Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol 1 1976

titus livius
•
.
.
ab urbe condita
(de la fundarea romei)
*
https://biblioteca-digitala.ro
iN PRIMA EPOCĂ A
REPUBLICII ROMANE
CÎMPUL
LUI MARTE
Ilustratia copertei : Vasile Socoliuo
titus livius - -- ·- · ·- ·--
ab urbe condita
(de la fundarea romei)
*
TRADUCERE, TABEL CRONOLOGIC ŞI

NOTE DE PAUL POPESCU GĂLEŞANU
CUVîNT INTRODUCTIV DE
I A. MARINESCU-NOUR I
BIBLIOTECA PENnU TOŢI e 1976

EDITURA MINERVA e BUCUREŞTI
Pen Lru versiunea cie faţă toate drepturile aparţin
Editurii Minerva (B.P.T.).
NOTA
Selecţia de faţă în cearc ă să ofere, în spaţiul limitat

a două volumE'., cele mai frumoase pagini din opera
marelui istoric roman Titus Livius, cunoscută sub nu
mele de Titi Li1Yi Patavini Ab Urbe condita libri
Acolo unde anumite capitole nu au fost date în între
gime, întreruperile au fost mai-cate cu puncte de sus
pensie. De asemenea, atunci cind s-a simţit nevoia
continuit.'iţii în expunerea unor episoade, au fost in
tercalate rezumate ale unor capitole ncs�lectate.
Am păstrat împărţirea operei în Cărţi şi capitole,
dar am dat principalelor episoade titluri, care să
uşureze accesul cititorului la text. Atît selecţia şi re
zumatele cit şi titlurile şi notele de subsol ne aparţin.
Dată fiind puţinătatea datelor biografice cunoscute
în legătură cu Titus Livius, am alcătuit tabelul crono·
logic utilizînd date cu caracter general, pentru ca
citilorul să-şi poată face o imagine asupra ambiantei
politice şi culturale în care a trăit scriitorul.
La transpunerea în limbo română am folosit ediţia
critică Weidmann, editată de W. Weissenborn şl
M. Mi.iller in Biblioteca Teubner, Leipzig.
Traducătorul
CUVINT INTRODUCTIV
Ultima jum;Uate a secolului I în aintea erei noastre reprezintă

un a din cele mai strălucite ep oci din istoria culturii universale
- aşa f!Umitn „epocă de aur" sau „Secolul lui Augustus", cînd
d\'ilizaţip romnni"l atinge, în domeniul spiritualit.ătii creatoare,
culmi ca.re n-au mai fost d epă şi te de-a lungul întregii istorii
romane. ·Prin poe \ ii Vergilius, Horatius, O vidius, Phed rus, Tl
bullus, Propertîus, arhitectul Vitruvius etc., şi istoricul rr'itu�
Livius, dezvoltarea culturii şi mai ales a literaturii at inge apo
geul.
Se cunosc p\J�ine amănunte din \'iaţa lui Tit us Li vius, atlt
din p r i ma p ar t e a ac es tei vieţi, pe care o petrece la Patavium,
oraşul său de origină, cît şi din partea a doua, trăită la Roma,
unde îşi desfăşoară activitatea aproape patruzeci şi opt de ani.
J<' o a rte puţine i nformaţii şi acelea laconice, sporadice şi acci
de n tale ne dau Seneca retorul şi Quintilianus, a mbii contem
porani cu literatul roman în ultimii ani ai vieţii acestuia. Apoi
E u sc-bi us, episcop de Caesarea, autorul unei Istorii Eclesiastice
d in priina jumătate a secol ul ui al IV-lea, ada ugă cîteva date
destul de vagi ca i zv o r de info r mare . Nici măcar Titus Livius,
cînd de�crie evenimentele pe care le trii ie şt e în epoca l ui Augus
tus, în ult ima parte a va stei sale cpere în 142 de cărţi, nu spune
absolut nimic despre fami l i a sa. Astfel „ist or ic ul Romei n-are
V.
istorie" cum spune foarte bine Hyppolite Taine în exhaustiva &a
lucrare despre Titus Livius t.
Municipiul Patavium (Padova de astăzi) era în vremea na�

terii marelui literat (695 ab Urbe condita sau 59 î.e.n..) cent rul
cel mai înfloritor din provincia Veneţia. Oraşul natal îşi păst.r:1
tradiţi ile republicane şi obiceiurile patriarhale, rămînînd credin
tios polilicii republicane din timpul războaielor civile din secolul
I î . e.n . Patavium era municipiul „cel mai important din pro
vinciile răsăritene ale Italiei ; dispunea de o armată de 20.000 de
o sta şi, cinci sute de cavaleri, curie, duumviri, se bucura de toate
drepturile civile, întocmai ca metropola Roma, avînd ca şi
aceasta, aceleaşi insliluţii religioase"!.
Tilus Livius ap ar ţ in ea unei famili bogate, care făcea part e
din patriciatul local , păstrător al vechilor tra di ţi i ale s piri l ul tti
italic. O biografie găsită într-un manuscris din Oxford şi citată
de editorii operei liviene Weingartner şi Weissenborn arată că el
a făcut parte din ordi nul ecvestru roman (equestri adscriptus
ordini). Patricienii, în oricare munic i piu şi-ar fi îndeplinit dem
nităţile publice, îşi impuneau hotăririle în curie şi se dilcequ
să-şi dea votul la Roma. Scriitorul a fost crescut ca vechii pa
tricieni, în respectul tra diţ iil �r şi al credinţei strămoşeşti, de
unde a rezultat acest sen ti m en t de profund respect şi admiraţie
pentru trecutul patriei romane : „Povestind faptele vechi, su
fletul meu, nu ştiu cum, devine antic, şi cînd constat cu ce se
riozitate privesc aceşti bărbaţi atit de înţelepţi evenimentele
politice, dîndu-le importanţa unor adevărate probleme de stat,
simt mustrarea de cuget gîndindu-mă că analele mele nu sî nt
vrednice de ele". a
In formaţia sa de cetăţean, pe lingă concepţiile şi sentimen
tele inculcate în familie de părinţii săi, un rol i mportant a av ut
şi influenţa exercitată de C. Cornelius, o rudă apropiată, despre
care se spune că era un om priceput în ştiinţa augurilor şi care
1 H. Taine, Essai sur 1'ite-Live, Paris, Hachette, 1888, pag. l ..

� Jurisconsultul Gaius, Jnstitutiones I, cap. 96.
3 Ti t u s Livius, Ab Urbe corulita, car te a XLIII, cap. 13.
VI
a cercetat auspiciile înainte de bătălia de la Phur'lalla. prooro
cind victoria lui Caesar. Lui Corneli us ii datoreşte inlr-o bună
măsură un anumit sentiment religios, ponderat, cald şi constant,
pe care D întilnim în paginile operei sale Ab Urbe condita.
Deşi nu avem nici o confirmare sigură, se pare că Titus Li
vius şi-a făcut pregă tir ea şcolară la Patavium, unde părin ţ ii săi
i-au angajat, ca profesori pe cei mai calificaţi magistri din muni
cipiu. Este cert că baza pregătirii sale a fost retorica, pentru care
tinărul sirguincios avea înclinări înnăscute, care s-au manifestat
din plin în opera sa literară şi istorică. Cit a durat perioada
şcolarităţii sale în oraşul natal, nu se poate preciza, dar după
obiceiul vremii trebuie să fi ţinut pînă in preajma plecării sale
ta Ro;.1 a, care s-a petrecut în jurul vîrstei de douăzeci şi opt
de ani.
Ce motive l-au determinat pe Titus Livius să părăsească
munidpiul Patavium şi să se stabilească la Roma pentl'u înde
lungată vreme? Unul singur: capitala unui imperiu care cu
prindea în hotarele sale tot bazinul Mării Mediterane, iar in
Europa se întindea tot mai mult spre nord-est, începuse să de
vină marele centru de cultură al lumii. Nu goana după situaţii
politice, care nu l-au interesat niciodată, îl atrăgea la Roma, d
un plan de cercetări istorice, pe care îl întocmise încă din anii
şederii sale la Patavium şi care îl preocupa în mod deosebit.
Numai Roma ii putea asigura condiţiile necesare. Aici găs�a
bibliotecile adunate de Agrippa, Augustus şi Asinlus Pollio :
găsea numeroşi filologi, veniţi aici din Alexandria şi Atena, ca
şi din marile centre de cultură ale Asiei Mici ; găsea şcolile lui
Labieon şi Capito, care culegeau într-un cod de doctrine vechile
legi romane, edictele pretorilor şi ştiinţa bătrînilor jurisconsul(i,
care se bucurau de o mare faimă în „Secolul lui Augustus•. Tot
la Roma se ilustraseră marii poeţi ai vremii, Vergilius, Horatiu'i
şi Ovi diu s, care entuziasmau nu numai capitala I mper i ulu i , d
toată I talia. A colo scriseseră poemele lor asupra ultimelor r�1z
boaie poeţii Rabirius, C. Severius, Pedo Albinovanus, prec:um şi
Propertius cu minunatele legende eroice ale Romei. Tot la Homa
VII
se gă9eau mari isloricgrafi şi analişti ca Trog us - Po mpeius, care
scrisese o Istorie unil"eri;ală, Di odor din Sici li a, autorul Biblio
tecii istorice, Dlon.}'Sios din Hu.licarnas, care re dact ase Antichi
tăţile romane, şi apoi isto ri cii Juba, ['imagene din Alexandria
şi Labienus, care il secJndase pe Caesar în campaniile sale mi
litare.
Astfel, după bătălia de la Actium din anul 31 î.e.n., cîncJ
Octavianus rămăsese singurul stăpîn al Imperiului Roman, Tit·1-;
Livius se instalează în preaj m a acestuia la Roma. S-a spus c�-l
Titus Livius avea legături de rudenie cu Livia, sc:i t.ia lui Augu�
tus , care, la sosirea istoricului la Roma, er a căsătorită de şap!e
ani şi trăia pe Palatin înir-o casă modestă, fără nici un a m estec
în trebu ril e statului ; dar presupunerea nu a fost cord1rmati1
Rămîne totuşi un fap t stabilit, că istoricul a fost bine p rim i t !"11
casa lui A u gus t us, alături de Vergilius, Horatius şi Varius, �i s-a
bucurat de consid era ţia deosebită a acestui .a
Se pare că la sosi�ea sa · Ia Roma· Titus· Livius era ·căsătr.rit,
conform tr adi tie i romane, care nu i-ar fi perm i s să nu-şi alcil
tuiască o familie pînă Ia vîrsta de două zeci şi opt de ani. Unele
informaţii contemporane, dar nu dintre cele de mina întîi, sp�rn
că el a fost căsătorit de două ori şi a avut două fiice şi pntru
fii. Mai sigur este că a avut un fiu, numit tot Titus, şi o fiic:.'1,
mf1ritatii cu retorul L. Magius, fără nici o faimă , după cum afirmă

Seneca retorul 1 şi Quintilianus 2•
Deşi prieten cu A ugustus , pe care îl aprecia în mod deose

bit. văzînd în el un adev ă rat conducător al statului romnn, is
toric ul n-a adoptat, după practica epocii, o a li tud ine de adulaţie
fa t.ă de acesta, aşa cum au făcut Horatius şi Vergi li us, care l-3u
ridicat în slăvi pe Augustus, punîndu-1 în rînduJ zeilor. De altfel
numele lui Augustus nu apare în vasta operă liviană decît de
dou ă ori. Aceasta n-a diminuat cu nimic stima şi încrederea pe
care împă ra t ul i le-a acordat din plin. Se ştie chiar că în relaţiile
1 Seneca, Controve1·siae, praefatio c ap. 2.

t Quintili anus, Insfitutio Oratoria, X, I, 39.
VIU
particulare, după cum ne relatcazu T a ci tu s 1, îm p riratul îl nu
mea în gl umă ,.pompeiunul", pentru d1 Titus Livius îşi cxprima•.e
într-un pasaj din opera sa, calda admira�ie pentru Pompeius;
tot Tacitus ne atestă că Titus Livius a refuz a t s�H -considere pe
Af ranius, Brutus şi Cassius, ucigaşii lui Caesar, ca br iga n zi şi
paricizi, cum erau numiţi în mod obişnuit la c ur tea lui Augus
tus, păstrindu-şi astfel o linie deosebitii de a c el o rl a l ţi curteni.
fapt care n-a schimbat cu n im ic atitud inea împ ii ra tul ui faţă - de
istoric .
Augustus se interesa permanent de viaţa literar{1 şi i n cur aja
talentele. LOcuinţa sa de p e -P•llat in, o ade v ărată d omus aurea.
un palat somptuos, e ra deschisă tu t uror celor care desfăşurau o
activitate spirituală creatoare- pentru afirmarea geniului latin �„i

înfrumuseţarea Romei eterne. Exemplul lu i Augustus era unn.at
şi de colaboratorii săi intimi, Maecenas şi Valerius Mes sal a , ::a
şi de Asinius Pollio, istoric şi literat cu o alea_să cultură şi gusL

.
artistic, care, deşi nu fusese ciştigat pentru principiul lui 'Au
gustus. a avut totuşi o imensă con tr i buţ ie la mişcarea intcle�
tuală din }loma ultimului sfert d e sec ol î . e. n . Po l lio fusese un
pasionat colecţionar de opere de arti1 l?i întcmciC1se p r i rna bi
bliotecă din capitala Imperiului.
Din acest îndemn oficial al lui Augustus şl al miniştrilor s1ii
şi cu sprijinul lor material substantial au fost scrise şi editai'�
Eneida lui Publius Vergilius Maro, Odele, Satirele, Epistolele �l
Arta poetică ale lui Quintus Horatius Flaccus, operele lui Tibul
lus (Elegii}, Elegiile l ui Propertius, pr e cu m şi operele lui Pu
blius Ovidius Naso, Metamorphoseon, în 15 c ă rti , el e gii l e Amorc!!,
în trei căr ţi , Heroide.�. Fastae (Fastele) şi Ars Amandi ( Arta de
a iubi). Dar opera e:ea mai semnificativă a epocii este, fără în
doială, Ab Urbe condita libri a lui Titus Livius, în care accsh1
a povestit evenimentele desfiişurate de-a l un gu l a şapte sec ole
din istori a poporului roman, de la fundareu Romei pînă în c p or.n
lui Augustus.
1 Tacitus, Annales, IV, XXXIV.
IX
·, ·
II'itu:, Livi us n-a scris numai aceasta �l'eră i�tor16o„uterarĂ,
Ci şi alte lucrări de retorica
�i ;filoZl)fi�, ��fe !nsă flU u1 s-au
păstrat. Despre aceste lticră�i � vem ţrL1ţine fi :î.n r o · 1 1�e te infor
maţii de la c.:>ntemporanii Săil care le-ă\J. cuno5cut in forma lor
integrală. Astfel Seneca li,I6Z<>ful, c;fre trăi�te între anii 4-65
e n., fiul lui �eneca reţorul , rie h-anşi.nite că a:itus Livius a scris,
sub titlul Dialog1tr� Jiiozofice, o istOtie a �octrlnelor filozofice, 1
iar Quintilianus 2 pomeneşte �spr� \1JJ. �îud�u în form ă epis

tolară, pe care istoricui l-ar it d edic a t tiului aău, li'itus. Alte
relaţii însă despre acest� )Llcrări lipsesc, astfe� �
II imagint' .1
persondlităţii lui II'itus Livius nill ne )ţ)Uf.em :t>ace dec.ft din operd
sa istorică.
Ul"be condita libri, cuprind� istoria �ea. mat �omp1el.ă c.1
Ab
poporului roma:i. Această· vastă lucrare, plar.iflcată să cuprindi"&
150 de cărţi, a fost scrisă plnă ta cartea 142 inclu..!.iv, Ea a fost
bnp.irţită de comentatori în decade sa\!i grupe de cîte 10 căr\.i.
Din păca�e :1ici dceastă operă riviană i1U s-a păstrat în în tregime
ci numai 15 dt! eărţî, restul pi1�rzî11rlu-se în· decursul vremurilor.
S-au descoperit ulterior deslul de tro.să
numero3se fragmente,
ext re .r. le disi:iara�-e şi c•..l. Lin �ontinut neconcludent pentr;:i n
putea fi integr::i�e în v reun cap i t ol al operei tit-liviene.
Pentru cărţile ?ierdute ;;-au păstrat unele rezumate, denu
mite eoi!ome sau periochae, � k ătu i t(' mult mai tîrziu, după
mo a rt ea lui Ti tus Livius. Sînt. indicaţi ca autori ai aces�or epi
tome A n niu s Fl•)rus, 'J.n i st ori c retor, care a trăit la sfîrşitul seco
!ului I şi începutul c elui de al JI-lea, r.utorul une>i i sto rii în două
cărţi, pînă l a Augustus, sau Gaius Sollius Sidonius Apollinaris,
J'OE·t :atin şi �piscop d€' Lyon, rare trăieşi,"' intre anii 430-488 e.n.
Ac�ste "Plumate nu înlrieuiesc nici pe departe textel e pierdute
di n opera l iv i;:m ă, da r nt-> dau o idee despre planul pe care l-a
tirmat :n,1rele istoric roman şi mai nles des pre ordinea în care a
rel,1t;1t evenimentele istorice.
ScneC'a, Scrisori, 100, 9.

M Fabius Quintilianus, op. cit., X, I., 30 I 5, 20.
Din c el e treizeci şi cinci de c.:ărţi ca!'.e ni s-au păstrat din
opera iUi Titus Livius, prima decadă p ovesteşte istoria Romei de
la întemeierea ei (753 î.e.n.) pînă în anul 293 î.e. n . (461/460 ab
Urbe condita - de la întemeierea Romei) c.:înd începe c.:el de-al
treilea război samnitic; cărţile XX-XXX, care formează decada
a treia, precum şi cele din decada a patra şi cele cinci d i n de
cada a cincea cuprind relatarea celui de-al doilea război punic.
care începe în anul 218 î.e.n. (536-535 ab Urbe condlta), pre
cum şi evenimentele care se petrec pînă în anul Hi7 i.e.n. (535
a.U.c.). Iar dintre fragmentele găsite mult mai t îrz i u , cel mai im
portant a pa r ţ i ne cărţii CXX, care a fost copiat de Seneca re
torul în lucrarea Suasoriae et controversiae, în care se povesteşle
uciderea lui Cicero de către oamenii lui Marcus A ntonius. Alte
fragmente aparţineau cărţilor XXXVI I-XL şi XLVI I I-LV şi au
fost găsite în 1903, între papirusurile din Oxyrhychus. In afară
de aceste texte fragmentare, s-au mai păstrat unele culegeri din
opera lui Titus Livius. între care acele prodigia (minunile) cu
lese de Iulius Obsequens, care trăieşte în " doua jumătate a vea
rului al IV-iea e.n., şi o listă cu numele consulilor, î ntoc mită
de Magnus Aurelius Cassiodonis 1•
Titus Livius a în ceput să-şi scrie opera după sosirea sa la

Roma . la o dată controversată. Dar cei mai mulţi cercetători cri:·d
că istoricul a început să-şi redacteze opera între anii 27 şi 25
t.e.n . (727-729 a.U.c.). ln sprijinul acestei ipoteze ei invocă fapt:.il
ni istoricul n umeşte pentru prima oară pe Octavia n us cu titlul
de Augustus, titlu care i s-a acordat n umai la 16 ia nu arie1 anul
27 î.e.n„ dar nu vorbeşte nimic despre cea de-a doua închidere
a templului lui Ianus, carP a avut loc în anul 25 î.e.n.
Ab Urbe condita povesteşte istoria Romei pînă la moartea lui
Drusus , fiul l u i Germanicus şi al Agrippinei, mort de foame în
anul 13 î.e.n., şi pînă la expediţia din iarna anului 745/746 a.U.c.
Planul lui Titus Livius de a continua istoria pînă la moartea lui
Augustus, deci pînă după anul 14 e.n., şi de a 11.crie în total l.'ill
de cărli , n-a fost realizat, fie din pricina bolii şi a bătrîneţii, fie
1 Toma Vasilescu. studiu i nt rod uc t i v la Titus Livius, De Ici

fundarPc1 Hamei, Ruc .. 1 9.1!1. p XXIII.
•Oin alte motive pe care nu le cunoaştem. In orice caz· :lucrarea
urma să fie terminată în oraşul natal, .unde se stabilise după ple
carea din Roma şi unde moare in anul 17 e.n. în vîrsb de 76
de ani.
Din A b Urbe condita libri au ajuns pînă Ia noi numeroase
manuscrise, îc,să toate incomplete, dintre care cel mai vechi ·este
„palimpsestul" din Verona, revizuit şi acesta, după toate aparen
tele, pe baza unui manuscris mai vechi.
Ab Urbe condita Ubri a apărut în numeroase ediţii, începînd
cu acea ediţie Princeps a lui Ioan, episcopul Aleriei, căreia însă
îi lipsesc cărţile XXXIII şi XLI-XLV, şi continuînd cu ediţiile
din Veneţia 149B, din Maienza 1519, a lui {3. Crymaeus din Bâle
1531 şi aceea din Veneţia 1555. La acestea se mai pot adăuga edi
ţia lui L. Cronovius, apărută la Leyda în 1645, aceea din Franţa,
ad usum Delphini, din 1679, şi încă acelea din Paris din 1735 5i
1747. Cea mai bine pusă 1â punct :rămîne însă ediţia lui 'Dra
ckenborch, apărută la Leyda între 1736 şi 1746. Intre ediţiile cri
tice se pot aminti aceea a lui Alschefski din 1841-1846; dar m ai
. ales a lui Madvig şi Ussing, cu numeroase corectări, publicată.
la Copenhaga în 1861 şi ediţia Weidmann, în zece volume, a
cărei tipărire a început în 1853 şi constituie ediţia critică cea mai
perfectă, pe care a retipărit-o Teubner în secolul nostru.
Concepţia care domină întreaga operă a Jui Titus Livi us era
de două-trei decenii în mare vogă şi preţuire Ia Roma. Această
concepţie fusese formulată de Cicero şi reprezent.a un adevăr care
sta Ia baza întregii civilizaţii şi culturi latine: Historia magistra
dtae - istoria este învăţătorul vieţii 1• Adoptînd această concep
ţie, Titus Livius a înţeles să dea operei sale un scop bin e pre
cizat: acela de a servi de îndrumare societăţii romane contem

porane lui, de a oferi generaţiei tinere a poporului roman o suită
de exemple vii şi grăitoare din marele număr de eroi care au
luptat şi s-au jertfit pentru patria romană, apărînd-o. Această
concepţie Titus Livius o şi consemnează apodictic în prefaţa ope
rei sale : „Cunoaşterea faptelor omene�ti va fi rodnică şi temei-
l Cicero. De oratore, II, i, 23.
XII
nică dacă acele fapte iţi vor oferi o pildă luminoasă şi te vor
învăţa, pe de o parte, ceea ce trebuie să faci pentru propăşirea
ta şi a patriei tale, iar pe de altă parte ceea ce trebuie să evili
ca fiind ruşinos să gindeşti şi să fftptuieşti." 1 Fireşte, nici Tţtus
Livius, nici înaintaşii săi nu concepeau istoria ca o ştiint{1. Re3-
pectarea adevărului istoric, chiar cînd era bine cunoscut, nu
constituia o obligaţie dacă n-ar fi servit scopului căruia i se de
dica opera istorică. Este adevărat că Titus Livius a căutat cu
asiduitate faptul istoric nu numai în scrierile anterioare şi in
legendele transmise oral, dar şi în documentele scrise, în papi
rusurile care au ajuns pînă la el şi în monumentele înălţate de-a
lungul timpului. El adună fapte şi figuri de oameni, povestiri şi
întîmplări miraculoase şi face din ele materialul de conslructie
:-il operei sale. ln îmbinarea acestui întreg material el apare nu
numai ca un cerceU1tor, dar şi ca artist, constructor şi creator nl
unui edificiu literar care să-i slujească scopului propus.
Cu toate acestea, lui Titus Livius, ca istoric i s-au adus acu
zaţii de inexactitate şi parţialitate. I s-a reproşat că a acordat
„prC'a multă atenţie legendelor create de vanitatea poporului ro
man sau a marilor familii de patricieni romani şi că ar fi disi
mulat voluntar faptele istorice, care puteau fi umilitoare pentru
patrie"!, reproş în bunc'1 măsură exagerat. Se poate spune tnsă
c{1 istoricul n-a selecţionat prea strict izvoarele de informare, sau

că nu le-a aplicat o criticii destul de obiectivă, mai cu seamă
pentru prima perioadă a istoriei sale, de la originea Romei pînâ
la cucerirea ei de către gali, unde reproduce informaţiile cule;,:e
din legendele romane şi din documentele înregistrate în analele
pontificale şi lege.� regiae. Aceste documente ref6.cute de ponti
fid din memorie, după distrugerea nomei de către gali, erau însă
!->ingurelc surl'e de informare de care dispunea.
Este adevărat, de asem enea , că Titus Livius n-a intreprins
l'ălatorii pe locurile unde s-au desfăşurat evenimcnlele relatate,
1 Titus Livius, op. cit.. Prefaţa.

2
J. Toutain, Tite Uve, în La Grande Encyclovedie' tom . XXXI•
p. 126.
KTH
cum făcuseră înaintea sa Herodot şi Tucidide, astfel incit el nu
este documentat asupra antichităţilor geo-politice şi militare ale
Romei. „El nu ştie să descopere adevărul în amănunt... El nu
cunoaşte condiţiile în care îl poate găsi, sau unde să-l caute, dar
nu putem accepta că l-ar fi ascuns cu bur:ă ştiinţă şi preme
ditare. Dacă uneori îJ înfăţişează modificat, o face din avîntul
unui sentiment onest. Titus Livius admiră : el are în faţă un
ideal, iar acest ideal i se impune în aşa fel, încît nu mai vede alt
ceva... El este subjugat de măreţia Romei, de puterea dezvoltării
sale, de vigoarea obiceiurilor strămoşeşti, a căror influenţă se
simte pînă în epoca de decadenţă" 1• Astfel, deşi ştie că Roma
a fost ocupată de etrusci după alungarea ultimului rege, Tarqui
nius Superbus, şi că ocupanţii au impus romanilor condiţii grele
de capitulare, Titus Livius face abstracţie de acest fapt, mul
ţumindu-se să povestească legendele lui Mucius Scaevola, Ho
ratius Cocles şi a Cloeliei, care ilustrau virtuţile romane, vi
tejia, mîndria şi capacitatea de sacrificiu a poporului roman în
clipele de grea cumpănă.
In pofida acestor deficienţe de documentare privind primele
două-trei secole de la întemeierea Romei, opera lui Titus Livius
rămîne sursa cea mai bogată în informaţii pentru această epocă
istorică. Fără ea am fi rămas la lungile dizertaţii ale lui Diony
·
sios din Halicarnas, care au o valoare documentară destul de
redusă�. Dar şi pentru epoca de după :J90 î.e.n.. (penLru care a
beneficiat de lucrările analiştilor şi istoricilor premergători,

destul de numeroşi, dar prea puţin valoroşi, ca P. Clodius, Li
cinus, Claudius Quadrigarius, Aelius Tubero, L. Cincius Ali
mentus, L. Caelius Antipater, Fabius Pictor, contemporani cu
primu l şi al doilea război punic, Q. Valerius Antias, Trogus-Pom
peius, T. Labienus, Velleius Paterculus, Timagene, dar mai cu
scamă de lucrarea monumentală, extrC'm de valoroasă prin exac
titatea datelor, Istorii în 40 de cărţi a lui Polybios), Ab Urf>e
eonditq fiimlne o sursă de prim ordin pentru studierea evoluţiei
1 b"' lliemann şi T. Homolle, Titi Livi ab Urbe condita, Paris,

l!JI :J, fJag. XVI. ·
2 J. ['outain, op. ci.t ., pag. 26.
XlV
istorice a pop orulu i roman, fără de care cele şapte secole din
trecutul Romei ar fi rămas în bună parte una din tainele istorici
antice.
ln afară de acest aspect, opera lui Titus Livius are o va
loare literară puţin obişnuită. Scriitorul roman a fost un remar
cabil literat, care s-a exprimat într-un stil ales, plin de patos şi
presărat cu e x traordina re frumuseţi artistice. Opera sa se situ
ează între proza clasică latină, rep rezentat ă strălucitor de Cae
sar şi Cicero, şi între epoca de decadenţă a limbii latine din ,
primele decade ale secolului I î e n . Creaţia liviană marcheaz{t

. .
d is ti n ct, ca şi operele lui Caius Salustius Crispus şi Corneliu'>

Nepos, perioada de tranziţie între cele două epoci, cînd lim ba
se m a i păstrează încă pură şi corectă, deşi se deosebeşte de
limba latină clasică. Pe a cest temei c î t iv a .,purişti", contempo
rani cu Titus Livius. între care şi Asinius Pollio (70-4 î.e.n.
orator. istoric şi poet, prieten cu Vergilius şi Hora tius îl acuză ,
de „patavinitate", ad ieă de a fi folosit în opera sa cuvin te şi

locu ţi uni din diale ctul oraşului său natal Patavium, fapt despre
care nu spune însă nimic Quintilianus, care îi apreciază la ma
ximum limba şi stilul poetic. relevîndu-le deosebita lor frumu
seţe ar tis tic ă 1•
ln ceea ce priveşte cons t ru c ţia frazelor, se remarcă perioa

dele construite cu m are artă, cu toate că acestea n-au amploarea
şi spontaneitatea ciceroniană, nici savanta simplit ate a acelora
ale lui Caesar ; Plinius cel Tînăr poves teşte că uri locuitor din
Gades s-a dus la Roma numai ca să-l cunoa�ă personal pe ma
rele li terat !;i istoric roman. încîntat de splendida e xpresi vi
tate a limbii în care a fost redactată Ab Urbe condita.

lntr-un cuvînt, fraze clare. naturale, variate, plăcute, cu�
vinte si mple şi vii, nic.:i a bstrac te nici tehnice, nict antice, toate
,
luate din limbaju l cotidian şi modern, accesibil fiectiruia, şi care

dau relief povestirii ; expresii magnifice, stri1lueitoare. îndrăz
neţe, de o entuziastă eloevenţă, acesta e stilul lui Titus Livius,
1 Quintilianus, op. cit., VII, 3, 53.
xv
cu care el �-a cucerit cititorii în cele doUă milenii de la apari_.
ţia operei sale 1•
Două sînt în special calităţile pe care le ilust::ează Titus
Livius în opera sa : aceea de povestitor şi de portretist. Aceste
două însuşiri de literat, la care se adaugă aceea de retor, de
maestru în arta elocinţei, îi desăvîrşesc artistic opera.
,;Povestirile lui Titus Livius sînt de o frumuseţe desăvîrşită :
naturale, variate, simple şi dramatice ; ele oferă oricărui 0:n
dotat cu sensibilitate poetică şi concepţii morale un izvor pur
şi profund de emoţii şi de cugetări." 2 Ca poves.titor, istoricul a
fost comparat cu Herodot, deşi acesta înşiră faptele monoton,
cu încetineală şi fără tresăriri la transformarea lor fundamen
tală, pe cînd autorul latin are o povestire rapidă, vie, cinetică şi
captivantă, care te face să simţi vivacitatea acţiunii şi prezenţ::i
emoţionantă ·a personajelor, drama lor lăuntrică, intensitatea
pasiunilor care-i dinamizează şi le dictează luarea gravelor ho
tărîri ineluctabile. Dramaticul episod al lui· Coriolanus 3 este ilus
trativ şi semnificativ din acest punct de vedere.
Alt episod plin de dramatism este cel în care Titus Livius
povesteşte împrejurările în care a fost restabilită disciplina mi
litară, încălcată de Fabius, comandantul cavaleriei în război'..11
cu samniţii ; apoi episodul invaziei galilor, al incendierii Romei
şi alungării galilor de către Camillus ; episodul procesului, con
damnării la moarte şi execuţiei lui Manlius Capitolinus ; im
presionantul episod al Furcilor Caudine, sau cel în care se rela
teaz� trădarea Capuei etc., etc. Dar cele mai dramatice pagini,
de o frumuseţe artistică inegalabilă, comparativ cu toate crea
ţiile literare ale antichităţii greco-latine, le oferă descrierea răz
boiului al doilea punic.
Impresionantă în cel mai înalt grad, prin plasticitatea, ve
racitatea şi patetismul zguduitor, pe drept cuvint critica literară
1 H. Taine, op. cit., p. 328-329.

2 J. P. Charpentier, Tit-Livi, Oeuvres comp1Ctes, Paris, 1860,
p. VI.
3 Tilus Livius, op. cit., II, 34-40.
XVI
a caracteri�at opera tit-liviană drept o epopee în proză a poporu·
lui roman-erou.
In opera lui Titus Livius nu există episod dramatic mai lung,
care să nu c_onţină un discurs. Dlscursul are la literatul roman
forţa dramatică a vorbirii directe ; el ajută la punerea în scenă
a episodului povestit, contribuie la prezentarea veridică a fap
tului şi ilustrează adevărul în modul cel mai convingător. Reve
nind la episodul L. Papirius-Q. Fabius, cităm discursul 'dictat.J
rului, atunci cind îl acuză pe comandantul cavaleriei de încăl
carea disciplinii militare. Acest discurs este o patetică pledoarie
pentru apărarea sfintelor tradiţii ale Romei, care nu trebui;iu
să fie de nimeni nesocotite ; chiar dacă a rezultat o victorie stră
lucită, călcarea disciplinii nu putea avea nici o scuză. Se mai
pot aminti discursul consulului Publius Valerius 1, discursi.!l
rostit de Manlius Capitolinus 2 cu prilejul arestării sale, discursul
solilor a din Campania care solicitau sprijinul Romei, pentru a-i
apăra împotriva samniţilor, discursul din senat al lui Spurius
Postumius 4, comandantul armatei romane capturat� de samniţi
în trecătoarea Caudium, discursul în senat al lui Fabius Cuncta..;
tor, al lui Scipio Afrlr'.anus, al lui Vibius Virrius, al lui Hanibal.
Despre aceste discursuri, care sînt de o elocinţă mai presus de
orice critică, Quintilianus a spus : „Totul este perfect adaptat la
. persoane şi împrejurări. El (Titus Livius, n.n.) excelează mai
ales atunci cînd dă expresie sentimentelor calde şi consolatoare.
Nu există un alt istoric mai patetic ca Titus Livius !" Fără aceste
discursuri, Ab Urbe condita ar fi lipsită de una din· frumuseţile
cele mai convingătonre şi mai entuziasmante.
Dar nu în mai mică măsură a contribuit la popularitatea
operei lui Titus Livius, de-a lungul a două milenii, şi măestria
acestuia de a zugrăvi portretele perso'1ajelor sale. Autorul latin
îşi construieşte eroii nu numai prin povestirea caldă ;:i acţiunilor
lor, dar şi prin descrierea înfăţişării lor fiZiC'e, prin analiza psi•
Titus Livius, op. cit., III, 17.

Idem, op. cit., VI, 18.
ş Idem, op. cit., VII, 30.
4 Idem, op. cit., IX, 8 şt 9.
XVI)
hologică a trăsăluri!or sufleteşti fundamentale. ln portrete apar
nu numai personaje bine conturate ca personalităţi umane, ci şi
personaje colective, care acţionează definitoriu ca un singur or
ganism cu trăsături specifice. Intre acestea se reliefează, fireşţe,
întîi poporul roman, apoi senatul şi armata romană.
Prin mulţimea şi vigoarea portretelor, opera lui Titus Livius
pare o adevărată galerie de personaje, care se întrupează şi se
succed prin faţa cititorului ca nişte fiinţe aievea, din şirul că
rora se desp_r ind Romulus, întemeietorul Romei, Tullia, fiica lui
Servius Tullius reformatorul, care trece cu trăsura peste trupul
neînsufleţit al tatălui ei, Tarquinius Superbus, Mucius Scaevola,
un tînăr dintr-o familie vestită, care a încercat să-l suprime pe
Porsenna, regele etruscilor, invadatori ai patriei sale romane,
Hani bal, Valerius Corvus 2, Papirius Cursor 3, un erou al războ
iului cu samniţii, dar mai ales Veturia, mama lui Coriolanus.
Fără să fie un filozof de formaţia şi cu preocupările lui Se
n e ca, Titus Livius, a presărat în Ab Urbe rondita sute d e cu
getări, adagii, reflecţii şi maxime.
Astfel cînd vorbeşte despre răpirea sabinelor, el încheie epi
sodul prin reflecţia : „Preres. quae maxime aci muliebre ing,,·
nium efficares sunt'·, însemnînd o caracterizare a sufletului fe
minin, care rămîne extrem de sensibil la rugăminţi ; ori fi
xează un adevăr etern cu privire la curgerea vieţii . „N emo seit
quaeque nox aut dies ferat" 4, („nimeni nu ştie ce va aduce noap
tea sau ziua de mîine"). „Pttnrto saepe temporis ma.rimai·um re
rum momento verti'· 5, („cele mai strălucite situaţii se pot răs
turna adesea într-o singură clipă"). Alteori dii sfaturi ca aces
tea : „Praecipue partem perjculi petere nolle" (.;să nu cauţi să
iei o hotărîre pripită şi necugetată în faţa unui pericol"), pentru
că .,ajungă-i zilei răul său .ca să nu-i mai adăugăm şi noi altul"
1 Titus Livius. op. cit., I, 40.

2 Idem. op. cit., VII. 33.
s Idem, op. cit„ X, 6
4 Idem, op. cit„ II.
5 Idem, op. cit . . III. 27.
XVIII
(„ne rulpam malis aderit" 1) . Şi, în fine, pentru a ilustra dragosten
faţă. de patria romană, pentru care m·ice cetăţean trebuie să ��e
sacrifice, apărînd-o, imitîndu-i pe poet.ul spartan Tyrteos şi J)C

Horatius care spune : „dulce et decoru m pro patria mori" (Od2,
III, 2), Titus Livius afirmă lapidar : „Mortem pro patria prae
clarum fateor" 2, („Mărturisesc că moartea pentru patrie este su
blimă").
Intre oamenii de seamă ai secolului lui Augustus, Titus Li
vius ocupă u n Joc de frunte, datorită vastei sale opere, pe care
şi-a intitulat-o atît de simplu şi de cuprinzător : Ab Urbe conditct,
libri. Acest loc şi-l men�ine de-a lungul antichităţii romane impe
riale, în tot evul mediu, - in afară de momentul cînd papa Gri
gore cel Mare (580-604) a poruncit arderea operei lui - ca şi în
epoca modernă şi contemporană. El rămîne, cu calităţile sale de
istoric şi literat, singurul scriitor care a fixat în pagini de-o fru
museţe clasică nepieritoare istoria celor şapte secole d i n viaţa
Romei regale şi republicane.
„El are meritul după cum spune O. Riemann, de a fi ră'i
pîndit în toată opera sa podoabele unei arte puţin cam nefireş: i,
d ar totuşi demnă de a fi remarcată. El este un artist neîntrecut ;
descrieri le sale, tablourile, caracterizările şi portretele sale sin t
pline de viaţă ; dac:-ă cunoaşte rău pe omul barbar al încep uturilor
Romei, el cunoaşte bine pe om în ·general şi ştie să-i analizeze
pasi unile, să Ie facă să acţioneze, să însufleţească figurile, sa Ie
dea mişc:-are în desfăşurarea dramei pe care fantezia sa şi-o i m:1-
ginează din bătrînele legende şi din povestirile disparate trans
mise de analişti şi de c:-ei care au trăit mai înainte de ei şi de
el".� Prin toute aceste calităU, opera Tit-liviană va rămîne pen
tru totdeauna una din valorile cele mai strălucitoare din te
zaurul moşteni rii c:-ulturnlc pe care omenirea l-a primit de ln
romani .
1 Idem, op. dt., IX, 2 .

2 Idem, op. cit., IX, 11.
1 O. Iliemann, I. Uri, op. cit., p. XVI.
XIX
Ţ,\BEL CRONOLOGiC
59 î.e.n. In timpul triumviratului lui Caesar, Pompeius şi

Crassus, încheiat cu un an înainte (60 î.e.n.) s e
naşte Titus Livius l a Patavium (Padova), într-o fa
milie de patricieni.
56 Caesar începe campania mi litară pentru cucerirea

Britaniei.
Poetul Lucretius Carus îşi termi nă opera sa De re
rum natura, poem filozofic în 5 cărţi.
54 Se stinge din viaţă poetul C. Valerius Catullus, că

ruia i se datorează răspîndirea la romani a poeziei
greceşti alexandrine, modelul lui Ovidius şi Vergi
lius, Tibullus şi Propertius.
Se naşte poetul liric Tibullus, autorul a ·4 cărţi de
elegii.
51 Apare opera De Republica în care Cicero tratează

despre constituţia romană, interpretată în lumina fi
lozofiei naturale.
49 12 ianuarie Caesar trece Rubiconul cu armata, în

dreptîndu-se spre Roma, ca s-o ocupe.
XXJ
48 9 august Are loc bătălia de la Pharsalla, unde Porn
peius este bătut de Caesar, care rămîne singurul au
tocrat la conducerea statului. In acelaşi an este nu
mit dictator, tribun al poporului şi comandant
suprem al armatei (imperator).
46 Caesar este numit dictator pe timp de 1 O ani.
45 17 nwrtie Are loc bătălia de la Mu nda, în Spania,

!ncheiată cu victoria lui Caesar asupra partizanilor
lui Pompeius, Caesar primeşte titlul de î111perator
pe viaţă.
44 Se bat monede cu chipul lui Caesar. Caesar este nu

mit dictator pe viaţă (perpetuus). Ei refuză coroana
regală, propusă de Marcus Antonius.
15 martie Suprimarea lui Caesar de către 29 de
conjuraţi.
19 august Octavianus, nepotul şi moştenitorul lui
Caesar este ales consul.
2 noiembrie Cicero i naugureâză seria discursurilor,
14 la număr, contra lui Antonius (Filipicele).
43 Poetul Vergilius începe compunerea operei sale idi

lice, Bucolicele (nouă ecloge ·la număr).
Moare Cicero suprimat de Antonius.
Istoricul Salustius Crispus î ncepe să scrie lucrarea
De conjuratione Catilinae.
Se formează al doilea triumvirat de către Octavia
nus, Antonius şi Lepidus (Tresvirî reipublicae cons!i
tuendae).
Poetul Horatius Flaccus publică prima carte de Sa
tire şi Epodele.
XXII
42 "1 ianuarie 1'ivinizarea lui Caesar.
Are loc bătălia de la Philipp i între Antonius, aliat cu
Octavianus, şi armata conspiratorilor condusă de
Brutus, Cassius şi Lepidus.
Se naşte Publius Ovidius Naso, la Sulmo.
Salustius îşi publică lucrarea De bello Jugurthino
şi începe să scrie Historiae.
37 Vergilius începe să scrie opera sau d idactică Geor

gicele.
Vergilius şi Horatius îl î nsoţesc pe Maecenas la
Brundisium.
35 Se stinge din viaţă istoricul Salustius Crispus.
31 Are loc bătălia de la Acti um între armatele lui

Antonius şi Octavianus, î ncheiată cu victoria celui
din urmă şi inaugurarea noului sistem de guvernă
mînt, principatul, prin instaurarea monarhiei în lo
cul republicii romane.
Titus Livius se mută la Roma, unde va sta î n
preajma lui Octavianus, ca educator a l nepotului
acestuia, Claudiu.
30 Vergilius începe să scrie Eneida.
27 Titus Livius începe să scrie Ab Urbe condita libri.

27 ianuarie Se votează lex de imperio, prin care lui
Augustus i se acordă prerogativele de conducător
absolut al statului roman, căpătind titulatura de
Princeps şi Augustus, pe care o vor purta toţi îm
păraţii romani. El se i ntitulă Imperator Caesar Au
gustus Divi Filius.
XXIII
26 Se stinge din viaţă s.avantul paligraf M. Terentius
Varro, bibliote carul oficial al lui Caesar şi Augustus,
autor a 74 de opere în 720 de cărţi, primul filolog şi
erudit roman. A scris tratatul De lingua latina, care
s-a păstrat.
24 Se stinge din viaţă istoricul Cornelius Nepos, au

torul vieţilor romanţate De viris illustribus .(în
16 cărţi). Apare opera lui Horatius Ode, pr�mele -.i
cărţi .
Augustus primeşte imperium preconsulare, prin care
obţine imperium majus şi imperi.ttm infinit.um.
19 Moare poetul Tibullus.

Moare poetul Publius Vergilius Maro, d upă ce ter
mină Eneida, la care a lucrat 10 ani.
;
H La Patavium se î nfiinţează un colegiu al augusta-
lilor, preoţii cultului lui Augustus.
Apare opera lui Ovi dius .1-lmores.
13 Drusus, fiul vitreg al lui Augustus, considerat suc

cesorul acestuia, vestit general roman, moare în Ger
man ia.
12 Apar Epistolele lui Horatius, cartea a II-a.

Se stinge din viaţă arhitectul Vitruvius (Marcus Pol
lio), autorul primului t1·atat de a� hitectură, De
Architectura.
8 î.e.n. Moare poetul Horatius, în \'Îrstă de 57 ani.

I
2 e.n. Apar operele lui Ovidius Heroides şi :lrs „4.mandi.

El începe să lucreze la Metamorphoseon, 15 cărţi. şi
la Fastae i storia calendarului.
-
XXIV
8 Ovi d i us termină Metamorp1wseon şi Fastele. în ace
laşi an este exilat l a Tomi s de Augustus.
l4 Se stinge din viaţă Augustus, l a Nola, î n

vî rstă de
77 ani.
Titus Livius părăseşte R om a şi se reî ntoarce la Pata
vium, oraş ul său natal.
· ·i
7 Incetează din viaţă la Patavium î n virstă de 76 de
ani marele i storic Titus Livius. In
a cel a s i an m or
Strabo, autorul operei Geographika (Geo raphia) şi g
vi i
O d us , în
ex i l la Tom i s
P.P.G.
PREFAŢA
Nu ştiu dacă voi fi răsplătit pentru că am scris is to ria

poporului roman de la începuturile Romei, şi chiar dacă
aş şti n-aş cuteza s-o spun, mai ales cînd îmi dau
seama cit de departe de noi sînt aceste evenimente şi cit
de cunoscute, datori tă puzderiei de istor ic i mai noi, care
apar la fiecare pas şi se mîndresc de a-i fi întrecut pe
înaintaşii lor nepricepuţi, fie în exactitatea faptelor, fie
în arta scrisului.
Oricum ar sta lu crurile, î mi voi găsi tot uşi mulţumirea
în aceea că am contribuit şi eu, după puterile mele, ln.
amintirea faptelor poporului roman, cel dintîi din lume . 1
Iar dacă faima mea v a rămîne în umbra atîtor mari istori ci,
mă voi consola cu renu.mele şi măreţia celor care m.-au
eclipsat. De altfel subiectul tratat necesită eforturi nemă
surate şi pent ru că e cercetat încă dinainte de anul şapte
sute, dar şi pe n tr u că statul ace sta , pornind de la un în-
1 Titus Livius a firmă ace st ea pe vremea lui Augustus, cî11d

imper iul roman ajun5esr la apogeul puterii sale politice ş i mi l i
tare, după dese cotropiri şi subjugări de popoare. Statul sclavagist
roman stăpinea o su p ra fa ţă de cca 6 milioane km2, cu o populaţie
de aproximativ 50 milioane de locuitori, întinzindu-se de la Ma
rea Nordului şi Pădu rea Hcrcyi nică pină in Sahara şi Nubia, de
la Oceanul Atlantic şi p i n ă în deşertul A rabiei Ş i Caucaz.
cepu t modesti, a crescut atît de nwlt, încît a ajuns acum.
să se încovoaie sub propria-i măreţie.
Nu mă îndoiesc că istoria primelor începuturi ale ro-
1nanilor, sau evenimentele întîniplate după .a ceea, nu vor
fi întru totul pe placul celor rnai mulţi cititori, şi mai ales
u l acelora care se grăbesc să afle întîmplările mai noi ale
acestui popor, ale cărui puteri au început azi să se macine
singure .
. ln ceea ce mă priveşte, contrar aşteptărilor, voi căuta
să-mi aflu răsplata strădaniei niele în aceea că mă voi în
depărta, cît timp voi scrie, de la priveliştea relelor pe care
g�neraţia noastră le vede de c1tîţia ani şi îmi voi conce n t ra
t oate gîndurile asupra acelor vre muri străveclz i, lăsînd la o
parte orice grijă care, deşi nu poa te să-l aba tă pe un scrii
t or de la adevăr, l-ar putea totuşi ţine într-o sta:-e de î n-
cordare. · ·
Cugetul mă î11.deamn_ă să nu pun n ici prea mare t e mei,
dar nici să n u i·esping frumuseţea legendelor, care pre
zintă faptele glorioase dinaint e·a sau din t i mpul î n t e m e i e r i i
Horn.ei mai m u l t îri1 brăcate în văţul străi�eziu al poeziei,
decît în veşmin t u l sobru al docum e n t elor ist orice de ne
contestat.
Se acordă această îngăd uinţă an tichi tăţii ca, amest ecînd
cele div ine cu cele omeneşti, să facă tot mai înăl ţ ii toure
obîrşiile· cetăţenilor. Şi dacă oricăr u i popor i se permit e
a-şi socoti obîrşia s a divină, atribuind-o zeilor, acea.sta se
cuvine cu atît mai mult poporulu..i roman, - care, datorită
glorie i dobîndite în războaie, îl consideră cit se poate de
îndreptăţit pe Marte ca părinte al său şi întemeietor al.
Homei -, incit celelalte neamuri sîn t nevoite să recunoască
cu sufletul î m păcat acest lucru, la fel cum i-au recunoscut
şi puterea.
De al tfel eu n u dau prea mare însemnă tate felului cum
t'or fi privite sau considerate ase menea legende şi poves
t ir i . Piirerea mea e că fiecare om trebuie să se străduiascii
a-şi da sea m a cwn a fost v ia ţ a roman ilor, ce o biceiuri au
avut, prin ce bărbaţi şi prin ce mijloace s-a întemeiat şi a
crescut puterea Romei în timp de pace sau de război, apoi
cum slăbind treptat, treptat au decăzut mai întîi moravu
rile şi apoi oamenii din ce în ce mai mult, pînă ne-am pră
vălit în mocirlă, încît am ajuns în actualele vremuri să nu
mai putem nici îndura păcatele noastre, nici primi leacuri
de îndreptare.
Cunoaşterea faptelor omeneşti va fi rodnică şi temei
nică dacă acele fapte îţi vor oferi o pildă luminoasă şi te
vor învc1ţa, pe d e o parte, ceea ce trebuie să faci pentru
propăşirea ta şi a patriei tale, iar pe de altă parte ceea ce
trebuie să eviţi ca fiind ruşinos să gîndeşti şi să făptuieşti.
Apoi, fie că pasiunea mea pentru l ucrarea ce am între-:
prins-o m-a prins în mreajă, fie că într-adevăr n-a existat
o republică mai mare, mai sfîntă şi 11uti bogată în pilde
frunwase, şi că nici o cetate d in lume n-a rezistat atît de
mult Uicomiei şi poftelor de îmbog{iţi.re, oricum, este cert
C'ă n icilieri ca la noi n-a fost la loc mai ele cinste atîta vreme
.�d răcia şi cumpătarea ; şi cu cît erau mai puţ ine bogăţiile,
cu at:ît era mai derizorie şi cupiditatea.
De curînd însă avuţiile .�i noianul de plăceri au atras
după ele lăcomia şi poftele, care te împing La pier:ronie
pri n dorinţe de lux şi desfrînare şi care distrug totul .
Totuşi tînguirile, care niciodată n u au fost plăcute,
chiar dacă uneori par îndreptăţite, ar putea de bună seamă
l ipsi la începutul unei opere atit de vaste ; şi dacă aseme
nea poeţilor mi-ar fi îngăduit şi mie să folosesc acest obi
wi, aş începe mai degrabă cu rugăciuni adresate zeilor şi
zeiţelor, ca să mă ajute să sfirşesc cu bine uceastă vastă
l ucrare , începută cu bune prevestiri şi sub auspiciile lor.
CARTEA I
SOS I R EA LU I AENEAS IN ITALI A. FAPTELE SALE

DE ARME
I Este bine cunoscut faptul că după cucerirea Troiei de

către greci, aceş ti a s-au răzbunat pe troienii rămaşi
în viaţă, cruţind numai două persoane, pe Aeneas 1 şi pe
Antenor 2• Acestora nu le-au aplicat în nici o privinţă
d reptul războiului , datorită atît privilegiului unei vechi
ospitalităţi 3, cit ş i pentru că întotdeauna voiseră pacea şi
ceruseră înapoierea Elenei la soţul ei. După multe peri
peţi i , unul din cei doi , Antenor, împreună cu numeroşi
heneţi 4, care fuseseră izgoniţi din Paflagonia în urma unei
răscoale şi al căror rege, Pylaemenes, căzuse în faţa
Troiei, a ajuns într-unul din golfurile de la capătul mării
Adriatice.
1 Eneas este eroul naţional legendar al mitologiei romane,

poetizat de Vergiliu în epopee a naţională Eneida, dedicată î m
păratului Augustus. După legendă, acest strămoş descinde din
Venus şi Anchise. lulus fiul lui Eneas şi al Creusei, e considerat
întemeietorul gintei şi al dinastiei !Uliilor.
2 Antenor, după tradiţiile legendare greco-romane, era una
di ntre cele mai vestite căpetenii ale troienilor (vezi Homer, Iliada,
I I I , 148 şi VII, 346).
� Jus hospitii dreptul de ospitalitate era sacrosanct în an
tichi tate. Oaspetele primea de la gazdă nişte tesserae, prin care se
-
acorda şi se recunoştea d reptul de ospitalitate, de asistenţă ju ri

dică şi de ajutor mutual, toate fiind transmisibile şi urmaşilor.
1 Heneţii sau Eneţii
- o mică populaţie legendară din Palia•
gonia, regiune si tuată pe l itoralul sudic al Mării Negre.
După ce i-au î nvins pe euganei 1, care l ocuiau i n tre
mare şi munţii Alpi, heneţii �i troienii l e-au ocupat ţara.
lntr-adevăr locul unde au debarcat ei î n tîia oară poartă
n umele de Troia, de u n de şi numele de ţinut troian.
Tot neamul acesta s-a numit ven et 2 •
Aeneas fugise din patria sa, după acelaşi dezas tru,
dar, .fiindcă pe el ursita îl hărăzise unor ţeluri mai îna lte,
s-a dus mai întîi în Macedonia, de unde a purces spre Si
cilia, căutînd un loc de aşezare pentru sine şi ai săi. A
P;lecat însă şi d i n Sicilia cu corăbiile şi a pus stăpînire
pe ţinutul laurenţilor 3, care poartă şi el de atunci nu
mele de Troia.
Şi pentru că troienilor care debarcaseră în aceste re
giuni, după atîta pribegie, nu le mai rămăseseră decît ar
mele şi vasele, s-au apucat de prădăciuni, jefuind ogoa
rele. De aceea Latjnus, regele aborigenilor 4, care locuiau
în acele ţinuturi, strînge în grabă pe toţi locuitorii înar
maţi din oraşe şi din sate, ca să-i alunge pe venetici.
In această privinţă sînt două versiuni : unii spun că re
gele Latinu<;, învins în luptă, a încheiat pace cu Acneas,
ba chiar s-a încuscrit cu el. Alţii spun că, după ce oşti rile
s-au rîn duit faţă în faţă gata să se înfrunte, şi înai n te de
a se da semnalul de luptă, Latinus a ieşit î n faţa pri mei
linii de luptători şi a chemat pe căpetenia oastei străine,
la o întrevedere cu dînsul. El a întrebat pe coman dantul
troienilor ci ne sînt ei, de . unde vin, pentru care temei
şi-au părăsit vetrele şi ce caută î n ţinutul laurenţi lor. Astfel
Latinus a aflat că mulţimea aceea de oameni sînt troieni,
1 O populaţie legendară, de la care a rămas nu mele munţilor

Euga n e ila sud de Vicenza, aproape de Patavla ş i Verona.
l oc u i au î n j urul
,
� O ramură de emigranţi, de origină i l i rică,

Padului şi pe coast a nordică a Adriaticei.
:1 Locuitorii regiunii din j urul oraşului Lavinium (azi Pratica).
4 Aborigeni, nume dat după tradiţie, telor mai vechi l ocuitori
din Latium (.4 borigi n es = băşti naşi).
iar căpetenia lor este Aeneas, fiul lui A nchise şi al zei
· ţei Venus, că după căderea Troiei şi pustiirea patriei lor,
şi-au părăsit căminele şi-şi caută loc de fundare a u nui
n ou oraş.
Impresionat de faima neamului şi numelui lui Aeneas
şi de hotărîrea lui de a fi gata de război ori de pace, re
gele îi întinse mina drept chezăşie a vi itoarei prietenii.
Cele două căpetenii au încheiat apoi o î nvoială, în vreme
ce ostaşii lor făceau obişnuitul schimb de saluturi .
·
Aeneas a devenit oaspetele lui Lati nus. La alianţa în
cheiată intre cele două popoare în faţa zeilor penaţi, s-a
ad ăugat şi legătura de rudenie, căci Latinus i-a dat lui
Aeneas pe fiica sa de soţie.
Acest eveniment sădi în i n imile troienilor speranţa că
î n sfirşit şi-au găsit şi ei o vatră şi o aşezare statornică,
termi nînd cu pribegia.
Imediat ei îşi clădesc un oraş, pe care Aeneas il n u
meşte Lavin ium , după numele soţiei sale. Din noua căs
nicie s-a zămislit un fiu, căru i a pări nţii i-au dat numele
de Ascanius.
Il După aceea, aborigen i i �i troienii au fost provocaţi

la război de către Turnus 1, regele rutul i lor :? , căruia ii fu
sese făgăduită Lavi r4a ca soţie, înainte de sosirea lui
Aeneas.
De aceea Turnus, considerîndu-se jignit că un străin
i-a fost preferat l u i , a porn i t război împotriva lui Aeneas
şi :Cati nus.
· N-a s fîrşit cu bine ni ci una d i n cele două oştiri :
rutulii au fost învinşi, iar troienii şi aborigenii, deşi î nvin
gători, l-au pierdut pe Latinus, căpetenia lor. Turnus şi
tutul i i , neîncrezători în forţele lor, cerură ajutor etrusci-
' După o legendă i talică, Turnus, era fiul lui Daunus şi al

n i m fei Vcniria şi urmaşul unei divinităţi italice, Pl lumnus.
i R.u tuh i , o populaţie străveche d i n I.ati u m . Capitala rutuli
lor a fost ora')Ul Ardea.
r
3 - Ab Urbe condita, , · ol. I
lor, care aj unseseră pe atunci foarte prosperi şi putern ici,
s' i regelui lor Mezentius.
7
lncă de la început Mezentius, care domnea în Caere 1,
oraş bogat şi înfloritor, nu fusese deloc bucuros de înte
meierea noii cetăţi a troienilor ; convins că acum, odată
cu puterea troieni lor, va spori şi nesiguranţa din partea
Yecinilor, şi-a unit fără să şovăie oştirea cu cea a rutuli
lor.
Aeneas, pentru a-şi asigura prieteni a aborigen ilor şi
· ca să poată face faţă acestui război atît de î ngrozitor,
hotărî să-i unească pe ai săi şi pe localnici nu numai prin
aceleaşi legi , ci şi prin acelaşi nume. El dădu celor două
popoare numele de latini .
Şi atunci aborigenii căutară s ă s e întreacă cu tro i eni i
în zel şi credinţă faţă de regele lor Aeneas. Cu toate că
Etruria 2 era atît de puternică, înci t fai m a numelui ei se
răspîndise nu numai pe uscat ci şi pe mare, de-a lungul
t
î r tregii !talii, de la Alpi pînă la strîmtoarea Siciliei,
J\eneas, bizuindu-se pe simţămi ntele celor două popoare
d i n zi în zi mai unite a scos trupele în cimp deschis, deşi
putea să respi ngă atacul la adăpostul zi durilor.
Victoria a fost de partea latinilor ; dar ea a însemnat
totodată şi ultima ispravă de muritor a lui Aeneas. Ori
cum ne-ar permite legile divine sau cele umane să-l nu
mim : om sau zeu, Aeneas a fost înmormîntat pe malul
rîului Numicus 3 şi i s-a dat numele de Jupiter Indiges. "
1 U nul dintre cele douăsprezece oraşe ale confed era tiei

etrusce (astăzi satul Cervetri).
! Regiune a Italiei la nord de Latium, locuită de etrusci, B
populaţi e foarte veche a Italiei.
3 Rîu mic care are cursul paralel cu litoralul în La t i u m
. Se
varsă în ma re la sud de Lavinium.
4 Jupi ter Indiges (băştinaş), nu me dat lui Aeneas, fonda
torul oraşului Lavi nium, după dispariţia cultului zeului protec-tor
al regiunii.
]II Lui Ascanius, fiul lui Aeneas, deşi era necopt pen
tru domnie, nimeni � i-a pus în discuţie tronul pînă la
virsta bărbăţiei . ln tot timpul acesta tutoarea lui , Lavi
nia, i-a păstrat copilului neatinsă ţara latină şi sceptrul
moştenit de la bunici şi tată, atît de straşn ică era iscu
sinţa acestei femei ! Nu încerc să precizez dacă acest As
canius a fost feciorul Laviniei (căci cine ar putea să se
pronunţe cu certitudine asupra unui fapt atît de vechi ?),
sau un fiu mai mare al lui Aeneas cu Creusa 1, născut
înainte de distrugerea Troiei şi tovarăş de pribegie al
tatălui său, purtînd n umele de lulus şi pe care gi n t a Iu
lia îl socoteşte întemeietor al ei. Acest Ascan ius, deci,
(oricare i-ar fi fost locul de naştere şi oricare i-ar fi fost
mama, este negreşit fiul lui Aeneas) ci nd a văzut că
populaţia d i n Lavinium e foarte numeroasă, a lăsat pe
seama mamei sale, adevărate sau vi trege, acest oraş în
floritor şi bogat, cum era pe vremurile acelea, ca să-l cîr
muiască ea, iar el a fondat la poalele munţilor Albani 2,
un oraş nou, care a căpătat denum irea de Alba Longa,
pe ntru că era aşezat de-a lungul coastei muntelui.
Intre fondarea cetăţii Lavi n i um şi a coloniei Alba
Longa s-au scurs aproape 30 de a n i . In acest răst i mp, sta
rea acestei cetăţi ajunsese la o astfel de înflorire, mai ales
tn urma infringerii etruscilor, incit n i ci Mezentius cu
etruscii săi şi nici alţi vecini n-au cutezat să pornească
·
război împotriva Albei Longa după moartea lui Aeneas,
nici mai tirziu în ti m pul regenţei Lavin iei , cind Ascanius
învăţa cum să-şi cirmuiască ţara. Tratatul de pace hotăra
ca fluviul Albula Tibrul de astăzi - să fie grani\ă în-
-
·
tre etrusci şi latini.

După Ascanius a urmat la dom nie fiul acestuia Sil
vius, născut într-o pădure :t , nu se ştie prin ce împreju-
1 După tradiţia homerică, era soţ.ia lui Aeneas şi fiira lui

Priam.
2 Azi Monte Al b<mo, în parte<1 sudvestic<i a Romei.
1 ?n latineşte silva. De airi n um<'le de Silvius.
i-are. Silvius este tatăl lui Aeneas Sil vius, care la rindul
lui este părintele lui Latinus Silvius. Ultimul a întemei a t
şi el citeva colonii, ai căror locuitori �au căpătat denwni
rea de „vechii latini". De aci înainte n umele de Silvius
s-a dat tuturor acelora care au domnit la Alba Longa.
Regele Alba a fost fiul lui Latinils, Atys, fiul lui Alba,
Capys al lui Atys, Capetus al lui Capys, Tiberinus al lui
Capetus.
Tiberinus s-a înecat în vreme oe încerca să treacă
'.înot fluviul Albula şi apa s-a nwni t Tibru, nume care
dăinuie pînă în vremurile noastre. Apoi a urmat la dom
nie Agrippa, fiul lui Tiberinus. După Agrippa domneşte
Romulus Silvius, care a primit· tronul chiar de la tatăl
să u . Romulus Silvius a fost lovit de trăsnet, aşa că scep
trul dom niei trece în mîinile lui Aventinus. Acesta a fost
îngropat pe colina ce-i poartă numele şi care acum face
p�lrte din Roma. După Aventinus a urmat Proca, tatăl lui
Numi tor şi Amulius . Proca î i lăsă moştenire lui Numitor,
înti i ul său vlăstar, sceptrul regesc al gintei Silvia. Dar
silnicia a avut mai multă putere d ecît voinţa tatălui s ău .
şi decît respectul datorat vîrstei.
Amulius, uzurpînd tronul fratelui său, îi ia locul. La
aceasta el mai adaugă o nelegiuire : ucide urmaşii de sex
bă1·bătesc ai fratelui său, iar pe fiica acestuia Rhea Sil
via, arătîndu-i, chipurile, o deosebită cinstire, o numeşte
vestală, pentru ca, rămînînd fecioară toată viaţa, să-i
răpească speranţa de a avea urmaşi.
ROMULUS ŞI REMUS. lNTE,MEIEREA CETATII ROMA
. IV Dar după părerea mea, întemeierea unui oraş atit

de însemnat ca Roma şi începutul celei mai întinse puteri
după cea a zeilor, se datoreşte mai ales destinului. Con �
"
strînsă prin sil nicie să-şi calce legămîntul de vestală, Rhea
Silvia născu doi gemeni şi, fie din convingere, fie pentru
că socotea mai demn să pună pe seama unui zeu păcatul
ei, atribui această paternitate incertă zeului Marte. Cu
toate acestea, n ici zei i şi nici oamenii n-au putut-o feri
de cruzimea reg elu i , nici pe ea, n i ci pe copii. Vestala este
aruncată în temniţă, iar copiii sînt condamnaţi din po
runca regelui să fie azvîrliţi în apa curgătoare a fluviului
Tibru. Fie din î n tîmplare, fie din milostivirea zeilor, Ti
brul tocmai se revărsase peste maluri, formînd bălţi, din
care pri cină nu se mai putea ajunge pină la albia · adevă
rată a fl uviului. Cu tuate că apa era stătătoare, slujitorii
care duceau c op i i i sperau ca aceştia să se înece în bălţi.
Crezînd că în chipul acesta duc la · îndeplin i re porunca
regelui , au l ăsat cop i i i la marginea mlaştinii, acolo unde
se găseşte smochi n u l RuminaHs 1 (o d ini o ară numit zice-se
Rom ularis). Pe atunci acele meleaguri erau pustietăţi în
t i n;.;e. Se s p u n e că, după ce apa puţ i n adincă a depus pe
uscat albia plu t i t oar e u n de erau aşezaţi pruncii, o lu
poai că împi nsă de sete , care i eşise d i n codrii munţilor
apropi aţi, a uz i nd ţi petele copiilor, s-a abătut din drum
s p r e ei şi , a pl c c î n du - s e asupra lor, le-a dat să sugă cu
atita blîndeţe, i n c i t un cioban al turmei regeşti a găsit-o
în vreme c e- i lingea.
Legenda îi dă a ces t ui cioban numele de Faustulus.
Acesta i-a a du s la stină şi i-a încred i nţat nevestei sale,
La re n ţ ia , ca să-i crea s că . Unii autori au scris că .Larenţia
eru o femeie de morav uri �oare, motiv pentru care a f os t
porec l i tă de c i ob an i „ Lupoaica"' şi că de aici a l uat na�
tere legenda care î nfăţişează acest fapt drept un miracol.
Copii i născuţi şi crescuţi astfel, îndată ce au ajuns la
virsta tinereţii n-au lenevit pe la sti nă şi pe lingă tw·m e,
ci au î n ce put să colinde pădurile vecine umblînd după
vînut. Dobîn di nd pri n această îndeletnicire putere tru
·pea<;că şi bărbăţie, ei nu se mulţumeau numai cu vinarea
fiar� lor, ci atacau şi tîlhari i încărcaţi cu prăzi, pe c:::are le
. 1 Ficus ltu m inalis e r a unu] d i n smochi nii vestiţi care o-eştea

pe pan tele rol i n ei pal ati n e în lor.ul numit Germalus.
împărţeau cu păstorii. Astfel, cu ceata de păstori tineri,
care sporea din zi în zi, înfruntau primejdiile şi organi
. zau şi jocurile.
\
V Se spune că pe atun ci se celebra pe muntele Pala
tin sărbătoarea Lupercaliilor 1 şi că acest munte se numea
la în,ceput Palantium, după cetatea arcadiană Pallanteum 2 ,
iar mai tîrziu Palatium.
Evandru, care era arcadian de baştină şi stăpînise cu
mult timp înainte aceste locuri , a inţrodus această sărbă
toare adusă din Arcadia : tinerii care îl sărbătoreau pe
Pan Lycaeus 3 alergau despuiaţi , schirnbînd glume între
ei. Pe acest zeu romanii l-au numit mai tîrziu Inuus 4 .
Hoţii ştiau ziua cînd avea loc sărbătoarea. Mîniaţi că
pierduseră prăzile, ei surprinseră pe Romulus şi Remus
pe cîn d aceştia se ocupau cu pregătirea jocurilor. Romu
lus apărîndu-se cu înverşunare, tîlharii l-au prins numai
pe Remus, pe care l-au predat regelui Amulius, învi n ui n
du-i p e nedrept atît p e Romulus c i t şi p e Remus c ă ar
face incursiuni pe ogoarele lui Numitor, împreună cu o
adunătură de tineri fără căpătîi , şi că s-ar deda la prădă
ciuni ca într-o ţară năj rnaşă.
Ca urmare Remus este predat lui Numitor spre a fi
pedepsit.
Faustulus bănuise de la început că crescuse vlăstari
de neam regesc, căci ştia că nişte copii fuseseră aruncaţi
1 Lupercaliile erau -sărbătorile purificării şi expierii în onoa

rea zeului Pan şi se prăznuiau la 15 februarie. Numele provine
de la grota sacră Lupercal, situată la poalele Palatinului, una
din cele şapte coline ale Romei, pe care se oficia sărbătOârea
l ui Pan.
2 Oraş în Arcadia sudică, din care, potrivit legendei, regele
Evandru i-a c olonizat pe arcadieni pe malurile Tibrului, în jurul
Pala t inului.
3 Lycaeus era o poreclă dată :reului Pan , după munţii din
sudul Arcadiei unde se născuse acest zeu.
4 Inuus (de la verbul ineo-ire = a grămădi), străveche divi
nitate i tal i că. siirbolizînd abundenţa ogoarelor.
12
din ordinul regelui, iar vremea î n care el ii luase la dîn
sul se potrivea întocmai cu aceea în care avusese loc acea
întîmplare. Dar el nu voia să dea pe faţă acest fapt, decît
dacă s-ar fi ivit vreun prilej favorabil, sau dacă ne\'oia
l-ar fi silit. Dar iată că nevoia s-a fvit. Astfel, împins de
teamă, Faustulus ii desvăluie lui Romulus obirşia lor. De
altfel şi Numitor, care ţinea pe Remus în temniţă, după
ce a aflat că cei doi sint fraţi gemeni şi comparînd atît
virsta cit şi înfăţişarea lor, care nu părea a unor oameni
de rînd, îşi aduse aminte de nepoţii săi . Şi tot cercetind
el, ajunse pînă acolo incit nu mai era departe de a a fl a
obi�ia l u i Remus. I n felul acesta se urzi din toate părţile
un complot împotriva regelui. Romulus n-a venit în frun
tea cetei sale (căci nu era pregătit pentru o luptă des
chisă) ci porunci păstorilor să vină la palatul regal fiecare
pe un alt drum şi la o anumită vreme ; apoi îl atacară pe
rege cu toţii deodată. La r îndul său Remus, îl ajută şi el
cu o ceată alcătui t& din oameni i lui Numitor. In chipul
acesta fu suprimat regele Amulius.
VI Numitor, de la cea d intîi tulburare. strigă că vr aJ

maşul a pătruns î n oraş ş i că a atacat palatul regal ; de
aceea el chemă tinerimea albană în cetate, ca să-i dea
ajutor şi s-o apere cu armele. Văzind însă că Romulus ş i
Hemus a u sfîrşit lupta şi s e îndreaptă spre dînsul, pen
tru a-i aduce cuvenitele urări, convoacă nwnaidecit adu
narea, dezYăluie fărădelegile fratelui său, destăinuie obîr
şia nepoţi lor săi , ară tind cum s-au . născut, cum au fost
crescuţi, cum au fost recunoscuţi, şi, în sfîrşit, anunţă şi
uciderea tiranul u i , prezentîndu-se pe sine ca singurul
făptaş. lnaintind cu ceata lor în mijlocul adunării, Ro
mulu<> şi Hemus l-au aclamat pe bunic ca rege : strigătele
de aprobai·e ale mulţimii au întărit acest titlu şi în felul
acesta d om n ia a fost încredinţată regelui Nwnitor.
Astfel. după ce s tatul alban a fost dat în stăpinire lui
N u m i tor, :x· Homulus şi pe Hemus i-a cuprins dorinţa de
13
a întemeia un oraş pe acele meleaguri unde fuseseră gă
siţi şi crescuţi. Căci populaţia albanilor şi latinilor era
foarte numeroasă, la ea adăugindu-se şi păstorii , care erau
convinşi cu toţii că atît Alba cit şi Lavinium vor fi mici
pe lingă oraşul pe c are î l vor întemeia ei. După aceea
însă, în sufletul celor doi fraţi î ncolţi un păcat strămo
şesc, setea de putere, şi de aci urmă o ceartă josnică, is
cată dintr-o pricină destul de neînsemnată. Pentru că cei
doi fraţi erau gemeni şi deci respectul pentru \lirstă nu
putea face deosebire între dînşii, au hotărît ca zeii, sub
a căror ocrotire se aflau acele tărîmLu·i , să arate prin
auglll'i 1 cine va da numele noii cetăţi ş i c i n e o va cîrmui.
Romulus îşi alese ca loc de observaţie Pal<ii i n ul , iar Re
mus, Aventinul 2•
VII Se spune că mai î ntî i l ui Hem us i s-au arătat

semnele prevestitoare şi anume şase v u l t uri ; dar numai
ce s-a anunţat această pre\·estire, că l u i Homulus i se
arătară de două ori mai mulţi vulturi, ast fel încît amîn
doi au fost aclamaţi ca regi, fiecare de tabăra sa, unii in
vocînd faptul că Remus văzuse mai în tîi v u l turii, i ar cei
lalţi că Homulus a văzut un n umăr mai m are. Din această
pricină s-a iscat mare vrajbă, care s-a transformat în
tr-o încăierare sîngeroasă ; în învălmăşeală, grav lovit de
fratele său, Remus a căzut fără suflare.
S-a mai răspîndit şi o altă legendă şi an ume că Remus
a sărit peste noile ziduri ridicate de Romulus, cu intenţia
de a-şi bate j oc, iar Romulus l-a ucis rostind aceste cu�
vinte : „Aşa să piară de aici înainte toţi acei care vor în
drăzni să sară peste zidurile ridicate de mine ! " Astfel
1 Auspiciile, . observarea voi n ţei divinitătii după zborul pă

sărilor aves+ specio), sau după modul cum mîncau puii sacri
dintr-o turtă anume pregătită (ex tripudiis}, se luau înaintea în
ceperii oricărui act p ub l i c i mpo rtant.
2 Una din cele şapte col i n e ale Romei, între Palatin şi . Mons
CaeUus.
a ajuns Romulus singurul stăpîn pe putere, iar cetatea
întemeiată a luat numele fondatorului său. Roma 1 •
Muntele Palatin, unde crescuse, a fost cel clintii loc
pe care Romulus l-a întărit. Slujbele religioase le-a ofi...
ciat pentru ceilalţi zei după rînduiala albană, numai pen�
tru Bercule 2 după ritul grec, aşa cum fuseseră statorni ...
cite de Evandru.
Legenda spune că Bercule, omorînd pe Geryon 3, a
adus pe aceste meleaguri o cireadă de vite de o uimitoare
frumuseţe ; mînînd-o din urmă, a trecut-o înot peste
Tibru şi a poposit cu ea aproape de fluviu pe o pajişte
cu păşune îmbelşugată pentru ca vi tele să se odihnească
şi să pască. El însuşi , obosit de drum, s-a culcat. Cum era
însă cam îngreuiat de mîncare şi de vi n, a fost cuprins
de un somn adînc. U n păstor de prin acele locuri , cu nu
mele de Cacus, trufaş din pricina forţei sale, a fost ade
menit de frumuseţea vitelor şi s-a hotărît să le fure. Dacă
ar fi minat toate vitele în peşteră, înseşi urmele cirezii
l-ar fi călăuzit într-acolo pe stăpîn, în căutarea ei. De
aceea Cacus a ales pe cele mai frumoase şi le-a băgat
de-a-ndăratelea în peşteră, trăgîndu-le de coadă. Cînd în
revărsatul zorilor Hercule s-a trezit din somn şi şi-a roti t
ochii peste cireadă, băgînd d e seamă c ă lipseşte o parte
din vite, s-a îndreptat spre peştera apropiată ; el îşi fă-
1 R om a veche era aşezată la 25 km. de \'ărsarea Tibrului în
Med i te ra nă . Cele mai \�chi aşezări date?.ză de la î n ceputul pri
mului mileniu. Primii locuitori, proveniţi d i n cmigrnn\ii l a t ini şi
sabi n i , s-au s tabilit pe col i n a Pa l a tină, apoi pe Quiri n a l , Capi to
liu, Aventin, Viminal, Esquilin şi Caelius. Arheologii au stabi l i i
fondarea oraşului Roma î n sec. VIII î.e.n. ceea c e corespunde da
tei de 753 sau 7'54 i.e.n. răspîndită în antichi tate şi menţionată de
am:ilişti şi istorici. I n.temeierea Romei se bazeaz[1 pe contopirea co
munităţilor latine, sabine şi etrusce.
2 Hercule - Heracles al eli.nilor - născu t din Zeus şi Maiu ,
id�ntificat cu o străveche d i vi n i tate italică a sabi n i l or , Sem o

Sancus, devenit Dius Fidius a l latinilor.
3 Mon stru mitologic uriuş, cu trei trupuri, care domnea !n
Insula Erythrea ; a fost doborit de Hercule.
15
cuse socoteala că poate î ntr-acolo duc urmele vitelor, dar
văzînd că toate urmele duc înafară şi nici una nu merge
spre peşteră, nedumerit şi neştiind ce să facă, a plecat
cu · ci r eada din acel loc pri mejdios.
Cînd vitele au pornit la drum, u nele au mugit (cum
este în firea lor) după cele care lipseau. Vitele din peş
teră le-au răspun s ; mugetul lor l-a întors pe Hercule
din drum şi l-a î ndreptat din nou spre peşteră. Deoarece
Cacus a încercat să-l oprească cu forţa de a intra în peş
teră, Hercule l-a lovit zdravăn cu bita. Zadarnic a che
mat Cacus în ajutor pe ceilalţi păstori , căci pînă la urmă
s-a prăbuşit mort.
Pe atunci ţinuturile acelea erau stăpîn ite de Evan
dru, fugit din Pelopones. El le stăpinea nu atît datorită
unei puteri de adevărat conducător, cit mai ales renun:ie
lui său. Era urr bărbat respectat şi admirat de ceilalţi,
pentru că ştia să scrie, ceea ce era ceva nou şi de mirare
în ochii unor oameni fără carte. Evandru era -respectat
de toată lumea mai ales datorită credi nţei că m ama lui,
Carmenta 1 , a avut darul pr oroc iri i : pe ea o p reţ uise şi
o adm i rase lumea pină l a sosi rea Sibylei 2 în Italia.
Atras la faţa locul ui de faptul c ă păstorii se îngrămă
diseră şi făceau zar.vă in j urul străinului, vinovat de uci
derea unui om , Evand ru, după ce a aITat că este vorba
de o crimă şi care era prici na, se uită la î nfăţi..şarea lui
Hercule, care părea cu m ult mai �eosebit şi mai măreţ
decit oamenii obişnuiţf, şi-l î ntrebă ce fel de om este.
1 Cannen ta sau Ca rme11talis era, du pă l'egendele italice. o
nimfă dotată cu darul p rezicerii. De ol"i.gi nă arcaQ,iană., adorată r.:a
divinitate pro tectoare a n aş terilor, era sărbătorită i n tre 11 şi 15 ia
nuarie. După ea a fos t de n u mi tă P oa r ta C.'3rmentalis din Rama.
! S i byla, d u p ă tra d i �ie, cea mai ves ti tă prezi cătoare antică,
şi-a stabili t reşedi n ţa în oraşu l Cumae şi i-a pus l a dispoziţia ve
gelui Ta r q u iniu;; Su perb us că rtile p r o fetHror (Libri Sibylin i), în
trei volume. Ele erau păs trate în Capilaliu, fi.iod coosuitate în
vremuri c r i t l ce de un c:olegi u de preoţi, şi cuprindeau oracole
gre ce ş t i a d a p t a te pen tru ro m a ni.
16
I ndată ce-i află numele, cine i-a fost tatăl şi care îi erll
patr ia , îi z ise : „Hercule, f i u al lui Jupiter, fii b i ne ve
n i t ! Mama mea a devărată tilcuitoare a Yoinţei zei l or a
p ror oc i t că tu vei spori n umărul zei lor cereşti şi că ţie
ţi se va hărăzi aici un a l tar, numi t de poporul care va
aj u nge cel mai bogat şi cel mai puterni c din toate po
poarele de pe pă mint « Alt a ru l cel mai mare» ; la el se var.
face slujbe după rînduielile tale."
întinzîndu-i mina, Hercule răspunse că pri meşte
proorocirea �i că \' a împlini vrerea u r si t e i pri n ridi carea
şi de di ca rea altarului . Acolo şi a t un c i pentru întiia oară
î n ci n stea lui Hercule a fost aleasă d i n c i r ea d ă junca cea
mai frumoasă ş i s-a făcut primul sa c 1 · i f i c i u. La ceremonia
sacri ficiului �i la ospăţ au f o s t a d m i s e fam i l i i le potiţi i lor
şi p in a r i lor 1 , pe atunci cele ma i Yes t i te di n acele locuri .
I ntî mplarea a făcut ca potiţii să Y i n ă mai de\'reme
la cere m o nie şi să li se poată oferi măru n t a iele ; pi narii
au l uat parte numai la res tur i le ospăţu l u i . Di n această
CC\ u ză a rămas s ta t orn i c i t ă de atunci d a t i n a ca n e a m u l pi
n 3ri l o r cit va tră i , să nu se î n frupte din măru n taie. l n
d rumaţi de E\·andru, poti\i i au fost m u l t e \'eacuri sluj i
to r i i acestui altar, p.în ă c i n d tot n eamul l o r s-a st i ns.
Aceasta s-a î n t i mpla t d i n pricină c ă ei t recuseră sl ujba ce
li se încred i nţase pe seama scla,·i lor pu b l i ci . Dintre cul
tele religioase străine de atunc i , Romulus l-a adoptat n u
mai pe aces ta . El era con Yins că n u m a i p r i n însu ş iri ex
cepţionale se poate do bî nd i faima de nem uri to r , pc care
dealtfel propria-i s oar tă i-a hărăzi t-o.
VIII După ce Romulus a oficiat ceremon iile religioase,

potrivit rind u ie li lo r , a chemat poporul la adunare şi i-a
dat legiuiri în privinţa convieţuirii, pentru că o asemenea
gloată de oameni nu putea să se con topea<>că într-un
1 Potiţii erau preoţii lui Hercule, iar pinarii, ajutoarele lor.

Colegiul lor a fost ul terior preluat de stat.
Ir
popor decît numai prin legi. Insă Homulus a socotit că
legile date vor fi sfinte pentru n işte oameni s impli, dacă
el însuşi se va face respectat de ceilalţi ai săi prin anu
m i te î nsemne ale puterii . De aceea el l i s-a infăţişat în
tr-un chip i mpunător, atît prin veşmîntul strălucitor, cit
ş i prin garda sa de doisprezece li ctori 1 care să-l î nso
ţească pretutindeni. Unii socoteau că n wnărul de doi
sprezece lictori provine de la cei 1 2 ntlturi care îi pre
vestiseră domnia. Mie însă nu-mi vine greu să mă alătur
părerii care susţine că atît veşmintele, î nsem nele şi obi
ceiul folosirii unor astfel de sluj itori , au fost împrumu
tate de la etrusc i , vecinii noştri, de unde a fost luat ş i
scaunul curul 2 şi toga praetexta 3 şi că tot de l a etrusci a
fost împrumutat şi n umărul de doisprezece lictori , pe care
obişnuiau' să-l aibă regii lor, deoarece la alegerea regelui
luau parte douăsp1·ezece cetăţi, iar fiecare cetate dădea
cîte u n l i ctor.
In vremea asta, Roma creştea şi-şi lărgea i nc inta, in
globînd mereu alte şi alte terenuri , mai de grabă î n spe
ranţa unei populaţii mai mari în viitor decit din necesităţi
i medi·ate. Atun c i , pen tn,i ca această mărire n oraşului să
n u fie deşartă ş i pentru a sp ori numărul locuitorilor,
Homulus , după vechea na.etodă a î n temeietori lor de oraşe,
care, adunînd o mulţ i me de oameni simpli şi săraci , pre-
1 Lictorii formau garda specială a tu�uror magistraţilor ro

mani care dispuneau de impel'ium (prerogativele p uterii) : consuli,
d i c tatori , pretori, guvernatorii ele �rovincii , proconsuli, propretori,
tribunii n1ilitari ; numărul lor varia, după rangul mag i s tratului,
de la 2 la 24. Mergeau înai ntea magistraţilor purtJnd pe umărul
d ropt fasces, un mănunrhi de nuiele de ulm, legate cu o centură,
uvîrid · o secure l a mijloc. E i erau şi executorii sen tinţelor capi
tale. Fasciile s i mbolizau puterea supremă a statului. Obiceiul
. acesta vine de l a etr u s c i , unde fasciile simbol izau unirea celor
l� cetăţi în ronfederaţia etruscă.
2 Scaunul înalţilor demnitari romani.
3 Togă tivi tă cu pu rpură pe care o p u r tau C'opi i i pinii l a 1 7 _ani,

magistraţii ş i preoţii.
18
tindeau totuşi că s-înt născuţi pe acele meleaguri, a deschis
un asylum pe locul care este acum împrejmuit între cele
două dumbrăvi, la coborirea de pe Capitoliu. Acolo şi-au
găsit adăpost, fugind din sinul populaţiilor vecine, fără
deosebire dacă era om liber sau sclav, o mulţime de
oameni dornici de o viaţă nouă. ln modul acesta s-a pus
temelia viitoarei puteri a romanilor.
Şi fiindcă Romulus a fost mulţumit de noii lo c u it ori ,
le-a orinduit un sfat care să-i cirmuiască. A ales din rin
dul lor o sută de senatori 1, fie că acest număr era în
deajuns, fie că numai o sută erau cei care puteau f i aleşi
senatori. Este sigur că aceştia au fost n u m iţ i patres, pen
tru c in stea care le-a fost acordată şi că urmaşii lor s -au
numit patricieni.
RAPI RE:\ SABINELOR �
IX l n t r - ad evăr , cetatea romană ajunsese a tî t de pu

ternică, incit se putea măsura în război cu oricare din ce
tăţile vecine. Dar din pricina l ipsei de femei puterea
1 Numfirul senatorilor (patres), i ni ţi a l de 1 00, a crescut pînă
la 600 în tim pul republicii. la !JOO în t i m p u l lui Caesar şi a fost
redus de Augustus Ia 600. Se n a t ul (senatus), c o n s t i tu i t numai di n
patricieni, a fost i n s tituţia cea mai i mp or t an t<\ şi forul suprem a]
conducerii statului m i l i tarist roman în perioada republ i ci i . In
j u risdi cţia sa intrau toate problemele din domeniul intern şi ex
tern, fiind bastionul aristocraţiei conducătoare : c on f i r marea ma
gis traţilor aleşi, problemele păci i şi ale război ului , conducerea
pol iticii externe, c on trolu l cultelor, acordarea de puteri excepţio
nale e t c.
2 Sabi nii sau s<i bcl i i , populaţie vecină cu latin i i , supusă de ro
mani în 420 i.e.n. Impreună cu latini i , u mbrii şi oscii erau cele
mai vechi populaţii italice autohtone. Ramura cea m<ii n umerousii
a triburilor sabelice era fonnată din sa mniţi, grupaţi în con fe
deraţia samn ită care, în prima perioad<i a republicii r om an e , s-a
hnpotrivit 200 de ani expa n s i u n i i roma ne. lşi aveau aşezările în
reeiunea Apeninilor.
l!J
n-avea să dureze mai mult decit o vîrstă de o m , deoarece
ce i d i n cetate n u puteau nutri speranţa de a avea urmaşi
ş i nici cu populaţiile veci ne nu puteau încheia căsă torii.
Atunci, urmînd sfatul senatorilor, Romulus a trim is soli
la ginţile î nveci nate, pentru a le propune să î ncheie
alianţe şi căsătorii c u poporul de curînd î njghebat. „Şi
celelalte cetăţi - l e spuneau solii - au î n ceputuri mo
deste ; cu \Temea însă, mulţumită şi aj utorului zeilor, da
torită ş i propriei lor vitej i i , un ele cetăţi aj ung la o mare
î n florire şi-şi dobin desc o faimă strălucită.
Se ştie bine că la întemeierea Romei n-a lips i t ajuto
rul zeilor şi că locuitorilor ei nu le lipseşte n i ci vitej ia ;
de aceea cetăţenii străini nu trebuie să se si mtă j igniţi
dacă îşi încrucişează singele c u roman i i . " Ni căieri însă
soli i Romei n u au fost bine primiţi, atît de mult erau di s
preţuiţi romanii ! Atit de tare se temeau megieşii, pen
tru e i ş i pentru urmaş ii lor, de această putere care se
ridica ameninţătoare în m i j locul lor ! Solii roma n i , i zg·o
n iţi de peste tot erau adeseori î n trebaţi de ce n-au deschis
un azil ş i pentru femei, căci numai aşa romanii vor a\·ea
parte de căsătorii d.e mne de e i .
Tineretul roman a îndurat foarte greu aceste vorbe
de ocară ; ş i totul arăta că se va recurge la forţă.
In acest scop ş i pentru a oferi un prilej n imerit, Ro
mulus îşi ascunse necazul şi pregăti în cinstea lui Neptu
nus Equester 1 n işte festivităţi nemaipomenite pînă atunci,
pe care le numi „Consualia". Apoi dădu poruncă să fie
anunţaţi · ş i vec i n i i de acest spectacol ş i organiză j ocurile
cu o pompă cit mai strălucită, cu toată priceperea şi posi
bilităţile de care di spunea, incit să li se ducă vestea şi să
atragă pe oameni . S-a adunat lume multă, împinsă pri n
tre altele şi de d orinţa de a vedea noul oraş. A u ven it î n
primul rîn d locuitori i d i n ţinuturile mai apropiate, d i n
1 Patronul tagmei caval crilo1 (ordo equester), iden tificat cu

zeul Consus, d i vi ni tate italică, sărbători t de trei ori pe an.
20
Caenina, Crustumerium şi Antemnae 1 ; au venit ş i o
mare mulţime de sabin i , cu copii i ş i cu nevestele lor. Oas
peţii, bine găzduiţi în case, contemplau aşezarea oraşului,
zidurile şi numeroasele locuinţe şi se m inunau cit de
repede a crescut puterea Fomană. Cînd a veni t vremea
spectacolului, în timp ce atenţia şi privirile tuturor erau
aţintite la jocuri , Romulus dezlănţui atacul plănuit mai
înainte : la un semnal dat, t i nerii roman i se repeziră d i n
toate părţile ca să răpească fetele. O mare parte din ele
au fost înşfăcate la întîmplare de către fiecare răpitor.
Altele, mai frumoase, au fost destinate patricien ilor celor
mai de vază, fiind duse la ei acasă de către plebei anume
î nsărcinaţi cu această treabă. Una dintre acestea, cea mai
frumoasă d intre toate, se spune că fusese răpită de oa
menii unui oarecare Thalasius. Deoarece mulţimea- nu
mai contenea cu întrebarea „unde o duc ?"' şi pentru ca·
nu - cumva să-i facă c ineva vreun neajuns, răpitorii stri
gau : „O ducem lui Thalasi us"'. De atunci a i n trn t acest
strigă t în trad iţia nunţilor. Petrecerea odată î ntreruptă
din pricina spaimei. părinţii fetelor fugiră cuprinşi de
jale, strigînd că s-a călcat legea ospeţie i şi i nvod nd spri
jinul zeului la a cărui sărbătoare şi la ale cărui jocuri
ven iseră, înşelaţi de cucernicia şi buna-credi nţă a gaz
delor.
Nici fetele răpite nu sperau la o soartă mai bună. după
cum nici i ndignarea nu le era mai m ică. lnsâ Romulus
însuşi mergea de la una la alta şi le spunea că acest lu
cru s-a intimplat din cauza trufiei părinţilor care se îm
potri viseră căsătoriei lor cu vecinii ; că ele vor deven i
soţiile romani lor, cu care vor împărţi toate bunurile şi
pa tri a, bucurindu-se de ceea ce o mul are mai scump pe
lume : copiii De aceea să-şi potolească minia şi să-şi dă
.
r u i ască sufletul acelora cărora soarta le dăduse trupurile

lor , căci adesea din duşmănie se naşte mai tirziu buna
1 Vechi locali tăţi si tuate în veci nătatea Romei.
înţelegere ; că ele vor avea parte de bărbaţi buni căci e �
se vor strădui ca, îndeplinindu-şi îndatoririle de soţi, s ă
le potolească ş i dorul d e părinţi ş i d e patrie.
La aceasta se mai adăugau mingiierile şi vorbele dulci
ale soţilor, care dădeau v inp p� dragoste ş i pe inimile lor
pă timaş e - astfel de argumente fi i n d cele mai convi n gă
toare pentru firea femei i .
X Astfel minia fetelor răpite s e potolise într-o oare

care măsură ; în schimb pări nţii lor căutau să-şi aţiţe
concetăţeni i prin hainele de doliu, prin lacrimi le şi tîn
guielile lor. Ei, nu numai că nu-şi ţineau supărarea în
chisă intre pereţii caselor lor, ci se duceau din toate
părţile la Titus Tatius, regele sabin i lor ; tot felul de tri
mişi se adunau acolo pentru că Tatius se bucura de cea
mai mare vază în tot ţinutul acela. D in tre pări nţii lezaţi
de ro1nan i o parte erau caen i n i , crustumini şi antemnaţi ; ·
acestor populaţii părindu-li-se că Tatius şi sabinii acţio
nează prea încet, pregătiră împreună războiul î mpotri va
romanilor ş i năvăliră Re teritoriul lor. Pe cind pustiau
ţinutul roman răspindiţi î n cete, Rom ulus le iese înai nte
cu oastea lui şi într-o luptă uşoară le dovedeşte că m i n i a
fără putere nu î nseamnă nimic. E l î mprăştie cetele \Tăj
maşe, le pune pe fugă şi, î n vreme ce w·măreşte pe fu
gari, îl răpune în luptă pe regele lor şi-i ia annele. După
doborirea căpeten iei duşmanilor oraşul căzu din prim ul
iureş. Apoi · Romul us, în fru n tea trupelor învingătoare şi
c a un erou acoperit d e slavă ş i m î ndru de isprăvile s a l e ,
pentru ca toată lumea să ştie de romani, aşeză armele
căpeteniei vrăjmaşe pe o tip1si e anume făurită şi se urcă
în Capitoliu 1 • A i ci depuse trofeul la poalele unui stejar :?
1 .Colina p'= . care se va înălţa vestitul templu al lui Jupiter,

s.ituat pe stînca Tarpeia din Homa, l ingă zidul cetăţii.
·
2 Fii nd consacrat lui Jupiter. stejarul era socotit ca arbore ·

sfînl;.
22
socotit de păstori ca sfîn( Odată cu depunerea ofrandei
el desemnează un loc pe care avea să se ridice un templu
în cinstea lui Jupiter 1 căruia i se adresează cu un alt
apelativ : „Jupiter Feretrius, spuse el, iţi aduc armele
unui rege învins , pe care ţi le dedic eu, Romulus, regele
învingător. Tot în cinstea ta mai ridic un templu pe acest
loc, pe care l-am însemnat în mintea mea, f i ind hărăzit
să pri mească cele mai strălucite trofee, pe care, după
pilda mea, le vor aduce aici urmaşii mei de la reg i i ş i că
peteniile vrăjmaşe doborîte în luptă."
Aceasta e origina templului - cel dinti i d i n toate -
care a fost inaugurat la Roma. Zeii au voi t să nu fie
rostite în deşert cuvi ntele ctitorului, care declarase că
urmaşi i săi vor aduce la templu asemenea trofee. Ei î nsă
n-au î ngăduit ca din cauza unui număr prea mare de în
vi ngători , gloria unei asemenea ofrande să-şi piardă din
î nsemnătate. De atunci, î n decursul atitor ani de război,
numai de două ori s-au obţi nut cele mai strălucite trofee
- spolia opima - 2 atît de nlr hărăzeşte ursi ta această
cinste oamen il or !
CUM .\ FO .'-iT PEDEPSITA TARPEL\ PENTRU

TRADARE
XI Pe cin ci rom ani i erau ocupaţi cu aceste solemn i tăţi

pe Capi toliu, oastea antem naţilor, prof i tînd de impreju-
1 Jupiter, v e l' he divin i tate i talică, identificată cu Zeus al gre

cilor, este cel mai important zeu din panteonul roman. Jupiter
era socotit zeul cerului, lumi nei, atmosferei, trăsnetului şi tot
odată şi căpetenia supremă a zeilor. Apelativele sale erau Optf
mus Maximus (prea bunul şi cel mare). Era socotit ca protector
al Romei.
· ·
1 T n latin.eştc .� polia opima înseamnă cel mai bogat trofeu de

arme luat de pe cfmpul de luptă de un luptător rom.an, de la ua
adversar cu foartt> m 1 1 ltă faimă.
rare, le atacă hotarele rămase fără apărare. Legi unea ro
mană adusă în grabă surprinse pe duşman împrăşt i a t pe
ogoare. De la cel d i n tî i strigăt de luptă şi de la prima
c iocn i re duşman i i au fost p uşi pe fugă, iar oraşul lor cu
cerit. După această dublă biruinţă , Hers i li a , l a stăruin
ţele sabinelor răpite rugă pe R o mulus, soţul său, să-i ierte
pe păr i nţ i i lor ş i să-i primească în cetate ; după părerea
sa, prin această îm păcare avea să crească puterea Romei.
R omulus a consimţit bucuros. Apoi el a pornit î mpotriva
crustumi nilor, care ş i ei dezlănţuiseră războiul.
De data aceasta lupta a fost mai scurtă, fiindcă înirîn
gerile celorlalţi făcuseră să scadă curajul crustumin ilor.
l n amindouă oraşele _ au fost trimişi colonişti . Mai mulţi
coloniş t i s-au înscris pentru Crustu m i n i um datorită rod
n i ciei pămîntului. Dar ş i la Roma au veni t mulţi emi
granţi din ace:;; te teritori i , mai cu seamă părinţi şi rude
de-ale fetelor răpite.
Cel din urmă război a fost cel cu sabi n i i , care a fost
şi cel mai î ndelungat căci sabi n i i l-au dus fără grabă ş i
fără mînie ; fără c a ameni nţările să premeargă războiului .
La iscusinţă, sabi n i i au adăugat şi Y i clenia. Tarpeius
era comandantul cetăţuii Romei. Pe fi i ca sa Tarpeia 1 ,
feci oară , care ieşise d i n î ntîmplare în afara zi durilor ora
şului ca să ia apă pentru sacrifi ci i , Tati us a cumpărat-o
cu aur, pentru a da drumul ostaşilor înarmaţi în cetă t uie.
O dată intraţi , înşişi duşmanii au o morît-u pe trădă
toare, zdrobind-o sub greutatea scuturilor l or , fie pentru
a face să se creadă că au ocupat cetăţuia pri n forţa ar
melor, fie pentru a demonstra că faţă de trădători nu se
respectă cuvintul dat.
1 De la Tarpeia . după legendă, fiica lui Spurius Tarpeius, su

primată pentru trădcire. CJ căpătat nu mele stînea Tarpeia de pe
Colina Capitol i n ă , de unde erau aruncaţi cei condamnaţi la moarte.
24
HAZBOIUL ROM A N I LOR CU S A B I Nl1
XI I ln orice caz sab i n i i au ocupat cetăţuia. A doua zi,

oastea romană rî n d u i tă în l i n i e de băta i e a ocupat şesul
d i n tre Palat i n şi Capi tol i u . Sabi nii n ici n-au apucat să le
iasă în î n ti mpi nare că rom a n i i , împi nşi de minie ş i de
d or i n ţ a de a recuceri cetăţuia î n cepură atacul de jos, de
la poalele colinei. ln amîndouă taberele căpeteni ile îşi
î ndemnau ostaşi i la l u ptă ; pe sabi n i îi comanda Mett i us
Curtius, i ar pe roma n i Hostius Hosti l i us . Acesta, stătea
î n prim e le rînd uri şi în tr- u n loc pri mej d i os şi-şi îmbăr
băta ostaşii pri n c u raj ul şi îndrăzneala sa. l n să Hostius
căzin d în l uptă, oştirea romană se retrase şi fugi în ne
orî n d u ială pî n ă la vechea poartă a Palati n ul u i . Romul us
însuş i , tîrît de m u l ţ i m ea fugarilor, îşi r i d ică armele spre
cer şi z i se : „O, J u pi ter Stator 1 ! Supu n î n d u-mă zborul u i
F>ăsă rilor tale, am pus a i c i pe Pala t i n , teme l i a oraşul u i !
Sabi n i i au ocupat cetă\uia, cumpărată prin · trădare, iar
acum oastea lor a trecut valea care-i desparte de noi şi se
îndreaptă î n coace. Tu, î n să, tată al zeilor ş i al oamen i lor.
îndepărtează-i măcar de a i c i pe vrăjmaşi ! Curmă spaima
romani lor şi opreşte fuga lor ruşi noasă ! Ţie, o , Jupiter
Stator, făgăd u i esc să-ţi î n alţ în acest loc un templu care
să ami n tească urmaşilor că oraşul a fost salvat pri n aj u
torul tău ! "
După ce a rostit această rugăc i une, ca ş i cum a r li
simţi t că rug ăc i u n e a i-a fost ascultată, Romulus zi.;;e :
„Roma n i , prea puternicul Jupiter vă porunceşte să î nce
taţi fuga şi să reîncepeţi lupta". Atunci romanii se opriră
din retragere, ca la o poruncă d i v i nă, însuşi Romulus
avîntîndu-se î n primele rîndur i .
In fru n tea sabi n ilor, Mettius Curtius se năpustise d i n
î nălţimea cetăţuii pe urma romanilor împrăştiaţi p e toată
î n t i nderea forului de astăzi. Nu era prea departe de poarta
1 Cel care reţine, care opreşte pe fugari.
25
Palati n ului , cînd începu să strige : „Am învins pe aceste
gazde mincinoase, pe aceşti vrăjmaşi laşi. Abi a acum î şi
dau {.;.� seama că una e să răpeşti feci oare şi alta e să te
baţi cu bărbaţi i . c.; Pe cînd Curtius se fălea astfel, Romu
lus î l atacă cu o ceată de tineri foarte curaj oşi . lntîmplă
tor, în clipa aceea, Mettius lupta călare, de aceea i-a fost
mai uşor să fugă. El nu scăpă î nsă de urmărire. Restul
trupelor romane, înflăcărate de curajul lui Romulus, îi
puseră pe fugă pe sabini. Mettius fu trîntit î n tr-o mlaş
tină de calul său, speriat de zarva urmăritorilor. Văzînd
primejdia prin care trecea căpetenia lor, sabi ni i s-au în
tors din drum şi Mettius scăpă, încurajat de i n demnul ş i
dragostea mulţimii. Romanii şi sabinii reîncep lupta î n
valea dintre cele două dealuri ; d a r situaţia roman ilor era
mai avantajoasă.
XIII Atunci sabinele, d i n pri cina cărora se născw�e

războiul, cu părul despletit şi veşmintele sfişiate, lăsînd
la o parte teama femeiască de primej dii , pătrund printre
sul.iţele care zburau î ntre cele două armate, pun stavilă
ostilităţilor şi pornirilor de ură ; ele imploră cînd pe pă
rinţi, cind pe soţi să n u se facă de ruşine, mînjindu-se c u
sîngele g inerilor, ori c u a l socrilor, ş i s ă n u pîngărească,
printr-un paricid, zămislirea şi naşterea prunci lor lor, fiii
unora, nepoţii celorlalţi.
„Dacă vă este scîrbă de această înrudire dintre voi,
de căsniciile încheiate, asupra n oastră vărsaţi-\·ă minia !
Noi sîntem cauza războiului , n o i sîntem pricina rănilor şi
morţii bărbaţilor ş i părinţilor n oştri ! Mai bine să pierim
noi, decît să trăim fără voi, răminînd văduve, sau or
fane ! " Vorbele lor au mişcat şi pe ostaşi şi pe conducă
torii lor.
Deodată se aşternu tăcerea peste tot cîmpul de bătaie.
Comandanţii se apropiară hotăriţi să se î nţeleagă. Şi nu
numai că s e încheie pace, dar cele două cetăţi se şi con-
. .26
topesc într-una singură, căpeteniile lor se asociază la
domnie, iar Romei i se acordă rolul de conducere.
I n felul acesta Roma ajunge de două ori mai mare.
Pentru a li se da şi sabinilor o satisfacţie, toţi cetăţeni i
romani au fost denumiţi quirites 1, de l a numele fortă
reţei sabine Cures. In amintirea acestei lupte, locul î n
care calul lui Curtius îşi salvase stăpînul căzut in mlaş
tină, scoţindu-1 la mal , a primit denumirea de lacul
Curtius. 2
După un război atît de groaz n ic a urmat binefăcătoa
rea pace, care a făcut pe sabine şi mai dragi soţilor şi pă
rinţilor lor şi în primul rînd l u i Romulus. De ac ee a cînd
a împărţit poporul î n 30 de curii 3, a dat curiilor numele
acestor femei. Numărul femeilor era fără î n d o i ală m a i
mare deci t al curiilor ; trad iţia n u ne spune însă dacă cel e
care au dat numele curi ilor au fost alese după vîrstă,
după rangul lor sau al soţi lor, sau dacă au fost trase l a
· sorţi. Tot atunci s-au alcătuit trei centuri i de caval eri :
namnenses, care îşi trage numele de l a Rom ulus, Ti tien-
ses, de la Ti tus Tati us, şi Luceres, a cărui n ume n u poate
fi expl icat, deoarece nu i se cunoaşte originea.
De atunci , cetatea romană a fost c î rm u i t ă în comun
şi in depl ină înţelegere de către doi regi.
X I V Peste ciţiva ani , nişte rude de-ale regelui Ta

tius insultară pe tri mişii laurentinilor. Deşi laurentinii
se pling şi cer satisfacţie în numele dreptului ginţilor,
totuşi asupra lui Tatius au avut mai mare putere i nfluenţa
şi rugămi nţile alor săi. Prin acea'ita şi-a atras asupră-şi
pedeapsa pe care o meritau rudele sale, căci, venind la
1 D en u mi re oficială a cetătenilor romani convocaţi în Ad una
re a poporu l u i .
1 Lacul Curtius, înai n te d e secare, e r a situat î n centru l foru
lui roman.
1 Ulterior Curia dese m n a j()cul u n d e S(' n a t u l î;i ţinea şedinţPle.
Lavi ni um, la so lem n i tatea unui sacri ficiu , Tat i us este
ucis în tr- o busculadă .
Se spun e că aceast ă i!l-tîmplare n u i-a pri cinuit prea
mare durere lui Romulus, aşa cum s-ar fi cuvenit, fie
pentru că Tatius nu fusese un tovarăş sincer -la domn ie,
fie pentru că socotea că dispărutul şi-a meritat s oar t a . De
aceea s-a abţinut de la război. Totuşi ca o ispăşire pen
tru i n sul t ele aduse solilor a fost reînnoit tratatul dintre
Roma şi Lavi nium 1. In pofida aştept�rilor, pacea dintre
romani şi laurenti n i s-a păstrat totW?i. In schimb un alt
război izbucneşte, mult mai aproape, chiar la porţile
Romei .
Fidenaţii 2, socotin d pr i m ej d i oasă vecin ăt::itea cu o
pute re ca�e creştea tot mai m u l t se grăbesc să decl are
război Romei cu un cea s mai devreme, pma a n u se î n
tări aceasta prea mult, căc i al lfel n-ar mai fi putut s-o
învingă.
Ei trimit împotriva Romei cete de t in eri în armaţ i şi
devastează ţinutul d intre Roma şi Fi denae, �ipoi pornesc
spre stinga, deoarece spre dreaptu er au î m p i e d ecaţi de
Tibru, şi încep să jefuiască şi să pus t i ască to t u l în jur,
vîrînd groaza în ţărani. Aceştia f u g de- a valma la Roma,
unde aduc vestea că au năvălit d uş m a n i i .
Romulus, chemat în grabă, căci războ i u l era prea
aproape şi nu mai îngăduia nici o în tirziere, seoate ar
mata şi -şi instalează tabăra la 1 000 de paşi 3 de Fidenae.
Acolo lasă numai o mică garnizoană, apoi pleacă cu toate
trupele. După ce aşează la pîndă o parte din trupe, în
n i ş te locuri acoperite cu tufişuri, pentru a atrage în
capcană pe duş mani , merge mai departe cu grosul pe
destrimii şi cu toată cavaleria Această tactică, operată
1 Cetatea Lavinium era considerată după legendă centrul urban
al populaţiei de g i n tă latină.
2 Locuitorii cetătii Fidenae (Castello Guibilio) situată la 3,5 km
de Roma între Tibru şi A n i o.
1 Pasul era o măsură romană pentru l ungimi, avînd 1,49 m.
într-o aparentă dezordine, ca şi incursiunile cavaleriei,
pină aproape de porţile oraşului , ademeneşte pe duşman.
Acţiunea cavaleriei făcu s ă pară mai firească fuga pe
care ostaşii trebuiau s-o simuleze. Şi, cum cavaleria pă
rea că stă la îndoială dacă să dea bătălia sau să se re
retragă, iar pedestrimea începea şi ea să dea înapoi,
duşmanii se năpustesc deodată prin porţile larg desch ise
pe urmele armatei romane şi , în dorinţa lor înverşunată
de a-i urmări şi nimici pe romani , sînt atraşi în locul unde
era organizată ambuscada.
Atunci romanii ies pe neaşteptate din ascunzători şi
se reped din flanc asupra duşmanilor. Spaima Iidenaţilor
creşte şi mai mult văzînd că unităţile de soldaţi romani
care fuseseră însărcinate cu paza castrului pornesc şi ele
la atac. Astfel, copleşiţi de numărul romanilor care răsă
reau din toate părţile, fidenaţii înspăimîntaţi o i au la
goan ă, incit Romulus şi călăreţi i săi abia au timp să se
întoarcă în goana cailor.
lntr-adevăr, o fugă ca asta de mult nu s-a mai po
menit ; fiind o fugă reală duşman i i alergau spre oraşul
lor într-o neorînduială mult mai mare decit roman i i , pe
care îi urmăriseră cu puţi n mai înainte, în fuga lor s i m u
lată. Cu toate acestea fidenaţii n-au putut să se salveze ;
.
romanii îi urmăresc îndeaproape, pas cu pas, şi , mai îna
i nte de .a se închide porţile, pătrund de-a valma în oraş,
ca şi cum cele două armate n-ar fi fost decit una singură.
XV Războiul fidenaţilor a in fluenţat şi pe veienţi 1, cu

care se înrudeau (căci şi fidenaţii erau etrusci). ln plus,
ii stimula şi nel i n i ştea pe care le-o prod ucea vecinătatea
cu roman i i , la gindul că aceştia şi-ar fi putut îndrepta
armele împotriva tuturor vecinilor. Veienţii au năvălit
1 Locuitorii oraşului Veii (nzi satul I sola Farnese) cel mai im
portant centru din cele 1 2 confederaţi i etrusce. VC'ii era situat la
f,5 km nord de Ilomn.
pe teritoriul roman mai degrabă ca nişte cete de pră
dalnici , decît într-un război adevărat. Fără să-şi aşeze
tabăra şi fără să aştepte armata romană, duşmanii s-au
intors la Veii, cu prăzile luate de pe ogoare. Dimpotrivă,
romanii, negăsind pe duşmani în ţinutul lor, au trecut
Tibrul rînduiţi în linie de bătaie, pregătiţi să dea o luptă
decisivă. Aflînd că romanii şi-au aşezat tabăra şi că se
apropie de oraşul lor, veienţii le-au ie�it în întimpinare,
preferînd să lupte în cîmp deschis, decît î nchişi î n cetate,
ia adăpostul meterezelor.
De data aceasta regele roman a În\·ins numai prin
nvintul veteranilor săi, fără să mai recurgă la vreo stra
tagemă. El i-a pus pe fugă pe duşmani şi i-a urmărit pînă
la zidurile oraşului lor, dar nu a îndrăznit să le atace
cetatea, care era prea puternică datorită poziţiei şi ziduri
lor sale. La întoarcere î nsă a devastat ogoarele mai m ult
ca repr esa lii
decît pentru pradă.
Această groaznică fo vitură , care a fost tot atît de dure
roasă pentru veienţi ca şi înfrî n gerea suferită, ii sileşte să
tri mită soli la Roma, ca să ceară pace. Li se acordă un
armistiţiu pe timp d e 1 00 d e a n i , d ar cu preţul unei părţi
din teritori u.
Cam acestea s î nt faptele să v îrşite î n timpul domniei
lui Romulus, înlăuntrul şi în afara cetăţii . Toate isprăvile
sale n-au d ezmin ţ i t cu nimic credinţa că e scoborîtor din
zei şi că s-a î nălţat la cer după moar t e , atît prin curajul
de care a dat dovadă cînd a pus d i n nou în scaun pe bunicul
său, cit şi prin hotărirea de a î ntemeia Roma, pe care a
întărit-o în timp de pace şi de război. Intr-adevăr, datorită
puterii pe care i-a dat-o el, Roma s-a putut bucura d e
pace şi linişte timp de 40 de ani.
Totuşi Romulus a fost mai drag poporului decit patri
cienilor. Nimeni n-a fost atit de iubit de ostaşi ca el. Nu
numai î n timp de război, ci şi î n _ timp de pace a �vut o
30
g a rdă pers on al ă de 300 de oameni înarmaţi , pe care îi
numea celeres t.
XVI După aceste fapte n emuri toare , î n tr-o z i , pe cind

îşi i nspecta armata adunată într-un cimp de lingă mlaştin a
Caprei 2, a izbucnit deodată o furtună î nsoţită d e vuiete şi
tunete puternice, în t impul căreia regele a fost în vă lujt
de un nor atit de des, i ncit a dispărut di n och i i m ulţimii.
De at u nci Romulus n-a mai fost văzut pe pămînt. După
această vi jelie, cind cerul s-a î nseni n at şi a reapărut lumina
soarelui , tineretul roman, revenindu-şi d i n spaima pri n
care trecuse şi \' ă zî n d tronul gol, fu î ncli nat să creadă pe
senatorii care şezuseră foarte aproape de rege şi care
spuneau că Romulus a fost răpit în t impul furtu n i i şi că
s-a înălţat la cer. Totuşi, zguduiţi ca de pierderea u n u i
tată, ti nerii s-au î ntristat păstrînd o adîncă tăcere. Apoi,
u rmînd pilda cîtorva, toţi începură să-l aclame ca pe .,un
zeu şi un fiu d e zeu, ca pe regele şi părintele Romei " , ceri n
du-i sprijinu l şi rugindu-l să le poarte noruc ş i s ă- i ocro
tească întotdeauna ca pe f i i i să i . Cred că au rost atunci �i
un i i care au spus în taină că regele fusese u c i '> de senatori
cu propriile lor mîini. Intr-adevăr, s-a răspindit şi acest
zvon . dar n umai î ntr-ascuns. Admiraţia pe n t r u ero u ş i
s pa i ma din momentul acela a u răspîndit î nsă cealaltă le�
gendă, căreia i s-a dat şi mai mult crezămint. d a t o r i tă
i sc us i t e i î nchipu i ri a unui s ing u r om. Ast fel , Cînd cetatea
t ulb u ra.t ă îşi plingea regele şi era în verş unată împotr i va
patricienilor, se i st ori s eşte că Proculus I u l i u s , u n om cu
g re u t a te, care î n totdeauna era crezut, chiar dacă era vorba
de · l u crur i nemaipomenite, a ven i t în mijlocul adunări i ş i
a spus : „Quiriţi ! A s tăz i , în zorii zilei , Romulus, părintele
' acestui oraş a coborît din cer deodată şi mi s-a arătat. Cu
prins de spaimă, dar ş i de cucernicie, m-am ridicat de
1 Cei iuţi de picior.
1 l n partea sudi C"{1 a c î m p u l ui lui Marte, în rC'gi u nPa ci reului lui
Flam i n i us.
81
jos rugî ndu-1 să-mi permită a-mi ri dica privirile spre el.
Atun ci, el mi-a grăit : „Du-te şi ves teşte romanilor că zei i
vor să Iacă d i n Roma m ea capi tala lum i i întregi ; ca ur
mare romanii trebuie să se îndeletn icească cu războiul.
Spune-le să ştie ş i să înveţe şi pe urmaş i i lor că nici o
forţă omenească n u va putea ţine piept armatelor şi pu
teri i romane." Este de mirare cită crezare l i s-a da t celor
povestite d e acest bărbat şi cit de mult s-a potolit durerea
poporului şi a oştirii pentru pierderea regelui lor, fi i n dcă
după aceea toţi au crezut în n e m u r i rea l u i .
,
NUMA PO:MPILLIUS
XV II I I n vremea aceea era vestită dreptatea ş i ev la

. via lui Numa. Acesta locuia la Cures, în ţinutul sabinilor,
şi pentru vremurile acelea e J era u n foarte bun cunoscător
al dreptului divin ş i profan, în tot cuprinsul lui.
Se pretindea, însă fără teme i , că Numa ar fi avut ca
profesor pe Pythagoras 1 din Samos 2 , aceasta, pentru că
nu se cunoştea vreun altul. Dar se ştie că abia peste u n
secol şi mai b i n e , î n timpul domniei lui Servius Tullius ş i
tocmai la capătul Italiei , î n apropiere de Metapontum =1,
Heracles 4 şi Crotona 5, şi-a adun at Pythagoras un grup d e

tineri dornici de învăţătură.
Căci, de pe acele tărîm ur i , chiar dacă acesta ar f i trăi t
i n vremea lui Numa, cum i s-ar Ii putut duce vestea
1 Pythagoras din Samos, filozof şi ma tematician g re c 580-.100

S:. e. n. , fondatorul şcolii p i tagoriciene. I se
atribuie d esco p er i rea t'i
blei de în m ul ţ i re şi a teoremei ce-i poartă
numele.
z Insulă din arhipelagul Sporadelor s i tuată în marea Egee, în-
·
tre Milet şi Efes (Asia Mică).

