.
(Bibl. Ac. Bom., copiile d-hii M. Ghedeen ; Legrand, o. c., IV. p. 139, n" 95.)
DCXXIII.
1714, Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre apropiata sosire a
15 Decem­ acestuia, lucrul la Sfântul Sava și Sfântul Gheorghe din București, planul de bâlciu
bre.
al Sfântului Mormânt la Târgoviște și pavarea bisericii Stelea din acei oraș.
’EîttoToXfj 'PàôouXo’j Ao’jôÉazo'j jtpôç tòv
pazaptwTarov IIaTpïàpyr(v 'I$poaoXnp.wv zòp
XpóaavQóv ítepi ôta'pôpwv úzoQs'aswv.
MazaptwTaTE, ao'pwTars zai áy'.wTaTE ôés-
xoTa, IlaTptápya t^ç a7Îaç zôXswç 'leponaa-
Xtqja zai TjpÉTSps sv XpsoTw osSaap.iwTaTs
nàTSp, zùpîs zopts Xpóoavfls, tt]v 'ïp-srépav
Mazap:wT7]Ta TaitEtvoœpôvwç zpcozovoôvTsç,
zaveuXaSwç àizaCôp.s(la ttjv ispàv ôeùàv
TTjÇ, ÔîÔp.SVO'. TOÙ TCaVTOÔOvàp.OO 0SOÙ TOÙ azs-
îtstv zat otav/jpsiv tô svOsov aor/jç Btpoç àvo-
oov, soO'jp.ov, 07tÈç, pazpóotov, zavrôç àyaOoù
sp.7teítX7¡ap.évov zat ~àavjç svavTtaç îtsptGTà-
aswç à^7jXXa7p.svov.
Tô Ttp.tov zat èpàap.tov ^p.îv 7pàp.p.a t^ç
'Tps-spaç MazaptÔTtjTOç üZTtatç yepat zat
àvaxsìTTapÈvijj ôtavota sSéyù^v, zat, îtXïjpo-
yopTjOstç rijv zoXuirôOTjTOv zat srsvrjv p.ot
oytstav zat eopwariav tï(ç, Sôçav àvéîtsp.tpa
Ttp otiiCovTt zat Star/jpoùvTt aùrip àytto Hstç,
bucuros, sănătos și mai presus de tot pro-
tivnicul.
Venerata scrisoare a Fericirii Tale am
primit-o, din care aflând buna-Ți sănătate,
am înălțat haruri de mulțămire lui Dum­
nezeu care Te mântuie și Te ține. La ceia
ce spui Fericirea Ta că ai de gând să faci
serbătorile Nașterii lui Hristos cu prea-
înălțatul Domn, foarte bine faci; să Te
învrednicească Dumnezeu sfântul a serba
în acest an și în ani prea-mulți și cu noi în
stare liniștită și netulburată, revărsându-se
asupră-Ți tot binele ca să se adauge la
bucuria serbătorii și voia bună și veselia
cea de săvârșit ce ni-ar mai veni de la
prezența Fericirii Tale. Iar deocamdată
ceva nou n’am să însemnez Fericirii Tale;
dacă e ceva bun de știut, vei aflà-o din
scrisoarea, dumisale socrului mieu. Iar anii
Fericirii Tale fie de la Dumnezeu foarte
mulți și cu totul fericiți.
1714, Dechemvrie 14.
Al Fericirii Tale
totdeauna la poruncă:
Ioan Mavrocordat.
!
|
Scrisoarea lui Radu Dudescu către prea­
fericitul Patriarh de Ierusalim chir Hrisant,
pentru felurite lucruri.
Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-sfin-
țite doamne, Patriarh al sfintei cetăți Ie­
rusalimului și al nostru întru Hristos prea-
venerat părinte, doamne, doamne Hrisant,
închinându-ne cu smerenie Fericirii Tale,
cu toată evlavia sărutăm sfințita-Ți dreaptă,
rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să apere și să păzească dumnezeiasca-Ți
înălțime fără boli, bucuros, sănătos, în viață
îndelungată, plin de tot binele și scutit de
toată împrejurarea protivnică.
Cinstita și plăcuta nouă scrisoare a Fe­
ricirii Tale, cu mânile ridicate și cu gând
desfășurat am primit-o, și, aflând de mult-
poftita și dorita mie sănătate și voinicie a
Ta, am înălțat slavă lui Dumnezeu Sfântul,
"care Te mântuie și Te păzește, pe care

rp ota^tXXarro! ó Kóp:o? zat et? tò é;^?
àpsràzTwTOV èòéybr^.sy aùysvozXtvôjç zat tàç
òeaxoTtxà? a.ór7¡c sôyàç zat âazrjXoașpa-
7tarooç sùXoyiaç, wv eveza zat xXsiataç ôaa.ç
àv9&poXo7<ô ràç yaptraç ôp-erépa xatptzàj |
çtXoarop7ta. ”E7vwv ézopèvwç zat rà sv aüTw ¡
a-/¡¡AStwOávra.
Kat îtept p.èv zr¡z ^p.etepaç ¿ót7pa'fta?,
aoșwrata zat à7/tvoóorata tò jrpos^fjtwaev
7¡ àzpa. a.’jtTjç aôveatç, ott, STp-aS^, Ssv ~po-
■?¡X9sv ùzô àjisXetaç r¡ àp.v7jp.oaôv7jç pou, à).).’
ózò r/jç ôsTjpsptv^ç zpoaôoziaç tïjç svtaùOa
stcst^ç p.ot jtapQDaiaç tTjç, zat, ezsiòt; à~=-
șâataî p.età tTjv zapsXsnatv twv èXeaaop-évwv
a7twv Ssaîtotizwv soprwv và àzoXooOrjaTj
etc tà wos [j.stàôaatç tr(ç, tSoô zà7<J> îtapà
~6Saç trottò rí¡v àzôzptotv toù îtpôç èp.è ae-
£aap.io') rqç.
Ilept t^ç atzoSop.fjç totvuv toô Ztáfa,
7Mzà. tip Sîttta77jv t^ç 'Tp.etépaç Mazaptô-
rrjtoç etç tôv ápjxóStov zatpôv 9éXw èztata-
trpxi và àvazXvjpwaw rà èXXetxovta• vat pjjv
zai îtspi toò èv rii) 'A7ÍW l’ewp7t<0 îtapazXvjaioo
6sXw a’JVop.tXTja'țj p.stà toô îtavtepwtàtot) ¿7(00
BtjQXeép., Stà và zap.wp.sv aitò toô vôv rijv
îtpsîtooaav stotp-aatav zat îtpop.^OetaV ott
syop.sv ypéoç yptotiavizôv và SoyXeùwp.ev
îtàvtsç tôv "A7tov zat ÇwoSôyov Tàtpov, zat
èçatpétwç S7Ó) ri]v MazaptótTjtá tr(ç, Stà tT¡v
îtpôç èp.è itarptZTjV tvjç ¿7azr(v zat eôvotav
ôzoô Sstzvôst àetîrote.
Ilept Sè tïjç èv TptJ7o6ùartrt zav7j7Ùpewç
ôzoô îtpô zatpoô saovop.tX7jOap.ev, êsëata S7Ò)
tàjv etya áX-rjop-ov^aet itXsov p.è tô và p.ïjv
TjZoXoôÔTjas rots vj ôîtooyeSetaa èz p-èponç
poo àvayopà îtpôç tôv pazapttr(v Kwvatav-
ttvov BosêôSa’ tavôv op.wç, ôzoô p.oô tô èv-
Gop-Tjosv 7j MazaptÔTïjç aïjç, p.erà zacr^ç
ya.pàç OéXw zaayTjOȚi và eopw îtpwtov èzeivooç
rooç àvOpwzooç ôzoô èzapàStSôv p.ot tà tïjç
zavïj7Ùpewç èzetvr(ç etwôôta zat tôv tpôîtov
t^ç zaraazeuïjç r/jç, zat, tore, zarà tï(v
zpoGra77jV vqç, 6éXw tô âvayspȚj zat tô 'j'/t,-
Xoràttp Tjp.<ôv vkùGévfff ewç tôaov op.wç. szetSîj
zpôzettat /j èvtaôOa. sșetTj ïjp.tv zapouata'
tï(ç, tore OèXop.ev aovop.tXïjav; otà çwa/jç ço>yîjç
tà oovretvovta zai èzwyeX^ etç zàüe ózó-
Oeatv. Atà Ss vip otpwotv tïjç szzX^otaç
toô XtsXXta, è'otw etç eto^atv tïjç ztôç ère-
Xetwae zat Sèv sp.stve zavéva sXXstzàç* zai
ó zòp X pôoavOoç, wç zaXôç yptattavôç zai
otzetoç tr(ç, Ssòwzs tà ooa ôzsayèOT;, zat,
àv sp.stvs zat ttzotsç èXXetzsç, 7] ’Evttp-ótTjc
too ÛsXet tô âvazXTjpwoȚ|.
58183. Vol. XIV.
649
să Te păzească Domnul și <le acum înainte
neschimbat; am primit cu grumazul plecat
și rugăciunile Tale stăpânești și binecuvân­
tările scrise, pentru care și dau cât mai
multe mulțămiri părinteștii Tale^ iubiri.
Am aflat pe rând și cele înlăuntru în­
semnate.
Și, cât despre zăbava noastră în scris,
foarte cuminteși isteța proorocit-oînalta-Ți
pricepere, că, adecă, n’a venit din neîn-
grijirea sau neținerea de minte a mea, ci
din așteptarea zilnică aice a doritei Tale
prezențe, și, de oare ce hotărâseși după tre­
cerea serbătorilor domnești ce sunt să vie
să urmeze strămutarea Ta într’acoace, iată
că și eu fără zăbavă fac răspunsul la scri­
soarea Ta către mine.
Iar, pentru clădirea de la Sfântul Sava,
după porunca Fericirii Tale mă voiu în­
griji la vremea potrivită să îndeplinesc
cele ce sunt lipsă; ba chiar și pentru pa­
raclisul de la Sfântul Gheorghe voiu vorbi
cu Preasfințitul de Betleem ca să facem
de acum încă gătirea și grija cuvenită;
căci avem datorie creștinească a sluji toți
Sfântului și de viață primitorului Mormânt,
și mai ales eu pe Fericirea Ta, pentru
dragostea părintească și bunăvoința ce O
arăți totdeauna.
Iar pentru bâlciul de la Târgoviște de
care am vorbit mai înainte, de sigur că
eu o uitasem mai mult pentru că n’a urmat
atunci anaforaua făgăduită din partea mea
către răposatul Constantin Voevod ; iar
acuma, când mi-ai amintit-o Fericirea Ta,
cu toată bucuria voiu căuta să aflu întâiu
pe acei oameni, cari mi-au dat cele obiș­
nuite ale acelui bâlciu și felul gătirii lui,
și, atunci, după porunca Ta, o voiu aduce
și înnaintea prea-înălțatului nostru Domn;
până atunci însă, de oare ce stă să se în­
tâmple prezența dorită nouă a Ta aice,
atunci vom vorbi prin viu graiu cele ce
tind și sunt de folos la orice lucru. Iar
pentru așternerea (pavarea) bisericii Stelea,
să fie în știința Ta cum că s’a săvârșit și
n’a rămas nimic lipsă; și chir Ilrisant, ca
un bun creștin și om de casă al Tău, a
dat câte a fost făgăduit, și, de a mai lipsit
și ceva, Cinstea Sa o va îndeplini.
82
650
Oi roû ¿axitíon p.aç xàvteç, àxò p.'zpoû
swç p^áXon, raxetvwç xpoozovoûot rijv Ma-
zaptór/jTa ttjç zat ttjv tepàv ôe^àv refi
sôXaôwç àaxàÇovrar xapop.oiwç ôè -/¡tuie aàç
"poaz'jveùop.ev ôooXtzâiç, zat ó ôoùXoç tt(ç, zat
'ptXoç p.aç, àpywx 7papp.anzôç zòp Tlava^tw-
tazvjç, zat, zXivwv ttjv zsyaXvjv, ttjv zavayiav
ttjç Se^tàv àa~àCêTat.
Taûta p,èv zatà tò xapôv at Sè aytat
zat 6eoîtet6etç aôt^ç eo/at etrpav p.e6’ ^¡j.ô>v
èv ôt<j> xavTt.
¿atptô', âezepêptov te'.
Ttjç Tp.etépaç Mazaptôtïjtaç 'j’tôç zatà
xvîûp.a zat étotp-ôtatoç etç tàç ^poata^àç.
. 'PàSooXoç AooÔéazoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCXXIV.
I714> Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre bolile
0 Decem- greje ¿e care a suferit.
bre.
’ExiotoXtj Stsyávon KavtazonCvjvoo Bos-
Sôôa îtpôç XpûaavÔov, à’néXXovtoç ttjv àxoza-
tàataatv t?jç ô^tsiaç tou zat sôyaptOTOûvtoç
Stà tàç Ttatptap'/tzàç sôyàç.
1714, Àez=p.Sptoo 20.
Tô àxô 17' toû èveatwtoç 7eypap.p¿vov tt-
[j.tov zat aeoàap.tov 7pàp.p.a ttjç Mazaptôtïjtôç
Tifi p.et’ atooûç èXàôop.sv, zat, xX-/jpQ'popTj6èvTsç
T7¡v à^tèpaotov Tjp.tv Ó7tsiav zat eòe$tav Tifi,
èç tà patata, ôôçav àvaxép.xovTeç
tip aqXovt! zat StatTjpoûvtt auTTjv á.7Í<¡> 03<o.
’ESéyOïjU.ev zat tàç îtatptzàç aot^ç sôyàç
zai sôXo7Îaç, wv svsza zat ttjv sôyaptatoûp.sv
zatà xoXXà. ^E/vwp.sv zat tà èv aôt<]> gtj-
p.etoôp.eva xspi rwv xpoXaSû'jawv '^petspwv
Sta/pôpwv àaôsvetwv zat îtspt twv èîttxetp.svwv
•¿p.îv zaOí¡p.eptvwv ypovtiSwv zat à7avaztr(-
aswç- Stà tà óxoìa àXXo ôèv Xs7op.sv xapà
p.ovov xwç aoœwtata zat àjytvoôatata ôptÇet
tj Mazaptotïjç ttjç. Oôôetç 7àp èxtatatat tj
ataGàvetat ttjv ôôûvTjv zat ttjv xtzptav ttJç
Ospp.ôtï|toç toû xnpôç, si p.t¡ ot èv ttp Xso^tt
au7xoyXaCóp.evot zat oaaavtCôp.svoc sùyapta-
ttav opwç và e'yț] tô ôxepà7iov ôvop.a toû
p.s7àXoo 0soû, toû xatôsûovtoç zat xàXtv îw-
psvoo, oxoû èôwpijaato ^p.tv ttjv èxavàXvj^’v
ttjç xpwtspaç Ô7t=taç p.aç" zat, à.7ZaXà e'yțj
oôvtpoæov ttjv àtovtav zat àôovap.iav p-aç,
opwç stpsaOev sùyaptor/jpévot zat etç tô to-
aor ooz Tjoav 7àp àoSévetat xotaxat zat
sôzoXotàtpeotat, àXXà ôavatTppôpat zat èxt-
ztvôovaf ôô^a op.wç zat vûv zat xàvtots ttp
ôtaç'jXàJavtt Tjpàç a7Îtp 0etp.
Ai casei inele toți, de la mie și până
la mare, cu smerenie se închină Fericirii
Tale și sărută cu evlavie sfințita-Ți dreaptă;
de asemenea și noi ne închinăm Ție cu su­
Ì punere, și robul Tău, și prieten al mieu,
dumnealui grămăticul Panaiotachi, și el,
plecându-și capul, sărută preasfințita-Ți
dreaptă.
Acestea deocamdată; iar sfintele și de
Dumnezeu ascultatele Tale rugăciuni fie
cu noi în toată viața.
1714, Dechemvrie 15.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și prea-
grabnic la porunci:
Radu Dudescu.
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino Voevod
către Hrisant, vestindu-i starea sănătății
sale și mulțămindu-i pentru patriarhiceș-
tile rugăciuni.
1714, Dechemvrie în 20.
Scrisoarea cinstită și venerată a Feri-
ciriii Tale scrisă de la 13 ale lunii am
primit-o cu respect, și, aflând de vrednica
nouă de dorire sănătate și bună stare a
Ta, ne-am bucurat foarte, slavă înălțând
lui Dumnezeu Sfântul care Te mântuie
și Te păzește. Am primit și părinteștile-Ți
rugăciuni și binecuvântări, pentru eare-Ți
și mulțămim mult. Am cunoscut și cele
înlăuntru însemnate pentru cele de mai
înainte ale noastre felurite neputințe și
pentru grijile ce stau zilnic asupra noastră
și pentru suferință; pentru care alta nu
spunem decât numai că foarte-înțelept și
isteț vorbești Fericirea Ta. Căci nimeni
nu știe ori nu simte durerea și amarul
căldurii focului, decât cei ce Sunt închiși
și căzniți în vasul de aramă; ci mulțămită
să aibă preasfântul nume al marelui Dum­
nezeu, care pedepsește și iarăș tămăduiește,
care ni-a dat nouă recăpătarea sănătății
de mai înainte; și, cu toate că ni-a rămas
tovarășă slăbiciunea și lipsa de puteri a
noastră, ci suntem mulțămiți și cu atâta;
căci n’au fost boli oarecare și ușoare de
lecuit, ci mortale și periculoase; ci slavă
și acum și pururea lui Dumnezeu sfântul,
care ne-a păzit.

’ll 'Tpsrspa Mazapior/jç, rcapazaXoutiev
zai aùOtç, àç ¡rijv otaXeiz-țj, èv oaip syst ràç
aòróS: S’arpiSàç, và p.àç ypàtpvj Stà và yat-
pwjiev è~l Èyerfl 7jp.lv irrisisi zai raîç
îîatpizatç zip sôyaîç, atnvsç zai EÏrjaav ^țitv
âpwȚai èv otiiv zavTÍ.
(atpt§', AszepJpiot) z'.
T^ç Tpetépaç Mazapionjroç uîôç zatà
zvîùp.a zai oXwç stç tàç zpoatavàç aùt^c.
iw. Xté'pavoç Kavtazo’jÇ7]vôç BosÇôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 152-3,'n0 78.)
DCXXV.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre aștep- nu',
tarea sosirii acestuia și felurite știri ce se schimbă între ei.
’liîtiotoMj NizoXàoo Mabpozopôâtou îtpôç
Xpóaavflov ÔTjXoôvtoç zip EÒapéazstàv ton Stà
ttjv etç rà èzeîae zapouatav toû ITarptapyon
zat ttvàç àîtô BaatXs'ioûaTjç etS^aetç,
1714 (sic), Aezep-Êptot; 30.
Tô tepwratov aùr^ç ypappa èXàSojxev, zai
Stà ttjv àyaOîjv zat è'^ezip óytetav zrp Xtav
.èyàpvjpÆV' èSéy6ïjp.ev enXaëwç zal tàç à^iaç
tïjç eôyàç, zat eoyaptatoûp.ev aôr§. ''Eyvwp.ev
zat tà èçe$^ç vpayôp.eva.
'OptCet ott, zatà tò jtapóv, Sèv TtXatôvet
tijV 'jpafijv, ott stXéov àyaîtâ óp.tXíav Ciooav,
ywptç 5tapaôpop.7jv 7¡p.epww zat eôyaptatoûp.ev
fjj 'Tp.etÉpa. Mazaptôtïjtt, zat 7/p.etç ètpiÉp.=Oa
zat èîturoôoôpev và yév^ èv táyet f¡ îtpôç tà
woe iepà îtapootJta zip Tpstépaç Xeôaap.tô-
tTjtoç, zat ó îtavàvaÔoç Oeôç và p.àç à^tôioTfj
và t’ijv àîtoXaûowjisv, zat povov îtsptpévopev
tàç àitozptaetç tùv zpotépwv ypappattov paç
và iSoûpev îtote aûv 0e<¡> aîttetat zip ¿Soô,
Stà và -fèvifl zat Tj èvteûOev ítpoaTjzonaa stot-
paata zip ôîtoSoyîjç.
’EXàoopev zat àîtô BaotXsooôaYjç ypàppata,
zat àXXo tt tStattepov Sèv pàç aTjpetoûat,
îtapà povov pàç ypayonst îtœç èveyetptaav tô
piraïpapzeoyéat, zat èyôpeoav ot apyovtéç
paç zaÊôâSta zatà zip cnvïjOsiav zal etç tô
oaotXtzôv capavi zat etç tôv ùîtéptatov èxt-
tpoîtov, zal è'5et$av zat oi aoOévtat (àç etvat
îtoXôypovot) và èyouv envotav îtpôç 7,pàç, zal
0 ôeôç và eoSozîjaȚj và tôwpev zàv etç tô
àvatpoyijv, zai và etvat çûXa£ zai ootj-
Ooç paç Stà twv tepwv aùt^ç eùywv.
Eùyap’otoôpsv tjj 'Xpetépa Mazaptôt7(tt
1 De fapt 17].'!, cum se vede prin pomenirea lui Brâncoveanu ca fiind Domn și prin aceia că
sosirea lui Hrisant în Moldova s’a întâmplat la această dată, întâmpinat fiind la Focșani de Stolnicul Con­
stantin Costachi și de Postelnicul al doilea, „cu leftică“ (Axintie Uricarul, în Letopisețe, II, pp. 101-2).
651
Fericirea Ta, ne rugăm iarăș, să nu
lipsească, atâta timp cât stă pe aici, să
ni scrie, ca să ne bucurăm de sănătatea-»Ți
dorită nouă și de rugăciunile-Ți părintești,
care să ni și fie ajutătoare în toată viața.
1714, Dechemvrie în 20.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
30 Docu'
bre.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, arătându-și mulțumirea pentru pre­
zența acolo a Patriarhului și unele vești
din Țarigrad.
1714 (sic), Dechemvrie 30.
Preasfințita-Ți scrisoare am primit-o, și
pentru buna și dorita-Ți. sănătate foarte
ne-am bucurat; am primit cu evlavie și
sfintele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim. Am
cunoscut și cele scrise pe rând.
Spui că, deocamdată, nu întinzi scrisul
fiindcă mai mult Iți place convorbirea vie,
fără trecere de zile; și-Ți mulțămim Fe­
ricirii Tale, și noi dorim și poftim să se
facă răpede prezența sfințită într’ acoace
a Beverenței Tale, și prea-bunul Dum­
nezeu să ne învrednicească a Te apuca,
și așteptăm numai răspunsurile la cele
dintâiu scrisori ale noastre ca să vedem
când pornește, cu Dumnezeu, pe cale, ca
să se facă și de aici cuvenita pregătire a
primirii.
Am primit și scrisori din Țarigrad, și
alta mai special nu ni însemnează, decât
numai ni scriu că au dat bairam-peșcheșul,
și i-au îmbrăcat pe boierii noștri cu caf­
tane după obicein, și la împărătescul Seraiu
și la preaînălțatnl Vizir, și au arătat și
stăpânii (trăiască întru mulți ani!) că au
bunăvoință față de noi, și să dea Dum­
nezeu să vedem și pe urmă odihnă, și să
ni fie păzitor și ajutător prin sfintele-Ți
rugăciuni.
Mulțămim Fericirii Tale pentru știrile
652
Olà tà? àzò BtSVVYjV SWTjGÌ!?. 'IIp.EÌ? àXXoOgv
zàvsva àiióXoyov Sèv g/op.=v, zapà p.gptzà?
Xattvizà? stèrpe:? ózoù p.à? groyav, tà? ó-
z&ia? tà? zgp.zop.sv t<p àyaz^rw p.a? zatpt
èzÀap.zpotàtw BaaGapàôa BosSoSa, zaì fJèXgi
tà? ìà^ zat y¡ Tp-stépa Mazaptótvj?- vj? ot
ypóvot strpav Osó&sv zàp.zoXXoi zaì zaven-
fr/st?, zaì at à-pat trp gòyaì jis6’ Tjjj.còv.
,7.^:5' (sic), AezspSpton X'.
Tip 'lyetépa? Mazaptótrpo? otò? svXptattp
zaì oXw? gì? toó? óptap.oó?.
’lw. NtzóXao? Bosèóòa?.
(Legrand, Hecticii, pi». 153-4, n° 79.)
DCXXVI.
nis» Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre jalea
lanuar. ce ¡_a pr0(țus plecarea lui.
’EztatoHj NtzoXâou MaopozopSàtou zpò?
XpóoavOov ytX<xppov7¡TtZ7¡ ayjSóv.
1715, ’lavooaptoo 15.
'II atspTjat? t^? zapo’jGta? t^? ’Tp.etépa?
Maxaptótrpo? zóc’/jv a(hp.íav zai idmtp p.à?
Ézpo^évrps, ¡j.7¡ 5nváp.gvo[ và tò zapaatfpmp.ev
òtà Xóywv, áyívoggv và tò jiaptoprp^ i¡ ag-
oaap.twtàrrj aòtìp 4l’JZ7'b zaXw? gpw-
ptas ri]v OT/jv 6sp[j.otàt/)v âȚâzvjv zaì Stàzupov
sòXàòstav syopgv zpò? aorìjv zaì tip/ og^v
zv?u'j.attzr(v eòypooóvrf? rpOavógeOa àzò ttjv
■^o'jtàtTjv aovop.tXiav zaì a>jvavaatpo®7¡v t^?
Tpstépa? Mazaptótrpo?. Toùto góvov gà?
zapvpopet ott syogev tòv èsótspov zXoùv,
zaì ó tpwaa? Sóvatat tàaaaOat. IlapazaXoù-
p,gv Xotzòv f/jv T’ij.srspav XsSaajitotrpa và.
p.à? zaprpop^ o'r/và p.è tà. tgpà aùt^? ?pàp.-
p.ata, p.è tà? zatptzà? zaì Osta? zapatvsast?,
zaì và p.à? zsptOâXzȚj tțj ¡xstaèóaet twv za-
va?twv aòt^? gòywv zaì sòXo7twv' zpoast: Ss
và p.à? zXoùttCfi p.è t7]v npàjv twv tspwv ant^ì
zpoataTgatwv, ott ¡lóXt? pè toùtov tòv tpózov
và zo'j'ptaÖTi à6'j[j.ta zaì Xózr¡ trp zapSta?
p.a?. UapaxaXoöp.sv zpò? toótot? và syogsv ttjv
sìSrptv t^? sì? «l’w^àvtov p.sO3 ’jȚtsta? aùv 0s<p
à'pi^sw? aór/j?. 'II ștXtâtTj p.a? Aópva p.stà
twv tszvwv p.a? zpoazuvoùat rìjv 'ì’gstspav Ma-
zaptótYjta zaì ri]v tspàv aòt^? Ssètàv sùXaoò)?
àazàXovtat- ot ypóvot t?j? 'Yp.stspa? Mazapto-
trpo? strpav OsóOsv zàp.zoXXot zaì zavsn-
t'jysì?, zaì at zaváytat aot^? sòyaì p.sO’ içp.ô>v.
p.'pts', ’lavouaptoo tsr.
Tïj? Tp.stspa? Mazaptotrpo? utò? sv Xptattp
zat oXw? sì? toó? ópmp.oó?.
’lw. NtzóXao? Bosóóòa?.
(Legrand, lìecueil, pp. 154-5, nu 80.)
din Viena. Noi de aiurea n’avem nimic
vrednic de pomenire decât unele vești la­
tinești ce ni s’au întâmplat, pe care le
trimetem iubitului părinte, prea-lumina-
tului Basarab Voevod, și le vei vedea și
Fericirea Ta; ai căreia ani să fie de la
Dumnezeu foarte mulți și pe deplin fe­
riciți, și sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1714 (sic), Dechemvrie 30.
Al Fericirii Tale fiu în Hristos și cu
totul la'porunci:
Io Nicolao Voevod.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, de curtenie.
1715, Ianuarie 15.
Lipsa prezenței Fericirii Tale câtă su­
părare și întristare ni-a cășunat, neputând
să o înfățișăm prin cuvinte, lăsăm să o
mărturisească prea-veneratu-Ți suflet, căci
ai știut bine câtă dragoste prea-fierbinte
și aprinsă evlavie aveam față de Tine și
câtă duhovnicească mulțămire am simțit
din prea-plăcuta societate și petrecere îm­
preună cu Fericirea Ta. Atâta numai ne
mângâie că avem a doua trecere, și cel ce
a rănit poate să și lecuiască. Ci rugăm
pe Reverența Ta să ne mângâie adesea eu
sfintele-Ți scrisori, cu părinteștile și dum-
nezeieștile sfaturi, și să ne ajuți cu îm­
părtășirea prea-sfintelor Tale rugăciuni și
binecuvântări; iar pe lângă aceasta să ne
îmbogățești cu cinstea sfintelor Tale porunci,
căci numai în acest chip se va ușura supă­
rarea și întristarea inimii noastre. Rugăm
pe lângă acestea să avem vestea sosirii
Tale la Focșani sănătos cu Dumnezeu.
Prea-iubita noastră Doamnă cu copiii noștri
se închină Fericirii Tale și sărută sfințita-Ți
dreaptă cu evlavie; anii Fericirii Tale fie
de la Dumnezeu foarte mulți și pe deplin
fericiți, și preasfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Ianuarie 15.
¿VI Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Jo Nicolac Voevod.

DCXXVIL
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre'ajutorul
ce a dat Cantacuzinilor din Moldova despre apropierea Patriarhului.
Xrssavoç KavrazobZ^vôçXpoaàvOtrt Noràpa.
Dlazaptwrars Srorcora, zip -ip Mazaptor^ra
rcpoGZbvoôvreç, r^v iepà.v aor/jr ôsçtàv
'ptXoypôvœç àorcaióp.eOa.
Tò arcò 19 roö èvrcrôjroç 7ê7pap.p.évov
rtp.iov zaì asóàap.tov a.brr(ç ^pàp.p.a p.srà
rcXstor^ç atooôç zaì 'j'.îzïjç snXaôîiaç èoéy-
Oïjij.sv, za;, rcXTjpoœopTjOèvtsç rijv è'pïtTjV 7¡p.tv
oytstav z^ç, èyji.prl\>.='j. TrcspeyápT|p.sv ô[iwç
zaì zar’ è£àtprróv riva 'pv/tz’/jv 0np.7jòìav òtà
zip è'ft&pé'rtp Tpp.tv așt$iv t^ç eiç rà ópoOsota
zip [Tjp.erépaç] rcatpiSoç zai rcapà (àsoû ravôv
’AvOsvttaç paç.
Eir/aptaroôp.ev rf/ MazaptorTjrt zrp v.azi
rcoXXà zaì Stà zip zzazrj'.v.ip Gbvopop.ï(v ôrcoô
szapev ot’ àyàrc^v p.aç rcpôç roôç èv MoX-
ôaôta. eôpKJZop.évonç KavrazonC/jvoôç. ’Eyop.sv
•/pTjaràç èXrcioaç ôéôata or; ôtà zrp zo’aôzrp
èvepqetaç ttjç và èrctrù/wot zàzeîvot ot ôna-
rT/etç zai àOXtot p.eptzr^ç rtvoç àvéaeœç zai
zuospvïjaeœç.
Etç rcpoaôvrçatv zai rcpoorcavr/piv zrp rfié-
Xap.ev creiXqj rcàaav p.aç arcetpav zai arpartàv,
àXXa, p.è rô .và èvOupoôpefla zip rcpoXaôoôoav
r^ç ôecjrcortZTjv èrctraj^v, ott và p.ïj roXp.tj-
cwpsv tt totoòtov, à'ptvop.ev rvjv órcóOeatv etç
zip v.itfspvrpy.v zai otzovop.tav toö p.eyáXob
zarcerávon zrp a.v.prp. At rcaváqtat aôtTjç eo-
yai et7]aav TjpAv àpw/aì èv otto rcavtt.
T^ç 'Tp.îtépaç Mazaptôtïjtoç utôç zatà
rcveôp.a zai oXœç etç tàç rcpoarayàç.
1715, ’lavo'japtoD 22.
’Iô). Stéœavoç KavrazooCïjvôç Bosôôôaç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 139-40, n° 90.)
DCXXVIIL
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trecerea
Iui de Ia Focșani la Buzău și scrisorile ce i-au venit de Ia Nicolae-Vodă.
0ÎOÇ.
Mazaptuirars Ssarcora, zip -ip Mazaptó-
TTjta enXaowç rcpoazbvoôvreç, zip tepàv aor^ç
òsStàv çtXo'ppo'vwç àorcaÇop.eOa.
Tò arcò z8f roö èvîcrwroç ^eypap.p-svov
zaì <I’o£avif|0sv rcepœOsv ^piv aûOtç ttptov
zai Gâôàcp.tov a.ôzip qpàp.p.a zip Mazaptor^róc
zrp p.srà rcXsioTTjÇ aiôoôç èXàoopev, zaì rcà­
Xtv é/áp7¡p=v arcò ôaOéœv zapàtaç ôrcoô
óytaívst zai í'AztíC rp ôtar^potr, ô Kôptoç
zai eiç rô k^ip àp.eràrcrcorov. vE7vœp.ev rcùç
G53
1715,
22 Ia""ai
Ștefan Cantacuzino lui Brisant Notara.
Prea-fericite stăpâne, închinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu dragoste
sfințita-Ți dreaptă.
Scrisoarea Ta cinstită și venerată de la
19 ale lunii am primit-o cu cel mai mare
respect și eu evlavie fiasca și, aflând de
noua dorita-Ți sănătate, ne-am bucurat. Ci
ni-a părut foarte bine și cu o deosebită
bucurie sufletească pentru cea dorită nouă
sosire a Ta la hotarele patriei noastre și
ale Domniei noastre de acum dată de Dum­
nezeu.
Mulțămim Fericirii Tale mult și pentru
părintescul ajutor ce pentru iubirea noastră
l-ai făcut Cantacuzinilor ce se află în .Mol­
dova. Avem bune nădejdi că de sigur printr’o
lucrare ca aceasta a Ta să capete și acei
nenorociți și mișei oareșcare ușurare și
chivernisire.
Pentru închinarea și întâmpinarea Ta
am fi trimes toate trupele și toată oastea
noastră, dar, amintindu-ni de porunca-Ți
stăpânească de mai înainte, ca să nu în­
drăznim așa ceva, lăsăm lucrul în câr­
muirea și îngrijirea Marelui-Căpitan de
Margeni. Preasfintele-Ți rugăciuni să ni
fie ajutătoare în toată viața.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la porunci :
1715, Ianuarie 22.
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
I7i5.
-" ian»ar
Cu Dumnezeu.
Prea-fericite stăpâne, încliinându-ne eu
evlavie Fericirii Tale, sărutăm cu dra­
goste sfințita-Ți dreaptă.
Scrisoarea Fericirii Tale de Ia 24 ale
lunii acesteia, scrisă, și trimeasă nouă iarăș
din Focșani, am primit-o cu cel mai mare
respect, și iarăș ne-am bucurat din adâncul
inimii că ești sănătos și în bună stare,
pe care să Te păzească Domnul și de acuma
în neschimbare. Am aflat că ieri erai să
654
'q^ov */0sç và w.vqs-q zaì àzò <bo£avtoo, zaì
ózoìav zspìoòov è'ys: .và zàp.-{j, zsptspyopivTj
siç Ounpsi zat etç rqv èv MzooCsq» sz-
zXTjaiav, olà và rqv è-f/eiplc-q Tip zrijtopi
vqç, zòp ’ApSóvt, zaì é/ápv¡p.sv zat zarà
toôto, or. ôXézopev zwç osa Tézva zvsoția-
Ttzà zap-vei Tà àyiepœvet, zat àzò (xtav p.s-
yaXwTàTTjV Xàopav, zaì s”6s p.o'vov et? ao^atv
zaìsÒToy-ìj àzozaTàaTaatvvà eópìozcovOat zàvTa
Tà [lovTjòpta zaì îepà Tsp.év7] toô Bavayioo
Țâ'poo, otà và àzoXap.ôàv^ s£ aÖTWv zapa-
p/.zpàv 6ofj0etav zaì zoptapóv. Ilsptp.svop.sv
Xotzòv p.s?à zoXX'^ç zsptyapstaç và èvqyq-
Owp.sv zat ttjv etç MzooCsov a'ftjtv tt¡?, ôtà
và yvœptawjxev zórs etvat và àzoXooOijsig zai
■q svTaööa etaoôôç TTjÇ * ó 0sôç ó ayiaç p.óvov
và T7¡v òta'foXàTVfl, zaì za6’ óòòv zat otzot,
TOYyàvonaav óytà, so6op.ov zaì à^soaTov zav-
tôç àvtapoô, ôtà và à£tw6oòp.sv zaì fjp.stç
zaîà tïjv ètpsofv p.aç và ri¡v àzoXaóawp.sv
zat và T7]v zpoazovfjowp.sv.
'O zepteyôjievoç zXtzoç szép.pOvj ’^p.tv zapà
toô àç àôsX'poô ^p.wv á?azT¡To5 èzXap.zpo-
tótoo AöQsvtoo NtzoXàoo Bosoóòa, tòv ózotov
eò6t>? ozoö tòv éveyetpto07¡p.ev, ìòoò tòv aréX-
vop.sv T'(j MazaptÔTTjTt ttjç, zat, et p.sv Tà
zsptsyóp-sva ôsovTat àvTazozpiaswç, âç vpáip^
zat aç Tà eyyetptGȚj Tà 7páp.p.a.Tá ttjç t<¡>
SpyovTt p.aç p.s-pXip-zazsTavw, zat -q sv-
ttp-ÔTTjÇ Tà SsXst Tà aretX-ț] e’tç TTjV àzpvjv
gtoùç aTapoaTàôsç ôtà và Tà zsp.<pwat Ttp àôsX-
^tp, ¿zXap-zpoTàTtp NtzoXàtp Bosôôôa. TaÔTa
zai èzi toô zapôvToç- at Sè zavàytat eoyai
aÔTtjÇ etïjaav ^p.tv àpwva't sv 6ttp zavTÎ.
yatpte', ’lavooaptoo z?.
Ttjç TpÆTépaç MazaptÔTTjTOç otôç zarà
zvsôp.a zai oXwç etç Tai zpooTayàç aÔT^ç.
Io Ștefan Ca
(Bibi. Ac. Bom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCXXIX.
1715, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria acestuia.
jN txoXaoç Ma’jpoxopoaTO? XpoaavOip IX orapa.
MazapiwTaTs zaì ÔsoasêéaTaTs zai aoyw-
TaTS üaTptàpya t^ç à^iaç zôXswç 'IspooaaXîjp.
zaì zàoïjç IlaXamTÎvTjç, zársp asôaGp-tWTaTS.
Tt¡v Tp.sTspav Mazaptônjra soXaôwç zpoa-
zov<5’ [zai] TTjv ispàv aÔT^ç ôs£tàv àozàCop.at,
ôsop.svoç toö èv Tptàôt àôtatpsT^ op.voop.svoo
0soö ozwç azèzot zai zspt'ppooporț] aÒTTjv
àvooov, àrpwTov, ô?tà, p,azpô6iov zai zav-
tôç svavTÎoo aovavTfjp.aToç àp.sTOyov.
pleci și din Focșani și ce încunjur erai
să iei, mergând la Ungureni și la bise­
rica din Buzău, ea să o dai ctitorului ei,
dumnealui Ardon (Arion?), și ne-am bu­
curat și de aceasta, căci vedem că aceia
pe cari-i faci fii duhovnicești îi închini
și de la o mai mare lavră, și de s’ar găsi
numai în creștere și fericită stare toate
mănăstirile și sfintele biserici ale Prea­
sfântului Mormânt, ca să capeți de la ele
cât de cât un ajutor și un câștig. Ci aș­
teptăm cu multă bucurie să aflăm de
faima și sosirea Ta la Buzău, ca să cu­
noaștem când va urma și întrarea-Ți acolo;
numai Dumnezeu sfântul să Te păzească,
și pe cale și acasă, sănătos, bucuros și fără
a gusta vre-o întristare, ca să ne învred­
nicim și noi după dorința noastră a Te
întâmpină și a ne închină Ție.
Plicul ce se cuprinde aici ni s’a trimes
de cel iubit nouă ca un frate, prea-lumi-
natul Domn Nicolae Voevod, care, îndată
ce l-am avut în mâni, iată că-1 trimetem
Fericirii Tale, și, dacă lucrurile cuprinse
în el au nevoie de răspuns, să scrii și să
dai scrisorile Tale în mâna boierului nostru
Marelui-Căpitan, și cinstit dumnealui le
trimete la Margine, staroștilor, ca să le tri­
meată fratelui nostru, prea-luminatului Ni­
colae Voevod. Acestea deocamdată; iar
preasfintele-Ți rugăciuni să ni fie ajută­
toare în toată viața.
1715, Ianuarie 27.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și eu totul
la porunci:
cuzino Voevod.
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-cucernice și prea-
înțelepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusa­
limului și a toată Palestina, părinte prea-
venerate.
Mă închin cu evlavie Fericirii Tale, și
sărut sfințita-Ți dreaptă, rugându-mă de
ce.1 în Treime nedespărțită lăudat Dum­
nezeu ca să Te apere și să Te păzească
fără boli, nevătămat, sănătos întru mulți
ani și departe de orice întâmplare vrăjmașă.

Tò tspwTaTov 7pá¡ip.a 'Tp.sTspaç Ma- ;
zaptôv/jTOç ëXaoov, zai ózép t^ç èzsTWTaT^ç
aùv/jç trpetaç zai e'jT^iîptaç ôuvouç eóya-
ptaTTjpÎOÜÇ àvSZ8p.'}a T<p awÇovT! aÙTTjv 08<¡r ;
w ôèop.at và ttjv zaì stç tò sç^ç
àzpàôavTov zaì àXòzTjTov.-
vEyvwv zaì tà szs^ç 7pașop.eva, zaì sò-
•/ap’atw zr¡ 'Tp-stépa. MazaptótTjti ott, ®¡-
Xoarôpywç ypázo'joa, aTj'J-stóvsi zaì sp.oì rijv
àzoÔTj(ùav ttjç, ozwç, i|$gôpovteç tòv tózov,
TtjyoôaTjç ypîiaç và 7páywp.ev vr¡ 'l’p.Etépa
Mazap'óf/jtu TI 'Tpstspa Mazap’.óf/j? à^eòpe:
tijv gùXàògtav zaì rr¡v àyàzTjv ózoò è'yop-sv
~pò; aòrijv. Kaì zspì twv ózoOèaìwv twv
àvnjzooawv aót^, etti toò Ilavayio'j zaì Cwo-
òóyo'j Tàœo'j, site twv iôtwv aÔT^ç, <ppovti- ।
Çou.5V àypôzvwç zaì rspópeOa za.6’ Sv Tpózov ,
zaì zpÓTìpov p.età zpoOnp.iaç zaì èz!p.eXsiaç. ț
Kaì Xoizòv àç iywp.8V tïjv Ttp-TjV twv ispwv
aotTjç 7pap,p.àtwv zaì 7tpoata7p.átwv. OÍ Ss
ypóvot rijç 'ïjietépaç Mazaptôtujtoç eíigaav
OsóOsv zájxzoXXot zai xaveotoyêtç, zai ai
fhozstôsïç aotvjç sòyaì p.e6’ vjp.wv.
1715, Tavooapioo 27.
T'/jç Tpietépaç Mazaptôr/jtoç oiôç èv Xptattp
zai oXwç stç toôç optapoôç.
Tw. NtxôXaoç BosSôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lni II. Ghedeon.)
DCXXX.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria
acestuia și firmanul ce i-a venit lui de a trimete 500 de căruțe la ordia împărătească. 28
’EztaToX-/j NizoXâoo Maopozopôà.TO’j zpôç
XpóaavOov, o'J7yatpovTOç ôtà rijv stç <I>w£àvtov
așt^tv tou zai ÔTjXoôvroç rijv ôtà óaa'.Xtzoò
ytpp.avtou CTjtTjatv zap’ aÒToó zevrazoatwv
áp.aB'wv z. T. X. z. t. X.
1715, Tavooapiou 28.
Tô tcpwtarov aôv/jç ypàp.pa èXà6op.sv, zai
bzspeoyaptavoôp.sv rjj 'Tfierspa. Ee6aap.’.ÓTT¡T’.
zai ôtà Tàç a7Îaç aÔT^ç soyàç zai soXo7taç
ózoò zatptzjj p-syaXoôwpta ^uzv èztôatptXeû-
svat, zai ôtà rvjv ytXôarop7OV zai êvOgpjiov
à7àzTjv, TTjv ózoíav ôêiyvst zpôç Tjgàç, toôç
oXwç twv aoTTjç vsup-àTwv èêTjpTT¡p.^vooç• àç
etvat zoXoypovoç. Tô p.er’ eopwaTtaç aÙTTjç
zaTe'joôtov e’tç 4’wiávtov 0XÍ70V àvszoôytae
TTjv sz TTjç àzooaia.ç à0up.iay zapazaXoôjisv
ôè và è’ywp.sv sô6ùç zai tt¡v eïÔTjatv TTjç etç
Bouzo'jpsaTtO’j eÙT'jyoôç àzi^swç aÙT^ç, ôtà
và /atpwp.sOa zXT¡po®opoóp.svot ttjv zoXÓTt-
p.ov aurîjç Ô7tetav.
'Hpetç èvîêôôev àXXo Tt véov ôèv è'/otiEv
655
Preasfințita scrisoare a Fericirii Tale
am primit-o, și pentru preadorita-Ți să­
nătate și bună stare am înălțat imnuri de
mulțămire lui Dumnezeu care Te mântuie;
de care mă rog să Te păzească și de acum
înainte nezguduit și neîntristat.
Am aflat și cele scrise pe rând, și mul-
țămesc Fericirii Tale că, scriind cu dra­
goste, îmi arăți și mie plecarea Ta, pentru
ca, știind locul, la o întâmplare de nevoie
să scriem Fericirii Tale. Fericirea Ta știi
și evlavia și dragostea ce avem către Tine.
Și pentru lucrurile ce Te privesc, ori ale
Preasfântului și de viață primitorului Mor­
mânt, ori ale Tale însuți, ne gândim cu
veghere și avem ca și mai nainte pre­
vedere și îngrijire. Și să avem deci cinstea
sfințitelor Tale scrisori și porunci. Iar anii
Fericirii Tale fie de la Dumnezeu foarte
mulți și pe deplin fericiți, și rugăciunile-Ți
ascultate de Dumnezeu fie cu noi.
1715, Ianuarie 27.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și eu
totul la. poruncă:
/0 Xieolfte Vneriui.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, bucurându-se pentru sosirea-i la
Focșani și vestindu-i cererea prin firman
împărătesc de la el a cinci sute de căruți
ș. c. 1.
1715, Ianuarie 28.
Preasfințita-Ți scrisoare am primit-o, și
prea-mulțămim Reverenței Tale și pentru
sfintele-Ți rugăciuni și binecuvântări pe
care cu dărnicie părintească ni le dă din
bielșug, și pentru plina de iubire și calda
dragoste, pe care o arăți către noi, cari
atârnăm numai de poruncile Tale; să trăiești
întru mulți ani. Călătoria Ta. în bună să­
nătate la Focșani a ușurat puțin supărarea
pentru plecarea Ta; ci Te rugăm să avem
iarăș și știrea despre sosirea-Ți fericită în
București, ca să ne bucurăm aflând de
scumpa-Ți sănătate.
Noi de aici n’avem alt lucru nou să
Ö5G
và G7¡¡j.stwawp.ev zàpsç ori p.àç r¡)Sz zai ôsô-
TSpov ôaGtXtzôv çspp.àvt zspi rwv zsvtazoGtwv
ápa^twv zaí, àyzaXà tò zpótspov soióptCe và
sópsOoóv stç tò ôaotXizôv ¿pòi1 stzoGt ^p.spatç
zpò TTjçsopr^ç toò 'Avío1) rewpvio'j, opwç siç
tò òsórepov, òsv Tjp.zopoöp.sv và covstzàcwp.sv
Stà zoíav atrtav, zpocràConv và eópìOoòv sv
’AòptavonzóXst stzoai 7jp.spatç zpò toò vs-
ípo'KÍo’j2, zpàyp.a àòóvarov zaì àp.rp/avov, zàv
ts ôtà tòv àptQp-òv rwv àp.aêtœv, zav ts ôtà
tòv zatpóv. ''O6sv sp.stvap.sv, ôsezora paza-
ptwrate, svvsoì àzò rí¡v Xózijv paç, zaì òsóp.sOa
và p.àç G'jvSpápfj ’f¡ zatptzTj tr;ç zvjSspovta
ps Csooaay zpoastiyijv zpôç tòv s’óazXavyvov
0sòy Stà và vsóaf] siç tàç zapôtaç twv aò-
Ôsvtwv và ôst^oov otztov zat ê'Xeoç.
'II œtkràtTj paç Aóp.va zaì tà rézva paç
ÈôsyGïjaav razstvoppôvwç tàç àvtaç aur^ç
sôyàç zai suXoytaç, zai zpoazovoôat fijv ï-
p.stspav Mazaptdrvjta zai ttjv tepàv aôt^ç
ôs£tàv soXaSwç àczâCovrac ytXràtT) paç
Aôp.va zai ôt’ tôtoo rr(ç Ypàppatoç àzoôt-
ôwatv aôt^ tïjv òystXopsvvjv zpoGZÔv/jatv. Fla-
pazakoûpsv và ëywpsv auyvà tò tepàv aot^ç
Ypàppa, p.età t^ç à-nsXtaç t'^ç à^aO^ç zai
zoXbzoQfjto'j üvtetaç r/]ç zai tà zarptzà tïjç
èîtttàypata.-Ot ôsypovot t^ç Tpetspaç Ma-
zaptotïjtoç stipav Qsôôsv zàp.zoXXot zai za-
vsot'jyetç, zai at ¿//tat aor^ç soyai p.sO’ ^pwv.
yatpte', ’lavo'japtoo zï)\
T^ç 'ïpstspaç Mazaptôtïjtoç otôç sv Xptattp
zai 6Xœç etç toùç ¿ptapoôç.
’Iw. NtzôXaoç Bosôôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 155-6, n° 81.)
DCXXXI.
1715, Ștefan Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimeterea Ma-
30 lanuar. relui-Stolnic cu o sanie pentru a-1 aduce la București.
’EztcroXîj Xrsșâvo’j KavrazooCqvoö Bos-
ôôôa zpôç XpôoavOov, àvbzop.ovoùvroç szi vjj
SpaôôrTjtt toù stç tô và ¡israSț] zap’ aôrip.
1715, ’lavouapiob 30.
”Av zaXà p.srà tô àzô «hwçavto') zivïjp-à
ttjç zXsov và p.îjv Tj^twö^p-sv osSacu-ton ttjç
stç ÔTjXwatv. njç zoXnzoQïjToo 7jp.tv ôytstaç
tTjç, p.’ SXov, p.s tô và XoyapiàGwpsv zwç
zXsov ôsv OsXst p.azp0vțl tï]v zsptoôôv rqç,
àXXà ywpiç àpvozopiaç Os'Xst azoXonO/jG^ t^v
1 Pentru Jloreia. V. Cronica atribuită lui Constantin Diichit!,ed. Comisiunii Istorice a României,
București 1913; la început.
2 V. ibid.: ecvinoețiul de primăvară.
însemnăm decât că ni-a venit și al doilea
firman împărătesc pentru cele cinci sute
de căruți ; și, cu toate că acel d’intâiu
orânduia să se afle la ordia împărătească
cu douăzeci de zile înainte de serbătoarea
Sfântului Gheorghe, ci în a doua, nu putem
gâcl din ce pricină, ni poruncesc să se
afle la Adrianopol douăzeci de zile înainte
de Ncvrilz, lucru cu neputință și încăr­
cător, și pentru numărul căruților, și pentru
soroc. Pentru care am rămas, stăpâne prea­
fericite, îngrijorați de întristarea noastră,
și Te rugăm să ne ajute grija-Ți părin­
tească printr’o călduroasă rugăminte către
milostivul Dumnezeu ca să înduplece ini­
mile stăpânilor spre a arăta compătimire
și milă.
Prea-iubita noastră Doamnă și copiii
noștri au primit cu smerenie sfintele Tale
rugăciuni și binecuvântări și se închină
Fericirii Tale și sărută cu evlavie sfințita-Ți
dreaptă; prea-iubita noastră Doamnă și
cu însăș a ei scrisoare Iți dă cuvenita în­
chinare. Ne rugăm să avem adesea sfin-
țita-Ți scrisoare cu vestea bunei și mult
doritei Tale sănătăți și cu părinteștile-Ți
porunci. Iar anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu foarte mulți și cu totul fericiți;
și sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Ianuarie în 28.
Al Fericirii Tale fin întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino-Voevod
către Hrisant, cu nerăbdare pentru zăbava
de a veni la el.
1715, Ianuarie 30.
Deși după plecarea-Ți din Focșani nu
ne-am mai învrednicit de o venerată scri-
! soare a Ta pentru vădirea mult doritei
; nouă sănătăți a Tale, totuș, socotind că
Í nu vei mai zăbovi călătoria Ta, ci fără
! întârziere vei urmă-o într’acoaçe ca să Te

z'.ç tà wSe ațonoav otà và ttjv àrcoXaùowpsv
zal awpaTtzwç zat và ttjv rcpOTZ'ivfpwpzv
aÙTorcpoowrcwç, ISoù èaTziXapzv siç rcpoûrcàv-
tTjaiv ttjç tôv T'.piwrarov Tjpérepov àp/ovra
Mé^áXov-SróXvtxov perà zat aùOêVTtx^ç aà-
vtaç, rcapaxaXoôvréç ttjv 'jtizwç và zataSs/S-țj
zai và eiasX6ig stç abr^v, 8tà và feptoif] swç
s8w pè rcXéov àvàrca’mv zat àvsatv. 'O 5s
aytoç 0sqç, wç zat àvwrépw sircopsv, và pàç
cotti và ttjv àrcoXaùawpsv zat và àsrcaa-
Qâipev rijv ispàv Ssjtàv ttjç ISloiç ystXsmv.
Taûta pèv èrct toû rcapôvtoç covrôpwç' at
ôè rcavàytat aùr^ç eùyai strpav Tjpiv àpwfai
sv 6t<p rcavtt.
^’pts', ’lavonaplo’j Xf.
T^ç Tperépaç MaxaptÔTTjToç »toç xatà
rcveûpa xat oXwç stç tàç rcpootayàç aùr^ç.
’Iw, Sté^avpç KavtaxouCïjvôç Boeôôôaç.
(Legrand, liecueil, p. 157, n° 82.)
DCXXXII.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre hotărârea
acestuia de a nu trage în București nici la Sfântul Gheorghe, nici la Sfântul Sava, 31 Ian”ar'
ci undevâ în târg ori în mahalale.
’ErctsToX-rj Ere^avon Kavtazo'jGjvoû Boz-
ÊôSa rcpôç XpùaavQov, 8t’ ^ç rcapaxaXet aotov
và pvj ôiSfi rcpoaoyijv etç rà rcap’ àXXwv
Xeyôpeva, àXXà và xataXbaiQ àveprcoStaTwç
etç rô aùvTjOeç xaraXopà tou.
1715, ’lavooapton 31.
'II atrta toû rcapôvTOç sùXaÊTjTtzoû ^pwv
ypàppaToç àXXij Sèv etvat rcapà, perà ttjv
ntïZTjv vjpwv rcpoazûvTjatv, và ôwawpev etorptv
rçj MazaptÔTTjrt ttjç ort, toùttjv ttjv wpav
èXÔtbv I8w etç ^pàç ô rcavtepwraroç âytoç
B^OXeép, pàç èyavépwazv eva CujTTjpa ttjç
Tperépaç MaxaptôrTjroç, psrà rcoXX^ç pàXtara
àva^zàaeœç, rcwç và toô e^pa^e raya tj Ma-
zaptôrTjç t^ç và pàç àva'fépTj ort Stà rcoXXà
rceptGTartzà àrceyàatae etç "Ațiov lewp-
Țtov và zoveôtTQ, pyjre etç "Aftov Sàôëav, àXXa
và ttjv èrotpàawpev àXXo xaràXupa, etç ttjv
àyopàv zat etç toùç payaXéSeç’ rcpóóXvjpa
où póvov àrcpooôôxTjrov, àXX’ èpetvapev zal
etç rcoXXijv àrcoptav otà rcotav àyoppîjv và
rceptrcéa^j tj Maxaptôrrjç ttjç etç rotoùrouç
Xo^tapouç àpytaoTjrTjatpouç, zat và 8187) rcta-
rtv etç Xôyta zevà zat àvurcôarara zat àooù-
Xwv ôrcozeipèvwv èseupépara zat StavoTjpara"
xat Tt 8etXt^ zat yoêàrat MazaptÔTTjç ttjç
ev6a oùzïart zôôoç v.azà tôv <paXpw8ôv; ’Apîj
•/jpeîç, wç salverai, èSw oùSeptav ètouatav
èyopev, Stà toûto xat tj MazaptÔTTjç ttjç
58183. Vol. XIV.
657
întâlnim și trupește și ea să ne închinăm
> Ție și de-a dreptul, iată am trimes întru
întâmpinarea Ta pe prea-cinstitul nostru
boier Marele-Stolnic și cu o sanie dom­
nească, rugându-Te ca un fiu să primești
și să Te sui în ea, ca să poftești până
aici cu mai multă odihnă și ușurare. Iar
sfântul Dumnezeu, cum și mai sus spuserăm,
să ne învrednicească a Te întâlni și a-Ți
săruta sfințita dreaptă cu înseși buzele
noastre.
Acestea deocamdată pe scurt; iar prea-
sfintele-Ți rugăciuni să ni fie de ajutor
în toată viața.
1715, Ianuarie 30.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
in»,
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino Voevod
către Hrisant, prin care-1 roagă să nu ție
samă de cele spuse de alții, ci să locuiască
fără piedeeă în locuința lui obișnuită.
1715, Ianuarie 31.
Pricina acestei scrisori evlavioase a noastră
nu e alta decât ca, după închinăciunea
noastră fiasca, să dăm știre Fericirii Tale
că, în acest ceas venind aici la noi Prea­
sfințitul de Betleem, ni-a arătat o cerere
a Fericirii Tale, ba încă cu sila mare, că
i-ai scris adecă Fericirea Ta să ni aducă
înainte că pentru multe împrejurări Te-ai
hotărât să nu te cobori nici la Sfântul
Gheorghe, nici la Sfântul Sava, ci să-Ți
gătim altă locuință, în târg și în mahalale;
întrebare nu numai neașteptată, dar am
rămas și în mare încurcătură din ce pricină
să fi. căzut Fericirea Ta la astfel de gân­
duri bănuielnice și să dai credință unor
cuvinte zadarnice și iară temeiu și născociri
și cugetări ale unor oameni fără chibzuială;
și de ce Te sfiești și Te temi Fericirea Ta
acolo unde nu e frică, precum zice Psal-
mistul? Ori se vede că noi n’avem nicio putere
aici, și de aceia Fericirea Ta vii cu sfiala
și bănuială aici întru întâmpinarea noastră?
Deci, ca să nu mai împovărăm cu aceleași
8.3
658
[istà Seiki«? zat ôzo']>taç etospystat èvtaôSa
st? àìtóka'jatv p.aç! '06sv, Stà và ¡j.t¡ oapóvw-
|iev zat slaért ràç Oso-SGÎaç ~vjç àzoàç tan-
rokoyoôvrsç, tSoò tonto cjp.Sonkeoop.sv tïjv
Mazaptôtïjtà tïjç, za6ò àpyatot rvs'>p.at!zot
tïjç niot, và zâjvțj ort vi «Troppi^ àitàvwOév
rïjç zá6e óìto'}tav zat Seiktav, zaöb sp/ppo-
veotàtïj zat c'jvstwtàtï] óitoò stvat, zat vi
jj.ïjv 8tSy¡ àzpóaatv xat îtiattv stç ràç t<ôv
tuyóvtwv ¡latato'ppoaôvaç zat àooukebto'jç
p.aO^aetç zat itapatvsastç, àkkà zaOô Ilarpt-
àpyïjç [tazaptwtatoç zat irvenp.attzôç îtatïjp
toô OeSSsv vôv AbOévton t^ç Bkayiaç Ste-
yàvon, p.s îtàaav yapáv, àyakktaatv te zat
']>'jytZ7]v 0'jp.ïjStav, àç ôptaiQ zat’ eôÔetav óSòv
etç rô àpyatov zat a'jvetßtap.svov rïjç zatà-
knp.a, zaôwç zat îtàvtote zat vôv, ’^tot slç
tôv '’Aytov Pewpytov, zat àç țiîjv irok'jitpay-
p.ovjj zat àp.yta5i]t^ etç îtpâȚp.ata tpenSsatata
zat oîmç àv'jjtôatata, zat, toôto zàjivœvrâç
ro, zat abv 0sip aokkijîttopt îtpoaz'jvoôvtsç zat
àvrap.wvovtsç tïjv, eyopjev àvapzptôôkonç sk-
itiSaç ott abtô tô tStov 6ékst p.àç àitozptQ^ zat
ïj àzpa aôtïjç aôveotç, îtw? erCt fjtov xpézov
và zàp.ïj zat và zoveôaig etç tôv "Avtov TgwpYtov
ott ot> póvov etvat sitatverbv zàpwp.a, àkkà Sèv
Oskers Swa^j zat etç tô zotvôv zàptav à'popp-ïjv
koȚotptStov zat îtok'jtpsitrwv koyopaytwv àp/ij,
àv èyivetov auto tô Cijtïjp.à tïjç tô îtap' étspwv
GOp.ôoukeo0sv, và zoveóoij] SïjkaSïj etç tàç toô
îtoktyvtoo otztaç, àytvopev và koytáofj 'í¡ àzpa
aôtïjç «ppôvïjotç aiv rt àtorca Ssv ïjOekav
07torps|Ț|, róoov óitò toô àyekatoo itkijôouç,
oaov zat îtapà twv îtoktttzwtépwv itpoawîtwv.
Kat taôta p.èv îtpôç îtveopartzov paç ita-
tspa zat e’jyétïjV Stáitopov ó Sè avtoç 0eôç
và pàç à^twaiij và tïjv àitokaóawpev tayó-
tspov oytatvooaav zat sôezroôaav èvraôOa, Sti
và àzokapêàvwpsv tàç ôeaitottzàç eoyàç zai.
sbkoytaç rïjç, atttvsç zat eïrpav ^ptv apurai
sv Step itavtt.
yatpte', ’lavooaptoo ka'.
Tïjç Tpetépaç Mazaptôtïjtoç otôç zatà
irvsôpa zat ôkwç stç ràç irpoara^àç aôtïjç.
’lw. Sté'pavoç KavrazooCijvbç BosSoSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 158-9, n" 83’.)
DCXXXIII.
ni», Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre lipsa de știri
4 Februar, șj ur¿rjie (je bună călătorie ce-i face.
’E-wcokîj Ntxokâon ManpozopSàtou îtpôç
Xpbaavöov, eiSoîto’.oôvtoç ott oôSap.o6=v è’ka-
ôev èittotokïjv.
cuvinte dumnezeieștile-Ți urechi, iată-Ți
dăm acest sfat Fericirii Tale, ca niște vechi
fii sufletești, să faci așa ca să iei de
asupră-Ți orice bănuială și temere, ca unul
ce ești foarte cuminte și foarte înțelegător,
și să nu mai asculți și să dai crezare la
gândurile deșerte ale cui se întâmplă și
la învățăturile nechibzuite și sfaturile lor,
ci, ca un Patriarh prea-fericit și părinte
sufletesc al celui de la Dumnezeu astăzi
Domn al Țerii-Românești, Ștefan, cu toată
bucuria, veselia și mulțămirea sufletească
să poftești de-a dreptul la vechea și obiș-
nuita-Ți locuință, precum ai făcut tot­
deauna, și acum, adecă la Sfântul Gheorghe,
și să nu Te mai amesteci și să nu Te mai
tulburi în lucruri prea-mincinoase și cu
totul fără temeiu, și, făcând așa și, cu
ajutorul lui Dumnezeu, închinându-ne Ție
și întâmpinându-Te, avem nădejde sigură
că tot așa ni va răspunde și înalta-Ți pri-
"cepere, că așa eră cuviincios să faci și să
tragi la Sfântul Gheorghe; căci nu numai
că e o faptă vrednică de laudă, dar nu
vei da nici obștii vre-un prilej de vorbă
ori de tot felul de discuții; ci, de s’ar fi în­
deplinit această cerere recomandată de alții,
adecă să tragi în case din târgușor, lăsăm
să judece înalta-Ți înțelepciune câte lu­
cruri fără rost nu s’ar purtă, atât de mul­
țime, cât și de fețele mai politice.
Și acestea către părintele nostru su­
fletesc și călduros rugător; iar Sfântul
Dumnezeu să ne învrednicească a Te vedea
mai curând sănătos și în bună stare aici,
ca să primim stăpâneștile-Ți rugăciuni și
binecuvântări, care să ni și fie de ajutor
în toată viața.
1715, Ianuarie 31.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, arătându-i că de nieăiri n’a că­
pătat scrisoare.

1715, d’íoponapío'J 4.
Tò àzò TZjÇ zçz roô ’lavooapío'j upòv ypáppa i
t^ç 'Tperépaç MazapmrTjroç sXàôopsv, zat Stà
Hp/àyafHjv zat sșsrijv'rjtdav tïjç ôzepëaXXôv-
rtoç èyàpïjpev. ’ESéyÔïjpev eùXaôwç zat tàç
aylaç r/jç eôyàç, zai eo/aptoroôpev. ’Eyvwpev
zat rà èye^ç ypaxopeva. Kat aXXo ti zeptoaô-
repov ôèv è'yopsv và a^petwaæpev tțj 'Tperépa
XeSaaptor^rt, ott olire àzô BaatXeno’jOTjç zpô
zoXXoû ypàppara oèv sXáóopev, o’óre à'.XoÛev
èyopev àÇtôXovôv ttva etÔTjOtv pôvov zapa-
zaXoôpev và pàç yapozotija^ zat pè rijv
stàvjatv toô zaXoô r/jç zareoootoo etç Boo-
zonpéartov zai tïjv àfieXlav t^ç àYaOïjç zal
zoXozoOfjroo ô^telaç rTjç, và êyœpev ôè zat
ta zatptzà t/)ç èzttàypata, ôpoô zat tàç
zavaytaç aùr^ç eôyàç. Il '/¡perépa 'piXràr’/j
Aôpva zal rà rézva paç zpoazovoôat n¡v
'Tperépav MazaptótTjta. zat rr(v tspàv aôr/jç
àeçtàv eoXaStôç àazâCovtat. Ot ypôvot aôr/jç
er/jaav 6eó6ev zàpzoXXot zat zaveoroyeic, zat
at a?tat r/jç eùyat pe6’ ^pùv.
^atpte', «beopouapto’) V.
T^ç 'Tperépaç Mazaptôtrpoç ’jtôçev Xptartî)
zat oXwç etç toùç ôptopoôç.
'ko. NtzôXaôç BoeôôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 159-60, n° 85.)
DCXXXIV.
Nicolae-Vodä Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre buna
lui călătorie la București, înjumătățirea numărului căruțelor cerute la .ordie și su- 17 Fel,ri
ferințele reumatice ale Patriarhului.
’EztoroXvj NtzoXáo'j MaopozopSàro'j zpôç
XpéaavÔov, eoyaptaroôvroç 5tà ràç zarptap-
ytzàç eoyàç zat auXXozoopevo’) Stà rijv ào-
Oévstav rot>.
1715, ‘beSpouapton 17.
Aùo' tepà ^pappata r^ç 'Tperépaç Maza-
ptÔTTjroç, rô pèv àzô ô1, rô Sè àzô d roô
rpéyovroç, eôXaôwç èXàôopev èê œv rô etç
Bo’jzonpéartov per’ eoaroyiaç aor/jç zareoô-
ôtov zat sțperijv ó^tetav ttjç paOôvreç, upvooç
eoyaptarTjptouç r<<> atoCovrt zat StarTjpoôvri
aùrfjV ©=cp àvezép4apeV ïjv StayuXàrrot zat
etç rô éç’/jç àperàzrwrov. ’ESéyôïjpsv per’
enXaêeiaç zat ràç à^faç rajç eoyàç, zat eo-
yaptaroûpev aôr^. vEȚVwpev zat rà i'pe^Tjç
Ypa'popeva, zat eùyaptaroôpsv r/j 'Tpsrépa
Xeôaaptôr7(rt ôzoô pàç onpzovet zat paç za-
pTjvopst zat pàç aupëovXeôet và pïj Xozoöpeöa
otà ràç àXXezaXXijXo’jç ëaatXtzàç zpoarayàç
ôzoô paç è'pyovrat. Kal Tjpetç, oeôaoptwrare
zàrep, etç ròv aytov 0eôv è'yopev ràç eXztoaç
059
¡ 1715, Fevruarie în 4.
Scrisoarea sfințită a Fericirii Tale de
la 26 lanuar am primit-o, și pentru buna
și dorita-Ți sănătate peste măsură ne-am
bucurat; am primit cu evlavie și sfintele-Ți
rugăciuni, și mulțămim. Am aflat și cele
scrise pe rând. Și alta nu mai avem să
însemnăm Reverenței Tale, căci nici de la
Țarigrad de mult n’am primit scrisori,
nici de aiurea nu avem vre-o știre mai
vrednică de pomenire; numai ne rugăm
să ne bucuri și cu știrea bunei Tale că­
lătorii la București și cu vestea bunei și
mult doritei Tale sănătăți, să avem și po-
runcile-Ți părintești și preasfintele-Ți ru­
găciuni. Prea-iubita noastră Doamnă și
copiii noștri se închină Fericirii Tale și-Ți
sărută cu evlavie sfințita dreaptă. Anii
Tăi să fie de la Dumnezeu prea-mulți și
cu totul fericiți, și sfintele-Ți rugăciuni
cu noi.
1715, Fevruarie în 4.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
[o Nie,ol/te Voevod.
i
1715,
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, mulțămind pentru patriarhiceștile
rugăciuni și arătându-și și părerea-i de rău
pentru boala lui.
1715, Fevruarie 17.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale,
una din 4 și alta din 10 ale lunii, le-am
primit cu evlavie; din care aflând călă-
toria-Ți fericită la București și dorita să­
nătate, am înălțat cântări de mulțămire
lui Dumnezeu care Te mântuie și Te ține;
pe care să Te păzească și de acum în
neschiinbare. Am primit cu evlavie și sfin­
tele-Ți rugăciuni, și-Ți mulțămim. Am
aflat și cele scrise pe rând, și mulțămim
Fericirii Tale că suferi împreună cu noi
și ne mângâi și ne sfătuiești să nu ne su­
părăm pentru desele porunci împărătești
care ni vin una după alta. Și noi, prea-
venerate părinte, în Dumnezeu Sfântul avem
nădejdile noastre, pe care-L rugăm prin
G60

¡iaç, tòv ôrcoîov rcapazaXoùp.ev ôtà rwv áytwv
ttjç sóywv và p.àç 00736^ zat và pàç èviayo^j
rcàvTOTS eiç arcavrrjctv, zat và pàç rcap7]7op7j,
za0wç zai twpa orcoù, ôtà rwv tepwv aôr^ç
sôywv, eytve a'iyzatâôaatç stç rà àpà£ta, zat
èa^zwaav ot aòÒsvrat (àç etvat rcoXôypovot)
tà Stazóata rcsv^vTa.
'OptCst rcpôç toôrotç -q 'TpsTépa Mazaptôr/jç
ott ttjv èrcstpa^av tà ps’jpaTtzà, zat rcoXXà
pàç èzazoyàvT), zat rcapazaXoùpsv tôv a^tov
0sôv và Sta'poXàrrig fijv 'Tperépav Ssëaa-
[itótYjta óytà zat s’ôÔopov, zat và yaporcot^
zai -/jpàç ps tip rcoXurcó07¡TOv t>7telav tt]ç,
f/jv rcàvtwv fjp.tv è'perwtàrrjV.
vAXXo tt à^tóXoyov, zatà rô rcapòv, ôèv
s'yopsv và a7jp.etwowp.ev t^ Tpsrépa MazaptÔ­
TTjTt, pôvov rcapazaXoùpsv và p.âç yaporcot^ pè
tà tepà aôr^ç 7pàppa.Ta, ôïjXwrtzà t^ç ayaO^ç
zat è'psTTjç uyteiaç Tïjç, zat pè tà rcarptzà aôt^ç
èrctrà7p.ata zat tàç rcava?taç aôt^ç eôyàç.
'II fjpsTspa ytXtàtTj Aôpva zat tà rézva
paç rcpoaz'Jvoôat rijv Tpterépav MazaptotTjra
zat tï]v ispàv aôr^ç ôe£tàv sôXaëwç àarcà-
Covtaf ot ôè ypôvot ttjç 'Tp-etépaç Seôaa-
p.tôt7jtoç etvjaav 0eô0ev rcàp.rcoXXot zat rcaveo-
Toyeîç, zat at à^tat aÔT^ç eôyat ps0’ Tjp.wv.
(a<pte', $e6po’japto'j tÇ/.
T^ç Tperspaç MazaptÔTTjToç ’jtoç èv XptoTtp
zat oXwç eiç toôç ôptapoùç.
’lw. NtzôXaoç Bosôôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 160-1. n° 85.)
sfintele-Ți rugăciuni să ne ajute și să ne
întărească totdeauna pentru împotrivire, și
să ne mângâie, precum și acuma când,
prin sfintele-Ți rugăciuni, s’a făcut scădere
la căruțe, și au scos stăpânii (trăiască
întru mulți ani!) cele două sute cinzeci.
Pe lângă aceasta spui Fericirea Ta că
Te-au cercat reumatismele, și ni-a părut
foarte rău, și rugăm pe Dumnezeu Sfântul
să Te ție pe ¿Reverența Ta sănătos și în
voie bună, și să ne bucure și pe noi cu
mult dorita-Ți sănătate, pe care o dorim
mai mult ca orice.
Alt lucru vrednic de pomenire, deocam­
dată, n’avem de însemnat Fericirii Tale,
ci numai ne rugăm să ne bucuri cu sfin-
tele-Ți scrisori, vădind buna și dorita-Ți
sănătate, și cu părinteștile-Ți porunci și
preasfintele-Ți rugăciuni.
Prea-iubita noastră Doamnă și copiii
noștri se închină Fericirii Tale și-Ți să­
rută cu evlavie sfințita dreaptă; iar anii
Reverenței Tale fie de la Dumnezeu foarte
mulți și cu totul fericiți, și sfintele-Ți ru­
găciuni cu noi.
1715, Fevruarie în 17.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
■ . Io Nicolae Voevod.

DCXXXV.
1715, Gramată a Patriarhului de Ierusalim Hrisant Notara pentru mănăstirea
Mart. bucureșteană a Mitropolitului Antim (cuprinsul ca la ni dcix).
IlaTptapytzòv at7tXXtov rcept toù sv BoozoopeoTttp òrco toù ísp. MTjTporcoXtTOo Oòz7po-
ôXaytaç sz ëàôpwv àve7sp0évTOç isp. povaoTTjptot) twv 'A7ÍWV IlàvTwv.
XpùaavQoç, èXécp 0soù, z. t. X.
’Ercet azatot Ttvsç zat rcovïjpol èv t<j> zôaptp srctrcaXàÇovTsç ôatpovsç zat oi ToÙTOtç
àzôXot>0ot paratot twv àvôpwrcwv Ta, Jsvàpast (sic) zat toù rcpWT0'jp70ù zat aÒTa7à0oo, òrco 0so-
asêwv àvôpwv zat twv Kùptov sv àXTjÔetçf tpoëo'jpsvwv zaXwç ts zat ÔTjpoyeXwç ot>vTSTa7psva
zat a'yptpoTOùpsva at^ysîv pèv zat àvarpèrcstv èrcfjovrat Ttp rceptôvTt t^ç oaazaviaç rcsptouatq.
ça'jXÔTTjToç, et zat pij Tà rcoXXà szôaatv 7¡ toôtwv Xapëâvet S7yetp7jatç zai paôtoop7ta, rcpoaTjzet
psvTOt rcpôç 0eoytXstç zat eôasësaTàTO'jç àv0pwrcouç a7pùrcvtp tpoy^ç ôppaTt zat. VTjyoÙGTj rcpo-
pv¡0etof àvTtpTjyavTjpàrwv toôtoiç àvTtOTpaTSÔsa0at, syovTaç àrcô toù 0eoù aoytaç 07¡aaopóv zat
ôtzatoaùv7]ç êpaytova, val p/ijv zat toîç èpaoTatç twv zaXwv zat a7a0oep7Stv stpTjpsvotç rca-
péystv ystpa awT^ptoZ rcàvra 7àp Tà Ttp ôtzattp G'jp.6atvovTa, zat p.àXtaTa twv oaa rcpôç 0sôv
zat rcXTjatov Tïjv àvayopàv iyet, toîç àp.wG7ércwç ô'jvaTOtç zat ôrcspyspooatv èv toîç èzzXTjotaaTtzoîç
GT7jptCea0at SIW0SV, ôrcwç TaÒT^j tô STspÓ7Va0ov toù rcavôap-àTopoç ypovot» zat rcàv ÔTtoùv
àvTtrcpàTTOv rcapeXàaavTa TÔyTjç àwpov p.7¡ 7svwvTat rcat7vtoy szàrspot ôè tôv èrctêàXXovTa
aÔToîç p.taOôv àva.X07wç XvjtpovTat, zarà ttjv àrcooToXtzTjv çwvvjv: ots țotsowv ÔTjXaôïj tt¡v
rcvs'jp.aTtzfjV ^OTstav twv ¿7a0wv è'p7wv, zat ó TaÙTTjv rcoTtCwv Taîç ôovaTaîç àvTtXijtpeot rcapà
toù rà TsXsatpopa aô^àvovTOç 0soù Taîç ÇwTtzaîç èrctrcvoiatç t^ç Osapytz^ç aòroù à7a00T7jToç.
 G61

’ApiXst v. zal ó iepwtatoç Mr(tpozoXit7jç OÙ7ZpoSXaytaç, zùp *Av6tpoç, ùzspttpoç zal

s$apyoç nXavTjVWv, ó èv 'A7Í1P Ilvsóp.at! à7az7jtôç ^pwv àSek'pôç zal awXXsttoop70ç, p.^ tò sautoô
p.óvov aup/pépov Cqtwv, àXXà zal tò toó zXTjatou, ats 8r¡ ispôç àvr^p zal tà zpôç Osôv eùosôwç
Stazetp.svov, tà ts Gsókszta Xó^ta p-stà zoXX^ç eùXaSstaç èzp.sXetwv, zal toîç toù Kuptou
èvtàXptaat auvrôvwç zpoaavazstpsvoç, ëvvotav àvaÔTjv zal zàvu Gso'ptX^ tfwttattz^ toô teXstapytzoô
zvsùp.atoç yâpttt èztvowv, èôàXeto zpò ypovwv oùz ¿Xîțwv âvsȚstpat S7¡Xa07¡ jiovaat^ptov zal
ìspòv zataywytov, è~l tip è£op.veîa6at zal ôatwç XatpeôsaGat tô tptoaoXapzsç p.tàç Gsôtrjtoç
zpâtoç, siç p.vfjp.7jV te zal ebzXs'.av twv 'Aflwv 'Azâvtwv, fîjç te aùtoù 'IspôtTjtoç p.età ttôv
'p’jaavtœv StTjvszèç p.v7jpôouvov. Totaùtatç yàp sùzotïwv Guatate tô Gsîov Gspazeuopsvov eùtXatov
toîç èztzakoupsvotç zaGtotatat. Atà sùzatptav zal iayùv toô ttôv àvaOc&v zapoyéwç 0eoù
zputaveùaavtoç, oùz oizv^aev aùtoù 'Ispor/jç etç ywç àvaveïv tô ozsp èz zoXXoô toStvsv èv
t-țj ¿tavola ztv7¡p.a. Kal oÿ Ceoua-ț) zpoGojiiçf àvTjetps zal àvtpzoSôp/zjasv èz SàGpwv tôtotç
àvaXwjiaatv, è£ totwv tôpwtwv zszt7jp.svoç, ìspòv zal oeôàaptov p.ovaatr(ptov èvtôç toô Bouzou-
psattou (ëvOa zal t¡ aùGsvttz^ zàOsSpa tTjv tòpuatv è'yst), èz’ ¿vópatt twv ’Avicov Ilàvtwv
zXstCóp.svov, zàXXst zal p-eféOet ôtazpézov, p.stà zoXXtjç t^ç 'ptXoteyviaç, zal è$ ùk^ç èzt-
Xéztou, siç Sô^av zal àzatàzauatov &p.vwStav t^ç p.azaptaç zal zavtoup7oû Tptâôoç, zpoaszt-
zooop.7paç zat zeXXsîa XtOtva izavá, stç zatoizTjatv zat àvàzavotv twv tip zóap.ip àzotajap.èvwv
óatwv àvSpiòv zal p.eXXóvtwv Stazovetv èv aùtw tip p.ovaat7jptip zat tip 0e<p Stazovetv zal Ospa-
zeùetv èv óatótTjtt zal otzatoaovȚp wpatoaç aùtw àyXaop.op'fwç ëao.Osv zat ?£w8sv, ats Stj
Swpov 8sip ttp.aX'péatatov' ozsp zat * àpçtXaywç èzpotzoSót7(asv wç Gsîov zata?œ7tov zstp.7jXtotç
ypoaapYÔpotç zat tepoîç àp.^totç, ztrjiaot ts ztvïjtotç zal àztvTjtotç Stapzeatâtotç, zatà tô
etzôç, zpôç zuSspvTjatv tâ»v ava?zatwv, óp.où zal sùzpszstav toô p.ovaatTjptoo zat Çwàpzstav
twv èvaazoup.èvwv aùttp zatspwv, oùz Tjztota Sè zal ùzoSoyijv ytX6ttp.ov ttôv pst’ sùXaêslaç
zpoaspyop.svwv yptattavwv yâptv zpoazuvTjaewç. "Ozwç Sè tà zapà xtfi cùrvù 'Ispôrrçtoç zaXwç
zal èzatvetwç ouatayGévta zal StatayGsvta è'ywat tò p.ovtpov zal àStàaetatov Stà zavtoç, zoXXï(v
zal zspi toutou rijv zpôvotav zatsSàXsto Stwptaat, zat, zapazsXeuaàp.evoç iva tò ùz’ aùtoù
àvsfspGèv zal Sop.7)Gèv tepôv p-ovaat^ptov p.^ ózápyij] zpoawzip ttvt ózotstavpévov zal ozo-
ZEtp.svov, outs zatptapytz^ Seazotsta ôzozszXrp.évov, otits p.T¡v èÇouatq. TjVepovtZTj 7] zal àp/ov-
ttzfl, p.7¡Sézots, àXXà Stap-év^ èXsôGspov zâvtȚ(, aòtóvopóv ts zal àSéazotov stç atwva tôv
âzavta, è$oootaCóp.svov zat zoispvwp.svov ózò [xóvoo toô ^70'jpévoo zal twv zévte èzttpôzwv,
ooç zatéatTjasv ^St) toô Stèzstv abtô zai èztazsztsaGat, zat twv p.stà taôta zat zatà zatpoùç
èaop.évwv 7j7oopsvwv, p,7jSsvôç aXXoo àzô zavtotaç ôzspoy^ç zal tà^swç zal SaOpoô S'Jvapévoü
oìo>Sr(ttvt tpoztp a«7zotvwvsîv aùtoîç stç fi¡v toô povaar/jpioo StotZTjatv, XÓ71P è’p7ip, à] èzttàttstv
aùtoîç, zal StáCstv, X¿7wv: toôto outw 7Svéa0w, èzsîvo Ss àXXwç, àXXà șoXâtfț] êzaotoç tà tSta
è'p7a zal opta, pazpàv toôtoo Stïatàpsvoç wç àp.étoyoç, — ôOev zspi toutou zal zspi àXXwv
zoXXwv, auvtetvôvtwv zpôç aùataatv zal àptatvjv Ste£a7W77¡v zal èztSootv toô ispoô povaatr^ptou,
0 aotôç tptXoGsoç àpytepsôç, tà azsp euXo7O'pavwç StsvorjGTj, tà závta etç tptàzovta zal Sùo
zsçpàXata StsXwv, è7yapà?aç ts zal zatà p.spoç Sta7pà<Jiaç èv ùzo7S7pap.pèvip zal èaypa7top.svw
àpytepattztp autoô 7pàpp.att, zat’ tStav aùtoù ÊouXàjv zat GéXajatv èzùpwasv, èSeëatwGS ts zai
zatvjayaXiaato, àpàç zal èzttip.ta èz'pwv^oaç zatà twv toXp.7Jaóvrwv zotè Staastaat zal àva-
tps^at p,tzpôv tt 7] p^S7a twv èv aùtip zepteyopévwv, psypt zal aùtTjç tTjç àtóp.00 att7p.7jç zal
zspataç. Etal Sè tà èziXotza totaôta: Stwptaato 7àp zwç zat ttvt tpózip ¿yetXst ó ^7oùp.evoç
Stotzstv aùtô, èzl zâat, ÔTjXovôtt èv țtootp zal àXTjGstcf, zspt ts twv etaoSTjpàtwv àzô zavtotaç
zapzoyoptaç zat zpoaóSwv toô p.ovaat7¡ptoo, è$o8wv ts zal tiôv Xotzcôv àyeôztwv àvaXwpàtwv,
è'v ts t-^ auva7W7^ aùtiôv zal t^ Sazá'/fi Szotwç yp7¡ zoXttsúsaGat toùç -^oupévooç zat èzt-
tpozouç èv zavtt zatptp atvi^àpevoç aaswç StsS^XwasV ôpolwç zat zspi tpo’prjÇ zal zoaswç twv
zatspwv, twv ts tp.attwv zal twv Xotzwv aùtwv àva7zatwv twv p.stptp aùtapzetaç aùtotç
StwptaGèvtwv àXX’ è'tt zal oi èv aùttî) àazoôpsvot zatépsç zwç oșsiXooat Stà/jstv asp.vozpezâ>ç
zal eùtàztwç, ptsttèvteç tà è'p7a t^ç àpetr^ç p.età Stazùpou zpoGuptaç zal à7àz7jç, eipTjvtzcôç
zal àtapàywç, wç è'Goç ènti toîç zat’ èza77sXiav àzota^apévotç ttp zoaptp, ùzTjpetoôvteç ts
zal zoztwvtsç àôzvwç zspt ts àzoSoy^ç zavtôç zpoawzou zal 'ptkoCevtaç twv eùXaowç zpo-
aepyoptévwv sv ttp aùtip p.ovaat7jpttp. Dpôç tcôtotç zal zspi p.v7(p.oaùvwv twv èv Kupitp zotprp
Gsvtwv, zal Szota Seï ypi^pata SazavâoGat èv. taîç ta^atç zal ZTjostatç tiôv tsptùv zatspwv.
’Ett Sè zal zspi tsaaapwv ttvwv éoptwv twv ôtata/Getawv zav7j7UptÇeaGat zat’ ètoç àzapattTjtwç
662

èv tpaXpoîç zat ùpvotç zat wSoîç zve'jpartzaîç, etç pvTjpoaovov atwvtov toô Oêôypovoç x.T^Topoç
zat twv èv aÔTtp euapearïjaôvTwv Kopitp ootwv zaTÉpœv,— ârtva Ttp ëovXopévq) etSévat èv àzptÔEtof
pàov ècttv àvazTÔJavTt èzeïvo tô t^ç 'IspôrqTOç aoToô 7pàppa yvwvat aa'pwç vqv aoțfijv szt-
votav toô odtwç StaTàJavTOç, èzsi zàvTa stat tpuywtpEX^, soápsaTá tî 0sip, wç zotv^ç owttj-
ptaç zpójeva.
Taura Ss závra èzt Seëatwaet zpsÍTrovt zat tcyopoTspa. èzùpwas zat èzpaTüve zat
Stà at7tXXtwSouç 7pàppaToç toô zarptapytzoô otzo'jpsvtzoô ©pôvo'j1. IlapaT'jyoôaïç 8s rß-q zat
’t^ç ‘IIpsTspaç MeTptÔTTjTOç èv Boozo'jpEOTttp, èSerjÔTj Tjpwv psrà zoXX^ç zat Ôspp'qç zapa-
zXijaewç ozwç zpoosztaçaXtaO^vat TaôTa zat St’ fjpETÉpo'j zaTptapytzoô at7tXXtw8o'jç 7pàppaToç:
oÔTtvoç t^ç 'lepÔTïjToç ttjv TotaÔTTjv àjtwatv' wç Stzatav zat XoatTeX^ zat tô eoXoyov xezT7]pév7¡v,
7¡ 'IIpsTÉpa MeTptÔTTjç èvoTEpvtaapévTj àopèvwç, a'jp/pwvœç T<p at^tXXtwôet 7pàppaTt toô zaTpt­
apytzoô otzo'jpevtzoô 0póvoo, ypàçet zat àzo'patVETat "va tô pT¡0év asôàaptov povaaTTjptov,
ozsp <¡>zooóp.7¡aev èz OspeXtwv èvTÔç toô BoozoopeoTÎoo èz’ ¿vópaTt tô>v 'Aqtwv IlávTwv ó ôta-
XTjçSelç tspwTaroç MïjTpozoXÎTTjç Oo7ZpoêXaytaç zat auvaôeXçôç r(pwv, zôp vAv6tpoç, psrà twv
ôzoaTaTtzwv aùroô zat ZTTjpàTwv twv àztvi^Twv zat twv Xotzwv xtvvjTwv àçtspwpàTwv, zstp7]Xtœv,
tepœv ts àpytwv zat àp7»pwv azeawv, etiß zat pâvțj àzô toô vôv zat etç tô i^qç èXeôÔepov,
àSoóXwTÓv Te zat àSéazoTOV zat aÙTÔvopov oXwç, àveziôaTÔv Te zat ázaTazár/¡TOv àzô zavTÔç
zpoawzoo zaTptapytzoô Te zat '^spovtxoô, zat aoToô toô àpytepaTtzoô, zat àzô zàaTjç àXXïjç
àpyovTtzî/ç ôzepoyqç zat àjtaç, 8teja.70p.evov zat Stotzoùpsvov ùzò pôvwv twv zasà zatpoùç
7j70'jpévwv zat èztTpôzwv aÙTOô. 'iiçaoTwç zat zavra oaa» zsptsyovrat àzptëwç zat zaTà p.Époç
èv toîç TptazovTaoùo zeçaXaiotç toîç zaTaarpœôs.îotv èv tw èvozoqpâtptp èzetvtp 7p7.pp.aTt t^ç
aoToô 'Jepor/jTOç èytnat zàzsïva zàvra tô zôpoç zà.7tov, àpETazotTiTÔv te zat àpETàÔsTov zat
oXwç àpeTaTpezTOv péypt TeppâTwv toô atwvoç toùtod, ozwç zap èzeîva Stotzoùpevov zat zaTS'i-
07¡vópevov sy-q zat tt¡v éaoroó StapovTjv zat eòoTàSetav àxXóvTjTov zat áStáaetaTov, òyetXóvTwv
zàvTwv, tepwpèvwv te zat Xatzwv, ptzpwv Te zat ps7àXwv, ùzEpaaztCeaÔat aÙTOÔ, aovTpeyetv Te
zat 6o7j6eîv auTtî, za.Tà ôùvaptv, eùep7STsîv Te, zat zept t^ç aoToô tppovTtJetv a'iaTâaswç, èXsoùvTwv
zat eùep7eToùvTwv SatptXaîç yopr^tatç zat zpop.7j6£tatç èz twv wv aÙTOîç ¿7a6wv èyapicaTO 0
Kôptoç, Stà 8s Tô>v TOtoÔTwv eùzotïwv zat àvTtXrjtpewv aÙTWv zpôç aOTÒ tò tepov povacTTjptov
TÔywat zàzEÎvot toô p.vTjpocôvoo aÔTwv, èv atmp àzaTazaôaTOo zat atwvtotr èztTêôJovTat ôè
zat t^ç àjtaç àvTazo8waewç zapà 0eoô èv t^ ^pépof t^ç àvTazoSwaeœç. Mvjôetç 8’ oùv ToXpr(a^
zoTs twv ázávTwv àvaTpttpat Te zoXù •q 0XÍ70V twv èv tío zapóvTt zàzetvtp Tip àpytepaTtzip
7páppaTt Z'jpwSévTwv zat êeoatwSévTœv, àyatp^aat, zpoaG’qvat Tt, a] oXwç peTazot^aat,
zaî’ oòSéva Tpózov ^oôepôv 7àp tô èpzsaeîv e’tç yeîpaç 0eoô Jwvtoç. "Oç 8’ àv, t^ éa'jToô
èjo'jaicf èzepetSôpevoç, ■?] twv zaîà zatpoùç S^XaSíj ^epóvwv, àj za.Tà tózov à.pytepéwv xat
àpyôvTWV, 7] zavTOtaç àXXvjç Tàjewç, zetpaô^ ùzoSooXwaat zat ózoTáJat aÙTÒ tò tepòv povaa-
Tiiptov éréptp Ttvt zpoawzip, 7] Staaeìaat xat àXXotwaat zat èzpetwaat Tà 7E7pappéva TaÒTa èv
aùQaSeta. zat zeptypovrjaet, ó toioôtoç àtptiûptapévoç stiQ àzò 0eoô Kopto'j navTOZpàTopoç zat
zaTTjpapsvoç zat àa^ywpTjToç xtX. "O6ev zat àzoXüôèv tò zapòv ^pÉTepov zaTptapytxòv at7tX-
XtwSeç èv pepëpàvatç 7páppa èSóQvj Tip tep<p atmp povacTTjptip zpôç ipóXaJtv àa'paX^, pvTjpTjv
te zat ÒTjXwatv àtStov.
’Ev ?Tet awTTjptip ,a<pte', xaTà p^va MàpTtov.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-liii M. Ghedeon, după ms. 605 al Metohului Sf. Mormânt )

