ISTORIA

FILOLOGIEI ROME
CU 0 PRIME RETROSPECTIVA ASUPRA ULT1MELOR DECENII (1870-1895) .

. STUDII CRITICE
s DE

LAZAR §AINEANU

A. rp O U R D ID I 'I' I T.J TNT

4a-1 ---4 a .!

BUCURESCI
EDITURA LIBRARIEI SOCECU & COMP.
zr, Calea Victoriei, zr
1895

www.dacoromanica.ro
o 1,;-(--
T6te exemplarele vor purta semnAtura autorului.

c%' ic:, I: e..4

39,856. Stabilimentul graft I. V. Semi'.

www.dacoromanica.ro
 ISTOR I A

FILOLOGIE1 ROMANE

www.dacoromanica.ro
 DE ACELA AUTOR :

ELEMENT& TURCESCI iN LIMBA ROMANA. Bucurescl 1885. A

doua editiune in preparatiune.
IELELE. Studiii de Mitologie comparative, 1886.
INCERCARE ASUPRA SEMASIOLOGLEI LIMBEI ROMANE. Test
de licenta in Litere. Opera premiata de Universitate, 1887.
LES JOURS D'EMPRUNT OU LES JOURS DE LA VIEII,LE. Test
de doctorat. Paris-Leipzig, 1889.
STUDIt DIALECTOLOGIO ASUPRA GRATULUI EVREO-GERMAN.
Partea I. Bucurescl, 1889.
LINGUISTICA CONTEXPORANA. Discurs de deschidere a cursu-
lul de Filologie comparative Is Facultatea de Litere din Bu-
curesci, 1890.
RAPORTURILE INTRE GRAMATICA V LOGICA. StUdill. de Lin-
guistics generals. Prelegeri tinute la Universitate. Buc. 1891.
AuToarf NoNliNi MODERNI, III ed. Craiova, 1895.
ION ELIAD RADULESCU ca gramatic §i filolog. Conferinta
tinuta la Ateneii, en portret §i 4 anexe. BucurescI, 1892.
BASMELE ROMANE IN COMPARATIUNE CU LEGENDELE ANTICE
CLASICE SI IN LEGATURA CU BASMELE POPORELOR INVECINATE §I
ALE TUTUROR POPORELOR ROMANICE. Opel% premiata §1 tiparita,
de Academia Romans. Bucurescl, 1895.
STUDII FOLKLORICE. Cercettirl in domeniul literaturel po-
pulare (in curs de publicatiuna

IYa apare :

*ESE ANT DIN VIATA UNUI FILOLOG ROMAN (1889 1895).

Fragment auto-biografic de Lazar *aineanu. Va contine capi-
tolele : IntOrcerea mea in tall. Primele impresiuni. Luminl
§i umbre. Numirea mea la Universitate. Istoricul unel
naturalizari. Omeni §i fapte. atarea intelectuala a societatil
romans la sflr§itul secolulul al XIX-lea.

www.dacoromanica.ro
 PREFATA LA A DOUA EDITIUNE

Prima ed4iune a acestei caqi a intimpinat o

primire binevoitore, ce a covir§it tote a§teptarile
piastre. Unele capitole ail Post traduse in limba
germana. (in tRomanische Revue,), far studiul
despre invetamintul in epoca fanariota a Post re-
produs §i comentat in limba neogxeca (in (Pa-
tris,). Judecata emisa, asupra fanariotismului a gasit
o aprobare unanima, reducend ast-fel la adeverata
for valore recentele tentative de reabilitare intelec-
tuala a acelei triste epoce.
Recensiunile aparute in revistele romane §i
straine apreciaza meritele multiple ale operei §i
releveza bog4ia informaOunilor i originalitatea
vederilor. 0 nota discordanta in acest concert
de elogii o formeza raportul din Analele Acade-

www.dacoromanica.ro
VI

miei Romane (1893), cu ocasiunea presentarii la

premiare a cartii. Autorul acelei clari-de-sema, d.
N. Quintescu, nu este specialist in filologie. Cel
putin, singura-i opera remarcabila cDe la Bucu-
resci la Coblenz, nu tradeza vr'o eruditiune spe-
cials in acesta. materie. Si numai ast-fel se pote
intelege, cum d. Quintescu a cautat sa inlocu-
iasca intelegerea rationale a faptelor cu o malitiosi-
tate plina de fineta §i de reticenta. Conclusiunea-i
dogmatica sung, ca cartea c nu aduce nimic nou in
studiile nOstre filologice,. Aci raportorul is vorba
nog in sens absolut §i repeta ast-fel inconscient
sententa de mult rostita §i de catre insu§i inte-
leptul Solomon , care Intr'un moment de ciudd
esclama. : Nimic noil sub sore 1 Dar stravechiul
sceptic Linea ferm la spusele sale, pe cand d.
Quintescu §i-a retractat sirmanul ! in plina.
§edinta a Academie! una din imputarile ce-mi
facuse relativ la opera etnografica a d-lui Toci-
lescu. Si urmand acelei fericite inspiratiuni, d-sa
ar fi trebuit sa-§i calce pe inima §i sa retracteze
raportul in totalitatea sa pentru onOrea Acade-
mid §i a sciintei.
Afars de unele modificari §i omisiuni
.
nein-
semnate, textul din a doua editiune a remas esen-
tial acela§i. El a fost pus in curentul cercetarilor

www.dacoromanica.ro
 VII

§i public4unilor din ultimii trei anI. Speram ca

§i sub acesta noun forma el va corespunde desti-
natiunii sale §i imparta§im din tota inima dorinta
exprimata de unul dintre recensenti, ca acesta
carte se dea ocasiune la numerose lucrari noue,
sa indemne la munca tinera gener4une i s'o
sprijine cu indic4uni folositare.

Lazar yaineanu

Buatresci, r Mani 1895.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE

A trecut un secol, de cand paxintele Samuil Blain

de la Sad si Mare le Vistier al Principatului Valachiei,
Ianache VAcarescul, publicarA, la scurte intervale qi
independent unul de altul, primele lucrAri gramaticale
asupra limbei romane. Anil 1780 §i 1787, cand apA:
rurA Elementele limber daco - romane" Qi Observatiile
asupra Gramaticel romanescf" , sint date memorabile
in istoria filologiei romane.
Din primul moment se accentuezA un mod de a
vedea fundamental diferit In cercetarea naterialelor
limbei si acesta divergent4 se perpetua in timp de un
secol, constituind o bariera neinvins6, Intre dou6 direc-
tiuni gramaticale extreme.
Una se afirm6, mai Intaiu cu sgomot, reu§esce, mul-
tumita unor apucAturi erudite, a ca§tiga o parte inte-
ligentA a natiunii si, tocmai In momentul cand ajunge
singurs dominants, sucomb4 lasftnd putine urme dura-
bile. Cea-laltA, cu o inNi§are mai modestA, trece la
Inceput aprope neobservat4, se continua in tAcere cu
Eliad §i Golescu, apol, despretuit4 cat-va timp, revine
39,836. Istoria Filologiet ronuine. Ed. II. 1

www.dacoromanica.ro
2 INTRODUCERE

iarasi la onere : presentul II apartine si e sigura de

viitor.
Pe cand Vacarescu, observator consciintios, se
marginesce la inregistrarea obiectiva a faptelor linguis-
tice, calauzindu-se de usul, ce-1 considers ca unicul cri-
terili in materie de limbs ; Main si urmasil lui intro-
duo in filologia roman principiul subiectivismului, im-
prospotand procederile analogistilor antics si ado ptand
ideile fflosofice ale secolului al XVIII-lea despre carac-
terul artificial al graiului.
Acest mod de a vedea unilateral justifica in apa-
renta on -ce inovatiune. Gramaticul, din simplu obser-
vator, devenea legislatorul suprem al limbei, ce o putea
reforma dupa, placul sail vederile sale. De aci o ten-
denta sistematica de ameliorari din ce in ce mai radi-
cale : cu cat gramaticul poseda mai multa, eruditiune,
cu atat mai indrasneta devenea opera-i de transfor-
mare linguistics. Lucrul ajunse acolo, in cat evolu-
tiunea finals nu mai recunoscea punctul de plecare :
lipsindu -i in cele din urma on -ce mesure si inlaturand
cu tot din adinsul on -ce sprijin temeinic, cladirea, ridi-
cate dugs vederi subiective, remase planand in vid si
se spulbera la prima clocnire cu realitatea.
Considerand pustiirile si confusiunile, causate de
subjectivism in domeniul limbei, oel mai mare grama-
tic al timpului modern si al tuturor timpurilor
Jacob Grimm a condamnat fall apel intrega gra-
matica subiective ca un pedantism Para semen" (eine
unsagliche Pedanterez), care, lipsit de luminile evolu-
tiunii istorice si ale filosofiei linguistice, se misca, intr'o

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE 3

lume pur ideala si n'are alt resultat de cat a impedeca

libera desvoltare a grahlui.
In cartea de fats, s'aa consacrat capitole'speciale
originil si treptatei progresari a principiului sublectiv,
representat in filologia romana, de scOla etimologica
ardelena.
Fenomene de ordine istorico - politica I-at dat
nascere si imprejurarl sociale nefavorabile all contri-
buit a-I da o directiune din ce in ce mai acuta. Pro-
veninta pi existenta-I seculars isi gasesc ast-fel pana
la un punct justificarea lor.
Procederile-i extreme nu sint mai putin motivate
fata cu starea incordata a lucrurilor din trecut.
Dintre linguistiI occidentului, pana la intaIul pa-
trar al secolului nostru, Hervas e singurul, care de-
clara Para inconjur originea romana a poporului si a
limbei nOstre. Tog cei-lalti pana si Adelung considers
pe ambele ca amestecaturi slavo-romane. Trebuia dar
pusa in lumina, si intr'o lumina orbitOre, latinitatea
nOmulul si a limbeI sale. Acesta explica, excesul de
zel in studiile istorice si gramaticale, intreprinse de
representantii scOlei etimologice.
Doug bunurl nepretuite au resultat din indelun-
gatele opintiri ale etimologismului : alfabetul latin, care
prevaleza din capul locului (in sinul acestef scOle), si
studiul istoric al Umbel' nationale, inaugurat de Cipa-
rill, figura, venerabila si r6masa, cu desavirsire isolata,
chiar in mijlocul adeptilor sec. Filplog in tOta puterea
ouvintului, moderatiunea si spornica activitate a repo-
satului canonic (din nenorocire In mare parte atinsa

www.dacoromanica.ro
4 INTRODUCERE

de dogmatism) formeza o continua protestare in contra

exceselor comise in domeniul limber de predecesorir si
contimporanir set.
Tendenta latinista are o analogie isbitOre cu di-
rectiunea inaugurate in Grecia moderns, catre sfirsitul
secolului trecut cam in acelasi timp cu Main si §in-
car, de catre Celebrul elenist Adamantios Korais (1748
1833).
Ace 141 nazuinte de regenerare nationals si acerasi
precipitare de a demonstra Europei directa continuitate
si transmisiunea intacta a elenismului indemnara pe
ilustrul filolog a efectua o restaurare formals a trecu-
tului linguistic. Pe cand Serbia avu rara fericire de a
poseda in Vuk KaragiO un om de geniti, care, cel din-
-Wu in oriental. Europer, a intreveclut importanta folk-
lorului si a cautat sa formeze din graful popular
trainicul substrat al uner limbi literate ; Korais si
scola sa, inlaturand cu desavirsire limba poporului,
ajunsera la creatiunea uner idiome artificiale, care hu
mar era flier elena nici gr6ca moderns, ci o mixtura
dintr'ambele in dose neegale. Daca formele gramaticale
si vocabularul r6maneati elene, apol sintaxa, adica, su-
fletul graiului, era strains si in casul eel mar favorabil
o imitatiune superficiala a spiritului antic. AcOsta.
stare de lucrurl continua a subsista Inca in Grecia si
abia in timpul din urma s'ati aretat simptomele uner
vigurOse reactiuni in favOrea gra1111W popular.
0 tendenta pronuntata de latinisare a limber se
ivi si in Franta catre mijlocul secolulul al XVI-lea.
Asa numita Pleiada urmarea regenerarea limber si a.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE

poesiel prin imitarea modelelor antice : Nos ancetres

clicea eroldul PleIadei, du Bellay, In manifestul sou
de reforma literary, ont laiss6 la langue si pauvre
et si nue qu'elle a besoin des plumes et des orne-
ments d'autrui". Dar ca lei aiurea, cella nu se mul-
tumi numai a slei din isvorul greco-roman si a imbo-
gati limba prin infusiune de elemente antice, dar pre-
tinse Inca a latinisa si forma neosa a vorbelor popu-
lare, trec6nd ast-fel cu vedere individualitatea limbei.1)
Precum latinisatorii nostri nu se multumiati cu
forme existente (ca at., luptare"), considerandu-le ca
vulgare pi aspirand a le inobili (rostind si scriind acia,
luctare") ; tot ast-fel representantii Pleiadei cautati a
alunga vorbele reale oiseux, venger", substituindu-le
forme pretins maX nobile otieux, vindiquer", dintre
taxi o parte, multumita unor imprejurari particulare,
a persistat diferentiandu-se si sub raportul semantic.
Negresit in secolul al XVI-lea Mintz, limbei s'afla

1) Cele doug caracteristice ale ReformeT linguistice tricercata de

PleYada compositiunile si derivatiunile artificiale ne IntImpinli si In isto-
ria limbeY romAne. FaYmosele compositiura In stil omeric din versurile
exametre ale lut Dubartas, contimporanul PleTadeY : Apollon porte-jour,
Hermes guide navire, Mercure echelle-ciel, invente-art.... IsT afid. un pen-
dant In formatiunile analoge ale r6posatulta Aristia : mintagerul JoYe, brat-
alba Junone, ambeclaudu Vulcan, pedeveloce Achile.... Iar specimene de
firovignement ca verve-verver-vervements ne aduc aminte de climb&
limbarid-limbamtnts si de cele-lalte mij16ce de tmbogAtire a limbeY, pre-
conisate de Pumnul si scola sa. Nit novi sub sole ! Limba francesi
avu, In acelasY secol, si aY set citalianiseurss, pe carY IT Ya In rls,
Inter) aerie de dialoging francese italfitnisate, ilustrul elenist Henricus
Stephanus.

www.dacoromanica.ro
6 INTRODUCERE

Inca in face, necutezand a esi la lumina de cat in mo-

deste, adesea necorecte, formule de Tatal-nostru, earl
se continua pana la inceputul secolului actual. 0 isto-
rie a filologiel romane nu pOte trece cu vederea aceste
prime gangaviri ale unel sciinte, menite a ajunge la
plina desvoltare abia in timpul nostru. Tata pentru ce
cartea de fats, se deschide cu cercetarea cronologica.
de asemenea formule.
In ordinea normala a lucrurilor, poliglotia a pre-
ces filologia, cun6scerea practica a limbilor provenind
din cause cu totul altele de cat cele ce produc studiul
for sciintific. Tura nostra s'afla odiniOra supt acest ra-
port in conditiuni exceptional de favorabile. Cu mult
mai inainte ca limba romana sa fie supusa unel cer-
cetari gramaticale, ea poseda poligloti de mare valOre,
intre cari Cantemir, principele-scriitor, ocupa intaiul
rang atat prin cunoscintele-i multiple, cat si prin viul
interes, ce manifestri pentru istoria si limba romana.
Invetamintul din scOlele fanariote a fost mai
mult o pedica seriOsa de cat un element de progres
pentru cultura nationals.
Dupa capitolele consacrate primelor studii gra-
maticale asupra limbel nOstre si dupa examinarea mi.
nutiOsa a diferitelor sisteme de reforms linguistick
patronate de directiunea etimologica, fonetica i italie-
nista, trecem apoi In revista evolutiunea lexicografiei
romane de la primele ei inceputurl pana in present.
Elemente romane in limbile straine" form6zA o corn-
plinire indispensabila a ochirii critice asupra progrese-
lor lexicografiei.

www.dacoromanica.ro
 LNTRODUCERE 7

Un capitol final, cel mai vast dintre tote, expune

suma de munca, intelectuala, desfaprata in cursul ul-
timelor douo decenii in diferitele ramuri ale filologiei
romane. Lasand la o parte lucrarile secundare, menite
a intregi sintesa in amanuntele ei, sintem in stare a
releva in tote aceste ramuri cate una sail dime pro-
ductiuni de prima ordine, cart fac (more sciintei ro-
mane §i permit a spera in viitorul ei.
In modul acesta ne-am incercat a presenta un
tablot pe cat s'a putut mai comprehensiv despre fa-
sele cele mai marcante ale filologiei romane. Cu spi-
ritul impartial am cautat a ne da sema de sistemele
cele mai contraqicetOre, de vederile cele mai originals
in materie de limbs,. In cercetarea diferitelor mani-
festari §i productiuni filologice, ne-am calauzit tot-d'a-
una de principiul istoric, singurul care p6te da o ex-
plicatiune satisfaca6re unor fenomene de natura, atat
de variata.
Nu avem pretentiunea de a oferi o Istorie com-
pieta §i metodica a filologiei romane, dar speram a nu
fi trecut cu vederea nici unul din momentele mai im-
portante ale evolutiunii sale istorice.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT
(1592-1850)

I. Formule de Total nostru"

De pe la mijlocul secolulul al XVI-lea pang aprOpe

de pragul secolulul nostru, Linguistica a strabatut o
periods, al caret caracter diletantic primeza apr6pe cu
desavir§ire ori-ce preocupare serios sciintifica. Activi-
tatea-i se manifests, in rostimpul acestel peri6de, mat
ales in compilare sail colectionare de specimene de
MN, earl tindeat mat mult a satisface curiositatea
inv6tatilor de cat contribuiat la progresarea adeverata
a sciintei. Formula Tatalui-nostru servea drept sub-
strat tuturor acestor specimene. 0 idee preconceputa
a dat impulsul §i a calauzit, peste un secol si jume-
tate, cercetarile de asemenea natura : idea, a tote lirn-
bile se trageau dintr'un prototip comun, din limba
ebraica, care, dupa expresiunea lui Casaubonus, avea
de parinte pe insu§i D-lea, tar de talmacit pe Molsi
(Deus hujus linguae pater, Moses vero interpres erat).
Ac6sta filiatiune necesar d a tuturor limbilor din cea
ebraica a devenit fatala pentru evolutiunea ulteriOra

www.dacoromanica.ro
10 LIMBA ROMANY IN OCCIDENT

a Linguisticei intocmai ca sistema lul Ptolomeb.

pentru Astronomie impunendu-I o secular& statio-
nare, pan& ce Leibniz o sc6se din acest care vrAjit qi-T
imprim& independenta si soliditatea vederilor sale filo-
sofice.
Doue sint lipsurile inerente mai tuturor acestor
colectiunT de TatAl-nostru : imperfectiunea reproducerii,
care result& dintr'o necunoscint& personal& a celul mai
mare numer din limbile publicate, qi excluderea abso-
lute pan& la Hervas qi Adelung a analisel gra-
maticale. Cel dintaiti dintre linguiqtii numiti consider&
t6te compilArile anteriOre drept vans euriosidad", Tar
cel din urma le numesce cu drept cuvint blame Cu-
riositeiten-Cabinetter".1)
Cu tote acestea poliglotele de Tatal-nostru repre-
sentA, cum am spus, aprOpe intrega activitate lingui-
stic& a celor din urma, done secole §i ele nu pot fi
trecute cu vedere de istoricul, care urmAresce fasele
de evolutiune ale Sciintei limbeT. Publicatiunile de
acestA natur5, sint, pe de alt& parte, f6rte cu gra' ac-
cesibile. Preocnpat de atari consideratiuni, am creclut
folositor a stringe intr'un m&nunchiii p&rerile emise
de Invotatii linguiqti aT Occidentulul despre originea qi
natura limbei qi a natiunii romane. Sat, in lips& de
pareri, probele de limb& formulele de TatAl-nostru
ce din§ii reproduc cu acestA ocasiune.
Cea mar veche dintr'aceste probe, formula publi-

1) Cf. Adelung, ..11ithridates, vol. 1, Apendice, unde se dX si

literatura respective(.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 11

cata, de Megiser, e anteriOra Tatalui-nostruu de ma-

rele logof6t Luca Stroici, cea dint= Incercare de a
scrie cu litere latine ", cum o numesce d. Hasdeil, §i
ea merits deer a fi push in fruntea monumentelor cu
caractere latinn.
Este, apor, interesant a vedea, cum un linguist
de forts lul Hervas ascrie limber romhne o positiune
definitive Intre cele-lalte idiome neo-latine §i declarh,
cu decenil Inaintea intemeretorului filologiei romanice,
neindoiOsa sa origine (Catalogo, 180) : Lingua latina
matrice de' dialetti valaco, italiano, spagnuolo, fran-
cese e portoghese... Ii linguaggio valaco o moldavo e
dialetto immediato della lingua latina e conservasi puro
nella Valakia, sebbene essa 6 circondata da genti the
parlano idiomi differentissimi, quail sono it turco, greco,
illirico, ungaro e teutonico".
Nu mai putin interesant este a urmari sforthrile
ortografice de a reda, printr'un alfabet insuficient,
numerOsele nuante- fonetice ale limber romane. Semnul
ci, bunh-Orh, 11 glsim no tat cu ae, u, e, a §i y...
Intalele colectiuni de Tathl-nostru confundh, limba
romans (wallachisch) cu cea walls& sail walonh (wal-
lisch, wallisisch, wallonisch, walsch); ba Inca Megiser o
gratifich cu acela0 epitet ca. §i limba chinesa (chinische
Sprach).
Urmez6,, In ordine cronologich, principalele dintr'-
aceste compilhri, cercetate din punctul de vedere spe-
cial, care formezh subiectul acestul studth.
Cel dinthit, care a utilisat formula Tathlur-
nostril" ca prob6, linguistics, e un German din Man-

www.dacoromanica.ro
12 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

then, Johannes Schiltberger. Acesta intreprinse, intre

anil 1391-1427 o cal6torie prin Europa, Asia §i Africa.
El strabatu prin Ungaria §i Bulgaria, Valachia, Tran-
silvania §i Moldova, numita pe atunci Valachia mica.
Cal6torul not6za pretutindenea localitatile principale §i
atinge in trecat despre limbile §i obicelurile popOrelor,
ce visita. Despre limba romans n'are de cat o idee
vaga, considerand-o ca o idioms de o natura parti-
culars.
Iata pasajul privitor la terile Romane') :
Am fost §i in Valachia qi in dou6 ora§e princi-
pale, unul numit Agrich (Arge§) §i cela-lalt turcesc (Bu-
curesci ?). i o cetate numita Uebereil (Braila), care e
a§eclata pe Dunare. Acolo negustorimea are corabii §i
galione, pe carl transpOrta mrtrfuri din Lori pagane.
Trebue inca sciut, ca poporul din Valachia Mare si din

) Reisen des 7oh. Schiltberger aus Miinchen in Europa, Asien

und Afrika von .t29.1 his .f127, herausgegeben von Neumann. Mun-
chen, 1859, p. 92 Si 16o: cich bin och gewesen in der Wallachy
und in den zwein hopstetten ; eine genant Agrich (Arges), die ander
ttirkisch (Bucuresd ?). Und ein statt gehaissen ebereil (Brdila), die liegt
uff der tunow (Donau). Da haben die kocken (corttbiT) und die galein
(galione) die koffmanschatz bringen it niderleg von der heidenschafft.
Es ist och ze merken das das yolk in der grossen und in der cleinen
Wallachy cristenlichen glouben helt. Und habent och ein besunder
sprach, und lassent och all samt har und bart wochsen und schnidens
nymer Mintz ab. Und bin gewesen in der cleinen Wallachy und ze
sybenbUrgen Dornach 1st ein statt haist Sedschoff (Suceva), die 1st
hopstatt in der cleinen Wallachy., Cf. Schiltberger, Reisebuch...
nach der Ntirnberger Handschrift, her. mit Erklarungen, Lesarten,
WOrterverzeichnissen etc. v. Langmantel. Stuttgardt, Lit. Verein, 1885-

www.dacoromanica.ro
 L1MBA ROMANA YN OCCIARNT 13

Valachia Mica e de religiune cre§tina. Si el are o Umbel

particulars §i lass sa-I crests porul §i barba, fara a
se tunde vr'o data. Am fost §i in Valachia Mica §i in
Aral Apol e o cetate numita, Sedsche (Suceva),
care e capitala Valachiei mici."
Conrad Gessner sau Gesnerus (1515 1564), bar-
bat de o eruditiune universals, fundatorul Zoologiel
moderne §i al Istoriel literare, a resumat cunoscintele
linguistice ale timpulul in Mithridates, de differentiis
linguarum turn veterum, turn qua3 hodie apud diversas
nationes in toto orbe terrarum in usu sunt observa-
tiones", aparuta la Zurich, in 1555. In dedicatiunea
cartii el observa, cs constatarea afinitatii linguistice
nu-i un simplu obiect de curiositate, ci o parte inte-
granta a educatiunil sciintifice, ca particularitatile graiu-
lui §i deosebirile limbilor merita s'atraga atentiunea
unui spirit cult §i filosofic.
Gessner facu intaia incercare mat insemnata a
unel colectiuni de Tatal-nostru (in num6r de 22), in-
cheiand cartea cu specimene din limba Tiganilor §i a
caraitorilor. In privinta originil §i inrudirii limbilor,
autorul imparta§esce ideile gre§ite ale contimporanilor
sei : numal ebraica e limba pura, cele-lalte simple de-
generari sau amestecaturi. Pe pagina 65 reproduce un
Tatal-nostru reto-roman (churweltsch), Tar la pagina
69, in lipsa unui specimen linguistic, ne da urmatOrea
notita privitOre la T6ra Roman6sca :
Valachia perquam lata regio est, a Transylvanis
incipiens, usque in Euxinum protensa pelagus, plana

www.dacoromanica.ro
14 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

ferme tota, et aquarum indiga : cujus meridiem Ister

fluvius excipit, septentrionem Roxani occupant, quos
nostra wtas Ruthenos appellat, et versus fluvium Thi-
ran nomados Scytharum genus, quos Tartaros hodie
vocitamus. Hanc terram incoluerunt quondam Geta3...
Postremo Romani armis subacti ac deleti sunt. Et co-
Ionia Romanorum eo deducta, duce quodam Flacco, a
quo Flaccia nuncupata. Longo temporis tractu, cor-
rupto (ut sit) vocabulo, Valachia dicta. Sermo adhuc
genti Romanus est guamvis magna ex parte mutatus,
et homini Italico vix intelligibilis..."

Hieronymus Megiser din Stutgard, cat-va timp

profesor la Lipsca, mort in 1616, publica la 1592 in
Francfurt o colectiune de specimene linguistice sub
titlu : Specimen XL diversarum, atque inter se diffe-
rentium, linguarum et dialectorum, a diversis auctori-
bus collectarum, quibus oratio dominica est expressa"
(a doua editime, Francfurt, 1593).
Formula romftnesca a Tatalui-nostru se afla, la
Megiser sub N. XLI cu titlul in der chinischen
Sprach" (confundand-o cu limba chinesa de sub N.
XLVI) si sunk, ast-fel :
Tatal nostru, cine esti in ceriu,
Sfinciaskase numele teu,
Se vie imparacia ta,
Su (Si) se fie voja ta, cum in ceriu asa pre pomuntu,
Puine noa de tote zilele, de-ne noa astazi,
Su ne jells gresalele nostre, cum su not jertam a gresitilor nostri,
Su nu ne duce pre not in kale de ispitra (sic I),
Su ne mantujaste pre not de reu, Amen.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMAN/ iN OCCIDENT 15

AlAturam ad formula cea mai veche a Tatalui-

nostru cu litere latine, Oath, de d. Hasdeil in Corpul
legilor polone" de Sarnicki si tipbxitA la Cracovia in
1597, adica 5 ani duptt publicarea spechnenului" lui
Megiser, de care difer5, in fond si in formA :
Parintele nostru ce esti in ceriu, swincaskese
numele teu : se vie inpereQia ta, se fie voia ta, komu
ie in ceru assa ssi pre pemintu. Penia noastre se-
cioase de noai astedei. Ssi iarte noae detoriile noastre,
cum ssi noi lessem detorniczilor nostri. Si nu aducze
pre noi in ispite, ce ne mentuiaste de fitlanul. Ke ie
a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in veczij veczilor.
Amen." ')

Claude Duret, ,,President a Moulins", cum se in-

tituleza insusI, scose in 1619 la Yverdon o voluminosa
compilatiune, in care vorbesce despre vr'o 56 de limbi,
neuItand a pomeni graiul animalelor si al paserilor :
Thresor de l'Histoire des langues de test Univers,
contenant les Origines, Beautez, Perfections, Decaden-
ces, Mutations, Changemens, Conversions et Ruines des
Langues." La paginile 842-844 Duret tratOza de la
langue des Walachiens" :
(Nicolas Chalcondile, livr. 2 de son Histoire des Turcs tient
que le langage des Valaques semble de prime face que c'est presque

1) A se confrunta aceste formule si cele de maY la vale cu spe-

cimenele cirilice de (Taalnostril, din diferite epoce, reproduse In
Crestomatia d-luY Gaster I, 9, 32, 39, 4! si 53 si In Cuvente den Be-
tranY II, 1 18 §i 413.

www.dacoromanica.ro
16 LIMBA ROMANI IN OCCIDENT

une mesme chose avec celuy des Italiens, mais it est si corrompu, et
se treuve finablement tant de difference de l'un ik l'autre que malayse-
ment se pourroient-ils entretendre. Comme cela se soit peu faire qu'eux
usans presque du mesme parler, de mesmes mceurs et forme de vivre
que les Ita liens, soient allez prendre pied en ces marchesla, je ne l'ay
point encor entendu, et s'y n'ay $rouve persunne qui n'en sceust rendre
assez bon compte. Toutesfois le bruit commun est que ce furent gents
ramassez de divers endroicts, qui y aborderent premierement sans ce-
pendant avoir faict chose digne de memoire, ne qui merite d'estre in-
seree en la presence Historie. Au reste on voit encor pour le jourd'hui
qu'ils ne different pas beaucoup d'avec les Ita liens, taut en leurs fa-
cons de faire qu'en leurs ustancilles, armeures, esquipages et vestemens,
qui sont presque uns tk tous les deux Peuples...
(Pour ce qui concerne leur origine et commencement it faut
entendre ce qu'on appelloit anciennement Dade, etoit une grande
&endue de pays... L'empereur Trojan l'ayant finablement subjuguee y
transports des Romains pour la repeupler et la reduit en forme de
Province. Mais du temps de Galien et depuis soubs Aurelian les bar-
bares la reconquirent. Les Gothz aussi se jetterent dedans durant l'Em-
pire de Gratian, tellement que de ce melange les Valachiens sont des-
cendus, lesquels ayant confondu les meurs, facons de faire et langage
des dessudits en ont faict je ne spy quoy A part qui n'y ressernble
plus de rien. Toutesfois ils usent aussi du parler Ruthenique et Slavon;
pour le regard de leur nom, on dit que ce fut un Romain appelle
Flacons qui leur donna premierement et que de lit its ont este dicts
Falachi ou Valachi : car les lettres de F et V consonante se changent
facilement Tune en l'autre... Iceux tiennent la Religion Chrestienne
selon l'usage et tradition des Grecs. Et n'ont guere este cogneus sinon
depuis l'an 135o que l'empereur Charles s'estant voulu attaquer it eux
y fit mal les besognes. Or combien que la Valachie soit aussi appellee
Moldavie et que ces deux noms soient le plus souvent confondus l'un
pour l'autre, neantmoins it y a difference... On divise encor ces deux
pays dune autre sorte : celui qui est en haut devers Russie du cost&
d'Occident est la Valachie, d'ont la principale ville s'appele Soca-
vie (I), forte a merveilles et quasi inexpugnable. L'autre qui est le

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 17

long des rivages du pont Euxin . . . . est la Moldavie ou Bessa-

rabia . . .D1)

Andreas Midler prelucra inteun mod critic co-

lectiunile existente in publicatiunea aparuta la Berlin,
in 1680, sub titlul : Oratio orationum, S. s. Orationis
dominicee versiones prwter authenticam fere centum,
eaque longe emendatius quam antehac, et e probatis-
timis auctoribus potius quam prioribus collectionibus,
jamque singula genuinis lingua sua characteribus".
Pe pagina 58 gasim, sub rubrica walisic" (wallice),
un Tatal-nostru romanesc reprodus in caractere latine,
d* tote cele-lalte s'afla acolo in caracterele for ori-
ginale :

Parinthele nostru cela ce esti en tzeri.

Svintzascmse numele teu.
Vie enperetzim ta.
Facmse voe ta cum en tzer ase si pre pmmentu.
Pane noastre tza de smtzioase dm noam astezi.
Si lase noam datoriile noastre, cum si noi se lmsmm datornitzilor nostri.
Si nu dutze pre noi la ispitire.
.--..
Tze ne mentueste pre noi de viclianul.

1) Intr'un articol publicat de d. A. Sandu In cRevista Contim-

porana, din 1873 (pag. 684-694) sub titlul 40 paging despre Ro-
mania dintr'o Geografie imprimat la Paris In 1543, (Recueil des di-
verses histoires touchant les situations de toutes regions et pays con-
tenuz es trois parties du monde, nouvellement traduit de latin en fran-
gais), figurezli urmatorea notita : 4. . . Encore pour le present ilz usent
du langage romain en cette contree, combien qu'il soit si corrompu
qu'a grand' peine le peuvent les Romains mesme entendre. Hz ont
usage de lettres romaines, fors qu'il y a quelques lettres changees
39,856. Istoria Filologief Romane. Ed II. 2

www.dacoromanica.ro
18 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

John Chamberlayne a publicat in 1715, la Am-

sterdam, un volum in 4° coprinqend 142 de Tatal-
nostru, distribuite dupa continente §i Seri, reproduse
in caracterele originale si cu transcrierea Latina : Ora-
tio dominica in diversas omnium fere gentium linguas
versa et propriis cuisque linguae characteribus ex-
pressa."
Afars de formula walla" reprodusa dupa mai-
ler, Chamberlayne publics alte douo Tatal-nostru ro-
manesci, procurate lui de catre nobilissimus D-nus
Birndorff, Ablegatus HungariEe et Transilvaniaa Eccle-
siarum ad Augustissimam Magnm Britaniw Reginam
Annam."
Aceste dou6 formule walachice" figureza Intre
cele slavonice" qi moscovitice" §i suna, ast-fel :
1. Tatul nostru csinje jesh in cserju.
Szvinczie sze numelje tou.
Sze vii Imparaczia ta,
Fii voja ta cunt in cserju, asha shi pe pamuntul.
Punje nostru de tote zilelye da noi astesz.
Jarta greshalelye nostre cum shi noi jartam a greshitilor nostri.
Shi nu ducz pe noi inka la ispitira.
Shi mentujeshte pe noi de roo. Amin.

2. Parintye nostru csela cse esh in cseri.

Svenczie sze numelye tou.
Vii Imparaczia ta.
Facse sze voja ta cum in cseri asha shi pe pamuntul.
Punye nostru csaszechsio (I) da noo asztesz.
Shi lasza noo datorilye nostre cum shi noi laszam datornicsilor nostri.
Shi nu dues pe noi la iszpitira.
Shi mentujeste pre noi de hitljanul.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANI IN OCCIDENT 19

Hervas (Parintele Lorenzo) se nascu la 1735 in

Mancha spaniola dintr'o familie nobila. A shat mult
timp ca misionar in America, de unde reveni in 1767
la Cesena, in Italia. El muri la Roma, in 1809, ca bi-
bliotecar al Vaticanei. Spre a propaga religiunea crq-
tina, in Lumea-Noun, Hervas invota multe limbi ame-
ricane i fu isbit de diversitatea lor. Cu ajutorul altor
misionari aduna, un mare numer de vocabulare, trecu
apol la idiomele din cele-lalte continente §i-§1 propuse
a imbrati§a, inteo opera grandiOsa, istoria progreselor
spiritului omenesc de la inceputul existentei sale fisice.
Ac6sta enciclopedie, scrisa mai int= italienesce §i
apoi tradusa de autor in limba-i materna, pOrta titlul:
Idea dell' Universo, the contiene la storia della vita
dell' uomo, elementi cosmografici, viaggio estatico al
mondo planetario, e storia della terra" pi aparu, in
intervalul de la 1778 1787, in 21 de volume in 4°.
Pe linguist it intereseza ultimele 5 parti ale a-
cestei opere monumentale, din care ne multumim a
cita pe cele ce privesc mai d'apr6pe acest studiti.
Catalog° delle lingue conosciute e notizia delle
loro affinity, e diversity ", 1784 (tradus spaniolesce :
Madrid 1800-1805, 6 tomuri in 4°).
Tomul intaiil tontine limbile americane, pe cari
autorul le reduce la 11 familii ; al doilea cele din in-
sulele Marelui Ocean §i din continentul asiatic, stabilesce
familia limbilor malaese §i polinese §i dovedesce inru-
direa idiomelor familiei semitice ; ultimele patru tomuri
trat6za despre limbile europene.
Extragem din acesta opera pasajele privitOre la

www.dacoromanica.ro
20 LTMBA ROMANA itI OCCIDENT

natiunea Sj la limba romans, servindu-ne de editiunea

spaniola, singura ce ne am pututo procura

Naciones y lenguas de is antigua Dacia que comprehendia los

paises que hoy se llaman Transylvania, Moldavia y Valaquia (III, 246
urm. si 260 urm.) : En estos paises se hallan hoy cinco naciones di-
versas, que hablan otros tantos languages diferentes, y todos estos se
hablan en sola Transilvania, la qual es la Babel no solamente de las
lenguas, sino tambien de las religiones, pues apenas hay secta europea
que en ella no se halle. En los dichos paises hay tres naciones domi-
nantes que son la teutonica, hringara y valaca ; se hallan poblaciones
de esclavones, y hay la gente llamada faraona, la qual es la que corn-
munemente se llama gitana. La nation valaca desciende de colonias
italianas y habla un lenguage que es dialecto latino.
(La lengua valaca es la mas extendida en las tres provincias
que forman la antigua Dacia. La dicha leagues con sus palabras y ar-
tcio grammatical demuestra claramente ser dialecto Wino. De la len-
gua valaca hay varios dialectos, mas todos ellos muestran su origen
del idioms latino, del que se han alejado mucho mas que los dialectos
latinos que se hablan en Italia, Francis y Esparia, porque los valacos
estan entre naciones de muchos y diversos languages, porque han
estado y estan sujetos a algunas de ellas, y porque habiendo caido en
profunda ignorancia han carecido del conocimiento y leccion de los
libros latinos. Tantos motivos de corrupcion como ha tenido el len-
guage valaco, han faltado en las naciones italiana, francesa y espafiola
para que se corrompisen sus respectivas lenguas, que son dialectos la-
turns como la valaca.
cCollario dice sobre los dialectos valacos (1. I, c. 19, p. 92):
t EL lenguage mas puro de los valacos se parece mucho al italiano :
nuts el que en las cosas sagradas usan principalmente los valacos hi-
harienses, tiene palabras ihricas, porque, si no me engario, recibieron
de los iliricos la religion y el rito griego que observan tenazmente.,
(Juan Luci, en su historia de Dalmacia (Amstelodam 1666),.
tratando criticamente del origen, nombre y lengua de los valacos, pone
(1. VI, p. 785) las palabras siguientes pars que se conozca la afinidad

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA. IN OCCIDENT 21

de ella con la Latina : albu, ansu (I angelus), apa (aqua), ape (apis),
areint, arena, auru, Barba, barbosul, bou, bunu, buna, ca/u1, catnip
!campus), calla (calls), calliator (viator), caine, camassa, capul, delta,
domnul, dutor (debitor), erba, fiat, atia, freul, fur, gaina, lume
lumen), lung, ntaire (1 major), munte, nic(I nix), negro, tamer:4 non!,
rossu.
*Las palabras valacas que se acaban de poner son totalmente
latinas poco desfiguradas ; mas generalmente en el valaco se desfiguran
mas que en italiano y en el espafiol y non tanto como en el frances.
Yo que entiendo bastante bien estas lenguas y la latina, con el cono-
cimiento de estas quatro lenguas semejantissimas a la valaca, no llego
a entender medianamente los libros escritos en el valaco mas puro.
Hay varios dialectos valacos ; los menos puros tienen muchas palabras
de los lenguages de los rusos y de los billgaros ; . . . en Valaquia
se habla lengua valaca, que se escribe con la letra de Bulgaria y los
divinos oficios se celebrate por los valacos en lengua esclavona.
(El hablar la nacion valaca dialectos latinos no prueba absolu-
tamente que descienda de la romana o latina, porque de esta cierta-
mente no descienden la francesa, la espafiola, ni otros que hablan dia-
lectos latinos 6nicamente fueron dominados por los routanos que se
valieron de la industria, no menos que de la domination, para intro -
ducir su lengua en las naciones dominadas. Los valacos, a mi parecer,
descienden de los romanos 6 de los italianos, y de su desciendencia
hallo ser convincentes las pruebas siguientes que reciben nueva fuerza
del ser dialecto latino el lenguage valaco.
*Los Valacos, dice Luci citado, no se dan el nombre Valacos,
sino el de Rumens, y se glorian de ser Romanos... La tradicion que
las naciones tienen de su origen, es fundamento grande para probar
este : y al fundamento da prueba incontestable, quando su origen se
declara por los nombres que elks se dan a sis mismos. Una nacion ne
olvida jamais el nombre que ella se da a si misma. Los valacos, an-
tes del siglo XI, se daban el nombre de Romanos : este mismo nom-
bre se dan hoy, y hablau dialecto de la lengua romana. Estos hechos
certos prueban gue es romana su desciendencia.)

,Saggio prattico delle lingue con prolegomeni e

www.dacoromanica.ro
22 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

una raccolta di orazioni dominicali, in pia di trecento

lingue e dialetti", 1787.
Limbile sint dispuse dupO WI qi dupb, gradul for
de inrudire ; oratiunile dominicale sint in numer de
307, reproduse in caractere latine §i insotite de o tra-
ducere litera16. §i de note gramaticale. Aplicatiunea
strict, a principiului gramatical, ca punct de plecare
pentru judecarea diferentelor linguistice, e relevat aci
pentru intaia Or si merita s& reproducem cuvintele,
in earl' Hervas formulez6. acest principiii (p. 42 a edi-
tiunil spaniole). Vorbind de publicatiunile analoge an-
teriOre, in cari probele linguistice oferiati simple ma-
teriale brute neinsufletite de o analisti sciintificA, el
dice :
La noticia que del gran numero de estos se da
en dichas obras, servia mas para satisfacer a la vana
curiosidad, que para adelantar en las ciencias ; porque
los lectores no podian formar concepto de la diversi-
dad y caracter de las lenguas en que se pone la ()ra-
don dominical sin traduccion literal, que hiciese cono-
cer la variedad de sus palabras y artificio grammatical
para formar justa idea de la diversidad de las lenguas
y de las naciones que las hablaban."
Hervas publicrt intre dialetti latini" trei formule
originale de TatM-nostru, omitend pe cele Imprumutate
din Chamberlayne mai sus reproduse.
Sub N. 262 o orazione valaka", ce a velut-o
intr'un Breviar manuscris cu caractere ilirice, intitulat
greco-valaco, in ,Biblioteca Colegiului Propagandel din
Roma. NumerOsele gre§eli de tipar fac acOstA repro-

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMINA IN OCCIDENT 23

ducere apr6pe neinteligibila, dar o retiparim intocmai

spre a da o idee de absoluta lipsa de valOre sciintifica
a unor atari probe linguistice
Tatulu nostru, karele esti ia cerio,
Sficzjetkzie numele tzu
Kie jepiczia ta,
Fie voata ta, pre kum jeferio, sci pinchita ;
Pchinje noastri czje de pururje dine() norto astize,
Sci ne iapti noad grescalele noastre, prekum sci noi jertimi grescezloro
(nostri) ;
Sci nu ne duze pre noi je eipeti,
Tene erijijesce de feli rzu.

Nostim este, ca Adelung, reproducend intocmal

acesta formula atilt de corupta, Isi da cu parerea, ca ea
ar fi kutzo-walachisch. In urma unor atari monstruosi-
tati tipografice, nu ne mai pOte prinde mirarea, cand
Megiser confunda formula romana cu cea chinesa, in-
serand pe ambele sub acelasi rubrics (vedi mai sus) ;
nici cand Hervas declara ca, cu tOta cunoscinta-i per-
fecta a limbilor romanice, nu ajunge a entender me-
dianamente los libros escritos en el valaco mas puro".
Sub N. 263 o formula nu mai putin gresit re-
produsa, sc6sa dintr'un Ceslov tiparit la 1773 si aflat
in aceiasi Biblioteca. Ea suns, sat mai bine nu sunk
ast-fel :

Tatel nostru, karele eszczy ia czelury,

0 fnicjekce num ele tu,
Wie japricia tu,
Fie woja ta prekum in czeru, fsy pre pomianyt,

www.dacoromanica.ro
24 LIMB). ROMANA iN OCCIDENT

Pianni nostr czi depurupi dneo noao astzy,

Szy ko iart noao hze szaene noastre, pre kitar szy noy ertm hreszycy-
lop noszczy,
Szy nu ne ducze pre noi in ispit,
Czi ne ishwiszcze del czel ru.

In fine, sub N. 264, o formula, despre care Vice

c'ar fi primit-o din Moldova, unde se obicinuesce §i
pe care o reproduce §i Ade lung sub titlu moldauisch-
walachisch" :

Tatul nostru, kare est in tcherul,

Sfynzaskasi numele al tou,
Sa vie imperazie ta,
Se fie woye ta corn yn tscher ascia pe pemynt,
Pune nostru tschel den tote zilile dy nou aste,
Sche jart nou grischelele nostre, cum schi noi jartim grischelor (!) nostre,
Sche ne noi aduca yn ispity,
Jare matujet (I) pre noi den rue.

Contimporan cu publicatiunea lui Hervas se facu,

dupt indemnul lui Leibniz si sub auspiciile imperate-
sel Ecaterina, o colectiune lexicala coprindend un nu-
m6r de cuvinte indispensabile (ca deus, caelum, pater,
mater, filius etc.), redate in mai tote limbile globului.
Materialele, redijate de naturalistul Pallas, aparura la
Petersburg, intre anii 1787-1789, in doue mar' vo-
lume, sub titlu : Linguarum totius orbis vocabutaria
comparatira ". Opera, neavend mai nici un interes lin-
guistic, ne marginim a spune, ca limba roman, (vo-
losski) ocupa al patruVeci si §6selea loc intre limbo
albanesa si cea ungur6sca.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 25

Trecem in sfirsit la opera important,, care con -

tine sintesa filologiel comparative de la inceputul se-
colului si care formeza linia de demarcatiune intre
sciinta empirica a limbei din trecut si cea istorico-
comparativ, a timpulul nostru.
Autorul el; Johann Christoph Adelung, nascut in
1734 si mort la 1806, a consacrat intrega-T viata stu-
cliilor de limba si a desfasurat o activitate surpringe-
tOre. El singur a ridicat limbei germane un monument
lexicografic, care a reclamat, la, alte natiuni, sfortarile
unor Academil intregi. Lucra neintrerupt 14 ore pe
di. Celibatar tOta, viata, Adelung avea obiceit sa clica,
ca femeia sa e masa-I de scris, Tar copil sei cele 70
de volume, marl sat mid, ce publicase in cursul celor
72 de anT aT vietil sale. Singura sa slabiclune era po-
-scsiunea unel marl varietati de vinuri straine: pivnita
sa, ce o botezase Bibliotheca selectissima, continea patru-
4eci de feluri.
Cu ajutorul publicatiunilor lul Hervas si Pallas
§i a propriilor sale cercetari, Adelung incepuse la 1806
a scOte la lumina opera capital, a vietii sale : Mithri-
dates, oder allgemeine Sprathenkunde, din care nu a-
puca cu viata de cat primul volum, in prefata ctruia
el numesce acesta opera copilul cel mar mic si pro-
babil cel din urma al Musel sale, pe care 1-a ingrijit
.si desmierdat cu tOta gingasia, de care obicinuit are
parte a se bucura copilul cel mai mic." Restul publi-
catiunii fu ingrijit de Dr. Severinus Vater, profesor de
teologie la Konigsberg (ajutat, intre altii, si de care

www.dacoromanica.ro
26 LIMBA ROMANI IN OCCIDENT

Wilhelm de Humboldt) si terminat, la 1817, in patru

tomuri sat sese volume.
Ade lung adopts, ca si Hervas, divisiunea geogra-
flea ca principit de clasificatiune ; descrie pe scurt ori-
ginea, istoria si structura gramaticala a fie-caref limbi
si dialect. Specimenele de Tatal-nostru imbratiseza
aprOpe 500 de idiome; fie-care proba e supusa unel
cercetari critice si lexicale, dupa care se adaoga si
lista publicatiunilor linguistice privitore la acea limba.
Sub numele de rOmisch-slavisch" sat wala-
chisch" (II, 723-738), Adelung asecla limba romans
I

dupa familia idiomelor slave. Repeta, in introducere,

pe scurt, cele clise de Thunmann (ve(li mai la vale),
indoindu-se insa de asertiunea acestula, cum a irk
limba romana s'ar afla mai multe elemente traco-
dace ; imparte limba romana in done dialecte princi-
pale : unul, daco- sat ungaro-roman, dincoce de Du-
flare, in Moldova, Muntenia, Transilvania, Bucovina,
Banat si Ungaria de Nord ; si altul, traco-roman, din-
colo de acest fluvit, in Tracia, Macedonia si Tesalia,
unde formeza cea mai mare parte a populatiunii" si
care idioma e grOber and unreiner", amestecata cu
multe elemente albanese si grecesci ; mai observa, ca
clasele nobile din Moldova si Muntenia vorbesc gre-
cesce sat turcesce.
Descriind caracterul" lirnbei romane, relev4za,
unele modificatiuni fonetice (patru = quatuor, opt =
octo) §i gasesce, in conjugarea verbului, o pretinsa
aseranare cu cea slavona, precum transformarea con-
sOnei finale k in c si d in z if pare analOga cu cea rusa.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 27

Ca texte, Ade lung publica diferite formule de

Tatal-nostru, luate in parte de la predecesoril sn.
Intaia formula o reproduce dupa Stiernhelm, in
prefata-I din editiunea lul "(Ma, care Ins nu indica
isvorul provenintei sale (ea concOrda cu cea reprodusa.
mal sus dupa Andreas Mailer) :
Parinthele nostru cela ce esti in tscheri,
Svintzascase numele teu,
Vie emperatzia ta,
Facese voje ta, kum en tscher ase si pre pamentu,
Pane noastre tza satzioase cla noaa astezi,
Si lase noaa datoriile noastre, cum si noi se lasem datornitzilor nostri,
Si nu ne dutze pe noi la ispitire,
Tze ne mentueste pre noi de viclianul. Amen.

A doua formula e intitulata dacisch-walachisch"

qi e reprodusa din Biblia lul erban Voda, (1688), dupil.
un exemplar aflat in Biblioteca regala din Dresda :
Taal nostru, tschel de tscherjuri,
Sphinzieska se numelje teu,
Wije emperetsia ta,
Fije woja ta kurne in tscherju assa schi prje pemantu ;
Panje noastra tsche de toatje silelje cla ne o noao astasi,
Schi lassa noao datoriile noastre, kum lassam schi noi datorniczilor
nostri,
Schi sa nu nje dutschi prje noi in bantuiala,
Tsche nje isbawjeschtsche prje noi de cel rau,
Ka a ta jaste emperetsia schi putierje schi slawa intru wiecze. Amen.

A trela formula, califlcata de siebenbiirgisch-wa-

lachisch", e citata dupa Ungarisches Magazin" (IV, 125):

www.dacoromanica.ro
28 LIMA ROMiNA iN OCCIDENT

Tatel nostru, karele jescht in tscherju,

Svinzaska se numele teu,
Schi vie emperetzia ta,
Schi fie voja ta cumu-i en tscherju ascha schi pre pemuntu;
Puina noastre tscha de toate silele de-ne noao astezi,
Schi ne jartene greschalele noastre precum schi not jertem greschitzilor
nostri,
Schi nu ne dutsche pre not en ispirata (I),
Schi ne isbeveschte de tschel reu,
Ke'i a ta emperetzia schi putare schi slava den vatschi vatschilor. Amen.

In adaosele §i indreptarile la cele scrise de Ade-

lung asupra limbei romane, Vater observa (IV, 407),
ca alt loc se cuvenea limbei romane §i anume imediat
dupa reto-romana als eine eben solche, ihren ausge-
bildeten Schwestern nachstehende, Tochter der lateini-
schen Sprache" ; a nu merita epitetul de romisch-
slavisch", de Ore-ce numorul cuvintelor de origine slava,
este bei weitem nicht gross genug", structura-I gra-
maticala s'abate din contra de la cea slava §i analo-
giile observate de Ade lung sint parte accidentale, parte
nedecisiv e.
Vater accentueza apol diferenta intre dialectul
daco-roman §i macedo-roman ; cel dintaiil e atat de
latin, in cat poesiT intregi se pot traduce din italiana
In romana cu cuvinte si terminatiunT corespunOtOre
pur latine. In sprijinul acestel asertiunf se refera
la o poesie roman° - italiana '), compusa de KOrOsi

Vater o publicli, Impreunit cu alte cite-va cphtate de la Ko-

pitar, In Pram dtutscher Volksmundarten. Leipzig, 1817, p. 93 104 :
g Gedichte in wallachischer oder dacisch-romanischer Sprache,.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 29

(Crisan), ce o reproduce in paralel cu originalul ita-

lian :

Voi ochi, muritore stele, Voi occhi, stelle mortali,

Ministri perirei mele,
S'in somno Anche m'aretati
Che murire mi optati;
Inchisi, de me ucideti,
Deschisi, voi ce nu puteti ?
Ministri dei miei mali,
Ch'in sogno ancor mostrate
Che mio morir bramate ;
Se chiusi m'ocidete,
Aperti, the non farete ?

La pagina 414 impartasesce un Tatal-nostru mol-

dovenesc din partea until dragoman la ministerul afa-
cerilor straine din Petersburg ; it reproducem din causa
ortografiel sale :

Tatul nostru kare este n tscherul,

Sphinziasky numelui tyu,
Fie npyryczija ta,
Fie voja ta, kum n tscherjul ascha schi pre pemynt,
Pynja noastry tscha di purure dy ni nou astys,
Schi ni jarty nou greschelele noastre, kum schi noi jertym greschert-
lor (I) noastre,
Schi nu ne dutschi pre noi ntre ispyty,
Schi ni isbyweschte pre noi di tschel ryu,
Kum schi a ta jesta npyryczija schi sila schi slaws, a wek wekow. Amin.

Continuatorul lui Adelung maY releveza vorbe ro-

mane ca alb, deget, vorba, mass, MO" In raport cu
italianele bianco, ditto, parola, tavola, prega" ceia
ce, dupa dinsul, ar dovedi o origine latina maT veche
de cat formele celor-lalte limbi romanice. Aceiasi causa
ar explica modificarea unor sunete ca qu in p (epa,

www.dacoromanica.ro
30 LIMBA ROMANA iN OCCIDENT

apt, opt, patru, lapte, 'Apt si chiar kiept pentru equa,

aqua, octo, quatuor, lac, pectus), a 10 1 in r (mOr4=--
mola), modificAri, carl nu afecteza cuvintele slave in-
trate in romana. Postpunerea articolulul Vater o ex-
plica ca o particularitate a limbei romane provenit4
dintr'o desvoltare propria.

H. Scriitorl §i istoricl
Poetul german Martin Opitz, mort in 1639, fu
chemat din Silesia, in 1622, de principele Gabriel Beth-
len ca profesor de literatur4 la Academia din Belgrad.
Acolo iT pril asa de bine, la Zlatna, in cat celebra
localitatea intr'o poem cu acelasi nume, unde intr'-
altele descrie limba, obiceiurile si firea RomAnilor din
Transilva nia :

Italien hat selbst nicht viel von seinem Alten,

Ingleichen Spanien and Gallia behalten :
Wie wenig dies kann dent Romer iihnlich sein,
So wahe sind verwand1 Wallachisch tend Latein.
Da steckt manch edles Blut in kleinen Bauernhtitten,
Das noch den alien Brauch nod Art der alien Sitten
Nicht ganzlich abgelegt. Wie denn ihr Tanz bezeugt...

Die Menschen, die noch jetzt fast plimisch Muster tragen,

Zwar schlecht, doch witzigind ; viel denken, wenig sagen...

Italia insasi n'a pastrat vault din vechime, pre-

cum nicl Spania, nisi Galia : cat de putin ele pot se-
m6na Romanilor, atat de aprOpe inruditt e romana

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 31

cu latina. Aci zace Inca mult sange nobil in colibele

toranesci, cars nu s'ail lepadat inca cu totul de vechile
obiceiurl si datine strabune, precum dovedesce si hora
for Omeni, earl si astadi p6rta Inca haine dupa mo-
delul roman, cam pr6ste ; dar sint sfatosi, se gandesc
mult si vorbesc putin..." i)
Acelasi entusiasm se oglindesce in cuvintele geo-
grafului german Hoffmann, cand caracteriza pe poporul
roman si limba sa : Din amestecul elementului, din
care se trage poporul roman, se desvolta capete, cari-s
clasice si ar putea servi de model pentru geme ; ca-
pete, cari si inlauntru ascund ceea ce arata in afara.
cad nicairea nu intilnesci o inteligenta, mai repede, o
minte mai deschisa, o agerime mai mare, unita', cu
dibacie in purtare, cum o arata Romanul eel mai de
rind. Acest popor, unit si ajuns la eel maY malt grad
de civilisatiune, ar fi potrivit sa stea in fruntea cul-
turel intelectuale a omeniril. i ca sa se implinesca
ac6sta, limba sa e atat de armoniOsa si de bogata, ca
ar fi potrivita pentru poporul eel mai cult de pe su-
prafata pamintului..." 2)
Ithz Thunmann, profesor de eloquenta si filo-
sofie la Universitatea din Halle, a fost primul 'nye-
-tat din occidentul Europel, care s'a ocupat cu istoria si
limba Albanesilor si a Vlahilor sail Romanilor mace-
doneni.

1) Opitz, Deutsche Poemata. Danzig, 1638: poema IntitulatI

cZtatna oder von Ruhe des Gemitths).
2) Hoffmann, Beschreibung der Erde, p. 3074.

www.dacoromanica.ro
32 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

In fruntea disertatiunii sale figureza aceste me-

morabile cuvinte : Noue Europeilor occidentali nici un
popor al continentului ce locuim nu ne este a. a, de
necunoscut in privinta originil, istoriel si Umbel lor,
ca Albanesii qi Vlahii. §i totu§1 sint popOre impor-
tante (Haaptveilker), popOre vechT, pe earl on -ce istoric
ar trebui sa le cunosca pi a caror istorie ar umplea
o mare lacuna in istoria antics §i moderns a Europel.
Dar ele nu jOca acum vr'un rol insemnat, sint popOre
supuse, sint nenorociti i istoricul e adesea tot a§a
de nedrept ca §i omul de rind : el despretuesce pe eel
ce nu-i norocos".1)
Thunmann constata, ct Vlahii gralesc aceia0
limba ca §i fratii for de dincOce de Dunare, fiind insa
amestecata cu mai multe elemente grecesci. Repro-
duce apoi Abecedarul sat Protopiria lui Kavalliotis,
protopop din Moschopolis, cel mai invetat barbat al
poporului sae, care, subt acest titlu, publicase, la
Venetia, in 1770, un dictionar de vr'o 1070 de vorbe
latine, macedo-romane §i albanese (tOte In caractere
grecesci), insotite de corespundetOrele for grecesci.
Dupa, Thunmann (p. 323), Vlahii ar fi urma§1 al
vechilor Traci amestecati cu alte popore, Tar limba
for o idiom tract, dar fOrte impresurata de elemente
straine, pe earl le repartiseza, dupa propria-i socotela,
in proportiunile urmatOre : apr6pe 1/2 e latin, $/8 grec,

1) Thunmann, Untersuchungen zur Geschichte der ostlichen eu-

rofiiiischen Volker. Leipzig, 1774, p. 171 urm.: .Aber die Geschichte
und Sprache der Albanesen und der Walachen).

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA iN OCCIDENT 33

2/8 gotic si restul de 3/8 dintr'o limba, ce are mare

analogie cu cea albanesa.1)

Franz Joseph Sulzer, nascut in Elvetia, servi in

armata austriaca ca capitan si muri in Pitesci la 1791
Chemat de catre Ipsilante, pe la 1776, sa ocupe o Ca-
tedra de filosofie si drept si sa conlucreze la un co-
dice de legi particulare pentru Divan, din cari misiuni
insa nu s'a ales cu nimic, el avu ocasiune a cunOsce
de apr6pe starea lucrurilor in Muntenia din a doua
jum6tate a secolului trecut. Insusindu-sl limba si fa-
miliarisandu-se cu traiul si obiceiurile tern, el 's1 pro-
puse a imbratisa, Intr'o vasta opera, viata poporului
roman din punctul de vedere istorico - cultural. Dar
n'apuca sa publice de cat partea geografica, cea isto-
rica aflandu-se Inca, ca manuscript in timpul lui En-
gel. 2)
Inspirat de filosofia secolului al XVIII-lea, Sulzer
apretiaza societatea nOstra cu scepticismul unui adept
volterian. Stilul soil prolix tradeza asemenea o imita-
tiune straina si digresiuni de tot felul (tail operei sale
un caracter particular.
Alminterea, nici un alt scriitOr strain nu ne a
lasat informatiuni atat de abundante despre starea
nOstra sociala, despre obiceiuri, datini si ceremonii, ca
istoricul austriac. E o scriere de cea mai inalta valOre
1) Cf. Leake, Researches in Greece. London, 1814, p. 363 403 :
of the wallachian and bulgarian languages.
2) J. Chr. Engel, Geschichte der Ilia Mau and der Wa lackey..
Halle, 2804, 54-56.
3.2,556. Istaria Filaingiei Romane. Ed. II. 3

www.dacoromanica.ro
34 LIMBA ROMANA. IN OCCIDENT

sub raportul cultural, o lucrare in mare parte exacta

qi solids, si epitetul, ce -i da Engel (das Sulzer'sche
klassische Buch), nu-I un simplu ornament. El si Can-
temir formeza unicele fintane pentru o cunoscere mai
amaruntita a vies ii intelectuale a poporului roman din
ultimele dou6 secole.
Sulzer se considers obicinuit ca autorul tesei, re-
luata in timpul nostru de catre ROssler, despre trans-
migrarea posteriOra a Romani lor din Balcani. Dar nu
este exact, ca el ar fi negand caracterul romanic al
limbei nostre; din contra, el insists a releva originea
Latina nu numai a limbei, dar si a obiceiurilor si a
datinilor romanescI; admite ins si un contingent in-
semnat slavon si ajunge la conclusiunea, ca Romanil
ar fi o amestecatura de Romani si de Slavi, in care
insa elementul roman prepondereza.1)
Introducerea slavismelor in limba romans Sulzer
o explica fOrte ciudat si anume pe tale matrimoniala.
Din lipsa caracteristica in romanesce de vorbe roma-
nice pentru notiunile amor, amare, representate prin
1) Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, das 1st der
Walachei, Moldau und Bessarabiens im Zusammenhange mit der Ge-
schichte des Ubrigen Daciens als ein Versuch einer allgemeinen daci-
schen Geschichte mit kritischer Freiheit entworfen. Des ersten oder
geographischen Theiles. Wien, 1781, vol. II, p. 6: Ich streite den
Walachen ihre romische Abkunft nicht ab... p. 53: Die Walachen
haben romische Gebrauche, romische Sitten, eine romische Sprache;
sie haben aber auch slavische Sitten, Sprache und Gebrauche... Sie
sind also weder blosse Slaven noch reine Romer, sondern ein Gemisch
von beiden Volkern, von welchen aber das romische vorschlagt und
den V orzug hat.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 35

slavismele dragoste, iubesc", el deduce teoria bizara

(II, 61 urm.) despre originea amorOsa" a elementului
slavon. Doritori de a poseda femei slave, Romani' tre-
buira dinainte sa invete cate-va vorbe slavone, cu earl
sa incante pe iubitele for si sa le pots, declara ast-fel
amorul lor. Caci presupun, adaoga. cu naivitate isto-
ricul austriac, c sexul frumos al vechilor Slavi va
fi posedat atata pud6re ca si dOmnele de astalli, in
cat nu ele '81 vor fi oferit mai intait amorul barba-
-tilor..."
Parerea lui Sulzer despre un compromis romano-
slavon al Umbel romane am v6clut-o impartasita mai
sus de Ade lung, care aduce in sprijinul ei intreita do-
vada aparenta, : elementul slavon, scrisorea cirilica si
ortodoxia. i cu tote ca continuatorul set. Vater a
rectificat, Inca in 1817, acesta opiniune eronata, ea fu
repetata de Schaffarik in 1837, considerand pe po-
porul roman ca un amestec de Dad, Romani si
Slavi. I)
Medicul german Andreas Wolf, care caletorise in
diferite rinduri prin Moldova, povestesce c ajungend_
pentru intaia orb, acolo, fu intrebat : Scii moldovenesce?
la care dinsul respunse : Romeinesce sciu , dar moldo-
venesce nu scia si fu tare surprins afland, c'ar fi
una si aceiasi limba, dar avend un num& de expre-
siuni tipice. Wolf si consacra cate-va pagini pentru
enum6rarea acelor paralelisme munteno-moldovenesci,

1) Schaffarik, Slavische Alterthiimer, herausgeg. v. Wuttke. Leip-

zig, 1847, vol. T, p. 3z.

www.dacoromanica.ro
36 LIMEA ROMANA. IN OCCIDENT

din call reproducem urmatOrele : --iarmaroc,

doicamanca, porumbpopusoiii, izinamints, mu-
sate' romonita, funie franghie, gaura bota, gluma,
aagat, felinarfanar, zapadaomet, urloiuogeg, tarts.
cotofana, dipla glajastecla, lee doftorie,
fedeles barilca, naframabasma, trufasfudul, lobe-
nita harbuz, pepene zemos...1)
Un alt Elvetian de nascere ca si Sulzer, Curra.
caracteriza ast-fel limba romans, in a doua jumetate a
secolulul trecut : La langue Valaque et la Moldave
sont a quelques mots de difference la meme. Cette
langue derive en grande partie du latin, comme par
ex. les mots puine, muine, apa, yin etc., en partie du
sclavon ou russe comme sluga, prapadit etc. et du
polonais comme yaivoda. Il s'y est introduit d'ailleurs
un certain nombre de mots tures et tartares qui tour
ensemble forme un langage barbare et corrompu qui
n'offre nulle energie, nul goilt et nulle idee abstraite.
Les caracteres d'ecriture et d'impression sont en partie
grecs, russes et tartares. Le grec vulgaire est la lan-
gue polie de la tour et des hospodars et des gouver-
neurs de province. On y parle aussi l'italien et le frau-
cais ; le prince et plusieurs seigneurs du pays ont
meme des livres en cette derniere langue ; les ouvra-
ges de M. de Voltaire se trouve entre les mains de
quelques jeunes boyards, et le goat des auteurs frau-
gals ferait aujourd'hui un objet de commerce dans ces

1) Wolf, Belli-age au einer statistisch-histoischen Beschreibung-

des Ffirstenthunts Motdau. Hermannstadt, 1805, p. 174-184.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 87

contrees, si le patriarche de Constantinople n'avait

menace de la colere du ciel tous ceux qui lisaient des
livres catholiques romains et particulierement ceux de
M. de Voltaire".')

III. Romanittf §i Lingui§t1

Pann, la intaiul pAtrar al secolului nostru, limba

romans era ca si necunoscutA in Europa occidentals.
Ea impartAsea sertea idiomelor balcanice de a fi igno-
ratA de catre inv6tatii apuseni, ba inch depreteiatA si
privith ca un dialect slay pe de-a intregul sail eel pu-
till slavo-roman, cum o considera Inca. Schaffarik.
Opintirile generese ale cArturarilor ardeleni romaneail
fail de efect asupra opiniunii curente din causa ca-
racterului excesiv, ce directiunea latinist6, imprirna ten-
dentelor sale.
Aceiasi sorts o incerca limba unlit popor inve-
cinat cu nos, despre care un istoric literar se exprima,
ast -fel: Bulgaril erati asa de bine stersi de pe harta
lumii, cs invetatil eel' mai seriosi ai secolului al XVIII-
lea si chiar de la inceputil secolului al XIX-lea ail
ideile cele mai confuse despre dinsii, despre limba lor,
despre istoria lor. In 1771, Schlotzer observa, 0 stu-
d ul limbei bulgare moderne ar procura pete cate-va
date folositere spre a determina, ce era vechiul popor

1) Carra, Histoire de is llfoldavie et de la Valaeltie, avec une

dissertation sur l'etat newel de ces deux provinces. Neufchatel, 1781,
p. 195.

www.dacoromanica.ro
38 LIMBA ROMANI. iN OCCIDENT

bulgaresc. Patriarhul studiilor slave moderne, Dobrows-

ky, n'avea nici o notiune despre limba bulgara, si cre-
dea, cs ar fi un dialect al serbei ; Kopitar, in 1815,
scie dOra atata, Ca bulgara are un articol, ce se pune
la sfirsitul vorbelor... In 1826 Schaffarik credea Inca,
cs Bulgarii nu locuiesc de cat in regiunea, ce se in-
tinde de la Balcani pana, la Dunare, si evalua numerul
for la 600.000 ; iar, la 1842, in etnografia sa slava, el
ds un specimen cu total surprind,etor de bulgaresce.
Altii credeat, ca limba bulgara nu se mai vorbea, ca
disparuse cu desavirsire.")
Dace ignoranta era asa de uimitOre in privinta
limbei bulgare, representanta moderna, a paleo-slavei,
limba., care poseda, o importanta literature medievala
si care a exercitat o mare influents asupra popOrelor
invecinate ; dace pentru slavisti de frunte, ca Kopitar
si Schaffarik, ea era o adeverata, terra incognita, apol
ce sa, mai dicem de limba nOstra,, invaluita in fasele
cirilismului, lipsita de on -ce culture seriOsa si ame-
nintata, a-s1 compromite natura propria, de o scold cu
principii extreme ? Dar idea propagate de acea stole,
cu tote exageiatiunile sale, find adevorata, ea triumfa.
si atrase incetul cu incetul privirile invotatilor stralni
asupra acestui membru rasletit al trunchiului romanic.
Dace hii Klain si Petru IVIaior le revine onOrea de a
fi luat initiativa si de a fi propagat cu un zel, fie si
excesiv, idea romanitatii, apol romanistilor din occi-

1) Pypin et Spasovici, Ilistoire des lilleratures slaves, tr. Denis.

Paris, 1880, vol. I, p. 144.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA tN OCCIDENT 39

dent si in special celor dor fundatori al studiuluf corn-

parativ al limbilor romanice, lui Raynouard si Diez,
le datorim deplina recunescere a acestur principiti si
introducerea definitive a limber romane in marea fa-
milie romanica.
Francois Raynouard (1761-1836) e autorul teo-
riei, dupe care proventala ar fi tipul dialectelor roma-
nice, un fel de idioma, romanica comuna langue ro-
mane derivata din cea latiniti. Pasajul, in care se
ocupa cu limba romana, este cel urmator 1): Soit par
l'effet du hasard, soit par la force meme des choses,
l'idiome valaque retint ou rencontra quelques-und des
principes elementaires, quelques-unes des formes essen-
tielles qui ont constitue, d'une maniere si precise et
si analogique, les langues de l'occident ; mais it crea
et accepta un plus grand nombre de principes et de
formes qui etablirent une extreme dissemblance entre
cet idiome et ceux de l'Europe latine. Il arriva alors
pour l'idiome valaque ce qui serait infailliblement ar-
rive pour chacune des langues de l'Europe latine en
Occident, si au lieu d'avoir eu un type commun et pri-
mitif, elles s'etaient formees isolement de la corrup-
tion de la langue la tine, et avait suplee des formes
particulieres ou adopte des formes accidentelles et di-
verses, que l'influence des idiomes voisins aurait pu
leer fournir. J'hesite d'autant moths a placer l'idiome
valaque parmi les langues de l'Europe latine, que s'il

1) Raynouard, Choix des poisies originates des Troubadours. Pa-

ris, 1816 -1821, vol. VI, p. 67-68 din cdiscours preliminaire,.

www.dacoromanica.ro
40 LIMBA MAUNA. IN OCCIDENT

presente de nombreuses dissemblances dans plusieurs

des formes grammaticales elementaires, it en offre
beaucoup moins dans les mots".
Particularitatea cea mai marcanta, ce isbesce pe
Raynouard, e positiunea neromanica a articolului, asu-
pra caruia vor reveni §i cercetatorii ulteriori.
Bruce-White, care sustine originea celtica, a lirn-
bilor romanice, atribue limbei romane o important
exceptionala. Le daco-rornan ou valaque que sans la
moindre exageration nous pourrions appeler la cle du
probleme dont nous avons entrepris la solution"). In
capitolul VII, consacrat unei analise a limbei romane,
observa despre Raynouard, ca se afla in erOre admi-
tend postpunerea articolului ca o particularitate spe-
cifics a limbei romane, convins fiind ca in limba ita-
liana articolul era asemenea postpus : dovada f ratello,
care n'ar fi de cat radicalul f rate cu articolul to ! Acest
singur exemplu 'Ate arata modul nesciintific, cu care
autorul procede in deductiunile sale.
Pe de alts parte, slavistul Kopitar (1780-1844),
facend un studitl comparativ asupra principalelor trei
limbi balcanice albanesa, romana §i bulgara con-
siders, ca §i Va ter (cf. p. 29), limba romans ca cea
mai veche flea a latinei," de ore-ce poseda latinisme
necunoscute limbilor surori (ca mensa, ambulari, in-
tellegere, albus, verbum...) si releveza ca o urma a

1) Bruce-White, Histoire des Iangues romanes et de tern. littera-

tures depuis leer origine jusqu'an XIV-eme siecle. Paris, 1841, vol. I,
p. 205.

www.dacoromanica.ro
 IAMBI ROMANA IN OCCIDEN 41

elementului autohton postpunerea articolului in cele

trel idiome ale peninsulei, considerand catesi trele
aceste popOre ca Traci moderns. Dinteaceste dou6
popOre inrudite si iuvecinate, unul (Albanesii) a scil-
pat in munti forma si materia limbei sale ; cela-lalt
(Valachii), in vas, a adoptat ce -I drept materie romana,
dar turnata intr'o forma, propria").
Dupe ce Lorenz Diefenbach (1806.-1881) se mar-
gini a constata, intr'un mod sumar, analogiile fonetice
si morfologice ale limbilor romanice in raport cu cea
latina 2), Frideric Diez (1794 1876) aseda definitiv
limba nOstra, printre cele-lalte limbi romanice : In sud-
estul Europei, (Ace Diez, pe ambele maluri ale Duna-
rii inferiOre, mai bine de 3 miliOne de omens gralesc
o limba, a care structure, gramaticala si elemente le-
xicale dovedesc, a se trage din latina. OrI-cat de a-
mestecata si de inculta (verwildert) ne apare limba
romana, nu-I putem refusa un loc Intre limbile culte
(Schfiftsprachen) romanice, atat in vederea positiunii
sale externe, de Ore-ce e recunoscuta intr'o mare parte
a teritoriului seti ca organul statului, al bisericei si
al literature, cat si sub raportul intrinsec din causa,

Kopitar, Ueber die albanische, walachische rind bulgarische

Sprache in tWiener Jahrbtichern fur Litteraturs, vol. XLVI (1829),
p. 59 urm. reprodus ci In Kleinere Sehriften, ed. Miklosisch. Wien,
t875.
2) Diefenbach. Die jetztigen Romanischen Sehriftsprachen. Leip-
zig, 1831, p. 5o : (Die Sprache der Walachen ist wirklich Romanzo...
Der Charakter der Sprache in Kiang, in Bildung der Rede ist dem der
Schwestern ahnlich, aber minder gebildet,.

www.dacoromanica.ro
42 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT

multor trasuri arhaice. 0 aseclam imediat dupa cea

italiana, pentru ca s'apropie de acesta printr'o multi
pla analogie"1).
Resultatele imperfecte ale sciintei occiclentale a-
supra limbei romane pana la mijlocul secolului nostru
s'afla ast-fel resumate de Schleicher in schita, ce con-
sacra, daco-romanei : Acesta limbs formeza, pentru a
dice ast-fel, o insula romanisatA in mtilocul popOrelor
neromanisate ale Dunaril" inferiOre... Dictionarul, fle-
xiunea, fonetica, tote acestea sint romanisate, dar §i
degenerate si desordonate. Sonul e arbitrar si fara re-
gule, flexiunea e imbibata cu elemente, ce nu ne in-
timpina in tipul general al idiomelor romanisate, si
dictionarul e inundat c'o multime de vorbe maghiare,
germane, grece, turce si slavone").
Progresele realisate de la acea data in studiul
limbei romane se oglindesc in Gramatica recenta a
limbilor romanice de Wilhelm Meyers) sail in Compen-
diul de filologie romanica a lui Groberl) ; §i printre
promotorii acestor studii in Occident figurezil in pri-
') Diez, Grammatik der romanischen Sprachen. Bonn, 1836-
1843, 3 vol. II ed. 1856 6o, vol. I, p. 89 urm. Cele Oise de Diez
au fost apoT repetite In Introducerea la cWalachische Marcher), de
fratiT Schott. Stuttgard, 1845, p. 13 urm.
2) Schleicher, Die Sprachen Europa's in systematischer Uebep
sicht. Bonn, 185o, p. 194.
8) W. Meyer, Grammatik der romanischen Sprathen. Leipzig,
1889 (in curs de publicatiune); trad. franc. de Rabiet, t. I (singurul
aparut) Phonetique. Paris, 1890.
4) Grober, Grundriss der romanischen Philologie. Straqsburg,
i888 (in curs de publicatiune).

www.dacoromanica.ro
 LIMBA ROMANA IN OCCIDENT 43

mul rind numele ilustre ale lui Miklosich si Schuchardt,

unul discipul al lui Kopitar si cell, -lalt al lui Diez, am-
bii continuand cu succes traditiunile acestor marl ma-
estri. Luminile, ce at reversat publicatiunile for asupra
originilor si evolutiunii limbei roman, ail contribuit
in mare parte a inaugura o noun, epoch, In studiul
istoric al limbel nOstre. In acelasi timp, la not in tern,
numele sciiniific cel mai autorisat, ce resunA in cursul
ultimelor doue decenii, e al d-lui Hasdeil, ilustru isto-
ric si linguist, care a sciut sa deschicla cal noue in
acest domenia si sa imbratiseze un orizont necunoscut
predecesorilor sel.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI
(1625 --1723)

Spatarul Milescu §i Dimitrie Cantemir

Ce insemneza, a fi poliglot ?
In statele cu o populafiune mixta, ca Austria §i
Turcia, nu-1 mirare s dai peste omeni din popor, car!
s graiesca 3 4 limb!. In capitalele cosmopolite, ca
Constantinopole, New-York sail Viena, s'afla adesea
simpli feciori, cari cunosc un mare numer de limb!,
ce le vorbesc cu multi, usurinta §i indemanare.
Pot fi numiti acestia poliglofi ? De sigur O. nu.
Spre a merita acest titlu trebue, ca cineva sa
posed, un grad de culture, general, §i sa cunOsch intru
catva si literatura acelor idiome.
In principal insa, 'Ate cine-va cunOsce perfect
douo sail mai multe limb!? R6spunsul depinde de
sfera mai mult sari mai putin vast,, ce se da nofiunii
limb. ".
Capitalul lexical al omului din popor §i al clase-
lor de jos nu trece peste 500 de vorbe, adica cam a-
tatea cate confine un text italian de opereta. 0 per-

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 45

sons cults nu intrebuintezrt, in viata-i qilnica, mai

mult de cat 3000 -4000 de vorbe. Nu s'a calculat ore,
cs cele doue mai profunde si mai enciclopedice carti
ale umanitatii Biblia §i dramele int' Shakespeare
-- nu tree peste vr'o 5600 si 15000 de cuvinte 2
§i cu tote acestea Thesaurus linguce grcecce de
Henricus Stephanus nu tontine mai putin de 150000
de vorbe, Tar Dictionnaire de la langue francaise de
Littre vr'o 80000...
Toti aceia cart ail studiat istoria sau geniul unei
limbi lexicografl, poeti sau scriitori scia, ca
limba nationals e asemenea oceanului imens, care p6te
fi sondat, dar nicl odata aprofundat.
Cu cat cine-va se afunda mai adanc in studiul
unei limbi, cu atat se largest perspectivele necunos-
cutului Si distal*, de strabatut devine intr'adever
imensa.
Ac6sta ne explica, cum unul dintre cei mai marl
lirici italieni, Metastasio (1698-1782), dupa o viata
intrega consacrata cultivaril limbei sale materne, a
putut sustine, catre sfir§itul carierei sale, a Inca nu
cunoscea In de ajuns limba italiana.
Limbile clasice, de§i cristalisate, ca idiome morte,.
intr'un cerc bine definit, desi aprofundarea for a recla-
mat opintirile seculare ale celor mai distinse capete
europene : unde-i filologul, care sa fi paruns in acelasi
timp adancul graiului grec §i roman, in cat aceste
idiome sa nu mai alba taine pentru dinsul ?
Apol cu cat mai greil este a coprinde o limba
vie, care, aflandu -se intr'o continua mobilitate, spo-

www.dacoromanica.ro
46 POLIGLOTI ROMANI

resce mered si pe nesimtite materialele sale si lar-

gesce ast-fel pane la infinit orizontul coprinsului set.
Dace dar este atat de anevoe a cunOsce adanc o
singura limba chiar si mai ales pe cea materna
nu-i Ore o presumptiune a crede, ca, cine-va p6te cu-
nOsce perfect done sail mai multe limbi ?
Atari cunoscinte poliglote trebue dar reduse la
adeverata for proportiune. §i, in acesta privinta, avea
dreptate betranul Tremblay (Traite de langues. Am-
sterdam, 1709), tend dicea : Quand on nous dit qu'un
homme parle un grande nombre de langues, comme le
roi Mithridates qui en parloit vingt-deux, a ce que
1'Histoire rapporte : cela se doit entendre modestement,
c'esta-dire qu'il les parloit un peu".
Este negresit cu putinta ca, dupe o sedere inde-
lungata intr'o telt, strains, tine -va sa-si insus6sca pe
deplin o a doua limbs ; dar, departe de patrie, el va
uita intr'aceia limba sa materna.
Afars de acesta, poliglotia este mai mult o apti-
tudine naturala, si un resultat al imprejurarilor de cat
o preocupare sciintifica : tine are ocasiune de a face
caletorii dese sail a sta indelungat in WI straine si a
veni ast-fel in contact cu alte popOre, p6te ajunge in
stare a se exprima curent si a sci mai mult sail
mai putin cinci, sese si mai multe limbi.
0 atare cunoscinte practice e insa cu totul in-
dependents de aprofundarea rationale a acelor limbi.
De aceia rar, f6rte rar, gasim intrunite ambele aceste
cunoscinte cea empirica si cea teoretic, cea poli-
glota si cea linguistics, intr'una si acel'asi persOna.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 47

Dintre linguisti nu s'ar putea cita de cat Mil pe Wil-

helm de Humboldt (1767-1835), care, multumita po-
sitiunii sale diplomatice (ca ambasador succesiv la
Londra, Paris, Roma), si unor cWetoril des repetate,
dar mai presus de tOte unei staruinte neobosite, ajunse
in posesiunea practica nu numai a principalelor limbi
culte, dar a limbe chinese si chiar a unor idiome pe
atunci cunoscute numai dupa nume, ca basca, ca graiu-
rile americane si australiene.
De cele mai multe on linguistil eel mai ilustri,
earl dispun teoretic de un mare num& de idiome, nu
s'ar putea servi pentru scopuri practice de cat cu 2
sail 3 limbi si cu siguranta de sigur numai cu limba
for materna. Ast-fel un Pott (1802-1879) utiliseza, in
operele sale, tOte limbile globului si despre dinsul Cur-
tius a clis ca.-I pare ingusta o imperatie, care se in-
tinde peste o parte a Europe si a Asiei" ; un Miklo-
sich (1813 -1890) a imbrAtisat, afara de intinsul do-
menit al limbilor slavice, totalitatea limbilor balcanice
si a studiat cu de-a maruntul variettitile dialectale ale
idiomelor tigauesci; un Hasdeil, care cundsce profund
limbile slavice si romance si poseda un num& insem-
nat de alte limbi pentru tots acestia cunoscinta
teoretica a limbilor se intinde intr'un cerc fOrte vast,
pe cand cea practicA se reduce la dou6 sail eel mult
la trei idiome vorbite.