3 Oraş portuar si tua t în gol ful Tarent, pe CQasta e s t ic ă a Lu
caniei.
4 Azi Poli caro, oraş situat pe rîul -A dris, la sud de l\Ie t:1-
.pon t um.
6 Oraş grecesc s i t u a t pe ţă rmul sudic al I ta l i <' i , (az i Crotona).
32
pînă la sabini ? Sau î n ce limbă ar fi putut trezi cuiva
·
dorinţa de a-i urma învăţăturile ? Şi î nsoţit de ce pază
ar fi putut ajunge viitorul rege pînă l a el, trecind pe l a
atîtea popoare diferite c a l i mbă ş i dati n i ? M a i curînrl
cred că Numa avea d i n fire u n suflet plin de virtuţi �i
că a fost i nfluenţat î n viaţă n u atit de î n v ăţăturile luat e
de la străini, cit d e d isciplina aspră ş i severă a vechi
lor sabin i , cel m a i curat popor d i n \Temurile apuse.
Auzi nd de renumele l u i Numa, deş i sen ator i i romani
i s i dădeau bine seama că a alege un rege d intre sabi n i
p utea s ă însemne prepo'Ildere nţa acestora, totuşi n i me 'l i
n -a î n drăznit s ă prefere unui asemenea bărbat pe vreun
altul d intre ei sau din tabăra lor, senator sau simplu ce
tăţean . ci toţi , pînă la unul, hotărîră să-i în cred i n ţeze
dom n i a lui Numa Pompi li us.
Cind a fost adus la Roma, Numa Pom p i l i us a ur'Tlat
f'xemplul lui Romulus, care a întemeiat Homa şi a ob
ţi nut domnia cerceti nd vrerea zeilor : de aceea şi el a
cerut să se întrebe ce hotărăsc zeii i n privi nţa sa.
U n augur 1 , a cărui funcţie a rămas de atunci o dem -
n i tate ofici ală , publi că şi sacerdotală , l-a con dus pe cetă
ţuie. Acolo, Numa s-a aşezat pe o piatră cu faţa spre
miază-zi, iar augurul la stînga lui, cu capul acoperit cu
un voal şi ţinind î n mina lui dreaptă un toiag î ncovoi a t
şi rără noduri , n u m i t lituus. Apo i , după c e a îmbrăţişat
cu pri virea oraşul şi cîmpii le ş i a invocat pe zei, augurul
a trasat pe cer ş i pe pămînt o linie în chipuită cu basto
nul augural, de la răsărit, la apus şi a spus că la dreapta
se află miază-zi , iar la sti nga m iază-noapte ; în faţă şi-a
f i xat în m i nte un punct, la depărtarea pîn ă la care se
1 Auguratul era o instituţie religioasă de origină etruscă, de
servită d e 3, apoi 9 preoţi (auguri), prin legea Ogulnla din 300 î.e.n .
Atribuţia augurllor . co nst a în lu area auspiciilor, consacrarea preo
ţilor şi inaugurarea templelor. Augurlt hotărau valabllt tatea ale
gerii consulilor sau a dictatorilor.
a:t
vedea cu ochii. După aceea, trecind toiagul în mina stingă
�i punîndu-şi-o pe cea dreaptă pe capul lui Numa, augu-
1·ul a rostit această rugăciune : „O, Jupiter, dacă zei i vor
ca acest Numa Pompilius, pe capul căruia ţin mina mea,
să ne fie rege, trimite-ne semne sigure i ntre hotarele pe
C<ll' e le-am trasat."
Apoi a m·ătat prin cuvinte ce fel de auspicii voia să i
se tri mită. După ce acestea s-au ivit, Numa a fost de
clarat rege şi a coborît de pe măgura de pe care se luau
auspiciile.
XIX Ajungînd astfel regele unui oraş î nfiinţat prin

puterea armelor, şi-a propus să-i dea baze noi şi anume :
dreptul, legile şi datinile. Dar fiindcă vedea că roman i i
n u s e pot deprinde c u ele în mij locul unor necon ten i te
războa ie, căci războiul preface pe oameni î n fi are, s-a
gînd i t că acest popor sălbatec nu poate fi îmblinzit decît
dezvăţîndu-1 de războaie. De aceea a ridicat î n partea de
jos a i\.rgiletului 1 u n templu zeului Innus 2 , simbol şi
chezăşie a păcii ş i a războ i ului. Cî n d templul era d eschis,
însemna că Roma se afla sub arme, iar cînd era închis,
era dovadă că printre toate popoarele din jur dom n ea
pacea. După domnia lui Numa, templul a fost î nchis d e
d ouă o r i : o d ată în ti mpul consulatului l u i T. l\fo n l ius,
la termi narea primului război punic, iar a doua oară am
putut să-l vedem î nchis, pri n vrerea zeilor, tocmai în
zilele noastre după bătălia de la Actium, cînd împăratul
Caesar Augustus a adus pacea şi pe mare şi pe uscat.
Numa l-a închis numai după ce a încheiat tratate şi legă-
1 Argiletul era o colină şi o ul iţă perpendiculară pe forul ro

man, între Comiţii şi bazilica Emilia.
2. J anu s una dintre cele mai vechi divinităţi italice, făcînd
parte din di indigetes (băştinaşi), de la care a luat numele luna
ia n uar i e . Era zeul începutului şi sfîrşitului. Era în chipuit cu două
feţe, ţinînd în mină o che i e şi un toiag.
. .
34
tw·i de alianţă cu toate popoarele vecine şi după ce au
fost înlăturate grijile primejdiilor d i n afară.
Pentru ca sufletele, pe care pînă atunci le ţinea în
frîu teama de duşmani şi disciplina militară, să nu fie
împinse la dezmăţ din pricina trîndăviei , Numa a găsit
de cuviinţă că primul lucru pe care trebuie să-l facă era
să insufle poporului teama de zei , convins că pentru mul
ţimea neştiutoare şi necioplită de pe atunci , acesta este
remediul cel mai eficace. Cum teama de zei nu putea
cobori în suflete fără născocirea unor minuni, regele se
prefăcea că ţine noaptea sfat cu zeiţa Egeria I ; apoi , mo
t i vind că a fost sfătuit de ea, instituia ceremoniile reli
gi oase cele mai plăcute zeilor şi hărăzea pentru fiecare
d i vinitate preoţii săi speciali 2•
J\fai înainte d e toate e l împărţi anul î n 1 2 luni :!, după
m ersul luni i. Fiindcă ciclul fazelor lunii nu are n ici
odată 30 de zile pentru fiecare lună calendaristică şi l ip
sesc şase zile, pentru a întregi un an corespunzător
mersului soarelui, Numa a adăugat citeva luni i n tercalate
şi le-a rînduit î n aşa fel, incit întotdeauna o dată la 20 de
ani, zilele corespundeau aceleiaşi poziţi i a soarelui pe
care o avusese la î nceputul perioadei, iar anul îşi com
pleta în felul acesfa numărul zilelor.
1 Una din divinităţile Camene, ni m fe ale izvoarelor. După le

gendă ea e ra soţia lui N u ma Pompilius, cel de-al doilea rege nl
Romei.
1 Aceşti preoţi numiţi flamini erau în număr de 15, dintre
care 3 m ai importa n ţ i , a l eşi din rîndurile patricienilor, însărcinaţi
cu cultul străvechilor divinităţi capitoline : Marte, J u p i ter şi Qui
rinus. Alţi 1 2 flamines minores, a leşi din rin d urile plebeilor, ofi
ciau cultul altor divinităţi, introduse mai tirziu.
3 Anul roman avea la început 304 zile împărţite în 10 luni :
G luni a cite 30 zile, iar 4 a cite 31 zile. Numa Pompilius a mai
adăugat încă 2 luni (ia nuarie şi februarie). Prima zi se numea
Calende (de la calare = a chema, p entru că pontifex maximus
invoca de pe colina capitolină luna nouă, de 12 ori pe an), ziua
a 7-a şi a 9-a se numeau none, iar ziua a 1 3-n şi a 1 5-a, ide (idua).
85
Tot N uma a orînduit zi lele faste şi nefaste 1 , deoarece
cîteodată era bine să se î ntrerupă treburile publice, pen
tru a nu mai avea de-a face cu poporul.
XX Apoi s-a îngri j i t de n umirea preoţilor, deşi el î n-

8UŞi oficia cele mai multe ceremon i i religioase, mai ales
pe acelea ca.re intrau în î ndatoririle preotului lui Ju
piter. Dar, cum prevedea că această cetate războinică va
avea mai mulţi regi asemănători lui RomultL5 decît sie
i n su.şi, şi care se vor duce la război , pentru ca î ndatori
rile religioase ale regelui să nu fie lăsate în parasrre, a
numit u n flamin ca preot permanent al lui Jupi ter 2 ;
acesta trebuia să fie nelipsit d i n templu ; iar pentru a-i
acorda o mai mare î nsemnătate, l-a î n zestrat cu un veş-
. mint fastuos şi cu scaun curul, ca acela al regelu i . P e
lingă aceasta a mai nu m i t doi preoţi , u n u l pentru cultul
lui Marte şi altul pentru Quirin us. A mai ales vestalele,
pentru cultul zeiţei Vesta 3, cult de obîrşie albană, legat
de familia î ntemeietorului Romei.
Pentru a fi - mereu pr�zente în templu, le-a fi xat u n
venit d i n visteria statului . Pri n legămintul d e feci orie
şi alte rînduieli religioase le-a făcut yred n ice de cinstire
1 Zilele faste în care puteau fi c on voca t e comi ţiile, adunarea
poporului, se j u decau procesele şi se pronunţau sentinţele. în
tr-un a n erau 38 zile faste, restul de 316 zile erau socotite ne fa ste
adi că neprielnice.
2 Flamen Dialis, preotul lui Jupiter socoti t inviolabil, cel mai
i m por ta n t dintre toţi flaminii, supraveghea cultul lui Jupiter. Lo

cuia pe colina capitolină.
a Cultul Veste i ( H es ti a la greci), unul d i n cele mai vechi din
Italia, a a părut în Lalium. Numa l-a introdus la Roma. Colegiul
ce lor 6 vestale ales_e numai din famili ile patricienilor, aveau în
d a torirea d e a întreţine în permanenţă focul sacru pe altarul Ves
tei, pe baza credinţei că de permanenţa acestui foc depinde exis
tenţa st atul u i roman. Vestalele intrau în colegiu intre 6 şi 10 ani,
oficiind cultul Veste i pînă la 30 de a ni . Duceau o viaţă fără p ată.
Se bucurau de inviolabilitate. Aveau dreptul de ,raţiere a unui
condamnat l a moarte.
36
şi sfinţenie. De asemeni a ales 1 2 preoţi Sali i 1 pentru
zeul Mars Gradivus, cărora le-a dat ca semne distinctive
tunici brodate, iar deasupra tunicilor o platoşă de aramă
pe piept. Le-a ordonat să poarte scuturile căzute din cer,
numite ancilia şi să străbată oraşul cintînd imnuri înso
ţite de sărituri şi dansuri religioase.
După aceea a ales ca pontifice 2, mai mare peste toate
cele religioase, pe unul dintre senatori, pe Numa Mar
cius, fiul lui Marcius, şi i-a încredinţat un catastif, pentru
a consemna în scris toate ceremonii le sacre, victimele
care trebuiau sacrificate, la ce dată şi in ce temple tre
buiau oficiate slujbele religioase şi de unde să se i a
ban i pentru cheltuielile trebuincioase.
Celelalte ceremonii religioase publice şi particulare
au fos t şi ele supuse hotăriri lor pontificelui ,· pentru ca
poporul să aibă pe cine consulta şi ca nici o părticică din
dreptul divin să nu fie tulburată prin părăsirea datin i lor
5trămoşeşti şi introducerea altora străine. Acest pontifice
trebuia să dea explicaţii nu numai in legătură cu cultul
zeilor cerului , ci şi cu ceremoni i le de inmormîntare, cu
1 Salii erau preoţii lui Mars Gradivu's şi ai lui Quirinus. Erau
în număr de 24. Preoţii salii păzeau şi purtau cele 20 de seutu1·i
sfinte (ancilia) în procesiunile festive de la 1 martie la 1 aprilie,
cind cîntau carmen saliare, cea mai veche producţie poetică. Le
genda spune că Numa a găsit un scut sfint căzut din cer şi că
posesorii acestui scut erau invincibili. Pentru ca oamenii să n u
pună m ina pe acest scut, s-au mai făcut 1 9 Ia fel.
! Pontificii (iniţiai 5, sub Sulla 15), avind in frunte un pontife:c
maximus, aveau sarcini religioase, militare, economice şi juridice :
întocmeau calendarul oficial, fixind zilele de sărbători pentru po
por, după luna nouă şi luna plină, se îngrijeau de oficierea cere
moniilor religioase şi supravegheau ţinerea proceselor în zilei�
legale (fa.sfi dies), interveneau la încheierea căsătoriilor, legali.„
zarea testamentelor, controlau executarea dreptului familia l pri
vind fetele şi moralitatea vestalelor. Pontificii aduceau la cunoş
tinţa publică aceste indrumări din scripturile sacrale denumltiw
leges regales.
felul î n care po t fi împăcaţi zeii mani 1 , . urmind să lă
murească ce prevesteau fulgerele, sau alte semne care ce
reau o ispăşire. Ca să afle de la zei aceste taine, Numa a
h ărăzit lui Jupiter Elicius u n altar pe Aventin şi-l î n
treba prin auguri, care semne şi arătări se cereau luate
în seamă.
xxrPreocupat să consul te vrer2a zei lor şi să oficieze

ceremoniile religioase, întreg poporul roman a renunţat
la folosirea forţei şi a armelor. Această preocupare şi
teama permanentă de zei le erau adînc întipărite î n su
flete, deoarece li se părea că înşişi zeii iau parte la desfă
şurarea evenimentelor omeneşti . Numa a insuflat în i n i
m ile tuturor atita pioşenie, i nci t cred i nţa şi respectul
j urămîntului conduceau cetatea, i ar nu teama de legi sau
pedepse. Şi , dealtmi nteri , toţi oamenii îşi luau ca unic
exemplu de conduită pe rege, chiar şi popoarele veci n e
- care văzuseră l a început î n Roma nu un oraş, ci o ta
bără, apărută în mijlocul lor ca să le tulbure lini ştea -
se pătrunseseră acum de un respect atît de mare faţă d e
romani, î ncît socoteau c ă e păcat s ă se atingă de o cetate
pusă cu totul în slujba ci nstirii zeilor.
Exista undeva o dumbravă, prin m ijlocul căreia
curgea un pîriiaş într-un neîntrerupt clipocit, pîrîiaş ce
i zvora d i n adincul unei peşteri răcoroase. Fiindcă Numa
Pompilius se retrăgea acolo în nenumărate rînduri, neîn
soţit de nimeni , ca la o tain ică întilnire cu o zeiţă, a î n-.
chi nat această dumbravă muzelor Camenae 2, pentru ca
acolo ele să se consfătuiască cu soţia sa, nimfa ·Egeria.
t Zeii mani (dii manes), după m i tologia ro ma n ă , erau sufle
tPle celor decedaţi, care trebuiau împăcate pr in sacrificii şi po
meni. Erau două categari i : lares ...:_ zeii buni, protectori ai familiei,
leniures
·
- spil'i tel e rele.

2 Camenele erau f o i ţi al, . după t radiţie, nimfel e izvoarelor,
identificate de poeţii romani cu muzele elin ilor.
Numa i-a consacrat Bunei-Credinţe o sărbătoare şi un
templu. El porunci flaminilor să meargă la acest templu
într-o trăsură cu acoperiş boltit în formă de arc, trasă de
doi cai şi să oficieze slujba avind mina dreaptă î nfăşurată
pină la degete, î n semn că Buna-Credinţă trebuia păstrată
şi păzită cu orice preţ şi că lăcaşul ei sfint se află în mina
dreaptă a omului.
Numa a mai instituit şi alte multe sacrificii, precum şi
altare pentru jertfe, pe care pontificii le-au denumit al
tare argeene 1. Dar opera cea mai mare a vieţii sale, cit
timp a stat pe tron, a fost nu numai înfăptuirea unei păci
trainice, ci şi întărirea domniei. In felul acesta Roma a
avut parte de doi regi, fiecare cu metodele sale de cir
muire, unul aducind propăşirea statului prin război, iar:
celălalt cu ajutorul păcii. Romulus a domnit 37 de an i,
iar Numa 4 3 . Astfel cetatea Roma a devenit pe cit de
puternică în timp de război, pe atit de bine statornicită,
, datorită mai ales binefacerilor păcii.
HORAŢJI ŞI CURIAŢII
XXII După moartea lui Numa Pompilitis s-a revenit

la interregnum 2• Poporul a încredinţat tronul lui Tullus
Hostil ius, nepotul lui Hostilius, devenit vestit prin bătălia
dată împotriva sabinilor la poalele Capitoliului. Senatul a
confirmat alegerea acestui rege. Tullus Hostilius nu numai
că era deosebit de regele dinaintea lui, dar era chiar mai
bătăios decit Romulus. 11 î mboldeau atit tinereţea şi pu
terea bărbătească, dar mai cu seamă gloria bunicului său.
1 E x i s t a u în Roma cca 25 c ape l e sau altare. de n u m i te argeene,
unde se ofic:inu de către pontifici şi vestale slujba la 13 mai.
2 I n te r regnum-ul era o magistraturii, l a care se recurgea cînd
un reg e răminea fării succesor, - în t i mp u l regalităţii - cînd
deceda unul d i n tre consuli, ori cînd atribu ţiile dictatorului ir:.ce
tau - şi a\·ea at ribu ţia de a organiza a l eg e r i le pentru n u m i rea
noilor magistraţi supremi .
39
5 - A b U i·be condlta, voi . t
De aceea, convins că o cetate îmbătrineşte şi d in pricina
lî ijCezeli i , el căuta pretut indeni motive de conflicte care
să genereze război ul. Astfel s-a întîmplat ca ţăran i i ro
mimi să prade teritoriul alban, iar ţăi-anii alban i , terito
ri u1 roman. Domnea atunc'i în Alba G ai us CluUiu:s.
Amîndouă taberele îşi trim ise seră împl'l.ternidţ! cam
î11 acelaşi timp, ca să ceară î n apo i bunurilie răpite. Tulius
dăduse instrucţiuni alor ·săi să-şi ·expună de la inceput
pretenţiile. El era convins că albanii vc..'T ref uza şi că ast
fel romanii vor p ute a să i-e decl at e î n mod legitim război .
Trimişii alb an i au procedat cu ma i multă încetiiril eală.
Primiţi de Tul�us după legHe ospitaiităţiii, acceptaţi l a
masa regelui, ei se î nt rec î n complimente :şi ieur:hoazie.
ln acest timp solii romani prezintă a1ba1J1l.ilo-r cererile de
restituire a bunurilor răpite şi fiindcă sînt .Pef uzaţi hotă
răsc să le declare război în răstimp de 3@ de z iil:e . Ei r a
portează regelui Tullus această situaţie. Abia atunci Tul
lus ceru trimişilor albani să-şi expună doleanţele. Aceştia,
neşti ind cum decurseseră lu cr u 1 · i le şi ca să mai cî�tige
ti m p , începură cu tot soiul de scuze : că, în paf ida pro
priei voinţe, vor dezvălui lui Tullus un lucru care' nu-i va
fi pe plac, dar că ei sînt constrîn şi s-o facă datorită ordi
nului prim it ; că ei au venit ca să le fiie î napoiate bunu
rile, iar în caz contrar 'Să declare război :roman i l or . La
aceste cminte Tullus răspunse : „Anunţaţi pe r egele vos
tru că regele romaniior i a pe zei ca martori , rugindu-i s ă
abată toată urgia acestiui război asupra acelu i a dintre cele
două popoare, care cel dintîi a respins cu dispreţ pe solii
trim işi să ceară restituirea bunurilor răpite ! "'
XXI 11 Solii albani du.c în ţara lor acest răspuns.

Ambele noroade se pregătesc din răsputeri pen tr u apro
piatul război , care sem ă r:i.a mai de grabă <:u un război ci
vil, purtat intre părinţi şi fii , eăci amindouă seminţiile se
trăgeau din troieni : LaYiniwn îşi av.ea obîrsi.a în Ilion
iar în LaYinium îşi aYea originea Alba Longa Din nea� .
mul albanilor ieşiseră mlădiţele care aveau să dea pe
regii romani. Totuşi , operaţiunile desfăşurate n-au prici
nuit distrugeri prea mari, deoarece cele două tabere nu
s-au luptat cu tru pel e rin duite în linie de bătaie ; au fost
distruse doar cîteva locui nţe din cetatea potrivnică, apoi
�ele două neamuri s-au contopit î ntr-unul singur.
Primii care au atacat cu o oaste numeroasă au fost
albanii. Ei şi-au aşezat tabăra la o d i sta nţă n u mai mare
de 5 OOO de paşi de Roma, săpîndu-şi şanţuri de apărare
de j ur împrejur. Şanţurile Clu ili a , denumite astfel după
căpetenia albanilor, au păstrat acest nume timp de cîteva
veacuri ; d ispărînd şanţurile, odată cu ele s -a stins şi
numele lor.
Regele Clu i l i us a murit în tabără şi atunci alba n i i l-au
ales dictator 1 pe M et ti w; l"ufetius. In vremea aceasta,
Tullus Hostilius, în curajat peste măsură de moartea rege
l u i alban , s u sţ i nea sus şi tare că z ei i prin putern i ca lor
vrere au început pedepsirea alban i lor cu moartea căpete
niei lor şi că, pentru ace�t război n eleg i uit, aceea�i vrere
divină nu va in tirzia să trimită p ed e aps a as upra î n t regul u i
popor alban . Trecî n d în timpul nop\ i i , pe lingă tabăra
albană , Tullus pătrunde cu o oa:-;te î n v erşun ată pe teri
toriul alban. Acest fapt determină pe l\Iettius să i a-;ă din
castr u l său. El îşi conduce oastea cu mare repeziciune şi
t r i m i te î n a i n te un sol care să-l anunţe pe Tullus · că îna
i n te de bătălie ar fi utilă o întrevedere între ei doi , căci,
1 Dictatorul sau m.agister pop u li era demnitar e xtra o r d i i1ar,
m a gistrat u \ suprem, u n ie, n u m i t de senat sau propus de l'·'l ll S U I ,
i n locul celor 2 c o n s u l i î n funcţ.ie, î n caz d e mare pri m e j d'ie pen
tru sta tul roman (in vazie, in fringere în război). Adunarea po
porului n u m·ea n i c i o i nflu e n t ă asu pra a cestei n u m i ri. D i c tatorlll
dispunea, timp de 6 l un i - durata f u n c ţ ie i - de în �r�g ap:iratul
ad.ministra ti v şi de armată, c are i se subordona orbe�tc . . \vca î n
subordine. t rn. magfater equitum ( coma n d a n t a l (':tva lerici) �i o
eardă. personală de 24 de li ctori . Pr i m u l di c ta t o r rom : m a fost
n u m i t în 500 i.e.n. (după re ! a · ;il'i l e a n a l i )tilor).
41
5*
dacă Tullus se va intîlni cu dinsul, ii va comunica nişte
lucruri care-i privesc atît pe romani, cit şi pe albani .
Tullus nu-i respinge propunerea, totuşi, pentru eventu
alitatea că tratativele nu vor fi fructuoase, el îşi rindui
oastea î n linie de bătaie. Şi albanii făcură la fel. Pe cind
ambele armate stăteau faţă în faţă, conducătorii, însoţiţi
de citeva căpetenii, înaintară spre · mijlocul · cimpului de
bătaie. Acolo comandantul alban ilor spuse : „De bună
seamă„ regelui Cluilius i s-au adus la cunoştinţă neajun
surile suferite de noi şi nerestituirea celor cerute potrivit
tratatului. Nu mă îndoiesc, Tullus, că şi tu poţi confirma
aceasta. Dar dacă ar fi să renunţăm la ticluiri şi să spu
nem mai degrabă ade\·ărul atunci eu cred că dorinţa de
stăpînire este aceea care împinge pe fiecare din cele două
popoare înrudite şi învecinate să recurgă la folosirea ar- .
melor. Nu eu hotărăsc însă ce este drept şi ce este ne
drept. De acest lucru poate să-şi dea seama numai acela
care a început cel dintii războiul. Albanii m -au ales pe
mine comandant pentru a purta acest război. dar vreau,
Tullus, să te sfătuiesc un lucru : tu ştii mai bine fiind şi
mai aproape de ei, cit de mare este puterea etruscilor, care
ne înconjoară şi pe noi şi pe voi , cît sînt de puternici pe ·
uscat, dar mai ales pe mare. Deci gîndeşte-te înainte de
a da semnalul de luptă 1 că acest popor cu ochii aţintiţi
asupra celor două armate, aşteaptă doar să fim slăbiţi_
p'ină la istovire, pentru a ataca şi pe cei ce vor învinge
şi pe cei ce vor fi îm•irn;ii . De aceea dacă zei i mai ţin l a
n o i , d e vreme c e n u sîntem mulţumiţi de libertatea noas
tră sigură. ci recurgem la acest joc al hazardului ca să
se ştie cine va fi stăpîn şi cine· va fi supus, să găsim un
alt m ijloc prin care să se poată h otărî, fără pieirea atitora
1 Semnalele de lu p t ă (signa ) erau : op tice facute după un
-
·a numit cod cu steagurile şi cu focurile : acustice date prin

ins trumente m u z i c a l e - cornuri, trîmb•\e. buciume, şi orale
-
transmiterea ordi nelor comanclu.n\ilor e{1tre ce i în subordine. pe

cale i e ra rhit'fi.
şi fără vărsare de singe din partea celor două popoare,
care din ele să domnească asupra celuilalt".
Tullus găsi nimerită propunerea, deşi· era mai înclinat_
spre război, datorită si
' firii sale înfumurate şi speranţei
că \'a învinge. Dar în timp ce ambele tabere erau în cău
tarea urmi asemenea mijloc, însăşi soarta le oferi pri
lejul să-l găsească.
XXIV Din intîmplare, în amîndouă oştirile existau

atunci cite trei fraţi gemeni , deopotrivă în ce priveşte şi
vîrsta şi forţele.
Este îndeobşte cunoscut că aceştia erau Horaţii şi
Curiaţii , pentru că nu există altă faptă veche de arme
mai cunoscută ca aceasta. Cu toată faima lor rămîne o
nedumerire : din ce neam făceau parte Horaţii Şi din
eare Curiaţii ? Analiştii se împart în două. Totuşi, cei
mai mulţi susţin că Horaţii au fost r_o mani, iar Curiaţii
albani. Şi eu înclin să-i cred pe aceştiil.
Regii se înţeleg cu aceşti gemeni ca fiecare să lupte
cu arma în mină pentru patria sa ; conduceera va reveni
acelei cetăţi ai căror luptători vor obţine v ictori a . Nici un
amănunt nu e uitat ; se alege locul şi momentul luptei.
Inainte de a începe, în tre roman i ş i albani se încheie o
în voială după care poporul ai cărui ostaşi YOr învinge în
luptă să domnească asupra celuilalt popor cu înţelegere
şi bună pace. Se mai încheiaseră înainte şi alte învoieli.
cu alte condiţii, dar toate erau exprimate cam în: aceeaşi
formă. Am aflat că atunci aşa s-a procedat şi feţ i al ul 1
i-a pus regelui Tullus următoarea întrebare : „O, rege, tu
porunceşti să încheiem o înţelegere cu împuternicitul
1 Colegiul feUali lor era o veche instituţie romanii, cons tituită
din 20 de membri aleşl pe viaţă d i n tre patricieni i care deţinuseră
înalte magistraturi. Ei aveau prin tre atribuţiuni alcătuirea, su
pravegherea şi păstrarea tratatelor de alianţă, declararea r ăzb0i u
l ui şi încheierea păcii, formularea pretenţiilor de despăgubiri,
purtarea de tratative Ptc. Toate aceste sarci ni erau îndeplinite
după un ritual bine stabi lit.
43
poporului alban ?" Cum regele a aprobat, feţialul a spus
din nou : „ Atunci, o, rege, îţi cer să-mi pui la îndemînă
jerba sacră 1 . " Regele i-a răspuns : „Să iei o jerbă neîn
tinată". Feţialul a adus din cetăţuie un buchet de ierburi
sfinţite, după care i-a pus regelui următoarea întrebare :
„O, rege, mă numeşti tu pe m ine sol regal al poporului
roman al quiriţilor, împreună cu î nsoţitori i mei �i cu
sfintele potire ?" Regele i-a răspuns : „Te numesc, dar
să nu-mi pricinuieşti vreun neajuns sau vreo pagubă n ici
mie, nici poporului roman al quiriţil or" .
Feţial ul se numea M. Valerius ; la rîndul lui el l-a
făcut mai mare peste feţiali pe Spurius Fusius ati ngî n
du-i capul şi părul cu o crenguţă sfinţită. După aceasta
căpetenia feţialilor a depus j urămîntul şi a com;fi nţit tra
tatul.
Spurius Fusius a î ndeplinit această îndatorire. rilstind
după tipic tot şirul de cuvinte alcătuite în stihur i , pe
-care n-are rost să le reaminti m aici. După ce a dat citire
condiţiilor, el a spus : „O, Jupiter, ascultă ! Ascultă şi tu,
cel împuternicit de poporul alban, ascultă şi tu popor al
ban ! Aşa cum s-a dat citire în faţa tuturor, de la început
şi pînă la sfîrşit, acestei învoieli scrise şi semnate pe table
de ceară, atît de lămurit, fără gînd ascuns şi viclenie, aşa
cum s-a înţeles astăzi foarte bine de toată lumea, poporul
roman se obligă el mai î ntîi să nu calce acest legămînt.
Şi dacă cel care va călca pri n viclenie legămîntul fi-va
poporul roman , atunci, o, J upi ter, chiar în acea zi să lo
veşti ·popor ul roman , aşa cum îl vo i lovi eu aici , astăzi,
pe acest porc ; să-l loveşti cu atît mai năpras nic cu cit
tu eşti cel mai îndreptăţit şi ai cea mai mare putere ! "
După rostirea acestor fraze, feţinlul loveşte porcul cu
o bucată de cremene. · De partea lor albanii repetă şi ei
aceleaşi formule, tot în stihuri , ca şi jurămîntul, prin
mijlocirea d ictatorului şi a preoţilor lor.
t Fire de iarbă culese în citadela Romei şi ca r e serveau fetia
lilor ca semn al i n v iol a b i l i tăţii lor.
44
XXV După încheierea învoielii gemenii iau armele,
asa cum se hotărîse.
· In acest timp fiecare tabără î i îmbărbătează pe ai săi,
spunindu-le că zeii strămoşeşti, patria ş i p ărinţii , toţi ce
tăţenii rămaşi acasă şi toţi cei care sînt acum sub drapel
au ochii aţintiţi asupra armelor şi braţelor lor.
î n flăcăr aţ i şi de propriul lor curaj , dar şi de îndemnu
r i le t ov ar ăş i lor de luptă, gemenii înaintează la mij loc, î n
tre cele două oştiri aliniate.
Armatele stăteau fiecare î n faţa taberei sale, la adăpost
de primejdie şi tot uş i pline de teamă, căci soarta puterii
d e p i n d e a de v i t ej i a şi norocul unui număr atît de mic d e
luptători . De aceea toţi ostaşii, atenţi şi cu respiraţia tă
i ată . erau cuprinşi de fiorii unor puternice emoţii , în faţa
ace...,tei p r i \- el i şti prea puţin plăcute.
Se dă semnalul de l uptă . Cele două grupe de cite tre i
t i n eri , î n t o cm a i ca n işte fronturi de luptă, purtînd în suf let
avîntul m ari lor lot oştiri , se n ă pus tesc cu arme ucigaşe
u n i i asupra altora. Nici unii nici ceilalţi nu se gîndesc că
v i aţa lor este în primejdie ; fiecare poarta în suflet con
v i n ge r ea că patria sa ori va dăinui , ori va cădea în robie
şi că d î n ş i i sînt făuritorii destinului ei de miine. La cea
dintî i c i oc ni re , armele zăngănesc şi săbiile strălucitoare
scînteiază ; o groază cumplită îi cuprinde pe toţi privitorii,
iar incertitudinea le ia g las ul şi le taie respiraţia. Apoi ,
cin d grupurile de luptători s-au încle şta t şi mai · zdravăn,
toţi cei de fo�ă a v ură o privelişte cutremurătoare, căci nu
era vorba numai de mişcările trupurilor şi armelor, sau
de l ov i turi l e care se dădeau d intr-o parte şi din cealaltă,
ci şi de răn i l e şi sîngerările care începuseră să se vadă.
Deod ată , doi romani se prăbuşesc unul peste altul fără
s u f lare , în vreme ce cei trei albani sînt doar răniţi.
Văzindu-î pe romani doboriţi la pămînt, oastea albană
scoate un strigăt de bucurie, în timp ce armata ro m a nă
pierde orice speranţă, fiind şi mai îngrijorată pe n tru
soarta celui de al treilea luptător al lor, pe care-l î ncon-
45
juraseră cei trei Curiaţi . Din întîmplare, romanul era ne
q.tins, dar chiar şi aşa el nu se putea măsura singur cu
toţi cei trei albani deodată ; i -ar fi putut învinge însă
luptîndu-se cu fiecare în parte. De aceea, pentru a le des
trăma atacul, romanul se prefăcu că o ia la fugă, com·ins
că al banii răniţi îl vor urmări atît cit îi vor ţine puterile
slăbite din pricina rănilor. Ajuns la o oarecare · depărtare
de locul unde se desfăşurase lupta şi privind înapoi, ii
văzu p? cei trei albani urmărindu-l la distanţe inegale,
iar pe unul dintre ei foarte aproape de dînsul . El se în
toarse dintr-o dată spre acesta şi se năpusti asupra lui.
Oastea albană strig ă din răsputeri către Curiaţi să se gră
bească să dea aj utor fratelui lor ; dar Horatius, victurios
asup: a p'r imul ui adversar, porni imediat la a doua luptă.
La rîndul lor şi romanii îşi î mbărbătau ostaşul cu strigă
tele dezlănţuite ale unor disperaţi care au scăpat cu viaţă.
Horatius , încuraj:i.t, �e grăbi să pună capăt luptei . Inainte
ca al treilea Curiat, care nu era prea departe, să se poată
apropia, romanul termină cu cel de-al doilea. Acum lupta
d evenise egală, rămînînd cite un supravieţuitor de fiecare
tabără, dar care nu erau deopotrivă nicj- în nădej di, n ici
în puteri. Neatins de armă şi mîndru d e dubla-i izbîndă,
unul căpătă puteri pentru cea de-a treia luptă ; celălalt,
sleit din pricina rănii, tîrîndu-şi trupul istovit de fugă şi
abătut de pierderea fraţilor doborîţi sub ochii săi, se în
dreptă anevoie spre romanul învin gător. De altfel aceasta
nici n-a mai fost propriu zis o luptă. Romanul, umflin
du-şi pieptul de bucurie, zise : „Pe doi dintre albani i-am
jertfit zeilor Mani ai fraţilor mei. Pe cel de-al treilea îl
voi jertfi cauzei acestui război , pentru ca poporul roman
să poruncească celui alban. " Apoi străpunse cu �abia gîtul
albanului, care abia îşi mai ţinea sabia î n mină ; îl do
boară şi-i ia armele şi veşmintele. Romanii îl întîmpină
pe Horatius ovaţionînd şi felicitîndu-1. Bucuria lor este cu
atît mai mare, cu cit mai mare fusese şi spaima care-i
46
stăpînise. Apoi toţi purced la înmormîntarea alor lor, dar
nu cu sentimente asemănătoare, fiindcă unii îşi măriseră
puterea, iar ceilalţi ajunseseră sub dominaţia altora.
Mormintele lor există în locul unde a căzut fiecare :
două morminte romane î n acelaşi loc, mai aproape de
Alba, şi trei mormi n te albane mai către Roma, însă la
oarecare depărtare unul de altul, aşa cwn s-a dat lupta.
XXVI Inainte de despărţirfa celor două oştiri , Met

tius, potriYit înţelegerii încheiate, î l întrebă pe Tullus ce
porunceşte. Acesta hotărî ca tineri i albani să fie mai de
parte menţinuţi sub arme, fiind că avea să aibă nevoie de
sprijin ul lor, dacă începea războiul cu veienţii . Apoi oşti
rile plecară de acolo spre vetrele lor. 1n fruntea armatei
romane păşea Horatius, purtînd cele trei trofee.
In faţa porţii Capena 1 , îi ieşi în întimpinare sora lui,
care fusese logodită cu unul di ntre Curiaţi. Cînd recun oscu
pe umerii fratelui său mantaua mili tară pe care ea în<>ăşi
o lucrase pentru logodnicul său, începu să-şi smulgă părul
şi să-şi strige pe nume logodnicul ucis. Vaietele surorii
sale, acum cind el obţinuse victoria şi întreaga cetate era
în toiul bucuriei, stfrn iră indignare î n sufletul tînăruJui
Horatius. Acesta îşi trase sabia din teacă şi-şi înjunghie
sora, spunîndu-i totodată aceste vorbe de ocară : „Du-te
după logodnicul tău împreună cu dragostea ta neghioabă,
tu care ai uitat de fraţii tăi care zac ucişi şi de cel care
a rămas în Yiaţă, tu, care ai uitat de patria ta ! La fel să
piară orice femeie romană care-l va jeli pe vrăjmas ! "
Fapta lui Horatius păru îngrozitoare şi senatului ş i poporu
lui, însă victoria recentă ii micşoră grozăvia. Totuşi , el
este adus la judecată în faţa regelui Tul lus.
Acesta, ca să nu pară î n faţa poporului drept un j ude
cător crud şi să nu poarte răspunderea î ntr-o cauzf1 atît
1 Poarta Capcna este s i tm i t ă î n sudul Roml'i la r[1scru cea ';'O
selelor Via Latina şi Via A ppia.
41.
de j a ln ic ă şi de nep�ăcută, care în urma judecării proce
sulu i avea să s fî rş ea s că cu supliciul a c uza tul u i , recurse
la convocarea adună ri i poporului 1 • „ N u mesc - spuse
el - p ot r ivit p re \- e d e r i l or ler i i d uu m v ir i 2 care să-l j udece
pe Hora t i us pentru crimă de înaltă tr ă dar e ·' . Lege a era
foarte severă. „Dacă acuzatul \·a cere d u umviril o r drep
tul de a face apel , să i se dezbată apelul. Dacă senti nţa
se con f i rm ă, osî n d i t u l u i i s e va pune pe cap vălul, după
care va fi bătut cu vergile şi \'a fi spînzw·at de copacul
blestemat, fie î n tre zidur ile cetăţi i , fie î n afara lor „ . Po
tri vit acestei prevederi a leg i i , cei doi duumvi ri aleşi e ra u
de părere că Horatius în nici un caz nu poate fi declarat
nevinovat ; de aceea, dind senti n ţ a de condamnare, u n u l
d i n ei spuse : . ,Publius Horati us, t e declar v i n o\·at de
cri m ă de înaltă trădare. Lictorc, leagă-i mîini le ! ·' Li c torul
se apropie de osîndit î n cercîn d să- l lege. A t u n c i Horatiuc.;,
la sugestia lui Tullus, care dăduse legii o i nterpretare mai
blindă. grăi : „Fac a pel la Adunarea poporul ui ! " In chi pul
a c es ta apel ul lui aj unse în faţa adunării p:)porului .
1n ti m p ul judecăţii , toată lumea era adînc i m presio
nată de felul cum se desfăşura acest proces, mai cu seamă
că tatăl lui Horatius susţinea ş i el că fiica sa a fost ucisă
pe bună dreptate ; că dacă n-ar fi fost în cred i n ţat de
1 Ad unările poporului roman, n u m i te com i t ia (comi ţ i i ) , . erau

întruni te pe curi i , pe triburi şi pe cen turii : a ) eomiti.a cu ria:11
- se întruneau numai pe vremea regalităţii, pentru \'o t��rea le
g i l or, confirmarea regi lor, declararea de război. încheierea păcii
ş i luarea de hotărîri asupra ap el uri l o r în cazuri grave. în peri-
0:1da republi caM1 au fost înlocuite cu 3 0 de lictori şi 3 aug :..1 1·i. cite
unul de fiecare curie : b) comiti a t rib uta - participau to ( i ceti
ţenii llomei, împilrţi \ i pc triburi. pentru alegerea tribunilor ple
bei. a questorilor, a edililor curuli. pentru a vo t a plebiscitele �i
decrete l e : c ) comit:ia centuriata, în care poporul era coilvocat pe
clase şi pe centurii, au avut o importanţă de prim ordi n în sta t ş i ,
începînd c u reforma l u i Servius Tullius, c-le a l eg eau pe magistra ţii
su periori. consuli, pretori, cenzori, j udecau apelurile la popor,
votau l eg i l e �i decretau riizboiul sau pa cea.
2 TJ u u ml"ir (d uo + rirJ
= m e m b ru al un ei comi sii formate d i .1
<louă persoane.
43
aceasta, el însuşi şi-ar fi pedepsit fiul, potrivit dreptului
de tată 1• El rugă apc,i adunarea să n u l lase s i ngur pe
-
lume pe el, pe care cu puţin î nainte îl văzuseră în conjurat

de minunaţii săi copi i . ln vreme ce rostea aceste cuvinte,
bătrînul îşi î mbrăţiş a fecior u l , arătînd mulţimii trofeele
luate de la Curi aţi , atîrnate de un pilastru, pe locul care
se cheamă acum Pilastrul lui Horatius : „O, cetăţeni ro
mani, spuse el, veţi putea răbda să-l Yedeţi legat, s pî n
zw·at sub furcă 2 şi biciuit pe acest erou, pe care puţin

mai înainte l-aţi văzut triumfător şi mîndru de victorie ?
Nici chiar ochi i albani lor n-ar putea î ndura grozăvia unei
asemenea pr iv el i şti ! Hai , lictore, du-te şi leagă m îinile
celui care cu puţin înainte a mărit prin b iruinţa sa pu
terea poporului r om an Du-te, acoperă-i faţa eliberatoru
.
lui acestei cetăţi, spînzură-1 de copacul blestemat, sfîşie-i

spatele cu \'ergile, fie aici între ziduri , fie între pi laştrii
unde se află trofeele luate de la v răj maşi, fie di ncolo d e
ziduri . între mormintele Cu ri aţi lor Căci unde l-aţi putea
.
duce pe acest tînăr, de vreme ce strălucitele-i fapte d e

arme nu-l scutesc de grozăvia unei pedepse atît de cum
plite ?"
Poporul n-a putut să îndure n i c i lac ri mi le tatălui , nici
soarta acestui tînăr atît de viteaz gata de a înfrunta orice
primejdie, şi l-a i ertat de pedeapsă, mai degrabă din
admiraţie pentru faptele lui de arme, decît pentru drepta-
1 Tatăl (pater familias) dispunea de o p utere absolulă, (jus
vitae necisqw!) dreptul de viaţă şi de moarte asupra cop i i l o r săi.
Copiii roman ilor liberi (ingen u i ) nu puteau obţine sau stăpîni nici
o aven-, cu excepţia da ru ri lor pri m i te de la tatăl lor (perulium l.
A c es t drept al tatălui se stingea în cazul adop ţ i un i i copilului sau
al pi erd eri i cetăţeniei t a tălui. A cest a dispunea de d rep tul de viaţă
şi de moarte şi asupra celorlalţi membri ai fami l iei sale, şi asupra
agnaţi lor (persoanele care se înrudeau di rect cu tatăl) şi cogna
ţilor (noile persoane înrudite prin lc'g ături) .
2 Furca era un mij loc de execuţie a celor l'on damnaţi la pe

deapsa cap i tală şi mai a l es a sclavilor soC"oti t i vinova ţi. Capul
condamnatului ern viri t i n t r e coa rnele fur ci i . mai înalte c·� trupul
s p in zu ra t u l u i
.
49
tea cauzei lui. . Dar fiindcă tînărul trebuia să ispăşească
într-un. fel vina pentru crima sa săvîrşită în văzul lumii ,
s-a dat poruncă tatălui lui Horatius să plătească o sumă
de bani ca amendă de ispăşire, care bani î nsă urmau să
fie daţi de stat. După ce bătrînul Horatius a îndeplinit
toate cele cuvenite pentru săvîrşirea sacrificiilor ispăşiri i ,
care apoi au fost transmise din tată î n f i u întregii ginte
a lui Horatius, s-a ridicat o grindă de-a curmezişul străzii
şi s-a dat poruncă tînărului să treacă pe sub ea cu capul
acoperit de un văl, ca şi cum ar fi trecut pe sub un jug.
Această grindă există şi astăzi fii nd înlocuită pe cheltuiala
statului ori de cîte ori putrezeşte şi poartă numele de
Gri nda Surorii1 . Şi sorei eroului i s-a ridicat un mormînt
din blocuri cubice de piatră pe locul unde se prăbuşise
înjunghiată.
PEDEPS J HE,\ LUI METTIUS FUFETIUS

PENTRU TRA DARE
XXVII l nsă pacea cu albanii n-a durat mult timp.

Dictatorul Mettius Fufetius, urît de poporul său, pentru
că încred inţase soarta statului î n mina celor trei ostaşi
Curiaţi, şi-a ieşit din fire şi, fiindcă pe căi cinstite n u
obţinuse nimfe , recurse l a căi necinstite spre a-şi recîştiga
simpatia concetăţen ilor. Şi aşa cum mai înainte ceruse
pacea pe cînd războiul era în toi , tot aşa căuta pretexte d e
război , acum , în timp de pace. Observî nd c ă proprii săi
concetăţeni au curaj, însă nu au putere, aţîţă făţiş printr-un
edict celelalte popoare învecinate şi, prefăcindu-se că
încheie alianţe cu ele, puse la cale trădarea Romei . Fide
naţii, o colonie romană, se alătură planului de război al
1 Grinda (sororium Ugillum) era un jug suspendat deasupra
u n e i u l i ţe din Rom a (Via Carina), foarte frecventată. In apropierea
gri n zii se găseau două al tare, consacrate unul lui Juno Sororia,
in a m i nti rl'a uciderii sorei l ui Horatius, şi celăl alt l u i Janus Curi:i.
tius, î n n m i n '. i rea mor � i i C ll l' i aţilor.
50
veienţilor şi datorită asigurării lui Mettius că albani i vor
trece de partea lor, iau armele şi se pregătesc de război.
Cind acesta se anunţă , Tullus îl cheamă pe Mettius î m
preună cu oastea lui din Alba, ca să-l trimită de îndată
împotriva duşman ilor. După ce trece riul Anio, Tullus îşi
aşează tabăra la v�rsarea acestuia î n Tibru. Armata veien
ţilor trecuse Tibruţ i ntre tabăra romanilor şi Fidenae. Ei
îşi aveau aripa dreaptă a frontului lingă rîu, iar la aripa
stingă îşi rinduiră formaţii le fidenaţii , mai aproape de
munţi .
Tullus îşi î ndreaptă oastea sa spre frontul veien\ilor,
iar pe alba n i îi aşează în faţ a legiunii de f idenaţi . lnsă lui
Mettius îi lipsea şi curajul, şi buna-credinţă. Din această
cauză neindrăznind nici să rămînă mai departe pe poziţie,
dar nici să treacă făţiş de partea duşmanului , se retrage
pe nesimţite spre munţi . Acolo, cînd socoti că s-au depărtat
destul de mult de romani , îşi aranjează î ntreaga linie de
bătaie, apoi , pentru că nu ştia ce să mai facă şi ca să
treacă ti mpul, îşi desfăşoară din nou forma ţ i i le de luptă .
Intenţia lui era să treacă de partea acelei tabere care n1
învinge. Romani i , care-şi aYeau poziţi ile mai apruape de
albani, mai întii s-au mirat, fi indcă simţiseră că pri n
plecarea aliaţilor, flancul le va ră m î n e descoperit ; apoi ,
o ştafetă porneşte î n goana calului şi îl anunţă pe rege
că albani i se retrag. ln faţa acestei situaţi i grele, Tullus
făgăduieşte să consacre lui Murte doisprezece preoţi salii ,
precum şi altare închinate divini tăţilor Pallor şi Pa rn r • .
El ordonă apoi călăreţului cu voce putern i că ş i r<'ispicată
ca să-l audă duşmani i , să se reî n toarcă l a luptă, fi i ndcă ·
nu e nici un motiv de teamă, deoarece albanii au executat
această manevră din ordi nul său, pentru a cădea în �pf1lele
fidenaţilor. De asemenea el ordonă călăreţilor să-şi ridice
lăncile în sus pentru ca manevra desfăsurată de armata
albană care se retrăgea să nu fie remar�ată de o parte a
1 Person i ficarea fricii şi groazei, d i \' i n i ti1 t i alegorice.
61
pedestri m i i romane. Cît d espre celelalte trupe pedestre,
cm·e văzuseră retragerea albani lor, fii n d com·inse că
lucruri le stau aşa cum le auziseră din gura regelui, conti
nuară . l upta cu şi mai multă î ndirjire. Spaima cuprinse
pe d uşman i . Ş i ei auziseră cele spuse d e rege cu glas tare,
căci o mare parte d intre fidenaţi , colonişti romani , şti au
limba latin ă . Aşadar, ca să n u l i se taie legătura cu cetatea
lor printr-un atac neaşteptat al albanilor, care ar fi putut
coborî de pe coli ne, fidenaţii părăsesc lupta. Tullus î i
urmăreşte şi , după c e distruge aripa fidenaţi lor, s e î n toarce
mai aprig împotriva v_eienţilor speriaţi d i n pri cina î nfrîn -
··
gerii ali aţilor lor.

Nici veienţii n u rezistă atacul ui roman , iar rîul care se
află în spatele lor, î i î m piedică să se î m prăşti e fugi n d .
Însă cînd v ă d c ă n u m a i a u î n cotro, u n i i veienţi s e aruncă
orbeşte î n apă, abandonîndu-şi în mod ruşi n os armele,
alţi i în timp ce �bovesc pe mal şi nu sînt hotărîţi d acă
să lupte sau să fugă, sînt n i mi ci ţi de roman i . Di n cite
bătălii au dat romanii pînă î n ziua aceea, n-a .fost o alta
mai sî ngeroasă ca aceasta.
XXVIII Atunci armata alban ă, care pri v ise lupta ca

spectatoare, fu adusă în cîmpie.
Mett i us îl feli ci tă pe Tullus pentru înfringerea duş
manului, i ar la rîndul său Tullus îi răspunse binevoitor.
Pentru bunul m ers al l ucruri lor el dăd u ord i n ca tabăra
albană să se un ească cu cea romană şi să se pregătească
pentru a doua zi un sacrifi ciu lustral 1. Ci n d s-au i \'it zorile,
toate pregătirile fi ind gata, aşa cum e obiceiul, Tullus
ordonă ca ambele armate să fie chemate la adunare. Crai
nicii, anunţînd aceasta de la o m argine la alta a taberei ,
i-au i nvitat î n prim ul rî n d p e albani. Aceştia, curioşi de
1 Slujbă de purificare constînd din sacrificarea u n u i porc, a
unei oi ş i a u n u i taur (suovetam·ilia) de obicei cînd se pornea 0
campanie militară, sau cu pri lejul încheierii recen sămint ului ' ce
se efectua din ;; în 5 a ni.
52
noutatea situaţi e i , s-au aşezat cit mai aproape de regele
roman, ca să-l audă ce spune. Potrivit dispozi \ i i lor pri
mite, legiunea romană ii înconjurase pe alban i . Fuseseră
date ordine centurionilor ca dispoziţi ile să fie îndepl i n i te
fără şovăire. Atunci Tullus vorbi astfel : „Romani ! Dacă
voi aţi fost în stare să-i biruiţi pe vrăjmaşi în lupta d e
i er i , s e cuvine să fiţi recunoscători în primul rînd zeilor
nemuri tori şi în al doilea rînd vitejiei voastre, pen tru că
aţi avut de luptat nu numai cu armele duşmanului , dar
(ceea ce este cu mult mai periculos) şi cu trădarea şi
perf i d i a aliaţilor noştr i . Ca să nu rămî neţi multă \Tem e
c u o falsă părere, vă . anunţ c ă albanii au plecat spre munţi
fără ordinul meu, i ar dacă ieri am spus că au plecat d i n
ordi nul m e u . am făcut asta, pe de o parte. c a nu cumva
voi, care nu cunoşteaţi adevărul , să vă pierdeţi curajul,
i ar pe de alta, pentru a-l face pe duşman să creadă că este
înconjurat şi intrînd în panică, să fie pus pe fugă. Această
î nvin uire pe care le-o aduc, nu o pun pe seama tuturor
albani lor. Ei l-au urmat pe comandantul lor. aşa cum a\i
fi făcut şi vai dacă aş fi cerut ca legiun i le romane s ă se
pună în m işcare.
Albani ! Mettius este acela care v-a î m p i n s pe calea
trădări i ! Mettius este acela care a urzit ac e s t războ i !
Mettius este acela care a î ncălcat tratatul de alianţă d i ntre
romani şi albani ! Ca să nu mai îndră;mească ni men i m
vii tor o asemenea fărădelege, voi da pr i n el omen i r i i o
pildă cum plită ! "
N um a i decit centurioni înarmaţ i î l înconj urară pE' Met
ti us . Regele continuă pe acela<;; i ton : „Ca să fie bi n e . cu
noroc şi s p re fericirea poporulu i roman , a mea şi a
voastră, alhan i , am hotărit să strămut la Roma întreg po
porul al ban. Am mai hotărit ca popo rul alban să primească
dreptul de cetăţenie romană. iar frun taş i i alban i lo1· să fie
primi\i î n rindul senatorilor romani
A m de gînd să fac un singur oraş, un sin gur stat 1• Aşa
cum odinioară poporul alban s-a despărţit î n două, tot ac;a
să se reunească astăzi într-unul singur ! "
După aceste cuvinte, tinerii ostaşi albani neînarmaţi
se văd d eodată î nconjuraţi din toate părţile de ostaşii
romani înarmaţi. l n faţa noii situaţii se stirni o vie agitaţie,
albanii căzînd pradă unei pute1·nice emoţii şi îngrijorări ,
dar de teamă amuţiră. Atunci Tullus Yorbi din n ou :
„Mettius Fufetius ! Dacă ai fi putut să înveţi cum se
.
respectă un jurămin t şi-o alianţă, ţi-aş fi oferit această

învăţătură, lăsindu-te în viaţă ; dar fiindcă firea ta nu mai
poate fi schimbată, prin exemplul morţii tale vei fi o în
văţătură pentru ca neamul omenesc să recapete încrederea
în sfinţenia legilor pe care tu le-ai încălcat. Deci, aşa cum
cu puţin înainte ţi-ai împărţit simţămintele intre cauza
fidenaţilor şi cea a romanilor, la fel iţi voi împărţi acum
trupul în două". Apoi îl legă pe Mettius i ntre două care
de curse, trase de cite patru cai şi dăd u bice cailor. Aceştia
. porniră în direcţii opuse şi rupseră în bucăţi trupul lui
Mettius, fiecare car trăgînd mădularele ce erau prinse de
lanţuri .
Toţi cei de faţă şi-au întors privirile de la o asemenea
privelişte înfiorătoare. Acesta a fost primul şi ultimul caz
de execuţie inumană 2 la romani.
1 Roma, în p rima ei organizare politic[1, a\'ea caracterul unei
demo cr a ţii militare. Cetăţenii Romei - poporul roman - provin
din contopirea a trei triburi : Ramnes. Tities, Luceres. Primii erau
romani, secunzi i , la lini, luce res, sabini. Fiecare din cele trei
triburi participau c u o treime la efectivele armatei, la alcătuirea
senatului, a colegiului vestalelor şi a colegiului pontifical. Tribul
Ramnes a determinat însă structura poporului roman, de\inind
primul loc în comunitatea celor trei tribu ri.
i Din păcate, istoria poporului roman furnizează numeroase
exempl� de excculii fie ale ostatecilor, fie ale militarilor romani,
decimaţi pentru inc<ilcarea disciplinei, rc\'o l t ă contra conduceri i
militare sau incapaci tate în luptă.
flOMANII DARIMA ALBA LONGA
XXIX I ntre timp fuseseră trimişi, la Alba mai întîi

călăreţi romani, care să aducă poporul alban la Roma.
După aceea au fost trimise legiunile, ca să dărîme oraşul.
La intrarea lor pe porţile oraşului, nu s-a produs nici
decum acea cunoscută zar\'ă sau teamă care cuprinde
îndeobşte oraşele cucerite, cîn d porţile se sparg sau cind
zidlll' ile sînt prăbuşite cu berbecii , cînd cetăţuia e luată
cu asalt şi cînd duşmanii înarmaţi strigă cit ii ţine glll'a ,
străbătînd în lung şi-n lat oraşul, trecînd totul prin foc şi
sabie ; dimpotrivă, o tăcere mormîntală, o jale mută în
cremenise sufletele tuturor, î ncît de teamă uitau ce-ar fi
trebuit să lase locului şi ce puteau să ia cu ei. Neştiind
ce să facă, se tot întrebau unii pe alţii , cînd stînd pe pragu
rile caselor, · cînd i ntrînd, pentru a-şi mai vedea locuinţele
pentru ultima dată, cînd rătăcind fără rost încoace şi
încol o. Şi în timp ce strigătele călăreţilor romani care le
porunceau să părăsească fără întîrziere oraşul deveneau
tot mai insistente, se auzeau pîriiturile caselor care erau
dărîmate la marginea oraşului. Deodată norul de praf,
stîrnit din locuri depărtate, ' învălui totul ca într-o ceaţă.
Atunci fiecare alban îşi luă cu sine ce putu, părăsindu-şi
vatra, zeii casnici şi locuinţa unde fiecare se născuse şi
crescuse şi porni l a drwn. Convoiul neî ntrerupt al pribe
gilor umpluse toate drumurile ; şi la vederea celorlalţi ,
fiecare \'ărsa lacrimi deplîngînd nenorocirea comună. Se
auzeau tînguiri şi strigăte de jale, mai ales din partea
femeilor, fiindcă treceau pe lingă templele lor sfinte, ocu
pate de ostaşi şi-şi lăsau zeii ca pe ni şte prizonieri.
După ce toţi albanii au ieşit din oraş, romanii au
distrus în întregime clădirile şi aşezămintele publice şi
pat"ticulare ; astfel a fost suficientă o oră pentru ca opera
a patru sute de ani de existenţă, cit dăi nuise oraşul Alba,
să fie nimicită şi pre făcută în rui nă. Numai templele
zeilor au fost cruţate, iar aceasta din ordinul regelui.
X X X I n schimb puterea Romei a crescut pe rui n ele
A lb ei ; n u mărul locui tori lor s-a d ublat. iar capitalei i s-a
alipit şi col ina Coel ius 1 • I a r pentru c a lumea s ă ş i fo c ă -
locuintele
0 într-un n umăr cît mai mare ai c i î nsu.1i Tu l ius
.
şi-a co nstruit palatul său pe această col i n ă unde a şi !ocult

apoi. Totodată pentru ca senatul să crească �i el d e pe
urma creşterii statului, Tullus a prim it prin tre senatori
pe căpeteniile albanilor, adică pe Iulii , Servilii , QuincţH,
Curiaţi ...
( l n capitolele următoare Titus Livi us relatează eve
nimentele petrecute în timpul domniei regilor Tullus
Hostilius, Ancus Martius. Tarquinius Priscus, după c a re
urmează la tron Servîus Tullius, unul d intre cei m c1 i
străluciţi conducători a i statului roman i nci pient.)
REFORMA SOCIALA A LUI SERVIUS TULLIUS 2
XLII . . Pentru consolidarea păcii , Servius a întreprins

.
o operă de v aste proporţii ; şi după cum Numa fusese

creatorul instituţiilor religioase, tot aşa Servius este
1 Colină situată în sud-estul Romei, între Aventin, Esq uilin
si
• Palatin.
2 Reforma lui Servius, caracterizată de Engelg drept ,. o re \' o
luţie politică", a definitivat procesul i s toric al trecerii de la
organizarea gentilică la forma statală. Poporul roman, form3t
din p a tricieni şi plebei, cu excepţia sclavilor, a fost împărţit î n
cinci clase, pe baza stării materiale a fiecărui cap de fami lie.
Fiecare clasă era subdiYizată într-un număr de centur: i, vari i nd
de la 80 (clasa I), pînă la 30 (clasa a V-a). Erau în total 1 3!) de
cen�urii. Populus roman u s era încadrat din punct de vedere mili
tar şi pol i ti c în unităţi militare-tactice, cetăţenii dispunînd de un
anumit fel de armament. Fiecare clasă obţinuse un num;lr de
voturi egal cu numărul centuriilor. Clasa I şi cavalerii, în totd
98 de centurii, obţineau majoritatea voturilor la alegeri. Trad iţia
roman ă atribuie lui Servius Tullius împărţirea Romei pe triburi
teritoriale (sectoare). Acum comitiile cen turiate pierd din impor
tanţa lor. Reforma lui SPn·i P s a însemnat u n s;1 l t î n a i nte in
evoluţia istorică a poporului ronrnn.
51
SO<;otit de urmaşi fondatorul organizării ele stat, prin
'i 11fimţarea de trepte şi ranguri de dregători , căcl de la el
a µom it i deea diferenţieri i cetăţenilor pe bază de rang şi
a·.·ere. Servius a i ntrodus censul 1, care este una din cele
mai eficiente metode de verificare şi care va fi pri ncipiul
fundamental pe care se va sprijini viitoarea putere 2tît de
gran cl i oasă a Romei. Astfel obligaţiile în timp de război
sau în timp de pace nu mai erau stabilite ca mai înainte
în mod uniform pe cap de locuitor, ci pe baza stării mate
r i ale. Atunci a înfii nţat el, pe baza censului, clasele şi
centuri ile şi a dat acea constituţie admirabilă care trebuia
respectată şi în timp de pace şi în timp de război .
X I. f li Din rîndul cetăţenilor care aveau o avere de

1 00 sau mai mult s-au constituit 80 de cen
O O O de aşi
tur: i - oameni \"Îrstnici şi 40 din tine1 i . Acestea
-lO d i n
frrmau pri ma clasă. Cei vîrstnici aveau îndatori rea să
asigUI·e paza cetăţi i , iar tinerii să poarte războaiele peste
hotare.
Armele de apărare obligatorii erau : coiful 2 , scutul ro
tund :1, jambierele ·1 • platoşa 5, toate din aramă. Ele aveau
rolul de a proteja corpul. Armele de atac folosite împo
triva vrăjmaşilor erau : lancea 6 şi gladiul 7. Pri mei clac:;e
1 Censul, recensămî ntul populaţiei , se făcea d i n 5 in 5 ani
sub supra vegherea regilor, a poi. după a n u l 443 î.0.n.. suprave
gherea a in trat în jurisdicţia cenzori l or.
� Ca sca rom a n ă (galea) se confecţion a din metal şi s e căptuşea
cu piele de lup. Avea o creastă (rrista) ornată cu pene, precum şi
(bucculae) acoperi toare pentru obraji, din piele cu solzi de metal
3 Clipe'us - scutul de formă rotu ndă cu o proeminenţă (umbo)
era din lemn căptuşit cu piele de vită.
4 I n lat., ocreae, plăci de metal ce protejau p icioarele, de la
�enunchi în jos.
• I,orica - p l atoşa romană ; proteja numai pieptul luptă
torului.
• Lancea - hasta - avea o lu ngime de 2,5 m.
7 Gladiu l era o sabie scurtă şi dreaptă C'U două ffiişu ri, cu
vîrf ascuţit.
6*
i s-au mai adăugat ş i două centuri speciale de fabri 1,
care slujeau sub drapel neînarmate, însă aveau însărci
narea de a manevra maşinile de război.
Clasa a doua cuprindea pe cetăţenii ce dispuneau de o
avere evaluată între 75 OOO ş i 1 0 0 O O O de aşi 2• Din aceşti
cetăţeni , tineri şi vîrstnici, s-au alcătuit 20 de centurii .
C a arme obligatorii aveau scutul lung, dreptunghiular,. în
locul celui rotund, <.?i aceleaşi arme ofensive şi defensive
ca şi prima clasă, în afară de platoşă.
Ca avere pentru cea de a treia clasă, Servius Tullius
a stabilit 50 OOO aşi ; această clasă, alcătuită tot din 2 0 de
centurii, păstra aceleaşi deosebiri în ceea ce priveşte
vîrsta cetăţenilor, după cum nu exista altă schimbare î n
privi nţa armelor, î n afară d e lipsa j ambierelor.
Din clasa a patra făceau parte cetăţenii cu o avere de
2 5 OOO de aşi şi erau împărţi ţi tot în douăzeci de centurii.
l n schimb armele erau altele. A ,·eau doar lance şi suliţă
scurtă.
Clasa a cincea era mai mare, fiind alcătuită din 30 de
centurii . Acestea formau unităţile de prăştiaşi., care erau
dotaţi cu prăştii şi pietre de praştie. Din această clasă
făceau parte şi ostaşii. supranumerari, gornişti i şi trîmbi
ţaşii , distri buiţi în trei centurii . Clasa a cincea avea un
efectiv de 1 1 OOO de oameni. Restul de cetăţeni , care dis
puneau de o avere mai mică, au alcătuit o centurie care
era scuti.tă de serviciul militar.
După ce a echipat şi distribuit pedestrimea romană în
modul acesta, Servius Tullius a constituit douăsprezece
centurii de cavalerie, formate din fruntaşii cetăţii romane,
cavalerie la care a adăugat alte şase centurii, în afară de
1 Trupe de gen i u .
�
A s u l , monedă romană d e 3 3 3 gr. aramă. I n t i m p u l războ
iului punic s-a fă cu t o convert ire, asul deven ! nd de 6 ori mai
uşor, dar avînd aceeaşi val oare. I n 563 ab.U.r. s-a făcu t o nouă
conver tire, redurînd u-se greu tatea la j umă1 ate. Monedele de argint
aveau o Yaloare d e 1 0 ori mai ri-dicată. Sesterţiul vul ora 2,5 asi
'
de argi n t .
58
cele trei instituite de Romulus, pe care le-a lăsat cu
aceleaşi denumiri de la î n ceput. A hotărît ca din visteria
statului să se pună la dispoziţia fiecărui cavaler cîte
10 OOO de aşi pentru cumpărarea cailor, iar pentru î ntre
ţinerea acestora, fiecare văduvă era obligată să dea cîte
2 OOO de aşi .
ln felul acesta toată povara impozitel�,L· trecea de la
cei săraci pe seama cetăţenilor mai avuţi. Servius Tullius
mai are un merit : el nu a acordat acelaşi drept de vot
tuturor, fără nici o deosebire, ca pe vremea lui Romulus
şi a regilor următori , cînd fiecare persoană m:ea drept
egal la vot, ci a instituit anumite grade, în aşa fel, î ncît,
pe de o parte, nimănui să nu i se pară că a fost exclus de
la vot, i ar pe de altă parte toată puterea să ajungă în
mina patricienilor cetăţii. Cavalerii erau chemaţi cei dintîi
să-şi exercite acest drept, apoi urmau cele 8 0 de centuri i
ale primei clase. Dacă erau deosebiri de păreri î n privi nţa
alegerii, ceea ce se î ntîmpla destul de rar, atunci erau
chemate centuriile clasei următoare, însă nu s-a întîmplat
niciodată să se ajungă atît de jos, încît să se recurgă la
ultimile clase. Nu trebuie să ne mirăm că aceast ă organ i
zare (care s-a păstrat pînă azi , cind s-a ajuns la 3 5 d e
triburi , numărul l o r dublîndu-se c a şi centuri ile d e tineri
şi bătrîni) nu mai corespunde în ansamblul ei cu cea
în făptuită de Servius Tullius. Tot acest rege împărţise
oraşul în patru mari cartiere, formate din cele patru coli n e
care erau locuite pe acea vreme. Acestor cartier•e e l leMa
dat numele de triburi , cuvint care derivă, cred eu de la
„impozit'' 1 , fi i n dcă şi dările fuseseră fixate tot în raport
cu m·crea fiecăruia. Totw;i aceste triburi nu nveau nici un
fel de legătură cu împărţirea şi numărul centw-iilor.
X L I V După terminarea recensămintului , pe care l-a

gn'i.bit pri n aplicarea de san cţiuni cu închisoarea sau cu
moartea pentru cei cm·e se sustrăgeau, Servius Tullius a
1 în l:J.t. tribut um.
botărît ca toţi cetăţenii romani , şi călăreţii şi pedestraşii,
să fie prez en ţi la revărsatul z or i l or pe cim pu l lui Marte 1 ,
fiecare î n formaţia centw·iei sale. Acolo s-a ofi ciat purifi
carea î ntregii armate, jert findu-se suoretaurilia 2 •
Această ceremon ie a căpătat den umi rea de lustrmn
cond'itum 3, fiindcă s-a oficiat după ce s-a încheiat l u c rările
recem· ămîntului. Se spune că Rnma a avut, conform date
lor acestui recensămint. o pop u laţie de 80 O O O de suflete.
Cel mai \·ech i dintre i stori ci i romani , Fabius Pictor, men
ţi onează însă că c i fr a de mai sus se referă munai la aceia
care erau apţi de a purta armele. Pentru a putea cuprinde
această mulţi me, Sen·ius TuUi us a găsit cu cale să mă
rească oraşu l . De 1;1 ceea a adăugat încă două coline, Quiri
nalul . şi Vi mi nalul. Apo i , i m ediat , tot Servius a mărit şi
carttern1 Esquilinulu i , unc'e şi-a stabilit reşedinţa, ca să-i
dea mai m ul tă fai mă. Totodată el a înconjurat oraşul cu
ziduri şi şanţuri .
CUM A FOST RAPUS SER V I US TULLIUS DE CATRE

FIICA SA TULLTA ŞI DE TA RQUINIUS, GI NERELE
SAU, CA SA-I IA TRONUL
XLVI Cu toate că S ervi us obţinuse do mn i a , fără Îrl

doială, pe cale legală, totuşi , auzindu-l uneori pe tînărul
1 Cîmpul lui Marte era terenul din tre colinele capitolină.
q uirinală şi Tibru. După abolirea rega li tăţii el a devenit locul de
adunare pentru co m i ţi ile centu riate şi cîmpul de instrucţie a ti
neretului în r ol at sub arme.
� Cuvînt compus din : sus = po rc , 01.'is = oaie şi taurus
=
taur. Solemnitatea purifici'i rii era ceremonia la care participau

nwna.i bărbaţi i apţi de război, cu echipament şi armament pen
tru c a m pa n ie , adunaţi pe centurii. Ceremonia (în cinstea lui
Marte) consta în sacrificarea unui p or c , a unui taur şi a unui
berbee (3uowtau-rilia) ; aceste animale de jertfă erau plimbate
înainte de sacriiiciu prin faţa formaţiunilor militare şi a b ia după
aceea. sacrificate.
:r Lu.�trum condere - a încheia ca tagrafia prin cerf'monii reli
gioase.
60
Ta rquinius ducind zvonul că regele guver n eaz ă împotriva
voinţei poporului , a încercat mai întîi să cî 5tige simpatia
poporu l ui î mpărţin d fi ecă ru i cap de familie cîte Wl lot de
p ă m î n t luat de la duşmani, i ar dup :l aceea a cut.ezat să
întrebe poporul d a că acesta vrea şi porunceşte ca el să
domnească mai depar te ? În felul acesta regele a fost con
fi rma t în do m ni e cu o unan imitate de care nu se bucurase
mei un alt rege m a i î n a i n t e . Cu toate ac es tea , T arquîn i u s
tot n -a pierdut nădejdea că va p une mina pe tron, şi
�ce as ta cu atît mai mult cu cît el simţise că împărţirea
de pă mî nt uri poporului se f ăcu s e împotri va \· o i n ţei patri
ci e ni l or. De aceea, socotind că s-a i v i t prilej u l, îl acuză
pe Se rv ius î n faţa senatului, p e n tr u a-şi spori vaza î n faţa
pa tr i ci en ilor . Tarquinius era un tînăr c u o f i re apri nsă,
i ar soţia sa, Tullia, îl a\îţa şi m ai m ul t ac as ă, imTăjbi ndu-i
sufletul nestăpîn
I
it.
Şi astfel palatul regi l or romani a devenit teatrul unei
crime tragice, de parcă se hotărîse ca ura faţ ă de regali
tate să grăbească venii-ea l i ber tă ţ i i şi ca această domnie,
ci ş ti g ată pri ntr-o crimă, să fie şi cea din urmă. Acest
L. Tarquin ius,. (d esp re care nu se ştie pre c is dacă a fost
fi ul sau nepotul r egel ui Ta rqu i n i us cel B ă trî n, deş i am
găc.; i t me n ţ ionat la mai m u lţi analişti că era fiul lui Tar
q u i n i us cel B ă t ri n ) avea un frate, pe Tarqui n i us Arruns 1,
un t i n A r cu o fire bl i n d ă . Aşa cum s-a arătat mai sus, cele
dnuă fj i ce ale regelui , a m î n d ouă cu numele de Tuli i a , �-au
' . N i ci cele două femei nu se
că< ă t nri t cu cei doi frati
as e m ă n au deloc la fire u na cu cealaltă. lnsă di n intimplare
şi spre norocul R o m ei , socot eu , prin că.c;ătorie nu s-au
unit cele două naturi violente, a cea st a pentru ca Servius
să stea pe tron mai mult timp !?i pentru ca mora\·uri le
ce tăţe n eşt i să apuce să se statornicească.
Tullia cea trufaşă însă era in d ign ată că nu a găsit in
soţu l ei omul potri v i t, fi i ndcă el nu era nici cutezător,
1 A rruns se căsătorise cu fih<:1 lui Sen·ius, la în�:eptttul dom
niei acestuia.
nici dornic de măriri ; de aceea ea s-a îndreptat cu toată
fiinţa către celălalt Tarquinius, arătîndu-i toată :.�dmiraţi a
si spunîndu-i că e l singur e c u adevărat bărbat şi vlăst ar
;egesc. li mai spunea că-şi dispreţuieşte sora, care-l reţi ne
prin sfaturile ei temătoare de la acţiuni î ndrăzneţe.
Asemănarea lor la fire i-a atras şi mai m ult unul spre
celălalt, aşa cum răul trage tot la rău ; dar î nceputul tul
burării rînduielilor a fost făcut de această femeie. Ea se
intîlnea deseori într-ascuns cu Lucius Tarqui nius şi-l
incita amintindu-i cusururile soţului ei, fratele acestuia
si cusururile surorii sale şi îi făcea pe amîndoi de ruşine
Şi de ocară : l i mai spunea că mai bine ar fi rămas nemări
tată si sotul ei nu s-ar fi însurat n ici el, decît să încheie
această căsnicie nepotrivită pentru dînsa, ca să lîncezească
acum lîngă un bă.rbat atît de laş. Eh, dacă zeii i-ar fi
hărăzit _un bărbat după merit - zicea ea - atunci lu
crurile s-ar fi schimbat şi ar fi văzut i ntrîndu-i rep::-de î n
casă sceptrul regal, p e care-l deţi ne î n c ă tatăl ei ! Tullia,
fire a\·enturoasă, ii suci uşor mintea t înărului Tarquinius.
Astfel Luci us Tarquinius şi Tullia scapă de Arruns � i de
cumnata acestuia prin moartea lor aproape simultană şi -şi
văd astfel deschisă calea spre o nouă căsnicie p:> care
Servius n-a î ngăduit-o, dar n ici n-a î ndrăznit s-o îm
piedice.
XLVII Din acest moment bătrî neţea lui Tullius a
început să le devină din ce în ce mai stînjenitoare, iar
domnia sa o grea povară. Pregătindu-se să treacă la o
nouă crimă, după ce înfăptuise p2 prima, Tullia hărţuia
zi şi n oapte pe noul ei bărbat, pentru a nu rămîne fără
nici un folos crima pe care o săvîrşiseră. Ceea ce i-a lipsit,
ii şoptea ea mereu, n u era un om căruia să-i fie soţie şi
pe care să-l slujească întocmai ca o sclavă, ci un bărbat
vrednic de tron , care să-şi aducă aminte că e fiul lui Tar
quiniµs cel Bătrîn şi care să prefere să ia în mină sceptrul,
decît · să-l aştepte. „Dacă tu eşti cu adevărat acel om cu
care m-am legat prin căsnicie, atunci te numesc şi bărba-
62
tul meu şi rege. Dar dacă nu vre i , situaţia devine mai
gravă acum , deoarece crim a se uneşte cu laşitatea. Ce mai
aştepţi ? Tu n-ai avut nevoie, ca tatăl tău, să vii nici din
Corint 1 , nici d i n Tarquinia, ca să iei prin intrigă un
tron străin. l nşişi penaţ i i şi zeii patriei şi numele de
Tarquinius te cheamă şi te fac rege. Dar d acă n-ai destul
curaj pentru acest l ucru, de ce mai înşeli lumea ? De ce
mai pretinzi să fii privit ca o mlădiţă regală ? Pleacă
numaidecît de aici de lingă mine în Tarqui nia ta, sau în
Corintul tău ! Reîntoarce-te la obîrşia ta. tu care-i semen i
mai mult fratelui decît tatălui tău ! " Acestea ca ş i alte
mustrări îl aţiţau pe tî năr ; dar nici Tullia nu-şi mai putea
recăpăta l i n i ştea cînd se gindea că Tanaquil, o femeie de
neam străin . a fost î n stare să urzească atitea comploturi ,
incit să profite de pe urma a două domn i i . întîi a soţului
ei şi apoi a gi nc>relui ei , pe cind ea, Tullia, născută din
neam regesc, n-are prilej n i ci să. dobîndească tronul, nici
să-l ia celor ce nu-l merită. Tarquinius, îmboldit de furia
turbată a Tulliei, se insinuează pe lîngă senatorii mai
tineri şi-i linguşeşte, le reaminteşte binefacerile tatălui
său şi le cere recunoştintii . I i ademeneşte pe cei mai tineri
cu tot felul de daruri ; şi astfel îşi sporeşte i nfluenţa, fie
făgăduindu-le marea cu sarea, fie aducînd învinuiri făţişe
regelui .
l n cele din urmă, cind a găsit de cuvii nţă că a sosit
momentul potrivit să pornească la treabă, însoţit de o
ceată de credincioşi înarmaţi, Tarquinius dădu buzna î n
for ; apoi, spre stupoarea tuturor, se aşeză pe tronul regal
în faţa senatului şi dădu poruncă printr-un crainic ca toţi
senatorii să vină la regele Tarqui n i us. Senatori i s-au
adunat ln pripă, unii din ei fiind din vreme pregătiţi . iar
ceilalţi, de teamă ca nu cumva absenţa să le pricinuiască
vreun neajuns. Toţi erau surprinşi de noutatea situaţiei
şi erau convinşi că s-a sfirşit acum cu Servius Tullius.
1 După lradi\ie, familia Tarq ui niilor îşi avea origi nea în ora
şul grecesc, Corint.
Ci3
Acolo Tarqui nius a început să-l atace făţiş pe Servius,
luînd-o d e la obîrşia lui modestă : „ Acest sclav, spunea el,
n ăscut d in tr-o sclavă a primit ca un dar sceptrul regal de
la o femeie, îndată după moartea tatălui meu, fără să fi
existat un i nterregnum, ca mai înai nte, fără să se î n tru
n ească adunarea poporului ş i fără să fie confirmat de
senat. Născut î n felul acesta, ajuns rege în felul acesta,
Servi us a spri j i n i t n umai pătw·a de j os a poporului , d i n
care s-a tras şi el ; d i n ură î mpotriva celor c u ci nste ş i
vază le-a sm uls fruntaşilor cetăţii păm î n tul pe care l-a
împărţit celor inai netrebni ci oamen i . Toate i mpoz i tele,
care înainte erau comune tuturor cetăţen i lor, le-a lăsat
numai î n sarcina fruntaşilor cetăţi i ; a înfiinţat censul,
pentru ca nobilii m·uţi să fie pizmuiţi şi şi-a pregătit
terenul ca să-şi arate cî n d ,.a voi dăr n i c i a faţă d e cei mai
săraci oam eni.''
XLFIII .\nunţat de u n om al său să n na m grabă,

Servius apăru chiar în toi ul cuvî ntăr i i lui Tarquin ius ş i
strigă d i n pragul senatului cu glas puternic : „Ce înseamnă
asta Tarq u i n i us '! Cum de-ai îndrăznit să convoci senatul
în li psa mea şi să te aşezi pe tronul meu cită vreme eu ,
regele, sînt încă în viaţă ?'"
La aceste cuvi nte Tarquin i us s-a adresat regelui şi mai
violent, strigîndu-i că <linsul stă pe tronul tatălui său, că
el este cu mult mai î ndreptăţit să domnească decît un
sclav ; că dînsul este fiu de rege şi moştenitorul îndrep
tăţit al tronului . Destul şi-a bătut joc pînă acum Servius
d e familia sa şi de stăpînii săi !
La aceste cu\"inte se stîrni o mare zarvă, deoarece fie
care tabără îşi susţinea omul său. Poporul d ădu ş i el nă
val ă în senat. î ncepea să se vadă tot mai limpede că va
răm îne pe tron acela care va învinge în această luptă.
Atun ci Tarquinius, silit de această împrejurare, î n drăzn i
să meargă cu cutezanţa pînă la capăt ; fiind mult m a i
puternic dect Servius, ş i pri n virstă şi prin fizic, î l în ş făcă
(i4
pe rege de mijloc, îl scoase din senat şi îl aruncă pe trepte
pînă j os. Apoi se î ntoarse din n ou în mijlocul senatorilor.
Toată suita şi garda regel ui s-au risipit, care încotro. ln
suşi SerYius. abia trăgîndu-şi sufletul încercă înspăimintat
să fugă : dar o ceată de slujitori tr i m i şi de Tarquinius îi
ieşi î n a i n t e mai sus de uliţa Ci pr i um şi-l ucise 1 .
Se crede c ă Tarquinius a s ă vîrşi t această cr imă din în
demnul Tulliei, fără să-l mustre c ugetu l, căci doar mai
săvîr�ise una n u cu mult înainte. Ceea ce se ştie destul de
bine este faptul că Tullia urcată î ntr-o trăsură a pătruns
în for şi. fără să se ruşineze de mulţimea bărbaţilor adu
naţi. şi-a chemat soţul afară din Senat şi i s-a adresat
pr i m a ca u nui rege.
Cum Tullia a fost p o f t i tă de Tar q u i n i us sa iasă d i n
·
în vălmăşeală ş i s ă s e ducă n umaidecit acasă, s-a supu.<;
n u ma i decî t . Dar aj u n s ă la capătul ul iţei Cipriurn 2, u n de
tocmai se r i d i cas e un te m plu zeiţei Diana =1• ea şi-a î n
dreptat trăs u r a pe o stradă laterală, spre dre apta pen tru ,
a a j un g e prin strada Urbi us la col i n a Es q uili n ă . Dar

deodată. vizitiul îngălbenit de sp a im ă opri caii ş i-i a rătă
.
stăpînei sale cadavrul f ostul u i rege întins la pămînt. De

atunci a rămas de p omină locul plestemat al f io ro as e i ne
leg i ui r i , fiindcă şi azi i se m ai spun e Strada Scererată
1 Su p ri m a re a lui Servius de cMre f i i c a ş i g i n e re l e său s-a

petreeut ca . în tragediile greceşti ale lui Sofocle �i E u r i p i dc, care
au a v u t d rep t subiec t drama Pelopizilor şi Labdacizllor d i n Teba
şi Mycenae.
2 Uliţa Chiparoşilor era perpendir'ulară cu "forul, mergînd spre
Esq u i l i n
.
a Te mpl u l D i n n e i d i n E fes fusese sanc tuaru l c o n fe d er a p ei a 1 2

pol i suri ionice, considerat una d i n cele 7 m i n u n i <1le l u m i i a n t i c e .
Templul Dianei din Roma, dedica\ zeiţei de con federa \ia cct11ti
l o r latine. fusese constru i t după tradiţi e de .Se rvim; Tul l ius, d u p ă
modt>lul celui grec, pe co l in a Aven t i n ă . O d<r tă pe <1n, la idele
lui A u g us t se oficia solem n i tatea rel i gioasii, dupii ca re urina eon
.
sfătuirea reprezentan ţilor cetăţilor membre ah' con federa \ iei ln
tine. /\ceastă zi era comemorntii şi c·n d i e.� .� e r i· o r u m - z i ua sc_1 a
vilor.
65
uliţei pe care Tullia a trecut cu trăsura peste cadavrul ta
tălui său, cu mintea răvăşită de furia turbată care-o urmă
rea după omorîrea sorei şi soţului ei. Apoi, toată minj ită
de sînge, însăşi trăsura fi ind stropită cu si ngele pări n te:;c
alergă acasă la zeii casnici care erau comuni cu ai soţului
său. Dar m inia acestora pregătea asasinilor un sfirşit ase
mănător fărădelegii cu care şi-au în ceput do m n ia .
Servius Tullius a domnit 44 de ani, cu atita inţelep

ciune, incit i-ar fi fost greu oricui să-l ega l eze, ch iar dacă
ar fi fost cel mai cumpănit şi mai vrednic succesor. La
laurii faimei lui Servius s-a mai adăugat şi faptul că,
odată cu moartea sa, a luat sfîrşit şi monarhia legitimă.
Unii analişti susţin că SerYius ar f i avut de gind să re
nunţe la puterea pe care o exercita cu atita blîndeţe şi
moderaţie, deoarece era deţinută de unul singur. Şi cu
siguranţă că aşa s-ar fi î ntîmplat, dacă n-ar fi intervenit
o crimă de familie care l-a împiedicat să redea patriei
lihertatea.
( Î n cap. XLIX-LVI este relatată d omnia lui Lucius
Tarquinius şi a Tulliei. Lucius Tarquinius supranu
mit cel Trufaş a domnit 2;J de ani, iar sfîrş i tul pu
terii sale a însemnat ş i sfîrşitul mona rh:ei romane şi
trecerea la consulat.)
SFî R.$ITUL DOMNIEI LUI TARQU I N l lJ S CEL

TRUFAŞ ; DESFIINŢAREA REGALITAŢII. lNCEPE
ETAPA REPUBLICA NA A CONSULATULUI
LVII Cetatea A1·dea 2 era în stăpînirea rutul i lor, m1

n eam destul de puternic, d atorită bogăţiilor sale (atît cit
era cu putinţă în acel ţinut şi în acele vremuri). Războiul
1 Ardea (azi Ardie), străycche aşezare latinii, oraş în Latium,
era situată la sud de Roma şi la 2,5 km de mare, pe malul sting
al rîu l u i NUJnicius.
li6
a izbucnit deoarece regele roman, sleit de atîtea cheltuieli
cu măreţele lui edificii şi lucrări publice, se gindea, pe de
o parte, să se mai infrupte din averile unora, iar pe de
alta să mai ciştige puţină simpatie din partea poporului
prin împărţirea de prăzi ostaşilor săi. I nsă, întreg poporul
mocnea de revoltă împotriva regelui , nu numai datorită
trufiei lui fără margini, dar şi faptului că mai toţi cetă
ţenii erau istoviţi de munca trudnică de sclavi, depusă
atita vreme la aceste lucrări .
Tarquinius a încercat dacă n u cumva poate cuceri
Ardea printr-un asalt. Cum atacul nu i-a reuşit, a asediat
cetatea încercuind-o cu tot felul de lucrări . î n timpul
acelei blocade, aşa cum se întimplă de obicei, mai ales in
războaiele de durti.tă şi m âi puţin în cele ofensive, se acor
dau uneori permisi i . Bineînţeles că de acestea beneficiau
m a i mult căpetenii le decît ostaşii de rînd. Astfel feciori i
regelui îşi petreceau adesea vremea în chefuri şi ospeţe.
La o astfel de petrecere dată de Sextus Tarquinius, l a
care luă parte şi Tarquinius Collatinus, fiul l u i Egerius,
veni vorba printre altele şi despre matroane 1 . Şi fiecare
din ei şi-o lăuda pe a sa în toate felurile. La urmă, discuţia
incingî ndu-se. Collatinus spuse că nu-i nevoie de atita
vorbărie şi că numai în citeva ore se va putea şti la faţa
locului cu cit e mai presus soţia sa. Lucreţia, faţă de cele
lalte.
„Dacă avem cu adevărat sînge tineresc în vine, adăugă
el, atunci , sus pe cai , şi ne vom convinge la faţa locului •
de adevăr. Această împrejurare ne va fi cu atît mai plă-

1 M o troană ( m a t rona derivii de la mater), era femeia romanii
născută liberf1 şi care se m ă r i tase. Termenul a devenit u n apela l i v
de îna l tă d i s t i n cţie, ma troa n a bucurîndu-se de cea mai mare co n
sideraţie în cadrul familiei, gi n tei şi î n întreaga societate romanii,
atributele sa le fiind pudoarea , casti t a tea. ci n s ten . Din punct 1c
vederf' juridic m a troanele n u puteau fi nici v i n d u te, n ic i uti se
de sotii lor. Matroanele a u avut în totdeauna u n m a re rol în via \ a
fami lială ş i socială. SărbMoarea lor. Ma t ronalia, s e comemora l u
1 martie.
67
cută, cu c î t soţiile n o as t re nu ne aşteaptă pe nici unul
acasă, ci se vor t r e zi deodată cu n oi în faţa ochi l or"'. Da t o
rită v i n ul u i , m esenii se încăl zi seră .
g
„Să mer e m ! " strigară cu toţii şi o porniră sp r e Roma
în goana cailGr. Cî n d au ajuns ac ol o tocmai se lăsa amur
gul şi s-au î nd rept a t �pre Collatia 1 ; abîai s osiţi , ei o văd pe
Lucreţi a în m i- jl o c u l gospodăriei sale, trebă l u i n d cu hăr
nÎC'ie pînă seara tirzi u şi torcind caiere întregi de l in ă
împreună cu sclavele sale, î n timp ce pe nurorile regelui
le g ăse sc pierzindu-�i \Temea, împreună cu celetaltf se
mene ale lor, în ospeţe luxoase. Sigur că pî n ă l a urmă
Col l a t i n u s a cîştfgat răm ăşagul, i:ar Lucreţia a fost aceea
care a cules t o a t e laudele. Ea şi-a întim pinat soţul şi pe
cei doi Tarquini i aşa cum se cuvi n e . CoUatinus, în culmea
feri cirii, invită pe t i n e rii prinţi Ia ospăţ. Acolo însă Sextu<>
Ta rqui n ius fu cup ri n s de o poftă j os n i c ă de a o necinsti
pe Lucreţia. îi aţîţau si mţur i le nu n uma i frumuseţea ma
troan ei, d<:u- şi sufl etul ei curat.
După această \·oioasă petrecere t i n erească, to ţ i m u
s afi r i i se i n apc� i ară în tabără.
LVIJI După cîteva z i le de la ac eac; t ă în tîmpl are, Sex

tus T a rq u rn i us , î nsoţ i t
de un si ngur s luj i t or , fără să- i
spună un c uvî n t l u i Collatinus , a plecat la Co l lat ia. Lucre
ţia l-a pri m i t cu atenţia cuvenită unui asemenea oa<;pete,
fără să bănuiască intenţiile sale. D u p ă cină, Sextus Tar
q u i nius a fo st condus în od ai a de culcare a oaspeţilor. tn
f i erbî n tat de p oftel e trupe ş t i , cînd ,·ăzu că în toată casa
domneşte l i n i şt e a,
toată lum e a odi hnin du-se, scoase sabia
din teacă ş.i pătru ns e În i at acul Lucreţiei care dormea.
Acolo, pun î n du-i o mi nă pe p i ep t o a pă să cu pu t ere spu
nîndu-i : „Nici o vorbă, Lucreţia r Sint eu , Sextus Tarqui
n iu s . In mină am sabia: Da c ă scoţi un s i ngur cu\"înt, eşti
1 Locali t<lte în Lati u m (azi Castellacio), la est de Roma.
68
moartă ! " Femeia, trezită din somn. rămase înerernenită
de sp ai m ă . Deznădăjduită, se uită în jur dar văzind că
nu-i Yi ne nimeni în ajutor, simţi cu putere ameninţarea
morţi i . Tarquinius îi făcea declaraţii de dragoste, amesteca
1"\Jlg ăm i nţi şi ameninţări. înceroînrl pe toate căile să încă
tuşeze şi să incovoaie sufletul cw·at al acestei femei . Cînd
Yăzu eă Lucreţia rămine necli ntită în hotărirea sa .şi .e gata
să î nfrunte :moartea, �elul în-cercîn d s-o înfricoşeze cu
dezonoarea ameninţin..d-o că va înjunghia un sclav ş i -l
va aşeza gol în patul ei , iar apoi o \'a ucide şi pe ea, pen
tru ca toată 1 urnea să spună că · pe bu:nă dreptate a fost
omor-ită. f i ind că a fost pr:iasă într-un adulter mirşav.
ln\1 i nsă de groază, în fata unei aGemenea ticăloşi i , cinstea
Lucreţiei cedează brutalităţii iui Tarquiruus. c.aire pleacă
apo i , m în dr u de Yictoria o b ţi nu tă asupra ·onoarei unei
femei .
Lu creţi a . simţJind u n rău nesfirşit în toată fiinţa sa. tri
m i te în grab ă v�te la Roma, la tatăl ei, -şi la soţul ei, la
Ardea, să vină acasă însoţiţi de cite u n prieten credi n c i os
căci are nevoie de ajutor fără întirziere : în casa ei s-a î n
timplat o faptă îngrozitoare.
Au \·enit Spuri us Lucretil.15. tatăl ei . î nso ţi t de P. Va
lerius, fiul lui Vo l e sus , precum şi C o ll a ti n u s împreună cu
prietenul său L. Iunius Brutus, care tocmai din intîmplare .
cind se î ntorce au la Roma, s-au întîlnH cu ştafeta soţi e i .
Lucreţia stătea in i atacul e i sfiş iată de deznădejde. ,,Eşti
bol naYă"" ? . ,Mai întrebi ? Poate fi sănătoasă o femeie C"'dre
şi-a pierdut cinstea ? Collatinus, in patul tău sint urmele
unui bărbat str ă i n ! Dar numai trupu l mi-a fost ping ă r it .
Sufletul m i -a ră m as curat. Moarte.a îmi va fi m art o ră !
Da\i-mi miinile \"oastre şi juraţi-mi că ticălosul nu va
rămine nepedepsit. Cel care a intrat noaptea trecută ca
un vrăjmaş în casa mea este Se xt us Tarquinius. ln loc
să vină ca un oaspete, mi-a răpi t bucw-ia v ieţi i, ad. ucin-
69
du-mi nenorocirea. Aceasta însă va cădea pe capul lui,
dacă voi veţi şti să fiţi bărbaţi ! "
Toţi î i j urau credinţă şi-i mîngîiau sufletul rănit ară
tîndu-i că nu are nici o vină, ea cea siluită, ci ticălosul
făptaş. Cu mintea se săvîrşeşte mai întîi păcatul, nu cu
trupul , şi nu există vină acolo unde n-a existat premedi
tare ! Lucreţia însă răspunse : „Voi veţi şti ce i se cuvine
acestui ticălos. l n ce mă priveşte, deşi mă absolv de păcat,
nu mă voi sustrage morţii, pentru ca nici o femeie pin
gărită să nu mai supravieţuiască dezonoarei sale luînd-o
de exemplu pe Lucreţia ! Şi spunînd acestea îşi înfipse
în inimă pumnalul ascuns sub haină. Sîngele î i ţîşni cu
putere şi Lucreţia se prăbuşi fără viaţă în stri gătele dis
perate ale soţului şi tatălui ei .
LIX In timp ce aceştia îşi plîng durerea, Brutus scoate

din inima Lucreţiei pumnalul, din care picura sîngele, şi
ţinîndu-1 în faţă, rosteşte următoarele : „Jur pe acest
sînge atît de nevinoYat, înainte de a fi fost pîngărit de fiul
regelui şi vă iau martori şi pe voi, o zei, că voi urmări pină
la capăt pe Lucius Tarquinius, pe nelegiuita lui soţie şi
pe nemernicii lui vlăstari ş i-i voi stîrpi de pe faţa pămîn
tului prin sabie, prin foc sau prin orice alt mijloc voi avea
la îndemînă şi c;ă nu voi mai îngădui să mai fie regi l a
Roma, nici lor, şi nici altora de acum î nainte ! " Brutus
trecu apoi pumnalul lui Collatinus, apoi lui Valerius şi
Lucreţius încremeniţi de mirare şi întrebîndu-se de unde
a răsărit această fire nouă în inima lui Brutus. I mpreună
ei depun j urămîntul sacru, aşa cum îl rostise Brutus.
Lăsind la o parte vaietele, cu toţii dau friu liber miniei
ş i revoltei şi î l urmează pe Brutus care îi şi îndeamnă la
dărîmarea regalităţii. Ei scot din casă trupul neînsufleţit
al Lucreţiei şi îl duc în for. Toţi cetăţenii îi deplîng moar
tea, arătîndu-şi minia pentru această nouă neleg i uire a
familiei regale. Nu e om care să nu se cutremure şi să nu
se jeluiască pentru cite a pătimit de pe urma silniciei
70
regale. Poporul e mişcat pînă la lacrimi, atît de jalea t:ită
Jui, cit şi de vorbele lui Brutus, care însă detestă lacrimile
şi lamentările i nutile indemnînd pe toţi să ia armele ş i să
pornească odată asupra vrăjmaşului, pentru că sînt băr
baţi şi pentru că trebuie să facă cinste n umelui de roman !
Cei ma i dîrzi dintre ti neri , din propriul lor î ndemn, fără
să mai pregete, \· i n înarmaţi în jurul său. I n juru l lor se
adun ă ş i ceilalţi flăcăi. Apoi o jumătate din ei rămîn la
porţile Collatiei, ca să păzească oraşul ş i pentru ca nu
cumva să se dea de ştire regelui de cele puse la cale. Cea
laltă jumătate formată din tineri bine în armaţi, în frunte
cu Brutus, porneşte spre Roma. Acolo, ca şi peste tot pe
unde a trecut această mulţime înarmată, stirneşte groază
şi agitaţie. Însă cîn d poporul vede că în fruntea cetelor
înarmate mer� chiar fruntaşi i cetăţii , atunci li se alătură
fără teamă . Groaznica crimă săvîrşită nu a răscolit mai
puţin su flarea din Roma, decît o. făcuse la Collatia. De
aceea, din toate un gherele oraşului poporul dă năvală
spre for.
După ce toţi cetă ţen i i s-au strîns în for, crainicul ii
cheamă în j urul comandan tul ui cavaleriei, dregătorie pe
care o deţinea atunci întimplător Brutus. Acesta, în dis
cursul rostit în faţa poporulu i , a lăsat deoparte firea şi
apucăturile pe care pină în ziua aceea le simul ase şi dădu
în vileag s iln i c i a ş i desfrinarea l ui Sextus Tarquin ius, mîr
şava-i nelegiuire, pingărirea Lucreţiei şi moartea cum
plit:l a acesteia, jalea n espusă a tatălui, Lucretius Trici
piti nus, căruia moartea fi icei i se părea şi mai revoltă
toare şi mai tragică prin cauza acestei morţi . A mai vorbit
apoi despre tirania regelui însuşi, despre suferinţele şi
chin urile indurate de poporul roman, silit să trudească în
duhoarea cumplită a can alului şi în noroiul şanţurilor.
Bărbaţii romani, mindri bi ruitori ai atitor noroade, răz
boinicii cu fa imă altădată, au ajuns să fie astăzi nişte bieţi
muncitori cu ziua, nişte amăriţi cioplitori în piatră. Brutus
a mai amintit ap o i şi fărădelegea oribilă săvirşită de Tar-
fi
7 - Ab U1 be con d l l :i , voi. l
quinii asupra regelui Servius Tulli us, a amintit şi de fiica
acestuia, trecind cu caleaş ca peste leşul tatălui ei , şi a
invocat aj ut orul zeilor răzbunători ai p ărinţil or .
Prin asemenea vorbe şi , de bună seamă, cred, şi prin
altele mai cutremurătoare, care nu pot fi reproduse de
cronicari cu aceeaşi for�ă cu care le-au simţit cei care au
fost de faţă, B rutus co m· i ns e poporul în dirj it să abroge
puterea regelui şi să p o run c ea s că exilarea lui Lucius Tar
qui nius cu soţ i a şi co pi i i săi. Brutus î nsuşi a adunat pe
toţi ti neri i care s-au oferi t ca v oluntar i , i-a înarmat şi a
p orn i t spre tabăra de la Ardea, pentru a r ă sc u l a şi acolo
a r m a ta î m p o t r i v a r eg e l u i . El lăsă puterea în o ra ş lui Luce
t i us Tricipi ti nus, care mai fusese odată numit de rege în
postul de prefect a l o r a..5u l u i . 1
I n timpul a ce s t ei îm·ălm ăşel i, Tullia a fugit din palat,
-fi i n d pretutinden i întî m pinată de blestemele femeilor si
bărbaţilor, care inYocau u rnhrele morţi lor, implorîndu�i
să-i r ă zbune , împotri va patri c ie n i l o r .
LX Cin d ştiri l e d espre aceas tă intî mpl are au aju n s şi

în tabără, regele, î n s p ă i mî n t a t de noua situaţi e , se î n
dreptă spre Roma, c a s ă î năbuşe tulburările. Brutus
(fiindcă presimţise că regele va Yeni la Roma) se abătu
d i n cale, pentru a n u se intîlni cu el, i n ci t mergind pe
drumuri di f er i t e ei au ajuns cam în aceeaşi vreme : Brutus
la Ardea, iar Tarq u i n i us la Roma. Numai că regele Tar
qu i n i u s a găsit porţile oraşului z ă v o rî te : poporul îi hotă
rise exilul. I n schimb, pe eliberatorul poporului r o m an ,
armata romană din tabă1·ă l-a primit cu un nespus entu
ziasm . î ndată au fost izgonite din tabără od raslele regale.
Doi dintre ei şi-au urmat tatăl , ca i·e a po rn i t în prîbegie,
1 Praefect us U rbis, una d i n cele mai vechi magistraturi ro

mane, c rea te în timpul regal i tăţii şi continuate în perioa da repu
bli cii, era lociiitorul rege lui în timpul absenţei lui din Roma,
asigurînd apărarea cetă ţii romane. Avea prerogative juridice, pre
lllid ind procesele politice. Putea convoca senatul.
ca să-şi trăiască vi a ţa in s urghiu n în cetatea Caere, d in
\ara et rus c i lo r .
Sextus !farq u i n i u s şi-a c ă u t at adăpost la Gabii, u nde
era ca şi î n reg at ul său, d ar a fost răp i t de victi mele sale,
care s-au răzbunat pentru ati tea n e leg i ui r i şi tîlhării să
v î rşi t e în trecut, omorî n du-1 .
L. Ta rq ui n i us Superbus a d om n i t 25 d e ani .
Regalitatea a d urat d e la î n tem eierea R omei şi pînă l a
eli berarea ei, neme de 2 4 4 a n i . După regi, î n c om iţii le
centuri ate 1 ale pop o rul ui au fost aleşi la clrma statului
d o i consuli 2, n u m i ţi î n d re gă t o ri e de prefectul oraşului,
potri\'Ît îndrumărilor date d e Servius Tullius î n consti tu
ţi a sa. Pri m i i c o n su l i romani au fost Lucius Iun i us Brutus
ş i Lucius Tarqui n i us C oll a ti n u s 3•
1 l n Com ilia Cen t uriata se î n truneau cetăţenii ro ma ni în for

m a ţ ii m i l i t a r e , î nar m a ţ i ca pen tru război , î n ufara zidurilor ce
tăţii şi a veau următoarele a lribu ţ i i : alegeau magistraţii supremi
de la conducerea statului (consuli , censori, pre tor i ) ; votau legile
pr opu se de c o n su l i , !egea de recun oaştere a j urisdicţiei censori
lor. a p rob au declararea războiului, încheierea ră zb oi u lu i, se pro
n u n ţa u in apel asupra sentinţel or g r av e care cereau pedeapsa cu
moartea, exi lul, bătai a sau in terdicţia de la apă sau foc.
� Co n su la tu l era magistratura supremă a republi cii, înfiinţată
în anul 500 î . e.n., după abol irea r<'galităţii Cei doi c on suli erau
alc�i de A d unarea pop o r u lu i în Comi t i i le l'enturiate, pe timp de
u n an, cu un an în a i n te de in trarea lor în funcţie (consute. de.ai
gnati) şi îşi exerC"itau preroga t ivele cite o zi. Dispuneau de pre
l'Oga ti ve p o l i l i ce, militare, e�rmomic.:e · convocau senatul şi adu
na�ea poporul ui , erau comandanţ; îoUI)l'emi ai armatei, avind
dreptul de viaţă şi de moarte asllJ:.i : a tuturor cetăţenilor în timp
de război , controlau e con omi a stawlui '.5! tezaurul (aerarium) : erau
i n \·esti ţ i eu dep li ne p1Jteri pentru a î n (·hcia tratatele de pace şi
alianţe în numele rep u bli c i i prin lPgati, împukrniciţii lor.
3 După trudi�ia istorică ro1rnmă, cei doi r•onsuli au fu ncţion a '
în a n u l 246 a. U.c. (509 sau 507 î.e. n . ) .
7*
CARTEA A II-A
HEG ELE ALUNGAT DE PE TRON COMPLOTEAZĂ

CONTRA REPUBLI C I I ROMANE, ATRAGîND DE
PARTEA SA PE FI I I LUI BRUTUS. MOARTEA LUI
BRUTUS C AZUT PE CIMPUL DE LUPTA
1 De aici înainte Yoi descrie faptele trăite de poporlll

rom a n ,în s fî rşit liber. atît d i n timp de pace cit ş i din timp
de război , menţionînd consulii aleşi în fiecare an, precum
şi puterea l egilor care sînt m a i presus de oameni. Trufia
ultimul ui rege a dat prilejul să se Yadă cit de dorită era
această libertate. Este ade\·ărat că primii reg i au domnit
in aşa fel i ncit, pe bună dreptate, pot fi numiţi cu toţii
fondatori ai unei anumite părţi din oraş, fii ndcă datorita
lor populaţia romană, care se î nmulţea, îşi clădea mereu
noi locuinţe. ·
Fără înd oială că însuşi B rutus, care căpătase atîta
faimă prin alungarea regelui Tarquinius Trufaşul, ar fi
făcut cel mai mare rău poporului roman dacă ar fi detro
nat pe vreunul din pl'Îmii reg i, atunci cîn d poporul dornic
de libertate nu era încă destul de copt, ca să se poată .
bucura de ea. Căci ce s-ar fi întîmplat dacă toată această
gloată de ciobani şi de pribegi, alungaţi din sinul neamu
rilor vecine, ar fi obţinut sub tutela templului sacru dacă
nu libertatea, cel puţin · impunitatea ? Odată scăpaţi de
teama puteri i regale, ar fi început să fie agitaţi de aţîţările
tribuniciene. Ce s-ar fi întîmplat d acă ar fi început neîn
ţelegerile î ntre plebei şi senatori într-un oraş care le era
străin, înainte de a�i închega familii pecetluite prin dra-:
gostea faţă de soţii şi de copii şi, în sfîrşit, dacă dragostea
,,
de pămîntul pe care-ţi duci viaţa şi cu care te contopeşti
de la o bucată de vreme nu i-ar fi unit cu sufletul de cei
lalţi oameni ? Din cauza dezbinărilor, statul, încă slab,
s-ar fi destrămat ; în timp ce, în ambianţa liniştită a unei
puteri moderate, îşi dezvoltă în a5a fel puterea sa încît,
ajunsă la maturitate, această plantă fecundă poate purta
fructul generos al libertăţii.
Deocamdată libertatea consta mai mult î n cîrmuirea
ţării de către consuli aleşi în fiecare an , iar nu prin mic
şorarea cu ceva a forţei puterii regale. Primii consuli şi-au
păstrat toate drepturile, precum şi toate î nsemnele foşti
lor regi. Atît s-a a"\"'Ut în vedere : pentru ca mulţimii să
nu i se pară că teroarea s-a dublat, s-a hotărît ca însem
nele consul ilor 1 şi fasciile să-i î nsoţească pe rînd pe fie
care din consuli .
Brutus a fost acela care s-a buc:urat clintii de dreptul
de a fi precedat de li ctori cu fasciile lor, bineînţeles cu în
gădui nţa colegului său. Brutus care a fost nu numai un
luptător ,·ajnic pen tru cauza libertăţii, a devenit mai tir
ziu un şi mai zelos apărător al ei. Astfel, înainte de orice,
a cerut întregului popor, însetat de noua libertate, să jure
că va lupta pentru ea şi nu va îngădui vreodată pe vreun
alt rege la conducerea statului , ca nu cumva mai tîrziu să
fie momit cu tot soiul de daruri , sau cu făgăduieli î mbie
toare.
1\ poi, ca să mărească puterea senatului, al cărui nu
m ăr d e membri scăzuse simţitor, fiind suprimaţi de rege,
Brutus a ridicat şi i ntrodus în senat fruntaşi d i n rin durile
clasei cavalerilor, completind numărul senatorilor la trei
sute 2. De atunci datează obiceiul de a num i pe unii se-
• lnSC'mnele consulare em u : haina albă festivă (tra b ea},

�eeplrul de fildeş (scipio} şi coroana de aur.
1 Brutus a mărit numărul senatorilor la 300, prm alegerea
a
.
164 de noi senatori din rindurile patricienilor şi a plebeilor bo

gaţi. Tarquinius Superbus suprimase şi exilase nu meroşi sena
tori, socotiţi adversarii săi, pen tru a le confisca averile.
75
natori „părinţi" iar pe alţii „conscrişi', căci erau numiţi
„conscrişi" adi că „trecuţi în r egis tre " , cei care fuseseră
chemaţi s ă facă par te din noul senat. 1 Această măsură a
contiibuit de minune la armonia cetăţii şi la apropierea
sufletului poporulu i de patricieni.
( Î n continuare, în cap. II şi III sînt relatate măsurile

de întărire a consulatului. In acest context este ex--
plicată şi ren un ţarca Ia consulat a lui Tarqui n i us Col
latinus, la cererea poporulu i , care nu avea încredere
în el, deoarece era rudă cu familia regală. Apoi sint
relatate u neltiril e fam iliei regale care, folosi ndu-::;:!
-de nemulţumirile unor ti neri din fosta camariiă, com
plokază recucerirea puterii. O solie a Tarquiniilor,
trimisă la Roma să ceară restituirea averii acestora,
pune Ia cale un plan prin care, cu ajutorul unor ti
neri de neam mare, familia regală intră î n Roma pe
ascuns, în ti mpul nopţii.)
a fost comunicat m a i întîi fraţilor Vitte

IV Aces t plan
Sor a Vitel filor era că s ă tor i t ă cu consulul
lius şi Aquillius.
Brutus şi din această căsătorie rezultaseră doi fii, care
acum erau î n floarea tinereţii, Titus ş i Tiber i us. U n chii
lor, î i admit î n conspiraţie şi mai adaugă ciţi va c o m plici
din rîndul tinerilor pa tr i c i e n i a căror nume a fost şters
de vreme.
Intre timp, pentru căsenatul de c re tas e să fie înapoiate
bunurile casei regale, trimişii regelui îşi
tot făceau de
lucru prin Roma, sub pretextul răgazului ob ţi nu t din par
tea consulilor, pentru a-şi procura nişte vechi cul e în care
să transporte averile regale obţinute. l n acest timp ei se
1 In latineşte patres et conscripti formulă pentru distingerea

noi lor senatod, aleşi , de vechii reprezen tanţi ai patricienilor. Ul
t er i or s-a su pr i mat conjuncţia et rămîn ind formula patres con
.
:Jeripti, orin cnre erau înţeleşi toţi senatorii
78
consfătuiesc cu com.-piratorii şi-i eon\iing, după multe stă
ruinţe, să le dea o scrisoare pentru Tarquinii . Căci altfel
cum ar putea crede Tarquinii -că ceea oe le vor transmite
în legă tură cu probleme atît de importante sint lucruri
adevărate şi nu plăsmuite ? Atunci tinerii le inmio:ează
o scrisoare drept chezăşie a fidelităţii lor. Nwnai că aceas
tă greşeală le-.a dat în ";� tot planul lcr mirşav. Căci
în ajunul pli?cării trimişilor regali la curtea Tarquiniilor,
după ce au luat masa de seară, întîmpl ător chiar la locu
inţa Vitelli i lor, conspiratorii au discutat între ei multe
lucruri - cum era şi firesc - dar in primul rlnd punerea
în aplicare al noului plan , indepărtind din rindurile lor pe
toţi cei suspecţi. Nwnai că, djn fri n iurile de conversaţii
auzite, unul dintre sclavi a dat de firul întregului com
plot, cu atit mai mult cu cit el simţise mai dinainte ·ceea
ce se pusese fti ca l e . El aşteptă doar prilejul ca tinerii
conspiratori să inmineze scrisoarea solHor regelui , încre
dinţat că d a că va pun e mina pe acea scri �ar e , nu va mai
fi n e v oie de o al tă dovad.ă. Ciad sclavul a \·ăzut că scri
soarea a fost într-adevăr înm i nată, a ad us t otu l la cunoş
ti nţa con surnor. Ace:?tia ş-i -au părăsi t locu inţa, dind dis
po�iţii să fie ar� taţi de îndată şi 0 1 m enii regelui şi
conspi ratori i. Tot com pl otul urz i t a fost înăbuşit fără nici
o z arvă. Cea dint î i grijă a consulilor a fost să nu dispară
scri so area cu prici n a. Toţi trădători i au fost băgaţi fără
în tîrzierela închisoare, in l anţuri. O \'reme au stat la în
doială în legă t ură cu solii regelui şi cu toate că existau
dovezi sigure d e v i novă �ie şi puteau să-i trateze ca duş
ma n i ai patriei, re,pectul faţă de dreptul ginţilor a pre
valat.
•
V ln ce pri\·eşte bunurile regelui, a căror restituire se
hotări� mai înainte, chestiunea a fost readusă in discu.ţie
Senatului. Senatorii, indignaţi peste măsură., interzic, pe
de o pane, să i se mai resti t ui e ceva regelui şi familiei
'11
sale, pe de altă parte se împotrivesc confiscării averi i re
gale în folosul statului şi hotărăsc ca toate aceste bunuri
să fie lăsate pe seama poporului, spre a le prăda în voie,
pentru ca intre cetăţenii poporului roman, care s-au în
fruptat din prăzi , şi i ntre familia regală a Tarquiniilor să
nu mai fie n iciodată pace. Terenurile Tarquiniilor situate
între oraş şi Tibru, au fost hărăzite lui Marte şi de atunci
aceste terenuri poartă numele de „Cîmpul lui Marte". Se
spune că tocmai în acest timp griul dăduse în copt. Insă
f i indcă se socotea un sacrilegiu folosirea roadelor acestui
teren , senatul a trimis o mulţime de oameni să-l secere,
să-l î ncarce cu paie cu tot în coşuri şi să-l arunce în Tibru,
a cărui apă în mod obişnuit avea un curs leneş în zilele
calde de vară. Se spune că î n unele locuri mai uscate griul
acoperit cu mii a rămas pe loc. Acolo s-a f c:cm at încet,
încet o i nsulă, datorită şi aluviunilor adu�e întîmplător de
fluviu. Acolo, după cum cred eu, s-a mai adăugat ulterior
pămînt, iar mina omului a ajutat ca terenul să aj ungă atit
de î nalt şi solid, încî t să susţină temple şi portice.
După ce proprietăţile regale au fost devastate, toţi
trădătorii au fost j udecaţi şi condamnaţi la moarte. Exe
cuţia lor a fost cu atit mai cutremurătoare cu cit consu
lul, obligat de funcţie, trebuia să ia asupră-şi sarcina
pedepsirii propriilor fii , vinovaţi de înaltă trădare, deşi
ca tată s-ar fi cuvenit să stea cît mai departe de această
privefişte. Ursita a vrut ca el î nsuşi să poruncească exe
cuţia vinovaţilor.
Tinerii cei mai cunoscuţi din Roma au fost legaţi la
stîlp, însă ochii mulţimii erau aţintiţi, în primul r înd,
asupra celor doi fii ai consulului, de parcă ceilalţi ar fi
fost nişte fiinţe fără însemnătate. Toţi cei de faţă n u
simţeau n i c i un fel de milă faţă de cei osîndiţi , căci prin
ticăloasa lor faptă meritaseră această pedeapsă, dar ei nu
puteau înţelege cum tocmai fiii lui Brutus se lăsaseră ti
riţi î n viltoarea nelegiuiri i , trădindu-şi patria şi poporul
chiar în anul în care se dobîndise libertatea ? „Ei l-au
trădat pe tatăl lor, Brutus, salvatorul patriei, au trăd "1t
c c;nsulatul creat în casa lor, au trădat senatul, au trăda t
poporul şi tot ce e mai sfînt şi aparţine zeilor şi oamenilor !
Şi pentru cine au trădat ? Pentru un rege trufaş şi un în
vrăjbit exilat ! "
Consulii au păşit spre j ilţurile lor oficiale, iar l ictorii
au fost tri miş i să aducă la îndeplinire execuţia. Condam
naţii sî nt dezbrăcaţi şi bătuţi cu vergile pînă-şi dau duhul,
după care li se taie capetele . I n tot acest timp, tatăl lor,
cu trăsăturile feţei încremenite, era ţinta privirilor po
porului, care voia să vadă cum îşi face datoria şi cum su
praveghează execuţia pedepsei impuse de legile statului.
După pedepsirea vinovaţilor , pentru ca această pildă
să rămînă veşnic în memoria oamenilor şi spre a se feri
totdeauna de asemenea nelegi uiri, s-a dat o bogată re
com p2nsă din tezaurul pu� sclavului care a denunţat
pe complotişti, acordînd u-i-se î n plus l ibe r ta te a ş i cetă
ţenia romană. El se pare că a fos t pr i m ul scla v eliberat
pr i n vindicta 1 . Unii înclină să creadă că numele aces tei
verg i se trage de la acest sclav care se n umea Vindici u.,;.
De atunci s-a creat obiceiul ca sclavii care sint eliberaţi
în felul acesta să primească şi cetăţenia romană .
VI Ducindu-se vestea de cele întimplate, Tarquin i u3 ,

înfuriat nu numai de necaz căci i s e spulberaseră t o a te
--
speranţele - dar mai cu seamă d i n cauza urii care-l cu

p r i n sese in\elegînd că pe viitor calea vicleşugului îi este
închisă, a început să bată la porţile tuturor cetăţi lor
etrus�e cu plingeri, socotind că acum e momentul să ur
zească pe faţă războiul. I n primul rind, se plinse veienţi
lor şi tarquin iilor, pe care-i rugă să nu-l lase pe el, sînge
din singele lor, să piară î n surghi u n şi mizerie împreună
1 Vi ndi cta era procedura prin care p retorul sau lictorul a t i a

gea c u o vargă (L'indicta) de 3-4 o r i rnpul selnvu l u i care urma
să obţină libertatea. ·
79
cu ti n erii săi fii, în văzul tuturor, d upă ce a sărăcit, el,
care fusese în trecut un domnitor atît de pute1·nic. Ho1m1
a apelat şi la alţi străini ca să-i aibă regi şi tocmai e l ,
care fiind p e tron s e străduia s ă mărească puterea po
porul u i roman printr-un nou război, să fie alungat d i n ţară,
şi încă de către rudele sale, printr-o mîrşavă conspiraţie !
Dar fiindcă uzurpatorii tronului său şi-au dat seama că
nici unul din ei nu e la înălţimea sa pentru a-l înlocui l a
conducere, au rămas toţi l a cîrma statului, impărţi nd u-!;-i
atr i buţi i le . Averile sale au fost d ate ca pradă poporului,
c a să nu mai rămîn ă nici un cetăţean fără pată, în umi a
une i astfel de fărădelegi. El încearcă acum să-şi ia în apo i
pafria şi tronul ş i să-i pedepsească pe cetăţen ii i 1 1graţi.
De aceea să facă tot ce le stă în putinţă şi să-l aj ute. C8.
să-ş i răzbune şi ei vechile jig niri şi nedreptăţi, l eg i u n i l e
nimicite de către romani şi ogoar el e răpite.
Toate acestea i-au impresionat pe veienţi şi toată popu
laţia acestora se agita, strigînd ameninţător că trebuie
să spele odată ruşinea, mai ales acum cinel au în fruntea
lor un comandant roman, şi să redobîndeuscă ceea ce a u
pierdut d e pe urma războiului. Numele de Tarqui n i u s şi
înrudirea cu regele nu-i lăsară deloc nepăsători p2 tar
qui n i . Aceştia socoteau că e o cinste pentru d î nş i i ca un '..1 1
dintre ai lor să domnească pe tronul Romei . D e acee:i,
oştirile celor două cetăţi l-au urmat pe Tarquiniu" cel
Trufa.<?, ca să-l ajute să-şi recapete tronul şi să-i pedep
sească prin acest război pe romani.
Cînd trupele vrăjmaşe au pătruns pe teritoriul roman,
consulii le-au întimpinat cu oastea lor. Valerius coman d<i
pedesfrimea, care mărşăluia pe patru coloane, iar Brutus
conducea cavaleria, care forma avan gar d a şi care porni
la cercetarea terenului . Duşmanul procedă şi e l în ac �laşi
mod. Cavaleria veienţilor se gă.s ea în fruntea pedestrim i i
şi era comandată de Arruns, f i u l regelui. Imed : at î n spa
tele cavaleriei venea regele cu legiunile sale. Cînd Arruns
îl recunoscu pe consul în dep ă rtare, după l i ct o ri i să i , şi
80
cînd, apropiindu-se mai mult, se convinse şi după chip
că e Brutus, se făcu roşu de minie şi strigă alor săi :
„ Asta-i acel care ne-a scos din patria n oastră ca pe n işte
surghiuniţi. Iată-l , i ată-l cit de trufaş păşeşte, împodobit
cu distincţiile primite de la noi . O, zei , răzbunători ai
regilor, ajutaţi-ne !" Apoi dădu pinteni calulu i şi se
aruncă pli n de furie asupra consulului . Brutus îşi dădu
seama că el e ţinta acestui atac. De aceea, socotind că e
o cinste ca mai întii ei, comandanţii, să-şi d ovedească vi
tejia pe cimpul de bătaie, se năpusti dorn ic de luptă asu
pra duşmanului său. Ei se năpusti ră unul asupra celu i lalt
cu o î nYerşunare atît de mare, incit nici unul d i n e i n u s�
,gîndise să-şi ferească trupul l a adăpostul scut u l u i 1 , c i
căuta să-şi rănească cu orice preţ adversarul. Ş i , în
tr-adevăr, suliţele l o r le-au străpuns scuturile în acelaşi
timp, astfel incit amîndoi s- a u pră bu ş i t de pe cai , în ag o
n i e . I n acelaşi timp, începu să se desfăşoare şi l up ta celor
două cavaleri i , iar nu mult d upă aceea se î n cl eştară şi
pedes tr i m i le .
Victor ia stătea î n cumpănă, şi un i i ş i a l ţ i i <;\-i n el sorţi
de i zbî n d ă . Ambele tabere au îm·im; la ari pa d reaptă şi
au fost î nvinse la a r i pa stingă . Dar în cele d i n urmă v e
i e nţi i , care î n mod o b i ş n u i t erau b i r u i ţ i de roman i , au fost
pu.'? i pe fugă şi împrăştiaţi . I n sch i m b , t arq u i ni i , noii- duş
mani ai roman ilo1·, nu numai că au i z b u t i t să l e ţ i nă p i ept
acestora, ba chiar, în sectoru l l o r , i -au î m p i ns înapoi.
V I I Cinel au văzut cum s-a d es f�işurat l upt a , Tarqui

nius ş i e t rusc i i săi au fost c u pri n ş i de o p an i c ă atît de
m aro incit. renunţară la bătălia î ncepută ; ambele ar
mate, şi cea a tarqui n i i l or şi cea a veienţ ilor, s-au pus î n
m işcare, porn ind î n tăcerea nopţi i , fiecare spre ţi nuturile
ei. S-a dus vestea şi despre o mi nune cu pri lej ul acelei
1 în lat. parma, care era scutul m i c de formă rotundă, arma

de apărare a cavaleriei ş i pedestr i m i i uşoare. confectionat din
lemn şi căptuşit cu piele.
81
bătălii : se spune că î n l i niştea nopţii ostaşii ambelor
armate ar fi auzit o voce năprasn ică dinspre pădurea
.Arsea 1 (ei au crez ut că e chiar glasul zeului S i lvanus 2)
care ar fi spus : „De la etrusci a căzut pe cîm pul de bă
taie u n ostaş mai m ult ; în acest război romanul a răm a::'
î n v i n gător." Ch i u.r aşa s-a şi întîmplat, căci roman i i au
pl ecat ca ni şte î n v i ngători, iar etrusc i i ca n işte· înv i nşi.
I ntr-adevăr, după c e s-a lum i n at, n u s-a mai văzut p e
cîrnpul de luptă n i c i p icior de duşman . Consulul Publiu:.;
Valerius a ordon at: să se strîngă toate trofeele şi d upă
aceea s-a î ntors î n trium f la Roma. Inmormintarea cole
gului său de consulat a fost oficiată cu tG"ată pompa cu
venită. lnsă c i nsti'rea cea mai mare a adus-o dispărutului
dol i ul public şi, în mod deosebi t, hotărîrea pe care au
l uat-o femei le de a purta doliu după el un an întreg, ca
pentru un tată, pen tru că el fusese acela care răzbunase
c i nstea profanată a Lucreţiei .
După aceea , consulul care supravieţuise război ul u i ,
a ş a cum în deobşte simţămintele m ul ţimii s î n t schimbă
toare, n u numai că şi-a pierdut toată s impat i a de care se
bucurase dar se văzu chiar băn u i t de o groaznică învi
nuire. I se dusese vestea că vrea &ă pw1 ă m i na pe tro n u l
regilor, ş i aceasta, pentru c ă , pe de o parte, nu îngăd uise
să fie 'a les un coleg de consulat în locul lui Brutus, im· pe
de altă parte îşi _ridica şi un palat măreţ pe colina Velia 3,
î ntr-un loc î ntărit, care dom i nă împrejurimile �i care
putea să dev ină o cetaţuie i nexpug nabilă.
Deoarece aceste vorbe răspînd i te pe seama lui si cre
zute î ndeobşte îi' tuiburau sufletul, Valerius convo ă po �
porul l a adunare ; apo i , ordonind lictorilor săi să încline
1 S i t ua tă lingă colina Jani culum, între Via Aurelia şi Via

Claudia, peste Tibru.
� Divinitatea pădurilor.
a Ini'1l \ i me în estul foru l u i . pc care îl deli mita de Colisseum.
82
fasciile urcă la tribună. Această încli nare a însemnelor
puterii s uverane în faţa m ulţim i i i-a făcut plăcere aces
teia. deoarece era o recunoaştere făţişă că autoritatea ş i
puterea poporului sînt mai presus d e ale consulului . Va
lerius făcu apel la popor să asculte cu luare aminte ce
vrea să spună. l n tî i el îşi lăudă tovarăşul de consulat ş i
norocul acelu ia, deoarece, după eliberarea patriei, a urcat
pe cea mai î naltă treaptă a cinstei , fiind în slujba i nte
reselor poporului, şi s-a stins în culmea gloriei, î n ai nt e
ca aceasta să nască pizma oamenilor. In srhi mb el, Vale
rius, a supravieţuit gloriei sale, ca să fie pizmuit de ori
care netrebn ic. Din eliberator al patriei , a ajuns să fie so
cotit î n rîndul Aquiliilor şi Viteliilor. „Atît mi --aţi preţu it
voi virtuţile incit să fiţi î n stare acum să aruncaţi cu no
roi în mine, prin asemenea băn uieli josnice ? Eu, d uş
manul cel mai înverşunat a l regalităţii , · �ă ajung să f i u
în v in u i t d e cri ma c ă uneltesc să ocup tronul ? ! Aş fi p u tut
crede eu vreodată că voi insufla teamă concetăţe;:-i�lor me i ,
chiar î n cazul cind mi-aş fi r idicat casa alături de templele
zeilor pe Cap itoliu, în vîrful cetăţi i ? Atît de puţină greu
tate are renumele meu în och i i voştri ? A tît de temein i cd
e s t e î n crederea de cnre mă bucur în faţa voastră, incit să
a ti rn c mai greu în cumpănă cas a şi locul unde locuiesc e u ,
d ecit c i n e a m fost ş i cine sint î n viaţă ? Cetăţeni,, casa l u i
Pub l i u s Valerius nu v a mai fi construită, c a s ă n u mai
s tea în calea l i b e r t ă ţ i i voastre ! Velia \.d rămîne la dis
poziţ i;1 Y oastră, numai p e nt r u casele voastre. Eu nu n u
m a i că - m i \'o i co n s tru i casa la şes, ci c hi ar la poalele col i
nei . pe n t ru ca voi să vă aveţi locu inţele deasupra casei
mele , a con cetăţeanului vostru suspectat de voi . Să-şi
con�trui ască pe Velia case aceia dintre voi, care în lupta
pen tru libertate cred că au merite mai m ari ca Publ ius
Valerius ! '"
83
Şi de îndată tot materialul de construcţie a fost trans
portat la poalele Veliei, iar casa lui Publius Valerius a
fost zidită în partea cea mai de jos a colinei , acolo unde
este acum templul d ivinităţii Vica Pota 1•
REGALITATEA RECURGE LA SPRIJINUL LUI