DCXXXVI.
1715, Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre călătoria acestuia,
7 Alari.
boala de care a suferit, plecarea lui loan la războiu și pâri constantinopolitane
contra Patriarhului.
’lwàvvTjç MaopozopôàTOç Xpt>aáv6ip NoTápa. Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
MaxaptWTaTE, a7twTate zat aoșwrare Ila- Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Tptápya rqç a7taç zôXewç 'lepooaaXTjp zat Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și
zàoTjç IlaXatOTtv7(ç, zársp aeSaaptwTaTs, tt¡v a toată Palestina, părinte prea-venerat,

1 Xo citat. Am păstrat deosebirile, deși poate sunt greșeli de copie.

']’¡j.íTépav Mazaptôtïjta zpoazww zai tr¡v
tepàv auTfjç 8e£;àv eùXaëwç àozàCop.at, Seô- 1
pevoç zupton toù 0eoù' ottcoç azézot zai
zspi^poopotȚj aùrijv avoaov, arpwtov, àkozov,
ôftà, p.azpôôtov zai zavtôç àvtapoù àp.éxo-
•/ov, zpôç aùaraatv zai zatapTtapxv roù ypta-
Twvùp.ou zkïjpwpatoç.
Tô '.epwtarov 7pâp.p.a tïjç 'Tp.erépaç Ma-
zap'.ÔTT(TOç p.srà t^ç zpoaïjzoùaïjç rtprîjç
zai eùkaoetaç è'Xaôov zai àvs7vœv, zai tô
ôzoîov yavepôvet, tŸjv p.e(T Ù7teiaç aùrîjç à/pt-
çtv etç tïjv Bkaytav, zai èyàpïjpsv
* èkuzijÙïj-
p.ev opwç ôzepôakXôvtwç Stà T7jv èvozij^aoav
aùt^ vôaov àzò tà peop.attzà, zai zapaza-
koùp.ev tôv à'fa.Oôv 0eôv và àzGÙaœp.ev zàXtv
à-faOàç àyfeXtaç zepi t^ç ôyteiaç zai àvap-
pcbaewç aùt^ç, 6rt ïj ôyteta ttjç Tp-etépaç
Maxaptôr^toç etvat avanzata zai zotvœçeMjÇ
zavti rcp yptaçwvùp.to zXîjpwțiaTt. Ilepi Sè t^ç
àyaO^ç ôytetaç zai eùvotaç ózoò ôptCet zwç
pépet elç roù XÔ7O’j p.aç, zàpp.iav àpptôoXtav
Sèv eyopev, ott zai ^p.eiç çspôp.eÔa zpôç Tïjv
'Tpetépav Mazaptôrïjta p.è Ttoìdfv eùXàôstav
zat ytXiav etXtzptv’^ zat aSoXov. Toùto ¡lóvov
zapazaXoùp.ev, và eywp.ev zàvtote tàç à?taç
Tïjç eùyàç, zai pattata twpa, ózoù et’p.ea0ev
etç tT|V àzo8ïjp.tav Tïjç èzatpatetaç zai ypij-
Cop.ev zeptasotépwç twv iepwv aùv^ç eùywv,
và pàç sv6op,^rat etç tàç zpôç 0eôv aùrîjç
èvteùietç. El pò 0XÍ7WV ^ptepwv zàzotot p.ap-
73X01 TjOéXïjaav và èvoyXïjao'JV tïjv Tpetépav
*
Mazaptôtïjta opwç ôtà tïjç auvepyetaç toù
zâXțpa àzeêXTjOïjaav.
'O ^7oùp,evûç zai ó zopttC/j Kwvatavttvoç
èa’jyyùaÔTjaav, zat 8èv Tjto zpàypa ôzoù và
8wațj tôaïjv aö^yootv zXfjv ô zopttCïj Kwv-
aravttvoç, T^eópet ïj 'Tpetépa Maxaptôr/jç,
ott zai pè zoXXà oktȚTjv àtpoppïjv coy/ùCetat.
Kai zàXtv aç eywpev tô tspôv aùtïjç 7pàppa
petà twv zpoata.7p.àtwv aùt^ç* oí ôè ypôvot
t^ç 'Tpetépaç Mazaptôtïjtoç stïjaav 6eô0ev
zàpzoXXot xai zaveuruyeic, zai ai Oeozetôetç
aùtïjç eùyai etïjaav pe6’ ^ptôv.
1715, Mapttoo 7.
Tïjç 'Tp-etépaç Mazaptôtïjtoç otôç èv Xpiatto
’lwàvvïjç Maopozopoàtoç.
(Legrand, o. c., pp. 141-2, n° 98.)
DCXXXVIL
Ieroteiu Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre boala de care a suferit, testamentul ce făcuse în folosul Sfântului Mormânt,
despre cutia de eleimosine pentru oaste, despre blăstămățiile ce fac Ienicerii, cari
cer bacșiș cu sila, adăugând că ar fi vrut să vie „în țara prea-înălțatului Domn
mă închin Fericirii Tale și sărut cu evlavie
sfințita-Ți dreaptă, rugând u-mă de Domnul
Dumnezeu să Te apere și să Te păzească
fără boli, fără vătămare, fără supărare,
sănătos, întru mulți ani și departe de orice
năcaz, pentru așezarea și îndreptarea turmei
creștine.
Preasfințita scrisoare a Fericirii Tale
cu cinstea și evlavia cuvenită am primit-o
și am cetit-o, și ceia ce spui, sosirea Ta
cu sănătate în Țara-lîomânească, și ne-am
bucurat; ci ne-am scărbit peste măsură
pentru boala-Ți neașteptată, de reumatism,
și rugăm pe bunul Dumnezeu să auzim
iarăș vești bune despre sănătatea și voi-
nicia Ta, căci sănătatea Fericirii Tale e
de nevoie și de obștesc folos Ia toată lumea
creștină. Iar pentru buna sănătate și bună­
voință ce spui că ai către noi înșine, nu
avem nicio îndoială, căci și noi avem
față de Fericirea Ta multă evlavie și,
prietenie curată și neînșelătoare. Numai
de aceasta ne rugăm, să avem totdeauna
sfintele-Ți rugăciuni, și mai ales acum
când stăm a pleca împreună cu oastea și
avem nevoie și mai mult de sfintele-Ți ru­
găciuni, ca să-Ți aduci aminte de noi în
ascultările Tale de Dumnezeu. Acum pu­
ține zile câțiva marghioli (pârâși) au vrut
să Te tulbure pe Fericirea Ta; dar cu
ajutorul calfei (sic) s’au răspins.
Egumenul și chirigi Constantin s’au su­
părat, și nu eră lucru care să dea atâta
supărare; dar chirigi Constantin, știi Fe­
ricirea Ta că se supără și pentru o pri­
cină foarte mică.
Și- iarăș să avem sfințita-Ți scrisoare cu
ale Tale porunci; iar anii Fericirii Tale
fie de la Dumnezeu foarte mulți și pe
deplin fericiți, și riigăciunile-Ți ascultate
de Dumnezeu fie cu noi.
1715, Martie în 7.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos:
Ioan Mavrocordat.
664

și binefăcător al nostru, a cărui milă și acum în boala mea nu mi-a lipsit, căci,
din ceasul ce am luat diacintul (sic) ce mi-a trimes, începuiu să-mi recapăt să­
nătatea“.
’EztatoXT] ’lepoÔsoo Kopv/jvoo MTjtpozoXítoo Apôatpaç àvyéXXovtoç zepi twv èv t^
èzapyt^. aòroo óìrèp toö üavaftoo Tá'poo aovSpopwv, xal zepi r^ç xpôç Tà Seta '[oypôtTjtoç
twv yptartavwv zaì twv xaxooytwv aç b'pt^avto èx pépouç twv àvpiwv ytavttCàpwv.
Tcp paxaptwràrtp, ao'pwràrip xaì àftwtàtw zatpì xaì narptâpy-țj t'/jç àytaç zôXewç
'lepooaaXTjp. xaì zàaïjç IlaXatattvTjç, xopttp xopúp xùp XpoaávStp, Ttp aeóaaptwtártp pot évXptattp,
Tïjv ebXaSïjrtXT(V xaì sSaçtaiav zpoazóvTjatv.
IloXXijv yapàv xaì zap’/jyoptav è'Xaëa, Séazotá poo paxaptwtate, Se£àpevoç avjpepov
Tà aeëàapta rf¡c MaxaptÔTTjToç aaç ypàppata, vpappéva «heêpooaptoo xt/, xai ebyapiatTjoa tòv
0eôv, ort èzàvw etç Tïjv ëapurâtTjV pov àaSévetav zXSe puât àvacpoy/j, xai èSàxpoaa ózò t^ç
yapàç, àvaXoYtaàfievoç Tàç zpwTjv ôptXiaç xai zotvàç azooôàç xai àvaatpotpàç xai ázXTjv tt¿v
èx zatSwv œtXtav.
'H àatìèvstà poo èatàS’/j capotati)' è’yw op.wç St’ eoywv aaç àytwv èç -^pépatç aijpepov
ózoò apyr(<ja’zpò? tò xpetrtov, xatà zoXXà êpayô opwç. Tôaov Sè TjaSévTjaa, on èzapa xai
StaöijxTjv, èv toô 'A^tou Tàçoo èvSopTjÔTjxa xatà tô ypéoç yptaTtavoîç. ”Apzoreç t¡ e»-yf¡ aaç
Tj avía và pàç_ yapta’ț] t’ijv. óyetav paç, ott àzôpTj xXtvijpTjÇ etp-í^ ota XtSoç ózò Sóo alpôpevoç!
Màç 7pà(peT£ Stà tôv zpwroaÓYyeXov toô 'A7Í00 Tàyoo xùp IlapOévtov: tçpetç àzô
Tatç xÔ' toô zapeXSôvtoç Aoyoóatoo, ôzoô TjXSev èSw ô zazà Ilatatoç xai àvot^s Tà xootta,
xai eôpéSTjaav ypôata 233/4 xat Tà èz^pe xai àz^XSe, àzô rôts Sèv T^eôpwpev zoô ebpt’a-
xovtat, pvjte Tjxoôaapev zepl aotwv zoô StarpiSooof opwç àv eopw àvOpwzooç, 6éXw atetXfj
tôv è'va etç tt¡v Bàpvav xai tôv àXXov etç ttjv XoôpXav, tawç xai Starptôooot etç èxetva rà
pspïj. "Opwç XoȚtâCw zwç 7) MaxaptôrTjÇ aaç Tjpzopette và pàSete eòzoXwtepa àz’ abroó.
’EXuzTj0T¡¡iev ott xal 7¡ Maxaptôtvjç aaç àaOevetre àzò peopartxà xaì zoSaXytxà.
Kôptoç ô 0eôç và f/jç yapta’g tt¡v zoSoopévTjV óytetav. 'O XarC^-ATjpTjtpàazoç xaì XatC^-
’làvtÇoç zpoaxovoöv rijv Maxaptôrïjrà r/jç.
Tô xoott roô 'A7Í00 Taçoo yoptCet etç tatç èxxXTjatatç, opwç etç rà araatSa rà àSeta'
Stôtt èôw ot yptattavoi etç taîç èxxXïjatatç Sèv éaov^Gijoav và avyváCoov: etvat xai àzô rô
àXXo ptépoç ot àïptwtatot xai atp.oëôpot TtavtrCapot, Stà rôv yôëov twv ôzotwv è'ytvav è^xXetarot
oí yptattavoi elç rà óazTjttá tooç, p.7¡v toXjiwvteç và zpoxôcpwat è?w àv xaXà zai èzetvot
ztjSoôv zai àzô tooç totyooç zai aeëatvoov péaa, xai .tooç xoupaeôoov, xat tooç ozaBtCoov, xai
tooç zXvjvwvoov, xaÔwç xai etç roô X0700 p.00 xàp.vooot xa.6’ éxàatTjv, àvaêatvovteç tooç tetyooç
r^ç aoX^ç t^ç èxxXïjataç, aovrptëovreç tàç zôXaç xai ÎTjtwvteç Sexap?tatç xai etxoaapyiatç
Vpôata pza^at. Kal rôaTjv èXeoôeptav eyoov, ozoô ttvàç Sèv Tjpzôpet và roôç èpzoStOT) àzô
tTjv ópp.T¡v p-óvov 0 zavâTaôoç 0eôç St’ ebywv aaç á?twv và pàç yoXáéx¡. Kat, àv etya ¿XtfTjV
Sôvaptv, TjSeXa zepâa"țj etç t’ijv TCápav toô ótpTjXotároo AoÔévtoo xai eóepyétoo ^pwv, too ôzoioo
tô è’Xeoç xai twpa etç tTjv àppwatt'av poo Sèv è'Xettpe, Stôtt àzô t’ijv wpav ôzoô è'Xaëa tô
StarC^vto(;) ôzoô pè è'aretXe, àpyïjaa và àvaXapëàvw rijv 0?tetav poo. Mi] pàç àXïjapovàre
etç tatç tepatç aaç zpoaeoyatç. At Sè àytat xai 6eozet6etç aôtïjç ebyai etTjaav elç çoXaxtïjptov.
yatpte', Maprtoo 6'.
Tvjç Tperépaç SeëaaptwtàtTjç MaxaptôrTjroç eoXaëTjttxôç xai elç tooç ôptapoôç zpôôopoç.
'O Apôatpaç 'lepôOeoç.
(TctspÔYpaçov.)
'EvtpszôpeOa tïjv MaxaptôtTjtà r^ç ôzoô Sèv eóptaxetat èSw oôSè Spàpt yaëtàpt và
aàç atetXwpev.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCXXXVIII.
1715, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre boala
12 Mart, acestuia, intriga împotriva lui, măsurile ce a luat pentru a o răspinge, cu daruri
de „boccealâcuri“ și postavuri, de la el, Doamna și fiica lor Mărioara, către Pa­
triarh și grămăticul acestuia.

’EztatoÀïj NixoXáo'j MaupoxopSàtou îtpôç
XpúaavGov at>7yaipovtoç ô'à tt¡v àvàppwoiv
to'j, óítta/v&’jp-évoo rr¡v àvaxàXo<ptv tœv attiwv
tÿjç xat’ aùtoô xai toô 'Ayio'j Tàçpo'j azeuw-
ptaç xai auva~oatéXXovtoç owpà tiva aótw
xai rtî> 7pap[iattz<i> roô, wç tCóyav x. X. ît.
1715, Maptto') 12.
Tô àîtô t^ç C' toô rpèyovroç îspwtatov
7pàp.p.a t^ç 'Tpstèpaç MazaptôtTjtoç èXàoop.ev
xai ôzspêaXXôvtœç èyàpï(p.ev, xai èôojàaapev
tôv 0eôv ôîtoû àvéXaës tt¡v ¿7a0ijV xai sçe-
twtâtïjV 07tetav tr(ç, ori eôptaxôpsôa etç à.6u-
p.iav Stà tïjv xpoXaêoôaav àoOévetay è8éy6T(p.ev
;j.et’ eoXaSetaç xai ràç xava7taç aut^ç eùyàç,
zai óxEpe'jyaptatoópsy eyvœiiev xai tà èpe-
4^ç 7papô[xeva. *
’ll 'rp.etspa MaxaptôtTjÇ, xtvot>p.sv7) àxô è’v-
6spp.ov xarptZTjv îtpôç ^¡iàç Ò7àzTjV, OéXet và
Xa¡x6áv(¡ auyvàxtç 7pàp.p.atà paç’ àXX’ ^pstç,
sôXaôoôp.evot và ¡iv¡ ëapôvwp.ev tàç a7taç
aùtvjç àzoàç, p.àXiata 8tav Sèv s0p.otpo0p.ev
à£toX07OO rtvôç, atwirwp,sy Stàvotà p.aç
op.wç ayeSôv ywptç ôtazoxïjv àvaîtoXst xal
voepwç yepatpet tïjv 'Tp.etépav SeëaaptÔTTjta.
Tô àôsov xai aaravtzôv èxtyetp^p-a ôitoô
Sèv T^eôpojxev xotov axeôoç op7^ç xarrçptta-
[lévov elç àxwXstaV éróXp.7¡ae và Ôpapatoup-
7^37] zatà t^ç Tp-stépaç MazaptStTjtoç xai
toô a7twtátoo àitosrôXtzoô ©póvoo, èllpôips ’ tului Scaun apostolícese, he-a supărat și pe
zai ^p.àç- àXX’ soOùç èzapr^opfjÔTjpsv àîtô
■rijv sXxtôa zat xtartv ôxoô èyop.sv ott 6eta
Hpôvota Sèv ÔéXet Xoir^G-ț) tô SpQôSo^ov 7évoç,
tô Sîtotov etç t7]v èayattàv toô îtapôvtoç
ypôvot) xoap.strat, ar/jpiÇstat, zat povovouyt
Cwo7ovsttat ôîtô t^ç Tp.etspaç £sëaap.tôtïjtoç,
zai èôo^àaapsv ròv 0eóv, xX-/]poyopoûp.evot
àîtô tô îtpôç ‘ijfiàç îttttàztov toô eÒ7eveatàtoo
àpyovtoç zopttCvj á7¡p.7¡rpáxT¡ ’looXtavoô, toô
•/¡¡isrépoo trpoG'f tXearàtoo, ott Sèv [rpjpsv] otite
àzoàç, otite etaoSov 7) àaeëectàtTj1 p.7]yavi¡
zat paSto'jp7ta’ èirstSi) op.wç îtpoafjXO'jaa
zpoaoyij zai àîtàvnjatç etç àxoëoXvjv twv
totoôtwv èîttoooXwv etvat àva7Xata, sd6üç, t^
aorț) ’^p-épa, zatà rô àîtapattTjrôv p.aç ypèoç,
È7pà$ap.ev 9spp.otata ttp te èvSo^otàtw àp-
yovtt Me7áXip-ápa7O'jpávip, tip èv Xptartp otto
aôtTjç zai à|p.stspcp nap^tXtàttp àSeXytp zat
ttp pïjOévtt àpyovtt và sraôoôv p.è aôvrovov
ypovttSa zai èîttpéXetav Stà và a-ozponaOf/
ô èîttôouXoç zai zaOwç àîtattet ypsta và
7SV7) t[ TtpoGTjZo'jaa z'jëépvrptç zai xpotpô-
1 Legrand: s 00265
5SI83. Vol. XIV.
665
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, arătându-și bucuria pentru însă-
nătoșarea lui, făgăduind desvăluirea pri­
! cinilor uneltirii împotriva lui și a Sfân­
tului Mormânt și trimețându-i tot odată
unele daruri, lui și grămăticului lui, precum
postav ș. a.
1715, Martie în 12.
Scrisoarea preasfințită de la 7 ale lunii
acesteia a Fericirii Tale am primit-o și
peste măsură ne-am bucurat, și am slăvit
pe Dumnezeu care a ridicat sănătatea Ta
bună și prea-dorită, căci ne aflăm în năcaz
pentru boala de mai înainte; am primit
cu evlavie și prea-sfintele-Ți rugăciuni, și
foarte ne bucurăm; am aflat și-cele-scrise
pe rând.
Fericirea Ta, mișcată de călduroasa-Ți
iubire părintească față de noi, vrei să pri­
mești adesea scrisorile noastre; dar noi,
sfiiindu-ne să nu împovărăm sfințitele-Ți
urechi, mai ales când n’avem noroc de
vre-un lucru vrednic de spus, tăcem; însă
grija noastră fără întrerupere petrece și
poartă în minte pe Eeverența Ta.
Neîndumnezeita și drăceasca apucătură
pe care nu știm ce vas de mânie, gătit
spre pierzare, a cutezat să o alcătuiască
împotriva Fericirii Tale și a preasfinți-
noi; dar îndată ne-am mângâiat cu nă­
dejdea și credința ce o avem că dumne­
zeiasca Pronie nu va întrista neamul drept-
credincios, care până la capătul veacului
de față se împodobește,sesprijină și aproape
se învie de către Eeverența Ta, și am slăvit
pe Dumnezeu, aflând din pitacul către noi
al prea-nobilului boier chirișgi Dumitrachi
lulianò, cel nouă prea-iubit, că adecă n’a
aflat nici ascultare, nici intrare prea-impia
meșteșugite și uneltire; de oare ce însă
cuvenita luare aminte și întâmpinare pentru
raspingerea unor astfel de curse e de ne­
voie, îndată, în aceiaș zi chiar, după ne­
înlăturata noastră datorie, am scris foarte
călduros prea-slăvitului dumisale Marelui-
Dragoman, celui întru Hristos al Tău fiu
și al nostru prea-iubit frate, și zisului
boier să stea cu gând ațintit și cu grijă
ca să se răspingă uneltitorul și precum
cere nevoia să se facă acea chivernisite
cuvenită și apărare, și nu ne îndoim că,
84
066
Xa£iç, zat Sèv ott, zaQôjç eó-
6ùç ijwvtaÖTjaav, zapop.oiwç, petà ttjç Seoôoïjç
¿Kaypoxvia? Sèv BsXo'jv çetSwXo7T(6-ü otite
Ttóvoo, otite X07WV, otite aXXoo ttvôç, zat èz
pépo'jç paç, Stà và ànoaôôaoov1 îtàaav àv-
rt'fepopévTjv puj/av^v, zat îtàXtv, t^ Seotspa
7ipépa, tà aótà pè zapópotov ÇfjXov l?pà-
tpapev.
vAv îawç, Séorota aeêaoptœtate, tà tot-
aùta etvat zat pè àXXwv ttvwv jtapaztvTjatv,
zaOwç SpiÇet và óitozteówvtat ttveç, toùto
Sèv 6éXet petvig zezpoppévov, zat, za6ô>ç ao-
çtôtata àjtotpatvetat, S zatpàç etvat StSàazaXoç
ttôv xpavpàtœv zat aç etvat zX^potpo^pev?]
a; TpetépaMazaptôtTjç ott zat^petç,zat Xôytp
zat ëpytp, pè ttjv <puyijv paç, pè tïjv Çwijv
paç, aovtpéyopev eiç tà àvrçzovta etç Soù-
Xenatv zaì ^ôXa$tv toù ílavafíoo zat CwoSôyo'j
Tà’po'j zat t^ç Tpetépaç aeôaoptwtàtTjç Ma-
zaptotïjtoç, zat èXttiCopev ó aytoç 0eôç và
r/¡v StayoXà$i[] àStàoetatov zat àzXôvTjtov zat
và zataêàXijj toùç èySpoùç zat ètttSoùXobç
aot^ç, otttveç SéSata eivat èyBpol t^ç op6o-
Sô£oo zat àpœpijtoo xiatewç zat çôovoùat
tò zotvòv zaXôv.
üépîtopev t^ 'Tpetépcf Mazaptótvjtt Sùo ypo-
aâ, zat f¡ 'ptXtàtT] paç âôpva Bv pKoytCaX^zt,
zat èv Xptattp Q'jyátTjp zat SoùXtj aôrîjç,
Maptœpa, <ftXtát7¡ poç Oüyànjp, etepov,
petà t^ç îtpoGTjzoùaïjç îtpoozuviiaewç àatta-
Copevat tïjv a?tav aùtTjç Seitàv, opoù zat
petà twv à.XXwv tézvwv p.aç- xapazaXoùpev
Sè tà îtepzôpeva, wç îtapaptzpà avjpeîa t^ç
peyàXTjç paç eùXaoetaç, eùpevwç và tà SeyBțj*
S Sè zùptoç ’Itjgoùç Xptatoç, ó 0eôç ^pwv,
và à^twa^j tïjv Tpetépav XeSaoptôtTjtà và
éoptâaTj tïjv zoopoawtTjptov aütoù a?tav ’Avà-
otaatv Xapttpwç zat eôStapovwç, zat và pàç
yapozot^ ps tàç ttava-paç a’otTjç ebyàç zat
et>Xo?taç.
üépîtopev zat t<¡> Xoytwtàttp aüt^ç 7pap.-
pattztp ptav tCôyav zat êv àtXàÇt Stà tô
à^tov üàaya.
üapazaXoùpev và è'ywpev zat zàXtv aoyvà
tô tepwtatov 7 pappa t^ç 'Tperépaç Mazaptô-
ttjtoç, petà tïjç à77eXtaç r?jç à7a&7jç zat
7toX'jîto0r(to'j 07tetaç tT(ç, zat ttjv ttpijv twv
îtatptzwv aüt^ç èîttta7pàtwv’ ot Sè ypôvot
t^ç 'Tpetépaç Mazaptônjtoç enjaav 6eô6ev
îtàpîtoXXot zat ïtaveotoyetç, zat at îtavà7tat
aor/jç euyat pe6’ ïjpwv.
atpte', Mapttoo '-6'.
1 Legra nd : à k o o o 6 o o □ v.
precum îndată s’au ostenit, tot astfel, cu
căzuta veghere, nu vor cruță nici muncă, nici
cuvinte, nici altceva, și din partea noastră,
ea să stingă toată meșteșugirea împotrivă,
și iarăș, a doua zi, am scris aceleași, cu
asămănătoare râvnă.
Iar, dacă poate, stăpâne prea-respectate,
unele ca acestea sunt și cu îndemnul
altor carivă, precum spui că bănuiesc unii,
aceasta nu va rămânea ascuns, și, precum
foarte înțelept arăți, vremea este dascălul
lucrurilor; și să fii înștiințat Fericirea Ta
că și noi, și cu vorba și cu fapta, cu su­
fletul nostru, cu viața noastră, ajutăm la
cele ce se cuvin pentru slujba și paza
preasfințitului și de viață primitorului
Mormânt și a Fericirii Tale prea-venerate,
și nădăjduim ca Dumnezeu Sfântul să Te
păzească netulburat și nezguduit și să răs­
toarne pe dușmanii Tăi și cei ce-Ți întind
curse, cari de sigur sunt vrăjmași ai cre­
dinței ortodoxe și nemustrate și li pare
rău de binele de obște.
Trimetern Fericirii Tale două postavuri
de aur, și prea-iubita noastră Doamnă un
boccealâc, și cea întru Hristos fiică și roabă
a Ta, Mărioara, prea-iubita noastră fată,
altul, sărutând cu închinarea cuvenită sfin-
țita-Ți dreaptă, de asemenea împreună și
cu ceilalți copii ai noștri; ne rugăm ca
lucrurile trimese, ca semne prea-mici ale
marii noastre evlavii, să le primești cu
bunăvoință; iar Domnul lisus Hristos,Dum­
nezeul nostru, să învrednicească pe Be-
verența Voastră a serbâ sfânta-i înviere
mântuitoare a lumii strălucit și în feri­
cire, și să ne dăruiască cu harul preasfin-
telor Tale rugăciuni și binecuvântări.
Trimetern și prea-învățatului Tău gră­
mătic un postav și un atlaz pentru Sfin­
tele Paști.
Ne rugăm să avem și de acum înainte
adesea preasfințita scrisoare a Fericirii
Tale, cu vestirea bunei și mult doritei Tale
sănătăți, și cinstea părinteștilor Tale po­
runci; iar anii Fericirii Tale să fie de
la Dumnezeu foarte mulți și pe deplin
fericiți, și preasfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Martie în 12.

Tf^ç 'Tjiezspa; jMazaptÔTTjTwç'jiôçèvXpmTw
zai oXwç etç toùç ôpmpoùç.
’lw. NtzôXaoç Bosôôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 179-81, n° 86.)
DCXXXIX.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre serbarea hra­
mului la biserica Sf. Gheorghe cu episcopul de Betleem, împreună cu salutări și urări.
’EîttGTokîj Xre^avou Kavtaz.o’jÇTpoù Boe-
ôôôa zpôç Xpùaavflov zepi wwv ózoGéaswv
toù 'Aytou Tá/poü, zat çtXo'ppovTjTtZTj.
1715, Mapríoo 17.
Tò àzò Tïjç t/ toù èvearwToç 7e7pap.[iévcv
Ttp.tov zat aeêàoptov 7pa.[ip.a t^ç 'l'p.ETSpaç
MazaptÔTTjToç p.erà zXsianjç atôoùç èXàSopev,
zat, zXvjpoyopTjOévTeç TTjV zoXnzôOïjTov Tjixiv
ùytsiav ttjç, àzô ëaOswv zapôiaç ózsp$yápr(-
p.ev, ôô^av àvazspxpavreç t<]> zep'.ozézovn zai
ôtas’jXâTrovrt aÙTT(v àyttp Oeto, oùrtv ç zat
ôsôpxfia t’va zat etç tô èçTjç ZBptypovpoq)
aùrijv àvoaov, eoôoptov, zàovjç Te àvTizstp.évTjç
zsptzsretaç àvwrépav zat Xvz/jpoù àyeooTOv.
’Eôéy6ï]p.ev zavrjXaiwç zat Tàç zarptxàç
sùyàç zat tepâç eùXo?iaç Tïjç- wv svsxa zat
zXetOTaç ooaç àv6op.oXo7oùp.ev ràç yàptraç
t’à ùp-STépa. xaTptZT) çtXo’aTopyicf, zapa.za.Xwv-
raç ttjv 6îpp.wç và p.7¡v p.àç àp.v7)[iovf| zat
zaôe^ç, àXXà và p.àç ùzoaT^ptCv] zat zo'p-
pwôev ôt’ aÙTwv twv OeozetÔwv zat p-azaptwv
sùywv T'fjÇ.
”E7vwp.ev ézop.évwç zai ’rà èv aùrw 7pa-
löpsva zat Srt oùôsv à^tôXoyov è'yet và p.à.ç
G7][ietwtjff tò ozotov zat wç àvajiçiôoXov
oùSè zap’ ^p.wv àztGTeiraf ort ôXézop.sv zwç
zat àzô 7pap.p.àTwv twv àpyôvrwv p.aç oùôèv
vewTepov av^ynop-sQa’ wäre toùto èztXs7Op.ev
và eùôoZTjGT] ô a7toç 0=ôç TéXoç àvaôôv etç
oXa rà zpà.7p.ara, Stà và etvat toùto zpôç
zotvôv o-çeXoç.
4 lucrurile, ca să fie aceasta pentru folosul
Màç zapY(opei zaTptzij tt;ç ȚtXoaTop-
7ta zat p.àç zapaOappùvet ôtà t^ç ep.țppo-
veoTaTTjç ttjç zapatvéaewç zepi twv èztzetp.évwv
Tjp.tv ôàpswv, ort và ôzop.évwp.ev 7evvatwç Tà
èzepyôp.eva zai p.erà t^ç zpôç 6eôv zapa-
zXtjgswç và Tà àzavTwp.ev, zat eù/aptoTOÙpev
ttj MazaptÔTTjTt tt,ç zarà zoXXà’ zat ôtà
toùto zat àç etvat êeoata ort oùtw 'pepopsQa’
í¡ èj ù'Po'jç p.ôvov ooijOêta zat ôetZTj zavTO-
ôuvap.ta Stà twv ’epwv eùywv ttjç và p.àç
sv'.cyuȚj zàt và p.àç zaGoôïj^ Stà tô zotvôv
oop/pépov toùto!) toù zoXnzaôoùç tozod.
667
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
lo Nicolae Vocead-
1715,
17 Mart.
Scrisoarea lui Ștefan Cantacuzino Voevod
către Hrisant pentru unele lucruri ale Sfân­
tului Mormânt, și de amabilitate.
1715, Martie în 17.
Scrisoarea cinstită și venerată a Fericirii
Tale, scrisă la 8 ale lunii de față, am
primit-o cu cea mai mare reverență, și,
aflând de prea-dorita nouă sănătate a Ta,
din adâncul inimii ne-am prea-bucurat,
înălțând slavă lui Dumnezeu Sfântul ce ne
apără și ne păzește, de care ne și rugăm
pentru ca și de acum înainte să Te ție
fără boli, bucuros, mai presus de toată
împrejurarea protivnică și fără să guști
tristeță.
Am primit cu toată evlavia și părin-
teștile-Ți rugăciuni și sfintele Tale bine­
cuvântări; pentru care și mărturisim cât
mai multe mulțăiniri iubirii Tale de pă­
rinte, rugându-Te călduros să nu ne uiți
și după aceasta, ci să ne sprijini și mai
departe prin rugăciunile-Ți cele ascultate
de Dumnezeu și fericite.
Am aflat apoi și cele scrise înăuntru
și că nu ai nimic vrednic de spus să ni
însemni; care, ca un lucru neîndoielnic,
nu-1 privim nici noi eu neîncredere; pentru
că vedem că și din scrisorile boierilor noștri
n’am aflat nimic nou; așa încât aceasta
o spunem ca încheiere ca Dumnezeu Sfântul
să binevoiască a da capăt bun la toate
de obște.
Ne mângâie părinteasca-Ți iubire și ne
întărește prin prea-înțeleapta-Ți statuire
pentru greutățile ce stau asupra noastră,
ca să îndurăm vitejește cele ce vin și cu
rugăciune către Dumnezeu să le întâm­
j pinăm, și mulțămim mult Fericirii Tale;
și, despre aceia, să fii sigur că așa facem;
numai ajutorul din înălțime și dumne­
zeiasca atotputernicie să ne întărească prin
sfintele-Ți rugăciuni și să ne călăuzească
pentru folosul de obște al acestui loc mult
pătimitor.
668
Màç EzsoysTa: szopévwç Mazaptônjç zrfi
óta.TÍ, zatà zzp zpozapsXÔoùaav soprijv toö
âȚtoy pe7aXop.àpTOpoç Pgwpyíou, àzTjXôop-sv
sv t<¡> aszrw â^tcp aótoù vaip, zaì anp.za.VTj-
7Opiaap.sv p.età toù ítavispwtátou Bt¡6-
Xssp. zip èzffitw pv/ijirp toù tpoTtatO'pópoy
zat, zatà toùto, òsazorà pon, ^pstç Ssv sz-
òeyópeGa toaaùtaç eôyaptattaç, ott toùto tò
sxàpapEV, xaì zatà tò yptattavtzòv ypéoç
paç, xaì etcì itkéov òtà vip eùXàèstav zaì
àvàîtïjv oa^v è'yopsv îtpôç tïjv Maxaptónjtà ttjç.
Aotò òè ózoù óptCst ott syst azozòv, sàv
òsv zTj7aívr¡ sì; TtpoazóvTptv toù 'A7Í00 zat
Cwóòóyo'J Tà'poo, và pïjv zàp.r, àXXaç zEptó-
oo'jç twv svtaùSà pspwv, zaì siç toùto àXXo
và sìzoùpsv òsv è’yopsv, zapà póvov ott sìvat
zszpwpévov zapà ttjç Sstaç zavaoçoo Ilpo-
votaç ezeîvo, zaì và ÈX67] stç sxòaatv zatà
tòv è'vGeov zóOov ttjç, zat, ozon xaì àv stvat,
site aòtòù, site Èv z^ zóXst, zapaza-
Xóùpsv àzò zàpôtaç tòv sv TEpoaoXùpotç
zaQóvta zaì ózsp •/j’xiòv otaopwOévta. tațpsvta
ts zaì àvaatàvta Cwoòóttjv Xptatóv, và ttjç
sìvat ipùXai, axÈZTj, ôSrfiôç, àvTtXïjzTWp, zpo-
azivqç, ôzÈppayoç, àpw?òc zaiyopTj70ç zav-
totwv àfaOwv, zvsupaTtxwv zaì awpaTtzwv.
’Av pàç yavepwGȚ^ Mazaptor/jç zrfi xaì
tòv azozoópEvov zatpôv ttjç totaùtTjÇ àzoôïj-
piaç ttjç, SsXopsv opoXov^ r/jv yàptv. Katà
tô zapo’v, àç è’ywpEv zapazaXoùpsv xai at>-
6tç Ttptov ttjç, Stà và yaipwpEV szi zÿ è'fez^
ïjpiv ô^tsta. xaì tatç zatptxatç ttjç sôyaîç,
aîttvsç xai Etïpav ^pïv àpw^aì sv ôiip zavtt.
atpts', Maptto’j tÇ'.
Tïjç 'TpsTÉpaç Mazaptôtïjtoç niôç zatà
zvsùpa zai 6Xwç stç toùç ôptapoùç aôt^ç
stotjiôtatoç.
’lw. Stsyavoç KavTazonCïjvôç Bosëôêaç.
(Legrand, Recueil, pp. 164-6, n° 87.)
DCXL.
1715, Cosma, Patriarh de Constantinopol, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
5 .Mart, averea răposatului Mitropolit de Târnova, oprită de Mitropolitul Antim.
’EztatoXfj zpôç zw 'kpoaoXnpwv XpóaavQov
ozwç XaX^aț] tip Tj7£p0vt zarà toù Ot>77poóXa-
ytaç ’AvGìpon, zaTaayôvroç ttjv zsptooaíav
toù OavovToç MrjTpozoXtTon Topvóèou.
Koapâç, iXsw 0SOÙ àpytEziazozoç Kwvarav-
t’.vo’jzoXewç, Nsaç 'Pœpïjç, zaì otzonpsvtzôç
IlaTpiâpyTjç.
MaxaptwTaTE zai a7¡WTaT£ üarptápya zrfi
a7taç zoXewç 'kponaa.Xïjp zaì zàa’/jç Ila-
Ne mai heretisești Fericirea Ta pentru
că, la serbătoarea trecută a Sfântului ma­
relui mucenic Gheorghe, am plecat la ve­
nerata sfântă biserică a lui, și am serbat
împreună cu Preasfințitul de Betleem amin­
tirea anuală a purtătorului de biruință;
și, de spre aceasta, stăpâne, noi nu primim
atâtea mulțămiri, pentru că noi.am făcut-o
și după datoria noastră creștinească, și, încă
mai mult, pentru evlavia și dragostea ce
avem față de Fericirea Ta.
Iar ceia ce spui că ai de gând, dacă nu
vei merge pentru închinăciunea Sfântului și
de viață primitorului Mormânt, să nu mai
faci alte drumuri în aceste părți, și, la
aceasta, alta n’avem a spune decât numai
că e sortit de prea-înțeleapta Pronie a lui
Dumnezeu aceasta și să ajungă la să­
vârșit după dumnezeiasca-Ți poftă, și, ori­
unde ar fi, ori acolo, ori în sfânta cetate,
ne rugăm din inimă celui ce a pătimit
în Ierusalim și s’a pus pe cruce pentru
noi, ce a fost înmormântat și a înviat,
dătătorul de viață Hristos, să-Ți fie pă­
zitor, adăpost, călăuz, ajutător, ocrotitor,
luptător, sprijinitor și dătător a toate cele
bune, sufletești și trupești.
Dacă ni vei arătă Fericirea Ta și vremea
scoposită pentru această plecare a Ta, îți
vom fi mulțămitori. Deocamdată, ne rugăm
să avem iarăș cinstita-Ți scrisoare, ca să
ne bucurăm de dorita nouă sănătate a Ta
și de părinteștile-Ți rugăciuni, care să ni
și fie ajutătoare în toată viața.
1715, Martie în 17.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
prea-gata la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.
Scrisoare către al Ierusalimului Hrisant
ca să vorbească Domnului, împotriva Mitro­
politului Ungrovlahiei, Antim, care oprește
averea răposatului Mitropolit de Târnova.
Cosma, cu mila lui Dumnezeu, arhie­
piscop al Constantinopolei, Bornei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Preafericite și preasființite Patriarh al
sfintei cetăți Ierusalimului și a toată Pa-

XatsnvTjç, zópte zòp XpóaavOs, èv 'A7ÍW IIvìó- i
part àva^tè zaì zsptzóQ^Tò àòsXsè zai I
a’jXXettoupvè ttjç r^wv Mstp’.ôttjtoç, rijv 'Ï-
p.srèpav Mazap’.ónpa àSsXçtzwç àazaCóp.s9a
zaì Tjôswç Jtpoaayopsoop.sv, àsópsvoi roti zav-
toò’jvàp.oo 0eoò và ttjv ăiașoXârrțj èv ó^sìa
ôtTjvsz^ zaì àòtacìiarw eÓTjp-epìa [i:rà pa-
zpoêiÔTijroç.
Aià toô zapôvToç òi5op.sv stÒTjatv rțj 'T-
fiìTépa ’ASsXșottjti ort, pè tò và èpà-
Oopsv zaì và èzXTjpo'popTjOTjpev r'à/j ori Tj
zeptouaia toô Oavovroç TopvóSoo Atovootoo
òieazopztaOrj è’v6sv zàzeiQsv, zaì SiT¡pzá7T¡
ózò twv to/óvtwv, pàXiara êsëatwOèvTsç t¡5t¡
5ti ó àpyisparsówv aÓTÓOt OonpooXayja?,
zòp vAv6tpoç, êoTStXsv èztTpozvjzwç zazâ
’IwávvTjv riva ’Aëpaàptov1 èzizezXTjpévov, zaì
èaTjzwasv èz r^ç zepto’jaiaç èzeìvoo, 'pavepwç
ts zaì àyavwç, zoXXà zaì àozpa, zaì zpàf-
para, zai, swozoiTjaàpsvoi aÒTÓ, àpvoovrat
Twpa àp.<pÓTepot, o6sv aop-êatvet và ààtz^Tat
zaì za6’ á?ía toü Xpiaroô ’EzzXtj-
aía, óarspo'jpévTj toô àvTjzovroç aorjj ötzaioo,
zaì ot zXnjpovopoi toô ÔavôvToç opoiwç, Stà
toôto, stç yavèpwacv ttjç àXTjôeiaç, zépzovrat
aoToSt tj5tj Tjpsrspa zaTpiap/jzà aovoStzà
èztTTjpTjTtzà 7pàppara, àzezaTsarvjaapsv Sè
zai èziTpozov ^péTspov tòv èvrtpôrarov àp-
yôvra zòp Zayaptav, otôv zaTà zvsôpa à^a-
ztjtôv Tjpwv, Stà và C/jTfjtrțj zat zapaXaê^j
zàaav ttjv zsptooatav toô 6avovroç Topvoôoo
àzô toôç eyovraç, zat àpzàaavraç zal zpa-
TOÔVTaç aÔT^v, zat, zapaXapëàvwvrâç ttjv, và
ey-țj àSstav và zâpț] r/jv zpooTjZoooav Stat-
TTjatv zai t^ ’EzzXTjattj zai toîç zXTjpovôpotç
zaçà tô Stzatov,— 7pà'popsv zspì toòtoo zai
Tip èzXapzpOTàrcp zai soasêsaràTip AóSivr^j.
IlapazaXoopsv Sè zai ttjv Tperépav ’ASeX-po-
TTjTa và aovTpé^ zarà tò Sovaróv, X07« zai
è'pyip, zapaztvTjaaaa zai ttjv aÔTOô ’EzXap.-
zpo'r/jTa etç tô và sôpsÔ^ zai và èztarpaœ^
tj zeptooala too elç tôv èziTpozov fjpwv, zat
và àvafvwaQwatv àzwXôrwç zaì Tà otsXXô-
p=va aovoStzà Tjpwv ypapparà etç eôpeatv
toô Stzatoo zai tpavspwatv r/jç àXTjOetaç‘ où
p-Tjv àXXà zai tôv Oo77pooXayiaç và voo6e-
TTJO7J etç tô và StopSwaȚj tô a'páXpa too
zai và èztaTpé'^Tj zàvra oaa, èppèawç Tj àpé-
awç, ëXaës zai ^pzaae Xijarptzwç. MrjaXrjv
pazpoS’jpiav toô èSîUapsv zai êwç roaov, '
ôzoô Sèv tôv èzatSeûaap.sv zaQwç tôv è'zpsze,
S'à và páO^j và pT(v àvazarwvsrai siç èzsîva i
1 Predicatorul cunoscut V« Iorga. Istoria literaturii române in secolul XVIIMea, tabla.
669
lestina, doamne, doamne Hrisant, întru
Duhul Sfânt iubite și prea-dorite frate și
coliturghisitor al Smereniei Noastre, să­
rutăm frățește pe Fericirea Ta și ne în­
dreptăm cu plăcere către Tine, rugându-ne
de atotputernicul Dumnezeu să te ție în
sănătate necontenită și nezguduită mulță-
mire întru mulți ani.
Prin aceasta dăm știre Frăției Tale că,
aflând și luând știință că averea răposa­
tului de Târnova Dionisie s’a împrăștiat
ici și colo, și s’a răpit de cine s’a în­
tâmplat, și încă, mai ales, căpătând încre­
dințare că arhiereul de acum al Ungro­
vlahiei, chir Antim, a trimes ca epitrop
pe un popă anume loan Abramios, și a
scos din averea lui, de față și supt ascuns,
multe, și bani și lucruri, și, făcându-li cu­
noscut acestea, tăgăduiesc amândoi acuma,
— de unde iese că se nedreptățește și Bi­
serica Sfântă a lui Hristos care e în sama
noastră, fiind lipsită de dreptul ce i se
cuvine, și tot așa și moștenitorii răposa­
tului,— pentru aceia spre vădirea adevă­
rului se trimet acolo scrisorile noastre pa-
triarhicești sinodicești de pedeapsă, și am
așezat și epitrop al nostru pe prea-cin­
stitul dumnealui chir Zaharia, fiul nostru
sufletesc, ca să caute și să iea în primire
toată averea răposatului de Târnova de
la cei ce o au și *au răpit-o și o țin, și,
luând-o în samă, să aibă voie a face cu­
venita socoteală și Bisericii și moștenito­
rilor, după dreptate,—scriem pentru aceasta
și prea-Iuminatului și prea-evlaviosului
Domn. Și Te rugăm și pe Frăția Ta să
ajuți după putere, cu vorba și cu fapta,
mișcând și pe Luminăția Sa ca să se afle
și să se treacă averea lui către epitropiil
nostru, și să se cetească fără împiedecare
și cele trimese scrisori sinodicești ale noastre
pentru aflarea dreptății și vădirea adevă­
rului; dar și pe al Ungrovlahiei să-l sfă-
tuiești să-și îndrepte greșala și să în­
toarcă toate câte, mijlocit ori nemijlocit,
le-a luat și le-a răpit hoțește. Mare răb­
dare am arătat față de el și pănă acum,
că nu l-am pedepsit cum se cuveniâ, ca să
se învețe să nu se amestece în cele ce nu-1
ating și să nu moștenească arhierei ai
Scaunului ecumenic; ci să îndrepte acum
greșeala sa și să întoarcă toate câte fără
670
ózvù'8èv tôv èyyiCoov zaì và zX'/jpovop.’^ àp-
•/tspsîç toù otzoop.evtzoù ©povotr àç otopOibayj
zàv Twpa. tô áp.ápTT|U.á too, zal àç èz'.GTpè'py)
osa zazwç sXaoev' o ti àv zapazoùarj zaì
p.àç zapopyioyj zsptaaÓTepov, àç ytvwozei za­
Xwç ott zavTayoù 6éXst zTjpnyö^ 'f¡ xsXsía
tou zaTaipearç zai 6sXs'. tou zpojev’/jôyj zay-
zôsp.toç zaTatayúvT). IIapazaXoöp.sv 5s zpôç
TOÔTOtç và aovrpèyyj zai tco ùp.eTspcp sztTpôztp
àpyovTt zùp Zayaptcf, zai và zapoTpùvy] stç toùto
zaì tòv szXap-zpôTaTov AùSsvttjv, Stà và r^-
zop’fl ’EvT'p.ÔTTjç toù và zappTjaiáíhjTat zai và
CtjT^i sXs’jQspwç oXa Tà toù OavovToç TopvôSou,
àazpa zai zpàyp,aTa, zac/jç uXtjç zai zavrôç
st'Souç, àzô toùç è'yovTaç zai XaëovTaç èzsîva'
àXXà zai tôv zazà ’lwàvvvjv ’AÊpaàp.iov QéXet
eztTtpujast, Stà và óp.oXoy7Íoy¡ zàaav T’ijv àXvj-
Ostav, îà oaa SijXovÔTt çavspwç zpo'ptwç
è'Xaêe, zai tîvi aÙTà è'Swzs, Stà và p.7¡v àSt-
ZTjÔÿj tsXoç zàvTwv Tj ’EzzXnjota toù àvijzovToç
aÙTÿj Stzaiou. Outw zapazaXoùjisv và Xà6y]
tôv zózov zai và sztp.sXvjO'g zspi toùtwv
zàvTwv ot Ss ypovot t^ç Stjç MazaptÔTTjToç
stïjaàv ' OsoSsv zXeîaTOt zai. zavsoôatp-ovsa-
TaTOt.
atyis', MapTÍou zs'.
-¡- ‘O KwvoTavTtvouzôXswç èv XptaTtp à-
SsX'poç.
(Ribl. Ae. Rom., copiile d-lni M. fihedeon.)
DCXLT. .
1715, Nicolae-Vodä Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre cărțile
27 Mart. trimese, dascălul pentru fiul său și călătoria apropiată a Patriarhului la Adrianopol.
’EzujtoXî) NtzoXáo’j Maupozop8â.TOt) zpôç
XpùaavBov, àyysXXovTOç tt¡v Xrj<p7¡v twv cTa-
Xsvtwv aÙTcp ëtêXtwv zai tt¡v súyaptOTTjotv
to') èzì T^ zpoasyeì à^t^st toù zazà zùp
Sspa'peíp., öv S'.opiÇet Stà tôv móv too StSáo-
zaXov, z. t. X. z. t. X.
1715, MapTtoo 27.
Aùo tepá ypáp.p.aTa t^ç Tp-erèpaç Maza-
ptoT7]Toç èXàêojxsv, zai Stà ttjv àyaQijv zai
zoXdzóQtjtóv rijç ùytsiav za6’ ùzepôoX’ijv èyà-
p-^iev' èôsyô’/jpsv sùXaëwç zat ràç àyiaç aù-
t^ç eùyàç, zai eùyapi0T0Ùp.êv’ èyvwp.sv zai
rà èœe^vjç ypaț:0peva' op.otwç zai Tà èv toîç
tspotç aÙTTjç ztTTaztotç' etôopisv zat Tà zpôç
T’ijv ‘TpsTspav MazaptÓT7jTaypàp.p.ara toù èv
XptGTtp otoù aùr^ç zai ^p.£Tspoo zap/ptXTaTOt)
àSsX^où, àpyovToç MeyáXo')-Apayop.ávo'J, zat
Tà àXXa, zai èyàp7jp.sv zarà zoXXà, zai sù-
yaptanjoap.ev tôv aytov ©sôv ôzoù Sèv àçîTjoe
và èzTavO^ tô TOtoÙTOV àôeov éztyetp7¡p.a-
drept le-a luat; căci; de n’ar ascultă și
ne-ar supără mai mult, să știe bine că
pretutindeni se va vestì caterisirea de să­
vârșit și se va cășună rușine în toată lumea.
Ci pe lângă acestea ne rugăm să ajuți și
pe epitropul nostru dumnealui chir Za-
haria, și să îndemni spre aceasta și pe prea­
luminatul Domn, ca să poată Cinstea Sa
să se înfățișeze și să caute slobod toate ale
răposatului de Târnova, bani și lucruri,
de tot materialul și de tot felul, de la cei
ce le au și le-au luat; dar și pe popa
loan Abramios îl va pedepsi, ca să mărtu­
risească tot adevărul, câte adecă fățiș ori
supt ascuns le-a luat, și cui le-a dat, ca
să nu fie mai la urmă nedreptățită Biserica
de dreptatea ce i se cuvine. Astfel ne rugăm
să Te ostenești și să Te îngrijești de acestea
toate; iar anii Fericirii Tale fie de la
Dumnezeu foarte mulți și cu totul fericiți.
1715, Martie în 25.
Ț Al Constantinopolei fratcintru Hristos.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, vestindu-i primirea cărților ce i-a
trimes și mulțamită lui pentru apropiata
plecare a popei chir Serafim, pe care-1
orânduiește dascăl pentru fiul său ș. c. 1.,
ș. c. 1.
1715, Martie în 27.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
le-am luat, și pentru buna și mult dorita-Ți
sănătate peste măsură ne-am bucurat; am
primit cu evlavie și sfintele-Ți rugăciuni,
și mulțămim; am aflat și cele scrise pe
rând; asemenea și cele din sfințitele-Ți
pitace; am văzut și scrisorile către Fe­
ricirea Ta ale celui întru Hristos fiu al
Tău și al nostru prea-iubit frate, dum­
nealui Marele-Dragoman, și celelalte, și
ne-am bucurat mult, și am mulțămit lui
Dumnezeu Sfântul, care n’a lăsat a se
întinde acest lucru fără Dumnezeu; de

tòv ó~oìov zapazaXoùpsv và ôtaç'jXàtr^ zaì
=tç tò sìlfi TTp Tpstépav SsSaGptotTjta sì; tòv
âȚtwtatGv àzoaroXtzòv auf/j? Opóvov p.è óytsíav
zat stpïjvtzïjv zaráataatv, etç yapàv zat à^aX-
Xtaatv zavrôç toù •/ptarwvôpoo zX'ijpwp-aroç.
’EXàêopev zat tà ataXévta êtôXta, zai
eô‘/aptGtoô[Asv aùt^, zat zapazaXoùp.ev và
p.àç.xpsatâC'î] zai'ij Tp.stspa MazaptdtTjç stç
ô tt ópíCst. Eù/aptatoôp.sv aùt^ zat Stà tôv
zsu.-iO^aóp.Evov azooSaioy ôtav tp6àa^ s8w,
aj autôv, àj tôv Xo7twtatov zazà zùp ïspa-
ystp. 6sXo¡iev Stopttrj] Stà tòv ytXtatov p.aç
paç nióv, tòv SoòXov ttjç, zaûwç XoYaptâow-
psv àppoStwtspov.
''E^vwp.sv ott àzs^àotosv v¡ Tpstèpa Ma-
zaptôtTjç và ztVT|G7], aùv 0stp, zpô toù à^tou
Ilàa/a, zpôç fi]v ’ASptavoùzoXtv, zat povov
zapazaXoùpsv tôv âytov 0sôv và zatsvoSwaT)
aôrqv và Opta’țj ps ufistav zaì zàaav sòOu-
pìav zaì eoSatpovtav.
HapazaXoùpsv Ss tt]v 'Tpstspav Xsoaaptó-
tvjta và pàç yapozot^ myvà pè tà tspà
aôtTjç Ypàppata zaì tà zatptzà ttjç szttáy-
pata, zat, èv ciati) StatpttpȚj stç ’ASptavoù, và
p.‘/¡ Xsìztj tspà zat zatptzïj ttjç avpSooXTj
zaì vo'jösata zpôç ts tòv zapçtXtatôv paç
àSsXœôv zaì zpôç toùç ap/ovtàç paç, zai
và toùç zpoatàCxì stç S tt ôptCet, szetSvj
totaùtTjv zapaȚveXiav toùç syopsv Swa^j và
e&p£azwvtat pè zàaav ÉtotpôtTjta zat zpoôo-
ptav stç tïjvSoôXsoatv t^ç Tpstspaç XsSaaptô-
ttjtoç, za0wç si’psaOsv zai Tjpstç zpoSopôtatot
stç toùç Sptapoùç ttjç zatà tô àzapattTjtôv
paç Xpèoç.
üapazaXoùpsv Sè zat zàXtv ttjv 'Tpstspav
MazaptÔTTjTa và pàç yapozorjj ao/votspa ps
tà tspà aot^ç ^pappata ÔTjXwTtzà ttjç à?a-
0tJç zai s'pstwtàtTjÇ ¿Yteiaç TVfi, zai pè ttjv
ttaàjv twv zatptzwv ttjç zpoata?pátwv ot
8s ypóvot ttJç Tpstépaç Mazaptôtïjtoç stTjaav
OsôOsv zàpzoXXot zai zavsotoystç, zai at
zavaytat ttjç eoyat ps6’ ^pwv.
atpts', Mapttoo zC.
TtJç 'Tpstspaç MazaptôtTjtoç otôç sv Xpta-
tw zai oXwç stç toùç ¿ptopoùç.
’Iw. NtzôXaoç Bosôôoaç.
(Legrand, Recueil, pp. 166-7, n° 88.)
DCXL1L
Ioan de Efes către Patriarhul Hrisant Notara, despre o carte ce are să
tipărească.
'Eripa eztatoXij ’lwávvou ’E'péatou zpôç tòv pazap’.wzarûv Ilarptapy/jv 'hpoaoXùu.wv
Xpùaav0ov.
G7l
! care ne rugăm să păzească și mai departe
pe Reverența Ta în Scaunu-I apostolesc
I cu sănătate și cu pașnică stare, pentru bu­
j curia și veselia a toată turma creștinească.
Ì
! Am primit și cărțile trimese, și mul-
| țămim, și rugăm să ni poruncești și Fe­
i ricirea Ta ce vrei. Iți mulțămim și pentru
spudeul (lat. sludiosus) ce ni-1 vei tri-
mete; când va ajunge aici, ori pe dânsul,
ori pe prea-învățatul popă chir Serafim
îi vom orândui pentru al nostru prea-iubit
tiu și rob al Tău, cum îl vom socoti mai
potrivit.
Am aflat că Te-ai hotărât Fericirea Ta
să pleci, cu Dumnezeu, înainte de Sfintele
Paști, la Adrianopol, și numai ne rugăm
de Sfântul Dumnezeu să Te îndrepte să
poftești cu sănătate și toată voia bună și
fericirea.
Ci ne rugăm de Reverența Ta să ni
faci plăcere de a ni trimete des sfinți-
tele-Ți scrisori și părinteștile-Ți porunci,
și, cât vei petrece la Adrianopol, să nu
lipsească sfatul Tău sfânt și părintesc și
înțelepciunea Ta față de prea-iubitul frate
al nostru și față de boierii noștri, și să li dai
porunci la ce voiești, căci li vom da această
poruncă să se afle cu toată pregătirea și
graba la slujba Reverenței Tale, precum
eram și noi prea-grabnici la poruncile
Tale după neapărata noastră datorie.
Și ne rugăm iarăș de Fericirea Ta să
ne bucuri mai des cu sfințitele-Ți scrisori
vădind buna și prea-dorita-Ți sănătate, și
cu cinstea poruncilor Tale părintești; iar
anii Fericirii Tale săfie de la Dumnezeu
foarte mulți și cu totul fericiți, și prea-
sfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Martie în 27.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae. Voevod.
1715,
27 Mart.
672

Mazaptœratê, àYtœtate igpstsps aôOèvra xal ôèazora, zátsp, rt¡v T *p.ìtèpav sâîpȚătt-
px»tátr¡v țiot 6îottp.ïjTQv p.îȚÎTc/p Mazaptóngra eùXaôœç zpoaznv», xat yovuzXrrœç aazáCou.at
tà tyvTj rœv zavaYtœv aorœv zoôœv.
Tó ceSaap-tov 7páp.p.a t^ç 'ïp-srêpaç p-sytar/jç Mazaptorr^oç, œaet p/iav ypoaàxrtvov
ëXXap.<{zv roo ^Xíoo ôzoosyôâiç r^ eôkaôsta, ô ôtj zai àvazrôiaç, zat àva7voùç, zai
7vot>ç rà sv aorcp, yapàç zat eù'ppoaôv/jç èzXvjarTjv zoXX^ç’ zat Ssojiat rijç rptaoXôto'j Ssôrvjroç
"va StayoXârrț aór/¡v avocov, àrpœtov, pazpóStov zat àvœrspav zàa/jç èzïjpsiaç zpôç so6op.ov,
07tà aôataatv zat zatapriap.ôv r^ç roô Xptaroô a7Îaç ’EzzXï]ataç zat toô ôz’ aùr^ç lÔovoptsvoo
•/ptatœvôp.00 zXîjpœparoç, zai èp.oô too soteXoôç aot^ç SoàXoo sxiazstptv zat Sor^stav. fTa-
pazaXœ ôè pietà Oàppooç fqv Tp.stépav Mazaptór/jta "va zéu.<pY¡ rô èv r<¡> xapovrt 7pàp.p.a
îtpôç ov èztypayij, vjtot îtpôç tôv àôîX'pôv [ton’ Stà Sè tijv ôtopÔœatv toô ëtôXt'oo, èXztCœ
ott ôt’ gùyœv rv]ç a7tœv, ©eoo ëoTjôoôvroç, và è'Xôig zpoaraY^ r/jç etç ezëaatv àzô rô ôzotov
p.ovov p.ta zôXXa stozœÔTj sœç toô vôv.
Taôta sv ràyet zpoazovïjtwç- at Sè zavaYtat zat 6eozst6eiç soyai r^ç ïvjç Mazaptô-
r/jtoç stTjaav p.er’ èpoô àppa?èç (puXazrijptov èv Sito îtavtt.
^atpte', Mapttoo zÇ'.
'O r^ç ï^ç Oeo'fpoop^too Mazapiôtïjtoç tœv tyvœv Soôkoç.
’lœàvv/jt ’E'péatoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCXLIII,
1715, Constantin Cantacuzino Stolnicul către Patriarhul Hrisant Notara, despre ple­
April.
carea Vizirului în grabă către un scop necunoscut, zăbava Sultanului și lipsa de știri.
1’pâp.p.a Kœvaravrtvoo KavtazooCïjvoô zpôç
tôv ¡Aazaptœratov Ilarptapy/jv 'IepoaoXùp.œv
XpôaavOov zspi Statpopœv ôzoOsaeœç.
Mazaptœtate, àYtœrate zat aotptbraré pot
Séazota, rijv 'Tp-srépav 8etorát7¡v MazaptórTjta
razstvo'ppôvœç zpoazovœ, zat zaveoXaëœç àa-
záCopat rr¡v zavaYtœtàt'/jv aot^ç Se$tàv.
Seëaap.tœratov 7pà|ijia t^ç ôpietspaç za-
tptz^ç eopsvstaç pietà t^ç ¿ystXopsvijç atôoôç
àazaaàpevoç àapsvoç ôzeôéyQijv, zat, zept
rijç àyaÔ^ç te sooôœaeœç etç ty¡v ’ASptavoô
zat rijç è<petœtàtT|Ç pot abt^ç oytetaç zXnjpo-
yop’/jôetç, tzavïjv zapapioßtav zat zveopiattzijv
à7aXXtaatv ëXaêov, àvrtëoXœv rijv Oeapytzijv
Ilpovotav zàvra rà zar’ aotijv zpôç eoTjpieptav
zat èziôoatv eôroyearâtïjv và SteoOôvfl, zai
và ri¡v zoXosffl èv stpTjVfl zat àvsast, Stà và
àzoXap.ëàvœp.ev StTjvezœç zap’ aorijç zatptzàç
eùyàç zat eôXoyiaç, œç zveopiattzàç zavo-
zXtaç zat tijç aœr/jptaç èyoSta.
'OptCet zœç Sèv èzpôyOacev etç ri¡v ’ASpta-
voôzoXtv tôv zavozéptarov zat zeptyavéatarov
èzttpozov, p.è tô và èztvvjaav aotSÔev aov ëtqf',
zat za6’ oSôv ttjv zopetav rayóvet Stà a’tttaç
ozoô, êœç roô vôv, œç tpTjatv, aotijv XavOà-
vooar Ytvœazst Sè taûtaç àYyivota szetvoo
toô za7zoap.too StotzTjtoô: &7tstav p.ovov và
Sœaij] ó 0eôç, zat OsXojiev SYvœptaiQ p.è tôv
Scrisoare a lui Constantin Cantacuzino
către prea-fericitul Patriarh al Ierusali­
mului Hrisant, despre felurite afaceri.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțelepte
al mieu stăpân, prea-dumnezeieștii Tale
Fericiri cu smerenie mă închin și cu toată
evlavia sărut preasfințita-Ți dreaptă.
Venerata scrisoare a bunăvoinței Tale
părintești cu reverența cuvenită sărutând-o,
o am primit bucuros, și, aflând de buna-Ți
călătorie la Adrianopol și de mie prea-
dorita-Ți sănătate, am primit destulă mân­
gâiere și bucurie sufletească, rugându-mă
de Pronia dumnezeieasca să îndrepte pentru
Tine toate către bună stare și creștere
prea-fericită, și să-Ți dea mulți ani în
pace și odihnă, ea să primim neîncetat de
la Tine părintești rugăciuni și binecu­
vântări, ca arme sufletești și merinde ale
mântuirii.
Spui căn’ai întâlnitla Adrianopol pe prea-
înălțatul și prea-strălueitul Vizir, pentru
că au plecat acolo de sârg, și pe cale se
grăbește, pentru pricini care, pănă acuma,
cum se zice, nu Ti-au ajuns la cunoștință;
le știe acestea înțelepciunea Acelui câr-
muitor a toată lumea: numai să dea Dum­
nezeu sănătate și vom află eu vremea și

Pentru expediția contra Venețienilor în Moreia.


Zatpôv zal tò àzoTsXsaua t^ç ta/p'j5po!iiaç
zal twv Xotztòv ôo'ikîop.àtwv zai syystpÌTìcov
tò aujizspaaaa.
vErt 3Tj'j.s>ot ott, pè tò và etvat aòtóQt ó
aotozpàtwp, 5èv èztvrjae zarórctv toù èrcttpó-
to’>, àXXà zpoapsvst p-tzpòv và ówayÙT) sz
toô zatpoù tò zotTjtsov; etite tò Oetov (wç
etzov) eoSozTjairj zàvTa Tà aojiiépovta aor/j
zat ópayùzova, Ótcoù và ¡atj ypetaaG^ p.eta-
vaateôaetç zat oôotzoptaç êapuzovonç. Hpo-
aéTi òpiCsi ott, p.è tò và tj’JvazoSTjp.Tjaow tw
sztrpóztp ot èzto/jjiot, zat toùç svÒ7jp.oùv-
Taç p.7jv àvTap.côv«vTaç òtà tò zaTeret^ov toù
zatpoù, òsv sp.aOè tt â&oXoȚOV zpôç oïpj.etw-
Gtv. Otite Tjp.stç ewç tó>pa oèv s¡iáOap.sv tizóte
zatvoópyia àzò zavéva p.spoç, zat p.àXtata
tà vùv zat pezópra Spaóèwc epyovrat, tt¡v Sé
atttav àyvow. Tt à).\o và etzoùp.sv zapà ó-
Ytetav zat vvwatv và Soio’ț] ó Oeôç etç èzetvooç
ózoù zpézet và tt¡v 6yoov ’^ptv òè ùzopo-
vvjtéov tva tSwpsv tt ó zatpôç OéXet 5$t£ïj.
'O àSsXçôç [too, XaTC^-MtyàXïjç, zat
GÓCoyót ¡xoo eoXaowç àzo5s^àp.svot tàç zap’
aor/jç eùyàç zat eùXoyiaç, SooX'.zwç zpoazo-
voùot tïjv Tp.etépav MazaptótTjta' opotwç zai
tà évfovàzta p-oo r/jv SooXtzijV zai èôaytà
zpoazóvTjotv àzovép-oootv, eoyaptatoùvtsç tà
p-s^tota rg ôp-etépa tptXoaTopȚtq. Stà tôv yaX-
6àv zai tô zoSovozaatov, oovop-oXo^wv zai
S70J yàpttaç àOavàtooç, ôzoù zàvtots zetpà-
Cetat peO’^jiwv, zai p.è è£o5a, zai pè èvépaç
çtXottp.iaç, zai èap.sv èv zâatv ózóypeot aòt^.
XtpóSpa èzXtzapw tt¡v óp-etépav èop.évstav,
OTav aoveó-}] ìj pàG^j tt à^tov àzo^ç, sì ze-
ÀeÓTj, a7jp.etwO{i zaì zpôç àzovjv ^p,etépav,
zaSòic 6sXw zàpT] zai syò> otav àzoXooO/ja^
Tt TotoùQov at Sè zavaytat zai QeozetÖetc
eoyaì etïjaav ps6’ "/jp-wv çoXazttzal Stà 6too.
¿atpte', ’AzptXXtoo (;).
T^ç Tpstepaç MazaptÔTT]Toç zaì Soyó-
TTjToç euXaêéoTaTOç zai Stà zavrôç Tazetvo-
Taroç SoùXoç.
KtovoTavrtvoç KavtazouCïjvôç.
(Bibi. Ac. Rom.. copiile d-lui M. Ghedeon. )
DCXLIV.
Scarlat Mavrocordat, fiul lui Nicolae-Vodă, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre hărțile ce i-a trimes1.
MazaptwTaTs, aoywTars zai aytwraTg lia-
Tp'.àpya t^ç àyiaç zôXewç 'lepouoaXïjp. zal
1 Acestuia-i dedică Patriarhul și opera de geografie matematică din care am luat portretul de la
începutul acestui volum.
58183. Vol. XIV.
673
săvârșirea mersului celui răpetle și a celor­
lalte sfaturi și întreprinderi încheierea.
Mai însemni că, fiind acolo împăratul,
n’a pornit după Vizir, ci așteaptă puțin
să afle după vreme ce are de făcut; de-ar
da Dumnezeu (cum am spus) din bună­
voința Lui toate cele de folos Ție și ușoare,
ca să nu trebuiască să Te strămuți și să
faci drumuri grele. Mai spui că, de oare ce
vor plecă împreună cu Vizirul meghistanii,
și cei ce vin nestând la sfaturi pentru
graba vremii, n’ai aflat ceva vrednic de
însemnat. Nici noi până acum n’am aflat
ceva nou din vre-o parte, căci și rapoar­
tele vin acum încet, iar pricina n’o știm.
Ce alta să spunem decât că să dea Dum­
nezeu sănătate și minte acelora cari se cade
să o aibă; iar noi trebuie să avem răbdare
ca să vedem ce va arătă vremea.
Fratele mieti, Hagi-Mihali, și soția mea,
cu evlavie primind rugăciunile și bine­
cuvântările de la Tine, cu supunere se
închină Fericirii Tale; tot așă și nepoțeii
miei își îndeplinesc închinăciunea de robi
și până la pământ, mulțămiud foarte mult
iubirii Tale pentru halva și chitonag, mul-
țăinind alături de dânșii și eu cu mul-
țămiri nesfârșite, pentru că Te năcăjești
totdeauna cu noi, și făcând cheltuieli, și
cu alte amabilități, și-Ți suntem în toate
datornici.
Foarte mă rog de bunătatea Ta. când
se va întâmplă ori vei află cevă vrednic
de auzit, dacă vrei, să însemni și pentru
auzul nostru, cum voiu face și eu când
va urmă așă cevă; iar sfintele și de Dum­
nezeu ascultatele-Ți rugăciuni fie cu noi
păzitoare în viață.
1715, Aprilie (?).
Al Fericirii și înțelepciunii Tale prea-
evlavios și întru toate prea-smerit rob:
Constantin Cantacuzino.
I7i5,
Apr,t
| Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-sfin-
| țite Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
85
074
xàovjç IlaXatativTjç, xôpte, xôpte Xpôaav6e, sv
Xptattp xàrep a=ëaap.twtaTe, ri)v Tp.erépav Ma-
xaptôrïjta vovoxX'.rwç xpooxnvw xat tt]v tepàv
xat aeêaop.tav aônjç Seçtàv xaveuXaSwç xai
raxetvoypôvwç àaxàCop.ai, èxrsvwç ôeôp.evoç
toô xavayàôo') 0eoô "va StatïjpotTj ttjv 'Tp-e-
répav SeSaop.tôt7jta avoaov, eoÔ’jpov, oftă xat
etç tòv àftwtatov àxoatoXtxôv xatxatptapytxàv
0póvov stç xap.xôXXwv èrwv xeptôôonç. Ttjv
tspàvxataeêaopiav èxtaroXijVT^ç'TpetépaçMa-
xaptôtïjtoç àaxaaàp-evoç è’Xaoov xpoazovYjtwç,
xat uxèp t^ç xoÔetvotâtTjç xat èœetwtâtïjç
aot^ç oytetaç opvooç euyaptartjptonç àvéxep.tpa
t<7> StatTjpoôvtt 0e<p. Euyaptarw àvuxep-
SX^tw aut^ç peȚaXoSwpicț. xat Stà tàç xa-
tptxàç so/àç ôxoô xXo'jatwç sxtSatptXeôers,
ôjxoiwç xat ôtà tàç cptXoatopviaç xX^petç
îtapatvéastç. Kat, oaov aroyà£op.at tôv éaotóv
poo, ôéaxora aeêaapttotare, xavtàxaatv àvàçtov
toaoôtœv eôepyeatœv, toaoôtov OpoXo^w ott
etpat xpoOopotatoç stç toôç optapoàç rqç,
xat oXwç e^Tjptïjpévoç twv xarptxwv veopàtwv.
’AxeôéyÔTjV petà xàatjç eôXaëetaç xat yapàç
xat toôç xévre yewvpaiptxoôç xivaxaç xat toôç
5œSexaautoxpàtopaç,xat ¿Kepeo/aptctw t^'T-
petépq. Maxaptôtigtt, xai xatà rijv tepàv xat xa-
tptxijvaôt^ç xpoata^Tjv QéXet ftvstat sx pépooç
poo^ xpoaTÎxo'jaa peXstïj xai aaxTjatç tjj àpw^^
twv tepwv aut^ç eo^wv. HapaxaXw Sè xat và
ps à£tjj twv tepwv xat aeëaaptwv aôt^ç ypap.-
pàtwv, petà xai twv àytwv xai SeoxetOwv
eoywv, xoapoôaa tôv eoteX^ ngç SoôXov xai
pè tà íepá ti]ç xpoatà^pata. Tà Sè etij t^ç
Tpetépaç Maxaptôtïjtoç xàp.xoXXa xat xa-
veutoyff at Sè otytat xai 6eoxet0etç eoyat
pe63 ^pwv.
1715, ’AxptXtou1.
T^ç 'Tpetépaç Maxaptôf/jtoç èv Xptatiî)
utôç xai eôxetOéatatoç SoôXoç.
SxapXàtoç MaopoxopSàtoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.
DCXLV.
1715, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre încer­
l-iu April.
cările egumenilor din Moldova ai mănăstirilor Sfântului Mormânt, și mai ales ale
Mitropolitului de Nazaret, de a se sustrage de la plata haraciului pentru moșiile
ce capătă.
NtxôXaoç Maapoxopôàroç XpnaávSw Nó-
rapa.
Tïjv tepàv ôe£tàv r/jç Tp.erépaç ceëaap.tw-
1 Nu e luna.
și a toată Palestina, doamne Hrisant, pă­
rinte prea-venerate, în genunchi mă închin
Fericirii Tale și sfințita și venerata-Ți
dreaptă cu toată evlavia și cu gând smerit
o sărut, călduros rugându-mă de prea-bunul
Dumnezeu ca să Te ție pe Reverența Ta fără
boli, în bună voie, sănătos și pe Scaunul
Tău patriarhieesc și apostolesc întru mulți
ani. Sfințita și venerata scrisoare a Fe­
ricirii Tale sărutând-o am primit-o cu
închinăciune și pentru prea-poftita și prea-
dorita-Ți sănătate am ridicat imnuri de
mulțămire către Dumnezeu care Te păzește.
Mulțămesc neîntrecutei Tale dărnicii și
pentru părinteștile-Ți rugăciuni pe care
bogat le dai din bielșug, precum și pentru
îndemnurile-Ți pline de iubire. Și, pe cât
mă socot pe mine, stăpâne prea-venerate, cu
totul nevrednic de atâtea binefaceri, pe atâta
mă recunosc că sunt prea-gata la toate
poruncile Tale și cu totul atârnător de
părinteștile-Ți îndemnuri. Am primit cu
toată evlavia și bucuria și cele cinci hărți
geografice și pe cei doisprezece Cezari, și
foarte mulțămesc Fericirii Tale, și după
sfânta și părinteasca Ta orândtlială se va
face din parte-mi cuvenitul studiu și cer­
cetarea cuvenită cu ajutorul sfintelor Tale
rugăciuni. Ci mă rog și să mă învrednicești
de sfințitele și veneratele Tale scrisori, îm­
preună și cu sfintele și de Dumnezeu as­
cultatele Tale rugăciuni, împodobind pe
robul Tău smerit și cu sfintele-Ți porunci.
Iar anii Fericirii Tale fie prea-mulți și
pe deplin fericiți; iar sfintele și de Dum­
nezeu ascultatele Tale rugăciuni cu noi.
1715, Aprilie (?).
Al Fericirii Tale întru Hristos fiu și
prea-supus rob:
Scarlat Mavrocordat.
Nicolae Mavrocordat lui Hrisant No-
tara.
Sfințita dreaptă a prea-veneratei Taie

Tànjç Mazap:ÔTï]TOÇ ra~ï'.vo'fpôvwç zaì p.srà
zoXX^ç eùXaësiaç àa“àCop.a:. 'II Mazaptôrïjç
op.wv è'/et ëàatv zai zopwviôa rwv ^oX'jstwv
àpstwv zat t^ç aortae, ôzoù èÇaipo'jai zai
èzôetàCo'jat tïjv zavapav aùr^ç ^'j/ïjv, zai
rwv /apal épzôvxwv zaTaarijvoDotv aùvì(v
ó^eprépav, rijv ôtzatoaùvïjv zai Ostav ôtà-
zptatv.
Ot ^Youpsveùovrsç èôw eiç tïjv t^ápav (p.á-
Xtara ó îravtepwtaroç MijtpoîtoXttïjç NaCapér)
p-è iôtouç Yvwatoùç axorcoùç èëàXOïjXav và
àôtzoùv tïjv Beattapiav, và èvo/Xoùa: ttjv
’ï’p.etspav MazapiÔTTjra zai ï/J.àç và CTjțj-to-
vooaiv. ’Eyw, zátsp asëaap.iwtate, ôtà tòv
asSacp-tov Tátpov toö Óeazótou [ion Xptatoù
obre atp-atoç peiöop.ar etç tïjv ôoùXeuatv r/jç
'Ypetépaç Mazaptôtïjtoç (too tepoù çotvtzoç
tot» vévooç içp.wv) pietà èzze/op,évïjÇ eùXaësiaç
etfiat XÔTOtç te zat ë'pyotç oXoç zpoO'jpia.
"Opwç tô và àvatpézo'jv tà ôizata twv ëa-
atXtzwv etaoăîjpiâtwv àzô ô'jarpoziav zotvwv
zazoôeXwv, etç toùto ïj Stzatotâtïj aùtïjç <po/ïj
p.ïj févotto và amatvéa-Q' p.ïj yévotto! ’AXX’
obre ó èv Xptartj» rattetvoç aùtïjç oiôç.
Tô Xovtéatt tô eif é zote ó IlavteXïjç, zat
pè popteç eù/apiatieç èjtXijpove Tïjv Beatta-
ptav. Tô èCïjtïjaev ó ^avtepwtatoç Mïjtpotro-
Xttïjç NaÇapét: Stà Jtpoaôijzïjv etaoSïjp.àrwv toù
s5ô6ï]. Ilatpvet tôaov etoôôïjpa toù ëaatXtzoù
/apat^io'»’ o’ùte pépoç ôèv QéXet và öwztß. '0
eywv fijv w'féXetav zpézetvà ëyjjzat tô ëàpoç.
"Otav à'pavtaÔ^ tCàpa, tt wyeXoùv ïj ri
wtpeXoùvrat rà sv aùt^; Etç rijv zàpztw/ov
MoXôaëiav èzàôtoev ôXôzXïjpov /pôvov pè
àpotëaiav jtve'jpattxïjv eùypoaùv/jv 'Tpstspa
Mazaptôrijç’ ours èvo/Xïj6ï], obre pàç ïjvo/-
Xïjae, ôtà raùta ïj ôt’ àXXa. ’Eôw ot aXXot
za6ïj7oùp.evot ôtati pè tôaeç îtpoaQïjxeç etao-
8ï(pàtwv, pè àvatpopèç o/t àXïj6etç và ôta-
tapâttouot tà zavàvta aùtïjç iota, zai ^pàç,
etç rétotov zatpôv;
HapazaXoùpev và ê'ywpev îtarptZïjv aùtïjç
aoȚȚvwpîjv àv ÈTroXuXov^aapsv oXwç etç toùç
ôptap.oùç tïjç etpisoôev „^p.épat ôè èïtiXotzot
pàpvjpëç ooçwrarat“. Ilapà tïjç ôtzatotàr/jç
aùtïjç (puy^ç ôtzatooùvïjv Cijtoùpsv zatà rwv
ïj^oupèvœv tcôv iepwv povastïjpiwv, pàXtata
zatà toù áfío'j NaCapét, où ô ozo~ôç etvat
tpavepwtatoç- opœç è ni p.arattp zontâ, toù
Oeoù ëoïjOoùvtoç. ’Ev oatp îtvéw tôv àépa
oXœç, oXwç ôtôXoo, ô/t pè zevà Xô-pa, àXXà
_pè è'pya, t^ç Tpstépaç Mazaptôtïjtoç etp.at,
zat èzzpep.ïjç rwv natptzwv tïjç vevp-árwv.
Tà ôè étïj t^ç 'Tpstèpaç Mazaptôtïjtoç ei-
675
Fericiri cu smerenie și cu multă evlavie
o sărut. Fericirea Ta ai ca temeiu și culme
a virtuților de ani îndelungați și a înțe­
lepciunii, care deosebesc și îndumnezeiesc
prea-sfințitu-Ți suflet și Te așează mai
sus decât cei ce se tárese pe pământ,
dreptatea și dumnezeiescul descernământ.
Egumenii de aici din țară (mai ales prea-
sfințitul Mitropolit de Nazaret) cu anume
scopuri cunoscute s’au apucat să nedrep­
tățească Vistieria, să tulbure pe Fericirea
Ta și să ne păgubească pe noi. Eu, pă­
rinte prea-venerate, pentru veneratul Mor­
mânt al stăpânului mieu Hristos nici
sângele nu mi-1 cruț; pentru slujba Fe­
ricirii Tale (Sfântul Phoenix al neamului
nostru) cu evlavie bogată sunt întreg gata
cu vorbele și faptele. însă ca eu să răstorn
dreptățile veniturilor împărătești pentru
năravul unor răuvoitori ai obștii, la aceasta
să nu se învoiască sufletu-Ți prea-drept;
ferească Dumnezeu! Dar [n’o face] nici
cel întru Hristos smerit rob al Tău.
Sinteștii i-a avut odată Pândele, și cu
mii de mulțămiri plătia Vistieriei. Prea­
sfințitul Mitropolit de Nazaret a cerut
moșia: pentru adaus de venituri, i s’a dat.
Iea atâta venit al haraciului împărătesc;
nu vrea să deie nicio parte. Cel ce are
folosul, trebuie să aibă încă și greutatea.
Când s’ar prăpădi țara, ce folosesc, ori ce
se folosesc cele din cuprinsul ei? în cu
totul săraca Moldovă ai stat un an întreg
cu mulțăinire sufletească a amândurora
Fericirea Ta; nici nu Te-ai supărat, nici
nu ne-ai supărat, pentru acestea ori pentru
altele. Aici ceilalți egumeni de ce să tul­
bure preasfințitele-Ți urechi cu atâtea
adausuri de venituri, cu arătări neade­
vărate, și pe noi iarăș, la o așa vreme?
Ne rugăm să avem părinteasca-Ți ier­
tare dacă am făcut poliloghie; suntem cu
totul la poruncile Tale; „ci zilele rămase
sunt mărturii cei mai cuminți“.,De la prea-
dreptu-Ți suflet cerem dreptate împotriva
egumenilor sfintelor mănăstiri, mai ales
împotriva Mitropolitului de Nazaret, al
cărui scop e foarte vădit; dar zădarnie se
căznește, de ne ajută Dumnezeu. Cât ră­
suflu eu aierul, cât de cât, nu cu vorbe
goale, ci cu fapte, sunt al Fericirii Tale,
și atârnător de părinteștile-Ți porunci.
Iar anii Fericirii Tale fie prea-mulți și cu
676

vjoav záp.zoXXa zai zavs'JVjyìj, zaì ai za- totul fericiți, și prea-sfintele-Ți rugăciuni
vâȚtat auv^ç ebyaì peO’ :rçpwv. cu noi.
1715, ’AzptXío'j 1. 1715, Aprilie 1.
Ttjç 'r^etépaç Mazap'ÔTTjTOç uiôç sv Xp’.cmo Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
zai oXwç siç toùç ôptapoùç. totul la poruncă:
’Iw. NtzôXaoç BosS88aç. Io Nicolae Voevod.
(Legrand, o. c., IV, pp. 142-3, n° 99.)

DCXLVL
1715, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre dascălul Con­
1 1 April.
stantin, pus la școala domnească, preotul Serafim oprit pentru creșterea beizadelei
Scarlat, despre cărțile date școlii de Patriarh, — manuscripte din biblioteca ei, —
despre apropiata călătorie a lui Hrisant la Adrianopol, despre ordinele date lui
lulianò ca să-l sprijine, și la ce Turci anume, și despre afacerile Patriarhului cu
Apusenii, recomandândo-i legături cu dragomanul Brüe, Francez.
'EzwtoXtj NixoXâoo ManpozopôâTou xpôç Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
XpùcavOov, ôtjXoùvtoç ttjv s’óvotáv roö zpôç Hrisant, arătând bunăvoința lui către cei
toùç Sùo £svooç tou, wv ó STSpoç StSàazaXoç doi oaspeți ai lui, dintre cari unul e das­
toù uioù toù, XxapXáTou, zspi t^ç àzô ’ASpta- călul fiului său Scarlat, despre retragerea
vo'jzôXswç àvaywpiicswç toù Ilarptapyot, zat din Adrianopol a Patriarhului și câteva
Ttvwv àXXwv ùzoOsaswv. alte afaceri.
1715, ’AzptXton 11. 1715, Aprilie în 11.
Aùo tspà 7pàppara ttjç TpsTspaç Maza- Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale
ptÔTTjTOç psTà ttjç zpOGTjXOÙGTjç aiôoùç sXàôo- cu venerația cuvenită le-am primit: una
psv: tô pèv àzô Z'f toù zapsXôôvTOç MapTto’j, din 23 ale lunii trecute Martie, iar alta
tô 8s àzô 7' toù zapôvTOç’ zat, è; àpçoTSpwv de la 3 ale acesteia; și, din amândouă
ttjv sçsTWTâTTjv aÙTTjç ¿7tstav zXijpO'pOpTjOÉV- aflând prea-dorita-Ți sănătate, am îndreptat
tsç, upvooç sù'/aptGTïjptooç àvszsptpapsv Tip imnuri de mulțămire către Dumnezeu care
atpCovTt zat Sta.TTjpoùvTt aÙTTjv 0sw' sôsyÔTj- Te mântuie și Te ține; am primit cu evlavie
psv psr’ eùXaêstaç xai Tàç iepàç aÙT^ç eù- și sfintele-Ți rugăciuni, și ne-am bucurat
yàç, zaì ózepeuyaptaToùpsv- s'7vwpev zai Tà peste măsură; am cunoscut și cele scrise
è'psi^ç 7pa'pop.sva. pe rând.
Tôv azooSatov zùp KwvaTavTtvov tôv àçij- Pe spudeul chir Constantin l-am lăsat
aapev và soptazsTat stç tô cyoXsîov, zarà să se afle la școală, în felul în care ai
tôv Tpózov ôzoù Êzpô<JTa$sv Tperspa Ma- orânduit Fericirea Ta; iar prea-învățatul
zaptÔTïjç' ô 8s Xo7twTaToç zazà zùp ïspa- popa chir Serafim s’a așezat pentru robul
<psip sStwptoÔTj 8tà tôv SoùXov aÙT^ç tôv Tău fiul mieu Scarlat, și de-ar da Dum­
utóv paç XzapXàTOv, zat apzoTS 8tà twv nezeu ca prin sfintele-Ți rugăciuni să înain­
àptwv aÙT^ç sùywv và zpoywpTjCTj stç zatSstav teze în creștere și virtute! Chir Constantin
zai àpsTTjV !'O zùp KwvaTavTtvoç ÖsXst è'yTj ttjv va avea bunăvoința și îngrijirea noastră,
sovotav zai sztazs^iv paç, szetSïj etvat ttjç căci e al Reverenței Tale și are bune de­
Tperépaç SsêaapiÔTïjTOç zai yprjGTWv tjOwv. prinderi.
EùyaptcToùpev zat 8tà ïà zsp.p6évTa êtôXta Mulțămim și pentru cărțile trimese la
stç ttjv ayoX^v, Tà ôzota S7pàpï]oav zai stç școală, care s’au scris și la catastif și s’au
tô zaTàGTtyov zai svazsTsOrjcav stç ttjv ot- așezat în bibliotecă; să trăiești Fericirea
ôXtobvjZTjv
* aç sivat zoXùypovoç Tperspa Ta, care Te gândești la cele pentru îm­
MazaptÔTTjç, ôzoù çpovTÎÇst Tà zpôç ôsXtîwgiv bunătățire și creștere.
zaì ao^Tjaiv.
’EXàôopev zaì tò sz ttjç fjperépaç ôtôXto- Am primit și manuscrisul din biblio­
Gtjz^ç ystpóypapov ôtôXtov, zai zàXtv zaì tô teca noastră, și, iarăș, cel trimes și cele­
zepyôsv zai Tà àXXa Tà sv t^ ôtëXtoÔTjzTj lalte din bibliotecă sunt la poruncile Tale.
s'vai 8cà-Toùç ôptapoùç njç.