Trecend peste exemplele remarcabile de poliglotie

din antichitate, ca regele Mitridate si regina Cleopatra,
precum si peste cele din timpurile moderne, ca prodi-

www.dacoromanica.ro
48 POLIGLOTI ROMANI

giosul
t. Pico de Mirandola, ne vom opri numal la exem-
plul eel mai extraordinar de poliglotie din epoca nostra,
la faimosul cardinal Mezzofanti.
Nascut la Bolonia in 1774 §i snort la Neapole
in 1849, el consacra intrega-I viata, stuchului limbilor
§i, multumita unor stradanii colosale (nu dormia de
cat 3 ore §i ierna studia tots n6ptea), ajunse catre
sfirsitul vietii sale, la virsta de 78 de ani, a vorbi
pans la 50 de limbi §i dialecte, intre earl si limba ro-
mana. Despre acesta din urma tinuse, deja in Iu lie
1815, o disertatiune in Academia din Bolonia intitu-
lata Limba romans, §i analogiile sale cu limba latina".
Tot in acOsta privinta e interesanta o relatiune a as
tronomului austriac baron de Zach, asupra eclipsei so-
lare din Bolonia de la 20 Septemvrie 1820, cu care
ocasiune scrie urmatOrele despre Mezzofanti :
Eclipsa anulara a sOrelui a fost o curiositate
pentru nol §i a doua curiositate fu Mezzofanti. Acest
barbat extraordinar e inteadever un rival al lui Mi-
tridate ; el vorbesce 32 de limbi 1), vii §i mOrte, in
modul cum am sa descriii. El se adresa catre mine pe
unguresce, §i cu un compliment asa de bine intors §i
intro unguresca atat de excelenta, in cat fuselli co-
prins de mirare §i uimire. Apoi 'mi vorbi nemtesce
mai intaia intr'o bunk saxona, apol in dialectele aus-
triac §i §vab, cu o corectitudine de accent, care me
uimi in gradul eel mai inalt s,i me Men sa isbucnesc

1) Acosta era, cum am spus, in 182o ; de atunci Mezzofanti sT-a

maY insustt un mare numEr de alte limbY.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 49

intr'un hohot la gandirea contrastului intre limba §i

infatiprea acestui minunat profesor. Apoi vorbi en-
glesesce capitanului Smyth, rusesce §i polonesce prin-
tului Volkonski, fare pedica §i gangavire, §i cu aceia§i
volubilitate, cu care ar fi vorbit limba-i materna, dia-
lectul din Bolonia... La un pranz la cardinalul della
Spina, Eminenta sa me puse la masa langa, dinsul.
Dupe ce vorbiram in diferite limbi, pe cari le vorbia
tote mai bine de cat mine, imi veni in gand a-I adresa
pe nea§teptate cate-va vorbe pe romanesce. Fara, qo-
vaire si fare de a se arata mirat de raritatea dialec-
tului, ce scoseit la ivela, poliglotul ureu o lua inainte
in acesta limn §i ant de repede, in cat fuiti slit sä-1
spun : Binisor, bini§or, d-le Abate, nu ve pot urma ;
procopsela mea latino-romanesca e pe sfiqite". Tre-
cuse mai bine de 40 de ani, de tend vorbeam acesta
limba, de§i o sciam bine in tinerete, cared_ serveam in-
tr'un regiment unguresc cu garnizona in Transilvania.
Profesorul me informa cu acesta ocasiune, a mai scia
§i alta limba,'ce nu fusesem nici o data in stare a o in-
\Teta, deli avusesem mai bunk ocasiune de cat dinsul,
avend in regimentul met omen, cari o gre,iat. Acesta
era limba Tiganilor.
Intrebaiii pe printul Volkonski, cum vorbea pro-
fesorul rusesce §i-'mi spuse, c'ar fi fOrte bucuros, dace,
propriul sou fit ar vorbi a§a de bine. Capitanul Smyth
Elise : Profesorul vorbesce englesesce mai bine de cat
mine, corect §i elegant...
D. Mezzofanti veni intr'o iii se, me yap la ote-
lul, unde stam ; din intimplare me aflam eu insumi
39,856. Istoria Fdologiei rolluine. Ed. II. 4

www.dacoromanica.ro
 50 POLIGLOTI ROMANI

In visit, la un alt calOtor, care sta in acelasi otel, ba-

ronul Ulmenstein, colonel in serviciul regelui Hanovrei,
care cal6torea cu femeia sa. Mi se anunta d. Mezzo-
fanti si, fiindu-i singura persOna cunoscuta, il intro-
duseit in societate ca profesor si bibliotecar al Uni-
versitatii. El lua parte la conversatiune, ce se fa cea
in limba germana ; si, dupa ce continua mult timp,
baron6sa, o germana fOrte cults, profita de ocasiune
si m6 intreba la o parte, cum se face, ca un german
sa fie profesor si bibliotecar intr'o Universitate ita-
liana. Rospunseiii, ca d. Mezzofanti nu era german, ci
un fOrte bun italian din Bolonia si c nu esise nici
odata din acest oral. Vo las sa judecati uimirea so-
cietatil intregi si explicatiunile, ce urmara !"1)

Prin in§asi fit-ea lucrurilor tera nostra trebuia

sa pos6da btrbati cunoscotori de diferite lirnbi. Pe
cand limba romans nu era graita de cat de clasele de
jos -ale poporului, aristocratia conversa in limba gr6ca,
iar in cercurile oficiale alterna slavona sail polona cu
turca. Domnii si boierii din trecut facendu-si educa-
tiunea la Constantinopole, in acel Babilon linguistic,
multi dintr'insii vor fi profitat spre a-si insusi cuno-
scinta mai multor idiome.

1) Am extras acestI scrisOre din biografia luT Mezzofanti de C.

W. Russel (The Life of Cardinal Mezzofanti. London, 1858), care a
scris gi un memorill introductiv asupra poliglotilor antics si modernI.
Enum6rarea principalilor poligloti romanY din trecut va forma un cu-
rios pendant la memoriul Inv6tatuluY engles, care, bine-Inteles, nicT nu
pomenesce de Romftra.

www.dacoromanica.ro
 romoLorta ROMANI 51

Ardelenul Georg Kreckwitz constatA, catre sfir-

situl secolulili al XVII-lea, existenta unor numerOse
elemente etnice in Moldova, enumerand ca locuitori
Rusi, Ditari, Poloni, Serbi, Armeni, Bulgari, Transil-
\trim (Unguri) §i multi Tigani. El observa, ca fie-care
din aceste pop6re se deosibesce prin originea, limba
si religiunea lor, desi ei caut6, sa imiteze in multe pe
Valachi, servindu-se asemenea de portul §i de corupta
limbA romanesc11.1)
Acest contact intim inteatatea elemente diferite
era fOrte favorabil pentru respandirea cunoscintelor
poliglote. i acestA stare de lucruri a durat mai pana
la mijlocul secolului actual. La 1850, un profesor de
limbi strAine, KOrnbach, care a stat mult timp la Ia0,
numesce Moldova tera poliglotilor". El enumera lirn-
bile curente si familiare claselor culte din acel timp :
limba francesA, ce o sug odat6, cu laptele mamei ;
greca moderna, care tine de bon-ton ; germana, ca
limba clasia si ca organ comercial cu Austria ; rusa,
1) Kreckwitz, Beschreibung des ganzen Konigreichs Ungarn.
Francfurt, 1685: c....Reussen, Tartern, Sarmaten (Polen), Ratzen tSer-
ben), Armenier, Bulgaren, Siebenbtirgen, Deutsche and viele Zigeuner...
Und dieweil die Volker unterschiedlich, also haben sie such unter-
schiedliche Religionen, wiewohl sic den Walachen in vielem nacharten,
sich auch der corrumpirten romanischen Sprache and Kleidung ge-
brauchen..
Cf. Cantemir, Descriptio Moldavian, p. 119 : Viz esse alliam ar-
bitraintir tarn angustis terminis, ac Moldavia est, circumscriptam pro-
vinciam, gum tot et tam diversos populos contineat. Procter Moldavos...
plures Graci, Albani, Serbi, Bulgari, Poloni, Cosaci, Russi, Ungari,
Germani, Armeni, Judrei, fecundique Cingari Moldaviam incolant.

www.dacoromanica.ro
52 POLIGLOTI ROMs'

italiana, englesa, polona si turca, care se aude insa

mai ales in jurul vechilor boieri.1)
In asemenea imprejurari nu e rar se intimpinam
si in trecutul nostru poliglog in tota puterea cuvin-
tului.
Un exemplu dintre cele mai remarcabile ni-1 ofere
un fel de Mezzofanti roman de.la mijlocul secolului al
XVII-lea, despre care cronicarul Neculcea ne-a lAsat o
descriere dintre cele mai dramatice. E vorba de fai-
mosul Spatar Nicolae Milescu, poreclit Carnul", care
poseda o prodigiOsa cunoscinta a tuturor limbilor eu-
ropene : prea inv6tat ¢i carturar §i sciea multe limbi
elinesce, slavonesce,. grecesce si turcesce", dice despre
dinsul cronicarul moldoven. Pe langa ac6sta, era si
unul dintre barbatii eel' mai invetati ai timpului s6i1 :
el apartine dupe, expresiunea lui Picot2) istorief
literare a Moldovei, Greciei, Rusiei i Chine.
Nascut in Vaslui pe la 1625, Milescu se duse de
tar la Constantinopole, unde dobandi cunoscinte in-
tinse in teologie, filosofie, istorie si literatura. Apot
'0 continua studiile in Italia, unde se perfection& in
schntele naturale si matematice. Intors in term, ocupa

Kornbach, Studien fiber franzasische and data-romanische

1)

Sprache and Literatur. Leipzig, 185o, p. 154.

2) In excelenta-Y monografie asupra SpataruluT (Notice biogra-
phique et bibliographique sur Nicolas Spatar Milescu, Ambassadeur du
Tsar Alexis Mihajlovia en Chine. Paris, 1883), din care extragem a-
mlnuntele de maY la vale. D. Picot s'a folosit maY ales de cercetArile
repOte ale d -luT Hasdeii asupra ilustruluY Spatar al Moldova

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOT1 ROMANI 53

diferite functiuni sub Vasile Lupu, Grigorie Ghica si

§tefanita Voda.
Intrand in relatiuni cu rivalul lui §tefanita, cu
Constantin erban, pe atunci in Polonia, ca se,-1 .ajute
a recapata domnia (flat serfs nisce carti viclene si le-
an pus intr'un bet sfredelit"), acesta descoperi insusI
lui Voda manoperele gramaticului set. Drept pedepsa,
Domnul puse calaul de-i taia nasul, de unde porecla
de Carnul.
Retras in Muntenia, el incepu pe lamp, Grigorie
Ghica none intrigi. De acolo porni la electorul de Bran-
denburg, unde un medic, folosindu-se de progresele ri-
noplastiei, isbuti a-I reface nasul : nail gasit acolo un
doftor, de-I tot slobodea sangele din obraz si-1 botea
la nas si asa din cii in Ali sangele se inchega, de-I at
crescut nasul la loc de s'ati tamaduit."
Pe la 1672 il gesim la Moscova, cerend ospita-
litate tarului Alexe Mihailovici, care-1 facu dragoman
si-I incredinta ambasada catre imperatul Chinei. In
1676 ajunse la Peking, unde ava ocasiunea se, invete
limba chines si intreprinse o descriere a Chinei dupe.
propriile sale insemnarr. Acesta descriere facute, in ru-
sesce se pastreza, ca manuscript, in bibliotecele natio-
nale din Petersburg si Parie.1)
El anuri pe la 1714 in virsta de peste 80 de ani.
Literatura romans 11 datoresce un adevorat tesaur :

1) VedY : De la rehash pant la China. Note de cKlgtorie de

SpKtarul Milescu In 1675, traduse dup'd un text grecesc de V. Sion,
In Analele Acad. Rom., tom. X.

www.dacoromanica.ro
54 POLIOLOTI ROMANI

intaia traducere intregh a Bibliei, cunoscuth sub nu-

mele lul erban-Vodh, in mainile chruia caclend mann-
scrip tul, Pacu o mare si frumOsh editiune in Bucuresci
la 1688, MIA insh a pomeni numele lui Milescu. Cele-
lalte opere . le a scris In latina, greca, slavona si mai
ales rusesce, intre cart figureza un Dictionar grec-latin-
rusesc si un tractat in Iimba rush asupra scrieril iero-
glifice (Carte ieroglifich ieratich sail despre scrierea
secretA, cum Egiptenil si Grecil obicinulail a intre-
buinta semne secrete si embleme, zugravite si ne-
scrise, pentrn a arata inalta for intelepciune si sciinta").
In cronica fragmentara, (duph 1670), atribuith
Spatarulul de catre d. Elasdet, gasim nu nunaai lirn-
pede exprimath originea romanh comunh tuturor frac-
tiunilor Romanismulul din Dacia Traianh, dar, ceia ce
este si mai remarcabil, prima relatiune in istoriografia
nostra despre Romanil din Macedonia. A trebuit un
spirit atat de comprehensiv ca al lul Milescu spre a
imbrAtisa ast-fel membrele rhslete ale nemului roma-
nese si a intrevedea comunitatea provenintel for :
Vedem, a RomAnii din Ardel, Moldovenii si
cesti din tera acesta, tot un nem, tot o limbh find...
Romani inteleg nu numal cestia de aid, ci si din Ar-
del, earl inch si mai neosi sint si Moldovenii O. toti
cats si intr'alth parte se afla si cu acesth limbh fie si
cevasi mai osebith In nisce cuvinte din amestecarea
altor limbi, &A tot una sint. Ci dar pre acestia, cum
lic, tot Romani ii tinem, a toil acestia dintr'o fin-
tan& ail isvorit si curb ".
Iar despre Macedo-Romani : Sint dara acesti

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 55

Cuto-Vlahi (cum ne spun vecinii for si inca si cu din-

tr'insii am vorbit) omeni nu mai osebiti nici in chip,
nici in une obiceie, nici in taria si faptura trupului
de cat Romanii acestia, si limba for romanesca ca a
acestora, numal mai stricata si mai amestecata cu de
testa prosta grecesca si cu turcesca....")
Dintre Domnii terilor romane acel vintura-tera,
cunoscut sub numele de Despot Yodel (1561-1563),
carele a cutreerat o mare parte a Europei spre a se
fall la curtile suverane cu pretinsa-T genealogie, era un
poliglot in adeveratul sens al cuvintului sciind
qice Nicolae Costin (Cronice I, 433) limba sasesca,
nemtesca, latin6sca si romanesca". Mal trebue adaogat
grecesca ca limbai materna si turcesca, pe atunci in-
dispensabila in tot Orientul Europei.
Contimporanul seu, Petru Cercel (1574 1591), era -
de asemenea versat in mai multe limbi si poseda per-
fect limba italiana, in care a compus si versuri fai-
mOse pe acel timp.
Intre anii 1710-1711 tronul Moldovel fu ocupat
de un barbat, care pote fi considerat ca cea mai mare
glorie literary a Romanismulul din trecut.
Principele Dimitrie Cantemir (1663-1723) a fost
nu numal un invotat de frunte al timpului sou, dar
cel mai mare inv6tat, ce 1-a produs pana astacli tera
nOstra. Ca poliglot, el pOte fi pus alaturea de Milescu,
pe care it intrece Inca in eruditiune si vastitate. In

1) Cronicele Romania', ed. Cognlrocenu. BucurescT, 1872, vol. I,

p. 103, 107 51 III.

www.dacoromanica.ro
56 POLIGLOTI ROMANI

domeniul limbilor orientale mai cu sena el a remas

pane. astadi cunoscetorul eel mai profund si, data ex-
ceptem intru cat-va pe Ienache Vezarescu, Cantemir
remene unicul mare orientalist roman.
Cantemir cunoscea vr'o 12 limbi : el vorbea lim-
bile orientale (turcesca, araba, persiana), neo-greca, ita-
liana, rusesca §i francesa ; scia mai multe limbi antice
(greca, latina, paleo-slava) §i a scris in §ese limbi di-
ferite : romane, latine, neo-greca, ruse, turcesca §i per-
slant.
In privinla cunoscintelor sale filologice, el nu s'a
ridicat §i nu s'ar fi putut ridica mai presus de con-
tinaporanii sei. In Hronicul set, unde vorbesce adesea
de multe lucruri streine de istorie, s'afla §i un pasaj
(I, 83 urm.), din care putem induce parerile sale despre
filiatiunea limbilor clasice : ...Care lucru de cat raclele
sOrelui mai albe si mai chiar se vede, ce, limba acesta
latinesca de asta-4I odineOre, au fost hiresce elinescA,
Si limba elinesca maica OM a Latinilor flica se cunOsce.
In locul a o mie de marturii, pre unul numai vom
aduce, pre Scaliger, carele cu marl §i netede socotele
etimologhicesci (adica tilcuitOre de cuvinte) arate, qi do-
vedesce, precum tote numerile, cuvintele §i graiurile
(verbele) latinesci ca nisce crengi dintr'o trupina §i ca
nisce smicele dintr'o radacine,, dintr'acea elinesca resar
§i se depArteza qi on -ce Insemneza virtutea cuvintului
latinesc, nu din sine ci din cel elinesc insemneze, ce
insemneza... Iar lexicOnele etimologhilor in mana, in
carele bini§or si amanuntul cercetand pare-mi-se qi 11

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI' 57

cuvinte hiresce latinescl in -WO. limbs latinesca nu va

putea afla".
Acest mod de a vedea s'a continuat si dupa Can-
temir. Unul dintre cei mai ilustri filologi ai secolulu!
al XVIII -lea, olandesul Ruhuken (1723 1798) repeta
Inca, galanta frasa : linguam latinam totam pulchrce
matris groecce pulchram filiam esse...
Tata si dou6 exemple etimologice, car! ne aduc
aminte de reveriile platonice despre originea cuvin-
telor :

t Theos deus, Dumneded, a cdreTa etimologhie ceT maT InvdtatT

o fac a$a : (dens, theos) s6 dice, cAcT luY ceva nu-T lipsesce sail pentru
cIci el tote tuturor cld, sail sd tglcuYasce de la graTul (verbul) Oeciarti,
adicd a tote vede $i ochTuluY luY tote shit supuse; sail YardsT de la
cuvintul 8ios, ce se hitelege fried, spaYmd, pentru cdcY el este de te-
mut $i de spdriat ; Tard de se va duce cuvintul latinesc de la cel eoli-
cesc (cd $i cea eolicesca limbd elinescit este) 8 eon (1), carile sd scrie $i
Veda, sd aduce de la, graTul g'fito, ce va sit slicd trdesc, ad Dumne-
Oa unul pururea trdesceD,
cHonzo, om, vor ceT maT curatT etimologhicT, precum purcede de
la cuvintul elinesc 6,utag adia dobitoc Insotitorid, sari intr'alt chip de
la 6,uog de la cuvintul (gigolos adicd asemenea, sad de unde sd Oa
dice asemenea, cdcY dupl asemdnarea luY Dumnedeli este flcut omul..

Atari fantasil, car! tree asta-qi de ratacirf copi-

laresci, erail pe atunci cuvintul din urma al filologiei
si exemple tot atat de curiose de maxi si netede so-
cotele etimologhicesci" le putem gasi la representantii
cei mai ilustri ai sciintei fflologice din epoca lu! Can-
temir. Acelasi lucru, si poste Inca cu mai mult drept
cuvint, se poste slice despre erorile lu! Cantemir In do-

www.dacoromanica.ro
58 POLIOLOTI ROMANI

meniul istoriei si filologiel orientale, and aceste asa-

numite erori" emir tot atatea veritAti" pentru con-
timporanii Domnulul roman.')
Din contra, Cantemir avea idei solide despre ori-
ginile natiunii romane si cunoscea forte bine, cum se
va vedea mar jos, si pe Romani' din Dacia Aureliana
(Hronic I, 52): Romanil din Dachia de ast6,-di, earl
sint Moldovenil, Muntenil si Ardelenil, sint din nemul
hiresi Romani de la Italia de la Traian imperatul
adusi."
Eruditiunea poliglota a lui Cantemir se vede si
din isvOrele, ce le a consultat pentru scrierea Hroni-
cului set. Acolo se citezA poeti, istorici, filosofi" la-
tinT, greci, lesi, unguri, boerni, arapesci, nemti, rusi,
persi, turd.... in total vr'o 153 de scriitori.
Dintre istoricii roman' din trecut Cantemir e sin-
gurul, care, in opera-I etnografica asupra Moldovei, con -
sacra un capitol special Umbel romane.2)
Predecesoril seT in domeniul istoriografiel, Gri-
gorie Ureche si Miron Costin, se marginesc a constata
romanitatea nemului, oprindu-se In treca si asupra
limbei. Ast-fel eel dintail, In introducerea la Domnii
Torii Moldover (dupa 1594), dice : Limba sail graiul
nostru cu al vecinilor de pen pregiur, mAcara a de

1) A se vedea, In acesta privinO, critica pe atat de nedrepta pe

cat de pretentiosi facuta iciinteY orientale a luY Cantemir de dare ba-
ronul de Hammer In ,journal Asiatique din 1824.
2) Dose-vs:pig Moldavia. Bucuresci, 1872, partea III, cap. 1V...
de lingua Moldavorum.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 59

la Rim ne tragem si cu a for cuvinte ne-i amestecat

graiul". Costin accentueza si mai lamurit acesta ori-
gine In Descalecatul dintaiti a Torei Moldovei" (dupe.
1662), cap. VI: Precum nemul acestor tori aseqate
de pe aceste locuri de Rimleni este isvorit". §i ceva
mai sus : Macar ca si la istorii si la graiul si strai-
nilor, si in de sine, cu vreme, cu vecurile, cu prime-
nele am dobandit si alt nume, Tar acel carele este
vechit nume sta intemeiat si inradacinat remane Ro-
mani, cum vedem ca macar ca ne rospundem acum
Moldoveni, Tar nu intrebam : sell moldovenesce ? ci
scii romanesce ? adica rimlenesce (scis romanice? pre
limba latinesca). Sta dar numele eel vechit ca un le-
moiu neclatit... si acestor teri, adica Orel nOstre Mol-
dovei si terei Muntenesci, numele eel drept de mosie
este Roman, cum se respund si acum eel din sera Un-
guresca si Muntent in tera for stria si respund cu
grait : Tem romandscd". f i tot asa in poema-I polona
(cantecul I) : In catesi trele toff poporul se falesce
cu numele de Romani si nici se pOte indoi cine-va,
cum a se trage din Roma."
Inv6tatul Domn, ocupandu-se in special cu ori-
ginea limbei nOstre, incepe mai intait a expune cu
candOre" cele douO pareri pe atunci dominante in a-
cesta privinta, cart o derivat din latina sat italiana,
si arata tot-de-odata argumentele principale ale parti-
sanilor lor.
Originea latina se sprijinea nu numal pe faptul,
ca ea s'a introdus In Dacia cu mult mai inainte de a
se fi corupt in Italia prin intaiele invasiuni barbare si

www.dacoromanica.ro
60 POLIGLOTI ROMANI

prin conservarea stravechiului nume de Roman ca ape-

lady national, dar Inca pe argumentul, ce limba ro-
mana poseda multe cuvinte latine, ce lipsesc italianei :
commincio : incep (incipio), bianco : alb (albus), signore:
domn (dominus), tavola : masa (mensa), parola : vorba
(verbum), testa : cap (caput), caccia: vinat (venatio)...
Conservarea acestor latinisme se considera obi&
nuit (cf. p. 29 si 40) ca o &vat, de anterioritatea
elementului latin introdus in Dacia, pe cand istoria
clemonstra tocmai contrarul. GrOber a aretat, ca se
pOte stabili o cronologie stricta privitore la subtratele
vulgare ale limbilor romanice. Sardinia §i Dacia for-
meza cele 2 puncte extreme ale seriei provinciale trep-
tat incorporate Imperiului : pe cand dialectul sard a
pastrat cele mai multe arhaisme (guturala primitive
intacta, consOnele finale intregi), daco-romana, ca ul-
tima veriga in lantul popOrelor romanisate, s'a format
dintr'o latine vulgarb, mai desvoltata de cat cea trans-
portata, in timpul Republicei, in provinciile extra-ita-
lice (Galia si Ispania). Substratul vulgar din Dacia
avend un caracter mai recent, putu lesne transmite
unele elemente lexicale, ce aiurea sat se tocise prin-
tr'o indelunga intrebuintare, sail fury inlocuite cu echi-
valente mai concrete. Caracterul semi-literar al acestor
vulgarisme probeza introducerea for posteriOra, pe cand
substitutiunile concrete din restul domeniului romanic
at o infatisare mai populara §i deci mai arhaica.1)

1) Cf. Grober, Vulgar-lateinische Substrate romanischer Worter

in Wolflin, Archiv fur lateirusche Lexicographie, vol. I (1884), P.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 61

Cat privesce a doua parere despre originea ita-

liana a limbei nOstre, ea ar avea drept temeit identi-
tatea in ambele limbi a auxiliarelor (am., ai, are), a
articolulul si a unor cuvinte proprii italianei §i roma-
nel (ca, §chiop = it. schioppo in raport cu claudus,
cerc = it. cerco in raport cu quro etc.).
In realitate, particularitatile pomenite '§i afla o
explicatiune mult mai naturall in faptul unel comuni-
tati de ongine, latiiio- vulgara servind de substrat am-
belor idiome, cu tote diferentele secundare ca postpu-
nerea articolului, relevata de Cantemir. Iar pentru
existenta unor vorbe speciale itallano-romane se ad-
mitea ipotesa unei importatiuni pe tale comerciala de
catre Genovesl..., pe and ele nu sint de cat elemente
latino vulgare, ce se regasesc §i in cele-lalte limbi ro-
manice.
Adeverul este ca, in familia romania, romans §i
italiana formeza un grup particular, caracterisat prin-
tr'o serie de fenomene comune de ordine fonetica §i
morfologia i). Alte analogii importante cu dialecte ita-
Ilene, in special cu cel mai vechiu dintr'insele, cu cel
sard (ca transformarea caracteristica a grupurilor qua

204 urm. Acest.lt explicapune se aplicit si paralelismelor latine din dia-

lectul daco-roman si macedo-roman luna-mesu (menses), cuget-minduesc
(minte), dou6-decT-yinyici (viginti), ter- demand, sgruta-basa (basium), fri-
gurT-hievrit (febris), p6raint-loc (locus) etc.
1) Tiktin (ap. GrOber, Grundriss der romanischen Philologie.
Strassburg, 1888, vol. I, p. 439), care urmez1 Intru acesta luT Diez si
Schuchardt: cf. Grain. der rom. Spr. I, 89 si Vocalismus des Vulgar-
lateins III, 44.

www.dacoromanica.ro
62 POLIULOTI ROMANI

,si gua in pa s,i ba) ar conduce la conclusiunea despre

transportarea in Dacia a unor contingente italice mult
mai insemnate de cat permit a admite inscriptiunile.
Limba ar modifica, in acest cas, conclusiunea istoriei,
ciandu-i o mai larga acceptiune, si ar completa ast-fel
resultatele epigrafiei.

Dupa ce expune aceste pareri straine, Cantemir

se sfiesce a enunta o opiniune propria, nu cum-va
amorul patriei sa ne intunece ochii si sa trecem cu
vedere, ce luminile altora ar putea vedea usora. El se
multumesce dar a afirma pe Tanga imprumuturi
lexicale prin contact comercial de la Greci, Turd si
Poloni existenta in romanesce a unor cuvinte ne-
cunoscute latinei si limbilor invecinate, cari ar fi r6mas
,,ex antiqua Dacica" si full introduse in graiul colo-
nistilor prin insotirea for cu femei dace. Atari rerna-
§ite autohtone ar fi : stejar, pddure, hele§led, ccirare,
gretesc, privesc, nimeresc... adica, in fond, doue vulga-
risme latine si trei slavisme, pe Tanga o vorba ma-
ghiara si alta de origine obscura.
T6te aceste afirmatiuni indoielnice be reproduc
apoi istoricii Fotino si fratii Tunusli ca tot atatea a-
sertiuni dogmatice, fail insa de a indica locul prove-
nintei lor.1)
Cantemir trece apoi la enumerarea dialectelor sail

1) Fotino, Istoria generald a Dacia', trad. Sion. Bucuresd, 1859,

vol. I, p. I 27. - Tunusli, Istoria lolitica ,ri geograficd a Teri). Ro-
mdnesci, trad. Sion. BucurescY, 1863, p. 6.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 63

mai bine clis a provincialismelor, constatand a Mun-

tenii si Ardelenii tot o limba at cu Moldovenii cu
usOre deosebiri ortoepice si lexicale, pe cand Cuto-
Vlahii vorbesc mai stricat si si amesteca limba cu
vorbe si chiar cu propositiuni intregi grecesci si alba.
nese, pastrand insa intacta flexiunea latina a numelor
si a verbelor. El observa, cu ac6sta ocasiune, ca mai
curat se vorbesce in centrul Moldovei imprejurul Iasi-
lor, pentru a Omenii din partile acestea fiind mai
aprOpe de Curtea domn6sca sint mai culti" ; pe cand
eel de pe 'MO Nistru intrebuinteza multe polonisme,
mai ales pentru lucruri de ale easel', precum eel des-
pre muntii Transilvaniei se servesc de maghiarisme,
Falcienii amesteca, vorbe tataresci, 'far Galatenii vorbe
grecesci si turcesci.
Cantemir sustine, in fine, teoria In aparenta, pa-
radoxala, cum ca, palatalisarea labialelor din dialectul
moldovenesc (ca ghine, chetra, chept, flue etc.) ar porni
(le la o rostire specials, din partea femeilor si trans-
misa apoi de ele barbatilor :
Chiar si partea femelasca din Moldova, observa
Cantemir, are o pronuntare particulara si diferita de
a barbatilor. Asa, de exemplu, schimba silabele bi si
vi in ghi, ca ghine, ghie ; pi in ki: kiatra ; mi initial
in II: nie etc. Chiar data un barbat se obicinuesce cu
aceste rostiri, cu gret se mai pote desveta de ele ; si
prin graiul set da, pe fats, fara, voia sa, ca. a stat prea
inult in bratele : de aceia atari Omeni se nu-
mesc in batjocura feciori de baba".
Particularitatea fonetica, relevata de Cantemir, e

www.dacoromanica.ro
64 POLIOLOTI ROMANI

inteadever asta-cli propria dialectului moldovenesc, de-

si o intimpinam sporadic in totalitatea dialectelor ro-
mane §i o regasim mai ales in dialectul macedonen,
in care palatalisarea labialelor este caracteristica ge.
nerala a gralului. Strania explicatiune a lul Cantemir
aduce aminte, la prima vedere, de teoria nu mai putin
curiOsa a lul Sulzer (cf. p. 34) despre originea slavis-
melor romane, a caror introducere nu s'ar datori altei
cause de cat amorulul. In realitate insa, asertiunea
Domnului roman este o dovada despre originea fe-
meesca a acestei predilectiuni pentru palatale.')

Dintre boTerii, cars au ocupat positiuni inalte §i

carT s'ail distins prin inv6tatura lor, Costinescil §i in
special Miron Costin (mort 1692) merits un loc de
frunte. El '§i facuse educatiunea la §cOla din Bar in
Polonia, unde, pe langa limbile clasice, i§i ins* per-
fect polona si paleo-slava. Despre virtuositatea sa In
limba polona §i despre cunoscintele sale istorice dove-
desce poema-T despre Moldova, scrisa, in acesta limba,

1) In prima editiune a acesteT cartY am atribuit un caracter exo-

tic (macedo-roman) $i posterior (secolul al XVI-lea) fenomenulul pala-
talisdriT, ce-1 credeam proprid dialeaula moldovenesc. Dar marea sa
respandire teritorial a fost demonstrat prin datele statistice, publicate
de d. Hasdeti (Etymologicum III, 2228-42). Pe de alt parte originea
pur femeescd a acesteY transition! fonetice explicit f6rte bine lipsa-Y
totall din monumentele literare ale trecutuluT, o lipsd, ce ne a fdcut
sa banuim o Introducere tardie a acesteT particularit!4T In graTul mol-
dovenesc.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 63

si lista istoricilor le§esci, unguri §i latini, pe cari 'i -a

utilisat in scrierea cronicei sale.
Mitropolitul Ungro-Vlahiei An thn Ivirenul (mort
dupa 1716), originar din Iberia (numele grecese al
Georgie% de§i strain, ajunse insa prin meritele §i in-
vetatura sa la trepta cea mai Malta a ierarhiei reli-
giose. Ca tipograf, el poseda talentele unui adeverat
artist §i cunoscea mai multe limbi : limba lui natala,
cea georgiana, cea grec6sca, cea turca, si araba, cea
romanesca §i cea slavonai). Tipografia de la Rimnic,
infiintata tle dinsul, era bogata in caractere cirilice,
grecesci §i chiar arabe, cu care tipari in 1713 un Li-
turghiar pentru folosul cre§tinilor din Siria §i Pale-
stina. Prima pagina a acestel carp, fotografiata de d.
Picot2), p6te da o idee de frumusetea caracterelor o-
rientale si de executiunea artistica a tipografului nos-
tru. E curios, ca acesta, publicatiune in limba araba,
din care se mai afla cate un exemplar in bibliotecele
din Viena §i din Paris, este, pare-mi-se, prima §i ul-
tima carte tiparita in tell cu caractere orientale.

U§urinta, cu care Romanul invata limbile straine,

a fost adese-ori relevata. Catre sfir§itul secolului tre-
cut Sulzer (III, 9) ne spune, ca a cunoscut Romani si

1) VedI Didahiile finute in kitropolia din Bucurescr de Antim

Ivirenul (1709-1716) ed. Erbicenu. BucurescT, 1888, p. XX (notice
biografice de 1.posatul Ep. Melchisedec).
1) In Notice bibliographique sur l'imprimeur Anthint d'Ivir, Me-
f opolitain de Valachie in Nouveaux Mélanges orientaux. Paris, 1886.
39,856. Istoria Fitologiel romans. Ed II. 5

www.dacoromanica.ro
E6 POLIGLOTI ROMINI

Greci, earl, numai din conversatiune cu ofiteri aus-

triad si rusi, invotasera in scurt timp limba francesa
si germana. Italiana se introduse in Moldova Inca de
pe timpul lui Cantemir si se inveta in familiile bole-
resci.
Pe la sfirsitul secolului trecut francesa ajunse la
moda in Moldova (e motto in yoga, clicea Raicevich in
1788) si o vorbeat si damele ; pe cand, dupa Carra,
ea era putin cunoscuta in Muntenia, unde turca era
organul cercurilor aristocrate.1)
Acelasi Sulzer relateza, ca postelnicul Manu,
Caragea, Lucaki, Saul, insusi Domnitorul de estimp al
Munteniei (Ipsilante) si beizadea Alexandru Mavrocor-
dat, cum si mai multi alti boieri vorbesc turca, ita-
liana si francesa tot atat de bine ca si limba for ma-
terna. Unli dintr'insii, si dinteacestia iarasi Domnito-
rul Ipsilante, sciii si latinesce si pomenitul Lucaki,
cumnatul decapitatului Domnitor Ghica si imputerni-
citul seri la cedarea Bucovinei, a lucrat chiar, In tim-
pul sederii sale la Brasov, la un dictionar in sese
limbi : persian, arab, turc, grec, italian si frances. §i
printre Romani as putea cita pe vistierul Vacarescu,
pe tin6rul Sturza, Racovita, tirbei, Campin6nu si
Pascali, mai ales insa pe tin6rul Bals din Bucuresci,

1) Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie, II ed. Neuf-

chatel, 1781, p. 236 : cEn Valachie la langue frangaise est peu con-
nue. Les gens de condition parlent le turc et c'est la langue de bel
air,.

www.dacoromanica.ro
 POLIGLOTI ROMANI 67

care studiag, acum fOrte sirguitor la Vlena.... toti

acestia sint prea bine versati in mai multe
Dintre pomenitii boleri merit o deosebita men-
tiune Banul lend:child Wiceirescu (1740-1799), ultimul
mare boier, care a sciut sa condua afacerile politice
cu aceia§1 pricepere, cu care Mem sa r6sune cOrdele
patrioticei sale lire. Vacarescu era de o potriva versat
in literatura orientulul ca §i a occidentulul, istoric §i
poet, diplomat §i gramatic, §i mai presus de tote pa-
triot ilustru, care '§i lubia cu infocare tera §i limba
§i cAuta a transmite §i urma§ilor sel acestn, nobila
lubire.
In cursul Observatiunilor sale gramaticale Van-
rescu are adesea ocasiune a-s1 arata cunoscintele sale
poliglote. Ast-fel, bunA-ors, cu ocasiunea verbulul, face
urmatOrea interesant observatiune (p. 59 ed. Rimnic):
Acum dar arAta,m, ca limba ruman6scrt nu are orin-
dulelile graiurilor (verbelor), ce are limba grecOscl §i
latinescA, adicA s6, alb6, multe chipuri de graiuri, cum
au aceste douo, §i numere duale, cum are limba gr6c6,
si arApesa, sail graiuri femeesci, ci urmOzA limbei ta-
lienesci §i celor-lalte, ce sint asemenea acestia, carele
au inceputul din limba latinOsca §i isvorul din limba
grecescO.
Vorbind apoi de rostirea literelor, observa, (p. 97):
J ca j al Frantesilor §i I al Per§ilor (se pronunt'a),
s ca A. al Slovanilor §i al Turcilor".
Dar e interesant mai ales a vedea, cum marele
b6ibat avea o idee f6rte just despre raporturile lim-
bei romftne cu cea latina si cu limbile romanice : Ita-

www.dacoromanica.ro
68 POLIGLOTI ROMANI

lienii, Frantesii, Ispaniolii vice el in Poetical de la

sfirsitul Gramaticei si altii, ce li se trage limba
din limba latinesca ca nisce parae, precum si acesta
a nostra rumanesca..."
Vacarescu este adev6ratul Intemeietor al Grama-
ticei si al literaturei romane : ca poet, el a Mcut, ca
limba romana sa castige aripi si sa sbOre dimpreuna
cu fantasia" ; ca Intaiul gramatic national (Blain si
§incai scriind latinesce), el a pus in serviciul limbei
materne intinsa sa cunoscinta de limbi straine si
mai ales simtirea profunda si delicata a natures sale
poetice.
Dad, consideram, ea Vticarescu, publicand Obser-
vapile sale, n'a avut cunoscinta de Elementele" MI
Blain si dad, tinem mai .ales soma de originalitatea si
interesul sciintific al lucrarii, Mamie Ban merita a o-
cupa un loc de frunte printre tots aceia, call s'au stra-
duit a patrunde adanc in geniul limbei nOstre.

www.dacoromanica.ro
 INVETAMINTUL GRAMATICAL
IN EPOCA FANARIOIILOR

(1711 1821)

Nihil ex grammatica nocuerit, nisi

quod supervacuum est . . .; non ob-
stant h e discipline: per illas eunti-
bus, sed circa illas hmrentibus 1).
Quintilian, Instit. Orat. I, 7.

In ambele Principate, slavona devenise de tim-

puriti limba oficiala a Curtii si a claselor nobile. Fiii
de bolerl nu invOtaii, dupe, marturia lui Cantemir, de
cat acOsta limba §i intr'un mod curat empiric, cu sco-
pul de a putea citi si intelege cartile sfinte, mai ales
ale Vechiului Testament. Invetamintul gramatical era
neglijat aprOpe cu desavirsire din lipsa de gramatici

.) cNimic nu-T vXtKinKtor In gramatici de cat superfluul... : a-

ceste cunoscinte nu strict celor ce trec printeinsele, ci eelor carT s'o-
presc asuprA-le.s

www.dacoromanica.ro
70 INVErAMINTUL GRAMAT1CAL

slavone. Un ore -care Maxim Cretenul scrisese o ast-fel

de gramatica, dar, tiparitA o singura, data la Moscova,
ea devenise f6rte rara,.
Cu introducerea scOlelor grecesci odata cu dom-
niile lui §erban Cantacuzen si Vasile Lupu, inv6ta-
mintul dascalilor greci ese rare-ori din fagasul empi-
rismului grosolan spre a se ridica la o intelegere ra-
tionata a culturei elenice. OdiniOra, carturarii Bizan-
tiului acordail cea mai mare importanta, partilor ele-
mentare ale gramaticei, accentului si ortografiei, cart'
jOca, un rol preponderant in didactica bizantina,. §i
precum aces carturarl cautau a imita si a-si insusi
mai mult forma de cat spiritul clasicismului elen, tot
ast-fel, in scOlele grecesci din torn, gramatica ajunge
treptat sa absOrba, intr6ga for activitate, preocupand
mintile tinerimii din copilarie papa la adolescents.
Extrema minutiositate a dascalilor locali in ma-
terie de bagateluri gramaticale de eupervacua, dupa.
expresiunea lui Quintilian contribui la o decadenta.
din ce in ce mai mare a instructiunii. Nici vorba nu
pate fi de o aprofundare sistematica, a monumentelor
literare ale Anticitatii, cand mintea dascalilor se per-
dea in haosul amAnuntelor si cand inteligenta scolari-
lor se tocea supt o povara, atat de coplesitOre si de
indelungatA.
Ce-i drept, la scOlele domnesci din Bucuresci si
Iasi, all figurat ca profesori, mai ales In cursul seco-
lulu! al XVII-lea adica in prima periOda, a infiintarii
lor, cats -va barbati instruiti, ca filologul Cacavela
(1670-1698), profesorul ilustrulul Cantemir Voda. §i

www.dacoromanica.ro
 fN EPOCA PANARIOTILOR 71

mai tardit, in epoca fanariota, at functionat la ace-

lesi scoli eruditi ca Neofit, Lambru, Duca etc. Dar
acestia erat numai cate-va onorabile exceptiuni in plu-
ralitatea mediocritatilor si a ignorantilor, earl usurpat
cariera didactics.
Acesta continua degenerare a invOtamintului gre-
cesc explica faptul alminterea extraordinar, cum de
n'a esit din scOlele sale nici un singur barbat, care sa
fi contribuit la inaintarea studiilor elenice in Europa,
nici un singur poet insemnat, nici un singur orator de
va(p., nici un singur barbat de sciinta in adevoratul
sens al cuvintului.
De la infiintarea acestor institutiuni ele devin cu
totul grecesci, alungand din capul loculul pe dascalii
slavoni si conservand acest caracter exclusiv papa la
sfirsitul domniel Fanarului. Ele at fost pOte focare de
lumina si de patriotism pentru Greci, dar inriurirea
for asupra culturel locale a Aims fara vr'o insemna-
tate apreciabila. Primul rang in aceste scdle, iperbolic
numite Academii, n'a incetat a-1 ocupa limba greca,
in al doilea rind venea limba slavona si intr'un mod
subsidiar figura si cate un dascal de rumanie", limba
romans servind numai acelora earl* se destinat carierel
eclesiastice.
In a doua jumetate a secolulul trecut aceste
scdle par a fi deca4ut cu desavirsire. Scriitori strains
si nationall deplang starea misers a invetamintului si
lipsa de cultura seridsa a dascalilor greci. ET sint una-
nimi intru a recundsce modul pedantesc si superficial,
cu care se instruia tinerimea si cum subtilitatile gra-

www.dacoromanica.ro
72 ilsrvArAmirruL GRAMATICAL

maticale cele mai migalose facusera imposibila on ce

aprofundare a geniulul elen.
FAA cu o condamnare atat de general imparta-
sita, s'a ridicat in timpul nostru o voce, care, facend
abstractiune de mrirturiile exprese ale contimporanilor,
se incerca a reabilita invotamintul fanariot si a-i atri-
bui o valOre pedagogics ctl totul exceptionala. Daca
lucrurile vor fi fost ast-fel in realitate, s'ar fi cuvenit
s'alba cele mai fericite urmari asupra desvoltarif in-
structiunii grecesci si succesele ei s'ar fi resfrant ne-
gresit si asupra cultureY nationale. Limba greca, ni se
spune, se studia in perfectie prin metodul parafrasarii
is limba vorbitdre, asa ca se cultivat ambele de odata...
Limba latina prin traduceri de ordinar in limba romans,
dar si prin traduceri in limba greca veche, asa ca se
studiaii in paralel limbile clasice. Limba francesa si ita-
liana se studiat a parte, pentru cars erati profesori
speciali" 1).
D. ErbicOnu, neobosit muncitor in domeniul cul-
turei greco-romane, a catalogat si descris vr'o 90 ma-
nuscripte, in majoritate manuale de ale dascalilor greci.
Cercetarea for II a sugerat, se vede, o apreciare atat
Erbicenu, CronicariY Greer. BucurescY, 189o, p. XXXVI. Lank
si literatura cestiuniY : Missail, ,Scalele ,ri invlydlura la Romdnr sub
Fanariorl In Bulet. Instr. publ. I.Xenopol si Erbicenu, Serbarea ,cco-
lard din /all'. Acte si Documente. lag 1885. Erbicenu despre Mss.
dasclililor Greci In Revista Teologicl din 1885, N. 2 -1 3 - A. Xe-
nopol, Istoria Ronanilor IV, 640 urm. (cCultura grecescI,). si V, 6r2
urm, (InvetAmintul grecesc In epoca fanariol).Urechia, Istoria Rom&
nilor. BucurescY. 1891 urm. si tnaY ales introducerea la Istoria ,SW-
lelor de la 1800-1864. Tom. I. BucurescY, 1892.

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA PANAREOTILOR 73

de elogiOsa a activitatiI for didactice. Marturisim insa

in tota sinceritate, ca coprinsul acestor manuscripte,
dupa chiar descrierea d-lui Erbicenu, e departe de a jus-
tifica importanta didactics, ce li se atribue. Ele sint
menite, din contra, a confirma asertiunile negative ale
istoricilor strains, ale unul Raic -vich, Sulzer si Wolf,
earl at scat mult timp in torile romane si au putut
stadia la indelete lucrurile si pe Omenil timpului; sail
ale Mitropolitului Moldovei Iacob Stamate, barbat in-
strait si in curent cu progresele instructiunii din apusul
Europei. El releveza, cu totil, atentiunea exagerata, ce
se acordaii minutiilor gramaticale, si iarasi cu totil se
plang de serbeda tratare a clasicitatii elenice.
In namolul intreg de manuscripte, studiate de d.
Erbicenu, nu s'afla o singura opera, care sa se ridice
peste nivelul mediocrulur, sau sa se distinga prin ve-
deri originale. Ele sint in cea mai mare parte traduceri,
11:laptari sau comentare gramaticale, in cart subtili-
tatea spiritulul bizantin serbeza, o noun inviere.
Dar in sfirsit, data ne-am intreba: cari sint scrii-
torii, filologii, istoricii, poetii si oratorii, barbatii de
sciinta, medicil ilustri, ce ar fi trebuit sal produca a-
cesta pretinsa cultura elenico-bizantina?
La acesta legitima Intrebare, d. Erbicenu respunde
prin urmatorul panegiric:
Mai tote celebritatile erudite ale Grecilor, somi-
tatile for sciintifice, aicea Vdesvoltati talentele lor, aicea
pe pamintul romanesc, semenau sominta patriotismului
grecesc, cultivat spiritele tinere desvoltandu-le dorul de
patrie I Toti profesorii Academiei (din Bucuresci si din

www.dacoromanica.ro
74 TNVETAMINTUL GRAMATICAL

Iasi) erat invotati In tOta sciinta clasica groca §i stu-

diati pe la una §i douo din Universitatile din Occident.
Nimic din ceea ce sciinta timpulul producea nu is era.
strain, ci o profesat cu devotament in Academiile din
Principate. Multi din el erat cite de 2 oil doctori si
mai ales in medicina §i sciinta. Eruditul episcop §i fi-
lolog Chesarie al RimniculuY a fort elev numal al sccilei
din Bucuresci, inv6tatul episcop Damaschin, care scriea
tot asa de corect latinesce ca §i grecesce, studiase nu-
mai in Academia de aice. Ce sa, mai die de Filipesci,
NOcaresci, Brancovenesci, Floresci, Ghiculesci, Sturzesci,
Golesci, Balesci etc., earl' scriat limba groca mat ele-
gant de cat Grecil, dupa cum ne marturisesce renumi-
tul profesor din Atena, Paparigopol ?"
Dar, inc'o data, unde este opera literary sat sciin-
tifica, filologica sat istorica, prin care se vor fi ilustrat
celebritajile erudite ale Grecilor, somitciple for sciinfifice?
Din faptul, ca multe dintre familiile nOstre boieresci
scriat elegant grecesce, nu putem conchide la o pri-
cepere temeinica a literature) antice. §i acesta cu atat
mai putin, cu cat ins4i neo-greca literary era §i este
un product cu totul artificial, un compromis cartura-
resc de forme antice si moderne, un fel de limba ma-
caronica, in care lipsea cu desavir§ire spiritul original
§i normal al evolutiunii istorice. Acest organ literar,
ca §i intrega cultura grec6sca locals, purta pe frunteaI
pecetea artificialulul, a imitatiuniT, a mediocrului.
E destul a spune, ca Ienachita Vacarescu a tre-
buit sa recurga cu tOta, multiplicarea parasitica a gra-
maticelor din §cOlele grecesci la originale itallene spre

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA FANARIOTILOR 75

a scrie ale sale Observatii", qi ca data in Bagarile

de sema." ale lui Iordache Golescu apare ici colea for-
malismul dascalilor greci acesta e mai mult in paguba
gran] ati cului mun ten .
Daca ne transportam in domeniul poesiei, constatam
ce-i drept, in primele nOstre compuneri lirice, o influents
mitologica ca directs imitatiune dupa poesia neo-greca.
Dar nimeni nu va putea sustine, ca ac6sta continua
introducere a cleilor Olimpului, in special a predilecteI
Afrodita, contribue a da macar o scantee de viata a-
celor lungi §i monotone stihuri erotice.
§i data luam in de aprOpe cercetare sistema de
educatiune, ce inflorea in epoca fanariott, va trebui sa
recumiscem lipsa-i de on -ce fond serios §i, ca o conse-
cinta naturala, completa sterilitate a resultatelor sale.
Tata, buna-Ora, in ce mod nobilii fanarioti educat
pe fiii lor.
Mai intait, ei capatat o spoiala de greca-antics
sat elinica; apoi dascalul grec era substituit cu unul
frances, pe care il luau cu preferinta dintre Orleanesi
sat Lyonesi, a cause de leur accent, vice istoricul Fa-
narului Zallony.
Une-ori, din vanitate sat ambitiune, se mai in-
vota si limba turca, dar pentru acesta era nevoe de o
autorisare speciala din partea Domnului, care o acorda cu
multa greutate, de tema nu cumva elevul s'ajunca drago-
man imp6ratesc qi apoi sa se urce chiar pe tron. Cu o per-
spectiva atat de splendida, hogea sat dascalul turc era
primit in sinul familiei cu adeverat entusiasm, retri-
buit cu o suma inclecit mai mare ca a celor-lalti pro-

www.dacoromanica.ro
76 INVETAMiNTUL GRAMATICAL

fesori si Inconjurat de cele mai mail onorurl. Dar greu-

tatile limbei turcesci desgustag adesea pe elev, cu tots,
staruinta parintilor si stralucita perspective a viitorului.
Instructiunea junelui fanariot din clasa nobila se
resuma ast-fel intro cunoscinta superficial a limbilor
greca, frances6, si turca, far& de a poseda vr'o idee
despre istoria si civilisatiunea acestor pop6re.
§i acesta cat privesce educatiunea particulars,
cum se obicinuia in familiile nobletel fanariote. 1)
Cum c instructiunea publics greca din ambele
Principate nu poseda o basa mai solids, o atesta mar-
turiile repetate ale contimporanilor, cari au fost in po-
sitiuhe a cunOsce din propria convingere starea socials
a torilor Romans din a doua jum6tate a secolului trecut.

II

Italianul Del Chiaro, autorul Istoriei revolutiu-

nilor Valachiei, care trai niai multi ani la Bucuresci
sub Nicolae Mavrocordat (1710 1717), compare, terile
Bomane, din punctul de vedere at transformarilor for
politice, cu done corabil pe o mare furtunes, unde
rare-ori Omenii se bucura de linisce si pace. Nici o e-
poca, a istoriei romane n'a fost mai fecund, in schim-
bari brusce ca cea fanariot,. §i acele peripetif variate
ale Domnilor fanarioti stag in strinsa leg turd, cu sorta

1 Zallony, Essai sur les Phanariotes. Paris, 183o, p. 193.

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA FANARIOTILOR 77

schimbaciOsa a qcOlelor grecesci din BucurescT §i Iasi,

cu inflorirea sail decadenta lor.
Pe de alta, parte, spre a putea aprecia influents
in bine, sail mai drept lipsa for de influents, asupra
culturei nationale, se cuvine a ne opri un moment asu-
pra raporturilor dintre societatea greca si cea romans
si a constata ast-fel inriurirea desastrOsa, ce elementul
fanariot a exercitat-o asupra spiritulul national.
Doue-trei decenil numal dupa urcarea pe tron a
Domnilor din Fanar, pe la 1740, cronicarul Moldovel
IOn Neculcea scriea aceste memorabile cuvinte (Cro-
nice II, 229) : i6qa socotesc eri cu firea mea acesta
prOsta. Cand o vrea D-det sa faca sa, nu mai fie rugina
de her, si Turd in Tarigrad sa nu fie, §i lupii sa nu
manance oile in lume, atunce pOte nu vor fi nici Greci
in Moldova si in T6ra muntenesca ; nici or fi boierT,
nici or putea manta aceste douo WI, cum le mananca ;
Tara alt lec n'ati remas cu condeTul meti sa mai pome-
nesc, ca sa pot gaci. Focul it stingy, apa o Tezesci si o
abati pe alts parte, vintul rand bate to day in latuff
intr'un adapost si to odihnescI, sOrele intra in nourl,
nOptea cu intunerecul trece §i se face Tar la lumina,
Tara la Grec mild, sail omenie, sail dreptate, sail vicle-
§ug, nici unele de acestea nu sint, sari frica lul D-(let.
Numai cand nu pOte sa faca roil, se arata cu bland*,
Tara inima si Brea tot cat a putea, este sa, faca, r6utate".
On cat de exagerate si de generalisate s'ar prea
cuvintele betranului cronicar, trebue ca relatiunile din-
tre Greci si Romani SA fi lost deja pe atuncT prea in-
cordate spre a smulge din inima luY Neculcea nisce stri-

www.dacoromanica.ro
78 INVETAMINTTIL GRAMATIOAL

gate atat de durerOse 1). Cum ca ele nu erat insa sim-

ple figuri iperbolice, o dovedesc insist istoricil greci,
cart au scris despre evenimentele epocel fanariote.
Mitropolitul Myrelor, Domnul Mateiti din Pogo-
Diana, in a sa Istorie a celor petrecute in Tera Ro-
manesca de la erban pana la Gavril Voda, s'exprima
ast-fel asupra compatriotilor set din Romania: Voi,
boieri greci, -luati aminte si vg feriti de nedreptate; nu
sup6rati pe Romani prin nesaturata vOstra lacomie ;
nu sugeti pe sirac, ea Nell e in ceruri si ochiul seiz
e deschis asupra vOstra; nu vo bucurati la strinsurica
Romanului, ca D-clew are ochi multi si nedreptatea nu
pate scapa nepedepsita de dinsul. Cred, ca tiranitl pe
bietil Romani si nesaturata vOstra, lacomie iT face de
au ura neimpacata pe Greci si nu pot sa-I vada nici
zugraviti ; vol tratati pe Roman ca pe un caine ; de
n'ar avea drept, n'ar striga ; dar find-ca se plang, au
cuvint, cum se vede. Incetati dar, parasiti-via de ne-
dreptati, ca sa nu vO pedepsOsca Net
cu pedepsa.
de yea Bietii Romani ne nutresc ne respecta
si
. . . , oath, darn sag iubim si sad onoram ca pe nisce
cra' ai nostri."
Iar despre starea intelectnala si morala a socie-
tatii din secolul trecut arhiereul grec atingea in modul
Cil Necalcea nu era dominat de partialitate, cum 11 acusl Vor-
nicul Alecu Beldiman, dovedesc pasajele din cronica sa, unde 'audit pe
GreciY TubitorT de ;erg, bun'' -t5r1 cuvintele-T despre SpKtarul lordache
Cantacuzino: c mIcar a. era Grec, om strhin, dared era om bun;
se punea tare pentru p6mIntenT la Domniep. AceeasT sever' nepArtinire
o observh. Neculcea si fatI cu boTeriT plmIntenY egoistY si cumplitT, cart
mancah aceste dou OrY. s

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA PANARIOTILOR 79

urrnator, adresandu-se catre IOn Alexandru Voda : Des-

chide, Maria ta, prin milele tale scOla, de unde sa res-
pandescA lumina in tera ta. AstA-cli nu afli in acesta
t Ora om inv6tat, nu, nici preot, nici calugar, nici ar-
hieret, nici laic, pentru ea nail unde sa invete carte.
Din nesciinta, apol se nasc mil si sute de rele, se fac
crime si Para-de-lee multime...." 1)
Elvetianul Carra, deputat in Conventiunea nationals
si mort pe esafod in 1793, care trAi la Iasi pe.la 1753,
chemat acolo ca educatorul copiilor lui Grigore Ghica
i ca corespondent frances al cancelariei domnesci, find
in positiune de a cun6sce d'aprOpe pe Fanarioti, el a-
pretiaza ast-fel influenta for fatalit asupra caracterulul
romanesc: Leur caractere (des Roumains) ete en
quelque fawn Mourne de son penchant a la bonte;
et si la shnplicite de leurs mceurs a ete corrompue,
on ne pent l'attribuer qu'aux Grecs qui, tels que des
harpies infectes qui gatent tout ce qu'elles touchent
pour s'en emparer seuls, viennent du fond de la Thrace
et, des Iles de 1'Archipel depouiller les deux provinces
et n'y laisser en sortant que des traces de leurs vi-
ces et de leur cupidite." 2)

Mal multi scriitori straini, cari visitara sail se

°prira in terile romane catre srirsitul secolului trecut,
ne -au lasat informatiuni destul de precise despre starea
de pe atunci a instructiunii in cele douB Principate.
1) Poema istoricd a Mitropolitulul Mateid se tipdri grecesce la
Venetia to 1785. Ea fu tradusK rominesce In Tesaur de monumente
istorice, vol. I, p. 335 Si 370.
2) Carra, Histoire de la Mola'avie et de la Valachie. Neufchatel,
1781, p. 190.

www.dacoromanica.ro
80 iNvATAmiNTIM GRAMATICAL

Ragusanul Raicevich, care a petrecut In Tera Ro-

mftnesca mai intaiti ca doctor apoi ca secretar domnesc
a Jul Ipsilante si in sfirsit intre 1782-87, ca agent
austriac in Bucuresci, avu ocasiune a studia la fata lo-
cului starea lucrurilor din a doua jumetate a secolulul
trecut si a-si forma o parere temeinica despre dascalif
greci.
Iata judecata-I despre dinsii : I moderni dottori
Greci sono generalmente molto ignoranti e non si occu-
pano tutta la lora vita the di minuzie grammaticale,
senz' alcuna tintura ne di scienze, ne di belle lettere,
ne di gusto." ')
Ce importanta, exagerata, se dedeaa subtilithtilor
gramaticale, dovedesce faptul, a un dascal grec celebru
a scris un intreg quartant asupra Ortii a W a.
gramaticei lui Gazi. Acest comentar filologic se tipAri
in Bucuresci, la 1768, de catre Ierodiaconul Neofit, o-
monimul aceluia, a cArui gramatica in patru volume
va provoca mirarea lui Sulzer.
Inteadever, un calugar de la Biserica Zlatari din
Bucuresci a posedat arta de a compendia gramatica
greca, in patru volume in 4°. O gramatica in patru
marl quartante ! exclama istoricul austriac. Acuma in-
teleg, pentru ce Grecii si Romanii studian acesth, limlA
timp de 20 de ani...." 2)

1) Raicevich, Osservazioni storiche, naturali e politiche intorna

la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 243.
2) Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens. Wien, 1788.
vol. III, p. 7. Acest cAlugar pare a fi fost Neofit Caysocavilitul, pro-

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA PANARIOTILOR 81

Cat privesce Moldova, avem marturia contempo-

ranA a medicului sas din Sibii Andreas Wolff, care a
trOit mat multi ant in Iasi (dupa. 1781) si a calAtorit
prin restul Moldovel. Sciind si romanesce, el s'a incer-
cat a schita un tabloil cultural al Moldovei, precum
Sulzer it Meuse pentru Muntenia.
IatO amAnuntele, ce relateza, despre scdlele dom-
nesci din Iasi si despre dascalii greet de acolo.
§cdla consta din 8 incaperi, avend un venit de
peste 30 de pungi. Pe langa, eel tree dascali greet (in-
tatul retribuit anual cu 5 pungi, al doilea cu 2 si al
treilea cu 600 de lei vechi), figura un profesor de lati-
nesce, remunerat tot cu 600 de lei, adus din Germania
sail Polonia si care nu trece4, in invotOmintul sell,
peste elementele formale ale limbei. Obiectele predate
erail : citirea, scrierea si calculul; limba grecA (antics)
si cea latina, religia.
Pe dascAlii greet ii caracterizA ast-fel : A bia putt
gAsi vr'unul, care sO, scie citi cu folds, necum a co-
menta, pe vechii scriitori greet. Intro profesorii din a-

fesor la gcOla din BucurescY gi mod la 1780. Cf. asupra-T Erbicenu,

CronicariY Greci, p. XXVIII gi Revista reologial III, 89. lath si titlu-
rile acestor doi.th opere gramaticale: Oeo&,Joov yeantearadis elaczyco-
',lig... iure Neasckov 'Iseataxovov lv Bovnoveacrci 1768... Ebiriats
eh 'al G. Tile reannazixis O. rata -s...
. La IndienY, car! ImpinserK cercetarile gramaticale parth la ulti-
mul grad de subtilitate, InNththmIntul gramatice! dura 12 anY. cGrama-
tica singurit reclatrth un studiA de 12 anYl, exclamK un brahman In
introducerea PancTatantre!, a cunoscute colectiunY de fabule gi povega.
39,856. Istoria Filologiei roariine. Ed. II. 6

www.dacoromanica.ro
82 iNVETAldiNTUL GRAMATICAL

nul 1796 nu era nici unul, care sb, fi fost familiarisat

cu geniul limbei grecesci").
Metoda for era pedantesca, si insufla desgust.
fern erati turmentati cu o gitmadtt superflu6, de sub -
tilittT si de tautologil gramaticale, cu o tecnologie
(etimologie) amaruntita si cu o sintaxA obositOre. Lee-
tiunile se predati serbod si se invotat mecanicesce pe
din afarA ca si traducerile.
El accentuezA tratamentul cel crud al scolarilor
si viata imoral4 a profesorilor, cari, dup6, ce el-an fle-
dirk papagalicesce lectiunile, vagabondail pe strade sau
In carciume.
mai sever, e judecata-i despre dascAlii parti-
culari, al caror cap si inima sint de o potriva. deserte
de cunoscinte si de aptitudini morale".
In fine, Mitropolitul Moldovel Jacob Stamate ne-a
lasat o interesanta, relatiune despre starea de plftns a
invot5mintului grecesc dintre anil 1792-1803. Cuvin-
tele eminentului bArbat concOrd5. din punct in punct
cu apreciarile nefavorabile, ce toti scriitorii strains au
emis asupra caracterulul superficial al institutelor de
culturit grecesca. El relevezA, modul pur mecanic al in-
structiunii lor, timpul prea indelungat acordat grama-
ticel si cum acesM zadarnia risip6, de viata si de
1) A. Wolf, Beitrage zu einer stalistisch-historischen Besehreibung
des Fiirsfenthums Mola'au. Hermanstadt, 1805, p. 176 urtn. ComparI
la p. 174 caracteristica dascIlilor particularT : c....seichte Kopfe, deren
hochster Kunstgriff Bich dahin beschrankt geringfttgige Sachert mit Tau-
ter Tautologien und Pleonasmen auszuschmticken... Lehrer, deren Kopf
und Herz gleich leer an Kentnissen und moralischen Fahigkeiten sind.)

www.dacoromanica.ro
 IN EPOCA FANARIOTELOR 83

munch prejudicia on -ce progres real al inteligentei :

Para acum in §cOlele nOstre se invata cu numiri §i
cu canOne (regule) §i cu multime de cuvinte, insarci-
nand mintea ucenicilor §i poruncindu-le acele numai
date for se citesca §i ca papagalii sa le invete de rost,
nimica cu totul sciind si intelegend din cele ce invata,
din care pricing mai 10 si 12 am inbetranesc in gra-
matica ucenicii, in vreme cand nemurile Europei tot
acesta limbs (elina), macar de §i be este straina, dar ca
pre una ce le este f6rte trebuitore, atat mai cu lesnire
o invata de cat, nor, In cat in 5 ani pre cei mai adanci
singrafi (autori) prea cu amaruntul inteleg Cu ale
for tecnologicesci birfell mintea ucenicilor timpesc, pre-
facend §i stricand judecata el... "I)

Resumand tote aceste informatiuni ras]ete despre

instructiunea greca din epoca fanariota despre vr'o
instructiune nationals nici vorba nu pOte fi consta-
tam, ca Invotamintul gramatical juca un rol cu totul
covir§itor in sfera didactics a timpului ; ca acesta, inde-
lungata preocupare cu gramatica greca avu drept resultat
completa neglijare a spiritului limbei §i o cufundare
din ce in ce mai adanca in marunti§urile §i subtilitatile
graiului. Maeda dascalilor greci, spre a inculca in mintile
tinerimii nenumeratele regule gramaticale cu nesfir§itele
for amanunte, era primitive, neumana §i pedantesca.
A ce§tI dascali insi§i, publici sat particulari afara
de cate-va exceptiuni isolate erat Omeni cu o instruc-

1) Reprodus In Uricarii III, 12 urm.

www.dacoromanica.ro
84 INVATAMiNTUL GRAMATICAL iN EPOCA FANARIOTELOR

tiune mai mult de cat mediocra, si cu spiritul In mare

parte pervertit de traditiunea cea falsa a inv6tamin-
tului.
§cOlele grecesci nu numai ca, n'atl fost folosithre
desvoltarii spiritului national, ci tendenta for vadita
era tocmai de a nabusi on -ce avint proprit, de a pro-
scrie limba romana si a acredita parerea despre in-
capacitatea ei intru predarea sciintelor. Acest curent
anti-romanesc era Inca atat de inradacinat in ultimii
ani ai domniei fanariote, in cat a persistat Inca cate-
va decenii si nu rare -ors a paralisat generOsele opintiri
ale unui Lazar si Eliad pentru Introducerea unei cul-
turi nationale.
Daca, istoricul este plecat a atenua rigorile acestei
epoce nefaste si a o presenta sub culori mai putin in-
tunecate in vederea a douo-trel puncte luminose; data.
moralistul, tin6nd sema de caracterul general al socie-
tatii din acel timp, va putea scusa pana la un punct
contaminarea firii romanesci si completa destrabalare
a moravurilor ; filologul insa nu va putea indestul re-
greta influents desastrOsa, ce scOlele si dascalii greci
au avut-o asupra spiritului romanesc, oprindu-1 in mer-
sal evolutiunii sale si Impedicand peste un secol cul-
tura limbei si a literatures nationale.

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI

IENACHIIA VACARESCU §I IORDACHE GOLESCU

(1787-1840)

Prime le inceputuri tiparite de Gramatic6, roma-

nesca nu se urea mai sus de ultimul pAtrar al seco-
lului trecut. Nu-i dar de mult, de cAnd limba nOstrn,
era inch, lipsit de on -ce cultur5, gramatical,. Acesta
nu impedica negreit pe un Costin sail Neculcea de a
scrie o romanesca, neosA, si corectA, de ore ce intr'o
idiomA Ina necultivata gramatica e in stare latentl,
identificandu-se cu geniul Insu§i al limbei, §i a§tepth
prima ocasiune spre a se concretiza intr'o serie de for-
mule dogmatice.
Dar ceea ce trebue sa, ne princlA mirarea este, c
in §cOlele grecesci din ter6. se acorda o important, co-
vir§itOre studiului gramatical, care absorbea intregul
inv6tamint. Cum dar un atare exemplu n'a inspirat
mai inainte nimenui idea de a supune §i limba mater-

www.dacoromanica.ro
86 DOI GRAMATICI MUNTENI

nä unui schematism analog ? De ce a trebuit sa treca

aprope un secol de la introducerea fanariotismului pang
la primele incerari gramaticale asupra limbei romane?
Faptul insusi, ca acele incercari apar intro epoch, cand
domnia Fanarului s'apropie cu pasi repecli de peirea ei,
ar putea explica in de ajuns tarclia deteptare a spi-
ritului national.
Inteadevor, pretutindenea elementul fanariot a
fost un disolvant social §i el intrebuinta tote mijle-
cele spre a desnationaliza poperele, in sinul carora se
incuiba. Asa s'a intimplat in Bulgaria, a§a s'a intim-
plat §i la noi. Nabu§ind on -ce sentiment patriotic, gre-
cizand societatea inalta, ei au reusit a face ca numele
de Roman sa ajunga de ocara §i bun de purtat numai
de clasele §erbite §i reduse la ultima miserie. Tot omul
cult inceta a fi Roman, era si se silea a fi Grec prin
dispretul sou vadit pentru trecutul si limba nationals.
Acesta i§i gasi un refugiii mai ales la sate printre
toranime §i in paturile de jos ale poporului din ora§e,
pe gand clasele inalte se rosfatat cu serbedele imita-
tiuni bizantine.
In timpul din urma slab manifestat la not simp-
tomele unui curent favorabil epocei fanariote. Frunta§ii
promotori al acestor idei de reabilitare, d-nil Erbicenu
§i Urechia, au strins si scos la lumina un pretios
material cultural menit a rectifica In multe puncte
tabloul acelei epoce, dar, dupa parerea nostra, nu a-I
reinoi aspectul general.
S'a v6clut, in studiul precedent, pe ce subreda
temelie se ridica recenta apologia a Fanarului.

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MINTER' 87

Aci am volt a releva numai in trecat influenta

desastrOsa, ce a avut-o asupra limbei materne acesta
pretinsa cultura elenico-bizantina, care, in mainile Fa-
nariotilor, devenise cel mai puternic mijloc de desnatio-
nalizare si a explica prin acesta decadenta seculara
a spiritulul national.
Catre sfirsitul secolulul al XVIII-lea o sOrte mai
burin, pare reservata terh si limbei romane. 0 data
cu primele studil de limba, intreprinse simultan de Blain
si Vacarescu, apar si dou6 publicatiuni etnografice pri-
vitOre la Terile romane Osservazionia lui Raicevich
(1788) si Istoria Daciei" de Sulzer (1781) de o va-
lOre solids si reala ').
Sulzer mai ales, doritor de a imbratisa in opera
sa tOte manifestarile vietii poporului roman si a co-
prinde intr'un singur cadru istoria, geografia, etnogra-
fia, limba si literatura sa avu sa intimpine maxi
greutati, nevoit fiind a desfunda el insusi cal neumblate
Inca. In privinta limbei, si in special a Gramaticel ro-
mane, el ne povestesce, cum a cautat in tOte partile
sa-si procure una, dar II a fost cu neputinta, de ore
ce, Vice dinsul (II, 151), nici intr'o singura scold, din
intrega Moldova si Muntenia nu s'a pomenit de o gra-
matica, romanesca". Dupa multe cercetari, primi in
sfirsit una de la un Ore-care Eustatevici, fost secretar
1) Engel, Geschichte der Maidate und der Walachey. Halle, 1804,
IL 48 : cDas Buch von Raicevich and das Sulzerische Werk mit einan-
der verglichen, berichtigen tins zu der Bemerkung, dass wohl manche
cultivirte Lander nicht genau, als diese rohen Provinzen, geschildert
sein dtirften.,

www.dacoromanica.ro
88 DOI GRAMATICI MUNTENI

al episcopulul neunit din Transilvania, un bArbat

adaoga istoricul austriac de cel mai bun caracter si
un cunoscotor al mai tuturor limbilor europene, mai
ales al celor slavice".
Acest Eustatevici sau Dimitrie Eustatie Brasove-
nul figureza inteadever ca autorul unel gramatici ro-
manesci prima cunoscuta si remasa manuscript
ce ar fi intreprins-o din porunca lul Constantin Mavro-
cordat, cum sustine insusi in dedicatiunea cartii, spre
a inlesni Romanilor studiul gramaticel grecesci. Ea port,
acest titlu : Gramatica romanesca acum intaiu izvodita
prin Dimitrie Eustatie Brasovenul, methodos prea fo-
lositor si prea trebuincios, intarit cu pilde prea fru-
mOse, aseciata cu oranduela dropta si izvodita in Bul-
garia Brasovului (tinutul §cheilor, o suburbie a Bra-
sovului), anul 1756, Septemvrie 1".
In precuvintare Eustatie observe, : A tOtei inve-
tatari inceputul este Gramatica, deci aceea pang, in
cesul de acum in rumanescul dialect lipsire au fost
ei" ; Tar in afierosirea sau dedicatiunea catre Mavrocor-
dat adaoga : Precum vointa Inaltimei Tale de demult
find spre aducerea intru fiinta pre acest methodos in
dialectul moldovenesc".
Alminterea, G-ramatica lu! Eustatie nu pare a diferi
mult de modelele grecesci, ce va fi avut inaintea sa ).

1) Manuscriptul de 537 de paginY s'afIX In posesiunea d-luY pro-

fesor Erbicenu, care I-a si descris pe scurt In publicatiunea festivrt:
Serbarea Fcolarli din Ia,cY. 1885, p. 251-255, unde se dit si o biblio-
grafie a gramaticelor romanesd. La gramatica luY EustatevicY face alu-

www.dacoromanica.ro
 D0I GEMIATICI ID:INTENT 89

Evolutiunea ulteriOra a gramaticei romane se efec-

tuers in dou6 directiuni opuse.
Directiunea ardelenal erudita, istorica, dar subiec-
tiva §i rigurOsa, representata de Blain, §incai, Maior,
Cipariti §i Laurian.... Ea e dominata de o tendenta
latinista, din ce in ce mai pronuntata, a carei expre-
siune extrema o represents Dictionarul elaborat de re-
posatil Laurian §i Maxim. Luand nascere §i mult timp
isolata in Transilvania, ea se introduce catre mijlocul
secolului nostru in Romania, in special in Muntenia,
unde, timp de aprOpe 3 decenii, exercita o influents
absoluta asupra §cOlei, capotand un caracter din ce in
ce mai arbitrar si mai strain de firea limbei nationale
§i provocand, prin acest regorism chiar, o puternica
reactiune in favorea graiului popular. Cu tote acestea
ei ii se datoresce initiativa unei ortografii latino-romane,
scotend in relief o limbs romanica ignorata de sciinta
europena sub vestmintul slavon, cu care o imbrobodise
o influents seculars. §i tot §cOlei ardelene, in special
lui Laurian §i Ciparit, ii revine meritul de a fi indru-
mat la o cercetare rigurOsa a originilor limbei, cu tote

siune Wilkinson (Tableau historique, geographique et politique de la

Moldavia et de la Valachie. Paris 1821, p. 120), and dice: tEn 1735
Constantin Mavrocordato, qui avait entrepris de remplacer dans les
deux principautes la barbarie par la civilisation, fit, pour le jargon
qu'on parlait, une grammaire en caracteres tires du grec et de l'escla-
von.... Il encourages les habitans zk etudier leur langue suivant les
regles de sa grammaire....s Despre gramatica romanesca a plrintela
Macarie Arhimandritul (ms. In Bibl. Acad.) duplt 5757: cf. Urechia,
Istoria p. 34, nota $i anexa respectivlt.

www.dacoromanica.ro
90 DOI GRAMATICI MUNTENI

ce tocmai acesta, ocupatiune cu trecutul avu drept re-

sultat la din§iI depreciarea evolutiunii ulteriore §i mai
ales a actualitatil.
Cat privesce introducerea alfabetului latin, el sta
in strinsa legatura cu confesiunea, carela apartineat
Slain §i incai, adica cu catolicismul. Numai in calitate
de catolici, din§ii au putut aprecia importanta cultu-
ral, a unei asemenea reforme, punendu-se in contact
cu civilisatiunea occidentals, gi adaogain numai ca
atari au putut ei cuteza a o pune in lucrare. E mai
mult de cat probabil, ca in Tera romanesca o asemenea,
tentative ar fi fost pe atuncea calificata de eresie reit-
gidsa, slovele find nedespartite de traditiunea ortodoxa.
Nu mai pomenim ce tote incercarile de proseli-
tism ca Catechismul calvinesc" de Stefan Fogara4
(1648) sail Katekism kristinesc" de Vito Piluzio (1677)
au inceput cu introducerea alfabetului latin ; dar n'a-
vem de cat sa, privim la un popor vecin cu not spre
a vedea un exemplu vit de acest caracter confesional
al alfabetului. Serbo-Croatii formeza acela§1 popor,
graiesc aceea§A limba si singura deosebire intro aceste
dou6 fractiuni isolate ale aceluIasi aglomerat etnic consta
in aparenta numai intr'aceea, ce uniI suit cu slove
iar cel-laitI cu litere, in realitate ins religiunea for-
meza adevorata bariera, care Impedica fusiunea for de-
finitive. i, cand la inceputul secolului, Vuk KaragiO
incerca o reforma timid a ortografiei serbe, el fu acu-
sat ca tinde a distruge traditiunea slavo-ortodoxa : a-
doptarea unicei litere J 'Area protivnicilor sel o incli-
natiune catre alfabetul latin, inseparabil de catolicism.

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 91

§i la not societatea nu se va fi aratat mai putin

refractara unei atari inovatiuni. Mai intait peste o ju-
metate de secol reform, Klainiana trece neobservata
in Tora Romanesca : nici Vacarescu, nici chiar Golescu
nu presirnt Inca necesitatea de a se lepada de cirilica.
Multumita spiritului plin de tact al lui Eliad, care a-
dopt& si simplifica vederile ortografice ale lui Petru
Maior, reforma progreseza incet la inceput, se impune
apoi din ce in ce mai mult si pe nesimtite, pana, ce,
la un moment dat si dupa trecerea unei Intregi gene-
ratiuni, ea se generaliseza pe un teren de mult pregatit.