PORSENNA, REGELE ETRUSCILOR, PENTRU :\-ŞI
RECAPATA TRONUL
IX Tarqui nii şi-au găsit refugiul la Lars :! Porsen na,

regele etruscilor, în capitala lor Clusium 3 . Acolo e i s-au
străduit d i n răsputeri să-l convingă pe Porsenna să n u
îngăduie c a Tarqui n i i , care sint coborîtori din strămoşi
etrusci , care au acelaşi sînge în v i ne şi poartă acelaşi
nume cu al lui, să-şi d ucă viaţa in condiţi i le groazn i ce
ale sw·ghiunului. Tarquinii se insinuară .. E!e lingă Por
senn a şi-l convin seră pînă l a urmă să nu lase nepedepsită
�lungarea lor de pe tron. Căci prin acest precedent se va
crea un obicei pentru posteritate de a răsturna regi i fără
teama de a fi pedepsit. Libertatea prin firea ei este des�Jl
de ademenitoare şi de plăcută. Dacă regii nu-şi Yor apăra
tronul cu aceeaşi î nverşunare cu care cetăţeni i u nui stat
luptă pentru obţinerea şi păstrarea l i bertăţii poporului,
atunci va veni o vreme cînd pătura de jos a poporului
va fi egală c u cea a aristocraţilor şi n u va mai fi nici o
personalitate proem inentă, nici un conducător politic care
să se ridice deasupra celorlalţi cetăţeni într-un stat. Ş i
atunci pe veci adio şi tronului regai şi regalităţi i , deşi
aceasta este ocîrmuirea cea mai frumoasă din lum e şi
pentru zei şi pentru oameni.
1 Era templul divinităţii abs tr a cte Victoria, c on str u i t la poo.

lel� Veliei, la nord de Palatin .
t L a rs în limba etruscă, înseamnă domn, fiind titulatura regi
,
l or etrusci.
3 Azi Chiusi, centru important, unul din cele 12 oraşe 01le
confedera l. ici etru sce, si tuat la sud de l ac u l Clusi nus.
Porsenna, care socotea că este o mare cinste pentru
poporul etrusc ca pe tronul Romei să fie un rege, şi mai
cu seamă un rege de neam etrusc, a pornit cu oastea sa
asupra Romei. Niciodată în trecut senatul roman n-a fost
într-o panică m ai cumplită ca atunci , atit de puternic era
în acea vreme statul etrusc de la Clusium şi atît de \·estit
era numele lui Porsenna ! Senatorii se temeau nu numai
de etrusci, noii lor vrăjmaşi , ci � i de proprii lor con cetă
ţeni , căci se gîndeau că plebeii intraţi în pa n i că îl vor
primi pe regele Tarq uinius şi pe cei care îi rămăseseră
d ev o taţ i , �i odată cu restauraţia regalităţii vor d i spare ş i
l ibertatea ş i l i n i şte a î n ţa r ă . Pentru a ce ste m otive sena
tul s-a străduit să cîştige plebea de partea sa, copleşi nd-o
cu atenţie şi b i n e fa ce ri . Aşa spre exemplu, s-a pre ocu pa t
în mod deosebit de a pr o v i zi on a r e a cu grîne a pl ebei , tri
m iţind u-şi p re t ut i nde n i r ep rezen t a nţ i i ca să p r o c u r e ce
reale. fie ele la v o ls c i , fie de la Cunrne. A poi se n atu l a
l uat pe seama statului extracţ ia ş i d r e ptu l de exp l oa
tare a s ă ri i , care era un articol Iom·te cău tat şi care era
speculat d e n egust or i pri n pr eţu r i foarte r i d i cate. Apoi
pl eb e i i a u fost scutiţi de vamă . precum şi d e dă1·ile pe
pro prietă\ i le agricole, iar aceste i m p o z i t e au fost lă s a te în
sa1 ·c i n a celor bogaţi . care trebu i a u să fie i m p o , ·ăra ţ i acum
c u toate g reută ţi l e , fi i n dcă l u m ec.a 11<0'\·oi aşă < ffea destulă
bătaie de cap şi era d est ul d e impo,·ărată cu cr eş ter ea
num ero şi l o r lor copii . Şi astfel această gri j ă a senatului
p en t r u n e v o i le p o p or ul u i a făcu t să d i spară n eî n ţe l eg er il e
şi să se men\ină so l i dar i tatea tuturor cetăţenilor chiar şi
in timpul asediului şi f oam et e i , iar n umele reg ilor să fie
la fe l de urit !;ii de cei din fruntea cetăţ i i , şi de ultimii
cet ă ţe n i . Ş i ni c i o d a t ă după aceste ev en i m e n te n-a mai
existat ci neva care să cîştige prin viclenie o atît de m are
popularitate cum reuşise atunci să obţi n ă pr i n bună cir
muire întregul senat roman !
FAPTA ERO I CA A LUI HQ.R.\TIUS COCLES
X La apropierea inamicului de Roma toti locuitorii

de la ţară se i·efugiară în oraş ; paza cetăţi i fu asi gurată
de posturi fixe. O parte a oraşului era protejată de zi
duri , iar cealaltă d e Tibru care curgea prin faţa cetăţi i .
Insă podul d e lemn d e peste Tibru a r f i deschis d rumul
etruscilor către Roma, dacă n-ar fi existat (şi aceasta a
fost în ziua aceea singura mărturie a norocului R omei)
un bărbat, Horatius Cocles 1 care din întî mplare fusese
î nsărcinat cu paza podului. Acesta \·ăzînd că Jan iculum a
fost cucerit prin surprindere, că duşm ani i coboară cu
repeziciune colina ş i că ai săi, î n grupuri înspăim î ntate,
îşi părăsesc poziţiile şi aruncă armele, le iese î n ainte
oprindu-i şi punînd stavilă retragerii lor ; el i a ca mar
tori zei i şi credinţa oamenilor, el le arată că zadarnic fug
şi-şi părăsesc posturile : că dacă trec podul şi-l lasă l iber
în urma l or , în curi nd Yor fi mai mulţi \Tăjmaşi în Capi
toliu şi pe Palatin, decît pe Janicul um. De aceea el i i
î ndeamnă, î i roagă stămitor, să rupă podul cu topoarele,
c u focul, cu tot ce au la îndemînă, să facă ceva ; cit
despre el va î ncerca atît cit poate un sin gur om să stă
vilească atacul duşman. Şi îndată Cocles se postează la
intrarea podului, cu armele în mină, i ncercînd să stăvi
lească puhoiul etrus cilor. Datorită acestui curaj nemai
pomenit el stîrni stupoare printre romanii care î ntorse
seră spatele şi părăseau lupta. Atunci, de ruşine i se mai
alăturară doi roman i , Spurius Larcius şi Titus Herm i nius,
vestiţi prin originea şi prin faptele lor de arme.
Cocles, î mpreun ă cu cei doi, a reuşit să oprească o
bucată de vreme atacul etruscilor, care se năpustiseră ca
t După i &tori cul grec Polybios (Istorii), Horatius Cocles ar fi

căzut eroic în luptă, apări nd podul. Plini us cel Bătrîn în Historia
Naturnlis, 34, X ll r, men ţioncază că a văzut statuia eroului în for.
86
o furtună asupra lor. Cînd mai rămăsese o mică parte din
pod nedărîmată ostaşii romani î i strigară să se retragă,
dar Cocles, după ce-i sili să plece pe cei doi tovarăşi ai săi
îşi îndreptă amen inţător ochii spre căpeteniile etruscilor,
cînd certîndu-i pe fiecare în parte, cînd ocărîndu-i în
bloc : , ,Slugoi ai regilor trufaşi ! Aţi uitat de libertatea
v oastră şi \·eniţi acum s-o răpiţi pe-a altora ?"
Multă \Teme etruscii au stat pe loc, i nvitîndu-se unul
pe al tul să înceapă lupta. I n cele din urmă însă i-a co
pleşit ruş i nea ş i atunci, scoţînd un strigăt puternic,
aruncară în singurul l uptător roman o ploaie de lănci.
Dar cum toate lăncile s-au înfipt în scutul romanului şi
cum acesta continua cu · aceeaşi încăpăţinare să-şi men
ţină po�iţia Ia pod, etruscii încercară să-l lichideze prin
tr-o năvală. Dar zgomotul făcut de podul care se prăbuşi
pe neuştcptate, precum şi strigătul scos de romani, ca
semn că treaba s-a sfîrşit, i-a încremeni t de spaimă pe
etrusci , zădărn icindu-le i ntenţi a. A t unci Cocles strigă :
„Tată Ti brule, tu apă s fîntă, primeşte-mă pe mine şi
aceste arme ale mele ş i apără cu valurile tale binefăcă
toare pe ostaşul roman ! " Şi cu aceasta se L runcă înar
ma t în Tibru. Cu toată gri ndina de lănci abătută asupra
lui , el a izbutit să străbată fluvi ul înot şi să ajungă teafăr
şi nevâtămat Ia mal, la ai săi , după ce săvîrşise o faptă, ·
care va găsi în posteritate mai multă faimă decît credit.
ln treaga Romă i-a fost recunoscătoare. Pentru fapta
lui v itejească, i s-a ridicat o statuie de marmoră în for şi
i s-a dăru it un ogor de mărimea suprafeţei pe care a
putut s-o înconjoare cu plugul într-o zi. Apoi, pe lingă
cinstirea lui de către stat, s-a bucurat şi de recunoştinţa
cetăţenilor, care, cu toate marile lipsuri din acea vreme,
au contribuit. f iecare după puterea lor, la răsplata
eroul u i .
87
PORSENNA ÎNCEPE ASEDIUL ROMEI
X I D upă ce primele încercări de a .pătrunde în Roma

i-au fost zădărnicite, Porsenna şi-a schimbat planul, re
curgînd de astă dată la asediu : el îşi instală un corp de
pază pe Janiculum şi-şi întinse tabăra pe un teren neted,
în apropierea Tibrului. Apoi aduse acolo ambarcaţiuni d in
tcate părţile, ca să supravegheze ieşirile d i n cetate şi să
împiedice orice transport de cereale la Roma şi ca să-şi
poată trece trupele prin diferite puncte, de pe un ţărm
pe celălalt. în scopul prădăciu nilor, ori de cite ori s-ar fi
oferit vi:eun prilej .
In scurt timp Porsenna a stîrnit atîta panică în împre
juri mile R omei , în toate satele şi ogoarele romane, incit
locuitorii şi-au dus la adăpostul zidurilor cetăţi i nu n umai
bunw·ile lor, dar şi cirezile de vite şi nimeni nu î ndrăz
nea să le alunge dincolo de porţi .
Consulii romani i-au lăsat p e etrusci să-şi facă d e cap,
n u atî t din teamă, cît urmărind un anumit plan . Căci şi
consulul Valerius se frămînta în tot chipul, să găsească
un prilej favorabil pentru a-i ataca pe asedi atori pe ne
aşteptate. cu gîndul · să-i surprindă răzleţiţi în cît mai
multe grupuri . De aceea îi lăsa pe etrusci să cutrei ere ne
sti ngheriţi după prăzi neî nsemnate, pîndind momentul
favorabil dezlănţuiri i unei acţiuni de mari proporţ ii. Tot
odată, pentru a-i ademeni şi mai mult să se apropie, e l
ordonă romanilor să scoată din cetate, p e cîmp, toate ci
rezile de vi te, prin poarta Esquilină 1 , care e ra cea ma i
îndepărtată de duşman . Valerius era convins că etruscilor
li se va aduce la cunoştinţă aceasta de către sclavii ne
credincioşi, care, lihniţi de foame, cutreierau împrejuri
mile î n timpul asediului.
In tr-adevăr, etruscii au aflat de toate acestea prin in
formaţi ile date de un sclav fugit şi au trecut Tibrul cu efec-
J Era si tuată în partea estică a Romei
tive mai mari , în speranţa că vor putea prinde toate vitele.
De aceea, consulul Valerius dădu ordin lui T. Herminius
să ocupe cu un număr de ostaşi o poziţie bine mascată
în vecinătatea celei de-a două pietre miliare 1, pe Via
Gabinia 2, iar lui Spurius Larcius să aştepte cu o ceată
de tineri , aleşi unul şi unul, la poarta Collina 3, pînă va
trece vrăjmaşul, apoi să-l atace, ţinîndu-1 în loc şi
zădărni cindu-i retragerea peste Tibru. Celălalt consul,
T. Lucretius, a ieşit pe poarta Naevia 4 cu cîteva manipule
de ostaşi , iar el, Valerius, şi-a luat cu .sine cohortele sale
formate din ostaşi aleşi, aşezîndu-şi tabăra pe muntele
CoelilM'!. Chiar acolo consulul Vai.lerius a i eşit în în timpi
narea etruscilor. Cînd a auzit zarva, Hermin ius a ieşit din
ascunzătoare şi a căzut drept în spatele etruscilor, care se
îndreptau spre Valerius, î ncepînd măcelul. In acela5 i timp
răsunară strigăte şi din stinga şi din dreapta : aici dinspre
poarta Collina, dincolo dinspre Naevi a, astfel înconjuraţi,
etruscii care umblau după prăzi, neavînd n i c i forţe sufi
ciente, nici neo cale de fugă deschisă, fură măcelăriţi
pînă la unul. Aşa s-a pus capăt incursiunilor de jaf al e
etruscilor.
MUCIUS SCAEVOLA
XI I Porsenna continua asediul Romei, iar în cetat�

domnea o sărăcie cumplită din lipsa hranei . Regele etrusc
nădăjduia că va fi în stare să cucerească Roma pJ'i n aş-
1 Piatra miliară (c:ippus sau lapis) era semnul i ndicator mar
·
cîn d pe şosele, la fiecare mie de paşi ( 1 478.80 m), direc ţi ile ş i dis
tanţele dintre localilăţL
! Lega Roma de ora.şul Gabinii, în con tinuarea eunoscutei şo
sele Via Appia.
3 Se găS<'a în nord-vestul oraşului.
4 Se găsea l n partea sudi cii a oraş u l u i , către Aventi n .
teptare. Atunci M. Scaevola, un ti năr nobil, considerind
că e nedemn pen1tru poporul roman, care nici cî n d era
sclav sub regi n u fusese împresurat în nici u n război şi
de nici un duşman, s ă fie atacat tocmai acum cî nd e liber
de aceiaşi etrusci ale căror armate le-a împrăştiat de a ti
tea ori , se gîndi să spele această ruşine prin tr-o faptă !ii
măreaţă şi curajoasă î n acelaşi timp. Mai întîi el se ho
tărî. din propri u i mbold; să pătrun!dă în tabăra d uşmană.
Apoi, de teamă ca n u cumva, plecînd în ascuns şi fără
ordinul consulilor, să fie prins d i n întîmpl are de s trăj i l e
romane şi luat drept dezertor (învinuire uşor de crezut
în situaţia de atunci a Romei) Mucius se în făţişă senat u
lui, spunînd : „Părinţi conscri şi ! Vreau să trec Tibrul ş i ,
dacă pot, să pătrund în tabăra d uşmană, î nsă n u p2nt1 u
pradă şi nici să mă răzbun p 2 etrusci pentru jaf, ci , dacă
cerul mă va ajuta, să săvîrşesc o faptă cu mult mai me
m orabilă ! "
Seriatorii î i încuviinţară hotărîrea. Muci us îşi ac:;cu n se
un pumnal sub veşmînt şi plecă. Ajuns în tabăra etruscă
el se opri lingă tribuna regelui Porsenna, u nde mul ţimea
· era mai deasă. I n tîmpl ător, tocmai atunci se p l ă tea sol l - 1
ostaşilor. Pentru că secretarul regel ui se a fla îm preună
cu acesta ş i avea cam aceleaşi însemne şi p::>d oabe. pentru
că vorbea cu toţi cei din jur şi pentru c ă spre ace!;t'.1 �e
î ndreptau îndeobşte ostaşii, Mucius, temîn du-se să î n t rebe
care d intre cei doi e Porsenna, pentru ca nu cu m \· a să se
demaşte, de vreme ce nu-şi cunoaşte regele, se lă.;:ă î m
pins d e ursită ş i î n locul regelui î l ucise p e secre tarul
acestuia. Apoi, încercă să se strecoare prin tre rin d urile
dese ale etruscilor buimăciţi , cu aj utorul acel uiaşi p u m n a l ,
mînjit acum d e sînge ; dar, dînd µ-s_e .alprma ş i toată l u m e a
alergînd într-acolo, sl uj itorii regel u i au putut pînă la urmă
să-l prindă. Condus î n faţa tribunei regelui, cu toate că
90
ştia ce-l aşteaptă, nu riumai că nu tremura deloc, ci dim
potrivă tot el i nsufla groază celor din jur.
„Sîn t cetăţean roman, le spunea Mucius. Mă numesc
Caius Mucius. Intrînd aici ca duşman, a m vrut să-l ucid
pe d uşmanul patriei mele. Aşa cum am avut curaj pentru
această faptă, la fel îl am şi acum cind înfrunt moartea.
A fi roman î nseam nă şi a î n treprinde fapte măreţe şi a
indura chinuri le cele mai grele. Aceste simţăm i nte nu le
am numai eu. în urma mea se în şiruie un î ntreg convoi de
tineri care aspiră la această supremă cinste. Jn această
grea cumpăn ă pentru viaţa e i , fi i gata rege, dacă-ţi, dă
mina. să te lupţ i ca să-ţi aperi viaţa în orice clipă ! Vei
avea în orice m oment, chiar aici, la i ntrarea in palat, un!
duşman de moarte înarmat ! Noi, tineretul roman, îţi
decl arăm război ! Să nu crezi că \'a fi vorba de front, de
luptă, ol"i de \Teo bă tălie dusă după toate regulile război u
J u i ! Totul s e v a petrece între t i ne. rege, ş i fiecare d in
tre n o i ! "
Deoarece regele î n culmea m î n'iei, dar şi î nspăimîntat
de p2ri col, porunci ;;ă fie î nconj urat de foc şi să fie în
acest fel omorît, dacă nu dez\'ăluie pe loc despre ce unel
tiri e \' 01·ba şi ce ameni nţări îl pîndesc, Mucius î i replică :
„Pentru tine fac acest lucru, ca să-ţi dai seama ce puţin
preţ pun pe trupul lor acei care năzuiesc spre o mare
glo1·ie ! •· Şi Mucius î<ji puse mîn·a dreaptă p� cărbun i i
aprinşi pen tru sacri ficiu . Deoarece Muci us n u se arăta
i m pres i onat de durerile arsurilor, de parcă i-ar fi pierit
orice simţi re, Porsenna, înmărmuri t, ca în. faţa unei mi
nun i , sări din j i lţul său regesc, dădu poruncă să fie î n
depăr tat numaidecit ti nărul de la altar şi spuse : „Du-te
de aici, tu, care îndrăzneşti să-ţi prici nuieşti suferinţe mai
grozave decî t cele pe cure ţi le-aş fi hărăzi t eu ! Ţi -aş
ura să te ajute cerul ca <>ă · fi i toată viaţa un viteaz, dacă
această v i tej i e ar fi pusă în slujba patriei mele. A !?a însă,
91
potrivit drepturilor războiului , îţi dau drumul să pleci
de aici , teafăr şi nevătămat."
La aceste cuvinte, Mucius, ca pentru a-şi arăta recu
noştinţa, spuse :
„ln tr-adevăr, fiindcă vitejia se bucură î n ochii tăi de
toată ci nstirea, ca să-ţi plătesc pentru atitudinea ta mări
nimoasă , e i bine, îţi spun acum ceea ce niciodată n-ai fi
putut afla pri n: ameninţări : trei sute de romani , fruntaşii
tineretului, am j urat să scăpăm de tine, ucigîndu-te pe
aceas tă cale. Sorţii m-au desemnat întii pe mine. Ceilalţi
tovarăş i ai mei vor sosi pe rînd, unul după altul , la vremea
potrivită, pînă cînd, _ c u vrerea ursitei , vei fi ucis . "
Xl/l Sol i i trimişi de Porsenna l-au însoţit p î n ă la Roma

pe M ucius, care a„ primit porecla de Scaevola 1 , din cauza
pierderi i mîinii drepte. Pe regele etruscilor l-a în'spăimîn
tat a ceastă întî mplare î n care viaţa lui atîrnase de un fir
de aţă, fiindcă de bună seamă n-ar fi scăpat, dacă Mucius
Scae\·ola n u şi-ar fi greşit ţinta. Gîndul că trebuia de
atitea ori să înfrunte primej dia atacului, din partea ati t or
necunbscuţi cîţi j uraseră să-l supri me, l-a silit î n cele d i n
w·mă pe Porsenna s ă ofere pace romanilor.
El î ncercă î n zadar să includă î ntre condiţiile de pace
reîntoarcerea familiei regale, dar făcu aceasta mai m ult
pentru că nu putea să le refuze Tarqui n i ilor acest, demers
decit d i n convin'gerea că nu va pri mi un refuz. Î n schimb
el a smuls ţinutul ocupat de romani de l a veien ţi , punînd
ş i condiţia ca, î n schi mbul retragerii garnizoanei sale de
pe colina Janiculum, să primească zălog u n n umăr de
ostateci.
Aceste conlcl iţii odată acceptate şi pacea încheiată, Por
senna îşi retrase armata de pe J anicul um şi părăsi teri
toriul roman
1 StîngaciuJ.
.. 92
Senatul i-a dat în dar lui Muciu.c;; Sc aevol a , pentru fapta
sa vi te j ească, un teren, care mai pe urmă a căpătat de
n umirea de „li vezile lui Mucius".
EPISODUL CLOELIEI, O FECIOAR A ROMANA

C ..\ RE SALVEAZA UN CONVOI DE OSTA T r CE
DATE LUI PORSENNA
Pentru că romanii au ştiut să c i nstească cum se cu

vine ispra\·a lui Mucius, nici femeile romane n-au vrut
să răm înă mai prejos. Astfel, cum tabăra etruscilor era
aşezată nu departe de malul T i brulu i , o fecio a ră , C loe l i a,
una din t1·e ostaticele date lui Porse nn a , înşelînd a te nţia
străjer i lor, re uş i î n fruntea u n u i grup d e fecioare să
treacă înot Tibrul, cu toată grindina de lănci aruncate de
d uşm ani , şi să le readucă l a Rom a, î napoindu- l e tefere
rudelor lor. Cînd i s-a adu<> la cunoştin1,ă rege l ui Por
senna şi această i s praYă , la început, a pr in s de mi nie, a
trimis î m puterni c iţi la Roma ca s-o ceară p� ostatica
Cloelia, ca şi cum celelalte nu-l interesau. ,\poi, însă,
trecind de l a furie la a d m i raţ i e şi punind această faptă
mai presus de cele săvîrşite de Cocles şi Muciu<;, declară
că ea constituie t otuş i o încălcare şi că dacă nu i se va
p red a ostatica, el va considera tra t atu l desfăcut ; în
sch i mb, dacă- i ,.a fi restituită, atunci ş i el o va tri mite
î napo i la ai să i n e a t i n s ă .
Ambele tabere şi-au re s pec t a t angajamentul : romanii
au î n apoiat zălogul pă c i i , po t ri v i t co n d i ţi ilor tratatului,
iar regele etru<;c nu numai că a r es p 2 c t at-o pe fec ioară ,
ci chiar a şi o n o ra t c i ns tea e i . După ce ii ad use l au de
fe ci oa rei , î i spuse că-i dăru ie!-;ite o parte d i n psta t i c e , ea
însăşi urmînd să-şi a l eagă pe ci n e nea. Arătin du-i-se
toate osta ticel e , Cloel ia - zice-se - a ales pe cele mai
13
tinere, deoarece. din respect faţă de neprihănire ş i po
trh·it consimţăni întului ostaticelor î nseşi, era firesc să fie
cruţate de poftele duş manului î n primul rînd fetele cele
m ai t i nere, pe care î n săşi vîrsta le expu nea j ign irHor.
După restabilirea păcii romanii au o n orat-o pe Cloe
lia ridicîndu-i o statuie ecvestră, fapt nemai pomeni t pi nă
atunci pen tru o femeie. S tat u i a frum oasei Cloel ia stind
CB l are a fost aşezată la începutul şoselei Via Sacra 1 •
CIO C N I RILE PLEBEILOR C U P A T R I C I EN I I DIN

C AUZA DATOR HLOR
XXIII Bătea l a porţile Romei războiul cu volsci i . I n

acelaşi timp î nsă cetatea romană era pradă celor m a i mari
dezbinări lăun trice, din pricin a urii din tre patricieni şi
plebei , mai ales datori tă înrobiri i plebeilor pen tru d ::. to
rii le neplătite. Plebeii fierbeau de i n dignare, �punînd că
e i , care l uptă pe cîmpul de bătaie pentru liberta tea ş i
p uterea republicii, î ndură î n propria l o r ţ a ră cea mai
cumplită asuprire, fiind prizonieri i propriilor lor con
cetăţen i ; c ă sîn t m a i s iguri d e l ibertate pe front. în m i j
l c c u l duşmani lor, decit î n timp d e pace, în patria l o r , î n
tre concetăţeni i lor.
Conflictul dintre patricieni şi plebei care lua prop;1r
ţii d i n ce în ce mai mari, a fost pri lej uit de o î n l î mpl are
nenorocită a unui plebeu, întîmplare care a aprins de h
sine acest uriaş incendiu.
î ntr-o zi s-a înfăţişat · în for un bătrî n într-un hal
fără de hal , purtînd semnele tuturor suferin ţelor. i\.\"ea
veşmintele âtît de peticite, i ncit î i curgeau zdrPnţele de
p e el, dar m ai îngrozitor îi arătau trupul uscat şi obra-
1 Statuia Cloeliei a fost ridicată b cnpă t ul şosf'lf'i Via Sacra,
acolo u n de face răscruce cu Via Velia, în pa r tea de nord-\'est :.:.
Palatinului.
94
zul palid şi stafidit. Părul în cfezordine şi barba mare ii
sălbăticiseră chipul. Cu toată această schimbare în rău,
bătrînul a fost recunoscut numaidecit de unii dintre cei
de faţă ; aceştia relatau curioşilor strinşi în jurul bătri
nului că acesta fusese cindva comandantul lor ; şi-i pu
neau în evidenţă şi alte merite militare, compătimindu-l
· în acelaşi timp pentru starea în .care se afla. Insuşi bătri-
nul îşi arăta cicatricele de pe piept, mărturiile de nedez
m i nţit ale bătăliilor la care luaseră parte împreună.
Fiind întrebat, după aceea, cum de-a ajuns în halul
acesta (intre timp mulţimea devenise o mare de capete,
incit părea o adevărată adunare a poporului) bătrinul în
cepu să-şi depene povestea. El istorisi că a slujit sub dra
pel în războiul cu sabinii Şi că, datorită faptului că ogorul
său fusese pustiit de sabini, el n-a mai putut recolta nici
un fel de bucate ; pe deasupra şi casa ii fusese prefăcută
în cenuşă. Mai istorisi apoi că a fost prădat de tot ce ago
nisise, că i-au fost răpite şi vitele şi că, fiind i mpus la
dări mari, in aceste vremuri atit de vitrege pentru dinsul,
ca să le achite, s-a înglodat în datorii 1. Din pricina do
bînzilor prea ridicate, datoriile au crescut neîntrerupt,
incit a fost mai intîi despuiat de cămătari de toată agoni
seala sa, iar apoi alungat de pe ogorul său, pe care îl moş
tenise din tată în fiu, de la moşii şi strămoşii săi. Mai
mult, în cele din urmă, cămătarul a tăbărît asupra sa
lovindu-l , aşa cum o boală cruntă loveşte o fiinţă ome
nească. Creditorul nu l-a luat numai in robie, ci l-a vîrît
chiar în temniţă şi în camera de tortură.
1 Con tractarea unei datorii era extrem de oneroasă. In cazul
neachi tări i la timp a datoriei, creditorii (patricieni sau plebe i b'.l
gaţi) aveau dreptul să dispună de persoana fizică a debitoru l ui,
care putea fi luat, tratat ca un sclav, exploatat ş i chiar pus î n
lanţuri pină la achitarea datoriei. Au fost numeroase conflicte
intre cele două tagme din cauza datoriilor neplătite.
95
După ce poves ti toate aces tea , bătrînul îşi dezgo l i spa
tele cu carnea sfîrtecată de lovituri recente. In faţa acestei
cutremurătoare pri vel işti şi la auzul sufer inţelor lui, mul
ţimea strînsă în for a început să vocifereze. Agitaţia nu
s-a întins numai în for, ci, treptat-treptat, în tot oraşul.
Da torn ici i şi cei care scăpaseră de o asemenea si tuaţie ,
veneau în şiruri neîntrerupte din toate părţile, îmbu lzin
du-se în jurul tribunelor ofi ci al e şi implorîndu-şi con
cetăţenii să-i ia sub o cro ti rea lor. In tut lo cul apărea cite
un susţ i nător care, din proprie in i ţ iati vă , agita spiritele.
In citeva clipe toate uliţele Romei erau pline de mulţi
mea n efericiţi lor , care alergau s pre for, vociferind. Ace i
dintre patricieni care din î ntim pl are erau în for au trecu t
printr-un mare pericol în m ij locul acestor mulţimi. Ei ar
fi fost linşaţi, dacă n-ar fi intervenit grabnic c onsuli i
P. Servilius şi Ap. C la u d iu s, ca să potolească sp i ritele.
Spre ei se întorceau acum toţi acei oa m eni , arătînd u-şi
cătuşele şi lanţurile puse pentru datorii, precum şi cele
lalte semne ale suferinţelor lor . „Asta e soarta pe care o
m erită m noi ?" st ri gau ei. Şi fiecare îşi spunea uni tatea
şi contingentul cind şi-a făcut datoria pe frontul de luptă.
De la rugăm inţi ei trecură apoi la ameninţări . Vociferau şi
cereau să se convoace de urgenţă senatul.
De înd a tă, mulţimea cetăţenilor înconjoară Curi a 1, ca
uni i care vor să fie arbitrii şi îndrumătorii forului su prem
al stat ul ui. Consulii i zbutesc să întrunească numai o mină
de sen atori, pe ac ei a pe care intimplarea ii scosese în
calea lor ; pe ceilalţi senatori teama îi îndepărtase n u
numai de Curie, ci ş i de for. Pentru că cei prezenţi la
şedinţă erau în număr prea mic, n u s-a putut lua n ici o
hotărire.
Atunc i , pe bun ă dre p t a te, mulţimea plebeilor a pre„
supus că patricienii urmăresc să-şi bată joc de e i şi să-i
1 C l ă d i rea sen::itulut.
înşele : că acei dintre senatori care li psesc nu din întîm
plare şi nici de teamă, ci dinadins n-au venit, ca să ză
dărn ic ească r ezolvarea situaţiei lor ; că înşişi consulii ter
giversează lucrurile şi că e limpede c ă pleb ei i , prin n e
norociri le lor , au ajuns de risul şi batjocura patricienilor.
Atmosfera era atît de încordată, incit nici consulii, cu tot
pres tigi ul lor, nu m a i erau în stare să potolească minia
poporului . No roc că s en ator ii, cu m păni nd dacă nu-i
ameninţă o prim ej d i e mai mare absentînd de la senat de
cît prez e n tî nd u-se , au început pînă la urmă să-şi facă
apariţia. In sfî rş i t , s-a întrunit î n t re g senatul ; dar n ici
sena tor i i şi nici măcar co n sul i i nu se înţelegeau î n t re ei
as u pra hotărîrilor ce trebuiau l u a t e . A p p i u s, om a prig d i n
Iire, era d e părere s ă se recurgă l a d ecre t e cons ulnre ; s ă
fie înşfăcaţi unul sau a l tul d i n tre aţîţălori. şi re s t u l , zicea
el, se vor potoli . Serv ilius însă , î nc l i n a t că t re măsuri mai
blînde, era de părere că e mai � igur -; i mai uşor să îmblîn
ze�t i sufletele cel or revoltaţi, dedt să le in fringi.
XXJV l n t im pul acesta î n popor se p rod us e o pan ică

şi mai cum pli t ă , căci n i ş te r ă lăreţi l�1ti n i a d us e s er ă î n tr-o
goană nebu nă ves tea t u l bură t oare că a r m a ta \Tăj ma�ă a
volscilor am e n in ţă să ased if'Ze Roma. A ce as t ă ves te avu
în sufletele patricieni lor şi ale p leb e i l or un ecou atît de
deosebi t , de parcă Llez b i n nrea Hju nsese să facă două ce tăţi
d i n u na s i n g ură . Plebeii exu l t î n d de b ucurie sp u ne au :
.
„ în ş iş i zeii au coborî t din c e r u r i , ca să răzbune t r u f i a fără
margini a patricieni lor" ; şi se în d e m n a u u n i i pe alţU să
nu se prezinte la a r m e . . ,Decî t să p i er i m treptat, treptat,
unul după altul, mai bi ne toţi od a lă ! Să se î nroleze pa
tricienii sub dra pel , să d ucă pa tricien i i toate povara răz
boiului, cită vreme ei s în t singurii pro fi tori ai puterii ! "
La rîndul lor patricienii , ingîndurati şi în s păi mi n taţi
de îndoita primejdie eare- i a men inţa acum din par te a ce
tăţenilor şi duşmanilor, se adresnră consulul ui Servilius,
fJ7
care se bucura de mai multă popularitate, rugindu-l să
facă tot ce poate ca să scape republica romană de urgiile
care-o ameninţă din toate părţile. Atunci , consulul Ser
vilius închise dezbaterile senatului şi convocă adunarea
poporului. Acolo el arătă că senatul are toată grija de
nevoile plebeilor, ca să le uşureze necazurile, dar că dez
baterile referitoare la această importantă chestiune, care
priveşte totuşi o parte a statului, au fost întrerupte de u n
pericol care priveşte întreaga republică. Acum, cînd vrăj
maşul se apropie de zidurile cetăţii, nimeni nu poate să
înlocuiască problema război ului cu oricare alta. Chiar dacă
pericolul n-ar fi atît de mare, şi tot n-ar fi onest d i n partea
plebeilor să declare că nu vor lua armele în mină să-şi
apere patria înainte de a fi primit cuvenita răsplată.
In acelaşi timp, nu e demn nici ca patricienii să-şi ajute
concetăţenii căzuţi în restrişte, din teamă, cînd ar putea
să-i ajute mai tîrziu de bună voie.
Apoi adunarea poporului întări edictul consular care
hotăra ca : „Nici un cetăţean roman să nu mai fie pus în
Janţuri sau întemniţat de vreun creditor ; şi nici să nu
fie împiedicat de a se înrola în oastea consulară. Nimeni
să nu aibă dreptul de aici înainte să se facă stăpin pe
bunurile vreunu i ostaş, cit timp acesta se află pe front,
n ici să-i ia drept chezăşie copiii şi nepoţi i l u i , şi nici să-i
vîndă averea."
In urma afişării în for a acestui edict, mulţimea de
oameni care era de faţă, alcătu ită în bună parte din tn
robiţi pentru datorii, s-a înrolat sub drapel. De asemenea,
din toate părţiJe Romei începură să se reverse spre for
cete de oameni, care, ieşind din casele unde erau păziţi,
căci acum creditorii nu mai aveau nici un drept să-i re
ţină, mergeau să depună j urămintul de credinţă faţă de
republică. Mari au fost efectivele militare şi mai mult ca
în oricare alt război, în cel cu volsci i , vitejia şi eforturile
lor au fost strălucite . . . .
!)8
(Cu tot eroismu! poporului şi în pofida victoriilor ob
ţinute de el în războaiele cure au u rmat, atit cu
volscii cit şi cu alte populaţii. promisi unea de a se
rezolva situaţia grea a dutornicilor nu a fost satis
făcută. Conflictul dintre putricien i şi plebei iu o ase
menea amploare şi ascuţime, încăt se aju nge chiar la
ciocniri de stradă şi l a organizarea de adunări con
spirative pe colinele Esquilină şi Aven tină, nici Se
natul, nici consulii nereuşind să facă fa lă situuţiei .
ln timpul consulilor Aulus Virginius şi Titus Vetu
sius, senutul hotărăşte ulcgerea unui dictator, ca re.
cu puterile sale de viată şi de moarte asupra tu tur.Jr
locuitI'lrilor, să lini ştească spi ritele. ln ar:eustă func ţie
::o fost ales Marcus Vakrius, fiul lui Volesus.)
PLEBEII SE RETRAG PE M U N T r�LE SAC R lr.

PRIN PILDA LUI MENENI US AGR IPPA, EI
SlNT CONVINŞI SA R EV I :ţ-J A I N ORAŞ
XXXI . . . Cu toate că războiul fusese dus cu succes pe

trei fronturi , nici patricienii şi nic i popor(1l nu au scăpat
de grijile frămîntărilor i nterne. Cămătari i . fie da t or i tă i n
fluenţei lor pe lingă patricien i , fie d a tor i tă mij loacelor lor
viclene pregătiseră terenul să înşele d i n nou nu numai
plebea, ci chiar pe dictator. Dictatorul Valerius. îndatii
după în toarcerea consulului Vetusius la Roma. rosti o
cuvîntare în senat, vorbind despre toate acţiunile poporu
lui învingător în cele trei războ a ie şi propuse apoi sena
toril or să chibzuiască asupra m ăsuri lor ce trebuiau luate
în pri v inţa debitorilor insolvabili. Cum propunerea i-a fos t
respinsă , Valerius a spus atunci următoarele : .
„Desigur , nu sînt pe placu l vostru, pentru că sint part i
"
zanul înţelegerilor şi sol i d arităţii dintre toţi cetăţeni i . Va
veni în curind o zi cînd veţi dori (aşa să-mi ajute zeii dacă
99
nu spun adevărul ! ) ca plebea romană să mai aibă un scut
proteguitor asemenea mie. In ceea ce mă priveşte, eu nici
nu-mi voi înşela în vreo privinţă concetăţenii şi nici nu
voi fi un dictator de paie ! Neînţelegerile interne au pri
cinu i t războaiele dinafara hotarelor, din pricina cărora
republica a avut nevoie de această magistratură supremă.
Dincolo de hotare pacea a fost restabilită, î n schimb, înă
un trul tării
.
este
.
îm piedicată să se î nf ăp t uias c ă. Făgăduiesc
că voi lua parte la ciceastă răzvrătire mai de grabă ca
simpllu cetăţean, dedt ca dictator. "
Apoi, ie�ind d i n Curie, dictatorul abdică d i n funcţie.
Pentru plebei era clar că Valerius a făcut acest gest în
semn de . protest pentru nerezokarea situaţi ei lor. Ca
urmare, · plebea l-a î n soţi t p î n ă acasă, înconjurîndu-1 cu
c uv i nte de dragoste ş i recunoşt inţă, ca o dovadă de adîncă
încredere şi fi i nd că înţelegea că rezolvarea situaţiei lor
nu mai s t ătea în puterile lui.
XXXll Atunci pe senatori i-a cuprins teama ca nu

cumva osta"?ii, odată tr i m işi la vatră, să n u înceapă din
nou adunările clandesti ne şi conspiraţiile. De aceea se
natul, s o co t i nd că ostaşii sînt obligaţi să respecte mai de
parte jurămintul, fiindcă îl depuseseră în faţa consulilor
- cu toate că mo bi li z area armatei se făcuse pri n strădania
personală a dictatorului - sub pretextul că aequii ar fi
declarat război, a dispus ca legi un i le romane să fi e scoase
din Roma. Prin aceasta, patricienii n-au făcut altceva
decit să aţiţe şi mai mult revolta poporului.
Se spune că, l a început, plebei i au plănuit să-i suprime
pe consuli, ca să fie dezlegaţi de j urămin t ; mai pe urm ă
însă, explicîndu-li-se că n ici o crimă nu i-ar elibera de
angajamentul religios al j urămîn tului, soldaţii , la indem
nul unui oarecare Sicin ius şi fără o rd i n u l con s uli lor , s-au
100
retras pe muntele Sacru 1 (care e dincolo de riul Anio) la
trei mii de paşi de Roma. Această versiune e mai răspin
dită decit cea pe care o relatează istoricul Piso 2, că plebea
s-ar fi retras pe Aventin 3• Acolo, cetăţenii, fără vreun
com an d an t , după ce şi-au organizat o tabără dotată cu
şanţuri de apărare şj c·u parapete. au stat liniştiţi vreme
de dteva zile, fără să întreprindă vreo acţiune . militară,
îngrijindu-se numai de apro\·izionarea cu cele · trebuin
cioase bunului trai. fără să atace pe cineva şi fără să fie
atacaţ i .
R o m a f u cuprinsă de pan ică . dar o neîncredere mu
tuală făcea c:a nimeni �ă n u sufle o Yorbă . Plebe i i rămaşi
pe la casele lor se temeau că minia patrici eni l or se va
revărsa asupra lor. în timp ce pa tricienii trem urau de
teama plebeilor din cetate, neşt i i nd dacă-i mai bine ca
aceşt i a �ă răm i nă pe loc, ori să se d ucă d upă cei lal \ i . ,.CHă
vreme va sta liniştită t oată această m ulţi m e de oameni
plecată din Homa '! Ce-are să se întîrnple dacă între timp
n1 izbucni u n nou răz bo i· d i ncolo de hotare ? Nu nni e
nici o speranţă fără înţelegerea şi solid ari tatea d in tre t oţ i
cetăţenii ! „
Trebuia cu oric.:e preţ, pc ori ce cale, să se real i zeze re

conc ilierea ce t ă ţ i i. De aceea, senatul a găs i t de cuv i inţă
să tri mi tă la plebei cci purtă.tor de c: uvi n t pe Menen i u�
1 Mun telE' Sm·ru (Sacer Mons) e s i tu a t la nord-est de Rom a .

intre fluviul Tibru ş i rî u l Ani o . Nu mele i - a fost dat u l terior de
plebei.
2 Se fa ce aluzie h1 i <> t o ri c u l roman L . Calpurnius P i s o Frugi ,
consul în 133 Le.n„ con tem poran cu Ca to censor. El a scris o
istorie romană (pierdută i ns<1) de Ia fonda rea Romei pinâ la cf1-
derea Cartagi n ei , in 146 î.e.n . .
1 Retragerea plebei p e Mun tele Sacru n u s-a rel a t a t dec i t p f'
baze legendare. neexistind i zvoare certe asup ra dn tei exacte şi a
locului Probabil plebea s-a retras mai întii d i n colo de riul Anio,
unck a ocupat o colină şi ulterior pe A v en t i n , cn re era de a l t fel
cartierul p ri ncip a l al plebeilor.
101
'Agrippa 1, care avea "darul vorbirii şi era iubit de plebe1
ca trăgindu-şi obirşia din sinul ei.
Menenius Agrippa, după ce a fost primit de plebei în
tabăra lor, le-a vorbit în limba bătrînească de pe atunci,
dindu-le, se spune, această singură pildă :
„Într-o vreme, cînd în corpul omenesc n u exista ar
monia care există acum şi cind fiecare parte a sa îşi avea
voinţa şi l i mba sa proprie, toate aceste părţi ale corpului
s-au re\ oltat împotriva stomacului, căruia ele ii poartă de
gT 1 J a pr i n hărnicia, truda şi serviciile lor, în timp ce eJ,
:fiiră să se sinchisească de nimic, nu face altceva decit să
se bucure de toate plăcerile care-i sint oferi te. De aceea
l'lc uu hotărit în ascuns ca nici mîinile să nu mai ducă
m î n care la gură, n ici gura să nu m ai primească ceea ce i
se dă şi n i ci dinţii să nu se mai os tenească c u mestecatul.
Numai că, \"Oind să-l înveţe minte pe stomac în felul
acesta şi să-l dom ine, rind pe r i n d toate organele şi în
,
tregul corp au ajuns într-o s t a re de slă.biciune îngrozi

toare. :\bia atunci şi-au dat seama mădularele că slujba
st omacului nu e fără însemnătate ; că, d i mpotrivă, sto
m a c u l î n de p l i neşte îndatoririle cele m ai t rebu incioase
omul u i , fiindcă el hrăneşte toate organ e le în ace ea ş i
măsură în care şi el e hrănit de ele, că stomacu] e acela
care pre face hrana în s ing e prin care noi trăim şi 1wem
,
puteri , f i i ndcă acest sînge e împins şi împărţit deopotriv ă

î n t o a te părţ:ile trupului c u aj utorul vinelor, iar sîngele
devine normal datorită hranei consumate.'"
1 • Menenius Agl"ippa Lanatus, un patrician de vază, se bucura
d e mare popularitate în Ia(.<_1 plebe i lor. Istoricii romani sint in

d iyergenţ{t asupra personajului care a i n t rep r i n s acţiunea
de îm
păcare î n tr e cele două dase. A s tfel Dionysios din Halicarnas ( op .
dt.) relatează că însărcinaţ:i de senat cu gceastă misiune, au fost
10 sen a t o ri romani pe cînd Cicero (BrutuSy. XIV, 54) şi Valerius
Maximus (Fn<'t orwn et d idorum mem ora b ilium, l ibri IX) atri buie
lui Val c l' i u s arx'a st'i aeţiunc.
102
Prin această pildă, în care compara dezbinarea dintre
plebei şi patricieni cu revolta mădularelor trupului împo
triva stomacului, Menenius Agrippa a izbutit să poto
lească spiritele agitate.
XXXIII Atunci au început să se d iscute căile în

făptuirii înţelegerii, hotărîndu-se ca plebeii să-şi aibă ma
gistraţii lor proprii, care să fie sacrosancţi şi care să-i
apere de consuli şi ca nici un patrician să nu poată că
păta această magistratură. In spiritul acestei hotăriri au
fost aleşi doi tribuni ai plebei. G. Licinius şi L. Albinus.
Aceştia la rindul lor, şi-au ales trei colegi de funcţie. Se
pare că printre aceştia a fost şi Sicinius, iniţiatorul re
voltei. Nu se ştie bine cine au fost ceilalţi doi . Unii ana
lişti susţin că pe muntele Sacru plebea şi-a ales numai doi
tribun i şi că tot acolo a creat lex sacra ta, legea puterii
sacrosancte tribuniciene. 1
1 Crearea i nstitu ţiei tribunalului plebeu constituie un succes
evident al plebei in lupta cu clasa domi nantă a patricienilor, pen
tru drepturi egale la existenţă şi în domeniul politic. înfiinţarea
tribunatului dovedeşte că bu nul pl ac, nedreptăţile şi exploatarea
nemiloasă a plebeilor de către patricieni trebu i au îngrădite in
vreun fel. Tribunii plebei , reprezent anţii ş i apărătorii cetăţenilor
plebei, deveneau sacrosancţi prin tribunicia potestas ş i se bucurau
d e inviolabilitate prin lex sacrata, î n cadrul unei ceremonii so·
lemne, oficiate d e pontifex maximus. Tribunii plebei aveau pu�
terea de a se opune prin veto-ul lor abuzurilor p a tricienilor şi
totoda t ă puteau să-i declare în afara legii, rostind formula „sacel'
esto !'', prin care cei abuzivi erau exilaţi şi li se confisca averea.
Sprijini ndu-se pe lex sacrat a tribunii plebei au reuşit să extindă
,
cercul drepturilor şi revendicărilor legitime ale plebeilor ; ei aveau

un puternic scut de apărare contra abuzurilor patricienilor, Î!l•
trucît dispuneau de imperium (identic cu prerogativele paterii
consulilor), de.5 i magistratura tribunatului nu făcea parte din
organizarea de stat. Această instituţie a avut o eficient.ă contri·
buţie la ciş tigarea de drepturi pentru plebei , în perioada repu·
blicană, însă cu timpul în perioada finală a republicii, a deveni t
o annă demagogică primejdioasă in miinile aristocraţiei romane,
care-i cumpăra pe tribuni, deveniţi astfel unelt�e ei. (Cicero, DiJ
Oficiis, III, 8).
lOl
9 - Ab U rbe condlta, vol. I
UIR.ABAT0R.UL COHIOLANUS SE PUNE lN
SLUJ·BA DUŞMANI LOR PATRLEI. EL lJ BI
RUlE PE ROM ANI CU OŞTILE VOLSCE ŞI
ASEDIAZA ROM A . VETU RI A , MAMA SA, tL
CONV INGE SA INCETEZE RA ZBOIUL
In timpul cretragerii p oporul u i, . au in1lr.at în '.fun cţie con

sulii Spiarius Cas.s:i:tlS . şi Postumius Corninius. Sub consu
fatul ac:esiura, s-a 'Încheiat o alianţă cu p opulaţiile de
•neam latin. Unul din consuli r-ămăs.ese la Roma pen:tnu
semnarea acestui tratat. Celălalt a fost trimis să conducă
1războiul cu volscii, reuşind să--i bată şi să-i pună pe fugă
· ·pe volscii anţiaţi 1• Apoi, după ce i-a dat peste cap, i-a
·uIJmăr.it .pînă-n c.etatea L6ngu.la, pe care a ocupat-o. ln
{:OOtinua.re a .pus stăpînire şi pe Folusci, un alt oraş al
1VOlscHor şi a atacat cu forţe puternice oraşul CoriolP.
Era pe at unci în tabăra r om ană un tînăr şi ager la
minte, şi vînjos la trup, cu mare vază prin tre fruntaşii
-tineretului, şi anume Cneius Marcius, care a primit mai
.tîrziu _porecla de Cm:iolanus. Pe cind arm ata romană ase
.dia ooaş.ul Car:ioli -şi-şi concentra aten ţia spre cei dinăun-
1tru , fără .să-şi imagine� posibilitatea weunui atac din
afară, fără să se sinchisească că ar putea să ajungă şi ea
la nîndu-i ţinta altor atacuri, legiunile vo l scil or, venite din
Antimn, năvăliră ·prin suuprindere asupra ei concomitent
cu un atac al asediaţilor care căutau să spargă încercuiFea.
De strajă · era întîmplător tîn ăr.ul Marcius . . Acesta, în
fruntea unui pilc de romani , aleşi unul şi unul, reuşi să
respiJJgă atacul duşmanilor asediaţi, să-i urmărească şi să
pă,trondă prin poarta deschisă in eetate, după un atac
1 Erau locuitorii <retăţii AntitlID , port maritim important în

·Lati.um, la sud de Roma. Longula, Pqlusca erau localităţi Ut'banc
·pe teritoriul Volsdlor.
l! Capitala populaţiei volS<!'e, situată la nm·d de Antium. De
la acest oraş cucerit de Cneius Marcius, acesta şi-a primit po
recla de Coriolanus.
'J04
impetuos. Acolo el făcu un adevărat măcel în cartiere-le
de· lingă poartă, apoi găsind nişte foc la indemînă incendie
casele d in apropierea zidurilor. Strigătele de groază ale
asediaţil or se amestecau acum cu vaietele disperate ale
f.emeilor şi ţipetele copiilor, mărind, aşa cum se intîm.plă
deobicei în asemenea împrejurări , curajul şi avintul ro
manilor, pe de o parte, şi stirnind o mare tulburar:e· în
rîndurile volscilor, pe de altă parte, căci aceştia con&ta
tară astfel că oraşul pe care veniseră să-l ajute se afla în
m iinile romanilor.
ln . Jel ul acesta volscii anţiaţi au fost înfrînţi 11i ora
şul Cl>rioli cucerit. Această strălucită victorie a lui Mar
cius a umbrit în aşa măsură numele consulului, incit dacă
pe coloana de aramă pe care-i săpat tratatul de pace cu
latinii nu s-ar preciza că acest tratat n-a fost semnat de
dt de un singur consul, Spurius Cassius, în lipsa cole
gului său, nimeni n-ar mai fi ştiut că Postumus Cominius
a condus războiul cu volscii.
• In · acelaşi an a închis ochii şi Menenius Agrippa,
bărbat care toată viaţa a fost la fel de îndrăgit de plebei
şi de patricieni şi care a devenit şi mai iubit de plebei
după evenimentul retragerii lor pe Muntele Sacru. Acest
om de i spravă, care a reuşit să restabilească pacea intre
cetăţeni , trimisul senatorilor pe lingă plebe, în sfîrşit, cel
care a readus poporul în Roma, n-a avut în casa sa nici
măcar b a ni de înmormîntare. De aceea plebeii au strîns
aceşti bani , contribuind cu cite un sextant 1 de locuitor.
XXXIV . . .tn timpul consulilor M. Minucius şi A. Sem

pronius s-au adus din Sici li a mari cantităţi de grine şi s-a
discutat cu aprindere în senat la ce preţ să se vîndă ple
beilor. Mulţi patricieni gîndeau însă că a sosit din nou
1 Sex tantul era a şasea parte din tr-un as sau 1 ibri'1 (:130 g.)
adi�ă o bucată de aramă in greutate d� 55 g.
105
vremea să încalece pe grumazul poporului şi să-şi recîştige
drepturi le care le fuseseră smulse cu de-a sila în timpul
retragerii pe Muntele Sacru . Cel mai înverşunat duşman
al puteri i tribun iciene se arăta a fi în primul rînd Marcius
Coriolanus. El judeca în felul acesta : „Dacă plebea vrea
să aibă grîne la vechiul preţ, să înapoieze patricienilor
drepturile lor de altădată . Pentru ce sînt obligat eu să
văd î n faţa mea autorităţi r i d icate din rîndurile plebeilor?
Ş i de ce s-a dat atîta putere unuia ca Sicinius, pentru ca
eu să fiu trimis sub jug, î n tocmai ca un om răscumpă
rat de la tîlhari ? Trebuie să mai îndur multă vreme toată
această înj osire ? Eu care nu l-am putut suporta pe regele
Tarquinius, am să-l suport acum pe Sicinius ? Acesta
n-are decit să plece acum unde pofteşte şi să-şi i a cu el şi
toţi plebei i ! Şi lui ş i plebeilor l e sînt deschise toate căile
şi către Muntele Sacru, şi către celelalte coline. N-au decit
să ne jefuiască mai departe cerealele de pe ogoarele noas
tre, cum ne-au j efuit mereu de t rei ani î ncoace ! Să se
hrănească cu griul pa care l-au semănat şi recoltat ei, cu'
nebunia lor neghioabă ! · Î ndrăznesc să afirm că plebeii
împinşi de lipsuri , se. cuvenea ca mai dregrabă să lucreze
aceste pămînturi , decit să întrerupă munca de pe ogoare,
prin retragerea lor pe Muntele Sacru."
După părerea mea, nu-i chiar atit de uşor de spus ce
s-ar fi putut întimpla d acă patricienii le-ar fi luat înapoi
plebeilor toate drepturile cîştigate, dacă le-ar fi smuls şi
puterea tribuniciană, ca o condiţie a ieftenirii griului.
· XXXV Chiar senatul însuşi a găsi t de cuvi i nţă că o

asemenea părere este cumpl i t de nedreaptă, iar plebeii
s-au îndîrj i t şi mai tare, fiind gata să pună mina pe arme.
Ei îi acuz.au pe aristocraţi că l ovesc din nou în ei , întocmai
ca în duşmani, prin înfometare ; că li se fură mereu hrana
:şi pîinea ; griul adus din ţări străine, pe care numai soarta
:i-a aj utat să-l procure, le este smuls de la gură, dacă tri
bunii plebei nu sînt predaţi cu mîinile legate lui Marcius
Coriolanus şi dacă nu se ia drept preţ şi pielea de pe
plebea romană. „Iată, am dat peste un nou călău, care ne
porunceşte sau să murim, sau să devenim sclavi."
Cind Marcius a ieşit din Curie, plebeii s-ar fi năpustit ·
asupra lui, dacă, tocmai la timp, tribunii plebei - nu l-ar fi
citat în faţa poporului, fixindu-i ziua de judecată.
Acolo, orice pornire de ură a fost mai reţinută. Fie
care cetăţean îşi dădea seama că devenise de fapt un ju
decător, care putea dispune de viaţa sau de moartea duş
manului său. La început, Marcius asculta cu dispreţ ame
ninţările tribunilor : „Puterea lor le dă dreptul să ajute,
nu să pedepsească. Ei sint tribuni ai plebei şi nu ai sena
tului ! " Dar plebea era atît de im·erşunată, incit senatorii
şi-au dat seama că nu pot scăpa de primejdie decit sacri
ficind pe unul din rîndurile lor. Ei au încercat, totuşi, să
potolească valul de ură, folosind, după obicei, influenţa
fiecăruia în parte şi autoritatea întregului ordin senato
rial. Mai intîi au încercat, dacă nu cumva, prin răspîndi
rea clien\ilor lor în diferite sectoare din for, ar putea să
îndepărteze pe cite unii de la întruniri şi adunări şi să în
toarcă astfel mersul lucrurilor.
Apoi, patricienii au venit cu toţii grămadă, incit ai fi
putut crede că întreg senatul era acuzat, adresînd rugă
minţi stăruitoare plebei, „pentru ca măcar pe un singur
cetăţean al Romei, pe un singur senator, dacă · nu-l pot
achita ca nevinovat, să-l ierte ca vinovat de pedeapsă, la
rugămintea lor. lnsă, deoarece Coriolanus n-a catadixit
să apară la judecată în ziua fixată, atitudinea lui a înver
şunat şi mai tare poporul. De aceea Coriolanus, judecat
şi condamnat 1 în lipsă, a plec�t în exil la volsci , scrişnind
1 A cuza ţ i a adusă lui Coriolan us era bazată pe încăl carea

fla grantă a aşa zisei lex sacrata, care consfinţea inviolabilitate3
Lribunidană, deoar�c ace<>ta ceruse să se desfii n �cze i n stituţi3
tribunidatului.
107
·din dinţi de ură şi nutrind din acea cl ipă sentimente vr.ăj
maşe împotriva patri ei saie.
-. Volscii l- a u primit cu t oat ă bunăvoinţa ; o -bunăvoinţă
.care . creştea d in zi ·în zi cu cît 1ua proporţii ura iiB î mpo
triva alor săi ·si 'CU .cit î l auzeau mai :des acuzîndu-'si con
c et ăţenii -şi a,n;eninţîndu-i. •CariolanuE rie -bucura d�
'6spi-
1alitatea pe care i-o oferise A:ttius .Tullus. Acesta era pe
atunci -cea mai mare ·c&pe.tenie a volsciJ:or ·şi .fusese -tot
deauna împotriva oromanimr . Şi astfel, ·stimulaţi unul de
.
ura sa s trav eche , iar celăIBlt :de :proaspăta-1 minie, ei pun

la cale un război cu romanii. Amî n doi ·cr-edeau că ·nu . era
uşor să convingă ,pe volsci să ia din nou .armele ,după ;Btî.tea
insuccese. Pierderile suferite în războaie neizbutite, ··ca şi
.ciuma care lovise acum în urmă .tin eret ul ]..e slăbise elanul.
De aceea Attius şi Cor.iolanus se _gîndeau că ar trebui să
reincite ura stinsă a poporului v o1s c printr-un vicleşug,
care să ofere noi prilej uri pentru aţîţarea s piri tel or .
KKXVI lntîmplător, tocmai in Vl'emea aceasta se pre

gătea la Roma :deschiderea Marilor jocuri 1• 'Motivul re
:ina.ugură!lii jocurifor :'B :fost urmatorul : în ziua inaugurării
propriu-zise a jocurilor, dis-rl:e--ilim ÎJ!Waţă, un patrician
tîrise un sclav :cu fur ca de gît, ucigindu...,.1 Chiar în mijocul
.
circului, înainte de începerea jocurilor. Apoi au înaepu t

�ocurile ca şi cum această :intîmplare n...ar li adus . nici o
•profanare ·celor .religioase. _Nu niult •după aceea, a:itus
Atinius, ·Un ·om din plebe, a avut ..un -:vis : Re .făcea că jn
suşi . Jupiter i-ar fi :spus lui cii jntînwlare.a de Ja început
cu conducătorul jocului nu i-a _plăcut �t;.i .cfi, dacii nu se vor
1 'Marile jocuri (Ludi magni) comemorate cu -prilejul sărbă

'torilor latine o(Latinu.e feriae), avind origină .gmacă, ·după Thi:mysios
din Halicarnas, sau fiind înfiinţate de Tnrq u i n i u s ·Priscus, sînt
amintite de multe ori de Titus Livius, lă.Tă ::să '.le descrie .; ele sînt
identificate cu ludi romani : spre ·.dE"Osebire de hali :votivt, ,erau
·l!ll'ga nizate şi desfăşurate după :campanii .militare .de lungă durată,
termi nate cu su cces.
108
iedeschide jocurile cu. un fast deos ebi t , atunci m ari pri
mejdii se vor abate asupra cetăţii ; de aceea să meargă să
an unţe acest lucru consulilor. Deşi cetăţeanul era un su
:llirt credincio s , totuşi respectul cuvenit magistraţilor şi
teama de a. nu fi luat în rîs de gura lumii au precumpănit.
Dar- această ezitare a plătit-o . foarte scump, căci pe ste
cîteva z ile şi-a pierdut fiul. Şi fi in d că , sfişiat de du rere ,
nu: şi-a dat seama care-i motivul acestei neaşteptate ne
norociri, i-a apărut din nou in v i s aceeaşi arătare, . care
l-a întrebat dacă-i mulţumit de răsplata primită pentru
nepăsarea arătată faţă de vrerea zeilor. O năpastă şi mai
mare îl ameninţă; dacă nu po rne ş te în grabă şi nu-i anunţă
pe consuli ! Situaţia devenise şi mai critică ; dar cwn
Atinius încă mai ezita,. amînînd !uarea unei. hotăriri, fu
l ov it brusc de o boală îngrozitoare, care l-a ţintuit la pat.
Abia atunci şi-a dat seam a că era cu adevărat mini a zei,..
lor ; de aceea , doborî t de suferinţe, şi de cele dinainte, şi
de cele de acum, după ce i-a chemat pe toţi ai săi şi le-a
povestit tot . ce a văzut şi auzit, cum i-a apărut în vis
Jupiter în atîtea rinduri, cum s-au împlinit toate amer.iin
�"ările şi eum s-a r:evărsat. ampra l ui toată minia cerului ,
cu încuviinţarea tuturor celor ca.re er au de faţă şi nu se
indoiau deloc că aşa s-au. întîmpl n t lucrurile, omul nootru
fu purtat într-o lectică pină-n for şi înfăţişat consulilor.
i\poi , din ordinul' consulilor a fost dus în faţa senatului,
c:a să povestească şi acolo visu l său, spre m ar ea uimire a
tuturor. Cind,. iată. încă o miuune :
Aşa cum spune tra
diţia,. acest om, care fus_ese purtat pină î n faţa Curiei pe
br.aţe de ai săi, fiindcă. avua. toate membrele paxalizate;
ciupă ce: a- povestit şi senatorilor visul, îndeplinindu-şi ast
fel indat.orirea, s-a întors acasă sănătos şi zdravăn, pe
piaioarele. sale.
XXXVJI Senatul a decreta t ca Marile jocuri să se ce

lebreze dinnou şi cu cea mai s trăluci.tă amploar.e. La
109
aceste jocuri a venit să asis te şi un mare număr de volsci,
din îndemnul lui Attius Tullus.
Inainte de inaugurarea jocurilor, Tullus, aşa cum se
înţelesese de-acasă cu Marcius Coriolanus, s-a prezentat
în faţa consulilor spunîn du-le că vrea să le destăinuiască
un secret în legătură cu interesel'e republicii. După ce a
fost îndepărtat şi u l timul martor el zise :
„ Ar putea să pară oricui uluitor ceea ce spun eu,
fiindcă acestea sînt în legătură cu concetăţenii mei . Insă
nu vin aici pentru a-i acuza de vreo crimă, ci pentru a
preîntîrnpina vreo greşală din partea lor. Firea alor mei
e cu mult mai iute decît aş vrea. Din multele înfrîngeri
suferite de pe urma voastră am înţeles acest lucru ; şi,
dacă pînă acum am scăpat teferi , aceasta se datorează nu
meritelor noastre, ci puterii voastre de a răbda. Sînt acum
la Borna o mulţime de volsci , jocurile încep şi ele vor con
centra atenţia cetăţii. Mi-aduc am inte ce-a fost în stare
să facă într-o situaţie asemănătoare tineretul sabin î n
oraşul vostru. M ă îngrozesc l a gîndul că s-ar putea în
tîmpla şi acum vreo faptă necugetată, sau vreo neghiobie.
De -aceea m'.""a m prezentat în faţa voastră, cei mai înalţi
dregători ai republici i , ca să vă atrag atenţia întîi vouă,
în in teresul şi al vostru şi al nos tru. 1n ce mă priveşte,
eu am de gînd să plec de îndată la vatra mea, ca să nu
fiu învinuit, fiind de faţă , că aş avea \Teo legătură cu vreo
faptă sau vreo vorbă crîrninală."
·
După ce a spus acestea; Attius a plecat. Cînd consulii

au adus la cunoşti nţa senatului această situaţie ciudată,
pe baza mărturisirilor unui om de toată încrederea, sena
tul a hotărît să preîntirnpine orice surpriză, chiar dacă
ar fi să se facă mult zgomot pentru nimic. Imediat a dat
un senatusconsult 1 prin care s-a adus la cunoştinţa tu
turor celor din Roma că volscii trebuie să părăsească fără
î ntirz îere incinta oraşulu i . In acest scop sînt trimişi î n
1 Decret al Senatul ui roman
1 10
toate părţi le oraşului crainici , care să-i poftească pe volsci
ca, înai n te de căderea nopţi i , să se găsească dincolo de
porţile Romei . Mai întii, cupri nşi de spaimă, volscii au
porni t î n grabă pe la casele unde erau găzd uiţi , ca să-şi
ia cu ei toate ale lor. Apoi au î n ceput să clocotească de
i ndignare, fii ndcă au fost izgoniţi de la spectacol tocmai
în acele zile de săr bătoare, ca n işte ticăloşi, ca nişte oa
meni pătaţi , ca să nu vină în n ici un fel în ati ngere nici
cu oamenii, n i ci cu zei i .
XXXVII I Cum volscii porn iseră s ă facă acum calea ţn

toarsă, în tr-un convoi aproape neîn trerupt, Tullus le-a
ieşit în întimpinare la Fîntîna Ferentină 1• Pe măsură
ce - soseau , el îi oprea şi li se adresa celor mai răsăriţi
dintre ei , asociindu-se lamentărilor şi i ndignării lor. Apoi ,
văzindu-i că dau ascultare vorbelor sale pline de minie,
Tullus î i conduse pe aceşt ia, - iar pr i n mij locirea lor şi
restul populaţiei volsce - către o cimpie care se întindea
în vecinătatea drumulu i. Acolo el le-a ţi nut o cuvîntare,
\"Orbindu-le î ntocmai ca la o în trunire publică :
„ Admiţînd că aţi uitat vechile nedreptăţi , ale poporului
roman, ca şi toate celelalte dezastre îndurate de neamul
\'olsc, cu ce inimă aţi putea totuşi suporta această ocară
de astăzi , ci nd romanii şi-au început jocurile p ri n umili
rea noastră '! N-aţi simţit că astăzi Roma a triumfat asu
pra voastră ? Că voi , retrăgîndu-vă, aţi oferit un specta
col pentru toată lumea, pentru cetăţen i i străin}, pentru
at i tea popoare vecine ? Că soţiile voastre, copiii voştri a u
defilat prin faţa oamen ilor ? Ce credeţi că au gîndit aceia
care au auzit glasul crainicului, aceia care \'-au văzut
plecînd, sau aceia care au î n ti lni t acest convoi atit de
wn ilit ? Ce cre d eţi că au g i nd i t în urma voastră decît
1 Caput Fcrentinum era o fîntînă celebr[1 la romani unde

se adunau � i se consf�1tuiau reprezentanţii p opu la ţi e i de ' neam
_
l atin. Era s1 tu a ta l a rascrucea şoselelor pr i n c i p a le i talice : Via
.
Appia şi Via Lati n a .
11.11
că am săvîrşit o nelegiuire ; că prezenţa noastră la spec
t aco l ar pîâgări j ocurile şi că am meritat să ispăşim ; că
pentru a cest motiv sîntem îndepărtaţi din locuinţele, din
apropierect şi din adunarea oamenilor virtuoşi ! ? Şi apoi ?
Oare nu vă gîndiţi că noi ne datorăm viaţa numai grabei
cu care am pl eca t ? D acă ceea ce am făcut noi este plecare
şi n u fugă ! Şi vă mai în doiţi că vă este duşman acest
oraş în care, dacă aţi mai fi întîrziat numai o singură zi ,
v - a ţi - f i pierdut ş i viaţa ? Astăzi v i s-a declarat răzb o i.
Dacă sînteţi cu adevărat bărbaţi trebuie să-i ajungă ne
n o rocirea pe cei care l-au d e clarat ! "
In fel u l acesta, plini de propria lor minie, dar şi în
vrăjbiţi de acest discurs, toţi s-au risipit pe la casele lor,
întărîtîndu-şi fiecare concetăţenli ; şi astfel, toată suflarea
volscă s-a ridicat la război împotriva Romei.
XXXIX Potrivit d ori nţei tuturor populaţiilor de n eam

volsc, au fost alese drept căpeteni i pentru acest război
Att i us Tullus şi Cn. Marcius Coriolanus, exilat roman, în
care v ol scii îşi puneau cele mai mari speranţe ; ş1 m
tr-ad evăr, Coriolanus nu le-a înşelat deloc aşteptările. S-a
dovedit uşor că republica roman1ă a reuşit să se impună în
toate războaiele mai mult prin comandanţii săi străluciţi,
decît prin oştirile sale. Coriolanus, porni n d spre Circeii ,
î i a l u ngă mai întii pe toţi coloniştii romani de acolo, d e
clară l iber a ce s t oraş şi-l predă volscilor. Apoi, trecind
pe o scurtătură, a j Wl se pe Via Lati n ă , smulse Ro mei noile
ora�e for tificate : Satricum, Longula, Polusca, Coriali şi
Bovi llae. Urmă cuce ri re a oraşelor C orbi a , Vitellia, Tre
bi um, Labiei, Pedum 1 • ln cele di n' urmă porni cu o astea
în marş de la Pedum spre Roma. După ce îşi instală ta
băra la 5 . 000 de paşi de zidurile Romei, în j w·ul şanţurilor
Cluilia, pusti i t ot teritoriul roman.
1 Locn l i t [i 1. i în Latium, în veci n ătatea R omei .
. 112
Odată cu cetele de prădalnici, Coriolanus şi-a trimis
de acolo şi un număr de oameni de încredere, cu dispoziţii
ca n imeni să nu se atingă de ogoarele patricienilor ; aceasta
o făcea într-adins, fie din ură personală faţă de plebei,
fie p entru a stîrni din nou conflicte între aceştia şi pa
tricieni. Planul i -ar fi reu şit de bună seamă, căci tribunii
începuseră să întărite plebea, aducînd tot felul de acu
zaţi i patricienifor. !nsă teama de primejdiile comune din
afară, factorul cel mai puternic care îi î m pinge pe oamen i
să -şi dea mina şi să se alieze, a unit şi de data asta cele
două tabere, deşi ele se su spectau şi s e urau. lntr-o sin
gw-.l privinţă nu se înţelegeau : senatul .şi consulii voiau
să curme duşmănia cu volscii pe calea armelor, în ti m p
ce plebea voia stingerea acestui corrilict pe orice cale, în
afară de război.
Pe atunci erau consuli Spurius Nautius şi Sex. Furius.
Pe cînd aceşt ia îşi inc;pectau legiunile şi organizau apă
rarea, dispunî.nd i ns talarea d e p ost uri fixe şi de străji pe
zidurile oraşului, pe metereze şi oriunde găseau cu cale
că e nevoie, se înspăimintară văzînd că înain'tează un mare
puhoi de oameni, care, pl ini de revoltă, strigau : „Vrem
pace ! "
Răcnetele şi zarva i-au silit pe consuli să convo ace se
natul, c ăruia i-au propus să alcătuiască o solie pe care s-o
trimită în tabăra lui C. Marcius cu propu neri de pace . Se
natul a încuviinţat a ceastă propun\ere, ceea ce a făcut ca
pl ebe a să se potolească. Şi de îndată au fosf trimişi îm
puterniciţi la Marcius Coriol an us , în vederea păci i ; împu
terniciţii senatului rom an s-au întors însă de la el cu un
astfel de răspuns, care i-a îngrozit : „Numai dacă li se va
î napoia volscilor întregul ţinut luat prin silnicie de romani
se va putea vorbi de pace. Dar dacă romanii doresc să se
bucure în ti hn ă de prăzile de război, el se va strădui să
le arate că exilul nu numai că nu i-a înfrint curajul, ci
mai degrabă i l-a călit, pentru că îi sînt încă prea vii în
U3
am i ntire j i g nirile concetăţenilor săi � i b inefacerile gaz
delor sale" . De aceea Coriolanus n ic i nu s-a m a i ostenit
să prim ească cea de a doua sol i e 1 , form ată din aceiaşi ro
mani ş i trimisă în tabăra lui spre a d i scuta condi ţ i i l e .
Analiştii pomenesc c ă o nouă s o l i e , alcătuită de astă dată
numai din preoţi înveşmîntaţi în odăj diile l or, a pornit
cu m î i n i le înti nse în semn de rugă spre tabăra l ui Corio
l anus. însă acesta s-a s i nch i s i t de preo\i şi m ai pu\in dedt
de primele două soli i .
X L A tunci soţi ile ş i fem eile romane s e duseră î n con

\" o i la Vetur.i a , mama l u i Codolanus şi la Volumnia, soţi a
lui . Nu am găsi t menţi onat la n ic i un alt analist dacă
această faptă a femeilor romane a porni t d i n î ndemnul
dregătorilor statului, sau din teama îndeobşte î ndreptăţită
a femeilor 2• tn tot cazul, e sigur că acestea au convins-o
pe Veturia, cu toată vîrsta î naintată şi pe Volumni a , care
a vea d o i copi i m i c i cu Coriolanus, să meargă împreună
cu din'sele în tabăra vrăjmaşilor pentru ca să apere ele,
cu lacri mi şi rugămi nţi , oraşul pe care bărbaţi i · lor n u
sîn t in stare să-l apere c u forţa braţelor lor.
Cind convoiul de femei ajunse în faţa taberei ş i i se
aduse la cunoştinţă lui Coriolanus că a sosit o mulţime
d e femei romane, toţi volscii au fost î ncred i n ţaţi că Mar
dus Coriolanus, care prima oară nu se i mpresionase de
fel , nici de solii republ icii romane, reprezentanţii puterii
şi măreţiei statului roman, şi nici de cortegiul de preoţi
(într-o asemenea măsură necredinţa îi întunecase sufle
tul şi ochii) avea să fie şi mai neînduplecat î n faţa lacri
mi lor unor femei. Unul dintre apropiaţii săi, care recunos
cuse pe mama lui Coriolanus, Veturia, s tînd între noră
1 După aserţi unea istoricului grec Dionysios din Halicarnas

n otia delegaţie romană s�a p rezentat la Coriolan cam dup ă un an.
2 Plutarh relatează că ini ţiativa delegaţiei de ma troane a p or
nit de la Valeria, sora lui Valcrius Publicola (Viaţa l u i Coriollrn,

ca p . 33).
114
şi nepoţi, remarcindu-se dintre celelalte prin jalea e i ,
grăi către Coriolanus : „De nu mă înşală ochii , sînt a i c i d e
faţă mama, soţia şi copiii tă i " ., L a auzul acestor cuvinte,
lui Coriolanus parcă i se înnegură mintea. Tulburat, porni
din locul său spre ai săi, ca să-şi îmbrăţişeze mai întîi
mama ; dar bă trîna matroană, în , loc să-i adreseze rugă
minţi , deodată i zbucni plină de in'd ignare :
„Mai înainte de a-ţi pri mi îmbrăţişarea, vreau să ştiu
unde am venit ? La vrăjmaşul patriei mele, sau la fiul
meu ? Oare · sînt o prizonieră , sau încă mama ta ? Am
ajuns l a cea mai adîncă bătrineţe, ca să-mi trăiesc puţi
nele zile în zbuciumul nefericiri i , să te văd î n'tîi exilat şi
apoi vrăjmaşul patriei ? A i putut' trece prin foc şi sabie
acest pămînt care te-a născut şi te-a hrănit ? Deşi aveai
sufletul învrăjbit de ură şi de minie, nu ţi-a· pierit înver
şunarea cînd ai trecut hotarele patriei ? Cind prin faţa
ochilor tăi s-a perindat imag i nea Romei, nu ţi-a trecut
prin mi nte gindul : «Intre zidurile acestei cetăţi se află
casa mea, zei i casnici, mama mea, soţia şi copi ii mei ?•>
Dacă nu ţi-aş fi dat viaţă, nici Roma n-ar f i astăzi ata
cată de duşmani ! Dacă n-aş fi avut un fiu, m i-aş fi putut
sfirşi zilele în libertate, în patria mea liberă ! Dar de azi
înainte n'u mai sint în stare să îndur nimic, nici pentru
t i ne o ruşine mai cumplită, nici pentru mine o nenorocire
mai mare, şi cit sînt de obidită, n-am să mai am zile multe
de trăit. Gîndeşte-te numai la copii i tăi şi la copi i i acestor
romani , pe care, dacă tu stărui pînă la capăt, îi aşteaptă
o If10arte ti mpurie, sau o îndelungată sclavie ! "
Apoi , îmbrăţişările soţiei ş i copi iilor lui, strigătele de
jale care izbucn':iseră din piepturile femeilor, si tuaţia jal
nică a sa şi a patriei sale, l-au înduplecat în sfirş i t pe acest
om. A naliştii relatează că, după ce leg iun ile volscilor au
fost scoase de pe teri tori ul roman, Marcius Coriolanus s-a
stins d i n viaţă, copleşi t de ruşine pentru cele ce fusese
în stare să săvîrşească ; alţi an alişti însă au scri s că alta
a fost cauza morţii lui. Am găsit la cel mai vechi analist
1 15
roman, F abi us Pictor, că Marcius Coriolanus a trăit piilll
la ad inci bătri neţe şi că adesea rostea aceste vorbe : „Pen
tru un bătrîn, viaţa în ex i l e cea mai cumplită năpastă"'.
Toată partea bărbă tească din Roma n-a precupeţit lau
dele cuvenite acestor femei. In asa fel trăiau oamenii pe
�
atunci, incit glbria altor persoan nu era de nimeni piz
muită, ci dimpotrivă, minunat prilej de a le da pildă tutu
ror. In amintirea aeestor matroane s.-a înălţat un tem plu
înch ina t dfr inităţi i Fortuna Muliebris 1 •
'
„
SPURIUS CASSIUS, IN IŢIATORUL REFOR

MEJ AGR.� l·H:: ESTE SUPRIMAT DE CATRli:
PATRICIENI
XLI ln unna acestor eveni mente a u fost aleşi <:onsuli

Spurius Cassius ::! şi Proculus Verginius. Cu hernicii 1 s-a
ine:h ei at pace, confisdndu-li-se d o uă treimi din teritori ul
lor. Cu acest prilej, consulul Cassi us a n-ut să î mpar tă o
ju mătate din ac·estJ>ămînt latinilor, iar cealaltă jumătate
plebei romane. El <M ă ug a la acest pămint de st ina t împro
pri-etăririi plebeilor şi o altă suprafaţă destul de vastă,
pentru care o mulţime de aristocraţi erau acuzaţi de Cas
s i us că ş i -o însuşiseră din pi"Oprietatea statului . F apt a l u i
1 Fortuna Muliebris. d.i\rini tate abstractă., personiikare a n-oro

c u l u i şi ferici rii femeilor ; i s-a dedicat un templu la 6 km de
H.oma, p e loC'ul unde C<>riolanus a întimpi nat convoiul de ma
lroane. Prima pl·eoteasă a templului a fost Valeria, sora lui Pu
h!i cola. Ceremonia se oficia la 1 decembrie, asistenţa fiind for
m.ată numai din fe1r.ei.
� Spurius Cassius şi Proc u l us Verginius au funcţi:onat în 1n.a
gi stralură consuJaril. în anul 266 a . U . c./487 î.e.n., în anul cînd
H.oma a purtat campania cu hernicii.
3 O poputaţie din Latium, înrudită cu sabellii. îşi avea a şeză.
rile în ves tul Latiunmlui, la nord de rîul Trerus şi la graniţa cu

tinutul ae(;luilor, într-o regiune săracă, ma i mult stîncoasă. Avea!l
1 6 l ocalităţ.i mai i mportante întărite (oppida). Centrele lor mai ir.
sem nate erau An.agnia, Ferentinum, Frusinum ş i Veru.la.
116
i:ridrăzneaţă i-a îngrozit chiar şi pe mulţi dintre senatori,
gindindu-se că şi ei sint în pericol de a-şi p ierde pcoprie
tăţi1e. Dar sen atorii se mai temeau ş i pentru conducerea
statuJ.ui , fii ndcă erau convinşi că prin ace st act de dărni
cie.,. consulul ro man deschide libertăţii perspective pri
mejdioase.
Atunci s-a Yot.at prima lege agrară 1 , lege care , de
atu nci şi pînă azi, a stîrrrit cele mai mari tulburări şi agi
taţii ori de cite o d a fost luată în discuţie. Celălalt consul
însă, aţîţat pe a<>euns de patricieni, se î mpotrivea reformei
!tÎ mărinimiei lui Cassius. fără a trebui să î nfrunte pe toţi
plebeii , deoarece o parte din ei respinseseră de la început
ideea de a lua pămintul cetăţenilor romani şi de a-l îm
părţi aliaţilor. De aceea Jumea l-a auzit de multe ori în
adWlarile poporului pe consulul Verginius făcind profeţii
că darul colegului său e ad ucător de nenorocire, căci cei
care au pci mit l oturi de pămî n t Yor cădea în sclavie ; că
in felul acesta se netezeşte d i n nou calea si:�:e regalitate.
De ce la urma u r m e i să se dea di n acest pămint şi aliaţilor
lor, populaţia latină ? De ce a f os t necesar să se înapoieze
hernicilor, pînă acum duşmani, a treia parte din teritoriul
cuceri t de roman:i de la e i . dacă nu în scopul ca aceste
populaţi i să-l pună în frun tea lor pe Ca<;sius, î n rolul lui
Coriolan us ? Atitudi n ea lui Verg i n i us de a stirni o opo-
1 Tn timpul C'onsu l a tului l u i Spurius Cas�us . . di n iniţiativa

acestu.i a s- a prornulg::it pri ma lege ngrară (anul 486 Le.n.) în sen
sul st rict a l cuvin t u l u i , deoarece, in general, ori de cite ori se în
fiinţa o colonie romanii, se pro m ulga ci te o lege agrară. De astă
data Cassius şi-a impus punctul său de -,;edere de a se împărţi
loturi de păl l l i n t d i n supra feţele care C'on s t i t u i a u ager �blicu.s,
supuafE.>ţe de teren ocupalc în urma <:ampaniilo-r m i l i tare. Istoricul
grec Dionysia& di n Halicarnas (op. cit. V I I I , 71i), acată c-d. s-a de
SC'nm a t o C(): nisic d<' zece persoone d i n rin:du rile consularilor,
ad.iui. o.le � t i l or consu li. care s{t examineze situaţia ş.i. să sta
b�ă cu eJCaclitate l"e teren din p.roprietotca statului să se îm
partă pl ebeilor săra c i şi la ce obligaţi i să fie impuşi noii împro
prietil r i \ i ( treb u i a u 5ă dea s.taliuilui a 1 0-a parte din pcod.uc�).
Uf
ziţie ş i de a face să cadă legea agrară începuse să prindă
rădăcini şi în popor. .
Amîndoi consuli i căutau p2 întrecute să cîşt1ge plebea
de partea lor. Verginius susţi nea că el va î ngădui să se
împartă loturile de pămînt, dar se va îm potrivi să se îm
partă şi al tora în afara cetăţen ilor romani. Cassius însă,
mai drept, accentua că şi aliaţii au dreptul să beneficieze
de reform a agrară ; din această pricină aj un sese urît de
poporul roman, ale cărui sentimente au ieşit clar în evi
denţă mai ales atun'Ci cî nd, în scopul recîştigări i dragostei
concetăţenilor săi pri ntr-un al t act de dărnicie, el a ho
tărît să se îm partă poporul u i aurul provenit din vînzarea
cerealelor aduse din Sici l i a. însă plebea a respins acest
dar sub pretextul că Spurius Cassius voia în acest fel să
le cumpere tronul regal. Astfel, din pri cina acestei bănuieli
săd ite de patri cien:i, plebea n-a prim i t dania consulului,
ca ş i cum poporul ar fi fost sătul de bogăţie . Apoi , îndată
ce lui Cassi u<> i-a expirat mandatul, se ştie că el a fost
j udecat, condamnat şi executat 1. Uni i analişti menţio
nează c ă însuşi tatăl său l-a suprimat pe Cassius şi că
bătrînul, . care cunoştea bine toate dedesubturile, l-a bi
ciuit pînă l-a omorît, hărăzind a\·erea f i ului său zeiţei
Ceres. De atunci a rămas o statuie cu această i nscripţie :
„Dată din averea familiei Cassius". Am găsit însă, menţio
nată de unii analişti o ştire mai demnă de crezare ş i
anume c ă l u i Cassius i s-a fixat z i ua d e j udecată de către
chestorii 2 poporului Caeso Fabius şi L. Valerius, că la
proces Spurius Cassiu<> a fost condamnat de adunare pen-
_ 1 Istoricu! Dionysios din Halicarnas (op. cit., VIII 76) rela

tează că Spurius Cassius a fost condamnat l a pedeapsa capitală
şi executat, fiind aruncat de pe stinca Tarpeia.
2 Chestorii au existat şi în perioada regalităţii, avînd sarcini
j udiciare (quaestores parricidii) ; p.Lin promulgarea legii Valeria,
chestorii au pierdut această j urisdi cţie, fiind însărcinaţi în schimb
t:u administrarea tezaurului (Q11aestores aerarii).
1 18
tru vin a de înaltă trădare şi că locuinţa lui a fost dărî
mată în urma hotăriri i senatului. Pe locul ei se află un
teren rămas li ber iri faţa templului zeiţei Tellus 1 . De alt
fel , fie că această condamnare a fost dispusă de autorită
ţi le statulu i , fie de vreun membru din fam ilia lui , Cassius
a fost judecat în ti mpul consulatului lui Serv ius Corne
lius şi a lui Quintus Fabi us.
XLII Totuşi ura poporului împotriva lui Cassius n-a 2

durat multă \Teme. Tentaţi ile leg i i agrare le-au răscol ! t
d i n n o u sufletele, îndemn îndu-i să-şi amintească mereu
de această lege, cu toate că autoru l ei dispăruse. Dorinţa
poporului de a se pune în aplicare legea agrară a devenit
mai aprigă în urma lăcomiei patricienilor, care, în ani i cînd
roman i i au învins pe vol�ci şi pe aequi, au pus mina pe
toată prada de ră:tboi ce se cuvenea ostaşi lor. Consulul
Fabius a vîndut toată prada luată de l a duşmani şi aurul
l-a vărsat vis teriei statului.
Purtarea ul timului consul făcuse ca numele de Fabius
să fie urî t de popor. Cu toate acestea, patricienii au ţinut
1 O s trăveche divini tate la ti n ă (făcînd p ar te din di indige

tes) p<>rson ificarea pă m în t u l ui şi rod n i ci e i lui, i nvo cată îm
preu n ă cu Cnes şi asoc ia tă cu zeii m a n i . /\vea tem pl ul pe col i n a
Esquilina, lingă Gr i nd a surorii, fiind c o n stru i t pe lOC'Ul ca s ei lui
Ca ss i u s, o parte di n teren formind u n fel de sc uar in fota tem
plului.
2 Spurius Cassius, deşi patrician, s-a bucurat de o $.lrăl uci tă
rep u taţie de l u p tă tor şi susţină tor a l drepturilor p lebe i l or i n to:::
,
m ai ca şi fraţii Gracchi . După c e i s-a celebra t în d ou ă rinduri

triumfu l, în p er i oad a celui de-al treilea c o ns u l a t al său, î n anul
486 î.e.n., a a d us în fa ţa adunări i poporului un proiect de lege
pri n care se prevedea î mpărţ i rea de l ot u r i d i n ager pu blicus, fle
d ind u I e în arendă plebeilor, fie distribuindu-Ic familiilor nevo
-
i a şe Această iniţi.ativă a l u i Spurius ar fi pus capăt sis temului

.
rapace a l acaparării il i ci te a aces tor te re n uri de către patricieni

şi plebeii bogaţi, ceen cc ex pl ică uneltirile şi răzbu n area acestora.
Cînd poporul şi-a da t senma că a fost înşelat, era p rea tirziu, dar
numele lui Ca5siu3 a rămas adinc înfipt în con ş ti i nţa maselor.
1 19
10
cu tot dinadinsul ca împreună cu L. Aemilius să fie ales
consul şi Caeso Fabius. O. răscoală de mari proporţii era
cit pe ce să izbucnească în popor împotriva patri cien ilor,
ceea ce actualiză primejdia unui război di nafară. Astfel,
n eînţelegerile dintre cetăţenii romani au fost curmate o
bucată de vreme î n faţa pericolului comun : războiul.
Patricienii şi plebeii, uniţi , au reuşit într-o luptă încunu
nată de izbîn dă să-i învingă pe volsci şi pe aequi. care
ridicaseră din nou armele. oas tea romană avindu-1 co
mandan t pe Aemilius. Mai mulţi d uşmani au fost ucişi în
timpu1 fugii deeît în timpul luptei : atît de mare a fost
înverşUI!Iar:ea cu care i-a urmărit cavaleria romană pe
fugari.
In acelaşi an, la 1 5 iulie, a fost sfinţit templul l ui Cas
tor. înălţarea acestui templu fusese făgăduită în timpul
dictaturii lui Postumius, pe vremea războiului cu · 1 atfni i .
L-a sfinţit chiar fiul lui, ales duumvir 1 î n acest scop.
La Roma, şi în acel an au fost agitate spiritele ple
beilor în jurul promi siunii legi i agrare. Tribunii poporului
voiau să consacre popularitatea puteri i triburriciene prin
popularitatea acestei legi . Patricienii însă, î ncredinţaţi că
mulţimea este şi aşa înclinată spre vi olenţă, se îngrozeau
de a€este- dovezi de dărnicie, îu care vedeau o încurajare
a nechibzuinţei. Cei mai zeloşi susţinători ai rezistenţei
patricienîlor au fost consulii. De aceea tabăra patricie
nilor a învins nu n11mai în acel an , dar şi în anul urmă
tor, cînd au acordat consulatul lui Marcus Fabius. fra tele
lui Caeso şi Lucius Vaierius, acesta din urmă şi mai urî t
1 · Membru a l wiei comisii formale din dmJă persoane. numit

fie de: Adunarea pop<!>rului, fie de p.raetar urba.1J1Us., din dispo;i;iţb
sena:t\llui. pentru un eveniment de<'lsebit. ca acesta. ori pentru
a n.chetrurea. şl jucl:.ecarea unui proces poli tic (rl'uu-mdri pnd uel
lioni.9!):
120
'
' de popor, in unna învinuirilor aduse d-e el lui Spurius

Cassius. „ In curîna însă i zbucni războiul contra veienţilor
şi o nouă rid icare a volscilor. . .
O FAMILIE ROMANA I A ASUPRA E I RĂZ

BOIUL IMPOTRJVA CETĂŢII VEII. EPISO
DUL CELOR 306 F ABU
XLVIII .. Jn nemea aceea, relaţiile dintre Roma şi

Veii nu era u nid de pace, nici de război . Toate operaţi u
nile aveau mai mult forma unui război tilhăresc. Ori de
cite ori se apropiau legiu n i l e romane, veienţi i se retrăgeau
la adăpostul zid.urilor cetăţi i . refuzind să dea lupta, dar
cum băgau de seamă că legiunile ro m ane se retrăg eau,
năvăleau asupra ogo are lo r romane, pustiin!du-le. ln felul
acesta, rînd pe rind, -ei opuneau ră zboi ului inacţiunea, şi
ea
inacţiun i i răz.bciul. Din ac s tă cauză, nici primejd·ia nu
putea fi ignorată, ni"Ci luptei nu i se putea pune capăt în
n1ci un fel. 1n p l us, ameninţau să se ivească şi alte răz
boaie, căci aequii şi volscii care nu se potoleau decit atîta
timp cit le era necesar să uite ultima i n fri ngere , tocmai
puseseră mina pe a rm e . Erau semne că şi sabinii
au de
gînd să reînceapă ostilităţile şi că, în întreaga Etrurie ca
zanul clocoteşte. Insă duşmanul din Veii, mai degr abă sî
ciitor ciecit putern ic şi mai mult obrazn i c decit primejdios,
n'el in iştea în cel mai înalt grad spiritele, căci el nu putea
fi trecut cu vederea nici un moment şi n i,c i nu le dădea
răgaz romanilor s ă se ocupe de alte probleme. în această
împrejurare ginta Fabiilor s-a prezentat la senat. Con su
lul Caeso Fabius a luat cuvintul în numele alor săi , ros
tind următoarele : „Părinţi conscrişi ! Aşa cum şti ţi şi voi
războiul cu veierlţi i neces ită nu at i t o ar m at ă foarte m a re ,
cit mai ales una în permanentă acţiune. Luaţi-vă asupra
vom;tră povara celorlalte ră7.boaie �i daţi în grija Fabiilor.
121
războiul cu veienţi i. Vă asigurăm că acolo, vom face să
dăinuiască de-a pururi faima măreţiei romane. Acest
război cu Vei i noi îl vom con sidera o treabă a familiei
noastre şi avem de gînd să-l ducem l a bun sfîrşit, pe
umerii noştri. Acolo republica \'a fi scutită de cheltuieli
si de irosiri de forte omenesti."
' ' '
Fabii lor li s-au adus m ultumiri deosebite. Consulul
Fabius ieşi din senat şi însoţit d e toată ceata Fabi ilor, care
stătnseră la intrarea Curiei, aşteptînd hotărîrea senatului,
se întoarse acasă. Toţi membrii familiei sale au primit
ordin să fie prezenţi a doua zi, înarmaţi , în faţa casei sale.
Apoi, toţi s-au retras la casele lor.
X LIX Această veste se răspîndi ca fulgerul în tot ora

şul. Toţi cetăţenii ridi cau în slava cerului pe Fabius, spu
nînd : „O singură familie a luat pe umerii săi o povară
care apăsa întreaga republică ; războiul cu Vei i e lăsat
în grija udei singure familii, pe seama armelor unor par
ticulari . Dacă ar mai fi între zidurile Romei numai două
famil i i înzestrate cu asemenea virtuţi , atunci o familie
ar putea cere cinstea purtării războiului cu volscii, iar
cealaltă cu aequii : atunci poporul roman trăind o viaţă
linişti tă ar putea supune toate populaţiile învecinate ."
ln z i u a următoare Fab ii i au armele ş i se adună acolo
unde primiseră dispoziţie. Con'Sulul, înveşmîntat în man
taua de război 1, i eşi în faţa casei şi văzînd pe toţi membri i
familiei sale rînduiţi î n formaţie de marş, coborî î n mijlo
c ul lor şi dădu semnalul de pornire. Niciodată în trecut
nu se mai văzuse defilind prin faţa locuitorilor Romei,
înmărmuriţ i de admiraţie, o oaste mai mică prin numă
rul de luptători, şi mai vestită prin faima lor. Plecau 306
ostaşi, toţi patricien'i , toţi din acee�i familie, fiecare d i n
1 Mantaua d e război (pa1udamentum) a comandantului suprem

roman era de culoare albă şi roşie, largă, a coperind toată armă
tura, (platoşa, cnemidele etc.).
122
ei putind fi un comandant ade i:ărat, în orice împrej urare,
putindu-se recruta d i n ei u n î ntreg senat în orice vre
muri ; pri n lupta unei s i ngw·e famili i , romanii ameninţau
să aducă p i e i rea poporului veient. O mare m ulţime, al
cătuită în parte din rude apropiate şi prieteni , îi însoţea
pe Fabii. Nu se citea în ochii nimănui \'reo îngrijor3re,
sau \Teo deznădej de, căci toţi erau convin'şi c ă Fabiii vor
fi la î n ălţ i m ea aşteptărilor. Dar, preocupaţi de soarta re
publicii, ei privesc coloana cu feţele îmbuj orate şi cu
och ii apri nşi de admiraţie. Toţi le urează : să plece cu
curaj, să plece sub auspicii norocoase, să le aj u te cerul
să aibă parte de biruinţă din pri mele clipe ale luptei , să
se bucure de toate onorurile, de toate recompensele la
care pot spera ce i vredn ici ! In vreme ce Fabi i mărşă
luiesc pe lingă Capitoliu , pe lingă cetăţuie şi pe li ngă ce
lelalte tem ple, defilînd pri n faţa zeilor şi oam e n i l or , toată
mulţimea însoţi torilor adresează rugăciuni pen tru ca zei i
să aj ute ace.stor viteji să a i bă parte de n oroc şi să se în
toarcă repede, teferi şi nevătămaţi, in patria lor, la pă
rinţii şi vetrele lor !
Numai că aceste rugăciuni zadarnic au fost rostite.
Trupa Fabi ilor, ieşind din Roma pe şoseaua Nefericirii,
pe sub arcada din dreapta porţii Carmentale 1 , de lingă
templul lui Ianus, şi aj ungind la riul Cremera 2 , găseşte
de cu\·iinţă că locul e prielnic şi-şi întocmeşte. tabăra.
Tocmai atunci sînt aleşi noii consuli , L. Aemilius şi C. Ser
vilius. In vremea aceasta, deoarece totul se reducea la ac
ţi u n: i de devastare prin ţinutul din jur, pilcul fabian nu
1 Poarta Carmentală - numită astfel, d ato r i t ă altarul u i unei

vechi divi nităţi italice, Carmenta - era situată la vestul colinei
Capi toline. După căd ere a în l up tă a întregii ginţi fabiene, a fo:>t
denumită Poarta Blestemului.
2 Astăzi Aqua Traversa c un afluent a l Tibrul u i , curgind in
re giu ne a Vcii (Etrurin).
123
se mulţumeşte să-şi apere poz iţiile, ci trecind hotarul care
separă pe toscani de romani fac prăpăd .pe teritoriul aces
tei ·populaţii.
O bucată de vreme .aceste acţiuni de pustiire au fost
întrerupte . Dar într-o bună zi , v-eienţii, apelind la <!ju
torul armatei etruscilor se pregătiră să atace tabăr:a Fa
biilor de la Cremera. Legiunile romane adus.e în .gr:ab ă de
consulul L. Aemilius încep de îndată lupta' cu .armatu
etruscă, dacă luptă se poate chema asta, în care veienţii
abia au a\'l1t timp să-şi aşeze armata îrr linie de bătaie.
1n timp ce ei îşi manev1�ează .unităţile prin mişcări nesi
gure ·şi-şi aşează oastea şi rezervele în formaţie, înapoia
steagurilor, un corp de cavalerie romană interveni din
flancul frontului, îi dădu peste cap, nepermiţîndu-le nici
să an'g aj eze lupta, dar n i ci să mai rămînă pe poziţie. ·tn
felul acesta veienţii au fost puşi pe fugă ·şi împrăştiaţi
pînă la Stincile Roşii 1 (unde îşi aveau ei tabăra) . ln urma
acestei înfrîngeri, ei cer cu umilinţă pacea. Intr-adevăr
pacea a fost ·încheiată, dar Roma s-a căit amarnic de ceea
ce a făcut, fiindcă a ·procedat cu prea multă uşurinţă în
cheind pace înainte ca pilcul lui Fabius să fi fost retras
din · Cremera.
L Lupta Fabiilor cu veienţii a început din nou, dar

fără să se iacă -pregătiri de război speciale, deşi acum nu
mai -era vorba de simple incursiuni şi devastări de ogoare,
sau de :atacuri date .prin surprindere împotriva ·unor duş
mani care făceau acelaşi lucru, ci uneori de adevărate
lupte cu duşmanul în cîmp deschis. Şi cu toate acestea,
o singură faroilie romană repurta adesea birui nţa asupra
unei ·cetăţi atît de însemnate, - cea mai bogată şi cea
mai vestită din toată ţara etruscă ! La început cu gr::eu se
1 -Stîncile B oşii (Saxa lfo b ra) o localitate din 'Etruria, la 16 km

de Roma.
124
puteau împăca \·eienţii cu această situaţie înjositoare, so
cotind-o chiar o mare ruşine. Apoi, · înseşi împrejurările
ii făcură să se gin dească la o stratagemă prin care să vină
de hac trufaşilor lor duşmani. Ei erau chiar bucuroşi că
în urma n umeroaselor lor izbinzi Fabi i i căpătau tot mai
mare curaj. Pe de altă parte romanii, î n incursiunlle lor,
găseau, adesea, ca din intimplare, cite o cireadă de vite,
dar care le era anume scoasă î n cale ca momeală. De ase
menea, au fost părăsi te ogoarele pe o mare întindere-, da
torită fugii ţăranilor, iar unele unităţi de veienţi, trimise
să stăvilească atacuri le şi pustiiri le romanilor, se- retră
geau de multe ori în fugă mai de grabă si mu lind că le· e
teamă, decit fiicliu-le cu adevărat. Dar Fabiii se uitau
cu atita dispreţ la veienţi,• incît se cr edea u de neînvins,
fiind încredinţaţi că- nimeni nu i-ar putea înfrunta în n ici
un loc şi niciodată.
Ei erau atit de pătrun'Şi de această convingere, incit
văzînd într-o zi o ciread ă la o mare d epărtare pe şesul din
j urul taberei de la Crernera, (şi observînd că vitele erau
păzite numai de ciţiva duşmani înarmaţi) î ş i părăsesc po
ziţiile ş i , fără nici un pic de prevedere, trec într-o goană
dezordonată dincolo de capcanele întinse chiar în apro".'
pierea drwnului lor ; apoi, în vreme ce ei aleargă răzleţi
pentru a aduna vitele, care aşa cum se întîmplă de obicei
se împrăştiaseră î n toate părţile, deodată trupele du.'jiffi ane
se năpustesc din ascunzători asupra lor răsărind ca din
pămînt, şi d i n spate, şi din faţă, de pretutindeni Fabii i
au rămas o clipă surprinşi de strigătele năprasn ice scoase
de duşmani. Apoi căzu asupra lor o grin dină de lănci din
toate părţile. încercuiţi de trupe compacte de etrusci, care
năvăleau fără întrerupere, copleşiţi de numărul lor mar�,
Fabi i i sînt îngrămădiţi în tr-un spaţiu din ce în ce mai
mic, fii.mi nevoiţi să lupt e în cerc. l n aceac;; tă situaţie s�
vedea şi mai bine şi rrumărul mi c al Fabi i l o r şi mulţime a
� 25
etruscilor, ale căror rînduri se d ublau pe un loc atit de
strîmt. î n cele d i n urmă, Fabi i i , renun\înd la lupta i n
egală corp la corp pe care erau nevoiţ i s-o desfăşoare în
toate părţile, pornesc c u toţi i să ocupe o creastă . Ei n-au
i zbutit să-şi croiască drum pînă acolo decît cu trupurile şi
armele lor, în formaţie triunghiulară de atac. Cărarea
ducea pe costişă spre o măgură înaltă, cu o pantă uşor î n
clinată. Acolo Fabi i i a u rezistat la î nceput, fiin dcă această
poziţie dominantă le oferea un răgaz, ca să mai răsufle
şi să se reculeagă sufleteşte după atîtea sforţări supra
omeneşti . Fabii i i zbutiră chiar să-i respi ngă pe asediatorii
care se străduiau să urce panta şi, cu tot numărul lor
mic, ar fi i eşit învi ngători, ajutaţi de poziţia lor favora
bilă, dacă o uni tate de veienţi� trimisă să înconj oare mă
gura, n -ar fi apărut în vîrful crestei . In felul acesta, oastea
veien �i lor deveni d i n nou superioară ca n umăr şi reuşi să
decidă soarta luptei .
Toţi Fabii i au căzut în luptă, i ar punctul lor de spri
jin a fost cucerit . Analiştii în relatările lor au scris că au
pierit acolo 306 luptători romani ; un singur vlăstar d i n
familia Fab iilor a supravieţui t, căci fiind abia i ntrat în
adolescenţă fusese lăsat acasă, la Roma. D i n acest vlăs
tar 1 însă vor p or n i noi mlădiţe, care î n m ulte rînduri vor
da cel mai mare spri j i n poporului roman în m omentele de
cea mai grea cumpănă, şi î n timp de pace, şi în timp de
război 2 •
•1• Istoriograful D ion y si os di � Halicarnas (op cit.) precum şi

Ov1d1_us (!astae I�, vs. 289) a testa supravieţuirea unui singur vlăs
tar dm gmta Fabia.
2 Se referă la doi e�oi cunoscuţi, descendenţi din gin ta F a bi a
şi_ � nu ll!e : Qurn!us
. 1''a!> 1us Maximus, consul şi învingătorul sam
•
niţ11!'r rn cil treilea razbo1, . 298-290 î.e.n. şi Fabius Cunc tator

.
(I ntirz1eto ul) cel care a zădărnicit, prin tactica înti rzierii , acţ iu
_ : .
nile ofensive ale lui Hambal în al Ii-lea răz boi punic.
1 26
CONTINUARE A CIOCNIRILOR DINTRE PATRT
CIENI ŞI PLEBEI. ASAS INAREA TR I B UNULUI
PLEB�I c;'.F
G E N U C T US. ADOPTA REA LEG I I LU I
LAETO R I US
(C n . Genucius, lribun al plebei, era u n u l d i ntre cei

mai a c ti vi luptători pentru apl icarea legii agrare şi
pentru apărarea i n tereselor plebeilor. Din i ni ţiatiwl
sa este j udecat şi condamnat fos t ul consul Titus
Menen ius, pentru pierderea garnizoanei de la Cre
mera , apoi este j udeca t imediat după ieşirea din con
sulat Spurius Servilius pen lru înfringereq suferită d i n
partea etruscilor şi t o t din iniţiativa sa �înt scoşi din
fun cţie şi siliţi să demisioneze consulii Lucius Furit.:s
şi Caius Manlius pentru opoziţia la aplicarea legii
agrare. Patricienii văzînd în Gen ucius pe cel mai peri
culos duşman al lor, organizează asasinarea sa, crimi1
pc:: care o şi făptuiesc în ziua j udecării ultimilor doi
consuli.)
LIV Aşadar, în: ziua judecăţii, poporul, care aştE:!pta

. . .
în for plin de nerăbdare, se miră la început că tribunul in

tîrzie să sosească. Apoi această lipsă îndelungată îi trezi
suspiciuni ; lumea bănuind că Genucius a trecut de partea
celor mari se plîngea acuzîndu-1 că a abandonat şi trădat
cauza publică. l n sfîrşit, oamenli i trimişi să cerceteze acasă
la tribun au dat de ştire că acesta a fost găsit ucis în casa
lui. lndată ce s-a răspîndit această veste în adunarea po
porului, toată lumea s-a împrăştiat pretuti ndeni, unii în
tr-o parte, alţii într-alta, întocmai ca ostaşii unei armate
al cărei comandant a fost ucis în luptă. Pe ceilalţi tribun'i
plebei i-a cuprins o spaimă şi mai mare, fi indcă şi-au dat
seama acum, cu prilejul omoririi colegului lor, că legile
inYiolabilităţii tribuniciene, consfinţite în mod oficial, nu
le mai oferă nici o ocrotire. Pe de altă parte patricien ii nu
reuşeau nicidecum să-şi mascheze satisfacţia pentru cele
t'U
întîmplate. Niciunul dintre ei nu., arăta că regretă} această
fărădelege şf nu căutau să-şi dovetleas<!â. nevinovăţia şi
neamestecul; în acest asas-i rrat, ci dimpotrivă„ trîrnbiţau că
puterea tribuniciană trebuie îngenun cheată prin forţă.
LV Imediat după această, victorie, obţinută prin a c est

exemplu atit de urît, patricienii hotărăsc înrolarea· trupe
lor romane; Com;ulii iau măs uri pentru ducerea la bun
sfîrşi t a recrutări i , fără: împotrivirea cuiva, fiin dcă tribunii
plebei, cuprinş-i cte, �'Paimă, n -au opus nici o rezistenţă.
Atunci plebeii au început să:...ş4 verse focul mai mult asu
pra tribunilbr; pentru tăcei ea lor, deait împotriva consu
lilor, pentru ordinele dnte. Ei spuneau : „5-a zis cu liber
tatea ! S� ajum d : n n:rn la \Temw--i l e· grele· de altădată !
Odată cu Genucius a fost doborîtă şi înmormîntată ş_i pu
terea tribunidan ă ! Pi'in lirmare , trebuie să se chibzuiască
şi să se recurgă la alte mij l oace; penb·u a rezista în faţa
puterii patri ci enilor. Singura- scăpare pe care o mai are
poporul este aceea ca plebeii s-ă-şi apere . s inguri dreptu
rile, fiindcă nu se pot aşteptn la sprijin din altă parte.
Consulii au în faţa lor 24 de lictori ; dar aceştia sfnt oa
meni din sinul plebei. Pri n urmare, nici o măsură nu tre
buie. dispreţuită şi nici unul dintre ei nu frebuie să se
con'sidere prea� slab ca să- treacă' Ia- acţiune. Dacă aceşti oa
meni dispreţuiesc· cu ade\iărat pe consuli , atunci oricare
trebu.ie: să-şi ia, răspunderea. săvîrşidi unei fupte mari, ari
cit de groaznică nr fi ea. ,„
ln· timp ce: plebei i se aţîţau unul 'pe altul cu asemenea
cu..vinte, a. fost trimis- de consu li un lictor la Volero Pu
blius, w1 om dfa rînduvile· plebeilor, care, deoarece înai nte
fusese conturion . nw v oia să se înrolez-e· ca soldat. Volero
făcu apel la tr.ibun.ii poporului : dar pentru că nici unul
dintre aceştia n-a indi·ăznit să- intervinăt îh sprijinul luL
c o:mmlii dădură. Ol'Wff lidorului să-l' dezbraee cte- îndată de
haine pe · fostul centurion şi: să pregătească vergile·. Volero
spuse atunei : „�ae· apel la· popor; deoareee tribunii pl�ei
1 28
mai degrabă acceptă ca un ..cretă;ţean umnan · să fie uci s cu
lovituri de ve�i &ub prhdrile lor, :de:cit Bă fie ei ucişi de
voi în .patul lor". Cu cit Volero filriga :mai iare, ,cu atît lic
torul il brusca mai Bălbatic, smnlgîn'du-i :şi :sfîşiindu-i ·hai
nele. Atunci, fostul :centurion, care :av.ea o forţă hercule
ană şi incur�jat :şi de -suBţinăto:ri , il ,imbrînci cit colo .Pe
lictar. Apoi .se re trmie aaolo umle mulţimea .era mai deas ă
·şi .unde strigătele .celar care--şi -ară am revolta erau mai
;puternice, spunind : „Fac :apel la cpopor ! 1 :Cer :să fiu luat
sub :scutul plebei ! Ajutaţi-mă, .cetăţeni ! Ajutaţi-mă , to
vară� rle .arme ! N-;aveţi ce să . mai aşteptaţi din partea tri
'bunilor, ·care �şi ei au nevoi e de ajutor.ul vostru ! "
Oamenii, întărîtaţi, se pregătesc de .luptă. Se vedea clar
că . întreaga .situaţie .evolu a în .această .di rec ţie ·şi că în cu
rind .nu va mai exista nimic sfînt, nici de -dr.ept public, nici
pri vat oare s&,.i pună stavilă. Consulii au încercat să în
frunte această furtună atil de :Cllmplită, dar .în cele din
urmă au înţ eles că .autoritatea lor devenise prea neinsem
.nată fără sprijinul armatei. .După ce lictorii au fost îm
brinciţi -şi fasciile rupte, iar consulii scoşi rlin lor şi im�
pinşi către Curie, era greu de pr:esupus pînă unde avea să
meargă Vo lero cu victoria lui. ln sfîrşit, cînd hărmălaia s-a
mai potolit, . consulii au or.donat să ·fie convocat senatul,
căruia ,i se pling .de .brUBcări şi insulte, de atitudinea vio�
.lentă a :pleaei, de
cutezanţa lui Volero. După ce 9-'au ex
.primat mai .multe păreri, care de care mai neomenoase, în
cele din urmă şi-au impus punctul l or de -vedere senatorii
·mai băttini , dirora nu le-a ·plăcut -ca ura pntdcienilor să se
măsoare în luptă cu furia dezlănţuită a plebei .
LVI lmbrăţişînd cu toată .căldura ca.uza lui Volero, cu

:prilejul ultimelor alegeri , plebea i-a mere.d inţat acestuia
1 Apelul adresat Adunării poporului împotriva deciziilor ma

-aistraţilor 'Statului, sau a unei ameninţări cu ped-eapsn mpitală
ae numea provo catio
. .
129
'demnitatea de tribun pentru an ul cînd erau consuli L. Pi
n arius şi P. Furius. !nsă, împotriva oricărei aşteptări, cei
care credeau că Volero are să se năpustească cu toată furia
impotriva consulilor anului precedent s-au înşelat, fiindcă
acesta a socotit că in'teresele republicii trebuie să fie mai
presus de suferinţele unei si ngure persoane, şi de aceea,
fără să j ignească nici măcar cu vorba pe cei doi consuli,
el a propus în faţa adunării poporul ui ca de aici înainte
magistraţii plebei să fie aleşi de comiţiile tribute. Cu toate
că la prima vedere, propunerea lui nu făcea mare impre
sie, totuşi, prin aplicarea ei li se răpea patricienilor orice
posibilitate de a mai impune în funcţia de tribun i ai po
porului pe aceia pe care îi voiau ei, prin voturile clien
ţilor lor. Deoarece patricienii au opus cea mai puternică
rezistenţă acestei propuneri, foarte apreciate de plebe şi
n-au putut î ndupleca pe nimeni din colegiul tribunilor,
singurul care putea zădărnici orice acţiune şi orice ini
ţiativă emanată de la oricare magistrat, fie consul, fie alt
fruntaş al republicii, situaţia, şi aşa destul de complicată
prin însăşi natura lucrurilor, a dat loc la discuţii care s-au
prelungit vreme de un an.
Plebea îl realege ca tribun, pentru anul următor, tot
pe Volero. Patricienii, convinşi că în mod sigur bătălia se
va da pe viaţă şi pe moarte, îl impun la consulat pe Appius
Claudius, fiul faimosului Appius, înverşunatul duşman al
plebei, care era urît şi duşmănit de popor. I se dă drept
coleg de consulat pe Titus Quinctius .
Chiar de la începutul anului nu se vorbea despre alt
ceva decit despre această lege. Ea era susţinută nu numai
de idiţiatorul ei, Volero, dar în aceeaşi măsură şi de tribu
n ul poporului Laetorius, colegul său de funcţie, care pe cit
era de proaspăt în magistratură, pe atît era de dîrz. Pe
Laetorius îl făceau şi mai înverşunat şi mai cw·ajos glo
rioasele sale fapte de arme, deoarece dintre cei de vîrste
lui nici unul nu era mai viteaz ca el. In vreme ce Volero
130
nu făcea altce\'a decit să vorbească despre legea sa, ferin
du-se să se atingă de autoritatea consulilor, Laetori us a
pornit atacul aducind acuzaţi i gra\·e lui Appius şi familiei
�ale, care se purtase atît de t iran şi de sălbatic faţă de
poporul roman . El susţi nea că tînărul Appius a fost ales
de patricieni nu ca să fie consul, ci călău al poporului , pe
care să-l batjocorească şi să-l tortureze.
Acest militar de carieră, care părea puţin priceput la
Yorbă, nu era deloc lipsit de c uraj , ci nd era vorba de apă
rat libertatea. Atunci cînd patricien i i refuză să..:i dea cu
,·întul, el se adresează poporului simplu : „Cetăţen i , deoa
rece eu nu ştiu să vorbesc cu iscusinţă, vă dau acest
cuvint de ordi n1e : miine să fiţi cu toţi i prezenţi , tot aici.
Sau voi i mpune votarea acestei leg i , sau voi muri aici, sub
ochi i voştri ! '·
ln ziua următoare tribu n i i iau loc la m asa oratorilor ;
consu l i i şi nobilimea iau şi ei parte la şedi nţă, străduin
du-se din răsputeri să împiedice votarea leg i i d e către
Adunarea poporului . Laetori w; îi invită cu glas tare µ� toţi
cei care nu au drept de vot să părăsească adunarea . Ciţiva
tineri d i n rindurile aristocraţiei rămîn pe loc, respi ngîno
pe \·iator 1 . Atunci Laetorius dădu poru ncă să f i e înş făcaţi
\Teo cîţi va, dar consulul Appius se opuse pret i n zi n d că
tribun ul are drepturi n umai asupra plebei lor. nu şi asupra
altor cetăţeni, căci el este un magistrat al plebei, şi nu al
poporului. Nici consulul, cu toate prerogat i vele p uter i i
Sf1le, n u poate î ndepărta pe neun cetăţean d i n adumi rc>,
deoarece ar călca tradiţia strămoşilor. Că ei doar aşa ar
spune : „Cetăţen i , dacă găsiţi de cuvi i n ţă să plecaţi d i n
adunare, puteţi pleca". Consulul pu tea să-l pună în
încurcătură pe Laetori us, vorbindu-i cu a t i t n uşuri r. ţă şi
d ispreţ despre chestiun ile de drept. De aceea tri bunul .
aprins la faţă d e atîta m i n ie, tri mite pe \' i atorul său la
consul să-i atragă atenţia. La rîndu-i şi acesta tri mite la
1 Slujbnş n l tribu n i lor.
131
tribun pe lictorul său strigindu-i în gura mare că este un
simplu particular, că nu are nici autoritate, nici funcţie
oficială. Lictorul era gata să comită un act abuziv asupra
lui Laetorius, dacă toată adunarea nu se ridica cu violenţă
îrr apărarea sa şi împotriva consulului şi dacă masele întă
rîta:te, venite din tot oraşul, nu s-ar fi năpus tit în for, ca
'Să-l sprijine pe tovarăşul lor. Cu toate acestea, Appiuc; îşi
susţinea cu încăpăţinare poziţia, căutînd să înfrunte toată
această furtună. S-ar fi ajuns la o î n<;:ăierare în toată re
gula, şi nu fără vărsare de sînge, dacă celălalt consul ,
Quinlctius, n-ar fi însărcinat pe consulari 1 să-l ridice c u
forţa din for p e colegul său, în caz c ă n u pot altfel, şi dacă
'n-ar fi căutat prin rugăminţi să potolească înverşunarea
plebei şi să-i determine pe tribtmi să dizolve Adunarea.
Să lase încolo minia şi supărările - li se adresă el - şi să
nibă puţină răbdare căci tot ul se va rezolva. Acest răgaz
nu le Ya slăbi puterea ci ii va adăuga acesteia chibzuin1ă.
Şi senatorii ar putea să fie mai respectuoşi faţă de puterea
poporului şi consulul faţă de puterea senatului !
Dacă lui Quinctius i-a fost greu să potolească plebea,
�i mai greu le-a fost patricienilor cu celălalt consul. In
sfirşit, adunarea plebei este dizolvată şi consulii convoacă
senatul. Aici, din tea mă şi de minie, se înfruntă Ia început
opiniile cele mai di ferite. Dar, cu trecerea timpului şi p e
măsură c e pasiunea făcea loc judecăţii , se renunţă l a ideea
unei lupte violente ; şi lumea avea să-i mulţumească lui
Quinctius de a fi reuşit să pună capăt încordării şi dezbi
nării, prin i ntervenţia sa la vreme. Lui Appius i se ceru să
foţeleagă că „numai în măsura în care poate înfăptui ar
monia cetăţii se poate vorbi de autori tatea consulară. ln
timp ce tri bunii şi con&uli i îşi trag fiecare spuza pe turta
f or, vlaga patriei se macină şi se irose�te ; căci pe e i îi inte-
1 Consulari erau numiţi toti cetă \eni i , p a tricieni sau plebei,

care exerc i t a seră fun c ţ i a de con s u l i .
1 32
resează mai mult pe mina cui va încăpea Republica sfişiată
şi divizată decit să lupte pentru păstrarea ei intactă."
La rindul său, Appius ţipa în gura mare, luind ca mar
tori pe zei şi pe oameni că se trădează Republica din cauza
fricii şi laşităţii ; că nu un consul îi lipseşte senatului ci
·consulului îi lipseşte un senat ; de aceea el e nevoit să
accepte nişte legi mai insuportabile decit cele de pe Mun
tele Sacru.
Invins, însă, de opoziţia unanimă a senatului , el tăcu,
iar legea 1 a fost adoptată în linişte.
J Iii a nul 471 a. U.c. (282 t�.n.). prin adoptarea acestei legi,
patri ciatul a pierdut l1D lnstru.ment pret-ios in slujba domin aţiei
sale. Da la aceasl ă ·c1ată alegerea tribu nilor va fi făcută în Comi
tille tribute �l n u in Com lâa centu riata, ca pini acum. In C.omitia
tributa l.Lmu parte la alegeri ab&Olnt to.tl cetă.ţenil romaati, pe
cind în Co.nWia cemwiata, arir.tocraţia. deţi nlnd majoritatea votu
rilor, i�i imp.u.nea pe at:Clliţii ei în de1nni tă�ile de tribuni ai po
porului. Lu Pu b1Uia., piin cac.e &e consfi nţea acest pag înainte al
plebeilor în lupt.a contra exploatării şi abuzurilor patricienilor,
constituie un eveniment importa n t pentru i..toria romană in do
meniul politicii interne.
133
CARTEA A IU·A
SCLAVI I 1N FRUNTE CU HERDONIUS SE

RASCOALA
XV In vreme ce la Roma domnea teama că volscii şi

aequii, care păruseră oarecum . potoliţi, vor porn i din nou
războiul, (căci acesta izbucnea cu regularitate aproape î n
fiecare an) , deodată s-a abătut asupra oraşului altă nă
pastă, pe care n imeni n-o prevăzuse. Cam 4 5 0 0 de exi
laţi 1 şi de sclavi 2, avînd în fruntea lor pe Appius Herdo-
1 Exilaţii e ra u în perioada republicană victimele politice a le

clasei dominan te, fiind obligaţi să-şi părăsească familia, casa,
averea, oraşu l , locul de origine şi să se stabilească în tr-o altă
localitate sau ţară , unde erau supuşi la un regi m j uridic, politic
şi economic de inferiori tate. Exilul se decreta de către un ma
gi stra t înal t, cu aprobarea senatului, cu mo tiv a r ea că i n c r im i n a
tul reprezin lil un pericol pentru stat.
2 Sclavul, în a n ti c hi t a tea romană, trăia în cele mai neome
noase condi �ii de exploa ta re, ca în toate statele s cl a vagi s te. La
romani , sclavii a u a pă ru t încă în perioada regalităţii, provenind
din prizoni erii luaţi de la învinşi. Dreptul războiului ii dădea
în vingătorul ui puterea absolută asupra î n vi n s ul ui. Alţii erau
sclavi prin n a ş tere (năs c uţ i din părinţi sclavi), iar alţii prove
niţi din datornici, prin d rep t ul creditorului a supra debitorului
insolvabil de a-l transforma în sclav şi de a-l expl oa t a pină la
achi tarea datoriei. Tot s clavi mai deveneau ş i cei care se sus
trăgeau serviciului mili tar şi recensămîntului. Sclavii deveneau
proprietatea ab50J u tă a stăpinului , care dispunea de viaţa lor.
Din cauza condi ţi.i.lQI! inumane de exploatare, sclavii s-au răs
culat în n umeroase rînduri, fiind totdeauna reprimaţi c u sălbă
ticie, fără să exercite pînă tn sec . IV î.e.n. vreo influenţă asupra
v ie ţii poli tice şi socble a Romei.
nius Sabinul, au ocupat în timpul nopţii Capitoliul şi'
cetăţuia, măcelărind pe toţi acei care nu voiseră să treacă
de partea conjuraţiei şi să ia armele alături de ei.
. ln timpul acestor tulburări şi spaime nemaipomenite,
cete de oameni năvăliră în for, mărind şi mai mult zarva.
Se auzeau pretutindeni strigătele : „La arme ! La arme ! "
sau : „Duşmanul a pătruns î n oraş ! " Consuli i se temeau
şi să înarmeze plebea, dar şi s-o lase dezarmată.
Deşi consulil. nu-şi dădeau seama de dedesubtul ace!5-
·
tei neaşteptate nenorociri - dacă a venit dinafară, dacă

e o revoltă internă, dacă răsculaţii au năvălit asupra ora
�ului stîrn iţi. de ura plebeilor faţă de patricieni , sau de
viclenia sclavilor - se străduiau totusi ' amîndoi s-o î nă
buşe ; dar cu toate acestea încordarea creştea, căci mul-
1,i mea era atît de î nspăimîntată şi de buimăcită, inci t nu
mai putea fi ţinută în frîu prin simple ordine venite de
sus. Pînă la urmă se dădură arme şi plebeilor, dar nu
tuturor, ci n uniai acelora apţi să formeze o gardă de î n
credere, gata să facă faţă oricărei si tuaţi i , mai cu seam ă
în aceste momente cînd domnea atîta haos şi nu se ştia
cine-i duşmanul. In încordare şi nesi guranţă, stînd de
veghe în tot restul nopţ i i , neştiind ce fel de oameni sînt
cei care au dezlănţuit atacul şi cite trupe are duşmanul
la î ndem ină, consul i i au d istribu i t s tră j i şi pilcuri de lu p
t�tori în toate punctele i mportante ale oraşulu i . Abi a la
lum i n a zilei s-a putut afla ci ne e căpeten i a răz\Tătiţilor
şi despre cc fel de război e vorba.
Herdoni us chema cu glas puternic, de pe Capitoliu, pe
sclavi la l i bertate, spunindu-le că el şi-a l uat asupră-şi
sarcina de a apăra cau z a şi soarta celor mai asupri\i d in
tre muritori , de a-i readuce în patrie, la \·etrele lor, pe cei
exilaţ i , alungaţi pe nedrept„ şi de-a arunca greul jug de
pe umerii scla\·ilor. El , Herdonius Sabinul , ar prefera să
lupte î n numele şi cu sprijinul poporului roman , dar daci
11 - Ab Urbe condita, voi. 1
nu va . căpăta ni ci un fel de ajutor d i n partea a cest u i a ,
atunci va apela la volsci şi la aequi şi va. folosi mijloacele
cele mai îngrozitoare şi mai extreme.
XVI Abia acum s-a făcut puţ in ă . 1W11ină în cap etele

patricieni lor şi ale consulilor. însă ei se temeau, ca în.
afară de ceea ce au afl at , să nu fie vorba de un plan mai
vast, pus la cale ş i de v e ie nţi. şi de sabini ; şi cită vreme
existau atîtea forţe vrăjmaşe î ntre zidurile cetăţii ,. le. era
frică să nu năvă leasc ă asupra R om ei şi legiu nil e sabine şj.
cele. etrusce, potrivit unei înţelegeri stabilite dinainte.
Mai erau şi veşnicii lor duşman i , volscii şi aequ i , care i
p uteau să tabere asupra r om an i lor, dar nu ca î nai n te,
numfili pentru a le pusti i ogoarele, ci de astă dată chiar
asupra ora�ului căzut î n mare p arte în miinile răsculaţi
lor. Felurite şi mari erau pricinile panici i care pusese·
stăpînire pe ei . Toţi se îngrozeau in pri mul rînd de sclavii
lor: l\fai mu!t ca orieînd, pe patricieni îi frămînt"a gîndur
că fi ecaTe dintre ei îşi are duşmanul în propria -i casă.
Pati·icienii erau încredi n ţaţi că-ş·i vor redobîb di li n if;>te a şi
siguranţa adoptînd pe cit pos-ibif o atitudine pasivă, de
oarece nu îndrăzneau n ici să aibă încredere în sclavii lor,
dar n ici să-i bănuiască, pentru a nu şi-i face şi m ai mari
duşmani. într-atît îi cop leşi s e pe toţi valul de nenorociri,
care-i ameninţa cu p i e i rea , incit patricienii nu se mar
temeau R ici de tribunii p oporu lu i , ni.ci de plebei . Agitaţia,
acestora li se părea de astă dată un fleac şi îşi închipuiau.
că primejdia di n afară va poto li de la si ne toate neînţele
gerile şi dezbi nări l e dinăuntru. o� tocmai acestea s-au-:
d o.vedit. perieolul· prineipal ; căci b-ioonii erau orbiţi de-·
o f'LWie atit de turbată, incit susţinem1 că nu e vorba deo
r.riit d un .război1 î.n e-etăţui e 1 şi Capitoliu, ci numai de o-
1 Cetăţuia era situată în par tea nordică a Colinei Capitoline..
13G
în ch i puire a p atr icien ilor , care caută să abată prin aceasta
aten ţi a plebeilor de la gri j a lor cea mare, leg e a Terentilla 1 :
„Oaspeţ i i şi clienţi i patrici en il or vor pleca fiecare la ve
'tre1'e l o r , într-o tăeer-e şi mai adîncă decît au venit, dacă
vor v-ecl€a· că legea a fost ad op tată �i că zadarnic s-a făcut
,zarvă" . De aceea tribunii recheamă p oporul de la arme
·şi-l convoacă la adunaPe pentru a adopta legea. Con su li i ,
l a rîndul lor, con v oa că senat ul , fiind acum c u mult mai
îngrijoraţi de spa i m a provocată de tribuni decît de cea
pe care au tras-o în timpul nopţ i i d i n pricina r ăsculaţi lor .
XVII Cînd i s-a adus la c uno ş ti nţă că oamenii puşi

în posturi in diferitele puncte ale oraş ul u i aruncă armele
�i .pleacă. consulul P ub l i us Valerius a p ăr ăs i t pe neaştep
t ate Cm·ia, în vreme ce c0legul său de consulat îi reţi nea
pe -senatori la sfat. Valerius se duse drept l a adunare,
acolo unde se g ăseau tr i b un i i : „Ce îm;eamnă aceasta
tribuni ? - li se adresă e l - aveţi de gînd să distrugeţi
te m el i a Hepubli c i i Romane d i n îndemnul şi su b conducerea
l u i A ppi us Herclon ius ? Acela c ar e n-a reuşit să-i con
v i ngă pe sclavi i vo�tri , a putut în s ch i mb să vă smin
tească pe vo i ? Tocmai acum cî nd duşmani i sînt deasupra
rn petelor noastre g ăsiţi voi cu cale să: aruncaţi arm,ele şi
să votaţi legile ?•• Apoi co n s ul ul se a dre să mul ţi m i i adu
n ate, rostind următoarele :
.,Cetăţen i ! Dacă vou ă n u vă pasă şi nu sînteţi î ngri
joraţi de soarta oraf?ului nostru., îngroz i ţi -vă măcar că
înşişi zei i voştri au căzut în mîinile vrăjmaşilor ! Prea
bunul şi prea puternicul Jupiter, Junona Regina şi Mi
nerva şi alţ i zei i;; i !!le i ţe sint î m p res uraţi : tabăr a s cla v i lor
răs cul aţi a pus stăpînire pe chiar penaţii voştri publici .
A�o vă î nchipuiţi voi că trebuie gă arate o cetate sănă
toasă ? Vrăj m aşii se a fl ă nu n uma i intre zidurile cetăţii,
1 Prin legea Terentilla (după numele autorului ei, t·ribunul

plebeu Tercnti l lus Arsa) se î n_grădea pu terea cansulară, care
inai nte fuci;ese nelimitată.
137
11*
ci ş1 111 cetăţuie, chiar deasupra Curiei şi a forului . In
acest timp voi vă ţineţi de întruniri în for, i ar senatul,
in cliid irea lui. Şi ca în plină pace, senatorul îşi expune
· părerea, iar cei lalţi cetăţeni se duc la vot ! Nu s-ar cuveni
mai degrabă ca toţi cei care fac parte din rîndurile pa
tricienilor şi ale plebeilor, adică consulii, tribunii plebei ,
7ei i , toţi oamenii înarmaţi să apere Roma, să alerge spre
Capitoliu, ca să-l elibereze şi să reinstaureze pacea în sanc
tuarul cel mai sfînt al prea bunului şi prea puternicului
Jupiter ! Tată Romulus ! Fă să izvorască în minţile şi cu
getele urma�ilor tăi acea înţelepciune cu care ai izbăvit
cîndva cetă luia cucerită de aceiaşi sabini ! Porunceşte să
pornim cu toţ i i pe a-cest drum, pe care tu ai pornit odi
nioară în chip de căpetenie cu oastea ta. Iată, cel dintîi
care Y a umbla pe urmele paşilor tăi voi f i eu, consulul,
în măsura în care un biet muritor de rînd poate merge
p e urmele paşilor unei divi nităţi . "
I n încheiere consulul spuse c ă dînsul s e înarmează ş i
cheamă p e toţi cetăţenii l a arme ; i a r dacă cineva 11 va
sta împotrivă, atun ci să se ştie că, trecînd peste dem
nitatea lui consulară, peste puterea tribuniciană şi peste
legile ei sacrosancte, el îl va socoti duşman al patriei pe
oricine ar fi acela şi oriunde s-ar afla, fie în Capitoliu, fie
.în for. Şi atunci să îndrăznească tdbunii - după ce i-au
oprit pe cetăţeni să lupte împotriva lui Appius Herdo
n i us - să le ordone să r idice armele împotriva consulu
lui Valerius ; ei bine, atunci va îndrăzni şi el împotri va
tribunilor ceea ce a î ndrăzni t şi j:atăl său, Publicola, înte
mei etorul familiei sale, împotriva regilor !
Se profila momentul izbucniri i unei cumplite vijelii ,
incit răzvrătirea anunţa să devină un spectacol pentru
vrăjmaş. Şi astfel nici legea n-a putut fi adoptată, nici
consulul n-a reuşit să înceapă despresurarea Capitoliului.
Doar lăsarea amurgului a amînat izbucnirea furtunii.
Tribunii plebei au plecat şi ei, fiindcă se temeau de tru
pele consulilor. Odată plecaţi susţinătorii răscoalei pa-
porului, senatorii s-au amestecat în m ul ţ i me şi, u mbli nd
încoace şi încolo, cu vorbe meşteşugite, au convins plebea
să-şi dea seama în ce impas a ajuns patria. De astă dată,
şopteau ei , nu e vorba de conflictul dintre patricieni şi
plebei : sînt lăsaţi să cadă pradă vrăjmaşilor în acela�i
timp şi patricienii şi plebeii şi cetăţuia oraşului , templele
zeilor şi penaţii publici şi pri vaţi 1 .
I n timp c e senatorii se străduiau î n for s ă potoleasdl
în felul acesta agitaţia plebei , c onsu l i i plecară să inspec
teze porţile şi meterezele şi să vadă dacă nu cumva şi sa
b i n i i , şi neamul duşman al Yeien ţi lor s-au alăturat răz
meriţe i .
X V 1 1 1 I n cursul aceleim;i nopţi la Tusculum 2 sosira

ş t i ri despre cucerirea cetăţu i i şi a Capitoliului de către
Herdonius, cit şi despre tulburările d i n Roma. Pe atunci
la Tusculum era dictator L. Mami l ius. Acesta convocă
numaidecit senatul ş i , d upă ce-i înfăţişă ştafetele cu veş
tile a d us e, îşi arătă îngrij orarea, s pu n in d că tuscula n i i
nu trebuie s ă aştepte pînă sosesc î mputerniciţi i Romei ca
să le ceară aj utor. Primejdia î nsăşi , momentul de grea
cumpănă, zeii şi credinţa în alian ţele încheiate i m pun un
1 Penaţii statulu i sau publici erau d i v i n i tâţile protec toare ale
cetăţ i i rom.:me, iar cei casni c i sau priva ţ i , divinităţi l e tutelare

ale fa m i liei, care, d u pă c red i n ţ a roman i lor, ocroteau casa şi pro
p rietatea familiei. Ei erau duhurile bune, ca ş i Larii · (La 1'C'S) d i vi
n i tăţile protectoare a l e gospodări i l or. Pen a ţ i i aveau al t a re con
struite în i n t eri oru l locui nţei , Lari i , în og r adă. I n cursul evoluţiei
istorice, pe măsură ce relaţi ile gen tilicc sli1beau, se î n l[irea fa
milia r oma nă , c a re veacuri de-a rîndul a constituit unitatea eco
n omicii ş i social<i fundamentală. Procesele dezvol tării istorice s-'.lU
reflecta t şi în religie, care a exercitat influen \ ă asupra vieţii par
ticu lare , fiecare familie romanii avîndu-şi cultu l său propri u ,
t
al ta re l e sale, zei i s ă i t u ela ri , fie1.:are pater familias o fi c i in d rituci
lul specific al casei în faţa vetrei locuinţei sa l e cu d i ferite prile- ·
juri importante : naştere, căsătorie, moarte.