Ttp êopvixcp ’Avaaráa^ ôiôîra! așo5pâ zpoa-
Tayïj Stà và reXetwaï] tà oaa èzpoaràyOïj
zap1 aôrïjç.
vE7Vwp.ev zaì 8n aùv 0s<]> zatà vì(v ò'
toó zapôvroç r^tov và ztvrjaig t¡ Tp.stépa
Maxap'.orïjç zpôç tïjv ’AóptavoózoXtv, zai
zapaxaXoùpev tòv aytov 0sòv và oizovojmjafj
tïjv óSotzopíav enrjyjj zal và pàç yapo-
zo'.ijayj ott táytata ps tïjv áyyeXíav toó
àyaôoù aot^ç zateooôtoo.
’Eypá<pap.ev zal auOtç ôeppà ttp enysvsa-
tàttp ^psrépcp àpyovtt zoptt£¿¡ âïjpïjTpàzyj
’lo'jXtavip và Répétât ps psyaXwTàTïjv zpoOo-
ptav etç tïjv SoùXsoatv toù zavayto'j Taao'j
zai t^ç 'Tpetépaç Mazaptôtïjtoç, zai zatà
tïjv ypeiav zaì àpéaxetav zaì zpoaTafïjv aù-
njç và ypàtpyj soOùç èz pspooç |J.aç Osppà
Ypàppara zpôç te tôv vùv zeptçavéatatov
astyooX-iaXâp-è'psvr/jv zai zpôç tòv ù^ïjXotatov
xaïpaxâp-zaaàv1 zai zpôç tòv èvSoJotatov
.psïCsysvTïjv, zat, àv tô za.X^ vj 7.P~’-^, x.ai
zpôç àXXooç- xovtoXoï^ç, ôéazota asêaaptw-
tate, zai ïjpsîç zai ot àpyovtéç paç stpsaôsv
oXwç StôXoo étotptôtatot etç tïjv ôoùXeuatv tïjç,
zai povov àç zpoatâCț) ps zatptzôv ôàppoç.
”Aç etvat zoXùypovoç ó ùzéptatoç èzttpo-
zoç, ozoù è^éaytae tô zat Seotépav çopàv
ôo6èv àptCtyàXt, zai èXztCopsv ïj zapooata
aùt^ç tà totaùta và tà SiaazsSaayj oXoteXwç.
”Av e'.vat optapôç tïjç, pàç çaivetat su-
Xoțov và àvTapwayj tôv zept<pavèatatov poo'p-
TîJ-èçévTïjv, zai èXztCopsv và tôv sopyj zoXXà
eózpóattov.
’Hgsâpopsv zwç vj 'l’psTspa SsôaaptÔTïjç,
xatà tïjv xatàataatv toù zapôvroç zatpoù,
SéXet àzo'pôvjj pè èp/ppovearàtïjv xoêépvïjatv
tàç psrà twv ô’Jttzwv ôtevé^etç, yspopsvïj ps
iXapôtïjta xat çtXtavzpôç tôv ponaoù Mzpoù2,
àv etvat aotoù, èzetSïj èyet zai ôàppoç s;ç
tïjv êaatXtXïjv Ilo'ptav, etvat zai àzptôoç paç
ytXoç.
üapazaXoùpsv tàjv 'Tpsrépav Mazaptotïjta
và sywpsv zaì auyvôtepa zai zXatôtepa tspà
aôrïjç ^pappara àvyeXttzà tïjç zoX'jttpjto’J
ôytstaç tïjç, zai zeptezttzà ttôv zatptzwv
aÔTïjç 7Vwp.oSotTjaewv etç ^eywptatïjv yapàv
zai zveopartzïjv zaprjopiav.
'H -^psrspa çtXtàtïj Aópva pietà twv réz-
vwv paç zpoazuvoùat tàjv 'Tpietépav Maza-
Vizirul fiind în Moreia.
2 Monsieur Brüe, dragomanul francez, autor si al unui tratat despre expediția din Moreia.
V. Cronica expediției, pe care am tipărit-o pentru Comisiunea Istorică a României.
677
Vornicului Anastase i se dă strașnică
poruncă să îndeplinească toate câte i s’au
orânduit de Tine.
Am aflat și că, ajutând Dumnezeu, la
4 ale lunii ai să pornești Fericirea Ta la
Adrianopol, și rugăm pe Dumnezeu Sfântul
să economisească o călătorie fericită și să
ne dăruiască pe cât mai iute cu vestea
bunului Tău drum.
Am scris și din nou, călduros, prea-
nobilului nostru boier chirișgi Dumitrachi
lulianò să se poarte cu cea mai mare grabă
la slujba Preasfântului Mormânt și a Fe­
ricirii Tale și după nevoie și placul și
porunca Ta să scrie de-a dreptul din partea
noastră scrisori călduroase către cel de
acum prea-strălucit șeic-ul-islam-efendi și
către prea-înălțatul Caimacam-Pașa și către
prea-slăvitul Reis-Efendi, și, de va cere
nevoia, și către alții; în scurt, stăpâne
prea-venerate, și noi și boierii noștri suntem
cu totul lui tot prea-gata spre slujba Ta,
și numai să poruncești cu îndrăzneală de
părinte.
Sa trăiască întru mulți ani prea-înăl­
țatul Vizir, care a rupt argihalul (turc.:
plângerea) dată și a doua oară, și nădăj­
duim că prezența Ta va împrăștia cu totul
unele ca acestea.
Dacă e porunca Ta, ni pare că e bine
să întâmpine pe prea-strălucitul Mufti-
Efendi (=muftiuil), și nădăjduim să-1 afle
foarte accesibil.
Știm cum că Reverența Ta, după starea
vremii de acum, va scăpa cu foarte în­
țeleaptă cârmuire de neînțelegerile cu Apu­
senii, purtându-Te cu voioșie și prietenie
față de Monsieur Brüe, dacă e acolo, căci
are și trecere la Poarta împărătească și-mi
este și scump prieten.
Ne rugăm de Fericirea Ta să avem și
mai des și mai pe larg sfinte scrisori ale
Tale vestind sănătatea-Ți mult prețuită
și cuprinzând părinteștile Tale socotințe
pentru deosebita bucurie și mângâiere su­
fletească.
Prea-iubita noastră Doamnă și cu copiii
noștri se închină Fericirii Tale și-Ți sărută
678
ptótTjra xat ttjv ispàv aùr^ç ôe£tàv suXaëtnç
àaxaCovraf oí ôè ypóvot t^ç Tjierépaç Ma-
zaptôtTjtoç stTjaav 0òó0cV zàtizoXXot zat za-
vs'jtoyetç, zat at zavaytat aùr^ç suyat p.s0’
’^p-wv.
,atpte', ’AzptXto’j ta'.
T^ç Tp.erspaç MazaptôtTjtoç otôç èv Xptattp
zat ôXoç etç toùç ôptap.ot>ç.
’Hw. NtzoXàe (sic) Boeëôôa
(Legrand, Recueil, pp. 173-5, n° 90.)
DCXLVII.
1715,
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre noile cereri
20 April.
de la Turci și Tatari și desnădejdea sa de orice ajutor omenesc.
Stétpavoç Kp.vrazo’)Çïjvôç XpoaávOtp No-
táptf.
Xptatôç avéar/j.
Maxaptwtats ôéazota, ri]V ïtjv Maxaptó-
tvjta eüXaëwç zpoaxovoôvtsç, fijv tspàv aotTjç
ôs^tàv œtXoypôvwç àaza£ôp.s0a.
Ms tô và zép.zwp.ev xat ao0tç zaXapàatôéç
p.aç 1 siç tà aótó0t, ôèv èXsttpap.sv xat ôtà toô
zapo'vtoç và àzoôô)awp.sv tÿj Mazaptôvtt tïjç
fijv ótpstXop.év7jv zpoaxôvTjatv, zai và è?stà-
awp.sv tà zspt t^ç è^stîjç 7jp.îv oyietaç tïjç,
zat ôtà tïjv swç stç tà aôtôOt eôôatpova a-
^t$iv tïjç, zat spàap.tov vjp.îv zatsoôôtov tïjç,
và p.vjv và èz'pwvTjcœpsv zat zàXtv t'qv sô-
ztata.v zpôapvjatv, zat và etzoôp.ev tó2: ó
tptijp.spoç àvaatàç Xptatôç, ô ©sôç ^p.wv, 6-
zoô tïjv Tj?twas tavôv và soptàa-j] tïjv ipatôpàv
soptïjv tïjç aotoô èyépaewç, ó aôtôç3 và ttjv
à^twa^ zat stç zoXXàç àXXaç45 ^Xtou zoxXo-
tpoptaç, àzstpta aysôôv aovs^staCopsvaç, Jtspt-
ippoopwv aôtïjv oytatvouaav zat sôôatp.ôv<ùç
ôtàyooaav, àvwtépav ts zàa^ç àvttzetp.év7jç
Ttsptatàaswç B, xat ayeoatov oottvoaoôv Xnzvj-
poô" oovôtaawÇot ôè aorijv xat tôv àytwtatov
0pôvov àvsztëoôXeotov xat àxXôvïjtov ôtà ëtoo
zavtôç.
JEvts50sv xatà tô zapôv vswtspôv tt ôsv syo-
p.sv và aï]p.età)aa)p.sv tțj ôpstspa zatptzțj ytXoa-
topytcf6, et p.7¡ [lôvov zwç è£w àzô tà zpoXaëôv-
ta ëàpï] èxstva ôzoô ïj^eôpst Maxaptôtïjç
trjç ott xponvTjôôv xat awp/jôôv pàç èzXàzwaav,
twpa pàç 7jX0s zat svaç àyàç XottvtïjOsv7
1 Lipsește cuvântul în Legrand.
2 Lipsește în Legrand de Ia npoaxúvtjatv.
3 Lipsește la Legrand de la: àvaaràç.
* Cuvântul nu e la Legrand. Tot așa ce vine de la xuxXotpoptaç până la ó ț t a i v o u a a v,
în sfârșit de la acest cuvânt la xat ávrtxstp.Évv¡?.
5 De aici lipsește în Legrand până la alineat.
6 Lipsesc aceste 4 cuvinte la Legrand.
’ Legrand: àzò X orivi. Lipsește riúpa.
sfințita dreaptă cu evlavie; iar anii Fe­
ricirii Tale fie de la Dumnezeu prea-mulți
și pe deplin fericiți, și preasfintele-Ți ru­
găciuni cu noi.
1715, Aprilie în 11.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Hristos a înviat.
Prea-fericite stăpâne, Fericirii Tale în­
chinându-ne cu evlavie, sărutăm cu dra­
goste sfințita-Ți dreaptă.
Trimețând din nou călărașii noștri în-
tr’acolo, n’am lipsit și prin cea de față
a da Fericirii Tale cuvenita închinare și
să cercetăm cele despre poftită nouă să­
nătate a Ta și despre sosirea Ta fericită
până într’acoace, și despre dorita nouă
călătorie a Ta și să rostim și din nou
cuvintele de dorit și să zicem acestea: cel
înviat după trei zile Hristos, Dumnezeul
nostru, care Te-a învrednicit acum a serba
strălucita serbătoare a învierii Sale, acelaș
să Te învrednicească întru multe alte cercuri
alesoarelui, adunate fără număr, păzindu-Te
sănătos și în fericire, mai presus de orice
împrejurare protivnică și negustând nici
o întristare; să Te păstreze pe Tine și
preasfințitul Scaun fără uneltiri și nezgu­
duit prin vre-o silă.
Deci deocamdată n’avem cevà mai nou
să însemnăm iubirii Tale părintești, decât
numai cum că afară de greutățile de mai
nainte pe care le știi Fericirea Ta că ne-au
lovit cu spume și cu grămada, acum ni-a
venit și un Agă de la Hotin, de la câr-
 679

zapà twv èzïtaî èCooataarwv, fierà ëaa’.Xtzoô
çepp.avio'j S'.à và aT=íXw¡i=v tò yX^yopcoTêpov
zaì stç T7]v SoöXsuotv toö zácTpo'j èzstvo'j
ytXiouç aaXaywpijSeç zaì 150 áp.á£ta. ’Ezàvw
etç TaÚTTjv tí¡v óSwTjpáv 1 àyysXtav, I5oi> zat
?vaç pttpCàç |ieTà ypajijiaTwv toù ts Xzu6áp-
you zat èvôç SonÁTavoo, ôtjXozoioôvtwv zwç,
pè tô và èStoptaOvj zapà ttjç zpaTatàç Ba-
atXeiaç ôéza ytXtaôsç azoôtzôv GTpáTeupa
Stà và àzèXOyj etç tô pépoç ttjç Mzôavaç,
và etvat etç s’ÔTjaiv paç, ôzoô và zpovoij-
owpev Tà àvayzaîa ttjç zpoa7]zoô<Hjç àzoSoy^ç
twv tô Sè zspaapà twv zô6=v etvat và àzo-
XouO fjay¡, àzô tô zépa pèpoç, 7] àzô tô sSwOîv 2,
Sèv pàç tô aa'fïjvtCooatv. "OOev Tà TotaÔTa zat
TTjXtzaÔTa a'ipëeëTjZÔTa ft zapSta pàç zàp-
pwat3 và è'ywp.ev, àyijvopev và tô aroyaaOțj
àzpa aor^ç aùvsatç' pôvov tô àzetpov êXeoç
toô peyàXoo 0eoô, St’ tepwv eùywv ttjç 4, và
èXe/jOy; aÒTÒv tòv zoXozaO^ tózov, oTt Tàç
èXziôaç paç zXéov àzô toùç àvôpwzooç Tàç
èa'jz<óoap.ev, waàv ôzoô zap’ aurwv oùSepta
àva^'jyi) èXzt'Cerat. Tà zapóvTa ypàppara
pàç Tà è'yepev ó zavtepwTaToç aytoç BïjOXeép,
zat, Xap.oàvovTàç Ta, SéXerat aToyaaÔVj zapà
Ttvoç etvat. IlapazaXoôpev Sè và p/rçv pàç
Xeiz-Q tnyvà tô asoáaptóv ttjç, Stà và yat-
pwpev èzt t^ : zoXozoÖTjTtp t^ptv 'jytsia zat
Tatç zaTptzatç eùyaîç5, atTtveç zat ettjaav
7jp,tv àpwyai èv ëttp zavTt.
/xtpte', ’AzptXXtoo z'.
T^ç 'YpsTèpaç MazaptÔTTjToç ’Jtôç zarà
zveôpa zat oXwç etç zàç zpoaTayàç aÙTTjç:
’Iw. STéyavoç KavTazooCvjvôç BoeëôSaç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon ; Legrand, o. c., IV, pp. 143-4, n° 100.)
muitorii de acolo, cu firman împărătesc
ca să trimetem cât mai iute și pentru slujba
acelei cetăți o mie de salahori și 150 de
căruți. Peste această jalnică veste, iată și
un mârzac cn scrisori ale Hanului și ale
unui Sultan, arătând cum că, de oare ce
s’au orânduit de către puternica împărăție
zece mii de oaste scitică pentru a merge
într’o parte a Bosniei, să fie în știința
noastră ca să ne îngrijim de cele ce trebuie
pentru cuvenita lor primire; iar vadul lor
pe unde e să urmeze, din partea de din­
colo, ori din cea de aici, nu ni lămuresc.
Pentru care întâmplări ca acestea și așa
de mari ce fac să simtă inima noastră,
lăsăm să cugete înalta-Ți înțelepciune ;
numai mila fără de margoni a marelui
Dumnezeu, prin sfintele-Ți rugăciuni, să
se milostivească de acest loc mult încercat,
căci nădejdile noastre le-am scos de la
oameni, de oare ce de la ei nu se nădăjduiește
vre-o ușurare. Scrisorile de față ni le-a
adus Preasfințitul de Betleem și, luându-le,
vei înțelege de la cine sunt. Ci ne rugăm
să nu ne lase mult timp scrisorile Tale
venerate, ca să ne bucurăm de mult-dorita
nouă sănătate a Ta și de părinteștile-Ți
rugăciuni, care să ni și fie ajutătoare în
toată viața.
. 1715, Aprilie în 20.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul
la poruncile Tale:
Io Ștefan Cantacuzino Voevod.

DCXLVIIL
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre scrisorile primite itis,
prin. Dumitrașco Vlastô, asigurând din nou pe Patriarh, care merge la Constanti- 21 A1’riL
nopol, că-și va face datoria de a stărui contra celor ce uneltesc împotrivă-i, po­
menind și o scrisoare de egumen.
’IwàvvTjç Ma'jpozopôàzoç Xp'JoávOtp Norápa.
Mazaptwrars, áytwraTS zai aoywTaTs BaTpiàpya ttjç àyiaç zôXswç ’kpouaaX^p. zai
zàa^ç IlaXataTÎvTjç, èv Xptanp pot zàzsp aiëaaptwTaTe, ttjv Tperépav OîOTtpTjTov Mazap'.ÔTTjTa
zpoazuvw zai ttjv áyíav aÔTTjç ôî^tàv àazàCopat, Seôpsvoç toô èz vszpwv àvaaTavTOç XptaToô
toô 0soô ozwç Sta/p'jXàTzo'. auTTjv àvoaov, aTpwTov, àXnzov, ôytà zai pazpôëtov, zpôç aùaTaatv
zai zaTapTtapôv toô yptaTwvûpou zXvjpwpaToç.
'kpwTaTov ypàppa ttjç TpsTÉpaç MazaptÔTTjToç ëXaëov, è$ où ttjv àyaQfjV ttjç ùytstav

1 Lipsește cuvântul la Legrand.

2 Lipsește partea de la à z o k o o 6 a y.
3 Legrand: xàp.voov.
4 Lipsește la Legrand partea dintre virgule.
5 In Legrand lipsește de la virgulă. Apoi, în loc de acti veç: al sòy ai.
680

xai tïjv è£ ’Aôpiavoô àçîitv p.a6wv, Xiav èyàpïjv. vEXa6ov zai tà tea twv 7pap.p.àtwv otà. pécon
toô ZDpitC/j Ú7¡p.'/jtpáazot> BXaoToô. ”Ac p.ïjv âp.yt6âXXȚ| ïj Tperépa Maxaptôïïjç ott ^ivetat
zàO= Xo7^ç sztp.éXe'a otà Tïjv aôataatv Tïjç. Tà ôùo xpàatva ypap-p-ata svyetptaôijaav zatà
tàç sîttYpa'pàç touç.’E^ztCw etç tôv xavà^aOov 0eôv ôtt ôXat ai paStoopytat và etvat eiç ¡lát^v,
szeiSïj zat ot aoQévtat oèv xàp.vo'jv zàvéva îtpâ7p.a ywpiç è^étaatv zat epeovav' zai, epe’jvôivteç,
ot ftXot r/jç Tpetépaç Mazaptôtïjtoç GéXoov etrc^ ôXïjv rijv àXïjÔs'.av. Tà oaa vpàyst fj Tjxetépa
Mazaptôtïjç, Sôo zat rpetç <popèç tà gStâÊaaa' Stà oka 6éXw è^etâa^, zat 6éXet 7Ívt¡ ïj xpo-
aijZooaa xoêépvïjatç. Alè tòv xapôvta Sèv ^p-itopw và tïjv àxozptôœ- zatoxtv op.wç 6éXei s'yTj
etç xkàtoç àxôzptatv. Toôto póvov Êeêatôvw Tïjv 'Tp.etépav Mazaptótvjta ott Sèv Séket ’¿y-q
xàpp.tav Ttetpa&v, zat aç p/ijv èvoyX^Tat paraiwç. IloXXà çpôvtpa xàpvei fj Tp.etépa MazaptÔTïjç
Oîtoô Kïj7atvet etç rijv HôXtv: èow Sèv zàp.vet ypeta và atetXfj zàvéva. ’Aç è'yw Sè TtàXtv tïjv
ttp.ïjv twv tspwv tïjç 7pap.p.àtwv p.età twv a7twv aôtïjç eôywv. Ot Sè ypôvot Tïjç 'Tjietépaç
Mazaptôtïjtoç stïjdav 6eô0ev îtàp-îtoXXot zat Traveotoyetç.
Tïjç Tpsrépaç Mazaptôtïjtoç StôXoo elç toôç ôptapoôç. ’
1715, ’AaptXtoo 21.
Katà tòv óptap-òv- atéXXw zat tô 7pàppa toô ïj7oop.évoo.
’lwàwïjç MaopozopSàtoç.
(Legrand, o. c., IV, pp. 144-5, n° 101.)

DCXLIX.
1715, Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimeterea la
21 April.
Poartă a Slugerului, noul capuchehaie, pe care i-1 recomandă.
’EittatoXîj NtzoXâo'j ManpozopSàtoo îtpôç
XpôaavSov itapazaXoôvtoç và aopSoiXeoTj è-
vtote tôv p.eta6atvovta îtap’ aùtip apyovta
SXootCtàpïjv.
1715, ’AxptXiot» 21.
’A7zaXà zai itpoXaoôvtwç S7pà<pap.sv îtpôç
tïjv Tjietépav Mazaptôtïjta, àitozptvôp.evot elç
tô îtpôç fjp.àç tepôv aur/jç 7pàppa, ogwç zat
twpa, itép.îtovteç îtpôç tà aôtôôt tôv ï]p.érspov
apyovta XXo’jtCtàpïjv Stà và eôptazetat èz
pépooç p.aç xaittzeya7tàç etç rijv SaatXtzïjv
Ilóptav, îtapà Ttp 6<pïjXotàttp zaïpazâp-îtaa^,
Sèv èXet<pap.ev xat aùôtç Stà toô itapôvtoç và
àîto8wawp.ev rțj Tp.etépct Mazaptôtr^tt tïjv p.et’
eùXaêetaç îtpoazôvïjatv, zapazaXoôvteç aufijv
và p.ïj Xetifț] zat îtpôç tôv pïjôévta apyovta
paç îj itatptxïj tïjç envota zat a'jvSpopï) xat
•/j Güvetwtàtïj G’jp.SôDXij tïjç, — èîtetSïj totaôtïjV
îtapa77sXtav tôv èSwoap.ev, và îtpoatpéyT) îtpôç
tïjv Tpxtspav Mazaptôtïjta zai và etvat oXwç
StôXon etç toôç Sptap.oôç tïjç.
’Aîtô atôp.atoç tïjç ’Evttp.ôtïjtdç ton OéXet
zataXaêiQ ïj Tp-etépa. Mazaptôtïjç zat et tt
àXXo àjtov àzoïjç.
üapazaXoôp.ev Sè và p.àç yapoitot^ aoyvà
p.è tà tepà atjtïjç 7pàp.p.ata SïjXwttzà tïjç
à7a6ïjç zat îtoX’jîtoôfjtou Ô7etaç tïjç, xat p-è
tà îtatptxà tïjÇ èstttà7p.ata.
Tl ôp.erépa çtXtàtïj Aôp.va p.età tôv téz-
vwv p.aç îtpoaznvoôatv aôtïjv zat tïjv tepàv
tïjç Se^tàv eùXaôwç àaitàCovtat.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, rpgându-1 să sfătuiască din când
în când pe boierul Sluger ce merge la el.
1715, Aprilie în 21.
Deși am scris și înainte Fericirii Tale,
răspunzând sfințitei Tale scrisori către noi,
dar și acum, trimețând într’acolo pe boierul
nostru Slugerul ca să se afle din partea
noastră capuchehaie la Poarta împără­
tească, pe lângă prea-înălțatul Caimacam-
Pașa, n’am lipsit ca și din nou prin cea
de față să-Ți facem Fericirii Tale închi­
narea cu evlavie, rugându-Te să nu lip­
sească și față de acest boier bunăvoința
Ta părintească și ajutorul în prea-stator-
nicu-Ți sfat, — căci i-am dat o învățătură
ca aceia ca el să se îndrepte la Fericirea
Ta și să fie cu totul lui tot la porun­
cile Tale.
Din gura dumisale vei află Fericirea
Ta și de mai e cevâ vrednic de ascultat.
Ci Te rugăm să ne bucuri adesea cu
sfințitele-Ți scrisori vădind buna și mult-
dorita-Ți sănătate și cu poruncile Tale.
Doamna noastră prea-iubită cu copiii
noștri Ți se închină și-Ți sărută cu evlavie
sfințita dreaptă.
 681

Ot Sè ypôvot t^ç Tp.sTépaç MazaptÔTTjroç
stTjoav OeóOsv zà'J.zoXXot zat zavst>T'jyêiç, zat
at zavi^tai tt(ç v>y<ù p-sO’ ’Ôp-wv.
/a^ts', WzptXXtoo za'.
T^ç 'rixerépaçMazaptÔTïjTOÇDtôçÈvXptanp
zat oXwç etç toùç ôptap.oùç.
’Iw. NtzôXaoç BoîôôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 194-5, n° 91.)
Iar anii Fericirii Tale fie de la Dum­
nezeu prea-mulți și pe deplin fericiți, și
preasfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Aprilie în 21.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la porunci:
Io Nicolao Voevod.

DCL.
Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre stăruințile făcute 1715,
25 April.
pe lângă marii domnitori turci fMarele-Teșcheregiu și Ceauș-Bașa, om foarte in­
fluent), în numele său și al lui Nicolae-Vodă, pentru Sfântul Mormânt.
’lœàvvTjç MaopozopSàTOç XpuaávOqj Notápa.
Mazaptiótate, á'/tórate zat aoyórate IlaTptápya t^ç a7taç zôXewç 'lepooaaXiyj. zaì
zàcnjç IlaXataTÎvTjç, èv Xptanp p.ot zàïsp aeSaap-twrate, ttjv 'ï[j.eTépav Mazaptór^ta zpooz’ivw,
zat ttjv tepàv aÙTTjç Sejtàv eùXaôwç àczà.Co[J.at, Seôp-evoç toù èz vezptnv àvaoTavTQÇ XptaTOÙ
toù 0eoù ôzwç StayjXàTTOt aùrijv àvoaov, àrpWTOV, àXuzov, ùytatvo'joav, p.ețâ p.azpoôtÔT7jTOç.
■ ’EaùvTnya etç zXàvoç p.è tôv MeȚâkov-TeazepevrCfi, zat tôv èzapezàXeaa èz p.épouç
ttjç ‘Tfierépaç MazaptÔTTjTOÇ, zat èz p-épouç toù èzXap.zpoTaTO'J AùOévTO'i, zat èz p.épooç p.aç’
ozea/éOij ~mç OéXet s y 7 ttjv è'vvotav T7)ç Tp-STépaç MazaptônjTOç, ’Eaôvrjya zat p.è tôv èv-
SoSóTarov TCaoùap.zaa7jV tôv èzapezàXeaa zat èz p.épot>ç toù èzXap-zpoTàTO'j AôOévTO'J' ozeayé07]
I¡ ’EvSoJôttjç to'j zwç, av TÙyfl zat Swa7¡ Ttvàç zàvéva àpTCtyàXt, GéXet tôv àjtoêàXtQ 7¡ ’EvSo-
^ôtTjÇ to'j. vEyet fie^àX^v è£ot>otav etç Tàç ùzoOéaetç toù Stëavtoo, zat, èzetSi] ôzeayéOrj êTÇt,
aç èy-fl zaXïjv zapStav 'Tp.eTépa Mazaptônrçç, zat aç pvjv èvvotâCsTat.
’E^éTaca Stà tôv XTap.àr/jv, zaì Sèv 7(p.zôpeaa và p.àOw àv etvat èSto' Sèv OéXet etvat,
èzetSàj zat p.è jj.s7á.X7¡v èztp-éXetav tô è£éraaa, zat, av t^tov, TjOeXa zaraXaS-țy zat etç tô Qvfi
èz fiépo'jç p.ot> 7) npotrfy.oo&t èztpÀXeta Sèv OéXet Xsi^Tl, xa- Xo7ta£w on p.è ttjv êofjOetav toù
Oeoù zwç Sèv OéXet 7177) Ttzoreç. ’'Aç ëyw Sè tepôv t'/jç 7pàpp.a pierà twv àytwv t^ç eôywv,
ózoù và StjXozoití tt¡v à7a0rjv tt^ç ôyteiav oi Sè ypôvot ttjç Tpierépaç MazaptôïTjTOç etvpav
zàp.zoXXot zat zave'jTtiyetç.
1715, ’AzptXloo 25.
T^ç 'Tp-ezépaç MazaptÔTTjToç etç toùç ôptap.oùç.
’lwàvvTjç Ma'jpozopSàToç.
(Bild. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon; Legrand, o. c., IV, pp. 145-6, n° 102.)

DCLI.
Radu Dudescu către Patriarhul Hrisant Notara, despre graba cu care-i va
transmite corespondența cu episcopul de Betleem.
’EztOToXij çtXoypov7(Ttz7j 'PaòoóXo'j Aod-
Séczoo zpôç tòv [lazaptwTaTOV IlaTptápyTjv
'lepoaoXójuov, zùptov XpóaavOov.
XptCTOÇ àvéOTTj.
MazaptwTare, oorwraTe zat á7twTare zá-
Tep zat IlaTptapya t^ç a7taç zôXeojç 'le-
pooaaXTjp. zat zào^ç IlaXaoTtvTjç, zùpte zôpte
XpùaavOe, èv XptGTw p.01 zàrep aeêaop.twTaTe,
ttjv 'Tp-erépav MazaptÔTTjTa eoXaôwç zpoazovw
zat T7¡v tepàv Seêtàv ttjç razetvospôvœç às-
záCojiat, oeôp.evoç toù èz vezpwv àvaarâvToç
K'jptoo 741WV ’Itjooù XptGTOù toù azézetv zai
1715,
29 April.
Scrisoare de complimente a lui Radu
Dudescu către prea-fericitul Patriarh de
Ierusalim, chir Hrisant.
Hristos a înviat.
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfințite
nărinte și Patriarh al sfintei cetăți Ierusali­
mului și a toată Palestina, doamne, doamne
Hrisant, întru Hristos părinte mie prea-ve-
nerat, Fericirii Tale cu evlavie mă închin
și sfințita-Ți dreaptă cu smerenie o sărut,
rugându-mă de cel din rnorți înviat Domnul
nostru lisus Hristos să apere și să pă-

58183. Vol. XIV. 86

682
StarTjpîtv T’ijv Ï7]v MaxaptômjTa àvoaov, eo-
6t>p.ov, óytà, pazpôôtov, àyaOoiç rcàaiv rceptp-
pso|iév7jv zai ôrrjvjzwç et>5atp.ovo5aav, perà
zat t^ç 5roX'J7¡p,épo'j Gtïpscùaîwç toô àrcoaro-
Xtzou zai áYtoítáto'j aor^ç Qpôvou.
Tô àrcò te' tpé'/ovtoç Țsvpajipevcv Ttprcov
zat asêàapmv aÔT^ç ypapp.a t*7) ç 'YpÆTspaç
MazaptÔTTjroç ôrcTÎatç yepat zat àvarcsrcTà-
p-év^j Tj) ôtavotcf TjXaSœ; sSéybf¡v, è? oó zat
zX’ijpo'popT^e'.ç T'ijv è'psTTjv p.ot óytetav zai
sùpioatiav Tïjç, c’jvàjia Sè zat tô etç ’ASpta-
voû àzovSôvwç xaTsuôôtov rrçç, ûp.vov1 àvé-
rcep'pa tco aóiaavrt, zareooSwaavn re zaì Sta-
TTjpTjaavTt aÒTÒjv à?t<p 0e<]>, oattç zat zaôe^ç
và T’ijv Statpkarrjj àatvì) zat àXwSajTov.
’E§é)(07¡v èv TazetvórvjTt xapôtaç zat tic
rcXooaiaç euyàç zat eoXoftaç ttjç, œv eveza
zat rcoXXàç óp.oXofw tàç yaptraç t^ rcatpix^
Ttjç eôp.evetcp eyvtov zat tà èv aonp GTjjxetw-
6èvra, etc tà órcoìa àXXo Sèv syw và àrco-
zptOw rcapà îtapazaXcô rijv MazaptótTjra r/jç
và ps zyr etç T'ijv eovoiàv TTjç zat áfárcTjv
Tïjç, zat èroipÓTarov zat rcpoBopÓTarov và
p.è YVtoptC’jj etç Tàç rcpooTayâç ttjç, zat ott
ôrcôfleatç Toyțj àç rijv oïjpetot MazaptÔTTjç
Tïjç Ttp áfítp BïjÔXeép,, zat èrcopsvwç Tj Ila-
vtepôrtjç tom, tptXïjv p.ôvov ôiôovràç p.ooetÖTjGtv,
GéXopsv Țav'jj TpoO'jp.ôraTot zat eT0tp.0Ta.T0t.
'H aôp.otôç pot, p.éîà t&v tszvwv, eoXaêwç
rcpoazvvoôot rijv MazaptÓTTjTá ttjç, zat Ta-
zetvwç àojtâCovTat T'ijv Se£tàv ttjç.
. lia pazaXw và p.ijv ps Xstrc-jj zat xa6s£7jç
tô asêàaptôv ttjç, Stà và yaipcp èrci r§ à£te-
pàcTtp pot tjyteicf zai Tatç SsarcoTtxatç tïjç
soyatç, atrtveç zai etTjoàv p.ot yoXazTtzai ôtà
6tou.
/xtpte', ’ArcptXiou 29.
Tvjç 'Yperépaç MaxaptÔTTjTOç otôç zarà
rcveôpa zai etç Tàç rcpoaTayàç ttjç asircore
STOtpÔTaToç.
'PàSooXoç AooSéaxoç SrcaflàpTjç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCLII.
1715, Serafim de la Sfântul Mormânt către Patriarhul Hrisant Notara, despre das­
25 Maiu. călul nou ce trebuie ales la școala domnească din Iași și despre progresele beizadelei.
’ErctaToXij Eepa'fetp 'A7t0TaçtT0'.> rcpôç Xpó-
aavQov tôv 'IspoaoXúpwv, rcapsyooaa rcXfjpoyo-
piaç rtvaç rcepi twv StòaozàXwv zaì paÔTjTwv
ttjç èv ’laattp aùSevTtz^ç ayoX-^ç ztX. ztX.
Ms.: atvov.
zească pe Fericirea Ta fără boli, bucuros,
sănătos, întru mulți ani, dăruit din bielșug
cu toate cele bune și necontenit în fericire,
împreună și cu întărirea îndelungată a
Scaunului Tău apostolesc și preasfânt.
Scrisoarea cinstită și venerată, scrisă de
la 15 ale lunii, a Fericirii Tale am primit-o
evlavios cu manile întinse și cu gând des­
fășurat, din care și aflând mie dorita-Ți
sănătate și bună stare, împreună și cu că-
lătoria-Ți fără primejdie la Adrianopol,
am înălțat slavă lui Dumnezeu sfântul care
Te-a mântuit, Ți-a dat cale bună și Te-a
păzit, care și mai departe să Te ție ne­
vătămat și neatins.
Am primit cu smerenia inimii și bo­
gatele Tale rugăciuni și binecuvântări,
pentru care și dau multe mulțămiri pă­
rinteștii Tale bunăvoinți; am cunoscut și
cele însemnate în scrisoare, la care n’am să
răspund alta decât că rog pe Fericirea Ta
să mă ai în bunăvoința și iubirea Ta, și
să mă știi prea-gata și prea-grabnic la po­
runcile Tale, și, orice lucru s’ar întâmplă,
să-l însemni Fericirea Ta Preasfințitului
de Betleem și apoi, Preasfinția Ta dându-mi
numai o mică înștiințare, ne vom arătă
prea-bucuroși și prea-gătiți.
Soția mea, cu copiii, se închină cu evlavie
Fericirii Tale și cu smerenie Iți sărută
dreapta.
Te rog să nu-mi lipsească și după aceasta
venerata-Ți scrisoare, ca să mă bucur de
sănătatea-Ți mie vrednică de dorit și de
stăpâneștile-Ți rugăciuni, care să-mi și fie
păzitoare în viață.
1715, Aprilie în 29.
Al Fericirii Tale fiu duhovnicesc și la
poruncile Tale totdeauna prea-grabnic:
Radul Dudescu Spătar.
|
Scrisoarea lui Serafim de la Sfântul
Mormânt către Hrisant al Ierusalimului,
cu unele știri despre dascălii și ucenicii
școlii domnești din Iași șcl. șei.

Mazap'.wrars, atrpwrars zai ayiwrars Ila-
tptàpya ttjç àyiaç rcôXswç 'lepoyaaXTjp. zai
rcáar^ HaXataTiv/jÇ, zúpts, zópte XpùaavOs,
sv Xptatip rcàrep asSaapiwraTe, rijv Tpetépav
MazapidrTjTa 7ov'JzXtri)ç rcpoazovw zai ttjv
tepàv zai asôaap.iav aur^c ôs£iàv rarcstvo-
çpovwç zai rcavs'jXaôwç zaTaarcàÇo[iat zai
rcêptrcTÙaaop.àt.
Ttjv iepzv zai asôaap.iav erctavoXijV tïjç
'Tpierépaç Xsaaap.!()T7]TOç rcpoazovzjrwç àarca-
aàjievoç è'Xaôov, zat ôrcèp tïjç àyaô^ç zai
è'fSTwràrrjç abx^ç u^tsia; ujivo'x yapwtTjpiooç
àvércep.<pa tw atoT^pt 0sq>, où fg eop-sviicf
zai yàp'.Tt aop/puXayGstig zai etç tô sê'/jÇ
àjietâîtrwToç. vEțv(ov zai Tà oaa rcpôç èp.è
7pàyst, tòv sotsX^ tïjç ôoûXov, Tà órcota ?é-
p.o'jat rcarptzijç sùvoiaç zai àyàrcTjç, zai brcep-
enyaptCTô» aÔTff aç etvat rcoXùypovoç ïj ïp-=-
TSpa £eëaa[j.tôr/jç.
Me 7pàçete ôtà tôv véov, ôrcoô Tp.Oe [iè
tôv Xo7twtatov zòp KwvGTavTîvov, zai etç
zarcotov tporcov p.è at>p.ÈooXé'jea9e àvtaœç zai
zpivetat rcap’ èp.oi à£toç, ôtà và tôv zataa-
ttjosts 6'ov gtOàczaXov ôtà tô ôrcotov rcspt-
fiévere zai tîjv èôtzijv poo zpt'atv zai àrcô'paatv.
Etç aòrìjv tïjv orcoSeatv, ôéarcotà pou pa-
zaptwrate, aàç àrcozpivopat ootwç: rcwç ô véoç
aÙTÔç etvat rcoXXà zaXXttepoç arcò tòv rcarcà
zòp Fepáctpov, àXïjOécTaTa aàç etrcev ó sv-
TtpÔTatoç aôt^ç vpappaTtzôç. ’Apïj rcwç rcáXtv
eôptazerat zai ëtepoç véoç evrôrctoç, Xréyavoç
Xevôpevoç, ô ôrcotoç etvat aspvôç zai tzavôç
ôtà TOtaÙTïjv èrctataatar aàç tô 7pà'pw zai
tô OpoXoȚw; ô ôrcotoç pàXtara àpzetrat và
rcépvifj aapàvra àaXavta tòv ypóvov zat, arcò
toùtodç toùç ôôo véooç, ôrcotov OéXet 'ïpe-
tépa XeôacptÔTïjç, ÔéXet ôtoptast.
Epátete àzopï] rcwç àzoôaate rcwç ôèv
è'pàvTj àpsatôç ó ôtôàazaXoç etç psptzoùç
paSïjTàç. Béoata, ôéarcota poo, etç ttjv àp-
y-ijv èô'jaapsaTijOïjaav, ôpwç twpa rcïjvatvo’JV
oXot etç rô ayoXsîov,•— toôç ôrcotooç ó Xo7tœ-
tatoç zòp Kwvatavttvoç toùç srctpeXeîtat
zaXà, zai èXrciÇw etç tôv Ôsôv rcwç ÔéXoov
rcpozotpet 6t paOïjTal ôtà Tïjv srctpsXetav zai
ôôïjYtav t^ç Ao7to'njtoç tïjç.
Repi ôè t^ç srctôôaswç zai rcpozorc^ç toô
èzXap.rcpotàto’j prceïCaôè OéXet. r^eopet rcwç
ôt’ suywv tïjç àftwv Irci tô oéXttov rcpoywpe?
zai etç tô éj^ç ¿XrctCw etç tôv a7tov 0eôv
zai etç tïjv ¿7tav aaç eoyrjv çtXorcovwtepov
và ôoO^ etç fijv arcooôïjv.
'rrcepeoyaptatw t-^ 'Tpietépcf Mazaptôtrjtt
ôtà tàç ativeyetç rcpoapijaetç zat ôtazaetç
683
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
țite Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului
și a toată Palestina, doamne, doamne Hrisant,
întru Hristos părinte prea-venerat, în ge­
nunchi mă închin Fericirii Tale și cu sme­
renie și toată evlavia sărut venerata-Ți
dreaptă și Te îmbrățișez.
Sfințita și venerata scrisoare a Smereniei
Tale cu închinăciune sărutând-o, o am
luat, și pentru buna și prea-dorita-Ți să­
nătate am înălțat imnuri de mulțămire
mântuitorului Dumnezeu, cu a cărui bună­
voință și har să fii păzit și de acuma ne­
strămutat. Am aflat și câte le scrii către
mine, robul Tău smerit, care sunt pline
de părintească bunăvoință și dragoste, și-Ți
prea-mulțămesc; să trăiești întru mulți ani
Beverența Ta.
Îmi scrii pentru cel nou, care a venit
cu prea-înălțatul chir Constantin, și într’un
fel mă întrebi dacă poate e judecat și de
mine vrednic, ca să-l puneți al doilea dascăl;
pentru care așteptați și a mea judecată
și hotărâre. La acest lucru, stăpâne al mieu
prea-fericit, îți răspund așa: cum că acesta
noul e mult mai bun decât popa chir Ghe­
rasim, [cum] foarte drept Ți-a spus prea­
cinstitul Tău grămătic. Dar că, iarăș, se
află și alt tânăr, din partea locului, anume
Ștefan, care e serios și destoinic pentru
o astfel de sarcină, Ți-o scriu eu și o măr­
turisesc, care și mai ales se mulțămește a
lua patruzeci de lei pe an; și, din acești
doi tineri, pe care-1 vei voi Venerabili-
tatea Ta, îl vei alege.
Mai scrii că ai auzit cum că nu s’a
arătat plăcut dascălul unor ucenici. De
sigur, stăpâne, la început nu li-a plăcut,
ci acum merg toți la școală, — de cari
prea-învățatul chir Constantin se îngrijește
bine, și nădăjduiesc în Dumnezeu că se
vor procopsi ucenicii prin îngrijirea și că­
lăuzirea acestui om învățat.
Iar pentru înaintarea și procopsirea prea­
luminatului beizadea, vei află că prin ru-
găciunile-Ți sfinte merge spre mai bine;
și de acuma nădăjduiesc în Dumnezeu
sfântul și în sfânta-Ți rugăciune ca mai
cu osteneală să se sârguiască.
Mulțămesc foarte Fericirii Tale pentru
desele îndreptări și aprinsele rugăciuni cu
684
sôyàç óitoò p.è àçtoî etç tà ypappara twv
çiXwv tt]ç. ’AXXà xai etç tô é|^ç irapaxaXw
và pè twv 'tepwv zat aeëaapiwv aor/jç
ypappârwv,— ffi îà stt¡ iràpiroXXa zat iraveu-
ôatpova. At Sè a^tat zai 6eoxei6etç aurîjç
eôyat pe8’ ^pwv.
^atpte', Mato-j ze'.
T^ç ‘r^êTépaç MazaptÔTTjToç eôxeiSéaTaTOç
ôoùXoç
Sepa'peip. *.
(Bibl. Ac. Rom., eopiile d-lui SI. Ghedeon.)
DCLIIL
1715, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre
27 Maiu.
lipsa provizorie a capuchehaielei sale și o intervenție pe lângă Caimacam.
’EjttaTokTj NtxoXáou ManpcixopôâTO-j îtpôç
XpóaavOov, HaTptápyvjv 'lepoaoXópwv.
1715, Matoo 27.
Aóo tepà ypappara rí¡<; 'Tperépaç Maza-
ptÔT7]TOç, tò pèv àirô a toô irapôvToç, ôtà
BXayiaç, tô ôè àirô s toô aÔTOô, iXàëopev,
èôéy6/;pev ¡ist’ eôXaëetaç xat Tàç Jtavavtaç
atjTTjç sôyàç, xat sôyaptaToôpeV è'yvwpev xat
Tà stps^ç vpa-pôpsva.
TI ÊpaôÔTTjç oitoô èpesoXâëTjasv etç tô và
Xàë'îi Tàç irap’ ^pwv àitavtTqaetç twv tepwv
aÔT^ç vpappárwv etvat ësëata à£ta psptpswç
xat sXsyyon, xat èXirtÇopsv, ày’ où sirXijpo-
tpopVjOvj Tperèpa MaxaptOT^ç otî ôèv èaàÔTj
àitô èôtXT^v paç èpèXstav, và sitSTtpijas xarà
tô etxôç toôç aiTtouç- vjpsiç ànsôwaapsv tt¡v
-jttXTjv itpooxôvTjatv ôtà ypappàrwv paç, Tà
Sirota éirépy07¡aav, tô pèv t^ d, tô ôè t^
vJ, tô ôè Tțj xC' toô irapeXQôvTOç ’AirptXXtoo-
opwç è'xapav irsptTjyTjatv, xat pôvov irapaxa-
Xoûpev và sywpsv ttjv etôiptv, av xat tô
trpwTov xat rà oarepa évsystpta07¡aav aorț]
àaçaXwç.
"Ort ôè Sa-jpáCet ’r¡ TpsTSpa MaxaptÔTTjç
itwç è'petvev ëaatXtxà] Hopra peptxatç ^ps-
patç ywptç xaittxsyaȚtâ paç, toôto xat ^psiç
tô 6a-jpaCópe6a- àpi], irptyoô và «pôàsTQ etç
’Aôpiavoô S ôtoptoOetç, fj ôtôp8waiç ^tov twv
oôx èp1 '^ptv* pôvov ô aytoç 0sôç ôtà twv
6eoitet6wv aÔT^ç eùywv và etvat çôXa£ xai
êoïjôôç paç.
"Otav a-jpëaivwat, ôsaitoTa asëaoptwTars,
TotaÔTa aiçvtôta xat àxoôata, itpsirei và sv-
Gopoôpeôa rijv Țvwpîjv Sitoö Xsțsi: Tj twv
àvfipwtrwv avota xat fj toô 0soô itpôvota
1 V. și mai sus, pp. 673-4, n° DCXLIV; pp. 687-8, n° DCLVI.
care mă învrednicești în scrisorile priete­
nilor Tăi. Dar și de acuma Te rog să mă
învrednicești de sfintele și respectatele-Ți
rugăciuni, — ai căreia ani fie foarte mulți
și pe deplin fericiți. Iar sfintele și de Dum­
nezeu ascultatele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1715, Maiu în 25.
Al Fericirii Tale prea-supusă slugă:
Serafim.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1715, Maiu în 27.
Două sfințite scrisori ale Fericirii Tale,
una din 1 a lunii de față, prin Țara-Ro-
mânească, iar alta de la 5 ale aceleiaș,
le-am luat, le-am primit cu evlavie, precum
și preasfințitele-Ți rugăciuni, și mulțămim;
am cunoscut și cele scrise, pe rând.
Zăbava ce s’a întâmplat în a primi de
la noi răspuns la sfintele-Ți scrisori e de
sigur vrednică de mustrare și de dojana,
și nădăjduim că, de când Te-ai înștiințat
Fericirea Ta că n’a pornit de la vre-o
neîngrijite a Ta, ai pedepsit după cu­
viință pe cei vinovați; noi am făcut în­
chinarea flască prin scrisorile noastre ce
s’au trimes, una la 10, alta la 20, a treia
la 27 ale lui Aprilie trecut; ci au cutreierat
pe aiurea, și ne rugăm numai să avem
știință dacă și cea d’intâiu și celelalte Ți
s’au dat în siguranță.
Că Te miri Fericirea Ta cum de a
rămas Poarta împărătească mai multe zile
fără capuchehaie al nostru, de aceasta și
noi ne mirăm; dar, înainte de a ajunge
la Adrianopol cel orânduit, a fost orân­
duirea din partea celor ce nu sunt în pu­
terea noastră; numai Dumnezeu Sfântul
prin rugăciunile-Ți ascultate de dânsul să
ni fie păzitor și ajutător.
Când se întâmplă, stăpâne prea-venerate,
astei de lucruri, neașteptate și neauzite,
trebuie să ni amintim vorba care zice:
nesocotința oamenilor și prevederea lui

z'ivspvà T°v xóapov" zat, ptzrovrsç rijv èXziôa
paç etç tt]V tepàv ațzopav r^ç 0staç yoXaz^ç
zat zpop7]0etaç, và zaprjopoôpâôa ort 7]
èzeîQsv ôôvapiç zaXôztet zaì SteoSovet oaa
ro'pkwrro'jaa àv0pw~tv7j àaôéveta zapà Xô-
70V îrpàrret.
HoXXà pàç szaXoȚaVT] àvtàpwatç petà
roû ô^ïjXoràroo àv0ozàtou, zai 7] zpôç rijv
’Tpetépav Mazaptôtvjta ȚtXo^poaovT] zat 8e-
^twatç- àç etvat zoXù/povoç ôzoô, wç tptXo-
aropYOç zarijp, sSïjXwae zat tt]v àôovaptav
roôrwv rwv rózwv zat Sèv àp'ptëàXXopsv zwç
•/j paprupta aùr^ç êtfepev etç oiztov ttjv 'T<J>t]-
Xór7¡rá too.
E'jyaptatoûpev fçj 'Tpetépa Mazaptónjrt ti­
znó pàç yapozotet pè tv¡v çavépwatv r^ç
t>7tetaç zai à^aO^ç zaraatâaewç toô çtXtàtoo
paç à8eX<poô, zat èzXTjpotpopiiOTjpev zai àzô
ttptwv 7pap.jj.atwv t^ç ’Evôo^ôtTjtôç too.
XatpójieOa ott ëeSatwvet zwç ôèv OèXet
ex-!! *
àptav èvôyXTjctv 7] 'TpetépaMazaptôtTjç,
oote OéXouv la/óatj] ot àvrtzetpevov è'tÇt èX-
ztCopev etç tòv a7tov 0eóv, zapooata r^ç
'Tpetépaç MazaptotTjtoç èv t^ BaatXeooôaT)
0éXet zpoSevTjaTfl zai etç roôç tptXooç yapàv,
zai etç toôç pi] totootooç atôw zai aoato-
Xv^v: t'awç rô Stzatov zai petà tptXo'ppo-
aov7]ç zeptzot7]otç zai petà CvjXoo zetOà» t^ç
'Tpetépaç SeêaaptôtTjtoç OéXet zataatTjaT] zai
aôtoôç zaXoOeXi|taç.
üeptpévopev Xotzòv và pàOwpev tà eoroyèç
aôtTjç zateooôtov zai ttjv pet’ eoOoptaç ôta-
tptSijv, ê'yovreç opoô zai tà lepà aôr^ç zpo-
atà7pata.
Ot ôè ypovot r/jç 'Tpetépaç MazaptôtTjtoç
etTjaav 0só0ev zàpzoXXot zai zaveotoyetç, zai
at zavà7tat aôtTjç eôyai pe0’ ^pwv.
yatpte\ Ma too zÇ'.
T^ç 'Tpetépaç Mazaptôtïjtoç otôç èv Xpta-
tcô zai oXwç etç toôç ôptapooç.
’Iw. NtzôXaoç Boeëôôaç.
(Legrand, Recueil, pp. 176-8, n" 92.)
DCLIV.
Ieroteiu de Silistra către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre nenoro­
cirile ce i-au lovit eparhia, petrecerea în București la Radu-Vodă, ajutorul Dom­
nului și legăturile cu Vlădica de Betleem.
0ÏOÇ.
Tio pazaptwrártp, ao'pwtáttp zat a7twtánp
zatpt zat Harptapyj] t^ç a7taç zwXewç 'k-
po!>aaX7]p zaî zàoTjç HaXamrtvTjç, Z’jpttp, zu-
pttp, zôp XpoaàvOtp, ttjv £t>XaÊ7]Ttz7]v zai
685
Dumnezeu càrmuiesc lumea; și, puindu-ni
nădejdea în sfânta ancoră a pazei și în­
grijirii lui Dumnezeu, să ne mângâiem
cu gândul că puterea de acolo ascunde și
îndreaptă câte lucruri le face fără rost
orbita slăbiciune omenească.
Ni-a părut foarte bine de întâlnirea Ta
cu prea-înălțatul Caimacam și bunăvoința
și buna primire a lui față de Fericirea
Ta; să trăiești deci întru mulți ani, ca
unul care, ca un părinte iubitor, ai vădit
și neputința acestor locuri; și nu ne în­
doim că mărturia Ta a trezit compăti­
mirea înălțimii Sale.
Mulțămim Fericirii Tale că ne bucuri cu
știrea pentru sănătatea și buna stare a prea­
iubitului nostru frate, și ne-am înștiințat
și din cinstitele scrisori ale Slăvirii Sale.
Ne bucurăm că ne asiguri cum că nu
vei aveà nicio tulburare Fericirea Ta, nici
nu se vor împuternici protivnicii; încă nă­
dăjduim în Dumnezeu Sfântul că ființa
Fericirii Tale în Țarigrad va face și prie­
tenilor bucurie și celor ce nu sunt ca dânșii
rușinate și sfiiciune: poate că dreptatea
și buna tratare cu blândeță și încredin­
țarea cu zel a Reverenței Tale îi vor pre­
face și pe ei în voitori de bine.
Ci așteptăm să aflăm fericita-Ți călă­
torie și petrecere cu veselie, având și sfin-
țitele-Ți porunci.
Anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
foarte mulți și pe deplin fericiți, și prea-
sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
1715, Maiu în 27.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și cu
totul la poruncă:
Io Nicolae Voevod.
1715,
17 Iunie.
Cu Dumnezeu.
Prea-fericitului, prea-înțelepțului și prea-
sfințitului părinte și Patriarh al sfintei
cetăți Ierusalimului și a toată Palestina,
domnul, domnul chir Hrisant, evlavioasa
686
s8ayt^ rcpoazóvTjatv xal al8w aòv tw yetpaa-
rcaajup.
’ErcetSîj xat t^ç aÒTorcpoowrcon 6saç r/jç T-
p-êTÉpaç oux tj£iw9tjv MaxaptôrTjroç, 8èv êXst^a
xatà rô ypsoç poo elç rô e’txôç, îtapà ôrcoù
zàv Stà eôteXwv pou ypappaTwv xat awpa-
tixwç àyoùaav và tïjv rcpoazuvijaw, src’ èX-
îttSt và èrctTÔyw 8t’ àpotôaiaç tïjç ôjietépaç
eô'/Tjç re xat suXoyiaç' xat, pa9wv së aÔTwv
ttjv içerïjv aut^ç ó^teíav, và yaipwpev1 rcvsu-
paTtzwç xat và aove'J'ppaivwpev.
Tà xat’ èpè àst etç tô SnaT'jysaTspov xa-
tavrwaiv, àpaprtwv pou. vEvayyoç yàprcàXtv
urcéaTTjv oùz èXtyTjv C/jptav arcò tòv pouas-
Xtp-Tjv, ôtá ttvoç 'Aytopetra, àvSpôç xaxotpôrcoo
xat rcàvtt à6éotr l'awç và rô è'paôs xat
MazaptÔTTjç aaç arcò tòv èpòv ȚspoSapaazTjvov,
àrcoataXévra rcpò îjpepwv etç tà aôtôôt pè
¿Xíyov zavtaztov rcpôç tôv Ilavaytwratov zat
toùç àpytepetç' ■7jXoXoô9tjo8v opwç xatà rcôSaç
xat tj èxelvoo xaraarpoșTj, xat tjôtj àrcàyerat
8éaptoç 8wawv 8îxtjv.
’E^w ôè ^XOov etç Booxoopéattov rcpôtptta,
xat àrc^Xa'jaa rijv yapttôSX'jtov 6éav toù
èxXap.rcpotàto’j AôÔévtoo xat xotvoö Tjpwv
p.erà 0eôv eòspyétoo- oartç xat pè àrceSéyÔTj
eôpsvwç te xat çtXavOpôrcwç. Tô zaraXopa
poù etvat stç tô p.ovaatT;ptov toô ’Pà8oX-
Bdoa- èXrciÇw và ôtatpttpw êwç tôv Zercrép.-
ôptov, ôtôrt rcpoapsvw xat tòv AapaazTjvôv và
IXO'țj pè tô ysppàvt ttjç aovàëswç toô rcapôvtoç
ëto'jç’ èvèpetvav 0X170. ywpta r^ç Soatoy^ç
pou èrcapytaç, èrcetÔTj xat tà rcXstw TjpvjpwvTat,
pàXtara twpa 8tà tô rcèpaapa twv SzuSwv2.
'Eyervjvôç ypôvoç ètpàvTj etç spè rcoXXà
Sôat'jyoç' ¿rcoô, ô'yt và etiyoov rà ë£oSa p.00,
àXXà paXtara xat và Savetaôw etç àvarcXij-
pwatv.
△tà toôto pè ôàppoç rcapaxaXw rijv Ma-
xaptôtTjtà aaç, èrcetÔTj xat rcpoaeyytCet
ôtopta ttjç ôpoXoyiaç èxetvTjç, av etvat ôpta-
pôç ttjç Stà rô ôtàtpopov và ypâtpyj t<i> àyttp
BTjOXeèp và pàç tô 8wa-țj, èrcetÔTj zat è8ô>
và è£o8tàCopev .oòx è’yopev el pTj tò arcò
toô eXéo'jç roô 'r<pT¡Xotáto'j. ’A’t 8è àytat xat
QeorcetOetç aôt^ç eôyat etTjaav pe6’ ^pwv.
(atpte', ’lo'jvto'j tC.
Ttjç 'Tpete'paç MaxaptôrTjroç eôXaêTjttxôç
zai eopwpwv.
'O Apoorpaç 'lepôOeoç.
(Bibi. Ac. Eoni., copiile d-lui M. Ghedeon.
1 Ms. : X a 1 p i v.
a Spre Moreia. Cronica editată de noi arată că Turcii li-au poruncit să se întoarcă înapoi.
și plecata închinăciune și reverență, cu să­
rutarea manilor.
De oare ce nu mani învrednicit și de
vederea de la obraz a Fericirii Tale, n’am
lipsit, după datoria mea la cele ce se cuvin,
ca măcar prin smeritele mele scrisori să
mă închin Ție care trupește ești departe,
în nădejde să capăt în schimb rugăciunea
și binecuvântarea-Ți; și, aflând din ele
dorita-Ți sănătate, să ne bucurăm sufle­
tește și să avem aceiaș mulțămire.
Ale mele merg spre o stare tot mai ne­
norocită, din păcatele mele. Căci dăunăzi
iarăș am îndurat nu puțina pagubă de la
muselim, din pricina unui călugăr de la
Sfântul Munte, om cu purtări rele și cu
totul fără Dumnezeu; poate că ai aflat-o
și Fericirea Ta de la bătrânul mieu Da-
maschin, trimes acum câteva zile într’acoace
cu un coșuleț către Preasfințitul și către
arhierei; dar a urmat îndată și căderea
aceluia, și acuma-1 ieau de aici în lanțuri
ca să-și dea sama.
Iar eu am venit Ia București acum trei
zile, și m’am învrednicit de vederea dum­
nezeiască a prea-luminatului Domn și bine­
făcătorului nostru obștesc după Dumnezeu;
care m’a și primit binevoitor și milostiv.
Sălașul mieu este în mănăstirea Hâdului-
Vodă; nădăjduiesc a petrece până în Sep­
tembre, căci aștept și pe Damaschin să
vie cu firmanul strângerii pe anul acesta;
au rămas puține locuri din nenorocita mea
eparhie, căci cele mai multe s’au pustiit,
mai ales acum pentru trecerea Tătarilor.
Anul acesta s’a arătat către mine foarte
nenorocit; căci, nu să iasă cheltuielile mele,
ci mai vârtos să mă și împrumut pentru
plată.
De aceia cu tărie mă rog de Fericirea
Ta, ca, de oare ce se apropie și sorocul
acelui sinet, să fie porunca Ta ca pentru
dobândă să scrii Preasfințitului de Betleem
să ni-o dea, căci și aici n’avem ce cheltui
decât din mila înălțimii Sale. Iar sfintele
și de Dumnezeu ascultatele-Ți rugăciuni
fie cu noi.
1715, Iunie în 17.
Al Fericirii Tale fiu cu evlavie și re
cunoscător:
Al Drîstrei Jeroteiu.

DCLV.
Nicolae-Vodă Mavrocordat întărește Patriarhiei de Alexandria ca metoc
mănăstirea Hangu, ridicată de Miron-Vodă Barnovschi Movilă, cu satele Bălțătești
și Mânzești.
(Bibi. Ae. Rom., copii grecești contemporane; cf. Langlois, l. c.)
DCLVI.
Dimitrie Ramadan către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre închinarea
mănăstirii Soveja la Sfântul Mormânt și salutările preotului Serafim, dascăl la
Școala Domnească.
rpâ[x[ta AijpjTpto'.) 'I’ațiaoâvij jrpôç tòv
{lazaptwtatov Ilarp'.áp/ijv 'IspocoXop-wv zó-
p'.ov Xpúaavfiov.
Mazapuétate; costúrate zai ayuntare Ila-
tptáp/a t^ç àytaç îtôXswç 'kpooaaXijp. zat
rcàa/jç IlaXaiativïjç, zópte, zópte XpóaavOe,
èv Xptattp ítátep ae6aap.t<úrare, rijv Tfierépav
Mazaptôtïjta yovuzXttwç zpoazövw zat tip
tspàv zat Geêaop-tav aôtïjç SeÇtàv tazetvo-
tppôvwç zat itavs'iXaêwç zataazàCop.at, ztevtnç
ôeôp.evoç toù èv Tptàôoç op.vo'jp.évoo 0soû tva
ôtatijpoíy¡ rijv 'ïp-erspav Se5aap.tóti¡ra àvoaov,
e’óó'ipov, ôytà etç tòv àytwtatov, àzoatoXtzôv
zat zarptapytzòv ©póvov aôt^ç etç îtap.îtôX-
twv ètwv jteptoôoDç.
Tip iepàv zai as6a<j[itav èztatoXìjV tïjç
'Tp-etépaç Mazaptôtïjtoç, îtpoazovijtwç àaza-
aàp.evoç, è'Xaôov, zat ôitèp tïjç iro6etvotàrijç
zat è'permràrijç aôtïjç uytetaç ujivoüç eô/a-
ptctijpto’jç àvézep.^a ttp zapoyeî tœv àyaôwv
0etp‘ è'yvwv zat tà ètpe^ç aijp.e:w6èvta.
Eôyaptotœ rÿj àvurspôXijttp aôtïjç peyaXo-
ôwpta zat Stà ràç zatptzàç eô/àç ôîtoû itXoo-
atoiç èîttôatptXeôetat ijjitv, ôp.ota)ç zai Stà tijv
ôîtepëàXXo'Joav îtarptzijv àyàitijv zat e’ôvotav
*
ôîtoû ôetzvôet eiç èp.é Stà tô ôîtotov àXXijv
àpotêijV zat àvttôoctv ôtzatav Sèv ijp.îtopw
và àîtoSwotû e’tç aôtïjv, îtapà zwç ôp.oXoyw
ott eip.at îtpo6tni<ùtatoç zat eôzetôéatatoç
ôoûXoç etç. toôç ôptap.oôç tïjç, zat oXwç è$-
ijptijpévOç twv zatptzwv aôtïjç ve'jp.átwz tôaov
.jióvov îtapazaXtô ott ij îtatptzij tïjç îtpôç spè
àyàitij zat sovota và ötat^pijß^ àîtapap.etœtoç
zat và aopzapeztavô^ îtavtt ttp èitizijptp òtto.
Atà tô p.ovaatijptov XoêèÇa OéXet i^eópet
■q 'Tpietépa Mazaptôtïjç zwç èôôOij etç tôv
aytov zat Cwoôôyov Tàçov è'ytve zat ypuaô-
ëooXXov, za6tùç QéXete rô p.á6y¡ zat èz toû
ypàp-jiatoç toû ôtpijXotàto’j paç AôQsvtO'j. Tà
îtap’ aôtïjç otaX6èvta ypàppara èvs/etpto-
Gijaav totç èîttypayopévotç- ot zatà îtveûpa
aôtïjç otot, ôpotwç zat ô Xoytwtatoç zazà
687
ivis,
19 Iulie.
1715,
31 Iulie.
Scrisoarea lui Dimitrie Ramadan către
prea-fericitul Patriarh de Ierusalim, domnul
Hrisant.
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfințite
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și
a toată Palestina, doamne, doamne Hrisant,
întru Hristos părinte prea-venerat, în ge­
nunchi mă închin Fericirii Tale și cu sme­
renie și toată evlavia
* sărut sfințita și ve-
nerata-Ți dreaptă, rugându-mă călduros
de Dumnezeu cel slăvit în Treime ca să
Te păstreze pe Reverența Ta fără boli,
bucuros, sănătos în preasfințitul, aposto-
lescul și patriarhicescul Tău Scaun în curs
de ani cât de mulți.
Sfințita și venerata scrisoare a Fericirii
Tale sărutând-o cu închinăciune, am pri­
mit-o, și pentru prea-poftita și prea-do-
rita-Ți sănătate am înălțat imnuri de mul-
țămire lui Dumnezeu care dă cele bune;
am cunoscut și cele pe rând însemnate.
Mulțămesc și neîntrecutei Tale mări­
nimii și pentru părinteștile-Ți rugăciuni
pe care bogat le re verși asupra noastră,
asemenea și pentru covârșitoarea-Ți iubire
părintească și bunăvoință ce arăți către
mine; pentru care nu pot da alt răspuns
și dar drept în schimb decât că mă re­
cunosc a fi rob prea-gătit și prea-supus
la poruncile Tale și întru toate atârnător
de părinteștile-Ți porunci; atâta numai Te
rog ca iubirea-Ți părintească față de mine
și buna-voință să se păzească nemicșurate
și să se întindă în tot restul vieții.
Pentru mănăstirea Soveja, vei află Fe­
ricirea Ta că s’a dat la Sfântul și de viață
primitorul Mormânt; s’a făcut și hrisov,
după cum vei afla-o și din scrisoarea prea-
înălțatului nostru Domn. Scrisorile trimese
de Tine s’au dat în mânile cui erau adre­
sate; fiii Tăi duhovnicești, de asemenea și
prea-învățatul popa Serafim, cu căzuta su­
688
xùp Xepa^slp perà rqç ceoôsTjç ÛzozXîgîwç
zal zpoazovTjaswç ttjv lepàv aor/jç 8e£iàv
zaTaazàCovTat. IlapazaXw Sè và pè àê'.oî
rwv tepwv zat aeSaaptwv aonjc ypappárwv,
zoapoùaa tòv zpoônpwTaTÔv ttjç SoùXov zat
ps Tà tepà ttjç zpOGTaypara- rà Sè sttj ttjç
'Tperépaç MazaptÔTTjroç zàpzoXXa zat zavsn-
ôatpova, at Sè a^tat zat 6eo7tet6stç soyal
peô’ Tjpwv.
^«¡/te', ’looXlon Xa'.
Ttjç'Tperépaç MazaptÔTTjroç otôç èv Xpta-
rcp zat etç Toùç optapoùç ttjç.
△rjpTjrptoç 'PapaSàvTjç.
Tà 7pàppara ózoù èaretXare, tà ezsp<pa,
zat àzôzptatç àzôp.Tj Sèv poù rjXÔsv Xà6s
zat tj MazaptÔTTjç aoo aorò tò ypáppa.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCLVIL
Ia?>> Constantin, dascălul din Iași, Mare-Retor al Bisericii constantinopolitane,
. 1715, către Patriarhul Hrisant Notara, despre măsura Domniei ca mănăstirile Sfântului
"1U usu ' Mormânt să nu mai dea la șferturi, despre deplina lor scutire, drepturile lor asupra
dijmei locuitorilor și o carte de blazon pe care o cere Nicolae-Vodă Mavrocordat,
precum și despre egumenul de la Copou și hrisovul pentru mănăstirea Soveja,
iscălit și de Patriarhul Alexandriei.
’EzigtoXtj zpôç tòv 'lepoaoXùpwv Xpóaav-
Oov zspl toù yopTjpjôévToç stç Tà povaoTijpia
StzatwpaTOç toù pij «popoXofstaOat.
Ttjv 'Tperépav aeSaapiWTàTTjv MazaptÓTTjTa
So’jXtzwç zpoazovw, zal ttjv zavafìav aoTTjç
5s£tàv zavsnXaêwç zal fovozXtTwç àazàCopat.
A^zaXà zaì zpoXaëôvTwç 8tà Tazstvoù poo
ypàppaTOç èzpoaxóvTjaa ttjv 'Tpsrépav Ma-
zaptÓTTjra pè tòv épyopòv toù àpyovTOç
zopÍTÍTj MavoXàxT] taTpoù, opwç zal Twpa,
èpyópsvot pt TtptwTaTot zat sùysvéaTarot àp-
yovTSç, Sèv è'Xsttpa zaì aù6tç và àzoSwaw
ttjv per’ euXaêsiaç SooXiztjv zpoazùvTjaiv Ttp
ntpst ttjç 'Tpsîépaç MazaptÓTT)Toç• zaì zapa­
zaXw và pi] ttjv ÊapoyavTj Stà ttjv svóyTjatv
twv YpappàTwv poo.
Tò và pè l'yțj elç ttjv zaTptzijv ttjç sb-
votav, zaì OTav èSw tj 'Tpsrépa MazaptÔTTjç
tò èzX^pof opTjÖTjv, zaì zaTÓztv, àç etvat zo-
Xôypovoç. Etç Tà rcpòc èpé, tòv sotsX^ SoùXov
ttjç, tspwTaTa aor/jç vpàppara cóptae zspì
toótoo zXéov và pTj zapazaXw, zat, Xotzôv,
ùzoTaaoôpsvoç stç ttjv tepàv ttjç zpoaTaȚTjv,
Sèv ypà'pw àXXo Tt zeptaaÔTspov, zapà ot:
soyaptaTw zaîà zoXXà t^ zarptz^ aorTjç
xaXozaȚaOtcț, zat, sv ôaip Çw, 6sXw zapazaXst
tôv aȚtov 0SÒV Stà ttjv àyaOTjv zal zoapo-
ZÓ0TJTOV oytstav zal slpTjvtZTjv zai faXTjvtatav
punere și plecăciune Iți sărută sfințita
dreaptă. Ci Te rog să mă învrednicești
de sfințitele și veneratele-Ți scrisori, îm­
podobind pe robul Tău cu totul prea-gata
și cu sfințitele-Ți porunci; iar anii Fericirii
Tale fie cât de mulți și pe deplin fericiți,
și sfintele și de Dumnezeu ascultatele-Ți
rugăciuni fie cu noi.
1715, Iulie în 31.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
la poruncile Tale:
Dimitrie Ramadan.
Scrisorile ce mi-ai trimes, le-am ex­
pediat, și răspuns nu mi-a venit încă; iea
și Fericirea Ta însăți scrisoarea.
Scrisoare către al Ierusalimului Hrisant,
cu privire la dreptul dat mănăstirilor de
a nu plăti dăjdii.
Mă închin ca un rob Fericirii Tale prea-
venerate și sărut cu toată evlavia și în
genunchi preasfințita-Ți dreaptă.
Deși încă mai d’inainte prin smerita-mi
scrisoare m’atn închinat Fericirii Tale cu
venirea dumisale lui chirigi Manolachi me­
dicul, dar și acum, venind prea-cinstiții și
prea-nobilii boieri, n’am lipsit și din nou
să-mi îndeplinesc cu evlavie închinarea de
rob către înălțimea Fericirii Tale; și mă
rog să nu-Ți cadă greu supărarea cu scri­
sorile mele.
Că mă ai în părinteasca-Ți bunăvoință,
și fiind aici Fericirea Ta in’am înștiințat,
și pe urmă, să trăiești întru mulți ani! In
scrisorile-Ți preasfințite către mine, sme­
ritul robul Tău, ai hotărât pentru aceasta
să nu mă mai rog, și, deci, supunându-mă
sfintei Tale porunci, nu scriu altceva decât
că mulțămesc mult părinteștii Tale bună-
voinți, și, cât voiu trăi, mă voiu ruga lui
Dumnezeu Sfântul pentru buna și de toată
lumea dorita sănătate și pașnica și se­
nina stare a Fericirii Tale pe preasfin-

zaraaTaatv ttjç 'YpsTèpaç MaxaptÔTTjTOç siç
tov aftwrarov zaTptapytxòv àzooToXtzòv aó-
ttjç ©póvov.
yEarw etç etÔTjatv ttJç Tperépaç Mazaptó-
ttjtoç zwç ó ôtpTjXôTaroç AùôèvrTjç, àç etvat
zoXôypovoç, èorjzwae rà aovetôtapèva açpèpTa
ôzoù ëôtoav Tà èvTaùôa îepà povaaTtjpta, pè
oXov ozoö tj TÍápa sóptazerat etç totaórvjv
zaraaraatv, zat Tà àXXezàXXvjXa êàpTj, zat
êapÔTaTa ë£oôa zaô’ sxâtJTTjv ôèv Xetzooat,
zat epetve và ötöo’jv Twpa ot zavoatwraTöt
aoT^ç za07j7oúpevot póvov twv ywptwv Tà
ôoatpaTa’ zai Xé'/et tj 'l’tpTjXÔTTjç toù ôrt èxeivo
ôzoù èôtôeTO etç ttjv AùOevùav tòv /póvov
àzò Tà à^ta aÔT^ç povatjnjpta Ewç Twpa, etç
tô é^/jç zpézet và òtócTat vjj 'ïpeTëpcj Ma­
zaptÔTTjTt, szetÔT] Tà â?ta aÔTTjç povaaTTjpta
etvat zàvTTj èXeùOepa, pTjTS ôeaéTtvav Stôo'jv,
p*7jTe êeSpaptTOv, pijTS 70'aTtvav, paXtata zép-
voov zat twv àvOpwzwv tooç, zaOwç tò TjJeôpet
fj 'Tperépa MaxaptÔTïjç, prjîe àzô àXXa tez-
Xt'pta è'/o’JV zaptav èvóyXvjatv, zàv Te Tà S?ta
povaoTTjpta, zàv ts Tà ywpta tooç, waàv àzô
aaXayôptôeç, àpà^ta, Ca/epéôeç zat àXXa
ôzoù àzô ttjv Xotzïjv T^àpav TeXetwç Sèv Xei-
zooat, zat etvat tô ôtzatov và ëyrj àzô aorà
ô "AYtoç Tàçoç Stàtpopov.
△tà eva otôXtov ôzoù eóptaxeiat etç ttjv
êtôXtoQijzTjv ttjç 'TpsTÉpaç MaxaptÔTTjTOç, tô
ôzotov zepté/et ep.0X7jp.aTa, zat appaç, xat
àXXa, tô ypoaoùv, zapazaXet ô ôtpTjXôraToç
AôÔévTTjç và Tà oTstXtjj tj 'YpeTépa Maxaptônjç
Twpa, pè tôv eoyevéoTaTOv àp/ovra KuptrC'/jv
△7¡p.7]TpáZ7]V ’lo’jXtaVÓV, Tțj at)TOÙ 'ïtpTjXÔTTJTt,
zat zàXtv 6éXet tô è'yet: st£tj pè èzpôaTa^e
và vpàtpw zpôç aÔTTjv.
Mtav azaTOùXzav pè ôoÙTZav zépzw qj
'TpeTépa MazaptÔTTjTt pè tôv àpyovra KopiT^Tj
XpooôazoüXov, zat zapazaXw và SeyOfl tô
0XÍ70V Stà zoXù, zat và pè atipzaO/jaifl, zat
và t'îjv peTayetptaô'ü pè ôyteiav.
'O zavoatwTaToç aùyveXoç aoTTjç zai r^où-
pevoç toù Kozoù1 zpoaxovei ttjv Tperèpav
MazaptÔTTjTa zai ttjv zavaytav aÙTTjç oeçtàv
süXaêwç àozàCeTat.
’EreXetwae zai tô aoSevTtzôv ypoaôôooXXov
toù lepoù povaaTTjptoo ttjç EonoéCaç, ùzéypatpav
zai ot àytot àpytepetç, èztôeôatôvovTàç to, zai
ô paxaptwTaTOç Harptapy/jç ’AXeJavSpetaç2'
àp/ovTeç và ózoypàtpoov Sèv etvat auvijSeta.
1 Sf. Atanasie de la Copou, clădită de Vasile Liupu, fu reînoită de Constantin Duca la 1702
(Iorga, Inscripta, II = Studii și doc., XV, p. 146, n° 402). Era închinată la mănăstirea Caracal de la Athos
(ibid., p. 147, n° 403).
J Samuil, a cărui petrecere în Moldova fu mai îndelungată.’
68183. Vol. XIV.
G8Ö
țitul patriarhicescul și apostolescul Tău
Scaun.
Să fie spre știința Fericirii Tale cum
că prea-înălțatul Domn, — trăiască întru
mulți ani! — a scos obișnuitele șferturi ce
dădeau sfintele mănăstiri de acolea, cu toate
că țara se află într’o stare ca aceasta, și
cu toate greutățile ce vin una peste alta și
cheltuielile foarte grele care nu lipsesc nici
într’o zi, și a rămas să dea acuma prea-
cuvioșii Tăi egumeni numai dăjdile mo­
șiilor; și spune înălțimea Sa că aceia ce
se dădea pe an Domniei dé la sfintele-Ți
mănăstiri până acum, de azi înainte se
cade a se da Fericirii Tale, de oare ce
sfintele-Ți mănăstiri sunt cu totul slobode,
nici desetină nu dau, nici vădrărit, nici
goștină, ba ele încă ieau de la oamenii
lor, după cum o știi Fericirea Ta, nici de
la alte teclifuri (turc.: sarcini) n’au vre-o
supărare, nici sfintele mănăstiri, nici mo­
șiile lor, precum despre salahori, cară,
zaherele și altele care din cealaltă țară
nu lipsesc de loc, și e drept să aibă de la
ele Sfântul Mormânt dobânda.
Pentru o carte ce se află în biblioteca
Fericirii Tale, care cuprinde embleme și
arme, și altele, Cartea de zltir, se roagă
prea-înălțatul Domn să le trimeți Feri­
cirea Ta acuma, cii prea-nobilul boier
chirigì Dumitrachi lulianò, înălțimii Sale,
și iarăș o va avea: așă mi-a poruncit să-Ți
scriu.
O scatulcă cu vutcă o trimet Fericirii
Tale cu dumnealui chirigì Hrisosculo, și
mă rog să primești puținul drept mult,
și să mă ierți, și s’o guști cu sănătate.
Prea-cuviosul Tău singhel și egumen al
Copoului se închină Fericirii Tale și să­
rută cu evlavie preasfințita-Ți dreaptă.
S’a săvârșit și domnescul hrisov al sfintei
mănăstiri Soveja, au iscălit și sfinții ar­
hierei, întărindu-1, și prea-fericitul Patriarh
al Alexandriei; boierii să iscălească nu e
obiceiul.
87
G90

Maxaptcbrare aùOsvra xaì Ssaraora, a^zaXâ Prea-fericite doamne și stăpâne, deși nu

xat Ssv stpat à^toç, ôpwç raapazaXw xatà
xoXkà rijv TpsTspav XsÉaap.tÓTV¡Ta và p.s
rapoarâC^] etç zapíav tr¡c SoóXsoatv, srasiSíj
èyà stp.at ôoùXoç, et xat eüteXéatatoç, op.wç
rapoGopiÔTaToç, t^ç Tp.=TSpaç MazaptÔTTjToç.
ITapazaXw và piè a'ip.za67]a^ xaì Stà ttjv
raoXoXoytav ot Sé ypóvot t^ç 'Fp-erspaç Ma-
zaptÔTï]TOç etTjaav Sso'Osv raáp.raoXXot xat
raavsDT'jpsîç, xat al raavá^tat ttjç sù/at piet’
sp.où.
/ztpte', AùfoùaToo a'.
T^ç 'Yp-etépaç ae6aap.twtàt7]çMaxaptôt7jtoç
SoùXoç xpo6op.ôtatoç xat sùXaêsaTaTOç,Mé7aç-
'P^rop
Kwvatavttvoç.
(Bibl. Ae. Rom., eopiile d-lui M. Ghedeon.
sunt vrednic, dar mă rog mult Reverenței
Tale să mă orânduiești la vre-o slujbă a
Ta, căci sunt rob, deși prea-smerit, dar
prea-gata, al Fericirii Tale.
Te rog să mă ierți și pentru poliloghie,
iar anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu
prea-mulți și cu totul fericiți, și prea-
sfintele Tale rugăciuni cu mine.
1715, Avgnst l-iu.
Al Fericirii Tale prea-venerate rob prea-
gătit și prea-evlavios, Marelè-Retor
Constantin.

DCLVIIL
[București], Ieroteiu Comnenul, Mitropolit de Dristra, către Patriarhul Hrisant Notara,
1715, despre „arhiereii ce se află acolo“ și cărora li-a scris Patriarhul, despre felul de
12 August.
plată a unei datorii ce are, despre stăruințile lui Hrisant către Marele-Dragoman
lenachi (Mavrocordat), despre „principele filosofilor Bisericii celei Mari“, dascălul
lacomi, despre dascălul Spandoni și despre plata ce va face Vlădicei de Betleem’,
precum și despre „Preasfântul de Ierapole, care, supărându-se nu știu de ce pe fostul
Mare-Spătar, s’a mutat de la spitalul făcut de acesta și locuiește în casa unei văduve
dintre boieri“; el însuș „pe la sfârșitul lui Septembre are de gând să meargă în
eparhia lui părăsită, pentru vizitare“.
’ErataroXi) 'IspoOsoo Kop.vr¡voú, MTpporaoXtToù âpoarpaç, rapôç tòv XpùaavOov, raspi twv
•/pswv aùroù.
Tip pazaptWTÓTio, aoywtàTip xaì àitWTaTip raaTpì xaì IlaTptâpyț) t^ç à^iaç raôXswç 'Is-
poDaaXvjp. xaì raàaijç IlaXataTtVTjç, xopíip, xoptip xùp Xpoaàv6<o, Tip sv Koptw p.ot ce6aap.twTàTip
raarpt, T7¡v soXaëïjTiXTjv xaì yovoxXit^ rapoaxùvijatv.
Tô asëàap.tov t^ç 'TfisTspaç XsêacptÔTTjToç vpàppa pisr’ sùXaêstaç úrae8s£áp.7¡v, xai
wç tô slxôç ,7¡araaaáp]V è^àpTjv rà pifiara on ùftatvet ‘Tp-erspa Mazaptônjç: toùto fàp
èp.oi rô Ùraeprao6oùp.svov si Sè xai rada/ei àraô à^p^aro'jç yptcttavoùç, àXX’ oùv yatpstw ott
ùraèp Xptaroù xai tïjç sùasSstaç’xai toù Sixatoo, wç xai aùrôç èyà», zaGwç rîjç tô èrapôfpaipa’
àXXà àç a'rættpwp.sr ort xai aovSotaa8wp.ev Xptcnp, sàv sopapiarme Tà èrasppôpsva ôoapsp^
0raop.svwp.sv. Totç svraùGa àfiotç àpptspsùatv àraéSoxa ràç ùp.erèpaç rapôç aùroùç sùpàç ts xai
àaraaap.oùç' ot ôraotot rapoaxnvoùatv oXot xotvwç xai àvtaaraàÇovrat ttjv 'ïp-srspav MaxaptÔTTjra.
'0 "Aytoç 'IsparaôXswç, oùx otSa ti Staraov7]6siç rapôç tôv rapwvjv rapwrocraa8àptov, àvspwp-rjas
toù raap’ aÙToù 8op.7)6èvroç vosoxop-stoo xai raapotxst èv otxip •/vjpaç Ttvôç twv sùysvwv2.
'0 sp.ôç 7spoôap.aax7jvôç ùrasaràXïj, wç stpï]xs p.ot, xsvatç rapôç ttjv Xtjv MaxaptÔTTjra
¿'pô^vat pspatv, aiptyp-sv^v p.STà ttjv twv xavtaxtwv ôtavop.f|V, xai C^tsî a’J77vwp.7jv.
IlapaxaXw tt¡v 'ïp.STspav àstraoTE rapôç p.s sospȚSTtxijv MaxaptÔTïjTa Stà rijv raorè p.s-
atTstav, óraoù tQ MaxaptÔTTjç aaç sxap.s rapôç tôv sv8o£ôraTOV àp/ovra Ms^av-Apa^oopavov
TÍsXsra^ 'IwavvàxTjv ùraèp èpoù- oti S^XaSvj, srastSïj xai stpav p.stvst àraô toù ’AaXàvvj tô /péoç
sTt TSTpaxôata vpôata, và ppswaTw t^ auroù ’EvSo^óttjti, và t^ç Tà raX^pwaw p.s ànown^v

* Adesea ori pomenit ia București. Pentru Maxim de Hierapolis, v. Radu Greceanu, ed. Șt. Gre-
eianu, pp. 180-1.
2 E vorba de spitalul Colței, făcut de Spătarul Mihai Cantacuzino, cu care deci Ieroteiu rup­
sese relațiile. ,
 691

sì; òùo ypovonç, àvsn zw.w,' àvà ò'.azóata sposta tòv ypovov, zat và èçoçXw. Kat sù/aptotw
tïjv Xïjv Mazaptôtïjta, zat zrp ’Evôoçôtïjtà tot>, ózoù zatévsoas, xat sôwzs zat ozoypappa’
zat st¿o zéptao psv toù satstXa tà òtazóata vpóata’ zat èystwç satstXa pè tòv ^spwôapaaxïjvôv
tà Xotzà òtazóata etç tsXstav sSôyXïjatv. ’AXX’ ó Xoftwtatoç zùp ’lazwp^ç òèv satsp^s và tà
XáSiQ zat và òwatj] tijv zpwrótuzov ypswattzïjv poo OpoXoȚtav, àXXà èCntst zpôç toùtotç stepa
15 Ypóata, pè oXov ózoù etòe zat tò îaov toù ôzoypàppatoç t^ç aùtoù ’EvôoSôtïjtoç, zat
záXtv oùz svö'jawzTjörf òtà toùto zat sôôÔïjaav etç àXXo ypsoç szstva. ’Eyòt ôpwç, Sywvtaç
zóOov và è$otpXïjow àzò tò ypsoç èzstvo toù ’AaXàv/j, zapazaXw zrp 'Tpstspav Mazaptôtïjta,
zàXesov tòv Xoytwtatov òtòàazaXov àpyovta uzatov twv ytXoaó'pwv t^ç MsyàXïjç ’EzzXïjataç
zùp ’lazwp^v, ov zat àzò zapôiaç àôsXytxwç àazàCopat, zat Xôjotç zavtototç ôoawzïjaov tïjv
aùtoù Aoytótíjtá, zat zetaov t^ aoywtdvț] aoo yXwtrg ózoù và atâp^-ț] và Xàofl tà òtazóata
Tpóata zapà t^ç Tpetépaç Mazaptôtïjtoç zat và òwa^] etç tàç asêaaptaç ystpaç t^ç S^ç Ma­
zaptôtïjtoç tïjv èv tip òpòttp zote poo òoOeìaav tw àpyovtt ypswattxïjv ópoXofíav, aytÇwvtaç
tïjv1. Kat èfw svtaùOa, eùOùç ózoù pè vpáipst r¡ Mazaptôtïjç aaç zwç tà èôwae t<î> zùp ’lazwp^,
OsXw tà è^yetptafj tip ajftip BïjSXsèp sùyaptatwç" àv ôpwç tqv 0poXoȚÎav ôèv aàç 0waȚ|, tà
àazpa pïj ôoQoùv, ott ô.zôùoç poo etvat và Xà6w ptav 'popàv tïjv ópoXovíav, zat và yapw
zwç è^w'pXïjaa àzò tôv tÇepspè zat tïjv àôtzov è'pstXijv.
Ilept toùtou ypà'pw zat tip ao’pwtàtip ïjpwv ôiôaaxàXip zùp Szavtwv^, zat aop-
ôooXe'jOïjté to pet’ aùroù- tà zsv^vta vpóata è'Xaóov zat ùzspsnyaptatw zrp 'ïpstépav Ma­
zaptôtïjta, zat, toù ypôvoo, ôwa’fl Kùptoç ó 0eôç và pè yapozotïjasts waaùtwç: pèvw zat ùzèp
toùtoo ôpetXstïjç. At’ sùywv tïjç zat è^iù peXetw zpôç tà zekr¡ toù Xeztepoptou và szavéXOw
eiç tïjv Xayoùaàv paç èzapytav zpôç zsptvjpjatv. Kat ô 0sôç ôtà zpsaôstwv t^ç 0eotózou zat
toù npoòpópoo và pè țpt>Xâ$țj, ózoù và à£twOw và àzoXaùaw tïjv Ge'av zat ôptXt'av aùt’^ç’ záXtv
à£tw8et7]v twv àpotóatwv. At òè àytat zat Ssozpóaòsztot aùt^ç sùyat etïjaàv pot etç ipoXazt^ptov.
,a<pte', Aôyoùatoo 12. ’
Tijç 'Tpetépaç aeôaaptwtâtïjç Maxaptôtïjtoç eùXaôïjttzôç zai zpoOopoç etç toùç ôptapoùç.
'O Apùatpaç 'lepoOeoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCLIX.
Dascălul Marcu din Cipru către Patriarhul Hrisant Notara, despre lucrări ce 1715>
se copiază pentru el și opera Patriarhului Dosofteiu aflătoare în lucru, precum și SePtembre-
despre Vlădica de Betleem, despre Deporta și dascălul Gheorghe.
’EztatoXîj Mapzo’J Kozptoo zXïjpoyopoùaa Scrisoarea lui Marcu din Cipru, înști­
tòv 'lepoaoXùpwv XpùaavOov zspt t^ç èzt'j- ințând pe al Ierusalimului Hrisant despre
ztôaeoç zai petaYpaœ^ç aoyypappâtwv ttvwv tipărirea și copierea unor scrieri ale lui
toù te XpoaàvSo'j zai toù 6eioo aùtoù àot- Hrisant și ale unchiului său, răposatul Do­
ôipoo AoatOéo'j. softeiu.
Maxaptwtate, áftwtate zai ao'fwtate pot Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe­
aùÔévta zai ôéazota, zrp 'Ypetépav aoywtàtïjv lepte al mieu domn și stăpân, mă închin
Mazaptôtïjta ôo'jXtztôç zpoazovw, zaveoXaôwç cu supunere prea-înțeleptei Tale Fericiri,
àazaCopevoç- tïjv yapttóóp’jtov aùr^ç ôe|tàv. sărutând cu toată evlavia dreapta-Ți iz-
vorâtoare de haruri.
Atà toù zavtepwtâtoo àytoo BïjtXeèp zai Prin Preasfințitul de Betleem și prea-
toù zavoatwtàtoo za0ïj7ot>pévou zùp Awpo- cuviosul egumen chir Doroteiu primind cu
Oéot> pet’ eùXaôetaç zai èôa'ptwç zpoatépevoç evlavie și supunere rugăciunile și bine­
tàç zapà t^ç ôpetépaç 'ptXootopYtaç zai zpoo- cuvântările de la iubirea și venerata-Ți
z'JVTjtàjÇ zopuçàjç eùyàç zai sùXo^taç, yàpttaç înălțime, îți dau nemuritoare mulțămiri
àOavàtooç opoXo^w aùt^ r/jç zpôç èpè Osppïjç pentru călduroasa aplecare către mine și
ôtaÔéaewç zai zvs'jpattz^ç ôwpeàç- -/¡v ó pentru duhovnicescul dar; pe care Dum­
Kùptoç ôtatïjpotïj àatv^ zai àvezïjpsaatov, sv nezeu să Te ție nevătămat și nesupărat,

1 In ms.: tvjç.
692
àvéost xaî 6tcp àxopàvTtp, zpôç zapapu0tav
zvsDp.a.Ttxïjv xat xotvïjv yptartavtxïjv œyéXetav.
Tò zwç awiyjatspov ôèv zpoaxDvw St’
sdtsXodç poD ttjv 'Tpsrspav Maxaptôngta, 8éo-
pat và pïj 'pav^ zap’ aoT^ ëapu, ott aoo-
TéXXopat và ?tvwp.at zpoG0f¡XTj èvoyXïjaswv’
xat zept Tootoo od ypïj paxpT¡7opstv.
Tò è$7]77)TÒv TaXTïjptov ¿zoo poD àyf(aeTe
và Oswprjaw, xatà Xsçtv etvat xaXà ègïjyïjpé-
pov. K.at, av ópt'CeTe và psTa7pa'p(j, và è'yw
tïjv zpooTa?/^ aaç.
Tò ëtëXtov toö àotôipoD IlaTptápyoD, too
bpsTépoD OetOD1* , èvôeXsywç ypá'feTat xat 0éXet
?évet zoXXá xaXóv.
Tà zapóvTa 07jp.etwp.aTa pè Tà è'ôwxev svaç
ptXop.a07]ç, và 7évj] etç aurà fj àzoxptotç perà
papTDptwv. "Opwç èyw, pijv è'ywvraç TOtaÔTaç
papTüptaç GDvetXe7p.évaç, odts tepàç ëiëXooç
và aoXXéêtp, èxXtzapw ttjv bp.etépav aopwTàTTjv
zoXop.à0stav xàv óptC^ và àzoxptO^ etç aotà,
OTt stpat ëéëatoç zâ>ç àzô TOtaÔTaç papTD-
ptaç etvat zXTjpeatàtTj. VH, àv ôèv eoxatp^,
và pot atéXX^ éxàoroD xepaXatoo Tàç pap-
Toptaț, xat ëeëatwaetç, xarà tïjv odvtjOtj Xé$tv,
xat sytb OéXw xàpïj xatà tò Sovatóv pot fijv
aàv0eatv twv àzoxptaewv, xaî àvTtëoXw zept
todtod a'pôSpa.
'0 Stvtôp Aezopraç, ó ôtôàaxaXoç xbp Tewp-
7toç p.età toô attpoDç twv p.a0ïjtwv ôooXozpezwç
zpoaxDvoôat fijv aotïjç Maxaptotïjta. Ai zavà-
?tat xaî OeozetOetç aotïjç sayal etïjaav pst’spoô.
yatpte', SszTspëptoD.
Tô oapaxopa^wp-évov èztctoXàptov ôèv etvat
ôovatôv và p.eta7pap0^ àveXXetzwç cyeôôv
oüôep.ta èztatoXïj- xat zept todtod wç xe-
Xsdsts.
T^ç Tp.etépaç Oeoppoopijtoo Maxaptôtrjtoç
èXàytatoç ôoàXoç.
Màpxoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.
DCLX.
1715, Iustin, egumenul de Barnovschi, către Patriarhul Hrisant Notara, despre
12 Oetom- tipărirea unei opere la Iași2.
bre.
’EztGToXî] TOD ’IoDGTtVOD ^ODpévOD MzOOp-
vôëuxïj, à77éXXovToç ttjv ëpaôÙTïjTa Tïjç èw>-
ZWGÏWÇ ëtëXÎOD TtVOÇ SV BoDXODpSGTtlp, ztflavwç,
xaî elôozotoôvTOç zspi Tïjç tod TDZ07patpst0D
Todtod xaTactàaewç.
1 Istoria Patriarhilor din Ierusalim, care ieși la 1715. V. Bibliografia, românească, I, p. 501 și urm.
J E vorba, fără îndoială, de ediția, pusă la cale de Hrisant, a lui Ioan Damaschin. V. Bibliografia
românească, I, p. 501.
în liniște și odihnă fără valuri, pentru
mângâierea sufletească și folosul creștinesc
de obște.
Cum că nu mă închin mai des prin
| smerita-mi scrisoare Fericirii Tale, mă rog
! să nu-Ți cadă greu, pentru că mă sfiesc
să nu fiu pricină de supărări; și despre
aceasta nu trebuie să vorbesc mai mult.
Psaltirea cu tâlc ce mi-ai lăsat-o, în
stil e bine alcătuită. Și, dacă poftești să
se prescrie, dă-mi poruncă.
Cartea răposatului Patriarh, unchiul Tău,
se scrie necontenit, și va fi foarte frumoasă.
însemnările de față mi le-a dat un doritor
de învățătură, pentru a se face la ele răs­
puns cu mărturii. Ci eu, neavând astfel
de mărturii adunate, nici cărți sfinte să
le culeg din ele, mă rog de știința-Ți cea
mult învățată de poftești să se răspundă
la ele, ca unul ce sunt sigur că ești plin
de astfel de mărturii. Ori, dacă n’ai răgaz
să-mi trimeți mărturiile și întăririle fie­
cărui capitol, după lecțiunea obișnuită, și
eu voiu face după putință alcătuirea răs­
punsurilor, și mă rog foarte pentru aceasta.
Signor Deporta și dascălul chir Gheorghe
cu ceata ucenicilor se închină ca robii Fe­
ricirii Tale. Iar rugăciunile-Ți preasfinte
și de Dumnezeu ascultate fie cu mine!
1715, Septemvrie.
Epistolariul cel mâncat de cari aproape
nu e cu putință să se prescrie fără lipsă
măcar o singură scrisoare; și pentru aceasta
cum poruncești.
Al Fericirii Tale de Dumnezeu păzite
¡ cea mai mică slugă:
i Marcu.
Scrisoarea lui Iustin egumenul de la
Barnovschi, vestind zăbava tipăririi unei
cărți, de bună samă, și făeând cunoscută
starea acelei tipografii.