Directiunea muntena mai originals, Groin, de pe

firea insasi a limbei si prin ac6sta de un caracter mai
schntific, representata, de Vacarescu, Golescu, Eliad....
Cei dintai dol in continuatiune directs si in stricta, de-
pendents, cel din urma, combinand inveZamintul maes-
trului soh ardelen cu observatiuni personale, (=pa un
loc a parte si merits un studit special. Cat pentru
tendenta italienista, manifestata de Eliad si romasa ca
o veleitate isolata, ea p6te fi considerata ca un sim-
plu episod al curentului general latinoman.
Directiunea adeverat naZionala si sciinZifica, care
respecta geniul limbei si vicisitudinile ei sub influenza
factorilor etnici, continuand a fi cultivata de caZi-va
fruntasi representanZi ai cugetarii romane, reintra in
drepturile sale, din inomentul ce curentul opus si ex-
clusiv se prabusi sub povara propriei sale exageratiuni.
§i astacli aceeasi Academie, care a patronat, acum dou6
decenii, opera lexicala executata de latinistii Laurian

www.dacoromanica.ro
02 DOI ORAMATICI MUNTENI

§i Maxim, a luat sub auspiciile sale Dictionarul limbei

q:storice si poporane a Romftnilor," in care singurele a-
ceste dou6 epitete ilustreza imensul progres, ce 1-a rea-
lisat filologia romanesc& in ultimul Witrar al secolulul
nostru.
I.
In anul 1787 apAxurA de sub tescurile tipografice
ale sfintei episcopil a Rimnicului Observatii sau BA-
gAri de semi, asupra regulelor si orinduelilor Gramati-
cei Romanesci, adunate §i alatuite acum intaiu do
D-lui Ianache Vacarescul, eel dO acum dikeofilax a Bi-
sericei eel Marl a Resaritului §i mare Vistieru a Prin-
tipatului Valahiei".
In dedicatiunea catre episcopul Filaret autorul
releveza, caracterul particular al scrierii sale §i intaie-
tatea unei atari publicatiuni : Gramatica acesta sau
mai bine s6, Bic Observatii asupra idiotismii limbii
nostre, in starea ce se afla acum dupA, regulile grama-
ticesci, nu este de altts, limbs, ci este de Umbel rumci-
nescci, ce nu are in s /area ei riici una paaaa acum : limba
patriel nOstre, prin care cuvintAm, limba cu care ne
inchinkn marelui DumnOeh..., limba cu care cuvintand
petrecem vietuirea acesta vremelnia §i nadajduind do-
bandirea unei statornice ne straduim a o ca§tiga."
Data publicatiunii Observatiunilor" lui VLicArescu
este cu §6pte ani posteriOra, aparitiunii primei Grama-
tici romanesci in ordine cronologia, aceea a parintelui
Samuil Blain sau Micul, tiparin la Viena subt ingri-
jirea lui §incai, in 1780, sub titlul de Elementa lin

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 93

gua3 Daco-romana3 sive Yalachicw". Dar influenta ei

pare a fi remas isolata in Transilvania. E probabil, cli
Maresca n'a cunoscut-o de be sau eel putin va fi
capotat cunoscintb, despre dinsa cu malt mai tarcliti
Inteadevor, pe de o parte Mamie Ban avea deja gads
lucrarea sa catre 1780 dupa afirmatiunea lui Sulzer')
Tar pe de alta, cunoscond-o chiar, pate n'ar fi gustat
imediat inovatiunile ortografice §i lexicale ale mona-
hulul ardelen. Maresca de sigur nicI nu se gandea,
pe atuncl la posibilitatea unel ortografii latino-roman,
eel putin idea unei atari transcrieri nu se afla nicairea.
in scrierile sale. Si tocmaI intaia intrebuintare a uneI or-
tografii cu litere latine formeza meritul real al Gramaticei
Daco-romane, cu tote ca principiul strict etimologic,
care prevaleza din primul moment, nu era de loc menit
a o face acceptabila. Cine ar fi putut recunOsce, acura
o sun, de anT, subt o forma exteriors a§a de alterata
ca siesse, oct, dieci, demaniatia..." vorbele romanesci
corespumptOre? P6te ca acesta complicatiune e chiar
motivul afara, de eel religion atins mai sus pentru
care ortografia latino-romans n'a putut prinde radacina
dincOce de Carpati, unde s'a introdus abia catre a doua
jumaate a secolulul nostru.
Vacarescu avea dar tot dreptul sa sustie, ce

1) Sulzer, Geschichte des Transalpiniscken Daciens. Wien, 1781,

vol. II, p. 151: cDer Grossschatzmeister von der Walachey, Herr Jo-
hann Wakareskul, hatte mich versichert eine walachische Sprachlehre
verfasst zu habena.

www.dacoromanica.ro
94 DOI GRAMATIOI MUNTENI

Gramatica sa e prima lucrare de acest fel in Tera

Romanesca.
Intrand in cercetarea cartii observam, ca ea este
impartita in douo parti : intaia coprinde In 10 sectiuni
categoriile gramaticale, iar cea d'a doua o serie de ob-
servari cu privire la materiile urmatere : pronuntie si
ortografie, prosodie, constructiune sail sintaxa §i poetica
sau facerea de stihuri.
S'ar parea din acesta in§irare, ca Observarile"
lui Vacarescu contin o lucrare sistematica, pe tend ea
se abate nu o data de la tipicul traditional qi formeza,
si In acesta privinta, un contrast cu Gramatica lui
Blain-incai, care e o stricta reproducere a schematis-
mului clasic. El se marginesce in genere a trece repede
a supra materiel, a arunca mai mult o serie de obser-
vatii," dar adesea el se opresce mai mult sail mai putin,
tend are de relevat vr'o particularitate interesanta, a
limbei §i atunci poliglotul se tradeza fait, de voe. Apro-
fundarea insa, a partilor cuvintului va fi reservata celui
mai eminent dintre succesorii sei, luY Iordache Golescu.
Iata mai intaiii definitiunea sciintei insa§i (pag. 13) :
Gramatica este me§te§ugul cuvintului, care arata con-
structiul sau syndaxis adica alcatuirea partilor cuvin-
tului §i ortografia, cu care sa pita nescine a scrie bine
si meste§uge§ce."
Cu alte cuvinte gramatica se marginesce exclu-
siV la sintaxa §i ortografie! De aci probabil tratarea
imperfecta §i superficiala a partilor isolate ale cuvin-
tului. Definitiunea urmaplui set Golescu nu este mai
explicita ( p. 67): Ife§tesugul, cu care ne invetam a

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MIINTENI 93

alcatui si a impreuna slova cu slova si cuvint cu cu-

vint spre a vorbi, a scri si a citi dupa canOnele unel
limbi, s'a numit Gramaticd".
Cu cat mai tiara si mai sciintifica in acelasi timp
este definitiunea lui Eliad, in Gramatica-1 din 1828:
Gramatica este un mestesug, prin care invotam sa
cunoscem o limn a o vorbi si a o scri intocmal dupa
insusirile si firea ei".
Scriind prima gramatica romanesca, autorul avu
sa intimpine din capul locului o mare greutate : no-
menclatura sciintifica. Din ce limba sa imprumute si
clupa ce criteril sa faca acesta imprumutare ? Vaca-
rescu pare mai mult a fi ocolit de cat resolvat asemenea
cestiuni. Pentru Blain-§incai lucrul nu avea atata impor-
tanta : scriind in limba Latina, o terminologie traditionala
li se oferea ore cum de la sine. Vacarescu, familiarisat
mai mult cu limba italiana, cauta a da o solutiune practice,
cestiunii, adoptand ac6sta limba ca norma generala
pentru nomenclatura gramaticala1). El conserva insa
si un mic numor de termeni slavoni, cari se usitail
probabil in scOlele de rumanie." Intrebuintarea limbel
italiene era negresit un mare neajuns, introduc6ndu-se
nisce forme contrare geniului limbel nOstre, si trebue
sa ne miram, a un spirit asa de rationabil ca Golescu
a putut fi influentat de metOda defectuosa a inaintasului
sn, continuand a aplica o parte din acea terminologie.

1) Influents limbeY italYene se resimte $i In elstoria Imp6ratilor

OtomanY, de acelasY scriitor. Acolo ne bilimpinti italYenisme ca sucesore,
protetione, favore, eroe, forteld etc.

www.dacoromanica.ro
96 DOI GRAMATICI NUNTENI

Nomenclatura slavona e representata prin glasnice

§i neglasnice sati vocale §i cons6ne ; prin slovd §i slom-
nire ce so ice silaba", pe cand conserva clicerea sau
termenul, care se numesce la GrecI lexis" pentru vorba
isolata in opositiune cu cuvint, care indica o intrega
propositiune : Tar cuvintul este o adunare d6 4iceri in-
telegere desavir§it It aratand".
0 alta caracteristica a acestei nomenclaturi este,
nu romanisarea ei, ci tendenta de a o insoti cu echiva-
lente romanesci, care ast-fel dati adesea nascere la for -
matiunT bizare si la compositiuni arbitrare 1). Acosta,
tendenta devine extrema la Golescu, pe and ea lipsesce
apr6pe cu desavirsire la Eliad, care a popularisat la
noT o terminologie curat sciintifica §i modelata, conform
spiritului limbei romane, dupa, traditiunea groco-romana..
Vacarescu distinge 9 Orti de cuvint : articolul
adica incheere, nome adica nume, pronome adica pen-
tru nume, verbu adica graiii, partitipie adica parta§ire,
prepositione adica propunere, adverbu adica, spre graiii,
congiuntione adica legare §i interietione.
Tot astfel figureza categoriile gramaticale §i la
Golescu, cu fOrte u§Ore modificari formale (ca preposi-
tie, congiUntie §i interietie).
Pe MO cunoscutele generi sail nemuri" (barba-
tescu, f6meescu, neutru sau do nice unul §i ob§tescu),
Vacarescu mar enumera §i o alta specie generica, nu-
mita confusu, care cu un glas slujasce d6 a s6 numi

1) Eliad critia Si ridiculisezli o asemenea tendentli In Bibliotec

portativa. Bucuresef, 186o, vol. I (.1..iteratura critic1), p. s. urm.

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTRNI 97

partea barbatesca sat partea femeesct, cum vulturul"

si care in realitate se confunda cu genul comun. Go-
lescu, de asemenea, reproduce un gen confuz adica
intunecat."
cat de greeie si complicate e une-ori expresiunea
autorului, o pete arata pasajul urmator, unde e vorba
de nume subt ambele sale aspecte, articulat si nearti-
culat : Furme sint 3 : nealcatuit pusu, alatuit supus
si mai alcatuit prea supus (?)!"
Pe langa numele singurit si inmultit" (la Go-
lescu : singuratic si inmultatic), ambii gramatici enu-
meth sese casuri, numite cdderi, §i anume : Nominative
sat numitere, Genetivet adica nemuitore (de la nem
on gen, sat ntscOtere sat stapanitore), Dative adica
dAtatere, Acusativd adica pricinuitere, Vocativa adica
chematere si Ablative adica aducetOre (sat luatere).
Declinatiunile, numite de dinsii , induplecari",
sint in numer de dou6. Numele insusi pete fi sostan-
tiv adict, ffintat si adjectiv adica sprepus (Golescu :
adaogat).
Pronumele e impartit in : personal sat dobandi-
torit, positiv sat adeveritorit, demonstrativ sat art.-
tatorit, relativ sat deosebitorit, de quality (acest fel),
de diversity sat do felurime (altu), de generality, (very-
care) si de quantity. sat c16 catatime.
Alminterea si nu mai putin confusa e divisiunea
pronumelui la Golescu, care distinge 8 aspecte sat
inchipuiri" : primitive adica persona, demonstrative
adica arttatore, relative adica aducOtOre, patimitere
(cum : me, to, s6), conjuctiva adict, castigt,tere sat
39,856 'World Fildogied romine. Ed. H. 7

www.dacoromanica.ro
98 DOI GUAMATIOI MUNTENI

dobanditOre (imi etc.), indoita (cum : mie, imi), deri-

vativa sat posesora adica stapanitore, adeveritOre (cum
insu-mi).
Spre a completa terminologia nominal,, adao-
gam cele 3 grade de comparatiune (positiv sau pui-
torit, comparativ sat. alegotorit §i superlativ sat co-
vir§itorit).

Expresiunile itallene abunda : asolut , sostanicl,

sojet adica prochimenul, cum gic Grecil" §i dovedesc
completa dependents a autorului de nomenclatura gra-
maticilor italieni. La Golescu lug, ea este pur i sim-
plu transmisa §i une-ori modelata dupa a luT VA-
carescu.
Acosta inriurire strains este insa numal exteriors.
Ea nu impedica pe gramatic a Linea soma de particu-
laritatile idiomei nationale §i a cauta n le scot, la
ivOla, deli stilul set sufera adesea de prolixitate §i
lass de dorit in privinta claritatiT. Nu trebue insa ultat,
ca el avea de liiptat cu o materie inca rebels si nein-
cercata pans la dinsul. .

Iata, buna-Ora, cum s'exprima cu privire la artico

(p. 21) : n Articolii, cu tote ea la alcatuirea for ar tre-
bui de apururea sa se pue inaintea nomelul §i prono-
melul, dar la limba nOstra nu so urmeza a§a, ci at
romas idiotism sail insu§ire a limbil dO a sO pune unit
inaintea nomelul §i pronomelul, 'far altii in urma dup5,
caderl. Ins, cu tote acestea §i acesta urmare, de so
§i vede in ore§i-care chip, far, regula desavir§ita, dar
si acesta neregulare pazesce canon la tote locurile."

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 99

La verb constatarn mai intaiu divisiunea verbului

in transitiv sat stramutAtor, activ sat lucrator si pasiv
sat patimitor.
Modurile (sail cum le numesce VAcArescu ma-
dele") slut in numOr de 5: Indicativd adia arAUtOre
sat hot4ritOre, Imperative/ (la Golescu si ComandativO)
sat poruncitdre, Otativd adia rivnitOre (la Golescu :
uratore), Congiuntivd sat adaogatore (la Golescu : su-
puitOre = supositivn) si Infinitivd adia nesavirsitdre si
nehotaratore. La acestea Golescu mai adaogO. Inc , 4
varietati moclale si anume : Desiderativa. sat Condicio.-
nelA adicA rivnitOre, indoitOre (Dubitativ, cum nvoit fi
mancat"), VoitOre (Final ca slt mananc") si Pricinui-
tore (Causativ, cum ca se/ rrananc").
Timpurile la Vacarescu in num& de 6: Presente
(la Golescu : adica urmAtor sail a fata), Preterit per-
fetu (passatoperfet adica savirsit) , Preterit iperfetu
(Preteritiperfet sat Passatoperfet adica nesavirsit), Pre-
teritu ideterminatu (nehotarit : am mancat), Trapassatu
iperfetu (Trapassat perfet sat Pluscvamperfet adia co-
virsit) si Foturu sau Viitoru. Golescu distinge Preteritu
de Trecut (am fost mancat).
Conjugarea verbelor e la Vacarescu alminterea
distribuith., de at se obicinuesce astadi. §i dinsul, ca
si Golescu, ca si Eliad, admite 4 clase de verbe, dar
fie-care difer4 intru caracterisarea lor. Despre conju-
garea I-a nu incape vr'o deosebire : ea se termina in
are sat a ; intr'a II-a Vacarescu pune verbele in ere
cu penultima scurtli, sat cum se exprim5, dinsul, cari
au oxia mai inainte do slomnirea de/ la sfirsit" (a

www.dacoromanica.ro
100 DOI GRAMATICI MUNTENT

merge[re], a face[re], a drege[re]), Golescu pe cele in e,

indiferent lung sail scurt, Tar Eliad considers de a doua
conjugatiune verbele in ire; si intr'a III-a figurOza,
dupa Vacarescu, cele in ire si in ire, dupa Golescu
numal cele in i si dupa Eliad cele in ere cu penultima
scurta (cum se admite si asta-d1); in fine, intr'a IV-a,
Vacarescu asedA verbele in ere cu penultima lungs sail
earl ail oxia la slomnirea d6 la sfirsit" (a vede[re], a
tac6[re], a zace[re]), Golescu pe cele in i si Eliad pe
cele in ere cu penultima lungs, Carl', in gramaticele
moderne, apartin conjugarii a II.
In privinta verbelor neregulate autorul observa
(p. 81): Graiuri fara regula nol avem prea putine si
nu }Ate (lice nescine, cs avem dor putine, caci ar fi
adica tote fara regula ; d6 vreme ce, dupa ce am ara-
tat buns orinduiala a graiurilor, si p6 aceste furme si
injugari s6 va furma tote graiurile. Sciii starea, ce au
alte limbl si Inca cele mai marl asupra graiurilor ano-
male, cum sciti si cati scit si -ml' vor da dreptate, dupa
ce vor cunosce limba nostril."
Cu acesta ocasiune Vacarescu nu uita a pomeni
particularitatile provinciale, ce constata la unele verbe
anomale, ca a vrea sat a putea" (p. 82) : Aceste dou6
graiuri in printipatul Moldovel s6 pronuntie cu regula
(adica : vreii, pot in loc de muntenesce : voig, pocit)
si nu sint anomale. §i macar ca n'am avut norocul
pans acum srt merg inteacea laudata eparhie, dar d6
intilnire, ce am avut cu fratil Moldovent aid, am bagat
sema, ca la multe graiuri de obiceiil pazesc regula gra-
maticesca mai cu scump6tate... La alte gralurl pazese

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 101

§i Rum Anil Ardeleni regulele gramaticesci, cum lucru"

clic, nu lucrez" §i altele."
Spre a sfir§i cu verbe, mai relevam Inca urma-
torea observatiune linguistics asupra caracterulul alter-
nativ nominal §*1 verbal al Infinitivulul (p. 85) : TOte
Infinitive le cu articolul a so fac grainice (verbale) nume
ob§tesci. Sint insA, cu adeverat mode Infinitive cu ar-
ticolul a, macar ca acesta o obicinuesc gi alto limbf a
o face, §i italienesea, frantuzosca, latinesca §i Inca si
muma tuturor, cea grecesea."

In Observarile" nu s'afla nici o singurA regula

de fonetia ; in locul for se dat diferite regule de pro-
nuntare. Acela0 lucru s'ar putea constata la totT gra-
maticil no§tri eel vechi, la earl preocuparl ortografice
§i ortoepice absorb tot interesul. Cele cate-va obser-
vatiunT fonetice din Gramatica lul Klain-§incai (ca in-
tunecarea vocalel atone sau diftongarea lul e §i o) sint
facute mai mult in vederea citiril ci a scrieril. Dintre
regulele ortoepice, date de Vacarescu, relevam numal
pe cea relativa la distinetiunea intre cele doue sonuri
intunecate (p. 97) : ci, acesta este cum am ()ice e; a,
acesta este cum am dice i : ins& §i a qi a nu face e,
ci face mai gres& pronuntia d (vacs, vAzduh si nu vez-
duh, dar se amesteca amindoao : vaclu, vede); §i a nu
face i, ci Tar mai grOsa pronuntia (paste, OA pan-
tece), dar Tar se amestecti, cu i (piste, piste, §1 si,
A di)."
In privinta ortografiel cirilice, Vacarescu s'a incercat
a introduce Ore-care ordine in acest haos, Milk, a izbuti

www.dacoromanica.ro
102 DOI GRAMATICI MUNTENI

pe deplin. Eliad recumisce in prefata Gramaticef sale

(p. XIX) opintirile-i in acesta, directiune : Vrednicul
de pomenire d-lui Mamie Ban Ioan Vacarescul, al doi-
lea scriitor de Gramatica romanesca, destula ostenela
a simtit §i si-a pus OM silinta sa afle acest obiceiti
(traditiunea ortbgrafica) si sa-1 pule in regula, dar sin-
gur n'a putut sa-1 afle din pricina celor mai sus clise
(adica din causa infinitei diversitati a ortografiei car-
tilor cirilice) . . si, dupa cum singur o marturisesce,
nici cei urmatori n' au putut s urmeze regulelor
sale."
Din regulele de prosodie si de poetics, ce Vaca-
rescu considers ca o parte integranta a Gramaticel, nu
vom cita decal acest pa saj, care invedereza parerea
autorului despre inrudirea si filiatiunea limbilor roma-
nice : Italianii, Frantezii, Ispaniolii §i altif, ce li se
trage limba din limba latinesca ca nisce paraie, precum
§i acesta a nOstra rumanesca, n'ati obicinuit a face
stihuri p6 numere, cu piciOre (ritmice, metrice) ca Gre-
cii si Latinii, §i eu nu banuesc a fi pricina alta de cat
neaverea de multe slove glasnice."

Activitatea filologica a lui Vacarescu nu s'a mar-

ginit numai in alcatuirea Gramaticei ; el a lucrat §i la
un Dictionar, ce numerOsele ocupatiuni ale inaltului
demnitar si om de stat it vor fi impedicat a duce la
capet. La acesta face el insu§i alusiune la sfir§itul
prefetei din Observari" : ...§i eu Iara§1 m'aflu in osir-
die, ca sa aduc, de voiii avea viata, si un Dictionar la
vedere." Dar neuitate, ca §i testamentul literar al ilu-

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 103

strulul patriot, vor remanea cuvintele, cu cart dinsul

Insotesce urarea adresata viitorilor muncitorl in cam -
pul filologiei romane : Jar de nu mg volt invrednici
(e vorba de publicarea Dictionarulul), las clironomY si
pe fig mel cei trupesci si pe fiii mei gramaticescl, ca
sä, clironomisesca dragostea, rivna si sillily, mea cea
pentru binele, cinstea si folosul simpatriotilor si a
patriei. "
Din nenorocire, stradania Marelul Ban nu avu
nici un efect asupra generatiunil urmatOre, ceea ce
dovedesce, a serninta fusese aruncata pe un teren Inc
nepregatit. Avem in acesta priviny, dou6 mtirturii pre-
tiOse, in cart se deplange pArasirea deplin4 a inv6til,-
mintului gramatical.
Reproducem mai intadil cuvintele istoriculul Fo-
tino : Cu tote di, de cat i-va and unul din ceT dintai
boieri p6Ininteni, Mamie Ban Ioan VileArescu, barbat
demn, dotat cu invetaturA si cu practica si inavutit
cu genii', a compus o gramatica in limba acesta, cu
regule pentru diftongi, cu tecnologie (etimologie), cu
exemple pentru sintaxa si cu ortografie; dar din causa
acelora call all putere, ca sa. lucreze Ins& nu si zel
patriotic, acestn, gramatica. n'a servit la nimica ; §i
mai toti astacli invatil, a citi si a scrie numal prin
practica."1)
Iar poetul Paris Momulenu, in interesanta prefay,,
ce precede ale sale Caracteruri" (1826), aduce astfel

1) Istoria generaM a Dacici, trad. Sion. BucurescY, 1859, vol.

I, p. 127.

www.dacoromanica.ro
104 DOI ORAMATICI MUNTENI

ornagiile sale memoriei botranului gramatic (p. 54) :

,,Inc si de o gramatica am lost fOrte lipsiti in limba
rostra panA in qilele vredniculul de lauda boier Ena-
chita Vacarescul. Acest vrednic de pomenire au dat
intai nemului gramatica la lumina ; dar in urma tine
a imbrati§at rivna, ca sa-1 fi pus ostenelile in lucrare?
Nimeni nu s'a aprins de acesta rivna, ci 1 -ail lasat os-
tenelile in nebagare de semA. Lucrul cel stump s'at
socotit ca cel mai de nimic.... Cand vedem, a nimeni
nu I-ail urmat si pocill Vice, a de eel inv6tati nici
s'aii veVut nici Wad citit acesta Observatie, ce ne face
asupra Umbel' nOstre, ci nesocotite ostenelile eroulul,
stall risipite aicea si colo grin. mainile §i casele cele
prostatice, cart nu se pot folosi din lumina lor. Dar
va veni vremea §i la noi, ca sa ne arate, cat sintem
datori terinei acestul boier..."

II

Un interval de peste o jumotate de secol desparte

incercarea gramaticala a Marelul Ban Ioan Vacarescu
de cartea cu acela§i titlu a Vorniculul Iordache Go-
lescu : Bagari de sema asupra canOnelor gramaticesci,"
care apart', la 1840, in tipografia lul Eliad.
Intr'ambele aceste opere cade Gramatica roma-
nesca" a lui Eliad, publican in 1827, a carer prefata
tontine vederile cele mai solide, ce s au emis papa
atunci, despre cultura §i per fectionarea Umbel romane.
Fats, cu acesn lucrare sistematica, opera Vornicului
Golescu ni se presinta ca un fel de anacronism ; totul

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 105

Intr'insa e menit a ne surprinde : tractarea haotica a

materiel, mentinerea lucrurilor Invechite, coloritul ar-
haic al Intregului pans la format §i hartie. §i cu tote
acestea, acest quartant de 253 de paginl e plin de in-
formatiuni pretiOse §i cu tote a pune adesea la grea
incercare rabdarea cititorului, II reserva ins §i multe
surprinderl. Este, de altminterea, firesc lucru a inveta
multe de la un a§a adanc cunoscotor al Bra §i limbei
nationale, de la harnicul culegttor al proverbelor §i
.anecdotelor populace 1).
Nascut in a doua jumttate d secolului trecut,
probabil in Bucuresci, §i mort la 1848 la Or§ova in
virsta ca de 80 ani, Golescu s'a indeletnicit o viata de
om a observa §i inregistra particularitatile graiului.
Bun cunosettor al limbei elene, formalismul dascalilor
greci din tineretele sale n'a romas Para de influents
asupra-1.
In timpul publicatiunii acestor Bagari de sema",
adica catre anii 1830-1840, ortografia romanesca tre-
cea printr'o periOda de transitiune. Dupa simplificarea
alfabetului cirilic de catre Eliad urma o latinisare a
sa partials, ce produse o adevtrata confusiune In spi-
ritele contimporanilor, cari nu mar scieail carui sfint sa
se inchine qi gravitan inteambele sisteme ortografice.
Ac4sta stare de lucruri o relevtza Golescu In a sa

1) Pilde, pov4uiri i cuvinte adev'rate povertY, adunate de D-lui

Vornicul lordachi Golescul, fiul r4osatuluT Banul Radu Golescul
manuscript volumiuos (427 de foT), analisat de Lambrior In Corrvorbirr
literare VIII (1874), 66 urm.

www.dacoromanica.ro
106 DOI GRAMATICI MUNTENI

Inainte-cuvintare" : §i la scrisOre fac ore-carI deose-

bin' scriind uniT cu slovele cele vechl roma,nesci, altiT
cu slovele latinesci §i altii prefacendu-le in chipul slo-
velor rusescl, Tar cel mai multi o amestecatura din
tote." §i ca unicul remediu, autorul propune un con-
gres pan-romanesc, la care se, is parte invetatif filologi
din tote provinciile romane §i cu totil intr'o glasuire
ar canonisi §i gramatica §i slovele ob§tesci, silindu-se
ca si cuvintele sa, le aduca §i slovele sa, le asemeneze
cu cele latinesci... i a§a, in scurta, vreme ne vom in-
telege uniT cu altil, tog cel ce graim acesta limbs §i
ce vom scrie intr'un colt de loc, so va aucli in ton,
intinderea acestei limbi."
Golescu §i-a impartit opera in diferite sectiuni,
consacrate fie-care studiulul partilor cuvintulul, ortoe-
piel ,ortografiei, sintaxel si ultima de poesie pe
scut."
Cum se vede, acesta impartela a materialului
gramatical are mare analogie cu a lul Vacarescu, care
I-a servit In genere ca model §i i-a imprumutat in spe-
cial mai tote, nomenclatura Hanna.
In acesta, din urma privinta a terminologiel
gramaticale cartea Jul Golescu constitue un adevorat
regres in raport cu Gramatica lul Eliad, care a sciut
se dea o excelenta, solutiune importantei chestiuni a
neologismelor sciintificI. Dar §i tractarea complicate, a
materiel insaGT, acele divisiuni si subdivisiunl nesfir§ite
par a fi mai mult nisce reminiscente, dad% nu o imi-
tatiune intentionala, a procederilor gramaticale din §c6-
lele fanariote de cat resultatul unor meditatiuni per-

www.dacoromanica.ro
 DOT GRAMATICI MUNTENI 107

sonale. Acea lips desavirsita de on -ce metOda sciinti-

fica, de on -ce sistema, apartine mai mult trecutului
scolastic de cat epocei, in care aparura, Bagarile de
soma."
Terminologia este dar in cea mai mare parte
identica cu cea intrebuintata de Vacarescu, dupa cum
s'a ara tat mai sus intr'o serie de paralelisme. Ne vom
margini dar numai a stabili , intru ce difer ambil
gramatici.
Golescu cauta a insoti pretutindenea terminii
technici cu unul sau mai multe echivalente romane :
litere adica, slove, vocale adica glasnice sat sunatOre...,
diftongi adica done sunatore sail douo glasnice. Din
slove sO fac silabele adica slovenirile, din sloveniri se
face termenul adica gicerile, cuvintele ; din cuvinte se
face discorsul adica vorba." Acesta din urma defini-
tiune e mai bine formulate la Vacarescu, care observe,
strict deosebirea intre vorba, (le mot) si cuvint (=la
parole), intocmai ca si Eliad (Gram., p. 2 : Vcerile, cand
dupa regula so unesc una cu alta, fac cuvintul safe
propositia).
La nume Golescu deosibesce 6 semne: nem, chip,
forma, numOr, cadere si declinatie sat induplecare.
Prin chip dinsul intelege cele 2 categorii nominale
(substantiv si adjectiv), car forma o considers ca ne-
Imbinata" (simpla) si imbinata on compusa.
La verb sail grain enumera 8 semne: cuget, chip,
forma, numOr, fats, mod sail moda, timp si conjugatie
sau conjugare.
Sint de tot curiOse definitiunile, ce autorul da

www.dacoromanica.ro
 108 DOI ORAMATICI IdUNTENI

despre unit din aceti termini. Ast-fel cugetul (perso-

nal sail Para persona) se imparte in 3 : activ, pasiv §i
neutru. Chipul graiului se imparte in 2, adica in chip
dupa inteles §i in chip dupa glas ; la chip dupa inte-
les" privesc : cele sufletesci gralurl (iubesc, rni-e dor),
eels trupesci (bat, fac), cele de fapte buns (inv6t, sfg-
tuesc) etc. La chip dupa, glas" sint de 2 feluri adica
chipernic §i tras ; chipernic" (primitiv), cum fac, ma-
nanc ; cel tras" (derivat) are 2 inchipuiri, adica, cuvin-
telnic (nominal) cum afuma," din cuvintul fum" si
glasernic (onomatopoetic) cum vijai" din glasul vij".

Abstractiune Pacend de caracterul scolastic al

acestui formalism, partite cuvintului au fost supuse in
opera 1W Golescu unei cercetari intr'adev6r aprofundate
§i minutiOse. Acesta este si unica parte, ce ar putea
fi pi 411 consultata cu folos. Spre a dovedi interesul,
ce autorul acorda amanuntelor, vom desprinde cats -va
fragmente din capitolele consacrate prepositiunil §i ad-
verbului.
Relativ la prepositiune observa, (p. 177) :
MaY shit si alte propunerY, cu care st slujasce vistTeria, cum:
bez, ce Insemnezti enfarl des, adia cum am Vice o deosebire,
acY ne slujim cu aces propunere, and vrem se deosebim unele lucrurY
din altele cu o prescurtare, cum and Vicem caceste tote sint bez cele-
lake) in Inc 0 Vicem ,aceste t6te sint afar de cele-lalte ;
sud, ce aratd pe un dregetor in ce judet este $i ot, ce area pe
un Wen din ce sat este, cum and Vicem cispravnic ot sud Vlascas,
in loc se slicem ispravnic In judetul ViKsciY si dorm ot NegoescYs in
loc se Vicem Ioan din satul Negoescilor;

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MIINTENI 109

(lam, ce arath pe un sli:en, el tot dintr'acel sat este, din care

sint ,i ceTialt1 siitenY, pentru car: s'a vcabit maT nainte, adicti In loc
st dicem: tIoan ot NegoescY, Marin ot NegoescY, Gheorghe ot Nego-
escY,, dicem pre scurt: loan ot NegoescY, Marin otam, Gheorghe otam,
en care total'', scNpfttn de acele dese pomenirT si proforirT a Ne-
goescilor ;
prez, ce Insemn&it cdincolo, peste2, cum and dicem tjudetele
ot prez Olt,, In loc s f clicem judetele cele dL peste Olt;
sea, ce sL pune in loc cle ct:16, cum tlogoft za vistTerie si cht-
cer z'aghie In loc cl6 logofa de vistYerie, clucer de agie;
iso, ce Insemnezti pretul unuY lucra, cum tpo talere dece cl6
Jude) in loc a pe' cate talere dece c16 lude si tpo talere tine(
stinj6m1.

Relativ la adverb (p. 181) :

cUnele din spre graTurY s6 pare di nu Insemnezn nimic, Yost
prin ttcere are bunt inielgere si se obicTnuesc la vistTerie prin scur-
tarea vorbeY, cum sint acestea adicit :

vet, ce aratit pre cel ce este in slujbt, cum cAnd clicem cVel
Vistier, Vel Spatar, Vel Logolet2 In loc se dicem VistTerul, ce salt
acum In slujIA s. a. as.;
biv, ce aratit pre cel ce a fost odatit in slujbh, cum cand dicem
cbiv Spatar si biv Vel Spatar,, in loc sit dicem Spatar, ce a lbw: maT
Inainte In slujbt ;
sin, ce Insemnezg tfitis, cum In loc s6 dicem Gheorghe fiul Ra-
duluT, dicem maT pe scurt Gheorghe sin Radu ;
set, ce insemnezA cginere , cum In loc se dicem Gheorghe gi-
nerele RaduluT, dicem cGheorghe zet Radu,;
brat, ce Insemnezlt cfratep, cum in loc se dicem Gheorghe fra-
tele RaduluY, dicem cGheorghe brat Radu,;
vnuc, ce insernnea tnepotp, cum cGheorghe vnuc Radu.2

Golescu acOrdA, ca si predecesorul sou, o mare

atentiune regulelor ortoepice si intra in nisce am6munte,

www.dacoromanica.ro
110 DOI GRAMATICI MUNTENI

ce ne aduc aminte celebra lectiune ortoepia din Bour-

geois Gentilhomme.
Judece insu§T cititorul dupa, aceste ate-va spe-
cimene (p. 69):
a s6 glgsuesce cu gura Uschisg, as6m6nandu-se glasul ce sc6-
tem and rldem ;
t cu gura d6schisa, esind glasul ca cand ar fi cine-va 'Wllops ;
i cu buzele aschise, esind un glas dulce prin vIrtul limbeY, prin-
tre dintY, cum strigam, cand mlnam tail din gura ;
o cu gura deschtsg, glasul rotund din buze, cum strigam, cand
poprim boil din gurg. ;
cu gura aschisti, glasul prin buze, prelung, cum fac lupil,
cand urlg, 111szl glasul cel din urnig al urletulul sail cum facem, cand
sgornim pas rile, tns glasul cel dintaT al sunetuluT... ;.
d cu gura d6schisg, sufland din gatlej un glas gros, cum stri-
gam, cand arm= boil din gura la o parte In drepta, lmboldindu-T cu
boldul, Ins glasul cel dintaT al striggra ;
d asemenea ca d, insa cu glas maY gros, cum face prastia, cand
o lavIrtim si cum face boul, cand sberg.,

Putinele observatiuni fonetice sint curat empirice,

fiind o constatare pur si simplu a faptelor. fail a trada
o cAtu§i de superficia16, intelegere a procederilor limbei.
Ast-fel ni se spune (p. 81), a na se schimba in e ca
la masa, mese" §. a. De acela§I caracter grosolan sint
§i regulele de derivatiune, marginindu-se la o simply
observare mecanica. Asa, de pada, regula urmatOre cu
privire a, formarea numelor verbale (p. 116): Nume
grainice st3 fac ada.ogandu-se la unele gralurl re, cum
aduna-re din a aduna, dure-re din a durea."
Cat privesce domeniul foneticel proprii4ise si in

www.dacoromanica.ro
 DOI ORAMATICI MUNTENI ill
special formatiunea vorbelor, cel dintal gramatici arde-
leni se ridica mai presus de un atare mecanism si do-
vedesc adesea o cunOscere inteligenta a transformarilor
linguistics. Trebue sa adaogam insa, spre a fi drepti,
ca limba latina, care le servea pretutindenea ca tip,
limba cu o Juana culture gramaticala, le inlesnea mult
o asemenea sarcina. §i data punctul for de plecare n'ar
fi fost grqit acela d'a vedea In limba romana o lati-
nosca stricatd §i decl tendenta de a-I reda vechea re-
gularitate resultatele straduintelor for ar fi fost mult
mai durabile §i mult mai fecunde.
Din capitolul, ce Golescu consacra ortografiei ci-
rilice, reproducem urmatorul pasaj re]ativ la mult dis-
cutata §i Inca neresolvata chestiune a lui u final (p.
191) : Mai inainte sO obi§nuia do so punea un u mut
la tote cuvintele la sfir§it, la cate adica sO sfir§esc in
slova neglasnica, care nici a sO glasuia vr'odata, de
aceea s'a si lepadat nefiind trebuincios, ca sa nu se
mai scrie in zadar, cum manancu In loc dO mananc,
fact in loc do fac §i fac6ndt in loc dO facend. Insa
tend dupe cuvintele acelea s'adaoga incheetura (articol)
sat pronume, atunci acel ti mut se schimba in u, cum
acestu-T, facendu-ne, rogu-te."

Golescu atinge in treat §i transformarile provin-

ciale ale vorbelor, atribuindu-le o cause destul de cu-
riOsa, ca sa merite a fi reprodusil (p. 199) : Unil p0
d it schimba In e, cum In loc do dd lie de §i in loc
dO pd, clic pe. Altii p0 1 11 schimba, in i : In be do §-I
clic ci, in loc. do din Clic din. Aceste schimbari socotesc

www.dacoromanica.ro
112 DOI GRAMATICI MUNTENI

ca curg din pricina strainilor, ce nu pot glasui nici d

nici i, si Romanii, luandu-se dupa el, au schimbat o
slova intr' alta."
Ciudata explicatiune inteadevOr, cu bite ca nu
pare a fi lipsita de un graunte de adevOr, intru cat
cultura literary a unei limbY contribue, sub influenta
idiomelor straine si inruclite, a rotunji formele si a le
uniformisa. In casul de fats, insa, tocmai formele des-
chise (gall de din) sint cele primitive, lar cele intu-
necate sint provincialisme posteriOre.
Tot aci se rapOrta urmatOrea observatiune gene-
rala asupra varietatilor dialectale sail mai bine ciis
provinciale ale limbei romane (p. 202) : Limba ruma-
nes& nu sO vorbesce tot intenn fel in cate tOri sO
obisnuesce acesta limba ci cu Ore-care dOosebire, cum
in tera moldovenesca la multe cuvinte in loc dO p se
slujasce cu k, adica Romanii ciic pictor, plept iar Mol-
dovenii chiclor, chiept ; si in loc do a so slujasce cu e,
adica unde Romanii gic sase, sapte, Moldovenii tic gene,
§epte si alte asemenea. §1 in tera ardelenesca multe
graluri neregulate vor sO le faca regulate, adica Roma-
nii clic mananc, Yar Ardelenii manc" si ia.rasi Romanii
clic fOrte, pOte, Iar Ardelenii forte, pote" s. a. as., ce
se asemona cu limba grecesca cea veche, ce sO vorbia
in multe clOosebirl cum doricesce, eolicesce, lonicesce si
aticesce. Pentru care fiind-ca n'am avut norocirea a
petrece intr'aceste tori cu indelungare, spre a putea
aduna si impreuna aceste deosebiri, rOmane a implini
acesta, lipsa alti iubitori de invOtatura dintr'acele tOri."
Cum se vede si aci, punctul de vedere e tot em-

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 113

piric, pornind de la graTul muntenesc ca de la un tip

comparativ, pe cand tocmai el ofera in unele casuri o
evolutiune formals posteriors. Dar dorinta exprimata
de Golescu n'a fost Inca implinita de cat in parte. Si
adi Inca sintem departe de a poseda un repertorit sci-
intific al formelor dialectale romanesci. Este curios de
de a constata, cil, nicl Golescu, nicI Vacarescu, nu ba-
nuesc existenta dialectulul macedonen '), pentru a nu
mai vorbi de cel istrian, revelat sciintei mult mai tar-
p. Si in acesta, privinta le sint superiorl gramaticii
ardeleni, cart posed un orizont linguistic mai vast si
deci un punct de comparatiune mai temeinic.
Dar acolo unde Golescu remane Para semen nu
numai fats cu acestia dar chiar si In raport cu prede-
cesorul WI, este bogatia de informatiuni sleite din firea
insasi a limbei, numerOsele materiale acumulate din
observatiunl personale merefi repetate. Despre acOsta
da dovada la tot pasul lucrarea nesistematica , dar fe-
cunda, dar plina de originalitate a Vornicului.
Tata una din multele observatiuni interesante,
cea privitOre la forma diminutivala a numelor propril
(p. 120) : Unele nume ant sO schimb, facOndu-so man-
gaitOre, in cat nu so pot cunosce, din ce nume se
trag, cum lordache din Gheorghe, schimbandu-se din
Gheorghe Gheorgache, din Gheorgache Gheordache, din

1) Cu tote a la noY Cantemir, Inca in 1714, vorbi despre dinsul

si un profesor de la Universitatea din Halle, Thunmann, Inca in 1774,
publici In apusul EuropeY primele scirY despre istoria si limbs Roma-
nilor din Macedonia (cf. p. 31 si 63).
39,856. Istaria Filalagiel Ennuine. Ed. II. S

www.dacoromanica.ro
114 DOI GRAMATICI MUNTENI

Gheordache Iordache si Canuta din Radu, prefacOn-

du-se din Radu Raducanu, din Raducanu Raducanuta :
Omuta, in cat la numele Canuta nici o slova au mai
Minas din Radu, de unde so trage §i alte multe ase-
menea, care sint la vointa omului sa le schimbe dup6,
mangaierea si rOsfatarea, ce va face numelui. Din nu-
mele Ioan am gasit nume mangaletOre 15 adica : loan,
Ionica, Ionita, Nita, Iona§cu, Ianache, Iancu, Iene, Ion-
cal, Ienachel, Ienachita, Ivan, Ivancea, Oancea, Oncea."
In genere nici un gramatic roman n'a acordat
diminutivelor o atentiune atat de minutiOsa ca Golescu.
Cel mai complet repertorit de sufixe diminutivale, ce
cunOscem, it contin Observarile", in cari ocupa aprOpe
3 pagini in 4° (p. 121-123) §i anume : 31 de sufixe
barbatesci, 27 femeiesci §i 19 neutre.
Ne grabim insa a observa, ca §i aci enumOrarea
e cu totul empirica, a§a ca, acela§i suffix (primitiv sail
analogic) se presinta sub douo-trei forme diferite. Dar
chiar cu acesta restrictiune, lista lui Golescu coprinde
eel mai bogat material privitor la acesta parte a do-
meniuluf nominal.
Activitatea filologica a lui Golescu nu s'a margi-
nit numai in alcatuirea Gramaticei; afara de pomenita
colectiune paremiologica, el proiectase, ca si Vacarescu,
publicarea unui Dictionar. Despre acOsta vorbesce Eliad
in prefata C4ramaticei sale, undo apretiaza tot de o -data,
valOrea lucrarilor lui Golescu (p. HI) : Ostenelele cele
nepregetatore a d-lui Marelui Vornic Gheorghe Golescu
va mai desavir§i §i lumina limba §i mai bine in Gra-
matica §i Dictionarul soil prin cercetare cu deamanuntul,

www.dacoromanica.ro
 DOI GRAMATICI MUNTENI 115

ce face partilor cuvintulul." §i mar la vale (p. XXXIII):

D-lui gatesce asemenea o Gramatica si un Dictionar
Romanesc, prin a carora dare in tipar va mai pasi
limba Inca cate-va trepte care desavirsire". 1)

Neobosit cultivator al spirituluT popular, Golescu

se silesce a prinde din viul grain insusirile caracteris-
tice ale limbei si ale firii nationale. El se pricepe a
pretui si una sl alta dupe adeverata for valOre intr'o
epoch, °and totul parea a se conjura In potriva geniu-
luT amindurora. In anul aparitiuniT Observarilor", iper-
latinismul, dupe un trait de peste o jumetate de vec,
fu ridicat de carturarii ardeleni la rangul de sistema
si terenul parea potrivit pentru o codificare definitive.
In Tera Roman6sca el r6mase pane atuncl neobservat,
daca n'a fost ignorat cu desavirsire. Cel putin in car-
tea lul Golescu nu se vede nici o urma a curentulul
ardelen. Nici in publicatiunile lul Eliad pane la acea
data In special in Gramatica sa nu se simte vr'o
Inriurire apreciabila a acelor tendente excesive, cu tOte
ca dinsul pare a fi cunoscut mar tOte productiunile
scOlei etimologice.
Treca numal un deceniti si lucrurile vor lua un
aspect cu totul difent : iper]atinismul se va vedea in-
stalat si In TOra Romanesca, unde va tinde a castiga

') Acest Dictionar, 1.mas manuscris, s'afla In 1874, dupl afir-

maliunea luT Lambrior, in maTnile fiuluT sal Alexandru Golescu, r4o-
sat in urn?(. Lade se va fi afland asa-cIT?

www.dacoromanica.ro
116 DOI GRAMATICI MUNTENI

cat mai multi aderenti, far Eliad se va afla tocmaf in

toiul preocuparilor sale de italianisare.
Din acel moment limba poporului va cadea din
ce In ce mai mult prada subfectivismului §i, chemat
sat nechemat, fie-care va cauta sa-1 smalga ceva din
niandretea of firesca §i s'o Imbrobodesca In scutecele
inguste ale pedantismului.
In acest sens cartea betranului Golescu form6za
un fel de baricada, in care §I-a gasit un adapost pro-
visorit limba Inca neOirbita a poporului, pans ce If
va fi Ingaduit sa esa iaragi la lumina In productiunile
neperitore ale geniului national.

www.dacoromanica.ro
 $COLA ETIMOLOGICA ARDELENA"
skill'

CURENTUL LATINIST
(1780-1870)

Consecinta imediata a desteptaxii sentimentului

national este o preocupare din ce in ce mai seriosa,
un statornic si vit interes pentru limba, marturul cel
mai sigur si cel mai resistent al originilor unui popor.
Romanitatea limbei nostre n'a disparut nici-odata, din
consciinta nemului : cronicarii si scriitorii din trecut o
afirma la fie-care pas, dar numai in treat si in ter-
mini generali (cf. p. 58). Alfabetul cirilic, sub care
limba romans, se infatiska de la inceputul istoriei sale
literare, masca Ore-cum caracterul ei romanic si parea
a da dreptate acelora dintre invetalii occidentului, Gaff
o considerat ca un dialect slay sail cel putin slavo-ro-
man. 0 ast-fel de parere era mai ales impaztasita si
propagate, de catre dusmanii nationalitatii nOstre, earl
cautat s'o exploateze in folosul causes lor. FAA cu
acestia era dar nevoe de o actiune energica si continua

www.dacoromanica.ro
118 §COLA ETIMOLOG1CA. ARDELENA

si in scrierile inv6tatilor ardeleni de la srfisitul seco-

lului trecut si din primul patrar al secolului nostru ne
intimpina, adesea resunetul acelei polemice despre ori-
ginea limbei si natiunif romane. 1)
Era lucru firesc, ca acesta miscare sa se mani-
feste mai intai in Ardel, un media mai accesibil cul-
turei occidentale, unde unirea cu Biserica catolica, era
un fapt de mult implinit. Studiul aprofundat al limbei
latine prin acest contact cu Apusul Europei, starea de
decadenta a poporului in raport cu gloria sa antica, si
mai presus de tote contestarea unei origini stravechi
insuflara cator-va apostoli al Romanismului transcar-
patin idea de a contribui la ridicarea nemului prin
cultivarea istoriei si a limbel nationale.
Istoria devine atunci nedespartita de limba si
una completeza opera celel-lalte. Istoricul si gramaticul
se combina in aceeasi persOna si resultatele ambilor
sint inspirate de aceiasi tendenta patriotica : a doveth,
cu ajutorul acestor doutS elemente, conservarea nestir-
bita a natiunii si puritatea neatinsa a limbei romane.
de Ore-ce una din causele, ce pricinuiat intu-
necarea acestei stari de lucruri, era grafia straina, pri-
mul pas va fi inlocuirea cirilicei cu alfabetul latin si
tendenta de a injgheba intr'un tipar cam strimt sonu-

1) Cf. Murgu, Wiederlegung der Abliandling... Erweis doss die

Walachen nicht riimischer Abkunft find. and Bowls doss die Walt:-
then der Romer unberweifelte Nachkiimmlinge sind. Ofen, 183o si
Schuller, Argunientorum pro latinitate linguae volachicae sive romanat
epicrisis. Cibinii, 1831.

www.dacoromanica.ro
 SALT CURENTUL LATINIST 119

rile specifice romanesci. De aci numerdse sisteme or-

tografice, cari se deosibesc mai mult prin varietate de
cat prin soliditate, o problema de altmintrelea ce nicI
pane asta,di nu §i-a gasit o solutiune definitive.
In privinta limbei insa§i carturarii ardeleni, spre
a pune mai bine in evidenta latinitatea el, cautat a
o desbara de tote ingredientele straine §i fondulul latin
ast-fel obtinut a-I aplica principiul radicalismulul eti-
mologic. Acesta insemna nici mai mult nici mai putin
de cat a asimila formele actuale ale limbei, resul-
tatul unei lungi evolutiuni istorice, cu cele respective
clasice si a invedera pe acesta cale perfecta for cores-
pondents.
Limba devenea in acest mod mai roma* mai
pure, mai perfecta.
NegreW, o asemenea tendenta, on -cat de gene-
rdsa sa fi fost pornirea ce a inspirat-o, e tot ce 'Ate
fi mai opusa desvoltaril naturale a graiului. Dar un
asemenea mod de a vedea se impaca fOrte bine cu teo-
riile dominante ale secolului trecut.
IntriadevOr, intregul secol al XVIII-lea este sta-
Dank de credinta perfectibilitatii gralulul. Ideologii tim-
puluY, cari considerati limba ca un mecanism inventat
de om, admitea posibilitatea unei ameliortiri mai nor-
male a structure) sale, a unei perfectionari mai ratio-
nale a amanuntelor, intocmai ca on -ce alts inventiune
a omulul, buna-dra o masina sail un cesornic. Dupe,
anumite ideY preconcepute se putea dar crea o limba
artificiala, ce se credea preferabila celel reale. In pu-
terea gramaticului sta a corecta sail a reforma limba

www.dacoromanica.ro
120 BOLA ETIMOLOGICA ARDELENA

vorbita §i, pornind de la un pretins tip de perfectiune,

a declara o limba corecta sat. barbara, Para a Linea
soma de evolutiunea ei istorica. In be de a explica le-
gitimitatea formelor actuale, gramaticul-pedant parea
a crede, ca gramatica e anterithl limbei si deci dinsa
trebue sa se conformeze cu vederile sale. Subiectivis-
mul se substitui ratiunii istorice si el trata limba ca
un adev6rat despot. In acest cas gramaticul, departe
de a favorisa, stavilesce desvoltarea naturala a lim-
bei. In loc de a se inspira dintr'insa §i numal din-
tr'insa, el aspira din contra a-I impune propriile sale
Oren.
Asemenea vederi au disparut de mult din dome-
niul positiv al sciintei. Limba e o facultate a omului,
ce apare o data cu dinsul si se desvolta treptat. Evo-
lutiunea-I inconscienta merge paralel cu progresele in-
teligentei sale. Nu sta in putinta omului a crea o limbh,
nici a o indrepta dupa un anume tipic. Fie-care epoch,
data nu fie-care secol, lash in limba urmele influentei
sale. Niel una din aceste epoce nu pOte fi luata ca
norma, dupa care ar trebui sh, se modeleze limba ye-
curilor urmatOre. A da graiului un caracter absolut
stationar este a-1 condamna la o perpetua sterilitate. .

Cu atat mai mult riscam a ajunge la o creatiune chi-

merica, cand cutezam a ne atinge de tiparul insu§i,
in care cugetarea a concentrat expresiunea-I na-
tionalh.
lath care a fost ratacirea §colei etimologice, in
durata -1 de poste un secol, de la Klain-§incai pan la
Laurian si Maxim.

www.dacoromanica.ro
 SAS' CURENTUL LATINIST 121

Adoptand, buna-óra, cum o face representantul

cel mai moderat al acestel Scdle, secolul al XVI-lea ca
punctul final de evolutiune istorica a gralului romanesc,
considerand limba acestul secol Ica tipica pentru des-
voltarea ulteriOra, se admitea implicit, ca, poporul nos-
tru a fost coprins de o letargie tri-seculars si ast-fel
limba -i a i.mas cu totul stabila. i sa se observe bine,
ca acesta improspotare a trecutulul nu privia numai
forma, nu constituia o simply variants grafica, : tran-
scrieri arhaice ca nece, prein, cuvente, liertat etc. n'ar
fi avut nici o urmare seriosa. Reforma ortografica sta
in strinsa legatura cu reform, linguistics : una prepara
terenul celei-lalte.
Nu numai ca, vorbele curat romane erau presen-
tate sub o forma, neobicInuita, nu numai a se sub-
stituia, elementelor strain, dar populace, latinisme adi
neintelese de majoritatea natiunil, dar sintaxa originals
era asemenea sacrificata si inlocuita, c'o imitatiune ex-
terns a fraseologiei clasice : de aci caracterul greoitl si
tep6n al stiluluI latinisator.
Ca dovada, ca nu scrisOrea sat ortografia, ci in-
susi temeIul limbeI era adevoratul Meet al scOlei eti-
mologice, o arata fn deajuns ultima-i fasa, end se
rupse cu desavirsire on -ce legatura, cu desvoltarea pro-
pria a limbeI nationale, si cand gramaticul-ortograf
se transforms intr'un reformator radical si intran-
sigent.
Acesta scols tindea In cele din urma a surpa
puntea, ce permite transitiunea de la limba Latina (vul-
gall, sail clasica) la cea romans si, sarind peste lungul

www.dacoromanica.ro
122 .COLA ETJ)IOLOGICA ARDELENA

interval ce le desparte, a fusiona intr'un singur graft-1

douo limbi diferite In timp si in spatiii. §i acesta to-
tala reinviere a unor forme de mult disprtrute devenea
conditiunea absolute, a on -caruI progres linguistic. In-
tr'un asemenea cas procederea, fiind contrary firii ade-
1761-ate a lucrurilor, n'a putut produce de cat resultate
artificiale de o durata efemera.
E interesant a constata efectul produs pretutin-
denea de aceiasi causa.
Acelasi predilectiune pentru arhaisme se ivise in
diferite timpurl sj deja Quintilian o combatuse cu te-
meinice argumente : A conserva vorbe, ce nu mat
circula sj au esit din us, observa dinsul, este un fel
de impertinenta si pretentiune copilaresca in lucruri
marunte Ar fi apr6pe ridicul a se prefera limba
vorbita, odiniOra celei ce se graiesce acuma. Acesta
limba arhaica este ea Ore alt-ceva de cat vechiul us de
a vorbi." 1)
Cam in acelasi timp cu ivirea etimologismului in
Transilvania un curent analog 'si face drum in Grecia.
Eruditul Korais este initiatorul acestor idol' de restau-
rare a trecutului linguistic. El se incerca a reinvia ar-
haismele, a da precadere formelor artificiale, si da ast-
fel primul impuls la inaugurarea acelui stil macaronic,

Quintilian. Instit. Orat. 1, 6 : Abolita atque abrogata retinere,

insolentim cujusdarn est, et frivolx in parvis jactantim .... Nam fuerit
prene ridiculum mane sermonem quo locuti sint homines, quam quo
loquantur. Et sane quid est aliud vetus sermo, quam vetus loquendi
consuetudo.,

www.dacoromanica.ro
 SA1 CURENTUL LATINIST 123

care suns ca un fel de parodie a limbei populare. Pans

asta-cli in Grecia limba, literary e curat conventionala,
un compromis de forme antice i moderne, pe and
gralul popular se considers Inca nedemn a servi de
interpret ideilor inalte.

Curentul latinist apare in Transilvania pe la sfir-

pitul secoluiuT trecut, odata cu prima incercare grama-
ticala asupra limbei nOstre, cu Elementele" parintelul
Samuil Klain sau Micul, scOse la lumina de incai. 1)
Care-I parerea ambilor autorI asupra limbei ro-
mane ?
Limba romana e o coruptiune" a limbei latine
clasice (in prefata din 1805: corrupta romana sive La-
tina). Acest mod de a vedea, care ne intimpina pi in
istoria celor-lalte limbi romance 2), se afla expus in
capitolul Gramaticel daco-romane, unde pe trat6za des-
pre derivarea vorbelor romanesci din cele latine. Acolo
ni se da regula infailibila, ca n'avem de cat a strica"
vorbele latine, spre a capeta forma corespuncletOre ro-

1) Elementa linguae daco-romanae sive valachicae composita a

Samuele Kleine de Szad, S. Ordinis Basilii M. etc. locupletata vero et
in hunc ordinem redacts n Georgio Gabriele Sinkay ejusdem Ordinis
AA. LL. Phil. et SS. Theol. D. Vindobonae, 1780 (V-I- too). A doua
edi(iune, 1805. Cf. asuprK-T Papiii-Ilarian in Tesaur de Monumente isto-
rice I, 87-106.
2) Fuchs, Die romanischen Sprachen in ihrem Verheiltniss sus-
lateinischen. Halle, 1849, p. 24 urm.

www.dacoromanica.ro
124 SCOLA ETIMOLOGICA ARDELglka

manesca : Voces latinas sic corrumpe, ut fiant daco-

roman 03 sive valachicm...."
Din capul loculul se vede dar indicat inteun mod
Mite clar, ca misiunea viitOre a gramaticului este a
realisa o apropiere din ce in ce mar desavirsita intre
formele actuale ale limbei si intre prototipul lor, asa
cum el se oglindesce in limba unul Cicerone sail Vir-
gilit. El nu se da inapol inaintea perspective) de a
crea un abis intre limba graita de un nem intreg si
;intr'una mestesugita si cunoscuta, unul inic num& de
admiratori ai trecutului. Ba Inca se admise ca indis-
pensabila o asemenea ruptura brusca, intro limba lite-
rara si cea populara, motivand-o cu roil inte16,sa qic6-
Vire a lul Quintilian (I, 6) : Aliud esse latine, aliud
grarnmatice loqui", ce o spune insa mar mult ironic in
contra despotismulul de atunci al gramaticilor. Se uita
ca un proces identic de radicala transformare it incer-
casera, in timpul retorulul roman, analogistil antics,
earl, prin mijlOce artificiale de uniformisare, cautasera
de asemenea a sapa o prapastie intre gramatica for §i
limba reald, §i cum atari opintiri extreme ail fost corn-
batute si in cele din urma, paralisate de adversaril for
anomalisti.
Mai mult Inca.
Aci, nu numal tendenta era gresita, dar insusi
punctul de plecare era cu desavirsire fals, Intru cat
nu latina clasica, ci idioma vulgara ser vise de substrat
atat limbei romane cat si celor-lalte limbi romanice. E
de mirare, ca acesta premisa neintemeiata, acest pro-

www.dacoromanica.ro
 SAO CURENTUL LATINIST 125

ton psevclos a fost in genere adoptat de catre repre-

sentantil etimologismului pana la Cipariii.
Dar sa revenim la Elementele" publicate de Klain
si incai.
Intaia editiune din 1780 n'a Amas Para de influ-
enta asupra contimporanilor. Oculistul german Molnar
de kiltillersheim, mai tarclit profesor la Universitatea,
din Clus si cunoscut prin relatiunile sale cu revolu-
tionarii Horia si Closan (1784), o prelucra nemtesce
opt ani mai tardit (1788) si o apretiaza ca ein schatz-
bares Werk." Scriitorul austriac Sulzer s'a folosit de
dinsa cu Ore-cari reserve fundate in a sa Istorie a
Dade transalpine" (II, 154 urm.) si inriurirea-i se re-
simte si in Gramatica romanesca a lui Radu Timpea,
directorul scOlelor neunite nationalicesci prin marele
Printipat al Ardelului", din 1797.
Iata cum judeca acest din urma meritul celor dol
autori ai Elementelor Daco-romane" In interesanta
prefata a Gramaticel sale : Domnul Ioan Molnar,
doftor si profesor de tamaduirea luminii ochilor, in
cartea sa de Economia stupilor si in Gramatica nem-
tesca-rumanesca, darn mai virtos intr'a sa Retorica, ce
cat de curind va esi din tipar, si C. Par. S. Klain de
la Sad cu deslusirea Bibliei romanesci, cu Teologia
moralicesca, cu Jus Natures sail Indreptarea Firii, cu
Gramatica Daco- romano. din Viena : sint aceia cari ail
adus si aduc acum rOcla si mladite limbei romanesci,
curind prin multele carti, call le-ail dat si le dail la
lumina, tOta neghina, ce coprinse limba nOstra, silin
du -se si de acum Inainte din cat va fi cu putinta a o

www.dacoromanica.ro
126 §COLA ETIMOLOGICA ARDELANA.

apropia de orighinalul el. Insa, asa ca si cartile biseri-

cesci bine sa le intelegem."
Care este acel orighinal ?"
S'a voclut, cs pentru Klainincai si pentru ur-
masil for punctul de plecare e latina clasica, In lot
de acel sermo rusticus, care, provenit din prisca lati-
nitas ca si sermo urbanus sail forma literary, a Incer-
cat apoi o desvoltare cu totul independents : pe and
una ramase stationary si Ore-cum cristalisata in forme
stereotipe, ce se transmiteat pe cale educative si lite-
rara, cea-lalta participa la perpetua mobilitate a orl-
carui grata in circulatiunea-i plina de viata, indepar-
tandu-se ast-fel din ce in ce mai mult de idioma savants,
de latina clasica. A reduce dar pe una la tipul celel
lalte, era o intreprindere pe atat de lipsit de temeit,
pe cat de periculOsa in consecintele sale.
Inteadev6r, evolutiunea unei limbi nu se face
conform until sablon literar sad clasic, ci fie-care idioma
urna6za pe o tale particulars si potrivita cu genial el.
De aceea un principia atat de arbitrar, ca cel inaugurat
de scola etimologica, n'a putut sy produce, odata pus
in aplicatiune, de cat resultate desastrOse si sy impe-
dice libera desvoltare a gralului.
Inainte de a constata r6spandirea acesteT tendente
de uniformisare, sa citam Inca acest pasaj din prefata
Gramaticel lui Timpea, In care autorul pare a presimti
pericolul unei procederi atat de artificiale (p. VI) : Cu
grew este si va fi a aduce limba acesta cea roman6sca
in curdtenie 0 orighinalul el, adicd in limba vechie
ruma,nesca safi rimlendsccl ; tact de-ar aduce tine -va in

www.dacoromanica.ro
 SAL CURENTUL LATINIST 127

curcitenie, ar fi tocmai latinesccl 0 italiene'scci gi cel ce

ar inveta romcinesce aga limpede, care nu este Roman,
cartile bisericesdi nu le ar putea inklege, nisi vorba ob-
stdscci de acum obicinuitci Romcinul neinviyat incel soco-
tesc c'ar dice, ca -1 schimonosesdi limba pdrintesccl."
Ne vom incerca de a urrnari pas cu pas treptata
desvoltare a curentulul latinist, de la intaiele incercari
Inca timide ale unlit' Klaln-§incai pana, la consecintele
extreme din Tentamen criticum" §i pane la absolu-
tismul Dictionarului" §i Glosariului" academic.
Prima aplicatiune a principiuluI de acomodare a
presentului linguistic cu trecutul originar o face insu§T
Timpea, tend sustine in aceia§i prefata (p. VIII) : Nici
se to miri, lubite cetitoriule, caci am schimbat saiz
scurtat unele cuvinte, care pane acum intealt chip
s'at Aspuns, cad in orighinalul limbei nostre mai
intal aqa s'au r6spuns, tragendu-se de la latinesce ; de
pilda sore (lat. sol) in lot de soare, omeni (hit. homi-
nes) nu oameni, duo (lat. duo) nu doao §i altele."
Acesta procedere are, cum se vede, un caracter
cu totul mecanic. Se §terg particularitatile cele mai
marcante, earl' au facut in cursul secolelor din latina
vulgara o idioms, roman6sca §i nationala, qi in The de
a tinea selma de spiritul limbel, se sacrifice evolutiu-
nea-1 normala, unor vederi subjective §i eronate. Pa-
c6nd abstractiune de tote schimbarile si influentele et-
nice, la cari fusese expusa limba, se trece cu buretele
peste intregul acest proces al timpulul §i se reds, graiuldi
o pretinsa forma primordiala....
0 forma ca scare este romanesca, Tar nu latina,

www.dacoromanica.ro
198 qCoLA ETIMOLOGICA ARDEIANA

si nu pote fi romanesca de cat exclusiv sub acesta

forma : de la vulgar-latinul sole pans la romanescul
soare all trecut secole si a fost cu neputinta ca, in-
tr'un restimp atat de indelungat, o limba vie sa nu
se modifice : ea suferi, subt indoita influents a mediulul
si a elementului etnic, tote acele schimbarT, fatale in
evolutiunea istorica a unei idiome, cart all intiparit
limbei romane o fisionomie particulars si-T all dat o
propria individualitate in complexul celorlalte limbl
romanice. In singura vorba soare se oglindesce o parte
din vicisitudinile graiulul romanesc : in cele douo modi-
ficarI, car! o indeparteza de la forma-I initials, resida ca-
racterul eT proprit national. Cele dou6 schimbari fonetice
rotacisarea lid 1 si diftongarea Jul o sint intea-
dever caracteristice pentru limba nOstrb, si necunos-
cute limbilor surori. Ele cad in epoca de formatiune a
limbeI romane. In special amplificarea sail refractiunea
Jul o ca si a luT e in ea contribue a-I da acea in-
fatisare a parte, care o deosibesce de restul grupulu!
romanic. A elite dar sole in be de soare, este a ne
intOrce cu secole inapol si a ne transporta intr'un alt
medit climateric ; a dice sore in be de soare, este a
rosti o forma, ce n'a r6sunat pOte nici odata la aqui
poporuluT roman.
Dad. Timpea, dup . exemplul lui Blain -incal, se
multumesce c'o forma ca sore, Iorgovici face, in ale
sale Observatir, un pas mar departe in directiunea
radicalismuluT latinoman (p. 18) : ,,Am descoperit, ca
intr'unele vorbe inv6luite in grOsa negura, a necuno-
scintel regulelor gramaticesci s'aii schimbat unele litere

www.dacoromanica.ro
 SAt CURENTUL LATINIST 129

mai moi in mai aspre, precum in loc de sole clicern

sore, pentru sale sare, pentru salire sarire. Care schim-
bare o *lee a fi striceitore limbet ndstre : 1. pentru ca
asa schimbare a literelor e impotriva Normel; 2. prin
asa schimbare limba s'a maI micutelat la cuvinte....
Nelegiuirile sch,irnbeirei acestda §i din insasi limba nOstra,
se arata in vorbele cele composite : de la salire 4icem
saltare, nu saltare ", de unde insa pronuntia nOstra
nu rabda schimbarea sdrire din salire."
acesta o sustine unul din capetele cele mai
judiciose ale scOlel ardelene, un linguist si filosof
adanc", cum it califica Papiti-Darian. Modificarile inevi-
tabile in cursul desvoltarei unei limb! devin nisce schim-
barb nelegluite" 1 intrega argumentare pornesce de la
o pretinsa Norma, care se invirtesce intr'un cerc vi-
tios perpetut. .A.cesta Norma s'a v6Out, a este latina
literara, care, la adica vorbind, n'ar fi dupa, dinsiI de
cat o veche romanesca."

II

Primul filolog ardel6n, care pare a poseda idei

mai solide despre originea limbei romane, e Petru
Maior.
In Dialogul" pentru inceputul Romanilor intre
Nepot si Unchit, dialog ce figureza in fruntea Lexi-
conului de la Buda (1852), se elucideza chestiunea : de
unde se trage inceputul tesaturei limbel, car! 41 in gura
Romanilor se aude ? La ac6sta intrebare Nepotul ada-
oga, ca exists, douo pareri : una, ca limba romanesca,
39,8.56. Istorio Filologiei Romane. Ed. II. 9

www.dacoromanica.ro
130 §C6LA ETIMOLOGIOA ARDELENA

e limba latina stricata §i scacluta de la Urea limbei

latine ; cea-lalta, a era don() limbi, una grain, de po-
por qi alta de inv6tati.
Unchiul respinge prima Were cea admisa de
Klain, §incal, Iorgovici si mai tar4iii de altil pe cu-
vintul ca (p. 63): limba poporulul Romanilor celor
de demult vecuesce 'Ana astagi in gura Romanilor no§-
tri." Dar pe and latina vulgara, transportata, in cele-
lalte provincil, s'a alterat prin contact cu populatiuni
indigene, in _Dacia ea reMase neatinsa, de-tirece, dupa,
parerea autoruluT, populatiunea de baltina a fast cu
desavirOre exterminate, ast fel a (p. 69) : limbaro-
nzcinci tad e limba romans, care fu alcdtuita de Latina
poporand.
§i mai explicit i§1 expune Petru Malor parerile
sale in Disertatia pentru inceputul limbei romanesci",
inserata in a sa Istorie pentru inceputul Romanilor
in Dacia." Tata pasajul in chestiune (p. 236): Limba
romanesca, e acea limba latinesca, comuna, care, pe la
inceputul sutel a doua, era in gura Romanilor qi a
tuturor Italianilor. De-Ore ce limba latinesca, era co-
muna dupa, vremea esiril Romanilor din Italia la Da-
chia, cumplite schimbari at mai suferit in Italia, urmeza,
a limba romeinescd e mai curatd limba latinci a po-
porului roman celui vechia de cat limba italiendscci cea
de arum."
Elementul slavon e, ce-I drept, representat; dar
el nu s'a atins de tesatura iimbeT romanesci cea din
lontru", §i u§or ar Ii de s'ar invoi Romanil spre aceea

www.dacoromanica.ro
 SAKI CURENTUL LATINIST 131

a scote cuvintele de la Slavoni ft a face curate limba

ronubdecd."
Petru Maior are meritul necontestat de a fi in-
trev6clut originea vulgara, Tar nu literara, a limbel
romane. Acesta, vedere juste it conduce insa, la o con-
clusiune din cele maT paradoxale. Pe tend pentru pre-
decesoril seT latina literara, nit era de cat o vechie
romanesca", Maior, identificand intr'un mod arbitrar
limba romana cu latina vulgara din epoca RepubliceT,
o considers pe cea dintal anteriOra evolutiunii lite-
rare §i conchide, ca romana e mama limbeT latine. El
Impinge ac6sta identificare pang. Intr' acolo , in cat
sustine, a fulfil Cesar vorbea romanesce cu soldatil
seT t)
Pe ce se baseza inset o asemenea fantastica equa-
Vune
Sa relevam unul singur din argumentele sale, §i
anume natura articoluluT definit : post-punerea artico-
lulu! ar fi preitalica, dar prepunerea-i la Italieni o influ-
entg, germanica. Emitend acesta ipotesa, nedemonstrata
i nedemonstrabila, ajunge la conclusiunea nea§teptata
(p. 243) : Macar ca ne am deprins a dice, a limba
roman6sca e fiica limbeT latine adica ce! corecte ; to-
tusi, de voni vrea a grdi oblu, limba romandscd e mama
limbed celei latinesct."

1) Dou6-treT exemple formale din vecbia Latin (ca oinos=--

unus, dvonus = bonus) anal imensa distantg, ce separl cele done evo-
lutitaf paralele sermo urbanus si sertno rusticus de origmea for
comunit, de prism latinitas.

www.dacoromanica.ro
132 COLA ETIMOLOGICA ARDELENA

Lucru curios ! Tocmal acestO naturO caracteris-

ticA a articolulul romOnesc, prin originea-I preromanA
§i neitalicO, vorbesce In contra ipotesei favorite a isto-
ricului, c, elementul roman a romas neatins in noua
sa patrie.
Principiul romanitatii limbei rom &ne, &parte de
a fi fost fecund initiatorulul sot, 1-a condus la un mod
de a vedea diametral opus isturiel §i etnologiei.
Dupt. P. Maior, ajungem la prima publicatiune
linguist& a rOposatului Laurian 1), la Tentamen cri-
ticum, dupn, Papit Ilarian cea mai Indrasneta, cea
mai adanca cea mal filosoficA cercetare de limba ce
posed, limba roman.." Neat numal c materialele
elaborate In acestO filosofica cercetare apartin, nu limbei
romftne, ci unel limb' ideale, a arei gramati& pi voca-
bular autorul se silesce a le reconstrui pe tale inductivit.
Autorul atribue limbei romOne daca putem
numi ast-fel idiomaffentamenului acelW caracter
de seculars imobilitate, ce o admitea deja P. Maior.
De la secolul al XII-lea, ba chiar din epoca lui Traian,
limba n'a incercatvr'o modificare In forma el (p. LV):
Multo certius est propriam lingua inde jam a duode-
cim sculo (mal jos: a Trajani temporibus) in hodier-
num diem, mutatam non esse formam, exceptis bar-

') A. Treb. Lauriani Tentamen critieum in originem, derivati-

onem et formam linguae Rontanicae in tutraque Dada vigentis vulga
Valachicae. Vindobonx, 184o (LXXVIII+296). Cf. Schuchardt, Voca-
liSI7111,S des Vulgdrlateins III, 7-8.

www.dacoromanica.ro
 SAlt CURENTUL LATINIST 133

barismis per commercium cum undique circumdantibus

vicinis nationibus introductis, qui quamquam in ipsam
grammaticam formam nullum exercuerint influxum,
tamen linguae puritatem sat spurcaverunt."
Acesta, lipsa de alteratiuni sensibile results, dupa
Latvian, din analisa dialectuluT daco.roman §i macedo-
roman. Barbarismele din vorbirea Qilnica ar dovedi in
de ajuns, prin marginirea for teritoriala, originea for
posteriOra. Afars de aceste barbarisme cu o circula-
tiune marginita, limba insa§i n'ar fi suferit nici o mo-
dificare fundamentals. Prin urmare, spre a restabili
limba in puritatea §i genuitatea eT, trebue nu numai
ss omitem tote vorbele straine, fie ele cal de vechi,
dar si pe ea insa§T s'o reconstruim, ma cum va fi su
nat aproximativ In timpul lui Traian sat cel putin in
secolul al XII-lea ceTa-ce si face sat cOrca a face
autorul. Vrend a da Europel culte o idee de limba
romanesca, reproduce formula Tatalui-nostru In 4 va-
riante, din carT ne multumim a cita prima formula,
cele-lalte fiind aprOpe identice (p. LVII) : Patre nostru,
qui esci in celi, sanctifice-se nome teu ; advenia regnu
tea ; fia voluntatea ta, assico in celo et in terra, pane
nostra quotidiana da nobe adie; et remitte nobe debite
nostre, assico et not remittimu a debitori nostri ; et
nu ne induce in tentatione, vero ne libera de malu."
Acest specimen de limbs probabil din secolul
XII a fost obtinut prin inductiune. Ca reconstructi-
unea unei fase disparate dupe vederi subiective (vari-
anta se potrivesce mal bine cu cea siciliana), speci-
menul ar avea tot interesul uneT curiositatl linguistice,

www.dacoromanica.ro
134 §COLA ETIMOLOGICA. ARDELENA

daca autorul insu0 nu si-ar face ilusiune, a repro-

duce, In loc de o limbs pur ideals, un exemplu din
lingua Romana vulgo Valachica." Ca dovada ca o la.
drept atare, probeza si primele sale exemple sintac-
tice (p. 213) : unu pupillu pectinatu una sagetta acu-
tita due vergine petite patre meu e forte morbosu,
etc., etc.
§i aci avem ocasiunea de a constata, c nisce
principii fecunde si origina]e, ca reconstruirea prototi-
purilor si continuitatea dialectala, (cf. p. LVIII : dia-
lectul sard forrneza transitiunea la eel spaniol §i dia-
lectul plemontez la eel francez), earl abia dupa, dou6-trei
decenii ne intimpina in lucrarile unui Schleicher sail
Ascoli, r6man sterile, puse in serviciul unor idei pre-
concepute. Ceia-ce In scrierile lui incai, Iorgovici si
Maior era Inca o Incercare ore -cum sfilOsa, o vedem
aci aplica ta pe o scars intinsa si ridicata, la rangul de
sistema. Dar impingend-o Orin, la ultimele consecinte,
ea i§i gasi propria condamnare in resultatele obtinute.
Tot urcandu-se de la un tip linguistic la altul, autorul
nu simti, ca terenul If scapa kii se pomeni ast-fel pla-
nand intr'o regiune ideals, care nu mai avea cu cea
reala, de cat o analogie aprOpe imperceptibila.

Cipariti, prin vastele sale cunoscinte mai ales in

domeniul literar al trecutului, pOte fi considerat ca
representantul prin excelenta al etimologismului. El f-a
imprimat o noua directiune §i a inaugurat studiul is-
tonic al limbei nOstre prin cercetarea amaruntita a
monumentelor graiului. Dar r6mas strain de progre-

www.dacoromanica.ro
 SAt CURENTUL LATINIST 135

sele linguistice ale secolului, el a luat sub patronagiul

s6ft teoriile vechel filologil, care recunOsce gramaticului
autoritatea de a intreprinde o restaurare formals si
lexicala, a limber nationale. In loc de a vedea in limba
opera inconscienta, a natures umane, care nu pOte fi
radical modificata de cat o data cu firea insasi a natiu-
nil, Cipariu impartasesce credinta secolului al XVIII-lea
despre o perfectionare artificiala a gralulul. §i o ast-fel
de perfectionare gramaticul o zaresce Intr'un trecut
mai mult sat mai putin indepartat.
S'a veclut, ca pentru Laurian punctul de plecare
incepe cu secole inainte de aparitiunea primelor monu-
mente literare ; Ciparit pornesce de la insist aceste
monumente si cauta a reda formelor actuale infatisarea
for arhaica si uniforms,. A reduce limba la una forma
mai omogenia, mai primitiva" : iata principiul suprem
al acestel tendente. Pentru dinsa actiunea continua a
timpului, a progresulul asupra transformarilor limber
este ca si cum n'ar exists. Influenta seculara a ele-
mentului etnic trebue sa dispara inaintea vointei ener-
gice a gramaticulul de a reinsufleti mortele, uitatele,
paresitele forme, cuvente si semnari ; a lepada slove-
nisme... si in locul for a pleni cu termeni luatr, cand
alte funtane ne vor lipsi, dein dialecte romane, a togmi
cele impromutate dupe formele si esemplele, ce ne in-
facisieza structura limber, tar nu dupe liusioretatea
buzelor, dupe placutul orechielor." i)

') T. CiparM, Principir de limbd ;i de . criptuwYr. Blaj, 18661

p. 1 0 5.

www.dacoromanica.ro
136 *COLA ETIMOLOGICA ARDELENA

Cu un cuvint, gramaticul devine cea mai inalta,

autoritate, care decide in ultima instanta, si cu o se-
vera, rigurositate ce-I bun si co-I rou in materie de
limba. Nimic nu pOte resista unel asemenea jurisdic-
tiuni : nicT evolutiunea normala si inconscienta, a gra-
lulul, nicI progresele culture, nicl exemplul marilor scri-
itorY. Formele moderne n6os romanesci, mai mladiOse
si mai sonore, apar in ochil s61 ca contrare structures
limbei : lul ii trebuesc forme tepene Si gredie, Tar nu
cele usOre la rostire si pla,cute la auQ. Pironit In fa,-
gasele trecutulul, gramaticul, impovarat de eruditiune,
devine incapabil de a apretia progresele actualitatil.
Cipariti, dupa, Petru Maior, si in opositiune cu
gramaticil anterior), are meritul de a fi accentuat on
ginea vulgara a limber nOstre. El emite cu ac6sta oca-
siune paxerea, ca limba romans, ar fi de origine mai
veche de cat cea Latina (p. 82) : ,,Noi nu putem suferi
s ne ;lick ca limba nOstra, s'a schimbat sau corupt
din latina., cand dupa dreptate se cadea a slice, c La-
tina s'a schimbat depArtandu-se de la formele vechl la-
tine, cars sint ft: ale ndstre, §i apropiandu-se catre cele
grecesci".
Exagearile etimologice ale predecesorilor sei, mai
ales ale autorulul Lexiconulul de la Buda, gasesc In-
teinsul un apretiator drept si sever, care ridica, o
energica protestare in contra acelor procederi excesive,
ce amenintaa a compromite seriositatea inv6tatilor
nostri inaintea areopagului sciintei occidentale (p. 234):
Cand latinomanii venire, la derivarea etimologica, din
limba Latin cu cele cumnate, se fecera, de risul lumil

www.dacoromanica.ro
 SA11 CURENTIM LATINIST 137

literate §i al strainilor chiar si celor mai moderati,

earl le replicara, ca Romanil liu ail destula cunoscinta
de principiile filologice, safe ca le lipsesce simtul isto-
rico-moral. Asertele lor, derivand slava mai bine din
salva al Latinilor de cat sa recunOsca a e curat slo-
venesc, §i a imperatoril Romanilor ail vorbit chiar
romanesce catre legiunile romane se parura in ocnii
inv6tatilor Europel ca o bataie de joc de tot). istoria
§i filologia clasia."
Nimic nu pOte dovedi mai bine sterilitatea et-
mologismului de cat acesta munca fara preget a until
Ciparil Gramatica, in care el depuse resultatul inde-
lungel sale activitati, a fost uitata a doua-di dupa apa-
ritiunea el 1). Cand parerile trecute full sistematisate
§i presentate subt o forma dogmata, atunci e§i la
ivela contrastul intre teoriile expuse §i sciinta seco-
luluT §i reactiunea deveni iresistibila. Dar din acest
naufragit al ideilor subjective, una singura va persista
§i va constitui gloria viitore a ilustrului filolog : apro-
fundarea limbei actuale prin studiul minutios al faselor
trecutului. §i din acest punct de vedere Principiile de
limba" (1866), ca §i Analectele literare" (1858), prin
bogatia informatiunilor §i absenta on -arui dogmatism,
ail exercitat o actiune fecunda asupra evolutiunii filo-
logiei romane.

1) Cramatica limber romane, vol. I (Analitica) 1869, II (Sinte-

tica) 1877 $i un supliment la partea sintetich (Despre limba romang.)
1878. Pespre primul volum t cf. amhrunota recensiune a cluT Burla In
Convorbiri Literare V (1871), 12 urin.

www.dacoromanica.ro
)38 §COLA ETIMOLOGICA ARDELENA.

In acelasi timp, tend Cipariu codifica in opera-i

gramaticala, principiile etimologismulul in privinta for-
melor lilnbel, alti doT representantl ai acestel stole
intreprinsera si dusera grabnic la capa codificarea
materialulul el lexical. Principiile er' si mai rigurose,
si mai absolute.
Inteadev6r, cu grey s'ar putea gasi aiurea un
exemplu analog de grandiOsa ratacire. Autoril, cart
luara asupra-si ac6sta uriasa intreprindere, era' ne-
gresit departe de a presimti ca, impingend subiecti-
vismul pane la ultimele sale limite, vor aduce, mai
mult de cat tote combaterile adversarilor lor, prabu-
sirea intregului edificit, la a carul inaltare munceaii
d'aprope o suta de anT atatia barbati vrednici de laude.
Ceia-ce n'at reusit a face protestarile in numele sci-
intei si consciinteT, au savirsit-o ca prin farmec Dicti-
onariul si Glosariul Societatii academice.
Cand aprOpe intregul avut.intelectual al poporulul

NicT -unul din Dictionarele anteriOre, publicate de Academil

nationale, orY cat de unilaterale sh fi fost ele In alegerea materialelor
literare, nu s'a abhtut inteatata de la usul comun, de la limba exis-
tenth : Vocabulario della Crusca (1612) merge cu preferinta pentru
limba arhaich. pant( a exclude din prima-T editiune pe Tasso, dar ex-
tremul eT purism respecth fondul limbeY; Dictiormaire de Y Academie fran-
false (1694) urmhresce negtesit un beau frangais2, dar tinde a oferi
tun ensemble a peu pres definitif de notre vocabulaire, de nos locu-
tions, de nos tours, d'apres la pratique commune a Nu maT vor-
bim de Diccionario de la lengua castillana (1726), care pare a rea-
liza tipul cel maT perfect al uneT opere colective de asemenea naturh.

www.dacoromanica.ro
 SAt CURENTUL LATINIST 139

s'a veclut pus la index in numele unui pretins purism

si cand vorbelor pline de viata, si de simtire li se sub-
stituira nisce aglomerate de sonuri, ce nu vorbeaa nici
mintii nici inimeT, se putu crede un moment, a o ase-
menea ratacire va avea cele mai grave urmari. Dar
conceptiunea era atat de unilaterala si forma, sub
care ea fu presentata, natiunil, atat de bizala, in cat
seriositatea cea mai inalta capota o infatisare hazlie
si printre rindurile celor dou6 grOse volume parl a
intrevedea mutra zimbitdre a lul Pepelea, care arunca
un v61 de cruda ironie asupra plazmuirilor artificiale
si asupra intregului acest arsenal de eruditiune pe-
dantesca.
Arma teribila a ironiel a dat lovitura de gratie
scbleT etimologice. Rata cirea seculars, care coprinse
mintile cele mai harnice ale invotatilor ardeleni, a ca-
c ut coplesita, sub povara propriel sale exageratiuni.
Daca actiunea etimologismulul s'a consumat pen-
tru tot- d'a -una, dincOce de Carpati, el continua a exer-
cita rigorile sale in local( de bastina, in Transilvania.
Afars de putine exceptiuni, el se oglindesce inca in
stilul carturarilor ardeleni ; dar acolo el nu s'a mar-
ginit numal asupra societatii culte din orase, ci s'a
intins ca o pecingine, asa ea dascalul de la tOra si
preotul din sat 10 astern ideile intr'o limbs, straina,
prin conceptiunea si forma-1 de adeverata fire a gra-
Tului national.
Cela -ce a contribuit mai ales la acesta trista stare
de lucruri este stilul macaronic al charelor si al revis-

www.dacoromanica.ro
140 §C6LA ETI3101,0GICA ARDELtNA

telor din Ardel, asupra caruia s'a atras in diferite rin-

duri atentiunea ca asupra unul pericol, ce ameninta
individualitatea Insaqi a naliuni1. Dar si acolo trebue
sa recumiscem simptomele unel ameliorarT lente §i Me-
vitabile §i timpul nu este departe, and etimologismul
10 va fi trait traiul chiar si in centru-T de proveninta
§i de exphnsiune.

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA 1TALIENISTA

ION ELIAD RADULESCll

Trebue a se Inveta si a se cerceta

limba romanesa gi geniul eY Si pen-
tru acesta este destul o bNgare de
semi luminattt $i Wit prejudeatl si
un paralelism al limbilor, ce ad re-
latie cu dinsa.
Eliad, Gramatica, pref. XXX.