2 Tusculum (locuitorii lui erau numiţi tuscul ani), azi Fras•
catti, oraş în La ti u m , la sud-est de Roma.
g rab nic ajutor ! Niciodată zcii nu le vor mai oferi un ase
menea prilej ca acesta de acum, de a cîştiga printr-o bine
facere o cetate a tît de puternică şi atît de î nve cin a tă
lor. Pe loc se hotărăşte trimiterea ajutorului ; tineretul
e înrolat sub drapel ; se dist ribu i e arme.
. 1n reyărsatul zorilor, trupele tus culane sosesc p.1 faţa
zidurilor Romei. Văzîndu-le din d epărtare , poporul din
ce tat e crezu că are d€-a face cu no i duşmani . Tuturor li
s-a părut că ar fi aequii şi Yolscii. Dar c urînd , după ce
s-a spulberat neîntemeiata spaimă, oastea tusculană fu
pr i mită în oraş şi coborî încolonată în for. Acolo, P. Va
leriu.:; tocmai îşi rinduia trupele în formaţie de luptă, în
timp ce colegul său de consulat rămăsese să asigure paza
porţilor oraşului. Autoritatea lui Va leri us prevalase . La
aceasta contribuise şi declaraţia sa că după �iberarea
Capitoliului din mîinile uăjmaşului şi după restabilirea
liniştii în cetatea romană, dacă va f i ascultat, va lămuri
ce dedesubturi ascunde legea susţinută de tr ib un ii plebei,
dar că nu va î mpied i ca ţinerea adunării poporului, fiindcă
îşi aduce aminte de moşii şi strămoşii săi, îşi aduce aminte
de porecla 1 sa , căci i s-a încredinţat de străbunii săi ca
o sa cră moştenire grija cinstirii poporului roman. Şi ast
fel, cu toate împotrivirile tribunilor, luptătorii se înşiruie
în urma comandantului şi urcă în linie de luptă panta
Capitoliului . Lor li se alătw·ă şi legiwiea t us cu lană .
Aliaţii şi cetăţenii romani se iau 13. întrecere, fiecare
din ei năzuind să obţină g lori a recuceririi cetăţii. Am'bii
co mandanţi, îşi îmbărbătează trupele. Vrăjmaş.ii sint în
groziţi. Ei nu se bizui e pe nimic altceva, declt pe poziţiile
acestei cetăţi greu de cucerit. R omani i şi ali aţii
pornesc
ia atac, străpungind rindurile duşmanului ·cuprins de . .pa
nică. Romanii tocmai ajunseseră în pridvorul templuhii
lui J upiter, cînd Publius Valerius căzu răpus în fruntea
1 Porecla consului Valerius era Publ.icola, care inseamnă

Omul poporului.
trupelor- sale, în timp ce-i îmbărbăta pe ai sa1. Fostul
consul, P. Vohunnius, văzindu-1 căzî n d , pOl"unci unităţii
sale să oc rotească trupul comandantul ui , apoi luă locul
acestuia şi continuă atacul.
Datorită elanului cu care au dezlănţuit atacul, ostaşii
nu au observ at cele intimpl.ate, astfel că romanii au biruit
înainte de a-şi da seama că au d us lupta fără comanda nt .
Numeroşi exilaţi · răzvrătiţi au stropit cu s inge le lor
pardoseala templului . Mulţi au fost prinş i. Herdonius 1 a
fost uci s în luptă. In felul acesta Capitoliul a fost recu
cerit. Prizonierii, după cum făceau parte din tagma scla
vilor sau din rindurile o amen i l or liberi, au fost executaţi ,
fiecare potrivit stării sale soci al e 2. Tusculani lor li s-au
adus m ulţumiri publice. In Capi t o li u s-au oficiat cuven i
tele slujbe de purificare, pen tru că fusese pi ng ări t . Se
spune că poporul a fă<:ut şi o danie, dind fiecare cite un
mic obol pentru familia consulului V a leri us, în scopul
inmormintării celui dispărut cu o pompă cit mai strălu
cită
CI NCTNNATUS
XIX . . .In l un a decembrie a f os t ales consul L. Quin c

tius CincinnatLL'i, tatăl lui Caeso \ fii_nd susţinut cu cel
1 R ă sco al a lui H e rdo n i u s Sabinul şi a sclavilor a avut loc îh
anul 294 a.U .c. Abia din �colul al 1 1 -ka î e.n. aceste mişcări re
v oluţio n are (răscoalele sclavi lor din Sicilin şi a 'lui Spartacus i n
72-70 î.e.n .) a u luat p ro p o rţ i i atît de mari , incit a·u zdruncinat
din temel ii ori nd u ir ea sclavagistă roma nă, accelerînd pr oces u l de
deseompunere a l acesteia.
2 C u alte cuvint� execuţja ped e p se i capi ta le era difer i tă. după
starea socială a celui c on dem na t : dacă era sclav, era răstignit
pe cruce ; oamenii liberi erau aruncaţi de p e sttnca Tarpeia sau
li se tăia capu l .
3 Caeso, fiul lui Cincinnatus fusese cond a m nat la plata unei
swne de 3 mii de �i în urma pr-opunerii tribunului plebeu
A. Vergilius şi a hotărîrii Adunării poporului, sub acuza unei
omucideri. F a p tu l nefi ind dovedit însă, el se autoex i l a se.
1-ll
mai aprig zel de patricieni, ca să intre în funcţie cit mai
degrabă . Plebeii erau consternaţi, deoarece îşi dădeau
seama că vor avea de în fruntat un consul înverşWlat,
puternic datorită sprijinului .patricienilor, datorită însu
şirllor sale ca şi datorită celor irei fii ai săi, care, prin
curajul lor, nu erau mai prejos de Caeso ; iar prin înţe
lepciunea şi modestia lor, atunci cînd împrejurările o
cereau, îi erau chiar superiori .
La intrarea sa în magistratură, Cincinnatus şi-a ma
nifestat aceeaşi asprime faţă de plebei, ca şi faţă de senat ;
ori de cite ori lua cuvîntul de la tribună, pe unii î i în
frîna pe ceilalţi îi mustra. spunînd : „Numai datorită pa
sivităţii ordinului senatorial tribunii plebei au reuşit să-şi
perpetueze funcţia incit împărăţesc ca şi cum ar fi într-o
casă a nimănuia, şi nu în republica poporului roman, tf
ranizîrtdu-i pe toţi cu l imba lor ascuţită şi cu învinuirile
aduse. Odată cu Caeso, fiul meu, au fost izgonite şi exi
lat� din Roma curaj ul , fermitatea şi toate marile virtuţi
militare şi civile ale tinereh.�lui . Tribunii, realeşi a doua
şi chiar a treia oară, duc o viaţă de dezmăţ şi au cea
mai dezgustătoare atitudine, întocmai ca regii : sînt scan
dalagi i, uneltesc şi seamănă pretu tindeni numai vrajbă.
Oare acel faimos Aulus Verginius, care a refuzat să
meargă la Capitoliu, ar merita o pedeapsă mai uşoară
decît Appius Herd-0nius ? Pe Hercule, chiar o pedeapsă cu
mult mai mare, dacă am vrea să judecăm drept lucrurile !
Herdonius, declarindu-se făţiş duşmanul Romei , v-a aver
tizat într-un fel să puneţi mina pe arme ; Verginius, în
schimb, spunînd că nu există nici un război, vă lua ar
m ele din mîini şi vă arunca dezarmaţi în calea sclavilor
voştri, a surghiuniţilor. Şi voi - asta am s-o spun fără
să aduc vreo ofensă lui Caius C1audius şi memo1'ei răpo
satului Publius Valerîus - v-aţi adus steagurile voastre
pe povîrnişul Capitoliului înainte de a alunga pe aceşti
duşmani din for ! Mi-e ruşine şi de zei şi de oameni.
:Atunci cînd vrăjmaşul se găsea în fortăreaţă, cînd intrase
142 I '.
chiar în Capitoliu, cînd căpetenia exilaţilor şi a sclavilor
se instalase chiar în sfintul altar al m ilostivului şi atotpu
ternicului Jupiter, după ce toate cele sacre fttseseră pîn
gărite, cei dintîi care au ridicat armele au fost tusculanii
şi numai după ei romanii. Nu e sigur dacă dintre cele
două oştiri, cea care a salvat fortăreaţa, a fost aceea a lui
M. Mamilius, comandantul tusculan ilor, ori aceea a con
sulilor P. Valerius şi C. Claudius. Iar noi , care n-am per
mis niciodată latinilor să pună mina pe arme, nici chiar
pentru a se apăra pe ei înşişi, atunci cînd duşmanul se
găsea între hotarele lor, am fi fost luaţi prizonieri şi mă
celăriţi, dacă aceiaşi latini n-ar fi pus mina pe arme d i n
propriul l o r indemn ! Ş i într-adevăr, dacă cel m a i neîn
semnat ins din rindurile plebei (pe care voi aţi rupt-o
de restul poporulu i, transformînd Republica într-un bun
numai al vostru), sau dacă vreunul din tagma voastră
v-ar aduce la cunoştinţă că locu inţa i-a fost împresurată
de sclavi înarmaţi , n-aţi crede de cuvii nţă că trebuie, fără
în tirziere, să-i săriţi într-ajutor '!
Oare prea milostivul şi atotputerni cul .Jupiter, împre
surat de sclavi şi ,exilaţ i , nu era demn de nici un ajutor
d i n p ar tea oamenilor ? Şi aceşti tribuni ai poporului mai
pretind să fie cinstiţi cn zeii, c i n el pentru ei nici zeii înşişi
nu sint n ici sacri, nici inviolabili ? Şi acum cind sînteţi
vîriţi pînă în gît în noroi şi pi ngăriţi de atitea nelegiuiri
săvirşite împotriva zeilor şi a oamenilor, mai susţineţi
oare că veţi impune legea \·oastră chiar anul . acesta ?
Atunci, pe Hercule, ziua în care a m fost ales consul a fost
o zi fatală pentru Republică, cu mult mai fatală decit cea
în care şi-a pierdut viaţa con sulul P. Valerius, dacă voi
veţi reuşi să vă i mpuneţi legea voastră.
Cetăţen i, mai înainte de orice eu şi colegul meu avem
de gînd să porn im legiunile împotriva volscilor şi aequi
lor. Nu ştiu cum se face, dar noi sîntem ajutaţi de zei
mai mult în timp de război decit în timp de pace. Gin
diţi-vă ce primejdii ne-ar fi ameninţat din partea acestor.
H3
noroade, dacă ar fi ştiut că exi laţii au asediat Capitoliul ;
căci e mai bine să retră im în m int e intimplările trecu
tului, dedt în real i tate ! "
X X Discursul consulul ui a impresionat profund pl e

bea. Patricienii erau convinşi că s-au întors vremurile
de altădată ale Republi cii ; cel ălalt consul , o fire mai
degrab ă blin d ă dec î t e n ergică , a admis cu uşurinţ ă cole
gu lu i său să preia tezolvarea acestei probleme atît de
spinoas e , el p re t i n z î n d doar exercitarea prerogativelor
co n s u l are obis nuit e.
·
In a ces t t i mp, tribunii p lebe i , luînd în deridere cele

spuse, . de parcă ar fi fost li psite de sens, i nsistau să- l i
s e răspundă î n ce chip î ş i v o r constitui consulii o arm ată
a cărei înrolare n u va fi admisă de n imeni ? „Nici n-avem
nevoie de mobili zare ! răspu ns e Cincinnatus. Cînd Pu
blius Valerius i-a î narmat pe plebei , pen tru a recuceri
Capi tol i ul , a ceş t i a au j u r at că se vor aduna la ordinul
co nsu l u l u i şi că nu vor pleca fără ordinul lui. De a�eea
dispunem ca toţi acei care aţi depus acest j urămînt , să
fiţi prezenţi chiar m î i ne, cu armele asupra vo as tr ă l a
la c u l Reg i ll us ! "
Atunci tribunii au î n ce put să-l ironizeze, s puni n d că
ei s î n t î n stare- să absolve o am en ii de aces t legăm i n t , de
oare ce atunci cînd poporul a f ost ob l i g a t să j ure, Quinc
ti u s nu era d e cî t un si mp l u part i cular .
Numai că în acele vremuri oamen i i nu erau atît de
nepăsători faţă de zei şi de credi nţ ă , cum sînt acum în
v eac u l nostru, şi nu se î n c umet a n imeni să răstălmăcească
d u p ă propriul i nteres j urămîntul şi legile, ci îşi adoptau
vi ;1t,a şi obicei uri le dup ă cerinţele acestora. Deoarece tri
bun i i nu mai aveau ni c i o spera nţă să poată impiedeca
înrolarea , se străduiau acum să o tărăgăneze, cu atit mai
mult cu cit se răspînd i se vestea că şi auguri i primiseră
ord in să fie p rezenţ i la lacul Regillus , fiindcă era necesar
�ă se o fi c i eze aeremonia sfinţir i i locului unde urma sâ se
l44
ţină adunarea poporului şi pentru a se abroga în comiţii
ceea ce se obţinuse prin intermediul puterii txibuniciene.
Acolo toţi cetăţenii av eau să încuviinţeze hotăririle COTh
sulilor, deoarece apelul la popor al tri bunil or nu mai era
valabil la o di stanţă mai mare de o mie de paşi d e oraş.
In acest caz şi tribunii, dacă veneau acolo, trebuiau să
se supună, împreună cu întreaga mer.să a cViriţilor, ordi
nelor date de consuli. Intr-adevăr, aceste ştiri începuseră
să-i îngrozească pe tribun i, dar ceea ce li tulbura în eel
mai înalt grad era faptul că Quinctius spunea necontenit
că nu se vor întruni comiţi ile pentru al eg eri consulare.
„ Statul nostru e atî t de şubrezit din toate î ncheieturile
sale, incit nu mai poate fi tămăduit cu leacuri obişnuite.
Republica are nevoie de un dictator, peţitru ca acela care
se va mai încumeta să zdruncin e aşezămintele eetăţii, să
simtă pe pielea lui că dictaturn nu per m i te nici un fel
de apel "
XXI Senatul era în Capitoliu. Acolo au ven-it şi tri

bunii cu plebea în mare fierbeFe. Deşi plebea cerea prin
�trigăte puternice ba ocrotirea con.snlilor, ba a senatului,
Cincin natus n-a putut fi clintit din atitudinea sa pînă ce
tribun i i n-au făgăduit să se subordone� autorităţii se
natu l u i . După ce consulul a prezentat o dare de seamă în
l�gă.tură cu. cererile· tribunilor fŞi- ale plebei, senatul a emis
mşte senatusconsulturi prin care se hotăra ca n�i tribunii
să nu-şi prezinte proiectul lor de lege în cursul acelui
an, nici consulii să nu mai sc.:uată legiunile- mn.. me i nta
cetăţii Sena.tul 'i-a exprimat părerea că e ,în detrinten
tul intereselor republicii ca pe viitor magistraţii să fie
m en ţi nu ţi în funcţie şi după expirarea. mandatului şi ca
tribunii să fie realeşi de mai multe ori în funcţie.
Consulii s-au s upus hotărîrilor sen.atulw. In schimb au
Cost realeşi aceiaşi tribuni, w toată î mpotrivins emmiu
lilor. Atunci şi patricien� ca să demonstreze ei nici ei
nu se dau înapoi în faţa plebei, s-au străduit să-l al'-eegă
Clin nou pe Lucius Quinctius Cincinnatus în funcţia de
consul. Dar acesta avu o i eşire atît de violentă, cum nu
mai avusese în cursul acelui a n : „Să mă mai mir, părinţi
con.scrişi, că autoritatea voastră nu mai are nici o va
loare în faţa plebeil or ? Voi înşivă vă săpaţi propria
voastră groapă. Plebeii calcă în picioare senatuscon sultul,
pentru că, în pofida lui , aceiaşi tribuni îşi continuă man
datul şi pentru că, în pofida aceluiaşi decret, voi înşivă
le îngăduiţi această încălcare, neluînd măsuri împotriva
lor cînd îşi fac de cap.
Aceasta nu î nseamnă altceva decît că în cetate au
mai multă putere cei care sînt mai uşuratici şi mai nc
stăpî niţi . Căci , de bună seamă, ce poate fi mai uşurati c
şi m a i fără chibzqinţă ca faptul acesta d e a-ţi vedea ho
tărîrile nerespectate de alţii , î n vreme ce tu le respecţi
pe ale altora ? N-a\'eţi decît să vă luaţi şi voi , părinţi
conscri ş i , după această gloată de nesocotiţi ; căci , deşi
nr trebui să fiţi un exemplu pentru alţii, mai degrabă
. urmaţi exemplul lor urît decît să impuneţi acelora lega
litatea voastră. Ca să nu-i imit pe tribuni şi pentru a n u
contraveni senatusconsultelor, e u nu v o i îngădui să fiu
reales . consul . Pe tine C. Claudius te sfătuiesc să înfrînezi
poporul roman de la asemenea excese, i ar în privhiţa mea
să fii încredinţat că, departe de a vedea î n aceasta o le
zare a mea, voi socoti dimpotrivă că gloria mea va creşte
prin refuzul demnităţii oferite şi va fi spulberată i l1\ddia
care m-ar ameninţa în continuare."
Ca urmare, ambii consuli , de comun acord, au hotărit
ca nici un cetăţean să nu-l voteze pe L. Quinctius Cinein
n atus. Dacă totuşi vreunul îl va vota, votul acela să nu
fie luat în considerare.
XXII Atunci au fost aleşi consuli Quinctius Fabius

Vibulanus, pentru a trei a oară, şi Lucius Cornelius Ma
luginensis. Tot în acest an s-a făcut un recensămînt al
populaţiei, dar fără ceremonia de purificare obişnuită,
146
pentru că atît căderea Capitoliului cit şi uciderea consu
lului în luptă fuseseră de rău augur.
Sub consulii Q. Fabius şi L. Cornelius, chiar de la
inceputul anului au avut loc tulburări . Tribunii instigau
plebea. Latinii şi hernicii dădură de ştire că volscii şi
aequii au pus la cale un război de mari proporţii şi că
legiunile volscilor au şi · i ntrat î n cetatea Antium 1• Dom
nea teama că însăşi această colonie avea de gînd să treacă
de partea duşmanului. Numai cu mare greutate au putut
fi înduplecaţi să ad.mită precumpănirea acestui război în
faţa altor probleme. Consulii şi-au împărţit provinciile
şi sarcinile : lui Fabi us i-a revenit sarcina- conducerii le
giunilor romane spre A ntium, iar Cornelius a rămas pe
loc, pentru a asigura apărarea Romei, pentru ca nu cumva
oastea aequilor să năvălească pe teritoriul roman după
prădăciuni , cum le era obiceiul.
Hernicii şi latinii au primit ordin din partea Romei să
pună la dispoziţie, potrivit tratatului, contingentele sta
bilite de ostaşi. Două părţi din oştire au fost date de
aliaţi, iar a trei a parte de romani . îndată ce aliaţii s-au
prezentat cu oastea lor, în ziua stabilită, consulul şi-a
instalat castrul dincolo de poarta Ca.p ena.
După ce-şi inspectă î ntreaga oştire, consulul porni î n
marş către cetatea Antium. E l îşi rîndui apoi castrul nu
departe de această cetate şi de tabăra de vară a inami
cului. Volscii î nsă, deoarece nu sosise încă oastea aequi
lor 1, nu î ndrăzneau să dezlănţuie bătălia şi continuau
pregătirile în linişte şi siguranţă la adăpostul parapetelor.
ln ziua următoare, pentru ca romanii să nu fie ames
tecaţi cu aliaţii, Fabius organiză trei fronturi separate ale
celor trei populaţii , dind cite un sector fiecărei armate
aliate în jurul valului de fortificaţii al duşmanului. El
1 Oraş portuar în Latium, pe coasta Mediteranei, ln sud de
Roma.
1 Populaţia sabelică care-şi avea aşezările la nord-est de La„
tium între latini, etrusci, sabini şi herniei.
141
rîndui legiunile �oman e la mijloc. Apc;,i dădu ordin ca toţi
o s taşi i să fie a ten ţ i la semnalul său, pentru ca aliaţii să
înceapă atacul odată cu romanii, sau să se retragă odată
cu ei , dacă v-a da semnalul de retragere. Cavaleria fie
·cărei părţi a fost aşezată in sp atele primei liniL
In felul acesta, Fab:ius atacă din trei părţi tabăra du.ş
mană şi reuşi să i�alizeze o î ncercuire completă. Strim
torîndu-i din toate părţile, dădu peste cap din întări
turi pe volsci, care nu putură ţine piept atacului. Apoi
trecu peste parapete şi împingînd tot p uho i ul duşmani
-
lor îngroziţi într-un sector al taberei ii puse pe fugă.

Atunci cavaleria, care fus.ese numai spectatoru.·e la bătălia
pentru forţarea parapetelor şi ş a nţuril or de apărare,
avînd acum la dispoziţie cimpul deschis, participă la vic
torie masacrîn du-i pe fugar i .
Neasemuit d e mare a fost măcelul, ş i în i nteriorul ta
berei , şi dincolo de întări turi . Dar şi mai mari au fost
capturile, deoarece inamicul abja şi-a putut lua c·u sine
armele ; _ şi toată armata vo l sei l or ar fi fost d L;.: fru-i;j.ă . d acă
nu şi-ar fi g.ăsit . scăpnre î n tr-o pădw·e.
XXIII Pe cî11d în faţa cet ăţii Anti:um se petrec aceste

eveni mente, aequ i i îşi trimi t î n a i nte f l o.a r ea ti neri m i i şi
reuşesc in urm a unui atac prin 5"..irprindere să or-u pe în
tr-o noapte� fortăreaţ:i TuS:C'Ul u m . Pentru a derub forţele
duşmanului ei îşi aşează grosul trupekn· nu d eparte de
zidurile cetăţii.
Aceste evenimente anunţate cu repeziciune mai întîi
I.a Roma, iar de aici tn tabăra romană de la Antium , i-a
impresionat pe romani ÎL1 aşa măs:ur� de pareă s-ar fi
anunţat cucer irea Ca.pi toliului, atît de proa:spăt şi de viu
era în mintea tuturor a�u.torul dat de tu.SiCulani. Toţi erau
de pă rer e că trebu i e să l i se acor d e neîntirzi at ajutor aees
tora., deoal'l80e -Şi romanii fuseseră ameninţaţi de o primej
die similară.. Fabi us , fără să mai preg.ete o clipă., trans-
portă cu repeziciune prad a din .t.abără la Antiu:m J aici •
lăsă o mică garnizoană şi porni în marş forţat spre Tuscu
lum. El n-a permis o staşi l or să ia cu ei decit armele şi
hrana pent ru citeva zile. Proviziile le-a adus consulul
Cornelius de la Roma.
Operaţiunile m ilitare desfăşurate la Tusculum au du
rat citeva luni ConS-111.lul atacă tabăra aequilor cu o parte
.
din trupele sale : cealaltă parte din oaste el o dădu tus

culanilor pentru ca aceşti a să-şi recucerească fortăreaţa.
Totuş i inamicul n-a putut fi infrînt prin puterea armelor,
ci nu mai prin înfometare. Cînd au ajuns la capătul puteri
lor, aequii, dezarmaţi şi despuiaţi, au fost trecuţi pe sub
jug de tusculani. Urmărindu-i pe ceilalţi aequi; care cău
tau să se retragă printr-o fugă ruşinoasă spre aşezările
lor, consulul roman îi nimici pîn ă la wml la muntele
Algidus 1 . După această v i ctor i e î-şi instală oastea în cas
tru, li ngă Columen 2 (aşa se chema această localitate).
Celălalt consul , dnd constată că Roma nu mai e ame
nin ţată de nici o primejdie,
deoarece vrăj maşul fusese
în frint, părăs i şi el cu trupele c et at ea romană. Şi astfel
consulii , Yenin d din două direl.'ţii, devastează pe întrecute,
unul ţinuturil e voh;cilor, iar celălalt pe ale aequilor. Am
gă"it la unii analişti menţionat faptul că, în acelaşi an,
antiaţii 3 i-au trădat pe romani şi că
L. Corneliuss CWl
suluI . des[ăşurind acea campani e m i l itară, le-a cucerit
cetatea. Eu î nsă n -aş i nd1·ăzn i să dau ca sigure aceste re
lată:d , deoarece o.naliştii mai vechi nu menţionează ase- ·
menea fapte. . .
XXV Odatd :ileş.i consuli, L. Min ucius şi C. Nantius

au readus în actualitate- cele două probleme rămase ne
soluţionate din anul precedent. Dar ei se împotriveau
votăr i i leg i i cu pricin a, aş.a cwi1 tribunii se opuneau re-
1 �bi nte .în Apenin� pe llnitoriul aeq uUor. la nord-est de

Roma.
% Localit.ate neidenlificatA.
3 �ocuitorii oraşului Antium.
punerii pe rol a procesului lui Volscius. lnsă noii ches
tori dispuneau de mai mare putere, de mai multă autori
tate. lrnpreună cu M. Valerius, fiul lui Valerius, nepotul
lui Volesus, era chestor şi T. Quin ctius Capitolinus, de trei
ori consul . Acesta , deşi nu mai putea să redea familiei
Quinctia i: e· fiul ei Caeso, şi n i ci republicii pe cel mai
vrednic dintre tineri, se străduia totuşi din răsputeri să-l
pedepsească după lege pe martorul mincinos 1� care îi ră
pise acestui tînăr neYin ovat dreptul de a se apăra.
Deoarece tribun i i ş i în primul rînd Vergin ius, se zbă
teau să-şi impună legea, s-a dat răgaz consulilor dou ă
·J un i , ca s-o cerceteze cu de amănuntul ; şi n umai după
ce vor fi lămurit poporului substratul m in cinos al legii
se admitea punerea ei l a vot. Acest răgaz a li qiştit spi-
1�i tele în cetate. I nsă aequii n-au lăsat liniştea să ţină prea
multă vreme. Aceştia, încălcînd d i n n ou con diţiile tra
tatului încheiat cu roman ii î n cursul anului precedent,
încredi nţează comanda supremă a operaţiunilor militare
lui Gracchus Cloelius.
Pe acea vreme, Gracchus Cloel ius era cea mai i'Ylare
căpetenie a aequilor. Sub comanda lui , aequii intră în ţi
nutul labicilor 2 ; de acolo trec în ţinutul tusculanilor, îi
pradă în mod barbar şi, încărcaţi cu prăzi , îşi î ntocmesc
tabăra pe Algidus. Q. Fabius, P. Volumnius şi A. Postu
.mius se prezentară ca soli din partea Romei în tabăra
aequilor, pentru a se plînge împotriva neajunsurilor şi
nedreptăţilor comise de aceştia î n dauna romanilor şi
:pentru a cere înapoi, pe baza tratatului î ncheiat, bunurile
-răpite. „Dacă aveţi vreo solie din partea senatului roman,
Ie spuse căpetenia aequil or, încredinţaţi-o acestui stejar ;
eu am în vremea asta alte ocupaţii".
1 Martorul doved i t c c'i a minţi t e r a condamnat Ia pedeapsa

capi tală, fap t atestat de cele 12 table.
2 Locuitorii oraş u l u i Labiei, sau LaYici, situat la s ud -e s t de
Roma, la poulele muntelui Alban .
150
într-adevăr un stejar majestuos se înălţa lingă cortul
comandantului, acoperindu-l cu o umbră deasă. Unul din
solii romani se îndreptă atunci spre stejar şi rosti : „Ei
bine, să audă ş i acest stejar sfînt şi toţi zeii din cer că
voi aţi încălcat tratatul de alianţă încheiat, ca să fie de
faţă şi acum cînd ne expunem plîngerile noastre şi atunci
cind ne vom încerca puterile pe cimpul de luptă ! In ziua
aceea, care va fi cit de curind, vom pedepsi încălcarea de
u n i i ca voi, atit a dreptului d ivin, cit şi a dreptului ome
nesc."
După ce sol i i roma n i s-au înapoiat la Roma, senatul
ordonă ca un consul să ia comanda oştirii, pentru a porni
spre Algidus împotri\·a lui Gracchus Cloelius, iar celălalţ
să pustiască teritoriul aequilor.
Tribun i i , după obic�iul lor, se străduiau şi acum să
î m piedice mobi lizarea şi poate că pină la urmă ar fi iz
buti t, dar o nouă panică se i v i pe neaşteptate la Roma.
XXFI Uriaşe forţe sabine se îndreptau spre z idurile

Romei , pusti i nd totul în cale. Ogoarele erau pirjolite.
Roma cutremurată de spaimă. In această stare de lucruri ,'
plebe i i , din propriu imbold, au pus mina pe arme. Şi ast
fel, cu toată împotri\·irea tribu n ilor, fură mobilizate două
mari armate.
Consulul Nautius conduse una din ele împotriva sabi
nilor. Instalîndu-şi castrul la Eretum 1, el - desfăşură o
serie de acţiuni de represal i i contra sabinilor, prin ope
raţi i sistematice de pustiire şi d istrugere a ţi nuturilo1·
acestora, efectuate cu pilcuri mici de ostaşi mai cu seamă
în timpul nopţii. Astfel, le pricinui sabi n ilor un prăpăd
atit de cumplit, incit, prin comparaţie, teritoriul roman
părea aproape neatins.
1 Localitate întărită (oppidum) sabelicil, situal[t l a <;Ud-est 1e

Roma şi la sud de Tu sculum, pe malul Tibrului.
1 51'
12
Minucius însă, n -a avut n i ci acelaşi noroc , nici n-a
văd i t aceleaş i cal ităţ i sufleteşti în des-f�urarea campa
niei ; căci , după ce şi-a instalat castrul nu d'eparte de vrăj,
m�i, s-a retras in fr i cat În adăpostul rntărftun1or taberei
s al e , cu t o ate că nu suferise nici o î nfringere serioasă .
· . Oind duşmanii au î nţeles a.cest lucru, aşa cum se întîmpiă
cd� 0.bic.ei, au prins curaj şi au atacat î n thnpul nopţ.ii ta
băra romană. Văzî nid însă «:ă realiza5eră prea puţ,in prin
atac de s chis , în ziua urrnătoa1·e au î nconjurat cu şanţuri
)şi parapete tahăra romană. Cu toate acestea mai i1'1ai n t e
' (!:a încercuire-ca să :fii fost c::Les ăvîll'şită ş.i m:ice i:eş1re M�tă,
cinci căHireţi r©.IJla
ll n.r, strecurîn.<d:u-5e piim:tire s.tiră:ji:1e duş
mane, izbutiră să s c ap e şi să- dea de veste �a RIDma f:ă oas
tea i·oma:nă, îrnpt·ew1ă cu · consulul , este rmpresurată de ·
sabini.
Nimic mai surprinzător şi m ai neaşteptat nu s-ar fi pu
tut atunci întîmpla. In cetatea romană s-a produs o pan ică
atît de cumplită şi o îm·ălmă�eală aHt de m are de, parcă
duşmanul ar fi Împresurat oraşul, nu n um ai tabăra.
Consulul Nautius este rechemat la Roma, cfar cum senato
ril'or li s e pă·rea că nu se pot bizar pren mult pe acesta,
gă-siră cu care să recurgă la un dktatcrr care să salveze
republica ameninţată.
L. Quinctius Cincinnatus obţinu foCTederea tuturor
cetă �nilor.
Merită un dram de osteneală să se ştie cit e ceva în
l egătur ă cu acest om, mai c u seamă de către aceia pentru
care bogăţiile sînt mai presus de marile calităţi ale sufle
tului omenesc şi în faţa cărora n-au valoaire nici: demni
tatea o mul u i, nici celelalte virtuţi are lui. Singura speranţă
a pop or ul u i roman în acele vremuri de grea cumpănă a
fost I:.. Quinctius. Cincinnatus. ACi!estai îiŞ.i lUti:rai ni.icul său
ogor de p at nr jmg·ă re, si,tuat diTl:c01-0 de Ti!bru, unde sint
15Z
�m !pr.i.tierele run"Ble 1 , loc care astăzi poartă numele"
4e Livaala lui Quincti.us. Trimişii senatuhlli roman l-au
�t .acolo pe -Cimci.nnatms munci1J11'.lliU-'Şi, · ca hărnide ţari� .
na, fie că o s ăpa cu hîrleţul, fie că o ara ·cu plugul. !n orirce ··
caz, este ştiut fapdn:J.l c! el se îndeletnice"d c:u muncile
agiricole. Au schiimbat intre ei cu veni tele bineţe. Trimişi{
Romei i-au cerut apoi lui Cinci nnatu s să se îmbrace iii'. ·
tGgi, ca să audi, spre binele său şi al patrie:l, însărcinare&
pe -care i -o încredinţează senatul roman , la care el, inirîrlt.. :
du.-se, a î ntrebat 4ar:ă nu merg bi n e treburi!� statul u}: !
Apoi porunci s oţiei sale Racilia s ă- i aducă degrahă tog-â'
din colibă. După ce-şi ş ter se năduşeala de pe frunte şi d e '
·
pe piept şi s e scutură d e colb, Cincinnatus apăru d i n no u; :
<:le astă dată îmbrăcat în togă ; a.t unci trimişii rom an i n :
s al utar ă ca pe un d ictator, rostind urările potrivit obice j
iului . 11 invitară apoi să meargă la Roma, spunîndu-i că
î n rîndurile oastei r om a n e s-a produs panică. I se pus�
j.mediat la dispoziţie un vas, pentru a trece dincolo de ·
Tibru. La debarcare i-au ieşit în întimpinare cei trei
feciori ai săi, p re cwm -şi rude le , şi prietenii, şi o mare p :=i rte
dintre senatori. IÎlin"'ărăşit de toată această m u lţime de
oameni şi precedat de lictori, Cin c in n at us fu co ndus pină
la locuinţa sa. Şi plebe i i erau prezenţi in mc,ire număr, cu
deosebire că nu-l priveau pe dictat0:r cu v oi e bună, ca
patricienii, deoarece soc<!> Leau şi puterea prea m a re şi
bărbatul pus s-o exercite prea dur. Datorită acestei si tua.ţ ii
o ra ş ul a stat î n tr - o \·eghe încordată toată .acea pri m ă
n oap te .
XXl/II A doua z i , C i nci n na t us , care \'enise î n for

î na inte de ivirea zorilor, îl numeşte pe Lucius Tarq.1r1.in ius
comandant al aiiValeriei rnmane. Acesta, deşi de obîrşie
1 $1mtier�1e nava!lt! pentru construcţia vaselor romane erau
situate pe malul Tibrului, aproape de amfiteatrul l u i StatiHus, la
su d de Ctmpul lui Mmie şi ·1a vest de Poart a triu mfală.
1 53
patriciană, din pricina sărăciei îşi făcuse serviciul mili
ţar în formaţiile pedestrimei . Tarquinius îşi cişt igase o
mare faimă, fiind socotit cel mai viteaz luptător din rîn
dul tineretului roman.
Cincinnatus, · însoţit de comandantul cavaleriei, vine
la Adun area poporului, anunţă oficial suspendarea j ude
căţilor 1, ordonă să se închidă toate prăvăliile din oraş şi
interzice tuturor orice activitate de interes personal. Dis
pune apo i ca toţi cetăţenii apţi pentru serviciul militar,
să vină înarmaţi şi cu hrana pregătită pentru cinci z i le,
precum şi cu cite 12 pari fiecare. Toată lumea trebuie să
fie prezentă la Cîmpul lui Marte î nainte d e apusul soa
relui. Mai ordonă ca ostaşii din contingentele mai vechi
să se îngrijească de prepararea hranei celorlalţi ostaşi d i n
aceleaşi formaţiuni de luptă, î n t i m p c e aceştia îşi pregă
tesc armele şi îşi transportă parii, potrivit ordi nului.
Astfel, toţi ostaşii contingentelor t i n ere pornesc să
facă rost de pari pentru întărituri . Fiecare ii i a de unde
poate, fără ca nimeni să-i oprească. Şi toţi se grăbesc să
ajungă la timp l a întilnirea cu dictatorul .
Apoi , oastea romană porneşte în marş, într-o formaţie
care o face aptă nu numai de drum, ci, dacă ar fi fost
ţazul, şi pentru luptă. Dictatorul e. în fruntea leg i unilor
· ·
rom âne, comandantul cavaleriei în fruntea călăreţilor
săi. In ambele formaţi uni se aud cuvinte de îmbărbătare;
potrivit unor asemenea împrejurări grele : „lntinde pa
sul ! Trebuie să ne grăbim, ca să <1jungem pînă la noapte
la duşman . Să nu uităm că oastea romană ş i consulul sint
asediaţi ; de trei zile tabăra e î n cercuită. Cine ştie ce
poate aduce noaptea sau ziua de mîine ! 2 Adesea un sin-
1 Această măsură de suspendare a tuturor pFOceselor şi servi

ciilor publice se insti tuia de senat ori de cite ori Roma era ame..
ninţ�tă de primejdii externe - invazii, războaie - ori de tulburări
interne.
2 ,,Qu�d quaequae nox aut dies ferat, incertum esse."
1 54
gur moment poate decide soarta celor mai importante
evenimente 1 • Stegar, grăbeşte-te ! Inainte ostaşi ! " stri
gau care mai de care, cu inima voioasă, spre placul co
mandanţilor lor.
Pe la miezul nopţii oştirea romană ajunse la Algidus.
Cind constatară că vrăjmaşul e aproape. se opriră pe loc
şi infipseră steagurile.
XXVlll Atunci dictatorul porn i călare în jurul tabe

rei inamicului şi cercetă, atit cit îi îngădui întunericul
nopţii, care era direcţia şi dispozitivul taberei puşmane.
Ca urmare, el dădu ordin tribunilor militari ca ran iţele
şi poverile să fie aşezate într-un singur loc, i ar ostaşii , cu
armele şi pari i , să-şi reocupe locul în formaţie. Cele or
donate se executară. Apoi , în aceea�i ordine din timpul
marşului , dictatorul îşi desfăşură armata î n tr-un dispo
zitiv lung de bătaie, care î nconjură tabăra duşmană. La
un semnal anume, toţi ostaşii trebuiau să scoată strigăte
năprasnice, să se repeadă în fugă înain te, să sape o groapă
şi să înfigă în ele pari i :·especti vi .
După ordin urmează i mediat şi semnalul . Ostaşii exe
cută dispoziţi ile primite. Strigătele de război răsună de
peste tot, străbat tabăra duşmană şi ajung pînă în castrul
consulului stirnind într-un loc spaimă, în altul bucurie.
Ostaşii Romei se îmbrăţişează unii pe alţii de fericire,
spunîndu-şi : „Strigătele de luptă sînt ale concetăţenilor
noştri . Ne-au ven it în ajutor !" Apoi , din avanposturi şi
prin străjile de noapte, încearcă să i nspăimînte şi ei pe
duşman . Consulul le spune ostaşilor că nu e timp de pier�
dut. „Strigătele rom anilor înseamnă nu numai că au sosit
ajutoare, ci că lupta a şi început. N-ar fi de mirare ca ta
băra inamică să fi fost asaltată dinspre exterior."
El dădu ordin ostaşilor să pună mina pe arme şi să-l
urmeze, pornind numaidecî t atacul în toiul nopţii . Strigă-
1 „Puncto saepe temporis m axi m orum rerum mom enta rer ti ."
1 5:J
tele lor atrag atenţia dictatorului că şi în acea parte a în
ceput lupta.
Aequii tocmai se pregăteau să zădărnicească î nc ercu i
rea trup el or lor de către d ictator, c î n d romanii din interior
dezlănţuiră atacul ; atunci, pentru a n u li se străpunge>
încercuirea prin mijlocul taberei lor, aequii părăsiră lu
c răril e de despresurare şi se î nto a rseră să apere linia lor
i n te r i o ar ă . In momentul acesta ei i -au lăsat o noapte în
treagă la d i s p oz i ţi e lui Cincinnatus pentru a termina în
cer c uir ea şi au luptat cu armata consulară pînă la z iu ă .
Cînd s-au ivit zorile, aequii erau de-acum complet încer
cuiţi de către dictator şi abia făceau faţă luptei cu o s i n
gură annată, cînd trupele lui Quinctius, odată terminate
lucrările de î m p res ura re , reluară armele şi porniră în i u
reş la as al tu l red u tel9r inam ice. Şi astfel î n cepu o nouă
bătălie, fă ră ca pr i ma să fi slăb i t cit de puţin. In această
situaţie. strî n ş i în cleşte din două părţi d eodată , aequii
aru ncar ă armele şi î ncepură să ad reseze r ugă min ţi cînd
dictatorului, cînd consulului, să nu le ia vieţile, ci să-i
lase să plece de a c o l o dezarmaţi. Consu lul îi trimise la dic
tator, care . îi făcu şi mai mult de ocar-ă : e l poru n c i
aequi lor să-i pre d e a lega ţ i pe Gracchus Clo el i u s , coman
dantul lor, şi �e celelalte căpetenii şi să e\ctcuez:e oraşul
Corbio ; căci <linsul n-are n e vo ie de sîngele aequiilor ;
aceştia se vor putea re:trag e în ţinuturile lor, dar pentru a
ex ist a în s fî rş i t o mă rturi e că nea m u l lor a fost bătut şi
supus, să fie trecuţi pe sub jug !
Din trei lănci se făcu un jug : două se infipseră în
pămînt, iar cea de a treia fu l egată deasupra, de-a curme
zişul. Pe sub acest. jug i-a trecut dictatorul pe aequi.
XXIX După preluarea taberei aequilor, încărcată cu

tot felul de capturi, (căci aceştia fuseseră despuiaţi), dic
tatorul a împărţit toate prăzile numai ostaşilor săi. Con
sululu i şi trupelor acestuia le adresă mustrări, spunin
du-le : „Voi, os taşi i lui Minucius, n-aveţi nici \l.!1 drept
156
să vă înfruptaţi din capturile luate de la acei vrăjmaşi în
a căror mină era gata să cădeţi prizonieri. Minucius, �
rindu-ţi, pi nă vei dobindi însuşirile unui adevărat consul ,
· vei comanda această legiune nu cu rang de consul, ci de
legat."
In felul acesta Minucius fu re t rogr a da t d i n rangul de
consul şi rămase din ordinul lui Cincinnatus în rîndurile
ar m at ei . Dar î ntr-o asemenea măsură er a atunci sădită în
s u flete supunerea faţă de un ordin, incit ostaşii ace l ei ar
mate au reţinut din aceste măsuri, mai d egrab ă bineface
rea decit rwşinea indurată. Ba c h i ar , în semn de vie recu
Moştinţă faţă de Ci n c i n natus , i -au oferit acestuia o
c o ro a n ă de aur î n greutate de o lină şi l-au sa lu t at la des
părţire ca pe un protector.
La Roma, s e n at ul , prezidat de prefectul or aşu lu i
Q, Fabi us, a declarat ca L. Qu i n c ti us Ci ncin n atus să fie
sărbătorit pr i n purtarea în triumf î m preun ă cu oastea lui.
Comandan ţ i i i n amicului erau d uşi înaintea carului de td
umf ; urmau după car steagurile os tă şeşt i şi apoi se în
şiruiau trupele l eg iu nil or di ctatorului încărcate cu pră
zile c a pt ur at e . Se spune că au fost înt i n se mese pentru
ospeţe în faţa tutu ror caselor şi că m es e n i i , la rîndul lor,
au urmat c aru l de t ri um f i n toni n d cintecele ob i ş n u i te la
asemenea festivi tăţi şi rostind tot felul de glume şi stri
gături ca la petreceri. ln aceeaşi zi, i s -a acordat cetăţenia
ro m an ă lui C. Mam i l ius , comandantul t us c ul a n i lor , cu in
cm· i i n ţarea tu t uror cetăţenilor Romei 1 •
Di ctatorul şi-ar fi d e pu s de îndată mandatul său dacă
n - ar fi fost menţinut în funcţie de Adunarea poporului
·jlentru apropiata ju deca tă a falsului martor Marcus Vol
sci us 2• Fric a de dictator i-a oprit pe tribuni să mai i m p ie-
1 AQţSi., e primul caz de acordare a cetăţenif'i romane unui
străin, L; Mamilius, comandantul tusculani lor, pentru merite
e:Kcep�ale faţă de Republica Romană. ·
. . f. _ " · ·u.s a rost condam n a t l a e x i l d LJ tori lă pres i u n i i exerci„

„.�� A . patricieni.
._ . . . ... .
157
dece ţinerea acestui proces. Volscius a fost condamnat şi
silit să plece în exil, la Lavinium 1. Abia acum, în sfirşit,
a renunţat dictatorul la dregătoria sa, pe care o îndepli
nise numai 1 6 zile, deşi o primise pe o perioadă de şase
luni...
CELE 1 2 TABLE FUNDAMENTUL DREPTULUI

C I V I L R OM A N . D ECEM V I HATUL.
(Înfruntarea dintre plebei şi patricieni pe marginea

kgii agrare (lex Terentilla) continuă. De fiecare dată
însă pa tricienii fac obstrucţie sub prelextul unor
războaie care ameni n ţă Roma. Plebea însă nu cedează
şi-şi ara tă hotărîrea renlegînd de cinci ori consecu
tiv pe aceiaşi tribuni. ln plus, ca răspuns la cererea
pa tricieni lor de înrolare contra sabinilor, plebea ob
ţine dreptul de a-şi a lege zece tribun i în loc de cinci.
Acest n u măr se v a men \ i n e pînă la sfîrşi tul republi
cii cu excepţia decemYira tului dnd tribunii nu e:u
funcţionat. Dublarea numărului tribunilor n-a rezol
yat nimic. Lupta se înverşu nează şi ia u neori forma
u nor şicane fără sorţi de izbîndă pentr1.1 oricare din
părţi. Consulii Romilius ş i Veturius vînd prăzile l un le
de la aequi în loc să le împartă ostaşilor. Tribu n i i
profită de aceasta şi la ieşirea d i n consulat obţin
condamnarea lor în Adu narea poporului. I mpa�ul era
iminent.)
XXX I . „ Această lo\'ilură dată celor doi consuli ll.-a

imblînzit cu nimic pe succesorii lor. „Chiar dacă toţi pa
tricienii vor fi osîndiţi, plebea şi tribunii tot nu vor putea
să-şi vadă aplicată legea lor ! " spuneau ei.
Atuncii tribunii, renunţînd la o lege, care şi aşa se în
vechise de cînd fusese propusă, hotărîră să trateze cu pa-
1 Lavinium. azi Lavigna, oraş în Latium, pe Via Appla, la sud
de Roma.
ms ' +
trici�ii cu mai multă blîndeţe propunindu-le să pună
capăt vrajbei : „Dacă patricienilor nu le sînt pe plac le
gile plebeilor, ziceau ei, să hotărim întocmirea în comun
a unei comisii din membri aleşi şi dintre patricieni şi
dintre plebei, care să elaboreze o nouă lege spre folosul
ambelor tabere, pentru ca toţi cetăţenii să se bucure de
opotrivă de libertate ! "
Patricienii n-au respins aceste propuneri. Ei a u decla-
_ rat însă că numai patricienii sint îndreptăţiţi să dea legi.
Astfel, deşi de acord asupra conţinutului legilor, ei nu se
înţelegeau asupra legislatorului. Au fost trimişi atunci la
Atena Sp. Postumius Albus, A. Marilius şi Publius Sulpi
cius Camerinus, cu m isiunea de a cerceta faimoasele legi
ale lui Solon şi de a cunoaşte instituţiile celorlalte cetăţi
greceşti, obiceiurile şi legislaţia lor.
XXXII In anul acesta a fost linit?te nefiind nrn1 un

războ i . Sub consulii P. Curiatius şi Sex. Quinctilius fu la
fel, datorită calmului tribunilor ; cauza principală fiind
aceea că toată lumea aştepta cu nerăbdare solia plecată la
Atena curioasă să vadă ce legi va aduce„.
Apoi a urmat consulatul lui C. Menenius şi P. Sestius
Capitolinus. Nici anul acesta nu a fost război. In schimb
în ţară tulburările reîncepură, fiindcă se întorseseră tri
mişii Romei cu legile Atenei , iar tribunii dădeau zor să se
înceapă odată alcătuirea noilor legi.
Atunci s-a găsit cu cale să se aleagă zece dregători
(decem:viri), cu o autoritate absolută, dar in schimb să nu
mai fie ales în fruntea statului in acel an nici un alt ma
gistrat...
XXXII I Astfel, după trei sute de ani de la fo temeie

rea Romei, forma de guvernămînt s-a schimbat din nou,
puterea trecind de la consuli la decemviri, la fel cum tr��
cuse mai înaint� de la regi la consuli. Schimbarea a fost
însă mai puţin însemnată, nefiind nici de lungă durată.
159
Această formă de guvernămînt, po zitivă la început, .a du.s
ulterior la abuzur i. Acestea au grăbit căderea aces tei i n
stituţi i !}i s-a revenit la ooi magistraţi, care au fost inves
tiţi cu titlul şi puterea de consuli.
Ca decemviri au fost aleşi : Appius Clau d i us , Titus
Genucius, P ublius Ses t ius, Lud:us Veturius, Caius I u l i us ,
Aulus Manlius, Publius S ul pic i u s , Publi.us Curatius, Titus
Romilius şi Spurius Postumius. S-a acordat această i
c ns t e
a
lui Cl udi us şi lui Genucius, pentru că ei fu seser ă aleşi
cons ul i pentru acel an , iar lui Se st i us, unul d i n consulii
anului precedent, fii n dcă el susţinuse această !10uă formă
de condu cere în faţa senatului, împotriva opiniei colegu
lui său de c on s u lat. După ei au fost num i ţ i d e ce rci\" i r i cei
trei care akătuiseră prima co m i si e trimisă la Atena. Lor
li s-a acorda t această cinste în semn de :recuno�tinţă pe n
tru o m i s i u n e atît de i m por t an tă la m are depărtare de pa
tri e cît şi pentru că experienţa lor în p rhinţ a le g i l or
străine, putea fi de folos la alcătuirea n o ul ui cod de legi.
Ceil al ţ i au completat n u mărul pînă la zece. Pentru alege
rea acestora din urmă', s-a reeurs l a oameni mai vîrstnici,
care să se împotrivească cu mai puţină cerb i cie hotăririlor
c o legilor lor.
Influen ţa cea mai maTe peste t oţ i decemvirii o a\·ea
Appius, care se bucura d e simpat ia pl ebei lo r.
La î n ceput , Ap pius a avut o pw·tare bună, incit e d e
mirare cum br us c , din prietenul. ş i susţinătorul plebeilor
a aj uns prigonitorul sălbatic de mai tîrziu al acestora. Fie
căruia din decernviri îi venea rîndul o d ată la 10 zile s ă-s i
exercite prerogativele. în cursul acelei zile cînd era la
co n ducer e , i se acorda cinstea de a fi î n s oţit de 1 2 lictori ;
ce i l alţi nouă decemvi ri fiind însoţiţi numai de cite u n
singur lictor.
a
In c eas t ă
perfectă- aL"monie dintre ei (deşi uneori, cind
e vorba de interese personale, armonia nu foloseşte prea
mult), decem.virii păstrau cea mai perfectă echitate pentru
toţL Era de ajuns exem plul de cumpătare Şi de bun simţ
160
al unuia, ca toţi ceilalţi să-l imite. Deşi ei fuseseră numiţi
fără să se recurgă la Adunarea poporului, cind decemvirul
Caius Iulius a aflat că în casa lui P. Sestius, de neam pa
trician, a fost ucis un om, - căci în urma cercetărilor fă
cut e s-a dezgropat cadavrul şi s-a doved it temeinicia acu
zaţiei -, 1-a trimis pe făptaş în faţa j udecăţii , dind în vi
leag în Adunarea poporului această fioroasă nelegiuire .
Insu.şi dece mvirul C. Iulius i-a fixat lui Sestius termenu l
de judecată .şi a susţinut actul de acuzare în faţa Adu
nării poporului, singura îndreptăţită după lege să jud ece
acea()tă faptă ; apoi decemYirul a renunţat la dreptul său
de judecător, lăsind pe seama poporulu i să dea sentir.ţa,
pentru ca sacrificarea autorităţii magistratului să fi e spre
folosul libertăţii poporului .
XXXIV De vreme ce şi cei mari şi cei rnid considerau

această legali tate incoruptibilă, convinşi că va fi respec
tată de toţi deopotrivă, ca şi cum ar fi fost de obirşie di
vină, decemvirii îşi dădură silinţa şi înto cmiră un cod de
legi . Toată lwnea aştepta aceste legi cu cea mai mare în
cordare ; atunci decemvirii le-au înscris pe zece table i
şi au .convocat poporul la adunare invitind pe t oţi cetă
ţenii ca , pentru binele, feric irea şi propăşirea republicii ,
familiilor şi urmaşilor lor, să vină şi să cite ască legile în
tocmite şi puse la dispoziţia întregului popor. Cit despre
ei , în măsura
în care zec e minţi omen eş t i au fost în stare ,
au făcut aceste l egi egale pentru toată lumea şi pentru
nobili, şi pentru cei de jos. Minţile şi părerile mai mul
tora pot însă
şi mai mult 2• De aceea toţi cetăţenii trebuie
să cmnpănească bine în mintea lor fiecare lege şi fiecare
articol în parte şi să-şi dea apoi părerea, iar ceea ce li se
pare a nu fi fost bine gindit şi întocmit, ori a fi întrecut
misara, să aducă la cunoştinţă intregii obşti. Poporul ro-
• Leii.le <:a şi edictele con&Ulare şi eenatuscon11uUorile se afi.
şa.li iD for. .
1 „Plus pos$Unt multorum ingenia consiliaque".
man va avea astfel asemenea . legi incit să se bucure nu
atît pentru că le-a aprobat, cit mai ales pentru că le-a pro
pus el însuşi.
In urma îndreptării, acolo unde a fost nevoie, a unor
aliniate şi puncte din aceste legi, ţinîndu-se seama de
-părerile cetăţenilor, „legile celor zece table" au fost adop
tate de comi'ţiile centuriate. Şi pînă astăzi, deşi avem l a
dispoziţie un noian d e alte legi îngrămădite unele pes te
altele, ele rămin baza întregului drept public şi privat.
S-a răspîndit apoi zvonul că mai l i psesc două legi şi că,
dacă se vor a d ăuga şi acestea la celelalte, atunci această
l eg i s laţ i e va putea fi considerată ca defin itivată sub forma
unui cod complet de legi al drept ulu i roman. 1 In aştepta
rea acestei complectări, fiindcă se apropia iarăşi ziua ale
gerilor, toţi cetăţenii şi-au manifestat dorinţa de a alege
din nou .în loc de consuli, decemviri. I n tr- a devăr, plebea,
în afară de faptul că era dezgustată de numele de consul,
care îi era nesuferit aproape ca şi cel de rege, nu regreta
n ici pe tTibuni, deoarece decemvirii admi teau să se facă
apel la oricare dintre ei cu privire la deciziile lor.
XXXV După ce s-a fixat ca termen pentru întrunirea

comiţiilor de a l ege re a decemviri lor, ziua a treia de ti rg,
i-a cuprins pe toţi, chiar şi pe frunt a ş i i patricienilor o am
biţi e a t ît de arzătoare de a se menţine la conducere (de
1 Legile celor 12 table refle ctă aspecte ale dezvol tării schim
bului arătînd mij loacele d e ob ţ i n ere a proprietăţii şi c u p ri n d
articole în l e gătură cu su c cesi u n ea şi cu dreptul credilual. Alte
articole sînt în legă tură cu reiaţjile dintre membcii fami liilor, ori
cu dreptul penal, s ta b i l i n d o gradaţie a pedepselor pentru di ferite
infr a cţi uni şi d el i c t e. Paralel cu legea ta l i onu l u i (talio
= răzbu
nare), legile p rev ede au amen z i , precum şi măsuri cu caracter edi
litar. In general însă reflectă numai relaţiile din sinul s o cie tăţi i
romane, în faza tranziţiei acestei a c ătre sclavagism r elevîn d di
ferenţierea cetăţenilor p e bază de avere. ln s chi mb _ ele nu cu
prind reglementăl'i r eferi toare la raporturile şi obligaţiile politice
_ al-e cetăţenilor romani, nici principiile fundamentale ale Olin·
tiuirii s tata le.
l62
l
teamă, cred eu, ca nu cumva o putere atît de mare să
njunga m m ina unor oameni nu destul de demni, dacă
le-ar lăsa mină liberă), incit se gudurau umilindu-se pe
lingă oricare plebeu ; ei ajunseseră să cerşească magis
tratura pe care pînă atunci o combătuseră, tocmai acelei
plebe cu care erau într-o necontenită dispută. Văzîndu-i
înjosindu-se la vîrsta lor şi după o viaţă încărcată cu ono
ruri, Appius Claudius se simţi cu atît mai mult îmboldit
�i el . Era greu să spui dacă trebuia să-l socoteşti printre
decemviri sau printre candidaţi ; căci el se ocupa adesea
1m1 i mul t de uneltiri decit de exerci tarea m agist,ra
turjj sale.
(În continuare sint arătate maşi naţiunile şi ilegali tii

ţi le l n care s-a dedat Appius Claudius, pentru a fi
alPs in rin dul decemvirilor şi pentru a-şi asigura in
fluen \a în cadrul acestei magistraturi. Odată ale'>,
Appius î ş i dezvălui adevăratul caracter de aventurier
imoral şi lipsi t de scrupule. Influenţa sa nefosti'1
asupra colegilor săi transformă tot mai mult decem
\'ira tul într-un organ de oprimare, urît nu numai de
plE'be, dar şi de patricieni. Abuzurile, j aful şi teroarea
a meni n ţau în permanenţă viaţa fiecărui cetăţean. Şi
deşi ultimele două legi se accepta seră, adă1:1gîndu-se
la cele 1 0 anterioare, şi ca atare nu mai era cazul
ca deccmviratul să fie menţinut, totuşi decemvirii
refuz�ă să organizeze alegerile de consuli şi tri
buni ai plebei, lăsind să se înţeleagă că el s-ar n
ales pe viaţă. Războiul cu· sabinii şi iniringerea ar
matei romane, ca şl două nelegiuiri cutremurătoare
nnun\ă prăbuşirea decemviratului. Una din aceste
nelegiuiri a fost asasinarea lui Sicch.is, un luptător
pentru cauza poporului, iar c·ealaltă necinstirea unei
fecioare de către Appius Claudius, intimplare rela·
tată în continuare, in cap. XLIV şl ur-m.)
1a
PLEREII SE "RETRAG PE AVENTI N, 1JES-
1F'H'N1' A-'""R'E A IDECEM'V1RA'.TUL Ul. ·EPISODUL
'YERGINml
llftV :La Roma ·se îmimplă acum, ca ·o consecinţă a

desfdnării, o
ll!lli)tiă nenorncme nu mai puţin tragică decit
aceea a necinstirii Lucre,ţiei . şi sin uc i der ii ei 1, .care a dus ·
oiruhra la detronarea .Tarq uiniilor şi .alungarea lor din

oraş ; înaît se .poate spune .că ..decemvirii au avu t nu numai
acelaşi sfîrşit ca regii, dar to t din aceeaşi cauză şi-au p ier
d u t Şi puterea.
Patima desfrîului l-a î m pi n s pe App i us Claudius să
necinstească o fecioară din rîndul plebeilor. Tatăl aces t e ia ,
L. Verginius, un om de toată faprava, exemplu d e ciriste
� i de ·vrednicie, şi ln timp .de război Şi în ti mp de pace,
avea r.llil g de :eenturion rPrimipil �. în .armata de la Algidus.
Şi soţia şi copiii săi · Wiseseră c.res cuţ i ,întocmai ca V ergi
nius. Acesta •.îşi ilDgorlffie J� • cu iL. 11.clliw;, fost :tribun al
plebei, un j bă11bat 'Plin de dh·zanie, ale dărui cal ităţi sufle
teşti f113eseră -tlovedite apărintl ·cauza plebeller.
lnfierbîntat tle tiorirrţi p'ătrmaşe 'faţă de · aeeastă 'fecioară
de o r.ar'ă frumus�ţe, Appius ' înc earcă s-o ade menea sc ă cu
d aruri ·�i :momali, dar cind îşi dădu s.eama .că orice .cal e îi
este închisă,, .r ecurs e .la .mijlaac.ele crude ,ale vialen,ţei. El
dădu insăYdnare :lui 1M. 1Cla.udius, un .client . al :său, s·ă sus
ţ i n ă că î\TerginiB :·ar Qi scla\:n lui şi ·să u;w 1.cedeze în faţa
·
celor 'Care ::ar ;cere -� ·pună în libertate, invnaind motive

juridrce. A'}!lpi'US ·era încretiirtţat ·Că ·e cit ·se · poate de po
tr i vi t :prilejtil tie ·a -şi 1bate joc de 'fată, ·deoarece tatăl ei
era dus .departe cu armata . . Odată, Cînd 'Verginia venise
în for, ca să se .d ucă la şcoală .(căd . acrilo se găseau �i şco-
1 V'e'Zi · C ar tea 'I, -cap. 'I.iVIl--'L'X. .
Era cel anai îualt grad ide centution : 1�endarttul primului
2
manipul al triariilor, primul ofiţer al legiu nii.
16'4
cu, pr.ă.v.ă liile)' 1, unmlt.3' olesmfuatuiui· decemvir
lile laolaltă.
o inşfăcă pe Vengjnia strigind căi e schrua1 sa� n.ăecută
dintr-o roabă de-a lui şi-i porunci să-l urmeze, căci dacă
se va. împotrivi;, el 0· vai lua au:9ida.
Fata înc1:remeni. � spaimă. I1a stni;gă:tllle <iaieÎÎ' sale,
cara implDca ajuw11ul. rutmrmr cetăţenii� lumea· clădi.li mi
v.ală din. toat.(l 117ăr.ţide: Nlumele: tatfilbi� � Ver.g.iniU.Elt- p:ne
cwn şi al logaGlnicuwi ei, Iriiiw;„ îmll.lmlbJfte eunoacuţ:i. �i
fuarte apneciaţi. de popon, . se· răspîndiuă dim1 �ă< în gurii .
Cunoscu.ţii atraşj de· pop1dam!Jateai acmstaca, cm. �i1 mul\1.i
mea ind�rrată de cele· întimplatkt:;. irrc amjurară pe• fatâ, Fla
era . acum la adăpest. Aitund, pnetim:nli: păguha� strigă că
nu. se cuv:ine> <?a. mulţimea! să m atît dlf pomri m: împotriva
sa„ deoar�ce dinsui va, apela la; juBtif,U „ !fi: ffi1I h1; 1\mţă, şi
ahemăi pe: .fată la. judecată. c� cit faţă„ care:· îi: Jua.��ă· apă
rarea; o sfătuiau să-l m·m�.. Toată glbet.a O• îmmţ,ii pe• :flată
la· tribunal,. pe- car.e-1 pre�ida ins� AlP-!PillB . . Fretimsul pă
gubaş. îi depănă, j udeeăto-rwuu toată. povestea. (cun�scubi
de la un cap la altul de Appi us , căci doar el o ttieluise�,
spunind. că. ooew.;.tă. fată· s-a· năocut lliK caWJ sa. şi' ci' prin
răpir.e a fost dufiă· în casa lui Vergin:i.us, �mb;. pretextul că
ar f.i fata lui'. �ă, printr-WT demmi,1.. a d.esc:mpmft firetu:l: şi-l
v.a. do:vedi cu. martnui-� eh.far cfucăl va. prezi.do judecata în
suşi Ver.g;nius„ principalul· vjrwvat de. paguhai s�. nlilstE
IMgaI deci·, c0111<th ise· el, cm sclava să·,-şi urmeze· stăpfuut "
Apăr.ămrii: fetei: r.ăspunsel'ăi că V-er.giniug. e pileeat· cfe-
par.te; îil irrtenesui. republfoii, dar cif în· d.ouă zile dae<l i
se va da· de ves-te, va putea să· se prezinte- personal• fu. :grra„
ces. „Est.e nedrept să· se decirlă soBrta roplllor.. îh lipsa
tatălui", spu<;eră ei şi', în consecinţ_â ,_ cer.w:ă amînaraa in...
tre-gului proces pîna Ia sosirea lui. V.erginius; , mf>liniimd
că Appius,. pe teme.ii.ll legii făc1.1te chiar da el însuşi, tra-
1 Ş1dlUe• romane emu orJZBnizate· îrr forul' roman. După: Iilla„
o}'Biaa cin. Holk;:arna� . curstn"i� Jur se· ţirt:eau• lJff': terenurile· li
bere dintre pr.ăwă.lih.
buia să apere libertatea. Deci să nu perm i tă ca o fecioară,
în floarea vîrstei, să piardă, o dat ă cu li ber tatea , şi c ins tea .
XLV Appius, l uîn d c uv în tul , înainte de a da sentin ţa ,

spuse : „Cit de mult am susţinut libertatea, o dovedeşte
însăşi legea pe care o invocă prietenii lui Verginius în
sprijinul l or . De altfel această lege va fi o puternică p a
văză a libertăţii numai dacă nu se va face nici o diferen
ţi ere între cauza în sine şi pers oan ă . De bună seamă, ci n d
se r e v end ică ieşirea din sclavie, în măsura în care fiecare
poate apela la lege, j us tiţi a este aceea care i ş i spune ulti
mul cuvînt. Cit priveşte pe această fată nu poate exista
nimeni, cu excepţia tată lu i , căruia stăpinul s ă i- o poa tă
ceda. Ca urmare, hotărăsc să fie citat tatăl fetei la proces.
1nfre timp însă nu se cuvine să i se aducă prejudicii stă
pînului, păg u bin d u -l de dre pt ul său, ci se cade s ă - şi ia
fata cu sine ; să pro m i tă numai că . pe v ii tor o va înfăţişa,
a tunci cînd va sosi cel despre care se spune că este
tatăl e i . "
Pe d-nd mulii d i n t re cei prezenţi murmurau împotriva
nedreptăţii sentinţei , fără însă a se încumeta să se împo
tri veas că , iată că se înfăţişează şi u nc h i u l fe t e i , P. Num i
torius, şi l og odni cu l ei, lcilius. In vreme ce mulţi mea adu
nată la j udecată face loc celor doi să treacă prin mijlocul
ei, încredinţată că prin intervenţia lui Icilim; se va opune
rezistenţă lui Appius, lictorul acestui a s t ri gă către logo d
nicul care vocifera că 'verd ic tu l s-a pr on u nţa t şi-l bruscă,
împingindu-1 la o parte. Chiar şi om ul cu cea m ai poto
lită fire s-ar fi indignat în faţa acestei n e d re p tăţi atît de
crude. „Va trebui să mă cli nteş ti din locul acesta, Appius,
răcni el, prin puterea sabiei , pentru a-ţi putea duce prada
şi a o ascunde de privirile lumii. Sînt hotărît s-o iau de
ait:: i pe Verginia tot fecioară ! Femeia cu care mă voi
însura vreu ·să fie fără pa tă ! N-ai dccit să chemi şi lic
torii tovară şilor tăi şi să le ordoni să pregă.tească pentru
mine vergile şi securea : logodnica lui lcîlius nu va rămîne
l6G
în afara zidurilor casei tatălui ei. Deşi voi decemvirii i -aţi
răpi t poporului roman sprijinul puterii tribuniciene şi
dreptul de apel la Adunarea poporului, cele două scuturi
de apărare a l ibertăţii , totuşi n imeni nu v-a î ncredinţat
puterea şi asupra copiilor şi asupra soţiilor noastre, spre
a fi obiectul poftelor voastre desfrinate ! Vărsaţi-vă ve
ninul pe spinarea şi grumaj i i n oştri ! Fecioara însă trebuie
să rămînă nepîngărită şi să fie pusă la adăpost ! Dacă Ver
ginia va fi batjocorită, eu voi cere sprij inul cetăţenilor
romani de faţă pentru logodnica mea. Verginius va cere
sprijinul ostaşilor pentru unica lui fată şi toţi împreună
vom apela la spri j i nul zeilor şi al oamen ilor. Nu-ţi vei
putea pune în aplicare, Appius, hotărîrea ta decît peste
cadavrele noastre ! î ţi cer să te g îndeşti serios : pină unde
ai de gînd să mergi ? Cînd tatăl ei, Verginius , va sosi, va
şti ce trebu ie să facă ! Verginius să ştie insă un singur
luc.:ru : d ac.:ă \·a ceda în faţa pretenţiilor acestui ticălos va
trebui să-şi caute în al tă parte ginerele ! Eu voi renunţa
mai degrabă la \'iaţa mea, luptînd pentru l ibertatea logod
nici i m e l e. dw·ît să-mi calc cm·întul dat în faţa ei ! "
X LVI Mulţimea stătea ca pe jăratec, strîngîndu-şi

pu m n i i : se vedea b i n e că e gata de încăierare. Lictori i îl
încon j u raseră pe kilius ; totu!?i nu s-a mers cu amenin
ţăr i l e mai departe, penti·u că Appius s-a rid i cat şi a spus :
„In real i tate Icilius nu o apără pe Verg i n i a ; acest scan
daiag iu mai are şi acum în cap fumur ile tribunului d i n
trecut ş i d e aceea caută pricini d e gilceavă". Apoi con
t i n uă c.:ă dinsul nu-i \·a o feri un astfel de prilej în cursul
acelei z i le. Să se ştie însă : Appius nu n1 pronunţa astăzi
n ici o <;en linţă şi nu va da n ici o de c i z i e n u înspăi mîn tat
,
de cererea n ech i bz u i t ă a lui lcilius, ci ca preţuire a l u i

Verg iniuo;, care l i pse ş te de l a proces. O foC'e pentru numele
lui de părin te al cop i l e i , precum şi pen t ru l i bertate. Pînă
atunci îi va cere lui Marcus Claud i us sa renunţe la drep-
1 67
13 - Ab Urbe C'ond ita, • · ol. l
tul său ş i să în cu vi i nţeze amînarea procesului şi revendi
carea dreptului asupra sclavei pî n ă a doua zi. Dar dacă
în ziua următoare tatăl fetai n u \·a fi prezen t la pr o ces,
atunci dedară solemn, şi î n faţa lui Icilius. şi a t u t uro r
Iciliilor de t e ap a lui , că nici legislatorul nu va pregeta să-şi
aplice legea şi n i ci decemvirul nu va fi lipsit de energ i a
necesară ; c ă n u v a recurge la lictori i c elorl a lţ i decem
viri din colegiu, pentru a aplica m i j lo acele de constrîngere
î m po triva autorului i nstigaţ iei, ci se va m ul ţ um i n umai
cu lictori i săi proprii.
După ce s-a obţinut în m odul acesta amînarea pr oc e
sului ş i s-au retr as ap ăr ă to r i i fetei, s-a găsit de c u v i i n ţă
ca, înainte d e orice, fratele lui lci l i us şi f i ul l u i Numito
rius, doi vrednici tineri , să i asă prin una d i n p orţi l e ce
tăţi i romane şi cu cea m a i mare r epe z i ci u ne cu p u tin ţă
să-l cheme d i n tabără µe tatăl fetei şi să-i s pu n ă că el e
singura s per an ţă de salvare a tinerei ; ca urmare, Vergi
nius să se zorească din răsputeri să aj ungă la \Teme la
pro c e s , pentru a-şi apăra copila împotri\·a acestei s ilnici i .
Tinerii pornesc la drum c u m li s - a d a t poruncă ş i ,
dind p i n ten i cai lor, î l i n formează pe tatăl Verg i ni e i asu
pra. s i tuaţiei .
Î n tre ti m p deoarece pre t i nsul păgubaş stărui e să i se
g ara n teze siguranţa fetei pri n tr-un n u m ăr de chezasi.
Ici l i u s îi răspunse că es t e de acord . El admise această co �
d iţie cu gîndul de a tărăgă n a lucrurile ' în asa fel ir.cit
.
ştafetele trimise să aj ungă în tabăra lui Verg i n i us. Atunci
m ulţi mea de oameni din jur , ridică mîinile arătînd fie
care că e gata să se ofere ca chezaş pentru Ici l i u s . care
le răspunse cu lacrimi în ochi : , ,Vă mulţumes c prieten i !
Mîine voi m·ea ne,-oie de sprij inul Yostru . Deocamd ată
sînt destui chezaşi aici . "
I n modul acesta Vergin i a a fost elibera tă pri n c:he
zăşiile rudelor sale cele mai apropiate. Appius a m n i în
tirz ia t puţin, ca să nu apară în faţa l um i i că e interesat
în acest proces şi că l-a prez id a t d i n acest motiv. Dar cum
168
şi pe ceilalţi ii preocu p a mai ales acest caz, n emaiprezen- .
t i n d u - se n i men i l a j u de cată , el se duse acas ă şi scrise de
cemvirilor care comandau trupele din tabără, să nu-i dea
im'oire lu i Ve rgin i us să plece, ci s ă - l �ină sub pază.
Această ticăloasă notă a a j uns însă prea tîrziu, aşa
cum , de altfel şi trebuia să se int î m pl e . De aceea Vergi
nius pri m ind învoirea să părăs easc ă tabăra l a pri ma stra jă,
se găsea de-acum pe dru m , în \Teme ce s cr i so are a lui
Appius, prin care se ordona ca Verg inius să fie reţinut
în ta bără , avea să aj u ngă abia a doua _zi dimineaţă, deci
m u l t prea t î r zi u .
XLVII ln sch i m b . în oraş. la reYărsatul zori l or, pe

ci n d toţi cetăţenii aşteptau plini de î n c ordare , Verginius,
În\'eşmintat în d ol iu , pătrunse în for conducîndu-ş i fiica,
!ji ea tot în h a i n e de doliu, î nsoţită de cîte\·a matroane ş i
de o mulţime de apără tor i . Abia ajuns acolo, el î ncepe să
discute cu mai mulţi cetăţe n i şi le solicită s pri j i n u l spu
nîndu-le că el nu-i im p lo ră . pur şi simplu să-i ac orde
acest spri j i n , ci Je cere ajutor în sc h i m bu l binel ui pe car e
l-au avut de la el, căci pen tru co pi i i şi soţi ile lor stă el
de ati ta \'reme pe fr o n t ; şi n u crede să existe vreun băr
bat care să-l î n treacă în \·i tej ie şi pri cep er e pe cimpul de
bătaie. Dar la ce-i sînt de folos toate acestea, dacă astăzi,
cînd Roma se bucu ră în tihnă d e p ace , c op i i i lor trebui e
să în dure oro ri l e de care au p art e nu m a i oraşe l e căzute
în miinile d uşm an ul ui .
Vorbind în f el u l acesta, aproape ca la o ad u nare a po- ·
porulu i , Verg i n i us umbla pri ntre cetăţeni. La .r i n d ul său

şi Ic i l i us le vorbea în a ce l aş i fel . Dar mai ales fem e i l e ·
care-i î n t o vărăş eau răspîndeau, pr i n jalea lor m ută, o im- ·
pre sie mai pu terni că decit orice cuvînt ar fi rostit. In dis

preţul acestor stări de lucruri , si n g ur Appius rămase cu
sufletul împietrit (într-u n asemenea hal ii tulburase m i n- :
tea, mai degrabă n ebun i a , decît p a t i ma d ragostei ! ) Se !
urcă la tri bun ă şi . pentru că preti nsul păguba� îşi expuse
13 *
î n cîteva cuvinte plîngerea, declarind că în ajun nu i s-a
făcut dreptate dintr-un spirit de părtinire pentru partea
adversă, Appius luă cuvîntul, înainte ca păgubaşul să-şi
formuleze pretenţia şi să dea prilej lui Vergi nius să răs
pundă. Probabil că analiştii mai vechi au menţionat pe
ce temeiuri şi-a susţinut Appius sen tinţa. Eu î nsă, fiindcă
n-am găsit menţionată nici o dovadă scri�ă, pe care se în
temeia această ticăloşie atît de cumplită, am găsit de cu
viinţă să reproduc în toată goliciunea lui acest verdict,
aşa cum a fost pronunţat : Appius a hotărît ca fata să-şi
piardă libertatea, devenind sclavă.
La început, toţi cei prezenţi rămaseră uluiţi , după care
amuţiră cu totul o bucată de vreme. în faţa unei aseme
nea sentinţe atît de groaznice. Dar cind M. Claudius se
dus e s-o înhaţe pe fecioară, în jurul căreia se găseau atî
tea matroane romane, şi fu întimpinat de tînguirile de
jale ale acestora, Verginius, ridicind mina spre Appius, ii
strigă : „Eu lui Icilius i -am promis pe fiica mea şi nu ţie.
Appius, şi am crescut-o pentru căsătorie, nu pentru ne
cinste ! Iţi place să te lăfăieşti în desfrîu, făcindu-ţi pof
tele întocmai ca jivinele curţilor şi fiarele pădurilor ? Nu
ştiu dacă cei ce mă înconjoară vor fi în stare să î ndure o
asemenea grozăvie, în s ch imb nădăjduiesc că aceia care
au armele în mîi n i nu o vor îngădui ."
Deoarece pretinsul păgubaş a fost îmbrîncit de gloata
femeilor şi apărătorilor care se găseau în jurul fetei , liniş
tea n-a putut fi r e st ab il i t ă decît prin intervenţia craini
cului.
. XLVII I Decemvirul , cu sufletul înnegurat de patima

desfrîului , spuse că el şi-a format convingere a şi din cu
vintele rostite ieri cu atîta îndrăzneală de Icilius ' „si d i n
violenţa atitudinii lui Verginius ; că el are martor în
această privinţă poporul roman precum s i dovezi sicrure
.
că cei doi au ţinut adunări clandestin e în tot cursul � ap
ţii, în scopul provocăr ii unei răscoale. Fiind informat asu-
· 170
"
pra acestor lucruri el a venit irisoţit de oameni înarmaţi, :
dar nu ca să pl'icinuiască vreun neajuns celor paşnici, ci
pentru ca, în numele înaltelor prerogative ale puterii cu
care e investit�-i potolească pe cei ce tulbură liniştea
publică . . ,Dacă veţi sta li niştiţi, va fi mai bine pentru voi.
Du-te, lictor, şi împrăştie mulţimea ! Fă drum liber stă
pinului acestei sclave, ca să ia cu sine ceea ce ii aparţine
de drept ! '· Deoarece Appius rosti plin de minie aceste
cuvinte, mulţimea în fricoşată, se împrăştie care încotro
şi fata rămase fără sprijinitori, pradă necinstei şi ruşinii.
Atunci Vergi nius văzind că nu are aici un ajutor de
nicăieri, se adresă decemvirului astfel : „Appius, te rog,
în primul rind, să-mi ierţi durerea mea de tată, dacă
cumva am fost prea pornit şi neîndurător faţă de tine !
în al doilea rînd, să-mi permiţi să întreb pe doică, aici, în
faţa fiicei mele, care e realitatea, pentru ca în cazul în
care mi s-a spus tată pe nedrept, să plec de aici cu sufle
tul împăcat ! •·
D_î ndu-i-se această permisiune, Verg i n ius ia deopar te
pe fiica sa şi pe doică, le conduce pînă aproape de templul
zeiţi i Venus Cloacina 1 şi de prăvăli ile care acum poartă
numele de Noile magazine, şi acolo, smulgînd cuţitul unui
măcelar, strigă : „Fi ica mea, numai pe această cale îţi ·
poţi redobindi libertatea ' " şi străpunge pieptul copilei. Îşi
întoarce apoi priviri le către scaunul de judecată şi strigă :
.,Asupra ta şi asupra capului tău, Appius, să cadă sîngele
fiicei mele ! '' Deoarece izbucniră din mulţime strigăte de
groază în faţa acestei fapte atît de cumpl ite, Appius, pier
zîn du-şi cumpătul, dă ordin ca Vergin ius să fie de îndată
arestat. Acesta, iinînd cuţitul în mină şi î nsoţit de mulţi
mea care-l apăra, îşi face însă loc pină la poartă.
kilius şi Numi torius, ridicînd trupul lipsit de viaţă
al fecioarei, ii arată poporului . Toată lumea blestemă fă-
1 Te mplul aei:-stei d i v i ni tăţi ::;c .iIJa aproape de Comitium, în
forul roman.
171
r ăd e lege a lui Appius şi deplînge fr u m u s eţ e a n eferi c i t e i
feci o ar e , precum şi pe t a tă l ei, care a f os t împins de dis
perare la această faptă. Matroanele care-i î n soţ esc s t rigă :
„Pentru asta am n ă scu t noi copiI l i be ri , ca să aibă p arte
de o asemenea soartă ? A c eas ta e r ă s p l ata i n ocenţei de fe
ci o ar ă ?"' . şi alte as em enea vorbe pe care, într-o a s t fe l de
împrej urare, lr s.tîrneşte du r erea - cu atît rrrn i p u t ern i c ă
la fem ei, cu cit sufletul l or e mai sensibil.
ln s ch i mb bărbaţii , şi mai cu seamă lci lius, �i dau
drumul gl as ul u i , ca să-şi verse focul pentru sufer i n ţel e
indurat� de popor, spuni nd că decemvirii sint ce i care
au r ă pi t puterea tribunilor şi dr e pt ul de a face a p el !�
Adunarea p op orului .
XLIX Mulţimea e revoltată d e g roa zn i c a ne leg i u i r e

săvîrşită d e Appius, dar şi însufleţi tă de speranţa că s-a
ivit pri l ej ul de a-şi r ed obin di libertatea răpită d e de
cemv i r i .
A p p i u s dă or din mai întîi ca I ci l i us să f i e c h e m '1 t ,
ap o i d i s p un e să se facă uz de forţă. dacă va opu n e rezis
tenţă . În cele din urmă. văzînd că slujitori i săi nu sint
lăsaţi d e popor să acţioneze, se năpusteşte el î ns u ş i în
fr u nt ea unei cete de tineri patricieni asupra m ulţi m i i ,
p o r u n c i n d ca Icilius să :fie pus î n lanţuri şi în temniţat.
De astă dată în j uru l lu i I ci li us era s trî 11s nu num ::ti
po poru l de rind ; în frun tea mul ţ i m i i se a flau şi foşti mari
d reg ă t or i ca L. Valerius şi M. Horatius. A ceşt i a , d u pă
ce-i îndepărtează pe li ctori , declară că, dacă e vorba de
drept şi de d r ep t ate . e i îl Yor spri j i n i pe I ci lius împotriva
lui Appius, c a re pentru dinşii nu e decit un s i m p l u par
ticular ; iar d acă \"a încerca să facă uz d e fo r ţ ă , nici ei
nu vor sta cu mîin ile în sin. Din acest moment începe a
zarvă îngrozitoare : lictorul decemvirului se repede la
Valer i u s şi Horat i us. d<ff mulţimea i n tăritată îi r upe fas
ciile î n bucăţi.
U2
Appius se urcă atunci la tribună. Dar şi Hor atiu s şi
Valerius fac la fel. Mulţimea strînsă ascultă numai de
aceştia, iar pe decemvir îl acoperă cu vociferări şi hui
duieli. Valerius dă poruncă lictorilor, în numele Adună
rii poporului, să plece din preajma unui simplu particu
lar. Atunci Appius, de teamă pe ntru viaţa sa, î şi acoperă
faţa, ca să nu fie recunoscut de adversari, şi se retrage în
locuinţa sa de lingă for.
Un alt decemvir, Sp. Oppius, Cfi să vină în ajutorul
colegului său, dă năvală din altă direcţie asupra mulţi
mii . l n cele din urmă îşi dă însă seama că puterea decem
Yirilor a fos t desfiinţată prin forţă. Asaltat de cei de
teapa lui cu tot felul de sfaturi şi planuri contradictorii,
el decide în sfirşit să fie convocat senatul. Această mă
sură potoli în sfirşit mulţimea , care ştia că o mare parte
dintre patricieni dezaprobau actele decemvirilor şi spera
ca senatul să pună capăt puterii acestora.
Senatul a fost de părere să nu se întărite şi mai rău
plebea ; în plus, el a decis să se ia măsuri ca nu cumva
întoarcerea lui Verginius în mijlocul trupelor să stîr
nească agitaţie.
Ca urmare au fost trimişi cîţiva senatori mai tineri în
tabără, care atunci era instalată pe muntele Vecilius 1. Ei
ii sfătuiesc pe dece m virii de a c o l o să împiedice cu orice
preţ răzvrătirea ost<.1şi1or.
I ntr-adevăr, Verginius reuşise să stirnească in rîndul
trupelor o agitaţie cu mult mai mare decît aceea pe c are
o lăsase în Roma, căci în afară de faptul că fu�ese văzut
venind cu o ceată compactă, formată din aproape 400 de
o ame ni care îl întovărăşiseră. toţi aceştia erau cuprinşi
de indignare, iar el ţin ea cuţi tu l în mină şi era stropit de
singe, ceea oe a atras asupra sa priYirile tuturor ostaşilor ;
m ul ţimea de civili intraţi în tabără, luase în ochii lor,
1 AZi Monte Taiolla, situat la nord-vPst de Roma, in Apenini,
aproape de muntele Algidus.
1 73
proporţii cu mult mai m ari <lecit era realitatea. Celor
care-l î ntrebau ce s-a întîmplat, Verginius n-a putut
multă _vreme să le răspu ndă, glasul fii ndu-i î necat î n la
crim i . ln cele din urmă, dnd ostaş i i care a lergau din
toate părţile s-au adunat într-o m asă compactă şi s-a fă
cut linişte, Verginius le-a i storisit de-a fir 'a păr toată
povestea, aşa cum se întîmplase. Apoi, cu mîi nile î ntinse
spre ei în sem n de rugă şi adresindu-se ca unor tovarăşi
de arme, el ii i m ploră să nu pună pe seama sa vinp ne
legiuirii lui Appius Claudi us şi să n u-şi î ntoarcă de la el
privirile, considerînd u-1 un ucigaş de copi i . Viaţa fiicei
sale i-ar f i fost mai dragă decît orice pe lume, dacă i
s-ar fi permis să trăiască liberă şi fără pată, dar cînd a
văzut că fi ica sa e tîrîtă ca o sclavă, spre a fi batj ocorită,
s-a gîndit că e mai bine s-o hărăzească morţii decît s-o
vadă pîngărită şi acoperită de ruşi ne, ş i numai împins
de mila lui de tată a recurs la această faptă sîngeroasă.
Dînsul n-ar fi putut supravieţ11i fiicei sale, dacă n-ar fi
nădăjduit că to\·arăşi i săi de arme îl vor ajuta să-i răz
bune moartea, tăci şi ei au fi ice, surori şi soţii : prin
m oartea fi icei sale, nu s-au potolit deloc poftele desfrî
nate ale lui Appius Claudi us, ci di mpotrivă, cu cit va
rămîne mai mult timp nepedepsit, cu atit va fi mai fără
friu. Prin năpasta şi durerea sa li s-a d8t con cetăţen i lor
săi o pildă de cum să se ferească de asemenea lovituri
m i şeleşti.
In ceea ce-l priveşte, spuse el mai departe, soarta i-a
luat soţia, i ar copila sa. care n -ar fi putut trăi î n dez
onoare, s-a stins d i n vi aţă în mod tragic cu cinstea n e
pătată. Acum casa sa nu-l va mai ispiti pe Appius cu
· poftele lui desfrînate. Şi orice violenţă va îndrepta
acesta asupra sa, el o va lovi cu acelaşi curaj cu care şi-a
apărat f i i ca. Alţii sînt cei care trebuie să aibă grijă de ei
şi de copii i lor !
Mulţimea strînsă în j urul lui Verginius , care rostea
aceste cuvinte cu glasul tremurînd, i -a dat să înţeleagă
174.
prin strigăte că îi împărtăşeşte d urerea lui şi că nu va
permite n i mănui să se atingă · d e l i bertatea l ui. Civ i l i i
amestecaţi pri n mulţimea de ostaşi işi vărsau ş i ei focul
şi-ş i povesteau suferi nţele indurate, accentui n d că cele
întîmplate au fos t cu m u lt mai groazn i ce dedt cele pe
care le-au auzi t. Totodată ei asigurau pe ostaşi că la
Rom a întreaga situaţie politică a fost răsturnată ; i ar cind
au n-:ai sosit şi a l ţ i cetăţeni romani d i n oraş şi au istorisi t
că Appi us a fost atacat şi a plecat î n exil aproape fără
viaţă, toţi ostaşii au început -să strige î n tr-un glas : „La
a rm e ! " Şi deodată ei smulseră steag urile înfipte în pă
rnînt şi porn i ră în m arş spre Roma.
Decem viri i care comandau trupele din tabără, tulbu
raţi d i n cale-afară de cele ce-au văzut şi au auzit că s-a
petrecut la Rom a, se imprăşfalră f iecare în cite o parte a
t a be rei pen tru a potoli agitaţ iile. lmă ostaşi i n u m a i răs
pund la n i c i un ord i n , la nici o d ispoziţie dată de de
� emv i ri .
Cîn d unul din decemviri încearcă să facă uz de pu
terea sa, ostaşi i îl avertizează să i cl am i n te că şi ei sînt băr
baţi , şi pe deasupra sint toţi înarmaţi .
Trupele porne s c în marş spre Roma şi otupă A ven
tin ul. Ori de cite ori le iese în c a lc neun plebeu, acest.:1
este îndem n a t să l upte pen tru dobindirea l ibertăţii şi
pentru alegerea tribu n i l or propri i . Al te î ndemnuri la acte
de v i olenţă nu s-au auzi t .
Decemvirul Sp. Opp i us com·oacă senntul . Senatul ho
tărăşte să nu se recurgă la m i j l o a ce tar i , C'ăei deccm vi rii
î nş i şi a u provocat izbucn i rea răscoalei. Sint ·trimi şi ca
împutern iciţi t re i foşti consul i Sp. Tarpe ius, C. Iulius ş i
P. Sulpicius. c a să-i întrebe p e ostaşi î n n umele senatu
lui : D i n ord i n ul cui au părăsi t tabăra şi ce vor ei cu
ocuparea J\ventinul u i '! Au lăsat bal tă războiul şi pe duş
man , c a sa-şi i a cu asalt î n sch imb propria lor patri e 't
Nu se d ucea l ipsă de răspunsuri ; se ducea l ipsă de
un om care să le rostească în fa\a patricienilor, d e o a rece nu
175
rl':C'aU o căpetenie s igură şi n i c i unul n u a\'ea d estul cura j
s <'i în fru n te ma f i e c ăru i p a tr i c i a n . Şi atu n ci toGltă mulţi
m e a ostasilor a strigat : „Să Yină la noi L. V al e i:i u s şi
M. Hora t i'u s : n umai acestora le vom da răspunsul ! a
După plecarea împuterni ciţilor, Verg i nius l e arătă

Lf
ostaşilor �ă în s itli9-ţ ia care tocrnai se consumas e, d e�i
puţin Importantă, îşi p i erduseră cumpătul deoarece nu
ă
au o c p eten i e , iar răspunsul pe care 1-al.l dat, deşi util,
i
s-a d�f<?rat .rnai degrabă un u i consens î n t m pl ăt o r decît
j � s
u n ei u e�ăţi ole.ctive ch ibzui te. De aceea, el e de părere
să f ie alEi<şi
d i n rîndurile lor zece căpeteni i , care să a i bă
comanda: s u premă şi care fiin d in ves t i ţ i cu ranguri m i
litare să fie denumiti tribuni m ilitari .
Pentru că acest t itlu i s-a acordat în prim u l rind lui
Vergin ius, acesta a declarat : „Păstraţi-Yă c.:om· inger i l e
despre calităţile mele pentru \Temuri m a i bune ş i pentru
mine, şi pentru voi ! Fap tu l că fiica mea a răma"> nerăz
b u nată , n u-m i î ngăduie să m ă bucur de \Teun rang : n ici
mie, n i c i vouă nu vă e de folos să fi ţi co nd u ş i de aceia
care vor fi cea di ntîi ţ i n tă a urii patri cieni lor, atunci cînd
republica e zguduită de tulburări . Dacă vă pot fi de folos,
o voi face ca simplu particular . " Ca urm are ostaş i i roma n i
aleg zece tribuni m il itari,
Insă n i ci armata cantonată în ţinutul sabin i lor n-:i
i
stat l i n şti tă. Şi acolo, d in î ndem � ul l u i lci l i us şi al lui
Numitori us, s-a rupt d e dece m i r i , pentru v că li se re
împrospătase î n m i n te amintirea asasin ă ri i lui Siccius ;
şi atunci ostaşii fuseseră tulburaţi , dar acum, cînd au
aflat şi de povestea fiicei l u i Ve rg i n i us , victimă a pof
telor desfrînate ale t i că l osu l ui Appius, s-au înverşu n at
�i mai t a re .
Cî n d I c i l i us auzi că pe Avent i n a u fost aleşi tribuni
mili tari , temîndu-se ca i m pulsul dat d e c o m i ţ i i l e mil i tare
1 76
S� fiii l_nfluen\ez� •asupra C()miţiilor urbane, ÎnCÎt Să fie
.
�lese ac�leaşi persoan e şi ca tr-i!Jun i ai plebei, deoarece
avea experienţă în domeniul politic şi năzuia la rîndul
$'ău să obtină
' această demnitate, se strădui să fie ales d i n
d ndurile oşteni lor s ă i acelaşi număr de· tribu n i militari,
l nYestiţi cu o putere egală.
Cu flamurile în frunte, aceste trupe au intrat pe
poarta Collina în Roma. Ostaşii străbat în marş oraşul
prin centru 'şi se îndreaptă spre Aventin. Unindu-se acolo
cu cealaltă oaste, dau î nsărcinare celor 2 0 tribun i să-şi
aleagă din sînul lor două căpeten i i , care să aibă comanda
supremă. Sînt aleşi M. Oppius şi Sextus Manili us.
Senatori i , îngrijoraţi de schimbarea în treg i i situaţi i ,
se întruneau zilnic în şedinţe şi îşi pierdeau timpul mai
mul t certî ndu-se decit chibzuind. Ei pun eau pe seama de
cemYirilor şi omorîrea lui Siccius, şi desfr i ul lui Appius,
şţ indisciplina ostaşilor. De aceea senatul găsi (;u cale să
fie tri m işi pe Aventin, Valerius şi Horatius . Cei doi î nsă
au declarat că nu se vor duce acolo decît numai în cazul
în care decemviri i \"or renunţa la prerogativele funcţiei
lor, expirate încă de anul trecut. Decemvirii obiectară
pentru faptul că sînt scoş i din magistratură şi declarară
că nu vor renunţa la putere înai nte de punerea în apli
care a legilor celor 1 2 table, î n care scop fuseseră numiţi.
L I l Plebei i s-a adus la cunoştinţă de către M. Dui

lius, care fusese tr ibu n al poporului, că senatul . îşi pierde
\Temea pri n discuţi i , fără să rezolve nimic. Ca urmare
plebeii hotădră să se retragă d i n nou de pe Aven tin pe
Mu ntele Sacru. Du i l i us decl ară că pină ci nd patricien i i
nu \·or Yedea oraşul părăsit de plebei, nu s e v o r sinchisi.
Mu ntele Sacru \'a am i n t i patricienilor de statornicia ple
bei . Ei îşi vor da seama că armonia întreg ii obşti Ya pu
tea fi î n făptu i t ă n u m a i dacă plebea î ş i \"a redobindi
puterea tri bun iciană.
177
Atunci ostăşimea porni m corpore pe Via Nomen
tană 1 , care pe atunci se numea Via Ficu lensis, ş i -ş i i n
stală tabăra pe Muntele Sacru, fără să cauzeze cu iva n i c i
un neaj u n s , i m i t i n d întocmai com p ::n tarea înţeleaptă a
părinţilor lor. Oastea era însoţită de restul plebei l or, căci
nimeni din cei cărora vîrsta le p 2 r m i tea să meargă n -a
răma<> în oraş. Ii î n t ovărăşeau �i soţi i l e şi cop i i i lor, rugin
du-i pri ntre lacrim i <>ă nu-i lase sin �uri, fără spri j i n i n
acest oraş, u n de n u s e respectă n i c i c i n s tea, n i ci l i bertatea.
D e aceea, neob i şn u i ta evacu are a popula ţ iei Romei
transformase oraşul într-o pustietate, fi i n d că în for n u ră
măsese n imeni, în afara cîtorva bă t rî n i . Cînd <>enatu l fu
convocat în şedinţă, forul apăru tuturor ca un deşert. Din
rîndurile sen atorilor se rid icară acum şi mai multe gla
suri, care strigau Cllături de Horatius şi Valeri us : „Ce m ai
aşteptaţi , pări nţi con scrişi ? D a c ă decem\· i r i i n u vor pun e
capăt î ncăpăţinării lor, veţi lăsa să se pîrjol ească şi să se
tra n sforn:ie totul î n ru i n ă ? Dar v o i , decemviri, de ce vă
cramponaţi de prerogativele puterii voastre ? A veţi de
g î n d s ă . împărţiţi dreptate zidurilor şi pereţilor ? Nu vă
roşeşte obrazul de ruşine văzînd că numărul lictorilor
voştri e aproape mai mare decit al celorlalţi cetăţeni d i n
f o r ? C e veţi face dacă vrăjmaşii se v o r i v i la porţile ora
ş ului '? Ce veţi face dacă, văzînd nepăsarea voastră faţă
de retragerea l or, plebe i i \'or veni în cur i n d aici, de data
ac:;ta î n armaţi '? Oare vreţi să vă î n cheiaţi m agi straturc1
od ată c u năruirea Romei însăşi ? Ei bine, sau trebui e să
renunţăm pe veci la plebei , sau să le perm i tem să-şi aibă
în continuare tribu n i i lor ! Patr i cieni , mai degrabă ne-am
l ipsi noi de magistraţii noştri decit plebeii de-ai lor ! Ple
beii au smuls părinţilor noştri această putere înainte de-a
o cunoaşte şi de-a-şi dovedi tăria : atu n c i cum credeţi că
vor renu nţa la ea şi nu-i vor duce dorul d upă ce i-au gus-
1 Şoseau a care lega Roma de oraşul N o mcn t u m , la nord-est

de Roma.
1 78
tat şi simţit dulceaţa şi i-au cunoscut avantajele ? Şi mai
ales atunci cînd nici noi nu ne mai temperăm comportările
tiranice faţă de plebei, pentru ca nici ei să nu fie nevoiţi
să recurgă la acest sprij i n ?'
Deoarece se aduceau din toate părţile asemenea învi
nuiri decemvirilor, aceştia, de nevoie, se lăsară înduple
caţi, declarind că, dacă aşa stau lucrurile, se supun hotă
ririi senatului. Numai că ei ar vrea, în acelaşi timp, s ă ,
atragă atenţia senatorilor şi să-i roage un singur lucru :
să-i ferească de ura şi furia plebeilor, pentruca prin pe
depsirea lor să nu se deprindă plebea cu vărsarea singe
lui patricienilor .
LIII Atunci fură trimi�i l a plebei Valerius ş i Horatius,

pentru a-i convinge să se î napo ieze la Roma. în care scop
urmau să accepte acele condiţii pe care le vor găsi de cu
viinţă. La rîndul lor şi decemvirii primesc dispoziţii să
evi te minia şi dezlănţuirea mulţimii.
Cei doi, ajungînd în tabăra plebeilor, fură primiţi cu
o bucurie fără margini. Neîndoieln ic, Horatius şi Valerius
apăreau ca nişte crai nici ai libertăţii, deoarece datorită
intervenţiei lor începuse această mişcare a plebeilor şi tot
datorită lor avea să li se curme şi suferinţele. De aceea
celor doi trimi!;>i li s-au adus mulţumiri.
Icilius a luat cuvîntul vorbind în numele întregii obşti.
Atunci cind cei doi împuterniciţi ai senatului au întrebat
care sînt cererile plebei, tot Icilius le-a formulat, potrivit
hotărîrii luate înainte de sosirea delegaţiei, astfel incit să
iasă în evidenţă că rezolvarea situaţiei lor se întemeiază
mai degrabă pe dreptatea cauzei, <l ecit pe forţa armelor.
Plebea cerea să i se restituie puterea tribuniciană �i drep
tul de a face apel la Adun area poporului, cele două scuturi
ale sale, pe care se sprijinise înainte de înfi inţarea decem
viratului : apoi nimeni să nu sufere vreun neaj uns, sub
acuzaţia de a fi aţiţat ostaşii sau plebeii la recăpătarea
libertăţi i , prin retragerea pe Muntele Sacru.
1'79
în pdvi flţa clecernvirilor însă plebeii au cernt ca aceştia
să fie aspru pedepsiţi . Toţi erau de părere că era legitim
să le fie daţi pe mina lor şi ameni nţau că-i vor arde de
v i i 1•
La auzul acestor cuvinte cei doi delegaţi le-au răs
puns astfel : „Fireşte, aţi făcut cereri atît de îndreptăţite
incit le-aţi şi obţinut, potrivit dezideratelor voastre, căci
voi căutaţi spriji n pentru a vă apăra libertatea şi nu în
găduinţa de a lovi pe alţii . Minia voastră trebuie să fie
mai degrabă iertată decît trecută cu vederea. Căci \·oi,
din ură împotriva cruzimii, vreţi să vă năpustiţi asu
pra t iraniei, folosind aceeaşi cruzime, şi să tiranizaţi pe
adversarii voştri, înai nte de a fi voi înşişi li beri . Oare nu
se vor curma nici odată în cetatea noastră răzbunările, fie
ale patricienilor împotriva plebei, fie ale plebeilor faţă de
patricieni ? Voi aveţi nevoie mai degrabă de scut decît de
sabie ! Cetăţeanul care trăieşte î n sinul obşt i i ca om întreg
şi la locu.! )l1_i se bucură că legile sînt egale pentru toţi ; el
nici n u_ ��
ptăţe ? te pe altul şi n ici nu suportă nedrep
tatea dm par�a cmva.
Chiar dacă aveţi de gînd să vă faceţi temuţi de toată
lwnea, o veţi putea face, dar asta atunci dnd veţi re
dobîndi magistratura ş i legile voastre şi cînd judecata
asupra vieţii şi bunurilor noastre vor fi în mîinile voastre ;
atund veţi putea judeca fiecare cauză în parte de la caz
la caz. Astăzi însă este suficient să vă revendicaţi li ber
tatea.''
LIV Deoarece toţi cetăţenii au prom is că vor proceda
�'""
aşa ilm li se cere, delegaţi i i -au asigurat că vor reveni
dt pe curînd, după ce-şi vor îndepli ni însărcinările în
credil:).ţate .
. .��, · · " .
( Nl,lmai ce1or c.:ondamna\i pentru înal t ă tri1d;ire l i se aplica

pedeapsa cu arderea pe rug.
180
Părăsind tabăra ei au expus în senat cererile plebei lor :
de astă dată decemvirii nu s-au mai împotrivit, fi i ndcă,
în tr-ade\·ăr, mai presus de orice aşteptare, nu s-a pome
ni t nimic de pedepsirea lor. Appius însă, a cărui fire crudă
cintărise cel mai greu în balanţa urii în compm·aţ ie c:u
ceilalţi decem\· i ri şi pentru că se ş tia cel mai detestat de
toţi, spuse următoarele : „Ştiu ce soartă mă aşteaptă. !mi
dau seama că de vreme ce sîn t predate armele în mina
adversarilor, toată lupta se va d uce contra noastră. Tre
buie ca ne>i , decemYirii, să plătim tri butul cuveni t urii,
ispăşind prin singele nostru . într-adevăr, nu mai întirzii
nici o clipă ca să abdi c din decemvi ral ! "
Atunci senatul dădu următorul senatusconsult : „De
cemvirii să abdice imediat din mag istratură . Marele pon
ti fice Q. Furius să pi:ezideze alegerea tribuni lor poporu
lui : nimeni să nu fie tras la răspundere pentru retragerea
oastei şi a plebei pe Muntele Sacru ! "
După darea acestui senatusconsult, senatul a ridicat
şedinţa. Decemviri i se prezen tară în adunarea poporului
şi renunţară la magistratură, spre marea bucurie a ma
selor. Toată plebea a luat cunoşti nţă de acest fapt. Cetă
ţenii şi lumea care mai ră1r.ăsese în Roma îi însoţiră pe
delegaţi o bucată de neme. Acestei mulţim i i se mai alJ
tură şi cealaltă mulţime voioasă a plebeilor din tabără.
Toată lumea se felicită pentru redobindirea l ib�rtăţi i po
porului şi refacerea armoniei d i ntre cetăţeni . Cei doi de
legaţi luînd cuvîntul în Adunarea poporului spuseră
următoarele : „Ca să aveţi parte de bine, de noroc şi qe
propă"?ire, şi voi şi republica, î napoiaţi-vă în patrie, ia
pen aţii voştri , la soţii le şi la copi ii voştri. Aceeaşi cumin
ţen ie şi acela•:;i s i mţ al măsuri i pe care le-aţ i do\;edit aici,
unde n u v-aţi atins de roadele n ici unui ogor, atît de t re
buincioase existenţei unei m u l � i m i a t i t d o m a r i de s u f l ete,
să le aveţi şi în oraş 1
llH
Duceţi-vă pe Aventin, de unde aţi plecat ! Veţi ale,l?e
tribunii poporului acolo, in ace-1 loc norocos, prielnic pen
tru voi, unde au mijit începuturi le libertăţii Yoastre. "
Toată lumea a aprobat c u frenetice strigăte tl e entu„
ziasm acc�te măsuri. Î�i iau steagurile ca să se ducă la
Roma şi se întrec in bucurie cu cei care-i întîmpină pe
drum . Străbătînd înarmaii oraşul, urcă liniştiţi pe A\·en
tin. Acolo cu prilej ul alegerilor prezidate de marele ponti
fice fură aleşi tribun i i plebei, în primul rînd L. Verginius,
iar după el I . Ici li us şi L. Numi torius, unchiul lui Vergi
nius, autorii retragerii plebei pe Aventin . . .
(In continuare, Titus Li vi u s relatează 0.espre alege

rea t ribu nilo r în Adun area poporu lui şi a celor doi
consul i în persoana l ui M. V a l eri u s şi M. H ora ti u s ,
măsur i l e l ua te de aceş lia în v ed erea reinstaurări i le
gali tăţii : reshbi l i rea ob l i ga t i vi tă i i i hoL�iriri lor A d u
nării poporului, 3 i nviol<ibi iilăţii t r ibuni lor, a drep
tului de apel la .-\du narea p:>porui u i e �c. p unîndu-se
o temelie sănăto a ;ă puteri i iribuni ciene şi libertăţii
r n a5elor. Sîn t r e l a La t e în con t i n u a re mă surile luate
împotri \•a celor v i n ov a \ i de t u l b urăr i l e r j re avuseseră
loc. A pp ius Claudi us, vinovat de m o a r :ea Verginiei,
M. C l a u d i •J s , p re t i n s u l 5tăpin ul fec i oarei şi Spurius
Oppi us, decem v i r, coma ndan iul R o mei a t un ci cînrl
s-au pet recut e \' e n i mentele respec t i ve, au f ost che
maţi în fata Ad u n ă rii poporului . A pp i u s Cl<:i udius şi
Spurius Opp i µ s se :; i n ucid î na in te de j udecată. Cei
lalţi decemY i ri sint e x i l a ţ i , iar averile li se confisc<\.
Tot acum <irmata ro m n n ă o bţine \· c
i t orii strălucite
î m p o l ri ni sa bi ni l o r . a equi l o r şi \'ohdbr. ..\ Litudine:l
foarte p o pul ară a e o n <s u lil o r M. Valerius şi M. Ho r <l
t i us şi a e t e l e de j usti t i e· fă cu t (' de popor în a<:'.e s t timp
nemulţumesc pro fu n d pc p a tr ici en i . :\ stfel l i n i ş tea şl
dezvol tarea l i berii a poporului a d urat foa rte puţi n :'
1 82
intr-atit e de greu să se me n ţ ină în lume echilibrul
l i be r t ăţii !" exclamă Titus Livius. Vechile contradicţii
mocni te o vreme ies acum din nou la suprafaţă pro
vocînd în societatea romană o asemenea stare di�
spi rit., incit romanii n-n u putut să-şi adune armat �
vreme de a p roape doi a n i De această stare de lu
·
.

cruri vor pro fi ta <1eq u i i -şi volsci i , care vor aj unge cu

pustiirile pînă sub zidurile Romei. Consulul Qui n ctiu·;
com·ocă a tunci Adunarea . p oporul ui ) .
LXVII Am găs i t la an al işti că Quinctius a \'or b i t în