Mazap'.totate, aoșwraTS xai cqtœTaré p-ot
aoösvra xaì Sèaxora, tt¡v Tperèpav aoywráTTjv
MaxaptÓTTjra So'iXtxwç xpoaxovw.
’Epyôpsvoç àxò tà auTÓÒt èvraùQa ó àp/ov
xaxtxs/avtàç xôptoç ái¡p.7¡Tpáx7¡? ’looXtavôç,
èXàoapsv osëàapta xaì xpoaxuvTjrà ?pap.p.ata
t^ç Tp.ETépaç Maxap'ôtr(TOç, etç rà ôxota
àzexpiÔTjjxEV si? àXXrjv çpopàv- Twpa 8é, sp-
yôpsvoç xà.Xtv ô eüysvÉaTaroç ápywv xôptoç
âïjjujTpàxTjç, Sèv èXettpap-ev oXwç và ty¡v xpoa-
xüv7ÎGwp.sv xai và t^ç çavspœawpev xœç Tà
ep?a twv ystpwv r/jç xai èxstva, oxoû ôxsp-
payoôaarE, 15 oô St’ sùyûv trfi àftwv oxoô
eòy^xav stç tò xapóv, àv xaXà xaì è'ytvEV
àpToxopta' opwç tò atrtov 7]tov àxò tòv to-
xoypàyov, xai ò'yt àxò Xoșon paç. ’Axò Tà
ôxota aàç OTÉXvopsv òòo. vExp=XE và arsiXw-
psv xaì àXXa, xXy¡v xaïà tò xapòv róaa
èxpó'pQaaav xai è'Swaav, xai xaróxTjv, èyovTEÇ
àxóxptatv, OéXopEV xàpr, xaTà ttjv xpoara-f/jv
T7jÇ. Tòv róxov Sèv tòv èXàòopìv àxóp.vj àxò
T'jxo^pà'pov xòp Kwvaravrtvov, pè rò và xà-
ponv xàrt èxì 8tóp6wotv roñ 6t6Xioo,'xat, orav
TsXetwaT], QsXopsv tò Xàô^, xarà tt¡v pijv’jotv
óxoò eyopEV àxò tt¡v MaxaptórTjra rr¡c. Atà
tòv XarC^-MavwXr¡ xaì Stà tòv pxaoà xòp
IlaayàXvj, óxoò xpò xoXXoô pàç èvpàtpars,
rsXstwç etSijatv Sèv è'yopsy toôç oxotonç ó
0sôç Stà twv 6soxst0wv ttjç EÙywv và toôç
xaTaëoSiatQ.
TaÔTa. Ai Sè xavà^tat xai 6îoxet6stç ao-
t^ç eoyai etipav ps6’ Tjpwv èv ëttp xavrt.
(a<pte', ’Oxrwòpton têi
Tvjç Tperépaç aoywràr^ç MaxaptôrTjroç
èXàytoToç.
’lo’jartvoç MxO'jpvSoxTjç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCLXI.
Ștefan-Vodă Cantacuzino către Patriarhul Hrisant Notara, despre trimeterea
noilor capuchehaiele.
0EOÇ.
Srépavoç Kavraxo'jÇTjvôç Xpnaavßip No-
rápq;.
Maxaptorare xat aoïwrare ôéaxora, ttjv
Xìjv Maxaptorijra EoXaôwç xpooxovoôvTEç, TTjv
tepàv aÙT^ç 8ê£tàv çtXoçpôvwç àaxaCôpeQa.
’lSoò ravôv, SéaxoTà pou, tt¡v è£ 5<pouç
0stav ëo^OEtav èxtxaXoôjiÊVot, xarà rfy xa-
Tptxijv xpoaïjpswôîiaav np.iv aurr^ç aup.?o'jXijv
xaì xapaivsaiv, otî, orav Etvat và èxava-
xâp4ț) ô ôxÉpraroç èxirpoxoç èx t^ç He-
693
Prea-fericite, prea-înțelepte și preasfin-
țite al mieu domn și stăpân, Fericirii Tale
prea-înțelepte mă închin ca rob.
Venind de acolo aici dumnealui capu-
chehaia Dimitrachi lulianb, am primit res­
pectatele și vrednicele de închinăciune scri­
sori ale Fericirii Tale, la care am răspuns
altă dată; iar acum, venind din nou prea-
nobilul dumnealui chir Dimitrachi, n’am
lipsit de loc de a ne închina Ție și de
a-Ți vădi că lucrurile manilor Tale și
acelea pentru care Te-ai ostenit, iată că
prin rngăeiunile-Ți sfinte au ieșit acum,
deși a fost zăbavă; dar vinovat era tipo­
graful, și nu eu. Din care-Ți trimetem
două. Trebuia să trimetem și altele, dar
până acum atâtea au ieșit și s’au dat, și
pe urmă, având răspuns, vom face după
porunca Ta. Tiparul nu l-am luat încă
de la tipograful chir Constantin, căci fac
câte-o îndreptare cărții, și, când se va is­
prăvi, îl vom lua în primire după porunca
ce avem de la Fericirea Ta. Pentru Hagi-
Manoli și pentru bașa chir Pascali, pentru
cari mi-ai scris mai de mult, n’avem nicio
știre; pe cari Dumnezeu prin rugăciunile-Ți
ascultate de dânsul să-i călăuzească pe cale.
Acestea. Iar preasfintele și de Dumnezeu
ascultatele-Ți rugăciuni fie cu noi în toată
viața.
1715, Octomvrie în 12.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte cel prea-
inic:
Iustin de la Barnovschi.
1715,
25 Oetorn-
bre.
-Cu Dumnezeu.
Ștefan Cantacuzino lui Hrisant Notara.
Prea-fericite și prea-înțelepte stăpâne,
închinându-ne cu evlavie Fericirii Tale,
sărutăm cu dragoste sfințita-Ți dreaptă.
Iată, stăpâne al mieu, că noi, chemând
ajutorul lui Dumnezeu de sus, după sfatu-Ți
părintesc, arătat nouă mai înainte, și după
îndemnarea Ta, ca, atunci când e să se în­
toarcă prea-înălțatul Vizir din Peloponez,
694
Xorcovyfjaou ', và Țpovriawpsv và èiarcoorst-
Xwp-sv et? SoôXeuaiv r^ç ô'|7]Xoràt7]ç Ilôptaç
àXXouç apyovTàç p.aç (rcepi r/jç aujiëooX^ç
rcXeîaraç xat àôavàtouç ôpoXo7OÔpsv tàç
yàptraç Ssarcottx^ aôr^ç eôp.evsta), xaXwç
te xat eTtiatattxojrepov abvStaaxs<pàpevot pietà
twv rcept Tjp.àç, xat ato/aCójievot oXa tà rcpô-
awrca xai tijv à|tôt7jta toô xa6’ évôç, eüXo-
Țwtepov xat àpp,o5twtepov è'pàvv] và rcsp.çQw-
atv ot îtapôvteç 7pap.p.atoxop.tatai, ttpitœtatoi
apyovrèç paç, o te Méyaç-rioGtéXvtxoç xo-
pttCï) Pp7)7opàaxoç, ó xat a077ap.6pàç paç,
xai ó Méyaç-ïrôXvtxoç, xùp MrcàpprcouXoç,
Y'JvatxàSeXyôç paç2 (xaXôç Tjtov xai ó àp-
yovràç paç Méyaç-SîtaOàpTjç, àXX’ opwç
rcáayst ó xptattavôç aitò Sóo tpta ttvà rcáÓ7¡
aovsy^ xai àStàxorca, xat, èàv piav rj Sóo
Tjjiépaç ôytatvet xai eüextet, tàç tpetç fj téa-
aapaç àoôevet xai xXtvoTtete? Stà toôto è$e-
Xéjapsv aotoùç toôç 6ôo' toôç Orcoiouç, à^xaXà
xai àpxetwç toôç saopêooXsôaapev, xai toôç
srcapa77e:Xapev ttvi rporcq» và yspGwa: 8, xa-
teooSoôpevot aôv ®s<p aòtóSt, opwç àvapèaa
etç tà àXXa SeSwxapsv aôtotç xai taôtvjv tvjv
xoptwtépav xai rcpwrvjv èvroXf^v paç, ott tvjv
Maxapto'trjtà tfjç và fijv 7vwptîooatv, ou pô-
vov, àrcXwç, rcvsupattxòv Ttatépa xai SeoxôtTjV
twv, àXXà waàv xai ^pàç aôtoôç toôç iSiooç,
xai tàç aopëo’jXàç xai rcapatvéastç tïjç và
tàç Séywvrat wç rcvsopattxàç wpTflü0Sls xat
îtateptxà èvràXpara, waàv ¿rcoô ^petç tvjv
Maxaptôtïjtà tnjç tijv è7vwptaapsv jtatStóóev
rcvE'jpattzdv paç rcarépa xai Starcupov ebyé-
tT|V paç, xat wç xatptxôv xai àpyatov tptXov
fijV ôrcspa7arcoôpsv ôrcèp rcàvraç toôç ^tXooç-
xai Stà toôto Sèv àpytôàXXopev ott, spwtw-
pévvj etç tà rcpaxtéa, và pá¡v aopóooXsÓT] xat
và pijv rcapatvg tà etç aôataatv xai xuëép-
VTjotv paç àrcoêXércovTa- èp/ópevot totvov etç
îtpoaxôvTjatv xai àrcôXauatv njç Tperépaç
Maxaptôtvjtoç, rcoXXà tïjv rcapaxaXoôpev, où
pôvov etrfvwpôvwç, <ptXo<ppôvwç, xa6ô téxva
tvjç rcveupartxà, và toôç àrcoSe/6^ St’ á7árcr¡v
paç, wç e’rcopev àvwtéptp, àXXà và pîjv Sta-
XetTrț] àrcò X0700 twv, xaOwç péypt toô vôv,
aoywtàtTj aot^ç abpëooXfj xai èpypovearârv]
xa6oSt]7ta xai pàÔTjaiç etç tàç aoprcirctoôaaç
ypetaç xai ôrcoOéaetç paç. ”Av etyapev Se
xai aXXo tt rceptaaôtepov và etrcoôpev, à^vj-
vopev và tà evTjyTjQf; àrcò Cwaijç œwv^ç rcapà
aotwv twv àpyôvtwv paç. ITepi wv àrcàvtwv
1 Din expediția contra Venețienilor.
2 Băleanu ( ?) ți Greceanu.
• în ediție. xa6w87j7’r¡oa|xev xat ex a p a ț ț e í X a p. s v.
să ne gândim a trimete pentru slujba Prea-
înaltei Porți alți boieri ai noștri (pentru
sfat aducem multe și nemuritoare mul-
țămiri bunăvoinței Tale de stăpân), după
ce ne-am chibzuit bine și cu stăruință, îm­
preună cu cei din jurul nostru, și am cer­
cetat toate fețele și vrednicia fiecăruia pe
rând, ni s’a părut mai bine și mai po­
trivit a se trimete cei de față aducători,
prea-cinstiții boierii noștri Marele-Postelnic
chirigi Grigorașco, care ni este și cumnat,
și Marele-Stolnic, dumnealui Barbili, fra­
tele soției noastre (eră bun și dumnealui
Marele-Spătar, dar săracul sufere de două,
trei boli necontenite și neîntrerupte; și,
dacă o zi, două e sănătos și se simte bine,
trei, patru e bolnav și cade la pat: de
aceia am ales pe aceștia doi; deși i-am
sfătuit îndestul și li-am vestit în ce chip
să se poarte și să se îndrepte, ajungând
cu Dumnezeu bine acolo, ci, între altele,
li-am dat și această însărcinare mai de
căpetenie și înainte de toate, a noastră,
ca să Te știe pe Fericirea Ta, nu numai,
limpede, ca, pe un părinte duhovnicesc și
stăpân al lor, dar ca și pe noi înșine, și
sfaturile și îndemnurile Tale să le pri­
mească întocmai ca niște duhovnicești pres­
cripții și porunci părintești, de oare ce
noi Te-am cunoscut pe Fericirea Ta din
copilărie ca un duhovnicesc părinte al
nostru și aprins al nostru rugător, și ca
pe un părintesc și vechiu prieten Te iubim
peste măsură, mai presus decât toți prie­
tenii; și de aceia nu stăm la îndoială că,
întrebat fiind la cele de făcut, nu vei
sfătui și nu vei recomandă cele ce privesc
la menținerea și cârmuirea noastră; viind
deci la închinăciunea și întâlnirea Fe­
ricirii Tale, ne rugăm mult de Tine, nu
numai binevoitor și cu iubire, ca pe ai
Tăi fii sufletești, să-i primești pentru dra­
gostea față de noi, cum am spus mai sus,
dar să nu lipsească de la ei, ca și până
acum, prea-înțeleptu-Ți sfat și prea-cu-
mintea îndreptare și învățătură la întâm­
plătoarele noastre nevoi și trebi. Dacă am
mai avut și altele de spus, le lăsăm să fie ros­
tite prin viu graiu de acești boieri chiar.
Pentru care 'toate rămânem datori, nu
numai a-Ți mulțămi în totul, dar și a

pévopev ôçetkétat, où póvov Stà zavrôç và
T7¡v eò/aptoroopev, àkkà xat perà zásr¡t zpo-
Ooptaç xat èrotpônjroç và öookeöawpev etç
oka aùr^ç rà zarptzà zpoaráypara. ’Ezt toö
zapôvroç 8è ttjv zapazakoôpev xat toôto, và
pàjv pàç oarepjj aeëaaptwv ypappàrwv ttjç Stà
và yatpwpev èzl t^ ètret^ 7¡ptv ôytet a xat Tatç
zarptzatç enyatç, atrtvsç xat etapav r/ptv àpw-
yat èv êttp zavtt.
1715, ’OxTwpSpiot) 25.
T^ç 'Ypetépaç MaxaptÔTTjToç otôç zarà
zveôpa xat okwç etç Tàç zpootayàç aùt^ç
étotpôtaroç.
’lw. Sté^avoç KavTaxooCïjVÔç Boeêôôaç’.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon; Legrand, o. c., IV, pp. 147-8, n' 103, unde cu prescurtări.)
DCLXIL
Gheorghe Ramadan către Patriarhul Hrisant Notara, despre niște cărți trimese.
l’pâppa Fewpyton T’apaSàvou zpôç tòv pa-
zaptwratov Harptápyy¡v 'lepoaoköpwv, zóptov
Xpöaavöov.
Mazaptwrate, áytwtare xai aoywrate IIa-
rptápya t^ç àytaç zôkewç 'lepooaakvjp xat
zàaajç IlakaiattVTjç, zàrep èv Xptarqi aeoaa-
ptwrare, Tïjv 'Ypetspav Mazaptórajta pera rijç
Seonatp ôzozktoewç xat èSatptataç zpoazn-
vr(aswç zeptzrnaaôpevoç zpoazovw, xat tt¡v
zàvaezrov xat zavtepov aùrrjç Oeoyôpov yetpa
perà Stazópon xat nzepCeoóarp eokaëetaç
zaraazâÇopat, Seôpevoç xat èzktzapwv 8ti¡-
vszwç tòv zavezôzrrp xat zavSé'popov xat
zapoysa twv àyaôwv ázávTWV 0eóv "va ze-
ptyponpoty) aoTTjV àvoaov, eoQnpov, ôytà, pa-
zpoôtov etç tôv àytwrarov àzoaroktzôv xat
zarptapytzòv 0póvov, per’ èztt'jytaç zàvrwv
twv èçerwv xat zatafl'jptwv.
Ttjv tepàv xat aeëaoptav r^ç 'Yperépaç
MaxapiônjToç zpoaxovTjrwç àazaaàpevoç eka-
6ov, xat è$ aÔT^ç zkigpoçopTjOetç tip zokné-
paarov xat zokozôBrpov anr^ç oytetav, npvo'jç
eôyaptarTjpto'jç àvèzeptpa r<¡> zeptyponponvri
zat swÇovrt owr^pt 0et¡>, où rjj enpevetcf zat
yàptrt anp’p'jkayöeiy] zat eiç tô é^ç, àpe-
TàzrwToç. yEyvwv zat rà è'peS^i ypayôpeva,
etç rà ôzota èptpatvet èvapyéarata rrp ôzep-
ëàkkonaav rijç 'Yperépaç XeëaaptôtTjroç za-
rptZTp àyàzvp zat eovotav etç èpéva, ròv
razetvôv zat àvà£tov aùr^ç ôoôkov' Stà rô
ôzotov pijv ^pzopoôvraç và àzoSwow rÿj u-
petéptf èpçtônp zakozayaflttj ràç zat’ à^tav
euyaptaTt'aç, àkko Sèv kéyw, zapà rô : àç eivat
1 Textul e format din manuscript și ediție.
695
sluji cu toată graba și gătirea la părin-
teștile-Ți orânduieli. Deocamdată Te rugăm
și de aceia să nu ne lipsești de respec-
tatele-Ti scrisori, ca să ne bucurăm de să-
nătatea-Ți dorită nouă și de părinteștile-Ți
rugăciuni, care să ni și fie ajutătoare în
toată viața.
1715, Octomvrie 25.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc, totdeauna
și prea-gătit la toate poruncile Tale.
/o Ștefan Cantacuzino Voevod.
1715,
20 Novem­
Scrisoarea lui Gheorghe Ramadan către bre.
prea-fericitul Patriarh de Ierusalim, domnul
Hrisant.
Prea-fericite, preasfințiteși prea-înțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și
a toată Palestina, părinte întru Hristos
prea-venerat, pe Fericirea Ta îmbrățișând-o
cu închinarea cuvenită și plecăciunea până
la pământ, o salut, și sărut prea-respectata
și preasfințita-Ți mâna de Dumnezeu pur­
tătoare cu evlavie aprinsă și prea-înfocată,
rugând și implorând necontenit pe Dum­
nezeu, care toate le vede și le veghează
și dă toate cele bune, ca să Te păzească
fără boli, bucuros, sănătos, întru mulți
ani în preasfințitul apostolesc și patriar-
hicesc Scaun, cu căpătarea tuturor celor
dorite și după plac.
Sfințita și respectata scrisoare a Fericirii
Tale cu închinăciune, sărutând-o, o am
primit, și din ea aflând prea-dorita și prea-
poftita-Ți sănătate, am înălțat imnuri de
mulțămire lui Dumnezeu mântuitorul care
Te păzește și Te păstrează, prin a cărui
bunăvoință și harul căruia să fii ocrotit
și de acum înainte, fără schimbare. Am
aflat și cele scrise pe rând, în care arăți
foarte vădit covârșitoarea-Ți iubire pă­
rintească și bunăvoință către mine, sme­
ritul și nevrednicul Tău rob; pentru care
neputând să dau bunătății Tale înăscute
mulțămirile cuvenite, nu zic alta decât: să
trăiești întru mulți ani Fericirea Ta pentru
696
zoXôypovoç tj 'ï[i=tspa MazaptÔTTjÇ [Stà] tïjv
ToaaÔTTjv zarpizTjv àyàzTjv zat sovotav û za-
vâȚaOoț 0eôç và StayjXà^ aôtTjv àvwxépav
zàaTjç zsp’.zeTEÎaç zat zatpiz^ç ZEpiCTàcEwç,
stç ¿'psXstav zavrôç toù yptatwvóp.ou 7çXvjpô>—
zatoç zai stç àfaXXiaatv xat yapàv
twv soteXtöv aüTijç SoôXwv.
üpôç Toôrotç GéXst Tj$sôp7] Tj 'Tp-srépa zpo-
ozovTjTT] Maxaptôzï.ç zwç Tà êtSXta ôzoô
èatàXOTpav zap’ aÛTTjç, tôcov èXXïjvtxà, oaov
Xattvtxà xat ttaXtxà. oXa èvsyEtptaÔTjaav xatà
ttjv zpoara7T|V TTjç toîç ôaiWTàTOtç v.a&fflw-
p-svotç xat èztTpôzotç aÔTTjç, xat zaTSTèÔïjaav
p.è rà Xotzà otëXta Tïjç ÊtoXto6/(Xïjç' opwç
xà Xattvtxà eù^^zav zeptaaÔTepa àzô tov
àpt6p.ôv ózoò ^tov aïjgEtwpévoç etç tô xa-
tàattyov ttjç Tptetépaç-MazaptôtTjtoç xat tà
ttaXtxà oXtywtepa, zaÔœç 6éXsts xataXáo^j
àzô tô xatàattyov Ozoô aàç arèXvw Sôo
jiôvov StëXta Xattvtxà, xat êva ttaXtxôv, Sèv
èëàXÔTjaav e’tç tô xatàattyov t^ç ët6Xto6ij-
XTjç, pjts e’tç auro ózoò aàç arsXvw, pè tô
và tà èxpâtTjOev S oipTjXôtatoç Aô6évtT(ç etç
yp^ctv tà Szota, otav zapfioûv, OéXouv zpo-
ars6^ etç tôv xatàXoyov twv sztXotzwv.
Kat zàXtv fijv pet’ eôXaôetaç ôïxTjV zpoa-
xùvTjatv tj) Tpetépof Maxaptôtïjtt àzovép.w,
xat 6eppwç fijv zapaxaXw, ôyt povov và pè
pvT|pove0Ț] etç tàç 6eozet6etç xat àytaç eôyàç
xat tepoteXeattaç, àpïj àxôp.7j ttjv zapaxaXw
và Setxvôfj ttjv aôfijv zatptxïjv àyàzvjv xat
stç tô s$Tjç, xat và pè ȚvwptCig zve'jpattxôv
tïjç u'.ôv xaì SoòXov eozEtOsatatov1 tô ozotov
tote 6èXw tô zXTjpo^opTjô^ ózótav xat xa-
piav tpopàv TjÔeXe pè xoap-țj pè ttjv tip-qv
twv tepwv xat aeêaaptwv aotTjç vpappàtwv.
'O eÔYevéatatoç àpywv xat zoôetvôtatôç
pot) zatTjp zat ó zpoa'ptXéatatatôç pot) àSeX-
çôç zavetiXaôwç zpoaxovoôat rijv Tpstépav
MazaptôtTjta, ^ç ot ypóvot zàpzoXXot zat
zaveoSatpoveç, zat at a?tat zat 6sozet6stç
eôyat pe6’ Tjpwv.
-1715, Noepêptov 12.
Ttjç 'Ypetèpaç MazaptôtTjtoç zatà zveôpa
otôç zat SoôXoç sôz£t6éatatoç.
rewpytoç Papa.Sàvoç.
(Bibi. Acad. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCLXIII.
itis, Nicolae-Vodă Mavrocordat către Hrisant Patriarhul de Ierusalim, despre
12 Novem- întoarcerea lui Dumitrachi lulianò la Constantinopol și despre instrucțiile date
bre’ lui și jMarelui-Dragoman de a lucră totdeauna în bună înțelegere cu Patriarhul.
atâta iubire părintească și bunăvoință;
prea-bunul Dumnezeu să Te păzească mai
presus de toată schimbarea și împreju­
rarea vremelnică, pentru folosul întregului,
neam creștin și pentru veselia și bucuria
noastră, a smeriților Tăi robi.
Pe lângă aceasta, vei află Fericirea Ta
vrednică de închinare cum că acele cărți
ce s’au trimes de Tine, atât grecești, cât
și latinești și italienești, toate s’au dat,
după poruncă, prea-cuvioșilor egumeni și
epitropi ai Tăi, și s’au așezat eu celelalte
cărți ale bibliotecii; însă cele latinești au
ieșit mai multe decât numărul ce eră în­
semnat în catastihul Fericirii Tale și cele
italienești mai puține, cum vei putea în­
țelege din catastihul ce-Ți trimet; numai
două cărți latinești și una italienească nu
s’au pus în catastihul bibliotecii, nici în
cel ce Ți-1 trimet, căci le-a luat prea-
înălțatul Domn pentru întrebuințare; care,
când se vor luă înapoi, se vor adăugi la
catalogul celorlalte.
Și iarăș cu evlavie îndeplinesc închi­
narea-mi fiască față de Fericirea Ta și
Te rog călduros ca, nu numai să mă amin­
tești în de Dumnezeu ascultatele și sfintele
Tale rugăciuni și slujbe, ci încă Te rog
să arăți aceiaș părintească iubire și de
acuma și să mă cunoști fiu al Tău du­
hovnicesc și rob prea-supus; care o vom
arătă atunci când vre-odată mă vei împo­
dobi cu cinstea sfințitelor și respectatelor
Tale scrisori.
Prea-nobilul boier și prea-doritul mieu
tată și prea-iubitul mieu frate cu toată
evlavia se închină Fericirii Tale, ai căreia
ani să fie cât de mulți și pe deplin fe­
riciți, și sfintele și de Dumnezeu ascul­
tatele rugăciuni cu noi.
1715, Noiemvrie în 12.
Al Fericirii Tale fiu după suflet și rob
prea-supus:
Gheorghe Ramadan.

’EziaroXTj NtxoXàou MaopoxopSatov zpôç
XpóaavSav, IlaTp'.àpyTjv 'IspoaoXóp.wv.
1715, Noep.6pío'j 18.
Año iepà ypàupaxa zr¡z Tpetépaç Maxa-
ptàrzjTOç èXà.Sop.sv, tò [lèv àzò 3' tûô zapsX-
Ôôvroç ’Oxrwëpioo, xò Sé àzò i6' roù aoroö,
zai, tt¡v àyaÒTjv zat sșBtwtârTjv ^¡itv aùt-^ç
úytEtav zXTjpG^opTjOévreç, za6’ uzepSoXijv è-
yàpT(p.BV sóéy6T¡p.ev sôXaôwç zat tàç àftaç
ttjç eôyàç, zai eôyaptatoôp.er è’yvw[J.ev zat
tà èçe^ç ypayôjiîva.
Ilept toò eòyevsotàtGu r^stépot) àpyovtoç
a’jjizeOépo'j zopitCrj ÛTjp.TjTpàxTj ’louXtavoò, Sèv
àp.çtoàkkoij.ev ott èxaXoçpàvTj t^ Tpetspa. Ma-
xaptótT(ti •?) p.et’ eùyaptatiaç à[içotÉpwv twv
p.epwv èzavàza[j.'J>tç too, xaOtbç zat 7jp.tr vj
zpôç t'ijv eóyévstáv too sz ¡lépovç p.aç evvota
zat àyàzTj, xaOwç. zai zpotspov, ot>tw zai
twpa etvat, p.âXtata zai zeptoaotépa' sXzt-
Cop-ev ewç twpa, aòv 0e<ì>, và tòv àzTjXa'jasv
Tj 'Yp.etépa Maxaptônjç, zai àzô CwaTjç ywvTjç
t^ç euyevetaç too 6éXst xataXâoț] zàaav ózó-
ôsatr zai tTjv zapazaXoôpev và p.7] Xetz^
zàvtote Tj xaXvj tTjç a’jpêooXïj etç tà aovtet-
vovta, èzetSïj èSwaapev zapayyeXtav t^ eù-
yeveta. tou và xotvoXoyg zàaav ôzôôeatv fțj
'Yp.=tépof Maxaptôtïjtt, ôjioiwç zai zpôç tôv
sv Xptatip aotTjç otôv zai 7jp.stepov zap/ptX-
tatov àSeX'póv, èvSo^ôtatov àpyovta Méyav-
Apayop.àvov, zai và àzoteXeaQjj ôtà twv à-
ytwv t/jç eoywv pè rijv àzpav aotTjç çtpôvTjatv
tò aóatTjpa ózoò pàç zXTjpoçopet, zai và
pàjv àzoôtjj ’Evôo^otTjç too évôç zai àXXoo
Xôyta- àXXà và etvat ôpotpoyoç petà fijç
'Tpetépaç Maxaptôf/jtoç zai pe6’ rypwv xai
petà toô àpyovtoç zevOepoô too.
’Hpeîç zpôç tijv 'Tpetépav MaxaptôtTjta
ott çspôpsOa pè SeppotàtTjv àyàzTjv xai 8tà-
xopov eôXàêetav, wç zpôç èv Xptattp aeêa-
aptwtatov ^pwv zatépa, xai etpeaSev oXwç
StoXoo aotTjç xat etç tooç optapoôç tTjç : ëtCt
zapaxaXoôpev và pàç yvwptC^ xat zàvtote
và pàç zpoatâCțj eiç ott ôptCet, xai QéXst
pàç eopiax'țj zpoôopotàtooç.
'II ^p.etépa tptXtàtTj ûôpva petà twv téxvwv
paç zpoaxovoôat ti¡v Tpetépav MaxaptôtTjta
xai tijv tepàv aotTjç ôe£tàv eoXaôwç àazà-
Covtat.
IlapaxaXoôpsv và èywpsv xai zàXtv aoyvà
tijv ttpTjV twv tepwv aot'ijç ypappàtwv petà
t'^ç àneXtaç tvjç àyaô^ç xai sçtetwtàtTjç
ôytetaç tïjç.
Ot Sè ypôvot tî/ç'Tpetépaç Maxaptônjtoç
58183. Vol. XIV.
697
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1715, Noiemvre 18.
Două sfinte scrisori ale Fericirii Tale
le-am primit: una din 4 ale lui Octomvrie
trecut, iar alta de la 19 ale aceleia? luni,
și, aflând de sănătatea-Ți bună și prea-
dorită nouă, peste măsură ne-am bucurat;
am primit cu evlavie și sfintele Tale ru­
găciuni, și mulțămim; am aflai și celeserise
pe rând. ¡
Cu privire la prea-nobilul nostru boier
și rudă dumnealui Dimitrachi lulianò, nu
ne îndoim că Ți-a părut bine Fericirii
Tale întoarcerea lui cu inulțămirea amân-
duror părților, cum ni-a plăcut și nouă;
bunăvoința și dragostea din partea noastră
către dumnealui e aceiaș acum ca și mai
înainte, ba încă și mai mare; nădăjduim
că până acum, cu ajutorul lui Dumnezeu,
Te-ai întâlnit cu dânsul Fericirea Ta, și
din viul graiu al dumisale vei afla toată
afacerea; și Te rugam să nu lipsească nici­
odată bunu-Ți sfat la cele ce tind către
aceasta, căci i-am dat înștiințare dumisale să
vorbească împreună cu Fericirea Ta despre
orice lucru, și tot așa și celui întru Hristos
fiu al Tău și al nostru frate prea-iubit,
prea-slăvitul domn Marele-Dragoman, și
să se săvârșească prin sfintele-Ți rugăciuni
cu înalta-Ți înțelepciune alcătuirea de
care ni dai știre, și să nu asculte Slăvirea
Sa vorbele deșerte ale unuia și altuia; ci
să fie într’un suflet cu Fericirea Ta și cu
noi și cu dumnealui socrul său.
Noi avem pentru Fericirea Ta cea mai
călduroasă iubire și evlavia cea mai aprinsă,
ca față de părintele nostru cel prea-venerat
întru Hristos, și suntem cu totul lui tot
ai Fericirii Tale și la poruncile Tale: așa
ne rugăm să ne cunoști și totdeauna să
ne orânduiești la ce vrei, și ne vei găsi cu
cea mai mare grabă.
Prea-iubita noastră Doamnă cu copii
noștri se închină Fericirii Tale și-Ți sărută
cu evlavie sfințita dreaptă.
Ne rugăm să avem și de acuma adese ori
cinstea sfințitelor Tale scrisori cu vestea
bunei și prea-doritei Tale sănătăți.
Iar anii Fericirii Tale fie de la Dum-
88
698
sivpav 6só6sv rcáproXXot xai îtavg'JTtr/etç, xai
at naváycat ttjç eóyat [is6’ Tjpwv.
/xtpte', Nosp-êpiou ti]'.
T^ç'Y[ieTépaçMaxaptÔT7(Toç 'jîôçôv Xptorcp
xai ôXwç etç toôç ôptap-ooç.
’lw. NtxôXaoç BosôôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 178-9, n° 93.)
DCLXIV.
1715, Ieroteiu Comnen, Mitropolit de Silistra, către Patriarhul Hrisant Notara,
Decembre.
despre venirea sa la București, primirea de Ștefan-Vodă Cantacuzino și școala în
două limbi întemeiată la Iași de Nicolae-Vodă Mavrocordat.
’ExtaroXi] 'lepoQéo’j Kop.v7jvoö, MTjtpoTtoXtTO'j
Apùarpaç, Ttept tcòv àperwv xat TtpoTepTjțiâTwv
toô ÏTeipâvo’j BoeêôSa KavTaxouCvjvoô t^ç
BXayiaç xat twv òtto toô NtxoXárj-BóSa ttjç
MoXSaiiiaç <noT7¡6=iawv ayoXetcov x. t. X.
Ttp (laxaptWTâTcp, GO'pwTaTcp xai àfiwTotTcp
xaTpt xai Harptapyj] àytaç xôXewç 'k-
pooaaXìjp. xat nàarç IlaXataTtvTjç, xoptcp pot,
xoptcp, xùp XpoaávScp, T<p èv Xptanp pot
TtaTpt asêaaptWTâTcp, ttjv eoXaßvjTtXTjv xat è-
Sa^t^ zpoaxùv7]ctv.
Karà tt¡v C toô îtapeXSôvToç AùyoùaTou
è~’Àpa ôtà 6aXàaaï]ç àrcò K ovsTavTtvo’DtpXswç
xai, XptaTOÔ yàptTt xat St’ sùywv aȚtwv ttjç
TpsTépaç MaxaptÔT7]Toç, xaTSooôwÔïjv ùvtcoç
etç Bàpvav, xaxetOev Stà ëvjpâç etç ApùaTpav,
èiretTa xat etç Bouxoïpéartov, xat aTngXaoaa
tòv èxXapicpóraTOV xat twv àiravTayoô eo-
7SVWV tòv Tptae'JvevéaraTOv Aü6svtt]v, xùptov,
xùptov ’IwàvvTjv Xreyavov KavTaxo’JÌTjvòv Boe-
6óSa xat Tjyepóva îràoTjç OÙ77poëXaytaç, tôv
07¡aaopóv twv yaptrwv, xat G7tXa7yvtxwTaTov,
xat OeoaeêéaTaTov. Kai 7tpoaexúv7¡ax yap-
poaùvwç tô u$oç t^ç aÙTOÔ Me7aXstÔT7]TOç'
ouTtç xat pè Ù7reSé£aTO àapévwç xat ç>tXav-
Ôpwirwç, xat îràoav eùpévetav xat èitteixetav
èvsSetÊaTO etç èpè, tòv SeppckaTOV zpôç 0eôv
eÙyérTjV T^Ç aÙTOÔ ’ExXapîtpÔT7]TOÇ.
’EvTaôOa Totyapoôv Starpiêwv è’Xaëov xat
ôîTTtatç DireSe^àpTjv /spat seêaaptav èntGTO-
Xt¡v t^ç 'Yperépaç MaxaptOTTjTOç, yeypappévTjv
iooXtou x6’ xat oXoç è^XvjaÔTjv yapàç xat
àTaXXtàaewç,—St erop6 peù8ï] pot aur?] arcò Bd-
ÇavTtoT è£ ^ç T7¡v eüXTaiav pot xai îtapîtô-
6t]tov aÙTTjç ùytetav paôwv, So^av àvéneptpa
T<p awCovTt aÙTTjv üftatvo’jaav xai eooSoopé-
vt]v. Tvoùç Sè tt]v ogtjV aovSpopijv ève6et£aT0
etç tôv t^ç XàXxTjç ^voùpevov, peiftaTaç w-
poX077]aa xai 0șXr(aw aoT^ Tàç yaptraç’
XaptTÔëp’iTOç Aéojtotva Qsotôxoç 7tept®poopoti[]
aÙTTjv îràvTOTe xai TüavTayoô. A«^ pot S Kù-
nezeu cât de mulți și pe deplin fericiți,
și preasfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Noiemvre în 18.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la porunci:
Io Nicolae Voevod.
Scrisoarea lui Ieroteiu Comnenul, Mi­
tropolit de Silistra, despre virtuțile și pro­
gresele lui Ștefan Voevod Cantacuzino al
Țerii-Românești și despre școlile întemeiate
de Nicolae-Vodă al Moldovei ș. c. 1.
Prea-fericitului, prea-înțeleptului și prea-
sfințitului părinte și Patriarh al sfintei ce­
tăți Ierusalimului și a toată Palestina,
domnului domn Hrisant, celui întru Hristos
mie părinte prea-venerat, închinăciunea cu
evlavie și până la pământ.
La 7 ale lui August trecut am plecat
pe Mare de la Constantinopol și, cu harul
lui Hristos și prin rugăciunile sfinte ale Fe­
ricirii Tale, am călătorit sănătos la Varna,
și de aici pe uscat la Silistra, apoi și la
București, și am găsit pe prea-luminatul
și pe cel dintre nobilii de pretutindeni de
trei ori mai nobil Domn, domnul domn
Io Ștefan Cantacuzino Voevod și Domn a
toată Ungrovlahia, comoara harurilor și
prea-milostivul și prea-cucernicul. Și m’am
închinat cu recunoștință înălțimii Măriei
Sale; care m’a și primit bucuros și cu iu­
bire de oameni și a arătat toată bună­
voința și aplecarea către mine, prea-căl-
durosul rugător la Dumnezeu al Lumi­
năției Sale.
Deci aici petrecând am primit și am
luat cu mânile întinse respectata scrisoare
a Fericirii Tale, scrisă la 22 Iulie, și cu
totul m’am umplut de bucurie și veselie,—
care scrisoare mi s’a transmis din Bizanț;
■ din care aflând sănătatea-Ți plăcută mie
și prea-dorită, am înălțat slavă celui ce
Te ține sănătos și pe cale bună. Ci, știind
cât ajutor ai arătat către egumenul de la
Chalke, am mulțămit foarte mult și-Ți
datoresc recunoștință; Stăpâna izvorâtoare
de haruri Născătoarea de Dumnezeu să
Te ție totdeauna și pretutindeni. Deie-mi
 699

ptoç, èv ocio ràç ôtaTptôàç èvraûùa sotto, tôetv
zaì èìtazoXaùaat ttjv ae5àap.tov Oéav ttjç
'Tp-erépaç MazaptÔTTjToç.
n=pì ôè toû ytXoQéoo zaì çtXoaoywTaToo
è'p^on toù ù'prjXoTàTon zai zavaôyoi ^vepôvoç
zàaTjç MoXôoSXayiaç, zoptoo, z'jptoo ’lwàvvo'j
NtzoXào'j Boeôôôa, oùôèv àXXo è’yw etzetv
îtapà oti tj 'FtpTjXÔTTjç to'j óssps6r( zaì aüTÔv
tôv llToXep.atov, oaov siç toùto, ôtôn èzetvoç
èaùva^e otôXooç zai èzoiet ôtôXtoOrjzaç à$ù-
yooç, ó ös ’EzXapÆpÔTaToç àytoviCsTat TtâaȚj
spoOûp.tp asouoi] và zaTaaTïjayj èp’J/ùyooç 6t-
6Xto0ïjzaç, è£ wv và vjOeXav avazTjyaCiQ StëXot
ao'poì zaì Osta ètèa^jiara.
’EyápTjv p.sfàXœç zai zepi toû ôtxXoû tûxo'j
èv ôtaXszTOtç ôoat, zai t<ùv ôtzXwv ayoXœv,
OTt ayaOfl SouX^ zai èp/ppovwç wptaÛTj zat
èzopœOï) tj tppovTÎç zai èstOTaata stç rí¡v
tppóvTjatv zaì spóvotav ttjç 'PpeTépaç Maza­
ptÔTTjToç, zai ôt’ aÔTTjç stç tôv àytwTaTov zai
àzoaToXtzàv Opôvov twv 'lepoaoXùpwv êtÔTt
èXsiCw TOÛTtp Ttp Tpôstp và ÔtaptStVWOtV èoTTj-
ptypéva zat p,ôvtp.a zaì aù£avôp.eva àp/pw
stç sXstaTwv atwvwv ôtaôôyouç. Kùptoç ó
0eôç và soXust^ àp.pwTspot>ç, tôv ts ùtpTjXô-
TaTOV AoOsvttjv zai ttjv 'Vp.sTspav Mazaptô-
TTjTa, stç zotvôv ôtpsXoç zai ttjç sàXat aoptaç
àvàzXTjatv, zaùyTjjià ts toû vévooç, stç ôô^av
0soû zai ^p.wv sapàzXTjatv ts zai àyaX-
Xtaatv.
’Ap.TjV.
At ôè aytat zai OsospôaôszTOt aor/jç eù-
ya't stTjaav pot stç tpXazTTjptov.
Ttjç ')’p.sTspaç aopwTÔTTjç MazaptÔTTjToç
eóyvwpov zai stç toùç ôptapoùç spôOop.oç,
wç sùXaoTjTtzôç aÙTTjç ôpetXérTjç.
'O ApùaTpaç 'IspôOsoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
Domnul ca, atâta cât petrec aice, să Te
văd și să mă învrednicesc de venerata ve­
dere a Fericirii Tale.
Iar, cât despre iubitoarea de Dumnezeu
și prea-iubitoarea de înțelepciune operă a
prea-înălțatului și prea-înțeleptului Domn
a toată Moldovlaliia, domnul domn Io Ni­
colae Voevod, n’am alta de spus decât că
înălțimea Sa a întrecut și pe însuș Pto-
lemeu, în această privință, pentru că acela
a strâns cărți și a făcut biblioteci neîn­
suflețite, iar Prea-Lu minatul se străduiește
cu toată sârguința cea grabnică a întemeia
biblioteci însuflețite, din care ar izvorî
cărți învățate și dumnezeiești învățături.
M’am bucurat mult și pentru îndoitul
tipar în două limbi și pentru școlile în­
doite [și] că înțelepțește s’a hotărât și s’a
întărit grija și supravegherea la cuminția
și privigliela Fericirii Tale și prin Tine
la preasfințitul și apostolescul Scaun al
Ierusalimului; pentru care nădăjduiesc ca
în acest chip să rămâie întărite și sta­
tornice și crescute amândouă la moșteni­
torii de multe veacuri. Domnul Dumnezeu
să vă înzilească întru mulți ani pe amândoi,
pe prea-înălțatul Domn și pe Fericirea Ta,
spre folosul de obște și readucerea înțe­
lepciunii de odinioară, spre mândria nea­
mului, spre slava lui Dumnezeu și spre
mângâierea și bucuria noastră.
Amin.
Iar sfintele și de Dumnezeu primitele-Ți
rugăciuni fie-mi mie spre apărare.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte recu­
noscător și gata la porunci, ca datornic
cu evlavie al Tău:
Al Dristrei Ieroteiu.

DCLXV.
Gramata patriarhală a lui Hrisant Notara pentru școala din Kastoria a 1715,
Comisului Gheorghe (v. ni următor). Decembre.

XpoaâvSou ’lepoaoXùpwv ypàpp.a cqtXXiwôeç zepi t^ç èv Kaaroptqf GyoXîjç tôpuÔetaTjç

Òtto Fsopytoo KaarptôJT&’j.
1715, Aezepöptoo.
Xpùaavfioç, èXéto 0eoû üaTptàpyTjç ttjç ifa-Ç zôXewç TepotxjaXvjp zaì itácrfi IlaXataTtvTjç.
'II MeTptÔTïjç 'ijpwv otaXapÊàvet ôtà toû îtapôvroç aùnjç zaTptapytzoû ypàppaïoç OTt>
ÔsXwvTaç ô TtptwTaroç zai XovtwTaroç apywv zùp l’eûpytoç KaaTptwrTjç, zpwTjv Méyaç-Kôptaoç
t^ç èzXap.7tpoTàTTjç Tj7sp.ovtaç OùvzpoSXaytaç, ó zat zarà îiveûjta oiôç aÙTTjç àYàzTjTÔç, và
à~ozaTaaT7js7j tepàv ayoXTjv etç ttjv ytXôyptaTOV zoXtTetav KaoTopiav, ttjv JtaTptôa aÙTOÛ, etç
tò và pavSávo'jat zotvà 7pàp.p.aTa àptaôt oaot OéXouat và zpoaTpéywatv etç aùnjv, ■ôtavooùp.evoç
Tpôzouç koXXoùç zai ôtaçôpouç etç itavTOTetvrjv êtapovTjv zai aTepèwatv toû TOtoÙTOt) fletou
700

gpyoo, xal p.7] àvaitaoôpevoç etç obëéva è£ wv èaoXXo7ÎaÔTj, téXoç é8er(0T¡ rijç ^pwv Metptô-
tTjtoç iva itpoaîjXwoȚj ttvà àvaOïjpata etç tòv "Aytov xat ÇwoSôyov Tàçov xat èx tïjç èxt-
xapîtiaç aotwv zapé/ovtai ot xat’ ê'toç ptaQoi Soo SiSaaxàXwV t^ç ayoX^ç taotïjç. "OGev
Metptôtijç 'rçpwv, àçîopwaa etç t’ijv ôeàpeatov aot^ç 7vwprjv, xat pàXtata xatà ypéoç t^ç
èîta77eXtaç aot^ç, tppovttCooaa Stà t’ijv wçpéXetav tïjç paQ/jaewç twv véwv èv totç tepotç 7pàppaat,
aoȚxataveoaaaa etç tòv axoxôv xat rijv aïtTjaiv abtoô, èSé^ato tàç à'ptepwaetç taôtaç tpôxip
totoótip, iva, ÔTjXaSij, ó xavàvtoç xat CwoSôyoç Tà'poç SeoxôCtfl atwvtwç tàç Yeyovotaç taôtaç
àçtepwaetç îtapà t^ç aotoô ’Evttpôtfjtoç eiç atwva tôv àxavta, aîttveç ÔTjXoôvtai èv tip àçte-
pwttxip aotoô 7pàppatt. 'O 8’ abtôç "A^icç Tàçpoç oçpeiXet xapéyeiv xat’ è'toç vpôata tôv
àptôpôv éxatovzev^vta xatà t’ijv tpéyooaav povéSa, etç ptaÔôv twv StSaaxàXwV tà ëxoîa aôtà
èxatovirevTjvta 7pôata Tj MetptôtTjç Tjpwv StopiCet và tà SîStq ó xatà xatpôv ëaiwtatoç xaOîjȚOO-
pevoç toô èv KwvatavttvooîtoXet petoyioo xavavtoo xat ÇwoSôyoo Tàçoo, èx’ òvópatt ttp.wp.evoo
toô àvtoo p.e?aXop.àptopoç Tewp^too toô tpoitatoœôpoo, èvtôç toô <bavapioo xetpévoo, Xap-
ëavwvtaç aôtà èx tïjç aova7OpévT]ç xat’ è'toç èXeijpoaovTjç etç tà xootía toô. 'A7Í00 Tà'poo, etç
yeipaç twv èvttpotàtwv èîtttpôitwv too xootetoo toô <ptXoypíatoo pooyettoo twv ?oovapáSwv
twv èv KwvatavttvooróXet eôptaxopévwv, xatà tà téXtj toô Seittepëpioo pTjvôç, xa6’ èxaatov
è'toç ytvopévTjç taôtTjç tïjç àpyïjç xat tïjç ¿yetX^ç èx pépooç too 'A7Í00 Tàçoo etç t’ijv
ayoXïjv xatà rijv itpwtTjv toô ’Oxtwëptoo pijvoç, èv è'tet tip awnjpiip ytXtootip éirtaxoatoatip
Sexátip trépirtcp. 'H ’EvtipôtTjç aotwv, ÔTjXaÔTj ot èxttpoxot, và éywai ypéoç àxapaitijtov và
tà Cïjt^awat xat và tà Xapëàvooaiv elç tôv ôtwptapévov xatpôv îtapà toô óatwtátoo xaQr^oo-
pévoo toô petoyioo, xai và tà itépîtwatv àa^aXwç etç yeipaç twv eôptaxopévwv OeoyiXeatàtwv
èxttpoxwv t^ç èv Kaatoptqf ayoX^ç, petà tïjç itpoaTjxoôaïjç aitooSîjç xat èxtpeXetaç. Ilóaa 8è
và Xapëàvfl ó irpwtoç StSàsxaXoç xat itóaa ó Seôtepoç, ÔTjXoôvtat èv ttp àçptepwttxtp 7pàppatt
toô OepeXtwtoô tïjç ayoX^ç taôtTjç, toô pTjSévtoç àpyovtoç xôp Fewpyioo Kaotptwtoo,
Sxep èxéptpapev tip xavtepwtàttp MTjtpoîtoXitT) Kaatoptaç, xôp âtovoat'cp, ttp èv 'A 710 TTveópatt
àvarcTjtip ^pwv àSeXytp xai aoXXettoopytp, xat ttp èxetoe teptp xXtjptp, xai totç èvttpotàtotç
àpyooatv etç ëeëatwatv xai àotpàXetav. Toôtwv obv ootw StœptoÔévtwv xai àxo^aaiaQévtwv îtapà
t^ç ópwv Metpottjtoç, èyétwaav tô xôpoç xai t’ijv Movtpotïjta êeëaiav xai àpetàôetov. "Oattç
Sè çavjj îtote èvavttoç tj èx twv pe6’ ^pàç aȚtwtatwv Ilatpiapywv t^ç àytaç xoXewç 'lepoo-
aaXvjp, tj àXXoç ttç èx pépooç toô 'A7Í00 Tàtpoo, ptxpôç.^ pe7à.Xoç, óxoiasSijxote tà£ewç tj
6a6poô, tj àXXo xpoowxov èxxXïjataottxôv xoaptxóv, 01 totoôtot, wç àStxot, xai wç 0eôv pïj
SoXwç çoëoôpevot, pvjSè xptatv xai àvtaxoSoatv etç voôv 6épevot, wç èvavttot xai tpôopetç toô
xotvoö xai tpoyoyeXoôç a7aßoö, xai èp7àtat toô xaxoô xai t^ç àôtxiaç, à'pwptopévot etijaav
îtapà Ilatpoç, 'Ttoô xai 'A7ÍO0 Ilveôpatoç, tïjç ttava7taç xai ópooooíoo xai àStatpétoo Tptàôoç,
toô èvôç xai póvoo fjj ^ôaet 0eoô, xat xatTjpapévoç (êîtovtat ai oovijôetç àpat).
"O6ev xai etç àaipàXetav xai ëeëatwatv è5ô6ïj xat tô ttapôv t^ç ^pwv MetptôtTjtoç
itatptapytxôv 7pàppa etç yetpaç twv èvttpotàtwv èîtttpôîtwv toô ytXoypiatoo pooçettoo xai t^ç
pTjÔetmjç taôtijç iepàç ayoX^ç twv èv KwvatavttvooitoXet 7oovapàôwv.
’Ev ’AöpiavooitoXet, /acpte^, èv pvjvi Aexepëpttp.
•j- 'O 'lepoaoXôpwv Ilatpiâppjç XpôaavOoç àitoyatvôpeôa.

DCLXVL
itis, Patriarhul Hrisant Notara către „epitropii sfintei cutii a iubitorului de Hristos
5 Decem- rufe[ a| blănarilor“, despre școlile din Kastoria, pentru care, după așezământul lui
bre’ Gheorghe Castriolul, au a luâ pe an 150 de lei, de la egumenul metohului Sfân­
tului Mormânt la Constantinopol.
ITspi twv ayoXwv Kaatoptaç.
1715, Aexepëptoo 5.
Xpôaavôoç, èXéip 0eoô IlatpiâpyTjç tïjç ¿7Îaç itoXewç 'lepooaaXijp xai tcaarjc IlaXatattvTjç.
’Evttpôtatot xai yprjatpàtatot àpyovteç xai èidtpozot toô tepoô xooteioo toô ytXo-
yptatoo pooyetioo twv 7oovapàSwv, téxva èv Kopicp à7ait7jtà tvjç ^pwv MetptôtTjtoç, yápic,
 701

etpfjV7¡, èXsoç evțj ójiìv îrapà 0soö, zai à~ò toö ¿7100 zat CwoSó/o') Tâțpo'J a7taapôç
trat èzlaze^t;’ îtap’ f(p.wv Sè eô^ij, soXo^ía-zai a'jȚjjwpTja!?.
Merà tqv “MÛ. eâXoȚtav, toö zapovroç tò atTtov etvat toöto. Etç tt¡v zoXtTStav
t^ç KasTOpiaç zaTeorá07¡ 6si<p èXè.t tepà a/oXij, etç tò và p.av0ávwo! tôv •/pmriavwv îà xatSta
7pàppara zotvà X^P-’ îtXvjpwp.ijv- tò ô^otov toôto OeàpeoTOV è'p7ov, Stà và p.ov’p.ón¡Ta zat
ào^aXetav xavToretvijv, eXaôev ttjv sstaraaiav t^ç ó navâftoç Tà^oç’ pè to'.oôtov opwç Tpôîtov
*ot
OTt vj 'Tp-eTépa ’EvTtp-ÔTTjç, TOOTeoTtv zarà zatpôv èrctTpozot toö zourelou toô çtXo/ptaToo
po'rpeTto'j ùpwv, và çpovTÎC»at và Xapoâvœat tôv ptoOôv twv StSaazàkwv, TjTOt Tà èzarôv îtev-
TTjzovra 7p;'ata, îîapà toô zarà zatpôv ¿atwraroo ^o'jpévo'i toô aÓTÓ0t eópíaxopévou pgroxío'j
toö 'A7Í00 Táyoo, zarà tòv zatpôv óítoó StopiCop.ev etç tò ~apòv ^psTspov ìtaTptapxtZÒv 7pàppa,
tò ÓTtotov itépìropev và eópiazeTat ~ap’ ópìv etç 'pôXaçtv, îtpôç Seôatwatv zat Stivezi) àayàXsiav
toö 7S7OVÔTOÇ. üapazaXoöpev Sè zat ttjv erctTpo—7¡v TaÓTTjv và SexS^Te, wç èvTtpov zat 0soas6^,
zat và è'/stì tòjv ÿpovTtSa và XapëàvsTê Tà ézaTÒv itsvijvra 7póata aùrà zat và Tà itépzsTe
àayaXwç zat èv zatptp etç toôç èztTpô-O’jç t^ç oxoX^ç èv t^ Kaaropicf zat è^ere Ttpàjv îtapà
àv0pwîtwv zat pta0ôv îtapà toô ¿7100 0eoô, où 7¡ x«p!ç zat tò àîtstpov èXeoç et-g perà ttàvTwv
tipwv èv 6itp îtavTt.
’Aïtô ’ASptavooîtôXewç.
za<pte', Aszepoptoo e'.
•j- 'O 'kpoooXôpwv zat efyérrfi ôpwv.
(Bibl. Ac. Bom., copiile d-lui M. Ghedeon; Legiand, Recueil, pp. 182-3, n° 95.)

DCLXVII.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, cu felicitări
de serbatori.
’EîttaToXï] NtzoXáoo MaopozopSáToo îtpôç I
XpóaavOov, IlaTptapx^v 'lepoaoXópwv.
1715, AexepSpiou 18.
Asópsvot toö zavroS'Jvápo’j 0eoö và ty¡v
Sta^oXaTrț] etç tôv ¿7twTaT0v zarptap/ixov
zat aitooToXtzòv at>T^ç 0póvov èv etp^vțj zat
àStaaetOTtp trjet^ zat eoTjpeptcj StTjvezet, perà
p.azpoStÔT7]Toç. Mè tô và ítXTjatáCxj “71a
éopTï) TTjç zaTà aàpza 7evv>îaewç toô X'jpioo
rjpwv ’hjaoô XptaToô, Sèv èXsttpapsv pè tô'
itapôv và irpoax’jvijawpev ttjv 'Pperspav Ma-
zaptÔTïjta zat và àiroôwawpev aÖTjj Tàç per’
eôXaêstaç üttzàç îtpoapijastç, zapazaXoôvïeç
tôv Stà tt]v ^psTSpav awr/jptav èz t^ç a7taç
Ilap0évoo àaitopwç 7evvT|0évTa XptaTÔv tôv
0eôv 7jp.wv và à$two7] cTp.eTépav Maza-
ptÓTTjTa va eopTaatf) Xap.itpwç zat và ítavr¡-
7op£s-ț) çatSpwç zat rijv a7tav aoToö levvrjaiv
zat Tà S7ta 0eoyàveta, zat èysTOÇ zai etç
Xpovo'jç îtap.irôXXo'Jç, p.è Ô7etav, euro^tav zat
etpïjvtzïjv zaTàoTaatv etç tôv ¿7twTaTov sta-
Tptap/tzôv aùnjç ©póvov, etç za^xn *
- “ *at
zaXXovijv îtavtôç toô yptaTwvóp.00 îtXTjpw-
jiaTOç.
lIapazaXoôp.ev Sè tç; 'TpteTépav Mazaptô-
T7¡ra và p.7¡ p.âç Xetîtwot a’jyvà Tà tepà auT^ç
7pàp.p.aTa Srp.wTtzà t^ç a7a0^ç zat èyerw-
Tar/jç O7tetaç ttjç, zat e’tç Tàç îtava7taç ttjç
îtpoae'jxàç và îtapazaXTj tôv 0eôv ôîtèp ^p.wv,
1715,
18 Decem-
bre.
Scrisoarea lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1715, Dechemvrie în 18.
Rugându-ne de atotputernicul Dumnezeu
să Te ție în preasfințitu-Ți Scaun patri-
arhicesc și apostolesc în pace și nezgu-
duită sănătate și bună stare necontenită,
întru mulți ani. De oare ce se apropie
sfânta serbătoare a nașterii după carne a
Domnului nostru Isus Hristos, n’am lipsit
cu cea de față să ne închinăm Fericirii
Tale și să îndreptăm către Tine fiescul
nostru graiu, rugând pe cel ce pentru mân­
tuirea noastră s’a născut fără sămânță din
Sfânta Fecioară Hristos Dumnezeul nostru
să învrednicească pe Fericirea Ta a serba
strălucit și a prăznul luminos și sfânta-I
Naștere și sfânta Bobotează, și în acest
an și în ani prea-mulți, cu sănătate, fe­
ricire și pașnică stare, în preasfințitu-Ți
Scaun patriarhieesc, pentru bucuria și fru-
museța turmei creștine.
Ci rugăm pe Fericirea Ta să nu ni lip­
sească des sfințitele-Ți scrisori vădind buna
și prea-dorita-Ți sănătate, și în prea-sfin-
tele-Ți rugăciuni să rogi pe Dumnezeu
pentru noi, și să ni orânduiești cu încre-
702
zat và itposràCig pè Oàppoç, sïtetST] 7vw-
ptÇet tt¡v àzpav ebXàëetav oscoö e^opev ~pôç
anrijv zat ttjv JtpoSopiav eiç ttjv SoóXs'joív
njÇ.
Ot ôè ypóvoi Tijç 'Tperépaç Mazaptôrvjroç
stTjcav 0sô0sv zápiroXXot zat Ttavs’JTO/eiç-
zai at rcavaytat t^ç suyat peO’ ^pwv.
^»pts', ûezepêpto’j vq'.
T'îjç 'Tperépaç Mazaptór^roí nîôç sv Xptarip
zat oXwç etç rouç ôptapoôç.
’Iw. NtzôXaoç BoeëôSaç.
(Legrand, Recueil, pp. 183-4, n° 94.)
DCLXV1IL
ms, Ioan Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre firmanele ce-i
27 Deeem- pregătește și numirea lui Nicolae-Vodă în Țara-Românească, iar în Moldova a lui
bre‘ Mihai Racoviță.
’lwàvvïjç Ma'jpozopSàrOç Xpooáv0<p No-
rápqf.
Mazaptwrare, ayiwrars zat acrpàtars 11a-
Tptàpya r/jç àytaç ttôXewç 'Ispo'jaaXïjp zat
Ttàaijç riaXatattvïjç, èv Xptanp pot asëaa-
ptwrare jrársp, ttjv 'Tpstépav Mazaptônjra
îtpoazww zat ttjv tepàv aor/jç 8e£tàv ebXaëœç
àazàÇopat, Seôpevoç toô èv GirqXaap fswq-
0évroç Xptaroô toô Oeoô orcœç StayoXàTTOt
aorijv èv àzpa Ó7teta, etpvjvtz^ zaTaorâaet
zat sÖToyicf etç sttj TtàpîtoXXa zat TtaveoTopj,
petà zat iravTwv twv Xotîtwv zaTa0optwv.
Tô ispôv Ypàppa t^ç'Tperépaç. Mazapto-
TTjToç ëXaëov, è£ oo ttjv zaXfjv t^ç ôftetav
pa0wv, èyàpTjv. vEțvwv Se zat Tà èv aortp
7e?pappéva. ’EpeooXáÓTjaev ÔXÎ77] àp7ïjTa etç
tô và Tïjv àîrozptëw, pè tô và èirpôapevov
và Xàow tô çeppàvt, ënoô ôireayé0Tj và xàpT]
ó TÇtXt77apCaôéç' àzò tòv ózotov àzôjiTj
zàppta ëzëaatç toô îtpà7paToç Sèv è^tve1 pôvov
ëXoô^ôayeTat, Xéyovraç aijpepov, abptov và tô
îràpTf zat, av 7ÎVȚ), etvat rcoXXà zaXà zàpvst.
Auto ôîtoô Tj 'Tpsrépa MazaptÔTTjç, itpoëàX-
Xooaa Tïjv tpoypÔTTjra zat rijv SptpÔTTpa toô
yetpwvoç, àvaëàXXet tòv zatpôv, StaTptooooa
èôw zovrà, TtoXXà zaXà zàpvst.
Tô çpeppàvt ôzoô etvat và 7ÍV71 Stà và zt¡-
7atvț] etç r/¡v 'PoópeX^v, aijpepov Tj abptov
zatpvovTàç tô, tô GTéXvopev abrèç Tèç '^pe'psç,
zépzovraç àzôpvj pa£t pè abro zai tôv 71a-
aazTÎhjv, StÔTt ó 7evtTCapa7ao7¡ ywptç tpeppàvt
Sèv èëyatvet và gtsíXt¡ 7svtTCapT¡v è'çw.
UpoaéTt, èitetSïj zat àppTjrotç XÔ70tç ttjç
0staç üpovotaç ó otpïjXÔTaTOç Ao0évrïjç zat
•/¡pérepoç àSeXyôç npoeëtëàa0Tj stç tôv ©pôvov
dere, căci știi înalta evlavie ce o avem
către Tine și grăbirea spre slujba Ta.
Iar anii Fericirii Tale fie de la Dum­
nezeu prea-mulți și pe deplin fericiți; și
și preasfintele-Ți rugăciuni cu noi.
1715, Dechemvrie 18.
Al Fericirii Tale fiu întru Hristos și
cu totul la porunci:
Io Nicolae Voevod.
Ioan Mavrocordat lui Hrisant Notara.
Prea-fericite, preasfințite și prea-înțe­
lepte Patriarh al sfintei cetăți Ierusali­
mului și a toată Palestina, întru Hristos
mie părinte prea-venerat, mă închin Fe­
ricirii Tale și sfințita-Ți dreaptă cu evlavie
o sărut, rugându-mă de cel în peșteră
născut Hristos Dumnezeu ca să Te ție în
cea mai deplină sănătate, pașnică stare și
fericire în curs de ani cât de mulți și cu
totul fericiți, împreună și eu toate celelalte
ce dorești.
Sfințita scrisoare a Fericirii Tale am
primit-o, din care aflând buna-Ți sănătate,
m’am bucurat. Am aflat și cele scrise în
ea. A fost la mijloc puțină zăbavă în a-Ți
răspunde, căci așteptam să ieau firmanul,
eare-1 făgăduise să-1 facă Cilingarzadè;
de la care vre-o ispravă a lucrului nu s’a
făcut încă; numai tot făgăduiește, spuind;
azi, mâne să-1 iea; și, de se va face, e
foarte bine.
Ceia ce faci Fericirea Ta că, aducând
înainte receala și asprimea iernii, lungești
vremea, stând aici aproape, faci foarte bine.
Firmanul ce e să vie ca să mergi în Ru-
melia, azi ori mâne luându-1, îl trimetem
zilele acestea, trimețând încă împreună cu
el și pe iasacgiu (turc.: purtător de ordine),
de oare ce lenicer-Aga fără firman nu
scoate să trimeată Ienicer afară.
Pe lângă aceasta, de oare ce, din mo­
tivele neștiute ale Proniei dumnezeiești,
prea-înălțatul Domn și al nostru frate a

ttjç Ou7ppooXaytaç, Sèv è'Xgtcpa và tò sìSo-
zotijaw rțj '1’p.etspa Maxap'.ótijtt, wç zpôç
•^piétspov èv Xptatw zatépa, xaî và t^Ç 8waw
àçpopp.7]v và a'J7yaíp7¡tat p.è toô XÓ709 fiaç
etç tôv zpoê'.ôaafiôv toô ó^TjXotàto’j AòQsv-
to'j. Etç Ss tòv ©povov t^ç MoX8a6taç zpos-
6t6àa07] ó Mtya^X-BoSaç' toòto zoXXà tô
syàp7]p.sv, fiaxaptwtate Ssazota, Stótt ó Mt-
yaiiX-Boôaç etpïjveùst xat zepvoòjiev ^aôyœç’
ëtt çatvetat và eyr¡ à^àz^v zpôç ^jiàç xaî
và ç’jkàrtTjtat petalo paç çtXla. Atà tò 0-
zotov apstpov yapàv èXàêopsv, xaî Oaßpw
p.s tô s'Xsoç toô 0eoô và zspàawpsv xaXà.-
'H petàôsatç toô ôtpTjXotâto'j ASOévroo pè tô
và saovéëvj xaî tvfv ^pépav Xptatoô yevv^astoç,
sXàêopsv StzXïjv tïjv yapàv. ”Aç è'ywpsv Ss
zàXtv xaî ttfiïjv twv tspwv aot^ç 7pappàtwv
ó Ss zavàfaôoç 0sôç và â^twaț) tïjv 'Tpe-
tspav Maxaptônjta và soptàaf) tàç zapoûaaç
soptaaîpooç twv ^pepwv pstà 8o£t]ç xaî sù-
Oupîaç, etç è'ti] zàpzoXXa xaî zaveotoy^.
1715, âsxepôpiou 27.
Tvjç 'Tpstspaç Maxaptôtijtoç elç toùç o-
ptapoôç.
’lwàvv/jç MaopoxopSàtoç.
(Legrand, 0. e., IV, pp. 148-9, n° 105.)
DCLXIX.
Marcu din Cipru Porphyropulos, directorul școlii domnești bucureștene,
către Patriarhul Hrisant Notara, despre mersul școlii supt Ștefan-Vodă Cantacuzino.
’EztatoXíj azooSatotátT] Màpxou Kuzpioo
Hop'p'jpozoóXoD, 8tso0uvtoô t^ç èv Bouxoo-
psatîco a&Qsvttx^ç àxaÔTjpîaç, zXijpoyopoôaa
zept toô Ssotépou 8:8aaxàXo'j, zspî rwv sv
aùr^ 8t8aoxop.svwv paSvjpátwv, zspî t^ç zpôç
rô ayoXsîov sùvotaç xaî zpoataataç roô ^ys-
povoç Stsyáv-Bó8a KavraxouCvjvou \ xaî tivwv
elç aotôv Í7Xwpíwv.
T-ijvTpstspav aoywtár/jv Maxaptóttjta 809-
Xtxwç zpoaxuvw.
IlpoXaëôvtwç èzpoaxùvïjaa 8t’ sutsXoôç pou
tip Tpsrspav asÊaaptwtàtTjv Maxaptótrpa,
xaì sze'fiipÖT] 8tà toô zavtspwtàtou a7tou
BvjOXsèp, a'J7yatpwv èzî rjj ps7aXozpszsatát7]
xaî ózspXápzpto auQgvtix^ zapooatof toö ó<pr¡-
Xotàro'j xaì aoywtátoo i¡pwv AòQsvtoo. Tavöv
Sé, èôaçtwç àzoôsyQsîç 8tà toô zavoa’.wtàtou
¿7100 xa07¡7oofiévoo xùp Àwpo6so9 tàç zap’
abt^ç zarp'.xàç soyàç xaî sôXo7Îaç, SovXozps-
* S’ar părea totuș, fiind vorba de un Domn care a venit, că scrisoarea e din Domnia munteană
a lui Nicolae Mavrocordat. în aeest caz, data ar fi: de la Februar 1716.
703
fost înaintat la Scaunul Ungrovlahiei, n’am
lipsit a face știut aceasta Fericirii Tale,
ca părintelui nostru întru Hristos, și să-Ți
dau prilej să Te bucuri cu noi pentru
înaintarea prea-înălțatului Domn. Iar în
Scaunul Moldovei s’a înălțat Mihai-Vodă;
de aceasta mult ne-am bucurat, prea-fe­
ricite stăpâne, pentru că Mihai-Yodă e
om pașnic și o ducem în liniște; ba încă
se pare să aibă iubire către noi și să se
păzească între noi prietenie. Pentru care
am simțit nemăsurată bucurie, și am în­
credere, cu mila lui Dumnezeu, să o ducem
bine. Pentru că strămutarea prea-înălța-
tului Domn s’a întâmplat și în ziua Nașterii
lui Hristos, am simțit îndoită bucurie. Și
să avem iarăș și cinstea sfințitelor Tale
scrisori; iar prea-bunul Dumnezeu să Te
învrednicească pe Fericirea Ta a prăznui
aceste zile de serbători cu slavă și bucurie,
întru ani prea-mulți și pe deplin fericiți.
1715, Dechemvrie în 27.
Al Fericirii Tale la poruncă:
Ioan Mavrocordat.
Până la
1715.
Scrisoare prea-învățată a lui Marcu din
Cipru Porphyropulos, director al Acade­
miei domnești a Bucureștilor, înștiințând
despre al doilea dascăl, despre științele
ce se învață într’însa, despre bunăvoința
și îngrijirea față de școală a Domnului
Ștefan-Vodă Cantacuzino, și cu unele laude
pentru el.
Fericirii. Tale prea-înțelepte ca un rob
mă închin.
Dăunăzi m’am închinat prin smerita mea
scrisoare prea-veneratei Tale Fericiri, și
scrisoarea s’a trimes prin Preasfințitul de
Betleem, bucurându-mă împreună cu Tine
pentru prea-măreața și prea-strălucita pre­
zență domnească a prea-înălțatului și prea-
invățatului nostru Domn. Iar acumj cu ple­
căciune până la pământ primind prin prea-
cuviosu-Ți sfințit categumen chir Doroteiu
704
zwç sóyaptatw r țj aôt^ç zatptxȚj ytXoatopyiçf
zai xarà rijv ujisrspav èztrayïjv SijXozotw
èv aovó^st 7r=pt t^ç ayoX^ç' ott oov 0îip xai
Sd op.erépwv a7twtàtwv eó/wv èvep^etrat, p.a-
firmata 7pap.p.arizà zapaôtSovraç tpta, èxtôç
tijç ypapptattx^ç' stç ti]v tsyvoXo7Íav 0ép.ata-
'ptXoao'ptxôv p.á0-q<ia zapaot Setat ȚOGtxrf xat
aza£ Stç r^ç éë8o'J.àSoç 0sp.ata etç ttjv
7pap.p.artz7jv roù àotôtp.ou ’AXe^àvSpo'j
'O t>tj>7]Xôtaroç Aôfièvrrçç, àç etvat zoXô-
ypovoç, xat StSaaxàXo'jç xat p.a07jtàç euép-
7sttxwç zsptzot^tat' è'xa'J-s xai rôv Seôrepov
StSàaxaXov pepttxtov' xat àzô toô vùv èXztCw
e’tç 0eôv xpetrrova- p.ôvov 7} 'A^ta Tptaç và
atepewvț] t’ijv 'T<p7]Xór7¡rá roo èv etpr^ ëaOeicj.
‘H Tjietépa Maxaptotrjç zpôç rijv aóroò
'YtpTjXórTjra, et xeXeóet, 6èXet ?pàyet xai zept
roótoo, xat sôyaptattaç xat zporpozàç, xat,
otav rò 0stov eô8oxTjG^] t^v zoOetvïjv ôpwv
zapooctav, zàv à^aSòv 7SvTp=rat.
'O Xoytwraroç xùp rewpvtoç xat zàvreç
ot «potrïjtat So’jXtxœç zpoaxovoôat rvjv fY¡xe-
répav MaxaptôtTjta.
'OXoțoc Stà tTjv Xajizpàv 2 ètot|iàCeraf àv
Țivț) zpoara7ij, 0èXst èxfwv7]0^. Tetpàartya
[leptxà eytvav xat èôô0ïjaav zip ^7sp.óvt orav
7¡X0e. Al zavá7tat xat 0eozet0etç aôt^ç só-
yat etTjaav ps0’ ^p.wv yoXaxrtxai ôtà ëtou.
T^ç 'Tp-etépaç ao'pwràtTjç Maxaptôt^toç
èXà'/taroç SoôXoç.
Màpxoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.J
DCLXX.
Până la Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre o in­
1715- tervenție a sa în favoarea acestuia, prin tratele Ioan și capuchehaiaua lulianò.
’EztoroXîj NtxoXâoo BosëôSa'zpôç tòv Ba-
rptapyvjv 'lepoaoXóptwv.
Ttjv 'Tp-stépav aeSaapttwtátTjv MaxaptôtTjta
zpooznvw, ttjv zav«7tav aotTjç SsÇtàv zaveo-
Xaëwç xaraazaCôpevoç.
Tà èv zip tsp<p zttraxtto è7yapatrôp.sva xàXwç
Í7VWV. ’Ep.jppov£t3ràtTjv zoëèpvTjstv èStwptaev
tj 'Tjierépa Mazaptótr^ và 7év7¡, xaì èXztCw
' etç ròv a7tov 0sôv oXa xaXœç và tps£ouv.
’E7w xarà tô àzapattïjtôv p.00 ypéoç tSto-
yetpœç xat p.età ttjç zpocTjxoôaTjç Csaewç
1 Mavrocordat.
2 Pastile?
| ale Tale părintești rugăciuni și binecuvân­
tări, mulțămese cu supunere părinteștii Tale
iubiri și după orânduiala Ta arăt în scurt
j cele privitoare la școală: că, ajutând Dum­
! nezeu și prin rugăciunile-Ți preasfinte,
merge: se predau trei științe gramatice, afară
de gramatica propriu-zisă; la tehnologie se
dau teme; dintre științele filosofice se predă
fizica; și odată ori de două ori pe săptămână
teme la gramatica fericitului Alexandru12.
Prea-înălțatul Domn, să trăiască întru
mulți ani, se îngrijește ca un binefăcător
și de dascăli și de școlari; a făcut și pentru
dascălul al doilea mertic; și de acnma
nădăjduiesc în Dumnezeu mai bine; numai
Sfânta Treime să întărească pe înălțimea
Sa în pace adâncă.
Fericirea Ta, dacă vrei, vei scrie înăl­
țimii Sale și pentru aceasta, și cu mul­
țămiri și cu îndemnuri, și, când Dumnezeu
va binevoi să ni dea dorita-Ți prezență,
tot binele se va face.
Prea-învățatul chir Gheorghe și toți uce­
nicii cu supunere se închină Fericirii Tale.
Cuvântarea pentru strălucita [serbătoare]
se gătește; de se va da poruncă, se va
rosti. Câteva tetrastihuri s’au făcut și s’au
dat Domnului când a venit. Preasfintele
și de Dumnezeu ascultatele Tale rugăciuni
fie cu noi păzitoare în viață.
Al Fericirii Tale prea-înțelepte. cel mai
mic rob :
Marcu.
Scrisoarea lui Nicolae Voevod către Pa­
triarhul de Ierusalim.
Fericirii Tale prea-venerate mă închin,
sărutând cu toată evlavia preasfințita-Ți
dreaptă.
Cele însemnate în sfințitu-Ți pitac bine
le-am înțeles. Prea-înțeleaptă chivernisite
a orânduit Fericirea Ta a se face, și nă­
dăjduiesc în Dumnezeu Sfântul ca toate
să meargă bine. Eu după neapărata mea
nevoie cu însăș mâna mea și eu cuvenita

eypa^arà SÉovta tio tî ~ap.ștXTaT<p àòsX^<ì>’
xat tò) ao-^ovTi ’looXtavò), xaì èzpóabsci or
Tïjv EÙto-^ìav xaì Ttjx^v t^ç "YpETÉpaç Ma-
Xap'.ÓTTjTO? TVjV pSTpW s£ tOO'J p.È TYjV CwfjV
pou, xaì aoptov aùv Osò), àv Ssv xtvijafj
pspov, xtvț ó xaXapàatjç.
Et)77V(í)¡JWjV Ctjtw, Sso^oTá pot) csSaaptw-
TaTs, ôîtoô Ssv àsoxpivopat ioto/sípo)?, ote
"/Osatv/j psrá toó ’taTpoö vóptpo? á~á.T7¡
afjp.spov ps âvaȚxaas và yuXa^m Tov oSá.
Tà ET7] t^t Tpetspaç MaxaptônjTOÇ ïtàp-
TtoXXa xaì ^avsoTO/rf at Ss "aváytat aÙT^?
eùyaì se asi peO’ '/¡pwv.
Nospêptoo X'.
Tije 'YpsTspaç osoaeptou MaxaptÓTTjToc
otó? sv XptaTò) xaì oXwç eli toò? ôptspoùç.
’lœ. NtzôXaoç Bosooôaç.
(Bibi. Ac. Rom , copiile d-lui M. Ghedeon.)
DCLXXI.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre tipărirea
unui număr de coli din cartea lui Ioan Damaschin privitoare la ortodoxie, despre
școlile grecești din Iași, despre gândul de retragere al lui Hrisant, pentru care a
scris Patriarhului ecumenic Cosma, despre sentimentele ce poartă față de Dumi-
trachi lulianò.
ritTTáxtov NtxoXáou MaupoxopSárou ~pôç
XpúaavOov ànsXXovToç ort síteos vfy at-
TTjOsioav ÈztOToXïjv tò) oìxoupÉvtxò) nocTptâpyțj,
sxStjXoôvtoç rr¡v àxopiav xaì OXí'pív tou sxì
vij sxSvjXwast aÙTOÔ toò và TtapatTTjÖ^ tòv
Opóvov, xaì aovaùOGTsXXovTO? tt,v sxtutco)6sì-
aav ’lwàvvo’J toô âapaazvjvoô sxòoaiv t^ç
’OpOoSoloo IliaTswç.
1715.
vE7vœpsv xaì Tà oca ¿píCet ev te tò) ?spcj>
7pàppatt xaì sv Tip TTttTaxttp îtepi toö îta-
vayíWTáToo IlaTptáp/oo xuptou Koopà, xaì
Tà îtapàr^ç 'YpsTspaç Maxaptotrpo; ^paçévTa
t^ auroù navavtÔTTjTt xai rijv à~ôxp:atv ôîtoû
exap.E' xai îtoXXà pàç sxaXoșâvîj ó~où spe-
Ta^EipíaOvj TOtoÔTOv Tpôîtov fj àxpa aùt^ç
GÙvsatç, xai êxptvsv soXoțov 8tà t^ç àSsX-
çtx^ç àvaxotvwaswç và ôtaXocv] xai và Os-
paîtsÙOTj) Tà oio/XoôvTa.
’lôoô, xasà ttjV îtpooTa-prjv tï(ç TpsTÉpaç
MaxaptÔTTjTOç, oxoô xai fjpsïç ps 0eppÔT7|Ta
¿-¡■pa^ap.EV xai èo'ipoo'iXEÙaapsv Tà osovra
1 Marele-Dragoman loan Mavrocordat.
2 Dacă B e Brâncoveanu, sunt scrisori aflate după moartea lui, căci ediția lui Damaschin e din
1715 numai, apărând in Septembre.
58183. Vol. XIV.
705
căldură am scris cele ce trebuiau catre
prea-iubitul mieu frate și dumnealui lu­
lianò, și am arătat că Fericirea și cinstea
Fericirii Tale le cumpănesc de o potrivă
eu viața mea, și mâne, cu Dumnezeu, dacă
nu pornește azi, pornește, călărașul.
Cer iertare, stăpâne prea-venerate, că
nu răspund chiar cu mâna mea, căci gre-
șala de lege de ieri eu doftorul m’a silit
azi să stau în casă. Și anii Fericirii Tale
fie prea-mulți și cu totul fericiți; iar prea-
sfințitele-Ți rugăciuni totdeauna cu noi.
Noiemvrie 30.
Al FericiriiTale venerate fiu întruHristos
și cu totul la porunci:
Io Nicolae Voevod.
1715’.
Pitacul lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, vestind că a trimes scrisoarea
cerută Patriarhului ecumenic, arătându-i
lipsa și tulburarea lui la vădirea-i să pă­
răsească Scaunul și adăugind tot odată
ediția Credinței Ortodoxe a lui Ioan Da­
maschin.
1715.
Am aflat și câte le spui și în sfânta-Ți
scrisoare și în pitacul despre preasfințitul
Patriarh chir Cosma, și cele scrise de Fe­
ricirea Ta Preasfinției Sale, și răspunsul
ce a dat; și ni-a părut foarte bine că a
făcut așa înalta-Ți înțelepciune și că ai
judecat bine ca, prin frățeasca-Ți împăr­
tășire, să desfaci și să tămăduiești cele su­
părătoare.
Iată că, după porunca Fericirii Tale, și
noi am scris cu căldură și am sfătuit cele
de nevoie pe Preasfinția Sa, și de ar da
89
706
•t^ aÓToò navayióngn, zaì zaôwç
èXzi£op.ev, và etaazonaO^ zaì Tj Tp,érépa Ma-
zaptÔTïjç zai ^peîç, zat và Ssíéli tj üavavtó-
ttjç too zat ôt’ êpytov rà oaa ôtà 7pap.p.á.TWV
zaì X07WV ózóaysrat. Ka.v oôtwç, zàv àXXwç,
zàTsp asQaajiiwTare, và êywp.ev zàaav àzptô'g
etÔTjatv. Kai, èv oatp zvéop.sv, ôXotpùywç [iè
ttjv CtóTjv p.aç 6éXop.ev zpoazaôijCTj ôtà tà
àvfjzovta siç ôoôXeoatv zai aôctaatv rr¡c T-
pexèpaç Se6aap,tôr7)toç zai too, áytwtároo
àTcoatoXtzoô ©povoo.
IloXXà pàç èOpÓTjaav aotô ôzoô ôtavosîtat
■/j 'Tpsrépa Mazaptôcnjç rà/a và zàp.vj zapat-
tïjatv, Tj, và etzoôpsv zaôapwrspa, và zàpTj
auri) pôvTj ttjç èzstvo ózoò zàayouv ot èy-
6pot, zai và zpo^evTjO^, ô p/í¡ yévotto, èayàtTj
yGopà etç tôv üavâytov Táyov ôpwç, èzstÔTj
at èvoyXTjaetç ôzoô aopôatvoov pàXtata zapà
twv ôpoyevwv zpo^evoôatv àQoptav etç aotijv,
àzoôtôopev toôç totoôtooç X070DÇ, zai àzo-
toXpwvteç Xéyopev petà toô ‘Opijpoo: „zotóv
ce è'zoç çùysv èpzoç èôôvtwv;“ zai zapaza­
Xoôpev t'ijv àzpav aôt^ç aôveatv và èvOop'/jOjj
tòv zavóva ózoò pàç etye ôwaTj ôtà zapo-
potav ôzoOeatv, zai ps peyaXotpoyiav zaì
pe^aXovotav và tatatat wç ysvvaloç àÛXïjnjç,
zat èXztCopev, pè T'ijv ÊoijOetav toô 0eoò zai
pè t’ijv è£atatav auv/jç aoytav zai țîpovTjatv,
zàvtote và 6ptap6e0-țj zatà twv àvttzàXwv'
àç è'ywpev ôè aonvwpvjv zai etç t'ijv tôXpvjv,
ôtt zpoèpyetat àzô ottzôv Qàppoç zai etXt-
ZptVTj àfàZTjV.
flpôç tôv àpyovta zopttC'/jv ÀTjpTjtpàzïjv
’looXtavòv zôavjv àvàzTjv etyapev zai è'yopev,
tô yvwpiCet r¡ 'Tpetépa Seôaaptôtïjç, zai eô-
ptazopeÔa èvveot, àzopoôvteç ți tô zpayOèv
zai ti tô zpaztèov, zai szôeyôpeOa ttjv za-
tptZTjv aôtïjç aopôooXijv' ott, ó èôtzo; paç
azozôç zepi t^ç eôyevetaç too Tjtov và stvat
péypt téXooç àôtàazaatoç zai àôtàXotoç ó
petalo ôeapôç zaì t¡ £opyoia.
vE7Vwpsv zai tà èv tw ètéptp teptô aor/jç
ztttazúp iôtoyeipwç avjpetoópeva, zaì eòya-
ptatoòpev ot zazoì zàvtwç zazwç àzoXoòvtat,
zàv tayèwç, zàv ëpaôéwç.
Toò zaXotóyoo B. tà 7pàppata etvat ato-
Xtapéva pè zopiaç tpeoòoXo7tac' tò „at à^tat
petaóàXXooat tà ijÖTj“ zàvtote ôèv àXvjQsóet.
’lòoò ózoò zépzovtat r^Tpetspa Maza­
ptÔTTjTt ;at tozwOeìaat zóXXat toò tepoò Aa-
paazìjvoò, zaì, zàv te zepi toò tózov, zàv
te zepi twv ayoXeìwv, 6éXet ’éyq aașeatepav
T'ijv eïÔTjatv zapà twv óatwtàtwv ^oopévwv'
Dumnezeu, precum dorim, să fie ascultată
și Fericirea Ta și noi, și să arăte Prea­
sfinția Sa și prin fapte câte în scrisori și
prin cuvinte făgăduiește. Și, ori așâ, ori
altfel, părinte prea-venerate, să avem toată
știrea cu de-amănuntul. Și, cât vom trăi,
din tot sufletul ne vom sili pentru cele ce
se țin de slujba și de starea Reverenței
Tale și a preasfințitului Scaun apostolesc.
Mult ne-a supărat gândul ce ai Fe­
ricirea Ta de a face paretisis, sau, ca să
spunem mai curat, de a face însuți ceia
ce se silesc dușmanii și a se aduce, ferească
Dumnezeu, cea de pe urmă peire Prea­
sfântului Mormânt; însă, de oare ce su­
părările ce vin mai ales de la cei de un
neam Iți cășunează descurajare, lăsăm astfel
de cuvinte și cu îndrăzneală spunem îm­
preună cu Homer: „ce cuvânt ți-a fugit
prin gardul dinților?“, și rugăm înalta-Ți
înțelepciune să Te gândești la acel canon
pe care mi-1 puseseși înainte la un prilej
ca acesta,, și cu mărinimie și gând larg
să stai ca un vânjos luptător, și nădăjduim,
cu ajutorul lui Dumnezeu și cu aleasa Ta
înțelepciune și cumințenie, să izbândești
totdeauna asupra protivnicilor; ci să fim
iertați și pentru îndrăzneală, care vine
de la fiescul curaj și drage stea curată.
Față de boierul dumnealui Dimitrachi
lulianò câtă iubire am avut și avem, o
știi Reverența Ta, și ne găsim cu grijă,
neștiind ce s’a făcut și ce e de făcut, și
așteptăm sfatu-Ți de părinte; căci scopul
mieu față de dânsul eră să fie pănă la
capăt nedespărțită și nedesfăcută legătura
și aderența dintre noi.
Am aflat și cele însemnate cu mâna-Ți
în cea de-a doua sfințită scrisoare a Ta,
și mulțămim; cei răi totdeauna pier, ră-
pede ori cu zăbavă.
Scrisorile fericitului Bfasarab] sunt îm­
podobite cu minciuni de frunte; „demni­
tățile schimbă purtările“, nu e pretutindeni
adevărat.
Iată că Ți se trimet Fericirii Tale co­
lile tipărite ale Sfântului Damaschin, și,
atât pentru tipar, cât și pentru școli, vei
aveà o mai sigură știre de la prea-cuvioșii
egumeni; și nădăjduim că și prevederea