'On Eliad Radulescu a fost o natura enciclope-

dica. Nimic din ceia ce constitue inceputul unel mi§-
earl literare si sciintffice n'a remas strain activitatii
sale. Canci percurgem lista nesfiRita a operelor sale,
rdmanem surprin§i, nu atat de varietatea preocuparilor,
cat mai ales de Impreunarea bizara a materiilor celor
mai diverse. In cariera-I Indelungata de peste o jum6-
tate de secol, sjlit fiind a Intimpina nevoile cele mai
urgente ale instructiunii unel generatiuni Intregi, el ne
apare succesiv ca dascal, ca poet, ca traducotor, ca
publicist, ca critic, ca filolog, ca cugetator, ca orga-

www.dacoromanica.ro
142 TENDENTA ITALIENISTA

nizator de institutiuni culturale, pentru a nu mai vorbi

de rolul sou ca barbat de stat §i ca revolutionar.
De aci caracterul multiform al publicatiunilor
sale, cart incep cu cartile didactice cele mai elemen-
tare, de la Abecedare si Aritmetici, spre a se ridica
la cele mai inalte conceptiuni poetice §i filosofice, la
Lamartine §i Lord Byron, la Dante si la Biblicele
s finte.
Afar de acesta fisionomie proteica a activitatii
lui Eliad, el insu§i ne apare subt un aspect cu totul
deosebit in cele douO epoce caracteristice ale vietii
sale. Catre anil 40, un proces radical se savir§esce in
modul WI de a vedea in privinta limbei romane §i
acesta schimbare total a parerilor sale anteriore se
intiparesce in tits productiunile de mai tarclifi, chiar
§i mai ales in cele poetice. Pana la acea data, Eliad
se serva in scrierile sale de o limb& vigurOsa §i plina
de originalitate, de un stil incisiv si Woos romanesc,
care constituia o particularitate a talentulul soil lite-
rar. In urma, el se lass in voia unor chimere filolo-
gice, cautand a savir§i o apropiere din ce in ce mai
mare, care merge adesea pana la identificare, intre
limba roman §i cea italiana.
Note ca ocupatiunea cu poetii italleni, in special
cu Tasso, va fi sugerat autorulul prima idee a unel
asemenea comparatiuni. In realitate, tendenta italle-
nista a lul Eliad nu formeza de cat un episod al pro-
cesului de latinizare a limbo!, care, inaugurat in Tran-
silvania catre sfir§itul secolului trecut, s'a perpetuat
la nor pana mai de-una-di. Stabilind o legatura intima

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITA LTENisTA 143

intre ambele aceste tendente, ele se limpeclesc si se

completeza reciproc, asa c parerea italienista, la prima
vedere subita si inexplicabila, apare ca un fragment
dintr'o cugetare sistematica, care pOte fi urmarita, de
la prima el incoltire pana la ultimul el refugia.

Eliad eta concentrat parerile filologice in prefata

Gramaticel scOsa la lumina, in 18281). Ac6sta prefata
de 34 de pagini formeza, o monografie de o adev6rata
importanta, literara, si pOte da o idee, cu ce talent si
pricepere autorul trata si resolva chestiunile cele
mai delicate de limbs. 2)
Gramatica romanOsca, se pOte considera ca fructul
inv6tamintului set asupra limbei nationale. Ca prima
carte metodica, de acest fel la not in -Ora, de-ore-ce
lucrarea analOga a lui VacArescu este mai mult un
sir de observatil sat bagari de s6ma" asupra grama-
ticei romanesci de cat o opera sistematica, ea are o
deosebita, insemnatate si a servit de model tuturor
gramaticelor ulteriOre.
Autorul e in curent cu tot ce s'a scris inaintea
sa asupra acestei materil si pomenesce cu lauds, mai

1) Gramatica rontaniscd de I. Eliad, clatK la tipar cu cheltuTala

D. CuconuluY Scarlat Roset. SibiT, 1827 (XXXlV, 136).
2) Acestl prefatlt a fost reprodusti In brosura nostril : Ian Eliad
Rildulescu ca gramatir ,ri filolog. BucurescT, 1892, p. 55 72.

www.dacoromanica.ro
144 TENDENTA ITALIENisTA

ales pe ilustrul seu predecesor : Mamie Ban Icin VA-

carescu a statut cel dintaiti in Tera Romanesca, ce a
deschis drumul Romanilor spre cultura limbei §i pe
urma a lasat ca o datorie fiilor si nepoti!or sel cer-
cetarea si indreptarea limbei. Scumpa trebue sa, fie
pomenirea lul la toti RomaniT !..."
El citOza, in trecat §i pe gramaticil E,;caleT arde-
lene, dar influenta for asupra luT Eliad cade inteo epoca
posteriors publicarii Gramaticei sale.
Una din chestiunile, ce au preocupat pe primil
nostri gramatici, chestiune carela §i Eliad IT acOrda
cuvenita atentiune, este problema complicate a orto-
grafiel, in haosul care% fie-care s'a incercat zadarnic a,
introduce ore -cart norme. Chiar §i asta-d1 problema e
departe de a fi resolvata §i publicatiunilor rornane mo-
derne li se pot aplica din punct in punct vorbele au-
toruluT (p. XVII) : S'aducem inainte tOte editifie car-
tilor §i vom vedea, ce nici-una nu se asem6na cu cea-lalta
in ortografie, ci din potriva ca fiesce-cine a scris, dupa
cum IT s'a parut fare nici o regula si Para nici un obi-
cern (traditiune ortografica)."
Cela ce contribuia inca la acest haos ortografic,
era un num& de caractere duble, earl serveat in mare
parte numal a ingreuna vechiul alfabet cirilic. Eliad a
incercat cel dintait o reforms ortografica in acest sens,
eliminand caractere]e superflue §i reducend alfabetul
la strictul necesar. Acesta reforms timida, care servi
de norma ortografica dupa publicatiunea GramaticeT,
pare a nu se fi savir§it MO, o crancena opositiune.
Ortografia a pasionat spiritele in tOte timpurile

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITAL1ENISTA. 145

si Eliad se v6du nevoit a intrebuinta in contra adver-

sarilor seT arma eficace a ironiel, ce scia s'o manuias0
cu atata dibAcie. Protivnicii or1-0,Tei reforme ortogra-
fice recurgeaii une oil, Intr'adev6r, la argumente de
naturA putin filologicA. Cine s'ar astepta, buns -orb,, de
a vedea asociatn, religiunea cu ortografia? Cine ar pu-
tea crede, ca un preot sA se fact vinovat de ateism,
fiind0 a distribuit alfabetul drib° alminterea de cat
in ordinea traditional6, ? i cu tote acestea, asa ceva
s'a intimplat parintelui Nicolae Maniii, teolog absolut
si protopop, care, tipArind in 1826 0 ortografie latino-
romano-nemt6s0 si ungures0, in care dispositiunea
literelor e facut6, dupA, inlesnirea pronuntkii, fu de-
fAimat cu numele de rationalist si de atoll, de-Ore-ce
a stricat rindul slovelor. Duprt cuvintele Evangelis-
tului : Ell sint alfa si omega", adicA inceputul si sfir-
situl, parintele Manit, data era crestin adev6rat, ar fi
trebuit s5, pule pe alfa in capul slovelor si pe omega
la sfirsitul for . ..
Fenomenul nu este isolat. In tote Orile obscu-
rantismul banuesce un spirit de revolta in transfor-
mArile cele mai simple. E curios, 0, In acelasi timp
si intr'o terA, vecinA, in Serbia, aceiasI adversari aT
progresului fAcura. dintr'o problem, ortografia o ches-
tiune de inalft trAdare. Marele reformator al ortogra-
fieI si al limbei literare serbescI, Vuk Stefanovici Ka-
ragici (1787-1864), a intimpinat aceiasI opositiune si
incerarile sale de reformt furl, denuntate ca o ade-
v6rat5, crim4. A r6sturna regulele ortografiel insemna
in °cliff adversarilor seT a ataca traditiunea ortodox6,.
39,856. Istoria Filologiel ronine. Ed. II. 10

www.dacoromanica.ro
146 TENDENTA ITAUENISTA

Imprumutarea din alfabetul latin a literel j era denun-

tate ca o tradare nationals §i autorul fu acusat a se
fi vindut Catolicismulul.
and dar papa si rationalismul se amesteca in
ortografie, Eliad avea ton, dreptatea a lua in ris acel
conservatism fanatic §i a pleda pentru o reforms cum-
p6tata. Caci, in asemenea cas, ironic produce o convin-
gere mat repede §i mai generals de cat clecimi de ar-
guments sciintifice. In lupta-i neobosita In fa,vorea
ideilor progresiste, Eliad a recurs nu o data la acesta,
arms, dinaintea care% pereat ca o naluce prejudiciile
trecutului. Avut-a el insa, tot-d'a-una dreptate ca in
casul de fata ? Iata cola ce nu cutezam a afirma, de
Ore-ce subiectivismul, cand n'are alt temeill de cat
temperamentul personal, este, fata cu ideile traditionale,
nu mai putin expus raticiril.

II

Ortografia odata indreptata pe calea unel reforme

rationale, romaneail Inca douo chestiuni, cart all pre-
ocupat pe Eliad in diferite rinduri §i carora se incerca
a le da o noun formulare in prefata G-ramaticei §i in-
tr'o alba prefata, nu mai putin importanta, ce precede
Vocabularul de vorbe straine. Aceste douo chestiuni,
In privinta carora timpul nostru tinde la o solutiune
definitive, data cum-va n'a realisat'o, sint : nomencla-
tura sciintifica, ca element de imbogatire a vocabula-
rulul, §i problema purismulul, ca un mijloc de perfec-
tionare a limbei.

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA 1TALTENISTA. 147

Pe la sfirsitul secoluluT trecut inv6tatul profesor

bhnhten Paul Iorgovicl a publicat la Buda o carticica
Observatii la limba romanesch", exclusiv consacrath
mijlOcelor cum s'ar putea imboghti limba din fondul
latin pentru crearea unel limbi literare §i a unel no-
menclaturi sciintifice. Pe laugh lucruri contestabile si
eronate, inevitabile pentru acea epoch, lucrarea lul Tor-
govici e plink de observatiuni interesante §i sugestive,
de vederi shnhtOse pentru inavutirea vocabularuluT
romanesc. Parerea sa se reduce la ac6sta : spre a pu-
tea inzestra limba cu expresiuni noue corespunclotore
nouelor trebuinte, n'avem de cat a recurge la vorbele
latine ca la un prototip de derivatiune. Ast-fel, pose-
dand deja in limbh vorba atingere, n'avem de cat a
trage din acelasi izvor derivatiunile literare contingent,
contact, conta gios etc,
Acesth procedere lexicala, care a ajuns asta-cli
un adever banal, era o reform indrazneth pentru con-
timporanil luT IorgovicT si dinsul presimte, ch incerca-
rea-T de a crea o limbh literary va intimpina opositiune
din partea multora, dar spera, ch viitorimea va sci sa,
se folosesch de indicatiunile sale. Sh nu gandesch
cine-va observa judicios autorul (p. 72) ch eti umblu
sh lephd din limba nOstra cuvintele cele straine ; cAci
mie bine este cunoscut, ch nici o limbh nu e sh nu
fie amestecath cu cuvinte strhine. Eti am perceput, ch
limba nOstrh este fOrte scurth de cuvinte. Deci eu do-
resc a inmulti limba nostra cu cuvinte luate din vorbe
de radhcinh (radicale) a limbei nostre si meclate dupd
regulele si propriethtile din ins4T limba nOstrh trace...

www.dacoromanica.ro
148 TENDENTA ITALfENISTA.

Daca nu vor placea Romanilor de acuma, am nadejde,

ca se vor afla intre urmatorii no§tri." 1)
Incercarea de a realiza o nomenclature sciintifica,
era in acel timp de o Insemnatate capitals §i de dinsa
depindea desvoltarea intelectuala a nemului nostru.
Inteadevor, una din credintele cele mai generale la
inceputul secolului actual, credinta Imparta§ita §i de
catre boierii cel mai patrioti, era pretinsa incapacitate
a limbei romane pentru materii sciintifice.
Nu susIiunea Ore Inca Mitropolitul Iacob Stamate,
In raportul seu despre starea invotamintului din Mol-
dova (1792-1803), ca ,,...dascalul epistimurelor (sciin-
telor) se cere a fi Elin...?" i nu se tanguia Vornicul
Alecu Beldiman, in prefata-i la Istoria lui Numa Poni-
pilie (1820), ca dupa glasul oNtei este cu neputinta
a scrie ceva intro Iimba necanonisita §i lipsita de tot
mete§ugul gramaticesc...?"
§i acesta era obiectiunea cea mai seriOsa, cu care
TOra a intimpinat la inceput generosa initiative a lui
Gheorghie Lazar.
Ast-fel stand lucrurile, ne putem explica interesul,
cu care Eliad revine mereii asupra chestiunii, cautand
prin cuvint §i prin fapta a prepara terenul pentru de-
plina realizare a unei nomenclaturi sciintifice.
SA urmarim dar ideile emise de dinsul, in dife-
rite ocasiuni, asupra importantel probleme a neolo-
gismelor.

1) VedT o analisti maY amlnuncith a ideilor luT TorgovicY in citata

nostrd browril, p. 73-76.

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITALIENISTA 149

In prefata Gramaticel, autorul exprima deja idel

fOrte judiciOse in acest sens. Ca si Iorgovici, el reco-
manda recurgerea la limba latina si la limbile surorl,
de la cart putem imprumuta cu incredere numirile si
terminil de sciinta. Dar si in acesta putem recunOsce
inteligenta destepta a gramaticulul nostru Eliad nu
uTta a releva si abusul creatiunilor artificiale printr'un
fel de exces de zel In materie de purism si a face
cate-va indicatiunl rationale pentru romanizarea nor-
man, a terminilor technia
Se scie, inteadevr, pana, la ce exageratiuni Im-
pinse mai tarclit Pumnul si adeptil sel acesta substi-
tuire a neologismelor prin formatiuni propril din fondul
existent : filosofia devine la dinsul sciemint", logica
cugetamint", psicologia sufletamint", gramatica nlim-
bamint", istoria timplatura", istoricul timplaturist"
etc. Pumnul scrise chiar un manual de filosofie popu-
lara, fans a intrebuinta un singur neologism ; dar cul-
mea naivitatil era credinta autoruluT, ca si eel mai
de pe urma toran necult va fi in stare sa pric6pa si
sa intelega" acea galimatie de vorbe bizare si inacce-
sibile chiar specialistulul. 1)
Eliad ne a sfaturi folositore, cum sa ne ferim
de asemenea ratacirl.
El considers ca necesare imprumuturile lexicale din
limbile.straine, dar vorbele none trebue sa se infatiseze In
halne romanesci. Precum Romanii, ItalTenil si Francezil

1) SbYera, Arum Pumnul. VocY asupra lofetiY Si Insemnlitliii luY.

CernlutY, 1889, p. 383.

www.dacoromanica.ro
150 TENDENTA ITAL1ENISTA.

ati modificat cuvintele straine potrivit cu geniul lim-

bilor lor, tot asa gi no!, vrend a romaniza expresiu-
nile neologice, va trebui sa o facem conform cu geniul
gi natura limbei nOstre. Eliad se ridica, cu acesta oca-
siune, in contra antipatiel publiculul pentru Introdu-
cerea nomenclature! radicale, o antipatie naturala pentru
orce inovatiune in materie de limba.
0 dificultate si ma! mare, in privinta romanizariT,
oferea forma verbelor straine, earl imbracat tot atatea
aspecte, sate sint si provinciile romane. Ast-fel unul
gi acelasi verb, de pilda public, suna in gura omenilor
cull din acea vreme, tend ca publicarisesc, publicuesc,
publiceiluesc, tend ca publiez sau publicez, dupg, cum
predomina influenza grecesca, unguresca sau franceza.
Eliad recomanda a se respecta §i aci geniul limbei.
Intr'un articol despre limba romanesca", poste-
rior Gramatice! sale, Eliad releveza din not impor-
tanta unei limb! literare si necesitatea de a recurge la
limba-mamg, ca la un izvor de imbogatire a voca-
bularuldi romanesc.
Intr'o scrisOre din 1836, adresata luT Costache
Negruzzi, el revine asupra materiel, expunend criteriile
dupe cari s'a condus in alcatuirea unel limb! literare
si sciintiflce. In privinZa acestel din urma, el a proce-
dat inteun mod analitic, initiandu-se treptat in diferi-
tele sciinte si familiarizandu-se cu terminologia respec-
tive. Cat de solide eras ideile sale si in acesta privinZa,
ne dovedesc urmatorele cuvinte, car! ar putea constitui
argumentul cel ma! puternic in contra tendentelor
ulteriOre ale lu! Eliad in materie de inovatiune linguisx

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITALIENISTA. 151

tica : Am vrut sa-m1 fac terminif, ce-mi trebulail si

nu am intreprins un Dictionar, c5c1 scopul meal nu era
ca sd viu nechemat de nimeni pi sd me fac legiuitor,
dvpd at meg capris, at unei lirnbi, pe care nu o cuno-
sceam de cat in general de la parintif met, cart o inv6-
ta se si m'ail invetat si pe mine mecanicesce."
Nu cu mar putina prevedere si pricepere a pasit
Eliad la perfectionarea dictiunil poetice, ce o numesce
asa de bine limba thimel si a sentimentulul. Dac5
el insus! ar fi r6mas credincios acestor principil atat
de sanatOse si de rationale, apoT generatiunea urma-
tOre ar fi fost scutita, de multe rataciri si abater!.
Din nenorocire, a doua jumotate a carierei sale
este in perpetua contratlicere cu trecutul, sl exem-
plul si autoritatea marelui barbat detera ma! tartlia
un fel de sanctiune temporary teoriilor celor mai pa-
radoxale.
Din programa excelenta, ce Eliad isl trase pentru
cultivarea limbeT, nu lipsesce de cat un singur element,
dar eel mai important pOte, and e vorba de consti-
tuirea definitive a limbei nationale, elementul popular,
care ce-T drept pe acea vreme abia incepuse a apare
chiar si in occidentul Europe!. Dna Eliad ar fi putut
cun6sce atunci si acea comOra nesecata, care se nu-
mesce literatura populara, si a intrevedea nem6surata
el importanta, p6te ca nestematele geniulul popular 1-ar
fi fermecat in coprinsul for si 1-ar fi oprit din calea
ratacirii. Din nenorocire, cand lucrul devenise cu pu-
tinta, and Alexandri scosese la lumina comorile inde-
lung tainuite, Eliad rupsese deja firul trecutulul si

www.dacoromanica.ro
152 TENDENTA ITALfENLSTA

apucase pe o tale, ce era sa devie fatal& sie0 §i limbel

romane.
Cu mult mai inainte, In scrisOrea catre C. Ne-
gruzzi, el pare a fi presimtit sarta, ce a§tepta limba
nationala, menita fiind a cadea prada sistemelor filolo-
gice celor mai arbitrare, i preclisese In cuvinte profe-
tice deplina sterilitate a unor transformari radicale,
car! faceat tabula rasa §i de trecut Lt3i. de present, §i
se infati§all ca o pretinsa anticipatiune a viitorului :
Sa fl inceput de la un Dictionar, dupa a mea parere,
nu era bine ; cad era sa se adune cat! -va neincercati
in limn i sa puny nisce pravili, car! cei-lalti sa le
pazesca cu paguba lor, Tar legluitdril dupa o mai lungs
experienta se se caOsca de ce au facut, sa schimbe
Dictionarul, dupa ce lumea 1 -a Invetat odatit r6L1 ,
adica dupa ce a stricat pe blata tinerime cu legiui-
rea for cea e§ita. dintr'un cap fart, judecata §i ex-
perienta."
A trebuit peste patru decenii de opintiri demne
de o cause mai buns, pentru ca preclicerea lul Eliad
sa devie fapt §i ironie a sOrtei I ca insu§i autorul
for sa contribue la o mai grabnica, realizare a teme-
rilor sale. 0. ultima expresiune §1-aft gasit ele In Dic-
tionariul kLi Glosariul Academiel nOstre, opere, car!,
prin tendenta for de a impune o limba ideals, s'au
condamnat prin InsuLILI excesul opintirilor for §i au mu-
rit de propria inanitiune. A fost necesara o experienta
atat de durerOsa spre a reveni la punctul de plecare :
a .cultiva limba, nu pe calea teorie!, ci in elementul ei

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITAIAENISTA 163

vital, prin studiul monumentelor trecutulul §i prin ex-

ploatarea miner nesecate a sufletulul popular.

III

In timpul acesta, adica catre anil 1840, cade §i

tendenta lul Eliad de a da limber romane o form, cat
se pOte mai asemonata cu cea italiana. In anul al
III-lea al Curierului de ambe-sexe 1), apare un Parale-
lism Intre limba romane si cea italiana, Intaiul mani-
fest al autorului In acesta directiune, prin care Eliad
tinde a stabili, ca aceste douo limbT salt mai bine
dialecte sint una §i alta, deosebire de cat aceea
ce a putut face cultura in cea italiana prin autoril
set "
Cu alte cuvinte, singura diferenta intr'aceste dou6
limbi, alminterea d'aprOpe Inrudite, e pur §i simplu,
ce una posed, o literature, Tar cea-lalta nu ; §i prin
urmare, n'avem de cat a face un pas inainte §i a ne
insu§i prin imitatiune ac6sta literature.
Dar atunci, ce se facem pe de o parte cu insufi-
cienta vocabularulul romanesc, Tar pe de alta cu ingre-
dientele straine, cart o indepart6za de la o complete
apropiere cu cea italia,na ?
Nimic mai simplu, dupa parerea autorului : se

1) In num6rul 53 at Curierulul ronanesc din 1839, se afld un

dialog tntr'un Oran roman si unul italTan, In care se agitit deja iden-
titatea celor doug limbY romanice.

www.dacoromanica.ro
154 TENDENTA ITALIENISTI

cautam a reproduce intr'o fide1a calchiare forma lite-

rara italiana, Tar strainismele de tot felul sä le Inlo-
cuim numal de cat cu echivalente de origine latinA.
§i ca sa dea exemplul, Eliad se pune a traduce
succesiv pe representantil de frunte al geniului italian,
pe Dante, Tasso etc. intr'o ast-fel de limbA perfectio-
nata, a§a de perfectionatO, In cat autorul Insu§i recu-
nOsce necesitatea imperiOsA a unor vocabulare explica-
tive. Ast-fel, inul al V-lea al Curierulul confine traducerea
until cantec din Gerusaleme liberata cu inevitabilul vo-
cabular, In care se explica cititorulul vorbele prOspet
introduse In romanesce ca : adorare, afidare, aggirare,
albergo, altiero, arnese etc.
Acela§1 ultim an (1844) al Curierulul, contrast,
interesant cu anil precedenti, care Incepe cu vorbele
cati din domnil literati vor bine- voi a-§1 publica vr'un
articol prin acesta fOie, it va scrie cu litere romane",
confine si un Vocabular de vorbe de origine roman6.
§i necesaril la curatirea §i cultura limbel romane."
Spre a da o idee de modul, cum Eliad Intelegea
In acea epocA italianisarea Umbel, fie-ne permis a re-
produce primele dou6 versuri din sonetul Jul Pinde-
monte asupra mormintului lui Petrarca (Curler III, 85) :
Quando rimbomberk l'ultima iromba,
Che i piu chiusi sepolcri invests e sferm...

adia : Cand va r6suna trimbita de apol, care izbesce

§i deschide cele mai Inchise morminte . . ." sint ast-fel
traduse pe romanesce :

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITALYENISTA 155

Quand va rgsbumba ultima trumbg,

Qu'are quele ma! Inchise morminte investe gi desferrg....

Prin publicarea Paralelismulul 1) autorul nu vo-

lesce numal a arata, ca romana §i italiana ad aceia§it
gramatica cela ce n'are nevoe a fi demonstrat dar
ca ambele se complet4za reciproc. Eliad atribue anume
limbei romane un caracter mai arhaic, mai primitiv
de cat cea italiana: Pentru ca nici Romanul nu -"Si va
cunOsce limba bine, de nu va cunOsce particularitatile
italianel, nici Italianul va fi in stare a cunOsce nici
limba antica a Italiel, nici poetii sei, de nu va cunOsce
tipii acestor autori, cari se pastreza mai bine in dia-
lectul nostril."
Principiile, pe cari se ban o ast-fel de asimilare
a limbel nostre cu cea italiana, erail atat de putin
sciintifice ; modul de a le pune In aplicatiune atat de
arbitrar, in cat, pentru fericirea autorulul, tendenta,
italienista se pierdu in haosul de sisteme filologice ale
timpulul, spre a serba, trel-cleci de and mai targit, o

1) Paralelism 'bare dialectele Ronda fi Italian, saIi Forma orr

Gramatica acestor doul dialecte (cu litere latine). BucurescY, 1841. In
partea I a paralelismuluT, Eliad expune materia, adic'd reproduce un
mic vocabular de cuvinte de IntlYa necesitate ; Tar Intea II se multu-
mesce a Inira elementele gramaticale a celor doug limbY. Interesant
este a constata a, cam In acel4f timp cu Eliad, ItalYanul Carlo Cat-
taneo 'pr scrise disertatiunea ; Del nesso fi a la lingua valaca e ritaliana
(Alcuni scritti del dr. C. Cattaneo. Milano, 1846).Analogiile fonetice,
gramaticale gi lexicale Intre cele doug idiome in. relevez1 cu metodg
cu sciintg d. Frollo, In opusculul (Limbs romang pi dialectele italTene).
Brgila, 1869.

www.dacoromanica.ro
156 TENDENTA ITALIENISTA

renascere efemera sub papa unul profesor italian din

Bucurescl.
La concursul publicat in 1869 de Societatea aca-
demica pentru o gramatica romana, pe langa lucrarile
Aposatilor Cipariti qi Circa, se present& qi un concu-
rent, Spinazzola, care propuse o mustra, de limba lite-
Tara romanesca, ca sa fie acceptata de Romani. Ac 6sta
mustra merits a fi reprodusa ca un epilog la ten-
denta de itallanisare a limbei Si ca o dovada pans la
ce consecinte a bsurde pOte conduce o parere nein-
temeiata :
Lu studiu de le literature Greca e Latina faci-
litandu-ne lu studiu de la literatura Italica, Gallica,
Ispanica, ne avea incoratu a collaborare, cu le nostri
pauci facultati, a la elevatiune de lu edificiu literariu
de la Romania et meditavamu supra lu modu de ince-
pere le lucubratiuni nostre primordiali, per indicari a
li Romani lu mediu meliore de purificare et amplificare
la lingua Romanica ...al)
Curios este, a in comisiunea academics pentru
cercetarea manuscriptelor figura §i Eliad, promotorul
ideil italleniste, Tar raportorul Maxim apretiaza ast-fel
mustra profesorulul Spinazzola : Veri cat sa tinem la
original° nostre romane qi italice, tot §i nu putem nicT
avem yob, §i competenta de a face pe poporul roman
so renunte la individualitatea sa caracterizata mar vir-
tos prin limba sa".

1) Analele Academia Rondine. Saris I, tom. I (1866), p. 16o.

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITAL1ENISTA. 157

IV

Mai romanea Inca o problems, care s'a agitat §i

se agita Inca la noi : chestiunea purismulul fn materie
de limn 1).
Sa ne punem mai intait intrebarea prealabila
In principit, pOte fl o limbs reformats, indreptatar
p uri fi can, ?
S'a credut mult timp In posibilitatea lucrului..
La Italieni §i la Francezi, Academiile luara supra-§1
dreptul §i responsabilitatea de a legifera in domeniul
limbel. Dar e destul a spune, a cele douo mai bogate
gi mai energice limb,. ale Europe,., engleza i germana,.
n'at purtat nicl o-data jugul unei Academil. FaimOsa
Academie franceza aduse incontestabil cate-va bune
servicil limbel nationale In privinta finetel §i regulari-
dar ea II rapi energia §i spontaneitatea. i cat de
severe si de pedantice emu une -orT decisiunile sale,.
pOte arata faptul, ca unul din membriT seT, doctrinarul
Royer-Collard, ameninta cu demisiunea, data Academia
va admite In Dictionarul sou vorba baser . . .
Reflexiunea jOca un rol atat de secundar, pentru.
a nu Vice nul, In desvoltarea limbel, In cat Parlamente
sat Constituante n'at ce cauta In domeniul ei. 0 limbs
nu se pOte reforma ca o Constitutiune. Inconscienta,
§i spontaneitatea Hind conditiunile esentiale ale unei

1) A se vedea interesanta conferin;ii a d-luT G. Ionescu Gion,

Cum vorbim. BucurescY, 1891.

www.dacoromanica.ro
158 TENDENTA ITALYENTSTA.

limbI frumOse si bogate, o limbs reformats si fasonata

va fi din contra caracterizata printr'o lipsa de mladiere,
printr'o constructiune greOIe si confusa.
Dar scriitorif ceI marl al natiunii nu pot avea
Ore mid' dinsil o actiune decisiva asupra limbel? Sa se
observe, ea acesti marl' scriitorI nu inventeza substanta
graiului, care apartine poporului, ci del numai limbel'
fixitate, simetrie si demnitate : inspirandu-se din geniul
limbel, el o intiparesc cu geniul lor. Dar, in definitiv,
actiunea marilor talente e nelnsemnata In raport cu
actiunea colectiva a poporului. i fiind-ca graiul e re-
flexul societAtii intregl, el va suferi tote schimbarile si
transformarile societatii Insrigl.
In limbs s'a depus succesiv tot ce a agitat siruff
IntregI de generatiunT. In diferitele el stratificarI s'a
oristalizat ecoul vicisitudinilor externe ale poporului,
Asunetul marilor desastre ca si al marilor victorfl,
contactul etnic si urmarile-I inevitabile, jugul secular
,si influentele straine, gemetele trecutului si sperantele
viitorului.
A face pe terenul limbel o deosebire necesara
Intre elemente romane si elemente straine, este tot
asa de putin legitim ca si aplicatiunea unui asemenea
criteria in domeniul social. Ambele elemente at fort
primite Intr'un mod inconscient si cele straine as In-
cetat a fi ast-fel, din momentul ce s'at incorporat vo-
cabularulul national, din momentul ce all prins radacina
in spiritul poporului. cand acele pretinse strainisme
numera o existents seculars, ele devin marturil pre-
tiOse, documente culturale, pagine istorice din viata

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITATIENLST.A. 159

nationals. A to lepada de dinsele este a rupe tot atatea

file din istoria nemulul toil, este a smulge din sufletul
poporulul tea ceia ce a devenit o proprietate inaliena-
bin, a fiintel sale. A crede in posibilitatea uneT alun-
gaff grabnice qi fortate, dupa sfaturile carturarilor, a
unor elemente, ce traiesc de secole in mintea Ro-
manuldi, este a nu cunOsce desvoltarea naturals a
graTuluT.
Negre0t, multe din vorbele vechi i straine at
fost Inlocuite, de la regenerarea nOstra nationals, cu
echivalente moderne de o circulatiune din ce in ce mar
generals ; dar aces-0, transformare n'a fost opera gra-
maticilor sail a pedantilor, ci consecinta inevitabila a
progresulul, procesul fatal al timpuluT, care, °data, cu
modificarea conditiunilor sociale, a imprimat §i Umbel
pecetea revolutiunilor sale.
Prin urmare, sfortarile carturarilor §i ale pedan-
tilor de a purifica o limbs dupa vederT subjective este
o Intreprindere avortata din capul loculuT. Vointa indi-
viduals remane paralizata, acolo unde decisiunea nu
pOte emana de cat de la popor, de la Intr6ga societate.
Individul fie acela §i un Cesar trebue sa dispara
inaintea vointei suverane a natiunil, Inaintea acestul
Protet cu sutimI de miT de capete, care procede intr'un
mod instinctiv qi nimeresce, prin chiar acdsts sponta-
neitate colectiva, pe adevorata care a evolutiunil sale
normale.
De aceia problema delicata a purificarii limbeT
reclama o pricepere, o largime de vederi §i un tact
rar, tot atatea calitatl, ce mai tot-d'a-una all lipsit

www.dacoromanica.ro
160 TENDENTA ITALtENISTA

puri§tilor. 0 precipitare pe un teren atat de alunecos

nu pOte duce de cAt la o completA ignorare a condi-
tiunilor psicologice si istorice, subt a cAror Inriurire se
savirqesce desvoltarea treptatA a limbilor.
In prima peridda, a carierei sale, Eliad procedase
si dinsul intr'un mod instinctiv si conform bunulul seu
simt, fOza tese a priori si fara tendente reformatdre.
De aceia activitatea sa literary dintre anil 1828 40
fu spornica §i folositdre. Cake sfir§itul acestel peri-
Ode incep sa incoltesa in mintea sa idei preconcepute
din ce in ce mai autoritare de reformA, linguistic-a,
care '§i aflA, intruparea In reveria italienista, pendant
la curentul latinoman, pe atuncl Inca isolat in Tran-
silvania."
Simptoma itallenista trase dupA, sine tendenta
purismului, care capita uu aspect din ce in ce mg
neinduplecat. Spre a putea procede la o alungare in
mass5. a vorbelor vechl de origine strains, trebula mai
intaiu s'avem altele in locul for de origine latinA ; si
pentru acest stop, adia pentru a face cunoscute tine-
ref generatiuni acele echivalente, Eliad publica, un Vo-
cabular, 1) in prefata caruia, adresftndu-se tinerimii, se
Incerca a motiva legitimitatea procederii sale (p. XXVII):
Vou6, copil, vg fac cunoscute vorbele strAine si e al

1) Vocabular de vorbe straine in limba roniand, adicu slavone,

ungurescY, turcescY, nemtescY, grecesci etc. BucurescY, 1847. Precuvin-
tarea forte important are singura 48 de paginY, Tar Vocabularal 50.
Ea s'afl reprodusit In cicala bropr'd asupra luY Eliad, p. 77-98.

www.dacoromanica.ro
 TENDEN'A ITALIENISTA 161

vostru de a le face sa, nu se mal aucla nici in scrierile

vOstre, nici in gurile vOstre, nici in casele vOstre, cand
yeti fi °data, barbati §i tati de famine ..."
Argumentele sale sint de natura pur subiectiva
§i nu arare-ori ironic serva, drept unicul mijloc de con-
vingere. Din cand in cand maY intreve41 pe judiciosul
apretiator de odiniOra, cand in loc de a legifera, se
marginesce la o simpla constatare a firil lucrurilor.
Dar, ce-1 de facut cu vorbele vechi, cad au pries
red tine, adanca in limba popular, ? Autorul crede a
putea taia nodul gordian prin simpla for eliminare §i
inlocuire cu expresiuni neologice.
Eliad nu arunca o condamnare generals asupra
tuturor vorbelor vechi straine, el face exceptiune in
favOrea celor ce exprima o datina, o dregetorie, vorbe
ce aduc aminte un loc, o WA, o epoha,", dar e nein-
durator pentru vorbe ca slava, cinste, slobogenie, mile
etc., call, vice dinsul, ne degradd . . .
0 confusiune a vorbelor straine din diferite epoce
iata defectul principal al procederii reformatorului
nostru. In zelul s6a de a purifica limba, el trece cu
vederea vorbele de mult identificate cu geniul limbei,
confundandu-le cu imprumuturi recente §i de o exis-
tenta provisorie.
In fond, chestiunea se reduce la mentinerea ex-
clusive, a vorbelor de origine roman. Tot ce nu tit,-
deza o asemenea origine, trebue alungat, inlocuit.
Dar in ce mod ?
Iata cate-va specimene :
basma: nasaria, muciniu, linteu ; (de §ters) suda-
39,856. Istoria Filologiei Roman& Ed If. 11

www.dacoromanica.ro
162 TENDENTA ITALIENISTA

riu ; (de gat) strofiu ; biota, flustru ; chior, uniochia ;

chel, poriginos ; clopot, campana ; /apovid, gericidiu ;
logodnd, sposalitit ; mandru, superb, fier, altier etc.
Nota umoristica caracterizA mai multe din arti-
colele Vocabularului. In unele dintr'insele ironia tine
locul argumentelor §i in casul acesta discutiunea devine
superflua ; in cate-va lost umorul se jOca, pe un fond
de adevor §i atunci efectul e iresistibil.

Chestiunile cele mai importante din domeniul lim-

bel romane problema ortografiei, imbogtirea mate-
rialului lexical, formarea unel limbi literare §i sciintifice,
purificarea graiului au fost imbrati,sate de mintea
agora qi harnica a lul Eliad. Data n'a nemerit tot-d'a-
una pe adevorata tale, a sciut insa sa intipaxesca, fie-
dire% din aceste chestiunT originalitatea spiritulul sat.
In unele dintr'insele actiunea sa a fost durabila si
fecundA, in altele variabiM §i trecaOre, dar neobosita,
dar bine-Pac6tOre. Eliad a implinit rolul adev6ratului
initiator intro periOd6, decisivA a istoriel nOstre con-
timporane. Activitatea-I fara preget, entusiasmul voca-
tiunil sale, infocata-I lubire de patrie, tote acestea fac
dintr'insul una din figurile cele mai impunotore din
epoca renascerii nOstre.
Daca, Eliad nu este pArintele literaturei romane,
cum a placut cator-va entusia§ti sa,-1 numEiscri, apol el
merits un titlu mai serios §i mai legitim : de a fi fost
initiatorul §i factorul de cApetenie in opera de regene-
rare a societAtil nOstre. A contribui la lepAdarea defi-

www.dacoromanica.ro
 TENDENTA ITALihNISTA 163

nitiva a cirilismului si a face din limba national, un

interpret demn al civilisatiunil, a accentua ast-fel ori-
ginea-I roman, §i a initia clasele culte in comorile lite-
rare ale Apusuldi Tata aspiratiunile §i telul necurmat
al opintirilor sale. A fi reu§it a transforma aceste la-
zuinte generOse in fapte lata, titlul de glorie al lut
Eliad inaintea posteritAtii !

www.dacoromanica.ro
 COLA FONETICA BUCOVINENA

ARUNE PUMNUL

Daca, saga etimologica tindea a da limbei un as-

pect mai mult or mai putin archaic, sat. pentru a
intrebuinta cuvintele ilustrulul er representant a-i
da o forma mai primitive, mai omogenia", spre a efec-
tua ast-fel o apropiere armonica cu stadiul el literar
cel mai vechit, dace, nu chiar cu forma-T primordial, ;
scOla fonetica tintea tot la uniformizare, dar de o alts,
nature, cela -ce reclama o procedere cu totul opusa. Pe
cand una se raporta la trecut si transporta asupra pre-
sentului resultatul constatarilor sale, cea-lalta pornea
de la actualitate si impunea legi conforme viitorulul.
Scopul ambelor acestor tendente era inlaturarea diver-
gentelor formale, resultatul necesar al diferitelor stall
culturale ; si spre a putea realiza o asemenea ideal,
concordanta, una recurgea la o latinizare extrema, Tar
cea-lalta la o romdnizare extreme a intregulul material
al limbeT.

www.dacoromanica.ro
 §COLA FONETICA BIICOVINtNA. 185

Ratiunea intr'un cas si intr'altul era analogia,

regresivo, sau progresivtt, dar on -cum o fals& analogie.
Inteadev6r, fie-care limbA, spre a se constitui de-
finitiv, trebue sa tr6c6, printr'o epod, de elaborare sau
de formatiune organics, cand elementele eterogene se
contopesc intr'un tipar potrivit cu natura particular&
a fie-ca,rui popor. Atunci function6z& asa numitele legi
fonetice sau mai bine clis mecanice, cari, fiind resul-
tatul unor factori fisiologici, operezA intr'un mod incon-
scient, general, absolut. Dar aceste legi subsist& numai
atata, cat timp dur6z si causele, ce le au produs.
Cu alte cuvinte actiunea for e mrtrginitA in timp si
in spatiti : alte epoce, alte mediT alte legi fonetice.
Asa dar legile fonetice, cari presida la formatiu-
nea limbilor, au un caracter temporar si provisori0 §i,
clup& ce intiparesc graiului forma-i tipica, ele incet6z1
a mai fi in vigOre. A le generaliza pentru epocele pos-
teriOre este o ercire tot atat de manifest& ca si a face cu
totul abstractiune de dinsele (erOrea scolei etimologice)
si a reda vorbelor modificate subt inriurirea for o pre-
tins& form& primordialA.
CAutand a supune neologismele la acelesi schim-
bAri de sonuri, cari ail modificat vorbele neose si po-
pulare, scOla foneticA se expunea la o rAtacire nu mai
putin regretabil& ca a celei etimologice. §i de aceia
evolutiunea ambelor presinta o perfect& analogie, dar
lute() directiune opusa. UrmArind fie-care intr'un mod
isolat principiul corespuncletor pan& la ultimele sale
consecinte, punctul extrem al desvolt&rii se pomeni
coincidand cu termenul final al actiuniT lor.

www.dacoromanica.ro
166 COLA FONETICA BUCOVINENA

Introdus in domeniul filologiei romane mai intent

ca formula grafica ca si etimologismul principiul
fonetic pasi inainte de tote la o remaniare (intait ex-
teriora , apoi radicalN a terminilor de sciinta si a
neologismelor in genere. Acesta remaniare adopta ca
tip transformarea normala a elementulul popular al
limbel actuale, precum principiul istoric cauta mai
intaiti un adapost in limba lit erara din secolul al XVI-lea.
Dar In ambele casuri moderatiunea servi drept sim-
pla transitiune catre un rigorism din ce In ce mai
pronuntat.
Precum scOla latinista parasi (in cele din urma
cu desavirsire terenul realitatii si se refugia in col&
nele unui dictionar clasic ; tot ast-fel fonetismul de-
clara in ultima-I fasa, a limba 'Astra literary si sciin-
tifica se p6te lipsi de intregul capital de vorbe technice
si de termini speciall, cart nut inceteza de a alimenta
tote limbile culte, de Ore-ce fondul popular existent e
destul de bogat si susceptibil de continua inavutire spre
a putea subveni si satisface din sine si prin sine insusi
numerOsele trebuinte intelectuale.
De aci introducerea unei terminologii originale, a
caret extrema rigurositate trase si de asta data dupa.
dinsa propria-T condamnare.

I
Sa cercetam acum mai cu de amaruntul cele dou6
aspecte ale fonetismulul bucovinen.

www.dacoromanica.ro
 COLA FOXETICA 13UCOVINENA 167

Dar mar intait se cuvine a face cunoscinta cu

idea generala a procederil sistematice a lui Pumnul.
0 asemenea conceptiune sumara a fonetismulul o
aflain in urmatOrele rindurT din al seti Indreptaritl
cel mar nalt in vorbirea, scrierea si formarea limbei
romanesci (1850)" : Cugeta bine adica dupa legile cu-
getarnintului (logicei) ; r6spica fie-care cugetare prin cu-
vint anumit si fie care referinta, de cugetare (idee se-
cundara) prin fOrma anumita ; Tar de n'ai cuvint si
fOrma pentru vre-o cugetare si pentru vre-o referinta
de cugetare, formezo-le aminddu'd ; scrie cum vorbesci;
insa vorbesce, scrie si formOza, fie-care cuvint, asa ca
sa fie regularize, usor de rostit si dulce sunatorit
77S'ar putea 'Area cur -va, ca nor am trecut cu
vederea analogic, care este regula cea mai stria -sd in
formarea cuvintelor; nici de cum, ci nor acesta am
luat-o in regularitate ; din causa ca regularitatea este
insusi organismul limb& , regularitatea in formarea
cuvintelor din radacinile for si scoterea radacinilor din
cuvintele descrise este organismill cel din lontru, Tar
organismul eel din afar& sta, in regularitatea schimbaril
finalului cuvintelor si a teseturei cuvintelor in jude-
cati drepte. Pentru aceia neregularitatea in deducerea
cuvintelor din radacinile for este rumperea organis-
mului celui din lontru al linibeT, Tar neregularitatea in
stramutarea tinalului si in tesetura cuvintelor este
rumperea organismulul el celul din afara. Insa dna se
rumpe organismul ore -carer fiinte, atunci ea este mor-
bosa ; chiar afa este ci linzba, candu4 este organismul
rupt, Mica cdnd este neregularie...

www.dacoromanica.ro
168 COLA FONETICA BUCCVINE'NA

fate, pentru acela se cere, ca se se pa zesca re-

gularitatea in deducerea si stramutarea cuvintelor, ba
Inca sd se aclucd la regularitate pe cdt se pot 0 acele
cuvinte, core poporul, neajungend la consciinta chIara
despre organismul limbei, le a format 0 strdmutat fdrd
nici o reguld Prin acest indreptarit sau principiti
ne Intiltam peste tote provincialismele si particularita-
tile, §i de 1 vom urma cu totil, vom ajunge in rosldrea
§i scrierea cuvintelor la uni /ormitatea, care o cere in-
sdisi unitatea Umbel."
Iat'o formulate destul de 'impede tendenta refor-
matorie a lui Pumnul. Citatiunea de mai sus este tot
de o data un exemplu interesant, ce ilustreza f6rte bine
acea categorie de teoreticiani, cari doresc a supune
mersul inconsciont si progresiv al limbei unui anumit
§ablon invariabil. Ei par insa a uita, ea, intre desvol-
tarea normala a grafului si intr'o machinala ameliorare
distanta e tot a ,sa, de mare ca intre reflexiune si spon-
taneitate.
Gramaticul sublectiv se crede mai presus de imensa
colectivitate a poporului, care singurul e chemat a -si
spans cuvintul din urma, in materie de limba ; nu, el
nu pOte se ingadue ca un profanum vulgus" se -i tur-
bure simetrica concordantil a canOnelor sale si ia asu-
pra-§i a restabili armonia chIar acolo, uncle poporul
nu ajunse Inca la consciinta chiara despre organismul
limbei." El, gramaticul, se crede dator a -i prescrie un
drum mai drept si a salva ast-fel regularitatea armo-
nica a gralulul.

www.dacoromanica.ro
 §COLA FONETICA. BITCOVINENA 169

Pe ce se intemeTaza insa acesta severs autoritate

si prin ce-sT motiveza dinsa decisiuni]e sale ?
ItAspunsul e categoric: firul conduc6tor al grama-
ticului si ratiunea on -carer evolutiuni linguistice e re-
gularitatea, uniformitatea, cu un cuvint analogia.
S'aiba, insa analogia inteadever o for atat de
covirsitOre in formatiunea limbilor ca aceia ce-i atribue
scOla fonetica, cum nu mar putin cea etimologica ?
Aci n'avem de cat a transcrie o justa observa-
tiune a celul mar ingenios filolog roman. Ne place a
cita pe gramaticif antici, cand distil s'afla pe calea
adev6rului. §i de asta data cu atat mar mult, cu cat
cuvintele lul Quintilian se potrivesc de minune pentru
rolul abusiv, ce principiul analogiel a jucat si jOca Inca
chiar in scola linguistics contimporana (deli luata aci
in alt sens). Un abus si mar strigator Il exercita ana-
logia in domeniul filologiei greco-romane si el va fi
inspirit retorulul antic aceste judiciOse cuvinte : sa
ne aducem aminte, ca analogia nu p6te fi o regula
universals, fiind-ca ea insasi se contraclice in multe ca-
suri ... Causa e, ca analogia nu s'a coborit din cer in
momentul plasmuirii omulul spre a-1 inv6ta, sa vor-
bOsca, ci ea fu descoperita, dupa' graiil si dupa determi-
narea desinentelor vorbirii. Analogia nu se intemelaza
dar pe ratiune, ci pe exemplu ; ea nu-I deci legea gra-
Tului, ci resultatul observatiunil, asa cs analogia n'are
alts origine de cat usul.")

1) Quintilian. Institut. Orat. I, 6: alerninerimus non per omnia

dud analogia posse rationem, cum sibi ipsa plurimis in locis repugnet...

www.dacoromanica.ro
170 V&A FONETICA BUCOVINENA

Apoi analogia, conceputA chiar in modul cel mar

larg posibil, nu este singurul factor de evolutiune al
limbei. AlAturea, §i anterior se manifesta, pe langa.
principiul comoditatii, influenta civilisatiunil in con-
tinua el mobilitate, actiunea evenimentelor externe
si al contactulul cu alte popOre. Fie-care din aceti
factorl multipli lash, asupra limbei urme ne§terse,
de call trebue neapArat sA se tie semA in studiul el
istoric.
SA relevam cAte-va fenomene de analogie Cone-
tica §i lexicala, a§a cum le-a practicat Pumnul §i
§cOla sa.
Ca exemple de prima categorie alegem sufixele
mint §i iune.
Fonetistul, observand a latino-vulgarele cooperi-
mentum, juramentum, ligamentum, pavimentum etc.
au devenit romanesce acoperemint, jurtmint, legAmint,
pAmint etc., sat mar pe scurt ch, sufixul mentum s'a.
romanizat in mint, in virtutea unei procederi de falsA
analogie, el a intins acestA transformare propriA for-
matiunilor de ba§tinA §i asupra vorbelor noue si re-
cente ; el Vice dar evenemint (nu eveniment, ca-I la-
tinesce"), despartamint (departament e this francesce "),

Non enim cum primum fingerentur homines analogia demissa cmlo for-
mam loquendi dedit : sed inventa est postquam loquebantur, et notatum
in sermone quid quoque modo caderet :,itaque non ratione nititur, sed
exemplo : nec lex est loquendi. sed observatio, ut ipsam analogiam
nulla res aliam fecerit quam consuetudo.a

www.dacoromanica.ro
 VIOLA FONETICA. BUCOVINENA. 17L

frangamint (nu fragment"), regemint, regulamint, fun-

damint etc.
Am is falsa analogie, §i iata pentru ce.
In vocabularul limbei romane de astadi s'at jux-
tapus done pature lexicale, cari represents done mo-
mente decisive din viata poporului roman.
Una formeza. vorbele populare, cari constituese
fondul insusi al limbei, cari Ti dat un caracter latin
§i o fisionomie proprie romanica. Acesta patura pri-
mitive dateza o data cu radacina insasi a limbei si
apartine epocei de treptata inchiegare a graiului natio-
nal: ea incerca tote acele modificari fundamentale, ce
caracteriza elementele noose §i cari modificari incetara
din momentul fixarii definitive a organismului limbel.
De apr6pe un milenit, vorbele acelei paturi at Minas.
neschimbate In trasurile generale §i distinctive ale fo-
neticei for §i ele se vor mantine ast-fel, cat timp va
dura si limba romans.
Patura cea-lalta, de origine cu totul recenta, e
consecinta culturala a primului nostru contact serios
cu lumea romance apusena. Elementele-i furs direct
imprumutate vocabularului latin sat luate din limbiler
franceza §i italiana. Ele at trebuit negre§it sa fie adap-
tate cu spiritul limbei nationale, dar forma for interns
remase intacta. Modificarile fonetice ale cuvintelor po-
pulare ne mai fiind in vigOre de peste opt secole, ele
nu mai aveari nici o influents, asupra elementelor re-
cente. i ac6sta cu atat mai mult, cu cat ele at re-
mas in realitate straine graiulul popular, representandi
o lume noun cu idei none,

www.dacoromanica.ro
172 §COLA YONETICA BUCOVINENA

Pe and vorbele populare au fost primite prin

contact direct si prin comunicatiune orals, cele cartu-
raresci se datoresc imprumutului indirect si pe cale
pur literara. Unele slut resultatul instinctiv al mas-
selor populare, cele-lalte opera conscienta, a reflexiunil
individuale.
Odata, raportul lamurit intre cele doue categoril
(le vorbe populare si literare fundamental diferite
si cu totul independente unele de altele, vom putea
intelege subreda argumentare a fonetismului cu ocasi-
unea sufixulul Tune.
Observatiunea cat de superficiala, a putut cons-
tata, ca grupul latin final tionem se transforms, roma-
nesce in dune si acesta in tote vorbele primitive :
ast-tel plecaclune, inchinaciune, rugacTune, intelepciune,
iertaciune etc. Netinend semi de caracterul eminamente
popular al acestel transformari, Pumnul se incerca a
o generaliza, aplicand-o tuturor neologismelor cu acelasi
grup final : de aci forme ca naciune, pusaciune, obser-
baciune, ocupaciune etc.
Dupa, acelasi calapod de falsa analogie sate pills-
muit formele : artiehiu, dechinare, tirmuriciune, obiept,
carapterit, caritate, stavor etc., call reflect6za neolo-
gismele articul, declinare, terminatiune, obiect, carac-
ter, calitate, stabil.
Iata modul, cum Pumnul isl desvolta, parerea in
acesta privinta Despre forma Tune a urmat multa,
-disputa intre Romani. Unii adeal, neinv'elcinduli limba
lupd limbdmintul (gramatica) el, ci numai de la paring

www.dacoromanica.ro
 §C6LA 1ONETICA BIICOVINENA ]

saii pole nurnai de la ferbitori 1), nu Inteleg insemna-

tatea fOrmelor §i de acela intrebuintezA o fOrma lu-
crAtiva, (activA) in Joe de una Otimitiv6, (pasiva) sail
§i intors : el dark, nesciinduli limba, vret sk intrebu-
inteze fOrma re in loc de Tune si In loc de re Tar tot
re, adea sit respice si phtimitivitatea §i lucrAtivitatea
tot cu o forma.. Unii vor sk intrebuinteze ie in loc de
Tune si s6, qic6, aflare in loc de aflaciune, stricare in
loc de stric6ciune ; salt formatie in loc de formaciune,
ocupatie In loc de ocupAciune, natie in loc de nAciune....
La acestea obsorbam urmatOrele : De and s'ail tipArit
carts in limba romanesa, se aft intr'insa forma Tune
cu insemninta aratata mai sus, carea pren altit fOrma,
nu se Vote r6spica ; a§a dark, asta fOrma in privinta
timpliirnintala (istoria) a limbel, este o proprietate a
el, nascuta inainte de timpurile timpldturale cunsciute ;
artile cele vechi romftnesci, scrise chiar in limba po-
porului, sint pline de asta forma.. Iar f6rma ie, ca in
ocupatie, este fOrte tinericA, ea se trage cam de la
anul 1824 incOce, pe and incepurA Romcinii, a seri&
romanesce mai cu de adinsul §i, nesciind fdrmele limber
sale, cad le §tersera ratalitAtile timpurilor den capu1
lor, ad inceput a lua fOrma ie in loc de Tune
Ocupatie nu sunk mai placut, nici mai frumos
ca ocupaciune : ca sk ne convingk cine-va despre ac6sta,

l) Iar una din chimerele scale subTective ca $i cum gramatica

ar fi anteridra limbeT si dinsa ar fi Inv6tatorea-T naturals(, pe cand ea
nu face In realitate de cat a constata procederile graTulta transmis de
la parintt ca o proprietate inconscienta si inalterabil f.

www.dacoromanica.ro
3.74 §COLA FONETICA EUCOVINENA

ar trebui sa intro adanc in simtamint (estetica) si sä

ni spuna, ce-I frumosul si placutul in sine, ca asa,
aplicand acele legi eterne, neschimbavere, la fOrmele ie
§i iune, sa ni arate, ca una r6spunde acelor legI, Tar
acea-lalta nu. Insa dumnialor nu prea umbla prin ti-
nutul simtamintului, caci atunci ar lice ca nor, ca
fOrma ie este mai neplacuta pentru urechea Romanu-
MT de cat Tune, pentru ca f6rma ie, dedusa de la za-
.cutul (tema) szjic6mintelor (verbelor), cuntraclice atat
firii limbei romane si urechil Romanului dedate cu
limba romana cat si somnintei, ce ar trebui sa o alba...
Chiar de aceea in limba romanesca fOrma ie este si
neplacuta si urita, desi, in sine cugetata sau dory in
alto limbi, p6te sa fie frumOsa... Nu numal natia, chiar
si national si nationalitate sint de tot neromanesci :
romanesce bine este numal naclune, naciunaI, naciuna-
=ate, unde despre fie-care sunet se p6te da cuvint
.deplin din legile cele universale ale limbei, sub carile
staii tote cuvintele ei, §i ne infatiseza o regularatate
mirav6ra, carea indesert o cauti in alto limbi, cad
n'o afli.
Deci fOrma ie in loc de Tune este tinerica in
limba romana, este cuntraclicotiva firii limbei, urechil
romane, chiar somnintei sale si in urma chiar si in-
sasi ea este o rana a limbei, Infipta de fill eel nepri-
ceputi ; de aceia, nici limba insasI, nici Romanil, earl
's1 will limba, nu o suf6r, ci se ingretosOza de ea ca
1e o rana a limbel sale, ca de o path, a sufletulul na-
ciunii sale, infipta inteinsul prin nesciinta."
Am reprodus cea mai mare parte din argu-

www.dacoromanica.ro
 §r7oLA FONETICA BIICOVINgNA 175

mentarea 1uT Pumnul asupra acestul sufix din dou6

motive.
Mal intait, fiind-ca, ea oglindesce inc'odata §i cum
nu se 'Ate mai bine procederea arbitrary a gramati-
culul subiectiv, care, in loc de a se margini la con-
statarea faptelor, se invirtesce perpetuil intr'un cerc de
iegT universale, eterne si neschimbavere" ; apol rosti-
rile pone, dune si tie au devenit Ore-cum tipice, spre
a representa contrastul intre sisteme doctrinare si intre
modul, cum scie poporul a-§i asimila inconscient ele-
mentele externe ale limbei sale.
Ce influents nenorocita avu introducerea acestor
reforme nesabuite in cercul §colei, o atesta poetul Pe-
trino in ale sale Putine cuvinte despre corumperea
limber romane in Bucovina" (1869). Ne multumim
a releva urmatorul pasaj (p. 9) : MeV romanr din
tOte partile Bucovinel cerceteza gimnasiul din Cernauti,
unde se propune limba romana. ET yin vorbind roma-
nesce, vorbind cum s/4 vorbesce In tOte Odle locuite
de Romani, si se Intorc, vorbind cum nu-i mai inte-
lege nimeni. ET se intorc filologi chiar atunci, cand ar
fi studiat numal o class de gimnas, fiind-ca filologia
a devenit la nor o bOla, de care se umple omul cel
mai sanatos, din momentul ce mica pe pragul vre-
uneT §colI din Bucovina, unde se propune limba
romana."
In fragmentul citat se manifesto tot de-o data
un noa principiti, de o natura, mult mai radicals, si
care urmarea nici mai mult nici mai putin de cat in-

www.dacoromanica.ro
176 §C6LA FONETICA BUCOVINtN1.

laturarea totalg, a nomenclature) neologice si inlocui-

rea-1 prin formatiuni echivalente din fondul insusT al
limbei.

II

Autorul tendentei de generalizare a fenomenelor

fonetice, nesatisfAcut se vede de propria-T procedere,
ajunse in sfirsit la convingerea, ca limba romana e
destoTnica a corespunde multiplelor necesitati intelec-
tuale, fart a fi nevoe sa recurg la izvorul greco-ro-
man sat macar la limbile surori.
§i acesta pentru nisce motive atat de bizare, in
cat ne provOct a le atinge macar in treat.
In tractatul srst despre FormacTunea cuvintelor
romanescl" (1859), Pumnul expune mar intait cele done.
directiuni dominante pe atuncl in domeniul limbel si
adict : purist1 radicall ( purest) radacinall ", cum TT nu-
mesce), earl cautat a inlocui tote vorbele strgine cu
latinisme sat cu echivalente romanice, si conservativi
(ruginiti"), earl doreat mantinerea absolutt a statulul-
quo linguistic.
Apol autorul continua ast-fel : NoT vrem sa ur-
niam drumul de mijloc si ne tinem de indreptarlul
urmAtor : din cuvintele straine sg, scOtem numal ace-
lea cart nu respica cugetinta, ce s'ar cuveni sa o res-
pice ; pentru ca cele intaie strict firea limbei nOstre,
precum sint blagoslovenie, slug, slujbg, isnOvt s. a.
Tar cele-lalte sint mincindse, precum sint mai toff fe'r-
murii sciin iali (termini) technici), d. e. grAmatict ,

www.dacoromanica.ro
 (COLA FONETICA. BUCOVINENA 177

etimologie, filologie, filosofie, logics, metafisica §. a.,

carile insemna sciinta iiterelor, a radacinelor, lubirea
vorbirii, iubirea intelepciunii, sciinta mintil set a vor-
biril, sciinta pestefiresca; cand ar trebui sa insemne:
sciinta limbei, a firii cuvintelor, cercetaciunea limbei,
fiinta sciintei, a cugetarii, a cunoscintei, carile roma-
nesce s'ar dice : limbamint, vorbamint, sciin limbis-
tea, sciemint, cugetamint, cunosc6mint. Din acestea
urmeza neaparat, ca not avem trebuinta de a mai pro-
duce cuvinte si fOrme sail a le imprumuta, atat pen-
tru cugetintele nOstre si referintele lor, pentru carile
n'avem cuvinte §i fOrme, cat §i in locul cuvintelor §i
fOrmelor, carile trebue sa le scOtem din limba-ne, pen-
tru ca-I strica fiinta."
§1 mai la vale, vorbind de sufixul mint atins mai
sus : Prin asta fOrma se pot face in limba romanesca
tot.i tirmurii sciintiali cu mult mai bine §i mai respi-
cativ de cat in tote cele-alte limbi. Deci not insemnam
unii, dupe earl apol se pot forma si c,eia-lalti fare nici
o greutate : literemint (abecedarit, bucOvna), intreba-
mint (catechism), limbamint (gramatica), vorbarnint (eti-
mologie), apdamint limbariil (sintaxa), scriemint (orto-
grafie), rostemint (prosodie), num6ramint (aritmetica),
m6suramint (geografie), timplamint (istorie), descriemint
pamintal (geografie), firemint (fisica), sciemint (filosofie),
cugetamint (logics), cunoscomint (metafisica), simtimint
(estetica), pretinclemint (iuridica), cuvenemint (etica),
credemint (dogmatics), propunemint (metodica), spira-

39,856. /stories Filologiel &Imam.. Ed II. 12

www.dacoromanica.ro
178 §COLA FONETICA BUCOVINENA.

mint (psicologie), cantamint (poetica), cuvintamint (re-

toricd), steldmint (astronomie) etc." 1).
Autorul se incera, chiar a pune in aplicatiune
teoriile sale, scriind un manual de filosofie poporale
In acest Volapiick de un noii gen, scos din fondul in-
su§1 al limbei. Privitor la acesta, unul din discipolii
sei §i editorul operelor sale marunte observd (p. 383) :
... nu fdrd durere de inimd, qicea Pumnul, ca, mult
se mill, cum de Omenii nu-§1 desvoltd graiul din sine
Insu§i §i nu-1 feresc de strdinisme §i de impestritare,
OA acesta n'ar fi a§a de greii, de Ore-ce el a scris
tots, filosofia romanesce Para de a intrebuinta nici un
cuvint strain, asa ca §i cel mai de pe urma tOran ne-
cult este in stare sa pricepd §i sa intelega (sancta sim-
plicitas !) cele ce le va aucli §i citi."
Din tote acestea resulta, a Pumnul nu numai
ca n'a p6truns in desvoltarea firesca a limbei, dar a
1) Acesta citatiune ca si cele precedente le am scos din scrie-
rile marunte si fragmentare ale luY Pumnul, publicate de D-nul Ion al
luY G. Sbiera, In cartea-Y : Aron Pumnul. Voci asutra aria hri insgm-
ndailir lur. CernautY, 1889, p. 199, 254, 261. Inteacele scrierY marunte
figural si un curs de literature, romanasci, In care autorul expune (p,
272-302) diferitele parerI despre Inceputul hmbilor romanice si al
limbeY romane, emise de InvgtatY strainY si pamintenT : Kopitar, Ray-
nouard, Bruce-White, Diez, Petru MaYor, Ion MaYorescu, Laurian $i
Cipariti.
Ciunismul, afar de doY -treT adeptY In Bucovina. nu gasi In Ro-
mania de cat un singur partisan, pe rgposatul profesor Ir. Circa, care
credea gramatica sa (1878) menita ea aduce societatit un folos real,
deslegand cafe -va din problemele gramaticale, provocand prin origina-
litatea si radicalismul s6ti discusiunY bineflatore $i, ca resultat, stabi-
lind adev6rul obieptiv ...)

www.dacoromanica.ro
 §CoLA FONETICA BUCOVINEN.A. 179

trecut cu vederea importanta terminilor technicl pen-

tru istoria civilisatiunii. Negre§it, terminologia initiala
nu mai corespunde starii actuale a lucrurilor ; dar acesta
dovedesce evolutiunea treptata §i continua progresare
a sciintelor, a§a c, minunata for desvoltare de astacli a
lasat cu totul departe umilele for inceputuri. i tocmai
acest fapt este de o insemnatate nespusa, pentru isto-
ria omenirii.
Grecii at fost initiatorii umanitatil europene in
domeniul culturel, ei au transmis lumil moderne geniul
investigatiunii §i deci limbei elene II revine onOrea a
servi pentru tot e timpurile ca organul progreselor spi-
ritului omenesc. Ea ofera mijlocul de a concentra in-
tr'un termin expresiv §i susceptibil de o circulatiune
universal, momentul initial §i final, epoca de nascere
§i de perfectionare a unel sciinte sat arte.
§i tot ast-fel, in imensul domenit al descoperi-
rilor moderne, la care at participat bite poporele culte,
fie-care dintr'insele pOte reclama dreptul de initiativa
§i a impune, odata cu idea noua, §i nomenclatura -I ori-
ginala. In acest mod se perpetua partea legitima a fie-
carui factor in marea opera a culturel umane.
Dar este o consideratiune de o ordine §i mai
Malta.
Respectandu-se originalitatea ideilor si a inven-
tiunilor, nu numai c popOrele se achita ast-fel de
tributul de recunoscint4 datorita geniului omenesc ,
dar un bine incalculabil, un folos imens result, din
acesta generalizare a nomenclature): technice : ea intre-
tine comunitatea cultural, a popOrelor, stabilind o re-

www.dacoromanica.ro
180 FOLA FONETICA BIICOVINENA

tea de comunicatiune intelectuala mult mai repede sii

mult mai eficace ca aburul §i aerostatul. Numai dinsa
face posibila transmiterea instantanea §i beneficiarea
imediat la bunurile culturale, scutind de pipaiturile
nedumerite, de incercarile multiple, indelungate §i pe-
nibile, prin earls at trecut initiatorii lor. Imporgtia ne-
marginita a sciintei nu cunOsce nici granita, nici pro -
vincil. Ca unica conditiune a progresulul, organul el
imediat trebue sa resune ca o parola pretutindenea
intelesg In vastul domenit al cugetitrii.
CuriOsa idee a lul Pumnul i-a fost pOte sugerata
de completa maghiarizare a terminologiel sciintifice de
catre Unguri, ceTa ce contribui a-i isola qi maT mult
de restul civilisatiunii europene. §i data tendenta-I de
extrema romanizare ar fi ggsit aprobare, ea ar fi pu-
tut deveni,. la rindul el, un obstacol insurmontabil
pentru progresarea culturel nationale.
Din fericire, tOte aceste exageratiuni impinse la
extrem purtat chiar in sinul for un antidot puternic
§i iresistibil : bunul simt, care n'avea nevoe de asta
data nici macar sg proteste, de Ore-ce incercarea, re-
masa in stare de conceptiune personals, muri inainte
de a fi trecut in domeniul faptelor. Ea nu poseda
ast4i de cat interesul unel curiosithtl istorice ca
tOte acele ideI sublective, earl, apr6pe de un secol,
se perindezg pe campul filologiei romane, Para de a
avea alt efect de cat a produce o confusiune mo-
mentana §i a peri apol cu sunet sere a nu se mat
intOrce.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRE CRITICA
ASIIPRA

LEXICOGRAFIEI ROMANE

Ca si primul representant al scOlei gramaticale

ardelene, Samuil Blain, ca si primul representant al
scolei gramaticale muntene, Ienachita Vaarescu, mar
toti continuatorii for all fost in acelasI timp gramatici
si lexicografi. 1)
Ast-fel, bAnatenul Iorgovicl, ()clan, cu manifestul
s6ti pentru crearea unel limbi literare, isi propuse la
stirsitul secolulul trecut a publica si un Glosar, care
st contie echivalente latine pentru vorbele strAine aflate
In limb5, un fel de premeretor al Glosariulul academic :
Et aflu, vice dinsul (ObservatiT, p. 23), a fi spre fo
losul limbei nOstre a introduce in limba nOstra in

1) Despre Inceputurile manuscrise ale lexicografieT romftne din

secolul al XVII-lea 0 al XVIII-lea a se vedea Hasdeil, Cuvente den
Biltr.ini 1, 259 urn.

www.dacoromanica.ro
1S2 PRIVIRE CRIT1CA

locul cuvintelor acestora (straine) a§a cuvinte, earl sint

in limba cea veche (latin6) a§eqate de Omenii ceI a1e0;
cars cuvinte et le am pus in Dictionarul met, ce-1 voit
da in tiparit."
Pe un plan mult mai intins §i utilisand vechea
literature bisericesca (in special Biblia, Dosofteit si
Psaltirea), consiliarul bucovinen Budai-Delenul lucra mai
multi anI pane in 1818 la alcatuirea unui Lexicon ro-
manesc-nemtesc, r6mas manuscris.1) Cunoscintele mul-
tiple ale autoruldi le dovedesc cele 14 tabele, in cuff vor
bele romanesci sint clasificate dupe origine. Negre0t,
tractarea materialulul are un caracter cu totul rudi-
mentar, dar idea insasi a unel asemenea clasificatiuni
este interesanta intr'o epoch., cand contimporanil sel
nu vedeat in limba nationals de cat originea exclusiv
romane, cand elementele straine erat sat ignorate sat
incorporate vocabularului latin. Budai-Delenu distinge
cuvinte slavice incetatenite la Romani (tabela I), cu-
vinte romane imprumutate de la Greci (VIII), cuvinte
romane earl se gsesc si la Unguri (IX), cuvinte ro-
mane de origine gotica (X), cuvinte romane earl se
gasesc §i la Albanezi (XI), cuvinte romane de origine
incerta (XII). Dupe aceste imprumuturi, autorul ini-
parte materialul de ba§tina latin dupe urmatOrele puncte
de vedere : cuvinte romane de origine latina cari in
italiana §i franceza nu se gAsesc (II), earl se gasesc la
Italleni si nu la Latinl (III), earl se gasesc la FrancezI

I) Manuscrisul de 518 pagini in 4° se pgstreza In Biblioteca

MuseuluY din Bucuresd.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAPIEI ROMANE 183

(IV), cari se gdsesc la Spanioli (V), cari altd semnifi-

catiune ad la Romani si alta la Latini §i Ital len! (VI),
earl nici la Latinii clasici, nici la Latinii din evul-me-
did, nici la Italleni se gasesc §i totusi sint latine (VII),
cuvinte din latinitatea medievald intrebuintatd la Ro-
mani (XIII).
Bolerul munten Iordache Golescu, adancul cunos-
c6tor al graiului popular a consacrat asemenea un trap
indelungat pentru strIngerea materialelor unui Dictio-
nar romanesc : Acest prea Invotat boierit, ne spune
BillAsescu in prefatia Gramaticei sale (p. XXVII), lu-
cr6za pote de 30 de ani si la un Dictionar romanesc
etimologic. Teta lumea romand doresce cu nerdbdare
sd vadd acesta comOrd atat de pretiOsd pentru limba
romans." 1)
Din nenorocire, acesta lucrare, ca §i colectiunea-i
paremiologicd, zace Inca nepublicatd si nu s'afld nici
macar la adapostul unei sigure conservdri, transmisd
fiind de la un urmas la altul al famine! Golescilor.

Directiunea latinista, dupa ce intiparise tendentele

sale din ce in ce mai pronuntate in lucrarile gramati-
cale si filologice ale unui Klain, incai si Iorgovici, i§1

1) N. B.11a4escu, Gramalica roman/A-1i pentru soninarir. Sibil,

1848, confine (p. XIXXX) o Istorie pe scurt a literatureY gramaticale
romAnescT, In mare parte dupe preface Gramaticel Jul Eliad.

www.dacoromanica.ro
181 PRIVIRE CRITICA.

glsi o sistematizare mai vast, in Lexiconul in patru

limbi de la Buda 1). Inceput de initiatorul insusi al
scdlei etimologice, de Klain, el fu continuat si inavutit
in tamp de peste trei decenii de diferiti colaboratoi i,
In primul rind de chtre Petru Maior, autorul partii
etimologice . si al tractatulul ortografic din fruntea
cartii.
In privinta rnaterialului lexical, autorii all pro-
cedat intr'un mod eclectic, introducend, pe langh nu-
merose maghiarisme locale, si un numer de turcisme
respandite mai ales in Muntenia. Cele vr'o 10000 de
vorbe all fost culese din diferite tinuturi intre anil
1780-1825. Ca materiale culese pentru prima Or in-
tro asemenea intindere, Lexiconul Budan a facut epoch
si de la dinsul se dateza inceputul lexicograflei romane
moderne.
Cu trei ani inainte de aparitiunea sa, episcopul
Fhgb.rasului IOn Bobb publica in 2 tomuri la Clus, in
1822, al set Dictionarit rumanesc, lateinesc si un-
guresc", destinat, cum dice in prefath, a se procopsi
in limba latinh si unguresch". Pe tend admite in cor-
pul Dictionaruldi neologisme si nume proprii, auto
rul exil6z4 vorbele populare nelatine intr'un apendice
de la sfirsitul tomului al 1I-lea, o procedere, ce o
va imita mai thrdiii Societatea Academia cu al el
Glosariii.

1) Lexicon roiniinesc-lotinesc-unguresc-nemiesc (Lexicon valachico-

latino.hungarico-germanicum), care de mg mul;T autorT In cursul a tri-
sled( $i mil multor ani s'ar'i lucrat. Buda, 1825.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAPIEI ROMANE 183

Desi dar Lexiconul de la Clus este cel dintaitit

inteacesta forma", autoril celul de la Buda aveati drep-
tate sa sustie, ea a0 intrat intr'o tale grea, pre ca-
rea mai nainte nimenea nu imblase." inteadever, dis-
positiunea celul din urma are un caracter mai sciintific,
mai metodic, si superioritatea sa results mai ales din
bogatia-i relativa. El a dat indemn lul Kopitar a vorbi
mai Intaiu despre originile nOstre si Diez a sleit din-
tr'insul cunoscintele sale asupra limbei romane.
Ceia ce interes6za mai ales pe istoricul limbE -1
e ortografia latino-romans si principiile de derivatiune
stabilite de P. Maior, cart Watt bucurat mult timp de
o specialit favOre pe langa ciArturaril ardeleni.
Mobilul, ce a indemnat pe predecesoril soT si pe
autorul insusi a inlocui cirilica cu o transcriere latina,
este ast-fel expus In al sett dialog pentru inceputul
limbei romane, dialog ce urrn6z6, tractatulul set orto-
grafic (p. 72) : Jana vor scrie Romani' cu slove chi-
rilicesci, earl le intrepuinta Serbil cu Rusii si cart cu
acea viclenie sint bagate Intro Romani, ca cu totul sa
se stingh limba romans, nici o-data nu vor fi vederOse
cuvintele latine in limba romans. Cu atata funingine
aI acoperit boieresca for fats si ca intr'o 'Agra capsa
Para speranta de scapare amar le tin inchise 1 De cate
on mi s'ait intimplat mie, de indoindume de vr'un
cuvint ore latinesc este, cat 1-am scris cu slove sau
Mere latine, indata cu stralucire II se vegu latina
lui fails, si parea ca ride asupra mea de bucurie,
a 1-am scapat din sclavie si din calicele chirilicesci
petece."

www.dacoromanica.ro
186 PRIVIRE CRITIC./

Ortografia §i regulele etimologice formeza, cheia,

cu ajutorul cAreia ncele ascunse a rAdAcinel cuvintelor
se deschid". Ac6stA Ortogrufie romans d. Ar. Densu-
sanu o numesce cea mai sistematicA, mai adancA §i
chiar genial cercetare din acel timp asupra foneticei").
Vom vedea, intru cat faptele indreptAtesc un aseme-
nea elogill.
Vorbind despre sonurile obscure, P. Malor ob-
servA, a Romani' din Dacia Aurelian nu posed sonul
a (v), ci numal pe A (1.), §i c'ar fi u§or a se desv6ta
de cel dintalli §i cei -lalll Romani: facile dediscere pos-
sent etiam Valachi veteris Daci a sonum a". Cautand
originea acestul son particular, dupA autor, t6rilor ro-
mane de dincOce de Dun Are, Malor it considerA ca un
obiceiti contractat din Iilnica citire a cArtilor slavone,
la care se adaose quotidianum commercium limitane-
orum Valachorum cum vicinis Russis", pe cand Ma-
cedo-Romanil, car' n'au adoptat literele cirilice nici
limba slavA in bisericA, nu-1 posed.
Intrebuintarea variabila a lul x mai ales la sfir-
qitul vorbelor §i inlocuirea-I la mijloc cu it sate in
vechile monumente ar face sA se cre0, ca A nu de-
semna, inainte de secolul al XVIII-lea, sonul de astacli
§i autorul asigura, ca in tineretele sale n'a surprins
nici o-data in gura betranilor pe a, ci numal pe d.
Atribuind lul ,v, o proveninta recenM, Malor con-
siders din contra pe 1 ca originar din Italia asemo-

1) Ar. Denswanu, lstoria limber ,si literature?' rot/mine. IaA 1885,

p. 209.

www.dacoromanica.ro
 ASUPEA LEXICOGRAFIEI ROMANE 187

nandu-1 cu e din here, care, dupa Quintilian, nu-I ne-

que e plane neque i".
E de prisos a adaoga, ca ambele aceste ipo-
tese real nici un temeit plausibil, precum nici afir-
matiunea premature ca Romanii macedoneni nu cu-
nose pe a.
Din contra, interesanta e parerea -1, ce tranforma-
rea latinulul qu in p, transformare familiars dialectuld
osc, ar proveni de la colonigi, adu§i in Dacia din Ita-
lia, si P. Maior o considern, pOte cu drept cuvint ca
fluna ex proprietatibus dialectorum vetustissimm linguae
romance."
Trecend la formularea regu]elor de 'derivatiune,
procederile autorulul, prin caracterul for arbitrar, ne
transpOrta In timpurile cele mai intunecOse ale etimo-
logismulul, ne aduc aminte de reveriile Kratyliene sau
de fantasiile etimologice din secolele trecute. Definiti-
unea ironies, ce Voltaire dedea despre etimologia din
timpul sou tine science oil les voyelles ne valent
rien et les consonnes peu de chose" se aplica din
punct in punct derivatiunilor coprinse in Lexiconul
Budan. Daca insistam ceva mai mult asupra-le, o facem
spre a accentua caracterul for negativ §i a da o serie
de exemple caracteristice pentru acestA aberatiune eti-
mologica ridicata la rangul de sistema. 1)
Iata un exemplu de aferesa : pricina a lat. fa-
cinus" detrita syllaba fa et prmfixa prwpositione pre,

1) IniaTul Dictionar etimologic al limbeY franceze de Menage

(Origines de la langue francaise, 165o) tine seinK numaY de sens si

www.dacoromanica.ro
188 PRIVIRE CRITIC,

quia ad hoc, ut sit causa, debet antefacere sive pm-

_agere.
De sincopd : crac ab ital. cavalcione", drag a
lat. diligo" (converso 1 in r et i in a), grozav ab ital.
grossolano", taina ab ital. taciturnity ", quia secreta
sunt tacenda.
De epentesd : poruncesc ab antiquo lat. porceo",
quod significat prohibeo.
De metatesd : sklbesc a lat. solvesco", quia cum
,quis debilitetur et enervatur, vires resolvuntur ; nisi
malls deducere ab ex-labesco" ; sldvesc a lat. salve!"
forma salutandi, honorandi, vel a lat. ex et gr. 802.418ca,
Teligio, reveratio : est igitur sldvesc quasi religione sive
reverentia prosequor ; slovd a lat. syllaba" ; slugitor,
mutato e in r, u in 1, v in g, proinde ex dictione ser-
vitor" factum est ; nisi velis deducere ab ex-lugeo",
cum servi semper lugeant ; prost a pastor" ...
Dacd in tote aceste derivatiuni tractarea elemen-
tulul formal pare o curate, parodie a bunulul simt,
pentru a nu mai vorbi de sciintd, apoi ce s mai cii-
cern in privinta elementuluT semantic ? Un singur
exemplu dintre cele mai sus citate : , slujitor" de-

admite, sub raportul formal, transitiunile cele maT imposibile ; faTmose

stilt la dlnsul formele ipotetice intermediare ex. haricot din latinul
faba : fabarius, fabaricus, fabaricotus, faricotus, * haricotus. ySi cu
t6te acestea, tnzestrat c'o adev&atl divinatiune, 700/0 din etimologiile luT
Ménage a fost recunoscute si admise de Diez In al sa Dictionar eti-
mologic al limbilor romanice.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAPIRI ROMANE 189

riva. din notiunea a jeli", de Ore-ce slugile se bocese

intr'una!
SA may reproducem douetrei specimene etimolo-
gice : biruesc a lat. vices ", quia viribus vincitur ; co-
rabie a ]at. arca" per metathesim et figuram auctio-
nis quia producitur syllaba bie ; drojda a lat. de et.
restat", gdtesc a gr. xcactaxEvcio per apocopen et an-
tithesim mutato c in g more solito ; dominus pro an-
tiquo dubenus , unde natum apud Valachos japan ;-
mahrauld a lat. membrana", haiduci a lat. rhab-
duchi" ....
In acest mod nu numai slavisme, dar §i vorbe
curat maghiare §i turcesci se considers de origine ro-
mann. Tendenta laudabila a lul Petru Mayor ca si a
contimporanilor sei de a invedera cu on -ce pre lati-
nitatea limbei nOstre si a revendica ast-fel in favorul
ey atentiunea invetatilor apuseni, deA,§ind mesura,
ajunse la resultatul contrar. Acest exces de zel, is
materie filologica, arunca discredit asupra productiu-
nilor intregei stole ardelene §i deductiunile for istorice-.
spre a me servi de expresiunea energic6, a lul Ci-
pariti se pexure, in ochil invetatilor Europel ca a
bataie de jot de tOta istoria §i filologia elasicA."1)

1) In disertatiunea pregatitore els Dictionarul romanesc (latinese

elinese), de G. Papadopol, publicata In Curierul de ambe sexe IV,
53-6 t , s'afla ;i un capitol consacrat unel privirY asupra lexicografieT
roman, care lind nu confine de cat o critic sever a Lexiconulta
Budan.

www.dacoromanica.ro
190 PRIVIRE CRITICA

II

Apr Ope o jumetate secol trecu de la publicarea

LexiconuluT Budan pans la elaborarea proiectulul de
Dictionariu si de Glosarit al Umbel romane din partea
Societatii academice.1)
Cei dol autorI, insarcinati cu executarea primului
protect, posedati in teorie ideile cele mai inaintate des-
pre misiunea lexicografului si dinsiI Isi propusera a o
indeplini pe scara cea mai vasta si dupa progresele
din urma ale sciintei. Dictionariul, ca tesaur al lim-
ber ni se spune in Prefatione cauta, sub pedepsa
de a fi de putin folos, sa coprinda limba in totul set,
sa imbratiseze nu numal forma asa numita clasica, ci
tote cuvintele si constructiunile de cuvinte, nu numal
.cate se afla scrise in veri-ce epoca a limbei, ci si cate
se pot culege din viul graiti al poporului, destul numai
ca acele cuvinte si combinatiuni de cuvinte sa fie co-
recte si conforms cu geniul limbei. Numal asa se da
adev6rata fisionomie a limbei, numal asa lucrarea lexi-
cografului este ce se cads sa fie, adica un op artistic
plin de viata. Din contra, precum morta si fara, inteles

1) Dictionariul limber romans dupa Insarcinarea data de Socie

tatea Academia Roma* elaborat ca protect de A. T. Laurian gi I. C.
Massim. Tom. I, Bucur. 1871, tom. II (colaboratorY : I. Hodog gi G.
Barit), 1876. Glossaria, care coprinde vorbele din limba romans std.-
ine prin originea sail forma lor, cum gi cele de origine IndoY6sti, dupa
inarcinarea data de Societatea Academia Romans, elaborat ca protect
de A. T. Laurian gi L C. Massim. Bucur. 1871.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMANE 191

este imaginea unui om, in care pictorul n'a sciut da

caracterul acelel persOne, tot a§a de putin interes va
avea limba dintr'un dictionarit, in care nu se vor pro-
duce tote caracterele esentiale ale limbei."
Ori-ce om de sciinta ar putea subscrie cu cuge-
tul deplin acOsta frumasa definitiune a menirii lexico-
grafului.
Ea ne pOte arata principiile sanatOse, de cari se
conduceail in teorie autorii proiectulul de Dictionarit.
0 aplicare consciintiOsa a acestor principii ar fi avut
de efect resultate durabile §i fecunde. Din nenorocire,
tendentele unei ,stole rigurose §i sublective, careia apar-
tineat in prima linie eminentil latini§ti Laurian si
Maxim, contribuira la intunecarea §i nimicirea unor
idei atat de solide §i de progresiste. Nicairea nu se
constata un antagonism mai isbitor intre conceptiunea
§i desavirirea unui plan ca in opera acestor vrednici
barbati, a caror munca desinteresata si indaratnica ar
fl meritat o sOrte mai buna.
Pornind de la excelenta idee de a imbrati§a tota-
litatea gralulul romanesc in multiplele sale varietati
dupa, time §i spatiti, din§ii ne detera in practica un ce
fan, de nume §i fart, de forma, o adunatura de ele-
mente bizare, cari n'aA nimic comun nici cu vechea
iimba roman6sca, nici cu divergentele dialectale sail
provinciale ale poporului roman. i to coprinde o ade-
vorata jale, vectend atata putere de munca risipita in
vint §i orbirea sisternatica de a inlocui cu de§arte si
sclipitore podObe margaritarele graiului romaneso!

www.dacoromanica.ro
192 PRIVIRE Mina

De unde insa acest contrast, acesta strigb.tore

contraclicere intre teorie §i realitate ?
Lucrul se explica gor, dad, ne aducem aminte
de exageratiunile §cOlei etimologice. 1) Dupa adeptil
acestel §cOle poporul nostru a r6mas, in lungul rOstimp
de la colonizare pan la definitiva constituire a ne-
mului, neatins de vr'o influenta din afar,. NumerOsele
elemente etnice, cart s'at ciocnit in diferite timpuri
cu Romanii, s'ar fi stins fail a lasa vr'o urma. §i
cigar acele popOre, cart at dus un trait secular la.
olalta cu digit, ar fi avut o inriurire atat de putin
insemnata, in cat nu merita atentiunea istoriculul §i
a filologulul. Cu un cuvint, poporul nostru s'a putut
complet sustrage actiunil inevitabile a factorilor etnici,
atat din Mantra cat §i din afar,, atat in vechime cat
§i in evul medit, spre a da lumii un exempla unic in
istoria civilisatiunii despre o desavir§ita isolare etnica,
despre o transmitere intacta a limbet §i a culturel an-
tice imaginea fiicet Romet eterne geclata de mama.
pe ripele betranului Danubite.
Iata dogma istorica a iperlatinismulul.