Adu n area poporu l u i astfel : „Cetăţeni, cu toate că n u m ă
ştiu cu nimic vino\·at, totuşi m-am în făţi şat înaintea \·oas
tră cu obraj i i înroş iţi de cea m a i grea ru�ine, pen tru un
fapt pe care şi voi îl ştiţi prea b i n e şi care \'a fi trans
mis urmaşi lor n oştri, .;; p re aducere aminte : că aequi i şi
volsc i i , care nici pe departe nu s i n t deopotrivă cu herni
cii , s-au apropiat pînă sub zidurile cetăţii Roma, rămînind
nepedepsi ţi , acum cî nd eu T. Q u i n c t i us sint pentru a
patra oară consul ul Republicii Romane !
Dacă aş fi ştiut că s i n t amen i n ţat să mă -prăbuşesc
chiar anul acesta în ruşi n e şi ocară (cu toate că multă
vreme se trăieşte î n aşa fel incit sufletul omenesc nu mai
e î n sttire să prevestească n i m i c bun) n u m-aş fi dat înapo i ,
î n lipsa altei c ă i onorabile, s ă pri mesc f i e exilul , f i e moar
tea. Căci, dacă n işte vitej i ar fi avut armele pe care le-aţi
văzut în faţa porţilor noastre, Homa ar fi putut fi în
cercuită chiar sub consul atul meu ! Destule onoruri am
avut ş i prea mult am trăi t ! S-ar fi cuvenit să-mi închei
sorocul vieţi i după al trei lea consulat ! La urma urmei
pe care d i n tre noi i-au d ispreţuit cei mai laşi dintre duş
man i : pe noi, consul i i , sau pe voi, cetăţe n i i ? Dacă vina e
a noastră, a consu l i l or, luaţi puterea celor nedemn i ! Iar
dacă e prea puţ in, atunci pe deasupra, pedepsiţi-ne ! Dar
dac:ă voi si n t e \ j de v i n ă atu nci, o ce tăt.en i , n u ştiu dacă
,
l83
ar putea fi vreun zeu în cer sa u vreun om Pe p �m î nt
care să vă dea pedeapsa cuvenită pentru păcatele voastre.
încît să regretaţi cele ce-aţi făcut !
Nu ! Vrăjmaşii n-au dispreţui t laşi tatea noastră, dar
nici n-au avut încredere în vitejia lor ; fiindca ştiau prea
bine că de atîtea ori au fost înfrinţi şi puşi pe fugă, le-au
fost cucerite taberele, au fost pedepsiţi cu con fiscarea te
l"itoriilor lor, au fost trimişi sub j ug , au învăţat să se
cunoască şi să ne cunoască. Otrava care nimiceşte repu
blica noastră este discordia din tre cele două clase de ce
tăţeni. Conflictele d i n tre patricieni şi plebei au ridi cat
moralul duşmanului , pentrucă nici noi patricien i i nu ne
mai sătur-ăni. de putere şi nici voi , plebeii , nu mai aveţi
măsură cu libertăţi le voastre. Vouă vă e silă de dregătorii
patricieni, nouă ne e scîrbă de dregători i plebei . In nu
mele credinţei în zei , ce mai vreţi pentru voi , cetăţeni !
Aţi dorit tribuni plebei , pentru a fi înţelegere între noi :
am încuviinţat. Aţi dor i t decemviratul : noi , patricienii ,
a m îngăduit să s e înfi inţeze ş i această dregătorie ! V-aţi
scîrbit şi de decemviri , tot noi am fost cei care i-am silit
să plece din funcţie ! Deoarece ura \·oastră rămăsese mai
departe la fel de im·erşunată impotri\·a aceloraşi decem
viri , deveniţi acum simpli particulari, am îngăduit să fie
suprimaţi sau exi laţi cei mai vrednici şi cei mai vestiţi
dintre patri cieni . Aţi vrut să vă înfiinţaţi d i n nou tribu
natul plebeu : vi l-aţi î nfii nţat. La fel , am îngăd uit să fie
aleşi consuli şi din tabăra voastră. cu toate că am consi
derat aceasta o nedreptate pentru patricien i , si am văzut
' .
o înaltă magistratură patriciană ocupată de plebei. A m

răbdat mereu ş i m a i răbdăm ş i astăzi în continuare să
recurgeţi la sprijinul tribunilor plebei , să vă folosiţi de
dreptul de apel la popor, ca plebiscitele 1 să se suprapună
1 Scita plebis - pleb i scitele - erau hotărîrile luate în Adu

narea popo r u l u i , spre deosebire de sen a t us-rons11lta, decretele se
natului.
184
'�ecţetelor senatoriale , pe temei u l egalităţii în legt Am
ajuns astăzi să n e vedem şi leg i le noastre călcate. Cind.
�e · \'a i sprăvi odată cu dezbi narea d intre noi ? Cînd ne va
fi îngădui t să avem u n singur oraş, o singură patrie, co
m un ă tuturor '? Noi patricien i i , cu toate că am fost în
frînţi de voi , stăm mai li n i ştiţi şi a\-em sufletul mai îm
păcat decît voi care ne-aţi învins. Nu e de ajuns că tre
buie s ă n e temem d e voi ? Se ocupa ..:·h-entinul sub ochii
noştr i ! St_ib nasul nostru se pune stăpîni re ş i pe Muntele
Sacru ! Cartierul Esqu i li n este aproape ocupat de duş
man i , şi \'Ols c i i au îndrăzni t să se urce aproape pe parape
tele şi meterezele Romei însăşi , fără ca nici unul d i ntre
voi să m i şte un deget măcar ! In sch i m b împotr i \-a noastră
faceţi pe eroi i , î m po t r i \·a noastră staţi cu arma în mină !
LXVIII După ce aţi înconj urat edificiul senatului din

toate părţi le, după ce aţi î nvrăjbit împotriva n o astră î n treg
foru l , după ce aţi umplut temn iţa cu fruntaş i i patricie
n i lor, haideţi măcar acum d i n colo de poarta Esquilină şi
înverşunaţi-\·ă în sfirşit împotri\'a duşmanului sau, dacă
în tr-adevăr nu vă î n cumetaţi la această acţiune, priviţi
măcar de pe ziduri ogoarele şi satele voastre t recute pi·in
Ioc ş i sabie, bunu rile voastre prădate şi transportate de
\Tăj maşi î n ţara lor şi pretuti ndeni \·etrele \"oastre pre-
•
făcute în fum si cenusă.
ln tr-ade,·ă , dato1:ită acestei s tări ie lucruri , si tuaţia
�
î n tregi i colecti v ităţi s-a înrăutăţit şi m ai m ul t : ogoarele
şi satele stnt pîrj olite, cetatea romană e î mpresurată şi
gloria războ i u l u i a trecut de partea duşmanul u i : La urma
urmei ce a mai rămas ? Bunurile ,-oastre personale în ce
stare sî n t '? Căci fiecărui a d i n tre ,·oi i se va aduce la cu
n oş t i n ţă pagubele sale d i n ogoare. La drept ,·orb i nd ce
v-a mai rămas pen t1·u î n treţ i n erea şi hrana ,-oastră acasă '!
Cu ce m·eţi să vă mai umpleţi hambarele goale pentru
la i a rn ă '! A u să v i le um ple tribu n i i voştri şi a u să vă
înapoieze tot e i ceea ce \'Î s-a luat de duşmani ? Nu, d i m -
J fl5
1 4*
potrivă, ei or să trăncănească m a i departe cit veţi voi şi
or să vă împuie capul cu un noian de cuvin te şi cu un po
top de acuzaţii la adresa fruntaşilor cetăţii ; or să aducă
încă un car de legi şi o să vă copleşească cu adunări pe�te
adunări. Dar de la toate aceste adunări nici unul din tre
voi nu s-a în tors acasă cu un grăunte sau cu un pai în
mină, sau cu o si tuaţie mai bună. Cine di ntre voi a adus
ceva soţiilor şi copi ilor voştri, în afară de ură, j igniri şi
vrajbă publică şi privată ? Di mpotrivă, de toate acestea voi
v-aţi apărat nu prin vitej ia şi nev inovăţia voastră, ci cu
ajutor străin . Pe de altă parte, pe Bercule, at unci ci nd vă
făC'eaţi datoria pe frontul de luptă, nu în for, cînd eraţi
sub conducerea noastră, a consulilor, nu a tribunilor voştri,
ş i cînd strigătele voaske î i î ngrozeau pe duşmanii voştri
pe cîmpul de bătaie, nu pe patri cieni la Adun area poporu
lui, nu eraţi tot voi aceia care vă întorceaţi în triumf l a
vetrele voastre, în cărcaţi c u prăzile capturate d e I a i na
m i c ? Nu eraţi tot voi aceia care căpătaţ i pămînt de la ei ?
Nu eraţi tot voi aceia copleşiţi de bogăţi i şi de gl orie
atît în folosul vostru cit ş i al patriei ? Şi iată acum tot
voi sînteţi aceia care îi permiteţi duşmanului să plece
î ncărcat cu bunurile voastre. N-aveţi decî t să rămî neţi
pironiţi de această tribună ş i să vă duceţi mai departe
viaţa în for ! Necesitatea de a lupta, de care acum fugiţi,
se va ţine scai de capul vostru ! Vă era greu să porniţi
împotriva aequilor şi volscilor, în s chimb acum război ul
bate la porţile cetăţii. Dacă nu-i i zgonim, vrăj maşii vor
i ntra î ntre ziduri , vor urca ş i î n fortăreaţă şi chiar în
Capitoliu şi vă vor urmări şi în casele voastre. Senatul a
dat poruncă acum doi ani să se facă mobilizarea şi oştirea
să fie trimisă pe front la Algidus. Dar noi stăm acasă cu
braţele încrucişate, certîndu-ne ca muierile, bucuroşi că
î n clipa de faţă e pace, fără să băgăm de seamă că din
această aparentă tihnă se va abate asupra noastră un
război necruţător. Eu ştiu, cetăţeni , că se pot spune lucruri
m a i plăcute decît acestea, î nsă pe mine nevoia mă sileşte
186
să vă spun totul pe şleau : de aceea mai degrabă vă voi
spune adevărul deci t lucruri plăcute, deşi fi rea mea nu
m-ar îndemna să fac aceasta. I ntr-ade\·ăr, cetăţeni, aş fi
vrut să vă fac pe plac, î nsă prefer să vă sal\-aţi viaţa şi
familia, ori care ar fi simţămintele voastre faţă de mine.
Este firesc ca acela care îşi susţin e propria sa cauză î n
faţa mulţimii să Iie mai plăcut tuturor decît acela a cărui
mi nte se frămî n tă numai pentru i n teresele î n treg i i obşti ;
afară de cazul cînd din î ntîmplare veţi crede că aceşti
l i n guşitori şi pa ng l i cari , care nu vă la<>ă nici sub arme,
n ici în repaos, vă aţi \ă şi vă îmboldesc în propriul vostru
interes. De pe urma ag i t aţiei voastre, ei vor culege profi
turi , beneficiind de demni tăţi şi o noruri. Şi pentru că-şi
dau seama că n u vor mai reprezenta n imic î n cazul în
făptu irii armon i ei d i n tre cele d ouă tabere, atunci ei pre
feră să j oace un rol n efast, decit să nu mai aibă n iciunul,
şi devin astfel cap i i agitaţi ilor şi răzvrătirilor. Dacă aţi
pu tea si mţi în sfirşit scîrbă pen tru asemenea stări de l u
cruri , dacă aţi putea scăpa de aceste noi năra\·uri, reve
n i n d la vech i le voas tre obiceiuri strămoşeşti, atunci eu
n u m-a<J da î n lături de la nici un chin ca să-i zdrobesc
şi să-i pun pe fugă în cî teva zi le pe aceşti prădalnici ai
ogoarelor voastre, ca să-i alung din tabăra lor şi să stră
mut de la por\ i le şi zid urile cetăţ i i noa'>tre, în oraşele lor,
acea groază de răzb::ii care \' -a cuprin<; pe voi " .
LXIX Arareori s-a întîmplat c a un tribun · a l plebei

să rostească o cuvî n tarc care să zdru n c i n e mai mult po
porul ca aceea a ace;;tui consul atit de aspru. Chiar şi
t i nere t u l , care, i n tr-J asemenea pa nică, găsise că refuzul
de <H;i face datoria s u b drapel , e cea mai putern ică armă
i m potri n1 patri c i e n i lor, era tlornic acum să se înarmeze şi
să pornească la războ i pen tru a-şi apăra patria. Bejenia
ţăra n i lor despuiaţi de bunuri le l or, cu ogoarele pustiite,
pli n i de singe şi care povesteau în tî mplări şi mai î ngro
zi toare decît acelea care se în făţi şau înai n tea ochilor şi
187
urechilor cetăţenilor, a stîrnit în tot oraşul mm1e şi re
voltă. Cînd s-a în trunit senatul, toţi erau cu privirile
aţintite asupra lui Quinctius, ca spre s ingurul răzbunător
al demnităţii şi măreţiei romane ; fruntaşii s enatului afir
mau că discursul său a fost la înălţimea prerogati\'elor
consulare şi a atîtor consulate în deplin ite înai nte, dem n
de toată viaţa lui, pl ină de atîtea realizări frumoase şi
de onormi binemeri tate. Alţi consuli poate că ar f i lin
guşit plebea tămii nd-o prin în călcarea demni tăţii sena
tului , sau ar fi î1wrăjbit mulţimea tiranizî nd-o, impunind
cu ori ce preţ, d repturile ordi nului senatorial. Titus Quinc
tius a rostit o cuYîntare î n care a ţinut seama de măreţia
senatului . de concord ia celor două clase ş i în pri mul
rînd de împrej urăr i .
Senatul rugă pe Quincti us ş i pe colegul d e consulat să
i a sub scutul lor apărarea republicii : pe tribun i , ca. în
tr-un cuget şi-o simţire cu consul i i , să bine\'oiască să în
depărteze războiul de z id urHe Rome i , iar pe plebei să dea
ascultare senatorilor în aceste vremuri de restrişte. Patria
comună face apel şi la tribuni i mplorî ndu-le ajutorul pen
tru ogoarele sale pîrj olite şi pentru Roma aproape căzută
în mîinile d uşmanului .
In unani m i tate s-a hotărît să se efectueze m obilizarea
generală. Fi indcă con sulii şi-au exprimat părerea în adu
narea poporului că nu mai e·ra timp să se cerceteze cine
e scuti t şi cine nu de mobilizare, se ordonă ca toţi tinerii
să fie prezenţi a doua zi pe Cîmpul lui Marte. După ter
m inarea războiului va fi destul timp să se cerceteze cu
de-amănuntul de ce nu s-au prezen tat sub drapel cei care
pretind să fie scutiţi de mobili zare. Acela care nu-şi va
motiva lipsa va fi considerat dezertor si . va fi tratat ca
atare.
Tot tineretul a fos t prezen t î n ziua următoare pe
Cîmpul lui Marte. Cohortele ş i-au ales fiecare centurionii .
l a comanda fiecărei cohorte fiind puşi cite doi sen atori .
Am găs it la analişti relatat că toate aceste pregătiri s-au
18&
făcut cu atîta repez1c1une, incit în cursul aceleiaş i zile
chestorii au scos din tezaurul public stea gu r i le şi le-au
adus î n Cîmpul lui Marte, i ar pe la ceasurile zece dimi
neaţa armata s-a pw:; în mişcare.
Noua armată, însoţită ş i d e dteva cohorte d e veteran�
Voluntari , a cantonat în prima noapte la cea de-a zecea
p.iatră militară. In ziua următoare ea a şi dat de inamic
1
Şi şi-au instalat tabăra în faţa celei duşmane, la C orb i a Ă
�
.
tr eia z i , minia din tabăra romană, iar în tabăra duşman

conştiinţa culpei pentru atîtea răzvrătiri , remuşcările şi
disperarea n u mai îngăd u i ră n i ci cea mai m i că i n tîrzi er�
a atacului 1•
. 1 Ră,�iul cu volsdi şi aequi i s-• inehei at

eu o straludtii vic
iori� a aţmateţ romane condll.5e dţ consulii Quinctius şi 1\grippa.
CARTEA A IV-A ·
LEGILE LUI C AN ULEIUS : T J N R ASU NATOil SUC

CES A L L UPTEI PLEBE I LO R PENTRU OBT INEREA
DE DREPTURI EGALE CU PATRI C I E N I I . PRI N
PRIMA LEGE, PLEBEII CIŞT I G A DREPTUL DE A
INCHEIA CASATOR I I CU MEM B R I I F AMILIJLOil
PATR ICIEN I LOR, P R I N LEGEA A DOUA, DREPT UL
DE A AVEA UN CONSUL PLEBEU
I După aceştia au urmat consulii M. Genucius şl

C. Curtius. A fost un an de luptă În\"erşunată şi înlăun
trul şi î n afora hotarelor. Căci la începutul acelui an, tri
bunul plebei C. Canuleius a propus un proiect de lege
pentru încheierea de căsătorii între patricieni şi plebei 1 ;
patricienii î nsă susţi neau că sîngele lor are să se s trice
prin amestecul cu cel al plebeilor şi-o să· se confunde le
gile ginţilor. Pe de altă parte, cu propunerea făcută la
început fără zarvă de tribun i i plebei . ca să se admită ca
unul din consuli să fie ales din rîndul plebeilor s-a aj uns
atît de departe incit nouă tribuni au prezentat un proiect
de lege c u următorul cuprins : „Poporul să aibă puteri
depline de a-şi alege consulii săi, fie din rîndul patricie
nilor, fie al plebeilor". Patricienii credeau că odată în
făptuită această propunere, nu n umai că vor trebui să
iaipartă puterea supremă a statului cu pătura de jos, dar
. că a�easta va trece de la aristocraţi la plebei . De aceea ei
1Prin cele 12 table se statuase legal i n terdicţia - aflată in

uz - a căsătoriilor dintre plebei şi pa trici�ni. LeP.ea lui Can ·1-
leius, referitoare l a încheiera de căsătoriî fotl·e plebei şi · patri
cien i , i n tra tă în vigoare în anul 445 î.e.n., a însemnat u n pas
foainte făcut de plebei pentru cîştigarea d e drepturi egale cu p n
tricienii, anulîndu-se această interdicţie şi recunoscîndu-se ofi
cial yalabilitatea acestor căsătorii .
190
s-au bu·c urat cind · au auzi t că poporul ardeaţilor 1 a rupt
relaţi ile cu Republica Romană, fii ndcă se socotea lezat
de răpirea unei bucăţi de pămînt şi alipirea ei la terito
riul rnman ; s-au bucurat deasemenea cînd au auzit că şi
veienţii au pustiit şi prădat ogoarele de lingă graniţa lor,
că şi volscii şi aequii clocotesc de revoltă din pricina for
tificării cetăţii Verugo 2 de către roman i . Intr-atît de
pătimaşi şi de porniţi erau patricienii împotriva plebei
lor, incit preferau urgia unui război unei păc i ruşinoase
pentru ei cu plebea. In această situaţie, care era în aşa fel
exagerată i n cit agitaţia şi pani ca războiului să înăbuşe
toate acţiunile şi i niţiativele tribun ilor, patricien i i au
găsit cu cale că singura soluţie este să fie mobilizată ar
mata . Ca urmare ei porunciră ca pregătirea războiului ş i
procurarea armamentului s ă se facă c u cea m a i mare
străşni cie : „Dacă e cu putinţă, să se depăşească propor
ţiile pregătirilor de război de pe vremea consulului
T. Quinctius ! " Atunci tribunul plebeu C. Canuleius a
rost it în senat o scurtă dar răspicată cuvîntare, spunînd
Intre altele : Consuli i caută să înspăimînte lumea cu go
goriţa războiului , numai în scopul de a îndepărta atenţia
plebei de la noile leg i . Dar cită vreme va fi el, Canuleius,
în v iaţă , consulii nu vor putea să facă mobilizarea arma
tei. înainte ca poporul să voteze proiectele de legi propuse
de el şi de colegii săi.
Şi numaidecît Canuleius convocă Adunarea poporului.
11 In acelaşi timp, şi consulii aţîţau senatul împo

tri \·a tribunului , şi acesta întărita poporul împotriva
consulilor. Consulii spuneall : „Furia turbată a tribunilor
nu mai poate fi îndurată ; s-a ajuns la capătul răbdări i.
între hotare se aprinde un război mai crunt decit î n
• Cetatea A rdea s e găsea în Latium, Ia 40 k m . s u d d e Ronn.

e Bastion roman înaintat la gra n i \a cu volscii.
191
afara lor, şi aceasta nu mai mult din vina plebei deci t a
patri cienil or şi n u numai din vina tribunilor plebei , ci şi
d in a consulilor. In mod obi şnuit răsplă tirea unui cetă
ţean se face potriv i t contribuţiei aduse la creşterea cetă
ţii ; în felul acesta se relevă întotdeauna oamenii vred
mc1 şi în timp de pace şi în timp de război . La Roma
însă cea mai mare răsplată se acordă pentru răzYrătire ,
care a devenit o sursă d e onoruri ş i pentru indh·izi, ş i
pentru m ulţime. Să-şi aducă aminte patricienii d e ce mă
reţie se bucura senatul cînd l-au primit din mîinile stră
moşilor lor şi în ce hal de decădere îl \·or lăsa copii lor
lor. Ei nu vor putea să se fălească că şi-au mărit şi şi-au
sporit moşten i rea, aşa c um va putea să spună plebea.
Dar nu se va putea pune capăt nici astăzi şi nici în Yiitor
acestor stări de lucruri , cită vreme aţiţatorii acestor răz
vrătiri sînt rid icaţi în slăvi pentru că răscoalele le-au
reuşit. Vă daţi seama cu cită înverşunare se înfige Canu
leius în i nima lucrurilor şi cit de departe vrea să aj ungă
el ? Canulei us ţinteşte contopirea într-o apă şi-un părnînt
a tuturor ginţilor, învălmăşirea auspiciilor publice cu cele
private, ca să nu mai rămînă n imic curat, ni.mic neîn
tinat, pentru ca, d i spărînd orice deose\>fre între oameni,
n i meni să n u mai ştie cine este şi nici să n u-şi mai cu
noască pe ai săi. Căci ce alt rost au căsătoriile mixte <le
cit acela de a face ca patricienii şi plebeii să convieţu
iască întocmai ca fiarele pădurilor de-a valma în vizuini,
i ncit făptura ce se va naşte să nu mai ştie nici din ce
-singe se trage, nici cărui altar se închină, şi să nu se m ai
poată împăca nici m ăcaţ"" cu soarta, de vreme ce e jumă
tate patrician şi jumătate plebeu ? Li se pa.re fără însem
n ătate acest fapt că se învălmăşesc şi se tulbură toate cele
ce aparţin zeilor 1 cu cele ce· sint ale omului ? Iată că
1 Pe acest argument., cu cara{:ter mistic, patricienii socotin

du-se singurii beneficiari ai dreptului de a consulta auspiciile,
îşi legi timau pretenţiile de exclusivif.!iie la conducerea politică
a statului roman . La fel cu eupatrizii la A tena, lucumonii din
192
acum aţiţătorii plebeilor se înfig şi la consulat. La în ceput
ei au încercat să vadă ce iese, aducind vorba ca un consul
să fie ales d i n rindurile plebeilor. Acum însă cer făţiş
ca poporul să aleagă consul pe oricare cetăţean îl vrea el,
fie că e patrician, fie că e om di n popor. Şi nimeni nu
se mai îndoieşte că poporul îi va al ege pe cei m ai răz
vrătiţi din rindurile plebeilor. Aşadar, v o r fi consul i t oţi
Canuleii şi toţi lciliii.
Dar nu va îngădui preamilostivul şi preaputernicul
Jupiter să decadă atît de jos o a u tori ta te ş i o cirrn uire î n
zestrată cu o putere egală cu a regilor ! Iar noi vom pre
fera să mw·im de mii de ori . decit să penn i tem o î n j os i re
atît de mare. Nu ne î n d o i m că, dacă strămoşii ar fi p re
simţit că, în pof i d a concesi i lor pe care le-au Jăcut, plebea

nu numai că nu va deveni mai bli ndă, după ce-şi va
realiza primele revendicări , ci d im p o tr i v ă va fi din ce
,
în ce mai pretenţioasă, mai înverşunată şi m a i hotărîtă

în cererile ei, atunci, desigur că mai degrabă s-ar fi ex
pus la o l u p tă , decît să admită să li se impună aseme
nea legi.
Fiin dcă am cedat at u n c i cererilor t rib uni l o r acum ar
.
trebui să le cedăm d i n nou. Sfirşit nu va mai fi n i c i odată .
Nu pot convieţui laola l tă în aceeaşi cetate patric ienii cu

t ri bu n ii plebei ! Trebu ie desfiinţat, s a u ordi n ul acesta,
s a u acea magistratură ; mai bine mai tîrziu d eci t nici
odată să punem capăt curajului ş i cutezanţei . Oare pot să
rămînă n ep edeps i ţi aceşti scormoni tori de zizan i i , care,
după ce aţi ţă popoarele v ec i n e la războ i , · se împotri \·csc
înarmaru cetăţen i lor şi îm p i edi că apă ra rea patr i e i ? Nu
numai că l a u atra<> pe duşman î ncoace. dar n ici nu \"Or
-
Etr u r i a . ca şi în toate s tatele sclavagiste din an tichi ta te, Egipt.

Asiro-Chaldea, Persi a e tc . , şi la Roma patric ienii deţineau func
ţiile sacerdotale, ei administrind bunurile tultului rel i g i os şi
putînd îndepl i n i concomitent cu funcţ i ile po nt i C i c n l e ş i pc ace lea
de 1m1gistraţi ai sta tului.
1 93
să permită î nrolarea cetăţen i l or s ub drapel ca să lupte
contra vrăj maşului ? Tribunul Canuleius îndrăzneşte să
declure în senat că va zădărnici mobilizarea armatei dacă
p :itricien ii nu- i vor încuvii nţa punerea în aplicare C:l le
gHor lui , pri n care să-i înfrîngă defin i t i v pe p:itricien i .
Cum altfel poate fi tălmăci t ă această .imeninţare decît
că tri b , ·,nul Canuleius îşi va trăda patri a şi n1 p�rm i te să
fie î�11presurată şi cucerită '! Oare aceste \·orbe nu încu
rajează mai degrabă pe volsc i , pe aequi şi pe \·e ienţi deci t .
plebea romană ? Oare n u pot nădaj dui duşmanii s ă urce
treptele spre Capi toliu şi cetăţuie sub conducerea lui Ca
nuleius, dacă tribunii, odată cu drepturile şi auto ri tatea
patricieni lor, le-au smuls acestora şi bărbăţia ? Ei bi ne,
consulii sînt gata să-i conducă mai degrabă î mpotriva ce
tăţenilor nelegiuiţi, decît să i a armele împotriva duş:na
n i lor din afară ! "
III I n vreme ce se petreceau acestea î n senat, Canu

leius vorbea astfel în sprij inul legilor sale şi îm potriva
consulilor : „Cetăţeni ! lntr-adevăr, cred că am remarcat
în repetate rînduri şi mai înainte, cit de mult v ă di spre
ţuiesc patricienii şi cit de nedemni vă socotesc pe \·oi ca
să trăiţi laolaltă cu ei î n aceeaşi c�tate şi î ntre aceleaşi zi
duri . Totuşi remarc aceasta acun) şi mai b i ne, cind s-au
năpustit cu atita furie impotrh·a proiectelor noastre de
leg i . Noi î nsă ce altceva le amintim patricienilor decît că
şi noi sîntem cetăţeni ca şi ei şi că, chiar dacă n u avem
aceleaşi averi ca ei, totuşi locuim în aceeaşi patrie. în
tr-un proiect de lege, cerem ca dreptul de a î n cheia că
sători i , de care se bucură în mod obişnuit ,·ecinii noştri
şi străinii de d i ncolo de hotare, să-l avem în aceeaşi mă
sură şi noi. lntr-adevăr, noi am acordat dreptu l de ce
tăţenie şi duşmanilor î nvinşi, deşi cetăţenia e cu mult mai
însemnată decît căsătoria.
1 94
ln celălalt proiect de lege 1, noi nu propunem, ci pre
tindem şi cerem n umai ceea ce aparţine de drept poporu
lui şi anume, ca poporul roman să încredinţeze dregăto
riile sale acelor cetăţeni pe care îi vrea el. Dar la urma
urmei de ce amestecă patricienii cerul cu pămîntul ?
Pentru ce s-au năpustit î mpotriva mea, atacîndu-mă
aproape, în senat ? De ce să spună că. n u-şi vor stăpîni
minia, pină nu-mi vor înfige mii nile în beregată violînd
dreptul sfint al inviolabilităţii puterii tribuniciene ? Şi ,
ce ? Oare oraşul acesta al nostru n u va putea supravie
ţui dacă i se acordă poporului roman dreptul de vot li
ber. ca să poată atribui consulatul cui crede el, şi dacă
nu se retează oricărui plebeu speranţa de a dobindi ma
gistratura supremă, atunci cînd e vrednic de ea ? S-a
amintit ceva despre putere ? A spus cine\·a că e vorba să
se aleagă consuli numai din reprezentanţi ai plebei ? Ca
şi cum acest fapt de a avea consuli aleşi din tagma ple
beilor e de@potri\·ă cu acela ca pe viitor să fie consuli ş i
dintre sclavi sau liberţi ! C e fel rJe simţire aveţi şi în ce
hal de umilinţă trăiţi ? Patricienii v-ar lipsi şi de lumina
soarel ui , dacă le-ar fi îngăduit. Si nt revoltaţi că le respi
raţi şi aerul, fiindcă vorbiţi tot ca ei, fiindcă aveţi chipuri
de oameni ca şi ei. Ba chiar, ei merg pînă acolo inci t
(dumnezeu să mă ierte) spun că e un sacrilegiu să fie ales
un consul din rindurile plebei lor. Vă rog să-mi spuneţi :
deşi nouă plebeilor ne e interzisă cunoaşterea fastelor
1 Cea de a doua lege a lui. Canuleius prin care se statua ncl
miterea şi alegerea consulilor şi din tagma plebeilor, are o im
portanţă şi o semnificaţie i storică covîrşi toare, deoarece di n
acea stă lege, care reflectă o evoluţie firească a dreptulu i con -
suetudinar, plebeii c:îştigă o treaptă mai sus pe scara puterii în
stat : exti nderea· egalităţ i i ele drepturi în domeniul dreptului ci
vil şi public. Legea a intrn t in vigoare în 443/310, cînd a începu t
să fie aleşi tribuni militari cu pu tere consulară, care i-au subs ti
tuit pe consuli înt r-o perioadi1 de 40 de ani. Ambele legi ale lui
Canulei us 1rnirchează încheierea pri mei perioade de lu ptti d i n t re
cele două tagme, plebea şi patri ciatul.
195
consulare 1 şi a însem nărilor p ont i f i ca l e 2, p u te m noi oare
ignora ceea ce ştiu t oţi sfrăi nii ? Cei d oi consuli n-au ve
n i t in locul regi lor ? Nu şt i e toată lumea ·că aceşti dregă
tori nu au un drept sau o măi·eţie mai presus deci t a ce ea
pe care au avut-o regii îna i n te ? C re d eţ i voi că n i ciodată
nu s-a auz i t v o r b i n d u -se că Numa Pompilius n u numai că
n-a fost patrician, dar n i ci măcar cetăţean roman , şi to
tuşi a fost chemat d i n Ţara Sabină, ca să cî rmuia -;că, şi
că a domni t · pe tronul R omei d i n poru nca pop o r u l u i şi
d i n î n demnul patri cienilor ? Mai tîr z.i u , d u pă el, oa re n-a
devenit rege L. Tarq uinius, un cetăţean d i n T arq u i n ii ,
fiul lui Damaratus d i n Corint, ca re n-a făcut parte nu
numai din nici o gintă romană. d a r n i ci măcar italică , cu
toate că era u în vinţă cop i i i lui A ncus Martius ? După
aceasta, n-:...a cîrmuit ţara cu ci nste şi \'rednicie Se r v i us
Tul li us, vlăstarul unei prizoni ere d i n Corni cu lum , deş i
nu se ştie c i ne i-a fost tatăl. c i numai că mama sa a fos t
· o sclavă ? Ce am să spun despre T. Tatius Sabi n u l , pe care
însuşi R omulus, întemietorul Romei , l-a primit to •: a ră ş
la tron ? Prin urmare, puterea Romei a crescut t oc mai
pentru aces t m otiv , că nu a privit cu d ispre ţ nici un rieam
şi n ici un soi de oameni în care au s trăluc i t în suşi r i su
fleteşti.
A ş a d ar , s i m ţi ţi acum silă pen tru un consul din popor
cînd stTărno�ii n oşt ri n-au dispre\ui t pe nişte regi vene-'
tici şi nici după desfii nţarea regalităţ i i n-au fost vreo
dată închise porţile Rome i în calea virtuţilor unui s trăi n ?
După alungarea regilor nu n um a i că am primit de la sa
bi n i tot n eamul lui C la udi us în cetate, dar l-am introdus
c h i ar în rîn durile patricienilor. Oare n-a fost p er rni s nici-
1 Fastele consulare (fasti con i;u la res) erau registrele oficiale
fo care se consemn au , în afară de numele magis traţilor su p remi
de la conducerea s ta tul ui roman, şi actele publice importante, ca
tratatele încheiate, legile etc.
z lnse m n ăr ile pontificale, în număr de 24, era u registrele
speciale unde erau c ons em n a te ritualurile întregului sist em re
ligios roman. Autorul lor, după tradiţie, era Numa Pompilius.
196
odată unui străin să devină patr i cian şi din patrician să
f i e ales consul ? Dar dacă un cetăţean face parte din
pătura de jos a poporului, să i se reteze nădejdea de a.
ajunge şi el consul '! La u rm a urmei nu credeţi că un om
nou 1 , ieşit din rîndurile plebeilor, dacă e viteaz şi yred
nic, şi în război şi î n timp de pace, poate f i asemănător
lui Nwna, şi lui L. Tar qui ni us , şi lui Servius Tu ll i u s ?
Oare dacă există un asemenea cetăţean , n u vom per m i t e
să i se î ncredinţeze eirma repu bli ci i ? Vrem noi oare ca
mai degrabă c o ns u l i i să semene cu decernvi ril , c ei m a i
dezg m tă to r i di ntre muritori, cu toate că toţi făceau parte
dintre patricieni, dedt cu cei mai buni dintre regi, care
au fost oameni noi 't
IV «Dar - spun eţi voi - după alung are a r egi l or n-a.
fcst n ici un consul din rîndurile poporului„. Şr ce ur

mează de ai c i ? Că e i nterzis să facem ce va nou ? Nu tre
buie să se purceadă mereu la noi î n făptuiri ? Şi dacă pînă
a cu m n u s-au făcu t unele lucruri (multe sînt încă de fă
cut la un popor nou) î nseamnă că nu trebuie să le mai
fa ce m n ici o d a tă , chiar dacă sîn t folosi toa.re ? Pe vremea
domn iei lui Romulus nu e x ista u n ici pon tifici i , n i c i au
g u r i i : au luat fiinţă pe vremea lui Numa Pompil ius. ln
cetat,a noastră nu !=e pomenise de recensămintul cetăţeni
lor şi nici de împărţirea p op orul ui pe cen turii şi clase :
toate acestea le-a n ă -;; c ocit mi n te a lui Servius Tullius. I n
v re m u ri străbune nici de consuli nu s - a pomenit vreo
dntă ; consulatul a fost creat după alungarea regilor. Nu
a existat n ici puterea dictatorului şi nici măcar c u vî n t ul
acesta : dictator. Tirziu de tot strămo�ii noştri au rec_µrs
la ac:eastă dregă t o r ie . La fel nu existau tribunii plebei,
' Om nou (homo not,us) era considerat orice reprezen fimt al
plebeilor ra re a în d ep li n i t o magistratură curulă (ed i l , pretor,
consul, comandant al cavaleriei), desce11 denti i al'cstora ;ivind
dreptul a s e socoti p a t ri cieni.
ed ilii 1 , quaestori i , ş i totuşi dregători i le lor au fost infi in
tate ca să rămînă î n functie. Ne-am ales decemv irii timp
de zece ani, în scopul legi i.i i r i i noastre, ş i tot noi i -am în
lăturat din republică. Cine dintre noi nu e con v i ns că un
stat î n temeiat pentru vecie, a cărui putere v a creşte ne
m ăsurat, nu va i nstitui neîn trerupt noi dregători i , noi
preoţi i şi noi leg i uiri , pentru oameni şi pentru neamuri ?
Această hotărîre de a nu exista dreptul de căsătorie i ntre
patricieni şi popor n-au luat-o decemvi.J.: i i acum ciţiva
ani ? şi n-a fost ea un exemplu foarte rău pentru stat şi
î n acelaşi timp ş i cea m a i urîtă ocară ad usă plebei ? Poate
fi o j ignire mai m are şi mai usturătoare decît aceea de a
considera pe o parte d i n tre cetăţen i nedemni de asemenea
căsători i , de parcă ar fi pătaţi şi î nsemnaţi c u fierul
roşu ? Ce poate fi mai groaznic <lecit această suferi nţă să
te găseşti în tre aceleaşi z iduri cu toată lumea şi să duci
totuşi vi aţa de exilat, de om aruncat î n pribegie ? Patri·
cien i i se feresc să nu li se strice sîngele lor prin î nru
diri şi încuscri ri , prin a mestecul sîngelu i . Ce '! Oare nu vi
s-a pătat nobleţea asta a \·oastră nici cu neamul , n ic i cu
singele albani lor sau al sabinilor, de unde cei mai mulţi
vă trageţi obirşia, căci doar ti1·ziu aţi fost cooptaţi în
rin durile senatorilor, fie că aţi fost aleşi de reg i , fie că
aţi fost admişi în senat î n urma poruncii poporului , după
detronarea regilor ? Nu vă puteţi păstra un sînge curat
dacă vă luaţi de soţi i fiice d i n popor, sau dacă i ngăduiti .
,
. 1 Edilii plebei erau magistraţi cu prerogative p re c i se , men

ţionate în cursus hon orum, în aparatul de stat roman, aYînd sarcina
de a controla respectare<i h'.l lăririlor luate de Adunarea poporu
lui şi de senat, fii nd în s tr în s e relaţii cu tribu n i i p lebei şi subor
don aţi acestora. I s toricii men t i onenză î n f i i n ţ a r e a acestei institll
in si mu l t an cu tribunalu l . Ei i n s p ec t n u şi controlau mersul pie
ţii, l u crările publkc, ser•; i ciul s a n i ta r moravurile publice : urmă
,
reau p e cămătari , pe cei cu j ocurile de noroc, mod u l cum se des

făşurau cernmon i i l e rl'ligioase, festivităţile publice şi j ocurile
în circ. U n e o ri în cazurile ordonate de tribuni, ei erau j u aecători.
Ei îşi Uneau şedinţele în tern plul wi.tei �e.:-·�<> ffl.ed.es C � l" t: risJ, de
,
aici numele de ed ili.
198
fi icelor sau surorilor voastre să se mărite cu feciori zdra
veni din popor ? Nici un plebeu nu ar î ndrăzni vreodată
să s iluia5că vreo fecioară din tagma î naltă a patricieni
lor ! Asemenea pofte dcsfrînate au numai patricienii. Şi
nimen i n -ar fi cutezat vreodată să-l oprească pe un patri
dan să încheie o că5ătorie c u o fecioară plebeie, dacă el
voia şi cind \·oia. Această stare de fapt este însă inter
zisă de lege, pentru că î ntr-adevăr, o lege este aceea care
opreşte dreptul de căsătorie între patricieni şi plebei şi
pe care eu o socot o groaznică j ignire adusă plebei.
Atunci de ce nu vă împotriviţi căsătoriilor î n cheiate între
fete de plebei .bogaţi cu patricieni săraci ? Intotdeauna şi
pretutindeni a fost în fiinţă acest obicei, ca orice cetăţean
cînd îşi caută o nevastă, oriunde şi-o găseşte, să aibă
dreptul să se însoare cu ea. Şi voi încătuşaţi plebea prin
tr-o lege a voastră, cea mai tiranică din toate, cu aj uto-
1·ul căreia nărui\i pînă la temelie viaţa obştească, făcînd
d i n tr-o cetate două cetăţi ? Atunci de ce nu pedepsiţi tot
pri n lege pe orice plebeu numai pentru că e vecin de
casă cu un patrician '? De ce nu-i opriţi printr-o lege să
meargă laolaltă p� acelaşi drum ? De ce nu faceţi o lege
prin care să interziceţi să ia parte la acelaşi ospăţ ? Ca să
meargă împreună la aceeaşi pi aţă ? Şi ce ,se poate în
tîmpla în realitate dacă un patrician se va însura cu o
fecioară plebeie, iar un flăcău plebeu va lua de soţie o
patriciană ? La urma urmei se schimbă ceva din drept ?
N egreşit, copi ii capătă drepturile tatălui lor. Noi nu vă
cerem altceva pri n dreptul de căsătorie cu voi · decît să
fim preţuiţi ca oameni şi cetăţen i . N-avem nici un mo
tiv să ne luăm cu voi la harţă, afară de cazul că vă place
vrajba cu noi , adudndu-ne jigniri şi înjosindu-ne mereu.
V I n sfir!jit vă mai pun ultima întrebare : în m i n a cui

trebuie să fie puterea şi cîrma Statului Roman ? A po
porului roman , sau a voastră ? Oare au fost înlăturaţi
!'egi i pentru a instaura dominaţia voastră, sau ca sl se
15 - Ab Urbe condlta, voi. J

obţină libertatea şi eg ali tatea tuturor cetăţenilor ? Tre
buie deci să-i fie îngăduit poporului să adopte orice lege
atunci cînd vrea el ! Oare vreţi să decretaţi mobilizarea
ca o pedeapsă meritată de popor, dacă acest proiect de
lege se va vota ? De î n d ată . ce noi îi supunem o propu
ne re , veniţi voi mereu, ca să-l pedepsiţi, ca să-l înrolaţi.
Şi atunci c ind eu, tribunul poporului, voi începe să chem
cetăţen ii la vot, tu, consul, vei sili numaidecît tineretul
să depună jurămîntul şi înrolîndu-1 sub drapel îl vei duce
în tabăra de instrucţie ? Şi vei ameninţa plebea ? II vei
ameninţa pe tribun ? N-aţi simţit pe pielea voastră pro
prie în două rînduri că n-au avut nici o v a loare amenin
ţările voastre în faţa · plebeilor sbins înmănunchiaţi ?
Cum adică ? Voi aţi fost aceia care aţi încetat lupta cu
plebeii, fiindcă eraţi îngrijoraţi de soarta noastră ? Nu
sinteţi nici acum convinşi că tabăra care a încetat lupta
cind a vrut, a fost tabăra plebeilor, fiindcă era mai tare,
şi că tot plebea a fost mai cumpătată în judecata ei, <le
cit voi patricienii ? Cetăţeni, nobilii nici acum nu se vor
încumeta să se ia la harţă cu voi ! Ei nu vor încerca pe
spinarea lor ce înseamnă şi cit de tare e puterea voastră,
ci numai caută să ispitească sufletele voastre. Ca urmare,
o, consuli, plebea romană e gata să se înroleze sub drapel
şi să pornească la aceste războaie, fie că sînt adevărate,
fi e născocite, numai cu condiţia ca să se înfăptuiască în
sfirşit un singur stat, încuviinţînd dreptul de căsătorie
intre patricieni şi plebei. Căci dacă într-adevăr e nevoie
să se coalizeze, să se unească şi să -se contopească for
ţele în faţa primejdiei comune a patriei, atunci să fie
permis tuturor cetăţenilor să se coalizeze, să se unească
şi să se contopească pentru rezolvarea nevoilor Yieţii,
închegînd căminuri. Să fie toată lumea o apă şi un pă
mînt, în măsura în care oamenii vrednici şi de ispravă
pot nădăjdui că le vor fi d es chis e porţil e către demnită-
200
ţile statului , în măsura 'tn care există tovărăşie şi con
ştiinţă socială în rînduri le tuturor cetăţenilor republicii
ş i , în sfîrşit, în măsura î n care este î ngăduit cetăţenilor
să asculte ş i să se supună înalţilor d regători aleşi în fie
care an, iar poporului să ordone acestor înalţi magistraţi.
Dacă cineva di n rîn durile voastre patricieni , se. va în
cumet::i să împiedice votarea acestor leg i , ei bine, nu vă
va rămîne decit să faceţi spume la gură şi să spuneţi că
ne ameninţă m i i de războaie, căci eu vă declar răspicat :
nici un cetăţean roman nu va răspun de la strigările mo
bilizării , nici unul d i n ei nu va lua o armă în mi n ă. n i ci
unul nu va lupta pentru nişte stăpîni tirani , cită vre:ne
aceştia nu înţeleg să împartă cu ei demnităţile şi onoru
r i le î n republică, iar în viaţ a particulară nu există drep
tul de căsătorie şi de întemeiere a unei familii ! '"
V I După ce s-au prezentat ş i consulii în faţa adu n <l r i i ,

f i i n dcă discuţi ile n u s e m a i terminau, s-a ajuns d i n n ou
la altercaţii. Cînd tribunul le-a pus î ntrebarea : „De ce
să nu se aleagă un consul şi di n rîndurile plebeilor ?",
unul din consuli , cărui a i se părea că toată d iscuţia
aceasta nu foloseşte la nimic, i-a răspuns : ,,Fiin dcă ni ci
un om d i n rindul plebeilor nu are auspicii ! Fiindcă de
cemvirii au dat o atît de puternică lovi tură dreptului că
sătoriei , în sco pul de a împiedeca tulburarea auspicii lor
de către cei cu naştere i ncertă ! " La asemenea răspuns
plebeii au sărit ca arşi de revoltă, deoarece patricienii
susţi neau că ei n u sînt vred nici să i a auspicii 1 de parcă
ar fi urîţi de zeii nemuritori. Vrajba nu s-a curmat (de
altfel plebea a avut noroc de un tribun î nzestrat cu o
dîrzenie extraordinară şi de aceea 1-a susţi nut din toată
1 I n lat. nu.�picari. A uspiciile se luau de auguri, amplasaţi în
tr-un cort. Cortul augurilor era un a numit adăpost, cu uşa către
sud, dar neacoperit, îngrădit, aks pe o înăl ţime, de unde se putea
observa zborul păsărilor şi semnele ce:-reşti „citindu-se" în ele.
201
15*
inima) , pînă cînd patri cienii nu s-au dat bătuţi, consim
ţind să accepte legea asupra căsătoriei . Ei sperau că tri
bunii fie că vor renunţa la revendi-carea lor pri vind con
sulul plebeu, fie că vor aştepta măcar sfîrşitul războiului
ş i că, mulţumiţi de a fi obţi nut legea dreptului de căsă
torie între patricieni şi plebei, vor fi de acord cu înrolarea.
Canuleius însă obţinuse asupra patricienilor o victo
rie atît de mare şi o atît de rîvnită popularitate, incit şi
ceilalţi tribuni prinseră curaj. Acum el îi înfruntă cu dîr
zenie pe patricien i , căutînd să impună proiectul de lege
şi, c u toate că din zi î n zi creşteau zvonurile de război ,
împiedi că totuşi mobilizarea . Consul i i se consfătuiau
mereu cu căpeteniile patricienilor în l ocuinţele lor parti
culare, fiindcă nu puteau lua nici o măsură pri n mij lo
cirea senatului , cită vreme li se opuneau tribun ii po
porului . începea să se întrevadă perspectiva ca patricieni i
s ă cedeze victoria f i e duşmanilor, f i e cetăţenilor.
Di ntre consuli , numai Valerius şi Horatius nu luaseră
parte la aceste consfătuiri . C. Claudius, în schimb, căuta
să dea apă la moară împotriva tribunilor, în timp ce
Quinctii , Cincinnatus şi - Capitolinus, se opuneau din
toate puterile l a orice nelegiuire, la orice act de lezare
a inviolabilităţii sacrosancte, aşa cum se stipulase prin
convenţia încheiată cu poporul. Rezultatul 8cestor dez
bateri a fost că s-a propus alegerea unor tribuni militari ,
învestiţi cu puteri consulare, care să facă parte şi d i n tre
patri cieni şi din tre plebei. In ce priveşte alegerea consuli
lor lucrurile rămîneau neschi m bate. Această propunere
a mulţumit şi pe tribuni şi pe plebei. Sînt stabilite comi
ţiile 1 în care trebuiau să fie aleşi cei trei tribuni investiţi
cu puteri consulare. In acest moment toţi cei care se re
marcaseră prin vorbe sau acţi uni i ncitatoare, şi mai ales
1 Adunările poporului.
202
foştii tribuni ai plebei, începură să cutreie.re fornl , soliei·
tind voturile oamenilor.
La început, patricienii, disperaţi că nu vor obţine
această cinste 'din partea unei plebe iritate şi indignaţi
că trebuiau să împartă această funcţie cu astfel de oa
meni, au stat retraşi. Curînd însă, convinşi de fruntaşii
lor, au reintrat în luptă, ca să nu lase impresia că ar fi
renunţat singuri la administrarea republicii.
Evenimentul acestor Comiţii a arătat că unele sînt
spiritele în focul dezbaterilor, în lupta pentru libertate
şi demnitate şi altele atunci cînd lupta s-a terminat şi se
judecă lucrurile la rece ; căci poporul, m ulţumit că i s-a
recunoscut dreptatea cauzei sale, a ales pe toţi tribunii
din rindul patricienilor. Mai puteţi găsi astăzi la un sin
gur om această moderaţie, acenstă echitate şi această
înălţime sufletească de care a dat dovadă atunci un în
treg popor ?
Vil J n anul 3 1 0 de la fon darea H omei, în lrnră î n

funcţie pentru prima dată tribun ii m ilitari ..: \ . Sempro
nius Atratinus, L. Atilius, T. Cloelius, în timpul magistra
turii cărora liniştea d in ţară aduse �i pacea în afară.
!După trei luni de b a leger i pen tru un v i c i u de

.
formă în organizarea acestora . tri bun i i mili tari sint

siliţi să demisi oneze şi izvoarele de ( are d i spune
Titus Li vius nu-l ajută î n asf'menea miisură. i n cit sCt
cunoaştem pre c i s desCăşurarca even i men telor. E .cert
însă că tribunat1J l mi litar nu este nccept.1t o bunft
bucată de vreme şi că plebea a mai :i v u t mul t de
l upta t în a cest scop. Şi pen tru că, pe de o parte, p a
tricienii alegerii d e tri b u n i mil i tari, iar
s e opuneau
pe d e a l ta plebeii, aleger i i d e consuli, l a un m omen t
dat statul rom a n rămine fflră mag i s tr a ţ i curuli. Atu n c i
senatul alege un i n terrege, fu ncţie la ca re se va re
curge şi în viitor în s i l ua \ i i similare. Vrajba şi ne·
203
înţelegerile pe temeiul dacă trebuie aleşi consuli sau
tribuni militari continuă şi, la un moment dat, i:l
voarele istorice n u mai precizează d.a!:ă au fost �i
numai unii, sau ş i unii şÎ alţii. Cu �imp ul tribunatul.
rnilHar intră tot mai mult sub influenţa patricienilor
ca re vor asigura alegerea tribunilor militari numai
din rîndurile lor.)
INSTITU IREA CENSURU t
. VIII Fie că au fost aleşi numai tribw1i militari, fie câ

i-au înlocuit consulii. aleşi ca de obicei, urmează un an
în care neîndoios au existat consuli ş.i aceştia au fost
M. Geganius, ales pentru a doua oară, şi T. Quinctius
Capitolin us , pentru a cincea oară. Acest an a mai fost
însemnat şi prin înfiinţarea unei înalte dregătorii, cen
sura, funcţie creată dintr-un modest început, pe ntr u ca
la urmă să capete o importanţă atît de covîrşitoare, incit
î n sarcina censurii a u căzut î ndato:ririle păstrării neştir
bite a moralei cetăţenilor şi a severei discipline romane.
Censura avea jurisdicţie şi asupra sen atului şi asupra
clasei cavalerilor. Tot censurii îi revenea controlul mora
vurilor din viaţa publică şi particulară, precum şi orga-
1 C ensura , înfiinţată de Servius Tulli us a durat 4 secole pînă

iîn anul 22 Le.n. cînd Augustus a înlocuit-o cu praefectura mo
rum, Censorii se alegeau mai intîi pe o durată de 5 a ni , iar pri n
legea Aemilia, de 18 luni, în comiţiile centuriate, la început
numai dintre patricieni, iar din 351 î.e.n. şi dintre plebei . Aveau
următoarele sarcini : împărţirea pe clase a tuturor e;etăţenilor ;
recensămîntul populaţiei ; cadastrarea lui ager pub!iC'lts (proprie·
tăţile agricole ale statului) ; administrarea ogoarelor statului , a
salinelor, administrarea finanţelor statului (închirierea edificiilor
publice, con trolul achitării. soldelor ostăşeşti) ; controlul perce
perii i mpozitelor ; supravegherea moralitătil publice {prin mă
suri penale pentru abateri de la vechile moravuri, proasta îngri
j ire şi educare a copiilor, desfrîul, celibatul. sperjurul. delictele
împotriva cultului religios, tratamentul inuman al sdavilor etc.).
Pedep sele constau din excluderea delicvenţilor din ordinul sen:i.
torial sau ecvestru, mutarea di n trib,. ridicarea dreptului de vot
şi interdicţia de a fi numit în vreo magistratură.
214
nizarea şi supravegherea veniturilor st.atului. Origina
acestei dregătorii a izvorit din intenţia ca recensămîntul
populaţiei, care nu se mai făcuse de atîta amar de \Teme,
să nu se mai amine şi pentru motivul că, fiind aglome
raţi cu atîtea treburi şi griji pe capul lor, consuli i nu
mai puteau fact: faţă şi obligaţiei recensămintului, mai
ales acum cind pe romani ii ameninţa primejdia răz
boaielor cu atîka popoare.
Senatul a motivat astfel necesitatea acestei dregătorii :
„Deoarece recensămîntul este o sarci n ă extrem de grea
şi nu e compatibilă cu rostul şi importanţa magistraturii
consulare, e nevoie de o f u n cţie specială, anume creată,
care să aibă în subordinea sa pe toţi funcţionarii speciali
ai recensămintului, nwni\i i·ecen�ori, însărcinaţi cu păs
trarea registrelor şi arhivelor statului, precum şi cu or
ga n i zar ea şi executarea operaţiuni i recensămintului". Şi
patricienii au primit cu bucurie înfiinţarea aces tei noi
demni tăţi , deşi li se părea a fi o funcţie neînsemnată,
fiindcă nădăjduiau că tot lor le va reveni ş i aceaslă dre
gătorie, cum de altfel s-a şi in lîmplat, şi doreau să fie
cit mai mulţi dem n i tari din rîndt.:.rile aristocraţiei in
fruntea republicii . Eu cred cii patricien ii au pre\·ăzut ro
lul important pe cure--1 vor juca in viitor censorii , de
aceea s-au străduit să acorde acestei de m nităţ i toată cu
venita măreţie şi putere j uri sdicţi on ală La rîndul lor, nici
.
tribunii poporului nu s-au î mpotri\·i t prea mul t acestei

i niţi a t iv e pentru a n u părea că !'în t ach·ersarii patricieni
,
lor pentru orice moft, iar pe de al tă par le pen t r u că nu

şi -au dat seama că acea.;tâ importantă demni tate 2ra mai
m ult u tilă <lecit .: t răl u c i tă. Fii n dcă f r u nt a şi i patricienilor
simţeau la început un d i s pr e ţ pentru o asemenea demni
tate, poporul a ales prin \·o t în funcţie de censori pe Papi
rius şi pe Sem pron i us care nu-şi împliniseră încă anul de
,
consulat (el insw;i î n d o i e l n i c) cu scopul de a asigura des

făşurarea recensă mi ntu1ui , adică a censul ui . De la această
însărcinare le-a ,·enit de al tfel !ji numele de censori.
205
FAPTA PE ARME A LUI SEX. TEMPANIUS l N
RAZBOIUL CU VOLSCI I
XXXVI I . . Consulul C . Sempronius, căruia 1 1 căzu

.
seră sorţii să poarte războiul cu volsci i , punîndu-şi toată

nădej dea în n oroc, deoarece conducea un popor de birui
tori î m potriva unui popor de învinşi, a făcut toate pre
gătirile cu o uşurinţă şi o delăsare condamnabile, incit
se poate spune că era mai multă disciplină la volsci decît
î n armata romană. Insă n orocul, acum , ca şi î n alte dăţi;
i-a î nsoţit pe cei vi rtuoşi 1•
In prima încleştare, pe care Sempronius o angajează
fără spirit de prevedere şi fără chibzuinţă, noi n-am avut
rezerve ca să întărim l i n ii le de bătaie, i ar cavaleria a fost
greşit plasată. De la primul sem nal de luptă se putea de
duce cum se vor desfăşura lucrurile : de partea duşma
nului strigăte puternice şi susţinute, de partea romani
lor discordante, inegale, reluate şi fără forţă, trădînd
teama din suflete. Din această cauză duşmanii s-au n ă
pustit cu tot avîntul asupra rom anilor, izbindu-i şi c u
scuturile şi cu spadele fulgerînde, în timp ce, în partea
roman ilor se vedea după mi şcarea coifurilor, care se ro
teau fără rost, că ostaşii, cuprinşi de panică, se îngrămă
deau unii peste alţii. Aici , unităţile care mai rezistau
erau părăsite de antesignani 2 ; mai î n colo aceştia se re
trăgeau în m i j locul manipulelor lor. Nu era vorba propriu
zis, nici de fugă nici de victorie anume : armata romană
m a i degrabă îşi căuta un adăpost decit lupta, în timp ce
trupele volsce î naintau şi presnu mereu frontul advers,
avînd sub ochi mai mul1:i romani măcelări ţi decit rl ispuşi
să fugă.
XXXVIII Pînă la urmă oastea romană dădu înapoi pe

tot frontul. Zadarnic consulul Semproniu s îşi m ustra ş i
.
1 „Ergo fortuna, ut saepe alias, virtutem est secuta".•.
2 Luptători din prima linie de bătaie, din faţa steagurilor.
206
îmbărbăta ostaşii, căci nici ordinul său, nici înalta lui
aemnitate de comandant suprem al oştirii nu mai erau
luate în seamă de vreunul. Toţi romanii ar fi luat-o la
sănătoasa dacă Sex. Tempanius, un comandant de decurie 1
din rîndurile caYaleriei, văzînd că situaţia e disperată, n-ar
fi avut prezenţa de spirit să i ntervină la vreme.
Deodată acesta răcni cît putu de tare : „Călăreţii care
vor să salveze republica, să descalece ! " ; atunci, călăreţii
tuturor plutoanelor se înfiorară ca de un ordin dat de con
sulul însuşi. „Dacă cohorta noastră parmată 2 - continuă
Tempanius - nu va stăvili atacul vrăjmaşului punind scu
turile în faţă, s-a zis cu puterea Romei ! Urmăriţi cu ochii
lancea mea ca pe o flamură. Dovediţi şi romanilor şi vol
scilor că nu există o cavalerie şi o pedestrime egală în vite
j i e cu voi călăreţi i, şi nici cu voi pedestraşii ! "
Cum cuvintele lui de indemn -şi îmbărbătare au stîrnit
un puternic răsunet în sufletul tovarăşilor săi de arme,
fiind aprobate prin strigăte, Tempanius îşi înalţă suliţa şi
înaintează . Pe unde trec, ostaşii săi îşi croiesc pirtie sece
rînd şirurile duşmane ; unde văd că ai lor luptă mai din
greu. acolo se năpustesc şi ei făcînd zid din scuturile lor.
In felul acesta lupta e restabilită în toate sectoarele pe
unde elanul ii poartă pe aceşti ostaşi . Neîndoielnic că, dacă
pumnul acesta de vitej i ar fi putut fi prezent pe tot fron
tul în acelaşi timp, toţi duşmanii ar fi fost daţi peste cap.
XXXIX Dar, pentru că Tempanius nu era sus_ţ inut din

nici o parte de celelalte trupe romane, comandantul volsci
lor dădu ordin unităţilor sale să se retragă din faţa acestei
cohorte parmate şi să lase această „infanterie de tip nou"
să înainteze pînă se va separa de restul armatei. Acest or-
1 Decurionul (decurio) era comandantul unei decurii, o grupă
de 10 ostaşi. Trei dec.urii formau o turma (pluton) comandată de
decurio maximus.
2 Cohorta parmată purta această denumire de la scutul mic
rotund (parma) cu care era dotată cavaleri a romană.
207
--· .
'
din odată executat, ostaşii l u i Tempanius fu ră încercuiţi şi,
eu toate sforţări le depuse, n-au mai putut s Îrăpunge rindu
rile dese ale volscilor, pîrti a pe care şi:o croiseră fiind
acum masată cu unităţi d u şm ane compacte.
N em ai zări n d cohorta lui Tempanius, care asigura pro
tecţi a î n treg i i oştiri , consulul şi legiunile romane între
prind de îndată tot felul de a cţ i u ni îri s pr i ji n ul acelor
ostaşi .vi teji , rupţi de grosul armatei , ca să nu fie lăsaţi
pradă d uşm a n u l ui . 1n felu l acesta volscii, pe de o parte, ţin
piept legiW1ilor c6nsulului , i ar pe de alta il atacă d i n toate
d i recţiile pe Tempanius şi călăreţii lui . A ce ş t i a .:văzînd că
toate încercările lor re pe ta te de a rupe încercuil·ea le sînt
zădărn icite, după ce pun s tăpi nire pe o măgură oarecare,
transformată în punct de sprij i n c i r cu l ar , se apără în con
t i n uar e cu î ndirj ire, pricinuind şi ei pierderi duşmanului.
Numai lăsarea a m urg ul u i a adus încetarea acestei l u pte .
Nici consulul n-a întrerupt d el oc contactul cu forţele
duş m a n e , ţinîndu-le în î n cl eş ta i·e tot ti m p ul cît a mai fost
puţi nă l u m i nă . lntunericul nopţi i a curmat însă osti li tă
ţile, separîi1 d cele d ouă armate fără ca \Teuna să-şi poată
atribui victoria. Această necunoaştere a situaţiei, a p ro
dus în ambele tabe1·e o p an i că atît de cum pl i tă , incit fie
care d i n ele, î ncredin ţate că au fost înfrînte, s-au retras
în grabă în m u n ţ i i d i n apropiere, lăsîndu-şi pe c î m p ul de
luptă răniţii şi o m ar e parte d i n bagaje. Numai măgura
a ma i ră m as înconjurată, pînă după miezul n opţ i i , cînd
d uşman i i care o î ncercuiau, p r i n z î n d de veste că î n ta
băra lor n-a mai rămas picior de ostaş, au crezut că au
fost î m·i n� i de rom ani şi au luat--o la fugă ca re î n co t ro ,
pe unde i-a minat spaima, prin î ntunericul n opţ i i.
Tempanius, de teama unei curse î ntinse de inam i c. a
r ă m a s mai d e p a rt e cu ai săi pe poziţi e pînă ln h·i rea zori
hw . Atunci , porn i n d cu o mină de ostaşi în cercetarea te
renu1ui ş i a fl î n d d e la \'olscii răniţi că oastea lor a pă ră
sit tabăt·a, îşi chemă bucuros oa men i i de pe măgură şi
i n t r ă în castrul roman . Aici i s-a î n fă ţ i ş a t och ilor aceeaşi
208
groaznică privelişte ca ş.t în tabăra wisci10i\-:�iotuFfiinl'
..
părăsit şi în neorinduială, aşa că Tempanius, înainte ca

volscii să-şi dea seama şi să se poată înapoia, �dună ră
niţii pe care-i putea lua cu sine şi, n�tiind în ce di recţie
s-a îndreptat consulul, porni spre. Rom a pe drumurile
cele mai scurte.
XL A c ol o se şi răspîndise de-acum vestea înfringerii
armatei roma n e şi părăsirii taberei ; . era jelită mai cu
seamă cohort.a de călăreţi , a cărei pierdere nu era meii
grea pentru familii decît pentru stat.
Dar, în ti mp ce consulul Fabius, speriat chiar pentru
soarta Romei, fixa u n detaşament de a p ărare în faţa por
ţilor cetăţi i , fură văzuţi de departe nişte călăreţi, a că
ror apariţie, în starea de incertitudine de atunci , stîrni
groaza. Curînd, fiind recunoscută cohorta lui Tempanius,
încordarea şi teama se transformară pe neaşteptate în
tr-o bucurie fără margini , incit strigătele celor care se
felicitau între ei străbătură tot or aşul : „S-au întors că
lăreţii teferi şi învingători ! "
Toţi oamenii care stătuseră cu puţin mai î nain te trişti
şi îndoliaţi au ieşit în întimpinarea cohortei . Mamele şi
soţiile îngrozite pină atunci, lăsînd la o parte orice sfială,
în urma neaşteptatei bucurii , s-au năpustit buluc în calea
acestui detaşament şi au sărit de gitul alor lor. Imbrăţi
şîndu-i şi sărutindu-i cu lacrimi în ochi, cu greu îşi pu
teau stăpini simţămintele.
Tribunii poporului, care fi x aseră termenul de jude
cată lui M. Posturnius şi lui T. Quinctius pentru vina că
romanii au suferit infrîngerea de la Veii, au găsit acum
cu cale să-şi verse focul şi să-şi dezlănţuie atacul împo
triva consulului Sempronius pentru ultima infringere,
precum şi împotriva patricienilor.
De aceea, după ce au convocat Adunarea poporului,
tribunii plebei au început să st r ige că la cetatea Ve i i Re
EUblica Romană a fost trădată de comandanţii ei , care,
·
i·ămînînd nepedepsiţi, şi-au continuat trădările 1 . Acum,
un consul şi-a lăsat oastea pradă volscilor, au fost pără
siţi pe poziţie călăreţii romani, cei n'iai bravi dintre ostaşii
armatei romane, spre a fi măcelăriţi de vrăjmaşi , şi a fost
părăsită în mod ruşinos tabăra.
Unul dintre tribun ii plebei, pe nume Caius Iulius,
dădu ordin să fie chemat în faţa poporului cavalerul Tem
panius şi îi adresă următoarele cuvinte : „Sextus Tempa
n ius, te întreb dacă, după părerea ta, consulul Sempro
nius a dezlănţuit atacul la momentul potrivit, dacă şi-a
întărit frontul de luptă prin aşezarea în dispozitiv a re
zervelor şi, în sfirşi t, dacă şi-a făcut datoria de consul
şi de comandant aşa cum se cuvine '! Dacă, atunci cind
ai văzut legi unile romane învinse, tu ai fost acela care ai
dat din capul tău ordin călăreţilor să descalece, pentru
ca în felul acesta să restabileşti lupta '! Apoi, dacă, după
tăierea legăturilor cu frontul arma lei noastre, consulul
a venit în sprijinul tău şi al călăreţilor tăi , dacă ţi-a tri
mis măcar vreun ajutor ? Î n sfîrşit, a doua zi ţi-a trimis
î ntărituri, ca să te susţină mai departe ? Tu şi cohorta ta
aţi fost aceia care aţi străpuns încercuirea, ajungînd din
nou singuri în tabără, prin vitejia voastră ? Î n tabără aţi
mai găsit vreun consul ? Aţi găsit acolo armata romană ?
Sau tabăra a fost lăsată pustie şi răniţi i au fost părăsiţi ?
î n numele vitejiei şi credinţei tale, însuşiri prin care
Republica Romană a izbutit să rămînă în picioare în acest
război, îţi cer să mărturiseşti adevărul în faţa poporului
roman !
în sfirşit, te mai întreb : unde e consulul C. Sempro
nius ? Unde sînt legiunile noastre '? Tu ai dezertat de la
datorie, părăsindu-ţi consulul şi armata, sau tu ai fos t
lăsat în voia soartei d e comandantul tău '? P e scurt, am
fost învinşi, sau am î nvins ?"
1 î nfrîngerea în războiul c u vcienţii a v usese loc cu dţi v a
a n i în u r m ă ş i s - a datorat, s e pare, neîn ţelegerilor dintre <'O
mandanţi.
210
XLI Se spune că răspunsul lui Tempanius Ia aceste
întrebări a fost simplu, însă rostit cu seriozitatea ostaşu
lui lipsit de trufia gloriei obţinute şi fără bucuria celor
puşi în situaţia de a-i acuza pe semenii lor : „Atîta vreme
cit acest război , a spus el, cade în sarcina minţii iscusite
a consulului C. Semproni us, ostaşul simplu nu are dreptul
să-şi discute comandantul. Singurul îndreptăţit să-l ju
dece este numai poporul roman, pentru că el l-a ales
consul în Comiţii. De aceea, să nu fie întrebat el, un sim
plu ostaş, ce plan a avut în cap comandantul său şi care
au fost intenţiile operative urmărite de consul, - fiindcă
toate aceste chestiuni trebuie cintărite de oamenii mari,
cu minţi şi suflete alese. ln schimb, el poate aduce l a cu
noştinţă ceea ce a văzut înainte de ruperea legăturilor cu
armata romană. Ei bine, l-a văzut pe consul luptind în
prima linie, îmbărbătîndu-şi ostaşii, înfruntind armatele
şi vrăjmaşi i , fiind mereu în frunte, în jurul flamurilor
romane. După aceea, i s-a întrerupt orice contact cu ai
săi şi l-a pierdut din ochi ; dar, cu toată învălmăşeala şi
strigătele neîntrerupte, a putut observa că lupta s-a pre
lungit pină noaptea tirziu. El crede însă că datorită pu
hoiului de duşmani, consulul şi oastea sa n-au avut cum
pătrunde pină la poziţia pe care o ccupa el pe înălţime,
spre a-i da ajutor ca să spargă încercuirea. Cit despre
armata romană, el nu ştie unde se află acum. E încredin
ţat că aşa cum el s-a apărat pe sine şi pe ai săi , găsind
o poziţie favorabilă într-o situaţie atît de critică, la fel
şi consulul roman şi-a căutat alte poziţii mai prielnice de
apărare pentru salvarea armatei romane. El nu crede că
situaţia volscilor e mai brează şi că le-a mers mai bine
decit romanilor. lntimplarea şi noaptea au fost acelea care
au indus în eroare ambele tabere.
Tempanius i-a rugat apoi să nu-l reţină prea mult în
picioare fiindcă se simte istovit şi de eforturile depuse, şi
din cauza rănilor. Ca urmare a fost lăsat să plece la casa
211
sa, fiind lăudat de toată lu1nea n u numai pentru isprăvile
sale v i tej eş ti , dar mai ales pentru modestia sa.
In timp ce la Ho rna se pe trec ea u aceste evenimente,
consulul roman se g ăse a în faţa Sa nctuar u lu i Quies 1 , c a re
e pe V i a Lavic:ană :!. i\ c:o l o i s- au trimis d i n Roma alie că
ruţe ş i animale de p o \· a r ă , î n care s-au urcat ostaşii ră
niţi şi cei trud i ţ i de atîtea eforturi depuse în t i mpu l bă
tăliei şi de m arşul forţat d in timpul nopţii. P uţin după
aceasta a i ntrat î n Roma şi c on s ulul nu atît pentru a se
dez\·ino\'ăţi, cît pen tru a-i aduce binemeritate laude lu i
Temp an i us pen tru strălucitele lui fapte de arme . Cetăţe
n i i , dez o l a ţi de înfrîngerile suferite şi îndîrjiţi î mpo t r i va
comandanţilor, l-au acuzat şi c o n da mnat pe M. Po st u m i u s,
care fusese tri bun m i l i tar cu putere consulară, şi care co
mandase arm a t a romană de la Veii , la o a me nd ă de zec�
m i i de aşi . Colegul său d e funcţie T it u s Q u i nctius, ca re
repurtase succese şi în ţara v o l s c i l o r , în c ali tate de consul,
sub auspic i il e di ctatorului Po s tu m i us Tubertus şi la Fi
d en ae , ca legat al unui alt dic tat o r, Mam_ Aemilius, aruncă
î ntreaga v i n ă a în frînge.r i i de la Vei i asupra co legu l u i său
deja c o n d a m n a t �i fu absoh i t de v i n ă.
1 Sanc:tuar î n c: h i n a t zei ( ei Lin iş.tca 'iI'i lat. Q uies).

2 Via Lavi cana lega Roma de c:etatea Lavicum (azi Collona).
Pe a ceastă şosea se găsea templul divi nităţii abstracte Quies
(Liniştea).
CARTEA A V-Â
ROMANI I CUCERESC CETATEA VEII 1
XV ln vremea aceea se anunţaseră n1:1.meroase semne

prevestitoare. Celor mai multe dintre acestea nu li se
dăduse crezare, nefiind luate în seamă fie pen tru că erau
istorisite de o singură persoană, fie pentru că , datorită
vrăjmăşiei cu etruscii, romanii nu mai aveau haruspicii 2•
Mai ales o întirnplare deosebită a stîrnit îngrijorare tutu
ror şi anwne : lacul din mijl'Ocul dumbrăvii Albane a
crescut de la sine într-o măsură nemaipomenită, fără să
1 După expansiunea romanilor spre sud, prin campaniile mi

litare con t ra volscilor, care au durat circ a . 100 de ani, î nc he i ate
prin incorporarea ţinut"alui voise, cu centrele Anxur, Ecetra etc.,
puterea romană îşi caută noi te a tre de operaţiuni în nord, pmtru
cuc erirea de noi teritorii de la etrusci. Primul obiec tiv a fos t
cuet!rirea puternieet cetăţi estrusce, Veii. Situată la 40 k m nord
de Roma, cetatea Veii,. care dispunea, de poziţii naturale exce
lente. clllă:ţui a ei fi.ind situată. pe o în ălţi me stîncoasă abruptă,
a fos t îngenuncheată după 10 a n i de asediu. In capi tolele ca re
Urrrira ză este reratat sfirşitul războaie lor cu veienţii:
! Preoţi consideraţi cwioscăl!ori ai învăţăturii sau ş t i i n ţei
sfinte etrusce , prin care se lansau în prevestirea viitorului, cer
cetind diferitele semne şi fenomene cereşti, ori mărun taiele ani
malelor sacri.ficate-, sa u explictnd visele (onirologia). Haruspicii
cercetau ficatul,. splin a, stomacul, inima, rinichii şi plămîn.ii ani
maluîui. Dacă p r otuberan ţa lobului drept al fica tului era boga tă
în vase sanguine, era semn bun pen tru romanL Dacă lipsea. era
RmD. rău, dacă era dublă era dezbina re, dacă avea o tăietură
însemna o schimbare fundamentală.
:Ul
cadă ploi din văzduh, sau din alte cauze care să inlătui·�
părerea că acolo, într-adevăr, nu s-a intîmplat nici o mi
nune. S-au trimis împuterniciţi la oracolul din Delphi , ca
să întrebe ce vor zei i să spună printr-un asemenea mi
rncol.
Dar ursita le-a pus la î ndemînă un tîlcuitor mult mai
aproape de tabăra lor : într-o zi, un bătrîn din cetatea
Veii, prinfre glumele care se schimbau de obi cei între stră
j i le romane ş i etrusce, a rostit cu glas profetic u rmătoarele
cuvinte : „Romanii nu vor pune stăpîn i re pe cetatea Veii,
pînă nu vor d a drumul să se scurgă toată apa din lacul
Alban 1 •
L a început nu s-a d a t n ici o importanţă acestor vorbe ,
de parcă ar fi fost rostite din întîmplare ; mai tîrziu însă
au început să stîrnească vîlvă. Intr-o bună zi, o strajă
romană l-a întrebat pe adversarul său (datorită d uratei
atît de lungi a acestui război , ostaşi i celor două tabere
ajunseseră să schi mbe şi vorbe între ei), cine-i acela care
aruncase acele vorbe ca de oracol despre povestea cu
J acul Alban ? Cînd a aflat că bătrînul este un haruspiciu,
romanul, fire evlavioasă, a spus că şi lui i s-au arătat n işte
semne şi că ar vrea, dacă se poate, să-l consulte pe proo
roc ; în felul acesta l-a ademenit pe bătrîn la o între
vedere cu el.
După ce au ieşit amîndoi î n faţa pozi ţiilor lor, dezar
maţi, ca să înlăture orice teamă, romanul, un flăcău mai
vinjos, l-a înşfăcat pe neputi nciosul bătrîn în văzul tutu
ror şi l-a adus la ai săi , cu toată zarva pe care zadarnic
b stîrni seră etruscii. Bătrînul veient, după ce a fost con
dus sub pază la comandant, şi de acolo trimis la Roma şi
î nfăţişat senatorilor, care l-au întrebat ce a vrut să spună
cu proorocirea sa despre lacul Alban , le-a răspuns că, de
1 Lacul Alban (azi Lago d i Castello) era situat la poalele

muntelui Alban, sud-est de Roma. A pele l:1cul u i <:: rcscuseră da
torită topirii zăpezilor.
214
bună seamă, în ziua aceea zeii au fost miniaţi pe poporul
veienţilor, d e vreme ce i-au dat imbold să facă profeţia
că patria sa, Veii, va fi sortită pieirii . Că, totuşi, el nu mai
poate tăgădui ceea ce a rostit d intr-o inspiraţie divină,
deoarece a trece sub tăcere ceea ce vor zeii nemuritori
să se ştie este un păcat la fel de grav ca şi destăinuirea a
ceea ce-i oprit. „Aşa stă scris în cărţile sfinte sibiline 1 ,
aşa n e î nvaţă învăţătura etruscă că, dacă romanii vor d a
drumul l a acea apă, după u n anumit ritual, l i s e v a hărăzi
lor biruinţa împotriva veienţilor. Pînă ce romanii nu vor
face acest lucru, zeii nu ,·or părăsi zidurile cetăţii Veii . "
A poi bătrinul veient dădu î n vileag c e solemnitate
trebuie î ndeplinită pentru devierea apei . Senatorii însă,
crezind că omul acesta e un flecar şi nu merită să fie cre
zut cu povestea lui despre un m i racol atît de i m portan t ,
au hotărît s ă aştepte solia c u prezicerile oracolului .
XV I . „ După ce î mputern ici ţii Romei s-au înapoiat

de la Delphi , aducî n d răspunsul oracolului lui Apollo, :�-a
observat că acest răspuns era aproape i dentic cu prooro
cirea bătrînului captiv : „Romane ! să nu laşi apa din
lacul Alban să rămî n ă în matcă şi nici să-şi urmeze cursul
. şi să se verse în mare : dă-i voie să curgă împrăştiin du-se
pe ogoare şi să dispară în mici pîrîiaşe. După ce vei săvîrşi
toate acestea, atacă plin de îndrăzneală zidurile duşmane.
Şi ia ami nte că victoria asupra cetăţii pe care de atiţia
ani o î mpresori a fost hotărîtă de destin prin cele care ţi
s-au arătat aici. Iar după ce sfîrşi-vei biruitor acest răz-
1 Pînă la cartea X-a a operii s a le A b Urbe condila, Tilu-;

Livius l e identifică cu Libri fat ales, curţile dcslinului. Se de�
osebeau intre ele prin aceea că Libri fatales cuprindeau o sumă
de izvoare, teferi toa r e la prezicerile etrusce, scrise î n limba
etr u s c ă la origine şi traduse ap oi în latinii, pc cînd Cărţile sibi
line au fost scrise i niţial în greceşte. Consultarea n ces tor cărţi
SC' fă c ea în scopul stabi lirii r i t u al u l ui C'e treb u i a î n d epl i n i t la
ofi C'ie:·ea u no r unu mi te ceremonii rel i g i oase.
2 15
boi, adă prinos bogat templelOF mele şi fă ca ceremoniile
sacre ale patriei tale. care au fost neglijate atîta vremet
să fie restabilite după datini."'
XVII Din acest moment prizonierul prooro c a îneeput

să se bucure de o nemaipomenită atenţie, iar tribunii mi
litari Cornelius şi Postumius îi încredinţară grija împli
nirii profeţiei privind lacul Alban şi aceea de a îmbuna
cum se cuvine pe z ei . . .
Pe cînd astfel stăteau lucrurile la Roma, popoarcle
etrusce se adunară la templul zeiţei Vo-ltumna unde cape
naţii şi falis cii au cerut ca toat e popoarele Etruriei să
adopte o hotărîre şi un plan comun de a elibera din îm
presurarea romană cetatea Veii . . .
La Roma a ajuns curînd vestea că acolo , la templul
Voltumnei, se strinsese un mare număr de duşmani. Şi
C;ttunci, în faţa pericolului comun, au î nceput ca de obicei ,
Să se potolească zizaniile şi vrajba dintre cetăţen i .
XVIII Patricienii au încuvi i nţat ca prima centurie să-l

voteze ca tribun mili t ar, cu toate că nu candidase la ale
geri, pe P. Licinius Calvus , un om care în timpul trecutei
sale dregătorii se făcuse cunoscut tuturor în mod deose
bit prin simţul măsurii şi care acum ajunsese la o vîr�tă
în aintată. Apoi au fost realeşi şi colegii săi din acela"i'i
an : L. Titinius, P. Maenius, P. Maelius, Cn. Genucius si
L. Atilius. Înain te ca nwneJe acestora să fie aduse la cu
noştinţă alegătorilor, spre a fi vo t aţi pe triburi, P. Lici
nius Cal v u s , cu încuviinţarea interregelui, a rostit urmă
toarele cuvinte :
„Cetă ţen i ! lmi d au bine seama că voi aţi căutat ia
mod deosebit în acest moment atit de greu , să ne re-înnoiţi
mandatul de tribuni m ilitari şi p� anul care \'ine, ami n
tindu-vă de felul cum ne-am făcut datoria în trecut. Dar
dacă ceilalţi colegi pe care- i-aţi reales vă voc dovedi acwn
calităţi mai mari, în urma experienţei cîştigate, în ce mă
priveşte, n-o să-l găsiţi în mine pe acelaşi Licinius din
trec ut , ci numai n umele şi u mbra lui . Acum sînt cu tru
pul, cu s i m ţu ril e \·ăzului şi auzului slăbite ; me mo ria nu
mă mai ajută şi nici mintea n u-mi mai e sprint�nă"'„ Apoi
arătindu-le pe fiul lui, s puse : „Iată, vă prezi nt aici un
bă rbat chipeş şi în floarea vîrstei - imaginea acel u i w„i
om p e care aţi b i nevoit să vi -l alegeţi ca tribun mili tar
pen tru pri m a dată din rîndw·ile poporului . Crescut sub
oblă dui rea şi îndrumările m el e, vi-l î ncredinţez din to:=ită
inima şi-l hărăzesc patriei, ca locţii l or .al m eu. Ca atare,
cetă ţ en i , lăs aţi- m ă pe mine deoparte de la această dem
nitate.. lncredinţaţi-i fi ului meu. această ci n ste, pe care 7i
el v-o cere, şi p ent r u care şi e u vă rog "' .
In ci n ste a tatălui, poporul i -a î m pli n i t d o rin ţa şi <ist
fel fiul acestuia, P. Licinius, a fost ales tribun m i li tar cu
putere c onsu l ară , împreună cu cei pe care i -am am i ntit
mai sus. Tribunii militari Titi n ius şi G enuc i u s au por n i t
să ducă mai departe războiul cu fal isci i şi ca pe n aţ i L
Fiindcă s-au avintat prea mult şi fără chibzui nţă, ei au
c ăzut în cursele î nti n s e d e d u ş m an i . G e nu ci u s a mu1�t i n
pri ma linie în faţa steagului , i spăşindu-şi prea marea în
drăzneală pri ntr-o moarte de er ou . Î n schi mb Ti t i n i u s a
izbu t i t să restabilească lupta, după ce şi-a adunat în ju rul
său, pe o măgură, pe toţi ostaşii s ă i . pe ca:re i-a scos d i n
mare pan ică � d ar el n u s-a mai î ncumetat să se m ăs o are
din nou cu vrăjmaşul în cîmp deschis. Pi erderile n-au fost
atit de simţitoare pe c î t a fost de ruş i no asă infrîngerea, care
se putea preface, fără d oar şi poate, î ntr-un dezastru cum
plit, căci spaima ajun�se nu numai p!ină la Roma , w1 dc
se răspindiseră tot felul de ştiri, care de care mai umflate
şi mai ingri j orătoare, ci şi î n tabăra romană de la v�ii.
Greu de tot au fost reţinuţi pe loc să n-o i a la fugă o st al?H
acestei tabere. Ac-01-0 ajunsese zvonul că şi coman d an ţi i şi
arma ta, î n întregi me, fuseseră măcelăriţi şi că fa1iscii şi
capenaţii , învingători, la care s-a alăturat tot tineretul
din Etr:uria, nu sint departe de ei.
217
Populaţia din Roma crezuse că situaţia e şi mai dispe
rată, că vrăjmaşul a început şi atacul taberei romane de
Ia Veii, ba chiar că o parte a forţelor duşmane s-au în
dreptat spre zidurile Romei. Toată lumea s-a năpustit pe
metereze şi parapete, iar matroanele, pe care panica răs
pîndită în tot oraşul le scosese din mi nţi, au intrat în tem
ple, ca să facă rugăciuni şi slujbe. Cu lacrimi în ochi au
rugat zeii să se milostivească să alunge prăpădul şi piei
rea de la casele, templele şi zidurile Romei şi să vîre groaza
î n vrăjmaşul de la Veii (aşa cum şi-au arătat ei vrerea
prin semnele de la lacul Alban), de vreme ce au fost în
deplinite toate cele cuvenite, după rînduiala datinilor şi
s-au îngrijit de slujbele ispăşirii, potrivit semnelor arătate.
XIX Tocmai se desfăşuraseră spectacolele jocurilor săr

bătorilor latine 1 • Apa din lacul Alban fusese dirijată prin
canale 2 către ogoare ; toată lumea aştepta împlinirea ursi
tei cetăţii Veii : pieirea ei . De aceea trebuia ales şi hărăzit
prin vrerea destinului şi comandantul menit să ducă ia
bun sfîrşit această însărcinare : salvarea patriei şi nimici-
1·ea cetăţii duşmane. Acesta a fost M. Furius Camillus, care
a fost numit dictator 3• El, la rîndul lui, l-a numit coman-
1 Erau festivităţile confederaţiei cetăţilor latine, celebrate pe

muntele Alban în cinstea l u i Jupiter Latiaris şi în dumbrava
Feren tină, la începutul anului, sub patronaj ul consulilor şi în
prezenţa tuturor magistraţilor cetăţilor latine. Durau 4 zile.
2 Canalele de irigaţie au fost săpate timp de doi a ni. Ele
constituiau o admirabilă realizare a tehnicii romane. Canalul
subteran avea o lungime de 1300 m, c u diametrul de 2 m. ·
3 M. Furius Camillus, erou roman devenit legendar, a con
dus Roma 30 de ani, după tradiţie, pînă la 363 î.e.n. ; datori tă
strălucitelor sale însuşiri militare şi politice a fost ales de şapte
or i tribun militar cu putere consulară, de cinci ori d ictator şi o
dată interrege. Susţinind cu ardoare interesele şi poziţiile domi
n ante deţinute de patricieni, tribunii plebei au reuşit să-l exi
leze în c·e tatea Ardea. Dar după ocuparea Romei de către gali,
Camillus v a fi ales în lipsă dictator ca singurul comandant în
stare să salveze statul roman de Ia pieire.
218
dant al cavaleriei pe P. Cornelius Scipio. Cu schimbarea
comandantului s-a schimbat în întregime şi repede situa
ţia. Alte nădejdi, alt curaj, alt noroc păreau să surîdă Ro- ·
mei . Primele măsuri Camillus le-a luat împotriva ostaşilor
care, cuprinşi de frică, fugiseră de pe poziţiile din faţa
cetăţii Veii ; prin asprimea pedepselor, potrivit disciplinei
militare romane, el a făcut ca ostaşii romani să nu se mai
înspăimînte atît de rău de duşmani .
Apoi, după c e a fixat ziua cind trebuia s ă s e facă
mobi lizarea armatei . se duse la Veii , ca să îmbărbăteze şi
pe ostaşii de acolo. După aceasta s-a întors la Roma ca să
ducă la bun sfîrşit înrolarea sub drapel a noilor ostaşi ;
toţi cetăţenii capabili de a purta armele au răspuns la
chemare. A răspuns la chemare chiar tineretul străin , al
lati n i lor şi hernici lor, care la rîndu-le au promis că-şi vor
face datoria în acest război . După ce li s-a adus mulţu
miri publice aliaţilor, î ntr-o şedinţă a senatulu i, şi după
ce au fost făcute pregătirile absolut necesare pentru acest
i·ăzboi , Camillus a făgăduit solemn , şi senatul a dat ca
urmare un decret în acest sen s , că va sărbători prin orga
nizarea marilor j ocuri Yictoria asupra cetăţii Veii şi că va
inaugura templul zeiţei Mater Matuta 1 , dedicat mai
înainte de regele Servius Tullius.
Ieşind din Roma , Camillus a porn i t apoi ·cu armata în
marş, lăsînd lumea mai mult î n aşteptare <lecit cu n ădejd i .
Camillus străbătu ţinutul Nepesin 2 , dind mai î n tîi bătălia
cu foliscii şi capenaţii . Aşa cum se în tîmplă · de obicei,
n orocul a însoţit planurile bine chibzuite ş i iscusite. Ca
millus n u numai că l-a împrăştiat şi l-a pus pe fugă pe
1 Străvcc:he divini tate italic[1, iden tificată uneori cu Leuco

thea (I no, fiira lui Cadmus la greci) ori cu A lbunea, divi nitate
italică L1Utohtonii, era zei \ a aurorei, lumina zilei �i protectoarea
naşterilor. Sărbătoarea ei era la 1 1 i unie.
2 Azi Nepi, l i nu tu l din jurul cetăţii etrusce Nepete, aproape
de pădurC'a Ciminia, la nord de Roma.
219
adversar, dar l-a scos şi din tabără, cucerind-o. Armata
romană. a pus mina pe o uriaşă pradă de război. Cea mai
mare parte din captură a predat- o chestorului, iar puţinul
e.are a mai rămas a fost împărţit ostaşilor.
De acolo a purces cu armata către Veii ; aici a ridicat
numeroase redute:, mult mai dese ca înainte. Apoi a dat un
ordin prin care interzicea de-acum înainte ostaşilor să
mai wnble din loc în loc şi să plece după prădăciuni„ fapte
care pină în ziua aceea se repetau des intre oraş şi fortifi
caţii. Apoi a mai interzis orice luptă fără ordinele sale ş.i„
în felu1 acesta, a pus ostaşii la treabă. Truda ostaşilor a
fost încununată de succes T pentru că ţinta cea mai grea
şi cea mai importantă a lucrărilor era săparea unui tunel,
prin car-e trebuia să se ajungă la cetăţuia vrăjmaşului.
Pentru ca lucrarea să nu se întrerupă şi ca să nu mun
cească sub pămint ac.eiru?i oameni, pînă la istovire, H
î mpărţit armata în şase detaşamente de lucr� obligîndu-le
să l u cr eze prin rotaţie cite şase ore. Săpatul nu s-a între
rupt u ici o clipă. S-a l u crat şi zi , şi n oapte, pină s-a deschL"
un drum pină la cetăţuie.
XX Cînd CamiIIus şi-a dat seama că a sosit clipa stt

cîş.tige biruinţa, cuceri nd unul dintre c:ele mai bogate
oraşe, şi că va fi în posesia unor capturi uri aşe, cum nu
mai fuseseră în trecut în toate războaiele luate împreun ă ,
ca s ă evi te fie nemulţumirile soldaţilor da torită împărţirii
cu zgircenie a capturilor, fie ura patricienilor pen tru o
împărţire prea darnică, a trimis o dare de seamă senatu
lui, în care a scris că prin milostivirea zeilor nemuritori ,
cu ajutorul planului elaborat de mintea sa şi prin putere a
răbdării ostaşilor săi, Veii va fi în cel mai scurt timp în
stăpînirea poporului roman. Ca atare, ce hotărăşte senatul
roman în privinţa capturilor ?
Două păreri se remarcaseră în mod deosebit în senat ;
cea dintii abătrînului P. Licinius,. care fusese întrebat
primul se z i ce - de către fiul său. Licinius spusese că
-
trebuie să se aducă la runoştinţa întregului popor că ori:

cine vrea să se infrupte d i n prăzile .de la Veii este liber
să se ducă si s ă- si ia ee doreste. Cea de a d-0ua era a lui
u
Appius Cla dius 0; acesta c-0�bătea noul act de dărni cie,
spunind că este o ris!pă nelalocul° ei ·şi fără n ici un sens ;
că e pă c at să nu se treacă 1n visteria sta:tu.lui valoarea
acestor capturi luate de la vrăjmaşi , cită \Teme Republica
a fost secătuită de atiiea războaie ; că, de aceea.,
el e de
părere să se constituie din aceste prăzi fon d uri pentru
plata soldelor 1 , pentru ca
m felul acesta să se micşo�
sarcinile po por ul u i la plata impozi lefor. „TDate familiile
vor simii a tun c i deopotrivă awmtajele acestor binefaceri.
t
A p o i n u e d rep şi n ici nu se cuvine ca aceia care n -au
,
pus umă rul Ja acest război , să şi î n figă l acom m î i n i ie î n

-
aceste capturi . Ele s e cuvf o s ă fie o răsplată a vite j i ei

numai pe ntru ace ia care au fost pe dm pul de luptă. E un
ade\'ăr de netăgădui t că ostmşul care trudeşte !?i ill fruntă
primejd i i pe cimpul :de luptă niciodată nu dâ pri mul
năvală la prndă , nu obişn u ieşte să pretindă prăzile captu
rate şi n iciodată nu ia partea leului . "
La acea�ta, Llcin i us spunea că di mpotrivă, o astf.et de
împărţire a banilor \'a fi ve!? nk un izYor ele bă n uieli �i
im- i die şi va oferi motive de acuzaţi i d i n partea poporu
tulburări -şi de noi legiuiri . „Ca a tare, era
l u i !?i pri lej de
mai b i n e să atrag i poporul pri n dărn i ci-e şi să-i v i i in f�lu l
ace�a î n aj utor acum cin d e stcli·s de vlagă ş i secă t u i t de
ultimele ven ituri pri n atitea dări piătite statului , .ati ta
amar de ani . Vor simţi �i cetăţenii n>irar o dată duke<-11 '1
roade lor culese de pe urma arestui rizOOi, in care aproap?
au îmbătnnit. Oamenii. vor fi mult mai bucuroşi şi mai
1 A ceastă măslll'ă, luată de ;um l'l lt11 romau în anul 406 î . e . n . ,

<: afiE'n1re ostas rOD181ll să primească solda pe t-oată durata cam
pa niei m i l i t�re din tcz.;;i uru l st<&'hJdci esle de:rnnă de retnal"C".i't.
Solda unui oswş rc m a n era ele 5 � pe zi pină la Caesar, caT'c
a dublat-o.
n1
recunoscători atunci cînd fiecare va lua o părticică cu
mîna sa proprie din capturile duşmanului, <lucindu-şi-o la
casa sa, în loc să primească după bunul plac al altuia,
oricît de mult i se va da. Insuşi dictatorul caută să fugă
de invidia şi în vinuirile oamenilor pentru acelaşi îndrep
tăţit temei şi de aceea a lăsat această sarcină pe seama
senatului. La rîndul său şi Senatul trebuie să cumpănească
cu înţelepciune asupra situaţiei şi să î ncredinţeze această
sarcină poporului, pentru ca fiecare cetăţean să se bucure
de ceea ce i-a hărăzit soarta războiului." Această părere a
fost găsită cea mai potrivită şi singura menită să facă se
nat�! popular. Ca urmare s-a publicat un edict prin care
orcine voia era liber să meargă în tabără la dictator şi să se
înfrupte din capturile de la Veii.
I
XXI O mare mulţime de cetăţeni care a plecat din
Roma a umplut tabăra lui Camillus. Atunci dictatorul
i eş i n d pentru consultarea auspiciilor, clupă ce a dat ordin
soldaţilor săi să pună mina pe arme şi să fie gata de luptă,
a rostit următoarea rugăciune : „Sub pavăza ta ocrotitoare,
Apollo Pythicus, cu sufletul aprins de credinţă în divini
tatea ta, purces-am acum la nimicirea cetăţii Veii . lnchi
nindu-mă ţie, îţi dau prinos a zecea parte din aceste cap
turi . Şi tu, Regină Junona 1, care sălăşluieşg acum la
Veii, în genunchi rogu-te, îndreaptă paşii noştri spre
biruinţă, spre acest oraş al nostru, care în curînd va fi al
tău ! Aici ridica-vom pentru tine un mindru templu,
vrednic de tine şi de mărirea ta ! " După rostirea acestei
rugăciuni, Camillus,. pentru că dispunea de forţe mai mari
decît avea nevoie, atacă oraşul din toate părţile, astfel ca
duşmanul să nu simtă că primejdia care-l paşte cel mai
1 Junona Regina era o divinitate protectoare a cetăţeii Vi;-ii.

l n mitologia populaţiilor italice este menţionat mitul că oric e
cetate vrăjmaşă putea fi .cucerită dacă asediatorii invocau în
rugăciunile lor divinitatea tutelară a acelei cetăţi şi-i făgăduiau
(votum) că o vor prelua în panteonul divinităţilor proprii.
222 .
mult vine prin tunel. Veienţii habar n-aveau că profeţii
lor i-au trădat, n ici ce proorociri făcuseră îndepărtatele
oracole, nici că zeii lor înşişi au fost chemaţi de romani să
se înfrupte din prăzi şi că şi ceilalţi zei din cetatea lor,
atraşi prin făgăduieli, îşi îndreptară acum privirile spre
templele duşmanilor şi spre noile lor aşezăminte şi n i ci
că această zi va fi cea din urmă a vieţii lor ; mai puţi n ca
orice, veienţilor le-ar. fi trecut prin minte că în curî ntl
romanii aveau să pătrundă prin tunelul subteran î n
cetăţuia care, odată n ăruite zidurile, s e v a umple d e du�
mani ; de aceea toţi într-un suflet aleargă pe ziduri şi
pe parapete, cu arma în mină. Ei se miră de cele ce se
întimplă acum, mai ales că zile întregi nu s-a Yăzut nici
cea mai mică mişcare din partea străjilor romane ; acum
însă, parcă împinşi de o furie neaşteptată, romanii se
nă pustesc ca ni şte smintiţi şi pe neaşteptate asupra zi d u
rilor cetăţii lor. A rămas d e atunci o legendă în legătura
cu acest atac : se spune că în timp ce regele veien\i lor
aducea jertfele şi preotul î nsărcinat cu tălmăcirea sem
nelor rostea că izbinda va fi de partea acelora care Yor
ad uce jertfă măruntaiele animalului înjunghiat, ostaşii
roman i care se aflau în tunel şi-i auziseră cuvintele s-au
năpusti t din tunel, deschizîndu-1, pentru a pune mina pe
acele măruntaie şi a le aduce di ctatorului. însă, din înlim
plările şi faptele atît .de vechi eu mă mulţumesc să redau
numai pe cele ce par m ai aproape de realitate. Nu meriti't
trudă şi osteneală nici să confirmi, dar nici să respingi
asemenea legende, care sînt m ai degrabă menite · să le pui
pe o �cenă de teatru.
Tunelul de sub pămint era plin de ostaşi romani aleşi
tot unul şi unul ; aceştia ajung cu gri jă pină în templul
Junonei din cetăţuia din Veii şi nă vălesc in incinta ce
tăţuii . O parte d i n ei pornesc în i ureş asupra duşmanilor
de p� zi duri , care erau atenţi l a atacul dinspre exterior ;
o altă parte sfarmă repede zăvoarele şi drugii de la por�ile
cetăţuii, iar o treia dă foc oraşului, în timp ce femeile şi
223
scla\· i i ,-eienţilor aruncă asupra romanilor bolovani ş1
ţigle de pe acoperi�ul casel0t· lor. Stdgăte şi răcne te de
grnat.ă, amestecate cu ţi petel e .şi vaietele femei.101· şi copi
i lo1· lor, se aud de pretuti n deni . lntr-o clipă, apă1·ătorii de
pe ziduri sînt aruncaţi peste cap, î n toate părţile.
După ce s-au deschis porţile, trupele de atacatori
romani dau nă\'ală în pîlcud dese, alţi i sar peste zidurile
lipsite de apărători . Tot ora�ul se umple de romani . Lupta
se încinge în tot locul . Dar după atîta măcel şi sî nge văi·..:.
sat, ea începe să piardă din înverşunare. Cam illus ordonă
.să se dea de ştire prin cra i nici -ca romanii să-i cruţe 1>e c-ei
fără arme asupra lor. Acest ordin al lui Camillus a pus
capăt ,·ărsări i de sînge. Cei fără arme au începu t să se pre
dea. Şi atunci ostaşii, cu aprobarea dictatorului , au pornit
d upă capturi . Cînd Camillus şi-a yăzut ostaşii cărînd pritzi
cu m u l t mai mad şi lucrrn·i cu m ult mai de preţ <lecit se
.aşteptaseră , se spune că a ridicat mîi nil e spre cei· şi a
rostit w·mătoarea rugăciune : „Dacă \'reunul din zei sau
d i n tre oameni socoteşte că poporul roman a aYut parte de
un n oroc prea mare, să cadă mai d egrabă pe capul meu
păcatul, decît să înd ure poporul roman \Teun neaj uns
ori cît de m i c" .
A rămas şi s-a răspîndit de atunci această legendă că
întorcîndu-se, în tim pul acestei rugăciuni , Ca.millus a
alunecat şi s-a prăbuşit la păm î n t. Mai tîrziu , cînd ;;-a
căutat tilcul acestei întîmplări, s-a constatat că ea fusese
o presi mţire a lui Camillus, care s-a ade\·edt în fapt :
în tr-ade\•ăr, el a fost condamnat, iar - la cîţiva ani după
osîndi rea lui s-a prăbuşi t şi Roma, lo\·ită de o urgie şi
mai cumplită : căderea oetăţii în mîini le g alilor.
Z i ua aceea s-a încheiat cu nimicirea tuturor \Tăjmaşi
lor care mai rămăseseră pe ici pe colo şi cu jefuirea aces
tui ornş atît de bogat.
XXII A doua· zi, dictatm·ul a ordonat ca prizonierii să

fie vînduţi la licitaţie. Sumele rezultate au fost singurele
224
care au fost vărsate visteriei statalul, nu însă fă�ă · inaig
narea plebei ; poporul nu ţinea seama de prăzile din care
se infruptase, nici de comandant, care pentru a se eschiva
de răspunderea unei proaste împărţiri, lăsase în grija se
„
natului o hotărîre care cădea în sarcina sa. Plebeii nu pur

tau recunoştinţă n i c i faţă de senat, ci numai familiei
Licinius . ln primul rînd fiului, care deschisese discuţia în
senat, ş i î n al doilea rînd tatălui, fiindcă el fusese autorul
acelei propuneri atît de îmbucurătoare pentru popor.
După ce toate bunurile şi averile locuitorilor au fo�t
transportate din Veii , au început să fie ridicate s.taiuile
zeilor şi ofrandele aduse lor, dar aceasta romanii o făceau
mai degrabă in semn de ::iostire şi preţuire decit cu gind
de jaf. Astfel s-a ales din toate unităţile armatei Wl grup
de tineri care primiră însărcinarea să ducă pe braţe sta
tuia Jwionei Regina ; cu trupurile spălate şi puri ficate,
îmbrăcaţi în hai ne albe strălucitoare. ei au intrat pli n i de
cucei·n i ci e în templul zeiţei. Acolo, cuprinş� de fiorii cre
dinţei sfinte, au luat pe braţele lor statuia, care după da
t inile et rusce nu se cu�·enea să fie at i ns ă decit de un preot
dintF-{) anumită spiţă. Apoi, cînd unul di nh'e tineri, f ie
insuflîndu-i-se har divin, fie d i ntr-o glwril ti&rească. a
întrebat : „Juna, '\Tei să \"ii la Roma ?", toţi ceilalţl au
strigat : „Zeiţa a făcut semn că vrea ! " i\ces11ei iegende i
s-a m ai adăugat şi o ulta şi anume că aceşti :comahi au
auzit ch iar glasul zeiţei spunînd : „Vreau r '"'
Ceea ce-i sigur e c ă această statuie a fost ridicată din
locul e i c u ajutorul unor pîrghi i şi c ă s trămu tar.ea a ;'tle
curs des.tul de �or. Ea a Io�t transportată fără � sufe1·e
cea mai mică stricăciune şi a�zată pe altarul ei veşni c din
templul d e p e Aventin , unde o destinase făgăduinţa so
lemnă a dictatorului roman.
Astfel a apus de-a purlll'i cetatea Veii, oraş etrusc cu
o mare faimă prin bogăţiile sale fără număr, dar şi pri n
măreţia dezastrului său din urmă. Cetăţii Veii, asediate
zece veri şi zece ierni ne î n trerupte , fiindcă pricinuise cu
mult mai multe neajunsuri şi mai mult rău decit pătimise
ea, destinul n ecruţ ă tor i-a hotărît căderea şi sfîrşitul. Veii,
în cele din urmă, a fost cucerită prin lucrări genistice şi
·
nu pri n atac frontal.
I N V A Z I.I\ GALILOR
XXXV ... Ultimele ramuri galice 1 coborite în Italia,

gali i senoni 2, au locuit ţinuturile dintre rîurile Utens 3 şi
Aesis .1. După cite am aflat, aceasta este populaţia care a
venit la Clusium şi de-acolo la Roma. Ceea ce nu se ştie
exact e faptul dacă au veni t singuri, sau însoţiţi de toate
populaţiile galilor cisalpini. Clusinii au fost înspăimîntaţi
de noul război ; văzind puhoiul acesta de oamen i cu
chi puri deosebite, cum nu le mai apăruseră \Teodată în
faţa ochi lor, apoi felul armelor lor şi mai auzind şi de la
locu i torii de di ncoace şi de dincolo de Pad că însăşi legiu
n i le etruscilor au fost de mai multe ori bătute de gali, au
trimis soli la Roma, ca să ceară ajutor din partea senatu
lui , cu toate că clusinii nu încheiaseră pînă atunci nici un
tratat de alianţă şi nu avuseseră nici un fel de relaţii de
prieten ie cu romanii, în afară de faptul că ei nu-i ajuta
seră pe Yeienţi , consîngenii lor, în războiul î ndelungat al
acest ora cu romanii. Roma însă a pregetat să le acorde
clu"ii n i lor aj utorul cerut. Au fost trimişi în schimb ca soli
1 I storicul g r ec Polybios şi anal iştii romani au relatat că

în jurul a n u l u i 500 î.e.n . a avut loc o mare miş care migratoare
a un or tri.bu ri cel ti ::: e către Italia, fapt confirmat şi de i sto ri ci i
Diodor şi J ustinus.
� Gal i i senoni emu cea mai i mportantă şi mai numeroasă
populaţie a Galiei. Teritoriul lor coresp undea regi un i i Cham
pa g n e şi ne de Fr:m ce. Capitala lor era Senones - azi Lens.
'1 A zi Mo n ta ne
, curge pe lingă Ravenna şi se varsă în Ma
rca A d ri a t i că.
cu rge intre Sena Galica şi An
4 Az i Esirio sau Fumerino,
cona şi se varsă în Marea Adriatică.
226
cei trei" fii ai lui Marcus Fabius Ambustus, care să tra
teze cu galii în numele senatului şi al poporului roman,
cerindu-le să nu-i atace pe aliaţii ş i prieteni i poporului
roman, deoarece galii n-au suferit niciodată vreun ne
ajuns din partea clusinilor. Că dacă se va aj unge la răz
boi, romani i vor fi nevoiţi să-i apere pe clusini, deşi gă
sesc de cuviinţă că e mai bine să evite războiul pe cit le
va sta cu putinţă şi să cunoască noul popor al galilor
mai degrabă prin legături paşni ce decît pe calea armelor.
XXXVI Poate că tratativele ar fi avut un- curs-paşnic,

dacă solia romană ar fi fost încredinţată altor oameni şi
nu celor trei fii ai lui Ambustus, care erau prea î nfumu
raţi şi se asemuiau mai mult cu galii decît cu romani i .
După c e împuterniciţii Romei au adus solia lor la cunoş
tinţa adunării galilor, au primit din partea acestora ur
mătorul răspuns : Cu toate că galii aud pentru întîi a oară
de numele de roman, ei cred totuşi că e vorba de un po
por vi teaz, de vreme ce clusinii, ajunşi acum în restrişte,
recurg la ajutorul lui. Dar, fiindcă roman ii au vrut să-�i
apere aliaţii împotriva lor, mai degrabă printr-o solie de
cit pe calea armelor, ei nu resping pacea pe care o oferă
roman i i , cu o condiţie : fiind l ipsiţi de pămînturi, iar clu
sinii stăpi n ind un ţinut cu mult mai mare decit cultivă ,
aceştia să le cedeze lor o parte din teritoriul pe care-l
stăpî ne<:c ; altfel nu \'or putea obţi n e pacea. Că ei \'Or să
primească răspunsul în prezenţa romanilor, iar dacă n1
fi negativ atunci galii vor duce lupta în prezenţa aceloraşi
romani , pentru ca aceştia să poată duce vestea în ţara 101-,
pentru a vedea cu cit sînt mai presus gali i prin vitej ie de
ceilalţi muritori.
Iar ci nd romanii i-au întrebat cu ce drept vin ei să
ceară pămintul altora şi să-i ameninţe cu armele şi ce
drepturi au galii în Etruria, şi galii le-au răspuns plini
de trufie că , ,dreptul se bizuie pe armele lor" şi că „totul
aparţine celor viteji", atunci spiritele s-au aprins : cu toţii
227
au alergat să-şi ia armele şi au început să se încaiere. Pe
capul Romei plan a un q estin nefast, căci împuterniciţii
romanilor au pus mina pe arme călcind dreptul g inţilor;
d e altfel nici nu s-ar fi putut tăi nui faptul acesta, d eoarece
în fruntea steagurilor etrusce luptau trei d intre cei m a i
vestiţi ş i mai viteji v lăstari a i tineretului roman ; ei erau
trădaţi oricum de stră l ucirea vitejiei lor străine. lntr-ade
văr Lucius Fabi us, avîntîn d u -se cu calul său dincolo de
linia de bătai e, a răpus, străpungîndu-i coapsa cu suliţa,
pe căpetenia galilor, care, î n fierbîntat, d ăduse buzna peste
flam urile oastei etrusce ; galii au recunoscut pe roman î n
cel care-l despuia pe î n v i ns luîndu-i armele şi hainele ca
trofeu şi astfel s-a d us vestea pe tot frontul că învingă
torul este solul roman. Atunci, gal i i , lăsînd la o parte
orice resentiment împotriva clusinilor 1, dădură senmalul
de încetare a luptei , ameninţîndu-i de astă dată pe ro
m an i cu războiul . Erau în rîndurile lor unii de părere să
se meargă îndată la Roma, dar galii mai bătrîn i ş i -au i m
pus punctul d e vedere, opi nînd s ă s e trimită mai î n t î i o
solie, care să se plîngă de jignirile aduse ş i să-i ceară pe
cei trei Fabii ca prizonieri , f i i ndcă au călcat dreptul
ginţilor.
După ce împuterniciţii galilor şi-au expus la Roma î n
sărcinarea, aşa cum le-a fost î ncredi nţată, senatul roman
n-a fost deloc bucuros de i sp rava Fabii lor, găsind cu cale
că ceea ce cer barbari i este pe deplin îndreptăţi t ; însă
g îndul că trebuie să ia m ăsuri asupra unor bărbaţi atît
de străluciţi prin nobleţea lor a silit senatul roman să dea
1 Nu se cunoaşte cauza reală a conflictului dintre clusini şi

gali. Atestările ist o ri c e nu ceincid. Roma întreţinea relaţii cu
Clusium de pe timpul lu i Porsenna. l n urma cuceririi impor
tantului centru etrusc Veii, ajutorul solicitat de Clusium Romei
pare şi mai j ustificat, deşi Ti tus Livius în cartea V, cap. 35,
contestă existenţa vreunui pact de alianţă şi p rieten i e între Clu
sium şi Roma, iar la alt p as a j , tot l a cap. 35, cartea V, le spun�
„aliaţii şi prietenii poporului r()man" (socios populi romani atquc
amicos), ceea ce confirmă şi Diodor clin Sicilia (op. ci t:Ş . · -·�
înapoi. De aceea, ca să nu cadă pe ca pul lor răs punde rea
eventualului dezastru suferi t de pe urma războiului cu
galii, se nat or i i aduc la cunoştinţa Adunării p opo r ului ce
rer i le formulate de gali. Pat r i c i en i i au pus în mişcare toată
vaza şi influenţa de c are di sp u n ea u, ca să f i e aleşi pentru
anul următor tribuni militari cu putere consulară tocmai
Fabiii , a căror ped ep sire o ceru ser ă galii. Prin această mă
sură, cum era şi firesc, solii g alilor , s imţin d u-se jigniţi, ii
a me ninţă pe r om a n i făţiş cu războiul, după care se întorc
la ai lor. Au fo st aleşi tribuni mi l itari cei trei fraţi Fabii
împreună cu Q. Sulpicius Longus. Q. Se rvil i u s pentru a
patra oară, şi Sen·ius Cor neli us M alug i n ensi s .
XXXV I l Pe ci nd Roma era a men inţ ată de o p r i me j

die mai cu m p l i t ă ca n ic io dată - i n vaz i a gal ilor - statul
roman - care în asemenea împrejurări grele recurgea la
un dictator ca la ultimul sprijin, pen t ru a face faţă ori
cărei s i tuaţ i i , cum a fost de pi ldă în războiul cu f i denaţi i ,
cu v e i e n ţi i ş i c u alţi \Tă j m aş i d i n rindurile popoarelor
vecine, acum , deşi era vorba de un duşman de care nu
s-a mai auzit şi pe care nu l-a m a i văzut n i ciodată, venit
tocmai de la capătul pămîntului , de lingă Ocean - n-a
mai apelat nici la autori tatea extraord i nară a unui di cta
tor şi n ic i n-a m ai căutat \Teun alt sprijin în al tă parte.
Mai mu lt , l a c ir ma repu bl i ci i erau tocmai aceia datorită
î n d răzneli i că r or a fusese pornit r ă zb o iul . A ceşti a au tăcut
mobilizarea ar m a te i ca de o b i ce i , fără o grijă d eos eb i tă,
de par că ar fi fost vorba de un r ă zb o i lipsit de importanţă
(ba chiar socote au că p ent ru ei acest război e un fleac) .
In vrem e a asta galii, cî n d au mai afl a t şi faptul că cei
vinovaţi faţă de ei prin încălcarea d reptul ui g i nţilor au
fost r i d i caţ i ;n p os t u r i de cea m a i mare răsp un dere şi că
roman ii şi -a u bătut joc de solii lor, s-au aprins de ură şi,
neputi ncioşi d i n f i re să şi-o stăvilească, s-au năpustit
deodată spre flamuri , le-au smuls şi a u pornit spre Roma
în m arş forţat. ln timp ce toate celelalte cetăţ i , inspăimin .
229
tate de tumultul stirnit de n ăvala gali lor, alergau să pun ă
mina pe arme şi î n ti mp ce toţi ţăranii porneau în pribe
gie, într-o f ug ă d i sp erată , galii le făceau semne tuturor ş i
le s tr i g au în gura mare că ei merg . la Roma. Prin toate
\ i n ut uri l e pe care le s trăbăteau, g al i i puneau în mi-;:care
forţe atî t de uriaşe, în cît p u h oa ie le lor de c a i şi de oameni
se î n t i n d ea u în lung şi în lat pe un s p aţ i u nemăsurat.
Hepezi ciunea c u care se răspindea faima lor, d e v an s î n du - i
cu mult, datorită ş ta fe te l o r clusinilor şi a le celorlalte po
poare, ră sp î nd i cu iuţeală g roaz a în to a t ă Rom a, v i teza
de m i ş c a re a ga l i l or mări şi mai mult pan ica. Armata ro
mană, î n g rab ă şi dezord ine, i e ş i î n î n t i m p i n a rea g a li l or
abia la a unsprezecea piatră m iliară dista nţă d e Roma, în
\inutul u n d e rîul Allia 1 p o r n e şt e la vale d i n munţii Crus
t um i n i 2, curge pe o albie foarte adîncă şi se varsă în
fluviul Tibru, nu departe de şosea, d i n j os de ea. De jur
împrejur, m i ş un au nesiîr şite hoarde galice, c are, o biş n ui te
cu zarva fără rost, în spăim întau p::? to a t ă l umea cu dnte
cel e şi strigătele lor să lba t i c e .
XXXVIII Acolo, tri b un i i m il i tari , fă ră să-şi fi ales

dinainte cele m a i bune poziţii pentru instalarea c as trul ui
şi fără să -l fi î n zest rat cu parapetele cuvenite, la adăpos
tu l cărora să se poată retrage, fără să-şi mai aducă ami nte
nici măcar de zei, cu atît mai puţin de oameni, fără să se
mai c erceteze n i c i a usp ic i i l e şi fără să mai aducă jer tfel e
după rînduiala religioasă, îşi rînduiră armata în formaţi e
de luptă, d esfăş u rînd u- l e la aripi, ca să p re i n timpi n e o
î nvăluire din partea puhoaielor atît de mari ale galilor.
Cu toate acestea, ei nu putură egala lărgimea frontului
ga lez şi de aceea s l ăbi s eră centrul frontului for, subţiin
du-l prin răr i rea ş irurilor.
1 Un mic afluent al Tibrulul, izvorăşte la n ord de Crustu

m0rium, din munţii Crustumini, şi se va rsă în Tibru.
2 Ramură a munţ.ilor Apenini, situată în Umbria.
230
La aripa dreaptă era o mică măgură unde comandanţii
romani au găsit cu cale să-şi aşeze rezen·e, şi aceasta a
fost singura măsură înţeleaptă, fiindcă, dacă acolo a
început panica şi deruta, tot acolo fugarii şi-au găsit şi.
smgura scăpa.re.
lntr-adevăr, Bren nus 1 , căpetenia galilor, se temuse cel
mai mult ca romanii , dindu-şi seama de numărul lor mic,
să nu recurgă la vreo stratagemă şi atunci hotărî să cuce
rească în primul rind această înălţime, pentru ca galii,
după ce vor izbi legiunile romane în sectorul din centru,
Gel poată ataca rezervele romane şi din flancuri şi din
spate. De aceea el a dezlănţuit mai întîi atacul î mpotriva
acestor rezerve. Deoarece dispunea de superioritate nume
rică., Brennus era conYins că victoria va fi cu uşurinţă de
partea sa, însă numai după ce va izbuti să scoată de pe
poziţie rezervele romane şi să lupte cu ele, în cîmp deschis.
lntr-o asemenea m ăsură barbarii erau ajutaţi nu numai
de noroc, dar şi de o tactică iscusită !
ln schimb, în li nia de bătaie adversă nu mai exista
n imi c asemănător romanilor, nici în rîndul comandanţilor,
nici al ostaşilor. Groaza şi gîndul de a-şi salva viaţa prin
fugă îi cuprinsese atit de tare, i ncit uitind de toţi şi de
toate, cea mai mare parte dintre ei şi-au căutat scăparea
lJ.a Vei i , fostul oraş duşman, cu toate_ că îi despărţea Ti
brul , în loc s-o ia direct pe drumul spre Roma, la soţi i le
şi copiii, lor. Pe poziţiile lor de pe înălţime, rezervele ro
mane au reuşit să se apere o bucată de vreme -împotriva
ataeului galilor. ln restul frontului însă romanii, îndată
ce au auzit la flancuri î nfiorătoarele strigăte de război ale
galilor, atît cei mai apropiaţi cit şi cei mai îndepărtaţi d in
spu. t ele lor, fără să încerce măcar să dea och i i , necum să
se măsoare în luptă cu duşmanul, fără să răspundă măcar,
cu un strigăt de luptă, au rupt-o la fugă cu efect i n' le
1 In limba celtă înseamnă domn, în cimbrică, rege.
17 Ab U rbe con d i ta, voi. I