zaì skntCop-sv zaì fj aùt^ç xpou.Tj-
0sta zat è~tataata ^p-spa tț] '^uspa và Tà
StîoQsT^ stç zpsítrova xaràaraatv1.
Kat ai>0’.ç at Sytat suyal rzjç 'Tp-stépaç
MazaptótvjTo; p.s6’ ^<iwv.
(Legrand, Recueil, pp. 184-6, n° 97.)
DCLXXII.
Nicolae-Vodă Mavrocordat către Patriarhul Hrisant Notara, despre cearta
cu Apusenii pentru cupola bisericii Sfântului Mormânt, despre zvonurile de la ho­
tare și iubirea ce-i arată Vodă Brâncoveanu.
Ntzokâo'j Maupozopòàtot) îttrrâzfov îtpôç
XpóoavOov 'kpoaokôp.œv, etôoîtotoûvtûç aÒTco
ott è'vpa^s Ttp BaoapáSq. oirwç awTskscrfi siç
Tïjv ötsozpivTjatv t^ç petà rcñv SoTtzwv sv
'Ispo'jaaXijp. ôîtoOsaswç, z. T. X.
1715 (sic).
Kat at>6tç ' ttjv tspàv ai>TT)ç 8s$tàv ¡ist3
sôXaSstaç àaitaCôp.B0a. ’EXà6op.ev zal stspov
7pàp.p.a 'T^ç'Tp.sTÉpaç MazaptÔTTjtoç, zat, s£
aÔTOÔ ttjv à7a0ïjv ttjç Ó7¡stav îtXTjpoyopTj-
Qévrsç, t>jTspsxàp7j[isv.
"Eyviop-sv ôs zat ttjv stç ’ASptavoû’a/ptStv
r/jç 'YptsTépaç £s5aóp.tÓT7¡TOC, zat OTt itàXtv
sztvT|0-/¡aav ot Sortzot, tôoov ôtà ttjv olzoôo-
p.Tjv to5 zoop-îté, Scov zai Stà tt]v ôîtôOsatv
TtpV ÎTpWTStWV, zat . OTt S[l.T¡VÍ>0Tj 'Tp.STSpa
MazaptÔTTjç àîtô tïjv ÊaatXtZTjv Ilóptav, zai,
p.s tô và TjTOv Tj BàatXsta stç tô zivTjjia,
sp.stvs và sozptWjO^ Tj oîroOsatç stç ’ASpta-
voôîtoXtv. Toótod yáptv àît^X0s zat ïj Tp.s-
TÔpa MazaptÔTTjç etç rà at>TÔ0t, zat ôptCst
và 7pà<pwp.sv tip ^p.stsptp îtap/f tXtàrtp àôsXjpw
và p.Tj Xsîîtq zat aov5pop.7j t^ç ’Ev3o$ôtïjtôç
TOtr tô ôîtotov psrà yapàç 6sXop.sv tô záp,i¡],
rvœptÇst zat Tj ’Evôo£ôtTjç too itwç zotvwç
eyop-sv ypsoç và 8ooXsôwp.sv ttp ÎIava7ttp zat
CtóoSó/tp Tà'ptp, zal, Ssv àp.çt6àXXop.sv ott
p,stà îtàaTjç îtpo0'jp.taç 0sXst zàp.-çj tàç ôo-
vatàç ôooXsôastç.
’Eôw stç tatç azpatç tpT¡p.tCovtat Stàyopa"
op.wç tô êsôatov ôsv stvat àzôp.Tj yavspôv,
zat ïj£st>pop.sv îtiôç ó so7svsatat,oç 7jp.stspôç
àpytov zaxtzsya7tàç zopttCT] ÀT]p.TjtpàzTjç ’Ioo-
Xtavôç syst rfjv ttp.Tjv và ep/stat auyvà stç
jtpoozôvTjatv t^ç Tp,stspaç MazaptôtTjtoç, zai,
o tt à^tôXo7ov ^0sXs tôyjj, OéXst tô zotvû-
TTOtTjGT] X-at tj) Tp.=tspa SsÔaap.!ÔtTjtt.
Xsëaap.twtats zàtsp, à7aîtTjtôç ^p.wv îratijp
Baaaapàôa Bo$6ô5aç 'pspstat îtpôç ^p.àç p.s
îtatptzTjv 0spp.Tjv ¿70xt]v zat ȚtXoatop7tav
1 Brâncoveanu fiind în viață, data de 1715 din copie e greșită.
707
și supravegherea Ta de departe. zi cu zi
le va aduce la o mai bună stare.
Și iarăș sfintele rugăciuni ale Fericirii
Tale fie cu noi.
Pănă la
1715 ».
Pitacul lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant al Ierusalimului, vestindu-i ca a
scris lui Basarab să ajute la alegerea
afacerii cu Apusenii la Ierusalim ș. c. 1.
1715 (sic).
Sărutăm iarăș sfințita-Ți dreaptă cu
evlavie. Am primit și altă scrisoare a Fe­
ricirii Tale și, din ea aflând buna-Ți să­
nătate, peste măsură ne-am bucurat.
Am aflat și plecarea la Adrianopol a Re­
verenței Tale și că iarăș s’au mișcat Apu­
senii,.atât pentru clădirea cupolei (turc.:
cubé), cât și pentru afacerea drepturilor
de întâietate, și că ai fost chemat Fericirea
Ta de la împărăteasca Poartă, și, de oare
ce împărăția era asupra plecării, a rămas
să se judece lucrul la Adrianopol. De
aceia ai plecat și Fericirea Taîntr’acolo,
și spui să scriem prea-iubitului nostru
frate ca să nu lipsească și ajutorul Slă­
virii Sale; care lucru cu bucurie-1 vom
face. Știi și Slăvirea Ta cum că avem da­
torie a sluji de obște Preasfințitului și de
viață primitorului Mormânt, și nu ne în­
doim că cu toată grăbirea va face sluj­
bele cu putință.
Aici la margine se zvonesc felurite lu­
cruri; dar nu e încă vădită siguranța, și
știm cum că prea-nobilul nostru boier ca-
puchehaie, dumnealui Dumitrachi lulianò,
are cinstea să vie des spre închinăciunea
Fericirii Tale, și orice se va întâmplă
vrednic de pomenire, îl va împărtăși și
Reverenței Tale.
Prea-venerate părinte, iubitul nostru pă­
rinte Basarab Voevod se poartă cu noi
cu caldă iubire părintească și dragoste;
708
opio; zapaxaXoöpsv rijvTpstépav Maxaptô-
TTjta zat zâXtv, otav vpá'ptfj eiç r/jv ’EzXap-
zpôtïjtà roo, và tôv àvaOeppatvig và œépstat
ôpotip tip tpózip zat • eiç tô éç'ijç zpôç rppàç
zat và pàç zeptOàX'Jrfj ps Tïjv zarptxijv tou
àyàjtTjv ott tqpstç zpôç rijv ’ExXapzpôv/jrà
too yspôpsOa wç 7V7jotoç otoç, ps oiïzijv àya-
zïjv zat soXáostav.
Kat ao0tç at aytat efr/at aôrîjç pe0’ ïjpwv.
(Legrand, Recueil, pp. 186-7, n° 98.)
DCLXXIIL
1715. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre cartea de teologie mo­
rală ce a prelucrat-o acesta, făgăduind ajutor la tipărire.
NtxoXáoo MaopozopSároo mrtâztov Ttpôç
XpóaavOov, Ilatptápyrjv 'IspoaoXwpoiv.
1715.
Kat at>0tç rijv tepàv ôe|îàv rijç Tperépaç
Mazaptôttjtoç eôXaëiôç àozaCôpe0a.
vEȚVwpev zat tà sv tip teptp aor/jç ztr-
taztcp a/jpstoûpeva.
TI ayoXaattzT] zat So7partxv¡ 7¡0txT¡ Oeo-
Xoyta otav teXetwOțj Stà rijç iztpsXetaç t^ç
Tperépaç Maxapiôrïjroç, zpoartflepévTjç zai
rijç àzoxptoewç zat àôexâaroo aot^ç ^Ypoo,
ëéêata 0éXet elatat zoXXvjç œyeXeiaç zpô$e-
voç- etc tà é^oSa, xa0wç ózeayé0T¡pev, aov-
rpéyopev zai ^petç. Móvov trátela va etvat
zapà 0eoô, zap1 oo zat aô0tç tà er/j t^ç
Tpetépaç Mazaptor/jtoç zoXXà xai eotoy^.
(Legrand, Recueil, p. 187, n° 99.)
DCLXXIV.
Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Hrisant, despre dorința lui fierbinte
de a câștigă iubirea lui Vodă Brâncoveanu, care-1 pârește.
NtxoXáoo Maopoxop5âton ztttàxtov zpôç
XpóaavOov TepoaoXópwv zapaxaXoùvroç ozioç
asattsoaT) zapà tip Kœvatavttvip Bacapàëof
Boeêôôa; và eyig aòtòv ózò eövotav.
1715 (sic).
Kal aoOtç ttjv tepàv Se&àvr^ç 'l’pstépaç
MaxaptôtTjtoç àozaçôpeOa.
IloXXàxiç, xat Stà Cwa/5 ^pwv ipwv^ç, xai
Stà 7pappàr<ov pàç èytvs ô^Xov tț) Tperéprç
XeòaaptótTjtt zôaov èçtépeOa xat sztOopoopev
và eycopev xaOapàv, slXtxptv^, oeôatav xat
évi Xoșip yptattavtxïjv âșazijv pstà toô sxXap-
zpotátoo Baaoapàëa BoeSôôa, toô àyaz^toô
paç zatpôç, xat zoXXàxtç szapazaXéaapsv
rijv ’ExXapzpórzjtá toô và ôey07j rijv S0X07ÔV
1 Aceiaș observație ca la p. 707, nota 1
ci Te rugăm pe Fericirea Ta și din nou,
ca, atunci când scrii Luminăției Sale, să-1
încălzești a se purtă în acelaș chip și de
acuma cu noi, și să ne mângâie cu pă-
rinteasca-I iubire; căci noi față de Lu­
minăția Sa ne purtăm ca fiu adevărat, cu
flască dragoste și evlavie.
Și iarăș sfintele-Ți rugăciuni fie cu noi.
Pitacul lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1715.
Și iarăș sărutăm cu evlavie sfințita dreaptă
a Fericirii Tale.
Am aflat și cele însemnate în sfințitu-Ți
pitae.
Teologia morală, școlară și dogmatică,
atunci când se va săvârși prin îngrijirea
Fericirii Țale, adăugindu-se și răspunsul
și aprobarea-Ți integră, de sigur că va fi
pricină de mult folos; la cheltuieli, cum
am făgăduit, ajutăm și noi. Numai să­
nătate să fie de la Dumnezeu, de la care
iarăș fie anii Fericirii Tale mulți și fe­
riciți.
Pitacul lui Nicolae Mavrocordat' către
Hrisant de Ierusalim rugându-1 să mij­
locească la Constantin Basarab Voevod ca
să-1 aibă în bunăvoința Sa.
1715 (sic).
Și iarăș.sărutăm sfințita dreaptă a Fe­
ricirii Tale.
Adesea, și prin viu graiu, și prin scri­
sorile noastre, s’a vădit Reverenței Tale
cât ne îngrijim și dorim să avem dragoste
curată, adevărată, sigură și, într’un cuvânt,
creștinească cu prea-luminatul Basarab
Voevod, iubitul nostru părinte, și adesea
am rugat pe Luminăția Sa să primească
cererea noastră binecuvântată și să ne îm-

pac aínjatv, zai và ¡iàç sva7xaX’.o6fl œç oíóv
■tCj, xat và jiàç àvaxâ 0=pp.à. zai và p.àç
zsp'.ôàXzyf toùto zai p.è êpyov Èztzôvœç èzaa-
yiaap.ïv và tô zarop6wawp.EV, zai stç zàaav
DZôOîmv è5îiçap.sv ôXo'])ùywç zai àyàzrjv xai
eùkàSîtav xai ~po6up.iav stç Tà àpéaxovra
t^ ’EzXapzpÔTïjTt TOD, zai, zafiwç p.àç szXt¡-
poyopoûas Stà Ttp.twv tod 7papp.à.Tœv, 7p.-
ztCapsv và p.àç àva“^ 6sp¡iá, zai và pàç
zep'.ôàXzig, zai và pàç aovópápij), xai Xóytp
zai epf1?- Twpa 3é, àxoûovTïç xat. ëXszovTs;
àXXa, zai OaupaCópefla xai zapazovoùpsOa,
zai zapazaXûùpsv zip 'YpsTÉpav Xsëaaptôrgta
và araO^ Oîpp.à xai và psa'TEÙa^, wç p.tjxvjTTjç
TOÙ SeDZÔTOD XptGTOÙ Xat WÇ XOtVÔÇ ZaTV/p,
vàâvaOîpjiâvț) Tïjv ’ExXapzpôtïjTà tod etç tïjv
zpôç r/pàç àyàzTjV TTjV Oepp.Tjv, tt¡v etktzptv^,
TÀjV ózoíav ttjv CïjTOÙpev zai zip zapaxa-
XoDp.ev’ zat, àv 7) ’ExXapzpôr/]ç tod oèv Sé-
’/eTat ttjv zatptXTjv aop.6o')Xr|V zai tŸ|v p=t’
àzoaroXtx^ç èÇoDGtaç èztTazprçv t^ç 'TpsTÉpaç
MaxaptôTTjToç zai zip ÔspfZTjv ^pwv zapa-
zàXeatv, toùto àç OToyaaÔ^ zœç pvjTS S St-
zatoç 0eôç Sèv OéXet tô GTépS^.
KûvtoXoy^ç, SsazoTà pou, TjpEiç xai zàXtv,
pè psyâXijv ^œv^v, xai pè p=7áXa 7pàppara,
ôéXofiev xai zapaxaXoùpEV và pàç à^azâ œç
otôv tod, œç 7£tTOva, œç yptartavov, và pàç
6ot¡6^, xai ÔéXet ¡iàç ey-țj êçoipov etç Ta za-
Tptxá too ÈztTàypaTa, zai oXwç èzzeyojiévov
etç ifázT¡v zai eoXáSetav. ’Aç a^awpev zà.
à.XXa oXa' ó èztaïjp.oç yapaxnjp tod yptana-
vtop.00 pàç aovSéet eiç àyàz^v, zai eoaeS^ç
oovetSïjatç Sèv ooyyœpet và pvjv àvazwp-ev
todç ptaoùvTaç, oyt và àzozo:oùps0a toôç
àyazœvTaç eiXtxptvœç.
'H ’EzXap-zpÔTTjç tod etvat OsoasÔTjç zai
èvàpETOç A^GIvt^c" àç azo-yaaftq V-alá, àv Sèv
SeyO^i TTjV zapazàXeatv paç, zai àv Sèv pàç
'àyazâ. Ssppwç zai etXtzptvwç ózoù TÓaov tôv
zapaxaXoùpsv, zwç 6èXet azoXov^Qî] Ttp ps-
yàXtp 0ecp' zai zàXtv XeȚopev ^pEtç, zai àv
Sèv pàç àyaz^ xat àv pàç zararpsy^, xaOœç
àxoôopev, xai àv SéyeTat todç IztôooXeoo-
pévODÇ ^ptv xai Ttp SoSTD/et TODTIP TÔZtp,
Sèv zapatTODpeSa tt¡v àyàzTjv, póvov Xéyopev
tò „ó 0eôç aDyyœpTjOOt tov“‘ zai ôXov tôv
zapaxaXoùpev và aToyaaö^ tô ypttJTtavtzôv,
tô Osoaeëèç zai và pàç yapozotiiarj pè zip
zaTptZTjV tod à7àzT]V xat, pè OTt Tpózov
OeX^GȚj, etpeoOev STOtpoç và ëeôatœoœpsv ttjv
’ExXapzpÓTTjTá tod zwç 6éX=t eîpsoOev oXwç
StoXoo œç 7V7Îatôç tod otôç.
’Av xat r¡ TpêTépa MaxapiÔTTjç aüTÍ¡v ttjv
709
brățișeze ea pe un fiu al >Său, și să ne
iubească cu căldură, și să ne mângâie;
aceasta și cu fapta ne-am silit harnic să
o îndreptăm, și la tot lucrul am arătat
din tot sufletul și iubire și evlavie și gră­
bire la cele ce plac Luminăției Sale, și,
precum ne-ai înștiințat prin cinstitele-Ți
scrisori, am nădăjduit să ne iubească fier­
binte și să ne mângâie, și să ne ajute, și
cu vorba și cu fapta. Iar acuma, auzind
și văzând altele, ne și mirăm și ne și su­
părăm, și rugăm pe Reverența Ta să stai
cu căldură și să mijlocești, ca următor al
stăpânului Hristos și ca părinte de obște,
să încălzești pe Luminăția Sa spre iubirea
către noi caldă, adevărată, pe care o căutăm
și pentru, care ne rugăm de Tine; și, dacă
Luminăția Sa nu primește părintescul sfat
și porunca, cu autoritate apostolească, a
Fericirii Tale și călduroasa noastră rugă­
ciune, să se gândească la aceia că nici
dreptului Dumnezeu nu-i place.
In scurt, stăpâne, noi iarăș, cu glas tare
și cu scrisori mari, voim și ne rugăm să
ne iubească pe noi ca pê un fiu, ca pe
un vecin, ca pe un creștin, să ne ajute,
si ne va aveâ gata la părinteștile-I po­
runci, și cu totul aplecat spre dragoste
și evlavie. Să lăsăm celelalte toate: firea
cea adevărată a legii creștine ne leagă la
iubire și conștiința cea cucernică nu ne
iartă să nu iubim și pe aceia ce ne urăsc,
iar nu să răspingem pe cei cari cu ade­
vărat ne iubesc.
Luminăția Sa e Domn evlavios și vir­
tuos; să se gândească bine, dacă nu pri­
mește rugăciunea noastră și dacă nu ne
iubește călduros și adevărat pe cât îl rugăm,
cum se va apăra înaintea marelui Dumnezeu ;
și iarăș zicem noi, dacă nu ne iubește și
dacă ne pârește, precum auzim, și dacă pri­
mește pe cei ce uneltesc împotriva noastră
și a acestei nenorocite de țeri, nu cerem
dragostea, ci numai spunem atât: „Dum­
nezeu să-L ierte“; și totuș îl rugăm să
aibă gând creștin, cucernic și să ne bu­
cure cu părinteasca-I iubire; și, în orice
chip va voi, suntem gata să asigurăm pe
Luminăția Sa cum că-I vom fi cu totul lui
tot ca un fiu adevărat.
Și, dacă Fericirea Ta nu Te vei apuca
710
órcóòeatv, rpmv tip zaTopöwotv tifi 6îpp.^ç
p.£Taçù ^pwv à^arc^ç, ôèv tip èrctyeiptaQjj
èrctrcovwç, pè i^ooaiav rcaTpwpyiZTjv, è'yet và
5wz^ Xóyov Tip 0eip‘ zat àç tò T^sóp-fl.
△èv pàç yOávoov at èrcvjpsiat toö ypóvoo,
póvov và è'ywpxv èvôyXrpjâtç, àrcò èzsì órcoù
èXrctÇopev àyàrcvjv zaì aovòpopijv, waàv àrcò
àyarcnjTÒv ȚetTova zat Ssoosó^ ^yspóva... ^Av
eóptaz^] zàptav èXXsi^tv etç ^pàç, STOtpoç
et'peaÔev, zaOœç tip ^vwptaœpev, eoôùç và
ttjv StopQwawpev av etvat Stà tà àarcpa Ó-
rcoù, àç etvat zaXà, pàç èSàvetae zat pàç
è'zape jrcoXXïjv zaXwaùvïjv, tô arctT! paç và
SáXwpev èvsyopov, zat và rà rcXïjpœawpsv,
póvov â^ârcigv GéXopev zat yptaTtavtzïjv aùp-
rcvotav toùto èrctGupoùpev, toùto ôttpwpev
aÓTÒ pàç StSáozet ó SearcÔTïjç XptaTÔç, etç
aÒTÒ àç peaoXaÊTjaijj 0eppà T) 'ïpêTépa ïe-
êaaptÔTTjç, oiç zotvôç èv XptaTtp rcanjp, zat
èXrciCopey và ^év^ i¡ oopêouXT] ttjç eòrcpóa-
ôezTOç zovîà etç: ttjv SsoasÔTj aoTOÙ ’EzXap-
rcpÔTTjTa.
üapazaXoùpev Xotrcôv và è'ywp.ev ttjv àrcó-
zptatv toù rcapovToç, peîà ttjç èXrctÇopévïjç
zaTopOàaswç r/jç âppaȚOOC zat êeêataç à-
yàrcTjç.
Kat rcàXtv Tà stt; t^ç TpeTépaç Mazaptô-
ttjtoç rcoXXà zat eoToy^.
(Legrand, Recueil, pp. 188-90, n° 100.)
DCLXXV.
1715. Nicolae Mavrocordat către Patriarhul Cosma de Constantinopol, despre
nevoia ce este de a nu mai prigoni pe Patriarhul Hrisant de Ierusalim.
. IltTTáztov NizoXâoo ManpozopSaTOO rcpôç
tòv oìzoop.svtzòv üaTptapyTjv.
1715.
’AvzaXàStàvà e'yțj vj 'Tp-erspa navaytÔTTjç
6sp[iT¡v ayárc^v rcpôç tòv p.azaptwTaTov zaì
ao'pwTaTOv HaTptàpyTjv t^ç à^iaç rcoXswç 'k-
pooaaXTjp., zùptov Xpùoavôov,' tôv ^pérepov
asëaap.tii)TaTOV èv Xpump rcarèpa, zai và
oovTpèy^ ôXotpôywç stç Tà àvrjzovTa t<¡> rca-
vafttp zaì CwoSóytp Tá<p<p, zai tr¡ aoToù Ma-
zaptÓTTjTt, çatvsTat rcsptTTTj vj rcapaztvïjatç,
ôp.wç tô àrcapatTTjTov ypsoç órcoù zaì wç
Tszvov t^ç ayiaç toù XptoTOù ’EzzXyjoiaç s-
yop-sv, zai iôtaÎTspoy, àç zX^pov rcoXuTtp.7]TOV,
rcapeXáóopsv rcapà toù pazaptTO'j aoOévTOo
vjjiwv zat "/svvTjTopoç và SooXeùwp.ev oXtp aOè-
vst p.è tip tjïrfp p-aç tôv Çwoôoyov Tàçov,
órcoù etvat zXèoç twv òp0o5ó£wv, zat àzo-
Xoù6wç toùç èv Tip àrcooToXtzw èzstvtp Opovtp
rcaTptap/eùovTaç, 7¡ èJatpeTOÇ àpyaia çtXta
ostenitor de acest lucru, adecă de îndreptarea
călduroasei iubiri între noi, cu autoritatea
și de Patriarh, ai să dai socoteală lui Dum­
nezeu; și să o știi.
Nu ne ating intemperiile vremii, dar să
avem supărări de acolo de unde nădăjduim
iubire și ajutor, ca de la un iubit vecin
și cucernic Domn... Dacă ar afla vfe-o lipsă
la noi, suntem gata, cum vom și cunoaște-o,
îndată s’o și îndreptăm; dacă e pentru
banii cari, să fie spre bine, ni i-a împru­
mutat și ni-a făcut mare îndatorire, casa
ni-o punem amanet, și să-i plătim, numai
voim iubire și înțelegere creștinească ;
aceasta o dorim, de aceasta suntem în­
setați; aceasta ne învață stăpânul Hristos,
întru aceasta să. mijlocești călduros Re­
verența Ta, ca un părinte obștesc întru
Hristos, și nădăjduim să fie sfatul Tău
bine primit pe lângă Luminăția Sa cu­
cernică.
' Ci ne rugăm să avem răspunsul scrisorii
de față, cu îndreptarea nădăjduită a unei
iubiri nedespărțite și sigure.
Și -iaraș anii Fericirii Tale să fie mulți
și fericiți.
• Pitacul lui Nicolae Mavrocordat către
Patriarhul ecumenic.
1715.
Deși Preasfinția Ta ai călduroasă iubire
către prea-fericitul și prea-înțeleptul Pa­
triarh al sfintei cetăți Ierusalimului, domnul
Hrisant, părintele nostru prea-venerat întru
Hristos, și ajuți din tot sufletul la cele ce
privesc preasfântul și dé viață primitorul
Mormânt, și pe Fericirea Sa, și ni se pare
de prisos un îndemn, dar neapărata da­
torie pe care o avem și ca fiu al sfintei
lui Hristos Biserici, și mai ales că am
moștenit, ca o parte de mult preț, de la
fericitul domn al nostru și născător să
slujim din toată puterea cu viața noastră
primitorul de viață Mormânt, care e mân­
dria drept-credincioșilor, și prin urmare
și pe aceia ce păstoresc ca Patriarhi în
acest Scaun apostolícese, aleasa . prietenie

ó-où etvat p.=ra£ò -où p.azapiwtátou xupío'j
XpoaávOoo toö, èv t^ èa/at!^ toii zapôvtoç
•/póvoü, ovtœç '/ptatoptp.r|tioç zaì îtavaôœwç
zoapoôvtoç tijv áyíav ’EzzXvjaiav, TWV
ô~oô eôptazet và Xsn¡ ort rà’/a Sèv àzoXaóst
■q MaxaptôtTjç too rrjc St’ è'pywv èXîttCop.év7jç
zat ô^stXopévTjç eàvotaç zat 6spp.Tjç àvàxTjç
èz fiépooç t^ç 'l’jAstépaç IlavaYtôtTjtoç, è~ei3ï]
etç tôv zatpôv ttjç ToXjjiwai ttveç ôîtwaôïjnote
và èîttêooXeôœvtat tôv "Aftov Tàtpov zat ttjv
aóroò MazaptÔTTjTa, — at trpoppTjOetaat Xotnòv
aìttat, xavaY'wtate zat aeëaapzwTaTe zátep,
p.àç àva^zàCouv zat, ^pàœovteç (letà ttjç zpoaTj-
zoôotjç eôXafetaç zat ottz^ç à-jà-Tjç, -apaza-
Xoòp.ev Oepp.otata njv 'ïp.erépav IlavavtÔTTjTa
và Statpavwa-ț) etç tôé^ç Xap.xpotepovzatèvap--
Véatepov ttjv îtpôç ttjv MazaptôtTjtà ton
etXtzptv^, Seppvjv zat ësëatav àyàz^v, zarà
¡lipjatv rwv Ttpô aotTjç Ttava^twtàrwv Ila-
tptap^wv toô otxoop.evtzoô Qpôvoo, bzepaazt-
Çopévï) zat aovtpé^ooaa XÔYOtç te zat è’pfotç,
etc oaa àîtattet ó zatpôç zat tj ’/päia, zat
tooç ôzwaSijxote, tj Xaôpatwç, èîttëoôXooç, wç
oprava roo Saravà zal zotvoôç TtoXepiooç
ttjç àytaç toô Xptatoö ’EzzXTjataç, zat èzzXvj-
ataattzwç zat èÇwteptzwç rcatSeóooaa zat
zaraêàXXooaa, èjretÒTj toô'Af too Tàyoo zat
tïjç MazaptôtTjtôç too tj aoataatç, tj rtp-ij,
■q tpXa|tç -è^YtCet oXov tô aóarrjp.a twv op-
ôoôô£wv, zat è^atpérwç tooç èv aôt<p èv OTtotip
oov oa6p.<î> ôîtepéxovraç. Kat Stà toôto èXîtt-
Copev Tjierépa navaytÔTTjç, wç otzooptÊvtzôç
natptàpx^Ç zat zotvôç aeSaajitwratoç xatvjp,
p.è trjv àzpav aotTjç aôveatv zat 6eoaé6etav,
và àvaçav^ 6epp.ôtatoç zat etXtzptvéatatoç
tptXoç zat ôzepaaztatTjç, zat và èvavzaXtaô^
ttjv aotoô MazaptôtTjra tjStj èv t^ BaatXeoooa-țj
èîrtÔTjp-oôaav p.è azXàvxva TtXïjpvj Stazaoôç
à^àzTjç zat çtXoçpoaôvTjç. Kat, 7vwpiijovteç
zaXwtata tTjv ootjv zpo6op.tav è'/st zat tj
MazaptôtTjç aotoô ôtà và ?evțj p.eta£ô aup.-
çota zat aôp-zvota, Sèv àp.çtëà.XXop.ev ori
6éXet îravtwô^ èzatépwOev ó CtjXwtôç ootoç
ttjç wveoptattz^ç àyàzTjç aôvSsap-oç, tô ô~otov,
0eoô aovatpop.èvoo, xXrjpoyopoopevot zat fj-
jietç, 8èXop.ev ataOavSțj ptevaXrjv yapáv. Kat,
à^zaXà tô e'p-fov etvat ypewattzôv zat à~à-
pattTjtov zat Seîov, ëpwç, ôaov etvat xXéov
èîrt6op.Tjtôv, tôaov OéXet aotijaȚj tTjv eoXàëetav
ézàatoo, fj ¿nota oèv rijv XavOâvet zôaov
^o/patvsrat otav, o ¡atj ^évotro, àvayôwvtat
azàvSaXa. ’AXXà, £e */wptatà, ^p.àç, tôv ôXwç
etç eoXàëetav èzze^op-évov èv Xptatto aôtfjç
otôv, OéXet jiàç zataatTja-țj zat ôîtô/peooç zat
711
veche care este între prea-fericitul domn
Hrisant, care, la sfârșitul acestui timp, cu
adevărat după urma lui Hristos și cu toată
înțelepciunea împodobește sfânta Biserică,
faima care se găsește adecă a spune că nu
s’ar învrednici Fericirea Sa prin fapte de
nădăjduita și cuvenita bunăvoință și de calda
iubire din partea Preasfinției Tale, de
oare ce în timpul Tău cutează unii cumvâ
să uneltească împotriva Sfântului Mormânt
și a Fericirii Sale, — deci aceste pricini»
preasfințite și prea-venerate părinte, ne
silesc și, scriind cu căzuta evlavie și fiască
iubire, rugăm foarte călduros pe Preasfinția
Ta să păstrezi de acum mai luminat și mai
vădit iubirea adevărată, aprinsă și sigură
către Fericirea Sa, după pilda preasfinți-
ților Patriarhi ce au păstorit înaintea Ta
Scaunul ecumenic, sprijinind și ajutând,
cu vorba și fapta, la câte le cere vremea
și nevoia, și pe acei cari uneltesc oricum,
ori și în taină, ca organe ale Satanei și
vrăjmași de obște ai sfintei lui Dumnezeu
Biserici, pedepsindu-i și biserieește și în
afară și prigonindu-i, de oare ce ajutorul,
cinstea, paza Sfântului Mormânt și a Fe­
ricirii Sale ating toată adunarea drept-
credincioșilor, și mai ales pe cei ce sunt
în mijlocul lor mai presus pe o treaptă
oarecare. Și de aceia nădăjduim că Prea­
sfinția Ta, ca un Patriarh a toată lumea
și obștesc părinte preavenerat, cu înalta-Ți
pricepere și evlavie, Te vei arăta foarte
călduros și foarte adevărat prieten și spri­
jinitor, și vei îmbrățișa pe Fericirea Sa,
care vine în Țarigrad, cu măruntaie pline
de aprinsă iubire și de prietenie. Și, cu­
noscând prea-bine câtă grăbire are și Fe­
ricirea Sa, ca să se facă între amândoi
o concordie și o unire, nu ne îndoim
că se va închega de ambele părți această
legătură a duhovniceștii iubiri, de care,
cu ajutorul lui Dumnezeu, înștiințându-he
și noi, vom simți mare bucurie. Și, cu
toate că acest lucru e datorit și nea­
părat și dumnezeiesc, dar,'cu cât e mai de
dorit, cu atâta el va crește evlavia fie­
căruia, care nu-Ți scapă câtserecește când,
ferească Dumnezeu, se nasc scandale. Dar,
afară de aceasta, pe noi, cari suntem fiul
Tău întru Hristos cu totul plecat spre
evlavie, ne vei face și îndatoriți și foarte
gătiți la poruncile Tale. Căci iarăș și iarăș
spunem cum că ajutorul și statornicirea
712
rcpo6'Jp.otàtooç elç toùç ôpiap.oùç r/jç. "On
rcàXtv. zat rcàXtv Xè'fop.ev xwç aôataaiç zat
sôpatwatç toö p.azaptwráto'j Ilarpfápyo'j 'le-
poaoXúp-wv zopto'j XpoaávSon, etç rijv órcotav
eívat otvï]{1}1svï] zat àô'.àarcaatoç èv tw
rcapôvrt xpovcp aôaraatç toö àrcoatoXtzoô èzst-
vot) Opôvo'j, rcap’ ^¡iîv çépst tà taa Tïjç Çwïjç
p.aç- àv eîrcwp.ev rcwç stvat zat rcpottp-otspa,
Ssv <J)su5óp.e0a, ott èz vsapâç ^Xtziaç èôiôày-
Qïjpev và rcpottp.wp.sv rcavrôç aXXon tô zotvôv
zaXôv.
IlapazaXoôp.ev Xotrcòv tip Tpstspav Ilava-
YtôtTjta và èywp.sv tïjv p.stà rcXïjpoçoptaç
àrcozptatv toô rcapôvtoç, ôp.oô zat tïjv ttpip
twv rcatptzwv aot^ç srcttaypatwV at Ss âytat
aotïjç s'jyat zat aùfltç pe6’ ïjjiwv.
(Legrand, Recueil, p. 130 și urm., n° 101.
DCLXXVI.
1715. Auxentie, Mitropolit de Cizic, către Patriarhul Hrisant Notara, despre schim­
barea Domnilor din cele două țeri.
'Erc'.aroXîj Ad£svtîo'j M^tporcoXtro'j KoCizoo
rcpôç tôv XpúaavOov, rcépì twv Sioptapwv twv
•^7sp.óvwv BXayiaç, NtxoXàïj-Boôa Maupozop-
Sáton, zat MoXSantaç, MtyaïjX 'PazoOitCa.
Mazaptwtats, ayiwtats zat aoywtats Ila-
tptàpya tïjç à?iaç rcôXewç 'Ispot>aaXï]p. zat
rcàaïjç üaXatattvïjç, zúpts, zúpts XpúaavÚs,
tïfV 'Tp.stspav csëàap.tovMazaptôtïjta àzptôwç
rcpoazww zai suXaowç àarcàCop.at tïjv á?íav ao-
tijç ôs£tàv, ôeôp.evoç toô èv aapzt YevvTjOèvtoç
Xptaroô toô Osoô ^p.wv và Tïjv Sta'p'jXâttțj èv
ÙYistcf ôtïjvszet zat àôtaastatip eÒ7]p.epta. p.stà
ptazpoêtôtïjtoç èrct toô àytwtàtoo zat àrcoatoXt-
zoô rcatptapytzoô aùtïjç ©pôvou, rcsptypo'jpwv
aùtïjv àvwtspav rcàaïjç zat rcavtotaç àvttzst-
ptévïjç rcsptatàaswç, oattç zat và tïjv a^twațj
và soptaaț] yapp.oaùvwç zai tà èXe'jaôp-sva
aotoô afta Osotpáveta, pè OȚietav zat eùtppo-
aùvïjv, vôv te zat toô ypôvou, zat stç rcap.-
rcôXXwv ètwv rceptôôooç, yapt£ôp.evoç aùrjj
rcávta tà awtïjptwôïj zat zata6ùp.ta.
Ttp-iav zat aeëàaptov èrctatoXïjv rijç Oso-
(ppoopijtoo aou Mazaptôtïjtoç rcpoazovïjtwç è-
Se£àp.ï]v, zat, St’ aotïjç rcXïjpoyopïjOeiç tïjv
ètpsfijv p.ot ù^tstav tïjç, p-SfàXwç èyàpïjv, àf-
zaXà zat àrcô tô. àXXo p.spoç pàç Xnrcst où
pstpiwç ïj atspïjatç zat àrcooata tïjç 'Ype-
tépaç Mazaptôtïjtoç- ôtà tïjv órcoíav àXXo ôèv
s'yopsv và etrcoôpsv, rcapà ôè ott rcpsrcst và
orcopsvwpev soyaptatwç zat pevaXotpùywç tà
totaôta aopëeëïjzôta zat rcsptatattzà toô
zatpoô, waàv orcoô stvat rcpôazatpa. zat oXt-
prea-fericitului Patriarh de Ierusalim chir
Hrisant, de care e legată și nedespărțită
starea din vremea de acum a acelui Scaun
apostolícese, ating la noi ca și însăș viața
noastră; dacă am spune că și mai mult,
n’am minți, eăci din tânără vârstă ne-am
învățat sa prețuim mai mult decât orice
binele de obște.
Ci ne rugăm de Preasfinția Ta să avem
răspunsul cu știri la această scrisoare, precum
și cinstea poruncilor Tale părintești; iar
sfintele-Ți rugăciuni fie și de acum înainte
•cu noi.
Scrisoarea lui Auxentie Mitropolitul de
Cizic către Hrisant, despre orânduirea Dom­
nului Țerii-Românești, Nicolae-Vodă Mavro­
cordat, și celui al Moldovei, Mihai Racoviță.
Prea-fericite, preasfințite și preaînțelepte
Patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului și
a toată Palestina, doamne, doamne Hrisant,
ma închin cu dragoste veneratei Tale Fe­
riciri și sărut cu evlavie sfințita-Ți dreaptă,
rugându-mă de cel în carne născut Hristos
Dumnezeul nostru să Te păzească în să­
nătate neîncetată și bună stare nezguduită
întru mulți ani pe preasfințitul și aposto-
licescul Tău Scaun patriarhicesc, păzin-
du-Te mai presus de oricâtă, și de orice
fel, împrejurare protivnică, care să Te și
învrednicească a serbă bucuros și Bobo-
teaza-I sfântă, ce este să vie, cu sănătate
și mulțămire, acum și în viitor, și în curs
de cât de mulți ani, dăruindu-Ți toate cele
mântuitoare și dorite.
Cinstita și venerata scrisoare a Fericirii
Tale de Dumnezeu păzite am primit-o cu
închinăciune, și, aflând prin ea dorita mie
sănătate a Ta, mult m’am bucurat, cu
toate ca și din altă parte ni pare rău nu
puțin de lipsirea și absența Fericirii Tale;
pentru care alta n’avem de spus decât că
avem să suferim cu mulțămire și mări­
nimie astfel de lucruri ce se petrec și se
întâmplă cu vremea, de oare ce sunt vre­
melnice și trecătoare. Ci să ne rugăm de

7oypóv:a. Nà zapazaXoöpev òè tòv zavTO-
Sóvapov 0SÒV ûXo'^ôywç và Oipazéoaig wç
zavroôùvapoç zàOs òuazoXiav zaì và e060vțj
rà azoXtà pè ttjv àppTjTÓv roo aoșiav, oattç
zaì và eòòozTja’{) Sii tò à'zetpóv to') è’Xeoç
và àzoXaóawpsv èv rà/e: zàXtv cwpaTtzwç
ttjv OìozpóSXTjTÓv aou Mazaptónjra, zaì và
aovìoypavOwpsv èv zveópart, zaOwç èztflu-
poupev zaì à.7azo5pev. Nai, XptoTÈ BaatXeù,
è'tCtj và pàç àêtwa^ tj yàptç too, oat'.ç zaì
và ttjv òta^oXàrTig oȚtâ zaì eÒTjpepoùaav, zaì
sztôç zavTÔç XuzTjpoû oovaVTTgji.a.TOÇ.
Tàç psTaôoXàç twv AùOsvtiov Fawç và Tàç
tjzoooïv fj ‘PpeTèpa MazaptÔTTjç, ôtjXovôti TTJV
peráOsatv too èzXap.xpotÓTOo AüOsvtoo Ntzo-
Xàoo Boìòóòa stç tòv 0pôvov OÙ77po6Xayiaç
zaì ttjv àzozaTàaraotv toò èzXap.zpOTaTO'j
Mt/aijX-Bóòa eiç tòv 0póvov ttjç MoXôoStaç'
toùç ôzotonç apzoTS và toôç ôtaç'jXàç-;] ó
Kùptoç p.è paxpoypôvtov aTspéwatv zai eipr¡-
vtZTjv zaTàaraatv! Tà Sè è'ttj ttjç T’psTèpaç
MazaptÔTïjTOç eÎTjaav 6eô6ev zXeîoTa zai za-
ve'jSatpova' t’ç zai at a7tat soyai zai soXo7tat
etTjaav psO’ rjpwv èv 61m zavTt.
a'pç', ’lavooaptoo a'.
KoCizoo Aù£évTtoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui N. Ghedeon ■)
DCLXXVII.
Nicolae Mavrocordat, ca Domn al Moldovei!, către Patriarhul Hrisant Notara,
despre afaceri de la Poartă.
NizoXáou Maupozopoarou ziTTáztov zpôç
Xpoaavöov, IlaTptàpyTjv 'lepoaoXópwv.
1716 (sic).
’EXàoopev zaì tò àzò zS' toô zapsXSôvToç
Nospopíou íspwrarov 7pàppa ttjç 'TpeTSpac
MazaptÔTTjroç, zaì Stà ttjv a7aOTjv zaì èye-
TwràTTjv óytetav ttjç zaì sutu'/tj zaràaraatv
tòv 0òòv èòoSàaapsv' èôèyÔTjpsv eùXaowç zaì
ràç zava7taç ttjç sir/àç, zaì sóyaptaroùaev
87VWU.SV zaì rà è'pe^ç 7paș0p=va.
Nà pàç ztareóaTj ott ò'yt Tjpépa, àXX’ oò-
Sk wpa, oòòè att7[j.Tj Sèv zapspysrat ózoù
và p.Tjv ÈvOopTjOwpev ttjv Tperépav Mazaptó-
TTjta, zaì zapazaXoùpev tòv a7tov 0ìòv và
rijv zspt'ppoopTj zaì và ttjv StayjXàttTj àvw-
tépav zavrôç àvtapoô, zaì va paç yapozorjj
pè ttjv à77sXtav ttjç zoXuzoOijtou t>7'.£Îaç tTjç
zaì trfi eùSatpovoç zataGtàaewç ttjç.
’Epaßopsv ott tò oaotXtzòv yàtt-aspt'pt
7pà'p=t : ztousàp tartXaotvSèv ao7pà, t^ouv : oaot
1 Deci până în Decembre 1715.
58183. Vol. XIV.
713
atotputernicul Dumnezeu din tot sufletul
sa lecuiască din atotputernicia lui orice
greutate și să îndrepte cele aspre cu ne-
spusa-i înțelepciune, care să și binevoiască
prin nemăsurata-I milă să apucăm grabnic,
iarăș, trupește pe Fericirea Ta apărată
de Dumnezeu, și să ne bucurăm împreună
sufletește, precum poftim și ni place. Ci,
Hristoase împărate, așa să ne învredni­
cească harul Tău, care să Te și păzească
sănătos și în bună stare, și afară de toată
jalnica întâmplare.
Schimbările Domnilor poate că le-ai auzit
Fericirea Ta, adecă strămutarea prea-lumi-
natului Domn Nicolae Voevod pe Scaunul
Ungrovlahiei și așezarea prea-luminatului
Mihail-Vodă în Scaunul Moldovei; pe cari
să-i păzească Domnul cu îndelungată în­
tărire și pașnică stare. Iar anii Fericirii
Tale fie de la Dumnezeu cât de mulți și
pe deplin fericiți, ale cării sfinte rugăciuni
și binecuvântări să și fie cu noi în toată
viața.
1716, Ianuarie l-iu.
Al Chizicului Auxeulic.
Pitacul lui Nicolae Mavrocordat către
Hrisant, Patriarhul de Ierusalim.
1716 (sic).
Am primit și preasfințita scrisoare a
Fericirii Tale de Ia 24 ale trecutului
Noiemvrie, și pentru buna și prea-dorita-Ți
sănătate și fericită stare am slăvit pe Dum­
nezeu; am primit cu evlavie și prea-sfin-
țitele-Ți rugăciuni, și mulțămim; am aflat
și cele scrise pe rând.
Să ne crezi căci nu trece nici zi, ba
nici ceas, nici moment în care să nu ni
amintim de Fericirea Ta, și rugăm pe
sfântul Dumnezeu să Te străjuiască și să
Te ferească mai sus de orice lucru rău și
să ne bucure cu vestea mult doritei Tale
sănătăți și a fericitei Tale stări.
Am aflat că împărătescul hatișerif scrie:
chiufàr islasindèn sogrà, adecă: „toți câți
90
714
àveywpïjaav perà ttjv xaTaôpopTjv twv xaxo-
SsvsrCtavwV zat etç toôto tí eyet và záp.^
■q TpgTépa MazaptÔTTjç, t¡ ó XoyiwTaToç zùp
’lazoopijç, zat aXXot ôzoô zpô zoXXwv ypô-
vwv àveywpïjaav èxeiOsv; MaXtova Tpsrépa
MazaptÔTTjÇ ôzoô èyst zai pavaoôzt pè 6a-
OtXtzôv yàTt-oept'ft ; ’EXziCopev Xotzôv và
pàjv ey-ț) zàptav èvôyXvjatv, zat etCi và eu-
Sozvpfi ó àytoç 0eôç !
Tà oaa ¿ptCet zat ôtà toôç àvtouç zaOïj-
'¡■o’jpsvooç aoT^ç, èzaTaXàôapev : 6Xa 6éXoov
ytvrj zaTà Tïjv zpoaravTjv TTjç* pè tô và zt-
voôpev tôv àvSpwzov èv 6tçf, ôèv èypà^apev
zXaTÓTepov. Tóaov pôvov OTt và pàç vvwpiCg
oXwç ôtôXoo aoTTjç zat zpoOupÔTaTôv etç ttjv
ôoôXeoatv toô flava^too Tàyoo zat t^ç ‘Tpe-
TSpaç MazaptÔTTjToç, zai zaTptzôv ôàppoç và
pàç zpoaTàCig.
vEaTw zai toôto etç etôïjatv r/jç on àzsr-
p.TjÔïj Tj zeçaX-ij toô zpwvjv psztázvj MeypsT-
naaà’ etç Tàç àXXaç atTtaç ôzoô ëypaye tô
ôaatXtzôv yàTt-oeptyt, tjtov zai aurïj oTt
zoXXà aîpara èyó07jzav àzô airtav sStz/Jv
too* œ, tí ôtzatoç ó 0eôç, tôv Ozotov zapa-
zaXoôpev và zoX'jypov^ tôv zpaçatÔTaTov f¡-
pwv BaatXéa zai tòv ôzépTaTOv èztTpozov!
'11 TjpsTSpa çtXTàT-q Aôpva perà twv tsz-
vwv paç zpoaz'jvoôat rijv Tperèpav Maxaptô-
TïjTa, xai Tïjv tepàv aùr^ç ôs$tàv eùXaôwç
àazàCovTaf at ôè a^tat TTjç eoyai xai aoôtç’
ps6’ ^pwv.
(Bibl. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.
1 în Moreia. Cea din 1715 contra lor.
au plecat după expediția ticăloșilor de Ve-
nețieni“ *; și la aceasta ce să faci Fericirea
Ta, sau prea-învățatul chir lacumi, și,
alții cari cu multă vreme înainte s’au
retras de acolo? Mai ales Fericirea Ta,
care ai și mansùp cu împărătesc hati­
șerif? Ci nădăjduim să nu ai nicio su­
părare, și așa să dea Dumnezeu Sfântul!
Câte le spui și pentru sfinții Tăi egumeni,
le-am aflat; toate se vor face după po­
runca Ta; pentru că pornim pe om în
grabă, n’am scris mai pe larg. Numai
atâta ca să ne știi cu totul lui tot ai Tăi
și foarte cu grabă pentru slujba Prea-
sfințitului Mormânt și a Fericirii Tale, și
părintește să ni dai porunci cu îndrăzneală.
Și aceasta să-Ți fie știut: că s’a tăiat
capul fostului rechiab Mehmed-Pașa; pe
lângă alte pricini ce le-a scris împără­
tescul hatișerif, erà și aceia că mult sânge
s’a vărsat din pricina lui; o, ce drept e
Dumnezeu, pe care-1 rugăm să dea mulți
ani prea-puternicului împăratului nostru
și prea-înălțatului Vizir!
Prea-iubita noastră Doamnă cu copiii
noștri se închină Fericirii Tale și dreapta
Ți-o sărută cu evlavie; iar sfinteie-Ți ru­
găciuni fie și de acum înainte cu noi.
 APENDICE
(Acte lăsate la o parte, relative la epoca anterioară anului 1716.)
 DCLXXVIII.
Mențiune a călătoriei în țerile noastre a Patriarhului loachim de Con-
stantinopol *.
.... yEXa6í8s tràXtv tòv 0póvov ó 'Iwazeíp, ... Și a luat iarăș Scaunul loachim, și
xat wç èv òXtytp èjtopeôOïj èv t^ MoXSoèXayta., peste puțin a călătorit în Moldovlahia, la
zpôç toö MzoySávov aÔTÔç 8s ouz t(0sX7]g= Bogdan; ci acestan’a voit să-1 vadă măcar;
zàv i8etv aÓTÓv èX6à>v 8$ èv BXàyta, etç și, sosind în Țara-Românească, la Târgo-
tòv ápoyóStavov, èz ttjç /.oX'/Jç zat Jteptșpo- viște, de amărăciune și de despreț, aici s’a
vtJgswç, zàzet èreXé'jTTjas, zat àveëtÊàaÔïj etç săvârșit, și s’a ridicat în Scaun iarăș Pa-
tòv 0póvov 8 IIaywp.toç zàXtv èyet yàp 0eôç liomie; căci Dumnezeu are ochiu pedep­
èzStzov 0’p.p.a.... sitor. ...
(Sp. Lampros, Ecthesis Chronica, în colecția de „Byzantine Textes“ a lui Bury, Londra 1902, p. 57;
și în Diaconul Nicolae M. Popescu, Patriarhii Țarigradului prin țările românești, reacul XVI, Bu­
curești 1914, p. io.) ___________

DCLXXIX.
Mențiunea călătoriei în Țara-Românească a Patriarhului constantinopo- i5i?.
litan Teolept.
.... ’EzopstjQvj 8è zat èv BXaytcj, [JtTjv'j- .... Și a călătorit și în Țara-Românească,
6etç óttò toô AùQevrôç toö 'PavToúXa2 etç tò poftit de Domnul Radu ('sic) ca să gă­
azsuàaat p.éya p.ôpov. llops'jQetç oùv, è'rcetae tească mirul cel mare. Și, făcând drumul,
tòv AuösvTTjv oitwç àvazTtay] tòv vaòv t^ç a încredințat pe Domn să clădească din
na^p-azapiöTou
* o zat éítot7¡ae, aretXaç àazpa nou biserica Pammakaristos; ceia ce a și
ytXtàSaç p12. vEp.eXXs yàp tteoeiv èz r^ç za- făcut acesta, trimețând o sută de mii de
XatÔTïjTOç r¡ TpoôXXa' àXX’ ot>v "ararat ewç aspri. Căci eră să cadă de vechime turla;
toô vôv. ... iar așa stă și până acum....
(Lampros, Ecthesis Chronica, pp. 67-8; si la N. M. Popescu, l, c., pp. 22-3, 28-9.)

DCLXXX.
Mențiunea unei danii de bani și odoare a lui Basarab-Neagoe către Pa- Dup* 152;
triarhia Ecumenică și a prezenței fiului său Teodosie ca ostatec la Poartă. 31 1)601
bre.
.... 'O 8s pvjOslç TCàvoç (KavaooÔTçTjç), wç ... .Iar zisul Tzanos (Kanabutzes),de vreme
ou yéyove tò saoToô 9éX7¡p.a, zopsoOriç àvr[y- ce nu i se făcuse voia, pornindu-se a dat
yetXe toö TSTS'jTáptv wç l'art zapazaraÖ/izTj de veste Tefterdarului că este un depozit
èz roô AoQsvrôç rf^ç BXaytaç ytXtaSeç èo- de la Domnul Țerii-Românești, șeptezeci
oopizovTa toô IIaaap«p.zà, zat, àzoaretXaç, de mii [de aspri] ai lui Basarab, și, tri­
sXaêev aura, zat ràç zoôzaç Tàç àp-ppàç, mețând, i-a luat, și cupele de argint, pe
àazep ițrp.s Stà p.v7jp.oa'jvov aôroô- zat yé- care le lăsase pentru pomenirea lui; și s’a

1 Altă povestire mai sus, p. 43, n° XCVII, la data greșită de 1514, eare e numai pentru _n° XCVIII,
privitor la călătoria lui Pahomie, nu a lui loachim.
2 De fapt, Neagoe.
718

Vovev àyavtapôç ooz ôkiyoç ’EzzXijaiop
vE/wv ôè b aôtôç AôQévt^ç utôv èv tÿ lio-
Xst, toazep èativ è'Ôoç, etç b'tptbav’, béowze
oè ó zatT¡p autoô tôv ©eoXigirrov 123 îtpô zatpoû
çXwpta ‘/tXtâSeç ôôo, ozwç tatavrat êvexev
toô o'oô aotoô, ots ’/pstaç zatsjtetyoooij?
aurqr8 et Ss zat tckeotijaet, eatwaav t^ç ’Ez-
zXvjaiaç. 06 zoXù tô èv péatp zpoôaaç, aô-
tôv tô ëot>ëwvtzôv îtàOoç èteXeôtïjaev. THv
Ss ttç zaXo'yTjpoç toô 0soXf(îttoo, òvópart
MaXa/iaç. ’Eîttatàpevoç àzptëwç aïtavta, à7
vèf^etXe tov TÇàvov, wç, teXsotTjOavtoç too
^sokr^to», SsSwze ta yXwpia zpôç tòv
'/_apto<póXaza. d’oëïjOîiç oòv ò yaptoyóXa?,
JtopeoOetç ôsôtozs tà țpXwpta toô teotspàpt,
èîrei è'paOe zai ô TCàvoç r/jv ózóOeatv..
.(Lampros, Ecthesis Ohronica, pp. 70-1
| făcut peire nu puțină Bisericii. Și, având
¡ acelaș Domn un fiu la Țarigrad, cum e
datina, ca ostatec, a dat părintele său lui
Teolept mai înainte vreme galbeni două
mii, ca să stea acolo pentru fiul său, Ia
vre-o nevoie ce ar cădea asupră-i; și, de
va muri, să fie ai Bisericii. Și, peste nu
multă trecere de vreme, l-a dat gata pa­
tima ciumei. Și eră un călugăr al lui
Teolept, anume Malahia, care, știind cu
de-amănuntul toate, a dat de veste lui
Tzanos, că, murind Teolept, el a dat gal­
benii Cliartophylaxului. înspăimântându-se
deci Chartophylaxul, a dat galbenii Tef-
terdarului, căci aflase lucrul și Tzanos....
si în Diaconul Nicolae M. Popescu, l. c., pp. 31-2.)

DCLXXXI.
1533-4. Mențiunea ajutoarelor date de Domnii munteni“ la clădirea mănăstirii
Sf; Sava la Ierusalim, și a egumenului Ioan Românul.
•j- Aotòv tô ëtëXtov ’^ëpav toô 'Aytóo Sàëa, f Această carte au găsit-o a Sfântului
ozwtav Tjv^zÖTJ ó "Ajtoç Sàëaç, Stà oovsp- Șava, când s’à deschis Sfântul Sava, cu
yetaç twv àyevtwv t^ç BXaytaç, zat 7]p6sv ajutorul Domnilor Țerii-Românești, și a
ó TtpwTjv ^7oôp.svoç too opouç Stvà zat 7¡zf¡- venit fostul egumen al Muntelui Sinai,
aaav tô povaat^ptov, ^yonv ô zùp ’lwazetp și au luat mănăstirea, adecă chir loachim
EXà/oç, zat èzotzav àyoptapov: 7j ttç è’/et Românul, și au făcut afurisanie: cine are
6'îjëXija toô 'A7ÍO0 Sàëa, và tà 8wa^. Kat cărți ale Sfântului Sava, să le dea. Și încă
è'ttç Tjëptzsv ó zop Mà^tpoç ó âvtoç b otzo- a găsit chir Maxim, Sfinția Sa economul,
vôpoç, zat sSwasv itsvts pa^tSția] toô zòp și a dat cinci bani lui chir Ibrahim diacul
lipasi ôtàzoo zat yapzpoô toô zazà SsXe- și ginérele popei Soliman, din satul Pe-
pàv, aitò tô /optov IlsCaXà, stooç zCpë', iv- zala. Anul 7042, indicția a 4a.
Stzttwvoç 8'. ■
(Papadopulos Kerameus, 'lepocoXopitix^ B t 6 X t o 6 v¡x v¡, II1, 'p. 267, n°"l; notiță pe un
manuscript din veacul al'XIV-lea, cu Canoanele Maieei Domnului și Minee; v. și Sp. Lampros, în N é 0 ç
'EX X -r¡ V o p v-í; p <0 V, VII, nle 2-3; Studii și doc., XXII, p. 86, n° 1.)

DCLXXXII.
1574. însemnare pe un manuscript, despre uciderea lui loan-Vodă cel Cumplit.
vEtot>ç ,ayo8'. 'Otàv èrctysv ó IleYXepzépjç t... _ Anul 1574. Când a venit beglerbegul
pè toùç tp^ç zépjësç zat è'zo^av toùç üw?- cu trei begi și au bătut pe Moldoveni,
8àvooç, xuXtàbeç Xë', zai tôv ’Açëévtïj it^ç 32.000, și pe Domnul Moldovei, anume
Bw^Saviaç, ovwpatt ’Iw Bwijëwta, zai autôv Ioan Voevod, și l-au rupt cu două cămile,
tôv èazvjaav aè ôio xaptXtaç, pipi ’lo'jXtoo4 în luna lui Iulie ,în 15, și atunci a luat
te', zai tôteç èztpev tò azápvt ó Ilérpo Bwrp Scaunul Petru Voevod.
ëwtaç.
. (Sp. Lampros, în Néoç 'EXXvjvopvijpa» v, VII, nle 2-3; Studii și doc., XXII, p. 86, n° 2.)

1 Care susținuse candidatura la Scaunul patriarhal a Iui loanichie de Anhial contra lui Ieremia
de Sofia, care izbutește.
2 b’ost Patriarh (1513-22). . . .. . . -
3 Lat. : obsidem.
* De fapt: Iunie.
 719

DCLXXXIIL
însemnare pe un manuscript despre scoaterea din Domnie a lui Petru- 1579.
Vodă Șchiopul. Novembre.

Ÿ ¿a^ít'1, p.tv[i] Nospopttp, TjXOsv ò rÇaoô- ! -p 1580, luna lui Noiemvrie, a venit
sïjç ozoo soyaXsv tòv eòasosotatov ’A(ps[v]r7¡v ‘ ceaușul care a luat pe prea-cucernicul Domn
’lw. llstpov BotoóSav àzò tò üiaatov. ■ Io Petru Voevod din Iași.
(Sp. Lampros, în N é o ç 'E 7. X v o p. vp. <o v VII, n* c 2-3: Studii si doc.. XXTI, p. 87, n° 3.)

DCLXXXIV.
Mihnea-Vodă al Țerii-Românești dă mănăstirii Dipalit (AhimaiitS) 3.000 de 1581
aspri pe an și 300 pentru drumul trimesului. (7089),
18 lanuar.
(Archívele Statului, 7ìadu- Vodă, XXVIII, 1.)

DCLXXXV.
Patriarhul Teolept al II-lea către fostul Patriarh Ieremia: postscript cu 1586.
mențiunea călătoriei celui d’intâiu în țerile noastre.
.... Ooz s'pOaos Sè zsp.tp O^vat tò zapóv, .... [Scrisoarea] aceasta n’a apucat a ii
zat s^sSXTjOT) ó zòp 0sôX7jztoç tôv sv BXayta, trimeasă, și a fost scos Teolept, aflându-se în
zapà toò zòp Ntzïj^ôpou.... Țara-Românească, de către chir Nichifor....
(’E X xXt¡ a c aa t t x t¡ ’AX-qÒeia, II, p. 795, col. 1, nota 1; la diaconul Nicolao M. Popescu,
l. c., p. 43.) ______

DCLXXXVI.
Meletie Pigas către Constantin Corniact, Mare-Vameș al lui Alexandru 1587.
Lăpușneanu, despre un diseurs de Paști ce-i trirriete.
MsXsttoo toû Hïjà
Kwvatavtivw tcj> Kopvtaxttp.
Ilatspwv suasôwv, pàXtata r^ç sùasëstaç zpopàywv, 7)0wv ts zarpipwv sôasëwç syov-
twv (wç zat zatptSoç aùr^ç ot Xotzot), sv p.spst ttOTjpt èyw, zat twv eòasooòvtwv szaaroç zat’
sp.s, sôasëstaç, toùto ozsp ó zapòjv szaȚȚsXXstat Xo^oç, ô zspi toù Ilaaya zov7)0etç '/jp-tv zat
tojioç àXs£av8ptvôç zpoaa7opst>0stç sîzôtwç- szetSij ô 0pôvoç szstvoç Tjp.wv èattv, 7] (stzstv
olzstótspov) toù 0póvot> aó¡j.SoXa œspst, ràç stTjato'jç èv A’fpztw vevop-svaç àvastàastç zat’
aôtïjv roù awr^ptoo zàQovç Tjpspav, zat Stapsvoôaaç ayptç oXïjç Ilsvtïjzoot^ç, ov tpo'zov tsXsttat
zaO’ Tjp.àç- aòròv Ss aoù r^ rtpt^ zs'paX^ Swpov zsjizw, t^ rà t^ç zatSstaç á7apsv(¡' óytatvwv
Ss aò Ss^oto pstà t^ç óp-oCóyoo zat twv za.Xwv zatSwv, wv èv Xptatw rw awtTjpt ovato. 'Eppwoó.
Movvuytwvoç t', éret awtvjptw ;afzC'.
('E1X. cptXoX. aoXX., XVII, p. 71.)

DCLXXXVIL
însemnare a lui Luca, episcop de Buzău, ca scriitor de cărți. 1588,
20 Mart.
’EtsXstwO/j 7¡ zapoùaa SsXtoç Stà ystpôç S’a săvârșit această carte cu mâna mea,
èpoù, razstvoù zai èXaytoto'J sztazózoo Mzo- smeritul și prea-micul episcop de Buzău
Cso'j Ao'rzâ toù Knzptoo, sv ■/¡p.épatç toù so- Luca Cipriotul, în zilele prea-cucernicului
asëestârou AoÔsvtôç ^țiwv ’lwàvvou Mtyvs Domn al nostru Io Mihne Voevod, în anul
BosôovSa, sv erst ivS, a-tTjç, țxTjvi 7096, indicția întâia, luna lui Martie în 202.
Maptiip z'.
(Ms. 3.963 al Dionisatului; catalogul Latnpros, p. 424. )

1 Anul a fost crescut, după modul bizantin, la l-iu Septembre, deși data e după Hristos. V.
voi. XI, p. XLVI.
8 Cf. și Lambros, I. c., pp. 261, 306.
720

DCLXXXVIII.
1588-91. însemnări de călătorie în Țara-Românească și în Moscovia ale lui Ieroteiu
de Monembasia, autorul lui BtgXíov íaToptxóv.
’Ev erei asttTep-opicp t£/, '^p.âpcf 7'. în anul 7097 (1588), Septemvrie în 17,
Ț 'O Movep.6aaiaç 'lepóSeo?, sv Moa/oêta. zi Marți. Ț Al Monemvasiei Ieroteiu, în
Moscovia.
'IspóSso? ó Movsp.6aataç, èv èrsi Ieroteiu al Monemvasiei, în anul 7099
’lo’jvíip i1, sv BXaytcț zaTspyôp.svoç èz 'Poi­ (1591), Iunie în 10, în Țara-Românească,
ata? L venind din Rusia.
(Papadopulos-Kerameus, 'JepoooXop.’. nxi¡ B 16 X c o ț>-q x-q, p. 194, n° 111; p. 196, n° 11;
manuscript miscelaneu scris de Ieroteiu.)

DCLXXXIX.
1594, însemnare a episcopului Luca de Buzău, ca scriitor al unei Evanghelii.
4 Iunie.
’ErsXstwÖzj tq irapQV Ostov zat tepòv a^tov S’a săvârșit aceasta dumnezeiască și sfântă
EoansXtov Stà yetpò? sp.oö, toö Tajrstvoö zat Evanghelie cu mâna mea, a smeritului și
sqtsXoö? èìttazÓTTO'j Mwo'jCéoo Ao'jzä toû Kq- simplului episcop de Buzău Luca Cipriotul,
Ttpton, ’ev ^¡xépatç toù eòasòsoTàtoo AdÔsvtôç în zilele prea-evlaviosului Domn al nostru
•^¡iôv ’Iw MvjyarjX Boèôôvô, erst aitò t^ç sv- Io Mihail Voevod, în anul de la întru­
aápzoo otzovopta? toö Kopto'j 'qp.ôv ’lr/aoó parea Domnului nostru lisus Hristos 1594,
XptaToò a.'ptfi’y, ’tvStZTtttìvo? £7, p.7jvl ’lowitp indieția a 7-a, luna lui Iunie în 4, ziua
ô'u, -/jpépqt y'rfl. Marți.
(Papadopulos Kerameus, 'JepoGokop.icixrj B c 6 X t o 6 4; x t¡, HI, p. 199, n° 4.)

DCXC.
1599, însemnare că un manuscript s’a scris de Matei din Pogoniana2, cu chel­
22 Februar. tuiala unui Grec din Angora, Ia Iași, și s’a dat la biserica de acolo a Sfântului Sava.
’ETsXetmÖTj tò ìtapòv Östov zat tepòv Eòa?-
^éXtov ôtà ystpò? MaTÓatoo tepop-ovayot» zat
^pttìToaovvéXoo t^ç Me^áXij? ’EzzXijata?, toó
sz IlœYtùVtav^ç, cnvôpop.^ ôè zat óairávj¡ zn-
poó KwvGTaVTÍvo'j Kopirérs Ag~-q, toó ypta-
TtavtzwTáTOu zat eó^evearáTOU, toó e$ ’Áy-
yópa? t^í laXaTiaç, zat à'ptepàSïj sv tí¡>
zavaeitTw vacp t^? Havana? p.00 Tip óvTt sv
Ttaatcp t^c MoXôoôXaytaç, p-sTÓytov toó 'Ațîou
Sàôôa- ó? ô’ àv Ttç tôv szetae àôsXçôç f¡
zat ó irposaTÔç 6o'jXt]6^ perazo^oat auto
sv tô jiovaaTTjptcp toó 'A7Í09 SáéSa, sv
àXXto ÔTjïTOTe tóíuo, syérw t^v Havaftav pon
szótZ7¡T7]v sv t^ (fo[Se]p^ -^poépcj ttjç zptaewç.
-J- ’Ev ÊTet íCpC’, tv[ôtZTtôv]oç t£' ^4, feopoóa-
pttp zS'. -¡- Ilpopaöta ôè zat zopion Ar¡p.7]Tpto'j
TOÓ s£ ’AÖTjVWV.
0ut7]ç povayò? àpapTwXò? MaTOatoç,
IIcoȚwvtav^? sz itaXatàç 'H^stpoo,
”E7pa<pe TaÓT7¡v ttjv OsoîrvsuaTOV ÊtôXov.
S’a săvârșit această dumnezeiască și sfântă
Evanghelie cu mâna lui Matei ieromo­
nahul și protosinghelul Marii Biserici, cel
din Pogoniana, cu ajutorul și cheltuiala
dumisale Constantin Corpete Lepi (sic),
prea-creștinul și prea-nobilul, cel din Ancira
Calatici; și s’a dăruit prea-veneratei bi­
serici a Preasfintei mele ce se află la Iași
în Moldovlahia, metoh al Sfântului Sava
[din Ierusalim]; și cine din frații de acolo,
ori și egumenul, ar voi să-1 strămute în
[chiar] mănăstirea Sfântului Sava, sau în
alt loc oarecare, să aibă pe Maica Dom­
nului pedepsitoare în ziua grozavă a Ju­
decății. Ț în anul 7197 [1599], indieția 12,
Fevruarie în 22. Ț Și îngrijirea dumi­
sale Dimitrie din Atena.
Preotul monah păcătosul Matei,
Din Pogoniana Vechiului Epir,
A scris această carte inspirată de
[Domnul].

1 Repetat și la urmă.
2 Viitorul Matei al Mirelor, poet și cronicar. V. Istoria literaturii române in secolul al XVIII-lea,
II, excursul n.

[La început:] Tò zapòv EùavvéXtov eívat
toù 'Ayío'í XàSSa etc Ttàstov èôwaapsv ^psïç
aWo sxet, zat toùto èoTsiXapsv etc tòv
'A^tov Táyov. 1677, Aoțodoto'j y'- 'O 'kpo-
aoXúp.wv Aoaiôsoç.
(Papadopulos-Kerameus, 'IspoaolvptTtx á¡ B c6X io OvjXvj, UI, p. 204. n° o.)
DCXCL
Versuri grecești către Mihai Viteazul.
.... Aoöxa zat zpwTOpáaTOpa zàaïjç Tpav-
[atXoavtaç,
MtyaTjX Boeôôôa ôè AùOsvt’ OùzvpoôXayiaç
’Exépôeaeç zavTotv/jv ôôîav etç tòv atwva
Kat <pïip.7|V TTjv àOàvaTov ôtà tòv zaXoùç (sic)
[àywva.
(Ms. 1.385 al Simopetrei; 22 de versuri reproduse în catalogul Lampros.)
DCXCII.
Judecată, din partea lui Dionisie Rali, episcop de Târnova și locțiitor de
Mitropolit al Moldovei, și din partea lui Gherman, Mitropolit de Cesareia Palestinei,
într’un proces de despărțanie.
f H HCKSlIHHÎf GrOAWKIIKKIX ap\'l-
tncKUK ii iiiCKntvK ii ii0ii3,miKiY iich'vk ii
AÏ4KW1I.
J- npoxa67]p.èv7jç t^ç ï/j.wv TazetvômjTOÇ,
zapôvroç zat toô zavtspwTaTou M[v¡T]pozo-
Xítoo Kataapsiaç t^ç HaXaiaTtvYjç zat toô
OsoytXsaràrou èztazózou 'Popàvou, jtpoo^XOev
l'ewpYtoç vpappartzôç, Xețwv oti, ëywv 70-
vaiza, ovôpaTt Apa7OÙT^a, aveu etôijastoç aÙTGÙ
zopeoQeiç zpò zaipoù stç tôv OsoștXeaTa.TOV
èziazozov Xouatoo, zùp ’lw[á]vv7¡v, pera p.7j-
yav^ç zat ôôXoo sôtsCeùyOïj è£ auroù. Xpôvoo
ôè zapaôpapôvroç, èzopsùôï] zai aùrôç zpôç
tôv ètpïjpévov Oeo'ptXéorarov ezfazozovXooaioo,
zat, rqv atrtav etzwv, wç petà ôôXou è'Xaôev
■q twq aÙTOÙ, ApayourÇa, vpàppa ôtaÇeùkwç,
ó ôè ôeo'ptXéararoç zùp ’lwàvv/jç èztazozoç
è'ôwaev ypàppa àfiwwaswç, eîç tô Xaôetv aùOtç
ttjv ȚOVTJV auroù ApaȚO0tCa ô stptjpsvoç l’e-
wpvtoç 7pappartzôç' zat, raùra etzwv, zpoé-
Tôtve zat Ypàpparoù Oeo'ptXeotároo èztazôzoo.
'O ôè àôeXfôç T'/jv etpvjpévïjç ApayoùrCaç,
’Ovoôyptoç, è'Xe7sv ort rô Țpâppa ozep Xéyst
ó TewpYtoç on àÔwwfhj zapà toù Oeo'ftXea-
ràrou èztazôzoo oùz sort pera etôïjaswç toù
ôeotptXearàTOU sztazózoo, àXXà Ttç povayôç,
TIaataç òvópart, Xaôwv zapà toù eipTjpsvoo
rewpȚtou peXviaata rpta, zXàaaç ypàppa sz
zpwawzou toù OsoșiXsarârou èztazôzoo, ôs-
ôwzsv aùrtô. ’H TazetvÔTTjç ôè 'I/pwv, Ct¡tí]-
58183. Voi. XIV.
721
Evanghelia aceasta este a Sfântului Sava
la Iași; am dat noi alta aici, și aceasta
am trimes-o Ia Sfântul Mormânt. 1677,
Avgust în 3. Al Ierusalimului Dosofteiu.
c. îooo.
Duce și mare-maestru (sîcJ a tot Ardealul,
Voevodule Mihail, Domn al Ungrovlahiei
Ai câștigat slavă de tot felul în veac
Și faimă nemuritoare prin lupta cea bună.
laci,
1600,
26 Iulie.
Judecata și încercarea de Dumnezeu
iubiților arhiepiscopi și episcopi și cuvio-
șilor popi și diaconi.
-[- Stând în Scaun Smerenia Noastră, fiind
de față și prea-sfințitul Mitro polițai Chesareii
Palestinei și prea-iubi torni de Dumnezeu
episcop al Romanului, a venit Gheorghe
grămăticul, spuind că, având el nevastă,
anume pe Drăguța, fără știința lui du-
cându-se ea mai înainte la prea-iubitorul
de Dumnezeu episcop de Huși, chir Ioan,
cu meșteșug și înșelăciune s’a despărțit de
el. După câtva timp, s’a dus și el la acel
prea-iubitor de Dumnezeu episcop de Huși,
și, spuind pricina, cum că prin înșelăciune
a luat nevasta lui, Drăguța, carte de des­
părțenie, iar prea-iubitorul de Dumnezeu
chir Ioan episcopul dădîi carte de desfa­
cere, ca să-și iea înapoi nevasta, pe Dră­
guța, acel Gheorghe grămăticul; și, spuind
acestea, a întins și cartea prea-iubitorului
de Dumnezeu episcop. Iar fratele acelei
Drăguța, Onufrie, a spus că acea carte ce
spunea Gheorghe că s’a desfăcut de către
prea-iubitorul de Dumnezeu episcop, nu
e cu știința prea-iubitorului de Dumnezeu
episcop, ci un călugăr, anume Isaia, luând
de la acel Gheorghe trei stupi, plăsmuind
scrisoarea ca din partea prea-iubitorului
de Dumnezeu episcop, i-a dat-o. Deci Sme­
91
722
oaç papT'jptaç gfrcep oùtwç è'/st tô àÀTjùsç,
wç ó aùrôç ’Ovoùy ptoç Xéyet, rcpoaé'pepsv tôv
ôatwTaîov èv ispopovâ/otç zùp ’Afiavàatov tôv
àp/tpavôptTTjv zat zaÔY/oùpevovT^ç aîôaap-taç
p.ov^çMzÎGtpttÇaçzat rôv óatwtatov íepopóva-
/ov zùp EÙTÙytov, àvôpaç sùÀaôîtç zat ôatouç,
ouç azptôwç è^stâaaç tj TarcetvÓTT^^p.wv,eùps
zat aùroùç [lapt'jpoûvraç wç p.$tà òókoo ëka-
6îv o lewpytoç rò ypáp-pa rcapà toù etpTjpévo'J
[xova/où ’IIaatoD. ‘Il Tarcetvôtïjç f/p-wv, zatà
TTjv aùtTjv [kapt’jptav, SeSwzâțiev àSstav -țj
7'jvatzt tva órcàpyj] StaCe’jp-7[iòv àrcò toù
rcptír/jv àvopôç aotTjç rewpyiot), zatà rijv 3tà-
CeoGtv Tjv èrcotTjaev ó OsoytXsatatoç srctazorcoç
Xoooto'j, zùp ’lwàvvvjç, zaì aùtòc ó Tewpytoc
àrcò tTjv rcots țov/j aùtoù Apa^oùtCa. "O6ev
zat stç SrjXwatv zat àayàketav s^éveto zat
tô rcapôv êsÊatwtTjptov 7pá¡j¿j.a t^ç ’^p-wv Ta-
rcstvo'tïjtoç zat zateatpwOïj sv ttp rcapovtt
Osttp zwàtzt t^ç áytotátTjc M[ïjt]tporcôkswç
ïootCtàSaç, sv è'tst yCpïj'ttp, puvjvt ’louXtw zç'™,
Ivôtzttwvoç SszàtTjÇ tpitïjç.
'O Tupvoôou zat rcpôsôpoçMokôoôXa/taç,
Atwvùotoç.
Tarcstvôç M[-/jt]porcoXtt7jç rspp-avôç Kat-
oapstaç t^ç Ilakatativïjç, rcpozaOTjpévTjç t^ç
7¡[iwv Tarcstvôtïjtoç sv tip tspiî> zpttïjptcp rcapà.
(Iorga, Studii și documente, IX, pp. 35-6.'
DCXCIII.
1605, însemnare pe o Evanghelie dată de Doamna Elisaveta a lui Ieremia Mo- ■
Iunie. la mănăstirea Cutlumuzului din Athos.
vEtodç /Cpty', e' pìjVTj ’loovttu, stoùto tw
TSTpaöavyyskov ájvs tt¡c pov^ç toù Swr^poç,
toù srcsAîȚop-âvoD Ko'JTXo'jp.oùot, zat tò szóg-
jiTjasv T¡ rcoXoypovtpivTj Tóp.va ’EkT¡aá6sT,
toù rcoXîjypovTjțjivo'j szXap.rcpOTaTO'j zat sùas-
ôîOTàTou AùOîvtoç rcàoTjç MoXSoêXaytaç, zij-
pou ’lwàvvo'J ’lspijita BosôôvSa.
(Sp. Lanipros, Nsoç 'EXXv¡vop.vó]p<uv, VII, n-le 2-3; Studii și doc., XXII, p. 87, n° 4.)
DCXCIV.
icos Radu-Vodă Mihnea dă Ivirului 15.000 de aspri pe an și 500 pentru chel-
Gn4), țuiala trimesului.
6 Septembre.
(Archiva Statului, Badu-Vodă, XXVII.)
renia Noastră, căutând mărturii dacă este
așa cu adevărat precum spune Onufrie acela,
a adus pe prea-cuviosul între ieromonahi
chir Atanasie arhimandritul și categume-
nul cinstitei mănăstiri a Bistriței și pe prea-
cuviosul ieromonah chir Eftihie, oameni
evlavioși și cuvioși, pe cari cercetându-i
cu de-amănuntul Smerenia Noastră, i-a găsit
și pe ei mărturisind că prin înșelăciune
a luat Gheorghe cartea de la acel călugăr
Isaia. Smerenia Noastră, după această măr­
turie, am dat voie femeii ca să-i fie des­
părțenie de bărbatul ei cel de mai înainte,
Gheorghe, după despărțenia ce a făcut-o
prea-iubitorul de Dumnezeu episcop de
Huși, chir Ioan, și Gheorghe, din parte-i,
să fie despărțit de soția lui de mai înainte,
Drăguța. Deci pentru mărturie și sigu­
ranță s’a făcut și această scrisoare de
adeverință a Smereriiei Noastre și s’a aș­
ternut în cea de față, dumnezeiască con­
dică a prea-sfintei Mitropolii a Sucevei,
în anul 7108 [1600], luna lui Iulie în 26,
indicția a treisprezecea.
Al Târnovei și vechil al Moldovla­
hiei, Dionisie.
Smeritul Mitropolit Gherman de Che-
sareia Palestinei, stând împreună cu Sme-
I renia Noastră în sfântul dicastiriu.
In anul 7113, la 5 din luna Iunie,
această Evanghelie e a mănăstirii Mântui­
torului, zisă Cutlumuz, și a înfrumusețat-o
răposata Doamnă Elisaveta, a răposatului
prea-luminatului și prea-cucernicului Domn
a toată Moldovlahia, domnul Io Ieremia
Voevod.
 723

DCXCV,
însemnare pe un manuscript, despre moartea lui Ieremia-Vodă Movilă. 1 GOG,
29 Iunie.
1606, ’lowto'J 29 \ àzsSavsv 'Isps;xtaç ó J 1606, Iunie în 29, a răposat leremia
BosôôSaç, zat 5ts5s£aro toôtov ó àosXœôç j Voevod și i-a urinat fratele lui, Simion,
a?)TOÔ, XüflSWV, TȚj I ’Io'Atoo. j la l-iu Iulie.
(Sp. Lampros, în Néoç ,EXXv]vop.vqp<«v, VII, n^e 2-3; Studii #i doc., XXII, p. 8", n° 5.)

DCXCVI.
Act de închinare al lui Radu Mihnea pentru mănăstirea Radu-Vodă către Ivir. 1812-3
(7121).
Radn-Vodă, pentru închinarea la „Iveriia“ a Sf. Troițe, „carea ¡aste lăngă Bu­
curești“, făcută de Alexandru-Vodă, „lavră mare și de cinste, în loculu de Mitropolie“.
Supt Mihnea, „s’au fostu slăbită și s’aă fostă surpată de preste totă“. Despoiată fiind, „am
începută a direage și a înnoi. . ., pănă nu să răsipeaște și nu piiare“. Să trimeată Ivind
„preoțî și oameni buni și înțelepți ca să fie vreadnicï de a căutarea și de a ținearea
lucrurile și trebuințele sfintei mănăstiri cum ar fi mai cu cinste“, „veniturile pentru
hrană“, și „să aibă a fi înă locă deospătărie în toată vreamea, ca, de va aduce Domnulă
Dumnezeu oaste sau Domnu saă arhiereă sau boiară saă călugăru saă slujitoră, saă
bogată, saă sărac, să nu fie lipsită de trebuințe sfânta mănăstire“. Prisosul va merge la
Athos. „Pentru că acestă locă și dumnezeiască mănăstire iaste aproape de Scaunulă domnescu,
și în toată vreamea au fostă obiceaiulă Domniloră și arhiereiloră și boiariloră și orcarei
i-ară aduce Domnulă Dumnezeă oaspeți, de voră mearge la sfănta mănăstire întru
preumblare și întru ospăță, să aibă a ospăta cu cinste.“
(Traducere de pe la 1630 1 2.)
(Ardi. Statului, Radu- Vodă, XXV, n° 7.)

DCXCVII.
însemnare că Patriarhul Chirii Lukaris se găsia la 1615 în Țara-Romănească.
In Valachia, 1615, etç tòv Msyav l’ewp- în Țara-Românească, 1615, [predică]
■pov. la Sf. Gheorghe.
(Pe un ms. de „Didahii“ ale lui Chirii Lukaris; Papadopulos Kerameus, '1 s p o a o X u p t t i x •!]
B t 6 X ! o h -q X 7|, IV, p. 415, n° 439.)

DCXCVIII.
însemnare pe o carte scrisă de Mitropolitul Luca al Ungrovlahiei, cu chel­
tuiala Marelui-Vistier Hrizea.
Auto tò 6etov zat íspóv EóaféXX'.ov è^pà^Yj Această dumnezeiască și sfântă Evan­
Stà xetpôç èp.oô toô Taitîtvoô OùvzpoêXa/taç ghelie s’a scris cu mâna smeritului Luca
Aoozà, toô Kuxptoo, ôtât è^óSoo toô zavs'j- al Ungrovlahiei, Cipriotul, cu cheltuiala
•ysvssTáTO'j ap/ovToç Me^áXoo-Bsanáp^, zo- prea-nobilului boier Marele-Vistier, dum­
pto'j T’tCou, zaì àytépwaev avrò etç rijv jxovtjv nealui Hrizea, și a închinat-o la mănăstirea
twv ’llòijpwv, sv tco á7twvóp.ip vOpet, sv ’^p.s- Ivirilor, la Sfântul Munte, în zilele prea-
patç toô îtavoeôeoTâTO'j AüOsvtôç zoptoo ’lœ. evlaviosului Domn domnul Io Alexandru
’AXeiàvopo'j Bosòóvòa, utoô toô ’Açsvtôç T’a- Voevod; fiul Domnului Radul Voevod, în
ôoôko'j BosóóvSa, èv erst , CpXô', àzô Sè t'^ç anul 71*32, iar de la întrupare 1624, in­
svaàpzoo otzovoplaç a'/yiï, iv5. ç'. : di cția a 7-a.
(Ms. 5.505 al Ivirului; catalogul Lambros, p. 279.)

1 După notița noastră leremia ar fi murit, deci, în noaptea de 29 pe 30.

2 Gramata Patriarhului din Constantinopol pentru închinare (1614, n° 9) și alte acte patriarhale
din Arch. Statului se vor da la sfArșitul întregii lucrări. Tot acolo și un act de la Silivestru de Antiohia.
724

DCXCIX.
Târgoviște, Alexandru-Vodă fiul lui Radu arată evlavia-i specială pentru mănăstirea
1625 Ivirului, căreia-i închină mănăstirea de la Bolintin.
(7133), ’ -
14 Mart. Hramul Bolintinului e al Adormirii: A fost mănăstire domnească. Și Mitropolitul
Luca s’a învoit la închinare. „Și nimeni să n’aibă voie a pune egumen la mănăstirea
Bolintinului, ci acela să fie pe care marele sobor al lavrei sus scrisei mănăstiri îl va
pune și trimete.“
(Arch. Statului, Radw Vodă, X, n° 9; din slavonește.)

DCC.
1630, închinarea, de Leon-Vodă, a mănăstirii Stelea din București către Ivir.
6 Innîe.
Leon-Vodă dă mănăstirea Stelei la Ivir. „Pentru că, întăiă când a cugetat ca să
facă această mănăstire a Stelei Spătarul, încă în zilele lui Mihnea-Vodă, în al doilea rând
de Domnie, însuși Stelea Spătarul a chemat pe călugării de la sfănta mănăstire Ivirul de
la Sfântul Munte de au venit aici, și a făcut Stelea Spătarul această sfântă mănăstire, și
au fost ispravnici călugării de acolo de la Sfântul Munte, iar cheltuiala mănăstirii a fost
toată de la Stelea Spătarul, și a închinat-o el însuș cu toate moșiile și cu toate bucatele
ca să fie metoh al sfintei mănăstiri Ivir mai sus scrisă, pentru sufletul lui si pentru
sufletul părinților lui, și s’a înscris și în sfântul pomelnic, și totul a fost pe seama mă­
năstirii de la Sfântul Munte. Dar apoi, când a fost în zilele răposatului Mihail Voevod,
venit-a vreme și s’a prăpădit sfânta mănăstire, când Sinan-Pașa din răutate a ruinat-o
de tot. Dar apoi, când a fost în zilele lui Alexandru Voevod, fiul lui Iliaș Voevod, s’a
făcut părintele nostru Grigorie Vlădică și Mitropolit al Țerii-Românești, și năstavnicul
de la sfânta mănăstire Ivirul a pus egumen aici, la mănăstirea cu hramul Sfânta Troiță,
a bătrânului răposat Alexandru Voevod, tatăl Mihnei Voevod, în orașul Domniei Lui
în București, și atunci, în zilele lui Alexandru Voevod, fiul lui Iliaș Voevod, Sfinția
Sa a început de a făcut case și pivniță pe locul sfintei mănăstiri a lui Stelea
Spătarul. Iar, când a fost acum, în zilele Domniei Mele, când Domnul Dumnezeu și
cinstitul împărat m’au dăruit pe Domnia Mea și cu schiptrul Țerii-Românești, părintele
nostru Vlădica Grigorie Mitropolitul Sfinția Sa a început de a făcut sfânta mănăstire
a lui Stelea Spătarul și a întărit-o pe ea de tot din truda Sfinției Sale cu slujbă și cu
patrahir și a cheltuit totul de la Sfinția Sa și a făcut sfânta mănăstire a lui Stelea
Spătarul iarăș cum a fost de la început, nu din venitul Sfintei Mitropolii din Târgoviște,
ci totul din munca și truda Sfinției Sale: fiindcă Vlădica Grigorie a fost dator sfintei
mănăstiri Ivirul 150 ughi; și a cheltuit acești bani când s’a făcut Sfinția Sa Mitropolit
și Vlădică, în zilele lui Alexandru-Vodă.
[Pe dos:] f XpoaóèoXo toö Asov BovjSoSa •[- Hrisovul lui Leon Voevod pentru
5t[à] rijv sxzkrpíav orcou àvazsvma ó biserica ce am înnoit-o eu, Mitropolitul
M7¡rporcoXítT]? rpïjyôptoç, sôô, elç tò Mrcouxou- Grigorie, aici, la București, cea veche,
psatt, tò rcaXsio, ¡cstó/i tò loepìxó, tò órcìov metohul Ivirului, care apoi, din parte-mi,
xaTÓrcij, arcò Xóyou ¡eoo, và p/ijv s/t àkoç Mt¡- să nu aibă alt Mitropolit a hotăra, ei
TporcoXtTTjç và oplC’ț], p.óvov và sive toû p.o- numai să fie a mănăstirii, cum erà mai
vaanpion, wç zaStùç eitov rô rcpôro. ’ înainte.
(Arch. Statului, Radu-Vodă, XXIII, n° 6; traducerea modernă, anexată la originalul slavon.)

DCCL
C. 1630-40. însemnare că o carte grecească a aparținut Mitropolitului Grigorie al
Ungrovlahiei.
 725

'II zapoöaa 0sía Astrcioppa èypàyrj òtà A ceasta Dumnezeiască Liturghie s’a scris
ynpò; gjj.00, 'lazióSoo íspojiová/on za! èzs- cu mâna mea, a lui lacov ieromonahul, și
5ó6t] T<p Kavispœrâno MapponoXitig Oùzpo- s’a dat preasfințitului Mitropolit al Ungro­
Ska/iaç, x'jpúp rp-/jȚOpi<p, zatà^—, èv pr/jv! vlahiei, chir Grigorie, la 7—, în luna lui
AÒYO'JCjtcp zs', ^¡ispa tq'"B‘. Avgust 25, ziua a 8-a (sîcj.
(Ms. 1.435 de la Siniopetra; Catalogul Lambros, p. 128.)

DCCIL
Act dela tot clerul muntean pentru închinarea mănăstirii Stelea din Bucu­ 1632
rești la Ivir. (7140).

„Chirii Grigorie Mitropolitulă a toată Țea[ra]-Rumănească ii wițS ap^'HíiiucKSit i;çp

0iO<j>HA pHKlIHMiCKhÏH II WlțS HICKSlI Kț'p (Lf.piAl KSSHÎCKKÎII II IVH» SilV^OCIÎ ÍI’SaUII IVT
CTAA AisiiacTiip TiiCAvkiia ii tvgS iriSauii lîaciiAit ivt lîiicTpznz ii tvuS rrSÂwii ^iwiiHCÎf ivt

Kivsha, h irSamiSa i’piiropîi ot dpyfin, ii irSaifiiSA FiapaaaAt ivt h íi'SawhSa Iivimkîh

ivt raxKK'iwr ii îpSauii^a llrnaTîf wt Gtaa Tpwințh (și părintele arhiepiscop Teofil de
Râmnic, și părintele episcop chir Efrem de Buzău și părintele Teodosio egumen delà
sfânta mănăstire Tismana, și părintele egumen Vasilie dela Bistrița, și părintele egumen
Dionisie delà Cozia, și egumenul Grigorie delà Argeș, și egumenul Varlaam delà Deal,
și egumenul loanichie delà Glăvăciog, și egumenul Ignatie delà Sfânta Troiță) și cu toți
egumenii diînu toate mănăstirile și cu totă săborulă“ dă carte la „Ivera de la Staa
Gora“, închinându-î Stelea ca „metohu și suptu măna mănăstirii Ivera“. „Popa Averchie
Giurgiu2 și Gavriilă diiaconulu și cu soțiile Ioni de au fostă aici pănă ce au făcută
mănăstirea Stelea de în temelie. larii, după aceaia, căndii au fostu în zilele răposatului
Mihailă Voevodă, deac’aii venitu Senană-Pașa cu mulțime de Turci aieî înu Țeara-Ku-
mănească, de au robită și au stricată țeara și au aisu toate besearecile și mănăstirile de
înu toată țeara, și au arsu și mănăstirea Stelea. . ., și de căndu Sinan-Pașa încoace totîi
au stătută mănăstire Stelea pustie 30 de anï, pănă înă zilele Iu Leonă Voevodă. Decî,
deaca m’amu vlădicitu eă, Vlădica Grigorie, care amă fostă de postrigă născută de acolò
de la Ivera, văzindă Vlădiciia Mea acasta sfăntă mănăstire a Stelei Spătariuluî pustie
și stricată și arsă, fiindu numai zidulă și sulgerie domnească, nevoit-aă părintele nostru
Mitropolitulă Vlădica Grigorie cu milostenie de pre la neguțători și de pre la creștini
și cu osteneală și cu învățătură, cu ce aă dată Domnulu Dumnezeu, și de la Sfănta
Mitropoliea nu se-aă cheltuită de acolo niciă-ună bană, nicî aă lucrată cu rumâni Sfintei
Mitropolit, fără numai cu milostenia de la neguțători și de la creștini și cu patrahirulu,
de au făcută mănăstirea Stelea cumă au fostă și di întăiu, și aă făcută case și pivnițe
și mori și grădini cu vie (șters cu roșu un rând, de „Udriște al doilea logofăt, din po­
runca lui Matei Voevod, anul 7146“. — însemnare slavonă), și iară s’aă dată la măna
călugăriloră de la Ivera... pentru sufletă lui, ca să-î fie de pomeană. Așijderea și Leonă
Voevodă și Domnn nostru creștină Mateiă Basarabă Voevodă încă aă dată să fie metohă.
Theofilă ep[i]scupă
răim.
y Ep[i]scupă Efremă
buzevschi3.“

(Arch. Statului, Radu- Vodat XXIII.)