') Acest3 scat g3si un apologist postum In persona Cay. de

PuscariU (cf. ale sale Consideraliunr asnpra timpulur p spaliulur. Buda,
1878) $i un adept ertusiast In de curind rgposatul Sim. MangTuca, ale
clruT StudiT limbistice sati o sutl de etimologiT revendicate (In Familia
din 1883) Improspgtaril pentru un moment principiile arbitrare ale eti-
mologismuluT : veslY de acelasT Daco-romanische Sprach- and Geschichts-
forschung, 1. Theil. Oravicsa, 1891, o traducere completatii a studiilor
anteri6re. Cf. $i SilasT, Renascerea limber ronanescr in vorbire pi stria?,
invederatli ,ri apreciattr. Blaj, 1879 ; partea II. Gherla, 1881.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMANE 193

Transportata pe terenul limbel si aplicata cu

acea ingustime de vederi, ce caracteriza tote utopiile,
ea conduse la o consideratiune tot atat de unilaterala
a elementelor el constitutive : ,,Singurul criterili, care
cauta sa conduca pe lexicograful roman, este §i nu
pdte fi de cat romanitatea cuvintelor in forma ca si in
materie" ; si un dictionariti roman, demn de acest
nume, mita sa coprincla tote cuvintele, tote formele
si constructiunile de cuvinte carat romanice, cate vre
una data s'ati scris si ate mai ales se and in gura
poporului roman din tote pArtile, pe unde sOrtea a
aruncat pe Romani."
Vorbele fug., earl nu se bucura de privilegiul
rornanitatii, cari dateza din diferite epoce si documen-
teza viata culturala a poporului nostru, se vor arunca
intr'un Glosarit, unde vor figura si vorbele de origins
nesigura, cari au lipsa de a trece prin purgatoriul
unor mai lungi si minutiese discutiuni."
SA nu se erect), ca autorii ignoreza importanta
istorica, a vorbelor straine, dar o inlatura si tot invo-
cand starea de astacli a sciintei limbistice", recurg la
ocoluri spre a combate legitimitatea imprumuturilor
de mult romanizate acestor parasite, cari nu pot
de cat sufoca arborele roman si impedeca regulata si
perfecta luf desvoltare."
Daca li se obiecta, ea nu exista popor in lume,
care sa nu se fi imprumutat de la altii, ca nu s'afla
limn fara vorbe straine, a ele deneta tocmal mis-
care, viata, cultura ; ca e un sacrilegit a scote din
limn nisce vorbe, cari coprind atatea trasuri vii din
39,856. Istoria Filologiei roweine. Ed. II. 13

www.dacoromanica.ro
194 PRIVIRE CRITICA

viata poporului ; ca, data limba e un mijloc de intele-

gore si de comunicare a ideilor, de ce sa inlocuim vor-
bele strhine bine intelese de popor cu altele nein-
telese ?
La asemenea- intrebari juste si temeinice, purl.
turf lexicografi cred, ch. aceste si alte asemeni vorbe
n'ar merita nisi un rospuns, data am prepune mhcar,
ca vin din una rea credinta. Sintem insa deplin con-
vinsi, a eel ce le 14ic, nu dat tots, luarea aminte
la una cestiune asa de importanta, si a clack ajung la,
conclusiune atat de putin fundath, causa este, ca nu
au considerat lucrul destul de afund si pre tote fe-
tele lui."
i dupa o insirare de frase spre a dovedi impo-
sibilitatea istorica, diametral opusa faptelor, ca in
domeniul vietii intime, in religiune, in politica, in ad-
ministratiune, in legislatiune, in ocupatiunile de tOth
cliva si de tOta ora, in tot ce atinge mai d'aprOpe pe
om, veri-ce limbh cults cu gret si f6rte rar a 15sat
sh, potruncla si sa prinqa radacina vorbele straine" ;
argumentarea se incheia cu un period ciceronian : Pro-
puneti darn, cat veti vrea, fhra be si fern temeit,
exemplele altor limb! la imitarea Romanului ; speria-
ti-1 de asemenea, cat yeti vrea, cu pretinsul atentat,
ce prin expulsiunea vorbelor strhine ar comite asupra
vietii sale istorice: cu nimica, darn cu nimica nu-1 veti
aduce sa respecte strhinismul nerational, care ii suge
si-I sits cea mai bung villa a vietii sale .... Ca prin
curatirea limbei romane de strainisme s'ar sterge pre-
tiOse urme din viata mult incercatel nOstre natiuni,

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIEI ROMANE 195

ol de acesta sa nu ne temern prea mull; cad plagele

ce s'at adus limbei nOstre, sint asa de profunde, lo-
viturile, ce-I s'aa dat sint asa de grave, in cat, veri
cat de marl ar fi adoperatiunile nOstre spre a le vin-
deca, totusl vor remanea id si colo Ore-cari cicatrici,
ore -cari vinatai pre frumOsa fat.), a acestei nobile fi;i
gratiOse virgine a Italiel !"
Cel dintait luau, ce izbesce la resfoirea Dictio-
nariului, e enorma massy de vorbe insemnate cu o
steluta si car! represents, dupa autori, neologismele
intrate dupa 1830. In realitate insa ele sint in cea mal
mare parte grecisme si latinisme, cari nici odata n'aii
figurat si nici odata nu vor figura in vr'o limba cults
a Europei. Inteadever, multe dintr'insele sint necu-
noscute chiar si limbilor romance si autorii n'aa M-
out alt-ceva de cat a despuia primul dictionar latin si
a-1 incorpora pur si simplu vocabularului romanesc.
Curios este, ca stilul din prefata Dictionariului nu con-
tine nici unul din acele pretinse neologisme, introduse
in interesul istoriel limbeI" ; ba din contra, acesta
prefata e destul de clar si de bine scrisa, cum se pOte
vedea din citatiunile nOstre 1 Numerul acestor meteori
lexicali este atat de covirsitor, in cat data le-am lasa
la o parte, ar r6manea din cele 2864 de pagini ale
Dictionariului o simply fascicula.
Cat privesce vorbele, ce s'aii aflat in us inainte de
1830 si cari se and in gura Romanilor din tote par-
tile, ele nu figureza sub forma for actuala, ci subt
aceea a prototipurilor for latine (acia, aciaria, acietu,
adica ata, otel, otet etc.)

www.dacoromanica.ro
196 PRIVIRE CRITICA

Cu alto cuvinte, Dictionariul roposatilor Laurian

si Maxim nu tontine, drept vorbind, nimic romanesc,
nici ca forma nici ca fond, §i nu 'Ate fi considerat de
cat ca o editiune romanesca a unui vocabular latin.
Ast-fel fiind, credinta autorilor a efecte din cele mai
salutare pentru binele natiunii nostre au sti, resulte
din publicarea cat mai neIntaNiata a lucrarii lor" a
r6mas un pit= clesideritenz §i acesta tocmai pentru
binele natiunii romane.
Glosariul este important mai mult ca o colectiune
de materiale de cat ca un repertorit sciintific. Nici
aci nu ne intimpina citatiuni din scriitorii vechi sat
moderni, ca §i cum n'ar exists nici o urma de litera-
tura nationals. Etimologiile sint adesea simple repro-
duceri dupa Lexiconul de la Buda. Slavismele sint trac-
tate in articole speciale, In cari discutiunea sat mai
bine clis contestarea originii slave is uneori proportiuni
neobicinuite. Polemica e indreptata mai ales in contra
lui Miklosich §i acesta intr'un mod, care desflde nu
numai sciinta, dar §i bunul simt. Compara-se, de pildar
cate-va articole numai din litera B, ca balan, ban, bob,
boiar, buYac, burulana etc., spre a se vedea cu cats
seriositate autorii parodiaza adeverata sciinta etirno-
logica reducend-o la o serie de supositiuni fantastice.
Iata, buna-Ora, un fragment din lunga discutiune
despre originea vorbei bob : lnvetatul Miklosich pre-
tinde, a cuvintul ar fi venit Romanilor prin Slavi si
anume din slavicul boba; marturisesce insa, tot-de-
odata, ca cuvintul e irnprumutat de Slavi din lat.
faba... Dar in limba, slavica cuvintul exists ratacit si

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIEL ROMAXE 197

singuratic, pre cand in limba romanesca se vede insotit

de o familie numerOsa : acestea sint probe, ca cuvintul
este planta de sol romanesc. Ce e drept, cuvintul e ane-
voe de redus la una vorba latina... i mai intaiu latinescul
faba, dupe legile generale ale foneticei romanesci, ar fi
cautat sa se face : fava, faua, too, fa.... In loc de a
trece prin transformarile generale, call ar fi adus corn-
pleta lui peire din limba (confundandu-se cu imperati-
vul de la facere), cuvintul faba la Daco-Romani pare
a se fi transformat in mod special (dar la Macedo-Ro-
mani fu va), asa ca f a putut sa treca in b... §i ast-fel
cuvintul sa la forma baba, apoi, spre a inlatura am-
biguitatea, boba, prin schimbarea lui o in a, caruia
in fine s'a, dat §i forma masculine bob cu insemnarea
specials...."

Ca etimologie, opera reposati!or Laurian kti Ma-

xim sta pe acelasi trepta cu Lexiconul de la Buda,
cu tote CI in acel interval de o jum6tate semi, ce le
desparte, Sciinta limbei a facut progrese uria§e §i cu
tote ca autoril pretind a fi urmarit progresele, ce a
Mut lexicografia in ace§ti din urma ani, §i de a fi
calchiat lucrarea for dupe cele mai bune modele de
dictionare, earl s'ari elaborat dupe principiile stabilite
in urma acelor progrese.
Ca bogatie de materiale §i ca executiune, proiec-
tul de Dictionarit constitue un adev6rat regres i ar
fi putut adnce cea mai mare paguba studiilor de limba,
mai ales in strainatate, unde lumea e obicinuita a se
increde orbesce Dictionarelor academice, dace din capul

www.dacoromanica.ro
198 PRIVIRE CRITICA

loculul acea opera, unica in analele lexicografieT, n'ar

fi intimpinat cea mai formala condamnare din partea
romanistilor.1)
. La no! in Ora aparitiunea Proiectului de dictio-
naria trecu aprOpe neobservata i avu chiar un efect
salutar in sens negativ. Tot arbitrarul Si fantasticul,
ce scOla etimologica acumula de aprOpe un secol asu-
pra limbei romane, se infatisa de asta data subt a
lumina atat de intensive, in cat si cei mai creduli in-
telesera, ca a sunat in sfirsit ora fatale pedantismulul
secular. Dictionariul academic fu oratiunea funebra a
iperlatinismulul.
II
Cu un an mar inainte de aparitiunea Dictionariulul
academic, Cihac publics, la Francfort, intala parte a
Dictionarulul seri etimologic, copringend elementele la-
tine ale limbei romane in raport cu cele-lalte limb! ro-
manice 2).
Prima impresiune, ce-ti lase lucrarea reposatulul
filolOg, este cu adev6rat binefacaOre. MetOda sciintifica,
care reclama inainte de tote o scrupulOsa atentiune a
.starii adeverate a lucrurilor si absoluta inlaturare a

VeciT Schuchardt, De l'ortographe du romnain in Romania II,

72.Nu putin ail contribuit in surparea edificiuluT etimologic 5i satirele
literare de Hasdeil (cOrto-nerocha.), de Alexandri (gDictionar grotesca),
de Odobescu (iPranzul academics) etc.
2) A. de Cihac, Dictionnaire ditymologie daco-romane. Elements
latins compares avec les autres langues romancs. Ftancfort 1870
(XII, 332).

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOORAFIEI ROMANE 199

subiectivismului, este ad pen tru intaia Or riguros ob-

servatt, intr'o opera lexicala. romanesca.
Dispositiunea e strict etimologica, grupand subt o
singura rubrica intrega familie a cuvintului romanesc.
Etimologia latina e urmata apoi de completa serie a
paralelismelor romanice.
Dace insa corn paratiunea cu restul grupului ro-
manic e mai mult sat mai putin satisfac6tOre, se simte
tare lipsa elementului dialectal romanesc, in special
absenta macedo-romanei aduce o scadere insemnata,
Dictionarului §i-1 rapesce una din temeliile cele mai
trainice. Negresit, lucrarile asupra graiului roman
din Macedonia erat in acel timp cu totul defectuose
si rare, dar lipsa-I nu Amane mai putin pagubitOre
sciintei.
0 alts lacuna §i mai simtitOre Inca, care pant,
la un punct ar fi putut contrabalanta pe cea dintala,
e nefamiliarizarea autorulul cu vechea literature ro-
manescA. Acesta r6mane cu a tat mai regretabil, cu cat
o multime de latinisme, §i dintre cele mai importante,
ce ne intimpina in vechile monumente, at disparut cu
desavirsire din limba moderna, sat cel putin accep-
tiunea for a fost radical modificata. Cihac citeza, ce-I
drept, intre izvOrele sale Psaltirile de Coresi si de Do-
softeit, dar pare a nu le fi utilisat de-a dreptul, mar-
gininduse la cate-va citatiuni de putina importanta.
E curios, a pe tend autorul se tine in curent cu
publicatiunile straine, el trece alaturea §i de acele o-
pere filologice romane, cari i-ar fi fost indispensabile.
A st-fel e, buna-Ora, lucrarea capitals, a WY Ciparit Prin-

www.dacoromanica.ro
200 PRIYIRE CRITICA

cipiile de limbe (1866), care tontine intr'altele §i o

lista de latinisme vechi romanesci (ca meser4re mils, ",
aua strugure", descende pogori", destinge deosebi",
bia drag.", gintu nem", durOre, incende etc.), earl
tote lipsesc la Cihac.
N'are cine-va de cat sa compare litera A, una din
cele mat bogate in latinisme, la Dictionarul lul Cihac
si la Mare le Etymologic al d-lui Hasdet, spre a con-
stata enorma disproportiune, ce a resultat pe de o
parte dintr'o consultare completa a izvOrelor §i dintr'o
regulata, utilisare a dialectologiel, pe de alta din igno-
rarea acestor done elemente indispensabile.
Din causa acestor done importante lacune, cart
adesea se identifica graiul vechiti romanesc §i eel
macedonen derivatiunile lui Cihac p6catuesc nu arare-
or! §i din punctul de vedere semantic, lipsindu-i tran-
sitiunile treptate ale semnificatiunilor, §i mal cu sema,
sub raportul fonetic. Sintem Inteadevor surprinVi a re-
gasi In Dictionnaire daco-roman" unele apucaturi eti-
mologice familiare Lexiconulul Budan.
A ignora pe terenul limbei este adesea un mare
merit §i modestul nescio" ar trebui sa, fie, la timpul
oportun, una din virtutile lexicografului. Dorinta de a
explica tot §i tote, adesea §i inexplicabilul, conduce la
arbitrar si la desconsiderarea principiilor elementare ale
sciintei etimologice.
Obscurul lipsesce in cartea lul Cihac. Limba ro-
mans, atat de bogata in tame §i enigme etimologice,
pare a nu poseda mistere pentru dinsul. El se incerca
a lamuri tote : buns sau rea, explicatiunea e data. Ast-

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGR AFIEI ROMANE 201

fel, cu tots prudenta §i metoda autorului, sail mai

bine dis in ciuda metOdei sale, vechiul etimologism
reapare din cand In and cu arbitrarele sale consecinte.
Acosta se pOte vedea mai ales in partea II a
Dictionarului lui Cihac, consacrat elementelor strain
ale limbei romane §i aparut dupa un interval de dece
ani1).
Elementele latine, ca o materie adesea tractata §i
mai u§Ora, derma mai putine casuri de ratacire ca
elementele straine atat de complicate i de anevoYOse.
Dar cu cat terenul se largea, cu atat modul sail de a
vedea 'Area a deveni mai unilateral. Necunoscend de
cat fasa actuala a limbei romane, ava cum ea suns, in
Moldova, locul de nascere al autorulur, netindnd nici o
soma de luminile dialectologiei §i mai presus de tote ne-
preocupandu-se de valOrea cuvintelor in circulatiunea
for cum a constatato d. HasdetiCihac ajunse la o
conclusiune eronata despre valOrea relativa a elemen-
telor constitutive ale limbei romane.
Dupa o statistics superficiala §i gre§ita chiar sub
raportul curat numeric (multe din etimologiile autoru-
lui neresistand unei critics seridse), el stabilesce pro-
portiunea acestor elemente in modul urmator : 1/5 la-
tin, 2/5 slay §i 2/5 maghiar, turc, grec §i albanez ; sail
qi mai precis : vr'o 500 de vorbe (radicale) latine, 1000

1) A, de Cihac, Dictionnaire d'itymologie daco-romane. Elements

slaves, magyars, tures, grecs-moderne et albanais. Francfort, 1879 (XXIV,
819). Acesta a doua parte obtinu, In anul urmittor, premiul Volney de
la Institutul FrancieT.

www.dacoromanica.ro
202 PRIVIRE CRITICA

de slavisme, 300 turcisme, 180 grecisme si restul vorbe

maghiare §i albaneze ....
Determinarea geografica a provincialismel or lasa
asemenea de dorit. Multe, bunadra, din maghiarismele
citate §i culese din Transilvania (dupa Lexiconul de la
Buda) sint cu desavirqire necunoscute limbeT populare
i literare din Romania ; de asemenea, numerOsele mol-
d° venisme au un caracter cu totul local ri, ca atari,
nu pot figura Para distinctiune alaturea cu acele ele-
ment() pan-romanesci, call constituesc fondul graiulul
national.
Pe de o parte, portiunea originals a fie -carer limbi
in materie lexicala, a§a numitele onomatopel §i vorbe
istorice, precum §i formatiunile din fondul existent saU
dupa conceptiuni propril, nu ne intimpina o singura
data in tot Dictionarul lul Cihac. Tot ce tradeza ori-
ginalitatea spiritulul national in domeniul limbel, lip-
sesce acolo, ca §i cum n'ar exista. Pe de aka parte,
posibilitatea ca o vorba, roman4scb, sa fi petruns in
dialectele slave invecinate este a priori exclusa, a§a ca
multe romanisme s]avisate tree drept imprumuturi de
origine esential slavona.
Mania imprumuturilor lexicale o vedem impinsa
aci pans la extrem : pans §i onomatopeile trebue sa
recunOsc6 pretinse prototipurl aduse din idiomele cele
mai disparate.
Elementul slavon, ca eel mai important, ocupa,
partea cea mai intinsa a volumulul al 1Ilea. Din ne-
norocire, tocmai acesta parte, cu tote lucrArile auxi-
bare anteriOre, este cea mai problematica in resultate,

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIET ROMANE 21:3

tea mai slaba ca metOdit linguistics, cea mai reactio-

nary oriarui principit de fonetict si de semantict,
pentru a nu mai vorbi de ]ipsa totala a ori-caret ve-
derl istoricoculturale.
Spre a se putea aprecia raportul covirsitor intre
materialul Indoielnic sati fall si cel positiv din acesta
parte, vom aduce un singur exemplu.
Sub litera A se consacra cate un articol special
la vr'o 20 de cuvinte tote reputate ca slavisme. In-
tr'acestea figurOza insa vorbe ca : abia, acluez, adie,
agris, aindine, al6n, alivanca, altita, Andrea, apestesc,
astruc, atipesc cart n'at nimic a face cu limbile
slavice ; altele ca aglica, aidoma" sint de origine ob-
scurt.,; Tar, printre cele r6mase, figureza numele unel
stofe (a)damasca", care pOte deriva de-adreptul din
itallanul damasco, un localism ardel6n almar dulap",
care iartsi nu-I un slavism ca si amunitie" sat
arenda" ... §i ast-fel, dintre cele vr'o 20 de slavisme
r6mtn positive numaT agnet, tenpin technic biseri-
cesc imprumutat de liturgica slava din latinesce, si
arapnic, care pare a fi o vorba tattresea ... adica, in
termen medit, cea maT mare parte din deductiunile
%cute sint diametral opuse principiului etimologiei
adeverului.
Nu Amane dar mai nimic sat mai bine qis chiar
nimic din liters, A. Si e natural sa nu remaie nimic,
fiind-ca initialul A nici nu existt la Slavi.
Negresit, cele-lalte litere nu ofer, sub raportul
etimologiilor, asemenea reduceri la ultima expresiune ;

www.dacoromanica.ro
204 PRIVIRE CRITICA.

-dar vrOnd a releva pornirea catre slavisare a auto

rulul, am ales un exemplu caracteristic.
Gruparea elementelor sub rubrice , constituind
familil de cuvinte, este in partea I coma, si sciinti-
flea ; In cea d'a doua aglomeratele lexicale devin inex-
tricabile si adesea nu presinta nici o analogie cu vorba
din capul grupulul. Ast-fel ;salt grupate sub aceiasi
litera A : amut sail asmut, unde se trimite la vorba
smintesc", si aromesc" cu referenta, la mijesc" 1
§i inainte de tote, nicairea nu ni se indica izvo-
rul direct al slavismelor romane. A porni de la paleo-
slava e logic, dar a Insira apol fara discern6mint seria
formatiunilor paralele din diferitele idiome neo-slave,
pOte fi practic, nu insa sciintific sail istoric.
Tot romane deschisa Intrebarea : de unde provin
slavismele romane, de la Bulgari, Sloveni, Ruteni,
Poloni ?
A sustine, c ele ail fost imprumutate din pres-
que tous les dialectes slaves", cum o face autorul,
este o imposibilitate istorica. Romanii n'ail venit in
contact direct de cat cu Bulgari, Sloveni si Ruteni,
mai putin cu Poloni si mai de loc cu Rusi. Cele ca-
teva vorbe rusesci de ordine militant sail administra-
tiva sint recente (datand din epoca ultimelor ocupatiunl
ale Principatelor), in cea mai mare parte disparute, si
nu pot suferi o comparatiune cu cele-lalte elemente
slavone propria-gise.
I)eterminarea provenintel directe a imprumutu-
rilor slave este cu atat mai interesanta, cu cat ele
ca si slavismele maghiare posed un mare interes

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAFIEL ROMANE 206

linguistic, pastrand criteriul eel mai important al cla-

sificatiunir idiomelor neo-slave, anume rinismul sail
nasalismul, de timpurit disparut din slovena §i bul-
gara, dar conservat in polona (ca §i in litfana). Aci
din not se resimte lipsa elementului comparativ dia-
lectal, in special macedo-roman, singurul in stare a
decide insemnatatea istorica a acestor vechi impru-
muturi.
Dictionarul lul Cihac e fOrte bogat in moldove-
nisme ; din contra, muntenismele sint slab representate-
§i in genere, indata ce ese din locu-I natal, se simte
inexperienta autorului pe un teren neexplorat.
§i cu tote aceste lipsuri, lucrarea r6posatului le-
xicograf r6mane o opera de valOre, intru cat o re-
petam pentru intaia Ora limba romana se presinta
aci (mai ales in partea I) in realitatea ei vie §i neban-
tuita de vederi subjective. Critica straina, Mt a trece
sub thcere lacunele-i grave, a sciut sa aprecieze meri-
tele unei intreprinderi laboriOse si fecunde '1.
In tera, afara de cate-va cuvinte elogiOse din
partea d-lui Maiorescu §i unele observatiuni polemice

1) Despre partea I, cf. Rosier, Ober Cihac's Did. ditym. daco-

romane. VTena, 5870. Despre partea II : JagicT, Archly fiir slavische
Philologie IV (t88o), p. 637 647 st In Deutsche Litteraturzeitung I,
2 ; Diefenbach, Die rumdnische Sprache in ihrer ethnologischen Bedeu-
lung in cAusland, din 188o, No. 5 ; A. Darmesteter In Revue critique
din i88o I, 375 ; Boucherie In Revue des langues romanes din 1880,
No. 1-3 ; Morfill In Academy d. [an. 188o Si In Atheneum d. Martle
188o; Herrig's Archiv f. das Sludium der nenern Spr. u. Litt. LXIV,
zo8 si Gamer in Litterattirbiatt f. rpm. u. germ. Philologie I, I t t.

www.dacoromanica.ro
-206 PRIV1RE G'EITIOA

de d. Hasdet i); Dictionarul lul Cihac n'a desteptat tot

interesul ce-1 merita. Cumpanind defectele gi calitatile
sale, acest it opera va marca acel moment decisiv In
analele lexicografiei romane, cand s'a parasit pentru
tot-d'a-una era teoriilor subloctive si a sistemelor ar-
bitrare In materie de limb.. Sub acest raport, studiul
Dictionarului lui Cihac p6te fi interesant gi sugestiv2).

Dar o perspective, grancliOsa, menita a lasa in

umbra si uitare tote incerdrile lexicale anteriOre, s'a
deschis filologiei romane in 1884, cand, prin generOsa
initiative a M. S. Regelui si sub auspiciile Academie"'
Romane, d. Hasdeti a luat asupra-Si a imbratisa intr'o
waste, sinted, vicisitudinile cuvintulul romanesc in time
gi in spatiti.
Autorul Istoriel critice a Romani lor" si al Cu-
ventelor den Baran la, initiatorul studiilor istorice gi
linguistice in Vera nostra, era ca gi chemat a Intre-
prinde executiunea unul Etymologicum Magnum Ro-
mani", destinat a confine limba istorice, gi poporana",

MaTorescu In articolul cLiteratura romb.n1 in stainatates In

Cony. Lit. XV, 363 urm. si Hasdeii in Suplement la tomul I din cCu-
vente den Bailiff. (188o) : conspectul controverselor.
2) Ca expresiune de recunoscin Intru memoria luY Al. Cihac
(reposat in 29 Iulie, 1887), fie permis autorultif acestor rindurY a raporta,
cif lectura asiduit a atilt sale Y-a inspirat intatul indemn a se ocupa
cu studiul istoric at limbeY romane.

www.dacoromanica.ro
 ASUPRA LEXICOGRAF1EI ROMANE 207

de la primele monumente cunoscute "dna la productiu-

nile actuale ale Musei populare. 1)
Ciutand a intruni calitatile unlit Thesaurus sub
raportul istoric, opera nationals a d-lui Hasdet trase
in sfera el si elementul popular, acest copil Inca vi-
treg al Dictionarelor europene. Prin acesta ea resta-
bilesce §i continua, pe de o parte traditiunea lingui
stick, inaugurate de Vacarescu, Golescu §i Eliad ; iar
pe de alta, represents, ultimele progrese realisate de
Sciinta limbel in domeniul dialectologiet

1) Etymologicum Magnum Romaniae. Dictionarul limbeY istorice

$i poporane a Romardlor, lucrat dupl dorinta $i cu cheltdala M. S.
RegeluY Carol I, sub auspiciile Academia romane de B. P. Hasdeti.
BucurescY, torn. I (A amurtesc), 1886 ; torn. II (Amu$Y ati), 1892 ;
torn. III (B baz) 1894. Cf. recensiunea luY Putnoki, reprodusl to
(Ungarial dluY Moldovan No. 5 (1892) gi Tiktin In Litteraturblatt f.
rom. u. germ. Philologie VIII (1886), p. 33 u.

www.dacoromanica.ro
 ELEMENTE ROMANE
IN

LIMBILE STRAINE

Cercetarile Acute pang asta0i asupra vocabu]a-

rulul limbei romane s'at marginit a stabili imprumu-
turile lexicale din idiomele popOrelor invecinate. In urma
unor asemenea studil, executate in conditiuni mai mult
sa6 mar putin sciintifice, posedem enumerarea apro-
ximativa a elementelor straine, cari at contribuit la
imbogatirea gralului romanesc.
Cercetari in sens invers, adica despre existenta
romanismelor in lirn bile circumvecine, abTa at fost
incepute.
Este invederat ca, dad, Romanul a imprumutat
de la altii, el, la rindul set, a dat cu imprumut cre-
ditorilor sel. Aceste imprumuturi mutuale titre popOre
sint cu atat mai inevitabile, cu cat ele se fac intr'un
mod inconscient. Ca resultat fatal al raporturilor et-
nice, reciprocitatea, in asemenea cas, exista §i nu pote

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 209

a nu exista. Interesul nu sta atat in proponderarea

sat echilibrarea datoriei lexicale, cat mai ales in fap-
tul insu§I al acestei reciprocitati.
Inteadevtr, pe cand importul §i exportul de cu-
vinte de la o natiune la alta e unul din cele mai con-
stante fapte linguistice, cantitatea elementelor impru-
mutate variaza dupa diferite imprejurtri de natura
accidentals, ca gradul de cultura, ca intensitatea con-
tactului etnic, ca influenta provisorie sat permanents.
Un exemplu instructiv in acesta privinta ni-1 ofert,
idioma tigantsca : pe cand vocabularul roman tontine
4-5 cuvinte tiganesci de putina importanta, Tiganii
at imprumutat din romanesce un mare numor de vorbe
pentru notiuni indispensabile.
Numal un studit comparativ facut asupra unui
mare num& de limb! ar putea determina adevorata
causa a imprumuturilor etnice, in casul cand nu-i in
joc nisi un moment social sat cultural. Pentru ce, bu-
na-Ora, isi insus,esce Tiganul din Romania expresiunile
romanesci de primcivarci si toning, pe cand pentru no-
iiiunile corelative vary," §i Tame, el se servesce de
vorbele neos tiganesci : milai §i ivend?
Lucrul devine §i mai semnificativ, cand consta-
tam acela0 fapt in sub-dialectul evreo-german grait in
Romania. Evreii roman! at imprumutat de aseme-
nea cuvintele primdvarci §i tdmnci, dar cele-Ialte ano-
timpuri el le exprima prin germanismele Winter si
Sommer.
Care sa fie dar motivul unei asemenea preferinte
sat procederi lexicale?
39,856. Idoria Filo logid Romuine. Ed. II. 34

www.dacoromanica.ro
210 ELEMENTE ROMANS

PopOre le primitive nu pot concepe de cat schim-

barile de temperature cele mai bat6tOre la ochi, de
acela anotimpurile erau la inceput numai in num6r de
douo : vara §i iarna. Acesta stare de. lucrurI se oglin-
desce in familia indo-europenri, care poseda o expre-
siune comuna pentru primavara, vara i Tama, dar nu
§i pentru tOmna. Acela§T lucru it observe Tacit i pen-
tru Germanil cel vechl, a din§ii ignoreza anotimpul
din urma (autumni nomen ac bona ignorantur). De aci
results, 0 primavara si tOmna sint divisiuni secun-
dare §i tarclie §i caracterul for posterior explica impru-
muturile respective ; pe tend vara §i iarna, ca notiuni
esentiale §i primitive, imbraca pretutindinea vestmintul
national §i indigen.
Acest singur exemplu Vote da o idee de impor-
tanta etnografica a imprumuturilor lexicale. Ele all o
deosebita insemnatate mai ales pentru limba mistra,
care a fost explorata pang acum intr'o singura direc-
tiune, in acela a avutulul ei strain, in a capitalulul
imprumutat, pe tend patine sint Inca cercetarile %cute
spre a constata urmele limbei romane in vocabularul
natiunilor, cart at venit in atingere cu poporul nos-
tru. Aflarea acestor urme ar forma o reactiune bine-
facetore in contra exagerarilor comise in directiune
contrary §i ar restabili intro cat-va cump6na in tran-
sactiunile culturale ale popOrelor din sud-estul Europel.
Scopul nostru este a atrage de o cam data aten-
tiunea asupra unul camp de studii aprOpe Inca neex-
plorat §i a releva putinele lucrari intreprinse in acesta

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINS 211

noun directiune, incercari, cart 'Arta in sine meritele.

qi lipsurile primului pas inteo cariera abla deschisa.

I
Singura lucrare sistematica, ce s'a publicat /Ana
astadi, e monografia d-lui Edelspacher asupra elemen-
telor romane in limba maghfara i). E mat mull de cat
probabil, ca none cercetarT analOge ar spori Inca con-
tingentul; dar cola ce ne den. d. Edelspacher e de
ajuns pentru a constata influenta, ce a exercitat-o
limba nOstra asupra. Ungurilor din diferitele provincil
ale regatulul invecinat. Autorul sustine, ce-i drept, ea
tOte sat mat tOte imprumuturile de asemenea natura
ar fi marginite la anume localitatI, representand tot
i) A. Edelspacher, Rumun elemek a magyar nyelvben (Elemente
romane In limba maghTara) publicat In Revista linguistic a AcadernieY
ungurescl cNyelvtudomani a, vol. X [I, Pesta, 1875.Cf. asuprd-T Sayous
In Romania V, 120; Neumann In Zeitschrift f. vergl. Sprachwiss. Neue
Folge IV, 182 si Ujfalvy In Revue de fihilologie et d'ethnographie II,
221 -222. Schuchardt In studiul s6d A magyar nyelv roman elenteihez
(asupra elementelor romanice In limba maghlard), publicat In c Magyar
Nyelvdra din 1889, p. 385 urm., supune uneT analise aprofundate ele-
mentele magyaro-romane, adicd vorbele romanice ce se aft In unguresce
(ca buts: span. boto, rom. but, butacid, butuc ; ca csonka : ital. cionco,
rom. clung; csamp : it. ciampo, rom. clump) si pe carT UnguriT le-ad
cdp&at prin mijlocirea limbeT romane. In aceTasT Revista maghTard
XXII (1893), p. 23 u., d. Jos. Szinnyei, profesor la Universitatea din
Clus, a tnceput sl publice un studiil amdruntit despre elementele ro-
mdne In limba ungard, care studid apdru si In traducere romand In (Un-
gado., din acelasT an a d-luT Moldovan. Studiul coprinde In total 600
703 de provincialisme.

www.dacoromanica.ro
212 ELEMRNTE ROMANI

atatea provincialisme, ce n'atii capetat un drept de ce-

tate in limba literara. Acesta asertiune este insa exa-
gerata, de ore-ce multe din vorbele mai jos enumerate
figureza in dictionarele maghiare. Dar admitand-o chiar,
acesta nu scads valorea for etnografica, intru cat ca-
racterul for eminamente popular, fie §i local, e o do-
vada Indestulathre despre inriurirea mutuala a ambelor
popore.
Romanismele In limba maghiara, sint importante
si din alt punct de vedere. Pe cand aiurea imprumu-
turile din limba romans se marginesc la o anumita
sferaviata pastorale §i privescexclusiv lucruri ma-
teriale, aci ele ne reveleza o serie de notiunl, cars, afara
de ordinea intelectuala si morale, apartin cercului in-
tim al familiei si se ramifica in diferitele domenil ale
vietii sociale.
D. Edelspacher enum6ra 124 de vorbe romanesci
intrate in unguresce, dintre cari peste 100 sint incon-
testabil de origine romanesca.
Printre aceste romanisme primul be meritg, sa-1
ocupe notiunile verbale cu atat mai interesante, cu
cat ele se raporta la idei abstracte si intelectuale.
Ast-fel sint
cine mintye adica tine mince 1);
dreptcil cu inteles de a purta proces" de la.
drept ;

1) Sasul numesce pe RomAnul din Ardel (Tine-tnintes dope.

vorba gam sl to din mintea, ce RomAnul o repetA ofensAtorulul: cf.
Haltrich, Zur Volkskunde der siebenbfirger Sachsen, p. 129.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 213

entyindl, a inchina;
nyekeszil, a neckii;
szkeptil, a scapa ;
szokotdl, a socoti ;
szuflcil, a sufla;
i alte cate-va, carl apar in compositiune cu preposi-
tiuni maghiare, ast-fel :
beszpurkcil adica a spurca (be, prep.);
feloprilni, a opri (fel, prep.) ;
Apoi yin calitatile si insusirile de ordine flsica si
moral. :
borbdt sprinten, sirguitor" adica barbat;
kope sburdalnic" adica copil (kopely);
muta, mut ;
nerovas oiret, vicldn" adica naravas ;
nerod, nyegra Ochee , murya murg", rojb roib",
rosca roscovan" etc. la cari se pot adaoga substanti-
vele abstracte ca geresdva adica galc6va, szecsita se-
ceta" etc.
Numal un contact intim p6te produce imprumu-
turi de verbe si de adjective, de orece o atingere su-
perflciala si trec6tOre se manifest, prin introducerea
unul num6r de substantive dintr'o sfera exclusiv ma-
teriala. Ast-fel, cu tote cs turcismele nus putin re-
presentate in vocabularul roman, ele n'aii de inregis-
trat in limba nOstra, nicl o notiune intelectuala, nicI
un verb.
0 convietuire nu mai putin intim6 dovedesc no-
tiunile luate din cercul familiel ca urmatOrele :
ficsor adica fecTor ;

www.dacoromanica.ro
214 ELEMENTE ROMANE

kuszkura, cuscru ;
mdsuly rao§u1" §i masa m(50," ;
rands, nana ;
nyepota §i matusza (acesta din urma din latinul
amita cu sufixul usia : cf. catus, din catus); nyirely
mirele", nyirdsza miresA", nunta, zester zestre" §i
szurdta surata", ve[r]sdr adica ver[i]§6ra §i verje ve-
rie, rudenie" (ambele de la v6r" din latinul verus sc.
consobrinus, de unde macedo-rom. cusurinu, care, in
privinta semantics, se p6te al aura de spaniolul ger-
maim), din germanus sc. frater).
In urma vine materialul lexical, care se raporta
la sferele cele mai variate, la diferitele domenii ale na-
ture!, la ocupatiuni, la oblecte de prima necesitate.
Relevam mai intai pe cele ce apartin pastoritului
csobdn §i pakuldr adica p6curar ;
col sat tol, kacsulya, koszok, §i zabun;
kaskaval, urda, meringya merinda" si hoddly,
oda% ;
berbecs, buhay sat buhaiul, kecel natela, kirlan,
miora etc. ; §i Inca cate-va animale, gall, de cele po-
menite, ca cincar sat tintar, kertica cartita", kurka,
liliak, moca sat mita etc.
La agriculture, se raporta :
kopdcs, kacsdn ncocen", kapica capita", mdle sat
malait si semunca, sominta.
Apol cate-va plante : ardel ardeit", alakor sat
alac, biszidk, busuloc, gurasztra Mastra" §i musacol,
mu§atel.
La sfiqit in§iram pur §i simplu pe urmatOrele

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 215

de diferite categorii, mentionand numai pe cele im-

portante :
csercsely tercel ", csimpolya cimpoita, gdrd, go-
lonc glont", kovrics, karuca carutaa , ketran catran",
kompina cumponh", kurelye, /inzdny, marfa, matdsz
raatase", palacsinta placinth", pakura, pirkorics pri-
colicit", putregdly putregaiii", ramasz romas, rest",
takdny tocanh", vapor adich vapor §. a.
Negre§it, nu tote aceste romanisme dateza din
aceia§i epoch si cronologia for se pOte Intru cat-va sta-
bili duph legile fonetice ale limbei maghiare.
Cea mai mare parte dintre romanisme at intrat
in unguresce sub o formh dialectal, propria, Banatu-
lui. Caracterul dominant al vocalismului bhnatenmu-
4area hit eil reghsim In mai tote aceste imprumuturi:
cf. mintye, kurelye, meringya (merindie), nyepota, nye-
gra, nyekersil, entyinal etc.
Spiritul limbei unguresci, ca §i al Intregului grup
linguistic caracterizat prin armonia vocalich, nu high-
due dubla consonanth la inceputul vorbelor i cauth a
o evita prin intercalarea unei vocale. Ast-fel, impru-
muturi ca golonc (glont) sat palacsinta (placing.) tre-
bue sh fie mai vechi de cat verbe ca trankcil (tranch-
nese) sail. szkepdl (scap), care nu observe. ac6sth lege
fonetich.
Accentul e un criteria nu mai putin decisiv pen-
tru epoca imprumuturilor : vorbele , cari at phstrat
accentul romanesc (ca ardel, pakular), sint mai recente
de cat cele ce at fost supuse intonatiunii maghiare
(ca alakor, menteni etc.).

www.dacoromanica.ro
216 BLEMENTE ROMANE

Mai observam Inca, ca sonul caracteristic a] Um-

bel romane cz e redat unguresce obicinuit prin e:
gercsava, gergelice (gargarita), ketran etc.
S'a voclut, ca ordinile de idel, ce represents, aceste
romanisme, sint indestul de felurite spre a respunde
asertiunil lul Hunfalvy, ca vorbele imprumutate de
Ungurl din romanesce s'ar referi exclusiv la viata pa-
storala 1); si data nu atinge sfera politica §i religiasa,
ele nu sint mai putin variate si caracteristice. De al-
minterea, Hunfalvy nu face de cat a repeta conclusi-
unile premature, la cart ajunse Edelspacher in citatul
set studit. Dupa ce sustine, a atingerea anteridra a
celor dou6 popOre n'a fost nici a§a, de intima nici a§a
de importanta ca astacli", observa in privinta calitatil
insavi a vorbelor imprumutate (p. 116), ca ele nu figu-
reza nici in sfera, politica §i religiOsa, nici in genere in
sfera factorilor culturall mai inalti si ca majoritatea
romanismelor duc o viata nomada in limba maghiare.
Vocabularul limbei maghiare abia a inceput a fi
scrutat din acest puuct de vedere. El reserva probabil
constatari ulteriOre, earl vor infirma nisce asertiuui
atat de generale. De acesta natura sint de pilda inge-

I) Hunfalvy, Die Rumdnen and ihre Amp-jet-he. Wien, 1883, p.

223-225. VetlY si Die Ungarn ader Magyaren. Wien, 1881, p. 67:
Nu glsim In limba maghTarit eletnente romane . Acestli, absent de
vorbe romane dovedesce dar incontestabil, c t dincOce de Tisa si In
Transilvania de ast6tIT n'a existat Romanismul In secolul IXX1., Cf.
di Xenopol, Teoria luY Roesler, cap. VIII: limba. Ad5ogam cu p6rere
de reit, a tot ce sustine autorul in privinta romanismelor din limba
maghTurit e lipsit de orT-ce bas sciinttficl.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 217

nidsele observatiuni ale d-lui Hasdet cu privire la

originea cuvintelor mantuesc (lat. mantum : cf. scap
din capa manta") §i alac din Magnum Etymologicum.
Asemenea cercetari vor revendica in favOrea limbeT
romane o serie de vorbe considerate ca maghiarisme
§i carT figureza sub acesta rubrics in Dictionarul lul
Cihac.
Aci ar fi locul sa vorbim §i despre Sa§if din
Transilvania cart all dus un trait. secular impreuna cu
Romanii, asa ca, multe din credintele for se regasesc
la Sasp). Dialectul for german trebue sa contie de
asemenea urmele acestei convietuiri. N'avem insa nici
o scire in acesta privinta.

II

Toti etnografii au relevat puterea de resistenta

a Romanilor. NicI unul din popOrele invecinate n'a
putut sa-1 absOrba; din contra, crescerea for e con-
stanta, §i in paguba elementulul strain. Ef sint inze-
strati c'o forta rara, de expansiune, multumita ocupa-
tiuuiT for de capetenie pastoritul. Ca cbobani, Romanii
pribegeat din pa§une in pasune si acestei porniri if
datoresce poporul nostru puternica sa expansiune intre
Marea Adriatica si Marea Negra. Pe Mpg crescerea
vitelor se adaose facerea branzei si negotul caravane-

1) In basmele gsescI culese de Haltrich, Deutsche Volksmiirchen

au detn Sachsenlana'e, 4 ed. Wien, 1885 se MU. unele de origine ro-
manesa.

www.dacoromanica.ro
218 3LEMENTE ROMANE

for (turma cu sens de caravan." in Serbia si Munte-

negru). Vorba branzd (sub forma brenca ncaseus va-
lachicus" intr'un document ragusan din 1357) si aprOpe
intrega terminologie ciobAnescA s'a imprastiat in muntii
Carpal si in Vrile invecinate prin migratiunile Ro-
manilor in Alpii Dalmatiei si in Carpal.
AcestA migratiune, incepend Inca din secolul al
XII-lea, porni in douo directiuni opuse.
Una petrunse mai intai in Serbia si de aci spre
Nord in Wile locuite de Croati panA la Triest, lasand
in urma for diferite colonil (ca in Istria oriental si
in insula Veglia), cari panA astadi, deli slavizate, do-
vedesc prin limbs originea for romanesca.
Alta apuca spre Nord-estul Europei si infiinta,
in Galitia un sir de colonii numite romanesci" (Wo-
loska, Walachowka, Wolochy), earl, isolate, se conto-
pira cu Rutenii, dar lasara, despre existenta for urme
in toponimia Galitiei, in graiul Rutenilor, in costumul
si in datinile Hutenilor.
Miklosich urmaresce intr'o importantA monogra-
fie, careia ii_datorim si datele de mai sus, aceste mi-
gratiuni pe de o parte in Istria, Croatia si Serbia, iar
pe de alta in Galitia, Polonia, Rusia meridional, apoi
in -Ora Cehilor, Moravilor si Slovaci]or 1).
Grupam in tabloul urmAtor elementele ciobanesci
imprumutate din terminologia roman6sca. si cari sint
comune mai tuturor poporelor slave sail slavizate :

1) Miklosich , Ueber die Wanderungen der Rumunen in den

Dalmatinischen Alien and den Karpathen. Wien, 1880.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINS 219

bacza, nbaciti" , la Poloni ; baea, la Moravl §i

Slovaci ;
brenca la Serbi ; bryndza, la Ruteni ; brendza, la
Poloni ; brynza la Slovaci ;
deli del", la Seibi ; dil, la Ruteni ; del la Slo-
vaci ca nume de munte, precum rodgura" in Galatia;
frula fluer", la Serbi; fujara, la Ruteni ; flojara,
la Huteni ; fuiarka, la Poloni ;
glag chiag", la Moravi; glieg, la Ruteni; klag, la
Poloni ;
merinde, la Ruteni ; merenda la Slovaci ;
putyra vas de facut branzd" (putrid), la Ruteni;
putyra la Poloni §i Slovaci ; cf. gielata (la Poloni) §i
geleta (la Slovaci) din ghats" ;
struga ciredd mare" (strung) la Serbi; strunga,
la Slovaci ;
taystra traista", la Ruteni; taneystra, la Slovaci;
turma caravans" la Serbi si la Ruteni; thrum.
turma" la Poloni; turmar cdraue in Croatia ;
urda, la Ruteni; horda , la Poloni ; urda, la
Slovaci;
vatra, la Slovaci ; watra, la Poloni ; vatra foe'
(cf. lat. focus) ]a Ruteni (vaterka vatrd,");
zentica jintit6,", la Ruteni; 2enczyca, la Poloni;
ineica, la Slovaci.
Afars de nomenclatura pastorals comund, mai
avem de inregistrat urmele isolate lasate de Romani
in vocabularul acestor popOre.
In lima serba be§ika, balega (cf. bale), katun
(katunar, katuniste) regio pastoria", kukuta, kustura,

www.dacoromanica.ro
220 ELEMENTE ROLIANE

klisura strimtOre" (clausura), faca fate, lusija le-

vie", urlati urlu" etc.
In limba slovaca : drak balaur" ; cf. moldanky.
bucium" (=--- moldovenesc) etc.
In limba rutena : arhat (argat) lucrator la lun-
trele de pescari", cara si carina tern, terine, dzer
zer", korkobeO curcubeil", malaj, part noroc" (parte),
sap saps ", sokotiti past" (socotesc), trembyta trim-
bite, vatah, enepyn snepin" ;buna, bunyka ; mosa,
mosul, musia (la Rutenii din Bucovina); bowhar boar",
bukata, cara glOte (Ora), facarnyj fatarnic", fijin
fin", foja craca" (fOie), folos, frembija franghie",
harmasar, kapestra, karuca caruta", kiptari pieptar",
lew let", lok, malaj si mamalyga, putere putere"
(puternyi puternic"), putnia (putina) vas de lemn
pentru adapt calf", rypa, samanaty a same-na ", stym-
pyrati, tjar chiar", urytnyi urit", ware Ore", venit
,,folos" 1).
Cum se vede, elementele romanesci din rutena
sint importante si numerOse. Ele de sigur ar putea fi
considerabil sporite, exploatandu-se in acesta privinta
colectiunea etnografica intreprinsa de societatea geo-
grafica rusa, care a trimis, acum 20 de aril, o misiune
sciintifica dirijata de Ciubinski pentru explorarea teri-
toriulur ruten. Lucrarile (Trudy) ail inceput s'apara de

1) Pe 1ang6. aceste elemente lexicale, nume de muncY, plcluff si

rluri In Galicia : ca Mligura, Negrowa, Lungul, Rotundul, Kapul ; si
flume de sate : ca Akryszory, Fereskul, Strymba etc. culese de Kaluti-
njacki ap. Miklosich, Wanderungen, p. 25 urm.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 221

la 1872 si imbratiseza Intregul material etnografico-

statistic a regiunii meridionale a Rusiei. Acosta pu-
blicatiune inteadever monumentala este de o impor-
tanta capitala qi pentru folklorul roman 1).
Dintre poporele slave, nici unul n'a venit cu
Romanil in atingere mai intima §i mai indelungata ca
Bulgaril. Pe langa ac6sta, s'afla sate in Bulgaria si
Serbia, mai ales pe malurile Dunarii, locuite aprOpe-
numai de Romani. Limba bulgara trebue deci sa fie
fOrte bogata in romanisme din diferite epoce ; din ne-
norocire, vocabularul bulgar n'a fost Inca nici macar
codificat, necum supus unei cercetari sciintifice. Vona.
face dar numai cate-va indicatiuni culese din mono-
grafia lui Miklosich asupra vorbelor straine In limbile
slavice 2) :

1) Trudy elnograjfeesko-stalistieeskoj ekspeclicii v zapadno-russkif

kraj, 6 vol. Petersburg, 1872-77, si anume : vol. I Materiale (superstitiunT,.
eresurl, fermece, ghicitorT si proverbe); II Basme ; III Calendar popular
(credinte, obiceYurY si cantece privitore la diferite clite); IV Rrbtitort
si datinY (la nascere, botez, nuntit, Inmormintare etc.) ; V Cantece (de-
dragoste, casnice, satirice etc.) si VI ObiceiurY juridice $i Elemente-
etnice (EvreY, PolonT si alte nationalitAtT nerutene).
2) Miklosich, Die Fretndworter in den slavischen Sprachen. Wien,.
1867.Cf. Jireeek, Geschichte der Bulgaren, p. "5, unde se citezit de
asemenea cAte-va romanisme. Intr'un articol cle mecanisme grammatical
peut-il s'emprunter ?, publicat de Bred In Mainoires de la Socilti Lin-
guistique, vol. VIII, 2. 191-192 (1889), Mold adaog'd cate-va exemple
instructive din bulgAresce. El identificA, dupit Miklosich, unele colective
bulgare cu desinenta pluraluluY romanesc In urr si raportA vocativele
s6rbcbulgare In -le la vocativele romAnescl Intrebuintate cu articol ca.
omu-/t/ MaT addogAm diftongil ea 0 oa, trecutT de la RomanY la Bul-
garT, la TiganY si la SlovacY.

www.dacoromanica.ro
222 ELEMENTE BOMANE

Cer (cerrus), disagi, kapacina, kapistra (la boil,

karuca si karucar, furka si furkulica, gusa, lea ,,cre-
dinta", lisija, maj (adv.), masa, palarija, pla'ainta, porta,
pazitor, puj si puika etc.
Si mai saraci in informatiuni ne aflam fat cu
limba albaneza si neo-grOca, asupra carora limba nostra
in special dialectul macedo-roman a trebuit sa in-
fluenteze prin indelungatul contact al elementului ro-
manesc cu aceste popOre. Asupra acestul punct im-
portant n'avem nici macar o simply indicatiune 1).
Spre a termina cu poporele din peninsula balca-
nica, ar trebui sa pomenim ceva si despre romanisme
in limba turca ; dar nici aci nu suntem mai norocosi
si cu tote ca exista o scurta monografle despre elemen-
tele slave, maghiare si romane in vocabularul turcesc
ultima lucrare a lui Miklosich ea e cu totul imper-
fect, si abia atinge chestiunea. Ca o curiositate relevam
faptul, ca autorul ei n'a putut descoperi de cat douo-
trei cuvinte romanesci in limba turca cdlcirag, galetd,
masa eel din urma asemenea la Serbi si la Bulgari 2).
1) D. Erbicenu, In Cronicaril gred (Buc. 1888), p. XII notar
pomenesce de cate-va romanisme to limba neo-grecl (ca z;ciect, povnia
etc); dar d-sa uTtl, a acestea apartin stiluluT cronicarilor, Tar nicT de
cum limbeT grecescT. Acesta e atilt de adev6rat, c l vistierul Stavrinos
Insotesce poema -T despre isprdvile luT Mihaiil Viteahl (cf. Legrand, Re;
cueil de poemes historiques en grec vulgaire. Paris, 1877) cu un mic
vocabular de alOyirt iglaxmciP, ca Atiava (7) yvvnixa zov cisoevrds
sijg B))azias), IfaAn.,,ciat8es (Ka3tZ21 al, M totmcirict (me bucate
<avere a ), Meet (514 n inwexia zips IV.axirt9) etc.
2) Miklosich, Die slavischen, magyarisehen and rumunischen Ele-
mente ins tiirkischen Sprach:chat:se. Wien, 1889.

www.dacoromanica.ro
 IN LTMBILE STRAINE 223

III

Ne-a mai remas sa vorbim despre trel po-

pore, cart de secole traiesc pe solul patriel nOstre §i
ale caror vicisitudinl istorice presinta o analogie izbi-
t6re : Armeni, Evrei §i Tigani. Cate§i trele ale for idi-
ome au fost influentate de limba romans, dar in pro-
portiuni neegale, ce corespund probabil std rii sociale §i
intelectuale a fie-caruia din aceste popOre. Le vom cer-
ceta treptat dupa gradul acestel influence.
Tiganii au incercat o inriurire covir§itOre §i Ro-
mania fiind unul din principalele popasuri ale acestul
nem pribeg, inainte de a se fi respandit in Europa,
idioma for este ca. §i imbibata de elemente romanesci.
§i acest capital lexical el rat purtat cu din§ii in lun-
gile for colindari prin tote i<orile europene. Intr'o lu-
crare capitals, Miklosich urmaresce aceste cutreerari
ale graiului tiganesc de-alungul Europei §i constata, ca
unele romanisme, defiuitiv intrate in limba Romilor
(cum se numesc el insi§1), au fost transportate pana
la punctul extrem al migratiuniI Tiganilor in Europa,
pana in Spania. Inteadever, in sub-dialectul tigano-spa-
niol regasim vorbe ca ceriii, fert, lume, plait si altele
de aceia§i importanta semantics 1).
Dupa materialele adunate de ilustrul slavist ne
vom incerca a da o idee de importanta imprumuturilor

1) Miklosich, Ueber die Mundarten and die Wander ungen der

Zigeuner Europa's. Wien,, 1872 -78, vol. II, p. 42 gi passim.

www.dacoromanica.ro
224 BLEMENTE ROMANE

tiganesci, alegend cu preferinta colectiunile lexicale fa-

cute in provinciile odiniOra romanescl, Basarabia si
Bucovina.
Aceste imprumuturi pot fi grupate dupa urma-
tOrele categorii :
Corpuri si fenomene cosmice : ceriu, sto, curcu-
bat, nouri, aier, roil(a), fulgerili, tunili (tunet), untune-
recu (cf. galban, albastru);
din sfera politica si military : ympyratu si ym-
pyrate,sa, mosiya, ryzboit si bataliya, Oste si osten,
oras si cetate, turnu, sajata ;
din sfera religiOsa : pomana si bodaprostia (cu
sens de njertfa"), nunta etc.;
nume de animale : leu, Serb (cerb), momita, mitt,,
soricu; gultilru (vultur), rata, cocostirc ; brOsca, scoica,
topirla (sopirla) ;
notiunt relative la timp : primavara, t6mna, di-
mineta, tercet', sadauna (tadauna = totd.), pe urma,
lung, des, scurt etc., precum si numele unor Bile ale
sept6manei ca luyi (= luni) si numeralul cinci-Veci ;
notiuni privitOre la spatiii: camp, munte (cu sens
de stance "), plain, munte", marea, lac, pariti, izvor,
golbura (holbura), mal, iezatura etc.;
unelte indispensabile Tiganului : amnarit, lance,
lyulyaua, 06E4, tocila, pucios, zrnOla etc.
Vorbe romane cu sufixe tiganesci si anume : ad-
jectivele : luminimi luminos", ascutin ascutit"; sub-
stantivele : judekesaa judecator", ymprejuralesco im-
prejurime" ; verbele judekin judec", bukurisailem m6
bucur", tristosem m6 intristez" etc.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 223

T6te acestea intr'o lista de 80 de vorbe peste

tot. Numal din formula tigan6sca a Tata lui nostru,
a§a cum ea suns in Bucovina, relevam urmatOrele ro-
manisme §i locutiuni intregi romanesci : ceriu, sfintit,
imporatia, pe voya, yertesar, in kale de ispita...
Dar influenta nu se marginesce numai la voca-
bular, ci Tiganul a sciut a-§1 insu§i modul de a vedea
§i de a cugeta al Romanului. Basmele §i cantecele ti-
ganesci, culese in Bucovina §i publicate de Miklosich
(in vol. IV), contin motive §i forme romanesci. Intalul
basm e intitulat in§ira-te, margaritari" §i incepe cu
dui sfeti (= feti) logofeti" ; in cel d'al doilea figur6za
eroil legendarl Parau-ka§t si Parau-ol-bari, o traducere
Reran, dupa Frange-lemne si Sfarma-petra", §i 12inele
ca genii rele femeesci; cel d'al patrulea, intitulat Naz-
dravanu", reproduce formula initial, a basmulul roma:
nese : phenem ka sas ek imp6ratu spun a era un
imperat (= ci a era un...)"; cel d'al qecelea e intitulat
Petri Fet-frumos".
In fine, ca o ultima analogie, eroul cunoscutel
legende despre manastirea Arge§ului pOrta qi la Tiga-
niI din Turcia (Miklosich III, 12) numele de Manole, dar
acolo e vorba de un pod ca §i in traditiunea gr6ca.
In nici una insa din traditiunile respective la cele-
lalte pop6re nu figureza un muster cu numele de
Manole 1).
Din contra., Tiganii, din causa starii for degra-

1) Vectf studiul melt Legenda meflerulni Alanole la Grecir mo-

dern)" In ConvorbirY Lit. XXII, 669-682.
39,866. 'starlet FiloIngiei &mine. Ed. II. 16

www.dacoromanica.ro
226 ELEMENTE ROMANE

date, n'ail transmis vocabularulul roman de cat un

num& infim 1) de vorbe si acestea denOil in special
Insusiri nefavorabile.
Asemenea tiganisme sint:
citirdesc in be de fur" aplicat In special Tiga-
nilor : din 6orao nfur", la participiii eordo, de unde
verbul romanesc;
=lag gado" din kald nnegru, tigan" : calaii re-
crutandu-se mai ales dintre Tigani ;
benga drat ", vorbe, familiara cu deosebire In
Moldova, de la benga, numele tiganesc al diavolului ;
barns ciocan mare si grate: vorba tiganesca din
bard mare" etc.

1) Curat absurde $i fantastice Sint urmItOrele asertiunT factite de

stritinT In acesta privinta. Un ore-care Kohl (ap. Putt, Zigeuner I, p.
VII nota) pretinde despre RomaniT din Transilvania, c t din$iT, avend
a face maT mull cu TiganY, au Imprutnutat de la er t o multime de
vorbe pentru lucrurl $i fapte nectiviindosea. lar r6posatul tiganist
francez Bataillard (In t Les derniers travaux relatifs aux Bohennens
dans 1'Europe orientale, in Revue critique din 1870, II, 191-2[8)
sustine la p. 179 nota : eUn roumain ties intelligent m'assure (obser-
vation fort importante Si elk se verifie pleinement) que tous les termeh
de metier .en roumain, sauf innovations recentes been entendu, soot em-
-prunte4.au bohemienv. E de prisos a achloga, cY nicT unul nicT altul
Stu -citeta vr'o proba din motivul a o asemenea 1111 exista.. Nu maT
putin absurde sint cele scrise de Baronzi (Limba ronuind tradijiunile
e), p. 21) despre tiganisme In romanesce. Este adeverat insit, cil tiga-
nesca formal un contingent important In limba caraitordor din Ro-
mania ca In graVul hotilor din Intrega Europa : vorbe hotescT ca gagiii
tstapana, nud(ete) cvina sail love(le) ibanY) shit de acesta origine ; cf.
Hasdeil, Principir de Linguisti4 p. 44.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STBAINE 227

Mai adaogam sj sufixul adjectival tiganesc enghero

(cf. herongero din hero cOpsa"), care s'anina la unele
vorbe sere a le da, o infa,tisare ridicula : suflengheru
(suflet), fofengheru (lucef6rul diminetii), bostromengheru
(originea si insemnarea vorbei deopotriva obscure) etc.
De aceiasi origine lint in sfirsit vorbele : rudar
tigan aurar", dirvor tigan lemnar", puradeit prune
de tigan" (cf. danciu si ddnciucu), tanana , ;jot tiganesc",
gandrama... pe cand, din contra, expresiunl relative la
viata tiganesca (ca salas, satra, laie, vatra, glade, va-
taf, bulubasa etc.) at p6truns din romanesce in graiul
Romilor.

Sub-dialectul evreo-german din Romania a impru-

mutat de asemenea o serie de romanisme fOrte intre-
buintate si call in majoritatea casurilor nu posed echi-
valente germane. Din punctul de vedere fonetic sonul
caracteristic oa se reduce in evreo-germana la o, Yar
silabele cd si gd se resolva in ke si ghe (ca si in un-
guresce).
Verbelor romane li se anina desinente germane :
skip -en a scgpa" (skap-e, skap-est, skap-et...) etc.
Termini importanti ca primavarg. si tOmna (tomna),
ca nepot, saran (cu pluralul germanizat : Laren -er) all
intrat definitiv in acest grain, ca si numele animalelor:
berbec, cidra (corn), maimut(g), mAgar, brdsca
(broske) etc.
Cati-va termeni de grgdinarie Ca: porumb sail
papusoit, caisa si zarzara, dude, pepene si strugur,
cOja (koje) si semint etc.

www.dacoromanica.ro
228 ELEM11NTE ROMANE

§i urmaterele pentru nutiunl de diferite catego-

rii : bordeiti, (Antal- (kanter, cu accentul germanic), cleste,
crait desfrinat", dram (drern din dram, en umlaut),.
dulap, garla (gherla), han (diminutiv germanic: chand1),.
labs, magazie, mosie, oca (Oka), perdea (parde), potceva
(potkova), sant, talpa, tava, tavan, vatra etc. ').
In fine Armenii, earl se asegara in Moldova Inca.
inainte de secolul al XIV-lea, nu s'ail putut sustrage
nisi dinsii unel influence seculare, cu tete a ea nu
trebue sa tie considerabila din causa caracterului ex-
clusiv si al traiului isolat al acestul nem. Acosta ex-
plica si lipsa desaviriaa a armenismelor in limba ro-
mans. Din potriva, in limba armena, au intrat mad
multe romanisme, cum o constata profesorul Hanusi
intr'un interesant studifi despre grain! Armenilor din
Gali ti a.
Cele maT multe dinteinsele apartin regnulul animal:
berbegi, cerb, giunc, lepur, kokoveika, mundzul, mita.
Importante 's verbele admise numal sub forma
for participiala In unire cu un auxiliar armen : ferit,
si grabit ,(+ ilahi); oprit, pazit, scaparat si suferit
(d-anelit); cele cateva adjective : urit, vestit, sgarcit...
Armen era la nol odiniera, sinonim cu negustor,
comerciul fiind ocupatiunea principals a Armenilor.
interesant a regasi In gralul for cati-va termini co-
merciall ca : negustor, bolt(a), bani apol expresiuni
ca : domna, curtan (curten), cumnat, gluruit, fagaduiala...
1) MaY pe larg despre acesta In al meil Sludiii dialectologic-
asupra graYulur evreo-german. Bucureser, 1889, p. 75-78.

www.dacoromanica.ro
 IN LIMBILE STRAINE 229

In fine, seria de vorbe : arutur (ariltura,), brad,

fag, ging, ghinda, kranga, buttk ; dzer (zer),
samakis ; koma, pintin, karar (carare), porta, prund,
parav (Arab), furculita, nama (numai)... 1)

Aceste insemnari repecli asupra elementelor ro-

mane in limbile straine presinta, un mare interes et-
nologic §i asemenea studii vor contribui la o mai drepta
apreciare a influentei, ce a exercitat-o limba romans
asupra idiomelor invecinate §i asupra graiurilor, cari
traiesc in mijlocul ei. Cand se va trage bilantul general
al imprumuturilor etnice, se va vedea, ca spiritul ro-
man n'a fost nici mai putin darnic in bogatia sa, nicl
mai putin larg in puternica-I expansiune ca poporele,
ear! au izbutit a-0 afirma individualitatea si a lasa
urme insemnate in evolutiunea sa istorica.

1) Hanusz, Sur la langue des Armeniens fiolonais. Cracovie, 1886,

citat si reprodus dup6. d. Hasdeil cArmeniT In Romania, In Revista
Noud, An. III (1890), p. 128-135.

www.dacoromanica.ro
 STAREA ACTUALA A FILOLOGIEI ROMANE

OCHIRE RETROSPECTIVA

(1870 1895)

Ne vom incerca a resuma in paginile urmatOre,

de natura mai mult bibliografica, activitatea fflologica
din cursul ultimelor doue decenil, atat din Or cat §i
din strainatate, relativa la Romani. Cuvintul fflologie"
e luat aci in acceptiunea-i cea mai larga, asa cum
ea fu aplicata de Bcekh pe terenul clasicitatil greco-
romane si de fratii Grimm in domeniul limbilor ger-
manice. In acest sens, filologia imbratiOza viata unul
popor In principalele manifestariale inteligentei sale
§i se identifica pans la un punt cu cultura sa, care
coprinde pe de o parte limba §i literatura, iar pe de
alta moravurile si arta nationals.
Dintre tots ace§ti factor' intelectuali, limba e cel

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIE1 ROMANS 231

mai important, intru cat, servind celor-lalti de organ

expresiv, ea face posibila existenta lor. In jurul limbei
dar si al imediatel sale expresiuni, al literaturei, tre-
bue sa se concentreze opintirile filologului. Nu se pOte
cere de la dinsul aprofundarea egala a tuturor acestor
factori ; dar cunoscinta for generala il este indispen-
sabila pentru apreciarea productiunilor literare ale tre-
cutului.
Intr'un cadru astfel limitat §i impartit in trei
sectiuni principale (Limba, Literatura sf Cultura pro-
prit 4isa) vom expune munca desfasurata, in eel din
urma 25 de arl, in variatul domeniti al cugetarii
romane,
Acosta, ochire retrospective asupra miscarii filo-
logice in cursul unui sfert de secol ar putea presenta,
cu tote lacunele-i inevitabile, un tablot On de interes,
constatand progresul real, un progres insemnat in ra-
port cu trecutul, in diferitele ramuri ale desvoltaril
nOstre intelectuale.
Dar mai intait cats, sa, facem cunoscinta, cu
izvOrele bibliografice §i periodice din ultimele dou6
decenib.
Dup. Bibliografia cronologica a lui iarcu, care
merge papa, la 1870, nu posedem Did o lucrare seri-
Osa, asupra bibliografiel roman din ultimul patrar al
secolulul. Lipsa-I pOto fi Intru cat-va suplinita prin
publicatiunea periodice a lui Degenmann (1879-1889),
continuata de libraria Socec, §i prin douO bibliografil
partiale de d. I. Popescu ; in special prin cate-va me-

www.dacoromanica.ro
232 STAREA ACTUALA

nografii de nature istoricA, datorite d-lor Xenopol si N.

Densusanu l).
In strainatate, Revista pentru filologia romania
a lul G-rOber a publicat succesiv de la aparitiunea ei
(1876 1894) un Suplement bibliografic anual, In care
limba roman4 e destul de bine representata, mai ales
in primii anY, multumita informatiunilor directe pro-
curate de dr. M. Caster. Ceva analog oferA astacli In-
dicatorul (Anzeiger, 1883...) bibliografic pentru 1 imbile
si literaturele romanice de Ebering.
Dup6, Archivul pentru Filologie si Istorie al lui
Cipariu (1867-1872), singurele reviste speciale, exclu-
siv consacrate sciintelor filologico-istorice, au fost : Co-
lumna lul Traian pentru Istorie, Linguistics si Psico-
logie populara (1870 1883) sub directiunea d -luY ilasdeb,
si Revista pentru Istorie, Archeologie si Filologie (1882
1887) a d-lai Tocilescu 2).

1) Cartea luY Iarcu se pOte completa cu Biblio-hronologia ro-

mana de Codrescu In Buciumul roman din 1875-1876. I. G. Popescu,
Trer an din literature romlinli (1874-1876). Indice bibliografic al
cartilor publicate romanesce lu Romania 5i stelinatate !titre anil 1874,
1875, 1876. BucurescY, 1877 5i .Fise anY din literature remand. Catalog
general de cartile romane publicate In here Si strainatate de la i Ia-
nuarie 1874 pang la lulie 1879. BucurescY, 1879.D. Xenopol In Re-
vue historique din Paris, Incepend de la 1881 pia. la 1894, analisezi
publicatiunile istorice aplrute In Romania 5i In strainatate privitore la
Romany; iar d. N. Densu5anu Lace In Rotniinische Revue (din 1886,
1891 5i 1893) o reviste bibliografica, adesea incompletit 5i superficiall,
a cartilor romine de literature istorice dintre aniT 1882-1889-1892.
2) Acesta din urmit reviste 5T-a reinceput aparitiunea cu anul 1893.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANS 233

Revistele astacli existente se ocupa numai inci-

dental cu sciintele speciale. Intr'acestea merit a fi
citate in pritnul rind si dupe ordinea aparitiunii lor.
urmatdrele Convorbirile Literare (1867 m) sub redac-
tiunea d-lui Iacob Negruzzi, Revista Noua (1888 u.) di-
rijata de d. Hasdet i. Archiva sciintifica, si literara
din Iasi de d. Xenopol (1880 u.) ; la cars trebue sa mai
adaogam Analele Academiei Romane (1867 u.) 1).
Principalele reviste straine pentru studiul limbilor
romaniceca Romania (1872 u.) din Paris, Revista lui
Grober (1876 u.) precum si Archiva pentru filologie
slava de Jagi6 (1875 u.) Inca se ocupa din tend in and
cu limba romana si cu carts romanesci.

I. LIMBA

Studiul temeinic.al limbel romane se pots face

numai in paralel cu al celor-lalte limbi romanice si
dupe principiile sciintel comparative a limbilor. Filolo-
gia romana, este astfel inseparabila de filologia roma-
nica, care ea insasi se inspira, de la resultatele gene-
rale ale filologiei comparative.
Pe cand limba nostra nu poseda Inca nici o
lucrare specials relative, la idiomele romanice in ge-

1) Despre cele-lalte publicatiunY periodice, de dincdce si de din-

colo de CarpaV, se !kite consults (pita. la 1887) monografia bibliogra-
ficd a d-luY A. Pop (1888).

www.dacoromanica.ro
 234 STARE/1 ACTUALA

nere, Linguistica, are deja o mica literature, represen-

tata prin publicatiunile d-lor Hasderi §i §aindnu ').
0 catedrti de filologie comparative la Universi-
tatea din Bucurescl a fost infiintata in 1878 pentru d.
Hasdeti, titularul el actual ; cea de limbile romanice,
ocupata, de d. Fro llo, urma dup1. un scurt interval ; o
catedra de filologie romanesdi, rOmane Inca o chestiune
a viitorulul.

A. Gramatica

Primul volum din Cuvente den B6trani" (1878),

opera capitals a d -luY Hasdeii, a pus basa Gramaticei
istorice romane. El coprinde limba vorbita intre 1550
1600, continend texturI (acte si fragmente) si glose-
slavo-romane, in reproducere diplomatica §i insotite de
un aparat critico-exegetic, care pOte servi de model ;
apoT un specimen de dictionar etimologic al limbei ro-
mane §i in sfirsit editiunea critics a celel mai vechi
cronice existente. Importantele chestiuni de of dine fo-
netica, morfologica §i etimologica, agitate sail resol-
vats de autor, capota o noun valOre prin observa-
tiunile lui Scbuchardt , consemnate in Suplementul
volumuluT.
MeritOsele studil fonetice ale rOposatului Lam-

1) Hasdett, Principil de Filologie coniparativd. BucurescY, 1875;

PrincipiY de Linguistic-a, 1881 gi Studir de sciin/a litnbet 911 Columna
pe 1882.*dinenu, Linguistica contitnfiorand. BucurescY, 1890 $i Ra-
poturilt intre Gramatica Logica, 1891.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANS 23:5.

brior, despre vocalismul roman si despre labialele in

gralul popular 1), at fost urmate de ale d-lor Gaster si
Tiktint primul asupra guturalei si despre stratificarea
elementuluf latin 3), cel d'al doilea despre evolutiunea
unor diftongi si influenta sibilantelor asupra vocalelor
invecinate, precum si frumOsele-I studif asupra voca-
lismului roman, call formeza, intaia parte dintr'o gra-
matica istorica a limbeI nOstre apoi lucrarile roma-
nistilor strainf Mussafia si inainte de totf Miklosich5),
care a dat prima sintesa fonetiea a celor trel dialecte
romane.
Tote aceste opintiff vor prepara terenul pentru o

1) Lambruar, L'E bref en roumain in Romania d. 1878, Essai

de phonetique roumaine In Romania d. 188o-81, Notes sur les labi-
ales en roumain popuhure, ibid. 1885 (articole resumate de d. I. NI-
dejde In Contemporanul 1, 495 u.); Indreptarid, studid filologic In Con -
j'orbirY Lit. XV si Introducerea la Carte de citire. Tag, 1882 ; II ed.
1892. VecIT gi Alesiu Vicid, incercdrY in vocalismul limbeY rondine.
Blaj, 1893.
3 Gaster, (Zur rumdruschen Lautgeschichte) Die Gutturale te-
nuis. Halle, 1878 Stratificarea elementuluY latin In litnba romand in
Revista d -luI Tocilescu I, 17-42 yi 345-356 si Die nichtlateinischen-
Elemente im Rumiinischen In Grober's Grundriss f. ram. Phil. I,
406-415.
3) Tiktin, Studies: slur rumanischen Philologie. Leipzig, 1884 ;
Der Vocalismus des Rumanischen In Zeitschrift f. rom. Phil. X XII
si Did Rumanische Sprache in Grliber's Grundriss f. rom. Phil. I,
438 461.
4) Mussafia, Zur rumtinischen Vocalisation. Wien, 1868.
5) Miklosich, Beitrage ;stir rumunischen Lautlehre. Parted 1V,
Wien, 1881-1883.

www.dacoromanica.ro
236 STAREA ACTUALA

tractare istorica a limbei. Dar char de pe acum putem

privi cu multumire la distanta enorma, ce desparte
empirismul trecutulul de met6da severa a foneticel ac-
tuale, asa cum ea fu inaugurate, acum vr'o douo-OecI
de an', de ilustrul Ascoli in studiile sale asupra dia-
lectelor reto-romane.
Dupe opera gramaticala, a lui Ciparit (1869), in-
cercare sistematica in stilul vechel stole, urma intr'un
mod rational elaborarea materialelor preliminare, pe
temelul carora se va putea stabili Intr'o eii, dupe le-
gile Linguisticel contimporane, evolutiunea treptata a
gralului romanesc.
In be de o constructitme apriorica a limbeI s'a
revenit astfel la o procedere experimentala pe scara
cea that intinsa. i data ridicarea intregului edificiti re-
mane Inca intr'o perspective departata, investigatiunea
e eel putin Indreptata de asta data pe calea adev6ru-
lui si a sciinteI.
Afara dar de IncercarI elementare, car' imbrati-
seza intr'un mod sumar Intregul domeniti gramatical 1),

Mtclejde, Gramatica 'baba roar/inc. Ia.Y, 1884 $i Istoria /lat-

he?' romelne. IasY, 1887. Tiktin Gramatica ronaind. Ia$Y, 1891.
Manila, Gramatica istoricd a umbel ramble. BucurescI, 1894. Acosta din
arras( e o Incercare nereusitl $i dovedesce cea maY elementard lipsit de
probitate senntifia. Capitolul despre GramaticY si Dictionare precum $i
.cel despre Semantics cunt reproducer"( quasi textuale din Istoria Filolo-
gieY rornfine $i din lucrarea ndsta asupra Semasiologiet Cu tote acestea,
d. ManItu n'a credut de ctiviintti. a mentiona fie $i In treat numele
autoruluY,cKruia if revine la adicit partea cea maY solidi s Grama-
nceY sale.

www.dacoromanica.ro
 A F1LOLOGIEI ROMANE 237

nu avem de o cam data, a inregistra de cat o serie de-

monografiii, intro earl' figurezA mai ales Contributiu-
nile la fonetica dialectelor romftne" (1881) de Miklosich
si Studiile relative la filologia romanA" (1884) de Tik-
tin. Ambele aceste eminente lucrAri, scrise fiind In limba
germana, atrasera, din partea romani§tilor asupra lim-
bei n6stre o atentiune din co in ce mai meritatg, ca-
reia se datoresce locul insemnat, ce fonetica-i ocupa in
recenta Gramatia comparative a limbilor romanice de-
Wilhelm Meyer.