23 (
-
complete şi cu forţele i ntacte Ost aş i i Romei nu l uplind
.
.f) i -au pierdut via\a, ci fugind. Ariergarda a fost măcelă

r i tă în l u pta cu . pro pr i i lor o-;ta$i în învălmă�ealci pro
d u.,ă de .fuga în dezord i ne. P1·ă µădul a fost şi mai cu m plit
pe malul Tibrul ui, unde se retrăsese toată ari pa :-tîngă
romană du pă ce şi-a aruncci t armele. Mulţi roma n i , care
n u ştiau să î noate şi erau istov i ţi şi in �reunaţi d e platoşe
�i de echipamentul de răzb o i , a•.t fost i nghiţi\i de \"îl toa
rea fluviului.
Totuşi, cea mai mare parte d intre romani au izbutit
să scape nevătămaţi î n cetatea Vei i . Ajunşi acolo ei n u
s-au g îndit măcar s ă tri mită o ştafetă la B orna, ca s ă \'es
tească dezastrul lor, cu atît mai puţ i n să încropească o
apărare. Roma ni i de la aripa d reaptă, care se găseau mult
mai departe de fluviu, dar mai aproape de poalele mun te
lui, s-a u îndreptat cu toţii spre Roma, refugii n d u-se în
cetăţuie, fără ca măcar să î nchi dă porţile oraşului.
XXXIX Galii au rămas uimiţi ca în faţa unei minun i

cfod a u văzut că au ciştigat atît de repede această ,·icto
rie. La î nceput ei au rămas uluiţi , ca un i i care habar
n-aveau ce s-a petrecut. Mai apoi s-au temut ca romanii
să nu le fi întins vreo cursă. ln cele din urmă. au cules
trofeele romanilor căzuţi, făcî nd un uriaş morman de
arme, cum este obiceiul la ei. După această operaţie. ne
văzî n d nimic suspect d i n partea adversarului, porn i ră la
drum şi ajunseră cu puţi n timp înainte de apusul soarel ui
la zidurile oraşului Roma. Cavaleria, trimisă înainte în
cercetarea terenului, a dat d e ştire că porţile cetăţii sîn t
deschise şi c ă n u s e vede n i c i o strajă la porţi şi n i c i
picior d e ostaş pe ziduri. D e aceea, c a ş i m a i înainte. galii
s-au minunat d i n nou, î ntrebîndu-se ce-o fi însemnînd
aceasta. Dar temîndu-se de lăsarea nopţi i , p1·ecum şi d e
topografia u n u i oraş necun oscut lor, şi-au i n stalat tabăra
232
i n t re H.cma şi riul A n io, t ri m iţ i nd ce rcetaşi î n jurul zidu . .
ri lm· şi cetă ţi i , pen tru a - ş i da seam a · ce plănuiesc
porţi lor
roman i i î n aceas tă si tuaţie di�perată . •
Cum cea inai mare parte d i n armată se î ndreptase de
pe front către Veii , locuiţorii Romei crezi nd că în afară
de ostaş i i ce-şi aflaseră scăparea i n oraş n•a mai rămas i n ·
viaţă nici un roman , ii jeluiau pe toţi deopotrivă, şi pe .
vii şi pe morţi, umplînd aproape tot oraşul de strigăte
şi vaiete.
· Apoi î nsă durerile personale au amu ţit in fata primej
diei generale, atunci cind s-a răspi ndit vestea că se apro- ·
pie gal i i . 1 n curî n d au început să se audă şi urletele şi
cin lecele lor sălbatice, pentru că barbarii cutreierau, pil
curi, pi lcuri prin j urul zidurilor Romei. Toată lumea a stat
î ngrozită pînă la i virea zorilor, aşteptînd ca galii să nă
vălească din clipă î n clipă în cetate ; m a i î ntii romanii au
crezut că gal i i vor dezlănţui de îndată alacul, chiar h
sosirea lor i n faţa zidurilor oraşului, căci ar fi rămas la
Alli a 1 , dacă n-ar fi avut acest plan ; apoi , către apusul
s9arelui, s-au tem ut că vor năvăl i peste ei î nainte de lă-
1 Descrierea bătăliei de la A l l i a este concludentă pen trn

talentul literar al lui Titus Livius. Totuşi el exagerează carac
terizarea gali lor, prezen tîndu-i ca p e n işte hoarde sălbatice, pe
d e o parte, şi c a pe n i şte cunoscători a i d reptului ginţilor, pe de
a l ta . într-adevăr comparativ cu rom a n i i , gal i i s e găseau într-u:i
stadiu mai redus de cultură şi civilizaţie, ocupindu-se cu agri
c u ltu r a şi creş terea v i telor, pe cînd roman i i aveau oraşe ş i o
viată comerc ială şi relaţii economice mai dezvoltate, precum şi
o industrie meşteşugărească, în fază incipientă . Istori c i i Diodor,
Polybios, Plu tarh, f'lorus (Historia romana) �i Justinus fu r n i
zează d a t e m u l t m ai a m p l e şi mai complete asupra războiului c u
galii. Romanii în afară de cele 4 legiuni mobilizate, cu efec tive
de 24.000 oamen i , a u avut şi conti ngente de aliaţi, totalizind
cca. 70.000 de oa men i . Rom anii au fost surpri nşi de rapidit atea
deplasării forţelor galice. incit n-au avut t i mp su ficien t s{1-5 i
organizeze ordi nea de b<."1 faie şi dispoziti v u l de a t a c . Dezast r u l
roman s e d a t orează m a i c. u scama pan i cii.
2:n
sarea nopţii, fiindcă lumina zilei era pe sfirşite ; după
aceea că galii au amînat dezlănţuirea atacului pentru
noapte, ca să stîrnească mai multă panică. In sfîrşitT în
dată ce s-a crăpat de ziuă, cind au văzut steagurile g;:ililor
în imediata apropiere a porţilor, şi-au zis cu toţii că le-a
sosit ceasul din urmă. Cu toate acestea, nici pe departe n u
se poate găsi o cit de mică asemănare intre cele intim
plate î n cursul acelei nopţi şi î n ziua următoare, înăuntrul
zidurilor cetăţii, şi între grozăviile petrecute la Allia cu
armata romană ai cărei ostaşi îngroziţi fugiseră. Cetăţenii.
neavînd nici o nădejde că ar putea să apere oraşul cu nişte
biete rămăşiţe de ostaşi, au găsit cu cale să se retragă În
cetăţuie şi pe Capitoliu împreună cu soţiile, cu copiH. eu
tot tineretul î n stare de a purta o armă în mină şi cu elita
senatului, să facă acolo depozite de arme şi provizii, pen
tru a-şi apăra din acel loc întărit zeii, viaţa şi numele de
roman. Flaminul, preoţii şi fecioarele vestale au găsit de
cuviinţă că trebuie să îndepărteze de prăpăd, pirjol şi pin
gărire , altarele şi toate cele sfinte ale poporului şi să nu
în ceteze o clipă cinstirea zeilor cit va rămîne î n viaţă unul
din ei. „Dacă vor supravieţui, după distrugerea or�ului
menit pierzării, numai Capitoliul şi cetăţuia, unde sint llr
caşurile zeilor, precum şi senatul, care duce cîrma repu
blicii, şi dacă va fi salvat numai tineretul luptăterr va fi
indurată mai uşor pierderea unui mănunchi de bâtrini
lăsaţi la vetrele lor, pentru că şi aşa aveau să merari.
cîndva". Şi pentru ca mulţimea plebeilor să poată suport.a
cu inima mai împăcată această situaţie, bătrînii romani,
care repurtaseră odată triumfuri, care îndepliniseră inatte
dregătorii consulare, le mărturiseau deschis că vor muri
odată cu ei, pentru ca trupurile lor istovite, care nu mai
erau în stare să poarte arme, nici să-şi apere p atria, să
nu fie o poYară pentru cei înarmaţi.
234
CUCERIREA ROMEI. SOART1\ BA T H DH LOH C �TAŢI I
XL In felul acest a se consolau între ei bătrînii hără

ziţi morţii , în cel-e dÎn urmă clipe ale vi eţii lor. Apoi au
adres at cuvinte de îmbărbătare cetelor de luptători ti neri,
pe care i-au însoţit pină la Capîtoliu şi cetăţuie, încredin
ţîn d vitej iei acestui tineret î ntregul destin al Romei. tot
ce-a mai rămas din această cetate, care vreme de 360 de
an i a fost mereu î nvingătoare, în toate războaiele purtate.
Odată cu plecarea lor, aceşti tineri luau cu ei şi orice spe
ranţă de a jutor are a acestor bătrini, care hotărîseră să nu
suprav ieţuia5că oraşului cucerit. La această privelişte jal
nică, car e ii zguduia pe toţi, se adăugau şi vaierele femei„
lor, care alergau deznădăjduite cînd după unii, cînd după
alţi i şi-şi întrebau bărbaţii şi feciorii. ce soartă le aşteaptă
pe ele, care nu mai au nici un sprijin pe lume pentru a
le scăpa de urgie.
Cu toate acestea, o bună parte din femei s-au Ju at după
luptători , însoţindu-i în cetăţuie. Nimeni nu le-a opri t, dar
nic i nu le-a chemat : deşi era mai de folos pentru cei as e
di aţ i să m i cş or eze mulţimea de neluptători, totuşi ar fi fost
neom enos să l e lase pierzării .
Restul mulţim ii, mai ales plebeii, care n u putuseră în
căpea pe colina atît de mică a Capitoliului şi nici nu pu
t ea u fi hrăniţi d i n pricina lipsei de provi z i i , revărsîndu-se
de pe toate uliţele oraşului, a pornit î ntr -un convoi ne
întrerupt către Janiculum. De aco l o o parte din ei se as
cunseseră prin og oare , iar altă perle se îndreptară spre
or�le învecinate fără să aibă pe cineva în frun tea lor,
fără vreun plan anum i t ; şi pentru că nimeni nu mai avea
nădejde că şi-ar putea încredinţa !iC>arta în mina cuiva,
fiecare se ducea unde îl tăia capul. Intre timp flaminul
z eul ui Quirinus şi fecioarele vestale, lăsind deoparte gri
jile lor , au hotărit să ia cu d i n şi i toate ob iectele de cult,
iar pe cele car e aveau să rămină, f ii n d că le lipseau mij
loacele cu care să le transporte, chibzuind asupra locului
235
un d e să l e depoziteze, au hotărit să le bage î n n i şte bu
toiaşe ş i să le î ngrnape în m i cul sanctuar care se a fl ă î n
i mediata api opicre a casei flam i n ul u i Quiri nalului ( î n acel
lnc şi astăzi es te oprit să scu i p i ) . Cele lalte obiecte de cul t
!"mă d use pe d rumul care trece peste podul ele lemn pîn ă
l a col i n a Janiculum, î mpărţi n du-se po\·ara pe umer i i fie
cărui a.
Pe cînd alaiul urca po\·î rn işul acestei col i ne, un om d i n
rî n d ur i le plebei romane, pe nume L . .\lbinius, care î ş i du
cea în carul său soţia şi cop i i i , odată cu gloata care ieşea
d i n oraş, nefi i n d de folos pentru războ i , a văzut con voiul
preoţilor şi vestalelor ş i atunci , î ncred i n ţat că este păcat
ca preoţii statului să m eargă pe j os ş i să transporte odoa
rele sfi nte ale poporului rom a n , iar el ş i ai săi să fie vă
zuţi me1·gînd în căruţă, (pe acele \Temuri oamen i i mai fă
ceau d eosebi re î ntre cele pămîn teşti şi cele cereşti) , şi-a
poftit s oţia ş i copi i i să coboare şi a u rcat î n cărnţă f eci oa
rele vestale ş i · toate cele s f i n te, conc.l u cî n d u-le pî n ă la
Caere, pe calea obişnuită a preoţi l or.
XLI I n \Temea aceasta la Roma se făcuseră toat e n1·c

gătirile pen fru apărarea cu orice preţ a cetăţui i , aşa �llln
se cuvenea în asemenea î mprej urări , î n timp ce m ul \ i mea
bătrî n i lor, î n torşi la vetrele lor, îşi aşteptau sen i n i s fîrşi
tul , odată cu sosirea gal i lor. Acei d i ntre bătrî n i care î m
pl i n i seră mag ist ra tur i curule s-au aşezat în j i l ţ w·ile lor
de fildeş. în m i j locul caselor, cu însem nele funcţi ei şi
ran gului lor de altădată, î mbrăcaţi în cele m a i străl uci
toare veşm i n te d e sărbătoare, pe care le mai purtaseră
cîndva cu prilejul tri um furi lor lor, l a ceremo n i i le reli
gioase, s a u la spectacolele j ocurilcr de circ. Un i i anali şti
istorisesc că însuşi marele ponti fi ce, 1\larcus Fab i us , a ros
tit rugăciunea sacri ficiului, î n c i n s tea acestor bă tri n i c�re
s-au jertfit pen tru bi nele patr i e i şi pen tru cetăţen i i ro
man i .
236
Gal i i , d upă scu rgerea unei m�pţ i de la bătălie, s i -a u
m a i potol i t d i n a v î n t u l războ i n i c , fi i ndcă n u-ş i d isputa
seră v ictori a �i f i i n d că n -a u cucer i t oraşul prin asal t ş i cu
forţa armelor. De aceea. î n cursu l z i l e i următoare, fără
n i c i o porn i re de u ră şi fără n i c i un avînt, ei i ntră în oraş
pe poar la Col l i n a , care fusese desch isă, aju ng î n for, ro
t indu-şi och i i către tempelele zei l o r şi către cetăţu ie, s i n
gura c u înfăţişare de războ i . Apo i , d upă ce gal i i l asă acolo
o m i că garnizoană. pentru ca nu cumva să se trezea�că
cu un atac neaşteptat. dezlă n ţ u i t d i n cetăţu i e SQU din Ca
pitoliu. atunci cin d ei v or fi î m prăştiaţi pri n o r aş , pornesc
du pă jafuri r i s i pi n d u-se pe toat� străz i le oraş u l u i , unde
n u- i î ntimpină n i c i o făptură omenească. O ceată de gali
dă buzna în primele case. alţi i se năpustesc spre cele mai
î n depărtate, de parcă acestea ar f i fost neatinse de război
şi pline de prăzi . Apoi d i n nou se opresc î n loc, î n spăimîn
taţi de pustietatea apăsătoare a străzi lor şi caselor, gîn
d i n d u-se ca n u cunwa acei a care col i n da u pe ul i ţe să fie
surpr i m ; i p r i n \TC'O î nşelăciune de vrăjmaşi , ş i se întorc
gră m a d ă în for şi în u l i ţele î nvecinate. i\ci î nsă găsi nd lo
cuinţele plebe i l o r î n ch i c:;e cu zăvoarele. în t i m p ce atr i i l e
frun taş i lor cetăţ i i d esch ise. e i �o\·ă i e m a i tare s ă i n t re î n
casele desch i se . decît s ă pă trundă c u forţa î n cele î n ch i se.
Ai fi zis că pă�trau parcă u n soi de respect rel igios obser
vi.n d in ti n d a acestor cnse n iş te bătrî n i \·enerabi l i şezi nd
pe j i lţuri ş i car e pri n i n fă\i sarea l or i m punătoare. pri n
seriozi tatea pri \" i r i lor �i ch i p ul u i , prin măreţ i a ţ i n utei şi a
port ulu i . pri n i n c..e rn nele !'ii podoabele lor p� reau m a i pre
�us de na m e n i i de r i n d şi foarte a idoma ze i l or.
Pe c i n d ii pr i \"eau pe bătri n i i n e m i !'.'c a \ i ca n i ş te statu i ,
se spune că u n u l d i n t re .� a l i a n u l să-l tragă d e barbă pe
l\f. Pa p i r i u<; (pe a t u nc i to\i bă lri n i i purtau barbă lungă)
care. i n d i g nat. l -a lo,·it cu toi agul lui de fi lde!5. ceea ce a
�tir n i l mi n i a gal u l u i . Aces t a a foc.;t sem n a l u l î n ceper i i mă
celu i , pen t ru c-ă t n \ i batri n i i Romei au fost omoriţi în j i l
ţurile lor. După uciderea tuturor fruntaşilor cetăţi i , n-au
231
mai fost cruţaţ i n i ci ce ila lţi muritori ; easele au fo st j e fu i t e,
d u pă care li s-a pus foc.
XLII De altfel fie că nu t oţ i g al i i a veau che f să distrugă

or aşul , fie că aşa hotări s eră căpetenii le lo r - adi că să pro
voace cîteva i.neendii pent ru a stîrni pan ică şi a-i sili pe
asediaţi să se predea, văzînd c ă- şi pierd locuinţele şi că
le �in t mistuite de foc casele, pentru ca ceea ce avea să
ră mină din oraş să c o nstit uie un mijloc d e încovoiere a
cerbiciei romanilor - fapt este că în prima zi focul nu
s-a mai î n tin s cu aceeaşi repeziciune şi mei n-a cuprins
alte cartiere, aşa cum se întîmplă d e obicei într-un oraş
·
cucerit.
· R om a n ii din cetăţuie văzînd oraşul î nţes at de duşmani,
care forfoteau pe toate u li ţele, şi fiind martori, clipă de
clipă, la cite un nou dezastru, î n t r- o parte sau alta, nu
mai ştiau cum să- şi stăpînească sufletele ca să poată
s uporta tot ceea ce li s e înfăţişa. Unde se auzeau răcne
tele duşmanilor, vaierele femeilor şi ţ ipetele copiilor, tros
n etul flăcărilor mistuitoare şi zg om o to ul asurzitor al clă
diri lor care se prăbuşeau, într-acolo îşi înd repta u cei din
ce tăţuie sufletele şi privirile. îngroziţi de tot ce vedeau,
ca ş i tind 1e era menit de soartă să simtă cu toată fiiJ/iţa
lor n ărui re a pat riei , putind să- şi ocrotească viaţa, dar
n eputind să salveze nimic din toată agoniseala lor . Aceşti
rom ani erau cu mu lt mai de plîns d ecî t oricare alt popor
care a fost vreodată împresurat în . \"reu n război , deoarece
erau , pe de o p arte , asediaţi, fiindu-le tă iate toate legă
turile cu res tu l patriei, iar pe de altă p arte î şi vedeau
toate bunurile în puterea vrăjmaşului
Noaptea care a urma t acestei zile atî t de infiorătoare
în t0ate pri\in ţ€le n-a fost mai calmă pentru rom a ni , dar
în sfirşit o nouă zi puse capăt aoestei eu.m pl i te nopţi ; ea
n - a cunoscut î nsă nki un. moment fără să li se �a t e pri
ve l iş te a unui nou dezastru. Dar chiar sub apăsătoarea
238
povară a atîtor chinuri şi năpaste, bărbăţia romanilor a
rămas neclintită ; cu toate că vedeau totul i n flăcări,
transformat în moloz şi scrum şi făcut una cu pămintul,
ei apărau cu vitejie săraca şi micuţa lor col ină, pe care
o stăpîneau ca pe un simbol al libertăţii lor. Şi cum zi lnic
aveau sub ochi aceeaşi privelişte, romani i , ca uni i ce se
obişnuiseră cu năpasta, şi-au căiit sufletele, abătîndu-le
de la nenorocirile proprii , . încordîndu-şi toată fiinţa spre
braţele lor înarmate, de parcă ar fi fost singura nădejde
ce le mai răminea.
XLIII La rîndul lor şi galii , după ce s-au războit zadar

nic citeva zile cu ziduri le şi pereţii caselor, cind au văzut
că d i n oraşul cucerit n-a mai rămas nimic între case incen
diate, dărîmături şi moloz, <lecit nişte duşmani înarmaţi
şi cîn d şi-au dat seama că romani i nu-s deloc înfricoşaţi
şi că nu vor putea fi înduplecaţi să se predea decit prin
forţă, au hotărît să-şi încerce cea din urmă şansă şi să
pornească la asaltu] cetăţii. De cum s-a crăpat de ziuă,
la un semnal dat, tot puhoiul de gali s-a rinduit în for,
pentru atac ; apoi scoţind strigăte înfiorătoare se năpustiră
spre Capitoliu, formind cu scuturile broasca ţestoa<;ă •.
De astă dată romanii n u s-au mai pi erdut cu firea şi
n -au mai luptat la voia î n timplări i , ci - după ce şi-au
întărit străjile de la toate in trările - unde vedeau că
galii îşi îndreaptă steagurile, acolo le opuneau şi ei floarea
luptătorilor ; mai mult, ei ii lăsară pe gali să urce povir
nişul, încredinţaţi că, cu cit vor aj unge mai sus, cu atit
1 Broa sca ţestoasă era fo r m a tă d i n 3 paravane concave, îm

brăcate în fi e r şi aşezate pe trei roţi , pentru a proteja b erbe
cele c u care se spărgea zidul c e tă ţ i i precum şi pe servanţii ber

,
becelui. Mai exista o broa sc ă ţestoasă d i n lemn, de dimensi uni

reduse, pentru protecţia ased i a t orilor în faza de pregă t i re a ase
diul u i , la săparea şanţului etc precum şi broasca ţesto�1să obi ş
n u i tă , testudo. formată d i n scuturilor strinse u n ll l

a l fl turarea
·
l i n g ă al tul şi t i nerea l o r deasupra capul u i , c i n d s e pornea l a
asal tul unei cetă t i , c a în textul de faţă.
239
mai uşor le va fi lor să-i d e a peste cap . Cam pe l a m i j l o
c ul costişei Capi t o l i u l u i însă gal i i s-au opl'it ; atu n c i .
roman i i s-au năpustit de pe pozHi ile lor mai înal t e asu pra
gali l or (la aceasta îi a j u t a de la sine povîrn işul) î n t :·-un
a se m e n e a i ureş, incit i -au pră v ă l i t un i i pe st e al\ i i . măcelă
r i ndu- i ; î n ch ipul .acesta au dat d u �m an ul u i o lecţi e atit
' de straşnică, in cit după aceea g al i i n-au mai rep et at n i ci
od at ă u n ase m e n ea atac, ni c i cu trupe pu\ine, n i ci cu toat('
forţele, ci . r e n u n \î n d la sp e ra nţa de a cuceri Cap i to l i u l
c u armele, pri n a t nc deschi s , hotărîră s ă p regă t�a s că ase
d i u l . G a l i i au pierdut î n să d i n vedere fa p t u l că pînă î n
acel moment ei d i strus ese r ă toate grî n el e , î n urma pîrjo
l i r i i caselor, şi că î n acest r ă s tim p romani i transpor taseră
toat e cerealele de pe ogo are la Vei i . De aceea s-au văzut
constrînşi să-şi împar tă oastea în cete, o parte d i n ele să
con t i n u e împresurarea cetăţii . iar alta să pornească d upă
prădăciuni pe la populaţi ile vecine, pentru ca în fel u l
a c es t a trupele a <; e d i a t oare s ă f i e aprovi zionate cu c e l e t re
bu inc ioase. Pe galii care au p leca t din Roma , însuşi des
ti n ul i-a m i n a t la J\rc1ea, unde au si m\it pe pielea l o r ce
î nseamnă ,· i tejia romană.
La Ardea era exi lat Cmnillus. Acesta, cu mult mai
î n durerat de soarta pa t r iei sale decit de a sa. îşi petrecea
timpul î n vi n u i n d pe zei şi pe oame n i şi î ntrebindu-c;;e cu
uim i re şi i n dign are u n d e sînt acei bărbaţi şi luptătod
roman i care sub conducerea sa au cucerit cetă ţi le Vei i şi
Fal eri i , care au purtat şi alte ră zbo a ie mai d eg ra bă cu
v i tej i e decît c u norcc '!
Intr-o zi, Cam i llus a uz i vestea că armata g al i l o r se
ap rop i a de Ardea şi că locuitorii acestei cet ă ţ i cupri n ş i de
pan ică s-au întrun i t l a sfat . Fără să pregete n i c i un mo
m e n t !'ji ca sub o i n spiraţi e d i v i n ă , Cami llus se duse la
adunarea po por u lu i ardea t . Ardeaţ i i se trezir.ă cu el in
m ijlocul adunări i , de ş i pină atunci o b i ş n u i�e să �e abţi n ă
d e la asemenea m a n i festări publice.
240
XLI\/ „Locui tori ardeaţi ! l i se adresă el. Voi sînteţi
vec h i i mei prieten i . dar totod ată !:li n o i i mei concetăţen i ,
deoarece, datorită m ă ri n i m i e i voastre ş i soartei care m-a
împi ns către voi , a m ajuns c :mcetăţeanul vostru. Totuşi ,
n i m e n i d i n tre voi să nu creadă că eu. \"cn i n d a i c i , m i-am
u i ta t s i tuaţ i a mea de exilat. Dar e\·en i mentele ş i pri mej d i a
com u n ă m-au îndem n at să v i n acum î n m ij locul vostru, c a
s ă c h i bzu i m î mpreună c e măsuri d e pHză ş i d e apăra re s e
cuv i ne să l uă m î n asemenea grele î m prej urări . Oare aş
putea eu să mă dau î n a po i de la o d atorie sfîntă, c î n d am
prilejul să \'ă dovedesc recunoşti nţă pentru atîta atenţie
şi bunăvoi nţă arătată m i e ! Cum să- m i rele\' iscus i nţa,
dacă n u acum cu prilejul aces tui război '? E u m i -am do\·ed i t
in patri a mea însuşirile d e coman d a n t ş i , c u toate că
am fost n e î m· i n s î n război , c î n d s-a lăsat pacea în ţară ,
nerecun oscători i mei concetăţe n i m - a u alungat. Soarta
v-a ofe r i t vouă, ardeaţ i , acest prilej n orocos, pe de o
parte. de a vă arăta recunoştinţă poporu l u i roman pen tru
bine faceri l e atît de mari aduse în trecut cetă ţ i i A rdi:'a (!ji
n u trebu ie să mă dojeniţi că \'i le a m i ntesc) iar pe de altă
parte de a ,.ă crea o faimă u r i aşă de pe urma război u l u i
c u d uşma n i i com u n i . Gal i i s-au apropiat de Ardea î n cete
răzleţe. Ei s î n t mai degrabă un popor de oamen i arătoşi
la trup şi î n g î m faţi la suflet. decît de oam e n i pl i n i de băr
băţie. De aceea în orice luptă fac zarvă, nr n i deg rabă pen
tru a sti rn i pan i că , decît pentru <H; i d o \·edi puterea şi
v i tej ia. Dovada o aveţi î n î n frîn ge1·ea R om e i ; gal i i au
cucerit u n oruş cu porţile desch i se. Cu toate acestea o
mină de romani î n Capitoli u ş i în cetăţuie rezi stă m a i
departe. Acum. scîrbiţi d e pli ctiseală ş i d e greută ţ i l e ase
diul u i , gal i i cutrei eră în sus şi în jos, u m b l î n d răzle\ i ţi
pri n sate şi ogoare. G h i ftuiţi de mî ncare şi î n dobi toci ţ i d e
băutură. toate j e fu i te d e la locuitorii d e p1·i n satele u n d e s e
i n t i m plă să a j u n g ă n oaptea, ei Î!oji f a c sălaşul pe malul
rîuri lor ş i s e aştern p e j o s pentru od i h nă p e păm î n t u l
gol , p e i c i , p e colo, î n tocmai c a f iarele păd u riJm-, fără să-�;;i
241
întărească poziţiile şi fără să-şi pună şi unităţi de pază,
mai ales acum cînd în urma izbînzilor sînt şi mai nepre
văzători ca de obicei. Dacă aveţi de gînd să vă apăraţi
zidurile voastre şi să nu îngăduiţi ca ţara voastră să ajungă
în mînile galilor, luaţi-vă armele şi veniţi cu mine în
număr cit mai mare la primul schimb al străjilor. Urma
ţi-mă la nimicirea duşmanului, nu la luptă ! Vă declar
solemn că dacă nu voi izbuti să vi-i dau pe toţi în mină,
toropiţi de somn, ca să-i măcelăriţi ·ca pe o turmă de vite,
n u voi pregeta să pornesc şi de aici din Ardea în pribegie,
ca să am parte de aceeaşi soartă de surghiunit' pe care am
avut-o la Roma ! "'
- !
XLV Toată lumea, ş i prieteni şi neprieteni, era încre
din ţată că nu există un al t bărbat mai potrivit ca Furius
Camillus, care să facă faţă unui război atît de greu şi în
asemenea împrejurări. După împrăştierea adunării, toţi
cetăţenii îşi refac forţele, aşteptînd cu încordare să li se
dea semnalul de luptă. Cum l-au auzit, ardeaţii au fost
gata în faţa porţilor casei lui Camillus, în liniştea prime
lor ceasuri din noapte.
Ieşind din oraş, ardeaţii dau de tabăra galilor, aşezată
nu departe de zidurile cetăţii lor, aşa cum le spusese
dinainte Camillus. Galii, nepăsători, nu se îngrijiseră nici
de străji, nici de întărituri în nici o parte, aşa că ardeaţii
năvălesc asupra lor, scoţînd strigăte înfricoşătoare. Ceea
ce a urmat cu greu ar putea fi numită luptă, ci mai curînd
un măcel în toată legea. Galii, toropiţi de somn, dezbrăcaţi
şi dezarmaţi, sînt răpuşi cu toţii, pînă la unul. De spaimă,
se trezesc din culcuşurile lor şi cei mai depărtaţi dintre
ei , care, neştiind ce s-a întîmplat şi de unde porneşte acest
atac. o i au la fugă ; dar unii neprevăzători nimeresc tot
peste ardeaţi.
Astfel, o m are parte a galilor care rătăceau împrăştiaţi
prin ţinutul anţiat au fost doborîţi, în urma acestui atac
fulgerător, dat prin învăluire de locuitorii acestei cetăţi.
242
In timpul acesta şi etruscii au suferit o grea î nfrîngere
din partea romanilor, pe teritoriul veienţilor. Etruscii
n-au avut nici un fel de m i l ă şi de î nţelegere faţă de
Roma ; deşi erau vecinii ei de aproape 400 de ani şi ştiau
că romani i sint la ananghie, fiind atacaţi de un duşman
pe care nu-l mai văzuseră şi de care nu mai auziseră vre
odată, ei au pornit să prade satele şi ogoarele romane chiar
în acel timp ; apoi , încărcaţi de prăzi, au încercat să împre
soare şi garnizoana romană din cetatea Veii, ultima pavăză
şi speranţă a numelui de rorn<>.n.
Unităţi le romane din Vei i ii priveau pe etrusci cum le
cutreieră în cete holdele şi-i vedeau cum îşi cară pi·ăzile
sub ochii lor. Mai băgară de seamă apoi cum etruscii îşi
i nstalează tabăra nu departe de Veii . La început pe romani
i-a cuprins mîhnirea ; apoi revolta şi minia au pus stăpî
n ire pe su fletul acestor ostaşi , care se întrebau : „Cum e
cu putinţă ca acest popor să-şi bată joc de suferinţele
prici nuite nouă -de gali, cind ştie prea bine că urgia s-a
abătut asupra Romei în urma războiului etruscilor cu
galii ?"'
Greu s-au stăpinit romanii să nu tabere de î ndată
asupra etruscilor. Centurionul Caedicius, pe care ostaşii
romani din această cetate îl aleseseră comandant, le-a
potolit însă pornirile. Ca urmare şi-au amînat răzbunarea
pentru n oaptea care venea. Lipsea însă un comandant de
talia lui Carn inus. Cu toate acestea, acţiunea a fost dusă
la capăt cu deplin succes. Mai mult, călăuziţi de nişte pri
zonieri care supravieţuiseră măcelului din timpul nopţii,
au pornit în căutarea celorlalte cete de etrusci din jurul
salinelor de la Ostia, pe care atacindu-i prin surpri ndere
în noaptea următoare i - au măcelărit şi mai groaznic ;
apoi, după această îndoită victorie, s-au întors triumfători
la Veii .
XLVI În vremea aceasta, asediul Capitoliului !';i al

cetăţuii de către gali începuse să lîncezească, domnind
l in i �i lc în ambele tabere. Gal i i erau atenţi î n tr-o singură
să n u· se strecoare vreun roman printre stră j ile
pi·i \" l n \<1 :
lor. Deodată, se i veşte însă din rindul asedia\i}or un
t î năr rc m a n , cure prin isprava sa a stîrn i t uimirea atît a
\Tă j ma�ilor, cî t ş i a concetăţe n i lor s ă i .
ln datori rea d e a î ndepl i n i rîn d uielile sacrificiilor pe
coli n a Quil"inală cădea în sarc i n a g i ntei I<'abi ilor. C. Fabius
Dorsus. încim: în acest scop cu toga după datin a gabi nă 1 ,
purtînd pe bruţe obiectele cultu � u i religios. coborî din
Capi toli u , trecu pri n tr e s trăji le d uş mane. fără să se sin
chisească· de strigătele şi ameninţările acestora, şi ajunse
pe col i n a Quirin ală ; de acolo, după oficierea tuturor celor
cuveni te, se întoarse în Capitol iu la ai săi . în aceeaşi
ţjn ută, cu aceeaşi priv i re neclintită şi cu aceeaşi î ncredere
că zei i , a căror ci nst i re n i m i c n-a impiedicnt-o, n ici măcar
teama de m oarte, ,·or fi pri el ni c i romanilor.
Gulii ră măseseră în cremeniţi ca în faţa unei m i n u n i ,
f ie datod Ui- î ndrăzneli i n emai pomen i te a tînărulu i , fie pen
tru că fuseseră cuprinşi de p i oşe ni e , deoarece acest popor
nu e deloc nepăsător faţă de religie.
l n vremea aceasta, trupelor d i n garn i zoana· romană d i n
Vei i le sporeau tot m a i mult n u n umai curajul. ci şi efec
t i \·ele. Acolo î n cepură să se adu n e d i n sate şi ogoare atit
ostaş i roman i , care se răzleţiseră dupţ1 i n fringerea sufer ită
la Allia şi după cuceri rea nomei de către gal i . cit şi Yolun
tari de la toate populaţi i le din Lat ium, cu gindul să fie
şi e i pâ rtaşi la prăzi . Toţi rom an i i găseau cu cale că acum
e momentul priel n i c de a se năpu�ti asupra duşlnanului
ş[ de a-şi eli bera patria d i n m i i n ile l u i . Numai că acestui
trup zdravăn î i l i psea un cap i scusit. Chiar ş i locul şi
împrejurările le ami n teau de Cam i llus, m a i ales că la Vei i
se găseau m ulţi d in tl'e ostaş i i care luptaseră v ictorioşi sub
1 i\ d i c {t . cu ves t n1 î n l u l (lu nica) şi pelerina r .�ci gum) r;! s fr i n te
- a c.:e a s t ; 1 di n u r mă f i i n d pri nsf1 de umărul drept - în scopul
pregf1 t i r i i pen tru ofi cierea saer i fi c i u l u i sole1rin, înainte d e a s e
po rn i I a l u p ta .
co n ducerea ş i ausp ic i i l e l u i . l nsuşi Caed i c i us spun ea că
el n u va aştepta p i n ă cî n d i i vor l ua com a n d a d i n m i n ă
vre u n ul d i ntre z e i sau d i n tre m ur itori i de r î n d , că e l n u
Ş i -a u i tat rangul ş i d e aceea cere să_ v i nă com a n d an t u l
potri \· i t u n or astfel de î m prej urări . A tu n c i toţi ostaşi i
într-un glas au găs i t cu cale să fie chemat Cam i l l us de l a
Ardea ; dar mai i n t i i trebuia con s u l tat senatul roman aflat
în Cap i tol i u ; î n tr-o asa
. m ăsură bunacuv i i ntă
. d iriguia
�
totul ş i oamen i i păs trau respectul pen tru separaţi a puteri-
lor, c h i ar c î n d era aproape totul p ierdut ! N u m a i că tre
cerea printre r î n d u r i l e ased iatori lor ern o treabă foarte
pri m e j d i oasă.
· U n t î n ă r ned n i c şi i s teţ, Pon t i us Com i n i us , îşi luă
asupra-şi această sarc i n ă : el se aşeză cu l cat pe o plută d i n
scoarţă d e copac, ş i astfel f u adus p î n ă î n oraş d e curentul
T i brulu i . A poi , cobor i n d pe ţărm u n de ii era mai la î n<lP
m î n ă , urcă pe n işte stî n c i colţuroHse ş i povîrn i te, pe care
gal i i tocmai d i n această pri c i n ă le trecuseră cu vederea şi
n u puseseră stră j i ; Pon t i us, căţărînd u-se apoi cu m î n i le,
urcă p î n ă pe Capi tol i u . ,\colo fu condus în faţa mai m ari lor
cetăţi i , u n d e ex puse sol i a î n cred i n ţată de oastea din Vei i .
Luî nd î n pri m i re a t u n c i decretul senatu l u i pri n care se
o.r dona com i ţ i i lor curiate să recheme d i n e x i l şi să a leagă
pe fron t , î n numele poporul u i . pe Cam i l lus d ic tator, pen tru
ca ostaş i i să-şi aibă com a n d a n t u l pe care-l vor, mesagerul
coborî tot pe acolo pe unde urcase ş i se î n toarse l a Vei i ,
c a s ă \'estească rezu ltatu l . Apoi a u fost t r i m i ş i nişte î m pu
ter n i ciţi la Cam i l lus. în cetatea A rdea, care l -au condus
pi n ă la Vei i . De bună seamă , se \·otase o lege curi ată . pri n
cc.re el fusese numit d i c tator î n l i psă. Căc: i î m i p lace să
cred că el n -a plecat d i n ,\rdea î na i n te de a afla că s-a
votat această lege, f i i n d că, fără porun ca poporu lu i , e l n u
ş i -ar f i p u t u t s t ră m uta d o m i ci l i u l d i n locali tatea exi l u l u i
şi n i ci n - a r fi pu t u t o b ţ i n e c o m a n d a supre m ă a arm a t e i ,
daC'ă n -ar f i fost n u m i t d i ctator.
2 -1 5
M ANLIUS CAPITOLI NUS. G A L I I SIN1' ALUNGAŢI
DE PE CAPI TOLI U CIND GlŞTELE SACRE DAU
PE VESTE APARATORI LOR CETAŢII. CAMILLUS
DESPRESOARA ROMA
XLVII Pe cînd se petreceau la Veii aceste evenimente,

cetăţuia Romei şi Capitoliul au fost la un pas de pierzan'ie.
�
Căci galii, fie că s-au dus pe urmele paşilor omene i, pe
unde mersese ştafeta romană de la Veii, fie că b ăgaseră
singuri de seam ă că e uşor urcuşul pe stînca ce duce la
altarul Carmentei, într-o noapte mai puţin luminoasă, au
trimis mai întîi o iscoadă de-a lor, fără nici o armă la el,
ca să î ncerce urcuşul. Apoi au plecat şi ceilalţi, încredin
ţiddu-i acestuia armele ; unde simţeau vreun obstacol se
sprij ineau unul pe altul, se ajutau şi se trăgeau în sus,
d upă cum ii silea terenul. Astfel ei au izbutit să ajungă
in vîrful stincii, într-o tăcere atit de desăvîrşită, încît au
inşelat nu numai vigilenţa străjilor, care n-au simţit nimic,
dar n-au trezit n'ici măcar cîinii, care se ştie că în timpul
nopţii latră la cel mai mic zgomot. Numai pe gîşte n-au
izbutit galii să le înşele. Cu toată marea lipsă de provizii,
aceste păsări hărăzite Junonei fuseseră cruţate. lntr-ade
văr, această întîmplare a adus salvarea romanilor, căci şi
gîgîitul gîştelor, şi bătaia lor din aripi au trezit din somn
'pe M. Manlius, care fusese consul cu trei ani mai în'ainte
şi era un erou cu mare faimă în război. Acesta pune mina
repede pe arme şi porneşte să-i cheme şi pe ceilalţi tovarăşi
de luptă ; dar, in timp ce ai săi aleargă la întîmplare, Man
lius, lovindu-l cu vîrful ascuţit al scutului pe galul ajuns
tocmai în vîrful stîncii, îl · dă peste cap.
Căderea galului a adus după sine şi prăvălirea celor din
imediata lui apropiere. In vremea aceasta, Manlius le face
de petrecanie şi celorlalţi gali căţăraţi pe stîncă, care se
'incleştaseră de ea cu mîinile şi şedeau înspăim întaţi, nea
vind n ici o armă asupra lor. Acum se adunară şi ceilalţi
romani din toate părţile şi aruncară o grinlciină de lănci
246
şi de bolovani în capetele galilor care vin grămadă uuii
peste alţi i, incit toată ceata de gali se rostogoleşte pînă la
poalele Capitoliului . Apoi, după zădărnicirea acestui asalt,
romanii au hărăzit odihnei restul nopţii (în măsura în care
se poate vorbi de odihnă pentru cei care au trăit asemen'ea
emoţii , mai ales după ce a trecut primejdia).
La revărsatui- zorilor, după ce tribunii militari au con
vocat cu trîrnbiţa adunarea ostaşilor, fiindcă se cădea să fie
răsplătiţi cei care meritau, cel clintii a fost lăuqat şi răsplă
tit Manlius pentru vitejia lui, nu numai de către tribunii
militari, dar ş i de tovarăşii săi d e arme, în unanimitate.
Toţi au strîns mină de la mină dindu-i în dar cite o livră 1
de făină şi cite u n sextar 2 de vin pentru familia lui, care
se găsea în cetăţuie. Această ofrandă, deşi neînsemnată la
cea dintîi privire, totuşi, dacă ţinem seama de grozavele
lipsuri din cetăţuie, era o uriaşă dovadă de dragoste din
partea tovarăşilor săi, deoarece fiecare roman, pentru a-l
cinsti pe cel mai vrednic dintre ei, trebuia să-şi rupă de la
gură bucătura sa, de care avea atîta nevoie. Apoi au fost
chemaţi de la posturi ostaitii a căror vigilenţă o înşelase
duşmanul cind s-a căţărat pe stîncă. Tribunul militar
Q. Sulpicius a declarat că-i va pedepsi pe toţi potrivit dis
ciplinei militare, însă ostaşii strigind într-un singur glas că
vina este a unuia singur, Sulpicius înduplecat, nu i-a mai
pedepsit pe toţi, ci numai pe cel care era neîndoielnic vino
vat, aruncindu-1 de pe stîncă, cu încuviinţarea tuturor. Din
ziua aceea, în ambele tabere a crescut atenţia străjilor ;
la gali , fi indcă se dusese vestea că intre Roma şi Veii
cutreieră în sus şi în jos oameni de legătură, iar la romani,
fiindcă era vie în mintea lor primejdia acelei nopţi.
XLVIII Dar mai mult decit toate neajunsurile produse

<ie asedi u şi război, ambele tabere erau chinuite de foame ;
I 327,45 g.
z Cca. 1 litru.
247
fo rî nd ul'ile gal ilor izbucnise şi ciuma, deoarece îşi aşeza
s0ră tabăra pe un teren situat î n tre morminte : acest loc,
fo fierbintc.1t din cauza i n cend i i lo1-, era, pe de o parte, încăr
cat de miasme, iar pe de altă parte î necat de praf şi de
cenuşă la cea mai mică adiere de vînt. Neamul galil or î nsă
n u putea cituşi de puţin să îndure aceste neajunsuri , în
ţi nuturile lor f i i n'd obişnuiţi cu friguJ şi cu u mezeala ; de
aceea, se chinuiau atit de tare d i n pricina arş i te i şi a aeru
lui stricat, inci t piereau ca turmele bîntuite de molimă.
Din . lene de a săpa g1�opi pentru fiecare m ort în parte,
ardeau cadavrele de-a valma, claie peste grămad ă . De
atunci acest loc de incinerare a galilor morţi a rămas d�
pom ină, f i i n d cuâoscut sub numele de „crematoriul ga
l ilor".
Din această pricină au încheiat un scurt armistiţiu cu
roman i i , cu care prilej au avut loc n i şte î ntrevederi cu
încuv i i nţarea comandanWor. Ş i f i i n dcă gal i i î n toate d iscu
ţiile puneau pe searna romani lor toată vi n'a foametei şi le
cereau să se predea, de vreme ce au ajuns la ananghie, se
spune că roman i i , ca s ă le dovedescă contrariul, au aruncat
d i nadi ns de pe Capi tol iu un număr de p î in i în mai multe
locuri unde se aflau străj ile galilor. Cu toate acestea, foa
mea n:u mai p utea fi tăi nu ită şi n i c i i ndurată de nici una
din tabere.
Şi astfel , în timp ce d ictatorul îşi pune pe picior de răz
boi ostasii lui d i n Ardea si dă ord i n comandantului cava
leri e i , L: Valeri us, să- f ad � că trupele romane d i n Vei i , fă
cind tot felul de pregătiri pentru a-i ataca pe gali cu toată
puterea, ostaşi i de pe Capitoliu, sleiţi de vlagă d i n pricina
străj ilor şi vegh ilor î n posturi, d upă ce î nfrun taseră toate
chinuri le şi neaj unsurile omeneşti cu putinţă, aşteptau z i
d e zi , c u ochi i aţin tiţi î n zare, s ă \"adă dacă nu s e i veşte d ic
tatorul cu trupe de aj utor, f i i n dcă, prin firea lucru r ilot,
numai foamea n u o putuseră birui . In cele din urmă pier
tlură ori ce speranţă de a se mai salva, fii ndcă se s fîrşi seră
provizii le. Cînd roman i i se d uceau la posturi le l or de strnjă,
248
i�i s i m ţe a u trupuri le a t î t de i sto,·ite. i n cit <1 p ro a pe se pră
buşeau sub po n1n 1 armelor. Ca urm a re , ostn!;i i i au cqns i rn
ţit fie să p redea ce tăţu i a ga l i l or . fi e s ă p l [l t e as că o su mă
de r ăsc u m pă ra re , d u pă c um se vor învo i .
Jntr-adc\·[u· gali i a u d ec l ar a t ră s p i c a t c ă se v o r lăsa con
v inşi , cu o s u m ă nu prea more, să ri d i ce ased iul. Atunci
se n atu l s-a î n tr un i t l a sfat dind î n sărcin are tribun ilor m i
l i tari s ă î n ch e i e o î n voială cu du ş m a n u l . Are loc o î n't re
vedere i n t re tribunul m i l i t ar Q. Sul p i ci us şi Brenn us, că
peten i a g al i l or . Cu acest p r i lej s-a hotărit ca preţul ră s cu m
pără r i i să fie de l OOO le l i we 1 de aur ; această sumă tre
b u i a p lă t i t ă p op oru l u i g a l care propusese ca d upă aceea să
dom nească peste toate n eam urile. A cestu i e\·en i m ent atit
d e g r o aw i c pri n el î n suşi i s-a a cUlll.g a t un altul şi mai
u m i l i t o r : g a l i i au pus p e ci n t a r g reută ţi false ş i , ped tr u că
tri b u n u l le-a re fuzat, t r uf aş a căp e ten i e g.a l i că ş i - a trintit
�i sab i a peste greutăţi , odată c u aceste c u vi n te greu de
s u po r t a t pl'ntru
roma n i : , .Vai de cei i n vi nşi ! " 2
X U X Dar n ic i ze i i . n i c i oamen i i n - a u î n g ă d u i t ca ro
man i i s ă - ş i ducă exi stenţa ca răscumpăraţi . Că ci , d i n i n:
ti m p l are , tocmai în t o i u l d i s cu ţ i i lo r apri nse , c î n d încă nu
r u s ese pus pe cîn tar tot auru l, deci înai n te de a i se da
v răjmaşul u i p la t a ruş i n i i rom an i lor, soseşte d i ctato r u l ,
cure porun ceşte ca tot aurul s[1 fie r i d i cat , iar gal i i să plece
i m ed i at d i n acel l oc . Cum gaHi refu.ă să plece, spu n î n d
c ă e i uu î n'c h e i ut o î n voial ă c u roman i i , Ca m i l l us l e răs
punse că pen tru el acea î m·oinlă este nulă, deoarece a fost
î ncheiată d up ă num i rea sa ca d ict at o r , fără porunca sa, de
că tre u n d regăt o r cu prerogati ve i n re r i oare , deci mai m i c
i n rang ca e l . şi-i pre\'en i p e gali să f i e gata d e lupt[1 . Po
runceşte aµoi ostaş ilor săi să-şi stringă la un loc ran i ţele
1 U n i ta te de miisu r<i pen t r u greu tiiti ega l ii e u :t.!î g .

z ln l i mba l a t i n ă : „Vae t�ict i s !"' e x presiP r;1111asa c-e l e br<i.
şi să-şi pregătească armele, pentru ca pri n sabie, şi n 1: cu
aur să-şi elibereze patria avînd sub ochi altarele ze11or,
pe soţi ile şi pe cop i i i lor şi pămintu l patri ei pîngărit de
urgia războiului, î ntr-un cuvint, tot ce sint datori să apere,
să recucerească şi să răzbune.
După aceasta, Cam illus îşi aşează armata în ordi ne de
atac, după cum permitea natura loculu i , pe terenul şi î n
condiţiile neprielnice ale u nu i oraş p e j u mătate distrus ;
el i a toate măsurile de prevedere şi face toate pregătirile
care se impuneau a fi de folos potrivit ştiinţei războiulu i .
G a l i i , uluiţi î n faţa situaţiei n o i ş i neaşteptate, pun m i na şi
ei pe arme şi se năpustesc asupra romanilor împinşi mai
degrabă de minie, decit de j udecată. De data asta însă no
rocul s-a î ntors de partea roman ilor, căci cetatea romană
a fost ajutată ş i de puterea zeilor şi d e iscusinţa ome
nească . De aceea chiar din prima ciocnire gal i i sint în
frînţ i , sforţările romanilor nefiind mai mari decît cele ale
galilor la Allia.
Se mai î nci nge apoi încă o luptă, de astă dată m a i re·
gulată , în j urul celei de a opta pietre miliare, pe calea ce
duce spre cetatea Gab i i , unde se concentraseră d i n n ou
gal i i , oprindu-se d i n fugă ; î n să şi aici sînt învinşi de
armata romană de sub aceeaşi comandă şi sub aceleaşi
auspicii ale lui Camil l us. A colo, măcelul a deci s totul :
tabăra galilor a fost cucerită prin asalt, nefiind lăsat î n
v iaţă nici măcar uţi 4a1 care să d e a de veste alor s ă i des-
pre acest dezastru.
·
Dictatorul, după ce şi-a salvat patria d i n miin'il e d us

manilor, s-a î ntors la Roma, unde a fost purtat în trium f;
i a r printre vorbele de duh pe care l e i mprovizau ostaşii,
Camillus era supranumit Romulus, părintele patriei şi al
doilea î ntemei etor al Romei, laude, de bună seamă, n u lip
site de temei.
După a ceea, Camillus, care şi-a sluji t patria salvind-o
de urgi a :războiulu i , a mai salvat-o fără doar şi poate încă
250
odată ş1 m timp de pace, deoarece el a fost cel care a
oprit poporul să se strămute la Veii şi s-a împotrivit tri
bunilor p:ebei, care, după incendierea Romei, susţineau
cu inve�unare această hotărire, mai ales că şi plebea era
înclinată s-o aducă la îndeplinire. Aceasta a fost cauza
pentru care Camillus n-a ieşit din dictatură după sărbă
torirea triumfului, senatul însuşi conjurindu-1 să nu 'aban
doneze republica în acest moment de răscruce.
CAMILLUS CONVINGE POPORUL ROMAN SA

N U PARASEASCA ROMA, STRAMUTlNDU-SE
LA VEII
L .lndeplinindu-şi îndatoririle religioase şi toate sar

..
cinile legate de activitatea senatului, Camillus se decise

să termine cu tribunii plebei, cal'e agitau plebea în adunări
indemnînd-o să părăsească oraşul prefăcut în ruine şi să
se strămute la Veii ; în acest scop, Camillus veni la adu
nare însoţit de întreg sen.atul şi , urcindu-se în tribună,
rosti următoarea cuvîn'tare :
LI „Cetăţeni ! O, dacă aţi şti cit rău îmi fac ciocnirile

cu tribunii poporului ! Şi asta cu atît mai mult cu ci t
n-am a\·ut o altă mîngiiere în prea îndureratul meu exi l ,
cit timp am trăit la Ardea, decit că am fost departe de
aceste conflicte ; tocmai pentru aceste moti\·e n:-aş fi avut
de gind să mă mai întorc niciodată la Roma, chiar dară
m-aţi fi chemat printr-un senatusconsult sau din porunca
poporului . Iar dacă astăzi sînt din nou printre voi aceasta
nu se dato1-ează voinţei mele, ci soartei Yoastre care m-a
împins să mă întorc : şi aceac;ta pentru că era \·orba !>ă
menţinem patria pe străvechea ei vatră ş i nu, pur ş i si m
plu, pentru ca eu să revin în patrie. f$i acum aş sta li n i ş t i t,
far clocotul din piept l-aş trece bucura<; sub tăcere, dacă
251
lupta aceasta n-a� duce-o pen tru patr i a mea, căci a Iugi de
această luptă cite zile mai a\'em de tră i t , \'a fi pentru unii
o . ruşine, dar pen tru Cam i l lus chiar o nelegiuire.
Pentru ce ne-am mai cucerit noi patria de la gali ? ln
tr-adevăr, pentru ce ne-am mai smuls patria împresurată
din mîin'ile vrăjmaşului, dacă după ce am salvat-o o pără
sim d i n n ou ? Atunci cind galii erau învi ngători , cind în
treg oraşu l era în mîinile lor, zei i şi bărbaţii din Roma au
menţi nut şi au locuit totuşi Capitoliul şi cetăţuia, iar acum
cînd romanii sînt biruitori, cin'd oraşul a fost recuceri t, să
fie oare părăsite chia r şi cetăţuia şi Capitoliul ? Adică
soarta n oastră norocoasă să prici n u i ască mai multă pu-;tiire
acestui oraş decît a pricinuit prăpădul războiului ? „ .
LI/ Şi cum, romani, c î n d vedeţi c e efecte surprinză

toare au pioşen ia şi necredinţa asupra ce1or omeneşti, nu
simţiţi că abia scăpaţi de acest naufrag i u dator�1t \·inei
dinai nte, ne aşteaptă un dezastru şi mai mare ca unna1·e a
păcatului pe care ne pregătim să-l săvîrşim ? Avem la în
demîna noastră un oraş fondat pe baza auspiciilor şi augu
rilor. Nu există colţ al patriei unde să n u se afle o do\·adă
de credi nţă şi unde să n u fie semne că zei i sînt mereu
prezenţi. N-avem în viaţa noastră atîtea zile la îndemînă
pentru sărbători şi ·s acrificii solemne cite altare şi locuri
sfi nte sînt ! Cum , cetăţeni ? A veţi de gînd. oare să pără-:
siţi pe toţi zei i voştr:i şi pe ai patriei , şi pe ai \·etrelor
voastre '! Atît de puţin răsunet a stîrnit în i n im i le \·oastre
isprava făcută de curîn d de vrednicul tînăr C. Fabius, care.
în ti mpul î npresurări i Rome i , a fost pri \·it cu mai mare
admiraţie de către duşmani decît de \"Oi , atunci cînt acest
tînă1· coborînd d i n cetăţui e, de pe Capitoliu, a î n fruntat
gri ndina de lănci d u!?mane, ca să oficieze p(O' colina Quiri
n1ală cm·en i ta slujbă dată în sarc i n a fami l iei Fab i i lor ?
Oare credeţi voi de cuvi i nţă că dati n i le religioase ale nea
muri l or, care nu se î ntrerup nici o cl ipă, n i ci măcar î n
vreme d e războ i . t rebuie î n schimb părăsite împreună cu
252
ceremo n i i le publ i ce � i zei i romam rn t i mp de pace, i a r
pon t i f i c i i ş i flam i n i i să [ i e mai nepăsători cu c u l t u l rel i g i o<;
deci t a fost un parti cular cu ofi c i erea slujbei î ncred i nţate
g i n t e i l u i '! Poa le C'ă \Te u n u l d i n t re \·oi ar putea să spună :
le Yom î n depl i n i m a i departe la Ve i i , sau \'om tri m i te de
acolo preoţii n oş f r i ca să .sl ujească a i c i , la Roma. E i bi ne,
n i c i una, n i c i a lta d i n aceste două i ndato r ; r i nu se pot
î m pl i n i fără î n călcarea prescr ipţiilor religi oase.
Şi 'ca să nu î n ş i r toate sărbător i le şi pe toţ i zei i , a m i n
tesc n um a i un s i ngur l ucru ş i î n treb : oare ospăţul i n
cimtea l u i Jupiter ş i al taru l c u statuia lui poate f i rî n d u i t
î n altă part2 in afara templu l u i l u i d e p e Cap itol i u '!
Ce să mai spun de focul veş n i c a l Veste i ş i de Pal
lad i um 1 , care trebu i e păstrate ca o chezăşi e a puterii Re
publici i R omane. s ub ocrotirea templului ei '! Ce pot spune
de scuturi le Yoastre sfi n te, l\lars Grad iYus .<;; i Tată Q u i r i
n us '! Gâ<;iţi de cu\' i i nţă s ă f i e părăs i te toate aceste ob'.ecte
sacre. care sînt t o t aşa de Yech i ca şi acest oraş, ba unele
d i n ele chiar mai ,·ech i decît î n săşi obîrşia Romei , şi să
f i e duse pe un păm i n t necurat ? Daţ i -vă seama ce deose
b ire es te in tre n o i şi strămoş i i noştri ! E i · ne-au i n credi n t.at
pr i n tradi ţ i e unele sac-ri fid i. ca să le î ndep l i n i m pe m un
tele i\lban şi în Lav i n i u m . Oare n -ar fi fost o î n călcare a
rînduieli lor rel igioase să stră m utăm toate cele sfi n te d i n
oraşele năj maş i lor l a noi î n Roma ş i d e a i c i î n oraşul duş
man i lor Vei i , fără jert fe de ispăş i re ? Hai deţi , am i n t i ţ i - vă
de cite ori se ofi c i ază din nou sacri fici i le sfi nte pentru
moti \·ul că s-a o m i s ceva d i n ritual u l strămoşesc f i e d i n
neg li jenţă, fie d i n i n:iimplare, Ce faptă a adus i zbă v i rea
1 Veche s t a tu i e a l u i Pn l l a s A tena, că1.u ti1 . d u pă lcgend{1 , d i n

c 'Cr p e vremea l u i I l us. f i u l l u i Tros şi urmaş a l l ui Dard a n u<>,
bu n i C'ul lui Priam, I l us fii nd socoti l în temeietorul mitic a l I l io
nului (Troi a ) . După i n t emei erea TroiC'i , l l us. rug i n d u -se l u i Zc·us
să oc-roleasc[1 acea st{1 cel.a t e , 2'.i-u s i - . 1 t r i 1 1 1i s ; i r·@st P a l 1 �1 d i u m . e�
semn ei"1 i-a ascu l t a t ruga.
25:.l
Hep ubli ci i , î mpovărată cu războiul contra vetenţilor, după
minunea î ntîrnpl ată la lac u l Albanus, decit n umai începe
rea slujbelor şi oficierea aucpicii lor ? Ba chiar, ca unii care
n e-aducem aminte de vechile religi i, am strămutat zeii
străi ni la Roma şi i nstituim cultul unor noi d i v i n i tăţi.
Junonei Regina, strămutată de curînd de la Veii pe Aven
ti n , ce mare sărbătoare în cinstea ei s-a hărăzit într-o zi,
pri n zelul deosebit al matroanelor romane ! Am poruncit
să i se î nalţe un templu pe Via Nova d ivinităţi i Aius Locu
tius 1 , datorită glasului ceresc auzit acolo. Am adăugat
j ocurile capitoline la alte solemnităţi şi a m î nfi i nţat în
acest scop un nou coleg i u de preoţi din i n i ţ iativa senatului.
De ce a mai fost nevoie să institui m acest coleg iu de preoţi
dacă am avut de gînd să părăsi m oraşul odată cu galii,
dacă n-am rămas d i n propria noastră vrere î n Capitoliu
timp de atîtea luni de ased iu, dacă n-am fost reţinuţi decit
de teama de duşmani . Vă vorbesc despre sfintele rinduieli
şi despre temple. Ce am să vă mai spun despre preoţi ?
Ce să spunem de toate îndatoririle vi eţi i noastre de cetă
ţeni ai acestei patrii , î ndatori r i î n depli nite pînă acum intre
zidurile acestei cetăţi ? Oare le vom da uitării, sau nu n e
vom sinch isi de ele ? Ce vom face cu comiţiile curiate, pe
care se î n temeiază servici ul militar ? Sau cu corniţiile cen
turiate, pri n care se aleg consulii şi tribunii militari ? Unde
se vor mai ţine alegerile şi unde se vor m ai consulta zeii
în acest scop, dacă n u acolo unde a fost obiceiul pînă
acum '! Le vom strămuta pe toate la Veii ? Oare cînd va
veni ziua alegerilor, poporul nu va găsi cu cale că e cit se
poate de neplăcut pentru el să se strămute în vederea ale
gerilor la Veii , adică tocmai în cetatea părăsită şi de zei şi
de oameni ?
' Sau Loque11 s , d i v i n i tate abst ractă, pers'.)nifi carea u n ei forţe

ocu l t e c a r ecir fi prPzi s dezastru l roman cu prilejul i n vaziei galice,
sau im·nzi a l u i I-I a n i bal ş i a t a carea H o mei, avînd un sanctuar l a
H om a .
254
LII 1 Dar voi spuneţi : „Starea î nsăşi a lucrurilor ne
sileşte să pără.;;i m un oraş în paragină d i n pr i c i na incen
diilor şi a ruinelor şi să ne mutăm cu toţi i la Veii, pentru
ca_ p1ebea sărăc i tă să nu se mai trudească cu noi con s truc
ţii de locuinţe în Roma".
Cetăţeni , eu cred că aici e mai degrabă o ticluire de
cit lDl ad evă r , ca să nu vă spun o închipuire. Doar vă
amintiţi că, ch i ar înainte de sos:rea g a l il or , cind Roma sta
în picioare, cind toate edi f i cii l e şi locuinţele erau neatinse,
voi la fel hotărîserăţi ca şi acum să ne s trămu tă m la Vei i.
Vedeţi , · tribuni, ce mare deosebire este intre pă rerea mea
şi a : voastră ! V o i credeţi că trebuie să fac eţi acum, ceea
ce nu s-ar fi cuven i t să faceţi atun c i ; eu , dimpotrivă, sint
de părere că ar fi trebuit atunci să _ vă strămutaţi , - să
nu vă miraţi de acest lucru î n ai n te de a auzi care e mo
tivul -, cind oraşul era tea făr şi întreg, şi nu acum să-l
părăsim cind Roma a ajuns o ruină. De bună seamă, pen
tru n oi , cauza strămutării n oas tre l a Veii , în ora�ul cu
cerit, ar fi fost demnă de victoria noastră şi o glorie, şi
pentru noi, şi pe n t r u urmaşii n oştri. Ac um însă, în si
tuaţia de fa\ă, st ră m u tarea noastră de aici e şi jalnică, şi
ruşi doasă , în s ch i m b pentru gal i , o adevărată glorie. Căci
vom părea oricui că ne-am părăsit patria, nu pentru că
am învins, ci pen tr u că am pierdut-o, f i i nd î n v i nşi . Ori
cui i se va pă r ea că am fost împinşi la aceasta din cauza
fugii d e la AIIia, din cauza cuceririi oraşului de către gali
şi că nevoia n e-a împins să ne părăsim v etr ele noa<;tre,
deoarece cetăţui a şi Capitoliul au fost î m presurate şi a
t rebu i t să ne căutăm un sălaş pentru pri b eg i a şi f ug a noas
tră, plecind d i n acest loc pe care n u l-am putut a pă ra .
Oare nu va gîndi oricine că galii au putut d is tr ug e Roma
alît de rău i n ci t roman ii n-au mai fo�t in stare să o re
facă ? Ce-ar rămine altceva de făcut. dacă gal i i ar n ăYăli
din nou a.orupra noastră cu trupe (căci toată lumea �tie că
e de necrezut dt puhoi de oa m e n i au ei Ia iridem i n ă) ?
I-aţi lăsa să locu i a'\Că î n acest ora<;; cuce1 · i t de e i ş i părăs i t
d e voi ? Ce s-ar i n t i n q J l a dnd't n u gal i i a r face aceasta,
c i dacă aeq u i i şi VOht: t i , vec h i i noştri vrăj ma!?i . s- ar stră
m uta la R oma '! Aţi m a i vrea atu n c i crt e i să de v i n ă ro"'."
m a n i , i a r voi aeq u i sau volsci '? Oare n -Hţi
voi ca acest
loc pust i u să rămî 1 1 ă mai degrabă al v os t ru decî t să aju ngă
u n oras al d usman i lor ? l n tr -adevăr, eu n u văd care ne
·
legiuir� e mai m are. Sî n teţi hotări\i să î n d u raţi această
ruşi n e şi să săvîrşi ţ i această fărădel ege n u mai fi i n d că vă
e greu să vă r i d i caţi alte locu i n ţe '! Dacă î n î n tr eag a n oas
tră cetate nu s-ar putea r i d i ca o locu i nţă m a i bună şi mai
î ncăpătoare c a acea col i b ă a î n teme i etorul u i nostru R o
mulus. voi n::- aţi fi m a i mulţumiţi să locuiţi î n colibe, ca
păsto ri i ş i ţăran i i , însă l i n gă altare şiî n mijlocul pena
ţilor voştri , decit să pri begiţi a i u rea ca n işte e x i l a ţi ? Stră
buni i n oştr i , n işte adun ătur i ş i n i şte c ioba n i , au î ntemeiat
î_ntr-un t i m p atit de scurt o cetate. a t u n c i cind pe aceste
l ocuri nu exista n i m i c, î n a fară de cod r i !oi i m l aşt i ni ; iar
noi . cin d Capitoli u l ş i cetăţui a au rămas n ecl i n t i te ş i cînd
templele zei lor stau î ncă î n p i c i oare. ne cod i m să r i d i căm
cîteva case m i s t u i te de foc '? Ş i ceea ce am f i făcut f i e
care î n parte dacă flăcă r i le n e-nr fi m i stui t casa, noi re
fuzăm în bloc �ă facem d upă i n cend i ul cetăţii !
L I V Ce s-ar m a i î n:t î m p l a dacă p r i n tr-o u rzeală t i că

loasă, sau din î n tî m plare, ar i zbucn i u n i n ce n d i u şi la
Vei i , iar focul m i n at de vî n t s-ar î nt i n d e (ceea ce e abso
l ut pos i b i l) �i ar m i s t u i în flăc ă r i cea mai mare parte
a oraşu lu i , am avea atunci de gî n d să ne căutăm alt oraş
u n de să ne stră m u t ă m , de pildă la F i d e n ae, sau la Gabi i ,
o r i î n neu n a l t oraş ? N u n e leagă n i m i c de sol u l patri e i ,
d e păm î ntu l acesta pe care-l n u m i m m a m a n oastră '? Oa re
d ragostea noastră de pat r i e atîrnă n umai de g r i nz i ş i po
dele şi de ceea ce e clăd i t la supra faţa păm i nt u l u i ? ln
tr-adevăr, v ă mărturisesc că a t u n c i cind eram departe d e
Homa (deşi îm i p l ace să-m i a m i n tesc m a i puţi n d e ne-
256
d re p tatea pe care m i -aţi făcut-o d ecit de n e n oroci rea me.1),
ori d e ci te Ol'i îmi venea în m i n te patria m ea, m i se pe
ri n d a u pr i n f a ţ a och i l or toate acestea : col i nele, şi cîm
p i i l e , ş i T i brul, ş i î m p re j u ri m i le cu care se obiş nuiseră
och i i m e i , şi acest cer -;ub ca r e mă nă s c u sem şi crescusem.
�Iai cur î n d <;-ar c u ve n i , ce t ă ţe n i , să f i ţ i cu t oţ i i pă
tru n ş i de d ragostea de p a tr i e , ră m i n i n d î n l o c u i n ţele voas
tre, decit să f i ţ i mai tirzi u sfişia\i de dorul e i , după ce
\'eţi părăsi -o ! Nu fă ră motiv ze i i şi oameni i au ales acest
loc pen tru î n temeierea oraşu l u i , aceste coli ne cu un aer
atî t de sănătos, un fluv i u atît de b i n efă cător, pe care se
aduc roadele ţărilor de la m i j locul păm i n tului şi pe unde
se fac apro\' i z i o n ări pe cale marit i mă ; u n oraş în veci
n ă tatea m ă ri i , bucurî n d u -se de t oa t e avantajele, n e fi i nd
prea apro p i at de mare, ca să fie ameni n ţat de pri m ej d i a
flotelor stră i n i l or, un oraş chiar î n m i j l ocul reg i u n i lor
i tal ice, înt r-u n loc parcă an ume creat ca să fie priel n i c
pen tru creşterea l u i . Do\·ada este î n săşi mărimea acestui
nou oraş.
C etă ţ en i ! Ce t a te a n oastră a veche de 365 an i . A v î n d
aşezările î n m i j locul atî tor popoare a tit de \'echi , voi pur
t a ţ i de a t î t a vreme r[1zboaie. Ş i voi , î n aceste ră zb oaie ,
aţ i î n f run t at î n t reag a Etr u r i e , atît de putern ică pe mare
şi pe uscat şi care stăpî neşte î n treg ţ i n u tul d i n m i j locul
Ital i e i , pe toată l ă ţ i m ea e i i n tre cele două mări - ca să
nu po m e n esc fi ecare ora ş în parte ş i n i ci pe \·olscii u n iţi
cu aequ i i , cu cetăţi le lor atit de puter n i ce - şi î n totdea u n a
a ţ i fost l a î n ălţi m e . Pen tru că aşa stau l ucrurile - l a
naiba. ş i n u a l t fel ! - v o i , care si n t e ţi a t i t d e î ncercaţi,
m a i are \Teun rost să fa c e ţi ş i alte experi enţe, de \"reme
ce n·u po a t e . fi s tră mu t a t ş i norocul de care n e-am bucurat
pe aceste tă rîmuri ?
A i ci e Capi toliul, unci e s-a găs i t c i n d v a u n cap de o m ,
care a s p u s c ă p e locul acesta s e ,.a naşte cea mai mare
putere, ce va cîrmui î n treaga lume. A i c i , d i \' i n i tă ţ i l e Ti ...:
237
n e i ci.ea �i Term i n us 1 , a tu nc i cî nd augurii transportau
aiu rea zeii din Capitoliu, n-au permis să fie clintiţi din
locur i l e lor, spre marea voi oşie a părinţi lor noştri ; aici e
focul Vestalei, aici scuturile sacre pogori te din cer, pre
cum şi toţi zeii care ,.ă \'or fi prielnici, dacă veţi rămîne
pe loc ! "
LV Se spune că r'urius Camillus a impresionat în cel

mai înalt grad pe cetăţeni, atît prin ansamblul cuvintării
sale, dar mai ales prin acea parte care se referea la
credinţă.2
' Ti nereţea şi Ter m i n us erau divinităţi abstract€, impersonale,

alegorice, c;:i şi Concordia, Speranţa, Liniştea, On oarea, V i rtutea şi
în cinstea cărora romanii au ridicat temple. Terminus era zeul
sfîrşitul ui şi hotarelor.
2 Discursul lui Camillus reflectă men talitatea frecventă î n
an tichitatea romană a oamenilor d e cul t u ră, şi mai c u seamă a
istoricilor. care considerau destinul (Fatum.). factorul determinant
al evc>nimentelor şi faptelor omeneşti şi forţa supremă care nu
poate fi explicată, nici corectată, nici înfrun tată.
CARTEA A VI-A
SCURTA PRIVIRE DE ANSAMBLU ,.ţ.gUPRA

PRil\IBLOR CINCI CARŢI ALE- OPEREI
I Am expus în primele cinci. cărţi istoria. ramanilor. de

la întemeierea Romei şi pină la. cucerirea ei de aătre gali,
eveâimentele petrecute mai in.tîi sub regi,. şi afi)oi pe.· ace
lea din timpul consulilor şi sub dictatori, decemviri şi tri
bunii militari cu putere consulară, precum şi răzbaaiele
d i n afară şi răscoalele dinălllltrU 1 • Aceste evenimente sînt
puţin cunoscute fi indcă se pierd în negura timpurilor şi
se văd ca şi cum le-am privi d'e la o mare depărtare ;
apoi, pentru că scrierile, singurul păstrător credincios al
amintirii aceloraşi vremuri, au fost şi neîrtsemnate şi
puţine la număr ; şi , în sfirşit, datorită distrugeri i aproape
tatale in incendiul care a mistuit oraşul a regis trelor şi a
altor acte oficiale şi particulare. Odată î nsă cu reconstruc
ţia Romei, reînviată mai mindră şi mai puternică, even!i
mentele următoare întimplate în timp de pace şi de război
vor fi expuse mai limpede şi cu mai multă exactitate. De
altfel puterea oraşului a cresaut cu sprijin.ul. aceleiaşi. că,-
1 Cărţi l e I-V din A b Urbe condita tratează d esp re evenimen

tele c u prinse între a n i i 753-365 î.e.n. Perioada regali tăţii dureaz:'.l
246 ani (intre anii 753-5011 î.e. n.)- iar. perioada rC!)Jublicană îrrtrl!'
anii 509-387 sau 3fl0 î.e.n., de la abolirea monai:hiei şi i n slaurarelll
republ ic i i , pînă la alungarea gali lor şi reconstrucţia Romei.
pet2n i i care a i z b u t i t s-o scape �i de urg i e . şi ; m u m e
Ma r c u s Furius Cam i l l us . N u s - a adm i s c a e l s ă iasă d i n
dictatură î n a i n te de scurgerea a n ului î n treg.
EPISUDUL L U I l\I J\ N L J US CAPITOLI NUS.

SAL V ,\ Ton U L C A P I TOLJ ULUI
XI ln an u l următor. sub tri b u n i i m i l itari c u putere

co âs u l ară , A . l\f a n l i u s , P. Cornelius, fraţi i T. şi L. Qui n ct i us
C a p : t ol i n u s , L. P ap i r i u s Cursor, ales pentru a doua oară ,
C. Serg i us , tot pentru a doua oară , a izbucnit un război
sîngeros d i n colo de hotare, iar î n i n terior o agi taţie şi mai
s î n geroas ă . Răzb o i ul l-au p o rn i t tot volsci i . cărora li s-au
a l ă t u r at . în urma rupefl i legăturilor cu R oma, şi l at i n i i
ş i hern i c i i . Agi taţi i le î n schimb au pornit de la un om d e
l a care cel mai puţi n era de aşteptat : M. l\fanl ius C a pi
tol i nus ; de obîrşie patriciană acesta se bucura de o m are
fai m ă . Deoarece av e a o fi re prea mîndră, î i dispreţui a
p e c�i lalt;i fruntaşi ai nobil im i i ş i î n d eosebi î l i nvidia 'pe
u n ul d i n ei , pe M. F u r i us Cmn i llus, căci acesta avusese
parte şi d e onoruri fără seamăn , şi era înzestrat şi cu mari
c al i tă ţi . Greu suporta Manl ius gînduri ca acelea că s i ngur
Crnn i l l us se află la cîrma ţăr i i . singur Cam i llus este şi
în fru n tea armatelor ; că s-a ridicat atit de sus in c it ii
pri veşte pe cei l a l ţ i m ag i straţi aleşi sub a c el eaşi ausp i c i i
n u c a p e coleg i i să i , ci c a p e n i şte subordonaţi a i să i ; deş i ,
dacă c i n eva a r vrea s ă j udece drept. Cam illus n-ar fi putut
recuceri de l a gal i pat ria, despres urînd-o, dacă el, M an
l i us, pri n faptele sale d e arme, n -ar fi apărat şi păstrat
Capitol i u l şi cetăţu i a . Cami llus i-a atacat pe ga l i atunci
cînd aceş tia erau m o leş i ţ i sufleteşte de strălucirea aur.u
lui şi s peranţa păc i i , pe cînd el i -a alungat pe galii în
armaţi , care erau pe punctul să cucerească cetăţuia. Că
d�i toţi ostaş i i care au î n'vins î mpreună cu Camillus ar
260
trebui să se îm părtăşească d i n glor i a l ui , acesta nu per
m i te n i c i u n ui m u r i tor să-i fie părtaş la victorie !
P l i n de m î n drie şi nutri n d asemenea gînduri , Man
l i us, avînd ş i o fire aprigă ş i nestăpî n i tă, cînd a constatat
că meri tele sale nu sînt recunoscute de patr i c i e n i în m ă
sura î n care se socotea î ndreptăţi t , îşi î n d reptă pri v ir i le
în altă parte şi anume spre plebe i , fi i n d cel d i n t î i patri
cian care ş i -a cîştigat m are populari tate î n rînduri le aces
tora. El se i n tî l n ea şi se consfă t u i a cu tri bu n i i plebe i .
Aduci n d i n v i n·u i r i patri c i en i lor ş i atrăg.i nd d e partea sa
plebea, el prefera să se bucure m a i curî nd de o m are fai m ă
decît de o . bu n ă reput aţie. Nemulţu m i t de l eg i l e agrare.
care pentru tribun i i plebei fuseseră totdeauna subiect de
răzvrăti re, M a n l i u s a căutat să urzească metode pen tru
cîştigarea î n crederi i cetăţe n i lor î nr obiţi d i n cauza d ato
ri ilor. „Nu ex istă - spunea Man l i us - g h i m p i î n fi pţi m a i
adinc î n t rn p u l oam e n i lor l i beri d ecît datori i l e , pentru · Că
ele nu numai că-i amen i n ţă cu sărăcia şi dezonoarea, dar
îi şi înspă i m i n tă cu l a n ţuri le ş i tE'm n iţa". Dator i i l e erau
î ntr-adevăr colosal e. datorită atîtor construcţi i de l ocui nţe,
inci t d even i seră foarte împovă rătoare chiar şi pentru cei
înstări ţi . La acestea se m a i adăuga ş i războiul c u v ol s c i i ,
dest u l de greu pri n el î nsuş i , dar care se agravase şi prin
d e fecţi u n ea l ati n i l or şi hern i c i lor. "\cest răzhoi servea î n
ac e l aşi t i m p patricien i lor ş i pen tru a re c urg e l a o au to
ri tate m a i mare. Dnr mai degrabă n o i l P pl a n u r i ale l u i
Manl ius a u î m p i ns sen a tul s ă recurgă l a n u m i rea u n u i
d i ctator. N oul n um i t în f u n cţ i e d e d i ctator, A . Corn e l i us
Cossus, l - a desem n a t la rî ndul său în postul de coman
dant a l ca valeriei pe T . Q u i n c t i us Capitul i n us.
XII A. Cornel ius Cossus era în credi nţat că l u p t a care

avea să izbucnească în i n terior se a n u n ţ a u fi de propo1·ţ i i
_ ma i mari decît aceea d i n a fara hotare lor : t otu�i . f i e că
războiul i mpunea să se î n tre pri n d ă o acţ i u n e rap '. dă , fie
sperînd ca v i ctoria ş i trium ful să con tribuie la cre!jterea
2Gl
d i ctatur i i in'-lfu;; i . ·el a mobilizat armata şi porni spre ţinu
tul Pomp:tin, .llmcle .alLlzise (Că ,este concentrat ă armatu
\r.0lra:ă. Nmrloiel>ni·e, rcă î nafară .de pictiseală., cei care ci
:ties.c :de.<ipne :răEb @.ai cle •Ill8 c ©111tenite purtate de -romani c u
"�lllls cii , 'Se .mn· mira.urna, .wµi .cum m�m min'un.at -şi eu, care
am .nence:tat autorii mai „eontem?Qrani cu evenimentele,
ele '.Unde şi-oo pPJi>.ClUrat :atîţia ostaşi populaţiile volscilor
i;ii :aeCi]'J!illor:, :cane de atîtea ori au fost învinse de romani,
piemitir.u rcă <cei vechi pă61mează în .această privinţă tăcere
.-absIDJlJ:ntă . Art.u:eci ;eu ce-aş .putea face altceva decît să-mi
tJilau ·O pănene rpersonală, aşa cum fiecare e l iber s-o facă
·.ali:tpă prapl"'_ia -sa j u decată : fie că în intervalul d i n't r e
1răzhmaie, �a .cwn se intimplă şi astăzi cu mobilizările
ff:oman e., ·se .rf!cruta un nou contingent de tineri, care era
6Jlli.ioc:i ent pelilJJru a T eî ncepe război ul , fie că armatele n u
� rBcr.lilit au ilflito.tdeauna tlin sinul acal.oraşi populaţi i , chia r
dacă :er.a acelaşi neamul .care provoca şi .purta războiul.
1n .s.ilfu�i:t, .eK<i &ta pe atunci un mare număr de oameni li
&eri ,in caaeste regiu ni uI11!le acu m abia se r ecru tea ză cîţiva
•1!).�taş.i şi ccar.e 1reg.i u n i astăzi, fără sclavii noş t r i , ar fi un
·ţpuathu. De a1Uie1 toţi autorii sint de acord că armata
,_,_wsdlt)r era JÎ:rnens ă , cu toate grelele lovituri d ate aces
·tara :în .ulti. rn ul ti mp de ·romani sub conducerea lui Ca
:mi:IJus.
iDJ:tpă oe în .z i u a sosirii dictatorul şi-a aşez a t tabăra,
'in .cea următoare s-a dus să cerceteze zborul păsărilor ;
,:apoi , .după •.ae ;a ad us cuv eni tele sacr i ficii , s- a rugat z ei lor
·tpemtru pacea R.IDmei . La -revărsatul z orilor , voios, el a
�inut acea�"'tă !'.llv intare ostaşilor, care aveau armele asu
prn lor şi erau gata de a pri m i semn alul de atac, după
cum h o tă rî s e el :
„ A n oas tr.ă -i victori a, ostaşi , zise el, dacă zeii şi pro
T.!i>.Cii Jt>r "i'\lăcl bi ne viitorul. De aceea, ca nişte oam eni si
-guri de :i.� i ct or i e şi care -se vor măsura cu nişte duşmani
nedemni de .ei, . s ă ne depunem j os suliţele şi să ne în
anuăm numai ·CU gl3diile ! Aş dori ca nu voi să dezlăn-
262
ţuiţi primii atacul, ci rămînind cu picioarele înfipte i n:
pămint, s ă î nfrun taţi p e d uşman. După c e aceştia vor
arunca zadarnic lăncile lor şi se vor năpusti asupra voas
tră, voi, rămînîn d neclintiţi bcului, să faceţi să fulgere
gladiile voastre, avîn d în m inte convingerea c ă zeii sînt
aceia care ne ajută pe noi romanii, că zeii ne-au trimis
la luptă sub auspicii favorabile. Tu, T. Quinctius, cinici
va începe lupta, să stai cu atenţia incordată şi să nu faci
nici o mişcare cu cavaleria ta ! Cînd vei vedea toată pe
destrimea încleştată, să porneşti în şarjă cu cavaleria ta
vîrîn d groaza in pedestrimea duşmană cuprinsă mai
dinainte de spaimă şi s-o ataci, împărştiind formaţi ile
duşman'e ! "
Aşa luptă cavaleria şi tot aşa şi pedestrimea romană,
d u pă cum primiseră dispoziţii . Nici comandantul n-a î n
şelat speranţele pe care legiunile romane şi le-a p u s î n
e l , dar n i c i norocul n u l-a părăsit p e comandant.
XIV Dictatorul îşi ţinu mai departe annata în castrul

,permanent, com·ins că senatul va ordona războiul cu
aceste două popoare 1 , cind un necaz mai mare ivindu-se
in interior a silit senatul să-l recheme la Roma, unde
luaseră proporţii agitaţiile pe care inspiratorul lor,
M. Manlius, le făcea şi mai de temut ca de obicei . Erau
bătătoare la ochi nu numai cuvîntările lui Manlius, ci
şi acţiunile luL care cu tot pretextul că erau în folosul
plebeilor, n1u făceau altceva decit să-i aţîţe. Manlius, vă
zind c ă e dus la î nchisoare un centurion \·estit prin faptele
sale de arme. care fusese condamnat pentru o datorie ne
p! ă t i tă. . a alergat în mijlocul forului însoţit de o ceată
de oamen i de-ai săi şi, smulgîndu-1 de-acolo, a început să
acuze cu glas tare pe patricien'i de tiranie, iar pe cămă
tari de cruzime şi să vorbească despre nenorocirile abă..:.
1 F.ste vorba de populaţiile din regi u n i le Circei şi Veli trae,

care n j u t r st>rt\ pe vol sci.
2aJ
1 ute a s upr a plebeilor, dec;pre cal i t ăţile acestui cen turion şi
despre soarta lui de acum. „ln tr- adevăr, spuse el, zadar
n i c am eliberat cu acea'>tă m i n ă Capi t o li u l şi cet ăţuia,
dacă privesc n epăsător cum un cetăţean şi u n tovarăş
de-al meu de arme este d us î n l an \ uri le sclaviei , întocmai
ca un prizo n ier al gal i lor î n v i ngători ! " Apoi , Man l i us
plăti cămă tarul u i , î n foţa popor u l ui strî n s, datoria cen
turion ului, eliberî n du-l d i n sclm· i e. L u î n d m a rtori pe zei
şi pe oame n i , cen turion ul spuse celor d i n jur că-i m u lţu
meşte lui Ma n l i us, el iberatorul său, tatăl plebei romane.
Pri m i t i mediat în m i j locul gloatei î nYrăjbite, cen turionul
o a ţî ţ ă şi mai mult, arătî n d u-şi de:atricele a t î tor răn i pr i
m i te î n războai ele cu veienţ i i , cu g a l i i şi î n toate cele
lalte războaie. şi arătîn d cum în t i m p ce el l upta, în t i m p
c e rid ica p 2 n nţ i i dărîmaţi . suma d atoriei sale, deşi ach i
tată, a con t i nunt s ă crească datorită d obi n zilor şi a s fi rş i t
pri n a - l copleş i . Acum \'ede d i n n ou lumi n a z i l e i , forul
�i ch ipuri le con:cetăţeni i or să i . d atorită faptei l u i :M . �I a n
lius : d e la acesta a r e toate bi nefaceri le unui tată ; de azi
tnainte se va dărui lui Ma n l i u s pe viaţă, cu trup şi s u flet
şi cu toate puterile de care va mai d i spune. Aşa cum a
fost legat de pati·ie, de penaţii statului şi de ai , · etrei
sale, la fel îşi va î nc h i n a de aci î n colo v i aţa şi toate drep
turile n umai acestu i bi nefăcător.
Cum plebea aţîţată de aceste \"orbe aparţi nea acum
unui s i ngur om , acesta a mai adăugat şi u n nou fapt pen'
tru ca agitaţia să aj ungă la culme. l\lan l ius ceru sluji to
rului legi i să fie scoasă la v î n zare pentrn p l ata datori i lor
plebei o moşie a sa, cea m a i \'aloroasă, moşte n i tă de la
tatăl său, pe care o stăpînea în ţi n utul Vei i . . ,Cetă ţe n i ,
spuse e l , cită v reme î m i v a rămîne o leţcaie d i n m·erea
m e a , eu nu voi admite să mai fie j udeca t şi prefăcut î n
sclav nk i u n cetăţean ! " î n felul acesta Manlius a î n flă
căra t atît de pu ter n i c sufl etele mulţi m i i i n c i t se pă r0a că
cetăţeni i aveau să-l urmeze pe acest apărător al libedăţi i ,
atît l a b i n e, cit ş i l a ră u. Î n a fară de toate acestea, vor-
264
bind la adunările ţin ute aca5ă la el, ca la în trunirile pu
blice, Manlius rostea . î n faţa rnul\i m i i cuvintări pline de
acuzaţii la adresa patricienilor, fără să ţină seama dacă
învinuirile sint sau n u întemeiate, ast fel : „Patricienii
şi-au in'iuşi t aurul d i n tezaurul salvat de la gal i . Patri
cienii n u sint m ultumiţi că stăpinesc ogoarele publice, ci
vor să pună mina şi pe ban i i statului . Dacă s-ar desco
peri unde au ascuns patricienii acest tezaur, plebea ar
avea puti nţa să scape de datori i ."
Cîn d i s-a vinturat această speranţă, de bun'ă seamă
plebea s-a i ndignat că, după ce a dat tot aurul pentru a
răscumpăra cetatea de la gali prin tr-o contribuţie cai e .i
s-a i m pus, acelaşi aur, redobîndit d i n miinile vrăj maşu
lui , a căzut pradă în miinile ci torva. Mulţimea se î ntreba
tot mai stăruitor : „unele ar putea fi ascu ns acest tezaur
furat '?" lnsă Manl i us amina mereu răspunsul spunind că
va dezvălui totul la vremea potrivită. Din această cauză
celelalte treburi fuseseră lăsate la o parte şi toate grij ile
îndreptute către aceas tă singură problemă ; se i m·edera
că, dacă acuzaţii le \'Or fi adevărate, nu m ică va fi faima
lui Manlius, iar dacă vor fi neadevărate, n u se va su
păra nimen i .
X V Pe cind î n Roma domnea această stare de încor

'dare, dictatorul A. Coss us, chemat de la armata sa, a sosit
î n oraş. A doua z i , după ţinerea şedi nţei senatului, i-a
opr i t pe senatori să plece şi dindu-şi bine seama unde
bat toate gindurile plebei a pornit into\·ărăşit de mul
ţimea acestora spre locul de adunare a poporului unde,
aşezindu-i-se j ilţul. trimise un crainic după M. Manlius.
Acesta fiind chemat din ord inul dictatorului , dăduse vestea
alor săi că se apropie lupta cu patricieni i şi sosi în faţa
tribune i însoţit de o mare ceată de partizan i . De o parte
se aflau senatori i, de cealaltă plebeii . Toţi şedeau faţă în
faţă ca două tabere vrăjmaşe pe frontul de luptă, cu ochii
aţintiţi spre comandanţi i lor. Făcindu-se tăcere, d ictato
rul a luat cuvintul :
O ' dacă atît eu, spuse el, cit ş i patricieni i romani
·de- �m putea înţelege cu plebea asupra tuturor treburilor
republicii, aşa cum sînt încredinţat că ne vom înţelege
în ceea ce te priveşte şi î n special asupra întrebării pe
care ţi-o \"Oi pune ! Văd că datorită ţie, fără să se aducă
vreo pagubă cre ditorilor, datornicii speră să li se plă
tească în vreun fel d atoriile din tezaurul galic, despre
care afirm i că l-au ascuns fruntaşii patricienilor. Departe
de mi de gîndul de . a fi o piedică în calea ta, M. Manlius,
de a scăpa plebea romană din m îi nile creditorilor, sau
de a te opri să-i dezvălui pe aceşti profitori a i tezaurului
galic ascunzindu-şi prada. Dar îţi a trag a tenţia că dacă
nu dovedeşti temeinicia acuzaţii lor, fie pentru că tu însuţi
ţi-ai î nsuşit d i n această pradă, fie pentru că acuzaţiile
sînt neîntemeiate, voi da poruncă să fii pus în: lanţuri
şi nu voi permite ca mulţimea să fie întăritată de tine
mai departe prin speranţe amăgitoare."
La acestea Manlius a răspuns că el ştie prea bine că
Corneli us Cossus a fost numit d ictator de patricieni an ume
'împotriva sa şi a plebei romane, şi nu î mpotriva volscilor,
de tot atîtea ori duşmani de cite ori le convine patricie
nilor, şi nici î mpotriva latinilor ş i hern icilor, pe care ori
de cite ori le vine bine patricienilor îi silesc să ridice ar
mele, aducindu-le acuzaţii m incinoase. De astă dată însă,
lăsînd la o p '1rte războiul, care e si mulat de patricieni,
tabără cu toţii asupra sa ; ba chiar d i ctatorul declară că
el va fi ocroti torul cămătarilor, susţin'îndu-i împotriva
intereselor plebei . Mai mult, dictatorul, datorită simpa
tiei mulţi mii faţă de <linsul, caută să-l piardă. aducindu-i
acuzaţii. „Pe tine, A. Cossus, şi pe voi parinţi conscrişi,
spuse Manlius, vă supără faptul că gloatele stau strinse
în jurul meu ? De ce nu căutaţi să le cî.ştigaţi fiecare
d i ntre voi de partea voastră prin binefaceri, i n tervenind
pentru ei , scoţîn'd d i n î nchisori p e concetăţenii voştri şi
266
oprind să mai fie judecaţi �i înrobiţi pen tr u datorii ? Pen.,
tru ce nu le aduceţi o miogiiere scăpîndu-i de nevol,
d.înda-le din prisosul veniturilor voastce ? Dar pentru care
m ot i v credeţi voi că vă îndem n eu să le plătiţi d.in av.erile
v-om;tre datoriile ? Haideţi , hotărîţi o sumă ooreeare şi scă
deţi din datorii dobinzile ear.e vi s-au plătit dinainte şi
atunci gfoata strîMă în jurul meu nu va fi mai nume
roasă decit i111 jmul altufa ! Mă întrebi pentru ee port eu
singur de grijă cetăţenilor ? Nu răspund cu mult mai mult
ca la intrehacea : de re am salvat eu singur Capitoliul
şi aetăţuia ? Şi atunci am dat tuturor cetăţenilor ajuto
rul pe care l-am putut da, şi acum acelaşi ajutor îl v o i
da ln c-e priveşte aurul diin.' tezaurul gal ic, această ches
tiune, care e simplă prin însăşi fir� lucrurilor, num ai
vo i o îng re uiaţi pri n întriebărîie voastre. De ce puneţi
întrebări as upra unui fapt pe care voi îl ştiţi prea bin e ?
Pentru ce mă puneţi pe m ine să vă scot.oces c prin si n, î ri
li.oe să scoateţi debun ă voie ce se cuvi ne ? (Afară d e ca
z.ul că a\i:eţi ginduri ascunse.) Cu cit îmi porunciţi să vă
do'\.·eciesc vicleniile voastre, cu atit mă tem să nu sco a
teţi .ochii celor ce \•ăd totul. De a ceea , nu eu trebuie să
f.iu �mt de voi să Yă arăt ce v-aţi în s uşi t din prăzi , d ·mi
îm;i-vă să le scoa�ţi la lu.mina zilei ! "
XV I Diclatorul i i poruntci să lase l a o parte \·orbel�

cu ci.ouă in.ţcles.uci şi-i ceru ori să d ovedească temeinicia
acuzatrnor, ori să-şi mărturisească greşeala înv1nuirii -Pe
n edrep t a senatului de un furt nesăvirşit, prin care ur
mărea să se revel'se asupra patricienilor ura poporului ;
�i fiindcă Manlius a ref uzat să varbească după bunul plac
al duşmanilor săi, dictatorul a p ()ru n ci t să fie vîrit în lan
ţuri . Cînid slujitorul leg i i l-a ares t at , Manlius strigă :
, ,Prea mif osti\·ule şi aut<Jtputemi.ce Jup i t.er şi tu Junona
Regina, şi tu Mi nerva, şi voi ceilalţi zei şi z.eiţe care să
lăşluiţi î n Capi toliu ş i în cetăţuie, î ngăduiţi voi oare ea
267
ostaşul care a fost pavăza v oastră să fie batj ocor i t de
ad\·ersarii săi ? Veţi răbda voi ca această mină dreaptă.
care i-a izgo n i t pe gali de la templele voastre, să f i e pusă
în lanţuri şi în cătuşe '? ''
I n tr-adevăr, och i i şi u rechile n imănui n u puteau răbda
o asem e nea înjosire. Dar cetatea îşi făcuse o lege neî n
duplecată, p e care n i m e n i n u o putea călca, p r i n care
toată l umea era obligată să se supună autorităţ i i supreme
a d ictatorului şi de aceea n i c i tri b u n i i poporu l u i şi n ic i
chiar plebei i n u s e m a i încumetau să desch idă g ura, ori
să ridice och i i către di ctator. Se ştie b i n e î nsă, că d upă
ce Manlius a fost î n te m n i ţat, o m are parte d i n plebei s-au
î mbrăcat în hai n!e de doliu 1 ş i m ulţi m ur itori şi-au lăsat
barba şi pă ru l să le crească, iar m u l \ i m ea î n d urerată se
tot î n vîrtea pri n faţa temniţei .
D ictatorul a fost sărbă tol'it cu pu rtarea î n tri u m f pen
tru vi ctori a asupra ,·olscilor, dar acest t ri um f i-a adus
mai degrabă u ră dccî t glorie. Se şoptea că Corn elius ş i -a
cîşt igat această glorie m a i degrabă î n tre zid urile cetăţ i i ,
pri n v ictori a asupra unui concetăţea n , decî t asupra duş
manului pe cîmpul de bătaie ! U n e i tr u f i i atlt de m ari u n
· fapt i-a mai l i psit : c a M . M a n l ius să fie tîrît î n a i n t e a ca
ru l u i de tri umf ! Puţin a treb u i t ca să n u i zbucnească răs
coa la. Pentru a o p r eî n t î m p i na senatul a şi dat un d ecret,
.
din î ndem n propri u , ma n i fest î n d o d ă rn i ci e l a care n i m eni

nu apelase, pri n care s-a hotclrît î n f i i nţarea colon i e i Sa
trkurn cu 2 OOO de cetă ţeni ro rn n n i , î m proprietă r i n d u-se
fiecare cap d e fam i l i e cu cite 2 • /2 jugăre de pă m î n t .
l n să aceast ă m ăsură , d i n c:ire se î n frupta ,u n n u măr
prea mic de locui tori , fiind ş i neînd estul ăto are ş i n eîn
s e m nată, era tîlcuită ca o p l a lă a trădării l u i Marcus � I a n -
. _ 1 PIC'beii îşi mn n i re � l :1 1 1 si m p : 1 l i a , d t> \' o '. a rn e n t u l şi so!Uari tate::i

f�\a d � lVIa n l i u s î 1 1 t em n i ( e1 t p u r 1 i n d \'P)lll i n : e d0 d ol i u r t ogn sor
dida), r n l ? c m � i c� rudele u n 'J i dLTed d t , î n semn de p rn l cs t fa t/1
de acea s ta m a s u ra a b c; z i vf1 a p;1 L r i d c 1 1 i l or.
268
lius de către pleb ei . Prin această dărni c i e agitaţiile au
fost aţiţate şi mai mu lt . Băteau şi mai mult la ochi veş
mintele de doliu, ca ş i ţi nuta mohorită a taberei lui Man
lius, de parcă cu toţii ar fi fost acuzaţi î mpreună cu el .
Nwnai d upă abdicarea di ctatorului , care a urmat îndată
după sărbătorirea triumfului său, a d i sp ă ru t şi starea de
în·cordare, p l ebei i put i n d să răsufle uşuraţi ş i să dea friu
l i b er s i m ţă m i ntelor şi g urii .
XF 1 1 A tu nc i se făcură auzite voci care i n \' i n u i au fă

ţi ş m u l ţ i m e a că „î n totdeauna r i d i că pe cul m i le gloriei pe
s pr i j i n i tori i săi , pen tru ca ,f o pă a ceea , ci n d se i vesc pri
me j d i i l e , să-i J ac;; e pe m a rg i n ea prăpas t i e i . Aşa a fost su
pri m a t S p u r i u s Ca<;si u-;, c a re s-a str ăd u i t să î m partă pă
rr.int p lebe i l o r 1 ; la fel a fost sup r i m a t Spurius Mae l i u s ,
care. ch e l t u i n d u - ş i a v u t ul să u , a căutat să al un g e foamea
de la g u r a concetă ţe n i l or săi :? ; tot a şa Marcus Manl i us
Ca p i i ol i n u " , c a r e sco t ea la l um i n ă d i 11 tem n i \e şi a d uce a
l i ber l;1 lca u n e i b u n e păr\i a cetăie n i lor copl eşi ţ i de datorii
şi ineca � i s u b p oY a ra c a m e t eln r şi care a fos t trădat ş i
p red a t i n m i i 1 i i le cl u ş 1n crn i l nr lui. Pl eb e a î � i i ngraşă spri
j i n i tori i . p e n t r u ca apoi să -i sugru me. 3 Oare tocmai Man-
1 C "l rH 1 ! u ! S µu r i u s C -1 " �i u 5 ( v ezi erl i \ i a de fată, C<.1 rtea I r ,

c a p . X I I ) :� 1 11 i l i l a l pr n t ru c ei p ă mî n t u ri l e s rn u l 5e de rom a n i d e
l J h ':' rn i : i ş i o b u n ă p "l r l e cl i n c:e l e p !.I b l i ee (ager public:us) s ă fie
i m p ă 1 \ i l e in 1 1 1 orl cg,1 1 l u 1 i 1 1 i l or ş i roma ni l o r , ceC'a ce a î n g rozit
în aş'1 1 11, 1 " 1 1 rC:1 pe p :t l ri d e n i , i n ci t p u n i n d Ia n - d e tot fel u l de i n
t ri g i . i n c l u .;, i v i H CCcl c;1 S p 1 1 1 i u s Cas<.;i U s a r u r mări t i tl u l de rege,
rcu-;.i:--:r s�1 - I i n dt" l', !';ă-1 co1 1 d H m n e şi să-l exec u t e (48î ie. n .) .
� S p ' l r i 1 1 -;; l\'h el i 1 1 c; a rn� t s u p r i m a t î n .:i n ul 4'.19 i.e. n . (ca r tea fV
c: a p . X 1 1 1 - X V I ) din or d i n ul a r i ;; t 0 : - r ,1ţiei , p ri n mina conn n dan
l u l u i «n·:� l eri e i Sen· i J i t1 <: A l n l a . pe 1 1 L r u fapt!..1 1 că în ti mp·..i t u n ei
c u m p l i l e f;i a n 1 e t e i rn pâ r l i •e d i n a ve r ea penonfllâ a l i n-.e n te şi g riu
p1Phei l or. d c \'c : i i n d p r i n , ej cl i os , pri n exempl u l său. pentru pozi
ţ i i l e P ' t l rir- i e •� i l c r . J ud cr:1 n- �1 şi n : ·idcre<1 5.1 mi!,.e l c:1 o;; c ă a fos t j us
ti fi c a t a p ri n <11 ee·15i nl' i lllt' tncia t ă aruz<1 � i e d1 ar fi rî v n i t la ocu
parea t r o n u l u i n·g a l .
a „SagilJ u re plebem popu lares suos, u t jugu le n l u r."
29�
lius tr ebui e să pătimea scă asemen·ea chinuri , el c a r e a
fo st cQrrsulul' repuhtieif., m:l11.nat pentru că n -a r�puns la
semnul dictatoru lui ? Cllriar presupunind că a spus un
neadevăr şi că din această eauză· n-a ştiut ce ră9pcrns să-i
dea atunci d i etatoru lui, s-a pomenit vreodată să fie pus
în lan ţur i vreun sclav n u mai pentru că a minţit ? Nu t-a
fost nici unui cetăţean pni>aspătă' in am i ntir e· acea cum
plită noapte, care era să fie cea din urmă şi fără sfirşit
p e n tr u numele de r o m an ?1 Nici acea privelişte a trupelor
g n l i ce care se căţărau pe stinca Tarpeia ? Tn sfîrşit, nu şi-a
n ; c1 i adus aminte ni men:i de M. Ma n l i us aşa cum a fost
Y a:�ut înarmat, pl i n de sud0are şi de sî n ge-, smulgindu-1,
ca să spunem a�a, pe Jupite1 imm�i , penh·u a-l salva din
m : i n i le vrăj maşului ? Oare, ca c î ţ iv a pumnf de făină 2
� i - au a.rătat îndeajuns romanii recun oştinţa fa ţă de s a lva
tor-ul p atrie i ?Pe a ce la pe care l-au ridicat a p ro a pe in
ri n ctur ile fiinţelor cereşti, i ar prtn pore cl ă l - au fă cut,
n egreşit, egal cu Jupi ter Capîtoli nus, rabd ă poporul să-l
ş t i e legat în lan ţuri şi vîrit rn temniţă , pen tru a-şi tiri
vi aţa în be2na zidurilor mucede, la· bunul plac al călăului ?
O singură fi i n ţă a fost în stare s ă - i apere îndeaj uns
pe toţi conce tăţe n i i săi asupriţi' : Manlius, i ar ei, at i t de
mulţi lao laltă să nu p o a tă fi de nici un ajutor unui s i n
gur om ?"
într-adevăr m u l ţi mea
nu s -a mai iddepărtat din acel
loc nici mă-car noaptea, ameni.nţit1d că va. dădma închi
soarea. Atunci se natul a rfo t un decret pri n care Manlius
a fost seos din temn iţă şi pus în libertate. pe car.e şi aşa
ar fi dob i ndi t -o , cu forţa. 'fotwşi, în urma aeestei intim-
1 Titus Liviua se referă la noa pte a în care Manlius Capi to li

n 'Js i zb utise să zădărniceaseă ataclrt galilor de acu pare a ce tăţuii
Romei�
2 Referire la ofn;nda toval'ăşi lor de Mme a i lui !via nliu s , care.
d u p ă respingerea atacului galilor, i-au d ă ru i t acestui.a dte

- o livră·
de făi n ă şi cite u n sextar de vin pentru fami11a lui.
270
plări , răzvrătirea nu numai că nu s-a potolit, ci, di m po
trtvă răzvrătiţii au dobîndit şi un comandant'.
I� aceleaşi zile şi latin i i , şi hernicfr au priinit răspun
suri drasti ce, la fel ca şi coloniştii de la. Cir.ceii şi Ve
litrae, care se dezvinovăţeau pentru nelegiuirea partici
pării la războiul voise şi cereau î napoi prizonierii', pentru
a lua măsuri împotrivă-le, potrivit legifor lor. Răspunsu:..
rile au fost şi mai drastice pentru coloniŞti, fiindcă
aceştia - deşi cetăţeni romani - urziseră mir.şavul pfan
de a ataca patria. Prin urmare, nu numai c� acestor.a- li
s-a refuzat înapoierea prinşilor, ci au fost făcuţi tle r.uşine
şi ocară - de care însă fuseseră scutiţi aliaţii - aducin
du-se l a cunoştinţă soliei printr-un decret senatur:iaL să
plece grabnic din cetate, să dispară din faţa. pog,gr.ului
roman, pentru ca nu cumva să se ajungă pînă. acoloj . î rrcit
soliile să nu se mai bucure de legea ocrotirii , . lege stabi
lită pentru străini, nu pentru cetăţenii romani.
XVIII Către sfîrşitul anului, în tim p ce agitaţiila con

duse de Manlius creşteau t ot mai mult, s-au ţinut şi ale,..
gerile ; cu acest prilej au fost aleşi ca tribuni cu putere
consulară patricienii Corneli us Maluginensis; p-entvu. a
treia oară, Publius Valerius Potitus, pentru a doua. oa:cii ,
Caius Papirius Crassus, Marcus Furius Camillus,. p.entrm
a cincea oară, Servius Sulpicius Rufus, pentru . a . doua oară
şi Titus Quinctius Cincinnatus, pentru. a doua, oară. .
Pacea î ncheiată la începutul acestui an . cu . vr.ăj.m�l
d e dincolo de hotare a fost cit se poate de· binav.enita,, şi
pentru patri cieni, şi pentru plebei ; plebeii sper.au că. nu
vor mai fi chemaţi la oaste şi vor scăpa î n felul. acest� de
povara cametelor, cîtă vreme aveau în frunte2t lor 0 1 că.Dll
tenie atit de puternică ; patri cieni i , î n · sohi mb1 nemni
fi i n d acum ameninţaţi de vreo primejdie df na.fanm ha.ta�
relor, sperau să pună capăt greutăţilor dinăuntru.
271
Asudar t i mp ce ambele tabere e ra u gata de în
în
cleş ta'i ·e . c�
o furie mul t mai aprigă decît ·înainte, însuşi
Manl i us se pregătea pentru bătălia apropiată. Cheminld
· acasii la el plebea, el discuta î mpreună cu căpete n i i le ei,
făcea tot Jelul de planuri de schimbă r i , m a i pl i n de or
gol i u şi mai î ndîrj i t decît f usese î nai nte. I njos i rea sufe
rită de curînd aprinsese şi mai m ult . minia în sufletu-i
nedepri ns cu ocara şi ruşinea. Avinitul său se înaripa tot
mai mult. cu atît mai \'îrtos, c u ci t văzuse că d ictatorul
n u î ndrăzn ise să-şi facă gusturi le cu el, aşa cum îşi făcuse
Qu i nct i us Ci n c i nnatus cu Spuri us Mael ius ; era con\' i n s că
asa cum dictatorul Cossus nu i zbutise să s c a p e de ura
s tirnită de popor d i n cauza î n temn i ţări i sale, decît numai
abdicî n:d din fruntea republ i ci i . la fel nici senatul n u se
\'a î n cu me t a să-l î nf r u n t e . Înfierbî n tî n du-se şi a r ă t i n d u -s e
d i n ce î n ce mai înverşunat, l\fo n l i us a \î\ a plebea , care ş i
aşa e r a de la sine destul de apr i n s ă .
,,Cetăţeni, le . cm·înta Manl i us, pînă cînd î n sfirşit vă
Yeţi ignora puterea voastră, cită vreme n i ci ch iar fiarele
păduri l or d i n i nsti nct n u ş i -o i g noră pe a lor '? Numă
raţi-Yă n umai ci t i sin teti ,·oi î nsi,·ă si c i t i adversari a veti '?
, t • • • ,
Dacă aţi avea de g î n d să tăbăriţi n u m a i u n u l cite u n u l

asupra fiecăruia d i n e i , şi încă lupta ,·oasfră pentru l i ber
tate va fi c u mult m a i dîrză decît aceea a ad,·ersarilor
\' OŞtri pentru a vă s ubJ" uga ! Ba mai mult ' citi . clienti . sin-
teţi acum î n j urul u n u i singur patron , tot atîţia ,·eti fi
şi împotri\'a- unui si ngur duşman ! Arătaţi-le că ,: reţi
război şi Yeţi a\'ea pace ! Pat ri c i e n i i trebuie să ,-adă că
sîntcţi gata s ă recurgeţi la forţă ş i atunci e i singill' i \'Or
\'eni să vă dea drepturi le voastre . Trebui e sau toţi î m
preună să îndrăzn'i ţ i . sau s ă î n d u ra ţ i fiecare în parte totul
p înă la capăt ! P în ă cînd \" eţ i � ta cu och i i aţi ntiţi asupra
m ea ? Î ntr-ade văr, eu nu \'Oi pregeta să acord aj
utorul
meu oricăru ia d i n tre Yoi . Băgaţi de seamă că
norocu l
272
care m-a întovărăş i t pî n ă acum, să n u mă părăsească
de azi î n a inte căci atunci cînd m-aţi văzut ajuns la strî m
.
toare, încolţit de vrăjmaş i i voştri, voi m -aţi pără s i t , lă

sînd u-mă să l upt singur cu duşmanul. Căci iată, aţi ajun-;
să mă vedeţi toţi pus în lanţuri, pe m ine care vă � fări
masem lanţuri le fi ecăruia dintre voi ! Ce ru? mai putea
eu nădăjdui de l a voi, de vreme ce vrăjmaşi i îndrăzn esc
şi m a i mult î mpotriva mea ? A ş te pta- v oi oare acelaşi s fîr
şit care s - a abătut asupra l u i Cass i u s ş i Maelius ? B i ne
faceţi că respi ngeţi prevestirea că zei i n u se vor î m po tri v i
să cadă asupra capulu i meu aceste grozăvi i , însă n ic i odată
zei i nu Yor coborî d i n ceruri pen tru a-mi ocroti Y i aţa !
Mai bine ar trebu i să vă dea vouă gîndul cel bun de a
înfrunta urgia. aşa cum mi l-au dat m ie atunci cînd eram
fie cu arma în m i n ă , fie îmbrăcat în togă, ca să \'ă apăr
pe Yoi împotriYa duşmanului barbar şi împotr i \·a conce
tăţeni lor \·oştl"i atît de trufaşi ! i\tît de m i că să fie oare
inima poporului roman, deş i el e atît de ma re i nci t în ,
totdeauna să aveţi nevoie de spri j i n u l tri bun i lor în lupta

împotr i \'a duşm a n i lor voştri şi s ă nu cunoaşteţi un alt
fel de a l u p t a î mp o t ri\·a patricienilor decît numai permi
ţîndu-le să vă porur.;cească ? Aceste cusururi nu sînt
î n n ăscute î n f irea \"Oetstră, .�i Yo i î nşivă le-aţi dobî n d i t prin
deprin deri le voast1·e. Atunci cum se face că duşmanului
de peste hotare î i arătaţi atîta străşnicie, încî t vă pare
just să vă luaţi dreptul de a dom n i asupra lui ? Pentru
că împotri\·a lui \·-aţ i deprins să luptaţi pentru a-l stă
pîn i , în sch imb în faţa patricien i lor v-aţi . ob iş n u i t mai
degrabă să vă apăraţi l ibertatea ! In pofida acestor ne
ajunsuri , oricare v-au fost căpeten iile voastre ş i oricum
aţi f ost voi , tot ce aţi năzuit aţi obţi nut fie pri n puterea
braţului vostru, fie datorită norocului . A ven i t \·remen
să î n d ră z n iţi fapte m ai mari ! ln'Cercaţi-vă şi norocul \'OS
tru şi bizuiţi-\'ă şi pe mine, care am a\·ut pină acum noroc
în toate şi nădăjduiesc că voi avea şi de aci înainte, Va
273
fi mRi uşor să i m p u ne ţi 1pe ci neva în faţa .patricienilor, ca
-să •le ordone şi Jor, ·nu a şa cum se , peti;ecea mai în a i n t e ,
.dind iimpunaa,ţi ,di n ,rî nd uri le voast1?e ;pe unii di n tre voi
mumai 1cm să-i i afr.un te, în vreme .ce .ei vă stăpîneau. Tre
,bUie făau�i «i>.dată ,u n a cu ipămîtttul .şi · dictator i şi .con
:sulate, ,pen tru ca plebea .romană să-şi poată cin sfîrşit l'i
;dica tfruntea sus ! .Por.niţi . oda tă Ja ·tr.eabă ! lrqprediGaţi-i
să vă ·IJHii :tiraseă .prin faţa j udecăţi l or „pentr.u datnr ii ! Eu
·v.ă �făgăduiesc s olem n că voi fi . ocirotitorul :plebeilor, 1titlu
ide :Cinste :-iae c are ·m i-l dă av îmul �i Jncrede:rea în mine ! !
Jar ·da:că •,voi veţi Jncre.di nţa căpeteniei voastre u n .titlu
1pr in ica11e 'Să-şi , d ove dească mai ·bi ne vr.ednicia şi p uteuea
�i prestigiul său, thizui\i--vă :pe el , căci veţi găsi în el , un
.„�pnjd in · mai iputer-n i c ca în oricare, ,pentru a obţi ne ,ceeu
r,:Qe V ItS,ţ i : ! '·
Din zi11.1a .aceea se spune că Manlius a îna�ut să nă
;zu i-asaă la tronul cregal ; ;însă n i ci .un an alist n -a arătat
d e<:tul de 'l ă m u r i t ·nici cu spr i j in u l ·cui a căutat Marilius
să-Şi 'înfăptuiască _planurile sal e şi n ici p î n ă în ce stadiu
I:J. aj uns el .
XilX .Dar pe .de altă parte şi senatul e r a cît se .poate

de · î ngrijo rat di n !Pr.icina .acestei adunări a p l eb e i l m: , ţi
nută ·in\r.-..o lo c uinţă ,pa r t icu lar ă - care se g ăsea Jntîm
•plător cibiar în .cet ăţuie - şi din pri c ina ,acestei mu1_ţim i ,
ifiind dncredi:nţat ·că · se unelteşte împotri va .l i b ertăţi i . D
.mare par.te dintre senatori -striga în ,gura mare : „E . ne
voie de .un -Servilius A h ala , care, fără să . supere .lumea
�p.orun cin d să fie .vîrît în închisoar.e un duşman al repu
,bliciL, ar şti, pnin p i ei re a unui siqgu r cetăţean, să pună
capăt unui .război iintern" Se .recurge î nsă la o m ă s u ră
.mai blîn.dă .în i:\IOarenţă, dar care totuşi, era la fel de
.tare : „Să ,\:egheze magistraţi i penb�u . ca . p l anur.i l e peri
;culoac;; e .ale lui M. Manli us să ·nu producă vr e un neajuns
274
republicii ! " 1 Atunci tribunii militari cu pu t er e consu
lară, împreună cu t ribu ni i plebei (care trecuseră de partea
patricienilor, d eo arece simţeau ei înşişi că libertatea tu
turora î n semna şi sfir�itul p u t erii lor), chibzuiesc asu pra
măsurilor care trebuie luate într-o asemen ea situaţie.
Deoarece în afară de violenţă şi crimă nimănui nu-i venea
în m i nte alte mijloace şi se p reved e a că va fi o luptă de
proporţii uriaşe, tribunii plebei M. Maenius şi Q. Pu b l i u s
au spus următoarele :
„De ce pornim n oi la o lu ptă intre plebei şi patr i
c ie n i , cită vreme această luptă trebu i e să se d u c ă î ntre
întreaga cetate şi un si ngur cetăţean primejdios ? Pentru
ce îl ata că m cind e întovărăş i t de plebe şi atac ăm şi ple
bea odată cu el, cită vre me e mai sigură şi m a i efi cace
doborirea lui cu aj u toru l plebei însăşi, ca să se prăbuşească
s i n g ur sub povar a propri ilor sale p u t eri ?
Planul nostru este să-l tri m i tem î n ju d ec a tă ! Ni mi c
n u e m a i urită poporului decit reg al i ta t ea . Totodată mul
ţimea va vedea că lupta p a tri cien i l o r n u este în:dreptată
împotriva sa, că j ud ecător i i vor fi numiţi din rind urile
reprezen ta,nţi l or plebei şi că plebeii sint acuzator i i ; cind
vor mai v ede a în pi r it un p a t ric i a n şi cind motin1l acu
zaţiei es te faptul că, în final, Manlius urmăreşte să de
vină rege , de nimic nu va fi preocup::ită mai mult plebea
de ci t de libertatea sa ! ''
XX Cu a p r obare a tuturor i se fixează lui Man li us ziua

'de judecată . Cind s-a i n tîmplat aceasta, la ţnc e pu t plebeii
au fost adinc mişcaţi , d ar cî n d au văzut pe acuzat i n
1 Form ula j u r idică „t•ideant magistratus ne quid republica

det rimenti capiat" se folosea cu prilejul numirii unui d i c t a tor,
investi ndu-l cu puteri Il{'l i m i t a te şi necon d i ţionate, dnd existenta
patriei era ameni n ţa tă de vreo primejdie externă gravă sau, pri n
analogie. ori de cite ori poziţia de clasă dominantă a patricienilor
era ameni nţată , abolind u-se cu acest pri lej orice drept cetăţenesc.
Această formu lă s-a aplicat pină l a sfirşitul republicii.
275
zdrente s i neînsot i t de n i men i n i c i d i n rî n d uri l e se natul u i ,
'
nki n 1ă�ar d i n tr � priete n i i sau d i n tre rudele sale, o r i î n
s f î r şi t d i n tre fr a ţ i i l u i , l\ . ş i T . Ma n l i us , - nemaiexistîn d
pîn ă în ac e a z i o ase m en ea s i tuaţie , c a î ntr-o re s t r i ş t e
e:1 tît de cumpli tă pentru u n om, nici măcar rudele sale
să nu-şi sch i m be ha i n ele c u cele de d ol i u ,-- , a u î n cepu t
să c î rtea s c ă spunînd : „Cî n d A p . C l a u d i us a fost pus în
l a nţu r i ch i a r vrăjmaşul său C. Claud i us şi toată g i n t a
Claudi a era î n do l i u ; î n sc h i m b ac u m pa t ri c ie n i i şi toţi
d uşma n i i pl e be i l o r îşi dau mina ca să-l n im i cească p::
Ma n l i us, un bărbat care se b uc u ră de a t i t a d rago�;te în
popor, t oc m a i pen tru că e cel cl i n ti i care a trecut d i n ta
băra p :i t ri ci e n'i l o r de partea pl ebe i lor".
Cind a \· e n i t z i u a jud ecăţi i s-ar fi c u \' e n i t ca acuza
to r i i Sll ara te tem e i n i c i a acuzaţ i i l oî·, - do,·ed i ncl că Man
l i us . p 2 l î 11 gf1 faptul că a ţ i n u t ad u n ă r i publ i ce. că a r o st i t
cuvî ntf1 r i aţîţă toare . c ă a uneltit. c ă a fost d a rn i c cu po·
porul, ca să-l ademen ească . sau că s-a folosi t de m i n
c i u n ă - şi să furn izeze vreo d o \ a dă care să j us t i f ic€'
'
acuzaţia că Man l i us urmăreş t e tro n u l regal , dar eu n a m -
găs i t a seme n ea relatări la n i c i u n u l d i n tre anal i!;>ti . Des i

g u r c ă toate a ce ste acuzaţi i a u fost g ra \·e, de \ T e m e c�
e z i ta reo p '.eb e i de a - l conclwn n a d ep i n dea n u u t i t d e speţa
proces u l u i , c i t d2 l o c u l u n d e se ţ i n ea acea ju decată . Est�
vred n i c d e ţ i n u t m i n;te acest fap t . p e n t r u ca oamen i i să ş t i e
c e f e l d e fapte ş i c i t e acţi un i frumoase le-a dat pest e ' cap
p o fta ticăloasă d e dom n i e şi le-a făcut nu n u m a i repro
babile, dar şi odi o<.lse.
Se s p u n e că l\fon l i us a ad us ca martori aproape 400 de
ce t ă ţen i , cărora el l e p l .:i tis e d atori i l e fără să l e pret i n d ă
\Teo dobîndă, opr i n d p e cămătar i s ă l e sc o ată î n \'in zm·e
b u n u r i l e p 2 n t r u neplata da tori i lo r �i irnpot r i \· i n:du-se sft
. [ i e tra n s formaţi î n scl a v i . I n afară de acest fapt , Manlius
n u n um a i că nu s-a mă1·g i n i t a a m i n t i st ră l u ci t el e sale
fa pt e de arme pe c î rn pul de l up t ă , ci a şi· a d us î n foţa tu
t uror, ca să f i e văzute, trcyeele cam a treizeci de d uşm a n i
276
doborîţi d e el, ca la patruzeci de d i sti ncţ i i şi recompense
pri m i te de la com andanţi i să i , î n tre care două coroane
murale 1 ş i opt c i \" i ce. In afară de aceste dovezi a adus
ca martori î n faţa judecăţi i şi o sumă de cetăţe n i salvaţi
d e la moarte de e l , d i n mîi n i le duşman i lor : pri n tre aceşti a
a fost c i tat şi n umele l u i C . Serv i l i us, comandan tul ca\•a
leriei, care î n să nu e ra de faţă . Şi d upă ce a a m i n t i t toate
·acestea î n tr-o cu\· i n tare cutre m u rătoare şi potr i \· i tă cu
ac;emenea î m prej u răr i , pentru ca vorbele sale să cores
pun dă faptelor, M a n l i us ş i -a dezgol i t p ieptul brăzda t d e
urmele răn i l or p r i m i te î n războaie. Ş i aruncînd u-şi pri
v i ri le către Cap i to l i u 1-a rugat pe Jupiter ş i pe ce i lalţi
ze i să-l ajute, nelăsînd u-1 doborî t de a-.;emenea năpastă ;
să se m i l os t i \·ească de e l . pen tru ca acelaşi gînd pe care i
l-au i n suflat l ui atunci cî nd a apărat cetăţu i a şi Capi to
'l i u l , spre sal\"area poporu l u i roman, să-l dea acum po
porului roman, cî n d îi j udecă faptele sale. în aceste c l i pe
'de restr i ş te ! A p:.i i a i m plo1·at pe judecători i să i , p� toţi
l aolaltă şi pe fi ecare î n parte. să-i j u d ece faptele sal e,
avî n d och i i aţi n t i ţi către Cap i tol i u ş i către cetăţu ie, ca
şi s pre ze i i n e m u r i tori .
Şi pe cind pop01" u1 se aduna ca pentru com i ţ i i , pe cen
turi i in cîmpul lui !\.forte, i m· acuzatul cu m î i n i le î n t i nse
către Capi tol i u îşi î n d repta rugă m i n ţ i le sale de la oamen i ·
la zei , tribun i i p lebei şi -au d a t sea m a că dacă n u \"Or
izbu t i să abată p r i \· i r i l e cetăţen i l or de la a m i n t i rea glo
riei atî t de mari , dobi n d : te de Man l i us î n 't impul \' i eţ i i
sale, recu n oşti nţa d i n suf letele oa me n i lor n u '."a î ngădui
1 Cor o a n a m u rn l {1 era d i st i n e \ i ;1
p ri m i tă d e C " e l ('a re. (' U p ri
lej u l asa l t a r i i u n e i ('eb \ i ased i atC'. p ri m u l p e s t e z i d u ri ;
t reeea
coroH 1 1 a o b s i d i o n a l .:1 se a corda ee l u i Tare reuo;ea s:i despresocire
un orH� i n cerC"ui l . i <l l" ('Oroana l'i\'ic<i e e l u i l'e se d i s t i ngea î n : i e
\i u n i eeUl (ene�ti s;iu ( ' a re s a l \"<1 d e l a m oa r t e , i n l u p ui . v i a \ a u n u i
camarad de ci rme î n \'ăzul eoma n d a n l u l u i sii u .
211
să li se sădească eonvingerea vinovăţiei acestui a. De aceea
tribunii au ar;ninat jud€cata pentru o altă zi. Astfel adu
narea poporului s-a întrunit în Dumbrava Poetelina 1,
dincolo de poarta N001ent ană, de unde nu mai putea fi
·văzut Capitoliul. Aici acuzaţia a rămas în picioare. Din
inimil.e împietrite a ieşit jalnica sentinţă nesuferit ă chiar
judecătorilor. Unii analişti .spun. că Madlius ! a fost ju
decat şi condamnat pentru crima de înaltă trădare de
către duumvirii numiţi în acest scop. Tribunii l-au arun
cat pe Manlius de pe stînca Tarpeia. Locul de unde a fost
aru'.flecrt a ajuns de pamină şi prin gloria nepieritoare a
h1î M-anlîllii ş.i prin pedeapsa lui din urmă. Acestui omor
i s-au adăugat şi o înfierare, mai intîi publică, atunci
cinci poporul a hotărît ca nici un patrician să nu mai lo
cuiască în cetăţuie sau în Capitoliu, deoarece casa lui
Maraliius se afla acolo uniele acuma est.e templul zeiţei
Moaeta şi monetăria statului ; apoi din partea familiei,
cînd s-a interzis �a . vreun membru al acestei familii să
mai poart.e numele de Marcus Manlius.
1 Dambrava P oetelină era situată în vecinătatea porţii Flu
rnentane, la poalele Capitoliului, nu dep ar te de poarta Carrne:-i
talis.
� P a trici e n i i a u intentat l u i M anlius Capitolious un p roc es
de înaltă trădare şi crimă d e unel tire contra statul u i , p roces ul ju
decindu-l u n complet format din d u umviri perdveUio nis, pentra
a lichida un ona p rimejdios "Care lupta pen tru .egalitate în drep
t u ri pentru plebei şi care dezy ă l u i a mij.loacele necinstite de l uptă
ale :pairioienilor şi le ameninţa supremaţia în stat. Din atestă
rile lui Titus Liv1us, bazate pe izvoareJe istoriografiei a ntice greco
latine şi confirmate şi de i n formaţiile i storic ilo r .următori. rezultă
· că acţionarea în j udecată a lui Manlius, acuzările aduse de unel
tire în contra rep.ublicii şi de restaurare a monarhiei . e l n ăzuind
să dc\· i n ă rege, sîn t absolu t nefondate (vezi Dio C assius, op. cit.
XXX I . 1 , 2 ; Appianos, op. cil, IX ; D i a.ny si os din Halicarn:� s.
fi�. ci t., XIV, 6 ; Plutarh, Camm:us, XXVI ; Plinim. cel Bătrîn,
Rtst. N.at. VI. 24 ; Zonaras VIII, .24 ; Aul.ns Gellius. Noctes Atti
cae, XVU, 2 ; lliodor din Sicilia, op. cit., XV, 35 ; Cornelius Ne
pos ; Quintilianus, - care au arătat idel!lititatea :eaniltli lui Spuriu s
Cassius şi a lui Spurius Maeliw cu a l l ui Manlius Capilolinus).
278
Un astfel de sfirşit a avut acest erou, care ar fi lăsat
urmaşilor amintirea unui om de seamă, dacă nu s-ar fi
născut într-o cetate liberă. Dar curînd, cînd poporul şi-a
ăat seama că Manlius n-a însemnat deloc o primejdie
pentru el, l-a jelit amarnic, <lucindu-i dorul şi amintin-
·
Clu-şi de marile lui însuşiri.