1 SIs. 1434 (ibid.), Liturghii, are o însemnare din mănăstirea Gorgota ( 1613) că s’a scris de iero­
monahul Zaharia din lanina, de Ia Lozetzi.
2 Geórgianul.
3 întărire de Ia Matei-Vodă; la 7140, „—10 zile“ (n° 0).
726

Dccni.
1634, însemnare pe o Evanghelie liturgică despre suirea în Scaun a lui Vasile-
27 April. Vodă Lupu.
3EreketcoÖT] tò irapòv öeiov zai tepôv suaȚ-
•/sXtov Stà yetpoç Ilopyjptou tepop-ová/oo,
avvSpop.^ Sè zat ôarcàvt zopoö BaaiXetou toö
yptortavtzwTáTOD zat eoȚevesTâTO'j Me^áXoo-
Bopvízoo ttjç MoXôoôXayiaç, zat àçtepwôrj
etç tòv "Avtov Tá'pov toö Koptob zai 0eoö
zai XwT^poç 7¡p.wv T/poö XptaToö, Stà [và pèvfj
etc p.v7][ióaovov aÔTOÔ zai twv yovéwv aoroö'
/ayX/, /Çpp.a', p-7)v Aezép.Sptoç to'. Mera Taöra
Sè ó àvoOev zòp BaotXetoç, 0eoö eôSozoôVTOç,
è'vtvev AbOévTTjç sraa^ç. MoXSoSXayiaç, zai
èzàôtoev etç tòv 0póvov abroó etç toôç cpyXS',
àirô ’ASàp. Sè /Cpp.6', èv pu/jvt ’AzptXXitp zC',
zai è'pàvTj vèoç ZT^Topaç t<ov Ostwv [lovaa-
T’/¡ptwv zai zaóy/j¡ia twv 'Pœptatœv *.
(l’apadopulos Kerameus, 'lspoooXop.tTtx vj I! 16 X i o 6
S’a săvârșit această dumnezeiască și
sfântă Evanghelie cu mâna lui Porfirie
ieromonahul și cu ajutorul și cheltuiala
dumisale Vasile, prea-creștinul și prea-no-
bilul Mare-Vornic al Moldovlahiei, și s’a
dăruit la Sfântul Mormânt al Domnului
și Dumnezeului și Mântuitorului nostru
lisus Hristos, [ca să rămâie] spre pomenirea
lui și a părinților lui; 1633, 7141, luna lui
Dechemvrie în 14. După aceia însă acel de
mai sus domn Vasile, cu voia lui Dum­
nezeu, s’a făcut Domn a toată Moldovlahia,
și a stat în Scaunul său la 1634, iar de la
Adam 7142, în luna lui Aprilie 27, și s’a
arătat nou ctitor al dumnezeieștilor mă­
năstiri și slava Grecilor.
0 v¡, III, p. 199, n" 3.)

DCCIV.
1634-5. însemnare pe un manuscript caligrafiat de Mitropolitul Luca al Ungrovlahiei.
Tò Ttapôv UfaXTTjptov é^páy/] Stà yetpôç Această Psaltire s’a scris cu mâna lui
Ao'jzà OôvzpoêXaytaç, toö Koirptoo, zat ère- Luca al Ungrovlahiei, din Cipru, și s’a
XstcoÖTj ïtap’ èp.oô, TazwSou àpytspswç, zat săvârșit de mine, lacov arhiereul, care
èpoô ôvtoç aortp p.a67¡Toó, eôaptBpÎTtp (sic), i-am fost și eu ucenic, la 7143.
zarà ,CppY.
(Ms. 1.408 de la Simopetra; catalogul Lambros, p. 126.)

DCCV.
7144 Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, închină din nou la Ivir mănăstirea Ste­
(1635—6). lea din București.
-j- TI Taîrstvôrvjç ^p.wv FpTjyôptoç, M^rpo-
ïtoXtTTjç OoizpoêXaytaç, 5tà roô zapovroç
7pàp.p.aroç ÔTjXoïtotw rô jrwç, èôXèirovraç tô
ptovaatTÎptov roô p.azap7¡ti toö StéXta èp7]p.o-
[J.SVOV rooobç zatpoôç, èX'jità tov TtoXXà r-
'PDX1Î P-00« l1^ Stà tt)v èpiigoatv t^ç sz-
zXïjataç zat tô àXXwç srwç t^tov pstoytov
rtaXatôv toö p.ovaar7]pton twv Tovjpœv, zat
Osttp CTjXtp sitapazotvfjôrpta zai rô sKtysipTjo-
ÔTjza Stà và ptjV yàvouvrat rà p.v7]jiôabva
twv zt7¡tópwv, zat àvazatvtaa rijv àytav èz-
zXvptav zai G'^tta aîtsp zai œatvoovtaf èy-
vwpïjCovraç 8è "wç stvat ypta và soptazovrat
8to, tpstç àôsX'poi ptéaa etç rô àvoÔsv povaa-
Smerenia Mea Grigorie, , Mitropolitul
Ungrovlahiei, prin această scrisoare arăt
cum că, văzând mănăstirea răposatului
Stelea pustiită atâția ani, sufletul mieu s’a
întristat pentru dânsa, pe de o parte, pen­
tru pustiirea bisericii și, pe de alta, pen­
tru că erà metoh vechiu al mănăstirii Ivi­
rilor, și cu dumnezeiască râvnă m'ain pornit
și m’am apucat de dânsa, ca să nu se
piardă pomenirile ctitorilor, și am înoit
sfânta biserică și casele care se și văd; ci,
știind cum că este nevoie să se afle doi,
trei frați în mănăstirea de mai sus, ca să
o păzească, și, dacă n’ar aveà cevă venituri

1 Pentru venirea în Scaun a lui Vasile-Vodä, v. vol. XV, p. 1002, no MDCCCCXCVHI; p. 1003,
n° MDCCCCXCIX. Acolo e 10 Maiu st. n. Cea de aici e preferabila.

TT|p'.ov, ôtà và tô ózipetoòv, zai, ëatovtaç và
p.7jv ëyoov tîzotî =iaôôetp.a ôtà ztp rpoșijv
ttjv za6îp.sptv^v, GéXo'jv rô à^ïjaît zàXtv zat
GsXst èpTjjiwaat æaàv zat tô zpœrïpov, sôû'j-
ÀTiÔTjZa zat sêaXa 7vw[i7j zat èyùpï^a àzô
toùç zpwat>6svtàôsç evav catto ôtà jiôkooç,
và toùç zàp.œ và stvat tou àvoGsv p.ovaaty¡ptot>
toô XrsXta, zat stÇt) toùç ezap.a zat toùç
èzpOGÙXXwza, àzô tïjv <opav èzstvigv, zat p.è
7pàp.p.ata aôOsvttzà èotspsœaa zat pè Caziat
èôtzov [too, SXàytzov, tô ozotov stvat ozoțs-
Ypap.svot zat ot Ôso'ptksatatot èztozozot, 0
'Psp.vrjZoo zùp Gsô'ptXoç zat ô MzoCéoo zùp
’Eçpéji, zôiç và stvat zpoaüXXojiévot ot p.ùXot
zat 7) 7pavttva stç tô ávoOsv [iovaatr¡ptov toô
XréXta, zat 7) MTjtpGzoX^ và p.^v s'yst zooæç
ôookta pè toùç pôXo'jç: ttoôttç X07ÎÇ 7pà";rj
tô CazTjat [tou tô SXàytzov zat àzœyaotçoov
zat tà ypàppata tà aôOsvttzà. Tzp) ôè zàXtv,
satovtaç zat và stp.at 'l’œpatoç, zat 7$voç,
zat 7Àwtta, tôoù ôzoù zàpvo zat stspov Ça-
ztot, pwpatzôv, zat X¿7w [istéztta àzò X070O
¡too, 7) àzoOavôvtoç pou, tj zàpvovraç zapé-
tTjatv, zat ôooXtjO^ ttvàç và zat^oT] ètoôta
tà Çaziatà poo, pàzàpt AoOsvtTjç, pazàpt jSItj-
tpozoXttTjç, pazàpt àpywvtaç, àj tspo;isvoç, tj
Xaïzôç, ôzotoç ^avet sttoç, zpwtov pèv ôstôo
too và è'ys szstvTjv ttjv Ilava7tav ózoò stvat
stç tô [lovaatTjpàzt szstvo àvttôtzov <poy^ ts
zat acojiatt, ôsôtspov ôè syœ tov àywpsopévov
zat àao7yœpstov zapà Ilarpôç zat ïtoô zat
'A7Í00 flvsôjiatoç, ózò t^ç ¿[looootoo zat
àôtatpstoo Tptàôoç, zat và syst tàç àpàç
ttov tptazoatwv ôéza zat òztrò Osoțopwv Ila-
tspcov twv è[v| Ntzatqt, zat 7¡ psptç toô [istà
toô zpoôôtoo ’lûoôa, zat ô zXijpoç too [istà
tôv ôtàôoXov, Xs. (sic) ôè szstvov ózoò ôsv
ztàat stç osoàjia 1 stooto tô Çaztot tô pw-
[isïzôv zat tô ôXaytzov. Atà ôè t^ç ësôato-
oswç szstptooa auto èzt stooç .Çppô'
(Arch. Statului, Radu- VodS,, XXIII, n° 9.)
DCCVL
Mențiune de sfințirea ca ierodiacon a lui Partenie Chrysokentitul, cu în­
semnarea Domnilor români: Vasile și Matei-Vodă.
(Analele Academiei Rămâne, XX, p. 21(>.)
DCCV1I.
Act de alegere pentru „Mitropolia de Proilav și Ismail, de timpuri ime­
moriale părăsită și fără arhiereu adevărat și canonic“ : se dezignează de Sinodul
1 Bis isápav, în seama.
727
pentru hrana lor zilnică, ar părăsi-o iarăș
și s’ar pustii ca și mai înainte, am voit
și mi-am pus în gând și am luat înapoi
de la Domnii de mai înainte un vad de
mori, ca să le fac să fie ale mănăstirii de
mai sus, a lui Stelea, și așa li-am făcut
și li-am dat, din ceasul acela, și cu scri­
sori domnești am întărit și cu zapisul mieu
| chiar, românesc, în care sunt iscăliți și de
Ì Dumnezeu iubitorii episcopi, al Râmnicului
¡ chir Teofil și al Buzăului chir Efrem, ca
să fie dăruite morile și grădina la cea de
mai sus mănăstire a Stelei, și Mitropolia
să nu aibă cât de puțin a face cu morile:
astfel scrie zapisul mieu cel românesc și
hotărăsc și cărțile domnești. Iar eu iarăș,
pentru că sunt Grec, și de neam, și de
! limbă, iată că fac și alt zapis, grecesc,
j și spun că după mine, ori murind eu, ori
( făcând paretesis, și ar voi cineva să calce
! aceste zapise ale mele, fie Domn, fie Mi­
tropolit, fie boier, fie cleric, fie mirean,
oricine s’ar arăta vinovat, întâiu îi dau să
aibă pe acea Maica Domnului ce este la
mănăstioara aceia, răsplătitoare cu sufletul
și cu trupul, iar al doilea îl fac afurisit
și fără iertare de către Tatăl și Fiul și
Sfântul Duh, de către Treimea de o ființă
și nedespărțită, și să aibă blăstămurile celor
trei sute și optsprezece purtători de Dum­
nezeu părinți cei din Nicheia, și partea
lui să fie cu trădătorul Iuda, și locul lui
cu diavolul, —- acel ce nu va țineă seama
de acest zapis grecesc și de cel românesc.
Iar pentru siguranță l-am întărit, în anul
7144.
1638.
1639,
Maiu.
728
constantinopolitan pe rând : Meletie (Sirigul), ieromonahul Grigorie și ieromonahul
Teofan.
(Voi. XIII, p. 386, n° 2.)
DCCV1IL
1642- însemnare pe un Tipic grec tipărit, aparținând mănăstirii Galata.
’AțpcepwOvj tò zapóv Tdzizqv etç tòv
I’aXXaTáv, etç toö IléTpon BoïêovSa tò ae-
êàap.tov zat aytov povaoTiíptov, p.sTÓytov toô
'Aytoo zat Cœoôôyou Tâ/poo, zap’ èp.oô, ’Av-
6tp.<p tepop-ovâytp zat àpytpavSptrfl twv 'le-
poaoXúpwv, Stà p.v7]p.óawov zavTonvôv èpoô
zat twv yovéwv, zat p.Tjôsiç àzo£svwa-{| auTÔ....
,ayp,6'.
(Biblioteca Episcopiei do Huși.)
DCCIX.
1042, Gramată a Patriarhului Partenie de Constantinopole pentru ridicarea la
April. rangul de stavropighie a localității Albanitochorion, de unde se trage Vasile Lupu.
rpâppa atytXXtwSsç toö IlaTptápyoo IlapOe-
vto'j A' toö vspovToç, yopvjoöv Stzata araupo-
ZTjtazà etç tò ’AXSaviToywptov t^ç TÇepoevoô,
zaTptoa toô fj7ep.ovoç MoXôa'xaç BaatXetO'),
zaOô zXïjpwaavToç Tà ypévj toö otzoop.svtzoô
IlaTptapyetoo.
IlapOévtoç, èXstp 0soô àpyteztazozoç Kwv-
OTavTtvoozôXewç, Néaç 'Pwjiïjç zat otzoop.e-
vizôç IIaTptàpyï]ç.
IlaTptzoi Te zai ouvoSizot xavôvsç StaraT-
TÓasvot tpatvovTat, tôv zarà xatpoôç otzou-
p.evtxôv ílarptápy/jv, ou p.óvov ezzXrptaç zat
tepà xaTa^w-pa XațiSâvetv twv éxaoTayoô
MïjTpozôXewv, àpyteztozozwv Te xat èztczo-
zwv, zat sv t^ tStcf aÙTOô Sta<pevTeûaet Te
xat SeozoTetcf xaraTaTTätv, zat tizoTtOévat, zat
□TaupozT|7ta zaTptapytxà azozafhaTqv Taôra,
àXXà xat aarea zat ywpaç auvaptSpetv èv
Tjj zeptwz^ ttjç zaTptapytz^ç pevaXetÔTTjTOç
zai à£toôv zàaïjç sXeuOsptaç ts xai àôooXw-
ataç twv zarà tôzwv zpot<5Tap.évwv, zai ôtà
twv zaTptapytzwv aoroô ȚpappâTwv a’jvt<3T(jv
abrá, xai èztSpaêeôetv, oa'/j ôôvap.tç, zai zoppo)
àzoaoôetv xat àzoôtwzetv tôv ÔeXrjoovrà
ZOTS yeîpa aôOàÔT) atpetv zar’ aÓTWv, xai
ottpÔTjTtvt Tpôztp àvaTpétpat rà àzotpavOévTa
xai zpotpT^coOévTa’ toôto'j ?àp Yiyvopevot) ôtà
zavTÔç, Taôra àjisTàzTWTa xai àôtaXwoTjra
jiévo'jotv. ’Ezetôi] toîvjv ttjç xaO’ ^pwv toô
XpiaToô àytwTàTTjç MevâXvjç ’EzzXïjotaç 6e-
ô'JÔtapévTjç ouaïjç zai xexopD^wpévTjç èv à-
zetpotç ypésat zai àvozoyo'potç, zai ôa7jp.e'paç
zai àevvàwç zfoczaXatoôaTjç Tatç aÙTwv ôet-
vatç àzatTTjaeat zai èvoyXfjOeat, zepi wv fjueîç
S’a afierosit acest Tipic la Galata, la
venerata și sfânta mănăstire a lui Petru
Voevod, metoh al Sfântului și de viață pri­
mitorului Mormânt, de către mine, Antim
ieromonahul și arhimandritul din Ierusalim,
pentru amintirea veșnică a mea și a pă­
rinților, și nimeni să n’o înstrăineze....;
1642.
Scrisoare pecetluită a Patriarhului Par­
tenie l-iu cel bătrân, acordând drepturi
de stavropighie locului Arvanitochori, din
dieceza de Cïrven, patria Domnului Mol­
dovei Vasile, ca unul ce a plătit datoriile
Patriarhiei ecumenice.
Partenie, cu mila lui -Dumnezeu arhie­
piscop de Constantinopol, Roma cea Nouă,
și Patriarh ecumenic.
Canoanele orânduite ale Părinților și
ale sinoadelor arată că Patriarhii ecumenici
de pe vremuri nu luau numai biserici și
sfinte lăcașuri din Mitropoliile, arhiepis­
copiile și episcopiile de pretutindeni și le
așezau și supuneau supt ocârmuirea și stă­
pânirea lor, și le făceau stavropighii pa­
triarhale, dar că numărau și cetăți și țeri
în supravegherea măreției patriarhale și
le învredniciau de toată libertatea și neatâr­
narea celor din fruntea acelor- locuri, și
prin graffiatele lor patriarhale le întemeiau
și le întăriau, după putere, și răspingeau
departe și goniau pe cine voia să întindă
o mână îndrăzneață asupra lor și a strica
în orice chip cele hotărâte și votate, căci,
aceasta făcându-se întru toate, ele rămân
neschimbate și nestricate. De oare ce deci
preasfânta Biserică cea Mare a lui Hristos,
care e în sama noastră, eră cufundată în
nesfârșite datorii și cu neputință de purtat,
și copleșită de dânsele, și zilnic și veșnic ata­
cată de grozavele lor cereri și supărări, pen­
tru care nicidecum nu puteam găsi pace
și liniște și chip de a le cârmui și de a le

oÒùéxote èSuvapeOa eépEÎv eìp^vTjv te zaì
yaXijvTjv zaì Tpórcov Z'jSspvrjcEwç aÒTwv zaì
àrcaXXay^ç (wç yvwptpov toîç rcàat zaì èp-
çavéç), ó rcavrercorcajc zat ô^pto'jpyôç twv
6Xwv ©soc, zat zpovo7¡T7¡? rcàcnjç rijç <5wtr(-
ptaç t^ç àvOpwrcivïjç çpùaswç, wç ttjv rcàXat
'lepotiaaXvjp., f^ÉXTpev âvaarjXwaat zaì sv
rat? TjjiÉpatç Taûtatç rijv ’EzzXvjGtav aÙTTjv
toö XptoToö, zai oTTjpt^at (otç xpipaatv otSsv
aÙTÔç) zaì àrcaXXâ£at toö èrciZEipévou aùr^
ztvSóvo'j, zaì t^ç p.sXXoôaïjç fOopàç, zaì
è'veoasv etç rìp zapStav toö èxXap.rcpOTà.Toe
zaì eoaeSeaTaTO’j zaì èv8o£oràTOu zaì ypta-
TtavtzwTaTOO AÙOévtou rcàavjç MoXôoëXaytaç,
xupíoo, Z'jpío'j ’lwávvoo BaatXeíoo BoeéóSa,
roô zaîà rcvsöjia otoö zeptzoOijTOO ttjç i^pwv
MeTptÔTTjTOÇ, zai eztwjOv] o’xoOev, zai èëoij-
Oïjaev aorț) zaîà tò èvôv, 8et$aç yàptv p.e-
7t0T7)v zai àvTtSostv ^¡itv ts, zai rcâat toîç
Xotrcoîç toîç èzzXTjaiaanjzotç, rg aùOEVTtxg
aÖTOö yopïpia te, zai ôovàp.et, à-p’ gç rcé-
rcaorat rcàaa àrcairga'.ç zai èvôyXvjotç TTjç
MEfàXgç ’EzzXTjctaç, zai TeXeta è£à.Xettptç
sysvsro râjç pHüTojie'viqç a'jvsyôjç Taîç èrcap-
ytatç arcaaatç, MgrporcóXsat SgXaSg, àpyte-
rctaxorcaîç te, zai èrciazorcaîç,xai toîç Xotrcoîç1
yfioporcotoô rcaTptapytxgç CrjTEtaç, zai aùv
Osw ijSt) Stazstp-sGa •gaôywç te, zai xpstr-
TOTspwç twv TtpoTÉpwv Ercnpsaapwv, zai ya-
X7)vtwp.sv p-txpwç, tôôvovTsç T7¡v ’ExxXgotav
toö XptGTOÔ, xai rcavraç toùç órc’ aorgv,
àrcooToXtxwç te zai zavovtxwç, wç E^sart toîç
àzzXtjatacjTtxotç Staêtoôv, zai rcpôç rg àxara-
rcaùaTtp rcpôç 0eôv izeattț xai rcpssSetof, ^rcsp
rcotoôpsv èv Ésrcspcf, xai rcpwt, xai ps<njp.6pt<ț,
èv rcaaatç Taîç èxxXgatatç, àrca£àrcavrsç, ôrcèp
ttjç fLazpoÇwtaç toô aùroô eoaeoeaTaTOt) xai
èxXaprcporâTou AôOévtou, xai TTjç axpaç Ó-
ytsiaç xat eù5atp.ovtaç xai toô ar7¡ptyp.oó
toö ótpTjXoTáTOo aÒTOÙ ©povotr TjSooXTjOTjpev
zai "gpsîç èrci àpotôÿj twv rcoXXwv aÙTOô eùep-
yeatwv zai SoijOetwv (wç àvwTÉpw eïpïpat)
zai yàptTt, Tijv toô ’AXôavtToywptoo ywpav
(wç ópàrat), tïjv zstpévïjv èv toîç optotç njç
èrctazorc^ç TÇepvsëoô, rcaTpiapytzïjv arcoxaraa-
rgoat, zai Ttppat zat èvopàoat aÙTTjv arao-
porc^ytazf(v, zai zarara^at èv rg rcarptapytzg
èêooat'î, zai órcorayg, Zai àçatp^aat zai
àrcoarcàaai t^ç SsarcoTEtaç toô zarà TÓrcov
èrctazórcot). "OOev zpivavTsç toôto soXoyov te
zai ôizatov ysvsoQat, àrcopatvópsOa yvwpy)
zotvg aovoStzg twv ispwra'rwv àpytspswv, xai
Mn ms.: tt,? Xottime.
58183. Vol. XIV.
729
înlătura (cum este știut la toți și vădit),
Dumnezeu cel ce vede toate și toate le
face, și are grijă de toate mântuirea firii
omenești, ca pe Ierusalimul de odinioară
a vrut să sprijine și în aceste zile Biserica
aceasta a lui Hristos și s’o întărească (cu
ce judecăți El știe) și s’o scape de pri­
mejdia ce-i stă asupră și de peirea ce este
să vie, și a îndemnat inima prea-lumina-
tului și prea-evlaviosului și prea-slăvitului
și prea-creștinului Domn a toată Moldo-
vlaliia, domnul domn Io Vasile Voevod,
cel după suflet fiu prea-dorit al Smereniei
Noastre, și s’a mișcat de acasă, și i-a ajutat
după cădere, arătând har foarte mare și
răsplată nouă și la toți ceilalți ecleziastici,
prin al lui domnesc ajutor și puterea lui,
prin care s’a oprit toată cererea și tulbu­
rarea Bisericii celei Mari și s’a făcut lipsă
deplină a dăjdii patriarhale pierzătoare
aruncate necontenit pe toate eparhiile,
adecă Mitropolii și episcopii și altele, și cu
Dumnezeu acum petrecem liniștit și mai
bine decât supt pagubele de mai înainte, și
stăm puțintel în pace, conducând Biserica
lui Hristos și pe toți cei de supt ea, aposto-
licește și canonicește, precum se cade ecle­
ziasticilor a viețui, și cu neîncetată rugă­
ciune și solie către Dumnezeu, pe care o
facem sara și dimineața și la amiazi, în
toate bisericile, cu toții, pentru viața înde­
lungată a acestui prea-cucernic și prea-lu-
minat Domn și pentru înalta sănătate și
fericire și întărirea Scaunului Său prea-
înalt. Deci am voit și noi, în schimb pentru
multele lui binefaceri și ajutoare (cum s’a
spus mai sus) și ca mulțămită, am voit să
facem patriarhicească țara Albanitochoriu-
lui (cum se vede), care se întinde între ho­
tarele episcopiei de Cîrven, și s’o cinstim
și s’o numim stavropighială, și s’o așezăm
supt îngrijirea și supunerea patriarhi­
cească și s’o scoatem și s’o smulgem
de supt stăpânirea episcopului de acolo.
Deci, socotind că acest lucru e bun și
drept, arătăm, cu părere de obște sobor­
nicească a preasfinților arhierei și a celor
prea-cinstiți, întru Duhul Sfânt iubiți ai
noștri frați și coliturghisitori, și poruncim
întru Sfântul Duh, prin această gramată
patriarhicească pecetluită, pe pergament,
ca de acum înainte această țară a Albani-
92
730
úrcspTÍp.wv, twv sv 'A?íq> Ilvíópati á?arc7¡Twv
Tjpwv àSeXçœv xat abXXsíTOvpywv, xat rcapa-
xeXet)óp.e6á sv IIvsúp.an 'Ațîw. Stà toöSs toö
rcaTptapyixoô aivtXXtwSouç èv p.sp.Êpàvatç ypap.-
[j.atoç, "va àrcò toô vùv xat stç tô Éçtjç t¡
ywpa aoTT/ toô ’AXêaviToywpiou stt¡] araupo-
~Tj7ta.X7^, rcaTptapytXT], èXsuôèpa, àôoôXwToç,
àxaïarcàTTjTOç, xat oXoç àvercïjpéaoToç, xat
[17(Ssvt ÓXÓXStTO, sì p.7) t^ xa.6’' ’/jp-àç TOÔ
XptaToô Ms?áX7¡ ’ExxXïjaiof, rcapéyo'jaa aÔTTj
ôrcoTavqç yàptv àrcò twv èxxXTjotaoTTptwv
aoTŸjç ei<Jo8ïjp.àTwv ts, xat StxatwpàTwv, aa-
rcpa ytXtàôaç Sóo, p.v7¡p.ovs'jop.svo'> èv aoTț),
wç stOtaTat, toô ^p.sTSpo'j rcaTptapyfXoô ¿vó-
uaToç, xat Ttôv p.sTsrcs:Ta Ha.Tptapywv, wç
aoTovoptip oocrțj xat aÒToSsarcÓTtp toüvtsôQsv^
rcaoaap-svo'j toô Xotrcoô toô p.v7¡p.oáóvot> toô
èrctaxorcoo, Stxatov oXwç țxTj xsxTTjp.svo') èv
auTțj, [iTj ToXp.ôvTOç tò àrcò toôôs staspysaÖat
toô vôv èrctaxorcoo TÇepêsvoô FaSptr^X, Tj xat
twv p-st’ aÒTÓv, èv atÎTțj rjj rcarptap/tx^ xat
OTa'jporcTjVtaxTj ’/wpa, xat xararcareiv aoTijv,
xat è^ooatàCstv, xat àpytspaTtxov Tt èxTeXeîv,
xat àpystv xat à'poptÇstv toùç sv aoTțj tspw-
p.svoüç xat Xaïxoôç, xat àrcatTstv rcap’ aùrwv
rcoXù ij ¿ktyov èxxXTptaoTtxòv ôtxatwp.a, èv
oàpst àp^taç àaofpwoToo ttjç àpytspwcôrqç
aoTwv xat rcatôstaç r^ç rcpoaTjxoôcTjç, ô^st-
Xôvtwv xat tô)V èv aÙTTj, ispwp.svwv xat Xaï-
XWV, VtVWOXStV TTjV 7jp.wv MsTptOTTjTa ZÔptOV
xat rcpoaîàTTjv aoTwv, xat èv Tțj xaÔ’ 7jp.âç
toô XptaToô MeyàXTj ’ExxXTjatrç StSôvat ènj-
atwç ttjv àvwTSpav àrcoxorcfjv, t^ç orcoTay^ç
yàptv, xat rcap’ aÔT^c à£toôo0at rcàoïjç èxxXïj-
atacTtx^ç èrctcxstpswç, p.7jôsvôç àSstav syovToç
àXXwç rcwç rcotTjaat, •?) TàvavTta 8tarcpà$a-
o6at, èv àpyicf aaof/vwGTtp xat à<poptap,tp
àkÓTtp Ttp rcapà 0soô rcavToxpàTopoç. Oùtwç
àrcs^Tjvàp-sOa' stç StTjvsxT) 8s tt¡v àayàXstav
xat sv8st£tv rcàvTwv, èfsvsTO xat tô rcapà ttjç
T¡p.wv MsTptÔTTjTOç 7pàpp.a èrctêsêatwTtxôv, xat
èrceSôQvj t^ rcaTptapytxțj xat aTaoporcrjȚtax^
aÙT^ ywprç toô ’AXêavtToywpto'x ’Ev STSt
awTïjpttp ytXtooTtp s^axoatosTtp TsaoapaxoaTtp
SsoTsptp, p.ïjvt’ArcptXXttp ,iv8txTtwvoç 8exàr/jç.
îlapôévtoç, èXétp 0soô àpytsrcioxorcoç
KvwaTavTtvo'jrcôXswç, Nsaç 'Pwjrrjç, xat oixoo-
p.svtxôç naTptàpyïjç,
'O Aaptaavjç FpTjyôptoç.
- j- 'O XaXz7]8ovoç IIayôp.toç.
j- 'O Ntxataç üopyôptoç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon; Papadopulos-Kerameus, CIsposo)»op.tTix
6Xto6-qx-q, IV, pp. 373-5, n° 49.)
tochoriului să fie stavropigliială, patriarhi-
eească, liberă, nesupusă, necălcată și cu
totul nesupărată, și de nimeni să nu atârne
decât de Marea Biserică a lui Hristos, din
sama noastră, dându-i ca semn de supunere
din veniturile ei bisericești, și din drepturi,
aspri două mii, pomenindu-se în ea, precum
e datina, numele nostru patriarhicesc și
ale Patriarhilor de după noi, ca una care e
autonomă și de capul său de acum înainte,
încetând de acum pomenirea episcopului,
care nu are niciun fel de drept în ea,
— neîndrăznind a mai întră de aici înainte
actualul episcop de Cîrven Gavriil sau cei
de după el, în acea țară patriarhicească
și stavropighială, și s’o calce ori s’o câr­
muiască și să săvârșească cevă ca arhiereu,
și să caterisească și afurisească pe cei din
lăuntru clerici ori mireni și să ceară de
la ei un drept bisericesc, mult sau puțin,
supt povara caterisirii neiertate a arhieriei
lor și a pedepsei cuvenite, fiind datori cei
din lăuntru, clerici și mireni, a cunoaște
pe Smerenia. Noastră ca domn și căpetenie
a lor și să dea Bisericii celei Mări a lui
Hristos, care e în sama noastră, pe an acea
sumă, în semn de supunere, și să capete
de la dânsa toată supravegherea biseri­
cească, neavând voie nimeni a face altfel,
ori a lucră din potrivă, supt pedeapsa ca­
terisirii fără iertare și a afurisaniei neiertate
de la Dumnezeu atotțiitorul. Astfel am
vestit; iar, spre statornica siguranță și ară­
tare a toate, s’a făcut și această scrisoare
de întărire de la Smerenia Noastră, și s’a
dat acelei țeri patriarhi cești și stavfopi-
ghiale a Albanitochoriului. în anul de la
Mântuire o mie șase sute patruzeci și dói,
luna lui Aprilie, indicția a zecea.
■p Partenie, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh a toată lumea.
• *J Al Larisei Grigorie.
- j- Al Chalkedonului Pahomie.
- j- Al Nicheii Porfirie.
q
* B:-
 731

DCCX.
Mărturie despre petrecerea in Țara-Românească a Patriarhului loanichie de 1646
Alexandria. (7155),
18 Decem­
Matâi-Vodă. „Intrebăciune naintea cinstitului și prea-bunului părintele Papa bre.
Patriarhul chirie chirie loanichie ală sfanțului și naltului Scaunului Alexandrii, tănplăn-
du-să și Sfinția Lui la moartea Iu Vădislavu Log., de l-aii slujită, candii au foștii viitorii
de la slobozia sfintei Patrierșii de la Șăgarca b“
(Arch. Statului, Nucet, XXIII, 2.)

DCCXL
Carte slavonă pentru pomană la Ivir (Stà sAetfxoaTQVTj twv ’lëijpwv), unde e C. 1650.
egumen Atanasie.
(Ardi. Statului, liadu- l’odă, X, 1.)

DCCXll
însemnare pe un manuscript, despre foametea din Moldova la 1650. 1650.

Ț Etç toùç •/tXtooç s^azoatooç îtev^vra, etç Ț în anul o mie șase sute cincizeci,
Tatç fjjJ.épatç toô szXap.ÂpwTaToo ’A'jôévtoç, în zilele prea-luminatului Domn domnul
znptoo ’Iw[àvv]oo BaatXeioo Bosëovëa, p.TjVt Io Vasile Voevod, în luna lui Martie,
MapTtip, èîTonktOïj tô $wp.t ïjzoat ôpàp.ota etç s’a vândut pânea douăzeci de dramuri la
tô p.7tàv7j, zat è'vpa^a auroù etç svOiÍptatv. un ban, și am scris eu spre amintire.
tSp. Lampros, în Néoç 'EX X-q vop vp<u v, VII, n,c 2-3; Studii și doc., XXII, p. 87, n° 6.)

DCCXI1L
Constantin-Vodă al Țerii-Românești dă 10.000 de aspri mănăstirii Ivirului 1655
și 500 pentru cheltuiala trimesului1
2. (7163),
15 Februar.
(Ardi. Statului, Nadu-Vodă, XXVIII, n" 3.)

DCCXIV.
Gheorghe-Vodă Ștefan dă Ivirului, „marea biserică din Țara Grecească“, 1659
3.500 de aspri pe an. (7167),
20 lanuar.
(Arch. Statului, lîadu- Vodă, X, n° 13.)

DCCXV.
Mărturie de la Paisie de Gaza ('0 Touravôç .M fjTpozoXtTr^ faC/jç, Batatoç, p.ap- 1659
Tuptu çà avwOev). (7167),
27 lanuar.
(Ardi. Statului, Gorgata, V, n° 14.)

DCCXVI.
Gramată a Patriarhului de Ierusalim pentru privilegiile mănăstirii Mărgi­ După. 1660—
c. 1680.
nenilor, arătând, cum în timpurile din urmă Domnii munteni prădau mănăstirile
ca Baltazar și episcopii își puneau egumeni străini.
rpá¡j.¡j.a toó IlaTptáp/oo 'IspoaoXópwv (Aootbsoo f¡Tot XpoaávQoo), s"tësôatoôv rà
8’zatd)|iaTa zat çàç àaoëosiaç toö sv MaprCivațit tepoö p.ovaaTTjpío’i twv "ap.psvioTwv Ta^.ap-
’/wv, znjToptzoñ ovtoç twv KavTazooÇijvwv.

1 Acelas da un atestat pentru Vădislav, la l-iu Octombre 1645 (ibid., XXI, n° 5).
2 La 30 lanuar 1664, Grigore-Vudă da 7.000 (ibid., no 4). V. șî dania din 23 Maiu 1672 (ibid.t n° 5).
732

Méfiera èv àv0pwzotç gerì Siâpa 0eoû îtapà tf)Ç àvwOev 8e8op.éva ytXavOpwztaç ie-
pwaùvvj zat ëaotXeta; vj p.èv toîç Oetotç uz^peroopivr), Sè twv àv0pwztvwv è^àpyouaa zal
èzip.eXoup.év7j, zat, èz r^ç p.tàç zat t^ç aut^ç àpy^ç ézâtepat zpotoûaat, tòv àvópwztvov za-
tazoap.oûai òtov, wats oòSèv ourwç av eîfj zeptazooSaerov eoaeôéatv Aô0évratç, wç twv tepwv
zatafwftwv Stapovï), zat èzt tò zpeîtrov eovtijpïptç, iva ot èv aùroïç àazoùp.evot ózèp aótwv
èzetvwv àeì tòv 0eòv tzeteówatv gì fàp p.èv iepwaóvT) ap.ep.ztoç etfj zavrayó0ev, zaì t^ç zpôç
0eòv p.etéyo¡ pÆypt zappïjoiaç, 8?Aò0evreta ôp0wç zaì zpocTjZÔvrwç zarazoep-olf] ti¡v zapa-
8o0etaav zoXttetav, ëatat eup.çwvta àfa9f;, zàv et tt ypTjctôv ttp àvOpwztvcp yaptCop.év7] févef
toûto S’è'aeaOat ztateôop.ev, eïzep at twv euaeëwv autozparôpwv Ncapai zai twv tepwv za-
vôvwv zapatrjpTjaiç yuXâttotto, îjv o" te otzatwç úp.voóp.evot zal zpoazuvoup-evot zaì autôztat
toù 0eoû Xófoo zapaôeôwzaatv ’AzóatoXot, zaì ot aftot zatépeç èyóXatàvro zaì ôçnjfTjaavto'
èv0év tot zaì ot záXat ¿pOoSo^ótarot aurozpâtopeç zoXXvjv èzotoùvro ri)v zepì tr¡v auSvjatv zaì
aùoraatv twv tepwv p.ovaatz¡ptwv, wç zoo zaì ó p.éfaç ’louattvtavôç tpyjat zpôç Mïjvàv àpyte-
ztazozov KwvatavrivoozôXewç, fpàçœv: et 8é ttvéç wazep twv Xtjiwttóvtwv zaì àOcpàzsura vo-
aoôvtwv azijp.p.ata tà p.ovaatvjpta ézv¡peáCf¡, ou zeptôtpetat BaatXeta toôtwv àp.eXoop.évwv, ou
Sè à0£erat r^ç afavaztTjaewc’ ôrt Sè zai ot èztazozot 0eppotátf) zpoSojitcf zepi r^ç ôp0^ç
rwv p,ovaat7)ptwv Ste^afwf^ç auvétpeyov, zavti zou S^Xov yptottavip' ttva 8’ t¿v tà azep ot
ëaatXetç zai èztazozot auvtatwv zepi rwv |iovaanjptwv, wv àpeXoup-évwv t¡ êaatXeia ou zepté-
ëXezev, àXX’ -íjfaváztei, fvwpv) páXtara zai 8ta07¡z7¡ zai ëoùXvptç rwv ztïjtôpwv. "O0ev ó aôrôç
ôaatXeàç, èz twv zepi èzzXigataartzwv zpovoptwv : et ttç zataazeurjv eùzrvjptou otzou, vj à.XXou
aeoa.ap.tou [lovaatïjptou ëouXajaet fevéc0at Staruzweet, zai totç IStotç zX7]povôp.otç tv¡v toiaôtvjv
ypovttSa zapéaye, zeXeùop.ev rpôzotç azaat rà StaruzwOévta àzapaaàXguta 8tap.évetv' ëouXô-
p.e0a fàp toare závta zatà tr¡v roi» teXeutTjzôtoç 6oûX7)giv zpoëaivetv zai èv ttp zepi èzzXi]-
ataattzwv zavôvtov œaatv: ó ëouXôjievoç zriCetv ceztôv oîzov, vj rôv aa0pw0évta èzotzo8op.etv,
èautôv zai tôv zXv¡povóp.Ov autoû úzoSáXXet otel tț auaràaet toû è'pfou. Toûto tô p.époç twv
vóp.wv zaì tepwv zavôvwv euXofwtarov eiSôreç, zaì àvafzatôrarov, zai ot èv OufzpooXayttj àz’
àpyïjç zai 8t’ autoû toû yptartavtaptoû AùQévtat, àpytepetç, àpyovtéç re zai àpyôjtevot, è'fûXattov
àa'paXwç àypt zai twv za.6’ vptàç ypóvwv, iôç zoo zai èv Xttp tfj vipip, zai èv zàat totç 60-
petotç p.épeat zal tatç vïjaotç è$ oXozXvjpou tpoXátteraf zàvtwç fàp otte ztttopeç zal aoffêveîç
toûrwv zaì zXvjpovóptot, ptâXXov zavtôç aXXou, êveza zoXXwv aittwv, rwv IStwv zpoatateùovteç,
àtôtoç lyuXâtterat twv [lovaatvjptwv aùataatç. ’AXXà zpò oXtfoo zatpoû, wç etpigtat, yùpS^v
tà závta féfovev ózò zazo7]0eiaç- of te fàp AùOévrat rijv èzzXTjataattzijv Stoizvjatv otzetozot-
oop-evot, èSwzetXav etç tepoaoXiav a'parov, z^ p.èv aôtoi tà twv tepwv p-ovaatïjpiwv azeóv] àp-
zàCovteç, zai zataypwjievot, wazep tôv BaXtâaap èv totç toû zàXat tepoû tepotç azeôeat ze-
zapipVTqxévti tpaat’ z^ §é, Fva ri]v zapáXofov zai zapâvopov è?ouotav Set^wat, zai tva XaSpatwç
àpfûptôtov Xàêwat, £évooç ttvàç zai àXXozotouç ^foop.évooç totç ptovaatTjptoiç etaàfovteç, etç
è'ayatov ztvSovov ta' tepà p.ovaGfrçpta uzô 'puXapfuptaç zai àzovotaç zarvjfafov, ot te èztazozot
zai MvjrpozoXttat, wazep ttva zatà ròv ©eoXófOV TpTjfóptov Seazoretav àveàôovov, zai ouz èzta-
taatav ózeúQovov, oìófievot tô t^ç àpytepwaùvzjç zoXortpjrov ovtwç zal zoXuup.v7]tov à£twp.a,
rijv è'Xaëov à|tav, ouz etc op.ovop.taç èypwvro, àXX’ etç zaôatpeatv, aô6a5wç zai èXeetvwç
àvttztzrovteç zai àvttza6tatà[ievot totç zavôat twv otzoup-evtzwv auvoôwv, Tfj te ’EzzXvptof zai
totç àzoatoXtzotç Sófpiaatv, tva jrr¡ Xéfw, eôaffeXtzotç.
’EvGév tot zai rô èv MaprCtvâvt zetp.evov jiovaar^ptov, zai èz’ ôvop.art rtp.wp.evov rwv
zap.p.eftatwv Ta$tapywv, ozep <pzo8óp.7jtat p.èv zpózaXat zapà rwv zpofôvwv t^ç èvSo^otâtTjç
zai Seo'ptXeatâtTjç zvptaç ’HXtvzaç, t?jç p.7jtpôç rwv èvtaûôa zepttp^p.wv KavtazouCrjvwv, zai rwv
zpofôvwv twv Xefop.évwv <t>tXtzzéazwv, aafipwQèv 8è zal zaXatwQèv uzô t^ç zoXozatptaç, ó tà
závta eôfevéatatoç zai SeoytXéataroç zal èv ptazaptcf r^ X^et fevôp.evoç àpyœv zôptoç Kwv-
atavttvoç ò KavtazoûCTjVÔç zal aôÇüfoç t^ç etpï]p.év7jç zopiaç ’HXivzaç, œtXottp.tcf 6stqp zai
è'pwrt àp-oô^tep rwv zpofôvwv autoû te zai r^ç auCúfon autoû, etç zàXXoç àvTjfetpe, zai àvep-
zoSóp-rpe, zai 87) zai àva6iip.aat zatà tô ôuvarôv, ztvjjroîç te zai àztvijrotç, eú p.à.Xa p.efaXo-
zpezwç zeptezofrçaaro, 8tata£àp.evôç te tva, zatà tijv twv p7¡0évtwv vôp.wv àzôtpaatv zai fi]v
àpyatorâtTjV toû tôzou toutou auvtqOetav zpovooûvtoç toû p.ovaat7jptou toutou, tà rézva zat oí
zX7jpovôp.ot autoû ozwç StaçuXâttTjtat àzatvotóp.7jta zai àStâaetata tà zar’ auto, zai etç au-
ÊT]atv è'pyTjrat.
 733

’AXX’, èset8ò] ssptatàoetç ttvèç oopoeÔTjZaai tcpte tosco toôtcp, zat tco otxco twv eÙ7e-
vwv toôtwv, ot è£ooatàCovteç àsozvataOévteç (sic) èsajpoàCsiv tà xat’ aotoôç, xat tà toô tepoô
povaatTjptoo toôtoo wpovopta 8tavoa¡aápevot çQetpetv àpzayatç te xat èvaXXa7atç ôtayôpwv
•^70opévwv, etç petwatv aotip toyooaav zatr^aȚov tò savtepov toùto tépevoç.
Kat ó pèv aotozpàtwp ’looattvtavôç, ésopevoç tco vopoOéfg OoXstavcp, xat pàXXov totç
îepotç zavôatv: sept t^ç xatvotoptaç, œajat, sapa77eXta, yàpav ooz ëyet èv tepq» tosco, sapà
tov vópov 7ap- xaì ó p6' t^ç çz aovóSoo ț'^atv : àvaveoôpevoç xat toòtov tòv tepôv zavóva, ópí-
Copsv wçte tà asa£ xaOtepwOévta povaat^pta pévetv etç tô Stajvezèç povaati)pta, zat tà àvrç-
zovta aùtotç sp¿7pata StayoXàtteaôat tip povaatajptcp, toùç 8è àsô toô sapôvtoç spàttetv sapà
toùto èsf/etpoôvtaç ôsozetaQat totç èz twv vopwv èstttptotç’ ttva 8’etcî tà èstttpta, Steoxptvet
taôta ij ¿7ta olxoopevtxi] aôvo8oç èv spootptotç eoSôç, „oôç“, çajatv, „àywptaav, àtpoptÇopev, ooç
àvaOepàttoav, àvaôepattCopev zaî ^petç, oôç 8è tcp èstttptcp sapèôwzav, zat a)peîç sapaStSoa-
pev“. Ootw tocpkwv i) zaxta, zat’ aùt^ç spàttooaa ooz ataôàvetat. "Oats zatà t^ç
aotwv spàttovteç ot tà povaatajpta èvoyXoovteç, zat ev aùtotç xatvotopoôvteç, wçsep ttveç
patvopevot xostovteç éaotoùç XîSotç, oXwç ata07)aewç àpotpoôat, zat zatà xpTjpvôv yépovtat tïjç
saotwv awtïjptaç. ’AXX’ ot ôeoaeëetof ëtaCwvteç eÙ7evèatatot àpyovteç, ol otoî toô àotëtpoo àp-
yovtoç toôtoo xoptoo Kwvatavttvoo toô KavtazooCapoô, t^ Getcț aoppaytț Gappijaavteç, àjëoo-
X^Gajaav àvavewaat tà toô povaatTjptoo toôtoo spovópta, tva zàv 70ÔV toô Xotsoô awa tà
xat’ aòtò xaì àzatvotôpvjta ôtaawGwat. Kat 8i), spoaSpapovteç etç tôv aova8eX'pôv zat aoXXet-
toop7Ôv 'ôpwv, tôv àpytestoxosov KwvatavttvoosôXewç zat otzoopevtxôv llatptàpyTjv, xat tip
sept aùtôv tepàv twv àpytepéwv aôvo8ov, xat àvevë7zavteç tà àvw eîpïjpèva, è’Àaëov ypàppa
at7oXXtw8eç, aovtatôv pèv tà sàtpta ëOzj xat toùç vôpooç, àsoëàXXov 8è sàaav àta£tav xat
àoGàëetav xat zatvoroptav toô povaatTjptoo toôtoo1 0 xat Tjpetv àteXOôvtsç xat 7épov Stxat-
ooôvtjç îëovteç, xat eowStàCov, et xat pij pTjtwç, àXXà aovssto7pèvwç Oaopaatwv osò twv tepwv
vopwv te xat zavovwv àso8e£àpevot xaî èstëeëatoôvtsç, xaî xatà 7vwp7¡v twv te tepcôv xavó-
vwv twv a7twv otxoopevtxwv aovoSœv xaî twv soXoôpvrpwv àsoatoXtxwv, twv te Neapcôv xaî
8tatà£ewv twv sàXat est Stxatoaozțj zaî eùaeësta. 8taXap<pàvtwv aòtozpatópwv, zat t^ç Oeoyt-
Xoôç aovïjOetaç twv èvtaôOa àpyatwv çtXoyptatwv AùGèvtwv, MïjtposoXttwv, èstozoswv zat àp-
yôvtwv ëaëtCovteç, àso'patvôpeOa èv 'A7Ú0 Hveôpatt "va xatà te tijv twv elpTjpévwv vopwv
Sôvaptv xaî tip tostxrp àpyatav aov^Oetav, tïjv xaî èv àXXotç tosotç, wç etpijtat, xat xtïjto-
ptxotç povaatTjptotç eôptaxopévrp, aùOevrtzotç te, xat àpyovttzoîç, Stotxoôpsvov zaî xoëepvoô-
pevov zaî septöaXsopevov sapà twv pïjOévtwv ztttopwv, xaî tà àytepwpata aotoô xtvïjtà te
xaî àxivrpa, xaî tepà àp'pta, zat axeÔTj, èJetaÇôpeva, zaî àvepeovopeva sap’ aotwv, zat awÇô-
peva, pajSeptav àSetav èyóvtcov, otite toù zatà zatpoùç èxkapspotàtoo AùOèvtoo xat '^epo-
voç t^ç AùOevtetaç taôtvjç OÙ7Xpoëkayiaç èv aôtcî> (èxxkïjaiaattzw ovtt, xaî tco 0ew à'ptspw-
pévcp), oote too xatà zatpoùç tepwtâtoo MvjtposoMtoo OÙ7zpoëXaytaç (wç savteXsoQépcp o'vtt),
otite àkXoo ttvôç spoawsoo, -^oopévooç èv aotw eîaà7etv zaî àsozaôtat^v ov ëoôketat, otite
èêà7etv, otite tî twv àytepwpàtwv aotoô zaî xtajpátwv, ztv/jtwv te zaî àxtvi^twv, axeowv •}]
àp'ptwv tepattzwv, ij àpytspattxwv, soàù ij ¿Àcyov, àsoatepetv xaî voaytCeaOat àsô toôtoo, r¡
àsepswXeîv, àj pstaëàkketv, aj osoupSTqsote tpósw petaaxeoáCetv àveo r^ç 7vwpajç xat OeX/p
aewç xaî ÊooÀTjç zaî etS^aewç twv 8ta>.7¡y6évtwv ztttópwv, ette sapóvtwv, ette zaî àsóvtwv
àkÀ’ èàv (sic) sàaav tàjv è^oootav xaî xoptotïjta xatà tip twv tepwv vo'pwv àsôpaatv, zat tïjv to-
stxrp aovTjQetav, xat rîjv aovoStz^v toò llatptàpyoo toò otxoopevtxoô, zat tip ^petépav taôtrp
òtzatotàtvp àsoçpaatv, èv totç ztttopat zai ôsepaastatatç aotoô àpetwtwç zaî àpetastwtwç,
pvTjpoveoopévoo povoo toô ovopatoç toô zatà zatpoùç M-rçtposoÀttoo OÙ7zpoëXaytaç èv tatç
èv aotw 7tvopévatç tepoteXeattatç xaî àzoXooOtatç, wç etÔtatat, zaî yetpozovoovtoç Stàzovov
zaî speaëôtepov èv toôtcp, sisóte totaôtvj ttç ypsia 7év7¡taf zat ooSeptav à^Arp èstyetptatv
èyovtwv èv aotcp, wç et'prpat, otite aôôevttxoô spoawsoo, otite àpytepattzoo, otite àpyovttxoô,
sXijV twv StaXvj'fOévtwv ztiqtópwv, eîç aìwva tôv àsavta, swç 00 ó îjktoç tôv tôtov Statpéyet
zôzkov, àpetaoXTqtwç. "Oattç 8è twv sàvtwv, ;q twv zatà zatpoùç ^epôvwv, tcov MïjtposoXt-
twv, ij àXXoç àpywv, :q à^twpattzôç, ^avetȚj èvavttoç t^ aovoStzij taôta) àso^àaet, zaî àset-
Oijç, àsoatepwv tip ’ èstzopwOeîaav taôtap è^oociav twv ztttopwv, zaî tà èvavtia ypovfl, 'q
etaà7wv, 'q r.atà zatpòv Y/oopévooç, ywpîç rqç eiSqasMÇ zaî OeXajaewç twv ztttopwv,
■q àsoatepwv stirpa àj spà7pa, ztvajrôv te, :q ázíva¡tov, aj tepôv àpytov, aj axeooç, aj aXXo tt,
734

tcoaù, r¡ oKír¡w, xal O'petsptCôptsvoç toùto xai I8toirotoùp.svoç, xai Steorpap.p.sv7¡ 7vwp.7¡ țppovwv
Tà t^ç xataorpoœ^ç toù tepoù toóto'j p.ovaat7]ptot>, r¡ Stà ptsaoo rtvôç àXXoo ttjv rotaôtTjv àaé-
ôetav èpyaCôp.svoç, ó totoùroç 8s, œç tepôaoXoç. xat apitar, wç xataatéywv tijv sùaèêstav Tœv
otzwv toù 0eoù, xat xaraitarwv tt¡v aovoStxijv taùr/jv àitó'paatv, àywptap.svûç erțj x. t. à. [eitov-
Tat at a'jv^Qetç àpaij. vO6ev xat etç SrjXwatv xai êeôatwotv t^ç itavreXe'JÔeptaç toù ce6aap.too
toùroo p,ovaat7jptoo xai sntxùpœatv r'^ç xoptônjtoç xat Seaitotetaç Tœv xtttopwv, SéSotat tô
xapôv Tïjç t^p-wv Mstptôtïjtoç 7pàp.p.a toîç eùyevearâTOtç apyootst, xtitopat toù StaX-fj'f6évtoç
{j.ovaaT7)ptou
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCCXVI1.
întărire patriarhală pentru liberarea și înfiarea unei „fiice sufletești Elena,
de către Mitropolitul de Cizic, Auxentie, și prea luminata și nobila Domnită, Doamna
Elena, fiica fericitului Domn Iliaș-Vodă“ 12.
«bpovTjoeœç àpa xai róSe O7]p.etov p.s?taTov xéyjxev, où p-óvov st Ttç tí Tœv àyaôœv
Staitpá^atto, xai etç itépaç àyot toÙ7yetp’/)p.a, àXXà xai t^ç elaéxetta yuXax-^ç xai àaœaXeiaç
xat GovTïjpïiaeœç sxeivoo itpovostv xavtl aSèvet xai xijSeaÔat, pùeaQat Te sxetvo îtàsTjç xai ota-
aoùv èita7op.svr;ç xaxwaewç, xai StaawCetv àvwtepov sittêoùXoo yetpoç, xat ypovtx^ç Ttvôç tre-
ptatâaewç, îtpôç p.ovtp.ov xai Stijvex^ ttjv àoyaXetav. ’EitetSi] Totyapoùv ó zavtepwratoç xai Xo-
7twtaroç' Al7]TpoxoXÎT7jç t^ç àytwtàtTjç MvjTpoxôXeœç KoCtxoo, oirépTtpoç xai ë$apyoç îtavtôç
' EXX7¡aitóvrot>, xùptoç X7JP Aùiévttoç, xai sxXap.xpotàt7j xat eùyevearâtT) 8op.vtt£a xopta 'EXévvj,
Ooyâtijp toù p-axaptToo Aùôevto’j 'IIXtáaxoo-BóSa, s£ ’tStaç aùtœv xaXoxàyaôtaç xai Oeapéaroo
7vwp.7jç xtvoùpevot, tïjv xaTà itveùp.a Otrfatépa aùrwv 'EXévtqv, ùire£oùatov oùaav, où p.ovov tôt-
otç ypTjjiaatv s^ôpaaav xai àxeXsoÔèpav à'pijxav, àXX3 stt xat, aop-xaGelaç vùp.tp xai xatptx^
atopie vtxwp.evot, staeirorrçaavro aùt^v, xai Osttjv aùrwv xatôa sxotTjcav, tïjç otoôeriaeœç 7e-
vop.év7jç xaTà 6eap.ôv xat zpsxovta xai Stxatov xai Stà tsXetijç tepàç, Tœv p.èv etç yovéwv tà£tv
xa6eat7¡xórwv, tï)v Sè etç ttjv t^ç itatSôç otxetœatv aùtotç a'Jva'pôetoTjç, — 6ooXôp.evot oùv tïjv
utoSeatav aùrwv taùrtjv eyetv tô xùpoç xai ttjv ’tayùv êeêatav xai àpetâOerov, xai p.stà 6à-
vaTov aùrwv, xaTà Tijv Tœv tspwv xavôvœv xai Oetœv vop.œv Stàta|tv, wate ttjv 6et7)v aùrwv
ttatSa 'EXévvjv syetv Tà Stxata t^ç xX7jpovop.taç èir’ aÙTœv, pévetv ts àvevó^X^Tov xai àxaTa-
Ctjttjtov îtapà Tœv a^evœv éxaTspœv Tœv ptepœv, t^ç ts aÙTOù [favtepÔTïjToç xai TTjç aùr^ç
'ExXaptitpÔTTjToç, itepl œv av <ptXoTtp.TjaœvTat xai ôopTjaœvTat aÙT^ siti Çœvjç aùtœv, StoptCovTat,
Stà toù itapovToç, àptpÓTepot ot otoitotvpàp.evoi aÙTTjv 7ovetç, xai àitoyatvovTat tStcf 60’1X7) zat
TêXstcf 7vœp.7i, œç oaTtç aÙTtôv itpoXaêœv tô ypeœv exp-erpijaot, xeptXet<p6^ Sè ó STepoç Tœv 70-
vsœv, tôv itsptXet^OsvTa è'^etv ttjv sxíaxettptv xai itpovotav t^ç oto6sTY]6eta7jç aÙTœv 6o7aTpôç
TaÙTYjç'EXévïjç, œç vop.tp.oo itatSôç, p-s/pt toù sXÔetv etç vôpxp-ov TjXtxtav, xai sxSoùvat TaÙTTjv
àvôpi p.eïà r^ç itposïjxoôaTjç xpotxoSoTTjGsœç, xai p.7¡Séva twv crnevwv toù àitoôavôvToç àvTt-
itotetaQat, t) t^ç 6b7aTpôç aÙTœv, œç S^Ôev óits^oootoo, r¡ t^ç xaç’ aoTÎp èztoxétpeœç xai sitt-
p.eXstaç, 7] oXœç rœv çtXoTtp.7)6évTœv xai SwpTjOsvrœv aorț) itpa7p.àTœv rsXeiœç aitreaSat, xat
ÎTjTStv àitOGitâaat aùrà àîtô t^ç So7aTpôç aùtœv TaÙTTjç, àXX’ 7¡ p.ôvov tôv xaraXetyBevra twv
7ovéwv, etTS IfavtspÔTTjç aùroù sltq, etre aùr^ç/ExXap.itpÔTTjç, s/etv ttjv tppovrtSa xai èitt-
p.éXstav t^ç xo6spviiaeœç aùr^ç xai twv xotvwv itpo7ovtxœv aùfijç itpa7p.àTœV où p.7¡v àXXà xai
pierà ôàvatov àp.tporépœv rœv 7ovéœv, r^ç te aùroù IlavtepôtTjroç, xal r^ç aùt^ç ’ExXap-itpô-
tTjroç, p.7]Sèva rœv at)77evwv aùtœv, toù te itavtepwtáto’j SijXovôrt MrjtpoitoXttoo KoCtxoo xùp
Aù^evrtoo, xat t^ç sxXap.itporàt7jç Sop.vtt£aç, xoptaç 'EXévrçç, àvrtitotetaôat roXp^v,. ottpS-rçttvt
tpôittp, t^ç 6er^ç itatSôç aùtœv taùtïjç 'EXévïjç, œç S^6ev ùiteiooatoo, t) twv çtXortp.7)6évtwv
xai SwpijOévtwv aùt^ itpa7p.àtwv ùit’ àptporépwv twv 70VSWV, wç àvvjxôvtwv S^Osv aùtotç xatà

1 Vezi mai sus, p. 238 și urm., n° CCCXVIII.

2 Domn în Moldova până la 1668, toamna. Auxentie ar părea deci să fi fost o rudă a dinastiei
moldovenești ori vre-un unehiu după mamă al Domniței, dacă nu s’ar osebi în document rudele unei părți
și ale celeilalte. Iliaș murise la Constantinopol. Fiul său Radu luă pe una din fiicele Brâncoveanului.
 735

kóyov aovȚevîtaCj tj àXXwç zwç svoyksîv zaì izTjpsáCstv ai>Tțj tò aóvoXov, zaì Ctjtsìv azoazaaat
zap’ aûr^ç zoXò tj èXì^ov zpà7p.a SwpTjösv zaì xaraXetyösv aót^ àzò twv 'r.ozotijaapévwv 70.
vswv aur/jc' toùto vap ôXwç zapávopov xptvsrat, èzst, xarà toùç Ostouç vôpouç, zai xarà ttjv
xç' vsapàv toû ëaatXswç xopoû Asovtoç toû ^tXoaoșo'), ot 'jto8srij6svTsç voptpwç Xapëàvooat
Tà oizata ttjç xXTjpovoptaç twv utoSsTTjcjávTtov auTOÙç țovswv, zat Țvijatot zatôsç Xo7ÎÇovrat, wç
■ttjç s$ otoOsotaç at>77svstaç àzô 0soû zai Stà 6stwv sûywv tsXst^ç a'jvtarap.svTjç, ttjv ôs zvs'j-
paTtxfjv ao77svstav TtptwTspav stvat ttjç Ç'jatz^ç zat aapxtx^ç àzô zùv Ostwv yôjïwv ôijkoûrat
aaysaraTa. Toûtwv oùv ootwç èyôvrwv, zai toû toioûtoo Stoptap-oû zai ttjç twv ozapyôvrwv
îStoOsXoûç StaOsaswç àpyorspwv twv StaXvjySsvTWV yovswv, ttjç auroù Ilavtspôr/jToç zai ttjç
aoTïjç ’Exkapzpo'TTjroç, èyóvrwv tô zûpoç zai ttjv tayûv zai zapà twv Ostwv zai sxxkTjataaTt-
xwv vopwv, xàvTsûOsv zpawvop.svwv, ogtiç àv ToXpijoot rwv auȚȚevwv, tj ttjç auroù ílavtspÓTTj-
toç, tj t^ç aÛTTjç ’ExXap.zpÔTTjTOç, psrà OávaTov tj svôç aôrwv, tj zai àpyoTspwv, àvaTpétpat
zai àxupwaat ttjv rotaôrTjv aoTwv òtàra^tv, xaì tòv ôtoptapôv zspi twv ózapyóvrwv aurwv 8t-
xatav oôaav xai eoXoyov xai vop.tp.ov, xai tj ttjç Osttjç zatSôç aôrwv raôrrjç 'EXévrjç, ¿>ç ozs-
Çooato'j, tj twv owpTjOévTwv aÛT^ zpayp-àTwv ôz’ âțiȚotâpwv tô>v yovéwv, wç auyȚSVtxwv, àvtt-
zotstaOat, xai Ctjtsîv àzoazàaat zap’ aôtTjç ottoôijttvt rpozw,’ zoXù tj 0XÍ70V zpoyovtxôv zpaypa,
xai èvô/Xrjatv otavoûv ëptzot^oat aòrrj, ó toioûtoç, ôzoioç àv tq, à'fwptop.svoç xtX. "OOsv stç
svSstitv zai ôtTjvsxT) ttjv àajsàXetav, svsvsto zaì tò zapov, Iztësôatwast toû zavaytwTÄTO» xai
pazaptwràtou, xai p.apToptof yp7jaip.wv xai àÇtoztaTwv zpoawzwv, xaTaayaXtoOsv xai tțj tòta
’jzoȚpa'p^ àp/poïépwv twv yováwv, xai SzsòóOtj t^ OoyaTpi aÒTwv TaÓT^j 'EXévfi.
(Bibi. Acad. Rom., còpii grecești contimporane).

DCCXVIIL
Mențiune de sfințirea ca arhiereu de Sotiriupolis a lui Partenie Chryso- iO7O,
kentitul, cu însemnarea Domnilor români: Antonie și Duca-Vodă și a „ajutorului 2 SePte,,1‘
și sprijinului prea-nobilului și de cel mai mare folos boier, dumnealui domnul l re’
Șerban Cantacuzino și Mare-Spătar al Domniei Ungrovlahiei“.
(Analele Academiei Române, XX, p. 216.)

DCCXIX.
Neofit Vlădica de Betleem, „nästavniculü“ de la Sfântul Gheorghe, pentru î67i
un Ioc în București. (7179),
8 August.
(Arch. Statului, Radu-Vodă, XXIII, n" 17.)

DCCXX. '
însemnare pe un manuscript despre slujba făcută la Cetățuia pe lângă Iași, 1673,
în ființa Doamnei Mariana a lui Ștefan-Vodă Petriceicu. 29 Iunie.

1673, ’loovtoo 29, sopsO/j stç tò p.ovaaTijptov
toû Aoóxa-BóvTa stç Ttâatov, zapoua/jç t^ç
Aop.vaç toû ZTS'pávo'J-BóvTa llsTpooCstxo'), ots
Tjv ó XooasTjv-flaaàç stç tò XwTtvt xat ô
’A^svttjç.
(Sp. Lampros, în Néoç 'EXXtj v 0 p vt¡p
1673, Iunie în 29, m’am aflat în mă­
năstirea lui Duca-Vodă la Iași, fiind de
față Doamna lui Ștefan-Vodă Petriceicu,
când era Husein-Pașa la Botin și Domnul.
V, VII, n,c 2-3; Studii și doc., XXII, pp. 87-8.)

DCCXXL
lanachi Porphyrita, capuchehaie a țerilor noastre, către Patriarhul Dosoftei Soioca,
de Ierusalim, despre legăturile lui cu chehaiaua, despre afacerile Sfântului Mormânt l1673
1674l>
cu Armenii și Frâncii și despre ajutorul dat de D.umitrașcu-Vodă Cantacuzino. 29 Iulie
’EztorokTj ’IwavvâxTj (towç ôtspu^vswç zpso- I Scrisoarea lui lanachi (poate tălmaciul
ostaçTtvôç;sic!)zpôçAostOsovIlaTptápyTjv'Is- | vre unei legații; sic!) către Dosoftei, Pa-
736
poaoXóp.wv raspi twv xarà too ílavayío'j Tá^on
sra'íjpsaap.wv twv ’App,evíwv xal ^pá^^wv zai
ttjç ôraoaTTjpUswç, ^v raapsa^sv stç toùç aytouç
TÔraooç ó ATjp.TjTpàazo-Bô5aç.
MaxaptwTaTS, aoywTars xat XoytWTaTS Ila-
Tptáp^a t^ç àylaç rawXswç 'Ispo'jaaXï^j. xal
raàavjç IlaXàtaTtvTjç, ttjv Xt]v MaxaptÔTTjTa
ebXaëwç rapoaxDvw. Tô Ttp.tov Tpap-jia t^ç S^ç
MazaptÔTTjToç eXaêa xal è^àpïjv Stà ttjv zaXijv
ttjç ôytstav. Tà osa pus Țpâcpet szaráXaSa-
xal, oaov [xèv Stà Tà àarapa raoô p.àç s^ópsosv
ô xs/aytâç Stà tôv sratTporaov, èxàp.ap.sv xà6s
Xov^ç TéyvTj xal Tà èp.axpôvap.ev swç raoô
và 5X67] fj MazaptÓTTjTá aoo xal và àvTa-
p-tiwfl Tòv xs/a'jtà xal và oovop.tXTja-;] p.è XÓ700
too Stà Tàç ôraïjpsataç ttjç, xal tôts o Tt
aàç yavst soXoțov, SîXsts Swast xal 6sXsts.
toôç àva?xàast.
Tô 7pàp.p.a aoo sra^pa àraô tôv xs-^aytà :
rapoTijTSpa àraoxptatv stç tô t^ç MazaptÔTTjToç
aoo Sèv r/jç tô saTStXa tôtsç, OTt, p.s tô và
è''/wp.sv raoXXàç oraTjpsataç, tò àXtap.óviaa‘ ot
àvQpwraot r/jç xal oots sxstvot pàç tô sv6ô-
p.taav, xal èT^t sp.etvsv op.wç ptsïà TaÛTa
Tjópsv ó yspo QsôçoXoç èvav yaT^ xaXôv,
XptaTtavov, xal toô tô s'Swasv và aàç tô ^sp'ț)
tôtsç zovrà, xal Oapw swç Twpa và tô s-
XàësTS.
Tô 7pàp.p.a raoô p.s sotsIXsts Twpa Stà tôv
xs/a^tàv, wvTaç raapwv xal ó Arjp.TjTpàazoç
BosëôvSaç tô sàwaa tôv xs^aïtà, xat, àrao-
StaëàÇwvTàç to, psspwTTjas: raoô sôptaxsTat
îj MaxaptÓTTjTá aow tôv straa; stç Tàç Ssp-
paç’ p.sXs7$t: p.s fpàipst rawç rapò toô 'A7ÍO0
ÛTjp.TjTptoo QsXst và sXOțj, xat 6éXst xàp.st
raoXXà zaXà" op.wç, ÔTav 6éXf¡ và sXQyj và p.àç
àvTap-woTfl, và pàç tò p.Tjvôa’jj rapoTTjTspa, Stà
[và] tôv pïjvôaw, àv záp/Q xpsta, rawç èxst
và zàp-Tj. Tôv sXàXtjasv xal ó ATjpTjTpáazo
BosëôvSaç îtoXXà- rataTSoaov pot, SsaraoTà
p.00, xat Tà xap.wp.aTa aorà twv «ppàpwv xal
toô t&pàvTÇa, Tà s'xoov péaa àraàvw stç tô
aTopâ/p toüç’ àp.7j ft và xàp.oov, oraoô ó xat-
pôç Ssv toôç StSst x^P1’ àp.7] OTav sbpoov
zatpòv, Oappw và toùç Swaoov ttjv zazTjv
tooç '^pspav. EoyaptoTÍa và ^Xï! ° outs
Tà raoXXà tooç Tà àarapa, outs ot IXtCîSsç
tooç .tayuaav và zàpoov TtraoTSç etç toôtov
tòv zatpòv TÒV OTSVOywpTjpSVOV siç toùç Toóp-
zooç" sXratCw, stç tòv sùpóxwpóv tooç zatpòv,
va pfjv sopoov oots tôtsç zaÔôXou rapôawraov.
Mïjv syst svvota Tj MazaptÓTTjTá eoo, Ssv OsXoov
ïjpraopèast và zápouv TtraoTSç’ [àv] zaXà zai
syouv èSw ot BsvsTÇtàvot tôv ôpayopâvov tooç,
triarhul de Ierusalim, despre uneltirile îm­
potriva Preasfântului Mormânt ale Arme­
nilor și Frâncilor și sprijinul pe care l-a
dat la Sfintele Locuri Dumitrașco-Vodă.
Prea-fericite, prea-înțelepte și prea-în-
vățate Patriarh al sfintei cetăți Ierusali­
mului și a toată Palestina, Fericirii Tale
cu evlavie mă închin. Cinstita scrisoare
a Fericirii Tale am primit-o și m’am bu­
curat de buna-Ți sănătate. Câte-mi serii,
le-am aflat; și, cât despre banii pe cari
mi i-a cerut Chehaiaua pentru Vizir, am
făcut tot felul de meșteșuguri și am pre­
lungit lucrul pănă să vii Fericirea Ta și
să Te întâlnești cu Chehaiaua și să vor­
bești cu el despre aceste uneltiri asupră-Ți,
și atunci ce-Ți va păreâ bine vei da și-i
vei sili.
Scrisoarea-Ți am luat-o de la Chehaià:
mai înainte nu Ți-am trimes atunci răspuns
la a Fericirii Tale, pentru că, de oare ce
avem multe slujbe, am uitat; și oamenii
Tăi nici aceia nu mi-au adus aminte și
așa a rămas; ci după aceia a găsit bătrânul
Teofil un hagiu bun, creștin și i-a dat-o
să Ți-o ducă atunci ehiar, și cred că pănă
acum ai primit-o.
Scrisoarea Ta ce mi-ai trimes-o acum
pentru chehaie, fiind de față și Dnmi-
trașco Voevod am dat-o chehaielei, și, stră-
bătând-o, m’a întrebat: unde Te afli Fe­
ricirea Ta; i-am spus: la Seres; îmi zice:
îmi scrie că înainte de Sf. Dumitru are
să vie și are să facă foarte bine; ci, când
va veni să _mă întâlnească, să-mi dea de
veste mai înainte, ca să-I spun, dacă ar
fi nevoie, cum să facă aici. I-a vorbit și
Dumitrașco Voevod multe; crede-mă, stă­
pâne, și faptele acelea ale Frarilor (Fran­
ciscanilor) și ale [solului] Franciei, le au
și ei peste saț; dar ce să facă și ei, dacă
la așa o vreme nu li dă mâna, dar, când
vor află vreme, nădăjduiesc că li vor plăti
odată. Slavă Domnului, nici mulții lor
bani, nici elciii (ambasadorii) lor n’au avut
putere a face ceva în această vreme de
strâmtoare la Turci; nădăjduiesc că, la
largul lor, nu vor afla nici atunci vre-un
obraz. Să n’aibi grijă Fericirea Ta, ei nu
vor putea face ceva; deși au aici Ve-
nețienii pe dragomanul lor, nu s’a mai
făcut nimic pentru serhaturile (=hotarele)
lor, dar numai pentru treaba Ierusalimului

zpàvpa zoù zorèç Sèv ëf'.vsv çà/a iti rà
cspyárta to’jç, àp/ij 5kov Stà rijv ózóíhotv
rf¡c 'kpouaakïjp. tòv ëjjouv èSâr l'awç zal gi­
bst Mazaptôrïjç aoo (szstàïj zal ó 0só-
çtkoç ÈStakàkgtg z<ôç Maxaptôtïjç go’j ëp-
/erat), và etvat rvàç và àvrtarézstat, ore ó
’loùSaç1 ôèv Tjpxopet và àvrtarézerat țavepà'
áp.7¡ aàç ràÇœ, pàproç pot) etvat ó Kùptoç,
zwç aùrôç ó ’loùSaç Sèv lo/óst tîzotsç, pôvov
zaù/ïjastç etvaf zat pv¡v Oappei ïj Mazaptôrïjç
W) zwç, pè rô và è'vetvev etç tôv tózov toù
pazapÍTOt), ëytvsv lîavavtwTïjç zat tG/óet wç
èzeivoç' otite zapía cóvzptatv ë’/ef àv ta/oev,
ëzapvev twv œpapcôv rijv òooXetàv, zoù ròv
eta£av zokkà, zat aùrôç Stà 2 àazpa tï(v
Țovaiza ton StSst—, và pè auy/wpea^j fj Ma-
zaptôrrjç cou. ’Eyw, yàpttt Xptaroù, tfOôvov
Sèv s/u>, zat, àv èyvôjptCa tîzotsç zwç oíoste,
zaîà zat etvat ’loùôaç, opwç aàç ^Oska
•/pâtpet và TteptîtotïjOTjte, zat eyó» auroç (ion
Stà ròv "Aftov Tàœov ïjbsla ròv zsptzotTjOe?
àpï( etç oùôèv fj Sùvapiç roo, zat ¿XztCw eiç
tôv Kôptov zoXXà và Èvrpoztaob^ jas raorà
tà zapwpata zat và pteravorp^. ’Ețw èzi
tantôt) èzpépaaa okatç tatç Soukstaiç ëwç
zoù và ekG'ț] tj MaxaptÓTTjTá eoo, Stà và tatç
reXetwa-j) zabôjç szt6op4: tóaov tà twv d’pav-
7<î)v, oaov tà tô)v ’App.evtwv‘ zat Stà toùto
osv r^ç 7pàço> iteptaaôtepov, zapà zwç Stà
toùtov tôv zatpôv osv etvat zXsov tîzotsç,
otite xavsvaç ïôooç, zat p-/jv èvvotàCstat
Maxaptôrïjtà eoo zat aoy/oCsrat, ott è'-/etç
zaXoùç çiùXaxaç èSw- zai, àv zâp/ț) ‘/.pita, Sèv
Xozoùpat àazpa và aTeiXw, và aàç Swgw
etSijatv p.ôvoç 7jaù‘/aCe, zat ó 0eôç êovjbôç.
'O zr/avtàç tà ooa iyetvav etç tïjv 'k-
pooaaXïjp, xaraXezrwç ola tà TjSsùpgf aùtôç
pè rà etzs: xaXXtÔTspa zapà aoù èyw tà
^eopa. Mè gyopsoas tô zéctpt-yorCètt và tô tS^*
S7¿i> toù etza. zwç Sèv jas tô èotetkets, èzstôïj
zat ë/gt và ëXb^ aùtôç tou và aàç àvtapô)aif).
Mè ypápst 'f¡ Mazaptótatá aoo và tïjv
Ypá'Jjw etç zXàroç' àp/lj Z'atsnoôv ps zwç Sèv
etvat ttzotsç- ôOev Sèv ë/w tt và r/jç 7pà<pw.
vE'/_w xai sx ctôp.atoç ’zopsvaxàrt (sic} tt àà
tà as^spta p.aç, [ôtà] tôv Xsêaartavôv, zal
bèXet aàç rà stzțj. 'H Sè ¿vía eù/ïj tïjç et^j
psb Tjpwv.
’Azô Xopôza, ’lookttp 29.
T^ç Xïjç Mazaptôtïjroç ntôç sv Xptarw zal
Soù'.oç: ’lwavvàz^ç.
(Bibi. Ac. Rom., copiile ¿-lui M. Ghedeon.)
1 Alexandru Mavrocordat.
58183. Vol. XIV.
737
îl țin aici; poate va veni și Fericirea Ta
(căci și Teofil flecărise că Fericirea Ta vii), ca
să fie cineva să stea împotrivă, căci Iuda nu
poate sta împotrivă fățiș; dar Iți liotăresc,
martur îmi e Domnul, că însuș Iuda nu
poate ceva, ci sunt numai laude; și să nu
crezi Fericirea Ta că, pentru că a ajuns în
locul răposatului, a ajuns ca Panaioti (Ni-
kusios) și poate cât acela; nu e nicio asă-
mănare; dacă ar putea, ar fi făcut slujbe
„frarilor“, cari i-au orânduit multe, și el
pentru doi bani își dă și nevasta,— cu ier­
tarea Fericiriii Tale. Eu, slavă lui Hristos,
n’am pizmă, și, de aș fi știut că dă ceva,
deși e Iuda, Ți-aș fi scris însă să Te
îngrijești, și eu însumi pentru Sfântul
Mormânt m’aș fi îngrijit; dar întru nimic
nu e puterea lui, și nădăjduiesc în Domnul
mult să se încurce cu aceste fapte și să-și
schimbe gândul. Eu întru aceasta am
atârnat toate slujbele până vei veni Fe­
ricirea Ta, ca să le săvârșești precum
dorești: atât ale Francilor, cât și ale Ar­
menilor; și de aceia nu-Ți scriu mai mult,
decât că în această vreme nu mai e nimic,
nici vre-o frică, și să nu-Ți faci grijă Fe­
ricirea Ta și să Te tulburi, căci ai buni
paznici aice; și, de va face nevoie, nu-mi
pare rău să trimet bani, să-Ți dau știre;
numai fii liniștit, și Domnul într’ajutor.
Chehaiaua, câte s’au întâmplat la Ieru­
salim, le știe cu de-amănuntul pe toate;
el mi le-a spus: „mai bine ca tine eu le
știu“. Mi-a cerut chesfi-hogetul să-1 vadă;
eu i-am spus că nu mi l-ai trimes, căci
ai să vii însuți ca să-1 întâmpini.
îmi scrii Fericirea Ta să-Ți scriu pe
larg; dar crede-mă că nu e nimic; deci
n’am ce să-Ți scriu. Am din gură ceva
de spus pentru oștile noastre, [prin] Se-
vastian, și Ți le va spune. Iar sfânta-Ți
rugăciune fie cu noi.
Din Soroca, Iulie 29.
Al Fericirii Tale fiu" întru Hristos și
rob: Tanachi.
93
738
DCCXXIL
1075, Duca-Vodă, Domn al Țerii-Românești, închină mănăstirea Sf. loan din Bu­
12 Maiu. curești la a Sfântului Ilie din lanina.
Vloov tw èz TTfi ^aytv.^a SiaXézTou ps-
TaYÀwxttaÔsvTi aoOsvTtzw yyiao^üM^ toö
Bosëôôa Aoóza zspi t^ç sv Bo'JZO'ipsaTUp
[lovijc toù 'A7Í00 ’lwàvvûo toô npo8pôp.o'j
etç rijv zarà tà ’lwàvvtva tepàv povijv toô
flpOȚTÎTO'J 'HXlOÔ ZpOGÏjXw6êÎG7]Ç.
Tip Gettp èXést zat ’/áptTt toôtwv ôXwv
ôêazôîjovTOÇ èôcùzapêv tò zapôv 7]pwv ao-
OevTtzôv tw zarà tt¡v 'PoópsXvjv, èzapyjaç
’Iwavvtvwv, èv Ttp ywpùp ¿vopaÇopsvq) Zîtocj
íeptp povaaTTjptip, Ttp èz’ ¿vópaTt toô npô'pïjTOu
'IlXtoô Ttp.wp.svtp, zat zàat toîç èv aÔTtp p.o-
váCouat zaTpàat toô aÙTOÔ povaoTTjplou, ôtà
và etve tô èv BoozoupeaTttp zeipevov tepôv
p.ovaaT7¡ptov tô èz’ ¿vóptaTt t^ç àzoTop^ç toô
Ttp.too HpoSpôpov, ps oXaç Tàç otztaç zat
staoÔTjpaTa àzô zàGe pépoç. ’Ezetôvj zat aÔTÔ
tô p.ovaaT7jptov toô 'A7too ’lwàvvou zpô zatpoô
àvTjYépGt] èz OspeXiwv zapà toô ’Avôpéa Bsa-
Ttàpv], etç Tjpépaç àXXwv zpô èpoô AoGsvtwv,
tò ôzotov TeXetwvovTaç, èzpotzoSoTTjaaTO, ps
Tàç tòte Tuyoùaaç auTtp p.ouataç, zat outw
tô èzpoazôvvjGêv etç tô pTjOèv povaoTijptov toô
Hpo^vjTOt) ’HXtoô, stç toô ozotou Tàç ypetaç
và etve èztaTÔTTjç zat çpovTtaTïjç ôt èz toô
zàrw p.ovaaT7]piou zaxépeç, aTèXXovTsç zat
•^yoôpêvov zat zaîépaç àzô ttjv gôvoSôv au-
Twv, zarà T'ijv a'jp'pwvtav zat suvTjGetav ozou
ó ’Avôpéaç BeoTtàpTjÇ, ZTtTwp toô 'A7ÍO0
’lwàvvou, StsTà^aTO. Alerà tòv ÓàvaTOv Ss toö
’AvSpéa BsGTtápTj è^àvT] ZTtTwp ó IlpsSaç
Mzàvoç MzouCsazouXoç, yapêpôç toô pvjGèvToç
’AvSpèa BeaTtàpï], ó Ozotoç zal èyàptas zoXXà
zat etç auTÔ tô povaoTijptov, zat tô èzpot-
zoôônpe, zaGôiç zat ó zevOepôç tou èzeîvoç,
etç tòv lipomi;tt]v 'HXtav, zàpvovTaç zat Tà
ypáppará tou zat aùOsvTtzà ypuaôêouXXa Stà
T'ijv etç tôv npoy/jTTjv 'HXtav toô 'A7Í00 ’lw­
àvvou zpooTjXwatv, zat Stà và etve ’ij aop'pwvta
zat twv Sùo p.ova<5T7]ptwv arepsà zat àp=Ta-
zivïjTOç, zat OUTW tô pTjGsv povaoTijptov TOÔ
'Aytou ’lwàvvou Stà zavTÔç zetpevov etç ttjv
ypovtiSa, aTèXXovTsç èzetOev ^yoôpevov zal
zaTspaç Stà và Xapëàvouv Tà auvstGtapéva,
zarà T'ijv cvpywviav twv àpyóvTwv zmôpwv,
ozou cztots ëzapàv, ewç Twpa. Merà zaps-
Xeuatv Sè zatpoô, àzoXouGwvTaç zoXXal àza-
TaaTaatat èSw etç T'ijv TÇàpav, tôts èyàÔTjaav
ôXa Tà ypàppara oXwv twv ptouatwv twv zapà
TWV ZTtTÔpWV SoGévTWV StÇ TÔ pïjOèv pOVaGTlj-
Copie a hrisovului domnesc tălmăcit din
românește al Voevodului Duca, pentru cea
din București mănăstire a Sf. Ioan înainte-
Mergătorul, închinată către sfânta mănăs­
tire din lanina a Proorocului Ilie.
Cu mila lui Dumnezeu și cu harul acelui
ce stăpânește acestea toate am dat cea de
față a noastră domnească scrisoare sfintei
mănăstiri din părțile Rumeliei, în eparhia
laninei, în locul ce se zice Zitsa, cu hramul
Proorocului Ilie, și tuturor părinților ce
duc viață călugărească acolo, ai acelei mă­
năstiri, pentru că este aceasta din Bucu­
rești sfântă mănăstire cu numele Tăierii
capului cinstitului Inainte-Mergător, cu
toate casele și veniturile din orice parte.
Căci și această mănăstire a Sfântului Ioan
s’a înălțat pe vremuri din temelii de către
Andrei Vistierul, în zilele altor Domni
înainte de mine, pe care isprăvind-o, au
dăruit-o, împreună cu moșiile ce avea
atunci, și așa a dăruit-o către acea mă­
năstire a Proorocului Ilie, la ale cării nevoi
să fie ca ocârmuitor și ca îngrijitor părinții
din mănăstirea de mai jos, trimețând și
egumen și părinții din sinodul lor, după
învoiala și obiceiul ce le-a orânduit Andrei
Vistierul, ctitorul Sfântului loan. Iar după
moartea lui Andrei Vistierul s’a arătat
etitor Preda Banul Buzescul, ginerele acelui
Andrei Vistierul, care a și dăruit multe
și la acea mănăstire, și a dăruit-o, ca și
socrul său acela, la Proorocul Ilie, făcând
și scrisorile lui și hrisoave domnești pentru
închinarea Sfântului loan la Proorocul Ilie,
și ca să fie învoiala între cele două mă­
năstiri tare și nestrămutată, și astfel acea
mănăstire a Sfântului Ioan să-i fie pentru
totdeauna în grijă, trimețând de acolo
egumen și părinți ca să iea cele îndătinate,
după învoiala dumnealor ctitorilor, pe care
au făcut-o deosebit, pănă acum. Iar, după
trecerea vremii, urmând multe neorânduieli,
aici, în Țară, atunci s’au pierdut toate
scrisorile tuturor moșiilor date de către
ctitori la această mănăstire a Sfântului
Ioan, și pe lângă ele și scrisorile de în­
chinare ale acelei mănăstiri.

ptov toö 'A7Í00 ’lwávvo» è/àOïjzav, zpôç toó-
toiç zaì t« zpoaïjXwTtzà 7páp.u.ara toû aureo
|10Va<5TT¡pÍ00.
"O6=v Túpa, stç Tàç -^pspaç t^ç AuOmtaç
pou, pè tïjv zpôç ïjpàç yàptv toû 'A7Í0U
6=oû zat pè rô[v óptapóv] toû Ttp'.wrâTO')
BaatXéwç, t^ç ôXayiz^ç At>6=vrlaç, èXOóvrwv
è'pzpoaOsv 7¡pwv ó AsôvTtoç -^oôpsvo: zai
ot aòv auTtp zarspsç, pàç èëîSaiwaav ôt’ aùrô
tô povaarijptov toû ’Ayto’j ’lwàvvoo ÔTt etvs
zpoaz'jvTjjiàvov etç tôv IIpo?TjT7jv 'HXtav zai
êwç rwpa ôXov àzô èzst è'p/ovrat ^o&psvot
zat zaTSpeç, XapSavovreç tô àvtért twv za.Tà
Tip a'JVTjOetav, ywplç zavsva èpzôôtev. l’pàp-
para ôpwç ôèv è'yo’jatv, ott èyàOïjaav èv
zatptp àzaTasTaatœv. OéXovTeç ôè zat ïjpsîç
Fva toùç vtvfl aoôevTtzôv yp'iaôôouXXov zarà
tïjv aup^wvlav twv tóts àpyóvtwv zrtrôpwv
toû 'Aytoo ’lwàvvo'J, zat ôtà và ôîôa’.wôwpev,
èpeovômeç ôt’ aôtïjv tïjv ôzôôeatv, zoXù zaXà
èpwrijaapsv oXodç toùç rtptwtàtooç àpyovtaç
toû Nttôavioo poç, zat è6=6atw6ïjp=v ôtt etve
zpoazovïjp.évov etç tôv Ilpoyijtïjv 'HXtav. Etç
tòv aòróv zatpòv eôptazôpevoç èôw, etç ttjv
AoOevrrav paç, zaì ó MïjTpozoXÎTïjç twv ’lw-
avvivwv, KùptXXoç, èpaprûpïjae zat ô t'ôtoç
ÔTt etve zpoazovijp-évov tô p,ovaaTfjptov toû
'Aftoo ’lwàvvoo etc tô povaarïjptov toû flpo-
tpïjTO'j 'HXtoû. "06ev zaTà toùto zai ijp=tç
àv=zatvt'aap,=v zai èôovaptwaapev pè tô zapôv
ïjpwv aùQevrtzôv ypoaôôooXXov ôtà và etve
tô povaorïjptov toû 'Ațîou ’lwàvvoo t<]> teptp
povaarïjpttp toû IIpotpïjTO'j 'HXtoû zpôç zo-
ptapôv zai 6oïj6=iav twv èzetae zarépwv zai
ôt’ èvôopaatav aurwv, ^piv ôè zai toîç pa-
zaptratç yoveôatv ïjptv pvïjpôavvov atœvtov
ôpotwç zai ot p=6’ ïjpàç, ôzotov AôOèvnjv
ôïjXovÔTt ^6=Xev éXeijaei ó 0eôç pè rïjv Aù-
Sevttav t^ç TÇàpaç taôtïjç, tôv zapazaXoôpev
sv òvópart toû Kopto'J ’^piov ’lïjaoû XptaTOû
v’ àvazatvtaïj zai èvôovapwaT) aÙTÔ tô ao-
Oevrtzôv paç ypoaôôooXXov zarà ttjv oop-
«pwvtav zai tïjv otàatv toû Hpo'pTjto'j 'HXtoû,
zaÔwç tô èatip/fwvïjcav zai tô zaTéaTTjaav ot
ZTtTopeç aÙTOÛ toû 'A7Í00 ’lwávvoo, zôptoç
ó 8eôç và tôv ttp7j<57¡, tôv èXeijaij] zai và
tôv cTspewatfi etç tïjv AoQevriav too, zai ttpïjv
và è'yiQ àzô tôv 6eôv atwvtOv, zai aovywpïj-
civ twv àpapTtwv aùcoû, zat è'Xsoç t^ç Aù-
Oevrtaç toù- zai at zpà^etç aoroû và etve
Ttp.7jp.svat.
Ntayoç Méyaç-Mzàvoç; . . . Méyaç-Bopvt-
zoç, Kùpzoç Mé7aç-Ao7o6éTïjç, Xpïjiaç Mé-
7aç-B=oTtàpïjç, Aaazapâzïjç Mé7aç-Xza0àpïjç,
739
Deci acum, în zilele Domniei Mele, cu
harul față de noi al Sfântului Dumnezeu
și cu hotărârea prea-cinstitului împărat,
ale Domniei românești, viind înaintea noas­
tră Leontie egumenul și cei împreună cu
dânsul părinți, ne-au asigurat pentru această
mănăstire a Sfântului Ioan că e închinată
la Proorocul Ilie și pănă acum tot de
acolo vin egumenii și părinții, luând ade-
tiul lor după obiceiu, fără vre-o împie­
decare. Ci scrisori n’au, căci s’au pierdut
pe vremea neorânduielilor. Și, voind noi
să li se facă hrisov domnesc după învoiala
celor de odinioară boieri ctitori ai Sfân­
tului Ioan, și ca sa ne asigurăm, cercetând
pentru acest lucru, am întrebat foarte bine
pe toți prea-cinstiții boieri ai Divanului
nostru, și ne-am încredințat că e închinată
la Proorocul Ilie. Pe acelaș timp aflându-
se aici, la Domnia Mea, și Mitropolitul
laninei, Chirii, a mărturisit și el însuș
că este închinată mănăstirea Sfântului Ioan
la mănăstirea Proorocului Ilie. Deci întru
aceasta și noi am înoit și am dat putere
cu acest al nostru domnesc hrisov ca să
fie mănăstirea Sfântului Ioan sfintei mă­
năstiri a Proorocului Ilie ca mijloc de în­
treținere și ajutor al părinților de acolo
și de îmbrăcăminte a lor, iar nouă și ră-
posaților noștri părinți pomenire veșnică;
asemenea și cei de după noi, adecă pe care
Domn îl va mii ui Dumnezeu cu Domnia
acestei țeri, pe acela îl rugăm în numele
Domnului Nostru lisus Hristos să înoiască
și să întărească acest hrisov domnesc al
nostru după învoiala și starea Proorocului
Ilie, cum s’au învoit și au așezat aceasta
ctitorii acelei mănăstiri a Sfântului Ioan,
Domnul Dumnezeu să-1 cinstească, să-1 mi­
luiască și să-1 întărească în Domnia lui,
și cinste să aibă de la Dumnezeu cel veșnic,
și iertare a greșelilor Iui, și milă a Domniei
Mele; și faptele lui să fie ținute în seamă.
Neagul Mare-Ban, . . . Mare-Vornic,
Chirca Mare Logofăt, Hrizea Mare-Vistier,
Lascarachi Mare-Spătar, Stoian Mare-Clu-
740

ETOoytàv Msyaç-KXoTatâpTjç, retopyàxTjç Ms-
Vaç-lIoGTsXvtzoç, Kôpootoç MsYaç-lla/àpvt-
zoç, ’AXs£av8poç MsYaç-ÏTÔXvtzoç, 'PáSooX
¿Ttpp.zsôç Ms^a^-Koptaoc" zat A7jp.7jTpàaxoç
ó SeÙTspoç XoțoSîttjc, ó ypâȚac èv Bo’jxoo-
pstjrtcp, Matot> tS', țpz/1.
(Lampridis, ’llimpcur.xà, VI, p. 61 și ur
p. 910 și urm., n° V.)
' cer, lordachi Mare-Postelnic, Cumia Mare-
Păharnic, Alexandru Mare-Stolnie, Radu
Știrbeiu Mare-Comis ; și Dimitrașeu al
doilea Logofăt, cel ce n scris în București,
Maiu 12, 7183 [=1675].
si de acolo în Analele Academiei Române, XXXVI,

DCCXXI1I.
1675, însemnare pe un Penticostariu scris în zilele lui Duca-Vodă, Domn în Țara-
24 Iulie. Românească.
Tò zapòv ITevr/jzoatáptov, p.srà tojv 5o
* Acest Penticostariu, cu doxasticele Trio-
Jaanzwv toö Tpiwôtoti. .., s^pay/j èz yetpôç dului, s’a scris cu mâna mea, a lui An­
èp^ç, ’Avtwvîou zpwTo^aXTou, utôç Nrtjxip- tonie protopsaltul, fiul lui Dimirțoglu, cel
tCó^Xod, toö èv pooatx^ç vsoo, stç tòv zatpôv nou în muzică, pe vremea când era ar­
àpytepaTsùovTOç ó Ttavtepwtatoç ’^pwv Aù- hiereu (unde?) preasfințitul nostru domn și
OévtTjç zat SeazÔTTjç, zôptoç xùp Zayaptaç, stăpân chirio chir Zaharia, și fiind Domn
xat à'p6svtsëovtoç etç tt)v BXaytav ô èxXap- în Țara-Românească prea-luminatul Domn
Kpotatoç Au9èvt7]ç ’lwàvvoo Aoôxa Bosëôvôa..., Io Duca Voevod _ _ , anul de la Mântuirea
è'toç t^ç ator/jptaç ^pwv 1674, àzô ’ASàp. noastră 1674, de la Adam 7183. S’a să­
7183. ’EtsXXtwÔT] èv pstvet ’lo'iXtou 24. vârșit în luna lui Iulie în 24.
(Ms. 2.ßß0 de la Xeropotam; notița tipărită în catalogul Lampros, n° 243.)