Pe tere9u1 ortografiel nu ne mai intImpina acele

sisterne diametral opuse, ce domniati odiniOrA intre
9cOla etimologica §i cea fonetica : ambele de o potriva
de imposibile tocmai prin extremul for contrast. Chest-
unea pare a fi intrat in fasa moderatiunil, cAnd o con-
ciliare va deveni posibilA intro etimologismul temperat,
patronat de Academia romanA §i obligatoriti in inv6-
tAmintul public, si intro fonetismul rational, a§a cum
a fost formulat in manualul de ortografie romans,
(1889) al d-lui Tiktin.
Inaugurate intr'un mod sciintific cu Despre seri-
erea limbei romftne" (1874) de d. Maiorescu, cu Indrep-
tariul (1882) lUI Lambrior §i mai ales cu studiul filo-
logico-critic al d-lui Fro llo 1), problema ortografie a

1) Fro llo, 0 noun incercare tie :au/lune a problemulto orto-

, grafic. BucurescT, 1875. Despre sistemeht, ortografice pand la 1870:
cf. Cipariil In PrincipiT de limbli 0, de scripture. Blaj, 1864, p.
278-332 gi In al sdd Archiv, p. 563 u. (t Gramatista 5i ortografistir

www.dacoromanica.ro
238 STAREA ACTUALA

trecut peste periOda-T de fierbere si de transitiune spre

a se apropia de o solutiune definitiva. La acOsta va
contribui si studiul istoric al diverselor aspecte, ce a
primit grafia latine suprapusa alfabetului cirilic
Cat privesce morfologia sat partea formala a
limbei, afara, de materialele adunate de Ciparit in Prin-
cipii de limba" (1886) si resumate de Mussafia, nu pu-
tern semnala de cat uncle studil isolate, Intregul acest
dornenit fiind aprOpe vergur de o lucrare sistematica.
si fundamentala, 2).
Ace Iasi lucru, si intr'un grad Inca mar simtitor;
se pOte dice despre lexiologia sat formarea vorbelor,
undo un inceput serios remane Inca de facut 3).

romarts). Veclf inci Picot, la Societe litteraire de Bucarest et l'ortho-

graphe de la langue rountaine In Revue de Linguistique, II Si III;
Schuchardt, de I'orthographe du roumain In Romania II, 72 u.; Ga-
ster, Originea aljabetulul ortografia romlind. BucurescY, 1885 Si Ghi-
binescu, Grafia citified la Romany. Boto5anY, 1838.
1) Iona;cu, Sistemele ortografice cu litere latine. FocsanY, 1889;
a II ed. 1894.
2) Mussafia, Zur rumanischen Formenlehre In Jahrbuch f, rout.
u. engl. Litt. X (1869); Tiktin, Un fenomen morfologic In Cony. Lit.
XIII 0879), p. 294 u. si Carta sail Carley? In Archiva d. IasY I, 666
u.; I. Nildejde, Dechnatiunea cu 2 caste in romanesce in Contempor.
II, 571 u. Si 0 formil veche plstratil In IstrtenY IV, 744 Si 944 ; W.
Meyer, The schwache Perfec :bildung nn Rumanischen In Zeitschrift f.
rom. Phil. IX, 244 u.; Burnhac, Die Conjugation ins. Rumitnischen in
ihrem Verhaltntss zur lateinischen. Czernovitz, 1884 Si RaYca, Rolul
principiului analogic .pe terenul fiexiuniY romane. PluiescI, 1890.
3) Quintescu, De deminutivis lingua romanicw. Berlin, 1867;
Stefurea, Sufixe latine to Convorb. XI, 217 u. $i Sufixe romine XII,
444 AI. Hasdeti, Istoria unta sufix romanic (ante) dispilrut din limbs.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOOIBI ROMANE 239

In sfirsit, lacune nu mai putin numerOse pre-

sinta sintaxa, pe terenul care% nu s'a studiat pana
astadi do cat Genul 1) si mai ales Articolul. Caracterul
metatetic al acestui din urma a preocupat pe toti scru-
tatoril limbei nOstre ; studiul cel mai vast se datoresce
d-lui Hasdeu 2).

romand In Columna d. 1882, p. 480 5i 570; de aseinerlea, sufixele si

prefixele In Magnum Etymologicum. Ca lucrdrY model pentru forma-
rea vorbelor pot servi cele doue opere ale hir A. Darmesteter, Traite
de la formation des mots composes dans la langue frangaise compares
aux autres langues romanes et au latin. Paris, 1875 si De la creation
actuelle des mots nouveaux dans la langue francaise et des lois qui la
regissent, 1877.
1) Gruber, Studiii asupra senuluY elementelor latine in romeinesce
In comparatie cu cele-lalte limbs romanice. IasY, 1884. La acesta se
pate aldtura monografia luY W. Meyer, Schicksale des Iateiniscken Neu-
iratins. Halle, 1883, care tine sem& si de limba romand.
2) Hasdeii, Le type syntactique homo ille ille bonus et sa pa-
rentele In Archivio glottol. ital. III, 3. 420-441 (sub o format am-
plificatd In Cuvente II, 609 687: Reduplicarea si triplicarea articolu-
In! definit). VedY Inc?t Obedenare, L'article dans la langue roumaine
in Revue des langues rom. d. 1884, p. 133-152 $i Un forme de l'art.
roum. qui se met devant les subst. et les adj. in Miscellanea Caix, p.
209-215. Schuster, Der bestimmte Artikel im Rumiinischen und Alba-
nischen. Hermannstadt, 1883 si I. IsIddejde, Articolul hotdrlt si Intrebu-
intarea Jul In dialectul istrian In Contempor. IV, 674 si 681.Hasdeil,
Un principiA estetic al Sintaxel romane In Columna d. Julie, 1883 :
cf. Tikttn, Zur Stellung der tonlosen Pronomina und Verbalformen im
Rumanischen in Zeitschr. f. rom. Phil. IX, 59o. Pentru studiul pro-
cesultif dP transitiune al limbilor romanice de la stares sintettcd la cea
analitica : cf. Clairin, Du Genitif latin et de la preposition (des. Etude
de syntaxe historique sur la decomposition du latin et la formation du
francais. Paris, 1880.

www.dacoromanica.ro
240 STAREA ACTUALA

Din contra, Semantica limbei romane a fost obieC-

tul unei opere speciale, incoronate de Universitatea din
Bucuresci 9.
De aci resulta, ca singurele parti ale Gramaticei
romane, ce ail fost cultivate pang asta41, sint studiul
semnificatiunilor §i in special al sonurilor limbei. Acest
din urma mai ales a ajuns la un inalt grad de preci-
siune, multumita unor cercetari aprofundate §i execu-
tate in conditiunile sciintifice cele mat ,rigurOse 2).

B. Lexicografie

Activitatea pe terenul lexicografiel romane a fost

mai sus caracterizata in trasurile el generale, de la
Dictionarele din Clu§ si Buda (1825) pang, la Cihac (1880)
§i liasdet (1886), al caruI Magnum Etymologicum inau-
gureza o; era noun in cercetarea originilor cuvintului
romanesc.
Aci vom intra numal in cate-va amanunte pri-
vitOre ja elementele constitutive ale limbei romane.

1) SAinenu, Incercare asufira Semasiologiei limba roraane. StudiT

istorice despre transitiunea sensurilor. BucurescT, 1887.
2) Despre importanta limbeT romine pentru fonetica si accentua-
tiunea latita : cf. Burla, despre pronuntarea hi! s In limba romanti In
Revista d-luT Tocilescu I, 17-3z si despre accentuatiunea Jormelor
contrase ale subst. lat. terminate In -ius si -ium I, 331-336. Seel-
mann, continuatorul lul Corssen pe acest teren, a utilizat cel dintliii
limbile romanice pentru limpeclirea cantitNtir si a accentuluT vorbelor
latine In Die Aussprache des Lakin each physiologisch-historichen Grand-
siiizen. Heilbronn, 1885.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 241

In examinarea fondulul el latin ne izbesce Inainte

de tote o particularitate remarcabilit: el nu cunOsce o
granita geografica Intre diferitele provincil ale DacieT,
constituind elementul pan-romanesc al graiului In opo-
sitiune cu elementele straine, carT, tote, sint maT mult
set mai putin familiare unuT anumit teritorit (ma-
ghiarismele in Ardel, slavismele in dialectul istrian si
in Romania, turcismele in Romania, grecismele In dia-
lectul macedonOn).
Pe langa stratul latin si accidentele etnice pos-
teriOre, nu trebue sa se treca, cu vederea substratul
autohton, elementul ante-roman. Putinele resultate po-
sitive, In privinta asa numitelor motive etnologice, se
datoresc perspicacitatii si eruditiunii d -luT Hasdeu, care
cauta a IntemeTa cu argumente solide simplele indica-
tiuni ale unul Miklosich si Schuchardt asupra influen-
telor indigene, cercetarT reluate in timpul din urma de
care Ascoli. In diferite rindurl d. Hasdet a revenit asu-
pra acestel grele probleme si in timpul din urma Oa dat
ultimul cuvint asupra raportuluT complicat dintre strat
si substrat. Ori-care ar fi sOrtea acestor ipotese, ele
vor avea meritul de a fi aruncat ore -carT lic,ariri In
orizontul Intunecat al originilor natiunil romane 1).
Dialectul latin vulgar, transportat In Dada, de-

1) Hasdeil, Originile plstorieT (elemente dacice) In Columna d.

1874, N. 5-9 ; Fragmente lentru istoria limbei romane. Elemente da.
cice. Bucuresd, 1876 ; Cuvente den BeYtreba 1, 270 U. 1 Strat pi sub-
strat, Genealogia popdrelor balcanice In Revista No4 Anul V (1892),
p. 5.27 pi BasarabiT, ibid. VI, 75-105.
39,856. Istoria Filologiei Eomane. Ed. II. 16

www.dacoromanica.ro
242 STAREA ACTUALA

veni in acest not medal un dialect provincial traco-

(daco)-latin sat romanic. Desi sciinta n'a reusit pang,
astall a fixa diferentele locale ale limbei latine, dar
un grait r6spandit pe un teritorit atat de vast a tre-
buit, prin insasi firea lucrurilor, s'aiba numerOse va-
riatiuni dialectale. Acesta result& Invederat qi din cer-
cetarile lui Gr Ober asupra substratelor latino-vulgare
ale vorbelor romanice (1884), pe basa carora s'ar
putea stabili diferentele cronologice ale latinel po-
pulare ').
Pe de o parte, un studit aprnfundat al raportu-
rildr Intre limba roman si dialLetele italiene, cari
apartin in special grupului sard, ar pune probabil in-
tr'o noun lumina caracterul provincial al latinei-vul-
gare transportate in Dacia si ar complini ast-fel datele
incomplete, ce ne procura marturiile istorice sat epi-
grace contimporane (cf. p. 60).
Pe de alta, elementul latin al limbei pare a nu
proveni pe de a intregul din aceeasi epoca. Tractarea
diferita a unor desinente identice ca in musc(u)lus §i
masculus sat in ung(u)la si lingula indica diverse pe-
riode de proveninta. De asemenea, latina medieval n'a
fost Inca exploatata in folosul vocabularului romanesc,
precum nici latina eclesiastica, care formeza o parte
insemnata din terminologia nOstra bisericesca (cf. bo-
tez, biserica : elemente ca dumineca, de pilda, arata

1) Vulgarlateinische Substrate romanischer Worter ap. Wolfflin,

Archiv fair lat. Lexicographie IVI gi Nachtrag VI, 377-97.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEL ROMANE 243

asemenea sub raportul fonetic o proveninta latin pos-

teriOra 1).
Analogiile limbei romane cu italiana, proventala
§i valona au fost relevate in cote -va monografii de
mediocre, important, 2).
Cea mai timpurie si cea mai indelungata, dintre
influentele straine, cea slava, a jucat in constituirea

1) Archie fiir let. Lexicografihie u. Gramatik mit Einschluss

des altern. Mittellateins, her. v. WO 'Min. Leipzig, 1884 urm. Lipsa
de studiT in acest sens asupra elementuluY latin in limbs roman?(
se simte maY ales citind opera luT Korting, Romanisches Warier-
Such. Padeborn 189 t. Cihac , In primal volum al DictionaruluT
soil dam-roman, nu tine seml nicT de latina vulgard, nicY de cea
medieval?(, niet de elementul romanic posterior, and veniram In ra-
port cu popOrele neo-latine din occident. Acest din urrra de mare
important/ culturall, suprapunendu-se peste vechea ptIturtt a fonduluT
latin, avu de resultat un proces identic (neterminat Inca la no!), ca in
cele-lalte limb! mum:nice, creand un strat paralel de vorbe populare
sail primitive $i vorbe literare sou posteriore $i producdnd ast-fel cu-
noscutul fenomen al dubletuluT, care ar merita o specialtt cercetare,
luandu-se ca model monografia luY Brachet, Dictionnaire des doublets ou
doubles formes de la langue francaise. Paris, 1868. VedT $i Hasdeti,
GhToc $i sglavoc, Un dublet greco-latin in Columna pe 1882, p. 372
379 (cu indicarea literatureY asupra dubletelor).
2) Frollo, Limbo romanli 1i dialectele itallene. Braila, 1869.
Body, Les affinites du patois wallon ou roman liegeois avec le
roumain in Revue du monde latin III (1884), 1. 54-69. Vidal,
Etudes stir les analogies linguistiques ate roumain et du Provencal
Aix, 1883.Ve0Y Cihac, Cate-va cuvinte din Rabelais In Cony. Lit.
X, 26-32 si Fr. Dame, Studiii comparativ intre limbs romanescti si
proventalI In introducerea la Dictionarul roman-francez (reprodus Si
In BucTumul roman d. 1876, p. 207). Cf. Roque-Ferrier, La Rou-
manic dans la litterature du midi de la France. Paris, 1881.

www.dacoromanica.ro
244 STAREA ACTUALA

definitive a graiulul national un rol identic cu al ele-

mentulul germanic In limbile romanice din occidentul
Europei. Pe tend Insa acolo organul intelectual conti-
nua a fi latina, la nor traditiunea romana se intrerupse
si-I se substitui paleo-slava. De la inceputul secolulul
al XVIlea Incepe literatura traducerilor bisericesci,
dar dinainte se pot constata urme de limbs nationals,
ca nisce oasis risipite in mijlocul documentelor oficiale,
in aqa numitele glose slavo-romane, carT se urea pane
la 1348, precum §i in cele cate-va imprumuturi mar
vechl ale unor dialecte slave din terminologia pasto-
ran, romanesca.
Mara de elementele populare pe deplin asimilate
din slavona, se inaugura din secolul al XVI-lea §i pete
dinainte, adich, odath, cu traducerea artilor bisericesci,
introducerea in limbh pe tale curat literary a until
mare num6r de slavisme, maT ales pentru ideile ab-
stracte, cart lipseail graTuluT popular. importatiunea
avea uneori de motiv simpla nepricepere saii comodi-
tatea traduc6torului. Aceste inaprumuturi, din necesi-
tate sail inlesnire,-atat de dese In mon umentele teo-
logice ale timpulul, IsT all negresit importanta for
culturala, dar ele nu pot constitui o parte integranth
a vocabularului national si in tot casul nu pot fi con-
fundate cu imprumuturile populare proprit-clise facute
direct prin contact imediat cu nemul sloven.
Ast fel, o cercetare sciintifica asupra elementuluf
slavon va trebui neaphrat sa dieting o Impatrita patui
in vocabularul limbei romane : un fond popular, dato-
rit atingeriT imediate si al caruT termin final s'ar putea.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI RONANE 215

pune aproximativ in secolul al XII-lea ; apoi elementul

oficial, care dat4z6, de la prima nOstra organizare po-
iitia §i administrativA, incep6nd cu secolul al XIV-lea,
§i elementul literar din epoca primelor traduceri ; in
sfir§it, un numOr de rusisme aduse de armatele ru-
sesci cu ocasiunea ocupatiunilor provisorii ale fOstelor
Principate §i call at disp6xut °data cu aceste, lasand
ate-va urme in scriitorii contimporani (cf. p. 204).
Premiterea acestor consideratiuni era necesarA spre
a accentua caracterul defectuos al lucrarilor existente
§i lipsa for de valOre sciintificA pentru a se putea de-
duce dintr'insele consecinte de importanta etnologica.
Dayd listele incomplete §i superficiale ale. until'
Ginkulov, Stephan, Schmidt §i Popovici 1), ajungem la
prima monografie seriOsA asupra elementului slay de
Miklosich 2), care, de§i forte incompletA, a romas pftnA
astacli cea mai bung lucrare in acest sens, de Ore-ce

1) Ginkulov, Naeertanije firavilit valacha-moldayshoi gramma-

tiki (Schiff' de regulele GramaticeY routine). Petersburg, 1840. Apen-
dicele la Chrestomatia, p. 174-20o, confine o Intl de slavisme Intre-
buinfate in rominesce. Stephan, Einfluss des Slavischen auf den:
Walachischen. Ostrowo, 1859. W. Schmidt, Slavisches im Rumuni-
schen In cAz Erdely Museums (Museul Ardelen) din 1867 si In Das
Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Rumanen Sieben
bargens. Hermannstadt, 1866 (p. 52-66 : Excurs fiber das slay. Sprach-
element im Rumanischen dar numaY privitor la toponimie). S.
PopovicY, Vorbe s6rbo-slave In limbo. roman(, In Glasnik din Belgrad,
organul SocietifiT de literaturi serbit, d. 1867,, p. 3o-58.
3) Miklosich, Die stavischen Elemente im Rumunischen. Wien,
1862.

www.dacoromanica.ro
246 STAREA ACTUALA

partea respective din Dictionarul lui Cihac nu denote

un progres si in unele privinte ii este chiar inferiOra
(cf. p. 202). In acesta, prima lucrare a marelul slavist,
privitOre la limba romans, el admite dupa Kopitar un
element mixt (traco-iliric si latin) in constituirea na-
tionalitatii romane §i constata, ca particularitatile de
limba comune idiomelor balcanice trebue reduse la in-
fluenta elementului autohton.
De la 1862, cand aparu monografia lui Miklosich,
pana astaqi nu se facu nicT un pas inainte intr'o ma-
terie atat de importanta. Aci, mai mult ca on unde,
se simte necesitatea uneY lucrari definitive din causa
insemnatatii capitale a factorulul slavon pentru des-
voltarea intelectuala a poporului nostru 1). Cu intro-
ducerea studiulul limbilor slave in invotamintul nostru
universitar 0 de sperat, ca se va aplana calea Linor
viitOre cercetari mai conforme cu progresele sciintel.
Influenta ungara, de§i neinsemnata In raport cu
cea slavona, se resimte deja in primele monumente
ale limbei (hitlen" in vechile formule de Tatal-nostru),
dar e de natura, mai mult teritoriala. Elementul ma-
ghiar a fost cercetat in diferite rinduri mai ales de
scriitori unguri ca Jerney si Hunfalvy, dar fara suc-
ces ; apoi de Alexics, a carui disertatiune a fost pre-

1) Hasdeii, Limbs" slavicii 1a RominT pang. la 1400 In TraTan

d. 1870 ; Baudouin de fanrlenay ,ci dialectul slavo-turanie din Italia.
Cum s'ail Introdus olavismme? BucurescY, 1876. G. Panu, Inriurirea
slavon4 In Cony. Lit. VI, 193 u.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 247

miatil de Academia ungara 1). Cihac nu fu mai fericit

ca predecesorii sei. In timpul din urmA apAru prima
monografie scrisA romanesce asupra cestiunil 2). Aci
autorul se inc6rca a face alegerea provincialismelor de
elementele curat popu]are, dar nu atinge nimic des-
pre fonetica imprumuturilor nici despre importanta for
culturalA.
In cercetarea influentei orientale asupra vocabu-
larului nostru, va trebui iarasi specificat elementelei
succesive. Existenta de urme cumanice a fost relevatA
in timpul din urmA 3). Vorbele turcesci propriu Vise
sint tote de origine vulgarA eau turco-tatara (cum o
aratA forma for), pe cO.nd imprumuturile arabo-persiane
s'at transmis indirect prin intermediul Turcilor. Ele-
mental otoman a fost obiectul unui studiti, publicat

3) Jerney, Keleti utazdsa etc. (CKletorie In Orient). Pe;.ta, 1851,

vol. 1, p. 141-151. Hunfalvy, A rumun nyelv (Limbs. romanX).
Pesta, 1888, p. 106 121, list reprodusA si In Die Rumiinen uua' ihre
Anspriiehe. Wien, 1883, p. 225 u. Alexics Gyorgy, Magyar elemek
az Wiz nyelvben (Elemente maghTare In limba romans). Pesta, 1888;
traduc. rom. Pesta, 1892. -- Cf. si Rosier, Das Magyarische im Ru-
manischen In Rumlinische Studien. Leipzig, 1870, P. 347-352.
SlavicY, Studil asupra Maghiarilor In Cony. Lit. V, 153 u. si Nor si
MaghTaril VII, 216 u.
Mandrescu, Elemente ungureser in limba romlind. Bucurese,
1892.
3) Hasdets, Sur les elements tures dans la fatigue roumaine. Bu-
curescf, 1886. Asemenea studiY au devenit posibile prin publicarea Vo-
cabularuluY cumanic pastrat Int Biblioteca Ivlarciand. din Venetia : Geza
Kuun, Codex Cumanieus Bibliothecx ad Templum Divi Marci Veneti-
arum (c'o Introducere de tog. paginY). Budapesta, 1880.

www.dacoromanica.ro
'248 STAREA ACV:TALI

in 1885 de autorul acestei carts 1). Materialele acumu-

late in acest interval permit a spera, ca o noun edi-
tiune va putea mai bine corespunde exigentelor sci-
intifice.
Elemental grecesc a r6mas pana, astadi eel mai
vitreg tractat din tote. Lucrarile existente de Rosier si
de Cihac nu pot satisface nici macar cerintele cele mai
rnodeste. Acesta este cu atat mai regretabil, cu cat
influenta grOca rivaliseza in importanta culturala cu cea
slava. Ar trebui insa inainte de tote a se distinge
epocele cand au intrat in limba diferitele ingrediente
si a se fixa criteriile for cronologice.
Gr6ca medievala sail bizantina a lasat urme in-

1) Sttinenu, Elemente turcesci in limbo ronslind. BucurescY, 1885.

VeslY Inca Rosier, Die griechischen und tfirkischen Bestandteile int
Rumdnischen, Wien, 1865 si Miklosich, Die tiirkischen Elemente in den
slid -ost und ost-europiiischen Sprachen. 1-11, Wien, 1884 si Nachtrag,
III, 1888 189o. Monografia d-luY Lobel Effendi, censor-inspector la
ministerul de instructiune din Constantinopole (Elemente turcescY, ard-
bescr pi jtSersane
in limbo ronuind. Constantinopole, 1894) e o incercare
de clamant, caruia i-a ramas inaccesibil stuchul nostru asupra cestiuneY.
Lucrarea d-luY Rudow asupra aceleeasT matera, ce incepuse sit apara
In Zeitschrift a luY Gruber (din 1893) e o curate parodie a sciinteY,
ce compromite o revista sesiosa. Privitor la elementele constitutive
ale graTuluY turcesc, aparura. In timpul din urma doua interesante mo-
nografiY G. Meyer, Tiirkische Studien, Die griechischen und romani-
schen Bestandteile im Wortschatze des Osmanisch-titrkischen. Wien,
1893 si Psichari, Elements neo-grecs'en turc-osmanli. Paris, 1893. (Etudes
neo-grecques, ol. IL), conlinend glosarul vorbelor grecescY intrate In
N

limba Lucca direct sari prin mijlocirea arabel.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANS 249

semnate §i caracteristice 1), cars difer de grecismele in-

troduse mai tarclit (In secolul al XVI §i al XVII-lea),
precum aceste din urma se deosibesc de elementele
provisorii aclimatizate in epoca Fanariotilor. i ad. dar
se constata succesiunea, relevata deja la influenta slava :
peste patura populara se suprapune un strat oficial
§i literar, dupa care urmeza, o inundare de elemente
transitoril.
Elementul grecesc a lasat urme in diferitele domenii
ale vietii intelectuale : dreptul, religiunea, §cOla. Intrega
legislatiune romanesca, de la Pravila lui Vasilie Lupu
pant la Condica lui Calimah, e de origine bizantina :
de aci un numer de expresiuni juridice de proveninta
greca.
Nomenclatura teologica se resimti cam in acelasi
timp de o insemnata, inriurire greca, de unde in ter-
minologia bisericesca romana un strat de vorbe gre-
cesci paralel cu unul anterior slavon.
Daca, invetamintul grec a fost mai mult desastros
de cat bine-facetor, el insa a irnbogatit vocabularul
romanesc cu o Intrega nomenclature de ordine cultu-
rala. De aceea grecismele introduse pe tale literara
(prin traduceri) au o mare insemnatate pentru istoria
civilisatiunil n6stre 2).

1) Pentru mediogreca, pe langc Glosarul ILA Ducange, opera

capitaln.e Dictionarul americanuluT Sophokles, Greek Lexicon of the
Roman and Byzantine Periods. New-York si Leipzig, x888. Byzan-
tinbche 7,eitschrift her. v. Krumbacher, Leipzig, 189z urm.
2) [In inceput metodic (desi incomplet) s'a filcut prin mono-

www.dacoromanica.ro
250 STAREA ACTUALA

Cum se vede, studiul elementelor constitutive

ale limbei romane presinta Inca profunde §i multiple
lacune. Importanta for mai presus de indoiala va
cresce in proportiunea progresulul realizat In tracta-
rea lor.
0 istorie a limbei romane nu va fi posibila, de
cat dupa ce vor exista lucrari temeinice asupra fie-
earn% din aceste elemente. Ce-I, in realitate, o istorie
a Umbel de cat expunerea metodica a diverselor influ-
elite succesive §i specificarea actiunil for in opera de
constituire a limbei nationale ? De aceea, in starea ac-
tuala a studiilor, o asemenea intreprindere ar fi cu
totul premature.
Dou6 mai ales sint lipsurile, ce caracteriza lucra
rile de ac6sta categorie : delimitarea teritoriala in pri-
vinta circulatiunii (la elementele straine) §i in special
factorul istorico-cultural saiz momentul cronologic. A-
ceste douo criteril nu pot fi indestul recomandate vi-
itorilor investigatori in acest domeniii 1).

grafia : Studiii asupra elementuluk give ante- fanariotic in !lathes romei;rd

de G. Murnu (BucurescY 1894), lucrare premiata de Universitatea din
Bucuresci.
1) Studiul sciintific al limber romane, din causa elementelor sale
de naturl multiple, este unul dintre cele mar anevorose $i reclamK,
spre a fi flicut cu succes, cunoscinta macar elementarti a idiomelor In-
vecinate. De aceea enumeram acs ate-va din mijlOcele comparative, pe
langX filologia romanicii (Enciclopedir de Korting $i Grober, Grarnaticr
de Diez si W. Meyer, Dictionare de Diez $i Korting) gi cea slavit Yn
general (Miklosich, Gram. compar. a limbilor slave, 1852-1876, Le-
xicon pakeo-slovenicum, 1862-1865 $i Dictionarul etimologic al lim-

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROLIANE 251

0 parte integranta a vocabularuluf, onomastica

salt studiul numelor proprii, in special toponimia sau
nomenclatura locals, e departe Inca de a atrage ton,
atenIiunea, ce merits.
Dupt Dictionarul topografic si statistic al Roma-
niei de Frunzescu (1872), important pentru materialele
sale dar presarat cu etimologii arbitrare, d. G. I. La-
hovary intreprinse a publica, in Buletinul Societatii
Geografice (1886 u.), Materialul pentru a servi la fa-
cerea unui Dictionar istoric §i geografic al Romaniei.
Aceia§i Societate a mai publicat §i o serie de mono-
grafii geografice asupra diferitelor judete ale t6rii, intre
cari merits a se releva cele despre Buzeti §i Covur-

bilor slave, 1886 ; si ca prima Introducere manualul luY Leskien, co-

princlend o gramatica paleo-slava, texte $i un glosar, II ed. Weimar,
1886 ).
Pentru limba bulgarit: Vymasal, Die bulgarische Sftrache. Wien
(Hartleben); Bogoroff, Dictionnaire bulgare-franfais. VYena, 1871 $i
Dictionnaire franfais-bulgare, 1873.
Pentru serba: Pat-Cie, Grammaire serbo-croate, trad. p. Feuvrier.
Paris, 1877 si Karagie, Lexicon serbo-germanico-latinum. Wena, 1852
(cu multe explica(iura etnologico-istorice).
Pentru albaneza ; G. Meyer, Albanesische Grammatik. Leip-
zig, 1888 $i Etymologisches Worterbuch der albanesischen ..SIbracht. Leip-
zig, 1891.
Pentru neo-greca ca studit introductiv : C. Wied, Die neu-
griechische Volksfirache. Wien (Hartleben) $i Legrand, Dictionnaire grec-
franfais. Paris, 1886 ; apoY Psichari , Essai de Grammaire historique
neo-grecque, vol. I-11. Paris, 1886-1889 $i Hatzidakis, Einleitung in
die neugriechische Grammatik. Leipzig, 1892. Skarlatos Byzantios,
Lexicon eleno-francez franceco-elen, III ed. Atena, 1888.

www.dacoromanica.ro
252 STAREA ACTUALA.

luiu ; cele mal multe insa lasand de dorit in privinta

ordini1 si a metOdei. Intr'o interesanta monografie No-
menclatura topic, a judetului Vilcea" (1885), Dr. Gas-
ter se incerca a fixa cate-va criteril istorico-fonetice
pentru elucidarea nomenclaturel geografice romane
pana asta-c11 vast camp de supositiuni fantastice, unde
fie-care se crede dator a-g1 spune cuvintul, in loc de a
pune um6rul la adunarea materialelor
Etimologia reclama multi, sciinta si o doss, Ere -care
de divinatiune, care nu-1 data fiesce-cardla, pe tend
inteligentele cele mai modeste pot fi utilizate pentru
acumularea metodica a faptelor 1).

Pentru limba maglifara : Gorg, Die ungarische Sprache. Wien

(Hartleben) si Barit, Dic /ionar ungara-roman. Brasov, 1869 (Gramatica
limber ungare. Clue, 1869).
Pentru cea tura : Wied, Die tiirkische Sprache. Wien (Hartle-
ben) si Mallouf, Dictionnaire turc-franfais. Paris, 1862.
Am 6 putut Insira o lungs bibliografie, dar ne-am marginit in-
tentional la cartile recente, de natura. maY mull practice si elementara,
cum e colectiunea de gramaticY pentru limbile vii editate de Hartleben
(Wien, Pest, Leipzig) sub titlul colectiv : Die Kunst der Polyglottie,
f6rte nimerite pentru o prima introducere. In strainatate limba si
literatura romans. stilt oficial predate numaY la Pads (d. Picot la Scala
de limbI orientale vii) 5i la St. Petersburg (d. Syrku la Universitate).
Alminterea, d. Weigand a deschis un seminar roman la Lipsca si d.
Taverney un curs de limba romans la Lausanne. Dintre ceY-laltY cuno-
scatorY aY limbeY n6stre se numara d-niT Ascoli si lye In Italia, Schu-
chardt si Jarnik In Austria, Meyer-Ltibke In Germania, Nyrop In Da-
nemarca si Monnier In Franta. Anul trecut aphru primul Anuar al
Serninarulul roman din Lipsca, publicat de Weigand: Erste:- 7ahresbe-
richt des Institute fair rundinische Sprache au Leipzig, 1894.
1) Cf. M. Marienescu, Sufixele escY si isci In numele de locali-

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOG1EI ROMANE 253

Pe terenul pur etimologic al limbei sail in cerce-

tarea originil cuvintelor, contributiunile cele mai im-
portante se datoresc dlor Hasdet (in diferitil ani al
ColumneT, apol in Magnum Etymologicum Romaniw),
Cihac (in Convorbiri literare si in Dictionarul daco-ro-
man) si ainenu (in Elemente turcesci si in Semasio-
logia limbei romane).
In genere insa, sub raportul etimologic, ogorul
limbei romane a fost pana astA41 plivit abia pe de
margini, pe and interiorul s6i1 ascunde Inca multe
carari neumblate, numerOse colturi tainuite, unde va
putea 1 esbate numai spiritul divinatorift inarmat cu
instrumentele perfectionate ale sciintei viitore, pe cand
multe dintr'insele vor romanea pentru tat-d'a-una sus-
trase privirilor scrutatOre ale eruditului ').

C. Dialectologia

Importanta gralurilor populare pentru limba na-

tional, nu mai are nevoe fiedemonstrata. Ele pot,
tate romanescd. (in Familia XXVII) si G. PopovicT, Runc In Cony.
Lit. XXV, 705-716.Ca eleinente comparative pot servi, In asemenea
cercedirT, cele dou6-treT monografiT de Miklosich relative la numele per-
sonale si locale : Die Bildung der slavischen Personennamen. Wien, 1860 ;
Die Bildung der Ortsnamen aus Personennamen, 1865 si Die slavi-
schen Ortsnamen aus d4175ellativen. I-11, 1872-1874. Pentru no-
menclature geografica a TransilvanieT : cf. Lenk v. Trauenfeld, Sieben-
biirgens Lexicon, 4 vol. Wien, 1839.
11 VecIf si Burla, StudiY etimologice. IasT, I8So. §Mnenu, Notes

sur le vocabulaire roumain In Romania, XVII si XV1II (1889) si llic-

lionar romanogerman. BucurescY, 1889.

www.dacoromanica.ro
254 STAREA ACTUALA.

suplini intru cat-va lacunele intermediare in epocele de

evolutiune linguistics, desvoltarea for in spatia men
g6nd paralel cu acela in timp. In special, pentru stu-
diul istoric al limbei n6stre, dialectele ail o valOre ne-
pretuita si Para ajutorul for un asemenea studit ar fi
cu neputinta.
Inteadev6r, limba n6stra literara nu pOte fi ur-
marita monumental de cat pans In secolul al XV lea
si este putin probabil, a descoperirile ulteriOre vor da
cu molt inapoi acesta limits. Intervalul secular pans
la ivirea primelor monumente II putem Inca surprinde
in graiurile macedonen si istrian, mai ales In cel din-
tait. Limba vechilor monumente nu difera esential de
cea de astadi §i ?Ara luminile dialectelor nu s'ar putea
dar urmari procesul de treptata formatiune a graiului
romanesc.
Intemeiata acum vr'o 20 de ani de ogre Ascoli,
prin ale sale Studil ladine" (1873), dialectologia ro-
manica Inainta cu pasi repecli. Pe urmele maestrului-
pa§i mai Intaiti Gartner, colaboratorul lui Miklosich
in adunare de materiale istriano-romane, a carui Gra-
matica reto-romans (1883) e un monument de rabdare
si un model de precisiune dialectologica. In timpul din
urma Rousse lot a studiat modificarile fonetice ale gra-
iului intr'o singura familie §i a facut epoca prin acesta
interesanta inovatiune. Astacli, studiile dialectale ate
organele for speciale In Italia §i In Franta, unde se
constata mai ales in timpul din urma o vie mi§.care
pe acest teren 1).
1) Ascoli, Archivio glottologico italiano. Milano, 1873 : 1'Italia

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMINE 255

Prima conditiune si cel mai mare merit al orT-

carei lucrari dialectale este fidelitatea reproduceril, o
fidelitatea absoluta, Para amestecul personalitatii si
neinfluentata de vederi teoretice sail de scopuri ime-
diate 1). Din nenorocire, la noT, mult-putinele scrierI
publicate de Romani macedoneni pocatuesc tocmal in
contra acestel regule elementare a dialectologiel. In loc
de a tinde la o scrupuldsa reproducere a realitatii, tote
acele incercari par inspirate de dorinta unel apropierY
intre macedo-romana §i limba literara. Ele nu sint dar
reflexul adev6rului, ci al unor inspiratiuni momentane
si individuale. Un patriotism reti-inteles a condus §i
aci la resultate prejudiciabile si in contraclicere cu ade-
v6rata sciinta.
Din acest punct de vedere gramaticile macedo-
romane publicate de Maxim (1862) si Atanasescu (1864)
sint lipsite de ori-ce yak-11-e, ca §i traducerea Evangheliei
(1881) sail ca cartile de citire de Tascu Iliescu (1885)

dialettale VIII, 98... Gillieron, Revue des Patois gallo-romans. Paris,

1887-1894, 5 vol. si Cleda.t, Revue des Patois, Recueil trimestiel con-
sacre a retude des patois et anciens dialectes romans de la France et
des regions limitrophes. Paris, 1887.Lundell, de l'etude des dialectes
ap. Techme:., Internationale Zeitschrift I, 3o urm. Abbe Rousselot,
Les modifications phonetiques du ?engage etudiees dans le patois d'une
famille de Callefrouain. Paris, [891.
1) Pentru transcrierea exacta a sonurilor dialectale se pate
adopts sistema graficti. aplicatit de Ascoli la sonurile ladine (Archivio
I, p. XLII), care sistemK e maY putin complicatl de cat aceTa a luY
Balmer, adoptatl de Gartner In Gramatica-T reto-romanK. A se vedea
si transcriptiunea forte metodicit a d-luY Tiktin In ale sale StudiT.

www.dacoromanica.ro
'56 STAREA ACTUA LA

si Bagav (1887). Material.? le adunate de Petrescu, T.

Iliescu si r6posatul Obedenar l), pretiOse ca coprins, sint
de asemenea redate intr'o transcriere nesciintifica. Ca
studio lipsit de mania inovatiunilor, dar Para mare
precisiune sciintifica, se p6te cita monografia d -lul St.
Mihailenu 2).
In genere, gralul macedon6n, de§i de mult cuno
scut filologilor noOri, a fost insa neglijat aprOpe cu
desavir§ire. Tot in §cOla straina trebue sa mergem
spre a Inv 6ta particularitatile reale ale dialectului, de
cand mai ales cati-va inv6tati straini se ocupara mai
de aprOpe cu dinsul 8i4 facura ast-fel accesibil. sciintei.
Lucrarea r6posatului loan Maiorescu Itinerar in
Istria §i Vocabular istriano-romAn" (1874) a inaugurat
intr'un mod demn la nol in tern studiul dialectului
istrian, sail mai bine clis 1-a scos la lumina, 1-a reve-
lat filologilor no§tri, call nici nu banuiat inainte exi-
stenta sa. Ac6sta unica opintire seriOsa din parte-ne
pe campul dialectologiei romane a Minas la not cu to-
tul isolata, dar ea afla un continuator in barbatul ilu-
stru, drula limba si etnologia romans ii datoresc

1) V. Petrescu, Mostre de dialectul snatedo-roindn, I lI. Basme

gi poesiT populare culese gi traduse (traducerile n'ati valore). BucurescY,
188o-1882 ; T. Iliescu, l'Escriveta... traduite en dialecte macedo-rou-
main. Montpellier, 1882, apoT citte-va basme gi poesiT populare, tran-
scrise de reposatul Obedenaru gi ast-fel publicate de Academia Roman&
sub titlul: Texte macedo- romdne. Basme gi poesiT populare de la Cru-
gova, publicate dupl manuscrisele originale de I. Bianu. Bucurescr, t89 t.
2) MihElenu, Studi# asulra dialectului Ronanilor din Mace-
donia. BucurescY, 1889.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 257

atatea descoperirl. Eminenta monografie a lui Miklo-

sich Cercetarr romane" (1881) ofera primele materiale
positive pentru studiul celor doue dialecte, macedo-ro-
man si istriano-roman 1).
Un pas Inainte 11 facu macedo-romina cu studi-
ile d-luT Weigand, june romanist, care a visitat in done
rindurI locuintele Romani lor de peste Balcani. Materi-
alele adunate in acele caletoril formara, papa acum
oblectul a done importante publicatiuni dialectologice.
Meritosul autor a inceput a scOte la lumina o lucrare
definitive despre gralul si folklorul fratilor nostri de
peste Dunare2).
In acelasi timp primele sciri asupra istriano-ro-
manei, date de Ascoli si continuate de Malorescu, at
fost completate prin cercetarile lui Gartner, Ive si
in timpul din urma de Weigand 3) ; dar viitorului II re-

I) Miklosich, Rumunische Untersuchungen. tstro- und Macedu-

Rumunische Denkmaler. III Wien, 1881-1882.
2) G. Weigand, Die Sprache der Old mpo-Walachen nebst einer
Einleitung fiber Land und Leute. Leipzig, 1888 (cu 25 de poesif po-
pulare) si Wincho-Meglen. Eine ethnographisch-historische Untersuchung.
Leipzig, 1892. Sub titlul colectiv Die Aromunen (Ethnographisch-phi-
lologisch-historische Untersuchungen fiber das Volk der MakedoRoma-
nen) d. Weigand va publica succesiv resultatul c/16toriilor sale In Ma-
cedonia. Lucrarea va confine 5 volume, consacrate fie-care etnografieY,
folkloruluY, dictionaruhef etimologic, gramaticeY si studiuluI comparativ
al dialectuluY. Volumul al doilea apliru deja: Die Aromunen, H Band,
Volkslitteratur. Leipzig, 1894. El nu sporesce In mod Insemnat cu-
noscintele n6stre asupra materiel.
2) Ascoli, Saggi critici I,, 53-79 ; Gartner ap. Miklosich; A.
lye, Il dialetto vegliotto (din insula Veglia) in Arcbivio glottol. ital.
39,856. Istoria Filologiel Romiine. Ea'. II.. 17

www.dacoromanica.ro
258 STAREA ACTUALA

mane Inca reservata o exploatare complete a graiulul

istrian.
Notitele etnografice privitOre la Macedo-Romani
au fost resumate, in 1875, de Picot in Revista de
antropologie din Paris. Lucrarile ulteriOre de N. Den-
susanu §i Damo (1877), Popilian (1885) §i Penco-
vici (1885) sint lipsite de valore '). Asupra Romanilor
din Istria Biedermann ne da cate-va amanunte inte-
resante 2).
D. Caragiani, care prepare, o opera istorica spe-
ciala asupra Romani lor din Peninsula balcanica, a pu-
blicat primele poesil macedo-romane in Convorbirile
Literare din 1869. Neobositul etnolog roman d. Bu-
rada a publicat asemenea poesil populare, cantece de
mirologhil (bocete), precum §i datinile la nun ale po-
porulul roman din Macedonia in Convorbiri (1882) §i
in Revista d-lui Tocilescu. Dar pang, astali nu pose-

IX, 1.1o8 si 2.128; G. Weigand, Nouvelles recherches sur le roman:

d'Istrie In Romania XXII (1892), p. 240 urm. si Istrisches In primul
Raport al SeminaruluT roman din Lipsca, p. 122-127 (vr'o 12 buclItY
folklorice : basme, legende si sn6ve). V. Nanul, 0 excursiune la Ro-
maniT din Istria to Revista <Tinerimea romana, din 1893. Cel din
urma luereza la un vocabular istriano-roman, dupe materialele cunob-
cute 00. astasiT.
1) Picot, Les Rouniains de la Macidoine. Paris, 1875.N. Den-
susanu et Fr. Dame, Les Roumains du Sud. Bucarest, 1877. Popi-
lian, Romiinir din peninsula balconied. BucurescY, 1885 si Pencovicl,
Ronanit din Macedonia ,ri din muntele Alas. ImpresiunT de caletorie
(textul In romana si macedo-romana). BucurescT, 1885.
1) Biedermann, Die Romanen and ihre Verbreitung in Oester-
reich. Graz, 1887, p. 79 urm.

www.dacoromanica.ro
 A FTLOLOGIEI ROMANE 259

dem Inca o colectiune cat de mica de cantece sail basme

macedo-romane in transcriere exacta, si cu conservarea
intacta a coprinsulul. 1)
lata un camp de spornica activitate pentru ti-
nerii Macedoneni, carT trec prin scOlele nOstre si carT,
intorsi in patrie, se afla la izvorul insusi al folklorului
balcanic. Ambitiunea for cu adeverat patriotica ar tre-
bui sit tinda la, pastrarea nestirbita a bunurilor tran
smise ale nemului si a respecta cu religiositate, in
fixarea for prin scris, tiparul inteligentei nationale. Cand
ore se va ivi si pentru Romani! din Balcani un Pitre
sail macar un Ispirescu on un Marian, care sa scie
pretui scumpotatea mostenirii si sa scata la lumina
comorile sufletului popular, ascunse acolo de atatea
secole !

Cat privesce varietatile provinciale ale daco -ro-

maneT, ele shit atat de putin divergente si se rapOrta
mai mult la vocabular de cat la forma vorbelor. Sin-
gura exceptiune o formeza, graiul din Moldova, care,
in tractarea consonantismului, aduce izbitor cu macedo-
romana.
Almintrelea, diferentele sint neinsemnate si sint

1) Un fost elev al melt de la *cola Normall SuperiOrd, d. Cos-

mescu, posed, o insemnatt. colectiune de basme culese In Macedonia,
carT ar merita sit fie publicate. Ele au fost analisate si studiate de au-
torul acesteY art.( In opera-T de cutind aplrud asupra Basmelor
Romane.

www.dacoromanica.ro
260 STAREA ACTUALA

de natura a surprinde pe un teritorit atat de vast,

mai vast de cat al vecheY Dacie.
Pentru graiul bAnAten si pentru cel serbo-roman
(RomaniT din Serbia at emigrat din Muntenia si anume
din Oltenia, cum dovedesce dialectul lor) avem dou6
monografiT de Picot ; pentru graiul Romanilor din Mun-
tiT Apuseni bro§ura d-lor Francu §i Candrea asupra
rotacismului la Mott §i Istrienl (1886), Tar pentru cel
al Romanilor Bihoreni un important articol de Porn-
pilitl. Colectiunea de poesil populare a luT Canianu
incerca, pentru intaTa Or a reproduce particularitAile
fonetice ale. graTului moldovenesc, precum Opincarul"
(1881) luT Jipescu cauta a reda graiul Prahovenilor
de pe langa ValeniT de-munte 1).
Lucrari seriese asupra varietatilor provinciale,
considerate din punctul de vedere fonetic §i lexical,
sint pretiese materiale pentru studiul limber. Aci ar
fi locul de insistat mar ales asupra importantei voca-
bularelor locale. Culegerea vorbelor, ce circula, in anu-
mite provincil sat localitatT, ar trebui sa, se fact, In-
tr'un mod sistematic §i complet. Numal dupe, ce se

2) Picot, Documents pour servir a retude des dialecles roumains

(Extrait de la Revue de Linguistique et de Philologie comparee V).
Paris, 1873 ; Chants des Roumains de la Serbie. Paris, 1889 ; Franca
si Candrea, Romani?' din tl unpi Apuserd (Moth). Buc. 1888 (Intrega
partea II e consacratit graTuluT Abru(lenilor si Motilor, completind da-
tele brosireT state).Pompilih, Gran' romilnese din Biharea In Cony.
Lit. d. 1886, p. 993 1022. I. Nildejde, Despre dialectul moldove-
nese, In Contemporanul, An. III si IV ; VaIda, Material jargon de
dialect eilfigian In cliarul Tribuna Vll, 83 urm.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 261

vor intreprinde asemenea cercetari pe o scary intinsa

.si metodica, ne vom putea forma o idee de tesaurul
nesecat al limbei nostre.
§i in acesta privinta d. Hasdet a dat . primul
impuls, adresand (1884) institutorilor si preotilor din
intrega tell un cestionar pentru adunarea datelor pri-,
vitOre la limba romana si rospunsurile invetatorilor
din tote colturile Romanismului formeza una din par-
tile cele mai pretiOse din al sot Dictionar istoric si
poporan al Romanilor.

IL LITERATURA

Unul din fenomenele cele mai naturale In istoria

graiului e ridicarea la rangul de limba literary a unui
dialect favorizat prin imprejurari de ordine politico-
sociala. Limba literary rOsare ast-fel dintr'o ramura a
trunchiului popu'ar, care continua a subsista si a cre-
sce alaturea de dinsa : una percurgend ca si inainte o
desvoltare normala si inconscienta, cea-lalta capotand
o forma statornica si mb.estrita sub influenta vointei
si a spiritului omenesc.
In istoria literaturei se pOte asemenea constata
un ast-fel de curent paralel : fie-care ea trasurile sale
distinctive, fie-care cu izvOrele sale de inspiratiune,
fie-care cu mersu-I progresiv.
Unul, anterior, e representat prin creatiuni co-
lective, earl' nu cunosc nicI nume nici timp, respirand
acea spontaneitate, ce caracteriza adevoratele produc-

www.dacoromanica.ro
262 . s TAREA ACTUAL./

tiuni ale inchipuirii populare ; ele ofer posibilitatea a

p6trunde in viata intima a poporului, a cunOsce p6-
surile si bucuriile sufletului sell.
Cela-lalt, posterior, e representat prin creatiuni
individuale, in cari se reflecteza mal ales personali-
.tatea si epoca autorului ; ele daft mijlocul a judeca
inaltimea intelectuala, la care at ajuns unele indivi-
dualitati superiOre si isolate in marele complex al
natiunii.
Aceste doue curente urmeza obicinuit pe un drum
paralel. Nu arare -orl insa se intimpla o apropiere pro-
visorie intr'ambele si ca consecinta firesca o mutuala,
influentare.
Pe de o parte, fantasia poporului, vecinic setOsa
dupa, noue izvOre, recurge la elemente din sfera lite-
rara, ce le transform, §i le adapteza potrivit cu firea
§i vederile sale ; pe de alta, poetul-artist cauth, in na-
tura §i in poesia popular, un izvor de intinerire pen-
tru o imaginatiune saturata de impresiunile unel lumi
conventionale. Ast-fel, cate-va din cele mal ginga§e
flori din lirica lul Alexandri si Eminescu au r6sArit
din solul poesiei populare.
In productiunile poporului se pot ast-fel distinge
done elemente caracteristice :
unul oral, constituind a§a numita literature po-
pulara nescrisa, care trece din generatiune in genera-
tiune (dace, nu de la un popor la altul) §i sbOra din
guru, in gura, primind variatiuni §i modificari dupa, loc
§,i timp ;
altul scris, reflexul unei lumI straine, care, res-

www.dacoromanica.ro
 A EILOLOGIEI ROMANE 263

frangendu-se prin prisma mint.. populare, se intipa-

resce pretutindenea cu culOrea nationals si, din acesta
cause,, p6te exercita o influeuta retroactive asupra ele-
mentului oral.
Bogatiile literature. orale se pot infati§a sub
vestmintul poesiei §i al prosei.
Sub raportul poetic ele pot fi : sat efusiuni ime-
diate ale inimei, traduc6ndu-se in done, hore, chiui-
turi §i bocete ; sat resunet indelungat al evenimen-
telor, ca baladele populare, on expresiunea eroismului
ca in cantecele haiducesci ; sat expresiunea religiosi-
tap ca in collude, on al superstitiunil ca in farmece
§i descantece ; sat, in fine, deprinderi de limb, meta
foricrt, ca ghicitorile.
Sub raportul prosaic ele pot fi : sat plasmuiri
nascute pe cfmpiile inflorite ale inchipuircf, ca basmele,
legendele i traditiunile populare ; sat resultatul ex-
perientelor vietii, ca snOvele si proverbele ; or. in fine
germenul artei dramatice, ca Vicleimul sat Irodul. Aci
se mal p6te adaoga, pe langa obiceiuri §i datini, tota-
litatea credintelor §i a eresurilor, car. constitue meta-
fisica populara.

A. Folklorul
Complexul acestor productiuni sufletesci ale po-
porului formeza literatura populara proprit-clisa sat
folklorul (sciinta poporulur), cum a fost numita In
Englitera la 1846 cu o expresiune generalizata pe conti-
nent. Francezii at introdus in timpul din urma ter-

www.dacoromanica.ro
264 STAREA ACTUALA.

minul Traditionisme, Germanil ii tic Tolkskunde. E o eri

int& eminamente germanN create, de &Ai! Grimm si
cultivatA apol de un runner imens de specialisti, earl
explorara, sub raportul psicologic bite popOrele univer-
sului. Comparatiunea si elucidarea materialelor adunate
din tote p role lumii devenira obiectul unel sciinte
speciale (si dinsa numit tot folklor), cea mai impor-
tant4 ramur6, a etno-psicologiei, care are astacli orga-
nele eT particulare in Anglia, Franta, Italia, Germa-
nia etc. i)

1) Cel maT important dintr'insele e Folk-lore Journal, editat de

Societatea folklorta din Londra (In care figurezli bhrba1T ca Ty lor,
Lang, Ralston etc.), vol. I VIE, 1883-89 $i Folk-lore Record, vol.
I V, 1878-82 ; aceTasT Societate a publicat si 25 volume preliose
(.Publications') de literatua popularN. Revista fu conrinuatit sub ti-
tlul de Folk-lore aA quarterly Review of myth, tradition, institution and
customs, vol. IIII. London, 189o-1892.
In Franca apare Ilfelusine tRecueil de mythologie, litterature
populaire, traditions et usages, publie par Gaidoz et Rolland,, torn.
I VIII, 1878-1894, o daft cu alte doug reviste : Revue des traditions
populaires, torn. I VlI. Paris, 1886-1892 si La Tradition c Revue
generale des conies, legendes, chants, usages, traditions et arts popu-
laires, dir. p. Blemont et Carnoys. Paris, 1887-1894, 8 volume.
In Italia, Arehivio per lo studio delle tradizioni popolare, dir.
da Pare e Salomone Marino, vol. IX. Palermo, 1882-95. Tot me-
dical' Pitre, care p6te fi considerat ca cel maT harnic muncitor pe acest
teren, a publicat, Intre aniT 1870 -1888, 18 volume din Biblioteca delle
tradizioni popolare siciliane (vol. IH canti popolari, III studi di po-
es.a pop, IV VII fiabe, novelle e racconti, VIII XI proverbi, XI/
spettacoli e feste, XIII giuocchi fanciulleschi, XI VXVII usi e co-
stumi, creclenze e pregiudizzi, 'XVIII fiabe e legende) o adeveratlt Enci-
elopedie folkloria.

www.dacoromanica.ro
 A F1LOLOGIEI ROMANE 265

Dintre eel ce se ocupa la not cu adunarea de

materiale folklorice merita a se cita in primul rind
parintele Fl. Marian, care §i-a c4tigat pentru litera-
tura populara a Bucovinei acelea§i merite ca medicul
Pitre pentru folklorul Siciliel. De la d-sa, ca cel mai
competent dintre toti, a0eptam prima lucrare seriosa
a supra mitologiei daco-romane.
D. G. Dem. Teodorescu s'a distins atat ca cule-
gotor consciintios cat si ca erudit folklorist prin stu-
diile sale asupra proverbelor §i colindelor romane.

In Spania : Antonio Machado y Alvarez, Biblioteca de las tra-

diciones populares e spatiolas. Madrid, 1884-90, II vol.
In Germania : cZeitschrift f. Volkerpsychologiea, vol. IXX,
Berlin, 1859-90 (continuat de la 1891 sub titlul de eZeitschrift des
Vereins fair Volkskunde.). Apol Zeitschrift fiir Volkskunde in Sage u.
/%45.r, Schwank u. Streich, Lied, Ratsel u. Sprichwort, Sitte u. Brauch, vol.
IIV, Leipzig, 1888-1892.
La noT apare de la 1892, la FlilticenT, sub directiunea d-lul Artur
GoroveY: Secietarea, Revistl pentru literaturl $i traditiunY populare, panK
acum doue volume.
Ca publicatiunT colective maT Insemnam : Les litteratures popu-
Mires des toutes Its nations (traditions, legendes, contes, chansons, pro-
verbes, devinettes, superstitions), XXX volume, 1881-1891. Paris,
Maisonneuve $i Collection de conies et de chansons populaires. Paris,
Leroux, 1881-92, 18 volume.
Despre folklorul popOrelor slave din cursul ultimilor 13 anY :
cf. Pastrnek, Slavistische Bibliographic. Supplement-Band zu Archiv f.
slay. Phil. XIII. Berlin, 1892, p. 271-325 $i In special despre Bul-
garY: §ismanov anseinn1itatea $i scopul etnografiel nOstrez, Introducere
la publicatiunea colectivl Sbornik na narodni umotvorenia, nauka i
kniinina (Colectiune pentru folklor, sciintit si literature). Sofia, vol.
IVIII, 1889 92.

www.dacoromanica.ro
 266 STAREA ACTUALA

D. Burada a explorat, din punctul de vedere et-

nologic, t6te tisrile locuite de Romani, culegend pretu-
tindenea pretiOse materiale de folklor.
D. Pop-Reteganul, invetator In Transilvania, des-
fasura asemenea o staruitOre activitate in domeniul
literaturei populare ardelene.
Studiile de folklorism, pe o scary comparative
forte intinsa, au fost intemeiate in tera nOstra de
catre d. Hasdet prin volumul al II-lea din Cuvente
den Botrani, care coprinde literatura scri,sa a poporului
roman in raport cu literatura sa nescrisa. Pentru prima
Ora se cerceteza acs pe de o parte influenta covir-
sitOre a bogomilismului asupra celor mai vechi texturi
literare (mahacene si bogomilice), studiate dupe origi-
nea si filiatiunea for cu paralelismuri straine ; pe de
alta, se urmaresce propagarea si Inriurirea ideilor ere-
tice asupra unor elemente orale ale literaturei pop u-
lare (ca cantecul despre Cucul si turturica sat Pove-
stea numerelor). Suma enorma de fapte si de idei,
acumulate in acest volum, a avut cele mai fericite
urmari prin introducerea la nos a unui spirit mai
sciintific si a unel met6de mai severe in asemenea
studii
Dupe acesta opera fundamentals, d. dr. Gaster
se incera a imbratisa Intregul material al literaturei
populare scrise si nescrise 2). Pe cand d. Hasdet reve-
1) Hasdeil, Clirfile ?operant ale Rornanilor in secolul al XVIlea
6' leg6tura for cu literatura poporanl cea nescrisa. Studifi de filologie
comparativg. Buc. 1879.
2) Gaster, Literatura ,p pulard ranuintY. Buc. 1883.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 267

leza existenta celor mai vechi monumente religiOse de

origine ereticA, d. Gaster 1§I IndreptezA atentiunea asu-
pra diferitelor productiuni folklorice de natura roman-
tick etica §i religiOsA, analisand pe fie-care dintr'insele,
indicandu-le originea §i pArti le constitutive, accentuand
pretutindenea actiunea elementului literar asupra pro-
ductiunilor orale §i stabilind o teorie personalA despre
proveninta basmelor. D. Gaster dispune de o mare
eruditiune Si adAnca-I cunoscinta a literature) manu-
scrise romane i-a permis a scOte la lumiins o multime
de fapte In sprijinul vederilor sale personale, adesea
ithirAznete, dar pretutindenea motivate. Bogatia am6,-
nuntelor (cartea coprinde un total de 61 productiuni
folklorice romAne) face dintr'insa o min6, de informa-
tiuni pentru acesta ramura a literatures nationale.

1. Literatura populara nescrisa

Canteee populare

Cei doi Intemeietori ai filosofiei istoriei, Vico si

Herder, atrAgend eel dintai atentiunea asupra impor-
tantei credintelor poporulul §i a poesiel populare, de-
venirn, initiatorii unel pretiOse ramure a etnologiel, ai
folklorului. Opera lui Herder Glasurile popOrelor In
cantece" aparu in 1778 §i abia dup6, trei decenii yelp
lumina prima colectiune de poesii populare germane
))Cornul minunat al baiatului" (1806). Trecura alte trel
decenil pans sA se simta In Italia necesitatea unel ase-
menea colectiuni : in 1841 Tommaseo public& antecele

www.dacoromanica.ro
268 STAREA ACTUAL/

populare toscane, pe and abia in 1856 aparu in Franta

o culegere de poesil populare normande de Beau-
repaire.
In peninsula balcania, din contr5, §i anume la
Serb!, multumita lui Vuk Karatid, poesia popular, se
bucura de o ingrijire timpurie. .A cesta publics la Viena,
mai intai in 1814 §i apoi definitiv in 1823, cea mai
importanta din colectiunile europene de poesil popu-
lare, earl avurO, un mare r6sunet dincolo de granitele
Serbiei §i dobkidira, admiratiunea lui GOthe1). In ace-

1) Vuk Karaie, Srbske narodne fijesme [Poesil populare ser-

bescl. Leipzig $i VTena, 1823-24, 3 volume, al IV-lea aparu in 1833 ;
II ed. augmentatd, 6 vol. VYena, 1841-1865; ultima ed. Belgrad,
x887. Traducere germ. de Talvj (II ed. Leipzig 1853, 2 vol.) $i Rap-
per (1852, 2 VOL) ; traducere franceza de Dozon, L'Efinge serbe. Chants
populaires heroIques... traduits sur les originaux avec une introduction
et des notes. Paris, 1888.
Urmezit bibliografia c5ntecelor populare privitore flume la po-
porde Invecinate $i la cele romanice.
Cele din Bulgaria ($i In special din Macedonia) all foss culese
de fratiT Miladinov, Bdlgarski narodne pjesni (Cantece populare bul-
gare). Agram, 1861 ; II ed. Sofia, 1891 ; $i Dozon, Chansons popu-
laires bulgares inedites, publiees et traduites, avec une introduction,
glossaires et notes. Paris, 1875 ; cf. Rosen, Bulgarische Volksdichtun-
gen, gesammelt and ins Deutsche Ubertragen. Leipzig, 1879 $i Millien,
Ballades et chansons populaires tcheques et bulgares. Paris, 1894, In
timpul din urmit §apkarev a publicat, sub auspiciile Ministerulul bul-
gar de Culte, cea maT volurninostl colectiune de cantece bulgarescY sub
dull) : Prostonarodna bdlgarski poesia ili bldg. nar. Ajesni. Sofia, 1891,
1460 pp, In $epte cart! (Cartes I II cantece religi6se, IIIIV poli-
tice, VVI puplice $i private, VII datinY, obiceTurT $i supersti(iunT).
Cantece grecescY Passow, Carmine popularia Graeciae recenti

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 269

la§1 timp' cantecele populare grecescl gasira in Fauriel

(1824) si in Kind (1828) dol entusiaqt1 apretiatorI.
Tot luY Vuk II datorim primele poesiI populare
romane, adunate de dinsul in calotoria-I prin Muntenia.
Transilvania §i Banat, ce le predase in 1823 lul Asa-
che, pe cand se Oat amindoi la Viena. Atat poesiile

oris. Lipsix, 186o $i Legrand, Recueil de chansons populaires grecques,

publiees at trad. pour la prem. fois. Paris, 1874.
l'oesiT populare albaneze all fost culese de G. de Rada, Rap-
sodie dun poema albanese, racc. nelle colonie del Napoletano e tra-
dotte. Firenze, 1866.
PoesiT populare turcescY cu traducere germanit aii fost publicate
de I. Kunos In vol. IIIll d. Zeitschrift fair die Kunde des Morgen-
landes. Wien, 1888. $i 1889.
Pentru Rusia : Kirejevsky $i Bessonof, Colec/iune do poesif po-
pular, rusesci (rusesce), 10 p6r(T. Moscova, 1862 1878 ; Ralston, The
Songs of the Russian people, as ilLstrative of slavic mythologhy and
russian social life. London, 1872 $1 Rambaud, La .Russie epique. Etude
sur les chansons heroIques de la Russie, trad. ou analysees pour la
premiere fois. Paris, 1876. -- Antonovie $i Dragomanov, lstorioeskija
pjesni malorusskago naroa'na (Cantece istorice ale poporuluT ruten). 2
vol. Kiev, 1874-75 $i In special vol. IV $i V din colectiunea etno-
grafici a luY Clubinski (cf. p. 221).
Pentru UngurY publicatiunile Societ6(iT Kisfaludy: Erdelyi, We"-
dalok es monddk (PoesiT populare $i legende). Pesta, 1846-49, 3 vol.;
apoT Arany $i Gyulay, Magyar nepkoeltesi gyiijteminy (Culegere de po.
esiT populare ungare). Pesta, 1872, 2 VOL (r I II pp. In 4 divisiunY
mistere de CrAcTun $1 de Bobotea., balade, cantece $i povc$f(); veslY $i
Ludwig Aigner, Ungarische Volksdichtungen tibersetzt and eingeleitet,
Pest, 1873 ; Tar pentru cele sKsescY : Schuster, Siebenbiirgisch-siichsische
Volkslieder. Hermannstadt, 1865.
Pentru Franta: Puymaigre, Chants paulaires recueillis dans le
pays Messin. Metz, 1865 ; II ed. 2 vol. Paris, 1881.Roland, Recueil

www.dacoromanica.ro
 270 STAREA ACTUALA

culese de Vuk cat si cele adunate in 1822 de insusi

Asache seat prapAdit in urma foculul din Iasi in 1827.
Primul culegotor efectiv de cantece nationale e
Anton Pann, care pOte fi considerat cu drept cuvint
ca parintele folklorului roman. In diferitele brosuri din
Spitalul Amorului") s'afla cele dintal cantece (de

de chansons populaires (de la France) avec les melodies. Paris, 1883 ;

cf. Scheffler, Die franzosische Volksdichtung and Sage. Ein Beitrag zur
Geistes u. Sittengeschichte Frankreichs. Leipzig, 1883 84 (cap. Il :
bibliografia folkloric francezit).Tiersot, Histoire de la chanson popu-
laire en France, Paris, 1889.
Pentru Italia : Conti e racconti del popolo italiano. Pubbl, per
curs di Comraretti ed A. d'Ancona vol. 1 VIII. Torino, 1870 89 si
Nigra, Canti popolari del Piemonte. Torino, 1888.
Pentru Spania : Fr. R. Marin, Cantos populares esparioles, reco-
gidos, ordenados y illustrados. 5 vol. Sevilla, 1882-83. Cf. Demofilo
(Machado y Alvarez), Poesia popular. Postscriptum a la obra de Fr.
Marin. Sevilla, 1883.
Pentru Portugalia : Braga, Cantos tradicionaes do povo portuguez,
2 vol. Porto, 1884 si Puymaigre, Romanceiro. Choix de vieux chants
portugais. Paris, 1881.
Pentru Reto-Romany : Flr.gi, Die Volkslieder des Engadin. Stras-
burg, 1873.
Mar amintim colectiunea monumental/ care ar putea servi de
model : Child, The english and scottish popular ballads. Boston, 1882
urm. 8 vol. in 40; fie-care balac16. e Insotitl de o prefat/ $i de un studi/
comparativ, cu introducere generalii, glosar $i indexurr; variantele slnt
reproduse cu o absoluth fidelitate.
1) A. Pann, Spitalul Antorulur saii Clintatorul Dorulug. Buc.
1850-51, 6 brosurr ; II ed. 1852. important/ este $i 0 Sea'gtore la
Terd sari CdlTtoria lur Mos Alb, Buc. 1851-52, doll/ brosurY (con(in
Intealtele cate-va bocete, admise In colectiunea lur Alexandri). Veil:
Inc/ de acelasr : Cdntece de stea. Buc. 1830.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 271

lume) din Muntenia, pe can* Alexandri le-a intercalat

mai tarditik, in propria sa colectiune.
In Moldova, dupa 1840, Alecu Russo, entusiastul
admirator al spiritulul popular, si mai ales Alexandri
cutreerara muntii spre a culege poesil populare. Ilus-
trul poet nimeri acolo izvorul seti de inspiratiune si
ast-fel geniul poporulul II resplati generos ostenelile
intru adunarea nestematelor sale. Resultatul acelor ex-
cursiuni muntene fury Baladele adunate si indreptate"
(1852-1853) si Poesiile populare ale Romani lora (in
Suplementul la Romania literary din 1855), in earl* se
incorporara cantece muntene din Anton Pann si poesil
populare din Transilvania si Banat, comunicate poe-
tuluT de IOn Popescu. Acosta prima editiune avu o
primire caldurOsa In ii8ra si gasi o apreciare elogiosa
in strainatate, multumita traductiunilor germana, frau-
ceza si engleza, facute dupa acesta editiune 1).
A doua editiune completa Poesii populare ale
Romanilor culese si intocmite" (1866) difera de cea
dintal prin fond si prin forma 2). Intervalul de un de-

I) Kotzebue, Runainische Volkspoesie. Jassy, 1853 (Rudow,

Rum. Volkslieder. Leipzig, 1887). Ballades et chants populaires de la
Roumanie. Recueillis et trad. p. Alexandri avec une introduction par
M. A. Ubicini. Paris, 1858. Greenville Murray, The national songs
and legends of Roumania. London, 1859.
2) Despre variantele colectiuniT Alexandri : G. Dem. Teodorescu,
Petrea Crepe &.lcanul, letutarul Braila Buc. 1884 ; despre elemente-
le-T constitutive : M. Schwarzfeld, Poesir populare, Colectiunea Alexandri,
sail cum trebue culese si publiCate cftntecele populare. IttsT, 1888. De
alminterea, lntr'o scrisore a luT Alexandri catre d. CrlicTunescu, autorul

www.dacoromanica.ro
 272 STAREA ACTUA1.41

ce le desparte, Oita caracteristica curentulul

ceniti,
dominant. Era o vreme, cand Asache faurea la balade
populare din timpul lul Decebal si tend Seulescu pia&
muea la cronicl medievale.
Pe terenul limbei o scOla erudith tindea la o re-
staurare a trecutulul dup6, vederl subiective. Un spi-
rit de remaniare in alt sens invoca in domeniul folk-
lorulul argumente de nature istorica sat. mitologica.
Primul culegotor de poesil populare din Amid],
dr. At. M. Marienescu, nemultumit cu rolul de culege-
tor, recurse la o serie de indreptAri (poesii culese
§i corese"), carl alterau esenta insks1 a poesiel popu-
lare (prin introducere de neologisme ca rege, aratru,
belu, sigil). Precum serbul Verkovie adulmeca pe Orfeli
in cantece bulgaresci, culeg6torul ardelen descoperea
nfeti§Ore sabinOse" (feciOre sabine) in Colindele romane
publicate de dinsul (1859) §i anunta cati -va ani maY

cirtiT cLe peuple roumain d'apres ses chants nationaux) (Paris, 1874),
poetul declarit Trim's! c'a Introdus modificarT in a II editiune crai fait
pour quelques-unes de ces poesies ce qu'un joaillier fait pour des pierres
,precieuses. J'ai respecte le sujet, le style, la forme... Loin de les avoir
arrangees conformement au goAt moderne, je les ai conservees comme
des bijdux d'or que j'aurais trouves couverts de rouille et aplatis. Y'iss
ai fait disparaitre les Mches et leur ai rendu leur éclat primitifs
Trebue amintit insK, a cam asa ati procedat maY toff priori' culege-
torY de poesiT populare. Colectiunea german:I. de Arnim si Brentano-
(1806) confine bucItY nepopulare gi modificate. Vtik InsusT alegea din
multe variante pe cele maY frumase, netemendu-se a adKoga si elimina
din text frase Intregi din cause metrice.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 273

tArclit, marl descoperirl" de divinitatT antice in bas-

mele romane ').
La Alexandri remanierile din a doua editiune sint
inspirate de motive estetice. Gustul §i personalitatea
poetulul n'at r6mas straine de dinsele. Ele at fost
fAcute de sigur cu intentiunea de a atrage §i mai
mult atentiunea lumii culte ; dar, sub raportul psi-
chologiei populare, ditiunea cea dintai r6mane singura
autentica.
Conditiunea esentiaLa a oil-carol culegerl de folk-
lor e fidelitatea reproduceril ca coprins (sintaxa) si ca
forma (fonetict): de ad importanta transcrieril exacte
a rostirilor locale. Acesta scrupulositate e necesara
mai ales la cantece, earl trebue reproduse cu 0-to va-
riantele, cu indicarea localitatilor gi insotite de ariile
sat melodiile respective 2). Nu posedem Inca pang
astaiji o colectiune, care sa corespun4a tuturor exi-
gentelor folklorice. Relativ cea mai buna e a d-lui a
Dem. Teodorescu (1885), singurul din Muntenia, care,
dupa Anton Pann, s'a ocupat cu o asemenea culegere,
Prima colectiune de aril' populare romane se da-
toresce lul Rouschitzki : Quarante-deux chansons Pt
danses moldaves, valaques, grecs et turcs" (1a§l, 1834),

1) Cf. despre Marienescu : Aron Denstqanu, AventurY literare.

BucurescT, 1887, p. 17 24.
5) Despre critica aplicatl textelor populare reconstituirea for
din versiunT multiple : cf. Gillieron, la Claire-fontaine, chanson popu-
laire frangaise. Examen critique de diverses versions (Romania d. 1883,
p. 306-331) Si Doncieux, la Pernette, origine, histoire et restitution
critique d'une chanson populaire romane (ibid. 1891, p. 86-135).
39,856. Istoria Filologiel Romaine. Ed. II. 18

www.dacoromanica.ro
274 STAREA ACTUALA.

apoi lui H. Ehrlich Cantece si jocuri romane" (Ias(,

1850), al caror Album aOru la Viena in acelasI an.
Pe acesta cale pasira in urma cu succes d -nii Burada
(Almanah musical pe 1876 si 1877), si Vulpian, in a
sa Poesie populara push in musics, o culegere din tote
t6rile romane (1886).
Cantece din Moldova ail cules. dupa Alexandri,
Florentin Pop (1870), Caranfil culese si corese" (1872),
Sevastos (1888) si Canianu (1888), cel din urma exact
vi consciintios 1).
In Transilvania ocupat, dupa Marienescu, cu
ac6sta ramura a folklorului Pompiliti (1870), Jarnik
si Bars6nu (1885), Pop Reteganul (1885), Francu si
Candrea (1888), Stefan Munt6nu (1891), C. Mandrescu
(1892), Victor Onisor (1894) si o insemnata colectiune
aparu In timpul din urma de I. G. Bibicescu 2).

1) I. Florentin Pop, Cdntect vornicesci despre Mile din barlind.

Barlad, 1870. Caranfil, Cantecele populare de pe vales: PrutuluY, cu-
lese, corese si adunate. HusT, 1872. Sevastos, Ciintece din Moldova,
Iasi, 1888. Canianu, Poesir populare, Dane culese si publicate Intocmal
cum se clic. IasT, 1888.
2) At. M. Marienescu, Poetic 'operant, Colinde culese si corese.
Pesta, 1859 ; H ed. Rue. 1861 ; Poetic poporald, Balade culese si co-
rese. I Pesta, 1859 ; II 1867 si Novdcesir, 3o balade populare din
CarpatT (dintre cart 7 In Columna pe 1882). Pompilifi, Balade popu-
lare ronsdne, adunate. Iasi, 1870. [Jos. Vulcan, Dane romans. Pests,
1877. T. Daul, Colinde ,ri ceIntece populare, Arad, 1890. 0 vine
dant, strigdturi si chluilurl, culese de me mulct invfitlitorT zelosT. Bra-
sov, x892].Jarnik si Bfirsenu, Dane 1i strigdturi din Ardel, date la
ivelfi (c'un important glosar folkloric de Jarnik). Buc. 1885. Pop Re-
teganul, Traminfiri Viarele. PoesiY populare, culese si ordinate. Bra-

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 275

Poesil populare din Bucovina au fost culese de

eminentul folklorist local, Orintele S. Fl. Marian (1873),
precum cele din Dobrogea (1880) au fost publicate de
d. Burada 1). Tot d-lor Burada §i Marian se datoresc
cele dintal colectiuni de bocete §i descAntece din tote
provinciile romane 2).
Primul studiu asupra cantecelor populare romane
se datoresce roposatului Alexandra Hasdet, care pu-
blica rusesce in Mesagerul Europei" (Vestinikt Evropy)
din 1833: Cantecele populare ale Moldovel sub raportul

sov, 1885 ; IL ed. Gherla, 1891 si Cine nu scie striga, citescK cartea
asta, adia. Chiuilurl, de cart shied. fecToriT In joc, adunate din popor.
Gherla, 189 t. AcelasT harnic culeetor posed Ina ineditX o colectiune
de 5022 poesiY populare : cf. Anal. Acad. XII (1892), p. 163 u.Francu
si Candrea, Ronan:7 din Munlir apuseni (Molii). Buc. 1888 (Partea
IV). §tefan Muntenu, Doine ,si strigeYturi, culese din gum soldatalor
romanY din tera Ardelulut Brasov, 1892. C. Mandrescu, Literatuta
;i obicelurl poporane din comuna Ripa de jos, comitatul Mures Turda,
publicate. Buc. 1892. V. Onisor, Dome ;i strig-diurY din d4rdel, ed.
§araga (1894). Bibicescu, Poesil populare din Transilvania, culese si
adnotate. Buc. 1893. Pentru Banat : Enea Hodos, Poesil populare
din Banal. Caransebes, 1892. Pentru Basarabia : Simionescu, Legende
3i.i cantece populate culese in Basarabia. Petersburg, 1889.
1) Marian, Poesil poporane din Bucovina. Balade romane, culese
si corese. BotosanT, 1869 ; II ed. Poesil poporane romasne, adunate si
intocmite. 2 vol. CerniutT, 1873-75 (I Balade; II Dome si Here).
Burada, 0 alltorie in Dohrogea. Iasi, 1880.
2) Burada, Datinile poporulul roman la inniormintdri (cu 43
de bocete). Iag, 1882. Marian, Desciintece poporane romane, culese.
Suceva, 1886. Cf. I'rexl (Die 13esprechungsformeln der Rumanen in
.Siebenblirgena In Zeitschrift fur Volkskunde I si II (1888-89).

www.dacoromanica.ro
276 STAREA ACTUALA

istoric, despre cars scrisese in 1840 §i Costache Ne-

gruzzi in Dacia literary, a lui Cogalnicenu. In Muntenia
meritul de a fi atras mai 'MOM atentiunea asupra-le
revine d-lui Odobescu.
Despre Insemnatatea poesiei populare §i despre
caracteristica ei au scris d-Iii Graff, Schuchardt, Has -
del §i A. Franken. Sub raportul vechimei §i al res-
pandireT lor, d. Hasdeu a supus unei vaste cercet511
comparative cantecul Cucul si Turturica" §i Pove-
stea numerelor". Multe pagini din Literatura populaA
a d-lui Gaster slut de asemenea consacrate diferitelor
genuri de poesie populara, cautand a demonstra desa
inriurire a productiunilor novelistice asupra literature)
nescrise a poporuluT ').
Elementul religios al poesiei populare, colindele,

1) Cf. CogKInicenu, Dada literary I (1840), p. 480 si C. Ne-

gruzzi, Cdnteee populare a Moldaviel, ibid. p. 121-134. Odobescu,
Cantece poperane in raport cu jira, istoria ii datinele Ramat:dor In
ScrierY I, 179-192 gi Rhunete ale Pindu lui in Carpati (DiochYul,
Nitlaca, MY6ra, Mos-Ajun) I, 193-236.Dobre Stefanescu InvNitor
din comuna Grindu), Studir asupra literaturei populare in Lumina pen-
tru toy, vol. IIIIV. Buc. 1887 si 1888 (superficial).Graff, Della pa-
esia popolare rumen in Nuova Antologia XXX (1875), p. 5 39.
Schuchardt, Ritornell and Terzine. Halle, 1875. Hasdett, Patsies pa-
lorand serba 1i bulgara in Columns d. 1877, p. 249 266 0 Dana,
originea poesieY populare la Romani in Columna d. 1882, P. 394-406
si 519-535.A. Franken, Rumeinische Volksdiehlungen. Danzig, 1888
(41 pp. in 40), studiti menit a servi de Introducere la volumul sefi de
traducerY din poesia popularti Rumiinische Volkslieder and Balladen.
Danzig, 1889. Cf. Mailand, cDer Fluch in der siebenb.-rum. Volks-
poesie) in Zeitschr. f. Volkskunde IV (1891), p. 208 -214.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOOIEI ROMANS 277

a fost cercetat in diferite rinduri de Schuller, Man-

giuca, Teodorescu si Gaster 1); pe tend elementul ei
istoric, baladele, astepta Inca, pe dibaciul muncitor,
care sa scie sil alega, momentele etnice si locale sub
invelisul for complex..
Inteadever, pe cand doinele si horele tisnesc d'a
dreptul din inima poporului si nu pot presenta de cat
elemente de comparatiune antropologica, baladele nu
sint une-ori da cat localizarl poetice intr'un anumit cerc
etnologic. In Peninsula balcanica, mai ales un import
si export de materiale folklorice dintr'o tea intr'alta
s'a putut opera in regiunile limitrofe prin caracterul
lor de bilinguitate.
Cercetarile in acest sens sint insa, inconjurate de
marl greutati si au nevoe de multa precautiune spre
a flu cadea in afirmatiuni premature sail chiar con-
trare realitatii. De ace% prudenta recomanda deocam-
-data, afar de casuri sigure, simpla constatare a ana-
logiilor,, mai ales la popOrele din aceiasi periferie
teritoriala 2).

1) Schuller, Kolinda, Eine Studie fiber romanische Weihnachts-

Leder (dupit colecciunea Marienescu). Hermannstadt, 186o. MangYuca
In C tlindaria pe 1882, p. 1-48. Teodorescu, Noliuta despre Colin-
dele ronine. Buc. 1889. Gaster, Collude ,vi cantece populare inedite
Sn Revista Tocilescu I, 2. 313-336 $i II, 99 ISO.
2) Vedl Sainenu, Legenda me$teruld Manole la GreciT mo-
(knit In ale mete StudiY folklorice (In curs de publica(iune) $i Kurt
Schladebach, Die aromunische Ballade von der Artabritcke In Anuarul
SeminaruluY roman din Lipsca, p. 79 122.

www.dacoromanica.ro
278 STAREA ACTUAL.

Povegt1 populare

Trecem acum la basme sau pove§tI.

Dei Inca, de la 1697 Perrault publicase basme
franceze sub o forma. literarg, (Contes de ma mere
l'Oye "), literatura poveVlor incepe de la 1812, odat4
cu publicarea basmelor germane de cfttte fratii Grimm 1).
Trecu un interval destul de lung, panA ce popOrele
culte sa Intel6g6, folosul §i importanta culegeril ace-
stor comori.

1) Gebriider Grimm, Kinder and Hausnarchen. Berlin, vol. I

1812, II 1815; XX ed. 1885 ; vol. III 1822 (con(inend materialul com-
parativ), HI ed. 1856.
Ca $i la cantece, ne mArginim a cita literatura comparativii a
basmelor numaY relativ la poporele invecinate $i la cele romanice.
Basme serbescY au publicat Vuk Karsai6, Srbske narodne pripo-
vjetke (PovestY populare serbescr. Vrena, 1853, II ed. 187o ; trad. ger-
manI c'o prefailt de Grimm : Volksmiirchen der Serben. Berlin, 1854 ;
$i Krauss, Sag-en and Aids-chew der Siidslaven zum grossen Theil aus
ungedruckten Quellen, 2 vol. Leipzig, 1884.
Pentru Bulgaria : §apkarev, BtYlgarski narodni prikazki ( Basme
populare bulgare din Macedonia). Filipopole, 1895. VeslY Jagie, cAus
dem sedslavischen Marchenschatza In Archiv f. slay. Phil. I, II §i V
(cu anotatiunT de Kehler) $i basmele publicate In Sbornik (cf. p. 265).
Pentru Rusia Marea colectiune a luY Afanassief, Narodnija rus-
skiia skazki (Pove$ti populare rusescl), 8 pliriT. Moscova, 1863 (coprinde
33o basme, unele cu ate 5 variance). Ralston, Russian folk-tales. Lon-
don, 1873 (trad. fr. de Bruyere. Paris, 1874), W. Goldschmidt, Rus-
sische Illarchen. Leipzig, 1883 $i Leger, Conies pnpulaires slaves.
Paris, 1882.
Basme rutene de Giltebrandt, ilialorusskija skazki. Petersburg,
1878 (292 numere) in colecOunea etnograficlt de CYubinski. Cf. Wen-

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGLEI ROMANE 279

Cei dintiil cal i se indeletnicirll, cu stringerea bas-

melor romane, §i anume cu cele din Banat, furl, dol

zig, Westslavischer Marchenschatz. Leipzig, 1857 (confine intr'altele

basme romfine din Moravia).
Basme grecescY 5i albaneze ; Hahn, Griechische and albanesische
Miirchen, 2 vol, Leipzig, 1864 (cele grecescY traduse dupit textul editat
de Pio, Conies populaires grecs. Copenhaga, 1879) $i B. Schimdt, Grit-
chische Mitre-hen, Sagen and Volkslieder. Leipzig, 1877.Dozon, Conies
populaires albanais. Paris, 1891 $i Legrand, Conies populaires grecs.
Paris, 1881,
Basme maghTare de Stier, Ungarische Mdrchen u. Sagen (aus
der Erdelyischen Sammlung). Berlin, 1850 (dupa originalul citat la p.
269) $i Ungarische Volksmiirchen (aus Gaats Nachlass). Pest, 1859.
Jones and Kropf, Magyarfolk-tales. London, 1889.
Basme sasescY de Haltrich, Deutsche Volksmiirchen aus dem Sack-
senslande in Siebenbiirgen. IV ed. Wien, 1885.
Basme figanescr de Miklosich in vol. IV din Mundarten rend
Wanderungen der Zigeuner. Wien, 1872-8o ; pentru cele din Transit-
vania : Wlislocki, Marchers rend Sagen der Tranrilv. Zigeuner. Berlin,
1886 ; $i pentru cele din Romania : Barbu Constantinescu, Probe de
limbd ,ri literatura Tiganilor in Romania. Buc. 1875.
Basme turcesd all fost pub!icate In limbs maghTard de Kunos
(l'esta, 1887, cu traducere germand In Ungarische Revue din 1888 $i
1889). Cf. Lucy Garnett, The women of Turkey and their folklore, 2
vol. London, 189o-91.
La popdrele romanice colecfiunile cele maY importance sint :
Cosquin, Conies populaires de Lorraine compares avec les conies des me-
tres provinces de France el des pays etrangers. Paris, 1862, 2 VOL ;
Sebillot, Conies populaires de la Haute-Bretagne, 3 vol. (Charpentier) ;
Blade, Conies populaires de la Gascogne, 3 vol. (Maisonneuve) $i Luzel,
Conies populaires de la Basse-Bretagne, 3 vol. (ibid.),Comparetti, No-
velline pop. italiane, publicate ed illustrate. Torino, 1873 ; Imbriani,
la Novellaja fioren/ina (basme stenografiate). Napoli, 1871 ; Ortoli, Con-
ies populaires de l'ile de Corse (Maisonneuve) ; Gonzenbach, Sicilianische

www.dacoromanica.ro
280 STAREA ACTUAL/

German!'), fratif Schott (1845). Abia in 1862 public&

Nicolae Filimon primul basm muntOn (Romanul naz-
dravan" devenit Omul de petra" la Ispirescu) in fOia
pranul roman a r6posatului I. Ionescu, unde apArura
ma! intaiu §i cate-va basme de Ispirescu, intrunite intro
broprica din acelasi an sub titlul de Basme si Po-
vest! populare". Din acel moment dateza activitatea
neobosita, a modestului si talentatului culeg6tor ti-
pograf 2).
In Muntenia publicara colectiuni, in acela§i timp

Marchen, 2 vol. Leipzig, 1870 ; Pitre, Fiabe, novelle a racconti siciliani.