Ciuma care a izbucnit chiar la scurtă vreme după su
primarea lui Manlius, deoarece nu se cunoşteau cauzele
unui prăpăd atit de cumplit, era privită de foarte mulţi
ca o pedeapsă cereasc.ă pentru condamnarea nedreaptă a
lui Manlius : „Capit.oliul a fost pingărit prin vărsarea sîn
gelui salvatorului său : tocmai de aceea zei i n-au putut
îndw-a condamnarea pronunţată aproape sub ochii for, a
acelui <>m care le salvase ter.iplele din m i inile vrăj
maşilor !"
On capitolele c are urmează Titus Livius relatează

lupta dusă împotriva patricien.ilor de tribunii plebei
C. Licinius �i L. Sextius pentru a i m p u ne legile pr i
vind l imitarea proprietăţilor agricole la maximum
!;00 de jugăre şi accesul plebeilor la înalta magistra
tură de coru;ul, odată cu desfi in ţa re a tribunalului mi
litar. Lucius Sextius este ales consul, fiind astfel pri
mul c on s ul plebeu. Ca răspuns patricienii vor impune
crearea a două noi m�istraturi, aceea de p retor şi
de edil curul în care a ve a u să impună dem n i t u r i d i n
rîndurile lor.)
CARTEA A VII-Â
�E ARENA ISTORIEI ROM A N I I lNTILNESC

UN NOU RIVAL : POPORUL S1\MNIT
i
XXI X De · aici încolo vor fi descrise războaie de pro-
porţii şi mai mari, datorită fie forţelor d uşmane mult mai
numeroase angajate în bătăl i i , fie duratei mai mari în
timp, fie depărtării mult mai mari a regiunilor unde s-au
desfăşurat operaţiunile militare. Căci în cursul acestui a 11
izbucneşte războiul cu samniţii 1 , un popor putern ic atit
datorită bogăţi i lor sale cit şi armelor sale. D upă războiul
cu samniţii, cu un rezultat multă vreme nedecis, urmează
1 S a m n i ţ i i , o pu ternică popu l a ţ i e război n i c ă , care locuia în
regiunea centrală a Apeninilor, Sam n i u m , la sud de Lati u m şi i a
vest de Campania, constitui tă î n federaţia sam n i t[1 , e r a u fon n a Î i
din patru ramud : caudi n i i , hirpi n i i. pentri i şi fren t a n i i . Samni„
ţii c a ş i ron i a n i i se găsesc într-un proces de expansiune teri t o
rială. Datorită v i ta l i tăţii şi spir i t u l u i lor agresiv, ei ocupaseră o
parte d i n Campania timp de 86 de a n i . I ntre puterea r o m a n ă ş i
cea samnită s e găsea Campania, regiune l o c u i tă d e osci, etrusci,
s a m n i ţi şi greci (în oraşele portuare Cumae. Neapolis, Pompei).
l n acest conflict care va dura 50 d e ani, vor Ii învi ngători rn
m a n i i , mai b i n e orga n i zaţi d i n p u n c t de vedere m i l i t a r şi a v î n d
o structură social-economică superioară celei sa m n i te. I n i ţial ro
m a n i i i-au a tras în con federa ţ i a lor pe campani, pen tru a con
tral'ara expasiunea samnită şi a evita a l i a n \ a acestora cu cam
p a n i i , ori reanexarea Campaniei la teritoriul sam n i t . Datorită fap
tului că roman i i i-au devansat pol i ticeşte pe s a m n i ţ i prin tratatul
de a l i a n ţă cu camp::inii, p u terea romană a precu mpănit î n echilibrul
de for\e. Confederaţiei samnite l i psindu-i un p l a n central unitar
de opera ţ i u n i m i l i tare, planurile de l u ptă a le sa m n i \ i l o r au eşuat.
280
apoi războiul romanilor cu Pyrrhus şi în sfirşit. în al trei
lea rîn d , războaiele punice. c� n o ian de �°'·en i mente ! De
ci te ori au ajun s romanii pe m uchie de cuţi t , pentru ca
tot uşi în cele d i n urmă puterea ace-;tui popor să poată
u rca pe asemenea cu l m i , inci t temelia lui cu m are greu
tate să mai poată fi ameni n ţ at ă astăzi ! 1
Cauza acestui co n fl i ct d i ntre roman i ş i sam n i ţi a apă
rut d i n a fara hotarelor şi nu d i ntr-o r aţi u n e strîns l eg a tă
de viaţa l or , deoarece era î n v i g oa re un tratat de alianţă
şi pr i et e n i e in tre ambele p op c. are . şi anu me : samniţii le
declaraseră un război nedrept, s i d i c i n i lor 2, ş i aceasta o
făcuseră f i i n d că erau m a i tari ca ei. S i d i c i n i i , lipsi\i de
mijl o ace şi siliţi să-şi caute ajutoare m a i puter n i ce î n
alte p ărţi , s e un e s c c u campa n i i . Sid ici n i i a u fost luaţi d e
cam p a n i sub scutul lor ocrot i tor mai mult c u numele, f i
i n dcă sam n i ţ i i . m ult mai că l i ţ i î n meşteşugul războiulu i ,
i-au bătu t î n ţi nut ul s i d i c i n i l o r p e ca mp an i , care î ndeobş te
t ră i seră în belşug şi risipă ; în fe l ul acesta campa n i i au
atras asupra ter i toriului lor greu l războ iului ; căci s a m ni
ţi i , lăsîn du-i la o par te pe s i d ic i n i , î i atacă p e campani î n
î n săşi ci tadela lo r, Ti fata = 1 • Ş i pe nt ru ca \: i ctoria să le f i e
şi m a i uşoară, prada mai bogată ş i gloria mai ma re . după
ce au pus s tăpîni re pe n i şt e dealuri care dominau Capua,
au lăsat în Tifata o p u t ern i că garn i zo a n ă ; apoi, ei co bo
r î ră cu armata ri n d u i t ă î n patru l i n i i de bătaie către şesul
1 P u t e rea roma n ii. în ex p a n s i u n e în u r m a războa ielor de cu
cerire şi <1 n c x i u n i teri tor i a l e , î�.i f i x ează în perioada războaielor
c u samn i \ i i n oi ob1ec:tive de a t i n.,;. H.oma iese d i n cadrul stri m t
a l Lati u l u i ş i I ta l i ei Cen t r a l e. î n ca re se desfăşuraseră pinii acum
e ta pe le is�oriC'i sale. Prin e xt i ndc·rea teatre l o r de operatiun i catr"e
sud i n !'cpe s�1 se con tu reze d i n C"t' î n ce mai d i s t i n c t ideea hege
moniei rom a n i l or ; 1 -., u pra I taliei CC?n tra le. Aceasta este cauza răl
boaielor cu smr n i i i i .
2 P0p u l a \ i <' a u son i r:-1 . c u cap i t <i l a l a S i d i c i u m . si tuată î n nord
estul Campa n i e i , l i ngă b:c1 rn n i u m .
'1 ( n;\ l t i m i l c Tifh tH t on s li t uiau u n i m por t a n t cen t r u stra teg i c
pen t ru d o m i r.�T1 ·n C; 1 1 1 · p; 1 1 1 i c i .
281
20 •
ce se întinde î ntre Capua şi Tifata. Pe această cîmpie Ge
dădu o nouă bătălie. Campanii au fost în frinţi şi în această
l uptă şi goniţi dincolo de zidurile cetăţi i lor ; deoarece
pierdus eră în luptă toată floarea tineretului lor ş i nu mai
aveau nici o nădejde de nicăieri, s-au văzut nevoiţi să
apeleze la ajutorul romanilor.
· XXX Solii campanilor, i ntroduşi de consuli în senat,

au vorbi t în esenţă următoarele : „Poporul c am pa n ne-a
tr i m is pe noi cu această solie în faţa voas t ră , pări nţi co n
s crişi , ca să vă cerem să ne fiţi pe veci prieteni şi să ape
lăm la ajutorul vostru, de care avem nevoie în c l i pe l e de
faţă. Dacă v-am fi cerut acest sprijin apelîn d la p riet e ni:!
voastră în alte vremuri, cînd situaţia n oastră era foarte
înfloritoare, l-am fi dob î n dit poate mai uşor, însă şi leg ă
turile cu voi ar fi fost mai puţin trainice. Căci dacă atunci
ne-am fi adus am i nte să vă solicităm prietenia de la egal
la egal, ne-am fi bucurat poate de egalitate de tratament
şi n-am fi fost nevoiţi să stăm acum smeri ţ i în f a ţa voas
tră şi cu capul p lec at . Acum, în urma m ilo s tivi ri i voac;tre
faţă de noi, şi apăraţi de v oi în acest moment de restriite
al poporul ui nostru, ne vom simţi datori să vă arătăm
toată recunoştinţa pentru binefacerile făcute, ca să nu pă
rem nimănui nerecunoscători şi nedemni de n i ci un ajutor
dat de oameni sau de zei. Î ntr-adevă r, pe Hercule, faptul
că samniţii au devenit înai ntea noastră prieteni i şi aliaţii
voştri, nu poate fi un motiv, socot eu, de a ne refuza
al ianţa şi prietenia voastră, ci cel mult o dovadă că ei au
faţă de noi un grad de vechime şi un gra d de onoare mai
mare. Căci n -a ţi stabilit în tra tatul de pace cu samniţii
con diţia că nu veţi mai încheia noi alianţe şi cu a lte po
poare. Intr- a de Y ăr , de cite ori un popor a dorit prietenia
voastră, această dorinţă a fost suficientă pentru voi ca să
i-o acordaţi . Deşi soarta n o astră de azi ne opreşte pe noi,
campani i , să vorbim cu mîndrie despr e noi, totuşi voi ştiţi
prea bine că poporul campan nu e mai prejos de vreun
282
altul, nici prin întinderea oraşului Capua, n 1c1 prin rod
nicia og oarel or , ci numai voi romanii n e în treceţi î n toate
privinţele. De ci alăturarea noast r ă de voi , c re dem , n u tre
buie trecută uşor cu Yederea, fiindcă uniţi Laola l tă prin
prietenie, v om face să crească puterile voastre. Ori de
cite ori aequii şi volscii , veşnicii d u şman i a i o raş u l u i Roma
.
vor îndrăzni să se ridke împotr i va vo ast ră, n o i vom cădea
totdeauna în spatele lo r ; ceea ce veţi face mai intîi voi
pentru salvarea poporului nos t ru . n oi vă vom intoarce l up
tind totdeauna pentru put erea şi g loria voastră . Dacă su
pwieţi aceste neamuri care sint intre noi şi \·o i . ceea ce
sîn.t. încradinţat că veţi izbuti cit de curind, datorită şi md
rilor v oas tre însuşiri. dar şi nor o cul u i vostru. \"ă ,·eţi î n
tinde puterea pîn.ă la n oi . Amarnic d e dureros e pentru
n o i că .soarta ne sileşte să vă m ărturi s i m făţ i '? ac estea : am
ajuns pină acolo, părinţi conscrişi, incît să fi m so co tiţi d·�
voi !NlU prietenii voştri, sau duşmanii voştri ! Dacă ne apă
raţi, vom fi prietenii voştri. dar dacă n e părăsiţ i , \·om fi a 1
samniţilor. _ Pr i n urmare, gînd iţi-vă : preferaţi o a re '? i
Capua şi întreaga Cam pan i e să fie ale \·oastre. sau s ă fie
anexate puterii s amni ţi l or ? R oman i ! de bu nă seamă, e
echitabil "Să .arătaţi mi lă, să ac o rd aţi ip r i j i nu l rnstru ori
cu i , dar mai a les acelora c.are, ac ordin d a l to ra aj u toru l
solici tat, au făcut-o peste puterile l or , aj ungînd ei înşi<. i
într-CI s i tuaţi e disperată . Cu toate că în mod aparent am
luptat pentr u sidici ni, în real it ate î n să am l u p t a t pentru
noi, fi i ndcă am \'ăzut că veci n i i n oştri au fost atacaţi pr i n
tr-un război t î lhăres c de samn i \ i , fi i ndcă ne-am dat seam :t
că după ce si dicin ii vor fi ni m i c i ţi de pirjolul război ulu i ,
acest pirjol se va abate şi asupra n o ast• ă . Căci sain n i ţ i i n u
vin să ne atace a cum pen tru că au avut de î n d u rat \Te•J
nedreptate d in partea noastră, ci fiindcă li s - a i v i t a ce - t
pret.ext. Ch iar dacă războiul cu no i ar fi numai o răzbunar�
.şi un semn al miniei samniţi lor impotri \'a n oastră şi nu u:1
prilej de a-şi îndestula lăcomia l or , oare puţ i n înseamnă
faptul că leg i un i l e noastre au căz ut, apărînd o dată ţara �i-
283
dici n ilor şi a d oua oară luptî n d pen tru î nsăşi patr ia noastră,
Cam pania ? Cit de î nverşunată este ura acestor sam n i ţ i ,
dacă sîngele nostru, care a stropit pămîntul în două bătă
lii, n-a ajuns să-i sature ? Adăugaţi la aceasta pus t i i rea
. ogoarelor n oastre, jefui rea gospodăr ii l or;- răpi rea vitelor,
i ncen d i erea satelor ş i rui narea vetrelor noastre, totul a
fost trecut pri n foc şi sabie ! Cu atîtea fărădelegi oare tot
nu s-a umplut paharul uri i ? Nu, căci lăcomia cere m ereu
să fie î ndestulată ! De aceea au porn i t ei î n grabă spre
Capua s-o cucerească ! Mîndra noastră cap itală, Capu<1,
sam n i ţ i i vor sau s-o d istrugă din teme l i e , sau s-o i a î n stă
pî n i re. Homan i ! Ocupaţi mai degrabă voi cetatea Capua,
spre binele şi în folosul vostru, şi nu-i l ăsaţi pe sam n i ţi
s-o ocupe prin fărădelege în dauna noastră ! Nu gră i m
u n u i popor care s e fereşte să poarte u n război drept, c 1
d i mpotri\'ă ; numai la ştirea că v o i sî n teţi gata s ă ne o fe
riţi ajutorul ,·ostru, sîntem în cred i nţaţi că samn i ţ i i vor în
ceta războiul . Di sp1·eţul samniţi lor a ajuns numai pînă h
noi. Nu s-a urcat m a i sus de noi şi la alte neam uri . Putem
fi ocrotiţi sub umbra scutului Romei . roman i ! Samn i ţ i i
vor crede că tot ce-am a\·ut n o i , tot ce-am însemnat noi
pînă azi vă aparţine vouă. Ogoarele Camp<rn iei \" Or fi
arate pen tru voi ! Oraşul Capua v a fi populat cu cetăţe
n i i voştri ! Veţi deveni pentru noi î n temeietori ş i pă1· i n ţ i
şi v ă vom socoti î n rîndul ze i lor nemuri tori ! Nu \"a e x i s t ·:l
nici o col onie a voastră care să ne intre:1că î n ascult are
şi cred in ţă faţă de voi.
Arătaţi -ne nouă ca m panilor pri ntr-un semn protecţi3
voastră d i vină şi de neîm· i ns, părinţi con scri ş i , ş i d aţi-ac
i m bold să sperăm că oraşul nostru Capua va rărnine neYa
tămat şi teafăr ! De cită mulţi m e de poporen i d i n toa1.e
straturile. credeţi voi că am fost în soţiţi , cînd am porn i t
spre H01na ? Ştiţi v o i că a m lăsat î n urma c. astră toat;1
lumea cu obraj i i scăl daţi în lacri m i şi cu glasuri le crsti 1rl
rugi fi erbi nţi '! Cit de încordaţi î n aişteptare sint acu m
poporul şi senatul campctn, soţ i i l e şi COiJ o : i noştri ! Sint
284
convins că tot poporul nostru stă la porţile or�ului scru
tind spre drumul care duce d e aici d i n Roma către noi, în
aşteptarea răspunsului pe care ne veţi însărcina să-l trans
mitem, părinţi conscrişi, acestor suflete chi n u i te şi î ngri
jorate. Răspunsul bun le va aduce salvarea, victoria, l u
mina şi libertatea. Un altfel de răspuns mă îngrozesc să
prevestesc ce sfirşit va aduce. De aceea, sau aveţi grijă d e
viitorii voştri aliaţi şi prieteni , s a u gindiţi-\·ă c ă fără aju
torul vostru vom pieri pe veci ! "
XXXI Apo i , în urma retrageri i soliei campane, d u pă

ce senatul roman a intrat în deliberare, cu toate că u nul
d i n tre cele mai mari şi mai bogate oraşe a l e Italiei şi o re
g i une d i n cele mai roditoare, si tuată în i m ediata apropiere
a mări i , părea să devină, î n caz de secetă şi foamete, un
grinar al poporului roman , t o tuşi buna-credi nţă a precum
păn i t faţă de nişte avantaje atit de mari . Ca urmare, con
sulul , în numele senatului a dat următoru l r ă s pu n s :
„Cam pani ! Senatul e de părere că v o i sinteţi d em ni
de a pri m i aj u toare d i n partea noastră ; î n acelaş i timp
i nsă socoteşte de c u \· i i n ţă că pr i n î ncheierea acest u i tra
tat de pr ieten ie cu voi nu treb u i e cî tuşi de puţi n în căl
cate cond i ţ i i le unui tratat mai vechi de al i a n ţă şi priete
nie. Şi samn i \ i i , ln ri ndu-le, au u n trat:.it de ali anţă cu
noi. Ce aceea, n o i vom refuza să vă acordăm, împotriva
sam n i \iJor, ajuto'l.re î n oameni ş i materi ale de războ i , pri n
care ar f i l ezat e în pri m u l rind d i v i n ităţile şi apoi oameni i .
D e aceea, v o m tri m ite l a faţa locului împ uterni ciţi - aşa
cum e d rept ş i cum se cuvi ne î n ase menea si tuaţie - la
�liaţ i i şi priete n i i n o ş t r i , ca să-i rugăm �ă nu vă prici
_nu iască v r e un ră u".
La aceste c u v i n te. căpeten i a sol i e i c a m p : m e a răspuns
aşa cu m pr i m i :>e i m ăn i narea d i n pcirtea popo r u l u i său :
„Fi i n d că î n t r-adevăr, m i nu \'O i ţ i să ne apă r a ţ i împotriva
nedreptăţ i l o r şi s i ln ic i e i sam n i � i l or, _at u n c i ve ţ i apăra, n e-
285
greşit, ceea ce este al v ostru . De ace ea, părinţi conscrişi ,
vă î n cr ed i nţăm spre ocrotire pop o rul campan şi oraşul
Capua, ogoarele, t em pl el e zeilor nemuritor i , toate bunu
rile pămi nte şt i şi t ot ce aparţine ca m pa ni lor , ca fi ind ale
pop orulu i roman de aici înainte, iar tot ce vom mai avea
de indurat d u pă aceea, vom îndura ca supuşi ai v�tri"'.
lndată d u pă rostirea acestor cuvinte, toţi sol i i carnpani
ridicînd mî i n i l e în semn de rugă către consulir îngenun
cheară în \'esti bulul curiei s e n atu lu i , cu o ch i i s că l d aţi în
lacri m i . S e na to r i i fură adînc m i şcaţi d e schimbarea soar
tei omeneş t i . de vrem e ce poporul campan, îndeobşte cu
noscut prin f a i m a b ogăţi i l or sale, dar şi pri n risipa şi tru
fi a sa, d e la care cu puţi n m ai înainte vecinii lor, sidicinii,
c�ruseră aj u t or , a aj uns atit de descumpăn it s ufleteşt e,
i n ci t s e pr e dă pe s i n e şf toate bunurile sale un�i alte pu
ter i ! De aceea, romanii crezură de cuviinţă că este în in
t eres ul bunei c r ed i nţe să nu-şi părăsească supuşii !fi că po
porul samnit va săvîrşi o nedreptate dacă va. ataca u n
ţ i n u t ş i un oraş care pri n a ctu l de supunere, aparţirte de
drept pop o r u l u i r o m an .
Ca a tare, Roma a hotărit să trimită n um ai de c i t o sol i e
l a poporul samnit. Împuterniciţii romani a u primit însărci
narea să expună cererile campanilor, răspunsul s ena tu l u i
roman dat s o l i ei campane şi to to dat ă să le amintească ş i
de pdetenia samn iţi1or cu po p orul roman, în sfirşit, să Ie
ad ucă la cunoşti nţă sarn niţilor că poporul ca m p a n a de
venit supusul romanilor ; d e aceea, în numele a l ianţe i şi
prieteniei, să ceară samn iţilor să -i cruţe pe supuşii săi
şi să nu mai com i tă ac t e ost ile, atacind cu armele un ţinut
devenit acum un bun al po poru l u i roman. Dacă cu vorba
îmbi etoare aveau să o b ţ i n ă rezul tatul d o ri t , atunci impu
tern i ciţii r o m an i urmau să c om un i c � sam niţi l or, în numele
s e n at u l u i şi poporului r om a n , să se depărteze de Ca p u a �i
să părăsească ţin uturile campane.
286
Cind solii romani au adus la cunoştinţă însărcinarea lor
în adunarea p oporul ui samnit, au primit d i n parte a aces
tuia un răspuns deosebit de trufaş ; ei nu num a i că au
anunţat con ti n uarea acestui război, dar fru ntaşi i lor, ieşind
d i n incinta senatului, au chemat pe coman d a nţi i cohorte
lor samnite şi chiar în prezenţa solilor roman i le-au or
d on a t să pornească fără în tîrzie re la devastarea ţinut ulu i
cam pan.
UN EROU LEGENDAR : VALE R I US CORVUS
XXXII După ce s-a ad us la cunoştinţa Romei rezul

tatul acest ei solii, senatul roman, lăsînd la o parte toate
celelalte gri j i , a trimis feţialii ca să ceară satisfacţia cu
venită. Dar fiindcă �anmiţii n-au dat această satisfacţie,
sen a tul a declarat of i c i al , dup ă formulele solemne, război
.sam niţi l or şi a hotărît să fie adus acest lucru cit mai neîn
tirziat la cunoştinţa Adunării pop oru lui .
Din porun ca poporului rom an amindoi consulii , por
n i nd în marş din Roma, Valerius cu oastea sa că tr e Cam
pania, iar Cornelius către Sa m ni um , îşi instalează cel
d intîi castrul pe poziţiile din j urul munte I ui Gaurus 1 , iar
al doi l ea la Sa t i cul a 2• Leg iu n ile samniţilor i es mai î n ti i
în întimpi narea ar m a tei lui Valerius (căci e i era1,1 încre
d in ţaţ i că pe acest front va pr e cu m păni greul război ului).
în ac el a�i timp samniţii s-au s im ţi t îmboldiţi să-ş i verse
mini a pe campani, pen tru că erau oricind gata f ie să dea
ajutor altora, fie să ceară romanilor ajuto!" impotri\·a lor.
Dar cînd smnn iţii au văzut cu ochi i proprii tabăra r om an ă ,
fiecare dintrl. comandanţi " ceru cu îngîm fare să se dea sem
nalul de luptă ; ei afirmau că roman i i nu v or face nici o
1 Gaurus (azi Monte Barbaro), mu nh' v u l c a n i c s i t uat în Cam

pania, la est de oraşul C u m ae, aproape de Napoli.
1 Localitate în Campania, situată intre Capua şi Caudium,
aproape de Via A ppia.
287
i s p ra v ă c u a ju t o r ul dat campa n i lor, cum n ici c am p a n ii
n-au făcut n i m i c pentru al i aţ i i lor sidicini.
Valerius, dup'1 cite\'a ciocniri uşoare cu samniţi i , p en
tru a-l tatona pi• adversar, nu a mai i ntirz iat mult e zile ş i
a d a t spm n a lu l p o rn i r i i la atac. Mai in t î i îşi î m băr b ăt ă os
taş i i , pi·in citeva cuvinte, spu nind că r o m a n i i nu treb u i e
să se s p er i e de nou! rătboi şi de acest nou vrăjmaş ! Cu
cit os t a ş i i romani se de părt e a z ă mai mult de Roma , cu
atît vo �- da de n o r o a d e d i n ce în ce mai p aş ni c e . Să nu apre
cieze in suşiri ! P răbqinice ale sa m n i ţ ilo r d upă i nfr i n gerea
suferită d e s i d i c i n i ş i ca m p a n i . Ori d e cîte ori s-au mil
s ura1 î n l u p tă doui'i tabere a tre b u i t să fie b i ru ită u n a d i n
ele. I n tr-adevăr c a m p a n i i a u fost î n fr î n ţ i datoi·ită m ai de
grabă r i si p i i şi m o l i c i un i i m oravuri lor lor. pr i c i n u i t e de
belşug, decît de b raţ ul vrăjmaşul u i . Dar ce pot să însem n e
aces t\' d ouc'\ izbi n z i dohî n dite de s a m n i ţ i faţă d e atîtea
s t rălu c i te fapte d e a rme să\·irşite de p o p o l ' l l l ro1r n m , t i m p
d e ati tea secole, culegîncl a pr o ape m a i m u l te trium furi de
ci t tot şirul an i l or de la întemeierea Romei ?! In j 1 1 r u l
. Romei au f o st supuşi p r i n forţa <1 1 m e l o r roma n e sab i n i i ,
e.trusci i , l a t i n i i , h ern i c i i . aeq u i i , vol s c i i , auru ncii ; tot
Roma a fost a ce e a ccire a z ă dărn i c i t toate n ăvă l i ri l e ga l i
lor, aruncî n d u-i î n cele d i n urmă în m a r e , s i l i nd u - i s:'i. fugă
cu aj ut o r ul vasel or lor 1. Dar p e n tru a ce a s t a f i ecare o�t 1 ş
tre b u i e să pornească l a l u p t ă b i z u i n d u-se pe \' i t ej i a ş i
g lo r ia s a m i l i t a ră si să-şi dea seama sub c e auspi c i i şi s u b
c e comand<'\ s e duce l upta : dacă cel care-i c o n d u ce este
numai un bun vo r b i to r , dar e l i p<;i t de iscus i nţă ostă
şească, sau este ş i u n l u p t ăt or care ştie să mi nuiască cu
mă i es t r i e armele, care aleargă p ri m u l î n faţa steaguri l or ,
ca să s e avînte acolo u n d e pr i rr e j d i a e mai m ar e ş i i upta
e m a i grea. „Ostaşi - spuse el m 2 i dep:1rte - eu d o resc
_ s ă - m i urmaţi faptele ş i nu \·orbe l e ; \Teau să mă u r m a ţ t
1 H i perholc"i l i \·ian ă : gal i i n-au \'Cll i t n i c i o d a tă pe mo.re con

trei romanilor.
288
nu n umai d i n spirit de disciplină, c i luindu--m i exemplul !
Eu m i-am ciştigat cele trei consulate şi cea mai străluc i tă
glorie nu prin tagma susţinătorilor mei, nu prin î n trun i ri
sau pri n urzelile obişnuite de n cb i l i , ci prin braţul meu.
A fost, î ntr-adevăr, o vreme cind se putea spune : „ fad
parte d intre patricieni şi te tragi din el iberatorii patriei ,
iar fam ilia ta a dobî n d i t consulatul de cind acest ornş a
avut un consul . " Astăzi însă drumul spre consulat este
d eschis fără deosebire de origină, şi nouă patricien ilor, şi
vouă plebeilor, această dem n i tate acordî n du-se nu ca un
drept d i n n aştere, ca mai înainte, ci ca răsplată pent1:u
vredn icie. De aceea. ostaşi , puteţi năzui şi \'oi la cele mai
mari onoruri ! 1 Deşi voi oame n i i m-aţi poreclit, d i n in
demnul zeilor. Con·us, totuşi n ici vech iul nume al fami
liei mele Puhl icola, n -a d ispărut d i n am i n t i rea oamenilor.
Totdeauna, atît în timp de pace, cit şi pe cimpul de luptă,
ca cetăţean in cele mai î nalte funcţii sau î n cele mai mo
deste, tribun sau consul, în timpul tuturor consulatel or
mele, eu am i ubit şi \·oi iuhi fără încetare plebea romană.
A cum însă ti mpul nu n e iartă ; mergeţi deci şi , cu ajuto
rul zei lor, obţ i neţ i î m preu nă cu m i n e un nou �i de f i n i t i v
succes asupra samn i ţi l or ! "
1 După t ra d i ţ i a romană, tri b u n i i m i l i tari c u pu tere con s u l a r ă.
au c o n d u s rep ubli ca roma n ă timp d e 84 de a n i , î n tre a n i i 448 5i
31i5 î . e. n . . rînd tribunatul m i l i ta r s-a desfi i n ţat, fiind î n l o c u i t cu
consu l a t u l , pri n legea propusă de t r i b u n i i plebei Caius L i c i n i u s ')i
L u c i u s Se x t i u s . Prin aceeaşi lege s e hotăra, pentru prima d a t<i,
ca u n u l d i n con s u l i să f i e plebeu. Reîn f i i n ţarea consu l a t u l u i ')i
î nered i n �area u nei asemenea magistratu r i su preme . u n u i plebeu,
precum şi ega l i tatea de d reptu r i . reve n d i cări l eg i t i me sus l i n u te de
tribu n i i p l ebe i . n u p u teau Ii privite de patricieni cu ochi bu11 i ,
ci c u u ră neîm p0:1 t"Jtă. deoa rC'ce piC'rdrau pozi ţ i i d om i n a n te la con
d u cerea sta t u l u i . . \ şa se e x p l i c ă pentru ee timp de 10 ani sena tul
roma n , ca ex ponent al cl aselor dom i n a n te a pa tricien i lor. s-::i
opus r i d i e<i r i i la c o n d u cerea su prem<1 a statu l u i a repreze n ta n ţi l o r
p l ebei. Sub_ presi une:1 mase l o r �i s u b a m en i n \ a rea u nei noi retr;J
g<'r i pc M u n tele Sacru. î n a n u l :m5 î.e.n. este ales. eu toa tă opo
ziţia patri c i e n i lor. pri m u l consul plebeu . Luei u s Sex t i u s. La această
cucerire popul ară se referă în d i scursul său Va lerius Corvus.
289
XXXIII N i c i odată în trecut nu a existat un comandant
mai popular ca Valerius Corvus, pentru că el lua par t e
la toate îndatoririle ostăşeşti, îndep l inindu-le fără să se
simtă umilit, împreună cu cei mai mici în grad. In afară
de aceasta, la concursurile obişnuite ostăşeşti, unde se în
treceau de la egal Ia egal în agerime şi vigoare, Corvus
era prietenos şi blînd faţă de oricine, fie că-şi învingea
adversarul, fie că era î nvi ns , nepriYind cu dispreţ pe nici
unul dintre cei ce voia u să se lupte cu el. Era m ărinimos
faţă de toţi prin fapte ; în cele ce spunea, el n u respecta
mai puţin libertatea semenului său, decît demnitatea sa.
El cîştigase dragostea poporului în chi p deosebit, fiindcă
însuşirile frumoase cu care dobindise încrederea cind can
di dase în diferite demnităţi le releva cînd era î n exerciţiul
funcţi un ii . De aceea, ostaşii întregii armate romane, exe
cu tî n d cu un avint de necrezut îndemnul comandantului
lor, ies d i n castru pornind la atac. Bătălia s-a desfăşurat
într-un chip nemaipomenit vreodată, fiindcă erau egale
atit forţele armate. cit şi speranţele lor de victorie şi pen
tru că şi unii şi alţii erau încrezători în puterile propri i
şi nu-şi dispreţuiau năjmaşul. Samniţii erau mîndri de
ulti mele lor acţiuni m i l i t a re, precum şi de cele două vic
torii cîştigate una după alta cu cîteva zile mai înainte ;
romanii, dimpotrivă, de glorioasele fapte de arme săvîr
şite de-a lungu l a patru veacuri şi de neîntreruptele vic
torii de la întemeierea Romei . Totuşi fiecare era îngri
jor a t de n o ul adversar. Această bătălie a dezvăluit însă
ce simţăminte îi însu f l eţea şi pe unii şi pe alţii : căci au
luptat o bună bucată de vreme fără să ştie de partea cui
va fi izbinda. ln faţa a ces t ei situaţii, consulul, vrînd să
vire groaza în duşman , pe care nu-l putuse scoate de pe
poz iţi i cu forţa, încercă să provoace deruta în pri ma linie
de bătaie vrăjmaşă printr-o şarjă de cavalerie. Cind însă
şi-a dat seama că manevra n-a reuşit şi că pilcurile sale de
cavalerie, desfăşurind u-se pe un spaţiu prea îngust, a u
făcut mai mu l t zarvă în vîrtindu-se p e l o c fără să -şi po ată
290
deschide drum , Corvus, i ntorcindu-se că.rte antesignanil 1
leg i unilor sale, după c e sări de pe cal, le spuse : „Ostaş i !
Lupta aceasta este treaba noastră, a pedestrimiL Haideţi
deci, şi aşa cum mă Yeţi ved·ea pe mine pătrwizind în linia
de atac a duşmanilor şi cro i n du-m i cale cu sabi a, la fel
să faceţi şi _voi, s pulberî n du i pe cei intilniţi în cal e ! In
-
cur i n d , in acest loc unde scinteiază în s o are acum l ă nc ile

·
năjmaşe, o să ved e ţi o sp ărtură şi un prăpăd nemaipo

menit ! "
Abia rosti aceste c uvi n te că, la un ordin dat de consul,
cavaleria se şi retrage către aripi şi lăsă drum liber legiu
n i l or in centrul frontului. Cel care se năpusteşte mai nă
pr as n i c decit toţi este consulul ; pe cel d i n ti i samnit pe
care-l intilneşte in cale îl şi doboară. In stînga şi în
dreapta consulului, roman ii în flă căraţ i de exemplul lui ,
,
dau o luptă memorabilă. Samniţii se opun cu înverşunare,

deşi primesc mai multe răni decit pricinuiesc. O bună bu
cată de vreme lupta s-a desfăşurat în felul acesta, cac1,
deşi în jurul steagurilor samn.iţilor era un măcel cumplit,
a c�t i a nu dădeau nicăieri înapoi, toţi vo ind mai degrabă
să moară decît să fie î n v i nş i Atun ci roman i i , s i m ţ i n d că
.
puterile încep să-i părăsească di n cauza eforturilor pre3

mari şi văzind că soarele era aproape de asfinţit, aprinşi
de minie, se năpustesc din nou la atac asupra adversari
lor. Abia atunci s-a văzut că samniţii se retrag şi că sint
puşi pe fugă. Cei mai mulţi samniţi au fost fie nimiciţi,
fie luaţi prizo n i er i N-ar mai fi rămai; pl'ea mulţi în viaţă,
.
da că nu s ar fi lăsat noaptea, curmind mai degrabă vic-

-
to r ia decit lupta.
·
lnşişi romanii mărturiseau că de cfn d sint ei nu s-au

bătut c u duşma n i mai înverşunaţi ca samniţii. Iar samniţii,
ci n d au fost întrebaţi care a fost prim iJI motiv care i-a
Erau iniţial trupele de hastaţi, care l u pta u înaint ea steaguri

1
lor,deci în primele ş i r ur i ale l i n iei de b ă taie . Cind steagurile enu
am p lasate în rindul triariilor, atunci unităţile de prlnctpes şi de
hastaţi purtau acest nume.
291
silit să fugă pe e i care erau aşa de indirj i \ i , au răspuns că
aceasta s-a datorat faptul ui că l i s-a părut că din och ii
invî l\'oraţi ai romani lor ţîşn eau fulgere : priviri le le erau
ca ale unor s1�oşi din minţi, iar chipurile ca ale u nor tur
baţi. Mai ales din această prici nă a i n trat groaza în tre
samn i\i, decît d i n ori care alta. Pan i ca s-a putut constata
nu numai prin sfîrşi lul luptei , ci şi prin plecarea samniţilor
î n t impul nopţ i i ; căci î n ziua următoare, roman i i au pus
stăpîni re pe tabăra d uşmană lipsită de apărători. Atunc i ,
toată mul ţimea d e campani s-a revărsat spre a-i felici ta
pe îm·ingători şi a le aduce m ulţum iri.
CUM A FOST SALVATA DIN Î NCERCUIRE

A R!vL\ T :\ ROM A N A DE C ATRE TH J HUNUL
MI LITAR DEC l US
XXXIV î nsă bucuria acestei victor i i era cit pe-aci sa

fie umbrită de o grea în fringere a armatei romane din
Samnium, căci consulul Cor nelius, porn ind d i n Saticula,
şi-a condus fără p:·evedere arw a t.<-1 prin n işte m unţi îm
păduriţi , prin m i j locul cărora se afla u n defi l eu pe calea
unui rîu. Imprej urimile acestui defileu fuseseră ocupate do
trupele sam n i te. dar consul u l i-a observat pe sam niţi stînd
amenin ţători , cind n u mai putea să se retragă î n sigu
ranţă. Pe de altă parte samniţii aşteptau ca tot co n voi ul
de romani să se scurgă în defileu şi să aj ungă î n partea
cea m m de jos a văi i . A tunci tribunul m i l i tar Dedus ob
serv ă o măgură ce domim·, î ntreaga reg iune, i nclusiv ta
băra vrăjmaşă ; povîrn işul ei era greu de urcat cu trupele
complet echi pate, fiinc mai acce� ibilă unităţi lor uşor
î narmate. De aceea el i se adre�ă consulului, care sta în
cremen i t de teamă : „Aulus Corn elius, observi măgura
aceea înaltă care domină tabăra duşman;l ? Este s i ngura
nădej de a salvări i noastre, deoarece sam n i ţi i , orbi, ne-au
lăsat -o � o uă ; dacă dovedim iscusinţă, putem pune stăpi-
292
nire pe ea. Tu î m i vei pune l a i ndemină n umai pe hasta
ţi i şi pe pri ncipes d i n tr-o s i ngură l eg i u n e ; după ce voi
izbuti să ajung pînă în vîrf î m preună cu aceşti ostaşi , scă
pat de orice primejdie, pleacă şi tu de aici şi salvează-te
şi pe t i n e şi armata, căci negreşi t duşm a n u l , pri m i nd lo
vituri d i n partea noastră din toate părţile, n u v a putea
face n ic i o m işcare fără o mare primejdie pen tru el. Pe
noi fie n orocul poporului roma n , fie v i tejia noastră ne va
ajuta să scăpăm de orice năpastă" . Publi us Decius, după
ce fu l ăudat de consul pentru acest plan, îşi luă îndată în
pri m i re pilcuril e sale ş i străbătu defileul pe neobservate ;
oastea romană n u fu zări tă de samniţi decît î n apropi erea
locu l u i pe care \"oia să-l atingă. Aceştia, cupri nşi de u i m i re
şi de teamă. rămaseră cu och i i aţi ntiţi asupra sa, lăsi n du - i
răgaz consulului să-şi conducă armata î n tr-un l o c mai pri
e l nic, i ar lui să ajungă pe creasta cu pricina. Şi astfe l , ei

scăpară din mină prilejul de a se bate cu \Teun u l d i n
adversari ; nemaifi i n d î n stare n ici să-l urmărească pe
consul. decit mergind de-a lungul aceleiaşi văi în care ar
f i putut mai înai nte să-l ţină sub ame n i nţarea armelor,
nici să urce cu trupele măgura pe care Deci us o ocupa
acum deasupra lor. Clocoti n d de i 1werşun are, ei ar fi
porn i t mai întîi î m potri \·a acelora care le răpiseră posi
b i l i t;1 tea victoriei , pentru că-i i rita şi numărul lor mic şi
apropierea la care se aflau . Ş i astfel, samn i ţ i i oscilau, cîn d
voi nd s ă înconjoare măgura ş i să taie legături l e d i n tre
consul şi Deci us. cind să-şi deschidă drum pentru a ataca
de sus pe roman i i aflaţi în vale. Noaptea i-a surprins fără
să ştie ce au de făcut.
Deci us nutrise de la început speranţa că va putea dez
l;f 1 1 \ u i de pe poziţile sale mai înalte atncul îm potriva vrăj
maşu l u i . cind acesta va căuta să urce pe povî rn i şuri lc
măgur i i . Apo i , î n să î n cepu să se mire de ce samn iţi i nu
mai pornes� odată la luptă : dacă poziţia neprieln i că ii
opreşte să-şi pună în apl i care acest plan, atunci de ce nu
fac �an\uri şi parHpete în jurul acestui punct de sprijin.
293
De aceea, convocînd pe centurioni la <linsul, le spuse :
,,Oare ac-easta nu î nsea mnă nepricepere la războ i şi n e
socotinţă ? Cum a fost po sibi l să cîştige sa mn i ţi i birui n ţ a
asupra sidici nilor şi c am pan il or ? Ii vedeţi cum tot timpul
mişună şi se vînzolesc fără r ost î ncoace şi încolo, cind
stringindu-se toţi într-un punct, cînd ieşind din tabără '!
Intr-ade,·ăr, nime n i nu întreprinde n i ci o acţiune , deş i
pînă acum ei ar fi pu t ut să · n e înconjoare cu un val de
parapete şi de lucrări de î nc ercu i re . Dar şi noi am semăna
cu <linşi i dacă am întîrzia aici mai m ul t d ecit e nevoie.
H a i deti cu mine cit m a i e lum in ă , să cercetăm unde îşi
i n stal�a ză samniţii posturile de paz ă şi pe unde se poate
ieşi d i n defileu."
Apoi Decius, i nveşmintat cu man taua unui ostaş de
rind, şi centurion i i săi î mbră ca ţ i la fel, pentru ca duşma
nul să nu bage de sea m ă că comandantul roman face
această recunoaştere. au cercetat cu de-amănuntul totul
îm prejur.
XXXV După · ce a f ixat toate postw·ile de v eghe. De

dus dădu tuturor celorlalţi osta ş i ai săi consemnul să s�
adune îna rmaţi ş i î n l i nişte î n j urul s ă u atunci cî n d bu
ciumul ,.a suna straja a doua 1. După ce s -au adunat fără
zgomot acolo, aşa cum li se dăduseră i nstrucţi uni , el le-a
spus : „Această m u ţ en i e, ostaşi , trebu ie s-o păstraţ i b
con tinuare, lăsînd la o part e st rigătul militar, ca să-m i
auz.iţi în orice clipă glasul. După ce vă voi arăta planul
meu, cei care sînteţi de părerea mea, veţi trece fără zgo
mot în dreapta : \'a hotărî partea unde va fi majori tatea.
Ascultaţi ac um ceea ce am chi bzuit eu cu mintea mea :
voi n-aţi fost nici i n frîn ţi pînă acum, n i c i puşi pe fugă şi
n i c i n-aţi rămas pe loc din pr i cin a fri ci i , astfel incit să
daţi putinţa vrăjmaşilor să vă încercuiască. Prin vitejia
voastră aţi c ucer i t această po z i ţ i e , tot prin viteji e va tre-
1 între orele 21 şi 24.
294
f>ui să scăoaţi · de aici, spărgînd încercuirea ! Izbutind să
ajungeţi pină aici, aţi salvat pentru poporul roman viteaza
armată de la pieire. Spărgînd încercuirea duşmanului vă
salvaţi şi pe voi înşivă. Sinteţi vrednici de toată lauda,
deoarece, în pofida numărului vostru mic, aţi reuşit să
daţi ajutorul cuvenit grosului oştirii romane, fără să aveţi
nevoie de sprijinul nimănui. Aveţi în faţa voastră un duş
man, care ieri, din nesocotinţă, a pierdut prilejul să ne
nimicească toată armata. Samniţii n-au văzut a�eastă
măgură atît de favorabilă nouă, care stă deasupra capete
lor lor, înainte de a fi fost ocupată de noi şi nici n-au fost
în stare să ne î mpiedice urcuşul pînă aici ; deşi sîntem atit
de puţini, iar ei dispun de atitea mii de oameni. Nici după
ce am pus stăpinire pe această măgură samniţii n-au în
conj urat poziţiile cu l u crări de întărire, cu toate că le ră
măsese atîta vreme din zi. Şi dacă l-am prostit pe duşman
cind vede<l totul in jurul său şi supraveghea totul, şi mai
virtos trebuie să-l î n!?elăm acum cînd doarme. Acest lucru
este mai necesar decît orice. Intr-adevăr, situaţia noastră
P atît de grea, incit mi-e mai uşor să vă arăt cit e de pri
m ej d i oasă, dedt să vă dau un sfat. Căci nu se poate şti
nacă e mai bine să rămîneţi , sau să plecaţi de aici . De vre
me ce soarta nu vă oferă un alt mijloc, aduceţi-vă aminte
de armele d i n mină şi de curajul din piept ; altfel, dacă
ne-am teme de ascuţişul sabiei mai mult decit s-ar cu
veni unor bărbaţi şi unor romani adevăraţi, va trebu i să
murim de foame !-; i de sete. Aşadar, există o singură cale
de sah-are : să spargem încercuirea şi să plecăm din acest
loc. Asta trebuie s-o facem fie în timpul nopţii, fie în tţm
pul zilei. Cea d i n urmă soluţie ar avea însă mai puţini
sorţi de izbindă, deoarece dacă am aştepta ivirea zorilor,
am mai pu t e a oare n ădăjdui ca ei să nu ne înconjoare şi
să nu strin�ă cercul �i mai zdravăn în jurul măgurii noas
tre cu un val de l ucrări şi şan ţuri neîntrerupte ? Pe cînd
acum, îi v ed e ţ i cum stau cu trupurile aşternute pe jos ne
făcind nimic ! Aşad ar, d acă n oaptea este potri vită pentru
295
21 - Ab Ul'be condita, voi. l
spargt.Y ed in c2rcuirii, de bună seamă acest ceas d i n noapte
este cel mai n imerit. V-aţi adunat la semnalul strajei a
dema, adică tocmai atunci cin d som n ul e cel mai ad înc ,
iar muritorii si n t s c uf un d aţi de t ot în somn. V eţi trece
peste tr u p ur i l e ad ormite fl e inşelîndu-i prin tă ce re pe
c e i neprevăzători , fie s c oţî nd strigăte neaşteptate, p en tru
a băga gro aza în c e i care se vor trezi ! Urmaţi-mă dec i ,
aşa e:um m-aţi urmat !? i pînă acum ! E u v o i m erge fără şo
văire pe firul urzit d e soarta care m-a adus a ic i . Acei din
tre voi care credeţi că planul vă ad u c e sakarea, haideţi,
treceţi în partea dre aptă ! "
XXXVI Toţi o sta ş i i au trec u t in d re a p ta şi au urm3t

p as cu pas pe Decius, care înainta prin spaţii le d i ntr e stră-
j ile duşmane. ln fel ul acesta ei străbătură jumătate di n
tabăra duşmană, cî nd -deodată un roman, făcind o săritură
p ri ntr e trupurile culcate la pămînt şi sc u f und ate în s om n
ale samni ţi l or, lo\'Î s c utul unei s en ti nel e. La- acest zgomot
samnitul se trezi şi-l deştept ă şi pe Yec i n ul lui. Apoi ce i
doi i-au sculat ş i pe alţii. Ei erau însă atît de buim ă ci ţ i ,
incit nu-.şi dădeau seama dacă sint de-ai lor, s a u sint duş
man i , dacă cei în c ercu iţi au dezlănţuit atacul, sau dacă
nu cumva c on s ul u l le-a cucerit tab ăr a . F i indcă nu mai
putea să-i î nş el e în oontinuare, ·Decius ordonă ostaşilor
săi să strige din t o at e puteri le, băgind .groaza în duşman i i
bui măciţi de somn . A c eşt ia n-au m a i p u tu t n i ci să-şi ia
armele, ni c i să opună vreo rezistenţă, n ic i să pornească
pe urmele romanilor. Profitînd de a ce astă panică şi în
v ăl m ăşeală a samniţi lor, detaşamentul roman, după ce a
doborît toate străjile întîlnite în cale, s - a îndr e p ta t spre
tabăra consulului.
Mai rămăsese o b un ă parte d i n noapte cînd Decius, so
cotind acum pe a i săi în s iguranţă , le spuse : „Bravo ,
v o u ă , ostaşi romani, pentru vitej ia d e care aţi dat dovadă !
Drumul nostru pe creastă şi înapoierea cu su�ces vor fi
ri di c ate în slăvi de-a l ungu l tuturor veacuri l or ! E nevoie
.2�16
insă de l um in a zi lei ca să vă d 3ţi seam::i de s tr3.l uc i ta voas
tră i zbîndă ; căci n-ar fi de mn de voi. care v-aţi acoper i t
d e glorie, să v ă întoarce ţ i în tabără pro f itind de l iniştea
nopţii ! Să răm î ne m pe lo c şi să aşteptăm în l i n i ş te zori l e ! "
S-a dat ascultare vorbelor sale.
Cum s-a luminat de ziuă, de i nadată tr i b un ul m i l itar
a tr i m is în tabără la co nsul un mesaj c are a stirnit o bu
curie fără margini. Cînd s-a comunicat în tregi i armate că
detaşamentul lu i Decius s-a înt or s teafăr şi nevătămat,
deşi înfruntase, neîndoios, cele mai mari prim e j di i pentru
salvarea celorlalţi, t o ţi cei rămaşi pe loc ieşindu-le în cale
ii copleşiră cu laude, numin du-i pe f ieca r e în parte şi pe
toţi laolaltă salvatorii lor. Şi toţi aduceau laude şi mulţu
m i r i zeilor, iar pe Decius îl ri d i cau î n s lava ceru lui .
Lui Decius i se organiză un fel de triumf de tabără :
el străbătu cas t r ul d e la un capăt la al tul în fruntea otaşilor
săi înarmaţi, at răgi nd toate p ri v ir i le şi acl amaţi ile întreg i i
armate, care-l <>ocotea pe trib un deopotrivă cu consulul.
Odată ajunşi î n faţ:i pretoriului 1. consulul puse 3ă
s une trim biţa pen tru adunare şi începu să-i adreseze
laud e bi nemeritate l ui Decius ; acesta î ns ă il întrerupse-,
rugindu-l pe con sul să d izol v e adunarea Şi să l ase pen tru
altă dată aceste manifestări. El ii sfătui d e asemenea, s ă
nu pi ar dă pri lej u l de a-i a t aca numaidecît pe d u ş m a n i ,
cit sint î ncă năuciţi de pan ica d i n ti m pu l nopţii şi cit:':\
vreme sînt r i s i p i ţi pe mici unităţi în jurul măgurii. 11Sin t
sigur, adăugă el, c ă mulţi di ntre c e i tr im) ş i în urmărire
cutreieră defi leul impăd w-it. "
Legiunile au pri m it ordinul să ia ar m el e . După ce au
ie!? i t d i n tabără, deoarece drumul pr i n defileu era cunos
cut de cercetaşi , trupele au fost c on du se inspre duşman
pe un drum mai larg. Şi cind acesta nici nu se aştepta,
roman i i se năpustiră asupra lui. Deoarece sam niţi i
umhlau răzleţiţi î n t oate părţile, cei mai mulţi fără anne
1 Pretoriul era cortul comandantului de legi une.
297
21 •
asupra lor, ei n-au putut nici să se adune într-un singur
loc, nici să-şi ia armele şi nici măcar să se retragă la adă
· postul întăriturilor ; îngroziţi , ei se îndreptară spre tabăra
lor, dar şi aceasta fu curind ocupată din cauza zăpăcelii
care domnea în rîndul străjilor. Strigătele romanilor se au
zeau din ce în ce mai puternice în jurul măgurii, punînd
pe fugă toate detaşamentele duşmane de pe poziţiile pe
care le ocupau. In felul acesta o mare armată a dat înapoi
în faţa unui duşman pe care nici n u-l văzuse la chi p.
Acei dintre samniţi care de frică îşi căutaseră scăparea la
adăpostul întăriturilor taberei lor, au fost măcelăriţi pînă
la unul. S-au numărat acolo cam treizeci de mi i de ca
davre. Tabăra samniţilor a fost prădată.
XXXVII Aceste operaţi uni odată încheiate. consulul

a convocat adunarea ostaşilor. El sublinie nu numai fap
tele de arme dinainte ale lui Decius, dar şi noile lui dovezi
de vitejie : în afară de numeroase distincţii ostăşeşti, el i-a
dat lui Decius o coroană de aur, o sută de boi şi un taur
alb de o frumuseţe neobişnuită şi cu coarnele aurite.
Ostaşii care fuseseră împreună cu el în acest detaşament
au primit fiecare porţiile îndoite de griu, pe toată durata
serviciului militar, şi în plus au primit fiecare cite un bou
şi cite două rînduri de veşminte.
După darurile consulului, legiunile romane, în mijlo
cul strigătelor de aprobare ale tuturor, puseră pe fruntea
lui Dedus coroana obsidională făcută din spice verzi de
griu ; ca o dovadă a cinstirii comandantului lor, ostaşii
din detaşamentul lui Decius ii oferiră şi ei o coroană din
partea lor. lmpodobit în acest fel, Decius jertfi taurul cel
frumos lui Marte, iar cei o sută de boi îi dărui ostaşilor
care fuseseră împreună cu el în această misiune. Tot pen
tru ostaşii aceluiaşi detaşament, legiunile au strîns şi dă
ruit cite o libră de făină şi cite un sextar de vin. Toate
acestea s-au adus la îndeplinire în toiul strigătelor una
nime a'le ostaşilor. într-o nemaipomenită voie bună.
CARTEA A VIU-A
RAZBOIUL ROMANILOR CU LATINII i OH

GANIZAREA ARMATA LA noMANI
VI . . . Senatul a încuvii nţat să se decJ are război lat ini

l or. Consuli i , înrol înd două armate, au străbătut ţinutu
rile marsilor 2 şi . ale paelign i lor ·1 , s-au unit şi cu oastea
1 Lati n ii locuiau în Latium. regiune d i n Italia cen t ra lă , de-a

lungul li toralului vestic al Mediteranei. La început Lati um era
delimitat de Tibru şi rîul Numicius, iar ulterior a fost extins în
sud pînă la rî•Jl Laris, care îl despărţea de Campania. La nord
Latium sc mărginea c u Etru ria. l a est cu teritoriile sabellilor. 3�
quini !or, nv rsil or şi sam n i ţ i lor. Erau 4 ramuri latine : lati n i i , hern i
cii, volscii, şi aurun cii. Vech ii latini consti tuiseră conf�deraţia
cel'lr 3J oraşe cu cap i talet la Alba Longa. După dărîmarea acestui
centr1 1 , n o :ri a a luat rolul de hegemon al co n fede ra ţ i e i , prin sub
ordonarea latini lor. după primul război, încheiat cu victoria de l a
l acul negi llus. Cauza noului conflict (335 i.e. n. ) a fost pretenţia
latinilor f::l\.ă de numa de a li se acorda drepturi egale, depli n e,
în toate sectcarele politi ce ale condu�erii statale, prin tre care
dreptul ca unul din cei doi consuli să fie latin şi alegerea a ,Ju
mătate din num;\rul senatorilor din tre latini. Prin organizarea po
litică şi admini strativă latini i se găseau pe ace ea şi . trea p tă c•J
romanii, deoarece şi ei erau conduşi tot de pretori. O parte d i n
locuitori i colon ii lor romane din Latium s-au alăturat în acest
conflict latinilor şi nu romanilor, maj orit atea oraşelor confeder=i
ţiei preferînd egalitatea în drepturi şi raporturi echitabile şi nu
subordonarea lor atotputerniciei Romei. Solia trimisă de latini la
H o ma e respinsă de senat, iar războiul începe.
1 Popula\ie sabelică foarte războinică, locuind în centrul I ta
liei, în regiunea munţilor Apenini.
3 Populaţie sa m ni tă, avînd aşezările in vecinătatea mars i l or.
samnită si si-au instalat tabăra la Capua, unde se adu
0 °
naseră lati n i i şi aliaţ i i lor. Se spun e că acolo în ti mpul
somnului, ambilor consu l i l e-a apărut în vis c h ipul unui
om cu o înfăţişare neobi şnuită, întrecînd oric.:e fiinţă ome
nească prin măreţia lui impunătoare, şi care a rost : t
următoarele : „Di ntr-o tabără v a trebui să cadă j ertf<:i
î nsuşi comandantul, iar din cealal tă o oaste i ntreagă, î n
cinstea zeil or Mani şi ' l zeiţei Mame a pămî ntului. Acel
popor şi acea tabără vor obţine victoria, al căror coman
dant va da o lovitură decisivă legiunilor duşmane, jert
findu-se după aceea şi pe sine."
După ce consuli i şi-au povestit unul altui a vi c;; e le d i n
timpul nopţii, a u hotărît s ă aducă j ertfă zeilor u n număr
de vite, ca să le îmblin zească minia ; in acelaşi timp au
apelat şi la haruspici i . In cazul în care măruntaiele vi
telor ave au să dea prevestiri aidoma vedeniilor din timpu l
somnu lu i , oricare d i n cei doi consuli să fie gata să înde
pli nească vrerea ursitei. Cum răspunsuril e haruspiciilor
se potriveau cu credinţa profundă care · le cuprinsese su
fletele, ei au convocat legaţii şi tribunii militari l a sfat,
dezvă luindu-le fără nici un fel de î nconjur porun cile
zei lor ; a.pai, pentru ca moartea î n bătălie a unuia din
consul i să n u sperie pe ostaşi, s-a conve nit ca acel consul
să se jertfească pentru poporul roma n al qu i riţilor. în al
cărui sector armata roman ă va da prima î napoi .
La sfatul comandanţilor s-a mai pus şi problema dis
ciplinei ; deoarece dacă vreodată vreun război a impus ')
conducere severă. atunci mai ales î n acest război era ne
voie să fie redată d iscipli.nei militare vechea rigoare.
Această chestiune era cu atît mai s t ringentă, cu cit răz
boiul trebuia desfăşurat împotriva latin ilor, care se ac;e
mănau cu roman i i pri n l imbă şi obiceiuri. prin felul
armelor şi. m a i mult ca orice, prin i nstrucţia şi prin de
prinder ile militare, căci î nainte convieţuiseră impreun3 :
sol daţ i i cu soldaţi i, centurionii cu centuri o nii, trib1mi i •�a
tribu n i i fuseseră camarazi de contingent şi colegi, făcînd
300
parte din aceleaşi garnizoane şi adesea din aceleaşi ma
nipule. Datorită acestei situaţii, pentru ca ostaşii să n u
cadă în vreo greşală, consuli i hotărîră c a nimeni s ă n u
atace p e duşman fără ordin.
Vil Din î ntimplare, printre ceilalţi comandanţi de es

cadroane care fuseseră trimise să facă recu noasteri î n
toate părţile s e afla şi T . Ma:nlius, fiul consulul� i , care
a înaintat cu escadronul său pînă dincolo de tabăra dus
manului, aşa incit era la o aruncătură de sul i ţă de straj a
cea mai apropiată a acestuia. Acolo erau călăreţi tuscula n i
sub comanda l u i Geminus Metius, un bărbat vestit atît
prin neamul său, cit şi prin faptele sale de arme. Cind
acesta i -a văzut pe călăreţii romani şi l-a recunoscut pe
fiul consulului m ergind în fruntea l or, deosebindu-se prin
înfăţi şare de cei lalţi (căci toţi se ·cunoşteau intre ei, mai
cu seamă acei care erau oameni de seamă), îi spuse :
„Romani. aveţi de gînd să duceţi tot războiul împotriva
lati ni lor numai cu un escadron de călăreţi ? Ce vor mai
face î n timpul acesta cei doi consul i ? Ce vor face două
armate consulare ?"
„Vor veni la timp - spuse Manl ius - şi împreună ru
ele va veni şi .Jupiter însuşi, martorul învoielilor încăl
cate de voi. şi ('are are o putere mai mare şi e mai tare
ca voi toţi. Dacă la lacul Regillus v-am înfruntat ca să vă
lecuim de războaie, de bună seamă că şi aici vom face
tot ce · n e va sta în putin\ă să vă piară pofta să ne mJi
provoca\i şi să vă mai măsuraţi cu noi".
A uzind aceste t uvinte, Geminus, mînîndu-şi c'a lul puţ in
l n faţa alor săi îi strigă : . ,Hei, nu vrei ca pină va ven i
ziua î n care ve\i face efortul să puneţi în mişcare arm01-
tele \'oastre, să te baţi cu mine, astfel i n cit să se const ate
. prin sfirşitul luptei d i ntre · noi doi cu cit e mai presus un
călăreţ latin de unul roman ?"
Fie m inia, fie ruş i nea de a d a î n apoi în . faţa unei pro
vocări la luptă, fie nerea de neînv i n s a unite i, îi zdrun-
301
cină sufletul semet a] tinărului Manlius. De aceea u itind
de ordinul tatălui � ău s i ele hotărirea consul ilor. porni nă
valnic la o luptă în c�re puţ i n î i păsa dacă v a birui sau
va fi biruit. După ce ceila l \ i călăreţi se î ndepărtară la oare
care distanţă, lăsînd î n t re ei un spa\iu gol, c:a la un spec
tacol, cei doi luptători dădură pinten i cailor. Ei se năpus
tiră plini de înverşun Hre cu lăncile unul asupra celui lalt ;
lancea lui Manlius alunecă însă pe deasupra coifului ad
versarului său, iar a lui Metius pe lingă grumazul calului
potrivnic.
Rotindu-şi din nou caii , Manlius tăbărî din nou în
goană, ca să repete lovitura şi îşi înfipse lancea intre
urechile calului dusmanului său . Simtind d urerea ranei,
·
armăsarul latinului se cabră, scuturîn du...,ş i violent capul.
şi-şi dădu călăreţul peste cap. Pe cînd acesta buimăcit de
grozava căzătură, prins între lance şi scut încerca să se
ridice de jos, Manlius îl şi pironi la pămînt şi-l străpunse
de la gît prin coaste, în aşa fel incit fierul îi străbătu coşul
pieptului. După ce culese trofeele se întoarse la ai săi )i
împreună cu escadronul care îl ovaţiona de bucurie se în
dreptă spre tabără, la pretoriu, l a tatăl său, fără să-şi dea
seama de fapta săvirşită şi de urmările ei, ori dacă isprava
sa merită laudă sau pedeapsă.
„Tată, grăi Manlius, pentru ca toţi să spună că î ntr-a
devăr sînt născut d i n singele tău, îţi aduc trofeele luate
de la un cavaler duşman, care m-a proyocat şi pe care
l-am ucis."
La auzul acestor cuvinte, consulul ii întoarse spatele şi
dădu numaidecît ordin să sune goarna pentru adunare.
Cînd toată ostăşimea fu prezentă, consulul T. Manlius rosti
următoarele : „Titus Manlius ! Fiindcă n-ai respectat nici
ordinul consulilor, nici măreţia patriei şi ai luptat cu
duşmanul, încălcînd dispoziţiile noastre şi ordi nul dat de
mine; şi pentru că ai călcat disciplina m ilitară, datorită
cărei a republ i ca a rămas pină astăzi în picioare, şi pentru
302
că m i -a i slăbit autoritatea mea şi m-a1 unpins pe min e
pină acolo incit să u i t fie d e i nteresele p a tri ei , f i e de min�
şi ai m ai , ei b i n e, pen tru ca m a i de grabă e u să suport
poYara greş e l i i săvîr�ite de t i n e şi nu p atri a să plă
tească în dnur."l sa greşelile noastre, voi da ti neretul u i
o dureroasă p i ld ă . care va f i toto d a tă o sănăt oasă învă
ţă tu ră pentru viitorime. Desigur că atît d r ag o s t ea firească
faţă de copi i i mei. cit şi areastă primă dovadă de v itej i e,
pe care ai dat-o ademenit de strălucitoarea nălucă a glo-·
r1e 1 . îmi înmoaie i n ima. Insă. pentru că o r i vom î ntăr i
prin moartea ta autoritatea co n su l i l o r , ori, ierti ndu-te,
-vom renunţa defin itiv la ea. eu sînt încredin ţat că, în
măsura în ca r e mai curge în vinele tale ce va din sîngele
meu. nu vei ş o vă i să r eî n t ro nez i prin su p l iciu l tău disci
plina m i l i tară încălcată din vina ta. Du-te l i c:torule şi
leagă-l la stîJ p ! " .
Toţi os t a şi i a u am u ţi t , răminînd uluiţi în fa ţa u nu i
o rd i n at it ele rump l i t , d e pa rc ă ar f i văzut securea ridi
cată CL<; upra capului lor. De aceea. de unde la î nceput
stătuseră î n tr-o tăcere copleşitoare. după ce a ţîşnit sîn
gele di n trupul despicat de cap, şi-au dat deodată drumul
l a g l as, i zbu c n i n d î n plinsete. nemaiputindu-şi reţi ne nici
vaietele nici blestemele. trupul tinărului . aco perit de tro
feele sale. a f ost aşezat pe un rug r id icat dincolo de for
t i fi caţii l e taberei şi ars cu tot ceremon i alul m i l i t a r care a
fo�t cu put i nţă. S e n t i nţ a dată de Man l i us trebuia să stir
n e a scă groază nu n umai în vremea aceea, ci - să fie un
exemplu, chiar trist, pentru posteritate.
Vili G r o zăvia acestei ped epse i-a făcu t totu�i pe ostaşi

mai disciplinaţi faţă de com andanţi şi în special pe cei din
străji, din sch imburile de gardă şi din pu nctele de sp ri j i n ,
mai grijulii în ori ce împrejurare. ln ult i m a bătălie, de
asemenea, cind cele două tabere au aju ns să se î nfru n te
3il1
pe cimpul de bătaie, aceste aspre măsuri au fost de fol os.
în clestarea de pe frontul de luptă dădea impresia unui
răzb � i ci\·il î n toată legea, neexi stînd n i ci o deoseb i re
ex terioară î n tre lat i n i 5i romani, î n afară de î n suşirile su
fl etesti.
Homanii fuseseră i n zestrati m ai înainte cu scuturi ro
tu n de ; apoi , după ce ostaşii � u a juns să primească soldă,
s-a in trodus în locul scutului rotund, scutul alungit ; în
primele timpuri, liniile de bătaie ale legiunilor romane
erau asemănătoare falangei m acedonene ; mai tîrziu s-a
recurs la dispozitivul de atac organizat pe manipule ; în
s fîrşit. în ultima fază s-a ajuns la dispozitivul de atac eşa
l on n t pe linii succesive ; fiecare linie era constituită d i n
un ităt i c u u n efectiv de 6 0 d e oamen i , doi centurioni s i
u n s l �gar. Prima linie d e atac era alcătuită din hastati cu
un efectiv de 1 5 m anipule, avînd un mic interval intre
ele. Fiecare manipul dispunea de cite 20 de pedestra';)i
.
usor inarmati ; restul de unităti erau înzestrate cu scuturi

'
l u n g i P edes trimea uşoară era numită aşa pentru că purta
.
numai suliţe şi lănci de aruncat. Această primă linie de

bă t aie era alcătuită din floarea tineretului . cel m ai dornic
de luptă ; a doua linie succesivă de atac, alcătuită d i n tot
atîtea manipule, purta numele de principes - toţi oamen i
maturi ; aceştia erau dotaţ i cu scuturi lungi şi mai ales cu
cele mai straşnice arme. Această linie de atac, formată
din 30 de manipule, se numea li nie de antepila ni,
deoarece înapoia drapelului se mai găseau alte 1 5 u n i
tăţi ; fiecare dintre acestea era împărţită î n trei subuni.
tăţi , care se numeau prim.uni pilum ; un primum pilwn
ave a trei vexillum., alcătuit fiecare din 1 8 6 de oameni. Cel
dintîi vexillum era format d i n triarii, foţi veterani, căliţi
î n războaie şi verificaţi în ceea ce priYeşte vitejia lor ;
al doilea vexillum era alcătuit d i n rorarii, s ocotiţi mai
prejos de cei cli ntii pri n virstă şi prin fapte de arme, şi
în sfîrşit al treilea Yexillum era numit accensi, unităţi pe
"
care se punea cel mai puţin temei. din care cauză erau
amplasate întotdeauna în ultima l inie.
Atunci cind armata era rîndu i tă în această ordine de
bătaie, hast a t i, car e formau prima linie de atac, porneau
cei d i ntî i l u l upt ă . Dacă h as ta ţ i i nu puteau sparge linia
de bătaie a du'jma n u l u i . e i se retrăgeau pas cu pas şi se
in t e r cal a u î n t re şiru r i le ostaşilor n u m i i i pr i n c i pes ; hasta
ţii ii urmau la p as . Acum tu pt a era lăsată pe seama
acestor principes. R i nduri le tri ari i lo r s e î n ş i rau în spatele
steagulu i , cu p i c io ru l stîng înainte. cu scuturile spriji
n ite de umeri, ţinînd lăncile cu \'Îrfurile înfipte în pămi n t
si formî n d un obstacol de netrecut. întocmai c a o tabără
Înconjurată de un val de parapete.
In ca z ul d nd nici lin ia de pri ncipes nu izbuteau să ob
ţ ină o izbi ndă deplină. aceştia se retrăgeau î ncet. încet,
fădnd o manevră de re pl iere din pri m a l i n ie, către triari i.
De a i c i a i eşit proverbul atît de cu n o scu t : „ S - a aj uns
pînă la triari i ''. care se rosteşte cinel se ajunge într-u n
mare impas. J\c-um rindul triar i i lor să intervină ; aceştia
- după in tercal area în i ntervalul dispozitivului liniilor
de pri n ci pes şi de hastaţi - îşi stri ng l a loc rî n d u r ile. ca
pen tru a bara o ric e trel'ere ; şi formîn d astfel o masă com
pactă se năpustesc a·su pr a d u şma n ulu i , ştiind că în sp a
tel e lor nu mai există n ici o n ădej d e de scăpare. Acest fel
d e a tac produce cea mai m are panică î n rindurile duş
manului. deoarece acesta. crezînd că se află în urmărirea
in amiculu i . se treze a deodată în Caţa unui nou fro n t, i eşit
ca d i n pămin t . cu forl,e mărite.
Se recr u t au a t u n ci conti ngente de os t aş i cam pen tru
patru legiuni. fiecare cu un efect i v de drca ci nci m i i de
pede st raş i şi cite 300 d e călăreţi de fiecare legiune : !a
acestea se R d ăoga un număr egal de trupe fur n i z ate de
l atin i , care de data aeeast a. erau in amici ai romanilor. E i
se rin d u i se ră in Rcelaşi dispoz i t i v de luptă. Astfel nu
30:)
numai \·exill i i stiau că aveau să se înfrunte cu YexilFi,
hastaţii cu has taţii, pri ncipes cu pri nci �es, dar chiar şi
ce n tur i o n i i cu centurion i i , dacă ord i nea de bătaie nu avea
să fie dată peste cap. I n amuele armate 1, in rindurile
triariilor erau doi primipili :!. Cel roman nu avea însuşiri
deosebite, fii nd în schimb un dibaci şi căl i t luptător, în
vreme ce primipilul l atinilor era înzestrat cu o forţă
uriaşă, fiind socotit cel mai straşnic luptător d i ntre latini.
Cei doi se cunoşteau foarte bine între dînşi i, deoarece
totdeaun a comandaseră trupe de acelaşi fel . Centuri onul
roman, care nu se putea bizui îndeajuns pe forţele sale
propri i , a obţinut din partea consulilor îngăduinţa de a
alege d upă voie un locţi i tor de centurion, care avea în săr
cinarea de a-l ap�sa împotriva adversarului care-i era
destinat ; acest tînăr a i ntrat în luptă în locul celui lalt,
obţi nînd victoria asupra centurionului l atin. Lupta s-a
dat nu departe de poalele muntelui Vezuvi u , către drumu l
care duce l a Veseris a.
1 Al ţi istorici antici romani şi greci furni zează date diferite

de cele menţionate de Titus Livius în ce priveşte organizarea ar
matei romane pe legiuni (acestea avînd un efectiv de 4.158 in
fanterişti şi un escadron de călăreţi de 300 oameni) modificările
survenite, dotaţia cu armament etc. Modificarea fundamentală î n
structura armatei romane consta în d ispozitivul de luptă bazat
pc manipul, ca unitate tactică, în locul falangei. Structura propriu
zisă a dispozitivului de luptă al legiunii pe manipule (I,'� dintr-o
cohortă, iar aceasta a zecea parte a legiunii) consta din consti
tuirea de unităţi şi formaţiuni de luptă organizate şi dotate c u
armament adecvat, c u instrucţie şi experienţă de război. Ostaşii
acestor unităţ i erau selectaţi după î nsuşiri militare , vîrstă şi posi
bilităţi materiale.
2 Acest a era centurionul care comanda primul manipul de
triarii şi totodată cel mai înalt grad din armată pe care îl putea
obţine un plebeu. î n mod normal certurionul primipil era con
siderat primul grad de ofiţer din armata romană.
3 Veseris, sau Hyria Italica, localitate în Caf'npania, situată la
circa 20 de km de muntele Vezuviu, în direcţie nord-vestică (azi
-
Pernosano).
-
306
CONSULUL DECIUS MUS SE JERTF'EŞTE PENTRU
PATRIA ROMAN A.
IX Consulh romani, înainte de a-şi scoate trupele î n

linie de bătaie, au oficiat sacrificii le. Se povesteşte că
haruspiciul i-a arătat lui Decius partea superioară tăiată
a ficatului, privitoare la soarta poporului roman, spunîn
du-i că j ertfa a fost plăcută zeilor ; deasemena şi jertfa
adusă de Manlius a fost bine primită. „Atunci totul e în
perfectă ord ine", a spus Decius.
După ce s-au rinduit trupele şi liniile de bătaie, aşa
cum s-a spus m ai sus, s-a pornit la luptă. Manlius co
manda aripa dreaptă, iar Decius pe cea sti ngă. La în
ceput forţele ambelor tabere fiind egale, lupta a avut u n
caracter echilibrat ; apoi, deoarece la aripa stingă hastaţii
n-au mai putut face faţă presiunii latinilor, s-au retras
către liniile celor numiţi principes ; în această situaţie
critică, consulul Decius rosti cu voce tare către M . Va
lerius :
„Valerius ! E nevoie de aj uto ru l zei lor ! Haide. ponti
fice public al poporului roman . dictează-mi formula din
ritual prin care să mă jertfesc pen tru legiunile romane ! "
Pontificele public i-a porundt să-şi îmbrace toga pre
texta, să-şi acopere capul 1 ş i . cu mina ridicată pe sub togă
1 în latina expresia velato capite înseamnă acoperi-rea capului

cu un v:ll format din îndoitura capă tu lui tog i i . A t i t.udincu cellli
care se roagă şi-i invocă pe zei , precum şi numele divini tăţilor
i nvocate erau elemen tele unui ri tual care trebuia imperios res
pec tat, avînd o anumită semnificaţie. Tragerea unui col ţ răsfrînt
al togii peste c-ap se făcea pentru ca sacri ficatorul să nu fie tu l
burat de n i ci o privelişte neprielnică î n timpul sacrificiului ; aşe
zarea mîinii sub bărbie însemn a concentrareu m i n ţi i şi atitudi nea
plină de cucernicie ; şederea cu picioarele deasupra unei lănci,
însemna alungarea fricii de moarte ; urma apoi in vocarea divinită-
la bărbie şi cu picioarele deasupra unei l ăn ci , să spună
aşa : „ .J an u s, Tată Marte, Quirinus 1, Bel lona t, voi Lari\
�i voi divinităţ i noi venite, v oi zei băştinaşi şi voi divi ni
tăţi care aveţi pu ter i asupra n oastră şi a s upra vrăjmaşi
lor şi voi ze i Mani ai infernului, vă rog şi vă implor şi vă
cer iertare din a dî n cu ls u fl etul ui, i nsufl aţi tărie de bi
rui n ţă poporului roman al Q u iriţi lo r , vîrîţi spaima în
duşmanii poporului roman al Quiriţilor şi daţi-i împietriţi
de groază pie:rzării ! Aş.a cum am rostit aceste cuvinte, la
fel m ă j ertfesc pentru Republica poporului roman al
Quiriţilor, pentru legiunile şi trupele auxiliare ale po
porului roman al Quiriţilor ş i odată cu min e jerfesc· zeilor
subpămînteni şi zeiţe i Tellus4, şi legiunile şi trupele aliate
ale vrăjmaşilor noştri ! "'
După ce s-a rugat în felul acesta, Decius porunci licto
ri l or săi să se înf.ăţişeze consulului T. Manlius, ca s ă - l
vestească din vreme că el a făgăduit să - şi jertfească viaţa
pentru salvarea oa s te i r o ma n e.
ţilor l u m i n i i Janus, Di a n u s sau Diana, apoi a l u i Saturnus şi Ops,

Jupi ter - personificarea p u te ri i care protejează statul roman -
a lui Marte, Q u i r lnu s , Bellona şi Lares.
1 Quirinus era un apelativ al lui Marte, f i i n d în truchip area
lui antropomorfi.că. . în text e vorba de străverhea di vi n i ta te ita
l i că., care a fost iden tificată cu Semo Sancus şi cu Deus Fidius
al vechi l o r romani şi cu 11'res l a greci. Marte era simbolul fort.ei
fizi ce, al vitej iei ostăşeşti, a forţ ei naturii şi zeul războiului .
� Divini tatea furiei dezlănţu i te a războiului.
s Zeii casn i c i ai romanilor, des.pre care se credea că repre
z i n tă sufletele cel or decedaţi ai fiecărei fami l i i , p r o te c torii că
min u l u i şi gospodăriei fa m i l i a re. Chip u ril e de ceară ale Larilm·
erau păs trate în a tri umul fi ec ărei locuinţe, într-un anumi t loc,
LaraHa. Cu prilej u l unor a n u mi t e comemorări fe s t i ve ale familiei
se împod ober.u Larii c a s nic i cu ghi rl a n d e de fl ori. La ospeţe se
destina o parte d i n mîneare pentru I..ar i .
4 S trăveche divi n i tate i talică, person ifi c.area pă m în tu l u i şi a
fertili tăţii ogoarelor, care germinează şi întreţine viaţa . Ercl in
vocată împreună cu Ceres şi cu Manes.
308
Apoi , încins cu toga 1 după datina gabină 2 şi luin
du-şi toate armele s a le , sări pe cal şl dădu năvală în
mij locul liniilor d uş ma ne . Devenind ţinta privirilor celor
două linii de bătaie. Dedus apăru tutur or ca o fiinţă su
praomenească pogorîtă din cer, pentru ca sp ă lin d păca
tele oamenilor să îmblînzească toată mini a zeilor ş.i să în
toarcă prăpădul şi pierzania de Ia n ea mu l său asupra
duşmanilor. ln chipul acesta. apariţia lui Decius stirn i
cumplită sp a imă în pri me l e ri nduri d i n spatele steagu
rilor latine, unde se produse î n vălmăşeală ; apoi aceasta
cuprinse î n treg frontul duşman. Era vizibil pen t ru toată
lume a că pe u n de tre<:ea Decius c:ălare, vira spaima î t t
rînduri l e latinilor. de parcă ar f i c ă zut peste e i trăsnetul.
aducător de moarte. Şi intr-adevăr. atunci cind Dedus s-a
prăbuşit străpuns de lăn ci , cohortele latinilor cuprinse
de pan ică se împrăştiară în lung şi în lat, în neorinduială şi
fugă nebună. Concomitent, romanii, cu sufletul eliberat de
t eama religioasă, au pornit d in nou atacul, ca şi cum abia
a t un ci li s-ar fi dat pentru întîia oară semnalul de luptă.
' Toga r om a n ă f'ra veşmintul of i ci al al cetăţenilor l i beri ro

mani. Ea se îmbrăca în general la ce r e m on i i . festivităţi etc. Ern
formată d i n tr - o buc:a t ă de stofă de lină albă. de ci rca 3-5 m e t ri .
Lfrţ i.mea togii era s t a b i l i t ă după măsura cel ui care Q purta. Avt-a
forma u nei e l i pse. Tn caz de d ol i u era de culoare închisă (toga
!lordida). Dem n i tarii statului purtau toga praetexta, care era or
natâ cu un tiv de purpură. La fel era şi toga copiilor inge1'ui (ai
cetâţf'ni lor liberi). Toga se p.u r ta în aşa fel, incit să rămînă braţul
s ting descoperit, pe cind dreptul să nu fie sti ngher i t în mişdiri.
Colţul d i n a fară era t re c ut pe sub braţul d rept şi a p oi prins de
urnarul st î ng c:u o agrafă (Jib Qla). Toga a fos t imprumutabă de h
etrusd.
·
� lnsemna adaptarea tog i i sau a că m ăş i i (tunica şi sagum -

un fel de pelerină) pen tru oficie rea unei ceremo n i i solemne c LI
prilejul slujbe l or de purificare (lustrum), la rondarea coloni i lo r ,
la i naugu rar<' a templelor, cu p r i l ej u l sacri fici i lor oficiate îna i n te
de luptă de că t re comandantul suprem. Una din p u l pan e se a r u n ca
peste cap, iar cealaltă se infaşu r,, în j u rul m i j locului, devenind
u n fe-1 de cingă toare.
:JJ9
Căci şi rorarii 1 au pornit în iureş î nş iru i ţi între antepilani,
sprij in ind cu forţe proaspete pe hastaţi şi prin c ipes. 1n vre
mea asta, triarii, cu picioru l drept îngenunchiat, aşteptau
n umai un semn al consulului pentru a porni şi ei la atac.
X A poi . în vreme ce l upta se desfăşura mai depart�,

deoarece în cîteva Jocuri l atinii obţinuseră o arecari izbi nzi
datorită superiorităţii lor nume rice, con sulul Manl i us
- după ce l a auzul veştii despre jertfa cole�ului său îşi
plăti tributul de lacrim i şi de laude p e ntr u o moarte
atît ele mem orabilă, aşa cum se cuven ea. potrivit legilor
divine şi omeneşti - stătu dteva clipe în cumpănă dacă
e momentul să intre în luptă cu triarii ; apoi, convins că
triarii trebu ie să fie păstraţi teferi şi nevătămaţi pentru
momente m ai grele, ordonă ca accensii din ultima linie de
rezistenţă, să î n ainteze pînă în faţa primei linii. îndată
ce aceştia au porn i t la atac, latinii deslănţuiră contra
atacul cu triari i lor, convinşi că romanii au făcut la fel.
Triarii l ati ni , deşi se simţeau întrucitva istovi ţi în urma
l'rîncenei î ncleştări, ş i cu toate că l ăncile lor se sfărî
maseră sau se tociseră, i - au dat totuşi înapoi pe romani
datorită impetuozită�ii atacului. Dar cind tocmai erau
gata să creadă că lupta s-a încheiat şi că au ajuns la u!
tim a linie romană. i ată că deodată consulul roman strigă
triariilor săi : ,,Daţi năvală acum, voi care sînteţi cu for
ţele intacte împotri va unui duşman sleit aducîndu-vă
aminte de patrie, de părinţii, soţiile şi copi i voştri, aducin
du-vă aminte de consulul vostru care s-a jertfit morţii pen
tru biruinţa \·oastră ! " Iar cind triarii romani s-au năpustit
cu forţele proaspete, cu armele lor scinteietoare asupra
duşmanilor, răsărind ca o - nouă linie de bătaie, întărită
cu antepi lan ii interc.:alati· în intervalurile sirurilor de
t riarii şi scoţ.înd s trigăte de luptă, ei stîrniră Î nvălmăşeală
_
1 Folosirea trupelor de acce11sl (rorarii) era un procedeu nr
uzitat în tactica m i litarii rom ană. I nt r- un asemenea caz, aceste
trupe trebu iau d o t a le eu n celaş i armament ca şi al triariilor.
310
în linia intiia a latinilor ; apoi, lovind cu suliţele pe duş
man drept în faţă, lichidind floarea luptătorilor latini,
străpu n gî n d aproape neatinşi celelalte rînd uri ale m a
nipu l elor duşma ne, de parcă latinii n -a r fi fost î narmaţi,
triarii au făcut un măcel atî t de cumplit, incit abia a pa
tra parte dintre duşmani a m ai scăpat cu viaţă.
Şi samniţii, la rîndul lor, aşezaţi în linia de bătaie mai
departe, sub poalele muntelui Vezuviu, atacind au pro
dus debandadă intre l atini.
De altfel cele m ai mari merite la ciştigarea acestui
război le-au revenit consulilor roman i , comparativ cu toţi
ostaşii armatelor proprii, fie cetăţen i romani, fie ali aţi .
Unul d i n con suli. Decius, şi-a atras numai asupra sa toată
urg i a <;ii toate primej diile venite şi de l a zeii din cer şi de
la cei ai infern u l u i . iar celălalt consul a fost atît de vi
teaz ş i a dovedit atita iscusin\ă în această bătălie, incit �i
romani i ':'i l at in i i care au l uat parte au transmis urm � i
l or am i ntirea luptei şi convi ngere a c ă p e oricare front ar
f i coma nd at, T. Manlius ar f i obţinut neî ndoiel n ic victoria.
J n fuga lor, lati n i i au ajuns pînă la Minturnae 1 . După
termin a rea bătăl iei , romanii au pus stăpînire şi pe tabăr'.l
duşm ană, luînd 5 i acolo n umeroşi prizon ieri, mai ales
cam pa ni.
Lă'>area amurg u l u i i-a împiedicat pe romani să gă
sească î n aC'e::t zi t rupu l lui Dedus. In ziua următoare
î nsă au dat de el s tră pu n s de n umeroase lănci, acoperit
de un m o r m an uri aş de leşuri duşmane. Colegul său de
consu l a t i -a făcut o stră l u ci tă inmormî ntare, demnă de
ITlOartea l u i . „
( D i r. tre evenin�('ntele ln care Titus Li\·ius se reîer:l

î n con t i n uare, a m i n t i m ndop larea, sub pre<>i u n c a mase
l or, a trei legi favoru b i l e plebeilor, men ţionabi l ă în

mod deoseb i t f i i n d aceea potrivi t căreia se ingădui;:i
1 A z i Traetto, or�1 ş por l u a r , si luat în s u d u l Laţi u l u i , l a v�ir

sarea în Ad riatica <1 rî u l u i Li r i s .
311
22
c� unul din cenzori s[1 poată fi plebeu. Pe lingă aceste
legi poporul ob �ine şi o altă mare victorie prin des
fiinţarea robirii şi a pedepse i corporale pen tru dc:.
torii. ln schimb vîrfurile conducătoare apelează tot.
mai des la funcţia de dictator, ceea ce va atrage dup3
sine o demonetizare a acestei magistraturi. Pentru re
laţiile cu populaţiile supuse Romei este caracteristic
faptul că, după cucerirea întregului Latium, senatul
rom a n hotărăşte a cordarea diferenţiată a unor mari
drepturi politice acestor populaţii. Di ntre războaiele
d i n acest timp sîn t relatate cele cu grecii d i n sudul
I taliei şi cu samniţii, pe vremea dictatorului LU C'i m
'
Papirius cursor.)
AUTORITATEA DICTATORIALA, PUSA LA

ÎNCERCARE, I ESE BIRUITOARE
XXX D ictatorul Papirius plecî nd la Roma. ca să

. . .
repete auspicii le - d i n îndemnul paznicului coli \·iei sacre

îl avertiză pe comandantul cavalerie i să nu se mişte d i n
loc ş i s ă n u angajeze n i c i o luptă cu duşmanul î n lipsa sa .
După plecarea d ictatorului însă , Fabius află prin iscoade
că în tabăra samniţi lor ostaşi i răsuflă uşuraţi , ca ş i cum
n ic i un p icior de roman nu s-ar mai afla în Samnium. De
aceea, semeţul tinăr, fie i ndignat că n u i se acordă impor
tanţă şi că toată lumea îşi punea speranţa numai în d ic
tator, fie socotind că a sosit momentul să d ucă la bun
sfirşit acest războ i , d upă ce iŞi rîndui armata în l i nie d e
bătaie, făcînd toate pregătirile necesare, porni către Im
brinium 1 (aşa se cheamă locul unde s-a dat bătălia). Acoio
s-au măsurat roman i i cu samniţii .
Roma n i i s-au bucurat de atîta noroc în această bătălie,
incit lumea a fost convinsă că chiar d acă ar fi fost de faţă
d ictatorul, operaţiunile mi l i tare n-ar fi fost conduse mai
1 L o ca l i ta te neidenti fic a tă.
312
bine. Şi comandanţii şi-au făcut datoria cu priso3i nţă, 7i
ostaşii au fost la înălţimea comandanţilor. La rîndul său,
cavaleria, din imboldul tribunului militar, L. Cominius,
care nu izbutise să s trăpungă linia duşmană cu toate repe
tatele atacuri date, a luat iniţiativa unui nou atac. Sco
ţînd frîiele din gura cailor şi dindu-le pinteni, călăreţii
s-au năpustit atît de năprasnic asupra sarnniţilor, incit nu
i-ar fi stăvilit n ici o putere din lume. Dind peste cap şi
ostaşi şi arme, ei pricinuiră un puternic prăpăd în rîn
durile du�manilor. Şarja cavaleriei · a fost urmată de atacul
pedestrimii, care a nimicit inamicul în neorînduială.
Douăzeci de mii de leşuri samnite au rămas în acea zi pe
·
dmpul de luptă, spun analiştii . Am găsit relatat de unii
istorici că în lipsa dictatorului romani i s-au măsurat în
două rînduri cu samniţii, repurtînd victoria în ambele
lupte. La cei mai vechi analişti am găs i t menţionată nu
mai acea<>tă singură bătălie. Unele anale însă trec cu totul
cu vederea aceste lupte.
Comandantul cavaleriei, care capturase în urma dezas
trului atlt de greu suferit de samniţi o uri�ă cantitate de
trofee, a ordonat să se facă un morman gigantic de arme
şi să I i se dea foc. Aceasta, fie pentru că fuseseră făgă
duite vreunuia d i ntre zei 1 , fie, dacă se poate crede ce
scrie Fabius 2 , pen tru ca dictatorul să nu culeagă roadele
victoriei sale, înscriindu-şi numele sub aceste trofee, sau
luîndu-le cu s i ne la Roma, în vederea triumfului. Dease
menea şi raportul asupra acestei bătălii . încununate de
izbîndă, care fusese adresat senatului şi nu dictatorului,
era o dovadă că Fabius n-a vrut să-şi împartă laurii succe
sului cu dictatorul 3•
1 A rmele captura te de l a inamic pe cîm pul de l uptă se dedi
cau zeului V ulcanus (la etrusci Volcha), zeu l focului şi al meşte

şugarilor, şi l i se dădea foc.
� Se referă aici la analistul roman Fabius Pictor.
3 Din cele relatate aici de T. Livius se deduce că s-a adus u n
dublu prej udiciu prerogativelor dkta torului, d<'oarece raportul
asupra si tua\iei fro n t urilor de l uptă şi succeselor repurtate era
31 3
22*
La rindu-i, stăpînit de invidie, dictatorul îşi manifesta
pretutinden i minia şi mîhnirea, mai ales în faţa celor care
se bucurau . de această victorie cîştigată. De aceea, brusc,
el a suspendat şedi nţa senatului, părăsind incinta şi de
clarînd sus si tare că în acea bătăli� nu legiunile samniţi
lor, ci înalt� demnitate a dictaturi i şi disciplina militară
au fost date peste cap şi încălcate de comandantul cava
leriei si că niciodată romani i nu vor izbuti să î nfrîngă for
ţele s �mniţilor, dacă va lăsa nepedepsit dispreţul faţă d e
autoritatea s a !
De aceea, plin de înverşunare şi de ură, dictatorul a
pornit spre tabără. Deşi a ajuns acolo cu mare repeziciune,
n-a putut totuşi sosi înaintea zvonurilor î napoierii lui , căci
i-o luaseră î nainte alţii , care au plecat în goană într-adins
din Roma, ca să dea de ştire în tabără că d ictatorul se în
toarce dornic de pedeapsă şi că nu face decî t să laude
fapta lui Titus Manlius 1
XXXI Fabius, în m ijlocul unei ad unăr i pe care o con

'l'Ocase de urgenţă, rugă pe ostaşi ca, cu aceeaşi bărbăţie
cu care .au apărat pe cîmpul de luptă Republica împotriva
celor mai înverşunaţi duşman i , să-l sprij ine şi pe dinsul
în faţa cruzimii nestăpin ite a dictatorului , - pe el, sub a
cărui oomandă şi auspicii au fost duşi la biruinţă. „Dic
tatorul se î ntoarce în tabără, scos din m inţi de invidie,
înverşunat împotriva vitejiei şi succeselor obţinute de
.alţii : el spumegă de minie că în lipsa lui Republica a
fost slujită cum trebuie, obţinindu-se succese, şi ar pre
fera, dacă ar putea să schimbe soarta războiului, să-i vadă
comuni cat senatului roman de către comand a n tul suprem al
unei armate romane. Un comandant în subordine era obligat să.
comunice situaţia opera ţ i un i lor m i l i tare desfăşurate de el, pe
cale i erarhică, dacă era "legatus - consul u l u i , dacă era comandant
a l cavaleriei - di ctatorului .
1 Titus Manlius, fiind consul , a ordonat executarea fiului său
pentru încălcarea discip l i n i i m i li tare, episod i s torisit în Cartea a
V I I I -a , cap. V-VI I I .
::1 1 4
victorioşi mai de grabă pe samniţi decit pe romani. Dic·
tatorul susţi ne că i-a fost dispreţuit ordinul, ca şi cum nu
l-ar fi oprit să lupte d i n aceleaşi motive pentru care
suferă acum că a a\'ut loc bătălia. Şi atunci , tot din i nvi
die pentru \"i tejia altuia, a vrut dictatorul să-l împiedice
să-şi facă datoria, î ncercind chiar să smulgă armele din
m i i n ile ostaşilor roman i dorn ici de luptă, ca să nu facă
nici o mi şcare în lipsa sa. Acum d ictatorul turbează de
furie şi pătime-:;te, fii ndcă ostaşi i chiar şi fără L. Papirius
nu s-au înfr : coşat şi n ici n -au stat cu m î i n i le în sin ; pen
tru că el, Q. Fabius, s-a socotit pe s i ne comandant al cava
leriei şi nu ordonanţa dictatorului. Ce s-ar fi întimplat î n
cazul unui eşec, care p r i n jocul hazardului e posibil î n
ori ce război , dacă chiar şi acum - ci nd duşman i i au fost
în\'inşi şi Republica a repurtat un asemenea succes cum
n-ar fi putut obţine nici d i ctatorul - acest comandant
u n i c, îl amen inţă cu supliciul pe comandantul cava
leriei ? Dar d ictat orul nu este mai porn i t îm potriva co
mandantu lui cm·aleriei dedt împotriva tribunilor mili
tari împotri va centurioni lor, ba ch i ar şi îm potrh·a sol daţi
lor în'?h?i . Dacă ar putea, s-ar n ăpusti cu furie împotri va
tuturor. Dar f i i n d că nu e în stare să facă aceasta, tabără
numai îm potri n1 unuia singur. Invidia, î nt ocmai ca şi fo
cul. tinde să răzbată la tot ce-i înalt 1 . De a('eea se n ă
pusteşte numai asupra aceluia care a fost autorul pl anu
lui de luptă, asupra conducătorului acţiuni i . Ducă va fi
în stare să facă să dispară, odată cu omul, şi gloria fapte
lor sale de arme, atunci d ictatorul îşi va domina ostaşii ca
un înv ingător asupra unei oştiri prizoniere şi va îndrăzni
împotriva ostaşilor tot ce-şi va permi te contra coman d an
tului caYaleriei." Pri n urmare, numai sprijinindu-I pe
acesta ostaşii îşi \"Or apăra propria lor libertate ; daC'ă va
vedea la os t a !ji acelaşi unan i m devotament pe care l-au
doved i t în l u ptă, pus în slujba salvării unui singur om,
1 „El iam invi<liam tamquam ignem , sum ma petl' re".
atunci şi simţămintele d ictatorului vor încli na spre o ho
tărîre mai blindă. I n sfîrş i t el, Fabius, îşi încredinţea;;i;ă
v iaţa ş i toate bunuril e sale v i tej i ei. :;; i credinţei ostaşi lor
săi . Din toate părţile au i zbucn i t strigă te d e î mbărbătare
şi îndemnuri ca Fabi us să nu.:..ş i piardă cumpătul. deoarece
cită vreme legiunile romane stau d e veghe, n i meni nu v::i
îndrăzni să com i tă vreo si lnicie împotriva lui.
XXXII Nu mult după aceasta veni şi d i ctatorul, care

ordonă să se sune cu trîmbiţa adunarea ostaşi lor. F'ăcin
du-se tăcere, crai nicul îl strigă cu voce tare pe comandan
tul cavaleriei. Cînd acesta, venind de l a locul său d e j os,
s-a urcat la tribună, d i ctatorul i -a adresat următoarele
cu \·i nte :
„Qu i ntus Fabi us ! Deoarece d i ctatorul este cel mai
înalt demnitar al statulu i ş i ordinelor sale se supun şi
cons u l i i ; care sî nt învestiţi cu puteri regeşti , prec u m şi
pretori i , care sin t aleşi în funcţie sub aceleaşi auspici i ca
şi consu li i , îţi pun aceast ă î n trebare : eşti oare de păren!
că e drept sau nu ca şi coman dan tul cavaleriei să ascu1k
.
d e ordi nele sale ? Te mai întreb, d acă eu, plecînd d i n
Roma convins că auspi c i ile sînt nesig ure, t rebuia să pun
î n pri m ejdie interesele supreme ale Republ icii d ispreţuind
prescripţiile religioase, sau să pornesc la repetarea auspi
ciilor, ca să n u întrepri nd n i c i o acţiune fără asen timentul
z eilor ? Totodată te mai întreb, dacă ho tărîrea care m-a
împi edi cat pe m i ne, di ctatorul, d i n respect pentru sfin
tele rînduieli rel igioase, să duc la bun sfîrşit războiul nu
e valabilă şi pentru comandantul cavalerie i , sau acesta e
scutit de a o respecta '? D:ir ce rost are să-ţi m a i pun ase
menea î ntrebări , cînd tu ştii prea bine că, chiar d :::că aş f i
plecat fără s ă dau vreun ord i n , nu s-ar fi cuven it să-ţi pui
în apli care hotărîrea d ecît d upă consultarea opiniei mele ?
Răspunde : nu ţi-am in terzis eu oare să întrepri nzi orice
acţiune în l ipsa mea ? Nu ţi-am i n terzis eu să te baţi cu
d uşmanul ? Cu toate acestea, tu, dispreţuin du-mi ordinul,
316
ai î ndrăznit să te lupţi cu v răjmaşul, î n po f i da auspiciilor
nesigure. i n pofida oprelişti lor religioase, î ncălcîn d ord i
nele ostăşeşti şi d iscipl i n a militară ş i voi nţa divin ităţi lor.
Răspunde numai la î n trebările mele, dar în afară de aces
tea nici un cuvî nt mai mult ! Lictor, apropie-te ! "
Pentru coman dantul canileriei nu era un lucru uşor să
răspundă la fiecare î ntrebare î n parte ; de aceea, el cîn d se
pli ngea, că acuzatorul este în acelaşi timp şi judecător.
cind striga că poate să i se ia mai degrabă viaţa, decit
gloria faptelor vitejeşti . Rînd pe rînd el ba se dezvino
văţea, ba acuza. Atunci Papirius, simţind că i se urcă din
nou sîngele î n cap, ordonă ca Fabius să fie despuiat de
veşmi n te, iar vergile ş i securea să fie gata să intre în
fun cţie. Atunci comandantul cavaleriei imploră credinţa
ostaşilor de faţă. În \Teme ce l i ctori i ii s fîşiau hainele, el
işi căută refugiul în rîndurile tri ari i lor, care dej a începu
seră să dea sem ne de agitaţie în adunare.
Atunci . în în treaga ad.unare se produse treptat o zarvă
de nedescris. Se auzeau ici rugămi n ţi , colo ameni nţăr i .
Ost�i i care şedeau întîmplător aproape de tribuna jude
căţi i , deoare<'e puteau fi �or recunoscuţi, găsindu-se sub
ochii d ictatoru lui , î l im plorau pe acesta să-l cruţe pe co
man dantul ca\·aleriei şi să nu pedepsea-<;că şi armata odată
cu el ; însă ceilalţi ostaşi , de la capătul opus al adun ării
şi care se grămădiseră în jurul lui Fabi us, începură să
rostea<>eă cu\· i nte de ocară la adresa neî nd uplecatului dic
tator, fiind gata-gata să se răzvrătească. Î ntr-adevăr nici
chiar la locul judecăţii nu erau potolite spiritele. Legaţi i ,
care şedeau în jurul scaunului d e judecată, î l rugară
atunci pe di ctator să ami n e hotărirea pî nă a doua zi şi
pentru a se potoli minia, şi pentru a avea vreme de chib
zu i t. Destul a fost pedepsit Fabius pentru avintul său tine
resc, ziceau ei, destul a fost ignorată victoria ciştigată de
el. Să n u se înti ndă coarda atît de departe. incit să se
condamne la moarte un ti n ăr ca Fabi us , singurul copil la
317
pări nţi, lov i n d a tî t de cr u n t pe tatăl lui , un bărbat at�� de
vestit, şi m u n ci n d o pată peste întregul n eam al F abu l or .
Deoarece d ictntorul se sinch isea prea puţin de rugă
minţile şi sfaturi le l or, legaţi i l-au î n dem nat să arunce o
privire asupra adunării ag i tute, spunîn d u-i că, faţă de
v î rs ta ş i de înţelepciunea sa, nu se cade să aţîţe vrajba în
s ufle tele ostasilor, dind nas· tere unei ră sc o a l e , căc:i ni
�eni nu-l Ya · îm·i n u i pe Q. Fabi us pentru că a vr ut să
scape de p edeaps ă , ci , d i m pot r i \· ă , pe dictator, dacă el,
o rb i t de minie, va stî rni re vo lt a î n d re p t ă ţ i tă a m ul ţimii
ostaşilor, care vor tăbărî a-supra lui. Î n s fî rşi t, să nu
cre a dă dictatorul că ei v o 1·b es c în m od ul acesta p e ntr u a
fi pe placul lui Q. Fab i u s ; ei sî n t g ata să j ur e . dar n u e
î n i nteresul Republicii să se i a m <l<;uri i m po t r i Y a l u i Q. Fa
bius în acele vremuri .
XXXIII ITeoarece prin acc�.te vorbe legaţ i i , î n loc să-l

îm b l î n z ea scă faţă de comandantul cavaleriei, mai tare l-au
îndîrjit, Papirius le-a ordonat să coboare de la tribună.
Zadarnic încerca c ra i n i cul să facă l i n i şte, fii ndcă nici gla
sul d i ctatorului, n i c i al s l uj i t or i lo r săi n u se mai auzea
d i n pr i c i n a zarvei şi î n văl măşel i i . N o ro c că amurgul a p us
capăt acestui tumult, la fel cum se intîmplă şi pe cîmpul
de luptă. Comandantul cavaleriei a pr i m i t ordi n să se pre
zinte di1_1 nou la judecată a doua zi. D eo a re c e toţi d i n
jurul său l-au com·ins c ă d i n cauza agi taţi ilor î nverş u
natul dictator va fi şi mai neînduplecat, Fabius a fugit î n
asc un s d i n tabără, ducîndu-se la Roma.
In urma i n terv en ţi ei tatălui său , l\Iarc us F a b i us , care
fusese de trei ori consul şi di ctator, s e n a t ul a f o s t convocat
de îndată. Aici, în t i m p ce bătrînul îl î n \'i n u i a pe dict:1-
tor în faţa sena torilor p en t r u purtarea lui ti ran ică şi ne
dreptăţile săvîrşi te, se auzi în incinta cur iei l arma lictorilor
care dădeau lumea la o parte ; d upă d l e\·a clipe apăru
pe�te măsură de furios şi d i c ta t o r u l , care, aflînd că Fa-
318
bius a părăsit tabăra. pornise în urmărirea lui, î nsoţit de
un pilc de cavalerie U!'_'oară.
l n senat s-a produs d i n nou rumoare, atunci cind Pa
pirius a repetat ordinul ca Fabius să fie rid icat. Cu toate .
că frunta�ii senatorilor au î n cercat să în moaie cerb icia
dictatorului , acesta ră mase neînduplecat. Atunci tatăl l ui
Fabius ro�ti următoarea cuvintare :
„Pentru că în f a ţ a ta n -au Yaloare nici autoritatea se
natului . nici bătrineţea m ea, căreia tu î i pregăteşti sfi rşi
tul lipsind-o de unicul vlăstar. nici vitejia, n i ci n obleţea
ginte i din care se trage comandantul cavaleriei şi pe care
tu însuţi l-ai n umit în funcţie, şi pentru că pe tine nu te
mi.şcă deloc nici rugămin\ile, care i-au imblînzit de multe
ori chiar pe duşman i şi care împacă minia zei lor înşişi ,
atunci m ă adre�ez tribunilor plebei şi fac apel la popor.
Pentru că tu dispreţuieşti judecata armatei tale şi n u res
pecţi n ic i judecata senatului . atunci cer să apari şi tu î n
faţa unui alt j udecător. ţţoporul roman, care este singun1l
în măsură să te j udece, fiindcă are putere şi forţă cu mult
mai presus de d ictatura ta. Voi vedea eu atunci dacă nu
vei ceda în faţa apelului meu la popor, în faţa căruia a
cedat însuşi Tullus Hostilius, rege al romani lor ! ".
Toată lumea porni atunci di n i n cinta senatului către
locul de adunare a poporului. Dictatorul împreună cu
cîţi\·a însoţitori şi comandantul . cavaleriei întovărăş it de
tot conYoiul fruntaşilor cetăţii se urcară la tribună. Atunci
Papirius ordonă cu tînărul Fabius să coboare de la tri
bună si ' să se ducă la locul cuvenit celur î n subordine.
·
Tatăl 1 ui Fabius îşi urmă ş i el feciorul. spunîndu -i di ctato
rul ui : „Bine ai făcut cind ai ordonat să coborîm în acel
loc de unde \·om putea să dăm drumul glasului ca simpli
cetăţf.•ni ! " .
La început cu\"intelc rostite d e bătri nul Fabi us s0
auzeau cu intermiten\ă, din cauza zgomotulu i produs de
strigăte, însă pe urmă, treptat-treptat, pe măsură ce se
infierbinta, criticind atitudin ea tru faşă �i cruzimea lui
319
Papirius, glasul său puternic, p l i n de revoltă, înnăbWJf
larma. Şi el a fost d ictator la Roma, spunea bătrînul, dar
niciodată, nimen i , nici. chiar un plebeu, nici un cen turion ,
nici u n ostaş n -a fost jignit de d însul ; î n schimb acum
Papirius caută să dştige o izbîndă şi să triumfe asupra
unui comandant roman, de parcă ar fi vorba de o căpe
tenie a duşm anilor. „Ce deosebire între s imţul m ăsuri i de
care dădeau dovadă înai ntaşii şi acea<.>tă tirani e şi cru
zime de astăzi ! Dictatorul Quinctius Cinci nnatus după
ce l-a salvat d i n încercuire pe consulul L. Minucius , se
mulţumi să-l pedepsească lăsindu-1 la comanda armatei
numai cu gradul de legat în locul aceluia de consul. La
fel nici Marcus Furius Camill us nu şi-a vărsat minia la
timpul respectiv şi n ici n-a făcut vreo dare de seamă j ig
n i toare în faţa senatului sau poporului l a adresa colegului
său Luci us Furius, care, d ispreţuind bătrîneţea şi incăl
cind autoritatea, a angajat o luptă pe care a pierdut-o
în modul cel mai ruşin os, ci. dim potrivă, la î ntoarcerea
din război , dintre toţi tribunii de rang consular, l-a ales
tot pe Furius ca tovarăş la comanda supremă, atunci cind
sen atul î i încuviinţase să recomande, după dorinţă, pe
vreunul d i n colegi . Într-adevăr, poporul care e singurul
în măsură să deţină toată puterea în orice privinţă, şi-a
mani fostat altfel i ndignarea împotriva acelora care d i n
nechibzuin ţă şi d i n nepricepere î n ale războiului au pier
dut armate întregi pe cîmpul de luptă, pedepsi ndu-i nu
mai cu plata unei amenzi . Pînă în ziua aceea nici un co
mandant roman n-a fost condamnat la pedeapsa capi tală,
pentru că datorită lui războiul a fost rău condus, ajungîn
du-se la dezastru. în schimb, acum sint ameninţaţi cu ver
gile şi cu securea - fapt interzis chi ar împotriva î nvin
şi lor înşişi - coman danţii v ictorioşi ai poporului roman,
care ar merita să fie purtaţi în triumf ! La urma urmei
ce s-ar fi cuvenit să îndure fiul său dacă şi-ar fi pierdut
armata, sau d acă aceasta ar fi fost împrăştiată şi pusă pe
fugă, iar tabăra lăsată pradă duşmanului '? Minia şi vio-
320
lenţa ar fi putut merge oare mai departe ca acum , cînd a
dat ordi n ca fiul F.ău să fie schingiuit şi ucis ? Oare este
adm isibi l ca acel om care constituie pentru :B,ollla u n . mo
tiv de bucurie, pentru care se oficiază s lujbe de m ulţum i re
şi i se adresează f eli c i tăr i
în cinstea căruia s-au desch is
,
templele zeilor ş i pentru care fumegă tămîia pe altare şi

se fac sacrificii şi slujbe şi care a fo't copleşit cu daruri,
să fie despuiat pînă la piele, să i se sfo;ie carnea cu lovi
turi de vergi î n văzul p oporului roman şi sub priv i ri le
Capitoliului, cetăţui i şi ale zei lor, al căroc ajutor n u în
zadar l-a implorat în cel e d ouă bătălii ? Cu ce suflet va
îndura armata groaznica privel işte a caznelor comandan
tul u i s ău , sub a căru i conducere ş i aus pi c i i a cîştigat bi
rui nţa as u pr a d u şm <.! n u l u i '? Ce j ale va d om n i î n tabăra
romană şi ce freamăt de b uc u rie la d uş m a n i ?"
Bătrînul tată spunea acestea \'ărsind şiroaie de lacrimi
ş i îmbră\işîndu-şi fecioru l , ş i astfel cî n d plîngînd , cînd
mustrînd e l implora ajutorul zeilor ş i al oamenilor.
XXXIV De partea bătrî nului Fabi us erau ş i �enatul

cu m ăre ţ i a l ui , şi s i mpatia poporului, şi spriji nul tribun i -
lor p lebe i şi am i n t i i e a a r m a t ei , care n u era de faţă.
, .
Pe de altă parte Papi r i U.<; scoac;e în relief puterea de
n e i m· i ns a poporului roman ş i .d iscipl i na m i l itară, menţio
n î nd că ord i n e l e dictatrirului trebuie respectate fără şo
v ăi re şi î ndepl i n i te în totdeauna ca şi poruncile zei lor.
El am i n t i de ord i n u l lu i Manlius To rq uatu s care s-a l ipsit
.
de fiul să u pe n tru că dragostea pări ntească a fost mai

,
prejos de i n teres u l suprem al statului : „ La fel � procedat

şi .Lucius Brutus, ctitorul l ibertăţi i romane, cînd a l uat
măsur i împc:tri \·a ce lor doi f i i a i săi . Ş i acum senatorii,
ca nişte părinţi îngăduitori ş i bun ici prea slabi ş i prea
buni la s u f l et, îngăduie să f ie î ncălcată autori tatea unui
magistrat suprem . spre a face hatirul unui t î nă r , ca să se
aleagă praful ş i pulberea de toată d isciplina m i li tară, de
pa rc ă aceasta ar fi un lu cru de nimic !" ln cee a ce�l pri-
321
veşte însă el se- va in căp ăţi n a să ră mi n ă pe poziţia sa de
la în cep ut şi nu va perm ite să se reducă n i m i c din pe
deapsa cuvenită aceluia care s-a luptat cu du� metnul neţi
n ind s eama nici de vrerea zeilor şi nici de au s pi ci i l e îndo
ielnice. Nu stă în puterea sa ca autoritatea di ctntorului
să rămină pe veci neşti rbită ; dar L. P ap i rius nu va ad
m i te nimic care să m icşoreze prerogativele acestei pu t e r i .
El dore şt e ca n i ci puterea tribuniciană, ea î n să ş i invi ola
b i lă, să nu lezeze prin opoziţ i a sa prestigiul statului ro
man şi n i ci poprul să nu acţioneze împotriva lui în s uş i ,
d es fi i nţî n d puterea d i c tatoru lui şi dreptu r i le dictaturi i .
„Dacă totuşi s e v a aj un ge l a această stare d e lucruri ,
urmaşii nu-l vor acuza p e I. P ap i ri us , c i p e tribun i i ple
bei , precum şi j udecata s trîmbă a poporului. Iar dacă o;e
va încălca odată d i s c ipli n a m i li tară, atun ci nici un ostaş
nu va mai as c u lta de ord i nu l centurionului, centuri o n i i
de al tribunului, n i c i tribunul d e al l eg a t ulu i , n i c i legatul
de al consulului , n ici com andantul cavaleriei de al dicta
torului ; n i meni nu va mai respecta nici pe oameni şi n u
va avea teamă nici d e zei ; m i vor m a i ţi n e seamă n i ci de
·ord inele comandanţilor, nici de vrerea urs i tei , arătată prin
i n termed i ul aus picii l or . Ostaşii vor colinda fără p erm i s i i
după bunul l or plac prin ţara prietenilor s a u duşmani lor ;
·nemai fi i nd ţi nuţi î n f rîu de nici u n legămint sacru , îşi vor
face de cap oriunde le va veni la indemînă ; adunindu-se
în număr m i c în j urul drapelului, ei vor s firşi prin a
dezerta cu toţii. Nu se vor mai aduna la timp ci n d se va
da ord i n ; ei vor î n cepe l u pta fără a se gîndi dacă e zi
sau noapte, dacă poziţia e avantajoasă sau dezavantajoasă,
dacă au p r imit sau nu ordin de la comandant ; ei nu vor
urma steagurile şi n u -şi vor păstra dndurile şi vom avea
atunci o hoardă oarbă şi întîmplătoare în locul u n ei ar
mate impunătoare şi sacre. De toate aceste n enoroc i ri
dezonoran te veţi răspunde voi, tribuni ai plebei, în faţa
pos te ri tăţi i ! S upuneţi -vă deci conştiinţa voastră oprobiu
lui pentru plăcerea l u i Q. Fabi u s ! "
32:?
XXXV Pe cînd tribunii plebei şedeau încremeniţi şi se
temeau mai mult pentru soarta lor decît pentru viaţa ace
luia pen tru care se recursese la sprij inul lor, poporul
roman , într-un glas, i -a scăpat de această grijă împovără
toare recurgind la rugăminţ i stăruitoare adresate dictato
rului , pe care-l implorau să-l absolve de pedeapsă pe co
mandantul cavaleriei . La rîndul lor, în faţa acestei
situaţ i i , şi tribun i i plebei i ns istară în acelaşi mod rugin
du-l n eîncetat să adm ită că a greşi e omeneşte 1, şi deci să
acorde iertare avîntului t ineresc a l lui Fabius, căci a fost
destul de pedepsit pînă acum. Atunci şi tînărul şi bătrînul
căzură în genunchi in faţa dictatorului , uitind de tot con
fli ctul d i n tre ei, căutind să îmblinzească prin rugăminţi
minia d ictatorului .
De a�tă dată, după ce s-a făcut linişte, dictatorul spuse
următoarele :
,.Bravo, roman i ! A î n vins discipl i n a m i litară ! J\ în
vins !oii măreţia puteri i supreme, care risca să n u ma i
existe după ziua de azi ! N u este absolvit d e vină Q. Fa
bius, care a luptat incălcind ordi nul comandantului său
suprem , dar pentru că şi-a recunoscut vina se va bucura
de iertarea pe care o datorează însă poporului roman, o da
torează puterii tribuni ciene, cărora li s-a adresat ca să
obţi nă iertare şi nu ca să i se facă dreptate. Să trăieşti,
Quintus Fabius , prea fericit pentru do\•ezile unan ime de
dragoste pe care ţi le arată concetăţen i i tă i , care te-au
apărat într-un mod atît de strălucit, şi să te bucuri de victo
ria cu care cu puţin înainte te făleai ! Să trăi.eşti, cu toate
că ai îndrăzn it să faci o faptă pentru care nu ar fi putut si1
te ierte nici măcar tatăl tău, dacă ar fi fost în locul lui
L. Papir ius ! Dacă nei , poţi să te împaci cu mine. Însă po
porului roman , căruia ii datorezi astăzi viaţa ta, ii vei do
vedi cu adevărat recunoşti nţa ta numai dacă această zi te-a
1 In lat. „Veniam errori h u m a n o", echivalent oă sens cu ce

lebra maximă a lui Teren l i u s : „Errur<' h u m a n u m est".
3�3
învăţat î n d e a j u ns să dai ascul tare o r d i n e l or legale date de
superiori şi în timp de pace şi în t im p de război ! "
După ce a declarat că nu-l mai reţine pe comandantul
cavaleriei, dictatorul coborî din templu în mijlocul satisfac
ţiei senatorilor şi a bucu riei şi mai mari a cetăţenilor care-l
înconj urară cu dragoste, fel ici tînd şi ovaţionind, cînd pe
dictator, cind pe comarudantul cavaleriei, şi-i î ns oţi r ă pină
la c asele lor. In modul acesta, autoritatea puterii militare
apăru mai întărită prin încercarea la care fusese sup us
Q. F ab i us , decît pri n m o arte a jalnică a tînărului Ma n li u s .. .
CARTEA A IX-Â
FURCILE CAUDINE. IN CAMPANIA DE REPRE

SALII, ROMANII SPALA RUŞINEA INFRINGERJl
DE LA CA UDIUM
I ln anul următor a avut loc pacea caudină vestită prin

d ez as tru l suferit de roman i . Aceasta s-a întimplat pe
ti m pul consulilor T. Ve turi us Calvi nus şi Spurius P ost u
rnius. l n acel an comandan tu l suprem al sam niţi lor era
C. Pon ti us , fiul lui Herennius, un om dotat cu o inţelep
ciune fără se amăn . La ri ndul său şi Pontius se bucu ra de
mare faimă ca război nic şi conducător. C'înd împuterni
ciţii săi trimişi la Roma pentru a da sa t i sfa c ţ ie , aşa cum
romanii l e pretinseseră conform tratatului, s-au întors
fără să fi încheiat pace, Ponti.u.<; a d e cl arat următoarele :
„Să nu credeţi că această solie n -a real izat n i m i c !
Dim potrivă, prin ea s-a expiat întreaga minie a ze i lor ,
ce se re v ărsa asupra noastră în urma incăkării tratatului.
S1n t pe deplin încredinţat că zei i , oricare a r fi ei , cai·e au
găsit de cuviinţă să ne determine să dăm satis.facţia ce
rută, potrivit obligaţiilor tratatului, n -au \Tut deloc ca
romanii să respingă cu atîta aroga n ţ ă despăgubirile ofe
rite de noi. Căci p r i n ce a l tce va s-ar f i cuvenit să fie îm
păcaţi T.eii şi imblinziţi oamenii, dedt pri n ceea ce am
oferit noi ? Bun u ri l e pe care i le-am luat d uşmanului
1 E vori> a d e a n u l 3 2 1 i.e.n
nostru ca pradă de război le-am restituit, cu toate că se
cădea, potrivit dreptului războiului, să rămină mai de
parte în mîinile noastre. Pe i nstigatorii războ ! ului i-am
predat morţi i, prin vrerea ursitei , deoarece nu ne-a fost
cu putinţă să-i predăm vii romani lor. A verile lor le-am
trimis la Roma, ca să nu fim acuzaţi că sîntem complici
la vina lor. Cu ce-ţi mai sint eu dator, romane '? Cu ce
mai sînt obligat faţă de tratat, �aţă de arbi t1:i i tratatului ?
La care j udecător să mai recurg, romane, pentru pedep
sirea mea ? Nu resping nici un judecător, fie el popor, fie
si mplu particular. Dacă cel obidit nu poate găsi nici un
spri j i n în legile omeneşti împotriva celor puternici, atunc i
îmi voi găsi scăparea la zei, singurii în măsură să pedep
sească trufia romanilor, care nu mai poate fi în durată, ş i-i
voi ruga să-şi arunce fulgerele miniei asupra acelora care
nu se mulţumesc nici cu bunurile lor şi nici cu ceea ce
li s-a mai dăruit pe deasupra şi de la alţii şi a căror sete
de răzbunare nu se m ai satură nici cu uciderea vin ovaţi
lor, nici cu predarea trupurilor lqr neînsufleţîte, nici cu
bunurile care le-au fost înmînate odată cu trupurile foş
tilor stăpîni. Romanii nu mai pot Ii îm păcaţi nici dacă le
o ferim sîn gele nostru, pentru a n i-l sorbi, şi nici m ărun
taiele noastre, spre a le sfîşia !
Samniţi ! Războiul este j ust pentru cei care sînt ne
voiţi să-l poarte şi e legitimă ridicarea armelor de către
cei cărora nu le m ai rămîne o altă nădejde <lecit în arme !
De aceea, de vreme ce acum e momentul cel mai prielnic
pentru ca oamen i i să-şi arate \Tednicia ş i să pornească la
treabă, CU \"Oia sau fără Voia zeilor, fiţi Încredinţaţi că,
dacă pînă acum aţi purtat războaie mai degrabă împotriva
zeilor, decît a oamenilor, acesta care-i pe punctul să iz
btwnească îl veţi purta sub conducerea zei lor înşişi ! "
l l După ce Pontius a făcut aceste prorociri, care pa

cit erau de pline de nădejdi, pe a tît erau de adevărate,
a purces cu oastea sa aşezîn d - o
in apropiere de Cattdium 1;
în cel mai feri t loc cu putinţă. De acolo, trimise la Cala
tia 2, unde aflase că se găsesc consulii şi tabăra romană;
zece ostaşi îmbrăcaţi în straie de ciobani, cărora le po-'
rund să-şi pască vi tele răzleţiţi, nu departe de unităţile
romane ; el le dădu totodată îndrumări ca, în cazul în
care aveau să cadă în mîini le trupelor romane de prădal
nici, răspunsurile lor să fie aceleaşi : „legiunile samnite
se află î n Apulia şi au î mpresurat Luceria 3 cu toate tru
pele lor ş i sint gata s-o cucerească pri n forţa armelor".
Ba sam n i ţi i r ă spî n d i s eră într-adins ş i mai înainte aseme
nea zyonur i , care au ajuns pînă la roman i ; însă cea mai
mare încredere în aceste zyonuri au prezentat-o cioban i i
sanm iţi, cu atît mai m ult, cu cit răspunsuri le tuturor se
potriYeau intre ele.
Era n e î n d oie l n i c că romani i vor sări în ajutorul unor
ali aţi b u n i şi de cred i n ţă ca l uceri n i i ; exista totodată şi
team a ca pr i mej di a p re z en tă î n în treaga Apuli a să n-o
deterip i n e să r u pă legă t u r i le c.;u Roma. De aceea rom anii
au chibzui t doar asu pra dru m ului p e unde să meargă.
Către Lu c e ri a duceau două câi : una de-a l u n g ul ţărmului
Mă r i i de Sus "'. un d1�um ş i l i b er ş i larg, c are însă c u cit
era mai sigur, aproape cu a t i La era m ai lung ; cealaltă
cale, în sC'h i mb, care ducea pri n trecătoarea n u m i tă Furc i le
Cau d i n e .i, e r a mai scurtă. De la n atură, acest loc are u rmă
toarea i n fă\i <:-are : se află a( ol o două trecători ad î n c i . în
guste �i acoperi te de codri ; î n j uru l lor e un lanţ .neîntre-
1 Capi tal<1 ra m u r i i sam n it<' a c a u d i n i lor era situat{\ î n tre

C;i p u,1 ) i 11<' neve n tum (În l'entrul S a m n i u l u i ) azi San ta A ga ta d e
Goti .
2 Ca l a lf o , ora-:; în Sam n i u m . si tuat în apropiere de C a u d i u r n.
J A z i L u c Pre. oras s i l uii t în n ord-vestul A p u l i e i.
4 ;\zi M a rea A d r i a ti că.

• Ueri l P 1 1 l l' a u d i n se găs�te în tre Mons Tabernaculus (azi
Roi:rn Ramo l u ) l a sud şi Mon t e Vergi n e la vest. Are o l u ngime
de J ,5 k m . Rela tarea �i d esrrierea lopogra fil'ă a lui T i t u -; Li\ i u;;,
confi rma t."l � i de i s torkul grce .-\ p pi a n os corespu n d e rea l i l i1 ţ i i .
2 3 - A b U rbe condita, v o i . l
rupt de culmi muntoase. închis în m ij locul lor, se găseşte
un şes destul de întins, a cop erit de ierburi şi de apă, prin
mijlocul căruia trece drumul. I nsă, înainte de a ajunge
aici trebuie să străbaţi prin trecătoare, după care, sau
faci calea întoarsă tot prin acelaşi loc prin care te-ai s tre
curat. sau, dacă vrei să continui, eşti nevoit să ieşi prin
altă trecătoare mult mai îngustă şi mai greu de străbătut
cu piciorul.
Pe cînd oastea romană încolona tă cobora în această
cîmpie prin scobitura unei stînci şi-şi con tinua drumul
către cea de-a doua trecătoare, ajunsă aici, găsi i ntrarea
astupată cu copaci şi cu stînci uriaşe prăvălite de-a valma.
Atunci comandanţii îşi dădură seama de cursa întinsă de
şamn i ţi ; dar era prea t îrziu. căci şi zăriră oastea acestora
pe crestele trecătorii. Roman i i se grăbiră să se întoarcă
din drum pe unde veniseră : însă găsiră şi această in trare
înch isă de obstacole �i de trupe duşmane. A tunci , fără
vreun ordin din partea cuiva ei se opri ră î ncremeniţi ; un
fel de toropeală neobişnui tă puse stăpîn i re pe mădularele
lor ; privindu-se uni i pe alţi i , deoarece fiecare îl socotea
pe celălalt mai întreg la m i nte şi cu nervii mai tari , ră-·
maseră cu toţii într-o tăcere mormîn tală. Apoi cînd vă
zură corturile consulilor şi pe un i i pregătind cele tre
b u i ncioase pentru lucrările de forti ficaţie. cu toate că
erau încredinţaţi că si tuaţia e pierdută, că nu mai există
nici o nădejde de scăpare ş i că se vor face de rîs cu
asemenea lucrări , totuşi, ca să nu mai adauge l a năpasta
căzută pe capul lor o nouă vină, fără îndemnul orî po
runca cuiva, se pun cu toţi i pe treabă. Ei încep să-şi îm
prej muiască tabăra cu un \'al de parapete în vecinătatea
ape i , mărturisindu-şi singuri cu o ironie dureroasă ză
dărn icia acestor eforturi şi sfi dînd glumele amare ale
inamicului. Fără să fie chemaţi de n imeni la sfat, căci nu
era nici prilejul şi nici locul n i m erit pentru o consfătuire,
328
legaţii şi tribunii se adunară din proprie iniţiativă în jurul
consulilor adinc mîhniţi .
Ostaşi i îşi îndreptară şi ei privirile către pretoriu, aş
teptind parcă de la com andanţi un ajutor pe care înşişi zei i
nemuritori cu anevoinţă l-ar mai fi putut da.
I II Văicărindu-se mai degrabă decit chibzuind, pe r o

mani i-a apucat noaptea ; fiecare se frămînta în fel şi chip,
după cum \îi era firea : „Să trecem peste toate obstacolele
care blochează dru mul ! " - spunea unul. „Ba peste cres
tele munţ i lor - spunea altul - şi să străbatem prin pă
duri şi i:e unde vom putea cu armele noastre, numai să ne
vedem oda tă ajunşi în faţa vrăjmaşului, pe care m ere u
îl biruim de aproape treizeci de ani ! Toate vor ff mai
drepte şi mai uşoare pentru romanul in luptă cu perfidul
samni t ! " Un altul spunea : „Pe unde şi înco tro să mer
gem ? Oare sintem noi in stare să urnim munţii din loc ?
Pe unde vei ajunge tu la vrăjmaş, cită vreme se înalţă în
faţa t a culmi ameţitoare ? C u arme, fără arme, vitej i , fri
coşi, am fost infrînţi toţi deopotrivă, căzind prizonieri în
miinile duşmanului . Acesta nu ne va da nici măcar putinţa
să murim cum se cuvine, luptind cu arma in mină. ·Acest
război se va sfîrşi s tind cu miinile încrucişate ! " Cu astfel
de vorbe rostite ici de unul, colo de altul s-a scurs şi
noaptea, toată lumea uitind şi de mincare, şi de odihnă.
La rindul lor însă nici samniţii nu ştiau ce să facă şi
ce hotărire să ia în urma unu i succes atît de ră�unător.
De aceea, toţi erau de părere să-l consulte în scris pe
Herennius Pon tius, tatăl comandantului, ce soluţie să
adopte.
Aces ta , girbovit de bătrineţe, se retrăsese ·nu numai
de la treburile ostăş�ti , ci şi de Ia cele obşteşti . Dar. în
pofida unui trup vlăguit, era înzestrat cu o mare forţă a
spiri tului şi cu o m inte la fel de ageră. Cînd Herenniu� a
aflat că Ia Furci le Caudine armata romană a fost închisă
129
23 *
între cele două trecători , fiind întrebat de trimisul fiului
său ce părere are, a spus : „Să li se dea numaidecît drumul
tuturor romanilor fără nici o jignire" . Fiindcă samniţii
11.-au vrut să ţină seama de această părere, au trimis pe
acelaşi mesager să-l consulte din nou. Herennius i-a răs
puns : „Toţi romanii, trebuie ucişi pînă la unul." Pentru
că aceste două păreri date de Herennius se băteau cap
în cap - de parcă erau răspunsurile echivoce ale oraco
lelor - fiul său, deşi susţinea că din pricina bătrîneţii
tatălui său i-a slăbit trupul şi mintea, în urma stăruinţe
lor tuturor, s-a lăsat înduplecat să-l cheme şi pe bătrînul
Herennius la sfat. Se spune că moşneagul nu s-a supărat
şi a venit purtat într-un car pină la tabără. Acolo, fiind
invitat să ia parte la consfătuire el vorbi scurt, fără să-şi
schimbe cu nimic părerile sale, ci adăugind în plus nu
mai motivele : dacă îşi vor în_suşi prima părere, pe
care el o socoteşte mai bună, atunci, datorită acestei
uriaşe binefaceri Samnium va încheia o pace şi o priete
nie veşnică cu cel mai puternic popor din lume. Prin cea
de a doua părere, războiul se va amina pentru o durată
de mai multe generaţii , fiindcă forţele romane nu se vor
putea reface atît de uşor după pierderea a două armate.
O a treia părere nu le mai poate da. Dar, pentru că fiul
său şi alţi fruntaşi samniţi stăruiră să afle ce s-ar intimpla
dacă s-ar alege calea de mijloc, adică dacă li s-ar da dru
mul să plece nevătămaţi, dar în acelaşi timp li s-ar aplica
şi legile celor învinşi, potrivit dreptului războiului , Heren
nius răspunse : „Cu această soluţie de bună seamă, nu-ţi
faci nici prieteni, nici duşmani. Lăsaţi-i numai în viaţă
pe romani, după ce i-aţi îndîrjit înjosindu-i ! Poporul ro
man are o asemenea fire, incit înfrînt nu se poate linişti.
De aceea _vor fi veşnic vii în inimile lor toate cele îndu
rate în prezent, · iar ruşinea şi ocara nu-i vor lăsa să se
potolească pînă nu vă vor · plăti înmiit pentru pedepsele
·
primite de la \�oi . "

_
330
IV N ici una din cele două păreri ale bătrînului n-a
fost primită de samniţi. Herennius părăsind tabăra se
î napoie a c as ă .
In aces t timp romanii făcuseră încercări zadarnice de a
sparge încercuirea şi începtrră să ducă lipsă de toate cele
trebuitoare. Sili ţi de· nevoie ei trimit la samniţi o solie,
care să le ceară mai întîi o pace dreaptă, iar dacă nu vor
dobîndi-o, să-i provoace la luptă. Dar Pontius dete solilor
următorul răspuns : Pentru sam n i ţ i războiul s-a sfirşi t i
Insă, pentru că romanii nu vor să-şi recunoască soarta de
învinşi şi de prizonieri, atunci el î i va trimite sub jug,
fără arme, numai cu hainele de pe ei. Celelalte condiţii
ale păcii vor fi egale pentrn învi ngători şi pentru învinşi ;
dacă roman i i vor evacua teritor i u l samniţilor şi îşi vor des
fi in ţa colo n i i le , romanii şi samni ţ i i vor trăi potrivit legilor
lor proprii şi se vor bu cu r a de prevederile egale ale tra
tc.1tului . Că în aceste co ndiţii el este gata să î n ch ei e un
tratat cu consulii rom an i . Dar dacă romanilor nu le co n
v i ne măcar una din e le , atunci el r e fuz ă să mai pr i m ească
o nouă solie.
Cî n d s-n an u n ţa t î n tabăra romană rezultatul soliei, au
i z bu cn i t d eod ată \·aluri de gemete şi s u s pi n e ş i toţi romanii
au fost c up r i n ş i de o jale atît de adîncă, î n cît se î nvedera
că nu le-ar fi p ăr ut mai rău dacă d u ş ma n ul le-ar fi ad us
la cuno�ti nţă că toţi vor pieri pe loc. După ce s-a pă st r at
m ult timp tăce1·e, f i i ndcă consuli i n u î nd răzneau să des
ch i dă gura n ici în favoarea u n ui tratat a l ît d e ruş i n os , nici
împotriva unui tratat atî t de necesar, a luat cuvîntul
L . Len tu l us, care pe atunci era socotit cel di ntîi din rin
d urile legaţilor şi prin vitej ia sa, şi prin demn it ăţile
.îndepli nite, spu n î n d u r măto are le :
„ Co n s ul i ! Eu l-am auzit pe tatăl meu. , povestind în
Capitoliu că el a fo�t singurul care f!.-a îodemnat senatul
să r ă sc u m pe re cu aur cetatea de la g a l i , _ � ţi ta vreme cit
nu · fuseseră încercuiţi nici cu şanţuri, nici cU parapete de
că t re acel ti călos d e . duşm an, nepriceput în l u crări de
331
întărire, şi cind ai noştri ar fi putut să străpungă încer
cuirea, dacă nu fără mare primejdie, de bună seamă fără
moarte sigură. Că aşa cum ei au avut putinţa să dea năvală
cu arma în mină din Capitoliu asupra duşmanilor (aşa cum
dau năvală adesea cei împresuraţi asupra asediatorilor)
pentru străpungerea încercuirii, la fel şi eu - dacă vom
avea putinţa să ne luăm de piept cu vrăj maşul , fie într-un
loc prielnic, fie într-un loc neprielnic - v-aş da această
povaţă potrivită cu firea şi cu mintea tatălui meu . în
tr-adevăr, mărturisesc că e sublimă moartea pentru pa
trie 1 şi sînt gata să mă jertfesc pentru poporul roman ş i
pentru legiunile romane sau să mă avînt pînă î n mij locul
şi rurilor Yrăjmaşe. Insă eu îmi văd patria mea aici unde
se află legiunile romane ! Şi aceste legiuni, dacă nu vor
să se avînte spre moarte pentru ele însele, ce-ar putea
dobîndi şi cui i-ar putea sluj i moartea lor ? Casele cetăţi i,
ar spune cineva, şi zidurile şi acea mulţime care locuieşte
la oraş ! Dimpotrivă, pe Hercule, pri n pierderea acestei
armate romane, toate acestea nu vor mai fi păstrate ! Căci
c i ne va mai păzi cetatea ? De b ună seamă, nu acea mulţime
care nu e în stare nici să lupte, nici să ţină arma în mină,
şi care, pe Hercule ! n-a putut să apere cetatea împotriva
atacului galilor ! Credeţi oare că va fi ca atunci cind s-a
cerut ajutorul armatei de la Veii şi s-a făcut apel la un
comandant de talia lui Camillus ? Aici sînt toate nădejd ile
şi toate forţele noastre ; dacă pe acestea le vom păstra
neatinse, vom păstra şi patria ! Sacrificîndu-le, înseamnă
să părăsim şi să trădăm şi patria ! Dar voi spuneţi : <•Capi
tularea şi predarea e cumplită şi ruşinoasă !» Aşa ne cere
acum dragostea de patrie, ca s-o salvăm dacă va fi nevoie
mai degrabă prin dezonoarea ei, decît prin moartea n oas
tră ! De aceea să întîmpinăm cu fruntea sus această îpjo
sire, oricît de cumplită ar fi, şi să ne supunem hotăridlor
1 ;,Eq uidem, mo rte m pro patria praeclaram esse fateor", adct

giu livian, corespunzător versului horaţian : „Dulce et decorum
pro patria m ori", şi al poetului spartan Tyrteos.
332
ursitei, pe care nici chiar zeii n-o pot înlătura. Haideţi
consuli, mergeţi şi ră scu m pă raţi cu armele ·cetatea pe care
�trămoşi i voştri au răscumpărat-o cu aur ! "
V Con su l i i au plecat l a Pontius pentru a discuta c u el,

dar cum învingătorul i ns ista asupra î ncheierii unui tratat,
aceştia i -au spus că u n tratat nu poate fi încheiat fără
î n cuvi inţarea poporului rom a n , fără feţi ali i săi şi toate
celelalte ceremoni i solemne. Ca urmare pacea caudină n u
s-a î n cheiat printr-un tratat de pace -aşa cum se crede
in deobşte şi cum scrie analistul Claudius 1 ci pri n
-
m i j lo ci rea unei învoiel i , a unei sponsio :! . Căci d e ce a r mai

fi fost nevoie de chezaşi sau de ostatici la perfectarea
acestei înţelegeri , ca;e s-a î ncheiat prin rostirea acestui
blestem : „.Jupiter să-l lovească pe acel popor care cal că
î n voielile făcute, aşa cum este lov i t acest porc de către
feţiali � "' S-au oferit ca zălog consuli i, legaţi i , tribu n i i
militari - � i a z i s e cunosc numele tuturor chezaşi lor. Dacă
î n voiala s-ar fi î n cheiat ca un tratat adevărat, n-ar exista
d ecît numele celor doi feţi a l i , şi tocmai datorită acestei
amînări, necesare pi nă la î n cheierea definitivă a tratatului
de pace, s-a con ven i t ca rom n n i i să dea şi 600 de ostatici
din unită ţile de cavaleJ " ie, care aveau să ispăşească cu
v i aţa lor proprie dacă roma n i i nu respectau condiţii le
învoiel i i . A poi s- a hotărît ziua predări i ostaticilor şi trimi
terea arm atei rom ane dezarmate sub jug.
Sosirea consulilor mări şi m a i mult jalea şi amără
ci unea o!->laşilor, care r::u greu se puteau stăpini să nu se
năpustească asu pra lor, a căror nech ibzuinţă ii adusese î n
1 S e r e fe ră a i d l a C l n u d i u s Q u a d rignrius, analist roman

men tionnt ade�ea de T i t u s Li v ius.
2 Sponsz o la romani er:i un termen de contractare a unei
obligatll î n dreptul public, ci v i l şi i n tersta tal. In ultimul caz, se
în cheia o spon 1to, un pact între două cetăti prin conducătorii săl
poli tici. Dnc-ă acest pact era aproba t şi de Adunarea poporul ui ,
se încheia ş l foedua, trata tul, d u pă n n u mi te formalităţi şi c u u n
a n u m i t ceremonial.
333
acel loc şi a căror netrebnicie avea să-i facă să plece de
acolo într-o stare si mai umilitoare decit aceea în care
ajunseseră. Ei le r�proşau acestora că nu s-au îngrijit nici
de călăuze, nici de cercetaş i , ci i -au lăsat să cadă orbeşte
tnlt"-o groapă cu fiarele păduri i .
Ostaşii se priveau u n i i p e alţi i , s e uitau lung l a armele
pe care aveau să le predea în curînd duşmanului, la
braţele care aveau să le fie de acum înainte fără arme şi
la trupurile care a_veau să ajungă la bunul plac al vrăj
maşului. lşi închipuiau j ugul duşmanului, vorbele de
ocară şi de batjocură ale învingătorului, priYirile lui tru
faşe şi drumul unor oamen i dezarmaţi printre duşmanii
înarmaţi ; îşi imaginau convoiul jalnic al unei oştiri cu
cinstea pătată, trednd de-acolo prin oraşele aliaţilor, în
toarcerea în patrie şi la casele părinteşti, unde de atîtea
ori ei î nşişi şi strămoş i i l or .-,e întorseseră învingători, spre
a fi sărbătoriţi cu purtarea în triumf. Numai ei au fost în
frînţi în felul acesta, fără \Teo rană, fără arma în mină,
fără linie de bătaie ; n u le-a fost îngăduit n ici să strîngă
minerul sabiei, nici să se ia de piept cu duşmanul ; în za
dar au avut la îndemînă arme, în zadar au avut puteri , în
zadar au a vut bărbăţie !
Pe cînd se zbuciumau î n felul acesta, s-a apropiat '>ra
hotărîtă pentru dezonoarea lor, care de fapt avea să fie
m ult mai cumplită decit tot ce-şi închipuiseră cu mintea.
ln primul rind samniţi i au dat poruncă ostaşilor romani
să părăsească dezarmaţi întăriturile, avînd cu ei numai un
rînd de veşm inte. Cei di ntîi fură· expediaţi şi puşi sub
pază ostaticii. După aceea, duşmanul a dat ordin ca licto
rii să se depărteze di n preajma consulilor, i ar acestora li
s-au smuls de pe ei mantiile de război. Priveliştea asta
groaznică . a cutremurat atît de puternic chiar şi sufletele
�celor ostaşi - care puţi n mai înainte. ii blestemaseră pe
consuli şi voiau să-i rupă în bucăţ1 , _ incît fiecare, Ui.tînau-şi
propria si tuaţi e, îşi întorcea oc11ii, ca să nu mai vadă halul
• • •
'1
334
de terfelire a măreţiei consulare. de parcă s-ar fi găsit în
faţa celei mai înfiorătoare prh·el işti .
VI Cei dintîi care au trecut pe sub jug au fost consuli i ,

despuiaţi aproape pînă la piele ; apoi, fiecare comandant
roman, potrivit rangului său ostăşesc, era supus aceleiaşi
ruşinoase înjosiri ; la sfîrşit urmau î nşiraţi ostaşii legiuni
lor, unul după altul. De jur împrejur şedeau duşmanii
înarmaţi , care ii împroşcau pe romani cu ocări şi bat
j ocură. Pe cei mai mulţi dintre romani, samniţii îi îm
pungeau cu săbi ile ; uni i au fost răniţi sau chiar omorîţi ,
mai ales atunci cind î nvingători i s e simţeau ofensaţi de
atitudi nea lor prea dîrză şi prea indignată de o asemenea
stare de lucruri .
l n fe l u l acesta au fost trecuţi romanii pe sub jug (� i ,
ceea ce e aproape ş i mai dureros) prin faţa ochi lor duşma
nului. Cî nd au ieşi t din trecătoare, deşi li se părea că
-Yedeau pe ntru prima dată lumina zilei , de parcă ar fi fost
scoşi din fun d u l iadului, pentru romani această luminii
era mni mohorîtă şi mai neagră decît orice moarte, cînd
îşi pri \·eau con Yoiul lor ajuns î ntr-un hal fără de hal. De
aceea, deşi ar fi putut ajunge la Capua î nainte de lăsatul
amurgului . totuşi , nefi i nd siguri de credinţa aliaţilor şi
cupd nşi de ruşine, şi-au aşternut trupurile pe părnîn tul
gol la marginea drumului , n u departe de oraş .
In să, ci nci la Capua a ajuns vestea despre această
întîmplal'e, î nd reptă ţ i tul simţămînt de milă pentru soarta
aliaţilor lor a înfrînt înnăscuta trufie a campanilor. Fărft
să mai pregete o cli p ă , îndatoritori, aceştia au · trimis in
întimpi narea consuli lor însemnele lor consulure, fasciile,
lictori i , armele cai i şi upoi veşmi n te· şi merinde pentru
osta1i ; mai mult, senatul şi î ntreg poporul ieşiră în întîm
pina,rea celor ce veneau în Capua ; . şi toată lumea, fie
sim'pli particulari, fie autorităţi, care de care se luau la
întrecere să dea găzduire oaspeţilor. lnsă nici omenia,
'
nici privirile binevoitoare ale al iaţilor, nici \'orbele lor de
335
m î n gi i ere
n u numai că n-au putut să le dezmorţească
glasul, dar n i ci măcar n-au putut să-i facă să-şi ridice o
clipă och i i din pămînt, spre a arunca o privire către
prietenii lor, care-i întîmpi nau cu mîngîieri. Erau atît de
covîrşiţi de zbucium , i ncit ruşinea mai cu seamă îi făcea
pe unii din ei să se ferească să stea de vorbă cu cineva,
ori să se ames tece cu mulţimea.
A doua zi, după ce s-au întors tinerii campani care
fuseseră trimişi de cîrmuirea din Capua să-i întovără
şească pe romani pînă la hotarele Campaniei , fiind
chemaţi în senat, la întrebări l e puse de cei mai bătri ni, au
răspuns că romani i li s-au părut şi mai abătuţi şi mai
îndureraţi ; pe drum păşeau încovoiaţi aidoma unui convoi
de oameni i nexpresi v i ş i aproape mu ţi ; faimoasele în
suşiri ale firii romane zac acum îngropate ; odată cu
armele din braţe, roman ilor le-a pierit şi bărbăţia. Nu m a i
răspundeau n imănui la salut, nu dădeau bi neţe nimănui ;
de teamă, nid unul nu voia să deschi dă gura, să spună o
v orbă măcar, de parcă. ar fi purtat mai departe jugul pe
sub care trecuseră. Samniţi i au cîştigat nu numai · o
biruinţă fără seamăn , ci chiar veşnică ; căci ei n-au cucerit
Roma, ca gal i i mai înai n te, ci, au cî ş t i g a t o biru i n \ ă cu
mult mai strălucită, au doborît la păm î n t m î n dria şi cer
bicia ro m a n ă .
V 11 Se spune că pe cind se rosteau şi se auzeau aseme

nea vorbe, iar în această adunare de aliaţi credincioşi
aproape că se jelea numele de roman, Ofilius Calavius,
fiul lui Ovius, un om v�st i t prin neamul lui şi prin ispră
vile sale de arme si
' ci nstit datorită vîrstei înai ntate ' ar fi
declarat că altfel stau lucrurile cu romanii. „Muţenia
aceea de piatră, privirea piron ită la pămînt, urechile surde
la orice vorbă de alinare şi ruşinea de a privi însăşi
lu mina soarelui sînt dovezi că în adîncul sufletului ei . au
strîns vulcani de clocot şi de minie". Sau el n u mai
cunoaşte firea romani lor, sau acea muţenie va face ca în
336
curînd samniţii să scoată gemete, suspine şi vaiete r
„Curînd pacea de la Caudium va fi o amintire cu mult
mai tristă pentru samniţi , decit pentru romani. Căci,
negreşit, fiecare roman îşi va dovedi bărbăţia oriunde va
da piept cu duşmanul. Samniţii nu vor avea norocul să
intilnească oricind şi oriunde o trecătoare Caudină ! "
Ş i l a Roma ajunseseră zvonurile despre acest cumplit
dezastru. Mai intîi se auzi de încerc u i re ; dar mai jalnică
a fost apoi ştirea unei păci ruşinoase, decit aceea a pri
mejdiei. Cînd a venit ştirea împresurării legiunilor romane,
au î nceput să se facă mobilizările unei noi oştiri . ln urmă,
cind s-a nflat de capitularea romanilor î ntr-un chip atît
de înjositor, au fost lăsate baltă toate pregăti rile de ajuto
rare şi fără n i ci o poruncă d i n partea autori tăţilor, toată
lumea s-a îmbrăcat n umaidecit în hai n e de dol i u . l n j u rul
forul ui , toate prăvăliile au fost închise şi judecăţ i le
suspendate, cu mult mai înai nte de ci se hotărî ofici a l .
Laticlm·ele 1 şi i ne lele de a u r au fost scoase ş i puse d e-o
parte ; cetăţen i i erau aproape mai doboriţi de j ale decit
armata î nsăşi . Ei erau revoltaţi nu numai împotriva
comandanţi lor, sfătuitorilor şi a chezaşi lor capitulări i . ci
şi împotri \·a ostaşi lor, aproape nevi novaţi, spunînd că
a<;emenea oameni nu trebu ie primiţi în oraş şi sub acope
rămîntul caselor.
Acest zbucium sufletesc se curmă î nsă ca pri_n farmec
c i n d se iv i ră leg i u n i le ro mane de la Caudium, demne de
m ila chiar ş i a ce lor m a i revoltaţi . Căci aceşti ostaş i , deşi
se î ntorseseră în patrie teferi , în pofida oricărei · speranţe
de scăpare, au i ntrat în oraş seara cu ţin uta şi î nfăţişarea
unor prizonieri de război , căutind fiecare să se ascundă
î ntr-un ungher al casei lor, i ncit nici a doua zi, nici în
celelalte următoare , nici unul d i n ei n-a mai vrut s ă vadă
forul sau l umea. La ri ndul lor consulii , stind şi mai feriţi
1 A cestea erau benzile de purpură ale togii purtate de ma

gistraţii supremi ai s t a t u l u i rci man.
337
oe ochii lumii, în locuinţele lor particulare , nu şi-au mai
î ndeplinit niciuna din îndatoririle funcţiei lor, în afară
de darea unui decret senatorial prin care se hotărise
n umirea unui dictator în vederea alegerilor. A fost numit
dictator Q. Fabius Ambustus, iar P. Aelius Paetus, coman
dant al cavaleriei. Aceştia fiind aleşi prin încălcarea
rînduielilor religioase au fost inlOcuiţi de M. Aemilius
Papus, în funcţia de dictator, şi L. Valerius Flaccus, î n
cea d e comandant al cavaleriei. Dar nici în timpul acestora
nu s-au făcut alegeri. Şi fiindcă poporul era scîrbit de
toţi demnitarii acelui an, s-a recurs la interregnum. Inter
regi au fost Q. Fabius Maximus şi M. Valerius Corvus.
Acesta din urmă a confirmat în funcţia de consuli pe
Q. Publilitis Philo şi pe L. Papirius Cursor, pC'ntru a doua
oară, neîndoios cu încuviinţarea tuturor cetăţenilor, · f iindcă
nu existau pe vremea aceea căpetenii mai strălucite decît
aceştia doi .
VJII In aceeaşi z1 m care au fost aleşi , consulii au şi

intrat în funcţie (căci aşa hotărîse senatul) ; după oficierea
ceremoniei , potrivit rînduielilor religioase, ei au prezentat
darea de seamă asupra păcii caudine. Consulul Publilius,
care era de rînd să aibă fasciile, se adresă lui Spurius
Postumius : „Vorbeşte Spurius Postumius ! " Cînd acesta
s-a ridicat, avea aceeaşi înfăţişare ca atunci cind fusese
trecut sub jug :
·
„Eu îmi dau prea bine seama, o, consuli, spuse Postu

mius, că v-aţi adresat mie în primul rînd şi m i-aţi ordonat
să vorbesc
.
nu în semn de cinstire si' nu ca senator ' ci ca
vfnovat, atît pentru războiul nefericit, cit şi pentru pacea
clezo.n orantă. Totuşi, pen tru că voi n-aţi adus vorba nici
despre vin.ă, nici despre pedepsirea noastră, lăsînd de o
parte aparare�, Cqre n-ar fi atît de grea î n faţa '\mor
oameni .ca1;e ştiu ce înseamnă soarta omenească şi năpasta
c?zută pe capui cuiva, îmi voi da părerea în citeva cuvinte
despre darea de seamă prezentată de voi . Această părere
338
va f i o dovadă pentru mine că nu pentru a-mi cruţa viaţa,
ci pentru salvarea legiunilor romane, am încheiat acea
convenţie şi ruşinoasă şi necesară. într-adevăr, nu poporul
roman e cel angajat prin această convenţie, fiindcă ea s-a
încheiat fără încuviinţarea lui, ci numai noi sîntem datori
să dăm samniţilor fiinţele noastre ca zălog. De acern,
predaţi-ne prin feţiali duşmani lor, despuiaţi şi legaţi ! S,ă
absolvim poporul de opreliştea jurărnîntului dacă cumva
l-am obligat în vreun fel, ca să nu fie lovit de nici o
restrişte, din punct de vedere diY i n sau omenesc, şi ca să
puteţi porni de la capăt un război drept şi legitim. ln
acelaşi timp, consuli i să poruncească înrolarea oastei ,
înarmarea şi scoaterea ei dintre zidurile oraşului, dar să
nu treacă hotarele duşmanului înainte de a îndeplini
toate formalităţile necesare pentru predarea noastră. Iar
pe ,-oi , o zei nemuritori , fierbi nte ,.ă rog , dacă nu v-a
fost pe plac ca Sp. Postumius şi T. Veturitis să poarte
acest război cu samniţii şi să izbindească asupra lor, dacă
sînteţi îndeajuns de împăcaţi că ne-aţi văzut trimişi sub
jug şi siliţi să dăm acest ruşinos zălog, dacă ne-aţi pri v i t
cum a m fost cezonoraţi d e duşman , despuiaţi ş i cu mîin ile
legate, faceţi să cadă toată ura vrăj maşilor asupra capete
lor noastre !
Facă-se voia voastră ca noii consuli şi noile leg iuni
romane să poarte acest război cu sam niţii , aşa cum s-au
purtat toate războaiele înainte de consulatul nostru ! "
După ce Postumius a rostit aceste cuvinte, toţi cei de
faţă au fost cupri nşi de compătimfre şi de admiraţie pen
tru acest om, incit nu le venea să creadă că el este acelaşi
Spurius Postumius care a încheiat acea pace atît de ru
şinoasă ; în acelaşi timp le părea nespus de rău ca un
asemenea om să îndure suplicii din partea vrăjmaşilor
înverşunaţi împotriva lui pentru respingerea păcii.
ln timp ce toţi cei de faţă ii copleşeau' cu laude pe
Posţumill<;, încuviinţindu-i din toată in ima părerea, tri
bunii plebei L . Livius �i Q. Maelius au încercat o bucată
.
339
de vreme să se împotrivească. Ei spuneau că poporul
roman nu va fi scuti t de an gaj amentele luate, cu toată
predarea lor, dacă nu vor fi înapoi ate samniţilor toate
lucrurile în starea în care se găseau la Caudium ; consulii
nu merită nici un fel de pedeapsă deoarece, oferindu-se
ca zălog pentru p a ce , au izbuti t să salveze armata romană.
În sfîrşit, că ei, tribun i i plebei nu vor putea fi predaţi
duşmani lor şi nu \·or putea fi expuşi j i g n i rilor acestora
deoarece sînt i n \"iolabili .
IX Atunci Postumi us a spus : „Totuşi , pînă atunci , se

cuvine să ne predaţi samn iţi lor î n primul rînd · pe n oi ,
oameni i obi şnuiţi, care nu n e bucurăm de inviolabili tate,
fiindcă trebuie respectate cu orice risc îndatoririle reli
gioase. După aceea, predaţi-i ş i pe invi olabi lii tribuni ,
înd ată ce vor ieşi d i n fun cţie. Însă, dacă vreţi să mă
ascultaţi , înai n te de a-i în mîna d uşmanului , daţi poruncă
să fie bici uiţi aici cu vergile, chiar aici , în locul adunării,
pentru ca tribunii plebei să-şi primească dobinda pentru
amînarea pedepsei lor. Căci dacă aceşti tribuni declară
că, în pofida predării noastre, poporul tot nu e scutit d e
opreliştea încălcări i rin duielilor sfinte, ei o spun mai
degrabă de teamă să nu fie predaţi î n mina vrăjma
şilor, decît fiindcă lucrurile ar sta altfel. Cine e ati t de
îngust la minte, incit să nu-şi dea seama cum merg trebu
rile cu drepturile feţialilor păcii ? De aceea, senatori, eu
nu pot tăgădui că atît sponsiones, cit şi tratatele, sint la
fel de sfinte şi î n sufletele acestor oameni, alături de
credi nţa în zei , însă mai susţin că nu se poate încheia o
zălogire care să oblige poporul, fără încuviinţarea lui .
Adică, dacă samniţii, cu aceeaşi trufie cu care ne-au smuls
această zălogire, ne-ar fi silit să rostim legiuitele formule,
obişnuite la predarea oraşelor, atunci , tribuni ai plebei,
aţi spune voi că poporul roman ar trebui predat samniţi
lor şi că acest oraş, templele, hotarele, apele, toate ap arţin
duşmanului ? Fi in dcă acum este vorba numai de ches-
.,
340
tiunea zălogului, las de o parte predarea. Ce s-ar fi i n
timplat dacă am f i făgăduit să părăsim acest oraş, lăsindu-1
să cadă în mina vrăjmaşului ? Oare poporul roman i -ar fi
părăsit ? Dar dacă am fi făgăduit să-i dăm foc oraşului,
oare am fi făcut aceasta ? Ori să nu mai avem nici un fel
de dregători , nici senat, n ici legi, oare nu le-am mai avea ?
Dacă le-am fi promis samniţilor să stăm sub cîrma regi
l or oare ar fi trebuit să ne supunem ? .-Ferească zei i ! »
,
- aţi spune voi - şi cu toate acestea, oricît de înjositoare

ar fi socotite condiţiile, faptul acesta nu uşurează obliga·
ti vitatea convenţiei. Dacă există ceva în care poporul poate
fi obligat, atunci el poate fi obligat în totul . Ce însemnă
tate are dacă un consul, un di ctator sau un pretor se dă
zălog, chiar dacă aceasta ar i m pres ion a pe unii. Chiar şi
samn iţi i au judecat aşa, atunci ci nd. nu s-au mulţumit să
le fie daţi zălog n u m a i consulii, ci i-au obligat şi pe legaţi
şi pe chestori şi pe tr i bun i i m i litari să facă acelaşi lucru.
Şi totuşi , nu mă î n t r eba ţ i acum pentru ce le-am făgăduit
sam n i ţi lor toat e ace�tea ? Ş i mai ales cind co n s ul u l n u
m·ca a ces t dr ept ? Şi cînd e u n u eram î n măsură s ă l e
pnm 1 i t pacea. n ici î n numele meu. căci asupra e i nu aveam
u l t i n rul cu': i n t . n i ci î n a l vostru, d eoa rece voi nu-mi
i n c red i n\ase r a \ i o însărci nare in a c es t sens ? Părinţi con
� c r i ş i ! La Caud i u m n u s-a pe trecu t n i m i c firesc, pot r i v i t
ch i bzu i n ţii !? i i n ţelepci u n i i omeneş t i . Z e i i nemuri tori au
l u ::i t m i n � i l e !'i i ale copr n n d a n \ i lor voştri şi ale vrăj maşi lor
VC'� l r i ! N i ci noi n - am fo5t î n deaj u n s de prev�zători î n
acc ' . t războ i , dar n ic i d u ş m a n i i , care a u pierdut pros teşte
o v i c tori e , d eoarece s-au î n crezut mai mult în aceste
coclauri care i a u aj u tc.1 t să i n \·i ngă şi au d a t zor să
-
des poai2 c· u orke preţ pe aceşti ostaşi care sin l născuţi şi

Cfu.: u \ i !'> ă pomle armele. Dacă min tea le-ar fi fost î n treagă ,
n -a r fi fost mni firesc şi mai uşor pentru ei , d e \Teme ce
au iie curs la judecata bătrînilor lor, pe care i -au chemat
la fa\a locului, să tri m i tă îm pu t e rn i c i ţ i i l or la Roma, ca să
341
trateze cu senatul şi cu poporul roman pacea şi alianţa '?
Aceasta era o treabă uşoară, costind numai un d,r um de
trei zile pentru cei iuţi de picior. ln vremea asta s-ar fi
încheiat un armistiţiu, pînă cînd împuterniciţii lor le-ar
fi adus sa.u ştirea \·ictoriei sigure, sau pacea. Aceasta ar
fi fost pe drept cuvînt o convenţie, dacă am fi făcut-o d i n
porunca poporului roman. lnsă o asemenea convenţie nici
voi n-aţi fi admis-o, nici noi n-am fi î ncheiat-o. Lucrurile
nu puteau să aibă un alt deznodămint decît ca samn iţii să
fie prinşi zadarn i c în această iluzie ca de un vis mai
fericit decît l-ar fi putut născoci cu mi ntea lor ; ca aceeaşi
soartă care a împins oastea noastră într-o capcană, să o
scape ; ca deşertăciunea unei v ictorii să devină total
inu tilă printr-o pace şi mai deşartă şi să nu rămîn ă din
toate acestea decît o convenţie care nu obligă pe ni men i la
nimic, în afară de chezaşii angajaţi . Căci ce s-a tratat
î m preu nă. cu voi , părinţi conscrişi ? Ce s-a discutat în
Adunarea poporului roman ? Cine poate afirma că s-a
recurs la spr ij inul v ostru ? Cine poate susţine că a fost
amăg it de voi ? Duşmanul ? Concetăţenii voştri ? Voi n - aţi
făgu dui t nimic duşmanului. Voi n-aţi poruncit nici F n ui
cetăţean să se ofere zălog in numele vostru. Aşadar , n o i
n u avem n i m i c de împărţit cu voi, deoarece nu ne-a\i d at
n i ci o în s ă rc i n are. La fel n i ci samn iţii n-au nimic de
î m părţit cu voi, fi i n dcă n i ci voi n-aţi tratat nimic cu ei .
Numai noi sî ntem :dll o g u l samniţilor ! li vom mulţumi
deci din p l i n cu c e c ac e le putem oferi : trupurile şi su fle
tele noastre. Î m potriva ucestora să se înverşuneze ! Pe
acestea să . le străpungă cu săbi ile ! Împotriva lor să-şi
verse veni nul ! Cit pri \'eşte pe tribunii plebei, hotărîţi
dacă predarea lor se poate face în momentul de faţă,
sau se poate amina pe o al tă zi. In vremea aceasta, noi, eu,
T. Veturius şi voi ceilalţi le vom oferi aceste capete neîn
semnate pentru respectarea chezăşiei şi pentru ca pri n
chinurile noastre să eli berăm armata romană ! "
342
X Pe senatori i-au mi şcat atît temeiurile invocate. cit
şi cel care le expunea ; au fost impresionaţi nu numai toţi
ceilalţi , dar chiar şi tribunii plebei, care au declarat că
sint gata să se supună - poruncilor senatului. Ei au ieşit
numaidecît din funcţie, fiind predaţi feţialilor , pentru a-i
conduce împreună cu cei lalţi la C audiu m . După ce a fost
dat un senatusconsult î n acest scop, toată lumea a văzut
o lum i nă orbitoare care s-a abătut asupra ce tăţii . Numele
lui Postumius era pe buzele tut ur or. Era ridicat în slava
cerului. Jertfa lui era preţuită ca f ii n d deopotrivă cu a
consulului Deci us, sau cu strălucitele isprăvi ale altor
eroi : „Datorită sfatului şi strădan ii lor sale, cetatea s-a
ridi cat din fundul mocirlei în care se s cufun dase , scă pî n d
de o pace î mpovărătoare. El însuşi se oferi mi n iei du şm a
n i lor spre a fi chi nu i t, i spăş i n d deci pen tru î n tregu l popor
ro man ! ''
Toată lumea aştepta să i a armele şi să i zbucnea�di
r ă z boiul : „Va m a i Yeni o ar e v rem e a , g î nd e a u ei , să se dea
piept cu arma în m i nă · cu samn itul ?" ln Roma, unde
cetăţeni i clocoteau de ură şi m i n i e, oastea î nrolată sub
drapel era alcătuită aproape numai d i n vol un ta ri . S-au
recrut a t şi noi leg i u n i a lc ă tui t e d i n vech i i ostaşi ; toate
aceste trupe au fost î ndreptate către Caucl i u m . F eţi H i i i
mergeau în frun te. Cind aceştia a u a j un s î n faţa porţii
ce t ă ţi i a c e ş t i a po r u nci r ă cn ch e z a ş i i păc i i s ă fie dezbrăcaţi
de veşm i n te �i să fie legaţi cu rn î i n i le la spate. Deoarece
sluj itorul însărci nat cu a ce a s t ă formali tate, d in respect
pentru dem ni tatea l ui Postumius, nu-l l eg a aşa de strîns
ca pe cei lalţi , a cesta i se adresă : . , D e ce nu strîngi bine
chingile , pen tru ca pred a re a să Iie d upă t oa tă reg u la '!"
Apoi cînd au ajuns în adunarea s a m n i ţi lor şi s-au ap r opiat
de tri b un a lui Pontius, feţialul A . Co rn elius Arvi n a a
rostit aceste cuvi nte : „ D eoarece oa m eni i ace � tia de aici
v-au fă g ăd u i t că vor î n c h ei a pace fără să fi cerut încuvi
inţarea poporului roman al Qu iriţi lor şi d i n această prici nă
s-au făc u t v in ovaţi , v i - i predă m vouă, pentru ca poporul
.}0
roman să fie scutit de o cumplită nelegiuire'" 1. Auzi n d
acestea, Postumius izbi ci t putu d e tare pe feţial ,;;u
ge n unch i ul în şold şi spl:lSe apoi cu glas puternic că el este
cet ăţe an samnit, iar feţi alul, împuternicit al poporului
roman ; că în dis pr e ţu l dreptului ginţilor, feţi alul a fost
.
lovit şi , c a urmare, romanii vor fi pe depl i n î n d rPp tăţiţi

să pornească războiul împotriva samniţilor.
XI Atun ci Pontius a spus : „Spurius Postumi us ! Ntci

eu nu voi primi această predare şi nici samniţ i i nu o vor
aprob a Dacă tu crez i că exist ă zei, nu e ma i bi ne ori să le
.
de el ari nule pe toate, ori să respecţi învoiala ? Toţi aceia

pe care po p o r ul samniţilor i -a avut în puterea sa, sau în
schi mbul că r ora s-a cerut pac ea de către romani , se cu vin e
să-i ap arţi n ă Dar, la urma unnei, de ce apelez la tine, de
.
vreme ce tu te-ai predat d i n n ou î n mîi nile învi ngătorilor,

ca să-ţi respecţi cuvîntul pe cit îţi stă în putinţă ? Eu
po po ru lui roman ii cer să m i răspundă ! Dacă poporul
-
roman regret ă făg ă d ui ala dată la Furcile Caudi ne, atunci

să înapoieze şi legiun ile , <l ucindu-le acolo u n de a u fost
închise î n t recă toare ; să nu fie nici o înşelăciune la
.
mi j l oc d i n part ea nimănui ! T oa te să rămî n ă aşa cum au

fost la început : to ţi os taşi i romani să se întoarcă în ta b ă r ă .
şi să-şi ia î n pri m i re armele pe care le-au predat, potrivit

î nvoielii ! Să aibă asupra l or tot ce-au avut în a in te de
întîlni rea noastră pentru tratativ e ! Numai atunci să se
recurgă la ultimatum şi la război . Doar atun c i se va putea
respinge convenţia şi pacea ! Să ducem războiul a•fînd
ac ee aşi s i t u aţi e şi ace leaşi î m pre jurăr i pe care le-am avut
înainte de a înce pe con vorbid le î n vederea păcii � Nici
poporul roman nu trebuie să-şi în vinui ască consulii pefl-
1 Cuvintele fe ţia l u l ui: roman reprezin tă o reproducere fidelă

a străvechiului dt'ep t public con suetudinar roman. De la analiştii
r o m a ni au subsistat n.umeronse asemenf'a formule pro�ocolare,
care a u furniza t l u i Titus L i Y i u s materialul doc u �r�n ta r specific.
344
tru făgăd uin ţa lor şi n ici noi să acuzăm poporul roman că
nu şi-a respectat leg ămintul de credinţă ! Cum se face că
v-aţi găsit întotdeauna înd reptăţi te temeiurile voastre, ori
de cite ori aţi fost învinşi, ca să nu vă respectaţi angaja...
mentele luate prin bună învoială ? I-aţi dat ostateci lui
Porsenna, pe urmă Yi i-'aţi luat tîlhă reş te î n apoi ! V-aţi
răscumpărat cu aur cetatea de la gali : în cli pa cind
aceştia îş i pri m ea u plata, v-aţi năpust i t asupra lor şi i aţi
-
măcelărit ! Aţi î n chei at pace cu noi, ca să vă î napoi em

legiunile căzute în mina noastră ; acum declaraţi că nu
vreţi să mai ţi neţi seama de o asemenea pace. I n to td eauna
scorniţi un mo ti v cu care să vă acope ri ţi perf i di a Spuneţi
.
că popo rul roman nu încuviinţează păstrarea legi un i lor

'
sale tefere în schimbul unei păci î n j os i toare ? N-are decit

să-şi păstreze pacea, dar să î n apo i eze legi un i l e căzute
prizoniere în miinHe î nv i ngăto rul ui ! Ace a<;ta înseamnă
a fi demn de încredere, demn de tratatele închei ate şi de
ceremoniile feţjale ! Da că tu a i pri m i t înapoi atîţi cetă
ţeni teferi şi nevătămaţi cîţi ai cerut, p otr iv it învoirii
dintre noi, nu pot şi eu la rîndu-mi o bţi n e pacea pe care
am încheiat-o cu tin e cind ţi-am dat înapoi p rizoni er i i ?
Aşa spui tu, A. Corneli us ? In felul acesta vorbiţi voi,
feţiali, de dreptur i le g i nţi lor ? Iată însă, că nu-i primesc
pe aceşti ostateci pe care voi v ă prefa ceţi că-i predaţi şi
nici nu socot că ne-au fo s t înapoiaţi ! In acelaşi timp însă,
nici nu mă împotrivesc î n toarceri i lor într-o cetate, care
e obEgată prin con venţi e să-şi respecte angajamen tele,
dar pe care le-a călcat, mini i n d pe toţi zei i din cer , prin
batjocorirea puterii lor ! Dezlănţujţi războiul„ deoarece
Spurius Postumius a lovit cu genunchiul un feţial, tri
misul vostru, socotind că zei i vor crede că Postumiu.<> e
cetăţean samnit şi nu cetăţean roman, că solul ro man a
fost lovit de un samnit şi că deci războiul pornit de voi
împotriva noastră este' îndreptăţit ! Nu vă e ruşine vouă,
foşti consuli şi oameni bătrini ce si nteţi, să batj ocori ţi
credinţa în aşa hal , i n cit în văzul tuturor �ă căutaţi ac;e-
menea tertipuri care nu sînt vrednice n ici măcar de copii,
călcîndu-vă cuvîntul dat ? Du-te, lictorule, dezleagă că- ·
tuşele acestor romani ! Ni meni din ei să nu mai fie oprit
să plece unde pofteş te ! " 1
Şi ' într-adevăr acestia
'
s-au întors de la Caudium în
tabăra romană teferi şi nevătămaţi, fii nd singurii care au
fost dezlegaţi de jurămîntul făcut cu bună ştii nţă de ei şi
poate şi de statul roman.
XII Samniţii şi-au dat în sfirşit semna că, în locul

păcii impuse de ei cu atîta trufie, s-a dezJ.ănţuit un nou
război fără seamăn de înverşunat ; şi nu numai că pre
simţeau tot ce s-a întîmplat pe urmă, ci aproape vedeau
cu ochi i lm· priveliştea întîmplărilor. Tîrziu abia, dar
atunci în zadar, au preţuit înţelepciunea celor două poveţe
ale bătrînului Herenn i us. Alunecînd la soluţia de mijloc
samniţii au presch imbat o victorie pe care o aveau în
mină, cu o pace nesigură, pierzînd prilejul de a face ori
binele, ori răul, astfel încît acum aveau să lupte tocmai cu
acel popor pe care putuseră fie să-l nimicească pentru
to tdeauna, fie să-i cîştige prietenia veşnică.
Cu toate că n i ci o luptă nu înclinase încă balanţa
victoriei într-o parte sau alta, într-atît de mult se schim
baseră stările sufleteşti ale ambelor tabere după pacea
Caudină, încît pe Postumius l-a făcut mai vestit printre
romani predarea sa, decît l-a făcut pe Pontius la samniţi
vi ctoria sa dobîndită fără vărsare de sînge. Şi în timp ce
1 Prin d iscu rs ul lui Pontius, căpetenia samniţilor, - desigur

tot o creaţie sui generis liviană -, scriitorul demască cu o
obiectivitate surprinzătoare, remarcabilă pentru un roman îndră
gostit de _ patria sa, mijloacele machiavelice şi urzelile diploma
ţiei de culise folosite de conducerea aristocratică romană în ra
porturile cu cetăţile învecinate, mai ales după insuccesele mili
tare. De multe ori, cind R o m a suferea eşecuri ajungînd în situaţii
extrem de critice, accepta formal condiţid oricit de grele, simu
lind respectarea lor, pentru ca i mediat după refacerea potenţia
iul ui său militar, să-şi calce angajamentele luate.
romanii erau incredinţaţi că numai pornind războiul vor
cîştiga biruinţa, samniţii, dimpotrivă, erau convinşi că
romanii, odată cu ridicarea din nou a armelor contra lor
au şi obţinut victoria.
ln această vreme cetatea Satricurn i-a trădat pe romani
trecînd de partea samniţilor, iar colonia romană Fregellae 1
a fost ocupată de samniţi în urma unui atac dat prin
surprindere într-o noapte (se ştie prea bine că şi satri
cani au fost acolo). Teama unei tabere de cealaltă le-a
oprit pe arnîndouă să întreprindă ceva pînă la ivirea
zorilor. Lupta s-a dezlănţuit însă îndată ce s-a luminat
de ziuă. Sorţii de i zbîndă au fost egali pentru ambi i a d v er
sari, deoarece, în pri mul rîn d , flagellan i i lu pt au p2ntru
vetrele şi al tar el e lor, i ar în al doilea rîn d pentru că �i
mulţimea de nevol nici, n e lu aţ i la război , îi ajutau pe ai
lor, l uptî n d de pe a co p er iş u ri l e caselor. D a tori t ă î n să
unui vicleşug, samniţii făcură să încli ne i zbînda de partea
lor . Un r ru i n i c stri gă că , ,acela care va depune armele va
f i lăsat să plece teafăr". Năd ej dea de a scăpn cu v i aţii ci
făcut pe dată să s ca d ă avî n tul luptători lor ; i ci � i colo,
fregellan ii au şi început să arunce armele. Cei mai bravi
d intre ei ·i e ş i se ră însă, cu a rm a în m i n ă pe poarta cl i n
spatele cetăţi i . Dator i tă avîntului ş i bă r băţi e i lor, ace�tia
au fost singurii care şi-aµ putut croi drum spre libe1·tate,
în timp ce ceilal ţi, î ncrez ători şi n epre v ăz ă to ri , au p l ă ti t
cu viaţa fr i ca ; s am n i ţi i i - au aru n c a t î n fl ăcăr i , unde au
ars de vi i , ru g i n du -s e zadarn i c de î m·ingători să-şi respecte
legămîntul, i ar pe zei să-i s c ape .
Consuli i ş i - au împărţit în tre ei prov i n ciile : · Papirius
a pornit d i n A pu l ia �ătre Luceria, unde se Mlau sub pa�â
călăreţii romani d aţi ca ostateci la Caud ium, i ar Publilius
a pornit spre Samnium ca să l u pte cu oştile samnite de' la
:
9audium. Această stare de lucruri i�a ptis în \nc.ţ.1 r:�ă tură
. ' ' . . :' .· ::;. . ,.;: .
1 Oraş întărit, si t uat în buzi n u l riu l u i Liris in l„ntium, la sud-
vest de Roma.
·
pe samniţi : ei nu aveau destulă î ndrăzneală nici să
meargă către Luceria, ca să nu le cadă duşmanul î n spate,
nici să rămînă pe loc, ca să nu piardă între timp Luceri a .
D e aceea, a u socotit d e cuviinţă c ă cea m a i bună soluţie e
să-şi încerce norocul în luptă Şi să se măsoare cu Publilius.
Ca urmare Pontius îşi aşeză trupele în linie de bătaie .
.
XIII lnainte de a începe bătălia cu samniţii consulul
Publilius, a socotit de cuviinţă că trebuie să le rostească
cîteva cuvinte ostaşilor săi şi de aceea a dat ordin să fie
chemaii toţi la adunare. Aceştia alergară repede la pre
toriu, dar cuvintele de îmbărbătare ale comandantului nu
erau auzite de ostaşi din pricina strigătelor celor care ce
reau să lupte. în schimb, în sufletul fiecăruia din ei amin
tirea vie a ruşinii păţite la Caudium le era singur sfătui
tor. De aceea romanii porniră la atac împingîndu-i pe ste
gari de la spate ş i , ca să nu mai intîrzie cu lansatul suli
ţelor şi abia după aceea să scoată săbiile, toţi , ca şi cum
ar f i primit un astfel de semnal, arunc.ară suli ţele ş i , tră
gînd u-şi săbiile, se năpustiră în goană asupra vrăjmaşului .
Aici nu-şi mai aYea rostul meşteşugul armelor şi iscusinţa
de comandant , ori aşezarea într-un anumit dispozitiv de
luptă a unitălilor şi rezervelor : numai minia ş i furia osta
şilor romani porni ţi într-un iureş aproape nebunesc au
făcut totul în acest atac. De aceea, samniţii, n u numai că
au fost daţi peste cap şi împrăştiaţi, dar nemaiîndrăznin:l
să se oprească din fugă nid măcar în tabăra lor, s-au în
dreptat în dezordine spre Apulia ; totuşi au ajuns în
Luceria, însă numai d upă ce s-au strîns din nou într-o
singură coloană.
Aceeaşi îndirjire care î i minase pe romani să stră
pungă liniile d e bătaie ale samniţilor i-a însufleţit şi cu
prilejul cuceririi taberei duşman e . Acolo , din pricina
miniei şi furiei s-a vărsat şi mai mult sînge şi au fost
n imiciţi şi mai m ulţi duşmani decît în bătălie ; din acee aşi
prici nă şi o parte mai mare din prăzi a fost distrusă.
348
Cealaltă oaste roman ă , în frunte cu Papiri us, ajunsese
la A r pi 1 , mergînd de-a lungul coastei mării . De acol o
"trecu pri ntr-un ţinut unde domnea pacea, mai mult dato
rită faptului că localnicii î i urau pe samniţi , d i n prici na
atîtor nedreptăţi şi pagube î ndurate din partea lor, decit
datorită vreunei b i nefaceri din partea poporului roman.
Căci samn iţi i care locuiau în acea vreme prin satele d i n
preajm a munţi lor s e îndeletni cep.u cu jefuirea şi pusti i rea
acelor ţi nuturi de la şes şi de pe coasta mării, datorită
dispreţului pentru oamenii de la şes , mai moli i , aşa cum
se întimplă îndeobşte. Dacă locuitorii acestor ţinuturi ca·
fi fost cred incioşi faţă de samniţi , armata romană sau
n-ar fi putut ajunge pînă la Arpi , sau, atunci cind se
afla între Roma şi această cetate, ar fi pierit din pricina
lipsurilor de tot felul, f i i n d exclusă orice posibilitate de
aprovizionare. Chiar şi atunci cind au mărşăluit spre
Luceria, lipsurile le-au pricinuit n eajunsuri deopotrivă de
mari şi asedi atori lor şi celor ased iaţi . Roman i i işi procurau
toate cele necesare de la Arp i , însă cantităţile erau prea
mici, deoarece călăreţi i romani transportau de la Arpi în
tabără g rîul în desagi pentru ostaşi i care aveau grija
străji lor şi se î n deletni ceau cu paza şi cu lucrările de tc.t
felul. Din cînd în cînd însă călăreţi i erau nevoiţi să se
î n ca iere cu duşmanii care ii atacau fără întrerupere, d i n
care prici n ă aruncau d e pe cai desag ii .
I nai n te de a se ivi acol o celălalt consul cu armala î n
vi ngătoare în Samnium, fw;eseră transportate din munţii
Samn i ţi şi prn\·izii pentru asediaţi şi putuseră fi introd use
şi trupe pentru ajutorarea lor. Sosirea lui Publilius a
î n răutăţit şi ma i mult situaţia d�manului. Consulul ,
Jăsînd mai departe pe seama colegului său grija î m pre su ră
ri i , cutreiera ogoarel e şi satele duşmane, zădărnici nd
aprovizionarea celor a5ediaţi. De aceea, fiindcă nu era
n i ci o nădejde · ca asediaţii să po at ă îndura mai multă
t Oraş în reeiunea Dau ni.us, din ,Apulia (I talia sudică).
349
vreme lipsurile, samniţii care îşi aveau tabăra în Luceria ,
după ce şi-au adunat forţele d i n toate părţi le, au fost
nevoiţi să dea piept cu Papirius .
XIV I n vreme c î n d ambele tabere s e p1·egăteau de

bătălie, intervi n sol i i tarentini care îi somează şi pe romani
şi pe sam n i ţ i şă î nceteze războiul. Cind Papirius a afl at
de aceste a m eninţăr i , ca şi cum ar f1 fost zdrunci nat de
vorbele lor , a răspuns î m puterniciţilor Tarentului că el v a
aduce totul la cunoşti nţa colegului său. După chemarea
lui Publ i l ius, toată vremea a fost folosită cu pregătirile
de luptă . Apoi , amindoi , î n tr-o desăvîrşită î nţelegere au
luat hotărirea de a da semnalul de atac. ln timp ce consulii
rînduiau cele trebuincioase în legătură cu cele omeneşti
şi cele divi ne, aşa cum se obi şnuieşte î nainte de dezlăn
ţuirea bătăliei, sol i i Tarentului se înfăţişară în grabă ; a
ei , aşteptînd răspunsul . Papiri us l a spuse w·m ătoarele :
„Tarentini ! Augurul ne dă de şti re că auspiciile ne sint
prieln ice. In afară de a c east a şi j ertfele arată semne la
f el de bune. După cum vedeţ i , porn i m la luptă cu spri j i
nu l zeilor."
Consulul dădu ord i n ca stegar i i să vină î n fruntea oş
t irii pentru atac şi-şi aşeză trupele în linie de bătaie ; el
a run ca vorbe g re l e la adresa samniţilor, cel mai trufaş
dintre toate neamurile, care, cu toate că riu sînt în stare
să-şi facă ordine la ei acasă d i n pri c i n a dezbinărilor dintre
locui tori, găsesc cu cale că e drept să dicteze altora după
bunul lor plac pacea sau războiul.
. De cealaltă parte, samniţii abandonaseră orice grijă
în privinţa războiului, fie pentru că doreau pacea cu tot
dinadinsul, fie pentru că le convenea să se prefacă, ca să-i
atragă pe tarentini de partea lor ; dar observînd că ro
manii s-au şi rînduit . cu repeziciune pentru luptă, au în
ceput să strige : că ei rămîn mai departe pe loc, aşteptînd
'
cuvîntul de ordine a in partea tarentinilor ; că nici nu
'pornesc la luptă şi nici nu-ş1 scot trupele dincolo de para-
350.
petele taberei ; că pre feră să fie decepţ i onaţ i şi să î ndure
orice s-ar i ntîmpla, decît să se creadă că au n esocotit în
demn urile d e pace ale tarentinilor ! Consu l i i răspunseră
samniţilor că pri mesc prevestirea auspi ciilor şi că l e
urează s ă n u f i e î n stare să-şi apere n ici măcar întări tu
rile taberei.
După ce consuli i îşi î m părţ i ră între ei trupele, oastea
romană se a propie de î ntăriturile taberei şi atacă în ace
laşi timp d i n toate părţ ile ; pe cînd 9 parte d i n ostaşi as
tupa şanţurile, cealaltă parte sfărîma parapetele şi l e pră
vălea în şanţuri . Romanilor care au năvăli t asupra taberei
sam n i te le înflăcăra sufl e t ele rănite de r uş i nea Îfl: d u ra tă
nu numai vitejia lor înnăscută, ci şi m i nia. Fiecare îşi spu
nea : „ A i ci nu sint n i ci furci , nu mai e n ici Caud i um, nu
mai sînl n i ci stri m tori greu de trecut. unde \Tăşmaşul să
îm·i ngă pri n \" icleni e şi cu tru fie pe cel care a greş i t ! A i c i
roma n i i trebuie să-şi amintească de străvechea lor \" i te
j i e , pe c are n-o mai s tăv i l e sc n ici redute, n ici şanţuri . "
A m i n t i ndu-şi acestea roman i i i i măcelăreau p e toţi
deopotri\·ă. şi pe cei care se îrnpotr i \'eau, ş i µe ce i r i s i p i ţ i ,
şi pe ce i care aru nca u armele şi pe cei î na rm a ţ i precum ş i

,
p e sda\" i , cop i i . vîrsln i ci , oameni ş i v i te ; n-ar ma i fi

suprm·i eţuit n i ci o fi inţă dacă consu l i i n -ar fi dat se ; n
nalul de retragere şi n -ar fi i n t erv e n it cu ord i ne şi arne
n i n\ări asupra ostaş ilor roman i setoşi de măcel, scoţîn
du-i d i n tabăra H ă jmaşu l ui .
Ca urmare. în fa ţ a ostaş i lor romani, su pă raţi c ă au
fost opr i ţ i să-şi pot olească m i n ia, consuli i au rost i t numai
decit o cuvîn tare, în care le-au arătat că n i dodaţă e i ,
consul i i , n -au fost şi n u v o r fi tnai prejos d e osta ş i i lor î n
c e pri \·eşte ura împotri va duşman i lor ; d i m potrh·ă, e l ,
comandall ţ i i , a r fi fost t o t aşa de însufleţiţi de setea de pe
depsire a samn iţi lor, precum au fost şi pentru războiul " cu
ei, dacă n -ar fi fost preocupaţi de soal:"ta celor şase sute d e
" ·
căiăreţi ro m a n i reţinuti ostatici în Luceria. · Ei n:1..a r fi pus
'
nici o st a \ i l ă m i niei lor, însă d uş m � n i i pierzî
.
� d . n ădej de a
. .. ' �
'
3�1
de i ertare, ar putea să se năpustească cu oarbă furie asu
pra ostaticilor romani şi să-i răpună pe toţi în ainte de a
pieri ei.
Ostaşi i romani au preţuit această povaţă, bucurîndu-se
că s-a pus frîu miniei lor, mărturisind că preferă să rabde
orice chi n , decît să fie ameninţată Yiaţa atîtor fruntaşi ai
tineretului roman.
XV Ridicînd apoi adunarea ostaşilor, comandanţii au

ţinut sfat, chibzuind dacă e mai bine să atace Luceria cu
toate forţele, sau numai una din armate, în frun te cu un
consul, să încerce să ispi tească populaţia Apuliei, care
pînă atunci se arătase şovăielnică.
Consulul Publilius pornind către Apul ia, ca s-o stră
bată de la un cap la altul, a reuşi t intr-un sing·ur marş
fie să supună pe unele populaţi i prin forţa armelor, fie să
Ie primească, î n anum i te condiţi i , în confederaţia romană
pe altele. I-a tri mis apoi un scurt răspuns lui Papirius,
care continua împresurarea Luceriei, vestindu-i că totul
a mers din pl in, aşa cum a nădăj duit ; căci după ce le
fuseseră tăiate toate legăturile şi întrerupte toate drumu
rile pe care se transportau provizii din Samnium, samniţ i i
care s e găseau î n garnizoana din Luceria, siliţi de foame,
au trimis împuterni ciţi la consulul roman, anunţînd u-1
să-şi ia în primire călăreţii care fuseseră daţi zălog, şi d i n
pricina cărora izbucnise acest război , ş i să-i ceară înce
tarea împresurării. Papi rius le-a răspuns că s-ar fi cu
veni t mai degrabă ca ei să-l întrebe pe Pontius, fiul lui
Herenn ius, din îndemnul căruia i -au tri m is pe romani sub
jug, ce trebu ie să îndure cei învinşi� însă fii ndcă ei au
vrut ca mai degrabă adversarii lor să hotărască asupra
soartei care Ii se cuvine, decît să hotărască singuri, consu
lul ordonă să Ii se aducă la cunoştinţă în Luceria urmă
toarele : samniţi i să-şi lase între zidurile cetăţi i armele,
bagajele, v itete de povară şi toată gloata neluptătorilor ;
el îi va trece pe sub jug pe samniţi, doar cu veşmi ntele pe
351
ei, pentru a răzbuna ruşinea suferită de romani, nu pen
tru a le tJricinui şi el alta nouă. Samniţii n-au refuzat ni
mic. Şapte mii de ostaşi samniţi au fost trecuţi pe sub jug.
în Luceria s-a capturat o uriaşă pradă de ră7Jboi �u�ndu--se
înapoi toate steagurile şi armele pe care romanii le pier
duseră la Caudium ; şi ceea ce întrecea orice bucurie a fost
faptul că s-au eliberat cei 600 de călăreţi romani, pe care
samni ţii ii încredinţaseră Luceriei ca zălog pentru pace.
Arareori s-a mai întîmplat ca prin schimbarea neaştep
tată a soartei, poporul roman să obţină o victorie mai
strălucită ca aceasta, mai ales, dacă e adevărat că şi co
mandantul samniţilor Ponti us, fiul lui Herennius, aşa cum
am găsit amintit de unii dintre analişti . a trecut pe sub
jug împreună cu ceilalţi samniţi , pentru a i s păşi în modu\
acesta dezonoarea consulilor„ .
(Rela tînd î n c o n t i n u a re eveni mentele m a i i mporta n te

care a u u r m a t . Titus L i v i u s se referă la c on str u i rea
de că t re ce:1Zorul Apius C l a u d i us a şo se le i din tre
Homa ş i C a p u a . şosea care- î i \'a purta n u mele Via -
/\ ppia - , şi a apeductului necesar aprovizionării ca

<1pă a oraşu l u i . In timpul l a care se referă sfirşitul
cărţi i a I X-a ş i î n cep u t u l celei de a X-a, Adunarea
poporului dă două de cre te memorc.bi le : u n u l pr ivi n d
a legerea de către popor a 16 tribuni m i l i ta r i , pentru
cele p a t ru legiuni romane. ş i a legerea a doi coman
da n ţ i ai f l o te i - d u u m L·iri navales - însărcinaţi cu
const rui r ea. înz('strar('a şi refa c erea flo iei şi a · şa n
tierefor navale. Au loc deasemenea mai m ulte răz
b oa i e : cu etrusdi, aequii, u mbrii, galii etc. şi d i n nou
cu sam n i ţ i i . Ti t us Livius face aici şi o interesantă
paralelă între Alexandru cel Mare şi conducătorii Ro
mei, contemporani cu el, ca şi intre statele respec
tive, trăgînd concluzia că dacă Alexandru Macedon ar
fi pătruns în I t.a li.a, n-ar fi putut triumfa asupra r<1-
manilor.•
CARTEA A X-A
CIOC N I RILE PATRICIENILO R CU PLEBEIL

PLEBEII C Î ŞTI G A NOI DREPTURI POLITI C E
V I Totuş i , în ti m pul consuli lo r M. V aleri us şi

Q. Appulei us d incolo d e hotare domnea l i n iştea. Etruscii
s tă t eau l i n i ş t i ţ i , reţinuţi de nenoroc i r i l e războaielor ş i de
cond i ţ i i le armistiţi u l u i ; sarnniţii, îmblînziţi d e u n l ung
sir de dezastre, n u se gîn deau să rupă noul trata t . La
Rom a , de asemenea, s trămu tarea surplusului de popu l aţie
în colon i i le rece n t î n temeiate, l i niştise plebea.
To t u şi . pentru ca să n u fie n ici o dată lumea lin i ş t i t ă , s-a
produ'> u n nou con fl i ct în tre fruntaş i i patrici en i şi plebei :
mărul d i scordiei a fost aruncat de tribun i i plebe i , Ira ţ i i Q.
�i Cn . Ogu l n i u s . Aceşt ia, cău t î n d tot fe lu l de pretexte pen
t r u a aduce patr i c i en i lor î n v i n u i r i în faţa A d unării poporu
l u i , d u pă ce î ncercaseră în zadar mai m ul te a t acu ri , por
n iră d i n nou la acţ i un e , încercînd să aţîţe d e această dată
nu numai s t raturile de j os a le poporu l u i , ci î n săş i căpe
ten i ile plebe i , mai ales pe consularii şi plebeii s ăr bător i ţi
cu tr iumful. D i n tre demn i tăţile republicii, plebeii pe t oate
le obţinuseră, în afară de cele s acer d o ta l e , la care nu fu-
· 1-i�seră pînă acum ad m i ş i în mod ega l cu patricien i i . De
a�eea,. pentr.u că pînă l a . acea vreme existau patru auguri
. şj p a in�. pontific i , tribun.ii plebei a.m intiţi ma.i sus au pro
. . pus o lege p:i;in care . se prevedea să se încuviinţeze de

a c i înainte sporirea n u m ărului preoţi l or, alegîndu-se în
354
plus patru pontifici şi cinci auguri, toţi din rîndurile ple
beilor. Cum a putut să scadă numărul augurilor la patru
eu nu-mi pot explica decit prin moartea a doi dintre ei - .
fiindcă se ştie că numărul augurilor trebuie să fie înto t
deauna fără soţ ş i că fiecare d i n cele trei triburi străvechi ,
Ramnes, Tities şi Luceres, trebuia să-şi aibă augurul său,
ori dacă era nevoie de mai mulţi auguri , trebuia totdeauna
să se aleagă un număr egal din partea fiecărui trib. In m o
dul acesta s -a procedat cu acest prilej, cînd s-a împlinit
numărul de nouă preoţi , adăogîndu-li-se celor patru exis
tenţi încă cinci, incit să fie cite trei preoţi de fiecare trib.
Insă patricien i i suportau greu faptul de a se alege . preoţi
şi din rindurile plebeilor şi socoteau această măsură ca o
profanare a cultului religios, în tocmai cum a fost şi cu
consulat ul. Patricienii motivau că aceste îndeletniciri îi
privesc mai mult pe zei decit pe ei înşişi. De aceea ei cre
deau că zei i înşişi vor avea grije să nu le fie prihănite
sfin tele lor asezăminte si datin i . Patricienii mai' susţineau
� u
că, în ce-i pri ·eşte, ei n doresc decit să nu se abată asupra
republ ici i vreo urgie. Şi într-adevăr, ei s-au împotrivit mai
puţin ca î nainte tribunilor plebei, deoarece de-a lungul
ti mpului se deprinseseră să fie îngenunchiaţi de plebei în
astfel de r.:·iocn iri. în plus, patricien ii, aveau de astă dată
ca adversari nu numai pe cei care năzuiau către marile
demn i t ăţ i ale statului, la care nici nu îndrăzniseră să vi
seze inai11.te, c i şi pe aceia care obţinuseră de-acum titlurile
disputate cu speranţe îndoielnice şi care cunoscuseră de
atunci c o ::sulatul, cenzura si triumfurile
·
în mai multe
rinduri.
V I T Cu [Jr ilejul susţinerii şi combaterii acestei legi se

spune că s �a încins o dispută deosebit de vie, mai ales
între Ap. Claudius şi 'P. Decius Mus. Cei doi au dezbătut
drepturi le patricienilor şi ale plebeilor, invocînd aceleaşi
argumente pro şi contra · care fuseseră aduse în discuţie
359
cîndva, la dezbaterea legi i Li cin ia 1 , pe c:înd se cerea drep
tul de a alege consuli şi din rindurile plebeilor. Se spune
că Decius Mus le-a reamintit tuturor de chip ul tatălui
său, aşa cum îl văzuseră mulţi dintre acei a care se găseau
în adunare, încins cu toga după datina gabină, stind
deasupra unei lănci, în ţinuta în care făgăduise să se
jertfească pentru poporul şi legiunile romane.
„Pe atunci, spuse el, consulul P. Decius Mus a fost
găsit cu sufletul curat şi evlaYios de către zei i nemur itori
ca să se j ertfească, la fel de vrednic ca şi colegul său
T. Manlius. Deci, acelaşi P. Dedus care a îndeplin i t sacri
ficiile poporului roman, n-ar fi putut fi ales şi augur după
ritualul rîn<luielilor religioase ? Ne temem oare că zeii
n-ar mai fi ascultat rugăciunile sale, ci numai pe ale lui
Ap. Claudius ? Ad ică, acesta oficiază sacri ficiile cu mai
multă nepri hăni re şi-i cinsteşte pe zei cu o mai mare cre
dinţă decit Decius Mus ? Oare îi pare rău Heunuia de
j urăm intele pe care le-au făcut pentru propăşirea repu
blicii atîţia consuli şi atîţia d ictatori plebei, fie la plecarea
în campanie militară, fie în toiul războaielor ? A număra
căpeteni ile acelor ani de cind plebeii au început să înde
plinească funcţi i de comandă şi să ia auspicii, \pseamnă
a număra tot atîtea triumfuri ! De acum înainte plebeii
nu s� pot decît mîndri cu n obleţea lor"". :! Ei sînt pe depl i n
încredinţaţi c ă dacă se Y a dezlănţui p e neaştepiate u n
1 Legea tribuni lor plebei Licinius Sto lo ş i L . SPx t us Lateranus

referitoare la accesul plebe i l o r l a înaltele demni tăţi a l e s ta t ul ui ,
a intrat în vigoare în 366 î.e.n.
2 In u rma obţinerii ega l izării drep turi l or pol i t.ice şi ad mi
n.IJ;trali v e în anul :366 î.e.n. plebeii care împl i n i seră înalte ma
gi straturi î n stat i n trau în rîndurile categoriei sociale d e n umi te
nobilitas, exceptînd ( azul adoptării într-o gintă patriciană sau a
căsătoriei cu o femeie aristocrată. Ca unnare ac eş ti h o m i n e s
novi avea u dreptul de a-şi aşeza în atrium busturile de ceară ale
sttămoşilor (imagines majornm) pe care erau însemnate numele
şi da tel e mag istraturilor îndepli nite. După Titus Livius, nobletea
adevărată era a p rec ia tă după demnităţile î n d e p l i n i te de stră
moşii unui ce tă tC'an
356
război , senatul şi poporul roman nu-şi vor pune speranţe
mai mari în comandanţii patricieni decît în cei plebei.
Şi dacă lucrurile stau astfel - spuse Decius mai de
parte - care dintre zei sau dintre oameni va găsi de cu
viinţă că sint nedemni de însemnele ponti ficale sau au
gurale acei bărbaţi pe care voi înşivă i-aţi onorat cu
funcţiile curule, dindu-le dreptul să poarte toga praetexta,
tunica palmata, şi toga pic;ta 1 şi coroana de lauri a trium
fului şi ale căror locuinţe le-aţi făcut cunoscute tuturor
prin trofeele luate de la duşmani ?
Cum adică, voi credeţi că acela care, gătit cu podoa
bele lui Jupiter Optimus Maximus, va urca purtat în ca
rul tri wnfal aurit spre Capi toliu, străbă tînd tot oraşul. a r
nemulţumi pe cineva dacă a r fi văzut c u sfintul potir şi
cu sceptrul în mină, sacri!icînd v ictima, avînd capul aco
perit cu un văl şi luind auspiciile sus, în cetăţuie ? Cum
ad ică, patricien i i pot citi cu sufle t u l îm păcat inscri pţia de
pe soclul stat u i i unui plebeu, î n care sint consemnate
consulatele, cenzura şi triumfurile sale, iar dacă s-ar
adăoga şi funcţiile sale augurale şi pontificale, atunci
och i i lor s-ar în toarce cu scîrbă '? I ntr-adevăr, eu sper (să
ma ierte zei i pen tru cele ce spun !) că noi care am putut
ajunge pe treptele cele mai înal te ale demnităţilor, dato
r i tă dragostei poporu lui roman, nu vom acorda funcţi i lor
sacerdotale, îndeplini ndu-le bine, m a i puţ ină cinstire decî t
ni s-a acordat nouă. căci noi cerem ca să-i ci nstim pe zei
în public, aşa cum îi onorăm şi ne î n c h i n ă m lor' şi în ca:
seile noastre.
1 Tun i ca era veşm i n t u l roman confecţi onat di n l i nă sau i n ,

c u »au fără mi nec i , sau c:u m î nec i scurie, lungă pînă l a genunchi,
sau pină la călciie, cind era p urtată de femei. Se încingea cu u n
cordon . Tunica palmata era brodată cu fir de aur, avind orna
mentaţia în formă de trun�e de curmal ; toga picta (pictată) şi tu
nica palmata erau purtate de comandanţii romani la reJ.ebl'�ai
kiumfuri lor lor.
V I I I Dar de ce voi fi vorb i t eu pma acum în chi pul
acesta ca şi cum funcţiile sacerdotale s-ar cuveni să fie
atribuite numai patricien ilor şi nu am avea şi noi, plebeii,
dreptul de a intra într-unul d in cele mai însemnate cinuri
preoţeşti ? Doar vedem plebei şi în rîndurile preoţilor
de c em v i ri slujitori ai religiei, printre cei care tălmăcesc
oracolele sibiline şi soarta acestui popor, oficiind sacrificii
în ci nstea lui Apollo ş i alte ceremoni i . De bună seamă. nu
s-a adus nici o j ignire patri c:ieni lor atunci c in d s-a adăogat
colegiului decemv iri lor un anum it n umăr de preoţi d i n
rîndurile p le be i lo r , ca slu j i tori ai religiei . Acelaşi lucru î l
propune acum şi tribunul plebei, u n om vredni c ş i d e is
pravă, cînd cere să se a d auge încă cin c i fun cţii de augur
i;; i patru de pontif ici ş i ca a c eş t i a să fi e n u m i ţi din rîndu
rile plebeilor. Însă, Appius, tribunul propune acest l u c ru ,
n u pentru a vă scoate pe voi din slujbele voastre, ci pen
tru ca plebe i i să vă ajute la î ndepl i ni rea î n d atoririlor ser
viciului d i v i n , aşa cum vă ajută deopotrivă şi la t o a t e ce
lel alte înd at0riri cetăţen eşti. Nu trebuie să te ruşi nezi,
Appi us, că în slujba preoţească îl a i t o v ară ş pe acela pe
care 1-ai fi p u t u t avea coleg la c en zu r ă �i l a con sulat, că
ruia ai putea să-i f i i com andan t al cavaleri e i , su bord onat
l u i ca d i c ta t o r, la fel c:um ar putea el f i comandantul ca
valeriei, dacă tu ai aj unge di ctator ! A c e i 8 trăvechi patri
cieni au pri m i t în vechime în rîndurile l or pe u n \· e ne t i c .
un sabin, care era însă cea di ntîi căpeten i e a n obleţei
voastre, d u pă nume A ttus Clausus, rnu, cum preferaţi voi
să-l n u m i ţi A ppi u s Claud i u s . Să nu te u i ţ i cu d i spreţ la
noi dacă vom f i pri m iţi şi noi, plebei i , î n rindurile preo
ţ i l or ! Ze s t rea nedniciei ad use de noi e destul de i mp u
nătoare. Veni m exact cu aceleaşi însuş iri care v-au fă c u t
pe voi atît de mîndri. L. S ext i u s a fost primul consul a le s
din rîndurile plebeilor ; apoi C. Li c i n i u s Stolo, cel d intîi
comandant al cavaleriei, C. lVIa rc i u s Rutillus, pri mul dic-
1.ator. şi cenzor, iar Q. Publilius P h i lo , pri mul pretor din
tagma plebeilor. întotdeauna a fost auzi t ace] aşi refren :
358
că voi sînteţi s-ingurH îndreptăţiţi să oficiaţi auspiciile, că
voi singuri aveţi strămoşi, că voi singuri sînteţi în drept
să comandaţi armatele sub propriile · voastre auspicii, atît
în timp de pace, cit şi în timp de război ! Dar victorii au
cîştigat şi plebeii deopotrivă cu patricienii, şi mereu va
fi aşa. Oare n-aţi auzit niciodată spunîndu-se că cei dintîi
patricieni n-au pogorît din cer pe pămînt, ci au fost recu
noscuţi patricieni acei care puteau doar să-şi numeascE.
tatăl, adică oameni născuţi din părinţi liberi ? Iată că acum
şi eu pot spune cine a fost tatăl meu : un consul ! Iată că
acum şi fiul meu va putea să spună că a fost consul şi
bunicul său ! Asta nu înseamnă altceva, cetăţeni, decît
să obţinem ceea ce ni s-a refuzat dintr-un început şi pină
acum. Patricienii caută numai motive de ceartă cu noi, în
schimb însă nu sînt de loc îngrijoraţi de felul cum se vor
sfîrşi aceste certuri . Eu sînt de părere să binevoiţi a trece
la votarea acestei legi, ca să aveţi parte de bine, propăşire
şi noroc şi voi şi Republica ! "
IX Poporul a hotărît să fie convocate numaidecît tribu

rile, toată lumea fiind încredinţată că legea va fi votată ;
însă opoziţia cîtorva tribuni a împiedicat adoptarea legii
în ziua aceea. A doua zi însă au cedat şi aceştia, iar legea
a fost acceptată cu o mare maj oritate. Au fost aleşi ponti fi,
susţinătorul legii, P. Decius Mus, P. Sempronius Sophus,
C . Marcius Rutilus, M . Livius Denter şi cinci auguri tot
din tagma plebeilor : C. Genucius, P . Aelius Paetus,
M. Minucius Fessus, C . Marcius, T. Publilius. Astfel nu
mărul pontificilor s-a ridicat la opt, iar al augurilor
la nouă.
In acelaşi an consulul M. Valerius a propus în legătură
cu apelul la popor, o nouă lege, mai îngrijit redactată :
era a treia oară de la alungarea regilor cînd se propunea
o lege asemănătoare, şi totdeauna de către membrii ace
leiaşi fam ilii. Eu nu pot să-mi explic această frecven t5.
:?59
reînnoire a aceleiaşi legi decit presupunînd că puterea
unui pumn de oameni a precumpănit asupra libertăţii
poporului. Cu toate acestea, legea Porcia este singura care
pare să fi garantat inviolabilitatea cetăţeanului, pentru că
ea conţinea dispoziţii severe contra oricui ar fi chinui t în
bătaie, sau ar fi luat viaţa unui cetăţean roman.
Legea Valeria interzicea ca acel care apelează la Adu
narea poporului să fie bătut cu vergile sau decapitat cu
securea, fără a adăoga altceva decît prevederea că oricine
va contraveni acestei legi va comite o faptă condamna
bilă. Acest fapt, cred eu, părea pe vremea aceea (cînd în
oameni mai dăinuia încă un simţ al ruşinii) un reazem
destul de puternic pentru a asigura efectul legii. Astăzi
însă cine ar mai lua în serios o asemenea oprelişte ?
EPITOME
EPITOMA t CĂRŢII A XI-A
După ce consulul Fabius Gurges s-a r�zboit fără suc

ces cu samniţii 2, pe cind senatul se întrunise la sfat în
scopul scoaterii lui de la comandă, Fabius Maximus-ta
tăl a rugat senatul să-l ierte pe fiul său 3 pentru . ruşinea
înfringerii suferite, reuşind să-i impresioneze profund pe
senatori, deoarece le promisese că el va pleca ca legat al
fiului său pentru a-i învinge pe duşmani. Intr-adevăr, Fa
bius Maximus şi-a respectat cuvintul : consulul, ajutat
şi cu vorba şi cu fapta de tatăl său, i-a nimicit pe samniţi,
fiind sărbătorit cu purtarea în triumf. C. Pontius, coman
dantul suprem al samniţilor i-a urmat ca prizonier de
război după carul său de triumf ; după celebrarea trium
fului, lui Pontius i s-a tăiat capul cu securea.
1 Eptt0mae sau periochae sint rezumatele cărţilor operei tit

liviene. După unii cercetători, epitomele au fost alcătuite de isto
ricul Florus (sec. II e.n.) iar după alţii de Sidonius Apollinaris
(născut în 480 e.n.).
1 E vorba de o fază a celui de al treilea război cu samnitii
(298-290 Le. n.).
1 Fablus Gurges era fiul lui Fabius Maximus Rullianus, un
strălucit comandant roman, care a ciştigat numeroase victorii în
războiul cu samni ţii ş i aliaţii acestora. F. Gurges a fost tribun
militar, edil plebeu şi consul . In timpul consulatului său a sufe
rit o înfringere din partea samniţi lor, dar apoi s-a revanşat.
361
Deoarece cetatea roman ă era bîntuită de ciumă, solii
trimişi la Epidaurus, ca să aducă la Roma statuia lui Escu
lap 1, au adus pe vas, odată cu statuia, şi un şarpe 2 care
se urcase pe corabia lor şi despre care se credea că este
o divinitate : acesta coborît d e pe vas este divinizat şi i se
ridică un templu pe o insulă a Tibrului.
Fostul consul L. Postumius 3 a fost condamnat, de
o arece, pe vremea consulatului său şi-a pus ostaşii să-i
lucreze ogoarele. S-a reînoit pentru a patra oară " trata
tul de alianţă cu samniţii, în urma cererii acestora de a
încheia pace cu romanii.
1 Esculap (Asclepios la greci) zeul tămăduirii, considerat pa

tronul medicinii. Cultul său, al cărui centru era în Epidaur, era
foarte răspindit în Grecia antică. Avea ca emblemă cocoşul şi şar
pele, simboluri ale vigilenţei şi prudenţei. Romanii au preluat
cultul în sec. al III-iea î.e.n., sub numele de Esculap.
2 Şarpele (serpens) reprezenta în mitologia antică o întruchi
pare a unei divinităţi telurice, fie a focului, fie a apei, fie genius
loci (duhul păzitor al locului). Era reprezentat în două ipostaze :
ca o forţă binefăcătoare, favorabilă, o divinitate a forţelor tel u
rice, a izvoarelor termale curative (în zona temperată, şerpii
caută să hiberneze în apropierea apelor calde) ; ca o forţă ne
gativă, distinctivă, personificarea răului (Ahriman la persani, Ahi,
la i ndieni, Ioki la nordici, Typhaon la greci, vîrcolacii, din bas
mele noastre) care vor să înghită lumina soarelui sau lunii
(eclipsele), dar lumina luptînd cu vîrcolacii (şerpii) li învinge în
final.
3 Unul din eroii romani ai celui de al treilea război cu sam
niţii.
4 Primul tratat d intre Roma şi Samnium a fost încheiat în
anului 354 î.e.n., pentru a se preîntîmpina primej d i a invaziei galilor,
cu 11 ani înaintea primului război samnitic. Al doilea tratat s-a
încheiat după primul război cu samniţii (343-341 î.e.n.). Cel de-al
treilea tratat s-a încheiat după cel de al treilea război samnitic
(327-304 t.e.n.) In urma acestu i tratat Roma a anexat teritorii
care aparţinuseră federaţiei samnite, unde statul roman a fondat
colonii. Cel de-al patrulea tratat s-a încheiat după cel de-al trei
lea război samn itic (298-290 î.e.n.) Urmarea a fost încorporarea
t:i turor cetăţilor sabelice la statul roman ca civitates sine suffra
gio, Roma devenind hegemonul Italiei centrale, constituind o fe
deraţie de populaţii şi cetăţi subordonate e i .
362
Consulul Curius Dentatus 1, după ce-i n imiceşte pe
samniţi şi îi învinge pe sabini, care se răzvrătiseră, ridi
cirid armele contra romanilor, a primit supunerea acestora
şi a fost sărbătorit în două rînduri cu purtarea în triumf.
S-au fondat coloniile Castrum , Sena, Hadria 2• ln ace a
vreme au fost numiţi pentru prima oară magistraţii trium
viri capitales 3 . Cu prilejul recensămîntulu i , care s-a în
cheiat cu o ceremonie religioasă, s-au numărat 2 72.000 ce
tăţeni romani.
Din cauza poverilor datoriilor, plebeii, după conflicte
1 Manius Carius Dentatus, consul roman, e roul celui de-al

treilea război samnitic, fusese un homo novus, p rovenind din
pătura plebeie. Devenind legendar ca ş i Cincinnatus era socoti t
un model de simplitate, modestie şi cu m pătare . A fost sărbătorit
cu purtarea ln trium f odată în 296 î.e.n., d u p ă băt{1 1 i a c u sa mn iţi i
la Sentinum, a doua oară după victoria asupra lui Pyrrhus la
Beneventum în a n u l 275 i.e.n.
! Localităţi, în Umbria şi Picenu m , pe litoralul Adriaticii.
s Triumviri capitales (judices nocturni li se mai spune a)
făceau parte d i n magistraţii subor d on a ţi autori tăţi i pretorului
urban : erau aleşi de Adunarea poporu l ui întrunită în comitia
tributa, d i sp u n ea u de dreptul de a da un ordin, de a face o declfl
rane, de a face o proclamaţi e (jus rdicendi). dreptul de a p e d e p si
cu amenda (jus muUae dictionis), dreptul de a lua cuvîntul în
adunarea poporului (jus contionis) şi dreptul de a l ua a u spiciile
(jus auspiciiJ.
3 D em oc ra ti z a re a structurii politice a republicii romane care
a avut loc în secolul al ! V-lea î.e.n. şi la încep u tu l sec. I I I-l ea t.e.n.,
s-a putut înfăptui după necurmate lupte şl cu uriaşe eforturi şi
jertfe din partea plebeilor romani. In anul 297 i. e. n . plebeii s-au
ridicat din nou îm potri va samavol niciilor şi abuzurilor taberii do
minante a pa tr icie n i lo r. Cu acest prilej plebeii s-au retras pe co
lina Janiculum, pe rr>alul drept al Tibrului. ln urma intervenţiei
d i c tatorului de origină pl ebeie Q. H o r te nsiu !i , s-a decretat printr-o
lege, propusă din i niţ i a ti va acestuia, ca plebiscita, h o tă r i ri l e ple
beilor adunaţi în comitia tributa , să aibă putere de lege, nemai
fiind nev oie pentru yalabili tatea lor de aprobaren ( a u ctoritas)
senatului roman.
36.1
grele şi de lungă durată, s-au văzut nevoiţi să se retragă
pe colina J aniculum 1• De acolo au fost readuşi în
Roma de dictatorul Q. Hortensius : acesta s-a stins din
viaţă chiar în perioada cind funcţiona ca magistrat su
prem. Această carte cuprinde şi descrierea războiului ro
manilor cu volsinii 2, cu lucanii ; cu aceştia din urmă
romanii s-au războit, ca să sprijine cetatea Thurii , atacată
de lucani.
EPITOMA CARŢII A XII-a
In urma suprimării solilor romani de către galii senoni,

romanii le-au declarat război. Cu prilejul operaţiunilor
mili tare desfăşurate, legiunile romane comandate de
pretorul L. Caecilius au fost încercuite şi nimicite de gali.
Flota romană ce staţiona în apele Tarentului a fost ata
cată prin surprindere şi capturată de tarentini. Duumvi
rul care comanda flota romană a căzut în luptă. Imputer
niciţii romani trimişi la Tarentum, pentru a se plînge şi
cere �atisfacţie tarentinilor, din cauza acestei acţiuni
1 Vulsinii sau Volsinii (azi Bolsena) - vechi oraş etrusc, pu

ternic, bogat şi înfloritor prin arte - făcuse parte din confederaţi:i
celor 12 ce tăţi e trusce, era situat între Clusium şi Tarquinii, lingă
marele lac de origină vulcanică de la care îşi trăgea numele.
2 După lichidarea puternicii confederaţii samnite şi îngenun
chierea acestor p opulaţi i sabellice atît de războinice, romanii vin

în sEcolul al III-lea în contact d irect cu polisurile greceşti din
G raecia Magna, şi în primul rînd cu Tarentum. In jurul anului
280 î.e.n. oraşele greceşti din sudul I taliei fiind atacate de lucani,
cetatea Thuri i a apelat la sprijinul Romei. După victoria asupra
lucanilor de către armata romană, î n Thurii s-a stabilit o garni
zoană roma nă. In curînd Thurii e atacat şi ocupat de Tarentum,
care a alungat garnizoana romană de acolo. Acest act de agresiune
a constitu i t pretextul războiului tarentin şi p rilejul i ntervenţiei
lui Pyrrhus, regele Epirului, în I talia sudică.
364
tilhăreşti, au fost bruscaţi şi alungaţi 1 . Pentru acest mo
tiv Roma a declarat război Tarentului. Samniţii s-au rupt
din confederaţia romană, aliindu-se cu tarentinii. In ope
raţiunile militare desfăşurate de armatele romane împo
triva coaliţiei samniţilor, lucanilor, bruttilor şi etruscilor
comandanţii romani au obţinut succese. Pyrrhus 2, regele
epiroţilor, a debarcat în Italia pentru a veni în sprij inul
tarentinilor. O legiune campană trimisă în garnizoană la
Rhegium, sub comanda lui Decius Vibellius, ocupă sama
volnic Rhegium, după care îi masacrează pe locuitori.
1 Flota romană sta ţionînd în rada portului Tarentum a fost
atacată prin surprindere de flota tarentină. Tarentinii au j ustificat

acest act de agresiune prin argumentul că romanii au în călcat con
diţiile tratatului de respectare a suveranităţii , tratat încheiat de
această cetate si ' Roma în anul 280 î.e.n . Scufundarea unui mare
număr de vase din flo�a ro:nană, cucerirea oraşului Thurii şi le
zarea solilor romani de către tarentini au concurat la izbucnirea
războiului tarentin şi au generat conflictul romanilor cu P�rrhus.
2 Pyrrhus, regele Epirului, era socotit în i storiografia antică
unul dintre cei mai mari comandanţi de armate. In realitate însă a
fost un condotier ambiţios, care visa să calce pe urmele lui
Alexandru cel Mare, prin întemeierea unui mare s tat în bazinul
apusean al Mediteranei. Chemat de Tarentum în ajutor, Pyrrhus
debarcă în anul 280 î.e.n. în sudul Italiei, în fruntea a 22.000 de
pedestraşi , 3.000 de călăreţi şi 20 de elefanţi. El ciştigă în două
bătălii succesive la Heraclea (280 i.e.n.) şi la Ausculum (279 î.e.n.)
victorii sîngeroase, cu pierderi extrem de grele pentru el. Ca ur
mare, lucanii, samniţii şi oraşele greceşti părăsesc confederaţia
romană, aliindu-se cu ,regele Epirului. Totuşi Pyrrhus, slab diplo
mat, a intrat în conflict cu tarentinii, neputînd exploata succesele
obţinute. Roma, pentru a contracara puterea şi influenţa lui Pyr
rhus in Italia, încheie cu Cartagina un tratat de asistenţă mili
tară. C a urmare, Pyrrhus debarcă în Sicilia şi cucereşte posesiu
nile Cartaginei din această insul ă, plănuind debarcare a pe con
tinentul african. Romanii văzîndu-se scăpaţi de pericolul epirot,
trec la represnl i i împotriva lucanilor şi brattiilor, aliaţii lui Pyr
rhus. Aceştia i a răşi apelează Ia Pyrrhus, care debarcă din nou pe
solu l Italiei. In 275 i.e n. are loc bătălia decisivă, la Beneventum,
unde M. Curius Dendatus ciştigă o strălucită victorie, romanii
:-i l ungîndu-1 definitiv pe Pyrrhus din I talia. UrmarPa a fost în
globarea întregului teritoriu sudic al I talie i la statul rom an.
365
EPITOMA CARŢ I I A X I I I-a
Consulul Valerius Laevinus a dat o bătălie cu Pyrrhus ,

în care acesta i-a învins 1 pe romani, deoarece trupele
romane s-au înspăimîntat de elefanţii .folosiţi in luptă de
regele Epirului, romanii nefiind obişnuiţi cu acest soi de
animale. După bătălie, Pyrrhus, privind leşurile ostaşilor
romani căzuţi pe cîmpul de luptă, face constatarea că toţi
şi-au pierdut viaţa cu faţa la duşman. El porni apoi î n
marş spre Roma, c a s - o cucerească, pustiind totul î n cale.
C. Fabricius trimisul senatului, însărcinat să trateze cu
Pyrrhus răscumpărarea prizonierilor romani, şi pe care
regele Epirului a încercat să-l corupă cu mari sume de
bani, pentru a-şi trăda patria, respinge propunerile r uşi
noase. Prizonierii romani fură eliberaţi din captivitate de
Pyrrhus şi trimişi la vatră, fără a li se pretinde vreo sumă
de răscumpărare.
Cineas, împuternicitul lui Pyrrhus, trimis la senatul
roman, a cerut romanilor ca regele Epirului să fie primit
la Roma în scopul încheierii păcii. După ce s-a hotărît să
ia în dezbatere aceste propuneri, s-a amînat şedinţa
pentru o dată ulterioară, cînd va trebui să fie prezentă
unanimitatea senatului, pentru a se decide asupra tra
tativelor. Appius Claudius, care, aproape orb din cauza
unei oftalmii, nu mai participase de multă vreme la şedin
ţele senatului, a venit î n templul curiei şi în cuvintarea
rostită a declarat că trebuie să se respingă condiţiile de
pace ale lui Pyrrhus.
Cn. D omitius e primul cenzor din rîndurile plebeilor
care a prezidat recensămîntul. S-au numărat cu acest pri
lej 287 200 de cet ăţeni.
1 E vorba de prima înfrîr.gere a rom a n i l or de către Pvrrhus

la Heraclea, în 280 î .e.n.
366
R ăzboi ul cu Pyrrhus incepind din nou, bătălia 1 s-a
înche iat fără sorţi de i zbind ă pentru \Teuna din tabere.
S-a re înnoi t pen tru a patra oară tratatul 2 de alianţă cu
Carlagina. ln această vreme, un dezer tor din armata lui
Pyrrhus, refugi indu-se în tabăra consulului Fabricius, îi
promise aeestuia că-l va suprima prin otravă pe Pyrrhu s ;
dezertorul a fost trimis înapoi la Pyrrhus, căruia totodată
i s- a adus la cunoştinţă toată uneltirea. ln afară de aceste
even imente, sfîrşitul cărţii mai cupri nde descrierea vic
torii l or romane obţinute în luptele cu etruscii , lucanii,
\ . i·
bru .-; ş1 samm• ţ •1 1• 3•
.
EPITOMA CARŢII A XIV-a
Pyrrhus a debarcat în Sicilia 4• Intre semnele arătate

la Roma era şi acesta : statuia lui l
Jupiter Capi tc i nul a
fos t lo\' i tă de trăsnet , căzîndu-i capul, care a fost însă
găs i t de har usp ic i .
1 Se referă la băti'1 l i a de la Ausculum d in anul 2 7 !) î.e.n., în
cheiat(! c u i n succesul romani lor, dar soldată ş i pentru Pyrrhus cu

p ierderi a t i t d e grele, incit d e at u n c i a rămas l o cu ţ i u n ea : „O
v i dorle a la Pyrrhus".
: Pen tru a eontracara i nfluenţa crescin di'1 a lui Pyrrhus, se
n n t u l roman î n cheie cel de-al patrulea tratat. cu Cartagina, prin
care cele dou ă p <'1 r ţ i contractante se obligau să-şi acorde sprijin
a r m a t reci proc �i să n u încheie tratative cu vreun oraş grec fără
asenti m e n t u l p a r t eneru l u i .
� I� ,·orb : 1
de acţi u n i le de represa l i i î n treprinse de Roma,
du p;"1 lui Pyrrhus în c am pa n i a din Sicilia, - împotriva
p l e c ·arca
c:rtăt. i lor d i n Lueania, Samnium şi Bru t ti u m , care au p ără sit - o ,
al i i n du-se l'U Pyrrhus. Represaliile au durat 3 ani (278-275 i.e.n.)
4 Py rrhus debarcase in Sicilia, unde a fost chemat de oraşele
grC're� t i pen tru a seăpa de domi naţi a Cartaginei. La început
Pyrrhus a reuşit s{1 o c u pe aproape întreaga i nsulă, însă d i n cauza
i m i x t i u n i i î n treburile interne ale orn5elor din Si c i l ia, acestea
s-au r;"1scu lat contra l u i .
367
26 - Ab Urbe condlta, vot. i
Cu prilej ul înrolări i trupelor sub drapel, Consulul
Curius Dentatus e primul magistrat roman care a con fis
cat averea celor care n-au răspuns la chemarea sub arme.
Cur i us De11tatus 1-a învins pe Pyrrhus în bătălia care a
avut loc după înapoierea acestuia din Sic ilia şi l -a al ungat
d i n Italia 1•
Fabricius elimină din rîndurilc senatorilor ca n edemn
pe fostul consul P. Cornelius Rufinus, la care s-a desco
perit o cantitate de zece libre de arg int în obiecte lucrate
de bijutieri.
Cu prilejul recensămîntului făcut de cenzori, s-au nu
mărat 2 7 1 .234 cetăţeni romani.
Roma a încheiat un tratat de · alianţă cu Pt-0Je1naios,
regele Egiptului 2 . Vestala Sextilia, condam n a t ă pent1 u
desfrîu, a fost executată pri n îngroparea ei de vie.
S-au fondat coloniile Posidonia şi Cosa 3•
Flota cartagineză vine în sprijinul Tarentului . în m o
dul acesta Cartagina încalcă condiţiile tratatului încheiat
cu romanii. 1n afară de acest eveniment, cartea istori seşte
victoriile romanilor obiinute asupra lucan i lor, sarnn iţilor
şi bruţ i i lor 4, precum ş i moartea lui Pyrr hu s 5.
1 După eşecul din Sicilia, Pyrrhus, recht:mat de a l i <i ( Ii săi

lucani, bruttii şi samniţi, debarcă d i n nou în Italia. Dar la Be
neventum, în 275 î.e.n., înfrînt definitiv de romani, regele epirot e
nevoit să părăsească I talia, renunţînd la acest spaţiu.
2 E vorba de Ptolemaios I Soter (305-283 î.e. n.) regl'le
Egi p tului, cu care Roma a încheiat un tratat pentru a c o n t racara
expansiunea ş i preponderenţa Cartaginei şi influenţa crescindă ,
economică şi politică a Cartaginei î n zona vestică a Mediteranei.
3 Localităţi s ituate pe l i toralul mediteranian, în Lucania, l n
sud de Neapole.
4 E vorba de campania de represalii şi de restabilirea a utori
tăţii hemegol1iei romane în zona Italiei Sudice, după a l ungarea

lui Pyrrhus.
� Pyrrhus îşi pie rde viaţa la asediul orn-:;ului Argos din P•.'
loponez în 2î2 î.e.n.
368
EP lTOMA CARŢII A XV-a
După v i ctori a asupra tarenti nilor 1, ro m a n i i le-au acor

dat aces tora pacea şi libertatea. Ostaşii legiunii campane
care ocupaseră samavolnic Rhegium, siliţi să se predea
tTupelor romane care i-au asediat, au fost judecaţi şi con
damnaţi la moarte, tăindu-li-se capul cu securea.
Pentru că o ceată de tineri i-au maltratat pe solii lo
cuitorilor din Apollonia, trimişi la senatul roman, făptaşii
au fost predaţi acestei cetăţi, spre p edepsi re .
După infrîngerea în l u ptă a picen ti ni lor răsculaţi, ro

m ani i au încheiat pace cu Picenum.
Fură fondate noi colonii romane ; Ariminum, în Pice
num, şi BeneYentum, în Samnium. Atunci s-au bătut pen
tru prima oară monede de arg i nt 2• In războiul împotriva
umbrilor şi salentini lor, după î nfr înge rea lor, aceştia au
fost su bord o n aţi puteri i rom ane .
Numărul chestorilor romani este mărit la 8.
EPITOMA CARŢ I I A XVI-a
Se f ace în această carte istoricul Cartaginei, o r ig i n a şi

începuturile ac es t ui oraş. După aprinse discuţii în senatul
roman , i n tre care s usţi n eau
senatorii părerea de a se
acorda ajutor mamertinilor, î m p otr iYa cartaginezilor şi a
lui H i ero, t i r an ul Syracusei , şi cei care erau c o n t ra acestei
păreri majori tatea senator i lor au decis să se dea s pr i j i n
mamerti nilor.
1 Tare n t u l �-a p1:ed n t rom�milor în :!72 î.e.n .. în u rma capitu
lării garnizoanei lui Pyrrhus de acolo, I ilnd obligat să-şi d ă rime
zidurile şi să predea i;tat ului roman întreaga lui flotă.
r Primele monede r om a ne d e argint datează d i n anul 2R!J
î.e.n. iar cele de aur ineep i nd d i n anul 15 î . e.n. Cele de bro n z
da t ea z ă .i i n 450 i.e.n.
36!1
Atunci au trecut at'matele romane pentru prima oară
marea în Sicilia şi au obţinut un număr de succese asupra
svracusanilor.
� Tiranul Hiero cerind pace, romanii i -au acordat-o.
Cu prilejul recensămîntului populaţiei romane făcut
de cenzori, s-au numărat 282.234 de cetăţeni . In ace.astă
vreme s-au desfăşurat în circ, primele lupte de gladiatori,
date de Decimus Iunius, în amintirea răposatulu i său tată.
S-a fondat colonia romană A esernia 1.
Se m a i relatează şi despre vi ctori ile romane obţinute
împotriva cartaginezilor şi volsini ilor.
\ \ J
EPITOMA CARTII A XVII-a
Consulul roman Cn. Cornelius a fost încuuJ Urat de

flota cartagineză :! şi capturat de puni prin vicleşug, fiind
chemat să ia contact cu comandantul flotei, în vederea
tratativelor.
Consulul Caius Duilius a reuşi t să obţină a strălucită
victorie asupra flotei cartagineze. fiind primul comandant
al armatei romane care a fost sărbătorit prin purtarea în
triumf pe n tru o biruinţă cîştigată într-o bătălie navală s.
Datorită triumfului său, acestui comandant roman i s-a
acordat onoarea de a fi precedat întotdeauna de un sluj i
tor al statului, purtînd în mină o torţă, ori de cite ori se
întorcea de la cină, precum şi de un trompetist, care să-i
cînte.
1
Localilate s i tuatii în Samnium. în partea nord-vestică.
2
1 nfrîngerea flotei romane în prima bătălie naval[i cu punii
a avut loc în anul 2G l î.e.n., în apropierea insulelor Lipare.
� E vorba de bătălia nayaUt de l a Mylae, tot în vecmătatea
insulelor Lipan', în anul 250 î.e.n.
370
Consulul Luc i us Cornelius a repurtat o serie de victorii
asupra s ar z i lor şi corsi lor răscu]aţi în Sardinia şi Corsica
şi î m potrin1 l u i l lanno. com andan tul cartag inezi lor.
Consulul i\ t i l i u s Cal at inus 1 , conducînd armata romană
făr[1 pr u d e n ţă a fost încercu i t de cartaginezi, însă graţie
.
acţ i un i i îndrăzneţ� a tribunului m i l i tar M . Calpurnius,

desfăşurate cu o formaţie de pedestraşi din 300 de oamen i ,
atrăgînd asupra sa tot grosul armatei punice, a reuşit să
se salveze.
Hanibal. u n comandant al fl o te i cartagineze. a fost
sol d aţ i i săi . deoacere fu s e s e înYins într-o
cru ci fi c a t de
luptă nan1 l ă .
Consul u l \ t i l i us Hegulus a obţinut v i c.:tori a asupra flo
"
tei c a rta g i n ez e într-o bătălie navală, după care a trecut

marea Merl i tera nă cu o a s t e a sa, d eb a rci n d în Africa :?.
EPITOMA C A R Ţ f I A XVI I I-a
Consu lul Atilius Regu l us, sosind în Africa a do borît un

şarpe de o mărime nemaiinti l n i tă, care răpusese n umeroşi
os ta ş i romani . În cî teva ciocniri cu pun i i , Regulus a ob
ţi nu t succese. Deoarece senatul roman nu i a trimis un -
succesor, ueşi el des făşurase pînă atunci atit de bine ope

raţ i unile m i l i t are, i nc i t a fost mereu încununat de izbînzi,
a t r im i s un ra po r t senatului roman în care se pli n gea că
una d i n cauzele pentru care cerea să i se trim ită cit mai
neî n tîr z i a t înlocui torul la comandă e faptul că m icul lui
1 C o n su l u l Atilius Calati nus a desfă ş u rat cu s u c c es campa

n i a roman;i din S i c i li a , bucuri ndu-se de o lege n d a r ii faimă. Is to
riografia a n liC"{l i-a exagerat calităţile.
� E vorb;1 de expediţia forţelor navale romane conduse dr·
Consu lul M. 1\ l i liu:; Regu l u s , in a n u l 256 i.c.n. î ncheiată cu o
stri1l ucihi victorie în bu t ăl i a navală de la capul Ecnomos, li ng:i
coasta sud-veslieă a Siciliei. In final însă R eg u l u s a p ier d u t
pur tida, fiind î n cerc-ui t de forte s u p e ri oa r e şi c[1zînd prizonier l a
puni.
371
o:;or a fo�; t 13.s<it în paras 1 re de arenda�, nernailucrindu-i
nimeni pămîn tul. Hegulus a fost î nsă pildui tor pedepsit
de ursită, pen t1·u că, f i i n d î n vins în bătăl i e de cartaginezi,
a căzu t prizonier în mîini le lui Xan tippos, un comandant
l ac:edemonian, pe care punii l-au angaja t ca mercenar.
Şi flota romană a suferit un grav naufragiu, astfel incit
roman i i au pierdut tot ce cîştigaseră pînă acum pe mare
şi pe uscat 1. Ti. Coruncanius este pri m ul plebeu care a
fost numit pontifex maximus.
Cenzorii P. Sem pronius Sophus şi M. Valerius Ma
xirnus, î ntocmind lista senatorilor, au eliminat din rîndu
rile acestora 1 6 membri ; tot ei au prezidat şi recensă�
mîntul, numărîndu-se cu acest prilej 297.797 de cetăţeni.
Cartagina îl· trimite . pe Regulus la Roma, la senat, ca
să duc:ă propunerile de pace ale punilor, iar în cazul că
nu o va putea obţine să trateze răscum părarea prizonieri
lor roman i. Regulus însă, care fusese obligat de puni să
jure că dacă nu va obţine răscumpărarea ostaşilor romani
căzuţi prizonieri se va întoarce la Cartagina, sosit la
Roma, nu numai că nu pledează pentru cererile Carta
ginei , ci îi convinge pe romani să nu primească nici un fel
de condiţii de pace şi să dedare din n ou război punilor.
După aceasta, ca să-şi respecte angajamen t ul de onoare,
se înapoiază la Cartagina. Ca urmare cartaginezii l-au
ucis în chinuri 2 .
1 D u p ă infringerea lui Regulus şi capturarea armatei sale, şi
flota romană a suferi t u n nau fragi � pe dnd. se înapoia spre

Italia.
2 După capturarea lui Regulus, condu cerea p l u tocra t i ct1.
a statului cartaginez l-a obligat pe cop sul ul roman să trateze ca
in termed iar a l p u n i lor condiţiile grele de pa<·e şi s.:i susţină, h
schimbul libertăţii sale, răscumpărarea celor 2 OOO de ostaşi ro
mani prizonieri, în schimbul unei mari sume de ban i . Regulus nu
a făcut jocul i n a micul u i . Dimpotrivă, eL a convins sen a lul să r�
inceapă cit mai neintîrziat ostili tăţile. Reîn tors la Car tagi na. Re
gulus a fost ucis în chi n u ri , fi ind vî rît în tr-un bu toi şi înr•ca t
în mare.
372
EPI TOMA CARŢII A XIX-a
Caecilius Metellus. pe n tr u vict0riile obţinute asupra

cartag i fi ez i lor. a fost sărbătorit printr-un măreţ triumf. Cu
acest prilej , în alaiul triumfal, au urm a t carul învingăto
ru l ui 13 c o m and a n ţ i cartagi nezi şi 120 elefanţi.
Consulul C laudius Pu lcher , în pofida auspiciilor de
fa v o rabile , pleacă să desfăşoare războiul contra cartagi
nezi lor, după ce dăduse or di n să fie î necaţi puii sacri,
pentru că n-au vrut să mănince.
Consulul a pierdut bătălia navală cu flota c artagineză.
Chemat la Roma de către sen a t pentru a desemna un dic
tator, el îl numi în funcţie pe Claudius Glicia, d i n rindu
rilg <.-ele mai de jos ale păturii, plebeie. A cesta însă fu silit
de patri cieni să a bd i ce am magistratură : ulterior însă el
asistă la spectacolele de circ, îmbrăcat i n toga praetexta.
A. Atili us Calat inus e .primul dictator rom a n care, în ca
li tate de coman dant suprem a scos arm ata romană. t re
cind-o dincolo de hotarele Italiei.
Roma şi Cartagina fae schimb de prizon i eri .
Se fon dează colonia Fregenae, precum şi Brundisium
în ţi nutul sallentin.
Cenzorii fac recensăm î n tu l cetăţeni lor romani : cu
acest prilej �e innwnără 24 1 . 21 2 .cetăţeni.
Clc1udia. sora lui Publius C laud i us - cel care fusese
im· ins în bătăl ie de puni pentru că nu voise să ţină seamă
de opreliştea religioasă, cind auspiciile i-au fost nepriel
n ice - pe d n d se întorcea de la jocurile de ci r c , indignată,
fiindcă fw;ese înghesuită de l ume, a exclamat ·: „Păcat că
nu mai tr<l i eşte fratele meu ca să coman de iarăşi o flotă ! "
Din a ceas t ă cauză a fo�t c ondamnată să plătească amendă.
Atunci fură aleşi pentru prima oară doi pretori 1 •
1 Cu începere din anul 242 i.e„n. se înfiin ţează încă tln post
de praetor (inter cfres et peregrinos lU j u risdicţie şi asupra cetii
ten _i lor roai u n i şi <1supra străi n i l or).
3n
Marele pontifice Caecilius Metellus îi interzice consu
lului A. Postumius să plece la război , pentru că deţinea
funcţia de flamin a l lui Marte, neincuviinţindu-i să lip
sească de la îndatoririle sale sacerdotale.
Mai mulţi comandanţi romani au cî�tigat \'ictorii îm
potriva armatelor cartagineze. Consulul Caius Lutatius a
obţinut cea mai strălucită v ictorie asupra punilor în bătă
lia navală de la insulele Aegates, unde a zdrobit flota
cartagineză. Cartaginezii ceri n d pace li se acordă.
Marele pontifice - salvează de la foc obiectele sacre
de cult.
Se înfijn ţează d ouă noi triburi : Velina şi Quirina.
EPITOMA C Ă RŢII A XX-a
Faliscii ridică armele contra romanilor, dar răzHătirea

lor e înăbuşită după 6 zile şi faliscii se supun din nou
Romei.
Se fondează colonia romană Spoletium 1 .
Roţlla nii s e războiesc pentru prima oară c u l i gurii.
Sariii şi corsii, ridicînd armele contra romanilor, sînt
reduşi la tăcere şi supuşi.
Vestala Tuccia a fost condamnată pentru desfrîu.
Se declară război iliri lor 2, pentru suprimarea unuia
dintre solii romanilor trimişi la ei. După ce au fost în
vinşi în război , ilirii au făcut act de supunere î n faţa
Romei.
Numărul pretorilor romani a fost ridicat la patru 3 •
1 Localitate în Umbria ; azi Spoleto.
2Primul c:onfl i c� al romani lor cu ilirii a avu t loc în :!29 i.e.n.
Roma, după primul război punic aj u nge să deţină rolul de hege
mon asupra cetăţilor din bazinul central al Mării Medi tern ne,
infiltrîndu-se către est, şi s[1 se amestece în relaţi i l e ex terne al<'
polisurilor grec eşti .
a Doi pretori ave;·,u sarc i n i în admini stra ţ i a noi l or provinf'ii
cucerite : Si c i l i a Corsi ca şi Sard i n i a.
374
Galii transalpini care invadaseră I talia au fost nimi
ciţi în luptă. Se vorbea atunci că poporul roman a înrolat
sub drapel pentru acel război 300.000 de ostaşi romani �i
cu nume latin. Atunci , pentru prima oară armatele romane
au trecut fluyiul Pad şi după citeya bătălii trupele galilor
insubri au fost învinse, aceşti gali supunîndu-se apoi pu
terii romane 1 . Cu acest prilej consulul Claudius Marcellus
ii doboară în luptă pe Viridomarus, căpetenia galilor in
subri, şi depune în templul lui Jupiter Capi tolinul opima
spolia. Sînt aduşi sub ascultare şi histri i. De asemenea
ilirii, după ce s-au răsculat contra romanilor, au fost în
vinşi recunoscînd stăpînirea romanilor.
Cu prilejul recensămîntului făcut de cenzori s-au nu
mărat 270 . 2 1 3 cetăţeni.
Liberţii au fost repartizaţi în patru triburi : Esquilina;
Palatina, Suburrana şi Collina, pe cînd înainte fuseseră
distribuiţi prin toate triburile romane 2•
Cenzorul C. Flaminius pavează incinta Circului Fla
minius.
S-au fondat coloniile Placentia şi Cremona, pe pămîn
turile cucerite de la gali.
..
1 Tlilzboi u l romani lor cu gal i i i nsubrii a avut loc i n t r e 225-

222 i .e . n . , izbu c n i n d din cauza d i stri buirii teri tori ului galic a aces
tei populaţii pe loturi de proprietate de că tre consu l u l Flamin ius.
Dupfl un pri m i nsucces, în '.!23 î.e.n. galii sînt înv i n ş i decisiv d�
Fl:u ni ni us. .\ I u n ei sin t fondate coloni ile menţiona te.
� Cu în C"epere din :J04, l i berţii sînt î n registraţi i n toate tribu
rile llomei . in scopul creării unei contraponderi hotărîri l or Adu
nării pop:>rului, patri c i e n i i scon lînd c·ă vot u r i le l i ber\i l o r \'Or fi i'l
fa \· on re a lor.
CUPRINS
Cuvint introductiv . .
V
Tabel cronologic XXI
CARTEA
Prefaţă
Sosirea lui Aeneas în I tali a. Faptele sale de arme :J
Romu l us şi Re mus. Intemeierea �etăţii Roma 10
RăpirPa sabinelor l!l
Cum a fos t ped epsită Tarpeia pentru trădare 23
Războiul romanilor cu sabinii r
_ ;,
Numa Pompilius . . 32
Horaţii şi Curlaţii 39
Pedepsirea lui Mettius FUfetius pentru trădare 50
'Bomanii dărîmă Alba Longa 55
Reforma socială a lui Servius Tullius 56
C u m a fost răpus Servius Tullius de către fi i ca sa Tulli:l
şi de Tarq ui ni u s ginerele său, ca să-i ia tr onul
, 60
S f ir„ i tu l do m n i e i l u i Tarqui nius cel Trufaş : degfii nţ:irea
rega l i tăti L I n cepe e tap a re pu bl i ca nă a Consul a t u l u i" 66
CARTEA A II-A
Regele alunga� de pe tron complotează co11trn Rep u b i i c i i

R oman e , atrăgind de partea s a p e fi i i lui Brutu�. Moar-
tea lui Brutus pe cimpuJ de l u ptă 74
R e g a l i t a tea recu rge la spr i j i n ul l u i P o r se n na, regel e e tru s c i -
lor, pen tru a-şi re căpă ta tronul 84
Fapta e ro i c ă a lui Horatius Cocles 86
Porsenna începe a sedi ul Romei 88
Mucius Scaevola 89
Episodul Cloeliei , o fecioară romană care salvează un con-
voi de ostatice dale lui Porsenna 93
Ciocnirile plebeilor cu patricienii din cauza da toriilor 94
Plebeii se retrag pe Muntele Sacru. Prin pilda l u i Mene-
nius Agrippa, ei sînt convinşi să revină în oraş . 99
T1·ădi"1 iorul C o r i ola n us se pune în slujba duşnnnilor p a tr iei.

El ii biruie pe romani cu oştile volscc şi asediază Ro ma .
Vetu r i a, mama sa, îl convinge să î n ce teze războiul 1 04
Sp u rius Cassi us , iniţiatorul reformei agrare, este suprimat
de către patricieni 116
O f ami l i e roman ă i a asupra ei războiul împotriva cetăţii
Vei i . Ep i sod u l celor 306 Fabii 12!
Continuarea ciocnirilor d intre patricieni şi plebei. Asa3i
n a rea tribunului plebei C n . Genucius. Adoptarea legii
lui Lactori u s 127
CARTEA A III-A
Sc.:layii în fr u n te cu Herdon i u s se răscoală 131

C i n c i nnatus 141
Cele 12 Ta b l e , fundamentul dreptului civil roma n . Decem-
vira tul 1 58
Plebei i se re t rag pe Avenlin. Desfiin ţarea Decemviratului.
Epiwdul Vergi niei 1 64
C ARTEA A IV-A
Leg i le lui Can uleius : un răsunător succes a l l u ptei p l e

beilor p�ntru obţi nerea de drepturi egale cu patricieni i.
Prin prima lege plebeii c.:iştigă dreptul de a încheia
căsătorii cu i-riembrii fam ilii lor pa tric:ienilcr, pr i n legea
a doua, dreptul de a avea un consul plebeu 190
378
Insti tuirea censurii 204
Fapta de arme a lui S e x . Tempanius în . războiul cu volscii 20G
C A RTEA A . V-/\
Romanii cuceresc cetatea Veii 21�

I nvazia galilor 220
Cucerirea Romei. Soarta bătrinilor cetăţii 235
Manlius Capitolinus. Galii sint · al ungaţi de p e C a pi tol i u
cîndgi ştd e sacre dau de \·este apărătorilor cetăţii.
Camillus despresoară Roma · · . . 24G
Camillus convinge poporul să · nu · părăsească Roma străm•J-
tîndu-se la Veii 251
C A RT�A A VI-A
Scurtă privi re de ansamblu asupr.a primelor ci nc i cărţi a l e

operei 25!)
Episodu! lui Mari l i us Capitolinus, salvatorul Capitoliului 260
CARTEA A Vll-A
Pe arena istoriei romanii intîlnesc un nou rival : poporul

samnit 280
Un erou legendar : Valerius Corvus 287
Cum a fost salvată de încercuire armata romană de către
tribunul mil i t.ar De c i u s . 292
CARTEA A VIII-A
Războiul romanilor cu latinii. Organizarea armată la romani W9

·
Consulul Dedus Mu'i se j<'rtfeşte pentru patria romană 307
Au tori tatea did.a lorială, pusă l a · încercare, iese b i ru i toa re <J l :.!
CARTEA A IX-A
Furcile Caudine. ln ca mpani a de represalii, -romanii spa lă

ruşinea înfrineerii de la Caudium 325
379
CAHTEA A X-A
C i ornirile pa tricien i l or eu p l ebeii. Plebei i ci c;; ti g â noi d rep-

turi pol i ti ce 354
EPI TO ME
Epitoma cărţi i a XI-a :J61

" " a XII-a 364
" a X I II-a 36!)
" a XIV-a 367
" a XV-a 369
„ a XVI-a 369
" a XVII-a 370
" " a XVIII-a 371
„ " a X IX-a 373
•• " a XX-a 374
Lector : CORNEL SIMIONESCU
Tehnoredactor . ELENA CALUGARU
Du11 de tipar 7.IV. 1976. Tiraj 32 120 ex. broşate.

Coli ed. 20.68. Coli tipar 12,15.
Comanda n r . 60 074
Comb i n atul Poligrafic „Casa Scinteli"
Piata Scînteil n r . 1 - Bucu reşti
Republica Socialistă Român i a
ITALIA �ENTRALA
in prima epocă a republicii romane
10 20 JtJ '°
so 50Km.
tltus llvlus
>
\. „ «Cu noaşterea faptelor omeneşti va

c
.
fi rod n i că şi temei n i că d acă ace l e fapte
' li . E
„
îţi vor oferi o p i l d ă l u m i n oasă şi te vor
î n văţa, pe d e o parte, ceea ce tre b u i e
să faci pentru propăşirea ta şi a patriei
ta le, iar pe d e altă parte ceea ce trebuie
să eviţi ca fi i nd ruşi nos să gîndeşti şi
să fă ptu ieş t i . »
TITUS LIVIUS

Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol 1 1976

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol 1 1976

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

titus livius

TRADUCERE, TABEL CRONOLOGIC ŞI

BIBLIOTECA PENnU TOŢI e 1976

Selecţia de faţă în cearc ă să ofere, în spaţiul limitat

Ultima jum;Uate a secolului I în aintea erei noastre reprezintă

Municipiul Patavium (Padova de astăzi) era în vremea na�­

1 H. Taine, Essai sur 1'ite-Live, Paris, Hachette, 1888, pag. l ..

mf1ritatii cu retorul L. Magius, fără nici o faimă , după cum afirmă

Deşi prieten cu A ugustus , pe care îl aprecia în mod deose ­

1 Seneca, Controve1·siae, praefatio c ap. 2.

activitate spirituală creatoare- pentru afirmarea geniului latin �„i

şi de Asinius Pollio, istoric şi literat cu o alea_să cultură şi gusL

1 Tacitus, Annales, IV, XXXIV.

iar Quintilianus 2 pomeneşte �spr� \1JJ. �îud�u în form ă epis­

ScneC'a, Scrisori, 100, 9.

Titus Livius a în ceput să-şi scrie opera după sosirea sa la

1 Toma Vasilescu. studiu i nt rod uc t i v la Titus Livius, De Ici

cizat: acela de a servi de îndrumare societăţii romane contem­

l Cicero. De oratore, II, i, 23.

c{1 istoricul n-a selecţionat prea strict izvoarele de informare, sau

1 Titus Livius, op. cit.. Prefaţa.

beneficiat de lucrările analiştilor şi istoricilor premergători,

1 b"' lliemann şi T. Homolle, Titi Livi ab Urbe condita, Paris,

2 J. ['outain, op. ci.t ., pag. 26.

primele decade ale secolului I î e n . Creaţia liviană marcheaz{t

d is ti n ct, ca şi operele lui Caius Salustius Crispus şi Corneliu'>

de „patavinitate", ad ieă de a fi folosit în opera sa cuvin te şi

ln ceea ce priveşte cons t ru c ţia frazelor, se remarcă perioa­

tate a limbii în care a fost redactată Ab Urbe condita.

luate din limbaju l cotidian şi modern, accesibil fiectiruia, şi care

1 Quintilianus, op. cit., VII, 3, 53.

1 H. Taine, op. cit., p. 328-329.

Titus Livius, op. cit., III, 17.

1 Titus Livius. op. cit., I, 40.

sacrifice, apărînd-o, imitîndu-i pe poet.ul spartan Tyrteos şi J)C

1 Idem, op. dt., IX, 2 .

59 î.e.n. In timpul triumviratului lui Caesar, Pompeius şi

56 Caesar începe campania mi litară pentru cucerirea

54 Se stinge din viaţă poetul C. Valerius Catullus, că­

51 Apare opera De Republica în care Cicero tratează

49 12 ianuarie Caesar trece Rubiconul cu armata, în­

46 Caesar este numit dictator pe timp de 1 O ani.

45 17 nwrtie Are loc bătălia de la Mu nda, în Spania,

44 Se bat monede cu chipul lui Caesar. Caesar este nu­

43 Poetul Vergilius începe compunerea operei sale idi­

37 Vergilius începe să scrie opera sau d idactică Geor­

35 Se stinge din viaţă istoricul Salustius Crispus.

31 Are loc bătălia de la Acti um între armatele lui

30 Vergilius începe să scrie Eneida.

27 Titus Livius începe să scrie Ab Urbe condita libri.

24 Se stinge din viaţă istoricul Cornelius Nepos, au­

19 Moare poetul Tibullus.

13 Drusus, fiul vitreg al lui Augustus, considerat suc­

12 Apar Epistolele lui Horatius, cartea a II-a.

8 î.e.n. Moare poetul Horatius, în \'Îrstă de 57 ani.

2 e.n. Apar operele lui Ovidius Heroides şi :lrs „4.mandi.

l4 Se stinge din viaţă Augustus, l a Nola, î n

Nu ştiu dacă voi fi răsplătit pentru că am scris is to ria

1 Titus Livius a firmă ace st ea pe vremea lui Augustus, cî11d

SOS I R EA LU I AENEAS IN ITALI A. FAPTELE SALE

I Este bine cunoscut faptul că după cucerirea Troiei de

1 Eneas este eroul naţional legendar al mitologiei romane,

acorda şi se recunoştea d reptul de ospitalitate, de asistenţă ju ri­

1 O populaţie legendară, de la care a rămas nu mele munţilor

Municipiul Patavium (Padova de astăzi) era în vremea na�

Deşi prieten cu A ugustus , pe care îl aprecia în mod deose

iar Quintilianus 2 pomeneşte �spr� \1JJ. �îud�u în form ă epis

cizat: acela de a servi de îndrumare societăţii romane contem

ln ceea ce priveşte cons t ru c ţia frazelor, se remarcă perioa

54 Se stinge din viaţă poetul C. Valerius Catullus, că

49 12 ianuarie Caesar trece Rubiconul cu armata, în

44 Se bat monede cu chipul lui Caesar. Caesar este nu

43 Poetul Vergilius începe compunerea operei sale idi

37 Vergilius începe să scrie opera sau d idactică Geor

24 Se stinge din viaţă istoricul Cornelius Nepos, au

13 Drusus, fiul vitreg al lui Augustus, considerat suc

acorda şi se recunoştea d reptul de ospitalitate, de asistenţă ju ri

1 Lupercaliile erau -sărbătorile purificării şi expierii în onoa

VI Numitor, de la cea d intîi tulburare. strigă că vr aJ

1 Auspiciile, . observarea voi n ţei divinitătii după zborul pă

1 Lictorii formau garda specială a tu�uror magistraţilor ro

IX l n t r - ad evăr , cetatea romană ajunsese a tî t de pu

X Astfel minia fetelor răpite s e potolise într-o oare

1 Jupiter, v e l' he divin i tate i talică, identificată cu Zeus al gre

1 De la Tarpeia . după legendă, fiica lui Spurius Tarpeius, su

X I V Peste ciţiva ani , nişte rude de-ale regelui Ta

XV II I I n vremea aceea era vestită dreptatea ş i ev la

1 Auguratul era o instituţie religioasă de origină etruscă, de

1 Argiletul era o colină şi o ul iţă perpendiculară pe forul ro

1 Una din divinităţile Camene, ni m fe ale izvoarelor. După le

i m por ta n t dintre toţi flaminii, supraveghea cultul lui Jupiter. Lo

XXVI Inainte de despărţirfa celor două oştiri , Met

2 Furca era un mij loc de execuţie a celor l'on damnaţi la pe