DCCXXIV. '
1679, Scrisoare retorică, despre geografie, a Patriarhului din Constantinopol, dată
17 Decem­ din Țara-Românească.
bre.
’Azô OùyxpoêXayiaç, tț) 5' fjp.wv àzoÒTjp.ta- Din Ungrovlahia, în a patra a noastră
1679, Ásxspópíou tC'. călătorie; 1679, Decemvrie 17.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.).

DCCXXV.
1680. Act al lui Șerban-Vodă Cantacuzino, prin care dă mănăstirii Brodeț, la
9 Mart. Policiana, un venit de 200 de lei pe an, ce se vor luă de egumenul bucureștean
delà Sf. Spiridon.
Oí spvaCópsvot tàç 'pjytxàç àpsràç xat Cei ce lucrează virtuți sufletești și lu­
è'pya Ssápsara, où pôvov stç aurijv rijv Çwijv cruri plăcute lui Dumnezeu, nu numai în
TtpwvTai xat et>ipT(ptCovrat, àXXà xat pstà 6à- însăș viața se cinstesc și se lauda, dar și
vatov à'pOaptov ôtapsvst tô ô'vopa atwvtov, după moarte li rămâne numele veșnic, și
xat at ’^uyat aorûv èv Tatç povatç rwv ôtxai- sufletele lor petrec în lăcașurile drepților,
wv aovaoXtCovrat. Toûtwv széyet r¡¡v tàçtv între acestea ține rang eleimosina făcută
zpôç toùç zèvvjtaç ytvopsvT) sXs7¡poaóv7¡, față de săraci, și mai ales aceia care se
páXtoTa ôè zpôç toùç Qsio'jç vaoùç xat tspà întinde la dumnezeieștile biserici și sfintele
povaaT7)pta szavaTstvopèvi]. mănăstiri.
Atózsp xàyw, ó ôoùXoç toö Osoö ïsppzà- Pentru aceia și eu, robul lui Dumnezeu
voç Bosêôôaç, C'/jXov 6stov è£ oXïjç cpuy^ç xat Șerban Voevod, având râvnă dumnezeiască
xapôtaç è'ywv xat ôzEpôoXtZTjv sùXàëstav etç din tot sufletul și inima și evlavie peste
Tïjv ozepaytav Osotôxov xai àetzâpOsvov Ma- măsură către preasfânta Născătoare de

1 Inscripția din 1829, la aceiaș Lampridis, ’Hzstpwtcxâ, și de acolo în Analele Academiei Române,
XXXVI, p. 908, n° HI.

ptav, ^ç Tj pvfjpj eópíoxsrai etç tò tspòv zat i
as6àap.tov povaarijp'.ov toö ywptou üokotot- ¡
àvT(ç, èxovopaCopévou MxpoôètCî, tò óxotov |
[lovaatTjp'.ov ózózettat etç tip èxapytav âpot-
vouxôXewç, àxoôovrsç zat AùOevtta pou ott
tô pTjOèv povaatTjptov eùptozstat etç xoXXtjv
èvostav zat xtwyeiav, xpOTjpsQ’rj r¡ spi; Aô-
Oevtta zat eôaxXa7yvio67) zat èôwze tô xapôv
ypoaôêo'jXXov zat ripiov tïjç AôQevriaç pou
etç tô pvjOèv tepôv povaamjptov Stà [và] è'yjj
và xatpvjj è'Xeoç àjrô ri]v èprjv AôOevrcav tôv
zaOézaotov ypôvov 7pôata ôtazôota, 200’ tà
ôxota àaxpa èôtwptaa và SwOoôv àxô tô aô-
Oevttxôv âXaç oXa, àxô toùç xatà zatpôv za-
papaaaiouç twv òzvwv, è’êw àxô tïjv aoôpav
tvjç à?opàç twv òzvwv- zat, Stà và jxtj zoxjj
toôto tô è'Xeoç tj và ?evȚj zavsv zazôv èpxô-
ôtov etç tô và ÓTtávfj aitò tô è'Xeoç etç tòv
xatpôv too èzst siç tò pvjßev ¡jtovaat^ptov,
StoptCet vj èprj AòOsvtta èxttpoxov xat Țpov-
ttatïjv tôv zatà zatpooç TjȚoopevov ttjç tepâç
xat àpytepattz^ç pov^ç èxovopaCopévTjç toô
èv àytotç xatpôç tjjwv Xxuptôwvoç toô ßau-
[j,atoopYOÔ, ôxota avía povàj eôptazetat etç
tàjv è5w xôXtv toô Bouzoupeartou, Stà và
'ppovti£j] ô pTjÔetç ^oôpevoç zat và xaipvțj
auto tò Stœptopévov è'Àeoç zat’ ètoç àxô toôç
zapapaaatouç twv oxvœv zatà tôv Màpttov
pvjva zat Stà péaou ypTjcipœv avßpwxwv xat
à^toxtatwv và QTsXvȚj etç tô tepôv xat aeôàa-
ptov jiovàat/jptov toô ywptou IloXurotàvïjç, tô
èxovopa^ôpevov MxpoSétÇt, và StSvjtat etç
yetpaç twv èxetae xatépwv, và xatpvouv àxô
tàç yetpaç twv àxôSet^tv xpôç tôv ^oôpevov
tfyç èvQàSe tepâç pov^ç toô 'A7Í0U XxoptSw-
voç. Atà toôto è'Swxev vj èpvj AüSevtta tô xa­
pôv ypuaôSouXXov etç tô povaaTvjptov toô
ywptou IloXÔTatavTjç Stà và xaipvfl atirò tò
è’Xeoç zá6e ypôvov àôtazôxwç zat àvepxoota-
twç, và eive xpôç oôsraatv zat StatTjpvptv toô
tepoô p.ovaatvjptoo, t^ç èpîjç AôQevtiaç zat
twv paxapiœv Țovewv pou zat xàxxwv pou
etç pvrjpôauvov atwvtov. Aotxôv xapaxaXoôpev
zat toùç àXXouç AùQèvtaç, èv Xptanj» ’^pwv
àSeX'poùç, ouartvaç Kôptoç Tjpwv zat 0eôç,
àxetptp aùroô 6eíi¡> èXset, oarepov àxò XÓ70U
pou 6éXet èXxtÇet (sic: ópíCsQ và etve Außsv-
tat zat ^epôveç t^ç TCàpaç taôtTjç OÔ77po-
ôXaytaç, zat èz toô 7évooç vjpwy, zat è? àXXou
7èvouç, zat tj aôtwv AôfievTta và àvavewawot
zat èxtxupwawatv auro tô è'Xeoç Stà ttp.tov
ypuaôoouXXov ttjç aôtwv Atiôevttaç, tva zat
tà èXévj aôtwv eôxpoaôezta etve xapà ttp 0ew
zaì óxò àXXwv Aôfiévtwv zezupœpéva, ôxwç
741
Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, a
cării pomenire se află în sfânta și venerata
mănăstire a satului Policiana, zis Brocleț,
care mănăstire se află în eparhia Dryino-
polei, auzind și Domnia Mea că mănăstirea
aceia se află în multă lipsă și sărăcie, s’a
apucat Domnia Mea și s’a milostivit și a
dat hrisovul de față și cinstit al Domniei
Mele la acea sfântă mănăstire ca să aibă
a lua milă de la Domnia Mea în fiece an
lei două sute, 200; cari bani am orânduit
a se da toți din sarea domnească, de cei
ce vor fi pe vremuri cămăraș al ocnelor,
afară de suma vânzării ocnelor, și, pentru
a nu se tăia această milă ori a nu se
face vre-o rea piedecă în a merge acea
milă la prilejul ei acolo în zisa mă­
năstire, orânduiesc Domnia Mea epitrop
și îngrijitor pe cel după vremi egumen al
sfintei și arhiereștii mănăstiri numite a
celui între sfinți părintelui nostru Spiridon
făcătorul de minuni, care sfântă mănăstire
se află în cetatea de aici a Bucureștilor,
ca să se îngrijească acel egumen și să iea
acea orânduită milă pe an de la cămărașii
ocnelor în luna lui Martie și prin oameni
de folos și vrednici de credință s’o trimeată
la sfânta și venerata mănăstire a satului
Policeana, anume Brodeț, ca să se dea în
mânile părinților de acolo, să ieà din
mânile lor adeverință către egumenul celei
de aici sfinte mănăstiri a Sfântului Spiri­
don. Pentru aceasta a dat Domnia Mea
acest hrisov mănăstirii din satul Policiana
ca sa iea această milă în fiecare an neîn­
trerupt și neîmpiedecat, ca să fie pentru
întreținerea și păstrarea sfintei mănăstiri,
și pentru pomenirea veșnică a Domniei
Mele și a răposaților miei părinți și a
bunicilor miei. Deci rugăm și pe alți
Domni, întru Hristos frați ai noștri, pe
cari Domnul și Dumnezeul nostru, prin
necuprinsa-i milă dumnezeiască, după mine-i
va orândui a fi Domni și stăpânitori ai
acestei țeri Ungrovlahia, și din neamul
nostru, și din alt neam, și Domnia Lor să
înoiască și să întărească această milă prin
cinstitul hrisov al Domniei Lui, pentru
ca și milele Lor să fie bine primite de
Dumnezeu și de alți Domni întărite, pentru
ca Domnul Dumnezeu să li hărăzească
Domniile lor fericite. Și a întărit Domnia
Noastră hrisovul de față și cu sfatul prea-
cinstiților și credincioșilor mari boieri ai
742
xópto? ó 0$ôç yapiaȚj aorotç tàç aÙTwv rjs-
povtaç enr-r/stc. Kai szszôpwasv 7j ^psrépa
AùôsvTta tò itapôv yp'jaôêouXXov psTà xai ti¡c
êo'jXtjç twv TtptwTaTwv zat îttaTwv psYàXœv
àpyôvTwv tïjç sp.^ç AùÔsvTtaç. tțpntf, Map-
ttOD a', S7pây6îj tò ìtapòv óxò 0copà XoțoGs-
TaéXo'j toû âtêavioo, apyovToç Ao'jSeozoûXoo1
MsyáXou-Mzávoo, KwvaTavTtvou Bpavxoêàvo'j
MefáXou-AofoflsTob. Kai uxs7pàtp7j [tò taov
SïjXaÔTj] osò twv àpyóvTwv:
Xeppnàvoç Bosxóòac
xai ‘117spò>v ítáG7¡<; OonpoôXayiaç,
apyovTOç KwvaTavTtvo'j KpeTCo'jXéaxooXob
MeYáXo'J-ErcaoSapíob,
apyovToç XTsyávoo BaxapéaxouXoo Msyá-
Xoo-KXouTÇtàpT),
apyovToç ’lwavváxTj XpoooozwXoo Ms7a-
Xo'j-noGTeXvixoo,
apyovToç 0wpà MîtaX-qavoô MevâXo'J-Ila-
yapwxoo,
apyovToç Fpt7opáaxou Fxtxa MeyáXoo-
Kopiaou,
apyovToç MarOatou 'Pwaoatfijou Ms7àXoo-
XtoXvîxoo,
apyovToç ‘IwavvàxT) XaXeîtX^ MeyâXo'j-
KXoüTCtâpTJ,
apyovToç XTaûpo'J Ms7áXo'>IltTápTj xai
STtlGTâTOb,
apyovToç KwvaTavTtvob Bpa^xoSavob Ao-
ȚoSÎTOb,
apyovToç MîtappxoôXo'j BaxapsaxcjXoo
MsȚâXo'J-BsGTtâpîj.
(Lamprides, 'Ilitstpoxixà, VI, pp. 66—7 ;
DCCXXVL
București, Gramata lui Dionisie al IV-lea Muselimul, Patriarh de Constantinopol,
1688. pentru schitul Bradu (Secuieni), închinat la Pogoniana și înoit de Constantin Că­
pitanul Filipescu.
Tà xarà 6stov gxojìòv ytvópsva, xatTot zaXà
Xtav sìat xat jtpoasuTtpóoSsxTa xat èjtatvoó-
peva, pàXXov Ss xàvTwv ai twv asSaGptwv
xat tspwv vawv xat povaaTTjpiwv àvaxTTjastç
ts xat àvotxoSopai, orav Osttp CvjXtp rtvsç
ôSïjfot StSóaatv œÔTOtç ty¡v lift Tà xpstTTw
îtsptirotTjatv ts xat ëo^Ostav, îtpôç ts rp'jytxïjv
[aoTwv] awTTjptav xat xotvqv twv yptOTtavwv
t¡ xat twv àaxo'jpsvwv WȚsXstav. Kat fàp
ouSs xàXXtov, pàXXov stirstv paxaptwTspov,
xptGstv]sv Totçfsî'c^è^tXswaat tòv Kóptowó n[po-
œrjTïjc Aaëtô ítpoyr¡Táva£ Xéywv 6o$: Kópts,
La Lamprides : 3 t 5 a o x á X o o.
Domniei Mele. 7188, Martie în 9, s’a seri«
aceasta de Toma logofețelul Divanului,
fiind dumnealui Dudescul Mare-Ban, Con­
stantin Brâncoveanul Mare-Logofăt. Și s’a
iscălit [copia adecă] de boieri:
Șerban Voevod
și Domn a toată Țara-Romănească.
Și s’a iscălit [această copie] de boierii:
dumnealui Constantin Crețulescul Mare-
Spătar,
dumnealui Ștefan Văcărescul Mare-Clu-
cer,
dumnealui lanachi Ilrisoseul Mare-Pos-
telnic,
dumnealui Toma Băleanu Mare-Pă-
harnic,
dumnealui Grigorașco Gliica Mare-Co-
mis,
dumnealui Matei Roset Mare-Stolnic,
dumnealui lanachi Halepliul Mare-Clu­
cer,
dumnealui Sta vru Mare-Pitar și isprav­
nic,
dumnealui Constantin Brâncoveanu Lo­
gofăt,
dumnealui Barbul Văcărescul Mare-Vis-
tier.
Academiei Române, XXXVI, pp. 34—5.)
Cele făcute după scop dumnezeiesc, deși
sunt foarte bune și bine primite și lăudate,
dar mai mult ca toate, câștigările și clă­
dirile respectatelor și sfintelor biserici și
mănăstiri, când, din râvnă dumnezeiască,
unii îndreptători li dau îngrijirea spre
mai bine și ajutorul lor, pentru a lor sufle­
tească mântuire și folosul de obște al crești­
nilor sau și
*
al celor ce se sârguiesc în ele.
Căci niciun lucru nu s’ar putea socoti
mai bun, ori, mai degrabă, mai fericit decât
a împăcă pe Domnul; Proorocul David,

g7®<tgca eùzpszètav o’zov aon zai tózqv
ôô^gç ao’j.
”Ev6sv tot zai èv rg ösoyiXsi raórg Aú-
fievtía sópímsTat ìspòv zai aséáop.tov pova-
argptov zsíjievov zatà tò pipo? Sazoftawg
zaì ttp.wp.evov èz’ òvóp.att toö 'Aytoo Me?a-
Xopâptopoç △gpgtptoo toö MvpoêXijtoo, toö
zai Mzpàôou èzovop.aCop.évoo: èz ÖepeXiwv
àvgvetpev ó èv pazapia rg Xg^et zots Ko-
qAtaoç 'PàSooXoç MtyàXaze1 . . . (sic) zai
èzpoazùvgasv aùtô etç tô aeoàaptov zai 6a-
otXtzôv povaatgptov toô Hwywvatoo, zetpevov
èv rg àpytsztozozg Bwvwvtavgç zai ttpœ-
pevov èz’ ovopatt tgç Kotpgaswç tàjç Tzs-
payiaç gpwv âeazotvgç ©eotozoo zai àetzap-
Oévoo Maptaç, iva ypo[vipœç], èztpeXwç oi
èvaozoôpevot èzetae zarépsç z[épzwat] zatà
zatpoùç gvo’jpévo'jç à£tooç zai zapzoôoôat
zàv staôôgpa èz twv toùtoo ztgpàtwv, wç
StaXapôàvooot tà èzeivoo yp'jaôôouXXa. Kai
ôg, œnXattopévwv rwv óptwv [toô ztg]topoç,
ewç zatpoô stye zaXwç tô povaatgptov ua-
tepov 8é, g ôtà tgv toô zatpoô . . . Xetav,
g St’ àpéXetav twv zatépwv, è'ySaas ayeSóv
etç zavtsXg èpgpwatv, pg 6v[toç gyoopévoo]
toô çjpovttCovtoç zatà Qsàv, àXXà azozoo-
pévwv êzàatoo póvov tô tôtov XoatteXéotepov.
[Nôv] Sè, Qettp CgXtp ztvgôstç, S zatà závta
èvttpôtatoç àp/wv zazetâvoç Kwvatavttvoç
tptXtzzéazooXoç2 gSooXgög zsptzotgôgvat tô
pgôèv povaatgptov zai àvfaçpépetv] etç tgv
zpotépav zatáataatv zai zaXXwztcpóv, ate
wç yapSpoô ovtoç toô pgOévtoç ['PaSoùXoo],
èzi ôoyatpôç aùtoô, ptàç ooagç, zai àzoXoù-
0wç zXgpovôpoo zàvtwv twv èzeivoo ztgpàtwv,
zpôç pvgpôaovov èzetvwv te zai aùtoô. ''OOev,
Xa6wv tà ypoaoêooXXa, zpoaéSpapev etç tô
aùÔevttzôv zpttgptov zai Sg zapaatgaaç tgv
ozôOeoiv zataXeztwç zai à[vayépwv] tgv épg-
pwouV toô povaatgptoo, 6 zatà závta eùae-
6satatoç [AùOévtgç zai gvepwv] zàagç 007-
ypoôXayiaç, zùptoç zùptoç ’lwàvvgç Xeppzàvoç
BoeoôSaç KagtazooCgvoç, ëzptve otzaiwç îv’
aùtw [èzttpozoç etg] S pgQeiç èvttpôtatoç àp-
ywv zazttâvoçzùptoç Kwvatavttvoç «htXtzzéo-
zooXoç, wç zXgpovôpoç aùtoô,zai tva è'yg àSetav
za6tct$v zaiàzozaStatqv gvoopévooç zai Xap-
oàvstv aùtwvXofaptaapoùç twveiaoSgpâtwvzai
oizoSopsîv zai aùjâvetv petà yoôoô Osoô tà
1 Mihalcea. V. prefața la ediția noastră a Cronicei lui Constantin Căpitanul.
J în Lamprides: llavrivoÇ. Nu e vorba de Pană Filipescu,, tatăl lui Constantin. E confuzie
cu K a ic : râvo Ț.
743
Proorocul-rege, vorbind striga: Doamne,
am iubit frumuseța casei Tale și locul
I slavei Tale.
¡ Deci și în această de Dumnezeu iubi­
toare Domnie se află o sfântă și venerată
mănăstire așezată în partea Secuienilor și
cinstită întru numele Sfântului Marelui
’ Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, care
se zice și Bradul: din temelie a ridicat-o
! cel răposat întru fericire de pe vremuri
, Comis Radul Mihalcea..., și a închinat-o
' la venerata și împărăteasca mănăstire a
Pogonatului, care se află în arhiepiscopia
; Pogonianei și e cinstită întru numele Ador­
' mirii Preasfintei noastre Stăpâne Născă­
■ toare de Dumnezeu și plinirea Fecioare
Maria, pentru ca părinții ce se sârguiesc
înlăuntru cu înțelepciune, cu îngrijire [să
i trimeată] pe vremuri egumeni vrednici și
j să culeagă tot venitul din moșiile ei (mă­
! năstirii Bradul), precum cuprind hrisoavele
lui. Și, deci, păzindu-se hotarele ctitorului,
până acum a mers bine mănăstirea; iar
pe urmă, sau din [răutatea] vremii, sau
din neîngrijirea părinților, a ajuns aproape
la desăvârșită pustiire, nefiind egumen care
să-i poarte grija după voia lui Dumnezeu,
ci fiecare căutând numai ce-i poate fi lui
mai de folos. Iar acum, mișcat de dum­
nezeiasca râvnă, cel întru toate prea-cinstit
boier Căpitanul Constantin Filipescul a
voit să se îngrijească de acea mănăstire
și s’o aducă la cea d’intâiu stare și fru-
museță, ca unul ce e ginere al acelui
[Radu], soț al fiicei lui, una la părinți,
și astfel moștenitor al tuturor moșiilor lui,
pentru pomenirea acelora și a lui. Deci,
luând hrisoavele, a venit la domnescul
județ și înfățișând lucrul cu de-amănuntul
și aducând înainte părăsirea mănăstirii,
cel întru toate prea-cucernic [Domn și stă­
pânilor] a toată Ungrovlahia, domnul domn
Io Șerban Voevod Cantacuzino, a judecat
că este drept să-i fie [îngrijitor] acel prea­
cinstit boier dumnealui Căpitanul Con­
stantin Filipescul, ca moștenitor al aceluia,
și să aibă voie să așeze și să orânduiască
egumeni și să li iea socoteala veniturilor
și să clădească și să adauge cu frica lui
Dumnezeu lucrurile mănăstirii și să trimeată
744
toù p.ovasT7)pioo zai zépzeiv tà zepiTTSúovra
SÎÇ TÒ tOÎ> ÜWYWVâTO'J povaar^piov, pr^êèv
oyetïpiCôpevoç zap’ auroù. Kat ót¡ tjXÔsv elç
êpYov xat àzôyaaiç zat èxarêanjaaTO 7)706-
pevov èv èzstvcp à^tov zpôç zoôÉpvTjatv. Toùto
ôè àxoùaavteç ot sv zip povaaryptip toù IIw-
Țwvâtot) èvaazoûp.evot zatspsç, ats ôtj ywpiç
t^ç èxsivwv stS7(aiwç 7¡vopévoo ^oopévo'J,
zai tawç etç ozovotav èXSovrsç p.7)zwç zai
teXeîwç èzôX'/jOwatzai njç ôe[ozo]tetaç aotoù,
è’zsptpav èz r/)ç aotwv ôp.7)7Ùpewç íspopóvayóv
ttva Atovùatov, iva ztVTjOtQ àywyTjv zatà to6-
tou zai àzozataot‘Q<3"Q aXXov èzeïcs ^oójie-
vov. K ai 8r¡, èvtaùOa ôtatptêoôtr/jç r^ç r^pwv
MstptôtTjtoç, èçàvv) èvwztov Tjpwv ô pTjÔeiç
iepopôvayoç zat' èztv/jaev á.7W77¡v zatà toù
àpyovtoç Kwvatavttvoo, wç SaatXtZT) te zatpt-
apytZTj ts zat atavpoztytaZTj o6aa. ’EXGóvtwv
zai twv 060 èvwztov vjpwv, [istà zat àXXwv
ttvôiv zpœ7[i.ateotœv èz tïjç IToyomavTjç, zai
èOswpTjOT) 7) toùtwv ôzôOsatç zaGapwç ts zai
soxptvwç zai wç szop.sv7), zat zatà zàvta
ôtzatov X070V èÿàvTj sdXoțov toù etvat aòtò
p.sv wç zaì 7)v, ôzozetjievov t<<> pïjOévrt povaa-
TTjpicp, zatà tïjv ôtàtaêtv zat tà ypoaôôooXXa
ztttopoç, zapzoojiévtp zàvta tà zsptaaeùovta.
'O ô’ àpywv xazttàvoç Kwvatavttvoç, zatà
tò aoGevttzôv 7pàppa, "va 7; èzttpozoç zai
è|etaat7)ç etç tà toù [lovaatTjptoo, xivTjtà te
zai àztvTjta, zai tva XafiSâvțj X07ap1a.ap.0v
zapà twv xatà zatpoùç Tjotipévwv, zpoata-
teôovtoç toù àvwtépo) àpyovtoç, zpôç aSêrjatv
twv èvovtwv xat xatapttajióv, xai e'yțj àSetav
zaOttjrcjv te xai àzozaGtatàv 7[7oupsvooç pet’
etô^aewç [lèv twv èv tj¡ 'PoôjisXt) zatépwv,
et'zep ó xatpôç 00 yavfpetat èvàvttoç, zpôç
èpzôôtov,—xai 7àp àXXwç zeptzoteîtat ó otxoç
toù 0eoù elç zavteX^ èpTjjiwatv èx t7)ç àpe-
Xetaç xai paôupt'aç twv zatépwv,-— 06 pvjv ôè
eyetv àôetav xai àpzà.Cetv èx twv etaoÓT^iátwv
aótwv, tva pi) zéar¡ etc tô t^ç tepoaoXiaç
è'7xX7][ia (tà 7àp SzaS à'ftepwSévta ttp 0ew
teXetwç àvazoazaata état). "Oattç ô’ av o$é-
zote, [œtXo]tàpayoç wv xai ytXôôoSoç, çpavv)
èvàvttoç t^ Tjpetépcç taút^j op6^ àzoïàaet,
[zapaxt]vT)6eiç xat êooX7)6etç àzoatep7)aat taù-
tï)v ttjv èiooat'av toù pr(6évtoç eÓ7eveatátoo
àpyovtoç xazetàvoo, ôzotaç àv e’ty) tàiewç,
tepwpévwv 7) Xaïxwv, zaì ôzotwv twv ôaOpwv, 7)
àpéawç 7) èppéawç, XÓ7C0 zai ëp7<p, wç ôtavooù-
pevoç oXwç ôto'Xoo tTjv toù tepoù jiovaatTjptoo
xataatpotpTjv xat èçtspevoç toù iôtozt7)aat xai
ayeteptaaaÔat tà ttp 0e<p [lôvov zpoc^zovta,
ó totoùtoç, wç tepôaoXoç, apzaç xat xata-
prisosul la mănăstirea Pogonatului, ne-
însușindu-și nimic clin acel [venit al Bra­
dului]. Și deci a venit la îndeplinire și ho­
tărârea și a așezat acolo egumen vrednic
de a o cârmul. Ci, auzind aceasta părinții
ce se sârguiesc în mănăstirea Pogonatului,
căci fără de voia lor se făcuse' egumen,
și căzând poate la bănuială ca nu cumvâ
să fie scoși și cu totul din stăpânirea lor,
au trimes din soborul lor pe un ieromonah
anume Dionisie, ca să pornească pâră îm­
potriva lui și să așeze acolo alt egumen.
Și, deci, petrecând aici Smerenia Noastră,
s’a înfățișat înaintea noastră acel iero­
monah și a pornit pâră împotriva boie­
rului Constantin, de oare ce mănăstirea e
împărătească, patriarhicească și stavropi-
ghială. Viind și cei doi înaintea noastră,
împreună și cu alți negustori din Pogo-
niana, s’a și vădit afacerea loi’ curat și cu
bună judecată și precum urmează, și după
toată dreapta socotință s’a părut că e bine
să fie (mănăstirea Bradul) cum și eră, su­
pusă acelei mănăstiri, după orânduiala și
hrisoavele ctitorului, luând ea și prisoasele
toate. Iar boierul Constantin Căpitanul,
după cartea domnească, să fie epitrop și
socotitor la ale mănăstirii, mișcătoare și
nemișcătoare, și să iea socoteală de la egu­
menii după vremi, conducând boierul de
mai sus, pentru sporirea celor ce sunt și
îndreptarea lor, și să aibă voie a așeză
și a scoate egumeni, cu știrea însă a pă­
rinților celor din Rumelia, dacă împre­
jurarea nu se va păreă protivnică, spre
împiedecare, — căci altfel ajunge lăcașul
lui Dumnezeu întru desăvârșită pustiire
din neîngrijirea și lenea părinților—, dar
să n’aibă voie a și răpi din veniturile acelea,
ca să nu cadă la vinovăția de despoiere
a celor sfinte (căci cele închinate odată
lui Dumnezeu nu se pot smulge niciodată).
Iar cine pe urmă, fiind iubitor de tul­
burare și iubitor de slavă, se va arătă pro-
tivnic acestei drepte hotărâri a noastre,
pornindu-se și voind să răpească această
voie a acelui prea-nobil boier Căpitan, de
orice categorie ar fi, dintre clerici ori
dintre mireni, și de orice trepte, ori ne­
mijlocit ori mijlocit, cu vorba și cu fapta,
ca unul ce are de gând cu totul lui tot
stricarea sfintei mănăstiri și e pornit să
câștige pentru el și să-și însușească acelea
ce numai lui Dumnezeu I se cuvin, unul

7povT¡n¡? Tijç Stzaiaç T(p.wv àzoyàoïtoç, î”Țj
àywptap.évoç zai zar/jpajiévoç zapà toö èv
Tp'áót óp.vonij.évoa 0=oô zat àan7ywpT]toç,
zaì p.stà Gàvarov àXuroç zaì topzav'.aioç,
zaì ôzôotzoç no atwvúp àva6ép.at!, zaì r¡
•ispiç aùtoô p.;tà twv ataopwaàvtwv tòv Kó-
piov. ’Ezì ?àp àa'faXsta zaì ôîSa’.ôtïjtt t<ì>v
avo) e’ipa¡p.évwv è'ytvs tò zapòv^p-érspov 7pàp.p.a,
Ôzû7î7papp.èvov zapà t^ç 7jp.iòv Merptorrjtoç,
zaì èSôOï] èv taîç yspaìv aòtoò.
• Katà tò è’toç ayzaj,
èv Mzoofzoupsotiw].
(Laniprkles, ’H rc g t p o 11 x à, p. 61 si unii.
DCCXXVII.
Calinic, Patriarh de Constantinopol, către ieromonahul Hrisant Notara, cu
privire la preotul Nicolae, „efimeriu“ al Curții muntene (popa Nicolae din Sinope'),
cu aspre mustrări pentru tonul său necuviincios.
’lòztoroX'q KaXX'.vízoo Harptapyoa Kwvarav-
rivûvzôXîw; zpôç XpúaavOov ispop.0va.yov ròv
Norapáv (tòv sita ïlarptapy^v 'kpoaoXóp,wv)
zspì toö otzovópo'j NtzoXàoo ispéwç, èyï)-
p.spsôovroç èv t<p aòOsvttzw zaXatttp BXa-
ytaç ztX.
KaXXivtzoç, èXé<e0ïoô àpyteztazozoç Kœv-
<5ta.vt'.voozôXîtoç, Néaç 'l’wp.ïjç, zai oizoops-
vtzôç Ilarptapy/jç.
'Oaìwrars zai XoȚtwtats èv kpopovàyo!?
zùp XpôaavOs, tszvov èv K'jpùp ayazajtov
zTfî rpp-oiv MerptôtTjtoç- yàptç sla] go'j Xo-
■/lótTpt zai eipT¡v7] àzò 0so5, zap’ ^p.wv Sé,
îôyfj, zai eóXo?ía.
Tò vpáp.p.a raje AoviotTpôç aoo èXà.6op.sv,
etç tô bzotov, psrà zi]V SïjXozotTjatv zÿç ôvetaç
r/jç, àvayépvet zepi toô eoXaêsatâtoo zazà
zùp NtzoXàon, toô èzXap.zpotàtoo AoSévtoo,
ôtt, èpyôp.svoç etç tà w5e, vâeyț) taya ttjv
etaoSov zap’ 7j[j.ìv zappajataatwtêpôv te zai
œtXoçpovïjttzwtepov' àXX’ oaov pév Stà ttjv
àytav zai èz’ èzzXrptaç èv àzoXooOtatç etao­
Sov àv p.aç Ypàtpfi, aç à^eopY) ott, yoXatto-
p.évTjÇ t^ç Tà^swç wç stzoç, zpoïj7oi>p.evoç
zai zpozopeoôp.evoç ózàpyet èv taôta] ó Mé-
7aç-OtzovSp.oç, zai Sèv ï(p.zopet và èy{] stepoç
zap’ aòtòv tà zpwteta taâtïjç vîjç etaóSoo’
et Sé 7e zai aojuetávet zepi ttjç zpôç ypuâç
etaóSoo, taòtòv etzetv ûp’.Xtaç te zaì èvteà-
£ewç, toôto zai ywpiç và p.àç tô 7pá$7¡ à]
Ao7tSt7]ç aoo tô [ôzéXaôe], vôv te zai zpô-
1 Cu privire la care v., acum în urmă, Analele Academiei Române pe 1915, memoriul despre
negustorii venețieni, p. 308.
58183. Vel. XIV.
745
ca acela, ca despoietor al celor sfinte, ca
răpitor și desprețuitor al dreptei noastre
hotărâri, să fie afurisit și blăstămat de cel
întru Treime lăudat Dumnezeu și neiertat,
și după moarte nedeslegat și osândit (?),
și supus veșnicei anateme, și partea lui cu
¡ cei ce au răstignit pe Domnul. Și pentru
siguranță și încredințare a celor scrise mai
¡ sus s’a făcut această gramată a noastră,
iscălită de Smerenia Noastră, și i s’a dat
în mâni.
în anul 1688,
în București.
Academiei liomânc, XXXVI, p. 28 si urm.)
1689,
8 Iulie.
Scrisoarea lui Calinic Patriarhul din
Constantinopol către Hrisant ieromonahul
Notara (care a fost apoi Patriarh de Ieru­
salim), despre economul Nicolae preotul,
care e cplmneriu în Curtea domnească a
Țerii-Românești șcl.
Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhie­
piscop al Constantinopolei, Romei celei
Nouă, și Patriarh ecumenic.
Prea-cu cern ice și prea-învățate între iero­
monahi, chir Hrisant, fiu întru Domnul
iubit al Smereniei Noastre; har să fie în­
vățăturii Tale și pace de la Dumnezeu,
iar de la noi rugăciune și binecuvântare.
Scrisoarea învățăturii Tale am primit-o,
în care, după vădirea sănătății Tale, ni
raportezi despre prea-evlaviosul popa chir
Nicolae, al prea-luminatului Domn, că,
venind încoace, să aibă intrare de la noi
mai deschisă și mai prietenoasă; dar, cât
despre intrarea sfântă și la biserici la
slujbe dacă ni scrii, afiă că, păzindu-se
rânduiala cum trebuie, proegumen și cu
întâiul pas în aceasta este Marele-Econom,
și nu poate avea altul decât dânsul cel
d’intâiu pas în această întrare; iar, dacă
vorbești de intrarea la noi, adecă de socie­
tate și cercetare (vizită), aceasta și fără să
mi-o fi scris învățătura Ta, a avut-o, acum
și mai înainte, la venire și la plecare, cu
I ospitalitatea și cu încrederea cuvenite, ca un
94
746
Típov, êia®pyôp.svôç re xa: È£spyôp.svoç, [isrà
t^ç zpocnpwt>s7)ç zappTjotaç zat Oapponç, wç
È^atpsroç yiXoç, xai Xtav Tjp,îv zpooyiXf^, i
tô pèv wç toô ’ExXapzpoTaTOu oixsîoç, tô ôè
xai S'.à tt]v zaXoxaȚaOtav auroù xai çoatz-ijv
zpôç 'piXtav zXtatv tî zat ôiAGsgw. ’AXX’oôv
tô 6àppoç ôzoù Tj Ïï] AoytÔTTjç èôpàJaTO etç
tô và 7pâ<pȚ| zappTjataaTtpwç zpôç o’tzo'jp.s-
vtxoôç IlaTptâpyaç, zai aysôôv và àzoya.'Vfl
zpoaTaXTtzwç: ot: và țîv^ tó, zat tó, ’/petá-
Csrai gugtoXt¡v txavTjv, zat sziTtptov, Tj ôtà
anpôooX^ç zai vo'jOeataç çtXoo, Tj ôtà TtpwpTj-
Ttzoô ôpyàvoo ôtzaaTOÔ àzoTÔpou. 'Azopoôpev
op.wç zioç ôèv àvaXapôàve'.ç stç voôv tô
Ttp.TjTtzôv èzstvo zaTptap/tzôv tpaXtôtov, và
GoaTaXO^ç; ”11 zwç ôèv aè sz'poôst, zai tA-
paTTSt pàXXov Tj zpò ôXtyo'j xarà ttjç xs-
yaX^ç toô ApôoTpaç1 àzÔTopoç èzevey.ôstaa.
pAôôoç; ’AXXA, tô 7e vôv eyov, au7zaTaoaTt-
xwrspôv ts zai p.sTptoypovéaTspov çspôjisvot,
ao77vwp)v aot ôtôopsv t^ç TOtaÔTTjç ooo tóX-
pvjç, zat zappTjataç- aôrôç ôè azozst zaXwç,
ozwç stç tô é^ç asa’TTÔv 0top0â>oȚj zat
[j.àÔxjç ttjv p.STà çôSo'j xat ozoTav^ç èzt-
ôstxvôstv aiôw xat soXASstav tt¡ zaTptapytx^
à^ttf ts xat ¡isvaXstÓTTjTi, tva p.Tj aot 6à.TSpov
t6>v stpTjpévwv èzta'jp.6^ zote, stxs fj ôtà toô
tpaXtôioo TTjç xôpjç ptÇôOsv àzOTopTj ÔTjXaôïj,
stTS Tà ôtà’TTjç pàôôo'j attVjiaTa.
Kat TaÔTa pèv zpôç ôzôpvTjatv àaTstÔTTjTOç .
s'GTwaav fjpsîç ôé, àzoôoavTsç ôtà Cwgtjç çw-
VTjÇ TOÔ pTjôéVTOÇ ApÔGTpaÇ, tÔÔVTSÇ TS xat
Ttva vpappaTtôta toô ex oaatXtxTjç 'poXijç
(oùx àvvost 7àp tôv àvôpa), ozoô ypàyst wôs
zàzstas xat zapaxtvà và xâponv zai và
aovÔsaouv pTjpàôaç xarà toô oovaôsXtpoô
•^pwV Xat ÙpSTÉpOD 7ÉpOVTOÇ, sX'JZïj6Tjp.SV sv
àXTjOstcf, zat SȚsXâaapv, zat ó ysXwç où
OojiTjôtaç zaTSGTTjZsv àzoxÙTjpa, àXXà Xôztjç,
at>6tç pe6‘ OGTjç aTjôstaç ôz^pês zapaxoXoô-
0Tjpa. Atari zor’ àpa, ôïjXaôij, và çTjpiaoov
TOtaÔTTjv zarTjvopiav xarà toô rotoôrot) àv-
ôpôç, pjôsvôç atTtoo pâaoXaÔTjaavToç; ’Hrtç
xarT¡70pta zpoaàzTSTat siç oXov rô vsvoç paç.
Tà rotaôra ou pôvov zoXtretaç yptartavtz^ç
zat àzoaroXtXTjç Toyyàvst àXXorpta, àXXà zat
Xovtzoiç àzXwç àvOpwzotç, toîç zat ozwaoôv
œpovTjaswç eùpotpoôatv, àzózrDarà ts zai
zarayéXaara, tpiXa ôè xat èpàapta toîç zoppw
ôtarptoouat xai paxpàv à^sarTjxóot ttjç fj-
ooytaç.
Kat raôra pèv ôt’ ôXtywv, xat zpôç stôô-
lerotei Comnenul, Mitropolit de Dristra.
prieten ales și nouă prea-iubit, pe de o
j parte, ca un casnic al Prea-Luminatului,
iar, pe de alta, și pentru bunătatea Iui
și fireasca aplecare și înclinare către
prietenie. Ci curajul ce te-a târât să
scrii de față către Patriarhi ecumenici și
mai-mai să declari poruncitor: ca să se
facă asta și asta, are nevoie de destulă
înfrânare și pedeapsă, ori prin sfatul și
învățătura prietenească, ori prin mijlocul
pedepsitor al unui judecător aspru. Nu
pricepem însă cum nu-ți bagi în minte
acele foarfeci patriarhale pedepsitoare, ca
să te înfrânezi? Ori cum nu Te înspăimântă
și nu te tulbură mai ales acel băț aspru
de curând ridicat asupra capului celui din
Dristra? Dar, deocamdată, fiind noi mai
iertători și mai cumpătați, îți dăm iertare
pentru o îndrăzneală și îmbulzire ca aceasta;
dar cată bine ca de acum înainte să te
îndrepți și să te înveți a arătă sfiala și
evlavia cu frică și supunere față de treapta
și măreția patriarhicească, ca să nu ți se
întâmple vre-odată una sau alta din cele
spuse, ori adecă tăierea cu foarfecele a pă­
rului tău din rădăcină, ori rușinea bățului.
Și acestea fie pentru ca să-ți aduci
aminte de buna cuviință; iar noi, ascultând
din viul graiu al aceluia de la Dristra,
și văzând și unele scrisori ale celui din
' ceata împărătească (știi bine cine este),
care scrie așa și de acolo și îndeamnă să
facă și să alcătuiască vorbe împotriva con­
fratelui și bătrânului nostru, cu adevărat
ne-am scârbit, și am râs,—și râsul n’a fost
zbucnire a veseliei, ci de năcaz, și, iarăș, cu
cât desgust a fost urmat! Căci de ce oare
să zvonim o astfel de învinuire împotriva
unui bărbat ca acesta, nefiind la mijloc
nimeni vinovat? Care învinovățire se în­
tinde la tot neamul nostru. Unele ea acestea
nu numai că sunt străine de purtarea creș­
tinească și apostolească, dar și vrednice
de despreț și de batjocură pentru orice
oameni cuminți, cari au cât de puțină în­
țelegere, iar plăcute și dorite doar celor
ce petrec departe și nu prea au a face cu
liniștea.
Și acestea în puține cuvinte, și ca unora
 IM
ZK' Tj ôè toò tìsoù yàptç stȚj '¿stà aoù. cari pricep; iar harul lui Dumnezeu fie
¡T/TtW, ’looXícp Tj’. cu tine.
Tôv Ttp.twTaTov zai sùvsvsoraTov àp/ovra 1689, Iulie în 8.
zùp üoùpôoDXov *, ôtà Tijç sù Cwavjç çcov^ç, Iar pentru prea-cinstitul și prea-nobilul
sùyô^sOa zat sùXo7OÙpsv. boier Pârvul, prin viu grain, ne rugăm
-J- 'O KwvotavTtvo'jzôXswç. și-l binecuvântăm.
*f Al Constantinopolci.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-liii M. Ghedeon.)

DCCXXVIII.
Scrisoare de Patriarh al Constantinopolei pentru mănăstirea Mărgineni. Del» lew.
1’pâp.p.a ot7tXXtcbôsç àôijXon IlaTptápyo'j (taco? KaXXtvízo'j toö B'), èztôsôa'.oùv tà
ôtzatwp.ara zat tàç àonôootaç toô èv MaptCtvàvt OÙ7zpoSXaytaç p.ovaatTjpioo twv zap.p.s7toTwv
Ta&apywv.
Tcôv. çatôpwv aá/7¡p.átwv ttjç toô otzoop.evtzoù tootooÎ Opôvoo zatptapytzfjÇ p.s7aXstô-
ttjtoç, zoXXcôv ts zat p.$7totwv zat àjtayâatcov ôvtwv, ózóoa, t^ èztzvota. toù Çwapytzoù
IIvsùp.aToç èp.zvs'jaOsvtsç, ot bs^ópot zatépsç zatà zatpoùç zXooatwç èôpaêsùoavTO, toùtwv tô
zat’ è£oyïjv zat zsptazoùôaaTov tt¡v p.sptp.vav stvat zaacôv tcôv ’EzzXvjatcôv ots^vmzap.sv sz tcôv
àzooToXtzwv àptôijXœç, èzstvot toù tspoù IlaùXot) àçTflfTjaswv tàç àçopp.àç Xaôovtsç ot p.azà-
ptot; ôtà zai ot toùç oïazaç Xayôvtsç tOùvstv àXXïjXoôtaôôyœç toù Jtayzoap-tou toùto'j ozàyooç,
zavtôç toù ypiGTWVùp.oo tcôv opOoôôçwv oooT7jp.aToç, ôîztjv O'f0aXp.où zaOtôpvp.svot T<p ô'pst ttjç
zatptapytz^ç zsptwz^ç, èzoztsùstv àvàïZTj zàvra rà zpôç aùr/jv àzoôXszovta, zat zpovotaç
àzptêotç Xôyotç ôtazpatùvstv zat èztazsztsaOat, zat z'ô p.èv tà Xo^atvovta tcôv zapazeyüopivwv
CtCavtwv àv tOtç tcôv sùasSwv zsptôôXotç àvaozqv aùrà zpoOsX'jp.va, zat, Tjj p.ayatpa toù zvsù-
p.aroç zaTa.Tsp.vovraç tô zXïjpwp.a TTjç stXtzptvoùç sùasôstaç, àzaXXàttstv fifi toùtwv XôpiTjÇ
sv Tàyst zat zapa’foXaTTsaÖat, zqj ôè Tà twv èzzXïjotaoTtzwv zpa7p.àTwv, twv àvszaOsv ùzô
ôtatpôpwv èùXaôwv zat Ostwv àvôpcôv zar’ s'vOsov azozôv ȚSȚOvâtwv, zà^tov p.èv ttjv ôtap.ovïjv
syovra, zpôç zpstTTOva X070V tt¡v àayàXstav aotwv zat sôpatwotv za.TapTt£op.$vo'jç zpop.7j0sùso-
6af àXXà p.àXXov ùzspCsovTt t<¡> CijXcp zat zXstovt t^ zpoOop.tq Tà otaaôïjzoTS svsza ù'popw-
p.év7jç zsptatàaswç ypȚ^ovTa ôoTjOstaç, àp/potv toîv yspotv zsptZTUoaop-svoüç, àvttXap.6àvso0at,
zat ystpa ôoTjOstaç zapayp^p.a ôps-jstv, Zat zavTOtotç s'pvocç zat Xô^otç tt¡v toùtwv ôtvjvszij
ôtapovijv àvazaXstaôat zat zpa7p.aTsùsa6at, zavovtzàç ôtaTàistç àvazXïjpoùvtaç zat 6stwv
zarépwv tspstç zst6apyoop.èvonç 6eaztop.aatV ”va toîç zàat Tà zàvra zarptapytz^ zpovotcj
àvazX7jpoùp.sva, tô óXózXijpov awp.a t^ç sùosôoùç zat zaOoXtz^ç ’EzzXTjotaç àzspatôv ts zat
àzTjp-avtov p-éypt auvtsXstaç alwvwv t^ç Bsiaç Govspvoùoïjç yàptToç ôtacTjp^tat zat ôtaawCïjtat,
zatà tTjV 6sazsotav sza^eXtav toù Kopto'j zat zpoavașwvTjatv.
’Ezstôïj Totvapoùv zpoaïjvsyÔTj ^p.tv ypàpp.a zarptapytzôv aovoôtzôv otYtXXtwôsç toù
zpô Tjp.wv zatptapysùoavtoç p.azapta. t^ Xv^st àotôtpoo Ilatptâpyo'j zùp ’lazwôo'j, ôtaXap.oàvov
zat zsptsyov pïjtatç aùtatç Xé^eatv oùtwç, wç sùptazstat tspôv zat osSaap-tov p.ovaatTjptov èv t^
OùyzpoêXaytq. zatà tô MaptCtvàvtov, èz3 òvóp.aTt osp.vovop.svov tcôv zap.p.s7totwv Ta£tapywv,
ozsp cpzoôôptTjTai zat3 àpyàç pèv èz twv zàXat p.azaptwv zpo'/ôvwv t^ç èvôo$otàf/jç zat Oso-
asôsatàTTjç zoptaç TIXtvzaç, tcôv zaXot>p.svwv cbcXtzzsozwv, ypóvcp ô’ uatspov aaOpwOsv, àvszat-
vto6ï] zat àvsawOïj t^ç ztwoswç ùzô toù Taùr/]ç zavst>7svsatàrot> 00CÙ70V toù Tpto¡iazaptaton
èzstvon àpyovTOç Ms7àXo'j-IIoatsXvtzot>, zoptou Kwvatavtivoo toù KavtazooCïjvoù, ôattç, s'pwtt
0$tcp ztvoùptsvoç, wç Osoosôsia zpoaavsywv zat zoXXtjv èv fijv zspi tà Osta çspwv sù-
Xàôstav, zar3 ap/pw ts tô st>7svèç ôtà tcôv cpoytzcôv èv saotto zat awp.aTtzwv àpETwv zat zpo-
TSpTjp-àTwv ôp.oXo'7Wç èvôstzvùwv aT7]Xo7pa'poùp.svov p.sTà zàovjç èztp-sXstaç zat çtXoTip.ot> ystpôç,
àvaXwp.aotv oùz ôXt70tç, zpôç șwș tô sipT(p.svov sùa7èç àvszaXsaaTo p.ovaanjp!ov, èç zàXXoç
è^wpaioaç abro, ztvvjTOtç ts zat àztvTjTotç à'ptspwpaatv èvôôvap.waaç’ ôtsTà^aTO zat zspi
TfjÇ è'poptaç àÙTOÙ voovsywç ts zai ot)VTST7]p7jp.svwç, ôzwç ot zX7¡povóp.ot zàt àz07ovot
aoroû ôtà zavTÔç ùzàpywat p.sXsôwvot zai zpoorárat zat èztT7jpTjTai zai ùzspaaztaTai toù

1 Cantacuzino.
748

xtgroptxoô aôtwv p.ovaatgptoo, 'ppovriCovreç tgç 8tap.ovgç aôtoo zai zarà rcàvta arepewaewç,
èzt rô àvérca'pa StargpetaOat rà zar’ aôrô zat àp,eraztvgra, zarà tgv àpyatotàtgv too tôrcoo
aovgSetav, zat p.àXXov tàç aeëaap.iaç voptxàç ôtatorcwaetç rwv rcàXat ôeooteœwv aòrozparópwv,
pgrwç oôrwai StazeXeooôaaç: „ó ëo’>Xôp.evoç zrtCetv aerctôv oixov, tòv aa6pw6évta èrco:zo8o-
p.etv, éaotôv zaì tôv zXgpovôp.ov aôroô órcooáXXet àei rg aoaràast toô è'pyoo“. ’AXX’ è'z ttvwv
tg toô ypôvoo rcaXtppotwv, wç elrcetv, ôoayépetà ttç zpayp-atwv èrctppeóaaaa zarà tórcov
ts, Xap.rcpâ èxelvg zat arctyavearatg éarta. zat olxoȚeveitț toô rcaveo7eveatàroo èxeivoo àpyovroç
èrcgpetaç oaaç oôz s8et Oeicf Soztp-aat^ rcpoatpttpaaa, rcàaav àvwp.aXtav èrciftafev, è£ wv zat
tô tepôv p.ovaatgptov aôrô, atepgOèv tgç 7vgataç rcpoataataç zat èrctp.eXetaç tâ>v I8twv zrgrôpwv,
¡itzpoô 8etv èSgtpàvtatat yepaiv rcXgpeatv àvop.taç zat àôtztaç zat zataôovaaretaç twv zai etç
0eôv zat vôp.ooç è^oëptCetv p.g8èv àvaateXXop.évwv tgç p.évtot 6eta.ç Stzgç ouz etç jiazpòv
èrctvoata£àagç, àXX’ eôyepwç tà ôoayepg p.erappoOp.taàagç, èxrcoôwv èv tàyet Yéfove rà 8etvà,
zat rcpôç otzeiav rà$tv àvexXgÔgaav àprt tà rcpàvjiara, p.etaxtvgaet tgç àvwOev 8e£tàç. Kqtv-
teôQev ot tgç zXetvgç èxetvgç zat rceptôôtoo ptCooytaç àptatoyoetç gog atèXeyot tgç roô ^ev-
vgtopoç aotwv p.g8ôXwç xaÔoatepoôvteç ôp6o8o£taç zat eôXaëetaç, ot Xap.rcperct'f avéaratot otot,
(pgp.t, roô 8taXg<p0évtoç àpyovroç MeȚâXoo-IloateXvtzoo, zoptoo Kwvatavttvoo KavraxooCgvoô,
rg 6etq. aojipaytcf Sappgaavteç, èôooXgBgaav àvazatvtaat tà roô aôroô p.ovaatgptoo rcpovop.ta,
oovàjia zat tgv èXeoSeptav aôroô zaroyopwaat, ot’ wv è'yet toô Xotrcoô, aôv 0ecp aoXXgrctopt,
rcavtotwv ôetvwv àrcaXXàrreaOat zat etç èrctSoatv rcpoywpeîv zat atspéwatv o"ttveç eôXaëwç àva-
8pap.ôvteç èrct tgv za6’ gp.àç toô Xptatoô MefàXgv ’EzzXgatav, wç p.gtépa rwv àrcavrayoô
’EzxXgotwv toô 0eoô zai zotvgv rcpoatàtgv zat àvttXgrctopa twv àrca^arcàvtwv èzzXgataattzwv
rcpayjiarwv, g£twaav xaraprtaat tgv èXeoOepiav toô aôroô p.ovaatgptoo ôtà twv zavovtzwv rcpo-
vop.twv toô rcatptapytzoô zat otzoop.evtzoô 0póvoo, zaÔàrcep et'wôe rcotetv àrcavrayoô rcept rà
eôavg toô 0eoô zatayw^ta, tgv èXeoQeptav aôtgç yoptȚOoaa, zgôep.oviaç Xôytp, zat rô àôo’:-
Xwtov zat àvercgpéaatov, ôt’ wv àrcoaoëoôaa rcàaav àôtzov zai ¿XeQpíav ópp.gv etç etpgvatav
zai àÔôpoëov àvrtrceptïatgot taôta zatàcraatv. At’ o zat zatà tgv à^twatv èzetvwv tore twv
Oeottp.gtwv àvôpwv è^éveto tô ôtaXgtpôèv at7tXXtwôeç auro 7páp.p.a. zat é8ô6g aùrotç- èrcei 8è
Xotrcôv tgv aòrgv àGtwotv rcpoeêàXovro zai vôv rcpôç gp.àç ot aotoi rcept'pavsotarot apyovreç,
èzXtrcapoôvreç ôrcwç zai 8t’ gp.etépoo rcatptapytzoô oovoStzoô te zai at?tXXtw8ooç 7pàp.p.atoç
èrctzopwôwot tà aôtà rcpovopta, zat g aôtg roô jiovaargptoo zatoyopwSg èXeoQépta zai are *
péwatç, zai toô Xotrcoô ôtapévg àzpà8avtoç, toótoo yáptv tgv eoXaôg aôtwv àStwatv, are 8t-
zatav oôoav, rcpoaôe^âpevot, zai rcpôç 6eîov azorcôv àçopwoav, 7pàyop.ev, tg è£ooaicf zat yàpttt
roô rcava7too xai rcpoaxovgtoô nveôp.atoç, zai èrctzopoôvteç aorà xai Staëeêatoôvreç 7vwp.g
xotvg oovoStxg rwv rcapeopeQévtwv tepwràrwv àpytepéwv zai orcepttptwv, rwv èv 'A7ÚP nveô[iatt
¿7arcgtwv gp.wv àôeXywv zai aoXXettoop7wv, àrcoyatvóp-eSa tva tò ¡lèv tepôv zai ae6àop.tov
aôrô p.ovaatgptov rwv rcap.p.s7tarwv Ta^tapywv tô xstjievov eiç OÔ7zpooXaytav, wç StetXgrctat,
zatà tô MaptCtvàvtov, [ietà rcávtwv rwv xtgp.arwv zai àytepwpàtwv aotoô, ztvgtwv te zat àzt-
vgtwv, twv te vôv eôptaxojiévwv zai twv p.e6’ ôatepov aôv 0etp rcpoa7evgaop.évwv aôttp, àrcô
roô vôv zat etç tô è£gç ewç tgç roô alwvoç aovteXetaç ôrcâpyg rcàvtg èXeóOepov, xat àaôSotov,
xai àxaraÇgrgtov, xai àxatarcàtgrov, xai àvevoyXgrov, xat àvercgpéaatov, rcapà rcavfôç rcpo-
awrcoo, à£twp.artzoô te xat èzxXga'.aattzoô, xat p.g8etç eyg èrc’ àôetaç 8taaetaat rcote aôrô
xat 8tatapà^at, xai tgv èXeoOeptav aôroô xata8ooXwaat, g ëXâtpat xai Cgp.twaat aôrô, g Cg-
tgaat xai Xaëetv è£ aotoô tô otovoôv teXetwç, àpxoojiévoo toô xatà xatpoùç tepwràtoo Mgrpo-
rcoXttoo O07XpoëXaytaç pôvtp t<o t8t(¡) pvgp-oaôvtp, ¡ivgp.oveoop.évoo 8gXa8g èv rcàaaiç taîç tepatç
teXetatç, xai tàç èv aôttp yetporovtaç èrctteXoôvtoç— èrcetSàv totaotg 7évgtat ypeta twv yetpo-
tovtwv —, rcXetw ôè toôtwv p.g8èv etepov è^atroopévoo- tgv te rcpoatattav xai 8e'pév8eoatv xai
tppovttôa tgç xoëepvgaswç toô aotoô [lovactgptoo è'ywat p.o’vot ot xrgropsç àXXgXo8ta8oywç5
ette rcapovteç, ette xai àrcôvteç, oôôetç 8è àXXoç, àXXà jiovov ot xrgroptxôv è'yovteç Stxatov
8te$à7watv aôrô xat Staxoëepvwat, xat çpovttCwat tgç aoaràaewç aotoô, xai 8tap.ovgç xai ao-
£gaewç’ rcàvta te tà xar’ aôrô xtgp-ata xai à'ftepwp.ata xai tepà xetp.gXta Stotxwct, zai
rceptOàXrcwat, ôtepeovwvteç zai è£etàCovteç àei rcepi aôtwv, orcwç ¡xg rceptrceaoôvta ztvSôvotç
StaœÔapwatv, àXXà çoXâtravtai ôtà tgç èrctataataç aôtwv àoXaog zai àvôXeÔpa, zai, aoveXovtt
'pàvat, (lóvot aôroi rceptércwat tô zrgtoptzôv aôrô povaatgptov, 00 rcpôç Ï8tov ypgp.attap.ôv,
àXXà rcpôç aô^gatv aotoô zai ëeXrtwatv, elç p.vgp.óaovov twv rcpo70vwv aôtwv, zatà tgv Stàtaêtv
 749

toô ztijropo;. "Hv zpoasztzupoovte; zai ^p.si;, òtazeXsuóp.e6a òtap.svstv ëeôata zal àzapaaà-
Xeuto;, zarà tt¡v àpyatav toù .tózou oovTjSetav, zal p.àXXov zarà toùç tepoô; zavôvaç zal
Sïîo'jç vôpio'jç, sic atôiva rôv àzavra, zai oùôstç zore rwv ázávrwv, zapezrôç rwv zrcrôpœv,
ours ó zarà zatpoô; ^ep-œv r^ç AùSsvtsiav èzsivTjç, oure ttç rwv à$twp.attzwv àpyovrœv, èy^j
àSstav zars^o'jotâoa: zai zataSo'jXwaat rà p.ovaatijptov (èxzXTjotaattzôv ôzàpyov zr^p.a zai
zpoarjXwpsvov 0sip, zai p-Tjôap.^ p.Tj5ap.wç 3’iváp.svov etç zoop-tZTjv petazsaetv èiouatav), otite
ô zarà zatpoô; MTjrpozoXttTjç OÙ77po6Xaytaç ùzoSo'jXwaat aùtô, zâvtȚi èXeôôepov StateXoôv
zai SooXavWfta; àvwrepov, pijte Tj7oôp.evov èzt/etpoôvreç etaayeîv zai s^âȚetv, zai 8v àv 6oô-
Xwvrat zaßtar^v, p.f¡te tt twv zrT¡p.átwv zai à'ftspwp.àtwv aùtoô, ztvïjtwv te zal àzt-
vvjtwv, r¡ àp.£twv zai azeuwv tepwv zoXô 7] ¿XÍ70V à'patpstv, t) voaytCeaOat, ->j àzep.zwXeiv, Tj
p.erazotetv, Tj petowzeoaCetv ózottpòijzore rpózip yoptç 7vwp.Tjç zai etSfpewç zai ôouXtJç ttôv
ztTjtópwv, áXX’ á'ftévat fíjv éjouaíav rwv totoórwv Stotzijaew; zpô; p.óvo’j; toó; zrijtopa;
àvayatpétwç zal àp.etaziv7jtwç, zarà tò xtTjtoptxòv aùrwv Stzatov. "Osti; 5’ àv rwv zàvtwv
ày’ otaaòrjttvo; à£taç zal tajswç, aùôsvttx^ç, 7) àpyovttzîjç zai à$twp.attz^ç, 7) èzzXTj<3ta<5TtzTjç,
zazoOeXw; ¿tpszote xtvoôp.svoç, Tj zXeovexttxwç, ç>Tjp.t, Tj zaÔTjTtztîiç, èztyetpijaȚ( toXp.Tjpwç za-
psvaaXsôaat zai ôtaaetaat rijv èXeuOeptav toô aùtoô p.ovaatTjpio'j, 7] t’ijv rtepi aùtô èço'jotav
zai zpoataaiav rwv ztTjtópwv aùtoô àvatpétpat, zai zot^aat èv aùtw tTjç tôtaç aùtoô 7Vwp.Tjç
zai 6ooXt)ç èztyetpijp.ata, t¡ ^oôpevov èvaXXà£at zai ëaXetv ôv àv aùtô; eOeXija-ț], Tj zpoa-
rà^at tà àozoôvra aùrtp, tj àzô rwv zpa7p.àrwv zal àptspwp-àrwv aùtoô toô p.ovaatTjptoi)
àzoazâaat zal àzoatsp^aai zai àzo£evwaat, Tj zwX^aat, tj àXXà^at, zoXô tj ùXiyov, zai ÇTjp.twaa.t
tô p.ovaat7jptov, Tj t’ijv èv aùttp èjooaiav rwv ztTjtopwv èp-zoStcat, zal àzoievtùaat, zal àXXo-
tptwaat aùtoô; ttôv zrijtoptzwv aùtwv ôtzatwp.àtwv, zal yévTjtat atttoç yOopàç zai zaraatpo'pîjç
toô ptovaatTiptoo, ó totoôto;, wç zata'ppovTjtTjç r^ç èzzXTjataottz^ç zai a'jvoStzTjç taôtTjç àzO-
tpàaewç, zai zapaêàtTj; twv Qetwv vóp.wv, zai tepwv zavovwv, zai tepoo’jXoç, zai à'vrtzpoç 6eo-
p-àyoç zai èvttzaXoç, à'pwptap.évoç stȚ| zat tà éê^ç [é'zovrat at aovijQetç àpat],
(Bibi. Ae. Rom., copiile d-lui M. Gliedeon.)

DCCXXIX.
Constantin Brâncoveanu dă un ajutor în bani la Dionisat în Athos. 1692-g.
(Uricaruly XVII, p. 108.)

DCCXXX.
Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu, București,
pentru eleimosină. 1G93,
/t . ArTTT . \ 17 Mart.
(lorga, Stndii șt documente, XIII, p. 4, n° VI.)

DCCXXXL
Mențiunea unui dar făcut Patriarhiei constantinopolitane de Spătarul Lasca- ion?,
rachi Ruset. 12 Ian
1697, p.Tjvl ’loovúp 12, à'ptépwsev ó piaza- 1697, luna lui Iunie în 12, fericitul
pttTjç àpywv ïzaOàpTj; AaazapàzTjç zavòó- dumnealui Spătarul Lascarachi a dat o
Xtov sv àpY'jpoôv. candelă de argint.
(Ghedeon, Xpívtxa tou itatpiapxtxoû otxou xai roû vaoù, p. 170.)

DCCXXXIL
Act al lui Constantin-Vodă Brâncoveanu pentru mănăstirea Sfântului Ioan 1697,
din București, închinată la Sf. Ilie (Zitsa) din lanina. 8 Novembre.

T^j Swpeă zal yáptrt roö 'A7Íoo 9eoô roô
SeozóCovro; tt¡v 77¡v i5wzap.sv tò zapòv T¡p.wv
aùÓevrtzòv ypoaooouXXov rw zarà ttjv 'Poó-
p-eX^v, èv TQ èzapytcf 'Iwavvivwv, etç tô yw-
ptov Ziraav xaXoôp.evov zstp,svw tepip p.ovaa-
rrjpttp, r<î> rtp,wp,èvtp èz’ ¿vóp.art toô üpo^Tjroô
Cu darul și harul lui Dumnezeu sfântul
care stăpânește pământul am dat acest al
nostru domnesc hrisov sfintei mănăstiri de
la Rumelia, din eparhia laninei, la satul
ce se zice Zitsa, cu hramul Proorocului
I Ilie, și tuturor părinților ce se sârguiesc
750
'Hktoô, zai zàa! toîç èzs;as [àozoDu.évotç] za- |
Tpàat, ôtà va sive [aòno] tò Èv Bodzodpegtúo :
zeíp.svov tspòv [«.ovaat^ptov tò np.wp.evov èz’
òvófJiaTi ’lœàvvoo toö BaZTiaToö, p.s ôkaç Tàç
p-ODOÎaç aÒTOù zat slatjòf|p.aTa, àzò oka. Tà
•j.épvj, zaSÓTt aerò tò p-ovaoT^ptov toö 'A7Í0D
’lwávvo'j áv7j7ép07¡ èz 6sp.skíwv zpò zokkoô
zapà toö ’Avàpéa BsoTtàpt, èv 'fyp.épaiç àk-
Àtûv AüôévTiov, zai psrà tò ZTtaat auro zat
Tekstwaat èzpotzoSoTïjaaTO aÓTÓ, p.s ya.piap.aTa
Tà ToyóvTa, zai zaxà toöto r¡zo zpoazovïj-
pévov etç tò p7]0èv p.ovaar^ptov toö IIpo(pT(TOo
'Hktoô, Stà và etve ot èzetae zarépeç èztjie-
ÀTjTai zai ppovnaral etç zàOe ypetav toô èv-
Taööa p.ovaaTï]ptot>, aTékkovTeç '^oop-evov ôp.oô
zat zarépaç àzô ttjv aùvoôov todç èàtô etç
tôv r'A7tov ’lwàvvTjv, zarà ty¡v ODp/pwvtav zat
mvrßstav ozod etye zàp.et ó ’Avôpéaç Bea-
Ttàpvjç. ’Eyâptae zpôç toôtoiç zat ô BpéSaç
Mzàvoç MzouCéazoukoç etç anxo tô p-ovas-
TTjptov zokkà àzò oka, zai Tà zpoaezôvTpev
èzet, eiç tôv üpo^TjTTjv 'Hktav, zàpwvTaç zai
7páp.p.a.Ta zat ypuaóoonkká too ôtà tt¡v zpo-
a^kwatv TaÔTïjv, Stà và 7jp.zop7) và etve
aDp/pwvia auTwv arepsà Stà zavroç. Kai od-
TWÇ TjTO aUTÔ TÔ p.OVaSTTjptOV TOÖ 'A7Í00
’lwàvvoo etç ttjv 'fpovTÍSa zai ko7aptaap.ôv
toô zàrw p.ovaoT7jptoo- è$ oo ^pyovTO zai r¡-
7OÓp.evot èzetOev àzeaTakpévot zai StoptapJvot
zai zaTépeç kap.SàvovTeç tô cDvetOtapévov
èr^atov àz’ èSw, zaïà tt]v oup/pwvtav twv
àpyôvTwv ZTtTôpœv, ozoo àvwrépw 7pà<fop.ev,
àzò TÔTe ewç xœpa. Meçà TaÔTa. Sé, p.è tô
và 7izo[koó]67¡aav zokkat àzaraaTaatat èSit»
etc tt]v TÇâpav, èyàôïjzav oka Tà 7pàp.p.aTa
Tà zapà twv zTtTÔpwv SoQévîa Stà Tatç p.ot>-
aiatç toô 'A7Í0D ’lwàvvoo. ’Eyàôïjzav npbç
TOÔTOtç zat Tà zpoavjkwTtzà 7pàp.p.a.Ta, zai
Stà toô p.azaptTO'j AoGévtoD Aoóza BoeôôSa
ó TOTe ïj7ôôp.evoç ’A7Îod ’lwàvvoD, AeovTtoç
ovop,aTt, p.è toôç kotzooç zarépaç, zapaara-
ÔévTeç èp.zpoa6ev toô Aoóza BoeÊoSa, àvéye-
pov OTt tô p.ovaanjptov toô 'A7Í0D ’lwàvvoD
etve zpoaz'jv/¡p.évov etç tôv npotpvÎTTjv 'Hktav
zai zàvTOTe àzò èzet vjpysTO tQ7OÔp.evoç èSw
zai zaçépeç kap.6àvovTeç tô aovet6tap.évov
èï^atov àvep.zoSt<5Twç, rà 7pa.p-p.aTa ôp-œç t^ç
zpoGTjkwcewç ozod etyov èyàôvjzav àzô ràç
àzaTaaTaotaç. Kat èC/p^oav àzô tôv p.aza-
ptTjjV Aoóza BoeëôSav zaïà r/¡v aop/pwvtav
ozoo etyov àzô todç àpyovraç zrtTopaç zepi
toô 'A7Í0D ’IwàvvoD. Karà toôto, OékovTaç ó
p.azaptT7jç Aoôzaç và SeëatwO^ zepi aôTîjç
Tïjç DzoSéaswç, ^pœr/jdev okooç todç à'pyovTaç
înlăuntru, ca să-i fie sfânta mănăstire ce'
se află în București închinată întru numele
lui Ioan Botezătorul, cu toate moșiile și
veniturile ei, din toate părțile, precum mă­
năstirea aceasta a Sfântului Ioan s’a ri­
dicat din temelii încă de mult de către
Andrei Vistierul, în zilele altor Domni,
și după ce a clădit-o și a isprăvit-o a în­
chinat-o, cu darurile ce s’au întâmplat, și
astfel eră închinată la acea mănăstire a
Proorocului Ilie, ca să fie părinții de acolo
îngrijitori și purtători de samă la orice
nevoie a mănăstirii de aici, trimețând și
egumen și părinți din soborul lor aici la
Sfântul Ioan, după învoiala și deprinderea
ce făcuse Andrei Vistierul. A dăruit pe
lângă acestea și Preda Banul Buzescul la
acea mănăstire multe de toate, și le-a în­
chinat acolo, la Proorocul Ilie, făcând și
scrisorile și hrisoavele lui pentru închinarea
aceasta, ca să poată fi învoiala lor puter­
nică pentru totdeauna. Și astfel eră această
mănăstire a Sfântului Ioan în grija și so­
coteala mănăstirii de mai jos; de unde au
început și egumeni trimeși de acolo și
orânduiți și părinții luând obișnuitul ve­
nit pe an de aici, după învoiala boierilor
ctitori, ce scriu mai sus, de atunci pănă
acum. Iar după aceasta, de oare ce au
urmat multe neorânduieli aici în Țară, s’au
pierdut toote scrisorile cele date de ctitori
pentru moșiile Sfântului loan. S’au pierdut
pe lângă acestea și scrisorile de închinare,
și, supt răposatul Domn Duca Voevod,
egumenul de atunci al Sfântului Ioan,
anume Leontie, cu ceilalți părinți, stând
înaintea lui Duca Voevod, au arătat că
mănăstirea Sfântului Ioan e închinată de
Proorocul Ilie și totdeauna de acolo venia
egumen aici și părinții, luând obișnuitul
venit pe an fără împiedecare, dar scriso­
rile de închinare ce aveau s’au pierdut de
pe urma neorânduielilor. Și au cerut de
la răposatul Duca Voevod după învoiala
ce aveau de la boierii ctitori pentru Sfân­
tul loan. Intru aceasta, voind răposatul
Duca să se mărturisească în această pri­
vință, a întrebat pe toți boierii Divanului,
și foarte bine l-au încredințat că mănăs­
tirea Sfântului Ioan e închinată la mă­
năstirea Proorocului Ilie, care este în Ru-
melia. Dar, întâmplându-se atunci aice
și arhiereul anume Chirii, a mărturisit
înaintea lui Duca Voevod că așa este. Și,

toö Atêavioti, zaì zoXò zaXà ròv èòsoaìwaav |
ott tò jiovaat/jptov toö 'Ayío'j ’lwàvvoa eivs
zpoazwTjjisvov sic tò u-ovaatTÌptov toö flpo-
ȚTÎtOO 'IlXtOÔ, tò W Zarà TTjV 'PoÒ^sXTjV.
Tuyóvcoc òs tóts èSw zaì toò àpytspéwç Ko-
pìXXot) òvójiatt, sp.zpoaOsv toö fiazapttoo
Aoôza Bosoóòa wp.oXÓ77¡asv ott oôtwç syet. Kaì,
oòtco ßä6att»0=’tc tà zepì tr¿c ôzoOéaîwç taôtTjç,
sòwzev aùtoìc ypuaôëouXXov, tò ózotov sì'óopsv
zaì Tjjistç stç tàç ystpaç twv zatépwv àz’ auto tô
pïjOsv p.ovaat7jptov. ''OQsv zai ^¡istç àsvzatvt-
aapsvzai szszt)pwaap.sv ti¡v zpoa7]Xwatv taótTjv
pè aòtò tò aòOsvttzòv vjpwv ypnaóaouXXov ôtà
và sive tò p.ovaatfjptov toö 'Avion ’lwávvon tw
p.ovaat7]pttp toö npoÿTÎtoo'UXtoô zpôç 6o7j0stav,
zsptzotTjatv zai èvSopaatav twv èzstae pova-
Cóvtwv zatépwv. 'Opotwç zai ot zaO’
AùÔsvtat, ozotov ÒTjXovótt zôptoç ó 0sôç tjOeXsv
sXe^aet và stvs Ao6évtt]ç zai è$o’jataatijç tïjç
BXaytaç, tôv zapazaXoôpev èv ôvôpatt toö Z’)-
pto’j Tjpwv Xptatoô và àvazatvtatfl zai èztz’jpwafj
auto tô ypnaôôonXXov tTjç AùQsvttaç pou zatà
t7¡v atitTjv ayp'fwviav zai atàatv toô aȚion
povaatTjpioo toô lïpoyTjto'j 'IlXtoô, zaôtùç tô
sanpywvTjaav zat tô àzszatéarrçaav ol zttto-
psç toô 'Aftot) ’lwàvvotr tôv ozotov ó Kôptoç
và ttpTjaț) zai và atspswa’ț] stç tàjv AôOsv-
ttav toa, zaì ttp.T¡v và syț) àzò tòv 0sòv aìw-
vtov zaì aDyywpTjatv oXwv twv àpapttwv tot),
zaì t^ AóSevtta tot) s’Xsoç zaì àvàzaoatv tjj
<pnyjj aotoô alwviov.’ApTjv.’EzôzupwaapEv Sé tò
zapóv paç ypoaóSooXXov pè oXt]v tïjv Só^zXtj-
tov zai ztatoôç apyovtaç toô AiSavtoo paç.
Ilàv Kôpvoç MzpaïXôïjç Méyaç-Mzàvoç,
[zàv Stpôïs] Asopôàvoç Mévaç-Bôpvtzoç, zàv
NtzoXaoç 'Poovtàvoç Mévaç-AovoSétTjç, zàv
MtyàXïjç KavtazooCïJvôç Méyaç-Szaôàptoç,
zàv ïeppzàv TpTjtÇtàv Méyaç-BeattâpTjTjç, zàv
Kwvatavttvoç TÇopoyztpXàv Mévaç-KXo'JtÇtà-
pïjç, zàv AïjpTppàzTjç KapapavXïjç Msyaç-
IloatsXvtzoç, zàv Bépvoç Méyaç-IIayâpvtzoç,
zàv 'PàSooXoç ’looopàvoç Mévaç-StôXvtzoç,
zàv Ssppzàv KavtazooCvjvôç Jlévaç-Kôptaoç,
zàv Fswpytoç Msyaç-KXootCtàpTjç, zàv Kwv­
atavttvoç Kwpzàvoç Méyaç-nttâpTjç.
[Etéyavoç?] KavtazooÇijvôç, ôsôtspoç Xo-
yoôétTjç.
'Evpà'pïj tô zapôv ypoaôôooXXov sv t^ aù-
Osvttz^ Tjpwv zaOsSpa, tip Boozoopsattw, tw
èvvàttp ypovtp t^ç 'JlfSjiovtac poo.
Ksaap XoyoOétvjç àzô Bouzoopéatt, sv stet
àzò ’Aôàp /£oç', àzô Xptatoô ôs tip 1697,
Nosp.6ptoo 8.
(Lamprides, ’llnîtpcuttxà, pp. C>4—G; Analele Academiei Române, XXXVI, pp. 912—3.)
751
astfel mărturisindu-se en privire la acest
lucru, li-a dat hrisov, pe care l-am văzut
și noi în manile părinților de la acea mă­
năstire spusă mai sus. Deci și noi am înoit
și am întărit această închinare cu acest
al nostru domnesc hrisov, ca să-i fie mă­
năstirea Sfântului Ioan mănăstirii Proo­
rocului llie de ajutor, de îngrijire, de
îmbrăcămintea părinților ce duc viață
.monahicească acolo. De asemenea și Domnii
de la noi, pe care adecă Domnul Dumne­
zeu îl va milui să fie Domn ’și socotitor
al Țerii-Românești, pe acela îl rugăm în
numele Domnului Nostru Hristos să îno-
iască și să întărească acel hrisov al Dom­
niei Mele după această învoială și așezare
a sfintei mănăstiri a Proorocului llie, pre­
cum s’au învoit și au așezat-o ctitorii
Sfântului loan; pe care Domnul să-l cins­
tească și să-l întărească în Domnia lui,
și să aibă cinste de la Dumnezeu veșnicul
și iertarea tuturor păcatelor lui, și Dom­
niei Lui milă și odihnă în sufletul lui în
veci. Amin. Și am întărit acest hrisov cu
tot Sfatul și credincioșii boieri ai Divanului
nostru.
Pan Cornea Brăiloiu Mare-Ban, [pan
Stroe] Leurdeanul Mare-Vornic, pan Ni­
colae Rudeanu Mare-Logofăt, pan Mihai
Cantacuzino Mare-Spătar, pan Șerban Gre-
ceanu Mare-Vistier, pan Constantin Cioro-
gârleanul Mare-Clucer, pan Dumitrachi
Caramanlâul Mare-Postelnic, pan Vergu
Mare-Păharnic, pan Radul Izvoranu Mare-
Stolnic, pan Șerban Cantacuzino Mare-
Comis, pan Gheorghe Mare-Clucer, pan
Constantin Corbeanu Mare-Pitar.
[Ștefan?] Cantacuzino, al doilea logofăt.
S’a scris acest hrisov în domnescul nos­
tru Scaun, în București, în al nouălea
an al Domniei Mele.
diesar logofătul din București, în anul
de la Adam 7076, iar de la Hristos 1697,
Noiemvrie în 8.
752
DCCXXXIII.
București, Dosoftei, Patriarh de Ierusalim, către Compania grecească din Sibiiu,
1698, pentru eleimosină.
lanuar.
(Iorga, Studii si documente, XII, p. 8, n° xin.)
DCCXXXIV.
1698» Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim,
26 Iunie. vestindu-i apropiata căsătorie a fiului său Scarlat cu domnița Hinca a lui Vodă
Brâncoveanu.
’15tó)(s'.pov 7páp.¡ia ’AXe£áv3poo Maopozop-
3árot> toö s£ arcoppTjrwv xpôç tòv AoaíOsov,
rcept twv ?áp.wv toö otoö aotoö ¡ista t^ç
O'jȚatpo? toö ^yep-ovoí ttjç BXa/iaç Kwvotav-
tívoo Baaoapàëa Bpa7zo6àvoo.
Mazaptwrars, aoywtate Ilarpiáp/a, irátep
aî6aap.sœtate.
Ttjv Tjietspav MazaptótTjta Ttpoazuvw,
tï]v àftav anv^ç àairàÇo[i.ai, zai 3éop.at
toô èv ôtptatotç 0SOÖ ôtatvjpstv zat Stayo-
Xàttstv aotTjv àvooov, àtpwtov, e’óQ'jpov, eó-
Saíptova, Jtàaïjç Xôtttjç a^soatov, àvwtépav
zat’ sj(6pwv. Tô tepôv aur’^ç 7pàp.p.a pxtà
■rijç rcpoaïjzoôaTjç atôoôç è8»£àp.7jv, zat àa-
îtaaàp.svoç àvsyvwv, zat /apàç èvsTtXTjaÔTjv
p^àXïjç, p.a6wv tïjv eooSwatv twv yáp-wv toô
ytktâtot) p.00 otoô toô [SzapXâtoo] [istà totaô-
t7]ç 00CÓ700, rijç SoȚatpoț toô èzXajiTtpotâtoo
AoQsvtoo Baaaapâëa BosëoSa, toô suzXssa-
tâtoo zat sApyjpotatoo ô^èp toôç à/pt vôv
^7sp.ôvaç, toö aovsaet zat ypovTjast zat tip
XotTtw x°PlP ^wv àpstwv ôopoyopoojiévoo, sù-
to^eotatoo 8è zat zpatatotátoo, zat îtàatv
àvaôotç ëpôovtoç, ov ó Kôptov StatTjpTj-
o-țj etç •/povooç 7ta[i7tôXXooç, zal àStwaot
tSetv zat 7â[iouç otwv zai 6u7atspwv twv
èîttXotïtwv, è'tt Ss zai Í77Óvwv zai ôtarprôvwv.
”Aç etvat zat 'Tjietépa Mazaptot/jç ptet’ eo-
Tjptepiaç zai sôSatjiovtaç TcoXojfpôvoç, zai
à^twôetïj ttjç aovtezvtz^ç ànoSo/^ç r/jç Stà
twv ¿7twv aotïjç eo/wv tptooXëtoo- ÔJtèp ’^ç
zai vôv eó'/aptatò>, wç [leté/wv twv so^wv
aotTjç.
’EvtaôSa ó IXtCtjç ó 7aXXtzôç èst^pe véov
¿ptafiôv ttjç otzoôoptiaç ', pietà ~oXôv à-
7wva‘ o[iwç etvat zXtatç và SoQțj zai totç
àXXotç, OTtôte Ctjtt^^’ îtoXXà èzoîttaaa|isv,
0[iwç etCvj tô Tjopav gbXoȚOV ti và etzoôjiev;
1 La Sfântul Mormânt, pentru catolici.
Scrisoare, de mâna lui, a lui Alexandru
Mavrocordat Exaporitul către Dosoftei,
despre nunta fiului său cu fiica Domnului
Țerii-Românești, Constantin Basarab Brân­
coveanu.
Prea-fericite, prea-înțelepte Patriarh, pă­
rinte mie prea-venerat.
Fericirii Tale mă închin, dreapta-Ți
sfântă
o
* sărut, și mă rog de cel din în-
nălțimi Dumnezeu să Te păstreze și să Te
păzească fără boli, neatins, bucuros, fe­
ricit, fără să guști vre-un năcaz, mai presus
de dușmani. Sfințita-Ți scrisoare cu da­
toritul respect am primit-o, și, sărutând-o,
o ani cetit, și m’am umplut de bucurie
mare, aflând de buna îndrumare a căsă­
toriei prea-iubitului mieu fiu Scarlat cu
o astfel de soție, fiica prea-luminatului
Domn Basarab Voevod, prea-slăvitul și
prea-faimosul mai presus de Domnii de
până acum, și dăruit cu înțelepciune și
cuminție și cu toată cealaltă ceată a vir­
tuților, și prea-fericit și prea-puternic, și
izvor al tuturor bunurilor, pe care Domnul
să-1 păzească întru mulți ani, și să-1 în­
vrednicească a vedea și nunțile fiilor și
fiicelor celorlalți, ba încă și ale nepoților
și strănepoților. Să fii și Fericirea Ta în
bună petrecere și fericire întru mulți ani
și să Te învrednicești și de cumetria la
botez cea de trei ori fericită, prin rugă­
ciunile Tale; pentru care și acum mul­
țămesc, ca unul ce și eu mă împărtășesc
din rugăciunile Tale.
Aici elciul (ambasadorul) francez a luat
o nouă poruncă de clădire, cu multă os-
• teneală; dar este aplecare să se dea și
altora, când se va cere; mult ne-am sâr-
guit, dar așa au găsit cu cale; ce să
 753

il záXvj riôv svavriwv zckkiy zapázova
zoXXà zaO’ ïjp-iv- àzô roô vôv ypsta E‘V71
àtij Tffi và sópíazstat zapoôaa. Kai, zá.X'.v,
ozwç óptase tïjv ôovarïjv oovipopijv Siv àp-
voôpeôa. Oí ’/póvot ttjç zoXXoì zaì zaXot' ai
8è áytat aôr^ç sùyaì peO’ i^pwv.
T^ç Tperépaç Mazaptôtïjtoç oiôç zat stç
toôç ôptayuoôç1.
’AXé£av8poç.
(Bîbl. Ac. Rom., eopiile d-lui M Ghedeon.)
| spuneii)? Lupta protivnicilor e mare; sunt
i multe paraponuri asupra noastră; de acum
¡ e de nevoie însuți să fii de față Și, iarăș,
cum vei voi; ajutorul en putință nu-1 re­
fuzăm. Anii Tăi fie mulți și buni; și sfin­
tele Tale rugăciuni cu noi.
Al Fericirii Tale fiu și la porunci:
Alexandru.

DCCXXXV.
Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Patriarhul de Ierusalim Dosoftei,
despre vești de la Turci și din Europa, cu înștiințarea despre dispoziția Brânco­
veanului de a cunună o „fiică“ a lor și pacea stabilită între cei doi Domni.
’Eztatokîj ’AXs?áv5poo toô è£ àzoppijrwv
zpôç Aoaiôeov zsptsyouaa zoXtttzàç auvypô-
vo'jç etôïjastç, zai zepi ttvoç iztatok^ç toô
Baaaapáóa.
Mazaptwtate, aotpwtate Ilarptàpya zat
zâtep a=6aap.twtats.
Tï|V 'ïpstépav Mazaprór/jra zpvazuvw, zfy ¡
áytav aot^ç ôe£tàv àazâCop.af zat §éopat I
Kopton toô Oseó StatTjpstv zat Sta^nXáttetv ;
aàtïjv avooov, àtpwtov, eoGopov, pazpôôtov |
zat zàaïjç èz/jpstaç àfléarov. i văzut de vre-o uneltire.
Tàç tepàç aôtïjç èztatoXàç è'Xaôov, etç aç
zat àzezptOïjV eôXaÊwç, zat pàXtata zpôç
tïjv zetatv aôtTjç àv èatàXïj ó àvflpwzoç etç
tòv ’Aypetzaatàv tijç'Aapaazoô, wç èatàXïj,
zat pstà a'poôpwv ypappâtwv zat tayjpàv
zapaffeXtav và zepiXaê^j tà oztw zo’jȚfeta.
'O àzoataXetç Xé^etat TCap-t^-Xonaeyiv-
'A^àç. Awtj Kôptoç téXoç à^aQôv, etç àvazou-
œtapôv twv zeptïatapévwv Sstvwv zat àzo-
tpozïjv twv peXXôvtwv. 'Î2ç TjôovrjGïjv èaôv-
Spap.tr zat zàXtv àç pàç zpoatài?fl etç 6tt
SovàpsOa. vEXa6ov tô zpootàXXtvov zotïjptov'
QéXopev tô zivet ^épov etç opav tïjç' 6ati-
pàCw zwç Sèv ?tvovtat zoopàpta sz tïjç aotï^ç
ûXïjç' zeptaaorépav aovâyetav é'/ouatv at Moô-
aat pè tatç Nûpœatç zapà pè tôv Bàzyov.
’Ețvwv zat tàç àzozptaetç toô AuOévton t^ç
BXaytaç zepi te twv vàpwv tïjç ïjpstépaç
zat ôpetépaç ôtivatpôç petà toô «toô toô ■
zopttCïj MtyaXàzïj, wç è^pat^é pot, zat wç
èzéy/etaf èfpa^e zatà àXïjÔetav zoXXà eopevîj
zat zpôayopa, ôzoayôpevoç zat và ateyavwaïQ.
Tô zaXôv zote Sèv etvat povayôv. ’looô ¡
ózoò àzoXoôSïjoe zat àyàzïj petalo twv An- j
1698,
26 Iunie.
Scrisoarea lui Alexandru Exaporitul către
Dosoftei, cuprinzând știri politice contem­
porane, și. pentru o scrisoare a lui Ba­
sarab.
Prea-fericite, prea-înțelepte Patriarh și
părinte prea-venerat.
Fericirii Tale mă închin,sfânta-Ți dreaptă
o"sărnt; și mă rog de Domnul Dumnezeu
să Te ție și să Te păzească fără boli,
neatins, bucuros, întru mulți ani și ne­
Sfințitele-Ți scrisori le-am primit, la
care am și răspuns cu evlavie, și mai ales
la întrebarea Ta dacă s’a trimes omul la
Ahmed-Pașa de Damasc, cum că s’a tri­
mes, și cu porunci strașnice și cu veste tare
ca să iea cele opt pungi. Cel trimes se
chiamă Giamgi-Husein-Aga. Dea Domnul
capăt bun, pentru ușurarea lucrurilor rele
ce ni stau împrejur și pentru răspingerea
celor viitoare. Cum am putut am ajutat,
și iarăș să ni poruncești la ce putem. Am
primit paharul de cristal; îl vom bea plin
în sănătatea Ta; mă mir că nu se fac vase
de apă din acest material; mai multă le­
gătură au Muzele cu Nimfele decât cu
Bacchus. Am aflat și răspunsurile Domnu­
lui Țerii-Komânești pentru căsătoria fiicei
Tale și a noastră cu fiul lui chirișgi Ali-
halachi, cum mi-a scris și cum dorește; a
scris, de fapt, foarte"binevoitor și prielnic,
făgăduind să și cunune.
Un lucru bun nu rămâne singur. Iată
că s’a întâmplat și pacea între Domni și,

1 Pentru nuntii, care s’a făcut în Februar, Scarlatachi fiind numit întâia Mare-PSharnic, ca semn
de împământenire, v. Radu Greceanu, ed. St. Greceanu, p. 85. Se știe că ginerele domnesc a murit in curând.

58183. Vol. XIV. 95

754

6svtwv, zaì kaòv èytvsv wç tò szpoyrjTsoaa
aÒT^- St’ sT/wv ttjç aç stvat yoXaTTop.sv/¡ Tțj
Qsícj -/ápitr epyov óeápsoTov zai ZTW/w'psXéç-
tawç àzoXooÔTjaoov zai aXXa zaXà, zpôç
•Tjaoyiav zai ¿ívsaiv twv Sôo toùtwv syzara-
XetțOstawv t<¡> ?évst ïjp.wv zai rțj òpOoSó^w
öpTjOZEttf 7j7Sp.0VtWV.
vKyop.ev èSù àzôp.t Tptwv ^p.epwv zaráXo-
p.a- Tà oaatXtzà çooaàra zàptzoXXa aoppsooat
zoXXayôôsv zai ózsp zots StaXsyrà. «batvsTat
zwç ó ôzépTaroç èztrpozoç zai ttjç slpTjvvjç
èztp.eXTj0Tj, zat Tà toô zoXèpoo Sèv àjJtsXrpe,
rsWTjôfjTW Sè TÒ ösXTjiia TOÖ 0SOÔ, WÇ
pavtp, zat èzi t^ç
'0 êaaiXsôç t^ç MoayoStaç ôsoatov ’^tov
và èp.6-^ stç tô MzérCf èTOtjiaaav zat Tà
zováStá tot op.wç tôv zsptzatCoov zat ot
Nép-rCot, zat Xèyoov tòv èpyop.ôv too TÍapt-
zôv vewTspt<j[j.ôv zat rCaptzîjv zpsaëstav, zat
Tà TotaÔTa.
vOyt p.óvov Sèv 6apôvop.at Tà ypap-p-ara
T'/jç MazaptÔTTjToç aoo, àXXà zat ôzèp zs-
çaXïjv Tà êaaTw, zat Tà àazàCop.at, zat Tà
svaTepvt£o[xat, zaOôiç 0àppw zwç zat aÔTTj
p.àç s'yst èv àfzàXatç zat zoXzotç, zat
' üàXzooaa. Sèv Sapóverat, zat sozotooaa
Sèv ayavazTst. '0 1 e^pa^sv eoyaptaTT]-
astç Stà TTjç èztazso'^ç T'ijv àBstav, 6Xt-
ÊsTat Ss ij 0ópa zspi toô tî tô zpazTèov"
op.wç zsptp.svooat T'ijv èzstSsv àvayopàv. ”Aç
êyw Sè zàvTOTS Tàç àytaç aÔT^ç soyàç, zai
Tàç Ttp.taç aoT'/jç sztaToXàç- ^ç ot ypôvot
eÏTjaav zàp-zoXXot zat zavsoroysîç.
1698, ’loovttp 26.
T'/jç 'ïp-sTÉpaç MazaptÔTTjToç otôç zai eiç
toôç optap.oôç.
’AXs^avSpoç.
[P. S. autograf:] ’Aytspwva tò aztTt p.oo
stç tò azszoç tt]ç, OTav ópta^j eiç t^v zôXtv.
(Bibi. Ac. Rom.,, copiile d-lui M. Ghedeon.)
de altfel, s’a întâmplat cum Ți-am pro­
orocit; prin rugăciunile Tale să fie păzită
[pacea] cu harul lui Dumnezeu ; lucru
plăcut și de folos săracilor; poate să ur­
meze și alte lucruri bune, pentru liniștea
și odihna acestor două Domnii lăsate nea­
mului nostru și legii drept-credincioase.
Avem aici popas încă de trei zile; oș-
tile împărătești foarte multe curg din toate
părțile, și foarte alese. Se pare că Marele-
Vizir s’a gândit și la'pace, și n’a pierdut
din vedere nici ale războiului. Ci facă-se
EV 00-
voia lui Dumnezeu, precum în cer și pe
pământ.
împăratul Moscului era sigur că va să
vie la Beciu [=Viena]; îi gătiseră și co­
nacele; dar îl râd și Nemții și vorbesc de
venirea lui ca de „înoire a Țarului“ și „solie
a Țarului“, și altele ca acestea.
Nu numai că nu-mi cad greu scrisorile
Fericirii Tale, dar le și port de-asupra ca­
pului, și le sărut, și le țin la piept, precum
sunt siguí- că și Tu ne ai pe noi în brațe
și în sin, și îmbrățișându-ne nu Te îm­
povărezi și făcând bine nu-Ți pierzi răb­
darea. Regele a scris mulțămiri pentru
voia de a se pregăti; ci se bat pragurile
pentru ce e de făcut; și așteptăm adresa
de aici. Ci să am totdeauna sfintele-Ți
rugăciuni și cinstitele-Ți scrisori; ai cărui
ani fie foarte mulți și pe deplin fericiți.
1698, Iunie în 26.
Al Fericirii Tale fiu și la porunci:
Alexandru.
Am închinat casa mea pentru adăpos-
tirea Ta, când vei pofti la Țarigrad.

DCCXXXVI.
1698, Calinic, Patriarh de Constantinopol, către Dosoftei, Patriarh de Ierusalim,
28 Oetombre. despre răul ce acesta a voit să-i facă, în înțelegere cu fostul Patriarh constantino-
politan lacov2.
Amintește o scrisoare a lui Dosoftei către nepotul său Hrisant, care se afla atunci
în Țara-Românească, adăugind că stă bine cu prea-luminatul Domn al acelei țeri,
cu voia lui Dumnezeu; cu fratele lui, Dumitrașco-Vodă, tot așa, foarte bine; și-i
iubim și rugăm pe Dumnezeu pentru sănătatea lor și pentru întărirea Domniei
lor, și și ei, binecuvinteze-i Dumnezeu, ne-au avut și ne au întru bunăvoință,

1 Al Poloniei, se pare, Ioan Sobieski.

2 Ântioh-Vodă Cantemir.
 755

dragoste, evlavie și socotință bună“, cum a scris și lacov; de ce tulbură pe lacov în

odihna lui la „un Domn cucernic“, unde e iubit și respectat? N’ar putea umbla după
Patriarhie fără știrea lui Vodă și a lui Dumitrașco. JIarele-Chartophylax Scarlatachi a
asigurat că „Domnii pe cari-i servim nu se vor porni vre-odată la un lucru ca acesta, pen­
tru nimic în lume, ca să aducă pagubă Marii Biserici fără pricină; adevărat că respectă
pe chir lacov și-1 iubesc ca pe un Patriarh și prieten al lor părintesc; dar să aducă
pagubă bisericească prin el, nu voiesc, și acestea sunt vorbe ale unor oameni mincinoși“.
’ErctaToXTj rcpôç tòv Ilarptapy/jv 'IspoaoXùpwv âoatSeov rcept paótoopytcòv toö rcpwTjv
üaeptapyou xòp ’lazwëou.
KaXXivtxoç, èXéto 0eoù àpyterctaxorcoç KwvaTavTtvourcôXewç, Nsa; 'PwpTjç, zat otzonpe-
vtxôç Harptapy/j;.
Mazaptwtars zat áytwTaTS llarptâpya t^ç á?ta; rcôXewç 'JepotmaXTjp zat rcao^ç lïa-
XatOTÎvïjç, èv 'Aytto üveùpaTt à-jarc^rè àôeXœè zat auXXetToup7è ttjç ’ijpwv MeTptÔTTjToç, xùpte
AoatOee, rijv ÏTjv MazaptÓTTjra àôeXytxwç yatpsTOÙpev, Tjv zat àrcoXaùaot tò rcapòv úytatvooaav
èv cwTTjptq.. Tïjv rcpò àXXvjv èXàôopev ttjv Ttptav ttjç zat ytXtx-ijv èrctaïoXTjv (et aup'pépet zat
etvat ôtxatov và ttjv eircoùpev çtXtzïjv) zat, qvwptaavTeç T’ijv ttjç ó^tav, èyàpTjpsz èza-
TaXàëapev zat Tà 7paçôp.eva, TÓaov ôtà r/jç rcpwTTjç èrctaroX^ç, oaov zat ôtà r/jç èrctaToXàjÇ
toô rcavaȚtWTâTO'j IlaTptápyo'j zat auvaôeXyoù ’^pwv zùp ’laxwëou, órcoù T’ijv àrcsxpiÔTj wç ç>at-
verat etç tò 7pàppa órcoù tôv è'aTstXe, zat tôv èaÙ7ytae pa.Tatwç, zaXwç èyóvTwv twv rcpa7párwv
zat àrcopTjaapev zarà aXijOetav, zat èXnrcTjOTjpev où peTptwç, ôta'Tt etôapev êva Térotov rcapà-
£evov zat àvèXrctaTOV xaxôv ôrcoù TjOéXTjae và pàç rcpo^ev^aq] pè ttjv ypaçvjv èxetv’/jv ôrcoù pàç
Vpà'pet rcwç è'fpatps Ttp zùp ’laxwëtp, zat è'Xaôs rcap’ èzetvoù zat tïjv àrcôzptatv aÙTTjv ôrcoù pàç
êrceptpev Xij MaxaptôrTjç raya và tt¡v tôoùpev, yaptCopév/j ïjptv etç tt¡v vsav raùr/jv èrctoon-
Xàj v ôrcoù pàç avoirs, zat pàç CTjTet zat OéX'/jpa, oti, àv è'zape za.Xà elç toùto, và xàpqj zat
àXXoTe Tà TotaÙTa, èrcetÔTj zat ôptÇet rcwç etvat ô aÙTÔç rcàvTOTs etç tôv zaO’ Tjpàç àytwTaTOv
otzo’jpevtzôv 0pôvov toùtov, zai etç rijv â^tav toù Xptaroù MeyàXvjv ’ExxXïjaiav. Kat etç toùto
póvov àXïjSeùet, oti rcàvTOTe ÔTjXaÔTj ô aÙTÔç etvat, zat rà aùrà rcoXXàztç zaO’ Tjpwv rcotztXo-
Tpôrcwç rcpoBevet, zaôwç zat àXXïjv yopàv è'ypatpe zat àXXo rcapôpotov ypàppa etç tôv àvetptov
ttjç, XpùaavOov, eôptazopevov tôts etç rijv BXaytav, zat pàç èrcpoëèv/jae pè rijv zazioTTjv èzetvv(v
'pTjpTjv ôrcoù eypaipe etç èzetvo tô 7pàppa, ùrcèp Tà rcevrijxovTa zat é^TjZOvra rcoüYfeta C^ptaZ
zat Twpa rcàXtv tò auro è'arceoae và xàpqj, và pàç àvotëqj ÔTjXaÔTj eva yàapa ôtaëoXtzov, ôrcoù
và pfj ô'JV7(6wpsv và tô a'paXtawpev ôtà rcoXùv zatpôv, ywptç và è'ywpsv zappiav e’t'ÔTjatv arcò
oaa è'ypa'pe Ttp zùp ’lazwëtp, ôtaTt, pè auprcàÔstav, èpwTOùpev tt¡v MazaptônjTa ttjç rcÔTê èvpà-
tpapev rcpôç aÙTTjv, 7] tôtwç ’/jpetç, Tj perà rijç ^perépaç ôpTjyôpewç twv auvaôsX'pwv à?twv
àpytspswv, zat èrcaparcovrjÔTjxapev arcò tòv zùp ’làzwêov; zat T’ijv èrcapaxaXéaapsv, zat ttjv
èôàXapev psatr/jv, và tôv ïpàtpqj, zat và tôv èprcoôtaqj và pàj xtvTjrat zaO’ ’ijpwv, warcep pàç
aTjpetwvet etç tô ypàppa ttjç rcwç tôv è'ypa'ps, zat tôv èrcércXTj^ev ; 'Hpeîç pè tt¡v navaftÓTTjTá
tou etpscTêv zat èapèv ’/àpiTt XptaTOÙ etpTjvtzot zat Tjauyot rcàvTOTe, zat flava^tónj; tou
ôpotwç pè Xoțoo p.aç’ zai pè tôv èzXaprcpôraTOV AùOévTTjv toù TÓrcou, zaXà, wç OéXet ô 0sôç‘
pè tôv àôeXyôv tou, tôv ATjpTjTpàazov-Bôôav, ôpotwç zaXwrara, zat toùç à^arcoùpsv, zat rca-
pazaXoùpev tôv 0eôv ôtà ttjv ô^tav tooç, zat ôtà ttjv arepswatv r/jç AùOsvTetaç tooç' pàç eiyav
zat pàç è'youv zat auçoi, àç etvat eoXoqTjpévot rcapà 0eoù, etç euvotav, etç àyàrcTjv, etç eùXà-
ostav, zat e’ç ôrcôXTj'ptv zaXf/V, zaOwç zat ô àôeXyôç Tjp.wv zùp ’làzwëoç tô tpavspwvst etç tt¡v
àrcôzptatv ôrcoù ttjv è'aTStXe, zat pàç tt¡v è'rcsp^ev èôw, wç etpTjTat, và TTjv tôoùpev Taya zat
Tjpetç. 'Opoù pè tô èôtzôv ttjç ypàpp.a, ôrcoù pàç aTjpetwvet, wç ôtjOsv, pè tô và àzoùaq] ôtà
tôv zùp ’làzwôôv, Tà zat Tà è'ypa^sv èzet, zat tôv TjXsy^s, zat tôv èrcércXvj^s, zat ’tôoù zat tj
àrcôzptatç tou, và rijv lôoùpev ttjv ôrcotav, ôtaûtoàCovTéç tt¡v, ôpoù zat tô èôtzôv r/jç ypàppa,
èpetvapsv èrci rcoXXvjv wpav à'pwvot ôtà tô àrcpoaôôzTjTOv r/jç véaç Taùr/jç èrctôouX^ç ôrcoù pàç
rcpoçevet wç çtXoç, zat T’ijv èvep^sî ps6’ oaTjç ôrcouXôr/jTOç. Twpa, àç pàç etrc^, rcapazaXoùpev,
at»Tà etvat zaXà; H Mazaptor/jç aùx^ç, *puXàCot ô Kùptoç, ôèv etvat zàvévaç rcapaptzpôç àv-
Qpwrcoç, àXX’ etvat rcpôawrcov à^twpaTtzôv, Flarptapy/jç TepoaoXùpwv, ao'pôç, pèyaç, zat rcapà
'jvwpTjv ï/pwv, zat r/jç fppeTépaç ôpTjqùpswç, zat páXtara aveu Ttvôç atnaç rcwç Tpàtpet zat
èrctrcXTjTTet àvOpwrcov IlaTptápyTjv pij è'yovTa eto^atv ; zat paXtora ôrcoù euptazerat Tja’jyàCwv
atpà etç AuôévTTjV euaeo'/j etpTjvtzwç, zat tôv àyarcoùat, zat tôv euXaSoùvTat; zat ôèv G0XX07Í-
 Cerat zwç tà TotaÙTa. paStODp7ïjp.a.Ta zpoievoöat p.e?áXa azàvSaXa, Stà tô àêtoip.aTtzôv tï(ç
(àv zaXà zat và syvwptaOïj zat stç Tàç Sùo Aù6=vTetaç zwç Tà TOtaùra Sèv ttjv Xetzoov), Start
ot àvÔpwzot, wç àvÔpwzot, è'yoov zat 6op.ôv zat yoXijv, zat zap.tav yopàv, àzô rérotatç àzpoa-
Sozïjratç atttatç, èp.oatvoov zat stç ^a^tpsTt, zai 7tvetat yàap.a, , zat zpoCev^tat Capita, ’/.wptç
và è'ywp.ev zat ïpp.stç zat èzeîvot eîSïjotv zat atttav. vAv zaXà zat p.^zwç aùrà etvat èyerà
aùtfj, Stà toùto zai Tà èvepyet zotztXorpôzwç’ Stati aoròv tòv oaOpôv XÓ70V, ïj p.àXXov gtzetv
SdgwSîj, ó èStzoç t^ç, Kwvatavttvoç toù ’Aptatapyou, ^X0ev àza£ p.è tôv KopitCï] ’Avopovàzïjv,
tôv ïjp.étepov ’EzzXïjatàpyïjV, zai p.àç tôv eize rotoùrijç Xoy^ç; T^eópsTs rtzore, Seazot’/j; etza
zai èyw: ôyt; p.è XsȚet: và *ïjCeùp7]ç zwç ó zôp ’làzwëoç Ctjtsî èztzovwç tô Ilatptapyetov’ etza
zai è’/w eù6ùç: <psùp.ara. etvat, zai Sèv tò ztareùw, èzetSï] ó ZTjp ’làzwëoç etvat p.è XÓ70D p.aç.
etpvjvizôç, zai aorô Sèv etvat và tò ztateóa^ ttvàç’ p,àXtara èzet ózoù etvat ó zùp ’làzwëoç,
atp.à eiç tôv AùÔévtïjv, '/.wpiç Tïjv 7vwp.ïjv toù AdOsvtod zai toù àôeXyoù tou, toù Á7]p.TjTpáazoo-
BóSa, Sèv í¡p.zopet và èztyetptaô^ to’oùtov zpà?p.a. Movov etzé p.ot auto: zoù tô ïjZODaeç;
p.ïjzwç zat aè tô è'7patpev ó MazaptwTaroç; Mè àzezpiOï): p-7j p.è èpwrâç zô6ev tô ep.a6a, OTt,
zaOtùç aè .ëXèzw zai p.è ëXézetç, ërCvj và tò è'/^ç Stà ëéëatov ^tCtj zai èyw, wç àvÔpwzoç, zai
waàv ózoù Sèv Oé.\w rijv zaraacpoy/jv toù ztw/où todtod azïjTtoù zai ttjv èôtzïjv p.oo àrtp.tav,
èXàXïjaa Suo Tpetç twv è?zptTwv àpytepéwv, zai toôç tô etza. ’Azôpzpav zai èzeîvot àzoùovTéç to’
zXïjv, Stà Tà èvSeyop.eva, sXaXïjaap.ev eùôùç, wç àp'/ovra t^ç zoXtTetaç, tôv MsȚav-XapTO'puXaza,
zoptrC'q SzapXarâzïjv, zai toù tô eïzap.ev, zai ïj E^éveta too, eù6ùç ózoù tô ïjzoDG’, p.àç etze
p.e6’ opzoo : <peùp.àra etvat : rô az^rt p.00, tôv ëtov p.oo, rijv Çœ^v p.00 ëàvw àp.avért, àv tawç
aÙTÔ zai etvat àX^ëeta- Stari syòi etp.at oéëatoç, zai ïjjsùpw ôrt ot AùGévrat ózoù SooXeóop.ev,
etç rérotav ózóOeatv Sèv ztvoùvtat zoté, Stà ôXov tòv zoap.ov, và zpo^ev^aoov C'^p-tavT^ Ms^áX^j
’EzzXïjata. ’/wpiç atTtav’ àX^Seta tôv zùp ’làzwëov tôv eoXaëoùvTat zai tôv à^azouatv, wç Ila-
rptàpyïjv zai zarptzôv todç tptXov, àpfij và zpo^evrjaouv C7¡p.tav èzxXïjataartzïjv p.è tô péaov
tod, Sèv tô OèXoov, zai aùrà etvat XoȚta <!>=dooXó7wv àvOpwzwv, zai pïj Tà ztcteósTs. Twpa aùrà
wp.tXij6i¡Gav èSw zar’ tStav p.aç, áp.r¡ tîjv Mazaptôtïjtà tt¡c zoîov zovïjpôv Satp.ôviov t^ç tà
èa'pùpt$ev etc tô wtíov tt¡c, zai èztvfjÔTj zapeoôùç, zai è'7patpe zpôç tôv zùp ’làzwëov, zai zpôç
•^p.àç op.otwç, zai zoX=p.â. và St^efpȚj azàvSaXov zai zpôç èzetvov, zai zpôç ’^p-àç, ywpiç atTtav;
vEzs’za p.àç 7pà'pet và ià ëywp.sv zai ’^p.etç p.oartzà zai zveop.aTtzoù Tpózoo szetva ózoù è'yst
f¡ Mazaptor/jç aor^ç etç ttjv zopD'pàjv toù p.tva.pé, zat Tà ZTjpÙTTet zavîayoù etc toùç çtXoüç
tt]ç, zai Tà St7j70ùvTat è'v ts StoSotç zai TptoSotç, zai ^p.âç p.àç àzazt^, oti và Tà è'ywp.ev
p-oaTtzá. Ttjv eùyaptaTOÙpzv etç toùto’ op.wç zaXXtTepa ttjv eDyaptatoùaap.ev àv ^6eXev '^ao-
yà^et zai etpojveost, waàv zat toùç àXXooç àSeXtpoùç üaTptàpyaç, oztveç elpTjveùoov etç toùç
a7twTàTooç aÙTtov 0pôvooç, zai zoTcáCoov Tàç SooXstaç twv. 0aDp.aCop.e6a zaTà áXijOstav : êwç
zore Tà aùïà, zai zàXtv Tà a.DTà; Aèv etvat zptp.a zai èvTpoz-i] va ztv^Tat zaT’7¡p.wv àvatrtwç’
ózoù ’^p-stç, p.àpTDç ó twv zpDZTWv 7vwaT7jç 0soç, ó Tà zàvTa èyopwv, zoiè za/c’ aoT^ç Sèv
èztvij67jp.ev, p.TjTs ztvoùp.e6a và tt¡v éXá^wptev, p.TjTe etç Tïjv Ttp.ïjv tïjç, p.^Ts etç tïjv à£tav Tïjç,
p.ï|Te etç tô zoD77etov T7jç, àXXà p.a.XtaTa zai èv zatptp àvà7Zï]ç Tïjç tï]v èëoïj6ijaap.ev p.è Tïjv
tpoyiijv p.aç, zai p.è tïjv zapëtav p.aç, zai p.è Tïjv Cwïjv p.aç, za6wç tô ïjjeùpoov ot zàvTeç.
Taúca zaTà tô zapóv, zat ó zava7a6oç 0eôç và tïjv çwtîgti zana^j àzô Tà TotaÙTa, zai
và zeptzarj) zaïà Tïjv èza77’Xtav tïjç, èv etpîjVȚj zai ^soyiof. of/^ï]', ’OzTwëptoo zïj\
'0 KwvGTavTtvoozôXewç zai èv XptoTw aÙTïjç àôeXçôç.
(Bibi. Acad. Bom., copiile d-lui M. Ghedeon.)

DCCXXXVIL
1698, însemnare că „Prognosticul Moscoviților“, al lui Stanislav Acxtelmeier, s’a
i-iu Novem tradus, după porunca Brâncoveanului, la Târgoviște, în limba greacă vulgară, is-
bre- prăvindu-se la Maiu 1699, în București, de Mihail din Bizanț, care scrie pentru
„Marele-Cămăraș al Ocnei domnești, dumnealui domnul Panaioti“.
(Analele Academiei Romàne, XX, p. 221.)
 DCCXXXVIII.
Mențiune că Viața împăratului Ioan Cantacuzino a fost prescurtată, de Buenrepi.
-loan Comnenul, doctorul, din Lesbos“, pentru Constantin Stolnicul Cantacuzino1*
. 1C99,
” April.
(Analele Academiei Jiomâne, XX, p. 220.)

DCCXXXIX.
însemnare că traducerea în vulgară grecească a unor „Sfaturi“ s’a făcut noo.
pentru Constantin-Vodă Brâncoveanu de Sevastos Kymenetul.
(Analele Academiei Române, XX, pp. 235-8.) *

DCCXL.
însemnare că Tâlcul Evangheliilor al lui Teofilact arhiepiscopul Bulgariei București,
s’a făcut în limba grecească vulgară, pentru Constantin Brâncoveanu, de „Ioan J'02,
Comnenul, doctorul“ (cu mențiunea „Academiei“ făcute de Domn, a tipografiei—și
pentru „Ruși, Sârbi, Tribali, Arabi și Iberi“ — și a bibliotecei de la Hurezi).
(Analele Academiei Române, XX, p. 204 și unu.)

DCCXLI.
Prefața Istoriei Patriarhilor de Antiohia, de fostul Patriarh Atanasie, către i702,
Constantin-Vodă Brâncoveanu. I"nie‘
(Analele Academiei Române, XX, pp. 224-7.)

DCCXL1I.
Alexandru Mavrocordat Exaporitul către Constantin-Vodă Brâncoveanu,. c. 17O3.
despre pacea de la Carlovăț, avantagiile ei pentru Turci și criticele ce i se aduc.
’EzXap.zpótars AóOévra zal àSsXyé,
Ilspl àzaiv/jasœç àazpœv àzò rijv BaaiXsíav
záp.zoXXa ÖpoXXoövta'. zal tpXnapoövrat. Iloîoç
Sóvatat và cpâ^ți rà atójiara tœv zoXXœv
orav Xàowai riva ayaXspàv àzo^v; Etç rijv
etpfjVTjv ózoù èysivs, zàarpa zaì rôzcjç
sSwzav oXot ; oí NéptrCot rò zepiaaórspov tò
¿TtaXstt toö Tsjiiayaptoo zat tà èv aureo
zàarpa, zsvwQsvra zat sSațpisaOsvra, Eszsç,
A0770Ç, Aízo6a, TCávar, KàvtÇa zat àXXa,
zat stç rijv flóavav tò Nóoi èzàrspov, Toó-
zitCa, TtaasvóztCa, Ilpoór, zaì àXXa àzs-
pata' oíBsvstCiávot oaa sî/av siç rijv Vllzsipov:
eìyav Sè zàp.zoXXo'jç zozonç zaì zàarpa: tò
zspír7¡p.ov ’lvszazti, zavràzaat 7Spòv zaì
oìzoSo{J.T|[isvov, rijv Sè IlpsosCav zat tò Nsó-
zaatpov sSaytsaOsvra- oi Sè Aé/ot szsatpsipav
tà oaa sîyav stç rijv MoXSoSiav: styav Sè
aysSòv tï(v r(p.tasiav, zaì ot Moayóoot àzo-
XoàSwç sSarìaaav tà rsaaapa zàarpa ózoù
Tjtov stç tòv Bop’jaÒévTjv, tò TaCtzippivi,
I Prea-luminate Domn și frate,
Pentru cererea de bani de la împărăție
i foarte multe se flecăresc și vorbesc în deșert.
I Cine poate să frângă gurile celor mulți
când ieau vre-o veste înșelătoare? în pacea
ce s’a făcut, cetăți și locuri au dat cu
toții. Nemții ce a mai rămas din aialetul
(provincia) Timișoarei și cetățile din lă-
I untru, golite și dărâmate până la pământ,
Sebeșul, Lugojul, Lipova, Ceanadul, Ka-
nisza și altele, și în Bosnia Novi, de o
parte și de alta, Dubița, Tisenovța, Brod
și altele fără număr; Venețienii, toate câte
le aveau în Epir: și aveau foarte multe
locuri și cetăți: vestitul Lepant, cu totul
i întreg și zidit, iar Prevesa și Neohastron
I dărâmate cu totul;
* iar Leșii au dat înapoi
i câte le aveau în Moldova; și aveau aproape
jumătate, și Muscalii apoi au dărâmat cele
! patru cetăți ce erau la Nipru: Tazichirmen,
; Toganehirmen, Nusretcliirmen și Saini-

1 Traducerea unei opere a acestuia, contra Mohanimedanilor, s’a făcut de Meletie Sirigul pentru
Vasile Lupu. V. ibid., p. 211, n° 2.
758

tò Tovavizipp-évi \ tò Nonapettzippiv:, xat cliirmen. Atâtea locuri acum cu pacea le-a

tò Saïvtztpp.évt. Tóaou? tózov? p.è tv¡v et-
pr¡v7jv èz^pev ¿-iato tj BaatXeia, xat {«.óvot
to'x ttvè? yoSaìot xataspovoöv rìjv BaatXeìav
tot>? zat tpeuSto? /apatCóvo'Jvtat. MàXtata s5à>
anvéêïj zaì toôto tò ȚeXoîov sz ¡XSpO’J? toô
sXtC^ t^? NejitCía?: è'atetXe và âp.ovț)12 zw?
àzò Xóyov too Sèv èSóQ/j àyopju]v totoótoo
tpeópato?' aòtò.tò tpeôôo? èzXàaO/j àzò ttvà?
ôzoô è'vetpav tàjv tapayïjv xat rijv atàatv
xatà toô Sooktàv Mooataœâ 3, àzò tô p.tao?
ôzoô eîyav et? tòv ptooyt^V xat àxôjit Sèv
è'zauaev, àXXà èfSetat àzô zoXXoô? zazoOe-
X^ta? xat çtkotapâyoo?, toô? ôzotoo? ïj
'r<j>7)Xôtïj? aoo &? toô? àyijcj) và «pXoapoôv
xat à? ïy-f^ zàXtv tò zoXoypovtov.
(Bibi. Ac. Eoni., copiile d-lui M. Ghedeon.)
luat înapoi împărăția, și numai câțiva
oameni de rând desprețuiesc împărăția lor
și o hărțuiesc cu minciuni. Mai ales că
aici s’a întâmplat și acest lucru de râs din
partea cleiului (ambasadorului) Nemției:
a trimes să se apere cum că de la el nu
s’a dat nicio pricină pentru o minciună
ca aceasta; a fost plăzmuită minciuna de
unii ce au trezit tulburarea și răscoala
împotriva Sultanului Mustafà, din ura ce
aveau asupra muftiului; și încă n’a con­
tenit, ci se caută de mulți răuvoitori și
iubitori de tulburare, pe cari înălțimea
Ta lasă-i să flecărească; și, iarăș, să trăiești
întru mulți ani!

DCCXLIII.
1703, Constantin-Vodă Brâncoveanu întărește schitului Robáis moșiile ce le avea
2 Oetombre (]e mult 1 SSpâXîj și Căciulești.
(Bibi. Ac. Rom., copii de documente grecești moderne.)

DCCXLIV.
1703, Constantin-Vodă Brâncoveanu scutește de dăjdii schitul Robáis, supus
30 Octom mănăstirii Xenophontului.
bre* (Bibi. Ac. Rom., copii de documente grecești.)

DCCXLV.
1704, însemnare a lui Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, despre petrecerea sa la
2i Maiu. Constantin-Vodă Brâncoveanu.
Kai, yxtpö', Matou xa', àzeSïjpojoaiiev Kwvo- Și, la 1704,'Màiu în 21, am plecat din
tavttvouzóXeto? xaì àzijX6o[iev sì? BXayíav, Constantinopol și ne-am dus în Țara-Ro-
èzì toó Kwvatavtívou BoeoóSa, ote ávoizo- mânească, la Constantin Voevod, când s’a
5op.ïj6ïj xat èxxXïjaia toó 'A7Í00 Fetopytoo clădit și biserica Sfântului Gheorghe de
zapà toô aôtoô ’lízXap-zpotátou, Stà tïjv către acelaș Prea-Luminat, pentru iubirea-i
àyàzïjv toô 'A7Í0U Tà'poo. Ttp auttp è'tet, față de Sfântul Mormânt. în acelaș an,
P-tqvî AÒYOÓatcp, àzeôïjpiaaiiev si? MoXSo- în luna lui Avgust, am plecat în Moldova,
ôXayiav, xat, p-ïjvïj ’lavooapttp ya'JA, àzeSïj- și, în luna lui lanuar 1705, am pornit de
p'ijaapev èzetOev zàXtv et? OôyxpoÊXaytav, zai acolo iarăș în Ungrovlahia, și în luna lui
Maptttp [Lïjvi ïjX6op.ev et? KtovatavttvoôzoXtv. Mart am venit în Constantinopol.
(Papadopulos Kerameus, 'Iepoookop.ttt wòj Bi6XcoO-f]x^, IV, p. 207, n° 242.)

DCCXLVL
Iași, Mihai-Vodă Racoviță dă bisericii Davalía Ka^attavij 150 de ocale de lumânări.
1705. (Bibi. Ac. Bom., còpii de documente grecești.)

1 Taiganul, Taganrog.
2 ’A p. ó V t¡?
1 V. Iorga, Gesch. des osmanischen Reiches, IV, p. 286 și urm.
 759

DCCXLVII.
Vama Cânenilor. 1705,
30 Februar.
Atatsta^p-évov ôàp.a Kijvtevioo, tí tu- Orânduita vamă a Câinenilor, ce se cu­
yatvit và zépvo’jv oí SapeaiSsç, etç zaôiXoyijç vine să iea vameșii de povară, de orice
zpàppatoç tò çoptopa, tò ózotov eofaXsv ó fel de lucru, ce a luat-o domnul Tănase
■zòp OavàcTjç Bsvettavôç àzò rr¡v RTjaTTjapYjar Venețianul de la Vistierie; 30 Fevruarie,
«I’e'jpoDapto'j 30, ëtrj 1705. anul 1705.
Tò «fóptopa tò àtCéptzo p.zàvïja SXaytzà Povara de Agèm (Persia), bani româ­
266. nești ........................................... 266 (166 ?)
Tò çôptopa tò aa^pàvi].................. 1000 Povara de șofran...................................1000
Tò ipóptopa ttjç nôkïjç.....................250 „ „ Țari grad................................ 250
Tò yoptopa t^ç ’AvôpTjavôzoXijç. . . 250 „ „ Odriiu..................................... 250
„ „ t^ç Mzpoôaaç..... 266 „ „ Brusa..................................... 266
„ „ t^ç Xoptaç.....................140 „ „ Sofiia.......................................... 140
„ „’ toô To'Jpvôëon................ 166 „ „ Tărnova ....... 166
„ ztzépij......................................................333 Piperiti.............................................. 333
Tà aaytiàvTja............................................. 165 Săftiiane......................................... 165 (166)
„ p-rçatvia.................................................. 120 Meșăni................................................... 120
Tò zaXò tô poôyo ij àv^Xta .... 335 Postav supțire sau anglie . . .335 (333)
„ zatotspo.................................. 266 „ mai jos (=feld ibrecleș) • 266
Tà aovtÇàîrqa............................................. 333 Singeapi.............................................. 333
Tô êapzàzïj...................... 140 Bumbac (prost)................................. 140
Mija zopózza aaptoópta......................... 1600 Coropca de samuri ............................. 1600
Tà Xspóvta.................................... . . 80 [Povară de] lămăi.......................... 80
Tô pijCïj..................................................... 133 „ „ orez . . . 133 (înainte: 80)
Tà atza..................................................... 50 „ smochine . 50 (înainte: 80)
Taîç zijÊepatç..............................................133 „ chivere . . 133 (înainte: 140)
Tô paXïjtô zaXô...................................... 50 „ „ lănă bună . 25 (înainte: 50)
„ Xtvàpij.................................................. 25 „ „ in [și cânepă] .... 25
Tïjv oyôpa................................................. 33 „ „ sfoara....................... 33
Tatç atpapatoôpatç.................................... 166 „ „ stramaturi ...... 166
Atà evo aíSepo ^apSij........................... 2 Un fier lat [de plug]............. 2
Tò atàpTj tò tpóptopa........................... 6 Povară de grău................................... 6
„ ............................................. • 4 „ » mein.................................... 4
„ yóptopa tò zpaaìj........................... 12 „ n Vin . .................................. 12
Atà sva àXoyo àywpaapsvo.................. 25 De cal de cumpărat.......................... 25
Atà eva tpavò 6oÍ0t¡................................ 6 De un bou mare............................... 6
Atà pjav àfsXàSa................................ 4 De o vacă............................................. 4
Atà eva Ttpóòato.......................... 2 De oae...................................................... 2
Și poelonul vameșilor la 1000 [=de
Atà -/àpi] toùç êapsaiôatç atà 1000 . 1 turmă 1 miel]................................ • 1
Atà eva yoDpoóvTj, wtav tà Sióyvow và De un rămător cari vin în țară ia
tà Opstpotiv............................................. 4 pășune............................................. 4
Atà eva fODpoóvij tpavò Opspévo zat
yàpij atà 100 eva....................... 6 De un rămător mare gras .... 1
Și poclon [vameșilor de tuli un bur­
linoti], însă la 100 de sfini (=porci)
. unul......................................................
Tò yóptopa taîç zàzatç....................... 60 Povară de proeoveț........................... 60
„ „ t-rjv p.àCapi]....................... 6 „ „ mazăre...................... - 6
„ „ tà atpâvȚO’jpa.................. 25 „ „ oștreanguri........................ 25
„ „ tà àpvtazà........................... 200 „ „ piei de miel........................ 200
Atà evav avSpœzov zaëaXàpijv • . . . 2 De omul călare.................................... 2
760

Atà svav àvOpwxov îîsCôv....................... 1 De omul pedestru................................ 1

Tô çôpTojia rzjç Bsvsrtaç........................... 333 Povara de Venețiia................................ 333
r „ tô vip.a.................................... 168 „ „ amici..................................... 168
„ „ tò poup.sXtÓTtxo .... 168 „ n Rumele . ... . . . 168
„ • „ taîç oostaç............................ 120 „ „ beate (bete)............................ 120
Atà [LS^av àXouîtoù, Stà sva àCSépvj . 6 De o vulpe, de un jder .... 6 (60 ?)
Tò tpóptop-a tô S'.àpvTjpo........................... 333 Povara de argint viu..................... 333.
„ tô p.oXf|6ï|.............................. 120 „ „ plumb..................................... 120
„ _ rô Xá?7¡.....................................150 „ „ untdelemn.............................150
Atà p-r^av wxàv paxíj...................... . . 2 De o oca (un cop) de rachiu ... 2
Atà [ifjav œxàv ¿XÉ7]........................... 1 „ „ „ "leiu ... 1
Atà sva șoptop-a larptxà ôtà àîtoOexâ- De un lup............................................. 4
ptov .... .................................................. 140 De o povară de erbe de dohtorii . 140
Tà ÉtXoxspata......................................... 80 „ de roșcove (coarne de mare) 80
Tô tCt¡X^xt¡............................................. 50 „ de oțel (cilic) .... 50
„ aa.KOÔvt............................................. 40 „ „ săpun ...... 40
„ ^pi]..................... ’........................ • 40 „ „ brânză................... 40
WKOtivTj xatXouXàôsç..................... 80 „ „ tutun și lulele . . 80
Tà à[iîtàôta .................................................. 133 „ „ abale............................ 133
Tatç 7oûvatç................................................. 200 „ „ blănuri (caplamal) 200
Tô x$yp7¡p.7táp7]............................................. 266 „ „ [pietre] chihrembar 266
Tatç azayTjSsç......................................... 80 , „ stafide........................ 80
T^ç axoopÆtaç......................................... 12 „ „ scumpie.................... 12
Tô p.sXt¡...................................................... 30 „ „ miiare....................... 30
„ êavévïj tô xpaoi]................................ 80 Butea de vin......................................... 80
Atà p.r(av xôaav........................................ 1 De o coasă.............................................. : 1
Tô (pôpTop.a rzjç 6üptàp.aç . . . . . 266 Povara de tămăe.................. 166 (266 ?)
Tà Xiavôpava......................................... 50 „ „ morun (?)............................. 50
Tô <pàp7].................................................. 20 „ „ peaște .... 20(înainte 25)
Atà p.ta xáxa xaXr¡...................................... 20 De un procov bun............................... 20
Atà svav pr(aov............................................... 40 De un răs............................................ 40
"Eva Toopxtxô àXofo.................................... 133 De cal turcesc........................................ 133
Tà [iayatpï]a................................................. 120 Povara de cuțite . ................................ 120
■ Tïjv Satpijv.................................... •. . . 80 „ „ văpseale............................. 80 ‘
Tò àvaaàvTj............................................. 53 „ „ anason........................... 53 (55 ?)
Atà p.^av wxàv àftoxépïj....................... 2 De o oca de ceară debiserică . . 2
Tò tpópTopa tô êiôvyTj........................... 40 Povara de său.................................... 40
Tô tfépôsXo zô azàp-q . ,.................. 1 Ferdela de grâu...................... 1
Atà pjav ÊTjôpav.................................... 2 De o vidră........................... 2 (înainte 8)
Atà 2 SpsTtávtqa........................................ 1 De 2 seaceri............................... 1
Atà ôoo ôtyopta........................................ 10 De 2 dihori............................................ l[0]
[V°:] Tà ësxtTjyàXï] t^ç BXayijaç Stà
tô xopspxw, sxôoSsv etç toôç 1705.

(Studii si doc.' XII, pp. 12-14, n° XX; t ere după vol. V, pp. 364-6.)

DCCXLVIII.
1707, Constantin-Vodă Brâncoveanu către vameșii lacului Greaca și egumenul
3 Septembre, dela Sfântul Gheorghe Nou, pentru veniturile create școlii domnești delà Sfân­
tul Sava.
Twàvv^ç Kcovatavrtvoç Baaaapàëaç, sXstp Io Constantin Basarab, cu mila lui Dum­
0EOÙ BosSôôaç, Aôôsvtijç te xat ^7ep.è)V Tïà- nezeu Voevod și Domn și stăpânitor a
otjç Ot>7XpoSXàywv 7^ç. Tpâșo'jaa r¡ 'Hpsrspa toată țara Ungrovlahiei. Cu această seri-

ïVùflsvTta âzoșatvsTat ópiv, toîç SoùXotç t^ç
za0’ ^gâç èço'jaiaç, toîç èv tï) Fpataza ôap-
p.ïaiôatç, totç tî vùv zai toîç etç tô é^ç, ott,
àyaO^ ttvt 7vwp.ig zat CijXw 6îtcp ztvtgOeîoa,
zposO'jgi]07¡ zatvòv ypovttatTjptOv zaöeSpoaat
èv/toptotç te zat àXkotptotç p.a6i)taîç èv Bou-
zoopsotttp, t^ t^ç za0’ ’^p-àç AoOevttaç ~o-
Xtteta, èv tÿ| aeôaop-ia p.ov^ toù 'A7Í0Ü Sàôoa,
p.etôytov ooo’d toô áfío'j p.e7aXop.àpr'jpoç
rewp7to’>, tô te ppovttotïjptov poSjitCsaOat 3te-
tà£ap.ev. tțj tîô zatà zatpoùç àpytp.av5pttoo
t^ç a£oaop.taç p.ov^ç too tpo-atoyópoo Tewp-
ytoo èztf/jp-^ast. 'Iva Sè zat ttva Cwâpzetav
è'ywatv ot Çèvot zat èvoeetç paOijtat oor^etav,
(pTjÔTjv 8sîv èXe^aat aotoùç zapà toô aòtóGt
t^ç l’patzaç ëàpp.atoç ypôata îtevt^zovta zat’
è'toç. Atò Set zat zapéyeoOat tà ôtaXïjçOévta
xevtT^zovta vpoata àpstœTwç te zat àStaXet-
ztwç fiéypt t^ç toô çpovttatïjpto'j Stajiov^ç
zat’ è'toç Çœapzetaç yàptv rîjç twv p.aOvjtwv,
wç é'tp7¡p.ev tStcf ttp âpytp-avoptfți toô 'A7Í&’)
Fewp^toy zai ?àp tôv twv StSaazàXœv ¡itaOôv
étépwSev 8tstà£ap.ev,
'Qaaôtwç ôè èvtéXXetat vj 'JIp.etépa Aô-
Ôevtta zai vq IIavoatót7¡tt, ayte zaQïjvoô-
p.eve toô 'Ațio'j Fewp^toti, oattç not’ âv ^ç,
zat’ è'toç atteîv zai zapaXap.6àvetv èv zatptp
ttp 8topta6évtt tà àvwOev zap’ T(p.wv zpoavjXw-
p.éva toîç p.a07jtaïç zpôç Cwàpzetav zevnj-
zovta vpôata zapà twv t^ç Fpatazaç ëap.p.s-
otSwv, çpovttÇetv te, wç etzoç, zai èztpeXsîaOat
zai tȚjv St¡v 'Avtwaôvïjv toô (ppovttstTjptoo
toôto'j, pzrjS’ àzsptozeztwç Sazavrçv tà pv¡-
Oévta yp/pp-ata, àXX’ eotàztwç totç zpozoz-
to'jat zai 3twptap.évotç twv $èvwv te zai ztw-
ywv jiaÔTjtatç ôiavép.etv, otà zoo zai èv àXXotç
zXițiaat te zat zapotztatç- zpôç yàp tpoytzijv
¿jyéXetav zai àXvjztov pviíp.7¡v 7j¡iwv t’ aôtwv
p.età tôv èvôévSe êtov, zai twv zpoavazaoaa-
pévwv ïjp.wv fovèwv, toùto satepewÖTj tô Qeîov
è'p-fov. Toótoo yàptv, zai ôv p.età zaO’
'^¡làç AoQsvttav èzXé£et Kôptoç ô 0eôç toô
zpatTjaai te zai zopteôaat t^ç zapoôo^ç TÇà-
paç, èzXtzapoôgsv zpatôvai te zai zopwaat
tô zap’ 7¡p.wv StoptoOèv èXàytatov è'Xeoç toîç
ztwyoîç ¡xaQïjtaîç, Tj zat, véoaet Osta: ztvoô-
p-evoç, zpoaO^ztjv ttvà zotf(aat, tva zai tà
szetvoo zatop0wp.ata zai èXsvj êçet ¡ist’ aôtôv
tô zôpoç tijv ataOepôtïjta zai t-qv Tijvijv. zai
’0 atwvtav âzciXaoa-țj paza-
ptóf/jta.
’AayaXtCop.ev 8è tô zapôv 7pàp.pa p.età te
twv oop.ooXsotôpwv zai ztatwv àpyovto>v toô
■t^ç TIp.etépaç AôOevttaç zpttzpioo: zùp Kwv-
58183. Voi. XIV.
761
soare Domnia Noastră vă poruncește vouă,
slugilor ocârniuirii noastre, vameșilor Grea-
căi, celor de acum și celor ce vor mai fi,
că, din bun gând și mișcat de dumneze­
iască râvnă, ne-am cugetat să așezăm o
școala nouă, pentru ucenici din țară și de
aiurea, Ia București, politia Domniei Noas­
tre, în venerata mănăstire a Sfântului Sava,
care e metoh al sfântului marelui mucenic
Gheorghe, și am orânduit ca școala să se
îndrepte de îngrijirea arhimandritului de
pe vremuri al veneratei mănăstiri a purtă­
torului de biruință Gheorghe. Ci, ca să
aibă o hrană ucenicii străini și în lipsă,
am crezut că trebuie să li dau milă de la
vama de aici a Greacăi lei cincizeci pe
an. Pentru care trebuie să se și dea acei
cincizeci de lei fără scădere și nelipsit pănă
cât va dăinui școala, pe an, pentru hrana
ucenicilor, cum am spus și în scrisoarea
noastră anume către arhimandritul Sfân­
tului Gheorghe; căci leafa dascălilor am
orânduit-o deosebit.
De asemenea îți poruncește Domnia Noas­
tră și Prea-Cucerniciei Tale, sfinte categu-
mene al Sfântului Gheorghe, oricare ai fi,
ca în fiecare an să cei și să iei la sorocul
așezat cei de mai sus dăruiți de către noi
ucenicilor pentru hrană cinzeci de lei de
la vameșii Greacăi, și să te gândești, cum
trebuie, și să aibi grijă și Sfinția Ta de
această școală, nici să cheltuiești fără so­
coteală acei bani, ci în bună rânduială
să-i împărți la cei ce se procopsesc și sunt
orânduiți dintre cei străini și săraci ucenici,
ca și în alte clime și locuințe; căci pentru
sufletescul folos și neîncetata pomenire a noi
înșine după viața de aici și a celor înaintea
noastră răposați părinți ai noștri s’a întărit
această faptă dumnezeiască. Drept aceia și
pe cine după Domnia Noastră îl va alege
Domnul Dumnezeu să stăpânească și să
domnească această țară, îl rugăm să întă­
rească și să confirme aceasta de noi orân­
duită prea-mică milă pentru săracii ucenici,
ori și, mișcat de un dumnezeiesc îndemn,
să facă vre-un adaos, pentru ca și îndrep­
tările și milele lui să aibă după el întă­
rire, putere și cinste, și sufletul lui să
capete veșnica fericire.
Și întărim această scrisoare cu sfetnicii și
credincioșii boieri ai Sfatului Domniei Noas­
tre: pan Constantin Știrbeiu Mare-Ban,
96
762

aTavTÍvoo Xtip[izst¡ MeȚâXoo-Mîrâvov, xat zòp și pan Șerban Cantacuzino Mare-Vornic,

ïspoàvoo KavraxovC^voù MsYáXon-Bopvíxoo,
zat zòp XspSàveo Ápa7op.tpéazo'í Me^áXoo-
AofoÒétoo, zat zòp 0wpà KavTaxootigvoö
M$7àXot>-Xîta6apioo, zaì zòp SepSávoo Mîto-
Copávoo MeyàXon-BsattàpT), zat zòp 'PáSovXoo
l'oXsóxovXoo MâvàXo'j-KXcùïÇtàpT], zat zòp
ÏTsyàvoo KavTaxoüCïjvoô Ms7âXov-noGT$X-
vtxoo, zat zòp XspSàvoo MevâXo'j-SToXvrçzotj,
zat zòp ’lœavvàxT) BaxapsaxooXoo MefáXo'j-
Mítayapvíxon, zat zòp IlávoD IIoTCsaxooXov
Ms7áXoo-Kop.taoo, xat xóp Fswp7too Ms7áXov-
KXooTCtápT], xaì zòp Ktovatavttvot) Kopîtsàvou
M=7áXoo-IItTáp7¡, zat M7tápp.7tooXoo IlpaiXotoo
SsoTépoo AofoQétot), toó xat éitiatáTOO toó
TtapóvTOí 7pàp.p.aTOç.
M^pá^Tj 8s èv Ttp SsxáTtp èvvàTtp ypóvtp
t^ç ^[letépaç AôSevTtaç, etc Top7ó6torov, iro-
Xttetav toó 0póvoo t^ç xa6’ ^jiàç ^(spovtaç,
Stà reptop.tx«7)X 7pap.p.aTtxoö, ’jtoó Sîâvoo
Xo7o6éTO'j toó èx Top7oêtaToo.
Karà tò XeirTêfioptoo 6f.
(Bibi. Acad. Rom , copii moderne de documente grecești. )
și pan Șerban Dragomirescu (=Vlădescu?)
Mare-Logofăt, și pan Toma Cantacuzino
Mare-Spătar, și pan Șerban Bujoreanu
Mare-Vistier, și pan Radul ,Grolescui Mare-
Clucer, și pan Ștefan Cantacuzino Mare-
Postelnie, și pan Șerban Mare-Stolnic, și
pan lanachi Văcărescul Mare-Păharnic, și
pan Pană Popescul Mare-Comis, și pan
Gheorghe Mare-Clucer, și pan Constantin
Corbeanu Mare-Pitar, și Barbiti Brăiloiit
al doilea Logofăt, care a fost și isprav­
nicul acestei cărți.
Și s’a scris în al nouăsprezecelea an al
Domniei Noastre, la Târgoviște, politia de
Scaun a Domniei Mele, de către bătrânul
Mihail grămăticul, fiul lui Stan Logofătul
din Târgoviște.
La 7216, Septemvrie în 9.

DCCXLIX.
nos, April- Daruri făcute Patriarhiei din Constantinopol de Vornicul muntean Șerban
1709, Apni. Cantacuzino.
1708, pTjvì ’AitptXitp, àytéptoGîv ó zaveo- . .. .La 1708, în luna lui April, a dăruit
7SvèaTaTOç áp/wv Ms7aç-Bôpvtxoç ttjç AdOsv- prea-nobilul domn Marele-Vornic al Dom­
Têtaç O07poQXaxiaç, xôpioç Sspêàvoî ó Kav- niei Ungrovlahiei, dumnealui Șerban Can­
TaxooCïjvôç, aàxxov Sva ypooòv 6apò, àcirpT) _ tacuzino, un sacos de aur greu, fondul alb
7^ xaì xtTptva xXaStà, xsvTTjTà Tà xépt$..., și desemnul galben, brodat împrejur. . . ,
rcpôç TTjV MsyáX^v ’ExxXTjatav. către Marea Biserică.
1709, pvjvì ’ArcptXttp, àytspwasv ó aÔTÔç 1709, în luna lui April, a dăruit tot acest
rcpopp7)6stç àpywv Mé7aç-Bôpvtxôç, xôptoç domn Mare-Vornic, dumnealui Șerban Can­
Espêàvoç KavTaxooCijvôç, sv srciTpa/^Xtov xa- tacuzino, un patrahir de catifeâ roșie, cu
TT^SVIOV XÓXIVOV aOp{J.aT7¡p.OÓV èxXsXTÓV, JlSTà fir ales, împreună cu șase nasturi de măr-
si xo’jp.rctwv jiap7aptTapsvuùv. . . . găritar<. . . .
(Ghedeon, Xpóvtxov xoö KaTptap/txoö oixoo xat roù vaoö, p. 175.)

DCCL
1708 Mihai-Vodă Racoviță întărește închinarea mănăstirii „Kopien“ (sic) către
(7117), gf Pantelimon din Athos.
18 Novem-
bre< (Bibi. Ac. Eom., copii de documente grecești.)

DCCLL
1709 Mărturie și de la „Neofitù proinù Mitropolitû Sevastii“.
(7217), (Ardi. Statului, J?ad«-Fod«, XXIII, n° 41.)
l-iu Mart.

DCCLII.
Nicolae Alexandru Mavrocordat către Dosoftei Patriarhul de Ierusalim, După i709,
despre dragostea acestuia față de el și lipsa de prietenie a lui Vodă-Brâncoveanu.
’EztatoXvj toôaotoô [NtxoXáov]’AXsJâvopoo
zpôç AootÖsov, Staosoatoôvtoç ort aôtôç stys
StapxTj ytXtav zpôç tôv yjfspova BXayiaç Baa-
aapàôa Bpa^xoôàvov, àXX’ ott èx pépooç aù-
toô Sèv àzsXàpôavs etXtav àXv(6ïj.
F/jyaptatoôpsv fij Tpstépa Maxaptôtrpt
Stà rà èv ztttjxtw perà zvïopattxoô CijXou
xaì Stazópoo zpôç Tjpàç àyàz^ç ar¡ps!oópsva.
TIpetç, asôaaptwtats zàtsp, xaOtùç tô v^éopst
èxstvoç ó o^taroç 0sôç, ó ètàCwv xapStaç,
xai è£ àpy^ç, xat pàXtata à®oô pàç èSôOrj
AôOsvtta, pè ps^àX^v zpofloptav, pè ^syw-
ptatvjv xXtatv, ¿Xo'pôywç, àvozoôXwç, xaOwç
OéXst ó 0sôç, èCrçniaapsv xai èvsatêpvtathjpev
t’ijv 'ptXtav toù àvazvjtoo zatpôç Baaaapà-
6a-BôSa,xat, ày^vavrsç oXa tà àXXa, pè ayé-
atv ottxïjv xai zoXXtjv soXàostav èzpoayépapsv
» tôv sautôv paç, èXziÇovtsç, xaOôiç zal Vj
'Tpstépa ïsôaaptôf/jç pàç èôsSatwosv, và
tSoôpsv zatptX7]v stXtxptvstav, pè àvàzTjv zai
t^ç ttp^ç paç, zat èx pépooç toû zatpôç
paç,— ott ’^pstç, xatà rijv àSnvaptav paç, xai
tpavspà zai xpoyà, xaQtùç tô i^eópet ó 0sôç,
èSst£apsv xaôapàv àyàzïjv, wç xai zpôç yvij-
otov zatépa. ’AXX’ èx pépooç toô ayaz^toó
zatpôç àxoXoôÔTjoav èx zpwtïjç àtpstTjptaç
zoXXà, ôzoô sȚyt^av rijv ttpv^v paç, tà ozota,
èzstSij ataôsptôç èppévovteç péypt toô vôv
stç rijv àzdyaaiv paç, tà èzapaSXétpapsv pè
àzoyijv, xai ôXotsXwç Sèv èpstaSàXapsv tïjv
pst’ soXaôstaç à^àzïjv, pipe twpa Sèv tà
àzaptflpoopev pstézetta opwç sftvs zpoo-
SfjXT] stç tà zpotspa pè ooatwÔT] ttvà, xai
oyt sôzoXoôzôyspta, ^petç xai àzô tà oa-
tspa, pè tïjv sôyfjV tïjç tïjv àfiav, Sèv èps-
tsastaQïjpsv. Toôto povov Xéyoptv: ó 0sôç và
StStfl Stàzptatv, à] ’^ptv zXstova àvoy/jv. Ilav-
tots stotpot stpsoflsv stç oixstôtïjta xai ’pTj-
atotTjta, tô Sè èzttüYyàvstv èatt ttov oôx èç>’
vjptv. Toôto pàç StSst psyàXïjv yapàv, ott
fvwptCopsv zwç vj Tpstépa Maxaptôt^ç èxa-
tàXaës tàjv àvôzooXov xai yptattavixijv paç
yvwpvjv xai tijv èvoyjjv ôzoô èxàpapsv. "O-,
6$v xai tàç à?taç tïjç soyàç ¿Xo’pôywç èzt-
yopîjȚet, wv oôSézots atsp^Ôst’/jpev.
(Bibi. Ac. Rom., eopiile d-lui M. Ghedeon.)
DCCLIII.
Anonim din Smirna către Constantin-Vodă Brâncoveanu, pentru fiul său
Iosif, pe care Iacob Pylarinos îl face să meargă la București.
763
Scrisoare de la aceiaș [Nicolae] Alexandru
către Dosoftei, asigurându-1 că el a avut
destulă prietenie către Domnul Țerii-Ro­
mânești Basarab Brâncoveanu, dar că din
partea lui n’a primit prietenia adevărată.
Mulțămim Fericirii Tale pentru cele
arătate în pitacul Tău cu duhovnicească
râvnă și călduroasă dragoste. Noi, prea-
venerate părinte, precum o știe acel Prea-
înalt Dumnezeu, care cercetează inimile,
și de la început, și mai ales de când
ni s’a dat Domnia, cu grabă mare, cu
aplecare deosebită, din tot sufletul, fără
viclenie, cum vrea Dumnezeu, am căutat
și am întărit prietenia iubitului părinte
Basarab-Vodă și, lăsând toate celelalte, cu
dispoziție flască și multă evlavie ne-am
înfățișat, nădăjduind ca, precum și Re­
verența Ta ni-ai dat asigurare, să vedem
părintească sinceritate, și cu iubirea cinstei
noastre, și din partea părintelui nostru,—
căci noi, după neputința noastră, și fățiș
și într’ascuns, cum știe Dumnezeu, am
arătat curată dragoste, ca spre un ade­
vărat părinte. Dar din partea iubitului
părinte au urmat încă din anul întâiu
multe care au atins cinstea noastră, pe
care, de oare ce, cu statornicie țiindu-ne
până acum de hotărârea noastră, le-am
desprețuit cu statornicie, și de loc n am
schimbat dragostea cu evlavie, nici acum
nu le punem în socoteală; iar pe urmă
s’a făcut adaus la cele d’intâiu cu unele
lucruri esențiale și nu ușoare de răbdat;
ci noi și acum în urmă, cu sfânta-Ți ru­
găciune, nu ne-am zguduit. Atâta numai
spunem: Dumnezeu să dea judecată, sau
nouă mai multă răbdare! Totdeauna suntem
gata la intimitate și iubire; iar a le că­
păta nu e în putința noastră. Aceasta ni
dă mare bucurie, că știm cum că Fericirea
Ta ai aflat gândul nostru drept și cre­
știnesc și răbdarea ce am avut. Deci să ni
dăruiești din toată inima și sfintele-Ți ru­
găciuni, de care niciodată să nu fim lipsiți.
mi.
704

’EzXap-zpÔTaTS, ó'pTjXoTaTs zat OsoososaraTS Tjp.wv AòOévTa zat zàagç Ot>77poôXaytaç

OsoatszTs Îjțejxwv, tò zpàroç ttjç crijç yaXTjvorânjç ozspoygç sôastatwç zpoozww, Tïjv Sè zôvtv
twv p.s7aXozpszô)v aor/jç zoStov zavatowç zaTaazà.Cop.at, Seôp.svoç toù zava7Îo'j 0sw iva èzt-
oœpTjTat Tg 0soȚpot>pijT<p aùrrjç zoptrșg Ó7stav azpOTargv zat StapiovTjv zoXo/povtov.
Enpùywpôç èottv ó 7aXTjvôp.op?oç ttjç XtJç ’EzXap.zpÔT7jToç Xtp-Tjv, àXXà zat tj zara-
707T] àzaTayœvtaroç, OáXaoaá èartv áva|ávTXr¡Toc tò è’Xsoç aÔTgç, rfi Ta psóp.a.Ta zoTÍCoootv
oXtjv rijv oizoop.svgv, àXXà tô p.eXtpp'jTov è'Xsoç ttjç gtjç ozEpTargc à£taç p.sTaêàXXet oXaç Tàç
àXp.opÔTT)Taç twv Ssopivwv etç èaptvïjv awTTjptav àjiàpavTà etatv oXa Tà 2 or à Tà zsyiTSoptsva
zapà Tàç ZTj^àç twv bSàrwv, àXX’ ôzspzaXXstç zat zàXXonç zavrôç Te zat zavTOto'j wpatÔTspot
ôaot SpoatÇovTat Taîç izp-áat ttjç zoXooop.za0oùç aÙTTjç e'jazXafvtaç, ’AXXà Tt zoX'jXoțw; zaTà
àXijOstav voùç àvOpœztvoç àôovaTst eôpeîv Tt eztyetov zpà7p.a laoaTaTsïv zpôç aôyzptatv rijç
èvapsTOO aor/jç tpoygç. Eat aÙTÔç yàp è ataÔTjTÔç èv oópavtò vjXtoç, zaÎTOt vg Cwz'jpcp aÒTOÙ
S'jvàp.st 0àXzst 8Xa Tà èztyeta zat Spara, tțJ Sè zpôç Sùatv abtoù a'jȚzaTaoâcet (zapsyst, St-
ôwatv1) zpo^svst aÔTOtç zoXXtjv ttjv xargyetav, ttJc Sè Xgç'ExXajizpôrgToç at ^XtoaZTtvostSsîç
x ’/sîpsç Osto'j SwpTjp.a.TOç zat tsXeîo'j zXTjp.pTjpoùrat, àStayôpwç zapsyotwt yX'jzÓTaTov xôpov zàtrg
Tg otzo'jp-svg.- 05tw Xotzôv syoVTOç toùtoo, SonXtzwç Ssop.at tt)ç agç Osootsztod zeçaX'gç p.Tj
àzoToyetv zat ttjv XjiôpvTjv ttJç eÓTeXeoTánjc ttjç zoX'jsXso'j zat ttjç eôazXayyvtaç, àXX’ èzstSrJ,
0eoù sùSozoùvtoç, Stà toù jJtazaptwTáTOV twv lspoaoXùp.wv zat toù è^oywTà.TOo zovaoùXoo ttjç
àptGTOZpaTtaç twv ’Evstwv, toù zorè taTpoytXooôyoD ttjç gîjç zparatàç TjyejAOViaç, vùv Sè Tjp.=-
TÉpoo aoÔévTOU znpto'j ’laxwêo'j rhXaptvoù, ô sÙTsXsaTaTÔç p.aç otôç ’lwar/p, zat twv sXayicTwv
aÙTTjç SoôXwv ó závj ap.tzpÔTaToç, aCtwOgasTat ttjç Xap.zpOTàTTjç zat zsyaptTwp.svTjç aÔTTjç
6èaç, oôy ápp.óCet Xéyetv tí eyetv zap’ aÙTTjç: àpxst ^àp aoTip tj tô 0stov stzovtCooaa 6eîa ttJç»
Stjç ’EzXajxzpÔTTjTOÇ, ÔàXzet a'JTÔv tj àzpoaatç rijç szXap.zpûTàTTjç aoTTjç àyaÔÔTTjTOç, Ôepazeùet
aÒTÒv ó àzXoSwvtaToç Xtp.Tjv ttjç StJç SeazoTetaç, eiç ov TpsyovTeç oXot ot yetp.aCSp.evot awÇovTat
zai zeptézovTat, ttjv Sè Stjv ’EzXap.zpÓTTjTa Xôytp Te zat Stavoitf p.azaptCooatv tjv zat zàXtv zat zoX-
Xàztç Xé^w StatfoXàTTetv tòv Kôptov OȚtaivooaav zat et>Satp.ovoÙGav èv Tt>> ozepTàTip aor/jç 0povtp
p.eïà twv TpazeCoz'jxXwza6eCop.évwv IvSoJoTaTow aoTTjç oXaoTwv, àp.Tjv. ’Ez ttjç Sp.ùpvTjç, za<pta'.
(Bibl. Ac. Rom., ms. grec. 22!), fol. 353 Vo .)

DCCLIV.
1713-5, Chirii, Patriarhul de Constantinopol, către Hrisant, Patriarhul de Ierusalim,
27 Aprii, rugându-1 a interveni pentru el, cum a făcut-o și față de lenachi Marele-Dragoman
și de capuchehaielele celor două țeri, fiii săi sufletești, ca să stăruie la Poartă și la
„meghistani“ și „să cerceteze cu grijă căile, pregătirile și uneltirile dușmanilor
și protivnicilor Bisericii“, Ca și ei să fie apărați de faptele dușmanilor.
’EziotoXtj zpôç tòv IlaTptàpyTjv 'IspoooXùp.wv XpùaavSov, "va auvreXeairj p.erà twv za-
zoozsyaytàSwv stç ózspàaztatv ttjç ’EzzXTjataç.
KùptXXoç, èXscp 0soù àpytsztazozoç KwvaTavTtvoozSXswç, Néaç 'Pwp.Tjç, zat otzoup.svt-
zôç IlaTptâpyTjç.
MazaptwTaTs zat ao^wTars Uarptapya ttJç a7taç zSXswç 'kpooaaXTjp. zai zàoTjç Ila-
XataTÎvTjç, zùpts zùpts XpùaavGs, èv 'A?t<p IIve6p.aTt à^azTjTè àSsX^è zat a'jXXstToopyè rîjç rpp.wv
MsrptÔTTjToç, tôv sv XptOTw àSsX'ftzôv àozaapôv aoT’g àzovsp.op.sv tjSswç, zat sùySp.sôa ozwç
o^tatvst fj Stj MazaptÔTTjç sv sùOop.ta., Tjj 6stq. èztazozg zat yàptTt sç àst axszïop.svTj. Ou
XavOàvst ttjv àxpav oo'J aôvsatv, àSsXœè, ÔTt tò gp.STspov aÒTÒ zaTptapytxôv SazgTtov oùSszots
sùptaxsTat èXsôOspov àzô sztêooXwv xat èvavrtwv zpooxpo'jap.àTwv, tpavspwv ts xat àzoxpù’pwv,
èyOpwv xat àvrtzàXwv, àxaTazaùoTwç zoXsp.oùp.svov, p.àXtOTa xat sv toôtoîç tô zXstaTOv toîç
xaO’ gp.àç ypôvotç xat xatpotç, xat ypTjCst Stà toùto zoXXtJç ttjç twv çtXwv SovjOstaç zat
auvSpop-Tjç zat ôzspaaztGswç, p.aXtara zaTà tô zapôv, ôzoù Tà zpá.7p.aTá statv sv àvwp.aXta
at>7xsy'jp.sva ts xat àSgXa xat sti àStàpÔpwra' -è£ wv àva7XaCôp.s6a èê àvà7ZTjç Sià.7stv p.srà
ypovTtSoç xat p.sptp.vTjç àxotp.TjTOo. "O0SV S7pàtpap.sv zpôç tòv svSo^óraTov Ms7av-âpa7ot>p.âvov,
tôv xat Ms7av-Ao7o6sTTjv ttJç xaO’ Tjp.àç ’EzxXTjctaç zat ’jtôv ¿7azTjTÖv ttjç fjp.wv MsTptÔTTj-
toç, zùptov ’lwavvàxTjv, Tj^sùpovTsç tôv zarà 0SÎOV CtjXov ovra SsșsvTOpa zai àvTtXijzTopa toù

Adause.
otxovp.Evtxoô toôtov zat ìrarptap/izoò Opóvov, xai zpôç toôç èvTtp.0Ta.T0'jç àpyovtaç
xal zaîTO’rze'/atâôaiç twv oôo AöOsvtstwv, OôyvpooXaytaç xal AloXoooXaytaç, ove xai T^tœaap.sv
lASTà zapazX^aîwç wç TÊzva zvEtiixattzà tïjç xaO’ ^p-àç toô XptaTOô xal p.r(Tpôç aÔTwv àvtaç
’EzzXTjstaç, aÔToô ozoô XoatTïXoôatv, eie ttjv Oôpav r/jç zpaTatàç BaatXstaç xal twv îtspi aôrrçv
àçtwp.aTtxwv p.gȚtOTâvwv, và sytoat ~7.vtote rijv svvoiàv p.aç, spsovwVTîç èî:tp.sXwç xal ~çp'.ep-
YaÇôasvo! Tàç p.s6oôtaç, zaTaaxevàç tô xal èztôouXàç twv èyOpwv xal àvnp.àywv tqç ’ExxXvj-
ataç, xal tote èv zatpw tco zpoaijzovTt và toôç àzoxpoôwat zai Xô^tp zai è'pvw zai va àva-
TpéîiwG! Tàç pzç/avàç tod, zaO’, oaov oôvavTat, ôtà TTp too Koptov zai tt)ç àviaç aÔTOÔ
’ExxXnjaiaç, ôitwç soôSwatv sywatv èv XptaTw Tzjaoô zai ai ôzoOÉastç zai òooXsiai aÔTwv zaîà
twv tStwv ôoap.svwv zai èvavnwv. Atà toôto napaxaXoôjxsv àSsXytzwç xai ttjv Ïtjv Maxaptô-
TïjTa Yvwtrj] zotvjí twv èvTaôOa èvS7jp.oôvrwv irepi i^ptàç avvaôsX'pwv àpyjspswv và toôç öt-eystpfi
âjtavTaç Xovo'.ç zveüp.artxotç xai zaTptzotç èîti toôt<>> zai và toôç oíraXeítpiQ avp.oooXatç ôatatç
îtpôç ôîtEpaoz'.ajiôv zai êoTjOetav t^ç zaO’ ’^p-àç àvtaç ’ExxXrptaç, psïà îtpoOop.taç OTt îtXsta-
Tïjç zai àôzvov èîrtp.sXstaç. IIspl où Sèv îtspiTToXoȚOOjxev, vvwpt'CovTEç ttjv i.yâtnqv zai tôv
îtôOov ¿îtoô àvéxaOsv éyst -q Mazaptômjç aoo Stà rijv etpTjvtzijv xaTáaTaatv toô ôaitïjTtoü p.aç
Éz îtoXXwv îtpoTspwv ôoxtp.twv zai èvspVTjTtxwv àzoSst^ewv. Taôr/jç Xotzôv ttjv êoijGetav xai
aovôpo[j.7]v Cnjroojiev èittitôvwç xal vôv àîtô tt¡v Mazapto'TTjTà aoo, wç zapà óp.oCf(Xoo àôsXçoô,
Tjç zai èîttTÔ-/otp.îV, "va xai, tàç yàpttaç vvwpiCovTEç, 0p.0X07wp.ev p-sP eirçvwp-ovoç eôyapiGTtaç.
'O Se è'popoç rœv àxàvTwv 0eôç eôoSwaot aÔTTjç îtàvTa Tà xaTaOôp.ta eop.apwç xai xa.Xwç.
’AîtptXXloo xCz.
'O KwvaTavTtvooxoXewç, ttjç 'Tp-eTÉpaç MaxaptÔTTjTOç èv XptOTip a7axïjTÔç àSeXyôç,
y Ttjç Tp.eTÉpaç MazaptÔTTjTOç zai etç toôç ôptap.oôç, KvCixoo AoèévTtoç.
Etç toôç optap-oôç r/jç Xîjç MazaptônjTOç, Ntzop.7jôetaç ITapOévtoç.
''OXwç etç toôç ôptap.oôç Tïjç, Ntzataç, Fepàatp.oç.
"OXwç etç toôç ôptap.oôç t^ç X^ç MazaptÔTïjTOç, XaXzïjôovoç KwvaTavTtoç.
T^ç Tp-etépaç MaxaptÔTïjTOÇ xai etç toôç ôptap.oôç zqç, OeaaaXovizTjç ’lvvaTtoç.
’Eç/jprïjp.évoç oXwç oîtô t^ç jiazaptaç aoTTjç ’/etpôç, vApr7(ç Nsô^otoç.
•J- Tïjç 'Tp-eTÉpaç aJtayaaTOO Mazapto'TTjToç zai zaçà îtàvTa ôirozXtv^ç, ó B(Çôt(ç ’lwazvjp..
•J* Etç toôç ¿ptap.oôç t'^ç Tp.£Tépaç MazaptÔTTjToç, ó Xtoo TewaStoe.
-j- Elç toôç optap.oôç t^ç TpsTÉpaç MaxaptÔTTjToç, Aépzwv NtzoÔ7jp.oç.
(Bîbl. Ac. Rom., copiile d-hü M. Ghedeon.)

DCCLV.
Hrisant, Patriarh de Ierusalim, către Compania Grecilor din Sibiiu, pentru
cleimosină. ’ Târgovi?te,
(Pecete din 1707, eu literele Xfpuoavboç] □[arptápx-'!?] 'IfspoaojXfópinv].) °

DCCLVL
însemnare pe un manuscript al lui Ioan Damaschin că s’a scris de către i’u,
Constantin din lanina, cu cheltuiala egumenului de Ia Brâncoveni, Neofit din Paros 15 tannar.
(Ms. 2146 de la Esfigmenu; Catalogul Lampros, p. 187.)

DCCLVIT.
Nicolae-Vodä Mavrocordat închină Scaunului Alexandriei, sărăcit — Pa- 1715,
triarhul Samuil fiind și amenințat cu moartea — satul Hangul. 20 tn'w.
(Studii doc., VI, p. 419, n° 1G11.)

DCCLVII1.
Nicolae-Vodă Mavrocordat dă Patriarhiei de Alexandria „oboroc“ 205 de lei 1715,
din „goștina de oi a Bălțăteștilor“. 20 Septem-
(Studii si doc., VI, p. 421, n” 1614.) '-re.
76G
DCCLIX.
Pân» la Nicolae-Vodă Mavrocordat, ca Domn muntean, către Patriarhul Hrisant
171G.
Notara, despre afacerile mănăstirilor din Moldova ale Sfântului Mormânt.
(vlcwç toû NtxoXào» MaopoxopôàTou àypo-
voXóytjtov, àvtrrcóypa'pov).
npavp-aTsüsTa'. ôè ttepl tivoç ôtôaaxàXo»,
atmsTwpivo» orco toù BaTptápyo» twv 'hpo-
aoXù<j.wv XpoaávOoo ôtà ttjv aùOsvnxïjv ’Aza-
ÔTjp.iav toù Bow.oupsoTtoo.
Kat at>6tç çtXo'ppôvwç àarca.Cóp.£0a ttjv as-
ôaap.tav aùr^ç ôs£tàv. SDyyatpsTat aùOtç xai
srcé'jyeTat wç àYarcTjTÔç rcaTTjp ôtà toùç àp-
paëcôvaç ttjç rcapçtXTàTTjç 0'jyaTpôç paç, zat
eùyapttJTOùpev t^ MazaptÔTTjTt tr¡c. ’Exara-
Xàôapev zat 5tà ttjv ôoTjflstav, orcoù è'péToç
è'ôwzav ot èvTaùOa ^70'ùpevot aÙT^ç, zat ôèv
è'pstvev aXXo Tt và etwoôpsv, èrcstÔT] toùç atpt-
asv ’f¡ MazaptÔTTjç ttjç stç ttjv zptatv toù
à^tou 0EOÙ. KaXà tù èaToyàa0Tj, zat êzapsv
àpytpavôptTTjv tòv zaÔTjyoùpsvov toù TaXarà,
zat rcpoearwTSpov etç oXooç- tô syàpTjp.sv
ôOev p.è tôv Tpdzov orcoù aTjp.etwvst Ma-
zaptorr(ç ttjç, OéXoptev rcappTjatâa'țj ttjv 'A^tw-
aùvïjV to», zat GèXopsv rcpoaTá^ và àzoXo»-
Otjaoov zat Tà àXXa oXa xaTà ttjv à|twatv
ttjç, Tà orcota ETt ôèv èvspYTjÔTjzav, pè tô và
etvat zatpôç ùrcTjpsalaç zat Xetrcoov oXot ot
■^yoùpevot e£w.
EXa.6op.ev xat tô Țpâppa toù rcavtspwTáro»
MvjTporcoXÎTO'j Kataapetaç xat srctTpo'rcoo aù-
ttJç, xat 0sXopev àrcoxptùet psrà TaÙTa t^
üavtepÔTTjTt to». Atà Tà poayoaàrco'jva orcoù
pàç eoTstXev IlavtspÔTTjç ttjç, àç ôo0oùv
toîç tptXTàTotç ^pwv ùtoîç. K al aùOtç at rca-
vajpat aÙTTjç eùyat ps0’ ^pwv. 'H Aôpva paç xat
Tà yiXraTa^pwv Téxva sùXaôwçrcpoazovoùv ttjv
aÙTTjç MaxaptÔTTjTa xat ttjv asëaapfav ttjç
8e$tav àarcàCovTat. Atà tôv ôtôàaxaXov èxa-
TaXàëapev, xat rcapazaXoùpsv aù0tç và s'yijj
tïjv <ppovTÎôa MaxaptÔTTjç ttjç, xat où po-
vov ôéXopev ttjv eùyaptCTSt, àXXà 0sXopev ttjv
7vwptÇst xal yàptv' ôtà tôv ôrcoîov aÙTÔv ôt-
ôàazaXov 6éXet a’jVTÙyjj a»0tç^ MazaptÔTTjç
ttjç pè tôv eùfevéaTaTov TjpsTepov apyovTa
zarctztayavtàv zuptT^Tj 0eoôwpàxTj.
(Bibi. Ac. Rom., copiile d-lui M. Ghedeon.)
1 De și data ar fi după titlu a Domniei muntene a lui Nieolae-Vodă, mențiunea egumenilor și
a datoriilor lor, aceia a egumenului de Galata si a eapuchehaielei trimet la Domnia moldovenească, — deci
pănă la 1716.
(Poate a lui Nicolae Mavrocordat, farà
dată, fără iscălitură.)
Și e vorba de un dascăl așezat de Pa­
triarhul de Ierusalim Hrisant pentru dom­
neasca Academie a Bucureștilor.
Și iar cu dragoste sărutăm venerata-Ți
dreapta. Te bucuri iarăși cu noi și te rogi
ca părinte iubit pentru logodna prea-iu-
bitei noastre fiice, și mulțămim Fericirii
Tale. Am aflat și de ajutorul ce în fiecare
an l-au dat egumenii Tăi. de acolo, și n’a
rămas alta să spunem, căci i-ai lăsat Fe­
ricirea Ta în plata Domnului. Bine Te-ai
gândit de ai făcut arhimandrit pe catigu-
menul de Galata, și mai mare peste toți;
ni-a părut bine; pentru care, în chipul ce-1
poruncești Fericirea Ta, îi voiu vorbi slo­
bod Sfinției Sale, și vom orândui să ur­
meze și toate celelalte după rugămintea
Ta, câte încă nu s’au pus în lucrare, pen­
tru că e vreme de slujbă, de sunt toți egu­
menii pe afară.
Am primit și scrisoarea Preasfințitului
de Cesareia și epitrop al Tău, și vom răs­
punde după aceia Preasfinției Sale. Pentru
săpunurile de mosc ce ni le-ai trimes Prea­
sfinția Ta, se vor da prea-iubiților noștri
fii. Și iarăș preasfințitele-Ți rugăciuni cu
noi. Doamna noastră și prea-iubiții noștri
copii cu evlavie se închină Fericirii Tale
și-Ți sărută sfânta dreaptă. Pentru dascăl
am aflat, și rugăm iarăș să ai grijă Fe­
ricirea Ta, și nu numai că-Ți vom mulțămi,
dar, îți vom păstrași recunoștință; pentru
care dascăl Te vei sfătui Fericirea Ta cu
prea-nobilul nostrn boier capuchehaiaua
chirișgi Teodorachi1.
 — Continuare de pe faja din urmă. — l c¡
Vol. XIV. — Partea I —1320-1716. — Documente grecești, 759, privitoare la isíoria Românilor, pu­
blicate după originale, copiile Academiei Române și tipărituri, de Ar. Iorga......................... 25.—
Vol. XIV. Partea II. — Sub presă.
Vol. XV. Partea I. —1358-1600. — Acte și scrisori, 1603, din arhivele orașelor ardelene (Bistrița,
Brașov, Sibiiu), publicate de N. Iorga. — 1911. — LXXV1II și 775 pag........................................ 25.—
Vol. XV. Partea II.— 1601-1825.— Acte și scrisori, 3499, din aceleași Archive.— 1913.—CUI + 1164 pag. 25.—
Voi. XVI. — 1603-1824. — Corespondențe diplomatice și rapoarte consulare franceze, 2151, publicate
de Neroa Hodoș. — 1912. — 1.265 pag................................................................................................. 25.—
Voi. XVII. — 1825-1846.—Corespondențe diplomatice și rapoarte consulare franceze, 1054, publi­
cate după copiile Academiei Române de Nerca Hodoș. — 1913. — 1183 pag................................ 25.—
Voi. XVIII. — 1595-1851. — Corespondențe diplomatice și rapoarte consulare franceze și altele, 385,
publicate după copiile Academii Române de Nerca Hoduș.— Sub presă.

Suplement I:
Vol. I. —1518-1780. — Documente 1.414, culese din diferite publicațiuni și din Biblioteca Națională
din Paris de Gr. G. Tocilescu, din arhivele Ministerului Afacerilor străine din Paris de A. I.
Odobescu. — Cu portretul lui Nicolae Mavrocordat Voevod. 1886. — LXXI și 1.003, pag................ 25.—
Vol. II. — 1781-1814. — Documente 988, culese din arhivele Ministerului Afacerilor străine din
Paris de A. I. Odobescu. — Cu portretul lui Ioan Caragea Voevod, cu tabelă analitică și alfabetică
pentru vol. I și II. — 1885. — XLVIII și 863 pag............................................................................. 25.—
Vói. III. — 1709-1812. — Documente 203, culese din arhivele Ministerului Afacerilor străine din
Paris de A. I. Odobescu. — Cu portretul lui Alexandru Ipsilanti Voevod. — 1889. — XIII și
596 pag.................................................................................................................................................. 25 —
Vol. IV. — 1802-1849. — Documente 415, adunate, coordonate și publicate de D. A. Sturdza, D. C.
Sturdza și Oct. Lugoșianu. — Cu portretul lui Mihai! .Sturdza Voevod. -- 1891. — XXX și 596 pag. 25.—
Vol. V. — 1822-1838. — Documente 325, adunate și coordonate de D. A. Sturdza și C. Colescu-Vartic.—
1894. — XXIV și 664 pag.................................................................................................................. 25.—
Vol. VI. — 1827-1849.— Documente 304, adunate și coordonate de D. A. Sturdza și C. Colescu-Vartic.—
1895. — XX și 633 pag....................................................................................................................... 25.—

Suplement II: Documente polone:

Vol. I.— 1510-1600. — Documente 347, culese din arhive și biblioteci polone, coordonate, adnotate
și publicate de loan Bogdan. Cu traducerea franceză a documentelor polone de I. Skupiewski.—
Cu portretul lui Ieremia Movilă Voevod. — 1893. — XXXII și 652 pag....................................25.—
Vol. II. — 1601-1640. — Documente 286, culese din arhive și biblioteci polone, coordonate, adnotate
și publicate de Ioan Bogdan. Cu traducerea franceză a documentelor polone de I. Skupiewski.—
Cu portretul lui Gaspar Gratiani, Domnul Moldovei. — 1895. — XXXII și 624 pag...................... 25.—
Voi. III, fase. 1. — 1641-1703. — Documente 110, culese din arhive și biblioteci polone, coordonate,
adnotate și publicate de Ioan Bogdan. Cu traducerea franceză a documentelor polone de I. Sku­
piewski. — 1900. — 312 pag............................................................................................................ 12.50

Fragmente zur Geschichte der Rumänen von Eudoxias Freiherrn von Hurmuzaki,in-8°:
Voi. I.—Istoria Principatelor Romane până la pierderea independenței lor. — Cu portretul lui Eu-
doxiu Hurmuzaki și cu o notiță biografică asupra lui, de D. A. Sturdza. Cu indice alfabetic.—
1878. — XIV și 302 pag.................................................................................................................. 8,—
Voi. II. — Istoria Bisericii românești în Transilvania. — Cu indice alfabetic. — 1881. — VII și
237 pag.................................................................................................................................................. 6.—
Voi. III. — Istoria Principatelor Române delà urmașii lui Mihai Viteazul până la pacea delà
Carlowitz. — Cu indice alfabetic. — 1884. — VIII și 514 pag........................................................... 8.—
Vol. IV. — Istoria Principatelor Române și a relațiunilor din Orient delà pacea delà Carlowitz
până la pacea delà Passarowitz. — Cu indice alfabetic. — 1886. — X și 395 pag........................... 6.—
Vol. V. Istoria politică a Românilor în secolul al XVIII-lca. — Cu indice alfabetic. — 1886. — XIV
și 473 pag......................................................................................................................................... 6.—

Fragmente din Istoria Românilor de Etidoxiu Baron de Hiirmiizaki.— Traducere ro­

mânească, in-8°:
Tom. I. — Cu portretul lui Eudoxiu Hurmuzaki și cu o notiță biografică asupra lui, de D. A. Sturdza.—
Cu indice alfabetic.— 1879. — XXXV și 376 pag.................................. (Sfârșit).
Tom. II. — Cu indice alfabetic. — 1900. — VIII și 296 pag................................................................... 4.—
Tom. III. — Cu indice alfabetic. — 1900. — X și 662 pag...................................................................... 6.—
 PUBLICAȚIUNILE ISTORICE „EUDOXIU HURMUZAKI“

Documente privitoare la Istoria Românilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, publicate sub

auspiciile Ministerului Cultelor și al Instrucțiunii și ale Academiei Române, — în-4° :
Lei
Vol. I. Partea I. — 1199-1345. — Documente 553, culese și însoțite de note și variante de Nie. Den-
sușiana. Cu 5 tabele litografice. — 1887. — XXX și 701 pag....................................................... 25.—
Vol. I. Partea II. — 1346-1450. — Documente 637, culese, adnotate și publicate de Nie. Densușianu.—
Cu două Apendice de 57 documente slavone (1198-1450), însoțite de traduceri latine de Dr. E.
Kaluzniacki. — Cu portretul lui Mircea-cel-Mare și al fiului său Mihail și cu 6 facsimile heliogra-
fice. — 1890. — XLVIII și 889 pag................................................................................................... 25.—
Vol. II. Partea I. — 1451-1575. — Documente 722, adunate de Hurmuzaki, publicate de Ioan Sla­
vici. — Cu portretul lui Iacob Heraclid Despot Voevod. — 1891. — XLIV și 824 pag............ 25.—
Vol. II. Partea II. — 1451-1510. — Documente 534, culese și adnotate de Nie. Densușianu. — Cu
Apendice de 28 documente slavone însoțite de traduceri latine de Dr. E. Kaluzniacki. — Cu
portretul lui Ștefan Voevod cel Mare, după Evanghelia delà Voroneț.— 1891. —XLVII și 729
pag. ...................... 25.—
Vol. II. Partea III. — 1511-1530. — Documente 453, culese și adnotate de Nie. Densușianu. — Cu
Apendice de 9 documente slavone și polone însoțite de traduceri latine de Dr. E. Kaluzniacki.—
1892. — XL și 748 pag.................................. 25.—
Vol. II. Partea IV. — 1531-1552. — Documente 446, culese și adnotate de Nie. Densușianu. — 1894.—
XXXIII și 756 pag............................................................................................................................ 25.—
Vol. II. Partea V. — 1552-1575. —Documente 413, culese și adnotate de Nie. Densușianu. — 1897.-—
XL și 770 pag.................................................................................................................. 25.—
Vol. III. Partea I. — 1576-1599. — Documente 341, adunate de Hurmuzaki, și 102 din Veneția, co­
municate de C. Esarca; publicate de I. Slavici. — Cu portretul lui Mihai-Vodă Viteazul.— 1880. —
XXX și 600 pag................................................................................................................................... 25.—
Vol. III. Partea II. — 1576-1600. — Documente 563, adause de Academie și adunate din Veneția,
Roma și din arhive polone, publicate de I. Slavici. — Cu portretul lui Petru-Vodă Șchiopul.—
1888.—XXXII și 575 pag....................................... 25.—
Vol. IV. Partea I. — 1600-1649. — Documente 629, adunate de Hurmuzaki, publicate de I. Slavici.—
Cu portretul lui Mateiu-Vodă Basarab. — 1882. — XXXVI și 708 pag. ...................... 25.—
Vol. IV. Partea II. — 1600-1650. — Documente 55, din Veneția, comunicate de C. Esarca, și 667 din
Veneția, adause de Academie, publicate de I. Slavici. — Cu portretul lui Vasile-Vodă Lupu. —
1884.—XL și 686'pag................................................................. ................................. ................ 25.—
Vol. V. Partea I. — 1650-1699. — Documente 362, adunate de Hurmuzaki, publicate de I. Slavici.—
Cu portretul lui Gheorghe Ștefan-Voevod. — 1885. — XXII și 547 pag........................................ ' 25.—
Vol. V. Partea II. — 1650-1699. — Documente 475, din Veneția, adause de Academie, publicate de
I. Slavici. — Cu portretul lui Constantin-Vodă Brâncoveanu. — 1886. — XXVI și 406 pag. . . . 25.—
Vol. VI. — 1700-1750. — Documente 355, adunate de Hurmuzaki, publicate de I. Slavici. — Cu por­
tretul lui Dimitrie-Vodă Cantemir.— 1878.—XXIV și 699 pag................................ ... 25.—
Voi. VIL — 1750-1818. — Documente 308, adunate de Hurmuzaki, publicate de I. Slavici. — Cu por­
tretul lui Grigore-Vodă Ghica. — 1876. — XXIII și 585 pag........... . . .......................................25.—
Voi. VIII. — 1376-1650. — Documente 762, din arhivele Veneției și alte colecțiuni, adause de Aca­
demie, publicate de I. Slavici. — 1894. —XLVIII și 549 pag. ...................................... 25.—
Vol. IX. Partea I. — 1650-1797. — Documente 807, din arhivele Veneției și alte colecțiuni, adause
de Academie, publicate de I. Slavici. — 1897. — LI și 691 pag. ..............................................25.—
Vol. IX. Partea II. — 1751-1796. — Documente 337, din arhivele Veneției și alte colecțiuni, adause
de Academie, publicate de I. Slavici. — 1899. — XXI și 438 pag................................ ... 25.—
Vol. X. — 1763-1844. — Documente 706, rapoarte consulare prusiene din Iași și București, adunate,
adnotate și publicate de N. Iorga. — Cu portretul lui Alexandru Ispilanți, Domn al Moldovei și
Țerii-Românești (1774-1797). — 1897. — CXXXII și 694 pag......................................................... 25.—
Vol. XI. — 1517-1612. — Acte 958 din secolul al XVI-lea relative mai ales la domnia și vieața lui Petru-
Vodă Șchiopul, adunate, adnotate și publicate de N. Iorga. — Cu portretul, lui Petru Șchiopul
și al familiei sale. —1900. — CLIV și 883 -p XLIV pag. . . . .’..................................... ... 25 —
Vol. XII. — 1594-1602. — Acte 1872 relative la răsboaiele și cuceririle lui Mihaiu-Vodă Viteazul,
adunate și publicate de N. Iorga. — Cu o stampă și 2? facsimile de iscălituri. — 1903. — LXXXIX
și 616 pag.................................................................................................... 25.—
Voi. XIII. — 1592-1837. — Texte grecești, 102, privitoare la istoria Românilor, culese și publicate
de A. Papadopulos-Kerameus. — 1909. — XLVIII și 6Ì9 pag....................................................... 25.—
— Continuă pe fafa precedentă. —

k ... . ...