4 vol. Palermo, 1875 si Novelle fiopolare toscane. Firenze, 1885.
Maspons y Labros, La Rondallayr e ... Quanta: popular: catalans.
Barcelona, 1875 si (Folklore catala) Quentos popular: catalans. Barce-
lona, 1885. Coelho, COWL'S pop. portugutzes. Lisboa, 1879 si Consi-
glieri-Pedroso , Portuguese folk-tales London, 1890. Schmeller, ,
illarchen and Sagen aus Walsch-Tyrol. Insbruck, 1867 (basme reto-
romane).
1) Artur u. Albert Schott, Walachische Marchen, mit einer Ein-
leitung ilber das Volk der Walachen and eineni Anhang zur Erklarung
der Marchen. Stuttgardt u. Tubingen, 1845. (Originalele romane ale
acestor basme banatene de D. Mira In Columna d.n 1870). Cf. mediocra
colectiune recent de Catana, Pove:tile Banatului. Gherla, 1893.
1) III ed. : Legende sad" Basmele Romhnilor, ghicitorT $i prover -
burY cu o introducere de B. P. Hasdet, adunate din gura poporuluY,
scrise st date la lumina de un culeetortipograf. Buc. 1872, partea I ;
1874, partea II, fascicula I ; 1876, partea II fasc. II. Editiunea defi-
nitiva din 1882 (a II ed. 1892) ; cLegende sail Basmele Romanilor,
adunate din gura poporuluT de P. Ispirescu, an confine tete basmele
edi %iunilor anteri6re. VedT Virginia RImnicenu, Basmele culese de P.
Ispirescu In Revista Nona VI, 421-44o. Cf. de lspirescu, Basme, snOve
01 glume. Craiova, 1883 ; II ed. 1893.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIE1 ROMANE 281

cu Ispirescu, d -niI Fundescu, Arsenie, N. D. Popescu,

MAldlirescu §i D. StAncescu, a ciruI mare colectiune
de basme merits, aprOpe, prin consciiatiositatea repro-
ducerli, srt stea alAturea cu cea de Ispirescu 1).
In Moldova, adAncul cunoscetor al gral'uluI po-
pular, r6posatul Cr 6nga, a scris mai multe povesti,
cart umplu intaiul volum din editiunea complete, a scri-
erilor sale (1890). Recenta colectiune de Pove§ti" a
d-Orei Sevastos (1892) nu corespunde cerintelor sciintei.
Basme din Ardel au fort publicate de StAnescu, Pop-
Reteganul §i Bota, Y ir cele din Bucovina de Sblera 2).
In 1894 Academia Romann, a incoronat cu premiul

1) I. C. Fundescu, Basme, poesiY, plchliturY si ghicitorY, cu o

Introducere despre litemtura poporan't de B. P. Hasdeti. Buc. 1867 ;
II ed. 1870 ; III ed. 1873. T. M. Arsenie, Noua cokaiune de basme
sail istoriT populare, culese si prelucrate. Partea I, ed. I, Buc. 1872 ;
ed. II, Buc. 1874 ; partea II (cu coprins artificial). Turnu-M5gurele,
3874.N. D. Popescu, Calendarul Basntelor. Buc. 1874 -1885, 1895
rsi Carte de Basme, ed. II, vol. IIV. Buc. 1892 (contine o mare parte
din cele publicate In diferitiY anY aY CalendaruluY). I. MMdXrescu,
(Din seOtorY), Basme, culese Buc. 1889. -- D. Sttincescu, Basme
culese din gura poporuluY. Bucur. 1885 ; II ed. (completA) 3892; Atte
basme culese din gura poporulta (Buc. 1893); Basme si Snove (Bucur.
3894) si Glunte ;i Povefil (Craiova, 1895).
2) E. B. Stanescu Aradanul, Prosa poporald, Povefil, culese si
corese, tom. I, brosura I. Temisora, 1860.-1. Pop Reteganul, Povefii
ardelenesci, culese din gura poporuluY. Brasov, 1886-88, 5 brosurY si
Cartile sittenului romdn (1882 si 1886). Bota, Culegere de cele mat
frumase pave" Brasov, 1891. VeclY Bibliotera populard a Tribune.
Sibifi, 1876 si Basmele RonicInilor. Brasov, 1879. SbTera, Povefif
poporale romlinesa, din popor luate si poporuluY date. CerntiutY, 1886.

www.dacoromanica.ro
282 s TAREA ACT UALA

Eliade Radulescu opera 'Astra intitulata Basmele ro-

mane in comparatinne cu legendele antice clasice si
In leg tura cu basmele popOrelor romanice". Ea ap5,ru
anul acesta de sub tipar si constitue opera cea mai
completil, ce poseda folklorul asupra literature) orale.
Limba metaforica a basmelor nOstre a fost stu-
diata de d. Jarnik si de autorul acestei cart)
Materialele mitologice din aceleasi basme n'at. fost
Inca sistematic cercetate. Inceputul, facut de parin-
tele Marian in 1879 2), fu continuat in timpul din urma
In opera nOstra asupra Basmelor Romane, al tarei
indite folkloric con-tine cea mai bogata colectiune de
materiale mitologice romane. Autorul acestei carti a
grupat si cercetat, Intr'un studit comparativ, Vne le
rele dupa credintele poporului roman 3).
Legenda Dochiei sat Vle le Babel a fost de ase-
menea obiectul unui studit folkloric, in care acelasi
autor se incerca a o urmAri la tote popOrele si a di-
stinge elementele-I antropologice si istorice de cele ar-
tificiale si de origine literara.
1) J. U. Jarnik, Sprach fiches aus rumanischen Volksmiirchen.
Wien, 1877 Ti §dinenu, Semasiologia limbed ro'nane. Bucur. 1877, p.
133-156 (Psicologia popularit roman?I).
2) S. Fl. Marian, Mitologia daco-roman) In Albina Carpatilor
III (9-18 balauriY, 31-49 spiridoul, 54-56 $olontonari1, 86-89
moraf)... §Iinenu, Basmele Romi ine. Buc. 1885, indicele. SMnenu,
Mete pi pinele rele in ale sale &lair folklorice. Ca elemente compa-
rative: Grimm, Deutsche Mythologie, IV ed. 3 vol. Berlin, 1875-78.
3) Shinenu, Legenda Dochiel 1i pilele Baba, ce a format tesa
de doctorat a autoruluY: Les Yours d'emprunt on les Yours de la Vieille
(Paris-Leipzig, 1889 , reprodusit act= si completath. in Slur& folklorice.

www.dacoromanica.ro
 A F1LOLOGIEI ROMANE 283

lte studli folklorice se datoresc d-lor A. Papa-

dopol-Calimach, G. Dem. Teodorescu, Gaster etc. 1).
Legendele zoologice, in special cele relative la
paserl, au fost culese de $rintele Marian, care a pu-
blicat §i un studiti asupra Botanicel populare romane,
despre a area insemnlitate scrisese in 1874 r6posatul
Mangluca 2).
Doue-trei cuvinte despre exegesa folkloricA.

3) A. Pap. Calimah, Dunlirea in literaturd si in tradifiurd Ott

Anal. Acad. Rom. ser. II, tom. VII, 2. 309-377 ; cf. MitIlenhoff,
Donau-Dunavd-Dunaj In Archiv f. slay. Phil. I, 28o 299 Si Jagie,
Drenavii-Dunaj in der slavichen Volkspoesie, ibid. p. 299-334. G. Dem.
Teodorescu, Miturile lunare in Cony. Lit. XIII, 3 si txo. Gaster, Die
rumanische Condemnatio umr In Zeitschr. f. rom. Phil. III, 399 u. ;
Scholomonar In Archiv f. slay. Phil. VII, 281-9o; riganil ce gait
miincat biserica In Revista D-luT Tocilescu I, 469-475 5i. Crublr-Vodd
nuincat de guzgaid, ibid. I, 2. 185-19i ; cf. Papadopol-Calimah, OW-
Mr-Pad In Cony. Lit. din 1882, p. 285 95.
1) Marian, Ornitelogia 'operand romdnd. CernhuiY, 1883, 2 vol.
si Botanica poporani romcind In Albina Carpi-0°r d. 1879 si 1880.
Sim. MangYuca, De inset:indictee botanied romilne In Familia X (1874),
p. 512 si 586. Academia romanA a fixat un premiti pentru o eBota-
niclt popular romanii din punctul de vedere al credinOlor, datinelor
si literatureY populare, avendu-se In vedere adunarea cat se pete maY
bogatK a materialultifs. Ca elemente comparative pot servi cele done
opere de Gubernatis (tle utilizat lost cu mula prudenta) : Mythologic
zoologique ou les legendes des animaux, trad. p. Regnaud, 2 vol. Paris,
1874 si Mythologie des plantes ou les legendes (In rogue vegetal, 2 vol.
l'aris, 1878 82 ; in special : Rolland, Rune popu/aire de la France-
(Noms vulgaires, dictonc, proverbes, legendes, contes et superstitions).
6 vol. Paris, 1877-83 (vol. II oiseaux sauvages, VI oiseaux dome-
sticities). Cf. Mannhardt, Wald and Feldkultc, 2 vol. Berlin, 1875.
1877.

www.dacoromanica.ro
T.84 STAREA ACTUALA

lnterpretarea mitica. a basmelor, considerate de

fratil Grimm ca substraturi (ca minunate si ultime
ecouria) de mituri strAvechi, este ast4i cu desnvir-
sire compromisn, prin mania de a dibui in fiintele din
basme tot atalea divinitAti : fratil Schott, cart aplic
acesta sistemn, da interpretare la basmele romane, des -
coper Ona, si in Pacaln, urine divine. Sistema dia-
metral opusn, de exegesn, istorica, teoria migratiuniT
sail a importatiunii, inaugurate. de Benfey, dupe, care
basmul e o proprietate exclusivn, a IndieT, de unde pe
cale °rain, sail literarft s'a respandit abia in epoca isto-
riea peste lumea intregn de§i numern, inc , multi par-
tizani, nu p6te fi ins n. admisa, in generalitatea es. Bas-
mele nu pot fi atribuite unei singure teri sau unei
singure epoce : ele sint in parte o ini:fenire straveche,
dar multe ail putut fi pllismuite §i pe solul national.
Fondul primitiv comun provine din identitatea spiri-
tului omenesc, care explicA ast-fel analogiile izbitOre
intre basmele popOrelor celor mai departate.
0 teorie noun, basatn, pe criterii de nature, an-
tropologia si representatn. de Tylor si Lang, explica,
incidentele §i tipurile basmelor prin idol si credinte
dintr'un stadia primitiv de civilisatiune. Pe langn, acesta
supravietuire a culturei preistorice, Tylor pune in re-
lief, ca factor al creatiunilor mitice, §i animismul, acea
pornire firescn, a copilului §i a selbaticului de a insu-
fleti, de a antropomorfiza intr6ga naturri ').

'1 Benfey, Pantschatantra. Ftinf Bucher indischer Fabeln, Mar-

chen u. Erzahlungen, tibers. mit Einleit. u. Anmerk. 2 vol. Leipzig,

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGREI ROMANE 28E0

Aci mai mentionam pi teoria d-lui Gaster despre

originea moderna gi literara, a basmelor, anume des-
voltarea for din nuvele si povestiri, in cars poporul a
introdus un element fantastic si supranatural, im-
prumutat sat din vechile credinte sat din scrierile
apocrife.
In timpul din urma, d. Ha,sdett a expus o noun
teorie despre formatiunea basmelor. Dupa d-sa, expli-
catiunea elementului antropologic sat a miraculosulul
din povesti o pOte da numai visul, care, asemenea
basmului, nu cun6sce nici timp nici spatit. Ast-fel
Inteambele aceste elemente, deopotriva caracterizate
prin fenomenul miraculosulul, n'ar exista nici o deo-
sebire esentialli 1).
Ceia ce remane de facut folkloristului, in starea
actuala a studiilor, e a se margini la simpla consta-
tare a paralelelor si analogiilor Intro basme, fie a o
asemenea comparatiune se Intinde la un mare num&

1869 si Orient u. Occident in ihren gegenseitigen Beziehungen, Mitthei-

lungen u. Forschungen, vol. I III. Gottingen, 1862-66. Cf. Cox,
Cinderella. London, 1893 (345 variante despre Cenuseresa si basme
Inrudite, extrase si clasificate, cu analisarea paralelelor medievale, note-
si lntroducere de A. Lang : LXXX, 535) Si J. Bedier, Les fabliaux.
Etude de litterature populaire et d'histoire litteraire du moyen-age. Pa-
ris, 1893 ; II ed. 1895. Andrew Lang, Custom and Myth. London,
II ed. 1885 si La Mythologie, traduite par Parmentier. Paris, 1886.
Tyler, Researches into the early history of mankind and the development
of civilisation. London, 2 ed. 1870 si La Civilisation primitive, tr.
fr. 2 vol. Paris, 1876 78.
1) Cf. Etymologicum Magnum Romaniae s. v. basm.

www.dacoromanica.ro
286 STAREA ACTUAL/

de popOre eterogene, spre a face astfel s6, reesa ca-

racterul antropologic al fondului sail al urzelei, al ti-
purilor sail al motivelor (cari pot fi reduse la un mic
num& de formule : dup5, cercetarile nOstre 50); fie 0,
cercetAtorul se limit6z5, intr'un anumit teritoriil etnic,
spre a scOte la ivelA forma particularA, incidentele §i
locutiunile stereotipe, cari variaza, de la un popor la
altul, constituind elementul national al basmului 1).

Trecem repede asupra celor-lalte varietati de lite-

ratura, orals.
In domeniul legendelor populare nu avem inch
de Inregistrat nici o colectiune importantA 2); in acela

1) CeY doY maT adand cunoscdtorY In Europa aY literaturelor

populare, In special a! basmelor la tote poporele, furl: Reinhold Koh-
ler din Weimar, care, de la 1861, n'a Incetat a provedea c'un aparat
.comparativ colectiunile ma! Insemnate de basme (mentionam numaY co-
lectiunea sicilian& a d -re! Gonzenbach si basmele avare de Schiefner) ;
si Felix Liebrecht, care Intruni o parte din articolele sale In Zur Yolks-
,kunde. Alte and neue Aufsiitze. Heilbronn, 1879. La acestY do!, aclY
.r6posatY, addogam si nume/e lu! Emmanuel Cosquin, a arul colectiune
ode Basme din Lorena (1886) pate fi considerat& ca achisitiunea cea
AnaY important& a folklorulut actual.
2) In prima editiune am mentionat ca atare cartes d -lu! Urechia,
Legende roman, adunate ,si adnotate. BucurescY, 189o. Dar dup& o cer-
-cetare mat d'aprOpe, ne am convins, a ea este In mare parte o simpll
reproducere gi o reproducere adesea intentional alteratit a legen-
.delor franceze sad spaniole. Legenda picardit cBonhomme Misere et
son Chien Pauvrelea e tradusI de d. Urechia prin cNea &riled& si
Surata SIrXcias (Surata = Chien !). De alminterea, autorul Insust mtr-
turisesce participarea-Y la aceste pretinse productiunt ale poporuluY. La

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOOIEI ROMANE 287

al traditiunilor populare diferite scrieri de Fr. Muller,

Schuller, Stamate si Marian '); in fine carticelele de snOve
de Baican, Stancescu, Bogdan, Sevastos si mai ales
ale raposatului Ispirescu, caruia se datoresce si prima
colectiune de jocuri de copii 2).
prima legendd diem IstetulP, d. Urechia declard ca, In redacOunea-Y,
s'a apropiat maY malt de forma spanYola de cat de cea portugeza
cMi-a placut maY mult prologul autoruluY spaniol si l'am imitats. §i
tottisY autorul nu se sfiesce de a lntitula imitatiunile sale Legende Ro-
mine / Gaster, Legende inedite In Revista d-luT Tocilescu II, 335-
352 (Vials sf. Alexie, omul luT Dumnecleti), p. 629 645 (VTata sf.
Evstatie Plachida) si III, 89 112 (VTata sf. Macarie RImlenul). Cf.
Papahagi, Clite-va decent?' macerlo-romdne In Revista Noul V, 461.
1) Fr. Muller, Siebenbiirgische Sag-en. Hermannstadt, 1857 ; II
ed. Wien, 1885, p. 199 -200: Wallachischer Sagenkreis. Schuller,
Ober einige mekwierdige Volkssagen der Rumiinen. Hermannstadt, 1857
si Kloster Argisch, Eine Volkssage, Urtext, metrische Ubersetzung,
Erlauterungen, 1858.Stamate,.Pepelea sail trddiehe,a ndaunale roned-
nesci. IasT, 1858. S. Fl. Marian, TadichenY poporane ronzline. SibiT,
1878. Elemente comparative : Gebrtider Grimm, Deutsche Sagen, 2
vol. Berlin, 1816 -1818; II ed. 1866.
2) Ispirescu, Snhve sari povesti populare, adunate din gurile celor
ce scid multe. Buc. 1873, bros. I ; 1874, bros. II ; II ed. 1879.
[Cornieea satelor. Buc. 1870]. Baican, Palavre ,si anecdote, 1882. D.
Stancescu, Snhve sane glume populare. Buc. 1892. N. A. Bogdan,
Pove07 ,si Anecdote. last 1892 ; I. P. Florantin, Anecdote. IasY, 1893 si
Sevastos, Anecdote. last 1893. S. Fl. Marian, Satire popoane a-
gavant. Bucuresci , 1893. Anecdotele populare ale luY Anton
Pann, Intitulate: eNdsdravaniile luT Nastratin Hogea. (I ed. 1853),
grit traduse din turcesce : <Les plaisanteries de Nasr-Eddin Hodja,
trad. du Lure par Decourdemanche, (Bibliotheque orientate elzevirienne).
Despre ciclul aventurelor cornice ale luY Pacala (frumos versificate
<le d. Dulfu): Hirqescu, Intimpldr ile Jul Plicald. Brasov, 1876 si di-
sertaliunea luY MangYuca In al sell Calendariti, p. 67 120. Ispirescu,

www.dacoromanica.ro
288 STARE?, ACTUALL

Cat privesce proverbele romane, dupa culegerea

fundamentals a lul Anton Pann (distribuite sub anu-
mite rubrici), numal d. Hintescu, un librar german
din Bra§ov, s'a ocupat cu acesta ramura, permiten-
dull insa o serie de modificari si alterari, earl' sint cu
atat mai regretabile, cu cat stilul lapidar §i laconic
al proverbelor nu sufere cea mai mica schimbare. Neat
ca importanta colectiune de Dicaori zsi Anecdote
Pi lde, pov6tuirT i cuvinte adeverate §i pove§t1" a
VorniculuT Iordacbe Golescu (dupa ordinea alfabetica
qi cu tilcuirea alaturata) n'a fost Inca publicata, pe
and nu mai putin pretinsa colectiune de 1?icatori po-
pulare", inceputa de Ispirescu, a remas neterminata i).

juclirir ,vi jocurY de eopiI. SibiT, 1885. Papahagi, 7ocurY copildrescr

cutest de la Romani din Macedonia. Buc. 1893.
1) A. Pann, Culegere de proverburY salt Povestea vorbel de prin
lume adunate si Yartisf la lume date. Buc. 1847 ; II ed. In 3 tomurT
1852-53. Prima editiune e superior/I sub raportul fidelitittiY, deorece
intea doua multe proverbe ah fost versificate. Hintescu, Proverbele
Romdnilor, adunate si editate. SibiT, 1877: cf. G. Dem. Teodorescu,
Cercetdri asupra proverbelor romdne. Studiti critic si bibliografic. Buc.
1877. Despre colectiunea luf Golescu vec1T Lambrior In Cony. Lit.
VIII, 63-83; Ispirescu In Revista 1, 222 u. Pentru studiT compa-
rative: Reinsberg-Dttringsfeld, SpriclatiOrter der germanischen and ro-
rnanischen Sprachen, vergleichend zusammengesetzt. 2 vol. Leipzig, 1875.
si mg ales Wander, Deutsches Sprichworterlexicon, Ein Hausschatz flit-
das deutsche Volk. Leipzig, 1867-188o, opera capital In domeniul
paremiologieT. VetlY Inc, din causa influenteY spirituluY oriental asupra
paremiologieY romine, colectiunea de proverbe turcescY (cu trad. germ.
si fr.), publicatti. de Academia oriental?( din VIena Osmanische Sprich-
roarter. Wien, 1865.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 289

Cu adunarea ghicitorilor sail a cimiliturilor s'atl

oeupat Ispirescu, Bulgarescu, Sima al luT IOn si in
timpul din urma I. Goroven.

Psichologia populari

ObiceTurile, datinile si credintele populare formeza

una din partile cele mai insemnate ale folkloruldi.
Importanta for pentru originile si trecutul natiunilor
e invederata. Obiceiurile sint fOrte stb,ruitOre : ele per-
sista i dup$ ce s'aii modificat ideile poporulul i chiar
dapa ce ele s'ail pierdut cu desavirsire. Asemenarile
intre datinile popOrelor genealogicesce fundamental di-
ferite s'explica din motive psichologice ; natura umana
fiind pretutindeni aceiasi, unele apucaturi se regasesc
in tote zonele, orFuncle poporele se afla pe acelasi
trepta de cultura sat in aceleasi conditiuni de trait.
De acela trebue sa pasim cu multa prevedere
in asemenea cerceMri delicate si, tin6nd sema de in-
fluentele etnologice, s6, evitam de o potriva tendentele
extreme, fie in directiunea iperlatinist6, fie In cea sla-
vomana.
Nu posedem Inca nicl o lucrare completa asupra

1) Ispirescu, Pilde ,ri ghicitori adunate de ... Buc. I880.

Bulgarescu, (Din jurul vetreT) GhicitorY culese de... Buc. 1887. Gr.
Sima al luT Ion, GhicitorY, IntretarT $i r&punsurT, frAmitntNrY de limbd.
SibiT, z885.GoroveT, CimiliturY In ySecMtorea I, 22 u. Ca elemente
,comparative : Rolland, Devinettes ou ithgnies pot:slab-es de la France.
Paris, 1878.
39,856. Istoria Filo loriei Romaine. Ed. II. 19

www.dacoromanica.ro
'290 STAREA ACTUALA

vletiT etice a poporuluT roman. Monografii si articole

partiale se datoresc luT Schmidt, Dem. Teodorescu,
S. Fl. Marian, Lambrior, Mangiuca, Ep. Melchisedec,
Baican, Ion6nu si Lupascu 1).

1) W. Schmidt (fost profesor la gimnasiul din Sibil), Das .7ahr

and seine Tage in Glaube and Brauch der Rumanen Siebenbfirgens.
Ein Beitrag zur Kenntniss des Volksmythus. Hermannstadt, 1866. (H.
v. Wlislocki, Aus dem Leben der siebenburger Rumiinen. Hamburg,
1884). G. Dem. Teodorescu, Incerart critice asupra unor credin /e,
datine 1i moravurY ale poporulza roman. Buc. 1874, S. Fl. Marian,
Datine, credin /e ;i moravurt In Albina Carpatilor 1 (cocosul, $eslaori)
$i II (plugu$orul, St. Vasile, vergelul) si In Familia XIV (boil); ace-
la$Y, Cromatica poporulul roman. Buc. 1882 $i Vr2Iji, farmece fi des-
facerr. Buc. 1893. Lambrior, 06icerurt pi credinfe la Romany In Cony.
Lit. IX, 2-9 (cumetriile) 0 x5 1.455 (Inmormint5rile). MangYuca,
alindarifi tulian, gregorian poporal roman pe 1882. Oravila, 188i
(pe 1883. Brasov, 1882: cu diserta(iunT ale autorula despre serbdto-
rile pNgine si cre5tine, obiceTurY $i datini ale Romanilor din Transilv.)
Ep. Melchisedec, Literature religiose populard In Cony. Lit. XIV,
290 u.--Baican, 06icdurt le Romany. Buc. r884 $i Vorbe bunt (bine1e)
Intrebuintate la RomAnY $i adunate, 1884. [Piti$, Serbarea junior in
Pasta (In Scheiti) In Revista Nouit II, 178 $1 299; Despre strigor, strige,
ibid. III, 194 u. ; .'iste, pricoliciu, necuratu, ibid. 391 u.; Turca in
Fermi, ibid. VI, 344 si §tef. Negoescu, Credinfe populare in Lumina
pentru totY IV, 473 51 5131.G. S. Ionenu, Mica colecfiune de super-
slifitle pop. rom. (deosebite credinle $i obiceTurl) adunate de... Buzgil,
1888 (cf. conferinta d-luY G. GYuvara, Superstifiuta in RontiMY fi la
diferite popore, 1885) $i Lupa5cu, Medicine babelor. Adunare de des-
cantece, retete de doftoriY si vritjl bThesd. Buc. 1890: vtdY M. Lu-
pescu, Medicind pop., bdlele principale cunoscute de popor $i chipul
cum le lecuesc babele in Sedgtdrea (1892), p. 15 u. si Supers/i /& de
acela$Y, p. 17 u. [Liuba $i Iana, Medicine babelor In Familia, vol. XXVII
si M. Canianu, Medicine poporand In Revista d -luT Tocilescu din 1893].

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 291

In vederea importantei exceptionale a acestel

materii, Academia Romana a fixat un premit sublec-
tului Psichologia §i Metafisica populara romant, dupa
literatura populara".
Fiecare din principalele fase ale vIeteI omenesci
nascerea sau botezul, nunta §i mortea e intovara-
it6, de datini si obiceluri caracteristice. Ele au fost
obiectul a trel lucrarI fundamentale de parintele Marian.
Autorul anunta, Inca o monografie despre Juneea la
Romcini, cu care se va incheia seria acestor impor-
tante studil relative la viata eta a poporuluT roman 1).

Tocilescu, Descantere ,ri suferstifiunr din pitiful Prahova In Revista

(II, 384 -92. D. Pop Reteganul anunta In Familia din Pesta (1892,
p. 549) publicarea apropiata a uneY voluminose colectiunT (5o tole) de
sDatinT si credinte poporalev, coprinOnd In ale eT cincY part( Intrega
viacit eticit a poporuluT roman din Ardel.
Pentru studiY comparative : Sanders, Das Yolks/then der Neu-
griechen, dargestellt u. erklart aus Liedern, Sprichwortern und Kunst-
gedichten. Manheim, 1884; B. Schmidt, Volksltben der Neugriechen
and das hellenische Alterthum. 1 Theil. Leipzip, 1871 si Dossios, Der
Aberglaube der heutigen Neugriechen. Freiburg, 1878. Wuttke, Der
.deutsche Volksaberglaube der Gegenwart. Zweite neue Bearbeit. Berlin,
1869. Krauss, Sitte and Branch der Siaslaven, nach heimischen, ge-
druckten und ungedrukten Quellen. Wien, 1885. Wlislocki, Volksglaube
and religiose,' Branch der Siidslaven. Munster, 1891. AcelasY, Yolks-
glaube und Branch der siebenbilrger Sachsen. Berlin, 1893. AcelasI,
Aus dear Volksleben der Magyaren. Ethnologische Mittheilungen. Man-
chen, 1893 $i Volksglanhe und religidser Brauch der Magyaren. Munster,
1893. In genere Andree, Ethnogralhische Parallelen und Vergleicke.
2 vol. Stuttgart, 1878-1889.
1) Marian, Nunta la Romany. Studiu istorico-etnografic compa-
cativ. Buc. 1890. (E. Sevastos, Nunta la Ronald. Studio istorico-etno-

www.dacoromanica.ro
292 STAREA ACTUALA.

Aci mal atingem §i despre datinile juridice ale

poporului obicelul pamintului carl incepurA a se
publica prin initiativa d -lul Hasdet, dar incetarea Co-
lumnef puse capet scOteril la luminA a acestor mate-
riale pretiOse pentru cundscerea vietii intime qi par-
ticulare a toranului roman ').

2. Literatura populara scrisa

Literatura scrisa a poporului dateza de la anul

1807, cand Gorres publica Cartile populare germane",
introduc6nd primul divisiunea Intre literatura orala §i
cea scrisA , ambele constituind oblectul folklorului.

grafic comparativ. Buc. 1889) ; Znmormtntarea la Romany. Stadia etno-

grafic. Buc. 1892 (cf. Burada, Datinile poporului roman la inmormintdri.
Ia$Y, 1882) $i Nascerea la Rorniinr. Studid etnografic. Buc. 1892.
1) Hasded, Cestionar pentru adunarea obicciurilor juridice ale
poporuluT roman In Analele Acad. X (1887) $i obiceYele juridice ale
poporuluY roman (rdspunsurile Invdtdtorilor rural( In Columna d. 1882).
Academia romand a premiat In 1882 o lucrare special]. Tdranut
roman (disertatiune asupra sari: sale sociale, morale, politico $i econo-
mice In Romania In trecut $i In present) : de d. Gr. G. Tocilescu, lu-
crare rdmasd. Inca ineditd $i care se va completa cu alta propusa tot
de Academie $i premiat anul acesta eigiena granulur roman. Locu-
inta, Incaltdmintea $i Imbrdcamintea. Alimenta/iunea In diferite region(
ale OM $i In diferite timpurY ale anuluT,. Elemente comparative
Grimm, Deutsche Rechtsalterthumer. Gottingen, r828 ; HI ed. v381. In
special Bogisio, Obicelurile juridice ale Slavilor, 1867 $i Colecfiuneer
(Sbornik) obictherilor juridice ale Slavilor meridional. Agram, 1874
(sdrbesce).

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 293

Abia in 1854 aparu o carte ana150 in Franta de Ch.

Nisard 1).
Doug opere capitale asupra cartilor populare ro-
mane se datoresc d-lor Hasdeti si Gaster, fie-care stu-
cliftedu-le dintr'un punct de vedere diferit §i comple-
tandu-se intr'un sens unul pe altul (cf. p. 266).
artile populare romAne sint de origine slavo-bi-
zantina, venite la not d'a dreptul din Serbia sail Bulgaria,

1) Ganes, Die teutschen Volksbacher. Heidelberg, 1807 $i K.

Simrock, Die deutschen Volksbiicher, gesammelt and in ihrer ursprting-
lichen Echtheit wieder hergestellt. Frankf. 13 vol. 1845-67. Ch.
Nisard, Histoire des livres poputaires ou de la litterature du colportage
depuis le XV-e siecle jusqu'en 1852, II ed. 2 vol. I'aris, 1864.Pentru stu-
diul comparativ : John Dunlop, History of Fiction (Istoria FantasieY), III
ed. London, 1845 ; trad. germand.: Geschichte der Prosadichtungen oder
Geschichte der Romane, Novellen, Marchen etc. tibertragen, vermehrt u.
mit ausfithrlichen Anmerkungen versehen v. Felix Liebrecht. Berlin,
183 I.Rowinski, Russkija narodnija kartinki (Istoria candor populare
ilustrate Si a foilor volante In Rusia). Petersburg, 1881, 5 vol. text
(3144 pp.) Si un atlas de 474 foY in folio In 4 vol. (vol, I povestY Si
snOve cu 209 tabele ; II foY volante istorice, caricaturY Si portrete ;
HI legende Si lane: IV note Si adaose; V conclusiune Si registru de-
tailat). A. Vesselovsky, istorli literaturnago ob,scenija vostoka i za-
pada (Din istoria raporturilor literare Intre orient Si occident). St. Pe-
tersburg, 1872 (tratez'd despre povestile ciclulta salomonic Si despre
legendele occidentale ale ha Morolf Si Merlin). Gaster, Lectures on
greeko-slavonic literature and its relation to the folklore of Europe du-
ring the middle ages. London, 1887 Si 4fiocrifele in literatura ronuind.
Conferin16.. Buc. 1884 ; Il Physiologus rumeno edito ed illustrato da M.
Gaster In Archivio glottol. ital. X, 273 u. Si Die rumanischen Miracles
de Notre-Dame in Caix, Miscellanea di filologia e linguistica. Flo-
renta, 1886.

www.dacoromanica.ro
294 STAREA ACTUALA.

arsenalul unde se faureau armele de propaganda ale

sectelor eretice medievale.
Cea mar celebra dintr'insele doctrina dualists, a
bogomilismu]ui intemelata definitiv In secolul al X-lea
de un pope, bulgar numit Irimia sau Bogomil, se res-
pandi In curind nu numal in Wile s]avice si in Pe-
ninsula balcanica, dar si in occidentul Europel, in Italia
si Franta meridionala, unde dete nascere cunoscutei
secte a Albigensilor. Spre a castiga clasele de jos ale
poporuluT, ereticii bulgarl pusera in circulatiune o In-
trega literature, poetico-religiose, de carts apocrife, apo-
calipsuri si pseudo-evanghelii, tote prelucrate dupe
gustul si aplecarile masselor si impodobite cu povesti
fantastice menite a captiva inchipuirea tor. Intr'insele
poporul gasea o solutiune simpla, naturals, si poetics,
a misterelor religiunil si ale vietil : de aci farmecul
iresistibil si influenta citiril lor asupra diferitelor ge-
null de literature, orals,, mar ales cantece (colinde) si
basme.
Cate-va din aceste apocrife bogomilice, ca legenda
lul Avram (c. 1600) sail Apocalipsul apostolulul Pavel
(c. 1550), se num6ra printre cele mar vechi monuments
ale limbei romane.
Dar bogomilismul nu s'a multumit numal a pro-
paga doctrinal prin mijlocul apocrifelor Vechiului si
Noului Testament, el a recurs si la popularizarea pro-
ductiunilor fantasiei orientale, devenind ast-fel inter
mediarul Intro douti lumi.
Dintr'aceste povesti orientale, transmise prin tra-
ducer' slave dupe originate bizantine, merits a ocupa

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIElc ROMANE 205

intaiul rang istoria fabulOsa a lul Al,exandru Macedon

Alexandria epopea unul Pseudo-Callisthenes, care
produse in occident un intreg ciclu de romane eroice
si fecunda In orient imaginatiunea poporului, lasand
reminiscence in basme si traditiuni populare. De la
Bulgarl Alexandria trecu in secolul al XV-lea la Serbi
si de la din§ii in Romania (o redactiune paleo-slava
s'a scris in 1562 la manAstirea IsTemtuluT) §i in Rusia.
. Cel mai vechiti text roman al Alexandriel a§tOpta
inc. a fi publicat in Intregimea sa ; o editiune critica
a diferitelor redactiuni §i un studiu complet asupra
importantei cartii populare pentru folklorul roman ro-
mane Inca de Mout. Elementele comparative formeza
o intrega literature, din care ne multumim a cita cele
mai recente doue publicatiuni, aparute in acela§i an,
de Paul Meyer pentru redactiunile occidentale §i de
Vesselofsky pentru izvOrele Alexandriel s6rbesci, tipul
imediat al diferitelor traduceri romanescl 1).

B. Monumente istorico-literare

Istoricul literar roman nu se pOte dispensa a nu

se familiariza de aprOpe cu nisce opere capitale ca cele

I) P. Meyer, Alexandre le Grand dans la litterature j9-anfaise

du moyen-age, tom. 1 (texte), torn. Il (histoire de la legende). Paris,
1886 (Bibliotheque frangaise du moyen-age) si Vesselofsky, A istarii
romana i povesti (Din istoria romanultlY si a nuveleT). Materiale 5i cer-
cetitit. I PeriOda greco-bizantinK. II Peri6da slavo-romanI. St. Peters-
burg, 1886-88 (confine metamorfosele crestine ale romanuluY grec,
analisa si cercetarea izv6relor AlexandrieY 116rbescr).

www.dacoromanica.ro
296 STAREA ACTUALA

de Krek, Krumbacher §i Pypin. Cel dof dintAT ail pro-

dus adeverate monuments de eruditiune asupra litera-
turelor slave §i bizantinA, cel din urma intrunesce o
bogatie rara de informatiuni inteun cadru eminamente
literar 1). Citirea acestor admirabile card ar produce
p6te o reactiune In contra modulul nesciintific, cum
s'a tratat pftn6, astMji la no! istoria literature!. Ade-
vBrul este, a terenul nostru literar, In special al tre-
cutululf, este Inca aprOpe cu degvirOre lipsit de tote
acele lucrari preliminare, monografil, studil critice §i
cercetAri biografice, car! singure pot forma substratul
null! edificiii durabil al literature! nationale 2).

1) Krek, Einleitung in die slavische Literaturgeschiche. Akade-

mische Vorlesungen. Studien and kritische Streifztige. II ed. Graz, 1887.

Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian
bis zum Ende des ostromischen Reiches (527-1453). Mitnchen, 1891
(vol. XI din Iw. Milner's Handbuch der klassischen Altertumswissen-
schaft). Pypin si Spasovie, Istoria slavjanskih literatur (Istoria lite-
raturelor slave), 3 vol. Petersb. 1879-1881; trad. germ. completl.
de Traugott Pech In 3 tom. sail 2 vol. Leipzig, 188o-1883 ; tr. fran-
ceztt a I volum (literatura bulgarit, s6rblt, croaa, rutenI) de E. Denis.
Paris, 1881.
2) Dintre manualele de istoria literatureY romine, acela de d.
Prof, Ar. Densusanu (IasT, 1885; II ed. 1894) e departe de a cores-
punde cerintelor estetice si filologice. Cartes lui Philippide, Introduce-
rea in istoria limber ,si literaturei romdne (lasY, 1888), e de un caracter
maY mult bibliografic. Scrierea d-luY dr. Rudow (Geschichte des runani-
schen Schrifttums bis sur Gegenwart. Wernigerode, 1892) nu Implinesce
conditiunile und trathrY sciintifice a materiel, Judecata nostrtl obiectivl
asupra lucrhriY &NY Rudow (Revista Noud V, 206-212) a provocat
din parte-Y un pamflet (Nachtrag, 1894), plin de personalitItY si insulte
In adresa criticulul sett.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 297

Un inceput serios !ma s'a facut.

Vechile nOstre monuments literare at Inceput sa
4sa lara0 la lumina (unele dintr'insele o ved chiar
pentru intaia ors) §i Academia Romans a scapat de
peire i uitare acele mucede pa gini pierdute in praful
bibliotecelor kii cari, publicate conform cerintelor sci-
intei moderne, formeza asta-cli marturil eel mai vene-
rabill al Cuvintului romanesc.
Vom trece In revista principalele monumente din
secolele XVI §i XVII, insistand asupra acelora ce s'at
publicat in conditiuni satisfacotore.
Ca §i aiurea, am trecut §i nol mai intait, In edi-
tarea critics a textelor, printr'o fasa de pipaiturl §i
nedumeriri, pans ce am nimerit pe calea cea buns.
Num6rul editiunilor cu adev6rat critice a Inceput sa
cr6sca §i la nos. Reproducerea diplomatica a textului
a devenit irepro§abila, dar se simte Inca lipsa unor
studii comparative §i mai ales a Glosarelor, fail de
cari vechile card nu pot aduce tot folosul cerceta-
torului. i

Inceputul literaturei culte se confunda la nos, ca

la tote popOrele europene, cu traducerl de card sfinte.
In primele epoce literatura are ast-fel un caracter cu
totul reproductiv §i de acela presinta un interes mai
mult linguistic de cat literar.
Dow) sint izvOrele, din cad se adapa traducerile
nOstre bisericesci : paleo-slava §i greca, ambele organe
autorizate ale ortodoxismului. De aci douO influente

www.dacoromanica.ro
298 sTAREA ACTUALA

succesive in constituirea primelor mistre monumente

literare.
Cea dintait, de un caracter pronuntat slavon §i
aprOpe Intro ga de ordine teologica, dureza pant, la sill--
0tul secolului al XVII-lea. Traducerile din acest res-
timp sint in cea mai mare parte servile, tinendu-se
strict de sintaxa originalului, adesea confuse, une-ori
neintelese. Mersul incatu§at al cugetarii religiOse se
degajeza treptat numal de povara literalitatii.
Nu inteinsele trebue cantata originalitatea grai-
ului sat vr'o urma de nationalism : ca coprins, ele
refiecteza, o alta lume; ca forma, ele sint o imitatiune
prea fidela a unor idiome cu desavir0re straine split.
tului limbei nostre. IcOna adev6rata a graiului national
trebue cantata in actele oficiale sat particulare, scrise
de Omenii din popor, in documentele limbei vorbite
contimporane, §i peste un secol in literatura n6o§a §i
originals a cronicarilor, dintre cars unit (0 in primul
rind Costin §i Neculcea) 0-at turnat ideile inteun tipar
de o culOre populara pronuntata, sintaxa for avend
acela§i curs firesc si aceia0 mladiere caracteristica ca
§i in productiunile spiritului popular.
Acest spirit insu0, cu fondu-1 de idei, credinte qi
simtiri, se mantinu in vechea sa bash §i pa0 pe o
tale propria, frira insa de a se putea sustrage actiunii
factorului religios. Alaturea de acest spirit eminamente
national se desfaOra ast-fel o literatura dogmatics se-
culara, de nature mai mult reproductive, dar brazdand
cu urme adanci mintea poporului,
Dintr'aceste monumente religiOse, done mai ales

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROLLINE 299'

exercitara o mare influents asupra desvoltarii nOstre

intelectuale : Psaltirea si mai ales Evanghelia, una re-
servand o limbo poetics, fantasiei si cea-lalta preparand
o limbo literara viitoruluT, un organ intregulul Roma-
nism : ne-am shit, dein cat am putut, ss izvodim asa,
cum sa intelOga tots ", Vice traducaorul Noulul- Testa-
ment de la 1648.
Ast-fel s'explica numerOsele traduceri ale acestor
carti favorite si seria monumentelor n6stre literare se
inaugureza, pe de o parte cu Psaltirea §cheiana si cu
cea de Coresi (1577), Tar pe de alta cu Apostolul de
la Voronet, cu Noul Testament de Coresi (1562) si cu
Evangeliarul din British Museum (1574).
Pe Maga, curentul ortodox, in genere dominant,
se furiseza, printr'o nesciinta, ingaduitOre, cate-va pro-
ductiuni de origine apocrifa si eretica (cf. p. 294), earl*,
prin caracterul for arhaic, isi Tait asemenea locul prin-
tre cele mai vechi monumente ale limbel si literatureI
romane.
Nu din ignoranta, ci prin violenta impunere, iz-
butira in parte tendentele de proselitism in Transil-
vania, carora se datoresce impu]sul la tiparirea pri-
melor carti romanesci. Dupa lungi opintirl se savirsi
o partials Uniune (1700) cu Biserica catolica. Ea avu
mai tarqiii de efect renascerea Romanismulul ardelen
prin accentuarea caracteruluT romanic al limbei si al
nemului.
Cu ivirea influenteT grecesci, care se simte in tot.
cursul secoluluT al XVIII-lea, teologia ced6za o parte
din teren dreptulul, istoriel, ba chlar si o prima opera

www.dacoromanica.ro
 ,

200 STAREA ACTUALA

filosofica 1) se arate. : Divanul lumii" de Cantemir

din 1698.
Spiritul roman se emancipeza ast-fel treptat din
sfera exclusiv teologia. Varietatea preocupatiunilor
merge crescend qi catre sfirsitul secolulul rosar pri-
mele rage ale unel aurore poetice, care, desi influen-
tate, Inca de poesia neo-greca, nu despretuesce insa,
musa poporulul (Turturica" de Ienachita Vticarescu).
Peste cate-va deceniY, odate, cu scuturarea jugulul fa-
nariot §i cu ciocnirea bine-facotOre cu civilisatiunea
occidentals, un orizont noti se deschide poesiel romane,
care se adapa succesiv la izvorul romanic 2) §i la
-al poesieT populare, revenind ast-fel la punctul eT de
plecare.
Intrega literatura, romans din epoca slavo-grec
era aprOpe necunoscute, pe la mijlocul secolulul actual.
Autoril Lexiconulul Budan (1825) par Inca a nu banui
existenta el §i sand la 1858 adancul cunoscetor al ve-
chilor monumente, roposatul canonic Ciparia, public&
prima colectiune de fragmente arhaice, Analectele li-
terare" produserA efectul unel adeverate revelatiunl.
Abl'a dupe doue deceniT si in urma resultatului fatal

1) Dacd cum-va nu trebue consideratit ca atare (Inv6tXturile luY

Negoe-vodit catre fiul sett Teodosie, (1654), interesante Si sub raportul
folkloric prin tntroducerea in corpul cartiY a romanuluY oriental-bizantin
Varlam si Ioasaf, faYmos prin tnaltaY moralitate si frumusetea neintre-
cutli a pildelor sale.
2) Cf. Al. Demetrescu, L'infiuence de la langue et de la littera-
lure francaire en Roumanie. Lausanne, 1888 pi Xenopol, Inriurirea
francezd in Romiinia. Buc. 1888.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI 110111ANE 301

cu proIectul de Dictionarit, Academia Romans insar-

cina o comisiune, compusa, din d-niI Hasdeti, Odobescu,
Bari qi Sion, care sa publice un numer de scrieri
vechi, menite a servi de basa, revisuirlf acelui proiect
de Dictionarit 1).
Initiativa se luase Inainte cu publicarea operelor
lul Cantemir, scriitor ilustru, dar insemnat mal mult
prin. importanta-I sciintifica de cat literary. Din neno-
rocire, pe de o parte operele scrise romanesce de ma-
rele invetat, ca Divanul lumii §i Istoria ieroglifica
spre a nu pomeni de cat, acestea nu s'ail facut In
conditiunile unei editiunl critice ; pe de alta, opera-1
capitala, Hronicul Moldo-Vlahilor" (I ed. 1835), n'a
fost coprinsa intre operele lui Cantemir §i a r6mas
ast-fel inaccesibila2).
Dupa un sir de asemenea 1ncercari infructuose,
Academia Romany dete impulsul la reproducerea ra-
tionala a vechilor monumente prin editiunea critics a
Psaltiril luI Coresi de d. Hasdeti (1881), carula se da-
toresce si publicarea partials (in Columna" din 1882

1) Veop Analele Acad. XI (1878), p. 216-220. Lista coprinde

37 de autorY vechi $i noY, $i Intre ceT din urmI figurea (lucru curios I)
Ion Eliade Rhdulescu $i Colec;iunea legilor de BoTerescu. Dintre ceY 4
membri aT comisiuniT, d. Hasdefi la asupt1-0 a edits Psaltirea la
Coresi, d. Odobescu Pravila de la Govern, r6posatul Barit Catehismul
calvinesc $i Sion Divanul luT Cantemir.
2) Hronicul, editat dupit Inshrcinarea AcademieY de d. Tocilescu,
va spare In cursul anuluY 1895.

www.dacoromanica.ro
202 STAREA A CTUALA

1883) a Evangeliarulul din British-Museum 1). Cele

,dou6 mai vechI monumente ale limbel romane, r6mase
manuserise si descoperite in timpul din urma, at fost
publicate succesiv : Apostolul de la Voronet de d. Inn
al lul G. Sbiera (1885), care l'a insotit cu un studit
§i un vocabular, ambele lasand de dorit ; Psaltirea
chelana de d. Bianu (1889), care edith §i Psaltirea
In versuri de Dosofteit, insotind'o cu o buns intro
ducere (1887).
Doug opere monumentale ale literaturel teologice
din secolul al XVII-lea VIetile Sfintilor de Dosofteit
,(1682) gi traducerea Bibliel de Milescu (1688)ambele
{le mare importanta, culturala, reclama de mult onOrea
meritata a unel reproducerl, spre a face ast-fel acce-
sibile sciintel aceste douo comorl ale limbei §i ale
vietil etice a poporulul roman.
0 parte importanta a vechei literaturi, Cronicele,
astepta, Inca pe editorul consciintios si In curent cu
critics textelor.
Prima editiune a Letopisetelor, publicata In 1852
de reposatul Cogalnicenn, are ace16§I merite ca §i prima
editiune a poesiilor populare de Alexandri : ambele
ate avut o influents bine-fac6tOre si at servit de iz-
yore pentru relntinerirea limbel literare. A doua edi-
-tiune a Cronicelor (1872 74), facuta, peste dou6 de-
cenil, era, in privinta fidelitatil, un pas inapol ca §i
a doua editiune a poesiilor populare. Prima editiune,
1) Evangeliarul din British Museum, transcris de d. Dr. Gaster,
va spare cu Introducere si glosar. D. Gaster l'a publicat de o cam dattt
In Archivio glottologico ital. at luT Ascoli (vol. XI XII).

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOG1EI ROMANE 303

deli nu critics, r6mane si de ast6,dat6, singura au-

tentica.
D. Hasdet, §i mai ales d. Tocilescu au indicat
In diferite rinduri lacunele editiunilor existente, insi-
stand in acela§i timp asupra criteriilor unel publica-
tiuni sciintifice 1). Conservate In numenise copii, tote
posteriOre, e nevoe Inainte de tote a se preciza filia-
tiunea diferitelor manuscripte §i a se reconstrui, din
acele diverse redactiuni, textul originalulul pierdut, care
apoi trebue publicat Insotit de tote variantele.
Cea mai veche din aceste cronici a lul Moxa
a fort publicatA de d. Hasdet, care scOse la luminA
(1884) si ultima cronicA romans din epoca Fanariotilor.
D. Picot s'a marginit, in a sa editiune (1879) a cro-
nicarului Ureche, a reproduce textul din Letopisetele
lui CogalnicOnn, dar 1-a Insotit cu un comentar istoric
de mare merit. Editarea operelor lui Miron Costin, In-
treprinsa de d. Urechia si r6masil, neterminatA, este
inferiOrA, primel editiuni a 1uT CogalnicOnu, cu tot apa-
ratul de eruditiune, cu care editorul cauth, a acoperi
lipsa-i completA de spirit critic. Erori grosolane de lec-
tura, §tirbirea limbei cronicarului si imbrobodirea-i
1) Hasdeui In Archiva istoric III (1867), p. 34 (despre 1 edit.
a Letopisetelor de Cogalnicenu) si Columna pe 1871, p. 270 u. (despre
ed. II a Cronicelor).Tocilescu, Columna d. 1876, p. 385 -419 (Cum
s'a publicat cronicele romane?) Si in a sa Revisttt II, 241-288 (Cum
&int publicate cronicele romilne ?) $1 II, 464-50o (Cronica luT Huru):
cf. Philippide, Cronica luY Huru In Cony. Lit. XVI, 243-258 ; Ghi-
bhnescu, Epilogul izvodului lul CleYnclu. 1a$1, 1891 (extras din Uricarizi,
vol. XVII) Si Tanovicenu, Probe itoue a't fal,ritatea izvodului lui CM-
.ndzi In Archiva d. Ia$Y, III, 470-494.

www.dacoromanica.ro
304 STAREA ACTUALA

intr'un vestmint academic iata cantata° acestei edi-

tiuni, careia d. Urechia i-a consacrat o mare parte din
viata sa 1).
Dupe fundamentala lucrare a d-lui Hasde1 asu-
pra cronicel putnene (1466 1552), model de editiune
critico-exegetica a until document istoric, relevam ca
studil asupra cronicarilor, pe langa importantele cer-
cetari critice despre cronicele romane de d. Tocilescu
mai sus mentionate, intr'altele, contributiunile la bio-
grafia cronicarului Gr. Ureche de d. Sbiera, studiul
d-lui Urechia despre o cronica anonitna, atribuita Spa-
tarului Milescu, cercetarile d-lui Tocilescu despre per-
sOna pseudonimulul cronicar Zilot, §i in special exce-
lenta lucrare asupra cronicelor moldovenescT pana la
Ureche de d. I. Bogdan 2). Interesante pentru istoria
limbei sint si asa numitele monumente slavo- romane,

3) Picot, Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e sie-

cle jusqu'a Van 1594. Texte roumain en caractetes slaves avec traduc-
tion feangaise, notes historiques. Paris, 1879 (Publication de l'Ecole
des langues orientales vivantes).V. A. Urechia, Miron Costin. Opere
complete, t. I II, duplt mss. cu variante si note, cu o recensiune a
tuturor codicilor cunoscutY pang. astX-slY , bibliografie . biografia luT
Miron Costin, un glosar lucrat de L. SAinenu, portrete, facsimile di-
verse. Buc. 1886 1888.
2) Hasdeli, Archiva isioricd III, 6-34 (6 pp. textul polon cu
traducere si 28 pp. comentarul). SbYera, Gr. Ureche, Contsibuirr
pentru o biografie In AnaleleAcad. Rom. Noua ser. V.Urechia In Re-
vista d-luY Tocilescu II, 65-82. Tocilescu, Scrierile indite ale tut
Zilot Ronanul In Revista V, 58 64. I. Bogdan, Vechile cranice
moldovenescY p&nd la Ureche. Texte slave, traducerY si note. Bucu-
reset, 1891.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 303

asupra carora ail scris In timpul din urma Hasdet, rO-

posatul episcop Melchisedec si mai ales I. Bogdan 1).
In domeniul vechiului drept roman nu posedem
inch, nici o editiune sciintifica a monumentelor n6stre
juridice. Cele publicate sint sat nesatisfacetOre, sat
urmaresc pur ski simplu scopurl practice. Lacuna este
cu atat mai simtitOre, cu cat vechile Pravile real
rOmas fare de influenta asupra cultureT nationale 2).
D. Pie a studiat, intr'o monografie speciala, raportu-
rile dreptului roman cu legislatiunea bizantino-slave B).
In gPnere, putine opere s'at. scos Inca la lumina
din vechea nOstra literature. Cat de multe roman ine-
dite i cunoscute abia dupe nume, se pOte vedea din
meritOsa Crestomatie romana (1891) a d-lui Dr. Gaster,
fructul unei staruinte Indelungate. Ea coprinde ex-

1) Hasde6, 0 pagind din Istoria tiparulur la Romanr in sec.

XVI, In Columns pe 1876, p. 193 u. Ep. Melchisedec, Memoriil des-
pre Tetravanghelul lur Plan cel Mare de la Homoru ,ri Tetravan-
ghehd Mitropolitulur Grigorie de la Voronef, ambele mss. In Analele
Ac. Rom. IV (1883). I. Bogdan, Cdte-va manuscripte slavo-romdne
din Biblioteca imperiall. d. Vfena In Analele Acad. XI (I8.9) gi Close
slavo-romane Intr'un ms. slay din secolul XVI In ConvorbirY Literare
XXIV, 727-752.
2) Pravila bisericescd cea midi de la Govora (1640), ed. Acad.
Buc. 1884. Pravila lui Vasile Lapu (i646), ed. Sion. BotcqanT,
1875. Indreptarea legit' (1652), ed. (Blaremberg). Buc. 1872. Tete
aceste pravile shit cuprinse In tomul III din Colectiunea de legYuirile
RomitnieY vechY si noue de Bujorenu (Buc. 1875).
3) Pie, Die rumanischen Gesetze in ihrem Nexus mit dem byzan-
tinischen and slavischen Recht. Prag, 1886 (trad. francezI de autor.
Buc. 1887). '

39,856. Isforia Filologiei Romtine. Ed. II. 20

www.dacoromanica.ro
306 STAREA ACTUALA.

tracte din 100 manuscripte §i aprOpe din tot atatea

caqi tiparite. Introducerea la acesta opera, plina de
vederi originale, este resultatul unei lungi experiente
§i al unei intime familiarizari cu monumentele literare
ale trecutului. Schita gramaticala §i mai ales Glosarul
se disting prin multiplicitatea amanuntelor. Dupa pre-
Vosele Analecte" (1858) ale lui Ciparit, acesta Cresto-
matie romana va servi mult Limp ca un izvor pentru
cumfiscerea vechei nOstre literaturi1),
Ca monografii filologico-literare se pot cita stu-
diul d-lui Cretu (in Revista Tocilescu, III) despre in-
taiul Praxiil sag Apostol rornanesc, tesa d-lui Lupul
Antonescul asupra limbei §i literaturei romane din
vecul al XVI-lea (1890) qi cea a d-lui Const. Pop despre
limba si literatura romana in secolul al XVII (1892).
Ca biografii, repetatele cercetari ale d-lui Hasdeti
asupra poliglotului Milescu, utilisate de d. Picot in
frumosele-I notite (biografice si bibliografice) asupra
ilustrului inv6tat al Moldovei, precum si asupra mitro-
polituluT Antim Ivirenu ; diferitele studii biografice
despre interesante figurl culturale de dincolo §i de din-
coce de Carpati §incai de Papiti-Tlarian (1869), LaecIr
de Poenaru (1871), Samuil Klain de Bianu (1877), Pe-
tru Maior de Marienescu (1883), Veniamin Costache de
Vizanti (1881) §i Eufrosin Poteca de G. Dem. Teodo-
rescu (1883)-0, mai presus de tote, biografia mitro-

1) Caster, Crestomatie romand. Texte tipitrite si manuscrise (sec.

XVIXIX), dialectale si populare, cu o tntroducere, gmmaticit si un
glosar roman-francez, vol. III. Leipzig, 1891.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 307

politului Grigorie Tamblac de reposatul episcop Mel-

chisedec, dim% se mai datoresc biografiile MitropolituluT
Filaret II §i Episcopului Dionisie, precum ,si o impor-
tanta cercetare despre lupta Bisericel ortodoxe cu ten-
dentele proselitiste ale Reformel, pe cand d. Vintul a
studiat efectele Catolicismulul asupra Romani lor din
Ard61 ').

1) Hasded, Via la, faptele ,ri ideile luY Neculaiii Spdtar din Mi-
lescr In Tra Ian din 187o $i In Columna. din 1872. Picot, Notice bio-
graphique sup Nicolas Spatar leseu. Paris 1883 $i Notice bibliographique
sur l'imprimeur Anthill: d'Ivh-. Paris. 1886. Cf. Didahiile (Predicele)
Iinute In Mitropolia din BucurescY de A. Ivirenu (1709-1716), ed.
Erbicentt. Buc. 1888 (cu notite biografice de Ep. Melchisedec) $i stu-
dio' r6posatuldt Ep. Melchisedec asupra tom. II al Didahiilor in Ana le
X, 1-29. Papiii-Ilarian, Viata, operele ,si ideile luY ySincai, Buc. 1869.
El nouX ediliune a CroniceY sale se facu de d. Tocilescu. 3 vol. Buc.
1886.P. Poenaru, Gheorghe Laar si Sart romand. BucurescY, 1881.
Cf. Garbea, Cuilint d. so Julie, /822 in Rev. d-Itf Tocilescu I, 357
368 si Vizanti, Abecedarul lid Lazar, ibid. 461-69. At. A. Marie-
nescu, Vlala 1i operele lui Petru MaYor. lbw. 1883: a III ed. din Is-
toria pentru Inceputul Romamilor, Gherla, 1883. Andrei4 Vizanti,
Fragment din istoria civilisatiuniC Romanilor. VenYamin Costache, Mitro-
politul MoldoveY $i SuceveY, Epoca, vYata $1 operele sale (1763-1846).
Ia$Y, 1881 ; despre acelag mitropolit Erbicenu, Istoria Mitropolia Mol-
dova ,ri Suceva. Bucurescl, 1888 (coprinde, p. XLLXXVI, biografia
documental t a luY V. Costache). G. Dem. Teodorescu, Viata ,ri ope-
rele luY Et:fl:sits Poteca (1786-1859), Buc. 1883. [Std. Dinulescu,
Nothe despre vYafa si scrierile mitropolhilor Varlam ,si Dosofteiii. 2
bro$urY. CernIutT, 1885-86 $i C. Erbicenu, VYaja, activitatea fi ape-
.rele P. S. Filaret .Ferban. Buc. 18921. Melchisedec, Viafa ,ri operele
Mitropolitulur Gr. Tamblac (c. 1369-145o). Buc. 1884; Biografia Area
sf. Dionisie Roman, episcop de Buz66, 1881; Schife biografice din viezia
MitropolituluY Ungro-Vlachia Filaret II, 1886 $i Bistrica ortodoxd in

www.dacoromanica.ro
308 STAREA ACTUALA

Vechea nOstra literature rOmane Inca o cariera

vasty, deschisa viitorilor cultivator) al trecutului lite-
rar. Studiul el, inaugurat cu atata succes de Cipariti
Si continuat pe o scary mai intinsa de d. Hasdet, ca.
stigd un teren din ce in ce mai solid, multumita mij-
hicelor de care dispune asta-di muncitorul. Negresit,
multe monumente roman Inca de publicat, dar mai
multe Inca de fixat si de limpedit. Critica si interpre-
tarea textelor vor trebui sa ocupe pe viitor un loc din
ce in ce mai insemnat in domeniul filologiei rornane.

III. CULTURA PROPRIO-91SA

Supt acOsta rubrics generals vom grupa diferi-

tele materil, carT n'ati intrat in precedentele douO di-
visiuni. Primul loc in acest cerc complex II va ocupa
Etnografia, sciinta vasty, dintre care unele ramuri sail
constituit in sciinte speciale (ca folklorul) ; apoi vor
urma Istoria (politica si culturala) si Archeologia. Vom
insista mai mult asupra etnografiei (in special balca-
nice), care a format obiectul studiilor nostre in tim-
pul din urma, si vom trece repede asupra celorlalte

luptd cu Protestantismul 1i Calvinismul In secolul al X VII-lea. Buctir.

1890.VIntul, Unirea Romeinitor din Transilvania cu Biserica romano-
catolicd. Buc. 1889.
Cat privesce lucrlirile de biografie $i de critic's literarli sali este-
tick relative la scriitoriT din secolul al XIX, se pot consults Notitele
bibliografice din cartes mea : Autorii Romani Moderni, ed. III, Cra-
iova, 1895.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 309

dou6, oprindu ne numai asupra productiunilor mai im-

portante, §i presentand ast-fel In trasuri esentiale ac-
tivitatea desfasurata pe aceste done terenuri.
Tratarea sumara a acester ultime parti va putea
gasi o complinire in mentionatele dari-de-sOma ale d-lui
Xenopol in Revue historique" din Paris §i in Archiva
sciintifla si literary din Ia0.
A. Etnografia
Sciinta relativ recenta si care, intru cat privesce
popOrele din Peninsula balcanica, abia a inceput a fi
cultivate 1).
1) Lejan, .Etnographie de la Turquie de !'Europe. Gotha, 1861
si Vambery, Das Tarkenvolk in seinen ethnologischen und ethnogra-
phischen Beziehungen. Leipzig, t885. Kanitz, Donau-Bulgarien und
der Balkan. Historisch-geographisch-ethnographische Reisestudien aus
den Jahren 186o-75, III ed. 3 vol. Leipzig, 1882 gi Serbien, Histo-
risch- etnographische Reisestudien aus den Jahren 1859-1868, II ed.
Leipzig, 1877. VedT si Jireeek, Das Farstenthum Bulgarien, seine Bo-
dengestalt , Natur, Bevolkerung, wirthschaftliche Zustande, geistige
Cultur, Staatsverfassung, Staatsverwaltung und neueste Geschichte. Mit
42 Abbild. u. eine Kane. Wien, t891. Hunfalvy, Ethnographic
von Ungarn, tibers. v. Schwicker. Pest, 1877 (prescurtat In Die Un-
garn oder Magyaren. Wien, 1881) si Vambery, , Der Ursprung der
Magyaren. Leipzig , 1882. Unul din statele cele maY bine stu-
diate sub raportul etnografic e Austria: Czornig, Etnographie der
iisterreichischen Monarchic. Wien, 1855-1857, 3 vol. ; si In spe-
cial cele douL publicatiunY colective : Die Lander Oestareich- Un-
garns, herausg. v. Umlauft. Wien, 1880-84, 13 vol. $i Die Volker
Oestoreich-Ungarns, ethnographische u. culturhistorische Schilderungen.
Wien u. Teschen, 1881 -85, 12 Vol. (I-1V Schobber, Schwicker u.
Egger : Die Deutschen, V. Hunvalfy : Magyaren, VI Slavict Ruminen,
VII Wolf : Juden VIII Vlach: Cehb-Slaven ; IX Szujski : Polen u.

www.dacoromanica.ro
310 STAREA ACTUA1A

Complicatiunea diferitelor elemente etnice, cari

au umplut succesiv vaile Dunarii, atrase de timpuriu
curiositatea invOtatilor occidentali, dar fara, sa aiba de
resultat vr'o opera durabila. Academia Romane 11 re-
vine omirea de a fi dat impulsul la prima lucrare con-
siderabila pe acest teren.
Inca din 1871 ea constituise un premit din fon-
dul Odobescu pentru un memorifi asupra popOrelor,
cari au locuit torile Romano d'a stanga Dunaril mai
inainte de cucerirea acestor teri de catre imperatul
Traian. §i peste 6 ani Academia incorona elaboratul
d-lui Tocilescu Dacia inainte de Romani" (1880), opera
de mare eruditiune, care resurna, tot ce s'a scris in
diferite epoce asupra vechilor popOre balcanice si care
formeza basa tuturor cercetarilor asupra etnologiei si
in special asupra anticitatilor scite §i dace.
Mai inainte, intre anii 1863-1871, aparura lu-

Ruthenen, X Schumann u. Stare: Slovenen u. Croaten, XI Stefanovic

Serben, XII Schwicker : Zigeuner). VedY $i Die Oesterreich-ungarische
Monarchic in Wort u. Bild. is vol. Wien, 1886 u.
Opere de etnografie generald.: Peschel, VUlkerkunde, VI ed.
Leipzig, 1885 ; Fr. Willer, Allg. Ethnographic, II ed. Wien, 1879 ;
Ratzel, VUlkerkunde, 3 vol. Leipzig, 1885. Bastian, Der Mensch in
der Geschichte, 3 vol. Leipzig, 1863 ; Waitz-Gerland, Anthropologie der
Naturvdker, 6 vol. Leipzig, 1859-1871 (I vol. a II ed, 1876); Lub-
bock, Les origines de la Civilisation. Paris, 1877 $i Tylor (cf. p. 285);
Spencer, Descriptive Sociology. 6 vol. London, 1873 $i Principes de
Sociologic, z vol, Paris, 1878. VedY Zeitschrift f. Ethnologic, herausg.
v. Bastian, Hartmann, Wirchov etc. Berlin, 1869 u. $i Revue d'Ethno-
logic, dirige p. Hamy. Paris, 1882 u.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 311

crarile 6posatulul ROsler si ale lui Tomaschek privi-

tOre la etnologia primitive, a popOrelor dunarene. Pu-
blicate succesiv In buletinul Academiei din Viena, ele
trateza pe de o parte despre caracterul istoric al ele-
mentului autohton, Tar pe de alta despre unele datini
stravechT ale poporelor balcanice 1).
Scurt timp dupa acesta, d. Hasdeti examine, In
a sa Istorie critics" (1875) relatiunile lui Erodot §i
Oviditi cu privire la vechea Dacia §i, In dou6 mono-
grafil ulteriOre, aflam mai tot ce scim 'Ana astadi des-
pre cats -va elemente etnice posteriOre, Goti, Gepidi §i
CumanT. In timpul din urma d-sa ne-a dat sintesa (cf.
p. 241) repetatelor sale studil asupra etnologiel bal-
canice 2).
Un scriitor belgian, Van den Gheyn, s'a incer
cat sa grupeze resultatele generale relative la popOrele
dunarene, fare, insa a aduce vr'un material not §i fan,
a cunOsce lucrarile d-lor Hasdet §i Tocilescu 5).

') Diferitele studif ale luf Rosier despre GeV $i Dad se all
reunite in Rumiinische Studien. Untersuchungen zur altern Geschichte
Rumaniens. Leipzig, 1871. Tomaschek, Brunialia u. Rosa lia nebst
Bemerkungen fiber den bessischen Volkstamm. Wien, 1869 [cf. Miklo-
sich, Die Rusalien. EM Beitrag zur slavischen Mythologic. Wien, 1864]
$i Die alien Thraker. Eine ethnologische Untersuchung. Wien, 1893.
2) Hasdea, Dina Filma, Go lir ,si Gepis lir in Dacia. Studio isto-
rico-linguistic. Buc. 1877 $i Originsle Crarover (1230-1400). Buc. 1878.
(Oltenescele. CraYova, 1884).
8) Van den Gheyn, Les populations danubiennes. Etude d'ethno-
graphic comparee. Bruxelles, 1886. Cat privesce publicatiunea d-luY
Leon de Rosny, Les populations danubiennes. La patrie des Romains

www.dacoromanica.ro
312 STAREA ACTUALA

Pentru periOda cea mai obscure a istoriel si et-

nologieT romane pentru epoca confuse a invasiunilor
barbare nu posedem Inca o scriere analOga, cu *Da-
cia inainte de Romani". Academia Romans, sere a
vedea umpluta o lacuna atat de importanta, a propus
de mai multi aril un premit pentru Istoria Romanilor
de la Aurelian pana la fundarea Principatelor".
0 Intrega literature s'a ingrAmadit, In cursul ul-
timelor douo decenil, in jurul grelel probleme despre
existenta medievala a poporulul nostru. Rosier, publi-
cand In 1870 Studiile romane", sgandari din not o
chestiune, suscitata acum un secol de Thunmann si
Sulzer. De la aparitiunea acelel opere capitale, care
afla In Tomaschek mai intait un adversar §i apoi un
partisan convertit, teoria remigratiunii ajunse la or-
dinea 4ileT. In contra el se ridicara Jung §i Pid intr'o

d'Orient. Etudes ethnographiques, geographiques, aconomiques et line-

raires. Paris, 1882-85, text in 4° si atlas in folio (15o fr.), ea are
maT mult un aer de reclama de cat de sciinta. E un studifi facut sub
raportul caracteruluT etnic, care ar depinde, nu de limbs si de tipul
fisic, ci de sentimentul ce-1 are poporul despre viitorul sal social, des-
pre situatiunea sa politica etc.Lucrarile luT Fligier (Beitrage zur Eth-
nographie Kleinasiens and der Balkanhalbinsel. Breslau, 1875; Beitrage
Our vorhistorischen Volkerkunde Europas, 1876 ; Zur prxhistorischen
Ethnologic der Balkanhalbinsel u. Italiens, 2 Theile. Wien, 1877 ;
Ethnologische Entdeckungen im Rhodope-Gebirge, 1879) trebuesc uti-
lisate cu multa precautiune, autorul avand o mare pornire catre archa-
izare, atribuind unor traditiunT sail cantece de origine relativ moderns
o anticitate fabulOsa.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 313

serie de publicatiuni fOrte importante si sprijinind cu

succes teoria continuitatii 1).
Abia dup. 15 ani, aparu la nol in tera prima
scriere, In care, folosindu-se de literatura anterior, si
cu o serie de noue arguments, d. Xenopol se incerca
a combate teoria improspetata de Rosier. Lucrarea
eminentului nostru istoric a contribuit a destepta si
la not un interes mai vit pentru asemenea studil si ei
11 revine meritul de a fi pus in evident a talentul unul
june scriitor, d. D. Omit, a carui critics asupra teo-
riei rOsleriane p6te fi considerate, ca una din tale mai

I) Riisler, Rumanische Studien. Leipzig, 1871 (cf. Gaston Paris

In Romania I, 238 0 II, 470 ; Tomaschek In Zeitschrift f. astern
Gymn. d. 1872, p. 141-157). Tomaschek, Zur Kunde der Hiimus-
halbinsel. Topographische, archaologische und ethnographische Miscel-
len. Wien, 1882. Jung, Die Anfdnge der Romanen. Kritisch.etno-
graphische Studien. Insbruck, 1877 (cf. Gaston Paris In Romania VII,
608 619). Pi6, Ueber die Abstammung der Rumiinen. Leipzig, 1880
gi Zur rum.-ungar. Streitfrage. Skizzen zur altesten Geschichte der Ru-
manen, Ungarn u. Slaven. Leipzig, 1886. Tamm, Ursprung der Ru-
miinen. Ein Beitrag zur Ethnographie Stidosteuropa's. Bonn, 1891.
Mencionam aci $i scrierile polemice ale lul Hunfalvy : Ungarn und Ru-
manen In Liter. Berichte aus Ungarn d. 1878, p. 224-236 ; Ruma-
nische Geschichtsschreibung In Lit. Ber. aus Ung. d. 1878, II, fasc. 3 ;
A rumun nyelv (Limba romans). Budapest, 1878, (coprinde o cercetare
comparative a dialectelor daco- $i macedo-roman) ; Le Peuple roumain
au valaque. Etude sur son origine et celle de la langue qu'il park.
Tours, 188o (Extrait des comptesrendu du Congres tenu a Vienne p
la Soc. fr. d'archeol. en Septembre 1879); Die Rumanen und ihre
Anspruche. Wien, 1883 $i Neure Erscheinungen der rum. Geschichts-
schreibung. Wien, 1886.

www.dacoromanica.ro
314 STAREA ACTUALA

meritOse contributiuni intr'o chestiune atat de mult

agitata 1).

Despre puterea de expansiune a Romani lor §i

migratiunile for sere r6sarit §i nord, pornind parte prin
Alpii Da]matiei pana in Istria §i parte prin muntii
Carpati, relateza scrierea lui Miklosich, care credea a
fi gasit patria primitive a poporului nostru la sud
de Balcani. Pe de alta parte, Tomaschek a urmarit
intinderea Romanismului balcanic pana. departe In
Orient 2).
Cu etnografia moderna a popOrelor balcanice, deci
§i cu a Romanilor, s'a ocupat reposatul Diefenbach,
fora Insa a slei din izvOre directe, din care cause in-
formatiunile sale relative la -Ora nOstrA sint superfi-
ciale §i adesea cu totul eronate 3).
Dintre iiorile rernane, cea mar bine explorata sub
raportul etnologic este Transilvania, multumita exce-

1) Xenopol, Teoria lui Rosier. StudiY asupra stitruinteY Roma-.

nilor In Dacia Tra Yana. Jag, 1884: cf. Oncitt In Cony. Lit. XIX (1885),
p. 6o u.
Miklosich, Leber die Wanderuneen der Rumunen in den dal-
matinischen Alpen und den Karpathen. Wien, 1879: cf. lye In Ro-
mania IX, 320 328. Tomaschek, Zur Kunde der Hanneshalbinsel.
Wien, 1882 (cap. IV : VlahiT din Peninsula chalcidicK).Despre HutenY
sari HutulY : Kaindl, Die Huzulen. Ihr Leben, ihre Sitten und ihre
Volksaberbeferung. Wien, 1894.
8) Diefenbach, Die Volksstiimnie der euro.paischen Tiirkei. Frank-
furt, 1877 gi In special Voikerkunde Osteuropa's insbesondere der Ba-
mushalbinsel und der untern 1)onaugebiete. 2 vol. Darmstadt, i880.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 315

lentelor publicatiuni ale d-lor Slavici, Francu §i Can-

drea. Operele acestora pe de o parte asupra Romani-
lor din Ard61, Ungaria §i Bucovina, Tar pe de alta
asupra Romanilor Abrucleni sat Mot sint productiuni
solide §i consciintiOse, cu car' se p6te fali etnografia
rom aria 1).
Despre Romanii din imperiul AustrieT §i despre
cel din Istria trat6za Biedermann, dupa ce cu un de-
ceniti Inainte Ad. Schmidt explorase muntil bihoreni,
adunand traditiuni toponimice §i superstitiuni locale 2).
D. Burada a Intreprins adesea caletorii In torile
locuite de Romani ; d-sa a visitat pe rind Macedonia,
muntele Atos si Asia Mica, Istria, Dobrogea, Basara-
bia §i Moravia, studiand pretutindenea graiul, obiceiu-
rile si cultura locals. Diferitele-i relatiuni sint tot atatea
pretiOse adaose la cunoscintele nostre etnografice asu-
pra Romanismulul 3).

1) SlavicY, Die Rumlinen in Ungarn, Siebenbiirgen und der Bu-

kowina. Wien, 1881 (vol. V1 din Die Volker Osterrtich-Ungarns).
Francu si Candrea, Romanir din Mun /ir apusene (Moth). Scriere etno-
graficK cu 10 ilustr. Buc. 1888 (Opera e tmpgrtitii in 5 pIrtY : I co-
prinde descrierea topografich. a Muntilor apusenT, II graYul Abrudenilor
si al MoOlor, III datinY si obiceTurY, IV cantece $i povestY, V amintirY
istorice). Cf. Bergner, Siebenburgen. Eine Darstellung von Land und
Leuten. Leipzig, 1884 si Mrs. Gerard, The land beyond the forest. Facts,
figures and fancies (Tera dincolo de phdurY. Fapte, figurT, curiositA(T),
2 vol. London, 1880.
2) Biedermann, Die Romatsen und ihre Verbreitung in Oster-
reich. Innsbruck, 1877. Schmidt, Das Bihargebirge. Wien, 1863.
2) Burada, 0 cdletorie in satele moldevenesce din gubernia Ker-
son in Cony. Lit. XVII, 281-291 ; 0 (dleterie la Ronsdnie din mien-

www.dacoromanica.ro
816 STAREA ACTIJALA

Pe Romanii din Bulgaria i-a descris Jireeek, care

s'a ocupat si cu asa numitii Mauro-Vlahi ; despre Ro-
manii din Serbia a vorbit Picot, cu ocasiunea pu-
blicaril catorva poesil populare culese in mijlocul lor.
Cu situatiunea geogra(ica, economic, ¢i sociala. a Do-
brogei s'at ocupat Peters si Nacianu ').
Despre diferitele elemente etnice convietuiteire in
Romania nu posedem Inca nici o lucrare sciintifica ge-
nerals.. Sub raportul tolerantei religiOse, d. Hasdell a
tratat despre Protestanti, Catulici, Mahomedani, Lipo-
veni ii Evrei. Cu Armeni i Lipoveni s'a ocupat pi
Aposatul episcop Melchisedec 2).
Tiganil, eel mai important dintr'aceste elemente

tele Alt's In Revista d -luY Tocilescu I, 389-408 (cf. $i p. 275); 0

alitorie in satele ronthnescr din Istria. Buc. 1892 ; 0 cilletorie la Ro-
t/mina din Bitinia. tag 1893 $i 0 alitorie la Romani din Moravia.
Ta$Y, 1894. D. Burada '0 maY propune a visita pe RominiT din Bugeac,
Galicia $i Podolia, $i a Intruni apoY aceste diferite studiT lntr'o operl
colectivIt cRomAgiT din tote terile2.
2) Jireoek, Cd1loriY in Bulgaria, trad. de I. Bogdan In Cony.
Lit. XX III (1889), p. 97 109 $i Die Wacker: and Maurovlachen in den
Denkmalern v. Ragusa. Wien, 1879; Picot (cf. p. 260).Peters, Grand-
linien zur Geographie and Geologic der Dobrudscha, 2 vol. Wien, 1867
1878 $i Nacianu, La Dobrouaja iconomique el sociale, son present,
son passé et son avenir. Paris, i886.
2) Hasdeti, Istoria toleranfer religibse in Romania, II ed. Buc.
1865 $i ArmeniY in Romania, In Revista NouK III, 128 u. (cf. LitfanT
In TraYan d. 1869. N. 45). Ep. Melchisedec, Lifinvenisma, admit
SchismaticiT sail Rascolnicil $i ereticiT rusescY dupK autor! ru$T $i izvere
nationale romine. Buc. 1871 $i Inscrittiunile bisericilor artnenesd din
Moldova, In Analele Acad. Rom. Seria II, vol. IV.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 317

sub raportul psichologic, ail format obiectul unul sir

de scrierT, incepend de la Cogalnicenu si Vaillant pans
la reposatul Barbu Constantinescu si Miklosich, cam%
se datoresce opera fundamentals. si definitiva asupra
acestui popor nomad ').

f
1) Cogalnitchan M. de, Esquisse sur histoire, les nuzurs et la-
langue des Cigains. Berlin, 1827 Si Vaillant, Histoire de vrais bold-
miens. Paris, 1857. DupN. opera capitala a luY Pott, Die Zigeuner in
Europa and Asien. Ethnographischlinguistische Untersuchung. Halle,
1844-45 (cu supliment de Ascoli, Zigeunerisches. Halle, 1865) si a luY
Paspati, Etudes sur les Tschighianes ou Bohetniens de l'empire ottoman.
Constantinople, 187o ajungem la publicatiunea monumentala a luT
Miklosich, Ueber die Mundarten and Wanderungen der Zigeuner Eu-
ropa's, XII OW. Wien, 1872-80 (1 Elemente slave In dialecte tiga-
nesci', II ContributiunT la gramatica si vocabularul dialectelor tighnescY,
III Migratiunile Tiganilor, 1V V Basme si cantece tiganese din Bu-
covina, VI ContributiunY la curthscerea dialectelor tiganescY din Galitia
si Serbia, VII VIII Compatatiunea dialectelor tighnesd, IX Fonetica
lor, X Formarea temelor, XI Lexiologia $i XII Sintaxa), care se corn-
Beitrage sur Kenntniss der Zigeunermund-
pleteza cu lucrarea aceluYasT
arten, IV piirtY. Wien, 1874-78 (III Monumentele cele maY vechY
ale limbel tiganescY, 1II Elemente tiganescI In limba hotilor din Eu-
ropa, IV Dovesii din dialecte tiganescY despre patria indiana a Tiga-
nilor si epoca migratiuniI lor). In special despre graYul cantecele
Tiganilor din Romania : Barbu Constantinescu, Probe de limbd 1i lite-
rature Tiganilor in Romania (Basing). Buc. 1878 si Poesia pop. a
7'iganilor din Romiinia In Columna din 1878. (Cf. A. Candrea, Influ-
enla 7'iganilor asupra literature). populare ronuine In Revista Nod. VII,
67-74). Despre TiganiT din Transilvarna : Wlislocki, Die Sprache der
transilvanischen Zigeuner. Leipzig, 1884 si Vom wandernden Zigeuner-
volke. Bilder aus dem Leben der siebenb. Zigeuner. Geschichtliches,
Ethnologisches, Sprache u. Poesie. Hamburg, 189o. Despre Tiganif
din Bucovina $i Basarabia : Miklosich, In opera citatit.

www.dacoromanica.ro
318 STAREA ACTUALA

Despre Unguril din Moldova sail CeangaI a scris

Ballagy, Tar cu trecutul Evreilor Ominteni s'a indelet-
nicit d. M. Schwarzfeld, pe ctnd autorul acestel cArti a
studiat graiul for local, accentuand influenta limber
romane asupra, -11).
Scrieri generale (obicinuit superficiale) asupra Ro-
maniel sari publicat de catre Henke, Beaure Qi Ma-
thorel, Ed. Mirbeau, Fileck de Wittinghausen, Samuel-
son, De Fontpertuis, Bergner, Amante Bruto, Walker
Qi Lehmann 2).
In genere, cunoscintele nOstre etnografice asupra
t6rilor romane proprit-qise, pentru a nu mai vorbi de
cele-lalte ramurX r6sletite ale Romanismulul, sint inch

1) Ballagy, Ungurit In Moldova, reprodus to Buletinul Soc. geo-

grafice rom. X (1889), p. 8o-9o. Schwarzfeld, Ochire asupra Isto-
rie Evreilor din Romania de la Inceput pans la mijlocul acestuY vec.
Buc. 1887 ; Excursiunl critice asupra Istoriel Evreilor in Romania,
1888 ; Illomente din Istoria Evreilor in Romania, 1889 gi Evrea in
literatura popularn remand, i892.--linenu (cf. p. 228).
2) Henke, Rumdnien. Land und Volk in geogr., histor., statist.
und ethnogr. Beziehung. Leipzig, 1877.Beaure et Mathorel, la Rou-
manic. Paris, 1878. Ed. Mirbeau, Un nouveau Royaume, la Rouma-
nit. Paris, 1881. Filek v. Wittinghausen, Das Kom:greich Rumdnien,
LI ed. Wien, 1881. Samuelson, Roumania past and present. London,
1882. De Fontpertuis, la Roumanie. 1882. Bergner, . Rumdnien.
Eine Darstellung des Landes und der Leute. Breslau, 1887. Amante
Bruto, La Rumenia. Roma, 1888. Walker (Mrs.), Untrodden paths in
Roumania (Carlia neumblam in Romania). London, i888, Paul Leh-
mann, Das Kenigreich Roumiinien In Landerkunde von Europa. Leip-
zig, 1894. VeclY si Aurelian, Tira nastrn. Schite istorico-economice
asupra RomanieY, H ed. Buc. 1880.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 319

neindestulatOre si pesigure. Societatii nOstre geografice

it incumba a lua initiativa §i a imita in acesta pri-
vinta pe sora el' din Moscova, a carer expeditiune et-
nografica dirijata asupra Rusiei meridionale a explorat
in cati-va an! intregul teritoriil ruten §i a scos la lu-
mina adev6rate tesaure de folklor §i abundante in for-
matiuni de etnologie locala (cf. p. 220).
0 sistematica exlorare a Olteniei si a BanatuluT,
cele dou6 centre primitive ale Romanismului, reserva
de sigur o comdra nebanuita Inca de bogatii etnologice.
Printr'o asemenea Intreprindere Societatea nOstra geo-
grafica ar aduce contingentul cel mai insemnat pentru
o cunOscere mai adanca §i o apreciare mai drepta a
poporulul nostru din locurile-i de baltina, peste cart
n'a trecut Inca suflarea nivelatOre a civilisatiunii oc-
cidentale.

B. Istoria
0 vie mi§care s'a manifestat in ultimele dou6
decenii pe terenul istoric. ACelasi proces de evolutiune
normala, ce 1-am constatat cu ocasiunea limbei, 11 ob-
servam si aci. Marile colectiuni de documente se in-
multesc, monografiile speciale bleep sa se arate si
numal pe basa for va fi posibila o reconstructiune sin-
tetica a trecutulul 1).

I) Istoria poporelor circumvecine find de o important capitalg,

recomandam aci, pe bine operele clasice de Zeuss (Die Deutschen and
ihre Nashbarstaname. Munchen, 1837) gi Schaffarik (Slavische Alter

www.dacoromanica.ro
320 STAREA. ACTUALA

Incepend de la importanta Archiva istoria a Ro-

manieT (1865-67) de d. Hasdeil, pretiosa, nu me putin
sub raportul limbeI ei al vechilor institutiuni ca Si
sub al istoriel, ei de la Tesaurul de Monumente isto-
rice pentru Romania (1862 64) al reposatuluI Pala,
Ilarian pa.na la recentele Acte i documente relative
la Istoria renasceril Romaniel (1853-59), scese la lu-
mina, de Prea sf. sa Ep. Ghenadie ei de d -nii D. A. ei
D. C. Sturdza (1892), contributiunile documentale n'ali
incetat a se succede la diferite intervale1).
Olinger, herausgegeben von Wuttke, 2 vol. Leipzig, 1844), uramterele
scrierT recente : Jireeek, Geschichte der But:at-en. Prag, 1876. Sayous,.
Histofre generale des Hongrois, 2 vol. Paris, 1872 1876 $i Szalay,
Geschichte Ungarns, trad. germ. Pesta, 1870 -1875, 3 vol. Krones,
Handbuch der Geschichte Oesterreiehs, mit besonderer Rttcksicht auf Lan-
der, Volkerkunde mid Culturgeschichte 5 vol. Berlin, 1876-1879.
Rambaud, Histaire de /a Russie, 3 ed. Paris, 1884. Herzberg,
Geschichte Grkchenlands seit dem Absterben des anti ken Lebens
bis zur Gegenwart, 4 tom. Gotha, 1875-1879 si Geschichte der By-
zantiner and des astnanischen Reiches bis gegen Ende des XVI Jahr..
hunderts. Berlin, 1883. Pentru istoria TurcieT: operele luY Cantemir
(Istoria imperiuluT otoman, 2 vol. Buc. 1886), Hammer (trad. franceza,
15 vol. Paris, 1835) si Zinkeisen (Geschichte des osmanischen Reiches
in Europa, 7 vol. Hamburg, 1840- 63).Lavisse et Rambaud, Histoire
genb-ale depuis k IV siecle jusqu'a nos jours. Paris, 1892 u. (tine serna
si de RomanT).
1) Mentionam dintr'acestea colectiunea necritica, dar totusT impor-
tanta, a r6posatulta Codrescu : Uricariul, coprincietor de hrisOve, anaforale
si alte acte din suta XVXIX atingatore la Moldova, XX vol. IasT,
1852 92. De asemenea Consiliarul bucovinen Wickenhauser n'a In-
cetat pftna in mortea sa (1862-90) a se ocupa cu istoria documentala
a manastirilor moldovenesci (Moldovita, Solca, Voronet, Putna, Ra-
ditutY) etc.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANS 32/

Dintr'aceste publicatiuni istorice, monumentala

colectiune Hurmuzache merita a ocupa primul rang.
Multumita liberalitAtii Academiei romane, ea este me-
nita a ingloba marturiile autentice, din diferite epoce
§i de la diferite popOre, privitOre la viata istorica a.
poporului roman').
Utilisarea documentelor locale pentru istoricur
institutiunilor urbane a facut-o mai intal si cu sucees.
r6posatul Ep. Melchisedec, in cunoscutele dou6 mono-
grafii : Cronica Husilor" (1865) §i ,,Cronica RomanuluT"
(1875), ambele de mare vahire istorica ca, d cartea luT
W. Schmidt asupra Sucevel, sat notitele despre ora-
§ele Boto§ani (1883) si Ba lad (1889), datorite d -luT Al.
Papadopol-Calimah 2).
D. Rascanu a insotit cu un bun comentar isto-
ric (1877) publicarea unul interesant document cultural
de la Grigorie Ghica Voda din 1776, despre lefile §i
veniturile boierilor Moldovel. Iar Paharnicul Constantin
Sion trateza in opera-i postuma despre originea ob-
scura a multora dintre familiile nobile din Moldova 2).

') Documente privitore la Istoria Rostassilar, vol. IVII si IV

suplimente. Buc. i88o 91 gi Fragmente zur Geschichte der Rumanen.
5 vol. Buc. 1878-86. Cf. lorga, Acte Fragments cu privire in Istoria
Romdnilor, achinate din depositele de manuscrise ale AT usulut Vol. 1,
Buc. 1895.
2) W. Schmidt, Suczawa's Denkwurdigkeiten von der ersten hi-
storichen Kenntniss bis zur Verbindung der Bukowina mit Osterreich.
EM Sttick Stadte-Chronik and moldauischer Geschichte. Czernowitz. 1876.
8) Const. Sion, Arhondologia lhroldoveI. cu o prefa411 de Gh. Ghi-
b IasT, 1892.
39,856. Ilsoria Filologid Routine. Ed. II. 21

www.dacoromanica.ro
322 STAREA ACTITALA

D. Hasdea intreprinse, acum dou6 decenil, a bu-

blica o Istorie critic, a Romani lor" (1874), concepnta
pe un plan prea vast sere a nu covirTi puterile unul
singur ona. Ea se opri la primul volum si din mareta
conceptiune a autorului r6mase un torso grandios. Dar
ea nu exercit& mai putdna influents asupra studiului
istoriei nationale prin introducerea unor principil mai
rigurOse in tratarea uneT materil atat de importante1).
Cel mai meritos dintre discipolii maestrului, d.
Tocilescu, dupa diferite scrieri privitOre la istoria mo-
derna a Romani lor 2), pare a se fi oprit cu preferinta
la periOda cea mai veche a Daciel §i in special la
epoca dominatiunii romane, care, multumita, descope-
ririlor sale epigrafice, ni se infatiseza asta-di sub o
noun. lumina 3).

') Hasded, Istoria criticd a Romanilor. Buc. 1875 ; cf. G. Panu

In Cony. Lit. VI Si VII Si Studiul istoriel la Romany VII, 297 u. ;
§ohnescu, Domnul Hasded ft Radu Negras. Studia istoric. Buc. 1875.
Lucrarea aceluTasT, §oYmescu (Istoria generald a Romanilor din amin-
do:a Daciile, 3 vol. Buc. 889) ca Si cea de Chebapci (Linda aided
a Romani/or, vol. I line. 1881) n'ag alt:( importarqa de cat titlul tor:
cf. andirunlita recensiune a d -luY Xenopol In Archiva din IasT I, 315
349 Si (despre Chebapci) acelasT In Cony. Lit. X, 352-55.
3) Tocilescu, Petru Cent,. Studia istoric. Buc. 1874; Nicolae
Bdlcescu. VTata, timpul Si operele sale, 1866; Demna Stanca, 1877 Si
Fantilia lur Mihaitl Vitezul, Analisit critica, 1880.
8) Tocilescu, Inschriften aus Rumanien. Wien, 1879 ; Inschriften
aus der Dobrudja In Archxologisch-epigraphische Mittheil. Wien, 1882
(p. 1-52) Si 1884 (p. 1-34) Si Monumente epigrafice Si sculpturale
din Dobrogea In Revista, vol. I, II Si VIII. Vesll Inca Popa, Table*
cerate descoperite in Transilvania. BucurescY, 1890.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOLUEI EGMA,NE 323

Dintre monografiile istorice relevam urmatOrele,

cart se disting prin metOda §i originalitate; le enum&
ram du0 ordinea cronologica a subiectului tratat.
Studiul d -]ui R. Rosetti despre invasiunea Slavi-
lor §i formarea nationalitatii romane, si despre Statul
bon-laden; disertatiunea d-lui Gherghel- despre locuin-
tele si r6spandirea Pecenegilor §i Cumanilor (1071
1122) §i despre geografia Cumaniei; critica d-lui I.
Bogdan asupra celul mai vechin document slavo-roman
(din 1134), asa-numita diploma berladena, §i incercarea
de a demonstra neautenticitatea el; aprofundatele cer-
cetari ale d-lui Onciti asupra Intemeletorilor Terilor ro,
mane (Radu Negru, Dragoq si Bogdan) si asupra 0116-
stiunii lui Iuga Von 1).
Dintre scrierile speciale, aparute in ultimele dou6
decenii §i privitOre mai tote la istoria nostra, moderna,
citarn : Originile istoriei romane, opera postuml de
Ubicini, §i excelentul resumat al d-lor Picot si Ben-
gescu despre epoca Jul Alexandru cel Bun. Dupa epo-
pea istorica a Jul Balcescu, editata de d. Odobescu,
aplru monografia r6posatului pastor Teutschlander asti-

') R. Rosetti in Revista Rout 11, 337 gi 464 u. I. Gherghel,

Zur Geschichte Siebenburgens nach den Quellen dargestellt. Wien, 1892.
I. Bogdan, Diploma blrlda'end. 0 Incercare de criticl diplomatic sla-
vo-rominX In Analele Acad. Rom. Seria U, vol. XL Dragos si
Bogdan, fundatoriT Principatultif MoldoveY In Cony, Lit. XVIII, 253 Si
.304 ; Chestiunea luY Iuga Vodii, ibid. XX, 266 7.8 ; Radu Negru si
originea Principatulta TereY Romlnese, ibid. XXIV si XXV.

www.dacoromanica.ro
824 STAREA ACTUALA.

pra lul Mihaid Vitezul §i a d -luI Tocilescu despre DOrnna

Stanca, sotia eroulul de la CdlugAreni ').
Cel maI mare erofi al Moldovei, §tefan cel Mare,
n'a gdsit incd un istoric demn de un subject atat de
grandios.
Dou6 bune lucrarI, de d -niY Caprescu qi Constan-
tinescu, se ocupa pe de o parte cu relatiunile dintre
Mateiti Basarab §i Vasile Lupu, pe de alta cu vrajba
Intro Cantacuzinesci, Cantemirescl §i Brdncovenu (ul-
tima monografie folositdre §i pentru exegesa celei
maI obscure opere a WI Cantemir); §i un studit im-
portant al d -luI Al. Papadopol-Calimah despre Gheor-
ghe Stefan Vodd. Ocupatiunea austriacd a Olteniel a.
fost descris pe basa nouelor documente de 0. Lu-
gopnu. 0 carte interesanta, asupra politicel franceze
in Orient e Ludovic al XIV-lea si Constantin Branco-
venu de G. Ionescu-Gion 2).

1) Ubicini, Les Origins de 1' histoire roumaine, texte publie par

Bengesco. Paris, 1886. Picot et Bengesco, Alexandre le Bon, Prince-
de Moldavie. Fragment d'une histoire de la Moldavie depuis les ori-
gines jusqu'h. la fin du XV siècle. Vienne, 1882.N. 13Mcescu, Istoria
Roma:sitar sub Mihaid Vorld Vitesul, cu o precuvintare gi note de A.
I. Odobescv. Ed. II, Buc. 2887.Teutschlander, Michael der Tapfere.
EM Zeit- and Charakterbild aus der Geschichte Ruminiens. Wien, 1879.
2) aprescu, Bela fiunite dintre Ikeda Basarab 1i Vasile Lupo.
BucurescY, 1889. G. Constantinescu, Vrajba intre Cantemiresci, Can-
tam:sines:1 li Brdncovenu (1688-1705) cu o Introducere Si explicare
a adev6rultf cuprins In Istoria ieroglificii a principeluY Dim. Cantemir
referitore la subiectul descris. BucurescY, 1888. [PetrovicY, Inceputul fio-
Idled rusescl in Principatele romeine. BucurescY, 1889 ; Mihalcea, NI-
mul Cantacuzineseilor de la wclarea luT In prile romane Oita Is

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMAINE 325

0 serie de volume, publicate de reposatul acade-

mician G. Barit, se rapOrta la evenimentele cele mai
insemnate din istoria Transilvaniel in ultimele dou6
secole 1).
Revolutiunea lul Horia din 1784 in Transilvania
§i Ungaria a fost scrisa pe basa documentelor oficiale
de N. Densusanu (1884), Jar cea de peste muntl din
1848 de Gh. Adamescu (1892). Revolutiunea Jul Tu-
dor de la 1821 a fost povestita de catre Arice-
scu (1874). Amintirile din pribegie de 'On Ghica
(1890) ca si Scrisorile din exil de Eliad (1891) arunca
multA. lumina asupra revolutiunil muntene de la 1848
si a capilor el.
RazbOiele istorice dintre Romani si Turd si inriu-
irea for asupra Torilor romane forrneza obiectul a done
volume de d. Xenopol (1880), pe cand luptele Roma-
rdlor in razboiul din urma alb fost descrise de d. T.
Vacarescu (1887).
Dintre diferitele peri6de ale istoriei romane, se-
colul al XVIII-lea, epoca Fanariotilor, pare a se bu-
cura in timpul din urma de o specials, favOre pe langh

-domnia luT l.,+erban Cantacuzen. BucurescY, 1889]. Al. Pap. Calimah,

Cheorghe Stefan Voevod, Domnul Moldova (1656-1668). BucurescT,
1886. Lugosanu, Oltenia sub ocupatiunea austriac (1717 1739).
Buc. 1889. Ionescu -Gion, Ludovic XlV ,si Constantin Brcincovinu. Buc.
1884. G. Bogdan, Zur Geschichte der 3 moldauisLhen Ftirsten Can-
temir In Rom. Revue, vol. XI.
1) Bari(, ParD alese din Zstoria Transilvaniel pe 200 de anr in
urmd, 3 vol. Sibifi, 1889-92, Cf. I. Caval. de Puscarib, Date istorice
pr iv liar e to familiile mobile romane. Sibiu, 1892.

www.dacoromanica.ro
826 STAREA ACTUAL.X.

istoricii no§tri. D. Urechia i-a consacrat o opera volu-

minOsa (in curs de publicatiune), d. Erbic6nu a des-
mormintat o intr6ga, literature, didactic, qi analistiel
§i d. IonPscu-Gion a schitat intr'o serie de tablouri
animate figurile cele mai marcante din acea epoca tie
agonie a Romanismului 1).
Unul dintre cel mai merito§1 muncitorl in dome-
niul istoriei greco-romane e d. Emile Legrand, profesor
de limba neo-gr6ca la cola de limbi orientale din Pa-
ris. Mai tote publicatiunile sale contin contributiuni
importante pentru istoria nostra, care% apartin si o
serie de opera sociale.
In ale sale poeme istorice relative la Principatele
dunarene (1877), figureza un cantec asupra mortil Jul
Mihail Cantacuzen, precum .i Ispravile lui Mihait Vi-
tezul de Vistierul Stavrinos. Urma dupa aceia editiunea
tradusa qi comentata (1880) a Efemeridelor Dace de
Daponte.
In a sa Biblioteca greca vulgara" (1881), d-sa
public& §i comenta Istoria lui Mihaiil Vitezul de Pa-

1) V. A. Urechia, Istoria Romiini far, Seria 1774-1800, 7 vol. Buc.

1895-1895.Erbicenu, Cronicarir Greet, carY ail scris despre Romani
In epoca Fanariccilor. Textul grec gi traducere romanI, precedat de o
introducere, istoricul AcademieY grecescY domnesc' din St. Sava In
BucurescY gi de notice biografice asupra lifeciT cronicanlor... Buc. 1890.
Gion, Din Epee° Fanariotilor. StudiT gi CercetlirY. Buc. 1891. Cf.
Rhangabe, Les Phanariotes. Paris, 1892 (pliii de erorT) gi Th. Blancard,
A!avrogeni. Essai d'etude aditionnelle a l'hittoire moderne de la Grece,
de la Turquie et de la Roumanie. Paris, 1893 (panegiric de apr6pe
z000 paginY : Mavroghene ar fi un geniii incomparabil I)

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 327

lamede, compus5, in 1607 la curtea cn6zului Vasile din

Ostrov, si Istoria Valachiel de Mitropolitul Myrelor,
Mateiti din Pogoniana (1601 1617); apoi lunga poem
a lul Daponte, o mink pretiOsk de documente pentru
istoria Greciel si a Romaniei din secolul al XVIII-lea,
precum si alte doue scrieri ale acelulasi (despre inve-
stitura lul IOn Mavrocordat VodA si descrierea Da-
ciel); in urmA (1888), corespondenta Domnilor din Va-
lachia si Moldova cu patriarhul Ierusalimulul, Hrisant
notara (1684- 1730). In cele din urma, in colectiunea
de documente privithre la istoria medievalA si moderns;,
a Greciel (1889), acelasi neobosit muncitor public
dou6 biografil ale lui Despot Voda scrise de Sommer
si Graziani 1).

1) E. Legrand, Recueil de poences historigurs en grec vulgaire,

relatifs a la Turquie et aux Principautes danubiennes, publies, traduits.
et annotes. Paris, 1877. Ephitnirides Daces ou Chronique de la
guerre de 4 ans (1736-39) par C. Dapontes, publiee, traduite et an-
notee. Paris, 1889 (tom. I Texte ; IIIII trad. fr., glossaires, index).
Bibliotheque grecque vulgaire. Paris, 1881 (torn. II confine Intr'altele :
Grajdul, dialog satiric Impotriva until cAluggr roman de Neofit (1692);
Istoria lul Palamede $i Istorfa MitropolituluY Mateifi ; torn. III: Grildina
nuriior, poem de Daponte ; lnvestitura lul Mavrocordat, povestidi de
acela$Y; Descrierea DacieT de acela$Y). Ginialogie des Mavrocordate de
Constantinople et autres documents concernant cette famille. Paris, 1886.
Epistolaire grec ou Recueil de lettres adressees pour la plupart a Chry-
santhe Notaras, patriarche de Jerusalem, par les princes de Valachie et
de Moldavie. Paris, 1888. Deux Vies de 7acques Basilicas, seigneur
de Samos, marquis de Paros, compte palatin et prince de Moldavie,
l'une par Jean Sommer, Fautre par A. M. Graziani, suivies de pieces
rares et inedites. Paris, 1889. -- Menfionam iota Sathas, Bibliotheca

www.dacoromanica.ro
328 STAREA ACTUALA

In fine, d. Xenopol, dupe o vial laboriOsa con-

sacrata istoriel nationale, §1-a propus a coprinde intr'un
tablott general vicisitudinile vietei externe a poporului
nostru. AcOsta opera meritOsa e asta4i terminate ski
curagiul de a o fi intreprins in starea actuala a studi-
ilor m5stre istorice, precum §i talentul de a da forma,
cultire §i via intimplaritor trecute, merits sa atraga
autorului admiratiunea §i recunoscinta nastra. Volu-
mele sint negre§it de o valOre inegala : in primul se
simte inca, ore-care inexperienta intru cat privesce fap-
tele linguistice, singurele capabile a limpecli epoca ori-
ginilor, si cercetarea incomplete a izvOrelor ; der terenul
devine din ce in ce mai solid si fare reserve trebue
laudat capitolele istorico-culturale, cea mal frumOsa
podOba a Istoriei d -luT Xenopol. Ea va contribui la
vulgarizarea cunoscintelor istorice §i de numele auto-
ruluT va remanea legate initiativa de a fi concentrat

grata medii avi. 6 vol. Paris, 1872-1876 (vol. III : Cronica luT Da-
ponte [tradusa rominesce In Columna pe 1876 si 1877] $i Blografiile
birbatilor ilugtri 1703-1784 de Daponte $i VTelile eruditilor grecY de
Procopie): cf. Papad.-Calimah, Dare de semi despre scrierea luT Ata-
nasie Comnen Ipsilante eEkklesiastikon kai politikon biblia XII. (Con-
stantinopole, 1870) In ce privesce pe RominT, In Anal. Acad. Rom. II,
427-535. Cronica luT Daponte (1648-1704) Si Catalogul istoric al
6menilor Insemnatl din secolul al XV III-lea de acelag s'aflif. traduse
$i In Cronicaril Crecy (Bucur. 1890) de Erbicenu, Tar Icprlivile luY
Mihaiii Vitezul de Stavrinos (analisate de Eug. Predescu In Magazin
istoric I, 251-276) $i Istoria MitropolituluT Mateiti ad fost traduse de
Maxim In Tesaur de Monumente istorice I, 273-326 Si 327-384.
VeclY Inch C. Erbicenu, Efemeridele lul Ion Cariofil, trad. Buc. 1892
§i Andronic Bagenski, Eteria sag Zavera de la 182r. Buc. 1893.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 829

Inteun focar nazuintele §i aspiratiunile n6mului roma-

nese §i de a fi redat o floun viata clipelor celor mai
importante din existenta-1 milenarb,1).
D. Urechia, de asemenea, dup5, ce consacrase cro-
nicarilor (§i in special lul Miron Costin) o mare parte
a vietei sale, s'a hotarit st publice cursul de Istoria
Romani lor profesat de d-sa la Universitate, curs ce va
coprinde vr'o 30 40 de volume. Pant acum all apa-
rut 7 volume in 4°, call imbrati§eza numal o periOda
de 26 de anT (1774 1800), o treime din domnia fana-
non.. Epoca tractath, fiind cea mai sterna §i mai putin
interesant6, din istoria patriel, cititorul r6mAne cu drept
cuvint surprins dinaintea unel acumulatiunl de mate-
riale, earl, sub raportul intinderil materiale, last cu
totul in urmb, celebrele Istoril ale unul Michelet, Henri
Martin sat Macaulay. Cercetftnd inst acest6, vast5, pu-
blicatiune, el constath ct volumele, earl pOrth titlul
de Istoria Romanilor ", contin in realitate reproducer)
in extenso de tot ce a e§it vre °clan, din condeiul uri-
carilor, constituind ast-fel un fel de Monitor oficial al
domniilor luT Ipsilante §i Mavroghene. Sintesa faptelor
§i caracteristica personagiilor lipsesc cu totul. Autorul
de cele mai multe on se multumesce a lasa expunerea
evenimentelor pe sema diecilor §i logofetilor trecu-
tulul, transformand ast-fel sciinta istoria intr'un mor-
man necontrolat de acte §i amAnunte de tot felul 2).
1) Xenopol, Istoria Romanilor din Dada Traiand, 6 vol. Buc.
1888 92 (I Istoria veche ; 11 gi Ill, Istoria medic ; IV si V, Istoria
moderra ; VI, Istoria contimporara). Un resumat francez In dou6 vo-
lume : L'histoire des Roumains de la Dade Trajane. Paris, 1894.
2) Urechia, Istoria Romanilor, 7 vol. 1891-1895.

www.dacoromanica.ro
330 STAL1EA ACTUALA

Una din pantie cele mai insemnate a istoriei no-

stre culturale, institutiunile, n'aA avut Inc a parte de
o tractare sciintifica. Afars, de articolele (ui Xenopol,
publicatiunile aparute sint intiparite de diletantism si
superficialitate. Ar fi timp a se acorda mai multa
atentiune unuT sublect atat de interesant ca organi-
zarea politica si socials, din trecutul poporului roman 1).
Din contra, un alt factor cultural, §cOla, a fost
in timpul din urma, obiectul unor seriose preocupatiuni.
Pe cand d. Erbicenu a Mout din epoca Fanariotilor o
provincie" a sa, explorand-o in tote sensurile cu o ade-
verata, predilectiune §i scotOnd la ivOla numerOse do-
cumente culturale, d. Urechia Oa propus a imbrati§a
istoricul §cOlei tomahe de la inceputul vOcului nostru.
E o publicatiune voluminOsa, contin6nd o colectiune
de acte, documente si informatiuni privitOre la trep-
tata formatiune a aselamintelor nOstre de cultura.
Dar ca in tote scrierile sale, autorul lass, in sarcina
cititorului a discerne esentialul de secundar, unica-I
preocupare tintind la numorul volumelor, iar nu la co-
lationarea metodica, a materialelor. Numai introducerea

2) Xenopol, Etude( asupra vechilor Ogre apecldminte in Cony.

Lit. VII, 173 u. Si Cultura nationalli, ibid. II,. 159 u. BrezoTanu,
Veehile instil:Our:1 ale Ronanier (1327-1866). Buc. 1882. N. Bla-
renberg, Essai compare sur les institutions, les lois et les masers de la
Roumanie depuis les temps les plus recules jusqu'it nos jours. Bucur.
1887 pi Supplement. Eclaircissement et annexes. Reponse a deux con-
tradicteurs, 1888: vecIT PopovicY In Cony. Lit. XX, 662-688. Cf. Cal-
muschi, Prineipalele eldel ale Moldova 1i 7'lrt Ronanesci maT ales is
secolul al XVIII.lea. Vasluit, 1891.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIEI ROMANE 83t

generals contine o schita despre evolutiunea anterior

a §cOlei romane. Restul un registru de note §i o in§i-
raie de date, lipsite de orl-ce preocupare sciintifica ').
Dintre scrierile privitOre la istoria biseric6sel
mentionam, din causa importanteI for culturale; publi-
catiunile de Ghenadie Craiov6nul si in special ale d-lui
Ei'bic6nu 2).

. C. Archeologia
In domeniul antichitatilor nationale d. Odobescu
e representantul cel mai de frunte. Initiatorul studii-
lor archeologice In t6ra nostra, d-sa a publicat un
¢ir de lucrarl anticare, cart fac autoritate in acesta.
m aterie.
Inca de la 1860, d. Odobescu atrase atentiunea
asupra antichitatilor nationale, relevand inteo serie de
raporturi oficiale importanta odOrelor bisericesci §i fa-
cend in acela§I timp inventarul manuscriptelor §i al
vechilor card' aflate prin manastirea Bistrita.
') Xenopol si Erbicenu, Serbarea ;colard din lag. Acte $i Do-
cuniente. IasY, 1885.D. Erbicenu analisizit (In Revista Teologici din
1885-86) mss. $i documentele relative la cultura grecesci, continuity)
cercetlrile In Istoria MitropolieY Moldovet si In alliserica ortodoxis de
la 1877 u. (cf. p. 72). Urechia, Maria Folelor de la 1800-1864,
vol. IIII. Buc. 1892-1894. Cf. Chassiotis, L'instruction publique chew
Its Grecs. Paris, 1881 si capitolul InvgiimIntul gramatical In epoca
Fanariutilors din cartes de fatil.
2) Ghenadie, Mitroplia Ungro-Vlahig. Condica sfIntit. Buc.
1886 si Erbicenu, Istoria Mitropolid Moldovei Fi Suave'. Buc. 1888.

www.dacoromanica.ro
332 STAREA ACTUALA

Dupa Notita asupra antichitatilor RomanieT, apa-

luta la Paris in 1868, d. Odobescu 81-a indreptat aten,
-tiunea asupra obiectelor de orfAurarie ale Museulul
nostru, in special asupra faimosului Tesaur de la Pe-
trOsa (Clo§ca cu pul "), care, dupa o serie de studii
preliminare, deveni oblectul unel opere voluminOse
(intrerupta din nenorocire), lucrarea cea mai remarca-
bila ce a produs la not pans, asta-cli sciinta archeo-
logica.
Tot d-sa a dat primul impuls (1871) pentru adu-
narea datelor relative la antichitatile locale printr'un
Cestionar adresat institutorilor primari si invetatorilor
Tura II. Din numerOsele for respunsuri d. Odobescu a
grupat intr'o monografie pe cele privitdre la rem6si-
ele antice din judetul Dorohoit, oprindu-se asupra
misteriosulul Tesaur de la Contesci (descoperit pe la 1811
intr'un mormint de pe malul Prutulul) §i la an tichi-
tatile din judetul Romanatl.
Diferitele chestiunl de archeologie §i de arta na-
-tionala atinse in a sa Istorie a Archeologie! (1877) se
completeza cu diversele articole de archeologie preisto-
rica dintre anil 1869 1878 si ne infatiseza un tablot
aprOpe tomplet de starea actualh, a acestor studii ).
Un numismat de merit, d. M. C. Sutzu, dupa o

1) Le Tresor de Felrossa. 1-tistorique. Description. Etude sur

l'orfevrerie antique, vol. I. Paris, 1886 (ac'est prim voltim n'a fost Inch.
Pus In circula(iune). 0 mare parte din monografide citate s'ai'd
reproduse In ScrierY literare istorice ale luY A. 1. Odobescu, 3 vol.
BucurescY, 1887.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIET ROMANE 333

scurtA descriere (in Cony. Lit. XV) a monumentelor

antice ale DobrogeT, a publicat 'in Revista d-lui Toci-
lescu o serie de studil despre Tesaurul de la Turnu
.Magurele (descoperit in 1880), despre lantul de our de
la Gradi§tiOra §i Tesaurul din Maramure§. In acelag
timp un june german care a tr6it In ten, d. Schu-
chardt, a cercetat valurile dobrogene §i §anturile din
partea sud-esticA, a Daciel, pe tend d. Teohari An-
tonescu a studiat, dupe indicatiunile d -luI Odobescu,
unele monumente antice descoperite in regiunile Is-
trului ').
Cu antichitAti locale s'at ocupat d-niT V. Dimi-
trescu , N. Beldicenu etc. , iar d. N. Gabrielescu a.
dat o privire generala, asupra monumentelor nationale
pi mijlocul de a impedica distrugerea for (1889) 2).
Reposatul episcop Melchisedec §i d. Tocilescu at
adus cele mai importante contributiuni de epigrafie
(slavo-)romans 3).

1) Schuchardt, Die romischen Grenzwille in der Dobrudscha In

Archmol.-epigr. Mittheil. IX, 87-113 (Cony. Lit. XX, 407-16 : Cum
se descoperl un val roman) 5i Wane u. Chausseen im siidl. u. Cosa.
Dacien, ibid. 202-32. - Antonescu, Cultul Cabirilor In Dada. Studiti
archeologic 5i mitologic. Buc. 1889.
2) Dimitrescu, Museul Sever sad Antichitlf ile judelulta
Mehedinfi. Severin, 11381 ; !dada ora,suluY Severin, 1883 ; Note asupra
monumentelor, ruinelor 5i locurilor istorice Inscmnate din judetul Me-
hedintY In Revista d-luY Tocilescu I, 162-177. Beldicenu, Antichita-
file de la CurutenY. SchitIt archeologicii. IasY, 1885.
13) Melchisedec, Notife istorice /0 archeologiee adunate de la 48-
mangstirY $i bisericY antice din Moldova. Buc. 1885 ; 0 visit:I la cate-va_

www.dacoromanica.ro
334 STAREA ACTUALA

Despre pictura religiOsa at scris itposatuI Co-

galnicenu si Enacenu ; despre arta nationala Verussi
si o prima revista, artistica Analele Architectureiu
apare de la 1890 sub redactiunea d -luT Socolescu. D.
Tocilescu a consacrat Bisericel de la Curtea de Arges
o monografie specials, a care! executiune artistica e
<lemna de acest mares: monument architectonic al terei
rids tre 1).
Musica nationals, a fost cultival amain primul rind
de d. Burada. In Almanachul son musical din 1876
<1-sa vorbesce despre Intrebuintarea inusicel in unee
Dbiceiuri vechl ale poporulul roman (ca, in cantece re
ligiOse sat profane, in jocul calusarilor); Tar in eel din
1877 trateza, despre danturile si instrumentele de mu-
sica ale Romanilor. Pe o scars, si mai intinsa, s'a in-
Dercat d. Vulpian sa aplice musica la poesia nOstra
populara din diferitele provincil romane.
Representantul Numismaticel romane e d. D. A.

sus nAstid si biserici make din Bucovina In Revista d-10 Tocilescu I,

245-81 si II, 47 75.Tocilescu, Raportul uneY misiunY epigrafice In
.Bulgaria. Buc. 1878 ; Inscriptiunea pe patrafirul de la SdnescY, /876
si Raporturl asupra cittor-va mangstid, scbiturY si bisericl din tent In
Anal. Acad. Rom. Ser. II, torn. VIII.
1) M. CogIlnicenu, Colectiune de modelud de picturN religi6s3.
.de dasellul Radu Zugravu In Revista d-luY Tocilescu I, 33-36.
EnKcenu, Iconografia Bisericel ortodoxe rontiine. Buc. 1887; cr. dr. Sever
Muresianu, Zeonologia crestinti orientald ii occidentatel. IasY, 1894.Ve-
russi In Cony. Lit. IX, 10. Tocilescu, Biserica episcopal) a 'nand-
stiriY Curtea de Aire,. Buc. 1887. Cf. Const. St. Bildurescu, Mang-
stirile ,ri bisericile din Ronainia cu mid notice istorice si gravurY, cu.
lese. BucurescY, 189o.

www.dacoromanica.ro
 A FILOLOGIM ROMANE 335

Sturdza. Posesor al unei pretiOse colectiunI de monede

§i medalir romane, daruita acll A cademiei, d-sa a eau-
tat in diferite rinduri a generaliza si la noT, printr'o
serie de monografll, resultatele obtinute in ac6sta ra-
mura a archeologiel nationale. Tot d Jul Sturdza se da-
toresce o lucrare special, asupra portretelor Domnilor
romans 1).
Printr'o neobosita activitate pe terenul archeolo-
giei §i in special al epigrafleT, d. Tocilescu §I-a cast-
gat un nume autorizat in tera si in strainatate. Mul-
tumita straduintelor sale, Museul nostru national s'a
inavutit cu un numar insemnat de monumente epigra-
fice §i sculpturale, in primul rind din Dobrogea.
Tot acolo, la Adam-Klissi, d-sa descoperi in tim-
pul din urma ruinele unel cetati romane Tropum
Trajanum", pe langa, care s'afla, monumentul colosal,
ridicat in anul 108 de marele imperat in memoria co-
tropirii Dacilor. Montmentul circular, avend infati§area
unul turn impodobit cu sculpturi, era de mult cunoscut,
dar romane neexplicat. D. Tocilescu, intreprinynd un
sir de sap ,turf (neterminate Inca) in jurul §i in apropierea
monumentulul, afla urmele unui vechit ora§, care luase
deja in epoca lul Traian numele insu§I al monumen-

1) D. A. Sturdza, Memorill asupra numismaticei romane In Anal.

Ac. Rom. X, 155 -72; Bibliografia NumismaticeT romane, XI, 105-
165 ; Noue descoperirT asupra NumismaticeY Tontine, ibid. Ser. II, t.
VIII; Uebersieht der Miinzen and Medaillen des Farstentums Rumeinien.
Wien, 5874. Memariii asupra portretelor Domnilor RomanY. Buc.
1875. VecIT gi Papadopol-Calimah, Despre moneda de argint accea in
Cony. Lit. XVIII, 104-109.

www.dacoromanica.ro
336 STAREA ACTUALA A FILOLOGIEI ROMINE

tulul. Sculpture le aflate se rapOrta, mai. tote, la expe-

ditiunile lul Traian §i ofer puncte de comparatiune cu
bassoreliefurile Columnei din Roma 1).
Ne pare bine a putea incheia ac6stg, privire re-
trospectiva. asupra actiyitatil nOstre intelectuale in
cursul unul sfert de secol cu inregistrarea unei fapte-
sciintifice, care permite a spera din parte-ne la o par-
ticipare viitOre din ce in ce mar spornica la progresele
culturel generale.

1) Tocilescu, Monumentul triumfal al luY Traian de la Adam-

Klissi In Revista-Y, vol. VIII (1894). In curind va spare o publicatiune
ilustratii, roman° germanii, tipKritli la Viena.

www.dacoromanica.ro
 TABLA MATERIILOR

PREFATA (VVIII).
INTRODUCERE (1-7).
ConsideratiunY diametral opuse In cercetarea materialelor limbeY
(s).Caracteristica initiatorilor gramaticeY routine (2 ; cf. 94).Expli-
catiunea istoricit a principiuluT subTectiv (3). LuminY si umbre (3).
Koreis si tendentele directiuniY eleniste (4). PleYada francezX si por-
nirea-Y latiniatore (5). Inceputul Linguisticei si formulele de TatM-
nostru (6). Expunerea rationall a coprinsuluY acesteY cartY (6).
Procederea urmat In asemenea cercetKrY (7).
LIMBA ROMANA IN OCCIDENT (9-43).
Formule de Tatal-nostru (9-30).
Caracterul si activitatea Linguisticel de la mijlocul secoluluT al
XVI-lea pang. la Inceputul secoluluT nostru (9). Lipsurile inerente for-
mulelor de TatKl-nostru (so). Importanta for relativit. pentru istoria
limbeY (Io). Scirile confuse despre limba nostrl (ii).Schiltberger $i
relatiunea-T privitere la t&ile romane (12). Gessner si notita-Y istorico-
geograficl (13).Megiser si IntaYul Tatitl-nostru romanesc (14). Claude
Duret despre limba Valachilor (15). Andreas Muller $i Chamberlayne
reproduc diferite formule de Tatill- nostru (17, 18).Hervas si publica-
tiunile sale linguistice (19).Pitrerile-Y despre natiunea si limba romanI
(2o). Imperfectiunea reproducerilor sale (23). Adelung si caracteri-
zarea limbeY nostre (26). Vater rectifica originea slavo-romanii (28).
39,856. Istoria Fllologiel Romcine. Ed. II. 22

www.dacoromanica.ro
338 TABLA MATERIILOR

Scrillori §i Istorid (30-37).

Opitz si poema-Y Zlatna (3o).-Entusiasmul geografuluY Hoffmann
(3i). -Thunmann $i Macedo-Romanif (32). - Sulzer si opera4 istoricit
(33). - Teoria sa despre originea slavismelor romane (34). - Carra
despre limba romAnk de la sfirsitul secoluluY trecut (36).
Romani§ti fi lingui§11 (37-43).
Sciinta occidental:1 In raport cu limba nostrk (37). - Paralelism
cu stares Bulgariel la inceputul secoluluY (38). - Meritul primilor ro-
mani$ff (38).- Raynouard despre limba romank (39). - Bruce-White si
originea celtick a idiomelor romanice (4o). - Kopitar studiazA compa-
rativ limbile balcanice (4o). - Diez fixez'd definitiv limbs nostrk In
grupul romanic (4 t).-Schleicher despre daco-romana (42).-Progresele
realizate de la mijlocul secoluluY nostru (43).
POLIGLOTT ROMANI (44-68).
Precisarea sensultif vorbeY poliglot (44).- Diferentiarea-Y de lin-
guist (45). - Mezzofanti $i studiile sale asupra limber romane (48). -
Kreckwitz despre etnologia MoldoveY in secolul al XVII-lea (5t). --
Spatar Milescu, iffata-Y politick, cklktoriile si cunoscinlele sale mul-
tiple (52), -Despot Vodk, cunoscktor de limbY (55). - Cantemir ca po-
Iglot $i orientalist (55). - Pitrerile sale filologice (56). - Despre ori-
ginea limbeY romaine (58). - Proveninta-T latml (59). - Proveninta4
italYank. (6t ; cf. 155).- Pretinse elemente dacice (62).- Divergentele:f
dialectale (63). - ParticularitNile gralulu! mo]dovenesc $1 originea for
femeiasck (63).- Andra Ivirenu ca artist $i poliglot (65).- Sulzer des-
pre boleriT poliglocf din Vera Rominesck (65). - lenkchitk. Vkchrescu,
orientalist $i gramatic (67).
1NVETAMiNTUL GRAMATICAL SUB FANARIOTT (69-84).
Caracterul general al invkckmintuluY grecesc din Ora (7o). -
Tendenta exclusivistit si decadenta4 total catre sfinitul secoluluY tre
cut (71). - D. Erbicenu, apologist al culture/ fanariote (72). - Argu-
mente fdrk. valkire positivk (73). - Influenla steril'd a spiritulu! grecesc
In domeniul gramatical si poetic al limbeY nationale (74). - Instruc-
tiunea nobilulub fanariot (75). - MarturY indigent $i strkira despre
Ineurirea desastrOsk a Fanarultif (76). - Ratcevich $i Sulzer despre
dasclilil grecY din Muntenia (N.-Wolff despre scOlele $i dasckhY din
Moldova (84- Mitropolitul Stamate d o noud confirmare mkrturiilor

www.dacoromanica.ro
 TABLA MATERIILOR 339

anteribre (82).-ConsideratiunT finale asupra resultatelor Inv6tXmintuluT

grecesc (83).
DOT GRAMATICI MUNTENT (85-z16).
Coincidenta primelor IncerclrT gramaticale cu peri6da finall a
domnieT fanariote (85). - Sulzer despre lipsa desIvIrsit'l de gramaticT
nationale (87). - Eustatie, primul autor al uneY gramaticT manuscrise
(88).-Directiunea gramaticall arde164 lipsurile si meritele eT (89).-
lntroducerea alfabetuluT latin In leglturI cu catolicismul (90; cf. 45).-
Directiunea gramaticaM muntenN, caracterul si representantif sgT (91). -
Ienlchitti Vilciirescu, primul gramatic national (92). - Contrastul Ob-
servatiilors cu Gramatica daco-romanl (93). - Nomenclatura sciintificl
la Viictirescu (95). - Elementele-1 constitutive si bizareria echivalen-
telor technice (96). - Influenta italTanii flume superficial) (98). -
Distribuirea conjuerilor la VdcArescu, Golescu si Eliad (99). - Parti-
cularitdtile provinciale (too). - Fonetica Inlocuia cu ortografia si or-
toepia (tot). - Opintirea zadarnicK a lul V:ichrescu de a sistematiza
ortografia eirilice (102). - Pdrerea-T despre Inrudirea limbilor romanice
(102). - Istoricul Fotino despre activitatea luT VAdrescu (103). -
Poetul Momulenu deplange pArhsirea Inv6tdmintulut gramatical (103).-
Caracterul general al cIllgarilor-de-semis de Golescu (tort). - Confu-
siunea sistemelor ortografice (to5). - Urme despre formalismul das-
greet (106). - In terminologia gramaticalii, autorul Ta de model
pe VIctirescu (107). - Aprofundarea Ortilor cuvintuluT (108). - Re-
gule ortoepice la Golescu (Ito). - Caracterul empiric al observa-
tiunilor sale (z zo). - Explicarea rostirilor locale (iii). - Relevarea
varietAtilor provinciale (112). - Bogltia-1 de informatiunt (I13). - Pre-
pararea until Dictionar (114). - Activitatea spornicti si bine-flatore a
luT Golescu (115).
COLA ETIMOLOGICA ARDELENA ("7 -140).
Originca eT istoria (x17).- Purismul in domentul istorieY si at
limbeT (1 x8). - Secoltil al XVL11-lea si credinja-T in perfictibilitatea
graYuluT (z 19).-Sciinta modern) diametral opus) inovatiunilor artificiale
(120).-Erorea scolet etimologice (12 Expresiunea-T extreml ( 21).-
Tendente analage In antichitate si In Grecia modern) (122; cf. 4)- -
Limba romanl o ccoruptiunea a celeT latine Gramatica abstrasit
nu din limba realI, ci dintr'una ideal) (t24). - cElementele limbet

www.dacoromanica.ro
30 TABLA MATERIILOR

daco-romane, (125).- Radu Tlmpea despre meritul autorilor (125). -

tOrighinalul, limbeY romine (126).- Caracterul mecanic al procederiT
etimologice (t 27).-Influentele timpulut si mediulur asupra limber (127).-
IorgovicY despre schimblirile fonetice (128). - P. MaYor, representantul
purismulul istoric (129). -- Aplicatiunea T pe terenul limber (130). -
Meritele istoriculuT $i paradoxele gramaticuluT (131). - Limba romantt
mama celeY latine (131). - Laurian, autorul TentamenuluT (132). -
Imobilitatea secular a graYuluY $i principiul de reconstructiune a trecu.
tulul linguistic (133).-- Expresiunea ultimli a etimologismuluT (134).
Cipariil ca representantul de frunte at directiunir istorice (134). -
-
Predilectiunea-r pentru archaisme (136). - Dogmatismul subiectiv in
opositiune cu sciinta secoluluT (136). - Codificarea lexicall a limber
dup§. acelea$Y principiT extreme (138). - Dictionariul $i Glosariul So-
cietAtir academice (z38).-§c6la etimologicti cade victima proprieY sale
exagerthl (139).
TENDENTA ITALTENISTX (141-163).
Caracterul enciclopedic al activitatir le Eliad (1 41). - Indoitul
aspect at plirerilor sale filologice (142).-Gramatica-T rominescI (143).
-Reforma ortograficK $i adversariY eY ([44). - Religiunea $i ortografia
(145 ; cf. go). - IorgovicY $i cObservatiiles sale (147;. - Importanta
nomenclatureY sciintifice (148). - Ideile sale asuprl-Y (149). - Romani-
zarea neologismelor (149 ; cf. 172).-Procederea luY Eliad In formarea
liner limbY literare (15o).-Lumina $i umbre (15 0.-Tendenta de italTa-
nizare (153). - Traducerl de clasicr italYera cu vocabulare explicative
(154). - Paralelismul Intre limba romfing $i italTanK (155 ; cf. 61). -
Epilog la tendenta italYenist (156). - Chestiunea purismulul (157). -
Rolul Academiilor In reformarea limbeY (157). - Caracterul inconscient.
at elementelor constitt.tive ale grafuluT (158).- Cultura, factorul capital
at revolutiunilor linguistice (159). -Pornirea treptata a lur Eliad catre
un purism extrem (16o). - El nu distinge Intre ImprumuturY vechY $i
none 060.- Rolul sett de initiator In epoca de regenerare a societNctr
nostre (162).
§COLA FONETICX BUCOVINENX (164-18o).
Caracterul distinctiv al $c6ler etimologice i at celeY fonetice
(164). - Ratiunea ambelor (165).- Er6rea principiuluY fonetic (166).-
Treptata sa evolutiune (167). - Procederea reformatorie a luY Pumnul

www.dacoromanica.ro
 TABLA MATERIILOR 341

(168).-Se atribue un rol exagerat analogic! (169). - FactoriT multipli

de evolutiune linguistia (I 70). - Fa lsit analogie (171). - Vorbe popu-
lare si literate (171). - Romanizarea analogic, a neologismelor (172 ;
cf. 149). - Argumentarea lul, Pumnnl (173). - Consecinta reformelor
fonetice (r75).- LepAdarea totalA a terminilor technicl (176; cf. 149).
- Importanta for pentru istoria civilisatiuniY (178). - Binefacerile no-
menclature( sciintifice (179).-Durata efemerit a inovatiunilor luY Pum-
nul (18o).
PRIVIRE ASUPRA LEXICOGRAFIET ROMANE (181-207).
Glosarul luY Iorgovid 084 - Lexiconul luY BudaY-Delenu
(182). - Dictionarul luY Golescu (183).- Autoril Lexiconelor de Buda
si Clus (184). -Principiile etimologice ale lul P. MaYor (185). - Ori-
ginea sonurilor obscure (186).-Caracterul arbitrar at regulelor sale de
derivatiune (187 ; cf. 136).-Exemple de fantasiY etimologice (188). -
Societatea academic si proTectele sale lexicale (190). - Contrast Imre
teorie si realitate (191). - Dogma istoria a iperlatinismulul (192). -
Aplicatiunea-Y pe terenul Umbel (193). - Criteriul romanitAtiY (193). -
Fraseologie In loc de arguments (194).- Numerul covtrsitor at neolo-
gismelor (195). - Importanta relativii a GlosariuluY (196).-Sterilitatea
cliscutiunilor etimologice (196). - Opera lexicall sub raportul sciintific
(197).-Resultate pur negative 097).-Dictionarul lul Cihac, calitAtile
si lacunele sale (198). - Neutilisarea vechel literaturY (199). - Impor-
tanta ignorgrif pe terenul lexical (20o). - Conclusiunt gresite de sta-
tisticl verbalit (204-Localisme si creatiutif originale (202). - Mania
lmprumuturilor si tratarea nesciintificl a elementuluY slay (203). -
Exemple de slavomanie (203). - Lips1 de consideratiura istorice (204).
-Valorea relativA a lucrlril luT Cihac (206). - Etymologicum Magnum
Romaniae (207).
ELEMENTE ROMANE IN LIMBILE STRAINE (208-229).
Reciprocitatea imprumuturilor lexicale (208). - Ea variazA sub
raportul cantitatir si calitatir (zoo).- Exemplu de importanta for etno-
graficii (209). - Scopul acestul studilt (210).- Edelspacher despre ro-
mfinisme in limbs maglifitil (214 - Caracterul for multiplu (212). -
Notiura verbale (213). - Alte urme de intimitatea contactulul etnic
(213).-Cronologia acestor Imprumuturl (215). - Conclusiunile autoru-
luY pripite si insuficiente (216). - Infirmarea for prin cercetarY ulte-

www.dacoromanica.ro
342 TABLA MATERIILOR

ri6re (217). - Porta de resistentd si de expansiune a poporuluT roman

(217).- Migratitmile sale In nord-vestul si nord-estul EuropeY (218). -
Terminologia cYoblnescd (219). - Urme isolate In limbile poporelor
Invecinate (22o). - Insemndtatea for (22o). - Romanisme In bulgara
(221).-Lipsa informatiunilor pentru cele-lalte idiome balcanice (222).-
Inrlurirea limbeY romane asupra elementelor etnice indigene (223). -
Romanisme In graTurile tigdnescY (223).- Categoriile acestor Imprumu-
turT (224). - Influenje asupra spirituluT tigttnesc (225). - Tiganisme In
limbs. romans (226). - Romanisme In graTul evreo-german (227). -
Romanisme In graTul amen (228). - Interesul etnologic al cercetdrilor
de asemenea naturd (229).
STAREA ACTUALA A FILOLOGIET ROMANE (23o-236).
Ce sens dam vorbeT cfilologie, (23o).-Importama acesteY expu-
nee( retrospective (231). - lzvore bibliografice si periodice (232).
I. LIMBA (233-261).
Studiul istoric al limbeT (2331. - Literatura linguisticd In roma-
nesce (234).
A. Gramatica (234-240).
Cuvente den BetranTs (234). - Studiile fonetice de Lambrior
(235). - Lucrdrile filologice ale d-lor Gaster, Tiktin, Mussafia si Mik-
losich (235). - Importanta metitideT experimentale (236). - MonografiT
importance (237).- Problema ortograficd si solutiunea eT (237).- Steri-
litatea domeniuluT morfologic si sintactic (2.38). - Putinele studiT sin-
tacuce (239). - Opera speciall asupra semanticeT romine (240).
B. Lexicografie (240-253).
Caracterul fonduluT latin (241).-Elemente ante-romane (244-
Cronologia stratelor latine (242). - Analogiile limbeT rornane cu gra-
Turile din aceeasT familie (243).- Importanta elementuluY slavon (244).
Stratificarea sa (244).-Insuficienta lucrarilor existente(245).-Lipsa de
progres In acest domenid (246). - Elementul maghTar si tratarea4 ne-
sciinpficit (246).- Influenta ortentall (247). - Elementul grec (248). -
Stratificarea si importanta-T cultural (249).-Importanta capitall a ele-
mentelor constitutive ale Umbel (250). - Lacunele cercetdrilor anteriOre
(250). - Nomenclatura topic (251). - Studit pur etimologice (253).

www.dacoromanica.ro
 TABLA ELATERIILOR 848

X C. Dialectologie (253-261). r
InsemnItatea studillor dialectale (254). - Progresele dialectolat
gieY (254). - Regulele eY elementare of modul nesciintific al publics-
tiunilor indigene (255). - Bibliografia materiel (255). - Meritele luY
Ion MaYorescu $i Miklosich (256). - Studiile d-lta Weigand (257). -
Materiale etnografice (258).-Camp vast pentru cercctarY utteri6re (259),
- Varietga provinciale of studitle respective (259). - Importanta voca-
bularelor locale (26o).
II. LITERATURA (261-308).
) Indoitul curent In domeniul literar (261).-Caracteristica produc-
tiunilor populare (262). - Varietltile for prosaice of poetice (263),
A. Folklorul (263 -295).
Literatura-T periodic/ (264). - Folklorioa roman/ (265).-Opera
capital/ a d-luY Hasdea (266). - Cercethrile d -lu! Gaster (267).
1. Literatura populara nescrisa (267-292).
a. CAntece populare (267-277).
Initiatora folklorulta europen (267).-Meritele luY Vuk Kara&
of literatura poestilor populare la pop6rele circumvecine (268). - Vuk
Si Asache, prima culeg/torT de cantece romanescY (269).-Anton Pann,
p/rintele folkloruluY national (27o).-Alecu Russo of Alexandri (270.-
IntaTa $i a doua editiune a poesiilor populare de Alexandri (271). -
RemanierY In tate directiunile (272). - ColectiunT de cantece din Mun-
tenia of de ari/ populare (273). - Colectiuni din Moldova 5i din Tran-
silvania (274). - ColectiunT din Bucovina of din Dobrogea (275).
Studil asupra poesiel populace romane (275). - Cetcetarea elementulu!
religios (276).-Elementul eT istoric $i dificultatea investigatiunif (277).
b. Povefti populare (278-289).
Prima culegatoa de basme of literatura poveotilor la pop6rele
balcanice (278). - Schott of Ispirescu (280). - Colectiura de basme
(281). - Opera special/ asupra basmelor romane (281). - Limbs meta-
foricit of elementele mitologice ale basmelor (282). - Studs! relative
(282).- Zoologia of botanica popular/ (283). - Exegeslt folklorica.: sis-
tema mitic, istoric'/ of antropologicli. (284). - Teoria literar of psi-
chologicK (285). - Procederea In stares actual/ a studiilor (285). ---
Legendele romane, adunate de d. Urechia (286). - Publicatiuni asupra
traditiunilor, snovelor of jocurilor de copiY (287). - Colectiuta de pro)

www.dacoromanica.ro
344 TABLA MATERIILOB

verbe romaine cu literatura comparativlf (288). - ColectiunY de ghi-

citorY (289).
c. Psichologia populara (289-292).
Importanta datinilor $i a credintelor (289), - Monografil asupra
eticeT populare (29o). - Fasele solemne ale vietiY (291). - ObiceTul
pgixtIntuluY (292).
2. Literatura populara scrisa (292-295).
Primele cercetArT asupra chrtilor populare cu indicarea literatu-
re comparative (293). - Bogomilismul $i apocrifele biblice (294).
Popularizarea povestilor orientate (295). - Alexandria $i recentele pu-
blicatiunT asuprIt-Y (295).
B. Monumente istorico-literare (295 -308).
Lipsa de cercetgrY solide In domeniul literar (296).- Academia
Roming si editarea vechilor monumente (297). -Influents literarg slavg
(298).-GraYul arturarilor $i al poporuluT (298).- Rolul PsaltiriY $i al
EvanghelieY In constituirea literatureT nationale (299). - Emanciparea
treptata a spirituluY roman (300). - Ignomnta trecutulul nostru literar
In prima jum6tate a secoluluY (300). - Primele editiue critice (30 T).-
Publicarea Cronicelor de CogAlnicenu $i lacunele eY (302). - Diferite
editiunf $i studiY critice asupra cronicelor (303). - Editarea operelor
luY Miron Costin de d. Urechia (3o3).-Monumente slavo-romftne (304).
-Monumente juridice (305;.-Crestomatia roman' a d-le Gaster (305).
-MonografiT istorico-literare $i studiT biografice (306).- Critics $i inter-
pretarea textelor (308).
III. CULTURA PROPRIU QISA (308 -336).
Procederea nostrl In acestl ultimX deg de cercead $i carac-
terul sumar al indicatiunilor date (303).
A. Etnografla (309 -319).
Literatura etnografia a pop6relor Invecinate (309). - cDacia
tnainte de Romanis de d. Tocilescu (310). - Cercearile le Rosier,
Tomaschek $i Hasdett (3 t - Lucrlrile d-tor Van den Gheyn $i
Rosny (311). - Teoria remigratiuniY pi a continuit4ff cu bibliografia
respectivI (312).-cTeoria luY Ithsler, de d. Xenopol (313). - Exp tn-
siunea Romanismule catre nord $i sud (314). - Scrierile etnografice
ale d-tor Slavici, Francu si Candrea (315). - Clletoriile d-luT Burada
(315). - RominiT din Bulgaria $i din Serbia (316). - Elemente etnice

www.dacoromanica.ro
 TABLA MATERIILOR 345

din Romania (316). Literatura asupra Tiganilor pamInterif (317).

PublicatiunY generale asupra Romanie (318). Misiunea societatiY n6stre
geografice (319).
B. Istoria (319-331).
PublicatiunT documentale (319 ). Colectiunea Hurmuzache
(321). cIstoria critica, de d. Hasdea (322). Cercetarile epigrafice
ale d -luY Tocilescu (322). Monogra fiT istorice In ordinea for crono-
logica (323), ScrierY speciale relative la istoria mining. (323). Isto-
ricul revolutiunilor si al razbdTelor (325).Secolul al XVIII-lea (325).
Publicatiunile d -luT Emile Legrand (326). cIstoria Romanilors de
d. Xenopol (328). cIstoria Romanilors de d. Urechia (329). Insti-
tutiunile nationale si tratarea for nesciintifica (330). Cercetarile d-lor
Erbicenu si Urechia despre sc6lele roman (330). ScrierY eclesiastice
importante sub raportul cultural (33i).
C. Archeologia (331-336).
Activitatea archeologica a d-luT Odobescu (33 1). StudiT asupra
monumentelor si antichitatilor locale (333). CercetarY despre musica
nationals (334). Scrierile d -luY Sturdza despre numismatica romina
(335). D. Tocilescu si descoperirile sale archeologice (335).
Table materiilor (337-345).
Indicele numelor propril (347-356).

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUME PROPRII

Adamescu, 325. Bagav, 256,

Ade lung, 3, 10, 23, 25-28, 29, 3 5. Baican, 287, 290.
A fanassief, 278. Bhltisescu, 183.
Aigner, 269. BAlcescu, 323, 324.
Alexandri, 151, 198, 262, 270, 27 Ballagy, 318.
273, 274, 302. Bari, 252, 301, 325.
Alexics, 246, 247. Baronzi, 226.
Ancona (d'), 270. BArsenu, 274.
Andree, 291. Bastian, 310.
Andronic, 328. Bataillard, 226.
Antim (Mitr.), 65, 306, 307. Beaure, 318.
Antonescu, 333. Beaurepaire, 268.
Antonovie, 269. Bedier, 285.
Arany, 269. Beldicenu, 333.
Aricescu, 325. Beldiman (Alecu), 78, 148.
Aristia, 5. Bellay (du), 4.
Arnim, 272. Benfey, 284.
Arsenie, 281. Bengescu, 323, 324.
Asache, 269-, 270, 272. Bergner, 315, 378.
Ascoli, 134, 236, 241, 252, 25 4, Bessonof, 269.
255, 257, 317. Bianu, 256, 302, 306, 307.
Atanasescu, 255. Bibicescu, 274, 275.
Aurelian, 318. Biedermann, 258, 315.

www.dacoromanica.ro
848 INDICE DE NUME PROPRII

BilcTurescu, 334. Cantemir, 6, 34, 51, 55-64, 66, 69,

Blade, 279. 70, 113, 300, 301, 320, 324.
Blaremberg, 305, 330. Cprescu, 324.
Blancard, 326. Caragiani, 258.
Blemont, 264. Caranfil, 274.
Bobb, 184. Cariofil, 328, .
Body, 243 Carnoy, 264.
Bogdan (1.), 304, 305, 316, 323; Carra, 36, 37, 76, 79.
(N. A.), 287 ; (G.), 325. Casaubonus, 9.
Bogisia, 292. Catana, 280.
Bogoroff, 251. Cattaneo, 155.
Balmer, 255. Cercel (P.), 55.
Boierescu, 301. Chamberlayne, 18.
Bota, 281. Chassiotis, 331.
Boucherie, zo5. Chebapci, 322.
Brachet, 243. Chiaro (Del), 76.
Braga, 270. Child, 270,
Breal, 221. Cihac, 198-206, 240, 243, 246,
Brentano, 272. 248, 253.
BrezoTanu, 33o. Cipariq, 3, 8o, 125, 134-138, 156,
Bruce-White, 40, 178. 178, 199, 232, 236, 237, 23o,
Bruto, 318. 300, 306, 3o3.
Bruyere, 278. Circa, '56, 178.
BudaT-Delenu, 182-183. CTubinski, 220, 221, 269, 278.
Bujoreau, 305, Clairin, 239.
Bulglirescu, 289. Clec lat, 255.
Bumbac, 238. Codrescu, 232, 32o.
Burada, 258, 266, 274, 275, 292, Coelho, 280.
315, 316, 334. Cog1ilnicenu, 302, 303, 317, 334.
Bur la, 137, 240, 253. Comparetti, 27o, 279.
Consiglieri-Pedroso, 280.
Cons:antinescu, 324; (Barbu),
Cacavela, 70. 279, 417.
Calmuschi, 33o. Cosmescu, 259.
Candrea, 26o, 274, 315. Cosquin, 279, 286.
Canianu, 26o, 274, 290. Costache (VenTamin), 306, 307.

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUME PROPRII 349

Costin (N.), 55 ; (Miron), 58, 59, Dulfu, 287.

64, 85, 296, 303, 304 329. Dunlop, 293.
Cox, 285. Duret, 15.
CrNcTunescu, 27.
Crenga, 281.
Cretu, 306. Ebering, 232.
Curtius, 47. Edelspacher, 211, 212, 216.
Czornig, 309. Egger, 309.
Ehrlich, 274.
Eliad, I, 84, 91, 95, 96, 99, Ioo,
102, 104, 105, 106, 107, 114,
Dame, 243, 258.
Daponte, 326, 327, 328. 115, 116,141-163, 207,301, 325.
Darmsteter (A.), 205, 239. Eminescu, 262.
Daul, 274. EnKcenu, 334.
Decourdemanche, 287. Engel, 33, 34, 87.
Degenmann, 231. Erbicenu, 65, 72, 73, 81, 86, 88,
Demetrescu (Al.), 300. 222, 307, 326, 328, 33c, 331.
Denis, 296. Erdelyi, 269, 279.
Dense anu (N.), 232, 258, 325 ; EustatevicT, 87, 88.
(Ar.), 181, 273, 296.
Despot-Vocle, 55, 327.
Diefenbach, 41, 205, 314. Fauriel, 269.
Diez, 30, 41, 42, 43, 61, 178, 185, Filaret (Misr.), 92, 307.
188, 250. Filimon, 280.
Dimitrescu, 333. Fligier, 312.
Dinulescu, 307. Florantin (Pop), 274, 287.
Dionisie, 307. Flugi, 27o.
Dobrowski, 38. Fontpertuis, 318.
Doncieux, 273. Fotino, 62, 103.
Dossios, 291. Frencu, 26o, 274, 315.
Dozon, 268, 279. Franken, 276.
Dragomanov, 269. Frollo, 155, 234, 237, 243.
Dubartas, 5. Frunzescu, 251.
Duca, 71. Fuchs, 123.
Ducange, 249. Fundescu, 281.

www.dacoromanica.ro
350 INDICE DO NOME PROPRII

Gaal, 279. Grober, 42, 60, 232, 233, 25o.

Gabrielescu, 333. Gruber, 239.
Gaidoz, 264. Gubernatis, 283.
Garbea, 307. Gyulay, 269.
Garnett, 279.
Gartner, 254, 255, 257 Hahn, 279.
Gaster, 15, 205, 232, 235, 238, Haltrich, 212, 217, 279.
252, 266, 267, 276, 277, 284, Hammer, 58, 32o.
285, 287, 293, 302, 305, 3o6. Hamy, 310.
Gerard, 315. Hanusz, 222.
Ger land, 310. Hartleben, 252.
Gessner, 13. Hartman, 3 to.
Geza Kuun, 247. Hasdeti (Al.), 275 ; (B. P.\ I I,
Ghenadie, 32o, 331. 15. 43, 46, 52, 54, 64, 28o, 198,
Gherghel, 323. 200, 201, 206, 207, 217, 226,
Gheyn (Van den), 311. 229, 232, 233, 234, 238, 239,
Ghiblnescu, 238, 303, 321. 240, 241, 243, 246, 247. 253,
Ghica (Ion), 325. 261, 266, 276, 280, 281, 285,
Gil lieron, 255, 273. 292, 293, 301, 303, 304, 305,
Giltebrandt, 278. 306, 307, 308, 311, 316, 320, 322.
Ginkulov, 245. Hatzidakis, 251.
Gion, 157, 324, 325, 326. Herder, 267.
GTuvara, 29o. Henke, 318.
Goldschmidt, 278. Hervas, 3, 10, 11, 19-24, 25, 26.
Golescu, 1, 75, 91, 94, 95, 96, 97, Herzberg, 32o.
98, 99, Ioo, 104-116, 183, 207, Ilmt(escu), 287, 288.
288. Hodo, 275.
Gonzenbach, 279, 286. Hoffmann, 31.
Georg, 252. Humboldt (NV.), 26, 46.
Gorovef, 265, 289. Hunfalvy, 216, 246, 247, 309, 313.
Gorres, 292, 293. Hurmuzache, 321.
Gothe, 268.
Graff, 276. Tana, 29o.
Grazziani, 227. Iareu, 231, 232.
Grimm, 2, 230, 264, 278, 282, 284, Iliescu, 255, 256.
287, 292. lmbriani, 279.

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUME PROPRII 351.

Lundell, 255. Kornbach, 51, 52.

Ionascu, 238. Koros, 28.
lonenu, 290. Korting (G.), 243, 250.
lonescu (I.), 280. Kotzebue, 271.
orga, 321. Krauss, 278, 291.
forgovici, 128, 130, 134, 147, 148, Krek, 296.
149, 183. Krekwitz, 51.
Ispirescu, 259, 28o, 281, 287, 288, Krones, 320.
289. Kropf, 279.
Lye, 252, 257. Krumbacher, 249, 296.
Kunos, 269, 279.
Kuun, 247.
Jagia, 205, 233, 278, 283.
Jarnik, 252, 274, 282. Lahovari, 251.
Jerney, 246, 247. Lambrior, 105, 115, 235, 237, 283,
Jipescu, 26o.
29o.
jireeek, 221, 309, 316, 320. Lambru, 71.
Jones, 279.
Lang, 264, 284, 285.
Jung, 312, 313.
Laurian, 89, 91, 120, 132-134,
135, 178, 190 198.
Kaindl, 314 Lavisse, 320.
Kanitz, 309. Lazltr, 84, 148, 306, 307.
Karakia, 4, 90, 145, 251, 26S, I.eake, 33.
269, 27o, 272, 278. Leger, 278.
Kavalliotis, 32. Legrand, 222, 251, 269, 279, 326,
Kind, 269. 327, 328.
Kireevsky, 269. Lehmann, 313.
Klain, I, 2, 4, 38, 68, 87, 89. 9o, Lejean, 309.
92, 94, 95, MI, 120, 123, 125, Leibniz, 10, 24.
126, 127, 128, 130, 180, 1 N3, Leskien, 251.
184, 306, 307. Liebrecht, 286, 293.
Kohl, 226. Lime, 45.
Kohler, 278, 286. Liuba, 29o.
Kopitar, 28, 38, 40, 41, 43, 178, Lobel, 248.
185, 246. Lubbock, 310.
Kora Is, 14, 122. Lugosanu, 324, 325.

www.dacoromanica.ro
352 INDICE DE NUME PROPRII

Lupascu, 290. Mezzofanti, 48-50.

Lupescu, 29o. Mihlilenu, 256.
Lupul (Ant.), 306. Mihalcea, 324.
Luzel, 279. Miklosich, 41, 43, 46, 196, 218,
220, 221, 222, 223, 225, 235, 237,
Machado, 265, 27o. 241, 245, 246, 248, 250, 253,
Mai land, 276. 254, 257, 279, 311, 314, 317.
Mayor, 38, 89, 91, 129 132, 134, Miladinov, 268.
135, 184, 185, 189, 3o6, 307. Milescu, 52-55, 304, 306, 307.
MaTorescu (I.), 179, 256, 257 ; Millien, 268.
ad, 204, 205, 237. Mira, 280.
Maldlrescu, 281. Mirbeau, 318.
Mallouf, 252. Missail, 72.
Mandrescu, 192, 247, 274, 275. Mitridate, 13, 25, 46.
MangYuca, 277, 283, 287, 29o. Mohl, 27o.
Mara, 145. Molnar, 125.
Mannhardt, 283. Momulenu, 103.
Manlit, 236. Monnier, 252.
Marian (Fl.), 259, 265, 275, 282, Morfill, 205.
283, 287, 290, 291. Moxa, 303.
Marienescu (At.), 252, 272, 273, 274, Muller (A.), 17, 18, 27 ; (Fr ),
306, 307. 287, 310.
Marin, 27o. Mitllenhoff, 283.
Marino, 264. Muntenu, 274, 275.
Maspons, 280. Muresunu, 334.
Mateia (Mitr.), 78, 79, 327, 328. Murnu, 280.
Mathorel, 318. Murgu, 118,
Maxim, 89, 92, 156, 190-198, Murray, 271.
255, 328. Mussafia, 235, 238.
Megiser, II, 14, 15, 23.
Melchisedec (Ep.), 65, 29o, 307,
316, 321, 333, 334 Nacianu, 316.
Ménage, 187, 188. Nltdejde, 235, 236, 238, 239, 260.
Metastasio, 45. Nanu, 258.
Meyer (W.), 42, 237, 238, 239, 250, Neculcea, 52, 77, 78, 85, 296.
252;(G.), 248, 251;(13.), 295. Negoe- Vodit, 300.

www.dacoromanica.ro
 1NDICE DE NUME PROPRII 353

Negoescu (tef.), 29o. Peschei, 310.

Negruzzi (C.), 276 ; (1.,. 233 Peters, 316.
Neofit, 71, 8o, 327. Petrescu, 256.
Neumann, 211. Petrino, 175.
Nigra, 278. PetrovicY, 324.
Nisard, 293. Philippide, 296, 303.
Nyrop, 252. Pie, 305, 312, 313.
Picot, 52, 65, 238, 252, 258, 26o,
303, 304, 306, 307, 316, 323, 324.
Obedenar, 239, 256.
Pio, 279.
Odobescu, 198, 276, 501, 310, 323,
Pitis, 29o.
324, 332, 333. Pitre, 252, 264, 265, 280.
Oncifi, 313. 314, 323. Poenaru, 306, 307.
Onisor, 274, 275. Pompilit, 26o, 274.
Opitz, 3o.
Pop (A.), 233 ; (Const.), 306.
Ortoli, 279.
Pops, 322.
Pop-Reteganul, 266, 274, 281, 291.
Pallas, 24, 25. Popescu (G. I.), 231, 232 ; (I.),
Palamede, 327. 271; (N. D.), 281.
Pann (Anton), 270, 271, 273, 287, Popilian, 258.
288. PopovicY, 245, 253, 330.
Panu (G.), 246, 322. Poteca, 306, 307.
Papadopol (G.), 189. Pott, 47, 286, 317
Papadopol-Calimah, 283, 321, 324, Predescu, 328.
325, 328, 335. Prexl, 275.
Papahagi, 287, 288. Procopie, 328.
Papifi-Ilarian, 129, 132. 306, 307, Psicharis, 348, 351.
320. Pumnul, 51, 149, 164-180
Parei6, 251. Puscariil, 192, 325.
Paris (Gaston), 313. Putnoki, 207.
Paspati, 317. Puymaigre, 269, 270.
Passow, 268. Pypin, 38, 296.
Pastrnek, 265.
Pech, 296.
PencovicY, 25S. Quintescu, 238.
Perrault, 278. Quintilian, 69, 70, 122, 124, 169
39,856. Istoria Filologiei Romilne. Ed II. 23

www.dacoromanica.ro
 354 MICE DE NUKE PROPRII

Rada, 269. Schiefner, 286.

Ralca 238. Schiltberger, 12.
Raicevich, 66, 73, 8o, 87. Schladebach, 277.
Ralston, 264, 269, 278. Schleicher, 42, 134.
Rambaud, 269, 32o. Schlotzer, 37.
Rt14canu, 321. Schmidt (W.),, 245, 290, 321 ;
Ratzel, 31o. (B.), 279, 291; (Ad.), 315.
Raynouard, 39, 4o, 178. Schmeller, 280.
Reinsberg-Dttringsfeld, 288. Schobber, 309.
Rhangabe, 326. Schott, 42, 280, 284.
Rhnnicenu (Virginia), 280. Schuchardt, 43, 61, 132, 198, 211,
Rolland, 264, 269, 283, 289. 234, 238, 241, 252, 276, 333.
Roque-Ferrier, 243. Schuller, 118, 277, 287.
Rosen, 268. Schumann, 310.
Rosetti, 323. Schuster, 23o, 269.
Ros ler, 34, 205, 247, 248, 311, 312, Schwarzfeld, 271, 318.
313. Schwicker, 309, 31o.
Rosny, 311. Sebillot, 279.
Rouschitzki, 273. Seelmann, 240.
Rousselot, 254., 255. Rulescu, 272.
Rowinski, 293. Sevastos, 274, 281, 287, 291.
Rudow, 248, 271. Sila0, 192.
Ruhnken, 57. Sima, 289.
Russel, 5o. Simionescu, 275.
Russo (Alecu), 271. Simrock, 293.
Sion, 53, 62, 301, 305; (Const.),
32 t .
Samuelson, 318. Skarlatos, 251.
Sanders, 291. SlavicY, 247, 309, 315.
Sandu, 17. Socec, 231.
Sathas, 327. Socolescu, 334.
Sayous, 211, 32o. Sommer, 327.
SbYera, 149, 178, 281, 302, 304. Sophokles, 249.
Scaliger, 56. Spencer, 310.
Schaffarik, 35, 37, 38, 319. Spinazzola, 159.
Scheffler, 27o. Stamate (Mitr.), 73, 8z, 148; 287.

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUMB PROPRII 355

StKncescu, 281, 287. Thunmann, 26, 31, 33, 113, 312.

StKnescu, 281. Tiersot, 270.
Stare, 310. Tiktin, 61, 207, 235, 236, 237, 238,
Stavrinos, 222, 326, 328. 239, 255,
Stefanovie, 310. Timpea, 125, 126, 127, 128.
Stefurea, 238. Tocilescu, 232, 291, 292, 301, 303,
Stephan, 245. 304, 307, 310, 311, 322, 324,
Stephanus (Henricus), 5, 45. 33 , 334, 335, 336.
Stier, 279. Tommaseo, 267.
StroicY, II. Trauenfeld, 253.
Sturdza, 320, 335. 'romaschek, 311, 312, 313, 314.
Sulzer, 33-35, 65, 66, 73, 8o, 87, Tremblay, 46.
93, 125, 312. Tunusli, 6z.
Sutzu (M. C.), 322, 333. Tylor, 264, 284, 285, 31o.
Syrku, 252.
Szalay, 320. Tamblac, 307.
Szinnyei, 211.
Szujski, 309. Ubicini, 271, 323, 324.
Ujfalvy, 211.
§iiinenu, 143, 148, 16o, 225, 228, Umlauft, 309.
234, 240, 248, 253, 259, 277, Ureche (Gr.), 58, 303, 304.
282, 304, 308, 318. Urechia (V. A.), 72, 185, 286, 2871
§apcarev, 265, 278. 303, 304, 326, 329, 330, 331.
§incaY, 4, 68, 89, 90, 92, 123, 130,
134, 183, 306, 307. Vgarescu (len.), I, 2, 56, 66, 67,
§ismanav, 265. 68, 74, 87, 91, 92- 104, io6,
§dmescu, 322. 107, 113, 114, 143, 144, 180,
§tetInescu (Dobre), 276. 207, 3oo ;-(T. C.), 325.
Veda, z6o.
Talvy, 268, 349. Valliant, 317.
Tamm, 313. VII mbery, 309.
Tanovicenu, 303. Vater, 25, 28-30, 35, 4o.
Taverney, 252. VerkovicY, 272.
Teodorescu (G. Dem.), 265, 271, Verussi, 334.
273, 277, 283, 288, 290, 306, 307. Vesselovsky, 293, 295.
Teutschlander, 324. Vicili, 235.

www.dacoromanica.ro
356 INDICE DE NITRE PROPRrl

Vico, 267. Wilkinson, 89.

Vidal, 243. Wirchov, 31o.
Vinod, 307, 308. Wittinghausen, 318.
Vizanti, 306, 307. Wlislocki, 279, 29o, 291, 317.
Vlah, 309. Wolff, 35, 36, 73, 81, 82 ; 309.
Voltaire, 36, 37, 187. Wolflin, 243.
Vulcan, 274. Wuttke 291.
Vulpian, 274, 334.
Vymazal, 251.
Xenopol, 72, 216, 232, 233, 300,
Waitz, 3ro. 309, 313, 314, 322, 325, 328,
Walker, 318.
329, 33o, 331.
Wander, 288.
Weigand, 252, 257, 258. Zallony, 75, 76.
Wenzig, 278. Zeuss, 319.
Wickenhauser, 32o. Zilot, 304.
Wied, 251, 252. Zinkeisen, 32o.

www.dacoromanica.ro
Ciittva aprecieri critice asupra primer editiuni din
l$TORIA FILOLOGIEI ROMANE :
Livre fort interessant cornme on. pouvait l'attendre de Ia science et de to critique
de l'auteur. Les notes bibliographiques, extremement riches et precises, rendront grand
service aux travailleurs. Sur tous les points qu'il traite, M. Sainenu a une opinion a lui
Gaston Paris in Romania din Paris (1893).
M. §ainenu vient de faire paraitre une Histoire de la Philob,gie roumaine
Dans un chapltre, l'auteur etudie l'enseignement grammatical au temps des Phanari-
otes. II voit tres jute dans cette question et ne donne pas une grande importance
l'enseignement que l'on donnait dans les ecoles princiOres grecques de Bucarest et
de Jassy. II contredit sur ce point M. Erbicenu Un chapitre aussi nouveau sloe
curlew( east cclui qui traite des emprunts faits par les langues etrangeres au roumain..-
Cc-A importantes matieres soot toutes interessantes et traitees de main de maitre.
Xenopol in Revile Historique din Paris (x894).
Scrierea d -luI §ainenu este pentrtt not Bulgarii cu deosebire interesanta, cad au-
tortil studiaza intr'insa comulcta desvoltare a Illologiei romane, ]oats in sensul col mai
larg. Vom analisa coprinsul acestei mutt interesante cazlt, oprindune mai ales asupra
partilor ce ne privesc d'aprope.
Miletici in Beilgarski Prgled din Sofia (1893).
D. §ainenu, distinsul linguist si profesor din Bucuresci, a imbogatit literatura
romana' cu o lucrare forte interesanta si instructiva asupra feluritelor fasc ale progre-
sului nostru in filologie, o sciinla care la not Romani avu mai multi cultivatori
Cate capitole, tot ataaea studil pretiose, cart dais lucrarii o valOre Malta. *i tote ace-
stea sunt expuse in o limbs users si fntmosa, in cat ori-cine pate si. citesca lucrarea
cu cea mai mare platerc. D. §ainenu in adever a facut .iteraturei un Sup servicia,
peutru care 11 felicitain din Mimi.
Vulcan In Familia din Oradea-Mare (1892).
Cu o compctenta recunoscuta deja, d. §ainenu ne infatiseza tots starea Glologici
nOstre. Duna ce trece in revista diferitele momente de evolutiune ale acestel sciinte
la not si dupa tin fiumos studio despre elementele romane in limbile strain, trateza
despre starea actuala a filologici routine, capitol de mare inumnitate, in earn se arati
adanc cunoscetor
Folklorul e studiat cu tot interesul, ce :1 merits. Cartea e scrisa intenn stil limpede
si atragetor, si note ti citita cu usurinta si cu molt folos de on -ce om cult, fara de
a fi specialist in filologie.
Gorovel in .esillefrea din Falticcni (1892).
Antorul a spqrit frum6sele sale puhliratittrj linguistice ell o *rata opera de impor-
tant:I adeverat sciintifica. Cartel; voluntimisa a d-lui §iiinenu este necontestat prima
lucrare sisteinatita ui conforms cerinte or sciintei asupra filologiel romane. Ea apre-
ciaza si ilustreza, pe basi istorica si is mod excelent, tote fasele-i marcante, distinge
esentialul de secutufar si judeca insemnatatea Omenilor si a operelor dupa imprejura-
rile productitudi for si dupi intluenta ce akexercitat. Tote acestea sunt expose iutr'o
limbs eloquenta, usena, curenta ci frumOsa.
Tendenla, _ce autorul o are merea dinaintea ochilor si care distinge ass tie emi-
nent cartea sa, este cons.ciintiesa ; a7tlinta de a cerceta ai recut-ine pe cafe istoriea
on -ce manifestare filologica si literara, a inlesni intelegerea-I prin raportarea Amor fe-
nomene analOge la alte ppOre, a separa productiunile reale si influenla for de rata-
tithe diferitelor scale si maestri, a pune in evidenla lacunele existence in difethele
domenil ale activitatii notIonale si intelectliale precum si datoriile titteret generatinni,
a o indemna la Ilona =Inca si a o sprijini prin folositere indicatiuni.
Acosta excelenta cane, sperarn, va da inderran Ia numerOse Ittcrari none, carom
le va servi de pretiosi calauza. Opera d-lui *linenu coustitue o insemnala sporire a
literaturei mistre sciintifice.
Romanisclee Revue din Vtena (s892).

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro